CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă

CAPITOLUL III
PROCESE TEHNOLOGICE DIN INDUSTRIA EXTRACTIVĂ
Cuprins 3.1. Resurse de materii prime şi de energii primare 3.2. Rezervă de zăcământ - rezervă geologică 3.3. Prospectarea şi explorarea zăcămintelor de substanţe minerale utile 3.4. Exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile 3.5. Consideraţii tehnico-economice 3.6. Prepararea substanţelor minerale utile 3.7. Consideraţii tehnico-economice referitoare la procesele de preparare 3.1. Resurse de materii prime şi de energii primare Industria extractivă - minieră şi petrolieră se ocupă cu descoperirea, dimensionarea şi evaluarea rezervelor de materii prime şi a resurselor energetice sub aspect cantitativ şi calitativ, precum şi cu extracţia şi prepararea acestora. Astfel, prin lucrări de prospectare, explorare, exploatare-extracţie şi preparare se asigură consumatorilor industriali şi a celor casnici, sau din alte domenii: cărbuni, ţiţei, gaze naturale, minereuri feroase şi neferoase, minereuri radioactive, minerale (sare, caolin, dolomită, sulf, argile, grafit, azbest etc.), pământuri rare etc. Industria extractivă minieră şi petrolieră asigură consumatorilor (sectorul energetic, industria siderurgică, industria chimică organică şi anorganică, industria materialelor de construcţii) materii prime de bază şi combustibili pe perioade îndelungate, în cantităţi şi de calitate corespunzătoare. Acestui sector îi sunt specifice următoarele particularităţi: 1) Amplasamentul întreprinderilor de extracţie minieră şi petroliferă este determinat de zăcământ, aspect care creează implicaţii economice în sensul cheltuielilor necesare pentru amenajarea căilor de acces, pentru amplasarea uzinelor de preparare a minereurilor extrase şi pentru asigurarea unui transport intens către consumatori (cantităţi de ordinul milioanelor de tone anual), precum şi implicaţii sociale care privesc forţa de muncă. 2) Zăcămintele care fac obiectul exploatării miniere şi petrolifere au un volum de rezerve definit, cu anumite caracteristici calitative (diferite de la zăcământ la zăcământ) şi, de aceea, metodele de exploatare - extracţie şi

TEHNOLOGII INDUSTRIALE

procedeele de preparare trebuie să ţină cont de specificul fiecărui zăcământ în parte. În principiu, un zăcământ intră în exploatare atunci când totalul costurilor de exploatare şi a celor de preparare este inferior valorii economice a zăcământului. 3) Rezervele zăcământului sunt epuizabile, fapt ce delimitează în timp durata exploatării, în funcţie de volumul de rezerve pe care-l are şi de capacitatea de producţie a unităţii respective. 4) Pe măsura intensificării exploatării unui zăcământ, creşte adâncimea de exploatare şi de cele mai multe ori scade calitatea rezervelor, fapt ce conduce la o creştere a cheltuielilor de exploatare. 5) Industria extractivă necesită un volum foarte mare de investiţii care pot fi continue pe toată perioada de exploatare, cum este cazul exploatărilor miniere în subteran. 6) Între exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile şi prepararea acestora există o strânsă interdependenţă, care se reflectă în procesele de extragere a metalelor, sau a substanţei minerale utile cu maxim de randament şi la costuri scăzute. Zăcămintele actuale de materii prime prezintă: - caracter epuizabil, într-un număr mai mare, sau mai redus de ani. Astfel, zăcămintele de ţiţei şi de gaze naturale sunt prognozate pentru câteva zeci de ani, cele de, cele de minereuri neferoase pentru aproximativ 100 de ani, cărbunii pentru 100-150 de ani, etc.; - conţinut tot mai redus de substanţe minerale utile, deci o calitate tot mai scăzută. Se exploatează astăzi zăcăminte cu 15-20% fier, faţă de 40% Fe în 1945, 12% Al (faţă de 15%), 1-4% Pb (faţă de 3-4%), 1-4% Zn (faţă de 3-4%), 0,2% Cu (faţă de 0,8%), 2-3 g/t Au (faţă de 5 g/t), uraniu 0,02%, etc. Limitele de concentraţii au putut să fie scăzute datorită progreselor înregistrate la procedeele de preparare, care au făcut posibile obţinerea unor concentrate comerciale; - existenţa în acelaşi zăcământ a mai multor asociaţii de substanţe minerale utile, deci un caracter complex. Se exploatează astăzi de exemplu, minereuri complexe neferoase, cu 0,2% Cu, 1-4% Zn, 1-4 Pb, Fe, urme de aur şi argint. Procedeele de preparare permit separarea sterilului existent în cantităţi foarte mari şi obţinerea unor concentrate individuale. S-au perfecţionat de asemenea şi tehnologiile de valorificare a acestor zăcăminte, în special în cazul celor cu elemente rare; - condiţii de zăcământ tot mai dificile, care îngreunează extracţia lor. Se exploatează astăzi ţiţei şi de la 7.000 m adâncime în România, sau la 10.000 m în alte ţări, de pe zone continentale sau de pe platformele continentale ale mărilor şi oceanelor, cărbuni şi minereuri de la mii de metri adâncime (chiar de la 4.500 m), sau din zone montane, la peste 1.000 m altitudine, din zone mai puţin populate, greu accesibile, etc. Zonele polare sunt încă protejate de extracţii, prin tratatul internaţional încheiat în 1959 pentru 50 de ani, cu toate că au fost identificate zăcăminte de cărbuni şi

filon . .6 mil. siderită (FeCO3) etc. Sub aspect volumetric. de exemplu: Au. minereuri feroase. pirită (FeS2).sulfuri metalice: galenă (PbS). cu forme geometrice neregulate.. cutate.SiO2). blendă (ZnS). Mineralele se găsesc în natură sub formă de asociaţii. . cărbuni. înclinate. Mineralele sunt corpuri omogene. în majoritate solide. Lungimea şi lăţimea au valori mari.masiv. ţiţei şi în general rocilor sedimentare. mari: 10-30 mil. verticale. tone. tone şi speciale: < 0. zăcămintele de substanţe minerale utile pot fi: . cu rezerve de peste 30 mil.specific zăcămintelor de cărbuni. . mici: 0. bauxită (Al2O3. cum sunt pepitele de aur. limonită (2Fe2O3. . gaze de sondă. foarte mici: 0. tone. . Sub această formă se găsesc minereuri de metale neferoase ca aurul. plumb şi zinc. zăcământ ale cărui dimensiuni spaţiale (lungime. mijlocii: 3-10 mil. cristaline sau amorfe. Zăcăminte de substanţe minerale utile Rezerve de materii prime şi energii primare Substanţele minerale utile sunt acele minerale ce se extrag din scoarţa pământului în scopul utilizării lor în anumite domenii. iar înălţimea este redusă. mineralele se grupează în următoarele categorii mai importante: . care alcătuiesc scoarţa pământului. S. tone.. cu lungime apreciabilă. platina. ce poartă numele de roci şi minereuri.. tone.1-0. lăţime şi înălţime) au valori mari. Straturile pot: paralele. nodulii de mangan de pe fundul Oceanului Atlantic.zăcământ format prin depunerea minereurilor utile în fisuri sau falii geografice. tone. metan. la suprafaţă. .săruri oxidice: calcar (CaCO3). etc.substanţe minerale organice în care ponderea principală o are carbonul: ţiţei. formând zăcăminte.1 mil. În funcţie de forma şi profunzimea la care se află.elemente: metale şi nemetale care se găsesc în stare nativă. sau la adâncime. întrerupte.alte aglomerări. unele minereuri nemetalifere ca de exemplu feldspaţii. zăcămintele pot fi: foarte mari.compuşi organici . .3H2O).6-3 mil. grafit etc. silice (SiO2) etc. datorită mişcărilor tectonice la care au fost supuse în timp. orizontale. argintul.xH2O. dar cu lăţime şi înălţime foarte redusă. minereuri de cupru.oxizi: hematită (Fe2O3). Sunt specifice pentru: sarea gemă (clorura de sodiu). Ele pot fi dispersate sau acumulate în anumite zone geografice. În viitor probabil că se vor exploata şi zăcămintele metalifere de origine vulcani existente pe fundul oceanelor. Sub aspect mineralogic. ţiţei şi uneori pentru cărbune. Conţinutul minim de substanţă utilă dintr-un zăcământ care face ca exploatarea .. . silvină (KCl) etc.săruri haloide: sarea gemă (NaCl). Ag.strat .CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă minereuri.

