6.1.

Cambia şi biletul la ordin Aşa cum spuneam, executarea obligaţiilor se face potrivit dispoziţiilor contractului, în majoritatea cazurilor prin plata unei sume de bani. Această plată este posibilă folosind direct numerar, bani lichizi, sau utilizând anumite mijloace de plată care înlocuiesc banii lichizi. Prototipul mijloacelor de plată este cambia. Aceasta, împreună cu biletul la ordin, sunt reglementate prin Legea nr. 58/1934, modificată şi completată, şi prin Normele Băncii Naţionale a României nr. 6 şi 10 din 1994. Cambia şi biletul la ordin fac parte din categoria titlurilor de credit. Titlurile de credit sunt clasificate în literatură după mai multe criterii. În ceea ce ne priveşte, vom clasifica titlurile de credit în două categorii: a) titluri de credit care presupun plata unei sume de bani (cambia, biletul la ordin, cecul, obligaţiile emise de stat sau autorităţile administraţiei publice locale, poliţele de asigurare pe viaţă) şi b) titluri de credit care presupun darea unor bunuri sau mărfuri (conosamentul, warantul şi alte titluri care reprezintă mărfuri sau produse în curs de transport sau în depozit). Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, creat de un creditor, trăgătorul, care dă ordin debitorului său, numit tras, să plătească o sumă fixată, la o dată determinată, unui beneficiar sau la ordinul acestuia din urmă. După cum se poate observa, raporturile juridice care sunt create prin intermediul cambiei implică participarea a trei persoane: a) creditorul unei obligaţii iniţiale, numit trăgător (sau emitentul cambiei); b) debitorul obligaţiei iniţiale, numit tras (sau plătitorul cambiei) şi c) beneficiarul cambiei. În puţine cuvinte mecanismul de funcţionare al raporturilor juridice cambiale funcţionează în modul următor. X (tras) cumpără de la Y (trăgător) o anumită marfă. La rândul său Y a cumpărat de la Z (beneficiar) altceva. Aceste raporturi juridice fundamentale presupun, deci, existenţa a doi debitori: X faţă de Y şi Y faţă de Z. Pentru simplificarea plăţilor, Y va trage o cambie asupra lui X în favoarea lui Z. Raportul juridic dintre X şi Y se numeşte proviziunea (acoperirea) cambiei. Datoria lui Y faţă de Z se numeşte valoare furnizată. Prin tragerea cambiei Y alege să-şi acopere debitul faţă de Z punându-l pe X să o plătească. În acest caz, valoarea înscrisă în cambie se va plăti direct beneficiarului. Dacă Z este dator la rândul său, va putea alege să scrie pe spatele cambiei ca suma înscrisă să se plătească creditorului lui X. Această operaţiune de transmitere a cambiei se numeşte gir sau andosare. Beneficiarul care a transmis cambia se numeşte girant, iar noul beneficiar se numeşte giratar. Beneficiarul curent al cambiei poate alege să obţină suma înscrisă pe cambie înainte de ajungerea acesteia la termen. În acest scop, cambia poate fi vândută unei bănci (scontarea cambiei), care va plăti suma înscrisă pe cambie din care va reţine taxa scontului (care reprezintă dobânda sumei pentru perioada rămasă până la scadenţă şi comisionul băncii).

3) în ultimă instanţă. O modalitate de utilizare ca instrument de plată este reprezentată de mecanismul girului. iar cel care garantează (un terţ sau unul dintre semnatarii cambiei) este avalist. beneficiar) fiind avalizatul. fără a pierde bani prin trecerea timpului (eliberând o simplă factură. trăgător. cambia are şi funcţia de instrument de plată. cu acelaşi cuprins şi cu acceaşi întindere ca şi cea garantată. d) fiind un titlu de credit. taxa scontului. “pentru garanţie”. În loc să emită o simplă factură cu încasare la termen. Obligaţiile cambiale devin independente de raporturile juridice fundamentale care au stat la baza naşterii acesteia. pierzând. “pentru siguranţă” sau orice altă formulă echivalentă). Avalul se poate înscrie pe faţa cambiei sau pe spatele acesteia (în acest caz. Prin intermediul cambiei obligaţiile contractuale sunt executate evitându-se folosirea numerarului. evident. Pentru exemplificare vom presupune că un angrosist vinde unui detailist o anumită cantitate de mărfuri cu plata peste 60 de zile. Suma înscrisă pe cambie va conţine şi dobânda până la scadenţă. Cambia prezintă o mare importanţă şi utilitate având în vedere funcţiile şi caracteristicile acesteia: a) este un titlu de credit prin faptul că plata sumei înscrise în cambie se poate face după trecerea unui anumit termen. stingându-şi astfel o datorie pe care o are faţă de acesta. dar fiind sigur că nu pierde toată suma înscrisă în cambie. . va sconta cambia către o bancă. b) creează obligaţii autonome şi necondiţionale. el fiind garantul unui semnatar al cambiei. Operaţiunea de garantare a obligaţiilor cambiale se numeşte aval.În circulaţia cambiei este posibil ca una dintre părţi să dorească să îşi garanteze propria creanţă rezultată din cambie. garantatul (tras. Avalul este o garanţie personală prin care o persoană (avalist) garantează obligaţia unuia dintre obligaţii cambiali direcţi sau pe cale de regres (avalizat). ceea ce înseamnă că posesorul cambiei (beneficiarul prezent) va putea cere plata sumei înscrise în cambie de la oricare dintre semnatarii anteriori ai cambiei. are o puternică funcţie de creditare. angrosistul pierde dobânda). Avalistul are o obligaţie identică. O altă modalitate este tragerea unei cambii de către un comerciant care are de plătit o sumă de bani asupra unui debitor (tras) al său în favoarea creditorului care va fi indicat drept beneficiar. se va folosi unul dintre termenii “pentru aval”. pentru toată suma menţionată pe titlu sau pentru o parte din ea. urmând a fi executate fără nici un fel de condiţie sau contraprestaţie din partea posesorului (beneficiarul prezent). pentru a nu se confunda cu girul cambiei. acesta neputând fi obligat să plătească înainte de data înscrisă pe cambie. angrosistul va trage o cambie asupra detailistului indicânduse pe sine ca beneficiar al cambiei. Acum angrosistul are trei posibilităţi: 1) va aştepta trecerea termenului şi va încasa cambia. Toate aceste posibilităţi deschise trăgătorului (angrosistul) reprezintă pentru tras (detailist) un credit. Plata cambiei înseamnă stingerea datoriei. e) urmărind stingerea unei obligaţii exprimate în bani. c) obligaţiile cambiale sunt solidare. 2) va transmite cambia către un giratar.

Înscrierea acestei menţiuni scuteşte pe beneficiarul cambiei de obligaţia de a dresa protestul de neacceptare sau neplată. Este menţiunea făcută de trăgător care poate arăta persoana ce va accepta sau plăti cambia în cazul în care trasul refuză acestea. Pentru a garanta beneficiarului. cambia trebuie să cuprindă ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată. cambia naşte şi alte operaţiuni specifice. fie şi parţial. 2. 8.Pentru ca o cambie să fie valabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de formă: 1. 3. Rolul acestei menţiuni (utilizabilă mai ales în comerţul internaţional) este de a arăta că documentele care însoţesc mărfurile vândute vor fi predate trasului numai dacă el acceptă sau plăteşte cambia. 5. O astfel de cambie se numeşte cambie documentară. pe cambie trebuie să fi înscris numele celui obligat să plătească (tras). După cum spuneam. Trasul poate să accepte plata să nu. să fie arătat numele celui care sau la ordinul căruia se va face plata (beneficiar). 4. că nu va avea probleme în momentul plăţii. Pe lângă operaţiunile de gir şi aval. În timp ce girul priveşte transmiterea cambiei. operaţiunile la care ne vom referi în continuare au în vedere plata cambiei şi posibilităţile existente în caz de neplată. trăgătorul îl poate obliga pe beneficiar să prezinte în prealabil cambia către acceptare. trăgătorul dă ordin trasului să plătească o anumită sumă într-un termen determinat. d) clauza “fără cheltuieli” sau “fără protest”. 6. să fie indicată scadenţa. Această clauză determină imposibilitatea transmiterii cambiei prin gir. c) ordinul de prezentare a cambiei la acceptare. Pe lângă menţiunile obligatorii cambia poate conţine şi unele menţiuni facultative: a) clauza “nu la ordin”. Aceste menţiuni facultative creează anumite efecte asupra părţilor sau obligaţiilor cambiale. care este cerut pentru exercitarea acţiunii de regres. iar avalul urmăreşte garantarea obligaţiei cambiale. În cazul includerii acestei menţiuni de către trăgător. trebuie indicat locul unde se va face plata. să fie arătată data şi locul emiterii. dar care nu afectează în nici un fel obligaţiile cambiale. Există şi unele menţiuni care pot fi înscrise pe o cambie. denumirea de cambie să fie trecută în însuşi textul titlului şi să fie exprimată în limba utilizată pentru redactarea acestui titlu. către care s-a adresat trăgătorul pentru plată prin emiterea cambiei. 7. . să existe semnătura emitentului cambiei (trăgător). pentru ca plata să poată fi făcută beneficiarul trebuie să prezinte cambia în vederea acceptării de către tras. ne aflăm în faţa acceptării care este actul prin care trasul. b) indicarea unui acceptant la nevoie. În prima situaţie. Dintre acestea vom aminti doar clauza “documente contra acceptării”.

este necesar să fie îndeplinită două condiţii . De asemenea. Faţă de ceilalţi obligaţi cambiali. Acceptarea se scrie pe cambie. dacă a fost inserată clauza “fără cheltuieli”. ca şi acţiunea directă este de fapt o cerere de chemare în judecată obişnuită care intervine atunci când posesorul unei cambii nu reuşeşte să încaseze suma înscrisă pe cambie. prezentarea spre acceptare este obligatorie atunci când cambia este plătibilă la un anumit termen de la vedere. Prin acceptare. Dacă posesorul nu prezintă cambia spre acceptare. Am vorbit. Dacă posesorul nu prezintă cambia plătibilă la un anumit termen de la vedere spre acceptare în termen de un an sau în interiorul termenului fixat de trăgător. în subsidiar. fără a avea dreptul la acţiune împotriva trăgătorului sau a giranţilor. se exprimă prin cuvântul “acceptat” sau orice altă expresie echivalentă şi este semnată de tras. Astfel. Această acţiune. Prezentarea spre acceptare este obligatorie şi necesară numai atunci când trăgătorul a înscris această menţiune pe cambie. îl scuteşte pe posesor de dresarea protestului de neacceptare sau neplată pentru exercitarea acţiunii sau execuţiei de regres. Dresarea protestului de neacceptare sau de neplată se face prin intermediului unui notar public sau al unui executor judecătoresc. în cele patru zile lucrătoare care urmează protestului sau zilei prezentării. posesorului legitim al titlului. a domiciliatarului (când plata urmează să se facă printr-un terţ) şi. Acţiunea cambială contra acceptantului şi a avaliştilor săi este o acţiune cambială directă. Procedura de notificare privind dresarea unui protest pentru neacceptarea sau neplata cambiei va parcurge drumul invers pe care l-a parcurs titlul. trasul se obligă a plăti cambia la scadenţă. suma arătată în cambie. faţă de nici un debitor cambial (faţă de trăgător sau giranţi fiindcă decade din dreptul la acţiunea de regres. de mai multe ori despre acţiunea de regres. deoarece de la data prezentării la acceptare începe să curgă termenul pentru scadenţă. posesorul cambiei care a dresat protestul va trebui să notifice acest fapt girantului sau/şi trăgătorului. Clauza “fără cheltuieli” sau “fără protest” înscrisă pe cambie de trăgător.se obligă să plătească. atunci va putea să ceară plata numai din partea trasului. în cazul în care posesorul cambiei doreşte să exercite dreptul de regres înainte de scadenţă. el nu mai are dreptul la nici o acţiune cambială. iar faţă de tras fiindcă acesta nu a acceptat cambia). contra acceptantului prin intervenţie sau a persoanei indicate în cambie să plătească pentru acceptantul prin intervenţie şi împotriva indicatului la nevoie pentru plată. girant sau avalist. devenind obligatul principal în lanţul obligaţiilor cambiale. la scadenţă. Ce se întâmplă atunci când posesorul unei cambii se află în faţa unui refuz de acceptare sau plată? În aceste situaţii are loc operaţiunea numită protest de neacceptare sau de neplată. Protestul de neplată se face împotriva trasului acceptant. Posesorul cambie care a dresat protestul pentru neacceptare nu mai este obligat să se prezinte la plată şi să dreseze şi un protest de neplată. pentru a se putea exercita acţiunea cambială în contra lor. Protestul de neacceptare se face împotriva trasului şi a indicatului la nevoie pentru acceptare. deja. Protestul reprezintă constatarea printr-un act autentic a rezultatului negativ al prezentării cambiei spre acceptare şi plată. În materie cambială obligatul principal este acceptantul.

la un anumit termen sau la prezentare. beneficiarul se prezintă la bancă (casier). oarecum. determină folosirea ei pe scară largă în ţările cu o economie de piaţă dezvoltată şi în comerţul internaţional. iar banca spune că nu are de unde să onoreze suma solicitată de beneficiar. unei alte persoană numită beneficiar. care se obligă să plătească o sumă de bani determinată. totuşi. beneficiar şi bancă).obligatorii: a) constatarea refuzului de plată din partea obligatului principal printrun act de protest şi b) introducerea acţiunii în termen. Ca şi cambia. în cazul biletului la ordin vom avea doar două părţi (emitentul se obligă să plătească o anumită sumă de bani beneficiarului). dacă aceasta a fost stipulată. dacă în cazul cambiei vom avea trei părţi (trăgătorul dă ordin trasului să plătească o sumă de bani beneficiarului). Vom mai spune. Acţiunea cambială contra obligaţilor cambiali şi a avaliştilor lor. Existenţa doar a două părţi implicate a determinat o aplicare pe scară largă a biletului la ordin în comparaţie cu cambia. este o acţiune cambială de regres. biletul la ordin este un titlu de credit. că deşi în aparenţă utilizarea cambiei poate părea dificilă şi mult prea complexă. în realitate sunt implicare doar două părţi. un înscris sub semnătură privată creat de debitor. fiind doar un loc de depozitare a banilor emitentului. girul şi plata biletului la ordin urmează regulile aplicabile cambiei. banca. beneficiarul nu se poate îndrepta cu acţiune împotriva băncii ci doar împotriva emitentului. care are calitatea de creditor. Cea de a treia presupusă parte. garanţiile pe care le poate oferi şi rolul său de instrument de credit. cu respectarea caracterului “bivalent” al celui dintâi. Chiar dacă practica de zi cu zi a comercianţilor ar putea să facă să se creadă că biletul la ordin implică participarea a trei părţi (emitent. Prin intermediul acţiunii de regres (ca şi prin acţiunea directă) posesorul unei cambii are dreptul de a cere tuturor obligaţilor cambiali următoarele: a) suma indicată în textul cambiei neacceptate sau neplătite împreună cu dobânda. Pus în faţa refuzului. b) dobânda legală calculată cu începere de la data scadenţei. în realitate modul în care aceasta poate circula. Deoarece demersul nostru nu şi-a propus prezentarea exhaustivă a cambiei. cheltuieli care privesc deopotrivă pe obligaţii de regres şi pe obligaţii principali. jucând. c)cheltuielile de protest. Dacă vă veţi hotărî să utilizaţi cambia în activitatea de vânzare este indicat să aveţi în apropiere un jurist. Avalul. Deosebirea dintre cambie şi biletul la ordin este mai degrabă una de nuanţă: cambia conţine obligaţia de a face să se plătească cuiva o anumită sumă de bani. rolul de casier. ne vom limita doar la cele de mai sus. Prezentarea cambiei ne permite să prezentăm în câteva cuvinte şi biletul la ordin. . Acesta este motivul care determină incidentele neplăcute legate de efectuarea unor plăţi prin emiterea de bilete la ordin fără acoperire: emitentul se obligă să plătească. iar biletul la ordin conţine doar obligaţia de a plăti. acesta fiind obligatul. numit emitent. negociabil. alţii decât acceptantul şi avaliştii săi. Această diferenţă dintre cele două titluri de credit nu determină deosebiri esenţiale între categoriile de operaţiuni la care acestea pot da naştere. acelea aferente notificărilor sau alte cheltuieli justificate. Altfel spus.

din operaţiuni de încasări şi alte asemenea. Principalul obligat în cazul cecului este trăgătorul. este recomandabil să se solicite certificarea cecului. Disponibilul trebuie să fie constituit prealabil emiterii cecului şi de valoare mai mare sau egală cu cea a cecului. Normele juridice care guvernează acest instrument de plată se regăsesc în Legea nr.2. fără numerar. să plătească la prezentarea cecului o sumă determinată unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului emitent aflat în poziţie de beneficiar. Certificarea devine cu atât mai utilă cu cât cecul. fiind un titlu plătibil la vedere. Certificarea se concretizează prin înscrierea menţiunii “certificat” de către banca aflată în poziţie de tras. e) arătarea datei şi a locului emiterii. dă un ordin necondiţionat acesteia. cecul nu poate conţine nici o menţiune privind dobânda.6. dintr-o deschidere de credit. Cecul O altă modalitate de plată. după emiterea cecului dar înainte de eliberarea acestuia. c) numele celui care trebuie să plătească (tras). f) semnătura celui care emite cecul (trăgătorul). termenul pentru care este emis fiind de obicei mult mai scurt. Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiunile în nume propriu: trăgătorul emite cecul. 59/1934. iar trasul îl plăteşte. Pentru evitarea situaţiilor neplăcute create de punerea în circulaţie a unor cecuri fără acoperire. cu modificările şi completările ulterioare. în cele ce urmează ne vom referi doar la anumite aspecte distincte privind cecul. d) arătarea locului unde plata trebuie făcută. Disponibilul trăgătorului care face posibilă emiterea şi plata cecului poate proveni dintr-un depozit bancar. Certificarea poate fi făcută de însuşi trăgătorul. cert şi exigibil. Certificarea este în fapt confirmarea existenţei disponibilului trăgătorului. este cecul. trasul şi beneficiarul. Disponibilul trebuie să fie lichid. Spre deosebire de cambie. 7 şi 9 din 1994. Prin certificare trasul nu se obligă să plătească cecul ci doar să-l despăgubească pe beneficiar în cazul în care disponibilul nu mai exista la momentul solicitării plăţii. b) ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani. sau de unul dintre deţinătorii ulteriori. avalului. . Deoarece operaţiunile girului. protestului de neplată şi acţiunii în regres sunt în principiu asemănătoare cu cele specifice cambiei. nu permite operaţiunea acceptării. posesorul legitim îl încasează. în baza unui disponibil constituit în prealabil al o bancă. Cecul trebuie să cuprindă următoarele menţiuni obligatorii: a) denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. Instrumentul este creat de trăgător care. şi Normele Băncii Naţionale a României nr. Cecul este un instrument de plată care presupune participarea a trei părţi: trăgătorul. care se află în poziţie de tras.

dar care. 6. Cecul girabil se transmite prin gir cu toate consecinţele care decurg din acesta. dacă între linii nu este scris nimic sau specială.Din punctul de vedere al beneficiarului. am trecut în revistă unele modalităţi speciale de executare a obligaţiilor. Acest tip de cec poate fi transmis numai pe calea cesiunii de creanţă ordinare. Cauţiunea bancară Până în acest punct. 15 zile dacă trebuie plătit în altă localitate.4. urmând ca plata să fie efectuată numai scriptic. c) cec care în momentul emiterii nu indică expres beneficiarul sau care poartă menţiunea “la purtător”. 30 de zile dacă a fost emis în Europa. se numeşte cec barat. între acestea se află anumite mijloace de plată care pot juca şi rolul de mijloace de garantare a obligaţiilor. Pentru a fi încasat. Trăgătorul sau unul dintre posesorii cecului poate decide ca plata să nu se facă în numerar. cecul poate fi: a) cec plătibil unei anumite persoane cu sau fără clauza “la ordin” (cec girabil). 70 de zile dacă a fost emis în afara Europei. b) cec plătibil unei anumite persoane cu clauza “nu la ordin”. Indiferent de modalitatea aleasă pentru plată. prin care creditorul (numit cedent) transmite. Cecul la purtător se transmite prin simpla remitere a titlului de la un purtător la altul. . Atunci când cecul cuprinde numai semnătura trăgătorului şi doar unele dintre menţiunile obligatorii se numeşte cec în alb. cecul trebuie prezentat la plată cu respectarea următoarelor termene: 8 zile. care va deveni astfel creditor în locul său şi care va putea încasa de la debitor creanţa cedată. Un cec cu barare generală poate fi plătit numai băncii sau unui client al băncii aflate şi în poziţia de tras pe titlul respectiv. În cele ce urmează vom trece în revistă acele instrumente juridico-financiare care sunt în primul rând mijloace de garantare. dacă între linii este scrisă denumirea unei bănci. Cesiunea de creanţă este un mijloc de transmitere a obligaţiilor constând în acordul de voinţă (contractual). va fi înscrisă menţiunea “plătibil în cont” sau “numai prin virament”. Bararea poate fi generală. Aşa cum s-a putut observa. Cecul se transmite prin gir şi în lipsa clauzei. În cazul în care cecul cuprinde două linii paralele verticale sau oblice. cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. în vederea creditării contului beneficiarului. Un cec cu barare specială poate fi plătit numai băncii a cărei denumire se află între cele două linii paralele trasate pe faţa instrumentului respectiv. dreptul său de creanţă unei alte persoane (numită cesionar). dacă este plătibil în chiar localitatea în care a fost emis. dar nu orizontale. în anumite condiţii. pot fi utilizare şi ca mijloace de plată. În acest scop. cecul trebuie să fie completat cu menţiunile lipsă atunci când este prezentat la plată. Menţiunile privind girul se fac pe spatele cecului (andosare) sau pe o prelungire a acestuia (allonge).

părţile contractului de vânzare-cumpărare). în principiu. Având în vedere că faţă de obligaţia fundamentală cauţiunea are caracter accesoriu şi în baza principiului accesorium principale seqvitur vom spune că: . . Trebuie remarcat că obiectul cauţiunii nu poate fi decât plata unei sume de bani. iar aceste cheltuieli pot fi de neacceptat. fapt care nu este dorit întotdeauna de debitori (negocierile cu creditorii-bănci sunt mult mai dure). Această modalitate de garantare a obligaţiilor comerciale poate fi folosită de creditoriivânzători pentru a evita riscul de neplată din partea debitorului-cumpărător. durata de valabilitate a cauţiunii.utilizarea lor asigură executarea obligaţiilor la timp. Încheierea contractului de cauţiune bancară se face întotdeauna în scris (ad probationem) şi are la bază. Pe cale de consecinţă. condiţii de plată. cât şi înscrisul în care se exprimă aceasta. permit înlocuirea creditului necesar afacerilor. Prin intermediul cauţiunii bancare un creditor obţine angajamentul unei bănci că aceasta va executa obligaţia debitorului.acoperă sau micşorează riscurile contractuale. Prin cauţiune înţelegem atât operaţiunea de garantare. Motivele pot fi diverse: prin executarea contractului de cauţiune creditorul debitorului-cumpărător va deveni banca. dacă acesta din urmă nu şi-o execută la scadenţă. În practică. creditorul poate dori să nu mai implice pe altcineva în relaţiile sale contractuale cu debitorul. Evident.în operaţiunile comerciale care au o componentă de credit.obligă pe debitor la o atenţie şi grijă sporite în afacerile sale. Aceasta înseamnă că. termenul de plată. obiectul şi valoarea cauţiunii.Prin garanţii vom înţelege toate mijloacele juridice pe care le are un creditor pentru a evita pierderile sau pentru a recupera o pagubă. debitorul va datora băncii-garant un anumit comision pentru toată durata contractului de cauţiune. atât debitorul cât şi creditorul obligaţiei fundamentale trebuie să fie de acord cu încheierea cauţiunii. Vom începe trecerea în revistă a garanţiilor obligaţiilor comerciale cu cauţiunea bancară. înainte de încheierea contractului de cauţiune banca va examina starea financiară a debitorului.în anumite situaţii. şi obligaţia garantată (cea care formează obiectul raportului juridic dintre creditorul şi debitorul obligaţiei fundamentale) trebuie să constea tot în plata unei sume de bani. în general. o înţelegere preexistentă între creditorul şi debitorul obligaţiei fundamentale (în cazul nostru. Importanţa practică a garanţiilor contractuale în raporturile juridice comerciale este evidenţiată de funcţiile acestora: . asigură siguranţa acestuia. . prin cauţiunea bancară se poate acoperi nu numai suma efectivă datorată de debitor ci şi eventualele daune şi cheltuieli cauzate de neexecutarea obligaţiei fundamentale de către debitor. precum şi istoricul contractelor încheiate de acesta pentru a vedea dacă nu îşi asumă un risc ridicat. Contractul de cauţiune (instrumentum) cuprinde de regulă următoarele elemente: datele de identificare ale băncii-garant. . . datele de identificare ale beneficiarului cauţiunii.

obligaţia din contractul principal care poate fi garantată prin cauţiune trebuie să fie determinată sau determinabilă.beneficiarul nu poate primi întreaga sumă datorată de debitorul său. În primul caz. . Deoarece banca-garant se obligă pentru debitor. prin executare. Aceasta înseamnă că. . cauţiunea va fi angajată sub rezerva păstrării posibilităţii de regres împotriva debitorului. Garanţia bancară Acoperirea riscului neexecutării unui contract poate fi asigurată şi prin intermediul garanţiei bancare. Cauţiunea încetează fie atunci când obligaţia fundamentală a fost executată. pe de altă parte. ci să-l despăgubească pe beneficiar dacă persoana garantată nu-şi îndeplineşte obligaţia. Aceasta se concretizează într-un contract prin care o bancă se obligă să garanteze pe beneficiarul garanţiei în vederea obţinerii unui anumit rezultat din partea unei persoane (persoana garantată).5.cauţiunea va fi afectată de aceleaşi modalităţi ca şi obligaţia fundamentală: condiţie sau termen. O primă situaţie este cea în care creditorul va putea cere plata fără a demonstra că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia pe care o avea faţă de el (aşa-numita “cauţiune la prima cerere”). pe de o parte. la fel va fi şi cauţiunea. ci doar o parte din aceasta. Deosebirea faţă de cauţiunea bancară constă în: .dacă obligaţia fundamentală este nulă sau anulabilă. cauţiunea încetează deoarece obligaţia care a stat la baza ei nu mai există. iar în cazul eşecului că va plăti beneficiarului o sumă de bani cu titlu de despăgubire. Cea de a doua situaţie se referă la faptul că banca va accepta onorarea cauţiunii numai după ce creditorul a prezentat documente din care să rezulte că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia (cauţiunea “documentară”). . banca va putea cere în prealabil debitorului să-şi îndeplinească obligaţia din raportul juridic fundamental sau va putea să se îndrepte cu acţiune împotriva acestuia. . după plata cauţiunii. nu alături de el.obligaţia băncii este independentă de raportul juridic existent între beneficiar şi persoana garantată. . fie prin plata cauţiunii. . În cel de al doilea caz. 6.stingerea obligaţiei principale atrage după sine stingerea cauţiunii. Privind din altă perspectivă.cauţiunea nu poate fi mai mare decât obligaţia pe care o garantează. plata cauţiunii este posibil să se facă în două moduri principale.banca nu se obligă să plătească în locul persoanei garantate. .. creditorul va putea să ceară executarea cauţiunii indiferent de atitudinea debitorului şi. cauţiunea încetează ca orice obligaţie.

Încetarea garanţiei bancare încetează într-un mod similar cauţiunii bancare.Contractul de garanţie bancară trebuie să cuprindă cel puţin următoarele clauze: datele de identificare ale părţilor. se obligă să plătească organizatorului licitaţiei o anumită sumă de bani în cazul în care participantul nu-şi îndeplineşte o anumită obligaţie (cum este cea de încheiere a contractului după câştigarea licitaţiei). la cererea vânzătorului. va acţiona la cererea şi în conformitate cu instrucţiunile unui client (ordonatorul acreditivului) în scopul: a) efectuării unei plăţi către un terţ (beneficiarul acreditivului) sau la ordinul acestuia. banca. În practică se întâlnesc mai multe tipuri de garanţii bancare: a) garanţia de prezentare la licitaţie. c) garanţia de restituire a avansului plătit. la solicitarea unui participant la licitaţie. durata garanţiei. c) acordării de împuterniciri către o altă bancă pentru ca aceasta să efectueze plăţi ori să accepte sau negocieze cambii contra documente în condiţiile şi la termenele stipulate în acreditiv. clauze privind înştiinţarea şi condiţiile de plată. Pentru încheierea contractului de garanţie bancară. Acreditivul documentar Una dintre cele mai utilizate modalităţi de plată în vânzarea-cumpărarea internaţională este acreditivul documentar. garanţia poate fi “la prima cerere” (beneficiarul va cere executarea garanţiei fără să fie obligat să probeze în vreun fel că persoana garantată nu şi-a executat obligaţia) sau “documentară” (banca îl va despăgubi pe beneficiar numai după ce acesta dovedeşte cu documente că debitorul său nu şi-a îndeplinit obligaţia). Prin intermediul acreditivului bancar o bancă (banca emitentă). la cererea unui vânzător. banca.). banca. În funcţie de condiţiile pe care le poate impune banca pentru executarea garanţiei bancare. 6. b) garanţia de bună executare. se obligă faţă de cumpărător să-i plătească acestuia din urmă o anumită sumă de bani dacă primul nu-şi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte în mod necorespunzător obligaţia (predarea mărfii. b) plăţii sau acceptării de cambii trase de către beneficiar. se obligă faţă de cumpărător să-i plătească celui din urmă o anumită de bani dacă primul nu-i restituie avansul plătit. obiectul şi valoarea garanţiei. Prin intermediul acesteia. calitatea sau cantitatea mărfii etc. Prin intermediul acesteia. .6. este necesar ca în prealabil persoana garantată să fi încheiat un contract cu banca în mod similar cu cauţiunea bancară. Prin intermediul acesteia.

urmând ca la scadenţă să încaseze cambia. De aceea. descrierea mărfurilor cu precizarea cantităţii. b) pe baza instrucţiunilor ordonatorului de acreditiv. Realizarea prin plată este atunci când plata sumei de bani înscrisă în acreditiv este făcută imediat după prezentarea documentelor menţionate în acreditiv (dacă plata se face la o dată ulterioară. Realizarea acreditivului prin acceptare se face atunci când în loc de bani beneficiarul va primi o cambie acceptată de banca plătitoare. locul încărcării. acceptare sau negociere conosamentul sau celelalte documente de expediţie. Acreditivul va cuprinde informaţiile din cerere. banca notificatoare şi beneficiarul acreditivului. termenele acestor operaţiuni şi destinaţia mărfii. indicarea documentelor care trebuie prezentate la plată. ce fel de cambii trebuie trase şi la ce scadenţă. banca emitentă redactează acreditivului (înscrisul) şi îl va transmite fie direct beneficiarului acreditivului (exportator. motiv pentru care între părţile acreditivului apare şi banca notificatoare (numită şi bancă corespondentă. fie unei alte bănci (banca corespondent. modul de realizare a acreditivului. suma de plată. care îl va transmite beneficiarului. acreditivul este domiciliat la o bancă din ţara exportatorului. termenul în care trebuie prezentate la plată. Aceasta se poate realiza prin plată. Realizarea acreditivului prin negociere este o combinaţie a celor două forme de realizare anterioare şi înseamnă că plata este prevăzută a se face prin cambie. furnizor). Din considerente practice. în acreditiv trebuie să se menţioneze ce este autorizată să facă . dacă frahtul (taxele de transport) trebuie plătit sau nu în avans. după momentul deschiderii acreditivului.Operaţiunea acreditivului documentar implică următoarele părţi: ordonatorul acreditivului. Deschiderea şi realizarea acreditivului presupune parcurgerea următorilor paşi: a) ordonatorul acreditivului întocmeşte o cerere către banca emitentă (la care este domiciliat acreditivul) în care va menţiona instrucţiunile pentru această bancă. c) după emiterea şi transmiterea acreditivului. După redactare acreditivul este transmis prin modalitatea indicată în instrucţiuni. În practică. banca emitentă apelează la serviciile altei bănci pentru îndeplinirea ordinelor prevăzute în acreditiv. comisionul şi dobânzile cuvenite (pe bază de negociere). prin preluarea literală a acestora (inclusiv în ceea ce priveşte limba). va deduce spezele. ne aflăm în faţa unei plăţi deferate). plătind restul pe loc beneficiarului. urmează realizarea acreditivului. expedierii sau preluării mărfii. prin acceptare sau prin negociere. confirmatoare). dar banca plătitoare nu va da beneficiarului o cambie acceptată ci va reţine cambia. banca emitentă. Cererea de deschidere a acreditivului trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente: datele de identificare şi sediul beneficiarului acreditivului (exportatorul sau furnizorul). dacă acreditivul trebuie să fie transferabil şi modul de transmitere. Acreditivul poate fi domiciliat la o bancă din ţara exportatorului sau la o bancă dintr-o ţară terţă. preţului şi scadenţei. notificatoare sau avizatoare).

d) în cazul realizării acreditivului prin plată. În prima situaţie. potrivit regulilor specifice. sunt utilizate următoarele forme de acreditiv: a) transferabil. Acreditivul transferabil este utilizat mai ales de intermediari care în acest fel fac plata preţului către adevăratul proprietar al mărfurilor. în tranşe.banca: să plătească (banca plătitoare). Periodic. acreditivul se deschide iniţial pentru o anumită sumă care reprezintă o fracţiune a unei sume globale mai mari. aceasta poate fi încasată şi înainte de scadenţă. Acreditivul revocabil poate fi anulat sau modificat de banca emitentă fără avertizarea beneficiarului. Tot în practică. Transferul se poate realiza numai la termenul şi în condiţiile specificate în acreditiv. Reînoirea poate fi a sumei sau a duratei acreditivului. într-o perioadă limitată. Dacă una din tranşe este inferioară sumei cu care s-a deschis acreditivul (suma etalon). în practică este utilizat acreditivul irevocabil. Banca va verifica regularitatea documentelor şi a cambiei. Pentru motive evidente. Banca verifică documentele şi cambia. să accepte (banca acceptatoare) sau să negocieze (banca negociatoare). f) în cazul realizării acreditivului prin negociere. Specificul acestuia constă în faptul că se reînoieşte pe măsură ce se consumă. e) în cazul realizării acreditivului prin acceptare. În cea de-a doua situaţie. Posibilitatea transferului trebuie să fie menţionată expres în acreditiv. aflându-ne în faţa unei cambii. După forma sa. sunt inegale ca valoare. diferenţa se poate reporta pentru a fi încasată . banca va încasa cambia la scadenţă. dar trebuie să se încadreze într-un maxim fixat la deschiderea acreditivului şi să epuizeze suma globală în perioada dată. beneficiarul acreditivului (şi al cambiei) va prezenta cambia băncii plătitoare pentru plată. păstrând şi plătind cambia. beneficiarul acreditivului prezintă băncii documentele mărfii şi o cambie trasă asupra unei bănci sau chiar asupra ordonatorului acreditivului. deschiderea acreditivului se va face la început pentru o anumită sumă globală cu posibilitatea ca această sumă să fie consumată treptat. până la epuizarea acesteia. beneficiarul prezintă băncii unde acreditivul este realizabil documentele de expediere a mărfii împreună cu o cambie trasă asupra ordonatorului sau a oricărui terţ menţionat în acreditiv. Banca verifică documentele pentru a verifica dacă acestea respectă condiţiile din acreditiv. La scadenţa cambiei. iar în cazul în care totul este în regulă. Sumele care se consumă treptat. În virtutea acestuia beneficiarul îl poate transmite unuia sau mai multor beneficiari posteriori. b) revolving. acceptă cambia. Ulterior. beneficiarul acreditivului prezintă băncii confirmatoare documentele care dovedesc expedierea mărfii. Evident. beneficiarul acreditivului are posibilitatea să consume fracţiuni egale cu suma deschiderii acreditivului din suma globală. Acest transfer este posibil o singură dată (ne se poate realiza un transfer în lanţ). acreditivul poate fi revocabil sau irevocabil. După verificare şi acceptare urmează plata.

formalităţile de deschidere se efectuează o singură dată. Este un acreditiv care se plăteşte din alt acreditiv. Esenţial este că încă de la început se precizează sumele şi termenele în care acestea pot fi utilizate. În materie comercială pot fi astfel de bunuri: titluri de creanţă. f) cu clauză roşie. Prin intermediul gajului un vânzător poate cere cumpărătorului ca până la plata preţului să lase în mâna sa un anumit bun cu titlu de garanţie. în condiţii şi pentru sume similare cu primul acreditiv. fondul de comerţ al comerciantului. creanţe diverse. . specific gajului este faptul că garanţia afectează unul sau mai multe bunuri mobile ale comerciantului. Prin intermediul acestuia şi cu respectarea instrucţiunilor pe care le cuprinde. Ca şi în cazul acreditivului revolving. Acest tip de acreditiv revolving rămâne deschis până la epuizarea sumei globale pentru care s-a deschis. fără a solicita acestuia nici un document. 6. va exista doar un schimb de documente între bănci prin care cele două datorii se compensează. Este asemănător cu acreditivul revolving reînoibil în ce priveşte valoarea. 1685 Cod civil. banca emitentă autorizează banca confirmatoare să plătească anumite avansuri beneficiarului. Vânzătorul deschide la rândul lui un acreditiv în favoarea unui cumpărătorului. e) reciproc (contra acreditivul). în care un acreditiv este deschis de un cumpărător în favoarea unui vânzător. Gajul este acea garanţie reală accesorie constituită prin transmiterea unor drepturi ale debitorului către creditor în scopul asigurării unei creanţe a celui din urmă. c) disponibil prin fracţiuni.7. Cele mai cunoscute garanţii de acest tip sunt gajul şi ipoteca. Este folosit mai ales de intermediarii în vânzări care prin intermediul acestui tip de acreditiv îşi achită obligaţiile faţă de proprietarii mărfurilor. fără a fi necesar să se consemneze întreaga sumă prevăzută. în loc să existe două transferuri reciproce de valută. Diferenţa constă că în faptul că acreditivul se deschide pentru o valoarea dată maximă care poate fi plătită la momente diferite şi în tranşe inegale. Denumirea acreditivului este dată de faptul că în cuprinsul său clauza cu caracter de excepţie este scrisă cu culoare roşie. care ordonă băncii confirmatoare să deschidă un alt acreditiv în favoarea proprietarului mărfurilor. Gajul comercial şi ipoteca Printre cele mai uzuale forme de garantare a obligaţiilor se numără cele care transferă anumite drepturi asupra unor bunuri de la debitor la creditor. În acest fel. d) back to back. Cel de-al doilea acreditiv va fi plătit din primul şi trebuie să corespundă cu acesta. Aşa cum rezultă din art.în tranşa următoare. Este o operaţiune în triunghi. Cumpărătorul deschide un acreditiv în favoarea intermediarului-vânzător. acest tip de acreditiv este extrem de riscant şi trebuie folosit cu prudenţă. Evident.

. caracterul real al garanţiei fiind determinat şi de faptul că aceasta poartă asupra unui bun determinat. Ca şi gajul. Garanţia ipotecară poată fi instituită prin intermediul unei simple clauze incluse într-un contract sau prin intermediul unui contract distinct. cumpărătorul va institui o ipotecă de gradul I în favoarea vânzătorului asupra bunului imobil situat …. Ipotecile convenţionale nu pot fi constituite decât prin înscrisuri autentice. Cheltuielile privind înscrierea ipotecii în registrele legale cad în sarcina cumpărătorului”. până în momentul garantării ipotecii. Ipoteca este o garanţie reală dar nu presupune deposedarea debitorului având în vedere natura juridică a bunului dat în garanţie. aflat în proprietatea exclusivă a cumpărătorului. În cazul ipotecii debitorul nu este deposedat de bunul dat în garanţie şi îşi păstrează. Creditorii chirografari nu au decât un drept de gaj general asupra bunurilor debitorului (creanţa lor atârnă asupra unei fracţiuni matematic şi nu material determinate din patrimoniul debitorului).. Avantajul ipotecii faţă de alte garanţii este rezultatul caracterului său real: creditorul ipotecar va fi satisfăcut înaintea creditorilor chirografari. Garanţia ipotecară de rangul I va fi satisfăcută înaintea oricărei alte garanţii. Ipoteca este convenţională atunci când garantarea unei obligaţii prin intermediul ei este rezultatul exclusiv al voinţei părţilor. Ipoteca sub forma unei clauze contractuale poate acea forma: “Pentru garantarea plăţii mărfurilor vândute.. În funcţie de izvorul său. După rangul său ipoteca poate fi de rangul I sau de un rang subsecvent. ipoteca este o garanţie reală accesorie (art. Ipoteca este o garanţie accesorie deoarece vine în completarea un raport juridic fundamental. ipoteca poate fi legală sau convenţională. principal.Ipoteca este o modalitate de asigurare a încasării preţului mărfii care presupune consemnarea la dispoziţia creditorului a unuia sau a mai multor imobile. toate prerogativele asupra bunului (inclusiv dreptul de dispoziţie). Ipoteca este legală atunci când garantarea unei obligaţii prin intermediul ipotecii este obligatorie şi produce efecte indiferent de voinţa părţilor. cu excepţia privilegiilor. 1746 Cod civil). Creditorii chirografari sunt creditorii care nu dispun de un înscris care să consfinţească dreptul lor de creanţă asupra vreunui bun determinat al debitorului. Ipoteca este de rangul I atunci când este prima înscrisă în registrul special ţinut de instanţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful