You are on page 1of 4

Cursul 5

Apariţia păcatului şi căderea lui Lucifer

1. Cine stă la originea a tot ceea ce a fost creat în univers?

„Ah, Doamne, Dumnezeule, iată Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea


mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!” (Ieremia 32:18).

„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci
Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute.” (Apocalipsa
4:11).

2. Cum erau toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu, inclusiv Lucifer şi toţi
îngerii?

„El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite...” Deuteronomul 32:4.


„Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face
El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca
lumea să se teamă de El.” Eclesiastul 3:14.

Este vrednic de reţinut faptul că tot ce a creat Dumnezeu a fost creat desăvârşit şi că
n-a existat nici un defect, nici o „eroare de fabricaţie” în lucrurile create de el. Aşa
după cum spunea versetul anterior, la lucrurile create de El „nu mai este nimic de
adăugat şi nimic de scăzut”, cu alte cuvinte, nu ar fi putut făcute mai bine.

3. Cum mai sunt numiţi, îngerii, heruvimii şi serafimii pe care i-a creat Dumnezeu?

„…atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui
Dumnezeu scoteau strigăte de veselie.” (Iov 38:7).

În afară de numele de „fii ai lui Dumnezeu”, Biblia mai foloseşte şi termenul de


„stele” pentru fiinţele create de Dumnezeu, aşa după cum se poate vedea în versetul
anterior şi în altele care vor apărea în acest studiu.

4. Ce problemă a apărut la un moment dat cu Lucifer, una dintre cele mai strălucite
fiinţe create şi ce l-a determinat la aceasta?

„Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la
pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‚Mă voi sui în cer, îmi voi
ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe
muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful
norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.’” (Isaia 14:12-14).

„Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: „Aşa vorbeşte
Domnul, Dumnezeu: Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de
înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi
erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu
hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi
flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim
ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi
umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din
ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin
mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de
pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor
scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat
înţelepciunea cu strălucirea ta.” (Ezechiel 28:12-17).

5. Care au fost consecinţele acestei atitudini a lui Lucifer şi cine i s-a mai asociat în
această răscoală?

„Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi
balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a
mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana,
acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au
fost aruncaţi şi îngerii lui.” (Apocalipsa 12:7-9).

„De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.” (Ezechiel 28:17 u.p.)

6. Care a fost proporţia acelora care s-au unit cu Lucifer în răzvrătirea lui împotriva
lui Dumnezeu?

„Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ.”
(Apocalipsa 12:4 p.p.)

7. Cum era pământul unde au fost izgoniţi Lucifer şi îngerii săi?

„Pământul era pustiu şi gol; şi pe faţa adâncului de ape era întuneric.” (Geneza 1:2
p.p.)

8. De ce le-a lăsat Dumnezeu lui Lucifer şi îngerilor posibilitatea de a păcătui şi nu Şi-


a folosit puterea infinită pentru a face ca acest lucru să fie imposibili pentru ei?

„… pentru că Dumnezeu este dragoste.” 1 Ioan 4:8.


„…Domnul ne va da şi fericirea.” Psalmii 85:12.
„…alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi.” Iosua 24:15.

Dumnezeu a creat toate fiinţele din univers ca să fie fericite, şi pentru că fericirea nu
poate exista în lipsa libertăţii, El le-a creat ca fiinţe autonome, înzestrat cu libertate de
conştiinţă şi de alegere. Numai astfel se puteau ele bucura de o adevărată fericire. În
caz contrar, dacă Dumnezeu le-ar fi făcut incapabile de a gândi şi acţiona în mod
autonom, El ar fi creat doar nişte banali roboţi, programaţi să-i slujească în mod
necondiţionat.
Însă Dumnezeu este iubire şi El nu poate să accepte decât o ascultare provenită de
iubire.
Nici chiar noi, oamenii, nu ne îndrăgostim de aparate electrocasnice, oricât de bune şi
utile ar fi ele, şi nu putem fi satisfăcuţi sufleteşte de „relaţia” cu un asemenea obiect,
adică de utilizarea lui, ci dorim şi ne bucurăm de existenţa unei persoane libere, care
au ales de bună voie să ne iubească – deşi, teoretic vorbind, ar fi putut să nu facă
această alegere. Este clar că relaţia cu o persoană cu voinţă liberă şi autonomă
prezintă un grad de risc mult mai ridicat decât exploatarea unui robot programat să
funcţioneze exact aşa cum vrei tu, dar roboţii nu pot fi făcuţi fericiţi, după cum nici ei
nu pot ferici pe alţii, motiv pentru care este totuşi preferabilă o relaţie cu o fiinţă
liberă, în ciuda riscurilor pe care o asemenea relaţie o implică.
Şi Dumnezeu, pentru că dorea fericirea deplină a fiinţelor create de El, şi-a asumat
acest risc, creându-le cu o libertate deplină de alegere şi respectându-le această
alegere.

9. De ce nu l-a nimicit Dumnezeu imediat pe Lucifer şi pe îngerii cei răzvrătiţi,


înăbuşind astfel răul „din faşă”, ci i-a lăsat să-şi dezvolte în continuare planurile lor
rele?

„Dar pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de


nelegiuire.” (Iov 35:15).
„La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor…”
Daniel 8:23 u.p.

Întrucât păcatul era ceva absolut nou şi necunoscut în univers, nu toate fiinţele create
de Dumnezeu i-au recunoscut de la început natura sa hidoasă şi consecinţele cumplite
pe care avea să le atragă după sine. O parte dintre îngeri puteau privi favorabil, sau cel
puţin cu neutralitate iniţiativa lui Lucifer şi urmăreau cu atenţie modul cum aveau să
evolueze lucrurile, urmând să se decidă ulterior de o parte sau de cealaltă. Dacă în
acel moment, câtă vreme intenţiile lui Lucifer nu erau foarte clare pentru toţi,
Dumnezeu ar fi intervenit, nimicindu-l pe răzvrătit, mulţi ar fi ajuns să privească
aceasta ca pe un act de autoritate arbitrară şi să-L considere pe Dumnezeu un tiran şi
un dictator, datorită modului lor de procedare, pe care nu-l înţelegeau. Având o astfel
de părere greşită despre Dumnezeu, aceşti îngeri, ca fiinţe libere, ar fi putut repeta
foarte uşor greşeala lui Lucifer, sau ar fi ajuns să-i servească lui Dumnezeu de frică şi
nu din iubire, lucru care ar fi fost inacceptabil pentru Dumnezeu şi în totală opoziţie
cu caracterul Său.
De aceea a fost nevoie ca Dumnezeu să îngăduie ca răul să-şi atingă apogeul, aşa încât
toţi să-i poată vedea consecinţele şi să nu mai existe nici o îndoială cu privire la natura
lui şi la justeţea eradicării lui, atunci când avea să vină vremea pentru aceasta.

10. Ce calităţi ale lui Dumnezeu sunt scoase în evidenţă de modul Său de procedare
cu Lucifer?

„Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.”


(Psalmii 103:8).
„A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia; cine I s-ar putea împotrivi fără să fie
pedepsit?” (Iov 9:4).
„La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.” (Iov
12:13).