posibilitatea deschiderii zăcământului şi a pregătirii lui etc. Astfel. reprezentând 90% din scoarţa pământului. . Exploatabilitatea unui zăcământ este calitatea zăcământului de a putea fi exploatat în condiţii tehnice şi economice avantajoase şi este determinată de ansamblul proprietăţilor zăcământului. de necesităţile şi de conjunctura economică etc. minereuri. . Ni 1. reprezentând ganga (sau sterilul) şi din elemente ale rocilor înconjurătoare.roci sedimentare. grosime.protecţia mediului. valoarea investiţiilor comparativ cu costul substanţelor minerale utile etc. argile etc. sare etc.). a prezenţei apei. de substanţele minerale prezente şi de condiţiile de ordin general şi special care determină organizarea exploatării. prezenţa apelor freatice.2%. deci exploatarea să nu producă perturbaţii ecologice majore.generale: forţă de muncă. . limita minimă de concentraţie care permite angajarea exploatării rentabile a unor zăcăminte utile sunt: Cu 0. Al 12%. a gazelor etc. a bolilor profesionale etc. mijloace de transport eficiente (de capacitate mare şi rapide). gips etc. . pământ de diatomee etc.) în special ca materiale de construcţie. În funcţie de modul de formare.). Fe 15%. . formate din depozite de substanţe cristaline sau amorfe rezultate în urma unor procese de degradare a scoarţei terestre sub acţiunea factorilor externi În funcţie de modul de formare a depozitelor. productivitatea metodelor de exploatare.geologice: natura substanţei minerale utile.roci magmatice (eruptive) provenite din solidificarea magmei.. roci). căi de comunicaţie. porfiritice şi utilizate în industria materialelor de construcţii şi în construcţii.de tehnica securităţii muncii: securitatea construcţiilor. rezerve industriale. etc.. Combustibilii fosili (cărbunii. aceste roci pot fi: roci detritice (nisip. sau cu un anumit conţinut de substanţă minerală utilă nemetaliferă. prevenirea apariţiei gazelor toxice.TEHNOLOGII INDUSTRIALE zăcământului respectiv să fie economică depinde de natura substanţei minerale utile. marmura.) şi roci biogene caustobiolitice (care ard) şi acaustobiolitice (care nu ard): calcare coraligene. în minerale sterile.). gips.roci metamorfice care s-au format în urma transformărilor rocilor eruptive şi .3%. . prevenirea incendiilor. Pot fi granitice. ţiţeiul şi gazele naturale) sunt roci de sedimentare caustobiolitice.. Pb 1%. Minereul se compune din minerale metalifere ale metalelor extractibile.economice: desfacerea produselor (minerale. condiţii de zăcământ (adâncime. roci de precipitare chimică (calcar. bazaltice. gresii. aprovizionarea cu materiale pentru exploatare. de posibilităţile tehnice de a realiza procesul tehnologic de exploatare. calcar. pietriş. . Exploatabilitatea este determinată de condiţii: . din care se extrage substanţa minerală respectivă: sarea gemă. conţinutul său în zăcământ. Rocile sunt asociaţii de minerale care pot fi folosite ca atare (granitul. Zn 1%.tehnice miniere: nivelul tehnicii de exploatare. rocile sunt de trei feluri: .

. cantitatea de petrol şi gaze acumulată se numeşte rezervă geologică. c. Rezerve B . a conţinuturilor mici în componenţi utili. pe baza unor modele matematice complexe.sunt puţin cunoscute atât cantitativ. după gradul de cunoaştere.rezerve sigure (A1 . rezervele B se mai numesc şi rezerve vizibile sau aparente. ţinând seama de cantitatea de rezerve şi de calitatea acestora. din cauza unor rezerve reduse cantitativ. în categoriile A1.rezerve geologice care pot fi exploatate şi valorificate din punct de vedere economic.rezerve bine cunoscute din punct de vedere cantitativ. A2.rezerve posibile . îmbogăţiri.rezerve care nu pot fi valorificate economic. Rezerve de prognoză Rezervele din grupul de bilanţ şi "în afară de bilanţ" se clasifică. cât şi calitativ. calitatea şi comportarea substanţelor minerale utile la diverse prelucrări industriale. separat pentru fiecare substanţă şi pentru fiecare corp metalizat. Rezervă de zăcământ . în cazul zăcămintelor de substanţe fluide. Asemănător. precum şi de condiţiile de zăcământ. Rezerve A . diluări.CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă de sedimentare sub acţiunea unor factori termodinamici. Raportul dintre rezerva de bilanţ şi rezerva geologică poartă numele de factor final de recuperare a rezervelor. Comportarea lor tehnologică se apreciază prin comparaţia cu a altor zăcăminte similare care sunt bine cunoscute.explorată) sunt rezerve în care se cunoaşte exact cantitatea. A2 . Categoriile de rezerve de hidrocarburi sunt prezentate în fig. C2.pregătită. C1. Această rezervă se calculează cantitativ. precum şi a condiţiilor grele de exploatare la nivelul tehnicii actuale. b.2. Se utilizează ca materiale de construcţii. 3. Rezerve în afară de bilanţ . Rezerve C . Estimarea rezervelor şi a factorului final de recuperare a hidrocarburilor fluide se poate realiza prin utilizarea calculatoarelor. însă mai puţin studiate din punct de vedere tehnologic. a procedeelor complicate şi neeconomice de preparare şi prelucrare. 3. blocări de producţie etc. fără a lua în considerare viitoarele pierderi de exploatare.rezervă geologică Rezerva geologică reprezintă cantitatea de substanţe minerale utile industrializabile conţinută într-un zăcământ.1. Rezerve de bilanţ . Din punct de vedere al posibilităţilor de valorificare şi al condiţiilor tehnicominiere de exploatare se deosebesc următoarele categorii de rezerve: a.

Prospectarea cuprinde ansamblul lucrărilor geologice şi tehnico-geologice efectuate în vederea descoperirii şi localizării zăcămintelor de substanţe minerale utile şi a aprecierii importanţei lor economice Prospectarea se realizează prin metode geologice. De exemplu: vioreaua este .TEHNOLOGII INDUSTRIALE REZERVA GEOLOGICĂ REZERVE DESCOPERITE REZERVE NEDESCOPERITE Rezerve nerecuperabile Rezerve nedovedite Rezerve nerecuperabile Rezerve posibile Rezerve probabile Rezerve sigure (dovedite) Producţia realizată Potenţial nedescoperit de recuperare Fig. Categoriile de rezerve de hidrocarburi din cadrul rezervelor geologice. Prospectarea şi explorarea zăcămintelor de substanţe minerale utile În vederea extragerii substanţelor minerale utile din zăcământ sunt necesare lucrări preliminarii de prospectare şi explorare. ce studiază proprietăţile plantelor de a reacţiona sensibil la excesul. sau la insuficienţa anumitor elemente în soluri. 3. Prospectarea geologică determină structura rocilor. geofizice.1. roci sau ape.3. O metodă de prospectare geochimică cu totul specială este prospectarea biogeochimică. 3. respectiv compoziţia petrografică a regiunii cercetate prin studiul direct al rocilor prelevate din deschideri naturale sau artificiale. geochimice al căror rezultate se corelează.

thoriu şi potasiu. cu proprietăţi magnetice. . . galerii. datorită unor mase de roci diferite. mesteacănul la cărbune etc. elemente ale căror izotopi şi descendenţi radioactivi emit spontan radiaţii. şanţuri). . intensitatea câmpul electric. Explorarea preliminară constă în identificarea existenţei zăcământului şi în determinarea caracteristicilor lui generale.natura rocilor înconjurătoare. . în vederea justificării cheltuielilor necesare studierii zăcămintelor în amănunt. abaterile acesteia de la valoarea de 9.gravimetrică măsoară acceleraţia gravitaţională.modul de răspândire şi de transformare secundară a mineralelor utile în zăcământ. datorită în special conţinutului în uraniu.poziţia geografică a zăcământului şi condiţiile economice în care se desfăşoară lucrările de exploatare. a rezervelor de zăcământ. întinderii. precum şi unele roci se diferenţiază în funcţie de intensitatea şi natura radioactivităţii lor naturale. aceasta se realizează prin procedee miniere (puţuri.magnetometrică măsoară variaţia câmpului magnetic terestru în diferite puncte ale regiunii cercetate. După natura mărimii fizice măsurate există următoarele metode de prospectare geofizică: . în vederea elaborării proiectelor pentru exploatare.CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă sensibilă la solul bogat în zinc. În funcţie de precizia care se cere lucrărilor de explorare se deosebesc: 1.felul şi geneza substanţelor minerale utile. sau cu ultrasunete.81 m/s2 indică existenţa unui zăcământ. prin foraje (sondaje închise) sau prin lucrări de explorare mixte (miniere şi foraje) în vederea luării de probe.) şi interpretează anomaliile constatate în distribuţia acestor proprietăţi. Explorare preliminară care dă indicaţii aproximative asupra calităţii minereurilor şi extinderii zăcământului. deci a hărţii spaţiale a zăcământului. În funcţie de natura lucrărilor de explorare. Explorarea zăcămintelor de substanţe minerale utile constă într-un complex de lucrări şi cercetări care au drept scop precizarea formei. . etc. Alegerea tipului de lucrări de explorare depinde de următorii factori: . Se aplică la prospectarea minereurilor de fier.particularităţile zăcământului: formă tectonică şi dimensiuni.radiometrică măsoară radioactivitatea naturală sau provocată. Prospectarea geofizică se bazează pe metode care constau în măsurarea în diferite puncte ale regiunii cercetate a unor proprietăţi fizice şi a anomaliilor acestora provocate de prezenţa substanţelor minerale utile. . în urma lucrărilor de prospectare şi se continuă până la completa lui punere în exploatare. Unele depozite de substanţe minerale utile. a conţinutului în elemente utile. cum ar fi cel de petrol. grosimii. Explorarea este un proces care începe de la descoperirea zăcământului. . .electrometrică măsoară proprietăţile electrice ale rocilor (potenţialul electric al rocilor. în vederea . astragalul la seleniu şi uraniu.cu radiaţii din domeniul infraroşu.

