You are on page 1of 1

Biblia – temelia adevăratei educaţii

Semănătorul seamănă sămânţa - Cuvântul. Aici este prezentat marele principiu care ar trebui să stea la baza oricărei educaţii.
"Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu." Dar în prea multe şcoli teologice din zilele noastre, Cuvântul lui Dumnezeu este dat la o
parte din sistemul educaţional. Alte subiecte ocupă mintea. Studiul autorilor necredincioşi ocupă un loc de frunte în educaţia
teologică. Scepticismul este întreţesut în materiile cărţilor din aceste şcoli. Greşit interpretate şi pervertite, unele descoperiri,
rezultate ale cercetărilor ştiinţifice, pot duce la rătăcire. Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu aşa zisele învăţături ale ştiinţei şi
făcut să apară nesigur şi nedemn de încredere. În acest fel, seminţele îndoielii sunt semănate în mintea tinerilor şi în momentul
ispitirii ele răsar. Când se pierde credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, sufletul rămâne fără călăuzitor, fără ocrotitor. Atunci, tinerii
sunt atraşi pe calea îndepărtării de Dumnezeu şi de viaţa veşnică.
Acestei cauze i se poate atribui, în mare măsură, răspândirea nelegiuirii în lume. Când Cuvântul lui Dumnezeu este dat la o parte,
puterea lui de a înfrâna pasiunile rele ale inimii fireşti este respinsă. Atunci oamenii seamănă potrivit cărnii şi seceră potrivit firii,
numai stricăciune.
Tot aceasta este cauza cea mare a slăbiciunii şi ineficienţei puterilor mintale. Întorcându-ne de la Cuvântul lui Dumnezeu spre a ne
hrăni cu scrierile oamenilor neinspiraţi, atunci mintea se piperniceşte, scade. Ea nu este în legătură cu principiile cele profunde şi
mari ale adevărului cel veşnic. Inteligenţa se adaptează atunci înţelegerii lucrurilor cu care este familiară, iar prin faptul că este
preocupată numai cu lucruri trecătoare ea slăbeşte, puterea i se reduce iar după un timp ea nu se mai poate dezvolta.
Toate acestea constituie o falsă educaţie. Lucrarea fiecărui învăţător al adevărului ar trebui să fie aceea de a întări mintea tinerilor
în marile adevăruri ale Cuvântului inspiraţiei. Aceasta este esenţa educaţiei pentru viaţa aceasta şi pentru cea viitoare.” PS, cap.
Semănătorul

Necredinţa părinţilor în planul divin


“Ori de câte ori a fost aplicat în Israel planul de educaţie al lui Dumnezeu, rezultatele au dat
mărturie despre Autorul acestuia. Dar în foarte multe familii, pregătirea hotărâtă de Cer şi caracterele
dezvoltate în felul acesta erau tot atât de rare. Planul lui Dumnezeu era dus la îndeplinire numai parţial şi în
mod imperfect. Din necredinţă şi nesocotire a îndrumărilor date de Domnul, israeliţii au adus în mijlocul lor
ispite cărora numai câţiva aveau putere să li se opună. La instalarea lor în Canaan, „ei n-au nimicit popoarele
pe care le poruncise Domnul să le nimicească. Ci s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor, au
slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei”. Inima lor nu era corectă faţă de Dumnezeu „şi nu erau
credincioşi legământului Său. Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de
multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii. El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o
suflare care trece şi nu se mai întoarce”. Psalmii 106,34-36; 78,37-39. Taţii şi mamele din Israel au
devenit indiferenţi la obligaţiile lor faţă de Dumnezeu, indiferenţi la obligaţiile faţă de copiii lor. Prin
necredincioşia în cămin şi influenţele idolatre din afară, mulţi tineri evrei au primit o educaţie mult
diferită de ceea ce plănuise Dumnezeu pentru ei. Ei au deprins căile păgânilor.” Ed. cap. Şcolile profeţilor