Curs 23

Despre moarte şi înviere

1. De ce mor oamenii?

„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ‚Poţi să mănânci după plăcere din
orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci
în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit… Femeia a văzut că pomul era bun
de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A
luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul
a mâncat şi el.” (Geneza 2:16,17; 3:6).

„În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el
ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19).

„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat
moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, fiindcă toţi au păcătuit…”
(Romani 5:12).

2. Cu ce se aseamănă omul, datorită caracterului trecător al vieţii sale?

„Omul! Zilele lui sunt ca iarba şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt
peste ea, nu mai este şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.” (Psalmii
103:15,16).

„Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o
floare; fuge şi piere ca o umbră.” (Iov 14:1,2).

„Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi
floarea cade jos…” (1 Petru 1:24).

3. În ciuda acestei realităţi, ce gând continue să preocupe neamul omenesc, de la

primii noştri părinţi şi până astăzi şi care este provenienţa acestuia?

„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul
veşniciei…”

4. La ce fel de întrebări a dat naştere acest gând pus de Dumnezeu în om?

„Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape
sufletul din locuinţa morţilor?” (Psalmii 89:48).

„Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa
inimii lui, cu care se trudeşte sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda
lui nu este decât necaz; nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui…” (Eclesiastul
2:22,23).

5. Cum a răspuns Dumnezeu în mod pozitiv acestor întrebări?

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca
oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)

6. Cum este Hristos în măsură să rezolve această problemă existenţială a omului?

„În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.” (Ioan 1:4).

„Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi
Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:40).

„Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul,
Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” (Ioan 20:31).

„Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în
Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”
(Ioan 5:11,12).

„Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna
Mea.” (Ioan 10:28).

„Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va
trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
(Ioan 11:25,26).

7. Ce reprezintă moartea pentru aceia care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor

personal? Ce ne spune Scriptura despre starea celor morţi?

„Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic…” (Eclesiastul
9:5).

„După aceste vorbe, le-a zis: ‚Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc
din somn.” (Ioan 11:11).

8. Cum declară Biblia că teoria orientală a reîncarnării după moarte este falsă, şi ce ne
spune ea că urmează în realitate după moarte?

„Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine
judecata…” (Evrei 9:27).

9. Care sunt câteva din criteriile după care oamenii vor fi evaluaţi la această judecată a
lui Dumnezeu?

„Şi am auzit un glas din cer, care zicea: ‚Scrie: ferice de acum încolo de morţii, care
mor în Domnul!” – „Da”, zice Duhul; „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele
lor îi urmează!” (Apocalipsa 14:13).

„Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a
înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina
Duhului Său, care locuieşte în voi.” (Romani 8:11).
„Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de
domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe
unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele
la stânga Lui. Atunci împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‚Veniţi, binecuvântaţii
Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi mi-aţi dat de băut; am
fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să
Mă vedeţi; am fost întemniţă şi aţi venit pe la Mine.’ Atunci cei neprihăniţi îi vor
răspunde: ‚Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau
fiindu-ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit?
Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit
pe la Tine?’ Drept răspuns, împăratul le va zice: ‚Adevărat vă spun că, ori de câte ori
aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi
făcut.” (Matei 25:31-40).

10. Când şi cum va avea loc învierea celor drepţi?

„… într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna,
morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul
acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se
îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire
şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care
este scris: ‚Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi
este boldul, moarte?’” (1 Corinteni 15:52-55).

„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei care au adormit, ca să nu vă

întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat,
credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea
până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul,
cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorâ din
cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi
răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel
vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1
Tesaloniceni 4:13-18).

11. Ce înţeleg credincioşii despre moarte şi cum privesc ei acest eveniment, spre
deosebire de cei necredincioşi?

„La moartea celui rău, îi piere nădejdea şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este
nimicită.” (Proverbele 11:7).

„Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage
nădejde.” (Proverbele 14:32).

„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” (Psalmii 116:15).