sau prin surpare dirijată. porţiuni eventual deplasate. iluminare şi evacuarea apelor din subteran. cu grinzi şi stâlpi de lemn. cu explozivi. o parte din rezervele posibile sunt ridicate la categoria rezervelor vizibile (B). Exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile După terminarea lucrărilor de prospectare şi explorare se poate trece la procesul de extracţie sau exploatare a substanţelor minerale utile din zăcământ. În vederea începerii lucrărilor de exploatare propriu-zise însă sunt necesare lucrări pregătitoare la suprafaţă: amenajări de drumuri. 3. sau pentru cercetarea orizonturilor adânci ale zăcământului (tectonică. Explorarea de exploatare (în extindere) se execută în timpul exploatării pentru definitivarea studiului unui zăcământ. instalaţii industriale anexă etc. procedeele tehnologice corespunzătoare. rupere sau dizolvare. orizonturi necercetate în timpul cercetării de detaliu şi descoperirea unor noi rezerve.aerisirea. gaze de sondă. într-o anumită ordine şi succesiune în timp şi spaţiu sunt: . care are drept scop obţinerea tuturor datelor tehnice şi economice asupra zăcămintelor. clădiri. cu utilaje mecanizate (combina de extracţie.. etc. sau metalici. Operaţia se execută cu unelte acţionate manual. aprecierea metodei de exploatare ce trebuie aplicată. . etc. sau din exterior. eventual gradul de sărăcire). Se efectuează deci simultan cu valorificarea zăcământului. roci industriale) sunt diferite de cele pentru extracţia substanţelor minerale utile fluide (ţiţei. pentru evacuarea unor gaze periculoase (gazul metan din minele de cărbuni numit gaz grizu. Spaţiul în care se execută aceste operaţii poartă denumirea de abataj. respectiv cunoaşterea cât mai exactă a rezervelor.armarea sau susţinerea locurilor de muncă şi a lucrărilor subterane prin operaţii de consolidare. Prin astfel de lucrări de explorare.dirijarea presiunii rocilor din "coperiş" prin lucrări de rambleiere (umplere) cu material steril din mină. gaze naturale). dioxidul de sulf din zăcămintele neferoase. cu apă. . Explorarea de detaliu sau de conturare. lucrările de extracţie a substanţei minerale utile solide (minereuri feroase şi neferoase. linii de forţă. Explorarea de detaliu constă în conturarea exactă a zăcământului şi în determinarea amănunţită a conţinutului de substanţă minerală utilă. excavatorul rotativ). 2. cărbuni. Operaţiile miniere care se efectuează la exploatarea unui zăcământ de substanţe minerale utile solide.extragerea dintr-un zăcământ a unei substanţe minerale utile sau a unei roci prin tăiere. . pentru studierea şi descoperirea unor zăcăminte noi împrejurul minei. 3. . beton. În funcţie de natura zăcământului. ceea ce permite evaluarea rezervelor din categoriile B (vizibile) şi A2 (rezervă sigură explorată) faţă de cele din C.4. scuturi metalice.) şi pentru reducerea temperaturii. conţinut în substanţă minerală utilă. detaşare cu jeturi de apă. în vederea valorificării zăcământului şi stabilirii investiţiilor necesare.încărcarea şi transportul materialelor dislocate din zăcământ.TEHNOLOGII INDUSTRIALE estimării rezervelor posibile (C). zidărie. .

apă-gaze în strat. metode de explozie dirijată.1. inundaţie etc. Exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile solide Exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale solide. Controlul curgerii fluidelor se efectuează prin măsurarea presiunii şi temperaturii de la talpa sondei.). constă dintr-un complex de lucrări şi operaţii miniere executate la suprafaţă şi în subteran în scopul extragerii substanţelor minerale utile.1.3. În funcţie de poziţia zăcământului. aeraj etc. 3. urmată de extracţia acestora din zăcământul respectiv. În acest caz se îndepărtează stratul de steril de deasupra (coperişul. producţia cumulativă de fluide.2. Exploatarea "la zi" Exploatarea în cariere sau la zi (fig. lucrări de asanare. roci industriale. presiunea de zăcământ. nu necesită investiţii pentru lucrări de amenajare (galerii. exploatarea minieră se poate realiza "la zi" . saturaţia stratului cu fluide etc. urmărirea deplasării contactului apă-ţiţei.CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă La zăcămintele de substanţe minerale fluide. care în general este alterată (operaţie denumită cămăşuiala carierei). operaţia numindu-se decopertare) şi primul strat de rocă utilă.4. screpere. minereuri feroase şi neferoase. Această evoluţie este reprezentată pe diagrame. puţuri. Variaţia în timp a factorilor care caracterizează exploatarea (în special debitul de ţiţei.4.2) se realizează când zăcământul se găseşte în imediata apropiere a suprafeţei solului: cărbuni. 3. analiza comportării sondelor individuale şi în bloc. gaze-ţiţei. Pentru desprinderea rocilor se utilizează utilaje de mare capacitate: excavatoare. Schema unei exploatări la zi. raportul gaze-ţiţei.în cariere. în care factorii amintiţi variază în timp sau uneori în funcţie de rezerva iniţială de ţiţei sau gaze a zăcământului şi serveşte la stabilirea regimului optim de lucru. sau "în subteran". alegerea corespunzătoare a fluidelor injectate (noroi de foraj. Dirijarea curgerii fluidelor se realizează prin stabilirea corespunzătoare a regimului tehnologic al sondelor de extracţie şi de injecţie. exploatarea cuprinde operaţiile prin care se dirijează şi se controlează curgerea fluidelor în strat.) constituie evoluţia exploatării zăcământului respectiv. se utilizează utilaje de extracţie şi transport de capacităţi mari şi cu producţie specifică ridicată. Exploatarea "la zi" prezintă următoarele avantaje faţă de exploatarea "în mină": exploatarea se poate începe pe fronturi mari de lucru. de gaze şi de apă. în mină sau ocne. apă).1. numită şi exploatarea minieră. 3. Fig. există o mai mare securitate a muncii. întrucât lipseşte pericolul de surpare. cu cheltuieli relativ mici. emanare de gaze nocive. amplasarea corespunzătoare a sondelor. . după care se amenajează fronturile de lucru (abatajul) în terase şi se trece la extracţia propriu-zisă a substanţelor minerale utile sub cerul liber.

compresoare pentru aer comprimat. 3. numite panouri de exploatare. Munca în cariere este sezonieră. a aerisirii minei. construite în scopul accesului la zăcământ al minerilor.3. 3-galerie de coastă. În acest caz este necesar să se execute lucrări de deschidere. După terminarea exploatării zăcământului. la diferite adâncimi şi este specifică pentru majoritatea cărbunilor. minerale feroase. a eroziunii solului. abatajul etc. suitori. 11-zăcământ. în subteran .4. excavaţiile se umplu cu steril sau "rambleu". . în unele cazuri se provoacă surparea dirijată (controlată). instalaţii de ventilare. sau. sau de pătrundere până la zăcământ. când se creează numărul de fronturi de lucru necesare. neferoase şi roci industriale. (fig. Din puţul vertical se construiesc pe orizontală galerii.2. 4-galerie transversală. 8-orizont. fiind întreruptă în sezonul rece. a transportului materialului săpat. sau prin puţuri verticale.3. puţuri oarbe. Exploatarea în subteran sau "în mină" a substanţelor minerale utile solide Exploatarea în subteran se face când zăcământul se află în subsol. la suprafaţă . 2-puţ înclinat.galerii. decopertarea fiind în acest caz scumpă pentru suprafeţe mari. a alunecărilor posibile de teren. etc. 12-front de lucru. Totalitatea galeriilor dintr-un plan formează un orizont. rostogoluri. Zăcământul este împărţit pe zone. prin săparea de galerii de coastă (când terenul permite acest lucru). mijloace de transport. pompe pentru evacuarea apelor subterane. 10-extracţie "la zi". b. sau din cauza unor precipitaţii abundente. Mina este prevăzută cu următoarele categorii de construcţii: a. în cazul în care există pericol de surpare datorită presiunii rocilor înconjurătoare. datorită suprafeţelor mari afectate. Alt dezavantaj este legat de perturbaţiile ecologice majore din zonă.1. etc. 6-plan înclinat. instalaţii pentru prepararea-concentrarea substanţelor minerale utile extrase din subsol. Schema lucrărilor miniere pentru extracţia cărbunilor: 1-puţ principal.turnurile puţurilor de extracţie şi aeraj. 5-puţ orb. 3.TEHNOLOGII INDUSTRIALE Exploatarea în cariere devine neeconomică dacă stratul care acoperă zăcământul este prea mare (sute de metri). utilajului. 9-turlă de extracţie.3) Fig. 7-rostogol.

.partea din care se detaşează substanţa minerală (minereu. din acestea se formează fronturile de lucru . minereurile şi rocile sunt supuse unor operaţii de preparare. care transportă la suprafaţă muncitorii şi minereul abatat.automatizarea completă a transportului în subteran. . de unde poate fi preluat în vagoneţi şi trimis la suprafaţă. .automatizarea instalaţiilor de preparare. se reduc consumurile de materiale şi energie.introducerea fluxului de transport hidraulic în cazul cărbunilor (cărbunele granulat . Minereul sau roca poate fi tăiat cu ciocane pneumatice. se lucrează în condiţii de maximă securitate. Fiecare orizont este alcătuit din galerii transversale din care pleacă galerii direcţionale şi suitorile (care unesc două orizonturi). din care se deschid galeriile la diferite etaje. Abatajul este construit din frontul de lucru . fie un puţ secundar. Prin aplicarea tehnologiilor noi de extracţie se obţine mărirea coeficienţilor de recuperare a rezervelor. .amestecat cu apă este pompat la suprafaţă către instalaţia de preparare. circulare. de la distanţă a puţurilor de extracţie. înaintarea se dublează. Rolul galeriilor transversale şi direcţionale este de a permite un acces optim la zăcământ. În puţul principal circulă un ascensor special "colivie". La suprafaţă. Din consideraţii economice instalaţiile de preparare se amplasează lângă locul de extracţie. dreptunghiulare) sau prin galerii de coastă (tunele care pătrund într-o coastă de deal până la zăcământ). prin intermediul calculatoarelor.automatizarea completă a susţinerii galeriilor şi abatajelor în subteran. combine.controlul automat. prin conducte metalice). Mecanizarea lucrărilor de săpare a galeriilor în strat a condus la realizarea unor combine-robot prin utilizarea cărora producţia orară creşte simţitor. rocă). combine-roboţi. dar mai ales mecanic cu haveze. Modernizarea şi automatizarea tehnologiilor de extracţie se realizează prin: .CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă Legătura cu exteriorul a zăcământului se realizează prin puţuri (elipsoidale. . . rolul "suitorilor" este de a permite transferul minereului excavat spre un orizont inferior. În afară de puţul principal. în următorul mod: Accesul în mină se face dintr-un puţ vertical principal.abatajele. în scopul protejării mediului înconjurător. se preconizează refacerea terenurilor deteriorate şi aducerea lor în forma iniţială.extragerea substanţelor minerale utile din straturi cu utilaje comandate de la distanţă. În cazul extracţiei "la zi" în cariere. trebuie să existe fie o galerie de coastă. de aeraj. controlarea debitului şi a transportului. Exploatarea se realizează pe mai multe etape. după care este transportat la suprafaţă prin puţurile principale sau galeriile de coastă. în vederea comercializării.

Ţiţeiul mai conţine compuşi cu sulf (0. lichide. viscozitate. Distribuţia pe verticală a zăcămintelor de petrol şi gaze este controlată de temperatură şi presiune. ajungând şi la 10.000 şi 8.4.2. bogat în hidrocarburi parafinoase d < 0. Ţiţeiul se găseşte în roca iniţială în care s-a format. consumul de energie necesar pompării este mai ridicat.1. temperatură de congelare) variază în funcţie de raportul dintre clasele de constituenţi. Fig.88-0.71 şi 0.000 m. Proprietăţile fizice ale ţiţeiului românesc (densitate.4). cu densitate 0. Determinat de epuizarea resurselor localizate în formaţiuni geologice cu adâncimi mici şi medii.2%). Italia. mai puţin însă cele din România. asfaltos. aromatice şi gaze dizolvate (C1-C4). cu azot (0. .000 m.ţiţei mijlociu. calcaroase.2. temperatură de fierbere. Acumulări de petrol şi gaze în straturi cutate: a . iar apele (sărate) de zăcământ.ţiţei greu. Migrând spre zonele de minimă rezistenţă. Franţa) s-au depăşit 6. iar al celor gazoase între 7. . în sinclinale (fig.000 m. 3. Exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi 3. Potrivit unor calcule teoretice parţial verificate în activitatea practică.000 m.ţiţei uşor.TEHNOLOGII INDUSTRIALE 3. Germania.925 g/cm3 şi se clasifică astfel: .boltite. forajul profund a început să se practice în cel puţin 43 ţări. b . Conţinutul în hidrocarburi şi raportul dintre acestea diferă în funcţie de zăcământ şi uneori chiar în cadrul aceluiaşi zăcământ pe înălţime. în rocile vecine poroase (dolomitice. . România. Rusia.000 şi 16.ecranate. alcătuind zăcăminte primare.4. alcătuite dintr-un amestec de hidrocarburi parafinice. acumulările de hidrocarburi lichide ar fi limitate. naftenice. din care în unele ţări (SUA. 3.2%).85 şi 0. ţiţeiul şi gazele se adună în stratele poroase ale anticlinalelor. Viscozitatea influenţează procesul de curgere a fluidelor prin conducte: cu cât este mai ridicată.925. în cazuri mai dese. între 4. gresie etc. Viscozitatea creşte odată cu creşterea conţinutului în hidrocarburi cu masă moleculară mare. sau. Exploatarea zăcămintelor de ţiţei Ţiţeiul este una dintre rocile caustobiolitice. Austria. cu densitate cuprinsă între 0.) în care a migrat sub presiunea gazelor sau a propriei sale greutăţi. cu atât debitul este mai redus. bogat în hidrocarburi semiparafinoase. alcătuind zăcăminte secundare. în funcţie de gradienţii de temperatură şi presiune.4.85.88. Ţiţeiul românesc are densitatea cuprinsă între 0.

cu motor electric suspendat cu cabluri de oţel şi care acţionează sapa la talpa sondei. prin intermediul coloanei de prăjini. . cu masă Rotary (fig. În masa rotativă este practicată o deschidere centrală pătrată. Pătrunderea în zăcământ se realizează printr-un complex de lucrări denumit foraj. electric sau radioactiv) efectuat în scopul obţinerii indicaţiilor cu privire la natura stratelor străbătute. în vederea realizării găurii de sondă. care primeşte mişcarea de rotaţie printr-o roată dinţată cuplată la un motor.lucrări de instrumentaţie: introducerea sau scoaterea garniturilor de foraj (prăjini.forajul propriu-zis . de care sunt prinse apoi prin înfiletare restul de prăjini cu secţiune cilindrică (cu o lungime de 6-8 m) pe măsură ce se avansează în zăcământ. telescopice etc. a erupţiilor de gaze în spatele coloanei de burlane etc.CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă Exploatarea zăcămintelor de ţiţei începe după finalizarea lucrărilor de prospectare şi explorare. gaze) de la un strat la altul.cu turbină acţionată de noroiul de foraj. scoaterea şi înlocuirea sapelor în cazul uzurii acestora etc. Cele mai utilizate sunt sapele coadă de peşte şi sapele cu role. cu toate că are viteza de înaintare de numai 4 m/h.3. Mişcarea de rotaţie se transmite sapei prin intermediul coloanei de prăjini. despicare şi sfărâmare. prin dislocarea rocilor străbătute cu ajutorul unor sape speciale şi îndepărtarea rocilor sfărâmate ("detritus") în tot timpul operaţiilor de săpare cu ajutorul noroiului de foraj. în urma cărora se indică rentabilitatea deschiderii exploatării respective şi după efectuarea lucrărilor specifice de pătrundere în zăcământ.foraj rotativ clasic (Rotary) acţionat de la suprafaţă. Se utilizează următoarele metode de foraj: .operaţie de consolidare a găurii de sondă prin susţinerea pereţilor cu burlane metalice (tuburi pierdute. în care este prinsă prima prăjină pătrată.tubarea găurii de sondă . . Mişcarea de rotaţie este dată de la suprafaţă de către un disc metalic (masa rotativă). aşchiere.carotajul (mecanic.). .5) este tehnica cea mai cunoscută şi aplicată. se deosebesc diferite tipuri de sape care lucrează prin tăiere. Forajul cuprinde operaţiunile tehnice pentru realizarea puţului de sondă şi constă în următoarele lucrări: . Sapele efectuează dezagregarea mecanică a rocilor întâlnite.cimentarea sondelor care se realizează prin pomparea unei suspensii de ciment în spaţiul dintre coloana de burlane metalice şi pereţii sondei. prevăzut cu o coroană dinţată.. prevenirii migraţiei fluidelor (ţiţei. se realizează în scopul izolării straturilor de apă care ar dilua ţiţeiul. . Se execută prin rotirea şi apăsarea sapei. Forajul rotativ clasic.foraj rotativ modern: turbobur . la talpa sondei. aflată în capătul garniturii de prăjini. din care se elimină prin orificiile sapei. În funcţie de modul de lucru al elementelor tăioase ale sapei. .). electrobur . . Rocile sfărâmate sunt aduse la suprafaţă cu ajutorul fluidului de foraj (noroiul de sondă) trimis la talpa sondei de către pompe. sape etc.săparea puţului de sondă de la suprafaţă până la zăcământ. .perforarea coloanelor (tuburilor) în vederea luării probelor din zăcământ.

ce se pompează prin coloana de prăjini. Forajul rotativ (Rotary): 1-turlă. 2-masă rotativă. sonda rezultată este mai dreaptă şi ca urmare sunt facilitate tubarea şi cimentarea ulterioară.12-1.5. se pot utiliza prăjini cu pereţii mai subţiri decât în cazul clasic. Forajul cu turbină (turboforajul) reprezintă circa 35% din forajul total aplicat în ţară. . . deci mai ieftine şi se reduce pericolul de accidente. 5-sapă. . pentru mărirea densităţii. 3-prăjină pătrată. Deşi se utilizează site vibratoare pentru Fig. având o densitate de 1. baritină. 4-prăjini cilindrice.coloana de prăjini stă nemişcată.5-2 ori mai mare şi nu depinde de adâncimea de foraj. Viteza de înaintare este de 8 m/h. . hematită etc.. Noroiul de foraj are următoarele funcţii: evacuarea detritusului.30 g/cm3.prăjinile nerotindu-se. 9-sită vibrantă pentru separarea detritusului de noroiul de foraj. . pusă în mişcare chiar de curentul noroiului de sondă. ceea ce reduce energia necesară forajului. răcirea sapei. 8-cap hidraulic pentru trimiterea noroiului de foraj în galeria de prăjini. 6-burlane. colmatarea pereţilor sondei (căptuşirea lor). la care se adaugă.munca este mult uşurată prin lipsa zgomotului şi trepidaţiilor întrucât instalaţia de la suprafaţă nu mai este solicitată. 7-pompă pentru noroiul de foraj. turbina acţionează direct asupra sapei.efortul în prăjini micşorându-se. prevenirea erupţiilor libere prin contrabalansarea presiunii de zăcământ.TEHNOLOGII INDUSTRIALE Noroiul de foraj este un amestec de apă cu suspensii şi coloizi de marnă.3. Sapa este acţionată de o turbină hidraulică. cu ajutorul pompelor de la suprafaţă.viteza de foraj este de 1. Turbina are o viteză de rotaţie de 600-700 rot/min la un debit al noroiului de 22-40 l/sec şi o putere efectivă de 55-180 CP. Prezintă următoarele avantaje: . La turboforaj este deosebit de importantă curăţirea fluidului de foraj recirculat. de particule tari şi abrazive care uzează turbina.

dar cu pereţii mai groşi. destinderea gazelor din zona cupolei de gaze şi efectul gravitaţional. Chiar după scurgerea unei perioade de timp. pentru a împiedica o erupţie necontrolată. treptat. factorul de recuperare ia valori de 20-30%. numită coloană de extracţie sau tubing. se numeşte mecanism de recuperare sau regim de exploatare a zăcământului de ţiţei. Are loc fenomenul de erupţie naturală a ţiţeiului. exprimată în procente din întreaga cantitate ce se află în zăcământ la descoperirea acestuia. 3. Pentru a permite ajungerea la suprafaţă a ţiţeiului datorită presiunii de zăcământ a gazelor se înlocuieşte cu apă. Dacă zăcământul este exploatat numai prin utilizarea energiei sale. datorită presiunii mari a gazelor din zăcământ. Atât în timpul scăderii presiunii de zăcământ. gaura de sondă este plină cu noroi de foraj a cărui greutate contrabalansează presiunea interioară a zăcământului. sau prin frezare cu ajutorul sapei cu role. împingerea naturală a apei. noroiul de foraj din coloana de extracţie. împingere naturală de apă sau gaze). Îmbunătăţirea exploatării zăcămintelor de ţiţei se referă la mărirea factorului final de recuperare şi la scurtarea duratei de exploatare a acestora.2. La zăcăminte cu condiţii dificile de exploatare şi care conţin ţiţeiuri foarte vâscoase. de 300-400 at. se aplică erupţia artificială. Erupţia artificială (ridicarea artificială la suprafaţă a fluidelor ce vin din stratul productiv) urmăreşte menţinerea unei presiuni adecvate la talpa sondei. factorul final de recuperare nu depăşeşte 10-15%. sonda produce fără să fie ajutată din exterior cu energie.4. Factorul de recuperare FFR a ţiţeiului reprezintă cantitatea de ţiţei extrasă. durata de funcţionare a unei turbine nu depăşeşte 300 ore. pe măsură ce presiunea de zăcământ scade şi la un moment dat. Debitul va fi din ce în ce mai mic. cât şi după ce sonda încetează să mai producă. după care trebuie înlocuită. Pentru a putea trece la exploatarea zăcământului de ţiţei se perforează mai întâi dopul de ciment de la talpa sondei. naturală sau impusă artificial. Metode de extracţie a ţiţeiului Mecanismul prin care ţiţeiul este extras din zăcământ şi care foloseşte presiunea existentă.2. astfel încât aceasta să producă debitul dorit.constant. Prin exploatarea primară a unui zăcământ de ţiţei se înţelege exploatarea care are loc folosind energia naturală existentă în zăcământ. Dacă prin înlocuirea noroiului de sondă cu apă sau chiar cu ţiţei sonda nu porneşte. sonda va înceta să mai producă. apoi se scoate garnitura de foraj şi se introduce în loc o coloană de ţevi cu diametrul mai mic decât al burlanelor.prin pompaj. Erupţia artificială a fluidelor se pate realiza pe două căi: . Uneori sonda poate produce acest debit datorită propriei energii cu care intră fluidele din strat în gaura de sondă. aplicarea unei metode artificiale de ridicare a fluidelor de la talpa sondei poate face ca aceasta să producă debitul dorit . expansiunea gazelor ieşite din soluţie.CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă îndepărtarea detritusului. şi anume: destinderea elastică a rocii şi fluidelor. adică prin metode primare (gaze dizolvate. prin operaţia de puşcare. În tot timpul acestei operaţii. .

ajutându-l să urce spre suprafaţă. când presiunea de strat devine foarte mică. în funcţie de capacitatea stratului de producţie de ţiţei.600 m3/zi. Se recomandă ca o metodă de extracţie după încetarea erupţiei naturale.prin gaz lift. Erupţia artificială intermitentă constă în ridicarea lichidului sub forma unui dop de către gazele injectate sub el. după care este împins spre exterior. care să asigure producerea debitului dorit (fig. Această metodă de extracţie se aplică în ultimă fază de exploatare a unui zăcământ.TEHNOLOGII INDUSTRIALE . Ţiţeiul pătrunde mai întâi în corpul pompei. comparativ cu pompajul. mergând până la 3. se poate obţine presiunea diferenţiată strat-sondă. Pentru curgerea fluidelor prin spaţiul inelar coloană-ţevi s-a ajuns la debite de 600-1.000m3/zi. prevăzută cu un ventil care se deschide la coborârea pistonului şi se închide la urcarea lui.3. Instalaţie de erupţie artificială: a) tip semiînchis. sau adâncimea punctului de injecţie. deoarece se poate adapta extragerii unor debite foarte variate.6. Modificând cantitatea de gaze injectate. Stratul nu ar . care este injectat în spaţiul prin care ţiţeiul se ridică la suprafaţă. Gazele introduse reduc densitatea ţiţeiului de deasupra punctului de injecţie. Fig.3. b) tip închis. Erupţia artificială continuă se realizează prin utilizarea unui debit de gaze sub presiune. în cazul sondelor de peste 3.000-4. cu ajutorul gazelor comprimate. cu piston introdusă în tubing.6). Erupţia artificială continuă se aplică în general sondelor cu capacitate de producţie mare şi presiuni relativ mari la talpa sondei. fără a necesita schimbarea echipamentului din gaura de sondă şi are o durată mare de funcţionare fără intervenţii.000 m. Metoda de extracţie a fluidelor din stratul productiv prin utilizarea gazelor comprimate poartă denumirea de erupţie artificială (gaz-lift) şi poate fi de două feluri: continuă sau discontinuă (intermitentă). Extracţia prin pompaj se realizează cu ajutorul unei pompe speciale. Erupţia artificială este o metodă foarte flexibilă.

