You are on page 1of 2

Cursul 7

Sabatul

1. Ce a făcut Dumnezeu în a şaptea zi a săptămânii creaţiunii?

„În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea
S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse. Dumnezeu a
binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată
lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.” (Geneza 2:2-3).

2. De ce S-a odihnit Dumnezeu la sfârşitul lucrării de creaţiune? Putea El, care este
sursa a toată energia, să se fi obosit?

„Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El
nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.” (Isaia 40:28).

Este imposibil ca Dumnezeul cel atotputernic să obosească, fiindcă El „nu oboseşte,


nici nu osteneşte” ci „zice şi se face, porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă” (Psalmii
33:9). Dar pentru că în ziua a şasea îl crease pe om, care se afla acum într-un mediu
cu totul nou şi necunoscut pentru el, Dumnezeu Şi-a luat un timp pe care să-l petreacă
împreună cu copiii Săi proaspăt creaţi şi în care să-i înveţe cu privire la identitatea lor,
la originea şi rostul lor şi al întregii creaţiuni.

3. Ce înseamnă faptul că Dumnezeu „a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o”?

„Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!” (1 Cronici


17:27).

Binecuvântând acea zi, Dumnezeu o făcea deosebită de celelalte şase şi aceasta pentru
viitor, până în veşnicie. Prin sfinţire se înţelege punerea deoparte a unui anumit lucru
pentru o folosire sfântă, religioasă (Dicţionarul Webster). Deci dacă Dumnezeu a
binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, înţelegem că a deosebit-o de celelalte zile şi a
pus-o deoparte pentru a fi folosită de atunci înainte în scopuri sfinte.

4. Ce legătură are instituirea Sabatului cu omul?

„Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” (Marcu 2:27).

Înţelegem de aici că adevăratul motiv pentru care a fost instituit Sabatul era omul. El
era destinatarul acestei minunate binecuvântări, iar pentru a-i oferi posibilitatea
cultivării unei strânse relaţii cu Creatorul Său, omului i s-a dăruit această zi sfântă, în
care liber de orice alte preocupări lumeşti, să poată să se dedice în special comuniunii
cu Creatorul Său. Gestul lui Dumnezeu de a Se „odihni” în Sabat, a fost unul
simbolic, prin care îi dădea omului un exemplu cu privire la modul în care era de dorit
a se serba acea zi.

5. A fost Sabatul dat doar evreilor, sau omului în general?

„… şi a dat de ştire lui Avram, Evreul.” (Geneza 14:13).


Avraam, primul om pe care Biblia îl numeşte „evreu” a trăit la peste 19 secole după
creaţiune, iar evrei sunt consideraţi urmaşii acestuia care descindeau din fiul său,
Isaac.
Deci atunci când „Sabatul a fost făcut pentru om” nici nu putea fi vorba de evrei, iar
Sabatul, după ce a fost binecuvântat şi sfinţit de Dumnezeu, a fost dat omului ca zi
sfântă de odihnă şi memorial al puterii creatoare a lui Dumnezeu. Înţelegem de aici că
Sabatul nu este o banală sărbătoare evreiască, ci o zi de odihnă sfântă şi
binecuvântată, lăsată de Dumnezeu pentru întreaga omenire.

6. Ce realitate era Sabatul menit s-o păstreze vie în minţile oamenilor din toate
generaţiile?

„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci
lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă, închinată Domnului, Dumnezeului
tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici
roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut
Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a
odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” (Exodul 20:8-
11).

Sabatul trebuia să păstreze vie în mintea oamenilor din toate generaţiile puterea
creatoare a lui Dumnezeu şi autoritatea care derivă din aceasta, şi să-i umple de
recunoştinţă pentru faptul că El este Sursa tuturor binecuvântărilor.

7. Ce altă semnificaţie adiţională mai avea Sabatul?

„Le-am dat şi Sabatele Mele, ca să fie un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu
sunt Domnul, care îi sfinţesc.” (Ezechiel 20:12).

8. Cum S-a raportat Domnul Isus la Sabat?

„…aşa că Fiul Omului este Domn chiar şi al Sabatului.” (Marcu 2:28).

9. Ce îndemn le-a făcut Domnul Isus ucenicilor, referindu-Se la nişte evenimente care
aveau să urmeze după moartea, învierea şi înălţarea Lui la cer?

„Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.” (Matei 24:20).

10. Dat fiind caracterul veşnic al Sabatului, când şi unde va continua acesta să fie
serbat?

„Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui
înaintea Mea – zice Domnul – aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În
fiecare lună nouă şi în fiecare zi de Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea
Mea – zice Domnul.” (Isaia 66:22, 23).