P. 1
Teoria Generala a Obligatiilor

Teoria Generala a Obligatiilor

|Views: 15|Likes:
Published by LARISA_titi

More info:

Published by: LARISA_titi on Sep 10, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/30/2013

pdf

text

original

TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR CAPITOLUL 1 OBLIGAŢIA CIVILĂ 1.1.

Noţiunea de obligaţie

Luând ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit noţiunea de obligaţie, Codul civil român din 1865, ca de altfel şi alte coduri civile europene, ca cel austriac din 1811, cel elveţian din 1907 sau Codul federal elveţian al obligaţiilor din 1881 şi apoi din 1911, nu au definit această instituţie juridică.1 Acest lucru se explică prin adoptarea de către redactorii codurilor respective a renumitei definiţii a obligaţiei din INSTITUTELE lui Justinian, care a definit obligaţia astfel: „ obligatio est juris vinculum quo necesitate adstringimur, alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis jura.” În aceste condiţii, sarcina definirii obligaţiei civile a revenit doctrinei. Astfel au fost formulate mai multe definiţii: „ Obligaţia este o legătură juridică între două sau mai multe persoane, în virtutea căreia, o parte, numită debitor, se obligă faţă de alta, numită creditor, la executarea unei prestaţiuni pozitive sau negative, adică la un fapt sau la o abstenţiune.”2 „ Obligaţia este raportul juridic în temeiul căreia o persoană este ţinută să dea, să facă sau să nu facă ceva în favoarea unei alte persoane.”3 „Raportul juridic de obligaţie poate fi definit ca acel raport în baza căruia o persoană, numită creditor, poate pretinde altei persoane, numită debitor, efectuarea unei anumite prestaţiuni.”4 „Obligaţia este raportul juridic în temeiul căruia o persoană, numită creditor, are dreptul de a pretinde de la altă persoană, numită debitor, o anumită prestaţiune, pe care acesta este îndatorat a o îndeplini.”5 „Obligaţia este raportul de drept civil în care o parte, numită creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte părţi, numită debitor, să execute o prestaţie sau mai multe prestaţii, ce pot fi de a da, a face sau a nu face , de regulă, sub sancţiunea constrângerii de stat.”6 „ Obligaţia este raportul juridic în temeiul căruia o persoană numită debitor este ţinută faţă de alta, numită creditor, la datoria de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bună voie.”7 „ Obligaţia este acel raport juridic în temeiul căruia o persoană – numită creditor – poate să pretindă unei alte persoane – numită debitor – să-i facă o prestaţie pozitivă sau negativă, iar în caz de neîndeplinire s-o poată obţine în mod forţat.”8 „Obligaţia – în sens larg – este, aşadar, acel raport juridic în conţinutul căruia intră dreptul subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor – şi căruia
1 2

Ioan Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1984, pag. 14; Constantin Hamangiu, I. Rosetti – Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. II, Ed. Naţională S. Ciornei, Bucureşti, 1929, pag. 511; 3 Tudor R . Popescu, Petre Anca, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pag. 9; 4 Renee Sanilevici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Iaşi, 1976, pag. 2; 5 Ioan Albu, op. cit., pag. 14; 6 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, pag. 10; 7 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept civil, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Actami, Bucureşti, 2000, pag. 9; 8 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 10;

2 îi revine îndatorirea corespunzătoare – a da, a face sau a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bunăvoie.”9 În raport de definiţiile enunţate, putem defini obligaţia civilă ca fiind raportul juridic în baza căruia creditorul are dreptul să pretindă debitorului să execute prestaţia corelativă de a da, a face sau a nu face ceva. 1.2. Elementele raportului juridic obligaţional

În literatura de specialitate10, raportul juridic este definit ca acea legătură socială, reglementată de norma juridică, conţinând un sistem de interacţiune reciprocă între participanţi, determinaţi, legătură ce este susceptibilă de a fi apărată pe calea coerciţiunii statale. Raportul juridic civil este o specie de raport juridic – relaţia socială patrimonială sau napatrimonială, reglementată de norma de drept civil – caracterizat prin caracter social, voliţional şi poziţia de egalitate juridică a părţilor11. Ca orice raport juridic, raportul juridic obligaţional prezintă trei elemente structurale: subiectele, conţinutul şi obiectul. 1.2.1. Subiectele raportului juridic obligaţional Subiectele raportului juridic de obligaţie sunt persoanele fizice şi persoanele juridice, ca titulare de drepturi subiective civile şi obligaţii corelative, precum şi statul, atunci când participă la raporturile juridice civile, ca subiect de drept civil. Subiectul activ se numeşte creditor, iar subiectul pasiv se numeşte debitor, denumiri care sunt folosite, cu caracter general, în toate raporturile obligaţionale, indiferent de izvorul obligaţiei., fiind termeni proprii teoriei generale a obligaţiilor. Atunci când ne raportăm la izvoarele concrete ale obligaţiilor, subiectele poartă denumiri specifice: vânzător şi cumpărător, în cazul contractului de vânzare – cumpărare, donator şi donatar, în cazul contractului de donaţie, locator şi locatar, în cazul contractului de locaţiune. Există raporturi de obligaţii în care o parte este numai creditor, iar cealaltă parte numai debitor. De exemplu, în cazul contractului de împrumut, împrumutătorul este numai creditor, iar împrumutatul numai debitor. De cele mai multe ori, raporturile de obligaţii au un caracter complex, subiectele având calităţi duble. De exemplu, în cazul contractului de vânzare – cumpărare, vânzătorul este creditor al preţului şi debitor al obligaţiilor de transmitere a dreptului de proprietate şi de predare a lucrului vândut, iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului şi debitorul preţului. 1.2.2. Conţinutul raportului juridic obligaţional Conţinutul raportului juridic obligaţional este alcătuit din dreptul de creanţă care aparţine creditorului şi obligaţia corelativă acestui drept, care incumbă debitorului. Raportul de obligaţie poate fi, din punct de vedere al conţinutului, simplu, atunci când o parte are numai drepturi, iar cealaltă parte numai obligaţii sau complex, atunci când ambele subiecte au atât drepturi cât şi obligaţii.
9

Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 3; 10 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti, 1997, pag. 289; 11 Gheorghe Beleiu, Drept civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. „ Şansa”, Bucureşti, 1994, pag. 63-64;

3 Conţinutul raporturilor juridice de obligaţii este determinat prin voinţa părţilor, atunci când izvorul obligaţiei este contractul civil, respectiv legea, în cazul în care izvorul obligaţiei este fapta juridică ilicită cauzatoare de prejudicii. 1.2.3. Obiectul raportului juridic obligaţional Obiectul raportului juridic de obligaţie constă în ceea ce creditorul poate pretinde de la debitor şi acesta trebuie să îndeplinească, adică însăşi prestaţia.12 Obiectul obligaţiei poate fi concretizat într-o prestaţie pozitivă – a da, a face – sau într-o abţinere sa inacţiune – a nu face ceva ce ar fi putut să facă în lipsa obligaţiei asumate13. Indiferent de felul prestaţiei, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să aibă natură juridică, să fie destinată creditorului, sau persoanei desemnate de către acesta, să prezinte interes pentru creditor, sau persoana desemnată de către acesta, să fie posibilă, să fie determinată sau determinabilă şi să fie licită. 1.3. Clasificarea obligaţiei civile

Clasificarea obligaţiilor se realizează în funcţie de următoarele criterii: • izvorul obligaţiei, • obiectul obligaţiei • opozabilitatea obligaţiei • sancţiunea juridică • după cum sunt sau nu afectate de modalităţi 1.3.1. Clasificarea obligaţiilor după izvoare Dacă avem în vedere criteriul izvorului lor, obligaţiile se clasifică astfel: • Obligaţii născute din acte juridice - obligaţii născute din acte juridice unilaterale; - obligaţii născute din contracte; • obligaţii născute din fapte juridice - obligaţii care rezultă din fapte juridice licite: - obligaţii născute din îmbogăţirea fără just temei; - obligaţii născute din gestiunea de afaceri; - obligaţii născute din plata nedatorată; - obligaţii care rezultă din fapte juridice ilicite 1.3.2. Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor O primă clasificare, în funcţie de acest criteriu, ne permite să distingem trei categorii de obligaţii: - obligaţii de a da; - obligaţii de a face; - obligaţii de a nu face. Obligaţia de a da ( aut dare) înseamnă îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real.
12 13

Ioan Albu, op. cit., pag.34; Gabriel Marty, Pierre Raynaud, Droit civil, Les obligations, Sirey, Paris, 1962, pag. 7; Alex Weill, Droit civil, Les obligations, Dalloz, Paris, 1971, pag. 1;

în cazul unui contract de transport. după obiectul lor. obligaţia vânzătorului de a preda cumpărătorului lucrul ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare. constă în îndatorirea. decât la depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obiceiuri. Obligaţia de a face (aut facere) reprezintă îndatorirea care revine subiectului pasiv. precum şi a celorlalte persoane. De exemplu.” . A nu face. Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor După gradul de opozabilitate. • Obligaţii reale. De exemplu. de a nu sădi pomi la o distanţă mai mică de 10 m de linia hotarului despărţitor. De exemplu. 1. de a nu încălca dreptul de proprietate al vecinului. • Obligaţii opozabile şi terţilor. obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra lucrului vândut. ca obligaţie corelativă unui drept real. obligaţia cărăuşului de a transporta marfa la o anumită destinaţie. 607 Cod civil prevede că „ nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi. obligaţia vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru determinat sau. dacă nu şi-ar fi asumat o asemenea obligaţie. pentru arborii înalţi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii. debitorul asumându-şi îndatorirea de a obţine. ce revine celorlalte subiecte de drept.14 Începând cu a doua jumătate a secolului XX. obligaţia pe care şi-o asumă prin contract. Pentru dreptul civil.4 O asemenea obligaţie este. de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi.3. În cadrul aceluiaşi criteriu de clasificare. obligaţia medicului născută din contractul dintre medic şi pacient. prin care medicul se obligă să acţioneze cu toată prudenţa şi diligenţa pentru însănătoşirea pacientului. a presta un serviciu sau de a preda un lucru. proprietarul unui teren. În dreptul civil a da are un alt înţeles decât în limbajul obişnuit. fără a se obliga la realizarea acelui rezultat. de exemplu. preluată apoi şi de doctrina noastră. obligaţiile au fost clasificate în obligaţii determinate şi obligaţii de diligenţă. desfăşurând o anumită activitate. A nu face. denumit debitor. obligaţiile se mai pot clasifica şi în obligaţii pozitive – obligaţiile de a da şi obligaţiile de a face – şi obligaţii negative – obligaţiile de a nu face -. ca obligaţie corelativă unui drept de creanţă. Această obligaţie are un conţinut diferit după cum este corelativă unui drept real sau unui drept de creanţă. Obligaţia de a nu face (aut non facere) constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la o anumită acţiune. generală şi negativă. obligaţia proprietarului vecin. de a se abţine să facă ceva de natură a aduce atingere exerciţiului dreptului de către titularul acestuia. predarea unui lucru este obligaţie de a face. în cazul contractului de vânzare – cumpărare. cu excepţia titularului dreptului real. Obligaţia de diligentă (sau de mijloace) constă în îndatorirea debitorului de a depune toată stăruinţa pentru obţinerea unui anumit rezultat. în care a da înseamnă a preda un lucru. de a executa o lucrare. în doctrina franceză. sub aspectul obiectului şi scopului urmărit.3. faţă de proprietarul vecin. constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la ceva ce ar fi putut să facă. în depărtare de doi metri. un rezultat bine determinat. Obligaţia determinată (sau de rezultat) este o obligaţie strict personală. 14 Art. De exemplu. De exemplu. obligaţiile se clasifică în: • Obligaţii obişnuite.

15 Din definiţia dată rezultă că obligaţiile propter rem pot fi legale sau convenţionale. afară numai când desfiinţarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune. iar celelalte categorii de obligaţii sunt excepţii.1997. Obligaţia civilă imperfectă. întrucât afost făcută prin act autentic sau prin act privat. Obligaţie propter rem legală este cea prevăzută de art. obligaţia proprietarului unui fond aservit. reglementată în art. încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul bunului va fi obligat să respecte acest drept. pag. cu excepţia cazului în care în contractul de locaţiune s-a prevăzut desfiinţarea acesteia din cauza vânzării. 1441 Cod civil dispune că „ dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat.11. care impune tuturor deţinătorilor de terenuri agricole obligaţia de a asigura cultivarea acestora şi obligaţia de a asigura protecţia solului. dar dacă a fost executată de bună voie. 15 16 Corneliu Bîrsan.. Obligaţia civilă obişnuită este obligaţia care incumbă debitorului faţă de care s-a născut. care dacă nu sunt respectate atrag sancţiunile prevăzute de art.Of. asumată în momentul constituirii unei servituţi de trecere. Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat. de exemplu. printr-o acţiune în justiţie şi obţinerea unui titlu executor ce poate fi pus în executare silită.cit. obligaţii civile imperfecte.18/1991 a fondului funciar. op. legea sau convenţia părţilor. dar cu dată certă.VII din Legea nr.” . modificată şi republicată în temeiul art.4.propter rem .18/199116 republicată. fără nici o formalitate specială pentru îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară. de a efectua lucrările necesare exerciţiului servituţii. 17 Art. sunt îndatoriri ce revin deţinătorului unui bun determinat şi care au ca izvor legea sau convenţia părţilor.299/27. în caz de neexecutare de către debitor. deşi nu a participat direct şi personal la naşterea raportului obligaţional.3. Obligaţiile opozabile şi terţilor . se caracterizează prin faptul că sunt atât de strâns legate de posesia unui bun. numită şi obligaţie naturală. Legea nr. cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare.169/1997.cunoscute sub denumirea de obligaţii reale de a face.scriptae in rem. Indiferent de izvorul lor. nr.5 Obligaţia civilă obişnuită reprezintă regula. cumpărătorul este obligat să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare. Obligaţiile reale .74 din Legea nr. Obligaţia civilă perfectă este acea obligaţie a cărei executare este asigurată. 1.24. aceste obligaţii reale grevează dreptul asupra terenului. Obligaţie propter rem convenţională este. sunt accesorii ale acestuia şi se transmit o dată cu bunul.1441 Cod civil17.75-76 din aceeaşi lege. debitorul nu mai are posibilitatea să ceară restituirea prestaţiei. este acea obligaţie care nu poate fi executată silit. publicată în M. obligaţiile se clasifică în: obligaţii civile perfecte. Menţionăm în acest sens obligaţia cumpărătorului unui bun ce formează obiectul unui contract de locaţiune. Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor După sancţiunea lor juridică.

Astfel.” 19 Art. potrivit art. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. Modalităţile care afectează o obligaţie civilă sunt termenul şi condiţia. ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii. 1 din Decretul nr. Cvasicontractul este. iar obiectul constă într-o singură prestaţie. din neglijenţă sau imprudenţă. Clasificarea obligaţiilor după raportul cu modalităţile După cum sunt sau nu afectate de modalităţi.3. un act în interesul altei persoane. Deosebirea dintre delict şi cvasidelict constă în forma vinovăţiei. 1. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă18.plata lucrului nedatorat sau plata indebitului. obligă pe cel care a cauzat prejudiciul din vina sa. din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi. Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale. Obligaţiile simple sunt obligaţiile neafectate de modalităţi şi reprezintă raporturi juridice obligaţionale care au un creditor şi un debitor. În această categorie sunt incluse: .19 1. care dă naştere obligaţiei de restituire Delictul şi cvasidelictul sunt definite în art. produc efecte ireversibile şi se execută imediat după ce au luat naştere. Plata lucrului nedatorat constă în fapta unei persoane de a plăti unei persoane o datorie inexistentă sau pe care nu o avea. dând naştere la obligaţii reciproce. 998 – 999 Cod civil ca fiind fapte ilicite care. datorită împrejurării că au produs un prejudiciu altei persoane. 986 Cod civil.” . în art. 2 Cod civil. delictele. 1 din Decretul nr. adică actul juridic sau faptul juridic care dă naştere unui raport juridic obligaţional. 20 alin. Gestiunea de afaceri constă în fapta unei persoane care. delictul este o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită cu intenţie. un fapt licit şi voluntar.gestiunea de afaceri sau gestiunea intereselor altuia. care prezintă particularităţi în ceea ce priveşte subiectele. . 167/1958 „ debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris. fără a primi mandat din partea altei persoane. Ne aflăm în prezenţa gestiunii de afaceri ori de câte ori o persoană îndeplineşte. 18 Conform art. fără însărcinare prealabilă.6 În legislaţia noastră civilă sunt reglementate expres două cazuri de obligaţii naturale.4. Ele se mai numesc obligaţii pure şi simple. respectiv art. Obligaţiile complexe sunt acele obligaţii afectate de modalităţi. 20 alin. Potrivit Codului civil. administrează – gerează – interesele acesteia. care au fost achitate de bună voie. obiectul şi efectele lor. cvasicontractele. 1092 alin.obligaţii simple. cvasidelictele şi legea. Contractul este definit în art.obligaţii complexe.4. să-l repare. obligaţiile se clasifică în: . nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei. sunt considerate izvoare de obligaţii contractele. Izvoarele obligaţiilor Prin izvor de obligaţie se înţelege sursa acestuia. 1092 1 Cod civil. în timp ce cvasidelictul este o faptă ilicită săvârşită fără intenţie. 942 Cod civil ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. . prevede că „ orice plată presupune o datorie.

1986. bunici şi nepoţi. Sursa de inspiraţie a Codului civil român în definirea contractului a constituit-o Codul civil italian. Dalloz.fapte juridice licite. În sistemul francez22. Petre Anca. care prevedea în art. Definiţia contractului Codul civil defineşte în art. respectiv inexactă. s-a impus clasificarea izvoarelor de obligaţii în: .” 21 Tudor R. . . 86 alin. cu motivarea că este incompletă. deoarece nu face referire şi la actul juridic unilateral. străbunici şi strănepoţi. . intitulat „ Despre contracte sau convenţii” a generat în doctrină o problemă în legătură cu existenţa sau inexistenţa unor deosebiri între cele două noţiuni. 142. părinţi şi copii. modificarea sau stingerea unui drept. fraţi şi surori. 22 Alex Weill. potrivit căruia contractul este o convenţie prin care una sau mai multe persoane se obligă să dea. Titlul III din Cartea a III –a din Codul civil român.. Francois Terre. 1 Codul familiei dispune că „obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie. nereprodus de Codul nostru civil. se consideră că noţiunea de convenţie este mai largă. cel care adoptă şi adoptat. pag. obligaţii civile.7 Legea este considerată izvor de obligaţie în măsura în care prin lege se nasc. reprezentând acordul de voinţă ce are ca obiect modificarea sau stingerea unei obligaţii ori crearea. 1098 aceeaşi definiţie adoptată în art.fapte juridice: . altul decât un drept personal. Paris. CAPITOLUL 2 CONTRACTUL 2.20 În doctrină21 a fost criticată această clasificare a izvoarelor de obligaţii. 86 Codul familiei. op. contract şi convenţie. Droit civil. cit. Popescu. precum şi între celelalte persoane prevăzute de lege.19. pentru că nu există consecinţe diferite în cazul delictului şi cvasidelictului.contractul. să facă sau să nu facă ceva.actul juridic unilateral. pag. obligaţia de întreţinere reglementată de art.1. întemeiată pe dispoziţiile art. direct şi nemijlocit. Les obligations. Având în vedere criticile formulate.acte juridice: . 1101 din Codul civil francez. . 20 Art.fapte juridice ilicite cauzatoare de prejudicii. De exemplu. 942 contractul ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. 942.

termenul de contract este sinonim cu acela de convenţie. • contractul are putere de lege între părţile contractante. în caz de litigiu.16. locaţiunea . După cum am arătat în definiţia contratului civil . pe câtă vreme alţi autori se referă numai la scopul contractului (acela de a produce efecte juridice. • orice contract. Popescu.. S-a afirmat că dacă convenţia este genul. de a-şi organiza. Contractul civil este folosit în cele mai diverse raporturi dintre persoane fizice şi juridice: vânzarea-cumpărarea de bunuri. cit.. op. contractul este specia.. Frecvenţa acestor contracte . prin care se nasc . Valenţele juridice ale voinţei. interpretarea contractului trebuie să se facă după intenţia comună a părţilor (art. cit. Cantacuzino. iar contractul este convenţia care dă naştere unei obligaţii. iar. Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică.ci ca pe o libertate pe care o condiţionează şi o determină viaţa socială şi dispoziţiile legale. elementul specific al acestuia este acordul de voinţă al părţilor . pag. Art. 2.pag. adică întâlnirea concordantă a două sau mai multe voinţe individuale. etc.977 Cod civil. pag. Acest principiu nu trebuie înţeles ca fiind o libertate în general .1986. Cartea Românească.) Reglementările cuprinse în Codul civil cu privire la voinţa oamenilor în domeniul contractelor şi al obligaţiilor contractuale.23 Deoarece Codul civil se referă la noţiunea largă a efectelor contractului. 1921. cu condiţia de a nu aduce atingere ordinii publice şi bunelor moravuri. „contractul este acordul de voinţă care dă naştere. adică un raport juridic de obligaţii” şi .Voinţa juridică şi limitele acesteia în cadrul contractului civil.5 din Codul civil dispune că persoanele sunt libere. prin simpla lor voinţă. Bucureşti. 47.. efectua şi controla activitatea în vederea realizării scopurilor”26 are un rol deosebit în materie de contracte civile şi obligaţii contractuale .2.se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii. Acordul de voinţă intervenit între două sau mai multe persoane este considerat ca având putere de lege între aceste persoane . Elementele dreptului civil. depozitul. 23 24 25 Matei B. Ed. modifică sau stinge drepturi şi obligaţii” Din definiţia elaborată în literatura de specialitate se poate observa că accentul se pune pe efectele juridice produse de contract . Tudor R.8 În cuprinsul Codului civil român . op. unii autori24 au definit contractul sau convenţia ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice” O definiţie cuprinzătoare este aceea potrivit căreia : „prin contract se înţelege acordul de voinţă între două sau mai multe persoane.ca de altfel însăşi evoluţia dreptului civil . este just şi legitim. Voinţa definită ca „ o capacitate a omului de a propune scopuri şi de a-şi realiza idealuri pe calea unor activităţi care implică învingerea unor obstacole. asigurările. fără a enumera aceste efecte ). Datorită acestui fapt.47 Constantin Stătescu. au consacrat. 26 . împrumutul . capacitatea omului de a-şi planifica. potrivit altor autori 25. ceea ce numeşte . să încheie orice fel de contracte şi să creeze orice fel de obligaţii. Corneliu Bîrsan. pag. cu intenţia părţilor de a produce efecte juridice. Principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor poate fi sintetizat astfel: • fundamentul forţei obligatorii a contractului îl constituie voinţa părţilor. convenţia este acordul de voinţă realizat cu scopul de a produce efecte juridice. deosebirile constând în aceea că unii autori includ în definiţia contractului civil toate efectele. în sfârşit . în literatura juridică s-a încercat o delimitare a convenţiei faţă de contract.donaţia. Bucureşti. în măsura în care este rezultatul voinţei părţilor.principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor.25 Ion Dogaru. Petre Anca.este strâns legată de evoluţia dreptului de proprietate.

Toate clasificările generale la care ne vom referi în continuare sunt necesare tocmai pentru că reduc la un limbaj sintetic o varietate nesfârşită de forme juridice.3. Ea înglobează o varietate deosebită de specii de contracte. care este valabil pentru toate contractele sinalagmatice. ordinea de drept constituită. vom cunoaşte. 2. se interpune o anumită clasificare. Clasificarea contractelor civile 2. lăsându-se la o parte particularităţile şi toate celelalte laturi specifice în teoria şi practica dreptului a fost determinată categoria juridică a contractului. ca izvor de obligaţii civile. • după corelaţia existentă între ele. în fond. Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnătate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip.derivând din nivelul dezvoltării sociale la momentul respectiv. principiile dreptului . întemeiată pe diferite criterii generale. dar cuprinzător. fără să fie necesar să facem alte precizări. Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnătate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip. Voinţa juridică a părţilor contractante nu este nelimitată . că acelui contract i se va aplica un anumit regim juridic.1. în înseşi denumirile date acestor tipuri.3. precum şi din lege. Abstrăgându-se din aceste specii cele mai generale caractere . Principalele criterii de clasificare a contractelor civile sunt următoarele : • după modul de formare . 2. clasificare ce ne va permite o mai justă caracterizare a fiecărei specii particulare de contract. Când calificăm.2.9 principiul autonomiei de voinţă afirmă deplina libertate contractuală . Între această categorie juridică generală – al cărei conţinut este concretizat în însăşi definiţia pe care am dat-o contractului – şi diferitele specii de contracte. de exemplu. • după scopul urmărit de părţi. • după conţinutul lor. Criterii de clasificare a contractelor civile.31/1954). • .3. • după efectele produse. fără deosebire. un contract bilateral sau sinalagmatic.Importanţa clasificării contractelor civile Clasificarea contractelor civile ne dă posibilitatea să înţelegem că diferitele contracte existente se încadrează în diferite tipuri ale căror caracteristici pot fi exprimate în înseşi denumirile date acestor tipuri. Categoria juridică pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sferă foarte bogată.1-3 din Decretul nr. • necesitatea social politică . Clasificarea ne dă putinţa să înţelegem că. • nu se pot exercita drepturile subiective decât potrivit scopului lor economic şi social(art. toate nenumăratele contracte speciale se încadrează în diferite tipuri.în sensul unei depline libertăţi de fond şi de formă.ci ea se poate manifesta în următoarele limite: • morala existentă la momentul potrivit . ale căror caracteristici pot fi exprimate succint. • după modul de executare.

Sunt incluse în categoria contractelor reale: comodatul . ci a unei convenţii nenumite . cit. 29 .2. 1 şi art.3. manifestarea de voinţă a părţilor. 27 28 C. 16/1994.10 • în raport de nominalizarea în legislaţia civilă. Contractele consensuale sunt acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor (solo consensu) .2 alin. Uneori .1 Clasificarea contractelor după modul de formare După acest criteriu. pag. 14 din Legea nr. contractul de transport. 944 Cod civil „ contractul este unilateral când una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane. dar aceasta nu pentru valabilitatea contractului . depozitul . contractul de împrumut. nu ne aflăm în prezenţa unui contract real .1107 pct. Corneliu Bîrsan. Potrivit art. Băicoinau. fără ca acestea din urmă să se oblige. 2 Cod civil). Clasificarea contractelor după conţinutul lor În raport de conţinutul lor. Stătescu. op. este forma autentică. împrumutul de consumaţie . 54/1998). Nerespectarea acestei forme este sancţionată cu nulitatea absolută a contractului. care. care reprezintă regula în materie de încheiere a contractelor. 12 alin. contractul de arendare scris (art. este necesară şi remiterea materială a obiectului prestaţiei uneia din părţi28. art. neînsoţită de nici un fel de formă. 3 şi art. contractele civile se clasifică în contracte consensuale .813 Cod civil). op. contractul de gaj. contracte solemne şi contracte reale . ci pentru a asigura mijlocul de probă privind încheierea şi conţinutul contractului. Al. Sunt solemne următoarele contracte :donaţia (art. sunt contacte unilaterale contractul de donaţie. 2 din Legea nr. Aceste contracte se consideră încheiate numai în momentul predării sau remiterii bunului la care se referă. 489. Contractele reale sunt acele contracte pentru a căror formare. cit. 6 din Legea nr. dar acest acord nu este urmat sau însoţit şi de remiterea materială a lucrului . Contractele solemne sunt acele contracte pentru a căror încheiere şi valabilitate se cere nu numai acordul de voinţă ci şi respectarea unei anumite forme cerute de lege. pag. I. 1. C.2. fără nici o formalitate27.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). este suficientă pentru încheierea valabilă a contractului.12 alin. schimbul de terenuri ( art. În cazul acestor contracte.3. 2.” De exemplu. de regulă. legea arendării). Hamangiu. Rosetti – Bălănescu.1772 Cod civil) . subrogaţia în drepturile creditorului consimţită de debitor (art. părţile înţeleg să consemneze în scris acordul lor de voinţă . ipoteca convenţională (art. pe lângă acordul de voinţă al părţilor. vânzarea-cumpărarea de terenuri situate în intravilan sau extravilan (art. contractele se clasifică în contracte unilaterale şi contracte bilaterale (sinalagmatice). Dacă se realizează acordul de voinţă al părţilor (chiar în formă autentică ) . căci respectarea unei anumite forme este o condiţie de validitate a contractului (ad validitatem). Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la obligaţii numai în sarcina unei părţi.2. contractul de depozit gratuit. gajul . o promisiune unilaterală de a contracta 2.

Sunt contracte bilaterale contractul de vânzare. în art.30 Contractul bilateral (sinalagmatic). Lumina Lex. chiar dacă ulterior se stabilesc obligaţii numai în sarcina unei dintre părţi. • din punct de vedere al probelor. este acel contract în care părţile se obligă reciproc una către alta. contractul unilateral se formează în baza acordului de voinţă dintre părţi. rezoluţiunea. Bucureşti. Contractul este aleatoriu când echivalentul depinde. Sunt contracte cu titlu oneros contractul de vânzare – cumpărare. 945 Cod civil. 947 Cod civil „ Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci când obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte.141 Brânduşa Ştefănescu. defineşte contractul cu titlu oneros ca fiind acela în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj. la a cărui încheiere părţile cunosc numai existenţa obligaţiilor. vânzătorul este creditorul obligaţiei de plată a preţului şi debitorul obligaţiei de predare a lucrului vândut. în cazul contractelor unilaterale având ca obiect obligaţia de plată a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen. de un eveniment incert. De exemplu.3. în dublu exemplar. datorită unei împrejurări viitoare. înscrisurile sub semnătură privată prin care se constată contracte sinalagmatice trebuie să fie făcute. iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului vândut şi debitorul obligaţiei de plată a preţului. Ed.140 . Importanţa clasificării contractelor în unilaterale sau bilaterale : • din punct de vedere al efectelor. conform art. Partea generală.etc. 2001. 1180 Cod civil. în cazul contractului de vânzare – cumpărare. cu titlu oneros. acel contract. care este rezultatul voinţei unei singure părţi. contractul de locaţiune. la a cărui încheiere. pag. contractul de schimb. Art. De exemplu. Bucureşti.29 Astfel. în schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte părţi. Acest tip de contract se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor. Persoanele.11 Contractul unilateral nu se confundă cu actul juridic unilateral. contractul de asigurare.31 Este comutativ acel contract. contractul de transport. cu titlu oneros. contractul de locaţiune. Drept civil. conform art. De exemplu. 947. contractele sunt cu titlu oneros şi cu titlu gratuit. incerte. 2. 2002. Codul civil distinge. rezilierea şi riscul contractului. All Beck. Contractul cu titlu oneros este acel contract prin care. contractul de închiriere. 1179 Cod civil. acestea trebuie să poarte menţiunea „bun şi aprobat”. în timp ce actul unilateral presupune o singură manifestare de voinţă. pentru una sau toate părţile. Drept civil pentru învăţământul superior economic. Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi După scopul urmărit de părţi. numai în cazul contractelor sinalagmatice întâlnim excepţia de neexecutare. contractul de asigurare. între contractul comutativ şi contractul aleatoriu. se urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial. Întinderea uneia sau cel puţin a uneia dintre prestaţii depinde de hazard. fără a se urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb. după definiţia dată în art.2. părţile cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor.” . contractul de antrepriză. contractul de rentă viageră Contractul cu titlu gratuit este acel contract prin care se procură un folos patrimonial. pag. existând şansa unui câştig sau riscul unei pierderi. 29 30 Gabriel Boroi. Raluca Dimitriu. Este aleatoriu. 268. Ed. 943 Cod civil. contractul de vânzare – cumpărare. 31 Potrivit art.3. nu şi întinderea acestora.

de asemenea. contractul de mandat gratuit. • contractele cu titlu gratuit se prezumă că se încheie intuitu personae. 946 Cod civil. fără să-şi micşoreze patrimoniul. 32 33 Tudor R.contracte declarative de drepturi. Clasificarea contractelor după efectele produse În funcţie de efectele produse33. 39 – 40. Contractele generatoare de drepturi de creanţă sunt acele contracte prin care iau naştere raporturile juridice obligaţionale. dreptul de superficie). pag. .2. Contractul dezinteresat este acel contract cu titlu gratuit. introdusă de creditori.12 Potrivit art. op.3. dreptul de uz. • revocarea contractelor cu titlu gratuit. un avantaj celeilalte. op. op.contractele constitutive sau translative de drepturi reale. cit. cea dea doua grupă cuprinde: . dreptul de servitute. prin care una din părţi procură celeilalte părţi un folos patrimonial. de aceea eroarea asupra persoanei constituie cauză de anulare a contractelor. contractul de împrumut fără dobândă. prima grupă cuprinde: . Corneliu Bîrsan. se exercită în condiţii mult mai uşoare decât atunci când se intentează împotriva contractelor cu titlu oneros încheiate de debitor cu terţe persoane. comodatul..56.contractele generatoare de drepturi de creanţă. chiar dacă au încuviinţarea ocrotitorilor legali şi a Autorităţii tutelare. obligaţiile părţilor şi răspunderea lor contractuală sunt reglementate cu mai multă severitate decât în cazul contractelor cu titlu gratuit. contractul de depozit neremunerat. cit. Petre Anca. Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte prin care se constituie sau se transmite un drept real (dreptul de proprietate. prin acţiunea pauliană. dreptul de uzufruct. pag. • sub sancţiunea nulităţii absolute. pag. Importanţa acestei clasificări constă în următoarele: • în scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu. fără echivalent. . Liviu Pop. . Pompil Drăghici. • în cazul contractelor cu titlu oneros.. prin care una din părţi îşi micşorează patrimoniul prin folosul patrimonial procurat celeilalte părţi. • moştenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de a cere raportul donaţiilor la masa succesorală pentru stabilirea rezervei succesorale şi pot să ceară reducţiunea lor în cazul în care depăşesc cotitatea disponibilă. pag. cit.32 2.40-41. De exemplu. Contractele cu titlu gratuit se subclasifică în contracte dezinteresate şi liberalităţi. Constantin Stănescu. op.4. contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una din părţi voieşte a procura. contractul de mandat gratuit. 30.. Liberalităţile sunt contracte cu titlu gratuit. cit. Sunt contracte cu titlu gratuit: contractul de donaţie. contractele se clasifică în două grupe: 1. Popescu.. interzice minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Contractul de donaţie reprezintă un exemplu de liberalitate.contracte constitutive sa translative de drepturi. legea prevede că donaţia trebuie încheiată în formă autentică. legea interzice reprezentanţilor legali să facă donaţii în numele celor pe care îi reprezintă şi. să facă donaţii. Ion Dogaru. 2.

efectele datorate desfiinţării se produc numai pentru viitor. contractul de tranzacţie. în sensul că la contractele cu executare succesivă se calculează pentru fiecare prestaţie un termen de prescripţie. sancţiunea care intervine este rezoluţiunea contractului. • dacă se desfiinţează un contract cu executare imediată. contractul de ipotecă convenţională. contractul de mandat. independent de orice contract numit. Ed. Teoria generală a obligaţiilor. etc. contractul de donaţie. 1998. fie prin combinarea unor elemente specifice unor contracte numite. pag. contractul considerându-se desfiinţat din momentul constatării cauzei de desfiinţare. fie prin introducerea unor elemente noi. 35 Florin Ciutacu. se aplică numai contractelor cu executare succesivă. • suspendarea executării. Codul civil. . contractul de vânzare – cumpărare. Conţinutul acestor contracte este stabilit de părţi. contractele se clasifică în contracte numite şi contracte nenumite. Obligaţii. Contractele declarative de drepturi sunt acele contracte care au ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept preexistent. simpla calificare şi încadrare într-un anumit tip de contract este suficientă pentru a-i cunoaşte regimul juridic. Themis Cart. 2003. All Beck. Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o denumire şi o reglementare proprie. Drept civil. 1. Drepturi reale. Drept civil. pag. Clasificarea contractelor după nominalizarea în legislaţie În raport de nominalizarea în legislaţia civilă. contractul de locaţiune. care se produce la un singur moment Contractele cu executare succesivă sunt contractele a căror executare presupune mai multe prestaţii eşalonate în timp. contractul considerânduse desfiinţat din momentul încheierii sale. în cazul contractelor cu executare imediată şi rezilierea. Această clasificare a contractelor prezintă interes practic deoarece: • în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare. În cazul acestor contracte. contractul de gaj. în cazul contractelor cu executare succesivă. efectele desfiinţării se produc şi pentru trecut.35 Contractele numite sunt acele contracte care au o denumire stabilită de legea civilă şi o reglementare proprie. Bucureşti. De exemplu. Sunt contracte numite: contractul de vânzare – cumpărare. Clasificarea contractelor după modul de executare În funcţie de modul de executare contractele pot fi contracte cu executare imediată şi contracte cu executare succesivă34. Cristian Jora. Bucureşti. • în cazul desfiinţării unui contract cu executare succesivă. contractul de donaţie. Contractele cu executare imediată sunt acele contracte care presupun o executare instantanee.29. ca efect al nulităţii ori al rezoluţiunii. 34 Paul Mircea Cosmovici. Ed. 2. din motive de forţă majoră. • calculul prescripţiei extinctive este diferit. 197.13 Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte care produc efecte ex nunc (pentru viitor) din momentul încheierii lor. De exemplu.

Contractele obligatorii sunt acele contracte ale căror condiţii de încheiere sunt impuse de lege.. contracte de adeziune. conform regulii accesorium sequitur principale. în timp ce soarta contractului accesoriu va fi examinată nu numai în funcţie de elementele sale intrinseci.36. op. pur şi simplu. op. Contractele negociate sunt acele contracte în cadrul cărora părţile discută. un obiect determinat şi o cauză licită. Potrivit art. în cazul unui contract de vânzare – cumpărare părţile discută predarea lucrului. în egală măsură. contractul de ipotecă. Dacă acceptă clauzele. De exemplu. dar şi în funcţie de soarta contractului principal pe care îl însoţeşte. Cristian Jora.36 Încheierea contractului înseamnă. 2. asigurarea de răspundere civilă pentru proprietarii de autovehicule. contractele se clasifică în contracte principale şi contracte accesorii. 948 Cod civil. analiza mecanismului de formare a acordului de voinţă şi examinarea condiţiilor esenţiale pentru validitatea unei convenţii. Corneliu Bîrsan. De exemplu. 53. Obligaţii. contractul de furnizare. cealaltă parte aderă la un contract preredactat. Contractele principale sunt acele contracte care au o existenţă de sine stătătoare şi a căror soartă nu depinde de aceea a altor contracte încheiate între părţi. 4. Focşani.4. cit. încheiat în baza Legii nr. preţul. pag 43.14 3. Florin Ciutacu. contractul de gaj. Capacitatea de a contracta 36 Eugeniu Safta – Romano. . contractul de transport. Contractele accesorii sunt acele contracte care însoţesc unele contracte principale şi depind de soarta acestora. modalitatea de plată. pag. consimţământul valabil al părţii care se obligă. De exemplu. 1994. negociază. Ed. Neuron.. Contractele de adeziune sunt contractele redactate total sau parţial de către una din părţile contractante şi pe care cealaltă parte nu poate să le modifice. Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele După corelaţia dintre ele. toate clauzele. Drept civil. Încheierea contractului Prin încheierea contractului se înţelege realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale. clauza penală. sub toate aspectele. Constantin Stătescu. Acest acord se realizează prin întâlnirea concordantă. contracte obligatorii.1. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. De exemplu. Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor Acest criteriu permite clasificarea contractelor în contracte negociate. pag. cit. Valabilitatea şi menţinerea contractului principal se examinează în mod de sine stătător. a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte. condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt : capacitatea de a contracta.

De exemplu. personal sau prin reprezentare. Dicţionar de drept civil. • funcţionarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau unităţilor administrativteritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art. 31/1954 incapacităţile generale îi vizează pe minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti. cât şi legali. 38 Decretul nr.1308 pct. 482. împuterniciţi a vinde un lucru nu pot să-l cumpere(art. În structura capacităţii civile intră două elemente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. 29 –33. nu pot cumpăra bunurile aflate în administrarea lor ( art. regula este capacitatea. 4 Cod civil). 184 . 949 Cod civil prevede că poate contracta orice persoană ce nu este declarată incapabilă de lege. pag. 11/4. 31/195438. 1982. Ştiinţifică şi Enciclopedică. 40 Doru Cosma. 11 din Decretul nr. Contracte speciale. în genere. 8/30. Incapacităţile parţiale sau speciale se referă numai la anumite categorii de persoane care nu pot încheia unele contracte. Persoanele. modificat prin Legea nr. Lumina Lex. Bucureşti. municipiilor sau judeţelor. oraşelor. Ion Dogaru. Persoanele.3 Cod civil). Ed. nr. 1997. pag. • persoanele ce administrează bunuri ce aparţin statului.40 Există incapacităţi generale şi incapacităţi speciale. pag.1956. interzişii şi. 1 Cod civil). Ed. fie realizarea concomitentă a acestor două obiective. pag. 950 Cod civil dispune că sunt necapabili de a contracta.Of. Actami.14. Bucureşti. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice. Partea generală.Of. 31 – 35. Contractele speciale. comunelor. iar art. 37 Pentru dezvoltări a se vedea Gh. Pentru încheierea valabilă a contractului este necesar ca părţile să aibă capacitatea de a contracta. 65. pentru contractul de vânzare – cumpărare 41 legea prevede anumite incapacităţi speciale. 39 Mircea Mureşan. publicat în B. Bucureşti.1308 pct. Beleiu. 1308 pct. Elementele dreptului civil. . Tratat de drept civil. Ed. 2001. contracte civile. Gabriel Boroi. Ed. 2 Cod civil). teoria generală a actului juridic civil. minorii. pag. 1993. atât convenţională.1954.185 41 Francisc Deak. pag. Bucureşti. • mandatarii. 1307 Cod civil). care au natura juridică a unor interdicţii de a vinde şi cumpăra sau de a cumpăra: • vânzarea între soţi este interzisă (art. Drept civil. Bucureşti. În doctrină39. Introducere în dreptul civil. All Beck. iar excepţia incapacitatea. capacitatea de a contracta a fost definită ca fiind o parte a capacităţii juridice civile (de folosinţă sau de exerciţiu) constând în aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a încheia. Actul normativ de bază în materia capacităţii civile este Decretul nr. care reprezintă capacitatea generală de a fi titular de drepturi şi obligaţii. Din redactarea celor două texte rezultă că în materia încheierii contractului. 36 –40. 1308 pct. 1980. pag. 1996. nr. ED. Tipografia Universităţii Bucureşti. Dan Chirică. Capacitatea de a contracta. Ea are ca gen proxim capacitatea juridică. toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte. În raport de art. publicată în B. Instituirea incapacităţilor are drept scop fie ocrotirea celor supuşi interdicţiilor sau îngrădirilor ce decurg din ele. 1968. 388. Drept civil. 4/1956. Bucureşti. Stabilirea scopului fiecărei incapacităţi are importanţă deoarece în funcţie de aceasta se va aplica sancţiunea nulităţii absolute – în cazul în care incapacitatea a avut ca scop protejarea unui interes public – ori nulitatea relativă – în cazul în care incapacitatea a avut drept scop doar protecţia incapabilului sau a unei anumite persoane. fie ocrotirea unor terţi sau a unor interese obşteşti. Ed. • tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor de sub tutela lor cât timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date şi primite (art. Drept civil. Şansa. Subiectele dreptului civil. Art.04. Ştiinţifică.15 Capacitatea civilă37 este expresia care desemnează capacitatea în dreptul civil.

16 • judecătorii, procurorii şi avocaţii nu pot deveni cesionari (cumpărători) de drepturi litigioase care sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei circumscripţie îşi exercită funcţia sau profesia (art. 1309 Cod civil); iar în cazul judecătorilor de la Curtea Constituţională, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al procurorilor de la Parchetul general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, interdicţia se întinde pe tot teritoriul ţării; proprietatea funciară a dobânditorului şi a familiei sale nu poate depăşi 200 ha teren agricol în echivalent arabil (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor), iar încălcarea acestei interdicţii se sancţionează cu reducţiunea actului juridic până la limita suprafeţei legale; persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitaţie publică (art. 535 Cod proc.civilă).

2.4.2. Consimţământul părţii care se obligă Consimţământul (cum sentire) este definit ca fiind acordul de voinţe al părţilor unui contract, acord de voinţe (concursus voluntatum)care constituie însuşi contractul şi dă naştere, ca atare, obligaţiilor respective.42 În sens restrâns, prin consimţământ se înţelege voinţa unei dintre părţi manifestată la încheierea contractului,43 sau voinţa unilaterală a părţilor ce se obligă de a-şi manifesta achiesarea la propunerea făcută de cealaltă parte.44 Pentru a dobândi valoare juridică, consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să emane de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vicii de consimţământ. Viciile de consimţământ sunt eroarea, dolul (viclenia), violenţa şi leziunea,45 iar potrivit art. 953 Cod civil consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol. Eroarea poate fi definită ca falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea actului juridic. Eroarea obstacol este cea mai gravă formă de eroare, care face ca voinţa celor două părţi să nu se întâlnească, împiedicând însăşi formarea contractului. Această formă de eroare este o eroare distructivă de consimţământ, pentru că distruge consimţământul, ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului, motiv pentru care operaţia juridică afectată de o astfel de eroare este lovită de nulitate absolută. Sunt considerate erori obstacol, eroarea asupra naturii actului juridic ( error in negotio) şi eroarea asupra identităţii obiectului actului juridic (error in corpore). Această soluţie este acceptată, de lege lata, atât în doctrină cât şi în practica judiciară. Astfel, instanţa a admis acţiunea având ca obiect declararea nulităţii absolute a unui contract de vânzare – cumpărare, pentru eroare obstacol, reţinând că vânzătoarea a făcut dovada că intenţia sa a fost aceea de a încheia un contract de întreţinere şi nu de vânzare – cumpărare, în condiţiile în care nici nu a primit preţul vânzării, având credinţa că va fi întreţinută de pârâţi.46
42 43

Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.52 – 53; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag. 63; 44 Veronica Stoica, Nicolae Puşcaş, Petrică Truşcă, Drept civil. Instituţii de drept civil, Edd. Universul Juridic, Bucureşi, 2003, pag.280; 45 Aurelian Ionaşcu, Drept civil. Partea generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963, pag. 163; Ion Rucăreanu, Tratat de drept civil, vol. I, Teoria Generală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1967, pag. 281; Gh. Beleiu, op. cit., pag.135; 46 Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, Decizia nr. 1072/1998, nepublicată;

17 Eroarea viciu de consimţământ este falsa reprezentare a realităţii ce cade fie asupra calităţii substanţiale ale actului – error in substantiam – fie asupra persoanei contractante – error in personam -. Potrivit prevederilor art. 954 Cod civil, ignorarea sau greşita cunoaştere a realităţii constituie viciu de consimţământ în două ipoteze: când cade asupra substanţei obiectului prestaţiei părţilor şi când se referă la persoana cu care s-a încheiat actul. Pentru ca eroarea să fie cauză de anulare a contractului este necesar ca ea să fie cauza unică şi determinantă a consimţământului deoarece nu orice eroare viciază consimţământul. În materia vânzării, între eroare asupra substanţei obiectului prestaţiei părţilor şi viciile ascunse, reglementate de art. 1352 – 1360 Cod civil, există o strânsă legătură, ambele situaţii fiind generate de cunoaşterea inexactă a realităţii, iar sancţiunea prevăzută are ca scop să ocrotească victima erorii. Sub acest aspect, în practica judiciară,47 s-a argumentat că „ între eroare asupra substanţei şi viciile ascunse există o distincţie netă: eroarea asupra substanţei deschide calea acţiunii în anulare, care poate să fie exercitată chiar de vânzător, atunci când ea priveşte substanţa prestaţiei proprii, în vreme ce viciile ascunse din materia vânzării permit doar cumpărătorului opţiunea între acţiunea în rezoluţiunea contractului şi acţiunea în micşorarea preţului.” Un alt viciu de consimţământ care atrage nulitatea relativă a contractului este dolul – sau viclenia – care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un contract. Potrivit art. 960 alin. 1 Cod civil, dolul este o cauză de nulitate a convenţiei atunci când mijloacele viclene, întrebuinţate de una din părţi sunt astfel, încât este evident că, fără aceste maşinaţii, cealaltă parte n-ar fi contractat. În doctrină, 48a fost susţinut şi punctul de vedere conform căruia, eroarea provocată prin dol este, în realitate, o nulitate pentru eroare asupra cauzei, iar sancţiunea care intervine în acest caz, ar trebui să fie nulitatea absolută. Codul civil reglementează violenţa în patru articole.49Pornind de la consacrarea legislativă, doctrina50 a definit violenţa ca fiind acel viciu de consimţământ care constă în ameninţarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Pentru a stabili dacă temerea a fost determinantă, instanţele de judecată trebuie să facă aprecierea ei în concret, în raport atât cu persoana victimei, cât şi cu împrejurările în care s-a încheiat contractul. În acest sens, Curtea Supremă de Justiţie 51, investită cu soluţionarea unui recurs extraordinar împotriva unor hotărâri judecătoreşti prin care s-a admis acţiunea în anularea contractului de vânzare – cumpărare pentru vicierea consimţământului vânzătorului, a decis că „ instanţele de fond şi recurs, faţă de probele existente la dosar, au fost îndreptăţite să reţină că autorul reclamantei, cu voinţa slăbită de boală şi bătrâneţe, sub imperiul constrângerii morale exercitate asupra sa de către cele două pârâte, a consimţit să încheie contractul de vânzare –
47 48

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, Decizia nr. 160/1993 în „Dreptul „ nr. 7/1994, pag. 84; Eugen Barasch, Dol et cause, Essai d’une theorie realiste du dol en droit francais, în Revue Generale du Droit, de la Legislation et de la Jurisprudence, 1932; 49 Art. 955 Cod civil: „Violenţa în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate, atunci când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut convenţia”; art. 956 : „Este violenţă totdeauna când, spre a face pe o persoană de a contracta, i s-a insuflat temerea, raţională după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent. Se ţine cont în această materie de etate, de sex şi de condiţia persoanelor”; art. 957: „Violenţa este cauză de nulitate a convenţiei şi când s-a exercitat asupra soţului sau a soţiei, asupra descendenţilor sau ascendenţilor”; art. 958: „Simpla temere reverenţioasă, fără violenţă, nu poate anula convenţia.” 50 Gh. Beleiu, op. cit., pag. 139; Ion Dogaru, op. cit., pag.220, Aspazia Cojocaru, Drept civil. Partea generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag. 202; Gabriel Boroi, op. cit., pag. 167; 51 Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, Decizia nr. 200/1993, nepublicată;

18 cumpărare cu privire la apartament, înstrăinare pe care n-ar fi făcut-o şi nici nu ar fi avut motive să o facă.” Ameninţarea care constituie substanţa violenţei trebuie să fie ilicită. Aceasta înseamnă că dacă ea priveşte un rău care nu are nimic ilicit, sau exercitarea unui drept, nu ne vom găsi în prezenţa unui act de violenţă. Astfel, ameninţarea cu executarea unei creanţe sau cu introducerea unei acţiuni în justiţie, nu reprezintă acte de violenţă. În practica judiciară s-a stabilit că este valabil contractul de vânzare – cumpărare în care s-a stipulat că obligaţia cumpărătoarei de plată a preţului se execută prin renunţarea acesteia la creanţa ce o avea împotriva vânzătorului. În acest sens, instanţa 52a respins acţiunea vânzătorului având ca obiect anularea contractului de vânzare- cumpărare pentru vicierea consimţământului prin violenţă, cu următoarea motivare: „ s-a dovedit că reclamantul, care a cerut să se anuleze contactul de vânzare – cumpărare, a încheiat aceste contract în scopul stingerii obligaţiei sale de plată a creanţei, prin renunţarea creditoarei la creanţa pe care o avea împotriva reclamantului, scop ce nu este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri. Fapta cumpărătoarei de a-l fi ameninţat pe vânzător cu executarea creanţei, ca şi temerile acestuia de consecinţele executării, nu constituie nici o violenţă, ca viciu de consimţământ, aşa încât acţiunea nu este întemeiată.” Leziunea este acel viciu de consimţământ care constă în disprroporţia văsită de valoare dintre două prestaţii. Potrivit art. 25 din Decretul nr. 32/1954, acţiunea în anulare pentru leziune se restrânge la minorii care, având vârsta de 14 ani împliniţi, încheie singuri, fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a căror valabilitate nu se cere şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare, dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare. Legiuitorul a admis anularea pentru leziune numai dacă actele încheiate de minorii între 14 şi 18 ani care, în acelaşi timp, sunt acte de administrare şi au fost încheiate de minori fără încuviinţarea ocrotitorului legal, sunt lezionare pentru minor şi sunt comutative. 2.4.3. Obiectul contractului Potrivit art. 962 Cod civil, obiectul convenţiilor este acela la care părţile, sau numai una din părţi, se obligă. Pentru valabilitatea contractului se cere întrunirea unor condiţii generale, respectiv: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să fie licit şi moral. Condiţia existenţei obiectului contractului trebuie să fie îndeplinită la momentul încheierii acestuia, deoarece dacă lipseşte obiectul, lipseşte o condiţie esenţială a contractului, ceea ce va atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, art. 1311 Cod civil prevede că dacă în momentul vânzării lucrul era pierit în tot, vinderea este nulă. Pentru anumite contracte se cer întrunite şi condiţii speciale, cum ar fi: cel ce se obligă să fie titularul dreptului subiectiv, să existe autorizaţia administrativă prevăzută de lege, obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului. 2.4.4. Cauza contractului Cauza sau scopul este acel element al contractului care constă în obiectivul urmărit la încheierea acestuia.

52

Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia nr. 1214/1997, în Culegere de practică judiciară, Iaşi, 1998, pag.14-15;

contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.5. . Forma ofertei În principiu. 1999. iar art.69.3. cit. lipsei elementului aleatoriu – riscul – în contractele aleatorii.ofertă cu termen.ofertă fără termen. în scris.1. 966 Cod civil. situaţie consacrată şi în doctrina franceză. Cauza este ilicită când rezultatul ce se tinde a se obţine şi care a constituit motivul impulsiv şi determinant la încheierea actului juridic reprezintă consideraţia unui scop nepermis. 2000. Muriel Bougeois.2. expres sau tacit. economice şi sociale. pag 46.139. cit.4. . autorii Codului civil nu au impus nici o condiţie specială de formă pentru valabilitatea ofertei. Droit civil. 54 Ion Dogaru.54 Oferta de a contracta 2. 55 Liviu Pop. 2000. pag.5. 56 Corinne Renault – Brahinsky. . aceasta putând fi exprimată prin oricare din modurile de exteriorizare a voinţei juridice.ofertă adresată unei persoane determinate. În sistemul dreptului civil român. în sensul că sancţiunea nulităţii absolute intervine numai pentru cauză imorală şi cauză ilicită. Ed.. pag. nu se cere nici o condiţie specială pentru forma ofertei. Paris. cauza ilicită este cea prohibită de lege. pag. Paris. op.ofertă adresată unor persoane nedeterminate (publicului). Gualino.56 Acest lucru se explică prin faptul că în raport de principiul libertăţii contractuale. 2. în timp ce absenţa cauzei este sancţionată cu nulitatea relativă sau cu nulitatea absolută Lipsa cauzei atrage nulitatea absolută atunci când se datorează: lipsei obiectului contraprestaţiei în contractele sinalagmatice. Noţiune Oferta de a contracta (policitaţiunea) este propunerea pe care o persoană o face unei alte persoane sau publicului.19 Art. pag.55 2. enumeră printre condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii o cauză licită. Obligations.. Les obligations.5. Droit civil. b) în funcţie de precizarea termenului în care trebuie să se realizeze acceptarea ei de către destinatar: . . Centre de Publications Universitaires. op. Paris.5. Conform art. În dreptul francez53. prevede că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. Responsabilite civile. contrar ordinii publice. lipsei remiterii bunului în contractele reale. Introduction au droit et themes fondamentaux du droit civil.43. s-au exprimat opinii diferite. nevalabilitatea cauzei atrage nulitatea absolută a contractului atunci când lipseşte cauza datorită scopului imediat (causa proxima) ori aceasta este ilicită sau imorală. de a încheia un contract în anumite condiţii. 4 Cod civil. 948 pct. verbal. 968 Cod civil. Felurile ofertei de a contracta Oferta de a contracta poate fi de mai multe feluri: a) în funcţie de persoana căreia îi este adresată: . Dalloz. 253. Condiţiile ofertei 53 Jean – Luc Aubert. 2.

după cum oferta a ajuns sau nu la destinatar: • Dacă oferta nu a ajuns la destinatar. soluţia este diferită. .5. iar contractului i se aplică regulile privind puterea obligatorie a contractului. ofertantul este obligat să o menţină un interval de timp rezonabil pentru a da posibilitatea destinatarului să se pronunţe asupra ei. . În analiza forţei obligatorii a ofertei se disting două situaţii. în sensul că trebuie să exprime voinţa neîndoielnică de a încheia contractul prin simpla acceptare.20 Pentru ca o ofertă să fie valabilă se cer întrunite două categorii de condiţii: a) condiţii generale Fiind o manifestare de voinţă. b) condiţii speciale: .să nu fie afectată de vicii de consimţământ. ofertantul este obligat să o menţină până la expirarea termenului. precum şi în situaţiile în care ofertantul devine incapabil sau moare mai înainte de acceptarea ofertei. iar acceptarea ulterioară rămâne fără efecte. dar prin art. Revocarea intempestivă a ofertei va atrage răspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produse ca urmare a retragerii ofertei. . în sensul de a cumpăra sau nu bunul. Promisiunea de vânzare Promisiunea de vânzare este un antecontract care dă naştere unui drept de creanţă.să fie fermă şi neechivocă. în cazul ofertei cu termen. În Codul civil nu există reglementări referitoare la forţa obligatorie a ofertei. . respectiv să cuprindă elementele necesare pentru încheierea contractului.dacă oferta este fără termen. 2. neviciată şi cu intenţia de a angaja din punct de vedere juridic. Oferta devine caducă la expirarea termenului.să provină de la o persoană cu discernământ. .să fie o manifestare de voinţă reală. . după cum oferta este cu termen sau fără termen. însă se cere ca revocarea să ajungă la destinatar cel mai târziu odată cu oferta.să fie exteriorizată. oferta şi acceptarea ofertei sunt revocabile. .să fie precisă şi completă. oferta de a contracta trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale de validitate ale consimţământului: . 37 din Codul comercial a fost instituită regula potrivit căreia. ofertantul o poate revoca. iar beneficiarul promisiunii are un drept de opţiune. respectiv: . deoarece după ce a fost acceptată se încheie contractul. conştientă. • Dacă oferta a ajuns la destinatar. serioasă.să fie exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice. una dintre părţi având o obligaţie de a face faţă de cealaltă parte – să vândă în viitor un anumit bun -. până la momentul încheierii contractului.dacă oferta este cu termen. Forţa obligatorie a ofertei Forţa obligatorie a ofertei se analizează anterior acceptării ei.5.

Of. Acceptarea ofertei 57 Bogadan Dumitrache. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire. 59/1974 cu privire la fondul funciar.pronunţarea. 50/1991.62 Instanţele judecătoreşti63.1974.21 Spre deosebire de oferta de a contracta. 1448/1993. În materia bunurilor imobile. contractul de vânzare – cumpărare.1991 prin art. Instituţii de drept civil. Efectele juridice ale antecontractului de vânzare – cumpărare a unei construcţii. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale. 12 din Decretul nr. alternativ: . publicată în B. în „Dreptul” nr. nr. în „Dreptul”nr. Flavius Baias. nr. publicată în B.1989. pag. în”Dreptul” nr. publicată în M.222/1993. sub sancţiunea daunelor cominatorii.02. în „Dreptul” nr. la preţul stabilit. 144/1958. 58/197459 şi 59/197460 sunt nule ca şi contracte de vânzare – cumpărare. deciziile nr. pag.08. 63 Curtea Supremă de Justiţie. intrat în vigoare la 29. 135/1. o hotărâre care să ţină loc de act contract de vânzare – cumpărare. încheiate sub imperiul Decretului nr. decizia nr. Bucureşti. au decis în sensul că pot pronunţa . 15/29. 1993.Of. actele juridice constatate prin înscrisuri sub semnătură privată.Eugeniu Safta. 60 Legea nr.61 Astfel. 1356/1993 şi nr. la încheierea contractului. Aplicarea în timp a legii civile. în „Dreptul” nr. pag. . .1974.Of.03. op. În această situaţie. nr.7/1994. 1073 şi 1077 Cod civil a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare – cumpărare.1958.41 – 53. 2001. 41 din Legea nr. pag. în baza art. întemeindu-se pe dispoziţiile art. nr. Marian Nicolae. Regimul juridic al antecontractelor privind înstrăinările imobiliare subsecvent abrogării Decretului nr. 2614/1991. în „Dreptul” nr. în Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie. nr. 9/1993. Ed.300.27 – 33. pag. 61 Valeriu Stoica.879/1993. în condiţiile abrogării Decretului nr. Dacă promitentul – vânzător nu îşi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane. nr. deoarece nu a devenit proprietar. publicat în B.1989. deciziile nr.03.1991.29-39. nr. abrogată prin Decretul – Lege nr. Romeo Popescu.21-22. 221/1993. precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii. cit. deoarece dă naştere la obligaţii numai în sarcina promitentului. pe baza unui antecontract de vânzare – cumpărare.Of. Promisiunea de vânzare poate fi nu numai unilaterală.8/1992. 144/1958. 167/7. 3/1992. care este un act juridic unilateral.Flavius Baias.12. 59 Legea nr.2339/1993.30. 11/1992.11. 1073 şi 1077 Cod civil. rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta ulterior consimţământul de a cumpăra bunul. iar din aceste antecontract ia naştere obligaţia părţilor de a face tot ce este necesar pentru ca înstrăinarea să aibă loc.11. abrogată prin Decretul –Lege nr. beneficiarul – cumpărător nu poate cere decât daune – interese. Dacă lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există alte impedimente legale.1058 şi abrogat la 7. investite cu soluţionarea unor astfel de pricini. 14471958.obligarea promitentului. 58 Decretul nr. printr-un înscris sub semnătură privată se va poate constata doar existenţa unui antecontract de vânzare – cumpărare. . 1/26.75-79. în virtutea principiului conversiunii actelor juridice.acordarea de daune – interese. 144/195858 şi al Legilor nr.57 Din definiţia dată rezultă că promisiunea de vânzare este un contract unilateral. ci şi bilaterală – de a vinde şi cumpăra – în ipoteza în care ambele părţi se obligă să încheie în viitor. Universul Juridic. beneficiarul – cumpărător nu poate cere predarea lucrului. o persoană primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acel bun. 765/1993. 62 Francisc Deak.7/1994. dar constituie antecontracte.12. reparare şi desfiinţare a construcţiilor. în cazul promisiunii de vânzare. în legătură cu înstrăinările de imobile. 138/5. pag. pag. 9/31.Romano. Secţia civilă. Vasile Pătulea. oricare dintre părţile antecontractului de vânzare – cumpărare poate cere instanţei de judecată.. iar vânzarea încheiată cu altă persoană este – sub rezerva fraudei la lege – este valabilă. nr. Executarea silită a antecontractelor de vânzare – cumpărare a imobileleor în condiţiile abrogării art.

• dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane. prin lege sau în practica judecătorească. 2. es poate fi considerată ca fiind acceptată chiar dacă partea căreia i-a fost adresată tace.contractul se încheie prin telefon. s-a pus problema valorii pe care o are simpla tăcere a unei persoane cărei i s-a adresat o ofertă.1. care rezultă din anumite acţiuni. Pentru stabilirea momentului la care s-a încheiat un contract. Referitor la acceptarea tacită. Momentul încheierii contractului Momentul încheierii contractului este acela în care se realizează acordul de voinţă prin întâlnirea acceptării cu oferta de a contracta. 1437 Cod civil „ după expirarea termenului stipulat în contractul de locaţiune. precum şi următoarele condiţii speciale: • să fie pură şi simplă. să fie conformă acesteia. prin ea însăşi. tacită. în general. dar dacă a fost adresată publicului.. expresă. . atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită”.2. 2. care poate fi în scris sau verbal. ca simpla tăcere după primirea ofertei să aibă valoare de acceptare. .8.7.7. mai înainte.ofertantul şi acceptantul sunt prezenţi.22 2. acceptarea poate să provină de la orice persoană interesată să încheie contractul. momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul şi acceptantul cad de acord asupra încheierii contractului. adică să concorde cu oferta.contractul se încheie prin corespondenţă. • acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă sau să fi fost revocată. Cu caracter de excepţie. . Condiţiile acceptării ofertei Acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru voinţa juridică. op. Definiţie Acceptarea ofertei este cea de a doua latură a consimţământului şi constă în manifestarea voinţei juridice a unei persoane dea încheia un contract în condiţiile stabilite în oferta ce i-a fost adresată în acest scop. Încheierea contractului între prezenţi În cazul în care ofertantul şi acceptantul sunt de faţă. se va distinge după cum: .1. 64 65 Liviu Pop.50-51. tăcerea nu poate avea valoare de acceptare. dacă locatarul rămâne şi e lăsat în posesie. numai acea persoană o poate accepta.64 2. Felurile acceptării ofertei Acceptarea ofertei poate fi de două feluri: 1. în condiţiile în care.cit. se consideră că tăcerea poate să însemne acceptare a ofertei în următoarele cazuri: • legea admite tacita reconducţiune – tacita reînchiriere -65 • părţile pot să fi convenit. Potrivit art. pag. • atunci când oferta este făcută exclusiv în interesul celelilate părţi.

prin telefon sau prin corespondenţă: • Între părţile prezente. 2. numită şi încheierea contractului între absenţi. transmiterea dreptului de proprietate are loc în momentul încheierii contractului. Importanţa momentului încheierii contractului Momentul încheierii contractului prezintă importanţă datorită consecinţelor deosebite pe care le produce. iar riscul pierii bunurilor se suportă de cumpărător. Încheierea contractului prin corespondenţă Încheierea contractului prin corespondenţă.23 Regulile încheierii contractului între prezenţi sunt aplicabile şi în ipoteza în care încheierea contractului se realizează prin telefon. locul încheierii contractului este acela în care se află părţile. a generat patru sisteme sau teorii pentru cunoaşterea momentului încheierii contractului. atunci când oferta şi acceptarea se transmit prin scrisoare. telegramă. locul încheierii contractului este acela unde se află ofertantul. precum şi caducitatea ofertei. telegramă. • Sistemul expedierii acceptării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care acceptantul a expediat răspunsul său afirmativ. • Sistemul recepţiei acceptării de către ofertant (sistemul primirii acceptării) consideră că încheierea contractului a avut loc în momentul în care răspunsul acceptantului a ajuns la ofertant. • în cazul contractelor translative de proprietate având ca obiect bunuri certe. • dacă încheierea contractului se realizează prin telefon. • Sistemul emisiunii (al declaraţiunii) consideră că acordul de voinţă s-a realizat în momentul în care destinatarul ofertei şi-a manifestat acordul cu oferta primită. telex. • în caz de conflict de legi în timp contractului i se va aplica legea în vigoare la momentul încheierii sale. telex. după cum încheierea contractului s-a realizat între prezenţi.8. În doctrină şi jurisprudenţă. născându-se drepturile şi obligaţiile părţilor contractante.3. • determină locul încheierii contractului. indiferent de faptul că ofertantul a luat sau nu la cunoştinţă de conţinutul acestuia. telefax. • viciile de consimţământ se analizează în raport de momentul încheierii contractului. • în raport de acest moment se apreciază posibilitatea de revocare. . respectiv: • din momentul încheierii contractului acesta poate să-şi producă efectele.2. Locul încheierii contractului Locul încheierii contractului se determină diferit. chiar dacă răspunsul nu a ajuns la cunoştinţa ofertantului. este preferat sistemul recepţiei acceptării. • Sistemul informării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul a luat cunoştinţă de acceptare. prin scrisoare. 2. telefax.8. chiar dacă nu a comunicat acceptarea sa ofertantului.

1/1993. Regulile generale de interpretare a contractului Regulile generale68 de interpretare a contractului sunt: • prioritatea voinţei reale a părţilor. respectiv drepturile şi obligaţiile aflate în conţinutul acestor raporturi.9. 977-985 din Codul civil. iar nu după sensul literal al termenilor”.1. Pentru aceasta este necesar să se dovedească contractul şi să se interpreteze clauzele acestuia.1. 1981. locul încheierii contractului este acela unde se află destinatarul ofertei. regulă reglementată în art. 3. 969 – 985. 3.24 • în cazul contractului încheiat prin corespondenţă.2.66 CAPITOLUL 3 EFECTELE CONTRACTULUI 3.2. Teoria generală a obligaţiilor. 105/1992 cu privire la reglementare raporturilor de drept internaţional privat. Ed. Interpretarea contractului Determinarea efectelor contractului presupune stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care s-au născut. având în vedere sistemul recepţiei acceptării. Noţiune şi reglementare Prin efectele contractului se înţeleg raporturile juridice civile născute din acel contract. Corneliu Bîrsan. Importanţa locului încheierii contractului Determinarea locului încheierii contractului prezintă importanţă în cadrul relaţiilor de drept internaţional privat atunci când apare un conflict de legi în spaţiu. cu precizarea că unele dintre aceste reguli au caracter general. 79 din Legea nr. dar sunt interdependente şi trebuie să fie aplicate concomitent. 970. în „Dreptul” nr.1. dar la toate urmările. care dispune referitor la contracte că „obligă nu numai la ceea ce este expres întrînsele. pentru stabilirea legii aplicabile. 977 Cod civil conform căruia „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante. în sensul că sunt avute în vedere la interpretarea oricărui contract.71 -72 . regulă reglementată în art. 44 . pag.” 67 68 Elena Cîrcei.47 Constantin Stătescu. modificat sau stins prin acel contract.67 Principalele reguli de interpretare sunt cuprinse în art. prin cercetarea manifestării de voinţă a părţilor în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă. pag. în timp ce altele au caracter special. În legătură cu interpretarea legii şi a convenţiilor civile. 970 alin. Codul civil cuprinde reglementări referitoare la efectele contractului în art. • contractul produce pe lângă efectele expres arătate şi alte efecte. Bucureşti. dispune: „Contractul care nu poate fi localizat în funcţie de prestaţia caracteristică a unei dintre părţi este supus. Tratat de drept civil. 2 Cod civil. legii locului unde a fost încheiat. cât priveşte condiţiile de fond. 2. A interpreta înseamnă a determina înţelesul exact al clauzelor unui contract. ce 66 Art. Academiei.

25 echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”, precum şi în art. 981 Cod civil care prevede principiul conform căruia „clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg deşi nu sunt expres întrînsul”. 3.2.2. Regulile speciale de interpretare a contractului Regulile speciale de interpretare a contractului69 sunt următoarele: • clauzele îndoielnice se interpretează în sensul care reiese din natura contractului (art. 979 Cod civil); • clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care ele pot produce un efect (art.978 Cod civil); • în cazul în care există îndoială clauzele contractului se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul (art.980 Cod civil); • regula in dubio pro reo, când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă (art. 983 Cod civil); • oricât de generali ar fi termenii contractului, acesta are ca obiect numai prestaţiile la care părţile s-au obligat (art.984 Cod civil); • atunci când în contract se dă un exemplu pentru aplicarea obligaţiilor, nu se restrânge numărul şi întinderea acestora la exemplul dat (art.985 Cod civil).

3.3. Principiile efectelor contractului şi excepţiile de la aceste principii Principiile efectelor contractului sunt reguli de drept civil care arată cum şi faţă de cine se produc aceste efecte. Efectele contractului sunt guvernate de principiul obligativităţii, principiul relativităţii şi principiul opozabilităţii. 3.3.1. Principiul obligativităţii contractului Principiul obligativităţii contractului este reglementat în art. 969 alin. 1 Cod civil, conform căruia „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”. În doctrină s-a susţinut că un contract nu poate fi identificat cu o lege, fie numai pentru considerentul că legea are o aplicaţie generală, în timp ce contractul obligă numai pe cei care l-au încheiat.70 3.3.1.1. Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului

69 70

Liviu Pop, op. cit., pag.65 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.110

26

Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului trebuie să fie prevăzute expres de lege sau de contract. Ne vom găsi în prezenţa unei excepţii de la acest principiu în următoarele cazuri: Denunţarea unilaterală a contractului Între modul de încheiere a contractului şi modul de revocare a acestuia trebuie să existe o simetrie, în sensul că dacă încheierea contractului este rezultatul unui mutuus consensus, revocarea contractului trebuie să fie rezultatul unui mutuus dissensus. Conform art. 969 alin. 2 Cod civil, revocarea convenţiilor se poate realiza nu numai prin consimţământul mutual, dar şi din cauze autorizate de lege. Între aceste cauze se înscrie şi denunţarea unilaterală a contractului care poate să intervină în materia contractului de închiriere fără termen (art. 1436 alin. 2 Cod civl), a contractului de mandat ( art. 1552 şi 1556 Cod civil) sau a contractului de depozit (art.1616 Cod civil). Încetarea contractelor intuitu personae Contractele intuitu personae sunt încheiate în considerarea calităţilor deosebite ale unei părţi, iar dacă partea a decedat, contractul încetează de plin drept. Acest lucru se întâmplă de exemplu în cazul contractului de mandat. Suspendarea forţei obligatorii a contractului Dacă una dintre părţi nu îşi execută obligaţia intervine suspendarea obligativităţii contractului. De exemplu, în materia contractului de asigurare, dacă partea obligată nu plăteşte prima de asigurare. O suspendare temporară apare în situaţia în care, pe parcursul existenţei unui contract cu executare succesivă, intervine un caz de forţă majoră care împiedică executarea contractului. Prorogarea legală Un caz de modificare a forţei obligatorii a contractului, independent de voinţa părţilor, îl reprezintă prelungirea legală a contractului dincolo de termenul stabilit de părţi. De exemplu, în materia contractului de închiriere, prin lege s-a dispus că durata contactelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale, aflate în curs de executare, care expiră la data de 8 aprilie 2004, se prelungeşte de drept pentru o perioadă de 5 ani. 71 3.3.2. Principiul relativităţii efectelor contractului
71

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 8/2004, privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, publicată în M.Of. nr.278/30.03.2004

27

Principiul relativităţii efectelor contractului poate fi definit ca regula potrivit căreia contractul produce efecte numai faţă de părţile contractante, el neputând să profite sau să dăuneze altor persoane. Acest principiu este instituit prin art. 973 Cod civil, conform căruia „convenţiile n-au efect decât între părţile contractante”. 3.3.2.1. Excepţiile de la principiul relativităţii contractului Excepţiile de la principiul relativităţii contractului sunt acele situaţii juridice în care contractul poate să producă efecte şi faţă de alte persoane decât părţile sau succesorii în drepturi ai părţilor.72 Aceste excepţii sunt clasificate în excepţii aparente şi excepţii reale sau veritabile. Excepţiile aparente sunt promisiunea faptei altuia sau convenţia de porte – fort şi acţiunile directe, iar excepţia reală este stipulaţia pentru altul sau contractul în folosul unei terţe persoane. Promisiunea faptei altuia este un contract prin care debitorul se obligă faţă de creditor să determine o terţă persoană să-şi asume un angajament juridic în folosul creditorului din contract.73 Trăsăturile caracteristice ale promisiunii pentru fapta altuia sunt următoarele: • terţul nu este obligat prin contractul încheiat între promitent şi creditorul promisiunii, iar obligaţia sa se va naşte numai dacă aderă la contract sau încheie un nou contract; • ceea ce se promite este fapta personală a debitorului de a determina o terţă persoană să-şi asume un angajament juridic faţă de creditor; • debitorul nu este obligat să garanteze faţă de terţ executarea angajamentului de către terţa persoană. Acţiunile directe reprezintă posibilităţi recunoscute de lege unor persoane străine de un contract de a acţiona împotriva uneia din părţile contractante, invocând contractul la a cărui încheiere nu au participat. Codul civil reglementează două cazuri de acţiuni directe în materia contractului de antrepriză74 şi a contractului de mandat75
72 73

Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag 140 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.66 74 Conform art. 1488 Cod civil, lucrătorii folosiţi de antreprenorul unei clădiri au dreptul să-l acţioneze direct pe beneficiarul clădirii pentru plata sumelor ce li se cuvin, în măsura în care aceste sume nu au fost plătite antreprenorului. 75 Potrivit dispoziţiilor art. 1542 Cod civil, mandantul are o acţiune directă împotriva persoanei pe care mandatarul şi-a substituit-o în îndeplinirea mandatului.

dar în puterea contractului. în sensul că favoarea terţului se naşte un drept. 1984. 76 Aurel Pop. 9 din Legea nr. numită stipulant. direct şi nemijlocit. persoana terţului beneficiar trebuie să fie determinată la momentul încheierii contractului sau să fie determinabilă în raport cu momentul executării acestuia. dar exerciţiul dreptului depinde de voinţa terţului. un obiect determinat şi o cauză licită). numită promitent.1642). Raporturile juridice dintre stipulant şi promitent au în conţinutul lor dreptul stipulantului de a pretinde promitentului să-şi execute obligaţia asumată în folosul terţului beneficiar. să facă sau să nu facă ceva în folosul unei terţe persoane. la care se adaugă două condiţii speciale: 1. Raporturile juridice dintre promitent şi terţul beneficiar pun în evidenţă caracterul de excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor contractului a stipulaţiei pentru altul. Universitatea Bucureşti. numită terţ beneficiar. Stipulaţia pentru altul generează raporturi juridice între stipulant şi promitent. 28 . Stipulaţia pentru altul a fost calificată ca o excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor contractului deoarece prin intermediul acestei construcţii juridice se creează drepturi în favoarea altor persoane decât părţile contractului. Dreptul transporturilor. dispune ca cealaltă parte. voinţa de a stipula (animus stipulandi). consimţământul valabil al părţii care se obligă. Tonel Ciobanu.38 . Terţul beneficiar exercită acest drept printr-o acţiune personală (proprio nomine). 136/1995) şi a contractului de transport de bunuri76. să dea. 948 Cod civil pentru valabilitatea contractelor (capacitatea de a contracta. precum şi între promitent şi terţul beneficiar. Dreptul terţului beneficiar se naşte direct în puterea contractului dintre stipulant şi promitent.28 Stipulaţia pentru altul – numită şi contractul în folosul unei terţe persoane – este un contract prin care o parte. aplicaţii ale acestei excepţii se mai întâlnesc în cazul contractului de asigurare (art. pag. 2. iar dreptul de a cere executarea obligaţiei îi aparţine şi stipulantului. În afară de reglementările cuprinse în Codul civil. Pentru ca stipulaţia pentru altul să producă efecte juridice este obligatorie întrunirea condiţiilor generale menţionate în art.828 – 830) şi a rentei viagere (art. care nu participă la încheierea contractului. nu în favoarea sa. independent de manifestarea de voinţă a terţului. însă acesta va cere executarea obligaţiei în favoarea terţului. Codul civil face aplicaţii ale stipulaţiei pentru altul în materia donaţiei cu sarcină în favoarea unui terţ (art.

cit. Teoria generală a dreptului civil.Traian Ionaşcu. 1947. În raport cu terţii un contract se impune ca o realitate juridică care nu poate fi ignorată. între aceleaşi părţi. Ed. 1980. Lumina Lex. Ed. vol. cit. Rosetti. Dreptul obligaţiilor. Teoria generală a drepturilor reale. mincinos – care nu reflectă voinţa lor reală. Bucureşti. George N.176.108. pag.1. • contractul deghizat. IV. Universitatea din Bucureşti. op. pag. prin contractul secret.79. vol.3. Francisc Deak. Pompil Drăghici. Dacia. În acest caz părţile convin. Bucureşti. Florin Ciutacu. Bucureşti. op. pag. II. şi. Cartea Românească. pag. că operaţiunea juridică consemnată în contractul public nu s-a realizat. Simulaţia prin deghizarea contractului public este de două feluri: 1. prin care se creează o altă situaţie juridică decât cea creată printr-un contract secret – contraînscris – care exprimă voinţa reală a părţilor. Ed. Ed. două contracte. Facultatea de drept.259.122. Obligaţiuni. Curs de drept civil. în sensul că actul public este lipsit de orice conţinut juridic. Ion Dogaru. pag. 3. 77 George Plastara. Flavius Baias. Contractul şi răspunderea contractuală. Vlahide.46-50 . Cristian Jora. pag. 1994. pag. deghizare totală. pag. Teoria generală. unul public şi unul secret. apg. • contractul prin care se realizează o interpunere de persoane. Repetiţia principiilor de drept civil. 1925. Beleiu. Teofil Pop. pag. Drept civil. Europa Nova. 404. De exemplu. Cluj – Napoca.153. O astfel de excepţie este simulaţia.. Gh. Definiţia simulaţiei Analizând definiţiile formulate în doctrină77putem defini simulaţia ca fiind o operaţiune juridică în cadrul căreia două persoane încheie un contract public – aparent.3. Teoria generală a obligaţiilor. fiind anihilat de prevederile contraînscrisului. contractul public este un contract de vânzare – cumpărare. Curs de drept civil.. a drepturilor şi obligaţiilor născute din acel contract. Universitatea din Bucureşti. Paul C. Bucureşti. Facultatea de drept. 1994. 1960. De exemplu. 1993.29 3. când prin contractul public se urmăreşte să se ascundă natura juridică a contractului secret.144. Ioan Albu. Pentru a ne găsi în prezenţa simulaţiei este necesar ca actul secret să se încheie anterior sau concomitent cu actul public. Curs de drept civil. în funcţie de modul în care este conceput contractul public şi de elementul în privinţa căruia operează.a. vânzarea fictivă a unor bunuri pentru a evita executarea silită pornită de creditor. 347. Simulaţia. Condiţiile existenţei simulaţiei În cazul simulaţiei se încheie. simulaţia se poate prezenta în una din următoarele forme: • contractul fictiv.Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului este situaţia în care un terţ va fi îndreptăţit să ignore existenţa unui contract. Luţescu. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă.3. iar contractul secret este un contract de donaţie. Drept civil. Teoria generală a contractelor şi obligaţiunilor. Bucureşti. Ed. Principiul opozabilităţii efectelor contractului Opozabilitatea contractului reprezintă modul de a defini obligativitatea contractului în raport cu terţii. Formele simulaţiei Simulaţia se poate prezenta. Partea I. Aurel Pop. Simulaţia prin încheierea unui contract fictiv presupune o disimulare totală a realităţii.3. f. Bucureşti. pe cale de consecinţă. Drept civil român.

30

2. deghizare parţială, dacă prin contractul public sunt ignorate numai anumite
elemente ale contractului secret, de exemplu preţul din contractul de vânzare – cumpărare sau scadenţa reală a obligaţiei de plată a preţului. Simulaţia prin interpunere de persoane intervine atunci când contractul public se încheie între anumite persoane, iar în contractul secret se determină adevăratele persoane între care s-a încheiat contractul. Această formă de simulaţie este întâlnită în materia donaţiei prin interpunere de persoane, pentru a se asigura anonimatul persoanei gratificate. Scopurile urmărite de părţi prin simulaţie78 Simulaţia are un scop general şi abstract, acela al ascunderii de către părţi a cuprinsului ori a existenţei acordului de voinţă, faţă de terţi, precum şi un scop concret, care poate să constea în: - sustragerea unor bunuri de la urmărirea pornită de creditori; - evitarea raportului donaţiilor şi reducţiunii liberalităţilor excesive; - asigurarea anonimatului unei persoane gratificate; - evitarea aplicării integrale a taxelor de timbru. Efectele simulaţiei Potrivit dispoziţiilor art. 1175 Cod civil, actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. În sistemul dreptului civil român, simulaţia nu este sancţionată cu nulitatea, sancţiunea specifică care intervine în cazul simulaţiei este, după caz, inopozabilitatea faţă de terţi a situaţiei juridice create prin contractul secret şi înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie. Efectele contractului în caz de simulaţie sunt guvernate de două reguli: 1. contractul secret produce efecte numai între părţi şi, în principiu, succesorii lor universali; 2. contractul secret nu produce efecte faţă de terţii de bună-credinţă. Terţii au opţiunea de a invoca în favoarea lor contractul public sau contractul secret. Acţiunea în simulaţie Acţiunea în declararea simulaţiei este acea acţiune civilă prin care se urmăreşte constatarea caracterului simulat al contractului public şi existenţa contractului secret care modifică, total sau parţial, contractul public. Proba simulaţiei se face după reguli diferite: - între părţi, proba se face conform regulilor de drept comun referitoare la proba actului juridic; - terţii pot proba simulaţia prin orice mijloc de probă, inclusiv martori sau prezumţii, deoarece faţă de ei simulaţia este un fapt juridic. Admiterea acţiunii în simulaţie va duce la înlăturarea efectelor contractului public, iar singurul contract care îşi va produce efectele juridice va fi contractul secret, dacă este încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi, eventual, formă cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. Efectul principal al acţiunii în declararea simulaţiei este încetarea caracterului secret al contraînscrisului. 3.4. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice Din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice, decurg următoarele efecte specifice: 1. obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să fie executate simultan. De la această regulă fac excepţie acele contracte care prin natura lor sau datorită voinţei părţilor
78

Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.147

31 se execută altfel. Aşa fiind, oricare parte contractantă are dreptul să refuze executarea obligaţiei proprii, atâta timp cât cealaltă parte, care pretinde executarea, nu execută obligaţiile ce-i revin din acelaşi contract. Această posibilitate poartă denumirea de excepţie de neexecutare a contractului; 2. dacă una din părţi nu-şi execută culpabil obligaţiile, cealaltă parte are dreptul să ceară în justiţie rezoluţiunea sau rezilierea contractului; 3. dacă un eveniment independent de voinţa sa împiedică o parte contractantă să-şi execute obligaţiile, contractul încetează, cealaltă parte fiind exonerată de obligaţiile sale. Legat de aceasta se pune problema suportării riscurilor contractuale.79 3.4.1. Excepţia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus) Definiţia Excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii. Prin invocarea acestei excepţii, partea care o invocă obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, o suspendare a executării propriilor obligaţii, până în momentul în care cealaltă parte îşi va executa obligaţiile ce-i revin. De îndată ce aceste obligaţii vor fi îndeplinite, efectul suspensiv al excepţiei de neexecutare a contractului încetează.80 Reglementare În codul nostru civil nu există un text general care să reglementeze excepţia de neexecutare a contractului, dar ea este consacrată în câteva cazuri, în materie de vânzare, de schimb şi depozit remunerat. “Vânzătorul nu este dator să predea lucrul, dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul şi nu are dat de vânzător un termen pentru plată”, dispune art. 1322 Cod civil. Tot astfel, cumpărătorul are şi el dreptul de a opune excepţia de neexecutare. În cazul contractului de schimb, partea ce a primit lucrul ce i s-a dat în schimb de către cealaltă parte, fără ca acesta să fi fost proprietarul lucrului respectiv, nu poate fi constrânsă să predea lucrul pe care, la rândul său, l-a promis, ci numai să întoarcă pe cel primit (art. 1407 Cod civil). În materia contractului de depozit, “depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală cuvenită din cauza depozitului”(art. 1619 Cod civil).81 Temeiul juridic În doctrină, excepţia de neexecutare a contractului este fundamanetată, de majoritatea autorilor, pe reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor născute din contractele sinalagmatice.82, dar este susţinut şi punctul de vedere potrivit căruia fundamentul excepţiei de neexecutare este principiul bunei-credinţe şi echităţii, în baza căruia nici una dintre părţi nu ar putea solicita celeilalte părţi executarea angajamentelor sale, fără a oferi şi ea ce datorează.83 Condiţiile invocării excepţiei de neexecutare a contractului Pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului se cer întrunite următoarele condiţii:
79 80

Liviu Pop, op. cit.,pag. 72; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 83. Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 84. 81 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 136. 82 Octavian Ungureanu, Alexandru Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru, Principii şi instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă 2002- 2003, Ed. Rosetti, Bucureşti, pag. 197; Liviu Pop, op. cit., pag. 73. 83 Dimitrie Gherasim, Buna - credinţă în raporturile juridice civile, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag. 82.

32 -obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. De exemplu, cumpărătorul nu poate refuza să plătească preţul pe motiv că vânzătorul îi datorează o sumă de bani pe care i-a împrumutat-o; - este necesar ca din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parţială, dar suficient de importantă; - neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui ce invocă excepţia, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia; - părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce. Dacă un astfel de termen a fost convenit, înseamnă că părţile au renunţat la simultaneitatea de executare a obligaţiilor şi deci nu mai există temeiul pentru invocarea excepţiei de neexecutare; - pentru invocarea excepţiei de neexecutare nu se cere ca debitorul să fi fost pus în întârziere. Invocarea excepţiei de neexecutare are loc direct între părţi, fără a fi necesar să se pronunţe instanţa judecătorească. Este însă posibil ca partea căreia i se opune această excepţie să sesizeze instanţa judecătorească ori de câte ori pretinde că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv.84 Excepţia de neexecutare poate fi opusă nu numai celeilalte părţi, ci tuturor persoanelor ale căror pretenţii se întemeiază pe acel contract. Aşadar, ea poate fi invocată şi faţă de un creditor al celeilalte părţi care solicită obligarea la executare pe calea acţiunii oblice. În schimb nu poate fi opusă acelor terţi care invocă un drept propriu şi absolut distinct născut din contractul respectiv. Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului constă în suspendarea obligaţiei asumate de partea care foloseşte aceste mijloc de apărare, până la momentul la care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţia a cărei neexecutare a determinat invocarea excepţiei. 3.4.2. Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Definiţia rezoluţiunii Prin rezoluţiune se înţelege desfiinţarea, pe cale judiciară sau convenţională, a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, în cazul în care nu se îndeplinesc, în mod culpabil, obligaţiile asumate prin convenţie, desfiinţare care produce efecte retroactive.85 Cu alte cuvinte, rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare imediată, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului. Rezoluţiunea contractului şi nulitatea Deşi ambele au ca efect desfiinţarea retroactivă a contractului, între rezoluţiune şi nulitate există şi importante deosebiri. Astfel, în timp ce cauzele nulităţii sunt întotdeauna concomitente cu momentul încheierii contractului, cauza rezoluţiunii este întotdeauna posterioară încheierii contractului. Nulitatea se întemeiază pe ideea că un contract nu a fost valabil încheiat, pe când rezoluţiunea are ca premisă un contract perfect valabil încheiat, care însă nu a fost executat din culpa uneia dintre părţi.

84 85

Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 86. Valeriu Stoica, ”Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile”, Ed. All, Bucureşti, 1997, pag. 15.

89 Constantin Stătescu. Alexandru Bacaci.87 Rezoluţiunea judiciară Potrivit art. nu se va pune problema rezoluţiunii. op. 87. cit. urmează să se pronunţe asupra rezoluţiunii contractului.. pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligaţiilor de către cealaltă parte contractantă. a obligaţiilor contractuale. putând. op. În aceste condiţii. Punerea în întârziere este foarte importantă. Călina Jugastru. pag. Constantin Stătescu. Acţiunea în rezoluţiune poate fi introdusă de partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a realizat precum şi de avânzii ei cauză. ceea ce ar constitui o înfrângere de neadmis a principiului obligativităţii contractelor.157. Corneliu Turianu. cit.89 Condiţiile exercitării acţiunii în rezoluţiune Pentru admiterea acţiunii având ca obiect rezoluţiunea unui contract se cer îndeplinite următoarele condiţii: . Al. cit. împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. cit. op.. independente de voinţa debitorului. după caz. rezoluţiunea nu operează de drept. .86 Majoritatea autorilor consideră însă că temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic. p. 87. Partea îndreptăţită trebuie să se adreseze instanţei judecătoreşti cu o acţiune în rezoluţiune. op. op. 199. op. 1021 Cod civil. constatând îndeplinirea acestor condiţii. . 88 Ion Dogaru.90 Instanţa judecătorească. . Călina Jugastru.. pag. Dacă neexecutare s-a datorat unei cauze fortuite. s-a afirmat că rezoluţiunea contractului este o sancţiune civilă. Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu condiţia rezolutorie expresă care constituie o modalitate a contractului. 79. Rezoluţiunea convenţională Clauzele contractuale exprese prin care părţile prevăd rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii. ar însemna să i se acorde o primă de încurajare. p. legea recunoaşte instanţei dreptul de a verifica şi aprecia cauzele rezoluţiunii. Liviu Pop. Corneliu Bîrsan. op. să acorde un termen de graţie părţii acţionate. op. cit. 78. cit. cit. Pompil Drăghici. pag.33 Temeiul juridic al rezoluţiunii contractului În doctrină. cit. garanţie a respectări contractului. neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia. rezoluţiunea depinde de un eveniment viitor şi nesigur. p. Corneliu Turianu. pag.una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile sale. în condiţiile prevăzute de lege. 77 Ovidiu Ungureanu. de natură a contribui la executarea întocmai şi cu bună-credinţă. Corneliu Bîrsan. străin de comportamentul debitorului şi nu are caracter 86 87 Liviu Pop. În cazul condiţiei rezolutorii.88 Dacă s-ar recunoaşte o asemenea acţiune părţii care nuşi execută obligaţia. ci aceea a riscului contractului. Bacaci. 90 Ovidiu Ungureanu. Liviu Pop. . o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit.debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere. pag. 199..

Aceasta înseamnă că instanţa de judecată nu este îndreptăţită să acorde termen de graţie şi să se pronunţe referitor la oportunitatea rezoluţiunii contractului. obligarea debitorului la plata de daune interese.pag. op. cit. pag. pag.. Ovidiu Ungureanu. 140. Atunci când creditorul a suferit şi un prejudiciu din cauza neexecutării obligaţiei de către cealaltă parte.34 sancţionator. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de părţile contractante printr-o clauză penală. Intenţia părţilor de a stipula o asemenea clauză trebuie să rezulte fără echivoc din cuprinsul actului juridic. Corneliu Turianu. O asemenea stipulaţie are drept efect desfiinţarea necondiţionată a contractului. În caz contrar. op. de îndată ce a expirat termenul de executare. Popescu. pag. fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţei de judecată. Instanţa sesizată de partea care nu şi-a executat obligaţia va putea totuşi să constate că. în cazul pactului comisoriu. Astfel. cit. rezoluţiunea se datorează neexecutării obligaţiilor contractuale de către debitor şi se pune în valoare la iniţiativa creditorului. 82.. Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură posibilitatea acestuia de a cere executarea silită a contractului şi de a nu se ajunge la rezoluţiune.. deşi obligaţia nu a fost îndeplinită la termen totuşi ea a fost executată înainte de a fi avut loc declaraţia de rezoluţiune. în cazul în care una dintre ele nu execută prestaţiile ce le datorează. Efectul principal constă în desfiinţarea contractului. Corneliu Bîrsan. 200. Liviu Pop. Alexandru Bacaci. Debitorul care nu şi-a executat obligaţiile nu are dreptul de a pretinde rezoluţiunea contractului. Tudor R. Călina Jugastru. 90. cât şi pentru viitor (ex nunc). în cazul în care una dintre părţi nu îşi va executa obligaţiile sale. pe lângă rezoluţiunea contractului. contractul se desfiinţează. cit. Dimpotrivă. op. el are dreptul să ceară. cealaltă parte este în drept să considere contractul ca desfiinţat. op. cit.. b) Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care părţile convin că în cazul în care o parte nu-şi execută obligaţiile. Instanţa de judecată sesizată de una dintre părţi nu va avea altă posibilitate decât aceea de a constata faptul că rezoluţiunea contractului a operat de plin drept. op. părţile fiind ţinute să-şi restituie prestaţiile efcetuate în temeiul contractului desfiinţat. pactele comisorii sunt de patru tipuri: a) Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractuală prin care părţile prevăd că.. chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever.91 După modul în care sunt redactate. op. pactele comisorii sunt interpretate de practica judiciară restrictiv şi cu mai mare severitate. contractul se consideră desfiinţat de drept. pag. 91 92 Liviu Pop. fără ca obligaţia să fi fost adusă la îndeplinire. d) Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauză contractuală prin care părţile prevăd că. pag. respectiv intensitatea cu care produc efectele rezoluţiunii. cit. atât pentru trecut (ex tunc).Ion Dogaru. rezoluţiunea contractului are ca efect repunerea lor în situaţia anterioară. Între părţi. întinderea daunelor interese va fi stabilită de instanţa de judecată. contractul se consideră rezolvit de plin drept. pag. Pompil Drăghici. dar va putea să constate că rezoluţiunea nu a avut loc.. Având în vedere consecinţele lor asupra fiinţei contractelor. .. 92 În legătură cu toate pactele comisorii este necesar a fi făcută observaţia generală că singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluţiunea este creditorul care şi-a executat sau se declară gată să-şi execute obligaţiile. 156. op. 93 Constantin Stătescu. Corneliu Bîrsan. Constantin Stătescu. Petre Anca. instanţa nu poate acorda un termen de graţie.93 Efectele rezoluţiunii contractului Rezoluţiunea produce efecte între părţile contractului şi faţă de terţi. în cazul neexecutării obligaţiei. 89. 81. c) Pactul comisoriu de gradul III constă în clauza prin care se prevede că. cit. cit. 1084 Cod civil. conform art.

dobânditorul nu putea transmite drepturi pe care nu le avea “nemo plus juris ad alium transfere potest. pag.35 Faţă de terţi. pierderea fortuită a bunului înainte de predare... pag.. În dreptul roman. 90. 97 Ioan Albu. sub toate celelalte aspecte. 130. una dintre părţi să se afle în imposibilitatea de a-şi executa obligaţia. şi în dreptul civil modern. conform principiului “resoluto jure dantis. în cazul bunurilor imobile. regimul juridic al rezoluţiunii. fără însă ca aceasta să aibă vreo influenţă asupra a tot ceea ce s-a executat până atunci. de exemplu. cu excepţia faptului că desfiinţează contractul numai pentru viitor. cit. cit. Prestaţiile executate în trecut. Contractul de închiriere. 84. adică să suporte riscul contractual. Această soluţie s-a transmis. Se pune atunci problema de a şti dacă partea cealaltă mai este ţinută să-şi execute obligaţia ce-i revine ori. culpabilă de această neexecutare. la contractul de vânzare-cumpărare. cit. op. rămân definitiv executate.96 Problema suportării riscurilor contractuale a fost soluţionată diferit în decursul timpului. cu alte cuvinte. Se poate întâmpla însă că dintr-o împrejurare independentă de voinţa părţilor. Ion P. Cu toate acestea. rezilierii i se aplică.97 94 95 Liviu Pop. Dacă la un moment dat una dintre părţi nu-şi mai execută obligaţia. cit. de exemplu. însă nu în exprimarea extracontractuală de res perit domino. în cazul bunurilor mobile şi prin uzucapiune. op. 84. ori este. urmare a caracterului retroactiv al rezoluţiunii. libera pe vânzător. op. quam ipso habet”. care exprima aplicarea la vânzare-cumpărare a adagiului res perit creditori.. ci în exprimarea contractuală de res perit debitori. 15. op. cit. De aceea şi obligaţiile izvorâte din cele două stipulaţii erau independente una faţă de alta. op. cine va suporta riscul contractului în cazul imposibilităţii fortuite de executare a obligaţiei ce revine uneia dintre părţi. În doctrină s-a afirmat că. cit.4. cu titlu de regulă. cealaltă parte va putea cere rezilierea contractului. De aceea. Rezilierea are ca efect desfiinţarea contractului sinalagmatic.94 Rezilierea contractului Rezilierea contractului este sancţiunea care se aplică în cazul neexecutării culpabile a unui contract cu executare succesivă. este normal ca şi cealaltă parte să fie exonerată de executarea obligaţiei sale corelative.95 3. Corneliu Bîrsan. Valeriu Stoica. fiind de regulă ireversibile. deci res perit emptori. Ca urmare. pag. stipulaţia prin care vânzătorul se obliga să vândă bunul cumpărătorului şi stipulaţia prin care cumpărătorul se obliga să plătească preţul vânzătorului. în orice alt mod.. 87. soluţia injustă din dreptul roman. care trebuia să plătească preţul. Filipescu. op. Popescu. cu soluţia res perit domino. este un contract cu execuţie succesivă. Constantin Stătescu. pag. în timp. 138. resolvitur jus accipientis”. o parte nu vrea să-şi execute obligaţia sa. a fost înlocuită. 3 Riscul contractului Când în cadrul unui contract sinalagmatic. pentru cauză de neexecutare numai pentru viitor. 1909 Cod civil). Petre Anca. nu însă şi pe cumpărător. pag. 96 Tudor R. pag. efectele viitoare ale contractului încetează. rezoluţiunea contractului are ca efect desfiinţarea tuturor drepturilor consfinţite în favoarea lor de către dobânditorul bunului sau bunurilor ce au format obiectul contractului rezolvit. cit. Liviu Pop. din considerente de echitate. Astfel.. se poate spune că rezoluţiunea contractelor cu executare succesivă se numeşte reziliere. op. . contractele sinalagmatice aveau la bază două stipulaţii independente. Ca efect al rezilierii. terţii dobânditori vor putea opune dobândirea drepturilor lor prin posesie de bună credinţă (art. În dreptul medieval. pag.

Constantin Stătescu. produce efecte retroactiv. O asemenea problemă se pune în situaţia în care lucrul care a făcut obiectul contractului a pierit dintr-o cauză fortuită. Corneliu Bîrsan. Suportarea riscurilor în contractele sinalagmatice translative de proprietate Riscul contractului capătă o soluţie specifică în cazul în care este vorba de un contract sinalagmatic translativ de proprietate privind un bun cert.fie soluţia desfiinţării sau desfacerii în întregime a contractului. . În contractele sinalagmatice. deci nu în întregime ca în situaţiile precedente. dacă înainte de predare. două situaţii sunt posibile: . op. pag.. în sensul că ambele obligaţii se consideră ca şi cum nu au existat niciodată. cit. cit. neexecutarea obligaţiei uneia dintre părţi lipseşte de suport juridic obligaţia celeilalte care. 98 Ion P. ceea ce înseamnă că locatorul nu va avea dreptul să pretindă chiria de la chiriaş (art. op. astfel. care pune riscurile în sarcina debitorului obligaţiei a cărei executare a devenit imposibilă. Regula riscurilor contractuale se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor care s-au obligat fiecare numai în consideraţia executării obligaţiei corelative. Cu alte cuvinte. nu are caracter imperativ. calitatea de debitor al unei obligaţii imposibil de executat şi deci suportă riscul contractului. Cazul fortuit. dacă parte ce ar putea fi executată nu asigură scopul pentru care contractul a fost încheiat. aşa încât părţile pot conveni cu privire la sarcina riscurilor contractuale. înainte de a fi fort predat de către transmiţător. 1423 Cod civil civil). în diferite materii. sau a unui alt drept real. art.fie soluţia de a se reduce în mod corespunzător contraprestaţia ce ar urma să se execute de cealaltă parte. lucrul confecţionat de antreprenor piere fortuit.în materia contractului de antrepriză.. Astfel: . Temeiul sau fundamentul regulii res perit debitori constă în caracterul reciproc şi interdependent al obligaţilor ce revin părţilor contractante. În această situaţie riscul contractului este suportat integral de către debitorul obligaţiei imposibil de executat. contractul se consideră de drept desfăcut. 88. dar nici cealaltă parte nu va putea pretinde despăgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligaţiei imposibil de executat.98 În cazul în care obligaţia devine numai parţial imposibil de executat.36 Regula menţionată înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat nu va putea pretinde celeilalte părţi să-şi execute obligaţia corelativă. ale regulii. Filipescu. . 92. pag. obligaţia fiecărui contractant este cauza executării obligaţiei de către celălalt contractant. pentru a o impune creditorului. antreprenorul nu va putea pretinde de la comitent plata pentru munca investită în confecţionarea lucrului Antreprenorul are. şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. chiar dacă nu i s-a făcut tradiţiunea lucrului”. proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimţământului părţilor. riscul contractului îl suportă acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia (res perit domino).în materie de închiriere. prin caz fortuit. Locatorul este debitorul unei obligaţii imposibil de executat şi va suportă riscul contractului. care determină aplicarea regulii riscului contractual. motiv pentru care această regulă. Regula consacrată în legislaţie este aceea că în cazul contractelor translative de proprietate. nu va mai trebui să fie executată. Cu privire la transmiterea proprietăţii unui lucru cert. în acest caz. . dacă în timpul locaţiunii lucrul închiriat piere în totalitate. dar acesta face unele aplicaţii. 971 Cod civil dispune: “În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii. Regula că riscul contractului este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat nu este formulată de Codul civil. de pildă. ceea ce înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat suportă riscul contractului în măsura obligaţiei neexecutate de el. Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei debitorului lipseşte de cauză obligaţia creditorului.

Francisc Deak. în privinţa vânzătorului. 2 Cod civil).37 Codul civil face aplicaţia practică a aceste reguli în materia contractului de vânzarecumpărare. fără a putea obţine vreo reducere a preţului (art. deşi este vorba de bunuri certe. .”Curs de drept civil. Dacă pendente conditione lucrul a pierit numai în parte. 1018 Cod civil). deşi este vorba de un bun cert. dacă până la predare intervine o imposibilitate de executare. Dacă lucrul piere în mod fortuit pendente conditione. O situaţie deosebită apare în cazul în care transferul proprietăţii este afectat de o condiţie. Astfel. În cazul în care vânzarea a fost încheiată sub condiţie suspensivă. în acest sens fiind dispoziţiile art.. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. prin înscriere în carte funciară dreptul de proprietate se transmite atât în raporturile dintre părţi. vânzătorul fusese pus în întârziere întrucât nu îşi executase la termenul prevăzut. cât şi faţă de terţi. numai în acest moment se realizează individualizarea bunurilor. cit. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. chiar dacă se împlineşte condiţia (art. 1960. de acelaşi fel. urmează a se distinge după cum este vorba de o condiţie suspensivă sau de o condiţie rezolutorie. Riscul contractului va fi suportat de către vânzător şi atunci când. 3 Cod civil). atât ca aplicare a principiului res perit domino. Cu toate acestea riscurile trec asupra dobânditorului. transferul dreptului de proprietate operează numai odată cu predarea către cumpărător. spre a-şi executa obligaţia (genera non pereunt). iar cumpărătorul nu va fi obligat să plătească preţul. în cazul bunurilor de gen. Bucureşti. chiar mai înainte de întabularea dreptului de proprietate în favoarea dobânditorului. de exemplu: . riscul contractului va fi suportat de către vânzător. transferul proprietăţii nu se produce la încheierea contractului. Astfel. 1295 alin. transferul proprietăţii operează la predare. op. 1156 alin. acesta nemaifiind în măsură să-şi execute obligaţia la împlinirea condiţiei. înainte de pieirea lucrului. vânzătorul este obligat să-şi procure altele. în acest caz rizico-pericolul este al debitorului”. Pieirea unor bunuri de gen nu înlătură obligaţia vânzătorului de a-şi executa în natură obligaţia. . cumpărătorul este obligat să-l primească în starea în care se găseşte. În cazul în care. Drept urmare.. transferul operează în momentul întabulării.. şi anume din momentul în care înstrăinătorul şi-a îndeplinit obligaţia sa prin punerea în posesie a dobânditorului şi predarea înscrisurilor necesare pentru înscrierea dreptului transmis. Filipescu. 88.în sistemul de carte funciară. 1 “ vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat. cât şi pentru că el este debitorul obligaţiei imposibil de executat. obligaţia de predare. ci ulterior.. . transmiterea proprietăţii lucrului individual determinat este subordonată realizării condiţiei. legea dispune că riscul îl va suporta vânzătorul. iar bunul piere înainte de a se fi operat transferul proprietăţii. 1018 alin. Debitorul pus în întârziere poate scăpa de urmările riscului numai dacă dovedeşte că lucrul ar fi pierit chiar dacă ar fi fost predat cumpărătorului la termen (art.99 În cazul în care obiectul contractului sunt bunuri de gen. afară dacă debitorul este în întârziere. Teoria generală a obligaţiilor”. 2 Cod civil care menţionează expres că “lucrul este în rizico-pericolul creditorului. adică de vânzător.în cazul vânzării lucrurilor viitoare. În consecinţă. pag. 1074 alin. deoarece ca regulă. Chiar dacă toate bunurile din patrimoniul vânzătorului de genul celor vândute au pierit în mod fortuit. conform dispoziţiilor art. pag 163. În caz de neexecutare vânzătorul poate fi obligat la plata de despăgubiri. 99 Ion P.părţile au convenit transmiterea proprietăţii la o dată ulterioară încheierii contractului.

1. care va trebui să plătească deci preţul. pag. Definiţie Actul juridic unilateral ca izvor de obligaţii este actul juridic civil care reprezintă rezultatul voinţei unui singur subiect de drept având ca efect naşterea. constă în angajamentul unei persoane. 1804 – 1806 Cod civil. d) Oferta de purgă a imobilului ipotecat. în mod public.100 În concluzie se poate afirma că ori de câte ori transferul unui bun este afectat de o condiţie. prin care acesta se oferă să plătească. op. pag. se numeşte ofertă de purgă. de a acorda un premiu determinat celei mai bune lucrări realizate de cineva. cit. deşi dreptul său de proprietate este desfiinţat cu efect retroactiv din momentul încheierii contractului. proprietar sub condiţie rezolutorie..2. se obligă. Dacă lucrul piere mai înainte de realizarea condiţiei rezolutorii. Beleiu. Casa de editură şi presă „Şansa” S. realizată în condiţiile art.. III. b) Promisiunea publică de recompensă este acel act juridic prin care o persoană.101 CAPITOLUL 4 ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAŢII 4. iar ofertantul este obligat să o menţină timp de 40 de zile. 1998. care a fost analizată la mecanismul încheierii contractului. vol. asumat în mod public. ca dealtfel şi alte izvoare ale dreptului civil. numită promitent. op. 128. op. Drept civil. Exemple de acte juridice unilaterale. 102 Gh. în condiţiile concursului arătate în promisiune. care constă în notificarea adresată de dobânditorul unui imobil ipotecat creditorilor ipotecari. dacă bunul a fost dobândit printr-un act cu titlu gratuit.3. iar bunul piere pendente conditione. să plătească o recompensă persoanei care va îndeplini un act sau fapt juridic. Reglementare Codul civil..38 Dacă vânzarea s-a făcut sub condiţie rezolutorie.125 . Bucureşti. 100 101 Tudor R. Florin Ciutacu. pag. cit. Ed. 1998. izvoare de obligaţii În doctrină102 sunt considerate ca izvoare de obligaţii următoarele acte juridice unilaterale: a) Oferta de a contracta. Oscar Print. Corneliu Bîrsan.126 . 95. Această notificare. Constantin Stătescu. nu cuprind o reglementare generală a actului juridic unilateral ca izvor de obligaţii.R. pag. 4. acesta reprezentând o excepţie dedusă din interpretarea anumitor instituţii juridice. Drept civil român. cit. cumpărătorul unui lucru individual determinat devine proprietar din momentul încheierii contractului şi se află în aceeaşi situaţie în care se găseşte vânzătorul în contractul încheiat sub condiţie suspensivă. Cristian Jora. Bucureşti. c) Promisiunea publică de premiere a unei lucrări în caz de reuşită la un concurs. pag. 134. 4. 231-232. riscul îl suportă cumpărătorul. Popescu. Smaranda Angheni. riscul contractului va fi suportat de către acea parte care are calitatea de proprietar sub condiţie rezolutorie. în limita preţului de cumpărare a imobilului sau a preţului evaluat.L. Iosif Urs. modificarea sau stingerea unei obligaţii. Petre Anca. datoriile şi sarcinile ipotecare.

5. pag. 103 Constantin Stătescu. până ce proprietarul va putea îngriji el însuşi”. persoana care intervine prin fapta sa voluntară şi gerat. Gestiunea intereselor altei persoane 5. Raluca Dimitriu. şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane. Bucureşti..987 – 991). numită şi gestiunea de afaceri. prin fapta sa voluntară şi unilaterală.2. modifică sau sting raporturi juridice.113. Definiţie Gestiunea intereselor altei persoane. ca izvor de obligaţii: • Gestiunea de afaceri (art. All Beck.104 Din definiţiile formulate rezultă că părţile care intră în acest raport obligaţional se numesc gerant. Din categoria faptelor juridice licite face parte şi îmbogăţirea fără justă cauză. 987 Cod civil. conform căruia „ acela care. persoana pentru care se acţionează. gestiunea de afaceri este un fapt licit şi voluntar.296 . Pornind de la această definiţie legală. Ed. op. Codul civil reglementează două fapte juridice licite. fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă. Drept civil. • Plata lucrului nedatorat (art.992 – 997).1. adică creează.39 CAPITOLUL 5 FAPTUL JURIDIC LICIT 5. Noţiune şi reglementare Prin fapte juridice se înţeleg evenimentele şi acţiunile omeneşti care produc efecte juridice.1. 104 Brânduşa Ştefănescu. fără a avea mandat din partea acesteia. gere (administrează) interesele altuia. 2002. în doctrină gestiunea intereselor altei persoane a fost definită ca fiind o operaţiune ce constă în aceea că o persoană intervine. Corneliu Bîrsan. cit.2. fiind o construcţie a literaturii de specialitate şi a practicii judecătoreşti. cu voinţă. se obligă tacit a continua gestiunea ce a început şi a o a săvârşi. cunoaşte o definiţie legală cuprinsă în art. pag.295 . numită gerat. prin care o persoană numită gerant. care nu are o reglementare legală. fără cunoştinţa proprietarului. Teoria generală a obligaţiilor. săvârşeşte fapte materiale sau încheie acte juridice în interesul altei persoane.103 Într-o altă formulare.

care s-au născut din actele încheiate de gerant în numele său.2. Actele juridice încheiate de gerant în nume propriu nu trebuie să depăşească limitele unui act de administrare.să plătească gerantului pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut (art.2. b) gerantul să acţioneze cu intenţia de a administra interesele unei alte persoane. 5. 987 – 988 Cod civil). . Din punct de vedere al atitudinii părţilor faţă de actele de gestiune.1. .2. vor putea să o preia (art.să execute toate obligaţiile faţă de terţi.2. Obligaţiile gerantului Obligaţiile gerantului sunt următoarele: . precum şi atitudinea părţilor faţă de actele de gestiune. în sensul ca prin săvârşirea ei să se evite o pierdere patrimonială. sau moştenitorii săi.să dea socoteală geratului pentru operaţiunile efectuate.3. 2. urmează a fi reţinute două aspecte: a) geratul să nu aibă cunoştinţă de intervenţia gerantului. nu propriile sale interese. în caz contrar fiind vorba de un mandat tacit. 989 Cod civil). Aceste condiţii sunt următoarele: 1. Condiţiile gestiunii de afaceri Condiţiile gestiunii de afaceri privesc obiectul şi utilitatea gestiunii. .în efectuarea actelor de gestiune să depună diligenţa unui bun proprietar (art.să continue gestiunea începută până în momentul în care geratul.2. Gestiunea trebuie să fie utilă geratului105. 3.40 5. pag.2.149 . Obligaţiile geratului Geratul are următoarele obligaţii: . 991 Cod civil).. Efectele gestiunii de afaceri 5. op. cit. 105 Liviu Pop.3. 5.3.

primeşte ceea ce nu-i este debit. 996 alin. Plata lucrului nedatorat 5. pag. a plătit o datorie. . din eroare. ca orice posesor de bună – credinţă (art. pag. iar persoana care primeşte plata se numeşte accipiens.3. Constantin Stătescu. op. 992 Cod civil. op. 5.4. prin plată se înţelege executarea voluntară a unei obligaţii. 1092 Cod civil. Acest fapt juridic licit constituie izvor de obligaţii deoarece prin efectuarea unei plăţi nedatorate ia naştere un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligaţii de restituire a ceea ce a plătit.plata să fie făcută din eroare.. în doctrină106 plata lucrului nedatorat a fost definită ca fiind executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi pe care a făcut-o fără intenţia de a plăti datoria altuia. este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. indiferent de obiectul acesteia. Liviu Pop. . iar accipiensul este debitorul acestei obligaţii. Academiei. cit. 2 Cod civil). Conform art.va restitui lucrul.dacă lucrul a fost înstrăinat se va restitui preţul primit (art.187.2.. Buna – credinţă în raporturile juridice civile. 154.3. . care diferă după cum acesta este de bună – credinţă sau de rea – credinţă. 993 Cod civil. potrivit căruia „acela care. Ed.plata să fie nedatorată. Persoana care efectuează plata se numeşte solvens. Definiţie În dreptul civil. dar are dreptul să păstreze fructele. orice plată presupune o datorie. iar întinderea obligaţiei de restituire va opera numai în limitele îmbogăţirii sale. Condiţiile plăţii nedatorate Condiţiile generale ale plăţii nedatorate sunt următoarele: . crezându-se debitor. de către debitor. 5.3. pag.” Întinderea obligaţiei de restituire este reglementată în art. Efectele plăţii nedatorate Principalul efect al plăţii nedatorate este obligaţia de restituire a lui accipiens. Obligaţiile accipiensului de bună – credinţă Accipiensul este de bună – credinţă atunci când nu a cunoscut faptul că plata pe care a primit-o nu era datorată.4.41 5. Bina – credinţă se prezumă. În raport de aceste considerente. respectiv: .3. .să existe o plată. Reglementare legală Dreptul solvensului de a cere restituirea este reglementat expres în art.3. 994 Cod civil). 5. 106 Dimitrie Gherasim. are drept de repetiţiune în contra creditorului. din eroare sau cu ştiinţă. cit. 994 – 997 Cod civil.1.1.3. care prevede că „ cel ce. 1981. Bucureşti.120. 5. Corneliu Bîrsan.” Obligaţia de restituire a accipiensului este reglementată în art.3.

3. . 5.6. acesta va restitui doar în măsura îmbogăţirii sale (art. Acţiunea în restituire Acţiunea în repetiţiune (restituire) este o acţiune patrimonială. All Beck. să restituie cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut cu conservarea lucrului. prescriptibilă în termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani.995 alin. la data introducerii acţiunii în justiţie (art. acţiunea are caracterul unei acţiuni în revendicare care este. va fi liberat de obligaţia de restituire (art.4.3.solvens. imprescriptibilă. în mod fortuit. cu excepţia cazului în care va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la solvens (art. Obligaţiile sale sunt următoarele: . respectiv sporirea valorii lucrului. deşi ştia că nu i se datorează. indiferent de preţul pe care l. Dacă obiectul plăţii a fost un bun individual determinat.5. 81 . în principiu. • dacă plata a fost făcută unui incapabil. 994 Cod civil). 1092 Cod civil). Cazurile în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate Obligaţia de restituire a plăţii nedatorate nu mai există în următoarele cazuri: • cazul obligaţiilor civile imperfecte achitate de bună voie de către debitor (art. • dacă plata s-a efectuat în temeiul unui contract nul pentru cauză imorală. Ed. Obligaţiile solvensului Solvensul este obligat faţă de accipiens. Bucureşti. ră restituie valoarea acstuia din momentul cererii de restituire. 5.dacă a înstrăinat lucrul. 2002. pe calea acţiunii oblice. Drept civil. Îmbogăţirea fără justă cauză 107 Coordonator Ion Dogaru.2. . 995 Cod civil). indiferent dacă acesta este de bună – credinţă sau de rea – credinţă. pag. în mod fortuit. 1098 şi art.8. Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă Accipiensul este de rea – credinţă atunci când primeşte o plată.a primit. . să restituie valoarea acestuia.dacă lucrul a pierit. 5. 5.42 dacă lucrul a pierit.3.3. 5. sau trebuia să cunoască faptul că plata era nedatorată. Cine poate să ceară restituirea Restituirea plăţii poate să fie cerută de următoarele persoane: . Idei producătoare de efecte juridice. termen care începe să curgă din momentul în care solvensul a cunoscut.4. 996 Cod civil). 2 Cod civil).7.să restituie lucrul primit şi fructele percepute (art. iar accipiensul a distrus cu bună – credinţă titlul constatator al creanţei sale. • când plata a fost făcută de către o altă persoană decât debitorul.107 5. 1164 Cod civil).3.creditorii chirografari ai solvensului.

156.2. Petre Anca. se numeşte actio de im rem verso. Definiţie Îmbogăţirea fără justă cauză este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane. condiţii juridice. 5..224. pag. Popescu.conform art. respectiv: . Condiţiile juridice ale intentării acţiunii în restituire110 • să nu existe un temei legal al îmbogăţirii unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei persoane. condiţii materiale. Renee Sanilevici. respectiv să nu fie vorba de o dispoziţie legală.4. op. cit. un contract111. respectiv. 5. 2. op. cit.43 5. fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. se consideră că aceasta implică un fapt juridic. Secţia a III-a civilă.4.3. 111 Curtea de Apel Bucureşti.1.4. micşorarea patrimoniului altei persoane să constea în diminuarea unor elemente active sau în efectuarea unor cheltuieli. cit.4. 1999.2.4. pag. decizia nr. fără temei legitim.. op. arăturile şi munca depusă de alţii. dar există mai multe aplicaţii ale acestui fapt juridic licit. să existe o legătură între mărirea şi. 493 – 494 Cod civil. o hotărâre judecătorească. . în Culegere de practică judiciară. prin diminuarea patrimoniului altei persoane.108 De regulă. Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire pot fi grupate în două categorii: 1.4. 3548/1999. proprietarul care a construit pe terenul său cu materialele altei persoane are obligaţia de a plăti contravaloarea acestora. având ca obiect restituirea. cunoscută şi sub denumirea de îmbogăţire fără just temei. 108 109 Constantin Sătescu.4.. pag 127 Paul Mircea Cosmovici.272 110 Tudor R.4. op. 484 Cod civil. 5. pag. cea dintâi având obligaţia de a înapoia celei de a doua avantajul pe care l-a obţinut în dauna ei.. 5. care constă în mărirea patrimoniului unei persoane. pag. în sensul că ambele operaţiunii să fie efectul unei cauze unice. iar cel care a construit cu materialele sale pe terenul altei persoane are dreptul să fie despăgubit de către proprietarul terenului care a reţinut construcţia.potrivit art. cit.109 Acţiunea în justiţie pe care o are creditorul acestei obligaţii. diminuarea unui patrimoniu. ca izvor de obligaţii. Corneliu Bîrsan. proprietarul terenului care culege fructele este obligat să plătească semănăturile. Reglementare Codul civil nu conţine o reglementare de principiu a îmbogăţirii fără justă cauză. 31-33 . Condiţiile materiale ale intentării acţiunii în restituire • • • să se producă mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile.

IZVOR DE OBLIGAŢII .44 • să nu existe un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite. termenul de prescripţie începe să curgă din momentul în care persoana care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut. 8 alin. persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat nu poate pretinde mai mult decât micşorarea patrimoniului său. deoarece s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză. persoana al cărei patrimoniu s-a mărit nu poate fi obligată la restituire decât în măsura creşterii patrimoniului său. Prescripţia acţiunii Acţiunea în restituire este o acţiune prescriptibilă extinctiv. sau trebuia să cunoască. dar atunci când acest lucru nu este posibil.4. restituirea se va face prin echivalent. atât faptul măririi altui patrimoniu. De regulă.6. supusă termenului general de prescripţie. CAPITOLUL 6 FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII. cât şi persoana care a beneficiat de această mărire. din care ia naştere un raport juridic obligaţional. împotriva căruia se intentează acţiunea. Conform prevederilor art. 5. la momentul intentării acţiunii în restituire. Efectele îmbogăţirii fără justă cauză Prin mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu se creează un dezechilibru patrimonial. pentru acţiunile formulate în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. 167/1958. Obligaţia de restituire cunoaşte două limite: 1. iar persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat devine creditorul acestei obligaţii. restituirea se face în natură. 2 din Decretul nr. 5. de 3 ani.5. 2. în temeiul căruia persoana al cărei patrimoniu s-a mărit devine creditorul obligaţiei de restituire.4.

Popa.RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ - 6. Anghel. pag. Răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligaţie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. Ştiinţifică.45 . op. 998 – 1003 Cod civil. Răspunderea civilă delictuală. Ed. Potrivit art. 998 Cod civil.7-8 113 Liviu Pop. dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.. a-l repara. Marin F.răspundere civilă delictuală Răspunderea civilă contractuală apare în cazul nerespectării clauzelor unei convenţii. orice faptă a omului. 112 Ion M.164 . 1970. Bucureşti.2. Bucureşti. care constă într-un raport juridic obligaţional. 999 Cod civil precizează că omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. Francisc Deak. Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale Sediul materiei răspunderii civile delictuale îl constituie dispoziţiile art. 1972.112 Într-o altă formulare113. pag. pag. ori pentru care este chemată de lege să răspundă. Academiei.1. conform căruia o persoană are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este ţinută răspunzătoare prin dispoziţiile legale. iar art. cit. care cauzează altuia prejudiciu.răspundere civilă contractuală . răspunderea civilă a fost definită ca fiind o instituţie juridică alcătuită din totalitatea normelor de drept prin care se reglementează obligaţia oricărei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa extracontractuală sau contractuală. Răspunderea civilă este de două feluri: . obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. Răspunderea civilă. 6. Ed. Mihail Eliescu. 15-21. Noţiunea de răspundere civilă Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice.

6. pag. • răspunderea pentru fapta altei persoane: 1. 2 Cod civil). Răspunderea civilă delictuală.5. Felurile răspunderii civile delictuale Răspunderea civilă delictuală este de mai multe feluri. rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: • existenţa unui prejudiciu. 6.2. 1 Cod civil).5. Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune specifică dreptului civil care se aplică pentru săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. 4 cod civil). Reglementare Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este reglementată de Codul civil român în art. Art. Teoria generală a obligaţiilor. răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauztae ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcţie (art. 1000 alin. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. nu în considerarea persoanei care a săvârşit fapta ilicită ci a patrimoniului acesteia. Natura juridică a răspunderii civile delictuale Fapta ilicită declanşează o răspundere civilă delictuală.3. în general (art. al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat114. 1000 alin. Drept civil. 1000 alin. răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art. răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite săvârşite de copiii lor minori (art. 114 Constantin Stătescu.1. Universitatea din Bucureşti.46 6. respectiv: • răspunderea pentru fapta proprie (art. 998 – 999 Cod civil). iar art. 1000 alin. 998 şi 999 Cod civil. a-l repara”. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. 3. Condiţiile generale ale răspunderii Din analiza textelor art. care cauzează altuia prejudiciu.5. răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art. 2. dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”. Facultatea de drept. 6. 1001 Cod civil). răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate în paza juridică a unei persoane (art. 998 Cod civil dispune că „orice faptă a omului. Răspunderea pentru fapta proprie 6. • existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. edificii şi animale: 1. 1002 Cod civil). 998 – 999. 2.5 . 999 Cod civil prevede că „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. 3. • Răspunderea pentru lucruri. 3 Cod civil). 1980. • existenţa unei fapte ilicite.4.

pag. 89. op.6. De exemplu. pentru că nu poate face dovada unui interes. Prejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare în bani. Victor Ursa. este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană. cu ocazia Colocviului ţinut sub auspiciile sale la Londra în 1969. cit. 32 118 Ioan albu. după cum poate fi considerată un element implicat în condiţia vinovăţiei.119 Alţi autori120 au apreciat că prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare. cit. op. Răspunderea civilă pentru daune morale. efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane.33 120 Ioan Albu. Popa. Anghel. neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. distrugerea unui bun. 6. Prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale. Într-o altă opinie 117s-a precizat că existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvârşit fapta ilicită poate fi examinată separat. Clasificarea prejudiciului Prejudiciul se clasifică în funcţie de mai multe criterii. doctrina şi jurisprudenţa română au acceptat că o atare răspundere civilă nepatrimonială contribuie şi la 115 • Paul Demetrescu. de antură patrimonială sau nepatrimonială.29. cit. Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat în bani. • după cum putea sau nu să fie prevăzut în momentul producerii: prejudiciu previzibil şi prejudiciu imprevizibil. pag. Petre Anca. condiţie necesară şi esenţială a acesteia. op. Alţi autori116 au argumentat în sensul că această condiţie trebuie analizată numai ca un element al vinovăţiei autorului faptei ilicite şi nu ca o condiţie distinctă a răspunderii civile delictuale. op.2. Marin F. respectiv: • după natura sa: prejudiciu patrimonial şi prejudiciu nepatrimonial. Alături de aceste elemente. deoarece atât timp cât o persoană nu a fost prejudiciată. Rezultând din atingerea unor valori morale ale omului. Ed Dacia.47 existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul. Didactică şi Pedagogică.. pag. atingerea adusă onoarei şi demnităţii persoanei.. • după durata producerii: prejudiciul este instantaneu sau succesiv. în literatura de specialitate115 s-a susţinut şi necesitatea existenţei capacităţii delictuale a celui care a cauzat prejudiciul. prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale. Bucureşti. ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană. Ion M. op..Definiţie Prejudiciul. pag. De exemplu. pag.6. Cluj – Napoca. 6. Prejudiciul 6. pierderea capacităţii de muncă. ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparaţie. cit. cit. Victor Ursa. 1966. constând în intenţia.. pag.. calificat ca o condiţie sine qua non118.29 .71 116 Tudor R Popescu. 1979. 117 Constantin Stătescu. Ed. Teoria generală a obligaţiilor. 119 Constantin Stătescu. suferinţa fizică provocată de un accident. În deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale. Francisc Deak.160-161. pag.6.1. Drept civil.

pag. a acelora prin care s-au adus atingeri grave personalităţii umane şi a raporturilor de familie.121 Prejudiciul instantaneu este acea consecinţă dăunătoare care se produce dintr-o dată sau într-un interval de timp scurt.10. Prejudiciul succesiv constă în consecinţa dăunătoare care se produce continuu sau eşalonat în timp. 1999. 121 Curtea de Apel Ploieşti. Bucureşti. în cadrul infracţiunilor contra vieţii. vătămările.316-320 . mutilările.09.1997. Prejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut să fie prevăzut la momentul săvârşirii faptei ilicite.1997 şi 242/14. Secţia penală. să fie recunoscută. libertăţii persoanei. restrângerea posibilităţilor de a duce o viaţă normală ori alte asemenea situaţii determinate de vătămarea integrităţii. a determinat concluzia că o atare despăgubire de „compensare” sau „satisfacţie” a victimei. desfigurările. deciziile nr. exclusiv. Ed. 475/4. în Buletinul Jurisprudenţei.1997. 229/30.48 reducerea compensatorie a suferinţelor fizice şi psihice încercate de părţile vătămate prin lovirile. Lumina Lex. a sănătăţii ori cauzarea morţii unei persoane apropiate.09. Prejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut să fie prevăzut la momentul săvârşirii faptei ilicite. Punerea de acord a jurisprudenţei române cu legislaţia comunitară europeană referitoare la repararea daunelor morale. integrităţii şi sănătăţii persoanei.

în calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri. decizia nr. .2. cu titlu de ajutor.3.prejudiciul să nu fi fost reparat încă.Dacă victima primeşte indemnizaţie de asigurare. pe anul 1983.1.3. 6. Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş. Condiţiile reparării prejudiciului Prejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare. nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite. două condiţii: .49 6.122 2.6. prejudiciul actual precum şi prejudiciul viitor.prejudiciul să fie cert. respectiv: 1. victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ. 3. 1356/1983. Prejudiciul să nu fi fost reparat încă Analiza acestei condiţii se face în raport de trei posibile situaţii. iar dacă terţul a plătit în locul autorului faptei ilicite.6. 6.4. 122 Tribunalul Suprem. în măsura în care sunt sigure atât apariţia acestui prejudiciu.6. cât şi posibilitatea de a fi determinat. Secţia penală. Este considerat cert. se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite.S. asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei. va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite. 6. acordată de Asigurările sociale.3. în acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentând diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurare. cumulativ. se fac următoarele distincţii: • indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator. Pe cale convenţională. în Culegere de decizii ale T. • dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat. Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană. în cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă. Principiile reparării prejudiciului Repararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni în justiţie pentru plata despăgubirilor. victima şi autorul faptei ilicite pot să încheie în mod valabil o convenţie prin care să stabilească atât întinderea despăgubirilor. cât şi modalitatea de plată a acestora. adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea acţiunii în despăgubire. 271 . dacă sunt îndeplinite.6. pag. pentru repararea prejudiciului ea va fi îndreptăţită să formuleze acţiune în răspundere civilă delictuală având ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii. • indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator. iar victima îl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la asigurator. în calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane. Caracterul cert al prejudiciului Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existenţei cât şi al întinderii sale.

107 .1991.4. pag.6. În cadrul unei astfel de acţiuni. Ed. cât şi beneficiul nerealizat – lucrum cesans-123. idem.principiul reparării integrale a prejudiciului.93 125 Liviu Pop. 2530/21. Pompil Drăghici. • se repară atât prejudiciul previzibil cât şi prejudiciul imprevizibil. în cazul săvârşirii unei infracţiuni contra persoanei. • În stabilirea întinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicite124 • Prejudiciul trebuie să fie reparat în întregime. Secţia penală. 6. pag. La repararea integrală a unui prejudiciu. op.1. urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte: • este supusă reparării atât paguba efectivă – damnum emergens -. în formă bănească. repararea prejudiciului se face în funcţie de următoarele principii: . Repararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie. temporar sau viager.6. etc. înlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel. concretizată în restituirea bunurilor însuşite pe nedrept.stabilirea unor prestaţii periodice. . 223 . 747/1992.4. principiul reparării în natură nu este consacrat în Codul civil. cit.acordarea unei sume globale. 6.principiul reparării în natură a prejudiciului. pag. repararea se face prin echivalent. autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată până la data încetării stării de invaliditate..11.. De exemplu. indiferent de forma sau gradul de vinovăţie.125 Sub aspectul reglementării. Secţia civilă. . cauzatoare de vătămări corporale. Bucureşti.109 124 Curtea Supremă de Justiţie.3. Principiul reparării în natură a prejudiciului Repararea în natură a prejudiciului constă într-o activitate sau operaţie materială.4. decizia nr.169 126 Ion Dogaru. care se plătesc victimei. 1993. în Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie. 6.2. Repararea prin echivalent a prejudiciului Atunci când nu este posibilă repararea în natură a prejudiciului . devenind aplicabilă ori de câte ori repararea în natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilă. după caz. 123 Curtea Supremă de Justiţie. distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu încălcarea unui drept al altuia. Principiul reparării integrale a prejudiciului Restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictuale. Orizonturi.50 Dacă între părţi nu a intervenit o asemenea convenţie. cu urmarea unei invalidităţi temporare. 1990 – 1992. pag. cit.6. 92 . op. remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru. victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune având ca obiect plata despăgubirilor. decizia nr. care se stabileşte prin hotărârea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor. dar este recunoscut în doctrină şi jurisprudenţă.126 Repararea prin echivalent se poate face în două modalităţi: .

2110/26. 128 6. dacă se dovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort în plus.129 127 128 • Constantin Stătescu. cit. adică manifestarea exterioară a unei atitudini de conştiinţă şi voinţă a unei persoane. cit.. pag.51 În doctrină127 s-a precizat că în cazul în care. 45. precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical. decizia nr. pag. se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice. care.4. iar aceste dobânzi curg din momentul în care hotărârea judecătorească a rămas definitivă. chiar şi în situaţia în care. cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată. cit. Corneliu Bîrsan. având drept cauză aceeaşi faptă ilicită. În materia răspunderii civile delictuale. ulterior producerii prejudiciului. op. precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate în întreţinerea victimei. în concepţia tradiţională avea în structura sa un element obiectiv sau material şi un element subiectiv sau psihologic.09. Instanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni având ca obiect plata despăgubirilor. Secţia civilă. Stabilirea despăgubirilor în cazul reparării prin echivalent a prejudiciului întinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de acordare a despăgubirilor.4. sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane. cit. • autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobânzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire. după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească.438 129 Constantin Stătescu. Definiţie Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară săvârşirea unei fapte ilicite. cu precizarea că elementul subiectiv a fost. • dacă urmarea faptei ilicite constă în decesul victimei. Aceasta înseamnă că în analiza faptei ilicite vom avea în vedere doar elementul obiectiv al acesteia. care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie. deoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte. se face dovada unor noi prejudicii. Constantin Stătescu. • dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată.7. indiferent sub ce formă. op. încălcându-se normele dreptului obiectiv. • dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale. în cazul vătămării integrităţii corporale.170 Curtea de Apel Ploieşti. se pot obţine despăgubiri suplimentare. pag. fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care.7. Corneliu Bîrsan. se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de înmormântare.186 . op.1. 437 . ulterior abandonat. consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost. realizează la locul de muncă aceleaşi venit.1995.. şi chiar mai mare.. Fapta ilicită 6. au decis şi în sensul că în cazul în care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar. se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii.. ajutor social). care a necesitat pentru compensare. fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterior pronunţate. op.6. pag. 6. Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare. este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efort. fără consecinţe de durată.

Ed. în Culegere de practică judiciară. pag. 1999. dar şi normele de convieţuire socială. menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicită.110-113. Petrică Truşcă. o daună constând în contravaloarea fructelor însuşite pe nedrept. este ilicită fapta posesorului de rea – credinţă. 480 Cod civil. 2003. decizia nr. în acele situaţii când. în realitate. potrivit art. Răspunderea civilă delictuală operează atât în cazul încălcării unui drept subiectiv. prin acte comisive. 17 133 Mihail Eliescu. Smaranda Angheni. 162-170. 484 Cod civil. cit. Nicolae Puşcaş. Iaşi. pag.2. Iaşi. . acesta având obligaţia ca. fapta trebuie să fie ilicită. Bucureşti. constând într-o conduită ori manifestare umană exteriorizată. Trăsăturile caracteristice ale faptei ilcite Fapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice:134 • fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială.132 În acest sens şi art. • fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate. Cauzele135 care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt: . pag. Drept civil. 6. Deoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite.Dumitru Văduva. Institutul European. fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane130 sau ca reprezentând un act de conduită prin săvârşirea căruia se încalcă regulile de comportament în societate. cit. 6. Obligaţii. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei În anumite situaţii. 130 131 Liviu Pop. Universul Juridic. potrivit art. 328 132 Curtea de Apel Iaşi. în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale. care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine. 1998. pag. Paralela 45. În asemenea situaţii. op. dar fapta ilicită poate îmbrăca şi forma unei inacţiuni. dar şi atunci când sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei. la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi încălcate.. Andreea Tabacu. o persoană este obligată să îndeplinească o activitate sau să săvârşească o anumită acţiune. 998 Cod civil. sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. Maria Gaiţă. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. cit.213 135 Iosif Urs. Secţia civilă.legitima apărare.212 Veronica Stoica. Ed. pag.. printr-o activitate pozitivă. 487/5.141 134 Liviu Pop.05. De exemplu.3. iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese. Drept civil. deoarece este înlăturat caracterul ilicit al faptei. Ed. producând astfel proprietarului care.1997.7. pag. răspunderea nu este angajată. Teoria generală a obligaţiilor. obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora. op.131 Deşi dispoziţiile art. 998 Cod civil se referă la „orice faptă care cauzează altuia prejudiciu”.7. pag. • fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihice. pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală. op. Legea impune. pag. În aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere nu numai normele juridice.. op. 2002. 25 şi 35 din Decretul nr. are dreptul să culeagă fructele.52 În alte formulări. potrivit legii. Drept civil. în principiu. Instituţii de drept civil. deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane. cit. 133 Încălcarea acestei obligaţii are loc.254-258.. să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelor. de regulă.

. 136 137 Mihail Eliescu.atacul să fie îndreptat împotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori împotriva unui interes general. viaţa. în acord cu interesul obştesc şi cu normele de convieţuire socială. definită de art.. cit. 2 din Decretul nr. op. legitim şi juridic protejat. 49 . emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale. pag.138 Dreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege în temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său. Fapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală. 44 Cod penal.139 Exercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii: . astfel cum rezultă din prevederile art. Ed. 45 alin. ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv. Cluj – Napoca.2002. ale altei persoane sau în apărarea unui interes general. op. integritatea corporală sau sănătatea autorului. lipsindu-i caracterul ilicit. prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său. faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului. integrităţii corporale. dacă a fost săvârşită în îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superiorului.. Drepturile subiective şi abuzul de drept. îndeplinirea ordinului superiorului. cit. pag. imediat şi injust împotriva persoanei care comite fapta. s-au creat anumite restrângeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei alte persoane. Starea de necesitate . Exercitarea unui drept înlătură caracterul ilicit al faptei dacă. consimţământul victimei. 2003. . Culegere de practică judiciară. pag. Cristian Jora. onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea.53 starea de necesitate.06.204 139 Ion Deleanu.există un atac material. îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege. respectiv potrivit scopului economic şi social în vederea căruia este recunoscut de lege. 35-36 138 Florin Ciutacu.152 Curtea de Apel Târgu – Mureş.dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat în limitele sale interne. Dacia. presupune că fapta a fost săvârşită pentru a salva de la un pericol iminent. pag. All Beck. libertăţii. Executarea ordinului superiorului137 înlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent. sub sancţiunea recunoscută de lege. 1988. în Ministerul Justiţiei.2 Cod penal. 3 alin. drepturile celui atacat ori interesul public. Ed. Legitima apărare este definită în art.136 O persoană este considerată în legitimă apărare dacă fapta a fost săvârşită în următoarele condiţii: . a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public. . o asemenea pagubă. în scopul valorificării unui interes personal. direct. reprezintă o faptă săvârşită în scopul apărării vieţii.apărarea celui care săvârşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu atacul.atacul să pună în pericol grav viaţa.. integritatea corporală . 31/1954 . Bucureşti. obştesc. şi care nu putea fi înlăturat altfel. 63 A/13. iar modul de executare al ordinului nu este ilicit. decizia civilă nr. agresorului. direct. a sănătăţii. exercitarea unui drept. împotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană. născut şi actual.

înainte de săvârşirea faptei. Curtea Supremă de Justiţie. cit. Este cert.. Casa de editură şi presă „Şansa” SRL. răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. Bucureşti. ci este condiţionat de mai mulţi factori care. • sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile145.. dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.200-2002. pag.54 dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună – credinţă. 35.175 . 62 141 142 Mihail Eliescu.2001. În dreptul civil. cit. 1994. 21 din Constituţia României nu poate fi calificată ca o faptă ilicită. 999. cit. deşi exista posibilitatea producerii unei pagube. astfel potrivit art. prin abuz de drept se înţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale.97. cit. Răspunderea civilă delictuală. prevăzut de art. decizia nr. Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criterii143: • sistemul cauzalităţii necesare. pag. Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale. 998. precedând efectul. răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul. care consideră că fenomenul – cauză nu acţionează izolat.142 Codul civil impune această cerinţă prin art. Popescu. 2/1984. Popa. op.99 143 Constantin Stătescu. pag. 144 Ion M.144 potrivit căruia cauza este fenomenul care. decizia nr. iar conform art. că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit. Petre Anca. Secţia civilă. Petre Anca. Dacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat. Corneliu Bîrsan.66 . op. îl provoacă în mod necesar. Anghel.”140 Sancţiunea care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său. op. ci în intenţia de a păgubi o altă persoană. în „Revista Română de Drept” nr. în „Pandectele Române” nr.178 Neculaescu Sache. Tudor R. Secţia penală. 970 alin. op. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate141. în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.6/1991. conform dispoziţiilor art. ca autorul acesteia să acţioneze într-un anumit mod. În acest sens. 6. Necesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite. 57 din Constituţia României şi art. Instanţele judecătoreşti au decis că „ deşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv. Examen critic al condiţiilor şi fundamentării răspunderii civile delictuale în dreptul civil român. 1 Cod civil. op.8. 765/1990.. Francisc Deak. Tudor R. pag. în „Dreptul” nr.. fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile când ea este săvârşită cu permisiunea legii. pag. Marin F. 2/2002. în condiţiile în care caracterul ilicit ala cesteia este dat de împrejurarea că prin ea a fost încălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei. pag 115-1120. pag. Relaţia cauzală complexă ca element al răspunderii civile delictuale în procesul penal. chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane. 2788/30. pag. pag. 998 – 999. Consimţământul victimei reprezintă o cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei în măsura în care victima prejudiciului a fost de acord. exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie. Popescu. cit. Ed.05.. nu produc în mod 140 - Curtea Supremă de Justiţie.177 145 Valeriu Stoica.

Cauzele care înlătură vinovăţia Cauzele care înlătură vinovăţia148 sunt împrejurările care împiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia. prin interacţiune cu cauza. fără temei. I. Culpa este de două feluri: 1. 6. Explicaţii teoretice şi practice ale Codului penal român.1. pag. pag. o unitate indivizibilă. 146 147 Mihail Eliescu. op. Constantin Bulai. implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvârşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce. împreună cu împrejurarea cauzală. pag. Bucureşti. Maria Gaiţă.Liviu Pop. cit.2 Structura vinovăţiei Vinovăţia este alcătuită în structura sa din doi factori: . 1969. intenţie indirectă.250 .imprudenţa (uşurinţa). Formele vinovăţiei Codul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei. Dispoziţiile cuprinse în art. formele vinovăţiei şi modalităţile acestora. când autorul nu prevede rezultatul faptei sale. Ion Oancea. când autorul prevede rezultatul faptei şi. dar nu-l acceptă. Corneliu Bîrsan.. op.9.114 . un rol cauzal. op. că el nu se va produce. op. Iosif Fodor.9.147 Codul penal reglementează două forme de vinovăţie: intenţia şi culpa. • cazul fortuit. care constă în actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite..4. pag. Siegfried Kahane.176. Vinovăţia 6. Ed. 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei. acceptă posibilitatea producerii lui.. socotind. Ion Dogaru.factorul intelectiv. . Intenţia se poate prezenta în două modalităţi: 1. Pompil Drăghici. dar îl favorizează. vol.124 148 Constantin Stătescu. op. cit. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. 2. în cadrul căreia ele ajung să dobândească..146 de fapta 6.9. • fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundă.216-219. 2. pag. Noţiune Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite în raport respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce. cit. când autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea faptei. 6.factorul volitiv. 225 Vintilă Dongoroz. pag. cit. Partea generală. intenţie directă. deşi nu-l urmăreşte. Academiei.190 –191.9. astfel încât aceste condiţii alcătuiesc. Aceste cauze sunt: • fapta victimei înseşi.3. Nicoleta Iliescu.55 nemijlocit efectul. Rodica Stănoiu.când autorul prevede rezultatul faptei sale. 6. cit. neglijenţa..9.

1169 Cod civil. modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. Capacitatea delictuală Pentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernământul faptelor sale. Procesul civil fiind pornit de către reclamant. pentru minori. cel care face o propunere în faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească. adică să aibă capacitate delictuală. vor fi săvârşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. prin introducerea cererii de chemare în judecată. răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvârşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernământ. persoanele nepuse sub interdicţie. Analiza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile: 1. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.Ordonanţa Guvernului nr.Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de câte ori organele acesteia. . 2. acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii – onus probandi incumbit actori -. 3 în cazul persoanelor puse sub interdicţie. Lipsa discernământului echivalează cu absenţa factorului intelectiv.Legea nr. inclusiv proba testimonială. cu modificările ulterioare.Legea nr. 6. . dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice. cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine. sunt prezumate că au capacitate delictuală.Decretul nr. 6. victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului. respectiv a lipsei vinovăţiei.9. 37/2003. a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. în raport de dispoziţiile art. cu modificările ulterioare. a faptei ilicite. Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră în componenţa sa. Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale. au o . care suferă de boli psihice care le afectează discernământul. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice în regii autonome şi societăţi comerciale. Fiind vorba de fapte juridice. 31/1990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale.6. deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţie. . Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale Potrivit art. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. 6.9. sub aspect probator este admis orice mijloc de probă. Această formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normative: . în măsura în care au împlinit vârsta de 14 ani.10.5.56 • forţa majoră. precum şi a vinovăţiei. prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernământului începând cu vârsta de 14 ani. 1169 Cod civil.

Aceasta înseamnă că în toate cazurile de răspundere pentru fapta altuia. Victima prejudiciului poate să cheme în judecată pentru plata de despăgubiri: .persoanele fizice. operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de . 4 cod civil). 1000 alin.57 răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii. Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general. în sarcina celui considerat responsabil. în art. reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia: 1)răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 1000 alin. CAPITOLUL 7 RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE Codul civil.persoana juridică în solidar cu persoanele fizice care au acţionat în calitate de organe ale persoanei juridice. 3 Cod civil). 2 Cod civil). În situaţia în care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune în regres împotriva persoanei fizice care compune organul de conducere. . 3)răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art.persoana juridică. Această formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă. conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptă.1000. 1000 alin. . atât în raport cu persoana juridică cât şi cu victima prejudiciului. 2)răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art.

Otilia Calmuschi. Marin F. Partea generală. Ion P. 1000 alin. Petre Anca.. pag. în „Revista Română de Drept” nr. Andrei I. Francisc Deak. tatăl şi mama. pag. 2000. Filipescu.240.1.. Tudor R. Drept civil.. Modificările aduse Codului civil de principiul constituţional al egalităţii sexelor. 375 . pag.10/1987.Gabriel Boroi. Referitor la această problemă. de obicei sub forma neglijenţei. care din această cauză săvârşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. cit. Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile. pag.58 obligaţia probei. 147 . existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. 2001. se declanşează o triplă prezumţie de culpă:154 prezumţia că în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri. Andrei I. Actami. astfel cum aceasta este reglementată în art. Aspecte ale răspunderii părinţilor pentru fapta copilului minor. Fundamentarea răspunderii părinţilor Fundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor legale ce le revin faţă de copii. pag. Ed. Teofil Pop. pag. 149 Traian Ionaşcu. 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil. pag. 62. în baza art. pag. ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvârşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane. Drept civil. conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori.256 153 Raul Petrescu.213 150 Ion P. op. Popa. după moartea bărbatului. 1 din Codul familiei. 2 Cod civil. 6/1981. 2001. op. iar alin. textul din Codul civil este interpretat în acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie149. 1000 alin. în doctrină au fost formulate mai multe teorii: răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minor151. 7.147 . pag. Reglementare Conform art. 2 Cod civil.. Teoria generală a obligaţiilor.2. Ion M. constând în acţiuni sau inacţiuni ilicite. 7. pag. 6/1956.1. răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de educare152. Prezumţia de culpă este relativă – juris tantum –în cazul părinţilor.376 151 Vasile Longhin. Responsabilitatea civilă a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor minori. op. Evoluţia doctrinară şi jurisprudenţială în domeniul răspunderii civile a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori.203 154 Liviu Pop. 2/1950. All Beck. în „Justiţia Nouă” nr. 4/1978.148 152 Mihail Eliescu. răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul. în „ Legalitatea populară” nr. Anghel.. precum şi cu prevederile art. cit. Filipescu.1. din afara căsătoriei ori adoptaţi.1. în „Revista Română de Drept” nr. Ed. cit. Filipescu. cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei. Bucureşti.347. pag. Bucureşti. în „Studii şi Cercetări Juridice” nr. pag. prezumţia de culpă a părinţilor. cit. sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori 7. Persoanele. Tratat de dreptul familiei. Filipescu. fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie. Bucureşti.677. All Beck. Ed.150 În concluzie. Examen al practicii judiciare privind conţinutul prezumţiei de culpă a părinţilor pentru prejudiciul cauzat de copii lor minori.13. 97 alin. 1001 alin. 2 Codul familiei153 Codul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor. respectiv existenţa prejudiciului.510 – 517. Popescu. op. institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută – juris et de jure – în cazul comitenţilor. În prezent.

Copilul să locuiască cu părinţii săi Comunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art. Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernământ.copilul să fie minor. 2 Cod civil. prevederile art. .copilul să locuiască cu părinţii săi.1. 31/1954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi. . adică cu vinovăţie. dar în acest din urmă caz. în sensul că neexerciatrea îndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvârşirea faptei.1. Copilul să fie minor Referitor la această condiţie. 7. • adoptatorilor. fără deosebire cum cum este sau nu pus sub interdicţie. 1 din Decretul nr. existenţa faptei ilicite.1000 alin.1. 7.59 prezumţia de cauzalitate între aceste abateri şi fapta prejudiciabilă săvârşită de copilul minor. deoarece în acest caz drepturile şi îndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator. Referitor la vinovăţie. Condiţiile speciale Răspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii speciale: . locuinţa copilului coincide cu domiciliul. în situaţia în care copilul este adoptat. deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă. 14 alin. iar atunci când părinţii nu au locuinţă comună. Părinţii nu răspund în următoarele situaţii: . este necesară încuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean. Sub acest aspect. părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă între timp copilul a împlinit vârsta de 18 ani.1. 1000 alin. art.pentru copilul major lipsit de discernământ ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale. indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătoriei.2. Astfel. De regulă. . existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.1. sau chiar 15 ani. Condiţiile răspunderii părinţilor 7. 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoane: părinţilor. domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornic. care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţii.4. vinovăţia.4. Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani. respectiv existenţa prejudiciului. Condiţiile generale Condiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează în persoana minorului. 2 Cod civil au în vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvârşirii faptei ilicite. 7.minorul a dobândit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie. 1000 alin. în raza teritorială a căruia domiciliază femeia.4.3. 2 Cod civil Răspunderea reglementată de art. 1000 alin.

decizia nr. 152 156 Gabriel Boroi. op. la care dintre ei va locui copilul. În cazul minorul a fost încredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotărâre judecătorească. instanţa judecătorească. prezintă interes nu domiciliul minorului. ci locuinţa acestuia. părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minor. Ioan Mihuţă. Obiectul probei contare trebuie să îl constituie faptul că părinţii şi-au îndeplinit în mod ireproşabil îndatoririle ce le reveneau.1. • minorul se află internat în spital. Efectele răspunderii părinţilor Dacă sunt îndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere. 1000 alin. cit.6. Dacă părinţii nu locuiesc împreună. deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este însăşi îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor părinteşti. Prezumţiile legale absolute sunt acelea împotriva cărora. • minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducare în care se afla internat155. În raport de această prevedere legală. cit. deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de minor. aceştia vor decide.5. că nu se poate reţine un raport de cauzalitate între fapta lor – ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor – şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită de minor. deoarece poate fi răsturnată prin probă contrară. de comun acord. 100 Codul familiei.132 157 Constantin Stătescu. • minorul se află.156 Potrivit art. Înlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilor Conform art. pag.10.1. Corneliu Bîrsan. 1986. Bucureşti. Ed. În situaţia în care minorul nu are discernământ. copilul minor locuieşte cu părinţii săi. la rude sau prieteni. Referitor la cea de a doua condiţie specială.1980. va răspunde numai părintele căruia i-a fost încredinţat copilul. fără acordul acestora. Secţia penală. dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani. 5 Cod civil. În caz de neînţelegere între părinţi.. în doctrină şi jurisprudenţă s-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă. părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil. 155 Tribunalul Suprem. iar prezumţiile legale relative sunt acelea împotriva cărora se poate face proba contrară. va decide ţinând seama de interesele copilului. 7. prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.157 7. 1199 Cod civil. Ştiinţifică şi enciclopedică. Asemenea situaţii pot să apară în următoarele cazuri: • minorul a părăsit locuinţa părinţilor . Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1980 – 1985. Prezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relative. precum şi pe copil. op. 241 . pag. pag. ascultând autoritatea tutelară. 1828/10. în principiu. nu este permisă dovada contrară. temporar.60 Potrivit art. Răspunderea părinţilor se va angaja şi în acele situaţii în care nu este îndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvârşirii faptei prejudiciabile de către minor.. vor răspunde numai părinţii.

Pentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent în raport cu altă persoană. dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandant. • contractul de mandat.2. Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 158 Ion Traian Ştefănescu. 3 Cod civil. • calitatea de membru al unei organizaţii cooperatiste. deoarece nu sunt menţionaţi în alin. Bucureşti. 5 al art. Lumina Lex. victima are următoarele posibilităţi: • să-l cheme în judecată pe minor. Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenie.2. acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită. recuperând ce au plătit pentru minor. Spre deosebire de părinţi. institutori şi artizani.1 Reglementare Potrivit art. 169 . vor avea la îndemână o acţiune în regres împotriva minorului. a îndruma şi controla activitatea prepusului. • situaţia militarului în termen. comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile încredinţate. o persoană fizică sau juridică a încredinţat unei persoane fizice o anumită însărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni. • să cheme în judecată minorul şi unul dintre părinţi. în care prepusul se află în subordinea comitentului. 2002.3 Cod civil Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepus.2. pe baza acordului de voinţă dintre ele. Condiţia raportului de subordonare este îndeplinită în toate cazurile în care. 1000 Cod civil în categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere. pentru fapta proprie. comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil. Dacă un părinte a plătit integral despăgubirea.2. • să-i cheme în judecată pe părinţi. acesta are o acţiune în regres împotriva celuilalt părinte. Domeniul de aplicare al art. pag. În măsura în care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvârşită de minorul cu discernământ. 1000 alin. deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară. 7.3. • contractul de antrepriză. Ed. între cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare. 998 – 999 Cod civil. dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării. Dacă minorul este chemat în judecată el va răspunde în temeiul art. 7. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor 7. 1000 alin. Dreptul muncii. Izvoarele raportului de prepuşenie sunt variate: • contractul individual de muncă158.61 Dacă la momentul săvârşirii faptei minorul a acţionat cu discernământ. • să cheme în judecată minorul şi ambii părinţi. 7.2.

4. teorie ce nu poate fi aplicată în ipoteza în care alegerea prepusului se face prin concurs. op. Condiţii speciale Alături de condiţiile generale.existenţa raportului de prepuşenie la dat săvârşirii faptei ilicite.. pag. pe anul 1981. Constantin Stătescu. în „Revista Română de Drept” nr. cit.2.280-284 160 Tribunalul Suprem. Petre Anca.274-279..2. . Ion Dogaru. .29.existenţa prejudiciului. .2. cit. • teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil. 216. op. Ştiinţifică şi enciclopedică.220-224. op. pag. 2002.265-267.62 Pentru fundamentarea răspunderii comitentului în doctrină şi jurisprudenţă s-au propus mai multe teorii 159: • teoria prezumţiei legale de culpă. comitentul exercită supravegherea. deciziile nr.vinovăţia prepusului. Maria Gaiţă. pag. Gabriel Boroi. 10/1983. Natura şi condiţiile răspunderii comitentului. • teoria riscului. Cristian Jora.1981.existenţa faptei ilicite săvârşite de prepus.săvârşirea faptei ilicite de către prepus în funcţiile ce i-au fost încredinţate de comitent. Ed. potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate. bazată pe o prezumţie absolută de culpă. Secţia civilă. • teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului. Ed. pentru angajarea răspunderii comitentului se cer întrunite două condiţii speciale161: . cit. . cit.în Culegere de decizii ale T. pag. în „Revista Română de Drept” nr.03. Bucureşti. pag.4. All Beck. cit. garanţie care rezultă din faptul că. conform căreia răspunderea comitentului se întemeiază pe o culpă în alegerea prepusului – culpa in eligendo – ori pe culpa în supravegherea prepusului – culpa in vigilendo.S. 159 Tudor R. Pompil Drăghici.raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. în temeiul raportului de prepuşenie. Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. Condiţii generale Condiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie îndeplinite de prepus: . 7.2. teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea în regres împotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei. Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă. Curs selectiv pentru examenul de licenţă. Liviu Pop. Raul Petrescu. Examen teoretic al practicii judiciare privind repararea prejudiciului cauzat de prepuşi sau de lucruri.. op. pag. Aurelian Ionaşcu.112-116 161 Victor Scherer.. cit.03.14-17 .1. precum şi că reprezentarea este valabilă numai în materia actelor juridice nu şi a faptelor juridice.4.283-291. Florin Ciutacu. op.252-253. 392/14. Liviu Stănciulescu.. având drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului.. Teoria garanţiei este acceptată şi constituie opinia dominantă în doctrină şi jurisprudenţă160. 2/1978.1981 şi 402/17. îndrumarea şi controlul activităţii prepusului. Corneliu Bîrsan. pag. op. Popescu. 1983. Bucureşti. pag. Drept civil. pag. pag. 7.

312 164 Curtea de Apel Bucureşti. pag. în Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2000.2. op.63 Referitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizări162: . potrivit cărora obligaţia solidară se împarte de drept între debitori. 113-117 .5.03. Bucureşti. Alexandru Bacaci. deoarece: . cit. 226-227 Tribunalul Suprem.11. în Culegere de decizii ale T. 7. . Dispoziţiile art. 1673/2000. adică de prepus. în Culegere de decizii ale T. 998 – 999 Cod civil.1981. decizia nr. În practica judiciară165 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are în raporturile cu prepusul. Secţia penală.173 165 Tribunalul Suprem.1981 şi decizia civilă nr. . 392/14. pe anul 1982. 1779/17.. Secţia civilă.2.comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează în interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia încredinţată şi nici atunci când activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitent.5. pag.S.1982. Corneliu Turianu. este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său în aceste condiţii. poziţia unui codebitor solidar. Ed. În consecinţă.2.comitentul nu va răspunde în cazurile în care prepusul a săvârşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul funcţiei încredinţate163 ( de exemplu. 1000 alin. 1000 alin. . Secţia a III-a civilă. În practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art. fapta prejudiciabilă a fost săvârşită în timpul concediului de odihnă) .5. decizia nr. Rosetti. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepus Dacă comitentul a acoperit prejudiciul. Fapta săvârşită de un salariat cu ocazia unui transport în interesul unităţii la care este angajat îndeplineşte această cerinţă. comitentul poate invoca numai acele împrejurări care erau de natură să înlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului. pe anul 1981. pag. în temeiul art.1. pag.02. 3 Cod civil. Călina Jugastru. nu 162 163 Ovidiu Ungureanu. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victima prejudiciului Victima prejudiciului are următoarele posibilităţi: • să-l cheme în judecată pe comitent pentru a se despăgubi. pentru a fi obligaţi în solidar la plata despăgubirilor. chiar dacă acesta nu a respectat traseul stabilit în foaia de parcurs. 272/4.răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimă. Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. • să cheme în judecată comitentul şi prepusul.S. • să-l cheme în judecată pe prepus.prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs. persoana încadrată în muncă. decizia nr. Pentru a se exonera de răspundere.răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie.2. care este autorul faptei ilicite.164 7. în temeiul art. 1052 şi 1053 Cod civil. 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă în aceea ca fapta prepusului să fi fost săvârşită în îndeplinirea funcţiilor care i-au fost încredinţate acestuia din urmă. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva prepusului. 2002. codebitorul solidar care a plătit debitul neputând pretinde de la fiecare codebitor decât partea acestuia.

profesorii din cel gimnazial. ca urmare a constatărilor practice judiciare.1. 252 . 4 din Codul civil. în sensul articolului 1000 alin.2. Ca şi părinţii. reprezentată de o instituţie şcolară. "dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil" (conform art. În cadrul acestuia s-au inclus. spre deosebire de elevi.64 sunt aplicabile în raporturile dintre comitent şi prepus. cit. răspunderea pentru fapta prejudiciabilă săvârşită de ucenic revine persoanei fizice. 7. liceal. 166 Constantin Stătescu. care vine în contact direct cu ucenicul şi. în vigoarea obligaţiilor de serviciu. ei se pot exonera de răspundere.. în tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghere. Ucenicii sunt persoane care. în speţă profesorul. care foloseşte lucrările practice executate de ei în scopuri exclusiv personale. Aceştia sunt ţinuţi. care în doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari. sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional.3. învăţătorii din învăţământul primar. deci. 1000 alin. Noţiune şi reglementare Potrivit dispoziţiilor art. îi dă dreptul după despăgubirea victimei să se întoarcă împotriva prepusului său pentru întreaga sumă plătită. pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă. profesional ori tehnic. 7. prin activitatea depusă contribuie atât la însuşirea unei meserii. are obligaţia de a-l instrui şi supraveghea. 4.3. doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor întâlniţi în acest articol. Aşa fiind. 1000. cât şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comerciale. însă. pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul ei. Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din învăţământul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeşti. Domeniul de aplicare Pentru aplicarea prevederilor art. Majoritatea autorilor. 5). din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de îngrijire părintească. Ca şi în cazul institutorilor. meşteşugarului. Elevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat. iar nu persoana juridică. pot fi atât meşteşugarii individuali. particulari. alin. Artizanii. la supravegherea ucenicilor. op. calitatea comitentului de garant. În această categorie sunt incluşi educatorii din învăţământul preşcolar. În literatură şi practică au existat controverse în legătură cu posibilitatea ca unitatea de învăţământ să fie obligată la reparaţie împreună sau în locul profesorului. Artizanii. Corneliu Bîrsan. pag. alin. inspectorat judeţean de învăţământ sau chiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării166. Literatura juridică actuală foloseşte ca înlocuitor al cuvântului "institutor" termenul generic de "profesor". cât şi la sporirea profitului meseriaşului. au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere. 4 Cod civil institutorii şi artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor. Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor 7. 1000.3. Institutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea.

Corneliu Bîrsan. Astfel. pag.. din cauza faptului că sunt beneficiarii unor îndatoriri de instruire şi supraveghere. Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor Fundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din însăşi formularea art.. deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decât pentru părinţi"167. Corneliu Bîrsan. la momentul adoptării Codului civil. 161 Constantin Stătescu. cit. şi ca urmare. care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub "supravegherea" institutorilor şi artizanilor. 4 Cod civil trebuie să fie aplicat. 279-280 170 Constantin Stătescu. ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi. 279 169 Mihail Eliescu. Popescu. consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai în cazul în care fapta păgubitoare a fost săvârşită de elevi sau ucenici minori168. astfel: calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea. cit.. 4 anumite prezumţii. Petre Anca. op. liceal). menţionează generic termenii de elev şi ucenic. 2 Cod civil. Cât priveşte ucenicii. Ei dobândesc aptitudinile necesare unei meserii sub îndrumarea unei persoane fizice sau juridice. 1000 alin. nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cât se află sub supravegherea institutorului sau artizanului. Mihail Eliescu. în doctrină s-au formulat mai multe opinii. Tudor R. 1000 alin. cit.3. Într-o primă opinie se consideră că răspunderea institutorilor şi artizanilor se fundamentează pe trei prezumţii: 167 168 Ion M. pag. Anghel. În acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului.. indiferent de vârsta autorului. op. În susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente. 4 Cod civil. O primă opinie are în vedere faptul că în art. pag. se prevede expres condiţia minorităţii copiilor. cit. Un alt argument formulat rezultă din însăşi analiza alin. calificată drept artizan. cit.65 De asemenea.. unde se întâlnesc numai elevi minori. op. pag. op. prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor îşi are temeiul în îndatorirea de supraveghere. la acea dată ei nu puteau fi decât minori. în care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori. astfel că "numai minorii au a fi supravegheaţi" şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie "împovăraţi cu o prezumţie de răspundere mai întinsă decât cea a părinţilor"169. practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vârstă a elevilor peste cea a minorităţii. 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane. Cealaltă teză. cit. O controversă ivită în literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vârsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutorului. 4 al art. 210.3. pag. Francisc Deak. fundamentarea răspunderii îşi are temeiul în neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de supraveghere. conform legii. Practica judiciară a statuat faptul că alin. 1000. 7. majoratul începând cu vârsta de 21 de ani"170. Marin F. Popa. termenul de "institutori" se referea la învăţătorii încadraţi în ciclul primar al învăţământului. 255 .. 1000 alin. făcându-se trimitere la răspunderea părinţilor. 4 al art. Astfel. "articolul 1000 alin. 252-254. pag. numai atunci când se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului. În încercarea lor de a extrage din textul art. Prin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial. S-a considerat astfel. op. conform articolelor 998-999 Cod civil. 4 Cod civil. că articolul 1000 alin. op.

fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenită.. Corneliu Bîrsan. 7. reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta proprie: a) existenţa prejudiciului. Iar cum aceste prezumţii sunt relative. se întemeiază tot pe trei prezumţii.. el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că. d) existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului.2. op.3.3.. în fapt el nu se găsea sub această supraveghere. 1000 alin. cit.Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilor Pentru ca institutorii şi artizanii să poată răspundă în baza art. care se află în continuarea celei de culpă. Corneliu Bîrsan. pag. conform art. care o completează pe prima. conform articolului 1000 alin.4. 281 173 Constantin Stătescu. b) fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvârşită în timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanului. În opinia celor mai mulţi dintre autori.onstantin Stătescu. nu cu mult diferită de prima. respectiv a) prezumţia de culpă. deşi a acţionat cu maximum de diligenţă. 1000 alin. Răspunderea va fi angajată şi în cazul în care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului. dintre neîndeplinirea acestei obligaţii şi săvârşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite care a produs pagube altei persoane. după cum am văzut. 4. cit. În momentul în care reclamantul a probat aceste condiţii generale. cel chemat să răspundă va putea face dovada că. existenţa acestei din urmă condiţii nu este necesară. pag.Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor Condiţii generale Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor. în această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictă. b) existenţa faptei ilicite a elevului sau ucenicului. c) existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. pag. cit. op. În legătură cu aceasta s-a spus că pârâtul. 171 172 C. c) prezumţia de vinovăţie (culpă) a institutorului sau artizanului în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi ce îi cădea în sarcină171. pentru a înlătura obligaţia de a repara prejudiciul. c) prezumţia de garanţie. se mai cer îndeplinite încă două condiţii: a) cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minor. 4 Cod civil. A doua opinie. 7. o simplă dificultate nefiind de ajuns172.66 a) prezumţia că îndatorirea de supraveghere nu a fost îndeplinită în mod corespunzător. trebuie să probeze faptul că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a-şi îndeplini îndatorirea de supraveghere. 255 Mihail Eliescu. 255 .4. În practica judiciară au apărut însă cazuri în care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului. b) prezumţia de cauzalitate. Ca urmare a înlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor173. când acesta era lipsit de discernământ ori avea un discernământ diminuat. 5 Cod civil. b) prezumţia de cauzalitate. acestea sunt prezumate de lege. op.

răspunderea părinţilor. în subsidiar. se va putea atrage. cit.pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan împreună. astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va fi obligat să înmâneze institutorului sau artizanului întreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei176. cit. Aceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă. 254 . 4/17 ian. Reclamantul are însă posibilitatea să cheme în justiţie: . pe anul 1977. 1000 alin. 310-313 Constantin Stătescu. 257. acesta neavând posibilitatea de a împiedica săvârşirea faptei prejudiciabile. pag. 998-999 Cod civil şi îşi are temeiul în efectele subrogaţiei legale prin plata creditorului. Liviu Pop. op. 7. acesta are o acţiune în regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns. .. prin fapteoemisive sau comisive contrare îndatoririlor legale ce îi incumbau. sub supravegherea sa. în Culegere de decizii ale T. pag. Pentru toate situaţiile în care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei. În aceste cazuri art. 257 176 Ibidem. Corneliu Bîrsan. 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă.5. Decizia nr. În cazul în care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a îndeplinit îndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvârşirea faptei prejudiciabile. op. 174 175 Tribunalul Suprem.67 Instanţa a hotărât în acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla. Acţiunea în regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului. hotărârea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină în supraveghere. op. invocând ca motiv neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor175. iar acţiunea în regres se exercită conform ar. 1977.3. Institutorul sau artizanul se va putea însă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii. În final. artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci când. pag. cit. Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor În măsura în care toate condiţiile general şi speciale sunt îndeplinite...S.pe elev ori ucenic. în fapt. institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului. permiţând prin aceasta să se săvârşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii). pag. a favorizat sustragerea de sub supraveghere174 (exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau întârzie de la cursuri.

2002 178 Tudor R. Dumitru Văduva . cit. op.1. Corneliu Bîrsan.1. 1001 Cod civil. cit. precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundere. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. op. pag. Petre Anca. op. proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dânsul. Ion P. Popescu. pag. Domeniul de aplicare Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă. în cursul serviciului. în art. cit. Andrei I.68 CAPITOLUL 8 RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE.G nr.178 177 O. 55/2002177.. cit. pag. Filipescu.1.U. op.. Ion Dogaru.. 313. 163-164.288-292. Constantin Stătescu.. 311/10.Of.253-255. Noţiune şi reglementare Potrivit art. cit. publicată în M. cit. 8. 306-309. op. Filipescu.1. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 8. op. Pompil Drăghici.2. Liviu Pop. 3 prevede că proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor suportă răspunderea stabilită de lege. pag. pag. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi. sau că animalul se află sub paza sa.. . pag. sau că a scăpat.05. op.. Andreea Tabacu. Maria Gaiţă. este responsabil de prejudiciul cauzat de animal. cit. pag. nr.248-250. DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL 8..

1.183 8. până la proba contrară. 2449/2000. Florin Ciutacu. pag. în Culegere….54 182 Legea nr.69 Referitor la persoanele care sunt chemate să răspundă. Dacă animalul aparţine în coproprietate.animalele sălbatice aflate în captivitate (grădini zoologice. 103/1996 a fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului. 309-312 179 Curtea de Apel Craiova.. decizia nr. publicată în M. Secţia a IV-a Civilă.1001 Cod civil. Au paza materială a animalului: ciobanul. 749/23.3. care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animal. modificată prin Legea nr. 193/1998. instanţa a admis acţiunea cu motivarea că „în situaţia în care câinele pârâtului. . cit. în temeiul art. cit. Prin pază juridică se înţelege dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi în interes propriu de animalul respectiv. 2002. pag. Pentru acestea există Legea nr. pag. 15 alin. Cristian Jora. 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vânat revine gestionarului fondului de vânătoare. a produs un prejudiciu reclamantului. deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalul.2001.animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vânătoare. pag. 1001 Cod civil. nr. 1001 Cod civil.11. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Pentru fundamentarea acestei forme de răspundere în doctrină s-au formulat trei opinii: 136.2001 183 Gabriel Boroi. Paza juridică se prezumă că aparţine proprietarului. 721/24. scăpat de sub supraveghere. Lumina Lex. decizia nr.311-312 .03. op. cum ar fi uzufructuarul. autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.175-176 181 Curtea de Apel Suceava. Pentru animalele sălbatice care se găsesc în stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art. în măsura în care nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora. Ed. sunt acelea care aveau paza juridică în momentul producerii pagubei. fie că a scăpat. În practica instanţelor judecătoreşti179 s-a reţinut că. 1-2/1999. pag. Secţia civilă. persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale. Secţia civilă. în „Revista juridică a Olteniei” nr.. Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art. Într-o altă cauză. potrivit cărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta. Cristian Jora. chiriaşul.. în raport cu dispoziţiile art.181 . văcarul.Of. 1001 Cod civil. circuri). care în art. zootehnicianul.35 180 Curtea de Apel Bucureşti. 1001 Cod civil. răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciului.animalele domestice. având ca obiect acţiunea în despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de câinele pârâtului. fie că animalul se află în paza sa . ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animalului. 1001 cod civil. Florin Ciutacu.265-266. cit. În acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie. răspunderea civilă delictuală a pârâtului este antrenată în condiţiile art.. decizia nr. Bucureşti. Liviu Stănciulescu. 998 – 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal. mai multor titularii. op. în temeiul art.”180 Paza juridică nu se confundă cu paza materială. în Buletinul Jurisprudenţei. op. iar pentru cele cauzate de vânatul din speciile strict protejate. răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de: . pag. conform art. precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică. 654/2001. comodatarul. aceştia au paza juridică. 103/1996182.

în temeiul art. în temeiul art.1.. 8. în temeiul art. 1001 Cod civil. pag. decizia nr. poate formula acţiune în regres împotriva paznicului material. Acţiunea în regres a paznicului juridic împotriva paznicului material. în „Studii şi cercetări juridice” nr. Flavius Baias. 1002 Cod civil.. 3.70 1.48-53 186 Maria Gaiţă. Domeniul de aplicare Determinarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art. 2532/1998.2. impune prezentarea următoarelor noţiuni186: . 8.185 8. Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei înseşi. 998 – 999 Cod civil. 184 Curtea de Apel Craiova. fundamentarea răspunderii de ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor. precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri.184 Paznicul juridic al animalului. proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului. dacă a plătit despăgubirile. Noţiune şi reglementare Conform art. faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majoră. 1002 Cod civil. în sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta.2. . Condiţiile răspunderii pentru fapta animalului Pentru angajarea răspunderii. Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anul 1997. . 17!987. pag. Craiova. când ruina este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie. pag. 998-999 Cod civil. op. Constantin Furtună. Andreea Tabacu. Secţia civilă. cit. op. cit. Răspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă. 2.2.4.edificiu.de la cel care are paza juridică a animalului. iar participarea acestuia să îmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprie. Dumitru Văduva.fundamentarea răspunderii pe ideea de risc.5. pg. Fundaţia Eugeniu Carada. animalul a participat activ. victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal.fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă în supravegherea animalului. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Victima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri: .1. ci prin existenţa raportului de cauzalitate între fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate.de la cel care are paza materială a animalului. Victoria Daha.1. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8.2.252 –253. 8.112 185 Valeriu Stoica. 1998.noţiunea de ruină a edificiului.137 . Răspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de împrejurarea că la producerea rezultatului păgubitor.

fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă. 1002 Cod civil. cit. Popa.3.persoana răspunzătoare. op. iar dacă există un drept de superficie. un imobil prin natura sa. cit.243. căderea unei părţi. Marin F. pag. 191 Mihail Eliescu.188 Ruina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie.existenţa faptei ilicite.Popescu. Proprietarul sau superficiarul nu vor putea înlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de întreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei. .existenţa prejudiciului.viciu de construcţie. .fapta victimei. victima trebuie să dovedească: . op. care constă în ruina edificiului. op. răspunde superficiarul. 8. pag.417 . chiar dacă imobilul format obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufruct. Răspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului. devine. Petre Anca. cit.2... cit. desprinderea unor elemente de construcţie. dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze: . .2. conform căreia răspunderea se întemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie191.teoria răspunderii obiective190...71 . Prin edificiu se înţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care. coproprietarii răspund solidar.251-252 190 Ion M. Francisc Deak. în baza art. 8. Dacă imobilul este în proprietate comună.187 Ruina edificiului reprezintă dărâmarea completă sau parţială a edificiului.311 Florin Ciutacu.teoria răspunderii subiective. pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor.împrejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de întreţinere sau de un viciu de construcţie. care are calitatea de proprietar al construcţiei.4.forţa majoră. pag. . Condiţiile răspunderii Pentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiarului.existenţa raportului de cauzalitate între prejudiciu şi ruina edificiului. pag.189 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de întreţinere sau unui viciu de construcţie. dezagregarea materialului. Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului În legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului. op. . pag. .318 189 Tudor R. prin încorporarea lor în sol sau la altă construcţie.lipsa de întreţinere a edificiului. .. independentă de orice culpă din partea proprietarului. . în doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii: . 187 188 Liviu Pop. în mod durabil. Cristian Jora. op. Anghel. cit.

Doctrina franceză193 modernă a recunoscut aplicarea textului în discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor.Brahinsky. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general 8. pag.. pag.vânzătorului de la care a fost cumpărat imobilul. constată în 192 193 Coordonator Ion Dogaru. dar şi a celor care nu sunt periculoase.Apariţia principiului răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază Principiul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general este consacrat în Codul civil în art. Bucureşti. precum şi în decizia din 1 decembrie 1907 a Tribunalului Iaşi195care. după caz.167-170. proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiri.125-131 Corinne Renault.213.1000 alin. .1. All Beck. nu numai lucrurilor ” periculoase”. reglementate în textele subsecvente.5.145-146. 195 „Dreptul” nr.2.3. jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neînsufleţite aflate în paza cuiva.1 din Codul nostru civil reproduce prevederile cuprinse în art. . pag.constructorului sau proiectantului.273-276.1000 alin. care prevede că „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră. dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie.1384 din Codul civil francez.3. Iniţial. Drept civil. cit.21/1907. lucrurilor acţionate de mâna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci când paguba este produsă de viciul lucrului. pag. acesta fiind înlocuit cu o prezumţie de culpă rezultând din lipsa de pază a lucrului. 8.34/1908. în doctrina şi jurisprudenţa franceză. răspunderea în baza art.uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau în sarcina lor. deoarece vânzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului. op.192 Acţiunea în regres se va întemeia pe contractul încheiat între proprietar şi persoana culpabilă. până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut în unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decât o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului. Ed.1000 alin. prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene. precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804. . având în vedere lucrările adepţilor teoriei riscului. 194 „Dreptul” nr. Muriel Burgeois. împotriva: . Acţiunea în regres se va intenta. În ţara noastră.1. În cazul în care ruina edificiului se datorează altei persoane. pag. op.1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată în decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti194. 1002 Cod civil. iar în lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie. cit. 998 – 999 Cod civil. Contractele speciale. Efectele răspunderii Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. Ulterior.. a unei responsabilităţi obiective. 2003.” Art. proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei. lucrurilor aflate în mişcare şi lucrurilor aflate în staţionare. printr-o acţiune în regres.72 8. depăşind chiar soluţiile admise la acea dată în jurisprudenţa franceză. conform art.

Aşa fiind.1.197 Curând s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut.3. • prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri Toate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea întregii răspunderi civile. fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră. legate de tradiţia Codului civil. legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului. 8. în încercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător. astfel încât victimele ajungeau în situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciului.571. . Opiniile şi soluţiile propuse în doctrină şi jurisprudenţă se încadrează în cele două mari concepţii: concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective. Droit civil. ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă. Eugen Barasch. prin care s-a încercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente. În planul concepţiei subiective.1000 alin. cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie. J. direct sau indirect. • existenţa unei culpe în paza juridică. Les biens et les obligations.3. deoarece alin.2. răspunderea prevăzută de art.2. Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare în această materie îl reprezintă decizia nr. apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridică.” 8. ele sunt marcate de încercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate. Răspunderea civilă delictuală – culpa element necesar al răspunderii. în „Studii şi cercetări juridice” nr. 1/1939. paznicul juridic poate înlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă. deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucrului. Într-o primă explicaţie.5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate.Carbonnier.73 art.2.1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă. Traian Ionaşcu.27-30. pag. răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri. prin acest text al Codului civil. 8. 1957. s-a afirmat că. s-au înscris următoarele teorii: • prezumţia relativă de culpă a paznicului juridic. în care se arată: ”Este de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neînsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii: stabilirea raportului cauzal între daună şi faptul generator al acesteia.3. pag.333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie196. Dincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii.1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucrului.1/1970. Concepţia răspunderii obiective 196 197 „Pandectele Române” nr. în special a răspunderii civile delictuale.152.1000 alin. care nu poate fi răsturnată.2. Concepţia răspunderii subiective Potrivit acestei concepţii. Paris. pag. Tome II. în dreptul civil modern îşi au originea.

. nu poate fi prezumată.Reglementări cu caracter special în materia răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri 198 Ioan Albu. 1000 alin.forţa majoră. în temeiul art. 8. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă. 2. Droit civil. Unii autori198 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului – profit. observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei absolute prezumate.5. pentru tot ce a plătit în plus. În situaţia în care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ. 998-999 Cod civil. cit. a paznicului juridic. în caz contrar. răspunderea repartizându-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia. 1 Cod civil.faptul că lucrul se află în paza juridică a unei persoane.3. Les obligations.74 Conform acestei concepţii.fapta unui terţ nu înlătură total răspunderea paznicului juridic. 8. alcătuită din mai multe teorii. 3. până la concepţiile obiective ce prezintă neîndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă. pag.Terre. care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare.3.4. A.Weill. în sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucru. titularului unui alt drept real sau posesorului. fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic. O altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere. deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde în solidar. deoarece până la proba contrară. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva terţului. în temeiul art. . 1975. calitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită.existenţa prejudiciului.3. sau de la cel care are paza materială a lucrului. întemeiată pe dispoziţiile art.184.. op. această calitate se prezumă că aparţine proprietarului. Paznicul juridic poate înlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere: 1. 8. Paris. care se materializează în obligaţia de despăgubire. 998-999 Cod civil. Efectele răspunderii Victima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului. iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc întinderea corespunzătoare a participaţiei sale. . deoarece. pag.667.raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru.fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă întruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore.3. Dacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune în regres împotriva paznicului material. Condiţiile răspunderii Pentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer întrunite următoarele condiţii: . Fr. dovedită sau prezumată. Concluzionând asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucrului.

ale produselor sau deşeurilor radioactive care se află într-o instalaţie nucleară ori ale materialelor nucleare care provin dintr-o instalaţie nucleară.k . Pe plan internaţional aceste reglementări sunt cuprinse în Convenţia de la Paris asupra răspunderii civile în domeniul energiei nucleare din 29. la 21. publicată în M.1995. 202 Convenţia a fost semnată la Viena la 3 martie 1980 şi ratificată de România prin Legea nr. care provin s-au rezultă din proprietăţile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietăţi şi a proprietăţilor toxice.05.201 Ulterior au mai fost elaborate şi alte documente în această materie. România a aderat la Convenţia de la Viena şi la Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris şi a Convenţiei de la Viena. aflată într-o instalaţie nucleară.1995. nr.05.06. Aceştia s-au reunit la Viena.05.05. şi au redactat două proiecte de convenţie care au fost aprobate de Conferinţa din 24 – 26 septembrie 1986 a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică.1 lit.că prin daună nucleară se înţelege „decesul sau vătămarea corporală a unei persoane. 203 Convenţia a fost adoptată la Viena la 17 iunie 1994 şi a fost ratificată de România prin Legea nr.06.104/29. orice altă pierdere sau daună astfel provocate în cazul şi în măsura în care prevede legea tribunalului competent.75 .Of. Convenţia de la Viena a intrat în vigoare la 12. publicată în M.1993.1960199. respectiv: Convenţia asupra notificării rapide a unui accident nuclear şi Convenţia privind asistenţa în caz de accident nuclear ori de situaţie de urgenţă radiologică. precum şi orice deteriorare a bunurilor. explozive sau a altor proprietăţi periculoase ale unui combustibil nuclear. dintre care menţionăm: Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare202.223/ 11. dacă legea statului pe teritoriul căruia se află instalaţia prevede orice dăunare a persoanei.09. încheiat la Viena.04. orice pierdere sau dăunare a bunurilor. Convenţia comună asupra gospodăririi în siguranţă a deşeurilor radioactive204 şi Convenţia privind compensaţiile suplimentare pentru daune nucleare.1963.” În sensul Convenţiei.1993. publicată în M. Convenţia de la Viena asupra răspunderii civile în materie de pagube nucleare din 21.105/ 16.1986 a determinat Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică ca în sesiunea extraordinară din 21 mai 1986 să convoace experţii guvernamentali din 62 de state membre ale agenţiei în scopul elaborării unor măsuri pentru consolidarea cooperării internaţionale în domeniul siguranţei nucleare şi protecţiei radiologice.1990.04.1999.Of.205 199 200 Convenţia de la Paris a intrat în vigoare la data de 1. . Prin Legea nr.05.Of. între 21 iulie – 5 august 1986. sunt produse în această instalaţie ori sunt transmise la aceasta. ceea ce a determinat instituirea unui regim special în materie. Convenţia privind securitatea nucleară203. prin accident nuclear se înţelege ”orice fapt sau succesiune de fapte care având aceeaşi origine. nr.11.1963200 şi Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris.Of.106/1992. în plan naţional şi internaţional. împreună cu reprezentanţi a 10 organizaţii internaţionale.78/9.09. 201 România a aderat la aceste convenţii prin Decretul nr.06.1999.67/14.1990. publicat în M.43/24.283/21.11. care provin ori rezultă din orice radiaţie ionizantă emisă de orice altă sursă de radiaţii. nr.Răspunderea civilă pentru daunele nucleare Folosirea pe scară tot mai largă şi în tot mai multe state a energiei nucleare în scopuri paşnice a pus probleme deosebite şi în ce priveşte securitatea desfăşurării acestor activităţi.265/15. 204 Convenţia a fost adoptată la Viena la 5 septembrie 1997 şi a fost ratificată de România prin Legea nr. precum şi răspunderea civilă. Convenţia de la Viena precizează în art. cauzează o daună nucleară.1988.1977. gravitatea potenţialelor pagube şi dificultatea soluţionării cererilor de reparare a lor au generat adoptarea unor reglementări adecvate. nr. Alături de stabilirea unor norme severe de securitate impuse de industria nucleară.” Consecinţele accidentului de la Cernobîl din 26.

în doctrină afirmându-se că ne găsim în prezenţa unei ipoteze speciale de răspundere civilă delictuală. răspunderea pentru daunele nucleare a fost reglementată pentru prima dată de Legea nr.11. modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. de protecţie a personalului ocupat profesional. publicată în M.7/2002. nr. ca urmare a aderării la documentele internaţionale în materie. Editura All Beck.2002 privind aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a domeniului nuclear în România şi a Planului de acţiune pentru implementarea acestei strategii. de protecţie a personalului expus profesional. cu importante particularităţi. 206 Legea nr. prevederile tratatelor şi acordurilor internaţionale la care România este parte. publicată în M.11. cu riscuri minime.2001. Ulterior. 211 Publicată în M. nr.Of.703/2001.61/1974 cu privire la desfăşurarea activităţilor în domeniul nuclear206.11. care a prevăzut măsuri. 212 Liviu Pop. autorităţile competente în domeniul nuclear.1259/7.589/21. nr. Activităţile din domeniul nuclear se desfăşoară conform Planului Nuclear Naţional. abrogată expres prin Legea nr.61/1974 a fost publicată în B.Of.5/8.2002210 şi se bazează pe recomandările Uniunii Europene. În conformitate cu prevederile Convenţiei de la Paris asupra răspunderii în domeniul energiei nucleare.76 În ţara noastră.384/2001. a populaţiei.1974. 207 Publicată în M. în regim de autorizare. Strategia naţională de dezvoltare a domeniului nuclear a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare207 şi de Ordonanţa Guvernului nr. Tratat de dreptul mediului.2002.1259/7.136/2.Of. 2003. pag.56.204/2000. iar în cazul producerii acestora.Of.Of.209 Legea nr.3 lit.267/29. nr. nr.818/19. avize şi responsabilităţi. reglementarea activităţilor de folosire a energiei nucleare în condiţii de securitate nucleară. .12.2003.2002. d din legea nr.07.400/20. regimul de control al acestor activităţi şi răspunderea administrativă. a mediului înconjurător şi a proprietăţii împotriva radiaţiilor este dată de Legea nr. în „Dreptul” nr. obligaţiile titularului de autorizaţie şi ale altor persoane fizice şi juridice. a Convenţiei privind răspunderea civilă pentru daune nucleare de la Viena şi a Protocolului comun referitor la aplicarea acestor convenţii de la Paris. 210 H.11.Această răspundere se angajează numai pentru daunele nucleare Potrivit art.G. elaborate de Agenţia Naţională pentru Energie Atomică. în România activităţile nucleare sunt de interes naţional şi se desfăşoară în condiţii de siguranţă şi securitate nucleară.7/2003 privind utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare. prin daună nucleară se înţelege: 205 Convenţia a fost adoptată la Viena la 12 septembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr.59/1.10. precum şi a actelor normative interne. a mediului şi a proprietăţii. a fost adoptată Legea nr.2000. În art. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare.111/1996 cuprinde dispoziţii cu privire la activităţile şi sursele cărora li se aplică. aprobată cu modificări prin Legea nr. nr. atribuţii şi obligaţii pentru prevenirea accidentelor nucleare. nr.1999. 209 Daniela Marinescu.851/26.01.703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare211.208 Potrivit reglementărilor în vigoare.111/1996. care are la bază Strategia de dezvoltare a domeniului nuclear şi Planurile Nucleare Anuale. Răspunderea civilă pentru daune nucleare reglementată prin legea nr.Of.1996.1 se prevede că obiectul acestei legi îl constituie reglementarea răspunderii civile pentru repararea daunelor rezultate din activităţile de utilizare a energiei nucleare în scopuri paşnice. publicată în M.396. alte autorizaţii.2001 şi intrată în vigoare la 19. 208 Publicată în M. nr.9/18. pentru limitarea consecinţelor lor. nr. a populaţiei.01. sub îndrumarea şi controlul statului şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.Of. publicată în M.1999.Of.212 Caracterul special al acestei răspunderi se concretizează în următoarele elemente: 1. penală şi civilă pentru încălcarea prevederilor legale.703/2001 are un regim juridic propriu.12. pag.02. Bucureşti.11.

dacă astfel de măsuri sunt luate sau urmează să fie luate şi dacă nu sunt incluse în pct.77 1.1 şi 2. 2.2. orice pierdere a veniturilor care derivă dintr-un deces economic faţă de orice utilizare a mediului înconjurător. dar este suferită de o persoană îndreptăţită să ceară despăgubiri în cea ce priveşte o astfel de pierdere. alta decât cea cauzată de degradarea mediului înconjurător.1 din lege. costul măsurilor de refacere a mediului înconjurător deteriorat în urma producerii unui accident nuclear. datorită deteriorării semnificative a mediului şi dacă nu este inclusă în pct. 4. orice deces sau orice rănire. Instanţa de judecată competentă îl poate exonera pe operator de răspundere dacă acesta dovedeşte că dauna nucleară a . dacă s-a dovedit a fi provocată de un accident nuclear survenit la instalaţia sa.Operatorul unei instalaţii nucleare este ţinut să răspundă exclusiv pentru orice daună nucleară. 5. Fundamentul acestei răspunderi este obligaţia de garanţie pe care o are operatorul.111/1996.ca fiind orice fapt sau succesiune de fapte având aceeaşi origine. ori implicând un material nuclear care provine din această instalaţie sau este trimis către ea. 3. orice pierdere sau orice deteriorare a bunurilor. explozive ori cu alte proprietăţi periculoase ale unui astfel de material. ia naştere ca rezultat al radiaţiei ionizante emise de orice sursă de radiaţie care se află într-o instalaţie nucleară sau emise de combustibilul nuclear.3 lit. 2. în sensul legii. a din Legea nr. răspunderea pentru daunele nucleare este de natură obiectivă. 7. adică fără culpă. război civil. care este titularul autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii nucleare. de produşii radioactivi sau de deşeurile radioactive dintr-o instalaţie nucleară ori de materialul nuclear provenit din. dacă este admisă de legislaţia privind răspunderea civilă a instanţei competente. venind de la sau trimis spre o instalaţie nucleară. neinclusă în aceste prevederi. În cazul unui accident survenit în timpul transportului de materiale nucleare. dacă o astfel de deteriorare este semnificativă. orice altă daună economică.Daunele nucleare trebuie să se dovedească că au fost cauzate de un accident nuclear Accidentul nuclear este definit – art. 2.703/2001 . orice pierdere economică care rezultă dintr-o daună la care s-a făcut referire la pct. este rezultatul proprietăţilor radioactive ale unui astfel de material sau al unei combinaţii de proprietăţi radioactive cu proprietăţi toxice. Tot daune nucleare sunt considerate şi costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de luarea şi desfăşurarea unor astfel de măsuri. răspunderea pentru daunele nucleare revine transportatorului.Răspunderea pentru daunele nucleare este o răspundere obiectivă Potrivit art. 6. 4.4 alin. care cauzează o daună nucleară sau o ameninţare gravă şi iminentă de producere a unei astfel de daune. Pierderile sau daunele prevăzute de lege sunt calificate daune nucleare în măsura în care pierderea sau dauna : 1. de plin drept.2. costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de astfel de măsuri. Operatorul este exonerat de răspundere dacă face dovada că dauna nucleară este rezultatul direct al unor acte de conflict armat. care este considerat operator. 3. prin excepţie. republicată. insurecţie sau ostilitate. Operator înseamnă titularul autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor Legii nr.

T. 6. 3. care constituie unitatea de contabilitate definită şi utilizată de Fondul Monetar Internaţional.S. dauna nenucleară este considerată.. Dacă obiectul transportului este combustibilul nuclear care a fost utilizat într-un reactor nuclear.dacă dreptul a fost prevăzut în mod expres într-un contract. înseamnă „ drepturi speciale de tragere”.Răspunderea faţă de victimă a mai multor operatori este divizibilă în măsura în care este posibilă stabilirea cu certitudine a părţii din daună care revine fiecăruia. răspunderea operatorului este limitată la echivalentul în lei a 25 milioane D. de o culpă gravă ori de acţiunea sau inacţiunea săvârşită cu intenţie de către victima accidentului nuclear.S.Sistemul de despăgubire Legea nr. Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare poate aproba ca răspunderea operatorului să fie limitată pentru fiecare accident nuclear la mai puţin de echivalentul în lei a 300 milioane D. 213 D. în tot sau în parte.T. până la echivalentul în lei a 10 milioane D.. 5. în măsura în care nu poate fi separată cu certitudine de cea nucleară. depozitelor de deşeuri radioactive şi de combustibil nuclear ars. cu aprobarea autorităţii naţionale competente.S. răspunderea operatorului va fi de minimum echivalentul în lei a 30 milioane D.S.T. dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 75 milioane D. acţiunea în regres se va intenta împotriva persoanei fizice care a săvârşit fapta.2002 . 2. şi poate fi redusă.8 alin. răspunderea operatorului sau transportatorului.T.S..703/2001 limitează răspunderea operatorului pentru fiecare accident nuclear la cel mult echivalentul în lei a 300 milioane D. 4. Dacă accidentul nuclear se produce în timpul transportului de materiale nucleare. 2.S.. cauzată exclusiv de accidentul nuclear.12. . 7. iar alta nenucleară sunt cauzate de un accident nuclear sau de un accident nuclear împreună cu unul sau mai multe evenimente diferite. răspunderea operatorului poate fi limitată pentru fiecare accident nuclear produs în această perioadă şi sub echivalentul în lei a 150 milioane D.T. după caz.S. În cazul în care daunele nucleare se produc datorită reactoarelor de cercetare. una nucleară. operatorul şi transportatorul de materiale nucleare au obligaţia legală de a încheia contract de asigurare sau să-şi asigure o garanţie financiară care să acopere răspunderea civilă pentru daune nucleare. în aceleaşi condiţii.S. operatorul are un drept de regres numai în următoarele situaţii: 1. dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 150 milioane D.T.S. ca fiind nucleară.T.S.T.78 fost cauzată. răspunderea lor este solidară.În cazul în care două daune.T. existenţa acestora fiind dovedită autorităţii naţionale competente în vederea obţinerii autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi nucleare. cu condiţia ca diferenţa să fie alocată de stat din fondurile publice. cu condiţia ca diferenţa să fie acordată de stat din fondurile publice în vederea acoperirii daunelor nucleare produse. În limita sumei plătite cu titlu de despăgubiri..1 din lege.. este limitată la echivalentul în lei a 5 milioane D. iar dacă această determinare nu este posibilă. există următoarele excepţii: 1.213 De la această regulă instituită prin art. Pentru o perioadă de 10 ani de la data intrării în vigoare a legii – 19.T.dacă accidentul nuclear rezultă dintr-o acţiune sau omisiune săvârşită cu intenţia de a cauza o daună nucleară. Pentru garantarea plafonului răspunderii.

reglementată de Codul civil. dacă dauna nucleară a constat în deces sau rănire.EXECUTAREA ÎN NATURĂ - .12 din Legea nr. dreptul la despăgubire împotriva operatorului se prescrie dacă acţiunea nu este intentată în termen de 30 de ani de la data producerii accidentului nuclear. respectiv în termen de 10 ani.703/2001 care se completează cu principiile de drept comun în materia răspunderii civile delictuale. de la data producerii accidentului nuclear. CAPITOLUL 9 EFECTELE OBLIGAŢIILOR EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR . respectiv răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general.79 8. răspunderea civilă pentru daunele nucleare este guvernată de regulile specifice prevăzute în Legea nr.703/2001.Acţiunea în despăgubiri este prescriptibilă În conformitate cu prevederile art. în cazul celorlalte daune nucleare expres prevăzute de lege. În concluzie.

cit. 9. totale sau parţiale.1.. plata poate fi definită ca fiind executarea voluntară a unei obligaţii de către debitor. În cazul executării necorespunzătoare sau a neexecutării. • act juridic. pag. • un terţ interesat să stingă obligaţia. Raluca Dimitriu. • fidejusorul. cum ar fi. Corneliu Bîrsan.1. să facă sau să nu facă ceva. op. respectiv persoane obligate pentru debitor. 1093 Cod civil. de exemplu.80 Raportul juridic obligaţional conferă creditorului dreptul de a pretinde debitorului să dea. comitentul pentru prepus. Persoana care poate face plata Conform art. cumpărătorul unui bun ipotecat care plăteşte datoria vânzătorului pentru a salva bunul de la urmărire.416 417 . • codebitorul solidar sau indivizibil. Debitorul este ţinut de această prestaţie. indiferent de obiectul ei sau o convenţie între cel care face plata şi cel care primeşte plata. Efectul oricărei obligaţii este dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care acesta s-a obligat. 1073 Cod civil. pag. creditorul are dreptul la despăgubiri. 9.2. numită şi executare prin echivalent.Condiţiile plăţii 9. numită şi executare în natură. Termenul de plată are două accepţiuni: • mijloc de executare voluntară a unei obligaţii.327 – 328. Aceasta înseamnă că executarea obligaţiilor poate fi. Noţiune Plata reprezintă efectul specific al raportului juridic obligaţional. 321 Constantin Stătescu. creditorul are dreptul de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei. Brînduşa Ştefănescu. 9.325. Reglementare Plata este reglementată în art.1.. 1092 –1121 Cod civil. op. plata poate fi făcută de debitor şi de orice persoană interesată sau neinteresată. Ion Dogaru. op. pag. adică o persoană obligată împreună cu debitorul. 214 215 Constantin Stătescu. pag. părinţii pentru copii lor minori. Plata 9. cit. op. cit. personal sau prin reprezentant.1. Executarea obligaţiilor este guvernată de principiul executării directe sau în natură. Corneliu Bîrsan.1.. Aceasta înseamnă că plata poate fi făcută de următoarele persoane215: • debitor. Potrivit art. În concluzie.1. pozitivă sau negativă. executare indirectă.1.. cit.3.3. executare directă. sub sancţiunea constrîngerii sale de către organele de executare ale statului214. Pompil Drăghici.

creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datorează.2.477 . • terţ desemnat de justiţie pentru a primi plata (de exemplu. chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare. care poate să facă plata în temeiul gestiunii de afaceri sau a unui contract de mandat. • succesorii creditorului. când plata s-a făcut cu bună-credinţă posesorului creanţei (de exemplu. 9. Persoana care primeşte plata trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. Din interpretarea art. există următoarele excepţii216: • în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae.3. Obiectul plăţii este diferit în raport de felul obligaţiei. decât dacă a fost pus în întârziere.81 • un terţ neinteresat. • tutore. art. având ca obiect constituirea sau transmiterea unui drept real asupra unui bun. dacă părţile nu au convenit 216 Liviu Pop. • cesionarul creanţei. În consecinţă. plata nu poate fi făcută decât de debitorul acelei obligaţii. în cazul obligaţiilor de a da. respectiv de a face. 1096 Cod civil dispune că plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său. plata poate fi făcută numai de proprietarul bunului. 3. de a da un bun cert sau sau bunuri generice. • mandatar. debitorul trebuie să remită acel bun în starea în care se află la momentul plăţii şi nu va răspunde în cazul în care bunul a pierit dintr-un caz fortuit sau de forţă majoră. plata poate fi primită de : • creditor. debitorul trebuie să remită creditorului . sub sancţiunea nulităţii plăţii. De la principiul conform căruia plata poate fi făcută de orice persoană.întotdeauna. creditor popritor) Plata făcută altor persoane este valabilă în următoarele cazuri: 1. 1100 Cod civil.1100 Cod civil rezultă că debitorul este obligat să plătească exact lucrul sau prestaţia pe care o datorează. când plata făcută unei alte persoane a profitat creditorului ( de exemplu. bunuri de o calitate mijlocie. • când părţile au convenit ca plata să nu fie făcută decât de debitor. Obiectul plăţii Potrivit art. când creditorul a ratificat plata făcută unui accipiens fără drept de a o primi. • potrivit art.3.1. op.. s-a plătit unui creditor al creditorului). pag. care trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. Persoana căreia i se poate face plata Referitor la persoana căreia i se poate face plata. 2. unui moştenitor aparent). sau persoanei autorizată de lege ori de instanţa de judecată să o primească. În ipoteza în care obiectul obligaţiei este prestaţia de a da bunuri generice. Astfel. 9. dacă obiectul obligaţiei este prestaţia de a da un bun cert.1. 1095 Cod civil. iar sancţiunea care intervine în cazul plăţii făcute unui incapabil este nulitatea relativă. cit.3.

creditorul are dreptul la despăgubiri pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat. iar debitorul face o plată care nu acoperă toate datoriile şi nu se cunoaşte care dintre acestea s-a stins. iar pierirea bunurilor nu-l va libera pe debitor de datorie.4. 9.82 altfel. Data plăţii Plata trebuie să fie făcută în momentul în care creanţa a devenit exigibilă.7. 1101 alin. în locul debitorului. adică a ajuns la scadenţă. dar părţile pot conveni ca aceste cheltuieli să fie suportate şi de creditor.1 Cod civil. În cazul executării cu întârziere a obligaţiei. 9. adică este indivizibilă.5.3. Atunci când părţile nu au stabilit locul plăţii. Aceasta înseamnă că plata este cherabilă şi nu portabilă. 1104 că plata trebuie să se facă la locul stabilit prin acordul de voinţă al părţilor. În cazul obligaţiilor pure şi simple. Cheltuielile pentru efectuarea plăţii Potrivit art. plata trebuie făcută imediat după naşterea raportului obligaţional. 9. sau de ambele părţi în mod egal. la domiciliul debitorului.3.3. conform principiului genera non pereunt. Aceasta înseamnă că plata trebuie făcută în întregime. care prevede că debitorul nu-l poate sili pe creditor să primească o parte din datorie. Principiul indivizibilităţii plăţii Principiul indivizibilităţii plăţii este consacrat legislativ în art. debitorul trebuie să execute întocmai faptul la care s-a obligat. • în caz de deces al debitorului datoria se împarte între moştenitorii acestuia. în principiu. Imputaţia plăţii Problema imputaţiei plăţii apare în situaţia în care un debitor are mai multe datorii faţă de acelaşi creditor. • când datorii reciproce ale părţilor se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici sume şi se plăteşte doar diferenţa rămasă din daorie. 9. • când plata este făcută de fidejusori. debitorul trebuie să facă plata la expirarea termenului.3.1. plata trebuie făcută.1. Dacă obligaţia este afectată de un termen suspensiv.8. chiar dacă datoria este divizibilă. 9.3.1. cheltuielile pentru efectuarea plăţii sunt în sarcina debitorului. .1.1.Locul plăţii Codul civil dispune în art. pentru o parte din datorie.6. aceştia invocând beneficiul de diviziune vor plăti fiecare parte ce li se cuvine. 1105 Cod civil. În cazul obligaţiilor de a face. • instanţa de judecată acordă debitorului un termen de graţie şi eşalonarea plăţii. De la acest principiu există următoarele excepţii: • creditorul consimte ca plata să se facă fracţionat.

imputaţia plăţii este de două feluri: imputaţie convenţională şi imputaţie legală. se prezumă că debitorul a fost liberat prin plată sau remitere de datorie. Codul civil a instituit două prezumţii de plată: 1.3. 9.1. 831 – 833. Bucureşti. • dacă unele datorii sunt scadente. În funcţie de izvorul său. această prezumţie este absolută. Imputaţia legală este acea formă a imputaţiei plăţii care se face de drept. art. iar altele nu au ajuns la scadenţă. iar termenul a fost stipulat în favoarea creditorului. imputaţia se face asupra dobânzii. • dacă toate datoriile scadente sunt la fel de oneroase şi au aceeaşi vechime. dovada plăţii se face de debitor. Bucureşti. 2 Cod civil dispune că atunci când creditorul remite debitorului titlul original al creanţei. • dacă toate datoriile sunt scadente. vol. Dovada plăţii se face după regulile de drept comun referitoare la proba actelor juridice. All.4. II. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.9. deoarece debitorul. pag.Viorel Mihai Ciobanu. 1113 Cod civil.83 Soluţionarea acestei probleme prezintă interes atunci când creanţele sunt purtătoare de dobânzi sau sunt însoţite de garanţii. 1994. imputaţia se face asupra aceleia care este mai oneroasă pentru debitor. se prezumă liberarea debitorului prin plată sau remitere de datorie. 1138alin 1 Cod civil prevede că atunci când creditorul a remis debitorului titlul constatator al creanţei sale. 217 Gabriel Boroi. spre deosebire de creditor. Naţional. Ed. prezumţia este relativă. care este un înscris autentic sau o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie. 1997. 1138 alin. • dacă toate datoriile sunt scadente şi la fel de oneroase. Ed. care va preciza. are interes să considere că prin plata făcută sa-u stins datoriile care produc dobândă sau cele însoţite de garanţii. plata se impută proporţional asupra fiecăreia. Oferta reală urmată de consemnaţiune217 Oferta reală de plată este o procedură instituită în scopul de a da posibilitatea liberării debitorului de bună-credinţă de obligaţia sa faţă de creditor.506-509 . în puterea legii. 2. se va considera plătită datoria cea mai veche. Primul care decide asupra cărei obligaţii se impută plata este debitorul. conform regulilor prevăzute în art.1.. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. Dumitru Rădescu. • dacă creanţa este producătoare de dobânzi. în chitanţa liberatorie de obligaţie. în situaţia în care creditorul refuză să primească prestaţia. aceasta va fi făcută de creditor. deoarece el pretinde stingerea obligaţiei prin plată. Dacă debitorul nu face imputaţia plăţii. respectiv: • în primul rând se consideră plătită datoria ajunsă la scadenţă. Imputaţia convenţională este cea făcută prin acordul părţilor sau numai prin voinţa uneia dintre ele. pag. art. 9. Pentru a simplifica sarcina probei plăţii. ce datorie s-a stins prin prestaţia debitorului. care este un înscris sub semnătură privată. în caz contrar se încalcă principiul indivizibilităţii plăţii. imputaţia se face asupra obligaţiei scadente. cu respectarea următoarelor reguli: • plata trebuie să fie suficientă pentru a stinge întreaga datorie. Dovada plăţii În principiu.

executarea se va face prin echivalent. 3 şi 4 din art. 1075 Cod civil. 9. Daunele cominatorii În temeiul art.2. executarea silită a obligaţiei de a da se face diferit: a)dacă obligaţia are ca obiect o sumă de bani. să achiziţioneze cantitatea de bunuri de gen. cit.1. creditorul poate cere executarea silită. dacă nu se mai află la acesta. pe socoteala debitorului. Corneliu Bârsan. 1076 Cod civil prevede posibilitatea creditorului de acere instanţei de judecată obligarea debitorului să distrugă ceea ce a făcut cu încălcarea acestei obligaţii sau îl poate autoriza pe creditor dă distrugă el însuşi. 59/2001 şi în art. Executarea obligaţiei de a da În funcţie de obiectul său. b)dacă obligaţia are ca obiect un bun individual determinat. op. În cazul obligaţiilor de a nu face. executarea în natură este întotdeauna posibilă. creditorul are mai multe posibilităţi: să ceară executarea silită în natură. art.218 218 Constantin Stătescu. 586-590 din Codul de procedură civilă. art. în temeiul legii. iar dacă creditorul refuză primirea. în contul debitorului. c)dacă obiectul obligaţiei este un bun de gen. în caz de neexecutare. 8 din art.2.339 .3. obligaţia de a preda bunul. când creditorul unei sume de bani refuză să primească plata. să accepte executarea prin echivalent. 1114-1121 Cod civil.84 Reglementarea ofertei reale urmată de consemnaţiune este cuprinsă în art. lună – până la executarea obligaţiei. Executarea silită este tot o executare în natură şi constă în obligarea debitorului să execute obiectul obligaţiei. creditorul poate fi autorizat de instanţa judecătorească să le aducă la îndeplinire.2. pe cheltuiala debitorului. cu excepţia alin. pag.. 1 Cod civil. debitorul poate să-i facă ofertă reală. Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere – sau pentru altă unitate de timp: săptămână.2.2 Executarea silită în natură a obligaţiilor În situaţia în care debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia asumată. 1114 alin. 1077 Cod civil dispune că. 1115 şi alin. Potrivit art. 9. debitorul are două obligaţii: să constituie sau să transfere dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului. 9. iar pe calea executării silite să recupereze preţul acestora. obligaţie care se execută întotdeauna în natură. 9. pentru valorificarea dreptului său. astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului. 1116. se poate executa silit numai în măsura în care bunul se află la debitor. să consemneze suma. Executarea obligaţiei de a face şi de a nu face În legătură cu obligaţiile de a face.

Neuron . Ed.. 10. s-a reţinut faptul că „natura juridică a daunelor cominatorii este aceea de mijloc de constrângere a debitorului obligaţiei de a face pentru a-şi executa în natură obligaţia. Anghel. decizia nr. cit. pag.. Natura juridică a executării indirecte a obligaţiilor 219 220 Curtea de apel ploieşti. 285/3. spre deosebire de despăgubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natură. în cazul în care debitorul şi-a executat totuşi obligaţia. executării cu întârziere sau executării necorespunzătoare a obligaţiei asumate. Categorii de despăgubiri Despăgubirile sau daunele – interese sunt de două feluri: • despăgubiri compensatorii. cit. în ipoteza în care debitorul nu şi-a executat în natură obligaţia.1997. • despăgubiri moratorii.”219 CAPITOLUL 10 EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT – 10. putând păstra doar suma corespunzătoare valorii prejudiciului pe care l-a suferit din cauza întârzierii executării.Popa. cit. numită şi executarea prin echivalent.1. Ion M. op.. Drept civil.. Popescu.319. în Buletinul Jurisprudenţei…. sau suma corespunzătoare valorii prejudiciului cauzat prin neexecutare. pag. op. 342. op. Ion Dogaru. pag. Eugeniu Safta – Romano. iar aceasta nu se mai poate face.433 221 Tudor R. 1994. pag.221 10. 303. Noţiune Prin executarea indirectă a obligaţiilor. daune – interese moratorii. Marin F. Focşani.380-381 Constantin Stătescu. deoarece pentru a nu realiza o îmbogăţire fără justă cauză. daune – interese compensatorii. Obligaţii. iar încasarea daunelor cominatorii de către creditor.3. Secţia civilă. pag. Aceste despăgubiri se pot cumula cu executarea în natură a obligaţiei.2.220 Aceasta înseamnă că atunci când nu mai este posibilă executarea în natură a obligaţiei creditorul are dreptul la despăgubiri sau daune – interese care reprezintă echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit.. pag.02. care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei. cit. care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei. ca urmare a neexecutării. Francisc Deak.. Acordarea lor nu este condiţionată de existenţa vreunui prejudiciu.85 Cuantumul sumei şi unitatea de timp pentru care se acordă se stabilesc prin hotărâre judecătorească. Pompil Drăghici.266 . op. În jurisprudenţă. este doar provizorie. creditorul va trebui să restituie debitorului sumele încasate cu titlu de daune cominatorii. se înţelege dreptul creditorului dea pretinde şi a obţine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit. Petre Anca. Corneliu Bârsan.

În Codul civil este reglementată distinct răspunderea civilă delictuală. împreună cu despăgubirile. contractuală sau delictuală. astfel că în doctrină se afirmă că despăgubirile reprezintă unul dintre aspectele posibile ale executării obligaţiei contractuale prin echivalent atunci când nu este posibilă executarea în natură. iar răspunderea contractuală este tratată la efectele obligaţiilor. în raport de izvorul obligaţiei.86 Pornind de la definiţia executării indirecte a obligaţiilor rezultă că aceasta are natura juridică a unei răspunderi civile care poate fi . .

235. op.336 223 Liviu Pop. neexecutarea obligaţiei este imputabilă debitorului. cit.. prin neexecutarea prestaţiei sau prestaţiilor la care s-a îndatorat. forţei majore sau vinovăţiei creditorului. În măsura în care nu există prejudiciu.4. Referitor la proba acestei condiţii. pag. creditorul trebuie să dovedească existenţa creanţei. Drept civil. • existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi prejudiciul creditorului. executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat. în cazul obligaţiilor care au ca obiect sume de bani. 1994.339 . • vinovăţia debitorului.5. în sensul că neexecutarea sau executarea necorespunzătoare. rezultă că pentru existenţa răspunderii contractuale trebuie să fie întrunite următoarele condiţii: • fapta ilicită care constă în neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate de debitor. creditorul va trebui să dovedească faptul săvârşit de debitor prin care s-a încălcat obligaţia. • existenţa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului.. Condiţiile răspunderii contractuale Răspunderea contractuală este definită ca fiind obligaţia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea. pag. cit. acţiunea creditorului având ca obiect plata despăgubirilor urmează să fie respinsă ca fiind lipsită de interes. 222 Mihail Eliescu. 10.Ioan Albu. Cluj – Napoca.2. cât timp debitorul nu dovedeşte executarea.1.7.. Liviu Pop. până la proba contrară. când legea fixează drept despăgubire dobânda legală). • în cazul obligaţiilor de a da şi a face.87 10. pag. Condiţiile acordării de despăgubiri 10. 1082 Cod civil potrivit căruia debitorul datorează daune – interese „ de se cuvine”. În principiu.223 Condiţia existenţei prejudiciului rezultă din dispoziţiile art. pag. 10. Debitorul va fi exonerat de răspundere numai dacă va dovedi că neexecutarea obligaţiei se datorează cazului fortuit. Vinovăţia debitorului Vinovăţia debitorului reprezintă latura subiectivă a faptei debitorului. distingem următoarele situaţii: • în cazul obligaţiilor de a nu face. Dacia. faptă care constă în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei asumate. executarea cu întârziere a obligaţiei îi este imputabilă. Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului.5. op. cu excepţia situaţiilor în care întinderea prejudiciului este stabilită de lege( de exemplu. Contractul şi răspunderea civilă. efecte ale încălcării de către debitor a dreptului de creanţă aparţinând creditorului său contractual. op. Sarcina probei prejudiciului revine creditorului. iar dacă face această dovadă neexecutarea se prezumă.5. Ed. cit. Prejudiciul Prejudiciul constă în consecinţele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială.222 Din analiza textelor Codului civil.

1088 Cod civil. Cristian Jora. pentru a-şi produce efectele. Astfel. În cazul art. cit. care ţine loc de daune. nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată. prin care ele pretinde executarea obligaţiei de către debitor. de fidejusiune.88 10. ca efect al punerii în întârziere. 1079 pct. 1081 Cod civil).2 Cod civil – punerea în întârziere convenţională).. debitorul este obligat să repare numai prejudiciul direct. Punerea în întârziere a debitorului produce următoarele efecte juridice: de la data punerii în întârziere debitorul datorează daune –interese moratorii. Evaluarea legală Evaluarea legală există în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligaţii având ca obiect o sumă de bani. 1079 alin 1 Cod civil. cum sunt obligaţiile de furnizare a energiei electrice sau a apei. debitorul va fi obligat să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. în principiu. riscul se strămută asupra debitorului. • cererea de chemare în judecată a debitorului. 1079 pct. Evaluarea despăgubirilor 10. punerea în întârziere trebuie să îmbrace una din următoarele forme: • notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti. op. Debitorul este pus de drept în întârziere în următoarele cazuri225: în cazurile determinate de lege (punerea în întârziere legală – art. afară de cazurile în care .2. după lege. dacă obligaţia constă în a da sau a face.. de câte ori legea face să curgă de drept dobânda. instanţa de judecată va avea în vedere atât pierderea efectiv suferită cât şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza.6.224 Potrivit art.3.” 224 225 Constantin Stătescu. Punerea debitorului în întârziere Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voinţă din partea creditorului.1. când obligaţia constă în a da un bun individual determinat. pag.5. debitorul se va pune în întârziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului său. de societate. care se află în legătură cauzală cu faptul care a determinat neexecutarea contractului. Corneliu Bîrsan.6. 1079 Cod civil. „la obligaţiile care de obiect o sumă oarecare. nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat. prin natura sa. 3 şi art. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. dobânda curge de drept.interese la obligaţiile ce au ca obiect sume de bani. Aceste daune – interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica vreo pagubă. conform art. din acest moment creditorul este îndreptăţit să pretindă daune-interese compensatorii. când părţile au convenit expres că debitorul este în întârziere la împlinirea termenului (art. pag. afară de regulile speciale în materie de comerţ. 10841086 Cod civil: la stabilirea despăgubirilor. pe care debitorul l-a lăsat să expire fără să-şi execute obligaţia(art. 10. 10. op. cit. în cazul obligaţiilor continue.349 Florin Ciutacu.385-386 .6. 1072 Cod civil). 1 Cod civil). în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face (art. când obligaţia. 1079 pct. Evaluarea judiciară Modalitatea evaluării despăgubirilor de către instanţa de judecată este reglementată de art.

în „Dreptul” nr. Secţia civilă. Regimul juridic al dobânzilor în contractul de împrumut din perspectiva noilor reglementări cuprinse în O.. deoarece daunele – interese pentru executarea cu întârziere sunt egale cu dobânda.82 229 Curtea de Apel Bucureşti.43 . • este obligatorie între părţi. op. decizia civilă nr. să facă dovada prejudiciului suferit. 10/2002. Constantin Stătescu. care este echivalentul pentru lipsa folosinţei banilor. Corneliu Bîrsan. pag.6.227 Clauza penală prezintă următoarele caractere juridice: • este o convenţie accesorie. precum şi a Legii nr. 422/2002. Toma Mircea. cit. Florin Ciutacu. 9/2000.. pag.28-31. 10. Secţia a IV-a civilă. 9/2000. 625/14.455. stabilită pentru întârzierea executării obligaţiei de restituire a sumei împrumutate. Cristian Jora. apg. 365/2002. Discuţii în legătură cu dobânda legală.Filipescu.. cit. decizia nr. ci urmează doar să constate dacă executarea s-a făcut sau nu în condiţiile stipulate prin contract. Alin Iuliana Ţuca. ca orice contract. 227 Liviu Pop. pag.357. op. Ion P.. cit. op. în „Juridica” nr. Ion Dogaru. instanţele au reţinută că „ penalităţile stipulate de părţi în contractul de împrumut au caracterul unei clauze penale.. pag. Având o natură convenţională.44-49. Stabilirea nivelului dobânzii legale în lumina reglementărilor Ordonanţei Guvernului nr. op. • este datorată numai atunci când sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri.03. 6/2000. Această clauză este interzisă în contractele de împrumut . • are valoare practică deoarece fixează anticipat valoarea prejudiciului. pag. în Culegere…. Repertoriu de practică judiciară….. care se prevalează de clauza penală. clauza penală este menită să stabilească anticipat cuantumul prejudiciului ce-l va suferi creditorul. în Ioan Mihuţă. în „Dreptul” nr. Argument.348. pag. Aceasta înseamnă că instanţa nu poate pretinde creditorului obligaţiei..228 În practică. nr.388 228 Tribunalul Suprem. 206. pag.1984.”229 226 Gheorghe Chivu.347. aprobată cu modificări prin Legea nr. Ed. op. executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său. aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2000. cit. Pompil Drăghici.Filipescu. Corneliu – Liviu Popescu. Bucureşti. Acest lucru se realizează prin inserarea în contract a unei clauze numită clauză penală. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. Drept civil. 356/2002. 1088 Cod civil. Evaluarea convenţională Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea făcută prin convenţia părţilor. pag.89 Dobânzile legale226 pentru obligaţii băneşti sunt stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. astfel încât instanţa nu este chemată să-l determine ea printr-o apreciere proprie. 9/2000. Clauza penală este definită ca fiind acea convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării. cit. 3154/1999. Andrei I. 5/1999. pag. în lumina noilor reglementări.G.. Teoria generală a obligaţiilor.3-16. pag.3.

344 232 Eugeniu Safta – Romano. pag. op. acţiunea oblică a fost definită ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului său atunci când acesta refuză sau neglijează să şi le exercite. 11. „oricine este obligat personal este ţinut a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale. Acţiunea oblică – indirectă sau subrogatorie – 11. dar va duce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor. Potrivit art. cit..230 Într-o altă formulare. Popescu. op. pag. Definiţie Potrivit art.. creditorii pot exercita toate drepturile şi toate acţiunile debitorului lor. pentru ca acestea să nu fie făcute cu viclenie pentru vătămarea drepturilor creditorului. • să ceară luarea unor măsuri conservatorii. pag. Măsurile conservatorii În temeiul dreptului de gaj general creditorii chirografari. 11.” Creditorii chirografari au următoarele drepturi asupra patrimoniului debitorului: • să ceară executarea silită asupra bunurilor debitorului. Examen teoretic şi practic refertor la acţiunea oblică şi acţiunea pauliană. mobile şi imobile. afară de acelea care ăi sunt exclusiv personale. pentru a evita insolvabilitatea debitorului. • să intenteze acţiunea revocatorie – pauliană -. 2) cererea de efectuare a inscripţiei sau transcripţiei imobiliare. Corneliu Bîrsan. 974 Cod civil.3. cit. care instituie dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Petre Anca.90 CAPITOLUL 11 DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 11.3.1. 1718 Cod civil. Consideraţii generale Debitorul răspunde pentru obligaţiile asumate cu întregul său patrimoniu. care se numesc măsuri conservatorii sau acte conservatorii: 1) cererea de a pune sechestru pe anumite bunuri ale debitorului.231 Acţiunea oblică se mai numeşte şi indirectă sau subrogatorie deoarece este exercitată de creditor în numele debitorului. 3) dreptul de interveni în procesele debitorului. în „Revista Română de Drept” nr. prezente şi viitoare. 4) dreptul de a formula acţiunea în declararea simulaţiei. au la îndemână mijloace juridice destinate să asigure conservarea patrimoniului debitorului.232 230 231 Constantin Stătescu.97 . • să intenteze acţiunea oblică – indirectă sau subrogatorie -. 363 Tudor R. Acţiunea oblică este acţiunea în justiţie pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său.1. pentru a evita deteriorarea sau ascunderea de către debitor.2. 9-12/1989. cu privire la bunuri din patrimoniu sau de partaj.

dreptul de abitaţie. Pompil Drăghici. Corneliu Bîrsan. Domeniul de aplicare În principiu.2. de exemplu. 364-365. cu motivarea că „acţiunea de ieşire din indiviziune nu este exclusiv personală a debitorului.. dreptul de uz. cit. pag.3. 1405/30. pag. • creanţa creditorului trebuie să fie certă lichidă şi exigibilă. pag. 39 ..1983. ceea ce nu este cazul cu privire la acţiunea de partaj care aparţine deopotrivă tuturor coindivizarilor.91 11. op. fără ca nici unul dintre ei să nu se poată opune unei asemenea acţiuni”234. cum ar fi.06. dreptul la pensia de întreţinere. • creditorul nu poate exercita drepturile patrimoniale incesibile. 11. care implică o apreciere din partea titularului lor. Ion Dogaru.3. Constantin Stătescu.412-413.475 234 Tribunalul Suprem. • creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea (de exemplu. În practică. debitorul este insolvabil). • creditorul nu poate exercita acţiunile şi drepturile patrimoniale care au un caracter exclusiv şi strict personal. cit. 233 Liviu Pop. op. cit. deoarece prin drepturi cu caracter exclusiv personal se înţeleg acele drepturi a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor. instanţele au reţinut că acţiunea de partaj poate fi intentată pe calea acţiunii oblice.3. Condiţiile intentării Pentru intentarea acţiunii oblice se cer întrunite următoarele condiţii: • debitorul să fie inactiv. acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine. Secţia civilă. creditorul poate exercita pe calea acţiunii oblice toate drepturile şi acţiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului. pe anul 1983. cu următoarele excepţii:233 • creditorul nu se poate substitui debitorului pentru a încheia acte de administrare şi nici nu au dreptul să încheie acte de dispoziţie. în Culegere de decizii ale T. de exemplu.S.. op. decizia nr. cum ar fi. pag.

82 237 Tribunalul Suprem. În practica judiciară s-a reţinut că „ pentru admiterea acţiunii pauliene. deoarece dacă este ulterioară. bunul asupra căruia exista dreptul care era ameninţat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului.3. ceea ce produce următoarele efecte: • pârâtul pe care creditorul îl acţionează în judecată.1983.3.4. pag. creditorul trebuie să facă dovada unei creanţe certe.04. Condiţiile intentării Exercitarea de către creditor a acţiunii pauliene se poate face dacă sunt întrunite următoarele condiţii: • existenţa unui act fraudulos al debitorului prin care s-a cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului. pag. • creanţa creditorului să fie anterioară actului atacat. 257/5.S pe anul 1983.4. secţia civilă. 1997. 11. 11. Domeniul de aplicare În principiu. constând în micşorarea gajului general. 11. decizia nr. vol.4.1984. lichidă şi exigibilă. în Culegere de decizii ale T. 891/14. Bucureşti. Acţiunea revocatorie – pauliană – 11. Dicţionar de drept civil. creatorul său fiind pretorul Paulus.1. terţul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudarea creditorului. acţiunea pauliană este o acţiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda creditorului său. Ed. creditorul nu va putea să ceară anularea unui act de vânzare – cumpărare încheiat anterior creanţei sale. va putea să opună acestuia toate apărările şi excepţiile pe care le-ar fi putut opune şi debitorului.2.235 Acţiunea revocatorie se mai numeşte şi acţiune pauliană. I. Costin. Costin. • creanţa trebuie să fie certă. Repertoriu de practică. Lumina Lex. Secţia civilă. decizia nr. pag. Definiţie şi natură juridică Acţiunea revocatorie sau pauliană este acţiunea civilă prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor. Efectele acţiunii oblice Creditorul exercită acţiunea oblică în locul şi în numele debitorului. determinându-se insolvabilitatea lui sau agravarea acesteia.60 Tribunalul Suprem.”236 Prejudicierea creditorului se apreciază avându-se în vedere faptul dacă prin actul respectiv s-a micşorat patrimoniul debitorului.4. iar în cazul actelor cu titlu oneros. prin care debitorul a înstrăinat bunul unui terţ. Sub aspectul naturii juridice.4. Mircea C. anterioare actului pe care îl atacă. domeniul de aplicare al acţiunii pauliene este acelaşi cu al acţiunii oblice.02. care constă în faptul că acesta din urmă a cunoscut existenţa creanţei şi că a achiziţionat bunul urmăribil tocmai pentru a zădărnici încasarea ei. 42 . în Ioan Mihuţă. lichide şi exigibile.92 11. deoarece originea sa se află în dreptul roman. precum şi a prejudiciului şi conivenţei frauduloase dintre debitor şi terţul achizitor. acel act nu poate fi prejudiciabil şi nici fraudulos pentru creditor. • în cazul admiterii acţiunii. Prin urmare.237 235 236 Mircea N. de natură să determine sau să mărească insolvabilitatea debitorului.

care. nu şi faţă de ceilalţi creditori ai debitorului. capacitate şi cauză.. dar creanţele pot fi cesionate şi prin contract de schimb sau contract de donaţie. Cesiunea de creanţă 12. 1391 – 1398 şi art.Definiţie şi reglementare Cesiunea de creanţă este contractul prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane.1.2. 12. astfel.238 Cu alte cuvinte. cesiunea de creanţă este o convenţie încheiată între cedent (cel care transmite creanţa) şi cesionar (cel care dobândeşte creanţa) prin care primul substituie în locul său pe al doilea. cu excepţia cazului când reprezintă o donaţie şi trebuie să se încheie în formă autentică. dovedit fraudulos. Cesiunea de creanţă este reglementată de art. pag. Acţiunea pauliană îşi produce efectele numai faţă de creditorul care a intentat o astfel de acţiune. 238 Constantin Stătescu.1.1. va fi inopozabil creditorului. cit. acesta devenind noul creditor al debitorului (numit debitor cedat).1.4. • pentru încheierea sa valabilă nu se cere consimţământul debitorului. Terţul dobânditor al bunului poate să păstreze bunul oferind o sumă de bani creditorului pentru satisfacerea creanţei sale.377 . 1402 – 1404 Cod civil. Condiţiile cesiunii de creanţă Cesiunea de creanţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • toate condiţiile de validitate ale unui contract referitoare la consimţământ. actul atacat.93 11. • contractul de cesiune este un contract consensual. în materia vânzării. Efectele acţiunii revocatorii În cazul admiterii acţiunii pauliene. obiect. op. CAPITOLUL 12 MODURILE DE TRANSMITERE A OBLIGAŢIILOR 12.4. va putea urmări bunul. Corneliu Bîrsan.

cit. Definiţie Subrogaţia este acel mod de transmitere a obligaţiilor care constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligaţional cu o altă persoană care.2. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei 12. Reglementare Codul civil a prevăzut în art. creanţa trece în patrimoniul cesionarului. creditorii cedentului. va deveni terţ faţă de ceilalţi cesionari. până la momentul notificării sau acceptării. acela care îl notifică primul pe debitorul cedat. 12.. cesiunea trebuie să fie notificată debitorului sau să fie acceptată de debitor printr-un act în formă autentică.1. 12. 12. Dacă cesiunea s-a făcut printr-un contract cu titlu oneros.3. Aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care cesiunea de creanţă s-a produs printr-un contract cu titlu gratuit.1.1. 1106 – 1109 posibilitatea ca o plată să se facă şi prin subrogare (înlocuire). pag. pag. • pentru opozabilitatea faţă de terţi.2. Faţă de terţi. Ed.240 12. orice creanţă poate forma obiectul unei cesiuni.1. caz în care toate drepturile creditorului vor trece asupra celui care plăteşte (solvens). cesiunea de creanţă îşi produce efectele numai de la data notificării sau a acceptării cesiunii de către debitor.2. plătind datoria debitorului.3. Felurile subrogaţiei 239 240 Liviu Pop. Lumina Lex. care .239 12.2. Teoria generală a obligaţiilor.2.3.94 • în principiu. Efectele cesiunii de creanţă între părţi Ca efect al cesiunii de creanţă. În situaţia în care există mai mulţi cesionari. cu excepţia creanţelor incesibile (de exemplu. Corneliu Bîrsan.1. În consecinţă.prin transfer. mai ales atunci când cesiunea este cu titlu gratuit. creditorii cedentului pierd un element al gajului general pe care îl au asupra patrimoniului acestuia. cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei. 2000. sau obţine din partea acestuia acceptarea cesiunii printr-un înscris autentic. care era terţ faţă de raportul iniţial dintre creditor şi debitor. debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului. cesionarii ulteriori şi succesivi ai aceleiaşi creanţe. devine creditor ale acestuia din urmă. pensia de întreţinere).381 . între părţi. 462 Constantin Stătescu. Prin cesiunea de creanţă. devine creditor în locul cedentului.3. Efectele cesiunii de creanţă 12.2. Bucureşti. indiferent de preţul pe care l-a plătit. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi În materia cesiunii de creanţă sunt terţi: debitorul cedat. op. dobândind toate drepturile creditorului plătit.

136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. 464 Constantin Stătescu. • trebuie să se producă concomitent cu plata. codebitorii obligaţiilor indivizibile şi fidejusorii între ei. op. • chitanţa să aibă dată certă. subrogaţie convenţională consimţită de debitor..242 12. 1108 Cod civil. Sunt obligaţi împreună cu altul: codebitorii solidari. la asigurările de bunuri şi de răspundere civilă.2. 1 Cod civil şi prezintă următoarele trăsături caracteristice: • pentru a opera nu se cere consimţământul debitorului ci doar al creditorului iniţial. 1107 pct.3. op. dobândind un imobil ipotecat. are interes să o plătească. în acele situaţii prevăzute de Codul civil şi în materie de asigurare. fără a fi necesar acordul de voinţă al părţilor. cu intenţia de a evita urmărirea silită a bunului. pag. plăteşte creditorul ipotecar. fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei. subrogaţia poate fi: • • subrogaţie legală. b) Subrogaţia consimţită de debitor Subrogaţia consimţită de debitor se realizează prin acordul de voinţă intervenit între debitor şi un terţ. cit.1. fiind el însuşi creditor al aceluiaşi debitor. un creditor chirografar plăteşte unui creditor ipotecar şi se subrogă în drepturile acestuia. d) în folosul moştenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar şi plăteşte din patrimoniul său un creditor al moştenirii. subrogaţie convenţională. 12. b) în folosul celui care. • trebuie să fie expresă. Subrogaţia convenţională a) Subrogaţia consimţită de creditor Subrogaţia consimţită de creditor se realizează prin acordul de voinţă realizat. în limitele indemnizaţiei plătite. de la care debitorul de împrumută pentru a plăti creditorului. pag.3.95 În funcţie de izvorul său. subrogând terţul împrumutător în drepturile creditorului iniţial. cit. subrogaţia legală există în următoarele cazuri:241 a) în folosul celui care . Conform art. care poate fi de două feluri: subrogaţie convenţională consimţită de creditor. c) în folosul celui care. Potrivit art. 2 Cod civil şi prezintă următoarele trăsături caracteristice: 241 242 Liviu Pop. Această formă de subrogaţie este reglementată de art. asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. De exemplu.2.2. plăteşte altui creditor ce are preferinţă. Această formă de subrogaţie este reglementată de art. Subrogaţia legală Subrogaţia legală operează prin efectul legii.382 . Corneliu Bîrsan. 1 din Legea nr. între creditor şi terţul care plăteşte datoria debitorului. 22 alin. 1107 pct.. în mod expres.

1.2. CAPITOLUL 13 MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR 13. Novaţia obiectivă Novaţia obiectivă este acea formă a novaţiei care se produce între creditorul şi debitorul iniţial.1. 13.1.1. efectul principal al subrogaţiei este acela că subrogatul dobândeşte toate drepturile creditorului plătit. Efectele subrogaţiei Indiferent de izvorul său. debitorul are la îndemână oferta reală urmată de consemnaţiune.2. 12. Subrogaţia operează numai în măsura plăţii efectuate. Novaţia 13.1. • în chitanţa de plată a datoriei să se precizeze că aceasta s-a plătit cu suma împrumutată. • dacă creditorul refuză plata.1. gestiunii de afaceri sau îmbogăţirii fără justă cauză. prin schimbarea în raportul juridic obligaţional a obiectului sau cauzei obligaţiei vechi. Definiţie Novaţia este o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie veche şi o înlocuiesc cu o obligaţie nouă. Împotriva debitorului terţul poate să intenteze şi acţiuni proprii în temeiul contractului de mandat. . • în actul de împrumut trebuie să se menţioneze expres suma care se împrumută pentru plata datoriei.96 • este un act juridic solemn. iar în caz de plată parţială va opera proporţional cu suma plăătită. • această subrogaţie nu presupune consimţământul creditorului.4. Felurile novaţiei 13. precum şi garanţiile creanţei şi poate să exercite toate drepturile şi acţiunile împotriva debitorului.2. ceea ce înseamnă că atât contractul de împrumut cât şi chitanţa de plată a datoriei trebuie să se încheie în formă autentică.

fără a se cere acordul debitorului iniţial. 13. numit delegatar.1. op.2.387 . Delegaţia 13. precum şi următoarele condiţii speciale: 1.2. să existe o obligaţie veche valabilă. 13. în Buletinul Jurisprudenţei.3. convine cu înstrăinătorul să păstreze preţul cu titlu de împrumut. Definiţie Delegaţia este actul juridic prin care un debitor.129 244 Liviu Pop.244 Delegaţia a mai fost definită şi ca fiind o convenţie prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor. decizia nr. novaţia nu se prezumă. valabilă.1. 127 . decizia nr. Efectele novaţiei Indiferent de felul ei. consimţământul unei alte persoane. Referitor la condiţiile novaţiei. novaţia produce următoarele efecte: • stinge obligaţia veche. împreună cu toate garanţiile sale. pag. cit. Condiţiile novaţiei Novaţia presupune întrunirea tuturor condiţiilor de validitate ale contractelor. în practica judiciară s-a reţinut faptul că „potrivit art. Lumina Lex. numit delegant.. pag. 4. 1136/11. 177/11. prin acordul părţilor să se nască o obligaţie nouă. care se obligă alături sau în locul delegantului. debitor al preţului. Novaţia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea creditorului iniţial cu un nou creditor. Corneliu Bîrsan. numită delegat.2. cum ar fi părţile. Bucureşti.4. 3.2. Novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terţ se obligă faţă de creditor să plătească datoria.06. Schimbarea cauzei obligaţiei intervine atunci când dobânditorul unui bun.02. care să se stingă prin novaţie.1. cit. 1130 Cod civil. 2000.1. Ed. care are caracter contractual fiind rezultatul voinţei părţilor. aduce creditorului său. animus novandi. alături de el sau în locul lui.1999. 81. Secţia civilă. pag. Novaţia subiectivă Novaţia subiectivă este acea formă a novaţiei care se realizează prin schimbarea creditorului sau debitorului obligaţiei iniţiale. op. 13. ceea ce prepune că debitorul va fi liberat faţă de vechiul creditor şi obligat faţă de noul creditor. obligaţia nouă să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie. intenţia părţilor de a nova. Repertoriu de practică judiciară….245 243 Tribunalul Suprem. în Ioan Mihuţă. 470 245 Constantin Stătescu.”243 13. Secţia civilă.1981. Curtea de Apel Cluj. pag.97 Schimbarea obiectului obligaţiei se realizează atunci când părţile convin ca obiectul obligaţiei să-l reprezinte nu o sumă de bani ci o altă prestaţie. • dă naştere unei noi obligaţii. voinţa de a o face trebuie să rezulte evident din act. iar novaţiei îi sunt necesare îndeplinirea unor condiţii prevăzute de lege pentru încheierea contractelor.. obiectul sau cauza. care să înlocuiască obligaţia veche. 2.

După rolul voinţei părţilor în încetarea raportului obligaţional: a)moduri voluntare de stingere a obligaţiilor care presupun manifestarea de voinţă a părţilor: remiterea de datorie şi compensaţia convenţională. cit. op. novaţie. delegantul şi delegatul. această formă de delegaţie se confundă cu novaţia prin schimbare de debitor. 2.După cum stingerea obligaţiei a dus sau nu la realizarea creanţei creditorului: a) moduri de stingere a obligaţiilor care duc la realizarea creanţei creditorului: compensaţia.2..98 13. faţă de care rămâne obligat delegatul. 13.2. iar acesta va mai avea un debitor.393 . Modurile de stingere a obligaţiilor se clasifică în funcţie de mai multe criterii: 1.2.. după cum ne vom afla în prezenţa delegaţiei perfecte sau imperfecte.3. în doctrină246 au fost formulate următoarele critici: • novaţia este un mod de transformare a obligaţiilor. delegaţie perfectă – atunci când delegatarul îl acceptă pe delegat ca debitor şi-l liberează pe delegant. stinge obligaţia veche şi o înlocuieşte cu o obligaţie nouă. având doi debitori. Efectele delegaţiei Efectele delegaţiei sunt diferite. prin efectul realizării condiţiei rezolutorii şi prin prescripţie. pag. confuziunea. se adaugă un nou raport obligaţional celui preexistent. • prescripţia extinctivă duce la stingerea dreptului la acţiune în sens material. remitere voluntară. cit. imposibilitatea fortuită de executare. pe delegat. prin anulare sau resciziune. Analizând textul menţionat. pag. confuziune. 14. Corneliu Bîrsan. op. b) moduri de stingere a obligaţiilor care nu duc la realizarea creanţei creditorului: remiterea de datorie. darea în plată. 473 -474. b)moduri de stingere a obligaţiilor care nu implică manifestarea de voinţă a părţilor: imposibilitatea fortuită de executare şi confuziunea. astfel că delegantul nu este liberat faţă de delegatar. • nulitatea şi rezoluţiunea desfiinţează chiar raportul juridic obligaţional. obligaţiile se sting prin plată. pierirea lucrului. ceea ce înseamnă că delegantul va fi liberat faţă de creditor. compensaţie. 1091 Cod civil. Felurile delegaţiei Delegaţia este de două feluri: 1. CAPITOLUL 14 MODURILE DE STINGERE A OBLIGAŢIILOR Potrivit art. delegaţie imperfectă – atunci când delegatarul nu consimte la liberarea delegantului. Compensaţia 246 Liviu Pop. 2. Constantin Stătescu. astfel: în cazul delegaţiei perfecte.1. în cazul delegaţiei imperfecte.

Definiţie şi reglementare Compensaţia este acel mod de stingere specific obligaţiilor reciproce. 405-406. cum este.395 248 Liviu Pop. pag. pag. nu i se poate opune compensaţia. Compensaţia judecătorească 247 Tudor R.3. în acelaşi timp. op. fără a fi nevoie de acordul părţilor sau de o hotărâre judecătorească. op.” Pentru existenţa compensaţiei legale se cer îndeplinite următoarele condiţii248 • obligaţiile să fie reciproce.99 14.2. prin care obligaţiile se sting până la concurenţa celei mai mici.3. cit. • creanţele să aibă ca obiect prestaţia de a da o sumă de bani sau bunuri fungibile. 14. 1145 Cod civil.1. op. 14. pag. Compensaţia legală Compensaţia legală este acea formă de compensaţie care operează în temeiul legii. chiar dacă este debitorul persoanei care şi-a însuşit bunul. celui care ia fost luat bunul. Popescu. Constantin Stătescu. lichide şi exigibile. 14.când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar.389 . de exemplu cazul pensiei de întreţinere. compensaţia poate fi de trei feluri: legală.. creditor şi debitor una faţă de cealaltă. 14. op. cu următoarele excepţii: . Petre Anca.388 . .când se pretinde restituirea unui depozit neregulat. adică să neîndoielnice.3.1. determinate în întinderea lor şi să fi ajuns la scadenţă. Felurile compensaţiei În funcţie de izvorul său.488. Domeniul de aplicare Potrivit dispoziţiilor art. Corneliu Bîrsan.1.247 Reglementarea generală a compensaţiei este dată de dispoziţiile art. 14. în art.3. atunci când nu sunt întrunite condiţiile compensaţiei legale. 1143 – 1153 Cod civil.2. cit. 1147 Cod civil. întrucât compensaţia legală nu este posibilă atunci când obiectul obligaţiei reciproce constă în bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferită. 489 – 490. fiecare având atât calitatea de debitor cât şi calitatea de creditor.3... pag. Corneliu Bârsan.1.1.. cit. Constantin Stătescu. . adică a unor bunuri fungibile care au fost date în depozit şi au fost consumate de depozitar. 1144 prevede că această formă de compensaţie operează „chiar şi când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta.. Codul civil. • creanţele să fie certe. pag. compensaţia este un mod de stingere a oricăror obligaţii contractuale sau extracontractuale. Liviu Pop.când creanţa este insesizabilă. în cadrul cărora aceleaşi persoane sunt. Compensaţia convenţională Compensaţia convenţională este acea formă de compensaţie care operează prin convenţia părţilor.1. conform art. adică să existe între aceleaşi persoane. depozitarul trebuie să restituie bunul primit în depozit. cit.1. cit. convenţională şi judecătorească. op. întrucât nimeni nu poate să-şi facă singur dreptate.1.

1. fără a putea să profite şi celorlalţi codebitori. În cazul compensaţiei judecătoreşti efectele se vor produce de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus compensarea. la propunerea debitorului. hotărâre prin care se dispune stingerea datoriilor până la concurenţa celei mai mici.100 Compensaţia judecătorească este acea formă a compensaţiei care operează în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.1.2. Darea în plată se aseamănă cu novaţia prin schimbare de obiect.249 14. 14.3. Darea în plată 14. 14. Definiţie Darea în plată este definită ca fiind acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în acceptarea de către creditor. existând între persoane fizice sau persoane juridice.2. confuziunea operează în cazul în care două persoane juridice între care există un raport obligaţional se reorganizează prin comasare sau divizare. Confuziunea 14. pronunţată de instanţa de judecată la cererea unuia dintre creditorii reciproci. În raporturile dintre persoanele juridice. pentru a opera acest mod de stingere a obligaţiilor este necesar consimţământul creditorului. Domeniul de aplicare Confuziunea se aplică tuturor obligaţiilor de natură contractuală sau extracontractuală. În raporturile dintre persoanele fizice. Definiţie Confuziunea este acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în întrunirea în aceeaşi persoană a calităţii de creditor şi de debitor al aceleiaşi obligaţii.492 .2. Efectele confuziunii Confuziunea stinge obligaţia cu toate garanţiile şi accesoriile sale.2. 14. confuziunea apare în materia succesiunii.4. de a primi o altă prestaţie în locul celei la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaţional. op.1100 Cod civil. dacă confuziunea se produce între creditor şi unul dintre codebitorii solidari. Dacă între părţile compensaţiei există două sau mai multe datorii reciproce şi compensabile. În cazul obligaţiei solidare. pag. Efectele compensaţiei Compensaţia stinge creanţele reciproce.3.3. atunci când succesiunea este acceptată pur şi simplu. precum şi garanţiile şi accesoriile acestora.2. în cauză sunt incidente regulile aplicabile în materie de imputaţie a plăţii. 249 Liviu Pop. cit.1. dar se şi deosebeşte de aceasta deoarece darea în plată are loc odată cu plata şi îl liberează pe debitor de executarea obligaţiei. 14. creanţa nu se stinge decât pentru partea codebitorului solidar. Potrivit art..

4. ea constituie o donaţie indirectă şi este supusă tuturor regulilor acesteia. prezumţia de liberare a debitorului este relativă.250 14. Efectele remiterii de datorie În cazul remiterii de datorie. op.4. 14. Pompil Drăghici.. 1138 Cod civil au fost instituite prezumţii de liberare a debitorului: • în cazul în care creditorul înmânează debitorului originalul titlului constatator al creanţei.1. Proba remiterii de datorie În legătură cu proba remiterii de datorie. operează o prezumţie absolută de liberare a debitorului.. care poate avea loc şi printr-un testament.1. presupune manifestarea de voinţă a ambelor părţi. 14.252 Remiterea de datorie este reglementată în art. Ion Dogaru. pag. Pompil Drăghici.. caz în care constituie un legat de liberaţiune. Imposibilitatea fortuită de executare 14. 509. apg.4.251 Într-o altă formulare. cit. 1138 – 1142 Cod civil. 492 . pag. op. Remiterea de datorie 14. care este un înscris sub semnătură privată. ca şi cum ar fi fost executată.509 Constantin Stătescu. 435 252 Liviu Pop. iar prin art.3. Efectele dării în plată Principalul efect al dării în plată constă în stingerea obligaţiei ca şi plata. op. pentru că altfel nu se va mai produce efectul dării în plată. Florin Ciutacu. Definiţie şi reglementare Remiterea de datorie este renunţarea cu titlu gratuit a creditorului de a-şi valorifica creanţa pe care o are împotriva debitorului său..4. care este un înscris autentic sau copia legalizată a unei hotărâri judecătoreşti. cit.5. op. 14. Cristian Jora. 14. remiterea de datorie este un mod voluntar de stingere a obligaţiei care constă în renunţarea creditorului. pentru a fi valabilă. cu consimţământul debitorului. Corneliu Bârsa.2. în cauză sunt aplicabile regulile de drept comun în materie de probă a actelor juridice. pag.2.4. Condiţia care se cere este ca cel ce dă în plată să fie proprietarul lucrului prestat în locul celui ce trebuia prestat. investită cu formulă executorie. împreună cu toate accesoriile sale. cit.3. 4001.5. în sensul că nu trebuie să îmbrace forma autentică.4. Condiţiile remiterii de datorie Remiterea de datorie este o convenţie care. Dacă remiterea de datorie s-a făcut printr-un act între vii. obligaţia se stinge.. op. la dreptul său de creanţă. pag. Definiţie şi reglementare 250 251 Ion Dogaru. cu excepţia formei autentice. • în situaţia în care creditorul remite debitorului originalul titlului constatator al creanţei sale. cit. cit.101 14.

cit. 14.3. debitorul urmând să execute obligaţia prin echivalent.2. nu se stinge dacă bunul a pierit din cauză de forţă majoră. în cazul în care i l-ar fi transmis sau predat.5. Prin acest mod nu se sting obligaţiile de a da sau de a preda bunuri generice.494 . din cauză de forţă majoră. Domeniul de aplicare Imposibilitatea fortuită de executare este un mod de stingere a obligaţiilor propriu obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de predare a unui bun individual determinat. Efectele imposibilităţii fortuite de executare Imposibilitatea fortuită de executare stinge obligaţia împreună cu garanţiile şi accesoriile sale. cu excepţia cazului în care debitorul va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la creditor.102 Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei de către debitor este un mod de stingere a obligaţiei care operează datorită faptului că debitorul este în imposibilitate absolută de executare a prestaţiei pe care o datorează. op.. 1156 Cod civil. • obligaţia de a restitui un bun sustras ori luat pr nedrept. din cauză de forţă majorăAcest mod de stingere a obligaţiei este reglementat în art. precum şi obligaţiilor de a face care implică un fapt personal ala debitorului. cu excepţia acelor cazuri în care debitorul şi-a asumat expres răspunderea şi pentru unele cazuri de forţă majoră.5. 15. debitorul era pus în întârziere. 253 Liviu Pop. pag. conform regulii genera non pereunt. De la această regulă există următoarele excepţii253: • obligaţia nu se stinge dacă în momentul pierii lucrului.

pluralitatea de obiecte. data morţii credirentierului într-un contract de rentă viageră.189. privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere. afectarea de modalităţi: 2. op. 2003. În funcţie de beneficiarul termenului: 1. 15. 2. cum sunt. De exemplu.1. Termenul 15.1. În raport de aceste considerente există : 1.termen suspensiv. Universul Juridic.1. Beleiu. adică acel termen care amână exerciţiul dreptului subiectiv şi obligaţiei corelative până la împlinirea lui. adică acel termen care amână stingerea exerciţiului dreptului subiectiv şi executării obligaţiei corelative. termenul este stipulat în favoarea deponentului. pag.254 15.1. În funcţie de izvorul său: 1. de exemplu. în materia contractului de depozit. termen în favoarea ambelor părţi. Introducere în dreptul civil. care reprezintă regula.Definiţie Termenul este acel eveniment viitor şi sigur ca realizare până la care este amânată începerea sau. 3.1.Gh. stingerea exerciţiului drepturilor subiective civile şi a executării obligaţiilor corelative. 254 Gabriel Boroi. Bucureşti.1.Clasificare În funcţie de efectul său: 1.1.. cum sunt de exemplu termenele stabilite prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1. 2. după caz. termen în favoarea creditorului.2. cit. obligaţii alternative şi facultative. de exemplu termenele stabilite într-un contract sinalagmatic. 8/2004.termen extinctiv. termen în favoarea debitorului. Obligaţiile afectate de modalităţi 15. 2. obligaţii afectate de termen sau condiţie. 3. Drept civil român. până la împlinirea lui. 3. Subiectele dreptului civil.182 . Ed. De exemplu. pag. obligaţii divizibile. solidare şi indivizibile. pluralitatea de subiecte.termen legal. termenul la care trebuie restituită suma împrumutată.103 CAPITOLUL 15 OBLIGAŢIILE COMPLEXE Caracterul complex al obligaţiei poate să rezulte din: 1.

ele pot renunţa.104 2. Renunţarea la termen Partea în folosul căreia a fost prevăzut poate renunţa la beneficiul termenului.” Un asemenea termen se numeşte termen de graţie şi este acordat de instanţa de judecată atunci când obligaţia scadentă nu a fost executată de debitor.4. judecătorul va prescrie un termen de plată după împrejurări. 1583 Cod civil. 1583 Cod civil.5. În funcţie de criteriul cunoaşterii sau nu a datei împlinirii sale: 1. creditorul poate lua măsuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului său.1. echivalentă cu renunţarea la beneficiul termenului. el face o plată valabilă.1.termen convenţional.1.teremen incert. a cărui împlinire este sigură dar nu se cunoaşte momentul când se va produce acest lucru. iar art. • înainte de împlinirea termenului. creditorul nu poate opune debitorului compensaţia. prin acordul lor.3. Termenul de graţie Potrivit art. 3. la beneficiul acestuia. numit şi termen de graţie.termen cert. Dacă se renunţă la beneficiul termenului. Termenul extinctiv marchează stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative. • înainte de împlinirea termenului. creditorul nu poate intenta acţiunea oblică sau acţiunea pauliană. • de la data împlinirii termenului suspensiv începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune. iar când termenul a fost prevăzut în favoarea ambelor părţi. 1582 Cod civil „ nefiind de fapt teremenul restituţiunii. dar nu împiedică compensaţia. obligaţia nu va mai fi o obligaţie afectată de modalităţi ci va deveni o obligaţie pură şi simplă. fără a se cere şi consimţământul creditorului. 15. • până la împlinirea termenului. Termenul suspensiv nu afectează existenţa obligaţiei ci numai exigibilitatea acesteia. • până la scadenţă (împlinirea termenului) nu curge termenul de prescripţie.1.1. 15. adică termenul acordat de instanţa de judecată debitorului. judecătorul poate să dea împrumutatului un termen potrivit împrejurărilor”. 15. cu excepţia cazului în care părţile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV. 2. termen a cărui împlinire este cunoscută din momentul naşterii raportului juridic obligaţional.termen judiciar. Termenul de graţie împiedică executarea silită. cu următoarele consecinţe: • dacă debitorul execută obligaţia sa înainte de termen. prevede că „ dacă însă s-a stipulat numai ca împrumutatul să plătească când va putea sau când va avea mezii ( mijloace). .1. Astfel la împlinirea termenului încetează efectele raportului juridic obligaţional. conform art. respectiv termenul stabilit prin convenţia părţilor. Efectele termenului În legătură cu efectele termenului prezintă interes distincţia dintre termenul suspensiv şi termenul extinctiv. Caracteristica acestui termen o constituie faptul că se acordă de instanţa de judecată numai în favoarea debitorului.

255 15. de exemplu: „ îţi vând casa proprietatea mea. 1025 Cod civil. Decăderea din beneficiul termenului Potrivit art.2. dacă vreau”. După cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea evenimentului: 1. op. de exemplu: „ îţi vând autoturismul dacă mă voi muta la Timişoara”. condiţie rezolutorie – a cărei îndeplinire desfiinţează retroactiv raportul juridic obligaţional. 2. condiţia este un eveniment viitor şi sigur ca realizare. 192 De la casus . cât şi de un fapt exterior sau voinţa unei persoane nedeterminate.1. cât şi în cazul când donatarul şi descendenţii săi ar muri înaintea sa. de care depinde existenţa (naşterea sau desfiinţarea) actului juridic civil. 15. Clasificare În funcţie de efectele pe care le produce: 1. De exemplu. Condiţia potestativă este de mai multe feluri: 1.6.. 2. de exemplu: „îţi vând autoturismul meu.1. dacă voi fi transferat la Timişoara”. cit. 1 Cod civil. obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă este nulă (art. Decăderea din beneficiul termenului are natura juridică a unei sancţiuni care produce aceleaşi efecte ca şi renunţarea la termen.1. După cum condiţia constă în îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului: 255 256 Gh. 2.105 15. dacă voi fi transferat la Timişoara.întâmplare . iar această micşorare îi este imputabilă. când nu este nici în puterea creditorului. 1005 Cod civil. op. indiferent dacă are sau nu o vină în producerea ei.2. condiţie mixtă – când realizarea evenimentului depinde de voinţa uneia din părţi.1.1. Condiţia 15. pag. Gabriel Boroi. vânzarea se va desfiinţa”. cit. de exemplu: „îţi vând autoturismul. condiţie cazuală256 – când realizarea evenimentului depinde de hazard. pag. Definiţie Ca modalitate a actului juridic. de exemplu: „ îţi donez casa mea..1. • debitorul micşorează garanţiile pe care le-a adus creditorului. condiţie pur potestativă – a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa unei dintre părţi. condiţie potestativă – când realizarea evenimentului depinde de voinţa unei din părţi. 1010 Cod civil) deoarece o asemenea condiţie echivalează cu lipsa intenţiei de a se obliga. condiţie suspensivă – de a cărei îndeplinire depinde naşterea raportului juridic obligaţional. Beleiu. dacă părinţii îmi vor dărui un alt autoturism de ziua mea”. condiţie potestativă simplă – acea condiţie a cărei realizare depinde atât de voinţa uneia din părţi. 185. cu condiţia că. 3. art.2. 825 alin. decăderea din beneficiul termenului apare în următoarele cazuri: • debitorul ajunge în starea de insolvabilitate. potrivit art. dispune că donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui.2. 1007 Cod civil). cât şi de voinţa unei alte persoane determinate (art. nici într-aceea a debitorului.

nu mai este considerată o plată nedatorată şi nu va mai putea fi restituită. condiţie pozitivă – acea condiţie care afectează raprotul juridic obligaţional printr-un eveniment ce urmează se se îndeplinească. • dobânditorul sun condiţie rezolutorie a unui bun individual determinat. de exemplu: „îţi vând autoturismul dacă voi fi transferat la Timişoara”. cu următoarele consecinţe juridice: • debitorul trebuie să-şi execute obligaţia. pag.. Efectele condiţiei suspensive257 Pendente conditione (intervalul de timp dintre momentul naşterii raportului juridic obligaţional şi momentul realizării condiţiei). op. 388. Efectele condiţiei rezolutorii258 Pendente conditione Până la îndeplinirea condiţiei raportul juridic obligaţional este considerat pur şi simplu. cit. • riscurile produse înainte de realizarea condiţiei sunt în sarcina înstrăinătorului. 412 – 413..1. 2. 390 . pag. Filipescu. în principiu. • dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie poate fi transmis prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. cit. Eveniente conditione 257 Ion P. Pompil Drăghici. cit. Constantin Stătescu. op. efectele condiţiei se produc. 391 . cit. se consideră că obligaţia nu există. Efectele condiţiei Potrivit sistemului Codului civil. Andrei I. Pompil Drăghici. cit. pag. pag. Liviu Pop.. • dobânditorul va culege fructele numai din momentul îndeplinirii condiţiei. Liviu Pop. pag. Constantin Stătescu. • dacă debitorul execută prestaţia. 387 – 388. respectiv: • termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă numai la data realizării condiţiei. op. op. Filipescu. op. pag. suportă riscul pierii bunului în calitate de proprietar – res perit domino.. poate să ceară restituirea ei în temeiul plăţii nedatorate. cu următoarele consecinţe juridice: • plata efectuată până la îndeplinirea condiţiei. cit. pag. iar creditorul poate să ceară executarea obligaţiei.3. Eveniente conditione ( atunci când s-a realizat condiţia) se consideră că obligaţia îşi produce efectele retroactiv.. 256 – 257.391 258 Ion P. Corneliu Bîrsan. op. Andrei I. • nici una dintre părţile raportului juridic obligaţional nu poate invoca compensaţia. 15. în sensul că momentul de la care sau până la care se produc nu este momentul îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei.. • actele de administrare făcute de înstrăinător înainte de realizarea condiţiei rămân valabile. Ion Dogaru.2. • drepturile sub condiţie transmise înainte de îndeplinirea acesteia sunt valabile De la caracterul retroactiv al efectelor condiţiei îndeplinite există şi excepţii. Ion Dogaru. în mod retroactiv. condiţie negativă – acea condiţie care afectează existenţa raportului juridic obligaţional printr-un eveniment ce urmează să nu se îndeplinească. ci data la care a luat naştere raportul juridic obligaţional. Filipescu.106 1. op. cu următoarele consecinţe juridice: • creditorul nu poate pretinde executarea obligaţiei de către debitor. • în acest interval de timp nu curge termenul de prescripţie extinctivă. tot sub condiţie rezolutorie. 413 – 414. cit.. de exemplu: „îţi vând autoturismul dacă nu voi fi transferat la Timişoara”. Filipescu.. pag. op. Corneliu Bîrsan. cit. 255 – 256.

Obligaţia alternativă Obligaţia alternativă este acea obligaţie al cărei obiect constă în două sau mau multe prestaţii. 15. executarea unei singure prestaţii duce la stingerea obligaţiei.000. cit.1.1.1. Popescu. • fructele culese de dobânditorul bunului rămân în proprietatea acestuia. a face sau a nu face ceva.2. pag. Sarcina nu afectează existenţa raportului juridic obligaţional. dintre care. indiferent din ce cauză. obligaţia se desfiinţează retroactiv. 15. 259 Tudor R. iar de caz de neexecutare creditorul va putea să ceară executarea obligaţiei. • actele de administrare făcute de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân valabile. Petre Anca. Constantin Stătescu. Renee Sanilevici. cu un singur obiect şi se va stinge prin executarea tuturor prestaţiilor. 371.2. • drepturile constituite cu privire la un bun individual determinat se desfiinţează retroactiv. op. De exemplu.107 Întrucât condiţia se realizează. impusă de dispunător gratificatului în contractele cu titlu gratuit..2.2. 15. Corneliu Bîrsan. ci stabileşte o obligaţie pentru una dintre părţi.. Obligaţia se transformă într-o obligaţie pură şi simplă atunci când unul din obiectele obligaţiei alternative devine imposibil de executat.259 De exemplu.264.4.1.2. Obligaţiile plurale 15. cu posibilitatea de a se libera prin executarea altei prestaţii determinate. debitorul are obligaţia de a da un autoturism. dacă debitorul datorează cumulativ toate prestaţiile la care s-a obligat. dar poate să aparţină şi creditorului. se datorează 100. 1027 Cod civil). În cazul obligaţiei de a da . cit. 15. Obligaţia facultativă Obligaţia este facultativă când debitorul se obligă la o singură prestaţie.000 lei sau un autoturism.415 . cu următoarele consecinţe juridice: • părţile trebuie să restituie prestaţiile efectuate. cit. Condiţia şi sarcina Sarcina este o obligaţie de a da. obligaţia produce efecte ca şi cum ar fi pură şi simplă. dreptul de proprietate asupra unui lucru individual determinat se transmite în momentul alegerii. pag. la alegerea uneia din părţi. În raport de intenţia părţilor. dar prin convenţia părţilor i se dă dreptul să se libereze şi prin darea unei sume de bani. op.. însă numai dacă există stipulaţie expresă în acest sens (art.1.2.Pluralitatea de obiecte Obligaţia cu o pluralitate de obiecte se caracterizează prin faptul că debitorul datorează mau multe prestaţii. op. deoarece până atunci nu se cunoaşte care dintre obiecte va intra în patrimoniul creditorului. De la regula retroactivităţii efectelor condiţiei rezolutorii există următoarele excepţii: • riscurile produse înainte de îndeplinirea condiţiei sunt suportate de dobânditorul sub condiţie rezolutorie. Alegerea prestaţiei ce urmează să fie executată aparţine debitorului. pag.

iar dacă obiectul obligaţiei piere din caz fortuit sau de forţă majoră.2. op. efectuată de unul dintre creditori nu profită şi celorlalţi creditori. darea în plată. fiecare este ţinut şi poate fi urmărit numai pentru plata părţii sale din datorie. prin punerea sa în întârziere. care lasă mai mulţi moştenitori între care obligaţia se împarte. cit. Fiecare creditor poate pretinde numai partea sa de creanţă.2. • întreruperea prescripţiei faţă de un debitor. pag. op. 369 262 Liviu Pop. pag. dreptul de creanţă şi datoria se divid în atâtea părţi câţi creditori sau debitori sunt în raportul obligaţional.2..260 Obligaţia poate fi conjunctă din momentul naşterii sale sau ca efect al morţii creditorului sau debitorului. • plata de către un debitor a părţii sale din datorie nu are efect liberator pentru ceilalţi debitori... 1034 – 1056 Cod civil şi fac parte din categorii obligaţiilor indivizibile. 395 Brînduşa Ştefănescu. • punerea în întârziere a debitorului şi întreruperea prescripţiei faţă de unul din debitori nu produce efecte în raport cu ceilalţi debitori. deoarece ceilalaţi codebitori nu răspund pentru partea celui devenit insolvabil.2. Existând o pluralitate de subiecte. iar obligaţia se stinge. cit.2. op.1 Obligaţiile conjuncte (divizibile) Obligaţia conjunctă sau divizibilă este acel raport obligaţional cu pluralitate de subiecte între care creanţa şi datoria se divid de plin drept. fiecare poate urmări pe debitor numai pentru partea lui de creanţă. 1064 alin. op. numărul acestora depinde de numărul creditorilor sau debitorilor.. • dacă sunt mai mulţi creditori. Raluca Dimitriu. ceea ce produce următoarele efecte juridice261: • dacă sunt mai mulţi debitori. debitorul va fi liberat. Pluralitatea de subiecte 15. iar fiecare debitor este obligat să execute numai partea sa de datorie. 397 263 Constantin Stătescu. • remiterea de datorie. Fiind mai multe raporturi obligaţionale. 260 261 Liviu Pop. pag. • insolvabilitatea unuia dintre debitori se va suporta de creditor. solidaritate activă. Obligaţiile solidare Obligaţia plurală solidară (solidaritatea) este acea obligaţie cu subiecte multiple în cadrul căreia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrală a prestaţiei datorate de toţi creditorului. 15.263 Obligaţiile solidare sunt reglementate de art. cit. Corneliu Bîrsan.2. solidaritate pasivă. Solidaritatea poate fi de două feluri: 1.2. atunci când există doi sau mai mulţi debitori.108 În cazul obligaţiei facultative există o singură prestaţie ca obiect al obligaţiei. cit. Creditorul poate să ceară numai executarea prestaţiei principale. dar există o pluralitate de prestaţii în privinţa posibilităţii de a plăti. 2 şi 3 Cod civil). 2. atunci când există doi sau mai mulţi creditori.262 15. cesiunea de creanţă şi novaţia făcute de către unul din creditori cu privire la dreptul de creanţă sunt inopozabile celorlalţi creditori (art. pag.418 .

fiecare creditor adre dreptul să pretindă şi să primească plata integrală a creanţei.” Aceasta înseamnă că fiecare creditor solidar nu este titularul creanţei în integralitatea ei.” Din definiţia prezentată rezultă că în cazul solidarităţii active.1039 Cod civil. Filipescu. 6. hotărârea judecătorească obţinută de un creditor profită şi celorlalţi creditori. iar plata făcută unuia din creditori liberează pe debitor (art. obligaţia solidară produce următoarele efecte264: 1. ceea ce înseamnă că solidaritatea activă îşi are izvorul în convenţia părţilor sau în testament. Andrei I. cit. astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate şi că plata făcută de unul dintre debitori liberează şi pe ceilalţi către creditor. pag. debitorul poate plăti oricăruia din creditorii solidari (art.. op. 1 Cod civil). Solidaritatea pasivă Potrivit art. debitorul nu poate face plata decât acestuia. În raporturile dintre creditorii solidari. în toate actele care pot avea de efect conservarea creanţei. 5. pag. iar încasarea creanţei în totalitate este posibilă în virtutea reprezentării celorlalţi creditori. 1034 Cod civil). în măsura în care este favorabilă creditorului urmăritor. Petre Anca. 1034 Cod civil). 1038 Cod civil. Popescu. 4.Filipescu. când titlul creanţei dă anume drept fiecăruia din ei a cere plata în tot a creanţei şi când plata făcută unuia din creditori liberează pe debitor. existând mai mulţi creditori. debitorul comun este liberat de datorie faţă de toţi creditorii săi solidari. întreruperea prescripţiei făcută de unul dintre creditori profită tuturor (art. 2. 1034 Cod civil „ obligaţia este solidară între mai mulţi creditori. 3. oricare dintre creditorii solidari ai aceleiaşi creanţe poate să ceară plata integrală a datoriei şi să dea chitanţă liberatorie debitorului (art. 262 Tudor R. cât timp debitorul nu a fost chemat în judecată de un creditor solidar. 4. 376-377. potrivit căruia „ creditorul solidar reprezintă pe ceilalţi cocreditori. 3. remitere de datorie. „ obligaţia este solidară din partea debitorilor când toţi s-au obligat la acelaşi lucru. ci numai pentru partea care-i aparţine. un singur creditor nu poate face acte de dispoziţie – novaţie. efectele obligaţiei solidare sunt guvernate de principiul înscris în art. În sistemul Codului civil nu este reglementată solidaritatea activă. 264 265 Ion P. Din aplicarea acestui principiu rezultă următoarele efecte:265 1. În raporturile dintre creditorii solidari şi debitorul comun. 1036 Cod civil). . 1035 Cod civil). dacă debitorul a fost pus în întârziere de către oricare dintre creditori. efectele punerii în întârziere profită tuturor creditorilor solidari. daunele moratorii cerute de un creditor profită şi celorlalţi creditori. 2.109 Solidaritatea activă Potrivit art. iar prin plata efectuată numai unuia dintre creditori. op. dacă debitorul a fost chemat în judecată de un creditor solidar. 1035 alin. dare în plată – cu privire la întreaga creanţă fără consimţământul celorlalţi creditori.. fiecare dintre ei este îndreptăţit să ceară debitorului comun plata întregii datorii. cit. remiterea de datorie făcută de unul din creditorii solidari liberează pe debitor numai pentru partea acestui creditor (art.” Din definiţia legală a solidarităţii pasive (între debitori) rezultă că obligaţia solidară pasivă este acea obligaţie cu mai mulţi debitori care dă dreptul creditorului să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei.

1039 Cod civil). Solidaritatea pasivă produce două categorii de efecte: raporturile dintre creditor şi debitorii solidari. fiecare din ele este răspunzătoare solidar pentru toate efectele mandatului” 268 Art. 4. mandanţii. pentru o afacere comună. iar izvorul său este voinţa părţilor şi legea. ci trebuie să fie stipulată expres. executorii testamentari ai aceleiaşi succesiuni sunt solidar responsabili pentru bunurile mobile încredinţate268. codebitorul solidar împotriva căruia creditorul a intentat acţiune poate să opună acestuia excepţii comune.110 Această formă de obligaţie plurală este reglementată în art. cei care au cauzat. efectul principal al solidarităţii pasive este obligaţia fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime. cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. din culpa unuia dintre debitori angajează răspunderea tuturor codebitorilor (art. întreprinzătorul şi arhitectul rămân răspunzători de daune” . • pierirea lucrului care formează obiectul prestaţiei. 2 Cod civil prevede:” ei vor fi responsabili solidar de a da socoteală de mişcătoarele ce li s-au încredinţat. 3 şi 11 din Decretul nr. nu se prezumă. • întreruperea prescripţiei extinctive faţă de unul dintre codebitori are efect faţă de toţi codebitorii solidari ( art. 1044 Cod civil). număraţi din ziua în care s-a isprăvit clădirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru asemănător. aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire” 267 Art. au numit un mandatar. care au acelaşi mandatar. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. 3 Cod civil). ceea ce implică dreptul creditorului a de a urmări fiecare debitor pentru prestaţia care formează obiectul obligaţiei. Plata făcută de debitorul solidar liberează pe toţi debitorii faţă de creditorul comun (art. 1039 – 1056 Cod civil. din cauza unui viciu de construcţie sau a pământului. Reprezentând o excepţie de la regula divizibilităţii creanţei. afară numai dacă testatorul a despărţit funcţiile lor şi dacă fiecare dintre ei s-a mărginit în ceea ce i s-a încredinţat” 269 Art. conform art. solidaritatea pasivă produce şi următoarele efecte secundare: • punerea în întârziere a unui codebitor produce efecte faţă de toţi codebitorii solidari (art. sau ameninţă învederat dărâmarea. 1041 Cod civil. 1047 alin. modalităţile comune tuturor acordurilor de voinţă ( de exemplu. În cadrul acestor raporturi. raporturile dintre codebitori. care profită tuturor debitorilor solidari. 1 Cod civil. toţi debitorii s-au obligat sub condiţie suspensivă şi invocă neîndeplinirea acesteia). 1045 Cod civil). prin fapta lor ilicită. 3. 266 Art. cauzele de nulitate relativă şi nulitate absolută. precum şi excepţii personale. Excepţiile comune sunt următoarele: 1. sunt ţinuţi să răspundă solidar pentru toate efectele mandatului267. 918 alin. 1483 Cod civil prevede: „ dacă în curs de 10 ani. antreprenorul şi arhitectul răspund solidar pentru dărâmarea construcţiei din cauza unui viciu al acesteia sau al terenului pe care construcţia este situată. unul ori altul se dărâmă în tot sau în parte. obligaţia solidară. 2. care îi profită numai lui. răspund solidar faţă de victimă266. Potrivit art. un prejudiciu. 1044 alin. Codul civil reglementează următoarele cazuri de solidaritate pasivă: 1. 3. • curgerea de dobânzi făcută de creditor împotriva unuia dintre debitori are ca efect curgerea dobânzilor faţă de toţi codebitorii solidari ( art. în comun.269. În raporturile dintre creditor şi debitorii solidari. 1003 Cod civil prevede: ”când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane. în materie civilă. 2. 1551 Cod civil dispune: „ când mai multe persoane. cauzele de stingere a obligaţiei. 1046 Cod civil).

Dacă debitorul solidar. Plata făcută oricăruia dintre creditori este liberatorie pentru debitor. fără a fi denaturat. 1052 Cod civil prevede că „ obligaţia solidară în privinţa creditorului de împarte de drept între debitori: fiecare din ei nu este dator unul către altul decât numai pentru partea sa” 271 Ion Dogaru. pag. nu poate fi împărţită între subiectele ei active sau pasive. renunţarea la solidaritate. pag. iar conform art. prestaţia executată de împarte de plin drept şi trebuie suportată de fiecare debitor270. op. modalităţile (termen sau condiţie) consimţite numai în raport cu un debitor solidar. nici intelectuale”. Solidaritatea pasivă încetează prin următoarele moduri271: 1. Pompli Drăghici.272 Potrivit art. 2. Indivizibilitatea activă se produce ca urmare a morţii creditorului unei creanţe cu un obiect indivizibil şi are ca principal efect faptul că fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrală a prestaţiei. sau moştenitorul acestuia. 15. 1062 – 1065 Cod civil. a plătit în întregime prestaţia datorată. nu se poate face părţi. • debitorul care a plătit se va întoarce împotriva celorlalţi solicitând restituirea părţii lor de datorie. sunt următoarele: 1. Obligaţiile indivizibile sunt reglementate în art. Obligaţiile indivizibile Obligaţia este indivizibilă dacă. 1057 – 1059 şi art. 1058 Cod civil „ obligaţia este nedivizibilă când obiectul este divizibil. nici materiale. cit.272 . dar părţile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate”. plata se împarte în mod egal între debitori. 406-407 272 Renee Sanilevici. datorită naturii obiectului sau convenţiei părţilor.. Indivizibilitatea pasivă are ca efect principal faptul că fiecare dintre codebitori poate fi obligat să execute în întregime prestaţia datorată. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva debitorilor solidari pentru partea fiecăruia dintre ei. caz în care datoria se divide între moştenitori proporţional cu partea de moştenire primită. În raporturile dintre codebitorii solidari. solidaritatea pasivă produce următoarele efecte: • efectul principal constă în faptul că ori de câte ori numai unul dintre debitori plăteşte întreaga datorie. 1057 Cod civil „ obligaţia este nedivizibilă atunci când obiectul ei. care pot fi invocate numai de un codebitor solidar şi îi profită numai celui care le-a invocat. 2. op. cit.3. existenţa unei cauze de nulitate relativă numai în raport cu un debitor solidar. • de regulă. decesul unuia dintre codebitorii solidari.2.111 Excepţiile personale.. 270 Art.

Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor în temeiul dreptului de gaj general pe care-l au asupra patrimoniului debitorului. op. prezente şi viitoare”.24-25 275 Nelu Anghel. 72 .cit. În sistemele de drept. creditorul diligent poate şi ar trebui să ia măsurile corespunzătoare prin care să preîntâmpine riscul insolvabilităţii debitorului. Consideraţii generale privind garanţiile obligaţiilor Se cunoaşte că scopul final al asumării oricărei obligaţii îl constituie executarea acesteia întocmai cum a fost angajată. Creditorii care beneficiază doar de mijloacele generale de garantare a realizării drepturilor lor de creanţă sunt numiţi în literatura de specialitate275 creditori 273 274 Victor Zlătescu. Garantarea executării obligaţiilor se poate realiza prin două categorii de mijloace juridice: generale şi speciale274. Bucureşti. 2001. pag. conform art. Lumina Lex..1718 Cod civil: “oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale. numite “garanţii”. mobile şi imobile. Ed. Asigurarea executării unei obligaţii se înfăptuieşte şi pe calea garantării ei. obligaţia este garantată prin diverse instrumente juridice accesorii. Bucureşti. Elena Loredana Anghel. “Garanţiile creditorului”. în această ordine de idei.1. 49 Victor Zlătescu. privită ca măsură constituită în acest scop273. pag.112 CAPITOLUL 16 GARANTAREA OBLIGAŢIILOR 16. “Garantarea obligaţiilor civile şi comerciale”. Academiei.pag. or. 1970. Ed.

după cum am amintit şi mai sus. acesta constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului-pârât. Curs selectiv”. dreptul de gaj general al creditorilor chirografari reprezintă cea mai generală garanţie pentru executarea obligaţiilor şi în acelaşi timp şi cea mai puţin eficace. conform art. ceea ce impietează asupra capacităţii debitorului de a-şi executa la timp şi în mod corespunzător datoriile ce-i incumbă. pag. precum: a) dreptul de lua măsuri de conservare în legătură cu un bun sau mai multe bunuri. pe calea acţiunii pauliene. dreptul de gaj general conferă creditorilor o serie de prerogative.975 Cod civil. fapt ce generează următoarea situaţie: în cazul în care sumele obţinute în urma procedurii executării silite nu sunt suficient de acoperitoare pentru satisfacerea în întregime a tuturor creanţelor. “Drept civil. indiferent de modificările petrecute în patrimoniul debitorului de la data naşterii creanţei (bunurile prezente) şi până la momentul executării creanţei (bunurile viitoare). obiectul dreptului de gaj al creditorilor chirografari îl constituie însuşi patrimoniul debitorului. aşa cum şi câte sunt la data executării silite. ei pot cere înfiinţarea unui sechestru asigurător. pag. de exemplu. totalitatea bunurilor debitorului. 2003. afară de cazul când există între creditori cauze legitime de preferinţă”. Iaşi. întrucât nu înlătură riscul insolvabilităţii debitorului. Mijloacele juridice speciale s-au născut din nevoia imperioasă de a evita sau de a reduce o dată în plus riscul insolvabilităţii debitorilor. Maria Gaiţă. şi preţul lor se împarte între ei prin analogie. se poate ajunge la una din următoarele situaţii: 276 Corneliu Bîrsan. Insolvabilitatea debitorului se traduce prin depăşirea activului de către pasiv. Cu alte cuvinte. asigurându-se astfel posibilitatea de realizare efectivă a executării silite (prin echivalent sau. Drepturile reale”. c) posibilitatea de a cere. întărindu-le astfel poziţia în cadrul circuitului juridic la care participă. All Beck. De asemenea.13 277 Viorel Mihai Ciobanu.< Prin analogie> se înţelege <proporţional cu valoarea creanţelor respective>. modificării de-a lungul existenţei sale (debitorul poate dispune liber de bunurile sale. nu conferă posibilitatea îndestulării creditorului cu preferinţă faţă de alţi creditori ai aceluiaşi debitor şi nici nu conferă posibilitatea urmăririi bunurilor din activul debitorului oriunde s-ar afla ele. conform art. Bucureşti. În legătură cu ineficienţa gajului general ar mai trebui amintit că el conferă poziţie de egalitate tuturor creditorilor din categoria celor chirografari. b) posibilitatea recunoscută de lege (art. conform art. Mona Maria Pivniceru. pe calea acţiunii pauliene. Ed. pe cale judecătorească. sub rezerva dreptului pe care aceştia îl au de a cere. Actele de dispoziţie făcute de debitor cu privire la bunurile ce alcătuiesc patrimoniul său sunt opozabile de la naşterea creanţei până la urmărirea bunurilor. altele decât gajul general.204 . pe cale judecătorească. revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor lor. după caz. revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor lor. d) posibilitatea de a trece la executarea silită asupra bunurilor debitorului. în principiu.”Drept procesual civil. Institutul European. În această ordine de idei.113 chirografari. Gabriel Boroi. deoarece acesta poate fi supus.975 Cod civil. fără a fi îngrădit în acţiunile sale. Pe cale de consecinţă. şi nu să-şi mărească în mod fraudulos insolvabilitatea în dauna creditorilor săi). atâta timp cât creditorii nu au procedat la realizarea creanţei lor şi cu condiţia ca debitorul să fie de bună credinţă. prin garanţii. O altă opinie276 a fost exprimată în sensul că creditorii chirografari au acea garanţie constând în dreptul de gaj general care priveşte. 1997. iar nu bunurile concrete care îl compun. în natură) în situaţia obţinerii unui titlu executoriu277. acestea se vor imputa (deduce) proporţional asupra valorii creanţelor.974 Cod civil) creditorului de a introduce acţiunea oblică sau subrogatorie pentru a înlătura neglijenţa debitorului în exercitarea propriilor sale drepturi. în virtutea dinamismului său.1719 Cod civil-“bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comună a creditorilor săi.

fără a mai fi nevoie de vreo dovadă în acest sens din partea creditorului. O primă funcţie este aceea de asigurare a creditului. acţionând în virtutea legii (cauzele legale de preferinţă. gajul cu deposedare evită pericolul înstrăinării de către debitor a bunului gajat. să execute obligaţia debitorului în cazul în care el nu o face de bunăvoie278. op. modalităţi de asigurare a executării în natură a obligaţiei. pag. în sens larg (lato sensu). dincolo de limitele dreptului de gaj general şi în plus faţă de acest drept.281au fost reţinute două funcţii importante ale garanţiilor. Corneliu Bîrsan. Garanţiile constituie. în caz de neexecutare din partea debitorului. purtând asupra patrimoniului unei alte persoane decât debitorul. unul sau unii dintre aceştia fiind puşi. cu precizarea că arvuna şi clauza penală nu sunt considerate garanţii propriu-zise pentru următoarele considerente: .398 280 Ion Dogaru. în subsidiar.78 .1298 Cod civil).cit. să urmărească pe o altă persoană.. într-o opinie279 se consideră că. pag. conservă anumite bunuri mobile sau imobile ale debitorului în vederea executării silite a creanţei.înlăturarea egalităţii dintre creditori.2. Garanţiile reale fixează limita maximă a creditului pe care îl poate obţine o persoană. reprezentând echivalentul considerat că va fi încercat de creditor prin neexecutarea obligaţiei de către debitor. în timp ce. care s-a angajat să execute ea obligaţia ce revenea debitorului”. .cit. 278 279 Ion Dogaru. conform căreia “garanţie. cel ce nu-şi execută obligaţia este ţinut la plata sumei prestabilite. de regulă. Garanţiile obligaţiilor sunt mijloace juridice accesorii unui raport juridic obligaţional principal.adăugarea la gajul general existent a unui alt gaj general. unele ipoteci. egal cu valoarea bunurilor mobile de care dispune şi care pot fi gajate sau a celor imobile care pot fi ipotecate. care se obligă. prin care creditorul îşi asigură posibilitatea executării în natură a creanţei sale. fie într-o prioritate faţă de ceilalţi creditori. cit. unele ipoteci etc. 16. conferă creditorului garantat anumite prerogative suplimentare. ce se realizează prin faptul mobilizării tuturor bunurilor debitorului sau numai a unora dintre acestea pentru garantarea creditorului. contribuind astfel la realizarea funcţiei de asigurare a creditorului şi implicit a creditului. garanţiile pot fi definite ca fiind “acele mijloace juridice care. fie 2. acesta nu mai poate pretinde restituirea ei. altele se stabilesc prin acordul părţilor contractante (gajul.. indivizibilitatea etc. dintre garanţii. acesta o va restitui îndoit (art. Funcţiile garanţiilor În doctrină. Tot astfel s-a încercat conturarea unei accepţiuni în sens larg a aceleiaşi noţiuni. fie în posibilitatea ca. Astfel. dacă executarea devine imposibilă pentru primitorul arvunei. în consecinţă. înglobează pe lângă garanţiile propriu-zise şi alte instituţii juridice precum: arvuna..518 Constantin Stătescu. clauza penală. constând. op. făcând posibilă exercitarea privilegiului creditorului. pag.cit. fidejusiunea. Elena Loredana Anghel.în cazul convenirii unei arvune..). într-o situaţie privilegiată. op. Pompil Drăghici. solidaritatea. nici una din cele două instituţii juridice nu adaugă ceva la dreptul de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului său. În timp ce unele garanţii sunt legale. dacă executarea obligaţiei nu a avut loc din vina celui ce a plătit-o. “Depozitul asigurător” reprezintă a doua funcţie pe care o îndeplineşte numai gajul. dreptul de retenţie etc.). Astfel. prin chiar garanţia respectivă. Tot doctrinei de specialitate i-a revenit şi de această dată sarcina de a formula o definiţie noţiunii de “garanţie”. pag.519 281 Nelu Anghel. Pompil Drăghici.114 1. op. în lipsa uneia legale.”280. ori.iar în cazul stipulării unei clauze penale.

99/ 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice283).79 Legea nr. cu unele modificări de regim faţă de Codul civil (garanţiile reale mobiliare. deoarece creditul imobiliar. fie le modifică conţinutul. siguranţei şi opozabilităţii faţă de terţi a actelor juridice prin care se constituie. având o întrebuinţare frecventă. în special cauţiuni bancare. Elena Loredana Anghel. care fie se adaugă celor existente. creditorul obligându-se să-l retransmită proprietarului după ce acesta îşi va fi achitat integral şi în mod corespunzător obligaţia. Sub perioada dominaţiei împăratului Justinian.4. extrem de oneros şi de formalist.cit. În epoca feudală. pag. Literatura de specialitate282 menţionează ipoteca printre primele garanţii cunoscute în Egiptul antic. preferinţele s-au îndreptat spre garanţiile mobiliare perfecţionate ( cauţiunea bancară. Ele se folosesc cu precădere. garanţie specială de plată a unei cambii dată de un terţ). cât şi în afara unui proces. cât şi pe cele imobile. garanţia bancară autonomă). care presupunea transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun. încă mai apar noi forme de garanţii. care instituie un 282 283 Nelu Anghel. Astfel. 16. Of.Evoluţia garanţiilor În decursul anilor. fapt ce a dus la apariţia titlurilor de credit. ca o specializare a fiduciei a apărut “pignus” sau “gajul”. de exemplu. dreptul comun în materie. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice a fost publicată în M. a devenit o piedică în calea desfăşurării raporturilor juridice. bunurile mobile au devenit considerabil mai valoroase ca până în acel moment.115 16. În acest context. dreptul transporturilor). Procesul de transformare a garanţiilor reale a continuat în timpul Revoluţiei franceze când s-a reglementat publicitatea ipotecilor prin transcripţiunea imobiliară. prin care s-a urmărit asigurarea evidenţei. 236 din 27 mai 1999 . Prima garanţie reală cunoscută la Roma a fost “fiducia”. La romani. forme specifice de garantare a creditelor. Prevederile Codului civil. deşi frecvenţa lor a fost în continuă schimbare. ceea ce îi conferea o situaţie deosebită de cea a debitorului solidar şi preferabilă acestuia.. bunul nu mai trecea în proprietatea creditorului. garanţii specifice anumitor ramuri de drept (dreptul comerţului internaţional. nr. Ulterior. se aplică în coroborare cu dispoziţiile privind garanţiile şi cauzele de preferinţe prevăzute în diferite legi speciale: Legea nr. op. Titlul XV “Despre amanet (gajul)”. care viza atât bunurile mobile. conţinând o serie de prevederi în această materie: Titlul XIV intitulat “Despre fidejusiune (cauţiune)”. garanţiile imobiliare au dobândit o însemnătate deosebită faţă de cele mobiliare.3.Reglementarea legală a garanţiilor Codul civil constituie izvorul de bază al garanţiilor civile. cum ar fi. cea mai des uzitată garanţie însă era fidejusiunea. fidejusorul a dobândit beneficiul de discuţiune. astfel cum sunt reglementate de Legea nr. ori chiar aplicaţii noi ale garanţiilor cunoscute. sistemul garanţiilor a rămas în linii mari acelaşi. de exemplu. care la rândul lor trebuiau garantate (prin aval. ce încorporau anumite drepturi de creanţă. se transmite şi se stinge dreptul real de ipotecă (sistem preluat în dreptul român prin numeroase articole ale vechiului cod de procedură civilă şi prin codul civil). Titlul XVIII “Despre privilegii şi ipoteci”. care era de data aceasta un simplu detentor al bunului până la executarea obligaţiei. 99/ 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. garanţie personală ce se putea constitui atât în cadrul. În economia capitalistă dezvoltată.

să achite acestuia datoria debitorului atunci când acesta nu o va plăti din proprie iniţiativă. “Curs de drept civil. Faptul că atât indivizibilitatea. Iaşi.1. chiar dacă nu are consimţământul acestuia şi chiar fără ca acesta din urmă să ştie. prin care o persoană. în 284 V.1655 alin. evită unele incoveniente ale fidejusiunii. fidejusiunea a fost cunoscută sub denumirea de “chezăşie”284. Instituţia juridică pe care o analizăm prezintă următoarele trăsături: • are natură contractuală. Legea reglementează o singură garanţie personală: fidejusiunea (cauţiunea). privilegiul şi dreptul de retenţie (debitum cum re iunctum) care constituie o garanţie reală imperfectă. Fidejusiunea (cauţiunea) 16.1652 Cod civil.6.Clasificarea garanţiilor Codul civil reglementează două feluri de garanţii: garanţii reale şi garanţii personale. În sistemul nostru de drept. Din dispoziţiile art.1 Cod civil (“oricine poate să se facă fidejusore. dar şi pentru fidejusorul acestuia”). Garanţiile reale sunt acele mijloace juridice care constau în afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării executării obligaţiei asumată de debitor.G.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare. atunci când acesta nu şi-ar executa-o.Demetrescu. includ în raportul obligaţional un alt debitor principal. 16. fidejusiunea fiind un contract unilateral (prin acest contract iau naştere obligaţii numai în sarcina fidejusorului) şi accesoriu (contractul de fidejusiune are caracter accesoriu faţă de un alt contract principal. o funcţie asemănătoare fidejusiunii o au indivizibilitatea şi solidaritatea pasivă. Legea nr. ipoteca.). Noţiunea şi felurile fidejusiunii. la scadenţă. nr. se obligă faţă de un creditor să execute obligaţia debitorului.2 ale aceluiaşi articol (“asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal. O. se poate garanta nu numai debitorul principal. în conformitate cu dispoziţiile alin. Mai mult.279 . însă nu pot fi considerate drept garanţii propriu-zise. p. După cum am mai amintit. conform art. Teoria generală a obligaţiilor şi contracte speciale”. deducem că fidejusiunea este un contract accesoriu. numită fidejusor.22/1969 privind angajarea gestionarilor. fără ordinea şi chiar fără ştiinţa acelui pentru care se obligă”). în conformitate cu care “cel ce garantează o obligaţie se leagă către creditor de a îndeplini însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte”. Garanţiile personale sunt acele mijloace juridice prin care una sau mai multe persoane convin cu creditorul. Garanţii personale. ci şi fidejusorul însuşi al acestuia. încă de la începuturile sale. cât şi solidaritatea pasivă. Garanţiile reale instituie în favoarea creditorului un drept de urmărire şi un drept de preferinţă. 16.civ. Fidejusorul se poate angaja din punct de vedere juridic să garanteze obligaţia debitorului dintr-un contract principal. 1958. aplicându-i-se.54/1994 (cu menţiunea că ultimele două legi menţionate au ca domeniu de aplicare gestionarii angajaţi de agenţii economici şi autorităţile sau instituţiile publice) etc. P.Neagu. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. printr-un contract accesoriu. Fidejusiunea sau cauţiunea este singura garanţie personală reglementată de Codul civil român.proc. consensual şi unilataral.409 C. Sunt garanţii reale: gajul.116 regim unitar pentru garanţiile reale mobiliare. constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor. cu titlu gratuit.6. prevederile Codului de procedură civilă privind ordinea de preferinţă a unor creanţe (art.5.

ceea ce înseamnă că. fie chiar un fidejusor al acestuia. nici legea. Accesorium sequitur principale impune ca obligaţia principală. nici poate fi făcută sub condiţii mai oneroase. să existe. Bucureşti. numită fidejusor. legală şi judecătorească. Bucureşti. În funcţie de izvorul ei.B.Academiei. dacă obligaţia principală se anulează pentru lipsa de capacitate a debitorului principal. fidejusiunea a fost considerată ca fiind legală.art. respectiv condiţia suspensivă ca obligaţia principală să se nască. nici vreo încheiere judecătorească.Cantacuzino. “Fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului. 286 Ion Dogaru. Facem 285 Constantin Stătescu. nu contravin nicicum naturii juridice contractuale a fidejusiunii. pentru ca însăşi fidejusiunea să existe şi să fie valabilă. în cazul fidejusiunii. pag. 1921. creditorul poate considera pe oricare dintre debitorii solidari drept debitor principal. obligaţia fidejusorului subzistă până la pronunţarea hotărârii de anulare ori se consolidează prin confirmarea obligaţiei principale de partea în drept care fusese lezată în contractul iniţial. dar există posibilitatea pentru fidejusor să garanteze numai pentru o parte a obligaţiei principale.117 consecinţă regula de drept conform căreia “accesoriul urmează soarta principalului” sau accesorium sequitur principale). Dispoziţiile art.1653 alin. cum de pildă în cazul de minoritate”.Cartea Românească. "Tratat de drept civil. la solidaritate. Fidejusiunea se aseamănă. cu drept de regres împotriva celorlalţi. • fidejusorul garantează fie pe debitorul principal. Ed. cu condiţia ca cel ce garantează să cunoască natura obligaţiei287. dovedind că el nu a cunoscut starea de incapacitate a debitorului principal. Teoria generală a obligaţiilor". fără însă să-l indice sau să-l oblige într-un fel pe acesta. aceasta deoarece în cele două cazuri menţionate legea sau instanţa judecătorească sunt cele care impun aducerea. “Elementele dreptului civil”. o obligaţie contractată sub o condiţie potestativă din partea celui care se obligă . În cele din urmă. Garantarea unei obligaţii viitoare impune fidejusiunii o modalitate.cit. pag. Poate fi însă numai pentru o parte a datoriei şi sub condiţii mai puţin grele. Menţionăm cu privire la această clasificare că primele două feluri de fidejusiune. a unui fidejusor. • fidejusiunea reprezintă acordul de voinţă intervenit între creditorul unei persoane şi o terţă persoană de contractul principal.1654 Cod civil. obligaţia fidejusorului rămâne valabilă. în acest caz. care este garantată. • contractul de fidejusiune se încheie cu sau fără acordul ori cunoştinţa debitorului garantat sau a garantului personal al acestuia. Garantarea unei obligaţii nule absolut (de exemplu. neidentificându-se însă. După cum sancţiunea nulităţii relative a obligaţiei principale atrage după sine anularea obligaţiei fidejusorului. 401. Ed. În susţinerea acestei opinii. “însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte” este expresia codului civil. S-a exprimat şi opinia potrivit căreia prin fidejusiune poate fi garantată chiar şi o obligaţie naturală. amintim dispoziţiile art. 1981.2 Cod civil prevăd: “Cu toate acestea. Pompil Drăghici. oricare dintre ei putând fi ţinut să execute întreaga datorie. în anumite situaţii date.1010 Cod civil) este ea însăşi nulă absolut. fidejusorul este numai un debitor accesoriu. obligat numai în subsidiar. Conţinutul şi întinderea obligaţiei fidejusorului nu pot fi mai mari decât ale debitorului. judecătorească şi convenţională285. numai că.. pag. În timp ce.535 . cu excepţia cazului în care fidejusorul va înlătura prezumţia legală relativă. pentru că ar contraveni caracterului accesoriu al convenţiei de fidejusiune.523 287 M. cu solidaritatea286. se poate face cineva fidejusorele unei obligaţii ce poate fi anulată în virtutea unei excepţii personale debitorului. să fie determinată sau determinabilă şi să fie valabil contractată. Cauţiunea ce întrece datoria sau care este contractată sub condiţii mai oneroase e validă numai până în măsura obligaţiei principale”. nu pot substitui acceptul fidejusorului cu privire la perfectarea contractului de fidejusiune. op. Corneliu Birsan.

când hotărârea se va referi la bunuri. cit.. b) Caracterul gratuit al contractului de fidejusiune. contractul de fidejusiune este un contract accesoriu care durează atât timp cât durează şi contractul principal. Consecinţele caracterului accesoriu al fidejusiunii sunt multiple. putând însă. şi nu de esenţa fidejusiunii. 1999. fidejusiunea are un caracter convenţional. Curtea de Apel Iaşi. 276/ 24. neputând fi supusă executării silite. instanţa poate cere reclamantului să aducă un fidejusor care să garanteze acoperirea pagubelor care s-ar produce-“instanţa poate încuviinţa execuţia vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviinţă că măsura este de trebuinţă faţă cu temeinicia vădită a dreptului. "Culegere de decizii pe anul 1999". mai este necesar ca obligaţia principală să fie validă. 1657 Cod civil. 1655 Cod civil: "fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie validă". în sensul că fidejusiunea va putea exista şi atunci când obligaţia principală este anulabilă în virtutea unei excepţii personale a debitorului cum ar fi.2. Astfel. Fidejusiunea este legală. Un caz de fidejusiune judecătorească este cel reglementat de art.118 precizarea că obligaţia naturală este lipsită de sancţiune. Astfel. pentru cauză de minoritate (art. 1 Cod civil). op. Acesta rezultă din faptul că fidejusorul nu urmăreşte nici un avantaj patrimonial prin perfectarea contractului de fidejusiune. Nimic nu împiedică însă ca părţile să convină o anumită contraprestaţie în favoarea fidejusorului. deoarece "nimeni nu poate deveni garant-fidejusor în afara voinţei sale"288. 1653 Cod civil). 302. Fie legală. nr. prin care gestionarul debitor este obligat să aducă un garant. care să se oblige faţă de unitatea bugetară că va acoperi eventualele prejudicii pe care le-ar cauza gestionarul în cursul gestiunii. pag. 1654 alin. în lipsa căreia obligaţia fidejusorului nu poate exista. 279 Cod procedură civilă. O prevede expres art. decizia. 22/1969 privind angajarea gestionarilor. ce nu poate întrece datoria debitorului. ceea ce înseamnă că fidejusorul nu s-ar putea regresa împotriva debitorului principal. 288 289 Renee Sanilevici. Conexiunea dintre cele două contracte explică atât efectele fidejusiunii în raport cu obligaţia principală. fidejusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile unei datorii. să poarte asupra numai a unei părţi din obligaţia principală ori în condiţii mai puţin oneroase decât aceasta. 16. Caracterul accesoriu al fidejusiunii a fost reţinut şi în practica instanţelor judecătoreşti. care reglementează procedura încuviinţării unei execuţii vremelnice. 10 din Legea nr. cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există primejdie vădita în întârziere. cu modificările ulterioare. Totodată. Aceasta regulă are însă o excepţie. cât şi întinderea obligaţiei fidejusorului. De asemenea. în acest caz. s-a stabilit că "Fidejusiunea este un contract accesoriu şi subsidiar în temeiul căruia garantul se obligă faţă de creditor la executarea obligaţiei de care este ţinut debitorul"289. pag. gratuitatea fiind de natura. de exemplu. în cazul prevăzut de art. Ea nu poate exista în absenţa unei asemenea obligaţii. instanţa va putea obliga la darea unei cauţiuni”. fidejusiunea va urma întotdeauna soarta obligaţiei principale.02. constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor. 21 . Potrivit art. precum şi la cheltuielile ocazionate cu urmărirea silită. Caracterul contractual al fidejusiunii va fi păstrat în ambele situaţii. de exemplu. fapt ce ar da contractului un caracter oneros. Secţia civilă. per a contrario. Fidejusiunea nu poate fi mai mare decât datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase (art. Caracterele juridice ale fidejusiunii Caracterele juridice ale fidejusiunii sunt următoarele: a) Caracterul accesoriu al fidejusiunii faţă de obligaţia principală în vederea garantării căreia se încheie.6. fie judecătorească.

Această condiţie rezultă din coroborarea dispoziţiilor art.art. conform art. în condiţiile art. cu excepţia cazului când părţile convin în mod expres aceasta (transformând contractul dintr-unul unilateral şi gratuit într-unul bilateral sau sinalagmatic şi oneros). op. numai după imobilele ce pot fi ipotecate. fie în locul său290. căpătat de creditor de bună-voie sau judecătoreşte. Fidejusiunea nu trebuie confundată însă cu delegaţia. fiecare din ele poate fi ţinută pentru întreaga datorie. fidejusiunea nu este o liberalitate.1666 Cod civil “când mai multe persoane au garantat unul şi acelaşi creditor pentru una şi aceeaşi datorie. chiar pentru depozit voluntar. d) Caracterul unilateral al fidejusiunii constă în faptul că fidejusiunea dă naştere la obligaţii doar în sarcina fidejusorului faţă de creditor. Contractul de fidejusiune trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate de fond (capacitate de a contracta. Ca şi în cazul oricărui act juridic civil. ci este un debitor principal.1659 Cod civil“debitorul obligat a da siguranţă trebuie să prezinte o persoană capabilă de a contracta. alin. prin erezirea (moştenirea) unuia de către altul. fidejusiunea nu poate depăşi limitele în care s-a contractat.în conformitate cu prevederile art. “Spre acest finit” (în acest scop) nu 290 Ion Dogaru. trebuie să se dea un altul”. nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”. faţă de acelaşi creditor. întrucât legea a statuat în favoarea fidejusorului dreptul de a se regresa împotriva debitorului pe care-l garantează. Pompil Drăghici. Creditorul nu-şi asumă nici o obligaţie. fiecare din ele rămâne obligată pentru datoria întreagă”-. consimţământ valabil exprimat de către părţi. Solvabilitatea unui garant se apreciază. respectiv obligaţie decurgând dintr-un act sau fapt comercial.cit. 1656 Cod civil prevede doar ca fidejusiunea să fie expresă. afară de cazul când datoria este mică sau afacerea este comercială.119 Deşi gratuită. Menţionăm că acestea sunt următoarele: • fidejusorul să fie solvabil.1191 Cod civil “dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei. care să posede avere îndestulă spre a garanta o obligaţie” cu cele ale art. a devenit apoi nesolvabil. 1661. Contractul de fidejusiune se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. art. pag. De asemenea. prin care creditorul a cerut de fidejusor o anume persoană”.1 Cod civil “Dacă fidejusorul.1660 Cod civil. care este o convenţie şi în acelaşi timp un mod de transformare a obligaţiilor. prin care debitorul dintr-un raport juridic preexistent aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor.1680 Cod civil prevede că “confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său. respectiv un alt debitor solvabil. După cum. Deosebirea constă în aceea că cel ce se obligădelegatul. Unele condiţii speciale se cer însă fidejusorului.Condiţiile de validitate ale fidejusiunii. c) Caracterul consensual al fidejusiunii. obiect determinat şi cauză licită. în situaţia în care mai multe persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor. intuitu personae. sau prin act sub semnătură privată”. forma scrisă se cere numai pentru a se putea face dovada contractului în caz de litigiu.497 . ca la fidejusiune. Art.3.. Nu este necesară îndeplinirea unor formalităţi pentru a lua naştere în mod valabil. cu drept de regres ulterior faţă de ceilalţi fidejusori şi faţă de debitorul însuşi. să rezulte cu claritate din contract.948 Cod civil) şi de formă ale oricărui contract. 16.nu este un debitor accesoriu. Această regulă are şi o excepţie. prin care acesta din urmă se obligă fie alături de primul debitor. consacrată în alineatul 2 al aceluiaşi articol: “nu se aplică în singurul caz în care fidejusorul s-a dat numai în puterea unei convenţii. nu se poate face decât sau prin act autentic. adică în situaţia în care fidejusiunea s-a contractat în considerarea calităţilor unei anumite persoane.6.

raporturi dintre fidejusor şi debitorul principal.cit.120 se pot lua în consideraţie imobilele în litigiu. Băicoianu..4.6.Hamangiu. op. sunt reglementate prevederile art. a fost exprimată în sensul că o persoană poate fi considerată solvabilă chiar şi în lipsa deţinerii de bunuri imobile291. afară numai când însuşi a renunţat la acest beneficiu. în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţia. dacă nu va fi îndestulat. I. precum şi raporturile dintre fidejusori între ei. îl poate urmări direct. fidejusorul apare ca un obligat personal. până la soluţionarea excepţiei de către instanţă. cât şi în raportul juridic accesoriu) şi fidejusor. Efectele fidejusiunii. îi conferă acestuia posibilitatea de a invoca beneficiul de discuţiune. Din punct de vedere al condiţiilor de formă. 16. Putem aprecia în această ordine de idei că beneficiul de discuţie suspendă. aceasta fiind cerută de lege doar ad probationem. O altă opinie. precum şi excepţiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune. Faptul că obligaţia fidejusorului este una accesorie şi subsidiară. efectul obligaţiei sale se regulează după principiile statornicite în privinţa datoriilor solidare”. Beneficiul de discuţiune constă în facultatea fidejusorului de a pretinde creditorului să pornească mai întâi executarea împotriva debitorului şi apoi împotriva sa. contractul de fidejusiune trebuie să fie încheiat în formă scrisă. 16. amână urmărirea fidejusorului de către creditor. creditorul se poate îndrepta împotriva fidejusorului. potrivit art. 1662 Cod civil “Fidejusorul nu este ţinut a plăti creditorului. Raporturile dintre creditor şi fidejusor. Constituind un beneficiu instituit de lege în favoarea fidejusorului. În cazul din urmă.1659 Cod civil. Al. “în teritoriul jurisdicţional al tribunalului judeţean. în caz contrar. atunci fidejusorul nu mai este obligat. dacă garantul nu o cere de la cele dintâi lucrări îndreptate contra sa”. urmărirea împotriva acestuia va fi reluată.1046 .6. nici acelea situate la o aşa depărtare. adică toate măsurile ce se impun în cadrul procedurii silite. în baza acestuia. acesta poate renunţa la el.4. vom distinge între categoriile de raporturi juridice implicate de cauţiune: raporturi dintre creditor (creditor atât în raportul juridic obligaţional principal. încât să devină foarte dificile “lucrările executive asupră-le”. pag. Raporturile dintre creditor şi fidejusor iau naştere în urma perfectării contractului de fidejusiune între cele două părţi. În raporturile sale cu creditorul.1. Dacă urmărirea împotriva debitorului principal s-a scontat cu îndestularea creditorului. sau s-a obligat solidar cu datornicul. la care trebuie să se dea”. reduce obligaţia fidejusorului proporţional cu valoarea creanţei satisfăcută de însuşi debitorul principal ori poate chiar stinge obligaţia acestuia. Actul scris este necesar numai în ceea ce îl priveşte pe fidejusor. dacă obligaţia principală a fost garantată de mai mulţi fidejusori. decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuţie-urmărire-. nu şi pe creditor. Excepţia beneficiului de discuţiune va putea fi invocată numai cu respectarea următoarelor condiţii: 291 C.II. • fidejusorul trebuie să aibă domiciliul în raza teritorială a tribunalului judeţean în care urmează să se execute obligaţia. Rosetti-Bălănescu. situare în spaţiu. În acest sens. Pentru analiza efectelor fidejusiunii. teza a doua a art. vol. beneficiul de diviziune. fără a mai fi nevoie de urmărirea în prealabil a debitorului principal.1663 Cod civil: “creditorul nu este îndatorat să discute averea debitorului principal.

Beneficiul de discuţie poate fi invocat numai de fidejusorul urmărit. 3. 1667 Cod civil stipulează că “cu toate acestea. acesta rămâne obligat în proporţia unei asemenea nesolvabilităţi. 2 Cod civil nu se iau în considerare bunurile deja ipotecate pentru “siguranţa” –garantarea. Nici o dispoziţie legală nu interzice ca în cazul fidejusiunii legale sau judiciare fidejusorul să se poată invoca beneficiul de diviziune. cu respectarea condiţiilor impuse de articolele 1662-1665 Cod civil. fidejusorul s-a obligat solidar cu debitorul principal. Pompil Drăghici. Excepţia nu poate fi invocată de instanţă din oficiu. op. bunurile să se afle în raza teritorială a tribunalului judeţean unde urmează a se face plata (conform prevederilor art. caz în care se aplică regulile solidarităţii. în cazul fidejusiunii judecătoreşti. iar în urma primelor apărări în fond debitorul principal a dobândit bunuri ce pot fi supuse urmăririi silite292 . dacă însă nesolvabilitatea a supravenit după diviziune. pag.1667 alin. 2. În următoarele situaţii.datoriei sau care nu se mai găsesc în posesia debitorului). adică urmărirea să se împartă. Invocarea acestui beneficiu pe cale de excepţie se poate face înainte de intrarea în dezbaterea fondului. De asemenea. 1666 Cod civil este că fiecare fidejusor răspunde pentru întreaga datorie. în baza art. Beneficiul de diviziune În cazul existenţei mai multor fidejusori. acţiunea creditorului nu a putut fi respinsă pe motiv că acesta ar fi trebuit să-l urmărească mai întâi pe debitor.averii debitorului principal” şi art. Regula prevăzută de art.1678 Cod civil “cel ce s-a făcut garant numai pentru fidejusorul judecătoresc nu poate să ceară discuţia averii debitorului principal şi a fidejusorului”.. 2.1 Cod civil) ori dacă prin convenţie s-a prevăzut clauza solidarităţii pasive între fidejusori. dividă. beneficiul de diviziune nu poate fi invocat dacă fidejusorul a renunţat la el (art. garantul neputând opune beneficiul de discuţie pentru prima dată la instanţa de apel sau în recurs.1677 Cod civil “Garantul judecătoresc nu poate cere discuţia .1664 alin. să indice creditorului care bunuri ale debitorului pot fi urmărite şi să avanseze cheltuielile reclamate de urmărirea acestor bunuri.urmărirea. De aceea. ci numai atunci când este cerută.530 . ceea ce echivalează tot cu o renunţare la diviziune. 1664 alin. În caz contrar. care garantează pe acelaşi creditor şi aceeaşi datorie. fidejusorul a renunţat la beneficiu. nu se va putea invoca beneficiul de discuţie: 1. există prezumţia că fidejusorul a renunţat la acest beneficiu. in limine litis.cit. atunci nu mai poate fi răspunzător pentru aceasta”). şi pe ceilalţi cofidejusori (art. neinvocând beneficiul de discuţie. în fond se contestă validitatea obligaţiei.121 1. 3. Diviziunea urmăririi nu are loc de drept. Beneficiul de diviziune nu se poate invoca în raporturile dintre cofidejusori. conform art. 292 Ion Dogaru. de exemplu. ci numai în raporturile dintre creditor si fidejusori.1 Cod civil. poate cere ca creditorul să dividă mai întâi acţiunea sa şi să o reducă la proporţia fiecăruia. Fidejusorul urmărit poate invoca beneficiul de diviziune. invocarea beneficiului să se facă până să se fi intrat în judecarea în fond a litigiului. singură instanţa putând să înlăture această prezumţie pentru motive ce ar justifica întârzierea. fiecare din persoanele arătate în articolul precedent-cofidejusori-. fidejusorul are facultatea de a invoca beneficiul de diviziune. ci de către ceilalti cofidejusori. Insolvabilitatea unui fidejusor nu va fi suportată de creditori. întrucât n-a renuntat la beneficiul diviziunii. Dacă unii din garanţi erau nesolvabili în timpul în care unul din ei obţinuse diviziunea.

mai înainte de timpul în care a primit-o. chiar când datoria nu produce dobândă. Din punct de vedere al dreptului procesual civil. “dacă creditorul însuşi şi de bună voie a împărţit acţiunea sa. privilegiul etc. 16. 1108 pct. termene etc. de regulă. cât şi asupra dobânzilor şi a spezelor-cheltuielilor. fidejusorul se subrogă în drepturile creditorului plătit ( conform art. pag. fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei.. dobânzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge în favoarea garantului decât din ziua în care s-a notificat plata”. În locul acţiunii subrogatorii.122 Potrivit dispoziţiilor art. 1669 Cod civil prevede că atunci când fidejusorul a achitat datoria. unii din cauţionatori au fost nesolvabili”. Excepţiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune Fidejusorul va putea opune creditorului atât excepţiile inerente obligaţiei principale.2. Cu toate acestea. inclusiv când garantarea s-ar fi făcut fără ştiinţa debitorului.: excepţia prescripţiei extinctive. fidejusorul beneficiază şi de gajul.6. în situaţia când fidejusorul acţionează din proprie iniţiativă.1668 Cod civil. şi art. nu mai poate să se lepede de această diviziune. sau din mandat293. ipoteca. cu toate acestea. dacă se cuvine. garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamaţia pornită asupra-i. cele referitoare la condiţie. fără ştirea debitorului garantat. de la debitorul principal suma pe care a plătit-o creditorului şi cheltuielile efectuate după ce a notificat debitorului urmărirea începută de creditor.. 1670 Cod civil . are interes de a o desface”. Prin efectul subrogării. op.4. şi că “regresul se întinde atât asupra capitalului. atunci când fidejusorul s-a angajat în urma solicitării debitorului principal.Raporturile dintre fidejusor si debitorul principal Fidejusorul poate recupera.). însă nu-i poate opune acele ce sunt curat personale datornicului”). respectiv “Cauţionatorul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului”). .404. de care se bucură creditorul. şi încă şi pentru daune-interese. invocarea compensaţiei). ci este o excepţie de fond. Efectul invocării beneficiului de diviziune constă în aceea că datoria se fracţionează în tot atâtea părţi câţi fidejusori au garantat împreună pentru întreaga datorie. fidejusorul ar putea opta însă şi pentru o acţiune personală care îşi are izvorul în gestiunea de afaceri. care se răsfrâng şi asupra obligaţiei accesorii de garanţie a fidejusorului (ex. Art. el are un drept de regres împotriva debitorului principal. Fidejusorul are regres şi pentru dobânda sumei ce a plătit. 3 Cod civil “Subrogaţia se face de drept… în folosul aceluia care. Nu poate însă invoca excepţiile pur personale ale debitorului principal. Corneliu Bârsan. Faţă de avantajul conferit de acţiunea subrogatorie. acest beneficiu nu mai este o excepţie dilatorie. cele privind întinderea obligaţiei. nulitatea absolută a obligaţiei principale. în virtutea căruia fidejusorul beneficiază în cadrul ei de toate garanţiile pe care le avea şi creditorul plătit de el. Prin efectul plăţii făcută creditorului. deşi.cit.1681Cod civil potrivit cu care “garantul se poate servi în contra creditorului de toate excepţiile datornicului principal inerente datoriei. cum ar fi: nulitatea relativă a obligaţiei principale pentru vicii de consimţământ sau pentru lipsa capacităţii de exerciţiu (art. acţiunea personală prezintă avantajul că termenul de prescripţie curge din momentul în care fidejusorul a făcut plata către creditor. dar şi excepţiile personale care decurg din contractul de fidejusiune (excepţii privind validitatea contractului. 293 Constantin Stătescu.

garantul ce a plătit datoria are regres contra celorlalţi garanţi pentru porţiunea ce priveşte pe fiecare. astfel că art.123 În regresul exercitat împotriva debitorului principal. datornicul ar fi avut meziu (mijlocul) de a declara stinsă datoria sa. 3. Cu toate acestea. ori întrucât nu s-a stipulat contrariul”. cheltuielile efectuate de creditor cu urmărirea. Potrivit art. fidejusorul ce a garantat pentru ei toţi are regres în contra fiecărui din ei pentru repetiţiunea sumei totale ce a plătit. 5.6. şi fără a fi plătit. efectuează a doua plată. Acesta din urmă va putea cere doar partea fiecăruia. în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză sau fără just temei. nu are loc regresul decât când garantul a plătit în unul din cazurile arătate în articolul precedent”) numai în cazurile prevăzute la art. "când sunt mai mulţi debitori principali solidari pentru una şi aceeaşi datorie. 1671 Cod civil. mijloace aflate la îndemâna debitorului pentru a paraliza executarea silită ar putea fi invocarea compensaţiei. fidejusorul va putea cere acestuia restituirea sumei efectiv plătite. Art. Stingerea fidejusiunii 16.6.1673 Cod civil îi dă acestuia dreptul să se poată adresa anticipat debitorului principal: “Fidejusorul. conform art.5.1673 Cod civil.1674 Cod civil (“Când mai multe persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor şi pentru una şi aceeaşi datorie.5. În toate celelalte cazuri în care nu sunt incidente dispoziţiile art.6. când datoria a devenit exigibilă prin sosirea scadenţei stipulate. cum de exemplu tutela. În ambele cazuri. fidejusorul care a plătit datoria are drept de regres numai împotriva debitorului principal. el are o acţiune în regres divizibilă în contra celorlalţi fidejusori. îi rămâne însă dreptul de a cere înapoi de la creditor banii daţi”. Va funcţiona astfel solidaritatea între cofidejusori faţă de fidejusorul care a plătit datoria. 4. Când fidejusorul a plătit. când este urmărit în judecată pentru a plăti. când debitorul se află falit sau în stare de nesolvabilitate. 16.". Primul caz prevăzut în cuprinsul articolului menţionat se face referire la două plăţi consecutive: o primă plată o efectuează fidejusorul. 1672 Cod civil stipulează că “fidejusorul ce a plătit prima dată nu are regres contra debitorului principal ce a plătit de-a doua oară. Acţiunea în regres este deci divizibilă împotriva cofidejusorilor.Stingerea fidejusiunii pe cale indirectă . 16. la rândul lui.1673 Cod civil. când obligaţia principală nu are un termen determinat de scadenţă. enunţate anterior. În cel de-al doilea caz. întrucât însă obligaţia principală nu ar fi fost de aşa fel încât să nu poată a se stinge înaintea unui termen determinat. fidejusorul are dreptul să pretindă creditorului ceea ce el a plătit. deşi nu a achitat datoria garantată. când debitorul s-a îndatorat de a-l libera de garanţie într-un termen determinat şi acesta a expirat. fără a-l încunoştiinţa pe debitorul principal care. nu va avea nici un regres contra acestuia în cazul când în timpul plăţii. Există împrejurări în care fidejusorul. fără să fi fost urmărit şi fără să fi înştiinţat pe datornicul principal.3. pierzând însă dreptul de regres împotriva debitorului principal. poate să reclame dezdăunare de la debitor: 1.1. este în pericol de a nu fi acoperit pentru plata la care va fi eventual obligat. după trecerea de 10 ani. dobânda la această sumă. inclusiv daunele care s-ar fi putut produce cu ocazia urmăririi. are însă acţiunea de repetiţiune contra creditorului. 2.Raporturile dintre fidejusori În situaţia în care mai mulţi fidejusori garantează pentru unul şi acelaşi debitor şi numai unul dintre ei a plătit în întregime. a prescripţiei extinctive etc.4.

Stingerea pe această cale indirectă este unul din modurile de stingere a obligaţiei accesorii.fiind un contract . • confuziune între patrimoniul fidejusorului şi cel al creditorului. 1148 Cod civil). compensaţie (art. putând fi urmărit în consecinţă pentru plată (art.1683 Cod civil. Contractul de gaj sau amanet . prin erezirea (moştenirea) unuia de către altul. când. În situaţia în care plata a fost făcută de către un terţ.1676 Cod civil “cel ce e dator să dea garanţie e liber să dea un amanet sau altă asigurare. ceea ce presupune că garanţiile reale specifice ce se pierd au fost constituite ca accesorii ale creanţei principale în momentul când fidejusorul s-a angajat. dare în plată (art.7. 1155 Cod civil). prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil pentru garantarea datoriei ce constă în îndeplinirea unei obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice.1. datorită caracterului său accesoriu. prin unul din modurile generale de stingere a obligaţiilor. care să se găsească suficientă pentru asigurarea creanţei”. tot legea este cea care prevede că un termen de graţie acordat de creditor debitorului său principal nu liberează pe fidejusor de garanţia sa. datorită culpei creditorului. Pe lângă plată. Astfel. Stingerea fidejusiunii pe cale directă Potrivit art. 16. ca efect al plăţii principale. 2 Cod civil). De exemplu. pe cale directă. faţă de debitorul principal ori chiar faţă de fidejusor. conform dispoziţiilor art.le contrat de nantissement . • compensaţia opusă de fidejusor creditorului. 1679 Cod civil “obligaţia ce naşte din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting şi celelalte obligaţii”. caz în care creditorul primeşte o altă prestaţie decât cea care îi era datorată. fidejusorul nu mai poate dobândi. obligaţia principală se mai poate stinge prin novaţiune (art. ceea ce înseamnă că fidejusiunea se poate stinge şi independent de obligaţia principală. fidejusiunea se stinge chiar dacă după aceea creditorul este evins.Definiţie şi reglementare Potrivit dispoziţiilor art. 1680 Cod civil stipulează “Confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său. privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul în conformitate cu art. Dacă obligaţia principală se stinge prin darea în plată.7. în sensul remiterii de fidejusiune. nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”.124 Potrivit principiului accesorium sequitur principale. gajul sau amanetul este un contract accesoriu. confuziune (art. odată cu stingerea obligaţiei principale se va stinge şi fidejusiunea. Cu privire la confuziune. fidejusiunea rămâne să garanteze restul creanţei neachitate. fidejusiunea se poate stinge prin: • remitere de datorie. Gajul 16. remitere de datorie (art. iar nu de către debitor. din neglijenţa creditorului nu au fost conservate garanţiile care asigurau creanţa principală. fidejusiunea nu se stinge întrucât terţul se poate subroga în drepturile creditorului plătit.1685 Cod civil. dispoziţiile codului civil sunt în sensul următor: art.1684 Cod civil). 1142 Cod civil).1683 Cod civil.5. 1137 alin. La aceste cazuri se adaugă cel prevăzut de dispoziţiile art. 16. 1683 Cod civil). cu excepţia cazului în care prin plată a urmărit efectuarea unei liberalităţi. De asemenea. caz în care creditorul îl liberează de bunăvoie pe fidejusor de obligaţia sa.6. Dacă debitorul principal a făcut o plată parţială.2.

05. 294 295 Matei B. "Droit civil".10. 89/29.10. Tot astfel s-a mai apreciat: "Gajul este un contract prin care debitorul sau un terţ se deposedează de un lucru mobil pe care îl afectează plăţii unei datorii. el va fi afectat de cauzele de anulare. 236/27.Contractul de gaj are.05. publicată în M.2002. pentru a fi valabil. nr. Montchresttien.99/1999 şi alte legi speciale.7. III.89/2000298. 356/28.1999 publicată în M. este alienabil.06. fără a se avea în vedere natura lucrului amanetat. nr. aprobată cu modificări prin Legea nr. cu o reglementare proprie. 12/30. cât şi garanţia care rezultă din acest contract.05.2003 298 Publicat în M. 423/1. O. rezoluţiune/reziliere şi de stingere.G. făcându-se aplicarea principiului de drept “accesorium sequitur principale”. de a avea caracter consensual. nr. se înţelege atât contractul de gaj.Of. Sediul materiei garanţiilor reale mobiliare se regăseşte în următoarele acte normative: . nr. 2325/4. nr. deci.Cantacuzino. 16. Caracterele juridice ale contractului de gaj 1. nici civil. 298/15. 1968.Ordinul Ministrului Justiţiei şi Ministrului Finanţelor nr. . precum şi toate modalităţile la care este supus raportul juridic obligaţional principal (condiţie.G. nici comercial. pag. este consacrată de Legea nr. . Cuvântul “amanet” provine de la cuvântul turcesc "emanet" şi în acest sens a fost folosit şi de Codul civil. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice296. op.2.2001 . în sensul că. trebuie să aibă loc remiterea bunului gajat. 89/2000. Paris.2003.550-551 H. O altă definiţie dată în doctrină294 este formulată în sensul că “gajul este un contract accesoriu prin care debitorul sau un terţ remite creditorului spre siguranţa creanţei sale un obiect mobiliar corporal sau incorporal. nr.05.06. care se află în circuitul civil şi.G.Of. în această situaţie. nr.Of. publicată în M.2000 299 Publicate în M.2001299 privind criteriile de autorizare a operatorilor de arhivă. fără să mai fie nevoie de îndeplinirea unei alte condiţii.Contractul de gaj are un caracter accesoriu în raport cu obligaţia principală pe care o garantează. 99/ 26. contractul se naşte în mod valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor. publicată în M.1999. 332/21.L.2002. ci îşi împrumută caracterul său civil sau comercial de la natura obligaţiei principale pe care o garantează. pag. vol.Instrucţiunile Ministerului Justiţiei nr. 2. mărfuri. 2506 /C/ 1324/2000 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind modul de încasare şi plată a taxelor prevăzute de O. Ed. 89/2000 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.Of. 64 296 297 Legea nr. .2000. Prin termenul de “gaj”. nr.02.08. nu este. Bunul afectat garanţiei poate fi un bun mobil corporal sau incorporal.2000. de regulă. cu modificările ulterioare O. Deşi este un contract numit.125 accesoriu. termen). prin natura sa.01.2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de garanţii Reale Mobiliare.09.Of.Legea nr. 502/12. Gajul nu este posibil în absenţa unui raport principal de obligaţie.Of. precum şi obiectul garanţiei. nr. cum ar fi de exemplu: bani.cit. 1921. 1235/C/14. remiţându-l fie creditorului. un caracter real. et J. fie unui terţ care îl conservă pentru creditor" 295.Ordonanţa Guvernului nr. Mazeaud. modificată şi completată297. titluri de credit etc. 59/1. prin care s-au abrogat Instrucţiunile nr. în scop de a conferi dreptul de a reţine lucrul până la îndestularea sa şi de a fi plătit din urmărirea bunului amanetat cu preferinţă înaintea altor creditori”. Excepţia.

dreptul de autor.3.să aibă capacitatea deplină de exerciţiu a drepturilor civile.99/1999. din momentul încheierii contractului. În acest caz. nici una dintre părţi nu urmăreşte realizarea unui avantaj patrimonial. caracterul unui act juridic de dispoziţie.cel ce oferă bunul în gaj să fie proprietarul lui şi . la judecătorie (conform dispoziţiilor art. pentru ca gajul să fie opozabil terţilor. în acelaşi timp. mărfuri. Este în mod imperativ prevăzută de lege.129 alin. Efecte Constituirea valabilă a contractului de gaj impune îndeplinirea următoarelor condiţii de validitate: • în persoana debitorului: . inclusiv un fond de comerţ. Încheierea valabilă a contractului presupune inclusiv menţionarea creanţei ce se garantează. pot fi gajate toate bunurile mobile corporale şi incorporale care se află în circuitul civil. conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale. părinte ori tutore.proc. drepturile succesorale etc. deoarece partea obligată cunoaşte.17. 300 Ion Dogaru.). • referitor la obiectul gajului. cele fungibile şi nefungibile etc. Conform prevederilor Legii nr. Mai este considerat în doctrina juridică300 un contract cauzal.: bani. dat de naşterea dreptului real de gaj. un contract gratuit. art. pentru cazul executării obligaţiei. Contractul de gaj este.7.719 şi art.720 C. existând riscul pierderii bunului. dacă totuşi s-au făcut acte de executare. bunuri certe şi de gen.cit. Contractul de gaj are un caracter unilateral.art. de a-l restitui debitorului.civ. şi pentru a se evita fraudele.2 Codul familiei). Titlul executoriu reprezintă acel înscris care.549 . în numele minorului. nu permite pornirea executării silite.129 alin. 16. deoarece generează obligaţii în sarcina doar a unei părţi contractuale. obligaţia altuia. Contractul de gaj are un caracter constitutiv de drepturi. deoarece valabilitatea lui implică valabilitatea cauzei ce l-a generat. 7.. 6. gajarea bunurilor sale pentru garantarea propriei datorii este posibilă numai cu încuviinţarea prealabilă a Autorităţii tutelare (art. Constituirea gajului. 8. brevete de invenţii. • sub aspectul formalităţilor necesare constituirii gajului este necesar să fie respectate câteva reguli. Codul civil cere ca gajul să fie constatat printr-un înscris înregistrat (art. adică să-i confere creditorului un drept de preferinţă asupra bunului dat în gaj. greutăţii şi măsurii lui. Înregistrarea consta în păstrarea unui exemplar al înscrisului constatator al gajului într-o mapă specială. În cazul în care bunul afectat garanţiei constă într-o universalitate de bunuri mobile. respectiv a contractului principal. Pompil Drăghici.99/1999 stipulează că garanţia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. Executarea nu este posibilă decât în raport cu obiectul pe care titlul executoriu l-a determinat. şi. 4. 5. inclusiv creanţele (ex.126 3.1 Codul familiei interdicţia ocrotitorului legal. se poate obţine anularea lor pe calea contestaţiei în anulare. iar. de a garanta. a felului şi naturii bunului gajat sau descrierea calităţii. întinderea obligaţiilor ce-i revin. implicit a contractului de gaj. Legea nr. în principiu. întocmit în conformitate cu dispoziţiile legii. de a-l conserva şi. nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle într-o stare de interdependenţă funcţională. întrucât îşi grevează un bun cu sarcini reale. contractul de garanţie reală este titlu executoriu. op. Contractul de gaj are caracter comutativ. Lipsa titlului executoriu. permite punerea în executare silită a creanţei pe care o constată. titluri la purtător. pag.1686). Astfel.. respectiv în sarcina creditorului: obligaţia de a păstra bunul. În cazul în care debitorul este minor.

arhiva pune la dispoziţia oricărei persoane interesate un sistem de căutare. Legea nr. prin reglementarea înfiinţării şi funcţionării Arhivei Electronice de Garanţii Reale. răspunzând după regulile dreptului comun pentru pierderea sau deteriorarea bunului gajat.99/1999.99/1999). În noua reglementare. În lipsa unei stipulaţii contrare. Art.99/1999 prevede faptul că pe durata contractului de gaj. 99/1999 prevede în art. în final. să fie pe cale de a fi împiedicată. Înscrierea la această arhivă nu conferă validitate unei garanţii reale lovite de nulitate. În situaţia în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia. astfel cum sunt determinate prin contractul de garanţie. pentru a reduce nivelul acesteia. De asemenea. pe de o parte. necesare sau utile. schimbului. În urma valorificării bunului afectat garanţiei.21 din Legea nr. ci doar calitatea de detentor precar. asupra cuantumului obligaţiei garantate. De asemenea.1691 alin. Creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului. va avea câştig de cauză cel care are înregistrarea făcută. inclusiv sumele obţinute din orice alte operaţiuni ulterioare. pentru respectarea principiului de drept conform căruia “qui prior tempore potior jure”. care să ofere informaţii exacte şi actualizate cu privire la înregistrările garanţiilor reale mobiliare. Arhiva îndeplineşte în principal două funcţii deosebit de importante: funcţie de avertizare şi funcţia de asigurare a priorităţii. vor fi restituite de debitor (art. garanţia reală acordă creditorului garantat şi următoarele drepturi: a) dreptul de a verifica bunul afectat garanţiei în timpul programului de lucru al debitorului. în situaţia concursului între un creditor care are o garanţie înregistrată în arhivă şi unul care nu a făcut această înregistrare. apoi asupra dobânzilor şi.7/1996 privind cadastrul general şi publicitatea imobiliară şi Legea nr. creditorul păstrează dreptul de retenţie asupra bunului gajat până la plata lor. în cazul existenţei mai multor creditori interesaţi să urmărească acelaşi bun. în aceeaşi arhivă. Deoarece nu dobândeşte un drept de proprietate asupra bunului gajat. “bază de date la nivel naţional. executarea obligaţiei principale.11 că garanţia reală îi dă creditorului garantat dreptul de a intra în posesie sau de a reţine bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a-şi obţine plata obligaţiei garantate. Valoarea indemnizaţiei de asigurare asupra bunului afectat . precum şi sumele încasate din asigurare sau alta formă de administrare ori dispunere de acestea. constituirea altei garanţii sau vânzare. Legea nr. în cazul în care se va pune problema valorificării garanţiei). dar cu dată certă) este cerută de lege ad probationem. fructele şi productele. în cazul în care constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului afectat garanţiei sau alte fapte de natură să îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită. Forma scrisă (act autentic sau act sub semnatură privată. Dacă aceste cheltuieli nu vor fi restituite. Odată obligaţia principală executată integral. “primul înscris. inclusiv prin închiriere. cu modificările ulterioare. cu ajutorul ei se poate determina prioritatea înscrierii. primul în drept” (creditorul care îşi înscrie garanţia înaintea altui creditor.). fiind plătit cu preferinţă. creditorul trebuie să restituie bunul gajat.127 abrogate însă prin Legea nr. debitorul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanţiei şi de produsele acestuia. tot legea prevede că. care asigură înscrierea şi accesul la informaţiile înscrise cu privire la avizele de garanţie”. Creditorul îşi poate exercita acest drept numai dacă are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul afectat garanţiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol sau exista posibilitatea ca plata. b) dreptul de a considera că obligaţia garantată a devenit exigibilă şi de a trece la urmărirea silită. dacă îi poate fi imputată vreo culpă. fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului. creditorul are obligaţia de a conserva bunul. Eventualele cheltuieli efectuate pentru conservarea bunului.civ. va avea prioritate faţă de acesta din urmă. astfel încât să nu afecteze activitatea acestuia. iar pe de altă parte. pune bazele unui nou sistem de publicitate a garanţiilor reale.2 C. produsele obţinute constau în orice bun primit de debitor în urma vânzării.

care să specifice încetarea în tot sau în parte a obligaţiei garantate. dacă obligaţia principală este nulă absolut sau este anulată. dacă s-au cauzat daune creditorului. Aceste consecinţe decurg din caracterul accesoriu şi subsidiar al contractului de gaj. În ceea ce priveşte prescripţia. care are drept efect întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune privind obligaţia principală301. Chiar asupra contractului de gaj poate interveni unul din modurile generale de stingere a obligaţiilor (ex. de a ţine. Garanţia reală încetează o dată cu îndeplinirea obligaţiei garantate. garanţia reală poate înceta: 1. urmând a plăti despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 EURO. în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 EURO.39 din Legea nr. op. în conformitate cu legislaţia în vigoare. dacă intervine un mod de stingere a obligaţiei principale. distrugerea sau degradarea datorate neglijenţei ori deprecierea bunului datorată lipsei de diligenţă. În lipsa unei stipulaţii contrare.27.312 Ibidem . posesorul bunului afectat garanţiei are următoarele obligaţii: 1. asupra cuantumului obligaţiei garantate. face excepţie cazul când bunul gajat a fost asigurat. prin contract. precizează art. înstrăinarea acestuia. 16. Orice garanţie reală înscrisă anterior la arhivă va fi opozabilă cumpărătorului. Dacă debitorul are posesia bunului afectat garanţiei. fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului.4. dacă este cazul. În afara drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin contractul de gaj. vor atrage răspunderea debitorului. o evidenţă contabilă clară a bunului afectat garanţiei şi. aceştia au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul civil privind depozitul voluntar. De exemplu. Uneori gajul poate să se stingă şi independent de obligaţia principală.7. pentru a reduce nivelul acesteia. cum ar fi plata. în final. prescripţia extinctivă etc.. apoi asupra dobânzilor şi. Debitorul este obligat să transmită cumpărătorului un înscris eliberat de arhivă prin care se atestă existenţa tuturor garanţiilor reale ori a sarcinilor asupra bunului sau un alt înscris de la fiecare deţinător de garanţii reale sau sarcini care să declare că bunurile sunt libere de orice sarcină.000 EURO. renunţarea creditorului la garanţie.cit. după caz. Astfel. precum şi în alte cazuri prevăzute de legea aplicabilă în materie (Legea nr. Pentru ipoteza în care bunul afectat garanţiei se găseşte în posesia creditorului sau a unui terţ care îl reprezintă. a produselor acestuia. pag. 301 302 Renee Sanilevici. remiterea datoriei.128 garanţiei reprezintă rezultatul valorificării bunului afectat garanţiei atâta timp cât suma ce trebuie plătită este datorată oricărei părţi din contractul de garanţie sau împuternicitului acesteia. situaţie în care dreptul de preferinţă al creditorului se va păstra asupra indemnizaţiei de asigurare. compensaţia. el va avea influenţă şi asupra gajului.99/1999.. 2.99/1999) Astfel.: pieirea totală a bunului gajat prin forţă majoră. conform art. atunci gajul va fi desfiinţat. de a întreţine bunul afectat garanţiei şi de a-l folosi ca un bun proprietar. creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului. Stingerea gajului Stingerea obligaţiei principale are ca efect şi stingerea gajului. dacă preţul de achiziţie al bunului depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 1. că garanţia reală acoperă şi obligaţii viitoare. se consideră că lăsarea gajului în mâna creditorului constituie o recunoaştere permanentă a datoriei. desesizarea creditorului de bun gajat302. printr-un act liberator din partea creditorului. Neîndeplinirea de către debitor a acestei obligaţii atrage răspunderea acestuia pentru orice daună cauzată creditorului garantat. în afară de cazul în care părţile au convenit.

prin hotărâre judecătorească.. 303 Liviu Pop. 10 din Legea nr. ipoteca poate fi de două feluri: ipotecă legală – care ia naştere în temeiul unei dispoziţii speciale a legii (art. ipoteca este indivizibilă. În prezent se poate reţine că sunt cazuri de ipotecă legală: 1. În termen de 40 de zile de la stingerea garanţiei reale. Ipoteca legală Ipoteca legală este acea formă de ipotecă care ia naştere în virtutea unei dispoziţii legale. ipoteca prezintă următoarele caractere generale: 1. care poate să fie debitorul sau un terţ. 2. Ipoteca 16. Caracterele generale ale ipotecii Indiferent de felul ei. deoarece însoţeşte şi garantează un drept principal. op.8. 22/1969. Arhiva va introduce în rubrica corespunzătoare o menţiune privind stingerea obligaţiei garantate.3. ipoteca este un drept accesoriu.8. care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faţă de ceilalţi creditori din preţul acelui bun. 16. creditorul garantat va trebui. . să restituie imediat posesia bunului afectat garanţiei în cazul în care anterior intrase în posesia acestuia. 4.ipotecă convenţională . 16. fără deposedare. 1749 alin.care ia naştere printr-un contract încheiat între creditorul ipotecar şi proprietarul bunului imobil. potrivit căruia garanţiile suplimentare a căror obligativitate este stabilită de lege pot să constea nu numai în fidejusiune ori în gaj.8. ipoteca prevăzută de art.2. După îndeplinirea obligaţiei garantate. ceea ce înseamnă că poate fi constituită numai asupra unui imobil sau a unor imobile individual determinate şi pentru garantarea unei datorii cu o valoare determinată. 16. deoarece are ca obiect numai bunuri imobile aflate în circuitul civil.1.8. pag. 1 Cod civil). 3.303 Ipoteca este reglementată în art. Definiţie şi reglementare Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane.129 2.3. 1746 – 1814 Cod civil. creditorul trebuie să înscrie o notificare la arhivă privind stingerea garanţiei reale. dar şi într-o ipotecă. cit. În caz contrar. ipoteca este o garanţie imobiliară.1. Dispoziţiile prevăzute în Codul civil cu privire la cazurile de ipotecă legală au fost abrogate. în sensul că imobilul ipotecat este afectat în întregime pentru garantarea creanţei. 16. se poate atrage obligarea creditorului la plata către debitor a unor despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 200 EURO. 435 . 5.8. ipoteca este un drept real asupra unui bun imobil care conferă titularului său două atribute: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. Felurile ipotecii În funcţie de izvorul său. la cererea debitorului. ipoteca este o garanţie specializată.

Of. care este cerută ad validitatem. 76/1994. constă în faptul că între doi creditori de rang diferit. 902 alin. prevăzută de art. 16. 16. înscrierea lor se face la cererea creditorului. cel cu rang prioritar.1992.06.8.8. Ipoteca convenţională Potrivit art. 36/1995. nr.2. ipoteca convenţională este valabilă numai dacă este constituită prin act autentic. 3. publicată în M. republicată în M. 1749 alin. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie. 61/1990304 conform căruia creditele acordate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni pentru cumpărarea de locuinţe din fondurile statului vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuinţei dobândite şi art.Publicitatea ipotecii Publicitatea ipotecii constă în înscrierea ipotecii în registrul special sau.Of. în sensul că oricât timp ar trece de la data efectuării ei ea nu se perimă. nr. după care se perimă. În ceea ce priveşte condiţiile de formă. 85/1992305modificată prin Legea nr. ipoteca legatarilor cu titlu particular al unor sume de bani sau bunuri fungibile asupra bunurilor imobile succesorale.02. unitatea vânzătoare îşi garantează încasarea preţului prin înscrierea ipotecii asupra locuinţei. În cazul ipotecilor legale. 15 din Legea nr. care trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină şi calitatea de proprietar actual al bunului. 180/29. 1772 Cod civil. conform art.4. adică 304 4. este nulitatea absolută. 12 din Decretul – Lege nr. Data înscrierii conferă şi rangul ipotecii. 108 alin.1990 305 Legea nr.3. 1 din Legea nr. Înscrierea ipotecii convenţionale conservă dreptul d eipotecă timp de 15 ani de la data înregistrării. Decretul – Lege nr. în cazul în care vânzarea se face cu plata preţului în rate. Importanţa rangului ipotecii. ipoteca convenţională este aceea care ia naştere din convenţia părţilor. ipoteca prevăzută de art. după caz. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. nr.Of. în cartea funciară aflată la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat bunul imobil. 36/1995 a no13 013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013 013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013 013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013013 0130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130 . conform art. 2 Cod civil. Înscrierea ipotecii legale este imprescriptibilă. care reglementează o ipotecă legală cu caracter asigurător având ca obiect bunurile imobile sechestrate. în baza art.07. Pentru valabilitatea ipotecii se cer întrunite condiţii de fond şi condiţii de formă.1998 306 Legea nr.130 2. 264/15. 22/8. în virtutea titlului din care rezultă ipoteca. publicat în M. 166 Cod procedură penală. conform căruia. Sancţiunea nerespectării formei autentice. cu formele prescrise de lege.306 Publicitatea se efectuează în baza contractului autentic de constituire a ipotecii şi este ordonată printr-o încheiere de către judecător. ipoteca prevăzută de art. 2 Cod civil. 1779 Cod civil. Condiţiile de fond privesc persoana care constituie ipoteca.

. ipoteca rămâne fără obiect. iar în situaţia în care sunt mai mulţi creditori ipotecari. 16. respectiv prin: - 307131 131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131 . iar ceilalţi creditori se vor despăgubi din ceea ce rămâne.3. chiar dacă debitorul l-a înstrăinat. Dacă debitorul plăteşte datoria. păstrează. până la concurenţa preţului de cumpărare a imobilului sau până la concurenţa valorii imobilului.5. Debitorul poate înstrăina bunul ipotecat sau îl poate greva cu sarcini reale. oferta de purgă. pe cale accesorie. folosinţa şi dispoziţia.5. terţul dobânditor poate abandona imobilul ipotecat pentru a fi scos la vânzare. pe cale principală. prin următoarele modalităţi: renunţarea creditorului la ipotecă. toate atributele dreptului de proprietate: posesia . Stingerea ipotecii Ipoteca se poate stinge: 1. terţul dobânditor poate să recurgă la purgă.5. nulitatea obligaţiei garantate. rezoluţiunea sau nulitatea titlului prin care cel care a constituit ipoteca a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat. Efectele faţă de creditor Creditorul are recunoscut un drept real accesoriu. atunci când se stinge obligaţia pe care o garantează.1.131 cel care a înscris primul ipoteca. va avea dreptul să se despăgubească integral din preţul imobilului ipotecat.6. terţul dobânditor poate să opună excepţii: inexistenţa sau stingerea datoriei.8. stabilită prin expertiză. 2. 16.8.dreptul de urmărire. 16. dacă a dobândit imobilul printr-un contract cu titlu gratuit. în principiu. dreptul de preferinţă se exercită în ordinea dată de rangul ipotecii fiecăruia. nulitatea inscripţiei ipotecare. 1801 – 1814 Cod civil şi constă în oferta făcută creditorului de a plăti creanţa garantată prin ipotecă. Efectele faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat Codul civil reglementează în art. nulitatea contractului de ipotecă. care constă în posibilitatea de a urmări bunul în stăpânirea oricui s-ar afla. 1791 – 1797 posibilităţile pe care le are terţul dobânditor al imobilului ipotecat în cazul în care debitorul nu plăteşte datoria. 16. terţul dobânditor poate să plătească datoria debitorului şi se va subroga în drepturile creditorului. 2. Procedura acesteia este reglementată în art.8. 3.8.8. care constă în aptitudinea de a-şi realiza creanţa cu prioritate din preţul obţinut din vânzarea imobilului ipotecat. iar înscrierea se radiază.5.dreptul de preferinţă. 4. prescripţia extinctivă. Efectele ipotecii 16. fără participarea sa. drept care îi conferă două atribute: . fără deposedarea proprietarului bunului imobil.2. iar creditorul cere realizarea ipotecii: 1. Efectele faţă de debitor307 Debitorul sau cel căruia îi aparţine imobilul ipotecat.

9. .9. nr. 1727 Cod civil). care pot fi: . 1729 Cod civil). În prezent în această materie sunt incidente dispoziţiile Codului fiscal309 şi ale Codului de procedură fiscală310 care reglementează privilegiul statului pentru obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de plată a impozitelor. fie chiar ipotecari. remitere de datorie. Clasificarea privilegiilor În raport de dispoziţiile Codului civil.2. reglementat de art. 16.1. 1780 – 1815 Cod civil şi art. privilegiul este un drept ce dă unui creditor calitatea creanţei sale de a fi preferat celorlalţi creditori. Definiţie şi reglementare Potrivit art. 1722 Cod civil. incidente în materie.privilegiul cheltuielilor de judecată.privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului (art. compensaţie. privilegiul a fost definit ca fiind dreptul unui creditor de a fi plătit cu prioritate faţă de alţi creditori. 1730 Cod civil). Privilegiile generale Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sunt: privilegiul tezaurului public. 3. privilegii generale. Privilegiile 16.2003 310 Codul de procedură fiscală a fost aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 16.308 Prin calitatea creanţei se înţelege cauza sau faptul juridic din care s-a născut creanţa. În doctrină. 1725 Cod civil. 941/29. privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile (art. nr.2. 16.2003 .Of.9. art. 1737 Cod civil). confuziune. Sediul materiei privilegiilor îl constituie art.9. novaţie. datorită calităţii creanţei sale. 409 Cod de procedură civilă. privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile (art. reglementat de art. privilegiile se clasifică astfel: 1. 1722 – 1745. 92/2003 şi a fost publicat în M.12. dare în plată.927/23. conform căruia creditorul care a făcut cheltuieli în proces sau cu ocazia executării silite. . care au profitat 308132 309132 132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132132 13 213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213 213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213213 2132132132132132132Of. 2.privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului (art.1.132 plată.12. 1727 Cod civil.

privilegiul transportatorului. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile Privilegiile speciale mobiliare au ca obiect un bun mobil determinat al debitorului şi sunt enumerate în art. privilegiul celui care a împrumutat bani pentru plata constructorilor. privilegiul care rezultă din separaţia de patrimonii. pentru preţul neîncasat al imobilului. 1730 Cod civil: . .privilegiul hotelierului. recunoscut pentru preţul transportului şi pentru toate cheltuielile de transport.cheltuieli de judecată făcute în interesul comun al creditorilor. privilegiul celui care a împrumutat bani cumpărătorului pentru plata imobilului către vânzător.3.9. în acelaşi timp debitor al obligaţiei de restituire sau de predare a bunului altuia. a reparaţiilor locative şi pentru tot ceea ce priveşte executarea contractului. Dreptul de retenţie 16. respectiv: .2.133 şi celorlalţi creditori.privilegiul creditorului gajist asupra lucrului dat în gaj. . Definiţie Dreptul de retenţie este acel drept real care conferă creditorului. privilegiul copărtaşului. .cheltuieli pentru îngrijirea medicală făcute în cazul ultimei boli în decurs de un an înaintea decesului.2.10. privilegiul arhitectului.privilegiul cheltuielilor făcute cu conservarea bunului mobil al debitorului. constructorilor şi al lucrătorilor asupra imobilului construit. are dreptul să le recupereze din sumele ce formează obiectul urmăririi. cheltuiala recoltei anului curent şi pentru instrumentele de exploatare agricolă. .2.1. . 16. . . Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile sunt enumerate în art. care poate fi exercitat numai atât timp cât cărăuşul are bunul în detenţia sa. 1729 Cod civil.9.privilegiul vânzătorului unui bun mobil al cărui preţ nu a fost plătit de cumpărător. pentru plata lucrării. 16. care conferă un adevărat drept d egaj asupra bunurilor mobile ale chiriaşului sau arendaşului. pentru plata chiriilor sau arenzilor.preţul obiectelor de subzistenţă date debitorului şi familiei sale în decurs de şase luni. . 1737 privilegiile speciale imobiliare: privilegiul vânzătorului unui imobil. care conferă hotelierului un drept prioritar de a-şi recupera valoarea prestaţiilor asigurate clienţilor din preţul bagajelor aduse în camera de hotel. . 16.10.creanţe din salarii.privilegiul locatorului de imobile. .privilegiul arendaşului pentru plata sumelor datorate pentru seminţe.cheltuieli de înmormântare a debitorului. posibilitatea de a reţine acel bun în . Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri imobile Codul civil enumeră în art.

op. 448 312 Liviu Pop.2. 1444 Cod civil). să fie un debitum cum re iunctum. el fiind creaţia doctrinei şi a jurisprudenţei. va plăti datoria ce s-a născut în sarcina lui în legătură cu lucrul respectiv. dreptul de retenţie al unuia dintre foştii soţi asupra bunurilor comune partajate. Iosif Urs. cit.2.10. Corneliu Bîrsan.2. 452 .2.3. 1. 1. în cadrul unei acţiuni în revendicare. CUPRINS CAPITOLUL 1 – OBLIGAŢIA CIVILĂ 1. 1.3. prin drept de retenţie se înţelege acel drept în virtutea căruia detentorul unui lucru este îndrituit să-l reţină până la plata unei creanţe pe care o are împotriva proprietarului lucrului.451. 1619 Cod civil).1. 1.3. îi va plăti sulta. creditor al lucrului. Noţiunea de obligaţie Elementele raportului juridic obligaţional Subiectele raportului juridic obligaţional Conţinutul raportului juridic obligaţional Obiectul raportului juridic obligaţional Clasificarea obligaţiei civile Clasificarea obligaţiilor după izvoare Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor Clasificarea obligaţiilor după raportul cu modalităţile Izvoarele obligaţiilor CAPITOLUL 2 – CONTRACTUL 311 Liviu Pop. până în momentul în care celălalt soţ. pag. Smaranda Angheni.2. Condiţia esenţială pentru existenţa dreptului de retenţie este aceea ca datoria pe care deţinătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii să aibă legătură cu lucrul. 1.3.3. 1. 1.1. op. cit.3. pag.4.. 1..2.. cit. pârâtul posesor are dreptul să reţină lucrul revendicat până la despăgubirea sa de către proprietarul care a câştigat procesul. op. 16.134 stăpânirea sa şi de a refuza restituirea lui până când debitorul său. pag.1.3. 1. 353. înainte de a fi despăgubiţi de către locator sau de cumpărător (art. în cazul vânzării imobilului. 1. locatarul şi arendaşul nu pot fi lipsiţi de stăpânirea bunului.311 În general.2.3. cit. Aplicaţii Aplicaţiile practice ale dreptului de retenţie312 : vânzătorul nu este obligat să predea lucrul. 1322 Cod civil). dacă cumpărătorul nu a plătit preţul şi nu are dat de vânzător un termen de plată (art. Constantin Stătescu. Dreptul de retenţie este un drept real de garanţie imperfect care conferă retentorului numai o detenţie precară Codul civil nu cunoaşte o reglementare de principiu a dreptului de retenţie.4. căruia i-au fost atribuite bunurile de către instanţă. 1. op. depozitarul poate reţine lucrul depozitat până la plata integrală a sumelor care i se datorează de către deponent în legătură cu depozitul (art. pag.5.

Reguli speciale de interpretare a contractului Principiile efectelor contractului Principiul obligativităţii contractului 3. Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului Principiul relativităţii efectelor contractului Excepţiile de la principiul relativităţii efectelor contractului Principiul opozabilităţii efectelor contractului Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice .2.135 Definiţia contractului Voinţa juridică şi limitele acesteia în cadrul contractului civil Clasificarea contractelor civile Importanţa clasificării contractelor civile Criterii de clasificare a contractelor civile Clasificarea contractelor după modul de formare Clasificarea contractelor după conţinutul lor Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi Clasificarea contractelor după efectele produse Clasificarea contractelor după modul de executare Clasificarea contractelor după nominalizarea în legislaţie Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor Încheierea contractului Capacitatea de a contracta Consimţământul părţii care se obligă Obiectul contractului Cauza contractului Oferta de a contracta Noţiune Forma ofertei Felurile ofertei de a contracta Condiţiile ofertei Forţa obligatorie a ofertei Promisiunea de vânzare Acceptarea ofertei Definiţie Felurile acceptării ofertei Condiţiile acceptării ofertei Momentul încheierii contractului Încheierea contractului între prezenţi Încheierea contractului prin corespondenţă Importanţa momentului încheierii contractului Locul încheierii contractului Importanţa locului încheierii contractului CAPITOLUL 3 – EFECTELE CONTRACTULUI Noţiune şi reglementare Interpretarea contractului 3.1.2.Reguli generale de interpretare a contractului 3.1.3.1.2.

IZVOR DE OBLIGAŢII – RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ – Noţiunea de răspundere civilă Reglementare legală Natura juridică a răspunderii civile delictuale Felurile răspunderii civile delictuale Răspunderea pentru fapta proprie Reglementare .2. Condiţiile materiale ale acţiunii în restituire 5. izvoare de obligaţii CAPITOLUL 5 – FAPTUL JURIDIC LICIT Noţiune şi reglementare Gestiunea intereselor altei persoane Definiţie Condiţiile gestiunii de afaceri Efectele gestiunii de afaceri Obligaţiile gerantului Obligaţiile geratului Plata lucrului nedatorat Definiţie Reglementare legală Condiţiile plăţii nedatorate Efectele plăţii nedatorate Obligaţiile accipiensului de bună – credinţă Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă Obligaţiile solvensului Cine poate să ceară restituirea Acţiunea în restituire Cazurile în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate Îmbogăţirea fără justă cauză Definiţie Reglementare Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire 5.1.4.3.4.136 Excepţia de neexecutare a contractului Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Riscul contractului CAPITOLUL 4 – ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAŢII Definiţie Reglementare Exemple de acte juridice unilaterale.3. Condiţiile juridice ale acţiunii în restituire Efectele îmbogăţirii fără justă cauză Prescripţia acţiunii CAPITOLUL 6 – FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII.

Caracterul cert al prejudiciului 6.2.137 Condiţiile generale ale răspunderii Prejudiciul Definiţie Clasificarea prejudiciului Condiţiile reparării prejudiciului 6.3.6.1.Prejudiciul să nu fi fost reparat încă Principiile reparării prejudiciului Principiul reparării integrale a prejudiciului Principiul reparării în natură a prejudiciului Repararea prin echivalent a prejudiciului Stabilirea despăgubirilor în cazul reparării prin echivalent a prejudiciului Fapta ilicită Definiţie Trăsăturile caracteristice ale faptei ilicite Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Vinovăţia Noţiune Structura vinovăţiei Formele vinovăţiei Cauzele care înlătură vinovăţia Capacitatea delictuală Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice .3.6.

Efectele răspunderii părinţilor 7.2.2. 3 Cod civil 7.1.4.1.1.2. Efectele răspunderii 8.4.4. Noţiune şi reglementare 7.1. Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art.5.2. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale 8. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 8. Apariţia principiului răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază . Condiţiile răspunderii pentru fapta animalului 8.5.3.3. Reglementare 7.4.1. Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor CAPITOLUL 8 – RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE.5. Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor 7.2.3. Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului 8.6.1.2.4.5.2.1.1.1. 1000 alin.1.4.1.2. Reglementare 7. Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. Înlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilor 7.5. Condiţii generale 7.2. 2 Cod civil 7.2.3. Condiţiile răspunderii 8. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori 7.5. Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor 7.2.3. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale 8.1.3.2 Condiţii speciale 7.3. DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL 8. Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.1.2.5.4.2.3. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepus 7. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor 7. Noţiune şi reglementare 8.1. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8.3. Condiţii speciale 7. Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor 7.3.2.1.3.1.4.1.3.1.2.1.2.1. condiţiile răspunderii părinţilor 7.2.1. Condiţiile speciale 7. Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.2.3. Noţiune şi reglementare 8. Condiţii generale 7.2.2. Condiţii generale 7. Fundamentarea răspunderii părinţilor 7.3. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general 8. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victima prejudiciului 7.1.4.1.4. 1000 alin.2.4.2.2.1.1. Domeniul de aplicare 8. Domeniul de aplicare 8. Domeniul de aplicare al art.2.3. Domeniul de aplicare 7.138 CAPITOLUL 7 – RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE 7.

5.1.9.2.5.3.1.3. Noţiune 10.2.3. Consideraţii generale 11.5.2. Persoana care poate face plata 9.4.2. Executarea silită în natură a obligaţiilor 9. Prejudiciul 10.3.3.6.2. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri 8. Dovada plăţii 9. Condiţiile răspunderii 8.1. Concepţia răspunderii subiective 8.2. EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR (EXECUTAREA ÎN NATURĂ) 9.2.2.4.1. Condiţiile răspunderii contractuale 10. Evaluarea convenţională CAPITOLUL 11 – DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 11. Categorii de despăgubiri 10.3.4.1.3.3. Persoana căreia i se poate face plata 9.3.2.7.3. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare CAPITOLUL 9 – EFECTELE OBLIGAŢIILOR. Concepţia răspunderii obiective 8.5. Reglementare 9. Condiţiile acordării de despăgubiri 10.1.6.3. Efectele răspunderii 8.8.3.2. Principiul indivizibilităţii plăţii 9.1.3. Imputaţia plăţii 9. Măsurile conservatorii 11.6. Punerea debitorului în întârziere 10.3.3.3. Daunele cominatorii CAPITOLUL 10 – EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR (EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT) 10.1.1.4. Executarea obligaţiei de a face şi de a nu face 9.1.3.1.3.3.1.1.1.2. Evaluarea judiciară 10.3.139 8.3.5.1.1. Acţiunea oblică (indirectă sau subrogatorie) 11. Vinovăţia debitorului 10. Condiţiile plăţii 9. Plata 9.2. Evaluarea legală 10.5.1.2. Evaluarea despăgubirilor 10.6.2.6. Obiectul plăţii 9. Data plăţii 9. Oferta reală urmată de consemnaţiune 9. Natura juridică a executării indirecte a obligaţiilor 10.1. Noţiune 9. Executarea obligaţiei de a da 9.3. Definiţie 11.3. Cheltuielile pentru efectuarea plăţii 9.3.1.2. Domeniul de aplicare .1.3.1.1. Locul plăţii 9.1.2.

1.1. Cesiunea de creanţă 12. Definiţie 12.2.2.2.3.1. Remiterea de datorie .2. Compensaţia legală 14.3.1. Condiţiile cesiunii de creanţă 12.1. Domeniul de aplicare 11.2. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei 12.2.2. Efectele acţiunii revocatorii CAPITOLUL 12 – MODURILE DE TRANSMITEREE A OBLIGAŢIILOR 12. Felurile compensaţiei 14.4.4. Darea în plată 14. Efectele dării în plată 14.4.2.2.3.1. Novaţia 13.1. Efectele novaţiei 13.1.3.2.1.2. Definiţie şi reglementare 14. Efectele cesiunii de creanţă 12.2.2. Efectele delegaţiei CAPITOLUL 14 – MODURILE DE STINGERE A OBLIGAŢIILOR 14. Novaţia subiectivă 13.1.4.4.3. Condiţiile novaţiei 13. Compensaţia convenţională 14.1.3.2.2. Felurile delegaţiei 13.3.4. Efectele compensaţiei 14.1.3. Delegaţia 13.3.1. Definiţie 14.2.1. Definiţie 13.3.4.2.2.4.2.1. Efectele cesiunii de creanţă între părţi 12.1.2.1.1.2.3.2.3. Efectele subrogaţiei CAPITOLUL 13 – MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR 13.1.1. Compensaţia 14. Acţiunea revocatorie (pauliană) 11. Reglementare 12.3. Condiţiile intentării 11.3. Definiţie 13. Condiţiile intentării 11.1.2.1.2.4.1. Definiţie 14.2. Confuziunea 14. Efectele acţiunii oblice 11. Domeniul de aplicare 14.1. Domeniul de aplicare 14.2.1. Compensaţia judecătorească 14.4.2.3.3.1.1.1. Definiţie şi reglementare 12.140 11.3. Felurile novaţiei 13. Subrogaţia legală 12. Efectele confuziunii 14.2.1.1.3.2. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi 12.1.1. Felurile subrogaţiei 12.3. Subrogaţia convenţională 12.4. Novaţia obiectivă 13.3.3. Definiţie şi natură juridică 11.1.

Clasificare 15.3.1.1.2.4.1.3.2.6. Stingerea fidejusiunii pe cale directă .2. Raporturile dintre creditor şi fidejusor 16.2.2.2. Raporturile dintre fidejusori 16.5. Reglementarea legală a garanţiilor 16. Imposibilitatea fortuită de executare 14.2.4. Caracterele juridice ale fidejusiunii 16.1 Obligaţiile conjuncte (divizibile) 15.6.4. Obligaţiile plurale 15.1.6.1.1. Condiţia şi sarcina 15. Domeniul de aplicare 14.1. Obligaţiile solidare 15. Efectele fidejusiunii 16.2. Obligaţiile afectate de modalităţi 15.2.141 14. Consideraţii generale privind garanţiile obligaţiilor 16.5.1.5.2.1.2. Condiţiile remiterii de datorie 14.2.6.5.4.1. Efectele termenului 15. Fidejusiunea (cauţiunea) 16.1.1. Renunţarea la termen 15.6.2.2.4. Pluralitatea de obiecte 15.1.5.6.2.1.6.2.3.2. Evoluţia garanţiilor 16.1.6.1. Condiţia 15.1.1.1. Raporturile dintre fidejusor şi debitorul principal 16. Condiţiile de validitate ale fidejusiunii 16.1. Definiţie 15.1. Proba remiterii de datorie 14.1.6.4.3. Stingerea fidejusiunii pe cale indirectă 16.5.2.1.1.3.2.1. Noţiunea şi felurile fidejusiunii 16.4. Funcţiile garanţiilor 16.6. Definiţie 15.1.3.1.1.4.3. Clasificare 15.6. Stingerea fidejusiunii 16. Pluralitatea de subiecte 15. Efectele condiţiei 15. Efectele remiterii de datorie 14. Obligaţia alternativă 15.5.4.2.3.1.6.2.2. Termenul de graţie 15. Efectele imposibilităţii fortuite de executare CAPITOLUL 15 – OBLIGAŢIILE COMPLEXE 15. Definiţie şi reglementare 14.2.2. Termenul 15. Clasificarea garanţiilor 16.1. Decăderea din beneficiul termenului 15.1. Garanţiile personale.4.1.4.2. Obligaţiile indivizibile CAPITOLUL 16 – GARANTAREA OBLIGAŢIILOR 16.2. Obligaţia facultativă 15.5.5.4. Definiţie şi reglementare 14.

Privilegiile 16.8.1. Stingerea ipotecii 16.1. Definiţie şi reglementare 16.7.8.2.9.5.Definiţie şi reglementare 16.8.6.2.8.3. Ipoteca convenţională 16. Felurile ipotecii 16. Definiţie 16.1. Caracterele generale ale ipotecii 16.2. Constituirea gajului. Privilegii generale 16.3. Definiţie şi reglementare 16. Efectele faţă de debitor 16.5.1.2.9.7.3. Publicitatea ipotecii 16.5.4.2. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile 16.8.1.9.5.7.4. Ipoteca legală 16.8. Clasificarea privilegiilor 16.8. Aplicaţii .8. Efectele faţă de creditor 16. Efectele faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat 16. Gajul 16. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile 16.3.8.8.9. Efectele ipotecii 16.3.9.9.1.8.10. Dreptul de retenţie 16.7. Efecte 16. 8.7.10.2.10.3.2. Caracterele juridice ale contractului de gaj 16.2. Ipoteca 16.2.1.2.142 16. Stingerea gajului 16.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->