schimbător de căldură pentru încălzirea gazului la temperatura convenabilă transportului. aer sau apă. Pentru deschiderea zăcământului se fac lucrări de foraj prin metode similare cu cele de deschiderea zăcămintelor de ţiţei.3. între strate de argilă sau marne impermeabile. sau s-a schimbat presiunea de zăcământ. După terminarea lucrărilor de foraj şi extracţia galeriilor de prăjini. Se mai recuperează încă 20% din ţiţeiul din zăcământ.dizolvarea rocii poroase în care a migrat ţiţeiul.refacerea presiunii de zăcământ prin injectarea de gaze de sondă. de la o adâncime de 3.2.capul de erupţie. Deci. ce împing restul de ţiţei la suprafaţă. . 3. Un zăcământ prezintă importanţă industrială când capacitatea de înmagazinare a rocii magazin (porozitatea). de aproximativ 50%. se recuperează tubingurile şi burlanele şi se cimentează sonda. fie chiar foarte gazeificată. în funcţie de capacitatea stratului respectiv. Extracţia gazelor naturale Gazele naturale (la noi în ţară. Extracţia secundară a ţiţeiului are drept scop recuperarea ţiţeiului rămas în zăcământ după aplicarea metodelor de extracţie primară şi se realizează prin următoarele metode: . O sondă productivă este prevăzută cu o instalaţie de suprafaţă compusă din următoarele elemente: . Instalaţiile moderne cu erupţie artificială intermitentă.000 m. printr-un procedeu ce foloseşte fie o gaură de sondă veche.extragerea ţiţeiului din rocile poroase folosind diferite soluţii etc. Extracţia are loc prin sifonare. care arde parţial şi formarea de gaze. această metodă este indicată pentru sondele cu presiune scăzută la talpa sondei. găurile de sondă sunt tubate cu o coloană de exploatare care menţine intacţi pereţii găurii de sondă până în dreptul stratului productiv. în care s-au perfecţionat tehnologiile de extracţie secundară. în condiţii economice. sub formă de domuri acumulate în strate de nisip. . . la adâncimi ce depăşesc 2. Sondele se pot redeschide după un timp.000 m. în funcţie de calitatea zăcământului. la care acumularea şi ridicarea lichidului se fac simultan pot produce chiar 100-150 m3/zi. cu ajutorul unei coloane tubulare montată în interiorul coloanei de exploatare. indicii de productivitate fiind diferenţiaţi. .4. . Se ajunge astfel la un FFR final.aprinderea controlată a stratului. fie se sapă una nouă prin care să se injecteze fluidul respectiv. Dacă extracţia devine neeconomică. format dintr-un sistem de ventile care permit trecerea gazului din coloana de exploatare pe conducta directă. zăcămintele sunt înconjurate de apă sărată. Sondele în erupţie artificială intermitentă pot produce debite de 1-70 m3/zi. saturaţia iniţială în gaze şi presiunea de zăcământ permit gazelor să curgă spre gaura de sondă. cu un conţinut de gaz metan de 99%) se găsesc în zăcăminte independente.CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă putea suporta asupra sa o coloană de lichid.

3. 3. Exploatarea zăcămintelor de sare cu ajutorul sondelor constă în introducerea în interiorul masivului de sare a apei sub presiune şi aducerea saramurii formate în subteran. sau materie primă la o întreprindere chimică. la suprafaţă. sub formă de saramură. Metodele de dizolvare dirijată se pot executa în trepte mari (SUA.4. Gazele din zăcămintele de presiune înaltă se transportă economic pe conducte magistrale sub presiune. medie (20-200 at) şi joasă (4-20 at). În funcţie de presiunea lor.3. . 3. zăcămintele de gaze naturale se împart în: zăcăminte de presiune înaltă (200 at). .7). Gazele de presiune medie sau joasă se utilizează în imediata apropiere a sursei în calitate de combustibil. ambele metode folosind trei coloane de exploatare: pentru apă.. pe categorii de presiuni apropiate. Sondele sunt racordate la conducte colectoare. Rusia) sau în trepte mici (România). - Fig. sub formă de bulgări. contor şi manometru pentru controlul debitului şi presiunii în condiţiile de exploatare.pe care uscată în mine (ocne).TEHNOLOGII INDUSTRIALE duză de reglare a debitului. care se termină la fiecare centru de consum cu câte o staţie de reglare a presiunii şi de măsurare a cantităţilor de gaze livrate întreprinderilor distribuitoare. pentru saramură şi pentru fluidul izolant (de obicei produs petrolier) (fig. cu ajutorul sondelor.7. separator pentru reţinerea impurităţilor. Sondă cu dizolvare dirijată a sării geme din zăcământ. sau clorura de sodiu se poate extrage prin două metode: . la distanţe de sute de kilometri. Exploatarea zăcămintelor de sare gemă (NaCl) Sarea gemă. bucăţi etc.pe cale umedă.

. Resursele potenţiale pot deveni în viitor rezerve în condiţiile perfecţionării procedeelor tehnologice de extracţie şi preparare şi a mijloacelor de transport. iar atunci când se atinge raza dorită se ridică coloana de apă mai sus împreună cu nivelul fluidului izolator.procedeul este foarte economic. terminat la partea superioară cu o boltă retezată sau ascuţită. de la axul sondei către periferie pentru fiecare treaptă. iar costul scade la 25% faţă de procedeul pe cale uscată (în ocne). care se tubează pe anumite porţiuni pentru susţinerea pereţilor şi închiderea apelor.Efort de investiţii .7). de fapt. cu consum de materiale. Pentru realizarea acestui tip de extracţie este necesară săparea prin lucrări de foraj a unor găuri de sondă de 10-50 cm diametru.Principiul conducător al acestei metode este posibilitatea de dirijare a procesului de dizolvare. Dezavantajul major al metodei îl constituie probabilitatea mărită de surpare a terenurilor rămase după exploatare. . cât şi investiţiile suplimentare cerute de .procesul de exploatare este perfect dirijat. cât şi ca urmare a perfecţionării procedeelor tehnologice care pot determina valorificarea rentabilă a unor zăcăminte sărace. mai ieftine. . uşor de realizat cu investiţii mici.Efect economic. Rezultă că rezervele au un caracter dinamic.3.producţia de saramură concentrată este continuă. controlată prin "legea celor trei E" a lui Oscar Lange: Eficienţă economică . . Paralel cu aceasta. au crescut atât costurile prospecţiunilor necesare pentru descoperirea unor noi zăcăminte.CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă În exploatarea cu trepte mari acţionează viteza de dizolvare orizontală.lucrările pregătitoare exploatării sunt de scurtă durată. 3.5. prin ridicarea treptată a coloanei de apă şi a tubului exterior prin care se debitează produsul petrolier izolator. care urmează să acopere treptat tavanul nou creat (fig. Se aplică pentru zăcăminte de dimensiuni mai reduse şi la solicitări de saramură din partea unui consumator industrial. Productivitatea muncii creşte de 10 ori. o activitate de investiţii. în exploatarea în trepte mici acţionează mai mult viteza de dizolvare verticală şi camera de dizolvare este aproximativ în formă de cilindru. atât ca rezultat al unor noi descoperiri de resurse. sau care au condiţii grele de exploatare.instalaţie este simplă şi uşor de manevrat. în funcţie de viteza de dizolvare. Exploatarea începe de la baza zăcământului şi se continuă în sus. precum şi masele minerale care ar putea fi exploatate economic în perspectivă (resurse potenţiale). În găurile de sondă se introduc cele trei tuburi concentrice. energie şi manoperă foarte redus. prin menţinerea unui strat izolator. Consideraţii tehnico-economice Activitatea geologică reprezintă. dizolvarea în cameră se face în sens radial. la tavanul camerei de dizolvare ca urmare. Procedeul de extracţie a clorurii de sodiu sub formă de saramură prezintă următoarele avantaje faţă de procedeul în subteran: . succesivă. Se apreciază că în categoria de resurse intră rezervele care cuprind depozitele minerale susceptibile de a fi exploatate economic în prezent. iar aprecierea rezultatelor acestei investiţii se face prin eficienţa economică atinsă.

3. în vederea extragerii metalelor ca atare. În cazul minereurilor metalifere (oxizi. dintre care menţionăm: caracteristicile mineralogice ale zăcământului (adâncimea. termoenergetică) sau pentru consumatorii casnici. prin frecare de pereţii metalici ai conductelor sau ai tancurilor petroliere. amplasării zăcământului în zone greu accesibile. sau reducerea conţinutului acestuia.1) la care sunt supuse substanţele minerale utile în vederea îmbunătăţirii calităţii lor. materialelor refractare şi ceramice.). Sunt supuse operaţiei de preparare minereurile feroase şi neferoase. sulfuri) prepararea urmăreşte obţinerea de concentrate. construcţii. separarea unui anumit component petrografic. C3. grafitul. În asemenea împrejurări se impune ca la evaluarea rezervelor să se ia în considerare o serie de factori. De exemplu. sortarea cărbunilor pe clase granulometrice cerute de diferite utilizări. gazolina (fracţia lichidă ce conţine hidrocarburi cu 5 şi 6 atomi de carbon şi care se antrenează cu gazele). azbestul etc. orientările de politică economică ale ţărilor producătoare şi consumatoare etc. Apa conţinută în ţiţei sub formă de emulsii stabile se îndepărtează prin procedee de desemulsionare (fig. Sărurile conţinute în apă sunt corozive pentru instalaţie. o importanţă mare o are şi factorul ecologic. complexităţii acestuia. cheltuielilor ridicate cu echipamentele necesare protecţiei mediului. barita. fluorina. prin aceasta. C2. carbonaţi.6. producerea de brichete din cărbunele mărunt. cheltuielile pentru protecţia mediului înconjurător în ramura metalelor neferoase reprezintă 8-15% din costurile de producţie. metalurgică. În cazul preparării ţiţeiului se îndepărtează gazele (ce conţin fracţiile C1. 3. respectiv a adaptării lor la condiţiile optime cerute de procesele industriale la care participă (în industria chimică. conţinutul în util etc. ce provoacă aprinderea ţiţeiului. C4).TEHNOLOGII INDUSTRIALE tehnologiile perfecţionate pentru punerea lor în valoare. Prepararea se efectuează deoarece nisipul poate produce scântei la transport. volumul investiţiilor şi nivelul costurilor substanţelor minerale utile. următorilor factori: scăderii conţinutului de metal al minereului. sau sub formă de aliaje. substanţele minerale nemetalifere (sarea. În cazul substanţelor minerale utile solide se deosebesc următoarele tipuri de operaţii de preparare: . Majorarea investiţiilor se datorează în principal. particulele fine (suspensiile solide) şi apa. reducerea conţinutului de cenuşă sau de substanţe dăunătoare (sulf) şi. în separatorul aflat chiar la gura sondei. În aprecierea posibilităţilor de exploatare a resurselor de materii prime.) şi majoritatea rocilor industriale. care sunt supuse ulterior tratamentului metalurgic.8). Prepararea substanţelor minerale utile Prepararea substanţelor minerale utile cuprinde un complex de operaţii mecanice şi termice (tabelul 3. mărirea puterii calorifice. cărbunii. caolinul. În cazul preparării cărbunilor se urmăreşte: desecarea de apa de zăcământ sau de cea căpătată în timpul extracţiei sau al preparării.

în urma cărora rezultă un concentrat bogat în metal (metale) şi sterilul. Produsul măcinat este sortat după operaţia de măcinare şi apoi supus unor operaţii de concentrare. întrucât la elaborarea primară se urmăreşte extragerea metalului (Me) din minereu. după care este clasat pe anumite dimensiuni granulometrice prin trecere peste site sau ciururi (clasare. minereul brut este spart în bucăţi de anumite dimensiuni prin concasare (în concasoare). 3. electrostatică. respectiv a dimensiunilor granulometrice (mărunţirea. Gazolină (C5-6) Gaze C1-6 Separare gazolină Demineralizare Gaze C1-4 Decantare Apă Gaze C1-2 Lichefiere Dezemulsionare Gaze lichefiate (C3-4) Ţiţei brut Decantare Apă mineralizată + nisip Ţiţei rafinărie Fig. inclusiv a apei. pentru a obţine un amestec omogen din punct de vedere calitativ (omogenizare).8.).CAPITOLUL III – Procese tehnologice din industria extractivă - operaţii privind modificarea mărimii particulelor. operaţii privind modificarea (îmbogăţirea) conţinutului lor în substanţă utilă . Schema de preparare a ţiţeiului pentru rafinărie. În cazul minereurilor metalifere. Minereurile de compoziţii diferite (extrase din aceeaşi mină sau din mine diferite se amestecă în anumite proporţii. ciuruire). Pentru aceasta. acesta este supus unor operaţii de preparareconcentrare. . prin care se măreşte concentraţia relativă a utilului prin îndepărtarea forţată a sterilului.concentrarea (magnetică. prin zeţaj. clasare). Întrucât minereul omogenizat calitativ nu prezintă aceleaşi dimensiuni granulometrice este supus unei măcinări în mori speciale. prin flotaţie etc.

u.m. mecanică (sfărâmare) termică (decrepitaţia) concasare granulare măcinare reducerea dimensiunii I.s.m.1. prăjire (s. Prepararea substanţelor minerale utile. filtrare medii dense zeţaj flotaţie II.u. Modificarea structurii granulometrice (substanţe minerale utile . aglutinarea cărbunilor) uscată mecanică la solide umedă manuală electrostatică magnetică gravimetrică desecare .) volumetrică separarea amestecurilor în clase de dimensiuni sortare-clasare gravitaţională (simptotică) diferite centrifugală mărirea dimensiunii prin mecanică (brichetare. peletizare) unirea granulelor fine termică (aglomerarea minereurilor.îngroşare centrifugare.TEHNOLOGII INDUSTRIALE Tabelul 3. metalifere) termică aglomerare semicocsificare. cocsificare (cărbuni) îndepărtarea particulelor solide (sedimentarea) îndepărtarea gazelor stabilizare ţiţei (degazare) decantare îndepărtarea apei chimică dezemulsionare electrică . Modificarea conţinutului în substanţe utile (concentrare) la lichide uscare calcinare.

pentru îndepărtarea argilei. Operaţia se execută în celule de zeţaj (fig.aglomerare în forme sferice obţinute din minereu-praf. În celulă se mai adaugă spumanţi (care stabilizează bulele de aer ce aderă la suprafaţa utilului. minereurilor monometalice şi unele polimetalice) flotaţia se numeşte integrală sau colectivă.aglomerare termică cu sau fără liant. 3. pentru separarea sterilului de util. o parte din minereu rămâne sub formă de granule mici sau praf. în vederea elaborării metalului (sau a aliajelor). pentru separarea de sterilul nemagnetizabil. pentru descompunerea carbonaţilor la oxizi. Se aplică minereurile conţinând oxizi de fier. în funcţie de densitatea acestora. În funcţie de procedeul adoptat. există flotaţia de spumă.spălarea în curent de apă. ce se unesc între ele. Prin introducerea minereului fin măcinat într-un mediu apos în care se adaugă substanţe active de suprafaţă (care modifică tensiunea superficială). combustibil şi fondanţi. iar cele cu densitate mai mare decât a mediului dens lichid cad la partea inferioară a recipientului. sub acţiunea căldurii se evaporă apa.separare în medii dense. Aglomerarea se poate realiza prin următoarele procedee: . . Constă în separarea componentelor prin modificarea afinităţii acestora faţă de apă (hidrofilei) cu ajutorul unor substanţe tensioactive. modificatori (cu rolul de a imprima numite proprietăţi fizico-chimice amestecului). (fig. adică concentrarea într-un mediu lichid în care particulele cu densitate mai mică se ridică la suprafaţa băii.separarea magnetică constă în acţionarea în câmp magnetic asupra părţii magnetizabile a minereului. complexe. .9). materiile volatile şi se produc reacţii chimice care conduc la compuşi ce se pot prelucra mai uşor şi mai economic.10). flotaţia este diferenţială: . recuperarea minereului aflat în această stare se realizează prin aglomerare. 3. Dacă prin flotaţie selectivă se urmăreşte obţinerea separată. uşurând procesul). .zeţarea .flotaţia .spălarea sub acţiunea pulsatorie alternativă a apei.sinterizare . În cazul în care prin flotaţie se urmăreşte concentrarea într-un singur produs a tuturor minereurilor utile prezente în minereu (cazul cărbunilor. nisipului şi a părţilor pământoase. a prafului de cărbune. După mărunţire şi clasare. În cazul în care se urmăreşte obţinerea unui produs în care se concentrează numai o anumită specie mineralogică. în concentrate diferite a minereurilor utile din minereu. a celor de sulf.CAPITOLUL III – Procese tehnologice . . flotaţia se numeşte selectivă. . Pentru minereurile cu carbonaţi de fier se efectuează înaintea separării magnetice o ardere.peletizare . la care se produce o topire superficială a granulelor. utilul devine hidrofob şi va pluti (flota) la suprafaţa apei. etc.caracteristici tehnice şi economice Concentrarea se poate realiza prin următoarele procedee: .operaţia care permite valorificarea economică a minereurilor neferoase sărace. de peliculă sau de ulei. iar sterilul devine hidrofil şi se va separa la partea inferioară a celulei de flotaţie. rezultând granule de dimensiuni mai mari. Concentratul de minereu se poate supune unor operaţii termice de concentrare calcinare (prăjire) în cuptoare specializate unde.

4bielă.10. 3-corpul celulei. Principiul concentrării prin zeţaj: 1-corpul maşinii. Concentratele se comercializează. care mai conţine cantităţi reduse de minerale utile se poate recircula. conţinând substanţe toxice şi praf de minereu sau de cărbune se depozitează în iazuri de decantare. . iar apele reziduale. Eficienţa economică este mare. Secţiune verticală printr-o celulă de flotaţie: 1-tub aeraţie.9. 3-piston. Fig. deoarece sterilul prelucrat intervine numai cu cheltuieli de transport de la haldă la instalaţie şi nu cu cheltuieli de extracţie şi transport de la mină la instalaţia de preparare. 3. Prin perfecţionarea tehnologiilor. 2-perete despărţitor.nodulizare . Fig. 6-sită fixă.presare cu sau fără liant în forme. 3. 5-excentric. 2-ax rotor.brichetare . .TEHNOLOGII INDUSTRIALE .aglomerare la cald în cuptoare rotative. sterilul depozitat. 4-rotor. pentru extragerea acestora. sterilul solid se depune în halde.

1-5 m2/t instalaţii de decantare a sterilului. repartiţia medie a tuturor cheltuielilor este aproximativ următoarea: cheltuieli de cercetare geologică. sau se îmbogăţesc în substanţă minerală utilă. În acest scop. Ponderea cheltuielilor de preparare în cadrul cheltuielilor totale de valorificare a zăcămintelor de substanţe minerale utile rezultă din analiza unor date statistice. Costul operaţiilor de preparare-concentrare reflectă consumurile diferenţiate de energie. în cazul procesului care solicită o granulaţie foarte fină consumul de energie este de circa 11-30 kWh/t. Necesarul de apă Întrucât în operaţiile de preparare se utilizează cantităţi apreciabile de apă (3-25 m3 apă/tona material prelucrat) se impune recuperarea unei părţi din apă şi recircularea ei. cu energie. Consumul de energie însumează energia necesară pentru acţionarea diferitelor utilaje. cheltuieli de exploatare: 40%. cât şi posibilităţile de aprovizionare cu apă. astfel încât prelucrarea ulterioară să se realizeze cu consumuri energetice minime şi cu eficienţă sporită. . Costurile scad însă la aceste instalaţii odată cu creşterea capacităţii de prelucrare. Doar 50-80% din apa utilizată se poate recupera şi în unele cazuri este necesar să se prevadă rezervoare sau bazine pentru asigurarea cantităţii de apă necesară în perioada de secetă. necesare proceselor de preparare. ponderea cea mai mare fiind în instalaţiile de mărunţire (unde se consumă 50-70% din totalul energiei).7. studii şi proiectări: 10%. pentru confortul personalului şi pentru a nu îngheţa apa din instalaţii. Deci.2-10 m2/t instalaţii de mărunţire. Consideraţii tehnico-economice referitoare la procesele de preparare Prin intermediul operaţiilor de preparare şi în special cu ajutorul metodelor de concentrare se pot aduce mineralele în stadiul de prelucrare economică. Astfel. . spaţiile de depozitare şi transportul intern. circa 25-30% se utilizează pentru procesul de concentrare propriu-zis (flotaţie) şi restul pentru operaţii anexe. Peste 50% din cheltuielile de preparare sunt efectuate în staţiile de mărunţire.1-8 m2/t instalaţii de concentrare prin flotaţie. suprafeţele afectate instalaţiilor sunt dispuse după cum urmează: . În funcţie de tipul operaţiei de preparare. În funcţie de tipul de operaţie de preparare consumul este diferenţiat. Consumul de energie. se consumă circa 30-50 kcal/m3·h. dar şi pentru încălzirea utilajelor în perioadele reci. Analiza amplasamentului staţiilor de preparare se face în urma unui studiu tehnico-economic în care se iau în considerare spaţiile de depozitare a utilului şi sterilului (halde). Prin amplasarea uzinei de preparare în apropierea locului de extracţie se reduc substanţial cheltuielile de transport extern. cheltuieli de preparare: 30%. Suprafeţele necesare în procesul de preparare.CAPITOLUL III – Procese tehnologice .caracteristici tehnice şi economice 3.5-20 m2/t instalaţii de concentrare gravitaţională. din zăcăminte în care substanţele utile se găsesc sub limita concentraţiei admise pentru prelucrarea directă în siderurgie. cât şi unele pierderi de substanţe utile. . .

100% Aprecierea funcţionării instalaţiilor de concentrare a minereurilor se realizează prin intermediul următorilor indicatori: Extracţia cantitativă. precum şi cu extracşia şi prepararea zăcamintelor extrase. k = ⋅100 M MeX k (3. MMe = masa atomică a metalului Me. determinată de raportul dintre cantitatea de concentrat obţinută (C) şi cantitatea de minereu tratată (A): v= C ⋅ 100 .1) Coeficientul de concentrare. A % (3.reprezintă raportul procentual dintre conţinutul de substanţă utilă din minereu (a) şi constanta stoechiometrică (k) a mineralului respectiv: α= M Me a ⋅ 100 . este dată de produsul dintre extracţia cantitativă (v) şi coeficientul de concentrare (i): m = v⋅i = C⋅c ⋅ 100 .3) Randamentul instalaţiei de preparare se calculează cu relaţia: η= m−v ⋅100 . dimensionarea şi evaluarea cantitativă şi calitativă a rezervelor de materii prime şi a resurselor energetice. Exploatabilitatea unui zăcământ este . MMeX = masa moleculară a combinaţiei MeX. m. % 100 − α (3. v. % A⋅a (3.4) unde: α .5) în care. i.TEHNOLOGII INDUSTRIALE - cheltuieli generale: Total 20%. Rezumat Industria extractivă se ocupă cu descoperirea. Relaţiile de interdependenţă dintre aceşti indicatori tehnico-economici servesc la stabilirea condiţiilor optime de funcţionare a utilajelor.2) Extracţia în substanţă utilă. astfel încât extracţia să se desfăşoare cu randamente maxime. raportul dintre conţinutul de substanţă utilă din concentrat (c) şi substanţa utilă din minereu (a): i= c a (3.

Botez L. Socolescu A. randamentele. în funcţie de natura. 1992.Didactică şi Pedagogică. 2001. prin care se determină harta spaţială a zăcământului. protecţia mediului.a. vol. sau fizice a zăcămintelor. securitatea muncii.Prepararea cuprinde un complex de operaţii pentru îmbunătăţirea calităţii chimice. conţinutul în elemente utile. rezerva de zăcământ. 2... Angelescu A. Bucureşti.ASE.1. 4.ASE. „Bazele tehnologiei industriale”. 3.”Tehnologie industrială”. Exploatarea. Descoperirea. Creţu S. Ce reprezintă substanţele minerale utile? . Care sunt caracteristicile zăcămintelor actuale ? 2. Bucureşti. Se prezintă principiile exploatărilor zăcămintelor solide.caracteristici tehnice şi economice determinată de condiţii geologice. tehnica minieră. Călin C. „Bazele tehnologiei industriale”. Urmează lucrările de explorare. sau extracţia zăcămintelor se realizează cu tehnologii şi tehnici diferite. S. Bucureşti. Bucureşti. Ed. condiţii generale. 2000. consumurile de apă. a petrolului şi gazelor naturale. 1997. Se utilizează metode geologice. de detaliu şi de exploatare.. Aprecierea tehnico-economică a procesului de preparare are în vedere amplasarea staţiei de preparare.a. Vişan.”Tehnologie şi inovare”. al căror rezultate se corelează. Cuvinte cheie zăcământ substanţă minerală utilă mineral minereu rocă rezervă de zăcământ prospectare explorare exploatare foraj factor de recuperare preparare extracţie cantitativă Bibliografie suplimentară 1. în vederea comercializării lor. Întrebări recapitulative 1.. Ed. Zăcămintele extrase se prepară.CAPITOLUL III – Procese tehnologice . ş. Pumnea C.. extracţiile ş. geochimice şi geofizice.alţi indicatori. Se execută explorare preliminară. localizarea zăcamintelor de substanţe minerale utile şi aprecierea importanţei lor economice se realizează prin lucrări de prospectare.. energie. Ed. economice.ASE. Ed. condiţiile de zăcământ.

9. Ce se înţelege prin exploatabilitatea unui zăcământ? Care sunt metodele de prospectare? Care sunt diferenţele dintre explorare şi exploatare? Prin ce metode tehnologice se extrage ţiţeiul? Cum se prepară ţiţeiul brut? Cum se prepară minereurile şi cărbunii? Ce este extracţia cantitativă? . 6. 7. 4. 5.TEHNOLOGII INDUSTRIALE 3. 8.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful