UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI
Asist. univ. drd. MARIUS SEBASTIAN STRIBLEA

- SUPORT CURS Anul I Semestrul I

2008

2

Cuprins
Capitolul I. Terminologie introductivă. Caracterele şi principiile generale ale dreptului ................................................................................ SecŃiunea I - Sensurile cuvântului drept ................................................ 1. Dreptul subiectiv .............................................................................. 2. Dreptul obiectiv ............................................................................... 3. Dreptul ca ştiinŃă .............................................................................. 4. Dreptul ca artă .................................................................................. SecŃiunea II - Caracterele dreptului ........................................................ SecŃiunea III - Principiile generale ale dreptului .................................... Capitolul II. Dreptul şi statul ................................................................. SecŃiunea I - Definirea statului ............................................................... 1. Elementele constitutive ale statului .................................................. 2. FuncŃiile statului ............................................................................... SecŃiunea II - Forma statului .................................................................. 1. Forma de guvernământ ..................................................................... 2. Structura statului .............................................................................. 3. Regimul politic ................................................................................ SecŃiunea III - Statul de drept ................................................................. 1. NoŃiune .............................................................................................. 2. Caracteristici ..................................................................................... 3. CondiŃii de existenŃă ......................................................................... Capitolul III. Sistemul dreptului ........................................................... SecŃiunea I - Conceptul de sistem al dreptului ........................................ SecŃiunea II - Criteriile de constituire a sistemului dreptului ................. SecŃiunea III - Componentele de sistem ale dreptului ............................ SecŃiunea IV - Diviziunile generale ale dreptului ................................... 1. Dreptul intern şi dreptul internaŃional ............................................... 2. Dreptul public şi dreptul privat ......................................................... 3. Alte diviziuni ale dreptului ............................................................... SecŃiunea V - Ramurile dreptului românesc actual ................................ SecŃiunea VI - Mari sisteme contemporane de drept .............................. 1. Sistemul de drept romano-germanic ................................................. 3 7 7 7 7 8 8 8 9 11 11 11 13 14 14 15 16 16 16 17 17 18 18 18 19 20 20 20 21 21 26 26

........ 4 2 29 29 32 32 32 34 34 34 37 37 43 43 46 47 52 53 54 54 54 54 55 55 55 55 55 56 56 56 56 56 57 57 58 58 58 58 ............. Norma juridică ..................................................................... 4.......................................NoŃiunea de raport juridic .. 3.......... Capitolul IV....................................................... Sistemul dreptului socialist ................................................................................... 5......Formele de interpretare a normelor juridice ...................Conceptul de izvor al dreptului ......................................................... 3....................................................... SecŃiunea IV .............................. SecŃiunea II . 1................................................... Structura tehnico-legislativă (externă) ............................. SecŃiunea I ....... Metoda gramaticală ................................................................................................................................... SecŃiunea II .......... AcŃiunea normelor juridice în spaŃiu ...... Caracterul social ............. 1................................................ Sisteme de drept religioase şi tradiŃionale ........... Structura logico-juridică (internă) .. Metoda sistematică ................................ SecŃiunea V....... Interpretarea restrictivă ..................Caracterele normei juridice ... Analogia .................. 2............................................ SecŃiunea II ................................................. Raportul juridic ... Interpretarea neoficială .................................. 2....................................... 2............Izvoarele formale ... 1.. Interpretarea literală ..... 1.... SecŃiunea III ..................................................................................... SecŃiunea I . AcŃiunea normelor juridice asupra persoanelor ...... SecŃiunea III .............................. Metoda teleologică ....................Metode de interpretare .........Structura normei juridice .............Clasificarea normelor juridice ......................................................................................................................... 4................ SecŃiunea I ................... Izvoarele dreptului ...................... SecŃiunea I .......................... 2........................................................ 1............................................... SecŃiunea IV ....... 3.............................. 6......................................... Sistemul de drept anglo-saxon (common – law) ..................................AcŃiunea normelor juridice .............................. Interpretarea extensivă ....... Capitolul VII...................................Rezultatul interpretării normelor juridice ............................... 2..................... Metoda istorică ........................... Interpretarea oficială ....Conceptul de normă juridică .......... Interpretarea normelor juridice ................ Capitolul VI...................................................... 3........................ Capitolul V.... Metoda logică ............. SecŃiunea II .....Caracterele raportului juridic ................... AcŃiunea normelor juridice în timp .........................................2..... 1...................................................NoŃiunea şi scopul interpretării normelor juridice ............................................................

................................... Răspunderea penală ................................................................................ SecŃiunea III .... 4............................................... 58 59 59 59 60 61 61 62 62 62 62 63 63 63 63 63 64 64 64 5 ......... 2............................. Obiectul raportului juridic ..........................................................2..................................................................NoŃiunea de răspundere juridică ............ Rezultatul vătămător ..................................... Caracterul voliŃional ................... Capitolul VIII... SecŃiunea IV ......................................... Conduita ilicită ...... Răspunderea juridică .............................................................. 1............. SecŃiunea II ........... Răspunderea civilă ....................CondiŃiile răspunderii juridice ........................................................Formele răspunderii juridice ...... 3.............................................................................. 4................... 3...................... Subiectele raportului juridic ....................... 1................ 3.........................................................................................................Diferite categorii de raporturi juridice . 3.......................................... 1............... 2........................ SecŃiunea I ... Răspunderea disciplinară . 2............................................ Legătura de cauzalitate ......................... VinovăŃia subiectului de drept ...................... Răspunderea contravenŃională ............................................. ConŃinutul raportului juridic ........Structura raportului juridic ...................................... SecŃiunea III .............. Caracterul valoric ...

6 .

doctrina foloseşte sintagma drepturi subiective. care nu se adresează unui subiect determinat. la libertate. dreptul obiectiv este alcătuit din norme juridice impersonale. dreptul este legat de titularul lui. referitoare la conduita sa ori a altor persoane. inclusiv posibilitatea acestuia de a apela la forŃa de constrângere a statului în vederea respectării prerogativelor sale. adică totalitatea normelor juridice în vigoare. dreptul apare ca o putere a subiectului. la liberă circulaŃie etc. 3. ori de a pretinde altor subiecte de drept să i se dea ceva. Dreptul subiectiv Într-un prim sens.). în acelaşi timp. recunoscută de lege. se bucură de mai multe prerogative. prin drept se înŃelege prerogativa sau posibilitatea participantului la raportul juridic de a face sau a nu face ceva. 2. CARACTERELE ŞI PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI SecŃiunea I SENSURILE CUVÂNTULUI DREPT 1. Spre deosebire de dreptul subiectiv care se referă la prerogativa unui anume subiect. la un moment dat. Dreptului obiectiv conŃine o anumită componentă numită drept pozitiv. putere ce este folosită în vederea fructificării prerogativelor pe care i le conferă legea. Drepturile subiective sunt reglementate de dreptul obiectiv. Astfel. drepturile subiective se împart în drepturi patrimoniale (ce pot fi evaluate în bani şi dintre care cel mai important este dreptul de proprietate) şi drepturi personal – nepatrimoniale (dreptul la viaŃă.CAPITOLUL I TERMINOLOGIE INTRODUCTIVĂ. În funcŃie de conŃinutul lor economic. Având în vedere faptul că acelaşi titular. În acest caz. Dreptul obiectiv Într-un alt sens. cuvântul drept desemnează totalitatea normelor juridice create sau recunoscute ca atare de stat. Dreptul ca ştiinŃă Dreptul face parte dintre ştiinŃele sociale. . motiv pentru care se numeşte subiectiv.

toate subiectele de drept sunt trate egal de către lege (art. În situaŃii similare. Caracterul general şi permanent Caracterul general al dreptului decurge din faptul că norma nu are în vedere un subiect determinat. Aceasta este în legătură cu tehnica juridică (competenŃa celor care elaborează sau aplică dreptul). Tehnica juridică are două componente: tehnica legislativă (arta de a face legi) şi tehnica aplicării dreptului (folosirea textului de lege abstract şi impersonal în vederea soluŃionării unei situaŃii concrete) . Acest caracter este impus de structura dreptului care se prezintă ca sumă de reguli de conduită obligatorii pentru subiectele de drept. pe toată durata cât este în vigoare. Dreptul ca artă Dreptul constituie şi o artă. notar public etc.În acest sens. fără întrerupere. Legea se aplică permanent. caracterul general şi permanent şi caracterul obligatoriu şi sancŃionator. 8 . SecŃiunea II CARACTERELE DREPTULUI Dreptul prezintă trei caractere care îl disting de alte ştiinŃe sociale. 2. Caracterul normativ Dreptul are un caracter normativ. Acestea sunt: caracterul normativ. 16 alin. Aceasta se aplică tuturor subiectelor de drept între care se stabilesc raporturi juridice. urmărind păstrarea ordinii de drept prin concilierea interesele individuale cu cele ale societăŃii. având menirea de a coordona existenŃa omului în societate. Tehnica legislativă aparŃine puterii legislative. regăsim cuvântul drept în formulări precum: facultate de drept. curs de drept etc. avocat. 1. tuturor situaŃiilor pe care le vizează. procuror. Tehnica aplicării dreptului este folosită de către judecător. 4. 1 din ConstituŃie). cu atât legile elaborate vor putea răspunde mai bine necesităŃilor sociale care au determinat edictarea lor. cu cât este mai bine stăpânită de către organele de stat ce au competenŃă legislativă. Ea prezintă o mare importanŃă deoarece.

1 din ConstituŃia României. „cetăŃenii sunt egali în faŃa legii”. potrivit art. 9 . Principiul libertăŃii şi egalităŃii Libertatea şi egalitatea cetăŃenilor reprezintă valori fundamentale în orice stat de drept. dreptul constituie premisa existenŃei statului. Aceasta implică legitimitatea puterii. în acest sens operând o prezumŃie absolută. Există sancŃiuni penale (amendă şi închisoare). dar şi recunoaşterea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale tuturor cetăŃenilor. Principiul responsabilităŃii Responsabilitatea conduce la asumarea de către subiectul de drept a consecinŃelor acŃiunii sale. Tot odată. reducerea salariului. Astfel.). De asemenea. principiul libertăŃii şi egalităŃii. Nimeni nu poate să se apere de sancŃiunea pe care o prevede legea în caz de nerespectare a sa invocând necunoaşterea regulii (Nemo censetur ignorare legem). 1. 1.3. principiul responsabilităŃii. Subiectul care nu respectă norma de drept va fi constrâns în acest sens de forŃa coercitivă a statului. Aceste drepturi fundamentate sunt consfinŃite de ConstituŃie. sancŃiuni civile (despăgubiri pentru prejudicii. i se va aplica o sancŃiune ce diferă în funcŃie de ramura de drept din care face parte norma încălcată. cunoaşterea normelor legale este obligatorie. nulitatea actelor juridice îndeplinite cu încălcarea condiŃiilor legale etc. sancŃiuni contravenŃionale (amenzile contravenŃionale). De asemenea. principiile echităŃii şi justiŃiei. Caracterul obligatoriu şi sancŃionator Regulile de conduită formulate de către drept sunt obligatorii pentru toate subiectele. 2. SecŃiunea III PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI Principiile generale ale dreptului sunt: principiul asigurării bazelor legale de funcŃionare a statului. 23 alin. desfacerea contractului de muncă). principiul bunei – credinŃe. Statul de drept este organizat în conformitate cu principiul legalităŃii. sancŃiuni de dreptul muncii (avertisment. conform art. ce nu poate fi infirmată în nici un mod. 3. 16 alin. „libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt inviolabile”. Ea este consecinŃa libertăŃii de care se bucură indivizii. Principiul asigurării bazelor legale de funcŃionare a statului Conform acestui principiul.

5. aequitas) şi justiŃia sunt valori complementare dreptului. 10 . Principiul bunei – credinŃe Buna . Potrivit legii fundamentale.credinŃa este un principiu general al dreptului. 57). Principiile echităŃii şi justiŃiei Echitatea (lat. ObligaŃia exercitării cu bună . implicând valori morale esenŃiale.credinŃă a drepturilor şi libertăŃilor este prevăzută de ConstituŃie (art.4. titularul unui drept trebuie să-l exercite astfel încât să nu aducă atingere intereselor legitime ale celorlalte subiecte de drept.

comunele). cu subsolul şi spaŃiul aerian. Teritoriul se caracterizează prin faptul că nu poate fi înstrăinat (conform art. suveranitatea statului. Statul este acea entitate politică constituită dintr-un teritoriu delimitat de frontiere. o formă de societate. este reprezentat de spaŃiul cuprins între frontierele acestuia. Teritoriul Teritoriul este elementul fundamental al statului care.000 de ani în Orientul antic. frontierele sale fiind 11 . teritoriul României se compune din “întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere.CAPITOLUL II DREPTUL ŞI STATUL SecŃiunea I DEFINIREA STATULUI Statul reprezintă cea mai veche şi cea mai importantă instituŃie a societăŃii politice. În limitele acestui teritoriu se organizează statul şi unităŃile administrativteritoriale care îl compun. 1 din ConstituŃie “teritoriul României este inalienabil”. subsolul şi spaŃiul aerian ale acesteia”. bidimensionale. În fapt. El a apărut în urmă cu aproximativ 6. printre care: a. în acelaşi spaŃiu se exercită puterea publică. A. c. 3 alin. (b) populaŃia şi (c) puterea de stat. cu solul. o anumită manieră de a fi a colectivităŃilor umane. 142 din Codul penal. precum şi spaŃiul aerian. subsolul. b. ci este un spaŃiu tridimensional din care fac parte întinderea de pământ şi ape delimitată de frontiere. diferită de cea a colectivităŃilor locale (judeŃele. putere politică centrală. în mod tradiŃional. ansamblul guvernanŃilor. Elementele constitutive ale statului Elementele constitutive ale statului sunt: (a) teritoriul. teritoriul nu se rezumă la delimitarea unei suprafeŃe terestre. De asemenea. dintr-o populaŃie şi dintr-o putere instituŃionalizată. 1. precum şi marea teritorială. NoŃiunea de stat poate avea şi alte înŃelesuri. Conform art. oraşele. de viaŃă în comun.

numită şi putere publică sau forŃă publică. c. alcătuit din Preşedintele Ńării şi din Guvern şi (3) Autoritatea judecătorească. Totodată. prezentând ca atribute principale identitatea. unica autoritate legiuitoare a Ńării. Puterea de stat (publică) Al treilea element al statului este puterea de stat. de origine etnică. C. Între stat şi oricare dintre indivizii care alcătuiesc populaŃia se stabileşte o legătură specifică. prin organele abilitate. 1 din ConstituŃie). constând în drepturi şi obligaŃii reciproce. independenŃa şi coeziunea. organul de reprezentare suprem al poporului român. Acest element a fost exprimat în doctrină prin mai multe noŃiuni. ea desemnând. prin naŃiune se înŃelege o comunitate umană delimitată teritorial şi politic de altele. o colectivitate. PopulaŃia Un alt element al statului este populaŃia. termenul cel mai des uzitat. este o putere unică care deŃine dreptul exclusiv de a exercita. având conştiinŃa apartenenŃei la aceeaşi colectivitate. pe un anumit teritoriu. în general. Trăsăturile puterii de stat sunt următoarele: a.stabilite prin lege organică). (2) Executivul. precum şi prin obligaŃia celor care le-au primit de a le respecta. 1 alin. Prin societate. vom înŃelege populaŃia aflată sub un anumit raport relaŃional şi instituŃional. InstituŃiile (organele) fundamentale ale statului. d. prin aceasta înŃelegându-se faptul că ea aparŃine statului ca instituŃie politico-juridică. numite de ConstituŃie (în titlul III) “autorităŃi publice” sunt: (1) Parlamentul. 12 . Aceasta are rolul de a asigura unitatea politică şi juridică a statului. şi anume: societate. de cultură etc. În sfârşit. Poporul are ca liant între indivizi continuitatea de limbă. Această legătură politică se numeşte cetăŃenie. este o putere instituŃionalizată. este o putere de comandă ce instituie norme obligatorii. precum şi din Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Public. consecinŃă a caracterului său unitar (art. ai cărei membri manifestă loialitate faŃă de stat. de a da ordine. teritoriul este indivizibil. constrângerea legitimă. b. este o putere politică ce are o sferă largă de aplicare şi agenŃi specializaŃi care o realizează. fiind caracterizată prin posibilitatea de a comanda. iar cei care o deŃin acŃionează în numele său şi în baza legii. compusă din Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi celelalte instanŃe judecătoreşti. B. organe de stat ce au sarcina de a aplica legea în cazul litigiilor apărute şi de a sancŃiona pe cei care se abat de la respectarea normelor juridice. popor sau naŃiune.

Suveranitatea statului este compusă din două elemente. de a nu recunoaşte nici o putere deasupra ei în cadrul statului. a inflaŃiei şi a sărăciei. unul intern (competenŃa exclusivă asupra teritoriului..) în vederea rezolvării propriilor probleme cât şi a chestiunilor internaŃionale.de asigurare a conducerii sociale. b.S.Din această ultimă trăsătură a puterii publice decurge o caracteristică fundamentală a statului. concretizată în elaborarea unor acte normative generale obligatorii şi inexistenŃa unei alte puteri sociale superioare) şi altul extern (independenŃa în raporturile cu alte state.. precum şi a oricărui individ împotriva fenomenelor antisociale. a.C. 2. 3. FuncŃiile externe sunt: 1. funcŃia de participare la activitatea organismelor internaŃionale din care statul face parte (O. Parlamentul European etc. funcŃia de stabilire şi dezvoltare a relaŃiilor cu alte state sau organizaŃii internaŃionale. precum şi independenŃa statului în raport cu alte state cu care acesta stabileşte raporturi. nesupunerea faŃă de alte puteri. funcŃia social-economică – de asigurare a dezvoltării economice. excluderea oricărui amestec din exterior). şi anume suveranitatea. la care participă toate instituŃiile abilitate. a progresului tehnic şi a creşterii nivelului de trai al populaŃiei. Suveranitatea semnifică autoritatea supremă cu care statul este învestit şi înseamnă dreptul puterii publice de a conduce societatea.N.U. combaterea şomajului. 2. FuncŃiile statului pot fi: (a) interne sau (b) externe. funcŃia de asigurare a ordinii de drept .E. pe baza legilor şi de a construi un cadru de drept care să garanteze oricărui individ respectarea drepturilor şi a libertăŃilor fundamentale de care se bucură. Această funcŃie acŃionează diferit de la un stat la altul şi vizează politica fiscală. 2. FuncŃiile interne sunt: 1. 13 . O.de apărare a colectivităŃii. FuncŃiile statului NoŃiunea de funcŃii ale statului se referă la direcŃiile principale de acŃiune ale statului în vederea organizării şi realizării activităŃii fundamentale specifice. funcŃia politico-juridică .

1 din ConstituŃie. În republicile parlamentare (Germania. au atribuŃii restrânse. Danemarca) se caracterizează prin faptul că monarhului îi revin atribuŃii restrânse. preşedintele este ales prin “vot universal. conform art.A. După revizuirea legii fundamentale prin Legea nr. deşi există. De asemenea. Spania. La rândul lor. În republicile prezidenŃiale (S. 1 alin 2 din legea fundamentală. Uneori se vorbeşte şi despre o a treia formă de republică. el ocupând această poziŃie prin succesiune la tron sau. pentru o perioadă limitată (de regulă. şeful statului (preşedinte) este ales de parlament sau direct de către popor. Forma de guvernământ Forma de guvernământ se referă la crearea. nesemnificative. În monarhiile absolutiste se acordă puteri largi monarhului. Rusia) şeful statului (preşedintele) are atribute sporite faŃă de parlament în cadrul exercitării puterii. Din punct de vedere al formei de guvernământ. în care raportul dintre atribuŃiile preşedintelui şi cele ale parlamentului este sensibil egal. Monarhiile constituŃionale (Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. 429/2003. “forma de guvernământ a statului român este republica”. egal. iar celelalte instituŃii ale statului. uneori discreŃionare. preşedintele având o poziŃie secundară. împărat) nu este ales de popor sau de parlament. În cadrul republicii. prin numire pe viaŃă. Italia) rolul cel mai important în exercitarea puterii de stat revine parlamentului. republicile pot fi parlamentare sau prezidenŃiale. precum şi la împărŃirea atribuŃiilor între respectivele organe. Monarhiile pot fi constituŃionale sau absolutiste. secret şi liber exprimat”. 81 alin. Monarhia constituie aceea formă de guvernământ în care şeful statului (monarhul – rege. statele se împart în: (a) republici şi (b) monarhii. mai rar.. organizarea şi exercitarea puterii de stat prin intermediul organelor supreme ale acesteia. 83 alin. cea semiprezidenŃială.SecŃiunea II FORMA STATULUI În legătură cu forma statului interesează trei concepte şi anume: (1) forma de guvernământ. 4 ani). uneori chiar simbolice. Conform art.U. a. direct. în România. 1. rolul cel mai important fiind jucat de parlament. mandatul preşedintelui are o durată de 5 ani (art. b. 14 . (2) structura de stat şi (3) regimul politic. 1).

. Structura de stat Structura de stat reprezintă modul în care se organizează puterea de stat şi entităŃile statale existente pe teritoriul unui stat. . . el participând şi la viaŃa internaŃională.întreaga populaŃie are o singură cetăŃenie. cealaltă a statului federat. . ConfederaŃia este alcătuită din două sau mai multe state asociate care îşi unifică legislaŃia şi care îşi creează anumite organe comune.subiect de drept internaŃional este doar statul federativ. dar şi legislaŃii proprii fiecărui stat federat în parte.are doar un rând de organe supreme care îşi exercită competenŃa pe întregul teritoriu.există o legislaŃie comună. participând în această calitate la viaŃa internaŃională. uniunea reală şi uniunea personală.este alcătuit din două sau mai multe state membre (federate). . în limitele şi modurile prevăzute în constituŃia federală.populaŃia are două cetăŃenii. .2. precum şi relaŃiile ce se stabilesc între ele. distinct de statele componente. se deosebesc prin faptul că ele nu dau naştere unui stat nou. una a statului federativ. . la nivelul statului federal.există organe legiuitoare. Statul federativ nu trebuie confundat cu asociaŃiile de state care. unică. a. Statul federativ se defineşte prin următoarele elemente: . . Uniunea reală este asocierea a două sau mai multe state ce au un monarh comun şi care îşi creează unele organe comune. b. Principalele forme de asociere a statelor sunt: confederaŃia. 15 . deşi se aseamănă cu acesta din multe puncte de vedere.este subiect distinct de drept internaŃional.statele componente transferă unele din atributele suveranităŃii lor în favoarea statului federativ. Sub acest aspect statul poate fi: (a) unitar (simplu) sau (b) federativ (complex. statele membre păstrându-şi întreaga suveranitate. acestea din urmă trebuind să o respecte pe cea dintâi. Uniunea personală constă în asocierea a două sau mai multe state datorită existenŃei unui şef de stat comun (monarh). administrative şi judiciare atât la nivel central (federal).are o singură constituŃie. păstrându-şi însă suveranitatea şi calitatea de subiect distinct de drept internaŃional. Statul unitar se distinge prin următoarele caracteristici: . cât şi la nivelul fiecărui stat federat. compus).

care se înfiinŃează şi funcŃionează în baza şi cu respectarea strictă a legii. puterea de stat se exprimă prin mijloace dictatoriale. în zilele noastre. În cadrul regimurilor democratice operează principiul reprezentativităŃii. cu respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului. SecŃiunea III STATUL DE DREPT 1. Statul de drept îşi are originea în lucrările filosofului german Immanuel Kant care aprecia că statul are ca scop doar ocrotirea dreptului şi garantarea libertăŃii. chiar şi în viaŃa privată a individului. În regimurile totalitare. de a i se supune în mod deliberat. iar mai apoi. autoritare. Conceptul de stat de drept este însă unul complex. are misiunea de a crea dreptul. care a evoluat în timp. NoŃiune Într-o definiŃie simplă.3. 16 . Puterea de stat are ca fundament pluralismul politic şi se manifestă în baza şi în limitele legii. el neavând atribuŃii în legătură cu binele general. Conform lui Hans Kelsen. cu fericirea. prin stat de drept înŃelegem acel stat democratic şi social. Regimul politic Regimul politic reprezintă totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care puterea politică conduce societatea. (2) exercitarea puterii se realizează în baza legii şi (3) puterea izvorăşte din voinŃa suverană şi liber exprimată a poporului. Acest concept vizează raporturile instituite între stat şi individ în ceea ce priveşte respectarea drepturilor subiective ale celui din urmă. alŃi filosofi au sintetizat conceptul statului de drept în trei principii: (1) accesul la putere se face prin vot popular. regimurile politice se pot împărŃi în: (a) regimuri democratice şi (b) regimuri totalitare (dictatoriale sau autoritare). intervenind în toate domeniile existenŃei sociale. Continuatorii ideilor lui Kant afirmau că doar statele care există pentru realizarea justiŃiei pot fi legitimate ca state de drept. liber exprimat. Din această perspectivă. Singura preocupare a statului imaginat de Kant trebuia să fie asigurarea aplicării dreptului şi împiedicarea încălcării acestuia . cu nivelul de trai sau cel cultural al oamenilor. principiul separaŃiei puterilor în stat este încălcat. Ulterior. statul de drept există într-o formă independentă de lege. În asemenea regimuri nu există pluralism politic (prin urmare nici opoziŃie). iar drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului nu se respectă. în care drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului sunt garantate. statul rezervându-şi un rol dominant în societate.

statul de drept asigură supremaŃia ConstituŃiei şi domnia legilor. ConstituŃia României.garantarea pluralismului politic. 3.are la bază existenŃa unui cadru democratic. . dar acestea trebuie să fie conforme cu ideea de justiŃie şi cu echitatea.promovarea şi garantarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului. 2. . 17 .independenŃa totală a justiŃiei. statul de drept contemporan se caracterizează prin următoarele trăsături: . libera dezvoltare a personalităŃii umane. . . .autonomia statului de drept şi întărirea organizării juridice a statului. .subordonarea statului unei stricte reglementări juridice. executivă şi judecătorească) prin celelalte două.recunoaşterea şi garantarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului. . Caracteristici În sinteză. . .guvernarea care se realizează prin lege şi care este subordonată acesteia.limitarea fiecăreia dintre cele trei puteri (legislativă.puterea se structurează piramidal şi se difuzează unui număr mare de organisme. -accesul la putere se face prin vot liber exprimat de către populaŃie.este fundamentat pe supremaŃia legii. .stabilirea suveranităŃii externe a naŃiunilor. drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor. . în care demnitatea omului. .Prin urmare. fiind expresia voinŃei întregii societăŃi. CondiŃiile de existenŃă Pentru existenŃa statului de drept sunt necesare următoarele condiŃii: . dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme (…) şi sunt garantate”.participarea cetăŃenilor la exercitarea puterii. democratic şi social. 3 decretează că România este “stat de drept.puterea de stat este subordonată legii. 1 alin. în art.

Sistemul dreptului se caracterizează prin complementaritatea ramurilor de drept care îl compun. a. Caracterul subiectiv al acestui criteriu este dat de faptul că 18 .CAPITOLUL III SISTEMUL DREPTULUI SecŃiunea I CONCEPTUL DE SISTEM AL DREPTULUI Dreptul prezintă un caracter sistematic. Acesta nu reprezintă suma elementelor componente. (b) metoda reglementării şi (c) principiile dreptului (sau ale ramurii de drept). privită ca fundamentala caracteristică a unei comunităŃi). a normelor juridice ce îl compun. prin relativitate şi permeabilitate. Prin sistem al dreptului se înŃelege modul de organizare a dreptului. precum sistemul legislaŃiei (legislaŃia unei Ńări. Obiectul reglementării juridice îl constituie sfera relaŃiilor sociale avute în vedere de norma juridică. organizat şi logic. precum şi printr-o continuă diferenŃiere a ramurilor sale. sumă a actelor normative) şi sistemul juridic (ordinea de drept în general. Metoda de reglementare este exprimată printr-o multitudine de modalităŃi de normare a conduitei umane şi constituie un criteriu subiectiv de influenŃare a sistemului dreptului. în cadrul instituŃiilor juridice şi al ramurilor de drept. SecŃiunea II CRITERIILE DE CONSTITUIRE A SISTEMULUI DREPTULUI Criteriile de constituire a sistemului dreptului sunt: (a) obiectul reglementării juridice. b. ci un ansamblu de norme şi instituŃii aflate în permanentă interacŃiune. Numeroasele reguli juridice existente în societate nu se înfăŃişează sub forma unei alăturări întâmplătoare. În doctrină se face deosebirea între sistemul dreptului şi alte noŃiuni din sfera existenŃei juridice a societăŃii. Ele sunt ordonate într-un sistem coerent.

dispoziŃia şi sancŃiunea. Ea constă într-o regulă de conduită. instituŃiile juridice pot reuni norme de drept din cadrul mai multor ramuri. Norma juridică reprezintă componenta de bază. (b) instituŃia juridică şi (c) ramura de drept. normele care reglementează modul în care se transmite moştenirea formează instituŃia succesiunilor. NoŃiunea de instituŃie juridică apare ca similară cu aceea de statut juridic sau regim juridic. metoda poate fi analitică (descompune un cadru complex în elementele sale fundamentale) sau sintetică (pleacă de la o sumă de elemente primare şi creează un cadru general şi abstract). instituită sau recunoscută de către stat. De exemplu. instituŃia contenciosului – administrativ reuneşte reguli din sfera dreptului administrativ. Principiile dreptului (sau ale ramurii) contribuie şi ele la crearea sistemului dreptului prin localizarea normelor într-o ramură sau alta. De asemenea. 19 . a sistemului dreptului. a dreptului procesual civil. InstituŃia juridică este alcătuită din mai multe norme juridice. cele care au în vedere contractele dau naştere instituŃiei contractelor etc. Astfel. Acest element prezintă o anumită structură internă. Tot din această perspectivă se are în vedere şi poziŃia subiectelor în cadrul raportului juridic specific fiecărei ramuri de drept. În majoritatea cazurilor. c. ireductibilă. a cărei respectare este asigurată în caz de nevoie prin forŃa de constrângere a statului. cele care reglementează proprietatea alcătuiesc instituŃia dreptului de proprietate. instituŃiile juridice grupează norme de drept corespunzând unei singure ramuri. b. Această metodă poate fi autoritară sau autonomă. SecŃiunea III COMPONENTELE SISTEMULUI DREPTULUI Componentele (elementele) de sistem ale dreptului sunt: (a) norma juridică. grupate în jurul unei valori sociale centrale şi care naşte o sferă distinctă de raporturi juridice.modul de reglementare a conduitei umane diferă în funcŃie de interesele pe care le reprezintă forŃa politică ce se află la conducerea societăŃii. precum şi din sfera organizării judecătoreşti. alcătuită din trei părŃi: ipoteza. InstituŃia juridică constituie acel set de reguli juridice care reglementează un număr de relaŃii sociale din aceeaşi categorie. a dreptului civil. Uneori. a.

fie în jus privatum. acesta din urmă fiind alcătuit din mai multe ramuri. Drept public şi drept privat După cum interesul avut în vedere de norma juridică este unul public sau particular. De exemplu. legile putând fi regăsite fie în jus publicum. regulile fiecăreia dintre celelalte componente (de exemplu. cu cele ale dreptului civil. Totuşi. acea împărŃire nu corespunde integral distincŃie de astăzi. atunci când este cazul. totodată. Din sfera dreptului public se detaşează normele dreptului constituŃional care reprezintă dreptul comun în materie. pe teritoriul acestuia. ci sunt în continuă interacŃiune unele cu altele. dreptul se divide în public şi privat. sau ele au efect şi dincolo de limitele teritoriului statului. O asemenea diviziune era cunoscută încă din dreptul roman. influenŃându-se reciproc. 20 . în cadrul ramurii dreptului comercial se distinge dreptul maritim. constituie dreptul comun în acest domeniu. Astfel. de altfel. 2. cea mai importantă. Ea constituie cea mai complexă subdiviziune a unui sistem de drept naŃional. În acest sens. Uneori. cele ale dreptul comercial) se completează. Drept intern şi drept internaŃional După cum regulile de drept se aplică doar statului care le-a elaborat. în raporturile dintre state ori dintre particulari din state diferite. Ramura de drept este un ansamblu de norme şi instituŃii juridice. În cadrul dreptului privat se diferenŃiază ca principală componentă dreptul civil care. SecŃiunea IV DIVIZIUNILE GENERALE ALE DREPTULUI În funcŃie de mai multe criterii. Ramurile de drept nu există izolat. prin metoda folosită în normarea relaŃiilor sociale şi prin intermediul principiilor care stau la baza lor. subramură de drept alcătuită din normele juridice şi instituŃiile de drept care reglementează transportul maritim. iar una referitoare la încheierea unui contract se plasează în dreptul privat. dreptul se împarte în intern (naŃional) şi extern (internaŃional). mai multe instituŃii juridice pot da naştere unei subramuri de drept. o regulă juridică ce are în vedere organizarea puterilor statului se situează în dreptul public. dreptul se împarte în: 1.c. strâns legate între ele prin obiectul comun al reglementării. Aceasta este împărŃirea clasică a dreptului şi.

alcătuit din totalitatea normelor juridice în vigoare într-un stat. la un anumit moment) şi drept natural (un drept nescris. a. economică şi politică a statului. dreptul procesual penal. . dreptul financiar.În doctrină s-a apreciat că datorită strânsei legături dintre dreptul public şi cel privat. dreptul comercial. 3. dreptul constituŃional. alcătuit din ramuri precum dreptul funciar ori dreptul afacerilor. s-a format şi un drept mixt. care este compus dintr-un număr de principii superioare ce constituie sursă de inspiraŃie pentru dreptul pozitiv. Alte diviziuni ale dreptului Dreptul se mai poate împărŃi în: .drept pozitiv (drept scris. Mai utilă ar fi ierarhizarea regulilor juridice în funcŃie de importanŃa lor. dreptul administrativ. care garantează drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi care se distinge prin faptul că nu este dublat de nici un fel de constrângere socială).drept determinator (alcătuit din normele juridice care determină ce anume urmează să facă subiectele de drept) şi drept sancŃionator (compus din regulile juridice care se referă la sancŃiunile aplicabile subiectelor de drept ce nu se conformează dreptului determinator). (4) dreptul procesual penal şi (5) dreptul financiar. Aceste ramuri sunt grupate în cele două mari diviziuni ale dreptului intern. precum şi a atenuării diferenŃelor dintre acestea. Dreptul public este format din ansamblul normelor juridice care privesc organizarea statului şi raporturile dintre indivizi şi stat. dreptul muncii. dreptul public şi dreptul privat. (3) dreptul penal. dreptul penal. distincŃia dintre dreptul public şi cel privat nu prezintă importanŃă practică. (2) dreptul administrativ. SecŃiunea V RAMURILE DREPTULUI ROMÂNESC ACTUAL Ramurile dreptului românesc actual sunt: dreptul civil. dreptul internaŃional public. În cadrul dreptului public se regăsesc următoarele ramuri de drept: (1) dreptul constituŃional. din 21 . dreptul procesual civil. precum şi în dreptul internaŃional. dreptul familiei. dreptul internaŃional privat. Dreptul constituŃional este alcătuit din normele juridice care stabilesc principiile generale de organizare socială. Conform Şcolii normativiste a dreptului (care îl are ca principal reprezentant pe Hans Kelsen).

204 din 23 aprilie 2001. 448 din 24 noiembrie 1998. Partea I). precum şi cele privind raporturile dintre administraŃie şi cetăŃeni. republicată. Dreptul administrativ cuprinde regulile de drept în legătură cu organizarea şi funcŃionarea administraŃiei publice centrale şi locale. unitatea şi indivizibilitatea statului. cele legate de funcŃiile publice. descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (publicată în Monitorul Oficial al României nr. precum şi pedepsele ce se aplică infractorilor. Principalele izvoare ale dreptului administrativ sunt: ConstituŃia României din 1991. independenŃa. Legea nr. Preşedintele. care este răspunderea celor ce săvârşesc infracŃiuni. Legea nr. Legea nr. 340/2004 privind instituŃia prefectului (publicată în Monitorul Oficial al României nr. Partea I). Această ramură are sarcina de apăra cele mai importante valori sociale (suveranitatea. 658 din 21 iulie 2004. Legea nr. 429/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 67/2004 pentru alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. drepturile şi libertăŃile acesteia. din cele care legiferează organizarea şi funcŃionarea autorităŃilor statului (Parlamentul. Curtea ConstituŃională şi Avocatul Poporului). 87/1994. Autoritatea judecătorească). Izvorul ramurii este ConstituŃia României din 1991. Partea I). 52/2003 privind transparenŃa decizională în administraŃia publică (publicată în Monitorul Oficial al României nr. Guvernul şi autorităŃile publice locale. revizuită. cu modificările şi completările ulterioare. Legea nr. Partea I). Legea nr. Această ramură are şi numeroase alte izvoare (legi speciale) printre care amintim: Legea nr. Partea I). Partea I). Partea I). 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (publicată în Monitorul Oficial al României nr. Partea I). Legea nr. Principalul izvor al dreptului penal îl constituie Codul Penal din anul 1968. precum şi întreaga ordine de drept). 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri 22 . Partea I). precum şi din normele care vizează funcŃionarea altor instituŃii fundamentale ale statului (Curtea de Conturi. modificată şi completată prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României nr. proprietatea. 70 din 3 februarie 2003. 215/2001 a administraŃiei publice locale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. libertăŃile şi îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor. 219 din 18 mai 2000. 758 din 29 octombrie 2003. pentru combaterea evaziunii fiscale (Monitorul Oficial al României nr. persoana. Dreptul penal se compune din normele care arată ce fapte antisociale sunt considerate infracŃiuni. 545 din 29 iulie 2003. 271 din 29 martie 2004. 78/2000 pentru prevenirea. Legea nr. 373 din 10 iulie 2001. dar şi împărŃirea atribuŃiilor acestora.normele ce reglementează drepturile.

precum şi drepturile şi obligaŃiile pe care le au părŃile ce participă la proces. acŃiunile sau procedurile ce trebuie realizate în vederea descoperirii infracŃiunilor şi tragerii la răspundere penală a celor care le-au săvârşit. drepturile şi obligaŃiile în domeniu ale cetăŃenilor şi ale statului. 50 din 29 ianuarie 2003. Dreptul privat este alcătuit din ansamblul normelor juridice ce reglementează relaŃiile patrimoniale şi personal – nepatrimoniale la care participă particularii. Partea I). 571/2003 privind Codul Fiscal (publicată în Monitorul Oficial al României nr. Legea nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanŃelor bugetelor locale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 591 din 1 iulie 2004. 108/2004 pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 904 din 12 decembrie 2002. Partea I). 530 din 23 iulie 2003. Partea I). Partea I) şi Legea nr. 336 din 16 aprilie 2004. Dreptul financiar include regulile de drept ce reglementează activitatea financiară a statului.(publicată în Monitorul Oficial al României nr. b. Partea I). (4) dreptul muncii şi (5) dreptul procesual civil. constând în modul de constituire şi utilizare a bugetului de stat. În cadrul dreptului privat se găsesc următoarele ramuri: (1) dreptul civil. 465 din 25 mai 2004. Printre izvoarele dreptului financiar enumerăm: Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 927 din 23 decembrie 2003. Legea nr. Tot în sfera dreptului civil 23 . La acesta se adaugă Legea nr. Partea I). 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (publicată în Monitorul Oficial al României nr. Dreptul civil cuprinde normele juridice ce reglementează raporturile patrimoniale în care părŃile sunt pe poziŃie de egalitate. 362 din 3 august 2000. 45/2003 privind finanŃele publice locale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancŃionarea spălării banilor (publicată în Monitorul Oficial al României nr. (3) dreptul familiei. Dreptul procesual penal cuprinde regulile juridice care organizează procesul penal şi care arată organele statului cu atribuŃii în acest domeniu. Izvorul de drept specific ramurii este Codul de Procedură Penală din 1968. 783 din 11 decembrie 2001. Legea nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 174/2004 pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. Legea nr. Partea I). Partea I). (2) dreptul comercial. Partea I) şi Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităŃii organizate (publicată în Monitorul Oficial al României nr. organizarea şi funcŃionarea instituŃiilor financiare. cu modificările şi completările ulterioare. 358/2003 pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr.

8 din 30 iulie 1954). 133 din 10 iunie 1944). Legea nr. De asemenea. 608 din 13 decembrie 1998.S. De asemenea.R. Partea I) şi Legea nr. printre altele: Legea nr. Decretul nr. Partea I). cu modificările ulterioare. domiciliu. Partea I). 26/1990 privind registrul comerŃului.S. Legea nr.S. Legea nr. nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice (publicat în Buletinul Oficial al R. Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiŃii imobiliare (publicată în Monitorul Oficial al României nr. sunt izvoare ale dreptului civil şi acte normative precum: Legea nr. Decretul nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale. Cel mai vechi izvor în vigoare este Codul Comercial de la 1887. 91 din 7 aprilie 1994. 16/1994 a arendării (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 49 din 4 februarie 1998. republicată (Monitorul Oficial al României nr. 105/1996 privind evidenŃa populaŃiei şi cartea de identitate (publicată în Monitorul Oficial al României nr. Decretul nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. 167/1958 privitor la prescripŃia extinctivă (publicat în Buletinul Oficial al R. reşedinŃă sau sediu. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere (publicată în Monitorul Oficial al României nr. republicată (Monitorul Oficial al României nr. 365/2002 privind comerŃul electronic (publicată în Monitorul Oficial al României nr. nr.R. Partea I). precum şi actele şi faptele de comerŃ. republicată (Monitorul Oficial al României nr. stare civilă etc). Dreptul comercial se ocupă de regulile care normează raporturile dintre comercianŃi (persoane fizice sau persoane juridice). 32 din 31 ianuarie 1954). Partea I). 8 din 12 ianuarie 2000. Partea I). 1066 din 17 noiembrie 2004. sunt izvoare de drept comercial. nr. 18/1991 a fondului funciar. Legea nr.R. Legea nr. Partea I). 50/1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea construcŃiilor. 483 24 . Legea nr. 933 din 13 octombrie 2004. 237 din 30 septembrie 1996. 611 din 14 decembrie 1999. 11 din 10 iulie 1960). Legea nr. Cel mai important izvor al ramurii este Codul Civil din 1864. 319/1944 pentru dreptul succesoral al soŃului supravieŃuitor (publicată în Monitorul Oficial al României nr. republicată (Monitorul Oficial al României nr. cu modificările ulterioare. republicată (Monitorul Oficial al României nr.intră şi normele de drept referitoare la relaŃiile personal – nepatrimoniale ce au în vedere persoana şi identificarea ei (nume sau denumire. 1 din 5 ianuarie 1998. Partea I). 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi juridice (publicat în Buletinul Oficial al R. Partea I).

Dreptul procesual civil reuneşte toate normele de drept care organizează procesul civil. Această ramură stabileşte drepturile şi obligaŃiile celor două părŃi ale contractului de muncă. precum şi cele dintre acestea şi organizaŃiile internaŃionale. Constituie izvor al dreptului procesual civil şi Legea nr. Cel mai important izvor este Codul Familiei din 1954. Dreptul internaŃional public cuprinde regulile ce reglementează raporturile formate în baza acordului de voinŃă dintre state. c. Partea I). ce a suferit până astăzi numeroase modificări şi completări. precum şi regulile de drept privind modul în care sunt duse la îndeplinire hotărârile judecătoreşti civile. Izvorul principal al ramurii este Codul de Procedură Civilă din anul 1865. 168 din 29 aprilie 1998. 296/2004 privind Codul Consumului (publicată în Monitorul Oficial al României nr. disciplina muncii. cu ocazia încheierii. 188/2000 privind executorii judecătoreşti (publicată în Monitorul Oficial al României nr. În general. Dreptul muncii este alcătuit din regulile juridice aplicabile în relaŃiile stabilite între angajaŃi şi patroni. răspunderea materială şi disciplinară. cum ar fi Legea nr. executării sau încetării contractului de muncă. între soŃi. Izvorul ramurii este Codul Muncii din 2003 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. Partea I) şi Legea nr. protecŃia şi securitatea muncii. Dreptul familiei include normele de drept care se referă la relaŃiile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite în cadrul familiei. La acesta se adaugă şi alte legi speciale. Partea I). Aceeaşi valoare o au şi convenŃiile cu caracter internaŃional încheiate de state. izvoarele acestei ramuri sunt tratatele bilaterale sau multilaterale încheiate între diferite state. 87/1998 pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. Partea I). 25/1997 cu privire la adopŃie (publicată în Monitorul Oficial al României nr. cu modificările şi completările ulterioare. timpul de lucru şi cel de odihnă. jurisdicŃia muncii.din 5 iulie 2002. 593 din 1 iulie 2004. Partea I). 559 din 10 noiembrie 2000. 72 din 5 februarie 2003. 25 . Dreptul internaŃional poate fi împărŃit în: drept internaŃional public şi drept internaŃional privat. Dreptul internaŃional reprezintă ansamblul raporturilor de drept în care intervine un element străin (de extraneitate). precum şi între părinŃi şi copii. cele referitoare la competenŃa instanŃelor judecătoreşti în această materie.

26 . în acelaşi timp. 1. Izvorul ramurii este Legea nr. (b) dreptul intermediar – dreptul RevoluŃiei franceze şi (c) dreptul modern – început în perioada lui Napoleon şi care durează şi astăzi. dar ulterior. Dreptul francez. Astăzi cele mai importante sunt: (1) sistemul romano – germanic. el s-a extins în America Centrală şi de Sud. anumite asemănări sau deosebiri de esenŃă. Acestea. principalul izvor de drept este legea (scrisă). între ele. SecŃiunea VI MARI SISTEME CONTEMPORANE DE DREPT Dreptul fiecărui stat reprezintă un sistem propriu. În schimb. De asemenea. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat (publicată în Monitorul Oficial al României nr. analizate din perspectiva unor elemente fundamentale. acestea prezintă. precum şi în unele Ńări din Africa. Uneori. Partea I). Această ramură reglementează şi condiŃia juridică a străinilor. Principalele componente naŃionale ale sistemului romano – germanic sunt dreptul francez şi dreptul german. mai multe sisteme de drept.germanic se regăsea în Europa. ca urmare a colonizării. chiar în cadrul aceluiaşi stat sunt aplicate.Dreptul internaŃional privat include normele de drept ce soluŃionează conflictele de legi născute din raporturile de drept privat ce conŃin un element de extraneitate. pentru ambele. în primul rând. precum şi aspectele de drept procesual în legătură cu raporturile de drept privat cu caracter internaŃional. în pofida multor diferenŃe de suprafaŃă (rezultate. (3) sistemul socialist şi (4) sistemele religioase şi tradiŃionale. sistemul romano . Istoria dreptului francez cuprinde trei perioade: (a) ancien droit – dreptul vechi (în majoritate cutumiar şi datând între origini şi până la 1789). din mentalităŃi diferite de abordare a fenomenului juridic). Acestea fac posibilă reunirea mai multor sisteme naŃionale în familii de sisteme (mari sisteme contemporane de drept). se aseamănă esenŃial prin faptul că ambele păstrează terminologia şi multe dintre instituŃiile dreptului roman. Sistemul de drept romano-germanic Acesta cuprinde sistemele naŃionale de drept care sunt rezultatul recepŃionării dreptului roman. 245 din 1 octombrie 1992. IniŃial. (2) sistemul anglo – saxon. Diversitatea sistemelor de drept naŃionale este foarte mare.

Olanda. deşi elaborat încă din 1869. dreptul german a fost alcătuit iniŃial din cutume. dreptul privat a rămas neschimbat. Dreptul englez. Common – law reprezintă cea mai veche parte a dreptului englez. De asemenea. China şi Brazilia. Cuprinde trei părŃi: common . ce urmăreau sistematizarea şi consolidarea cutumelor. a intrat în vigoare abia în anul 1900. Portugalia şi Spania. De asemenea. în Statele Unite ale Americii. logica juridică impecabilă. el a fost completat prin deciziile diferitelor organe 27 . dreptul anglo – saxon este format în cea mai mare parte din hotărâri judecătoreşti (case – law). numite precedente judiciare. Ulterior. ElveŃia. au apărut aşa – numitele “oglinzi” (spiegel). Teoreticienii dreptului l-au considerat unicat pentru tehnica legislativă superioară. Dreptul german. se foloseşte acelaşi vocabular juridic moştenit din dreptul roman. fiind format iniŃial din cutume. Rusia. Sistemul de drept anglo-saxon ( common – law) Spre deosebire de sistemul romano – germanic. care sunt obligatorii pentru instanŃele de judecată inferioare dacă acestea se confruntă cu situaŃii similare. Dreptul ambelor Ńări s-a întors. în Australia. Peste acestea. Ulterior. Luxembourg. Dreptul anglo – saxon poate fi regăsit în Europa (Anglia şi Irlanda). începând cu secolele al XV – lea şi al XVI – lea. Cele mai importante componente ale acestui sistem sunt dreptul englez şi dreptul american. Codul civil francez este actul normativ cel mai răspândit în legislaŃiile moderne. În general. principalul izvor de drept este legea scrisă. în principal. equity şi statutary – law. InfluenŃe importante a resimŃit şi dreptul din Austria. Principalele state a căror legislaŃie a fost marcată decisiv de către dreptul german sunt Grecia şi Japonia. Deşi în diversele Ńări componente ale sistemului romano-germanic regulile de drept sunt diferite. Chiar şi în perioada de fărâmiŃare a statelor germane. în Noua Zeelandă şi în India.law. stilul elegant şi concis. începând cu secolul al XIII – lea. România (Codul civil de la 1864). InfluenŃa germană s-a exercitat. s-a suprapus dreptul roman. Receptarea acestuia a fost mult uşurată de faptul că Sfântul Imperiu Roman de origine germană şi-a arogat rolul de continuator al Imperiului Roman. după căderea regimurilor comuniste. în cadrul sistemului romano – germanic.InfluenŃa franceză a constă în receptarea Codului Civil francez de la 1804 de legislaŃia mai multor state europene. prin Codul civil german care. 2. Printre acestea se numără Belgia. Ca şi dreptul francez. Ungaria. legislaŃiile Bulgariei şi Poloniei au fost influenŃate covârşitor de dreptul francez. Italia. în cadrul acestui sistem regăsim Anglia şi fostele sale dominioane.

Acesta are o structură oarecum originală. 3. terminologia a rămas neschimbată. În mare parte.U. cel englez. doar în caz de necesitate. Dreptul exprimat prin legi are un caracter excepŃional. de asemenea şi ramurile de drept. Astfel a devenit common – law a devenit o însumare de precedente. Habeas Corpus şi Bill of Rights. Dreptul Ńărilor socialiste avea la bază dreptul romano – germanic. Având ca sursă de inspiraŃie filosofia marxist – leninistă. poartă denumirea de stare decisis). în S. nemaicorespunzând realităŃilor în schimbare şi progresului social. legea scrisă este mult mai prezentă. principalele mijloace de producŃie au fost naŃionalizate. Datorită caracterului său de excepŃie. precum şi vocabularul juridic sunt total diferite. 28 . dreptul anglo – saxon nu cunoaşte împărŃirea pe ramuri. constituie un corectiv adus common – law. deşi asemănătoare în principiu. dar acesta a fost profund modificat prin instaurarea regimurilor comuniste. în principal. Equity. noŃiunile fundamentale. De asemenea. Specificul său constă în aceea că este alcătuit din legislaŃiile statelor componente care. Astfel. Dreptul american. dreptul englez nu are un singur act fundamental. cea de-a doua parte a dreptului englez. În materie constituŃională. Curtea băncii regelui).jurisdicŃionale (Curtea eşichierului. la care se adăuga cel al altor Ńări socialiste aflate în sfera de influenŃă a acesteia. Statutary – law reprezintă componentă legislativă a dreptului englez. În acest sens. sistemul socialist a conferit dreptului funcŃii şi finalităŃi diferite faŃă de cele clasice. de exemplu starea de război. deşi. Spre deosebire de sistemul romano – germanic. ApariŃia sa era necesară deoarece orice sistem de drept bazat pe precedente tinde să devină rigid. deşi este compus la rândul său din precedente judecătoreşti (care. Precedentele nu sunt întotdeauna obligatorii. era foarte asemănător dreptului din care îşi trage originea. Sistemul dreptului socialist Sistemul se compunea. prezintă numeroase particularităŃi locale. ponderea acestor reguli juridice fiind relativ restrânsă. Curtea plângerilor comune. din dreptul Uniunii Sovietice. dintre care trei sunt mai importante: Magna Charta Libertatum. acea parte a sistemului ce este alcătuită din norme juridice prevăzute în legi (statute). ele fiind profund influenŃate de ConstituŃie. constituind proprietatea întregului popor.A. iniŃial. dreptul scris din Anglia este de strictă interpretare.. ConstituŃia este alcătuită din mai multe componente. Parlamentul intervine rar în viaŃa legislativă. Regula precedentului judiciar a început să prindă contur începând cu secolul al XVIII – lea.

şi s-a extins după cel de-al doilea război mondial în Europa de Sud .S. Ungaria). În cadrul acestui sistem. Idjima şi Idjitihad. Coreea de Nord) şi în America Centrală (Cuba). De exemplu. (3) dreptul ebraic. De asemenea. fiind practicate prin aşa – numitele intreprinderi de stat. 29 . în Asia (China. principalul izvor este Coranul. fosta Iugoslavie. Estonia. Dintre acestea. România. În cadrul acestei categorii se regăsesc: (1) dreptul musulman. Este răspândit în India şi în alte Ńări din Asia de Sud – Est precum şi din Africa. Dreptul islamic. Dreptul hindus. Pentru musulmani ordinea socială nu poate exclude regulile religioase.R. Ele prezintă particularitatea că se adaptează cu mare greutate la relaŃiile sociale moderne. Idjitihad reprezintă jurisprudenŃa. aproximativ 500 sunt reguli de drept. alcătuit din peste 6. Acest sistem este astăzi larg răspândit în Asia Orientală şi în Africa. în România. Lituania. Idjima însumează concepŃia învăŃaŃilor musulmani. A. Sistemul nu reprezintă doar un set de reguli juridice. (2) dreptul hindus. terenurile nu au mai putut forma obiectul actelor juridice translative de proprietate decât în situaŃii de excepŃie. raporturile de drept care au ca subiecte indivizi ce au alte religii fiind supuse altui regim juridic. Sisteme de drept religioase şi tradiŃionale Aceste sisteme de drept se regăsesc în Asia şi în nordul Africii. 4. relaŃiile comerciale au devenit monopolul statului. Polonia.S. De asemenea. Sistemul dreptului socialist s-a format în fosta U.Est (Bulgaria.Raporturile de drept cu caracter patrimonial stabilite între persoanele fizice au fost restrânse. (4) dreptul chinez şi (5) dreptul japonez tradiŃional. Sunna este compusă din prezentarea unei sume de fapte săvârşite de profetul Mohamed. Dar dreptul musulman are şi alte izvoare precum: Sunna. fosta Cehoslovacie. Dreptul islamic reglementează doar relaŃiile juridice dintre musulmani. Letonia. B. aceste două tipuri de reguli coexistând în societate. O importantă parte a populaŃiei lumii este adepta acestui sistem.000 de versete. majoritatea lor sunt profund religioase. începând cu anul 1974. Sunna include şi diferitele formulări atribuite acestuia. ci chiar o concepŃie despre viaŃă.

C. Artha este ştiinŃa politicii şi a utilului. În ultimii ani s-a remarcat o mare deschidere a legislaŃiei faŃă de economia de piaŃă şi de liberalism economic. prin bună – înŃelegere între părŃi. însă într-o formă care respectă specificul Ńării. divorŃul. Conform concepŃiei orientale. Dreptul chinez tradiŃional. Trebuie făcută distincŃia între dreptul israelian (al statului Israel) care se aplică doar cetăŃenilor acestuia. În ciuda modernizării şi laicizării dreptului israelian. În cadrul acestui sistem de drept nu se face distincŃie între dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv. Acestea sunt Dharma. D. fiind caracterizat de arbitrariu. În perioada modernă şi cea contemporană. precum şi la bogăŃie. Kama se preocupă de ştiinŃa agreabilului şi plăcutului. ci păstrarea păcii şi a armoniei sociale. De asemenea. Dharma reprezintă ştiinŃa justului. Precedentelor judiciare şi doctrinei nu li se recunoaşte rolul de izvor de drept. De asemenea. apar frecvent şi conflicte de competenŃă între instanŃele laice şi cele tradiŃionale. adopŃia) a rămas în sfera dreptului tradiŃional. datorită colonizării. în India s-a adoptat o legislaŃie laică. anumite domenii au rămas reglementate de dreptul tradiŃional. Sistemul este alcătuit din trei părŃi distincte. normele juridice. el şi-a păstrat trăsăturile specifice. precum şi raporturilor de drept ce se produc pe teritoriul său şi dreptul tradiŃional care îi vizează pe toŃi cei care sunt de religie iudaică. Un bun cetăŃean trebuie să trăiască în asemenea mod încât să nu ajungă să apeleze la justiŃia statală exercitată prin tribunale. independentă de credinŃele religioase ale individului. 30 . În concepŃia tradiŃională a dreptului chinez. Eventualele litigii în care acesta este implicat se vor rezolva amiabil. problematica statutului personal (căsătoria. Dreptul ebraic (rabinic). Dreptul modern al Chinei şi-a câştigat autonomia faŃă de concepŃia religioasă asupra societăŃii. indiferent de statul în care aceştia trăiesc. În principal. reprezintă un vector al dezordinii. nu respectarea dreptului trebuie să fie principala preocupare a cetăŃeanului. Această situaŃie duce la numeroase conflicte între legile civile şi cele tradiŃionale. în India a fost receptat dreptul englez. neexistând vreo ierarhizare a acestora. dreptul indian s-a integrat în sistemul anglo – saxon. Din această perspectivă. bine structurate.Majoritatea locuitorilor din India sunt adepŃii hinduismului. Prin ea se poate ajunge la dobândirea puterii. Artha şi Kama. AdepŃii hinduismului sunt ŃinuŃi să respecte toate cele trei componente. Deşi la începutul secolului al XX – lea dreptul chinez a suferit influenŃa dreptului sovietic. În sfârşit. în ciuda scopului lor declarat de a asigura ordinea socială şi protejarea valorilor comunităŃii.

în materia persoanelor şi a relaŃiilor de familie s-a păstrat o diferenŃă profundă faŃă de reglementările occidentale care au inspirat dreptul japonez modern. Începând cu secolul al XIX – lea. ca şi în cazul Chinei. populaŃia consideră că este mai bine să nu se adreseze tribunalelor pentru soluŃionarea litigiilor. 31 . De altfel. fără implicarea dreptului. Japonia a adoptat un sistem bazat pe coduri după modelul european (filiera germană) devenind astfel o componentă a sistemului de drept romano – germanic. fiind preferate concilierile directe. Dreptul japonez tradiŃional. Sistemul tradiŃional japonez a fost influenŃat de cel tradiŃional chinez (în special de filosofia lui Confucius). Totuşi. în mod tradiŃional.E.

B. economice care au determinat conŃinutul unui act normativ. ce conŃine reglementări cu caracter generic care au valoarea unor reguli juridice. ordonanŃele şi ordonanŃele de urgenŃă ale Guvernului. Actele normative sunt legile edictate de Parlament. dobândeşte valoarea unei reguli de drept. SecŃiunea II IZVOARELE FORMALE Izvoarele formale ale dreptului sunt: actul normativ.CAPITOLUL IV IZVOARELE DREPTULUI SecŃiunea I CONCEPTUL DE IZVOR AL DREPTULUI NoŃiunea de izvor de drept are două accepŃiuni. În sens formal. formele pe care acesta le foloseşte pentru a exprima normele juridice. hotărârile organelor administraŃiei publice locale. ordinele şi instrucŃiunile elaborate la nivelul ministerelor. C. Contractul normativ este un izvor de drept ce ia naştere pe cale convenŃională. condiŃiile sociale. politice. precedentul judiciar şi practica judecătorească. contractul normativ. obiceiul juridic. Obiceiul juridic (cutuma) este o regulă socială nescrisă care. decretele Preşedintelui României hotărârile. doctrina. prin izvoare ale dreptului se înŃeleg realităŃile care au stat la baza acŃiunii legiuitorului de creare a unei legi. în dreptul muncii (contractul colectiv de muncă) şi în dreptul internaŃional public (tratatele internaŃionale). prin izvoare ale dreptului sunt definite modalităŃile concrete de exprimare a dreptului. În sens material. 32 . A. El apare ca un act juridic cu caracter mai larg. datorită repetării într-un timp îndelungat şi a recunoaşterii sale ca atare. Contractul normativ poate fi întâlnit ca izvor de drept în materie constituŃională (în cazul statelor federale).

D. în anumite condiŃii. în prezent ea deŃine o pondere restrânsă în cadrul dreptului obiectiv. soluŃii care.Deşi cutuma reprezintă cel mai vechi izvor de drept. tratate. În dreptul românesc. Doctrina este alcătuită din totalitatea lucrărilor ştiinŃifice din domeniu (cursuri. 33 . obiceiul juridic poate fi regăsit în dreptul civil (obiceiul locului) şi în dreptul comercial (uzanŃe comerciale). Precedentele judiciare sunt soluŃii pronunŃate de instanŃele judecătoreşti. studii etc. Practica judecătorească înglobează toate hotărârile pronunŃate de către instanŃele judecătoreşti. articole. monografii. devin obligatorii în situaŃii similare ce vor fi judecate ulterior. În dreptul internaŃional se întâlnesc uzanŃele diplomatice sau cele specifice comerŃului internaŃional.) elaborate de specialiştii dreptului. E.

ExistenŃa normei juridice este strâns legată de cea a societăŃii umane (ubi societas ibi jus). (e) prescriptiv. pe când literatura juridică franceză preferă expresia regulă juridică. mai multe norme juridice alcătuiesc celelalte componente de sistem ale dreptului: instituŃiile juridice şi ramurile de drept. avem în vedere o regulă care arată ce trebuie să facă sau să nu facă un subiect de drept. în caz de nevoie. ori ceea ce îi este îngăduit sau i se recomandă. care are drept scop asigurarea ordinii în societate şi care poate fi adusă la îndeplinire. (d) obligatoriu. (f) permanent şi (g) coercitiv. NoŃiunea de normă juridică este sinonimă cu cea de regulă juridică. (c) general şi impersonal. instituită sau recunoscută de către stat. aproape unanim. fiind de neconceput o separaŃie a acestora. formula de normă juridică. În doctrină se utilizează şi formule precum normă de drept sau regulă de drept. 34 . Literatura română de specialitate a adoptat. Norma juridică constituie un model de comportament impus de societate membrilor săi. SecŃiunea II CARACTERELE NORMEI JURIDICE Norma juridică se distinge prin următoarele caractere: (a) social. Indiferent de denumirea folosită. prin forŃa de constrângere a statului. După anumite relaŃii stabilite între ele.CAPITOLUL V NORMA JURIDICĂ SecŃiunea I CONCEPTUL DE NORMĂ JURIDICĂ Norma de drept este elementul primar şi ireductibil al oricărui sistem juridic. Norma juridică reprezintă acea regulă de conduită socială. (b) statal.

un comandament adresat subiectului şi nu doar o simplă recomandare. ci din conştientizarea necesităŃii regulii. ea poartă amprenta acestuia. În majoritatea cazurilor. Obligativitatea nu decurge din posibilitatea constrângerii. c. folosindu-se un proces legislativ special. nesocotirea obligativităŃii normei juridice atrage intervenŃia forŃei coercitive a statului. Uneori. intervenŃie făcută în scopul restabilirii ordinii juridice şi al sancŃionării subiectelor ce au încălcat legea. Prevederile normelor juridice nu sunt facultative pentru subiectul de drept. tuturor persoanelor sau tuturor acŃiunilor acestora. Norma juridică prezintă caracter prescriptiv. caracterul general şi impersonal al regulii de drept nu atrag consecinŃa aplicării tuturor normelor pe întreg teritoriul statului. e. Reglementarea juridică există doar în societate. Această trăsătură arată că norma juridică vizează înlăturarea oricărei discriminări între subiectele de drept. indiferent dacă norma de drept este emisă sau doar recunoscută de către stat. Subiectului de drept i spune ce să facă sau să nu facă şi cum să procedeze în acest sens. Regula de drept are caracter obligatoriu. precum şi garantarea egalităŃii acestora în faŃa legii. uzanŃele). 35 . regula de drept instituie o prescripŃie. Regula juridică are un caracter statal. societatea ar fi guvernată de haos. constrângerea fiind doar o reacŃie de apărare a societăŃii împotriva indivizilor care nu respectă legea.a. d. în societate. concepută să se aplice unui număr nelimitat de situaŃii şi de persoane ce intră sub incidenŃa sa. Prin urmare. Astfel. norma juridică se naşte şi din recunoaşterea ca atare de către stat a unor reguli sociale ce nu au fost create de acesta (de exemplu: obiceiul juridic. prin organele abilitate. Norma juridică prezintă un caracter social fiindcă priveşte exclusiv relaŃiile ce se stabilesc între oameni. ci ele trebuie respectate de către acesta. Totuşi. deşi ele sunt complementare. Regula de drept nu guvernează relaŃiile dintre oameni şi animale. Norma juridică are un caracter general şi impersonal deoarece prescrie o conduită standard. Astfel. Fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal. norma de drept este emisă de către stat. Dacă norma juridică nu ar prezenta acest caracter şi respectarea ei ar fi lăsată la latitudinea subiectelor de drept. Norma de conduită devine regulă de drept doar dacă este expresia voinŃei statale. în cele mai multe cazuri. b. oameni şi natură sau dintre oameni şi divinitate. Caracterul obligatoriu nu se va confunda cu cel coercitiv.

(j) violabil. legile naturii) ce nu pot fi încălcate (nu cunosc alternativă). De regulă. Norma de drept are caracter permanent deoarece ea produce efecte fără încetare. încălcată” de către subiectul de drept căruia i se adresează. iar. (k) de implicare a unui raport de interacŃiune. continuu. trebuie realizată în condiŃii legale. pe de altă parte. intervine forŃa coercitivă a statului care asigură. Parchetul. “norma juridică poate fi nerespectată. h. în situaŃia în care nu respectă prevederile legale. printre ele numărându-se: instanŃele judecătoreşti. Constrângerea.Există şi situaŃii în care regula de drept nu cuprinde o conduită de urmat. ci defineşte unii termeni folosiŃi de lege sau enunŃă anumite principii generale ale dreptului. j. Atunci când ele nu sunt respectate. Caracterul de injoncŃiune rezultă din faptul că norma juridică este considerată o “poruncă statală”. i. spre deosebire de alte reguli (spre exemplu. pe de o parte. Caracterul coercitiv. f. existenŃa normei nu este influenŃată de frecvenŃa cu care se aceasta se aplică. penitenciarele etc. (i) de injoncŃiune. Regula de drept are caracter violabil deoarece. Norma de drept are caracter volitiv deoarece ea “întruchipează şi oficializează voinŃa socială. deşi nu este o conduită dezirabilă. sancŃionarea subiectelor de drept ce au nesocotit comandamentul normei juridice. şi organele abilitate să exercite constrângerea ar trebui să fie sancŃionate în moduri specifice tot de forŃa de constrângere a statului. efectele ei nu încetează. normele de drept se aplică doar atunci când sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute în textul lor. iar într-un stat democratic voinŃa generală majoritară” exprimată prin intermediul organului legislativ suprem. PoliŃia. Altfel. normele juridice sunt respectate de bunăvoie de către subiectele de drept cărora li se adresează. respectarea legii prin obligarea subiectelor de drept să se conformeze prevederilor acestora. Din această perspectivă. Mijloacele de constrângere statală sunt instituŃionalizate şi multiple. (l) tipic şi (m) public. ignorată. între momentul intrării sale în vigoare şi cel al ieşirii din vigoare. la rândul ei. g. 36 . Astfel. dintre care enumerăm: (h) volitiv. Chiar dacă regula juridică nu se aplică o perioadă îndelungată de timp (pentru că în realitatea socială acŃiunile la care se referă nu se regăsesc în acel interval). În doctrină s-a opinat că norma juridică ar avea şi alte caractere.

În asemenea situaŃii. altfel………….. ceea ce este caracteristic unei situaŃii... 37 .. norma juridică trebuie să fie făcută publică..k Norma juridică implică un raport de interacŃiune (raport intersubiectiv) deoarece... SancŃiunea arată consecinŃele nerespectării sau respectării (în cazul normelor stimulative) dispoziŃiei de către subiectul de drept.. fără a evoca diferenŃele individuale”. SecŃiunea III STRUCTURA NORMEI JURIDICE Norma juridică are o dublă structură: (1) structura logico – juridică (internă) şi (2) structura tehnico – legislativă (externă).. pentru a fi respectată şi eficientă. Structura internă a normei de drept este alcătuită din trei elemente: (1) ipoteza. 1. Există şi cazuri în care unele elemente ale structurii interne nu sunt expres prevăzute în cadrul normei. Structura logico-juridică (internă) Structura logico – juridică vizează organizarea internă a normei juridice. Este necesar ca ea să fie redactată şi publicată.n........ (subiectul) trebuie………………. de la data dobândirii lor.. ea are în vedere “omul în raport cu semenii săi” şi “schimbul just între persoane aflate permanent în relaŃie”...n... (2) dispoziŃia şi (3) sancŃiunea.)”.... 30 alin. Din această perspectivă norma trebuie să aibă un conŃinut lipsit de contradicŃii..”. în formularea normei juridice sunt prezente toate cele trei elemente ale structurii logico – juridice..)”. Ipoteza arată condiŃiile sau împrejurările în care se aplică norma. doctrina s-a pronunŃat în sensul necesităŃii prezenŃei tuturor celor trei elemente de structură logico – juridică a normei de drept. În mod constant. De exemplu.. bunuri comune ale soŃilor (dispoziŃia . 1 din Codul familiei: “Bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi (ipoteza – n.. Iar potrivit alin.. Caracterul public constă în faptul că.….. conform art.. l.n. Modelul structural al normei juridice poate fi încadrat în următoarea formulare: “În cazul în care……...) sunt. Caracterul tipic rezultă din faptul că norma “reŃine doar trunchiul comun.….. 2 al aceluiaşi articol: “Orice convenŃie contrară este nulă (sancŃiunea – n. De regulă.….………………. DispoziŃia constă în conduita prescrisă subiectului în condiŃiile ipotezei date..n. m. pe lângă faptul că reprezintă “o prescripŃie general – abstractă şi tipică”. elementele ce lipsesc se deduc prin analiza logică a textului normei.

potrivit căruia: “Nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. Un alt exemplu în acest sens îl constituie art. Ipoteza poate prefera varianta indicării generice a subiectelor vizate (persoanele fizice. la epoca evicŃiunii. 304 alin. lucrul vândut se află de o valoare inferioară sau a suferit deteriorări ori prin neglijenŃa cumpărătorului. În ceea ce priveşte subiectele. precum şi subiectele la care se referă dispoziŃia. 794 din Codul civil dispune că: “Tatăl. 1 din Codul penal pedepseşte infracŃiunea de adulter care constă în “fapta persoanei căsătorite de a avea relaŃii sexuale afară de căsătorie”.n. decât cu formele prescrise de lege pentru donaŃiuni între vii sau prin testament”. demnitar.)”. 1362 din Codul civil care prevede că “dacă nu s-a determinat nimic în privinŃa aceasta prin contract. străin. avocat. conform art. art.Un alt exemplu îl constituie art. uneori nu este expres formulată. art. ipoteza poate alege între mai multe modalităŃi de determinare a acestora. Un alt exemplu în acest sens este conŃinut de art. (…)”.n. 805 din Codul civil care dispune că “este permisă asemenea dispoziŃia între vii sau testamentară. ori prin evenimente independente de cumpărător vânzătorul nu se poate apăra de a restitui preŃul întreg”. art. conform căruia: “Persoanele fizice şi persoanele juridice care beneficiază de teren în condiŃiile prezentei legi (ipoteza . “nimeni nu este mai presus de lege”. 1342 din Codul civil conform căruia “dacă.) sunt obligate să solicite emiterea autorizaŃiei de construire şi să înceapă construcŃia în termen de cel mult 1 an de la data obŃinerii actului de concesiune a terenului (dispoziŃia n. prin care uzufructul 38 . De asemenea. 728 din Codul civil. La fel. mama şi ceilalŃi ascendenŃi pot face împărŃeala bunurilor lor între fii şi ceilalŃi descendenŃi”. împrejurările sau faptele cărora li se aplică dispoziŃia. 800 din Codul civil care prevede că: “Nimeni nu va putea dispune de avutul său. concesiunea îşi pierde valabilitatea (sancŃiunea . De exemplu. Spre exemplu. ipoteza normei juridice poate fi dedusă prin interpretare logică.n. persoanele juridice. De exemplu. cu titlu gratuit.n. militar.n. 1. 36 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor. Deşi. (1) Ipoteza reprezintă acea parte a normei de drept care stabileşte condiŃiile. contribuabil etc. copil. art. Un exemplu de ipoteză care se referă la împrejurările în care se aplică dispoziŃia este cel dat de art. 16 alin.). 2 din ConstituŃie. În caz de încălcare a obligaŃiei prevăzute de alin. notar. Astfel. soŃ. cumpărătorul este dator a plăti la locul şi la timpul în care se face predarea lucrului”.). toate subiectele de drept). ipoteza poate să indice categoria socială din care face parte subiectul (cetăŃean. republicată.

Ipoteza simplă prevede o singură situaŃie în prezenŃa căreia norma devine realizabilă. Prin deducŃie. Complexitatea împrejurărilor luate în considerare. el este dator. ipotezele sunt simple sau complexe . În funcŃie de precizia detaliilor oferite. se ajunge la concluzia că norma se aplică tuturor subiectelor de drept (care. a. conform art. va fi pedepsit. pe lângă restituŃiunea preŃului. i din Codul de procedură penală (CondiŃiile şi cazurile în care se dispune arestarea preventivă).determinată lasă loc interpretării sau nu indică decât la modul general condiŃiile aplicării ei. În cazul acestui tip de ipoteză. c.se dă la o persoană şi proprietatea nudă la alta” nu conŃine o indicaŃie referitoare la subiectele vizate de normă. De exemplu. Precizia detaliilor oferite. ipotezele pot fi determinate strict sau relativ – determinate. 1356 din Codul civil conform prevederilor căruia: “Dacă vânzătorul cunoştea viciile lucrului. “căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunŃat divorŃul a rămas irevocabilă”. Ipoteza relativ . Astfel. 1 din Codul familiei. De asemenea. Numărul împrejurărilor avute în vedere. Este determinată strict ipoteza normei prevăzută de art. Printre acestea se numără: a. se subînŃelege că oricine săvârşeşte această faptă. 1 lit. deşi nu sunt precizate faŃă de ce subiect se aplică norma. Ipoteza determinată strict stabileşte cu precizie condiŃiile sale de aplicare. 39 alin. În raport de complexitatea împrejurărilor luate în considerare. b. art. locul sau momentul acŃiunii. 148 alin. În acest caz. b. Astfel. condiŃiile concrete sunt lăsate la latitudinea subiectului vizat de normă sau a organului ce o aplică. având în vedere şi celelalte norme juridice în această materie. 143 şi numai în vreunul din următoarele cazuri: (…) există date sau indicii suficiente care justifică temerea că inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau că va încerca o înŃelegere frauduloasă cu aceasta”. Este relativ – determinată ipoteza normei juridice prevăzute în art. “Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute în art. 174 din Codul penal (Omorul): “Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani”. 39 . au capacitate deplină de exerciŃiu). indiferent de împrejurări. evident. de toate daunele – interese către cumpărător”. Ipotezele pot fi clasificate în funcŃie de mai multe criterii.

să recomande sau să interzică ceva. De exemplu. e. dispoziŃia poate să impună. De exemplu. i. Ipoteza unică prevede doar o singură împrejurare aptă să declanşeze aplicarea legii. 1 din Codul familiei: “În cazul în care soŃul unei persoane declarată moartă s-a recăsătorit şi. de o persoană având asupra sa o armă sau o substanŃă narcotică. într-un loc public. ipotezele pot fi unice sau alternative. Ipoteza alternativă conŃine mai multe împrejurări. conform art. Acest lucru nu transformă ipoteza normei în cauză în una cumulativă. 26 din Codul familiei: “SoŃii hotărăsc de comun acord în tot ce priveşte căsătoria”. 40 . asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinŃa sau de a se apăra. în anumite cazuri. h. pentru realizarea legii fiind suficientă producerea oricăreia dintre ele. Ea indică ce conduită trebuie să urmeze subiectul în condiŃiile precizate de ipoteză. prin efracŃie. 1 din Codul penal (Furtul calificat) dispune: “Furtul săvârşit în următoarele împrejurări: a. în acelaşi timp. de două sau mai multe persoane împreună. c. Precizia detaliilor oferite. b. c. 1 al art. subiectul de drept să comită fapta în astfel de circumstanŃe care. (2) DispoziŃia reprezintă partea cea mai importantă a unei norme juridice. De exemplu. deghizată sau travestită. să reunească mai multe dintre ipotezele prevăzute de literele alin. art. escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase. în timpul unei calamităŃi. Natura conduitei prescrise subiectului. hotărârea declarativă de moarte este anulată. căsătoria cea nouă rămâne valabilă”. În funcŃie de numărul împrejurărilor avute în vedere. să permită. ea păstrându-şi caracterul de ipoteză alternativă. se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani”. de către o persoană mascată. art. Exemple: DispoziŃiile pot fi împărŃite după mai multe criterii: a. f. într-un mijloc de transport în comun. 209 din Codul penal. în timpul nopŃii. d. g. 22 alin. În principiu. b. Acest exemplu nu exclude posibilitatea ca.Ipoteza cumulativă (complexă) indică mai multe împrejurări prin cumularea cărora norma devine aplicabilă. 209 alin. după aceea.

DispoziŃia relativ . Există şi situaŃii în care sancŃiunea constă în măsuri recompensatorii pentru subiectul care a respectat dispoziŃia normei sau de cointeresare (stimulare) a acestuia în vederea respectării normei. Scopul urmărit. DispoziŃia permisivă dă posibilitatea subiectului să aleagă conduita pe care doreşte să o urmeze. Dacă aceste urmări constau în măsuri luate împotriva subiectelor care nu respectă dispoziŃia normei sau sunt menite să refacă ordinea juridică afectată de conduita neconformă cu dispoziŃia a subiectelor. SancŃiunile pot fi clasificate după mai multe criterii: a. (3) SancŃiunea constituie acel element al structurii logico – juridice care indică urmările nerespectării dispoziŃiei sau. de recomandare şi de stimulare. Ele constituie regula şi se duc la îndeplinire de către instituŃiile îndrituite de lege să exercite constrângerea statală. În funcŃie de gradul lor de determinare. În funcŃie de precizia detaliilor oferite. uneori. prohibitive. a. sancŃiunile pot fi: 41 . DispoziŃia determinată strict stabileşte cu precizie drepturile şi obligaŃiile persoanelor la care se referă. fără a le obliga la o anumită conduită. c. permisive. dispoziŃiile sunt onerative. În raport de natura conduitei prescrise subiectului. DispoziŃia onerativă este dispoziŃia care obligă subiectul la săvârşirea unei (unor) acŃiuni. Gradul lor de determinare. b.determinate. Natura lor. b. ale respectării acesteia (cazul mai rar întâlnit al normelor stimulative). sancŃiunile sunt negative.a. În acest caz este vorba despre sancŃiuni pozitive. Spre deosebire de majoritatea normelor sociale. DispoziŃia prohibitivă este dispoziŃia care interzice realizarea unei (unor) acŃiuni. DispoziŃia de stimulare prevede recompensarea subiectului de drept care o urmează. normele juridice sunt prevăzute cu sancŃiuni formalizate. DispoziŃia de recomandare este dispoziŃia care face anumite recomandări subiectelor de drept vizate. dispoziŃiile pot fi determinate strict sau relativ .determinată stabileşte mai multe variante de conduită sau limitele acesteia.

SancŃiunile civile sunt împărŃite în sancŃiuni propriu – zise (care privesc patrimoniul subiectului) şi pedepse civile (împiedică subiectul să dobândească un drept subiectiv sau suprimă un asemenea drept). urmărind pedepsirea acelor fapte cu caracter antisocial. În funcŃie de scopul lor. închisoarea de la 15 zile la 30 de ani şi amenda. Pedepsele principale sunt: detenŃiunea pe viaŃă. – SancŃiuni unice şi sancŃiuni cumulative (dau posibilitatea organului să aplice mai multe sancŃiuni pentru aceeaşi conduită a subiectului). reparatorii sau expiatorii. prevăzut între un minim şi un maxim). – SancŃiuni unice (prevăd o unică modalitate de tragere la răspundere a subiectului sau de restabilire a ordinii de drept) şi sancŃiuni alternative (dau posibilitatea organului de aplicare să aleagă dintre mai multe feluri de sancŃiuni). În raport de natura lor. Cele mai importante sancŃiuni administrative sunt amenda contravenŃională şi confiscarea bunurilor de care s-a folosit contravenientul în săvârşirea contravenŃiei. administrative. SancŃiunile penale se numesc pedepse şi sunt de trei feluri: principale. b. nedemnitatea. reducerea salariului. 42 . SancŃiunile de anulare vizează lipsirea de efecte (anularea sau declararea ca nule) a actelor încheiate cu încălcarea legii. În cea de-a doua categorie se regăsesc: decăderea. sancŃiunile pot fi de anulare. neputând fi făcută nici o abatere de la ele. SancŃiunile reparatorii au în vedere restabilirea ordinii de drept încălcate prin nerespectarea dispoziŃiei. complementare şi accesorii. civile. transferul disciplinar şi desfacerea contractului de muncă. Pedepsele complementare sunt: interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani şi degradarea militară. precum şi repararea prejudiciului produs cu această ocazie. SancŃiunile disciplinare sunt: mustrarea. Pedeapsa accesorie constă în interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege. SancŃiunile expiatorii definesc sancŃiunile ce se aplică subiectului ce a încălcat norma juridică şi care îi restrâng acestuia un drept sau altul (inclusiv libertatea în cazul închisorii). disciplinare etc. c. dezmoştenirea etc. nulitatea absolută sau relativă a unui act etc. avertismentul.– SancŃiuni determinate strict (sunt stabilite precis de către normă. În prima categorie intră rezoluŃiunea/rezilierea unui contract. în sensul de a fi mărite. micşorate sau schimbate de către organul de aplicare) şi sancŃiuni relativ determinate (pot fi stabilite concret de către organul care le aplică dintr-un cadru mai larg. sancŃiunile sunt penale.

) este împărŃit pe titluri. numite alineate. Un articol cuprinde. – norme cuprinse în decretele emise de Preşedintele României. la rândul lor. dar în legislaŃie se întâlnesc şi situaŃii când un articol reuneşte mai multe norme juridice sau o regulă de drept este cuprinsă în mai multe articole. secŃiuni (care. c. articolul poate cuprinde mai diviziuni. consilii judeŃene şi consilii locale). Ea reprezintă dispunerea normelor juridice pe articole. uneori. subalineate şi gruparea acestora în secŃiuni. Aceste legi pot fi constituŃionale. SecŃiunea IV CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE Criteriile în funcŃie de care se face clasificarea normelor juridice sunt următoarele: a. După forŃa juridică a actului normativ în care sunt incluse. alineate. organice sau ordinare. decizii) elaborate de organele administraŃiei publice locale (prefecŃi. forŃa juridică a actului normativ în care acestea sunt incluse. gradul şi intensitatea incidenŃei normei. g. a. ordonanŃele şi ordonanŃele de urgenŃă ale Guvernului.2. – norme cuprinse în actele normative (hotărâri. structura logico – juridică pe care o prezintă norma. capitole. hotărâre sau ordonanŃă a guvernului. prevederi legale de sine-stătătoare. Unitatea structurală de bază din această perspectivă este articolul. f. Acesta este cazul ideal. d. exprimând o singură normă juridică. Oricare act normativ (lege. normele juridice se împart în: – norme cuprinse în legile emise de Parlament. primari. regulament. capitole. b. cărŃi (părŃi). se divid în subsecŃiuni şi paragrafe) şi articole. în general. caracterul dispoziŃiei (conduita prescrisă subiectului de drept) conŃinută în norma juridică. sfera de aplicare (şi gradul de generalitate). – norme cuprinse în hotărârile. apartenenŃa lor la o ramură de drept. e. statut etc. titluri. Structura tehnico-legislativă (externă) Această structură are în vedere forma exterioară a regulii de drept. –ordine şi instrucŃiuni ale ministerelor. 43 . felul sancŃiunii prevăzute de norma juridică. În unele cazuri.

De exemplu. ordonanŃe sau ordonanŃe de urgenŃă ale Guvernului se aplică pe întreg teritoriul Ńării. -norme de dreptul muncii. în funcŃie de propria apreciere. ci doar îi oferă acestuia posibilitatea de a opta liber pentru una dintre conduitele oferite de lege. -norme de drept procesual penal. distingem: -norme de drept constituŃional. pe când cele cuprinse în actele normative emise de organele administraŃiei publice locale au o sferă de aplicabilitate restrânsă la competenŃa teritorială a respectivului organ local (judeŃ.Normele juridice cuprinse în legi. După ramura de drept din care fac parte. -norme de drept internaŃional public. Majoritatea normelor prohibitive se regăsesc în sfera dreptului penal. 44 . -norme de dreptul familiei. 1 din Codul familiei “soŃii sunt obligaŃi să poarte în timpul căsătoriei numele comun declarat”. După caracterul dispoziŃiei ce o conŃin (natura conduitei prescrise subiectului de drept). -norme de drept civil. -norme de drept procesual civil. decrete prezidenŃiale. municipiu. normele juridice se clasifică în norme imperative şi norme permisive. Normele onerative (lat. nefiind admisă nici o abatere de la aceasta. -norme de drept administrativ. onus. oraş. -norme de dreptul mediului. Un exemplu de normă prohibitivă îl reprezintă şi cea conŃinută de art. conform căruia: “Este oprit să se căsătorească bărbatul care este căsătorit sau femeia care este căsătorită”. -norme de drept fiscal. -norme de drept internaŃional privat etc. peremptorii) sunt acelea a căror respectare a dispoziŃiei de către subiectele de drept se impune categoric. Normele imperative pot fi onerative sau prohibitive. c. 28 alin. hotărâri. Normele permisive (dispozitive sau facultative) nu obligă subiectul la o anumită conduită şi nici nu îi interzic expres să facă ceva. Normele prohibitive impun subiectului să se abŃină de la săvârşirea uneia sau mai multor acŃiuni (determinate). Normele imperative (categorice. -norme de drept comercial. 5 din Codul familiei. comună). oneris – sarcină) prescriu obligaŃia de a săvârşi o acŃiune. conform art. b. -norme de drept penal.

iar dacă acesta nu optează (de regulă. norme speciale şi norme de excepŃie. Ele fac referire la alte norme. cutremure.nu prezintă toate părŃile constitutive ale structurii interne. completându-se cu acestea. Normele generale se aplică tuturor relaŃiilor sociale (raporturilor juridice) aparŃinând unui domeniu sau unei ramuri de drept. După sfera de aplicare (şi gradul de generalitate). d. vârsta de şaisprezece ani. e. Normele de împuternicire sunt regulile de drept care fixează drepturi şi obligaŃii. După structura logico . într-un anumit interval de timp) norma prevede reglementarea ce se va aplica. 4 alin. normele juridice se împart în norme complete şi norme incomplete. Normele juridice ce completează normele imperfecte (la care se face trimitere) pot fi norme din acelaşi act normativ sau din altul (în vigoare sau care urmează să intre în vigoare). Normele de recomandare sunt acelea care propun o anumită conduită ce nu este obligatorie şi care poate fi urmată şi de alte subiecte de drept decât cele vizate de norma în cauză. stare de război) etc. Normele de excepŃie completează normele generale sau speciale. Normele incomplete (imperfecte) .Normele permisive pot fi supletive. Normele de excepŃie reglementează situaŃii deosebite (excepŃionale). 45 . Normele complete (perfecte) conŃin toate cele trei părŃi constitutive ale structurii logico – juridice (ipoteza.juridică pe care o prezintă. regulile juridice din dreptul civil constituie dreptul comun pentru relaŃiile specifice dreptului comercial. avalanşe). cum ar fi calamităŃile naturale (inundaŃii. în doctrină este considerată normă de excepŃie cea prevăzută de art. 2 din Codul familiei conform căruia “(…) se poate încuviinŃa căsătoria femeii care a împlinit cincisprezece ani (…)”. Normele supletive oferă subiectului posibilitatea de a opta pentru conduita pe care o doreşte (dintre mai multe variante posibile sau în anumite limite indicate de lege). în situaŃia în care normele acestei ramuri nu prevăd reglementări proprii. complet. de stimulare sau de recomandare. având un înŃeles clar. dispoziŃia şi sancŃiunea). De exemplu. potrivit art. instituind reglementări derogatorii de la acestea. contexte social – politice (stare de urgenŃă. Aceste norme constituie majoritatea. normele juridice se împart în norme generale. De exemplu. Acestea stabilesc competenŃele subiectelor de drept. Regula în acest caz este. de împuternicire (de competenŃă). Acestea se mai numesc norme de drept comun. 2 din Codul familiei. Normele speciale se aplică unei sfere mult mai restrânse de relaŃii sociale din cadrul unei ramuri de drept ori anumitor instituŃii juridice. 4 alin. Aceste norme conŃin dispoziŃii derogatorii de la dreptul comun.

) sau care sunt deduse prin interpretare şi care constituie principii de drept. sunt norme – principii cuprinse în acte normative fundamentale cele din ConstituŃia României sau din DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului. Aceste norme reprezintă majoritatea. De exemplu. SecŃiunea V ACłIUNEA NORMELOR JURIDICE AcŃiunea normelor juridice are loc pe trei coordonate: (1) timpul. pedepse juridice pentru subiectele de drept care nu respectă comandamentul conŃinut de dispoziŃia normei juridice. competenŃele. normele se împart în punitive şi stimulative. dar care urmează să apară. pot lipsi chiar două elemente constitutive (ipoteza şi sancŃiunea). Normele principii (cardinale) sunt normele cuprinse în acte normative fundamentale (ConstituŃii. f. Acestea sunt aşa – numitele norme organizatorice care privesc organizarea instituŃiilor sociale. normele sunt norme principii şi norme mijloace. În doctrină s-a remarcat şi prezenŃa unor norme aparte. În raport de gradul şi de intensitatea incidenŃa lor. După felul sancŃiunii prevăzute în norma juridică. organele reprezentative ale acestora. normele incomplete se împart în: (1) norme de trimitere – ce se completează cu norme din acelaşi act normativ sau din alte acte normative existente (în vigoare). stimulente materiale etc. g. la care trimit şi (2) norme în alb – fac trimitere şi urmează să se completeze cu alte norme ce nu există încă (nu au fost adoptate). distincte faŃă de sistemul unitar al dreptului. excepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptiones sunt strictissimae interpretationis) etc. Uneori. decoraŃii. 46 . Aceste norme recompensează subiectele prin acordarea de distincŃii. relaŃiile cu alte instituŃii etc. (2) spaŃiul şi (3) persoanele. DeclaraŃii etc. Normele stimulative cuprind sancŃiuni pozitive menite să stimuleze subiectele de drept să respecte dispoziŃia normei juridice. sunt principii de drept: obligaŃia respectării convenŃiilor (pacta sunt servanda). De asemenea. Normele mijloace sunt toate celelalte norme juridice care au menirea să transpună în ordinea socială normele – principii. La rândul lor. Ele arată scopurile respectivelor instituŃii. modul de înfiinŃare. Normele punitive cuprind sancŃiuni negative.Din structura normelor juridice imperfecte poate lipsi un element (ipoteza ori sancŃiunea).

periodică. Pentru acest motiv este extrem de importantă stabilirea cu exactitate a celor două momente. altfel spus cu faptul de a produce efecte (de a fi în vigoare). Pentru această din urmă modalitate de intrare în vigoare. ExistenŃa actului normativ nu coincide cu durata acŃiunii acestuia. Din exprimarea folosită de textul legal indicat rezultă că. Toate normele juridice au limite temporale. Intrarea normei în vigoare la trei zile după data publicării în Monitorul Oficial al României (regula) sau 2. el nu mai produce efecte. De asemenea. AcŃiunea normelor juridice în timp Orice raport juridic se naşte în baza regulii de drept aflate în vigoare la acel moment (tempus regit actum).indicarea zilei. data adoptării unui act normativ de către organul emitent nu este aceeaşi cu data intrării în vigoare a respectivului act normativ. calculat de la publicarea în Monitorul Oficial al României.1. deşi actul normativ nu a fost abrogat. uneori. de cele mai multe ori.stabilirea unui termen (de regulă. în ceea ce priveşte legile (actele normative ale Parlamentului). modificarea ori stingerea de raporturi juridice). care prezintă avantajul unei date sigure şi uşor de verificat în caz de controversă. legiuitorul poate alege între două posibilităŃi: . De regulă. termen după curgerea căruia actul 47 . se recurge la publicarea lor într-o publicaŃie oficială. ulterioară. Art. (2) acŃiunea şi (3) ieşirea din vigoare. Astfel. cât şi pentru sfârşitul acesteia (ieşirea din vigoare). (1) Intrarea în vigoare a normei juridice. precum şi actele normative emise de către Guvern (sau alte autorităŃi centrale). Acest moment are în vedere aducerea la cunoştinŃa subiectelor de drept a dispoziŃiilor actelor normative. Intrarea normei în vigoare la o altă dată. prevăzută în textul actului normativ în cadrul dispoziŃiilor finale şi tranzitorii. El prezintă o deosebită importanŃă deoarece de la această dată încep să se producă toate efectele normei de drept (naşterea. lunii şi anului (de exemplu. Din perspectiva acŃiunii normei juridice în timp interesează trei aspecte: (1) intrarea în vigoare. se poate întâlni formularea “Prezentul act normativ intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005” ) şi . 78 din ConstituŃie dispune că: “Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”. atât pentru începutul acŃiunii lor (intrarea în vigoare). Regula de drept produce efecte o dată cu intrarea în vigoare şi încetează a mai produce efecte prin ieşirea sa din vigoare. se disting două posibilităŃi: 1. număr de zile sau luni). în privinŃa intrării în vigoare a actelor normative. pentru aducerea la cunoştinŃa celor interesaŃi.

prezumŃia cunoaşterii legii de către toŃi cei interesaŃi devenea o ficŃiune. Până la revizuirea în anul 2003 a ConstituŃiei din 1991 regula. Principiul neretroactivităŃii este principiul fundamental al acŃiunii legii în timp. Reglementarea prezenta marele dezavantaj al imposibilităŃii tehnice de distribuire a Monitorului Oficial în toate zonele Ńării şi. era aceea că “legea (…) intră în vigoare la data publicării (…)”. Prin urmare. Ea nu retroactivează. reprezintă un important progres. În acest sens. Alegerea între modalităŃile expuse mai sus are la bază considerente de natură socio-economică. Odată intrată în vigoare. “legea (…) intră în vigoare la 3 zile de la data publicării (…)”. 15 alin. 1 din Codul civil (“Legea dispune numai pentru viitor. Acesta este principiul neretroactivităŃii legii prevăzut de art. Legea se aplică doar raporturilor de drept ce se suprapun perioadei de timp în care ea este în vigoare.normativ să intre în vigoare (ca exemplu se poate da formularea următoare: “Acest act normativ intră în vigoare la trei luni după publicarea în Monitorul Oficial al României”). după împlinirea acestuia. Nu există posibilitatea invocării necunoaşterii legii ca motiv al nerespectării ei (Nemo censetur ignorare legem). Trebuie precizat şi faptul că momentul publicării legii în Monitorul Oficial al României nu trebuie confundat cu momentul adoptării acesteia de către Parlament ori cu momentul promulgării de către preşedintele Ńării. 78. 2 din ConstituŃie (“Legea dispune numai pentru viitor. Există şi excepŃii de la principiul neretroactivităŃii legii (numite excepŃii de retroactivitate). 11 din Codul penal (“Legea penală nu se aplică faptelor care. de art. elaborarea unor norme metodologice pentru facilitarea aplicării legii. pregătirea aplicării legii. noua formă a art. la data când au fost săvârşite. prin urmare. cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai favorabile”). Indiferent de momentul ales pentru intrarea în vigoare a normei juridice. consultarea unor observaŃii făcute de către doctrină în legătură cu textul legii etc. Acestea sunt: 48 . 78 din ConstituŃie. legea nu vizează nici raporturile juridice stabilite înainte de data intrării sale în vigoare (nu retroactivează) şi nici celor născute după data ieşirii din vigoare (nu ultraactivează). adică celor plasate între momentul intrării şi cel al ieşirii din vigoare. (2) AcŃiunea normei juridice. cum ar fi: luarea unor măsuri organizatorice importante – crearea ori restructurarea instituŃiilor la care se referă legea. conform art. precum şi de art. ea n-are putere retroactivă”). norma juridică acŃionează numai pentru viitor. toate subiectele de drept vizate de normă sunt obligate să se supună prevederilor sale. nu erau prevăzute ca infracŃiuni”).

Conceptul permite ca unei persoane ce a săvârşit o infracŃiune sub imperiul legii vechi care a fost înlocuită cu o altă lege să i se aplice. fie introducerea unei noi modalităŃi de executare a pedepsei închisorii. De asemenea. îşi găseşte aplicarea în cadrul proceselor penale (sau contravenŃionale – plângeri împotriva actelor de constatare şi sancŃionare a contravenŃiilor) care. că pentru aceeaşi încălcare a obligaŃiilor legale (cuprinse şi de legea veche şi de legea nouă).000. cu excepŃia anumitor situaŃii prevăzute limitativ de art.000. este considerată mai favorabilă legea penală nouă care prevede pentru aceeaşi faptă (interzisă şi de legea veche) fie o pedeapsă mai mică (de exemplu. stabileşte pentru aceeaşi contravenŃie (prevăzută şi de legea veche) o sancŃiune mai mică (amendă contravenŃională de 1. potrivit art. cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai favorabile”. 13 alin. În ceea ce priveşte legea contravenŃională. faŃă de modalitatea unică a executării în regim privativ de libertate).000 lei în loc de 2. închisoare între 3 şi 10 ani. Legea nouă este mai favorabilă inculpatului (contravenientului) în sensul. situaŃie prevăzută de art. la data intrării sale în vigoare. mai uşoară (de exemplu. se află în curs de judecare (nu sunt soluŃionate definitiv) în baza legii vechi. Legea penală şi legea contravenŃională mai favorabilă (melior lex). 15 alin. dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă”) este un mod de manifestare a legii penale mai favorabile. Legea penală (sau contravenŃională) nouă. dacă ea prescrie pentru subiectul de drept un tratament mai favorabil.000 lei) sau una mai uşoară (avertisment în loc de amendă contravenŃională). 14 şi art. 1 din Codul penal. poate fi considerată mai favorabilă legea nouă care. Conform art. este prevăzută o sancŃiune juridică mai blândă faŃă de cea din legea anterioară. 12 din Codul penal (“Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche. aceasta din urmă. mai favorabilă. se aplică legea cea mai favorabilă”. 15 din Codul penal. Inclusiv dezincriminarea unei fapte penale. suspendarea executării pedepsei alături de executarea acesteia în regim privativ de libertate. fie înlocuirea unui tip de pedeapsă mai severă cu alt tip de pedeapsă mai blândă (sancŃionarea unei fapte cu amendă penală în loc de închisoare). faŃă de închisoare între 5 şi 15 ani). mai severă faŃă de inculpat (contravenient). “legea dispune numai pentru viitor.a. “În cazul în care de la săvârşirea infracŃiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. Din această perspectivă. ExistenŃa acestei excepŃii de retroactivitate este sprijinită de motive de natură umanitară. de exemplu. 2 din ConstituŃia României. 49 . Ea nu este aplicabilă în cauzele judecate definitiv în baza legii vechi la data intrării sale în vigoare. în anumite condiŃii.

b. Legea interpretativă. Acest tip de normă are ca scop interpretarea înŃelesului unor norme preexistente, cu care face corp comun. Deşi ulterioară legii interpretate, legea interpretativă este considerată intrată în vigoare la data intrării în vigoare a celei dintâi, fiind, practic, retroactivă. În doctrină s-a arătat în mod just că aceasta este o pseudo – excepŃie de retroactivitate deoarece norma nouă nu aduce prevederi suplimentare (drepturi şi obligaŃii pentru subiectele de drept) faŃă de cea veche, ci doar îşi propune să lămurească sensul celor preexistente. c. Legea retroactivă. În mod excepŃional, legea poate conŃine în mod expres prevederea că ea se aplică şi unor situaŃii anterioare intrării sale în vigoare ori chiar poate stabili pentru intrarea în vigoare o dată anterioară celei a adoptării. Este recomandabil ca o astfel de lege să nu fie utilizată, iar în situaŃia excepŃională când este folosită, acest lucru trebuie făcut cu maximum de prudenŃă astfel încât să nu afecteze ordinea juridică ori drepturile şi libertăŃile fundamentale ale cetăŃenilor. Norma juridică are efect imediat, odată cu intrarea sa în vigoare, aplicându-se inclusiv raporturilor juridice născute sub vechea reglementare, raporturi ce continuă să existe şi sub imperiul noii norme (de exemplu, căsătoria, filiaŃia etc.). (3) Ieşirea din vigoare a normei juridice. Ieşirea din vigoare a normei juridice (încetarea acŃiunii acesteia) se poate produce în următoarele moduri: (a) prin abrogare, (b) prin ajungerea la termen a normei temporare sau (c) prin căderea în desuetudine. a. Abrogarea este modalitatea de ieşire (scoatere) din vigoare a unei legi care presupune intervenŃia legiuitorului printr-o altă lege. Ea constă fie în înlocuirea prevederilor legii vechi cu altele cuprinse într-o nouă lege (regula), fie în simpla invalidare a acestora, ce nu este urmată de înlocuirea lor cu altele noi. Abrogarea constituie cea mai importantă modalitate de scoatere din vigoare a unei norme juridice. Ea poate fi de două feluri: expresă şi tacită. Abrogarea expresă reprezintă acel tip de abrogare în care norma nouă – care abrogă - face trimitere la norma veche – abrogată. După felul în care norma nouă se referă (face trimitere) la norma veche, abrogarea expresă poate fi directă sau indirectă. Abrogarea expresă directă are loc atunci când norma nouă indică expres, direct şi limitativ ceea ce abrogă, fie că se are în vedere un întreg act normativ (sau chiar mai multe acte normative, în integralitatea lor), fie doar anumite părŃi ale unui act normativ (unele articole sau chiar numai anumite alineate ale unor articole).

50

Abrogarea expresă indirectă se produce atunci când actul normativ nou se rezumă la a face precizarea că toate actele normative vechi cu dispoziŃii contrare acestuia se abrogă. Abrogarea tacită (implicită) are loc atunci când noul act normativ nu conŃine nici o referire la abrogare, dar dispoziŃiile acestuia se deosebesc fundamental de cele ale actului normativ anterior, astfel încât se consideră că legiuitorul a înŃeles ca, prin introducerea unor dispoziŃii diferite, să abroge prevederile vechiului act normativ. Abrogarea tacită poate fi totală sau parŃială. În practică este preferabilă folosirea abrogării exprese directe, deoarece este singura în măsură să evite confuziile ce ar putea rezulta din incertitudinea cu privire la textul legal în vigoare. În doctrină se face distincŃie între abrogare şi derogare. Aceasta din urmă constă în apariŃia unor prevederi legale noi, care se abat de la o reglementare existentă sau instituie excepŃii faŃă de ea, fără ca prin aceasta prevederile legale anterioare să fie abrogate. Prin apariŃia unor norme derogatorii de la ea, reglementarea anterioară nu iese din vigoare, ci doar îşi restrânge sfera de relaŃii sociale vizate. b. Ajungerea la termen a normei temporare. Deşi majoritatea legilor se adoptă pentru o perioadă nedeterminată de timp, există şi situaŃii excepŃionale când se apelează la acte normative temporare. Acestea ies din vigoare fără intervenŃia legiuitorului printr-o nouă lege (ca în cazul abrogării), prin simpla curgere (împlinire) a termenului pentru care au fost adoptate. c. Căderea în desuetudine. Norma juridică poate să nu mai producă efecte (să iasă din vigoare), deoarece relaŃiile sociale avute în vedere la data adoptării ei şi reglementate de către aceasta s-au modificat atât de mult în timp, încât reglementarea prevăzută de normă pentru acestea a devenit inaplicabilă. Nici în acest caz nu are loc intervenŃia legiuitorului (prin adoptarea unui nou act normativ) pentru ca efectele legii să nu se mai producă. Această modalitate de ieşire din vigoare a normelor juridice nu este caracteristică unui regim de strictă legalitate, pentru scoaterea din vigoare a normelor juridice fiind indicată folosirea abrogării. Ultraactivitatea normei juridice. Există şi situaŃii (excepŃii de ultraactivitate) în care legea, deşi ieşită din vigoare, continuă să se aplice anumitor raporturi juridice. Aceste excepŃii sunt: a. Legea penală mai favorabilă. Această lege continuă să se aplice faptelor săvârşite în timpul în care a produs efecte, chiar dacă ea a fost înlocuită, ulterior, cu o lege mai aspră. ExcepŃia are la bază aceleaşi motive de natură umanitară avute în vedere şi de legea penală mai favorabilă retroactivă. 51

b. Legea temporară. Normele juridice cu acŃiune limitată în timp se vor aplica situaŃiilor vizate de ele chiar după ieşirea lor din vigoare, dacă aceste situaŃii sunt create sub imperiul lor, dar nu au fost soluŃionate atât timp cât normele erau în vigoare. Astfel, conform art. 16 din Codul penal, “legea penală temporară se aplică infracŃiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp”. 2. AcŃiunea normelor juridice în spaŃiu AcŃiunea normelor de drept în spaŃiu este guvernată de principiul teritorialităŃii legii. Conform acestui principiu, legea se aplică doar pe teritoriul statului ce a adoptat-o, excluzând acŃiunea acelei legi pe teritoriul altui stat, precum şi acŃiunea legii unui stat străin pe teritoriul respectivului stat. Astfel, în conformitate cu art. 3 din Codul penal, “legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul României”. NoŃiunea de teritoriu este definită de art. 142 din Codul penal, potrivit căruia teritoriul României (Ńării) reprezintă “întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu solul, subsolul şi spaŃiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaŃiul aerian ale acesteia”. De la principiul teritorialităŃii legii există mai multe excepŃii. Ele pot fi grupate în două categorii: (1) excepŃii de extrateritorialitate şi (2) excepŃii de neaplicare a legii române pe teritoriul României. A. ExcepŃiile de extrateritorialitate sunt cele care presupun aplicarea legii române şi în afara teritoriului Ńării. Ele sunt de două feluri: - excepŃii ce decurg din voinŃa părŃilor unui act juridic (de exemplu, doi comercianŃi ce încheie un contract în Italia pot desemna ca lege a contractului – lex causae – legea română); - excepŃii independente de voinŃa părŃilor (de exemplu, în dreptul internaŃional privat, regulile de drept ce guvernează statutul personal se aplică subiectului de drept indiferent de locul unde se găseşte acesta, pe teritoriul Ńării sau în afara acestuia). B. ExcepŃii de neaplicare a legii române pe teritoriul României sunt: a. Imunitatea diplomatică. Aceasta constă în exceptarea personalului corpului diplomatic, precum şi a persoanelor cu statut asimilat acestora de la jurisdicŃia statului ce găzduieşte misiunea diplomatică respectivă. Personalul diplomatic se bucură de mai multe privilegii şi drepturi printre care enumerăm: scutirea de impozite şi taxe (inclusiv vamale), imunitatea de jurisdicŃie personală precum şi a sediului ambasadei, inviolabilitatea corespondenŃei şi a mijloacelor de transport etc.

52

art. străini ori apatrizi. 53 .Dacă reprezentantul diplomatic încalcă legea statului unde se află misiunea diplomatică nu va suporta rigorile legii acelui stat. diferită de cea a cetăŃenilor statului respectiv. – Regimul special. 16 alin. 1 din ConstituŃie. magistraŃii. b. părinŃii etc. 1 din ConstituŃie. Astfel. garantată de ConstituŃie şi de alte legi”. regim considerat favorizat. militarii. În ceea ce priveşte regimul juridic al străinilor şi apatrizilor. Totuşi. străinii şi apatrizii au aceleaşi drepturi ca şi cetăŃenii statului. dar va putea fi declarat “persona non-grata” şi expulzat în statul al cărui cetăŃean este. În această materie sunt cunoscute trei regimuri: – Regimul naŃional. cum ar fi studenŃii. Drepturile şi obligaŃiile străinilor sunt stabilite în mod distinct. Regimul clauzei naŃiunii celei mai favorizate este un regim de natură contractuală. regimul juridic al consulilor tinde să se identifice cu cel al personalului diplomatic. unele reguli de drept vizează anumite categorii distincte de persoane. există norme de drept care nu se aplică tuturor subiectelor de drept. 1 din ConstituŃie instituie egalitatea în drepturi a cetăŃenilor români: “CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice. potrivit art.Regimul clauzei naŃiunii celei mai favorizate. Începând cu anul 1963. Regimul consular. În România. în Ńara noastră. De asemenea. fără privilegii şi fără discriminări”. 3. Acest regim constă în acordarea de către un stat străinilor a unui regim juridic identic faŃă de cel conferit cetăŃenilor unui stat terŃ. În România. garantată de ConstituŃie şi alte legi”. demnitarii. conform art. 18 alin. “cetăŃenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecŃia generală a persoanelor şi averilor. . mai puŃin drepturile electorale (de a alege şi de a fi ales) şi dreptul de a ocupa funcŃii publice. inginerii. instituit prin acorduri bilaterale între diferite state. Conform acestui sistem. Regimul juridic al străinilor. AcŃiunea normelor juridice asupra persoanelor Normele juridice ale unui stat se aplică tuturor persoanelor care se află pe teritoriul acelui stat. sunt norme care se aplică doar persoanelor fizice sau numai persoanelor juridice. “cetăŃenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecŃia generală a persoanelor şi averilor. 18 alin. avocaŃii. o dată cu încheierea ConvenŃiei de la Viena privind relaŃiile consulare. CetăŃenii străini sau apatrizii aflaŃi pe teritoriul unui stat străin au un regim juridic diferit de cel al cetăŃenilor acelui stat. c. printr-o reglementare specială. persoanele căsătorite. indiferent că sunt cetăŃeni ai acestuia.

se stabileşte cu exactitate înŃelesul termenilor folosiŃi de către legiuitor. precum şi limitele de aplicare a respectivei norme la situaŃia concretă. 54 . 1.CAPITOLUL VI INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE SecŃiunea I NOłIUNEA ŞI SCOPUL INTERPRETĂRII NORMELOR JURIDICE Prin interpretarea normelor juridice se înŃelege acel proces intelectual în urma căruia se găseşte sensul exact al normelor interpretate. Acest tip de interpretare se mai numeşte şi interpretare legală. Prin interpretare se stabileşte cu mare precizie sensul normei juridice supuse acestei operaŃiuni. fie chiar organul de aplicare a dreptului. dreptul nu se poate aplica. fie cel care a emis actul normativ din care face parte norma juridică interpretată. Interpretarea oficială Acest tip de interpretare se mai numeşte obligatorie sau cu forŃă juridică şi provine de la organul de stat competent. tuturor situaŃiilor vizate de actul normativ interpretat. SecŃiunea II FORMELE DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE Interpretarea normelor juridice poate fi oficială sau neoficială. prezentând un mare grad de generalitate şi aplicându-se. retroactiv. Ea se face printr-un alt act normativ (lege interpretativă) care face corp comun cu actul interpretat. Interpretarea oficială poate fi autentică sau cazuală (concretă). se verifică aplicabilitatea ei în raport de o anumită situaŃie de fapt. Interpretarea este o etapă importantă în procesul de realizare a dreptului. Interpretarea oficială este autentică atunci când se realizează de către organul de stat care a emis actul normativ. Interpretarea normelor juridice are ca scop clarificarea sensului acestora. proces necesar în vederea aplicării lor. de multe ori. clarificare necesară în procesul realizării dreptului organului de aplicare al acestuia (instanŃă judecătorească sau organ administrativ). etapă fără de care.

SecŃiunea III METODE DE INTERPRETARE NORMELOR JURIDICE Cele mai importante metode de interpretare a normelor juridice sunt metoda gramaticală. metoda teleologică şi analogia. în cadrul procesului de cercetare teoretică a dreptului. 2. Interpretarea neoficială ( facultativă sau doctrinară) Acest fel de interpretare este specific mediului ştiinŃific al dreptului. chiar similare. 3. metoda logică. metoda sistematică. Acest tip de interpretare se aplică doar cazului ce este supus soluŃionării de către respectivele organe de stat şi are forŃă juridică doar faŃă de părŃile implicate. Metoda sistematică Prin această metodă se urmăreşte stabilirea sensului unei norme juridice în raport cu sensul actului normativ din care ea face parte sau în raport cu alte acte normative. Metoda gramaticală Metoda gramaticală de interpretare are la bază analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. Spre deosebire de interpretarea oficială. cea doctrinară nu are forŃă juridică. Metoda istorică Metoda istorică de interpretare explică sensul normelor juridice prin analiza condiŃiilor social-politice existente la data apariŃiei actului normativ din care acestea fac parte. Prin această operaŃiune se urmăreşte stabilirea exactă a sensului comandamentului pe care îl cuprinde norma juridică. dar ea nu este obligatorie pentru acestea. ci facultativă. interpretare judiciară. Interpretarea doctrinară poate fi invocată în faŃa instanŃelor judecătoreşti sau a oricărui alt organ de aplicare a dreptului.Interpretarea făcută într-un caz concret de către instanŃele judecătoreşti sau organele administrative se numeşte interpretare cazuală sau concretă. 55 . 1. doctrinei acestuia. metoda istorică. Ea este rezultatul analizei făcute de oamenii de ştiinŃă. neavând aplicabilitate în alte situaŃii. Norma juridică nu este concepută separat de celelalte norme juridice. 2. ci ca parte componentă a unui sistem (instituŃie sau ramură de drept) în contextul căruia ea trebuie interpretată. ea nefiind obligatorie. iar dacă se realizează de către o instanŃă judecătorească. Se mai numeşte şi interpretare de caz.

sesizat cu soluŃionarea unui caz concret. Atunci când respectivul organ de aplicare a legii apelează la o normă juridică aplicabilă într-o situaŃie asemănătoare celei de rezolvat se realizează o analogie a legii (analogia legis). organul de aplicare nu se va dezinvesti. SecŃiunea IV REZULTATUL INTERPRETĂRII NORMELOR JURIDICE Din punctul de vedere al rezultatului interpretării. Metoda teleologică Metoda de interpretare teleologică sau după scop. În această situaŃie este dreptul penal. Interpretarea literală ( ad litteram sau interpretatio declarativa) Acest tip de interpretare se realizează atunci când organul care trebuie să aplice norma de drept constată că textul acesteia se mulează. 1.De asemenea. urmăreşte găsirea sensului exact al textului de lege în funcŃie de finalitatea (scopul) normei juridice interpretate. el va apela ori la o normă juridică ce se aplică într-o situaŃie asemănătoare celei supuse rezolvării. va soluŃiona cazul pe baza principiilor generale ale dreptului. Analogia Există şi situaŃii când organul care aplică dreptul. precum şi operaŃiuni de generalizare sau sinteză. Metoda logică Metoda logică elucidează sensul normei juridice prin analizarea acesteia cu ajutorul legilor logicii formale. Dacă aceasta nu este posibilă. Dimpotrivă. constatând că nu poate soluŃiona cazul. în mod 56 . ori. aceasta poate fi literală. 5. nu găseşte norma juridică corespunzătoare rezolvării acestuia. În asemenea împrejurări. pentru rezolvarea cazului se recurge la principiile generale ale dreptului folosindu-se analogia dreptului (analogia juris). interpretarea sistematică presupune şi raportarea sensului normei juridice supuse analizei la sensul celorlalte reguli de drept cuprinse în acelaşi act normativ 4. extensivă sau restrictivă. Această metodă implică anumite aprecieri de natură raŃională. 6. ramură în cadrul căreia operează principiul legalităŃii incriminării. Există ramuri de drept în care analogia sub oricare dintre formele sale nu este permisă. în lipsa acesteia.

În această situaŃie. 57 . În această situaŃie. în cadrul procesului de interpretare a normelor juridice. 2. organul de aplicare poate constata faptul că textul acestora are un conŃinut mai restrâns decât sfera relaŃiilor sociale la care ele se referă. organul de aplicare va folosi o interpretare restrictivă a acesteia. deoarece acestea sunt clare. organul ce aplică legea nu mai are şi sarcina de a interpreta normele care o alcătuiesc. 3. Interpretarea restrictivă ( interpretatio restrictiva) Dacă textul normei juridice are un conŃinut mai larg decât sfera relaŃiilor sociale la care se referă. Interpretarea extensivă ( interpretatio extensiva) Uneori.corespunzător. relaŃiilor sociale pe care le vizează. se va folosi o interpretare extensivă a normelor în cauză.

raportul juridic este un raport social. în doctrină se vorbeşte despre dublul caracter voliŃional al raportului juridic. atunci când este cazul. şi prin forŃa de constrângere a statului. Astfel. Datorită acestui motiv. SecŃiunea II Caracterele raportului juridic Raportul juridic prezintă mai multe caractere. Caracterul valoric Raportul juridic prezintă şi un caracter valoric deoarece prin intermediul său sunt fie protejate fie concretizate principalele valori sociale. VoinŃa subiectelor de drept de a stabili raportul juridic trebuie completată cu voinŃa statului care este autorul normelor de drept în baza cărora se nasc raporturile juridice. Caracterul social Caracterul social al raportului juridic este determinat de faptul că acesta se stabileşte între oameni.CAPITOLUL VII RAPORTUL JURIDIC SecŃiunea I NoŃiunea de raport juridic Raportul juridic reprezintă o relaŃie socială care este normată de către regula de drept şi care dă naştere la drepturi şi obligaŃii în sarcina subiectelor între care sa stabilit. 1. ce pot fi chiar instituŃiile statului. 3. Drepturile şi obligaŃiile subiectelor de drept pot fi realizate. 2. adică drepturile şi obligaŃiile pe care le vor avea subiectele de drept. 58 . fie priviŃi individual ca persoane fizice. Caracterul voliŃional Raportul juridic este un raport voliŃional deoarece el se naşte din voinŃa subiectelor de drept. voliŃional şi valoric. fie ca participanŃi în cadrul unor persoane juridice.

Statul constituie subiect de drept atât în cadrul raporturilor juridice interne. Aceasta se dobândeşte prin naştere (uneori chiar în perioada de după concepŃie – capacitatea de folosinŃă anticipată) şi se pierde prin moarte. Subiectele raportului juridic Subiectele unui raport juridic sunt doar oamenii. Între 14 şi 18 ani persoana fizică are o capacitate de exerciŃiu restrânsă care îi îngăduie să-şi exercite singură doar anumite drepturi şi sa-şi poată asuma numai unele obligaŃii. Persoana fizică. B. organele statului şi persoanele juridice). Aceasta se dobândeşte la 18 ani. prezintă anumite atribute de indentificare. Individul este recunoscut ca titularul unei capacităŃi juridice. cât şi în al celor externe. aceasta reprezentând aptitudinea generală şi abstractă a unei persoane de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaŃii juridice. În dreptul civil se face distincŃie între capacitatea de folosinŃă şi capacitatea de exerciŃiu. deşi au o vârstă mai mare de 18 ani. federaŃiile. raporturile dintre el şi unităŃile administrativ-teritoriale). conŃinutul şi obiectul.SecŃiunea III Structura raportului juridic Raportul juridic are o structură ce include trei elementele: subiectele. starea civilă şi codul numeric personal (CNP). domiciliul. pentru anumite motive. Capacitatea de exerciŃiu constituie aptitudinea unei persoane de a-şi exercita singură drepturile şi obligaŃiile. Statul este subiect de drept în dreptul constituŃional (cetăŃenia. Aceştia pot fi priviŃi fie individual (persoane fizice). colective (statul. ele au fost puse sub interdicŃie printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. pentru a nu fi confundată cu alte persoane fizice. nu posedă capacitate de exerciŃiu deoarece. fie grupaŃi în anumite structuri de organizare. titular de drepturi şi obligaŃii în cadrul raportului juridic. A. Capacitatea de folosinŃă este posibilitatea unei persoane de a fi subiect de drept. 59 . (interzişii judecătoreşti). Există şi situaŃii în care anumite persoane fizice. Acestea sunt: numele şi prenumele. data şi locul naşterii. 1. Persoana fizică este omul ca titular de drepturi şi obligaŃii.

contul bancar. atât titulari de drepturi. Persoanele juridice pot fi înfiinŃate prin act normativ emis de către unul dintre organele puterii de stat (centrale sau locale) ori prin manifestarea de voinŃă a mai multor persoane fizice sau juridice. statul este participant în calitate de creditor al tuturor obligaŃiilor fiscale ale contribuabililor (reprezentat de Ministerul de FinanŃe). Drepturile şi obligaŃiile subiectelor de drept între care s-a stabilit un raport juridic sunt corelative. astfel încât obligaŃia unuia dintre aceştia este chiar dreptul celuilalt. naŃionalitatea. Ca atribute de identificare. cât şi de obligaŃii. În doctrina mai veche. Persoanele juridice au capacitate juridică care de cele mai multe ori este limitată la obiectul lor de activitate (specialitatea capacităŃii de folosinŃă). persoana juridică este numită persoană morală. D. să nu facă sau să-i dea un lucru. 60 . eventual. celălalt fiind titular de obligaŃii. C. 2. Persoana juridică constituie un subiect colectiv de drept. ConŃinutul raportului juridic ConŃinutul raportului juridic este alcătuit din drepturile şi obligaŃiile subiectelor între care s-a stabilit raportul. precum şi de cele judiciare. Dreptul subiectiv este prerogativa sau posibilitatea unui subiect de drept să facă sau să nu facă ceva. supervizată de un organ de stat.În dreptul civil. De asemenea. să pretindă altui subiect să facă. realizată în condiŃiile legii şi. Persoanele juridice sunt constituite prin asocieri sau grupări de persoane fizice în vederea realizării unui anumit scop. În funcŃie de posibilitatea evaluării lor în bani. DesfiinŃarea unei persoane juridice poate avea loc în aceleaşi moduri. subiectele sunt. conform influenŃei franceze. numărul de înmatriculare sau înregistrare în anumite evidenŃe specifice şi codul de identificare fiscală. Există şi situaŃii (căsătoria) în care subiectele de drept au exact aceleaşi drepturi şi obligaŃii unul faŃă de altul (soŃii). în cazul persoanelor juridice se disting: denumirea. administrative -executive. precum şi în anumite aspecte legate de dreptul succesoral (moşteniri vacante). drepturile subiective se împart în drepturi patrimoniale (cel mai important fiind dreptul de proprietate) şi drepturi personal-nepatrimoniale. Organele statului sunt reprezentate de organele legislative. În alte raporturi. în acelaşi timp. sediul. În unele raporturi de drept doar un subiect poate fi titular de drepturi. posibilitatea de a apela la forŃa de constrângere a statului în cazul nerespectării drepturilor sale.

ObligaŃiile juridice constituie îndatoriri ale subiectului de a face. iar dintr-o regulă de drept penal se constituie un raport de drept penal (de exemplu. Titularul obligaŃiei juridice poartă denumirea de subiect pasiv. Obiectul raportului juridic este acŃiunea sau inacŃiunea la care are dreptul subiectul activ şi la care este obligat subiectul pasiv. 61 . SecŃiunea IV DIFERITE CATEGORII DE RAPORTURI JURIDICE Deosebirea între diferitele categorii de raporturi juridice se va face în funcŃie de natura normei de drept care guvernează relaŃia socială ce se constituie în raport juridic.Titularul dreptului subiectiv se numeşte subiect activ. 3. săvârşirea unei infracŃiuni). dintr-un delict civil se naşte întotdeauna un raport de drept civil). de a nu face sau de a da ceva altui subiect de drept. în temeiul unei reguli de drept civil se va naşte un raport de drept civil (de exemplu. Astfel. Obiectul raportului juridic Obiectul raportului juridic este dat de conduita pe care trebuie să o urmeze subiectele acestuia.

b) În urma conduitei ilicite să apară un rezultat vătămător pentru una din valorile sociale. Conduita ilicită a subiectului de drept poate fi exprimată printr-o acŃiune sau o inacŃiune ce nu respectă cadrul legal. reprezentat de organele de cercetare penală. d) Între conduita ilicită şi rezultatul vătămător trebuie să existe o legătură de cauzalitate. instanŃele judecătoreşti precum şi diferiŃii funcŃionari publici. De exemplu. De exemplu. prin care subiectul de drept suportă o sancŃiune de la care nu se poate sustrage. o acŃiune este ilicită dacă un subiect de drept acŃionează cu nerespectarea legii (un individ loveşte pe un altul sau distruge bunul altuia datorită unei manevre greşite făcută cu autoturismul etc. Ea apare ca un raport stabilit în baza legii între subiectul de drept care a încălcat prevederea legală şi stat. 1.CAPITOLUL VIII RĂSPUNDEREA JURIDICĂ SecŃiunea I NOłIUNEA DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ Răspunderea juridică este o variantă a răspunderii sociale. 62 . SecŃiunea II CONDIłIILE RĂSPUNDERII JURIDICE Pentru antrenarea răspunderii juridice a unui subiect de drept. c) VinovăŃia subiectului de drept care este autorul actului ilicit.). şi anume: a) ExistenŃa unei conduite ilicite din partea acestuia. trebuie îndeplinite mai multe condiŃii. iar statul urmăreşte prin aplicarea sancŃiunii restabilirea ordinii juridice. InacŃiunea unui subiect este ilicită doar atunci când acesta avea obligaŃia să facă ceva şi nu realizează respectiva acŃiune. este ilicită nedenunŃarea de către un funcŃionar public a anumitor fapte penale despre care ia cunoştinŃă în timpul serviciul său.

63 . dar acceptă survenirea lui). Formele vinovăŃiei (culpei) civile sunt: dolul (intenŃia). (2) răspunderea contravenŃională. În dreptul penal vinovăŃia îmbracă două forme: intenŃia şi culpa. rezultat pe care nu-l urmăreşte. În domeniul ramurilor de drept pot fi întâlnite: (1) răspunderea penală. Spre exemplu. Dreptul penal cunoaşte şi un concept hibrid al vinovăŃiei numit praeter intentie (intenŃie depăşită).2. 1. 4. VinovăŃia reprezintă atitudinea psihică a unui subiect de drept faŃă de conduita sa ilicită. SecŃiunea III FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE Există mai multe forme de răspundere juridică. Rezultatul vătămător al conduitei ilicite se concretizează în atingerea adusă anumitor valori sociale care sunt protejate de lege. precum şi la libertatea voinŃei acestuia. nu acceptă producerea lui şi consideră fără temei că acesta nu se va produce) şi culpă prin neglijenŃă (subiectul nu prevede rezultatul faptei sale. numit infracŃiune. Răspunderea penală Acest tip de răspundere juridică se declanşează atunci când subiectul de drept săvârşeşte un fapt considerat ilicit de legea penală. (3) răspunderea civilă. Orice acŃiune sau inacŃiune a omului trebuie raportată la caracterul conştient sau inconştient al acesteia. 3. nu urmăreşte producerea acestuia. deşi putea şi trebuia să-l prevadă). Culpa este de două feluri: culpă prin imprudenŃă (subiectul prevedere rezultatul faptei sale. În dreptul civil. ExistenŃa legăturii de cauzalitate între acŃiunea ilicită şi rezultatul vătămător pentru valorile sociale este obligatorie pentru antrenarea răspunderii juridice. VinovăŃia subiectului de drept. imprudenŃa şi neglijenŃa. vinovăŃia poartă generic numele de culpă. (4) răspunderea disciplinară etc. IntenŃia poate fi directă (subiectul prevede rezultatul faptei şi urmăreşte producerea lui) sau indirectă (subiectul prevede rezultatul faptei. neefectuarea la timp a unei lucrări de către un subiect de drept poate aduce atingere intereselor (poate cauza un prejudiciu) altei persoane.

“infracŃiunea este singurul temei al răspunderii penale”. infracŃiunea este “fapta care prezintă pericol social. 4. din fapta altuia (art. 998 . municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti. ordonanŃă. a consiliului judeŃean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti”. aşa cum a fost modificată prin Legea nr. Răspunderea civilă contractuală se naşte atunci când un subiect de drept nu respectă obligaŃiile pe care şi le-a asumat printr-un contract. Constituie contravenŃie fapta săvârşită cu vinovăŃie. Răspunderea civilă delictuală are ca obiect obligaŃia subiectului de drept de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită. prin hotărâre a consiliului local al comunei. săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală”. oraşului.4 Cod civil) sau din nerespectarea unor obligaŃii de supraveghere a lucrurilor sau animalelor (art.G. Răspunderea disciplinară Acest tip de răspundere este specifică ramurii dreptului muncii. 1 din Codul penal.2 al aceluiaşi articol. Răspunderea contravenŃională Răspunderea contravenŃională este antrenată de săvârşirea unei contravenŃii. după caz. “legea contravenŃională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. reducerea de salariu. SancŃiunile specifice acestui tip de răspundere sunt: mustrarea.3. 1002 Cod civil).2/2001 privind regimul contravenŃiilor. prin hotărâre a Guvernului sau. teza I.1 din O. Ea este antrenată de nerespectarea de către angajat (unul din subiectele raportului de dreptul muncii) a dispoziŃiilor legale sau a obligaŃiilor stabilite prin contractul de muncă (individual şi colectiv). Conform alin. 969 alin. avertismentul.180 din 11 aprilie 2002.999 Cod civil). Răspunderea delictuală poate rezulta din fapta proprie (art. 64 .Conform art.17 alin. 2. stabilită şi sancŃionată prin lege. 1 Cod civil). Conform art. valabil încheiat (art. 2. desfacerea contractului de muncă. Răspunderea civilă Răspunderea civilă poate îmbrăca două forme: răspunderea delictuală şi răspunderea contractuală. 3. 1001 si art.1000 alin 1.

2001. Paris. 2001. Teoria generală a dreptului (Enciclopedia juridică). Nicolae Popa. 2002. Editura All Beck. Mircea Djuvara. Iaşi. seria Restitutio. Dvoracek. Bucureşti. seria Curs Universitar. seria Curs Universitar. Tratat elementar de teoria generală a dreptului. Teoria generală a dreptului. François Terré. Editura All Beck.1996. 3. Introduction générale au droit. seria Curs Universitar. Maria V. Gheorghe Lupu. Dalloz. Radu Motica. 6. 1996. Teoria generală a dreptului. 5. Teoria generală a dreptului. 1999. 65 . izvoare şi drept pozitiv.BIBLIOGRAFIE 1. 2. 4. Bucureşti. Ion Craiovan. Bucureşti. Drept raŃional. Editura All Beck. Editura FundaŃiei “Chemarea“. Gheorghe Mihai. Editura All Beck. Bucureşti.