ROXANA-DANIELA PĂUN

DREPTUL AFACERILOR

Universitatea SPIRU HARET

Secţiunea 12 a capitolului 5 „Societăţi comerciale”, intitulată: ,,Răspunderea penală a persoanei juridice”, este realizată de către asistent univ. Roxana Ionescu, la disciplina Dreptul afacerilor, Facultatea de Drept şi Administraţie Publică a Universităţii Spiru Haret, Bucureşti.

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PĂUN, ROXANA-DANIELA Dreptul afacerilor / Roxana Daniela Păun. – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007 Bibliogr ISBN 978-973-725-837-3 34:336 Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revin exclusiv autorului/autorilor

Redactor: Cosmin COMĂRNESCU Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Cornelia PRODAN Bun de tipar: 18.05.2007; Coli tipar: 16 Format: 16/61×86 Editura Fundaţiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro 2
Universitatea SPIRU HARET

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

ROXANA-DANIELA PĂUN

DREPTUL AFACERILOR

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007
3
Universitatea SPIRU HARET

4
Universitatea SPIRU HARET

ABREVIERI

AFIS AMCSC AMIGO ANOFM ANPCDEFP ANSVM ANV APDRP APIA BFM BVB BVI C.com CCIR CCR CE CIRDI sau (ICSID) CNFPA CNVM DLAF DNA FMI GAFI GIE GIEE IAS IBC IBV, IVB

Sistemul Informatic Antifraudă Autoritatea de Management pentru Sprijin Comunitar Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare Autoritatea Naţională a Vămilor Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Balanţa forţei de muncă Bursa de Valori Bucureşti British Virgine Islands Codul Comercial Camera de Comerţ şi Industrie a României Curtea de Conturi a României Comisia Europeană Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii, cu sediul la Washington Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare Departamentul pentru Lupta Antifraudă Direcţia Naţională Anticorupţie Fondul Monetar Internaţional Grupul de Acţiune Financiară Internaţională Grupuri de interes economic Grupuri de interes economic european International Accounting Standards Standardele Internaţionale de Contabilitate Companiile de Afaceri Internaţionale Insulele Britanice Virgine, Insulele Virgine Britanice 5
Universitatea SPIRU HARET

Oficiul European de Luptă Antifraudă Organizaţia Mondială a Comerţului Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor ONU Organizaţia Naţiunilor Unite OPCP Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE OSIM Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci PNAinc Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale PNAO Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă PIB Produs Intern Brut PIF Protecţia Intereselor Financiare Programului SIGMA (Support for Improvement in Governance and al Comisiei Europene Management) Principiile Principiile contractelor comerciale internaţionale adoptate UNIDROIT de Institutul pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT), Roma, 2004 RDC Revista de Drept Comercial SIGMA Support for Improvement in Governance Program al Comisiei Europene and Management TVA Taxă pe Valoarea Adăugată UE Uniunea Europeană UNCTAD Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare USAID Agenţia Americană de Dezvoltare Internaţională

MIMMC OECD OHIM (OAMI) OLAF OMC OMPI ONPCSB

Ministerul pentru Întreprinderi mici şi mijlocii şi cooperaţie Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică Oficiul European de Mărci

6
Universitatea SPIRU HARET

CUPRINS

Abrevieri ................................................................................................................. Capitolul 1. Introducere în dreptul afacerilor Secţiunea I. Conţinutul dreptului afacerilor ........................................................ Secţiunea II. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline ......................... Subsecţiunea 1. Raporturile dreptului afacerilor cu ştiinţele economice ...... Subsecţiunea 2. Raporturile dreptului afacerilor cu ştiinţele juridice ............ Secţiunea III. Caracteristicile dreptului afacerilor .............................................. Secţiunea IV. Obiectul de studiu al dreptului afacerilor ..................................... Secţiunea V. Izvoarele dreptului afacerilor ........................................................ V.1. Izvoare normative (legile şi uzurile comerciale) ................................. V.2. Izvoare interpretative (jurisprudenţa şi doctrina) ................................ Capitolul 2. Faptele de comerţ, fondul de comerţ Secţiunea I. Fapte de comerţ ................................................................................. Subsecţiunea 1. Definiţii ................................................................................... Subsecţiunea 2. Teorii ....................................................................................... Subsecţiunea 3. Sediul materiei ........................................................................ Subsecţiunea 4. Categorii de fapte de comerţ ................................................. § 4.1. Opinii în doctrina clasică .................................................................... § 4.2. Opinii în doctrina modernă ................................................................. Secţiunea II. Fondul de comerţ ............................................................................. Subsecţiunea 1. Consideraţii generale ............................................................. Subsecţiunea 2. Definiţia fondului de comerţ ................................................. Subsecţiunea 3. Natura juridică a fondului de comerţ – Teorii ..................... Subsecţiunea 4. Caracteristicile fondului de comerţ ....................................... Subsecţiunea 5. Elementele fondului de comerţ ............................................. § 5.1. Elemente corporale ale fondului de comerţ ...................................... § 5.2. Elemente incorporale ale fondului de comerţ ................................... Subsecţiunea 6. Garanţia reală asupra fondului de comerţ ............................ § 6.1. Sediul materiei ..................................................................................... § 6.2. Constituirea de garanţii reale mobiliare .............................................

5 17 20 20 21 25 27 27 27 31

32 32 33 35 37 37 37 38 38 40 43 44 45 45 45 68 68 70 7

Universitatea SPIRU HARET

§ 6.3. Definiţia contractului de garanţie reală .............................................. § 6.4. Conţinutul contractului de garanţie reală ........................................... Capitolul 3. Subiectele raporturilor de afaceri Secţiunea I. Aspecte introductive ......................................................................... Secţiunea II. Sediul materiei ................................................................................. Secţiunea III. Categorii de comercianţi ............................................................... Secţiunea IV. Dobândirea calităţii de comerciant .............................................. Subsecţiunea 1. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana fizică ....................................................................................................... § 1.1. Opinii doctrinare privind condiţiile legale de dobândire a calităţii de comerciant ..................................................................................... § 1.2. Condiţii referitoare la persoană .......................................................... § 1.3. Condiţii referitoare la activitatea desfăşurată .................................... § 1.4. Elemente de drept comparat .............................................................. Subsecţiunea 2. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana juridică .................................................................................................... § 2.1. Societăţile comerciale ......................................................................... § 2.2. Regiile autonome ................................................................................ § 2.3. Organizaţiile cooperatiste ................................................................... § 2.4. Grupurile de interes economic ........................................................... Secţiunea V. Dovada calităţii de comerciant ...................................................... Subsecţiunea 1. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane fizice ........ Subsecţiunea 2. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane juridice ..... Secţiunea VI. Încetarea calităţii de comerciant ................................................... Subsecţiunea 1. Încetarea calităţii de comerciant persoană fizică ................. Subsecţiunea 2. Încetarea calităţii de comerciant persoană juridică .............. § 2.1. Încetarea calităţii de comerciant prin dizolvare ..................................... § 2.2. Încetarea calităţii de comerciant prin lichidare ...................................... Secţiunea VII. Rolul Camerelor de Comerţ şi Industrie în desfăşurarea activităţii comerciale de afaceri ................................................... Subsecţiunea 1. Sediul materiei ........................................................................ Subsecţiunea 2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008, propuneri ale Camerei de Comerţ şi Industrie a României. ............................................................................................... §2.1. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica fiscală ................................................................ §2.2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la dezvoltarea pieţelor financiare ..................................... §2.3. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la combaterea corupţiei ..................................................... 8
Universitatea SPIRU HARET

70 70 73 74 75 77 77 77 78 78 79 81 81 82 82 83 83 83 84 84 84 84 84 86 89 89 91 91 91 91

§2.4. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la eliminarea barierelor administrative în dezvoltarea afacerilor ............................................................................................... §2.5. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la consolidarea mediului de afaceri ................................. §2.6. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica de concurenţă ................................................... §2.7. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica în domeniul IMM-urilor şi cooperaţiei .......... §2.8. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la piaţa muncii ................................................................... §2.9. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la fundamentarea deciziilor guvernamentale pentru îmbunătăţirea reglementărilor în domeniul mediului de afaceri ......... Subsecţiunea 3. Oportunităţi şi provocări pentru comerţul şi dezvoltarea firmelor în Europa extinsă ..................................................................... §3.1. Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE, asupra Guvernelor naţionale? ......................................................................... §3.2. Care ar trebui să fie cele mai importante 3 domenii de acţiune pentru Guvernele naţionale, pentru îmbunătăţirea capacităţii comunităţii de afaceri de a participa la comerţul regional şi internaţional? ....................................................................................... §3.3. Care consideraţi că sunt cele mai importante 2 obstacole în derularea procesului de aliniere la „acquis communautaire”? ......... Secţiunea VIII. Grupuri de interes economic .................................................. Subsecţiunea 1. Noţiune, sediul materiei ......................................................... Subsecţiunea 2. Constituirea grupurilor de interes economic. Caracteristici .................................................................................. Subsecţiunea 3. Funcţionarea grupurilor de interes economic ...................... §3.1. Drepturi şi obligaţii administratori ..................................................... §3.2. Răspunderea administratorilor ........................................................... §3.3. Situaţia financiară a grupurilor de interese economice .................... Subsecţiunea 4. Încetarea calităţii de membru. Excluderea şi retragerea membrilor grupului de interes economic ............................................. Subsecţiunea 5. Dizolvarea, fuziunea şi lichidarea grupurilor de interes economic ................................................................................................. Subsecţiunea 6. Grupurile europene de interes economic – reglementate de Legea nr. 161/2003 ............................................. Secţiunea IX. Jurisdicţiile offshore – Paradisurile fiscale .................................. Subsecţiunea 1. Principalele caracteristici ale paradisului fiscal ................... Subsecţiunea 2. Prezentarea paradiselor fiscale cunoscute ............................

92 92 93 93 94 94 94 95

95 95 96 96 96 100 100 101 102 103 105 108 110 111 111 9

Universitatea SPIRU HARET

Secţiunea X. Criminalitatea şi „gulerelor albe” .................................................. Subsecţiunea 1. Noţiune şi sediul materiei ...................................................... Subsecţiunea 2. Formele fenomenului de corupţie cu implicaţii în „criminalitatea gulerelor albe” .............................................................. Capitolul 4. Societatea Comercială Secţiunea 1. Noţiuni generale .............................................................................. Secţiunea 2. Sediul materiei, definiţie ................................................................ Secţiunea 3. Caracterele juridice ale contractului de societate ......................... Secţiunea 4. Formele societăţii comerciale – clasificări .................................... Secţiunea 5. Caracteristici esenţiale ale fiecărei forme de societate ................. Secţiunea 6. Personalitatea juridică a societăţilor comerciale ............................ Secţiunea 7. Funcţionarea societăţii comerciale ................................................. Secţiunea 8. Dizolvarea societăţilor comerciale ................................................. Secţiunea 9. Lichidarea societăţilor comerciale ................................................. Secţiunea 10. Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea judiciară) ......................................................................................... Secţiunea 11. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) ...................................... Subsecţiunea 1. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) – elemente definitorii sub aspect economic ............................................................ Subsecţiunea 2. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) – elemente definitorii sub aspect juridic .................................................................. Subsecţiunea 3. Jurisdicţia aplicată societăţilor transnaţionale. ..................... Secţiunea 12. Răspunderea penală a persoanei juridice. .................................... Capitolul 5. Contracte comerciale utilizate în relaţiile de afaceri Secţiunea 1. Contractul comercial de vânzare-cumpărare – Caracteristici ....... Subsecţiunea 1. Sediul materiei ........................................................................ Subsecţiunea 2. Definiţia vânzării .................................................................... Subsecţiunea 3. Caractere juridice ale contractului de vânzarecumpărare ................................................................................... Subsecţiunea 4. Formele vânzării internaţionale ..............................……… Secţiunea 2. Contractul de mandat comercial ..................................................... Subsecţiunea 1. Prezentare generală ................................................................ Subsecţiunea 2. Definiţie .................................................................................. Subsecţiunea 3. Analiză comparativă între mandatul civil şi mandatul comercial ............................................................................................... Subsecţiunea 4. Dreptul şi obligaţii mandatar/mandant ................................. Subsecţiunea 5. Contractul de agency – varianta anglo-saxonă a mandatului comercial ............................................................................ Secţiunea 3. Contractul de comision .................................................................... Subsecţiunea 1. Prezentare generală ................................................................ 10
Universitatea SPIRU HARET

150 150 153 155 155 156 159 162 163 164 165 171 175 177 180 181 181 181 204 204 204 205 208 216 216 216 216 217 218 220 220

Subsecţiunea 2. Definiţie – reglementarea comisionului ............................... Subsecţiunea 3. Caractere juridice ale contractului de comision ................... Secţiunea 4. Contractul de cont curent ................................................................ Subsecţiunea 1. Sediul materiei ....................................................................... Subsecţiunea 2. Caracterele juridice ale contractului de cont curent ............ Secţiunea 5. Contractele de finanţare ................................................................... Subsecţiunea 1. Contractul de factoring ............................................................. §1.1. Origine, definiţie, precizări preliminare ............................................. §1.2. Sediul materiei în dreptul intern şi internaţional ............................... §1.3. Părţile contractului de factoring .......................................................... §1.4. Caracterele juridice ale contractului de factoring .............................. §1.5. Natura juridică a contractului de factoring ......................................... §1.6. Forme de factoring ............................................................................. §1. 7. Funcţiile factorului .............................................................................. §1. 8. Obligaţiile factorului .......................................................................... §1. 9.. Obligaţiile aderentului ........................................................................ §1. 10. Obligaţiile clientului (debitorului) ................................................... §1. 11. Încetarea contractului de factoring .................................................. Subsecţiunea 2. Contractul de leasing ............................................................... §2.1. Cadrul legislativ în domeniul leasing-ului ......................................... §2.2. Obiectul contractului de leasing şi elementele definitorii ................. §2.3. Analiză comparativă a leasing-ului financiar şi leasing-ului operaţional ...................................................................................................... §2.4. Avantajele şi impactul economic al leasing-ului ............................... §2.5. Caractere juridice ale contractului de leasing ca un complex de contracte .......................................................................................... §2.6. Etapele detaliate ale procedurii de leasing ......................................... §2.7. Caractere juridice ale contractului de leasing .................................... §2.8. Efectele contractului de leasing .......................................................... §2.9. Sinteza distincţiei între leasing-ul financiar şi cel operaţional .......... Secţiunea 6. Contractul de transfer de tehnologie ............................................... Subsecţiunea 1. Contractul de franciză ............................................................ §1.1. Sediul materiei în dreptul intern şi in dreptul comunitar ................... §1.2. Noţiune, definiţie ................................................................................. §1.3. Părţile şi obiectul francizei ................................................................... §1.4. Caractere juridice ................................................................................. §1.5. Categorii de francize ............................................................................ §1.6. Efectele contractului de franciză ......................................................... 6.1. Obligaţiile francizorului ...................................................................... 6.2. Obligaţiile beneficiarului .................................................................... §1.7. Încetarea contractului de franciză ....................................................... Subsecţiunea 2. Contractul de licenţă .............................................................

223 224 224 225 226 227 227 227 228 230 231 231 232 232 233 234 234 236 236 237 237 240 244 246 246 248 249 250 252 252 252 252 252 253 254 259 260 261 262 263 11

Universitatea SPIRU HARET

§2.1. Definiţie ................................................................................................. §2.2. Caractere juridice ale contractului de licenţă ..................................... §2.3. Formele contractului de licenţă ........................................................... §2.4. Obligaţiile părţilor contractante .......................................................... §2.5. Efectele contractului de licenţă ........................................................... §2.6. Încetarea contractului de licenţă........................................................... Subsecţiunea 3. Contractul de know-how......................................................... §3.1. Definiţie ................................................................................................. §3.2. Natura juridică a contractului de know-how ...................................... §3.3. Caracterizarea contractului de know-how .......................................... §3.4. Clasificarea contractelor de know-how .............................................. §3.5. Efectele contractului de know-how .................................................... §3.6. Încetarea contractului de know-how ................................................... Subsecţiunea 4. Contractul de consulting-engineering .................................. §4.1. Prezentare generală .............................................................................. §4.2. Definiţia activităţii de engineering ...................................................... §4.3. Etimologia cuvântului de engineering ................................................ §4.4. Cadrul juridic al activităţii de engineering ......................................... Subsecţiunea 5. Aplicarea prevederilor din Legea Concurenţei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie ............................... Subsecţiunea 6. Oficiul Român pentru ştiinţă şi tehnologie pe lângă Uniunea Europeană ............................................................................... Subsecţiunea 7. Contractul de asigurare .......................................................... § 7.1. Sediul materiei şi definiţie ................................................................. § 7.2. Caractere juridice ale contractului de asigurare ............................... § 7.3. Consecinţele executării succesive a contractului de asigurare ...... § 7.4. Elementele contractului de asigurare ................................................ § 7.5. Încheierea contractului de asigurare ................................................. § 7.6. Proba contractului de asigurare – poliţa de asigurare ...................... § 7.7. Executarea obligaţiilor contractuale ................................................. 7.1. Obligaţia de plată ............................................................................... 7.2. Obligaţiile asiguratului la producerea riscului ................................. 7.3. Obligaţia de declarare a cazului asigurat .......................................... 7.4. Obligaţia asigurătorului la apariţia cazului asigurat ......................... § 7.8. Modificarea contractului de asigurare. ............................................. § 7.9. Încetarea contractului de asigurare – condiţii generale intervenite în rezilierea contractului ................................................................................ § 7.10. Clauze speciale cuprinse în contractul de asigurare .......................

263 263 263 264 265 265 265 265 267 268 269 269 270 270 270 271 271 272 273 273 275 275 275 276 276 278 280 280 280 282 282 283 284 286 287

12
Universitatea SPIRU HARET

........................................................ Capitolul 7................................Capitolul 6..................... Subsecţiunea 1..................................................... Subsecţiunea 10............................................. .............. Momente cheie în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă ................. ca mijloace de plată Secţiunea 1. Subsecţiunea 4. Politica privind piaţa muncii şi ocuparea forţei de muncă în România – armonizarea legislativă ........................... Obiectivele Strategiei de la Lisabona în privinţa politicii de ocupare a forţei de muncă ....................... Girul ................................. Politica de Ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană ................ .......................... Recomandările formulate de către mediul de afaceri Guvernului României în vederea atingerii obiectivului Lisabona ........................................................................................ Subsecţiunea 3................... Politicile de piaţa muncii ..... § 4...... Concluzii pentru România privind Planul Naţional de ocupare a forţei de muncă (PNAO) ......... Noţiune............................................. Subsecţiunea 8...... §2................................ Subsecţiunea 2.......................... Titluri comerciale de valoare (titluri de credit)............................................... Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă – element esenţial pentru dezvoltarea unei afaceri pe termen lung ........................................................... Subsecţiunea 5............................. Secţiunea 3......1.........2..... §2........................... Subsecţiunea 9........ .. Sediul materiei şi condiţii de valabilitate – de fond şi de formă .................. Mediul de afaceri – modificări legislative interne ale Codului Muncii (Legea nr........ Subsecţiunea 6................................ 53/2003 cu completările şi modificările ulterioare) referitoare la raporturile de muncă .......... Subsecţiunea 1.... Beneficii şi costuri pentru mediul de afaceri după aderarea României la Uniunea Europeană.... Elaborarea Strategiei naţionale de ocupare şi a Planului de acţiuni privind ocuparea forţei de muncă ............................................................. Carta Socială Europeană ........................................................1......... Secţiunea 2......... Clasificare ....................... Politici de ocupare a forţei de muncă ........ 420 421 421 421 423 13 Universitatea SPIRU HARET 290 292 327 336 336 337 341 342 345 347 349 355 357 359 364 374 376 .................................... §2.... Mediul de afaceri şi relaţiile de muncă în contextul dreptului comerţului internaţional Secţiunea 1..................... Noua Agendă Socială (Strategia Lisabona) .............. Acordul de Politică Socială .................. Cambia ... Secţiunea 2.................... sediul materiei.............. Subsecţiunea 2......................................................................... Secţiunea 3.3................ Subsecţiunea 7........................ Impactul Strategiei de la Lisabona... Relaţiile de muncă în legislaţia naţională şi comunitară ................................................... caracteristici ..............

..................................... Bursele de valori ................ Subsecţiunea 2.................................... Societatea Naţională de Compensare................ Secţiunea 4................................................................................... Subsecţiunea 4....... 2................................................... Brokerii ... Subsecţiunea 4................... Subsecţiunea 6....................... Şedinţele de bursă ................................................... Subsecţiunea 4....... Subsecţiunea 4.........................1.............................................................. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ............. ................................................ Tranzacţionarea şi încheierea contractelor ............ Excepţii în aplicarea Legii nr.............. § 4...... Sediul materiei ......... Subsecţiunea 1.................. Sediul materiei ........... Decontare şi Depozitare (SNCDD) ...................................................................... Modalităţi de plată a CEC-ului ..... Subsecţiunea 3........... Operaţiuni de bursă ........................................................ Subsecţiunea 5... Subsecţiunea 2....... Subsecţiunea 2....................................................................... § 4........... Subsecţiunea 8......................... Asociaţia brokerilor (ANSVM) ........................................... Secţiunea 2................ Subsecţiunea 5.. Biletul la ordin – sediul materiei şi caracterizare succintă .................... Bursele de mărfuri: ......... Obiectul de activitate al Bursei de valori .............................. Secţiunea 3.......................... § 4..... Subsecţiunea 5.....................................5................ Subsecţiunea 7................................... Girul ...... Obligaţiile semnatarului CEC-ului ........................... Instituţiile Pieţei de capital ........... Bursa de Valori Bucureşti ...................................... Sediul materiei ....................................... Bursa electronică RASDAQ S.......................................... Subsecţiunea 1..... Subsecţiunea 1.............................................................. Subsecţiunea 8........................ Avalul ................... Piaţa de capital ................ Bursele de mărfuri................. 3....................... CEC-ul ................... Bursa Electronică RASDAQ (BER) ......A...... Subsecţiunea 7................................... Subsecţiunea 6............................. § 4......................Subsecţiunea 3............... Cecul circular – definiţie şi caracteristici .......... Subsecţiunea 3................................... Avalul – caracteristici .... Capitolul 8.......... § 4........................................................................... Definiţie şi caracteristici ale Bursei de mărfuri .............................. Sediul materiei . bursele de valori........ Subsecţiunea 1... Secţiunea 5................................................ Scurt istoric al Bursei de Valori Bucureşti ......................... Clasificarea cambiilor şi plata acestora ................... Subsecţiunea 3............................................ piaţa de capital – noţiuni generale Secţiunea 1.......................................................................... 4.............................. Condiţii de fond ............ 14 Universitatea SPIRU HARET 425 426 427 428 428 428 429 429 430 431 432 433 435 435 437 438 438 440 441 441 442 442 442 443 447 449 449 449 449 450 450 451 451 451 452 ..................................................... 297/2004 privind piaţa de capital ............................................................ Condiţii de formă ................................. Subsecţiunea 2........................... Definiţie şi condiţii pentru înfiinţarea burselor de mărfuri .................................. Societăţile de brokeraj .....

............................................. Subsecţiunea 1......................... Sisteme alternative de tranzacţionare ..................................... Obiectivele Strategiei .......... Subsecţiunea 4.3.. § 6........................... Subsecţiunea 2.. Concentrarea economică – sediul materiei şi definiţie ....... Capitolul 9.............................................. Subsecţiunea 4....... § 3..................................... Concurenţa în afaceri şi protecţia consumatorului din perspectiva relaţiilor de afaceri Secţiunea 1............... Subsecţiunea 10...............................3............. Concurenţă licită – leală – sediul materiei .2............ Secţiunea 2.............. § 11......... Subsecţiunea 1........... § 6........................................................................ § 4......................................................... Principiile Strategiei ............. Motivaţia elaborării Strategiei .......... Organisme consultative ..... Practici anticoncurenţiale – sediul materiei şi definiţie ....................... Memorandumul cuprinzând patru proiecte de scheme de ajutor de stat aplicabile României stat membru Subsecţiunea 11.......1...............6................................. Structuri instituţionale .............................. § 4.......... § 11.........2......................... Supravegherea pieţelor reglementate .............................. § 11.2.........................4.......sediul materiei ............1.......................1....................................... Definiţie .......................... Subsecţiunea 3...................... Obligaţiile operatorilor economici .............................................. Noţiunea de protecţie a consumatorilor – sediul materiei şi definiţie ............5... Ajutorul de stat – sediul materiei şi definiţie .............................................................. Obligaţii producători .................................. Subsecţiunea 8......... Obligaţii prestatorii de servicii ........ „Strategia naţională de luptă antifraudă pentru protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România” ..................... Definiţie şi sediul materiei ................ Drepturile consumatorilor ...........................Subsecţiunea 3.............. Conţinutul Strategiei . Subsecţiunea 5......1................ Subsecţiunea 2....... Concurenţa neleală în relaţiile de afaceri cu elemente de extraneitate (relaţiile de comerţ exterior) ...... § 4...... Sediul materiei şi acquis-ul comunitar în domeniul concurenţei aferent capitolului 6 – Concurenţa .................................................................. Practici monopoliste – abuzul de poziţie dominantă........................ Organele care asigură protecţia consumatorului ....................................... 452 453 455 455 455 468 469 471 473 473 473 474 475 478 485 486 490 490 490 491 491 491 491 493 493 493 494 494 495 495 495 495 496 498 15 Universitatea SPIRU HARET ....................... Protecţia consumatorului din perspectiva relaţiilor de afaceri .................... Scopul Strategiei .................................... § 11........ Subsecţiunea 3........ § 6.......................... Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor ..... Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ....................... § 11.................................................... Finalitatea Strategiei ............ Concurenţa în afaceri .... § 3........................... 3........ Consiliul Concurenţei ....... Subsecţiunea 4........................... Concurenţa neleală – definiţie şi sediul materiei ................ Subsecţiunea 9........2...............3........................... § 11...................................... Obligaţii distribuitori ................ Subsecţiunea 6.......................... § 3............... Subsecţiunea 7.

.......................………………….......................................... 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice ..... Protecţia consumatorilor conform OG nr........... M....................... Piaţa de capital conform Legii nr........... 32 din 3 aprilie 2000 .................. elaborat de către Camera de Comerţ şi Industrie a României ........................................................................................... 8/1996 privind drepturile de autori şi drepturile conexe ...................................... privind protecţia consumatorilor... Anexa 2 – Glosar de termeni Politica de Ocupare a forţei de muncă în UE ....... 503 509 512 515 520 524 529 534 539 551 568 576 587 591 603 612 613 16 Universitatea SPIRU HARET ................. şi atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci în temeiul Legii nr...........…… Concurenţa în afaceri ... Anexa 5 – Societatea românească – Configuraţia sărăciei şi a excluziunii sociale în societatea românească .................................Anexe Anexa 1 – Codul principiilor de etică în afaceri pentru membrii Camerei de Comerţ şi Industrii al României (CCIR).......................... Activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor conform Legii nr.............. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice................................................. Anexa 6 – Împărţirea regională a României conform Legii nr................. Procedura insolvenţei în temeiul Legii nr. Bursele de mărfuri........... 297/2004 privind piaţa de capital ......……………………………………………...................................... 151/1998 privind dezvoltarea regională ........................ conform reglementărilor din Legea 357/2005 privind bursele de mărfuri ...………… Mărcile şi indicaţiile geografice............... Anexa 4 – Perioadele de tranziţie cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ......................... Titlul VI – Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare ......... ..... Brevetele de invenţie ................ 85/2006 privind procedura insolvenţei........……............................................................................. republicată .................................. 359 din 21 aprilie 2006 ................ Anexa 3 – Mediul de afaceri din România – referinţe utile ..... 21/1992...................... Garanţia reală asupra fondului de comerţ în temeiul Legii nr.. Of............................ Drepturile de autor în temeiul legii nr................ Bibliografie selectivă .......

ivite în practică. Acest fapt generează abordări diferite şi complexe. în volumul Droit des affaires. Conţinutul dreptului afacerilor Este important de remarcat încă de la început că nu există până în prezent o definiţie unanim recunoscută în doctrină şi în literatura de specialitate. Ed. Alfadari Elie. s-a manifestat în multe sectoare şi astfel a obligat legiuitorul să elaboreze o serie de legi care să facă faţă provocărilor practice oferite de viaţa reală. Adaptarea schimbărilor rapide. Există astfel opinii conform cărora „les affaires sont les affaires”1. de multe ori. Acelaşi autor consideră că dreptul afacerilor nu poate fi considerat el însuşi o ramură de drept distinctă în pofida intersectării cu multe alte ramuri de drept. încep să apară noi provocări. să se integreze în fenomenele manifestate în societate. care au obligat şi acest aparent „nou drept al afacerilor”. Chiar dacă în 1993. cu dreptul comercial. a fenomenelor globalizării care afectează un număr din ce în ce mai mare de populaţie. Opinie exprimată de către directorul Institutului de drept economic. a relaţiilor economico-financiare. Astfel. a extinderii schimburilor comerciale într-un spaţiu geografic din ce în ce mai larg. les cadres généraux. pe măsură ce anii au trecut şi relaţiile de afaceri au început să se diversifice în contextul evoluţiilor pe piaţa muncii. fiscal şi social şi profesor la Universitatea Dauphine – Paris. 17 Universitatea SPIRU HARET 1 . să se înglobeze în ansamblul dreptului. 1993. în percepţia nespecialiştilor. este identificat. Libraire de la Cour de cassation.CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN DREPTUL AFACERILOR Secţiunea I. aceasta a început să se contureze. deosebit de mobil. fie ele de natură economică sau juridică. data apariţiei volumului Dreptul afacerilor nu se putea vorbi încă despre o ramură distinctă. pornind de la originile dreptului afacerilor care. Litec.

Aceste fenomene au generat şi exacerbarea luptei de clasă în privinţa asigurării unei protecţii a salariaţilor în privinţa duratei muncii (a timpului de lucru obligatoriu). dreptul afacerilor. respectiv a marilor depozite de mărfuri ale secolului XX. ca efect al dezvoltării tehnologiilor şi al progresului tehnic. a garanţiilor legate de resurse. care au trebuit să fie reglementate de către legiuitor sub forma normelor juridice care să reglementeze domeniul vast al afacerilor. fiscal şi social şi profesor la Universitatea Dauphine – Paris. munca independentă – comercianţi.) Toate aceste evoluţii au generat situaţii noi. monedă şi 2 Idem 18 Universitatea SPIRU HARET . mergând până la marile magazine ale secolului al XIX-lea. dar a omului de către maşină.Istoric vorbind. comerciale. apoi terestru. respectiv prelucrarea de către om a acestor materiale. Comerţul – iniţial maritim. dar cu încorporarea muncii personale. în momentul apariţiei capitalismului industrial). 3. putem analiza sintetic evoluţia activităţilor economice şi condiţia muncitorului care a desfăşurat activităţi economice. Evoluţia activităţilor economice poate fi sintetizată în patru stadii care s-au succedat: 1. a securităţii sociale etc. exploatarea omului sub forma sclavagismului (iniţial exploatarea omului de către om şi ulterior se poate vorbi tot de o formă de subordonare. Alfadari Elie2. Industria – pornind de la primele manufacturi. Artizanatul – constând în transformarea materiilor prime. industriaşi. deşi este o disciplină multidisciplinară. Evoluţia condiţiei muncitorului poate fi sintetizată şi ea în corelaţie cu sistemele economice din fiecare stat astfel: 1. 2. preţuri. respectiv de afaceri. al schimburilor comerciale. 4. 2. din antichitate. pornind de la triburile nomade. în volumul său. membrii ai profesiunilor liberale etc. la apariţia „maşinismului” şi a automatizării şi în prezent a computerizării tuturor operaţiunilor industriale. al relaţiilor de afaceri etc. nu abordează decât aspecte generale despre concurenţă. Agricultura – la început nomadă. În opinia directorului Institutului de drept economic. care practicau vânătoarea şi pescuitul şi apoi sedentară.

2001. 5 Termenul uzitat este „entreprise”. autor Christine-Anca Savin. 3. cadrul juridic al economiei. şi Vasile Savin. şi alte activităţi – producţia. 6 Termenul uzitat este „objects”. şi Schrans G. les cadres généraux. apoi despre întreprinderi – noţiuni. „întreprinderile”5. şi de alţi autori în diverse reviste de specialitate începând din 1961. în care se studiază reglementările legate de monedă. Economia este cea care stabileşte circuitele între diferiţii agenţi economici. Cu toate acestea. ţinând cont de faptul că România este membră a Uniunii Europene. 1970. Editura Dacia Educaţional. dar şi componenta externă pentru relaţiile de afaceri între firme unde intervine elementul de extraneitate. agenţii economici. conform Alfadari Elie. analizând. Toate aceste elemente încep să capete conotaţii speciale. autorul plasează dreptul afacerilor atât între disciplinele juridice cât şi între cele economice şi recunoaşte absenţa autonomiei dreptului afacerilor. organizare concentrare şi tratamentul dificultăţilor. care în traducere înseamnă întreprindere. p. În acest circuit economic este de remarcat atât componenta internă a relaţiilor comerciale. Libraire de la Cour de cassation. obiectele economice6 (bunuri şi servicii) – bunurile în forma lor (corporale şi necorporale) şi serviciile. activităţile economice: producţie. în volumul Le droit économique. altfel spus. de afaceri între firmele de aceeaşi naţionalitate. dreptul economic cuprinde: 1. credit. 4. dreptul afacerilor poate fi considerat un drept economic4. iar afacerile în România deja În acest context. Ed. protecţia consumatorului. 2. instituţii financiare şi administraţie. 4 19 Universitatea SPIRU HARET 3 . economic. acţiune afacere – conform Dicţionarului francez-român – administrativ. distribuţie şi consum. PUF. Litec. distribuţia şi consumul. respectiv societăţile comerciale sub toate formele cunoscute şi reglementate de Codul comercial şi alte legi speciale. comercial.3 Chiar dacă „afacerile sunt afaceri”. Droit des affaires. financiar-bancar şi juridic. 4 Opinie exprimată de Jacquemin A. În această opinie.credit. pentru a face ca bunurile şi serviciile să circule pe piaţă. 1993. unul din partenerii relaţiei contractuale comerciale este o firmă străină. dar şi aspecte esenţiale legate de concurenţă şi preţuri. a se vedea pentru detalii secţiunea III – Caracteristicile dreptului afacerilor. în special. 1967-1980.

dar şi raportul dreptului afacerilor cu alte discipline juridice şi economice. studierea dreptului afacerilor reprezintă o necesitate şi oferă o imagine de ansamblu a mediului de afaceri. deşi multe din acestea au un pronunţat caracter economic şi mai puţin juridic. în care elementele globalizării sunt prezente din ce în ce mai mult în viaţa fiecărui român. cetăţean european. – dreptul afacerilor reflectă politica statului • la nivel naţional (de exemplu: lupta contra inflaţiei. Din aceste considerente sunt deja redactate. Subsecţiunea 1. Raportul dreptului afacerilor cu ştiinţele economice7: a) dreptul afacerilor este „un drept” şi nu „economie” – presupune un ansamblu de norme juridice b) dreptul afacerilor se raportează la economie Raportul dreptului afacerilor cu ştiinţele economice poate fi analizat din două perspective: P1) Perspectiva macroeconomică – dreptul afacerilor este.implică relaţii comerciale cu firme străine. Ed. 20 Universitatea SPIRU HARET 7 . Este important de analizat locul dreptului afacerilor între celelalte discipline de drept. în principal. amenajarea teritoriului. a normelor juridice şi economice care reglementează domeniul şi în perspectiva unei economii competitive şi performante. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline Raporturile şi interdependenţa dintre dreptul afacerilor şi alte ramuri de drept formează sistemul unitar de norme juridice care acţionează în cadrul dreptului afacerilor şi care dau un caracter interdisciplinar dreptului afacerilor. o serie de cursuri de Dreptul afacerilor. Litec. Secţiunea II. pentru facultăţile economice. dar şi din lumea întreagă. şi şomajului) • la nivel sectorial (ajutoarele în siderurgie – între limitele admise de normele europene pentru a nu fi ajutor de stat. les cadres généraux. Libraire de la Cour de cassation. planurile de dezvoltare regională) Alfadari Elie. În contextul actual. un drept de intervenţie a statului în domeniul economic. Droit des affaires. ale căror ţări de origine sunt atât în spaţiul comunitar. 1993.

Camelia Stoica. raporturi juridice de drept administrativ. predictibilitatea reglementărilor fiscale pentru a asigura stabilitatea mediului de afaceri şi posibilitatea orientării afacerii pe termen lung prin întocmirea unui plan de afaceri realist şi profitabil. regulile privind egalitatea în faţa serviciilor publice. ordinea publică economică. raporturile cu concurenta. plătibile de către contribuabilii persoane juridice. şi a altor impozite şi taxe prevăzute în legislaţia fiscală. în principal. 21 Universitatea SPIRU HARET 8 . d) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil şi penal. acorduri comerciale. – raporturi cu dreptul fiscal în privinţa importanţei reglementărilor fiscale în constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale şi a firmelor şi companiilor. fie el persoană fizică sau juridică. Magda Volonciu. b) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat. cât şi pentru statul care încasează impozite şi taxe de la contribuabil. Editura All Beck. e) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comerţului internaţional. Drept comercial. cu personalul etc. Raportul dreptului afacerilor cu ştiinţele juridice a) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public. Opinie exprimată de Alfadari Elie. aplicabile afacerilor etc. un drept al întreprinderilor8 (societăţilor) care include: • raporturile interne în întreprinderi (structură. atât pentru firma/compania respectivă.) Subsecţiunea 2.P2) Perspectiva microeconomică – dreptul afacerilor este. stabilirea şi încasarea impozitului pe profit. înţelegeri între părţi etc. c) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul internaţional şi european/comunitar. concretizate în acte administrative individuale. sau rapoturile de intergrare: fuziune. raporturile cu asociaţii. libertăţile comerciale. 9 A se vedea Smaranda Angheni.) • raporturile cu alte întreprinderi (raporturile cu clientela. directorul Institutului de drept economic. 2004. gestiune. a) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public9: – raporturi cu dreptul administrativ în privinţa regulilor care vizează relaţiile societăţilor comerciale şi a firmelor cu autorităţile administrative. control. fiscal şi social şi profesor la Universitatea Dauphine – Paris. absorbţie. ediţia a III-a.

legate de tehnicile particulare în lumea comercianţilor. înşelăciunea. 22 Universitatea SPIRU HARET 10 . precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale. abuzul în serviciu. d) eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal. c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice. prevede în cap.10 b) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat: – raporturi cu dreptul civil care „furnizează” regulile generale în privinţa bunurilor. 31/1990 privind societăţile comerciale. republicată. în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiţionale majore. art. derularea şi realizarea afacerilor şi care sunt sancţionate penal.3. cu forma de proprietate. traficul de influenţă. în legislaţia fiscală naţională. capacitatea juridică (de folosinţă şi de exerciţiu).” – raporturi cu dreptul penal. cu modificările şi completările ulterioare. incriminarea şi sancţionarea faptelor legate de existenţa. asigurând condiţii egale investitorilor. legate de regulile de ordine publică economică.11 – raporturi cu dreptul comercial. principiile fiscalităţii: „a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri. care să nu conducă la interpretări arbitrare. prin elaborarea de norme juridice clare.De altfel. darea de mită. prin impunerea diferită a veniturilor. participanţi la raporturile de drept civil sau comercial. respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine. în funcţie de mărimea acestora. respectiv Codul fiscal (Legea nr. uz de fals. 11 Dispoziţii cu caracter civil sunt reglementate fie de Codul civil (legea generală). 571/2003 privind Codul fiscal). Decretul lege 31/1954 privind persoana fizică şi persoana juridică (act normativ cu caracter special). astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice. concurenţă neloială. de la micii întreprinzători şi asociaţiile familiale la Infracţiuni prevăzute de Codul penal: luarea. a subiecţilor de drept. Interpretarea şi modificarea Codului fiscal.2. iar termenele. fals. modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor. gestiunea frauduloasă. contractelor şi asigurărilor – respectiv regimul juridic al bunurilor. b) certitudinea impunerii. capitalului român şi străin. dar şi infracţiuni prevăzute în Legea nr.

1994. Bucureşti. 1. p 19. deşi este un drept naţional. Drept comercial român. 23 Universitatea SPIRU HARET 12 . – raporturi cu dreptul internaţional privat în materia dispoziţiilor privind normele conflictuale. repartizarea muncii. V. societăţi comerciale şi proceduri colective de executare asupra bunurilor sechestrate etc. Dreptul afacerilor. excepţia de ordine publică. 5. I. Cărpenaru. frauda la lege. 22-23. 154. (persoană fizică/juridică) şi alte relaţii între angajator şi salariat. p. p. Şt. 9-12. Dragoş – Alexandru Sitaru. Editura Lumina Lex. Pătulea. Partea generală. retrimiterea. C. p. Turcu. 1992. bancheri (finanţişti) şi transportatori. retribuirea muncii. 1998. element care ridică problema legii aplicării acelui raport juridic. răspunderea disciplinară şi materială a angajatului. c) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul internaţional şi european/comunitar – dreptul afacerilor. dacă raportul juridic al afacerilor prezintă cel puţin un element de extraneitate. nu trebuie abordat doar din perspectiva îngustă a relaţiilor comerciale şi de afaceri naţionale. modificarea. trimiterea. Teoria şi practica dreptului comercial român. care sunt reglementate de normele de drept al muncii. Editura Chemarea. legate de organizarea internă a societăţii. vol. sau a altui participant în relaţiile de afaceri.marii producători industriali. Turianu. încheierea. Curs rezumat de drept al afacerilor. 2004. Dreptul comerţului internaţional – Tratat. Turcu. Astfel. pentru activităţile de comerţ. citând opiniile următorilor autori: I. 2002. p. încetarea contractului de muncă. Aceste reguli vor fi aplicabile şi în relaţiile de muncă implicate în dreptul afacerilor. Editura Scripta. Există autori12 care consideră că dreptul afacerilor are caracter pluridisciplinar mai accentuat decât dreptul comercial. – raporturi cu dreptul muncii (social). Editura ELL. protecţia consumatorului (care se caracterizează prin norme imperative): • elemente de economie politică: • elemente de management (privind organizarea şi gestiunea întreprinderii) etc. ediţia a IV-a. dreptul afacerilor conţine: • elementele de drept privat.6. Editura All Beck. drept al muncii. • elemente de drept public respectiv de drept fiscal.

dar şi elementele legate de competenţa materială şi teritorială a organelor de jurisdicţie. 14 A se vedea Dragoş-Alexandru Sitaru. Editura Lumina Lex. contracte internaţionale şi alte instituţii. Bucureşti. 153-155. Dreptul comerţului internaţional – Tratat. întărind totodată competitivitatea în spaţiul Uniunii Europene. dreptul afacerilor nu ar exista distinct faţă de dreptul comercial15. în principal. Bucureşti.ci şi prin prisma relaţiilor internaţionale şi a relaţiilor comunitare. managementul şi activitatea firmei orientată către obţinerea de profit. capitolul Coordonatele politicii fiscale a statelor din Uniunea Europeană. cu rol principal în pregătirea Uniunii Economice şi Monetare. Spaţiul Monetar European. 15 Dragoş-Alexandru Sitaru. 2004. după cum urmează: − dreptul afacerilor se aseamănă cu dreptul comerţului internaţional prin caracterul pluridisciplinar: ambele conţin elemente de drept civil şi comercial. 2004. 24 Universitatea SPIRU HARET 13 . Bucureşti. − dreptul afacerilor se deosebeşte de dreptul comerţului internaţional prin faptul că dreptul afacerilor se concentrează pe elementele care vizează organizarea. partenerii contractuali. A se vedea Roxana-Daniela Păun. e) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comerţului internaţional14 Corelaţia dreptului afacerilor cu comerţul internaţional este tratată diferit de autori. sunt utilizate normele juridice de drept procesual civil şi penal pentru soluţionarea litigiilor civile şi penale în legătură cu afacerile. Editura Lumina Lex. 77. dreptul comerţului internaţional abordează relaţiile comerciale dintre partenerii de afaceri. şi care stimulează creşterea economică şi gradul de ocupare a forţei de muncă. Partea generală. Astfel. într-o Europă în care Piaţa Unică reprezintă pilonul cheie al integrării europene. în unele opinii. 2004. dar şi elemente de drept public. fiscal şi valutar. p. Dreptul comerţului internaţional – Tratat. existând chiar unele asemănări şi deosebiri.13 d) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil şi penal – dreptul afacerilor presupune şi rezolvarea eventualelor litigii care apar între partenerii de afaceri. Editura Expert. p. cum sunt subiectele raporturilor comerciale internaţionale. secţiunea Buna funcţionare a pieţei unice. precum şi de drept al muncii. Partea generală. Astfel.

Secţiunea III. dar fără de care nu se poate desfăşura o activitate de afaceri (pentru termenul de „afaceri” are o sferă mai largă de cuprindere decât termenul de „comercial”). care permite înţelegerea raporturilor comune între instituţii asupra regulilor care până acum păreau separate. ci doar anumiţi cetăţeni. nu se poate vorbi despre un mozaic. multidisciplinar16 − permite încorporarea unor reguli cărora le găseşti cu greu loc în altă disciplină tradiţională.operaţiunile de creditare. Cu toate acestea. p. reglementată şi unanim recunoscută. deşi poate fi vorba în cadrul dreptului afacerilor şi de infracţiuni de natură penală în relaţia de afaceri – dreptul penal al afacerilor – care se conturează ca subramură de drept). − nu are instanţe specializate. conştientizând problemele concrete cu care se confruntă această ramură de drept. după modelul instanţelor comerciale. în ciuda tendinţelor de formare a unor instanţe economice. pentru că reglementează elemente aparent fără legătură cu alte ramuri de drept. − constituie un liant între drept şi economie. precum şi modalităţile de soluţionare a litigiilor. particular. spre deosebire de dreptul comercial. o lume economică reglementată juridic şi care A se vedea referirile la raportul dreptului afacerilor cu dreptul comercial. deşi domeniul afacerilor este cel care uneşte practic lumea economică de cea juridică. se tinde totuşi spre specializarea unor anumite tribunale. ci. 25 Universitatea SPIRU HARET 16 . Caracteristicile dreptului afacerilor Caracteristicile dreptului afacerilor – dreptul afacerilor nu este un drept autonom − nu se referă la un domeniu concret. şi nu şi penale. ci la toată activitatea şi viaţa economică. pentru care există instanţe specializate. 4. – dreptul afacerilor este un drept original. fiind toate secundare ideii de promovare a relaţiei comerciale dintre firme. care au calitatea de comercianţi/oameni de afaceri. o construcţie coerentă. care încă nu are o metodologie de abordare comună. (Totuşi aceste instanţe vor judeca doar cauze comerciale. − nu vizează categorii particulare de personal. o juxtapunere de reguli. mai degrabă. − sintetizează reguli aplicabile altor ramuri de drept.

care ulterior s-au îmbunătăţit în funcţie de răspunsul mediului de afaceri. în toate sectoarele de activitate. generate de apariţia şi dezvoltarea fenomenelor economice diverse. începe să se contureze chiar o disciplină distinctă. iar societatea nu ar putea evolua) – dreptul afacerilor este un drept extrem de mobil − reflectă schimbările din viaţa societăţii în ansamblul ei. Droit pénale des affaires. Dalloz. a cărui consacrare apare în secolul al XX-lea. în acest context. care sancţionează criminalitatea (infracţionalitatea în afaceri). odată cu evoluţiile despre care am vorbit anterior. PUF. apărute pe piaţă şi. 18 G. p 7. celor defavorizaţi. 19 Opinie exprimată de reputata specialistă în domeniul penal.Gindicelli-Delage. Aceste adaptări la schimbări se regăsesc. privind venitul minim de inserţie17). Ulterior. de altfel. adică alocaţia socială acordată. (într-o abordare simplistă. de la micile furturi până la marile escrocherii financiare care pun în pericol stabilitatea economică a unui stat19. precum şi necesitatea de a asigura o depăşire eficientă a tuturor tipurilor de infracţionalitate. fiind rar utilizat în practică. 1996. Wilfrid Jeandidier consideră perioada 1807-1950 „prima vârstă” a dreptului penal al afacerilor. 26 Universitatea SPIRU HARET 17 . fără afaceri nu s-ar produce nimic. în principal.este esenţială în funcţionarea unei societăţi dezvoltate. din dreptul penal. „Revenue minimun d’insertion (RMI)” = venitul minim de inserţie. Cauzele care au impus conturarea dreptului penal al afacerilor sunt: marea criză economică din 1929. marile scandaluri financiare şi apariţia în planul economiei liberale a tendinţei de dirijare din partea statului18.. 20 Droit pénale des affaires. alături de alte acţiuni. Dalloz. care consideră că dreptul penal al afacerilor a apărut din necesitatea de protejare împotriva fraudelor şi s-a impus definitiv ca urmare a pericolului pe care-l reprezintă infracţionalitatea în afaceri. insistând asupra consacrării acestuia abia după 195020. − evoluţia din cadrul mecanismelor de sancţionare corespunde unei evoluţii a mentalităţilor: dreptul penal a fost utilizat iniţial. 1981. Mireille Delmas-Marty. ca un „avertisment” acordat agenţilor economici. 1996. în Droit pénale des affaires. şi anume un drept penal al afacerilor. sarcina legiuitorului fiind aceea de a reglementa unele legi cu titlu experimental (astfel s-a întâmplat în Franţa: Legea din 1989. presupune adaptarea normelor juridice în funcţie de realităţile vieţii sociale şi economice.

Cursul se încheie cu o bogată parte de anexe. Obiectul de studiu al dreptului afacerilor Obiectul de studiu al dreptului afacerilor este structurat în două părţi: Partea generală – sunt examinate analitic şi sintetic afacerile privite ca fapte de comerţ.1. cu trimiteri directe la actele normative care reglementează domeniul respectiv.Toate acestea reprezintă un argument în plus pentru a analiza în acest curs. 1993. legile adoptate de Parlament. 21 Fundaţiei 27 Universitatea SPIRU HARET .2. p. insistând asupra societăţilor comerciale. în care se poate consulta câte un glosar de termeni aproape pentru fiecare capitol. Izvoarele dreptului afacerilor După natura lor. 9 şi urm. insistând asupra elementelor de noutate legate de cele două subiecte tratate. Izvoare interpretative (jurisprudenţa şi doctrina) V. într-un capitol distinct.1. am analizat-o distinct într-un capitol. Partea specială examinează principalele contracte specifice activităţii de afaceri şi valorile mobiliare specifice. Secţiunea IV. Dreptul afacerilor. Hotărârile şi Ordonanţele Guvernului. după partea specială. subiectele raportului de afaceri – persoana fizică şi juridică. Răspunderea penală a persoanei juridice. uzanţele comerciale şi convenţiile internaţionale. dar şi cu anumite teme care reprezintă suportul discuţiilor pentru activităţile aplicative de la seminar. fondul de comerţ. izvoarele dreptului afacerilor pot fi împărţite în două categorii21: V. Aspectele legate de concurenţă şi protecţia consumatorului. deşi fac parte tot din partea generală. Izvoare normative (legile şi uzurile comerciale) V. A se vedea Ion Turcu. Izvoare normative: în categoria legilor sunt incluse Constituţia. Editura „Chemarea” Iaşi. Secţiunea V.

Rolul de „drept comun” al Dreptului civil în raport cu Dreptul comercial este reafirmat şi prin dispoziţiile art. Art. (2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului. (2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale (M. (5) Proprietatea privată este inviolabilă. sunt garantate. 44 Dreptul de proprietate privată (1) Dreptul de proprietate. crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. ART. indiferent de titular. financiară şi valutară. 98/1990)22. Codul comercial constituie principalul izvor al dreptului afacerilor. precum şi prin moştenire legală. în condiţiile legii organice. Constituţia ca lege fundamentală. ART. iar Codul civil constituie izvor subsidiar. 47 din Legea nr. Of. protecţia concurenţei loiale. 135 Economia (1) Economia României este economie de piaţă.1. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege. 28 Universitatea SPIRU HARET 22 . cele dintre societăţile comerciale cu capital de stat. în condiţiile prevăzute prin lege organică. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. 136 Proprietatea (1) Proprietatea este publică sau privată. 2. precum şi creanţele asupra statului. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. precum şi relaţiile dintre ele ori între ele şi stat se vor desfăşura pe baze contractuale. 47: „Relaţiile comerciale dintre regiile autonome. ART. pe bază de reciprocitate.

58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin cu modificările şi completările ulterioare *Legea nr.178 / din 30 iulie 1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie. cu modificările şi completările ulterioare.3. 1. 11/1991. 139 din 11 mai 1990 emis de către Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională privind Camerele de Comerţ şi Industrie din România Contractele încheiate între agenţii economici. * Legea nr. * Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare.1. * Legea nr. * Decret –lege nr. vor fi guvernate de principiul libertăţii contractuale şi de reglementările cuprinse în Codul civil şi Codul comercial român. 59/din 1 mai 1934 asupra Cecului cu modificările şi completările ulterioare *Legea nr. 26/1990.” 29 Universitatea SPIRU HARET . privind combaterea concurenţei neloiale. Legi comerciale speciale Legislaţia poate fi împărţită în funcţie de perioada de timp elaborată în: 3. * Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. 31/1990 privind societăţile comerciale. 3. menţionaţi la alin. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. republicată. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. * Legea nr. privind registrul comerţului. republicată. cu modificările şi completările ulterioare. cu modificările şi completările ulterioare.2. cu excepţiile decurgând din prezenta lege. republicată. Legislaţie „postrevoluţionară”: *Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice * Legea nr. Legislaţie „prerevoluţionară” încă aplicabilă: *Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.

85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare. 2 din 9 februarie 2006 privind pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare. 44 din 20 februarie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 455/2001 privind semnătura electronică. privind aprobarea Regulamentului privind avizarea. *Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital. emis de CNVM. *Legea nr. *Legea nr. 399/2004. Legea bancară. nr.G. aprobată prin Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri. cu modificările şi completările ulterioare. emis de CNVM.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale. aprobată prin Legea nr. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe. 30 Universitatea SPIRU HARET . cu modificările şi completările ulterioare. 241/1998 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. cu modificările şi completările ulterioare *OG nr. *H. *Decizia din 7 iulie 2006 a Camerei de Comerţ şi Industrie a României. cu modificările şi completările ulterioare. privind Codul fiscal. 58/1998. 32/2006 privind obligaţiunile ipotecare. *Regulament nr. 451/2004 privind marca temporală. 365/2002 privind comerţul electronic. 571/2003. * Legea nr. * OUG nr. precum şi publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor. *Legea nr. M. 13 din 20 iulie 2006 privind obligaţiunile ipotecare. cu modificările şi completările ulterioare. * OUG nr. *Regulament nr. 31/2006 privind securizarea creanţelor. Partea I. cu modificările şi completările ulterioare. controlul şi sancţionarea activităţii burselor de mărfuri. nr.* Legea nr. 753 din 5 septembrie 2006. *Legea nr. *Legea nr. Of. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale. supravegherea. *Legea nr. 396/2002 privind unele măsuri referitoare la procedura de elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanţă asupra mediului de afaceri. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe aprobată prin legea nr. * Legea nr.

cit. V. Convenţia de la Varşovia din 12 octombrie 1929 asupra transporturilor aeriene. Codul de comerţ adnotat. Bucureşti. p. 24 I Turcu. Exemplificăm: * suprapunerea. 11. 31 Universitatea SPIRU HARET 23 . peste reglementările interne.24 Curtea de Casaţie. Astfel de reglementări sunt cuprinse în Convenţiile de la Berna din 14 octombrie 1890 privind transporturile feroviare. p. a unor reglementări internaţionale uniforme care se aplică numai în relaţiile internaţionale. 2.4. reprodusă în M. Izvoare interpretative (jurisprudenţa şi doctrina) Jurisprudenţa distinge două categorii de uzuri comerciale: uzuri legislative şi uzuri interpretative. Convenţii internaţionale prin care se asigură implicarea dreptului comerţului internaţional în dreptul afacerilor. iar uzurile interpretative devin aplicabile prin voinţa părţilor în anumite contracte individuale.2. decizia din 13 decembrie 1913. care rămân în vigoare. op.A Dumitrescu.23 Uzurile legislative sunt izvoare de drept comercial cu aplicaţie subsidiară şi limitată la situaţiile prevăzute de lege. Convenţia de la Viena din 11 aprilie 1890 asupra contractelor de vânzări internaţionale de mărfuri etc. 1926. Editura Cugetarea.

CAPITOLUL II FAPTE DE COMERŢ. Cărpenaru. 2004. Fapte de comerţ Subsecţiunea 1. FONDUL DE COMERŢ Secţiunea I. D. Definiţie2: Actele sau faptele sau. termenul juridic de „fapte de comerţ” este propriu numai Codului comercial român. Editura All Beck. Drept comercial român. p 28. Definiţii Codul comercial nu dă o definiţie a faptei de comerţ. executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor. în această privinţă. p. Cu toate acestea în doctrină s-au formulat mai multe definiţii. cu scopul de a obţine profit. faptele de comerţ sunt actele juridice. ediţia a V-a. care se delimitează. „atti di comercio”). 32 Universitatea SPIRU HARET 1 . Smaranda Angheni. Drept comercial. Magda Volonciu. Camelia Stoica. Editura All Beck. De altfel. fiind calificată ca o activitate de intermediere în operaţiunile de schimb. cât şi de cel francez. 2 Şt. atât de modelul italian. el stabilind doar o listă (enunţiativă şi nu limitativă) a actelor juridice şi operaţiunilor pe care le declară fapte de comerţ. Definiţie1: Orice activitate care dă naştere la raporturi juridice guvernate de legea comercială şi care se întemeiază pe ideea de schimb de mărfuri şi valori. ediţia a III-a. ambele folosind termenul de „act” („Acte de commerce”. 2004. mai larg. faptele juridice şi operaţiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri. 21.

Teoria circulaţiei: Esenţa teoriei: actul de comerţ este un act de circulaţie. în principal. Termenul de speculaţie în dreptul comercial = orice activitate prin care se urmăreşte obţinerea de beneficii (profit) şi nu în sens peiorativ = înşelăciune în afaceri. ca strategie de piaţă. meşteşugăreascăb) prea îngust – deoarece există operaţiuni comerciale care nu sunt speculative. Este greu de aplicat întrucât urmăreşte intenţia de realizare a profitului şi realizarea lui efectivă. T2. deci nu urmăresc obţinerea profitului – ex: vânzarea de mărfuri în pierdere. Teoria speculaţiei: Esenţa teoriei: actul de comerţ este un act de speculaţie. dacă acesta face o cumpărare în 3 Şt. Teorii3: T1. un producător al mărfii şi numai cu titlu accesoriu un intermediar. Caracterul esenţial al actului de comerţ constă în obiectul său: actul de interpunere în circulaţia mărfurilor între producător şi consumator. D. Inconveniente ale acestei teorii: Este un criteriu inexact deoarece există şi acte comerciale care sunt străine circulaţiei mărfurilor – exemplu: actele agenţiilor şi oficiilor de afaceri Este un criteriu discutabil sub aspectul diferenţei între activitatea de transformare a unor bunuri în produse de o valoare mai mare – activitate de producţie – recunoscută ca activitate comercială şi activitatea de intermediere (distinctă faţă de prima) Exemplu: fabricantul este. Caracterul esenţial al actului de comerţ constă în scopul său: realizarea unui profit (animus lucri) Obiecţiuni referitoare la teoria speculaţiei. p 26-28. Cărpenaru. cit. 33 Universitatea SPIRU HARET .. op. care îi contestă existenţa: Este un criteriu inexact: a) prea larg – deoarece implică şi operaţiuni speculative.Subsecţiunea 2. care au caracter civil – exemplu: activitatea agricolă. pentru atragerea clientelei sau pentru reclamă.

p 52. 34 Universitatea SPIRU HARET 4 . în fruntea căruia se află o persoană numită întreprinzător. Bucureşti. Teoria mixtă: actul/faptul de comerţ este actul juridic/faptul juridic şi operaţiunile de comerţ prin care se realizează producerea de mărfuri. Bucureşti.. p 107. cu scopul de a obţine profit5. Paris. Droit des affaires. 35. p. 44-45. 1. 1940. 8-ème edition. 1994. Obiecţiuni referitoare la teoria întreprinderii care îi contestă existenţa: Unele acte (actele agenţilor de bursă) se realizează fără existenţa unei organizări pe care o implică întreprinderea. şi I. vol. Caracterul esenţial al actului de comerţ constă într-o activitate organizată sistematic şi nu într-un act juridic sau operaţiune cu caracter izolat. Economica. Tome1.scop de revânzare. Curs de drept comercial şi industrial. criteriile utilizate pentru definirea faptului de comerţ sunt profitul şi circulaţia. D Cărpenaru. Curs de drept comercial. Finţescu. executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor. Pe lângă întreprinderi comerciale există şi întreprinderi cu caracter civil (exemplu: o exploatare agricolă) Criteriul nu este suficient de precis. în scopul producerii de bunuri şi servicii. care combină forţele naturii cu capitalul şi munca. presupune repetarea profesională a actelor. 5 Yves Guyon. Definiţie St. Esenţa teoriei: niciun criteriu din cele enunţate nu este singur suficient pentru caracterizarea actului de comerţ. Bălescu.N. C. În doctrină. materiale. 1929. 1. Esenţa teoriei: actul de comerţ se realizează în cadrul unei întreprinderi. op. Teoria întreprinderii: actul de comerţ este actul îndeplinit printr-o întreprindere4. atunci când cumpără materiile prime. Ed. T4. p. urmare a unei organizări prestabilite şi bazate pe mijloace materiale date. T3. deoarece nu stabileşte gradul de organizare al activităţii care trebuie să fie obligatoriu pentru a conferi un caracter comercial unei întreprinderi. şi vinde produsele rezultate din prelucrarea lor. cit. Întreprinderea este un organism economic. vol.

Depozitele pentru cauza de comerţ. Orice întreprinderi de furnituri. Expediţiunile maritime. 10. 19. Întreprinderile de fabrici. art. Titlul II. 12.Subsecţiunea 3. şi vânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ. 17. Cartea I. agenţii şi oficii de afaceri. asemenea şi cumpărarea spre a se revinde. chiar mutuale. Asigurările. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat. 15. cumpărarea. vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea. vânzările şi închirierile de mărfuri. Asigurările terestre. când altul decât autorul sau artistul vinde. Întreprinderile de spectacole publice. închirierile de vase. 5. Construirea. 14. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale. Întreprinderile de construcţii. librărie şi obiecte de artă. de manufactură şi imprimerie. 2. Sediul materiei: Codul comercial. fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru. 11. 3. 3: Legea consideră ca fapte de comerţ: 1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde. 35 Universitatea SPIRU HARET . împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune. Despre faptele de comerţ. în contra daunelor şi asupra vieţii. de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ. Vânzările de produse. Întreprinderile de comisioane. fie în natură. Operaţiunile de bancă şi schimb. contra riscurilor navigaţiunei. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri. armarea şi aprovizionarea unui vas. chiar mutuale. când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere. 16. 4. Cumpărările şi vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale. 9. Întreprinderile de editură. 8. ori numai spre a se închiria. 7. Despre Comerţ în genere. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerţ. 6. în natură sau lucrate. 13. 18.

exemplu: comerciantul vinde produsele la un preţ derizoriu pentru atragerea clientelei sau pentru lichidarea stocului sau pentru înlăturarea concurenţei. Pot exista operaţiuni comerciale care apar ca acte dezinteresate.” Nu sunt fapte de comerţ: * „Cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaţia cumpărătorului. 5). de asemenea revânzarea acestor lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dânsul” (art. Depozitele în docuri şi antrepozite. precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj. pot fi grupate în trei categorii6: Operaţiuni de intermediere în schimb asupra mărfurilor şi titlurilor de credit. cele 20 fapte de comerţ reglementate de art. Alte fapte de comerţ în sensul art 4 din Codul comercial sunt: „celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant.2). dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul. cit. în ce priveşte pe necomercianţi. În acest context.. 6. eliberate de ele. Trăsătura comună a celor 20 de „fapte de comerţ” enumerate de art 3 din Codul comercial este intermedierea (interpunerea în schimb). 36 Universitatea SPIRU HARET 6 . iar activitatea speculativă constă în acel specific fapt de comerţ. dar în limitele unei concurenţe loiale! Intermedierea este trăsătura constantă care caracterizează faptele de comerţ.20. Magda Volonciu. la care se poate adăuga caracterul speculativ (care este de natura faptului de comerţ şi nu de esenţa lui).1). Camelia Stoica. afară numai dacă ele n-au o cauză comercială” (art. 3 C. alin. * „Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ. p 22-23. denumite fapte (acte) obiective constitutive de comerţ Punct de vedere exprimat de către Smaranda Angheni. alin. Excepţii: * „Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator” (art. op. com. 6. ori a familiei sale.

p. 30. până în prezent. cit. cit. 33.2. Opinii în doctrina modernă Clasificare: la categoriile cunoscute în doctrina clasică s-au adăugat subcategorii.1. 7 8 Punct de vedere exprimat de către St. 2. p. op. Opinii în doctrina modernă § 4. cit. Categorii de fapte de comerţ În doctrină nu există. op.. * faptele de comerţ subiective cuprind actele juridice şi operaţiunile săvârşite de un comerciant.Acte de intermediere în operaţiunile de schimb purtând asupra muncii organizate (întreprinderi) Fapte de comerţ conexe (accesorii) Subsecţiunea 4. care fac astfel imposibilă o utilizare a unor criterii unitare de clasificare. vol I. în temeiul legii. făcându-se distincţie între: * faptele de comerţ obiective8: * după natura lor – fapte declarate comerciale dacă îndeplinesc anumite condiţii. Cărpenaru. Acest fapt se datorează caracterului eterogen al faptelor de comerţ.7 § 4.1. * după forma lor – fapte declarate comerciale fără a fi necesar îndeplinirea unor condiţii (fapte de comerţ fără condiţii) Alte clasificări doctrinare9: * fapte de comerţ unilaterale. Finţescu.. 30. p.. un punct de vedere unitar în privinţa clasificării faptelor de comerţ prevăzute de Codul comercial. 9 St. D Cărpenaru. Opinii în doctrina clasică Clasificare: * faptele de comerţ obiective cuprind actele juridice şi operaţiunile determinate de lege şi producătoare de efecte juridice. Opinii în doctrina clasică § 4. N. op. independent de calitatea autorului (comerciant sau necomerciant). § 4. * fapte de comerţ mixte. 37 Universitatea SPIRU HARET . I. D.

legii comerciale. în „Revue roumaine des sciences juridiques”. 38 Universitatea SPIRU HARET . intermediere asupra mărfurilor şi titlurilor de credit care pot fi denumite fapte (acte) obiective de comerţ (operaţiuni care corespund noţiunii de comerţ – vânzare –cumpărare. toţi contractanţii sunt supuşi.Clasificarea conform reglementării din Codul comercial: 1. în „Revue International de droit économique”. Fapte de comerţ obiective art 3 – operaţiuni economice. no. Les fonds de commerce en droit roumain et en droit français. acte juridice (enumerarea faptelor de comerţ.4) – care sunt comercializate indiferent de calitatea persoanei care le „săvârşeşte”. 1996. 2 p 237-255. încât priveşte acest act. afara de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel. Fondul de comerţ Subsecţiunea 1. Bruxelles. 1. 2. 3. 1996. 56 – „Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi. 3. conform art.” – ex: contract de comision încheiat între doi comercianţi. respectiv „contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant. vizând munca organizată în întreprinderi (operaţiuni care corespund noţiunii de producţie (industrie. circulaţia bunurilor de la producător la consumator) * acte de intermediere în operaţiunile de schimb. a se vedea secţiunea Sediul materiei) * faptele de comerţ obiective: * operaţiuni de interpunere/intermediere în schimb sau circulaţie.”) Secţiunea II. Fapte de comerţ subiective (art. no. ca activitate în cadrul căreia obiectele din natură sunt transformate în bunuri comerciale) * fapte de comerţ (acte juridice şi operaţiuni) conexe (accesorii) – operaţiuni care sunt fapte de comerţ doar datorită legăturii acestora cu actele juridice sau operaţiunile calificate ca fiind fapte de comerţ de către Codul comercial. idem – Quelques aspects concernant le fonds de commerce en droit roumain et en droit français.10 10 A se vedea pentru detalii legate de fondul de comerţ comparat Smaranda Angheni. Consideraţii generale: Expresia „fond de comerţ” este rar utilizată în dreptul român şi dreptul francez. dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul. p 56-73. Tome VII. Fapte de comerţ unilaterale sau mixte art.

1 din legea 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. locaţiunea sau gajul fondului de comerţ. firme. 861 Cod Comercial)11. Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale. a) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului. 10 alin (3) din Legea nr. 12 Art. 26/1990 privind registrul comerţului. utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale. – art. local. 861 „Cod comercial Falitul concordatar. vad comercial). instalaţii. vânzarea. Deşi este important. „(3) Garanţia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. mai înainte de îndeplinirea obligaţiunilor luate prin concordat. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.” – Art. corporale şi necorporale (mărci.Fondul de comerţ are rol important în desfăşurarea activităţii comerciale. TITLUL VI. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.(Codul comercial conţine o referire la fondul de comerţ. republicată – „În registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la: a) donaţia. republicată. 21 lit. Orice constituire de gaj sau înstrăinare.. 21 lit. făcute în contra dispoziţiunilor acestui articol. În acest caz nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle întro stare de interdependenţă funcţională. brevete de invenţii. 1^1 În înţelesul prezentei legi: c) constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile. În cazul în care bunul afectat garanţiei constă într-o universalitate de bunuri mobile. în funcţie de obiectul comerţului poate fi reprezentat de bunuri – mobilier. Art. sunt nule de drept şi creditorii interesaţi pot cere chiar anularea concordatului şi restabilirea starei de faliment”. brevete de invenţii etc. Codul comercial nu cuprinde dispoziţii care să reglementeze regimul său juridic. embleme. „ART. Fondul de comerţ în alte acte normative12: – art. TITLUL VI. inclusiv un fond de comerţ. în art. precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înmatriculărilor sau menţiunilor sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ. a) din Legea nr. Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare. mărfuri.” – Art.” 39 Universitatea SPIRU HARET 11 . 10 alin (3) din Legea nr. nu va putea constitui fondul sau de comerţ în gaj nici înstrăina acest fond în alt mod decât acela cerut de felul comerţului său.

nr. firme. op. prin aprecierea că este o parte a „fondului comercial” Importanţa cunoaşterii caracterului fondului de comerţ: – pentru comerciant – pentru a-şi asigura protecţia bunurilor pe care le utilizează în activitatea comercială. 40 Universitatea SPIRU HARET 13 . un magazin amplasat pe spaţii întinse magazin = este specific comerţului „en detail” A se vedea şi O.. Delimitarea noţiunii de „fond de comerţ” de alte noţiuni învecinate: a) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „magazin” fond de comerţ = poate cuprinde o uzină. 9-11/1990. lit.13 Definiţia din Legea nr.1. cit. stabilindu-i conţinutul. utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale”. vad comercial). ca elemente active ale patrimoniului comerciantului. afectate de către comerciant desfăşurării unei activităţi comerciale. corporale şi necorporale (mărci. D. în Dreptul. de afaceri. art 1. Recunoaşterea fondului de comerţ este importantă prin prisma bunurilor. bunuri destinate activităţii comerciale. Subsecţiunea 2.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. 1.1 lit. un birou. – pentru protejarea intereselor creditorilor comerciantului. 23. St. brevete de invenţii. p. Căpăţână. 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. „Asupra unor definiţii din doctrina perioadei interbelice. embleme. cu scopul atragerii clientelei şi obţinerii unui profit din activitatea desfăşurată. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. c) din legea 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. Definiţia fondului de comerţ: Ansamblu de bunuri mobile şi imobile.. – în acte normative care reglementează activitatea contabilă se utilizează expresia „fond de comerţ”. c): „constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile.– art. cit. Cărpenaru. op. corporale şi incorporale. p 112.

agricole. de artizanat etc. care se reflectă în cifra de afaceri a comerciantului. op. grupate şi organizate de comerciant. • fondul de comerţ este format dintr-un ansamblu de bunuri care aparţin unei societăţi comerciale. 827. Camelia Stoica. în bunuri mobile şi imobile pare a fi depăşită. Magda Volonciu. 41 Universitatea SPIRU HARET 14 . care este mult mai vastă. p. cit.b) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „clientelă” clientela = este o componentă a noţiunii de „vad comercial”. dans lequel il est exploaté. delimitarea tradiţională făcută de Codul civil. respectiv afectarea lor unui scop economic. (fondul de comerţ este lipsit de autonomie patrimonială) − întreprinderea conţine atât elemente materiale. există şi profesiuni liberale. are personalitate juridică. Tome I. (fondul de comerţ nu include şi factorul uman) e) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „societate comercială” • „societatea” este un concept juridic. Revue trimestrielle de commerce. p. Les rapports entre le fonds de commerce et l’immeuble. Guyon. c) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „imobil în care îşi desfăşoară activitatea” • imobilul şi fondul de comerţ nu aparţin întotdeauna aceleiaşi persoane • fondul de comerţ = are o natură mobiliară • imobilul = este exclus din sfera de reglementare a dreptului comercial • Dacă imobilul şi fondul de comerţ au aceeaşi destinaţie. op. cât şi umane. cit.14 d) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „întreprindere”. un subiect de drept.. lucrativ. 65. „societatea comercială” este o persoană juridică . Opinie exprimată în Smaranda Angheni. Noţiunea de „întreprindere” este analizată de către ştiinţele pur economice şi de dreptul muncii: − întreprinderea nu se limitează numai la activităţile comerciale. p 642. şi De Blaise.. − întreprinderea poate fi un subiect de drept. Y. 1966. întreprinderi civile.

stocuri). însă distinct. reprezentanţe sau alte asemenea sedii – se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului sediului principal. p. 67 şi Cabrilac. p. căruia societatea care îl înfiinţează îi atribuie statut de sucursală. legătura dintre persoană şi bunuri. de pasiv şi. Camelia Stoica. Fondul de comerţ este un element al patrimoniului societăţii comerciale (care reuneşte şi alte valori de activ. dix ans de conference d’agregation. (4) Celelalte sedii secundare – agenţii. trebuie menţionat faptul că în bilanţul contabil nu apare. deşi este des utilizat în dreptul afacerilor.. 42 Universitatea SPIRU HARET 15 . f) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „sucursală” Termenul de „sucursală” nu a fost definit decât de jurisprudenţă. bunuri imobile).15 Totuşi. Hommage a J. republicată. 43 din legea 31/1990 privind societăţile comerciale. indiferent de denumirea lui. Hamel. rubrica „fond de comerţ”. 1961. ca înmatriculare independentă. ea se va înmatricula în acelaşi registru al comerţului. cu modificările şi completările ulterioare astfel: Art 43: „(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înmatriculează. op cit.119. Unité en pluralité de la notion de sucursale. nu apar decât în mod excepţional în bilanţ. în mod obligatoriu. în vreme ce elementele incorporale ale fondului de comerţ numele (firma).” De aici rezultă trăsăturile definitorii ale sucursalei: − absenţa personalităţii juridice − autonomia de gestiune Smaranda Angheni.Concluzie: între fondul de comerţ şi societatea comercială există o legătură juridică tradiţională. (2) Dacă sucursala se înfiinţează într-o localitate din acelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu societatea fondatoare. în particular. înainte de începerea activităţii lor. clientela. (3) Regimul juridic al sucursalei se aplică oricărui alt sediu secundar. în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona. Magda Volonciu. sucursalele sunt definite de art. Elementele corporale apar între diferitele elemente de activ (materiale. În privinţa reflectării acestei legături din punct de vedere contabil.

pe argumentul că produce aceleaşi efecte juridice ca şi teoria personificării fondului de comerţ. cu drepturi şi obligaţii distincte de cele civile. Universalităţile juridice sunt consacrate de lege (exemplu: patrimoniul succesoral). deci are drepturi şi obligaţii proprii. Teoria a fost respinsă. persoană fizică sau juridică. El are firmă. Patrimoniul este legat indisolubil de titularul său. Teoria a fost respinsă.1. se poate regăsi din punct de vedere naţional. sediu şi patrimoniu.Avantajele economice ale sucursalei constau în faptul că aceasta are dreptul să dispună de instalaţii permanente şi trebuie să fie condusă de o persoană care are puterea de a trata cu terţe persoane şi de a angaja societatea în aceste relaţii. 3. societăţii. civile sau comerciale. sucursalei. (universitas iuris). orice persoană răspunde cu întregul patrimoniul său pentru toate obligaţiile asumate. în cadrul întreprinderii. Efectul acestor trăsături definitorii se concretizează în următoarele: *dispun de clientelă proprie (datorată autonomiei de gestiune) şi au fond de comerţ distinct de cel al întreprinderii *tribunalele au competenţa de a soluţiona litigiile care aparţin sucursalelor * sucursalele trebuie să se înmatriculeze în Registrul Comerţului Fondul de comerţ. fapt care echivalează cu existenţa unui patrimoniu autonom. Totodată. Teoria personificării fondului de comerţ – fondul de comerţ este un subiect de drept autonom. Subsecţiunea 3. 3. ca entitate de sine stătătoare. Natura juridică a fondului de comerţ. ori legea nu reglementează o astfel de universalitate. Teorii. Teoria universalităţii de drept – fondul de comerţ constituie o universalitate juridică. Patronul este principalul reprezentant al fondului de comerţ. fiind un element comun pentru acestea. întrucât contravine principiului consacrat de dreptul civil (art 1718 Cod civil). „Nu există patrimoniu fără să existe titularul său” – „Taberna sine tebernario esse non potest”.2. 43 Universitatea SPIRU HARET . dar fără să se confunde cu niciuna din ele.

nu este posibilă determinarea naturii juridice a fondului de comerţ.5. organizând fondul de comerţ cu scopul unic de atragere a clientelei. respectiv desfăşurării comerţului. Minusurile acestei teorii sunt uşor de sesizat. cit. D. asemănătoare unei creaţii ştiinţifice. această teorie constată faptul că fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri. Cărpenaru. 3. supus regimului juridic al bunurilor mobile (executarea silită a fondului de comerţ urmează procedura aplicabilă bunurilor mobile conform Codului de procedură civilă). În esenţă. această teorie este de fapt teoria universalităţii juridice. locaţiuni. Teoria proprietăţii incorporale – fondul de comerţ constituie un drept de proprietate incorporală. care îşi păstrează regimul lor juridic. op.4.3. 3. deoarece universalitatea de fapt nu are regim juridic propriu şi astfel. care conferă titularului acestui drept un monopol de exploatare * de către alţi autori unei creaţii intelectuale. creată prin voinţa titularului său. urmărirea lor se realizează în condiţiile prevăzute de lege pentru executarea silită a bunurilor imobile. dacă fondul de comerţ cuprinde şi bunuri imobile.3. distinct de elementele care îl compun – poate face obiectul unei vânzări. În esenţă. Teoria patrimoniului de afectaţiune – fondul de comerţ este considerat patrimoniu de afectaţiune. 114 44 Universitatea SPIRU HARET . În absenţa dispoziţiilor legale în materie.. fără a explica natura juridică a fondului de comerţ (ca ansamblu de bunuri). Caracteristicile fondului de comerţ16 − bun unitar. − bun mobil. 16 A se vedea St. literare şi artistice ori tehnice. garanţii reale imobiliare. afectat realizării unui scop precis. Teoria universalităţii de fapt – fondul de comerţ constituie o universalitate de fapt (universitas facti). formulată în alţi termeni. p. Acest caracter nu înlătură individualitatea elementelor componente. ca şi drepturile de creaţie intelectuală şi este asimilat: *de către unii autori unui drept de clientelă. Subsecţiunea 4.

Firma şi emblema comercială.− bun mobil incorporal – fondul de comerţ. cit. nu i se aplică prescripţia instantanee reglementată de art.2. brevetele de invenţii.1. 1909 Cod civil. Regimul firmelor şi emblemelor. care conferă comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata în folosul său. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează. poate face obiectul unui drept de uzufruct. p 121 18 Regimul juridic al firmelor comerciale este reglementat de Legea 26/1990 privind registrul comerţului cap 4. Băcanu. A se vedea I. în condiţiile stabilite de lege: firma. dreptul de autor. Legea distinge între firma comerciantului persoană fizică şi juridică astfel: În dreptul francez. după caz. Subsecţiunea 5. Firma sau firma comercială este un element de individualizare a comerciantului în sfera activităţii comerciale18 Art.. op. exemplu: – materii prime. materiale destinate a fi prelucrate – produsele (mărfurile) rezultate din activitatea comercială § 5. deşi este un bun mobil incorporal. vadul comercial. exemplu: instalaţii. a se vedea St. Cărpenaru. imobile prin destinaţia lor. Elemente incorporale ale fondului de comerţ Aceste elemente privesc drepturi privative. 30 din Legea 26/1990 privind registrul comerţului: (1) Firma este numele sau. Editura Lumina Lex. elementele corporale privesc materialul. i se aplică teoria accesiunii. Elemente corporale ale fondului de comerţ – bunurile imobile şi mobile corporale17 * bunuri imobile prin natura lor. * bunuri mobile corporale. 1998 45 Universitatea SPIRU HARET 17 . utilajul şi mărfurile. D. Elementele fondului de comerţ § 5. mărcile şi indicaţiile geografice. exemplu: clădirile. utilaje. emblema. Bucureşti. clientela. maşini.

33 Firma unei societăţi în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi. 36 Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie. scrisă în întregime. şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate pe acţiuni” sau „S. după cum urmează: Art. Se vor putea face menţiuni care să arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerţului său. în limba română. Art. scrisă în întregime. 46 Universitatea SPIRU HARET .” Totodată sunt stabilite în lege şi câteva condiţii şi caracteristici legate de firmă: în art.A. Firmele vor fi scrise.R.L. persoană fizică. la care se poate adăuga numele unuia sau mai multor asociaţi. de natură a o deosebi de firma altor societăţi. Art.a) Firma unui comerciant. în primul rând. în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale. după caz. „societate în comandită pe acţiuni”. (2) Nicio menţiune care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerţului ori situaţiei comerciantului nu poate fi adăugată firmei. cu menţiunea „societate în comandită”. se compune din numele comerciantului scris în întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia. 35 Firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune dintr-o denumire proprie. Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei se dobândeşte prin înscrierea acestora în Registrul Comerţului. Art. 32 Firma unei societăţi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi.37 şi următoarele: Orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente. cu menţiunea „societate în nume colectiv”. b) Firma unui comerciant persoană juridică are conţinut diferit. 31 (1) Firma unui comerciant. şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau „S.” ori. persoană fizică Art.

Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta. Nicio firmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuinţată de comercianţii din sectorul public.” 47 Universitatea SPIRU HARET . în comandită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată. cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor. Firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată. este definită tot de art 30 din Legea 26/1990 privind Registrul Comerţului: „Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi gen. Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară. fie prin indicarea felului de comerţ exercitat sau în orice alt mod. Caracterele firmei: – atribut de identificare a comerciantului – firma poate fi: – individuală – pentru comerciantul persoană fizică – socială – pentru societăţile comerciale – originară (constitutivă) – derivată (dobândită de la adevăratul titular) Apărarea firmei prin acţiuni: Acţiunea în contrafacerea sau uzurparea firmei Acţiunea în concurenţă neloială Acţiunea în daune (despăgubiri) materiale şi morale Emblema. reglementată de acelaşi cap 4 ca şi în cazul firmei. trebuie să se adauge o menţiune care să o deosebească de aceasta. Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni. fără a introduce elemente de deosebire. Firma sucursalei din România a unei societăţi străine va trebui să cuprindă şi menţiunea sediului principal din străinătate. fie prin desemnarea mai precisă a persoanei. care cuprinde numele unui comerciant. Oficiul registrului comerţului va refuza înscrierea unei firme care. persoană fizică. sau al unui asociat. poate produce confuzie cu alte firme înregistrate. fără cerinţa menţionării raportului de succesiune.

de firma comerciantului. un animal. nu poate fi o denumire generică. o figură geometrică. denumire – poate fi fantezistă. Dreptul de folosinţă exclusivă asupra emblemei. Emblema se poate transmite separat de fondul de comerţ. sau un nume propriu. ca şi în cazul firmei. Orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului. Dacă emblema cuprinde o denumire. precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea. în primul rând. publicaţii şi în orice alt mod. Apărarea emblemei prin acţiuni: Acţiune în revendicare în cazul uzurpării emblemei de către alt comerciant Acţiune în concurenţă neloială Acţiune în daune materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat Acţiune penală în cazul în care fapta săvârşită de alt comerciant în legătură cu emblema întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni 48 Universitatea SPIRU HARET . semn – poate fi o figură grafică indicând orice obiect: un utilaj. iar emblema are caracter facultativ. tarife. Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă oriunde ar fi aşezate. se dobândeşte prin înscrierea acestora în Registrul Comerţului. prospecte. în limba română. afişe. Distincţia între firmă şi emblemă: firma este un element obligatoriu pentru individualizarea comerciantului. note de comandă. în mod vizibil. pe facturi. numai dacă vor fi însoţite. vor fi scrise. pentru acelaşi fel de comerţ. 2. Conţinutul emblemei: 1. ca şi firmele. firma va fi scrisă cu litere având mărimea de cel puţin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema. firma nu. dar nu pate consta în reproducerea obiectului unei activităţi comune. scrisori.Caracteristici: Emblemele.

19 19 Pentru detalii a se vedea St. pentru procurarea unor mărfuri şi servicii. preţurile practicate de comerciant. − nu poate fi transmis separat. Vadul comercial: definiţie: Aptitudine a fondului de comerţ de a atrage publicul. 49 Universitatea SPIRU HARET . situaţia economică a acestuia. a partenerilor de afaceri ai comerciantului. cit. adică la fondul de comerţ al acestuia. datorită relaţiilor care se stabilesc între titularul fondului de comerţ şi aceste persoane care îşi procură mărfurile şi serviciile de la acelaşi comerciant. − constituie o valoare economică. − este în strânsă legătură cu vadul comercial. a clienţilor. abilitatea în realizarea reclamei comerciale. a unui om de afaceri. ci numai împreună cu clientela. − determină prin număr. − relaţia clientelă – vad comercial este tratată distinct în doctrină. 119. comportarea personalului angajat în raporturile cu clienţii. calitate. Caracteristici: − are rol important pentru activitatea unui comerciant. frecvenţă.Clientela: definiţie şi caracteristici: Definiţie: totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant. − îşi confirmă existenţa numai împreună cu clientela. − deşi este un element important. legea nu cuprinde o reglementare referitoare la aceasta. succesul sau insuccesul afacerii. Cărpenaru. calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite. – calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite. Caracteristici: − nu este un element distinct al fondului de comerţ. Factorii pot fi grupaţi în două categorii: Factori interni: obiectivi: – locul unde se află amplasat localul. p. influenţat de mai mulţi factori: locul unde se află amplasat localul.. fiind un element indispensabil al fondului de comerţ (unii autori considerând chiar că ar fi principalul element al fondului de comerţ).. D. subiectivi: – publicitatea comerciantului – calitatea personalului angajat Factori externi: reputaţia bancherilor. op. influenţa modei etc.

un bun incorporabil al fondului de comerţ. brevet prin care se conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci21 (OSIM). 76. testament.Drepturile de proprietate industrială: se împart în doctrină în două categorii: creaţii noi: invenţiile. Definiţie: Brevetul reprezintă. pe durata de exploatare a acestuia.22 Brevetele se împart în două categorii: − principale − de perfecţionare Condiţie de fond: − noutate absolută (invenţia trebuie să fie originală) Condiţii de formă: − înregistrarea brevetului la OSIM (protecţia asupra invenţiei operează timp de 20 ani) − conferă posesorului sau succesorilor legali ai acestuia unele drepturi: • de a exploata în folosul său obiectul brevetului.. cu modificările şi completările ulterioare. p. republicată. în temeiul Legii 64//1991 privind brevetele de invenţie. un drept. A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru brevetul de invenţie. 64/1991privind brevetele de invenţie. 50 Universitatea SPIRU HARET 20 . Camelia Stoica. • drepturile rezultate din brevet pot fi transmise prin acte juridice de vânzare-cumpărare. alături de firmă. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. 21 Legea nr. • de a urmări în instanţă pe cel care a uzurpat dreptul derivând din brevet. op. semne noi: mărcile şi indicaţiile geografice20 Dreptul asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de invenţie. în temeiul legii nr. Legea nr. know-how. donaţie. republicată. cit. desene şi modele industriale. A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru mărcile şi indicaţiile geografice. 22 Definiţie formulată de Smaranda Angheni. Magda Volonciu. cu modificările şi completările ulterioare. emblemă şi marca de fabrică sau de comerţ. licenţă.

desene. c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată. fără motive întemeiate. specializarea mărcii Condiţii de formă: înregistrarea mărcii la OSIM are efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra ei (protecţia juridică asupra mărcii produce efecte timp de 10 ani) 51 Universitatea SPIRU HARET . d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească. când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă. din folosirea semnului. identice sau similare. după caz.Mărcile (de fabrică sau de comerţ) sunt semne. Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. denumiri distinctive folosite de către fabricant. titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor. b) un semn care. serviciile lor. incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul. dar şi dreptul de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către alţi comercianţi. şi astfel a le deosebi de cele aparţinând altor comercianţi. fără consimţământul titularului: a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată. c) importul sau exportul produselor sub acest semn. oferirea sau prestarea serviciilor. s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu. drept de folosire sau exploatare a mărcii. ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie. În aplicarea reglementărilor. sub acest semn. următoarele acte: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje. dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau. în special. lucrările. Condiţii de fond: noutatea mărcii. (agent economic) pentru a individualiza produsele. în activitatea lor comercială.

Nu pot fi adoptate denumiri generale ale produsului respectiv sau denumiri cu caracter geografic. în cadrul Asociaţiei Române de Drept pentru Dezvoltare (ARDD – IDLO Alumni) – din 5 martie 2007 52 Universitatea SPIRU HARET 23 . Decizia în favoarea unui sistem sau al altuia depinde de o serie de factori determinaţi în funcţie de client/marcă/interes. pot fi adoptate ca mărci: numele. situaţie în care instanţa decide în funcţie de speţă dacă consideră culoarea un element distinctiv. donaţie. este un element al fondului de comerţ. consilier în proprietate industrială. dacă sunt originale. prin acte juridice ca: contractul de vânzare-cumpărare. Sistemul înregistrării şi protecţiei naţionale 2. Analiză comparativă a sistemelor existente pentru protejarea mărcii. Fără înregistrare nu există nicio protecţie a unei mărci şi fără marcă nu există piaţă şi produs. Conform prezentării efectuate de Crina Nicoleta Frisch. fiecare sistem având avantajele şi dezavantajele sale.23 Marca leagă producătorul de consumator. Sistemul de la Madrid 3. Sistemul mărcii comunitare Alegerea celei mai bune strategii pentru protejarea mărcii constituie un pas de importanţă majoră în strategia de extindere pe noi pieţe şi în marketing. Astfel. pentru titulari/solicitanţi există trei sisteme majore de înregistrare a mărcilor. Protecţia internaţională a mărcilor se realizează prin trei sisteme: 1. Culoarea poate fi un sens distinctiv pentru produse lichide. Denumiri. doctorand în domeniu. În prezent. Caracteristici: dreptul asupra unei mărci este de natură patrimonială.compoziţia mărcii – respectând principiul libertăţii alegerii. poate face obiectul transmisiunii cu efect total sau parţial. Protecţia internaţională a mărcilor. dacă literele sunt aşezate într-o anumită formă decât cea obişnuită. testament. numele singur nu poate prezenta caracter de noutate şi de specialitate. Sisteme de înregistrare.

SISTEMUL NAŢIONAL LEGISLAŢIA APLICABILĂ Legea nr. Principiile mărcii comunitare operează în funcţie de natura activităţii clientului. nr. nefiind legat de ţări în care nu are nici cel mai mic interes. specializat cu rol de „mandatar autorizat”.1998 cu modificările şi completările ulterioare. sau „consilier de mărci”. Clientul are posibilitatea să aleagă exact ţările în care are un interes comercial şi în care doreşte să-şi protejeze marca. licenţe sunt înregistrate sau rezolvate în mod separat în fiecare ţară.1998. Pare un sistem ideal. dar evident că la o analiză temeinică vom găsi şi un număr de dezavantaje. Sistemul înregistrării şi protecţiei naţionale presupune: • identificarea ţărilor cu interes care vizează. Dezavantaje – procedură costisitoare – taxele de înregistrare în fiecare stat variază între 350→ 850 € în Japonia – onorariile avocaţilor variază.A. Hotărârea Guvernului nr. În cazul în care există opoziţii. 84/ 1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. reînnoire este mai simplă – Cel mai vechi şi facil sistem. spaţiului de desfăşurare a activităţii etc. care pot depăşi numeric avantajele.455/27. se poate înregistra direct în alt stat – procedura de cesiune. limitări a produselor sau serviciilor acestea afectează strict teritoriul respectiv. M. o medie: 2000 € (în Anglia şi Japonia onorariul se percepe pe oră!) 53 Universitatea SPIRU HARET . consilier. în consecinţă. aceasta nu afectează sub nicio formă marca naţională înregistrată în alt stat. conform Convenţiei de la Paris Avantaje – nu e necesară înregistrarea mărcii în România.04. găsirea unui asociat în persoana unui avocat. nefiind incident în afara acestuia. refuzuri. 161/23. 84/ 1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice M. modificări în situaţia juridică.Of. 833/ 1998 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr.11. nr. la rândul său. 1. daca în ţara de origine titularul este decăzut din dreptul asupra mărcii sau marca este anulată. Procedurile de reînnoire. cu modificările şi completările ulterioare.Of. licenţiere. Marca naţională este independentă faţă de marca din ţara de origine şi până la sfârşit.

implică un efort uman şi necesită un timp alocat destul de mare. cu posibilitatea de prelungire. printr-o cerere unică depusă la Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI). printr-o cerere unică. SISTEMUL INTERNAŢIONAL Mărcile înregistrate la OSIM nu sunt protejate decât pe teritoriul României. – Costurile de înregistrare sunt mari. în fiecare ţară trebuie să fie angajat un consilier de mărci sau avocat specializat în domeniul mărcilor. în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967. la fel ca şi cele de modificare.nr. B. reînnoirea.1/06.1998 Aranjamentul de la Madrid permite înregistrarea internaţională a unei mărci. într-o ţară sau mai multe ţări membre ale acestui aranjament.1176 din 28. Protecţia într-un alt stat presupune îndeplinirea formalităţilor prescrise de legislaţia statului respectiv şi a convenţiilor şi tratatelor la care acesta este parte. depusă la OMPI.– administrarea drepturilor.Of.01.1968 – M. reînnoire etc. variază în fiecare stat – Astfel. plata certificatelor de licenţiere etc.11/15.01. Protocolul 54 Universitatea SPIRU HARET .nr. administrarea unui asemenea portofoliu este anevoioasă. – Nu este de ignorat nici factorul timp. Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid permite înregistrarea internaţională a unei mărci în una sau mai multe ţări membre la acest Protocol. ratificat de România prin Decretul nr. ratificat de România prin Legea 5/1998 – M. a) Înregistrarea Internaţională prin Sistemul de la Madrid LEGISLAŢIA APLICABILĂ Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor. cu condiţia ca aceasta marcă să fie înscrisă în Registrul mărcilor înregistrate din România (să aibă certificat de înregistrare). Convenţia de la Paris asigură unui titular român aceleaşi drepturi ca cele acordate titularilor naţionali din ţara respectivă.12.1969 Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor adoptat la Madrid la 27 iunie 1989.Of. Durata protecţiei obţinute în baza Aranjamentului de la Madrid este de 10 ani.

Avantaje – costuri relativ reduse faţă de înregistrările naţionale. Marca internaţională rămâne dependentă de marca din ţara de origine un termen de cinci ani. cuprinzând un fascicol de mărci naţionale (o marcă internaţională cu şase cifre). Atenţie! În final vom avea tot un fascicul de mărci naţionale. o singura cerere în care se desemnează toate ţările în care există interes. care duc la optimizarea costurilor şi. la o eficienţă maximă.wipo. După cinci ani marca internaţională devine independentă de marca naţională. Durata protecţiei 10 sau 20 ani. Excepţie: ţara de origine membră a Protocolului. prin urmare în care marca din ţara de origine este anulată va duce automat la căderea mărcii internaţionale. o marcă refuzată într-un stat poate fi înregistrată în celelalte state.org) gestionează tratatele semnate în domeniul protecţiei intelectuale. 55 Universitatea SPIRU HARET . posibilitatea conversiei în cereri naţionale. – modificarea titularului se înregistrează în fişa mărcii existente la sediul mărcii internaţionale.permite înregistrarea internaţională nu numai pe baza unei mărci înregistrate naţional. 2. – cerere comună pentru toate statele. – refuzarea unei mărci într-un stat. De subliniat că prin intermediul Sistemului de la Madrid. se poate obţine protecţie şi în toate ţările membre UE prin desemnarea ţară cu ţară şi inclusiv în SUA şi JAPONIA. dar procedura este anevoioasă şi costisitoare. – procedura simplificată. prin urmare. Sistemul de la Madrid de înregistrare a mărcilor este reglementat de Aranjamentul şi Protocolul de la Madrid (adoptat pe cinci –şase ani) Organizaţia Mondială a Protecţiei Intelectuale (OMPI) cu sediul la Geneva (www. Dezavantaje – obligativitatea de a avea măcar o marcă înregistrată în ţara de origine – se aplică principiul dependenţei mărcii internaţionale de marca naţională. cu un singur certificat. ci şi pe baza depozitului naţional reglementar al unei cereri de marcă. administrat de OMPI.

centralizat. Regulamentul nr. În plus. terţul interesat poate cere la tribunal decăderea din drepturi a titularului pentru marca respectivă.Din anul 2004 există posibilitatea ca prin Protocolul de la MADRID să se desemneze UE ca teritoriu unitar şi de protecţie. b) Înregistrarea în Comunitatea Europeană Sistemul mărcii comunitare: reglementată de o directivă comunitară care prevede depunerea unei singure cereri la Oficiul European pentru Mărci (OAMI) care conferă protecţie mărcii respective. sau prin poştă. confirmate ca fiind acordate anterior depunerii cererii respective. pentru fiecare clasă se mai percep 200 € ) – nu e necesară existenţa mandatarului autorizat.03. pe teritoriul celor 27 state membre. 2.. pentru care s-a obţinut certificatul legal. sub forma CTM (Community Trade Mark). drepturi de autor etc.03. uzuale sau contra bunelor moravuri. Prima Directivă 89/104 de armonizare a legislaţiilor statelor membre asupra mărcilor (intrată în vigoare la 15. 40/94 al Consiliului Uniunii Europene asupra Mărcii Comunitare din data de 20. – sistemul de la Madrid acoperă cam toate statele lumii. LEGISLAŢIA APLICABILĂ 1. – semne identice descriptive. de către titular.1994).1993 (intrată în vigoare la 15. 2050 € pentru o marcă reprezentând taxe oficiale pentru trei clase. Avantaje: – costuri mai joase (exemplu: cca.1994). pe motiv de neutilizare – utilizarea mărcii doar într-un stat membru poate fi invocată pentru respingerea cererii de decădere. 56 Universitatea SPIRU HARET . şi este eficient comparativ cu sistemul comunitar (clasele utilizate sunt doar între 35 şi 41 – exemplu: Mc Donald există prin produse şi apoi prin servicii conexe) Dezavantaje: – funcţionează pe principiul „totul sau nimic”. depunerea cererii se poate realiza chiar online. şi se obţine protecţia mărcii în spaţiul comunitar pe o perioadă de 10 ani – dacă titularul nu şi-a utilizat marca.12. – pot apărea motive de respingere pentru: – mărci identice/similare. se poate înregistra direct în UE. nu sunt legate de înregistrarea în ţară.

În stabilirea vechimii mărcii comunitară sau naţională (în România) se analizează dacă marca naţională este anterioară mărcii comunitare. aproximativ 7-8 luni. Iniţial se depusese cererea de obţinere a certificatului de înregistrare pentru clasa 35. recunoscută în spaţiul comunitar pentru celelalte categorii (clasa 32 – răcoritoare. descriptive. Procedura este relativ scurtă. ca fiind restrictiv pentru categoria băuturi alcoolice. OSIM refuză provizoriu sau definitiv înregistrarea mărcii respective pe motiv de risc de confuzie. care până în 2004 nu respecta acest sistem. Regulamentul este un instrument legal de lucru care se aplică în toate ţările Uniunii Europene. fiind probabil cea mai interesantă alternativă în prezent pentru firmele româneşti şi nu numai. o singura marcă valabilă pentru 10 ani pe întreg teritoriul UE. Japonia. uzuale. O singura cerere de înregistrare. Acelaşi sistem este operaţional şi în Iran. este esenţială desemnarea ulterioară. În România. În Uniunea Europeană riscul de confuzie nu se prezumă. la mărci similare. comerţ. În România. reprezentând categoria băuturi alcoolice. Teritoriul celor 27 de state este tratat ca teritoriu unitar. Examinarea mărcilor nu se efectuează decât în baza motivelor absolute: semne generice. strategia firmei este importantă în 10 state în perioada protecţiei. contrare bunelor moravuri.Un exemplu concludent fiind recunoaşterea şi obţinerea mărcii de înregistrare ca marcă comunitară pentru VINEXPORT. atunci se aplică în toată Uniunea Europeană şi nu doar în România. Sistemul de înregistrare este administrat de Oficiul European de Mărci. comerţ. odată cu semnarea Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Anglia şi SUA nu au depus instrumentele de ratificare pentru Protocolul de la Madrid. iar în cazul existenţei unor mărci identice se analizează şi se dispune în funcţie de fiecare speţă. răcoritoare (clasa 32). Nu există obligativitatea unei mărci sau cereri de înregistrare în ţara de origine. publicitate şi export). OHIM sau OAMI. s-a renunţat la această clasă şi s-a obţinut certificatul de marcă comunitară. publicitate şi export. 57 Universitatea SPIRU HARET . după 1 ianuarie 2007 toate mărcile comunitare se aplică şi pe teritoriul României. În general. Întrucât Suedia şi-a manifestat un refuz provizoriu. nu există posibilitatea alegerii doar unor ţări în care avem un interes. el trebuie dovedit.

Of.01.Of. ratificat de România prin Legea 5/1998 – M.1/06. marca aduce atingere drepturilor anterioare.nr.10/14.Of. la care România a aderat prin Legea nr.12.1176 din 28.nr.1969 Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.01.1777 din 28.01.1998 58 Universitatea SPIRU HARET .1998 Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală semnată la Stockholm. LEGISLAŢIE APLICABILĂ ÎN MATERIE: Acorduri şi tratate multilaterale la care România este parte în domeniul mărcilor şi indicaţiilor geografice: Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor. nr.1969 Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţionala a mărcilor adoptat la Madrid la 27 iunie 1989.10/14.1968 – B. dacă va exista un motiv de refuz într-o ţară atrage imposibilitatea înregistrării în celelalte ţări membre UE. O marcă comunitară este simplă şi uşor de administrat.12.4/1998 – M.1998 Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957.3/1998 – M. în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967. în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967.1/06.11/15.Of.1998 Aranjamentul de la Viena instituind o clasificare internaţională a elementelor figurative ale mărcilor întocmit la Viena la 12 iunie 1973 şi modificat la 1 octombrie 1985.01.1968 – B. ratificat de România prin Decretul nr. adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994.1968 – B.01.01. revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977 şi modificat la 2 octombrie 1979.1/06.1969 Tratatul privind dreptul mărcilor.Of. Costurile sunt foarte reduse în comparaţie cu întinderea protecţiei. la care România a aderat prin Legea nr.Of.12. ratificată de România prin decretul nr.3/1998 – M.nr. ratificată de România prin Decretul nr. la care România a aderat prin Legea nr.10/14. 14 iulie 1967.01.nr. Este suficientă utilizarea mărcii doar în una din ţările UE astfel încât cererea de decădere pentru acest motiv să fie respinsă în celelalte ţări ale Uniunii. aparţinând unor terţi.1175 din 28. conform principiului „totul sau nimic”.nu şi în baza motivelor relative.nr.nr. Dar.Of.

Of.Of. pe de o parte.19/1993 – M.nr. pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul. prin simplul fapt al realizării ei. ♦În cazurile expres prevăzute de lege.04. semnat la Geneva la 10 decembrie 1992.Regulament de execuţie al Tratatului privind dreptul mărcilor.73/12.Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994. Sediul materiei: Legea nr.1993 Acordul dintre România şi statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS). 21 decembrie 1992. precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală. artistice sau ştiinţifice. A se vedea Anexa-Glosar de termeni pentru drepturile de autor în temeiul legii nr. semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. ♦Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată. ratificat de România prin Legea nr.04. rezultate din creaţia ştiinţifică. Subiectul dreptului de autor (art. independent de aducerea la cunoştinţă publică.nr. chiar neterminată.108/30.1993 Acordul prin care s-a convenit aderarea României la Acordul central european de comerţ liber (CEFTA).75/16. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe24 Caracteristici: ♦Dreptul de autor asupra unei opere literare.20/1993 – M. este recunoscut şi garantat în condiţiile legii.360/27. pe de altă parte. 3-5): ♦„Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.1997 Organizaţiei Mondiale de Comerţ – Anexa 1C. ratificat de România la 22 decembrie 1994 prin Legea nr.nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe 59 Universitatea SPIRU HARET 24 .133/1994 – M.nr.90/1997 – M. literară şi artistică.1994 Dreptul de autor: Fondul de comerţ poate cuprinde anumite drepturi de autor. ♦Dreptul de autor este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.12. adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994 Acordul european instituind o asociere între România. şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora. Cracovia.Of.05. ratificat de România prin Legea nr.Of. ratificat prin Legea nr. semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1997.

litografie. conferinţele. e) operele cinematografice. precum şi programele pentru calculator. studiile. scrise sau orale. cum ar fi: comunicările. h) operele de arhitectură. oricare ar fi modalitatea de creaţie. precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. d) operele dramatice. modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor. ♦Se prezumă a fi autor. ceramică. b) operele ştiinţifice. c) compoziţiile muzicale cu sau fără text. manualele şcolare. precum şi orice alte opere audiovizuale. atât timp cât acesta nu-şi dezvăluie identitatea. predicile. g) operele de artă plastică. hărţile şi desenele din domeniul topografiei. pictură. precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice.” 60 Universitatea SPIRU HARET . prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale. dreptul de autor se exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică numai cu consimţământul autorului. ♦Când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului. tapiserie.” Obiectul dreptului de autor (art. inclusiv planşele. operele coregrafice şi pantomimele. f) operele fotografice. grafică. dramatico-muzicale. machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură. cum ar fi: operele de sculptură. pledoariile. 7) ♦„Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar. plastica sticlei şi a metalului. artistic sau ştiinţific. gravură. scenografie. geografiei şi ştiinţei în general.♦Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii. cum sunt: a) scrierile literare şi publicistice. cursurile universitare. i) lucrările plastice. artă monumentală. până la proba contrară. persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică. proiectele şi documentaţiile ştiinţifice.

” Art 10: „Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă. 8: „Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale. dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa. realizate cu consimţământul autorului. e) dreptul de a retracta opera. prejudiciaţi prin exercitarea retractării. aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare. d) reprezentarea scenică. d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări. pe titularii drepturilor de exploatare. în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa. b) culegerile de opere literare. constituie. dacă este cazul. de asemenea. prin alegerea sau dispunerea materialului. Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza: a) reproducerea integrală sau parţială a operei. lucrările documentare. e) expunerea publică a operelor de artă plastică.Art. „Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă. de artă aplicată.” Art. inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. inclusiv bazele de date. cum ar fi: enciclopediile şi antologiile. c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă. adnotările. 12-13. despăgubind. care. constituie creaţii intelectuale. b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei. b) difuzarea operei. artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie. obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente. protejate ori nu. în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică. recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei. adaptările. precum şi oricărei atingeri aduse operei. artistice sau ştiinţifice. colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date. şi anume: a) traducerile. 61 Universitatea SPIRU HARET . c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică. fotografice şi de arhitectură. f) proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale.

în cazul în care aceste baze de date conţin sau constituie opere protejate. prin cablu. h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor. a unei opere radiodifuzate sau televizate. sunetelor sau imaginilor. i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi audiovizuale. m) accesul public la bazele de date pe calculator.com/Informatii_juridice/proprietate_ intelectuala/drept_de_autor/. simultană şi integrală a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate la lit. prin fibră optică sau prin orice alt procedeu. după caz. de către un organism de emisie.” Art. d) remuneraţia autorului. stabilită în condiţiile prezentei legi. c) numărul maxim şi minim al exemplarelor. Cui aparţin drepturile patrimoniale de autor asupra unor programe pentru calculator? Sursa: http://www.counsel. h) transmiterea unei opere către public prin fir.” Drepturile patrimoniale de autor asupra unor programe pentru calculator25 1. l) prezentarea într-un loc public. g) şi h). 51: „Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la: a) durata cesiunii.law. e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit. inclusiv prin satelit. j) retransmiterea nealterată. prin intermediul oricăror mijloace. diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate. ale fiecărui tiraj. k) difuzarea secundară. g) termenul de predare a originalului operei de către autor. f) termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau.g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor.Dan Livescu 62 Universitatea SPIRU HARET 25 . b) natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a cesiunii.

124/2000. se prezumă că acestea aparţin angajatorului. nu se realizează.Sunt două ipoteze: 1) Programul este creat de persoane libere de contract în mod independent. să clarifice aceste concepte a căror definire este foarte importantă pentru practica judecătorească şi protecţia reală a programelor pentru calculator. Ceea ce se oferă este dreptul de A FOLOSI programul în anumite condiţii.. o vânzare a programului respectiv. Pentru ca acestea să poată aparţine altor persoane trebuie prevăzut expres în contract. În cea de-a două ipoteză. a doctrinei. 2.72-(1) din Legea 8/1996 protecţia programelor pentru calculator prin drept de autor „include orice expresie a unui program. materialul de concepţie pregătitor. În prima ipoteză. 2) Programul este creat în exercitarea sarcinilor de serviciu sau după instrucţiunile celui care angajează. Este aşadar sarcina juriştilor şi informaticienilor. programele de aplicaţie şi sistemele de operare. 3. exprimate în orice fel de limbaj.” Legea nu defineşte niciunul din conceptele menţionate. Documentele care însoţesc un program pentru calculator cuprind de cele mai multe ori.. Ce se înţelege prin licenţa programului de calculator? În comerţul cu programe pentru calculator. 2 din Ordonanţa de Guvern nr. tot mai rar întâlnită în practică. în majoritatea cazurilor. respectiv Art. de fapt. adică.licenţa. fie în cod-sursă sau cod-obiect. precum şi manualele. un anunţ de genul „THE SOFTWARE IS LICENSED NOT SOLD” în traducere însemnând „PROGRAMUL PENTRU CALCULATOR ESTE LICENŢIAT NU VÂNDUT”. drepturile patrimoniale de autor aparţin angajatorului dacă în contract nu este prevăzută nicio clauză contrară. drepturile patrimoniale de autor aparţin realizatorilor programelor. Aşadar atenţie! În cazul în care în contract nu există clauze cu privire la beneficiarul drepturilor patrimoniale de autor asupra unui program pentru calculator. cuprinde şi o definiţie a licenţei: „licenţa programului pentru calculator – acordul scris al titularului dreptului de autor asupra unui 63 Universitatea SPIRU HARET . Legislaţia română. Ce anume se protejează în cazul unui program pentru calculator? În conformitate cu prevederile Art.

sub orice formă. NU INSTALAŢI SAU FOLOSIŢI ACEST PROGRAM PENTRU CALCULATOR”. 64 Universitatea SPIRU HARET . el poate fi întâlnit atât sub forma scrisă (pe suport de hârtie). În practică. integral sau parţial. La instalarea sau utilizarea oricărui program pentru calculator.” Licenţa este aşadar un contract – acord de voinţă – între titularul dreptului de autor şi utilizator. stocarea. precum şi de politica de licenţiere a fiecărui deţinător al drepturilor de autor. afişarea sau transmiterea în reţea. apare un anunţ de genul „IMPORTANT – READ CAREFULLY. rularea sau executarea. Termenii particulari ai unei licenţe pot fi foarte diferiţi de la un program la altul în funcţie de caracteristicile programului respectiv. Ce drepturi are autorul unui program pentru calculator? Art. Denumirea folosită de cele mai multe ori pentru un astfel de document este „LICENSE AGREEMENT”. prin orice mijloc şi sub orice formă. aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator. DACĂ NU SUNTEŢI DE ACORD CU TERMENII ACESTUI ACORD (CONTRACT) DE LICENŢĂ. prevede că autorul unui program pentru calculator beneficiază de dreptul exclusiv de realiza şi a autoriza: a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program. Acest anunţ este urmat de textul licenţei şi (de multe ori) de prezentarea variantelor de opţiune pentru utilizator în situaţiile în care este sau nu de acord cu termenii licenţei. b) traducerea. iar în limba română „ACORD DE LICENŢĂ” sau „LICENŢĂ”. 73 din Legea 8/1996. cât şi sub forma unui document digital ce apare la instalarea sau deschiderea programului. ale unui program pentru calculator. precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni. c) distribuirea şi închirierea originalului sau ale copiilor. adaptarea. inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea. fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator.program pentru calculator pentru cesiunea unor drepturi către utilizatorul programului şi care însoţeşte programul. 4. IF YOU DO NOT AGREE TO THE TERMS OF THIS LICENSE AGREEMENT DO NOT INSTALL OR USE THE SOFTWARE PRODUCT” ceea ce în traducere înseamnă: „IMPORTANT – CITEŞTE CU ATENŢIE. Acesta însoţeşte programul pentru calculator şi se prezintă în diverse forme.

M. c) distribuire de programe pentru calculator. ea fiind permisă în cazul altor opere de creaţie intelectuală. o copie a acesteia? Fără autorizarea autorului. nr. Situaţiile în care utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face. 364 din 21 septembrie 2006. 7. în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării calculatorului. aprobată prin Legea nr. Of.30 din Legea 8/1996 „drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului.” 8. prevede regulile aplicabile în legislaţia internă pentru programele de calculator. fără autorizarea autorului.” 6. De remarcat că o astfel de copie nu este permisa de lege doar in cazul programelor pentru calculator. iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire. astfel: ART. 65 Universitatea SPIRU HARET . 84/2006.Aceste drepturi speciale ale autorului unui program pentru calculator se completează cu drepturile comune oricărui creator al unei opere intelectuale prevăzute în Art. înscrierea în Registrul naţional al programelor pentru calculator este obligatoriu pentru: 1. d) închiriere de programe pentru calculator. 800 din 22 septembrie 2006. nr. Of. utilizatorul autorizat are dreptul să facă „o copie de arhivă sau de siguranţă. 17 din OG 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. b) import de programe pentru calculator. Conform Art. 3 – Registrul naţional al programelor pentru calculator. fără consimţământul autorului o astfel de copie nu este permisă. Durata drepturilor patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator. potrivit legislaţiei civile pe o perioadă de 50 de ani. Obligaţiile legale ale persoanelor care produc. distribuie. M.10-23 din legea menţionată. 5. după caz. comercializează sau închiriază programe pentru calculator în România? Cap. la art. persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice care desfăşoară pe teritoriul României oricare dintre următoarele activităţi: a) producere de programe pentru calculator. 17 „(1) Înregistrarea sau. Un program pentru calculator poate fi reprodus pentru uzul personal sau pentru cercul unei familii fără consimţământul autorului? Nu.

000 lei (RON) şi confiscarea suporturilor. c) secţiunea Distribuitori de programe pentru calculator. Înregistrarea în Registrul naţional al programelor pentru calculator se probează cu certificatul de înregistrare prevăzut la art. ART. sunt obligate să înscrie programele pentru calculator în Registrul naţional al programelor pentru calculator. 17 alin. înregistrate în Registrul naţional al programelor pentru calculator. 20 (1) Persoanele fizice sau juridice prevăzute la art. b) importate în România şi comercializate de către comercianţi specializaţi. 2. distribuirea. radieri. aprobată prin lege cu modificările şi completările ulterioare? art 42 alin 1 – Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: – lit e) producerea. Care este consecinţa nerespectării obligaţiilor prevăzute de OG 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. (2) În vederea înscrierii programelor pentru calculator. cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5. materialelor. (2) Registrul naţional al programelor pentru calculator este organizat în formă electronică şi cuprinde următoarele secţiuni: a) secţiunea Producători de programe pentru calculator. d) secţiunea Comercianţi de programe pentru calculator.e) comercializare de programe pentru calculator. comercializarea sau depozitarea fonogramelor şi programelor pentru calculator în alte spaţii decât cele menţionate în certificatul de înregistrare. 17 alin. e) secţiunea înscrieri programe pentru calculator. 66 Universitatea SPIRU HARET . f) secţiunea Menţiuni. (1) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere-tip conform prevederilor legale în materie” 9. reproducerea. aparatelor şi fonogramelor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea contravenţiei. (1). (1). programele pentru calculator: a) produse în România şi comercializate de către comercianţi specializaţi. b) secţiunea Importatori de programe pentru calculator. retrageri şi sancţiuni. persoanele prevăzute la art. înainte de introducerea acestora în circuitul comercial. 35 alin.

c) un exemplar al programului pentru calculator în forma în care acesta este produs. si următoarele: „a) înscrisul doveditor al titularităţii drepturilor de autor asupra programelor pentru calculator sau declaraţia pe propria răspundere privitoare la faptul că este autorul programelor pentru calculator. Ce obligaţii specifice au producătorii unor programe pentru calculator în Romania? Producătorii unor programe pentru calculator. 67 Universitatea SPIRU HARET . situaţie în care limitele amenzilor se majorează de trei ori. precum şi de către personalul Gărzii Financiare. cu amendă de la 1. videogramelor sau a programelor pentru calculator pentru care nu sunt prezentate documente justificative.000 lei (RON) la 5. videogramelor şi a programelor pentru calculator ori prezentarea unor documente incomplete. 10. respectiv şi de către personalul Jandarmeriei Române în situaţiile expres prevăzute de actul normativ. a documentelor justificative privind înregistrarea şi înscrierea în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi provenienţa fonogramelor. d) informaţii referitoare la modul de acordare a licenţei şi modelul licenţei acordate pe teritoriul altor state utilizatorilor de programe pentru calculator”.000 lei (RON) şi confiscarea fonogramelor. pentru fiecare program pentru calculator. – lit h) nerespectarea dispoziţiilor privind deţinerea la fiecare punct de lucru a licenţelor programelor pentru calculator utilizate în vederea închirierii la respectivul punct de lucru. (1) ale art 42 se aplică şi persoanelor juridice.000 lei (RON) la 5. cu amendă de la 1. au obligaţia de a comunica Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către ofiţerii sau agenţii de poliţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu competenţe în domeniu. în afara obligaţiilor generale prezentate. b) modelul licenţei acordate pe teritoriul României utilizatorilor de programe pentru calculator. Contravenţiile prevăzute la alin.– lit g) nerespectarea dispoziţiilor privind prezentarea. la solicitarea organelor de control.000 lei (RON).

236 din 27 mai 1999. Nr. Asociatul va primi în schimbul fondului de comerţ părţi sociale sau acţiuni. deoarece cea din urmă formă de înstrăinare de fondului de comerţ nu incumbă primirea unui preţ. poate face obiectul unui contract de garanţie reală imobiliară. Of. 1685-1694 Legea nr. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. ca orice bun. Garanţia reală asupra fondului de comerţ Fondul de comerţ. Sediul materiei: Codul civil art. Garanţia reală reglementată prin acest act normativ constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaţii.1. modificată prin Legea nr. alături de alte acte juridice precum vânzareacumpărarea. (art 43) Publicată în M. Vânzarea-cumpărarea fondului de comerţ se deosebeşte de transmiterea dreptului de proprietate privind fondul de comerţ ca aport în societatea comercială. Of. 1 alin 1). Garanţia reală se poate constitui cu sau fără deposedarea celui ce constituie garanţia de bunul afectat garanţiei. 9) Orice garanţie reală este transmisibilă prin cesiune. destinate să asigure îndeplinirea unei obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice” (art. titlul VI – Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare. M. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. 99/199926 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. (conform art. Dovada cesiunii se poate face chiar printr-un înscris sub semnătură privată. în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale.Subsecţiunea 6. transmiterea dreptului de proprietate privind fondul de comerţ ca aport în societatea comercială şi locaţiunea. Garanţia reală acordă creditorului garantat dreptul de a-şi satisface creanţa cu bunul afectat garanţiei înaintea oricărui creditor negarantat şi înaintea altor creditori ale căror garanţii reale sau drepturi asupra bunului afectat garanţiei au un grad de prioritate inferior. 279 din 21 aprilie 2003 68 Universitatea SPIRU HARET 26 . potrivit dispoziţiilor legale. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. care reglementează „regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare. § 6.

garantate prin bunul afectat garanţiei: cheltuielile rezonabile. • determinată sau determinabilă. fiind. De asemenea. Obiectul garanţiei reale un bun mobil individualizat sau determinat generic. cad în sarcina debitorului. dacă părţile nu decid altfel. Garanţia reală acoperă în toată întinderea sa obligaţia garantată. Dacă părţile nu decid altfel. • exprimată în monedă naţională sau străină. obligaţia garantată include: dobânzile acumulate şi neplătite privind obligaţia principală cheltuielile suportate de creditor cu luarea în posesie vânzarea bunului afectat garanţiei după neîndeplinirea obligaţiei de către debitor. • divizibile sau indivizibile. inclusiv costul asigurării plata oricăror alte taxe suportate pentru obţinerea şi menţinerea posesiei bunului afectat garanţiei şi păstrarea acestuia în bune condiţii. astfel încât să nu afecteze activitatea acestuia. iar bunul afectat garanţiei se află în posesia părţii garantate. în cazul în care constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului afectat garanţiei sau alte fapte de natură să 69 Universitatea SPIRU HARET . Drepturile creditorului garantat dreptul de a intra în posesie sau de a reţine bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a-şi obţine plata obligaţiei garantate (dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia) dreptul de a inspecta bunul afectat garanţiei în timpul programului de lucru al debitorului. a face sau a nu face obligaţii prezente sau viitoare: • sub condiţie sau nu. dreptul de a considera că obligaţia garantată a devenit exigibilă şi de a trece la urmărirea silită. de asemenea.Este susceptibilă să fie garantată cu garanţia reală orice tip de obligaţie de a da. o universalitate de bunuri mobile (inclusiv un fond de comerţ – conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale şi nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle într-o stare de interdependenţă funcţională).

15-17. Contractul de garanţie se încheie în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor. de asemenea. §6.îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice * Garanţia reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanţie. 19 din Legea nr. 70 Universitatea SPIRU HARET . conform prevederilor Legii nr. Conţinutul contractului de garanţie reală (conform art. astfel cum sunt determinate prin contractul de garanţie (acest drept poate fi exercitat de către creditor numai dacă are temeiuri comercial rezonabile de a crede că bunul afectat garanţiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol sau există posibilitatea ca plata să fie pe cale de a fi împiedicată.2. şi prin andosarea valorilor respective potrivit regulilor care le reglementează. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice). *contractul de garanţie reală va putea să indice sau nu suma maximă a obligaţiei garantate. * Garanţia reală asupra valorilor mobiliare se va constitui. prin indisponibilizarea acestor valori conform regulilor pieţei pe care sunt tranzacţionate sau în baza convenţiei părţilor în ceea ce priveşte valorile mobiliare necotate. * Garanţia reală asupra valorilor mobiliare poate fi constituită. după caz. Legea nr. Prin înscris sub semnătură privată se înţelege orice mod de comunicare care păstrează înregistrată informaţia pe care o conţine şi care poate fi reprodusă într-o formă tangibilă şi care nu poate fi schimbată în mod unilateral” (art 14.4. 11).3. § 6. în formă autentică sau sub înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor. pe o piaţă autorizată. § 6. conform art. Constituirea de garanţii reale mobiliare. Definiţia contractului de garanţie reală „Contractul de garanţie reală este contractul în baza căruia se constituie o garanţie reală în bunuri sau drepturi în beneficiul unui anumit creditor. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice).

bunul afectat garanţiei poate fi descris prin gen. credite sau alte valori. după caz. Avans înseamnă acordarea unor sume. *contractul de garanţie poate să prevadă dreptul creditorului de a culege. păstrarea sau repararea bunului afectat garanţiei. în acest caz. „pe durata contractului de garanţie debitorul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanţiei şi de produsele acestuia. costurile ocazionate de obţinerea creditului. b) de a ţine. Toate bunurile mobile reprezintă o descriere suficientă. o evidenţă contabilă clară a bunului afectat garanţiei şi. dacă este cazul. posesorul bunului afectat garanţiei are următoarele obligaţii: a) de a întreţine bunul afectat garanţiei şi de a-l folosi ca un bun proprietar. precum şi cheltuielile făcute pentru protecţia. în conformitate cu legislaţia în vigoare (conform art. Cu toate acestea. *contractul de garanţie reală poate să prevadă garantarea efectuării de plăţi în avans. fiind. constituirea altei garanţii sau vânzare. fructele şi/sau produsele bunului afectat garanţiei. Bunul afectat garanţiei poate fi pus sub sechestru în favoarea unui creditor. întreţinerea. în contul creanţei. Avans viitor înseamnă o plată care decurge sau nu dintr-o obligaţie şi include avansurile şi cheltuielile rezonabile ocazionate de acestea. obligatorie stipularea condiţiilor şi a proporţiei în care urmează a se reduce obligaţia garantată.* orice persoană fizică sau juridică. * Contractul de garanţie reală este titlu executoriu. Dacă însă bunul afectat garanţiei constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. precum şi alte taxe plătibile de către debitor în legătură cu avansul sau cu executarea silită a garanţiei reale cu care s-a garantat avansul. a produselor acestuia. care include şi obligaţia debitorului de a plăti dobânzi. obiect cu obiect sau prin formula generică „toate bunurile mobile prezente şi viitoare”. în temeiul procedurii de executare judecătorească. 71 Universitatea SPIRU HARET . română sau străină. respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct. În afara drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin contractul de garanţie. poate fi parte în contractul de garanţie a unei obligaţii pentru orice fel de tranzacţie. inclusiv prin închiriere. 42) Conform art 21 din Legea nr. *contractul de garanţie reală trebuie să conţină o descriere a bunului afectat garanţiei.

Dacă nu se prevede altfel. creditorul va putea să aleagă între a iniţia procedura de executare prevăzută de Codul de procedură civilă sau a executa garanţia reală potrivit prevederilor prezentului capitol (art 62). dispoziţiile legale prezentate se aplică numai garanţiilor reale asupra bunurilor cu care se garantează îndeplinirea unei obligaţii care cade sub incidenţa prezentului titlu. A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru Garanţia reală asupra fondului de comerţ în temeiul Legii nr. p 9-17. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice – Titlul VI – Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare – Executarea garanţiilor reale. 72 Universitatea SPIRU HARET 27 .” Executarea garanţiilor reale27 În cazul neîndeplinirii obligaţiei garantate. Obligaţia trebuie să fie certă şi exigibilă.Actele de dispoziţie asupra bunului afectat garanţiei sunt valabile chiar dacă cel care a dobândit bunul are cunoştinţă de prevederea contractuală din contractul de garanţie care interzice transferul sau care declară transferul ca fiind echivalent cu neîndeplinirea obligaţiei.

face o operaţiune de comerţ. Reglementarea Codului comercial se aplică oricărei persoane care săvârşeşte anumite fapte de comerţ obiective. Dreptul afacerilor. op. Com. C.”) Subiectele în relaţiile de afaceri (comerciale) sunt participanţii la raporturile de afaceri/comerciale. 3 Comercianţii. într-un chip accidental... subiectele raporturilor comerciale (de afaceri) pot fi comercianţii şi necomercianţii. 1 A se vedea St.Com. comercianţi persoane fizice şi juridice.. Com. Cap. cit. – „Statul.CAPITOLUL III SUBIECTELE RAPORTURILOR DE AFACERI1 Secţiunea I. respectiv societăţile comerciale şi grupurile de interes economic. 7 C. persoana în cauză devine comerciant (art. cit. Iaşi. Camelia Stoica. Aspecte introductive În sensul reglementărilor Codului comercial. 73 Universitatea SPIRU HARET . având comerţul ca o profesiune obişnuită. 1993. judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi. 9 C. nu poate fi considerată ca şi comerciant.”) Dacă săvârşirea faptelor de comerţ obiective de către o persoană are caracter accidental. – „Orice persoană care. p. Cărpenaru.61. 58. prevăzute de art. Ion Turcu. p. 50-72. art. Cap. Editura Fundaţiei Chemarea. D. raportul juridic care se naşte este supus reglementărilor comerciale. şi societăţile comerciale”. Magda Volonciu. p. 3 Subiectele dreptului comercial. partea a II-a – Subiectele dreptului afacerilor. Com. 35. op. Dacă săvârşirea faptelor de comerţ are caracter profesional. ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune. 8. dar persoana care le-a săvârşit păstrează calitatea de necomerciant (art.83 şi Smaranda Angheni. 3 C. indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant. – „Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ.

1934. 118.Grupurile de interes economic. se aplică Codul civil”) 3. 1943. CODUL COMERCIAL (10 mai 1887) 5 2. M . CODUL CIVIL (pus în aplicare la 1 decembrie 1865) – conform referirilor din Titlul I. Of. republicată: „În sensul prezentei legi. Of.Principalelor categorii de comercianţi. Com. * Legea nr. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. 1920. 1932. 26/1990. Drept comercial român. din Legea 26/1990 privind Registrul Comerţului. comercianţii sunt persoanele fizice care exercită în mod obişnuit acte de comerţ. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. regii autonome şi organizaţii cooperatiste. 74 Universitatea SPIRU HARET 2 . societăţile comerciale. 1947. 1929. 279 din 21 aprilie 2003. republicată. 3 Legea nr. în art 7 – comercianţi individuali – persoane fizice – şi comercianţi colectivi – persoane juridice – li se adaugă şi alte categorii reglementate de alte acte normative: 1. 62. 1936.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. p. („În comerţ se aplică legea de faţă. 1950. începând cu art. reglementate de Codul Comercial. 1 alin (2). Unde ea nu dispune. Secţiunea II. 1902. Sediul materiei: 1. cu modificările şi completările ulterioare. 1990. nr. 1930. Art. 1900. 1925. 1 C. 1931. cărăuşilor sau acelora al căror comerţ nu iese din sfera unei profesiuni manuale. regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste”.26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5 Cu modificările din 1895. 3. art. LEGI SPECIALE: * Legea nr. M. nr.129/2002 pentru modificarea Legii nr.titlul V. 1933. 4 A se vedea St. D. M. 1906. cit. 49 din 4 februarie 1998. privind registrul comerţului. 1995. 857 din 3 decembrie 2003. nr. 1948. Of. Com.2 2. grupurile de intere economic3 (GIE). invocând art. micii comercianţi care sunt consideraţi de către unii autori4 a fi o categorie distinctă de comerciantul persoană fizică. Cărpenaru. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor. care reglementează explicit faptul că prevederile Titlului IV – Despre registrele comercianţilor nu se aplică micului trafic ambulant. 1949. 34 din C. 505/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. op.

Secţiunea III. comerciantul agent permanent. Nu sunt comercianţi auxiliarii de comerţ (prepusul. vânzătorul. – grupurile de interes economic. * Lege nr. M. 98 din 8 august 1990.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. * Legea nr. * Legea nr.* Legea nr. Of. nr. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. – regiile autonome. Comerciantul persoană fizică Persoanele fizice care săvârşesc fapte de comerţ au calitatea de comerciant. M. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. 581 din 6 august 2002. ci în numele şi pe seama comerciantului la care sunt angajaţi sau la care lucrează) Comerciantul persoană juridică – societăţile comerciale. 1066 din 17 noiembrie 2004. înregistrarea fiscală a acestora.15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. republicată. Categorii de comercianţi: Comerciantul persoană fizică poate fi persoana fizică autorizată. cu modificările şi completările ulterioare. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent astfel: 75 Universitatea SPIRU HARET . Activitatea comerciantului persoană fizică este reglementată de Legea nr. Of. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă. asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice.509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi. nr. precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice. nr. Of.359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice. nr. Of. M. Of. * Legea nr. procuristul. 76 din 29 iunie 2004. 907 din 11 octombrie 2005.31/1990 privind societăţile comerciale. M. asociaţia familială. 279 din 21 aprilie 2003. 839 din 13 septembrie 2004. Of. – organizaţiile cooperatiste. * Legea nr. M. nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent M. cu modificările şi completările ulterioare. cu modificările şi completările ulterioare. nr. comis-voiajorul deoarece actele de comerţ încheiate de aceştia nu sunt încheiate în nume propriu. M. * Legea nr. Of.

sau pot constitui asociaţii familiale în condiţiile prevăzute de prezenta lege.” Asociaţia familială este o formă asociativă lipsită de personalitate juridică care se poate înfiinţa la iniţiativa unei persoane fizice şi se constituie din membrii de familie ai acesteia. Pentru a desfăşura o activitate economică în mod independent. 1: Persoanele fizice. pot desfăşura activităţi economice pe teritoriul României. Persoanele fizice şi asociaţiile familiale pot fi autorizate să desfăşoare activităţi economice în toate domeniile. 15/1990. soţia şi copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani. cetăţeni români sau cetăţeni străini. precum şi regiile autonome din alte domenii de activitate care înregistrează pierderi. 1 alin (4): „Regiile autonome care prestează servicii de utilitate publică. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome. în temeiul aceluiaşi act normativ. fiind persoane juridice care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. la data autorizării asociaţiei familiale. fiind analizată detaliat într-un capitol distinct. Conform art. precum şi rudele acestora până la gradul al patrulea inclusiv. Comerciantul persoană juridică: Societatea comercială cuprinde societăţile constituite conform legii 31/1990 şi pe cele cu capital de stat înfiinţate în baza legii 15/1990.„Art. 300/2004. Unele societăţi comerciale cu capital de stat. Sunt consideraţi membrii unei familii. persoana fizică şi asociaţia familială trebuie să deţină autorizaţie administrativă şi certificatul de înregistrare eliberate în condiţiile Legii nr. în ramuri strategice ale economiei naţionale şi desfăşoară o activitate comparabilă cu cea a societăţilor comerciale. soţul. care provin din statele membre ale Uniunii Europene şi din statele aparţinând Spaţiului Economic European. cu modificările şi completările ulterioare 76 Universitatea SPIRU HARET 6 . în sensul prezentei legi. sunt denumite „companii naţionale” sau „societăţi naţionale”. meseriile şi ocupaţiile. se includ cu prioritate în programele de reorganizare.6 Regia autonomă7 a luat fiinţă prin reorganizarea unităţilor economice de stat. 7 A se vedea OUG nr. care au ca obiect activităţi de interes public naţional. în temeiul legii nr. cu excepţia celor reglementate prin legi speciale. în mod independent. în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă”.

330 din 14 iulie 2000 Legea nr. nr. 252 din 18 octombrie 1996 Legea nr. Constituirea grupurilor de interes economic – caracteristici. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana fizică: § 1. M. Of. 172 din 28 februarie 2005 OUG nr. Dobândirea calităţii de comerciant: Subsecţiunea 1. fiind reglementate de legislaţia noastră atât în forma lor naţională. 7 C. precum şi îmbunătăţirea rezultatelor activităţii respective. sunt analizate într-o secţiune distinctă tocmai datorită caracterului de oarecare noutate. Com). Organizaţiile cooperatiste au personalitate juridică şi îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor gestiunii economice. M. 566/2004 Legea cooperaţiei agricole. nr. Of. emis de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit. cât şi în forma europeană (Grupurile de interes economic european – GIEE) Secţiunea IV. nr. Of. A se vedea secţiunea VIII. 1236 din 22 decembrie 2004. Of. M. cu modificările şi completările ulterioare Grupurile de interes economic (GIE)8: reprezintă o formă asociativă al cărei scop este înlesnirea sau dezvoltarea activităţii economice a membrilor săi. M. M.1. nr. nr. 77 Universitatea SPIRU HARET 8 . Legislaţie aferentă relevantă: Decret – Lege nr. Of. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti.2. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei. Opinii doctrinare privind condiţiile legale de dobândire a calităţii de comerciant În doctrină nu există o părere unitară cu privire la condiţiile cerute pentru dobândirea calităţii de comerciant de către persoana fizică: Condiţii: să săvârşească fapte de comerţ (conform art. 23 din 9 februarie 1990 Legea nr.Organizaţiile cooperatiste care desfăşoară activităţi de producere şi desfacere de mărfuri şi prestări de servicii.

în nume colectiv. 7 C. p. comişii călători pentru negoţ sunt reprezentanţii însărcinaţi cu exercitarea comerţului în alte localităţi – art. cit. * pentru protejarea intereselor generale. în comandită simplă.(exemplu: prepusul este însărcinat cu comerţul patronului său. I. Condiţii referitoare la persoană: * pentru protejarea persoanei interesate de realizarea faptelor de comerţ şi implicit de dobândirea calităţii de comerciant: capacitatea juridică a persoanei respective. 76-78.. − căpitanul de vas care îl reprezintă pe armator. ci în numele şi pe seama altuia. D. Magda Volonciu. Com. p.să săvârşească faptele de comerţ ca o profesie obişnuită (conform art. pentru că societăţile sunt persoane juridice şi deci subiecte de drept. 1.10 faptele de comerţ să fie săvârşite în nume propriu – condiţie adăugată de majoritatea autorilor doctrinari. ei nu au calitatea de comerciant. 78 Universitatea SPIRU HARET 9 .. Com. 7 şi 9 C. op. op. Condiţii referitoare la activitatea desfăşurată – îndeplinirea faptelor/actelor de comerţ cu titlu de profesie. 392 C. comişii pentru negoţ sunt însărcinaţi să vândă mărfuri în interiorul localului unde se exercită comerţul – art. op.3. cit. − acţionarii societăţilor pe acţiuni. intereselor terţilor căruia îi pot fi opozabile faptele de comerţ ale persoanei în cauză: condiţii care se referă la cauze de incapacitate sau incompatibilitatea comerciantului persoană fizică. 404 C. − asociaţii societăţilor comerciale cu răspundere limitată.. cit. fie în locul unde acesta îl exercită . fie în alt loc – art. p. Com.) În toate cazurile reprezentanţii comercianţilor săvârşesc fapte de comerţ nu în nume propriu. în mod repetat – caracterul continuu rezultă din prevederile art.). Com. § 1. 402 C. 10 Excepţii: Nu sunt comercianţi următoarele persoane: − soţia care vinde mărfuri în magazinul soţului. vol. 11 A se vedea St. Finţescu. Cărpenaru. deoarece comerciant este societatea.11 necesară pentru a delimita comerciantul de auxiliarii folosiţi în activitatea comercială şi de afaceri. care aparţine acelora care i-a împuternicit.9 Această condiţie incumbă exercitarea profesiei cu scopul de a obţine câştig. Com. Camelia Stoica. 63. A se vedea Smaranda Angheni.2... § 1. 46.

” § 1. în cazul persoanelor fizice ce solicită autorizarea pentru desfăşurarea de activităţi economice în mod independent şi a persoanelor fizice care au iniţiativa constituirii asociaţiei familiale. precum şi normele de calitate a produselor şi serviciilor puse pe piaţă.Astfel. vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal. Elemente de drept comparat: În dreptul italian şi german. în cazul membrilor asociaţiei familiale. în conformitate cu prevederile art. în mod cumulativ. b) starea sănătăţii le permite desfăşurarea activităţii pentru care se solicită autorizaţia. după caz. sanitar-veterinar. experienţă profesională –. pe baza cunoştinţelor dobândite prin şcolarizare sau practică. c) au calificarea – pregătire profesională sau. respectiv vârsta de 16 ani. inclusiv martori şi prezumţii. 79 Universitatea SPIRU HARET . execută anumite operaţiuni de prelucrare.4. protecţiei muncii şi apărării împotriva incendiilor şi cerinţele reglementărilor specifice protecţiei consumatorului pentru activitatea desfăşurată. d) nu au fost condamnate penal prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârşirea de fapte sancţionate de legile financiare. transformare a obiectelor muncii sau prestează anumite servicii. calitatea de comerciant se dobândeşte prin înscrierea în registrul comerţului. iar dovada calităţii poate fi făcută prin mijloacele legale de probă. Delimitarea calităţii de comerciant de alte profesiuni îndeplinite de persoanele fizice (meseriaşi. cei care exercită profesii liberale şi agricultorii): a) meseriaşii – definiţie: persoana care. necesară pentru a desfăşura activitatea economică pentru care se solicită autorizaţia. e) îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar. următoarele condiţii: a) au împlinit vârsta de 18 ani. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent: „Pot desfăşura activităţi economice în mod independent sau în cadrul asociaţiilor familiale persoanele fizice care îndeplinesc. 5 din Legea nr. protecţiei mediului.

I. În practică mai există două situaţii controversate în privinţa calităţii de comerciant a meseriaşului12: 1. îşi organizează o întreprindere (art 3 pct. Drept comercial român. meseriaşul nu lucrează singur. Această activitate este civilă. 9 C Com. 7 din C. 2. Deci dacă acesta cumpără mărfuri în vederea prelucrării şi revânzării (art 3 pct. ci ajutat de alte persoane. L Georgescu.Elementul caracteristic al meseriaşului îl reprezintă munca personală. 432-441. Se consideră că aceste operaţiuni sunt accesorii exerciţiului meseriei (accesorium sequitur principale). vol I. Com. Nr. p. în Practica judiciară în materie comercială. p. vol. calificată asupra materiei sau în prestarea de servicii. situaţia în care meseriaşul cumpără materiale şi execută anumite produse pe care le vinde clienţilor. supusă legii civile. Bucureşti. 2112/1924). Într-o altă opinie. meseriile şi ocupaţiile. Deci calitatea de comerciant este exclusă. 2556/1943). meseriaşul dobândeşte calitatea de comerciant. Dacă săvârşeşte acte de comerţ în condiţiile art. chiar dacă el săvârşeşte operaţiuni comerciale (cumpărarea de materiale pentru prelucrare. I dec. 130. 1946. dec. 80 Universitatea SPIRU HARET 12 . 13 S-a decis că are calitatea de comerciant tâmplarul care cumpără material de tâmplărie pentru a fi transformat în obiecte de lux (Cas. el nu are calitatea de comerciant. transformarea acestora în produse finite care apoi sunt vândute).). cât timp meseriaşul se limitează la exerciţiul meseriei.” A se vedea I.) sau folosind forţă de muncă străină.. neavând caracter comercial. Editura „Socec”. Într-o opinie meseriaşul nu devine comerciant. ca şi fotograful care cumpără materiale pentru a produce şi a vinde fotografii (Cas. cu excepţia celor reglementate prin legi speciale. III.13 Aceste reglementări coroborate de cele din Legea 26/1990 privind registrul comerţului şi Legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent duc la următoarele concluzii în privinţa meseriaşilor: ♦Art 1 alin (2): „Persoanele fizice şi asociaţiile familiale pot fi autorizate să desfăşoare activităţi economice în toate domeniile. 1 C Com. ea funcţionând pe bază de comenzi ale clienţilor şi cu materialele acestora.

pe lângă meseriaşi. prevăzute de art 7 C.). notari publici. Subsecţiunea 2.♦Art 4: Persoana fizică care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi asociaţia familială trebuie să deţină autorizaţia şi certificatul de înregistrare eliberate în condiţiile legii 300/2004. grupurile de interes economic. Dacă un agricultor săvârşeşte fapte de comerţ în condiţiile art 3 pct 1 şi 2 şi art 7 din C Com. ♦prin exercitarea profesiei nu urmăresc obţinerea de profit. Com. acestea fiind considerate acte accesorii. justiţiabilul faţă de avocat. clientul faţă de notar etc. deoarece această obligaţie mai au şi alte categorii cum ar fi anumite persoane fizice şi juridice. 2 reglementează societăţile comerciale care se vor constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume 81 Universitatea SPIRU HARET . 31/1990. c) agricultorii: conform art. Societăţile comerciale: Legea nr. agricultorii nu au calitatea de comerciant. ♦chiar dacă dentistul cumpără şi foloseşte produse în exercitarea profesiei sale. ♦Meseriaşii sunt supuşi obligaţiei de înmatriculare în registrul comerţului. Com. arhitecţi etc. Vânzarea produselor agricole reprezintă un act juridic civil şi nu o faptă de comerţ. nu devine comerciant. În consecinţă.1. în consecinţă. în art. Cu toate acestea. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana juridică § 2. nu sunt considerate fapte de comerţ vânzările produselor pe care producătorul. cultivatorul le are de pe pământul său sau de pe pământul cultivat de el. b) persoanele care exercită profesii liberale (medici. el devine comerciant şi. avocaţi. percep onorarii. este ţinut de toate obligaţiile profesionale şi legale ale comercianţilor.) ♦în mod tradiţional acestea nu au calitatea de comerciant. ♦o caracteristică a acestor profesii este ataşamentul faţă de aceeaşi persoană (pacientul faţă de medic. 5 C. simpla obligaţie de înmatriculare nu atrage după sine automat calitatea de comerciant a meseriaşilor. de exemplu.. Singura distincţie este conferită de îndeplinirea sau nu a condiţiilor cerute pentru dobândirea calităţii de comerciant.

prevăzut în obligatoriu. p. organizaţiile cooperatiste au calitatea de comerciant.2). inclusiv dobânzile. § 2. precum şi unele domenii aparţinând altor ramuri stabilite de guvern (art. şi trebuie să obţină profit conform art 6 („Regia autonomă trebuie să acopere cu veniturile provenite din activitatea sa toate cheltuielile. op. c) societate pe acţiuni. Cărpenaru. în temeiul Legii nr.15/1990. 82 Universitatea SPIRU HARET . b) societate în comandită simplă.2. republicată. care are caracter comercial întrucât urmăreşte obţinerea de profit. De aici derivă esenţa dobândirii calităţii de comerciant: constituirea în condiţiile legale a unei societăţi comerciale (dobândire „ab origine”14. energetică. D. § 2. d) societate în comandită pe acţiuni şi e) societate cu răspundere limitată. Organizaţiile cooperatiste desfăşoară o activitate de producere şi desfacere de mărfuri. Pentru dobândirea calităţii de comerciant sunt necesare îndeplinirea condiţiilor deja prezentate. 26/1990 privind registrul comerţului. constituite prin reorganizarea întreprinderilor de stat. 70. dobândită de la data înfiinţării lor. În consecinţă. independent de săvârşirea unei fapte de comerţ). calitate confirmată şi de art. Distincţia dintre persoana fizică şi persoana juridică din perspectiva dobândirii calităţii de comerciant: persoana fizică are vocaţia oricărei profesiuni (dobândire prin exercitarea comerţului cu caracter profesional).. poştă şi transporturi feroviare –. amortizarea investiţiilor şi rambursarea creditelor şi să obţină profit”). Regiile autonome: sunt înfiinţate conform prevederilor Legii 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi nu au calitatea de comerciant. de prestări de servicii. cit. constă în săvârşirea uneia sau mai multor fapte de comerţ obiective (art 1 din Legea nr. iar societatea este comercială numai dacă obiectul ei.colectiv. 1 alin (2) din Legea nr. exploatarea minelor şi a gazelor naturale. în actul constitutiv. de afaceri. 31/1990). Persoana juridică – societatea comercială se constituie cu scopul desfăşurării unei activităţi comerciale.3. prin simpla ei constituire. deoarece regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale – industria de armament. care menţionează şi organizaţiile 14 St. Dispoziţiile legale menţionate se aplică şi societăţilor comerciale (societăţi pe acţiuni şi societăţi cu răspundere limitată).

care pot fi utilizate împreună cu alte mijloace de probă. OUG nr. Grupurile de interes economic: – se constituie prin contract. Secţiunea V. privind organizaţiile cooperatiste de credit. Dovada calităţii de comerciant: Subsecţiunea 1. numit act constitutiv. din care să rezulte faptele de comerţ cu caracter profesional săvârşite de respectiva persoană fizică. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei M. Având în vedere că proba calităţii de comerciant 83 Universitatea SPIRU HARET . Sediul materiei: Lege nr. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane fizice – prin prezentarea de dovezi.4. 172 din 28 februarie 2005. nr. Of. Sediul materiei: Legea nr. aprobată prin Legea nr. etc.109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit. – existenţa autorizaţiei administrative de exercitare a comerţului. – dobândesc şi calitatea de comerciant dacă obiectul de activitate are caracter comercial. 200 din 16 aprilie 2002. încheiat în formă autentică. 118. mijloace de probă. începând cu art. M. § 2. pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit. dobândirea unui fond de comerţ. 252 din 18 octombrie 1996. – dobândesc personalitate juridică odată cu înmatricularea în Registrul Comerţului. 97 din 29 iunie 2000. Legea nr. constituie doar prezumţii. M.cooperatiste în categoria comercianţilor. nr. care au obligaţia de a se înmatricula în Registrul Comerţului. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. cu modificările şi completările ulterioare. titulatura de comerciant folosită în anumite înscrisuri. plata impozitului pe profit. Of. înmatricularea la Registrul Comerţului. 279 din 21 aprilie 2003 – titlul V – Grupurile de interes economic.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. Of. prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

analizând distinct persoana fizică şi pentru persoana juridică. 31/1990 privind societăţile comerciale. op. republicată. 227 din Legea nr. p. retragerea autorizaţiei administrative. 73. cit. Încetarea calităţii de comerciant prin dizolvare: Societatea se dizolvă16 prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. 1066 din 17 noiembrie 2004 84 16 15 Universitatea SPIRU HARET . 4 din legea 26/1990 privind registrul comerţului. nr. Încetarea existenţei societăţii comerciale se realizează prin dizolvare şi lichidare. Conform art. A se vedea St. § 2. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane juridice * dovada constituirii societăţii comerciale – exemplu: copia certificată de pe înregistrarea în Registrul Comerţului a societăţilor comerciale (art. Pierderea calităţii de comerciant trebuie însoţită de încetarea săvârşirii faptelor de comerţ: exemplu: radierea înmatriculării din Registrul Comerţului.este o chestiune de fapt. republicată.1. M.15 Subsecţiunea 2. D. ca persoană juridică. Încetarea calităţii de comerciant: * ca şi în cazul dobândirii calităţii de comerciant. Of. Subsecţiunea 1 Încetarea calităţii de comerciant pentru persoana fizică presupune încetarea săvârşirii faptelor de comerţ şi trebuie să fie efectivă (să rezulte intenţia de a renunţa la calitatea de comerciant) şi definitivă. urmată de încetarea efectuării unor fapte de comerţ cu caracter profesional. încetarea acestei calităţi se realizează tot în condiţii prevăzute de lege. Cărpenaru. cu modificările şi completările ulterioare) * în cazul regiei autonome şi organizaţiei cooperatiste dovada constă tot în copia certificată de pe înregistrarea în Registrul Comerţului. Subsecţiunea 2. o hotărâre judecătorească prin care se constată această calitate are efect relativ. Simpla încetare a activităţii societăţii comerciale nu duce la pierderea calităţii de comerciant. neputând fi invocată în alt litigiu. Încetarea calităţii de comerciant pentru pesoana juridică presupune încetarea existenţei societăţii comerciale. Secţiunea VI..

fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale. precum neînţelegerile grave dintre asociaţi. e) hotărârea tribunalului. în schimbul atribuirii de acţiuni sau de părţi sociale ale acestora către asociaţii societăţii care încetează şi. f) falimentul societăţii.227-237)”. Structura şi conţinutul proiectului de fuziune sau divizare a societăţii comerciale (art. fără lichidare. d) hotărârea adunării generale. care împiedică funcţionarea societăţii.b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia. 31 /1990 republicată. reglementate în TITLUL VI „Dizolvarea. 241) În baza hotărârii adunării generale a acţionarilor a fiecăreia dintre societăţile care participă la fuziune sau la divizare. care nu poate depăşi 10% din valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale atribuite. cu modificările şi completările ulterioare (art. eventual. din Legea nr. a unei sume în bani. Fuziunea şi divizarea societăţilor – definiţii (art. c) declararea nulităţii societăţii. care va cuprinde: 85 Universitatea SPIRU HARET . Divizarea se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unei societăţi care îşi încetează existenţa între două sau mai multe societăţi existente sau care iau astfel fiinţă. Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte. 238) Fuziunea se face prin absorbirea unei societăţi de către o altă societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăţi pentru a alcătui o societate nouă. pentru motive temeinice. g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii. Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea. în starea în care se găseşte la data fuziunii sau a divizării. în condiţiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăţii. administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de divizare. Fiecare formă juridică a societăţii comerciale se dizolvă în forme specifice. a societăţii care îşi încetează existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau societăţile beneficiare. la cererea oricărui asociat.

i) orice alte date care prezintă interes pentru operaţiune. g) drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje speciale. denumirea şi sediul social al tuturor societăţilor participante la operaţiune. cu respectarea unor reguli prevăzute expres în art. h) data situaţiei financiare de fuziune/divizare. la data înmatriculării în registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele. c) stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului. direct sau prin persoane interpuse. Formele fuziunii (art 250) Fuziunea prin absorbţie: societatea absorbantă dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile societăţii pe care o absoarbe. 252: Pentru lichidarea şi 86 Universitatea SPIRU HARET . cuantumul sultei. care se transmit societăţilor beneficiare. b) fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării. societatea absorbantă ori însăşi societatea absorbită. republicată. § 2. 249: Fuziunea sau divizarea are loc la următoarele date: a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi. la data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social al societăţii absorbante. Încetarea calităţii de comerciant prin lichidare: Lichidarea societăţii comerciale se realizează conform reglementărilor Legii nr. În conformitate cu prevederile art. dacă este cazul. 31/1990 privind societăţile comerciale. f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare. e) raportul de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale şi.2. Fuziunea prin contopire: drepturile şi obligaţiile societăţilor care îşi încetează existenţa trec asupra noii societăţii astfel înfiinţate. d) modalităţile de predare a acţiunilor sau a părţilor sociale şi data de la care acestea dau dreptul la dividende. nu vor putea fi schimbate pentru acţiuni emise de societatea absorbantă acţiunile societăţii absorbite al căror titular este.a) forma. care va fi aceeaşi pentru toate societăţile participante. b) în celelalte cazuri.

23317. care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii. administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. Partea a IV-a. administratorii continuă mandatul lor. ART. pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României. Dizolvarea are loc fără lichidare. în caz contrar. (3) Interdicţia prevăzută la alin. (2) se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăţii ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generală sau declarată prin sentinţă judecătorească. ca împreună cu administratorii societăţii: • să facă un inventar • să încheie un bilanţ. (4) Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării până la terminarea acesteia. sunt obligatorii următoarele reguli: a) până la preluarea funcţiei de către lichidatori. Partea a IV-a. care ar aduce schimbări în persoana acestora. trebuie depuse. (2) Din momentul dizolvării. 87 Universitatea SPIRU HARET 17 .repartizarea patrimoniului social. în condiţiile legii. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanţii permanenţi – persoane fizice ale societăţii lichidatoare – trebuie să fie lichidatori autorizaţi. ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au întreprins. Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii. în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege. cu excepţia celor prevăzute la art. Dizolvarea societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa are efect faţă de terţi numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. Caracteristici. Lichidatorii sunt datori. la oficiul registrului comerţului. condiţii şi obligaţii ale lichidatorilor: Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. îndată după preluarea funcţiei. prin grija lichidatorilor. • să semneze inventarul şi bilanţul. 233 (1) Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinţa care îi ţine locul şi orice act ulterior. chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop.

88 Universitatea SPIRU HARET . cu aceeaşi majoritate cerută pentru numirea lor. Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor. 62). b) să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare. dacă aceştia sunt obligaţi. prin prezentarea situaţiei financiare anuale. cu avizul cenzorilor. să le procure sau. la care erau obligaţi în calitate de asociat. în ordinea datei lor. înaintea achitării creditorilor societăţii. dând chitanţă. prin licitaţie publică. registrele ce li s-au încredinţat de administratori şi actele societăţii.Lichidatorii sunt obligaţi: • să primească şi să păstreze patrimoniul societăţii. d) să facă tranzacţii. Împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societăţii pot face opoziţie în condiţiile prevăzute expres de lege (art. c) să vândă. chiar în caz de faliment al debitorilor. că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil trebuie să ceară sumele necesare asociaţilor care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele. lichidatorii vor putea: a) să stea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării. vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc. să constituie ipoteci asupra bunurilor societăţii. Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nicio sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare. În afară de puterile conferite de asociaţi. să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare. pentru vărsămintele neefectuate. Lichidatorii nu pot însă. imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii. • să ţină un registru cu toate operaţiunile lichidării. Lichidatorii care probează. în lipsă de dispoziţii speciale în actul constitutiv sau în actul lor de numire. potrivit formei societăţii. dacă nu vor fi autorizaţi de instanţă. Lichidatorii care întreprind noi operaţiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal şi solidar de executarea lor. dacă sunt debitori faţă de societate. f) să contracteze obligaţii cambiale. e) să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii.

Sediul materiei: DL 139/1990 privind Camerele de Comerţ şi Industrie din România. în baza Hotărârii Adunării generale a comercianţilor din municipiul Bucureşti. corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. Încheierea judecătorului delegat este executorie şi supusă recursului. Lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăţii.Lichidatorii care au achitat datoriile societăţii cu proprii lor bani nu vor putea să exercite împotriva societăţii drepturi mai mari decât acelea ce aparţineau creditorilor plătiţi. 89 Universitatea SPIRU HARET . pot constitui.) 18 Conform HG nr. prin încheiere. M. Pentru motive temeinice. 1 şi 2 al DL 139/1990: „Comercianţii. Of. a Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti. (. lichidatorii vor cere radierea societăţii din registrul comerţului. în urma sesizării oricărei părţi interesate. sub sancţiunea unei amenzi judiciare de 2. nr. Art. În termen de 15 zile de la terminarea lichidării. destinate promovării intereselor membrilor lor pentru dezvoltarea comerţului şi industriei.. * art. tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.000. persoane juridice şi persoane fizice.260 precizează limitele desfăşurării în timp a procedurii lichidării judiciare: „Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. 634 din 19 iulie 2005. nr. 65 din 12 mai 199018. * sunt organizate la nivel teritorial şi naţional. Radierea se poate face şi din oficiu..” Secţiunea VII. de a sprijini interesele membrilor pentru dezvoltarea afacerilor. se recunoaşte înfiinţarea. M. din 15 aprilie 2005. a comerţului şi a industriei corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. camere de comerţ şi industrie teritoriale. 709/2005 privind recunoaşterea înfiinţării Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti. Of. Rolul Camerelor de Comerţ şi Industrie în desfăşurarea activităţii comerciale şi de afaceri Subsecţiunea 1. care va fi aplicată de judecătorul delegat. create cu scopul promovării intereselor membrilor săi.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. organizaţii autonome. în reşedinţele de judeţ şi în municipiul Bucureşti.

g) sprijină realizarea proiectelor de dezvoltare a comerţului şi industriei. şi să efectueze activităţi de reclamă comercială. legal înregistrate. arbitrajul ad-hoc. b) să organizeze şi să administreze târguri. f) colaborează cu Comisia Naţională de Statistică la elaborarea rapoartelor şi publicaţiilor privind evoluţia comerţului şi industriei şi pentru problemele care constituie sfera lor de activitate. camerele de comerţ şi industrie teritoriale pot: a) să iniţieze şi să participe la înfiinţarea de societăţi având ca scop prestarea de servicii în interesul membrilor lor. h) sprijină activitatea de specializare profesională a membrilor. c) desfăşoară activităţi de informare şi documentare comercială. Totodată. precum şi expoziţii specializate. i) certifică existenţa şi obiectul de activitate a comercianţilor români. b) ţin registrul de comerţ şi asigură evidenţa firmelor comerciale din unitatea administrativ-teritorială respectivă. în condiţiile prevăzute în statut. j) organizează. inclusiv a celor bazate pe libera iniţiativă.” Camerele de comerţ şi industrie teritoriale desfăşoară. precum şi a altor semne distinctive folosite de membrii lor. precum şi semnăturile persoanelor care îi angajează în mod valabil. în principal. e) ţin evidenţa mărcilor de fabrică. c) să publice un buletin oficial al camerei şi să editeze publicaţii de informare şi reclamă comercială. a denumirilor de origine. următoarele activităţi (art. la cerere. 5): a) sprijină dezvoltarea activităţilor comerciale şi industriale ale membrilor lor şi colaborează cu reprezentanţele din România ale camerelor de comerţ străine. d) eliberează certificate de origine a mărfurilor. indicaţiilor de provenienţă şi semnelor comerciale. 90 Universitatea SPIRU HARET . de comerţ şi de servicii.Camerele de comerţ şi industrie teritoriale se înfiinţează din iniţiativa comercianţilor şi dobândesc personalitate juridică pe data recunoaşterii înfiinţării de către guvern.

Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la combaterea corupţiei − Accesul transparent la resurse şi utilităţi pentru operatorul economic − Liberul acces la informaţiile publice. site Camera de Comerţ şi Industrie a României. coloană vertebrală a sistemului de politici economice prin: − relaxarea fiscală • simplificarea sistemului de impozitare. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica fiscală Structurarea politicii fiscale.2. cu recunoaşterea valorii adăugate prin serviciile de prelucrare a acestora Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008.3.1. încurajarea accesului la credite. prin: • reducerea costurilor legate de creditare • debirocratizarea sistemului de accesare a creditelor • simplificarea mecanismelor de garantare a creditelor • reducerea costului capitalului pentru IMM-uri § 2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008 – propuneri ale Camerei de Comerţ şi Industrie a României19 Susţinerea întreprinzătorilor privaţi şi stimularea liberei iniţiative prin: − consolidarea proprietăţii private − dezvoltarea clasei de mijloc − înlăturarea obstacolelor administrative din calea iniţiativei private − consolidarea economiei de piaţă funcţionale § 2.Subsecţiunea 2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la dezvoltarea pieţelor financiare – Creşterea pachetelor de servicii oferite de sistemul financiar bancar. 91 Universitatea SPIRU HARET 19 . întărirea disciplinei fiscale şi includerea în sistem a parafiscalităţii şi a altor taxe care vizează agentul economic • reducerea economiei subterane prin: *) micşorarea intensităţii fiscalităţii *) înlăturarea practicilor de scutire şi reeşalonare a datoriilor • lărgirea bazei de impozitare prin stimularea iniţiativei particulare § 2.

− Respectarea Acquis Communautaire privind politica concurenţei şi subvenţiile − Transparenţă şi reguli unanim recunoscute privind sistemul de licitaţii şi achiziţii publice − Dezvoltarea pieţelor financiare şi de capital în contextul dezvoltării burselor de mărfuri şi valori − Eliminarea procedurilor preferenţiale prin promovarea principiilor care combat poziţiile de monopol public şi/sau privat • reglementări aplicabile „erga omnes” • egalitatea de şanse • concurenţă loială • liberul acces la utilităţile publice (renunţarea la poziţiile dominante) • clarificarea sistemului de subvenţii şi ajutoare de stat § 2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la eliminarea barierelor administrative în dezvoltarea afacerilor – Simplificarea la maximum a formalităţilor prin: • intrarea pe piaţă a firmelor prin: reintegrarea Registrului Comerţului în Sistemul Naţional al Camerelor de Comerţ responsabilizarea operatorului economic prin extinderea sistemului Declaraţiei pe propria răspundere • funcţionarea societăţilor comerciale. autorizări şi aprobări. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la consolidarea mediului de afaceri − Stimularea iniţiativei private şi a investiţiilor prin: • transparenţa politicilor economice. prin: instituirea unor structuri de monitorizare activă. pe baza parteneriatului public-privat • ieşirea de pe piaţă a firmelor prin: simplificarea procedurilor administrative şi a formalităţilor de încetare a activităţii societăţii operaţionalizarea structurilor instituţionale şi aplicarea fermă a legii falimentului § 2.5. cu simplificarea/ standardizarea sistemului administrativ de avize.4. monetare şi de stimulare a exportului • privatizarea utilităţilor publice 92 Universitatea SPIRU HARET .

6. parteneriatul public-privat).7. piaţa de capital. piaţa financiar-bancară etc. prin programe care privesc mediul de afaceri • colaborare interinstituţională cu factorii interni şi externi pentru structurarea mediului de afaceri. piaţa produselor agricole. în favoarea economiei de piaţă funcţionale (guvernanţa corporativă. prin pârghii comerciale uzuale stimulente pentru IMM-uri generatoare de servicii şi subcontractori pentru marile întreprinderi − Reţele de servicii şi structuri profesionalizate pentru administrarea transparentă a utilizării fondurilor comunitare destinate IMM şi cooperaţiei. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica în domeniul IMM-urilor şi cooperaţiei − Perfecţionarea cadrului instituţional. § 2.− Stabilitate instituţională şi de reglementare în structurarea pieţelor specifice economiei de piaţă (piaţa muncii. prin: 93 Universitatea SPIRU HARET . în mediul de afaceri prin: • promovarea reglementărilor antitrust şi combaterea poziţiilor de monopol • detalierea ajutorului de stat şi a altor intervenţii publice care deformează libera concurenţă • cunoaşterea şi aplicarea prevederilor Acquis Communautaire în domeniu § 2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica de concurenţă − Sprijinirea activităţilor Consiliului Concurenţei. politicile de lobby şi advocacy.) • sistemul cameral interfaţă pentru comunicare rapidă şi integrată a posibilităţilor de finanţare şi realizare de proiecte. legislativ şi financiar favorabil iniţiativei private şi IMM prin: • reducerea costurilor creditelor pentru IMM • sprijinirea IMM în atragerea şi folosirea fondurilor comunitare • modificarea atitudinii faţă de investitori şi contribuabili prin: simplificarea procedurilor reducerea poverii sistemului de control servicii publice orientate către client.

• dezvoltarea reţelei de Centre judeţene de consultanţă şi informare pentru IMM-uri • crearea de Centre de promovare a produselor şi serviciilor industriale. instituţii de implementare corespunzătoare la nivelul macro-regiunilor de dezvoltare Opinii exprimate la Forumul Executiv. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la piaţa muncii − Asigurarea libertăţii contractuale în domeniul relaţiilor de muncă prin: • amendarea codului muncii.) • încurajarea liberei circulaţii a forţei de muncă în interiorul şi exteriorul ţării • limitarea exceselor birocratice în sistemul de aprobare şi impozitare a forţei de muncă • accelerarea implementării Acquis Communautaire în domeniul calificării şi recunoaşterea diplomelor profesionale § 2. Geneva 94 Universitatea SPIRU HARET 20 . Consiliul Investitorilor Străini etc.8. în baza propunerilor avansate de către comunitatea de afaceri (ADER. în colaborare cu Ministerul Economiei şi Comerţului. § 2. 11-12 mai 2004. 11-12 mai 2004 – Forum Executiv UNECE. cu privire la eficienţa deciziilor guvernamentale cu impact asupra mediului de afaceri Subsecţiunea 3. cu tema: „Competiţia într-o Europă în schimbare” – Geneva. organizat de Comisia Economică ONU pentru Europa. Continuarea şi consolidarea reformei administraţiei publice (centrale şi locale) prin strategii specifice şi coerente. Oportunităţi şi provocări pentru comerţul şi dezvoltarea firmelor în Europa extinsă20 * Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE. interinstituţionale pentru fundamentarea. elaborarea şi aplicarea reglementărilor în domeniu − Diseminarea în teritoriu a mecanismelor şi instrumentelor de măsurare a gradului de satisfacţie al comunităţii de afaceri.9. la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare economică. asupra Guvernelor naţionale? 1. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la fundamentarea deciziilor guvernamentale pentru îmbunătăţirea reglementărilor în domeniul mediului de afaceri − Promovarea parteneriatului activ.

personal calificat în administraţie. 2.3. 3. 95 Universitatea SPIRU HARET . Care ar trebui să fie cele mai importante 3 domenii de acţiune pentru Guvernele naţionale. Introducerea Guvernanţei Corporative în organizarea întreprinderilor. concomitent cu aplicarea unor politici coordonate cu UE – Dezvoltarea regională 3. Asigurarea securizării frontierelor şi a unui sistem clar şi transparent de garantare a investiţiilor şi a schimburilor comerciale externe 4. Alinierea politicilor şi a structurilor vamale cu regulile şi uzanţele UE § 3. asupra comunităţii de afaceri? 1. § 3. Armonizarea legislaţiei şi a politicii comerciale ca interfaţă între economia reală şi piaţă 3. la standarde UE şi infrastructuri adecvate (Compatibilizarea structurilor instituţionale pentru dezvoltarea locală) 2. bine structurate şi reprezentative. Întărirea rolului Parteneriatului Public-Privat şi perfecţionarea mecanismelor instituţionalizate pentru dialogul economico-social. Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE. Diminuarea semnificativă a rolului statului în economie. Reducerea cheltuielilor bugetare şi a creditului guvernamental – restructurarea resurselor financiare. pentru îmbunătăţirea capacităţii comunităţii de afaceri de a participa la comerţul regional şi internaţional? 1. 2. în funcţie de interesele economice – profesionalizarea grupurilor de interese economice şi internaţionalizarea afacerilor. a relaţiilor contractuale şi de proprietate – Protecţia drepturilor acţionarilor şi implementarea principiilor OECD.2.1.economică. Reforma lentă a sistemului judiciar specializat pentru dreptul comercial – înfiinţarea „tribunalelor comerciale” şi pregătirea de magistraţi cu specializare în dreptul comercial şi de creanţă. ca efect al privatizării şi restructurării economice (în special în industrie şi utilităţi publice). pe domenii specifice. Care consideraţi că sunt cele mai importante 2 obstacole în derularea procesului de aliniere la „acquis communautaire”? 1. Creşterea rolului activ şi al participării comunităţii de afaceri la procesul decizional şi de elaborare a politicilor economice § 3. Consolidarea comunităţii de afaceri.

nr. încheiat în formă autentică. D. precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. * Definiţie: „Grupul de interes economic – G. 96 Universitatea SPIRU HARET 21 . prevenirea şi sancţionarea corupţiei. 359-366. constituită pe o perioadă determinată. Cărpenaru. cit. – dobândesc personalitate juridică odată cu înmatricularea în Registrul Comerţului. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. * Grupul nu poate avea drept scop obţinerea de profituri pentru sine. M. – dobândesc şi calitatea de comerciant dacă obiectul de activitate are caracter comercial. A se vedea St. op. Noţiune. în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi. apărute din nevoia de a face faţă concurenţei internaţionale21 – se constituie prin contract.E. * Sediul materiei în dreptul intern: Lege nr.I. capitolul V Grupurile de interes economic. mediul şi concurenţa.2.. reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice. * Numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de 20. Grupuri de interes economic Subsecţiunea 1. p. Constituirea grupurilor de interes economic Caracteristici: * Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop patrimonial. completată prin Decretul din 2 februarie 1968 privind măsurile de publicitate. * Sediul materiei în dreptul francez: Ordonanţa 67-821/23 septembrie 1967. sediul materiei * Grupurile de interes economic (GIE) – noţiune: – creaţie a dreptului francez. Of. începând cu art. 279 din 21 aprilie 2003 – titlul V – Grupurile de interes economic. 118. numit act constitutiv. Secţiunea VIII. Subsecţiunea 2. Derularea înceată a negocierilor de aderare pentru capitole importante şi complexe cum sunt: agricultura. care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant.

* Înmatricularea nu prezumă calitatea de comerciant a grupului. * Dreptul de a reprezenta grupul aparţine fiecărui administrator. 82/1991. * În cursul existenţei sale. grupul de interes economic poate accepta membri noi. dacă cel puţin o persoană este. cu titlu principal şi într-o manieră obişnuită. * În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv. toate faptele de comerţ necesare realizării scopului său. b) fie la locul în care se află administraţia centrală a unuia dintre membrii grupului sau. dacă din documentaţia prezentată nu rezultă că sunt îndeplinite condiţiile legale. în afară de cazul în care există stipulaţie contrară în actul constitutiv. în cazul unei persoane fizice. Sediul grupului de interes economic trebuie stabilit: a) fie la locul în care se află administraţia centrală a grupului. * Grupul de interes economic dobândeşte personalitate juridică de la data înmatriculării sale în registrul comerţului. în nume propriu. * Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării încheierii judecătorului-delegat prin care se autorizează înmatricularea grupului. * Grupului de interes economic îi sunt aplicabile. activitatea principală a acesteia. cu condiţia îndeplinirii prealabile a obligaţiilor sale specifice de membru. în condiţiile legii. * Grupul de interes economic având calitatea de comerciant poate îndeplini. asociat sau membru în fiecare dintre aceste persoane juridice. * Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv. La sediul indicat de grup vor putea funcţiona mai multe persoane juridice. 97 Universitatea SPIRU HARET . republicată. cu votul unanim al membrilor săi. fondatorii sau administratorii grupului ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul grupul.* Activitatea grupului trebuie să se raporteze la activitatea economică a membrilor săi şi să aibă doar un caracter accesoriu faţă de aceasta. * Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fără capital. prevederile Legii contabilităţii nr. în mod corespunzător. * Orice membru al grupului se poate retrage în condiţiile prevăzute de actul constitutiv. dacă grupul exercită o activitate în locul menţionat.

prin notificare sau scrisoare recomandată. după ce. când: • actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege • actul cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii • când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea grupului. Dacă grupul nu se conformează. în afară de cazul în care membrii sau reprezentanţii grupului înlătură asemenea neregularităţi. c) obiectul de activitate al grupului este ilicit sau contrar ordinii publice. În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii grupului nu au cerut înmatricularea sa în termen legal. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de 6 luni de la data înmatriculării grupului. incapabili. să le regularizeze. 142. prin încheiere. i-a pus în întârziere. orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii. Nulitatea unui grup de interes economic înmatriculat în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal conform art. oricare membru poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării. din oficiu sau la cererea oricărui membru ori a altor persoane interesate respinge. b) toţi fondatorii au fost. sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii. 98 Universitatea SPIRU HARET . cererea de înmatriculare. numai atunci când: a) lipseşte actul constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat în formă autentică.Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a grupului de interes economic: Judecătorul-delegat. motivat. iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire. în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi. grupul este obligat să ia măsuri pentru înlăturarea lor. la data constituirii grupului. Judecătorul-delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate. În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare. potrivit legii.

precum cea bancară sau de asigurări. termenul necesar pentru ca membrii să adopte hotărârea. f) actul constitutiv nu prevede denumirea. Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă. Procedura de declarare a nulităţii grupului de interes economic (art 144-146) Tribunalul sesizat cu o cerere de nulitate. cu excepţia situaţiei în care nulitatea este cauzată de caracterul ilicit sau contrar ordinii publice al obiectului grupului. pentru acoperirea nulităţii.d) lipseşte încheierea judecătorului-delegat de înmatriculare a grupului. În cazul în care. 99 Universitatea SPIRU HARET . după menţionare. în cazurile în care această autorizare este prevăzută în legile speciale pentru desfăşurarea anumitor activităţi. e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a grupului. un termen pentru acoperirea nulităţii. prin încheiere. Tribunalul va comunica dispozitivul acestei hotărâri oficiului registrului comerţului. invocată în cererea de anulare. Declararea nulităţii grupului nu aduce atingere actelor încheiate în numele său. poate stabili. grupul încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei. Dispoziţiile legale privind lichidarea grupurilor ca urmare a dizolvării se aplică în mod corespunzător. îl va trimite Monitorului Oficial al României spre publicare. Nici grupul şi nici membrii săi nu pot opune terţilor de bunăcredinţă nulitatea grupului. Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii se vor numi şi lichidatorii grupului. este necesară convocarea membrilor grupului sau comunicarea către aceştia a textului proiectului de hotărâre împreună cu documentaţia aferentă. chiar din oficiu. a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal. sediul şi obiectul de activitate al grupului. care. tribunalul va acorda.

* Fiecare administrator va trebui să depună o garanţie pentru administraţia sa. * Drepturile şi obligaţiile părţilor se stabilesc printr-un contract de administrare. grupul poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaţiune. printre altele. ce acţionează în nume propriu. Drepturi şi obligaţii administratori: * Administratorii care au dreptul de a reprezenta grupul nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres. în afară de restricţiile arătate în actul constitutiv.l48-173 astfel: § 3. fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să i se micşoreze răspunderea solidară. în lipsa unei clauze în acesta. Funcţionarea grupurilor de interes economic Funcţionarea grupurilor de interes economic este reglementată de art. * Ei sunt obligaţi să ia parte la toate adunările grupului. Garanţia rămâne la dispoziţia grupului şi nu va putea fi restituită administratorului decât după ce adunarea generală a aprobat situaţia financiară a ultimului exerciţiu 100 Universitatea SPIRU HARET .Subsecţiunea 3. persoană fizică. * Administratorul care fără drept îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse grupului. În contract se va stipula. aprobată de adunarea generală. Dacă garanţia nu va fi depusă înainte de data preluării funcţiei. ea poate fi depusă şi de un terţ. administratorul este considerat demisionat.1. Garanţia nu poate fi mai mică decât dublul remuneraţiei lunare. * Administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al grupului. Când persoana juridică îşi revocă reprezentantul. la consiliile administratorilor şi la organele de conducere similare acestora. că persoana juridică este obligată să îşi desemneze unul sau mai mulţi reprezentanţi permanenţi. prevăzută în actul constitutiv ori. persoane fizice. * O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al unui grup de interes economic. Reprezentantul este supus aceloraşi condiţii şi obligaţii şi are aceeaşi responsabilitate civilă şi penală ca şi un administrator. ea are obligaţia să numească în acelaşi timp un înlocuitor. * În cazul încălcării prevederilor legale. Garanţia se va depune înainte de preluarea funcţiei de către administrator.

Răspunderea administratorilor: * Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru: a) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere. Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor grupului. obligaţiile grupului sau în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. În lipsa unei asemenea stipulaţii. nu sunt achitate la scadenţă. 132 alin. în mod repetat. prin operaţiunile efectuate pentru realizarea obiectului de activitate al grupului. hotărârile se adoptă cu votul unanim al membrilor. republicată. * Semnăturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului comerţului. cu modificările şi completările ulterioare.financiar în care administratorul a îndeplinit această funcţie şi i-a dat descărcare. în condiţiile stipulate prin actul constitutiv. § 3. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Votul unanim al tuturor membrilor este obligatoriu pentru adoptarea hotărârilor privind: 101 Universitatea SPIRU HARET . inclusiv dizolvarea anticipată sau prelungirea duratei grupului.2. b) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale. * Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt cele prevăzute expres în Legea 161/2003 şi de dispoziţiile referitoare la mandat. c) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv le impun. Actul constitutiv poate prevedea ca toate hotărârile sau o parte din acestea să fie adoptate în anumite condiţii privind cvorumul şi majoritatea necesară. Prin actul constitutiv al grupului se poate stipula că aceste hotărâri sau unele dintre acestea pot fi luate prin consultarea în scris a membrilor. (1). Adunarea generală a membrilor grupului de interes economic – atribuţii şi modul de adoptare a deciziilor: Adunarea generală a membrilor grupului poate adopta orice hotărâre. odată cu prezentarea certificatului eliberat de persoanele care îndeplinesc atribuţia de cenzor din care rezultă depunerea garanţiei. actul constitutiv va preciza în acest caz procedura de consultare şi adoptare a hotărârilor. însă aceştia o vor putea exercita numai atunci când. în condiţiile prevăzute la art.

* Din profitul grupului nu se vor putea aloca.a) modificarea obiectului grupului. în cazul în care prin actul constitutiv nu se prevede altfel. dar fără ca prin aceasta un membru să deţină majoritatea voturilor. în lipsa unei asemenea clauze. e) modificarea aportului membrilor la capitalul grupului. potrivit alin. * Dacă aportul la capitalul grupului aparţine mai multor persoane. în părţi egale. 102 Universitatea SPIRU HARET . în lipsa unei asemenea clauze. § 3. d) prelungirea duratei grupului dincolo de perioada stabilită în actul constitutiv. * Hotărârea judecătorească obţinută împotriva grupului este opozabilă fiecărui membru. care sunt supuse impozitării. sume de bani pentru constituirea de fonduri de rezervă. sub nicio formă. în mod obligatoriu. în cotele prevăzute în actul constitutiv sau. * Dacă din activitatea grupului rezultă profit potrivit situaţiei financiare anuale. Actul constitutiv poate stabili ca anumiţi membri să dispună de un număr de voturi diferit de al celorlalţi.3. în condiţiile legii. b) modificarea numărului de voturi repartizat fiecărui membru. (2). acestea sunt obligate solidar faţă de grup şi trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest aport. constituie dividende. * Membrii sunt obligaţi nelimitat şi solidar pentru operaţiunile îndeplinite în numele grupului de persoanele care îl reprezintă. cu titlu de dividende. * Sumele distribuite membrilor din profitul grupului. Situaţia financiară a grupurilor de interese economice: * Grupul nu poate avea drept scop obţinerea de profituri pentru sine. acesta va fi distribuit în totalitate. în părţi egale. În lipsa unei asemenea stipulaţii se consideră că fiecare membru dispune de câte un vot. c) modificarea condiţiilor prevăzute pentru adoptarea hotărârilor. * În cazul în care cheltuielile depăşesc veniturile grupului. diferenţa va fi acoperită de membrii acestuia în cotele prevăzute în actul constitutiv sau. f) modificarea oricărei alte obligaţii a membrilor. în cazul în care prin actul constitutiv nu se prevede altfel. g) orice altă modificare a actului constitutiv. între membrii grupului.

Universitatea SPIRU HARET . Calitatea de membru încetează. 103 tutiv. Un exemplar al situaţiei financiare anuale va fi depus la oficiul registrului comerţului. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. prevenirea şi sancţionarea corupţiei). fără consimţământul scris al celorlalţi membri. * Aprobarea situaţiei financiare anuale de către adunarea generală nu împiedică exercitarea acţiunii în răspundere împotriva administratorilor. în termen de 15 zile. întrebuinţează capitalul. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. după caz. * Situaţia financiară anuală a grupului de interes economic va fi întocmită după normele prevăzute pentru societatea în nume colectiv. nu efectuează aportul la care s-a obligat.* Pentru aprobarea situaţiei financiare şi pentru deciziile referitoare la răspunderea administratorilor este necesar votul majorităţii membrilor. Excluderea şi retragerea membrilor grupului de interes economic (art. b) membrul în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil. contravine dispoziţiilor art. bunurile sau creditul grupului în folosul său ori în cel al unei alte persoane este obligat să restituie grupului beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate”. c) membrul care se amestecă fără drept în administraţie. respectiv încetarea personalităţii juridice. prin: a) excludere. în condiţiile legii şi ale actului consti- d) deces. la administraţia finanţelor publice. b) retragere. prevenirea şi sancţionarea corupţiei – „Membrul care. Poate fi exclus din grupul de interes economic: a) membrul care. 16322 ori tulbură sau ameninţă cu tulburarea gravă a funcţionării grupului. Încetarea calităţii de membru. După aprobarea de către adunarea generală a membrilor. Subsecţiunea 4. 177 din legea nr. c) cesiune a părţilor de interes. 22 Art 163 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. pus în întârziere. în condiţiile legii. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. situaţia financiară va fi depusă de administratori.

e) membrul împotriva căruia există un titlu executoriu deţinut de un terţ care se opune la hotărârea de prelungire a duratei grupului. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. dacă înţeleg să renunţe la prelungire sau să excludă din grup. membrul debitor al oponentului. cu modificările şi completările ulterioare.d) membrul administrator care comite fraudă în dauna grupului sau se serveşte de semnătura grupului ori de capitalul acestuia în folosul său sau al altora. împotriva hotărârii adunării membrilor de prelungire a duratei grupului peste termenul fixat iniţial. Membrul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de grup până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere. (4) În caz de contestaţie asupra valorii drepturilor membrului grupului supuse răscumpărării. care curge de la data publicării menţiunii. aceasta urmează să fie determinată de către un expert desemnat de părţi sau în lipsa acordului acestora. în condiţiile prevăzute la art. supusă numai recursului. Dacă. prevenirea şi sancţionarea corupţiei – „(1) Creditorii personali ai membrilor grupului pot face opoziţie. în baza unei hotărâri a tribunalului. membrul este obligat să suporte consecinţele şi nu îşi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaţiuni. de către tribunal. în condiţiile art. membrii trebuie să decidă. în Art. 17523. Orice membru al grupului se poate retrage din grup: a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv. dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii. Partea a IV-a. 175 din legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice.” 104 Universitatea SPIRU HARET 23 . Dreptul la acţiune împotriva acestui membru se prescrie în termen de 5 ani. c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim. republicată. în termen de o lună de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă. 62 din Legea nr. membrul se poate retrage pentru motive temeinice. vizând excluderea acestuia în Monitorul Oficial al României. prin încheiere irevocabilă. b) cu acordul tuturor celorlalţi membri. (3) În acest din urmă caz drepturile cuvenite membrului debitor vor fi calculate pe baza ultimei situaţii financiare aprobate. în momentul excluderii sunt operaţiuni în curs de executare. (2) Când opoziţia a fost admisă. 31/1990.

fuziunea şi lichidarea grupurilor de interes economic * Dizolvarea. Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. fuziunea şi divizarea grupului de interes economic. adoptată cu votul unanim al acestora. în cazul fuziunii ori divizării totale a grupului sau în alte cazuri prevăzute de lege. excluderea. a unuia dintre membri. Dizolvarea. precum şi la cererea oricărei autorităţi publice competente. 105 Universitatea SPIRU HARET . f) declararea falimentului grupului. numărul membrilor s-a redus la unul singur. Dizolvarea grupului are ca efect deschiderea procedurii lichidării. în condiţiile legii. d) hotărârea adunării membrilor. Grupul se dizolvă prin intrarea în faliment. Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii. datorită acestor cauze. respectiv încetarea personalităţii juridice. Dizolvarea are loc fără lichidare. Subsecţiunea 5.termen de 15 zile de la comunicare. În acest caz instanţa judecătorească va dispune. când. reglementată începând cu art. de tribunal. 184. care împiedică funcţionarea grupului. în caz de neînţelegere. precum neînţelegerile grave dintre membri. incapacitatea. c) declararea nulităţii grupului. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al grupului sau realizarea acestuia. şi cu privire la structura participării la capitalul grupului a celorlalţi membri. cu excepţia cazului în care actul constitutiv dispune altfel. Drepturile membrului retras. g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al grupului. Aceste drepturi ale membrului retras nu vor putea fi stabilite în avans ca o sumă forfetară. la cererea oricărui membru. retragerea sau decesul. pentru motive temeinice. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Dizolvarea: Grupul de interes economic se dizolvă prin: a) expirarea timpului stabilit pentru durata grupului. prin încheiere irevocabilă. se stabilesc prin acordul membrilor ori de un expert desemnat de aceştia sau. e) hotărârea tribunalului. cuvenite pentru părţile sale de interes. prin aceeaşi hotărâre.

Insolvenţa grupului de interes economic (art. a unei sume în bani care nu poate depăşi 10% din valoarea nominală a părţilor de interes atribuite.Din momentul dizolvării. a grupului care îşi încetează existenţa şi transmiterea universală sau cu titlu universal a patrimoniului său către grupul ori grupurile rezultate din fuziune/divizare. * Lichidarea grupului de interes economic. eventual. 106 Universitatea SPIRU HARET . în schimbul atribuirii de părţi de interes ale acestora către membrii grupului care încetează şi. Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare grup. persoane fizice ale societăţii lichidatoare trebuie să fie lichidatori autorizaţi. Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea. în caz contrar. îndată după preluarea funcţiei. în starea în care se găseşte la data fuziunii sau a divizării. Dacă prin fuziune sau divizare se înfiinţează un nou grup. Grupul nu îşi încetează existenţa în cazul în care o parte din patrimoniul său se desprinde şi se transmite către unul sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă. în condiţiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al grupului. administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. 184-190). Divizarea se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unui grup care îşi încetează existenţa între două sau mai multe grupuri existente sau care iau astfel fiinţă. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanţii permanenţi. ca împreună cu administratorii grupului să facă un inventar şi să încheie o situaţie financiară care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului grupului şi să le semneze. Grupurile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza numai dacă nu a început repartiţia între membri a părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare. Lichidatorii sunt datori. în condiţiile legii. 206-218) Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice. fără lichidare. ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au întreprins (conform art. Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii. Fuziunea se face prin absorbirea unui grup de către un alt grup sau prin contopirea a două ori mai multe grupuri pentru a alcătui un grup nou (art 193-205). acesta se constituie în condiţiile prevăzute de prezentul titlu.

aflat în stare de insolvenţă. b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către grup cu aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri. concomitentă sau ulterioară acordării împrumutului. registrele ce li s-au încredinţat de către administratori şi actele grupului. prin intermediul unor operaţiuni. în tot sau în parte. precum: a) acordarea de împrumuturi administratorilor. a oricăror împrumuturi acordate administratorilor. va fi supus procedurii reorganizării judiciare şi falimentului. d) garantarea. * După terminarea lichidării grupului. Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul persoanelor care îndeplinesc atribuţia de cenzor. 219) Vor putea fi acordate administratorilor remuneraţii şi orice alte sume sau avantaje numai în baza unei hotărâri a adunării generale. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi falimentului.Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze patrimoniul grupului. cu modificările ulterioare. Interdicţii privind grupurile de interes economic (art. * Lichidarea grupului trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. în tot sau în parte. e) dobândirea cu titlu oneros sau plata. prestări de servicii sau executare de lucrări. a unei creanţe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terţă persoană administratorilor ori o altă prestaţie personală a acestora. în condiţiile stabilite de Legea nr. directă sau indirectă. c) garantarea. Aceste reglementări se aplică indiferent de calitatea de comerciant sau necomerciant a grupului de interes economic. De asemenea. 107 Universitatea SPIRU HARET . Pentru motive temeinice tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani. republicată. în tot sau în parte. ei vor ţine un registru cu toate operaţiunile lichidării. a executării de către administratori a oricăror alte obligaţii personale ale acestora faţă de terţe persoane. în ordinea datei lor. directă sau indirectă. lichidatorii trebuie să întocmească situaţia financiară de lichidare şi să propună repartizarea activului între membri. Este interzisă creditarea de către grup a administratorilor acestuia. * Grupul de interes economic.

* Grupul european de interes economic este acea asociere dintre două sau mai multe persoane fizice ori juridice.I. care au fost înfiinţate în 108 Universitatea SPIRU HARET .Prevederile privind interzicerea creditării de către grup a administratorilor sunt aplicabile: • operaţiunilor în care sunt interesaţi soţul. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. *Grupurile europene de interes economic – G.E.E. 2) din versiunea consolidată a Tratatului instituind Comunitatea Europeană. 279 din 21 aprilie 2003 – titlul V – Grupurile de interes economic. sunt recunoscute şi pot funcţiona. Of. în scopul înlesnirii ori dezvoltării activităţii economice a membrilor săi. singură ori împreună cu una dintre persoanele sus-menţionate. b) în cazul în care operaţiunea este încheiată de grup în condiţiile exercitării curente a activităţii sale. Excepţii de la creditarea de către grup a administratorilor: Prevederile privind interzicerea creditării de către grup a administratorilor nu se aplică: a) în cazul operaţiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5. 165 alin.. în România. * Pot fi membrii unui grup european de interes economic doar: a) companii sau firme (în sensul art. rudele sau afinii până la gradul al patrulea. iar clauzele operaţiunii nu sunt mai favorabile persoanelor menţionate la alin. cap. (2) şi (3) decât cele pe care. inclusiv ai administratorului. precum şi alte persoane juridice de drept public sau privat. 2. în condiţiile legii. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. începând cu art. precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective. Subsecţiunea 6.000 de euro. grupul le practică faţă de terţe persoane. constituite cu respectarea prevederilor legale. în mod obişnuit. • dacă operaţiunile privesc o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator sau director ori deţine. constituită pentru o perioadă determinată sau nedeterminată. nr. M. 232-237. Grupurile europene de interes economic – reglementate de Legea nr.

reprezentanţe şi alte unităţi fără personalitate juridică. * Vor fi supuse înregistrării şi menţiunile referitoare la: a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de insolvenţă asupra grupului european de interes economic. c) închiderea sucursalei/filialei. * Înfiinţarea de sucursale sau filiale în România va fi supusă tuturor dispoziţiilor referitoare la înmatricularea. precum şi centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană. se depun numai la una dintre sucursale. b) dizolvarea grupului european de interes economic. precum şi sucursale. pentru încălcarea dispoziţiilor legale reglementând 109 Universitatea SPIRU HARET . faţă de grup sau faţă de terţi. menţionarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru grupurile de interes economic române. firme sau a altei persoane juridice să fie situat pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană. documentele de constituire şi alte acte ale aceluiaşi grup european. comerciale. numele/denumirea şi puterile lichidatorilor acestuia. * Grupurile europene de interes economic nu sunt supuse autorizării prevăzute de Decretul-lege nr. este suficient ca centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare a acestei companii. firmă sau altă persoană juridică nu este obligată să aibă un sediu social. dacă. după caz. Reprezentantul sau reprezentanţii sucursalei unui grup european de interes economic răspund individual sau solidar. 122/1990 privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine. o companie. conform legislaţiei unui stat membru.conformitate cu legislaţia unui stat membru al Uniunii Europene şi care îşi au sediul social. meşteşugăreşti sau agricole ori care furnizează servicii profesionale sau de altă natură pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană. * Grupurile europene de interes economic pot înfiinţa în România filiale. Dacă un grup european de interes economic înfiinţează mai multe sucursale în România. necesare pentru înmatricularea unei sucursale. Toate aceste formalităţi se vor face la oficiul registrului comerţului de la sediul sucursalei sau filialei. b) persoanele fizice care desfăşoară activităţi industriale. cu modificările şi completările ulterioare.

ediţia a III-a. M. referitor la fiscalitatea internaţională.trade-romania. Beck. care poate fi astfel asociat unui „paradis fiscal”. fiecare ţară poate fi considerată paradis fiscal. Editura C. care au produs prejudicii grupului. p.grupurile de interes economic. cu expresia germană „oasis fiscale”. cap.com/RO/. Inclusiv Statele Unite ale Americii poate fi considerat paradis fiscal pentru persoanele care investesc în economia americană. pentru nerespectarea prevederilor actului constitutiv. Dreptul penal al afacerilor. http://companiioffshore. desfăşurate pe teritoriului statului.biz/infiintari_companii_offshore. Ungureanu Georgeta Ştefania. fie pentru culpe în activitatea desfăşurată. Jurisdicţii offshore – paradisurile fiscale.htm 110 Universitatea SPIRU HARET 24 . Of. Jurisdicţiile offshore – Paradisurile fiscale24 Consideraţii introductive În sens strict. Boroi Alexandru. Bucureşti. Voicu Adriana Camelia. Paradisul fiscal este un teritoriu cu o fiscalitate privilegiată. deoarece. clare şi obiective permanente pentru a identifica o ţară ca fiind un paradis fiscal”. Conform Voicu Costică. 1. nr. 927 din 23 decembrie 2003. deşi toate statele impun un anumit nivel de protecţie pentru informaţiile bancare şi comerciale. 2006. 571/2003 privind Codul fiscal. tribunalul va stabili contribuţia fiecăruia la repararea prejudiciului. cu modificările şi completările ulterioare. prin asocierea secretului operaţiunilor financiar-bancare şi comerciale. 2003. Veniturile anuale ale sucursalei unui grup european de interes economic se impozitează în conformitate cu prevederile Legii nr. Pot apărea confuzii în utilizarea termenului. În cazul în care mai mulţi reprezentanţi pot fi ţinuţi responsabili pentru aceleaşi fapte. Editura Polipress. Corespunde cu sintagma engleză: „tax heaven”. A se vedea şi http://www.cosmoserve. Într-un raport OECD din 1987.H. secţiunea 2 Paradisurile fiscale. cap. se preciza încă din partea introductivă: „că nu există criterii unice. Investigarea criminalităţii financiar-bancare. 5-18 şi Voicu Costică. companiilor sau persoanelor fizice li se oferă stimulente pentru a încuraja investiţiile lor şi a le promova creşterea economică. Secţiunea IX. p175-186. într-o formă sau alta.

între diverse state şi unele din aceste paradise fiscale – exemplu: cursă directă Miami – Insulele Cayman. în care sunt prezentate avantajele oferite de statul respectiv. apropierea geografică de continentul american fac ca aceste paradise fiscale să fie foarte atractive pentru locuitorii Statelor Unite ale Americii şi Canada. printr-o publicitate agresivă. – secretul operaţiunilor desfăşurate pe teritoriul şi sub jurisdicţia statului respectiv. Prezentarea paradiselor fiscale cunoscute Jurisdicţii tipuri de offshore existente: 1. Principatul Monaco etc. Principatul Leichtenstein. – sisteme excelente de comunicare – cablu telefonic.com/dictionar_detalii 111 Universitatea SPIRU HARET . – activitatea bancară cu regim juridic distinct între cetăţenii naţionali şi cetăţenii străini. inclusiv pentru veniturile străine. Principalele caracteristici ale paradisului fiscal: – impozite reduse. non-stop. ţara care încurajează prin politica sa fiscală exercitarea pe teritoriul ei a numitor activităţi economice specifice. exemplu: încurajează activităţile bancare externe. respectiv. iar ulterior. paradisurile fiscale au apărut în insule îndepărtate şi exotice. servicii aeriene cu linii directe. – publicitate promoţională. considerat paradis fiscal. s-au extins şi în ţări europene „minuscule” cum ar fi: Principatul Andora. Gibraltar.Paradisul fiscal este definit în dicţionarul de afaceri25 ca fiind ţara care practică impozite de nivel redus. internet. Republica Cipru. – utilizarea limbii engleze ca limbă principală în jurisdicţiile caraibiene. Subsecţiunea 1.rubinian. telex. International Business Companies (IBC) Anquilla Belize British Virgin Islands Seychelles 25 A se vedea dicţionarul online de afaceri: http://www. Iniţial. Subsecţiunea 2.

şi un sector monetar bine dezvoltat (sistem bancar. New Jersey. Wyoming) 4. asigurări. întrucât nu este impozitată sau este impozitată doar într-o mică măsură. Diverse tipuri binecunoscute de companii offshore Insula Man (Exempt.. pe lângă scutirea/reducerea de impozite pe veniturile firmei şi a persoanei. o condiţie pentru acordarea scutirii de impozite este şi aceea că firma solicitantă să nu-şi desfăşoare activitatea economică pe 112 Universitatea SPIRU HARET . pe taxa de moştenire şi de donaţie etc.2. De regulă. LLC. Resident) Mauritius GB I Mauritius GB II Marea Britanie LLP Marea Britanie Private Limited (PLC) Luxemburg 1929 Holding Luxemburg 1990 SOPARFI Luxemburg Trading Seychells CSL Hong Kong Private Limited Singapore 3. New York. tranzacţii bursiere). Oregon. Limited Liability Companies din SUA US LLCs (Delaware. Aceste teritorii propun investitorilor străini. firma înregistrată într-o ţară sau un teritoriu intitulat „paradis de impozit”. Alte tipuri de companii offshore Bahamas Insulele Cayman Cipru Gibraltar Exempt Jersey Labuan (Insula Victoria – Malaezia) Madeira Olanda Panama Samoa Uruguay Compania offshore. Washington DC. Arkansas. liberalizarea tranzacţiilor valutare etc.

refugiu fiscal. companiile offshore sunt firme înregistrate în anumite ţări sau jurisdicţii care au o legislaţie fiscală fie fără impozite. companii offshore se pot înfiinţa în orice ţara din lume. depunerea bilanţului este obligatorie. grupa 2 – Irlanda. O companie offshore nu realizează venituri în ţara în care a fost înmatriculată. Ungaria (din 1994) (la înfiinţarea firmei capitalul de bază trebuie consemnat. prin „offshore” sunt denumite activităţile economice şi firmele care îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului naţional al statului în care acestea sunt rezidenţi. bilanţul nu trebuie depus la nicio autoritate. Cu acest termen sunt desemnate acele unităţi 113 Universitatea SPIRU HARET . Elveţia.teritoriul respectiv (condiţie impusă de apărarea propriei economii de influenţa externă). sunt considerate ca fiind firme străine.) – în traducere liberă înseamnă port fiscal. Delaware (USA) (capitalul de bază nu trebuie consemnat. dar profitul firmei este impozitat avantajos – cu o cota cuprinsă între 0 şi 4. ci şi debutul în exterior. Tax heaven (engl. Prin termenul de offshore* (Potrivit dicţionarului anual al revistei The Economist.) Limbajul de specialitate britanic desemnează teritoriul situat dincolo de ţărm. În jargonul economic american. Teoretic. Insula Man. Lichtenstein. din punct de vedere al actelor comerciale săvârşite. profitul firmei este încărcat anual numai cu un impozit fix). dar nu peste tot se pot obţine şi avantaje fiscale. teritoriile unde se pot înregistra firme off-shore se împart în trei grupe: grupa 1 – Insulele Bahamas. Jersey. în numele unei firme înregistrate într-o ţară recunoscută (ca mijloc de sporire a credibilităţii afacerii). paradis fiscal. Hong Kong (firmele au obligaţia să prezinte autorităţilor bilanţul legalizat de un contabil autorizat).25%). Cipru. Se întâmplă frecvent ca scopul înfiinţării unei firme off-shore să fie nu numai scutirea de impozite. grupa 3 – Madeira. fie cu impozite foarte scăzute atât timp cât societatea nu desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării unde sunt înregistrate. Cu alte cuvinte este vorba despre întreprinderi care nu desfăşoară activităţi comerciale în ţara în care au fost înregistrate şi care. În funcţie de condiţiile de funcţionare.

profiturile acumulate. Printre motivele care determină o asemenea alegere se numără: în cele mai multe cazuri compania offshore este folosită ca o a treia parte. lipsa controalelor valutare.biz/infiintari_companii_ offshore.htm 114 Universitatea SPIRU HARET . investiţiile. veniturile companiei străine vor fi considerate ca venituri ale unor proprietari locali şi vor fi.trade-romania. regulamente lejere. operează într-un sistem economic şi politic stabil. ascunderea provenienţei mărfurilor prin prelucrarea în zonele libere adiacente altor centre financiare offshore. suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare internaţională a taxelor. posibilitatea diversificării obiectului de activitate fără nicio restricţie.teritorial-administrative care asigură condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea capitalului şi pentru funcţionarea companiilor offshore.26 Avantajele înfiinţării companiilor offshore: Aceste avantaje sunt: anonimat şi confidenţialitate. oamenii de afaceri doresc să menţină anonimatul în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate. desfăşurând tranzacţii pe piaţa locală. cele 2 companii nu trebuie să aibă acelaşi (aceiaşi) director(i) întrucât aceeaşi persoană nu poate semna un acord între 2 companii în calitate de director al amândurora. operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat. 26 Sursa: http://companiioffshore. în consecinţă. în multe ţări obligativitatea de a plăti taxe este legată de locaţia administraţiei companiei. În acest caz. Dacă este evident că directorii şi acţionarii unei companii străine sunt înregistraţi pe piaţa locală. Anonimat şi confidenţialitate Anonimatul şi confidenţialitatea sunt invocate ca principale avantaje ale companiilor offshore. posibilitatea de expansiune mult mai bună. după taxele scăzute sau chiar lipsa acestora. taxabile.

publicul are acces la dosarele ce conţin certificatele de acţionar. Mai mult. alte jurisdicţii. vom vorbi de taxa pe profitul companiei. Gibraltar nici una din taxele menţionate mai sus nu este percepută. Nu există limite în ceea ce priveşte aceste cheltuieli decât bunul simţ. În contrast. O jurisdicţie cu astfel de taxe este Ciprul. taxe de drumuri. salariile nu sunt taxabile. taxe profesionale. taxa pe dividende. cum ar fi directorul general şi adjunctul. taxe imobiliare etc. la un moment dat. TVA. când compania este înregistrată ca anonimă. nu mai doresc acest lucru. structura nu poate fi oricând schimbată. iar documentele în care sunt consemnaţi acţionarii şi directorii sunt îndosariate. cazare şi protocol.) şi ♦cele care nu percep taxe deloc sau acestea sunt foarte mici. O companie înregistrată într-o astfel de jurisdicţie nu plăteşte nicio astfel de taxă. Aceasta include costul bunurilor vândute. Totuşi. de exemplu Insula Man. taxe municipale. iar proprietarii. identitatea acestuia poate fi cunoscută doar de cei cu care lucrează în mod direct. salariile. Suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare internaţională a taxelor Jurisdicţiile fiscale existente pe plan mondial se împart în două categorii: ♦cele caracterizate de un nivel ridicat al taxelor (taxa pe venit.25% pe profit brut. Pe plan mondial peste 95% din deţinătorii de companii offshore folosesc o structură de anonimat. cheltuielile de călătorie. În jurisdicţiile care nu percep taxe. Angajaţii sunt obligaţi prin jurământ să păstreze secrete numele beneficiarilor nerezidenţi. impun o taxă fixă (750 lire 115 Universitatea SPIRU HARET . comisioane şi aşa mai departe. restul preferând o structură deschisă. unde se aplică o taxă de 4. cum ar fi Bahamas. documentele de constituire ale unei companii etc. În funcţie de dorinţa beneficiarului companiei. taxa pe salarii. Profitul brut este calculat prin scăderea din venit a tuturor cheltuielilor făcute de o companie pentru desfăşurarea afacerilor.anonimatul nu poate fi obţinut odată ce compania a fost înregistrată cu deţinătorii ei reali. Dacă luam în considerare o jurisdicţie cu taxe scăzute. Doar datele generale sunt prezentate din când în când pentru a informa guvernul şi publicul cu privire la evoluţia în acest domeniu.

Ele pot primi fonduri fie în cash. pot face plăţi către orice persoană în orice ţară. de asemenea. Cât despre planificarea internaţională a taxelor. orice investitor doreşte să îşi desfăşoare activitatea într-o ţară ce are aceste caracteristici. companiile internaţionale folosesc entităţile offshore pentru a-şi dirija profiturile către acestea şi pentru a-şi desfăşura activitatea astfel încât să plătească cât mai puţine taxe. Existenţa unor tratate de evitare a dublei impuneri internaţionale împreună cu taxele scăzute oferă posibilităţi imense pentru planificarea taxelor. Lipsa controalelor valutare Mulţi oameni de afaceri încearcă să evite stabilirea unei baze străine acolo unde există controale valutare sau sunt intenţionat complicate formalităţile ce privesc aceste operaţiuni. sau depuneri la termen fix. După apariţia noilor state independente din fostul bloc sovietic procesul de restructurare economică a dus inevitabil la crize financiare (falimente bancare. printre acestea numărându-se firme renumite în întreaga lume precum Pepsi Cola.) care au însemnat pentru populaţie pierderea economiilor. regresie economică şi multe alte probleme. Companiile offshore nu sunt supuse controalelor valutare de niciun fel. sistemului de guvernare sau din cauza instabilităţii economice ce poate aduce cu ea inflaţie. sub forma de conturi curente. 116 Universitatea SPIRU HARET . Nimeni nu doreşte să îşi vadă banii pierduţi din cauza schimbării guvernelor. Fondurile din aceste conturi pot fi transferate în străinătate fără nici un fel de restricţie şi fără solicitarea unor documente sau a unor permise. sau pot face retrageri de fonduri fără nici o explicaţie sau documente cerute de bancă. Barclays RJR Nabisco şi altele.sterline. Tetra Pak. jocuri piramidale etc. sau 1200$ în cazul Insulei Man) oricărei companii. Nu este de mirare că mii de oameni de afaceri şi companii folosesc companii offshore pentru planificarea internaţională a taxelor. iar dobânzile plătite sunt similare cu cele practicate la nivel internaţional. Companiile offshore pot menţine conturi în orice tip de valută. conturi cu preaviz. indiferent de profiturile sau pierderile acesteia. fie sub altă formă. Astfel. compania operează într-un sistem bancar nerestrictiv. Operează într-un sistem economic şi politic stabil Orice om de afaceri. în orice tip de valută şi.

diversificarea obiectului de activitate al unei companii. Companii cu impuneri şi restricţii dureroase în ţara lor de origine pot găsi nenumarate soluţii comerciale în centre offshore. Trebuie menţionat şi faptul ca formalităţile de diversificare a activităţii unei companii sunt îndeplinite fără prea multă birocraţie. De exemplu. 117 Universitatea SPIRU HARET . Acest val include fonduri de investiţii închise.Unul din cele mai mari avantaje ale Ciprului. este stabilitatea economică şi politica într-o regiune vulnerabilă în această privinţă. societăţi de asigurări sau societăţi de transport maritim a devenit un pilon important al industriei offshore. Posibilitatea diversificării obiectului de activitate fără nicio restricţie Centrele financiare offshore permit. ca centru offshore. instrumente de plată. Operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat Aceasta este una din priorităţile pe care orice centru financiar offshore le are de îndeplinit. în mod frecvent. Regulamente lejere Frica de regulamente excesive este o atracţie majoră spre acest domeniu şi este motivul pentru care înregistrarea de bănci. scăpând astfel de multe din probleme. Multe companii care au venit pentru un refugiu temporar au rămas atunci când au văzut că această ţară le oferă mai mult de atât. operaţie care nu este posibilă în ţara de origine a investitorului. Războiul civil din Liban i-a conferit Ciprului primul avantaj în 1970. urmată de Războiul din Golf din 1990 şi colapsul Iugoslaviei. La aceasta au contribuit şi marile bănci ale lumii ce şi-au stabilit centre de operare în aceste zone şi au ridicat astfel standardul de desfăşurare al acestei activităţi. Aceasta problema va fi prezentata mai larg în următoarea subsecţiune. Un nou val de instrumente financiare se deplasează spre domeniul offshore pentru acelaşi motiv. intră pe acest delicat domeniu cu ajutorul entităţilor offshore. Având în vedere modul în care se desfăşoară afacerile astăzi este de neconceput ca un centru financiar offshore să nu aibă un sistem bancar bine dezvoltat. băncile japoneze sau americane nu se pot angaja în unele chestiuni legate de titlurile de valoare prohibite de lege în ţările lor. comertul cu Eurodolari.

GE şi CNN în Cipru. Orient Express şi American Airlines în Bermude. care acordă facilităţi investitorilor străini ce îşi plasează banii în ţara noastră. Trusturi offshore Conceptul de „trust” este un concept ataşat exclusiv jurisdicţiilor „common law” sau cu alte cuvinte. Ascunderea provenienţei mărfurilor prin prelucrarea acestora în zonele libere adiacente altor centre offshore Oamenii de afaceri pot ascunde provenienţa mărfurilor pe care le comercializează cu ajutorul zonelor libere. trustul poate fi creat printr-un act încheiat în timpul vieţii creatorului inter vivos trust sau printr-un testament. iar multe din corporaţiile de răsunet de pe piaţa mondială operează prin aceste centre. le pot prelucra şi le pot ascunde provenienţa pentru că mărfurile vor avea ca provenienţă apoi zona liberă. Putem da aici ca exemplu de ţară România. în proprietate juridică şi economică. ei pot introduce mărfurile în zonele libere unde le pot schimba ambalajul. De exemplu. Creatorul/fondatorul trustului – Settlor. domeniul financiar şi al societăţilor de asigurări captive. transportul aerian. În ultimul timp au fost înregistrate aproximativ un milion de companii offshore în toată lumea. Astfel. De Burs în Insula Man.Posibilitate de expansiune mult mai bună Marile corporaţii văd centrele offshore ca pe ceva indispensabil pentru expansiunea lor pe noi pieţe la costuri competitive. centrele financiare offshore domină câteva activităţi internationale cum ar fi: shippingul. sistemului de drept anglosaxon. la rândul lui. şi implicit ţara care a organizat această zonă liberă şi astfel mărfurile pot fi mai uşor alese de consumatori. o firmă va putea intra mai uşor pe o piaţă sau îşi va putea deschide o filială sau o sucursală într-o anumită ţară pentru că va fi privită ca o firmă străină şi va putea beneficia de facilităţi acordate de guvernul ţării respective. folosirea a 4 categorii de concepte: 1. care transferă proprietatea ce va face obiectul trustului. acest concept s-a dezvoltat din legislaţia britanică laws of equity şi a fost gândit astfel încât să separe controlul asupra unei proprietăţi. Conceptul de trust implică. Astfel. dezvoltându-se premisa departajării proprietăţii. 118 Universitatea SPIRU HARET . având efect după moartea creatorului. Am amintit aici IBM şi Microsoft în Dublin. În mod istoric.

proprietatea trustului este. primul copil ce se va naşte). mai ales că managerul are din punct de vedere formal. Crearea trustului îmbracă. cu alte cuvinte. Autonomia administratorului este o condiţie sine qua non a instituţiei trustului. În mod evident. bunurile trustului sunt. De exemplu. el decide şi asupra administratorului (sau administratorilor). aparţinând beneficiarului) este de esenţa trustului. rolul managerului este să administreze trustul în folosul unui beneficiar. căci. Managerul trustului – Trustee. Managerul trustului va avea. în mod obligatoriu. iar bunurile sunt considerate a fi în continuare proprietatea creatorului. Odată ce creatorul trustului a decis ce proprietăţi va transfera trustului.2. un copil al creatorului trustului. titlu legal asupra proprietăţilor trustului (legal ownership). dar se poate cere de către creatorul 119 Universitatea SPIRU HARET . în timp ce beneficiarul va fi proprietarul economic (equitable ownership). numit de creatorul trustului. este cel în folosul căruia a fost creat trustul. în managerul-trustee va avea un „titlu legal” de proprietate asupra bunurilor trustului. în cazul contractului de fiducie proprietatea încredinţată fiduciarului nu este separată. 3. acesta trebuie să fie ales cu un grad foarte mare de discernământ de către creator. rol în sprijinul căruia. în mod necesar. deosebindu-l de alte instituţii. Beneficiarul trebuie să fie determinat la momentul constituirii trustului sau măcar determinabil (de exemplu. trustul nu există. agency) sau de fiducie. este foarte complex). acesta poate fi de exemplu. 4. trustee-ul beneficiază de autonomie absolută. se poate argumenta că trustul nu a fost de fapt constituit. Proprietatea (bunurile) aferentă (transferată) trustului – corpus. atunci. după cum am spus. forma unui document scris (care. în mod normal. dar numai pentru a le folosi în scopul declarat de către creator (pentru interesul beneficiarului). altfel. Beneficiarul trustului – Beneficiary. dacă creatorul îşi păstrează controlul complet asupra bunurilor trustului. de multe ori. numit de creatorul trustului. cum ar fi cea de reprezentare (mandat. Această împărţire dihotomică a proprietăţii (în proprietate juridică aparţinând managerului-trustee şi cea economică. în principiu (căci există şi excepţii). ţinând cont de autonomia managerului. separată de cea a trustee-ului. autonomie totală în activitatea de administrare. separate de către cele ale managerului.

Din fericire pentru creatorul trustului. 3 obligaţii principale: să îndeplinească obiectivele pentru care a fost creat trustul. moralei sau ordinii publice).fiduciei/fiduciant separaţia bunurilor. de a acţiona cu bună-credinţă (ca un mandatar) şi prudenţă/diligenţă (judecata in abstracto) pentru a realiza scopul în care a fost creat trustul. Acesta din urmă acţionează în baza mandatului de încredere acordat de acţionari. Având în vedere aceste consideraţii. instanţele de judecata. trebuie să fie îndeplinită o cerinţă triplă: să existe certitudinea intenţiei creării trustului. Conform jurisprudenţei. să acţioneze cu multă loialitate faţă de creatorul trustului. În aproape toate ţările sistemului „common law” se conferă dreptul creatorului de a modifica termenii esenţiali ai contractului de trust (de exemplu. trebuie să spunem că. sau liniile generale de administrare a trustului. să existe certitudinea existenţei obiectului trustului – adică existenţa beneficiarilor. Managerul (trustee) are. Totuşi. O comparaţie relevantă ar putea fi aceea între un manager al trustului şi un director de companie. consemnată în jurisdicţii. se poate cere contravaloarea lor. managerul nu are independenţa completă în activităţile de administrare. bunurile trustului nu pot fi urmărite de niciun creditor personal al managerului de trust. 120 Universitatea SPIRU HARET . căci el dispune şi de o largă autonomie. competente de a judeca un litigiu ce implică un trust. pentru ca actul de creare a trustului să fie valabil. în general. şi ca un corolar. cu alte cuvinte să acţioneze în interesul beneficiarului pentru care a fost creat trustul. care consacră sistemul de drept. managerul nu poate în niciun fel folosi proprietăţile trustului în folos personal. common law. în general. de obicei. Cu toate acestea. schimbarea managerului). se vor limita în a urmări respectarea prevederilor contractului de trust fără a încerca modificarea lor (cu excepţia situaţiilor când trustul conţine clauze contrare legii. care. sau în caz că bunurile au fost înstrăinate de fiduciar. managerul nu este numai un simplu mandatar pentru creatorul trustului. de vreme ce el va adera la actul de constituire al trustului. şi. să existe certitudinea de subiect al trustului – active transferate. indică activităţile permise.

creatorul sau cineva având legături foarte strânse cu proprietăţile trustului nu poate fi Protector. proprietăţile trustului sunt transferate. care aşa cum o arată şi numele. la momentul iniţial al creării. în care creatorul. o varietate a acestuia este trustul de tip spendthrift. Tipurile de trust variază foarte mult în funcţie de diferitele jurisdicţii dar.Odată cu încheierea contractului de trust. căci altfel autonomia acestora ar fi negată. care vor avea împreună cu managerii. în creştere. ce tip de investiţii vor fi făcute cu ajutorul fondurilor transferate trustului). iar creditorii personali ai beneficiarului nu pot să urmărească veniturile care vor fi distribuite de trust: „Trustul de Acumulare şi Prezervare”: acest trust este o combinaţie a celor de mai sus. concretizate în contractul de trust). poate prevedea că beneficiarul nu are dreptul să afecteze destinaţia sumelor/veniturilor care vor fi distribuite de trust. de a folosi „Protectorii” ca o măsură suplimentară de siguranţă în cazul unor abuzuri din partea managerilor trustului. dar există câteva jurisdicţii (de exemplu Insulele Cook) în care creatorul trustului (settlor) poate şi protector. foarte utilizat în SUA. protectorii sunt avocaţi sau experţi contabili cu o bună reputaţie profesională. dar oricum ele constituie linii directoare în ceea ce priveşte activităţile de administrare (de exemplu. căci s-ar afecta principiul autonomiei trustului. ale creatorului. neavând încredere în capacitatea beneficiarului de a gestiona veniturile ce urmează să le primească de la trust. trustul cunoaşte trei structuri de bază: Trustul încheiat pentru „realizarea unui anumit interes” („interest in possession trust”): în acest caz. dar va conţine prevederi. cu totul strict. în general. beneficiarul va avea un drept distinct asupra unei părţi specifice din proprietăţile trustului. În general. Aceste intenţii nu trebuie urmate tale quale. exprimă intenţiile şi dorinţele creatorului în legătură cu scopurile de creare ale trustului. drept de semnătură asupra conturilor bancare ale trustului. conform cărora. cum. Protectorul nu este însă niciodată proprietarul legal al bunurilor (proprietar de jure). când şi către cine veniturile. creatorul încheie cu managerul un protocol de intenţie Letter of wishes. de către manageri. De cele mai multe ori. de obicei începe prin a fi un trust discreţionar. „Trustul discretionar”: acest tip de trust conferă managerului totala libertate de a decide (restrictionată doar de anumite doleanţe generale. se va transforma 121 Universitatea SPIRU HARET . cum este trustee-ul. Practica ultimilor ani a arătat o tendinţa.

Moody's şi Fitch sunt folositoare. de la caz la caz. iar în timpul vieţii vor schimba domiciliul/rezidenţa lor. dar utilizarea lui este totuşi plină de capcane.într-un „trust pentru realizarea unui anumit scop/interes”. Tendinţa generală este ca marea majoritate a companiilor şi a trusturilor administrate să îşi deschidă conturi bancare la bănci internaţionale şi bănci offshore şi nu la bănci naţionale datorită următorilor factori: familiarizarea acestora cu afacerile offshore şi afacerile internaţionale investiţii şi perspective ale afacerilor pe plan internaţional eficientizarea taxelor confidenţialitate lipsa schimbului de informaţii accesul la oportunităţi de investiţii speciale Alegerea unei bănci offshore În alegerea unei bănci offshore trebuie să se ţină cont de anumiţi factori: Factorii care trebuie luaţi în considerare includ: stabilitatea politică şi economică a jurisdicţiei/jurisdicţiilor în care o banca îşi are sediul. mai ales în lumina diferitelor legislaţii ale jurisdicţiilor implicate. de exemplu. În concluzie. fiind deja dezvoltate expertize utile în identificarea şi alegerea unor bănci offshore şi internaţionale potrivite. compania mamă sau garanţii similare. 122 Universitatea SPIRU HARET . precum şi protecţia investitorului şi schemele de asigurare. o anumită vârstă. odată ce beneficiarul va atinge. reputaţie şi substanţă – raporturile Standard & Poor's. Trustul poate însemna o oportunitate de a economisi. cât şi ca un instrument de protecţie contra creditorilor. o planificare atentă trebuind făcută. calitatea regulamentelor şi accesibilitatea la depozite. mai ales atunci când fondatorul şi soţul/soţia lui sunt de naţionalităţi diferite. Sisteme bancare offshore Firmele de consultanţă din domeniu pot asista clienţii pentru a-şi deschide şi administra conturi bancare offshore şi internaţionale. instituţia trustului poate fi folosită cu succes (inclusiv de cetăţenii ţărilor de drept romanic) atât în planificarea fiscală.

Concentrarea afacerii asupra băncii În general băncile caută să ofere servicii unora sau tuturor tipurilor de clienţi. Aceste servicii sunt furnizate atât din băncile offshore. există un model de simplu de a face afaceri: „fă-i fericiţi pe oamenii bogaţi”. Serviciile bancare private nu sunt sinonim ale termenului „offshore”. în general.000 USD. Expatriaţi Numeroase bănci offshore au văzut o perspectivă profitabilă în oferirea unor pachete de servicii bancare orientate persoanelor expatriate. precum comerţul. dar costurile unei relaţii personalizate încep să se justifice şi să merite la sume mai mari de 100. dar este înţeleasă.000 USD sau 1.000. ca fiind o ofertă privată personalizată a unei bănci pentru un client care dispune de minim 100. unui nivel scăzut de expertiză şi în a oferi pachete de servicii de asigurări de viaţă. call-centres. Băncile care oferă aceste tipuri de servicii se concentrează asupra online banking. Activităţi comerciale internaţionale Mulţi dintre clienţi utilizează companiile administrate pentru scopuri comerciale. În astfel de circumstanţe o bancă offshore care este specializată în „private banking” sau servicii pentru expatriaţi va fi nepotrivită. precum: clienţi privaţi – private banking clients expatriaţi activităţi de comerţ internaţional. cât şi din locaţii internaţionale Clienţi privaţi – private banking clients – Servicii bancare private Cu toate că serviciile bancare private nu sunt o afacere uşoară. precum comerţul.000 USD (unele bănci oferă astfel de servicii unor clienţi care dispun de minim 500.000 USD). Clienţii care desfăşoară activităţi comerciale caută la o bancă offshore servicii similare şi vor cere acces la unele sau la toate serviciile enumerate în continuare: gestionarea lichidităţilor servicii de schimb extern şi servicii de trezorerie 123 Universitatea SPIRU HARET . Definirea serviciilor bancare private diferă de la bancă la bancă.

shipping sau imobiliare Paradisurile fiscale cunoscute: Conform unui studiu publicat de Oficiul Naţiunilor Unite pentru controlul drogurilor şi prevenirea criminalităţii. precum energie. − resursele esenţiale provin din turism.. Insulele Cayman. cele mai cunoscute vor fi analizate în continuare. Samoa. Insulele Lauban. industria aviatică. El Salvador etc. Aruba. – zona Africa: Insulele Capului Verde. Fidji. e-commerce şi programe merchant expertiză în probleme. Bahrein. Gibraltar. Insulele Virgine. Singapore. Insulele Man. Liban. Panama. Andora. Monaco. Cel mai des amintite în lucrările de specialitate şi documentele unor foruri internaţionale sunt următoarele: – zona Caraibelor şi America Centrală: Bahamas. Antigua − stat independent. Insula Sfânta Elena etc.. Republica Dominicană. Macao. Costa Rica. Cipru. Liechtenstein etc. garanţii transfrontaliere şi servicii bancare globale din zone din lumea întreagă gestionare risc: schimb extern. diverse documente. încasări şi soluţii payroll soluţii pentru vânzări: point of sale.comerţ internaţional – scrisori de garanţie bancară. membru Commonwealth. 1. Antilele Olandeze. Insulele Cook. Maldive. Montseratt. Dubai. Belize. Hainan. în lume sunt peste 50 de state şi teritorii care îndeplinesc criteriile de paradis fiscal. Cu toate acestea. Filipine. Antigua. Malta. rata dobândă finanţări plăţi. − înregistrarea băncilor şi societăţilor noi nu este verificată sau supuse vreunei condiţii particulare − un avocat poate înfiinţa în câteva zile orice fel de societate 124 Universitatea SPIRU HARET . Arhipelagul Tonga. Bermude. – zona Asia-Pacific: Insulele Marshall. fără pretenţia de a fi epuizat subiectul. Nauru. – zona Europa: Luxemburg. Liberia.

câştigurilor de capital sau a veniturilor. Bahamas fiind un port important la Marea Caraibilor. − Limba oficială: Engleza. a proprietăţilor. Insulele Bahamas (The Commonwealth of the Bahamas) − colonie independentă a Coroanei britanice din 1973. − în plan fiscal.− secretul financiar bancar este garantat − băncile nu pot fi controlate 2. dezvoltarea sa într-un important centru financiar este destul de recentă. Andora − principat cu o suprafaţă de 465 km². − Insulele au un mediu de afaceri prielnic datorită neimpozitării corporaţiilor.Legislaţia: Legea Companiilor de Afaceri Internaţionale din anul 2000. − Economia: Principala sursă de venit o reprezintă turismul. − Nassau este capitala statului.000 de locuitori. independent din 1278. − Infrastructura: Există conexiuni aeriene excelente între insulă şi majoritatea aeroporturilor internaţionale majore. − Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent. − Are o populaţie de aproximativ 300. veniturile şi beneficiile realizate nu sunt impozitate − băncile acceptă cu foarte mare uşurinţă depozite în lichidităţi considerabile. bazat pe Sistemul Juridic Englez. Deşi a fost una dintre primele jurisdicţii care oferea servicii de trust. situat în munţii Pirinei. Din turism se obţin mai mult de jumătate din economiile insulei. deşi Regina este în continuare conducătoarea statului-colonie situată la 80 km S-E − Cuprinde 700 de insule situate în sud-estul Floridei în Marea Caraibilor. aflat sub suveranitatea a doi principi: episcopul d´ Urgel şi preşedintele Franţei. 125 Universitatea SPIRU HARET . Este dependentă de importuri.Tipuri de companii: Companii de Afaceri Internaţionale . Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în Bahamas: . precum şi legături maritime. − Moneda naţională: Dolarul bahamiez (BSD). − Climatul este sub-tropical favorizând turismul. între Spania şi Franţa.

. dar trebuie depusă o evidenţă a acţionarilor la biroul de înregistrări. . .Acţionari: Minim unul. . . Corporation. IBC nu pot desfăşura activităţi comerciale şi nu pot deţine proprietăţi în Bahamas.Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. 50. Oricum. .000$ USD.Companii deja înregistrate (shelf company): Există. . ..000$ pentru un capital care depăşeşte 50.Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.000$ ♦1.000$. dar trebuie completată şi depusă o evidenţă a acestora la biroul de înregistrări. Sociedad Anonima etc. aceasta nu este publică. imperialitatea sau nume care sugerează patronajul guvernului. .Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii.Control valutar: Nu. ofensiv. .Directori: Minim unul.Impozitare: În Bahamas nu se percep niciun fel de impozitări. de regulă. . .Secretarul companiei: Este opţională numirea unui secretar.Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit. . . obscen.Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există .Emiterea de acţiuni la purtător: Nu este permisă. Incorporation. .Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited. 126 Universitatea SPIRU HARET .Capitalul social: Nu este fixat un prag minim sau maxim.Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu este necesară. termeni care au legătură cu roialitatea. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică.Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul latin.Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu are semnate astfel de tratate.Taxa anuală de licenţă: ♦350$ pentru un capital social care e mai mic de 50.Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu este necesară. . dar capitalul social este. . bancar sau de asigurări fără obţinerea unei autorizaţii speciale. Societe Anonyme. .Restricţii: Nu sunt permise activităţi în sectorul financiar. .Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare.Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu social şi a unui agent înregistrat în Bahamas. .

.amplasată la 350 mile de coasta Carolinei de Nord.Alte tipuri de companii: Companii limitate.Există 550 bănci.fostă colonie britanică.Dotat cu comunicaţii extrem de performante. .000 societăţi fictive la 16.nu se execută control asupra schimburilor valutare şi operaţiunilor bancare. beneficiază de legături aeriene bune cu SUA şi Europa. Insulele Canalului (The Channel Islands) . fiind apreciată pentru profesionalismul specialiştilor. . frauda fiscală nu face obiectul niciunei sancţiuni penale. are un sector financiar foarte dezvoltat. trusturi.Nu se percep impozite. Insula Omului (The Isle of Man) . agenţi de asigurări. contabili. companii private limitate ca acţiuni sau garanţii. Bermude . . . cu îndelungate tradiţii de centru financiar internaţional.considerat prototipul paradisului fiscal. . este considerată ţara cu cea mai scăzută rată a criminalităţii şi corupţiei. poate fi înfiinţată o bancă aptă să opereze în toată lumea. fiind respectat secretul financiar. admite depozite bancare străine de peste 200 miliarde de dolari. a fost reglementat prin lege că orice dezvăluire cu privire la activităţile financiar-bancare constituie crimă. . parteneriate cu răspundere limitată. indiferent de domeniu: avocaţi.000 persoane (populaţie) . în schimbul a câteva mii dolari. totul desfăşurându-se sub controlul autorităţilor monetare. companii de asigurări cu reputaţie internaţională. băncile oferind o vastă varietate de servicii. 127 Universitatea SPIRU HARET . bancheri.. sau unei firme de avocatură. 46.Confirmând aceste relaţii confidenţiale.la înregistrarea unei societăţi de către o persoană fizică este necesară recomandarea unei instituţii bancare respectabile. graţie unei fiscalităţi reduse.reprezintă un grup de insule situat la 700 km la sud de SUA. în apropiere de Cuba.insulă de 572 km². secretul bancar este lege . situată în Marea Irlandei. din 1976.Ca şi în Elveţia.

în mod expres. În 1992 s-au înfiinţat 2930 noi corporaţii.000 locuitori. bazat pe Sistemul Juridic Englez.Străinii sunt scutiţi de impozit dacă exercită o activitate comercială. restrânse pe baza unei liste limitative.. Infrastructura: Infrastructură comercială cu acces direct de comunicaţie pentru restul lumii. Sunt colonie britanică. Little Cayman şi Cayman Brac) Are o populaţie de aproximativ 40. în vreme ce populaţia uneia din insule este de 17. Regina numind aici un guvernator. Moneda naţională: Dolarul caymanez. Insulele Cayman (The Cayman Isle) Formată din trei insule situate în Marea Caraibilor. Există o bancă la 30 locuitori. Cadrul Legislativ: Sistem Juridic.000 de locuitori. .Persoanele fizice din insulă plătesc un impozit pe venit de 12-18%. iar Parlamentul Britanic are drept legislativ. la sud de Cuba (Grand Cayman. Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în Insulele Cayman Tipuri de companii: Exonerate. 128 Universitatea SPIRU HARET .Persoanelor juridice li se aplică ambele regimuri juridice: *Societăţilor cu sediul în Insula Man li se aplică regimul de drept comun: impozit de 12% pe profitul de 500. . având peste 600 de bănci.712. activitatea bancară internaţională fiind preponderentă. iar activităţile lor să fie. în 2003 cca 16. indiferent de provenienţa acestuia.000 euro şi impozit de 18% pentru sumele mai mari de 500. Limba oficială: Engleza.000 euro *Regimul mai favorabil constă în scutirea de taxe a companiei sub rezerva ca ele să nu exercite nicio activitate pe insulă. majoritatea locuind în Grand Cayman într-una dintre cele 3 insule. Principala sursă de venit provine din serviciile bancare şi din turism. Economia: Sunt unele dintre cele mai mari centre bancare offshore din lume.

Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu are semnate astfel de tratate.Legislaţia: Legea Companiilor a Insulelor Cayman adoptată în anul 1960 care se bazează în mare parte pe Legea Engleză a companiilor din 1948. Legea băncilor. bancar.000. Nu pot solicita fonduri publice.000$.000. Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu este necesară.000$ – 2. Emiterea de acţiuni la purtător: Este permisă cu condiţia ca acestea să fie deţinute de un custode.400 US pentru un capital care este sau depăşeşte 2. Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.000 $. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. Capitalul social: Capitalul social standard este de 50. ♦1. Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii. Directori: Minim unul. ♦2.000$ – 1. Clauza de confidenţialitate: Conform legislaţiei în vigoare este considerată încălcare a legii dezvăluirea oricăror informaţii confidenţiale despre companiile înregistrate în Insulele Cayman. Acţionari: Minim unul. de asigurări sau fonduri mutuale fără obţinerea unei autorizaţii speciale.000 $. Nu pot desfăşura activităţi comerciale şi nu pot deţine proprietăţi în Insulele Cayman. legea trusturilor şi legea relaţiilor confidenţiale se numără printre cele mai severe şi restrictive din întreaga lume (dezvăluirea informaţiilor este o crimă. Secretarul companiei: Este opţională numirea unui secretar.690 US pentru un capital situat între 1.000$. Restricţii: Exoneratele nu au voie să deruleze activităţi în sectorul financiar. iar solicitarea acestora este împotriva legii) Impozitare: Nu se percep impozitări. Taxa anuală de licenţă: ♦575$ US pentru un capital social mai mic de 50. Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu social şi a unui agent înregistrat în Insulele Cayman.000$ ♦805$ US pentru un capital situat între 50. Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu în vreun registru public.000.000. 129 Universitatea SPIRU HARET .

se află situat la 50 de km de Nicosia. Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare. capitala ţării.Control valutar: Nu. imperialitatea sau nume care sugerează patronajul guvernului. Companii deja înregistrate (shelf company): Există. Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit. • Cadrul Legislativ: Cipru a devenit Republică Independentă în 1960 după 82 de ani de administraţie britanică. termeni care au legătură cu roialitatea. • Infrastructura: Larnaca. Africa de Nord şi Estul Europei. Cipru a 130 Universitatea SPIRU HARET . Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul latin. Imperiul Turc. • Are o istorie fascinantă care datează de peste şapte mii de ani. Sistemul Legislativ cuprinde şi toate Legile şi Directivele Uniunii Europene. Asia şi Africa. Imperiul Roman. ofensiv. Corporation. dar de obicei apar: Limited. Incorporated etc. Sistemul juridic cipriot se bazează în mare pe sistemul juridic englez. trust sau echivalentele lor în alte limbi. asigurând transportul între Cipru şi restul lumii. Cipru • Cipru este o insulă situată în estul Mării Mediterane la intersecţia a trei continente: Europa. • Are o suprafaţă de 9. Cunoscând importanţa telecomunicaţiilor. principalul aeroport cipriot. Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există Terminologie care să denote răspunderea limitată: Nu este obligatorie. • Astăzi Ciprul este statul cel mai estic al Uniunii Europene şi reprezintă o punte către Orientul Mijlociu.000 de locuitori. De asemenea sunt interzişi termeni precum: bancă. Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza.251 km² şi o populaţie de 770. Fiind totodată membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. • Localizarea strategică a fost motivul pentru care marile imperii (Alexandru cel Mare. aceasta lăsându-şi o amprentă puternică asupra Statului Cipriot. Imperiul Bizantin. asigurare. obscen. Imperiul Britanic) au considerat că este important să folosească Cipru ca şi bază regională.

21 GBP.76 EUR = 1. – consultanţă. • Limba oficială: Limba greacă şi limba turcă sunt recunoscute ca fiind limbi oficiale. – holding.113. De curând ea a fost actualizată. • Ora Ciprului: Ora oficială a Ciprului este cu 7 ore înaintea orei New York-ului şi cu 7 ore în urma orei Tokyo-ului. – investiţii. care s-a îmbunătăţit simţitor în ultimii 20 de ani. Guvernul Ciprului intenţionează să se alăture EuroZonei în 2007 (negocierile sunt în curs). • Capitalul social: Capitalul minim social este de 1.000 CYP. capitalul minim social se ridică la 10. Cipru poate fi considerat ca fiind una dintre cele mai avansate ţări în acest domeniu.19 USD = 1.făcut investiţii masive în acest sector. Cipru a devenit un centru comercial. Pentru un birou complet echipat şi cu toate serviciile incluse. Turismul a fost şi este în continuare principalul domeniu de activitate urmat de agricultură şi producţie ale căror progrese sunt însă mai mici.000 de CYP. având astfel posibilitatea de a lucra cu cele mai importante centre financiare în aceeaşi zi (GMT+ 02). financiar şi maritim dezvoltat determinând şi creşterea sectoarelor adiacente. • Moneda naţională: Lira cipriotă (CYP).10. asigurând un standard de viaţă ridicat locuitorilor săi. Rata de schimb din 01. 131 Universitatea SPIRU HARET . cum ar fi: – comerciale. cuprinzând şi Directivele Uniunii Europene. • Economia: Cipru are o economie de piaţă.2004: 1 CYP = 2. Astfel. dar şi limba engleză este vorbită de aproape toţi locuitori fiind utilizată şi în toate sectoarele de activitate. Informaţii despre tipurile de companii înregistrate în Cipru: • Companiile de Afaceri Internaţionale (IBC) Aceste companii sunt folosite în diverse scopuri. Mare parte a ei este activă din 1952 şi este o copie exactă a „Legii Companiilor” din Marea Britanie din 1948. • Legislaţie: „Legea companiilor” Cap. Un număr mare de studenţi ciprioţi au studiat în afara graniţelor ţării fiind fluenţi în multe alte limbi.

• Tratate pentru evitarea dublei impuneri: Astfel de tratate au fost semnate cu multe ţări. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu există reglementări în acest sens pentru Autorităţile Guvernamentale. • Limba pentru redactarea documentelor oficiale: În general limba engleză se acceptă. • Durata de timp necesară încorporării: 5 zile lucrătoare. • Taxa franciză: 7 CYP sau 15 CYP pentru întârzieri • Raportări financiare anuale: Sunt prezentate membrilor şi o copie este depusă la autorităţile în cauză. 132 Universitatea SPIRU HARET . • Control valutar: Nu. Trebuie dezvăluită băncilor (strict confidenţial) dacă se deschid conturi în Cipru. incluzând majoritatea ţărilor Vest şi Est Europene şi statele Americii de Nord. * Companiile non-rezidente: nu se percep impozitări. • Companii deja înregistrate (shelf companies): Există. • Emisiunea de acţiuni la purtător: Nu este permisă. * Non-rezidenţii ciprioţi care deţin acţiuni la companii cipriote nu plătesc impozite pe dividende distribuite de IBC cipriote. *Acţionarii rezidenţi plătesc o taxă de 15% pentru dividende. dar sunt cazuri în care este necesară redactarea documentelor în limba greacă. • Raportări anuale: Trebuie depuse la autorităţile în drept.• Restricţii asupra activităţi: Sunt obligatorii autorizaţii speciale pentru activităţi bancare. Combinaţia între impozitarea scăzută sau nulă şi avantajele care rezultă din semnarea acestor tratate au transformat Ciprul într-un centru important de planificare fiscală. financiare şi de asigurări. • Secretarul companiei: Poate fi de orice naţionalitate şi poate fi persoana fizică sau juridică. * Holdingurile: nu se percep impozitări asupra veniturilor din dividende. • Acţionari: Minim unul. dar nu şi a unui agent. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • Directori: Minim unul. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu înregistrat în Cipru. • Regimul de impozitare: * Companii comerciale: impozitul este de 10% din profitul net IBC.

Insulele Virgine Britanice • formează un grup de insule situate în Marea Caraibilor. • Economia: Fiind o Colonie Britanică. este centrul economic principal. care acţionează ca reprezentantul ei.00. cea mai mare insulă. după mai multe încercări de a-şi dobândi independenţa. iar în 1966 se implementează o nouă Constituţie. bazat pe Sistemul Juridic Englez • Infrastructura: Are conexiuni aeriene excelente cu S. activă din 1984. numit de Regină. companii multinaţionale. se formează un Consiliu Legislativ.• Legislaţie pentru a preveni spălarea banilor: Există. • Columb a descoperit aceste insule şi le-a numit „Islas Virgines” după legenda Sf. 133 Universitatea SPIRU HARET . • Guvernul este alcătuit acum dintr-un Consiliu Legislativ format din membri aleşi. Venitul majoritar provine din turism. Acordarea de permisiuni de a se înregistra pe teritoriul ei Companii de Afaceri Internaţionale a determinat creşterea substanţială a veniturilor. • Moneda naţională: Dolarul American ($) • Limba oficiala: Engleza Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în Insulele Britanice Virgine: Companiile de Afaceri Internaţionale (IBC) • Legislaţie: Legea Companiilor Internaţionale.A. dar de obicei.000 de virgine. • Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent. Ursula şi a celor 11. are o economie prosperă şi stabilă. Tortola. un Consiliu Executiv. • Alte forme de companii: Companii publice sau private limitate ca număr de acţiuni sau ca garanţii. • Capitalul social: Capitalul minim plătit – US$1. Nu se precizează o sumă minimă pentru capitalul social. un Prim Ministru ales de membrii partidului majoritar şi un Guvernator Britanic. • În 1950. • Insulele au fost anexate de Marea Britanie şi au trecut sub administraţia unui Guvernator Britanic. acesta se ridică la 50.000$.U.

• După 162 de ani de ocupaţie Britanică. • Secretarul companiei: Opţional. • Acţionari: Minim unul.000 • Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu este obligatorie. • Limba utilizată în redactarea documentelor oficiale: Engleza. • Emiterea de acţiuni la purtător: Este permisă. 134 Universitatea SPIRU HARET .• Restricţii: IBC nu au voie să deruleze activităţi în domeniile bancare. • Cei 80. • Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • Au fost descoperite de un navigator portughez. parteneriate limitate. financiare sau de asigurări fără obţinerea unei autorizaţii speciale. Insulele Seychelles • formează un grup de 115 insule împrăştiate în Oceanul Indian. • Impozitare: 0 (NIL) • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Astfel de tratate au fost semnate cu Austria şi Japonia. devenind Republică în cadrul Commonwealth. .000 pentru capital mai mare de US$ 50.000 de locuitori au transformat aceste insule într-un paradis tropical. • Control valutar: Nu. • Taxa anuală de licenţă: $ 350 pentru capital social de US$ 50. • Directori: Minim unul. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există. Seychelles şi-a câştigat independenţa în 1976. dar a început să fie locuită de oameni abia cu 200 de ani în urmă.000 $1. • Legislaţie pentru a preveni spălarea banilor: Există. dar nu se răsfrâng asupra IBC. Aceste companii trebuie să întreţină relaţii comerciale în afara IBV. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu înregistrat şi a unui agent în BVI. • Alte forme de companii: Companii limitate ca şi garanţii.

• Sistemul Juridic: Se bazează pe Sistemul Juridic Englez şi Francez. • $1. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. Victoria este principalul centru economic şi maritim.• Republica Seychelles este membră a Naţiunilor Unite. cea mai mare dintre insule se află aeroportul internaţional. • Restricţii: IBC nu pot derula activităţi în domeniile bancare. • Moneda naţională: Rupia Seychelles • Limba oficială: Engleza. Commonwealth-ului şi Uniunii francofone. în primul rând.000.00. • Taxa anuală de licenţă: • $100 pentru o IBC cu un capital social de US$5. IBC au voie să întreţină relaţii comerciale doar în afara Seychelles. Informaţii despre tipuri de companii înregistrate: • Tipuri de companii: Companiile Internaţionale de Afaceri (IBC) • Legislaţie: Legea Companiilor Internaţionale.001-US$50. Puterea legislativă aparţine unui Ansamblu Naţional format din 34 de membri. limba engleză este folosită mai ales în afaceri. un Preşedinte Executiv şi un Guvern. pescuitului şi într-o proporţie mai mică producţiei şi agriculturii. Uniunii Africane.000$. 135 Universitatea SPIRU HARET .000 • $300 pentru o IBC cu un capital social situat între US$5. • Impozitare: 0 (NIL) • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu există. apărută în 1984 • Capital social: Capitalul minim plătit – US$1. franceza.000. • Economia: Creşterea economică se datorează. dar de obicei acesta se ridică la 5. Sistemul politic este format din mai multe partide. nu au voie să deţină proprietăţi şi nu îşi pot vinde acţiunile publicului.000 pentru capital mai mare de US$50. creola. • Raportări financiare anuale: Trebuie întocmite. • Infrastructura: În Mahe. dar nu trebuie depuse la autorităţi sau auditate. Nu este precizată o sumă pentru capitalul social minim. portul şi capitala Victoria. financiare sau de asigurări. turismului.

Înregistrarea companiilor internaţionale a dus la creşterea substanţială a veniturilor. banane. sunt situate pe ţărmul sudic al Caraibelor. • Economia: Principalele venituri provin din exportul de zahăr. amendată ulterior în 1995. • Limba utilizată în redactarea documentelor oficiale: Engleza sau franceza. a UN şi a mişcării de nealiniere. • Directori: Minim unul. pe sistemul juridic englez. în mare parte. 136 Universitatea SPIRU HARET . • Acţionari: Minim unul. Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în Belize: • Tipuri de companii: Companii de Afaceri Internaţionale (IBC) • Legislaţia: Legea care reglementează existenţa acestor companii a fost introdusă în 1990. pentru IBC-uri. foste Honduras. peşte. citrice. • Capitala administrativă este Belmopan. • Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare. Fostă colonie britanică şi-a dobândit independenţa în 1981. • Control valutar: Nu. • Are o populaţie de 200. • Moneda naţională: Dolarul Belize (BZD) • Limba oficiala: Engleza. dar centrul economic principal îl reprezintă oraşul Belize. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există Insulele Belize • Insulele Belize. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • Secretarul companiei: Opţional. • Infrastructura: Aeroportul internaţional se află situat pe coasta estică a insulelor. cherestea. Este membră a commonwealth-ului britanic. bazat. • Emiterea de acţiuni la purtător: Este permisă. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu este obligatorie.• Sediu / agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu înregistrat şi a unui agent în Seychelles. • Cadrul Legislativ: Sistem juridic independent.000 de locuitori de diverse etnii.

• Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu în vreun registru public.000 US $. • Acţionari: Minim unul.000 US $ . termeni care au legătură cu roialitatea. • Tipuri de acţiuni: obişnuite. • Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. cu sau fără drept de vot. • Directori: Minim unul. 137 Universitatea SPIRU HARET . • Emiterea de acţiuni la purtător: Este permisă.• Capitalul social: Capitalul social se ridică de obicei la 50. obscen. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică.000 US $ pentru un capital social de peste 50. 1. • Secretarul companiei: Opţional. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu. Sociedad Anonima. de asigurări sau reasigurări. la purtător. dar de regulă se numeşte unul. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există • Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există • Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited. Corporation. Incorporated. ofensiv. • Control valutar: Nu. IBC trebuie să deruleze activităţi comerciale în afara statului şi să nu deţină proprietăţi imobiliare. fără obţinerea unei autorizaţii speciale. în orice valută recunoscută etc. • Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu şi a unui agent înregistrat în Belize. • Taxa anuală de licenţă: 100 US $ pentru un capital social de până în 50. • Restricţii: IBC nu au voie să deruleze activităţi în sectorul bancar. • Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă. Societe Anonyme. • Impozitare: 0 (NIL) • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu sunt. • Durata de timp necesară încorporării: 1 zi pentru încorporare şi 2 pentru eliberarea documentelor. imperialitatea sau termeni care sugerează patronatul guvernului.000 US $.

în topul clasamentelor centrelor offshore Liechtenstein ocupă locul 2. Boroi. . ediţia a III-a.capitalul minim pentru înregistrarea unei societăţi este de minim 100 lire sterline Opinie exprimată de C. în mod constant. 138 Universitatea SPIRU HARET 27 .colonie britanică cu o populaţie de 30. . şi solicită identificarea titularilor de cont şi a împuterniciţilor respectivi. trăind fără teama de pedeapsă. . . principatul practică o subtilă distincţie între evaziunea fiscală şi frauda fiscală.regimul fiscal pentru societăţi este atractiv deoarece acestea sunt scutite de „impozitul pe beneficii” (impozitul pe profit) şi de taxa de timbru pe o durată de 25 ani.Liechtenstein . . sub siguranţa anonimatului. cu capitala la Vaduz .000 de societăţi fictive (firme cu sediul social în principat.renumit în cercul oamenilor de afaceri.administrează cca 60 miliarde dolari.a devenit paradisul afacerilor şi al delicvenţei financiare.000 de locuitori.numărul societăţilor înfiinţate de păşeşte cu mult numărul populaţiei. p.principat puţin cunoscut de marele public. . Al. .este pe lista GAFI (Grupul de Acţiune Financiară Internaţională) din anul 2000.în prezent se estimează că deţine mai mult de 70. 183. să plaseze aici fonduri de provenienţă dubioasă.au o legislaţie fiscală atrăgătoare. . Voicu . .căutat de cei care doresc. după Jersey (cu 70 miliarde dolari) şi înaintea Principatului Monaco (45 miliarde dolari). aşezată pe o suprafaţă de 6 km². refuzând.garantează păstrarea secretului bancar. fiind teritoriul european care concentrează fondurile mafiei şi corupţiei.27 Gibraltar . în Dreptul penal al afacerilor. . dar fără să desfăşoare activităţi economice pe teritoriul lui). să acorde ajutor juridic. .din 2001 a desfiinţat conturile anonime. . .în problemele fiscale.

principat în suprafaţă de 2 km².nu respectă acordurile bilaterale încheiate cu Franţa .acest fapt a contribuit puternic la dezvoltarea sa economică.refuză să participe la Convenţia Europeană de cooperare şi ajutor reciproc în materie penală.evaziunea fiscală nu este considerată aici ca fiind un delict. în timp ce acestea erau interzise în Franţa şi Italia până în 1933. .) 139 Universitatea SPIRU HARET 28 .refuză frecvent să coopereze cu comisiile rogatorii internaţionale. . .insulă cu o suprafaţă de 40 mile² în arhipelagul Leeward. 2002. care oferă mediul propice pentru plasarea capitalului de origine ilegală.din 1863 a beneficiat de o derogare din partea Franţei prin care se permiteau oficial jocurile de noroc din cazinouri. din 20 aprilie 1959. membră a ONU. Duchaine.„banul nu are miros şi justiţia este obligată la toate nivelele să-i protejeze pe investitorii care contribuie la sporirea averii şi la creşterea prestigiului acestui teritoriu princiar”28 . Montserrat .argumente pentru ca principatul să fie un loc perfect pentru spălarea banilor: • legislaţia garantează anonimatul tranzacţiilor. .Monaco . • lipsa controlului asupra activităţilor desfăşurate în cazinouri . C. 11. care acuză sistemul juridic de complicitate cu mafia – afaceri necercetate. p. Juge à Monaco. Ed. Aceste situaţii sunt foarte rare în practică. dosare penale falsificate etc.trusturile continuă să nu fie reglementate în privinţa activităţii de administrator al societăţii şi astfel să funcţioneze nestingherite în principat. situat la răsărit de Caraibe. Lafon. • nu există o deontologie riguroasă bancară. (magistrat în perioada 1995-1999. • prezenţa unei slabe cooperări administrative şi judiciare internaţionale. . la cca 250 mile de Puerto Rico. . exceptând cazul în care o crimă sau un delict este recunoscut de Monaco (evaziunea fiscală nu intră în discuţie) sau când s-a adus atingere suveranităţii sau securităţii ţării care solicită ajutor juridic.colonie britanică care se autoguvernează. magistraţi destituiţi. Paris. .

. Sf. . astfel încât importul şi exportul de fonduri se efectuează cu uşurinţă. telefon şi poştă. curse aeriene directe cu New York şi Miami. deşi au un sistem performant de telecomunicaţii. cu două grupuri de câte trei insule fiecare. preferenţial 2544 noi companii. dar exercită o autonomie completă în afacerile interne ale statului. .tratatul privind taxele. jumătate posesiune franceză. şi Saba. Antilele Olandeze (The Netherlands Antilles) . . situate la cca 50 mile la est de Puerto Rico (Curaçao. . datorită legilor bancare locale.în 1983 au fost create în virtutea tratamentului legal. aşezate la mare distanţă între ele: Sf.secretul bancar este respectat. .în 2-4 săptămâni poate fi înfiinţată orice entitate financiară la costuri reduse. o reţea amplă de bănci internaţionale.se întind de-a lungul Mării Caraibilor. Martin.sunt stat membru al regatului Olandei împreună cu Olanda şi Surinam. .nu există curse aeriene directe decât cu SUA. Aruba şi Bonaire) şi la cca 50 mile de largul coastelor Venezuelei. . . . unde este amplasată capitala – Willemsted şi Sf Martin. semnat de Olanda cu SUA şi cu Marea Britanie.confidenţialitatea corporativă este asigurată prin aplicarea legislaţiei civile olandeze şi folosirea sistemului de „acţiune la purtător” în cazul proprietăţii de corporaţie. . Eustatus. deşi nu există o legislaţie specifică în materie. 140 Universitatea SPIRU HARET ..oferă servicii moderne şi eficiente de telex. a conferit o anumită supremaţie Antilelor Olandeze asupra celorlalte state în privinţa secretului financiar. fie achită impozite mai reduse decât cele impuse pe profiturile câştigate de companiile altor ţări. iar corporaţiile străine sunt scutite la înfiinţare de orice restricţii monetare şi de schimburi valutare.esenţa tratatului: corporaţiile din Antilele Olandeze care au investiţii în SUA sunt fie scutite de impozite.reglementările monetare şi de schimb valutar sunt aplicate cu lejeritate. elaborate special în acest scop.băncile sunt uşor de deschis şi menţinute în secret.importante ca paradisuri fiscale sunt Curaçao.

au elaborat legi şi reglementări pentru atragerea investitorilor. poştă prin mesageri personali. – impozitele pe venituri realizate de străini în Elveţia = 35%.legislaţia protejează secretul bancar şi facilitează înregistrarea societăţilor confidenţiale. expedierea corespondenţei pentru clienţii străini din Franţa. respectă principiul autodeterminării şi. – legile privind sectorul bancar fac parte din Constituţia ţării şi sunt respectate. 141 Universitatea SPIRU HARET .cel mai important paradis fiscal din zona latino-americană. . dar şi capitalurile de origine criminală. – evaziunea fiscală este sancţionată de dreptul administrativ şi nu de cel penal. .importanţa strategică a Canalului Panama garantează securitatea generată de prezenţa militară americană. – în plan instituţional şi politic. care dezvoltă o veritabilă industrie de servicii financiare. . – capitalurile se îndreaptă spre marile organizaţii neguvernamentale (ONG-urile) care îşi au sediul în Elveţia: Crucea Roşie. ca şi marele lor rival Insulele Cayman . dar şi posibilitatea de tranzit a unor mari cantităţi de bani lichizi prin băncile panameze. pentru evitarea astfel ştampila poştei elveţiene. adresa de cutii poştale pe care le schimbă frecvent.şi-au asigurat un sector considerabil al pieţei financiare datorită avantajelor conferite de tratat. Italia sau Germania. – confidenţialitatea conturilor şi operaţiunilor bancare se materializează inclusiv prin: plicuri fără antet.conferă statului Panama un rol important pe piaţa financiară. impozitele pentru elveţieni sunt înalte. Panama . astfel acest paradis fiscal constituie un centru de tranzit între Asia şi Europa în privinţa traficului de arme şi droguri americano-columbiene.lipsa controlului şi absenţa taxelor vamale protejează capitalurile latino-americane. Alte „nişe europene”: 1. Elveţia – nu este paradis fiscal.. în materie de măsuri împotriva spălării banilor rămâne inflexibilă. în consecinţă. .

• Capitalul social: Companii private Capitalul minim emis – 1 acţiune Capitalul social pentru companiile private se ridică de obicei la 1. folosind canalele adecvate din Ministerul Justiţiei şi Departamentul de Stat. bancare şi de asigurări. au reuşit să dobândească date şi documentaţie asupra conturilor din Elveţia ale unor infractori americani. Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în Marea Britanie: • Tipuri de companii: Companii private cu răspundere limitată. Este o monarhie condusă de Regina Elisabeta a II-a. • Moneda naţională: Lira sterlină (GBP) • Limba oficiala: Engleza. petrol şi gaz natural. Scoţia. Se află între primele patru puteri economice vest-europene cu rezerve mari de cărbune. este format din Anglia.000 GBP. chiar dacă punerea în discuţie a acestui subiect dovedit sensibil reprezintă un mare pas înainte (neconcretizat încă!) – prin aplicarea unui tratat de asistenţă reciprocă americanoelveţiană (semnat în 2003). Companii publice cu răspundere limitată. având o producţie mare de energie.Comitetul Olimpic Internaţional (CIO). – în mai 1984 a avut loc un referendum naţional care propunea atenuarea secretului bancar pentru a permite oficialităţilor străine din domeniul aplicării legii. 29 Sursa: Companii offshore_rom (http://www.cosmoserve. Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. investigatorii care au lucrat.com/RO/) 142 Universitatea SPIRU HARET . acces la documentele legate de infractori străini. • Cadrul Legislativ: „Common Law”. Legea impozitării veniturilor şi a corporaţiilor din 1988. • Economia: Este una din marile puteri comerciale şi financiare. Londra – Marea Britanie (Regatul Unit al Marii Britanii)29 • Regatul Unit al Marii Britanii. 2. situat pe coasta vestică a Europei. Referendumul nu a fost aprobat. alte asociaţii internaţionale care manevrează sume foarte mari. Este lider în furnizarea de servicii financiare. • Legislaţie: Legea companiilor din 1985. Are o populaţie de aproximativ 58 milioane de locuitori din care 8 milioane trăiesc în Londra.

UK are cele mai multe tratate în comparaţie cu celelalte state suverane. • Directori: Companii private – Minim unul. cu sau fără drept de vot etc. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu. dar companiile a căror cifră de afaceri nu depăşeşte 1. financiar sau de resurse umane fără obţinerea unei autorizaţii speciale. 143 Universitatea SPIRU HARET . • Restricţii: Companiile nu au voie să deruleze activităţi în sectorul bancar. Companii publice – Minim 2.• Companii publice Capitalul minim emis – 1 acţiune Capitalul social minim pentru companiile publice este de 50. • Taxa anuală de licenţă: 0 (NIL) • Raportări financiare anuale: Sunt obligatorii. • Raportări anuale: Sunt obligatorii.000 GBP din care 12.000 GBP nu trebuie să auditeze declaraţiile financiare. rezidenţă. • Tipuri de acţiuni: obişnuite. • Regimul de impozitare: Este scăzut în comparaţie cu alte ţări europene. Nivelul de impozitare variază (între 20 şi 30 %) în funcţie de profitul net înaintea impozitării. • Acţionari: Minim unul pentru companii private şi minim 2 pentru companii publice. de asigurări. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Da. în schimb directorii trebuie să ateste conturile. • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Au fost semnate 100 de astfel de tratate. dar anonimitatea poate fi păstrată prin folosirea nominalizărilor. persoană fizică sau juridică. de orice naţionalitate. care pot fi răscumpărate. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu înregistrat în Anglia sau în Ţara Galilor. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică.500 GBP trebuie plătiţi. Taxa anuală de completare este de 15 GBP. • Secretarul companiei: Este obligatoriu. companiile britanice fiind folosite ca mijloace eficiente de planificare fiscală. Companiile internaţionale au mai multe posibilităţi de a-şi reduce impozitul la 0%.

deoarece ei vor fi exceptaţi de la impozitarea acestor venituri realizate în alte ţări. Marele Ducat al Luxemburgului • a devenit în ultimii 30 ani o piaţă financiară de prim rang. • În loc de concluzii: un cetăţean britanic care are un părinte născut în străinătate nu plăteşte impozit decât pe venitul dobândit în Marea Britanie. cu condiţia să fie deţinute de un custode. companii de garanţie. dar anonimitatea poate fi păstrată cu ajutorul serviciilor nominale. Dacă aceştia pot investi oricâţi bani vor în afaceri în străinătate sau să-şi plaseze banii în bănci din ţări cu o economie solidă. parteneriate cu răspundere limitată etc. • în 2003 – 2006 bănci. Public Limited Company etc. o mare parte din ele constituind sucursale ale unor bănci străine la nivel mondial (chiar şi cele mai mari bănci luxemburgheze aparţin acum marilor grupări financiare străine. • Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există. exemplu: grupul Fortis posedă o parte majoritară din acţiunile Băncii Generale din Luxemburg). • Confidenţialitatea: Anonimitatea poate fi păstrată cu ajutorul serviciilor nominale • Emiterea de acţiuni la purtător: Este permisă. imperialitatea sau termeni care sugerează patronajul guvernului. 144 Universitatea SPIRU HARET . • în 1963 ea avea doar 6 bănci. • Control valutar: Nu există. • Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit. ofensiv. • Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. 3. • Alte tipuri de companii: Companii nelimitate. • Durata de timp necesară încorporării: 10 zile lucrătoare.• Dezvăluirea Acţionarilor: Da. • Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există. termeni care au legătură cu roialitatea. • Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul Latin. obscen.

• a atras fluxul de capital din statele vecine (Germania şi Franţa) care aveau o legislaţiei fiscală restrictivă. • Limba oficiala: Engleza. venirea la putere în Franţa a socialiştilor în 1981 a facilitat băncilor luxemburgheze. gestionând capitaluri considerabile provenind din statele vecine (în estimările specialiştilor jumătate din capitalurile germane expatriate au fost plasate aici). 145 Universitatea SPIRU HARET . Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în SUA: • Tipuri de companii: Companii americane cu răspundere limitată (Limited Liability Company sau prescurtat LLc). nici corporaţii. combină avantajele ambelor structuri. • ulterior. LLc sunt instrumente populare în afacerile internaţionale pentru că.• în prezent doar CEC-ul şi băncile agricole de credit rămân instituţiile financiare în proprietatea luxemburgheză. De exemplu în: Delaware – funcţionează legea Delaware a companiilor din 1994-95. deşi nu sunt nici parteneriate. • este considerat ţară offshore. Regimul juridic al companiilor offshore din Statele Unite ale Americii: • Statele Unite ale Americii formează o Republică Federală independentă constituită din 51 de state. • sistemul se caracterizează prin discreţia totală asupra tranzacţiilor financiare desfăşurate în băncile luxemburgheze. • sistemul de impozitare a contribuit la expansiunea amplă a sectorului financiar privat. • Cadrul Legislativ: Common Law. elveţiene şi belgiene obţinerea de mari profituri. • Legislaţia: Depinde de fiecare stat. • Moneda naţională: Dolarul american (USD). • a trecut de la o economie dominant siderurgică la o piaţă financiară de prim rang în Europa şi nu numai: * care a fost favorizată de legislaţia adoptată începând cu 1960 şi * care a dus la stabilizarea unei pieţe financiare * la lărgirea câmpului de intervenţie a bursei locale şi a cotaţiei de valori mobiliare.

• Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii decât atunci când compania desfăşoară activităţi în interiorul statelor. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Acţionari: Minim unul. • Emiterea de acţiuni la purtător: Nu este permisă. • Capitalul social: Nu este fixat un prag minim pentru capitalul social.New York – legea New York a companiilor cu răspundere limitată (capitolul 34). • Impozitare: LLcs-urile au acelaşi regim de impozitare ca şi parteneriatele. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. Variază de la stat la stat. de asigurări şi reasigurări fără obţinerea unei autorizaţii speciale. adică impozitul pe venit revine membrilor. • Control valutar: Nu. • Taxa anuală de licenţă: Depinde de stat: • Delaware – 200 USD • New York – 0 USD • Washington – 200 USD. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu este necesară în majoritatea statelor. • Confidenţialitate: Serviciile sunt strict confidenţiale din moment ce nu sunt cerinţe de raportare. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu înregistrat în statul în care se află compania. • Secretarul companiei: Este obligatorie numirea unui secretar. LLcs-urile americane care conduc afaceri în afara statelor şi care nu au membri rezidenţi şi nu au venituri din USA nu sunt supuse impozitării şi nu trebuie să depună raporturi anuale. • Directori: Minim unul. • Tratate pentru evitarea Dublei Impuneri: Există mai multe astfel de tratate. • Restricţii: Nu sunt permise activităţi în sectorul financiar. bancar. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu este necesară în majoritatea statelor. 146 Universitatea SPIRU HARET .

imperialitatea sau nume care sunt similare cu alte companii deja înregistrate. („Common Law”).000 locuitori din care 75% sunt chinezi. Nume precum: bănci. indieni sau alte naţionalităţi. în Peninsula Malayesiană. • Este membră independentă a Commonwealth-ului Britanic din 1965. • Economia: Singapore are o infrastructură economică de înalt nivel fiind unul dintre cele mai mari centre financiare. • Alte tipuri de companii: Corporaţiile – impozitate la ambele nivele şi la cel de stat şi la cel de federaţie. dar şi Mandarina şi Malayesiana sunt considerate limbi oficiale. • Infrastructura: Are o infrastructură tehnologică foarte dezvoltată asigurând o bună conexiune cu celelalte state ale lumii. reasigurări sunt interzise în toate statele. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există în câteva state. • Moneda naţională: Dolarul singaporez (S$). 147 Universitatea SPIRU HARET . iar 25% sunt malaynezi. Regimul juridic al companiilor offshore din Singapore: • Republica Singapore este situată în sud-estul Asiei. • Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent bazat pe Sistemul Juridic Englez. • Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza.• Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul latin. • Limba oficială: Engleza. • Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare pentru încorporare şi 5 zile lucrătoare pentru eliberarea documentelor. Are o populaţie de aproximativ 3. • Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există • Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited Liability Company.000. • Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit. termeni care au legătură cu roialitatea. obscen. ofensiv. Limited Company sau prescurtările aferente: LLC sau LC. asigurări. bancare şi de investiţii interanţionale.

• Secretarul companiei: Este obligatorie numirea unui secretar rezident. • Legislaţia: Legea Companiilor din Singapore.5 % • Companiile nerezidente: 24. • Control valutar: Nu. • Capitalul social: Capitalul social standard este de 100. • Directori: Minim doi. Exoneratele nu trebuie să îşi auditeze conturile. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Este şi ea obligatorie. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Acţionari: Minim unul. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu social înregistrat în Singapore. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Este obligatorie. • Tratate pentru evitarea Dublei Impuneri: Un număr mare de astfel de tratate. media sau politic fără obţinerea unei autorizaţii speciale. • Impozitare: • Companiile rezidente: 24.000 S$. • Emiterea de acţiuni la purtător: Nu este permisă. Unul trebuie să fie persoană fizică rezidentă. • Taxa anuală de licenţă: 35S$. • Raportări financiare anuale: Trebuie auditate de auditori rezidenţi şi depuse la autorităţi. 148 Universitatea SPIRU HARET . • Restricţii: Nu au voie să deruleze activităţi în sectorul financiar. • Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul latin.5% • Exonerate: N/A • Impozitările se pot reduce foarte mult chiar până la 0% datorită numeroaselor tratate semnate cu diverse ţări pentru a evita dubla impunere.Informaţii despre tipuri de companii înregistrate: • Tipuri de companii: Companii rezidente sau nerezidente.

. Această modificare a fiscalităţii încearcă să stimuleze investiţiile pentru a impulsiona şi mai mult creşterea economică din Bulgaria. Impozitul este cel mai mic din UE. ofensiv. pentru acest subiect al paradisurilor fiscale: Prin politica fiscală a unui stat se poate încuraja sau nu activitatea financiară. în timp ce Bulgaria a atras doar 16 miliarde euro. • Durata de timp necesară încorporării: O săptămână. fiind la acelaşi nivel cu cel din Cipru. începând chiar cu data aderării..3%. Bulgaria a reuşit să atragă un volum al investiţiilor străine comparabil cu cel din ţara noastră. care a ajuns pe primele trei trimestre ale anului trecut la 6. s-a transformat în opinia specialiştilor. chiar dacă fiscalitatea este mai ridicată.. Se preconizează că acţiunea bulgarilor va atrage multe firme din ţări ca Germania şi Italia. Parlamentul bulgar a adoptat reducerea impozitului pe profit de la 15% la 10%. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există. Oamenii de afaceri din ţările dezvoltate au toate motivele să-şi extindă sau să-şi mute activităţile în estul Europei. Un exemplu recent îl constituie Bulgaria. care. exact înaintea aderării. România a atras investiţii străine în valoare de 26 miliarde euro. alături de Cipru. rezultatele reformelor economice din ţara noastră au atras investiţii din ce în ce mai mari. unde impozitul pe profit este de aproape patru ori mai mare. obscen. • Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există • Terminologie care să denote răspunderea limitată: Private Limited. În ultimii trei ani. de afaceri şi bancară. Pte Ltd. prin măsurile fiscale adoptate la finalul anului 2006. În ultimii 16 ani. În loc de concluzii. Reprezentanţii oamenilor de afaceri cred că investitorii străini vor continua să vină în România. în „paradisul fiscal al Europei”. În 2002 şi 2003. 149 Universitatea SPIRU HARET . în condiţiile în care are o populaţie de aproape trei ori mai mică. Legea transformă astfel Bulgaria într-un aşa-numit „paradis fiscal” al Uniunii Europene. • Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza.• Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit.

cele mai mari sume au fost aduse până în prezent. Comparativ cu statele din centrul Europei. Noţiune şi sediul materiei Noţiunea de „criminalitate a gulerelor albe” a fost prima dată utilizată de Edwin H Sutherland30 pentru a descrie ansamblul comportamentelor ilicite şi ilegale ale unor persoane care au.B. cel din România este cel mai mic. Bucureşti. în condiţiile în care în UE media este de 34.L.5% este nivelul fiscalităţii pe muncă în România. în special firmele ce preferă să lucreze în sistem lohn. iar în Bulgaria contribuţiile sociale reprezintă numai 36. Este foarte probabil ca strategia bulgarilor să convingă. în special. corupţia şi crima organizată. 1996. Donald R Cressey. Cifrele vorbesc de la sine: 47. Domeniile care au prezentat un interes mare pentru investiţii au fost serviciile financiare. telecomunicaţiile. Editura Şansa S. atât în România. România atrage investitorii datorită pieţei mari pe care o are. 1955 31 A se vedea S. Rădulescu. pentru a acapara resurse sau consumatori şi nu pentru a folosi forţa de muncă ieftină. Nivelul impozitului pe profit de 10% conferă Bulgariei şi Ciprului statutul de paradis fiscal al Uniunii Europene. Cele mai mari impozite din comunitate se înregistrează în statele dezvoltate. iar diferenţa de şase procente în impozitarea profitului nu va produce deturnări semnificative ale investiţiilor străine către Bulgaria. piaţa imobiliară şi petrolul. Sociologia crimei şi a criminalităţii. p. investitorii interesaţi să producă mai ieftin.5% .M. J.. Philadelphia.4% din salariul brut. 186-214.31 30 Edwin H Sutherland. D Banciu. Astfel. o situaţie şi o poziţie socială şi economică ridicată sau se bucură de un prestigiu social în cadrul instituţiilor sau organizaţiilor în care lucrează. 150 Universitatea SPIRU HARET . Secţiunea X.întrucât aceştia sunt interesaţi de dimensiunea mare a pieţei autohtone şi de ritmul ridicat de creştere economică. ediţia a V-a. Principles of Criminology. de obicei.R. violenţa. Ipoteza este confirmată şi de particularităţile investiţiilor străine din Europa de Est. Capitolul: Criminalitatea. Lippincott. cât şi în Bulgaria. Criminalitatea „gulerelor albe” Subsecţiunea 1.

2. autorii nu sunt urmăriţi în justiţie. În afaceri pot apărea comportamente ilegale. 2. cu privire la infractor Subiectul infracţiunii este de regulă: * cetăţeanul care este în afara oricărei suspiciuni. de multe ori. cu privire la infractor. care astfel devin părtaşi la acţiunile de criminalitate economică. * sunt convinşi că raţiunea şi rentabilitatea primează în faţa legii şi a regulii. fiind realizat de o manieră ingenioasă. act care încalcă o normă legală sau de altă natură referitoare la activităţi profesionale”. cu privire la atitudinea societăţii faţă de criminalitate în afaceri. * conştient de conduita lui legală sau ilegală. din păcate. care să excludă ulterior descoperirea. bancară care sunt din ce în ce mai prezente în lume şi care. reţelele crimei organizate funcţionează cu ajutorului persoanelor cu funcţii oficiale. Acest act constă în exploatarea încrederii sau credulităţii altora. iar dacă unele din ele sunt incriminate. cu privire la infracţiune. „White collar crime” 1939. 3. care. * nu se consideră infractor. se diversifică odată cu explozia de tehnologie care ne marchează existenţa cotidiană! Concepţia cu privire la criminalitatea gulerelor albe a fost dezvoltată de Sutherland32 în trei planuri: 1. EH Sutherland. nu sunt incriminate. nefiind consideraţi infractori în sensul clasic al cuvântului. şi se confirmă acest concept criminologic apărut iniţial în 1872. cu privire la infracţiune. respectabil şi respectat. * consideră că au un drept personal de a încălca legea. în virtutea poziţiei sociale pe care o deţin. lucrare în care se afirmă prima oară sintagma „criminalitatea gulerelor albe”. 151 Universitatea SPIRU HARET 32 .De regulă. financiară. 1. Infracţiunea care face parte din criminalitatea gulerelor albe reprezintă „un act al unei persoane cu statut social-economic ridicat.

161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. fenomenul criminalităţii în sfera afacerilor se amplifică. succesul social sau financiar. Of. OUG nr. HG nr. Legea nr. M. nr. 279 din 21 aprilie 2003. * Societăţile de tip occidental încurajează scopul principal al unei afaceri: reuşita. 301 din 6 mai 2003. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei.3.. 1227 din 20 decembrie 2004. nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice. M. 78/ 2000 pentru prevenirea. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. nr. 1065/2001 privind aprobarea Programului naţional de prevenire a corupţiei şi a Planului naţional de acţiune împotriva corupţiei. Of. cu modificările şi completările ulterioare. precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei. 219 din 18 mai 2000. nr. HG. Legea nr. nr. 728 din 15 noiembrie 2001. Sediul materiei în legislaţia internă: 1. Of. dacă subscriu scopului principal şi sunt eficiente (conform vechiului principiu machiavelic: „scopul scuză mijloacele”). Of. cu privire la atitudinea societăţii faţă de criminalitate în afaceri.601/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. M . * reacţia societăţii faţă de infracţionalitatea clasică este mai pronunţată decât cea faţă de infracţionalitatea gulerelor albe (care nu este violentă). 5. 3. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. M. Mijloacele ilegale şi imorale nu sunt excluse. 152 Universitatea SPIRU HARET . 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. Of. 2. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. nr. 4. În situaţii de criză economică şi socială. M. 365 din 27 aprilie 2004. aprobată prin Legea nr. 504/2003 pentru aprobarea Programului de aplicare a Legii nr. Of. nr. M. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice.

abuz în funcţie. poliţie. – aceştia încalcă normele deontologiei profesionale. falsificarea cifrei de afaceri. HG nr. M. Of. 7.) 2. de evaluat şi de dovedit. M. organizaţii non-guvernamentale. tranzacţii comerciale. comise de persoane fizice. publici sau alte persoane din sectorul public (administraţie. sănătate. ilegale. 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. asociaţii. publice şi private: exemplu: delicte de fraudă bancară. abuz de încredere profesională etc.6. HG nr. escrocherie. justiţie). Of.) – sunt greu de identificat. Of. 476 din 6 iunie 2005. 8. evaziune fiscală. Subsecţiunea 2. nr. obţinerea ilegală de subvenţii. bancrută frauduloasă. 1944/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005 – 2007. societăţi comerciale.231/2005 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005 – 2007 şi a Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005 – 2007. vamale. poliţe de asigurare nerambursabile. concurenţă şi reclamă neloială etc. fraudei. 153 Universitatea SPIRU HARET . nr. în legătură cu derularea unor afaceri. cultură. M. prin îndeplinirea condiţionată şi preferenţială a atribuţiilor de serviciu legale (luare/dare de mită. Formele fenomenului de corupţie cu implicaţii în „criminalitatea gulerelor albe” Specialiştii în drept penal. juridice. prin utilizarea înşelăciunii. criminologie şi sociologia criminalităţii au clasificat fenomenul de corupţie în trei forme: 1. etc. 15 decembrie 2004. nr. învăţământ. 272 din 1 aprilie 2005. bancare. financiare. ilegale aduc prejudicii intereselor economice colective şi individuale. corupţie profesională – include delicte de serviciu sau comise în timpul serviciului de către funcţionari. abuzului de încredere. corupţia economică – numită şi criminalitatea economicofinanciară sau criminalitate de afaceri – include acte şi fapte ilicite. trafic de influenţă. – actele şi faptele ilicite. Legea nr.

lideri sindicali. precum şi din sfera politicului. medici. Robert F.. Sociology of Deviant Behavior. Fenomenul corupţiei include multiple definiţii. comerciale. ediţia a V-a New York.3. administraţiei şi justiţiei. 154 Universitatea SPIRU HARET 33 . jurişti etc. Clinard. p. asociate de multe ori cu criminalitatea „cartelelor” şi a „gulerelor albe”. care nu mai aparţineau numai puterii oficiale. forme şi dimensiuni de manifestare. politicieni. alături de funcţionari ai guvernului. corupţia politică – ansamblul de acte. 168. sau care încalcă normele privind interdicţia exercitării anumitor forme de influenţă politică cu scopul obţinerii unor avantaje personale. Chicago. ci şi altor categorii de funcţionari ai unor companii industriale. fapte şi comportamente care deviază moral şi legal de la îndatoririle oficiale ale exercitării unui rol public de către anumite persoane. iar cele mai periculoase pentru societate sunt cele referitoare la corupţie şi delictele din sfera economico-financiară şi bancară. San Francisco. 1975. Sociologii au extins aria subiecţilor criminalităţii „gulerelor albe” şi în arii de competenţe. Meier. în legătură directă cu ocupaţiile lor profesionale”33 Marshall B. bancare. Dallas.

„societas” care înseamnă „întovărăşire. Despre Societăţi şi despre asociaţiuni comerciale.CAPITOLUL IV SOCIETATEA COMERCIALĂ Secţiunea 1. Despre societăţi. dar şi exploatarea minelor şi zăcămintelor. Magda Volonciu. funcţionând juridic sub forma societăţilor comerciale. în vederea desfăşurării unei activităţi economice şi împărţirii beneficiilor rezultate. op. Noţiuni generale Noţiunea de societate provine din latină. * grupările de persoane şi capitaluri. Societatea a apărut ca instituţie urmare unor cauze sociale şi economice. pentru a îndeplini rolul său economic1. comunicaţiilor. capitolul 1. reţelelor de căi ferate etc. Societăţile comerciale. definiţie: * sediul materiei în legislaţia naţională îl constituie Codul Comercial. Cărpenaru. şi implică asocierea a două sau mai multor persoane. 138-357 şi Smaranda Angheni. D. Canalului Panama. Titlul VIII. Cartea 1. * concepută ca organism autonom. cu punerea în comun a unor resurse. De exemplu realizarea Canalului de Suez. cit. p. 85. au contribuit la îndeplinirea şi finalizarea unor mari realizări ale secolului al XIX-lea. capitolul V. asociaţie. Societăţile comerciale. unire”. op. p. Camelia Stoica.246 155 Universitatea SPIRU HARET 1 . capitolul IV. * au permis dezvoltarea tehnicii. comunitate. căruia legea i-a conferit personalitate juridică. A se vedea St... cit. tovărăşie. Secţiunea 2. Sediul materiei. care au permis extinderea pieţelor contribuind la desăvârşirea societăţii moderne în ansamblul ei.

Actami. Contracte speciale. * definiţia din Codul civil. în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor care rezultă” * elementele esenţiale ale contractului de societate.. Caracterele juridice ale contractului de societate: Consideraţii introductive privind caracterele juridice ale contractului de societate şi influenţa acestora în privinţa procedurii înfiinţării unei societăţi comerciale: Potrivit art. Titlul VIII. utilizată alături de termenul de acţionari la diversele forme de societăţi comerciale) se înţeleg să pună în comun anumite bunuri.* ulterior. care reglementează regimul juridic al societăţilor comerciale.societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (asociaţi – noţiune generică. 77 – 220.” * nu există o definiţie în Legea 31/1990 privind societăţile comerciale. Despre contractul de societate. art 1491 defineşte societatea astfel: „Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun. * definiţia contractului de societate2: . 31/1990 privind societăţile comerciale. Tratat de drept civil. cu modificările şi completările ulterioare. pentru a desfăşura împreună o anumită activitate. 453 şi urm. art. din secţiunea I-VI au fost abrogate prin Legea nr. Bucureşti. republicată. Deak. 1999. (1) din Legea nr. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. p. În acest caz se întocmeşte A se vedea Fr. iar societatea pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut. cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea deriva. 5 alin. care deosebesc aceste contract de alte contracte: – aportul la capitalul societăţii (fiecare asociat se obligă „să pună în comun” o valoare patrimonială) – desfăşurarea unei activităţi comune care definesc obiectul de activitate al respectivei societăţi – participarea asociaţilor la realizarea şi împărţirea beneficiilor (şi în mod corelativ şi a pierderilor) Secţiunea 3. 31/1990 societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate. 156 Universitatea SPIRU HARET 2 .

Aceasta. Caracterul comutativ: Contractul este comutativ în sensul că întinderea obligaţiei de aport a fiecărui asociat este cunoscută din momentul încheierii contractului. comutativ şi comercial. Caracterul plurilateral: Pentru formarea valabilă a contractului societăţii legea impune participarea a cel puţin doi asociaţi. Acesta este şi criteriul de distincţie dintre contractul prin care se constituie o societate civilă şi contractul care stă la baza constituirii societăţii comerciale. fiecare contractant urmărind prin participarea sa la constituirea societăţii un folos propriu: obţinerea de beneficii. dar formulate într-un mod mai explicit. sintagma act constitutiv desemnează atât înscrisul unic cât şi contractul de societate şi statutul societăţii. (2) din Legea nr. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv. pentru societatea civilă3 este valabil şi pentru definirea societăţii comerciale. convenit de asociaţi.: „Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc sa pună ceva în comun. Caracterul comercial: Caracterul comercial al contractului este dat de obiectul de activitate al viitoarei societăţi. deoarece. patrimonial.” 157 Universitatea SPIRU HARET 3 . Caracterul solemn: Contractul de societate este un contract solemn. 1491 C civ. Caracterul oneros: Contractul societăţii comerciale este cu titlu oneros. iar pentru societatea pe acţiuni un număr de cel puţin 5 asociaţi (art. În concepţia legii. 31/1990). încheierea lui în formă autentică fiind cerute de lege sub sancţiunea nulităţii. cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea deriva. oneros. Conceptul de societate definit de art. Actul constitutiv prezintă următoarele caractere: solemn.numai statutul. 10 alin. Astfel există unele asemănări şi deosebiri între societatea civilă şi societatea comercială după cum urmează: Asemănări: . Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. ART. de regulă statutul cuprinde aceleaşi clauze ca şi contractul.au aceeaşi esenţă: reprezintă o grupare de persoane. 1491 c civ. plurilateral. bunuri (capitaluri) constituită în scop economic şi lucrativ.

a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. iar societatea civilă nu are personalitate juridică şi rămâne un simplu contract. prevenirea şi sancţionarea corupţiei a înlocuit noţiunea de „beneficii”. Caracterele juridice ale contractului de societate – sinteză – plurilateral – în încheierea lui participă două sau mai multe persoane. • Societatea civilă nu are aceste obligaţii. obligaţia de a exercita comerţul în limitele unei concurenţe licite.iau naştere prin contract de societate. 158 Universitatea SPIRU HARET 4 . .privind condiţiile în care funcţionează: *societatea comercială – legea stabileşte expres formele juridice care trebuie respectate * societatea civilă are o formă care nu poate depăşi cadrul contractual .au scop lucrativ. Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. Deosebiri: (care privesc funcţia şi structura lor) .Societatea comercială este investită cu personalitate juridică. intenţia de a desfăşura în comun o anumită activitate şi obţinerea şi împărţirea beneficiilor4). asociaţii urmăresc realizarea şi împărţirea unor beneficii (profit). cu patrimoniu propriu care permite asumarea obligaţiilor.. constituie un subiect de drept distinct de asociaţii care o compun.privind obiectul sau natura operaţiunilor realizate de societate: *societatea comercială se constituie cu scopul săvârşirii de fapte de comerţ * societatea civilă are ca obiect realizarea unor activităţi care nu sunt fapte de comerţ. fără a fi subiect de drept de sine stătător. elementele esenţiale ale contractului de societate civilă se regăsesc şi în contractul de societate comercială (aportul asociaţilor. Pentru societăţile comerciale. cu asumarea de către fiecare parte a obligaţiilor ce-i revin.utilizată rar în textul legii .interesul practic al distincţiei între cele două formă de societăţi: • societatea comercială are obligaţii: ex: obligaţiile profesionale ale comercianţilor: obligaţia de înmatriculare în Registrul Comerţului.cu noţiunea de „profit”. obligaţia de a ţine registrele de contabilitate. . .

– cu titlu oneros – fiecare asociat urmăreşte realizarea unui folos patrimonial – obţinerea de beneficii. generată de încrederea între asociaţi. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.D. în forma scrisă cerută „ad probationem”.” Aceste forme asociative pentru activitatea comercială şi de afaceri sunt aceleaşi atât în România cât şi în alte state europene. ca o dovadă a faptului că aceste forme nu sunt o invenţie a specialiştilor.. b) societate în comandită simplă. – art. p 87 159 Universitatea SPIRU HARET 5 . Camelia Stoica6 1. – consensual – se încheie prin acordul de voinţă al părţilor. ci rezultatul practicii îndelungate în domeniul comercial şi al afacerilor din statele cu economie de piaţă. Şaguna. 1996 6 A se vedea op.. Bucureşti.R. Nicolescu. c) societate pe acţiuni. republicată. în funcţie de răspunderea asociaţilor: *societăţi comerciale cu răspundere limitată Pentru detalii a se vedea D.Societăţile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume colectiv. cu modificările şi completările ulterioare reglementează imperativ şi limitativ formele societăţilor comerciale. d) societate în comandită pe acţiuni şi e) societate cu răspundere limitată. Magda Volonciu. – comutativ – întinderea obligaţiei fiecărui asociat este cunoscută din momentul încheierii contractului.5 Alte criterii de clasificare a societăţilor comerciale în doctrină: A: o primă clasificare conform autorilor Smaranda Angheni. convenit de asociaţi. M. Editura Oscar Print. „Societatea comercială europeană – unitate în diversitate”. Secţiunea 4. cit. Formele societăţii comerciale – clasificări: Constituirea unei societăţi are la bază o relaţie „intuitu personae”. – comercial: este dat de obiectul de activitate al viitoarei societăţi. după cum urmează: .

240/2005 privind societăţile de microfinanţare – „persoana juridică constituită cu scopul de a acorda microcredite şi care nu poate desfăşura activităţi de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public. cit. Camelia Stoica. conform art. în funcţie de titlurile de valoare: * societăţi comerciale care emit titluri de valoare * societăţi comerciale care nu pot emite astfel de titluri 4. republicată * societăţi de microfinanţare reglementate de Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor *societăţi de intermediere. în funcţie de modul de reglementare: *societăţi comerciale reglementate de legea generală (Lg. în sensul Legii nr. Art 2 din Legea nr. 58/1998. în funcţie de structura capitalului: * societăţi comerciale cu capital social împărţit în acţiuni * societăţi comerciale cu capital social împărţit în părţi de interese 3. 240/2005 privind societăţile de microfinanţare7. *Societăţi de capital: * societăţi pe acţiuni. 160 Universitatea SPIRU HARET 7 . 58/1998 privind activitatea bancară. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură *societăţi de asigurări – Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital 5. privind activitatea bancară. * societăţi în comandită simplă. *societăţi agricole – Legea nr. investiţii – Legea nr. *societăţi de persoane: * societăţi în nume colectiv.*societăţi comerciale cu răspundere nelimitată 2.. 8 A se vedea avantajele şi dezavantajele societăţilor cu răspundere limitată Smaranda Angheni. republicată”. p 97. op. *Societatea cu răspundere limitată: *societatea cu unic acţionar8 Definiţia societăţii de microfinanţare. Magda Volonciu. *societăţi în comandită simplă pe acţiuni. 31/1990 privind societăţile comerciale republicată) *societăţi comerciale reglementate de legi speciale: *societăţi bancare – Legea nr.

p 77. (societatea comercială în nume colectiv) * societatea comercială în comandită simplă şi societatea comercială pe acţiuni. cit. în funcţie de întinderea răspunderii persoanelor asociate * datoriile sociale deosebesc societăţile comerciale cu răspundere limitată. 3. la fel ca asociaţii într-o societate în nume colectiv. dacă sunt mai mulţi) pentru datoriile sociale. 9-12/1990. 161 Universitatea SPIRU HARET 9 . incapacitate. Societăţile de persoane se dizolvă şi pentru motive legate de situaţia personală a asociaţiilor (retragere.B. decese) în vreme ce pentru societăţile de capital aceste situaţii nu influenţează existenţa lor. p 12-21. în funcţie de numărul persoanelor asociate: *societăţi comerciale unipersonale (societăţi comerciale cu răspundere limitată – persoana fizică sau persoana juridică) * societăţi comerciale pluripersonale (societăţi comerciale constituite din mai multe persoane fizice sau persoane juridice) 2. excludere. în Revista „Dreptul” nr. Comanditaţii răspund nemărginit (şi solidar.. societăţi de capital pot avea număr de acţionari nelimitat de lege. în creanţe. o a doua clasificare conform Ion Turcu9: 1. A se vedea op. societatea comercială în comandită pe acţiuni. Caracteristicile generale ale societăţilor comerciale. Societăţii de capital nu-i poate fi adus unei societăţi de capital. societatea comercială cu răspundere limitată) Societăţile de persoane au număr redus de asociaţi. (societăţile comerciale pe acţiuni şi societăţile comerciale cu răspundere limitată) de societăţile comerciale cu răspundere nelimitată. criterii regăsite şi la O Căpăţână. în funcţie de factorul predominant (subiectiv/obiectiv) – factorul subiectiv prevalează asupra factorului obiectiv şi generează distincţia dintre: * societăţi de persoane (societatea comercială în nume colectiv) * societăţi de capitaluri (societatea comercială pe acţiuni) * societăţi intermediare (societatea comercială în comandită simplă. faliment. Aportul de capital social al unei societăţi de persoane constă în prestaţii în muncă.

Art. dacă sunt nominative. cu modificările şi completările ulterioare: (1) Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. p 78. au un regim de transfer specific dreptului comercial.4. ca şi în cazul dizolvării şi lichidării societăţii asociaţii primesc echivalentul pecuniar al părţii de interes sau preţul acţiunii. Caracteristici esenţiale ale fiecărei forme de societate: Criteriul de deosebire a formelor asociative îl constituie întinderea răspunderii asociaţilor faţă de terţi pentru obligaţiile societăţii. 31/1990 privind societăţile comerciale republicată. Părţile de interes se transmit prin mijloace de drept civil..10 5. în funcţie de structura capitalului social * societăţi pe acţiuni (societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni) * societăţi cu părţi de interes (celelalte trei forme de societăţi comerciale). dar numai acţiunile sunt titluri de valoare negociabile. * celelalte societăţi (în nume colectiv şi în comandită simplă) nu emit nici un fel de titluri 6. Deosebiri între acţiuni şi părţi de interes constă în regimul juricic al înstrăinării lor. 11 Pentru detalii a se vedea Ion Turcu. 162 11 10 Universitatea SPIRU HARET . cit. în funcţie de sursa aportului la constituirea capitalului social * societăţi cu capital integral românesc * societăţi cu participare de capital străin (mixt) * societăţi cu capital integral străin Secţiunea 5. în funcţie de emiterea titlurilor de valoare * societăţile pe acţiuni şi societăţile în comandită pe acţiuni emit acţiuni * societăţile cu răspundere limitată emit certificate de părţi sociale. Asemănările între acţiuni şi părţi de interes (părţi sociale în cazul societăţilor cu răspundere limitată) sunt: * conferă aceleaşi drepturi corporative * ambele aduc dividende * acţiunile şi părţile de interes pot fi înstrăinate * în cazul retragerii ori excluderii. în condiţii mai restrictive decât acţiunile care. op. 3 din Legea nr.

a) societatea în nume colectiv – obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor. 1 din Legea nr. c) societatea pe acţiuni – obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social (capitalul social fiind împărţit în acţiuni). – sediu materiei: art. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi. (3) Acţionarii. cu modificările şi completările ulterioare: . se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi. cu (2) Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. iar asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor. d) societatea în comandită pe acţiuni – obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social (capitalul social fiind împărţit în acţiuni) şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi.În vederea efectuării de acte de comerţ. 31/19901990 privind societăţile comerciale republicată. Secţiunea 6. 163 Universitatea SPIRU HARET . asociaţii răspund numai în limita aportului lor. precum şi asociaţii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris. Personalitatea juridică a societăţilor comerciale – societatea comercială se constituie din iniţiativa asociaţilor. – din momentul constituirii în condiţiile prevăzute de lege. numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere.. asociaţii comanditari. acţionarii răspund numai în limita aportului lor. persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale. b) societatea în comandită simplă – obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. e) societatea cu răspundere limitată – obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. iar asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor. prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. societatea comercială dobândeşte personalitate juridică.

dreptul asociaţilor la dividende. 31/1954. Această reglementare se explică prin faptul că statutul administratorilor este comun tuturor formelor juridice ale societăţilor comerciale. şi capitolele II-VI – Dispoziţii specifice pentru formele de societate comercială reglementate. începând cu art.respectarea dispoziţiilor prezentei legi. privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Funcţionarea societăţii comerciale – sediul materiei: TITLUL III – Funcţionarea societăţilor comerciale. cu modificările şi completările ulterioare. voinţă proprie care exprimă voinţele individuale ale asociaţilor. 31/1990 privind societăţile comerciale republicată. patrimoniu autonom. capitolul I – Dispoziţii generale din Legea nr. 65. deşi Legea 31/1990 reţine în sfera dispoziţiilor comune funcţionării tuturor societăţilor comerciale doar pe cele referitoare la administratorii societăţii comerciale.” – elementele constitutive ale societăţii comerciale – persoană juridică – sunt reglementate de DL nr. respectiv firma. sediul şi naţionalitatea. Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române. cu modificările şi completările ulterioare. Secţiunea 7. Dispoziţiile generale se referă la: regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în societatea comercială. societatea comercială are ca organe de funcţionare şi adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor ca organ colectiv format din totalitatea acţionarilor/asociaţilor şi organe de control al gestiunii societăţii (cenzorii). 164 Universitatea SPIRU HARET .. săvârşind acte juridice). de exerciţiu (aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile. capacitate juridică de folosinţă (aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii). obligaţii referitoare la actele societăţii comerciale. administratorii societăţii.” *alte elemente definitorii pentru societatea comercială ca persoană juridică sunt: existenţa unui statut care cuprinde anumite elemente de identificare a subiectului de drept. pe lângă administratori. care la art 26 defineşte aceste elemente constitutive astfel: *persoana juridică are: „o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop în acord cu interesul obştesc. Cu toate acestea.

dizolvarea nu produce efecte asupra personalităţii juridice a societăţii comerciale. Calitatea de persoană juridică este necesară societăţii pentru îndeplinirea celorlalte operaţiuni care privesc lichidarea patrimoniului social. De altfel.Legea reglementează. Dizolvarea societăţii este acel mod de încetare a societăţii comerciale în cazurile prevăzute de lege şi care asigură premisele lichidării patrimoniului social. trăieşte şi moare”12 Societatea comercială se constituie pentru desfăşurarea activităţii prevăzute în actul constitutiv.Societatea se dizolvă prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. e) hotărârea tribunalului. care împiedică funcţionarea societăţii. d) hotărârea adunării generale. 31/1990 privind societăţile comerciale. cu modificările şi completările ulterioare. condiţiile de organizare şi funcţionare. şi nu încetarea actului constitutiv al societăţii. op. atribuţiile acestora. pentru motive temeinice. Dizolvarea societăţilor comerciale Orice societate comercială urmează destinul implacabil. Încetarea existenţei unei societăţi comerciale reclamă realizarea unor operaţii care să aibă drept rezultat nu numai încetarea personalităţii juridice. 12 A se vedea St. pe durata prevăzută în actul constitutiv. pentru fiecare formă juridică a societăţii comerciale. organele societăţii. cit. Sediul materiei: Legea nr.. p 255 165 Universitatea SPIRU HARET . 227: . Încetarea existenţei unei societăţi comerciale În conformitate cu prevederile Legii nr. Titlul VI. art. la cererea oricărui asociat. Dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică.. ci şi lichidarea patrimoniului societăţii. D Cărpenaru. fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale.31/1990. Secţiunea 8. republicată. precum neînţelegerile grave dintre asociaţi. Dizolvarea. b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia. ca orice persoană fizică:” se naşte. încetarea existenţei societăţii comerciale parcurge două faze distincte: dizolvare şi lichidare. c) declararea nulităţii societăţii.

pentru a hotărî reîntregirea capitalului. vor convoca adunarea generală extraordinară. g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii” – dizolvarea fiecărei forme de societate comercială este reglementată distinct astfel: art. datorită acestor cauze.” “Dispoziţiile art. reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social. c) când numărul acţionarilor scade sub minimul legal. 158: „Dacă administratorii constată că. 228 „ (1) Societatea pe acţiuni se dizolvă: a) în cazul şi în condiţiile prevăzute de art. acest număr este completat. activul net. în termen de 9 luni de la data constatării pierderii sau reducerii capitalului social. reducerea lui la valoarea rămasă sau dizolvarea societăţii.Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul. (1) lit. a) şi b). în termen de 9 luni de la data constatării reducerii numărului de acţionari sub minimul legal. acesta este reîntregit sau este redus la suma rămasă ori la minimul legal sau când societatea se transformă într-o altă formă la care capitalul social existent corespunde. 229: .. dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar. Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic. Dispoziţiile art. Dispoziţiile art. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care. 158 13. 228 alin. 13 Art.” 166 Universitatea SPIRU HARET . incapacitatea. determinat ca diferenţă între totalul activelor şi datoriile societăţii.” Art. 229 (alineatele precedente) se aplică şi societăţilor în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni. când. (1) lit. b) când capitalul social se reduce sub minimul legal. în urma unor pierderi. excluderea. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi. “(2) Societatea în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se dizolvă în cazul şi în condiţiile prevăzute de art. 228 alin. 228 alin. c) nu se aplică în cazul în care.f) falimentul societăţii.

227 alin. cu modificările şi completările ulterioare. şi în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.000.000.000 lei.(1) Dizolvarea societăţilor comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României. nici o manifestare de publicitate. societăţile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi nu îşi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. nu este necesară nici o manifestare de voinţă a asociaţilor. 11 (1) Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 2. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale. 33 din 29 ianuarie 1998. când dizolvarea are loc în baza unei hotărâri a adunării generale. (art. care nu pot fi mai mici de 100.000 lei şi se divide în părţi sociale egale. * Dizolvarea pe cale judecătorească – prin hotărârea tribunalului care trebuie înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial. când dizolvarea a fost pronunţată de justiţie. nr. formalităţi care trebuie îndeplinite în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.Căile dizolvării societăţii comerciale: * Dizolvarea de drept (ope legis) – nu necesită îndeplinirea vreunei formalităţi. republicată. 167 Universitatea SPIRU HARET 14 . hotărârea se pronunţă de către tribunalul investit cu procedura falimentului. * în cazul falimentului. Partea a IV-a. a) (trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii). 15 Conform prevederilor art. consacră un alt caz de dizolvare de drept a societăţii comerciale. în afară de cazul prevăzut la art. * Legea nr. ART. (2) Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 5. (2) Înscrierea şi publicarea se vor face conform art. 31/1990 privind societăţile comerciale. 15 ART. cu modificările şi completările ulterioare: (1) Capitalul social al societăţii pe acţiuni şi al societăţii în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 25. Astfel. sunt dizolvate de drept şi intră în lichidare pe această dată. Partea I. 232 . 10 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. republicată în Monitorul Oficial al României.000 lei. 10 şi 11 14) * Dizolvarea prin voinţa asociaţilor – manifestată în cadrul adunării generale. (1) lit. 204.

prin prelungirea duratei societăţii. Acest efect este deci expresia voinţei asociaţilor. expirarea duratei de funcţionare a societăţii are drept consecinţă faptul ca actul constitutiv devine necorespunzător. f). operând trecerea de la un caracter limitativ al acestora la unul exemplificativ. fiind o componentă intrinsecă a manifestării de voinţă de la data respectivă. în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege. De vreme ce însuşi actul constitutiv stabileşte durata existenţei societăţii. în caz contrar. Nu este prevăzută cerinţa unei proceduri prealabile trecerii la lichidare a societăţii dizolvate. ca urmare a expirării termenului stabilit pentru durata societăţii. administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. hotărârea adunării generale este prezumată. Asociaţii au posibilitatea să prevină efectul dizolvării societăţii. dizolvarea se pronunţă de tribunalul învestit cu procedura falimentului. societatea comercială se dizolvă prin: a) trecerea timpului pentru durata societăţii – potrivit legii. f) falimentul societăţii ) 168 Universitatea SPIRU HARET . Dizolvarea are loc fără lichidare. Legea dispune ca asociaţii trebuie să fie (3) În cazul prevăzut la art. dizolvarea întemeindu-se pe o prevedere expresă a legii. 233 – „Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. 1 lit. Aşadar. (alin.” Prin modificarea şi completarea Legii 31/1990 s-a realizat trecerea la o noua structurare a cauzelor de dizolvare. Legea 31/1990 reglementează atât cauze de dizolvare generale cât şi cauze de dizolvare specifice numai anumitor forme de societate. Din momentul dizolvării. 227 alin. în contractul de societate trebuie să se prevadă „durata societăţii”. În cazul în care nu s-a trecut la lichidare şi societatea continuă să-şi desfăşoare activitatea şi după expirarea termenului iniţial.Art. ceea ce determină nulitatea societăţii. Detalierea cazurilor generale de dizolvare a societăţilor comerciale: Potrivit dispoziţiilor Legii 31/1990. Aceasta se întemeiază pe faptul că hotărârea asociaţilor de încetare a activităţii societăţii la expirarea termenului stabilit a fost adoptată chiar la constituirea acesteia. (1) lit. ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au întreprins. înseamnă că la expirarea termenului contractual societatea se dizolvă.

consultaţi, cu cel puţin un an înainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. Dacă administratorii societăţii nu organizează consultarea, la cererea oricărui asociat, tribunalul va putea dispune, prin încheiere, efectuarea consultării. b) imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia – societatea comercială se dizolvă în cazul unei imposibilităţi de realizare a obiectului societăţii, ca şi în cazul când obiectul societăţii s-a realizat. Orice societate comercială are un obiect de activitate prezentat în actul constitutiv. Acest obiect se realizează în cursul duratei societăţii. Prin imposibilitatea realizării obiectului de activitate trebuie înţeleasă neputinţa de a obţine rezultatul urmărit. Dar aceasta trebuie să fie o neputinţă obiectivă datorată pieirii bunului sau bunurilor care fac obiectul de activitate al societăţii, inexistenţei acestora etc. Cu toate acestea, jurisprudenţa a socotit, pe bună dreptate, că şi imposibilitatea datorată unor cauze subiective, cum sunt neînţelegerile grave dintre asociaţi în societăţile de persoane, constituie motiv de dizolvare a societăţii. Realizarea obiectului de activitate presupune că societatea şi-a propus de la înfiinţare un obiectiv limitat (realizarea unei construcţii) şi că acesta a fost îndeplinit. Daca în contract s-a stabilit durata de funcţionare a societăţii, dar obiectivul a fost realizat mai repede, dizolvarea trebuie adusă la cunoştinţa terţilor prin măsurile de publicitate. c) declararea nulităţii societăţii – societatea comercială se dizolvă în cazul declarării nulităţii ei. Nerespectarea cerinţelor legale privind constituirea societăţii, prevăzute de Legea nr. 31/1990, atrage nulitatea societăţii pe data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, societatea încetând fără efect retroactiv şi intrând în lichidare. O atare încetare echivalează cu dizolvarea societăţii. Nulitatea poate fi acoperită prin înlăturarea cauzei invocate în cererea de anulare, înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal. În acest caz instanţa nu pronunţă dizolvarea, declararea nulităţii societăţii fiind suficientă prin efectele ei echivalente. d) hotărârea adunării asociaţilor – societatea comercială se dizolvă în baza hotărârii adunării asociaţilor. Născută din voinţa asociaţilor, societatea se poate dizolva ca rezultat al aceleiaşi voinţe. Voinţa asociaţilor privind dizolvarea societăţii se manifestă în cadrul adunării
169
Universitatea SPIRU HARET

asociaţilor care exprimă voinţa socială potrivit cu dispoziţiile prevăzute de lege pentru fiecare tip de societate. Adunarea asociaţilor poate hotărî dizolvarea societăţii în toate cazurile impuse de interesele asociaţilor. Într-adevăr, întrucât legea nu limitează cazurile în care societatea poate fi dizolvată prin hotărârea adunării asociaţilor, înseamnă ca asociaţii sunt liberi să aprecieze motivele de dizolvare a societăţii. Legea reglementează expres un caz de dizolvare a societăţii de adunarea asociaţilor înainte de expirarea termenului prevăzut în statut. În acest caz, dizolvarea prin hotărâre a Adunării Generale reprezintă o dizolvare anticipată a societăţii, dacă în actul constitutiv s-a stabilit durata sa de funcţionare. În acest caz, hotărârea va fi luata în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de lege pentru adunarea extraordinară, având în vedere gravitatea consecinţelor pe care le implică. e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii – dizolvarea societăţii prin hotărâre tribunalului are loc atunci când dizolvarea nu se poate realiza prin hotărârea adunării generale. Aceasta cauză de dizolvare reprezintă, fără îndoială, un caz de consacrare legislativă a practicii judecătoreşti. Potrivit legii, tribunalul poate hotărî dizolvarea societăţii pentru „motive temeinice”. Un asemenea motiv îl constituie neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii. f) falimentul societăţii – potrivit Legii nr. 64/1995, societatea comercială care a încetat plăţile pentru datoriile sale comerciale poate fi supusă procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. În cazul în care societatea face obiectul procedurii falimentului, patrimoniul societăţii este lichidat în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor şi, în consecinţă, societatea se dizolvă. Dizolvarea societăţilor care nu mai pot face faţă datoriilor nu poate opera decât în cazurile în care se ajunge la soluţia finală a lichidării. g) alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăţii – Legea nr. 31/1990 prevede că societatea comercială se dizolv în următoarele cazuri: societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus, timp de trei ani consecutivi, bilanţul contabil sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul
170
Universitatea SPIRU HARET

registrului comerţului; societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori asociaţii au dispărut sau nu au domiciliu ori reşedinţa cunoscută. ....în loc de concluzii – sinteza dizolvării societăţilor comerciale: Dizolvarea – Cauzele care duc la dizolvarea societăţilor comerciale sunt: • trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii, • imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia, • declararea nulităţii societăţii, • hotărârea adunării asociaţilor, • hotărârea tribunalului, • falimentul societăţii • alte cauze prevăzute prin lege sau prin actul constitutiv al societăţii. Dizolvarea unei societăţi comerciale se poate realiza • de drept, • prin voinţa asociaţilor, • pe cale judecătorească. • Ea nu are nici o consecinţă juridică asupra personalităţii juridice a societăţii, ea continuându-şi existenţa juridică, însă numai pentru operaţiunile de lichidare. Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni Secţiunea 9. Lichidarea societăţilor comerciale Definiţia conform doctrinei juridice: toate operaţiunile care au drept scop terminarea afacerilor în curs în momentul declarării dizolvării, astfel încât să se poată obţine realizarea activului, plata pasivului şi repartizarea activului patrimonial net între asociaţi. (în sens restrâns: operaţiile efectuate între momentul declarării dizolvării şi momentul repartizării activului patrimonial net între asociaţi) 16 Lichidarea constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii. Operaţiunile care fac obiectul lichidării societăţii sunt realizate

16

Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., p 236 171
Universitatea SPIRU HARET

de către lichidatori. În această fază, intervenţia instanţelor de judecată are caracter excepţional. Lichidarea se face în interesul asociaţilor, personalitatea juridică subzistă pentru nevoile lichidării, lichidarea este obligatorie şi nu facultativă. În faza de lichidare, obiectul şi scopul societăţii se modifică în concordanţă cu finalitatea lichidării, administratorii societăţii fiind înlocuiţi cu lichidatorii, care devin organul de administrare al societăţii şi vor prelua gestiunea societăţii. Lichidarea societăţii comerciale este reglementată distinct în Titlul VII, art. 252-270, din Legea nr. 31/1990, care stabileşte anumite reguli, astfel: Art. 252: „Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli: a) până la preluarea funcţiei de către lichidatori, administratorii continuă mandatul lor, cu excepţia celor prevăzute la art. 233; (art 233. alin 2)-,,ministratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni; în caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au întreprins.”) b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinţa care îi ţine locul şi orice act ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerţului, pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. (2) Numai după îndeplinirea formalităţilor de la alin. (1) lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul comerţului şi vor exercita această funcţie. (3) În urma efectuării publicării prevăzute la alin. (2), nici o acţiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor. (4) În afară de dispoziţiile prezentului titlu, se aplică societăţilor în lichidare regulile stabilite prin actul constitutiv şi prin lege, în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea. (5) Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare.
172
Universitatea SPIRU HARET

Principii care guvernează procedura lichidării: 1. lichidarea este prevăzută în favoarea asociaţilor (nu poate interveni la solicitarea creditorilor) 2. lichidarea este obligatorie, (este o consecinţă logică şi necesară declarării dizolvării – o societate comercială nu poate rămâne în faza de dizolvare) 3. efectul lichidării este încetarea calităţii de subiect de drept a societăţii comerciale (data radierii societăţii din registrul comerţului face ca personalitatea juridică a societăţii respective să înceteze) 4. lichidatorii trebuie să întocmească bilanţul contabil de lichidare şi să propună repartizarea activului net între asociaţi. (asociatul nemulţumit poate face „opoziţie” în termen de 15 zile de la notificarea bilanţului contabil de lichidare şi a proiectului de repartizarea activului net între asociaţi. După expirarea acestui termen, sau după sentinţa irevocabilă asupra opoziţiei, bilanţul contabil de lichidare se consideră aprobat şi eliberează pe lichidatori.) Prevederile Legii 31/1990 sunt completate în materie de lichidare şi de prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei17. Acest lucru este generat de faptul că în art. 1 din lege se prevede că: „Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă: 1. societăţile comerciale; (.....)”. Astfel, în art 24 secţiunea a 6-a privind „Lichidatorul” se prevede că: “În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator,(...) “Atribuţiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic.” “Poate fi desemnat lichidator şi administratorul judiciar desemnat anterior.” Procedura insolvenţei conform Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, M. Of. 359 din 21 aprilie 2006 Categorii de debitori cărora li se aplică procedura insolvenţei: conform art 1 din lege:

Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, M. Of. 359 din 21 aprilie 2006. 173
Universitatea SPIRU HARET

17

(1) Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. (2) lit. c) şi d): 1. societăţile comerciale; 2. societăţile cooperative; 3. organizaţiile cooperatiste; 4. societăţile agricole; 5. grupurile de interes economic; 6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice. (2) Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii: a) comercianţi, persoane fizice, acţionând individual; b) asociaţii familiale; c) comercianţi care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii: 1. nu deţin nici un bun în patrimoniul lor; 2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite; 3. administratorul nu poate fi găsit; 4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului; d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) şi h) în termenul prevăzut de lege; e) societăţi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive; f) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege. Principalele atribuţii ale lichidatorului, conform legii 85/2006, sunt: a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va
174
Universitatea SPIRU HARET

putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar; b) conducerea activităţii debitorului; c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor; e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor; f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor; g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi; h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului; i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi; j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic; k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta; l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic. Secţiunea 10. Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea judiciară) * reglementări diversificate în dreptul francez, german, englez, italian etc. * distincţii în privinţa: 1. domeniului de aplicare a procedurilor colective: * procedura unitară conform căreia procedura falimentului se aplică oricărei persoane aflată în stare de încetare de plăţi – Ex: Anglia: conform
175
Universitatea SPIRU HARET

„Insolvency Act, 1986”, Germania: conform Legii „Insolvenzordung” in 1994, Olanda, Austria, *procedura duală conform căreia persoana fizică aflatî în încetarea de plăţi nu beneficiază de consecinţe specifice, în vreme de comerciantul persoană juridică este supus falimentului. 2. finalităţii procedurilor colective: *majoritatea legislaţiilor combină faza prealabilă, de prevenire a falimentului cu faza de încercare de redresare a firmelor viabile, care culminează cu lichidare acelor nerentabile – ex: unele legislaţii privilegiază prima fază – în Belgia este creat un serviciu de anchetă comercială în cadrul fiecărui tribunal de comerţ, în Grecia există o instituţie specializată creată pentru gestionarea societăţilor aflate în dificultate, care elaborează un plan de redresare cu creditorii şi doar în ultimă instanţă recurg la procedura lichidării judiciare care se activează numai în cazul eşecului măsurilor preliminare şi încercărilor de redresare, în Italia procedurile de redresare sunt variate, în funcţie de gradul de dificultate financiară al fiecărui caz în parte (ex: concordatul preventiv) *alte legislaţii conferă scopului principal al procedurii de lichidare – plata creditorilor – caracterul de literă de lege, chiar dacă acest lucru înseamnă lichidarea societăţii respective. Ţările anglo-saxone constituie un exemplu în acest sens care au proceduri simplificate, dar relativ brutale. Astfel, bancherii care nu sunt plătiţi pot prelua, fără formalităţi şi fără întârziere, toate bunurile debitorului lor şi le pot vinde. Această procedură dură a dus la fluidizarea structurilor comerciale chiar dacă acest lucru se face cu sacrificarea brutală şi rapidă a unor societăţi viabile, care s-ar fi putut redresa în alte sisteme legislative, mai flexibile. 3. organismului care se ocupă cu întreprinderea în dificultate (organ al administraţiei sau tribunal) – organ al administraţiei sau tribunal – şi momentul intervenţiei acestui organism – situaţie alarmantă, încetarea plăţilor, insolvabilitate. Ex : Belgia, care are instituţia concordatului preventiv, o poate folosi şi deschide înaintea procedurii propriu-zise şi în cadrul căreia creditorii joacă un rol preponderent. 4. importanţa acordată privilegiilor şi garanţilor: diferă de la o legislaţie a alta: ex: Danemarca a suprimat privilegiile, cu excepţia privilegiilor salariaţilor; Austria şi Germania prevăd o reducere radicală a drepturilor creditorilor privilegiaţi, deşi marea majoritate a legislaţiilor moderne (Germania şi Belgia) tind să organizeze o participare colectivă a
176
Universitatea SPIRU HARET

salariaţilor a procedură şi imaginează diverse soluţii pentru păstrarea locurilor de muncă. Reglementări privind redresarea şi lichidarea judiciară în dreptul francez – definiţii şi aspecte terminologice: în dreptul francez, legea din 1985 privind redresarea şi lichidarea judiciară este precedată de faza amiabilă, prin care se încearcă o conciliere între debitori şi comerianţii săi. Înaintea expirării perioadei de observaţie, instanţa de judecată, investită cu procedura de redresare şi lichidare judiciară, decide asupra planului de redresare sau pronunţă lichidarea patrimoniului debitorului. Planul de redresare stabileşte: Fie continuarea activităţii societăţii respective, Fie cesiunea totală (vânzarea), Fie cesiunea parţială a societăţii respective (ex: unele elemente ale fondului e comerţ) aceasta continuându-şi activitatea, În consecinţă, în dreptul francez există trei posibilităţi: Concilierea prealabilă desfăşurată printr-un „conciliator” desemnat de instanţă, Redresarea juridiciară, desfăşurată în faţa tribunalului competent, sau „perioada de observaţie”, concretizată prin elaborarea unui plan de salvare a firmei; Lichidarea judiciară, constând în lichidarea patrimoniului societăţii aflate în dificultate, întrucât redresarea judiciară nu s-a putut realiza deschiderea procedurii de redresare judiciară s-a făcut prea târziu. Secţiunea 11. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) Nu există o definiţie unanim acceptată a societăţilor transnaţionale (multinaţionale), datorită multitudinii de situaţii practice, oferite de viaţa concretă şi relaţiile de afaceri, care de multe ori exced cadrului de reglementare stabilit de către legiuitor (naţional sau internaţional) şi chiar de către doctrinari. În doctrina română de specialitate: societăţi care se fondează, chiar de la constituirea lor, pe elemente fără caracter naţional (capital provenind de la asociaţi din state diferite, stabilirea de sedii principale pe teritoriul mai multor state), lipsite de o legătură juridică cu un anumit stat, iar litigiile izvorâte din interpretarea şi aplicare actelor lor constitutive nu se află (total sau parţial) sub competenţa instanţelor naţionale, fiind date spre soluţionare unor instanţe speciale.
177
Universitatea SPIRU HARET

Societăţile transnaţionale desfăşoară activităţi multiple, diversificate, dispersate din punct de vedere geografic, pot fi cu greutate localizate prin fuziunile şi achiziţiile constante, prin schimbările repetate de denumire etc. Societăţile transnaţionale au o concretă şi puternică influenţă asupra vieţii sociale, economice, de afaceri şi politice a statelor pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea. Delegarea de competenţe, delegarea activităţii de producţie efectivă către terţi, know-how-ul, marca şi metodele de marketing sunt frecvent utilizate în societăţile transnaţionale, Indiferent de forma de organizare, deciziile importante se iau centralizat în societăţile transnaţionale pe baza unei strategii globale. Exemplificări: – societăţi cu capitaluri mari, foarte mari, care provin de la asociaţi din mai multe state, – societăţi cu sedii în mai multe state, – societăţi cu structuri organizatorice internaţionale (cu existenţă juridică concomitentă în mai multe state) dar cu un centru unic de control şi comandă şi o gestiune globală, – societăţi care desfăşoară activităţi de producţie, comercializare şi prestări de servicii concomitent pe mai multe pieţe, dar pe baza unei strategii economice şi financiare comune. Tendinţa lor economică este expansionistă, urmărind permanent pătrunderea pe noi pieţe şi consolidarea celor existente. – litigii dintre asociaţi sau entităţi juridice diferite, care sunt soluţionate de instanţe arbitrale sau tribunale internaţionale, fiind astfel scoase de sub jurisdicţia unui anumit state. Terminologie18: „transnaţional” şi „multinaţional” sunt sinonime, utilizate alternativ în literatura de specialitate şi documente internaţionale (Rapoarte ONU privind starea economiei mondiale)
18 A se vedea D. Mazilu, Dreptul comerţului internaţional, Partea generală, ELL, 1999 p. 210-214, 210-211, D. Mazilu, Comerţul mondial sub impactul competiţiei globale. Puterea corporativă a transnaţionalei. Concurenţa în ansamblul economic şi ocuparea pieţelor, în RDC, nr.7-8/2002, p. 269-282, Ş Scurtu, Dreptul Comerţului internaţional, Ed. Universitaria, 2003, p. 64-66, Bernard Audit, Droit international privé, Ed Economica, ed. a III-a, 2000, p . 904, nr. 1073, Organizarea societăţilor transnaţionale în B. Oppetit, „Les sociétés mutinationales et les Etats nationaux” în Melanges D. Bastian, 1974, vol.1, p.161, D.A. Sitaru, Dreptul comerţului Internaţional – Tratat, Partea generală, Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 438- 445 178

Universitatea SPIRU HARET

Există şi opinii care consideră că termenul de multinaţional conţine şi conotaţia „supranaţională”, în vreme ce termenul transnaţional include doar faptul că sediile societăţilor se află în mai multe state, deci societăţile desfăşoară o activitate în afara sediului principal. Pentru a fi în concordanţă cu opiniile majoritare din doctrină este preferat termenul de transnaţional. Societatea „transnaţională” nu trebuie confundată cu societatea „internaţională” care este constituită prin convenţii internaţionale (interstatale). În organizarea şi funcţionarea societăţilor internaţionale (interstatale) se aplică numai normele cuprinse în actele constitutive, fără a se face referire la un anumit sistem de drept naţional. În actul constitutiv se poate prevedea aplicarea în subsidiar a principiilor comune ale sistemelor de drept ale statelor implicate în aceste societăţi, dacă numărul acestor state este limitat. În categoria societăţilor de acest tip pot fi exemplificate19: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Corporaţia Financiară Internaţională, Uniunea Carboniferă Sarre-Lorraine (SAARLOR)20, Scandinavian Air System (SAS)21 şi altele22

În opinia lui Philippe Merle, Droit commercial. Sociétés commerciales, Ed. Dalloz, Paris, 2003, p 753, nr. 635 şi p 118, nr. 88. 20 Uniune constituită prin tratatul franco-german din 1956 şi este supusă şi este supusă prevederilor din actele sale constitutive care se întregesc, dacă este cazul, cu principiile comune ale sistemelor de drept din Franţa şi Germania. 21 Societate constituită cu participarea companiilor de transport aerian din Danemarca, Noevegia şi Suedia, având câte un sediu cu valoare juridică egală în fiecare din cele trei capitale ale statelor semnatare. În statutele constitutive ale SAS nu se fac referiri la legislaţia naţională a vreunuia dintre cele trei state. 22 Societatea „Air Afrique”, înfiinţată în baza tratatului de la Yaoundé (Camerun) din 1961, încheiat între mai multe state africane. Societatea are naţionalitatea fiecăruia dintre statele semnatare, fiind guvernată şi de regulile înscrise în statutele proprii. În subsidiar se aplică principiile comune ale legislaţiilor naţionale ale statelor semnatare în măsura în care acestea nu contravin dispoziţiilor tratatului şi statutelor proprii. 179
Universitatea SPIRU HARET

19

Subsecţiunea 1. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) – elemente definitorii sub aspect economic: Sub aspect economic rolul acestor societăţi s-a dezvoltat treptat: – după anii 1980, când a început procesul globalizării (mondializării) şi liberalizării pieţelor de produse, servicii şi pieţelor de capital, şi ulterior, – când s-au lansat programele de privatizare şi atragere de investiţii directe străine în statele în curs de dezvoltare (în tranziţie) şi în statele care au schimbat regimul politic totalitar cu unul democratic, în care economiile „învaţă” să devină treptat, economii de piaţă funcţionale, – influenţează politica statelor în curs de dezvoltare unde îşi desfăşoară activitatea, dar şi politica statelor puternice şi a organizaţiilor internaţionale cu roluri determinante în activitatea comercială şi de afaceri internaţională. (FMI23, Banca Mondială, OMC) – conform statisticilor UNCTAD există peste 65.000 societăţi transnaţionale, cu mai mult de 870.000 filiale, care controlează practic economia mondială. 24 – primele 200 societăţi transnaţionale se găsesc în SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Elveţia, Coreea de Sud, Italia, şi Olanda, în sectoare cheie precum: industria comunicaţiilor şi aerospaţială, echipamente şi componente electronice, comerţul de cereale şi cafea, dar şi ramurile petroliere, de automobile, chimică şi farmaceutică, alimentară, vestimentaţie etc. – societăţi transnaţionale cunoscute: Vodafone, General Electrics, British Petroleum, Deutsche Telecom, Coca Cola, Mc Donald’s, Bayer, Nike, Royal Dutch Schell, Avensis, Fiat, Novartis, Levi Strauss, Adidas, C&A, Walt Disney, Shell, IBM, Parmalat, Unilevel, Du Pont, Nestle etc.
A se vedea Roxana-Daniela Păun, Rolul creării FMI şi obiectivele acestuia, în Spaţiul Monetar European, note de curs, Ed. Expert, Bucureşti, 2004, p. 39 24 Stocul mondial de investiţii străine deţinut de acestea depăşit 7.000 miliarde de dolari (cca. 1/5 din PIB-ul mondial) Cifra de afaceri mondială a societăţilor transnaţionale se ridică la 18 miliarde de dolari, în contextul în care exporturilor mondiale totalizează peste 8 miliarde dolari. Unele societăţi au chiar o cifră de afaceri mai mare decât PIB-ul mondial. Societăţile transnaţionale totalizează mai mult de 53 de milioane de angajaţi. 180
Universitatea SPIRU HARET
23

fie în statul în care îşi desfăşoară activitatea în principal. la disciplina Dreptul afacerilor Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti. OMC etc. aşezămintele de binefacere (piae causae) şi fiscus (Statul roman). Jurisdicţia aplicată societăţilor transnaţionale * în actele constitutive ale societăţilor transnaţionale se prevăd clauze de jurisdicţie şi compromisorii în favoarea unor instanţe arbitrale internaţionale (instituţionale. care se pot unifica prin fuziuni sau absorbţii. Banca Mondială. Răspunderea penală a persoanei juridice25 Scurt istoric Ideea de entitate compusă din mai mulţi indivizi asociaţi în vederea realizării unui scop este cunoscută din antichitate. Acestea nu au o naţionalitate proprie. în adevăratul sens al cuvântului. collegia. CIRDI. pot constitui un grup într-un domeniu de activitate. Naţionalitatea „de fapt” se poate determina în funcţie de naţionalitatea statului care sprijină interesele acesteia. fie în statul în care a fost înregistrată. sau conglomerate. Secţiune realizată de către asistent univ.Subsecţiunea 2. 181 Universitatea SPIRU HARET 25 . Conform unei opinii. (în cadrul organizaţiilor FMI. cu naţionalitate proprie) + sucursale sau participanţi în alte societăţi. Dreptul roman recunoştea astfel existenţa a trei categorii de persoane juridice: corporaţiile (corpora. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) – elemente definitorii sub aspect juridic: Societate mamă + filiale (fiecare. ori constituite ad-hoc) sau a tribunalelor internaţionale [Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga]. cu activităţi variate. Roxana Ionescu.) Subsecţiunea 3.) Secţiunea 12. pot constitui grupări financiare (holding-uri financiare) Societăţilor transnaţionale li se aplică dreptul naţional al statului în care îşi desfăşoară activitatea. persoanele juridice în dreptul roman puteau avea răspundere delictuală în cadrul dreptului public. universitates). dar au un sediu legal în statul în care se află sediul societăţii – mamă. mai ales în litigiile cu statele pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea. nu şi în cadrul dreptului privat. coaliţii.

ideea de răspundere colectivă şi deci acceptau posibilitatea răspunderii persoanei juridice. măcar în formă delictuală. care deşi fidel concepţiei consacrate privind caracterul fictiv al persoanelor juridice. s-a impus parţial ideea pedepsirii doar a membrilor organizaţiei respective. considerând acest lucru imposibil28. fiind distrus în totalitate de împăratul Severus. pe când alte infracţiuni pot fi comise doar de un individ. jurisconsulţii romani au considerat că persoana juridică nu poate fi responsabilă pentru „dolus” sau „culpa”. cu privire la răspunderea penală a persoanei juridice este realizată de Bartolus de Sassoferrato. dacă nu penală. 28 „Quid enim municipes dolo facere posunt?” 182 Universitatea SPIRU HARET 26 . nicidecum una abstractă. În ce priveşte dreptul privat. nu şi a entităţii în sine. în urma insistenţelor lui Cato cel bătrân. 27 Capua a fost pedepsită de romani pentru fapta de a se alia cu regele cartaginez Hannibal. el considera că anumite infracţiuni pot fi comise doar de o colectivitate. care arăta că nu poate fi obiectul sancţiunilor decât o entitate concretă. Suprimarea ideii de răspundere penală pentru persoana juridică este dată de papa Inocenţiu al IV-lea. Jurisprudenţa şi doctrina au întemeiat Carthagina a fost distrusă în urma nerespectării unor prevederi ale tratatelor cu Roma. luarea băilor etc. în dreptul public se admitea că persoana juridică poate răspunde pentru „dolus” sau „culpa”. deosebit de interesantă. în timp Byzantium s-a aflat în aceeaşi situaţie.Astfel. Răspunderea penală – origine: Răspunderea penală a persoanelor juridice îşi are originea în legislatia din sistemul common law. prevederile conciliului nu au putut împiedica continuitatea existenţei răspunderii delictuale a persoanelor juridice. îl considera important pentru sfera socialului. Astfel. prin ridicarea titlului de Metropolă. Una dintre primele clasificări. nu şi în sfera juridică. Prin impunerea principiilor sale în cadrul conciliului de la Lyon din 1245. Deşi admisă în mare parte şi constituind fundamentul maximei „societas non delinquere potest”. iar Antiohia a fost condamnată în mod repetate de Marc Antoniu şi de Teodossius. De la romani vine şi conceptul existenţei persoanei juridice doar ca o ficţiune legală. iar istoria cunoaşte exemple cum ar fi desfiinţarea unor cetăţi26 sau pedepsirea altora27. fizică. de principiu. Şi celelalte sisteme de drept cunoşteau.

persoanele cu funcţii de conducere. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. Cu toate acestea. având în vedere principiul personalităţii răspunderii penale conform căruia nimeni nu poate fi tras la răspundere penală decât dacă a săvărşit.1/2005. de a-i aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute.29 Teoria identificării a fost introdusă în jurisprudenţa engleză ca temei al răspunderii penale a persoanei juridice de mai bine de un secol. Introducerea răspunderii penale pentru persoana juridică în România. pe de o parte. fondatorul doctrinei penale romane moderne. „Revista de drept penal” nr. în Cod Penal nu reprezintă un demers singular la nivel european. de a trage la răspundere pe infractor. Răspunderea penală este definită ca fiind însuşi raportul juridic penal de constrângere . şi infractor. iar pedeapsa. precum şi 29 30 George Dimofte. 1998. după ce canalizează argumentele pro si contra răspunderii penale a persoanei juridice. care.30 consideră că persoana juridică poate avea o voinţa colectivă. Teza profesorului Dongoroz a stat la baza reglementării acestei materii în Codul penal din 1936. Profesorul Vintilă Dongoroz. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. determinând pe membrii persoanei juridice să procedeze cu atenţie şi seriozitate. reeditat. pe de altă parte . nu primesc ordine sau directive. Ciprian Rus. ca reprezentant al societăţii. Editura Lumina Lex. Teoria răspunderii pentru fapta altuia derivă din răspunderea civilă delictuală şi a fost adesea primită ca ezitare în dreptul penal . Conform acestei teorii . în modalităţi specifice poate fi eficientă. Vintilă Dongoroz. Drept penal. 183 Universitatea SPIRU HARET . în mod direct si nemijlocit. conform modului de organizare si funcţionare a persoanei juridice şi a funcţiei pe care o au în cadrul acesteia.răspunderea penală a persoanei juridice pe două teorii : teoria răspunderii pentru fapta altuia şi teoria identificării. exista identitate între persoana juridică şi reprezentanţii săi. în Tratatul sau din 1939. infracţiunea ca autor sau dacă a participat la săvârşirea ei în calitate de instigator sau complice. aplicarea teoriei răspunderii pentru fapta altuia a permis tragerea la răspundere a persoanei juridice pentru acţiunile întreprinse în afara legii de către angajaţii sau mandatarii persoanei juridice.

una din instituţiile fundamentale ale dreptului penal. reorganizare sau de desfiinţare. patrimoniul distinct indiferent că exercită asupra acesteia dreptul de proprietate sau un alt drept real. 31 Bulai Costică. au existat şi numeroase controverse. invocă aşa numita teorie a ficţiunii. ea devenind şi destinatar al acesteia.19 Cod penal ne apare în structura juridică a infracţiunilor ca fiind autor mediat. În literatura de specialitate. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii31. modul de alcătuire şi componenţa acestora. ca subiect de drepturi şi obligaţii.. partidele. 184 Universitatea SPIRU HARET . organ sau reprezentant al acesteia care săvârşeşte în numele sau în interesul ei infracţiunii. Unii autori. persoana juridică a încetat să fie numai titular al protecţiei penale. Referitor la recunoaşterea calităţii de subiect activ al infracţiunii unei persoane juridice. patronatele şi altele. ALL. potrivit căreia persoanele juridice nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii. sindicatele. fundaţiile. regiile autonome. 311. procedura de organizare. Persoana juridică a cărei răspundere penală este instituită de art. privat sau mixt. Prin introducerea răspunderii penale a persoanei juridice. care resping teza introducerii în legea penală a subiectului activ persoana juridică. în acord cu interesul general al societăţii. asociaţiile. 1998. mijlocit de persoana fizică. scopul licit al înfiinţării în concordanţă cu interesele tuturor membrilor societăţii. Pentru atragerea răspunderii penale. Persoana juridică are ca elemente constitutive organizarea de sine stătătoare care presupune organe de conducere.obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. afectat realizării unui scop determinat. p. persoanele juridice trebuie să săvârşească infracţiunii în numele sau în interesul persoanei juridice numai de către organele sau de reprezentanţii săi. Manual de drept penal. cit. Calitatea de subiect activ al infracţiunii Persoanele juridice care pot fi subiecţi activi ai infracţiunii sunt societăţile comerciale cu capital de stat. persoana juridică este definită ca fiind colectivitatea de persoane fizice care participă în nume propriu la raporturile juridice. op. Răspunderea penală constituie alături de infracţiune şi pedeapsă.

Griga Ioan. 185 Universitatea SPIRU HARET 32 . care sunt puse în executare potrivit hotărârii acestora. trebuie să răspundă penal. ci o realitate care are voinţă şi acţiune proprie. Partea generală I. persoana juridică nu este o ficţiune. care se manifestă în diverse moduri în societate. se invocă următoarele considerente • orice persoană juridică nu are o voinţă şi o inteligenţă proprie. ci realităţi juridice. • a accepta o întreagă colectivitate.32. Considerentele avute în vedere de susţinătorii acestei teze sunt următoarele: • persoanele juridice nu sunt ficţiuni. pentru că persoana juridică nu ar simţi efectele acesteia. 2006. suspendarea întregii activităţi sau a unei părţi din aceasta. bazându-se pe teoria realităţii cu privire la persoanele juridice. a-i atrage răspunderea penală şi a o pedepsi înseamnă a accepta ca autori ai faptei penale pe acei membri ai colectivităţii care sunt nevinovaţi. reprezentanţi ai doctrinei penale moderne.pentru că ele nu au o existenţă proprie. care afirmă că societăţile nu pot săvârşi infracţiunii. interzicerea de a participa la anumite activităţi ori achiziţii publice etc. Drept penal. Alţi autori. ele putând săvârşi chiar şi infracţiuni • includerea lor în calitate de subiect activ trebuie să intervină pentru acele acte care reflectă voinţa consimţită de către toţi membrii colectivităţii. în calitate de subiecţi activi. de aceea. pedeapsa nu ar avea nici o eficacitate. În sprijinul acestei teze . întrucât ea acţionează numai aşa cum hotărăsc şi dispun cei care alcătuiesc conducerea şi interesele acesteia. iar atunci când ar exista o asemenea posibilitate. susţin contrariul. Acest argument se întemeiază pe principiul societas delinquere non potest. atunci când faptele lor constituie infracţiuni. • în cazul persoanei juridice există pedepse specifice persoanelor juridice: dizolvarea. o ficţiune a legii. care alcătuiesc conducerea. Editura Fundaţiei România de Mâine. ci sunt o creaţie a legii şi respectiv. ca subiect activ al infracţiunii. numai aceste persoane. întrucât ei nu au fost consultaţi şi nici nu au participat la luarea acelei hotărâri sau decizii. • persoanei juridice nu i se pot aplica pedepsele prevăzute de lege pentru persoanele fizice. Potrivit acestei teorii.

). 186 Universitatea SPIRU HARET . Preşedenţia.000 lei. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.000 lei.Atunci când persoana juridică comite o infracţiune. d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 an la 3 ani.53 Codul Penal pedepsele sunt principale şi complementare. minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5. cu excepţia cazului când aceasta din urmă este pus sub acuzare de către Parlament pentru înaltă trădare. Nu pot fi trase la răspundere penală următoarele persoane juridice: statul.I.A. în orice mod. Camera Deputaţilor. 71 pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească. Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice Potrivit art. iar maximul special al amenzii este de 600. Banca Naţională a României (B. Consiliul Naţional al Audiovizualului (C. Senatul. e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare Pedeapsa principală este sancţiunea pecuniară care prezintă marele avantaj de a atinge în mod direct persoana juridică.).000 lei.). răspunderea acesteia nu exclude răspunderea persoanei fizice care contribuie. Potrivit art. pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda.N. Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 1 an sau suspendarea uneia dintre activitaţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani. Pedeapsa şi scopul ei Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani. dat fiind că orice persoană are propriul său patrimoniu.N.R.000. conform art19(1) Cod penal. autorităţile administrative autonome ca Serviciul Român de Informaţii (S. Pedeapsa principală este amenda de la 2. Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică.500 lei la 2. la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.R.

Instanţa face individualizarea pedepsei ţinând cont de dispoziţiile părţii generale. în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată a amenzii în termenul arătat în alin. Prin natura ei amenda aduce atingere scopului principal al companiei. 479^9 Cod procedură penală: Punerea în executare a pedepsei amenzii Persoana juridică condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanţa de executare. de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoană. procedurală. la cererea acesteia. instanţa de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii organelor competente. respectiv obţinerea unui profit. în rate lunare. fiind pronunţată în cadrul procesului penal. potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silită a creanţelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii. instanţa de executare. fiscală. Când persoana juridică condamnată se găseşte în imposibilitatea de a achita integral amenda în termenul prevăzut în alin. 187 Universitatea SPIRU HARET 33 . 1 sau de neplată a unei rate. minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10.Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiei pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. maximul special al amenzii este de 900. deoarece este consecinţa răspunderii penale a făptuitorului şi se aplică numai de către instanţa de judecată.47933 Cod de procedură penală persoana condamnată la plata amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a ART.000 lei. Ca sancţiune juridică. de gravitatea faptei săvârşite şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Conform art.71(1) Cod penal. civilă. dat fiind că orice persoană are propriul său patrimoniu. amenda poate fi aplicată şi ca sancţiune administrativă. în vederea executării acesteia. 1. conform art. astfel că persoana juridică va compara câştigul pe care se aşteaptă să-l obţină din comiterea infracţiunii cu pierderea pe care o va suferi dacă va fi condamnată. poate dispune eşalonarea plăţii amenzii pe cel mult 2 ani. Amenda se deosebeşte însă de aceasta . Amenda este o sancţiune pecuniară care prezintă avantajul de a atinge în mod direct persoana juridică.000 lei.

sau în cazul deturnării obiectului său de activitate într-o asemenea direcţie. Cărpenaru. se poate observa că cea mai drastică este evident dizolvarea. Valerică Mirea.amenzii la instanţa de executare. când activitatea acesteia este deturnată în scopul comiterii unor infracţiuni. Dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică. iar în al doilea caz. 188 Universitatea SPIRU HARET 35 . 228 alin 2 din Legea nr. respectiv dizolvarea societăţii pe cale judecătorească consfinţită printr-o hotărâre definitivă de condamnare ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni.35 34 Stanciu D. intenţia frauduloasă apare pe parcursul existenţei persoanei juridice. Efectele dizolvării societăţii comerciale sunt: a) potrivit art. de a angaja operaţiuni comerciale noi se explică prin starea în care se află societatea. care va fi urmată de intrarea în lichidare a persoanei juridice. dizolvarea nu afectează personalitatea juridică a societăţii. ed. 31/1990. Drept comercial român.a. 2004. dispusă de instanţa de judecată. iar nu încetarea actului constitutiv al societăţii. din momentul dizolvării administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. a V. b) potrivit art. Prin dizolvare s-a consumat prima fază a procedurii care are drept rezultat final încetarea existenţei societăţii comerciale. Această interdicţie impusă administratorilor. în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Intenţia persoanelor fondatoare de a săvârşi infracţiuni este anterioară înfiinţării societăţii şi reprezintă fundamentul constituirii acesteia. Calitatea de persoană juridică este indispensabilă societăţii pentru îndeplinirea celorlalte operaţiuni care privesc lichidarea patrimoniului social.228 din Legea nr. „Dreptul” nr. Această pedeapsă poate fi aplicată în condiţiile în care persoana juridică a fost creată în vederea săvârşirii de infracţiuni. dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. ci pune capăt activităţii normale a societăţii. All Beck.34 Pedeapsa complimentară a dizolvării poate fi încadrată în cauzele generale de dizolvare a societăţilor comerciale. 31/1990. Într-o scurtă analiză asupra pedepselor complementare. 12/ 2005 – Persoana juridică – subiect activ al infracţiunii.

b – d.36 Streteanu Florin. Măsura dizolvării nu poate fi aplicată potrivit art. însumând şi elementul scop. mai ales atunci când. în fapt fondatorii înscriind în actele constitutive un număr mai mare de activităţi decât cele pe care intenţionează efectiv să le exercite. care va proceda la desemnarea lichidatorului. într-o primă perioadă. fiind suficient ca ea să reprezinte scopul principal. sindicatelor.53 alin 3 lit. În caz de neexecutare. dar dovedirea intenţiei fondatorilor nu este întotdeauna uşor de realizat. Măsura dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. potrivit legii. respectiv suspendarea activităţii persoanei juridice pe o perioada de la 3 luni la 1 an. cu rea-credinţă a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute in art. organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor religioase sau persoanelor juridice care îşi exercită activitatea în domeniul presei sau audiovizualului. Editura Rosetti.Trebuie precizat că această sancţiune poate apărea doar în cazul infracţiunilor comise cu intenţie şi anume cu intenţie calificată. Dizolvarea se poate pronunţa chiar dacă persoana juridică desfăşoară în subsidiar şi o activitate legală. Radu Chiriţă. Raţiunea reglementării rezidă în dorinţa legiuitorului de a împiedica crearea unui ecran în spatele căruia persoanele fizice să poată comită infracţiuni. 189 Universitatea SPIRU HARET 36 .71(4) Cod penal partidelor politice. Deturnarea societăţii de la obiectul său pentru comiterea infracţiuni ridică dificultăţi serioase în practică datorită faptului că obiectul de activitate al unei societăţi este mult mai larg decât activitatea exercitată. acela de a săvârşi infracţiuni sau de a folosi activitatea persoanei în aceleaşi scopuri. Răspunderea penală a persoanei juridice. iar o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată de îndată instanţei civile competente. cultelor religioase. societatea a desfăşurat o activitate licită pentru a disimula scopul real al înfiinţării persoanei juridice. închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 la 3 ani. Se consideră în doctrină că săvârşirea de infracţiuni nu trebuie să fie singurul scop al persoanei juridice. 2002. patronatelor.

Această măsură are un caracter represiv destul de ridicat. instanţa de judecată dispune suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţi persoanei juridice până la punerea în executare a pedepsei complementare. atunci când persoana juridică a fost condamnată pentru o infracţiune la normele privind protecţia muncii sau protecţia mediului. cu rea credinţă. Locul unde s-a săvârşit infracţiunea este un termen al infracţiunii. Suspendarea activităţii persoanei juridice apare ca sancţiune pentru acele activităţi ale persoanei juridice în exerciţiul cărora au fost comise infracţiuni. De exemplu. iar efectul de ricoşeu este adeseori mai ales asupra salariaţilor. Măsura suspendării nu operează în domeniul activităţii presei sau audiovizualului.Suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 1 an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată de art. În opinia unor autori această sancţiune prezintă însă reale inconveniente deoarece ea poate conduce la ruinarea respectivei persoane juridice. Această pedeapsă reprezintă o restrângere forţată a activităţii persoanei juridice prin închiderea anumitor puncte de lucru în cadrul cărora s-a săvârşit infracţiunea.53 lit. dar nu mai mult de 3 luni. în realizarea căreia a fost săvârşită infracţiunea.71(3) pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice constă în interzicerea desfăşurării activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice. 53 lit c Cod penal. Potrivit art.b. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o perioadă de la 3 luni la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată de art. 190 Universitatea SPIRU HARET . de acest termen depinde alegerea legii penale ce trebuie să fie aplicată şi fixarea competenţei teritoriale a organelor judiciare. pentru o persoană juridică poate echivala cu o dizolvare „de facto”. este evident că se impune suspendarea activităţii pe o anumită perioadă. În caz de neexecutare. cel puţin până la înlăturarea cauzelor care au determinat comiterea infracţiunii. deoarece suspendarea activităţii pe o perioadă de câţiva ani. a pedepsei complementare a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare.

Conform art. Interzicerea participării la proceduri de achiziţii publice pe o durată de 1 la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată de art. fie gravitatea infracţiunii de natura locului unde s-a săvârşit infracţiunea. astfel că o schimbare a destinaţiei localului poate să îl readucă în circuitul activităţilor întreprinderilor. în absenţa modificării obiectului de activitate. organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice. cum ar fi spre exemplu contractarea unui împrumut pe baza emiterii de obligaţiuni şi interdicţia de a obţine fonduri de la instituţii de credit sau financiare. şi anume interdicţia aplicată entităţii sancţionate de a emite titluri de valoare.Ca termen al infracţiunii. Interzicerea participării la proceduri de achiziţii publice. locul nu influenţează asupra existenţei infracţiunii. Cod penal. la data rămânerii definitive. Închiderea unor puncte de lucru priveşte localul şi nu proprietarul acestuia. şi anume cele care preponderent lucrează pentru entităţi publice. Pentru aplicarea acestei pedepse complementare instanţa de judecată trebuie să aibe în vedere locul săvârşirii infracţiunii. ci interzicerea de a exercita în acel local activitatea în exercitarea căreia infracţiunea a fost comisă. s-ar ajunge la dizolvarea persoanei juridice. Interdicţia accesului la anumite resurse financiare presupune două aspecte.479 (13) Cod de procedură penală o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa închiderii unor puncte de lucru se comunică. trăsăturile esenţiale şi conţinutul acesteia putându-se realiza în orice loc unde s-a săvârşit fapta. 191 Universitatea SPIRU HARET .d. Uneori legea condiţionează fie existenţa. deşi mai puţin gravă decât celelalte enunţate anterior.53 alin 2 lit. pentru a lua măsurile necesare. Spre deosebire de răspunderea penală a persoanei fizice unde natura locului constituie o condiţie pentru existenţa sau calificarea infracţiunii. în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru este esenţial locul în sine a săvârşirii infracţiunii. poate provoca efecte deosebit de puternice pentru anumite persoane juridice. Soluţia se impune mai ales în ipoteza în care activitatea exercitată în localul închis era singura activitate a societăţii şi când. pedeapsa nu implică închiderea totală a localului.

b) Misterul Justiţiei. Cheltuielile de publicare cad în sarcina persoanei condamnate. această măsură reprezintă o altă formă de aducerea la cunoştinţa publicului a faptei comise de persoana juridică. în vederea efectuării formalităţilor de publicitate în registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial. dar nu pot depăşi cuantumul total al amenzii aplicate. publicarea unei decizii de condamnare – pentru punerea în circulaţie de alimente contrafăcute. 479(12) o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice se comunică. Conform art. Afişarea deciziei de condamnare a persoanei juridice are un puternic efect intimidant asupra persoanei juridice.Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţie publică constă în interzicerea de a participa. la data rămânerii definitive: a)Oficiu Registrului Comerţului. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică. Publicarea hotărârii de condamnare este o pedeapsă controversată. cunoscut fiind faptul că asemenea situaţii pot conduce chiar la „scoaterea de pe piaţă” a vinovatului. în vederea efectuării formalităţilor de publicitate. această măsură are un important rol preventiv-educativ. care are un puternic efect disuasiv. ori pentru încălcarea legislaţiei sanitare – a unei persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea 192 Universitatea SPIRU HARET . în vederea efectuării formalităţilor de publicitate în registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial. instituirea unei astfel de pedepse se poate dovedi un mijloc eficient de prevenire a infracţionalităţii economice. Legea prevede şi măsuri de protecţie faţă de victimă. direct sau indirect. astfel că identitatea acesteia poate fi dezvăluită doar cu acordul său. constituind un avertisment puternic pentru alte persoane juridice care ar putea fi într-o situaţie similară persoanei condamnate. Totuşi. şi mai are un scop precis acela de prevenţie . în condiţiile în care firmele investesc sume imense în publicitate. De exemplu. În ce priveşte condamnarea la publicitate negativă. c)Altor autorităţi care ţin evidenţa persoanelor juridice.

persoana juridică săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. care poate fi sporită până la maximul special prevăzut în art. precum şi atunci când după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă. implicit. se poate adăuga un spor de până la o treime din acest maxim. Radu Chiriţă. Streteanu Florin. În doctrina S.în domeniul industriei alimentare. preşedintele şi vicepreşedintele nostru îşi petrec timpul în închisoare. Există recidivă postcondamnatorie a persoanei juridice când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. ca urmare a unui ordin judecătoresc. asupra profitului.A. Editura Rosetti.40(1) Cod penal care precizează că în cazul concursul de infracţiuni. 193 Universitatea SPIRU HARET 37 .U. partea din amendă executată se scade din amenda aplicată pentru infracţiunile concurente. va avea un impact asupra cifrei de afaceri şi. iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executată. Răspunderea penală a persoanei juridice. Astăzi în timp ce dumneavoastră citiţi acest mesaj. În aceste cazuri. Pluralitatea de infracţiuni caracteristice persoanei juridice Prin concurs de infracţiuni în doctrină şi în legislaţie penală este desemnată forma pluralităţii de infracţiuni care constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Am fost prinşi. se constată că persoana juridică suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă. Tratamentul penal al concursului de infracţiuni este reglementat de art. este citată astfel aşa-numita reclamă publicată în Los Angeles Time de către o societate comercială. 2002. se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică amenda cea mai mare. Acum plătim preţul. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. 71 alin 2 sau 3. Atenţie! Depozitarea ilegală a deşeurilor toxice duce la închisoare. Dispoziţiile anterioare se aplică şi în cazul în care persoana juridică condamnată definitiv este judecată ulterior pentru o infracţiune concurentă. iar noi am fost obligaţi să publicăm această reclamă37.

40 alin. 2006. 3. specifice persoanei juridice care perseverând în încălcarea legii penale săvârşeşte din nou infracţiuni intenţionate. 4. 38 Cod Penal. urmată de executarea amenzii sau după ce aceasta a fost considerată ca executată.40(2) Codul penal au fost reglementate două modalităţi ale recidivei . hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea în care. potrivit legii.38 Tratamentul penal al recidivei În cazul recidivei postcondamnatorii.1 şi 3. Partea generală I. 194 Universitatea SPIRU HARET 38 . 3. nu se ţine seama la starea de recidivă potrivit art. 2. Recidivă postexecutorie se caracterizează prin 1.Recidivă postcondamnatorie se caracterizează prin: 1. Dacă amenda anterioară a fost executată în parte. fie după o condamnare definitivă. iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată. Sporul prevăzut în art. persoana juridică să săvârşească din nou o infracţiune cu intenţie. persoana juridică să săvârşească din nou o infracţiune cu intenţie 4. amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată Prin art. hotărârea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. amenda stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc. hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea în care . amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executată. persoana juridică săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. nu se ţine seama la starea de recidivă potrivit art. Ioan Griga. Drept penal. 38 Cod Penal. Există recidivă postexecutorie când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. 40 alin 1 se poate mări până la jumătate. 2. potrivit legii. contopirea se face între amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior. Editura Fundaţiei România de Mâine. potrivit art. hotărârea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. fie după o condamnare definitivă şi înainte să se fi executat amenda ce i-a fost aplicată.

în acest caz răspunderea persoanei juridice nu va fi angajată dacă se demonstrează că a luat anterior măsuri rezonabile pentru ca un astfel de eveniment să nu se producă. în mod expres sau tacit. ea să fi autorizat sau permis. se descoperă că persoana juridică condamnată se află în stare de recidivă. pentru a fi reţinută vinovăţia persoanei juridice este necesar ca în cazul infracţiunilor intenţionate. instanţa aplică dispoziţiile alin 2. Aşa cum personalitatea persoanei juridice nu se identifică cu personalitatea unei singure persoane fizice din cadrul ei şi nici nu reprezintă o juxtapunere a personalităţii persoanelor fizice din cadrul persoanei juridice. se aplică pedeapsa amenzii până la maximul special prevăzut în art. Astfel. se va reţine răspunderea penală a persoanei juridice în cazul în care un membru din organele de conducere a săvârşit. Cod penal. Personalitatea persoanei juridice se referă la structurarea modului de luare a deciziilor şi la climatul general de respectare a legislaţiei în vigoare. în mod conştient. aşa cum a fost adoptat în doctrina occidentală.a Cod penal şi dispoziţiile din alin. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. Vinovăţia penală a persoanei juridice În definirea conceptului de vinovăţie a persoanei juridice trebuie explicat conceptul de personalitate a persoanei juridice sau. comiterea infracţiunii. 4 în cazul recidivei prevăzute în alin. Cu toate acestea. 195 Universitatea SPIRU HARET . tolerat sau condus la un climat de nerespectare a legii. nici vinovăţia ei nu poate fi suprapusă vinovăţiei persoanelor fizice ce o compun. răspunderea penală îi va fi angajată şi în cazurile în care se demonstrează că mecanismele interne ale persoanei juridice au încurajat. o infracţiune în care a fost implicată persoana juridică sau a permis tacit săvârşirea unei astfel de infracţiuni.71 alin 2 sau 3.b. se poate adăuga un spor până la două treimi din acel maxim. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată.În cazul recidivei postexecutorii. De asemenea. Cod penal în cazul recidivei prevăzute în alin.1 lit.1 lit. Totodată. Conturarea vinovăţiei persoanei juridice trebuie să aibă ca punct de plecare personalitatea aparte a acesteia.

suspendarea fuziunii. prin mandatar la domiciliul acestuia ori prin practicianul în insolvenţă desemnat în calitate de mandatar la sediul acestuia. dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea acestora. interzicerea de a desfăşura activităţi de natura celor în exerciţiul sau cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea. Dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a început urmărirea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice. în cazul persoanelor juridice nu-şi vor găsi aplicare prevederile art.479 (2) Cod de procedură penală „Persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale şi procedurale de reprezentantul său legal. susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvenţa persoanei juridice.44-51 Cod penal privitor la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. având în vedere că aceste sunt strâns legate de liberul arbitru al persoanei fizice. suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice. 4. judecătorul în cursul urmăririi penale sau instanţa de judecată în cursul judecăţii poate dispune următoarele măsuri preventive cu scopul de a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal: 1. Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice Conform art. Dacă există motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice. interzicerea de a încheia anumite acte juridice. Aceste măsuri preventive se iau pe o perioadă de cel mult 60 zile cu posibilitatea prelungirii. acesta îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta”. 2.Există diferenţe substanţiale între răspunderea penală a persoanei juridice şi răspunderea penală a persoanei fizice respective. 3. 5. Citarea se realizează prin reprezentantul ei legal. Încheierea prin 196 Universitatea SPIRU HARET . interzicerea unor operaţiuni patrimoniale specifice. stabilite de organul judiciar. la sediul persoanei juridice sau. după caz. fiecare prelungire neputând depăşi 60 zile.

În susţinerea acestui punct de vedere se arată că aplicarea unei sancţiuni persoanei juridice se răsfrânge asupra patrimoniului şi deci şi asupra patrimoniului celui care a comis actul material. precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii. 2. p. unii autori au considerat că nu poate fi vorba de cumulul celor două răspunderi deoarece o atare soluţie ar contraveni principiului „non bis in idem”. 197 Universitatea SPIRU HARET . Participarea procurorului este obligatorie. şi în acelaşi timp o procedură larg folosită pentru urmărirea sumelor de bani. poprirea este una din formele speciale ale sechestrului penal. când nu mai există temeiuri care să justifice menţinerea acestora. reparării pagubei produse prin infracţiune. 1997. sechestrul penal propriu-zis este cea mai frecventă întâlnită măsură asiguratorie. pentru cei lipsă. inscripţia ipotecară constituie o formă specială a sechestrului aplicabilă în cazul bunurilor imobile. şi de la comunicare. în vederea asigurării confiscării speciale. Măsurile asigurătorii: 1. identificate sau nu. din oficiu sau la cerere. 3. Măsurile asigurătorii Potrivit art. 440.39 Cumulul între răspunderea penală a persoanei juridice şi răspunderea persoanei fizice. În ipoteza în care persoana care a comis în mod nemijlocit actul material ce a angajat penal persoana juridică a fost identificată. PRO. Tratat de procedură penală. La baza infracţiunii comise de o persoana juridică stă întotdeauna o acţiune sau un ansamblu de acţiuni realizate de una sau mai multe persoane fizice. 39 Ion Neagu. Măsurile preventive se revocă. Aplicarea unei noi sancţiuni împotriva acestuia ar însemna o dubla sancţionare pentru aceeaşi faptă. Ed. se pune problema consecinţelor pe care individul în cauza le suporta. pentru cei prezenţi. Va fi el exonerat de răspundere în cazul în care a fost sancţionată penal persoana juridică sau va răspunde alături de aceasta? În doctrina franceză.479(6) Cod de procedură penală faţă de persoana juridică se pot lua măsuri asiguratorii.care se iau măsurile preventive se poate ataca în cu recurs în 3 zile de la pronunţare.

deoarece coautoratul presupune existenţa unei pluralităţi de agenţi între care s-ar realizat o legătură subiectivă. Majoritatea doctrinei se pronunţă însă în sensul admiterii cumulului răspunderii persoanei fizice şi persoanei juridice. Pornind de la acest text. ar exista un singur subiect capabil de voinţa proprie. ei rămân persoane înzestrate cu conştiinţa şi voinţa astfel că angajând răspunderea penală a entităţii colective. deşi arată că . În situaţia în care infracţiunea a fost comisă de un simplu salariat.În plus. unde. în situaţia simplilor angajaţi principiul ar fi non-cumulul răspunderii. că în special persoanele ce exercita funcţii de conducere ar trebui să răspundă pentru omisiunea îndeplinirii obligaţiilor lor. De regulă. omisiune ce a condus la comiterea infracţiunii”. se consideră că. organul sau reprezentantul nu şi-au anihilat complet personalitatea în cadrul grupului. persoana fizică şi juridică nu ar putea fi considerate coautori la comiterea infracţiunii. în doctrină s-a apreciat de către unii autori că. indiferent de funcţia persoanei fizice implicate. în continuare. pornind de la prima parte a textului citat. În ceea ce ne priveşte. Alţi autori consideră că ar trebui făcută o distincţie după cum actul material a fost comis de un organ al persoanei juridice sau de un simplu prepus sau salariat. se apreciază că acesta ar trebui să răspundă penal alături de persoana juridică doar atunci când ar fi răspuns penal şi dacă era salariatul unei persoane fizice. prevede. prin comiterea infracţiunii. cât şi elementul subiectiv al infracţiunii. ceea ce nu este cazul în situaţia analizată.răspunderea penală a întreprinderii nu ar trebui să exonereze de răspundere persoanele fizice implicate în infracţiune”.. în vreme ce în cazul persoanelor cu funcţii de conducere regula este cumulul. în persoana organului sau reprezentantului este întrunit atât elementul material. îşi angajează în acelaşi timp şi propria răspundere penală. în realitate. 198 Universitatea SPIRU HARET . Pe o poziţie asemănătoare pare a se situa şi Recomandarea R(88)18 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei care. astfel încât simplul fapt că în spatele său se află o persoană juridică nu-l poate exonera de răspundere. În acest sens. considerăm că regula este cumulul.

virtual.pen. tulburare de posesie. Există astăzi condamnări ale unor companii pentru infracţiuni de corupţie. precizând doar că infracţiunile pot fi comise fie de persoane fizice. În Australia. inclusiv fapte îndreptate împotriva vieţii sau integrităţii corporale. ducând la moartea unei persoane – 199 Universitatea SPIRU HARET .51 C. care nu poate fi aplicată persoanei juridice. furt. la fel de extinsă ca şi cea a unei persoane fizice. pentru orice fel de infracţiune responsabilitatea sa fiind. pe de o parte. mai ales. înşelăciune ori „criminal contempt of court”. majoritatea statelor federale au adoptat reglementări prin care se poate aplica în astfel de cazuri o amendă. fals în declaraţii etc. persoanele juridice pot. iar condamnările pentru ucidere din culpă – „manslaughter” – au devenit o obişnuinţă. pen). în măsura în care aceasta a fost legată de realizarea obiectului de activitate sau a fost comisă în contul persoanei juridice (art. Spre exemplu. înşelăciune. O soluţie similară întâlnim şi în dreptul olandez. în principiu.1 C. compania Ford a fost condamnată pentru o infracţiune de omucidere involuntară – fapta care presupunea o formă de vinovăţie apropiată de intenţie indirectă – comisă prin conceperea eronată a autovehiculelor dintr-o anumită serie. iar pe de altă parte aceste infracţiuni sunt foarte puţin numeroase şi apar rar în cadrul activităţii persoanelor juridice. O oarecare limitare apare în ceea ce priveşte infracţiunile sancţionate doar cu pedeapsa închisorii. art. În dreptul belgian se admite că persoana juridică poate comite orice infracţiune. Pe baza acestui text doctrina a admis că o persoana juridică poate comite în principiu orice infracţiune. într-un caz celebru. greşeli în procesul de producţie si. fie de persoane juridice. De asemenea. s-ar putea reţine o ucidere din culpă în sarcina unei companii farmaceutice care pune în circulaţie un produs insuficient verificat – ce determină reacţii adverse. să comită orice fel de infracţiuni. lipsa unei decizii de retragere din vânzări a acestora după descoperirea erorilor respective. în dreptul american.Elemente de drept comparat O corporaţie poate fi condamnată. însă. 5 alin. chiar dacă o parte a doctrinei mai vechi consideră că ele nu pot fi condamnate pentru infracţiuni contra persoanei. Există condamnări inclusiv pentru infracţiuni în raport de care multe sisteme de drept rămân la principiul non-responsabilităţii: prostituţie.

dat fiind că ea presupune atât un element subiectiv – vinovăţia – cât şi un element obiectiv -profitul realizat sau urmărit.36. În dreptul francez art. acceptând posibilitatea comiterii unui omor de către o persoană juridică. Jurisprudenţa belgiană a mers mai departe.pen. . 5. dat fiind că nu există nici un sistem organizat de control şi întreţinere a acestor aparate. Astfel.121-122 C. prevede că persoana juridică răspunde pentru infracţiunile comise în contul său de organele sau reprezentanţii acestora. practic oferind deja speţe în acest sens. procedând astfel. Dacă însă el a acţionat în numele altei persoane juridice. Va fi considerată ca fiind comisă în contul persoanei juridice o infracţiune săvârşită de către un organ sau reprezentant în numele şi în 200 Universitatea SPIRU HARET . În dreptul marocan legiuitorul a prevăzut o răspundere generală. 6 şi 7 din art. 62. În plus. potrivit art. în condiţii care să antreneze răspunderea penală a persoanei juridice. Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că persoana inculpată – un spital – nu a efectuat controlul aparatelor de anestezie cauzând astfel moartea unui pacient.127 C. Instanţa a considerat că. care cunoaşte însă o limitare drastică prin prisma sancţiunilor aplicabile persoanelor juridice.P. Dreptului american sau olandez demonstrează că nu e nimic absurd în a reţine o infracţiune de omor în sarcina persoanei juridice. în cazul unei infracţiuni de bancrută.sau în sarcina unei companii de transport care utilizează vehicule defecte şi astfel cauzează un accident. în profitul căreia s-a făcut deturnarea. spitalul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului. aceasta din urmă societate va putea răspunde pentru infracţiunea comisă împotriva celei dintâi. ci doar o întreţinere ocazională. În doctrină s-a considerat că noţiunea de infracţiune comisă în contul persoanei juridice variază în funcţie de tipul infracţiunii comise. ea fiind victima acţiunilor sale.. este de neconceput că administratorii unei întreprinderi cu activităţi în domeniul criminalităţii organizate să angajeze o persoană pentru asasinarea unui concurent. aşa cum s-a arătat şi în doctrina franceză. Ele pot fi de asemenea supuse măsurilor de siguranţă prevăzute de art. persoanele juridice nu pot fi condamnate decât la pedepse pecuniare şi la pedepsele accesorii prevăzute la pct. Astfel. organul care a deturnat fondurile nu angajează răspunderea penală a persoanei juridice.

) poate fi condamnată penal. ipoteza în care verificarea îndeplinirii condiţiei analizate este mult mai dificilă. Radu Chiriţă. Răspunderea penală a persoanei juridice. conducătorul unei persoane juridice care prin dare de mită obţine un avantaj economic pentru aceasta va antrena răspunderea penală a entităţii colective.pen. atunci când un organ al persoanei juridice comite o infracţiune de discriminare cu ocazia angajării unei persoane. Streteanu Florin.interesul acesteia. funcţionării sau atingerea obiectivelor persoanei juridice. Tot astfel. dar poate fi ea imputată persoanei juridice? Doctrina a răspuns afirmativ. chiar dacă infracţiunea nu era de natură să-i aducă acesteia nici un profit.40 În dreptul belgian. cu toate că în speţă nu este vorba de un profit. Tot astfel. potrivit art.pen. Astfel. neglijenţa directorului în verificarea utilizării de către muncitori a echipamentelor de protecţie – deşi acestea au fost achiziţionate în număr suficient antrenează răspunderea penală a persoanei juridice. persoana juridică răspunde pentru infracţiunile intrinsec legate de realizarea obiectului sau ori de apărarea intereselor sale sau pentru cele „în cazul cărora faptele concrete demonstrează că au fost comise în contul sau”.. persoana juridică editoare a unui ziar ce a publicat documente care aduc atingere dreptului la viaţă privată (în sensul art. Editura Rosetti. este evident că infracţiunea relevă convingerile personale ale persoanei fizice care deţine calitatea de organ. infracţiunea fiind comisă în contul ei. 2002. considerând drept infracţiune comisă în contul persoanei juridice infracţiunea săvârşită în exercitarea activităţilor având drept scop asigurarea organizării. Legiuitorul circumscrie deci două categorii de infracţiuni pentru care poate fi angajată răspunderea penală a unei persoane juridice: 1) infracţiuni comise de însăşi persoana juridică în cadrul activităţilor vizând realizarea obiectului ori apărarea intereselor sale. 201 Universitatea SPIRU HARET 40 .1 C. Nu întotdeauna o infracţiune comisă în contul persoanei juridice presupune însă încercarea de a obţine un profit pentru aceasta. fiind evident că publicarea s-a făcut în profitul său.226-1 C. interes care constă de regulă în obţinerea unui profit sau evitarea unei pierderi. Spre exemplu. 5 alin.

magazinul Vroom en Dreessman (V&D) a fost urmărit penal pentru o infracţiune la regimul preţurilor comisă prin aceea că în cadrul său au fost vândute mărfuri cu depăşirea preţului maxim legal. infracţiuni la protecţia mediului. în limitele competenţelor sale. printr-o altă decizie (Jzerdraad). potrivit căreia actul unei persoane fizice poate fi atribuit persoane juridice în măsura în care comportamentul persoanei fizice corespunde unei funcţii sociale îndeplinite de persoana juridică respectivă.). indiferent de natura acestuia (politica. în vreme ce infracţiunea comisă în beneficiul entităţii colective este o infracţiune prin care persoana juridică dobândeşte un câştig de natură economică. instanţa supremă olandeză a statuat că răspunderea penală a proprietarului pentru actele comise de un angajat poate fi antrenată doar dacă proprietarul putea acţiona în privinţa acestor acte hotărând dacă vor avea loc sau nu şi dacă 202 Universitatea SPIRU HARET . Cu toate că în cadrul respectivei societăţi exista o instrucţiune a conducerii prin care se interzicea vânzarea cu depăşirea preţului legal. În această categorie intră cel mai adesea infracţiuni la regimul protecţiei muncii. în cadrul activităţii desfăşurate în întreprindere şi în profitul întreprinderii.S-a considerat că este necesară o legătură intrinsecă între comiterea infracţiunii şi realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice. arătând în motivare că infracţiunea a fost comisă de o persoană fizică acţionând în serviciul întreprinderii. În 1945. În 1954. În dreptul brazilian se prevede că persoana juridică răspunde în măsura în care infracţiunea este comisă în interesul ori în beneficiul său. Această teorie este corolarul unei îndelungate evoluţii a jurisprudenţei. infracţiuni economice etc. ce poate consta în obţinerea unui profit sau evitarea unei pierderi. În dreptul olandez imputarea elementului material al infracţiunii se realizează pe baza teoriei răspunderii funcţionale. Prin infracţiune comisă în interesul persoanei juridice doctrina înţelege o infracţiune prin care societatea obţine un avantaj. răspunderea acesteia neputând fi antrenată pentru fapte comise de persoane care doar au profitat de cadrul juridic sau material oferit de persoana juridică pentru a comite o infracţiune în interesul lor personal. 2) infracţiuni comise în contul persoanei juridice. morală etc. instanţa supremă a pronunţat o soluţie de condamnare a întreprinderii.

cit. 42 Streteanu Florin. op. În dreptul finlandez.42 Vincent Berger. pentru fapta proprie. Jurisprudenta Curţi Europene a Drepturilor Omului. strict formal. 41 Pe linia acestei jurisprudenţe se consideră în prezent că o persoană juridică devine subiect al infracţiunii atunci când: a)putea acţiona asupra comportamentului ilicit în sensul că putea să-l interzică sau să-l reglementeze conform legii. ci răspund pentru fapta comisă de altcineva. 203 Universitatea SPIRU HARET 41 .. dar trebuie ca actul să fie îndeplinit în cadrul activităţilor persoanei juridice. Radu Chiriţă. b) a acceptat acest comportament sau cel puţin a tolerat astfel de comportamente în trecut. persoanele juridice nu sunt considerate a fi comis o infracţiune. pentru fapta altuia. Ediţia a IV-a. În consecinţă. 164-167.circumstanţele demonstrează că ele au fost acceptate sau puteau fi acceptate de către acesta. ci o răspundere indirectă. Acceptare nu presupune în mod necesar un acord expres. răspunderea penală a corporaţiilor nu este o răspundere directă.

Despre vânzare. 1294-1404. constituie instrumentul juridic prin care se realizează circulaţia mărfurilor. titlul VI. *regulile generale ale vânzării-cumpărării comerciale sunt aceleaşi cu cele ale vânzării – cumpărării civile. una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui. art. * este utilizat pentru aprovizionarea cu materii prime. Civ.” 204 Universitatea SPIRU HARET . 1294 C. Definiţia vânzării. Sediul materiei: Codul Comercial. prin intermediari.CAPITOLUL V CONTRACTE COMERCIALE UTILIZATE ÎN RELAŢIILE DE AFACERI Secţiunea 1. conform art. 60-73: * reglementează aspecte specifice ale vânzării-cumpărării comerciale. fiind reglementate de Codul Civil în art. şi indirect. * prin mijlocirea acestui contract. transferul dreptului de proprietate şi al riscurilor.: „Vinderea este o convenţie prin care două părţi se obligă între sine. materiale necesare producţiei şi pentru desfăşurarea mărfurilor realizate. consecinţele nerespectării obligaţiilor. de comision şi de consignaţie. care privesc preţul vânzării. * activitatea comercială se realizează direct prin contractul de vânzare-cumpărare. prin contracte de intermediere: contract de mandat. Contractul comercial de vânzare-cumpărare – caracteristici: * contract legat de producţia de mărfuri. mărfurile ajung de la producător la consumator. Subsecţiunea 2. Subsecţiunea 1.

civ. numită vânzător. precum nici alte drepturi prevăzute de lege ori rezultate din acte unilaterale sau convenite prin contracte „intuitu personae”. Din definiţia dată contractului de vânzare-cumpărare rezultă caracterele juridice ale acestuia. numită cumpărător. prevede: „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. transferă şi garantează altei persoane. contract consensual – încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante. şi anume: este un contract consensual.” Contractul de vânzare-cumpărare este contractul în baza căruia o persoană. art. 1295 C. cunoscute din momentul încheierii contractului.Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de vânzarecumpărare: Art. sau dreptul asupra unei universalităţi juridice. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat. în privinţa vânzătorului. numită preţ. 4. contract cu titlu oneros – ambele părţi urmăresc obţinerea unor foloase patrimoniale 3. bilateral (sinalagmatic). comutativ şi translativ de proprietate. 1294 C. cu titlu oneros. defineşte vânzarea ca fiind „o convenţie prin care două părţi se obligă între sine. cumpărătorul obligându-se în schimb a plăti vânzătorului o sumă de bani. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. Astfel. Contractul de vânzare-cumpărare nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale şi nici drepturi patrimoniale care au caracter strict personal. Subsecţiunea 3. contract comutativ – existenţa obligaţiilor asumate de către părţile contractante.” 205 Universitatea SPIRU HARET . una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui. contract bilateral (sinalagmatic) – dă naştere unor obligaţii în sarcina ambelor părţi 2. Caractere juridice ale contractului de vânzarecumpărare: 1. Civ. dreptul sau de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori drept de creanţă.

iar cumpărătorul urmăreşte să primească bunul cumpărat în schimbul preţului convenit. aceasta prezintă un aspect particular al contractului de vânzare cumpărare. un contract cu titlu oneros. 1 C. 206 Universitatea SPIRU HARET . dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: 1. Astfel. Vânzătorul trebuie să fie proprietarul bunului vândut cu excepţia vânzării lucrului celuilalt – iar contractul valabil încheiat. de un eveniment viitor şi incert. 1. civ. Astfel. în contractele unilaterare. Deosebit de generarea de drepturi pentru vânzător şi cumpărător. Cât priveşte transmiterea dreptului de proprietate sau al altui drept (real sau de creanţă). adică primirea unui echivalent (contraprestaţie) în schimbul prestaţiei la care se obligă.. vânzătorul are obligaţia să predea lucrul vândut şi să-l garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi pentru viciile ascunse ale bunului vândut. vânzătorul urmăreşte să primească preţul contra echivalent al prestaţiei sale. astfel încât încheierea contractului are drept consecinţă transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor de la vânzător la cumpărător. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract comutativ. deoarece ambele părţi urmăresc anumite interese patrimoniale. 4. orice contract are ca efect naşterea de drepturi şi obligaţii în sarcina părţilor dacă este vorba de contracte sinalagmatice. În principiu. care ar face să existe şanse de câştig şi pierdere pentru oricare din părţile contractante. iar cumpărătorul are obligaţia să plătească preţul convenit şi să preia lucrul. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate. deoarece existenţa şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor reciproce sunt cunoscute de părţi la încheierea contractului şi nu depind. Contractul de vânzare-cumpărare este. contract translativ de proprietate. 2. ca în cazul contractelor aleatorii. 1295 alin. Acest lucru este prevăzut expres de art. sau doar a uneia dintre părţi. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic (bilateral) deoarece prin încheierea sa dă naştere la obligaţii reciproce între părţile contractante.5. 3. se produce şi un efect excepţional constând în transmiterea unui drept. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract consensual – deoarece se încheie valabil prin simplul consimţământ al părţilor (solo consensu). prin esenţa sa. conform căruia „vinderea este perfectă… îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului…” 5.

efectul translativ se produce. În ipoteza în care mai multe persoane şi-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil. întrucât regula stabilită în art. când provin din vânzare silită sunt dobândite prin efectul legii sau prin hotărâre judecătorească. operaţiunea care se face. Astfel. 2 C. până la îndeplinirea acestei condiţii suspensive vânzătorul rămânând proprietar asupra bunului care formează obiectul vânzării. iar înscrierea nu s-a făcut. până la predarea bunului sau la împlinirea unui termen sau a unei condiţii. ci supletivă putând fi înlăturată chiar dacă lucrul vândut este individual determinat. 7/1996. 4. nu este imperativă. Este necesar ca părţile să nu fi înmânat transferul proprietăţii a dreptului real ori de creanţă printr-o clauză specială.2. la o altă dată decât a cea încheierii contractului. În privinţa bunurilor mobile menţionăm că nu există un sistem de publicitate. cu condiţia de a face dovada prin înscrisuri originale a tuturor actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile. contractul de 207 Universitatea SPIRU HARET . potrivit legii va produce efecte. cel din urmă îndreptăţit va putea cere biroului de carte funciară a judecătoriei înscrierea dobândirilor succesive odată cu a cea a dreptului său. dacă vânzătorul a vândut bunul mobil la mai mulţi cumpărători. În situaţia bunurilor determinate generic efectul translativ se produce numai în momentul individualizării lor. În legătură cu publicitatea dobândirii drepturilor reale imobiliare. Asemenea clauze sunt permise şi pot fi inserate în contract. 1295 alin. în general. de regulă. civ. Astfel.. părţile contractante pot conveni prin „pactul reservati dominii” că proprietatea să se transfere de la vânzător la cumpărător doar la data achitării integrale a preţului. întrucât nu se cunosc bunurile care urmează a fi efectiv dobândite de cumpărător. posesia lor constituind cel mai bun sistem de publicitate a proprietăţii. Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi fără înscriere în cartea funciară. civ. prin predarea lucrului vândut cumpărătorului. trebuie arătat că aceasta îşi găseşte reglementarea în art. În cazul bunurilor viitoare. deoarece în cazul bunurilor determinate generic transferul proprietăţii nu poate avea loc în momentul încheierii contractului. Obiectul contractului trebuie să fie format numai din bunuri determinate individual. 1 C. în Legea notarilor publici şi activităţii notariale nr. fiind valabil. 36/1995 şi îndeosebi în Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 3. 1295 alin.

contract de vânzare. având sediile în state diferite. contract de exportimport etc. chiar dacă acesta a fost vândut ulterior altuia. iar cel deal doilea să achite preţul convenit. care fără a defini vânzarea internaţională. contract de import. Sunt considerate astfel criterii proprii: sediul părţilor. acestea nu pot fi decât cele care prezintă o semnificaţie sau sunt de o natură deosebită. moderne. locul încheierii contractului. mişcarea obiectelor vândute. Contractul se caracterizează. Pe lângă forma clasică el cunoaşte şi forme noi. deoarece schimburile comerciale internaţionale au cunoscut o dezvoltare fără precedent. De aceea. contract de cumpărare. în Convenţia de la Haga din 1964. În privinţa elementelor de extraneitate. în principal. prin două elemente: existenţa unui element de extraneitate şi caracterul comercial (faptul ca în joc sunt interese legate strict de comerţul internaţional). Subsecţiunea 4. prin intermediul vânzării asigurându-se circulaţia mărfurilor de la producător la consumator în cadrul relaţiilor comerciale şi de afaceri internaţionale. în articolul al doilea precizează că: 208 Universitatea SPIRU HARET . Formele vânzării internaţionale Vânzarea internaţională cuprinde: • Contractul de vânzare-cumpărare internaţională • Vânzarea prin burse internaţionale • Vânzarea prin licitaţii internaţionale • Contractul de vânzare-cumpărare internaţională Contractul de vânzare-cumpărare internaţională constituie principalul instrument juridic prin care se desfăşoară comerţul internaţional şi implicit relaţiile de afaceri internaţionale. Definiţia contractului de vânzare-cumpărare internaţională: Contractul de vânzare-cumpărare în comerţul internaţional este actul juridic prin care părţile vânzător şi cumpărător. se obligă ca primul să transfere proprietatea unui bun. locul predării lucrului vândut. contract de export.vânzare-cumpărare încheiat cu cumpărătorul care a intrat primul şi de bună-credinţă în posesia bunului mobil respectiv. Cu titlu de exemplu. acest tip de contract poate fi considerat „universal”. Denumire: – contract de vânzare-cumpărare.

Lex contractus va cârmui: interpretarea contractului. textele convenţiilor internaţionale multilaterale întăresc convingerea că definiţia dată este corectă şi cuprinde aspectele esenţiale. ridicându-se astfel problemele legii aplicabile.4 209 Universitatea SPIRU HARET .b). Deci. Convenţia de la Viena stabileşte în art. locul încheierii contractului. a mijloacelor şi modalităţilor de plată. ajungem la aceeaşi concluzie.30 şi 53 care sunt obligaţiile vânzătorului şi respectiv ale cumpărătorului. existenţa şi validitatea contractului şi elementele sale. iar în cazul statelor Uniunii Europene semnatare ale convenţiei comunitare. că vânzarea este un contract încheiat între două părţi prin care una din ele numită vânzător se obligă să predea celeilalte o marfă şi să-i transmită proprietatea. legalitatea plăţii. în fiecare din cazurile exhaustiv arătate de text. inclusiv formarea contractului (oferta şi acceptarea). va fi aplicat art. Opinia general acceptată în doctrină cu privire la conţinutul noţiunii de vânzare a fost aceea că prin vânzare se înţelege contractul prin care o parte numit vânzător se obligă să livreze un bun. să plătească preţul. iar „naţionalitatea părţilor” este luată în considerare pentru aplicarea convenţiei (art. sau în lipsă de sediu. drepturile şi obligaţiile părţilor. condiţiile de validitate. iar cealaltă parte numită cumpărător. locul executării). reşedinţa sa obişnuită îi ţine locul (art. în schimbul unui preţ plătit de cealaltă parte numită cumpărător. sediul. pe lângă elementul comercial ce caracterizează contractele comerciale. Lex contractus poate fi stabilită de părţi conform lex voluntatis sau va fi determinată pe baza regulilor dreptului internaţional. Dacă o parte nu are sediu. Pe baza acestor texte.l). Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri de la Viena din 1980 precizează că „se aplică contractelor de vânzare de mărfuri între părţi care îşi au sediul în state diferite”. îşi au reşedinţa obişnuită pe teritoriul unor state diferite”.” Se diferenţiază de contractul de vânzare intern prin aceea că. 10 lit.„Prezenţa este aplicabilă contractelor de vânzare încheiate între părţi. apare caracterul internaţional dat de elementul de extraneitate (cetăţenia părţilor. În privinţa legii aplicabile contractului de vânzare internaţională. Din această cauză contractul de vânzare-cumpărare internaţionala este susceptibil de a fi guvernat de două sau mai multe sisteme de drept. care îşi au sediul.

în termeni neechivoci. Determinarea obiectului contractului este importantă fiind legată strict de natura mărfurilor şi în funcţie de aceasta stabilirea parametrilor calitativi. Convenţia de la Viena din 1980 utilizează noţiunea de marfă începând chiar cu titlul ei. Este posibil să se aplice dreptul roman. FOB etc. Secretariatul ONU a arătat. evaluabil în bani. l se aplică vânzărilor de bunuri corporale. că art. dacă ambele părţi sunt parte la convenţie. referindu-se la clauzele Incoterms. 210 Universitatea SPIRU HARET . Acest fapt a fost criticat în literatura de specialitate pe motiv că noţiunea de marfă este nejuridică şi nu permite realizarea distincţiilor necesare între bunurile mobile corporale şi bunurile imobile. Mai sunt aplicabile normele legii romane de drept internaţional privat şi legile altor state sub aspectul dreptului aplicabil potrivit normelor de drept internaţional privat. Dar multe din contractele de vânzare se încheie pe baza de condiţii generale. Obiectul contractului Obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie marfa vândută.). susceptibil să formeze obiectul unor tranzacţii comerciale. cum ar fi cele din Convenţia de la Viena din 1980 care reprezintă un cadru legal al vânzărilor internaţionale. inclusiv pentru România care a ratificat această convenţie. Efectele contractului de vânzare internaţională de mărfuri În practica comercială pentru această noţiune se mai foloseşte şi denumirea de executare sau derulare a contractului. În comentariul asupra textului Convenţiei de la Viena. respectiv între bunurile mobile corporale şi bunurile mobile incorporale. Astfel la mărfurile fungibile obiectul se stabileşte prin parametri calitativi şi cantitativi. prin marfă se înţelege un bun mobil. iar în privinţa efectelor contractului se indică tipul de vânzare pe care-1 încheie.din Convenţia de la Roma din 1980 privitoare la legea aplicabilă obligaţiilor contractuale. sau dispoziţiile uniforme. dreptul comercial (intern). iar la bunurile nefungibile se determină prin elemente precise şi amănunţite. În dreptul afacerilor. şi de altfel este şi situaţia multora din statele lumii. (Vânzarea GIF.

Astfel.G. intenţia pe care o au privind considerarea a două momente distincte. după caz.) În practica comercială internaţională. în absenţa unei clauze exprese. În dreptul român regula este cea stabilită de Codul civil în art.5 pct. la data încheierii contractului. Tot din acest moment. deşi remiterea bunurilor nu a avut loc.3) şi Legea aplicabilă transmiterii proprietăţii în cazul vânzării cu caracter internaţional de bunuri mobile corporale. constituirea sau transmiterea unui drept real. de către părţi. riscurile pierderii fortuite a lucrului (obiect al contractului) trece la dobânditor. 1295. în contractele care au ca obiect transmiterea proprietăţii. este facultativă. nu este obligatoriu ca ele să fie tratate în bloc. În argumentarea acestui punct de vedere se poate invoca Legea aplicabilă vânzărilor cu caracter internaţional de bunuri mobile corporale (art. prin recurgerea la contractele tip şi la clauzele Incoterms. transferul riscurilor este supus lui lex contractus. spaniol.) • Proprietatea se transmite în momentul predării mărfii vândute (Codul civil german B. semnată la Haga în 1958 (15 aprilie). în mod clar. în sensul că momentul transmiterii riscului şi al proprietăţii va fi stabilit prin acord.B. polonez etc. deci părţile pot deroga de la dispoziţiile ei. Transmiterea proprietăţii şi transmiterea riscurilor pot reprezenta momente diferite. Momentul încheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor efectelor pe care acesta urmează să le producă. proprietatea sau dreptul real respectiv se transmite şi se dobândeşte ca efect al consimţământului părţilor. 89 din aceeaşi lege prevede că vânzarea va fi supusă legii statului în care vânzătorul are.Transmiterea proprietăţii si a riscului Cu privire la acest aspect există mai multe sisteme (reglementări diferite de la stat la stat).. De aceea. independente. Art. în contractul lor. grec. fiindu-i aplicabilă regula res peril domino. se simplifică foarte mult situaţia. 211 Universitatea SPIRU HARET . în unele sisteme de drept efectele reale ale contractului se realizează în momentul acordului dintre părţi. dar pentru aceasta părţile trebuie să stipuleze. italian. austriac. Deşi reglementări diferite le putem grupa (după momentul în care se transmite proprietatea şi implicit riscurile) în două situaţii: • Proprietatea se transmite în momentul realizării acordului de voinţă (în acest sens codul civil francez. olandez etc.

sau • Contractul prevede. marfa trebuie livrată în cantitatea stabilită în contract. că vânzătorul trebuie să execute obligaţia de livrare a mărfii în acel stat În cazul licitaţiilor şi vânzărilor la bursă sau târguri contractul este supus legii statului unde are loc încheierea contractului. important este termenul livrării care trebuie să fie determinat sau cert ori determinabil sau indicativ. dacă: • Negocierile au fost purtate şi contractul a fost încheiat de către părţi prezente în acel stat.domiciliul. în raport de condiţia de livrare. în mod expres. Desigur. Prin excepţie vânzarea comercială va fi supusă legii statului în care cumpărătorul are fondul de comerţ sau sediul social. fără defecte sau vicii. şi desigur răspunderea pentru neexecutarea obligaţiei de predare. locul predării care de obicei este locul convenit prin contract. situaţie în care cumpărătorul are două posibilităţi legale: 1. Obligaţiile vânzătorului În temeiul contractului de vânzare internaţională. 212 Universitatea SPIRU HARET . Dacă legea statului pe teritoriul căruia se organizează licitaţia. A. ori fondul de comerţ. marfa livrată trebuie să posede calităţile şi particularităţile prevăzute expres sau tacit în contract (conformitatea mărfii). În situaţia când neexecutarea obligaţiei de predare se datorează unui caz de forţă majoră. să ceară executarea în continuare a contractului 2. predarea mărfii vândute. bursa sau târgul permite părţilor să-şi desemneze o lege aplicabilă. sau sediul social. sau în lipsă reşedinţa. atunci aceştia vor desemna legea pe care o doresc să le guverneze contactul. Referitor la obligaţia vânzătorului privind conformitatea mărfurilor cu stipulaţiile clauzelor contractului. să declare rezoluţia contractului Exonerarea de răspundere. vânzătorul are următoarele obligaţii principale: • Predarea mărfii • Transmiterea proprietăţii asupra acesteia • Remiterea documentelor referitoare la marfă (documentaţia tehnică) • Conformitatea mărfurilor cu stipulaţiile clauzelor contractului Referitor la prima şi cea mai importantă obligaţie.

la care şi România este parte şi care constituie dreptul comun în materie. fără însă ca preţul mărfurilor să fi fost fixat în contract. Art. Preţul este cel contractual. • Vânzarea prin burse internaţionale Vânzarea prin burse – bursa este o piaţă unde se întâlnesc comercianţii pentru a încheia afaceri pe bază de cerere şi ofertă . 54 „Obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul include îndeplinirea tuturor formalităţilor care sunt cerute de contract sau de lege şi alte reglementări privind plata ce urmează a fi făcută. precizează în art. produsele fungibile.B. de regulă. 213 Universitatea SPIRU HARET . se consideră că părţile s-au referit (fără a exista o altă stipulaţie contrară) la preţul din momentul încheierii contractului. Plata preţului 2. determinat direct sau implicit prin referire sau prin dispoziţie care să permită determinarea lui. bursele se împart în: burse de mărfuri (comerţ) şi burse de valori (de efecte şi de devize). În situaţia în care contractul de vânzare a fost valabil încheiat. La bursă se vând. dacă preţul a fost stabilit în funcţie de greutatea mărfurilor. Obligaţiile cumpărătorului Cumpărătorul are două obligaţii principale: 1. Operaţiunile la bursă se încheie fie pentru mărfurile care nu sunt prezente.” De asemenea vânzătorul va fi obligat să suporte orice cheltuială suplimentară determinată de schimbarea sediului ce a avut loc după încheierea contractului. Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri de la Viena din 1980.53 Obligaţiile cumpărătorului „cumpărătorul trebuie să plătească preţul pentru mărfuri şi să le preia aşa după cum a fost stabilit în contract sau prezenta convenţie”. Plata preţului Obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul cuprinde pe aceea de a lua toate măsurile şi a îndeplini formalităţile necesare prevăzute în contract şi lege spre a permite plata preţului. atunci preţul va fi determinat după greutatea netă. Astfel. Luarea în primire a bunurilor 1. hârtiile de valoare şi valutele. fie pentru mărfurile viitoare. în mod expres ori implicit printr-o dispoziţie care să permită determinarea lui.

214 Universitatea SPIRU HARET . 2. ♦îndeplineşte sarcinile curente. înlesneşte realizarea operaţiunilor speculative. În funcţie de admiterea participanţilor sunt: burse la care participarea nu este limitată şi se face prin bilete şi burse la care participarea este permisă numai membrilor. Clasificare burselor: 1. – Din punct de vedere al formei de organizare sunt: burse private şi burse organizate de stat. Tranzacţiile se încheie prin strigările publice de ofertă şi cerere ale agenţilor oficiali şi sunt perfectate ulterior în formă scrisă. ♦supravegherea respectării uzanţelor şi regulamentului bursei.Funcţiile bursei – Bursa constituie o piaţă principală pentru unele mărfuri sau valori. Mărfurile sau efectele de comerţ trebuie înscrise oficial la bursă de un comitet special care stabileşte şi cotaţia minimă a operaţiunii. La bursă preţurile se numesc cotaţii sau cursuri. Bursele sunt conduse de către un comitet care exercită următoarele prerogative: ♦menţinerea ordinei la bursă. influenţează nivelul preţurilor care se formează în afara burselor. permite transmiterea sau divizarea riscurilor. asigură acoperirea din timp a nevoilor de materii prime. facilitează încheierea rapidă a tranzacţiilor. În bursă exista două tipuri de operaţiuni: de bani lichizi (cash) şi operaţiuni la termen. reprezintă un izvor de informaţii cu caracter economic şi juridic. – Din punct de vedere al obiectului: burse de mărfuri sau comerţ şi burse de valori. În funcţie de varietatea tranzacţiilor sunt burse generale şi de specializare. ♦reprezintă bursa faţă de terţi.

Licitaţia pentru vânzarea de mărfuri sau produse pentru export – se instituie de către producători. instalaţii şi atribuirea de lucrări de construcţii – conferă o serie de avantaje: asigură obţinerea unui număr mare de oferte. – poziţia sau calitatea organizatorilor licitaţiile pot avea: forma licitaţiilor de mărfuri pentru vânzare sau cumpărarea de produse. În unele state funcţionarea licitaţiilor este supravegheată de către stat. care în mod treptat este redus. participând la desfăşurarea licitaţiei şi autorităţi.• Vânzarea prin licitaţii naţionale sau/şi internaţionale Vânzarea prin licitaţii – caracteristici: În raport cu bursele. contribuie la cunoaşterea pieţelor externe. Licitaţiile de import se pot desfăşura în două feluri: 215 Universitatea SPIRU HARET . iar marfa se atribuie celui care oferă preţul mai mare. vânzători sau persoane specializate. – Tehnica preţului descrescător care se realizează prin comunicarea preţului maxim. Clasificarea licitaţiilor – se face pe mai multe criterii în funcţie de: – posibilitatea de participare licitaţiile pot fi: deschise sau închise. Pregătirea licitaţiei presupune efectuarea unei publicităţi prin publicarea de anunţuri în presă. Există două tehnici de licitare: – Tehnica preţului crescător unde vânzarea are loc pe bază de strigări. facilitează luarea unor decizii obiective şi rentabile. prospecte sau invitaţii persoanelor interesate. instalaţii. Licitaţia pentru cumpărarea de produse. Înaintea începerii licitaţiei. licitaţiile prezintă unele caracteristici în sensul că: mărfurile sau mostrele se găsesc la locul unde se desfăşoară licitaţia şi programul de funcţionare a licitaţiei nu este continuu. până se anunţă o ofertă. participanţii trebuie să depună o garanţie bancară numită cauţiune. marfa atribuindu-se celui care licitează primul. Cumpărătorii pot participa la licitaţii personal sau prin agenţi. prin trimiterea de cataloage. forma atribuirii de lucrări de construcţii.

Secţiunea 2. Subsecţiunea 3. fiind preluat din dreptul civil al statelor moderne. – supralicitaţiile. Prezentare generală: Contractul de mandat comercial – este contractul în temeiul căruia o persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele şi pe seama altei persoane care a dat împuternicirea (mandantul) anumite acte juridice care pentru mandant sunt acte de comerţ. ci în numele şi în contul mandantului. Definiţie: Mandatul comercial poate fi definit ca fiind contractul prin care o persoană fizică sau juridică numita mandatar se obligă către o altă persoană numită mandant să îndeplinească însărcinarea primită în numele şi în contul acestuia. ci prin funcţia sa. deşi în cele mai frecvente cazuri. în cadrul căreia se comunică numele participanţilor şi valoarea ofertelor. Analiză comparativă între mandatul civil şi mandatul comercial Contractul de mandat comercial a cunoscut o judicioasă reglementare în dreptul român. este un comerciant. Contractul de mandat comercial Subsecţiunea 1.– licitaţii obişnuite. printr-o procedură publică.) Spre deosebire de mandatul civil. pe măsură ce relaţiile comerciale şi de afaceri s-au intensificat. Subsecţiunea 2. care se deosebeşte de prima nu prin structura. Iată deci că trăsătura esenţiala este faptul ca mandatarul nu îndeplineşte operaţiunile de comerţ în numele său. Adjudecarea licitaţiei se constată printr-un proces verbal în baza căruia comisia de adjudecare anunţă participanţilor hotărârea luată şi se comunică în scris firmei care a obţinut comanda data până la care se va încheia contractul. cel comercial se caracterizează printr-o serie de elemente proprii: 216 Universitatea SPIRU HARET . Ofertele depuse se deschid la data fixată. iar reprezentarea în afaceri a devenit o necesitate vitală (instituţia mandatului din dreptul civil a fost împrumutată de dreptul comercial şi de dreptul afacerilor.

217 Universitatea SPIRU HARET . prin renunţarea mandatarului la mandat. serviciile mandatarului. să-şi îndeplinească obligaţia cu bună credinţă şi diligenţa unui bun proprietar. un reprezentant sau un curier. să fie revocat unilateral. sub forma procentuală asupra volumului afacerilor încheiate. Subsecţiunea 4. mandatul comercial. revocarea fiind socotită ca un abuz de drept. în caz contrar. potrivit practicii şi doctrinei. în cadrul activităţii sale. Drepturi şi obligaţii mandatar/mandant: – Mandatarul trebuie: să exercite mandatul. – mandatul comercial este întotdeauna un contract cu titlu oneros. să ţină mandantul la curent cu executarea mandatului. prin interdicţia sau lichidarea judiciară a uneia dintre părţi. – dacă potrivit dreptului civil revocarea mandatului se poate face de către mandant ad nutum. prin care se stabilesc limitele lui. mandantul având obligaţia să retribuie. să-i restituie cheltuielile efectuate de mandatar pentru executarea mandatului. să-i plătească remuneraţia datorată. mandatarul se bucură de independenţă angajând pe mandant peste prevederile mandatului expres primit. Încetarea mandatului: Mandatul comercial încetează: prin revocarea mandatului de către mandant. Mandatarul poate fi un agent. să aducă la cunoştinţa terţului împuternicirea sub care lucrează. se naşte numai în urma unei convenţii (contract). de regulă. mandatul comerciali fiind fundamental pe un interes comun. cel vinovat poate răspunde pentru daunele provocate părţii lezate.– dacă în dreptul civil mandatul poate fi legal. juridic sau convenţional. cu alte cuvinte. în toate cazurile. decât dacă se dovedesc motive întemeiate. – mandatul comercial dat pentru o anumită operaţie comercială implică împuternicirea mandatarului de a face toate actele necesare executării ei (indiferent dacă părţile au prevăzut sau nu expres această împuternicire în contractul încheiat). – Mandantul trebuie: să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului. nu poate. prin moartea uneia dintre părţi. dacă asemenea acte sunt necesare îndeplinirii în bune condiţii a afacerii care i s-a încredinţat.

aşa cum se întâmplă în cazul în care comandantul unei nave vinde unele mărfuri perisabile pentru a salva valoarea lor. din împuternicirea unei alte persoane numită the principal. numite authority. stabilite în favoarea terţilor. Agentul îndeplineşte acte juridice şi prestaţii materiale sub controlul principalului. fie numai în contul ei. respectiv al controlului pe care îl exercită acesta din urmă. Contractul de agency – varianta anglo-saxonă a mandatului comercial În dreptul anglo-american. practica judiciară engleză admite însă întotdeauna dovada – chiar în lipsa oricărei menţiuni în acest sens – că un contract a fost încheiat de către una din părţi în calitate de agent al unei terţe persoane. primul poate fi agent-servant sau independent contractor agent. Aceasta împuternicire poate fi reală sau aparentă. în care purtarea agentului lasă să se vadă că a lucrat pe contul lui. numită principal sau patron. în baza unei împuterniciri. Precizăm că reprezentarea nu este de esenţa contractului de agenţie. instituţia intermedierii se realizează pe baza contractului de agency. agentul poate fi agent-servant sau independent contractor-agent. se obligă să acţioneze în contul unei alte persoane. atunci când are loc o înţelegere numită agreement. prin agency se înţelege raportul juridic care ia nastere şi în virtutea căruia o persoana numită the agent acţionează. El acţionează pe seama sau în interesul principalului. fie în numele şi pentru aceasta. ci de natura lui.Subsecţiunea 5. În funcţie de controlul pe care-l are principalul. în contul proprietarului. În afară de câteva cazuri de speţă. Prin acest contract o persoană numită agent. 218 Universitatea SPIRU HARET . Contractul de agency (agenţie) se încheie prin acordul părţilor sau poate fi rezultatul unei prezumţii legale. încheind anumite acte juridice sau îndeplinind prestaţii materiale. nu există o reglementare a contractului de mandat comercial sau a contractului de comision. În mod curent. Instituţia agency se caracterizează prin următoarele trăsături proprii: • poate lua naştere prin convenţia părţilor sau ca rezultat al unei prezumţii legale. • în funcţie de starea de dependenţă a agentului faţă de principal.

219 Universitatea SPIRU HARET . − pentru serviciile efectuate de agent. • ca şi în cazul mandatului sau comisionului. cât şi una delictuală. noţiune în care se include atât efectuarea de acte juridice. fără „consideration” (contraprestatie). el are obligaţia de a depune o anumită competenţă şi diligenţă. în care se regăsesc elemente ale mai multor instituţii de drept printre care: reprezentarea. mandatul. contractul de antrepriză. din contracte de agenţie. de regulă. − în cazul în care este plătit. iar actul prin care se acordă această împuternicire se numeşte authorization. − el trebuie să livreze numai în interesul principalului şi să respecte instrucţiunile primite. principalul răspunde numai pentru actele comise de un agent-servant. cât şi una juridică. cât şi prestarea unor servicii manuale (manual service).• agentul se obligă să acţioneze pentru principal. în limitele împuternicirii sale. având facultatea ca prin acţiunile sale să creeze în sarcina principalului răspunderi contractuale. fapt care înseamnă că acţiunea întreprinsă de agent este gratuită. principalele obligaţii ale părţilor fiind următoarele: − agentul are obligaţia să acţioneze potrivit promisiunii făcute. cât şi ale comisionului. act care corespunde în dreptul nostru cu procură. În afara contractului. contractul de muncă. − principalul este ţinut să furnizeze agentului informaţii necesare şi să plătească suma stabilită pentru serviciile prestate. agent poate fi atât o persoană fizică. gestiunea de afaceri etc. de regulă. În cadrul unui raport de agency împuternicirea pe care principalul o dă agentului de a-1 reprezenta poarta numele de authority. fără continuitate). În ceea ce privesc delictele civile. agenţii pot fi: generalagent şi special-agent (care este împuternicit să efectueze numai anumite acte şi. Raporturile juridice de agency au o mare răspândire în domeniul comerţului internaţional şi iau naştere. raportul de agency mai poate lua naştere şi dintr-o singură înţelegere (agreement). principalul are o răspundere atât contractuală. Contractul de agency (de agenţie) îndeplineşte funcţiile atât ale mandantului. Ca şi în cazul contractului de reprezentare.

de obicei zilnic. Firmele de brokeri asigură desfacerea mărfurilor. Brokerul este un agent comercial care-şi desfăşoară activitatea în numele principalului. cauciucul etc. precum şi alte persoane participate la afaceri – agenţii de bursă – care potrivit dreptului anglo-american sunt numiţi brokeri (cei care lucrează în contul unei firme. jobberi. să efectueze operaţiuni comerciale încheind acte juridice. 1 A se vedea capitolul consacrat burselor de mărfuri şi valori 220 Universitatea SPIRU HARET . reprezentanţii comerţului şi ai băncilor. potrivit dreptului francez asemenea agenţi se numesc courtieri. la fel ca şi comisionarul. Contractul de comision Subsecţiunea 1. calitatea corespunzătoare a mărfurilor şi finanţarea tranzacţiilor efectuate şi în schimbul unei taxe suplimentare garantează şi realizarea tranzacţiei. el încheie tranzacţii comerciale fără a avea posesia şi controlul bunurilor negociate. numiţi astfel cei ce lucrează pe cont propriu. din însărcinarea altei persoane numită comitent. se obligă.Agenţii comerciali care lucrează pe baza contractului de agency sunt brokerii şi factorii. numită comisionar. la intervale de timp scurte. Comisionul este un contract prin care o persoană. Activitatea sa constă în vânzarea bunurilor încredinţate de principal. cu regularitate. (Bursa1 are un local propriu în care se reunesc. iar vânzarea produce efecte asupra terţilor de bună-credinţă. fiind reglementată de codurile comerciale ale statelor care au adoptat sistemul francez şi cel de common-law. În Anglia şi Statele Unite brokerii formează asociaţii comerciale după mărfurile pe care le intermediază. autorizarea proprietarului fiind prezumată.) Factorul este un intermediar care lucrează în nume propriu. aceste firme asigură desfacerea de mărfuri (societăţi comerciale pentru materii prime cum ar fi lemnul. iar la bursele germane borsenmakler). oferă garanţia executării ordinelor primite. Ca reprezentant al acestuia. Secţiunea 3. asupra acestor bunuri factorul are un drept de posesie şi control. Prezentare generală: Contractul de comision este o formă de intermediere mult utilizată într-o serie de domenii comerciale.

contractul de comision este folosit în vânzarea-cumpărarea de mărfuri. în domeniul transporturilor şi în operaţiunile asupra valorilor imobiliare. fixează o limită de preţ. El poate avea sediul în ţara exportatoare sau importatoare. Trăsătura esenţială a contractului de comision. Comisionarul este acea persoană care are sarcina de a vinde sau de a cumpăra anumite mărfuri. Ca şi la contractul de mandat. Dacă valorificarea mărfurilor se poate face şi pe credit. – comisionarul care a lucrat în numele comitentului apare ca un adevărat mandatar fără a stabili raporturi juridice între el şi terţ. Operaţiunile de comision fac obiectul activităţii comerciale a unor firme proprii comerciale. dar în contul comitentului. contractul de comision prezumă existenţa a două persoane: comitentul – persoana reprezentată. – privilegiul comisionarului asupra bunurilor încredinţate ca o garanţie a creanţelor împotriva comitentului. comitentul poate înscrie în contract clauze privind garantarea stocului de mărfuri din depozitul din străinătate şi decontarea sumelor încasate din valorificarea mărfurilor. garantând executarea contractului. prin acordul lor. constă în faptul că acel comisionar efectuează operaţiunile comerciale încheind actele juridice în numele său. comisionarul – persoana care reprezintă pe comitent şi are calitatea de comerciant independent. Părţile. dar în contul comitentului.Contractul de comision reprezintă o formă comercială a reprezentării şi se poate încheia în două forme: a) comisionarul să lucreze în nume propriu. b) comisionarul să acţioneze în numele comitentului. Comisionul comercial are următoarele trăsături: – existenţa relaţiilor de mandat în raporturile dintre comisionar şi comitent. comisionarul va răspunde şi de achitarea ratelor de către cumpărător. În atare caz el are dreptul la o sumă suplimentară numită delcredere. – comisionarul care a acţionat în nume propriu. Mărfurile nu pot fi valorificate de comisionar decât în condiţiile stabilite prin contract. Ca măsură de siguranţă împotriva eventualelor riscuri. În practica comerţului internaţional. Comisionarul poate avea sediul său fie în ţara 221 Universitatea SPIRU HARET . care îl deosebeşte de contractul de mandat. conform intereselor lor. are calitatea de parte în raportul perfectat cu terţul.

cu expeditorii mărfurilor. • Prin menţinerea comisionarului în contractul încheiat cu participarea lui ca intermediar. comisionarul din ţara importatoare să dispună de un stoc din mărfurile cu vânzarea cărora 222 Universitatea SPIRU HARET . această formă de intermediere cunoaşte o răspândire deosebită şi în domeniul expediţiilor şi transportului internaţional. astfel încheiată. ambele funcţii contribuie deci la întărirea creditului – element central al operaţiunilor comerciale contemporane. în cazul în care comisionarul se constituie printr-o clauză specială garant al terţei persoane cu privire la executarea contractului perfectat. el poate primi însărcinări din partea comitentului. se realizează o garanţie a creanţelor pe care le-ar putea avea asupra acestuia din urmă. fie ca să cumpere anumite mărfuri. faţă de cea a mandatarului. se garantează executarea acestuia. operaţiunea poate fi perfect încheiată fără ca vânzătorul iniţial şi cumpărătorul final să se cunoască. Operaţiunile de vânzare-cumpărare nu constituie unicul obiect de activitate al comisionarului. fie în ţara importatoare. Aşa cum se remarcă în literatura de specialitate. îndeosebi. fie ca să vândă. funcţionând redutabile firme de expediţii şi transport care activează în baza contractului de comision încheiat. răspunderea din convenţia de încredere. prin funcţiile sale contractul de comision corespunde unor exigenţe ale comerţului internaţional: • Prin privilegiul pe care îl are comisionarul asupra mărfurilor aparţinând comitentului. condiţiile pieţei necesită ca. comitentul fiind apărat de riscurile care pot decurge din executarea necorespunzătoare a tranzacţiei respective. Complexitatea unor asemenea operaţiuni a impus specializarea acestei activităţi pe plan internaţional. Această trăsătură proprie contractului de comision implică o răspundere mai mare a comisionarului. având o garanţie constituită din privilegiul pe care îl are asupra mărfurilor deţinute în contul comitentului. Din faptul că orice comisionar lucrează în nume propriu mai rezultă o caracteristică specifică acestui contract: comisionarul este parte în contractul încheiat cu terţa persoană. • Contractul de consignaţie – formă particulară a contractului de comision Adeseori. operează ca orice răspundere contractuală. Lucrând în nume propriu operaţiunile de intermediere datorită reprezentării indirecte a comitentului pot rămâne secrete.exportatoare. de regulă.

În acest caz. Prin crearea de depozite de consignaţie se tinde la accelerarea desfacerii. ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie.. com. În contractul de consignaţie se stabileşte valoarea şi sortimentul mărfurilor.este însărcinat. „Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat.. până în momentul vânzării lor şi chiar până la încasarea şi depunerea sumelor în contul său. comisionarul devine consignatar. 405 C. * Consignatarul îşi rezervă întotdeauna dreptul de proprietate asupra mărfurilor trimise. Pentru a se apăra de pierderi. până în momentul vânzării lor. consignantul îşi rezervă dreptul de proprietate asupra mărfurilor. deoarece comisionarii-consignatari din ţara importatoare au o reţea proprie de desfacere. comisionul. în funcţie de vânzările efectuate. cu deosebirile stabilite în cod. *Prin contractul de consignaţie se urmăreşte accelerarea desfacerii şi apărarea intereselor consignatarului. de a-i asigura dreptul de proprietate asupra mărfurilor pe care le-a expediat.” 223 Universitatea SPIRU HARET . până în momentul vânzării sau depunerii în cont a contravalorii mărfii. Contractul de consignaţie.]”. „Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului. *Contractul de consignaţie este reglementat ca o formă particulară a contractului de comision. Concluzii privind consignaţia ca formă specifică a comisionului *Uneori cerinţele pieţii impun ca. ca formă particulară a contractului de comision. Subsecţiunea 2. Definiţie – reglementarea comisionului: art. în ţara importatoare. iar comitentul care-i trimite mărfurile se numeşte consignant. iar după aceea asupra contravalorii lor. iar comitentul devenind consignant. comisionarul să primească în depozit mărfuri în consignaţie. Între comitent şi comisionar există aceleaşi drepturi şi obligaţiuni ca între mandant şi mandatar [. este reglementat de legislaţia comercială cu scopul de a apăra interesele consignantului. devenind astfel consignatar. modul de comercializare şi.

să încheie anumite acte de comerţ. precum şi limitele împuternicirii date de acesta mandatarului. ca un procedeu tehnic prea riguros. contract consensual – ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor semnatare. dar pe seama comitentului sau în numele comitentului.* Definiţie sintetică: Comisionarul. în loc să achite separat şi imediat creanţele lor reciproce. de multe ori. • prin moartea uneia dintre părţi • interdicţia sau lichidarea judiciară a uneia dintre părţi. în schimbul unei remuneraţii. * presupune cunoaşterea de către terţi a persoanei mandatului. * Încetarea contractului de comision: Contractul de comision încetează: • prin revocarea împuternicirii. contract bilateral (sinalagmatic) – dă naştere la obligaţii în sarcina comisionarului şi comitentului. ambele părţi urmăresc realizarea unui folos patrimonial. în nume propriu. în schimbul unei remuneraţii (comision). 2. Secţiunea 4. izvorâte din prestaţiile făcute de 224 Universitatea SPIRU HARET . 3. Comitentul pe lângă comisionul stabilit trebuie să-i restituie comisionarului şi cheltuielile făcute în îndeplinirea însărcinării primite. comitent. Caractere juridice ale contractului de comision: 1. * este un contract de mandat fără reprezentare sau cu o reprezentare indirectă. Contractul de cont curent Conform acestui tip de contract. contract cu titlu oneros – prin încheierea contractului. * contractul de comision – este contractul prin care o parte (comisionarul) se obligă în baza împuternicirii celeilalte părţi (comitentul) să încheie acte de comerţ în nume propriu. • prin renunţarea la împuternicirea primită. Sinteza contractului de comision: * în relaţiile comerciale mandatul apare. numită comision” Subsecţiunea 3. se obligă pe baza împuternicirii celelalte părţi. dar pe seama comitentului. părţile se înţeleg ca.

prin aceea ca el le trece în debitul său.către una către cealaltă. cu rezerva platei diferenţei. accesoriu.) şi • orice credit concedat (ex: preţul datorat ca urmare a unei vânzări de mărfuri) Rimesele sunt facultative: un corentist nu poate obliga pe celălalt să-i facă rimese. 370-373. Părţile contractante se numesc corentişti. iar prestaţiile pe care le fac se numesc remize sau rimese şi constau în operaţiuni prin care o parte pune la dispoziţia celeilalte părţi o valoare patrimonială de orice fel. Sediul materiei: art. Rimesa poate consta în: • sumă de bani efectiv plătită. – între un comerciant şi reprezentantul său etc. bilet de ordin. ordin de plată etc. • orice titlu de credit remis (cambie. prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare. 2) Compensaţiunea reciprocă între părţi. după cum urmează: ART. 370: „Contractul de cont curent produce: 1) Strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor. – între un comerciant şi un comisionar. conex cu unul sau mai multe acte obiective de comerţ. CEC. lichidarea să se facă la un anumit termen. de la data înscrierii. Subsecţiunea 1. Contractul de cont curent poate fi încheiat: – între un comerciant angrosist şi unul detailist pentru toată seria continuă de vânzări comerciale intervenite între ei. şi novaţiunea obligaţiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. respectiv la încheierea socotelei. până în concurenta debitului şi a creditului. 225 Universitatea SPIRU HARET . 3) Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului. reglementarea fiind consacrată în art. ci un contract de rezultat. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerţ sau a unui alt titlu de credit e presupusă făcută sub „rezerva încasării”. 3 Cod comercial nu enumeră contractul de cont curent printre actele de comerţ obiective. urmând ca suma cuvenită transmiţătorului să fie depusă în cont curent. dar este firesc ca rimesele reciproce să existe deoarece contractul de cont curent nu este un contract de împrumut (propriu-zis).

prin retragerea uneia din părţi. ART. 373 Contractul de cont curent e de drept desfiinţat: 1) Prin scadenţa termenului convenit. pentru sumele înscrise în 226 Universitatea SPIRU HARET . contul curent este faptă de comerţ dacă are o cauză comercială: „Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ. şi în lipsă la 31 Decembrie a fiecărui an. 2) În lipsa de convenţiune. contract bilateral (sinalagmatic) – părţile se obligă să se crediteze reciproc pentru prestaţiile făcute.” Totodată. lichidată la încheierea contului curent. Dacă s-a consimţit o ipotecă prin credit deschis. com. sau asigurată prin ipotecă. contract consensual – ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor semnatare. 372 Încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenţa termenelor stabilite prin convenţiuni. poate fi supusă execuţiunii sau opririi în mâna unui al treilea. ART. contract cu titlu oneros – prin încheierea contractului.Dobânzile sunt cele comerciale şi se socotesc pe zi.” Caracterele juridice ale contractului de cont curent: 1. de interdicţiune sau incapacitate legală a uneia din părţi. 3) Prin falimentul uneia din părţi. 371 Existenţa contului curent nu exclude drepturile de comision şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent. conform art. posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dânsul. ART. 6 alin (2) din C. Dobânda diferenţei curge de la data lichidării. 4. dacă părţile nu s-au învoit altfel. 2. în ce priveşte pe necomercianţi. 3. decât până la concurenţa soldului final al contului.. Desfiinţarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte. ambele părţi urmăresc realizarea unui folos patrimonial. afara numai dacă ele n-au o cauză comercială. Numai diferenţa (saldo). contract „intuitu personae” – identitatea persoanei cu care se încheie contractul de cont curent este determinată prin consimţământul exprimat la naşterea convenţiei.

Factoring-ul este tot mai mult utilizat în diferite state europene. astfel: „art.1. 39 din Legea nr. 370 pct.contul curent curg dobânzi „în debitul primitorului. 6. din 1889 şi mai apoi printr-o lege specială din anul 1923. Băncile pot deschide la Banca Naţională a României şi alte conturi.” 227 Universitatea SPIRU HARET 2 . în mod efectiv. În sfârşit. Contractele de finanţare: 5. prin remiteri reciproce şi alternante. com) 5. Contractul de leasing Subsecţiunea 1. 121/din 23 martie 1998. Origine. M. în „The Uniform Comercial Code” au fost incluse dispoziţii speciale menite să faciliteze operaţiunile efectuate prin intermediul factoring-ului. contract accesoriu – se încheie în vederea executării altui contract sau a altor contracte între aceleaşi părţi. fiecare bancă este obligată să deschidă cont curent la Banca Naţională a României. 39 – În vederea funcţionării.A. 3 C. de la data înscrierii” (art.. 1 . prin The Factoring Act. Contractul de factoring. contract cu executare succesivă în timp. În majoritatea legislaţiilor.. în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei. Ulterior. definiţie. 2. în condiţiile expansiunii comerţului cu coloniile. precizări preliminare: Origine: Originea contractului de factoring o întâlnim în practica participanţilor la activitatea de comerţ din Anglia secolului al XVIII-lea. conform reglementărilor emise de aceasta. reglementat în dreptul nord-american. în condiţiile stabilite de aceasta.2 Secţiunea 5. Of. operaţiunile de Obligativitatea ca fiecare bancă să deschidă cont curent la BNR este reglementată de art. dezvoltarea. 58/1998 – legea bancară. chiar împotriva legislaţiilor care nu sunt de natură să îi înlesnească. această operaţiune juridica a dobândit o amploare deosebită în S. Transferurile băneşti operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidenţele Băncii Naţionale a României sunt irevocabile şi necondiţionate.U. 5. Contractul de factoring: § 1. Contractul de factoring a fost. Poate fi conceput ca un contract autonom numai dacă este încheiat între două bănci. pentru prima dată.

Sediul materiei în dreptul intern: În dreptul intern nu avem o reglementare explicită a contractului de factoring. care la art. § 1. cu modificările ulterioare. furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii. 6 prevede: „(1) Părţile contractante pot realiza plăţile prin utilizarea următoarelor instrumente de plată garantate şi/sau mecanisme de mobilizare a creanţelor: a) ordin de plată. iar aderentul cedează factorului. c) cambie şi bilet la ordin. certificat conform prevederilor Legii asupra cecului nr. De asemenea. numite factor. şi o societate bancară sau o instituţie financiară specializată. Totuşi. numită aderent. 529/2002. (2) În înţelesul prezentei legi. în unele legislaţii se permite ca însăşi facturile să poată fi transmisibile. mecanismele de mobilizare a creanţelor. prevăzute la alin.factoring sunt supuse dispoziţiilor prevăzute de legile civile referitoare la cesiunea de creanţă sau la subrogarea convenţională. M. Astfel. în unele legislaţii s-au simplificat procedurile de opozabilitate a cesiunii şi de transmitere a creanţelor. b) factoring-ul este contractul încheiat între o parte. încunoştinţarea debitorului se poate face chiar şi printr-o simplă scrisoare. se definesc astfel: a) forfetarea este contractul prin care un vânzător sau prestator de servicii îşi vinde creanţele pe care le are asupra unui cumpărător sau beneficiar unei societăţi bancare sau unei instituţii financiare specializate. contra unei taxe de forfetare. 59/1934. denumită factor. 228 Universitatea SPIRU HARET . prin care aceasta din urmă asigură finanţarea. d). Pentru a facilita dezvoltarea operaţiunilor de factoring. (1) lit. cu modificările ulterioare. d) forfetare sau factoring. urmărirea creanţelor şi prezervarea contra riscurilor de credit. legiuitorul aminteşte de existenţa acestei operaţiuni juridice în cuprinsul Legii nr. 469 din 9 iulie 2002 cu privire la unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. avalizate de o societate bancară şi acceptate în prealabil de obligatul principal. Definiţie: Contractul de factoring este acel contract prin care o persoană. denumită aderent. Of. conform prevederilor Legii asupra cambiei şi biletului la ordin nr.2. cedează dreptul asupra creanţelor sale comerciale unei alte persoane. 58/1934. care se obligă să preia activitatea de încasare în schimbul unei remuneraţii. în unele sisteme de drept. b) cec.

Prin simpla transmitere a facturilor. Contractul de factoring reprezintă o formă specială de creditare pe termen scurt ce presupune vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii. o clientelă stabilă. la iniţiativa reprezentanţilor Frantei. De asemenea. Conform reglementărilor în vigoare. cu excepţia celor ce au ca obiect bunuri personale. se impune ca facturile ce sunt cedate factorului să nu fi fost refuzate sau acceptate cu rezerve de către debitori.cu titlu de vânzare. materializate în facturi. În privinţa debitorului. creanţe pe termen scurt şi creditul acordat de către factor. 229 Universitatea SPIRU HARET . în anul 1988. şi Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional a iniţiat ample negocieri în vederea adoptării unor Reguli Uniforme în domeniu. Totuşi. creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi. acesta trebuie să aibă calitatea de comerciant. iar factorul îi plăteşte valoarea creanţelor acceptate. executarea unor lucrări sau prestarea unor servicii. alin. contractul de factoring este reglementat prin Convenţia cu privire la Factoring-ul internaţional. o parte (ofertant. pct. sub forma unei Convenţii asupra cesiunii de creanţă. aderentul cedează factorului creanţele rezultate din vânzarea unor bunuri. asumându-şi şi riscul insolvabilităţii clienţilor (debitorilor) aderentului. Transmiterea creanţelor către factor se realizează prin intermediul unei subrogări convenţionale. Totuşi. producător) repartizează celeilalte părţi (factorul) titluri de credit rezultând din contractele de vânzare de bunuri încheiate între producător şi clienţii săi (debitorii săi). a).l. factorul se subrogă în drepturile aderentului. fără vreo altă formalitate. prin excepţie.” Sediul materiei în dreptul internaţional: În dreptul internaţional. factorul are o acţiune în repetiţiune a plăţii nedatorate. de uz familial sau gospodăresc ale debitorilor (art. prin contractul de factoring. De asemenea. 2. Belgiei şi Italiei. În aceste condiţii. urmând să le încaseze la scadenţă. Potrivit prevederilor acestei Convenţii. aceste negocieri nu au cunoscut încă o finalizare concretă. în cazul inexistenţei totale sau parţiale a creanţelor. decât notificarea către debitor. factorul devine proprietarul creanţelor acceptate şi dobândeşte toate drepturile şi garanţiile fără a beneficia de o acţiune de regres împotriva aderentului. sub egida UNIDROIT. încheiată la Ottawa.

Situaţia se complică şi din cauza că este vorba. iar factorul la import. pentru a preveni o atare situaţie de risc. adică persoana ce cumpără bunurile vândute de către aderent sau beneficiază de serviciile prestate de către acesta. fie că este vorba despre pactum de lege utenda. problema opozabilităţii către terţi a cesiunii creanţelor se complică prin intervenţia normelor de drept internaţional privat referitoare la legea aplicabilă. o întreprindere specializată în acest domeniu. Clientul. în situaţia în care le acceptă. aderentul are obligaţia de a-1 notifica pe debitor cu privire la această operaţiune. deci cesionarul creanţelor. una efectuată de către aderent către factorul la export şi cealaltă de către acesta din urmă către factorul la import. le preia şi continuă activitatea de încasare. ci de către legi diferite. doi factori. fie că legea aplicabilă trebuie determinată în lipsa unei stipulaţii a părţilor (electio juris). s-ar putea ca ambele cesiuni să nu fie cârmuite de aceeaşi lege. Factorul. factorul îşi ia asupra sa numai riscul insolvabilităţii debitorilor. care este. factorul la export cedează corespondentului său creanţele pe care aderentul le are asupra importatorilor străini. că factor poate fi doar o societate bancară sau o instituţie financiară specializată în domeniu. În acest sens. şi deci de normele ce cârmuiesc alegerea legii aplicabile. de obicei. În aceste condiţii. 3. § 1. unul din ţara exportatorului şi unul din ţara importatorului. 469 din 9 iulie 2002 cu privire la unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale aminteşte. de regulă. nu şi alte riscuri ce ar ţine de domeniul asigurării mărfurilor sau al fidejusiunii ori de incorectitudinea comercială sau administrativă a aderentului. În relaţiile create de factoring-ul internaţional. În acest caz se pune problema de a şti dacă 230 Universitatea SPIRU HARET . În aceste condiţii. Legea nr. 2. În acest sens. Aderentul. de două cesiuni de creanţe. În aceste condiţii. care prevăd condiţii diferite. factorul reţine o sumă reprezentând o parte din valoarea facturilor (de circa 10%). în realitate. Părţile contractului de factoring: Contractul de factoring implică participarea a trei persoane: 1. în mod implicit. în baza unui contract de factoring. care este un vânzător de bunuri sau un furnizor de servicii. În factoring-ul internaţional participă. Opozabilitatea către terţi a transmiterii creanţei este subordonată cunoaşterii de către debitor a cesiunii intervenite.Astfel. 3.

De asemenea. care prezintă elemente comune cu cesiunea de creanţă şi cu subrogaţia convenţională. Contractul de factoring îndeplineşte un dublu rol: de instrument de finanţare pe termen scurt (aderentul încasează imediat valoarea facturilor sale. § 1. la fel cu majoritatea contractelor de comerţ internaţional. în majoritatea cazurilor. beneficiind de capitalul necesar pentru desfăşurarea activităţii comerciale. în timp ce mandatarul se obligă să transmită mandantului numai sumele încasate efectiv. dar şi asemănări cu împrumutul. Caractere juridice ale contractului de factoring: Contractul de factoring. de afaceri şi.nerespectarea prevederilor uneia dintre legi afectează şi validitatea celeilalte cesiuni aflate sub imperiul altei legi. împrumutatul garantând acest fapt. În plus faţă de trăsăturile menţionate. consensual. implicit. în ceea ce îl priveşte pe aderent. se cedează o creanţă izolată. mandatul comercial. iar terţul este întotdeauna solvabil. factorul îşi asumă riscul insolvabilităţii debitorilor. În literatura de specialitate s-a avansat şi ideea potrivit căreia contractul de factoring. În cazul operaţiunii de scont. contractul de factoring nu poate fi identificat cu niciuna dintre aceste operaţiuni menţionate. 5. este un contract bilateral. de regulă este stipulată o clauză de exclusivitate pentru toate operaţiunile (cel puţin pentru cele dintr-o anumită ţară). în timp ce în cazul contractului de factoring. De asemenea. căruia aderentul îi cedează totalitatea creanţelor sale. Totuşi. contractul de factoring mai prezintă şi un caracter intuitu-personae. acest contract cuprinde de obicei şi o clauză de exclusivitate în favoarea factorului. § 1. cu titlu oneros şi cu executare succesivă. comutativ. De 231 Universitatea SPIRU HARET . Natura juridică a contractului de factoring: Contractul de factoring constituie un contract original şi complex. factorul se obligă să plătească întreaga valoarea a creanţelor aderentului asupra clienţilor săi. Astfel. de o creştere a cifrei de afaceri) şi de instrument de gestiune comercială (aderentului rămânându-i numai să ţină evidenţa contului de factoring). în cazul contractului de factoring. scontul şi operaţiunea de asigurare a creditului. spre deosebire de mandatar. iar factorul suportă riscul insolvabilităţii debitorilor. 4. ar fi şi un contract de adeziune la clauzele impuse de către factor.

efectuarea plăţii producătorului (inclusiv împrumuturi. factorul plăteşte creanţele imediat ce le primeşte în posesie. În operaţiunile de factoring la scadenţă (maturity factoring). ambele încheiate între un factor şi furnizor. operaţiunea de factoring cunoaşte două forme: factoring-ul tradiţional şi factoring-ul la scadenţă. acesta nu garantează decât existenţa creanţelor. pct. Funcţiile factorului: Conform art. factorul plăteşte creanţele în momentul exigibilităţii lor. data cesiunii fiind însăşi data creanţei. în temeiul cărora factorul cumpără marfa furnizorului pe care îl numeşte. alin. 6. constând în încheierea concomitentă a două contracte. Aceasta este forma obişnuită în care s-a consacrat contractul de factoring. relaţiile dintre părţi sunt determinate de subrogarea factorului în drepturile de creanţă ale aderentului.money without barrowing”. 1. reprezentant al sau (trustee) şi îl însărcinează să o vândă cumpărătorului efectiv şi să încaseze preţul.. În dreptul englez mai există şi un „Undisclosed Factoring” sau . un contract de vânzare-cumpărare şi un contract de comision. 7. daca în cazul scontului. În aceste condiţii. Efectele contractului de factoring: În cadrul contractului de factoring. 232 Universitatea SPIRU HARET . § 1. în acelaşi timp. § 1. În operaţiunile de factoring tradiţional (old line factoring). plăţi în avans). de natură a facilita expansiunea comerţului internaţional. în cazul contractului de factoring. Forme de factoring: După criteriul momentului în care sunt achitate creanţele de către factor. b din Convenţia UNIDROIT cu privire la Factoring-ul internaţional. factoring-ul se dovedeşte a fi un contract comercial sui-generis care utilizează tehnici moderne. situaţie în care data cesiunii coincide cu data scadenţei lor. împrumutatul garantează succesul operaţiunii. funcţiile ce pot fi îndeplinite de către factor sunt: 1.asemenea. 2.

4. fiindcă nu prezintă suficientă garanţie. 8. 3. plata se poate face înainte de scadenţă. Factorul poate prelua şi creanţele neacceptate. Existenţa acestui cont curent conferă aderentului atât garanţia încasării facturilor. dar în calitate de mandatar (factoring fără notificare). ţinând cont de garanţiile pe care le prezintă. factorul trebuie să îi plătească aderentului valoarea creanţelor cedate. factorul poate deschide şi aderentului un cont curent. trebuie să îndeplinească cel puţin două dintre aceste funcţiuni enumerate mai sus. 233 Universitatea SPIRU HARET . În acest caz. De asemenea. factorul. După forma de factoring utilizată. asigurarea protecţiei împotriva răilor-platnici. declaraţia aderentului în sensul că le transmite în proprietatea factorului şi cererea de plată a facturilor. în schimbul unei chitanţe subrogatorii. Facturile sau copiile lor legalizate trebuie prezentate la termenul stabilit în contract. De asemenea. comisionul factorului. § 1.2. preluarea plăţilor efectuate – în temeiul titlurilor de credit. Prin contractul de factoring factorul îşi rezervă dreptul de a decide să nu accepte facturile unor clienţi pe care. În această situaţie. cât şi posibilitatea compensaţiei. iar la debit. debitorul cedat poate ridica împotriva factorului (mandatar) toate excepţiile pe care le are împotriva aderentului (mandant). însoţite de un borderou ce cuprinde menţiuni referitoare la facturile cedate (cu garanţii şi cu documente justificative). factorul are şi dreptul de a revinde creanţa unui alt factor. pe măsura cedării facturilor sau la scadenţă. Facturile primite de către factor vor fi contabilizate şi grupate în conturile personalizate ale clienţilor agreaţi. Potrivit aceluiaşi text de lege. supravegherea conturilor bancare – în conexiune cu operaţiunile legate de titlurile de credit. la credit se va trece valoarea nominală a facturilor cedate. în executarea unui contract de factoring. Factorul este ţinut să achite numai creanţele acceptate în prealabil. pe plan comercial nu îi agreează. În aceasta situaţie. factorul nu mai creditează contul aderentului decât în măsura încasării efective a facturilor. Obligaţiile factorului: a) În primul rând.

la scadenţă. Obligaţiile clientului (debitorului): Potrivit art. aderentul este dator să îşi îndeplinească şi obligaţiile ce îi revin în baza contractelor încheiate cu proprii săi clienţi. de a garanta existenţa creanţei la data cesiunii. 10. Cu titlu de exemplu. Totuşi. de a coopera cu factorul în cursul executării obligaţiilor sale contractuale şi de a plăti acestuia remuneraţia convenită. evidenţiată prin refuzul acceptării creanţelor asupra clienţilor rău-platnici. 1 din Convenţie. acest risc poate fi acoperit prin valoarea comisionului perceput de factor şi prin selecţionarea clienţilor bun-platnici. procurarea de informaţii şi prestarea de asistenţă juridică. d) De asemenea. alin. către factor. întrucât în caz contrar. pe motiv că producătorul nu şi-a respectat obligaţiile contractuale.b) În al doilea rând. c) Factorul suportă riscul eventualei insolvabilităţi a debitorilor. Această obligaţie se impune în mod firesc. § 1. dar şi pe care le va avea în viitor. pe o durată expres determinată în cuprinsul contractului. de a notifica debitorilor această operaţiune. pot fi menţionate următoarele activităţi: prospectarea pieţei. În dreptul american există şi un privilegiu special în privinţa creanţelor factorului care îl feresc de concurenţa celorlalţi creditori ai aderentului aflat în stare de faliment. pentru a nu perturba derularea normală a contractului de factoring. 9. factorul va încasa. factorul poate presta pentru aderent şi o serie de servicii administrative. selecţionarea clienţilor. Obligaţiile aderentului: Acesta are obligaţia de a transmite factorului creanţele sale. de a menţiona în cuprinsul facturilor ca plata se va efectua. § 1. De asemenea. punerea la dispoziţia aderentului a unor metode moderne de gestiune şi contabilitate. în temeiul căreia el se obligă să cedeze totalitatea facturilor comerciale prezente. cesiunea titlurilor de credit făcută de către aderent în favoarea factorului va produce efecte chiar dacă 234 Universitatea SPIRU HARET . facturile de la clienţi. 6. clienţii s-ar putea îndrepta împotriva factorului – în anumite condiţii – pentru a îi solicita restituirea sumelor plătite către acesta. Aderentul acceptă şi o clauza de exclusivitate. în mod obligatoriu.

de exemplu. O altă prevedere a Convenţiei UNIDROIT cu privire la Factoringul internaţional. Alin.orice acţiune care ar fi putut fi promovată împotriva producătorului (aderentului) la momentul în care notificarea cesiunii i-a fost făcută”. Totuşi. potrivit art. potrivit art. debitorii îi vor putea opune factorului toate excepţiile inerente creanţei. compensaţia nu mai putea opera. clienţii aderentului au obligaţia de a plăti numai factorului. Astfel. deoarece nu era îndeplinită condiţia reciprocităţii creanţelor respective (creanţa nu mai aparţinea aderentului. întrucât el nu poate avea mai multe drepturi decât aderentul (nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet).debitorul se poate apăra invocând orice apărare care izvorăşte din contract şi care ar fi putut fi invocată împotriva producătorului (aderentului)”. dacă factorul promovează o acţiune împotriva debitorului – pe baza unui titlu de credit rezultat dintr-un contract de vânzare-cumpărare de bunuri – .. alin.între aderent şi client (debitor) . 2 al aceluiaşi articol stipulează că debitorul poate ridica împotriva factorului . Astfel. ce se referă la client (debitor). potrivit alin.nu va conferi debitorului dreptul de a cere restituirea sumelor plătite factorului. Totuşi.. 8. Astfel. Orice alte excepţii pot fi invocate numai dacă sunt preexistente subrogării. ci factorului). În absenţa altor dispoziţii contractuale. obligaţia debitorului de a plăti factorului subzistă . deţinut de către o altă persoană”. alin.. 1 din Convenţie. alin. dacă în momentul încheierii contractului debitorul îşi are sediul într-unul din statele care au făcut declaraţie” privind rezervele sale faţă de Convenţie.o asemenea cesiune nu va produce însă efecte faţă de debitorul cedat. După subrogare. aceasta poate fi opusă factorului. 10. dacă mai înainte de efectuarea subrogării a operat compensaţia legală.numai şi numai în situaţia în care debitorul nu are cunoştinţă despre existenţa unui drept prioritar la plată. Totuşi. îndeplinirea cu întârziere sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor contractuale de către producător (aderent) . 1 din Convenţie. debitorul se va putea îndrepta împotriva factorului dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată faţă de aderent (obligaţie ce rezultă în temeiul titlurilor cesionate) sau dacă factorul a făcut o plata aderentului în 235 Universitatea SPIRU HARET .. În măsura în care subrogarea le-a fost notificată. 9 alin. 2 al aceluiaşi articol. 2 al aceluiaşi articol precizează că .există o convenţie de înlăturare a posibilităţii cesiunii”. în situaţia în care debitorul are posibilitatea de a-şi recupera banii de la producător”. 1.. este cea stipulată în art.. neîndeplinirea.

Insistenţa asupra acestui tip de contract este explicată de mai mulţi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor. pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing-. Leasing-ul a fost determinat. nr. cap.A. M. încetarea lui va interveni şi în situaţia în care acesta decedează sau devine incapabil.momentul în care avea cunoştinţă de neîndeplinirea. republicată.U. 5 Cartea a IX a. în apariţia sa de cauze obiective. Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii. 606 din 13 iulie 2006). 9 din 12 ianuarie 2000. 8 Decretul nr. 6 Sub forma „United Kingdom Consumer Credit Act 1974”. Decizia ministerială din 23 februarie 1968. treptat. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing-. M. 51/1997.U. îndeosebi în Europa4. Ordonanţa de Guvern din 28 septembrie 1967. 55 din 10 ianuarie 1967. Of. contractul de factoring îşi încetează efectele la expirarea perioadei de cedare a creanţelor sau prin reziliere.A. De asemenea. Astfel. Subsecţiunea 2. Franţa7 şi Belgia8 s-au elaborat reglementări. să pătrundă şi în alte ţări. Contractul de leasing3 Leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. în S. În S. îndeplinirea cu întârziere sau îndeplinirea defectuoasă de către producător a obligaţilor rezultate din contractul de vânzare – cumpărare. 236 Universitatea SPIRU HARET .287/2006. întrucât acest contract prezintă un caracter „intuitu-personae” în privinţa aderentului. Încetarea contractului de factoring: De regulă.nr.. 4 În Marea Britanie. 11. Of. nr. Franţa etc. 2 (cu modificările şi completările ulterioare esenţiale prin Legea nr. 7 Legea din 2 iulie 1966. § 1. Belgia. leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code şi prin Uniform Commercial Code5.. în Marea Britanie şi în alte ţări erau întâmpinate greutăţi 3 A se vedea OG. În Marea Britanie6. ca mai apoi. care definesc relaţiile contractuale pe bază de leasing şi precizează operaţiunile pe care le include.

Cadrul legislativ în domeniul leasing-ului este: .Legea nr. folosirea acestor bunuri de către client în scopuri profesionale.08. 237 Universitatea SPIRU HARET . latitudinea clientului să achiziţioneze bunul respectiv la sfârşitul locaţiunii. Obiectul contractului de leasing şi elementele definitorii Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară a bunurilor de investiţii. clientul – persoana care are nevoie şi.Ordonanţa Nr. 51/28.2.Ordonanţa Nr. în condiţiile în care utilajele din dotare se învecheau. solicită maşina sau utilajul respectiv în locaţie.în finanţarea afacerilor. închirierea acestor bunuri în scopul unei redevenţe locative. Cel mai frecvent se închiriază maşini şi utilaje. 51/1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasingLeasing-ul a fost definit ca fiind o operaţiune juridică prin care o persoană cumpăra un bun spre a-l închiria unei alte persoane.Legea Nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii lor.04. Formula cumpărării unor bunuri de la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienţi care aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare şi eficientă. Oamenii de afaceri simţeau nevoia dotării societăţilor lor comerciale cu echipamente moderne.1. ca urmare a rigidităţii formelor şi procedeelor existente. şi anume: cumpărătorul – persoana care cumpără bunul pentru a-l închiria.Norme privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing.1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. 99 din 26 mai 1999 – Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. § 2.1998 pentru aprobarea OG nr. mai ales ca efect al uzurii lor morale. a serviciilor. 90/28.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. a bunurilor imobiliare. În contractul de leasing sunt implicate mai multe părţi. § 2. deci. vânzătorul – persoana care vinde bunul şi care poate fi chiar producătorul acestui bun.

în România nu se poate vorbi de un cadru legal şi fiscal stimulativ în tratamentul leasing-ului12. vânzătorul are o piaţă asigurată pentru produsele sale10. Popescu observa. Din nefericire. vânzătorul o permite. * leasing-ul este unul din cele mai răspândite mijloace de realizare a finanţărilor. mai ales de natură fiscală. cât şi practicieni. acţionând în interes propriu. schimbarea acestei stări de fapt ar putea fi una din căile redresării economice. Nu întâmplător. cumpărătorul obţine beneficii importante9. acordate firmelor de leasing au determinat efervescenţa fenomenului. Stimulentele. Mai mult. 12 Este opinia exprimată a multor specialişti ai domeniului. astăzi vorbindu-se de o adevărată industrie a leasing-ului. 11 Denumirea vine de la verbul to lease – „a închiria”. Trebuie bine înţeles faptul că de facilităţile de orice natură acordate leasing-ului vor beneficia în cele din urmă utilizatorii. şi mai târziu din Europa de Vest s-a datorat în mare măsură încurajării leasing-ului. că „locatarul are iniţiativa afacerii. Profesorul Tudor R.Prin intermediul acestui contract. profesorul Ioan Macovei detaliază modul în care operaţiunile de leasing „prezintă avantaje pentru toate părţile interesate”(avantaje care sunt prezentate pe parcursul secţiunii consacrate leasing-ului). în cadrul acestei operaţiuni. Experienţa economiilor dezvoltate poate fi un exemplu de urmat. Din cele prezentate mai sus reiese că putem defini leasing-ul11 ca fiind acea operaţiune juridică prin care o persoană fizică sau juridică (o societate specializată) cumpără un anumit bun (de regulă maşini şi utilaje) în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizează bunul respectiv). el realizează reducerea cheltuielilor de producţie şi de credite pentru plăţi. El are o poziţie tot mai sigură. în acest context. 238 10 9 Universitatea SPIRU HARET . acţionează în acelaşi timp şi în folosul celorlalţi”. Veniturile sunt stabile. boom-ul economic din Statele Unite. iar clientul are posibilitatea să-şi procure maşinile şi utilajele fără investiţii prea mari. făcând faţă concurenţei. La rândul său. utilizat şi în plan internaţional (legislaţia comercială internaţională) Ca urmare a faptului că operaţiunile pe care le efectuează nu sunt costisitoare. totodată are şansa să obţină câştiguri suplimentare. atât teoreticieni. creditorul o facilitează şi toţi împreună.

prin operativitatea sa. de cele mai multe ori. De asemenea. Pentru utilizator. Îi permite să fie în pas cu noua tehnologie prin aceea că la sfârşitul contractului de leasing poate returna bunul societăţii finanţatoare şi să închirieze altul ale cărui caracteristici tehnice sporite îi pot oferi o eficienţă mai mare în exploatare. Aceasta reprezintă. Şi cum 99 % din activităţile din economie necesită investiţii pentru a se dezvolta. în esenţă. Leasing-ul s-a impus şi în România. sau este mai degrabă un ansamblu de contracte – de închiriere. satisface în intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investiţii a agenţilor economici. Îi permite realizarea de investiţii atunci când nu dispune de lichidităţile necesare. această operaţiune îi va aduce şi alte avantaje cum ar fi: 1. Îi permite să-şi folosească fondurile pentru sporirea capitalului de lucru (a activelor circulante). de vânzare în rată. la sporirea cifrei de afaceri. Societatea de leasing cumpără de la furnizor bunul solicitat de utilizator şi îl cedează acestuia din urmă pe o anumită perioadă de timp contra unor redevenţe lunare. în sensul clasic al cuvântului. Leasing-ul. prin leasing-. proceduri care presupun imobilizarea unor elemente din patrimoniul societăţii sau cel privat pentru constituirea de garanţii. Leasing-ul presupune existenţa a trei terţe persoane: furnizorul. surplusul de venit obţinut poate acoperi redevenţele lunare. În condiţiile în care mediul concurenţial din ţara noastră devine tot mai aspru. agenţii economici evită procedurile complicate ale contractării de credite bancare. 3. de locaţie viageră? *opinia dominantă în privinţa naturii juridice a contractului de leasing-: modalitate contractuală de finanţare la termen. 239 Universitatea SPIRU HARET . 2. viteza de reacţie a companiilor la schimbările din mediul extern este vitală. cele care sunt aducătoare de bani.* este leasing-ul un contract comercial. Şi cum investiţiile contribuie. finanţările în sistem leasing vor cunoaşte o creştere constantă. Finanţările prin sistem leasing constituie în economia românească o adevărată gură de oxigen pentru agenţii economici pentru care investiţiile reprezintă o cerinţă esenţială pentru dezvoltarea activităţii lor. societatea finanţatoare (societatea de leasing) şi utilizatorul (beneficiarul finanţării). aşa cum a făcut-o peste tot în lume (poate mai puţin în economiile ţărilor din lumea a III-a) în primul rând prin simplitate. operaţiunea de finanţare prin leasing.

240 Universitatea SPIRU HARET . Îi permite să beneficieze de facilităţile fiscale. Îi permite să beneficieze de amânarea plăţii taxelor vamale până la sfârşitul contractului pentru bunurile aduse din import. În cazul leasing-ului operaţional. amortizare calculată conform . În cazul leasing-ului operaţional. bunul finanţat este evidenţiat în contabilitatea utilizatorului (beneficiarul finanţării). Analiză comparativă a leasing-ului financiar şi leasing-ului operaţional În cazul leasing-ului financiar. . redevenţa este compusă din cota de . amortizare care este deductibilă din punct de vedere fiscal. este vorba de acelaşi lucru. Procedural. contabilitatea societăţii finanţatoare. . potrivit legislaţiei în vigoare. Redevenţa lunară este compusă din cota parte din valoarea de intrare a mijlocului fix şi din dobânda de leasing. lunară este considerată cheltuială . fiscal. amortizare care este deductibila din punct de vedere fiscal. . redevenţa lunară este compusa din cota parte din valoarea de intrare a mijlocului fix şi din dobânda de leasing-. prevederilor legale plus un beneficiu. bunul rămâne evidenţiat în . § 2. bunul finanţat este evidenţiat în contabilitatea utilizatorului (beneficiarul finanţării). Întreaga valoare a ratei de leasing este deductibilă fiscal pentru IMM. Din punct de vedere legislativ. Utilizatorul va înregistra amortizarea aferenta mijlocului fix intrat în patrimoniu. În cazul leasing-ului financiar. şi anume: În leasing-ul financiar. Dobânda de leasing este o cheltuiala deductibila din punct de vedere fiscal pentru utilizator. Plata taxelor vamale se va face doar la 20% din valoarea bunului. Utilizatorul va înregistra amortizarea aferenta mijlocului fix intrat în patrimoniu. potrivit legislaţiei în vigoare. întreaga redevenţă .4. deductibilă din punct de vedere . 5.3. . . însă există aspecte care diferenţiază cele două tipuri de operaţii. Dobânda de leasing este o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal pentru utilizator. Pentru utilizator. activităţile de leasing se împart în leasing operaţional şi leasing financiar.

În fine. În cazul c). 30. şi anume cumulul de km pentru care vehiculul a fost închiriat de locatar. Ambele contracte de la cazurile a) si b) au opţiuni de cumpărare exercitabile de către locatar. Contractul mai prevede. care este: a. 100.000 km. Cazul a) poate fi considerat un leasing financiar. El parcurge. în mare măsură. 50. de asemenea. un vehicul are o durată de exploatare determinată de numărul de kilometrii parcurşi. probabilitate neexistentă în cazul b). transferat. în mod obişnuit. Acest lucru face mai puţin probabilă clasificarea cazului c) în categoria leasing-ului financiar. în cazul c). „Leasing-ul financiar este operaţiunea de leasing care transferă. 75. dar se poate argumenta că procentul de 75% poate fi considerat substanţial. Titlul de proprietate poate fi. Este. locatorul acceptă să repare. Concluzia exemplului de mai sus este aceea că toţi termenii unui contract de leasing trebuie luaţi în considerare împreună. dacă oferă indicaţii stricte ca va face acest lucru. sau nu.000 milioane lei. iar cazul b) un preţ de 30 milioane lei. să întreţină şi să furnizeze un alt vehicul în cazul în care cel existent se va defecta. Aceste declaraţii sunt nerelevante deoarece au doar formă legală şi nu substanţă economica. La punctele a) si b) se poate spune ca nu au fost transferate în mod substanţial beneficiile. că în cazul a) avem un leasing financiar. c. în cele din urma”. De exemplu. b. dreptul ca în orice moment să înlocuiască activul cu unul similar.000 km. Se ia în considerare un anumit aspect al contractului.000 milioane lei.000 km. Cazul a) stabileşte un preţ de 20. acest lucru este mai puţin evident.000 km înainte de a fi casat. toate riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Este foarte probabil ca în cazul a) societatea să achiziţioneze activul la sfârşitul termenului de leasing-. iar în cazul c) un leasing operaţional. Acest lucru pare să satisfacă problema transferării riscurilor şi beneficiilor.Leasing-ul financiar Conform IAS 17. IAS furnizează unele exemple de indicaţii care pot sugera clasificarea unui leasing ca fiind leasing financiar. de asemenea. Locatorul are. Valoarea justă a vehiculului este de 40. prin 241 Universitatea SPIRU HARET .

utilizatorul are dreptul de a opta fie pentru achiziţionarea bunului la o valoare reziduală. sunt următoarele: 1. Perioada de derulare a contractului. dreptul de posesie şi folosinţă al unui bun al cărui proprietar este. cât şi pentru cei ai locatorului. menţionăm o altă caracteristică importantă a leasing-ului. şi anume flexibilitatea. denumită locator. transmite celeilalte părţi. contra unei plăţi periodice. fie pentru prelungirea contractului. Definiţia corectă a leasing-ului este următoarea: „Leasing-ul este operaţiunea prin care o parte. Trebuie reţinut că este posibilă contabilizarea operaţiunii de leasing drept leasing operaţional de către una din părţile contractante. în cazul neachitării ratelor de leasing.urmare. Există forme de leasing în care. În general. contractele care se încheie sunt croite pe obiectul de leasing şi pe utilizator.” Elementele cele mai importante care decurg din această definiţie şi care delimitează leasing-ul de alte operaţiuni înrudite. de toate avantajele folosirii bunului. în acelaşi timp. Paleta definiţiilor pe care le putem întâlni este foarte largă. o problemă de raţionament profesional atât pentru administratorii locatarului. respectiv drept leasing financiar de cealaltă parte contractantă. Prezentăm în continuare câteva situaţii mai des întâlnite. Chiar şi cărţile de specialitate accesibile în mod curent definesc leasing-ul unilateral sau chiar greşit. valoarea reziduală pot fi liber negociate de cele două părţi. Există păreri că leasing-ul este o operaţiune de finanţare. Locatorul rămâne proprietarul bunului ce constituie obiectul contractului de leasing. dar poate avea forme foarte apropiate de oricare dintre ele. denumită rată de leasing-. asumându-şi. Pornind de la aceste principii generale. pe toată perioada de derulare a contractului. Utilizatorul are dreptul să beneficieze. fie pentru 242 Universitatea SPIRU HARET . aceasta implică şi faptul că. locatorul are dreptul de a-şi retrage bunul. astfel încât termenii contractului să corespundă cel mai bine intereselor şi mai ales posibilităţilor acestora. alţii o asimilează cu o vânzare în rate sau cu un contract de locaţie pură. leasing-ul nu este nici una dintre aceste operaţiuni. cadenţa ratelor. şi riscurile exploatării acestuia. Ei bine. la sfârşitul perioadei. pentru o perioadă determinată de timp. denumită utilizator. pe perioada contractului. 2. fără a surprinde în fapt esenţa fenomenului.

sunt distribuitorii de autoturisme sau de utilaje şi echipamente specializate – pornind de la computere până la tractoare. Există şi situaţii în care existenţa unei pieţe second-hand sau faptul că locatorul este specializat pe leasing-ul anumitor categorii de bunuri. În esenţă. Nu este exclus ca în viitorul foarte apropiat. facilitându-şi astfel desfacerea produselor. dar subliniem faptul că este posibil ca furnizorul săşi asume şi rolul de locator. va putea determina o diminuare a ratelor şi o creştere a valorii reziduale. 243 Universitatea SPIRU HARET . contract de buy-back). această formă de leasing este cea mai ieftină pentru utilizator. În general. Aceste forme de leasing fac parte din categoria operaţiunilor de leasing financiar. În principiu. instruirea personalului etc. locatorul va trebui să analizeze foarte bine afacerea şi clientul cu care operează. ceea ce diminuează în mare măsură riscurile asumate de locator. deci un risc suplimentar asumat de locator.. mai ales în ceea ce priveşte exploatarea (asistenţa tehnică. şi producătorii sau distribuitorii români de instalaţii sau echipamente pentru industria alimentară să-şi desfacă produsele sub formă de leasing.renunţarea la bunul respectiv. locatorul apare ca finanţator al utilizatorului. datorită faptului că este foarte probabil – încă de la începutul contractului – că utilizatorul va opta pentru achiziţionarea definitivă a obiectului de leasing. sub presiunea pieţei. Această situaţie poate fi interesantă pentru producătorii sau distribuitorii care pot să-şi asigure ei înşişi finanţarea. Contractul devine astfel tripartit. chiar pe piaţa românească. În oricare dintre situaţii. Probabil că aceste forme de leasing sunt cele mai populare. întrucât producătorul sau distribuitorul sunt cei care cunosc cel mai bine produsul şi piaţa de desfacere. În această situaţie. Locatorul îşi va acoperi în timpul perioadei de leasing toate cheltuielile generate de operaţiune. Un alt factor important în derularea operaţiunii de leasing este furnizorul. Exemple în acest sens. iar valoarea reziduală va fi mult mai mică decât valoarea de piaţă a bunului la sfârşitul contractului. locatorul nu are interesul ca la sfârşitul contractului să rămână în posesia bunului şi ne putem aştepta ca şi ratele de leasing să reflecte acest lucru. şi acesta îşi asumă responsabilităţi legate de derularea contractului.

Avantajele şi impactul economic al leasing-ului Din punctul de vedere al locatorului. să achiziţioneze un bun investiţional pe măsură ce produce. În aceste cazuri. în cele din urmă. pentru activităţi sezoniere – cum ar fi industria zahărului – ratele pot fi orientate spre sfârşitul perioadei de producţie.§ 2. Contractul de leasing constituie titlu executoriu (adică poate fi pus în executare contra utilizatorului fără nevoia parcurgerii vreunei proceduri judiciare) dacă utilizatorul refuză să înapoieze bunul. Ratele pot fi astfel dimensionate şi cadenţate încât să permită plata ratelor şi chiar obţinerea unui profit fără a supune utilizatorul la sarcini împovărătoare. pentru opozabilitate faţă de terţi. industria laptelui – ratele pot fi lunare. 51 reglementează clauzele obligatorii într-un contract de leasing-. în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului. dar interesul 244 Universitatea SPIRU HARET . este esenţial faptul că contractul de leasing îi protejează dreptul de proprietate şi deci poate acţiona direct asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se achită de obligaţiile contractuale. Acesta poate să plătească dreptul de folosinţă şi. dacă acesta nu a formulat opţiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului. De exemplu. Contractul de leasing se încheie pe o perioadă de cel puţin un an. în următoarele situaţii: la sfârşitul perioadei de leasing. Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regăsesc la utilizator. dimpotrivă. există posibilitatea urmăririi afacerii în intimitatea ei şi este mult mai uşor de luat o decizie în caz de insolvabilitate temporară a utilizatorului. obiectul finanţării fiind legat direct de contract şi fiind personalizat. pentru activităţi unde încasările sunt ritmice şi se întind pe tot parcursul anului – cum ar fi panificaţia. Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse înregistrării în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.4. dar Ordonanţa nr. Nu există o cerinţă expresă ca contractul să fie încheiat în formă scrisă. când veniturile înregistrate din vânzarea produselor vor permite achitarea obligaţiilor de plată. ratele sunt de cele mai multe ori anuale sau semestriale. De asemenea. 99/1999. astfel că forma scrisă trebuie subînţeleasă. în condiţiile Legii nr.

în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăţi de leasing-. acesta din urmă fiind determinat conform legislaţiei referitoare la amortizare. persoane fizice sau juridice române. Legea nr. el va fi obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. bunul se încadrează în regimul vamal de admitere temporară.13 Achiziţionarea de mijloace fixe (între care se includ echipamentele TI) prin leasing financiar intră sub incidenţa legislaţiei referitoare la amortizare (în principal. (2) Înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanţii reale lovite de nulitate. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale. care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului (preţul plătit de locator furnizorului). Dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului la sfârşitul perioadei de leasing. bunurile care sunt introduse în ţară de către utilizatori. îndeplinesc condiţia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanţie reală la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. persoane fizice sau juridice române. o altă parte ca primă de asigurare şi o altă parte ca preţul de achiziţionare a bunului. 29 Legii nr. M. astfel cum a fost modificată şi republicată). pe toată durata contractului de leasing-. denumită în continuare arhivă. proba contrarie nefiind admisibilă. nr. Astfel. Ordonanţa nr. Cu toate acestea. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. din punctul de vedere al regulamentelor 13 ART.unei astfel de înregistrări este al locatorului. sau de societăţi de leasing persoane juridice române. 245 Universitatea SPIRU HARET . Of. în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori. 236 din 27 mai 1999: (1) Garanţiile reale şi sarcinile constituite pe bunuri mobile. persoane juridice străine. care cad sub incidenţa prezentului titlu. iar nu al utilizatorului (ca în cazul leasing-ului imobiliar). (3) Prin înscrierea garanţiei reale creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanţie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaţi că au cunoştinţă despre existenţa garanţiei reale. Astfel. o parte a ratei este deductibilă ca dobândă. astfel încât deductibilitatea ratelor de leasing va fi tratată diferenţiat. 51 conţine şi unele reguli speciale privind taxele vamale. cu exonerarea totală de la obligaţia de plată a sumelor aferente drepturilor de import.

Toate detaliile legate de natura bunului (preţ. fiind o fuziune de tehnici juridice. Alegerea bunului si a furnizorului În funcţie de necesităţile clientului. în derularea unui contract de leasing. § 2. banca finanţatoare şi. Teminologia corectă: – pentru operaţiuni de leasing: – totalitatea raporturilor tripartite implicate – pentru contractul de leasing: – actul încheiat între finanţator şi utilizator § 2. Caractere juridice ale contractului de leasing ca un complex de contracte: 1. şi un beneficiu stabilit de către părţile contractante (leasing-ul operaţional) 4. nu în ultimul rând. condiţii de instalare şi punere în funcţiune. contract de locaţie – cu durata şi ratele determinate din cota parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing (leasing-ul financiar) şi din cota de amortizare calculată conform reglementărilor în vigoare. în cazul echipamentelor) vor fi negociate de utilizator direct cu furnizorul 246 Universitatea SPIRU HARET . în diverse etape ale procesului de finanţare. Etapele detaliate ale procedurii de leasing În general. clientul sau utilizatorul final. o promisiune unilaterală de vânzare în favoarea utilizatorului Concluzie: leasing-ul este un contract propriu de finanţare. utilizatorul trebuie să cumpere bunul într-o perioadă de 7 ani de la data încheierii contractului. caracteristici tehnice. contract de vânzare-cumpărare – prin care se achiziţionează bunul solicitat de utilizator 2. acesta decide atât asupra caracteristicilor bunului cât şi asupra furnizorului. contract de mandat – prin care sunt stabilite elementele vânzării şi concomitent se realizează operaţiunile tehnice şi formalităţile administrative necesare 3. sunt implicate. amănunte privind livrarea. societate de asigurare.5. cel puţin cinci părţi: societatea de leasing.6.vamale. furnizorul bunului achiziţionat.

iar prima de asigurare va fi achitată de către utilizator. toate aspectele negociate. se va încheia un contract de leasing-. operaţiunea fiind asistată de specialiştii societăţii de leasing.). urmând a respecta în contractul de vânzare cumpărare şi în contractul de leasing. Încheierea contractului În cazul unui răspuns afirmativ. asigurarea efectuării plăţilor etc. Obţinerea ofertei şi solicitarea de leasing Pe baza preţurilor negociate cu furnizorul întocmeşte o ofertă generală de finanţare. În urma transmiterii solicitării de leasing. 247 Universitatea SPIRU HARET . ce va include atât clauzele negociate de utilizator cu furnizorul bunului.ales. balanţă. rata de leasing. prezentarea activităţii companiei. financiar sau operaţional. pe toată derularea contractului de leasing. cont de profit si pierderi) cât şi alte documente solicitate (chestionar de leasing. oferta transmisă iniţial poate suferi modificări în funcţie de clasa de risc în care se va încadra clientul. în care vor fi calculate. valoarea asigurării etc. societatea de leasing poate solicita clientului informaţii suplimentare referitoare la unele aspecte analizate. avansul. în condiţiile stabilite cu societatea de asigurări şi banca finanţatoare. Analiza riscului are la bază atât documentele financiare puse la dispoziţie de către client (bilanţ. business-plan etc. în opţiunea pentru toate riscurile. În cazul produselor provenite din import. cât şi clauze specifice politicii societăţii de leasing privitoare la modalitatea de plată a ratelor. Asigurarea generală a bunului Bunul ce urmează a fi achiziţionat urmează a fi asigurat de către societatea de leasing. răspunsul final al evaluării urmând a fi prelungit în funcţie de furnizarea informaţiilor solicitate. prima de asigurare se va calcula la valoarea DDP a bunului. Analiza şi aprobarea solicitării de leasingEvaluarea solicitării de leasing se realizează de către specialişti într-un interval de timp ce nu depăşeşte 48 ore. În funcţie de complexitatea proiectului supus finanţării. Livrarea bunurilor Obligaţia livrării bunurilor revine în întregime furnizorului.

a modalităţilor de plată şi livrare. microbuze) cât şi echipamente medicale. − Documente legale (certificat de înregistrare. documentele solicitate sunt: − Cererea de Finanţare sau Formularul de Comandă.) − Declaraţie angajament a utilizatorului. cât şi persoane fizice sau persoane fizice autorizate. telecomunicaţii. cu o descriere detaliata a bunului şi a caracteristicilor tehnice. contract bilateral (sinalagmatic) – dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi – locator – finanţator şi utilizator (spre deosebire de operaţia de leasing bazată pe o relaţie trilaterală: furnizor-finanţator. − Documente financiare. utilizator) 248 Universitatea SPIRU HARET . În principal. înfiinţate în baza Legii 31/1990 republicata. persoană fizică autorizată.7.Condiţiile şi costurile finanţării Pot obţine finanţare pentru achiziţionarea de bunuri în leasing atât persoane juridice. cod fiscal. Bunurile finanţate pot fi noi. § 2. din import sau achiziţionate de pe piaţa românească.000 euro şi 100. preţul şi moneda de plată. documente tipizate. Caractere juridice ale contractului de leasing: 1.000 euro. certificat constatator. autoutilitare. Durata contractului de leasing poate varia între 12 şi 48 luni. în funcţie de necesităţile clientului şi rezultatul analizei financiare. − Factură proformă. care sa prezinte situaţia financiară din ultimii doi ani de activitate. act constitutiv si acte adiţionale etc. caz în care se va efectua o evaluare suplimentară de către specialiştii societăţii de leasing. Pot fi finanţate atât vehicule diverse (autoturisme. persoană fizică) sunt necesare diferite tipuri de documente menite să reliefeze bonitatea si capacitatea de plata a acestuia. sau second-hand. tehnica de calcul etc. Valoare bunurilor achiziţionate va fi cuprinsa între 3. Documentele necesare analizei În funcţie de personalitatea juridica a solicitantului (persoană juridică.

contract cu executare succesivă – obiectul contractului se consideră a fi îndeplinit. să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor14. câteva obligaţii a căror aducere la îndeplinire se întemeiază pe clauzele stipulate în contract. care devine proprietar. în cazul în care asemenea modificări sunt necesare. să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing-.8. la termenele şi condiţiile stipulate în contract. odată cu achitarea ultimei rate din contract. după parcurgerea etapelor prevăzute în contract. Astfel. având ca finalitate achiziţionarea bunului finanţat prin contract şi transferarea dreptului de proprietate de la finanţator la utilizator. încă din momentul perfectării acestuia. obligaţiile vânzătorului sunt: să livreze un echipament de calitate. Aceste obligaţii sunt stipulate în contractul de leasing. să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata. 249 15 14 Universitatea SPIRU HARET . § 2. 4. să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice. De Sau să achite contravaloarea lor. să conserve bunul în stare de funcţionare16. Efectele contractului de leasing: În contractul de leasing-. 16 O asemenea obligaţie se referă la toate formele de leasing. Societatea de leasing are. adică în stare de funcţionare. utilizatorul are obligaţia să solicite acordul societăţii de leasing. contract „intuitu personae” 5. contract cu titlu oneros – prin încheierea contractului. contract consensual – ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor semnatare.2. să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat. în măsura în care defecţiunile nu sunt din culpa utilizatorului15. Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia: să plătească ratele chiriei. la rândul ei. societatea de leasing are obligaţia să înlocuiască bunul avariat. ambele părţi urmăresc realizarea unui folos patrimonial 3. să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat.

2. societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit. Finanţatorul primeşte bunul înapoi. care reprezintă ratele restante viitoare. este îndrituită să vândă echipamentul locatarului în condiţiile examinate în subcapitolele anterioare. au de câştigat toate părţile implicate. uzat sau depăşit. primul interesat în încheierea unui contract de leasing. să suporte cheltuielile aferente. dreptul de proprietate asupra bunului. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţă) pe care acesta o are. având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte persoane sau să-l vândă. 250 Universitatea SPIRU HARET . în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor. de pedepsire a utilizatorului. argumentul evocat fiind că. beneficiarul este obligat să plătească o indemnizaţie forfetară de reziliere. Mai mult. se transferă utilizatorului. Toate acestea pun în evidenţă existenţa unor condiţii severe impuse de instituţia finanţatoare beneficiarului. § 2. Această înlocuire implică perceperea unei chirii majorate. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing. iar clientul are obligaţia: să restituie echipamentul.asemenea. În acelaşi timp. instanţele arbitrale s-au pronunţat constant în favoarea creditorului. la expirarea contractului de leasing. Toate aceste măsuri au caracter sancţionator. Cu toată severitatea acestor măsuri în privinţa beneficiarului. Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în contract societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul.9. deoarece numai în cazul unui asemenea comportament. părţile au prevăzut expres că. iar afacerea se derulează cu succes. Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat echipamentul de către beneficiar. Sinteza distincţiei între leasing-ul financiar şi cel operaţional: Leasing financiar – este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe din următoarele condiţii: 1. în felul acesta utilizatorul. să plătească ratele restante ale chiriilor. la data la care opţiunea poate fi exprimată. calculate în raport cu viaţa economică a echipamentului respectiv. trebuie să respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului. 3.

TVA. taxa pentru analiza dosarului etc) − Formarea Dosarului de leasing care cuprinde în general copii după actele juridice ale societăţii şi ultimele balanţe şi bilanţuri. dar valoarea reziduală. dreptul de proprietate nu este transferat. de conţinutul ofertei (dacă include sau nu asigurare. − Intrarea în posesia bunului dacă optaţi pentru aceasta variantă 251 Universitatea SPIRU HARET .51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing) Prin urmare. chiar dacă în final. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75% din durata normală de utilizare a bunului. date despre furnizorul bunului. deductibilitatea ratelor apare la nivelul amortizării bunului care se face de către client şi a dobânzii. Perioada minimă a unui contract de leasing este de 12 luni şi atât persoanele fizice cât şi juridice pot beneficia de aceste servicii. pentru leasing-ul financiar. (Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. − Depunerea Dosarului la societatea de leasing şi aşteptarea răspunsului referitor la acceptarea sau respingerea finanţării − Plata avansului conform contractului de leasing − Livrarea bunului − Plata ratelor de leasing − Cumpărarea bunului ce face obiectul contractului de leasing la valoarea reziduală. Pe toată durată contractului de leasing societatea de leasing este proprietarul bunului. în cazul în care se optează pentru această variantă. iar valoarea reziduală este de 20%. Leasing operaţional – este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile enumerate mai sus. Proprietatea va fi transmisă la sfârşitul contractului odată cu plata valorii reziduale. avem deductibilitate integrală a ratei de leasing care apare în contabilitate sub forma chiriei. proforma etc. dacă este prevăzută în contract trebuie să fie de minim 51%.4. franchiză la asigurare. clientul având doar drept de utilizare. În cazul leasing-ului operaţional. comision de administrare contract. Paşii care trebuie parcurşi pentru încheierea unui contract de leasing sunt următorii: − Alegerea unei societăţi de leasing în funcţie de seriozitatea firmei de leasing.

l lit. care. fără să stabilească un cadru juridic complet. 79/ din 9 aprilie 1998. nr.G. Beneficiarul. Sediul materiei în dreptul intern şi în dreptul comunitar *Sediul materiei în dreptul intern: O.G. din O. un produs o tehnologie sau un serviciu. denumită beneficiar. definiţie Definiţie: O.52/1997. 52/1997 defineşte franciza ca fiind un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice. § 1. iar pe de altă parte este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate cu privire la afacerea pe care o transmite beneficiarului spre exploatare sau dezvoltare. 252 Universitatea SPIRU HARET . § 1. 1 lit.nr. independente din punct de vedere financiar. În concepţia dispoziţiilor art. l şi cele ale art. noţiune şi caractere juridice § 1. nr. Contractul de franciză – reglementare.G. * sediul materiei în dreptul comunitar: Regulamentul nr. 3. este un comerciant persoană fizică sau juridică care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză. face referire la diferite forme ale francizei. francizorul este un comerciant care. o tehnologie sau un serviciu. fiind titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate. c.52/1997 privind regimul juridic al francizei. Părţile şi obiectul francizei După cum se poate observa din definiţia dată de O. M. nu trebuie să îndeplinească vreo altă condiţie specială. 4087/88. 147 din 13 aprilie 1998. Aşadar francizorul este o persoană determinată care pe de o parte are calitatea de comerciant. Noţiune. Contractul de transfer de tehnologie Subsecţiunea 1. acordă unei alte persoane.52/1997. nr.Secţiunea 6. 52/1997 privind regimul juridic al francizei. părţile contractului sunt francizorul şi beneficiarul.G. 1.G. un produs. prin care o persoană denumită francizor. Obiectul contractului de franciză se desprinde din dispoziţiile art. potrivit art.b. aprobată prin Legea nr. dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere. Of. nr. 56 din O. Se constată cu uşurinţă că beneficiarul. conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere. în afară de faptul că este comerciant.52/1997 francizei. pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2.

„intuitu personae” şi de adeziune. Executarea în timp a contractului este reglementată de chiar alin. Caracterul consensual al francizei se exprimă prin faptul că părţile nu trebuie să dea o anumită formă nici măcar scrisă contractului pentru ca acesta să fie valabil încheiat. încât priveşte alegerea beneficiarului prin bonitatea şi condiţiile manageriale de care dă dovadă acesta. Acest caracter atrage sancţiunea rezilierii în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor de către părţile contractante. o tehnologie sau un serviciu în schimbul plăţii unei redevenţe din partea beneficiarului. În sfârşit franciza este un contract de adeziune care constă în aceea că dacă beneficiarul consimte la încheierea contractului va trebui să 253 Universitatea SPIRU HARET . cu executare succesivă.G. §1. 1 din O. contractul de franciză va putea fi probat cu orice mijloc de probă. obiectul contractului de franciză poate fi sintetizat sau rezumat la transmiterea dreptului de a exploata ori de a dezvolta o afacere. beneficiarul să exploateze concepul de afacere al francizorului. Contractul de franciză este cu executare succesivă deoarece exploatarea elementelor ce se transmit în temeiul francizei are loc pe o anumită perioadă de timp. inclusiv cu martori având în vedere că franciza este un contract eminamente de natură comercială. sinalagmatic. succesul de care se bucură afacerea. Caractere juridice *caracterele juridice ale contractului de franciză sunt următoarele: consensual. un produs.În conformitatea cu textele de lege menţionate. Caracterul „intuitu personae” al francizei se explică. O consecinţă importantă ce decurge din acest caracter este aceea că sub aspect probatoriu. iar în privinţa francizorului prin omogenitatea reţelei de franciză. Franciza este un contract sinalagmatic pentru că ambele părţi se obligă şi urmăresc obţinerea de avantaje reciproce: francizorul să-şi extindă reţeaua de franciză şi obţinerea redevenţelor. 4. obiectul fracizei etc. 52/1997 care definind franciza arată că aceasta este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare „continuă” între partenerii acestei operaţiuni.

3. în înţelesul său larg. autorizează pe francizat să utilizeze aceste metode şi tehnici în prestrarea aceluiaşi gen de servicii. Mijlocul juridic care asigură legătura este contractul de franciză. dreptul de a exploata o franciză în vederea încheierii de contracte de franciză cu terţi francizaţi. Francizorul acordă consultanţă managerială pregăteşte personalul. Franciza. franciza de distribuţie. Franciza principală (master franchise) este franciza în care francizorul principal acordă altei persoane. contractul de franciză are un statut juridic autonom. oferă asistenţă tehnică şi comercială. cum sunt contractul de închiriere. Franciza de distribuţie dă dreptul francizatului să vândă diferite produse sub marca. 5. 4. fie a angrosistului. Categorii de francize * categorii de franciză: cele mai cunoscute forme de franciză sunt: – franciza de producţie sau industrială. franciza de servicii şi „master franchise” sau franciza principală 1. reprezintă reţeaua care leagă titularul afacerii de succes de comercianţii interesaţi în dezvoltarea propriei afaceri. franciza se întrevede ca o reţetă legală care permite „copierea” unei afaceri de succes. În sistemul de drept românesc cadrul juridic care trebuie respectat la redactarea contractului de franciză este reprezentat de Ordonanţa Guvernului nr. să fabrice sub marca francizorului produsele acestuia. dreptul de a folosi marca şi alte drepturi de proprietate industrială şi intelectuală. aprobată cu 254 Universitatea SPIRU HARET . care ~ pus la punct o metodă sau o tehnică specifică de prestare de servicii. l lit. Deşi clauzele sale sunt o combinaţie de clauze specifice mai multor tipuri de contracte. Aflată într-o continuă expansiune şi în România. 52/1997 privind regimul juridic al francizei. 2. Franciza de servicii este cea mai răspândită şi este franciza prin care francizorul. § 1. know-how-ul. bucurându-se de reglementări specifice proprii. fie a producătorului. C care stipulează că beneficiarul este selecţionat de francizor şi aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză. în schimbul unei compensaţii financiare directe sau indirecte. Franciza industrială vizează producţia de bunuri şi constă în autorizarea francizatului de către francizor. subfrancizor.se supună regulilor impuse de francizor. acest caracter rezultă din prevederile art. contractul de asociere în participaţiune. contractul de know-how sau contractul de muncă. prin mijlocirea unei licenţe.

informându-se asupra modalităţilor practice de exploatare a unui fond de comerţ în franciză. care aderă la reţeaua de franciză. Urmărind structura Legii. iar beneficiarul (sau francizatul) este acel comerciant. în schimbul plăţii unei redevenţe. o tehnologie sau un serviciu. o tehnologie sau un serviciu sub marca francizorului. însemne comerciale şi un know-how verificat. ci doar franciza ca tehnică de comercializare. persoana fizică sau juridică. selecţionat de către francizor. cercetării şi inovaţiei. iar francizaţii „aleg” francizorul pe baza informaţiilor care li se pun la dispoziţie. (ii) condiţiile financiare ale contractului (iii) elementele care permit francizatului să facă calculul rezultatului previzionat şi să-şi întocmească planul financiar. care utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale. asistenţa tehnică şi comercială. (A) Faza precontractuală este perioada primordiala a procesului de francizare. francizorul este un comerciant. să poată exploata sau dezvolta o afacere. Conform Legii. iar nu dreptul de proprietate asupra acestora. asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului. Pentru obţinerea informaţiei complete. 79 din 9 aprilie 1998. un produs. 255 Universitatea SPIRU HARET . o faza contractuală (B) şi o faza postcontractuală (C). un produs. 180 din 14 mai 1998 („Legea”).modificări prin Legea nr. se poate distinge o fază precontractuală (A). însemnele comerciale şi know-how-ul). pentru ca francizatul. republicată în Monitorul Oficial nr. titular al drepturilor asupra unei mărci înregistrate care asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate. Am putea defini contractul de franciză ca fiind acel contract prin care francizorul se obligă să pună la dispoziţia francizatului un nume comercial. Este de reţinut faptul că francizorul transmite numai dreptul de folosinţă asupra semnelor de atragere a clientelei (numele comercial. dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere. francizorul este obligat să pună la dispoziţia francizorului datele despre: (i) experienţa dobândită şi transferabilă. Candidaţii la franciză trebuie să acţioneze dinamic şi să îşi creeze o imagine reală asupra capacităţii proprii manageriale şi financiare de integrare în reţeaua de franciză. când francizorul face publice anumite informaţii despre afacere cu scopul selecţiei de francizaţi. Legea nu defineşte contractul de franciză.

condiţiile financiare. prelungire şi reziliere a contractului. Principalul interes al membrilor reţelei este dezvoltarea reţelei. Gradul de dezvoltare al acesteia este direct proporţional cu bunăstarea membrilor săi. rezilierii şi cesiunii drepturilor contractuale. cu stabilirea clară a circumstanţelor care pot determina rezilierea fără preaviz şi a unui termen de preaviz rezonabil pentru cazul în care francizorul nu doreşte reînnoirea contractului. condiţiile de modificare. următoarele clauze pot fi incluse în contractul de franciză: (i) dreptul francizorului de a dezvolta conceptul de franciză. (iv) clauza de neconcurenţă. (iii) condiţiile de utilizare de către francizat a semnelor de atragere a clientelei aparţinând francizorului. fiind prevăzute de Lege. drepturile şi obligaţiile părţilor. Există anumite obligaţii care. (v) clauza de confidenţialitate. Legea prevede clauzele minimale care trebuie să se regăsească în orice contract de franciză şi anume: obiectul contractului. (vii) clauza de aprovizionare exclusivă sau (viii) clauza de preferinţă în caz de înstrăinare a francizei. (vi) clauza de exclusivitate teritorială. condiţiile reînnoirii. În acest sens. precum şi (v) durata contractului. revin părţilor chiar dacă ele nu sunt indicate expres în contractul de franciză. În funcţie de necesităţile practice.(iv) obiectivele şi aria exclusivităţii acordate. (ii) condiţiile recuperării de către francizor a elementelor corporale şi incorporale care îi aparţin în caz de cesiune a drepturilor francizatului decurgând din contract. (B) Faza contractuală Contractul de franciza va fi astfel redactat încât să reflecte interesele membrilor reţelei de franciză şi să protejeze drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului. durata contractului (care trebuie apreciată astfel încât francizatul să îşi poată amortiza investiţiile efectuate şi care de regula este între 3 şi 10 ani). Publicitatea relativă procesului de selecţie trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să nu conţină informaţii eronate. iar documentele publicitare care prezintă rezultatele financiare previzionate ale unui francizat trebuie să fie obiective şi verificabile. francizorul este obligat: 256 Universitatea SPIRU HARET .

(iii) să asigure francizaţilor săi o pregătire iniţiala. Sunt cazuri în care se prevede o redevenţă periodică minimă pentru a garanta un prag minim de remunerare a francizorului. dacă este cazul. Pentru dreptul de intrare în reţea francizorul poate pretinde o taxă de intrare. în costul francizei mai pot intra şi alte cheltuieli. iar cuantumul său diferă în funcţie de criteriile alese de către părţi (procent din cifra de afaceri/ marja comercială sau o taxă fixă în cazurile în care francizorul nu are un control eficient al volumului de vânzări). 257 Universitatea SPIRU HARET . cele legate de dezvoltarea şi eficientizarea sistemului. principala obligaţie a francizatului este aceea de a respecta în detaliu modelul transmis de către francizor. pe toata durata existenţei drepturilor contractuale. precum şi asistenţa comerciala şi/sau tehnică permanentă. precum şi. (iii) să nu divulge terţilor know-how-ul furnizat de către francizor. taxe de exclusivitate sau taxe de training. Mai cu seamă în cazul francizei aşa-numite „business format”. Exemplul clasic este acela al reţelei de franciză Mc Donald’s al cărui succes s-a propagat în plan internaţional tocmai datorită conceptului de activitate standardizat. acesta se plăteşte de către francizat periodic. francizatul are obligaţia: (i) să dezvolte şi să menţină identitatea reţelei de franciză precum şi reputaţia acesteia. (ii) să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială transferate. Prin menţinerea identităţii reţelei de franciză precum şi a reputaţiei acesteia se înţelege în primul rând respectarea standardelor de calitate ale afacerii transmise. În ce priveşte preţul contractului de franciză numit redevenţă (royalty). (ii) să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi analiza performanţelor şi a situaţiei sale financiare reale. precum şi un profit. atât pe toata durata contractului de franciză. În afara de preţul contractului. iar în derularea contractului taxe de publicitate. Redevenţa acopera cheltuielile francizorului legate de asistenţă continuă acordată francizaţilor. La rândul său. cât şi ulterior.(i) să deţină şi să exploateze o activitate comercială anterior lansării reţelei de franciză pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciza.

Având în vedere ca francizatului i s-a transmis numai un drept de folosinţă asupra semnelor de atragere a clientelei. francizatul trebuie să aibă în calcul şi acele cheltuielile necesar a fi făcute cu procurarea mijloacele de care are nevoie în derularea afacerii. Legea prevede că taxa de exclusivitate trebuie să fie proporţionala cu taxa de intrare. a echipamentelor sau cu salariul personalului propriu. precum şi costul pregătirii propriu-zise. drepturile incorporale transmise francizatului vor reveni francizorului. cazarea. Ca regulă. Taxa de publicitate nu este un venit al francizorului. Taxa de intrare poate fi plătită distinct sau sub forma unei garanţii ori prin remunerarea personalului francizorului pus la dispoziţia francizatului. 258 Universitatea SPIRU HARET . În contracte părţile cad de acord de regulă că francizatul să îşi înceapă activitatea numai după participarea la cursul de instruire organizat de către francizor. ci este o sumă destinată promovării reţelei de franciză. taxa de publicitate reprezintă cheltuială deductibilă la impozitul pe profit. precum şi pentru asigurarea sprijinului francizatului până în ziua inaugurării afacerii. contractul de franciză încetează prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat. călătoria. iar francizatul nu le mai poate exploata. la încetarea contractului. cum sunt cele cu achiziţionarea/închirierea spaţiului comercial. prin rezilierea sau anularea acestuia. iar nu dreptul de proprietate asupra acestora. al punerii acesteia sub interdicţie judecătorească (dacă este vorba de o persoană fizică) sau la momentul falimentului ori transformării persoanei juridice. Ca regula.Taxa de intrare se plăteşte o singură dată şi este destinată să acopere cheltuielile făcute de francizor în cadrul procesului de recrutare. exclusivitatea este condiţionată de o cifră de afaceri minimă. Pentru că este un contract care se încheie în considerarea anumitor calităţi ale francizatului. numărul consumatorilor şi perspectiva creşterii acestui număr. Taxa de training a personalului francizatului acoperă costurile francizorului cu masa. Aceasta poate fi inclusă în revedenţă sau poate fi prevăzută distinct. în urma unui riguros proces de selecţie. franciza va înceta şi la momentul decesului uneia dintre părţi. Taxa de exclusivitate se datorează în cazul în care părţile încheie un contract de exclusivitate în beneficiul francizatului pentru o anumită rază teritorială. Potrivit legislaţiei fiscale. La încheierea contractului.

managerială şi coordonare între părţile la contract. Atunci când Consiliul Concurenţei constată că acordul nu îndeplineşte condiţiile de exceptare. Dacă însă renegocierea acordului cu scopul încadrării pe categorii de exceptare nu are sau nu poate avea loc. În măsura în care pot avea ca efect restrângerea. Deşi franciza nu este o reţetă care să asigure succes garantat. § 1. 259 Universitatea SPIRU HARET . limitate în timp. părţile pot adresa Consiliului Concurenţei o cerere de certificare prealabilă a neintervenţiei prin care să se confirme că nu există temei pentru intervenţia Consiliului Concurenţei în sensul interzicerii acordului.6. Efectele contractului de franciză: contractul de franciză generează drepturi şi obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante. relaţiile dintre părţi trebuie să respecte regulile unei concurente loiale. prin încadrarea pe categorii. împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe o parte din piaţa românească. În acord cu legislaţia concurenţei. Dacă însă contractul a fost încheiat. ca ultima soluţie. spaţiu şi sub aspectul obiectului. În ideea păstrării identităţii comune şi reputaţiei reţelei de franciză. pentru a fi apreciate ca valabile. avantajele acestui sistem pot fi imense atunci când există capacitatea financiară. Pentru a evita sancţionarea. părţile pot face cerere de exceptare de la aplicarea legislaţiei concurenţei. prin aceste clauze se urmăreşte nedivulgarea know-how-lui de către fostul francizor. înainte de încheierea contractului. precum şi împiedicarea acestuia de a se lansa într-o activitate concurentă sau susceptibilă de a fi concurentă cu activitatea francizorului. precum şi în cazul în care nu este certificată neintervenţia.(C) Faza postcontractuală La încetarea raporturilor contractuale. părţile pot solicita Consiliului Concurenţei dispensa pentru acordarea beneficiului exceptării individuale. acordurile de franciză încadrate în categoria înţelegerilor verticale trebuie aduse la cunoştinţă Consiliul Concurenţei. va stabili un termen pentru modificarea acordului. clauzele de neconcurenţă trebuie să fie indispensabile protecţiei knowhow-lui transferat de către francizor. în sensul încadrării pe categoriile exceptate. În acest sens vor fi incidente obligaţiile asumate prin clauza de confidenţialitate sau clauza de neconcurenţă.

Francizorul se poate obliga la livrarea tuturor bunurilor necesare francizei sau doar la o parte din acestea. Transmiterea know-how-ului. în temeiul O. exclusivitatea şi publicitatea. f. Transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului este necesară pentru atragerea clientelei. În temeiul acestei obligaţii francizorul nu va putea nici să desfăşoare el.52/1997 este obligaţia francizorului care constă în promovarea imaginii şi a conceptului de franciză atât pe plan local cât şi naţional. obligaţia de aprovizionare. nr. d. şi nici să transmită dreptul de a exploata afacerea în regim de franciză altui beneficiar.. Asistenţa tehnică şi/sau comercială este obligaţia în temeiul căreia francizorul trebuie să-i acorde asistenţă permanentă beneficiarului. să fie transmisibil şi să reprezinte un ansamblu de cunştinţe noi. c. a. asistenţa tehnică şi/sau comercială.1. Pentru a putea constitui obiect al francizei know-how-ul trebuie să aparţină francizorului. transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului. care poate consta din pregătirea personalului. Se susţine că transmiterea know-how-ului este o condiţie esenţială a contractului de franciză. Exclusivitatea teritorială este o obligaţie a francizorului menită să-l protejeze pe beneficiar. Chiar dacă publicitatea ca obligaţie cade în sarcina francizorului costurile acesteia. instituierea în vederea exploatării know-how-ului. Publicitatea. în practică.G. supravegherea pentru respectarea omogenităţii reţelei de franciză.6. Obligaţiile francizorului În literatura de specialitate în sarcina francizorului sunt puse următoarele obligaţii: transmiterea know-how-ului. b. e. sunt suportate de către beneficiar. Obligaţia de aprovizionare se realizează prin furnizarea de către francizor beneficiarului produselor comandate. franciza în raza teritorială pentru care a acordat exclusivitate beneficiarului. Aceste semne distinctive aparţin fondului de comerţ şi pot consta din firma. emblema sau marcă. 260 Universitatea SPIRU HARET .

contrarii. de regulă. fiind un secret comercial al francizorului din care cauză păstrarea secretului este obligaţie ce trebuie îndeplinită atât pe parcursul contractului cât şi după încetarea acestuia. b. Know-how-ul nu este cunoscut publicului. În acest sens prevederile art.6. care. această obligaţie se realizează prin aceea că beneficiarului îi este interzis să contracteze francize cu concurenţi ai francizorului pe piaţă. plata taxelor şi redevenţelor şi neconcurenţa francizorului. a. În concret redevenţa poate consta dintr-un procent din profitul beneficiarului (10%. În lipsa unor stipulaţii exprese. Plata taxelor şi redevenţelor Contractul de franciză fiind un contract sinalagmatic şi cu titlu oneros. Obligaţia de neconcurenţă După cum am văzut în cele de mai sus. contractul de franciză nu dă dreptul beneficiarului de a divulga know-how-ul ori de a-l folosi după încetarea contractului. Păstrarea secretului know-how-ului Contractul de franciză dă dreptul beneficiarului la folosinţa knowhow-ului în limitele convenite de către părţile contractante. în schimbul transmiterii know-how-ului beneficiarul are obligaţia să plătească taxe şi redevenţe. 2. Redevenţa reprezintă suma de bani pe care trebuie s-o plătească beneficiarul pe întreaga durată a existenţei contractului.G. c. 10 dispun că 261 Universitatea SPIRU HARET . dar se exprimă sub alte forme decât cea a beneficiarului În concret. singurele măsuri de protecţie sunt cele instituite prin clauzele contractuale. Know-how-ul nefiind protejat prin mijloace speciale.) sau dintr-o sumă fixă.20% etc. Obligaţiile beneficiarului În temeiul reglementărilor cuprinse în O. se plăteşte la data încheierii contractului ca efect al intrării beneficiarului în reţeaua de franciză. Dintre taxele plătite de beneficiar cea mai frecventă este taxa de intrare care constă în plata unei sume de bani. 52/1997 rezultă trei obligaţii principale ale beneficiarului. Plata se face lunar sau pe o altă unitate de timp convenită de părţi. şi anume: păstrarea secretului knowhow-ului. obligaţia de neconcurenţă este instituită şi în sarcina francizorului.

6 din O. spre deosebire de cea a francizorului. Potrivit art. 7.G. În sfârşit. Obligaţia de neconcurenţă a beneficiarului. ca mod de încetare a contractului de franciză. părţile trebuie să prevadă în mod clar condiţiile în care intervine rezilierea.52/1997 nu cuprinde reguli speciale. din textele de lege reproduse se deduce că. s-a hotărât lichidarea judiciară ori a intervenit falimentul. În legătură cu anularea contractului de franciză O. această sancţiune presupune efectuarea unui aviz.6 din O. există.nr. iar pe de altă parte.G.52/1997 potrivit cărora francizorul are obligaţia de a-l înştiinţa pe beneficiar cu un preaviz asupra intenţiei de nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract. să stabilească în mod clar circumstanţele care pot să determine o reziliere fără preaviz. fapt ce denotă că îşi vor găsi incidenţă principiile dreptului comun relative la nulitate.G.5 contractul de franciză trebuie să cuprindă condiţiile de reziliere al acestuia. Încetarea contractului de franciză Contractul de franciză încetează prin încetarea existenţei uneia dintre părţi. Încetarea contractului datorită încetării existenţei uneia dintre părţi operează atunci când. Prin urmare. Un alt principiu ce cârmuieşte încetarea contractului ca efect a expirării duratei constă în dreptul de preemţiune recunoscut în favoarea beneficiarului dacă interesul menţinerii sau dezvoltării reţelei de franciză reclamă acest drept. În legătură cu expirarea duratei. expirarea termenului pentru care a fost încheiat şi prin anularea şi rezilierea acestuia. 262 Universitatea SPIRU HARET . art. rezilierea va interveni ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor specifice. în cazul persoanelor juridice. pe de o parte. nr. în cadrul clauzelor de reziliere. § 1. atât pe durata contractului.nr.francizorul poate să dispună o clauză de neconcurenţă beneficiarului. cât şi după expirarea acestuia. dar trebuie reţinut că.52/1997 obligă părţile. trebuie reţinute regulile consacrate în art. expiră durata pentru care sau constituit.

care poate fi totală sau parţială. adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973. licenţiatul având un drept exclusiv de utilizare a invenţiei. Definiţie: În accepţiunea largă a cuvântului. *obiectul contractului: Obiectul contractului este dat de acordarea dreptului şi autorizarea folosirii licenţei de către partener. Licenţiatorul transmite numai folosinţa dreptului de exploatare.17 § 2. a dreptului de folosinţă al unei invenţii sau inovaţii unui beneficiar. contractul de licenţă este o înţelegere scrisă între două părţi. numită beneficiar. dreptul de folosinţă al unei invenţii. Formele contractului – în funcţie de întinderea drepturilor care se atribuie prin contract.Subsecţiunea 2. prin contractul de licenţă se înţelege transmiterea de către titularul unui brevet. A se vedea si Legea nr. în condiţii şi pe perioade determinate. titularul unui brevet numit licenţiator. „intuitu personae”. (care nu poate fi cedat). poate fi de două feluri: a) licenţa exclusivă. metode de tratare a produselor. procedee tehnice. 844/2002 263 Universitatea SPIRU HARET 17 . 3. adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000. dreptul de a folosi brevete de invenţie. M. Caractere juridice ale contractului de licenţă: – consensual. este un contract incesibil. Prin contractul de licenţă. În concluzie. transmite unui beneficiar numit licenţiat. prin care una. numit licenţiat.1. numită titular. mărci de comerţ şi mărci de serviciu. documentaţii tehnice. 611/2002 privind aderarea României la Convenţia privind eliberarea brevetelor europene. § 2. nr. se angajează să-i cedeze celeilalte. 2. incesibil în lipsa unei prevederi exprese. sinalagmatic. prin care licenţiatorul renunţă la posibilitatea de a mai acorda alte licenţe. Contracte de licenţă § 2. Acest contract prezintă are un caracter intuitu personae întrucât se încheie în vederea calităţilor personale ale licenţiatului şi în lipsa unei prevederi exprese. mărci de fabrică. contra unui preţ. numit licenţiator. Of. scheme operatorii de producţie. metode de exploatare a maşinilor. Acest contract nu implică un act de dispoziţie asupra dreptului exclusiv de brevet. precum şi la Actul de revizuire a acesteia.

b) licenţele neexclusive pot fi: b. HG nr. 28/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. M. republicată.2. licenţele exclusive prezintă mai multe forme: a. Obligaţiile părţilor contractante 1.) licenţe neexclusive depline.) licenţe nelimitate sau depline (licenţiatorul beneficiază de exclusivitate pe toată durata de valabilitate a brevetului) a. Of. Of.2.18 * a) după caracterul lor.4.) licenţe limitate (dreptul de folosire a invenţiei. 348 din 22 mai 2003. 499 din 18 aprilie 2003. Licenţiatorul are obligaţia de a asigura beneficiarului o exploatare optimă a invenţiei şi de a garanta existenţa dreptului acordat 2. iar licenţiatul de a folosi invenţia în condiţiile convenite. Prin încheierea contractului de licenţă (licenţiatorul) are următoarele avantaje: – evită barierele vamale sau măsurile restrictive cu caracter netarifar – repartizarea zonelor de desfacere şi înlăturarea concurenţei de piaţă – stimularea exporturilor de utilaje. nr. b. nr. nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. M.1. 752/15 oct. M. pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. § 2. 44/2007 şi HG nr. prezintă unele îngrădiri). Of. 264 Universitatea SPIRU HARET . Legea nr..b) licenţa neexclusivă sau simplă.) licenţe neexclusive limitate.1. M Of. secţiunea Transmiterea drepturilor. 215/1992 privind regimul licenţelor de export şi import al României. este exclusiv. nr. M. Of. 47 din Legea 64/1991 privind brevetele de invenţie. 2002. 91/1992. nr. 520 din 15 iunie 2006. prin care licenţiatorul are dreptul de a utiliza sau transmite brevetul. maşini şi materii prime 18 A se vedea art. 62 şi urm. a se vedea şi HG 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României. Licenţiatul are obligaţia să folosească invenţia în condiţiile stabilite şi să plătească preţul. 64/1991 privind brevetele de invenţie. cap 2 „Dispoziţii referitoare la redevenţe şi drepturi de licenţă” art.

– prin intrarea investiţiei în domeniul liberei concurenţe. Efectele contractului – obligaţii pentru licenţiator şi pentru licenţiat: – obligaţii pentru licenţiator: – are obligaţia de a asigura beneficiarului o exploatare optimă a invenţiei şi – de a garanta existenţa dreptului acordat. – un procent royalty. Preţul se poate plăti prin folosirea mai multor modalităţii: – o sumă forfetară integrală.1. Încetarea contractului de licenţă: – prin expirarea duratei pentru care licenţa a fost acordată. § 2. Definiţie: În doctrină noţiunea de know-how este definită printr-o multitudine de formulări care cuprind criterii diferite. 5. Contractul de know-how § 3. aplicat la valoarea producţiei sau a vânzărilor. după perioada stabilită de lege. în raport de gravitatea încălcării. – o sumă globală iniţială. – obligaţii pentru licenţiat.– valorificarea rezultatelor cercetării precum şi a potenţialului de proiectare – obţinerea de participaţii directe la beneficiile obiectivelor realizate Licenţiatul are următoarele avantaje: – realizarea de economii valutare prin reducerea importurilor de mărfuri similare sau identice – introducerea unei tehnici avansate – asimilarea unor produse tehnice complexe – promovarea exporturilor de mărfuri de produse sub licenţă § 2. care este ţinut: – să folosească invenţia în condiţiile stabilite şi – să plătească preţul. Subsecţiunea 3.6. partea prejudiciată poate cere plata de compensaţii sau anularea contractului. * În caz de respectare a obligaţiilor contractuale. Indiferent de accepţiunea folosită elementele unui know-how sunt următoarele: 265 Universitatea SPIRU HARET .

cunoştinţe tehnice nebrevetabile sau brevetabile.) − procedeele de aplicare. funcţionarea. * dacă părţile nu stipulează altfel. De exemplu în cazul în care diversele elemente componente ale unui procedeu tehnic. metode tehnici ori mijloace în scopul obţinerii unui rezultat. necesare pentru fabricarea. numită beneficiar. programarea ideilor ce se introduc – software – decât aparatura în sine – hardware.” * cunoştinţele tehnice care alcătuiesc know-how-ul pot avea ca suport obiecte. incluse în abilitatea generală a unui tehnician datorită aptitudinilor şi ingeniozităţii sale. contra unei redevenţe. transmite celeilalte părţi. împrejurare în care pot constitui un element de know-how. implicând soluţionarea problemelor. publicitatea poate fi în cele mai diferite feluri etc. − experienţa tehnică ca urmare a unei practici îndelungate. dar nebrevetate. − cunoştinţele tehnice ce pot cuprinde o gamă largă. dar ansamblul sau combinarea acestora nu a fost adusă încă la cunoştinţa generală. ci au importanţă şi în alte domenii cum ar fi în administrare (magazinele pot fi amenajate într-o gamă infinită de combinaţii. numită furnizor. ca de exemplu în informatică unde prezintă o mai mare importanţă. ele pot fi brevetabile sau nebrevetabile. Dar cunoştinţele tehnice ca element al know how-ului nu se limitează la domeniul industrial. Clauza de 266 Universitatea SPIRU HARET . Beneficiarul dintr-un contract anterior este îndreptăţit să se prevaleze de condiţiile mai favorabile acordate de furnizor beneficiarilor subsecvenţi. furnizorul know-how – ului îşi păstrează deopotrivă dreptul de a transmite terţelor persoane cunoştinţe ce-i formează obiectul şi dreptul de a le utiliza el însuşi. întreţinerea sau comercializarea unor mărfuri ori pentru elaborarea şi punerea în lucrare a unor tehnici sau procedee. iar observaţiile de merchandising o vor arăta pe cea mai satisfăcătoare. variabilă din punct de vedere al aportului intelectual. modul de a se servi de maşini. elemente tehnice sau instrucţiuni. divulgarea lui către o altă întreprindere/firmă de către o persoană poate constitui o încălcare a obligaţiilor de a păstra secretul de serviciu cu toate consecinţele ce decurg din aceasta acţiune (breach of confidence). au fost deja publicate.− dexteritatea (abilitatea) tehnică. Acest element implică un grad mai înalt de activitate intelectuală. Definiţie: „Contractul de know-how este contractul prin care una dintre părţi.

dar transmisibile. contractul de know-how nu este un contract de licenţă a unui brevet: – prima precizare care se impune este înlăturarea confuziei care se face între acest contract şi contractul de licenţă asupra unui brevet. formule) 2. Asemenea cunoştinţe tehnice nebrevetate. Transmiterea know how-ului de la titular la beneficiar se poate face în mai multe moduri: 1. prezentând numai o noutate numai relativă şi subiectivă. Formula „know-how” provine de la expresia americană „the knowhow to do it” care în limba franceză se exprimă prin „le fait de savoir comment s`y prende” (mai scurt savoir-faire) adică „faptul de a şti cum să procedezi” Obiectul contractului este dat de transmiterea de cunoştinţe tehnice. * ca o aplicaţie specifică principiului colaborării părţilor dintr-un contract comercial internaţional. Contractul de know-how reprezintă calea specifică de transmitere a tehnologiei. aceasta fiind soluţia cel mai des întâlnită. trimiterea documentaţiei (planuri. dar pe care le consideră posibile şi intenţionează să le înfăptuiască. completat cu asistenţa tehnică.2. primirea de tehnicieni de la beneficiar. manuale. know-how – ul nu poate fi transmis de beneficiar. § 3. de informaţii şi de documentaţii de la cele mai simple până la procedee şi tehnologii complexe. 267 Universitatea SPIRU HARET .exclusivitate nu poate fi opusa furnizorului know-how – ului. Îndreptăţirea beneficiarului de a utiliza cunoştinţele transmise de furnizor priveşte orice aplicaţie a acestora. spre formare şi specializare în uzina transmiţătorului. Natura juridică a contractului de know-how: 1. se numesc „know-how”. furnizarea de material sau unei părţi din material incorporând know-how-ul 3. dacă părţile nu prevăd contrariul în contract. * în absenţa unei stipulaţii exprese în sens contrar. contractanţii know-how – ului au obligaţia de a-şi comunica reciproc toate aplicaţiile acestuia pe care nu leau prevăzut la data încheierii contractului. desene. procedeului sau cunoştinţelor de tehnice de specialitate.

268 Universitatea SPIRU HARET . posesorul contractului de know-how dă naştere. privativ. * dacă prin contractul de licenţă titularul brevetului îţi asumă o obligaţie de a nu face. ceea ce implică obligaţia pentru titularul de brevet de a nu exercita dreptul de interdicţie pe care legea i-l atribuie spre a-l ocroti împotriva terţilor. Cunoştinţele tehnice 4. § 3. * posesorul de know-how nu are un drept de proprietate industrială. contractul de know-how transmite dreptul la cunoştinţele furnizorilor către beneficiar cu efectele relative (res inter alios acta). El trebuie diferenţiat şi de contractul de antrepriză. Abilitatea tehnică – abilitatea include atât „mechanical skill” (abilitatea naturală a specialistului).3. 2. contractul de know-how se deosebeşte de contractul de vânzarecumpărare sau locaţia de lucruri. cum este aceea a antreprenorului. dimpotrivă. un monopol de exploatare. – contractul de know-how se deosebeşte şi de contractul de vânzare – cumpărare sau de locaţie de lucruri. Experienţa tehnică 3.Aceasta confuzie provine din faptul ca know-how-ul este greşit considerat un drept de proprietate industrială. cât şi „additional skill” sau „superior skill” (dexteritatea sau abilitatea pe care specialistul a dobândit-o în procesele tehnice). în timp ce contractul de licenţă transmite unei alte persoane dreptul de a exploata invenţia brevetată. ci una de mijloace. deoarece el nu poate transmite cu efecte „erga omnes” proprietatea sau folosinţa elementelor încorporate pe care le presupune în mod necesar. Procedee şi mijloace tehnice de aplicare 5. * în consecinţă. în persoana furnizorului. Caracterizare: elementele care determină conţinutul contractului de know-how sunt: 1. adică un drept exclusiv. caracter pe care legea îl recunoaşte exclusiv titularului unui brevet. terţii putând utiliza cunoştintele ce-i formează obiectul dacă le dobândeşte prin experienţa proprie. la o obligaţie de a face. Ansamblul de cunoştinţe know-how 1. Abilitatea tehnică 2. deoarece obligaţia pe care o creează în sarcina furnizorului de know-how nu este o obligaţie de rezultat.

Contracte de know-how-ului combinat. cunoştinţe rezultate din asimilarea progresului tehnic. atunci când condiţiile de transfer „necesare realizării unor convenţii distincte.4. 3. § 3.5. Contracte de know-how pur. 2. 2.Contracte prin care se transferă o tehnologie sau un procedeu tehnic determinat. cunoştinţe privind administrarea întreprinderii etc. 4. 3. chiar dacă beneficiarul nu mai vrea să plătească redevenţele. când suntem în prezenţa unui transfer care nu e condiţionat de o altă operaţiune. se stabilesc separat”. Ansamblul de cunoştinţe know-how. Contracte prin care se transferă procedee tehnice sau produse rezultate din cercetări proprii. Efectele contractului de know-how În privinţa efectelor contractului de know-how trebuie învederat inconvenientul provocat de faptul că nu există brevet şi în consecinţă dacă beneficiarul a primit know how-ul. 3. când transferul e un accesoriu ori o consecinţă a altor operaţiuni. b) În funcţie de gradul de interferare cu alte operaţiuni sunt: 1. Contracte având acelaşi obiect. Cunoştinţele tehnice – se referă la cunoştinţele dobândite în tehnica curentă. acesta nu mai poate fi retras. prin acte simple.2. Clasificarea contractelor de know-how: a) În funcţie de complexitatea acţiunilor de efectuat sunt: 1. Experienţa tehnică – experienţa dobândită de specialist – rezultat al unei practici îndelungate în domeniul tehnic respectiv. Procedee şi mijloace tehnice de aplicare – se referă la o grupare de operaţii tehnice dispuse într-o ordine anumită vizând finalizarea operaţiunii principale. determinate prin cele patru elemente. fie datorită lipsei de interes. Furnizorul sau transmiţătorul are obligaţia în principal de: – a transmite cunoştinţele tehnice. 5. transferat prin acte complexe şi succesive (care sunt stabilite în mai multe faze). nu sunt brevetate fie datorită faptului că nu au atins un grad suficient de noutate. Contractul de know-how complementar. § 3. – de a da garanţii asupra rezultatului – de a asigura asistenţa tehnică – de a garanta dreptul exclusiv de folosinţă 269 Universitatea SPIRU HARET .

1. 270 Universitatea SPIRU HARET . cum ar fi: – răspunderea pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale. consultantul propunând doar soluţii. Subsecţiunea 4. – rezilierea. în produse sau în alte cunoştinţe tehnice. sau prin cote părţi din valoarea producţiei rezultate. studii preliminare sau prestudii. Prezentare generală: Consulting-ul constă în studierea şi cercetarea pentru un anumit beneficiar. – regimul taxelor fiscale. Engineering-ul este un complex de operaţiuni prealabile sau concomitente de concepţie şi elaborare. plata se face printr-o sumă globală. o sumă forfetară. – denunţarea. în baza stadiului actual al ştiinţei şi practicii. Operaţiunile de engineering se realizează în cadrul a două faze şi anume: • faza de studii. – păstrarea secretului. activitate ce se suprapune cu interesele beneficiarului. care include cercetările în baza cărora se elaborează un proiect. Ca activitate de acordare a consultaţiilor. cuprinde o sferă largă de operaţiuni. a posibilităţilor tehnice şi comerciale. perfecţionări aduse obiectului contractului § 3. – menţinerea calităţii produselor obţinute. Încetarea contractului de know-how: – expirarea termenului stipulat. precum şi de coordonare şi executare a proiectelor şi lucrărilor pentru realizarea unui obiectiv. Contractul consulting-engineering § 4. Atunci când contravaloarea know-how-ului se achită în bani.6. Plata unui know-how poate consta în bani. într-un anumit domeniu şi acordarea corespunzătoare de asistenţă tehnică. – comunicarea eventualelor modificări.– dreptul de folosire a mărcii sale de fabrică Beneficiarul sau dobânditorul are următoarele obligaţii: – plata preţului. Contractul poate conţine diferite clauze privind obligaţii reciproce sau unilaterale. fără a putea lua decizii.

construcţii.. în principal. Astfel ei sunt grupaţi în: – Societăţi autonome. Noţiunile de consulting şi engineering se folosesc împreună dar şi separat. este neologismul oficial pentru care s-a optat în 1973. executări de lucrări. fiind filiale sau servicii de studii ce lucrează pentru terţi. societăţile se pot grupa în modul următor: – societăţi de proiectare şi construcţii. cuprinzând realizări de instalaţii şi punerea lor în funcţiune – până la furnizări de materiale necesare executării acestor lucrări de construcţii. montaje etc. fiecare activitate în parte reprezentând trăsături proprii. oferind partenerului contractual posibilitatea de a lua decizii obiective şi eficiente. care sunt organizaţii sau cabinete de ingineri – consultanţi. acestea reprezentând rezultatul unor cercetări raţionale (operation research). derivat din „inginer”. – conform doctrinei franceze originea cuvântului şi definiţia ingineriei (engineering). § 4. punerea în funcţiune etc. – societăţi de cercetare § 4. de la prestaţiile de servicii de ordin intelectual – transmiterea de idei. – Societăţi integrate care depind nemijlocit de firmele industriale. 3.• faza de execuţie şi anume lansarea comenzilor. Clasificare: În funcţie de obiectul lor. 2. procurarea materialelor. Consulting-engineering-ul este o activitate de natură intelectuală care se concretizează. recepţii. gradul lor de autonomie fiind determinat de aportul adus de băncile sau firmele industriale care participă la capitalul social. – societăţi specializate în conducerea activităţii întreprinderilor. 271 Universitatea SPIRU HARET . societăţile integrate îndeplinesc şi serviciile care sunt premergătoare încheierii operaţiunilor comerciale internaţionale. Prin activitatea lor. schiţe etc. pentru a traduce cuvântul american engineering. Etimologia cuvântului: – termen american: engineering în traducere = „inginerie”. În principal aceste activităţi se desfăşoară de către ingineri şi tehnicieni care sunt grupaţi în societăţi sau organizaţii de specialitate. concepţii. planuri. „ingineria” ca atare. Definiţia activităţii de engineering: Prin engineering se înţelege o activitate complexă cuprinzând operaţiile cele mai diverse. montaj. în furnizarea de soluţii sau studii tehnice.

de o activitate intelectuală. * Engineering – activitate rentabilă. – un contract de licenţă asupra unor brevete sau pentru transmiterea know-how-ului care ar avea ca obiect dreptul de folosinţă asupra brevetelor vânzătorului sau dreptul de a folosi know-how-ul acestuia. experienţa. cuprinde în realitate mai multe contracte sau feluri de contracte precum: – un contract de vânzare – cumpărare (la export sau import). deci fără nici o altă obligaţie din partea acestuia decât aceea de a plăti preţul. O întreprindere care se consacră în exclusivitate activităţii sale de producţie nu este în stare să cunoască progresele tehnice survenite în alte domenii. motivat de un scop precis şi organizat de maniera sistematică. Fourastie). îl poate aviza de noutăţile utilizabile şi să-şi asume. dacă este cazul. Aceasta apare ca o evidenţă pentru elaborarea sau alegerea proceselor tehnice. § 4. fundamentată pe cunoaştere. efort intelectual. s-ar putea desprinde câteva tipuri de contracte încheiate în acest scop: – contractul „la cheie” este cel în virtutea căruia furnizorul îi livrează clientului întreaga instalaţie contractată în stare de funcţionare fără ca la rândul său clientul să fi contribuit cu ceva. 4. Este un demers raţional. şi care ar putea fi transpuse în domeniul sau cu preţul unei adaptări. transformările necesare. Chiar dimpotrivă. „Gândirea economiseşte acţiunea” (J. Un astfel de „contract” unitar prin obiectul şi scopul său. – un contract de locaţie de servicii având ca obiect asistenţa tehnică acordată de către vânzător. realizând şi gestionarea lor. Engineering este cert o activitate intelectuală. ea este o puternică pârghie de optimizare a investiţiilor. la bază. dar ea nu este deloc depersonificată. * la cererea sa o societate de engineering în calitate de „păzitor tehnologic” după expresia profesioniştilor. Continuând cercetarea naturii activităţii de engineering. inteligenţa şi imaginaţie. 272 Universitatea SPIRU HARET .* Engineering – activitate intelectuală. dincolo de o simplă definiţie lapidară s-ar părea că este vorba. * Engineering – activitate ce contribuie la progresul tehnic. Cadrul juridic al activităţii de engineering Deşi gama contractelor prin care se realizează activitatea de engineering este atât de vastă. Dezvoltările precedente lasă să se ghicească rolul activităţii de engineering în progresul tehnic.

nr. M.148 din 23 iunie 2005. Aplicarea prevederilor din Legea Concurenţei nr. Of. nr. privind aplicarea art. M. 5 alin. 5 din Legea concurenţei nr. Deşi practica internaţională cunoaşte asemenea contracte. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie. * Oficiul Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. Oficiul Român pentru ştiinţă şi tehnologie pe lângă Uniunea Europeană * sediul materiei: HG nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie. M.– un contract de împrumut pentru creditul acordat de către vânzător. Ordin nr. 696 din 2 august 2005. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie * sediul materiei: 1. Of. în fapt. pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. Subsecţiunea 6. 5 alin. 787/2005 privind aprobarea înfiinţării Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. din mai multe considerente. emis de Consiliul Concurenţei. 21/1996. * Oficiul s-a constituit prin asocierea Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu instituţii şi organizaţii publice şi private din România. pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor privind aplicarea art. 3. 82 din 4 mai 2005. nr. emis de Consiliul Concurenţei. pe baza unui program de lucru anual. emis de Consiliul Concurenţei. 659 din 25 iulie 2005. emis de Consiliul Concurenţei. 4. 5 din Legea concurenţei nr.Regulament din 4 mai 2005. 21/1996. Ordin nr. Instrucţiuni din 23 iunie 2005. îşi desfăşoară activitatea ca o structură specializată a Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Of. 659 din 25 iulie 2005. nr. nr. a fost înfiinţat la Bruxelles. 429 din 20 mai 2005. ele sunt rare. interesate în participarea la programele europene de cercetare iar activitatea sa este coordonată de către secretarul de stat pentru activitatea de cercetare din Ministerul Educaţiei şi Cercetării. 273 Universitatea SPIRU HARET . (1) din Legea concurenţei nr. (1) din Legea concurenţei nr. Of. M. privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 2. 429 din 20 mai 2005. Of. M. Subsecţiunea 5.

(iv) să stimuleze formarea de grupuri de interes de nivel european. inclusiv a tinerilor cercetători. prin focalizarea competenţelor existente la nivel naţional în domenii prioritare în cercetarea europeană. Of. (ii) să prezinte eficient politica de cercetare. întreprinderilor mici şi mijlocii. dezvoltare şi inovare şi potenţialul ştiinţific şi tehnologic românesc instituţiilor cu care se intră în contact la nivel european. precum şi a universităţilor. pentru creşterea şanselor de participare la proiecte/programe europene. nr. (ii) creşterea vizibilităţii sistemului de cercetare-dezvoltare-inovare din România. Misiunea Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană19: (i) să promoveze participarea eficientă a cercetătorilor români. (iii) să sprijine şi să promoveze colaborarea dintre firmele industriale şi de servicii. serviciilor şi organizaţiilor neguvernamentale la programele de cercetare ale Uniunii Europene. la propunerea secretarului de stat pentru activitatea de cercetare. (iii) creşterea gradului de recuperare a contribuţiei României la bugetul programelor-cadru de cercetare. cu accent pe programele-cadru de cercetare. numit de ministrul educaţiei şi cercetării. universităţi şi institute de cercetare pentru participarea în comun la consorţii europene pentru proiecte de cercetare. institutelor de cercetare-dezvoltare. (iv) formarea de personal pentru integrare europeană în cercetare. 1. M. 787/2005 privind aprobarea înfiinţării Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. 2. Conform Anexei la HG nr. industriei.* Conducerea Oficiului este asigurată de directorul acestuia. Rezultate aşteptate pe termen lung sunt: – atingerea unui nivel de participare a comunităţii ştiinţifice româneşti la programele-cadru de cercetare comparabil cu media europeană. 696 din 2 august 2005 274 Universitatea SPIRU HARET 19 . Obiectivele Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană: (i) creşterea participării româneşti la programele europene.

29. nr. Condiţia formei scrise trebuie îndeplinită pentru a putea proba drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractul de asigurare. − contract sinalagmatic (părţile având obligaţii reciproce şi interdependente una faţă de cealaltă. asigurătorul se obligă Dan Anghel Constantinescu. chiar dacă există început de dovadă scrisă. cu instituţii şi organizaţii naţionale. 136/1995 Definiţie Contractul de asigurare este acel contract prin care asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului. 136/1995) § 7. c) diseminarea şi promovarea specifică. În principal. Gabriela Popescu. la producerea unui anume risc. d) facilitarea legăturilor cu instituţii europene. 2. Colecţia Naţională. 1. 3. Caractere juridice ale contractului de asigurare: − caracter consensual (contractul de asigurare se formează prin simplul acord de voinţă al părţilor. cu organisme similare. Ruxandra Mitran. Sediul materiei şi definiţie: Sediul materiei: Codul comercial şi legea nr. Contractul de asigurare. condiţie prevăzută expres imperativ în art. Activităţile (servicii oferite instituţiilor şi comunităţii ştiinţifice) Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană: a) promovarea sistemului de cercetare-dezvoltare-inovare din România.136/1995. Existenţa şi conţinutul contractului nu pot fi dovedite prin martori.– creşterea graduală a integrării comunităţii ştiinţifice româneşti la programele-cadru de cercetare. fără a fi nevoie de o formă solemnă de manifestare a voinţei). e) recomandările privind buna practică europeană în domeniul cercetare-dezvoltare-inovare. în condiţiile prevăzute de Codul Civil. Contractul de asigurare20 § 7.9.10 din lg. să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată. Oana Oniciuc. lg. 2000 275 Universitatea SPIRU HARET 20 . Bucureşti. în limitele şi la termenele convenite (art. Marinică Dobrin. Subsecţiunea 7. iar acesta se obligă ca. b) căutarea şi facilitarea legăturilor cu parteneri europeni.

− Contract cu executare succesivă (presupune mai multe prestaţii pe perioada de valabilitate a sa. prin efectul uni risc decât acela avut în vedere la momentul încheierii asigurării. ce reprezintă preţul asigurării c. prestaţia asigurătorului în cazul producerii evenimentului asigurat A. iar asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele prevăzute). Consecinţele executării succesive a contractului de asigurare − sunt aplicabile regulile rezilierii ce îşi produce efecte numai pentru viitor. neputându-se înţelege că se divizează contractul în câte perioade de asigurare ar fi prevăzute. Fiecare parte este creditor şi debitor al celeilalte. primele datorate şi încasate până în momentul rezilierii − partea care şi-a îndeplinit obligaţia are drept la contrapretaţia cocontractantului. duce la rezilierea de drept a contractului de asigurare. Această accepţiune este cea mai importantă. care va constitui faptul generator al unui caz de forţă majoră (incendiu. În literatura de specialitate. Este un eveniment incert pentru că 276 Universitatea SPIRU HARET . la producerea unui risc asumat prin contractul de asigurare. Asigurătorul continuă să acorde protecţie asiguratului prin acoperirea riscului. chiar dacă se presupune o împărţire pe termene periodice. determinându-le pe celelalte (calculul primei şi acordarea despăgubirii). deces). § 7. Asiguratul se obligă să plătească o primă de asigurare în schimbul protecţiei oferite de asigurător pe o perioadă determinată. § 7. − contract unic. catastrofă naturală. Riscul asigurat: Dintre cele trei elemente ale asigurării. până la desfiinţarea contractului − dispariţia obiectului asigurat. să plătească o despăgubire (în cazul asigurării de bunuri sau de răspundere civilă) sau suma asigurată indemnizaţia de asigurare) în cazul asigurării de persoane. Fracţionarea are în vedere doar modul de plată a primei. riscul fiind un eveniment incert. 3. riscul asigurat b. prima de asigurare. riscul este cel mai important. riscul are trei accepţiuni: − riscul ca eventualitate a producerii unui eveniment aleatoriu. 4.ca. Elementele contractului de asigurare: a.

de trafic de droguri. contractul va fi reziliat. moartea asiguratului reprezintă un eveniment care se va produce cu certitudine. − riscul trebuie să fie licit (caracterul licit al riscului face ca obiectul contractului să nu fie contrar ordinii publice neputând fi asigurate operaţiuni de contrabandă. contractul de asigurare devine nul. sub influenţa evenimentului incert alea. ca preţ al asigurării. dar la o dată necunoscută). Această sumă este alcătuită din prima netă (necesară formării fondului din care se vor achita despăgubirile sau suma asigurată) şi prima adaos (ce constă în acoperirea cheltuielilor realizate de asigurător. − riscul ca eventualitate a producerii unei daune. posibil şi incert. există totuşi alea (element întâmplător). B. referindu-se la apariţia efectivă a sinistrului sau la data producerii acestuia (în asigurările de deces. În jurisprudenţa franceză se afirmă că evenimentul se produce înainte de încheierea contractului. riscul s-a produs.poate privi îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului. La momentul încheierii contractului. − riscul trebuie să fie real (caracterul real al riscului condiţionează existenţa contractului existenţa contractului. în cazul în care înainte de intrarea în vigoare a contractului. neavând obiect. − Riscul ca obiect al asigurării. astfel încât dacă riscul nu există. atâta timp cât întinderea pagubei este incertă. este un angajament condiţional al asigurătorului. Riscul asumat de asigurător trebuie să existe la momentul încheierii contractului şi să fie precizat în contract. Determinarea riscurilor asigurate se face în funcţie de obiectele asigurate în caz de forţă majoră. vânzarea bunurilor furate). Contractele de asigurare nu disting întotdeauna între conceptual de eveniment şi cel de daună. iar producerea riscului să nu fie la latitudinea asiguratului (în caz contrar dispare elementul aleatoriu). 277 Universitatea SPIRU HARET . Caracterele riscului − riscul trebuie să fie aleatoriu (caracterul aleatoriu al riscului rezultă în principiu din incertitudinea evenimentului). Prima de asigurare Prima de asigurare este reprezentată de suma de bani pe care trebuie să o achite asiguratul. către asigurător. la producerea sinistrului asigurarea reprezintă obligaţia asigurătorului. Riscul fiind un eveniment viitor.

Prestaţia asigurătorului în cazul procedurii evenimentului asigurat Asigurătorul va achita asiguratului sau beneficiarului contractului de asigurare o sumă de bani cu titlu de despăgubire sau sumă asigurată la apariţia cazului asigurat. cuantumul ei nefiind recalculat chiar dacă contractul încetează pentru asigurat înainte de termenul avut în vedere la încheierea sa. § 7. în contract trebuie să se menţioneze felul. de regulă un an. În ceea ce priveşte 278 Universitatea SPIRU HARET . Valoarea primei este calculată în funcţie de risc. Potrivit art. despăgubirea se plăteşte numai în limita daunei daunei de asigurare şi nu poate depăşi valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat. rezerve de prime şi de daune pentru celelalte feluri de asigurări şi reasigurări. practicată în comerţul maritim. în conformitate cu condiţiile generale sau speciale de asigurare. indicativul şi numărul de înmatriculare. Există o excepţie de la acest principiu. a datelor statistice sau a calculelor actuariale privind plăţile de efectuat în viitor. în cazul asigurării „sur bonnes aux mauvaises nouvelles”. marca şi tipul autovehiculului. Încheierea contractului de asigurare: Obiectul contractului Determinarea bunului asigurat ca obiect al obligaţiei contractuale se face în funcţie de tipul asigurării. 47/1991. iar rezervele de daune se constituie în baza estimărilor. potrivit obiectului lor de activitate. Bunul asigurat trebuie să fie identificat. Din primele percepute societatea trebuie să obţină un profit. în principiu orice bun expus unui risc poate fi asigurat cu condiţia să existe. C. societăţile de asigurare şi reasigurare au obligaţia să constituie. În cazul asigurării de autovehiculelor.plătibilă pe unităţi de timp. prin indicarea caracteristicilor proprii. ce fac parte integrantă din contract. În asigurările de bunuri. 16 din lg. fiind determinată pe bază de date statistice. din care se achită despăgubirile sau sumele asigurate şi se acoperă cheltuielile legate de administrarea asigurărilor. În cazul asigurărilor de daune. capacitatea cilindrică. Rezerva de prime pentru asigurările se stabileşte în baza calculelor actuariale şi se administrează separat. 5. Din prima de asigurare se constituie fondul de rezervă. În această perioadă îşi produce efectele principiul indivizibilităţii primei.

bunurile care nu mai prezintă importanţă economică sau bunurile supuse unui risc excesiv. în funcţie de locul încheierii contractului se va afla legea aplicabilă în caz de conflict de legi în spaţiu. 996 C. Cauza Art. În cazul în care contractul de asigurare conţine un element de extraneitate. Locul încheierii contractului se determină tot în funcţie de momentul încheierii contractului. În cazul unor litigii izvorâte din executarea unui contract de asigurare. se calculează. Momentul încheierii contractului Contractul de asigurare se consideră a fi încheiat în momentul în care se întâlneşte cererea cu oferta. locul încheierii contractului poate indica instanţa competentă din punct de vedere teritorial. termenele de prescripţie şi se determină legea aplicabilă. nu poate avea nici un efect. civil prevede că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită. De exemplu este cauză ilicită într-un contract de asigurare este asigurarea bunurilor ce fac obiectul contrabandei sau asigurarea bunurilor rezultate din săvârşirea unor infracţiuni. se produc efectele contractului. Constituie un risc excesiv asigurarea bunurilor inflamabile. sau contractul se încheie prin telefon sau prin corespondenţă. Aceste precizări sunt cuprinse în poliţa de asigurare emisă de asigurător (data la care asiguratul trebuie să plătească ratele de primă – dacă prima nu este unică – şi perioada de timp în care asiguratorul este obligat să acorde prima de asigurare). astfel încât trebuie să se precizeze perioada de timp la care se referă drepturile şi obligaţiile părţilor. explozive. acestea nu pot fi asigurate. Contractul de asigurare va avea o cauză ilicită când este încheiat cu încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri. precum şi lichidele acide pe timpul transportului. Durata contractului de asigurare Contractul de asigurare este un contract de execuţie succesivă. 279 Universitatea SPIRU HARET . Acest moment se determină după cum ambele părţi se află una în prezenţa celeilalte. În raport de determinarea momentului în care s-a încheiat contractul se stabilesc viciile de consimţământ şi cauzele de nulitate sau anulabilitate a contractului.

precise. Dacă există contradicţie între clauzele generale şi cele speciale. ţinându-se cont de acestea. ele trebuie aplicate întocmai. Obligaţia de plată Debitorul obligaţiei de plată este semnatarul contractului de asigurare. Poliţa de asigurare este documentul semnat de părţi. Executarea obligaţiilor contractuale 7. riscurile ce se asigură. judecarea lor se va face interpretându-se în interesul asiguratului. cele speciale sunt mai importante. În cazul producerii riscului. licite. sumele de asigurare. Asiguratul sau solicitantul este obligat să plătească primele la termenele stabilite în condiţiile de asigurare. iar mandatarul are calitatea de solicitant. § 7. Potrivit art. Asigurătorul poate opune beneficiarului asigurării excepţiile rezultând din neplata primei.136/1995 poliţa de asigurare trebuie să cuprindă numele sau denumirea. care atestă existenţa contractului de asigurare.Durata contractului de asigurare se stabileşte de comun acord de către părţile contractante. pe care ar fi putut să le invoce şi solicitantului asigurării. Dacă contractul este semnat de un mandatar. conform principiului „in dubio pro reo”. Dacă unele clauze sunt echivoce. Când asiguratul nu este parte contractantă. mandantul este parte la contract. § 7. 6. Interpretarea contractului de asigurare se face pe baza următoarelor reguli: dacă prevederile sunt clare. contradictorii. 7. domiciliul sau sediul părţilor contractante. adică asiguratul sau solicitantul.1. asigurătorul are dreptul să compenseze 280 Universitatea SPIRU HARET . momentul începerii şi cel al încetării răspunderii. care constată angajamentul reciproc al asigurătorului şi asiguratului. Proba contractului de asigurare – poliţa de asigurare Înscrisul probant este reprezentant de poliţa de asigurare. primele de asigurare.10 din legea nr. cel care a solicitat încheierea contractului este obligat să achite primele de asigurare. Poliţa de asigurare este sub forma unui imprimat stabilit de asigurător la care se anexează un ansamblu de clauze comun tuturor contractelor de o anumită categorie şi care se numesc condiţii generale. obiectul asigurării.

1096 C. Prima este stipulată în contractele de asigurare ca fiind plătibilă pe perioade anuale cere corespund regulilor statistice. achitarea primei reprezentând un act de conservare. obligaţia de plată rămâne în sarcina titularului contractului. Persoana debitorului poate fi modificată în cursul contractului în cazul transmiterii contractului. În cazul în care a intervenit partajul. această dispoziţie fiind aplicabilă şi în materia asigurătorilor. Civil. Plata primei se face de regulă la începutul perioadei de asigurare. care lucrează în numele şi pe seama asigurătorului sau prin mandat poştal. asigurătorul putând să-şi 281 Universitatea SPIRU HARET . Plata primei de asigurare poate fi făcută şi unui agent de asigurare. celui căruia i-a revenit bunul în deplină proprietate este debitorul primei de asigurare. Moştenitorii care au renunţat la moştenire nu vor mai fi obligaţi să achite prima ci devin străini de moştenire. sau cu condiţia ca dobânditorul ulterior al bunului să plătească prima de asigurare aferentă. moştenitorii sunt ţinuţi în solidar la plata primei. cu ocazia înstrăinării obiectului asigurat sau a decesului asiguratului.primele ce i se mai datorează până la sfârşitul anului de asigurare cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului. Atâta timp cât bunul se află în indiviziune. Obligaţia de plată a primei incumbă moştenitorilor din momentul deschiderii succesiunii şi în perioada termenului de opţiune succesorală. 969 C. În cazul achitării primei de asigurare de către succesibilul ce a renunţat la moştenire actul de conservare este menţinut fiind în interesul comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi. În cazul decesului debitorului primei de asigurare. Potrivit art. Pentru ratele de primă datorate înainte de înstrăinarea bunului. conform art. cu condiţia ca prima de asigurare să fi fost achitată integral de către titularul contractului. Contractul de asigurare continuă să îşi producă efectele faţă de dobânditorul bunului. iar bunul asigurat este cuprins în masa succesorală. obligaţia de plată a primei revine moştenitorului. Civil. Schimbarea debitorului primei de asigurare primei de asigurare intervine şi când bunul asigurat este înstrăinat. asigurarea continuând dacă achizitorul sau moştenitorul îşi exprimă acordul în acest sens. „plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului”. Se poate prevedea ca asigurarea cu primă unică plătibilă în avans.

2. s-a considerat că prima a fost plătită în ziua în care s-a înregistrat la bancă ordinul de plată. de a permite medicului consultant al asigurătorului de a face toate constatările necesare. Obligaţia de declarare a cazului asigurat Asiguratul este obligat să avizeze asigurătorul despre producerea riscului din momentul producerii acestuia până în momentul stabilit în contractul de asigurare.3. cu condiţia ca asiguratul să aibă disponibil în cont. Plata primei de asigurare se face în numerar. De asemenea se poate plăti şi prin ordin de plată şi se consideră a fi efectuata numai în momentul în care s-a operat de către bancă. El poate fi obligat convenţional prin clauzele contractului de asigurare să furnizeze în asigurările de bunuri un raport detaliat şi estimativ al pagubelor cu toate motivările sau de a depune o plângere. Dacă asiguratul este creditor al asiguratului cu o sumă exigibilă şi lichidă. Plata primei de asigurare se face la sediul asigurătorului care nu are obligaţia de a încasa prima de asigurare la domiciliul sau la locul de muncă al asiguratului. în moneda stabilită prin contract sau poate opera compensaţia. În materia asigurărilor se aplică regula portabilităţii plăţii. Obligaţiile asiguratului la producerea riscului Asiguratul este obligat prin lege să declare asigurătorului cazul asigurat într-un termen. Pentru nerespectarea acestei obligaţii pot fi prevăzute în contract diverse sancţiuni. în caz de asigurare contra accidentelor corporale. În cazul nerespectării acestei obligaţii intervine ca sancţiune refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirea sau indemnizaţia de asigurare. în contul asigurătorului. 282 Universitatea SPIRU HARET . Dacă omiterea operării este imputabilă băncii. intervine compensarea legală. Excepţia de compensare este opozabilă şi în cazul falimentului asiguratului.creeze fondul necesar pentru a suporta efectele producerii riscurilor asigurate. 7. 7. În cazul în care banca nu poate executa ordinul datorită faptului că contul titularului este blocat sau nu are disponibil. în caz de furt. Ordinul de plată poate fi retras oricând înainte de executarea de către bancă.

Din momentul încheierii contractului. Creditorul obligaţiei de plată a despăgubirii sau a indemnizaţiei de asigurare este asiguratul semnatar al contractului. creditorului îi va reveni obligaţia de a aduce proba asigurării (poliţa de asigurare în original pentru a se evita falsurile fiind un instrument esenţial) şi proba cazului de forţă majoră care face parte din obiectul contractului. obligaţia asigurătorului fiind un termen incert. În caz de stipulaţie pentru altul. Obligaţia asigurătorului la apariţia cazului asigurat Obligaţia principală a asigurătorului constă în plata prestaţiei datorate în caz de sinistru. În asigurarea de responsabilitate. În acest caz există două aspecte: proba cazului asigurat şi proba obligaţiei de asigurare a asigurătorului. 283 Universitatea SPIRU HARET . Realizarea evenimentului prevăzut în contract a fost certă (asigurarea în caz de deces). 7.4. Declararea tardivă privind agravarea riscului şi sinistrului nu poate fi opusă asiguratului cât timp asigurătorul a stabilit că întârzierea declarării a cauzat un prejudiciu. Asigurătorul poate să se angajeze prin clauzele contractuale la alte obligaţii printre care şi acelea de a îndruma apărarea asiguratului de responsabilitate civilă în procesul intentat contra victimei.Această sancţiune este aplicabilă în cazul întârzierii de asigurat de a declara evenimentul. executarea ei devenind certă prin producerea riscului. fiind uşor de demonstrat. victima are la îndemână o acţiune directă contra asigurătorului debitor al indemnizaţiei. cât timp asiguratul nu a fost în prealabil despăgubit. creditorul este asiguratul în contra căruia a fost încheiat contractul sau beneficiarul desemnat în asigurarea de persoane. Proba cazului asigurat este raportată la toate împrejurările exterioare. eventualitatea realizării riscului este aleatorie. data este însă necunoscută iar obligaţia asigurătorului fiind cu termen incert devine exigibilă prin apariţia cazului asigurat. Proba creanţei împotriva asigurătorului incumbă creditorului sau beneficiarului asigurării. Proba obligaţiei de acoperire din partea asigurătorului presupune că evenimentul produs corespunde definiţiei riscului asigurat. Efectul refuzului este că asiguratul pierde dreptul la suma asigurată.

Asigurătorul care după o lună de zile a luat cunoştinţă de cazul de forţă majoră. Rezilierea după evenimentul asigurat este convenţională şi trebuie să fie expres prevăzută de clauzele contractuale. corespunzătoare unei perioade de asigurare care a început posterior faţă de sinistru. Fiind prevăzută în contract. a acceptat plata unei prime de asigurare sau fracţiuni de primă. reprezentate de sume asigurate. În primul caz este vorba despre un caz de forţă majoră care fiind analizat sub aspect circumstanţial duce la formarea opiniei asigurătorului că asiguratul încerca să obţină despăgubiri pe nedrept. Limitele contractuale sunt diverse. 8. plafoane de garantare. Asigurările de persoane sunt asigurări cu caracter cu caracter forfetar. Rezilierea este facultativă pentru asigurător. În cel de-al doilea caz. Modificarea contractului de asigurare poate fi cerută de către asigurat şi de către asigurător astfel: 1. franşize ridicate. franşize. Cerută de asigurat Dacă asiguratul face prin scrisoare recomandată o propunere asigurătorului de a prelungi sau modifica un contract. § 7. Principiul indemnităţii presupune o evaluare corectă a producerii unei daune corporale. nu poate să se prevaleze de acest eveniment pentru a rezilia contractul. prevederea privind facultatea asigurătorului de a rezilia contractul după cauza de forţă majoră nu poate avea efect decât la expirarea termenului de o lună de la data notificării asiguratului. asigurătorul are opţiunea de a exercita sau nu dreptul la reziliere în funcţie de circumstanţele date. Rezilierea intervine în cazul fraudei la asigurare şi a contractului evaluat greşit.Stabilirea sumei datorate de asigurător este realizată într-un mod total diferit în asigurările de persoane şi în asigurările de bunuri. sumele asigurate fiind fixate prin contract. măsuri de prevenţie exigente. Asigurările de daune sunt supuse unei duble limitări: una indemnitară şi una contractuală. Rezilierea poate fi prealabilă unei noi oferte de asigurare adaptate la condiţii mai stricte: taxe de prime majorate. sau de a repune în 284 Universitatea SPIRU HARET . daune materiale sau pecuniare. Într-o poliţă de asigurare încheiată pentru evenimentele asigurate pe o perioadă clar determinată. circumstanţele producerii cazului asigurat relevă că prin fraudă riscul asigurat este mult mai probabil că se va produce.

transferul asigurării automobilului asupra altui autovehicul de aceeaşi putere sau schimbarea folosirii unui autovehicul. făcând corp comun cu poliţa de asigurare căreia i se aplică şi care rămâne aplicabilă sub toate aspectele asupra cărora nu au intervenit modificări. Propunerea referitoare la durata contractului pune probleme în privinţa prelungirii unui contract pe durată determinată care nu conţine clauza de tacită reconducţiune sau de repunere în vigoare a unui contract suspendat. Un contract suspendat nu poate fi modificat până când nu îşi va relua valabilitatea pentru cel ce solicită modificarea. 2. Propunerea referitoare la riscurile garantate este susceptibilă de a fi acceptată. Actul modificator presupune aceleaşi reguli de formă cu contractul iniţial. Cerută de asigurător În unele cazuri din motive juste. Condiţiile de modificare sunt următoarele: 1. dacă se înscrie în cadrul tarifului iniţial al contractului. termen care este stabilit în contractul de asigurare. companiile de asigurare trimit spre semnare un contract nou care îl modifică pe celălalt. dacă modificările se înscriu în cadrul acordului iniţial: modificarea sumei asigurate. Dacă contractul ia sfârşit el nu poate fi modificat. propunerea de modificare prezentată asigurătorului printr-o scrisoare recomandată. Modificarea produce efecte juridice după expirarea unei perioade specificate de asigurător în contract sau propuse de asigurat şi acceptate de asigurător. Modificarea fără discuţii între părţi nu trebuie să fie substanţială. asigurătorul va trebui să 285 Universitatea SPIRU HARET . această propunere este considerată ca acceptată de asigurător. Efectele modificării privesc în special adaptarea primei de asigurare.vigoare un contract suspendat. Tăcerea asigurătorului echivalează cu o acceptare. existenţa unui contract de asigurare în curs de executare 2. Dacă se inserează în contractele noi de asigurare a unor clauze cerând o mărire corelativă a primei de asigurare. Proba modificării contractului iniţial de asigurare se face prin încheierea unui act adiţional. Conţinutul modificării priveşte de multe ori durata contractului şi riscurile asigurate. dacă nu este refuzată într-un termen de asigurător.

mărirea de tarif este notificată de regulă prin avizul de modificare care corespunde datei de reînnoire a contractului prin tacita reconducţiune. Rezilierea constă în desfiinţarea pentru viitor a contractului de asigurare în cazul în care una din părţile contractante nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate în mod culpabil. în considerarea căruia s-a încheiat un anumit tip de contract de asigurare. exercitării dreptului de reziliere al asiguratului. Încetarea contractului de asigurare – condiţii generale intervenite în rezilierea contractului: Contractul de asigurare încetează să-şi mai producă efecte urmare a: expirării termenului de valabilitate. după care curge preavizul de maxim o lună până la modificare. § 7. în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său. Asigurătorul plăteşte spontan prima de asigurare majorată. rezilierii pentru neplata de către asigurat a modificărilor esenţiale intervenite pe parcursul contractului de asigurare în legătură cu riscul asigurat. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România în art 17. această propunere trebuie să aibă acordul părţilor contractante. Contractul poate să prevadă facultatea de reziliere pentru asigurat dacă nu este de acord cu propunerea asigurătorului. Avizul de mărire a primei de asigurare va fi trimis cu o lună înaintea modificării. reziliere care va ave ca efecte după trecerea unui termen de preaviz de maxim de 30 de zile. marcând consimţământul la majorarea primei de asigurare. rezilierii de către asigurător pentru neplata primei de asigurare. Dacă se propune reducerea acoperirii oferite prin asigurare. Conform art. 1020 Cod civil: „Condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice. 9. altfel mărirea excluderilor de la asigurare nu îi va fi opozabilă asiguratului.aibă toate avizele autorităţii de supraveghere a asigurărilor şi să obţină acceptul asiguratului. Dacă contractul de asigurare cuprinde o clauză asupra termenelor de la care asigurătorul îşi rezervă dreptul de a le modifica unilateral tariful de primă aplicabil. imposibilităţii de a fi derulat prin tacita reconducţiune.” Noţiunea de reziliere este utilizată în legea nr. 21 şi 36 astfel: 286 Universitatea SPIRU HARET .

” Art 21: „În cazul în care contractul de asigurare este modificat prin acordul părţilor. prin care se precizează că ori de câte ori paguba suferită este sub un anumit nivel stabilit contractual. 5. 3.Art. pentru aceleaşi riscuri. vinovăţia părţii respective. 2. 36: „În asigurările la care se constituie rezerve de prime. cu titlu de primă. conform contractului de asigurare. asigurătorul este îndreptăţit să acorde despăgubirea. asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia. după caz. Clauza americană: prin care asiguratul dispune de două poliţe de la două societăţi de asigurare. Clauza abandonului: utilizată în poliţa de asigurare maritimă. Clauza bonus-malus: are ca scop stimularea preocupărilor pentru conservarea bunurilor lor cuprinse în poliţă. Clauza avariei: folosită în asigurările de transport. 4. 10. plata ori. § 7. cei care au manifestat 287 Universitatea SPIRU HARET . nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare. Clauze speciale cuprinse în contractul de asigurare: 1. 1 şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare. contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat. inexistenţa unei clauze de nerăspundere. 17: „ Dacă nu s-a convenit altfel. Clauza atestării: evidenţiază faptul că poliţa de asigurare maritimă a fost semnată de către o persoană care are procură din partea societăţii de asigurare în care se precizează limitele mandatului. denunţat sau reziliat. Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat despre consecinţele neplăţii primei la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. prin care armatorul are posibilitatea să abandoneze nava avariată în favoarea societăţii de asigurare în schimbul despăgubirilor.” Condiţii generale intervenite în rezilierea contractului: neexecutarea obligaţiei de către una dintre părţi.” Art. cauzarea unui prejudiciu prin neexecutare/executare. cel de-al doilea va fi obligat la despăgubiri numai în cazul în care suma asigurată prevăzută în prima poliţă nu acoperă întreaga sumă. Cei doi asigurători răspund în ordinea datei prevăzute în poliţă. solicitând restituirea rezervei constituite. restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

„Despre contractul de asigurare şi despre obligaţiunile asigurătorului şi asiguratului” care cuprinde în art. indiferent de numărul mijloacelor de transport folosite. dotaţiunea şi proviziunile. societatea de asigurări despăgubeşte valoarea navei. 7. 5. pe lângă care se poate prevedea şi salariile oamenilor din echipaj. conform acestei clauze se prevede suma cu care asigurătorul contribuie la acoperirea cheltuielilor pentru salvarea bunurilor asigurate. uneltele. este utilizată în tranzacţiile comerciale internaţionale. cu aburi sau pânze. armamentul. instrumentele. conform acestei clauze. Navlul călătorilor şi al lucrurilor încărcate. mărfurile sunt asigurate pe toată durata transportului. vor beneficia de scăderea primelor de asigurare pe care trebuie să le plătească (clauza bonus) şi invers în cazul clauzei malus. conform căreia asiguratul poate transfera interesul asigurat. singur sau acompaniat. 8. mai puţin armonizarea.grijă şi în consecinţă nu s-au produs riscurile. Clauza exceptării uzurii normale: utilizată în asigurările maritime.Asigurarea poate avea drept obiect: 1. Sumele date cu împrumut maritim. 10. gol sau încărcat. 4. se percepe o supraprimă pentru fiecare transbordare. Clauza cesiunii asigurării: este folosită în asigurările maritime. 288 Universitatea SPIRU HARET . armat sau nearmat.. Vasul. Contractul de asigurare este reglementat şi de Codul Comercial în Titlul VI – „Despre asigurarea în contra riscurilor navigaţiunei” – capitolul 1. Lucrurile încărcate. Maşinile. prin andosarea şi predarea poliţei noului beneficiar. 618 obiectul asigurării astfel: . în favoarea unei alte persoane. pentru acoperirea riscurilor specifice transbordărilor repetate între două nave. 3. 9. 6. Clauza asigurării transbordării: este utilizată în asigurarea maritimă şi are în vedere răspunderea asigurătorului pentru transbordarea mărfii de la navă şi invers. în baza poliţei. Clauza de depozit la depozit: conforma acestei clauze. dar numai în cazul în care termenul de transport să nu fie mai mare de 60 zile. Clauza salvării: utilizată tot în asigurările maritime. 2.

când nu ar fi acoperite prin un împrumut. Legea nr. încheie asigurarea eliberând un înscris doveditor. 289 Universitatea SPIRU HARET . Asemenea poate fi făcută asupra totalităţii sau a unei părţi din suszisele lucruri împreună sau deosebit. autofinanţată. Sumele plătite sau datorate pentru avarii comune şi cheltuielile făcute sau datorate pentru avarii particulare. Societăţile de asigurare care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform alin.” Articolul următor prevede că „Asigurarea e nulă dacă are de obiect: Sumele luate cu împrumut maritim. b) de către societăţile de asigurare autorizate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulaţii a serviciilor. 148/2000 reglementează în art. b) asigurări generale. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor publicat în M.” Societăţile de asigurarea şi reasigurare sunt reglementate de prevederile Legii nr. orice lucruri care se pot preţul în bani şi sunt supuse la riscurile navigaţiunei. Lucrurile care servesc drept garanţie împrumutului maritim nu pot fi asigurate decât pentru partea valorii ce trece peste suma împrumutată. ca autoritate administrativă autonomă de specialitate. Aceeaşi lege reglementează şi activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România. 1. 32/2000. la cererea potenţialului asigurat. Şi în general. care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor acestei legi. 3 activitatea de asigurare astfel: Activitatea de asigurare se grupează în: a) asigurări de viaţă. nr. Punerea în executare a legii nr. supravegherea şi controlul respectării dispoziţiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. 7. Of. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România astfel: Asigurarea obligatorie se practică: a) de către societăţile de asigurare din România autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti.6.

e) dreptul la demnitate în muncă. următoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru munca depusă. g) dreptul la acces la formarea profesională. în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. în principal.CAPITOLUL VI MEDIUL DE AFACERI ŞI RELAŢIILE DE MUNCĂ ÎN CONTEXTUL DREPTULUI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL Secţiunea 1. 53/2003 cu completările şi modificările ulterioare) referitoare la raporturile de muncă Capitolul 2 – Executarea contractului individual de muncă din Legea nr. prin negociere. c) dreptul la concediu de odihnă anual. k) dreptul la negociere colectivă şi individuală. 37 următoarele drepturi şi obligaţii părţilor implicate în contractul de muncă: angajator şi salariat astfel: Art. j) dreptul la protecţie în caz de concediere. 38: „Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.” Art. 53/2003 Codul muncii prevede la art. 39: „ (1) Salariatul are. f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă. i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă.” Art. b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal. h) dreptul la informare şi consultare. 290 Universitatea SPIRU HARET . d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament. 37: „Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii. Mediul de afaceri – modificări legislative interne ale Codului Muncii (Legea nr.

e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare. din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă. c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat. m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat. precum şi în contractul individual de muncă. d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. în contractul colectiv de muncă aplicabil.l) dreptul de a participa la acţiuni colective.” Art. contractului colectiv de muncă. aplicabil şi regulamentului intern. sub rezerva legalităţii lor. în principal. la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi. în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului colectiv de muncă aplicabil. potrivit legii. c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern. 291 Universitatea SPIRU HARET . c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege. următoarele obligaţii: a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă. f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu. încheiat la nivel naţional. d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu. b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat. de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului. următoarele obligaţii: a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau. (2) Salariatului îi revin. e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate. 40: „ (1) Angajatorul are. în principal. următoarele drepturi: a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii. în principal. (2) Angajatorului îi revin. b) obligaţia de a respecta disciplina muncii. b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă. după caz.

după caz.d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii. cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora. Alin (4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin (1) – (3) este nul de drept. Principii fundamentale sunt reglementate încă din art. toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Pe lângă reglementările clasice care au fost dintotdeauna vizate de legiuitor apar şi instituţii noi cum ar fi de exemplu: „Munca prin agent de muncă temporară”. cu excepţia informaţiilor sensibile sau secrete. h) să elibereze. precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi. reglementată distinct în cap. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil. sunt de natură să prejudicieze activitatea unităţii. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. la cerere. în condiţiile legii. Alin (2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei. 53/2003.” Secţiunea 2. i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor. oricare ar fi acestea. 87. g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege. 3: Alin (1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze. f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa. prin divulgare. e) să se consulte cu sindicatul sau. 7 începând cu art. Alin (3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie. 292 Universitatea SPIRU HARET . Relaţiile de muncă în legislaţia naţională şi comunitară Sediul materiei în dreptul intern: Relaţiile de muncă sunt reglementate de Codul Muncii aprobat prin Legea nr. care.

Bucureşti. Editura C. În particular. Astfel este şi cazul Directivei 75/117/CEE privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului salarizării egale între bărbaţi şi femei care. principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei. 2006. 119. eliminarea oricărei discriminări bazate pe sex. Bucureşti. plata egală pentru munca de valoare egală. Principiul plăţii egale pentru muncă egală (art. Bucureşti. acest sistem trebuie să fie bazat pe criterii comune atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.H. Tratatul CEE) Articolul 119 instituie principiul plăţii egale pentru muncă egală între bărbaţi şi femei. În înţelesul acestui articol. bazată pe articolul 119 al Tratatului. Editura Wolters Kluwer. Editura Lumina Lex. În acest mod. a dezvoltat principiul nediscriminării bazate pe sex. Articolul 2 cere statelor membre „să introducă în sistemele lor juridice naţionale acele măsuri ce sunt necesare pentru a permite Secţiune realizată conform Nicolae Voiculescu. pentru munca sa de la angajatorul său”. Drept internaţional al muncii. plata „înseamnă salariul minim sau obişnuit. Andrei Popescu. Drept comunitar al muncii. protecţia se întinde asupra muncilor de valoare egală şi acoperă nu numai locurile de muncă mixte (cele ocupate atât de bărbaţi. pentru aceeaşi muncă sau pentru munca căreia i se atribuie o valoare egală. principiul tratamentului egal în materia securităţii sociale 1. Bucureşti. Marin Voicu. pe care lucrătorul îl primeşte. stabileşte că principiul egalităţii de remunerare înseamnă. 2. Editura Rosetti. Beck. 2005. Nicolae Voiculescu.Sediul materiei în dreptul comunitar1: • Reglementări comunitare în domeniul muncii şi securităţii sociale privind egalitatea sexelor: Principiul plăţii egale pentru muncă egală. Jurisprudenţa comunitară. fie în bunuri. direct sau indirect. 2005. Dreptul muncii – reglementări interne şi comunitare. în art. l. 293 Universitatea SPIRU HARET 1 . fie în numerar. Plata egală pentru munca de valoare egală (Directiva 75/117/CEE) Legislaţia derivată. atunci când este folosit un sistem de clasificare profesională pentru stabilirea remuneraţiilor. 2007. cât şi de femei).

cu ocazia accederii la un loc de muncă şi la formare profesională. ca şi în ceea ce priveşte condiţiile de muncă. 4. Se subliniază că aceste forme de discriminare se manifestă nu numai la locurile de muncă. ca şi în cadrul angajării şi al muncii. 3. şi. Ele prevăd totodată nulitatea sau corecţia obligatorie a contractelor individuale sau colective. convenţii colective şi contracte individuale. promovare profesională. regulamente. la formare şi promovare profesională şi condiţiile de muncă stabileşte obligaţia statelor membre de a insera în legislaţiile lor naţionale dispoziţiile necesare pentru a asigura egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă.angajaţilor care se consideră afectaţi prin neaplicarea principiului plăţii egale să-şi susţină pretenţiile lor printr-un proces judiciar după un posibil recurs la alte autorităţi competente”. în caz de conflict cu patronul. Articolele 3 şi 4 ale Directivei 75/117/CEE impun statelor membre să aplice egalitatea în lege. de a i se recunoaşte drepturile care decurg din tratat şi din directivă printr-o decizie obligatorie (cazul Comisiei contra Regatului-Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord nr. Principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei (Directiva 76/207CEE) Directiva 76/207/CEE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la angajare. în caz afirmativ. „de a susţine în faţa unui organism că munca sa are aceeaşi valoare ca şi o altă muncă.61/81). de asemenea. urmărind respectarea principiului egalităţii salariilor.5 pune în sarcina statelor membre obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a proteja lucrătorii contra oricărei concedieri care ar constitui o reacţie a angajatorului la o plângere formulată la nivelul întreprinderii sau de o acţiune în justiţie. În sfârşit. art. Principiul tratamentului egal în materia securităţii sociale (Directiva 79/7/CEE) Directiva 79/7/CEE privind implementarea progresivă a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale a reprezentat extinderea principiului egalităţii de 294 Universitatea SPIRU HARET . dar. contrare principiului egalităţii. Curtea de Justiţie a decis că lucrătorul trebuie să aibă posibilitatea. Directiva 2002/73/CE defineşte hărţuirea şi hărţuirea sexuală ca fiind contrare egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei. formare.

lăuze sau care alăptează prevede protecţia femeilor angajate. Directiva se aplică tuturor persoanelor ce desfăşoară o activitate profitabilă în nume propriu (. în curs de calificare sau în perioada de ucenicie şi care 295 Universitatea SPIRU HARET . lansarea sau extinderea unei activităţi. Protecţia specială a lucrătoarelor gravide. lăuze sau care alăptează (Directiva 92/85/CEE) Directiva 92/85/CEE privind punerea în aplicare a măsurilor vizând promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătoarelor gravide. categorie înţeleasă în sens larg. inclusiv fermierii şi membrii profesiilor liberale şi soţiilor (ilor) lor ce nu sunt angajaţi sau partenerii (art.9). introducerea acelor măsuri care sunt necesare pentru a permite tuturor persoanelor care se consideră afectate prin neaplicarea principiului tratamentului egal în activităţile lor independente să-şi urmărească cererile lor pe cale judiciară.tratament într-un nou domeniu. 7.. Principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei care exercită o activitate independentă (Directiva 86/613/CEE) Directiva 86/613/CEE urmăreşte să asigure aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile ce desfăşoară o activitate ca independenţi sau contribuie la desfăşurarea unei astfel de activităţi. introduce principiul egalităţii de tratament în domeniul sistemului de pensii profesionale. Ea se aplică lucrătorilor. existent pe lângă cel legal. 5. facilităţile financiare.. ea este complementară directivelor menţionate. cu deosebire în ceea ce priveşte stabilirea. cu privire la acele aspecte neacoperite de directivele 76/207 şi 79/7. bolnavii şi accidentaţii. Se cere. şi care cuprinde salariaţi şi independenţi. Statele membre sunt chemate să ia toate măsurile necesare pentru a asigura eliminarea tuturor prevederilor contrare principiului egalităţii de tratament. care este complementară Directivei 79/7. Principiul egalităţii de tratament în regimurile profesionale de securitate socială (Directiva 86/378/CEE) Directiva 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în regimurile profesionale de securitate socială.). echipamentul. cel al securităţii sociale. de asemenea. după asigurarea unui recurs la autorităţile competente (art. 6.2). Deci. pensionarii şi invalizii. şomerii involuntari în căutarea unui loc de muncă.

au născut recent sau alăptează şi au adus starea lor la cunoştinţa patronului. un criteriu sau o practică aparent neutre ar pune persoane de o anumită origine etnică sau rasială în dezavantaj. Acordul conferă lucrătorilor şi lucrătoarelor un drept individual la concediu parental. Centrul European al Întreprinderii Publice (CEEP) şi Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES). ca urmare a naşterii sau adopţiei unui copil pentru a se putea ocupa de acesta timp de cel puţin trei luni până la o vârstă determinată ce poate merge până la 8 ani. conform sistemului lor judiciar. în comparaţie cu alte persoane). ce urmează a fi stabilită de statele membre şi/sau de partenerii sociali.4 al directivei. 10. trebuie să ia măsurile necesare pentru ca. 11. atunci când o persoană se consideră lezată prin nerespectarea în cazul său a principiului egalităţii de tratament şi prezintă în faţa unei jurisdicţii sau altă instanţă competentă fapte care permit prezumarea existenţei unei discriminări directe sau indirecte. 9.sunt. Cadrul general în favoarea egalităţii de tratament în domeniul ocupării şi al muncii Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind crearea unui cadru general în favoarea egalităţii de 296 Universitatea SPIRU HARET . în acelaşi timp. Tratamentul egal între persoane indiferent de originea etnică sau rasială Directiva Consiliului 2000/43/EC privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de originea etnică sau rasială are în vedere eliminarea discriminării directe (când o persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta. însărcinate. Concediul parental (Directiva 96/34/CE) Directiva 96/34/CE referitoare la acordul cadru privind concediul parental încheiat între UNICE. incumbă părţii pârâte să dovedească că nu a existat o violare a principiului egalităţii de tratament. şi anume Uniunea Confederaţiilor Industriei şi Patronatului din Europa (UNICE). a fost sau va fi tratată astfel în situaţii comparabile. pe motivul originii etnice sau rasiale) sau a celei indirecte (când o prevedere. CEEP şi CES are ca obiectiv transpunerea în practică a acordului cadru încheiat între organizaţiile interprofesionale cu vocaţie generală. Aducerea dovezii în cazurile de discriminare pe bază de sex În temeiul art. 8. statele membre.

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos. d) adaptarea muncii la om. cu privire la problemele de sănătate şi securitate. Angajatorii trebuie să concretizeze măsurile prevăzute de directivă. Ea constituie documentul-cadru în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă. precum şi alegerea echipamentelor de muncă şi a metodelor de muncă şi de producţie. cu precădere. e) luarea în considerare a stării evoluţiei tehnicii. în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă. 297 Universitatea SPIRU HARET . în vederea atenuării. relaţiile profesionale: Cel mai important act normativ comunitar este Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 VI 1989 privind introducerea de măsuri de încurajare a îmbunătăţirilor în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă – principii generale de prevenire. Ea impune patronului să facă o evaluare a riscurilor ce ar putea afecta sănătatea şi securitatea la locul de muncă. organizarea muncii. • Reglementarea condiţiilor de muncă în dreptul comunitar: securitatea şi sănătatea la locul de muncă.tratament în domeniul ocupării şi al muncii. luând în considerare următoarele principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor. relaţiile sociale şi influenţa factorilor de mediu ai muncii. să îşi ia toate asigurările că angajaţii sunt bine informaţi şi instruiţi corespunzător. i) aducerea instrucţiunilor corespunzătoare la cunoştinţa lucrătorilor. Cadrul general pe care Directiva 2000/78/CE îl stabileşte este conceput ca instituind standarde minimale. g) planificarea prevenirii având în vedere un ansamblu coerent care integrează în cadrul prevenirii tehnica. a muncii monotone şi a muncii repetitive şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii. h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală. condiţiile de muncă. ceea ce dă posibilitatea statelor membre să adopte sau să menţină dispoziţiile mai favorabile. salariile şi timpul de muncă. b) evaluarea riscurilor care nu pot să fie evitate. c) combaterea riscurilor la sursă.

− participarea echilibrată în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale. Acordul-cadru are ca obiect principal asigurarea condiţiilor vizând suprimarea discriminărilor la care ar putea fi expuşi lucrătorii cu timp parţial. Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES) şi Centrul European al Întreprinderilor cu Participare Publică (CEEP) Directiva 97/81/CE este o contribuţie la strategia generală a ocupării în spaţiul comunitar. introdus prin Clauza nr. cu excepţia situaţiilor în care acest tratament diferenţiat este 298 Universitatea SPIRU HARET . care promovează formele de lucru flexibile. El este concretizarea voinţei partenerilor sociali de a stabili un cadru general pentru eliminarea discriminărilor cu privire la lucrătorii cu timp parţial pe o bază acceptabilă pentru angajatori şi pentru lucrători. Principiul nediscriminării. se urmăreşte dezvoltarea muncii cu timp parţial pe o bază voluntară. Patronii trebuie să-i consulte pe lucrători şi/sau pe reprezentanţii acestora şi să le permită participarea în cadrul tuturor problemelor ce privesc securitatea şi sănătatea în muncă (art. Aceasta presupune: − consultarea lucrătorilor. 4 a acorduluicadru. ca lucrătorii cu timp parţial să nu fie trataţi de o manieră mai puţin favorabilă decât lucrătorii cu normă întreagă pe simplul temei că ei lucrează cu timp parţial. acordul-cadru enunţă principiile generale şi prescripţiile minimale relative la munca cu timp parţial. Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru asupra muncii cu timp parţial încheiat între Uniunea Confederaţiilor din Industrie şi a Angajatorilor din Europa (UNICE).11). solicită. ca şi organizarea flexibilă a timpului de lucru într-o manieră care să ţină seama de necesităţile angajatorilor şi lucrătorilor. − dreptul lucrătorilor şi/sau al reprezentanţilor acestora de a face propuneri.Directiva include prevederi corespunzătoare în privinţa serviciilor de protecţie şi prevenire. De asemenea. precum şi faptul că munca cu timp parţial este o caracteristică a ocupării în anumite sectoare şi activităţi. supravegherii sănătăţii şi participării angajaţilor la rezolvarea problemelor de sănătate şi securitate la locul de muncă. Recunoscând diversitatea situaţiilor existente în statele membre. în ceea ce priveşte condiţiile de angajare.

precum şi interdicţia de a efectua ore suplimentare. drepturile salariale. se aplică principiul pro rata temporis.justificat de raţiuni obiective. în condiţiile stabilite de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile. 102 (1)). pe lângă clauzele specifice oricărui contract individual de muncă. Codul muncii român a reglementat şi el. cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora (art. şi precizări privind durata muncii şi repartizarea programului de lucru. condiţiile în care se poate modifica programul de lucru. contractul individual de muncă cu timp parţial. denumite contracte individuale de muncă cu timp parţial (art. Legea română prevede că angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată. Contractul individual de muncă cu timp parţial trebuie să cuprindă. protejându-i contra discriminării şi pentru utilizarea contractelor de muncă cu durată determinată pe o bază acceptabilă pentru angajatori şi lucrători. 1011 alin (1)). în dorinţa de a se asigura armonizarea legislaţiei interne cu norma comunitară. asigurându-se principiul nediscriminării. sectoriale şi sezoniere. este preluat principiul nediscriminării salariaţilor ce-şi desfăşoară activitatea în temeiul acestui contract. precum şi indemnizaţia de concediu de odihnă de asigurări sociale se stabilesc proporţional cu timpul efectiv lucrat. precum şi 299 Universitatea SPIRU HARET . Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru CES. UNICE şi CEEP asupra muncii cu durată determinată Acordul-cadru enunţă principiile generale şi prescripţiile minimale relative la munca cu durată determinată. Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă. subliniindu-se că aplicarea lor detaliată trebuie să ia în considerare realităţile situaţiilor specifice naţionale. la art. Acordul-cadru are ca obiectiv principal ameliorarea calităţii muncii cu durată determinată. Astfel. 101-104. El ilustrează voinţa partenerilor sociali de a stabili un cadru general pentru a asigura egalitatea de tratament pentru lucrătorii cu durată determinată. De asemenea. Atunci când este cazul.

Şi anume. Pentru a determina angajatorii să încheie contracte de muncă cu durată nedeterminată şi pentru a diminua gradul de precaritate al angajării. timpul de pauză -orice lucrător trebuie să beneficieze. Codul muncii limitează situaţiile în care poate fi încheiat un contract individual de muncă cu durată determinată. 80 alin (3)). fiind în măsură să diminueze mobilitatea forţei de muncă într-o piaţă a muncii afectată de restructurarea economică. Angajatorii trebuie să informeze lucrătorii cu durată determinată asupra posturilor vacante în întreprindere pentru a le asigura aceleaşi oportunităţi ca ale altor lucrători în obţinerea de posturi permanente (Clauza nr. pe postul respectiv va fi angajat un salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată. cu acordul scris al părţilor. Soluţia legislativă aleasă de legea română este contraproductivă. Directiva Parlamentului european şi a Consiliului 2003/88/CE din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de muncă Directiva 2003/88/CE stabileşte prescripţii minimale de securitate şi sănătate în domeniul organizării timpului de muncă. Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial. Ea reglementează perioadele minime de: repaus zilnic – o perioadă minimă de repaus de 11 ore consecutive (art.stabilirea unui cadru care să prevină abuzul ce rezultă din utilizarea contractelor sau relaţiile de muncă cu durată determinată succesive. Codul muncii român a introdus şi el noţiunea de contract individual de muncă pe durată determinată (art. numai înăuntrul termenului de 24 luni şi de cel mult două ori consecutiv (art. Din analiza comparativă a legii române şi a directivei europene rezultă o concluzie pe care o apreciem ca fiind importantă. de dezvoltare a carierei lor şi de mobilitate profesională.3). spre deosebire de norma comunitară. angajatorii trebuie să faciliteze accesul lucrătorilor cu durată determinată la oportunităţile de formare profesională. 84 al Codului muncii prevede că la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată succesiv sau la expirarea termenului de 24 de luni. În plus. de un timp de pauză 300 Universitatea SPIRU HARET . art.6).80-86)1. atunci când timpul de muncă zilnic este mai mare de 6 ore.

o perioadă minimă de repaus neîntreruptă de 24 ore. vor fi transferaţi. Perioada de referinţă prevăzută nu poate depăşi 14 zile (art. decât în cazul încetării relaţiei de muncă (art. iar concediul de odihnă la minimum 20 de zile lucrătoare (4 săptămâni în directivă). legea română stabileşte repausul minim zilnic la 12 ore (faţă de 11 ore în directiva comunitară). prin legislaţia naţională (art. în lipsa acestora. Perioada de referinţă prevăzută nu poate depăşi 4 luni (art. nu au corespondent încă în legislaţia noastră (obligaţia angajatorului de a organiza munca în conformitate cu specificul acesteia). 16 lit. lucrătorii de noapte care suferă de probleme de sănătate recunoscute. cărora li se adaugă 11 ore de repaus zilnic (art 5). Capitolul 3 al Directivei 2003/88/CE conţine dispoziţii referitoare la munca de noapte. repausul săptămânal – în cursul fiecărei perioade de 7 zile.4).ale cărei modalităţi. durata maximă săptămânală de lucru – trebuie limitată prin dispoziţii legislative. legate de faptul că aceşti lucrători îndeplinesc o muncă de noapte. standardele instituite de Directiva 2003/88/CE. la o muncă de zi pentru care sunt apţi (art. Lucrătorii de noapte beneficiază de o evaluare gratuită a sănătăţii lor. 301 Universitatea SPIRU HARET . concediul anual -de cel puţin 4 săptămâni. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16 lit. Codul muncii român acoperă. De asemenea. înainte de repartizarea lor la această activitate şi apoi la intervale regulate. regulamentare sau administrative sau convenţii colective ori acorduri încheiate între partenerii sociali. Totuşi. El nu poate fi înlocuit printr-o indemnizaţie financiară. referitoare la garanţiile pentru munca în perioada nocturnă.c). a).b). 16 lit. inclusiv orele suplimentare (art. statele membre trebuie să ia măsurile necesare ca timpul normal al lucrătorilor de noapte să nu depăşească 8 ore în medie pe o perioadă de 24 de ore. de fiecare dată când aceasta este posibil. sau. şi în special durata condiţiilor de acordare vor fi stabilite prin convenţii colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali. Perioada de referinţă se stabileşte prin consultarea partenerilor sociali sau prin convenţii ori acorduri colective (art. 9). Ea nu va depăşi 48 de ore.6).7). În plus. Astfel. unele prevederi. în mare. 65/2005 preia prevederile normei comunitare referitoare la durata maximă săptămânală a timpului de lucru.

se pot negocia. care includ şi orele suplimentare. e) în cazul unui contract sau a unui raport de muncă temporar. calculată pe o perioadă de referinţă de o lună calendaristică. domiciliul patronului.G.G. 2 al Directivei patronul are obligaţia de a informa lucrătorul.U. în vederea evitării încălcării eventuale a drepturilor acestuia. Conform art. cu condiţia ca media orelor de muncă. 111. pentru anumite sectoare de activitate. Observăm că nu s-a folosit beneficiul normei prevăzute la art. 111 al Codului muncii. 302 Universitatea SPIRU HARET . unităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional. Directiva Consiliului 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 referitoare la obligaţia patronului de a informa lucrătorul asupra condiţiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă Directiva stabileşte obligaţia patronului de a informa pe fiecare angajat în parte. nr.21 şi 22 ale art. în lipsa unui loc de muncă fix sau predominant. introduse prin O. în termen în cel mult două luni de la începerea muncii.b) al Directivei 2003/88/CE. în scris. să nu depăşească 48 ore pe săptămână. precum şi sediul sau. după caz.2 par. f) durata concediului plătit la care lucrătorul are dreptul sau. Astfel. conform alin (2) al art. 65/2005. prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate aplicabil. asupra cel puţin a următoarelor elemente ale contractului sau raportului de muncă: a) identitatea părţilor. principiul potrivit căruia lucrătorul este încadrat în diverse locuri. cât şi pentru a asigura o mai mare transparenţă pe piaţa muncii.U. durata previzibilă a contractului sau a raportului de muncă. astfel cum a fost modificat prin O. d) data începerii contractului sau raportului de muncă. c) I) titulatura. modalităţile de atribuire şi de determinare a acestui concediu. nr. Tot din norma comunitară stă la baza redactării alin. perioade de referinţă mai mari de o lună. 16 lit. dacă această indicaţie nu este posibilă în momentul furnizării informaţiei. care admite o perioadă de referinţă de până la 4 luni. dar care să nu depăşească 12 luni. durata timpului de muncă poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână. 65/2005. prin excepţie. gradul.Astfel. b) locul de muncă sau. asupra principalelor condiţii de angajare şi de lucru. calitatea sau categoria activităţii profesionale în care lucrătorul este încadrat sau II) caracterizarea sumară a muncii.

sau II) în cazul contractelor colective încheiate în afara întreprinderii de către organe sau instituţii paritare speciale. Atunci când niciun astfel de document nu a fost înmânat lucrătorului patronul va fi obligat să remită acestuia.g) durata perioadelor de preaviz care vor fi respectate de angajator şi de lucrător în cazul încetării contractului sau raportului de muncă sau. prestaţiile în bani şi în natură aferente expatrierii. o declaraţie scrisă semnată de către patron şi care să cuprindă cel puţin elementele de la art. j) după caz: I) menţionarea contractelor colective şi/sau a acordurilor colective care reglementează condiţiile de muncă ale lucrătorului. printr-o scrisoare angajament sau sub forma unuia sau a mai multor documente scrise care să cuprindă elementele minimale ale informării (art. altele decât statul membru a cărui legislaţie şi/sau practică guvernează contractul sau raportul de muncă. d) după caz. b) moneda ce serveşte la plata salariului. documentul sau documentele prevăzute la articolul 3 trebuie să se afle în posesia lucrătorului înainte de plecarea sa şi trebuie să cuprindă. modalităţile de determinare a acestor perioade de preaviz. în cel mult două luni de la începerea muncii. 303 Universitatea SPIRU HARET . alte elemente constitutive. dacă această indicaţie nu este posibilă în momentul furnizării informaţiei.3). par. Dacă lucrătorul trebuie să îşi exercite activitatea profesională în una sau mai multe ţări. menţionarea organului competent sau a instituţiei paritare competente în cadrul căruia/căreia acestea au fost încheiate Informarea lucrătorului se poate face prin trei modalităţi: printr-un contract de muncă. 4 par. precum şi periodicitatea plăţii salariului la care are dreptul lucrătorul.1. i) durata normală a muncii zilnice sau săptămânale. h) suma de bază iniţială. conform art. c) după caz. condiţiile de repatriere a lucrătorului. cel puţin următoarele informaţii suplimentare: a) durata muncii exercitată în străinătate. Orice modificare a elementelor prevăzute la articolul 2 paragraful 2 şi la articolul 4 paragraful 1 trebuie să facă obiectul unui document scris care urmează să fie remis de către angajator lucrătorului în cel mai scurt timp şi în cel mult o lună de la data intrării în vigoare a modificării respective.2.3.

angajatorul şi reprezentanţii angajaţilor vor respecta drepturile şi obligaţiile reciproce. ţinând seama atât de interesele întreprinderii. anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă.nr. se reglementează cadrul general de stabilire a cerinţelor minime ale dreptului la informare şi consultare a angajaţilor. să informeze persoana selectată în vederea angajării ori. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor. Modalităţile de informare şi consultare se pun în aplicare potrivit legii şi contractelor colective de muncă. Prevederile acestei legi nu se aplică personalului navigant din marina comercială. salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice. 17. 8 par. conform art. modificat prin O. Angajatorii au obligaţia să informeze şi să consulte reprezentanţii angajaţilor. cu privire la: 304 Universitatea SPIRU HARET . prin Legea nr.1).1991 privind obligaţia angajatorului de a informa lucrătorul asupra condiţiilor aplicabile contractului sau relaţiei de muncă. Totuşi. potrivit legislaţiei în vigoare. statele membre pot să prevadă ca accesul la aceste căi de recurs să fie condiţionat de înştiinţarea prealabilă a angajatorului de către lucrător şi de absenţa unui răspuns din partea angajatorului în termen de 15 zile de la înştiinţare.U.91/533 din 14 oct.65/2005. Codul muncii prevede. statele membre trebuie să introducă în ordinea juridică proprie măsurile necesare care să permită oricărui lucrător care se consideră lezat de nerespectarea obligaţiilor ce decurg din această directivă să îşi valorifice drepturile pe cale judecătorească după ce a recurs eventual la alte autorităţi competente (art. obligaţia angajatorului ca. Numărul de angajaţi luat în considerare la nivelul întreprinderii este cel existent la data începerii procedurilor de informare.G. Legea se aplică întreprinderilor cu sediul în România care au cel puţin 20 de angajaţi. Codul muncii român este în concordanţă cu Directiva Comunităţii Europene nr. În definirea şi aplicarea modalităţilor de informare şi consultare.Totodată. cât şi de cele ale angajaţilor. Preluând directiva comunitară. aflat în misiune. după caz. Ulterior. formalitate care nu poate fi însă solicitată în cazul lucrătorilor expatriaţi.

de absorbţii şi asocieri şi.1. inclusiv cele vizate de legislaţia română privind procedurile specifice de informare şi consultare în cazul concedierilor colective şi al protecţiei drepturilor angajaţilor. indiferent de faptul că întreprinderea 305 Universitatea SPIRU HARET . deşi directiva permite exceptarea de la aplicarea sa a anumitor contracte individuale de muncă (art. trebuie ca întreprinderile şi grupurile de întreprinderi care operează în mai multe state membre să îi informeze şi să îi consulte pe reprezentanţii lucrătorilor afectaţi de deciziile lor.2). o transnaţionalizare a întreprinderilor şi grupurilor de întreprinderi. 3 pct. îndeosebi a celor pe o durată scurtă (până la o lună) sau care au un caracter ocazional. conform art. de fuziuni transfrontaliere. obligaţia de informare a angajatorului se poate realiza până cel mult două luni după începerea muncii de către salariat. – deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii. De asemenea. structura şi evoluţia probabilă a ocupării forţei de muncă în cadrul întreprinderii. permise în procesul de armonizare legislativă. pct. Legea română are dispoziţii chiar mai favorabile. De aceea. pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a activităţilor economice. în consecinţă. în cazul transferului întreprinderii. plecându-se de la realitatea conform căreia funcţionarea pieţei interne comunitare presupune un proces de concentrare de întreprinderi.1 din directivă. Astfel. după caz. Directiva Consiliului 94/45/CE din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri în întreprinderile de dimensiune comunitară în vederea informării şi consultării lucrătorilor Directiva a fost adoptată. Codul muncii nu a consacrat o astfel de excepţie.– evoluţia recentă şi evoluţia probabilă a activităţilor şi situaţiei economice a întreprinderii. Prin acest act comunitar s-a urmărit ca mecanismele de informare şi de consultare a lucrătorilor acestor întreprinderi şi grupuri de întreprinderi să cuprindă toate unităţile sau. în special atunci când există o ameninţare la adresa locurilor de muncă. – situaţia. în relaţiile contractuale sau în raporturile de muncă. în timp ce legea română impune ca informarea să se realizeze până la momentul încheierii acestui contract. precum şi cu privire la eventualele măsuri de anticipare avute în vedere. toate întreprinderile membre ale grupului situate în statele membre.

Codul muncii român prevede. în cel puţin două state membre diferite. la articolul 293. în mod explicit. Directiva are drept obiect perfecţionarea dreptului lucrătorilor la informare şi consultare în întreprinderile de dimensiune comunitară (care angajează cel puţin 1000 de lucrători în statele membre şi. d) cu ocazia alegerii sau desemnării membrilor comitetului european de întreprindere este necesar să se asigure reprezentarea de câte un membru pentru fiecare stat membru în care întreprinderea de dimensiune comunitară numără una sau mai multe unităţi sau în care grupul de întreprinderi de dimensiune comunitară numără întreprinderea care exercită controlul sau una sau mai multe întreprinderi controlate. În acest scop se instituie un comitet de întreprindere sau o procedură de informare şi de consultare a lucrătorilor în fiecare întreprindere de dimensiune comunitară şi în fiecare grup de întreprinderi de dimensiune comunitară. c) comitetul european de întreprindere numără cel puţin 8 membri şi cel mult 80 de membri. cel puţin 150 de lucrători în fiecare dintre acestea) şi în grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară. b) comitetul european de întreprindere este alcătuit din lucrători ai întreprinderii de dimensiune comunitară sau ai grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară aleşi sau desemnaţi de către reprezentanţii lucrătorilor sau. Anexa la Directiva nr. acesta alege din rândul membrilor săi un comitet restrâns care cuprinde cel mult 3 membri. de către ansamblul lucrătorilor. în absenţa acestora. necesitatea transpunerii. Printre cele mai importante dintre acestea amintim: a) competenţa comitetului european de întreprindere va fi limitată la informarea şi consultarea cu privire la problemele ce privesc ansamblul întreprinderii de dimensiune comunitară sau grupul de întreprinderi de dimensiune comunitară sau cel puţin două unităţi sau întreprinderi ale grupului situate în state membre diferite. până la data aderării în Uniunea Europeană. Dacă dimensiunea sa o justifică. în legislaţia naţională a dispoziţiilor comunitare privind comitetul european de întreprindere în unităţile de dimensiune comunitară.94/45/CE stabileşte o serie de reguli privind competenţa şi componenţa comitetului european de întreprindere.sau grupul care controlează întreprinderea îşi are conducerea centrală pe teritoriul sau în afara teritoriului statelor membre. pe măsura 306 Universitatea SPIRU HARET .

organizarea şi funcţionarea comitetului european de întreprindere1. din oficiu sau la solicitarea scrisă a cel puţin 100 de salariaţi ori. ca şi pe cea de conducere centrală. 307 Universitatea SPIRU HARET . componenţa. Legea română preia din directiva europeană definirea noţiunilor de întreprindere de dimensiune comunitară. • Norme comunitare privind şomajul şi politica de ocupare în Uniunea Europeană. printr-un acord scris. 1): − să urmărească evoluţia situaţiei ocupării şi politicilor de ocupare în statele membre ale Comunităţii. În vederea constituirii comitetului european de întreprindere sau a instituirii procedurii de informare şi consultare a salariaţilor. după caz. conform Tratatului CEE şi având în vedere competenţele instituţiilor şi organelor Comunităţii. precum şi pe cele privind detaşarea salariaţilor în cadrul furnizării de servicii. Respectând norma comunitară. 9. sucursale ori alte sedii secundare situate în cel puţin două state membre diferite. având un caracter consultativ. pe cea de grup de întreprinderi de dimensiune comunitară. art. Acest deziderat a fost împlinit prin adoptarea Legii nr. Legea nr. domeniul de aplicare. între statele membre. atribuţiile şi durata mandatului comitetului sau comitetelor europene de întreprindere ori modalităţile de aplicare a unuia sau mai multor proceduri de informare şi consultare (art. se creează un grup special de negociere care are rolul de a stabili cu conducerea centrală din România. precum şi cele referitoare la protecţia drepturilor salariaţilor Decizia Consiliului 2000/98/CE din 24 ianuarie 2000 ce instituie comitetul de ocupare Comitetul de ocupare. 217/2005). a reprezentanţilor acestora din cel puţin două întreprinderi sau filiale. 217/2005 prevede că obligaţia conducerii centrale situate în România de a iniţia negocieri pentru constituirea comitetului european de întreprindere sau pentru instituirea procedurii de informare şi consultare.apariţiei şi dezvoltării în economie a unor astfel de întreprinderi. Comitetul are ca atribuţii principale (art. 10. 217 din 5 iulie 2005 privind constituirea. a politicilor în materie de ocupare şi piaţa forţei de muncă. este constituit în vederea promovării coordonării. 8 din Legea nr. care a intrat în vigoare odată cu aderarea României la Uniunea Europeană şi care transpune în legislaţia internă Directiva 94/45/CE.

fie din proprie iniţiativă. unei proceduri care vizează despăgubirea colectivă a creditorilor lor. C-479/93. Directiva 80/987/CEE se aplică. Prin această directivă se creează garanţii prin care.− să formuleze avize. 80/987CEE impune constituirea unui Fond de garantare pentru plata creanţelor salariale de către angajatori. atunci când angajatorul devine insolvabil. În schimb.3). după cum a decis Curtea europeană de justiţie. achitate dintr-un fond de garantare. Directiva 80/987/CEE din 20 X 1980 privind protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului Directiva nr. tuturor lucrătorilor salariaţi ai cărei angajatori fac obiectul. în cazul Francovich nr. creat în fiecare stat membru. parţial. şi care este înţeles ca o concretizare a obligaţiei acestora de a-şi asigura proprii salariaţi contra riscului de neplată a sumelor ce le sunt datorate în executarea contractului de muncă sau ca urmare a încetării acestuia. Legea 200/2006 nu defineşte situaţia de insolvenţă a angajatorului. Legea nr. salariile neplătite la momentul respectiv sunt. 308 Universitatea SPIRU HARET . şi de a contribui la pregătirea lucrărilor Consiliului. Această speţă are o importanţă deosebită pentru că ea a consacrat principiul responsabilităţii statelor membre pentru prejudiciile cauzate particularilor (neprimirea salariului de către salariaţi ca urmare a falimentului angajatorului) printr-o încălcare a dreptului comunitar. fie la solicitarea Consiliului sau a Comisiei. conform dreptului naţional în ceea ce priveşte patrimoniul lor. Directiva se aplică creanţelor salariaţilor care rezultă din contracte sau raporturi de muncă şi care există faţă de angajatorii care se află în stare de insolvabilitate. 200 din 22 mai 2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale transpune Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului. ea prevede că din Fondul de garantare se asigură plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare (art.

13 din Legea nr. în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă şi/sau în contractul individual de muncă. Statele membre au posibilitatea să limiteze obligaţia de plată a instituţiilor de garantare. 15 din Legea nr. de către angajator. Din Fondul de garantare nu se suportă contribuţiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă. în măsura în care contribuţiile salariaţilor au fost reţinute din remuneraţia plătită (art. pe care angajatorii au obligaţia. categoriile de creanţe salariale care se suportă din resursele Fondului de garantare. c) plăţile compensatorii restante. în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale. 200/2006 enumeră.14 şi art. b) compensaţiile băneşti restante. acestea specifică durata perioadei pentru care drepturile salariale neachitate urmează să fie plătite de către instituţia de garantare. şi anume: a) salariile restante. Conform art. de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activităţii. Aceasta însă nu poate fi mai scurtă decât perioada care acoperă remuneraţia pentru ultimele 3 luni ale raportului de muncă care precede şi/sau succede datei menţionate la art. în mod expres. Directiva 80/987 lasă la latitudinea legislaţiilor naţionale inserarea unei astfel de prevederi. potrivit legii. 3 al directivei. legea română o prevede. nu va prejudia dreptul salariaţilor la prestaţii din partea acestor instituţii de asigurări.Art. în cazul încetării raporturilor de muncă. d) compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti. 309 Universitatea SPIRU HARET . potrivit contractului colectiv de muncă şi/sau contractului individual de muncă. iată. iar creanţele se suportă pentru o perioadă de 3 luni calendaristice. datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariaţi. instituţiilor de asigurări din regimurile naţionale obligatorii de securitate socială. dar numai pentru maximum un an de muncă. Când statele membre îşi exercită acest drept. înainte de data la care a survenit insolvabilitatea. suma totală a creanţelor salariale suportate din fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat. Tot norma comunitară mai precizează că neplata contribuţiilor obligatorii datorate.7). e) indemnizaţiile restante. pe care. 200/2006.

potrivit căruia angajatorii au. e) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituţia de administrare. Cât priveşte constituirea Fondului de garantare. precum şi din alte sume provenite din surse admise de lege. conform legii. b) principiul obligativităţii. Acestea sunt următoarele: a) principiul contributivităţii. ca fiind orice tânăr care nu a atins vârsta de 15 ani sau care face încă obiectul şcolarizării obligatorii impuse de legislaţia naţională. c) principiul repartiţiei. 200/2006. 310 Universitatea SPIRU HARET .Tot legea română enumeră la art. acesta are următoarele resurse financiare: a) contribuţia angajatorilor. pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă. şi „tânăr”. f) Fondul de garantare nu poate face obiectul măsurilor asiguratorii sau al executării silite. Directiva Consiliului 94/33/CE din 22 iunie 1994 referitoare la protecţia tinerilor în muncă Directiva distinge între „copil”. în cotă de 0. altele decât cele provenind din contribuţiile la Fondul de garantare. „adolescent”. gestionării şi utilizării Fondului de garantare.3 principiile ce stau la baza constituirii. aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariaţi1. obligaţia de a participa la constituirea Fondului de garantare. c) sume provenite din recuperarea debitelor create în condiţiile Legii nr. oricare persoană în vârstă de până la 28 de ani având un contract sau un raport de muncă definit prin legislaţia în vigoare într-un stat membru şi care face obiectul legislaţiei în vigoare într-un stat membru. majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contribuţiei la Fondul de garantare. conform căruia Fondul de garantare se constituie pe baza contribuţiilor datorate de angajatori. d) universalitatea obligaţiei de plată a creanţelor salariale. orice tânăr în vârstă de 15 până la 18 ani care nu mai face obiectul şcolarizării obligatorii. Conform art. indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiei de contribuţie a angajatorilor.25%. b) venituri reprezentând dobânzi. 7 alin (1) angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare.

în măsura în care această muncă este prestată în conformitate cu condiţiile prescrise de către autoritatea competentă. În această situaţie. Directiva stabileşte. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii tinerilor pe baza unei evaluări a riscurilor existente pentru tineri şi aferente muncii lor. o serie de obligaţii generale ale patronilor menite să garanteze tinerilor (persoanelor în vârstă de până la 28 de ani) condiţii de muncă adaptate vârstei lor. 1 al directivei. De asemenea. totodată. muncile trebuie să fie uşoare şi pot fi efectuate de către copii începând cu vârsta de 13 ani pentru un număr limitat de ore pe săptămână şi pentru tipuri de muncă determinate de legislaţia naţională. perioadele de repaus (pentru fiecare perioadă de 24 de ore. celei de 15 ani. precum şi copiii în vârstă de cel puţin 14 ani care efectuează munci uşoare. Încadrarea copiilor în vederea efectuării unor activităţi cu caracter cultural. concediul de odihnă (acordat. 311 Universitatea SPIRU HARET .1). copiii să beneficieze de cel puţin 14 ore consecutive. în măsura posibilului. altele decât cele prevăzute la art. sportiv sau publicitar este condiţionată de obţinerea unei autorizaţii prealabile acordată de autoritatea competentă pentru fiecare caz în parte (art. Secţiunea a III-a a directivei reglementează timpul de muncă. sănătăţii sau dezvoltării lor fizice. Ele trebuie să vegheze ca vârsta minimă de angajare sau admitere în muncă să nu fie inferioară vârstei la care încetează şcolarizarea obligatorie impusă de legislaţia naţională şi. munca adolescenţilor (a tinerilor între 15 şi 18 ani) trebuie să fie strict reglementată şi protejată în conformitate cu condiţiile impuse de directivă. în orice caz.Conform acestei directive statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte măsurile necesare pentru interzicerea muncii copiilor (art. în cadrul vacanţelor şcolare ale copiilor care fac obiectul şcolarizării obligatorii impuse prin legislaţia naţională). 5 par. iar adolescenţii de 12 ore consecutive). artistic. munca de noapte (interzisă pentru copii şi adolescenţii. psihologice. 5 par. Tinerii trebuie să fie protejaţi împotriva exploatării economice şi împotriva oricărei munci care ar putea să dăuneze securităţii. precum şi munca adolescenţilor în caz de forţă majoră.1). morale sau sociale sau care ar putea să le compromită educaţia. Pot fi exceptaţi de la aplicarea prevederilor directivei copiii în vârstă de cel puţin 14 ani care lucrează în cadrul sistemului de formare în alternanţă sau de stagiu în întreprindere.

pentru o perioadă de 30 de zile: − cel puţin egal cu 10 în unităţile care angajează. în mod obişnuit. cu condiţia ca aceste concedieri să fie cel puţin în număr de cinci. procese şi activităţi care ar putea să antreneze riscuri specifice pentru tineri. în special. consultări cu reprezentanţii lucrătorilor pentru analizarea posibilităţilor de atenuare a consecinţelor prin recurgerea la măsuri sociale însoţitoare care vizează. să sprijine redistribuirea sau reconversia lucrătorilor disponibilizaţi. ii) fie. în timp util. munca de noapte şi perioada de repaus.Directiva este însoţită de o Anexă cuprinzând agenţi. Directiva impune obligaţia în sarcina patronilor care preconizează concedieri colective de a începe. în mod obişnuit. − cel puţin egal cu 10% din numărul lucrătorilor din unităţile care angajează. cel puţin egal cu 20. Pentru aceasta ei trebuie să furnizeze reprezentanţilor lucrătorilor o serie de 312 Universitatea SPIRU HARET . Pentru calculul numărului de concedieri este asimilată concedierilor încetarea contractului de muncă intervenită la iniţiativa patronului pentru unul sau mai multe motive care nu sunt inerente persoanei lucrătorilor. potrivit alegerii efectuate de statele membre. oricare ar fi numărul lucrătorilor angajaţi în mod obişnuit în unităţile respective. în general. Directiva Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la concedierile colective Prin concedieri colective. numărul concedierilor este: i) fie. Adoptarea unei legi speciale care să vizeze protecţia tinerilor la locul de muncă ar fi în măsură să preia în mod sistematic şi standardele directivei comunitare ce nu-şi au încă un corespondent în legislaţia internă. − cel puţin egal cu 30 în unităţile care angajează. în cazul în care. Deşi legislaţia română este. totuşi într-o viitoare reglementare în materie vor trebui avute în vedere spre a fi transpuse în mod apropriat normele specifice incluse în Secţiunea a III-a referitoare la timpul de muncă. dar nu mai puţin de 300 de lucrători. mai mult de 20 şi mai puţin de 100 de lucrători. pentru o perioadă de 90 de zile. în mod obişnuit cel puţin 100. se înţeleg concedierile efectuate de un angajator pentru unul sau mai multe motive ce nu sunt inerente persoanei lucrătorilor. după adoptarea noului Cod al muncii. în concordanţă cu prevederile directivei. cel puţin 300 de lucrători.

În sfârşit. Statele membre pot totuşi să prevadă că. articolul 6 solicită statelor membre ca reprezentanţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii să dispună de procedurile administrative şi/sau jurisprudenţiale în scopul asigurării respectării obligaţiilor prevăzute de Directiva Consiliului 98/59/CE. Autoritatea publică competentă trebuie să folosească acest termen pentru a căuta soluţii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate. Concedierile colective al căror proiect a fost notificat autorităţii publice competente devin efective la cel puţin 30 de zile de la notificare. pentru a permite reprezentanţilor lucrătorilor să formuleze propuneri constructive. Astfel.informaţii utile privind motivele proiectului de concediere. angajatorul nu va fi obligat să notifice în scris autoritatea publică competentă decât la cererea acesteia. vi) metoda de calcul preconizată pentru orice eventuală indemnizaţie de concediere. iv) perioada în cursul căreia este preconizată efectuarea concedierilor. 313 Universitatea SPIRU HARET . O secţiune specială a directivei se referă la procedura de concediere colectivă. în orice caz.3): i) motivele proiectului de concediere. v) criteriile preconizate pentru alegerea lucrătorilor care urmează să fie disponibilizaţi în măsura în care legislaţiile şi/sau practicile naţionale atribuie această competenţă angajatorului. Totodată. statele membre pot acorda autorităţii publice competente puteri sporite de prelungire a termenului iniţial (60 de zile sau mai mult de la notificare).1). numărul şi categoriile de lucrători care urmează să fie disponibilizaţi. fără a aduce atingere dispoziţiilor ce guvernează drepturile individuale în materie de preaviz de concediere (art. angajatorul are obligaţia să le furnizeze în cursul consultărilor orice informaţii utile şi să le comunice.4 par. ii) numărul şi categoriile de lucrători care urmează a fi disponibilizaţi. criteriile preconizate pentru alegerea lucrătorilor care urmează să fie disponibilizaţi etc. în cazul unui proiect de concediere colectivă legat de încetarea activităţilor unităţii ca rezultat al unei hotărâri judecătoreşti. iii) numărul şi categoriile de lucrători angajaţi în mod obişnuit. 2 par. în scris (art. alta decât cea care rezultă din legislaţiile şi/sau practicile naţionale. în centrul căreia stă obligaţia patronului de a notifica în scris autorităţii publice competente orice proiect de concediere colectivă.

care în procesul de elaborare a luat în considerare directiva europeană. şi contractelor individuale de muncă încheiate pe o durată determinată. Astfel. cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere. actul normativ corespondent este Ordonanţa Guvernului nr. o reglementare mai generală şi mai favorabilă. 68) prevederile directivei comunitare. reglementările comunitare se aplică. Totuşi. Codul muncii nu distinge între diferitele tipuri de contracte individuale de muncă. constituind. De asemenea. inclusiv informarea şi consultarea lor şi a reprezentanţilor lor. 65 alin (1) din Codul muncii. de unitate sau parte de întreprindere sau unităţi către un alt angajator ce rezultă dintr-o cesiune convenţională sau fuziune. Ea stabileşte o serie de drepturi de care trebuie să beneficieze în aceste situaţii lucrătorii. ei trebuie să pună toate informaţiile relevante în legătură cu concedierea colectivă la dispoziţia sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor. precum şi să iniţieze consultări cu aceştia în vederea evitării concedierilor colective sau a reducerii numărului de salariaţi afectaţi.În legislaţia română. pe când legislaţia română are în vedere doar concedierea salariaţilor în temeiul art. Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislaţiilor statelor membre relative la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului întreprinderii. Codul muncii prevede o serie de obligaţii în sarcina angajatorilor. aşadar. De asemenea. trebuie să observăm că norma europeană consideră drept concedieri colective pe cele dispuse de angajator pentru unul sau mai multe motive care nu au legătură cu respectivii salariaţi (deci pentru cazurile care nu implică vinovăţia salariaţilor în cauză).98/1999. Totodată. Astfel. angajatorii care urmează să efectueze disponibilizări prin concedieri colective au obligaţia să comunice în scris intenţia de concediere organizaţiilor sindicale ori reprezentanţilor salariaţilor. dacă desfacerea lor intervine înaintea termenelor de încetare a contractelor respective. prin excepţie. Codul muncii a reluat (la art. al unităţii sau al unor părţi ale acestora Directiva este aplicabilă oricărui transfer de întreprindere. articolul 3 al directivei prevede că drepturile şi obligaţiile ce rezultă pentru cedent (persoana fizică sau juridică care pierde calitatea de 314 Universitatea SPIRU HARET .

transferul unei întreprinderi sau al unei părţi de întreprindere nu constituie. 4. ei sunt ţinuţi să procedeze. − consecinţele juridice. la consultări asupra acestor măsuri cu reprezentanţii lucrătorilor lor pentru încheierea unui acord. Atunci când cedentul sau cesionarul au în vedere măsuri cu privire la lucrătorii respectivi. 7 par. economice şi sociale ale transferului pentru lucrători. tehnice sau de organizare ce implică schimbări în domeniul ocupării. Statelor membre li se cere să introducă în ordinea lor juridică internă măsurile necesare pentru a permite tuturor lucrătorilor şi 315 Universitatea SPIRU HARET . cesionarul trebuie să menţină condiţiile de muncă convenite printr-o convenţie colectivă în aceeaşi măsură în care acestea au fost stabilite pentru cedent.2 par. în mod explicit. 1. − măsurile avute în vedere cu privire la lucrători. Această prevedere nu împiedică licenţierile ce pot interveni pentru raţiuni economice. Capitolul III al directivei detaliază obligaţia de informare şi consultare. rezilierea contractului de muncă sau a relaţiei de muncă este considerată ca intervenind din iniţiativa angajatorului. − motivul transferului. că ea priveşte şi relaţii de muncă guvernate de un contract de muncă cu durată determinată sau interimară (art. Dacă contractul de muncă sau relaţia de muncă este reziliat datorită faptului că transferul antrenează o modificare substanţială a condiţiilor de muncă în detrimentul lucrătorului.angajator ca urmare a transferului) dintr-un contract de muncă sau relaţie de muncă existente la data transferului sunt transferate cesionarului (persoana fizică sau juridică care dobândeşte calitatea de angajator).2). în timp util. conform art. După transfer. până la data rezilierii sau expirării acelei convenţii colective sau intrării în vigoare sau aplicării unei alte convenţii colective. Directiva 2001/23 menţionează. conform art. Astfel. Totodată. prin el însuşi un motiv de concediere pentru cedent sau cesionar. cedentul şi cesionarul sunt ţinuţi să informeze reprezentanţii lucrătorilor lor sau pe lucrătorii afectaţi de transfer asupra: − datei fixate sau propuse pentru transfer.

În cazul în care transferul implică o modificare substanţială a condiţiilor de muncă. clauzele contractului colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate. unitatea sau părţi ale acestora nu îşi păstrează autonomia iar contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul cesionarului este mai favorabil. cedentul are obligaţia notificării cesionarului cu privire la toate drepturile şi obligaţiile care urmează a fi transferate (art. Prin acord între cesionar şi reprezentanţii salariaţilor. În situaţia în care în urma transferului. al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii. vor fi transferate integral cesionarului. Anterior datei transferului. 8). au recurs la alte instanţe competente (art. 316 Universitatea SPIRU HARET . Avându-se în vedere obligativitatea realizării transpunerii în legislaţia naţională a dispoziţiilor comunitare a fost adoptată Legea nr. până la data rezilierii sau expirării acestuia.6 alin (1)). în detrimentul salariatului. întreprinderea.9). Codul muncii român prevede la articolele 169-170 că salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii.9). angajatorul este responsabil pentru încetarea contractului individual de muncă (art. salariaţilor transferaţi li se va aplica contractul colectiv de muncă mai favorabil (art. Cesionarul are obligaţia respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului.7). al unităţii sau al unor părţi ale acestora1. drepturile şi obligaţiile cedentului care decurg din contractele individuale de muncă şi contractul colectiv de muncă aplicabil. existente la data transferului. dar nu mai devreme de un an de la data transferului. eventual. Transferul întreprinderii sau al unor părţi ale acestora nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaţilor de către cedent ori de către cesionar (art.reprezentanţilor lucrătorilor care apreciază că au fost lezaţi prin nerespectarea obligaţiilor decurgând din directivă să valorifice drepturile lor pe cale jurisdicţională după ce. În temeiul acestei legi.

Aceasta. d) măsurile preconizate cu privire la salariaţi. în cazul în care aceştia nu sunt constituiţi sau desemnaţi. recunoaşterea stagiilor de formare profesională Articolul 128 al Tratatului de la Roma punea deja în sarcina Consiliului stabilirea unor principii generale pentru punerea în aplicare a unei politici comune de formare profesională care să poată contribui la dezvoltarea armonioasă atât a economiilor naţionale. cedentul şi cesionarul vor informa în scris reprezentanţii salariaţilor proprii sau. 317 Universitatea SPIRU HARET . în statele membre. • Formarea profesională. Aceasta nu înseamnă că Tratatul înţelege să instituie. o legislaţie identică în ceea ce priveşte formarea profesională. e) condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă (obligaţie suplimentară faţă de cele prevăzute de art. c) consecinţele juridice. fiecare ţară putându-şi menţine propriile metode şi propriile instituţii. În aplicarea sa. Printre obiective se numără unul considerat ca fiind esenţial de către autorităţile comunitare. cu cel puţin 30 de zile înainte de data transferului (în Directiva 2001/23 se menţionează necesitatea comunicării „în timp util”) cu privire la: a) data transferului sau data propusă pentru transfer. principiu fundamental al Comunităţii. Comisia Europeană a pus accentul pe ideea de politică comună. 128 al Tratatului CEE stabilea în sarcina Consiliului necesitatea definirii unor principii generale. subliniind că această formulă este cea mai clară dintre cele folosite în Tratatul CEE. pe salariaţii proprii. ea permiţând intervenţia cea mai profundă a autorităţilor comunitare. conform legii. datorită incidenţei sale asupra liberei circulaţii a persoanelor. şi anume apropierea nivelurilor de formare. b) motivele transferului. salariaţii sau reprezentanţii salariaţilor afectaţi de transfer se pot adresa instanţei judecătoreşti competente pentru soluţionarea conflictelor individuale sau colective de muncă. cât şi a Pieţei Comune. În cazul nerespectării de către cesionar sau de către cedent a obligaţiilor prevăzute de lege. Dat fiind că art. economice şi sociale ale transferului pentru salariaţi. acesta s-a conformat printr-o decizie adoptată la 2 aprilie 1963 (63/266/CEE).Conform art. Tratatul a prevăzut definirea unor anumite principii generale. 7 al Directivei 2001/23). 12. În schimb.

De fapt. cu păstrarea responsabilităţii fiecărui stat pentru conţinutul învăţământului şi organizarea sistemului educaţiei. că o creştere economică echilibrată cu locuri de muncă moderne presupune o educaţie de nivel înalt. În această concepţie. este unul dintre componentele fundamentale ale modelului social european. inechităţilor şi excluziunii sociale. potrivit Tratatului. în special prin însuşirea şi difuzarea limbilor statelor membre. ci numai de influenţare. promovarea cooperării între instituţiile de învăţământ. încurajarea dezvoltării educaţiei de la distanţă. dat fiind că se stabileau printr-un act juridic având caracter individual un set de principii generale ale unei politici comune. este vorba nu de o politică comună comunitară în aceste domenii. dezvoltarea schimbului de informaţii şi de experienţă privind principiile comune sistemelor de educaţie ale statelor membre. cu acel prilej. adaptate la societatea bazată pe cunoaştere. încurajare şi recomandare de politici de cooperare între statele membre. astfel cum a fost el structurat la Consiliul european de la Lisabona (aşa-numita Strategie Lisabona) din martie 2000. inclusiv prin recunoaşterea academică a diplomelor şi a perioadelor de studii. ci de accentuarea cooperării între statele membre ale Uniunii Europeane. unii dintre aceştia au contestat caracterul său obligatoriu. În acest sens.Soluţia a generat o serie de nedumeriri în rândul specialiştilor. favorizarea dezvoltării schimburilor de tineri şi de animatori socioeducaţionali. acţiunea Comunităţii urmăreşte: dezvoltarea dimensiunii europene în educaţie. • Tratate şi alte documente comunitare relevante în domeniul ocupării şi securităţii sociale: Carta Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor (1989) Tratatul de la Amsterdam (1997) Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000) Strategia Lisabona şi modelul social european (2000) Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (2004) 318 Universitatea SPIRU HARET . Educaţia şi formarea profesională. favorizarea mobilităţii studenţilor şi profesorilor. Ca atare. Consiliul Uniunii Europene nu are competenţe decizionale. care să contribuie la diminuarea discrepanţelor. S-a subliniat.

egalitatea sexelor). fixarea şi flexibilitatea timpului de muncă (lucru cu program parţial. garantarea unui salariu de referinţă echitabil pentru lucrătorii care nu sunt angajaţi cu normă întreagă şi pe durată nedeterminată şi asigurarea unor mijloace de subzistenţă suficiente în cazul reţinerii salariului. ca şi înlăturarea obstacolelor ce rezultă din neechivalarea diplomelor. În fapt. munca cu durată determinată. 7-9) Acest drept care este strâns legat de desăvârşirea Uniunii. 1-3) Acest drept permite cetăţenilor Comunităţii Europene să se stabilească şi să exerseze orice profesie în toate statele membre în aceleaşi condiţii care se aplică cetăţenilor ţării de primire. Se vizează. 1) Dreptul la liberă circulaţie (art. al egalităţii de tratament.o Carta Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor (1989) Carta defineşte drepturile sociale fundamentale ale cetăţenilor Uniunii Europene. în special. stabilirea unui salariu de bază decent. al liberei stabiliri în altă ţară. în care un rol principal îl are piaţa muncii. în principal. 4-6) Se recunoaşte oricărui cetăţean al Uniunii dreptul la libera alegere a unei ocupaţii şi angajări. fie în Carta socială europeană sau în convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii. în special cele ale lucrătorilor. munca de 319 Universitatea SPIRU HARET . între altele. precum şi la o justă remunerare. Dreptul implică. Dreptul la remunerare vizează. realizarea armonizării condiţiilor de rezidenţă. se confirmă drepturi deja înscrise fie în Tratat (libera circulaţie. munca provizorie. ca şi al garantării condiţiilor de muncă şi protecţie socială în aceleaşi condiţii cu ale cetăţenilor ţării de primire. totodată. 3) Dreptul la ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă (art. beneficiul liberei circulaţii. în special în ceea ce priveşte regruparea familială. beneficiul unui salariu just. El priveşte. 2) Dreptul la angajare şi remunerare (art. atât salariaţi cât şi independenţi. dreptul la formare profesională. munca prin corespondenţă. vizează apropierea la niveluri cât mai ridicate a condiţiilor de viaţă şi muncă pe care le au cetăţenii diferitelor state membre. munca în week-end.

ca şi apropierea diferitelor reglementări ale muncii în vigoare în Uniune. Se vizează. de exemplu. 16) Este vorba nu numai de o simplă egalitate a salariilor femeilor şi bărbaţilor pentru o muncă identică. de a se încheia convenţii colective între partenerii sociali. să se asigure egalitatea în privinţa accesului la profesie. în cazul conflictelor de interese. Totodată. repausul săptămânal etc. 10) Se menţionează necesitatea asigurării unei protecţii sociale adecvate pentru toţi cetăţenii Uniunii. 15) Fiecare lucrător al Uniunii are dreptul să-şi perfecţioneze pregătirea profesională de-a lungul întregii sale vieţi active. concediu anual. indiferent de statutul lor. la protecţia socială. educaţie. 4) Dreptul la protecţie socială (art.). consultare şi participare (art. cu deosebire. la acţiuni colective. cum este. 5) Dreptul la libertatea de asociere şi negociere colectivă (art. în special al celor care sunt angajaţi în întreprinderi cu filiale în mai multe state membre. 11-14) Se recunoaşte oricărui lucrător şi angajator al Comunităţii dreptul de a se afilia la organizaţii profesionale. greva.noapte. Contractele pot fi puse în practică odată cu adoptarea lor de către Consiliul Uniunii Europene. în acelaşi timp. Tratatul de la Maastricht a introdus posibilitatea încheierii de contracte colective de muncă între sindicatele şi patronatele reprezentative la nivel european. întreprinderile şi partenerii sociali sunt invitaţi să le instituie. formare şi evoluţie profesională. 320 Universitatea SPIRU HARET . ca şi o asistenţă socială adecvată pentru persoanele ieşite din piaţa muncii sau celor care nu dispun de mijloace de subzistenţă suficiente. 6) Dreptul la pregătirea profesională (art. 8) Dreptul la informaţie. Acest drept implică. de a fi informaţi şi chiar consultaţi cu ocazia evenimentelor importante care privesc soarta întreprinderii şi care au implicaţii asupra condiţiilor de muncă sau asupra menţinerii nivelului de angajare. cuprinde recunoaşterea libertăţii de a negocia. 7) Dreptul la egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei (art. instituirea de concedii de pregătire pentru a permite cetăţenilor să se recicleze sau să se perfecţioneze beneficiind de instituţiile de pregătire continuă şi permanentă pe care puterile publice. 17-18) Se înscrie în această parte dreptul lucrătorilor. prin garantarea unui venit minim pentru lucrători. ca şi de a recurge.

totodată. se recunoaşte oricărui lucrător dreptul de a beneficia de condiţii satisfăcătoare de sănătate şi securitate. Pentru cei care au vârsta pensionării. dar nu întrunesc condiţiile necesare acordării unei pensii. de statele membre sau de instituţiile lor care au atribuţii în domeniul social. 10) Dreptul la protecţia copiilor şi adolescenţilor (art. 19) Prin adoptarea acestui principiu. s-au creat aşa numitele consilii europene ale muncii (European works councils) pentru informarea şi consultarea lucrătorilor din companiile europene transnaţionale. 24-25) Orice persoană care a atins vârsta pensionării are dreptul de a primi o pensie care să-i asigure un nivel de viaţă decent. recunoscându-se tinerilor angajaţi dreptul de a primi o remuneraţie echitabilă. de a urma la sfârşitul perioadei obligatorii de şcolaritate o pregătire profesională suficientă. ca şi de partenerii sociali în măsura în care încheie convenţii colective atât la nivelul naţional. de protecţie socială. ca şi de asistenţă medicală. în decembrie 1990. Punerea în aplicare a Cartei Realizarea prevederilor Cartei Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor depinde. 321 Universitatea SPIRU HARET . a fost adoptat un număr impresionant de directive vizând sănătatea şi securitatea la locul de muncă. de-a lungul timpului. Totodată. 20-23) Vârsta minimă de admitere la muncă este fixată la 15 ani. se prevede dreptul de a beneficia de un venit minim. 9) Dreptul la protecţia sănătăţii şi securitatea la locul de muncă (art. Aceasta implică luarea de măsuri adecvate în vederea obţinerii de progrese în armonizarea condiţiilor existente în statele membre. în principal. regional sau sectorial. integrării şi readaptării profesionale şi sociale. acela de a beneficia de legislaţie care să ţină seama de specificul lor şi. 12) Dreptul persoanelor handicapate (art. în special în domeniul formării. 26) Se recunoaşte oricărei persoane handicapate dreptul de a beneficia de măsuri specifice. cât şi la nivelul unităţilor propriuzise. 11) Dreptul persoanelor în vârstă (art.În acest sens.

aplicarea principiului subsidiarităţii căci politica socială revine.Pe de altă parte. un raport privind aplicarea prevederilor Cartei de către statele membre. Noul obiectiv este de a atinge un nivel de ocupare ridicat fără însă a afecta competitivitatea. Carta respectivă este considerată chiar „un regres” pe planul reglementărilor europene. dar. ea reflectă. marchează o etapă importantă permiţând. care devine „o problemă de interes comun” (art. principiul subsidiarităţii permite Uniunii să acţioneze atunci când obiectivele pot fi mai uşor realizate la nivelul său decât la cel al statelor membre. o Tratatul de la Amsterdam (1997) Tratatul de la Amsterdam. a fost integrat în Tratatul CE (la capitolul 1 al Titlului IX. al unor compromisuri făcute pe parcursul elaborării. prin Tratatul de la Amsterdam. Ea este rezultatul negocierilor. Aşa după cum am subliniat mai înainte. Carta comunitară nu are valoarea juridică a unui regulament. pot fi date mai multe explicaţii. În comparaţie cu Carta Socială Europeană a Consiliului European. în egală măsură. 2 al Tratatului CE). 322 Universitatea SPIRU HARET . El prevede totodată crearea unui Comitet de ocupare. Totodată. să consolideze mecanismele stabilite prin Tratatul de la Maastricht. Titlul VIII privind ocuparea. ca şi de către Uniunea Europeană în ansamblul său. anual. Desigur. Elementul cheie al acestei strategii este constituit din liniile directoare comune. nou introdus (cuprinzând noile articole 125-130). De asemenea. pe de altă parte. în special în materie de ocupare. din plin. pe de o parte. ea doar enunţă drepturile fundamentale. fiecărui stat membru. precizează aceste obiective şi mijloace de a le atinge. definite după modelul celor adoptate la Consiliul european de la Essen. în cea mai mare măsură. care a fost de aplicare imediată. Pentru a se atinge acest obiectiv se vizează elaborarea unei strategii coordonate pentru ocupare. semnat la 2 octombrie 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999. Comisia redactează. noile articole 136-145) Protocolul asupra Politicii sociale ce figura doar ca anexă la Tratatul de la Maastricht. să stabilească o serie de orientări sociale prioritare pe plan comunitar. iar.

trebuie să urmărească eliminarea inegalităţilor şi promovarea egalităţii depline. Cu ocazia acestor consultări. • dreptul la negociere şi la acţiuni colective (art. Într-adevăr. Capitolul IV. enumeră o serie de drepturi fundamentale în domeniul muncii. Noul articol 141 al Tratatului CE implică o întărire a egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei şi a egalităţii de şanse. cum sunt: • dreptul la informarea şi la consultarea lucrătorilor în cadrul întreprinderii (art. intitulat „solidaritate „.29). • protecţia în cazul licenţierii nejustificate (art. după ce articolul 5 interzice sclavia şi munca forţată. luând în considerare obligaţia Comisiei de a promova consultarea partenerilor sociali. Tratatul de la Amsterdam a pus egalitatea între bărbaţi şi femei printre obiectivele prioritate ale Uniunii.28). iar articolul 23 impune principiul egalităţii între bărbaţi şi femei inclusiv în domeniul angajării. Astfel. atât la nivel naţional pentru că statele pot încredinţa punerea în aplicare a directivelor (art.30). • condiţii de muncă juste şi echitabile (art. vechiul articol 119 se limita la problemele privind egalitatea de remunerare între cele două sexe pentru aceeaşi muncă.31) 323 Universitatea SPIRU HARET . partenerii sociali pot decide să trateze subiectul în cauză prin negocieri la nivelul Uniunii Europene. prevăzând în mod explicit că.137 par. în toate acţiunile sale. a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.Rolul fundamental al partenerilor sociali este reconfirmat. noua dispoziţie permite Consiliului să adopte. al muncii şi remunerării. În plus.4). O serie de articole ale Cartei privesc drepturile fundamentale ale cetăţenilor legate de regimul raporturilor de muncă. cât şi la nivel comunitar. • dreptul la accesul (gratuit) la serviciile de plasament (art. o Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000) La 7 decembrie 2000 la Nisa a fost adoptată Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene cu scopul de a se întări protecţia drepturilor fundamentale în lumina evoluţiei societăţii. după consultarea Comitetului economic şi social şi urmând procedura codeciziei.27). măsuri pozitive vizând aplicarea acestui principiu.

32). şi anume acela al deplinei ocupări a forţei de muncă. Acestea se referă la: − locuri de muncă mai multe şi mai bune − educaţie şi formare profesională adaptate la societatea bazată pe cunoaştere − incluziunea socială − modernizarea sistemului de asigurări sociale. intitulat „Obiectivele Uniunii”. bazată pe o creştere economică echilibrată. 324 Universitatea SPIRU HARET 2 . Statele membre şi-au propus ca în anul 2010 o cotă de 70% din persoanele în vârstă productivă să fie activi pe piaţa muncii. ca şi statelor membre atunci când fac aplicarea dreptului comunitar. o Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (2004) Proiectul actual al Constituţiei Uniunii Europene precizează la art. Dispoziţiile Cartei se adresează instituţiilor şi organelor Uniunii. A se vedea detaliile de la capitolul 6 Mediul de afaceri şi relaţiile de muncă în contextul dreptului comerţului internaţional. egalitatea între femei şi bărbaţi. secţiunea consacrată Strategiei Lisabona. 3.34). desfăşurat în perioada 23-24 martie 2000.• interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor în muncă (art. că Uniunea acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei. solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului. De asemenea. o Strategia Lisabona şi modelul social european (2000)2 Consiliul european de la Lisabona. a fixat 4 mari priorităţi ale activităţii comunitare la nivel social. combate excluderea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia socială. • securitatea socială şi ajutorul social (art. S-ar atinge astfel un obiectiv deosebit de ambiţios. vizând ocuparea deplină a forţei de muncă şi progresul social şi un înalt nivel de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. pe o economie socială de piaţă foarte competitivă. transformând economia europeană în cea mai performantă la nivel mondial.

în special. luând în considerare diversitatea sistemelor naţionale. din Convenţia europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cât privesc partenerii sociali. intitulat „Solidaritatea”. În acest sens. precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a drepturilor Omului. În Titlul IV al Cărţii a II-a a Constituţiei Uniunii Europene. De asemenea Capitolul III (Secţiunea 1 şi 2) al Titlului III al Părţii a III-a detaliază politica specifică a Uniunii în domeniul ocupării forţei de muncă şi al politicii sociale. În plus. regăsim drepturile pe care le cuprindea Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. de a lucra. Uniunea şi statele membre urmăresc să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forţei de muncă. În plus.Totodată. Uniunea adoptă măsuri pentru asigurarea coordonării politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre. precum şi solidaritatea între statele membre. precum şi a principiului subsidiarităţii. în temeiul căreia orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o profesie aleasă sau acceptată în mod liber. III – 99). şi. precum şi libertatea pe care o are fiecare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii de a-şi căuta un loc de muncă. de a se stabili sau de a-şi oferi serviciile în orice stat membru. socială şi teritorială. să promoveze o mână de lucru calificată. în special prin adoptarea liniilor directoare ale acestor politici (art. formată şi adaptabilă. în Partea a II-a Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii care reafirmă. Uniunea recunoaşte şi promovează rolul acestora la nivelul Uniunii. 325 Universitatea SPIRU HARET . Uniunea promovează coeziunea economică. drepturile care rezultă în special din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune ale statelor membre. precum şi pieţe ale muncii care să poată reacţiona rapid la evoluţia economiei (art. Obiectivul atingerii unui înalt nivel de ocupare a forţei de muncă este luat în considerare la definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii (art. respectându-le autonomia (conform art. III – 97). 47). prin respectarea competenţelor şi îndatoririlor Uniunii. Uniunea facilitează dialogul dintre aceştia. din cartele sociale adoptate de către Uniune şi de către Consiliul Europei. Constituţia Uniunii Europene a inclus. Art. 14). II-15 statuează libertatea profesională şi dreptul la muncă.

III-104: a) îmbunătăţirea. f) reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor şi patronatului. d) protecţia lucrătorilor în cazul rezilierii contractului de muncă. în mod expres. se pot adopta legi sau legi-cadru europene care pot stabili măsuri destinate să încurajeze cooperarea între statele membre prin stabilirea unor cerinţe minime aplicabile progresiv. pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor. g) condiţiile de încadrare în muncă a resortisanţilor ţărilor terţe care îşi au reşedinţa în mod legal în cadrul Uniunii. i) egalitatea între bărbaţi şi femei în privinţa şanselor pe piaţa muncii şi tratamentul la locul de muncă. 326 Universitatea SPIRU HARET . h) integrarea persoanelor excluse de pe piaţa muncii. dreptul de asociere. b) condiţiile de muncă. enumerate la art. în special. în special în domeniile relaţiilor contractuale. Legile şi legile-cadru europene nu aduc atingere facultăţii recunoscute statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială şi nu trebuie să afecteze. k) modernizarea sistemelor de protecţie socială. echilibrul lor financiar. dreptul la grevă şi dreptul la lock-out. 6 final al art. j) combaterea excluziunii sociale. e) informarea şi consultarea lucrătorilor. precum şi de necesitatea de a menţine competitivitatea economiei Uniunii. III-100). ţinând cont de diversitatea practicilor naţionale. aceasta susţine şi completează acţiunea statelor membre într-o serie de domenii. în responsabilitatea exclusivă a statelor membre. În acest scop. Propunându-şi să acţioneze. a mediului de lucru. adoptă în fiecare an linii directoare de care statele membre ţin cont în politicile lor de ocupare a forţei de muncă (art. III-104 exclude. c) securitatea socială şi protecţia socială a lucrătorilor. astfel. a căror reglementare rămâne. Este important de subliniat că pct. inclusiv co-gestionarea. în mod semnificativ.Consiliul European examinează în fiecare an situaţia ocupării forţei de muncă. la propunerea Comisiei. din câmpul aplicării sale remuneraţiile. ţinând cont de condiţiile şi reglementările tehnice existente în fiecare din statele membre. iar pe baza concluziilor acestuia Consiliul de Miniştri.

637 din 29 august 2002. dezvoltarea spiritului anteprenorial şi crearea de locuri de muncă. În sfârşit. III-7 enumeră şi el o serie de domenii în care Comisia încurajează cooperarea între statele membre şi facilitează coordonarea acţiunii lor în toate domeniile politicii sociale. M. nr. răspund cerinţelor şi provocărilor noului statut al României de stat membru al Uniunii Europene. f) igiena muncii. asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. art.III-111). Cele 10 linii directoare – „Noi oportunităţi de ocupare în societatea bazată pe cunoaştere şi în servicii” prevăzute în HG nr.1. şi anume: a) ocuparea forţei de muncă. 637 din 29 august 2002. b) dreptul muncii şi condiţiile de lucru. 327 Universitatea SPIRU HARET 3 . Politica de Ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană: Strategia Uniunii Europene în domeniul ocupării forţei de muncă are la bază patru piloni3. În cazul în care UE doreşte să rezolve problema ocupării forţei de muncă. îmbunătăţirea capacităţii de angajare. g) dreptul sindical şi negocierile colective dintre angajatori şi lucrători. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă (PNAO). trebuie să fie utilizate toate posibilităţile creării de noi locuri de muncă şi ale tehnologiei informaţiei. e) protecţia împotriva accidentelor şi bolilor profesionale. Subsecţiunea 2. Of. d) securitatea socială. nr. II. Întreprinderilor inovative care pot contribui la mobilizarea potenţialului de creare a locurilor de muncă într-o Conform HG nr. IV. şi anume: I. M. III. Of. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă (PNAO). c) formarea şi perfecţionarea profesională.Pe de altă parte. promovarea capacităţii de adaptare a întreprinderilor şi a angajaţilor acestora. Consiliul de Miniştri urmează să adopte o decizie europeană de instituire a unui Comitet de protecţie socială cu caracter consultativ. pentru a promova cooperarea în materie de protecţie socială între statele membre şi între acestea şi Comisie (art.

Statele membre vor înlătura obstacolele în calea prestării serviciilor şi vor crea condiţiile-cadru pentru utilizarea potenţialului întregului spectru al sectorului servicii în vederea creării mai multor locuri de muncă mai bune. În special în sectorul mediului înconjurător există o serie de posibilităţi care se adresează cu precădere forţei de muncă mai puţin calificate în vederea integrării pe piaţa muncii a acesteia. 328 Universitatea SPIRU HARET . Ar trebui inclus şi potenţialul ocupaţional într-o societate bazată pe cunoaştere şi al sectorului mediu. Un potenţial considerabil pentru crearea de locuri de muncă şi sporirea calităţii acestora se regăseşte îndeosebi în sectorul servicii. – garantarea şanselor egale. Obiectivele Programului de guvernare în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă până în anul 2004 vizează: 1. – dezvoltarea spiritului întreprinzător al angajatorilor şi al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. – mutarea accentului politicilor de protecţie a şomerilor de la măsuri pasive către cele active. Mai mult. creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă: – adoptarea liniilor directoare ale UE privind ocuparea forţei de muncă. flexibilităţii şi adaptabilităţii forţei de muncă. Măsurile propuse vizează stimularea creării de noi locuri de muncă în condiţiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare şi restructurare. – creşterea ocupării forţei de muncă. astfel încât rata şomajului să scadă.societate bazată pe cunoaştere trebuie să li se ofere condiţii generale favorabile. măsuri de sprijinire a şomerilor: – aplicarea de măsuri de asigurare pentru şomaj. 2. – creşterea mobilităţii. Principalele obiective ale politicii de ocupare Obiectivul orizontal A – Creşterea ratei de ocupare Pe piaţa muncii acţiunea Guvernului are ca principal obiectiv creşterea gradului de ocupare a populaţiei active. există potenţial pentru o calificare superioară a forţei de muncă prin introducerea noilor tehnologii specifice mediului.

2. servicii oferite şomerilor. îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice prin echilibrarea raportului dintre cererea şi oferta de pe piaţa muncii. (ii) medierea muncii. (v) creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii. – stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. 329 Universitatea SPIRU HARET . – stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă. – asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii. Obiectivele stabilite pentru anul 2002 sunt: – prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia. Aceste obiective vor fi realizate prin următoarele măsuri active: 1. – creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţională. – încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă. – stimularea încadrării în muncă a minimum 42% din numărul şomerilor în primele 6 luni de la data intrării în şomaj. – sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei.Pentru îndeplinirea obiectivelor Programului de guvernare Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă întocmeşte anual un program naţional pentru ocuparea forţei de muncă. subvenţii pentru creşterea ocupării. (iv) accesarea gratuită a serviciului electronic de mediere a muncii. (iii) consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri.9%. – creşterea ponderii măsurilor active de stimulare a ocupării forţei de muncă în totalul cheltuielilor la 22. – utilizarea eficientă a bugetului asigurărilor pentru şomaj. (vi) cursuri de calificare şi recalificare a forţei de muncă. în derularea măsurilor active. cum sunt: (i) informare şi consiliere profesională.

– dezvoltarea şi implementarea unui sistem de consiliere şi orientare şcolară şi profesională. 330 Universitatea SPIRU HARET . – adoptarea unor programe de educaţie compensatorie sau de acordare a unei a doua şanse pentru cei care au părăsit temporar sistemul formal al educaţiei de bază. Îmbunătăţirea învăţământului profesional şi tehnic Îmbunătăţirea învăţământului profesional şi tehnic (învăţământul preuniversitar profesional. – anticiparea necesarului de competenţe. – dezvoltarea şi restructurarea reţelei învăţământului rural. – implementarea societăţii informaţionale prin sistemul educaţional – instruirea la distanţă şi continuă şi informatizarea învăţământului. corespunzător schimbărilor care se previzionează pe piaţa muncii.Obiectivul orizontal B – Strategii naţionale pentru „învăţarea pe parcursul întregii vieţi” Reformele legislative şi instituţionale realizate în acest domeniu în ultimii ani împreună cu alocarea unor fonduri mai mari pentru educaţie şi formare profesională arată interesul deosebit pe care România îl acordă dezvoltării de strategii naţionale ample şi coerente de formare iniţială şi continuă. – creşterea calităţii programelor de formare profesională atât pentru formarea iniţială. învăţământul superior) prin: – generalizarea calităţii profesionalizării ca atribut şi finalitate a formelor şi structurilor de formare iniţială organizate potrivit prevederilor legale în vigoare. – eradicarea analfabetismului prin implicarea instituţiilor de resort şi a comunităţilor locale. – ameliorarea calitativă a serviciilor educaţionale din învăţământul rural. – asigurarea educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii. astfel încât să se asigure accesul echitabil la educaţie pentru copiii şi tinerii din mediul rural. 1. – realizarea reformei curriculare la toate nivelurile educaţionale. cât şi pentru cea continuă. – combaterea abandonului şcolar. învăţământul postliceal. – formarea continuă a personalului didactic.

Îmbunătăţirea formării profesionale continue Măsuri prevăzute pentru îmbunătăţirea formării profesionale continue şi sprijinirea învăţării pe tot parcursul vieţii: – înlăturarea blocajelor din activitatea de formare profesională a adulţilor. 2. – elaborarea de către patronate împreună cu sindicatele a planurilor anuale de formare profesională la nivel de întreprindere. – asigurarea calităţii şi competitivităţii furnizorilor de formare (elaborarea de standarde ocupaţionale. – dezvoltarea instituţională a unităţilor de învăţământ pentru a deveni furnizoare de formare a resurselor umane la nivelul comunităţilor locale. evaluarea rezultatelor formării).– adaptarea învăţământului profesional şi tehnic (IPT) la nevoile de dezvoltare durabilă la nivel regional. 331 Universitatea SPIRU HARET . – adaptarea IPT la nevoile de dezvoltare personală şi profesională a cursanţilor din perspectiva învăţării permanente. – promovarea parteneriatului social în IPT. autorizarea programelor de formare. prin care se va da posibilitatea salariaţilor să participe la diferite forme de pregătire profesională. – facilitarea organizării unor stagii de instruire practică la agenţii economici pentru programe organizate de diferiţi furnizori de formare profesională. în condiţiile integrării elevilor cu nevoi speciale de învăţare în programele de pregătire profesională organizate în reţeaua de masă. – valorificarea competenţelor profesionale dobândite în contexte de formare nonformală sau informală. – dezvoltarea şi implementarea mecanismelor şi instrumentelor de asigurare a calităţii formării profesionale iniţiale. – modificarea cadrului legislativ privind formarea profesională a adulţilor. de noile tehnologii în curs de dezvoltare. – adaptarea IPT la nevoile de calificare solicitate de economia bazată pe cunoaştere. – utilizarea noilor tehnologii în procesul de formare profesională prin noi forme şi tipuri de învăţare (învăţarea la distanţă).

partenerii sociali fiind implicaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor pentru punerea în aplicare a diferitelor programe din domeniul ocupării.– elaborarea procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite pe cale nonformală sau informală. local (la nivelul comunităţilor). În acest sens au fost înfiinţate şi funcţionează următoarele instituţii: 1. Prin intermediul dialogului social parteneriatele îşi fac simţită prezenţa la nivel european (cooperare transnaţională cu privire la programe de tineret.sau pluripartite. naţional (acorduri tripartite). Aceste programe se creează prin acorduri şi protocoale în care sunt prevăzute politici coerente de realizare a obiectivelor propuse. sindicate şi patronate şi al asigurării climatului de pace 332 Universitatea SPIRU HARET . – perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional pentru promovarea parteneriatului în formarea profesională continuă. educaţie şi formare). prin implicarea activă a organelor locale şi regionale. la nivelul întreprinderilor (patronat. a organizaţiilor societăţii civile. Parteneriatele se dezvoltă. în concordanţă cu iniţiativele publice/private. parteneriatul social devine o modalitate eficientă de a asigura modernizarea şi diversificarea activităţilor. Deoarece în această etapă economia României trebuie să se adapteze în toate sectoarele de activitate pentru a deveni şi a se menţine competitivă. Obiectivul orizontal C – Dezvoltarea parteneriatului social În vederea evaluării şi monitorizării acţiunilor privind ocuparea forţei de muncă. În acest context partenerii sociali sunt integraţi sistematic în dezvoltarea şi implementarea acţiunilor. constituit în scopul realizării dialogului social dintre Guvern. în România a fost constituit un parteneriat social cuprinzător. Consiliul Economic şi Social (CES) este un organism tripartit. sindicat/salariaţi). tri. mai ales. de interes public. Structurile parteneriale pot fi bi-. – încurajarea instituţiilor şi a unităţilor de învăţământ de a participa ca furnizori de formare profesională continuă în programele iniţiate şi organizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. care oferă servicii mai apropiate de cetăţeni şi sunt mai bine adaptate nevoilor specifice ale comunităţilor. autonom.

constituite prin asocierea voluntară a acestora. CNFPA este format din reprezentanţi ai administraţiei publice centrale. la nivelul fiecărui minister funcţionează comisiile de dialog social în cadrul cărora sunt abordate probleme specifice instituţiei respective. La nivel judeţean funcţionează Consiliul Naţional de Dezvoltare a Parteneriatului Social în Învăţământul Profesional şi Tehnic. cum ar fi Consiliul Naţional pentru Formare şi Educaţie Continuă. precum şi în medierea stărilor conflictuale intervenite între partenerii sociali. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă este o instituţie cu conducere tripartită care are ca atribuţie principală implementarea politicii de ocupare a forţei de muncă. Regiunile create nu au statut administrativ şi nici personalitate juridică. deciziile fiind adoptate în urma consultării partenerilor sociali. De asemenea. Ministerul Educaţiei şi Cercetării se sprijină la nivel naţional pe organisme consultative. CES are un rol consultativ în stabilirea politicii economice şi sociale. Ele reprezintă cadrul de concepere. precum şi ai organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional. organizată în sistem tripartit. Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA) este o autoritate administrativă autonomă. Începând cu anul 2001 s-au încheiat acorduri sociale între Guvern şi partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional. 3. Conform prevederilor Legii învăţământului. implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională şi a 333 Universitatea SPIRU HARET . în scopul asigurării păcii sociale necesare realizării reformelor economice. sunt alcătuite din grupări de două până la opt judeţe (incluzând şi municipiul Bucureşti). 2. Regiunile de dezvoltare. precum şi a celei de protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Modelul regiunilor de dezvoltare urmează îndeaproape sistemul european de clasificare statistică a unităţilor teritoriale – Nomenclatorul unităţilor teritoriale statistice (NUTS). cu rol consultativ în promovarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor. Obiectivul orizontal D – Dimensiunea regională Pentru România dezvoltarea regională nu a fost o tradiţie. în cadrul Consiliului consultativ al inspectoratului şcolar judeţean sau al municipiului Bucureşti. înainte de a se declanşa procedurile prevăzute pentru soluţionarea conflictelor de muncă.socială. înfiinţate în urmă cu circa 5 ani.

au ca atribuţii elaborarea. judeţelor sau zonelor care au probleme de dezvoltare şi au ca principal obiectiv sprijinirea investiţiilor pentru creşterea capacităţii de creare de locuri de muncă şi de dezvoltare a resurselor umane prin măsuri de sprijinire a creării sau dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii. Instrumentele de bază ale promovării economice la nivel regional sunt Strategia naţională pentru dezvoltare regională şi Programul naţional pentru dezvoltare regională. care acţionează în domeniul specific dezvoltării regionale. regiunilor. În cadrul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează o agenţie pentru dezvoltare regională. Începând cu anul 2000 România elaborează Planul naţional de dezvoltare care prezintă strategia. consiliile consultative. de utilitate publică. Ministerul Dezvoltării şi Prognozei derulează programe prin care se creează oportunităţi de ocupare şi dezvoltare a resurselor umane. constând în servicii publice şi servicii sociale). aprobarea şi adoptarea de strategii şi programe de dezvoltare economico-socială judeţene şi locale. La nivel judeţean se elaborează anual programe de dezvoltare economico-socială. în principal. Consorţiile regionale sunt structuri consultative ale consiliilor pentru dezvoltare regională. începând din a doua jumătate a anului 2002. Consiliile judeţene şi consiliile locale de la nivelul comunelor. Ministerul Dezvoltării şi Prognozei are sarcina de a promova şi a coordona la nivel naţional politica de dezvoltare regională. Pentru întărirea rolului autorităţilor publice locale şi al partenerilor sociali în implementarea politicilor în domeniul pieţei muncii. Politica pieţei muncii şi cea de formare profesională reprezintă domenii de acţiune ale eforturilor şi iniţiativelor regionale. finanţarea dezvoltării infrastructurii etc. Pe baza Planului naţional de dezvoltare. la nivelul agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă se vor constitui şi vor funcţiona. constituite cu aprobarea Consiliului Naţional 334 Universitatea SPIRU HARET . priorităţile şi programele de promovare a coeziunii socioeconomice pe teritoriul ţării. organism neguvernamental. Autorităţile locale sunt implicate în fundamentarea şi implementarea programelor anuale de ocupare temporară din rândul şomerilor (lucrări de interes comunitar.programelor de coeziune economică şi socială. formate din reprezentanţi aleşi de colectivităţile locale. Aceste programe se adresează. oraşelor şi municipiilor.

ai comitetelor locale pentru dezvoltarea parteneriatului social în învăţământul profesional şi tehnic şi ai universităţilor. judeţe).pentru Dezvoltare Regională. în special al elaborării unor politici sociale coerente şi pentru a se realiza o monitorizare şi evaluare adecvată a progreselor realizate în cadrul procesului de implementare a PNAO. Indicatorii statistici din cele două serii de date nu sunt comparabili deoarece metodele de colectare. ai inspectoratelor şcolare judeţene. ai filialei regionale a Centrului Naţional pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic. la nivelul Institutului Naţional de Statistică. – sistemele de eşantionare utilizate. definiţiile. BFM permite construirea unor indicatori comparabili în timp. 335 Universitatea SPIRU HARET . – conceptele. Obiectivul orizontal E – Dezvoltarea sistemului de indicatori ai pieţei muncii În procesul luării deciziilor din orice domeniu de activitate. clasificările. Fiecare din cele 7 consorţii regionale este compus din reprezentanţi ai agenţiei pentru dezvoltare regională. este necesară existenţa unor informaţii statistice corespunzătoare. pentru caracterizarea fenomenelor de pe piaţa forţei de muncă din România se utilizează două serii de date statistice diferite: – date din Balanţa forţei de muncă (BFM). – date din Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). În momentul de faţă. la nivel naţional şi teritorial (regiuni statistice. Prin poziţia sa de coordonator al activităţilor cu acest specific. prin alinierea pe trei direcţii principale: – metodele de cercetare (modalităţile de colectare a informaţiilor). Procesul de armonizare a statisticii sociale româneşti cu statisticile europene a început. nomenclatoarele. în contextul derulării diverselor programe. Doar analiza datelor din ambele serii poate oferi o imagine completă şi reală asupra pieţei muncii din România. iniţiată în anul 1996. Institutul Naţional de Statistică se implică în acţiunea de unificare conceptuală şi metodologică a principalilor indicatori statistici ai pieţei muncii. ai agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă. perioadele de referinţă şi sfera de cuprindere sunt diferite. ai consiliilor judeţene.

ulterior apar şi alte acte normative. de asemenea.Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO) asigură comparabilitate în timp.1. Momente cheie în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă Dacă între anul 1957 şi 1971 instrumentul utilizat a fost Fondul Social European (Fondul Social European). § 2. cu excepţia Marii Britanii. la nivel naţional. a strategiilor adecvate. Carta constituie un instrument politic care conţine „obligaţii morale”5 al căror obiect este acela de a garanta că într-o anumită ţară sunt respectate anumite drepturi sociale. Conceptele şi definiţiile din cadrul sistemului românesc al forţei de muncă au fost adaptate la convenţiile şi standardele europene în vigoare. cunoscută sub numele de Carta Socială. care vor fi în continuare structuraţi şi detaliaţi de aşa manieră încât să permită o evaluare eficientă a gradului de îndeplinire a măsurilor cuprinse în PNAO. au adoptat în 1989. programe şi instrumente care îşi pun amprenta asupra direcţiei dezvoltării acestei politici. În afara indicatorilor statistici generali se vor dezvolta şi alţii. cât şi prin aderarea la Programul EUROSTAT.ccir. Acestea se referă. teritorial (regiuni statistice) şi european. egalitatea şanselor. Construcţia modelului social european a fost marcată astfel de evenimente care au contribuit la definirea şi apoi dezvoltarea unei politici sociale şi de ocupare europene.ro 336 Universitatea SPIRU HARET . strategii. mediul de lucru. printr-o declaraţie. Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Angajaţilor4. a unor noi instrumente şi parteneriate pentru atingerea obiectivelor acestora. o cerere explicită adresată Comisiei de a înainta propuneri 4 5 Community Charter of Fundamental Rights for Workers www. formarea profesională. specifici. la piaţa muncii. Carta Socială Europeană Toate Statele Membre. Comparabilitatea datelor statistice la nivel european este asigurată. avându-se în vedere şi specificul legislaţiei naţionale. atât prin adoptarea metodei moderne de cercetare AMIGO. Carta conţine. în cadrul Institutului Naţional de Statistică. în primul rând. Subsecţiunea 2.

Carta Verde din 1993 ce stabileşte direcţiile de acţiune şi apoi Carta Albă din 1994 insistă pe rolul pregătirii şi formării profesionale. la rândul său. parteneriate locale care să asigure climatul favorabil spiritului antreprenorial al unor „poli de cunoaştere” care este transferată spre sectoarele noi. forţă de muncă califi cată care să răspundă unor cerinţe mereu în schimbare. S-a creat o bază legală pentru egalitatea şanselor între femei şi bărbaţi la locul de muncă şi se fac precizări legate de măsuri împotriva excluderii sociale. egalitate de şanse. În final. § 2. Acordul de Politică Socială 6 Acordul de Politică Socială este anexat la Protocolul de Politică Socială. egalitate de şanse şi societatea bazată pe servicii. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă. anexat. una verticală şi cealaltă orizontală. a încorporat Acordul de Politică Socială – cu prevederi sporite – în Capitolul Social din Tratatul asupra Comunităţii Europene. ce permit accesul femeilor pe piaţa muncii. Tratatul de la Amsterdam. combaterea excluderii sociale. 2. După alegerea noului guvern laburist în mai 1997. Fondurile Structurale cu cele trei obiective specifice sunt cele cunoscute. din anul 1997. Pe direcţia verticală. care trebuie să asigure coeziune economică şi socială regăsim politicile active de ocupare. În timp ce în plan orizontal este vorba de angajare pe plan local. Mai multe fonduri sunt astfel activate? În cadrul acestora Fondul de Dezvoltare Regională. Semnat de 14 State Membre (mai puţin Marea Britanie). o referire la drepturile fundamentale a dat o nouă dimensiune obiectivelor politicii sociale. educaţie şi training în meserii. Acordul de Politică Socială stabileşte procedura pentru adoptarea măsurilor de politică socială şi recunoaşte rolul vital jucat de dialogul dintre conducere şi angajaţii în politică socială. în care regăsim două coordonate. Carta Socială a fost urmată de programe de acţiune socială. Marea Britanie a anunţat că intenţionează să ia parte la politica socială şi de ocupare. 6 Ibidem 337 Universitatea SPIRU HARET . la Tratatul asupra Uniunii Europene. stabileşte obiectivele de politică socială trasate şi în Carta Socială din 1989: promovarea ocupării forţei de muncă.pentru a transpune conţinutul Cartei Sociale în legislaţie. dezvoltarea resurselor umane etc.

Sunt cuprinse astfel prevederi referitoare la politica de asigurare a locurilor de muncă şi de protecţie socială. Conform acestor dispoziţii. fiecare reprezentând câte un domeniu de acţiune a cărui dezvoltare contribuie la o mai bună ocupare a forţei de muncă la nivel comunitar: – angajabilitatea – reprezintă o nouă cultură în sfera ocupării forţei de muncă şi se referă la adaptabilitatea de a fi angajat. asigurând echilibrul între integrarea economică şi politica de ocupare a forţei de muncă. prin introducerea în tratat a Titlului VIII. strategia este structurată pe patru piloni. statele membre vor promova o politică de coordonare a creării de locuri de muncă în vederea dezvoltării capacităţii de elaborare a unei strategii comune privind nivelul de angajare. cu excepţia Marii Britanii. dezvoltarea politicilor comune în domeniul protecţiei mediului. Procesul de coordonare a acţiunilor privitoare la ocuparea forţei de muncă în cadrul Uniunii a fost lansat de către Consiliul Europei la Luxemburg în noiembrie 1997 la „Job Summit”. – antreprenoriatul – promovează crearea de noi locuri de muncă prin încurajarea dezvoltării locale. Astfel a fost adoptată „Strategia europeană de ocupare a forţei de muncă”. contribuind la combaterea şomajului în rândul tinerilor şi la combaterea şomajului pe termen lung. Se urmăreşte.Tratatul de la Maastricht din anul 1992 a avut rolul de a integra Carta Socială în tratatul semnat. de asemenea. Acesta cuprinde dispoziţii ce vizează adâncirea integrării atât prin trecerea în competenţa Comunităţii a unor domenii ce erau cuprinse în aria cooperării interguvernamentale. Tratatul de la Amsterdam include politica socială şi de ocupare. – adaptabilitatea – are în vedere modernizarea organizării muncii şi promovarea contractelor de muncă flexibile. eliminarea discriminărilor şi asigurarea unui tratament optim în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi ocupare a posturilor. cât şi prin dezvoltarea politicilor şi obiectivelor Uniunii Europene. care îl va semna ulterior în cadrul Acordului Social. realizând pactul necesar pentru stabilitate şi creştere economică. al sănătăţii publice şi protecţiei consumatorilor. 338 Universitatea SPIRU HARET . – În funcţie de priorităţile identificate.

pentru realizarea acestora la nivel naţional. – principiul convergenţei – constă în urmărirea obiectivelor comune prin acţiuni corelate. Metoda pe baza căreia se desfăşoară acest proces de coordonare a politicilor de ocupare a forţei de muncă este cunoscută ca „metoda deschisă de coordonare”7. The Open Method of Coordonation – a fost iniţiată în cadrul Strategiei de Ocupare a Forţei de Muncă. Pentru a se asigura coordonarea la nivel european a strategiei. document elaborat pe baza propunerii Comisiei Europene. planuri ce descriu modul de aplicare a Direcţiilor de ocupare a forţei de muncă şi a recomandărilor specifice fiecărei ţări. după cum urmează: – stabilirea unor „Direcţii în ocuparea forţei de muncă” (Employment Guidelines). – Comisia şi Consiliul examinează împreună aceste planuri şi elaborează un „Raport comun asupra ocupării forţei de muncă” (Joint Employment Report) – în urma analizării acestui Raport se elaborează noile Direcţii şi recomandări pentru anul următor. 339 Universitatea SPIRU HARET 7 . care mai apoi este discutat şi aprobat de către Consiliul European. – elaborarea de către fiecare stat. membru în parte a „Planurilor Naţionale de Acţiune” (National Action Plans – NAP’s). – monitorizarea pe ţară (country surveillance) – constă în elaborarea de rapoarte ce înregistrează progresul şi identifică posibilele „bune practici” la nivelul statelor membre. Principiile ce susţin această metodă sunt următoarele: – principiul subsidiarităţii – constă în stabilirea/ împărţirea responsabilităţilor între nivelul comunitar şi cel naţional prin stabilirea obiectivelor la nivel comunitar şi responsabilizarea statelor membre în privinţa măsurilor de acţiune adoptate. – managementul pe bază de obiective – se referă la monitorizarea şi evaluarea progresului prin stabilirea de indicatori comuni pentru toate statele membre. anual se parcurg anumite etape.– asigurarea de şanse egale – se referă la adoptarea de măsuri speciale pentru ca femeile să aibă parte de aceleaşi oportunităţi ca şi bărbaţii.

creşterii transparenţei politicilor de ocupare şi a numărului de factori implicaţi atât la nivel comunitar. the Economic and Social Committee and the Committee of Regions on „Taking Stock of Five Years of the European Employment Strategy” COM (2002) 416 final – p. şi anume „ de a deveni cea mai competitivă şi dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere. cât şi la nivelul statelor membre. – creşterea coerenţei şi complementarităţii cu alte procese comunitare8.) 340 Universitatea SPIRU HARET 8 . pentru ca mai apoi.europa. educaţionale. – simplificarea Direcţiilor de acţiune (fără a reduce din eficacitatea acestora). în anul 2002 să se realizeze o evaluare de impact.eu. Pentru a se verifica acest scop. Rezultatele acestor evaluări au arătat progrese în direcţia creării unui cadru integrat al politicilor naţionale. – întărirea rolului parteneriatului social în aplicarea Strategiei. De asemenea au fost identificate şi aspecte sensibile ale politicii de ocupare a forţei de muncă şi au fost trasate priorităţile perioadei următoare. La lansarea în 1997. Martie 2000 (http://www. 9 Consiliul European de la Lisabona. capabilă de o creştere economică sustenabilă. The European Parliament.htm. regionale şi de impozitare). Temele identificate pentru reforma Strategiei europeane de ocupare a forţei de muncă au fost: – stabilirea unor obiective mai clare. Strategia europeană de ocupare a forţei de muncă a avut în vedere ca în următorii cinci ani să se înregistreze progrese simţitoare în combaterea şomajului.– abordarea integrată – presupune extinderea Direcţiilor politicilor pieţei muncii în sfera altor politici (sociale. antreprenoriale. Strategia a fost evaluată prima dată în anul 2000. prin care este stabilit obiectivul pe zece ani al Uniunii Europene. cu mai multe şi mai bune locuri de muncă şi o mai bună coeziune socială” 9. Consiliul European a decis că trebuie create condiţiile necesare pentru ocuparea totală a forţei de muncă şi a stabilit un nivel al ratei de Communication from the Commission to the Council.int/comm/employment_social/employment_strategy/ index_en. Anul 2000 constituie un moment major în evoluţia politicii sociale prin elaborarea Strategiei de la Lisabona (Lisbon Strategy). 4.

Direcţiile de acţiune stabilite în anul 200311 au fost orientate şi mai mult spre îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona (ocupare totală a forţei de muncă. – modernizarea serviciilor de securitate socială.10 Strategia de la Lisabona a fost creată pentru a ajuta Uniunea Europeană să-şi recapete condiţia de ocupare totală a forţei de muncă şi de a întări coeziunea socială până în anul 2010. 11 Council Decision of 22 July 2003 on guidelines for employment policies of the Member States (2003/578/EC) – OJ L 197/13 341 Universitatea SPIRU HARET 10 . ţinte ce trebuie atinse până în anul 2010. – atragerea unui număr mai mare de oameni pe piaţa muncii şi păstrarea lor pe piaţă. Obiectivele Strategiei de la Lisabona în privinţa politicii de ocupare a forţei de muncă. a identificat patru priorităţi pentru statele membre: – creşterea adaptabilităţii muncitorilor şi a întreprinderilor. – creşterea investiţiilor în capitalul uman. A fost adăugat un obiectiv nou şi anume rata ocupării pentru vârstnici să ajungă la 50% până în 2010. Tot în anul 2003 Comisia a cerut înfiinţarea unui grup care să rezolve anumite probleme particulare ale Strategiei de ocupare (European Employment Taskforce). – sporirea importanţei aspectelor sociale a extinderii şi a relaţiilor externe ale Uniunii Europene. calitate şi productivitate în muncă. – anticiparea şi capitalizarea schimbărilor pieţei muncii prin crearea unui nou echilibru între flexibilitate şi securitate. coeziune şi incluziune socială).ocupare a forţei de muncă de 70% şi o rată a ocupării femeilor de 60%. Pentru a susţine obiectivele principale au fost identificate 10 direcţii de acţiune specifice. fostul prim ministru al Olandei. 3. Consiliul European de la Stockholm din martie 2001 a adăugat două obiective intermediare: rata ocupării forţei de muncă trebuie să crească per total la 67% şi rata ocupării femeilor trebuie să ajungă la 57% până în anul 2005. – promovarea egalităţii între sexe. Acest grup condus de Wim KOK. § 2. au fost: – creşterea calitativă şi cantitativă a locurilor de muncă. – lupta împotriva sărăciei şi tuturor formelor de excludere socială şi discriminare.

În realizarea acestor planuri trebuie să se ţină seama de liniile directoare principale (the guidelines). Planurile vor fi orientate pe trei direcţii. se orientează spre asigurarea de locuri de muncă pentru cetăţeni Uniunii prin acordarea de şanse egale tuturor. În ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă.– asigurarea implementării eficiente a reformelor printr-o mai bună guvernare.int/comm/employment_social/news/2005/feb/ social_agenda 13 10 SEC (2005) 622/2 COMMISSION STAFF WORKING PAPER – „Working together for growth and jobs. prezentată la Bruxelles. Priorităţile Agendei sunt legate de: – adaptarea legislativă referitoare la relaţiile de muncă cu un continuu dialog social. Subsecţiunea 3. aşa cum este ea în urma revizuirilor din anul 2003.eu. – piaţa europeană a muncii în care lucrătorii să beneficieze de acordarea unei pensii sau de protecţie socială. priorităţi microeconomice şi priorităţi ale ocupării forţei de muncă. La aliniatul 4 din Decizia Consiliului „privind liniile directoare pentru politicile de ocupare a forţei de muncă pentru statele membre”14 sunt http://www. Next steps in implementing the revised Lisbonstrategy” 14 „Integrated guidelines for growth and jobs (2005-2008)” – 2005/ 0057 (CNS). din 9 februarie 2005. în funcţie de priorităţi: priorităţi macroeconomice. În aprilie 2005 Comisia a publicat un document cu privire la implementarea Strategiei de la Lisabona. – monitorizarea evoluţiei sărăciei cu ajutorul unui „Green Paper” care să urmărească evoluţia demografi că a populaţiei şi a relaţiilor viitoare dintre generaţii. Noua Agendă Socială (Strategia Lisabona) „New Social Agenda”12.europa. aceste planuri vor înlocui Planurile Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă actuale.13 În această lucrare se subliniază importanţa asumării responsabilităţilor comunitare de către fiecare stat membru. acest lucru reflectându-se în viitoarele Programe Naţionale de Reformă (National reform programme). prin integrarea lor în programele naţionale Lisabona (National Lisbon programmes). 342 Universitatea SPIRU HARET 12 .

– îmbunătăţirea corelării cererii de pe piaţa forţei de muncă cu oferta existentă. b) Liniile directoare microeconomice: – adâncirea şi extinderea pieţelor interne. – lărgirea şi îmbunătăţirea infrastructurii europene şi finalizarea proiectelor transfrontaliere prioritare deja aprobate.stabilite noile direcţii de acţiune în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă. a) Liniile directoare macroeconomice: – securitarea stabilităţii economice. – promovarea unei culturi a antreprenoriatului şi crearea unui mediu propice IMM-urilor. c) Linii directoare pentru ocuparea forţei de muncă – implementarea politicilor de ocupare stabilite pentru ajungerea la ocuparea deplină a forţei de muncă. – contribuirea la obţinerea unei EMU dinamice şi funcţionale. – dezvoltarea veniturilor salariale ce contribuie la stabilitatea macroeconomică şi la creşterea economică. Aceste linii directoare sunt stabilite pentru un interval de trei ani. – formarea unei baze industriale solide. – promovarea unei coerenţe sporite între politicile macroeconomice şi cele structurale. – facilitarea accesului la inovaţii şi creşterea dezvoltării TIC. – salvgardarea sustenabilităţii economice prin promovarea alocării eficiente de resurse. – încurajarea folosirii înţelepte a resurselor şi întărirea sinergiei dintre protecţia mediului înconjurător şi creşterea economică. îmbunătăţirea calităţii şi a productivităţii muncii şi întărirea coeziunii sociale şi teritoriale. În continuare sunt prezentate liniile directoare integrate pentru creştere economică şi locuri de muncă. – asigurarea integrării pe piaţa forţei de muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi a grupurilor dezavantajate. – asigurarea existenţei unor pieţe deschise şi competitive. – crearea unui mediu favorabil afacerilor. – promovarea unei abordării a muncii etapizate de-a lungul întregii vieţi. 343 Universitatea SPIRU HARET . iar reînnoirea lor în această perioadă este strict limitată. – creşterea şi îmbunătăţirea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare.

O atenţie sporită trebuie acordată problemei diferenţelor de ocupare dintre femei şi bărbaţi şi cea a ratelor de ocupare scăzute în rândul oamenilor vârstnici şi a tinerilor. Liniile directoare generale sunt: I. 17. În momentul de faţă este vital să se atingă ţinta ocupării totale şi reducerea şomajului şi a inactivităţii. – creşterea volumului şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capitalul uman. Aceste direcţii integrate de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă. 19). să existe o bună informare Încercarea de a stabili direcţii (pathways) în ceea ce priveşte ocuparea tinerilor şi de a reduce rata şomajului în rândul tinerilor. Creşterea nivelului de ocupare a forţei de muncă este cel mai eficient mod de a genera creştere economică sustenabilă şi de a promova incluziune socială pe de o parte şi pe de altă parte este calea de a-i susţine pe cei ce sunt incapabili să muncească. – adaptarea sistemului educaţional şi de dezvoltare la noile cerinţe. enumerate mai sus. Abordarea dintr-un nou punct de vedere al muncii – cel numit abordare cu privire la întreg ciclul vieţii active – lifecycle approach to work15 – şi modernizarea sistemelor de protecţie socială vor avea un rol important în viitor. O altă direcţie importantă este cea referitoare la persoanele în căutarea unui loc de muncă. când se preconizează scăderea numărului populaţiei în vârstă de muncă. 18. Atragerea unui număr cât mai mare de persoane în câmpul muncii (şi menţinerea acestora pe piaţa muncii) şi modernizarea sistemului de protecţie socială (cuprinde liniile directoare integrate 16. prin creşterea cererii şi ofertei de pe piaţa muncii. Acest scop trebuie conjugat cu creşterea atractivităţii slujbelor şi cu cea a calităţii şi productivităţii muncii. – asigurarea unui sistem favorabil stabilirii corecte a veniturilor şi a altor costuri legate de dezvoltare. Pentru această categorie este important să se faciliteze accesul la locurile de muncă vacante.– combinarea flexibilităţii de pe piaţa muncii cu securitatea locului de muncă şi totodată reducerea segmentării pieţei. 344 Universitatea SPIRU HARET 15 . la evaluarea strategiei de la Lisabona. pot fi cuprinse în trei mari linii directoare – linii directoare care au fost stabilite în mare parte şi în anul 2003.

crearea unui sistem de dialog social funcţional atât la nivel de întreprindere. III. Comunicatul nu intenţionează să ofere indicaţii despre ce ar trebui să se facă într-o anumită ţară şi problemele ridicate aici nu sunt mai importante pentru anumite ţări decât pentru altele. urmărindu-se continuu 345 Universitatea SPIRU HARET . Cunoaştere şi inovare Această prioritate a strategiei de la Lisabona presupune: – creşterea şi îmbunătăţirea investiţiei în resursele umane şi dezvoltarea. Responsabilitatea principală pentru îndeplinirea obiectivelor acceptate revine autorităţilor responsabile cu educaţia şi formarea din statele membre actuale şi viitoare. Îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a angajaţilor şi a întreprinderilor şi flexibilitatea pieţei forţei de muncă Creşterea volumului investiţiilor în capitalul uman prin intermediul educaţiei şi dezvoltării vocaţionale. absorbţia ICT şi – folosirea susţinută a acestor resurse. Gradul de compatibilitate a legislaţiei române cu acquis-ul comunitar este determinat ca raport între suma actelor normative române care transpun acquisul. Acestea au fost stabilite de statele membre pentru ele însele. Dintre aceste domenii se pot menţiona: legislaţia muncii şi condiţiile de lucru. II.asupra pieţei forţei de muncă. cunoaşterea şi inovarea îşi aduc aportul la formarea unei baze industriale europene puternice. naţional. Politica privind piaţa muncii şi ocuparea forţei de muncă în România – armonizarea legislativă Politica de ocupare a forţei de muncă acoperă domenii vaste. facilitarea. eliminarea excluderii sociale şi lupta împotriva discriminării. de ramură. cât şi comunitar. Subsecţiunea 4. De asemenea. toate acestea pentru a creşte capacitatea lor de angajare. obiectivele fixate la Lisabona şi obiectivele următoare acceptate pentru educaţie şi formare sunt mai valabile ca niciodată. protecţia socială. care să asigure consultarea partenerilor sociali în luarea celor mai importante decizii economico-sociale. dar strâns legate cu cele conexe. Cele opt domenii majore sunt transpuse aproximativ total şi compatibilizate în legislaţia românească (Tabel 1). protecţia muncii. egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei.

8 100 100 100 100 100 95.mie. 99/312/CE privind liniile directoare în domeniul ocupării. Ocuparea forţei de muncă a fost considerată ca obiectiv prioritar. însoţit de Programul pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi reducerea şomajului.6 94. cât şi pe ansamblu.8 100 Gradul de compatibilitate % 88. prin compararea celor doi coeficienţi şi anume coeficientul gradului de transpunere şi coeficientul gradului de concordanţă. În acest sens. a fost întocmit primul Plan de Acţiune în domeniul ocupării forţei de muncă (PNAO). în anul 2001.5 100 16 Institutul European din România – Studii de Impact (PAIS II) 346 Universitatea SPIRU HARET .9 94. care transpune Rezoluţia nr. Tabelul 1 Gradul de armonizare legislativă în domeniul politicii sociale şi ocupare16 a forţei de muncă Subcapitol Legislaţia muncii Dialog social Egalitatea de şanse femei-bărbaţi Antidiscriminare Ocuparea forţei de muncă Securitatea socială Persoane cu handicap Sănătatea şi securitatea în muncă TOTAL Legislaţia muncii Dialog social Gradul de transpunere % 88.ro).2 88.5 100 100 100 98. Aprecierea gradului de concordanţă a legislaţiei române cu acquis-ul transpus se poate face atât pentru fiecare subcapitol. făcându-se eforturi pentru adaptarea sistemului românesc pentru punerea în aplicare a Strategiei Europene de Ocupare a Forţei de Muncă.2 88.acest proces cuprins în armonograma prezentă pe site-ul Ministerului Integrării Europene (www.5 100 91.

sprijinirii învăţării pe tot parcursul vieţii. 637 din 29 august 2002 Fiecare stat membru sau în curs de aderare trebuie să îşi elaboreze o Strategie naţională de ocupare şi un Plan naţional de acţiuni privind ocuparea forţei de muncă. Conţinutul PNAO: Conţinutul PNAO Liniile directoare UE în domeniul politicii ocupării forţei de muncă guvernate de cei patru pioni 5 Obiective fundamentale 4 Piloni 18 Linii directoare PNAO 347 Universitatea SPIRU HARET . Ambele documente sunt monitorizate la nivel comunitar. nr. PNAO este documentul care va contribui la evaluarea progreselor înregistrate de România ca ţară candidată să adere la Uniunea Europeană.§ 4. Fig. Elaborarea Strategiei naţionale de ocupare şi a Planului de acţiuni privind ocuparea forţei de muncă conform HG nr. 1. eficientizării şi flexibilizării pieţei muncii pentru a răspunde rapid schimbărilor economice. reprezintă un obiectiv prioritar al alinierii la strategia europeană în domeniul ocupării forţei de muncă în contextul pregătirii României pentru aderarea la Uniunea Europeană. în vederea reducerii decalajului existent în acest domeniu faţă de Uniunea Europeană. Of. Pilonii de susţinere ai strategiei converg cu obiectivele strategiei de ocupare la nivel european. evitării discriminării şi excluderii sociale. el a fost realizat pe baza liniilor directoare ale strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă. în vederea creşterii ocupării forţei de muncă şi reducerii şomajului. denumit în continuare PNAO. M. Planul naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă.1. PNAO evidenţiază măsurile pe care România îşi propune să le implementeze pe termen scurt şi mediu. iar acestea sunt adaptate la situaţiile concrete. adoptate anual de Consiliul Uniunii Europene. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă (PNAO).

Regiunile de dezvoltare reprezintă cadrul de concepere. Pentru a elabora politici sociale coerente şi pentru a realiza o monitorizare şi o evaluare adecvată a progreselor realizate în cadrul procesului de implementare PNAO. Obiectivul orizontal D – Dimensiunea regională. Deoarece. Obiectivul orizontal C – Dezvoltarea parteneriatului social. 348 Universitatea SPIRU HARET . este necesară existenţa unor informaţii statistice corespunzătoare. Obiectivul orizontal E – Dezvoltarea sistemului de indicatori ai pieţei muncii. implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională şi a programelor de coeziune economică şi socială. Reformele legislative şi instituţionale. PILONUL I – Îmbunătăţirea capacităţii de angajare se realizează printr-o serie de linii directoare: – Combaterea şomajului în rândul tinerilor şi prevenirea şomajului de lungă durată. Se urmăreşte mutarea accentului politicilor de protecţie a şomerilor de la măsuri pasive la măsuri active. coroborate cu alocarea unor fonduri mai mari pentru educaţie şi formare profesională arată interesul acordat dezvoltării de strategii naţionale. parteneriatul social devine o modalitate eficientă de a asigura modernizarea şi diversificarea activităţilor. Obiectivul orizontal B – Strategii naţionale pentru „învăţarea pe parcursul întregii vieţi”. în această etapă. Pentru atingerea obiectivului. statele membre (precum şi cele în fază de aderare şi preaderare) trebuie să-şi adapteze reacţia de răspuns la liniile directoare guvernate de cei 4 piloni într-o strategie generală coerentă care să încorporeze următoarele obiective orizontale: Obiectivul orizontal A – Creşterea ratei de ocupare Măsurile propuse vizează stimularea creării de noi locuri de muncă în condiţiile continuării în ritm accelerat a procesului de privatizare şi restructurare. economia României trebuie să se adapteze în toate sectoarele de activitate pentru a deveni şi a se menţine competitivă. ample şi coerente în domeniul formării iniţiale şi continue.Consiliul European a stabilit ocuparea deplină a forţei de muncă drept obiectiv major al politicii sociale şi a politicii de ocupare în UE. Politica ocupării forţei de muncă şi cea în domeniul formării profesionale reprezintă direcţii de acţiune în ceea ce priveşte iniţiativele regionale.

Subsecţiunea 5.M. – Formarea în tehnologiile electronice pentru toţi cetăţenii. indemnizaţii şi sisteme de formare profesională. – Acţiuni locale şi regionale pentru ocuparea forţei de muncă. – Accesul la activităţile antreprenoriale. PILONUL IV – Asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi – Abordarea integrată a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pentru toţi cei patru piloni. Politici de ocupare a forţei de muncă17 Sunt. – Reforme fiscale pentru ocupare şi formare profesională. – Analiza cadrului juridic existent şi propuneri de noi prevederi. PILONUL III – Promovarea capacităţii de adaptare a întreprinderilor şi a angajaţilor – Modernizarea organizării muncii. Ghid pentru formarea personalului A. – Noi oportunităţi de ocupare în societatea bazată pe cunoaştere şi în servicii. 349 Universitatea SPIRU HARET 17 . – Combaterea discriminării şi promovarea includerii sociale prin asigurarea accesului la ocupare. – Politici active în vederea corelării cererii cu oferta pe piaţa muncii şi prevenirii lipsei de forţa de muncă calificată. – Dezvoltarea competenţelor pentru noua piaţă a muncii în contextul formării continue. politici macroeconomice care se adresează categoriilor globale macroeconomice cum ar fi cererea globală de consum. în principal. – Elaborarea unei politici pentru prelungirea vieţii active. – Reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie.– Abordarea mai prietenoasă a ocupării: taxe. – elaborat de Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică – 2002.O. investiţia globală etc. PILONUL II – Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă – Facilitarea lansării şi derulării unei afaceri. – Sprijinirea adaptabilităţii ca o componentă a învăţării continue. – Reducerea discrepanţelor dintre cele două sexe pe piaţa muncii.F.N.

subvenţii – politici monetare (rate ale dobânzilor. implicit. oferite viitorilor absolvenţi de învăţământ profesional şi liceal în cadrul unor acţiuni desfăşurate în şcoli de către consilierii de orientare profesională din reţeaua centrelor de consiliere aparţinând Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Ocuparea va creşte sau va scădea în conformitate cu ratele creşterii economice. Obiectivul politicilor de ocupare este de a creşte gradul de ocupare a populaţiei active şi. prin alocarea de fonduri pentru creditare cu dobânzi avantajoase sau prin alte sisteme fiscale care să faciliteze angajările. următoarele activităţi: 350 Universitatea SPIRU HARET . Guvernului sau Băncii Naţionale. Măsuri de prevenire a şomajului: a) servicii de informare şi consiliere privind cariera. Acest fapt este de înţeles atâta timp cât promovarea creşterii economice poate genera promovarea unui volum mai mare al ocupării. Instrumentele utilizate nu sunt la îndemâna serviciilor publice de ocupare. pe stimularea producţiei. de a menţine rata şomajului la un minimum posibil. Politici de ocupare: Instrumente – politici fiscale impozite. ele trebuie să fie privite ca având cea mai decisivă influenţă asupra volumului ocupării. indexarea salariilor) – politici sociale (vârsta de pensionare.Politicile de ocupare a forţei de muncă pun accentul pe flexibilizarea pieţei muncii. rate de schimb valutar. ele „aparţin” Ministerului de Finanţe. chiar dacă politicile de ocupare influenţează indirect. în principal. Industriilor şi Comerţului. b) servicii de preconcediere. Multe din instrumentele politicilor de ocupare sunt identice cu instrumentele de politică economică. oferta monetară) – politici salariale (salariul minim. mai ales la întreprinderile mici şi mijlocii. În orice caz. alocaţie copii) – investiţie în infrastructura publică – promovarea exporturilor – îmbunătăţirea mediului de afaceri Politici de ocupare a forţei de muncă A. care cuprind.

d) stimularea persoanelor aflate în şomaj să se angajeze înaintea expirării perioadei de indemnizaţie de şomaj. f) stimularea mobilităţii forţei de muncă. cu contract individual de muncă. prezentarea sistemului electronic de mediere a muncii (SEMM) şi iniţiere în accesarea acestuia etc. precum şi de alte măsuri din programe de asistenţă internaţională care se adresează cu precădere tineretului sau care vizează prevenirea şi combaterea şomajului (Leonardo. Măsuri de combatere a şomajului: a) stimularea agenţilor economici să angajeze tineri absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ. o sumă lunară reprezentând un salariu minim brut pe ţară.). Programul PHARE 2000 „Coeziune economică şi socială” etc. – plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local. – consiliere profesională: modalităţi de căutare a unui loc de muncă. – servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi condiţii de acces. e) furnizarea de cursuri de calificare/recalificare. PAEM.– informarea privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi serviciile de care pot beneficia conform legii.5 salarii minime brute pe ţară. dacă încadrează. – prezentarea posibilităţilor de reorientare profesională în cadrul unităţii sau de participare la cursuri de formare de scurtă durată. pe o perioadă de 18 luni. g) angajatorii care încadrează tineri absolvenţi pe durată nedeterminată primesc pentru o perioadă de 12 luni. Absolvenţii pot beneficia. De aceea se impune în continuare 351 Universitatea SPIRU HARET . RICOP. Totuşi inserţia tineretului pe piaţa forţei de muncă se menţine destul de modestă şi inegală. persoane din rândul şomerilor pe care le menţin în activitate cel puţin 6 luni. c) stimularea creării de noi locuri de muncă prin acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj în condiţii avantajoase.. pentru fiecare persoană angajată. B. o sumă lunară reprezentând 1. b) acordarea de facilităţi fiscale angajatorilor prin reducerea contribuţiei datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj. de programe de instruire. în mod gratuit. pentru fiecare absolvent angajat. angajatorii care încadrează absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc.

Preocupări mai susţinute se manifestă şi la nivelul unor instituţii guvernamentale – Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. de dimensionare a formării profesionale continue în concordanţă cu aceste nevoi. Din analiza datelor statistice reiese că durata medie a şomajului tinde să crească. Rezultă de aici dezechilibre care depăşesc zona de compatibilitate între nevoile de calificare ale pieţei muncii. Acest lucru se datorează faptului că pe măsură ce creşte perioada de inactivitate. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. ocupare.5% din numărul şomerilor erau în şomaj de mai mult de un an. orientare şi consiliere profesională. mediere. şi oferta sistemului de formare profesională continuă. în special unele dintre firmele străine de prestigiu care operează pe piaţa românească ca agenţii/firme publice sau private care oferă servicii de recrutare. În ultimul timp o serie de agenţi economici. 2. Diminuarea şomajului de lungă durată necesită o analiză profundă a nevoilor viitoare de calificări ale economiei.concentrarea pe măsuri intensive de prevenire şi combatere a şomajului în rândul tinerilor. şi-au intensificat activitatea în această direcţie. în acelaşi an 51. încrederea în şansele proprii devenind tot mai mică. şansele ca ea să se reintegreze pe piaţa muncii scad considerabil. deprinderile profesionale scad şi odată cu trecerea timpului persoana este tot mai afectată din punct de vedere psihic. Din lipsa resurselor (financiare şi umane) nu s-a reuşit încă să se creeze un sistem funcţional. de studiere şi previzionare a nevoilor pieţei muncii. În acest domeniu important pentru proiectarea ofertei sistemului de învăţământ şi formare profesională pe întreg parcursul vieţii persistă dificultăţi semnalate şi în anii anteriori. iar peste 24% de mai mult de 24 de luni. în creştere cu două luni faţă de 1999. Diminuarea şomajului de lungă durată Şomajul de lungă durată a devenit una dintre problemele stringente ale pieţei forţei de muncă. Pe măsură ce perioada în care o persoană stă neocupată creşte. eficient. extrem de dinamice. formare. fiind diferită pe grupe de vârstă. Ministerul Dezvoltării şi 352 Universitatea SPIRU HARET . Situaţia privind ponderea şomerilor de lungă durată din totalul şomerilor indemnizaţi este prezentată în anexă. În anul 2000 aceasta a fost de 18 luni.

Proiectul „Informare şi consiliere privind cariera” care se implementează de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în cadrul Proiectului Băncii Mondiale RO 3849 „Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială”. Experienţa în domeniul combaterii şi prevenirii şomajului de lungă durată a demonstrat că activitatea de informare şi consiliere privind cariera constituie unul dintre instrumentele de bază ce pot fi utilizate în acest scop (atât pentru prevenirea. care în primele 12 luni de şomaj nu au beneficiat de nicio 353 Universitatea SPIRU HARET . În acest cadru este nevoie să se acorde o atenţie mai mare problematicii complexe a relaţiilor industriale. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă/agenţii judeţene. cât şi sociale. consilii de dezvoltare regională etc. Rezolvarea problemei formării profesionale continue şi punerea la baza acesteia a formării şi dezvoltării competenţelor în domenii bine stabilite vor contribui la diminuarea semnificativă a nivelului şomajului de lungă durată. Soluţionarea acesteia. Elaborarea de către Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare (COSA) a standardelor ocupaţionale şi completarea Clasificării ocupaţiilor din România (COR) cu noi profesii/calificări. Cu toate acestea. inclusiv în cea a partenerilor sociali. întreprinse până în prezent I.Prognozei. dezvoltării şi funcţionării parteneriatului social. în condiţii acceptabile. În România adâncirea reformei şi consolidarea funcţionării pieţei muncii constituie o cerinţă şi o prioritate naţională impusă atât de nevoi economice. o atenţie deosebită va trebui acordată persoanelor din categoria şomerilor de lungă durată. prin posibilităţile pe care le deschide de oferire a unor servicii de consiliere profesională de nivel european. prin amplitudine şi efecte. Acţiuni pentru prevenirea şi combaterea şomajului de lungă durată. cât şi pentru combaterea şomajului de lungă durată). este o problemă de politică generală care. precum şi elaborarea standardelor de pregătire constituie piloni importanţi ai unor acţiuni eficiente de previzionare a nevoilor viitoare de calificări. are un impact deosebit asupra şomajului de lungă durată. identificarea nevoilor de calificări ale economiei rămâne deschisă. responsabilităţii fiecărui partener social în sfera sa de competenţă. Astfel. intră în sfera de competenţă a mai multor organisme.

pe o perioadă de 12 luni.A. Începând cu anul 2002 se derulează Proiectul privind înfiinţarea unui centru de formare şi consultanţă pentru întreprinderi mici 354 Universitatea SPIRU HARET . cu obligaţia menţinerii contractului individual de muncă pe o perioadă de minimum 2 ani.5 milioane dolari S.U. servicii de ocuparemutare. derulat din anul 1995. pentru persoanele din rândul şomerilor de peste 45 de ani sau pentru şomerii întreţinători unici de familie angajatorii primesc din bugetul asigurărilor pentru şomaj. prin care persoanele disponibilizate colectiv. au beneficiat de următoarele tipuri de măsuri active: cursuri de calificare/recalificare. o sumă egală cu un salariu minim brut pe ţară pentru fiecare persoană angajată din această categorie. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă a introdus o serie de noi măsuri active destinate combaterii şomajului de lungă durată: – combaterea şomajului de lungă durată prin stimularea persoanelor pentru a se încadra în muncă înainte de expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj.697 de persoane disponibilizate colectiv. creare de locuri de muncă în folosul comunităţii. pentru măsuri active destinate persoanelor disponibilizate colectiv. incubatoare de afaceri. Programul de redistribuire a forţei de muncă.919 persoane a fost plasat în muncă. Până la sfârşitul lunii martie 2002 a fost asistat în cadrul Programului de redistribuire a forţei de muncă un număr de 77.măsură activă de combatere a şomajului şi care prezintă riscul de a deveni şomeri de lungă durată. Menţionăm. Legea nr. asistenţă şi consultanţă pentru începerea unei afaceri. servicii de dezvoltare economică locală. de asemenea. II. Prin Ordonanţa Guvernului nr. IV. componentă a proiectului Băncii Mondiale RO 3849 „Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială”. din care un număr de 14. Astfel. 35/1995 a fost ratificat acordul de împrumut cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare care prevedea alocarea unei sume de 8. – susţinerea financiară a încadrării persoanelor din rândul şomerilor în vederea realizării unor lucrări de interes comunitar. III. – stimularea angajatorilor prin subvenţionare directă pentru crearea de locuri de muncă pentru şomerii din categoriile cele mai defavorizate. persoane care prezintă un risc mare de a deveni şomeri de lungă durată.

durata şi condiţiile concediului anual. promovarea formării continue etc. în principal.). de informare şi consiliere privind cariera. în principal în două domenii de activitate: – sprijinirea creării de întreprinderi mici şi mijlocii. de promovare a iniţiativei private etc. Politicile de piaţa muncii Includ. muncă cu program redus.). Subsecţiunea 6. regulamente referitoare la angajări şi concedieri. Rezultate concrete obţinute până în prezent: două persoane şomere şi-au întocmit documentaţia în vederea înfiinţării unei firme şi au obţinut credite prin Banca Comercială Română pentru demararea propriei afaceri. Politicile de piaţa muncii au de obicei un 355 Universitatea SPIRU HARET .). pensionare anticipata. – iniţiere în domeniul financiar-contabil. protecţia muncii şi condiţiile de sănătate. – dezvoltarea pregătirii profesionale continue în întreprinderi mici şi mijlocii. de formare profesională.şi mijlocii. – politicile „active” (care constau in serviciile de mediere/plasare.). având ca rezultat înfiinţarea în cadrul Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă Dâmboviţa (localitatea Târgovişte) a unui centru de formare şi consultanţă pentru întreprinderi mici şi mijlocii. cu acordare de asistenţă tehnică de către Institutul de Formare pentru întreprinderi mici şi mijlocii din Regiunea Valonă (IFPME). studiu de piaţă etc. instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă. – politicile „pasive” care înlocuiesc salariile pentru cei care au devenit involuntar şomeri. – pregătire profesională prin cursuri de scurtă durată în vederea înfiinţării unei activităţi autorizate (fundamentarea şi elaborarea unui plan de afaceri. programul de muncă. ale concediului de maternitate. gestiunea întreprinderii. întocmirea statutului întreprinderii. Proiectul a fost implementat la începutul anului 2002. alte prevederi legale privind demararea unei activităţi autorizate etc. subvenţiile pentru angajare. care oferă persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă următoarele tipuri de servicii: – consultanţă individuală a persoanelor interesate să demareze o activitate autorizată (alegerea statutului juridic. următoarele domenii: – legislaţia muncii (sau toate politicile care reglementează condiţiile de ocupare ale indivizilor cum ar fi salariul minim.

impact direct asupra deciziilor referitoare la ocuparea participanţilor la piaţa muncii, comparativ cu politicile de ocupare, şi totodată se reflectă şi asupra volumului şi/sau asupra structurii ocupării şi/sau a şomajului, în special pe termen scurt. Acest fapt se aplică, în special, acelor politici implementate prin intermediul serviciilor publice de ocupare, aşanumitele politici active şi pasive pentru piaţa muncii. Politicile de piaţa muncii: Instrumente – toate politicile şi serviciile „active” de piaţa muncii – toate politicile de sprijin material sau de înlocuire a altor forme de venit pentru şomeri Obiective ale politicilor pe piaţa muncii: – Perfecţionarea cadrului juridic în domeniul legislaţiei muncii – Protejarea sănătăţii şi securităţii angajaţilor prin: – adoptarea Legii asigurărilor împotriva accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; – dezvoltarea unei reţele de laboratoare pentru testarea şi controlul echipamentelor de lucru – Permanentizarea dialogului trimestrial cu partenerii sociali pe probleme privind inspecţia muncii, prevăzută în cadrul acordului social pentru anul 2002, încheiat între Guvernul României, asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale – Asistarea întreprinderilor pentru modernizarea locurilor de muncă prin creşterea calităţii echipamentelor de lucru şi îmbunătăţirea proceselor tehnologice. Măsuri 1. Adoptarea noului cod al muncii, care a introdus noi forme de muncă Instituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale 2. Aplicarea prevederilor noului cod al muncii referitoare la programul de lucru flexibil, la normele parţiale de muncă, la formele de muncă externalizată (la domiciliu) şi la formarea profesională la locul de muncă – ucenicia. Instituţii responsabile: partenerii sociali 3. În scopul protejării sănătăţii şi securităţii în muncă se vor lua măsuri de monitorizare a reţelei de organisme şi laboratoare recunoscute
356
Universitatea SPIRU HARET

de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în vederea certificării calităţii din punct de vedere al securităţii muncii a echipamentelor tehnice, individuale de protecţie şi de lucru, potrivit prevederilor Legii nr. 90/1996, republicată. Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei 4. Armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia UE în domeniul medicinei muncii, privitor la protecţia angajaţilor în cazul unor riscuri de expunere la substanţe toxice, cancerigene, azbest, clorură de vinil, poluare sonică, prezente în mediul de muncă Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale – Inspecţia Muncii şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei 5. În domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă se va derula, în perioada 2003 – 2004, un proiect PHARE ce are ca obiectiv creşterea eficienţei sistemului de supraveghere şi control al bolilor profesionale, bolilor legate de profesie, incidentelor de muncă datorate riscului profesional Instituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei 6. Înfiinţarea primului centru-pilot din România privind evaluarea riscurilor la personalul medico-sanitar din spitale Instituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei 7. Furnizarea de consultanţă şi pregătire de specialitate privind organizarea şi modernizarea locurilor de muncă şi îmbunătăţirea proceselor tehnologice Instituţia responsabilă: Ministerul Industriei şi Resurselor – Institutul de Management şi Informatică. Subsecţiunea 7. Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă – element esenţial pentru dezvoltarea unei afaceri pe termen lung: O pârghie hotărâtoare pentru dezvoltarea economică o constituie dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), considerate a fi factorul cel mai important în absorbţia forţei de muncă şi este şi sectorul cu cea mai mare flexibilitate şi mobilitate în adaptarea la cererea pieţei. Asigurarea îmbunătăţirii şi stabilităţii cadrului legislativ privind dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), diminuarea birocraţiei şi a corupţiei în sectorul antreprenorial reprezintă obiective principale în
357
Universitatea SPIRU HARET

vederea stimulării IMM, pe fondul dezvoltării centrelor de consultanţă şi instruire antreprenorială, îmbunătăţirii accesului IMM la finanţare. Facilitarea lansării şi derulării unei afaceri: – Aplicarea unor măsuri de stimulare a IMM prin acţiuni de creditare în conformitate cu prevederile Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. – Iniţierea de programe de training şi consultanţă pentru IMM în vederea creşterii capabilităţii tehnice şi organizatorice de a subcontracta activităţi de producţie şi servicii de la marile întreprinderi. Instituţii responsabile: Ministerul Industriei şi Resurselor şi ANOFM. – Elaborarea şi implementarea unor programe de sprijinire a sectorului IMM, finanţate de la bugetul de stat. – Acordarea de servicii de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri, în conformitate cu Legea nr. 76/ 2002, cheltuielile fiind suportate din bugetul asigurărilor de şomaj. Instituţia responsabilă este ANOFM. Sprijinirea dezvoltării IMM şi încurajarea iniţiativei private, prin Centrele de Dezvoltare a Afacerilor şi Birourile de Asistenţă pentru Societăţile Comerciale din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României (C.C.I.R.) şi promovarea de programe de formare profesională pentru întreprinzători şi viitorii întreprinzători, prin sistemele educaţionale ale C.C.I.R. Instituţie responsabilă: Camera de Comerţ şi Industrie a României. – Pentru perioada 2002-2005 MIMMC are în vedere elaborarea de programe pentru susţinerea accesului IMM la servicii de instruire şi consultanţă. Instituţie responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. – Organizarea anuală a Târgului pentru IMM Programul TIMM, târg de informare şi oferte de servicii pentru IMM, având ca scop stimularea iniţiativelor şi iniţierea în afaceri. Instituţia responsabilă pentru acest târg este Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. – Implementarea Programului de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale – EMPRETEC. Programul identifică potenţiali întreprinzători de succes, le oferă instruire în vederea dezvoltării capacităţii antreprenoriale şi a aptitudinilor manageriale, îi asistă în
358
Universitatea SPIRU HARET

pregătirea planurilor de afaceri şi în accesarea surselor de finanţare necesare activităţii lor. Subsecţiunea 8. Concluzii pentru România Concluzii pentru România privind Planul Naţional de ocupare a forţei de muncă (PNAO): La elaborarea PNAO s-au avut în vedere atât cele 5 obiective orizontale, cât şi cele 18 linii directoare cuprinse în cei 4 piloni ai strategiei europene de ocupare a forţei de muncă18. În urma analizei situaţiei actuale se pot identifica câteva direcţii prioritare de acţiune ale Guvernului, necesare în vederea creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă: 1. asigurarea unei creşteri economice susţinute, cu impact direct asupra creşterii numărului locurilor de muncă, bazată pe dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; se va valorifica potenţialul de dezvoltare a unor domenii de activitate, cum ar fi serviciile (turismul, tehnologia informaţiei etc.), a căror pondere în cadrul economiei este încă destul de redusă; 2. combaterea muncii fără forme legale şi iniţierea unor măsuri care să conducă la reducerea costurilor locurilor de muncă, fapt care va stimula angajatorii să respecte legislaţia în domeniu; 3. încurajarea substanţială a veniturilor obţinute din muncă, prin utilizarea unei rate de creştere a salariului de bază minim brut pe ţară mai mare decât până în prezent şi diminuarea sărăciei, atât pentru persoanele active, cât şi pentru persoanele inactive, prin corelarea politicilor active de ocupare a forţei de muncă cu o politică adecvată de creştere substanţială a veniturilor obţinute din muncă; 4. promovarea de măsuri destinate prevenirii şi combaterii şomajului în rândul tinerilor în vârstă de 15-24 de ani, în vederea creşterii ratei de ocupare a acestei categorii de persoane; 5. în contextul continuării procesului de privatizare şi restructurare economică se vor identifica alternative pentru ocuparea persoanelor

Conform HG nr. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă (PNAO), M. Of. nr. 637 din 29 august 2002. 359
Universitatea SPIRU HARET

18

disponibilizate, lupta împotriva şomajului de lungă durată constituind o preocupare constantă pentru următorii ani; 6. elaborarea de programe speciale adresate grupurilor de persoane care se confruntă cu dificultăţi de integrare pe piaţa muncii: tineri proveniţi din centrele de plasament, persoane cu handicap, persoane de etnie romă, persoane eliberate din detenţie etc.; 7. promovarea unor măsuri destinate să conducă la creşterea ratei de participare prin prelungirea perioadei de activitate a persoanelor vârstnice, din perspectiva ultimelor evoluţii demografice, caracterizate printr-un proces de îmbătrânire a populaţiei; 8. atenuarea discrepanţelor dintre cererea şi oferta pe piaţa forţei de muncă, cu precădere prin adaptarea sistemului de formare iniţială şi continuă la tendinţele pe termen mediu şi lung ale lumii ocupaţionale, într-o societate bazată pe cunoaştere şi pe utilizarea noilor tehnologii informatice. O comparaţie între PNAO din România şi modelul suedez sau cel englez poate să demonstreze ce s-ar putea îmbunătăţi. România s-a aliniat la Strategia Europeană pentru Ocupare, revizuită, instrumentul esenţial de coordonare a priorităţilor din domeniul politicilor de ocupare a forţei de muncă la nivelul UE, în acest context fiind elaborate cele două PNAO 2002-2003 şi 2004-2005. Unul dintre obiectivele europene ale dezvoltării formării profesionale continue în România este ca până în 2010 nivelul mediu de participare la învăţarea pe parcursul întregii vieţi a populaţiei cu vârsta cuprinsă între 24-64 de ani să fie de 12,5 %; în vederea îndeplinirii acestui obiectiv este necesară elaborarea unor strategii coerente şi măsuri pragmatice cu scopul de a stimula învăţarea permanentă pentru toţi. • Dezvoltarea formării profesionale continue sunt: 1. Dezvoltarea parteneriatului în formarea profesională continuă 2. Asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue 3. Facilitarea accesului la formarea profesională continuă 4. Promovarea formării profesionale continue 5. Asigurarea calităţii sistemului de formare profesională continuă Cele cinci priorităţi pentru dezvoltarea formării profesionale continue sunt stabilite în concordanţă cu elementele esenţiale identificate
360
Universitatea SPIRU HARET

pentru dezvoltarea unei strategii coerente şi comprehensive privind formarea profesională a adulţilor, în urma consultărilor la nivel european pe baza Memorandumului asupra învăţării permanente şi iau în considerare priorităţile, dificultăţile şi constrângerile evidenţiate de ancheta realizată în cadrul procesului de consultare cu privire la posibilităţile de implementare a Memorandumului în România realizată în anul 2001. În urma analizei PNAO 2004 – 2005, s-au constatat următoarele priorităţi care trebuie realizate: 1. Dezvoltarea parteneriatului în formarea profesională continuă prin promovarea parteneriatului dintre autorităţile publice, partenerii sociali şi alţi parteneri la nivel central şi local, în vederea fundamentării, elaborării şi implementării politicilor şi strategiilor de formare profesională continuă, implicarea unui număr tot mai mare de angajatori în facilitarea accesului la formarea profesională continuă, inclusiv prin asigurarea resurselor necesare formării, implicarea partenerilor sociali, cu precădere a patronatelor dar şi a asociaţiilor profesionale la validarea calificărilor, a standardelor ocupaţionale şi a programelor cadru de formare profesională continuă, la asigurarea calităţii formării profesionale continue şi la asimilarea modelului european al calităţii în formarea profesională continuă; dezvoltarea cooperării la nivel local/ regional pentru identificarea nevoilor de formare şi pentru facilitarea accesului la formare este o altă componentă a acestei priorităţi la fel de importantă ca şi dezvoltarea cooperării la nivel european şi internaţional în domeniul formării profesionale continue, valorificând programele europene dedicate formării profesionale continue; 2. Asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue; cheltuielile care se fac cu formarea trebuie considerate ca fiind investiţii nu costuri, iar pentru creşterea investiţiilor în formarea continuă sunt importante următoarele direcţii de acţiune: asigurarea cadrului legislativ care să stimuleze finanţarea formării profesionale continue, implicarea partenerilor sociali în această finanţare, atragerea de finanţări externe şi extinderea de furnizori de programe de formare profesională. 3. Facilitarea accesului la formarea profesională continuă prin crearea de oportunităţi de formare profesională continuă cât mai aproape de beneficiari, îmbunătăţirea accesului la formare profesională în mediul rural, creşterea numărului de persoane, în căutarea unui loc de muncă,
361
Universitatea SPIRU HARET

care vor fi cuprinse la programele de formare profesională, extinderea reţelei de formare profesională a adulţilor, a ANOFM, modernizarea şi dotarea centrelor existente, stimularea angajatorilor pentru formarea personalului propriu în vederea creşterii şi diversificării competenţelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă şi monitorizarea evoluţiei accesului la formarea profesională continuă. 4. Promovarea formării profesionale continue, prin promovarea beneficiilor formării profesionale continue, implicarea mass-media şi a partenerilor sociali în promovarea formării profesionale continue şi monitorizarea implementării strategiei pentru dezvoltarea formării profesionale continue. 5. Asigurarea calităţii sistemului de formare profesională continuă prin implementarea sistemului de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite pe cale non-formală şi informală, crearea unui sistem naţional de evaluare, formare şi certificarea formatorilor, introducerea sistemelor inovative bazate pe tehnologia informaţiei, implementarea modelului european de asigurare a calităţii. Principalele critici, şi deci provocări pentru viitor, aduse programelor de formare profesională româneşti sau a tendinţelor aduse de PNAO, sunt: – nivelul educaţional mediu al întregii populaţii a rămas scăzut în comparaţie cu standardele UE; – participarea scăzută a şomerilor la cursurile de formare profesională; – insuficienţa fondurilor şi a identificării măsurilor de stimulare fiscală adresate atât angajatorilor, cât şi angajaţilor în domeniul formării profesionale; – insuficienta monitorizare a impactului măsurilor active asupra diverselor grupuri cărora li se adresează, necesară în vederea furnizării unei baze de date solide pentru planificarea politicilor în domeniul ocupării; – asigurarea cadrului legislativ în vederea stimulării atât a angajatorului, cât şi a angajatului în ceea ce priveşte perfecţionarea profesională continuă; – insuficienţa formării profesionale în întreprinderi – în România numai 11% din întreprinderi asigurau cursuri de formare continuă;
362
Universitatea SPIRU HARET

– slaba investiţie în formarea continuă, întreprinderile din România investesc doar 0,5% din costurile cu forţa de muncă pentru cursuri de formare continuă. Una dintre ţările cu o bogată tradiţie în formarea profesională continuă şi în implicarea partenerilor sociali este Suedia. Din 1960 formarea profesională continuă a jucat un rol important în cadrul politicilor pieţei muncii suedeze. O pondere importantă în educaţie în sistemul suedez o are sectorul public. Formarea profesională iniţială este susţinută de municipalitate, iar formarea profesională continuă este susţinută de stat, angajaţi; partenerii sociali au şi ei un rol important în dezvoltarea resurselor umane, la fel ca în Danemarca. Acest lucru, respectiv implicarea partenerilor sociali, nu este bine conturată în planul naţional de acţiune românesc în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă. Alt aspect relevant este faptul că organizaţiile suedeze au conştientizat importanţa necesităţii formării continue. Dar desigur sunt şi alte aspecte ale modelului suedez cum este faptul ca angajaţii finanţează cea mai mare parte a formării profesionale continue (95% din cheltuieli) cu ajutorul unei subvenţii din partea UE; participarea activă a organizaţiilor în ceea ce priveşte susţinerea formării profesionale a angajaţilor s-ar putea realiza şi prin existenţa unor prevederi legale sau a unor înţelegeri colective care să le oblige să contribuie financiar la dezvoltarea resurselor umane; spre exemplu, în Franţa şi în Spania formarea profesională s-a dezvoltat utilizând mecanismele impuse de lege şi anume, taxele de formare profesională în cadrul firmelor, colectarea tuturor taxelor sau a unei părţi şi administrarea ei de către partenerii sociali, consultarea reprezentanţilor angajaţilor şi accesul la formare în cadrul organizaţiilor. Finanţarea formării profesionale în România ar putea fi făcută şi de către întreprinderi prin plata unui procent; în schimb li s-ar putea acorda deduceri la plata unor impozite. Un alt dezavantaj al modelului suedez, care ar trebui evitat de preluat, este lipsa unui control al utilizării finanţărilor obţinute pentru formarea continuă, spre deosebire de modelul francez; acest lucru se remarcă şi în strategia românească din domeniul formării profesionale. Modelul englez, de orientare liberală, se remarcă prin absenţa partenerilor sociali în formarea profesională a resurselor umane, existenţa unei mari diversităţi de tipuri de programe de formare continuă care oferă
363
Universitatea SPIRU HARET

persoanelor o mare varietate de opţiuni. Un alt aspect specific al modelului englez este descentralizarea şi voluntarismul, care sunt trăsături de bază ale politicii de ocupare şi ale administraţiei sistemului. Se remarcă tendinţa statutului de a acorda ajutor şi de a se implica în formarea profesională continuă. De exemplu, indivizii se pot forma profesional, fiind susţinuţi de bugetul de stat prin fonduri publice, iar întreprinderile pot opta între a utiliza fonduri proprii sau fonduri publice pentru a susţine dezvoltarea angajaţilor proprii. Comparând sistemul românesc actual cu cel englez se poate observa tendinţa ,,timidă” a statului de a susţine angajatorii în ceea ce priveşte suportul în această direcţie. Astfel, în situaţia în care angajatorii trimit tinerii absolvenţi pe care i-au angajat la cursuri de formare profesională, cheltuielile făcute pot fi ulterior returnate de la bugetul statului la cererea organizaţiei (Legea nr. 76 din 2002, privind stimularea forţei de muncă cu modificările ulterioare). O altă tendinţă care se remarcă în strategia engleză este încercarea de a facilita accesul la produse şi servicii educaţionale pentru a le face disponibile la domiciliu, la locul de muncă şi în centrele de învăţământ prin utilizarea de tehnologii moderne de prelucrare şi transmitere a cunoştinţelor. În România se poate observa această tendinţă prin crearea sistemului de învăţământ deschis la distanţă, a programelor de învăţare continuă (lifelong learning). Desigur, sistemul naţional românesc se află doar la început, nu are în spate tradiţii ca cea suedeză sau engleză în acest domeniu – formarea continuă, dar tocmai din acest motiv considerăm că poate prelua anumite tendinţe din modelele europene care şi-au dovedit calitatea şi eficienţa pentru creşterea ocupării pe piaţa muncii. Subsecţiunea 9. Impactul Strategiei de la Lisabona Impactul prevederilor Strategiei de la Lisabona asupra politicii de ocupare a forţei de muncă din România este pe de o parte favorabil iar pe de altă parte mai puţin favorabil. Principalele concluzii care se desprind în urma analizei acestei problematici a pieţei forţei de muncă în contextul lărgirii europene sunt: – decalajul dezvoltării economice dintre ţările membre ale Uniunii este principalul motor al orientării fluxurilor migratoare ale forţei de muncă;
364
Universitatea SPIRU HARET

– datorită diferenţelor de dezvoltare economică dintre ţările membre UE, cel mai probabil va spori considerabil exportul de capital (investiţiile) dinspre ţările vest-europene către cele din Europa Centrală şi de Est, deoarece costurile de producţie sunt mult mai mici, forţa de muncă este mai ieftină, sporind astfel competitivitatea pe piaţa europeană; – în ţările receptoare de noi tehnologii şi de investiţii se va accentua considerabil procesul de formare profesională pentru creşterea gradului de calificare la locul de muncă al angajaţilor; – politicile pieţei forţei de muncă trebuie să ţină seama mai mult de particularităţile culturale specifice; – beneficierea, de către noile ţări membre, de Fondurile Structurale va duce la dezvoltarea considerabilă a pieţei muncii în aceste ţări; – reducerea decalajelor de dezvoltare economică dintre statele membre, sporirea competitivităţii produselor, – creşterea concurenţei pe piaţa europeană, conduc per ansamblu la creşterea competitivităţii economiei Uniunii. Un rol aparte îl joacă componenta Coeziune Economică şi Socială care încurajează şi sprijină implementarea unor măsuri concrete care să pregătească resursele umane şi piaţa muncii din România să facă faţă standardelor şi provocărilor determinate de aderarea la Uniunea Europeană şi să fie capabile în administrarea Fondurilor Structurale de care va urma să beneficieze România. Ce putem spera pentru această politică? Raportul Comisiei19 concluzionează că investiţia în capitalul uman contribuie, în mod semnificativ, la creşterea productivităţii şi constituie o investiţie atrăgătoare faţă de cheltuieli alternative atât la nivelul microeconomic, cât şi la nivel social. Există dovezi că la nivel social investiţiile în domeniul capitalului uman sunt responsabile pentru o proporţie semnificativă de creştere a întregii productivităţi. a) Competitivitate şi dinamism Competitivitatea şi dinamismul sunt două aspecte faţă de care Uniunea Europeană este întrecută, în mod curent, de Statele Unite. Educaţia şi formarea trebuie să joace un rol decisiv în atragerea şi
De la Fuente şi Ciccone, Human capital in a global and knowledgebased economy, Raportul final pentru angajarea forţei de muncă şi probleme sociale, Comisia Europeană, 2002. 365
Universitatea SPIRU HARET
19

reţinerea talentelor în Europa. Breşa dintre productivitatea din Statele Unite şi din Uniunea Europeană continuă să se lărgească. Inversarea acestei ordini solicită nu numai investiţii în cercetare, dezvoltare şi tehnologia de comunicare şi informatizare, dar şi în dezvoltarea capitalului uman. b) Societatea şi economia bazate pe cunoaştere A fost unanim recunoscut că dimensiunea şi calitatea resurselor umane sunt determinanţii principali atât ai creării de noi cunoştinţe, cât şi ai diseminării acestora. Factorii cheie sunt asigurarea unui număr suficient de noi oameni de ştiinţă şi ingineri, consolidarea cercetării la nivel universitar şi actualizarea constantă a forţei de muncă ştiinţifice, cât şi a nivelului educaţional general al populaţiei apte de muncă, precum şi intensificarea activităţilor de educaţie permanentă. Educaţia joacă, de asemenea, un rol fundamental în stimularea progresului şi diseminării ştiinţei şi tehnologiei în perioada de tranziţie spre societatea cunoaşterii. Sectorul cunoaşterii este dependent de posibilităţile educaţiei şi, în special, de universităţi. c) Locuri de muncă mai multe şi mai bune Consiliul European de la Lisabona a făcut un apel pentru locuri de muncă mai multe şi mai bune, stabilirea obiectivelor pentru angajare şi întărirea rolului partenerilor sociali în realizarea acestora. Contribuţia educaţiei şi formării la acestea se manifestă pe mai multe căi. În mod clar, este evident că şcolarizarea este principalul factor determinant al venitului individual, împreună cu situaţia pieţei muncii. d) Includerea socială şi cetăţenia activă Beneficiind de o recompensă în creştere pentru calificare, polarizarea dintre cei cu un volum mare şi cei cu un volum mic de cunoştinţe afectează coeziunea economică şi socială. Accesul la formarea finanţată de angajator este deseori limitată pentru cei care au deja o calificare înaltă şi unele grupuri sunt astfel blocate în partea inferioară a pieţei forţei de muncă. Un deziderat important este dezvoltarea educaţiei şi formării de-a lungul întregii vieţi, în aşa fel încât schimbările şi restructurările din economie să nu producă efecte adverse pentru coeziunea socială. Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetării recente din domeniul educaţiei este că investiţia în educarea şi formarea persoanelor este atât un factor de creştere, în special în contextul actual de
366
Universitatea SPIRU HARET

schimbări tehnologice rapide, cât şi un instrument de bază în susţinerea integrării sociale. e) Politicile regionale Educaţia şi formarea de înaltă calificare este, de asemenea, un element important al politicilor regionale, fiind considerate un instrument de reducere a diferenţelor dintre regiunile mai puternic dezvoltate sau mai puţin dezvoltate, prin furnizarea de resurse umane necesare dezvoltării economice şi sociale. Întrucât decalajele regionale vor creşte, în mod sigur, în următoarea perioadă a lărgirii Uniunii Europene, acest rol poate deveni chiar mai important în următorii câţiva ani. Planul de Acţiune al Comisiei privind calificările şi mobilitatea forţei de muncă a determinat deja acordarea unei atenţii speciale unei investiţii sporite în domeniul resurselor umane necesare regiunilor rămase în urmă20. Impactul Strategiei Lisabona – concluzii21 Încă de la sfârşitul anului 2004 în Uniunea Europeană dezbaterile la nivel înalt au început să fie focalizate, în general, pe problematica economică şi în special pe aşa-numita „Strategie Lisabona”. Aceasta s-a născut în 2000 la Consiliul European de la Lisabona, luând forma unui plan cu numeroase ţinte de atins în domeniul economic, cea mai importantă dintre ele fiind obţinerea până în 2010, de către economia UE, a statutului de cea mai competitivă şi mai bazată pe cunoaştere economie mondială. Pe baza raportului Kok, Comisia Europeană şi-a întemeiat propriul studiu, care a cuprins şi propuneri de reformare a Strategiei şi a fost înaintat liderilor statelor UE. Concluziile finale ale Consiliului European au marcat renunţarea la ţinta centrală a Strategiei Lisabona, cea privind statutul de cea mai competitivă economie mondială până în 2010, şi refocalizarea pe creşterea economică şi a numărului locurilor de muncă. Noua strategie economică a Uniunii se va axa în jurul unui ciclu de trei ani, cu începutul chiar din anul 2005 şi sfârşitul în 2008. Statele
Planul de acţiune al Comisiei cu privire la calificări şi mobilitate, punctul 11. 21 Conform Roxana-Daniela Păun, Drept monetar european, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006, cap 2, p. 51-60. 367
Universitatea SPIRU HARET
20

Cea mai puternică a venit din partea sindicatelor şi a socialiştilor. organizaţia micilor întreprinzători reprezentaţi de Eurochambres descriind Summit-ul ca „trei paşi înapoi”. s-a căzut de acord asupra unei ţinte de scădere până în 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră de 15% – 30% faţă de nivelul din 1990. primul ministru luxemburghez Jean-Claude Juncker. a declarat că cele trei instituţii UE implicate în acest subiect – Parlamentul European. portughezul José Manuel Barroso. căzându-se de acord asupra unui „Pact European al Tineretului” ce doreşte „îmbunătăţirea integrării vocaţionale. Pentru a răspunde acestor îngrijorări. În privinţa dimensiunii de mediu. Preşedintele Comisiei Europene. Comisia Europeana şi Consiliul European – sunt pe aceeaşi frecvenţă în ceea ce priveşte susţinerea importanţei creşterii economice şi a numărului locurilor de muncă. în detrimentul aspectelor sociale şi de mediu. cum Summit-ul s-a dorit o revenire la realism. mobilităţii şi integrării sociale a tinerilor europeni”. dar. ea a fost schimbată în versiunea finală. Trebuie notat că în proiectul de Concluzii ale Preşedinţiei apăruse prima dată o ţintă de reducere a emisiilor cu 60% – 80% până în 2050. ce include atât competitivitatea economică. Problema sprijinirii tineretului. văzută de oficiali UE ca una dintre cele mai puternice soluţii de dezamorsare a „bombei cu ceas demografice” europene. către creşterea economică. strategia reformată conţine multe referiri către „modelul social european” şi „contribuţia importantă adusă de politica în domeniul mediului”. a declarat că rezultatul Consiliului European referitor la Lisabona denotă că o Uniune formată din 27 de membrii poate ajunge la un compromis. care au acuzat orientarea mult prea focalizată. cât şi componentele socială şi de protecţie a mediului (dezvoltare durabilă). educaţiei. Uniunea Europeană îşi 368 Universitatea SPIRU HARET . Strategia Lisabona reprezintă modelul european de dezvoltare. Prezentând reformele.membre UE vor urma să trimită „programe naţionale de reformă” şi unde va fi nevoie vor numi un „coordonator naţional Lisabona”. formării. după opinia lor. Cum planurile pentru reformarea Lisabonei au fost analizate la diverse niveluri ale societăţii au stârnit diverse reacţii. Nu toată lumea a fost încântată de rezultatele la care s-a ajuns în ceea ce priveşte Lisabona. a fost şi ea reglementată în cadrul Summit-ului.

în condiţiile existenţei unei concurenţe economice tot mai dure. reglementările inflexibile şi costurile ridicate sunt însoţite de niveluri scăzute ale creşterii economice. economiile în curs de dezvoltare – în special China şi India – progresează rapid. cu ocazia prezentării raportului Lisabona pe anul 2005. Drept urmare. al Consiliului European. bunăstare economică şi locuri de muncă. care nu mai poate fi susţinută. Limitate fiind de procedurile de luare a deciziilor şi de lipsa de angajament din partea liderilor politici. în mod constant. 369 Universitatea SPIRU HARET 22 . productivităţii şi creării de locuri de muncă.propune astfel să devină până în 2010 economia cea mai competitivă la nivel mondial (în raport cu SUA şi economiile asiatice). a menţinerii componentei sociale şi a celei de mediu. Consiliul European de primăvară din 22-23 martie 2005 a adoptat liniile directoare de reformă a Strategiei care au ca obiectiv eficientizarea procesului de implementare la nivel naţional şi o prioritizare a măsurilor în sectoarele determinante pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. Preşedintele EUROCHAMBRES. Liderii europeni trebuie să remedieze această situaţie. Strategia Lisabona poate da rezultate dacă ne dorim acest lucru. Opinie exprimată de Christophe Leitl. Aceste componente necesită însă asumarea unor reforme structurale de amploare şi mai ridicate. într-o lume tot mai globalizată. din competitivitate.000. pierdem. care să permită UE să atingă şi să menţină nivelul de performanţă cel mai ridicat la nivel global. Nu există nicio alternativă. în Europa. Pe lângă provocările lansate de Statele Unite şi Japonia. Firesc. În ciuda lipsei unor rezultate vizibile.000 de noi locuri de muncă până în anul 2010. Europa nu a fost capabilă să contracareze aceste provocări în ultimii 5 ani22. mediul de afaceri rămâne angajat faţă de obiectivele strategiei Lisabona. procese precum: îmbătrânirea populaţiei. punând economia înaintea tuturor priorităţilor în următorii 5 ani. O structură economică sănătoasă constituie precondiţia menţinerii valabilităţii modelelor sociale şi a standardelor de mediu europene. Problemele cu care se confruntă Europa şi economiile sale sunt semnificative. în paralel cu asumarea politică la nivelul cel mai înalt. În acelaşi timp. progresele în direcţia atingerii obiectivelor Lisabona sunt încă nesemnificative. Camerele de comerţ le solicită acestora crearea a 10.

Liderii politici europeni trebuie să acţioneze acum pentru accelerarea dramatică a reformelor. Liderii europeni trebuie să ţină cont de această posibilitate de a face din economia Europei o prioritate absolută şi de a da un nou start procesului Lisabona. Astfel se propun următoarele obiective: * Repunerea Strategiei Lisabona în echilibru – preocupările economice trebuie să devină o prioritate Mediul de afaceri sprijină abordarea celui de-al treilea pilon al dezvoltării europene sustenabile. nici oamenii de afaceri nu au simţit un efect real. termenele limită pentru deciziile guvernelor nu au fost îndeplinite şi nici cetăţenii. iar succesul său este esenţial pentru prosperitatea europeană şi utilizarea forţei de muncă. abordarea este în prezent puternic dezechilibrată. economia europeană va reînflori. economia europeană nu poate fi cu siguranţă descrisă ca un lider mondial. de a crea noi locuri de muncă şi de a îmbunătăţi modelele europene sociale şi de mediu. Cei trei piloni trebuie reechilibraţi în favoarea economiei pentru a permite ca afacerile europene. Dacă despre legislaţia privind mediul şi modelul social european se poate spune cu certitudine că sunt învingători mondiali. Progresul realizat până în prezent a fost prea lent. Nu există o altă alternativă. Camerele de Comerţ Europene oferă întregul sprijin pentru ca Europa să devină din nou lider economic.atât antreprenori. Totuşi. Aceasta necesită însă o adevărată ambiţie şi angajare pentru a excela în tot ceea ce facem. Având un mediu care sprijină companiile. cât şi cetăţeni se aşteaptă ca aceasta să se întâmple. Cu toate acestea. mediul de afaceri european rămâne totuşi angajat pe linia Strategiei Lisabona. În condiţiile în care multe State Membre manifestă încă reticenţă faţă de aplicarea unor reforme structurale. sistemele sociale şi legislaţia de mediu să rămână sustenabile pe termen lung. punând revigorarea economică înaintea oricărei alte priorităţi. care asigură pieţe de muncă flexibile şi adaptabile şi care încurajează investiţiile. atingerea obiectivelor Lisabona la termenul limită stabilit pentru 2010 pare a fi din ce în ce mai dificilă. Strategia Lisabona este fundamentală pentru competitivitatea viitoare a Uniunii Europene şi pentru capacitatea sa de a genera bunăstare. Camerele de Comerţ Europene consideră că elementul competitivităţii trebuie să fie elementul central al tuturor politicilor europene şi că Strategia Lisabona trebuie să se 370 Universitatea SPIRU HARET .

pe baza unei întrebări de control simple – Cum va influenţa aceasta propunere legislativă afacerile europene. prin limitarea componentei sale la un număr cât mai mic de miniştri care deţin agenda competitivităţii şi prin introducerea de proceduri care să evite eventuale efecte negative asupra agendei competitivităţii datorate deciziilor altor consilii. Parlamentul European ar trebui să creeze un comitet permanent. Revigorarea economiei ar trebui să fie singura prioritate majoră pentru liderii europeni. cât şi european. Realizarea acestei priorităţi va avea un impact profund asupra creării locurilor de muncă. Membrii Consiliului European trebuie să-şi stabilească obiective naţionale şi europene cuantificabile pentru dezvoltarea economică pentru fiecare dintre anii care urmează până în 2010. capabil să trateze problemele competitivităţii din perspectiva Lisabona într-un mod eficient şi coordonat. pentru ca această metodă să dea rezultatele scontate. Statele Membre ar trebui să prezinte repere anuale cuantificabile. Comisia Europeană poate şi trebuie să joace un rol esenţial în coordonarea eforturilor sporite ale Statelor Membre. dar şi de presiune. Procesul politicilor europene ar trebui eficientizat prin întărirea activităţii Consiliului Concurenţei. * îmbunătăţirea procesului decizional şi creşterea responsabilităţii Statelor Membre Metoda deschisă de coordonare nu a motivat suficient acţiunile Statelor Membre. * Reglementarea pe baze economice – reglementări mai puţine şi mai eficiente Toate propunerile legislative noi ar trebui verificate prin prisma competitivităţii şi a efectelor asupra IMM-urilor. Condusă de noul său preşedinte. iar în fiecare an să fie introduse „Planuri de Acţiune Lisabona”. a încrederii consumatorilor europeni şi asupra bunăstării sociale şi a mediului.concentreze mai mult asupra obiectivelor sale economice. Ar trebui introdus un nivel mai înalt de responsabilitate. iar competitivitatea trebuie să se regăsească solid în perspectivele financiare ale perioadei 2007-2013. la care Statele Membre să se angajeze atât la nivel naţional. Acestea trebuie să conţină planuri detaliate şi să facă parte din programele guvernamentale regulate. inclusiv IMM-urile? Vor deveni acestea mai competitive în comparaţie cu concurenţii lor din afara Uniunii Europene? 371 Universitatea SPIRU HARET .

ca şi pentru procesul de inovare. iar accesul la finanţare trebuie garantat pentru încurajarea iniţierii şi dezvoltării afacerilor. consultând toţi „actorii importanţi”. Povara reglementărilor şi taxelor ar trebui micşorată.Trebuie să existe posibilitatea de a valida faptul că legislaţia este proporţională şi coerentă. * Încurajarea inovării – cheia competitivităţii în Europa Nivelul mediu al investiţiilor publice şi private în Europa pentru cercetare – dezvoltare (C&D) şi inovare este considerabil mai scăzut decât cel al competitorilor noştri. inclusiv IMM-urile (nu doar un cerc restrâns de parteneri sociali de negociere) şi promovând căi alternative de reglementare mai puţin greoaie. care să ţină cont de orice schimbare majoră introdusă de Parlament sau de Consiliu. De asemenea. * Crearea unui mediu antreprenorial – flexibil. legate prin obiective măsurabile şi repere temporare. Nivelul investiţiilor publice şi private trebuie să crească. condiţiile cadru tehnice şi financiare pentru investiţiile dedicate inovării trebuie îmbunătăţite. Guvernele statelor membre trebuie să reducă şi să simplifice legislaţia actuală şi să ia măsuri concrete în acest sens. comportamentul antreprenorial trebuie încorporat în sistemele educaţionale. concentrându-se în direcţia cercetării aplicate şi conducând către centre internaţionale de excelenţă. în special pentru IMM. O astfel de schemă ar trebui condusă de către mediul de afaceri şi realizată de evaluatori independenţi. promovat în mod activ şi încurajat în întreaga societate. Inovarea trebuie să fie încurajată. în fiecare an ar trebui realizate evaluări „ex post” ale impactului legislaţiei de bază din anii precedenţi. prin luarea deciziilor la nivelul adecvat. 372 Universitatea SPIRU HARET . Instituţiile europene trebuie să dezvolte în comun un sistem corelat de evaluare a impactului. cu evitarea duplicării eforturilor. iar rata de risc-câştig trebuie reechilibrată. investiţiile în infrastructura noastră de cercetare ar trebui să se bazeze pe o mai bună coordonare a eforturilor dintre Statele Membre. precum auto-reglementarea. Reforma legii falimentului trebuie finalizată. iar accesul la capital şi protecţia necostisitoare a proprietăţii intelectuale trebuie garantate. inovator şi stimulativ Crearea unui antreprenoriat atractiv Spiritul antreprenorial trebuie reevaluat pozitiv. De asemenea.

un nivel scăzut al utilizării forţei de muncă şi emigrarea cercetătorilor şi a oamenilor de ştiinţă. membrii Uniunii Europene trebuie să ia măsuri pentru armonizarea corectă şi rapidă a legislaţiei aferente. subevaluată. alocarea resurselor pentru asigurarea aplicării mai consistente şi mai rapide a legislaţiei actuale ar putea avea un impact favorabil mai mare. O strategie de comunicare europeană trebuie să fie implementată în paralel cu activităţile naţionale. nici înţelese de populaţia europeană.* Modernizarea şi investiţia în sistemele educative româneşti Pentru stimularea inovaţiei. necesitatea şi importanţa ei nu sunt nici cunoscute. iar condiţiile pentru cercetători şi oamenii de ştiinţă nu sunt competitive. locuri de muncă. * Comunicarea şi explicarea Strategiei Lisabona tuturor cetăţenilor şi oamenilor de afaceri ai Europei Strategia Lisabona. să fie complet implementate şi fără nicio întârziere. Ştiinţa este. de promovare a procesului de instruire continuă şi de creştere a interacţiunii dintre mediul de afaceri. şcoli şi universităţi. Comisia Europeană trebuie să susţină mai riguros regulile Pieţei Interne. În ciuda creşterii tendinţei de indisciplină în rândul Statelor Membre şi a încetinirii procesului de integrare a pieţelor. * Reforma pieţelor de muncă europene Pieţele de muncă inflexibile afectează competitivitatea europeană. În timp ce doar câteva acte legislative (ex. * Consolidarea Pieţei Interne Piaţa Internă reprezintă centrul prosperităţii noastre. în general.: cele privind crearea unei pieţe interne pentru servicii) sunt absolut necesare pentru a finaliza Piaţa Internă şi procesul de integrare al pieţei. 373 Universitatea SPIRU HARET . care trebuie valorificată şi consolidată. a economiei bazate pe cunoaştere şi asigurarea forţei de muncă necesare mediului de afaceri. intervenind mai rapid şi penalizând mai serios. sistemele noastre educative şi profesionale necesită un proces de modernizare. determinând o creştere slabă. locuri de muncă”. Aceasta ar trebui să implice toţi actorii socioeconomici importanţi. Este absolut esenţial ca reformele propuse prin raportul Kok „locuri de muncă. să permită o bună înţelegere a Strategiei Lisabona şi să explice necesitatea clară pentru reformele structurale urgente.

Recomandările formulate de către mediul de afaceri Guvernului României în vederea atingerii obiectivului Lisabona23 Având în vedere contextul specific în care evoluează economia românească. Reducerea fiscalităţii aplicate firmelor (în special IMMurilor) şi stabilitatea mediului fiscal Reducerea fiscalităţii prin programe continue şi de perspectivă. asigurarea competivităţii libere şi corecte pe piaţa internă şi Sursa: DIE – CCIRB – Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti 374 Universitatea SPIRU HARET 23 . – reducerii TVA-ului la utilităţi (apă caldă. 2. Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti consideră ca fiind importante pentru Guvernul României următoarele trei recomandări de politică economică ce ar trebui avute în vedere din perspectiva cerinţelor Lisabona: 1.România urmăreşte să participe la acest proces prin preluarea principalelor politici europene în politicile interne corespondente. energie electrică şi energie termică). cu rezultate implicite în lărgirea bazei reale de salariaţi. Reducerea impozitelor asupra companiilor. Subsecţiunea 10. Un exemplu concludent al preocupărilor continue în spiritul Strategiei Lisabona îl reprezintă şi recomandările formulate de mediul de afaceri (în anul 2005) cu scopul îndeplinirii obiectivelor acestei strategii europene. astfel încât să se încurajeze investiţiile pe termen mediu şi lung. – creşterii facilităţilor fiscale acordate contribuabililor (în sensul măririi deducerilor acordate pentru investiţiile private). în sensul: – scăderii contribuţiei la asigurările sociale cu cel puţin 10% în vederea obţinerii de resurse pentru majorarea salariilor minime. în vederea recuperării decalajului în termeni de dezvoltare. în special asupra IMM-urilor. Asigurarea stabilităţii climatului economic şi atingerea statutului de economie de piaţă funcţională prin: – Îmbunătăţirea cadrului legislativ şi stabilizarea acestuia. precum şi opiniile exprimate de exponenţi ai mediului de afaceri din România.

– Oprirea migraţiei specialiştilor în cercetare prin crearea unui sistem motivaţional riguros care să asigure atragerea acestora. concomitent cu crearea de posibilităţi pentru creşterea puterii de cumpărare a populaţiei. – Dezvoltarea Parteneriatului Public-Privat. prin mecanisme specifice şi atribuirea unui rol major sectorului privat şi sistemului său de reprezentare (camere de comerţ şi industrie. care să finanţeze firmele la început de activitate (start-up). maşini şi utilaje de înaltă performanţă. orientată spre creşterea competenţelor practice. patronate. – Implicarea mai bună a resurselor umane în procesul de ridicare a competitivităţii produselor şi serviciilor. De asemenea. crearea de noi mecanisme şi stimulente pentru intensificarea investiţiilor din resurse interne şi din străinătate. prin introducerea de noi tehnologii. 3. vizând pregătirea vocaţională. – Stimularea antreprenoriatului prin programe guvernamentale. – Stimularea perceptibilă a ridicării nivelului tehnic al diferitelor activităţi de producţie şi servicii. Competitivitatea şi flexibilitatea la nivelul pieţei muncii – Creşterea generală a productivităţii muncii.debirocratizarea excesivă a procedurilor de autorizare a funcţionării societăţilor comerciale. prin asigurarea materialelor necesare realizării cercetărilor şi a unui sistem de perfecţionare profesională a cercetătorilor prin programe de colaborare cu ţările membre ale Uniunii Europene. alte structuri ale societăţii civile). 375 Universitatea SPIRU HARET . ca bază a sporirii substanţiale a competitivităţii produselor şi serviciilor produse în România. este de dorit asigurarea unei transparente autentice în procesul de elaborare şi adoptare a reglementărilor vizând economia. prin salarizare în raport de rezultate şi prin stimulente diverse. – Realizarea pe baze mult îmbunătăţite a dialogului economicosocial. la diferite nivele de organizare. – Liberalizarea pieţei muncii şi creşterea flexibilităţii acesteia. însoţite de dezvoltarea amplă a creditului pentru investiţii şi a leasingului. îndeosebi prin recunoaşterea rolului şi locului camerelor de comerţ şi industrie în derularea dialogului. sub diversele sale forme. – Încurajarea şi sprijinirea activităţilor privind dezvoltarea resurselor umane.

346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniu: – Legea nr. 1. Beneficii şi costuri pentru mediul de afaceri după aderarea României la Uniunea Europeană Primul Plan de acţiune pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri a fost elaborat conform HG nr. Printre măsurile de sprijinire a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se numără: – Planul de acţiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri. M. 681 din 29 iulie 2004. Secţiunea 3. Of. Of. În anul 2001 a fost înfiinţat Fondul naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii (prin Hotărârea Guvernului nr. 637 din 29 august 2002. nr. – punerea în aplicare a facilităţilor fiscale prevăzute de Legea nr. M. 376 Universitatea SPIRU HARET . Aportul statului la capitalul social al Fondului naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii va fi majorat pe o perioadă de 5 ani cu 0. 927 din 23 decembrie 2003. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă (PNAO). nr. 4.– Generalizarea educaţiei în IT pentru promovarea societăţii bazate pe cunoaştere. a impozitului pe profit şi a TVA. La nivelul Guvernului a fost elaborat Planul de acţiune pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri. Pe lângă acesta funcţionează şi Fondul de garantare a creditului rural şi Fondul român de garantare a creditelor pentru întreprinzătorii privaţi. având un capital social iniţial alocat de la bugetul de stat în valoare de 50 miliarde lei. – Legea nr. Of. – Planul de acţiuni pe anii 2002 – 2003 pentru implementarea Programului de guvernare. M. 571/2003 privind Codul fiscal. nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.4% din veniturile bugetare alocate Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. până la anularea acestora de noile legi. 3.211/2001).

nr. – OUG nr. 310/2002. În perioada septembrie 2001 – ianuarie 2002 membrii Grupului de lucru au îmbunătăţit planul de acţiuni. 1. aprobată prin Legea nr. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Of. M. 196 din 22 martie 2002. precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice. 61/2001 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice. – Ordonanţa Guvernului nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice. 803/2001. – Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 783 din 11 decembrie 2001. M.189/2001 privind aprobarea Planului de acţiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri. 1. nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi 377 Universitatea SPIRU HARET . M. 945/2003 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor. Planul a fost elaborat de către Grupul de lucru pentru elaborarea şi monitorizarea Planului de acţiuni referitor la îmbunătăţirea mediului de afaceri. Of. – Hotărârea Guvernului nr. cu modificările şi completările ulterioare. 82 din 1 februarie 2002. nr. 82/1991. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. nr. 418 din 15 mai 2006 aprobată prin Legea nr. M.189/2001 privind aprobarea Planului de acţiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri. – Legea nr. Of. M. Of. – Ordonanţa Guvernului nr. – Hotărârea Guvernului nr. care a fost supus aprobării Guvernului în luna februarie 2002. Of. 376/2002. 839 din 13 septembrie 2004. 548 din 30 iulie 2003. înregistrarea fiscală a acestora. Nr. nr. 337 din 17 iulie 2006.– Ordonanţa Guvernului nr. constituit prin Hotărârea Guvernului nr. 625 din 20 iulie 2006. 40/2000 privind acreditarea agenţiilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. nr. Of. 14/2002 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice. M. M. 209/2002 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. – Ordonanţa Guvernului nr. Of.

stabilite prin hotărâre a Guvernului. în cadrul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale. 378 Universitatea SPIRU HARET . Of. În procesul de legiferare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. – Legea nr. Of. 103 din 6 februarie 2003. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. M. – Hotărârea Guvernului nr. 5. cu scopul încurajării iniţierii de noi afaceri. birouri unice pentru înregistrarea comercianţilor (inclusiv a întreprinderilor mici şi mijlocii). nr. 32/2002 privind aprobarea Planului de acţiuni pe anii 2002 şi 2003 al Programului de guvernare. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. – introducerea declaraţiei pe propria răspundere pentru cazul preschimbării certificatului de înmatriculare şi a certificatului de înregistrare fiscală pentru comercianţii constituiţi anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001. – Hotărârea Guvernului nr. M. 37/2002 pentru modificarea alin (3) al art. M. nr. modificările aduse ordonanţei vizând: – introducerea declaraţiei pe propria răspundere pentru autorizarea sediului social. 21 din Legea nr. Prin această procedură se reduc obstacolele de timp şi birocratice şi cheltuielile de autorizare şi înfiinţare. Au fost înfiinţate. 61 din 29 ianuarie 2002. Of.a falimentului. unde se pot obţine informaţiile şi autorizaţiile necesare pentru începerea activităţii acestora. – introducerea declaraţiei pe propria răspundere pentru alte cazuri decât obiectivele şi domeniile specifice de activitate. 76/2001 a fost îmbunătăţită. aprobată prin Legea nr. 370/2002. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Of. nr. 194 din 26 martie 2003. 292 din 30 aprilie 2002. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor. Pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie şi Secretariatul General al Guvernului au iniţiat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 396/2002 privind unele măsuri referitoare la procedura de elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanţă asupra mediului de afaceri. nr. 82/2003. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. M.

16% pentru servicii (153 miliarde lei) şi 4.6% din creditele acordate au fost pentru activităţi de producţie (758 miliarde lei). – asociaţii familiale. inclusiv perioada de graţie. Beneficiari ai acestor credite sunt: – întreprinderi mici şi mijlocii.138 de societăţi. asociaţii familiale sau să devină persoane fizice autorizate au prioritate la obţinerea creditului (Legea nr. cu condiţia rambursării în totalitate a creditului anterior. pentru comercianţii constituiţi anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. autorizate de Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap. cu o dobândă de 50% din taxa oficială a scontului stabilită de Banca Naţională a României la depozitul constituit la societatea bancară desemnată prin licitaţie. se acordă credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj. În anul 2001 au fost acordate credite pentru 1.2 miliarde lei). – persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente.028 locuri de muncă. 16 alin (1). dintre care 9. unităţi cooperatiste. – separarea activităţilor Biroului unic de cele de asistenţă anterioare depunerii cererii de înregistrare şi autorizare.– prelungirea termenului de preschimbare a certificatului de înmatriculare şi a certificatului de înregistrare fiscală cu certificatul conţinând codul unic de înregistrare. Majoritatea societăţilor beneficiare de credite au fost cu capital privat. care beneficiază de facilităţile fiscale prezentate în detaliu la linia directoare 7 (Ordonanţa de urgenţă a 379 Universitatea SPIRU HARET .815 pentru şomeri. – şomerii care se obligă să înfiinţeze întreprinderi mici şi mijlocii.4% pentru turism (35. în valoare totală de 952 miliarde lei. în vederea creării de locuri de muncă. 7. 76/2001. – unităţi cooperatiste: cooperative meşteşugăreşti şi cooperative de consum. acestuia i se poate acorda. creându-se 19. Persoanele fizice sau juridice care angajează persoane cu handicap pot înfiinţa unităţi protejate. Pentru înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii. în condiţii avantajoase. iar în cazul în care agentul economic solicită un nou credit. 79. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă). 6. Durata maximă de creditare poate fi de până la 3 ani. de la 12 la 18 luni de la intrarea în vigoare a actului normativ – art.

Programul a fost lansat în iunie 1999 şi se desfăşoară prin trei bănci: Banca Românească. de la 50 milioane lei la 75 milioane lei. susţinerea proiectelor de introducere a sistemelor de calitate şi a proiectelor inovative. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap). 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. ce are ca efect implicit crearea de noi locuri de muncă.E. – sporirea ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii la crearea produsului intern brut.75 milioane euro şi este destinat acordării de credite pentru întreprinderile mici şi mijlocii.Guvernului nr. Aplicarea unor măsuri de stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii prin acţiuni de creditare în conformitate cu prevederile Legii nr. este Programul PHARE de creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii (RO 9711). – susţinerea transferului de tehnologie către întreprinderile mici şi mijlocii nou-înfiinţate sau existente.C. – îmbunătăţirea cadrului instituţional şi a dialogului public-privat care să asigure elaborarea şi implementarea unor politici şi măsuri coerente pentru stimularea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. aflat în derulare. Măsuri: 1.300 locuri de muncă. şi Banca Comercială „Ion Ţiriac” – care cofinanţează cu 40% fiecare dintre creditele acordate întreprinderilor mici şi mijlocii în cadrul acestui program. 8. ocuparea forţei de muncă şi la dezvoltarea regională. Fondul are un volum de 5. cu modificările şi completările ulterioare. prin care se sprijină proiecte de investiţii ale întreprinderilor mici şi mijlocii. capabil să facă faţă forţelor concurenţiale şi competiţiei internaţionale şi să creeze noi locuri de muncă. C. Se estimează crearea a 13. Un program cu cofinanţare externă. 380 Universitatea SPIRU HARET . Obiective: – consolidarea unui sector dinamic al întreprinderilor mici şi mijlocii. – susţinerea accesului întreprinzătorilor la servicii de consultanţă pentru demararea unei afaceri. Faţă de anul trecut s-a majorat cuantumul acordat pentru un loc de muncă nou-creat prin creditare. – utilizarea instrumentelor de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii în conformitate cu reglementările UE.

Programul finanţează cheltuielile aferente achiziţionării de utilaje. Elaborarea şi implementarea unor programe de sprijinire a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. studiilor de fezabilitate şi consultanţei aferente proiectului de investiţii pentru care se solicită finanţare. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 4. realizarea de materiale de promovare. elaborarea şi implementarea de programe de finanţare pentru dezvoltarea activităţilor de export şi dezvoltarea de acorduri bilaterale. costuri aferente introducerii standardelor internaţionale de calitate. cu stand propriu sau în asociere cu alţi agenţi economici. prezentarea pe Internet a activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii şi a produselor 381 Universitatea SPIRU HARET . ce are ca scop facilitarea accesului la servicii de consultanţă şi informare privind pieţele externe şi cerinţele acestora. finanţate de la bugetul de stat: – program de susţinere a investiţiilor realizate de întreprinderi nouînfiinţate sau microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii existente. inclusiv pentru achiziţionarea de echipamente de birotică şi întocmirea planurilor de afaceri. echipamente şi/sau servicii. Programul finanţează participări la târguri şi expoziţii internaţionale organizate în ţară şi în străinătate. care are drept scop acordarea de alocaţii financiare nerambursabile corelate cu un credit bancar pentru acoperirea parţială a costurilor legate de investiţiile realizate de întreprinderile mici şi mijlocii în domeniul producţiei şi serviciilor şi creşterea implicării băncilor în finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Iniţierea de programe de training şi consultanţă pentru întreprinderile mici şi mijlocii în vederea creşterii capacităţii tehnice şi organizatorice de a subcontracta activităţi de producţie şi servicii de la marile întreprinderi Instituţiile responsabile: Ministerul Industriei şi Resurselor. Încurajarea dezvoltării iniţiativei antreprenoriale prin dezvoltarea numărului de unităţi protejate (unităţi socioeconomice şi unităţi socioeconomice protejate) care vor beneficia de reduceri semnificative ale costurilor globale destinate acoperirii impozitului pe profit Instituţii responsabile: Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap şi Ministerul Finanţelor Publice 3. – programul pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii în vederea stimulării exportului.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2.

În perioada următoare vor fi derulate o serie de programe cu finanţare din fonduri PHARE: – Programul PHARE 2000 – Componenta „Coeziune economică şi socială” reprezintă un instrument prin care se pune în aplicare o politică regională integrată. Instituţia responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie 5. participări la cursuri în domeniul tehnicilor de promovare a exportului şi contractarea unor servicii de consultanţă pentru elaborarea strategiilor de export.promovate.000 euro şi maximum 50. implicit. prin Planul naţional de dezvoltare. microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii recent înfiinţate” are ca principale obiective stimularea investiţiilor pentru întreprinderi nou-înfiinţate şi pentru dezvoltarea celor existente. Bugetul total al programului este de 12. cu maximum 9 angajaţi. va duce la crearea de noi locuri de muncă. – În cadrul Programului PHARE 2001 una dintre principalele componente de investiţii din cadrul programului se adresează întreprinderilor mici şi mijlocii: Astfel.95 milioane euro.000 euro. care. cu valoare totală de 20 milioane euro. Programul se adresează următorilor beneficiari: – întreprindere înfiinţată după 1 ianuarie 1999. precum şi dezvoltarea sectoarelor industriale în care regiunile deţin avantaje competitive. precum şi servicii de consultanţă şi training pentru întreprinderile mici şi mijlocii. indiferent de data de înregistrare. Finanţarea nerambursabilă aferentă unui proiect în cadrul programului este de minimum 10. dar nu mai târziu de 20 mai 2001. în concordanţă cu strategia de coeziune economică şi socială adoptată. în contextul procesului de preaderare. 382 Universitatea SPIRU HARET . accesul la informaţii de piaţă. Prin sprijinirea investiţiilor acestora şi a activităţii de export aceste programe vor avea ca efect principal dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. se vor finanţa proiecte pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii nou-înfiinţate şi a microîntreprinderilor. Componenta „Schema de finanţare nerambursabilă pentru afaceri noi. cu maximum 249 de angajaţi. prin componenta „Asistenţă pentru IMM”. – microîntreprindere.

în special a celor tineri. aprobat prin Decizia Comisiei din 12 decembrie 2000. investiţii legate de cercetare/dezvoltare. Se vor sprijini. întreprinderi nou-înfiinţate şi microîntreprinderi are un buget total de 15 milioane euro. – sprijinirea investiţiilor în întreprinderile mici şi mijlocii existente pentru crearea de noi locuri de muncă în zonele-ţintă şi dezvoltarea şi diversificarea calităţii şi cantităţii produselor şi serviciilor oferite. Granturile vor finanţa investiţii productive şi investiţii în consiliere şi consultanţă. În domeniul agricol a fost elaborat Planul naţional pentru agricultură şi dezvoltare rurală (SAPARD). în concordanţă cu Reglementarea CE nr. 383 Universitatea SPIRU HARET . Acest program cuprinde şi o serie de măsuri pentru sprijinirea agricultorilor. în scopul dezvoltării capacităţii de producţie şi creării de noi locuri de muncă. Participarea privată la fiecare proiect este de minimum 40% din totalul cheltuielilor eligibile.268/1999. Instituţia responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi Prognozei. Serviciile turistice sunt eligibile dacă beneficiarul este o întreprindere mică sau mijlocie şi dacă demonstrează că proiectul propus are capacitatea de a atrage turişti străini. de asemenea. tehnologia informaţiei etc. Subcomponenta A1 – Schema de granturi pentru întreprinderi nou-înfiinţate. precum şi îmbunătăţirea accesului la informaţii şi comunicare în scopul creşterii oportunităţilor pentru întreprinderile mici şi mijlocii. 1. 6. inovare şi transfer tehnologic. – sprijinirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de consultanţă şi instruire pentru îmbunătăţirea abilităţilor în pregătirea şi administrarea proiectelor. – dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentru generarea de activităţi multiple şi venituri alternative. Suma maximă a unui grant/proiect (inclusiv cofinanţarea de la bugetul de stat) este de 100. prin: – investiţii în exploataţii agricole. – aceste măsuri vor deveni operaţionale la sfârşitul anului 2002.Obiective specifice: – încurajarea investiţiilor pentru înfiinţarea de noi întreprinderi şi dezvoltarea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor tinere.000 euro. în scopul creşterii contribuţiei generale a microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii la crearea de locuri de muncă şi creşterea economică sustenabilă în zonele-ţintă.

precum şi de alte categorii de angajatori. Linia directoare 9 – Accesul la activităţile antreprenoriale Statele membre vor încuraja iniţierea de activităţi antreprenoriale prin: – examinarea. Prin Legea nr. în special a celor din regimurile de impozite şi securitate socială. de marketing. prin servicii de sprijin ţintite. Camerele de comerţ şi industrie acordă consultanţă antreprenorială pentru înfiinţarea şi dezvoltarea afacerilor. – combaterea muncii nedeclarate şi prin încurajarea transformării acestui fel de muncă în ocupare reglementată a forţei de muncă. Centrele acordă consultanţă pentru: elaborarea de planuri de afaceri. Alimentaţiei şi Pădurilor.108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii. precum şi al celor referitoare la condiţiile de muncă. prin folosirea mijloacelor obişnuite de acţiune. – promovarea educaţiei pentru spiritul antreprenorial şi activitate economică independentă. privat. apărarea vieţii. contacte de afaceri. s-a stabilit cadrul legal pentru exercitarea controlului aplicării unitare a dispoziţiilor legale de către unităţile din sectorul public. a tuturor obstacolelor care are putea exista. în parteneriat cu partenerii sociali. – pregătirea viitorilor întreprinzători şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă s-a statuat cadrul legal pentru combaterea 384 Universitatea SPIRU HARET . prin centre de consultanţă sau centre de dezvoltare a afacerilor. diminuarea riscului în afaceri. a stimulentelor şi a impozitelor şi a reformei indemnizaţiilor. mixt. pentru a se trece la activitatea economică independentă şi la înfiinţarea de firme mici. promovarea imaginii firmei şi reclamă. Filialele Şcolii române de afaceri a camerelor de comerţ şi industrie organizează cursuri de formare profesională antreprenorială pentru: – pregătirea administratorilor de firme pentru dezvoltarea propriilor afaceri.Instituţia responsabilă: Ministerul Agriculturii. precum şi prin formare pentru întreprinzători şi viitorii antreprenori. investiţii. în domeniul relaţiilor de muncă. Prin Legea nr. în scopul reducerii. inclusiv a măsurilor de reglementare. cu modificările ulterioare. integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor participanţi la procesul de muncă în desfăşurarea activităţii.

Angajatorii care primesc la muncă o persoană pentru care nu au fost întocmite contracte individuale de muncă sau. – intensificarea acţiunilor de combatere a muncii fără forme legale. În această campanie au fost implicaţi partenerii sociali şi presa. – susţinerea accesului managerilor şi al angajaţilor întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanţă. de facilităţi fiscale angajatorilor care încadrează cu contract individual de muncă persoane din rândul şomerilor. În vederea combaterii muncii la negru şi pentru identificarea angajatorilor care folosesc personal fără forme legale de angajare şi luarea măsurilor care se impun pentru respectarea de către aceştia a prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă. inspectoratele teritoriale de muncă vor solicita. care se desfăşoară în perioada 2001-2003. începând cu anul 2002. De asemenea. au fost semnate protocoale de colaborare între inspectoratele teritoriale de muncă şi inspectoratele judeţene de poliţie. Măsuri 1. – continuarea pregătirii antreprenoriale prin curriculumul din învăţământul preuniversitar şi universitar. pe care le menţin în activitate cel puţin 6 luni. Reducerea contribuţiei datorate de agenţii economici la Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap de la 3% la 2% începând cu anul 2002 Instituţiile responsabile: Ministerul Finanţelor Publice şi Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap 2. radierea persoanei juridice de la registrul comerţului. 385 Universitatea SPIRU HARET . În cazul în care în mod repetat angajatorii sunt în situaţia menţionată. potrivit legii. după caz. sub patronatul prefecturilor. în scopul cooperării şi al schimbului de informaţii între instituţiile menţionate. prin reducerea contribuţiei de 5% datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj. a fost declanşată o campanie naţională privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale. Obiective: – facilitarea accesului la surse de finanţare prin promovarea şi susţinerea realizării unor programe de finanţare multianuale cu aplicabilitate pentru dezvoltarea sectorului. convenţii civile de prestări de servicii sunt sancţionaţi contravenţional cu amendă.muncii nedeclarate. cu diminuarea consecinţelor sociale şi economice ale acestui fenomen. Acordarea.

76/2002. legalizări de acte.5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 3.M.I. legislaţie. în conformitate cu Legea nr. fie de furnizori de servicii selecţionaţi conform legii Serviciile de consultanţă de bază (informare. încheierea de contracte. contabilitate şi evidenţă primară.I. Se estimează ca de aceste servicii de consultanţă să beneficieze în anul 2002 4.B. Acordarea de servicii de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri. cheltuielile fiind suportate din bugetul asigurărilor de şomaj. Consultanţa va fi acordată fie de agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă.C.B. Instituţia responsabilă: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 4. în: asistenţă tehnică în procesul înfiinţării unei firme (elaborarea statutului. în funcţie de opţiunile şi nevoile solicitanţilor. instruire antreprenorială. înregistrarea firmei. prin centrele de dezvoltare a afacerilor şi birourile de asistenţă pentru societăţile comerciale din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti (C. 5.R. prin sistemele educaţionale ale C. Instituţia responsabilă: Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti. Pentru perioada 2002 – 2005 Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie are în vedere elaborarea de programe pentru 386 Universitatea SPIRU HARET .Diminuarea sumei datorate lunar se face cu 0.C.000 de persoane. întocmirea planurilor de afaceri). Elaborarea şi implementarea de programe pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în vederea îmbunătăţirii aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a resurselor.R. consultanţă. Consultanţa individuală constă. ca serviciu de grup (instruiri modulare în probleme de: management. în principal. elaborarea planului de afaceri).) şi promovarea de programe de formare profesională pentru întreprinzători şi viitorii întreprinzători. marketing şi tehnici de vânzare. obiectul de activitate.M. Sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi încurajarea iniţiativei private. instruire) şi specializate se pot acorda individual sau în grup.

De asemenea. îi susţin în realizarea de colaborări reciproc avantajoase cu societăţi comerciale naţionale şi companii străine. în vederea creşterii numărului de întreprinderi mici şi mijlocii care beneficiază de finanţare. cu caracter general sau specifice sectorului în care activează întreprinderile mici şi mijlocii respective) şi pentru constituirea reţelei naţionale de centre de consultanţă (creşterea calităţii serviciilor de consultanţă oferite de organizaţii neguvernamentale. – elaborarea unor materiale-suport pentru formarea personalului didactic şi pentru asistenţa în dezvoltarea şi consolidarea culturii organizaţionale a unităţilor de învăţământ din perspectiva parteneriatului social şi a spiritului antreprenorial. – întărirea dimensiunii antreprenoriale a educaţiei. 6. cât şi în cadrul practicilor organizaţionale curente. astfel încât elevii să poată dobândi o serie de competenţe. Programul identifică potenţiali întreprinzători de succes. pentru dezvoltarea sectoarelor de producţie şi servicii). cum ar fi: conştientizarea şi înţelegerea factorilor economici şi personali care pot afecta succesul unei idei de afaceri. Instituţia responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. le oferă sprijin pentru creşterea exporturilor. Implementarea Programului de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale – EMPRETEC. le oferă instruire în vederea dezvoltării capacităţii antreprenoriale şi a aptitudinilor manageriale. atât la nivelul curriculei. deschiderea către schimbare şi asimilarea noutăţilor pe 387 Universitatea SPIRU HARET . În domeniul educaţiei antreprenoriale se urmăreşte: – elaborarea curriculei pentru disciplina „Educaţie antreprenorială” (disciplină de studiu obligatorie la şcolile profesionale şi liceele tehnologice).susţinerea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanţă (acordare de granturi care vor acoperi parţial costurile serviciilor de consultanţă şi informare. creează sisteme de susţinere pe termen lung care să faciliteze creşterea şi internaţionalizarea afacerilor dezvoltate de aceşti antreprenori Instituţia responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie 7. centre de consultanţă şi firme private de consultanţă a întreprinderilor mici şi mijlocii. îi asistă în pregătirea planurilor de afaceri şi în accesarea surselor de finanţare necesare activităţii lor.

de creşterea investiţiilor. pensie. Rata şomajului s-a redus la 5. inclusiv imposibilitatea de a beneficia de drepturile de asigurări sociale (de sănătate. cu 11.8 miliarde euro.8% în primele 9 luni. şomaj) Continuă desfăşurarea acţiunilor în cadrul campaniei naţionale privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale.care le presupune mediul de afaceri. bazate pe politici macroeconomice sănătoase care au generat deficite sustenabile şi dezinflaţie. creşterii veniturilor bugetului consolidat (cu 22% în primele 11 luni din 2006 faţă de perioada similară a anului precedent) şi direcţionării cheltuielilor publice spre finanţarea angajamentelor asumate de România în cadrul procesului de aderare la Uniunea 388 Universitatea SPIRU HARET . încadrându-se în ţinta de inflaţie de 5% stabilită de BNR. Comerţul exterior a înregistrat şi în cursul anului 2006 o creştere importantă (exporturile FOB.2%. în condiţiile menţinerii nivelului actual al principalelor taxe (stabilitate fiscală). creşterea produsului intern brut s-a accelerat. Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării 8.1%. Politica bugetară pentru anul 2006 s-a axat pe un deficit prognozat de 2. La sfârşitul anului 2005 rata inflaţiei a fost de 4. care vor fi intens mediatizate pentru a avea un efect educaţional asupra angajatorilor şi angajaţilor în probleme de legislaţia muncii. înregistrând un nivel 7. O latură importantă este ridicarea nivelului de conştientizare a oamenilor în privinţa dezavantajelor pe care le are munca fără forme legale şi urmările acesteia. în special. au depăşit 23. planificare şi implementare a unei idei de afaceri. în octombrie 2006 faţă de octombrie 2005. rezolvarea de probleme. dezvoltarea unei imagini pozitive despre sine şi utilizarea propriilor abilităţi în cadrul procesului de iniţiere. orientarea întreprinzătorului. în care sunt esenţiale luarea de decizii. prin acţiunile de control întreprinse de organele abilitate ale Inspecţiei Muncii.5% din PIB. Informaţii macroeconomice pentru mediul de afaceri În ultimii ani economia românească a înregistrat performanţe foarte bune. Combaterea muncii fără forme legale.6 miliarde euro). determinat. Instituţia responsabilă: Inspecţia Muncii. realizate în primele 11 luni ale anului. Productivitatea muncii în industrie a crescut.87%. iar importurile CIF au însumat aproximativ 36. În 2006.

Europeană şi a proiectelor prioritare din domeniile infrastructurii, învăţământului, sănătăţii şi agriculturii. Îmbunătăţirea mediului de afaceri, efectele introducerii cotei unice de impozitare şi atitudinea pozitivă a partenerilor străini faţă de România au condus la atragerea unui volum record de investiţii străine directe în valoare de 5,2 miliarde euro în 2005 şi aproximativ 8 miliarde euro în primele 10 luni din 2006. Banca Naţională a României (BNR) a finalizat procesul de liberalizare a contului de capital, prin asigurarea, de la 1 septembrie 2006, a accesului liber al rezidenţilor şi nerezidenţilor la operaţiunile pe piaţa monetară. Ca rezultat, moneda naţională este deplin convertibilă. Îmbunătăţirile rating-ului de ţară, operate succesiv de principalele agenţii internaţionale, au adus România în grupa ţărilor de grad investiţional, a căror risc aferent investiţiilor este considerat relativ redus de majoritatea investitorilor. Aceste decizii creează un context favorabil României pe pieţele financiare internaţionale, îmbunătăţind condiţiile de finanţare şi perspectivele atragerii de investiţii străine directe. Conform proiectului de buget pe anul 2007, creşterea PIB este estimată la 6,4%, în timp ce ţinta de inflaţie se reduce la 4%. Mai buna colectare a veniturilor la buget şi eliminarea înlesnirilor se aşteaptă să asigure un nivel all veniturilor bugetare de 35,2% din PIB, iar deficitul bugetar programat este de 2,8% din PIB, pentru a permite finanţarea proiectelor majore de dezvoltare. Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, adoptat în decembrie 2005, ca instrument fundamental prin care România va încerca să recupereze cât mai rapid disparităţile de dezvoltare economică faţă de UE, are ca obiectiv, la orizontul anului 2013, o Românie competitivă, dinamică şi prosperă, integrată cu succes în UE. Accentul va fi pus pe mobilizarea resurselor publice şi creşterea capacităţii administraţiei româneşti de a realiza proiecte care să absoarbă fondurile comunitare, paralel cu implicarea sectorului privat, pentru a susţine programe ambiţioase de investiţii în domenii strategice: infrastructura, educaţie şi cercetare, sănătate, modernizarea agriculturii, Pentru a corela cerinţele şi provocările europene în privinţa politicii ocupării forţei de muncă în România, stat membru al Uniunii Europene, acelaşi act normativ invocat pe tot parcursul acestui capitol prevede o serie de obiective şi măsuri aferente, de ordin legislativ, care sunt menite
389
Universitatea SPIRU HARET

să minimizeze decalajele economice dintre România şi statele membre şi mai ales efectele acestora: Obiective: – Perfecţionarea cadrului juridic în domeniul legislaţiei muncii – Protejarea sănătăţii şi securităţii angajaţilor, prin: – adoptarea Legii asigurărilor împotriva accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; – dezvoltarea unei reţele de laboratoare pentru testarea şi controlul echipamentelor de lucru – Permanentizarea dialogului trimestrial cu partenerii sociali pe probleme privind inspecţia muncii, prevăzută în cadrul acordului social pentru anul 2002, încheiat între Guvernul României, asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale – Asistarea întreprinderilor pentru modernizarea locurilor de muncă prin creşterea calităţii echipamentelor de lucru şi îmbunătăţirea proceselor tehnologice. Măsuri: 1. Adoptarea noului cod al muncii, care va introduce noi forme de muncă Instituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale 2. Aplicarea prevederilor noului cod al muncii referitoare la programul de lucru flexibil, la normele parţiale de muncă, la formele de muncă externalizată (la domiciliu) şi la formarea profesională la locul de muncă – ucenicia. Instituţii responsabile: partenerii sociali 3. În scopul protejării sănătăţii şi securităţii în muncă se vor lua măsuri de monitorizare a reţelei de organisme şi laboratoare recunoscute de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în vederea certificării calităţii din punct de vedere al securităţii muncii a echipamentelor tehnice individuale de protecţie şi de lucru, potrivit prevederilor Legii nr. 90/1996, republicată. Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei 4. Armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia UE în domeniul medicinei muncii, privitor la protecţia angajaţilor în cazul unor riscuri de expunere la substanţe toxice, cancerigene, azbest, clorură de vinil, poluare sonică, prezente în mediul de muncă
390
Universitatea SPIRU HARET

Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale – Inspecţia Muncii şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei 5. În domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă se va derula, în perioada 2003-2004, un proiect PHARE ce are ca obiectiv creşterea eficienţei sistemului de supraveghere şi control al bolilor profesionale, bolilor legate de profesie, incidentelor de muncă datorate riscului profesional Instituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei 6. Înfiinţarea primului centru-pilot din România privind evaluarea riscurilor la personalul medico-sanitar din spitale Instituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei 7. Furnizarea de consultanţă şi pregătire de specialitate privind organizarea şi modernizarea locurilor de muncă şi îmbunătăţirea proceselor tehnologice Instituţia responsabilă: Ministerul Industriei şi Resurselor – Institutul de Management şi Informatică. Totodată prin HG nr. 829/2002 privind aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale, M of. nr. 662 din 6 sept. 2002, cu modificările şi completările din HG nr. 1827/2005 privind aprobarea Programului de implementare a Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006 – 2008, M. Of. nr. 64 din 24 ianuarie 2006, s-a realizat „un program de construcţie socială în direcţia realizării unei societăţi europene, ca obiectiv comun al întregului continent”. Strategia corectă, în opinia legiuitorului, „nu este de a rezolva mai întâi problemele trecutului şi apoi să ne ocupăm de construcţia viitoare”, ci „este mult mai productiv să absorbim problemele moştenite în procesul construcţiei societăţii viitoare.” Contextul integrării europene: PNAinc se plasează, în mod special, în contextul opţiunii ferme de integrare europeană. În ultimii ani, odată cu accentuarea preocupării pentru componenta socială, Uniunea Europeană a lansat un program comun de luptă împotriva sărăciei şi de promovare a incluziunii sociale, ca instrument central al construcţiei sociale comune.
391
Universitatea SPIRU HARET

La întâlnirea de la Lisabona a Consiliului European s-a formulat pentru Uniune un nou obiectiv strategic pentru deceniul următor: să ajungă cea mai competitivă şi dinamică economie din lume, bazată pe cunoaştere, capabilă de creştere economică sustenabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi cu o coeziune socială mai ridicată. Pentru a realiza acest obiectiv Consiliul European a decis asupra unei strategii cu 3 componente esenţiale: – să promoveze tranziţia la o economie competitivă bazată pe cunoaştere şi la o societate informaţională pentru toţi; – să modernizeze modelul european, să investească în oameni şi să promoveze incluziunea socială; – să susţină o creştere economică sănătoasă. Ca un prim pas în realizarea acestei opţiuni strategice, la Summitul de la Nisa din decembrie 2000 cele 15 state membre au căzut de acord să elaboreze până în luna iunie 2001 planuri naţionale de acţiune de combatere a sărăciei şi promovare a incluziunii sociale (NAPinc) pe 2 ani. S-a cerut, totodată, Comisiei să monitorizeze implementarea agendei sociale şi să pregătească anual un raport al progreselor realizate. La sfârşitul anului 2001 Comisia Europeană a elaborat un Program de acţiune al Comunităţii având ca obiectiv operaţional o reducere importantă a sărăciei: reducerea proporţiei celor care trăiesc sub pragul de sărăcie de la 18% în prezent la 15% în 2005 şi la 10% în 2010 şi înjumătăţirea sărăciei copiilor până în 2010. Din acest punct de vedere Planul se înscrie pe liniamentele Strategiei Uniunii Europene, intenţia sa fiind de a reprezenta totodată un instrument important în procesul de integrare. PNAinc ca instrument al procesului de dezvoltare socială PNAinc este realizat după modelul stabilit de Consiliul European în anul 2000 pentru planurile naţionale ale ţărilor Uniunii Europene, dar luând în considerare caracteristicile specifice ale României ca ţară în tranziţie. PNAinc reprezintă un element de sprijin, sperăm, cu o contribuţie importantă, al unei noi practici de guvernare: de la administrarea problemelor curente la programe de dezvoltare socială planificată. PNAinc este conceput a avea următoarele funcţii:
392
Universitatea SPIRU HARET

– un instrument de conştientizare colectivă a problemelor societăţii româneşti şi a direcţiilor construcţiei sociale, al dezvoltării culturii acţiunii antisărăcie şi de promovare a unei societăţi incluzive; – promovarea unui concept articulat de politică socială, cristalizat într-un număr de principii fundamentale; – un plan de acţiune globală, multisectorială (pe principalele sectoare ale vieţii sociale) şi multinivelară (nivel naţional, judeţean, local) de prevenire/absorbţie a sărăciei şi excluziunii sociale şi de promovare a incluziunii sociale. PNAinc este conceput ca un instrument de acţiune globală, care să stimuleze articularea planurilor de acţiune sectoriale şi locale; – oferă un cadru de referinţă pentru implantarea în întreaga activitate publică a obiectivului dezvoltării unei societăţi prospere şi incluzive; – un instrument de monitorizare a eforturilor guvernamentale de prevenire/absorbţie a sărăciei şi de promovare a incluziunii sociale. PNAinc ca un instrument deschis Prin adoptarea sa Guvernul îşi manifestă voinţa ca PNAinc să devină un instrument permanent al guvernării. Forma actuală a Planului exprimă inevitabil starea capacităţilor colective de susţinere a unui asemenea program global, de o mare complexitate. Este firesc ca în această fază Planul să balanseze între principii şi direcţii generale de acţiune şi obiective care, doar într-o mică măsură, au putut fi operaţionalizate. PNAinc este conceput ca un proces deschis. Implementarea sa va fi monitorizată în mod continuu (informări trimestriale şi rapoarte anuale). Pe baza acestei monitorizări, luând în considerare noile situaţii care vor apărea, Planul va fi îmbunătăţit permanent. În decembrie 2004 se va prezenta un raport asupra implementării PNAinc în perioada 2002 – 2004. Acest raport va constitui o bază pentru revizuirea planului de acţiune de către noua guvernare, luând în calcul atât experienţa acumulată, cât şi propriile obiective. Complementaritatea PNAinc – planuri/strategii/programe sectoriale PNAinc se concentrează pe un set de obiective globale şi sectoriale de importanţă strategică în zona sa de acţiune.
393
Universitatea SPIRU HARET

El este situat într-o poziţie de complementaritate cu planurile/strategiile/programele sectoriale elaborate deja de diferite instituţii guvernamentale sau aflate în curs de elaborare. Intenţia PNAinc este să ofere, pe de o parte, o viziune strategică globală, iar pe de altă parte, un spaţiu de „dialog continuu” cu planurile/strategiile/programele sectoriale. Unul dintre obiectivele cruciale ale PNAinc, care va reprezenta un punct esenţial al monitorizării, este stimularea includerii în strategiile sectoriale a unor obiective specifice de prevenire/absorbţie a sărăciei şi promovare a incluziunii sociale. PNAinc ca rezultat al unui proces consultativ extins În elaborarea Planului au fost antrenaţi experţi din sistemul guvernamental, reprezentanţi ai partenerilor sociali (patronat, sindicate, organizaţii neguvernamentale), specialişti din mediul academic. Diferitele forme ale Planului au fost discutate cu membrii CASPIS în cadrul organismelor guvernamentale (trei runde de consultări), în cadrul Consiliului Economic şi Social cu reprezentanţii patronatului şi ai sindicatelor, cu specialişti din universităţi şi institute de cercetare. În toate ministerele relevante Planul a fost supus discuţiei în comisiile de dialog social în vederea implementării sale. Implementarea PNAinc Implementarea PNAinc se va realiza prin însuşi procesul progresiv de operaţionalizare a sa. Implementarea se va realiza printr-o serie de acţiuni distincte: – încorporarea principiilor, direcţiilor şi obiectivelor sale în programele de acţiune sectoriale, transsectoriale, în planuri judeţene şi, în perspectivă, la nivelul comunităţilor locale. Prin aceasta se va obţine şi o operaţionalizare mai avansată; – susţinerea constituirii de comisii antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale la nivel judeţean şi a elaborării unor PNAinc judeţene şi chiar locale; – monitorizarea implementării obiectivelor sale, inclusiv a operaţionalizării acestora în contexte particulare şi a încorporării în strategiile şi planurile sectoriale. Implementarea Planului va oferi totodată o modalitate de testare a acestuia.
394
Universitatea SPIRU HARET

Criterii de performanţă a PNAinc Criteriul ultim de performanţă este: PNAinc devine un instrument efectiv al guvernării, de proiectare şi realizare a dezvoltării sociale. Indicatorul eşecului său va fi faptul de a fi ignorat, „uitat” în sertarele Guvernului. Monitorizarea continuă a dinamicii proceselor sociale care fac obiectul Planului şi a implementării sale de către organismele guvernamentale oferă un criteriu solid de performanţă. Elaborarea şi implementarea unor PNAinc judeţene şi locale reprezintă un alt criteriu important de performanţă. O primă testare a PNAinc va fi realizată în exerciţiul comun UE/România, care va începe în partea a doua a acestui an, de elaborare a unui memorandum comun de incluziune socială (Joint Inclusion Memorandum). Structura PNAinc – PNAinc are 3 secţiuni: I. Planul global de prevenire şi absorbţie a sărăciei şi promovare a incluziunii sociale II. Componentele sectoriale ale PNAinc III. Analiza situaţiei actuale Planurile sectoriale au fost elaborate în colaborare cu ministerele/organismele guvernamentale responsabile de domeniile respective. Ele conţin obiective de prevenire şi absorbţie a sărăciei şi excluziunii sociale, specifice sectorului respectiv. Marea majoritate a acestor obiective sunt deja incluse, într-o formă mai mult sau mai puţin explicită, în strategiile/planurile organismelor guvernamentale responsabile. Formularea distinctă a acestor planuri sectoriale are ca intenţie stimularea unei mai bune focalizări a tuturor organismelor guvernamentale pe realizarea obiectivelor globale ale PNAinc. Obiective strategice24 PNAinc îşi defineşte obiectivele strategice în două orizonturi de timp: – obiective strategice pe termen mediu/lung, într-un orizont de timp de 10 ani: 2002-2012; – obiective strategice imediate, pe durata actualei guvernări: 2002 – 2004.
24

Pentru detalii a se vedea actul normativ invocat. 395
Universitatea SPIRU HARET

Obiectivele-direcţii de acţiune stabilite de Consiliul European la Nisa La Conferinţa de la Nisa (2000) Consiliul European a stabilit ca toate statele membre ale Uniunii Europene să realizeze în 2001 strategii antisărăcie şi de promovare a incluziunii sociale. Cu această ocazie au fost formulate 4 obiective globale, reprezentând direcţiile generale de acţiune, care să structureze concepţia planurilor naţionale de acţiune: 1. Facilitarea ocupării şi accesul tuturor la resurse, drepturi, bunuri şi servicii 2. Prevenirea riscului de excluziune 3. Ajutorarea celor mai vulnerabili 4. Mobilizarea tuturor instituţiilor relevante. Aceste 4 obiective-direcţii globale de acţiune reprezintă infrastructura PNAinc al României. Ţinând seama de situaţia specială a României în perioada tranziţiei, PNAinc românesc cuprinde un set de obiective strategice, exprimând o concepţie specifică asupra priorităţilor, pentru următorii 10 ani. Principiile PNAinc: 19 principii pentru construirea unei societăţi prospere şi incluzive. Principiile: se referă la opţiunile tehnice ale strategiei, se referă la ce tipuri de abordări structurale sunt utilizate pentru a realiza obiectivele propuse. reprezintă acele modalităţi de acţiune care asigură un nivel ridicat de eficienţă şi sustenabilitate a programului antisărăcie şi de incluziune socială. Aceste principii sunt: 1. Principiul activizării 2. Principiul responsabilizării 3. Suportul social ca instrument al incluziunii sociale. 4. Principiul diversificării formelor de suport sub formă de pachete complementare 5. Principiul abordării integrate a sistemului de protecţie socială 6. Principiul suportului personalizat 7. Deplasarea accentului de la tratare la prevenire 8. Principiul abordării incluzive
396
Universitatea SPIRU HARET

9. Evitarea discriminării celor mai puţin săraci în favoarea celor mai săraci. 10. Principiul investiţiei în dezvoltarea socială şi umană 11. În suportul pentru copii depăşirea abordării exclusive adultocentrice: de la suportul pentru supravieţuire, la suport pentru dezvoltare, prin multiplicarea oportunităţilor 12. Principiul eliminării disparităţilor social-economice prin egalizarea şanselor de dezvoltare 13. Îmbinarea politicii economice cu cea socială 14. Principiul solidarităţii cu cei în situaţie de dificultate 15. Principiul folosirii integrale a resurselor de dezvoltare 16. Principiul oferirii dezvoltării progresive a suportului social pe măsura constituirii resurselor economice necesare. 17. Principiul parteneriatului/participării 18. Promovarea unei culturi a eficienţei în politica socială 19. Principiul promovării valorii muncii Detalirea şi caracterizarea principiilor PNAinc: 1. Principiul activizării. O mare parte a sărăciei şi a excluziunii sociale, mai ales în formele lor extreme, devine autoreproductivă nu numai prin lipsa de condiţii minime, dar şi prin starea de pasivitate şi resemnare, care sunt subproduse ale dificultăţilor vieţii: adaptarea prin acceptare la situaţia de marginalitate şi de sărăcie; degradarea capacităţilor de a înfrunta constructiv dificultăţile şi de a evita riscurile. Activizarea trebuie să aibă loc pe mai multe planuri: reabilitarea capacităţilor de funcţionare socială, reinserţia în sistemul de activităţi economice, stimularea participării la viaţa publică, dezvoltarea capacităţilor şi a implicării în construcţia propriei vieţi, cât şi a familiei. Aplicaţia acestui principiu constă în cerinţa combinării suportului pentru persoanele şi grupurile în sărăcie cu acţiuni de promovare a incluziunii sociale. Subiectul activizării este: persoana, familia şi colectivitatea.
397
Universitatea SPIRU HARET

Politica fiscală poate reprezenta un instrument important al activizării. Acordarea, prin intermediul fiscalităţii, a unor beneficii sociale (de exemplu, reduceri mai accentuate ale impozitării pentru familiile de copii) poate încuraja activizarea economică în forme legale. Creşterea impozitării (incluzând aici şi contribuţiile sociale) nu mai reprezintă o sursă disponibilă. Nivelul principalelor taxe şi impozite este comparabil cu media internaţională. Excepţie face nivelul contribuţiilor de asigurare socială, care este printre cele mai ridicate din lume. România are la ora actuală cel mai mare nivel al contribuţiilor de asigurări sociale din Europa (57%). Pentru a diminua dezavantajul de competitivitate fiscală pe care îl avem în acest domeniu este evidentă necesitatea reducerii sale. Deja din acest an el a scăzut uşor şi Guvernul urmăreşte să încerce o reducere accentuată a lui în următorii ani, spre 45%. Dacă fiscalitatea pe individ se află la limita superioară, nu acelaşi lucru este valabil pentru rata fiscalităţii în ansamblu, ca procent al veniturilor fiscale din PIB, care este substanţial mai redusă decât în celelalte state europene. Pentru creşterea veniturilor la buget este necesar să se ia în considerare următoarele direcţii de acţiune: 1. o mai bună colectare a taxelor şi contribuţiilor sociale; 2. o lărgire a bazei de impozitare; 3. redresarea ratei de dependenţă: numărul de pensionari care revine la numărul de contribuabili la sistemul de asigurări sociale. Există însă în momentul actual şi alte surse importante de creştere a resurselor financiare publice care ar putea fi orientate spre programe sociale. În primul rând creşterea economică prezumată, precum şi eliminarea, de dorit într-un ritm cât mai rapid, a zonelor economice bolnave, consumatoare de resurse bugetare, vor creşte atât în termeni absoluţi, cât şi relativi (ca procent din PIB) resursele disponibile pentru programele sociale. În al doilea rând trebuie menţionat volumul scăzut al veniturilor publice ca procent din PIB. În prezent România are un nivel al veniturilor publice, ca pondere în PIB, de numai 31,8% în 2001. Comparativ, ţările central-europene mai avansate din punct de vedere al procesului de
398
Universitatea SPIRU HARET

tranziţie au un nivel mediu al veniturilor publice de circa 40% din PIB. Multe state din UE au venituri bugetare şi mai mari. Principala cauză a acestei situaţii, pe lângă baza îngustă de impozitare, este slaba colectare a taxelor şi contribuţiilor sociale. Chiar dacă ajutorul direct al întreprinderilor de la bugetul public s-a redus ca volum, sprijinul indirect prin tolerarea acumulării de arierate a continuat neîncetat. Neplata impozitelor a fost încurajată şi de acordarea a numeroase reeşalonări şi scutiri necondiţionate, care au creat aşteptări artificiale şi au condus atât la pierderea de venituri substanţiale la bugetul de stat, cât şi la diminuarea credibilităţii sistemului fiscal şi au creat imaginea unei lipse de corectitudine cu privire la distribuţia efortului fiscal din punct de vedere social. 2. Principiul responsabilizării. Nu există orientare activă fără asumarea de responsabilităţi. Societatea modernă are nevoie nu numai de persoane capabile, active şi înalt motivate, dar şi responsabile faţă de sine, faţă de familie, faţă de prieteni, colegi, vecini, faţă de comunitate. O nouă morală publică este vital a fi consolidată; responsabilizarea fiecăruia pentru problemele celorlalţi, complementar cu responsabilizarea colectivităţii faţă de propriile probleme şi faţă de dificultăţile cu care membrii săi se confruntă. Persoanele susţinute social nu sunt scutite de asumarea responsabilităţilor normale ale membrilor colectivităţii. Ele trebuie să contribuie, în raport cu propriile lor resurse, la soluţionarea problemelor colectivităţii. 3. Suportul social ca instrument al incluziunii sociale. Aplicarea principiilor activizării şi responsabilizării rezidă într-o abordare specifică a acordării suportului social. Acordat în raport cu existenţa nevoii de suport, trebuie conceput ca instrument al activizării şi responsabilizării. Suportul social nu trebuie să adâncească excluziunea şi marginalizarea socială, ci trebuie să reprezinte un instrument şi un factor motivant al incluziunii sociale. Cel asistat nu trebuie tratat ca un copil căruia i se dă, ci ca un adult care este sprijinit să devină autonom, să se susţină singur, dar totodată să îşi asume şi responsabilităţi. Dezvoltarea capacităţii de asumare a responsabilităţilor reprezintă o componentă esenţială a politicii sociale antisărăcie. Din acest motiv, în evaluarea oricărei forme de suport social trebuie examinată, pe lângă acoperirea eficientă a nevoilor, şi capacitatea de incluziune socială.
399
Universitatea SPIRU HARET

Diferenţierea dintre forme pasive şi active de suport social trebuie să fie depăşită sau considerată doar ca o simplificare. Mai degrabă avem de a face cu un continuum în care formele pur pasive şi active reprezintă limite, fiecare măsură având în fapt grade diferite de activ/pasiv. Este important a regândi întregul sistem de suport social pentru a include în fiecare element al său mecanisme de activizare şi responsabilizare. 4. Principiul diversificării formelor de suport sub formă de pachete complementare. Experienţa de până acum a arătat că toate formele de suport prezintă limitări structurale, dincolo de care adecvarea lor descreşte rapid. Cea mai eficientă abordare este dezvoltarea unui pachet de măsuri complementare: forme de suport financiar direct, de tip contributiv şi noncontributiv, forme indirecte prin avantaje de tip fiscal, forme de tip financiar combinate cu servicii. 5. Principiul abordării integrate a sistemului de protecţie socială. Una dintre limitele statului clasic al bunăstării o reprezintă abordarea fragmentară: acumularea unui număr mare de drepturi, mai ales în termeni financiari, formând un sistem rigid de „drepturi acumulate”, care cu greu pot fi modificate şi care prin rigiditatea lor creează risipă, nedreptăţi, paralizează posibilităţile de a stabili priorităţi flexibile. Locul abordării fragmentare trebuie să îl ia treptat abordarea integrativă, centrată pe problemă, cu posibilităţi de planificare flexibilă a suportului, prin priorităţi contextuale. Fragmentarea suportului îşi găseşte expresia şi întărirea în fragmentarea instituţională. Sistemul nostru este excesiv de fragmentat instituţional. Creşterea eficienţei sale este condiţionată de identificarea căilor de reintegrare instituţională. 6. Principiul suportului personalizat. De la măsurile de suport indistinct universal trebuie trecut treptat la pachete de suport înalt personalizate, dezvoltate diferenţiat pentru grupuri şi pentru persoane. 7. Deplasarea accentului de la tratare la prevenire. Tratarea este costisitoare şi prezintă riscul perpetuării problemei. A preveni înseamnă a dezvolta de la început capacităţile de viaţă autosuficientă şi a înfrunta constructiv riscurile, dar şi a ataca sursele majore ale sărăciei şi excluziunii sociale: criminalitatea, dependenţa de alcool şi droguri, exploatarea fiinţei umane (economică, sexuală etc.), corupţia. Corupţia
400
Universitatea SPIRU HARET

Situaţiile de sărăcie şi excluziune socială nu trebuie tratate ca accidente. 10. O politică socială centrată excesiv doar pe ajutorarea „celor mai săraci dintre săraci” riscă să accentueze excluziunea socială a acestora şi să contravină moralei muncii şi a contribuţiei la bunăstarea colectivă. Principiul abordării incluzive: suport pentru cei în dificultate. reprezentând mai degrabă o luptă slab eficientă cu efectele unor procese mai complexe. Evitarea discriminării celor mai puţin săraci în favoarea celor mai săraci. Ele sunt. creşterea legării în diferite forme de contribuţie. ei fiind poate cei care au fost cel mai afectaţi de criza tranziţiei. Riscul de a lupta fără speranţă cu efecte generate în mod continuu de factori structurali trebuie depăşit printr-o acţiune asupra societăţii înseşi. simultan cu dezvoltarea societăţii prezente într-o societate incluzivă. Reinserţia socială a delinc-ventului trebuie completată cu acţiunea asupra condiţiilor care produc delincvenţa. În locul abordării punctuale a problemelor constituite. produse ale configuraţiei actuale a organizării sociale. Este important ca acordarea variatelor beneficii sociale celor foarte săraci (beneficiarii de venit minim garantat. O societate mai incluzivă înseamnă o societate care produce tot mai puţin sărăcie şi excluziune socială şi care are capacităţi în continuă dezvoltare de a preveni şi a absorbi situaţiile de excluziune. Investiţia în dezvoltarea socială şi umană reprezintă instrumentul 401 Universitatea SPIRU HARET . Principiul investiţiei în dezvoltarea socială şi umană. Dezvoltarea societăţii româneşti depinde de capacităţile fiecăruia.s-a dovedit a reprezenta un factor global de sărăcire a masei populaţiei şi de debilitare a sistemului economic performant. politica socială trebuie să se deplaseze tot mai hotărât spre o abordare strategică de schimbare şi dezvoltare socială. Mai ales copiii şi tinerii trebuie să primească o atenţie specială. sănătate şi incluziune socială. Investiţia în capacităţi include. la rândul lor. de creare de locuri de muncă. 9. Din acest motiv este necesară balansarea între suportul social necontributiv şi cel contributiv. într-un mod direct sau indirect. cu greutăţi. dar prin efort propriu au o situaţie economică ceva mai bună. Ajutorul persoanei care nu are loc de muncă trebuie completat şi substituit treptat cu o politică a creşterii ocupării. de exemplu) să nu ducă la distorsiuni în defavoarea celor care se confruntă. în mod special. 8. investiţia în educaţie. având surse exogene.

Scoaterea din sărăcie înseamnă a oferi capacităţi cuplate cu oportunităţi. judeţe cu un grad accentuat de sărăcie. Restrângerea politicii sociale la obiectivul reducerii sărăciei. Îmbinarea politicii economice cu cea socială. În mod special. Totodată. O politică de creştere economică sănătoasă şi viguroasă reprezintă fundamentul oricărei politici sociale de tip incluziv. definit ca oferire a unui minim necesar supravieţuirii adultului. la suport pentru dezvoltare. Principiul economiei sociale impune ca unele zone ale economiei să fie organizate în aşa fel încât. 12. prin multiplicarea oportunităţilor. Centrarea pe obiectivul reducerii sărăciei este o abordare care îşi conservă propria problemă.) s-au adăugat disparităţi geografice: zone căzute economic. constituind componenta de prevenţie şi de recuperare prin reinserţie. Sărăcia copilului înseamnă nu numai lipsa condiţiilor de supravieţuire. Este ceea ce se cheamă tot mai insistent economia socială. În suportul pentru copii depăşirea abordării exclusive adultocentrice: de la suportul pentru supravieţuire. Deficitul de dezvoltare a copilului îl transformă pe acesta într-un adult cu multiple handicapuri de funcţionare socială normală. Principiul eliminării disparităţilor social-economice prin egalizarea şanselor de dezvoltare. Este nevoie de o radiografiere a comunităţilor rurale în scopul cristalizării unui program complex de relansare a satului. inclusă ca mod de abordare în politica socială a unor ţări precum Danemarca. politica socială trebuie gândită ca o investiţie într-o economie performantă şi sustenabilă social şi uman şi este tot mai evident că există largi posibilităţi de programe economice în care să fie incluse şi obiective de incluziune socială.cel mai eficace al luptei împotriva sărăciei şi excluziunii. fără a scădea performanţele economice 402 Universitatea SPIRU HARET . 13. disparităţile sat/oraş s-au accentuat. persoane cu handicap etc. Convergenţa dintre ele trebuie promovată. Societatea românească a cunoscut în ultimul deceniu o accentuare a polarizării: la grupurile sociale tradiţional defavorizate (romi. 11. dar mai ales a celor de dezvoltare. nu face decât să permanentizeze sărăcia prin reproducerea ei de către noile generaţii. sustenabilă şi capabilă să asigure o creştere continuă a bunăstării. Este în curs de depăşire modul simplist de a gândi politica socială în adversitate cu politica economică care a dominat primii ani ai tranziţiei.

dar şi conştiinţa dependenţei bunăstării fiecăruia de bunăstarea celorlalţi. Principiul economiei sociale se regăseşte şi într-o orientare socială tot mai pronunţată a agenţilor economici. programele de dezvoltare economică să includă şi obiective sociale. contribuţia la crearea unui mediu social mai sigur etc. În acest din urmă caz este necesară uneori crearea unor condiţii speciale. Ca o corecţie a sprijinirii aproape exclusive pe resursele financiare publice. Solidaritatea socială. 14. Nu obiective de suport social pasiv. inclusiv prin compensarea limitelor de productivitate – ateliere protejate şi chiar completarea veniturilor de la bugetul social. să devină şi un instrument al integrării sociale. Legea venitului minim garantat oferă o resursă importantă comunităţilor pentru dezvoltarea unor asemenea programe. resursele noneconomice sub formă de suport pentru dezvoltare şi creare de oportunităţi.). a persoanelor cu dizabilităţi. la construirea unei societăţi incluzive. oferirea unor servicii pentru comunitate pentru care nu există resursele necesare (servicii de îngrijire pentru vârstnici şi persoane cu dizabilităţi. ci programe de tip activ: absorbţia în sistemul ocupaţional a şomerilor cronici. al absorbţiei excluziunii şi sărăciei. contribuind. ca de exemplu menţinerea/crearea artificială de locuri de muncă. mai ales cu persoanele care se confruntă cu dificultăţi. dar care chiar să producă resurse. la rândul lor: participarea la lucrări de interes public a beneficiarilor de suport social. Întreprinderea economică îşi asumă o gamă tot mai largă de responsabilităţi sociale. îngrijirea copiilor. Principiul solidarităţii cu cei în situaţie de dificultate. reprezintă fundamentul moral şi valoric al unei acţiuni eficace antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale. Acest principiu sugerează că. de câte ori este posibil. 15. politica socială actuală se caracterizează printr-o orientare activă de diversificare a resurselor. Noi tipuri de resurse sunt incluse: resursele financiare ale colectivităţii şi ale diferiţilor actori sociali. Principiul folosirii integrale a resurselor de dezvoltare. şi pe această cale. În acest context s-ar putea imagina programe sociale care să nu fie doar simple consumatoare de resurse. prin natura lor sever limitată. Nu trebuie neglijate nici resursele persoanelor şi 403 Universitatea SPIRU HARET . Numai o societate solidară poate oferi o bunăstare individuală durabilă şi de calitate. adaptate la muncă.propriu-zise. Nu numai motivaţia morală trebuie să fundamenteze solidaritatea.

centrală şi locală. nu mai reprezintă o garanţie pentru soluţionarea problemelor. organizaţii neguvernamentale şi. cât şi a celor instituţionale şi a capacităţilor de acţiune colectivă. 18. trebuie activizat şi împreună cu care trebuie proiectat procesul de suport social. PNAinc trebuie să ţină seama de limitarea severă a resurselor. Resursele sub formă de oportunităţi şi de capacităţi devin cruciale în procesul de promovare a incluziunii sociale. Accentul trebuie pus tot mai mult pe dezvoltarea de mecanisme de testare a eficienţei programelor. În momentul de faţă creşterea eficienţei programelor sociale include două schimbări organizaţionale majore. cu atât mai mult cu cât resursele sunt sever limitate. Asocierea persoanelor care se confruntă cu dificultăţi sociale pentru a putea intra în dialog cu celelalte segmente ale colectivităţii reprezintă o direcţie de acţiune care trebuie promovată cu toată tăria. organizaţii ale grupurilor cu risc etc. Din acest punct de vedere prezentul plan trebuie văzut totodată ca un program de acţiune desfăşurat în timp. În toate strategiile de dezvoltare socialeconomică comunitară mobilizarea resurselor comunitare reprezintă o componentă-cheie. Pe de o parte. O nouă cultură a gestionării eficiente a resurselor este vitală în acest domeniu. Beneficiarul nu este un simplu client. comunitatea locală. şi caracterul modest al rezultatelor. în toate fazele desfăşurării acestora. Principiul oferirii dezvoltării progresive a suportului social pe măsura constituirii resurselor economice necesare. beneficiarii vor fi implicaţi într-un larg proces participativ. nu în ultimul rând. în toate palierele sale. Conştiinţa publică este adesea şocată de discrepanţa dintre amploarea unor programe sociale. Pentru a maximiza efectele politicii sociale PNAinc trebuie să includă. adesea impresionantă. Existenţa programelor şi finanţarea lor. în calitatea sa de membru al colectivităţii. în care rolul central îl are colectivitatea însăşi.grupurilor aflate în dificultate. 16. eliminarea 404 Universitatea SPIRU HARET . reprezentată prin autoritatea publică. ci un partener care. care urmează a se amplifica pe măsura creşterii resurselor. Principiul parteneriatului/participării. 17. atât a celor financiare. cu o finanţare substanţială. mecanisme parteneriale: grupurile şi organizaţiile reprezentative (sindicate.) trebuie implicate în procesul de proiectare a politicilor sociale. Experienţa actuală indică faptul că un sistem de suport social eficace trebuie să se bazeze pe un multiplu parteneriat. Promovarea unei culturi a eficienţei în politica socială.

25 „Există puternice argumente de a considera că deficitul de politică socială a avut o contribuţie semnificativă la deteriorarea situaţiei sociale. Politica socială tinde adesea să se reducă la administrarea mai mult sau mai puţin birocratică a unor drepturi acumulate istoric. Of. dar a făcut foarte puţin pentru un larg segment extrem de sărac şi rapid sărăcit. M. 829/2002 privind aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale. care promovează pe toate căile demnitatea muncii şi recompensează. O societate activă este. Punctul forte al acesteia a fost salvarea unei largi părţi a clasei salariale devenite extrem de vulnerabilă (mai ales segmentul ajuns în pragul pensiei). A se vedea Anexa „Configuraţia sărăciei şi a excluziunii sociale în România conform HG 829/2002 privind aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale. M. Concluzii O analiză mai mult decât pertinentă. Nu numai din punctul de vedere al strategiei economice. 1827/2005 privind aprobarea Programului de implementare a Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006 – 2008. 64 din 24 ianuarie 2006. dezvoltarea fragmentară a sistemului a devenit o piedică esenţială în gândirea sa eficientă. nr. a fost realizată în HG nr. 19. Costurile sociale şi umane ale procesului dificil de schimbare au fost modest compensate de politica socială. în mod echitabil.” 405 Universitatea SPIRU HARET 25 . dar şi pe sondaje şi evaluări a situaţiei evoluţiei sărăciei în România. munca. dar şi din cel al politicii sociale o parte importantă a costurilor sociale ale tranziţiei erau evitabile. fapt care restrânge drastic orientarea flexibilă în funcţie de priorităţi şi dezvoltarea de programe. Dacă colectivitatea îşi asumă responsabilitatea pentru a susţine persoanele în dificultate. 662 din 6 sept. Of. Principiul promovării valorii muncii. Pe de altă parte. 2002.rigidităţilor induse de fetişizarea drepturilor câştigate. este o datorie complementară a fiecărei persoane să depună o muncă utilă care să contribuie la propria sa bunăstare. bazată pe analizele statisticilor şi informaţiilor deţinute de Institutul Naţional de Statistică. la explozia sărăciei şi a excluziunii sociale severe în cei 12 ani ai tranziţiei. o societate a muncii. nr. precum şi la bunăstarea colectivă. în primul rând. cu modificările şi completările ulterioare din HG nr.

– Combaterea efectelor şomajului structural şi reducerea ratei şomajului.”26 Ulterior. adecvată momentului apropiatei aderării a României la Uniunea Europeană. – Reducerea ratei şomajului pentru grupurile vulnerabile. Impactul implementării acestei strategii va fi înregistrat după cum urmează: – La nivel macroeconomic – prin consolidarea mediului economic şi social şi prin crearea de condiţii favorabile pentru promovarea şi dezvoltarea de noi afaceri. Pe lângă necesara relansare economică o revedere a opţiunilor de politică socială reprezintă o resursă importantă a soluţionării problemelor sociale grave acumulate. 2004 – 2010. De aici. 1386/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă. Of. – La nivel regional – prin reducerea disparităţilor regionale şi promovarea unei dezvoltări economice durabile. Opinie exprimată în finalul actului normativ invocat. – Asigurarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii. – Creşterea eficienţei activităţii instituţiilor cu responsabilităţi pe piaţa muncii. necesitatea unei strategii globale care să ofere o abordare unitară şi coerentă a fenomenului sărăciei cu care se confruntă societatea noastră. în 2004 a fost adoptată o nouă strategie „ de ocupare a forţei de muncă”. – Reducerea semnificativă a disparităţilor regionale în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă. HG nr. 834 din 9 septembrie 2004. – Îmbunătăţirea capacităţii de integrare pe piaţa muncii şi prelungirea vieţii active. – Consolidarea parteneriatului social. nr.27 Implementarea strategiei a condus la: – Consolidarea nivelului de ocupare a forţei de muncă. – Promovarea adaptabilităţii şi mobilităţii forţei de muncă.Concluzia practică este că printr-o reconsiderare a politicii sociale se poate resorbi o parte importantă a problemelor sociale acumulate. 406 27 26 Universitatea SPIRU HARET . tinzând spre atingerea obiectivelor Strategiei Europene de Ocupare stabilite la Consiliul European de la Lisabona. M.

Nivelul fondurilor alocate pentru măsuri active şi preventive 407 Universitatea SPIRU HARET . formarea profesională şi în alte domenii legate de ocuparea forţei de muncă. nr. M. În vederea aderării la Uniunea Europeană. fapt ce va putea fi evaluat prin monitorizarea următoarelor aspecte: – numărul persoanelor care se reintegrează pe piaţa muncii şi a celor care iniţiază activităţi pe cont propriu. în principal. politica în domeniul ocupării forţei de muncă fiind în concordanţă cu obiectivele şi liniile directoare ale acestei strategii. subvenţionate din bugetul asigurărilor pentru şomaj.– La nivelul beneficiarilor – prin mărirea capacităţii de integrare pe piaţa muncii a grupurilor vizate. 1386/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă. problemele stringente ale pieţei muncii rămân de actualitate. Politicile active ale pieţei muncii sunt. la strategia de dezvoltare a resurselor umane elaborată în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare 2004 – 2006. Prin HG nr. la Programul Economic de Preaderare 2003. în bună măsură. – nivel ridicat al atractivităţii muncii. 2004 – 2010. – nivelul salarial al persoanelor după implicare în programe specifice. Of. Capitolul 13 – Politici Sociale şi Ocuparea Forţei de Muncă a fost provizoriu închis în aprilie 2002. Deşi armonizarea politicilor şi a legislaţiei muncii cu solicitările/standardele internaţionale şi ale Uniunii Europene s-a realizat. realizate de Institutul Naţional de Statistică. precum şi la studiile specializate care monitorizează evoluţiile de pe piaţa muncii. România a realizat. ne raportăm la programele şi documentele Guvernului Român. armonizarea legislaţiei interne cu acquis-ul comunitar. 834 din 9 septembrie 2004 s-a realizat actualizarea elementelor de politică de ocupare astfel: „România s-a aliniat la noua Strategie Europeană de Ocupare. Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale etc. în mare măsură. egalitatea de şanse. Pentru stabilirea priorităţilor politicii de ocupare. Comisia Naţională de Prognoză. În anul 2003 a fost închis provizoriu şi Capitolul 2 – Libera Circulaţie a Persoanelor. ca urmare a implicării în programe specifice. în ceea ce priveşte piaţa muncii. situaţie care asigură o sursă de finanţare constantă.

acordarea de credite în condiţii avantajoase şi fonduri nerambursabile în vederea creării de noi locuri de muncă. angajatorilor care organizează. ceea ce arată o susţinere durabilă a politicii de combatere a şomajului (Sursa: Comisia Naţională de Prognoză). Instrumentul legislativ principal de implementare a politicii privind piaţa muncii este Legea nr. medierea muncii. derulate de furnizori de servicii de pregătire profesională. o pondere de 29. Tendinţa crescătoare a ponderii măsurilor active în totalul cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se menţine şi în anul 2005. formare profesională. În scopul prevenirii şomajului şi consolidării locurilor de muncă prin creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă.31%. cu o pondere de 23. şomeri în vârstă de peste 45 de ani. consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri. şomeri unici întreţinători de familie.09% faţă de sumele alocate în anul 2003. modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. De asemenea. se acordă. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. programe de formare profesională pentru proprii angajaţi. stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor prin subvenţionarea locurilor de muncă din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru: persoanele cu handicap. iar pentru anul 2006. o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat. lege care creează premisele pentru asigurarea unui nivel ridicat al ocupării şi adaptabilităţii forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii. autorizaţi în condiţiile legii. absolvenţi de învăţământ.65% în totalul cheltuielilor bugetare pentru 2004. 124/2002 şi prin Legea nr. 107/2004.pentru şomeri şi persoane inactive din totalul bugetului asigurărilor pentru şomaj pentru anul 2004 arată o creştere de 33. beneficiază şi persoanele care desfăşoară activităţi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri mai mici decât indemnizaţia de 408 Universitatea SPIRU HARET . pentru care se prognozează o pondere de 24. în baza planului anual de formare profesională. Măsurile active pentru stimularea ocupării sunt: informare şi consiliere profesională. şomeri care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc conform legii condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau pentru limită de vârstă. de serviciile de mediere şi formare profesională subvenţionate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. din bugetul asigurărilor pentru şomaj.96%.

îmbunătăţirea managementului resurselor umane în contextul restructurării industriale. 409 Universitatea SPIRU HARET . În contextul documentelor strategice naţionale priorităţile viitoare ale politicii de ocupare a forţei de muncă sunt: – Promovarea adaptabilităţii forţei de muncă. programe de dezvoltare a spiritului antreprenorial etc. formarea profesională pentru adaptare la locul de muncă. precum şi sprijinirea antreprenoriatului. şomerilor de lungă durată şi persoanele care desfăşoară activităţi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj.şomaj. – Combaterea efectelor şomajului structural. adresate în special tinerilor. Obiectivul va fi atins printr-un set de măsuri integrate care vizează revizuirea şi reformarea elementelor restrictive din legislaţia privind ocuparea forţei de muncă. conform legii. sănătatea şi securitatea în muncă. persoanele aflate în detenţie care mai au de executat cel mult 9 luni de pedeapsă. activităţi de dezvoltare a competenţelor de management în domeniul resurselor umane şi promovarea spiritului antreprenorial. în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii. diversificarea acordurilor contractuale. precum şi cetăţenii străini sau apatrizi care. Vor fi promovate: programe de formare profesională continuă care vor avea ca scop maximizarea utilizării tehnologiilor noi de producţie pentru sectoarele economice cu potenţial ridicat de valoare adăugată. pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România. cu accent pe promovarea programelor de formare profesională.. rezultantă a procesului de restructurare al economiei prin aplicarea unui complex de măsuri active şi preventive. sunt încadraţi în muncă. sau au reluat activitatea după satisfacerea stagiului militar. persoanele care au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacităţii de muncă după pensionarea pentru invaliditate. programe de consiliere profesională pentru dezvoltarea carierei. facilitarea accesului la împrumuturi în vederea demarării de afaceri pe cont propriu prin promovarea de scheme de microcreditare). noile tehnologii informatice şi de comunicare. a învăţării pe parcursul întregii vieţi şi a formării profesionale continue. persoanele care au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creşterea copilului. servicii specializate de informare şi consiliere privind cariera.

Promovarea incluziunii sociale şi egalităţii de şanse va sprijini procesul de combatere a oricăror forme de discriminare de pe piaţa muncii a grupurilor declarate vulnerabile.– Promovarea coeziunii şi incluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile (romi. în acest context fiind elaborate cele 2 Planuri Naţionale de Acţiune pentru Ocuparea Forţei de Muncă (PNAO): primul PNAO 2002-2003 a fost elaborat în conformitate cu Liniile Directoare pentru Ocuparea forţei de muncă pentru anul 2001 şi a cuprins măsuri pe care România şi-a propus să le implementeze pe termen scurt. Planul va asigura coerenţa programelor şi acţiunilor întreprinse în domeniul ocupării. aceştia fiind invitaţi la toate activităţile de instruire organizate pentru membrii reţelei de coordonare. creşterea calităţii şi productivităţii muncii. revizuită. bazat pe constituirea unei reţele de coordonare interinstituţionale şi concretizat prin raportări periodice. instrumentul esenţial de coordonare a priorităţilor din domeniul politicilor de ocupare la nivelul Uniunii Europene. cel de-al doilea PNAO este structurat în conformitate cu cele trei obiective strategice interdependente: ocuparea deplină a forţei de muncă. se va acţiona în vederea îmbunătăţirii accesului la măsuri active de integrare pe piaţa muncii. eficientizării şi flexibilizării pieţei muncii. reprezentând un instrument important de coordonare şi eficientizare a politicii de ocupare. din partea instituţiilor implicate. România s-a aliniat la Strategia Europeană pentru Ocupare (SEO). A fost dezvoltat un sistem naţional de monitorizare a implementării acestui plan naţional. persoane cu handicap etc. Astfel. tineri care părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului. sprijinirii învăţării permanente. precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional. Reţeaua de coordonare este alcătuită din reprezentanţi ai tuturor ministerelor şi instituţiilor cu atribuţii în procesul implementării PNAO.). în vederea creşterii ocupării forţei de muncă şi reducerii şomajului. respectiv Liniile Directoare pentru Ocupare aprobate pentru anul 2003. Responsabilitatea implementării măsurilor stabilite prin Planul Naţional de Acţiune pentru Ocuparea 410 Universitatea SPIRU HARET . combaterii discriminării şi excluderii sociale. În vederea prevenirii şi combaterii marginalizării sociale. PNAO 2004-2005 a fost elaborat în conformitate cu SEO revizuită. implicarea reprezentanţilor partenerilor sociali s-a îmbunătăţit progresiv. întărirea coeziunii şi incluziunii sociale şi cele 10 Linii Directoare. Pe parcursul procesului de monitorizare.

– Promovarea dezvoltării capitalului uman şi a învăţării pe tot parcursul vieţii. instituţiilor şi organismelor care au contribuit la elaborarea sa. calitatea şi productivitatea muncii. la asigurarea unor şanse egale pe piaţa muncii. coeziune şi incluziune socială. Măsurile şi acţiunile avute în vedere în cadrul strategiei de ocupare a forţei de muncă sunt în concordanţă cu liniile directoare ale SEO şi anume: – Măsuri active şi preventive pentru şomeri şi persoane inactive. – Transformarea muncii nedeclarate în ocupare corespunzătoare. – Combaterea disparităţilor regionale privind ocuparea. – Crearea de locuri de muncă şi spiritul antreprenorial. 411 Universitatea SPIRU HARET . Strategia actualului PNAO va contribui la atingerea obiectivelor de întărire a coeziunii şi incluziunii sociale. – Managementul tranziţiei şi promovarea adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii. – Creşterea ofertei pe piaţa muncii şi promovarea îmbătrânirii active. în egală măsură. Obiective strategice şi domenii de acţiune ale Strategiei Naţionale de Ocupare: Obiectivele strategiei de ocupare ale României au fost stabilite pe baza celor trei mari obiective strategice interdependente ale Strategiei Europene de Ocupare revizuite: ocupare deplină. – Egalitate de gen. – Rata de ocupare în rândul femeilor 60%. Obiectivele Strategiei Naţionale de Ocupare se aliniază atingerii obiectivelor stabilite la Lisabona pentru statele membre UE în vederea implementării Strategiei Europene de Ocupare până în 2010: – Rata generală a ocupării 70%. accesului la calificări şi alte resurse necesare pentru a face faţă cerinţelor unei vieţi active pe piaţa muncii într-o economie bazată pe cunoaştere pentru toţi. inclusiv partenerilor sociali. – Rentabilizarea muncii şi crearea de stimulente corespunzătoare. – Promovarea integrării şi combaterea discriminării persoanelor dezavantajate pe piaţa muncii. – Rata de ocupare de 50% pentru persoanele cu vârste cuprinse între 55-64.Forţei de Muncă revine.

inclusiv de sprijinire a orientării profesionale individuale şi de consiliere în vederea integrării efective pe piaţa muncii. de promovarea adaptabilităţii forţei de muncă şi de promovare a incluziunii sociale. – Obiectivele Strategiei Europene de Ocupare a Forţei de Muncă stabilite la Lisabona.– Fiecărui şomer i se va oferi un nou început înainte de a atinge 6 luni de şomaj în cazul tinerilor şi 12 luni în cazul adulţilor. reconversie. cât şi a necesităţii de a înregistra o creştere economică susţinută şi a ameliora condiţiile de viaţă. – Prognozele macroeconomice până în 2008. loc de muncă sau alte măsuri de ocupare. Gradul de realizare a obiectivelor pe termen mediu va fi supus unei evaluări intermediare în anul 2006.1. urmând a se opera modificările necesare în conformitate cu noile realităţi ale pieţei muncii. Documentele care au stat la baza elaborării Strategiei Naţionale de Ocupare sunt: – Programul de Guvernare al României 2001-2004 – Documentul Comun de Evaluare a Politicilor de Ocupare 2002 (JAP) – Programul Economic de Preaderare al României 2003 (PEP) – Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006 (PND) 2. stabilite pe termen mediu în orizontul anilor 2004-2008. 412 Universitatea SPIRU HARET . Obiective pe termen mediu şi lung ale strategiei de ocupare Principalele obiective. Fundamentarea termenelor de realizare a fost influenţată în principal de: – Angajamentele asumate în cadrul procesului de negociere a aderării la Uniunea Europeană pentru anul 2007. – Nivelul mediu de participare la procesul de învăţare pe parcursul întregii vieţi a populaţiei adulte apte de muncă (25-64 ani) să fie de cel puţin 12.5%. sub formă de formare profesională. Dezvoltarea resurselor umane şi consolidarea participării pe piaţa muncii constituie elemente esenţiale atât pentru atenuarea tendinţelor demografice negative. practică în muncă. sunt reprezentate de creşterea nivelului ocupării populaţiei în vârstă de muncă şi implicit de combaterea efectelor şomajului structural.

– Promovarea adaptabilităţii forţei de muncă şi creşterea productivităţii muncii. vizează creşterea ratei de ocupare. 2004).Implementarea obiectivelor pe termen mediu va asigura: – Creşterea ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) cu cel puţin 2. prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa muncii şi asigurarea egalităţii de şanse. creşterea şi întărirea coeziunii şi incluziunii sociale. precum rata de ocupare şi rata şomajului. în special cu măsurile care vizează atragerea de investiţii şi crearea de noi locuri de muncă. Implementarea primului obiectiv presupune fundamentarea unui set de măsuri care vor promova stimularea creării de noi locuri de muncă.8% – Prognoza macroeconomică. Cele trei obiective pe termen mediu vor fi corelate cu politicile regionale de ocupare şi cu planurile regionale de dezvoltare economică şi socială. Luând în considerare analizele şi tendinţele şi provocările identificate pe piaţa muncii. – Întărirea coeziunii şi incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii. de creştere a ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă. fapt ce va asigura un nivel susţinut al ocupării. Monitorizarea acestor activităţi va fi asigurată prin intermediul unor indicatori specifici. Realizarea celui de-al doilea obiectiv presupune concentrarea pe următoarele aspecte: – Legislaţie – Revizuirea şi reformarea elementelor restrictive din legislaţia privind ocuparea forţei de muncă care afectează dinamica pieţei 413 Universitatea SPIRU HARET . Comisia Naţională de Prognoză.0 procente (la nivelul anului 2008 o rată de ocupare de 59. promovarea adaptabilităţii şi mobilităţii forţei de muncă. Obiectivele pe termen lung. promovarea spiritului antreprenorial. pot fi realizate prin: – Creşterea ratei de ocupare în ramurile cu potenţial înalt de valoare adăugată. până în 2010. Evoluţii ale pieţei forţei de muncă. – Promovarea de programe de măsuri active pentru cel puţin 20% dintre şomerii pe termen lung. obiectivele pe termen lung. şi implicit creşterea ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă. – Combaterea efectelor şomajului structural (menţinerea ratei şomajului sub 10%). asigurarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii.

Priorităţile strategice.muncii şi ocuparea acelor categorii de persoane care întâmpină dificultăţi de acces pe piaţa muncii. inclusiv cu privire la timpul de lucru pentru favorizarea progresului în carieră. – Diversificarea acordurilor contractuale şi de muncă. promovarea şi susţinerea educaţiei şi formării profesionale continue în obţinerea de competenţe manageriale şi antreprenoriale care să facă din antreprenoriat o opţiune de carieră pentru toţi. în special a partenerilor sociali. în special al celor cu nivel redus de calificare. 1386/2004 privind aprobarea 414 Universitatea SPIRU HARET . Creşterea numărului lucrătorilor şi al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. legate de crearea de locuri de muncă şi antreprenoriat. care au acces la formare profesională continuă cu efecte directe asupra promovării capacităţii de adaptare a lucrătorilor. în sectorul serviciilor şi în domeniul cercetării-dezvoltării. valorificarea potenţialului de creare de noi locuri de muncă al întreprinderilor nou înfiinţate. prevăzute tot în HG nr. Implementarea celui de-al treilea obiectiv (coeziune şi incluziune socială pe piaţa muncii) se va realiza prin promovarea de programe specifice pe piaţa muncii pentru grupurile considerate vulnerabile. asigurarea unui echilibru mai bun între viaţa profesională şi de familie. ONG-urilor şi a autorităţilor administraţiei publice locale. cât şi la cel de implementare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. – Sprijinirea antreprenoriatului pentru încurajarea creării de locuri de muncă mai multe şi mai bune prin creşterea capacităţii de investiţii şi prin crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru toate întreprinderile. cât şi pentru creşterea productivităţii muncii. – Sănătate şi securitate în muncă – Dezvoltarea şi consolidarea instituţiilor cu rol în implementarea prevederilor legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă. prin mobilizarea şi implicarea activă a tuturor factorilor de natură organizaţională şi instituţională. într-o mai mare măsură. a partenerilor sociali atât la nivelul decizional. – Formarea profesională pentru adaptare la locul de muncă – Promovarea transparenţei locurilor de muncă şi a oportunităţilor de formare profesională la nivel naţional. dezvoltarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale prin formarea unei culturi de prevenire a riscurilor profesionale şi combinarea eficientă a elementelor teoretice cu cele practice. dezvoltarea şi lărgirea structurilor de dialog social în vederea implicării.

competitivitatea. În prezent.000 de noi locuri de muncă. – Creşterea exporturilor cu un ritm mediu anual de peste 10%. astfel încât acestea să-şi consolideze poziţia pe piaţă. Ca rezultat al politicilor macroeconomice şi al stabilităţii. Pentru atingerea performanţelor propuse s-a avut în vedere respectarea următoarelor principii: – Asigurarea coerenţei şi convergenţei strategiei de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii cu strategiile sectoriale care au impact asupra acestora. În anul 2004 IMM-urile româneşti generau aproximativ 60% din produsul intern brut (PIB). în timp ce procentajul forţei de muncă angajate reprezintă numai 40% din totalul populaţiei active. influenţând domenii importante cum ar fi: creşterea economică. – Sporirea ponderii IMM la crearea produsului intern brut la un nivel similar cu cel al altor ţări foste candidate dezvoltate. sub mediile din unele ţări foste candidate şi media UE.Strategiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă. s-au creat pe termen lung premise pentru a îmbunătăţi competitivitatea IMM-urilor şi pentru a asigura dezvoltarea economiei în general. s-a previzionat şi stabilit atingerea următoarelor obiective principale pentru dezvoltarea pe termen lung a sectorului IMM: – Crearea a 760. în crearea de locuri de muncă şi prin contribuţia lor semnificativă la diminuarea şomajului. 2004 – 2010 vizează sprijinirea IMM-urilor. întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) reprezintă peste 99% din numărul total al firmelor din România. prin Strategia Guvernului României 2004 – 2008 pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Rolul lor în economie este semnificativ. 415 Universitatea SPIRU HARET . Guvernul României recunoaşte şi apreciază importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii. politica în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii devenind în România o parte integrantă a politicii de dezvoltare regională datorită rolului pe care îl au IMM-urile în dezvoltarea economică durabilă. astfel încât România să poată atinge performanţele cerute de Piaţa Internă la nivelul anului 2007. În acest context. prin competitivitate. schimbările în structura economică şi ocuparea forţei de muncă.

În acest context. comerţul pe Piaţa Internă. Astfel de acţiuni sunt foarte importante pentru crearea unui mediu adecvat spiritului întreprinzător. De asemenea. este important să se dezvolte o nouă atitudine în această direcţie. Crearea unui mediu de afaceri favorabil înfiinţării şi dezvoltării IMM 2. Îmbunătăţirea accesului IMM-urilor pe pieţele externe 5. Îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţare 4. 416 Universitatea SPIRU HARET . în rândul femeilor şi al tinerilor. Promovarea culturii antreprenoriale Trebuie încurajată includerea antreprenoriatului în programa şcolară de bază: cunoştinţele fundamentale ar putea fi introduse în educaţia primară.– Asigurarea transparenţei deciziilor. inovarea tehnologică. – Încurajarea participării întreprinderilor mici şi mijlocii la construirea societăţii bazate pe cunoaştere. Domenii cum ar fi ecomerţul. legislativ şi financiar favorabil dezvoltării IMM-urilor şi iniţiativei private şi stimulativ pentru investiţii. acţiunilor şi măsurilor luate pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. – Asigurarea accesului nediscriminatoriu al întreprinderilor mici şi mijlocii la programele de susţinere a sectorului. Universităţile trebuie încurajate să-şi impulsioneze eforturile pentru a oferi cursuri specializate pe antreprenoriat. clusterele şi cursurile tematice referitoare la produse/sectoare de activitate vor completa cunoştinţele transmise în programa de bază. generând alternative economice şi sociale şi determinând astfel îmbunătăţirea statutului economic al grupurilor sociale dezavantajate. în cadrul sistemului de învăţământ din România. Astfel se asigură conştientizarea tinerilor asupra importanţei culturii antreprenoriale şi acceptarea acesteia ca o componentă a pregătirii şi a viitoarei lor opţiuni de angajare profesională. atât acţiunile specifice de până acum. Dezvoltarea capacităţii IMM-urilor productive şi prestatoare de servicii 3. Prin urmare. Sprijinirea sectorului IMM reprezintă o soluţie importantă pentru contrabalansarea efectelor negative ale procesului de ajustare structurală şi de restructurare a industriei. cât şi cele viitoare au ca obiectiv fundamental crearea unui cadru instituţional. au fost identificate următoarele priorităţi strategice: 1. iar pe baza lor se poate construi pe perioada învăţământului secundar.

va fi lansată o campanie promoţională focalizată. prin recalificare şi/sau formare continuă. – Crearea de parteneriate publice-private între întreprinzători. MMSSF este implicat direct în elaborarea şi coordonarea Planului Naţional de Acţiune pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi monitorizează implementarea acestuia. – Sprijinirea accesului întreprinzătorilor la serviciile de consultanţă pentru demararea unei afaceri. coordonarea programelor de măsuri active de pe piaţa muncii şi elaborarea programelor 417 Universitatea SPIRU HARET . – Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) este responsabilă cu programele de mediere a muncii. şi principalul punct de legătură cu organizaţiile internaţionale competente din domeniul politicilor de ocupare. Rolul şi competenţele diferiţilor factori de decizie implicaţi: – Ministerul Muncii. programe şi planuri naţionale de a controla executarea şi implementarea acestora. Pentru îmbunătăţirea situaţiei actuale vor fi întreprinse următoarele acţiuni: – Sprijinirea accesului la diversele programe de instruire pentru dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale. – Implicarea mass-media în promovarea unei noi atitudini antreprenoriale. De asemenea. se vor organiza discuţii cu mass-media şi consultanţă pe marginea aspectelor relevante referitoare la antreprenoriat. în acelaşi timp. – Dezvoltarea programelor pentru instruirea antreprenorială a tinerilor absolvenţi neîncadraţi în muncă şi a şomerilor. administraţiile publice locale şi unităţile de învăţământ. cât şi liceal şi universitar. Solidarităţii Sociale şi Familiei (MMSSF) are responsabilitatea generală de a elabora politicile de ocupare şi de pe piaţa muncii.Pentru a schimba percepţia actuală. – Diversificarea temelor de instruire în cadrul curriculei de învăţământ în care se predau elemente de formare antreprenorială a tinerilor atât în învăţământul de bază. Totodată. – Elaborarea unei strategii pentru instruirea resurselor umane în dezvoltarea spiritului antreprenorial. MMSSF este. în colaborare cu celelalte instituţii şi organizaţii implicate. alocând resursele necesare pentru evaluarea obiectivelor menţionate. Ministerul va monitoriza nivelul de îndeplinire a indicatorilor de performanţă stabiliţi prin strategia de ocupare.

colectând în acelaşi timp contribuţiile la asigurările de şomaj în Fondul de Şomaj. în plan bilateral sau pe terţe pieţe. urmăreşte implementarea politicilor de cercetare şi inovare. iniţiază acţiuni de cooperare internaţională şi de colaborare economică externă. precum şi distribuirea acestora în vederea asigurării dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. – Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie (ANIMMC) – asigură fundamentarea. – Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă (CNO) – stabileşte direcţiile dezvoltării resurselor umane finanţate din fonduri publice şi din alte resurse. face propuneri pentru iniţierea unor măsuri proactive de combatere a şomajului prin politici fiscale. reconversie profesională. 418 Universitatea SPIRU HARET . conform evoluţiilor pe piaţa muncii. monitorizează furnizorii de formare profesională. precum şi ale activităţii de comerţ interior. ajustări structurale. administrarea acestuia şi acordarea ajutoarelor de şomaj.de formare profesională. elaborează criterii specifice şi proceduri unitare privind realizarea şi utilizarea standardelor ocupaţionale. din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi. – Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) – elaborează strategii. asigură urmărirea aplicării şi controlul respectării reglementărilor în domeniul său de activitate. – Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA) – participă la elaborarea metodologiei certificării formării profesionale a adulţilor. – Ministerul Sănătăţii (MS) – derulează programe specifice în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă. administrarea fondurilor bugetare şi a surselor financiare extrabugetare. aprobă noi standarde ocupaţionale şi le actualizează pe cele existente. programe şi politici privind creşterea economică. participă la fundamentarea şi la elaborarea strategiei şi a programului de reforme economico-sociale ale Guvernului. cât şi internaţională. asigurarea competenţelor necesare în corelaţie cu evoluţiile înregistrate pe piaţa muncii. ANOFM implementează programe şi proiecte specifice beneficiind atât de finanţare internă. elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniile întreprinderilor mici şi mijlocii. organizaţiilor cooperatiste. a sectorului cooperatist şi a comerţului interior. – Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEdC) – deţine o poziţie importantă în implementarea acelor elemente din strategia de ocupare referitoare la educaţie şi pregătire profesională.

care abrogă anumite prevederi din Hotărârea Guvernului nr. – Ministerul Finanţelor Publice (MFP) elaborează şi implementează politica bugetară şi fiscală a Guvernului. servicii de mediere a muncii etc. 419 Universitatea SPIRU HARET . această Strategie a fost revăzută şi îmbunătăţită prin HG 1827/2005 privind aprobarea Programului de implementare a Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006-2008. Of. corelează politicile fiscale şi bugetare cu celelalte politici economico-sociale. – Partenerii sociali. în bugetele proprii.– Ministerul Integrării Europene (MIE). M. publicată în Monitorul Oficial al României. având posibilitatea de a sprijini implementarea componentelor strategice – informare. în raport cu priorităţile. 64 din 24 ianuarie 2006. indiferent de reprezentativitatea acestora. 829/2002 privind aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale. nr. nr. Organizaţiile patronale şi cele sindicale sunt implicate în structurile tripartite. prin intermediul Agenţiilor de Dezvoltare Regională. – Organizaţiile nonguvernamentale şi societatea civilă joacă un rol important în ajustarea politicilor. Partea I. Aceste organizaţii pot influenţa procesele de promovare a flexibilităţii muncii şi de consolidare a nivelului aptitudinal şi prin intermediul negocierilor colective organizate la nivel naţional. fie prin acordarea de asistenţă în implementarea elementelor de strategie şi a altor programe din domeniul politicilor sociale. 662 din 6 septembrie 2002 realizând astfel o armonizare a prevederilor în materie cu specificul perioadei parcurse de România. educaţie şi pregătire profesională. contribuie la implementarea unor măsuri care vizează eliminarea disparităţilor regionale de dezvoltare. vor prelua elementele strategiei de ocupare în propriile programe de acţiune. raporturile cu serviciile publice de ocupare fiind esenţiale. în perioada 2006-2008. Fondurile aferente îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Programul de implementare a Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006-2008 revizuit vor fi planificate de fiecare dintre instituţiile cu atribuţii în domeniu. resursele disponibile şi etapele de realizare a acestuia. fie prin contactele cu organizaţiile internaţionale din aria lor de activitate. Ulterior.

2 St. Noţiune. 2004. Editura ALL Beck. CA MIJLOACE DE PLATĂ Secţiunea 1. la o dată determinată. 59/1934. bilete de intrare la teatru etc. * sediul materiei: unele titluri de credit sunt reglementate de Codul comercial (conosamentul).2 * definiţie: înscris. cec-ul ori poliţa de asigurare. D. Bucureşti. caracter literal. în consecinţă. folosesc ca noţiune de gen. cap. p. cap. Titluri de credit. înscrisul conferă un drept autonom. Cărpenaru. VII. 420 Universitatea SPIRU HARET 1 . Magda Volonciu. XI. *titluri de valoare improprii: bilete de călătorie cu mijloacele de transport. Editura ALL Beck. caracteristici * desemnează titluri care încorporează anumite valori patrimoniale. dreptul arătat în înscris. biletul la ordin. 3 Legea asupra cambiei şi biletului la ordin. altele prin legi speciale3: cambia. Titluri comerciale de valoare. p. Drept comercial roman. denumit şi titlu. cu modificările şi completările ulterioare. iar termenul de titlu de valoare în dreptul german (wertpapiere) *unii autori analizează „titlurile de credit”1 * unele titluri nu implică o creditare. Smaranda Angheni. 441-444. 2004. caracter formal. bilete pentru staţiuni de odihnă. ediţia a 5-a. opinia împărtăşită de doctrinari. bilete de loterie. sediul materiei. Bucureşti. denumirea de „titluri comerciale de valoare”. ediţia a III-a. în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite. * termenul de titluri de credit este utilizat în dreptul neolatin. 506-510.CAPITOLUL VII TITLURI COMERCIALE DE VALOARE (TITLURI DE CREDIT). nr. 58/1934 şi Legea cecului nr. * caracteristici 4: caracter constitutiv. Drept comercial. Camelia Stoica.

Definiţie conform dicţionarului online: http://www. după modul în care circulă: titluri nominative. * valorile mobiliare (acţiuni. 1. Asupra distincţiei faţă de titlurile de creanţă civile. a se vedea I. /1998 p. 7-8. Conosamentul este semnat de către transportator. în „Revista de drept comercial. p. 81 din 7 aprilie 193.. în condiţiile legii. II. titluri la ordin. 3. 153/1937 pentru magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor. Recipisa de depozit nu justifică recepţia mărfurilor. warantul7. op. M. Teoria şi practica dreptului comercial român.rubinian. biletul la ordin. Cambia Subsecţiunea 1.) 2. în funcţie de cauză lor. după conţinutul lor: *titluri comerciale de valoare: efectele de comerţ. obligaţiuni).com/dictionar_detalii. 7 A se vedea Legea nr. Editura Lumina Lex. p. 160 şi urm. titluri abstracte. Luha. vol. 82-87. vol. recipisa de depozit6. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. 1998. 6 Document ce atestă existenţa unor mărfuri într-un depozit.Secţiunea 2. II. Of. nr. Bucureşti. numite şi „moneda comercianţilor” (cambia. 421 Universitatea SPIRU HARET 4 . Clasificare: criterii: după conţinutul lor. care se angajează să livreze marfa în aceeaşi stare în care a primit-o. Sediul materiei şi condiţii de valabilitate – de fond şi de formă: Sediul materiei: Legea nr. care se numesc reprezentative deoarece înlocuiesc mărfurile şi pot circula în locul acestora. 1642/1881 privind legislaţia magazinelor generale. V. nr. după modul în care circulă. Secţiunea 3. O Căpăţână. Turcu. ci numai prezenţa acestora în depozit (faptul că aceste produse au intrat în depozit) . * titluri reprezentative ale mărfurilor (conosamentul5. cecul). M. titluri la purtător. 5 Conosamentul este un set de documente doveditoare ale mărfii pe perioada transportului ce conţin o sumară descriere a bunurilor şi destinaţia lor. Trăsături generale ale titlurilor de credit. în funcţie de cauză lor: titluri cauzale. 71/ 28 iunie 1881 şi Legea nr. cit. 74. nr. Brânduşa Ştefănescu. Of.

dacă o altă dată nu este arătată. * Titlul căruia îi lipseşte vreuna din elementele arătate mai sus nu are valoarea unei cambii. în acelaşi timp. Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată. Condiţii de formă: Dacă cambia poartă: * semnături ale unor persoane incapabile de a se obliga prin cambie. În lipsa unei prevederi speciale. Arătarea locului unde plata trebuie făcută. trasă asupra trăgătorului însuşi. 3. Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. Dobânda curge de la data emisiunii cambiei. 7. Numele aceluia care trebuie să plătească (tras). ori 422 Universitatea SPIRU HARET . Într-o cambie plătibilă la vedere sau la un anume timp de la vedere. Modalităţi de tragere a cambiei: Cambia poate fi: trasă la ordinul trăgătorului însuşi. în lipsa acestei arătări stipulaţiunea se socoteşte nescrisă. Dacă în cambie sunt arătate mai multe locuri de plată. 4. loc al domiciliului trasului. 8. Arătarea datei şi a locului emiterii. 6. locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată şi. Semnătura celui care emite cambia (trăgător). Cifra dobânzii va trebui să fie arătată în cambie. cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege. În orice altă cambie această stipulaţiune se socoteşte nescrisă. Numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută. trasă pentru contul unui terţ. după cum urmează: Cambia fără arătarea scadenţei este socotită plătibilă la vedere. *semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare. 2. Cambia care nu arată locul unde a fost emisă se socoteşte semnată în locul arătat lângă numele trăgătorului.Condiţiile de valabilitate ale cambiei – condiţii de fond: Cambia cuprinde: 1. 5. Arătarea scadenţei. trăgătorul poate stipula că suma va fi producătoare de dobândă. posesorul cambiei o va putea prezenta pentru acceptare sau plată la oricare din aceste locuri.

Este totuşi valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţială. Girul Girul: * Cambia. * Girul parţial este nul. * Girul trebuie să fie scris pe cambie sau pe un adaus (foaie de prelungire) al acesteia. obligaţiile celorlalţi semnatari rămân totuşi valabile. 423 Universitatea SPIRU HARET . * Girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este arătat sau dacă girantul a pus numai semnătura (gir în alb). indiferent dacă a acceptat sau nu. * Girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie. dacă a plătit. chiar dacă nu a fost expres trasă la ordin. * Girul trebuie să fie necondiţionat. Aceştia pot să gireze din nou cambia. este transmisibilă prin gir. * Girul poate fi făcut chiar în folosul trasului. e ţinut personal în temeiul cambiei şi.* semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele care au semnat cambia. Orice condiţiune la care ar fi supus se socoteşte nescrisă. al trăgătorului sau al oricărui alt obligat. * Dacă trăgătorul a înscris în cambie cuvintele: „nu la ordin” sau o expresiune echivalentă. El trebuie să fie semnat de girant. Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma celui care se obligă. 2) să gireze cambia din nou în alb sau în ordinul unei anume persoane. sau în numele cărora ea a fost semnată. ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea împuternicirea de a lucra. * Girul „la purtător” este echivalentul unui gir în alb. Cine pune semnătura sa pe cambie. Dacă girul este în alb posesorul poate: 1) să-l completeze cu propriul său nume sau cu numele altei persoane. titlul este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare. Aceeaşi regulă se aplică reprezentantului care a depăşit împuternicirea sa. are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant. În acest din urmă caz girul pentru a fi valabil trebuie să fie scris pe dosul cambiei sau pe adaus. Subsecţiunea 2.

în această privinţă. * Deţinătorul unei cambii este socotit posesor legitim. posesiunea unei cambii. cambia spre acceptare. afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă. fixând sau nu un termen pentru prezentare. chiar dacă ultimul gir este în alb. are împotriva acceptantului o acţiune cambială directă pentru tot ce poate fi cerut în temeiul art. chiar dacă este trăgător. poate interzice în cambie prezentarea spre acceptare. * Atribuţii trăgător: În orice cambie trăgătorul: poate stipula că ea va trebui să fie prezentată spre acceptare. * În caz de neplată posesorul. * Posesorul cambiei sau chiar un simplu deţinător. poate prezenta trasului. * Prin acceptare trasul se obligă a plăti cambia la scadenţă. 53 şi 54 din lege8. oricare din giranţi poate stipula că va trebui să fie prezentată cambia spre acceptare. sau dacă este plătibilă la un anume timp de la vedere. * Girurile şterse se socotesc. nescrise. în acest caz el nu răspunde faţă de persoanele cărora cambia a fost ulterior girată. la domiciliul acestuia. dacă justifică dreptul sau printr-o serie neîntreruptă de giruri. El poate interzice un nou gir. * Girantul. sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei. * Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir. până la scadenţă. semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cambia prin efectul unui gir în alb. răspunde de acceptare şi de plată. nu este ţinut să predea cambia. noul posesor care justifică dreptul său în modul arătat în alineatul precedent. În afară de cazul când trăgătorul a interzis prezentarea spre acceptare. 53: Posesorul poate cere pe cale de regres: 424 Universitatea SPIRU HARET . afară numai de cazul în care cambia este plătibilă la un terţiu sau este plătibilă într-o altă localitate decât aceea a domiciliului trasului. dacă nu s-a stipulat altfel. fixând sau nu un termen pentru prezentare. * Dacă o persoană a pierdut. poate să stipuleze că prezentarea spre acceptare nu va putea avea loc înaintea unei anume date. 8 Art. prin orice întâmplare.3) să predea cambia unui terţiu fără să completeze girul în alb şi fără s-o gireze.

acelea ale încunoştiinţărilor făcute. 425 Universitatea SPIRU HARET . Dacă regresul este exercitat înainte de scadenţă. El se exprimă prin cuvintele „pentru aval” sau prin orice altă formulă echivalentă şi este semnat de avalist. * Când avalistul plăteşte cambia. în temeiul cambiei. * Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. În lipsa acestei arătări se socoteşte dat pentru trăgător. socotită cu începere din ziua când a plătit suma. Subsecţiunea 3. 54: Acel care a plătit prin regres cambia poate cere de la giranţii săi: 1. * Avalul se dă pe cambie sau pe adaus. la locul domiciliului posesorului. va fi dedus un scont la suma arătată în cambie. afară numai dacă semnătura este a trasului sau a trăgătorului. la data regresului.* Trasul care a acceptat rămâne obligat chiar dacă nu a avut cunoştinţă de falimentul trăgătorului. Cheltuielile pe care le-a făcut. * Avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe faţa cambiei. * Obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viţiu de formă. Cheltuielile de protest. Dobânda legală socotită cu începere de la scadenţă. Întreaga sumă plătită. împreună cu dobânda. precum şi alte cheltuieli justificate. el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat. 1. 2. * Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat. cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. 3. Avalul – caracteristici: * Plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. dacă a fost stipulată. Suma arătată în cambia neacceptată sau neplătită. 3. 2. Acest scont va fi calculat potrivit scontului Băncii Naţionale. Această garanţie poate fi dată de un terţiu sau chiar de un semnatar al cambiei. Art. în vigoare. Dobânda legală la această sumă.

La o zi fixă. Cambiile cu alte scadenţe sau cu scadenţe succesive sunt nule. e socotită la data corespunzătoare din luna în care plata trebuie să fie făcută. unde calendarul este deosebit de acela al locului de emisiune. Plata cambiei Cambia trebuie să fie prezentată spre plată la locul şi adresa indicată în cambie. La un anume timp de la vedere. trăgătorul poate reduce sau prelungi acest termen. potrivit calendarului locului de plată. trasă la una sau mai multe luni de la data emisiunii sau de la vedere. fie de aceea a protestului. data scadenţei se consideră fixată după calendarul locului de plată. Aceste termene pot fi reduse de giranţi.Subsecţiunea 4. fie de data acceptării. Clasificarea cambiilor şi plata acestora Clasificarea cambiilor după scadenţă: O cambie poate fi trasă: La vedere. Când o cambie trasă între două locuri. scadenţa se stabileşte socotindu-se din ziua care. având calendare deosebite. La un anumit timp de la data emisiunii. Când o cambie este plătibilă la o zi fixă într-un loc. Aceste reguli nu sunt aplicabile dacă într-o clauză a cambiei sau numai din simplele arătări ale titlului rezultă intenţiunea de a se adopta reguli deosebite. 426 Universitatea SPIRU HARET . În lipsa protestului. se socotesc mai întâi lunile întregi şi apoi jumătatea. corespunde zilei de emisiune. este plătibilă la prezentare. este plătibilă la un anume timp de la data emisiunii. Scadenţa unei cambii la un anume timp de la vedere este determinată. Scadenţa unei cambii. trebuie prezentată spre plată în termen de un an de la data sa. acceptarea nedată este socotită faţă de acceptant ca fiind făcută în ultima zi a termenului prevăzut pentru prezentare spre acceptare. În lipsă de dată corespunzătoare. Termenele de prezentare a cambiilor se socotesc potrivit regulilor alineatului precedent. Când o cambie este trasă la una sau mai multe luni şi jumătate de la dată sau de la vedere. scadenţa va fi în ultima zi a acestei luni.

7) semnătura emitentului. * Biletul la ordin a cărui scadenţă nu este arătată. 47).1. se socoteşte semnat în locul arătat lângă numele emitentului. plata (art. prescripţiunea (art. 6) arătarea datei şi a locului emiterii. anularea şi înlocuirea titlului (art. 5) numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. 65). este socotit plătibil la vedere. acţiunea sau executarea cambială (art. loc al domiciliului emitentului. 83 şi 86). 3. 13-23). 41-46). 2. 427 Universitatea SPIRU HARET 9 plată: În lipsa arătării unei adrese cambia trebuie să fie prezentată pentru . alterările (art. copiile (art. * Biletul la ordin nu arată locul unde a fost emis. 3) arătarea scadenţei. zilele de sărbătoare legală. La domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el. scadenţa (art. Biletul la ordin cuprinde: 1) denumirea de bilet la ordin trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. Secţiunea 4. 36-40). Regim juridic asemănător cambiei. 74 şi 78-82). locul emisiunii titlului este socotit loc de plată şi. 89-93). Biletul la ordin – sediul materiei şi caracterizare succintă Sediul materiei: art. acţiunea decurgând din îmbogăţire fără cauză (art. 104 – art. 94). 88). 66-73). plata prin intervenţiune (art. 99). * În lipsa unei arătări speciale. 95-98). 4) arătarea locului unde plata trebuie făcută. protestul (art. calendarul termenelor şi inadmisibilitatea termenului de graţie (art. * Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile arătate la articolul precedent nu va fi socotit bilet la ordin. afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează. şi regresul în cazul de neplată (art. în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. dispoziţiunile relative la cambie. 2) promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată. în acelaşi timp. La domiciliul celui indicat la nevoie. privind: girul (art. 107 din Legea nr. subscrierea prin punere de deget (art. 48-55 şi 57-65). La domiciliul acceptantului prin intervenţiune sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta.9 Sunt aplicabile biletului la ordin.

28). * Emitentul unui bilet la ordin este ţinut în acelaşi mod ca acceptantul unei cambii. * Biletele la ordin.* Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziţiile privind cambia plătită de un an al treilea sau într-o localitate alta decât aceea a domiciliului trasului (art. Numele celui care trebuie să plătească (tras). Semnătura celui care emite cecul (trăgătorul). * Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziţiunile privitoare la aval (art. trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. Denumirea de cec. locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată. Subsecţiunea 2. 12). 3. 59 din 1 mai 1934 asupra cecului. 7. Refuzul emitentului de a pune viza datată se constată prin protest (art. deosebirile în indicarea sumei de plată (art. Sediul materiei: Legea nr. în cazul prevăzut de ultimul alineat al art. 6). efectele semnăturii unei persoane care lucrează fără împuternicire sau depăşind împuternicirea (art. cecul este plătibil la primul loc arătat. Termenul de la vedere curge de la data vizei subscrise de emitent pe biletul la ordin. 428 Universitatea SPIRU HARET . dacă avalul nu arată pentru cine a fost dat. 6. a cărui dată serveşte ca punct de plecare pentru termenul de la vedere. trebuie prezentate spre viză emitentului în termenele fixate la art. Dacă mai multe locuri sunt arătate lângă numele trasului. Arătarea locului unde plata trebuie făcută. CEC-ul Subsecţiunea 1. 33 – 35). 26. plătibile la un anume timp de la vedere. 5. stipulaţiunea de dobândă (art. 4. 34. 5). Condiţii de fond: Cecul cuprinde: 1. Ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani. Secţiunea 5. 4 şi 30). Titlul căruia îi lipseşte una din condiţiile arătate mai sus nu va fi socotit cec. el se socoteşte dat pentru emitent. efectele unei semnături puse în condiţiunile arătate la art. 10) şi cambia în alb (art. Arătarea datei şi a locului emiterii. cu excepţiile prevăzute expres de lege după cum urmează: – În lipsa unei arătări speciale. 2.

Modalităţi de plată a CEC-ului: Cecul poate fi stipulat plătibil10: – Unei anumite persoane cu sau fără clauza expresă „la ordin”. sau o expresiune echivalentă „La purtător”. – Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane. Titlul emis fără observarea acestor condiţiuni valorează totuşi ca cec.– În lipsa acestora. cecul este plătibil la locul unde trasul are principalul său stabiliment. Menţiunea de acceptare trecută pe cec se socoteşte nescrisă. cu menţiunea „sau la purtător”. – Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras. fie în litere. scrisă pe titlu şi semnată de tras. pe baza unei convenţiuni exprese sau tacite. sau în numele cărora a fost semnat. are numai efectul confirmării existenţei disponibilului şi împiedică pe trăgător de a-l putea retrage înainte de a fi trecut termenul de prezentare. – Cecul nu poate fi acceptat. Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori. în caz de deosebire suma de plată este cea scrisă în litere. în caz de deosebire suma de plată este cea mai mică. Excepţie: Cu toate acestea cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec chiar dacă trasul nu este bancher. este socotit cec la purtător. Orice menţiune de certificare. Subsecţiunea 4. Dacă într-un cec suma de plată este scrisă în litere şi în cifre. disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec. fie în cifre. obligaţiunile celorlalţi semnatari rămân totuşi valabile. vedere sau alta echivalentă. – Cecul nu poate fi tras decât asupra unui bancher. 429 Universitatea SPIRU HARET 10 . ori o altă expresiune echivalentă. Condiţii de formă: Dacă cecul poartă: – semnăturile unor persoane incapabile de a se obliga prin cec. sau a oricăror alte arătări. – Unei anumite persoane cu clauza „nu la ordin”. – Cecul care nu arată unde a fost emis se socoteşte semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului. ori – semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele care au semnat cecul. – semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare. Subsecţiunea 3.

posesorul va putea înştiinţa despre aceasta pe tras şi să ceară anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui tribunalului comercial al locului în care cecul este plătibil. are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat. va pronunţa în cel mai scurt timp posibil o ordonanţă prin care. * Trăgătorul răspunde de plată. dacă a plătit. Obligaţiile semnatarului CEC-ului: – Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma celui care se obligă. – Orice persoană se poate obliga prin cec. Este totuşi valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale. În caz de pierderea. prin care trăgătorul se descarcă de această răspundere. cât şi trasului şi publicată în Monitorul Oficial. în ce priveşte dreptul mandatarului de a emite sau semna cecuri. – Cecul poate fi tras pentru contul unui terţ. Cererea va trebui să arate menţiunile esenţiale ale cecului. În acest caz cecul nu poate fi la purtător. îl va declara nul în mâinile oricărui s-ar găsi şi va autoriza a se face plata cecului după 15 zile de la publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial. Subsecţiunea 5. – Aceeaşi regulă se aplică reprezentantului care a depăşit împuternicirea sa. dacă între timp detentorul cecului nu a făcut opoziţie. în afară de cazul unui cec tras între deosebite stabilimente ale aceluiaşi trăgător. specificând datele cecului. sustragerea sau distrugerea cecului. – Cecul poate fi la ordinul trăgătorului însuşi. prin mandatar. chiar dacă mandatul este conceput în termeni generali. după examinarea cererii şi a elementelor produse. este ţinut personal. se socoteşte nescrisă. Ordonanţa trebuie să fie notificată atât trăgătorului. – Cecul nu poate fi tras asupra trăgătorului însuşi. 430 Universitatea SPIRU HARET . ca reprezentant al unei persoane pentru care nu are împuternicirea de a lucra. în temeiul cecului şi. – Cine pune semnătura sa pe un cec.– Cecul fără arătarea beneficiarului este socotit cec la purtător. la stăruinţa şi pe cheltuielile petiţionarului. cum şi a dreptului posesorului. Preşedintele tribunalului. Orice clauză.

făcută deţinătorului mai înainte de notificarea ordonanţei. Dacă girul este în alb. Girul Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane. Este de asemenea nul girul trasului. altul decât acela asupra căruia cecul a fost tras. Girantul. plata cecului. el trebuie să fie semnat de girant. chiar dacă ultimul gir este în alb. Să gireze cecul din nou în alb sau unei anumite persoane. Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia (allongé). Girul „la purtător” este echivalent unui gir în alb. dacă nu există clauză contrarie. 2. dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntreruptă de giruri. posesorul poate: 1. Girurile şterse se socotesc în această privinţă 431 Universitatea SPIRU HARET . Să-l completeze cu propriul său nume sau cu numele unei alte persoane. girul pentru a fi valabil trebuie să fie scris pe dosul cecului sau pe adaos (allongé). Girul în folosul trasului are valoarea unei chitanţe. În acest din urmă caz. în acest caz el nu răspunde către persoanele cărora cecul a fost ulterior girat.Cu toată înştiinţarea. Girul este valabil dacă beneficiarul nu este arătat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat. în afară de cazul când trasul are mai multe stabilimente şi dacă girul este făcut în folosul unui stabiliment. 3. Orice condiţiune la care este supus se socoteşte nescrisă. Deţinătorul unui cec transmisibil prin gir este socotit legitim. Girul transmite toate drepturile rezultând din cec. Să predea cecul unui terţiu fără să-l gireze şi fără să completeze girul în alb. cu clauza „nu la ordin” sau o expresiune echivalentă. cu sau fără clauza expresă „la ordin”. este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare. El poate interzice un nou gir. Girul parţial este nul. este transmisibil prin gir. răspunde de plată. Aceştia pot să gireze din nou cecul. Subsecţiunea 6. Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane. liberează pe tras. Girul trebuie să fie necondiţionat.

el este semnat de avalist. în acelaşi mod. în acest caz. 432 Universitatea SPIRU HARET . Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. sau orice altă menţiune care implică un simplu mandat. Avalul se dă pe cec sau pe adaos. posesorului decât excepţiunile ce ar fi putut opune girantului. Cei obligaţi nu pot opune. sau orice altă formă echivalentă. „pentru procură”. Dacă girul cuprinde menţiunea „valoare pentru acoperire”. până la dovada contrarie. semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cecul prin gir în alb. Girul fără dată este socotit. prin incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia. dar nu-l poate gira decât cu titlu de procură. sau înaintea expirării termenului la care se referă alineatul precedent. ca fiind făcut înaintea protestului sau constatării echivalente. Girul. Această garanţie poate fi dată de un terţ. posesorul poate să exercite toate drepturile izvorâte din cec. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir. Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător. produce numai efectele unei cesiuni ordinare. pentru întreaga sau numai pentru parte din sumă. Obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă pentru orice alt motiv decât un viciu de formă. Subsecţiunea 7. făcut posterior protestului sau unei alte constatări echivalente. Mandatul cuprins într-un gir „pentru procură” nu încetează prin moartea mandantului. afară numai dacă semnătura este a trăgătorului. potrivit dispoziţiunilor referitoare la regres. ca şi persoana pentru care a dat avalul. Avalistul este ţinut. El se exprimă prin cuvintele „pentru aval”. El este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe faţa cecului. el nu transformă însă titlul într-un cec la ordin. altul decât trasul sau chiar de un semnatar al cecului. Avalul Plata unui cec poate fi garantată printr-un aval.nescrise. „pentru încasare”. sau după expirarea termenului de prezentare. În lipsa acestei arătări el se socoteşte dat pentru trăgător.

4. 3. cauţiune asupra căreia posesorii unor asemenea cecuri au un privilegiu special. în temeiul cecului. autorizate a emite cecuri circulare. 5. Acţiunea contra emitentului se prescrie prin trecere de 3 ani de la data emisiunii. sau lombardabile la Banca Naţională. Caracteristici: Banca sau institutul de credit. el dobândeşte drepturile rezultând din cec împotriva persoanei pentru care a garantat şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. Cecul circular – definiţie şi caracteristici Definiţie: conform art. socotite la cursul zilei. pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii. Numele şi prenumele primitorului. 79: „Cecul circular este un titlu de credit la ordin. dacă nu prezintă titlul la plată în termen de 30 de zile de la emisiune. Cauţiunea nu se va putea elibera de Banca Naţională decât contra prezentării cecului respectiv. o cauţiune în titluri de stat. cu menţiunea „achitat”. Girul în favoarea emitentului stinge cecul. vor trebui să depună la Banca Naţională a României. emis de o bancă sau un alt institut de credit. plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent.Când avalistul plăteşte cecul. Posesorul decade din dreptul de regres. Arătarea datei şi locului în care cecul circular a fost emis. de 40% din valoarea cecurilor circulare emise zilnic. garantate de stat. Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular. 433 Universitatea SPIRU HARET . anume autorizate. Elementele cecului circular: „Cecul circular cuprinde: 1. Banca sau institutul de credit poate încredinţa emiterea de cecuri circulare unui bancher corespondent cu condiţia însă ca cecul emis să poarte viza băncii sau institutului autorizat. Promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani. iar corespondentul să semneze ca reprezentant al acelei bănci sau institut. Semnătura băncii sau instituţiunii emitente. Denumirea de „cec circular” în cuprinsul titlului. 2. cel mai târziu până a doua zi de la emitere. Subsecţiunea 8.

Sunt aplicabile cecului circular. numai în cont. plata cecului de la stabilimentul la care s-a făcut înştiinţarea. De asemenea. În procedura de anulare şi înlocuirea cecului circular se vor aplica dispoziţiile art. dintr-un fapt neimputabil emitentului. însă primitorul are dreptul de a obţine. plată. prescripţie. sustragerea sau distrugerea unui cec circular netransmisibil nu se va putea folosi procedura de anulare. protest. 67. De asemenea se vor aplica cecului circular dispoziţiile necontrarii referitoare la cecul barat. comunicându-se petiţionarului şi reprezentantului emitentului copie de pe opoziţie odată cu citaţia. cu toată înştiinţarea despre pierderea sau sustragerea cecului. emitentul. nu este responsabil dacă plata a fost făcută de un stabiliment căruia. nu răspunde de plata făcută înainte de notificarea ordonanţei de anulare. toate dispoziţiunile din legea cambială referitoare la gir. 434 Universitatea SPIRU HARET . Notificarea ordonanţei se va face de unul din stabilimentele cele mai apropiate emitentului care. cu următoarele modificări: Cererea trebuie adresată preşedintelui tribunalului unde emitentul are un stabiliment. regres. care a plătit un cec circular chiar după primirea notificării. după 20 de zile de la înştiinţare. în măsura în care nu se derogă prin prezenta lege şi nu sunt necompatibile cu aceasta. Emitentul care a plătit cecul circular. va înştiinţa de îndată despre aceasta toate stabilimentele locurilor de plată unde cecul este plătibil. cum şi cele relative la titlurile cu semnături false sau ale unor persoane incapabile. nu i-a putut ajunge la cunoştinţă notificarea ordonanţei de anulare. netransmisibil şi de călătorie. În caz de pierderea. Opoziţia se va face la instanţa care a dat ordonanţa. pe cheltuiala petiţionarului.

controlul şi sancţionarea activităţii burselor de mărfuri. 357/2005 privind bursele de mărfuri. BURSELE DE VALORI. Of. astfel: „Înainte de înfiinţare.CAPITOLUL VIII BURSELE DE MĂRFURI. M. reglementează avizarea burselor de mărfuri. controlul şi sancţionarea activităţii burselor de mărfuri. nr. fondatorii societăţilor comerciale organizatoare ale unei burse de mărfuri. e) vânzări şi achiziţii de mărfuri şi/sau produse pe o piaţă mixtă. precum şi orice alte bunuri calificate de Bursa de mărfuri ca fiind tranzacţionabile. d) vânzări şi achiziţii de creanţe comerciale pe piaţa creanţelor. prin 435 Universitatea SPIRU HARET . Regulamentul privind avizarea. având ca obiect bunuri fungibile şi mobile prin natura lor sau bunuri fungibile şi mobile prin anticipaţie. 7. supravegherea. conosamentului şi al altora asemenea. c) vânzări şi achiziţii de mărfuri. Bursele de mărfuri înfiinţate în temeiul prezentei legi administrează pieţe de interes public şi asigură membrilor şi clienţilor condiţii centralizate de negociere pentru operaţiuni de: a) vânzări şi cumpărări la vedere ori la termen pe piaţa la disponibil. Decizia din 7 iulie 2006 a Camerei de Comerţ şi industrie a României. warantului. servicii sau lucrări pe piaţa licitaţiilor. în art. PIAŢA DE CAPITAL – NOŢIUNI GENERALE Secţiunea 1. 1115 din 9 decembrie 2005. M. supravegherea. de tipul recipisei de depozit. având ca obiect titluri reprezentative de mărfuri. agreate şi calificate de Bursa de mărfuri. de aprobare a Regulamentului privind avizarea. b) vânzări şi cumpărări la vedere ori la termen pe piaţa la disponibil. Sediul materiei: Legea nr.753 din 5 septembrie 2006. nr. Of. Bursele de mărfuri: Subsecţiunea 1.

Art. Art. dacă decizia ce urmează a fi adoptată îl priveşte în mod direct sau indirect pe el ca persoană fizică ori persoană juridică ale căror activităţi le reprezintă. este obligat să se abţină de la votul asupra oricărei probleme legate de activitatea unei anumite burse de mărfuri.reprezentanţii lor special desemnaţi în acest scop. 357/2005 privind bursele de mărfuri. 14 – „Sunt considerate regulamente operaţionale acele regulamente ale unei burse de mărfuri care sunt opozabile membrilor. care are un interes material sau care se află într-un conflict de interese.” Ulterior. 10 situaţiile de retragere a avizului prealabil şi de oportunitate. 26: „În sensul prezentului regulament un membru al Comisiei şi al Colegiului are un interes material sau se află în conflict de interese în orice situaţie care se referă la patrimoniul sau interesele personale ori ale familiei acestuia (soţului/soţiei. rudelor şi afinilor până la gradul al II-lea inclusiv). în capitolul 3 sunt stabilite Regulamentele Bursei de mărfuri: „art.” Capitolul 5 reglementează Supravegherea şi controlul. în art. 24. următoarele documente: a) cerere de avizare. fiind însă considerat prezent la stabilirea cvorumului necesar luării unei decizii. 27 din Legea nr. c) dovada achitării tarifului de avizare. prin grija administratorilor săi. vor solicita avizul prealabil de legalitate şi de oportunitate al Comisiei. societatea organizatoare a acelei burse de mărfuri va transmite Comisiei.” Art. clienţilor bursei şi terţilor în activitatea desfăşurată pe pieţele administrate de acea bursă. 15 – În vederea avizării de legalitate a unui regulament operaţional. în baza hotărârii adoptate de consiliul de administraţie al Bursei de mărfuri.” Documentele necesare avizării de legalitate sunt prevăzute de art 15 astfel: „art. 31: „Comisia va putea retrage 436 Universitatea SPIRU HARET . „în exercitarea atribuţiilor de supraveghere şi control Comisia poate solicita accesul la documentele prevăzute la art. b) proiectul de regulament operaţional pentru care se solicită avizul.” Capitolul 6 reglementează situaţiile în care membrii Comisiei sau ai Colegiului se află în conflict de interese. 25: „Un membru al Comisiei şi al Colegiului.” Tot regulamentul stabileşte în cap.

” „Bursa de mărfuri poate să desfăşoare şi activităţi secundare. Alte caracteristici conform art. c) în orice altă situaţie. la înfiinţare. Colegiul de conducere al C. propriile activităţi în legătură cu pieţele pe care le administrează.I. precum şi orice alte tipuri de pieţe. pieţe mixte. dacă Bursa de mărfuri îndeplineşte condiţiile prevăzute în legislaţia specifică acestora. activităţile desfăşurate de membri şi clienţi pe pieţele administrate de Bursa de mărfuri şi să asigure respectarea propriilor reglementări. astfel: 1. cum ar fi: realizarea. să controleze şi să sancţioneze bursele de mărfuri. să supravegheze. care. Definiţie şi caracteristici ale Bursei de mărfuri: definite în art. organizarea de seminarii şi cursuri în scopul pregătirii participanţilor în domeniul burselor de mărfuri”. organizare şi funcţionare a burselor de mărfuri. cu respectarea prevederilor prezentei legi. bursele de mărfuri se înfiinţează ca societăţi pe acţiuni. 2 din lege.” Legea 357/2005 privind bursele de mărfuri stabileşte modul de înfiinţare. administrarea şi comercializarea sistemelor informatice specifice burselor de mărfuri.avizul prealabil şi de oportunitate acordat unei burse de mărfuri în următoarele situaţii: a) nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile care au stat la baza avizării. ca organism cu putere de autoreglementare. 437 Universitatea SPIRU HARET . 2. la cererea societăţii. pieţe ale licitaţiilor şi pieţe ale creanţelor. b) societatea se află în curs de reorganizare judiciară sau în faliment. Subsecţiunea 2. 3. bursele de mărfuri sunt organisme cu drept de autoreglementare. solicită avizul prealabil şi de oportunitate al Colegiului de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Bursa de mărfuri. are dreptul să reglementeze. este definit în lege ca fiind autoritatea abilitată să avizeze.R.C. fără a se limita la acestea. 4: „Bursele de mărfuri administrează pieţe la disponibil.

f) capitalul social să fie integral subscris şi vărsat în numerar la momentul înfiinţării.R. h) actul constitutiv să nu permită niciunui membru al consiliului de administraţie al Bursei de mărfuri să deţină participări. cum ar fi acordarea de 438 Universitatea SPIRU HARET . care trebuie îndeplinite cumulativ. 31/1990. Condiţii pentru înfiinţarea burselor de mărfuri. 5): a) să se constituie ca societate comercială pe acţiuni. pe piaţa la disponibil. c) să emită numai acţiuni nominative. Societăţile de brokeraj: Societăţile de brokeraj au ca obiect principal de activitate prestarea serviciilor de brokeraj în calitate de intermediari profesionişti. republicată. Definiţie şi condiţii pentru înfiinţarea burselor de mărfuri: Definiţie: „ Bursa de mărfuri este societatea comercială pe acţiuni având ca obiect principal de activitate administrarea pieţelor organizate. comunicat de Banca Naţională a României. dar fără a se limita la acestea.4. Societăţile de brokeraj pot. potrivit prezentei legi”.Subsecţiunea 3. pe toată durata funcţionării sale (art. Subsecţiunea 4. de asemenea. i) actul constitutiv să prevadă obligativitatea elaborării regulamentelor şi procedurilor specifice activităţii Bursei de mărfuri. într-o altă bursă de mărfuri. Poate acţiona ca societate de brokeraj şi persoana juridică ce are organizat în structura sa un departament specializat pentru aceste activităţi. din data subscrierii. stabilit pe baza cursului de referinţă al pieţei valutare. e) capitalul social minim să reprezinte echivalentul în lei a cel puţin 1. d) acţionarii să fie numai persoane juridice. cu modificările şi completările ulterioare. să desfăşoare activităţi secundare.000. conform prevederilor Legii nr. j) actul constitutiv să conţină obligativitatea avizării regulamentelor de către Colegiul de conducere al C. conform art. de orice fel ar fi acestea.C. g) actul constitutiv să nu permită unui acţionar să deţină direct sau prin persoane juridice interpuse mai mult de 5% din drepturile de vot. piaţa mixtă şi pe piaţa creanţelor.I.000 euro. b) obiectul principal de activitate să fie administrarea pieţelor dezvoltate de Bursa de mărfuri.

republicată. prestarea serviciilor de brokeraj în conformitate cu legislaţia în vigoare. Societăţile de brokeraj sunt obligate să trateze distinct. toate sumele şi alte bunuri primite. Societăţile de brokeraj sunt obligate să păstreze confidenţialitatea în legătură cu persoana în numele căreia negociază pe piaţa la disponibil.consultanţă clienţilor cu privire la activităţile şi operaţiunile desfăşurate pe pieţele administrate de Bursa de mărfuri. Societăţile de brokeraj. g) să îndeplinească cerinţele minime de personal şi dotare tehnică stabilite în regulamentele Bursei de mărfuri. efectuează tranzacţii. Asemenea sume sau alte bunuri ale clientului sunt înregistrate în evidenţe separate şi nu sunt confundate cu fondurile societăţii de brokeraj respective ori utilizate în folosul altui client pentru a constitui 439 Universitatea SPIRU HARET . ca bunuri ale clientului. cu scopul de a constitui garanţii şi de a efectua tranzacţii ori de a încheia contracte. cu modificările şi completările ulterioare. Acceptarea unei societăţi de brokeraj de către consiliul de administraţie al Bursei de mărfuri este condiţionată de îndeplinirea următoarelor condiţii: a) să fie constituită legal ca societate comercială. precum şi rezultatele obţinute din asemenea operaţiuni în numele clientului respectiv. conform prevederilor Legii nr. negociază oferte. 31/1990. cu excepţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi regulamentele Bursei de mărfuri. prin brokerii care acţionează în numele acestora. încheie contracte şi răspund de transmiterea tuturor informaţiilor privind predarea mărfii şi plata preţului. f) să aibă angajată cel puţin o persoană care deţine atestat de broker eliberat de Bursa de mărfuri pe pieţele căreia prestează servicii de brokeraj şi care are în atribuţiile sale exclusiv prestarea acestor servicii. b) să aibă în obiectul de activitate. c) să deţină calitatea de membru acţionar sau membru afiliat la Bursa de mărfuri. e) cel puţin o persoană din conducerea executivă să deţină atestat de broker eliberat de Bursa de mărfuri pe pieţele căreia prestează servicii de brokeraj. d) să îndeplinească condiţiile de capital social minim necesar pentru a presta servicii de brokeraj. prevăzut în actul constitutiv.

b) să ofere garanţii speciale în ceea ce priveşte tranzacţionarea/contractarea în afara celor privind negocierea cu diligenţă a ofertelor primite. Sunt nule de drept contractele de bursă încheiate pe piaţa la disponibil dacă uneia dintre părţile contractante nu i s-a acordat de consiliul de administraţie al Bursei de mărfuri dreptul de tranzacţionare. piaţa mixtă sau pe piaţa creanţelor fără constituirea garanţiilor solicitate. în cadrul fiecărei pieţe organizate. Societăţii de brokeraj îi este interzis: a) să se asocieze cu altă societate de brokeraj pentru negocierea în comun a tuturor ofertelor primite sau a unei părţi din acestea. În cazul în care autorităţile contractante achiziţionează produse. conform regulilor stabilite pentru fiecare piaţă în parte. cu modificările şi completările ulterioare. c) să primească o ofertă de la o persoană aflată în una dintre procedurile prevăzute de Legea nr. numit de preşedintele director general al Bursei de mărfuri. rezultând din garantarea tranzacţiilor efectuate ori din încheierea contractelor prin intermediul lor. Şedinţele de bursă: La bursele de mărfuri. Societăţile de brokeraj au dreptul să solicite şi să primească de la clienţii lor orice măsură de protecţie împotriva riscului financiar propriu. republicată. fără acordul clientului său. servicii sau lucrări prin intermediul burselor de mărfuri. d) să efectueze tranzacţii sau să încheie contracte fără plata tarifelor ori a comisioanelor cuvenite Bursei de mărfuri. Şedinţele de bursă sunt conduse de un coordonator de şedinţă. Atribuţiile coordonatorului de şedinţă sunt stabilite prin regulamentele operaţionale ale Bursei de mărfuri pentru fiecare piaţă în parte. e) să negocieze o ofertă pe piaţa la disponibil.garanţii. şedinţele de bursă se desfăşoară în mod distinct. acestea din urmă au obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei în vigoare privind 440 Universitatea SPIRU HARET . Subsecţiunea 5. în vederea efectuării de tranzacţii ori încheierii de contracte sau pentru a obţine ori acorda credite. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.

Subsecţiunea 7. proceduri de efectuare a tranzacţiilor şi de atribuire a contractelor şi proceduri de diseminare a informaţiilor. Bursa de mărfuri reglementează cel puţin: proceduri de înregistrare a ofertelor şi a comenzilor. b) înregistrarea. servicii ori lucrări pe piaţa licitaţiilor. precum şi clienţii bursei. membrii afiliaţi. modul de desfăşurare a şedinţelor de tranzacţionare şi de licitaţii. d) înregistrarea. Pe piaţa licitaţiilor pot înregistra comenzi membrii acţionari. negocierea ofertelor şi efectuarea tranzacţiilor pe o piaţă mixtă. fără a se limita la acestea. Mecanismele specifice efectuării operaţiunilor de bursă sunt prevăzute în regulamentele operaţionale ale fiecărei burse de mărfuri. negocierea ofertelor şi încheierea contractelor de cesiune de creanţă pe piaţa creanţelor. Tranzacţionarea şi încheierea contractelor: Pe piaţa la disponibil pot înregistra oferte membrii acţionari. Subsecţiunea 6. Pe piaţa mixtă pot înregistra oferte membrii acţionari. Pot răspunde comenzilor şi ofertelor prevăzute expres de lege orice persoane fizice sau juridice interesate. precum şi clienţii bursei. Pe piaţa creanţelor pot înregistra oferte membrii acţionari. negocierea ofertelor şi efectuarea tranzacţiilor pentru încheierea de contracte spot şi forward pe piaţa la disponibil. Operaţiuni de bursă: Operaţiunile de bursă reprezintă. ansamblul de reguli comerciale privind: a) înregistrarea. membrii afiliaţi şi orice persoane juridice/fizice sau alte entităţi care au încheiat în prealabil un contract de prestări servicii cu Bursa de mărfuri.achiziţiile publice atunci când aplică procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică în numele autorităţilor contractante respective. negocierea ofertelor şi încheierea contractelor de vânzare sau achiziţie de mărfuri. în condiţiile stabilite prin reglementările Bursei de mărfuri. precum şi membrii afiliaţi. 441 Universitatea SPIRU HARET . c) înregistrarea comenzilor. în temeiul puterii lor de autoreglementare conferite de prezenta lege. membrii afiliaţi.

Subsecţiunea 8. 64/1995. precum şi clienţii bursei. Brokerii: Brokerii sunt persoane fizice aflate în relaţii de muncă exclusiv cu o societate de brokeraj. 31/1990 privind societăţile comerciale. nr. Brokerului îi este interzis: a) să fie angajat. 571 din 29 iunie 2004. în condiţiile Legii nr. în mod direct ori prin persoane interpuse. la o societate de servicii de investiţii financiare sau instituţie de credit ori să deţină participări de orice fel ar fi acestea la astfel de societăţi. în condiţiile stabilite prin reglementările Bursei de mărfuri. Înfiinţarea 442 Universitatea SPIRU HARET . M. e) să negocieze ofertele clienţilor altfel decât în strictă conformitate cu instrucţiunile primite de la aceştia. Of. c) să negocieze oferte pentru persoane juridice aflate în una dintre procedurile prevăzute în Legea nr. Brokerii sunt atestaţi de consiliul de administraţie al Bursei de mărfuri pe baza promovării examenului cursului de brokeri organizat de Bursa de mărfuri sau de organismele de formare profesională recunoscute de aceasta. 20 din 28 ianuarie 1991. în mod direct ori prin persoane interpuse şi/sau să încheie contracte pe piaţa creanţelor în numele şi pe contul lui. cu modificările şi completările ulterioare. d) să negocieze oferte în mod discreţionar fără acordul clientului. administrator sau cenzor/auditor la o altă societate de brokeraj. conform prevederilor HG 65/1991. republicată. Secţiunea 2. pe piaţa mixtă şi încheierea contractelor pe piaţa creanţelor. 297/2004 privind piaţa de capital. Sediul materiei: Legea nr. Banca Naţională a României este împuternicită să organizeze Bursa de valori ca societate pe acţiuni. nr.Pot răspunde ofertelor prevăzute de lege membrii acţionari. b) să negocieze oferte şi să efectueze tranzacţii pe piaţa la disponibil în numele şi pe contul lui. 65/1991 privind împuternicirea Băncii Naţionale a României de a organiza Bursa de valori. Of. Bursele de valori Subsecţiunea 1. membrii afiliaţi. privind negocierea ofertelor şi efectuarea tranzacţiilor pe piaţa la disponibil. M. HG nr.

Subsecţiunea 2. mecanisme şi norme pentru mobilizarea. 1998 La data de 31 iulie a fost lansat indicele RASDAQ Compozit. La acel moment.Bursei pe valori din Bucureşti se va face astfel încât aceasta să poată desfăşura operaţiunile specifice imediat ce vor fi îndeplinite condiţiile tehnice şi formele de funcţionare.rasd. prin semnarea în 1995.ro/BER/DespreBER. atractivă şi compatibilă cu standardele europene. 1999 RASDAQ a publicat primul buletin lunar (pe internet) cu cei mai importanţi indicatori şi evenimente ale lunii anterioare. să devină factor de influenţă a tendinţelor economice şi instituţionale şi să se constituie întrun mediu de dezvoltare şi iniţiativa antreprenorială prin oferirea de servicii.aspx 443 Universitatea SPIRU HARET . prin care Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite (USAID) a derulat în România proiectul „Dezvoltarea pieţei româneşti de capital”. atragerea şi alocarea eficientă a resurselor financiare. a unui Memorandum de Înţelegere între Guvernele României şi SUA. Bursa de Valori Bucureşti deja constituită nu avea capacitatea preluării responsabilităţii tranzacţionării unui asemenea număr de emitenţi. nici din cel al criteriilor de listare. în condiţii de transparenţă şi siguranţă. nici din punct de vedere tehnic. 1995 Piaţa RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane. destinată derulării operaţiunilor de vânzare a acţiunilor deţinute de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS). 1 Sursa: http://www. specifice unei burse de valori. cu reguli corecte. legiferată. mai restrictive. Acest eveniment a reprezentat un pas important în construcţia Pieţei de Capital din România. 1997 RASDAQ a lansat prima licitaţie specială în România. Scurt istoric al Bursei de Valori Bucureşti 1 Misiunea RASDAQ: RASDAQ se doreşte a fi o piaţă eficientă. 1996 Piaţa Naţională a Valorilor Mobiliare RASDAQ a fost oficial lansată la 25 octombrie. 1997 – 2000 RASDAQ a depăşit Bursa de Valori Bucureşti în valoarea anuală de tranzacţionare. statistici.

rapoarte ale emitenţilor. limitări mai stricte ale variaţiei zilnice a preţurilor. activitatea societăţilor de valori mobiliare. Bursa Electronică RASDAQ a organizat Seminarul de Instruire pentru emitenţi în domeniul Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS). 2002 RASDAQ a iniţiat un proces complex de transformare într-o bursa modernă. Prevederile acestor acorduri se referă la standardele de transparenţă ale emitenţilor. 2002 Noul Regulament de Integritate şi Transparenţă a fost aprobat de CNVM. control. 2002 Au fost lansaţi oficial doi indici (RAQ-I şi RAQ-II). de consultanţă. precum şi contribuţiile unor instituţii sau personalităţi la dezvoltarea pieţei de capital din România (societăţi de avocatură. Acest eveniment face parte din acţiunile întreprinse de Bursa Electronică RASDAQ în scopul 444 Universitatea SPIRU HARET . Au fost impuse. mass-media etc). 2002 La data de 10 octombrie a avut loc pentru prima dată în România Gala Premiilor Pieţei de Capital. Cei mai performanţi emitenţi au fost invitaţi să facă parte din Categoriile de Excelenţă în conformitate cu criterii financiare şi de piaţă. personalităţi politice. care urmăresc evoluţia zilnică a preţurilor acţiunilor pentru Categoriile de Excelenţă. în special pentru Categoriile de Excelenţă. În baza unei colaborări cu firma de audit şi consultanţă DELOITTE & TOUCHE. de asemenea. care nu au fost impuse în anii precedenţi. proceduri. reprezentanţi ai peste 20 de companii listate au avut posibilitatea de a participa la un schimb de experienţă pe tema IAS. transparenţă şi protecţia investitorilor. în baza unui acord de principiu din partea societăţilor. 2000 Implementarea platformei RASDAQ de tranzacţionare a certificatelor de depozit bancar a marcat punctul de referinţă pentru începutul diversificării valorilor mobiliare oferite de Piaţa de Capital din România. Au fost scoase la rampă performanţe ale unor companii listate pe cele două componente ale pieţei româneşti de capital. 2002 În data de 28 noiembrie. Acesta presupune schimbări de structură a acţionariatului. eveniment menit să celebreze valorile care şi-au făcut simţită prezenţa în piaţa românească de capital pe ansamblu. 2002 Bursa Electronică RASDAQ a promovat conceptul de parteneriat cu emitenţii. evoluţia preţurilor etc.

societatea cu răspundere limitată „RASDAQ” a fost transformată în societatea pe acţiuni „Bursa Electronică RASDAQ”.aproprierii de emitenţi şi de promovare a avantajelor apartenenţei la una din Categoriile de Excelenţă RASDAQ. 2003 18-20 aprilie. cu accent pe avantajele aduse societăţilor. 2003 În cadrul primei ediţii a Forumului Pieţei de Capital. după o tranzacţionare de 6 ani la BVB: NAVROM Galaţi (COVG). Bursa Electronică RASDAQ şi Bursa de Valori Bucureşti şi-au anunţat oficial intenţia de unificare a celor două pieţe. comunitatea brokerilor din România a adoptat. proiect sponsorizat de Agenţia Americană de Dezvoltare Internaţională (USAID) şi. pentru prima dată. De asemenea. la Constanţa a avut loc seminarul cu tema „Finanţarea Afacerilor pe Piaţa de Capital”. în vederea menţinerii la cotă a companiilor care îndeplinesc cerinţele minime de listare. Activând în 445 Universitatea SPIRU HARET . Ianuarie 2004 – BER în colaborare cu BVB au lansat publicarea Buletinului lunar al pieţei de capital. în scopul integrării cu succes a României în Uniunea European”. în vederea creşterii vizibilităţii pieţei de capital. precum şi acţionarilor acestora. s-a angajat într-un proces de restructurare. în strânsă colaborare cu CNVM. distribuit gratuit către personalităţi şi instituţii. 2003 22 mai. 2003 Bursa Electronică RASDAQ. 24 martie 2004 – un nou emitent a revenit în cadrul BER. Obiectivul întâlnirii a fost prezentarea metodelor de finanţare de pe pieţele de capital. Brokerii au adus unele modificări statutului Asociaţiei Naţionale a Societăţilor de Valori Mobiliare (ANSVM) şi statutului Bursei Electronice RASDAQ (BER). 2003 29 august. realizat într-o formă grafică deosebită. pentru a răspunde noilor prevederi legale. în asociere cu Bursa Electronică RASDAQ (BER) şi Bursa de Valori Bucureşti (BVB). a avut loc la Sinaia prima Convenţie Anuală a Brokerilor din România care a hotărât să mandateze Bursa Electronică RASDAQ şi Bursa de Valori Bucureşti pentru a pregăti cadrul de reglementare şi operaţional necesar aderării pieţei valorilor mobiliare din România la structurile pieţei de capital ale Uniunii Europene. o strategie de dezvoltare comună a celor două burse. în jurul viziunii „Piaţa românească – cea mai performantă piaţă de capital din regiune.

La data listării. Mai 2004 – Este implementat modului de tranzacţionare a obligaţiunilor corporative şi municipale. 14 aprilie 2004 – o noua bancă se deschide către investitori pe piaţa de capital: EUROM BANK (simbol EURB). Socep Constanţa şi Rompetrol Vega. Iulie 2004 marchează un moment important în piaţa de capital din România. emitentul avea un capital social de 386 mld. pe platforma tehnică administrată de BVB: Aversa Bucureşti. Aker Brăila.04. plecând de la cea adoptată în iulie 2003. se realizează o eficientizare a operaţiunilor corporative aferente emitenţilor listaţi la BER.2004. 2004 a marcat demararea consolidării la nivel tehnic a celor două burse. August 2004 – Demararea unor activităţi intense de colaborare a instituţiilor pieţei cu CNVM în vederea elaborării regulamentelor în aplicarea noii legi a pieţei de capital: regulamentul privind constituirea Fondului de Compensare al Investitorilor. la Categoria a II-a BER. având ca obiectiv continuarea strategiei de dezvoltare a pieţei de capital. Turnu Severin şi UPET Târgovişte. 15 iulie 2004 Cu sprijinul CNVM. Braiconf Brăila.domeniul transporturilor fluviale. Electromagnetica Bucureşti.37% din capitalul social. realizat de specialiştii BER şi autorizat de CNVM prin Decizia CNVM nr. prin realizarea unei proceduri care vizează reducerea semnificativă a timpului de suspendare a emitenţilor de la tranzacţionare. ROL. Listată iniţial la categoria de bază. Indicele RASDAQ Compozit a înregistrat un maxim 446 Universitatea SPIRU HARET . Maxime istorice. Comcereal Alexandria. societatea EUROM BANK a fost promovată. sunt adoptate hotărâri similare privind constituirea Comitetului Comun de Dezvoltare (CCD) format din membrii Consiliului de Administraţie al BER şi membrii Comitetului BVB. NAVROM este integral privatizată şi deţine un „free float” de 31. în luna noiembrie. prin translatarea tranzacţionării unui prim grup de 5 emitenţi listaţi la BER. datorită lichidităţii crescute. indici: în data de 17 decembrie. 22 iulie 2004 Alte 5 societăţi se suspendă de la tranzacţionare pentru a fi translatate pe platforma tehnică administrată de Bursa de Valori Bucureşti: Altur Slatina. Decembrie 2004. 2078/28. Severnav Dr. Iulie 2004 – În cadrul adunărilor generale ale BVB şi BER. prin intrarea în vigoare a noii legi a pieţei de capital.

cu orar de funcţionare în afara celui de funcţionare a BVB. condiţii mai puţin restrictive de listare. RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane. cu 60. Iunie 2005 – 307 societăţi listate Subsecţiunea 3.783. Scopul creării acestui segment de piaţă.istoric de 1. legiferată prin semnarea în 1994 a unui Memorandum de Înţelegere de către guvernele României şi SUA. sistem cu formatori de piaţă (market makers) – oferind lichiditate şi vizibilitate emitenţilor – şi. prin translatarea emitenţilor BER găzduiţi de BVB.988. Iunie 2005 – devine funcţională prima piaţă de tip ATS. Guvernul României s-a obligat. Indicele RAQ-I a înregistrat un maxim istoric de 1. demarează operaţiunile de modernizare a platformei tehnice administrate de BVB. prin care Agenţia pentru Dezvoltare Inter