BĂNUŢ VALERIU TEODORESCU MIRCEA EUGEN

STATICA CONSTRUCŢIILOR

APLICAŢII



STRUCTURI STATIC DETERMINATE

















MATRIX ROM
Bucuresti 2003












- 3 -



PREFAŢĂ

Statica Construcţiilor este o ramură a Mecanicii Solidului Deformabil şi
totodată o disciplină fundamentală în programul de studiu al viitorilor ingineri
constructori.
Rolul acestei discipline în practica curentă de proiectare este deosebit de
important, deoarece, concură – împreună cu alte discipline – la realizarea proiectelor
structurilor de rezistenţă, formate din bare.
Obiectul Staticii Construcţiilor este determinarea eforturilor şi deplasărilor
produse de încărcările ce acţionează asupra elementelor şi structurilor de rezistenţă.
Acest obiectiv fiind realizat prin metode şi procedee specifice.
Cursul de Statica Construcţiilor predat la Facultatea de Hidrotehnică din
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti se extinde pe două semestre. Lucrarea
de faţă este realizată în două volume, corespunzătoare celor două semestre de studii şi
cuprinde o serie de aplicaţii rezolvate complet. De asemenea, lucrarea conţine în
Introducere unele elemente teoretice generale – necesare familiarizării cititorului cu
notaţiile şi terminologia utilizată, precum şi unele elemente teoretice specifice, la
începutul fiecărui capitol.
Considerăm că aplicaţiile prezentate în lucrare vor contribui la o mai bună
înţelegere a problematicii Staticii Construcţiilor şi totodată la formarea şi dezvoltarea
spiritului ingineresc al cititorului.
Nu putem incheia aceste rânduri fără a atrage atenţia că pentru a utiliza eficient
această lucrare este necesar ca cititorul să studieze mai înainte aspectele teoretice
predate la curs şi numai după aceea să apeleze la aplicaţiile practice din această
lucrare.

Autorii


- 4 -

- 5 -

R
R
H
V
R
H
V
M

INTRODUCERE


Structura de rezistenţă reprezintă totalitatea elementelor de rezistenţă ansamblate
între ele, astfel încât să aibă capacitatea de a prelua şi transmite terenului pe care este
amplasată, încărcările ce îi revin, cu scopul de a asigura condiţiile de exploatare şi
confort prevăzute pentru construcţie.
Fenomenul comportării structurii de rezistenţă sub acţiunea încărcărilor este
deosebit de complex. Pentru a realiza un model de calcul cât mai simplu de utilizat în
practică este necesar să se adopte o serie de schematizări – referitoare la
reprezentarea elementelor componente, a legăturilor interioare şi exterioare, a
forţelor, a legilor de comportare a materialului şi structurii – precum şi unele ipoteze
simplificatoare. În acest mod se obţine schema de calcul a structurii reale. Cu cât
această schemă de calcul este mai bine intuită, cu atât rezultatele obţinute prin calcul
sunt mai apropiate de realitate.
Pentru structurile formate din bare – reprezentate schematic prin axa elementelor
– există suficientă experienţă în adoptarea schemei de calcul pentru a obţine rezultate
acceptate în practică.
Schematizările adoptate sunt următoarele:
1. Forţele se consideră concentrate într-un punct sau distribuite – uniform,
liniar sau după o altă lege. Momentele se consideră concentrate într-un punct
sau distribuite (de obicei uniform). Unităţile de măsură utilizate sunt kN,
kN/m pentru forţe, kNm pentru momente.
2. Legăturile interioare şi exterioare pentru structurile plane sunt:
- reazemul simplu (fig.1.,a) suprimă un grad de libertate, translaţia pe o
direcţie perpendiculară pe planul de rezemare, şi are ca echivalent
mecanic o forţă având direcţia reazemului şi punctul de aplicaţie în
punctul de rezemare

a)


b)


c)

-
- Fig.1 -
- articulaţia plană (fig.1,b) suprimă două grade de liberatate –
translaţiile – şi are ca echivalent mecanic o forţă de direcţie necunoscută
- 6 -

şi punct de aplicaţie în articulaţie. În practică se lucrează cu proiecţiile
acestei forţe pe orizontală, H, şi pe verticală, V.
- încastrarea (fig.1,c) suprimă toate cele trei grade de libertate ale
corpului căruia îi este ataşată şi are ca echivalent mecanic o forţă de
direcţie şi punct de aplicaţie necunoscute. Prin reducerea acestei forţe în
raport cu punctul de încastrare se obţin forţele H şi V şi un moment M.
3. Elementele şi structurile de rezistenţă – care fac obiectul Staticii
Construcţiilor - sunt reprezentate prin axa lor şi pot fi static determinate sau
static nedeterminate.
Structurile static determinate sunt acele structurile care au un număr
minim de legături necesare asigurării invariabilităţii geometrice şi fixării de
baza de susţinere.
Structurile static nedeterminate sunt acele structuri care au un număr de
legături mai mare decât numărul minim de legături necesare asigurării
invariabilităţii geometrice şi fixării de baza de susţinere.
Elementele şi structurile de rezistenţă care fac obiectul Staticii Construcţiilor
sunt grinzile simple (fig.2,a,b,c), grinzile Gerber (fig.2,d), grinzile continue (fig.2,e),
cadrele (fig.2,f,g), grinzile cu zăbrele (fig.2,h,i) şi arcele (fig.2,j,k).
Relaţia cu care se stabileşte dacă o structură este static determinată sau static
nedeterminată – cu excepţia grinzilor cu zăbrele – este
S 2 A C 3 N − − = (1,a)
unde C reprezintă numărul de contururi, A numărul de articulaţii simple şi S numărul
de reazeme simple.
Pentru grinzile cu zăbrele – în ipoteza nodurilor articulaţii perfecte – relaţia
utilizată este
n 2 r b N − + = (1,b)
unde b reprezintă numărul de bare, r numărul de legături simple cu baza de susţinere,
iar n numărul nodurilor.
Dacă N=0 structura este static determinată, dacă N>0 structura este static
nedeterminată, iar dacă N<0 ansamblul de bare formează un mecanism. Mecanismele
sunt utilizate numai ca instrument de calcul pentru structurile de rezistenţă.
4. Schematizările comportării materialelor şi a structurii sunt prezentate în
cadrul ipotezelor simplificatoare. Ipotezele simplificatoare admise în Statica
Construcţiilor sunt:
- materialul este considerat continuu, omogen şi izotrop. Aceste
proprietăţi nu variază in timp;
- materialul are o comportare liniar elastică, fiind valabila legea lui
Hooke, σ=Eε, τ=Gγ, (fig.3,a);


- 7 -


- Fig.2 -

- relaţia forţă-deplasare este o relaţie liniară (fig.3,b);
- relaţia deformaţie specifică - deplasare este liniară:
• pentru bare solicitate axial
x
u
x
x


= ε
• pentru bare solicitate la încovoiere
2
x
2
x
x
v
y


= ε
unde u
x
si v
x
sunt deplasările secţiunii transversale curente pe direcţia
axei barei respectiv pe normala la axa barei (fig.3.c);
- forţele se aplică static, adică forţele cresc lent de la valoarea zero la
valoarea finală, iar energia cinetică, produsă prin deformare,se
neglijeaza;
- se admite ipoteza lui Bernoulli - a secţiunilor transversale plane şi
normale pe axa barei înainte de deformare şi care rămân plane şi normale
pe axa barei şi în poziţia deformată.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
g)
h)
i) j)
- 8 -

- Fig.3 -
Adoptarea acestor ipoteze conduce la o serie de consecinţe foarte importante şi
anume:
- deplasările secţiunilor transversale fiind foarte mici în raport cu dimensiunile
elementelor structurii, condiţiile de echilibru static se exprimă în raport cu
poziţia iniţială, nedeformată a structurii;
- relaţia forţă-deplasare fiind liniară se admite independenţa acţiunii forţelor
sau cu alte cuvinte principiul suprapunerii efectelor;
- structura este un sistem conservativ - energia acumulată prin deformare este
consumată integral pentru aducerea structurii în poziţia iniţială, la îndepărtarea
acţiunii exterioare;
- raportul K
P
i
i
=

, respectiv raportul F
P
i
i
=

,unde K reprezintă rigiditatea
structurii, iar F reprezintă flexibilitatea structurii, sunt constante şi constituie
caracteristici proprii ale structurii.
Calculul structurilor dezvoltat în baza acestor ipoteze simplificatoare se numeşte
calculul liniar elastic sau calculul de ordinul I.
Condiţiile de echilibru static se pot exprima în modul următor:
- utilizând ecuaţiile de echilibru static stabilite în Mecanica Teoretică
pentru solidul rigid;
- utilizând principiul lucrului mecanic virtual.
Pentru structurile plane ecuaţiile de echilibru static se pot exprima prin:
- doua ecuaţii de proiecţie şi o ecuaţie de momente (în raport cu orice
punct din plan)

= 0 X
i
;

= 0 Y
i
;

= 0 M
oz
(2)
- o ecuaţie de proiecţie şi două ecuaţii de momente, cu o restricţie, ca
proiecţia să nu fie scrisă pe normala la dreapta ce uneşte cele două
puncte în raport cu care au fost scrise ecuaţiile de momente
- trei ecuaţii de momente în raport cu trei puncte necoliniare.
Principiul lucrului mecanic virtual se exprimă astfel: condiţia necesară şi
suficientă ca un sistem de forţe să fie în echilibru este ca lucrul mecanic produs de
a)
b)
c)
ε
εi
σ
σi

∆i
P
P
i
x
u
x
y
x
x
v
x
- 9 -

sistemul de forţe parcurgând deplasări virtuale – infinit mici şi compatibile cu
legăturile - să fie nul.
Expresia general este
∑ ∑
= δψ ⋅ + δη ⋅ 0 M P
j j i i
(3)
unde
i
δη reprezintă translaţia pe direcţia forţei P
i
iar δψ
j
reprezintă rotirea corpului
asupra căruia acţionează momentele M
j
.
Prin acţiunea forţelor asupra structurilor de rezistenţă acestea se deformează şi în
interiorul materialului apar eforturi. În cel mai general caz, în elementele structurilor
plane apar următoarele eforturi (fig.4):
- forta axiala, N
i
, care are direcţia axei barei la barele drepte şi direcţia
tangentei în secţiunea curentă la barele curbe,
- forta taietoare T
i
, care are direcţia normalei la axa barei;
- momentul ncovoietor M
i
, care este un vector normal la planul structurii.
- Fig. 4 -
Cele trei eforturi se definesc astfel:
- forţa axială reprezintă suma proiecţiilor, pe direcţia axei barei sau a
tangentei, a tuturor forţelor existente la stânga secţiunii transversale
considerate (sau de la dreapta cu semn schimbat). Forţa axialā este pozitivă
dacă este forţă de întindere
- forţa tăietoare reprezintă suma proiecţiilor, pe direcţia normalei la axa barei,
a tuturor forţelor existente la stânga secţiunii transversale considerate (sau de
la dreapta cu semn schimbat). Forţa tăietoare este pozitivā dacă tinde să
rotească în sensul acelor de ceasornic, partea de structură asupra căreia
acţionează;
- momentul încovoietor reprezintă suma tuturor momentelor, în raport cu
centrul de greutate al secţiunii transversale considerate, produse de forţele
a)
c)
P1
P2
i
P2
P1
Ni
Ti
Ti
Mi
Mi
P2
i
d)
P2
Ni
Ti
Ti
Mi
Mi
Ni P1 P1
b)
- 10 -

aflate la stânga secţiunii (sau de la dreapta cu semn schimbat). Sensul acelor
de ceasornic este sensul pozitiv al momentului încovoietor.
Pentru bara dreaptă există următoarele relaţii diferenţiale între eforturi şi
încărcări:
T
dx
dM
p
dx
dT
p
dx
dN
n t
= − = − = (4)
unde p
t
şi p
n
reprezintă încărcarea pe direcţia tangentei respectiv pe direcţia normală
la axa barei.
Conform acestor relaţii se poate stabili legea de variaţie a eforturilor, pe un
tronson de bară, astfel:
- dacă p
t
=0, efortul axial N=ct; dacă p
t
=constant atunci N variază liniar;
- dacă p
n
=0, forţa tăietoare T=ct., dacă p
n
=ct. forţa tăietoare variază liniar, iar
dacă p
n
variază liniar forţa tăietoare variază după o curbă de gradul doi;
- dacă T=0, momentul încovoietor este constant M=ct., dacă T=ct. momentul
încovoietor variază liniar, dacă T variază liniar, momentul încovoietor variază după o
curbă de gradul doi, iar dacă T variază după o curbă de gradul doi, momentul
încovoietor variază după o curbă de gradul trei.
Prin deformarea structurii reale sub acţiunea încărcărilor punctele de aplicaţie
ale forţelor şi eforturilor îşi schimbă poziţia şi în consecinţă se produce lucru
mecanic. Lucrul mecanic produs de forţe reprezintă lucrul mecanic exterior, iar cel
produs de eforturi reprezintă lucrul mecanic al eforturilor.
a) dacă deplasarea punctului de aplicaţie al unei forţe este produsă chiar de
această forţă (fig.5,a) atunci lucrul mecanic, reprezintă suprafaţa triunghiului
haşurat din figura 5,b şi are expresia
ii i ext
P
2
1
L ∆ = (5)


- Fig.5 –

b)
a)

ii

ii
P
P
i
P
i


jj
P
i
d)

ij
P
P
i


ij
P
i P
j
c)
- 11 -

b) dacă deplasarea punctului de aplicaţie al forţei P
i
este produsă de o altă forţă
P
j
, atunci lucrul mecanic efectuat de forţa P
i
este egal cu suprafaţa
dreptunghiului haşurat din figura 5,d şi are expresia
ij i ext
P L ∆ = (6)
Lucrul mecanic al eforturilor în cazul acţiunii forţei P
i
(cazul a) se determină
astfel (fig.6)
∫ ∫
== ⋅ = dx
EA
N
2
1
du N
2
1
L
2
i
i
N
ef
(7)

∫ ∫
⋅ == ϕ ⋅ = dx
EI
M
2
1
d M
2
1
L
2
i
i
M
ef
(8)

∫ ∫
α
= ⋅ = dx
GA
T
2
1
dv T
2
1
L
2
i
m i
T
ef
(9)
- Fig.6 -

Lucrul mecanic al eforturilor N
i
, T
i
, M
i
parcurgând deformaţiile du
ij
, dv
mij
,dϕ
ij

produse de forţa P
j
(cazul b) are expresia
∫ ∫

= ⋅ = dx
EA
N N
du N L
j i
ij i
N
ef
(10)

∫ ∫


= ϕ ⋅ = dx
EI
M M
d M L
j i
ij i
M
ef
(11)

∫ ∫
⋅ α
= ⋅ = dx
GA
T T
dv T L
j i
mij i
T
ef
(12)
Se defineşte ca lucru mecanic total suma:
W L L L L L L
ext ef ext int ext TOT
− = − = + = (13)
unde L
int
este lucrul mecanic al forţelor interioare de atracţie dintre particulele
materiale şi este un lucru mecanic rezistent. Deoarece lucrul mecanic al eforturilor
(vezi figura 6) este un lucru mecanic motor (pozitiv) există relaţia L
int
= -L
ef
.
În literatura tehnică se utilizează şi noţiunea de energie de deformaţie, notată
aici cu W, care valoric este egală cu lucrul mecanic al eforturilor W=L
ef
.
Lucrul mecanic total în cele două situaţii de încărcare are expresiile:
a)
∫ ∫ ∫

α
− − − ∆ ⋅ = dx
GA
T
2
1
dx
EI
M
2
1
dx
EA
N
2
1
P
2
1
L
2
i
2
i
2
i
ii i TOT
(14)
dx du
dx
ρ dϕ
N
i
N
i
M
i
M
i
dx
T
i
T
i
dv
m
γ
m
- 12 -

b)
∫ ∫ ∫

α
− − − ∆ ⋅ = dx
GA
T T
dx
EI
M M
dx
EA
N N
P L
j i j i j i
ij i TOT

Pentru structurile de rezistenţă, ce reprezintă sisteme conservative, încărcate
static, conform teoremei lui Clapeyron, lucrul mecanic total este egal cu zero.
0 L L L
ef ext TOT
= − = (15)
În consecinţă, lucrul mecanic total, în cele două situaţii de încărcare se exprimă
astfel:
∫ ∫ ∫

α
+ + = ∆ ⋅ dx
GA
T
dx
EI
M
dx
EA
N
P
2
i
2
i
2
i
ii i
(16,a)

∫ ∫ ∫

α
+ + = ∆ ⋅ dx
GA
T T
dx
EI
M M
dx
EA
N N
P
j i j i j i
ij i
(16,b)
Relaţia (16,b) se poate utiliza pentru stabilirea expresiei deplasării unei secţiuni
transversale – translaţie sau rotire – printr-o particularizare. Se presupune că sistemul
de forţe P
i
este format dintr-o singură forţă şi aceea egală cu unitatea P
i
=1. Efectul
acestei forţe asupra structurii este reprezentat de eforturile n
i
, m
i
şi t
i
. Sistemul de
forţe j este considerat sistemul real ce acţionează asupra structurii.
În aceste conditii expresia (16,b) capătă forma:

∫ ∫ ∫
α
+ + = ∆ ⋅ dx
GA
T t
dx
EI
M m
dx
EA
N n
1
i i i
i
(17)
Relatia (17) reprezintă relaţia Maxwell-Mohr pentru calculul deplasărilor
structurilor elastice, deplasări produse de sistemele de forţe. Cei trei termeni din
relaţia (17) au pondere diferită şi în consecinţă în calculul practic se utilizează astfel:
- pentru cadre, grinzi drepte solicitate la încovoiere


= ∆ dx
EI
M m
i
i
(18)
- pentru grinzi cu zăbrele având barele solicitate numai axial


= ∆ dx
EA
N n
i
i
(19)
- pentru arce, solicitate de obicei la compresiune cu încovoiere

∫ ∫
+ = ∆ dx
EI
M m
dx
EA
N n
i i
i
(20)
Calculul practic al deplasărilor prin efectuarea integralelor – mai ales la structuri
dezvoltate - este dificil şi de aceea, pornind de la faptul că la structurile formate din
bare drepte, diagramele unitare n
i
si m
i
sunt liniare, se utilizează o regulă simplă de
integrare, denumită regula lui Vereşciaghin. Conform acestei reguli rezultatul
integrării a două diagrame - dintre care cel puţin una are variaţie liniară - este egal cu
produsul dintre suprafaţa diagramei produsă de forţele reale (N sau M) şi ordonata
din diagrama cu variaţie liniară (n
i
sau m
i
) luată în dreptul centrului de greutate al
primei diagrame, produs împărţit la EA sau EI (după caz).
- 13 -

CAPITOLUL I
CALCULUL REACŢIUNILOR

Determinarea răspunsului unei structuri static determinate la acţiunea
încărcărilor exterioare - eforturi şi deplasări - începe cu calculul reacţiunilor.
Reacţiunile structurilor static determinate se obţin cu ajutorul ecuaţiilor de
echilibru static, utilizând metodele Mecanicii Teoretice - metoda separarării
corpurilor şi metoda solidificării. Metoda solidificării este cea mai eficientă deoarece
elimină calculul forţelor din legăturile interioare.
Dacă sunt de calculat reacţiunile unui singur corp, atunci numărul de
necunoscute este de trei şi egal cu numărul de ecuaţii de echilibru static. Pentru
structurile dezvoltate, cu un număr de reacţiuni mai mare de trei, se scriu ecuaţii
suplimentare de moment egal cu zero, în raport cu articulaţiile interioare.
O rezolvare eficientă a problemei reacţiunilor constă în a scrie ecuaţii cu o
singură necunoscută. De asemenea, este necesar ca rezultatele calculului să fie
verificate pentru că reacţiunile sunt utilizate ulterior pentru calculul eforturilor şi
orice greşeală în calculul lor se transmite şi asupra eforturilor.
Utilizarea lucrului mecanic virtual pentru calculul reacţiunilor va fi tratată
într-un alt capitol.

APLICAŢII

Să se determine reacţiunile din reazeme la următoarele elemente şi structuri
static determinate.

Problema 1.1(fig.1.1)
Se eliberează grinda de legă-
turile cu baza de susţinere şi în locul
acestora se introduce echivalentul
mecanic corespunzător.
0 H ; 0 X
1 i
= =


kN 69 V
0 3 80 75 5 12 10 V ; 0 M
1
1 2
=
= ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ =

kN 71 V
0 10 V 7 80 75 5 12 ; 0 M
2
2 2
=
= ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ =


- Fig.1.1 -
Verificare
5
2 3
12kN/m
80kN
2
1
12
80
V
2
=71
V
1
=69
H
1
=0
- 14 -
0 71 80 - 60 - 69 V 80 - 5 12 - V ; 0 Y
2 1 i
= + = + ⋅ =


Deci reacţiunile au fost corect calculate.. Reacţiunile V
1
şi V
2
au rezultat cu
semnul plus deci sensul adoptat iniţial este cel corect.

Problema 1.2 (fig.1.2)




= = − = kN 90 H ; 0 90 H ; 0 X
1 1 i

= = − − = kN 130 V ; 0 90 40 V ; 0 Y
1 1 i
kNm 440 M
; 0 4 90 2 40 M ; 0 M
1
1 1
=
= ⋅ + ⋅ + − =



Verificare:
0 80 520 440 2 40 4 V M
; 0 M
1 1
2
= − + − = ⋅ − ⋅ + −
=


- Fig.1.2 -

Problema 1.3 (fig.1.3)

- Fig.1.3 -


= = − ⋅ = kN 80 H ; 0 H 5 16 ; 0 X
1 1 i

kN 40 V 0; 8 V 4 30 2,5 5 16 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ =


2 2
45
0
40kN
kN 2 90
1
2
40
90
V
1
=130
90
M
1
=440
H
1
=90
30kN
4
4
5
3
1
6
k
N
/
m
30
16
V
2
=40
V
1
=10
H
1
=80
2
1
- 15 -
kN 10 V ; 0 4 30 5,5 5 16 8 80 8 V ; 0 M
1 1 2
− = = ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ + ⋅ =


Verificare

= − + = − + = 0 40 30 10 V 30 V ; 0 Y
2 1 i

Sensul real al reacţiunii V
1
este invers celui considerat iniţial. Ulterior în calcul
se va lucra cu sensul real şi cu valoarea V
1
=10kN.

Problema 1.4 (fig.1.4)
- Fig.1.4 -

= = 0 H ; 0 X
1 i

kN 85 V ; 0 15 20 12 V 6 12 10 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ =


kN 55 V ; 0 3 20 6 12 0 1 1 V ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ =


Verificare

= − + − = − + ⋅ − = 0 20 85 120 55 20 V 12 10 V ; 0 Y
2 1 i


Problema 1.5 (fig.1.5)

Calculul se va efectua utilizând în ordine metoda separării corpurilor şi apoi
metoda solidificării.

1) Metoda separării corpurilor

Calculul începe cu grinda 3-4

= = 0 H ; 0 X
3 i

kN 80 V ; 0 6 V 4 8 15 ; 0 M
4 4 3
= = ⋅ − ⋅ ⋅ =


kN 40 V ; 0 2 8 15 6 V ; 0 M
3 3 4
= = ⋅ ⋅ − ⋅ =


Verificare

= + ⋅ − = 0 80 8 15 40 ; 0 Y
i




Grinda 1-2-3

= = 0 H ; 0 X
1 i

12 3
10kN/m
20kN
1
2
10
20
V
1
=55
V
2
=85
H
1
=0
- 16 -
kN 40 V ; 0 3 40 6 100 12 V ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ =


kN 100 V ; 0 15 40 12 V 6 100 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ =


Verificare

= − + − = 0 40 100 100 40 ; 0 Y
i


- Fig.1.5 -
2) Metoda solidificării

Deoarece sunt patru necunoscute H
1
, V
1
, V
2
, V
4
se scriu cele trei ecuaţii de
echilibru static şi o condiţie suplimentară de moment egal cu zero în articulaţia
interioară 3, fie pentru forţele de la stânga, fie pentru forţele de la dreapta. Ordinea în
care se scriu aceste ecuaţii este guvernată de ideea de a obţine ecuaţii cu câte o
singură necunoscută (dacă este posibil).

= = 0 H ; 0 X
1 i

kN 80 V ; 0 6 V 4 8 15 ; 0 M
4 4
dr
3
= = ⋅ − ⋅ ⋅ =


kN 40 V ; 0 9 80 7 8 15 6 100 12 V ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ =


kN 100 V ; 0 21 80 19 8 15 12 V 6 100 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ =


Au fost obţinute aceleaşi valori ca prin metoda izolării corpurilor.
Problema 1.6 (fig.1.6)
6
3
100kN
15kN/m
1
2
15
V
3
=40
V
4
=80
H
3
=0
6 6
2
3
4
100
V
2
=100
V
1
=40
H
1
=0
V
3
=40
H
3
=0
100
15
V
4
=80
V
2
=100
V
1
=40
H
1
=0
- 17 -
- Fig.1.6 -
kN 102 V ; 0 6 30 7 6 20 10 V ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ =


kN 18 V ; 0 10 V 6 30 3 6 20 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ =


Verificare

= + ⋅ − = 0 18 6 20 102 ; 0 Y
i

kN 42 H ; 0 3 6 20 6 H 6 102 ; 0 M
1 1
st
3
= = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ =


kN 12 H ; 0 4 8 1 6 H ; 0 M
2 2
dr
3
= = ⋅ − ⋅ =


Verificare

= − − = 0 12 30 42 ; 0 X
i

Reacţiunea H
2
se putea calcula din ecuaţia de proiecţie, iar verificarea se
efectua scriind condiţia de moment zero în raport cu articulaţia interioară 3, pentru
forţele de la dreapta.

Problema 1.7 (fig.1.7)
- Fig.1.7 -
kN 20 V ; 0 8 V 2 80 ; 0 M
1 1
st
3
= = ⋅ − ⋅ =


30kN
4 6
4
2
20kN/m
V
2
=18
H
2
=12
3
1
2
30
20
V
1
=102
H
2
=42
60kN
4 8
6
2
20kN/m
V
1
=20
3
1
2
V
2
=80
H
2
=40
80kN
60
20
80
M
2
=200
- 18 -

= = + ⋅ − = kN 40 H ; 0 80 6 20 H ; 0 X
2 2 i

kNm 200 M ; 0 M 3 6 20 4 60 12 20 8 80 ; 0 M
2 2 2
= = + ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ − ⋅ =


kN 80 V ; 0 V 60 20 ; 0 Y
2 2 i
= = + − − =


Verificare
0 560 560 3 6 20 200 4 80 6 40 ; 0 M
dr
3

= + − = ⋅ ⋅ + + ⋅ − ⋅ − =

Problema 1.8 (fig.1.8)
- Fig.1.8 -

kN 90 V ; 0 12 120 16 V ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ =


kN 30 V ; 0 16 V 4 120 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ − ⋅ =


Verificare

= + − = 0 30 120 90 ; 0 Y
i


= = ⋅ − ⋅ = kN 80 H ; 0 8 0 3 3 H ; 0 M
2 2
dr
3

kN 80 H ; 0 4 120 3 H 8 90 ; 0 M
1 1
st
3
= = ⋅ − ⋅ − ⋅ =


Verificare

= − = 0 80 80 ; 0 X
i


Problema 1.9 (fig.1.9)

În acest caz nu mai este posibil să se scrie ecuaţii cu o singură necunoscută,
deoarece reazemele nu mai sunt la acelaşi nivel. Se va alcătui un sistem de două
ecuaţii cu două necunoscute şi după rezolvarea acestuia se vor determina şi celelalte
două necunoscute.

= ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ = 0 2 4 15 3 H 4 V ; 0 M
1 1
st
3


= ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ + ⋅ = 0 2 16 6 4 15 5 H 8 V ; 0 M
1 1 2

120kN
4
8
3
V
1
=90
3
1
2
V
2
=30
H
2
=80
4
120
H
1
=80
- 19 -
-Fig.1.9 -

Din rezolvarea sistemului de ecuaţii rezultă kN 8 H
1
= şi kN 36 V
1
=
Din ecuaţiile de proiecţie pentru ansamblu se obţine:
kN 8 H 0; H H ; 0 X
2 2 1 i
= = − =


kN 40 V 0; 16 V 4 15 36 ; 0 Y
2 2 i
= = − + ⋅ − =


Verificare

= − = ⋅ + ⋅ − ⋅ = 0 160 160 6 16 4 40 8 8 ; 0 M
dr
3


Problema 1.10 (fig.1.10)
kN 30 V ; 0 2 4 15 4 V ; 0 M
1 1
st
4
= = ⋅ ⋅ − ⋅ =


5kN V ; 0 12 V 150 3 6 15 6 30 ; 0 M
3 3 2
= = ⋅ − + ⋅ ⋅ − ⋅ =


5kN 5 V ; 0 12 V 150 15 6 15 18 30 ; 0 M
2 2 3
= = ⋅ + + ⋅ ⋅ − ⋅ =


Verificare

= + + ⋅ − = 0 5 55 6 15 30 ; 0 Y
i


− = = + ⋅ − ⋅ = kN 15 H ; 0 150 6 5 8 H ; 0 M
3 3
dr
5

kN 15 H 0; H H ; 0 X
2 3 2 i
− = = − =


Verificare

= − = ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ = 0 810 810 8 15 6 55 9 6 5 12 30 ; 0 M
st
5

16kN
2
4
5
3
15kN/m
V
2
=40
H
2
=8
3
1
2
V
1
=36
H
1
=8
4
16
15
- 20 -
- Fig.1.10 -
Problema 1.11(fig.1.11)
Din condiţiile de echilibru ale structurii în ansamblu se pot calcula reacţiunile
verticale V
1
şi V
2
şi se poate obţine o relaţie între H
1
şi H
2
, dar nu se poate determina
valoarea acestora. De aceea, în asemenea situaţii se separă partea superioară de cea
inferioară. Se analizează mai întâi partea superioară, ca fiind o parte secundară şi apoi
partea inferioară.

Calculul părţii superioare
kN 15 V ; 0 5 , 1 3 20 12 V 1,5 3 20 ; 0 M
4 4 5
= = ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ =


kN 15 V ; 0 5 , 1 3 20 12 V 1,5 3 20 ; 0 M
5 5 4
= = ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ =


Verificare

= + − = 0 15 15 ; 0 Y
i

150kNm
2
6
6
2
15kN/m
6
1 2
4
V
3
=5
H
3
=15
V
2
=55
H
2
=15
3
5
4
150
15
V
1
=30
- 21 -
kN 60 H ; 0 6 15 1,5 3 20 3 H ; 0 M
4 4
st
6
= = ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ =


kN 60 H 0; H 3 20 3 20 60 ; 0 X
5 5 i
= = − ⋅ + ⋅ + − =


Verificare 0 90 6 15 3 60 1,5 3 20 6 V 3 H ; 0 M
5 5
dr
6
= − ⋅ − ⋅ = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ =


- Fig.1.11 -
Calculul părţii inferioare
kN 108 V
0 5 , 7 3 20 4 15 9 60 16 15 5 , 7 3 20 9 60 20 V - ; 0 M
1
1 2
=
= ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ =


kN 108 V
; 0 20 V 5 , 7 3 20 16 15 9 60 4 15 5 , 7 3 20 9 60 ; 0 M
2
2 1
=
= ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ =


Verificare

= + − + − = 0 108 15 15 108 ; 0 Y
i

kN 120 H
; 0 6 15 3 60 5 , 1 3 20 10 108 6 H ; 0 M
1
1
st
3
=
= ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ =


kN 120 H
; 0 6 15 3 60 5 , 1 3 20 10 108 6 H ; 0 M
2
2
dr
3
=
= ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ =





2
3
6
5
3
3
V
5
=15
H
5
=60
H
4
=60
V
4
=15
60
15
15
V
1
=108
H
1
=120
V
2
=108
4
1
4 6 6 4
6
60
H
2
=120
20kN/m 20kN/m
- 22 -
Verificare

= + − ⋅ − − ⋅ − = 0 120 60 3 20 60 3 20 120 ; 0 X
i


Problema 1.12( fig.1.12)

În acest caz structura fiind simplu rezemată reacţiunile V
1
, H
1
şi V
2
pot fi
calculate din echilibrul structurii în ansamblu, dar, aşa cum se va vedea într-un alt
capitol eforturile nu vor putea fi calculate dacă nu se cunosc forţele din articulaţiile
interioare 3 şi 4.


- Fig.1.12 -

Calculul structurii în ansamblu


= = − = kN 30 H 0; 30 H ; 0 X
1 1 i

kN 5 , 22 V ; 0 4 75 8 V 4 30 ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ =


kN 5 , 52 V ; 0 8 V 4 75 4 30 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ =


Verificare

= + − = 0 5 , 52 75 22,5 ; 0 Y
i





75kN
1 2
3
5
4
30kN
2
2 V
4
=45
H
4
=90 H
3
=60
V
3
=30
30
75
30
30
90
45
V
1
=22,5
H
1
=30
V
2
=52,5
4 4
- 23 -
Calculul părţii superioare

kN 30 V ; 0 4 75 8 V 2 30 ; 0 M
3 3 4
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ =


kN 45 V ; 0 8 V 4 75 2 30 ; 0 M
4 4 3
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ =


Verificare

= + − = 0 45 75 30 ; 0 Y
i

kN 60 H ; 0 2 H 4 30 ; 0 M
3 3
st
5
= = ⋅ − ⋅ =


kN 90 H ; 0 4 45 2 H ; 0 M
4 4
dr
5
= = ⋅ − ⋅ =


Verificare

= − + = 0 90 60 30 ; 0 X
i


Calculul părţii inferioare

kN 5 , 22 V ; 0 2 90 2 60 8 30 8 V ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ − ⋅ =


kN 5 , 52 V ; 0 8 V 2 90 8 45 2 60 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ − =


Verificare

= + − = 0 5 , 52 75 22,5 ; 0 Y
i


= = − + = kN 30 H 0; 90 60 H ; 0 X
1 1 i


Problema 1.13 (fig.1.13)

Calculul părţii superioare

kN 10 V ; 0 6 V 2 30 ; 0 M
7 7 8
= = ⋅ − ⋅ =


kN 10 V ; 0 6 V 2 30 ; 0 M
8 8 7
= = ⋅ − ⋅ =


kN 15 H ; 0 3 10 2 H ; 0 M
7 7
st
9
= = ⋅ − ⋅ =


kN 15 H ; 0 3 10 2 H ; 0 M
8 8
dr
9
= = ⋅ − ⋅ =



Calculul părţii mijlocii

kN 40 V ; 0 4 15 6 V 6 10 2 30 4 15 ; 0 M
4 4 5
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ =


kN 40 V ; 0 6 V 6 10 4 15 2 30 4 15 ; 0 M
5 5 4
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ =


kN 30 H ; 0 3 10 2 15 3 40 2 H ; 0 M
4 4
st
6
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ − ⋅ =


kN 30 H ; 0 3 40 2 H 3 0 1 2 15 ; 0 M
5 5
dr
6
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ =



Calculul părţii inferioare

kN 105 V ; 0 5 30 6 V 3 0 3 6 0 4 5 30 ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ =


kN 105 V ; 0 6 V 6 40 5 0 3 3 0 3 5 30 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ =


kN 45 H ; 0 3 40 2 30 3 105 3 H ; 0 M
1 1
st
3
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ − ⋅ =


- 24 -
kN 45 H ; 0 3 40 2 30 3 105 3 H ; 0 M
2 2
dr
3
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ − ⋅ =


- Fig.1.13 -






H
8
=15 H
7
=15
30
V
7
=10
V
8
=10
10
10
15
30
H
5
=30 H
4
=30
V
4
=40
V
5
=40
15
40
40
30
30
H
5
=45 H
1
=45
V
1
=105
V
2
=105
30
30kN
2
2
3 3
2
2
1 2
3
4
5
6
7
8
9
30kN
30kN
3
- 25 -
Problema 1.14 (fig.1.14)


- Fig.1.14 -

kN 90 V ; 0 3 6 0 3 6 V ; 0 M
6 6
st
4
= = ⋅ ⋅ − ⋅ =


kN 90 V ; 0 6 V 3 6 0 3 ; 0 M
7 7
dr
5
= = ⋅ − ⋅ ⋅ =


kN 150 V ; 0 8 90 4 8 30 12 V 16 8 30 20 90 ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ =

kN 150 V ; 0 20 90 16 8 30 12 V 4 8 30 8 90 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ =


Verificare

= + ⋅ − + + ⋅ − = 0 90 8 30 150 150 8 30 90 ; 0 Y
i


kN 30 H ; 0 8 H 6 150 10 8 30 14 90 ; 0 M
1 1
st
3
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ =


kN 30 H ; 0 14 90 10 8 30 8 H 6 150 ; 0 M
2 2
dr
3
= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ − =


Verificare

= + − = 0 30 30 ; 0 X
i

V
2
=150
H
2
=30
V
1
=150
H
1
=30
V
6
=90
2 6
6
2
30kN/m
6
1
2
6
3
4
30kN/m
6
2
6
5
7
30kN/m 30kN/m
V
7
=90
- 26 -

CAPITOLUL II

GRINDA DREAPTĂ

În acest capitol va fi prezentat calculul eforturilor la grinda dreaptă şi anume –
grinda în consolă, grinda simplu rezemată fără consolă şi grinda simplu rezemată cu
una sau două console.
Diagramele de eforturi prezintă urmātoarele particularităţi:
- dacă într-o secţiune se află aplicată o forţă în lungul axei barei sau o forţă
înclinată cu proiecţie pe axa barei, atunci în diagrama de forţă axială are loc un
salt egal cu valoarea forţei aplicate,
- dacă într-o secţiune se află aplicată o forţă concentrată normală pe axa barei
sau o forţă înclinată cu proiecţie pe normala la axa barei, atunci în diagrama de
forţă tăietoare are loc un salt în sensul forţei şi egal cu valoarea forţei,
- dacă într-o secţiune se află aplicat un moment concentrat atunci în diagrama de
moment încovoietor are loc un salt, în sensul momentului şi egal cu valoarea sa
- în secţiunea în care se anulează forţa tăietoare momentul încovoietor
înregistrează o valoare extremă – maximă sau minimă.
Diagramele de forţă axială şi de forţă tăietoare vor fi afectate de semne – conform
convenţiei prezentate în Introducere, iar diagrama de moment încovoietor va fi
reprezentată de partea fibrei întinse prin încovoiere şi nu va fi afectată de semne.

APLICAŢII

A. CALCULUL EFORTURILOR. Sā se calculeze reacţiunile şi sā se traseze
diagramele de eforturi la urmātoarele grinzi drepte.

Problema 2.1 (fig.2.1)

Calculul reactiunilor


= = 0 H ; 0 X
2 i


= = + − = P V ; 0 V P ; 0 Y
2 2 i


= = + ⋅ − = PL M ; 0 M L P ; 0 M
2 2 2






- Fig.2.1 -
2
P
L
H
2
= 0
V
2
= P
M
2
= P L
-
M
T
P
1
P
P L
P
x
- 27 -
Forţa tăietoare. Axa barei este axa valorilor zero. În secţiunea 1 are loc un salt
egal cu P şi în sensul acestei forţe. În orice secţiune curentă, de abscisă x, forţa
tăietoare este egală cu P, deoarece este singura forţă care se află la stânga secţiunii. În
secţiunea 2 are loc un salt cu V
2
=P şi diagrama se închide.
Momentul încovoietor. În secţiunea 1 momentul încovoietor este egal cu zero.
Într-o secţiune curentă momentul încovoietor este x P M
x
⋅ − = , ceea ce reprezintă o
variaţie liniară. Pentru x=0 se obţine M
1
=0, iar pentru x=L se obţine PL M
2
− = . În
secţiunea 2 are loc un salt cu momentul reacţiune M
2
=PL şi diagrama se închide.
Diagrama de moment încovoietor a fost reprezentată de partea fibrei întinse, care în
acest caz este fibra superioară.

Problema 2.2 (fig.2.2)

Calculul reacţiunilor


= = 0 H ; 0 X
2 i


= = + ⋅ − = pL V ; 0 V L p ; 0 Y
2 2 i

2
pL
M ; 0 M
2
L
L p ; 0 M
2
2 2 2

= = + ⋅ ⋅ − =
Verificare
0
2
pL
pL
2
pL

2
L
L p L V M ; 0 M
2
2
2
2 2 1
= + − =
= ⋅ ⋅ + ⋅ − =



Forţa tăietoare. În secţiunea curentă forţa
tăietoare are expresia x p T
x
⋅ − = , deci
variaţie liniară. Pentru x=0 T
x
=T
1
=0, iar
pentru x=L pL T T
2 x
− = = . În secţiunea 2 are
loc un salt cu V
2
=pL, prin care diagrama se
închide.

- Fig.2.2 -

Momentul încovoietor. În secţiunea curentă
2
px
2
x
x p M
2
x
− = ⋅ ⋅ − = , deci o curbă de
gradul 2 (o parabolă). Pentru x=0, M
x
=M
1
=0, iar pentru x=L, momentul încovoietor
2
p
L
H
2
=0
V
2
=pL
M
2
=0,5pL
2
1
x
-
T
M
pL
2
pL
2
- 28 -
este
2
pL
M
2
2
− = . În extremitatea 2 a grinzii are loc un salt cu momentul reacţiune
2
pL
M
2
2
= şi diagrama se închide.


Problema 2.3 (fig.2.3)

Calculul reacţiunilor


= = 0 H ; 0 X
2 i


= = + ⋅ − =
2
pL
V ; 0 V
2
L
p ; 0 Y
2 2 i

6
pL
M ; 0 M
3
L
2
pL
; 0 M
2
2 2 2

= = + ⋅ − =








– Fig.2.3 -

Forţa tăietoare. Intensitatea încărcării în secţiunea curentă este
L
x
p p
x
= , iar
forţa tăietoare are expresia
L
x
p
2
1
x p
2
1
T
2
x x
− = ⋅ − = . Rezultă o curbă de gradul doi
cu tangenta zero în secţiunea 1 ( 0 p
dx
dT
n
= − = ) şi valoarea maximă în secţiunea 2,
2
pL
T
2
− = .
Momentul încovoietor. Momentul încovoietor în secţiunea curentă este
L
x
p
6
1
3
x
x p
2
1
M
3
x x
− = ⋅ ⋅ − = . Pentru x=0, M
x
=0 şi pentru x=L,
6
pL
M M
2
2 x
− = = .
Tangenta la curbă este egală cu zero în secţiunea 1, deoarece 0 T
dx
dM
1
x
= = .


H
2
V
2
M
2
T
M
2
pL
6
pL
2
2
p
L
1
x
-
p
x
- 29 -
Problema 2.4 (fig.2.4)
Calculul reacţiunilor


= = 0 H ; 0 X
1 i


= = − ⋅ − = kN 50 V ; 0 20 2 15 V ; 0 Y
1 1 i
kNm 110 M
; 0 4 20 1 2 15 M ; 0 M
1
1 1
=
= ⋅ + ⋅ ⋅ + − =



Calculul eforturilor

kN 20 T T
; kN 50 V T
2 3
1 1
= =
= =

kNm 40 1 2 15 2 50 110 M
; kNm 110 M
2
1
− = ⋅ ⋅ − ⋅ + − =
− =


- Fig.2.4 -

Problema 2.5 (fig.2.5)


Calculul reacţiunilor

= = 0 H ; 0 X
1 i


= = − = kN 10 V ; 0 10 V ; 0 Y
1 1 i

kNm 90 M
; 0 40 5 , 2 10 M ; 0 M
1
1 1
=
= + ⋅ + − =



Forţa tăietoare este constantă pe inter-
valul 1-2 şi egală cu zero pe intervalul 2-3.
Momentul încovoietor variază liniar pe
intervalul 1-2, de la valoarea kNm 90 M
1
− =
la valoarea kNm 40 M
2
− = . Pe intervalul 2-3
momentul încovoietor este constant, iar
diagrama se închide printr-un salt de 40kNm.


- Fig.2.5 –



Problema 2.6 (fig.2.6)
2
H
1
V
1
M
1
1
T
M
3
1,5 2,5
10kN
10
40
90
10
40
10
+
40kNm
2
15kN/m
H
1
V
1
M
1
1
M
3
2 2
20kN
15
20
-
T
20
50
110
40
- 30 -

Calculul reacţiunilor

kN 96 , 51 H
; 0 30 cos 60 H ; 0 X
1
0
1 i
=
= + − =


kN 50 V
; 0 20 30 sin 60 V ; 0 Y
1
0
1 i
=
= − − =


kNm 155 M
; 0 4 20 5 , 2 30 sin 60 M - ; 0 M
1
0
1 1
=
= ⋅ + ⋅ + =



kN 96 , 51 H N
1 1
= = Forţa axială este constantă
pe intervalul 1-2 şi este forţă de întindere.






- Fig.2.6 –

Problema 2.7 (fig.2.7)


Calculul reacţiunilor
kN 30 H
; 0 45 cos 2 30 H ; 0 X
1
0
1 i
=
= − =


kN 60 V
; 0 45 sin 2 30 2 15 V ; 0 Y
1
0
1 i
=
= − ⋅ − =


kNm 150 M
; 0 4 45 sin 2 30 1 2 15 M ; 0 M
1
0
1 1
=
= ⋅ + ⋅ ⋅ + − =








-Fig.2.7 -
Problema 2.8 (fig.2.8)
2
15kN/m
H
1
V
1
M
1
1
T
M
3
2 2
45
0
15
kN 2 30
150
60
2 30
+
30
60 30
- N
30
2
H
1
V
1
M
1
1
N
3
1,5 2,5
60kN
M
30
155
30
0
51,96
+
20kN
60kN
20kN
T
30
+
20
50
- 31 -
- Fig.2.8 -
Calculul reacţiunilor

kN 50 H ; 0 1 20 40 H ; 0 X
1 1 i
= = ⋅ + + − =


0 V ; 0 Y
1 i
= =


kNm 130 M ; 0 5 , 2 1 20 2 40 M ; 0 M
1 1 1
= = ⋅ ⋅ + ⋅ + − =



Problema 2.9 (fig.2.9)
- Fig.2.9 -
Calculul reacţiunilor

kN 35 H ; 0 15 50 H ; 0 X
1 1 i
= = + − − =


0 V ; 0 Y
1 i
= =


kNm 40 M ; 0 4 15 2 50 M ; 0 M
1 1 1
= = ⋅ − ⋅ + − =


Problema 2.10 (fig.2.10)
H
1
V
1
M
1
+
T
M
35
2
2
15kN
1
3
50kN
35
2
40
30
15
50
15
15
-
H
1
V
1
M
1
+
T
M
40
2
2
20kN/m
1
3
40kN
60
1
20
40
130
10
- 32 -

- Fig.2.10 -

Calculul reactiunilor

kN 60 H ; 0 4 15 H ; 0 X
1 1 i
= = ⋅ + − =


kN 20 V ; 0 20 V ; 0 Y
1 1 i
= = − =


kNm 180 M ; 0 3 20 2 4 15 M ; 0 M
1 1 1
= = ⋅ + ⋅ ⋅ + − =



Calculul eforturilor sinα=0,8 cosα=0,6

kN 20 8 , 0 20 6 , 0 60 sin V cos H N
1 1 1
= ⋅ − ⋅ = α − α =
α − α ⋅ − = sin V cos ) x 15 H ( N
1 1 x

kN 20 N N ; 0 x
1 x
= = =
kN 16 sin 20 N N ; 4 x
2 x
− = α − = = =
kN 60 6 , 0 20 8 , 0 60 cos V sin H T
1 1 1
= ⋅ + ⋅ = α + α =
α + α ⋅ − = cos V sin ) x 15 H ( T
1 1 x

kN 60 T T ; 0 x
1 x
= = =
kN 12 6 , 0 20 cos V T T ; 4 x
1 2 x
= ⋅ = α = = =
2
x
x 15
tg
1
x V x H 180 M
1 1 x
⋅ ⋅ −
α
⋅ + ⋅ + − = Variaţie parabolică cu tangenta
diferită de zero în capătul 2 al consolei.


α
H
1
V
1
M
1
+
T
M
15
2
15kN/m
1
180
4
20kN
3
60
15
20
-
20
N
+
12
- 33 -
Problema 2.11 (fig.2.11)
- Fig.2.11 -

Calculul reacţiunilor

kN 15 H ; 0 15 H ; 0 X
1 1 i
= = + − =


kN 60 V ; 0 6 10 V ; 0 Y
1 1 i
= = ⋅ − =


kNm 60 M ; 0 8 15 3 6 10 M ; 0 M
1 1 1
= = ⋅ − ⋅ ⋅ + − =



Calculul eforturilor sinα=0,8 cosα=0,6

kN 57 8 , 0 60 6 , 0 15 sin V cos H N
1 1 1
− = ⋅ − ⋅ − = α − α − =
α ⋅ − − α = sin ) x 10 V ( cos H N
1 1 x

kN 57 N N ; 0 x
1 x
− = = =
kN 9 cos 15 N N ; 6 x
2 x
− = α − = = =
kN 24 8 , 0 15 6 , 0 60 sin H cos V T
1 1 1
= ⋅ − ⋅ = α − α =
α − α ⋅ − = sin H cos ) x 10 V ( T
1 1 x

kN 24 T T ; 0 x
1 x
= = =
kN 12 sin H T T ; 6 x
1 2 x
− = α − = = =
2
x
x 10 xtg H x V M M
1 1 1 x
⋅ ⋅ − α ⋅ − ⋅ + − = Variaţie parabolică cu un maxim în
secţiunea în care se anulează forţa tăietoare
4m x ; 0 x 10 tg H V T
dx
dM
1 1 x
x
= = ⋅ − α ⋅ − = =
kNm 20
2
4
4 10 tg 4 H 4 V M M
1 1 1 max
= ⋅ ⋅ − α ⋅ ⋅ − ⋅ + − =

H
1
V
1
M
1
N M
2
1
60
8
6
57
10
15
+
12
-
24
T
+
9
10kN/m
15kN
20
α
- 34 -
Problema 2.12 (fig.2.12)
- Fig.2.12 -

Calculul reacţiunilor

kN 30 H ; 0 30 H ; 0 X
1 1 i
= = − =


kN 40 V ; 0 2 20 V ; 0 Y
1 1 i
= = ⋅ − =


kNm 160 M ; 0 1 2 20 4 30 M ; 0 M
1 1 1
= = ⋅ ⋅ + ⋅ + − =



Corectitudinea calculelor se certifică prin verificarea echilibrului nodului 2,
format din stâlpul vertical şi consola orizontală.
Trebuie îndeplinite condiţiile

= 0 X
i
,

= 0 Y
i
,

= 0 M
2
.




N M
40
-
2
1
4
2
20kN/m
30kN
3
H
1
V
1
M
1
20
30
30
+
+
160
40
40
T
30
30
40
40
40
40
2
- 35 -
Problema 2.13(fig.2.13)
- Fig.2.13 -

Calculul reacţiunilor

kN 30 H ; 0 30 H ; 0 X
1 1 i
= = + − =


kN 10 V ; 0 5 20 V ; 0 Y
1 1 i
= = ⋅ − =


kNm 170 M ; 0 5 , 0 5 20 4 30 M ; 0 M
1 1 1
= = ⋅ ⋅ + ⋅ + − =





2
1
4
2
20kN/m
30kN
M
40
90
2
H
1
V
1
M
1
20
30
N
100
-
-
T
30
+
-
+
60
170
50
28,28
28,28
30
30
60
90
100
50
2
40
28,28
28,28
- 36 -
Problema 2.14 (fig.2.14)
- Fig.2.14 -

Calculul reacţiunilor

kN 30 H ; 0 30 H ; 0 X
1 1 i
= = − =


0 V ; 0 Y
1 i
= =


kNm 150 M ; 0 5 30 M ; 0 M
1 1 1
= = ⋅ − =



Problema 2.15 (fig.2.15
- Fig.2.15 -
Calculul reacţiunilor


= = ; 0 H ; 0 X
1 i

kN 30 V ; 0 30 V ; 0 Y
1 1 i
= = − =


kNm 120 M ; 0 4 30 M ; 0 M
1 1 1
= = ⋅ + − =



5
1
2
4
30kN
-
150
H
1
V
1
M
1
30
N
30
T
30
30
M
60
-
+
5
1
2
4
30kN
-
120
H
1
V
1
M
1
30
T
30
N
30
30
M
60
-
+
- 37 -
Problema 2.16 (fig.2.16)

Calculul reacţiunilor


= = 0 H ; 0 X
1 i

2
pL
V
; 0
2
L
pL L V ; 0 M
1
1 2
=
= ⋅ − ⋅ =


2
pL
V
; 0 L V
2
L
pL ; 0 M
2
2 1
=
= ⋅ − ⋅ =












- Fig.2.16 -

Forţa tăietoare în secţiunea curentă este x p
2
pL
T
x
⋅ − = , deci variaţie liniară.
Pentru x=0,
2
pL
T T
1 x
= =
0 T ,
2
L
x
x
= =
2
pL
T T , L x
2 x
− = = =
Momentul încovoietor în secţiunea curentă are expresia

2
x
px x
2
pL
M
x
⋅ − ⋅ =
deci variatie parabolica.
Pentru x=0 şi x=L, M
x
=0, iar pentru
2
L
x = ,
8
pL
M M
2
max x
= = .

2
L
x =
1 2
L
H
1
V
1
V
2
+
-
2
pL
2
pL
T
M
8
pL
2
p
x
- 38 -
Problema 2.17 (fig.2.17)

Calculul reacţiunilor


= = 0 H ; 0 X
1 i

kN 5 , 67 V
; 0 3 6 15 9 60 12 V
; 0 M
1
1
2
=
= ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅
=


kN 5 , 82 V
; 0 12 V 9 6 15 3 60
; 0 M
2
2
1
=
= ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅
=


0,5m x
; 0 x 15 60 5 , 67 T
x
=
= ⋅ − − =

226,875kNm
2
5 , 0
5 , 0 15 -
5 , 3 60 5 , 6 5 , 67 M
max
= ⋅ ⋅
− ⋅ − ⋅ =


- Fig.2.17 -

Problema 2.18 (fig.2.18)
Calculul reacţiunilor


= = 0 H ; 0 X
1 i

kN 20 V
; 0 2 80 5 6 20 8 80 10 V
; 0 M
1
1
2
=
= ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅
=


kN 20 V
; 0 10 V 2 80 5 6 20 2 80
; 0 M
2
2
1
=
= ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅
=



kNm 50 5 , 1 3 20 3 80 5 20 M
max
− = ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ =





- Fig.2.18 -
1
6
3
H
1
V
1
V
2
3
60kN
2
15kNm
60 15
T
67,5 60
82,5
+
-
M
202,5
225 M
max
x
1
H
1
V
1
V
2
80kN
2
20kN/ m
2
6 2
80kN
80
80
T
20
60
+
+
-
-
60
20
M
40
M
ma x
=50
40
- 39 -
Problema 2.19 (fig.2.19)

Calculul reacţiunilor


= = 0 H ; 0 X
1 i

6
pL
V
; 0
3
L
2
pL
L V ; 0 M
1
1 2
=
= ⋅ − ⋅ =


3
pL
V
; 0 L V -
3
L 2
2
pL
; 0 M
2
2 1
=
= ⋅ ⋅ =








- Fig.2.19 -

L
x
p p
x
⋅ =
L
px
2
1
6
pL
x p
2
1
6
pL
T
2
x x
⋅ − = ⋅ ⋅ − = (curbă de gradul 2)
L 577 , 0
3
L
x ; 0 T
x
= = =
L
x
p
6
L
x
6
pL
3
x
x p
2
1
x
6
pL
M
3
x x
⋅ − ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ =
pentru
3
L
x = rezultă
2
max
pL 064 , 0 M =
1 2
L
H
1
V
1
V
2
+
-
6
pL
3
pL
T
M
x
p
p
x
p
p
x
M
max
x=0,577L
- 40 -
Problema 2.20 (fig.2.20)

Calculul reacţiunilor


= = 0 H ; 0 X
1 i

kN 12 V
; 0 120 10 V ; 0 M
1
1 2
=
= + ⋅ − =


kN 12 V
; 0 10 V 120 ; 0 M
2
2 1
=
= ⋅ − =


În secţiunea în care este aplicat
momentul concentrat are loc un salt, în
diagrama de moment încovoietor. Cele două
ramuri ale diagramei M sunt paralele, deoarece
forţa tăietoare este constantă.

- Fig.2.20 –

Problema 2.21 (fig.2.21)

Calculul reactiunilor

kN 60 H
; 0 45 cos 60 H ; 0 X
1
0
1 i
=
= ⋅ − =


kN 27 V
; 0 3 45 sin 2 60 90 10 V ; 0 M
1
0
1 2
=
= ⋅ ⋅ − − ⋅ =


kN 33 V
; 0 10 V 7 45 sin 2 60 90 ; 0 M
2
2
0
1
=
= ⋅ − ⋅ ⋅ + − =













-Fig.2.21 -
Problema 2.22 (fig.2.22)
1
H
1
V
1
V
2
48
2
4 6
120kNm
120
T
12
-
M
72
1
H
1
V
1
V
2
2
90kNm
N
60
-
4
3
3
45
0
2 60
90
2 60
33
27
-
+
T
M
108
99
18
- 41 -

-Fig.2.22 -

Calculul reacţiunilor

kN 80 H ; 0 H 80 ; 0 X
1 1 i
= = − =


kN 80 V ; 0 4 80 4 V 8 80 ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ − ⋅ =


kN 80 V ; 0 4 V 4 80 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ − ⋅ =



Calculul eforturilor cosα=0,447 sinα=0,894

kN 28 , 107 sin V cos H N
1 1 12
= α ⋅ + α ⋅ =
kN 52 , 71 cos 80 N N
12 23
= α ⋅ − = sau kN 52 , 71 sin V N
2 23
= α ⋅ =
kN 76 , 35 cos V sin H T
1 1 12
= α ⋅ − α ⋅ =
kN 76 , 35 sin 80 T T
12 23
− = α ⋅ − = sau kN 76 , 35 cos V T
2 23
− = α ⋅ − =
kNm 160 2 V 4 H M
1 1 2
= ⋅ − ⋅ = sau kNm 160 2 V M
2 2
= ⋅ =

Problema 2.23 (fig.2.23)

Calculul reacţiunilor sinα=0,8 cosα=0,6

kN 32 R ; 0 10 R 4 80 ; 0 M
3 3 1
= = ⋅ − ⋅ =


kN 4 , 54 H ; 0 sin R 80 H ; 0 X
1 3 1 i
= = α ⋅ − + − =


kN 2 , 19 V ; 0 4 80 6 V 8 54,4 ; 0 M
1 1 3
= = ⋅ − ⋅ − ⋅ =







2
4
3
α
H
1
V
1
V
2
N
M
-
35,76
T
4
4
+ +
35,76
160
71,52
107,28
80
80kN
1
- 42 -
- Fig.2.23 -

Calculul eforturilor

kN 48 sin V cos H N
1 1 12
= α ⋅ + α ⋅ =
0 cos 80 N N
12 23
= α ⋅ − =
kN 32 cos V sin H T
1 1 12
= α ⋅ − α ⋅ =
kN 32 sin 80 T T
12 23
− = α ⋅ − =
kNm 160 5 R M
3 2
= ⋅ =

Problema 2.24 (fig.2.24)
- Fig.2.24 -



2
6
3
α H
1
V
1
R
3
N
M
-
T
4
4
+ +
32
48
80
80kN
48
32
160
1
H
1
V
1
V
2
+
-
α sin
2
pL
T M
8
pL
2
1
2
L
p
α sin
2
pL
N
N
2
N
1
+
- 43 -

Calculul reacţiunilor

pL H ; 0 pL H ; 0 X
1 1 i
= = − =


α = =
α
⋅ − ⋅ =

tg
2
pL
V ; 0
tg
L
V
2
L
pL ; 0 M
2 2 1

α = = ⋅
α
⋅ − ⋅ =

tg
2
pL
V ; 0
2
L
pL -
tg
L
V L H ; 0 M
1 1 1 2

Verificare

= α + α − = + − = 0 tg
2
pL
tg
2
pL
V V ; 0 Y
2 1 i


Calculul eforturilor

) cos 1 (
cos 2
pL
sin V cos H N
2
1 1 1
α +
α
= α ⋅ + α ⋅ =
α
α
⋅ = α ⋅ =
cos
sin
2
pL
sin V N
2
2 2

α = α ⋅ − α ⋅ = sin
2
pL
cos V sin H T
1 1 1

α − = α ⋅ − = sin
2
pL
cos V T
2 2


Forţa tăietoare se anulează la mijlocul deschiderii, iar momentul încovoietor
maxim este:
8
pL
4
L
2
pL
tg
L
V
2
L
H M
2
1 1 max
= ⋅ −
α
⋅ − ⋅ =
- 44 -
Problema 2.25 (fig.2.25)

Calculul reacţiunilor


= = 0 H ; 0 X
1 i

kN 20 V
; 0 2 8 15 12 V ; 0 M
1
1 2
=
= ⋅ ⋅ − ⋅ =


kN 100 V
; 0 12 V 10 8 15 ; 0 M
2
2 1
=
= ⋅ − ⋅ ⋅ =


Verificare
0 100 8 15 20 ; 0 Y
i
= + ⋅ − =



m 33 , 1 x ; 0 x 15 20 T
x
= = ⋅ − =
133,33kNm
2
x
x 15 ) x 6 ( 20 M
max
=
= ⋅ ⋅ − + =





-Fig.2.25

Problema 2.26 (fig.2.26)
Calculul reacţiunilor

= = 0 H ; 0 X
1 i

kN 126 V
; 0 1 2 45 7 4 18
9 V 12 60 ; 0 M
1
1 2
=
= ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ −
− ⋅ + ⋅ − =

kN 96 V
; 0 10 2 45 9 V
2 4 18 3 60 ; 0 M
2
2
1
=
= ⋅ ⋅ + ⋅ −
− ⋅ ⋅ + ⋅ − =


Verificare
0 90 96 4 18 126 60
; 0 Y
i
= − + ⋅ − + −
=


Calculul eforturilor
m 67 , 3 x ; 0 x 18 126 60 T
x
= = ⋅ − + − =

- Fig.2.26 -
6
H
1
V
1
V
2
1
2
6
15kN/m
2
15
M
120
30
M
ma x
T
20
70
30
+
-
+
x
M
20
180
6
9 0
90
Mm in
1
4
2
H1
V1
V
2
3
18kN /m
2 5
45kN /m
60kN
18
45
60
66
T
+
-
+
x
-
60
- 45 -
kNm 96 , 58
2
x
x 18 x 126 ) x 3 ( 60 M
min
− = ⋅ ⋅ − ⋅ − + − =

Problema 2.27 (fig.2.27)

Calculul reacţiunilor

= = 0 H ; 0 X
1 i

kN 54 V
0 10 V 6 60 3 80 60
; 0 M
2
2
1
=
= ⋅ − ⋅ + ⋅ + −
=


kN 86 V
0 4 60 7 80 10 V 60
; 0 M
1
1
2
=
= ⋅ − ⋅ − ⋅ + −
=


Verificare
0 86 60 80 54 ; 0 Y
i
= + − − =








- Fig.2.27 -

Problema 2.28 (fig.2.28)

Calculul reacţiunilor

= = 0 H ; 0 X
1 i

kN 55 V
0 120 8 V 4 100 80
; 0 M
2
2
1
=
= + ⋅ − ⋅ + −
=


kN 45 V
0 120 4 100 8 V 80
; 0 M
1
1
2
=
= + ⋅ − ⋅ + −
=


Verificare
0 55 100 45 ; 0 Y
i
= + − =





- Fig.2.28 -
4
H
1
V
1
V
2
3 3
1
2
80kN
2
60kNm
60kN
80
60
60
M
60
198
216
T
54
54
6
86
-
+
80
2
T
M
4
5 5 5 5
2
4 5 4 5
4
8 0
8 0
1 0 0
1 2 0
1 2
1 0 0 k N
8 0 k N m
1 2 0 k N m
H
1
V
1 V
2
1 0 0
1 2 0
-
+
- 46 -
Problema 2.29 (fig.2.29)
- Fig.2.29 -

Calculul reacţiunilor

= = − ⋅ = kN 60 H ; 0 H 4 15 ; 0 X
1 1 i

kN 100 V ; 0 5 , 4 40 3 V 2 4 15 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ =


kN 60 V 0 5 , 1 40 4 60 2 4 15 - 3 V ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ − =


Verificare
0 40 100 60 ; 0 Y
i
= − + − =


Calculul eforturilor
kN 84 sin V cos H N
1 1 1
= α ⋅ + α ⋅ =
kN 48 cos 4 15 N N
1
st
2
= α ⋅ ⋅ − = kN 32 sin V N N
2
st
2
dr
2
− = α ⋅ − =
kN 32 sin 40 N
3
− = α ⋅ − =
kN 12 cos V sin H T
1 1 1
= α ⋅ − α ⋅ =
kN 36 sin 4 15 T T
1
st
2
− = α ⋅ ⋅ − = kN 24 cos V T T
2
st
2
dr
2
= α ⋅ + =
0 cos V sin ) x 15 H ( T
1 1 x
= α ⋅ − α ⋅ ⋅ − = 1 x =
kNm 25 , 11
2
x
x 15
tg
x
V x H M
1 1 max
= ⋅ ⋅ −
α
⋅ − ⋅ =

Problema 2.30 (fig.2.30)
-Fig.2.30 -
1
2
H
1
V
1
V
2
T
15kN/m
+
3
1,5
3
x
4
40kN
2
15
40
84
48
32
-
+
+
-
12
24
36
N
M
60
M
ma x
α
1
3
3
H
1
V
1
R
3
T
3
50kN
4
4
20kN/ m
4
36
+ -
11
29
α
3
4 50
20
2
48
18
-
N
+
55
M
90
- 47 -
Calculul reacţiunilor
kN 65 R ; 0 5 , 7 3 20 10 R 4 50 ; 0 M
3 3 1
= = ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ =



= = α ⋅ − + = kN 2 H ; 0 sin R H 50 ; 0 X
1 3 1 i

kN 21 V 0 5 , 1 3 20 4 50 6 V 8 2 ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ − =


Verificare
0 60 39 21 3 20 s co 65 21 ; 0 Y
i
= − + = ⋅ − α ⋅ + =


Calculul eforturilor
kN 18 sin V cos H N
1 1 1
− = α ⋅ − α ⋅ − =
kN 48 cos 50 N N
1
dr
2
− = α ⋅ − = kN 48 N N
dr
2
dr
3
− = =
kN 11 cos V sin H T
1 1 1
= α ⋅ + α ⋅ − =
kN 29 sin 50 T T
1
dr
2
− = α ⋅ − = kN 36 R T T
3
dr
2
dr
3
= + =
kNm 55 4 H 3 V M
1 1 2
= ⋅ − ⋅ =
kNm 90 4 50 8 H 6 V M
1 1 3
− = ⋅ − ⋅ − ⋅ = sau kNm 90 5 , 1 3 20 M
3
− = ⋅ ⋅ − =

B. CALCULUL DEPLASĂRILOR

Să se calculeze deplasările indicate la grinzile simple următoare:

Problema 2.31 (fig.2.31) Se cer translaţia pe verticală v
1
şi rotirea θ
1
. Se
cunosc modulul de elasticitate E şi momentul de inerţie I.

Expresia deplasării pentru elementele solicitate
la încovoiere este


= ∆ dx
EI
M m
i
i

Diagrama de moment încovoietor produsă
de forţele reale se determină, deoarece este
necesară în calculul de rezistenţă la dimensio-
narea sau verificarea secţiunii transversale.
Diagrama unitară m
i
se obţine încărcând
grinda cu o forţă sau un moment egal cu unita-
tea, în funcţie de deplasarea ce urmează a fi
determinată – translaţie sau rotire.




- Fig.2.31 -


2
p
L
1
x
M
2
pL
2
L
1
1
v
m
1
1
1
m
θ
1
1·x
2
px
M
2
x
=
- 48 -
Calculul translatiei v
1
1. Calculul utilizând integrarea directă
Momentul încovoietor în secţiunea curentă:
- în diagrama M este
2
px
M
2
x
=
- în diagrama m
i
este x 1 m
x
⋅ =
∫ ∫
= ⋅ =

=
L
0
L
0
4 2
v
1
EI 8
pL
dx
2
px
x
EI
1
dx
EI
M m
v
1

Semnul deplasării este plus deoarece ambele diagrame se află pe aceeaşi parte
a axei barei. De asemenea, trebuie precizat faptul că semnul rezultatului fiind plus
deplasarea reală se produce în sensul forţei egale cu unitatea.
2. Calculul utilizând regula de integrare Vereşciaghin
EI 8
pL
L
4
3
L
2
pL
3
1
EI
1
dx
EI
M m
v
4 2 L
0
v
1
1
= ⋅ ⋅ ⋅ =

=



Calculul rotirii θ
1
.
Momentul încovoietor în secţiunea curentă din diagrama
1
m
θ
este 1 m
x
= .
∫ ∫
= ⋅ =

= θ
θ
L
0
L
0
3 2
1
EI 6
pL
dx
2
px
1
EI
1
dx
EI
M m
1
(integrare directă)
EI 6
pL
1 L
2
pL
3
1
EI
1
dx
EI
M m
3 2 L
0
1
1
= ⋅ ⋅ ⋅ =

= θ

θ
(regula Veresciaghin)

Problema 2.32 (fig. 2.32) Se cere translatia pe verticală a secţiunii 3 si rotirea
secţiunii 1. Se dă EI=48000kNm
2
.















- Fig.2.32 -
1
M
1
2 8
15kN/ m
3
60kN
2
120
1kN
1
3
v
m
1
m
θ
2
- 49 -
cm 66 , 0 m 10 x 66 , 0
EI
320
2
3
2
120 2
2
1
EI
1

2
3
2
120 8
2
1
2
2
1
8
8
8 15
3
2
EI 2
1
dx
EI
M m
v
2
2
v
3
3
= = =






⋅ ⋅ ⋅ +
+






⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅

⋅ − =

=



0 2
2
1
095 , 0 radiani 10 x 166 , 0
EI
80

1
3
1
120 8
2
1
1
2
1
8
8
8 15
3
2
EI 2
1
dx
EI
M m
3
= = =
=






⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅

⋅ =

= θ

θ



Problema 2.33 (fig. 2.33) Se cer: θ
4
şi v
2
.
- Fig.2.33 -

radiani
EI
70

1 90 3
3
1
1
2
1
100 10
2
1
1
3
2
90 10
2
1
EI 2
1
dx
EI
M m
4
4
=
=






⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ =

= θ

θ


m
EI
417 , 135
90
2
1
5 , 2 10
2
1
5 , 2
3
2
100 5
2
1
2
EI 2
1
dx
EI
M m
v
2
v
2
=






⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =

=


1
4
2
M
3
20kN/m
55
90
40kN
2I
1
5
5
3
I
1
1
45
2,5
m
θ
4
m
v
2
- 50 -


CAPITOLUL III

GRINZI GERBER

Grinzile Gerber - grinzi cu console şi articulaţii - reprezintă ansambluri de
grinzi drepte – cu sau fără console - legate între ele prin articulaţii simple.
În figura III.1 sunt prezentate scheme de grinzi Gerber ce se pot obţine prin
asamblarea cu articulaţii interioare. Se constată că ansamblul este format din grinzi
principale şi grinzi secundare.
Grinzile principale sunt acele grinzi care pot prelua şi transmite direct bazei de
susţinere toate încărcările ce le revin. Grinzile secundare sunt acele grinzi care
transmit parţial sau deloc bazei de susţinere încărcările ce le revin, o cotă parte sau
toată încărcarea fiind transmisă grinzilor principale.



a)


b)


c)


d)


- Fig.III.1 -

De exemplu, grinzile din figura III.1,a şi c sunt realizate printr-o succesiune de
grindă principală şi grindă secundară, iar grinzile din figura III.1,b şi d sunt realizate
dintr-o singură grindă principală şi restul grinzi secundare. De asemenea, se constată
că o grindă Gerber are un reazem fix – articulaţie sau încastrare – care să împiedice
deplasarea de corp rigid în lungul axei grinzii.
În primul exemplu grinzile 1-2-3 şi 4-5-6-7 sunt grinzi principale, iar grinzile
3-4 şi 7-8 sunt grinzi secundare. Grinda 3-4 nu are nici un reazem cu baza şi reazemă
pe două grinzi principale, în timp ce grinda 7-8 are un reazem simplu cu baza de
1 2 3 4
5 6
7
8
2 3 5
4
6 7
8
1
1
2
3 4
5 6
7
1
2 3 4 5 6
7
- 51 -
susţinere. În al doilea caz există o singură grindă principală 1-2-3 iar restul sunt grinzi
secundare.
Din punctul de vedere al calculului reacţiunilor şi eforturilor, acesta se poate
efectua fie pentru ansamblu, fie descompunând grinda Gerber în grinzi componente.
În cazul descompunerii în grinzi componente efectul eventualelor forţe ce au direcţia
axei barei sau formează un unghi cu aceasta este preluat de reazemul fix.
Efectul forţelor normale pe axa barei este preluat de reazemele simple şi de cel
fix. În această ultimă situaţie forţele din legăturile interioare sunt calculate şi ele
permit trasarea mai uşoară a diagramelor de eforturi.
Exista două posibilităţi: fie trasarea diagramelor pe întregul ansamblu
(cunoscând reacţiunile şi forţele de legătură), fie trasarea diagramelor pe fiecare
grindă componentă şi obţinerea ulterior a diagramelor pe ansamblu, prin simpla
alăturare a diagramelor grinzilor componente.

APLICAŢII

A. Să se traseze diagramele de eforturi la urmātoarele grinzi Gerber.

Problema 3.1 (fig.3.1)
- Fig. 3.1 -

5 5 9
40kN
10kN/ m
1
3
2
3
GP
GS
40
80
80
40
10
600
H
1
=0
80
40
30
50
T
40
+
-
+
+
200
45
M
ma x
=80
M
600
- 52 -
Calculul reacţiunilor:
Din condiţia de echilibru pentru ansamblu,

= 0 X
i
, rezultă H
1
=0.
Pentru grinda secundară 2-3 se obţine


= = ⋅ ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ ⋅ =
kN 40 V 0 3 12 10 9 V ; 0 M
kN 80 V 0 9 V 6 12 10 ; 0 M
2 2 3
3 3 2

Pentru grinda principală 1-2 se obţine


= = ⋅ + ⋅ + − =
= = − − =
kNm 600 M 0 10 40 5 40 M ; 0 M
kN 80 V 0 40 40 V ; 0 Y
1 1 1
1 1 i

Calculul eforturilor
4m x ; 0 x 10 40 T
x
= = ⋅ − =
kNm 80 2 4 10 4 40 M
max
= ⋅ ⋅ − ⋅ =

Problema 3.2 (fig.3.2)


Calculul reacţiunilor

ΣX
i
=0; H
1
=0.

Grinda secundară 3-4

kN 100 V
0 11 40 8 V 4 90
; 0 M
kN 30 V
0 3 40 4 90 8 V
; 0 M
4
4
3
3
3
4
=
= ⋅ + ⋅ − ⋅
=
=
= ⋅ + ⋅ − ⋅
=




Grinda principală 1-2-3

kN 50 V
0 2 30 3 6 20 6 V
; 0 M
kN 100 V
0 8 30 6 V 3 6 20
; 0 M
1
1
2
2
2
1
=
= ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅
=
=
= ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅
=



- Fig.3.2 -
1
2
H
1
=0
50
T
M
20kN/m
62,5
120
+
60
+
x
90kN
100 30
GS
50
-
2 6
4 4 3
40kN
3
4
GP
20
90 40
100
+
-
60
30
70
40
120
60
- 53 -
Momentul încovoietor maxim pe grinda 1-2-3 are loc în secţiunea în care se
anulează forţa tăietoare, respectiv
2,5m x ; 0 x 20 50 T
x
= = ⋅ − =
kNm 5 , 62 25 , 1 5 , 2 20 5 , 2 50 M
max
= ⋅ ⋅ − ⋅ =

Problema 3.3( fig.3.3)

- Fig.3.3 -
Calculul reactiunilor
Grinda secundară 5-6
kN 20 V 0 2 30 3 6 10 6 V ; 0 M
kN 70 V 0 8 30 6 V 3 6 10 ; 0 M
5 5 6
6 6 5
= = ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ =



Forţa concentrată din secţiunea 3 se va considera numai pe una dintre cele două
grinzi. Aici va fi considerată pe grinda principală.



1
2
15
T
M
360kNm
+
6
+
204
30kN
39
10kN/m
3
4
+
-
20
24
6
30
60
36
2 6
4 4
1,8 6 2
30kN
5
6
GS
GP
GS
20
15
26
30
10
30
39
6
70
360
-
40
156
48
20
- 54 -
Grinda secundară 3-4-5
kN 26 V 0 8 , 7 20 6 V ; 0 M
kN 6 V 0 8 , 1 20 6 V ; 0 M
4 4 3
3 3 4
= = ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ + ⋅ − =



Grinda principală 1-2-3
kN 39 V 0 2 ) 6 30 ( 360 8 V ; 0 M
kN 15 V 0 10 ) 6 30 ( 8 V 360 ; 0 M
1 1 2
2 2 1
= = ⋅ − + − ⋅ =
= = ⋅ − + ⋅ + − =



Calculul eforturilor
Pe grinda 5-6 forţa tăietoare este: x 10 20 T
x
⋅ − =
Pentru T
x
=0 rezultă x=2 m
Momentul încovoietor maxim este
kNm 20 1 2 10 2 20 M
max
= ⋅ ⋅ − ⋅ =

Problema 3.4 (fig.3.4)
- Fig.3.4 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 3-4
kN 60 V 0 6 V 3 6 20 ; 0 M
kN 60 V 0 3 6 20 6 V ; 0 M
4 4 3
3 3 4
= = ⋅ − ⋅ ⋅ =
= = ⋅ ⋅ − ⋅ =



1 2
T
100kNm
20
+
3
4
150 140
+
40
100
120
30
120
3 6 5 2 2 3
2
60kN
5 6
30
60
20
-
60
3
60kN
20kN/m
GP
GS
GP
60
60
100
20
60
30
-
-
M
270
90
160
100
40
- 55 -
Grinda principală 4-5-6
kN 20 V 0 100 6 V 3 60 1 2 20 2 60 ; 0 M
kN 140 V 0 100 3 60 6 V 7 2 20 - 8 60 ; 0 M
6 6 5
5 5 6
= = + ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ − =
= = + ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ − =



Grinda principală 1-2-3
kN 150 V 0 8 60 5 , 6 3 20 5 V 2 60 ; 0 M
kN 30 V 0 3 60 5 , 1 3 20 5 V 7 60 ; 0 M
2 2 1
1 1 2
= = ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ − =




Momentul încovoietor maxim pe grinda simplu rezemată 3-4 este
kNm 90
8
pl
M
2
max
= =

Problema 3.5 (fig.3.5)
- Fig.3.5 -
6
5
50kN
14kN/m
5 2 3
GS
GP GP
80kNm
3
2
1
5
4
16
14
80
50
16
176
16
70 76
M
63
68
80
176
21.714
16 -
34
34
36
T
+
+
42
-
-
16
- 56 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 3-4
kN 16 V 0 5 V 80 ; 0 M
kN 16 V 0 80 5 V ; 0 M
4 4 3
3 3 4
= = ⋅ − =
= = + ⋅ − =



Grinda principală 4-5
kNm 176 M 0 M 6 16 80 ; 0 M
kN 16 V 0 V 16 ; 0 Y
5 5 5
5 5 i
= = + ⋅ − − =
= = + − =



Grinda principală 1-2-3
kN 70 V 0 7 50 7 16 5 V 1 8 14 ; 0 M
kN 76 V 0 2 50 2 16 5 V 4 8 14 ; 0 M
2 2 1
1 1 2
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ =
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ − =



Calculul eforturilor
2,428m x ; 0 x 14 34 T
x
= = ⋅ − =
kNm 714 , 21 428 , 2 76
2
) 428 , 2 3 (
14 M
2
min
− = ⋅ +
+
⋅ − =

Problema 3.6 (fig.3.6)
- Fig.3.6 -
1 2
GS
3
4
GP
2
6
10
3
6 2
60kN
5
6
GS
T
2
+
-
20
60
-
+ 10
M
20
120
60
10
12
30
60
2
80
20
- 57 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 5-6
kN 20 V 0 2 60 6 V ; 0 M
kN 80 V 0 8 60 6 V ; 0 M
5 5 6
6 6 5
= = ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ + ⋅ − =



Grinda secundară 3-4-5
kN 30 V 0 9 20 6 V ; 0 M
kN 10 V 0 3 20 6 V ; 0 M
4 4 3
3 3 4
= = ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ =



Grinda principală 1-2-3
kN 2 V 0 2 10 10 V ; 0 M
kN 12 V 0 12 10 10 V ; 0 M
1 1 2
2 2 1
= = ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ + ⋅ − =




Grinda fiind încărcată cu o singură forţă, pe consolă, se poate trasa direct
diagrama de moment încovoietor, pornind de la momentul din secţiunea 6,
kNm 120 2 60 M
6
− = ⋅ − = şi ţinând seama de legea de variaţie a momentului
încovoietor şi de faptul că în articulaţiile interioare acesta este egal cu zero.
De asemenea, se constată că efectul forţei se micşorează pe masură ce distanţa
creşte faţă de punctul său de aplicaţie.

Problema 3.7 (fig.3.7)

Calculul reacţiunilor

Din condiţia de echilibru pe orizontală pentru ansamblul grinzii rezultă:
60kN H 0 45 cos 2 60 H ; 0 X
1
0
1 i
= = ⋅ − =


Grinda secundară 2-3
kN 15 V 0 90 6 V ; 0 M
kN 15 V 0 6 V 90 ; 0 M
2 2 3
3 3 2
= = + ⋅ − =
= = ⋅ − =



Grinda principală 1-2
kNm 90 M 0 6 15 M ; 0 M
kN 15 V 0 15 V ; 0 Y
1 1 1
1 1 i
= = ⋅ − =
= = + − =



Grinda principală 3-4-5
kN 115 V 0 8 60 6 V 3 80 2 15 ; 0 M
kN 40 V 0 2 60 3 80 6 V 8 15 ; 0 M
5 5 4
4 4 5
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ − =









- 58 -


-Fig.3.7 -

60
3 3
90kNm
45
0
3 2 6
GS
GP
GP
80kN
3
2
1
5 4
15
40
90
15
-
3 2
90
80
15
115
N
M
90
120
45
45
30
45
kN 2 60
2 60
T
60
-
-
+
+
55
25
15
60
- 59 -
B. Să se traseze diagramele de eforturi şi să se calculeze deplasările indicate la
următoarele grinzi Gerber.

Problema 3.8 (fig.3.8) Translaţia v
3
şi rotirea θ
3
rel
.


Calculul reacţiunilor

Grinda secundară 3-4

kN 45 V
0 5 , 1 9 20 6 V
; 0 M
3
3
4
=
= ⋅ ⋅ − ⋅
=



kN 135 V
0 6 V 5 , 4 9 20
; 0 M
4
4
3
=
= ⋅ − ⋅ ⋅
=


Grinda principală 1-2-3

kN 75 , 28 V
0 2 45 4 80 8 V
; 0 M
1
1
2
=
= ⋅ + ⋅ − ⋅
=



kN 25 , 96 V
0 10 45 8 V 4 80
; 0 M
1
2
1
=
= ⋅ + ⋅ − ⋅
=









- Fig.3.8 -

Calculul deplasărilor
) metri (
EI
20
2
3
2
90 2
2
1
2
2
1
160 8
2
1
2
3
2
90 8
2
1
EI 2
1
dx
EI
M m
v
3
v
3
− =
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ =

=


Deplasarea are loc în sens invers sensului forţei egale cu unitatea.
1
2
28,75
T
M
20kN/m
135
45
GS
3 6
4 4 2
80kN
3
4
GP
96,25
20
80
60
75
45
51,25
28,75
+
+ +
-
-
90
90
115
2
1kN
1
4/3
m
v
3
m
θ
3
2I
I
45
- 60 -
) metri (
EI
85
1
2
1
6
8
6 20
3
2
1
3
1
90 6
2
1
EI
1

1
3
1
3
4
3
2
90 2
2
1
3
4
2
1
160 8
2
1
3
4
3
2
90 8
2
1
EI 2
1
dx
EI
M m
2
rel
3
3
− =
(
¸
(

¸

⋅ ⋅

⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ +
+
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ =

= θ

θ

Rotirea relativă are loc în sens invers sensului momentelor egale cu unitatea.

Problema 3.9 (fig.3.9) Translaţia v
4
şi rotirile θ
1
şi θ
6
.
- Fig.3.9 -
6 5
22,5
T
M
20kN/m
90 45
GS
3 6
6
2,5
2
90kN
3 4
GP
202,5
45 22,5
225
97,5
2
1kN
m
v
4
m
θ
1
2,5
2
1
10kN/m
GP
5
20
90
10
45
15
105
45
45
15
112,5
90
11,25
12,65
2I
2I
I
I
I
1kNm
1
1kNm
1
θ
6
m
+
+ +
-
-
-
- 61 -
) metri (
EI
210

2
2
1
6
8
6 10
3
2
2
3
2
90 6
2
1
EI 2
1
2
3
2
90 2
2
1
EI
1
dx
EI
M m
v
2
v
4
4
=
= |
.
|

\
|
⋅ ⋅

⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ +
|
.
|

\
|
⋅ ⋅ ⋅ =

=


) radiani (
EI
5 , 22
1
3
1
225 6
2
1
1
2
1
6
8
6 20
3
2
EI 2
1
dx
EI
M m
2
1
1
− = |
.
|

\
|
⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅

⋅ =

= θ

θ

0 1
3
1
90 6
2
1
1
2
1
6
8
6 10
3
2
EI 2
1
dx
EI
M m
2
6
6
= |
.
|

\
|
⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅

⋅ =

= θ

θ


Problema 3.10 (fig.3.10) Translaţia v
5
şi rotirea relativă
rel
3
θ
- Fig.3.10 -

1
2
180kNm 80kN
30
10kN/m
3
4
60 80
2 6 4,5
5
6
GS
GP
GS
30
30
30
4,5
3 3 3
3I
I I I
180 80
10
M
45
135
90
45
60
90
1
0,5
2
1kN
1
m
v
3
1,5
0,75
1kNm
1
0,5
θ
3
m
- 62 -
Calculul reacţiunilor
Grinda secundară 5-6


= = ⋅ − ⋅ ⋅ =
= = ⋅ ⋅ − ⋅ =
kN 30 V 0 6 V 3 6 10 ; 0 M
kN 30 V 0 3 6 10 6 V ; 0 M
6 6 5
5 5 6

Grinda secundară 3-4-5


= = ⋅ + ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ =
kN 80 V 0 8 30 6 V 3 80 ; 0 M
kN 30 V 0 2 30 3 80 6 V ; 0 M
4 4 3
3 3 4

Grinda principală 1-2-3


= = ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ + + ⋅ =
kN 60 V 0 12 30 9 V 180 ; 0 M
kN 30 V 0 3 30 180 9 V - ; 0 M
2 2 1
1 1 2


Calculul deplasărilor
) metri (
EI
5 , 197

2
3
2
1
3
1
60 3
2
1
2
3
2
60 2
2
1
2
3
1
1
3
2
90 3
2
1

1
3
2
90 3
2
1
1
3
2
90 3
2
1
EI
1
1
3
2
2
1
3
1
90 5 , 4
2
1

1
3
1
2
1
3
2
45 5 , 4
2
1
2
1
3
2
135 5 , 4
2
1
EI 3
1
dx
EI
M m
v
5
v
5
− =
=
(
¸
(
|
.
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ +
|
.
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ −

¸

− ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ − +
(
¸
(
|
.
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ −

¸


|
.
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − =

=


) radiani (
EI
25 , 161

2
1
3
1
60 3
2
1
2
1
3
2
90 3
2
1
2
1
3
2
1
3
1
90 3
2
1

1
3
1
2
3
3
2
90 3
2
1
EI
1
2
3
3
2
4
3
3
1
90 5 , 4
2
1

2
3
3
1
4
3
3
2
45 5 , 4
2
1
4
3
3
2
135 5 , 4
2
1
EI 3
1
dx
EI
M m
rel
3 rel
3
− =
=
(
¸
(
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ +
|
.
|

\
|
⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ +

¸

+
|
.
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − +
(
¸
(
|
.
|

\
|
⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ −

¸

|
.
|

\
|
⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − =

= θ

θ

- 63 -

CAPITOLUL IV

CADRE STATIC DETERMINATE

Cadrele reprezintă o categorie de structuri frecvent utilizate în practică. Cadrele
static determinate sunt utilizate mai rar ca structuri de rezistenţă pentru construcţiile
reale, dar sunt utilizate ca instrument de calcul pentru cadrele static nedeterminate,
rezolvate prin metoda eforturilor. De aceea studiul lor prezintă importanţă deosebită.
Cadrele sunt alcătuite de obicei din bare drepte asamblate între ele prin noduri
rigide sau articulate. Mai rar apar şi bare curbe în alcătuirea cadrelor, dar acestea
reprezintă numai rigle (fig.IV.1).
- Fig.IV.1 -

Nodurile rigide se caracterizează prin aceea că deformarea prin încovoiere a
unei bare, conduce la deformarea prin încovoiere şi a celorlate bare ce se
intersectează în nod. În plus secţiunile din nod, ale tuturor barelor, au aceeaşi rotire şi
aceeaşi translaţie. Având aceeaşi rotire unghiul iniţial dintre bare se regăseşte între
tangentele duse în nod la forma deformată.
Nodurile articulate se caracterizează prin aceea că deformarea prin încovoiere a
unei bare nu conduce şi la deformarea celorlalte bare ce formează nodul. Secţiunile
din nod au aceeaşi translaţie dar rotiri diferite – are loc rotire relativ între secţiuni –
ceea ce conduce la modificarea unghiului iniţial dintre bare.
Calculul cadrelor static determinate se realizează în modul următor: se
calculează reacţiunile din condiţiile de echilibru static (vezi Capitolul I), se trasează
diagramele de eforturi, se verifică aceste diagrame şi se calculează deplasările
importante.
Verificarea diagramelor de eforturi se realizează scriind echilibrul unei părţi a
structurii, de obicei echilibrul unui nod.
O categorie aparte o formează cadrele simetrice în raport cu o axă. Simetria se
referă la elementele geometrice – lungimi de bare, dimensiunile şi forma secţiunilor
transversale – la legăturile interioare şi cele cu baza de susţinere.
stalp
consola rigla
- 64 -
Cadrele simetrice pot fi încărcate cu încărcări oarecare, cu încărcări simetrice
sau antisimetrice. Orice încărcare oarecare poate fi descompusă într-o încărcare
simetrică şi într-o încārcare antisimetrică. Ca urmare există următoarele
particularităţi:
- la cadrele simetrice, încărcate simetric, reacţiunile, diagramele de forţă
axială şi de moment încovoietor sunt simetrice, diagrama de forţă tăietoare
este antisimetrică, iar deformata este simetrică;
- la cadrele simetrice, încărcate antisimetric, reacţiunile, diagramele de forţă
axială şi de moment încovoietor sunt antisimetrice, diagrama de forţă
tăietoare este simetrică, iar deformata este antisimetrică.
În calculul deplasărilor apar următoarele situaţii particulare:
- rezultatul integrării a două diagrame simetrice între ele sau a două diagrame
antisimetrice între ele este diferit de zero;
- rezultatul integrării unei diagrame simetrice cu una antisimetrică (sau
invers) este egal cu zero.

APLICAŢII
A. Să se traseze diagramele de eforturi la următoarele cadre static determinate.

Problema 4.1 (fig.4.1)
- Fig.4.1 -
T
V
1
=60
40kN
3
2 1
4
3
6
6
40
V2=60
H1=40
N
M
+
-
60
60
-
+
40
40
60
240
360
120
40
40
60
60
240
120
360
3
60
60
4
- 65 -
Calculul reacţiunilor



= = ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ =
= = − =
kN 60 V 0 6 V 9 40 ; 0 M
kN 60 V 0 6 V 9 40 ; 0 M
kN 40 H 0 H 40 ; 0 X
1 1 2
2 2 1
1 1 i

Verificare

= + − = 0 60 60 ; 0 Y
i

Calculul eforturilor
kNm 120 40 3 M ; kNm 360 V 6 M ; kNm 240 H 6 M
kN 60 V T ; kN 40 H T
kN 60 V N ; kN 60 V N
c 2 34 1 31
1 34 1 13
2 24 1 13
= ⋅ = = ⋅ = = ⋅ =
− = − = = + =
− = − = = + =


Problema 4.2 (fig.4.2) Aceeaşi structură de la problema 4.1 dar cu reazemele
schimbate.

- Fig.4.2 -




T
V
1
=60
40kN
3
2 1
4
3
6
6
40
V
2
=60
H
1
=40
N
M
+
-
60
60
-
+
40
40
60
240
120
40
40
60
60
240
120
120
3
60
60
4
-
+
240
40
40
40
40
- 66 -
Calculul reacţiunilor




= = ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ =
= = − =
kN 60 V 0 6 V 9 40 ; 0 M
kN 60 V 0 6 V 9 40 ; 0 M
kN 40 H 0 H 40 ; 0 X
1 2 1
1 1 2
2 2 i

Verificare

= + − = 0 60 60 ; 0 Y
i


Problema 4.3 (fig.4.3)
- Fig.4.3 -

Calculul reacţiunilor


= = ⋅ − ⋅ ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ ⋅ =
kN 30 V 0 8 V 2 4 30 ; 0 M
kN 30 V 0 8 V 2 4 30 ; 0 M
2 2 1
1 1 2

Verificare 0 30 30 ; 0 Y
i
= + − =




= = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ =
kNm 5 , 82 H ; 0 2 4 30 3 30 4 H ; 0 M
kNm 5 , 37 H ; 0 5 30 4 H ; 0 M
1 1
st
3
2 2
dr
3

Verificare 0 37,5 4 30 82,5 ; 0 X
i
= + ⋅ − =



Calculul eforturilor

0 x 30 5 , 82 T
x
= ⋅ − = ; m 75 , 2 x =
kNm 4375 , 113
2
75 , 2
30 75 , 2 5 , 82 M
2
max
= ⋅ − ⋅ =

T
V
1
=30
3
2 1
4
3
30kN/m
V
2
=30
H
1
=82,5
N
M
37,5
+
30
30
150
82,5
-
+
5
30
H
2
=37,5
-
30
37,5
-
37,5
90
M
max
+
- 67 -
Problema 4.4 (fig.4.4)
-Fig.4.4 -
Calculul reacţiunilor


= = ⋅ − ⋅ ⋅ =
= = ⋅ ⋅ − ⋅ =
kN 5 , 157 V 0 8 V 7 6 30 ; 0 M
kN 5 , 22 V 0 1 6 30 8 V ; 0 M
2 2 1
1 1 2

Verificare 0 157,5 6 30 22,5 ; 0 Y
i
= − ⋅ − =




= = ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ =
kN 10 H ; 0 3 6 30 4 5 , 157 9 H ; 0 M
kN 10 H ; 0 9 H 4 22,5 ; 0 M
2 2
dr
3
1 1
st
3

Verificare 0 10 10 ; 0 X
i
= − =


Calculul eforturilor 0,53 sin 848 , 0 cos = α = α
kN 405 , 20 sin V cos H N
1 1 43
− = α − α − =
kN 445 , 3 sin V cos H N
1 1 35
= α + α − =
kN 155 , 60 sin 4 30 N N
35 53
− = α ⋅ ⋅ − = sau
kN 155 , 60 cos H sin ) 2 30 V ( N
2 2 53
− = α − α ⋅ − − =
kN 78 , 13 sin H cos V T
1 1 43
= α − α =
M
3
2
1
6
,
5
0
4
30kN/m
2
4
2
,
5
0
V
1
=22,5
V
2
=157,5
H
1
=10 H
2
=10
30
N
-
22,5
-
157,5
-
-
+
3,445
60,155
20,405
T
-
10
+
10
+
-
+
24,38
77,38
13,78
+
60
65
60
125
65
13,77
4 5
α
- 68 -
kN 38 , 24 sin H cos V T
1 1 35
= α + α =
kN 38 , 77 cos 4 30 T T
35 53
− = α ⋅ ⋅ − = sau
kN 38 , 77 sin H cos ) 2 30 V ( T
2 2 5
− = α + α ⋅ − − =

Problema 4.5 (fig.4.5)
- Fig.4.5 -

Calculul reacţiunilor
Din condiţiile de echilibru ale structurii în ansamblu se obţine:




= = ⋅ + ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ − =
= = + − =
kN 145 V 0 10 40 4 V 6 30 ; 0 M
kN 105 V 0 6 30 6 40 4 V ; 0 M
kN 30 H 0 30 H ; 0 X
2 2 1
1 1 2
2 2 i


Calculul efortului din bara dublu articulată 3-5

kN 64 , 63 N 0 4 45 cos N 6 H ; 0 M
35
0
35 2
stalp
4
= = ⋅ − ⋅ =


H
1
=30
T
V
1
=105
40kN
4
1
2
5
4
2
V
2
=145
N
M
-
+
145
80
4
4
2
30kN
40
30
+
-
190 30
63,64
+
+
-
105
30
85
40
-
15
60
420
3
15
- 69 -
Problema 4.6 (fig.4.6)
-Fig.4.6 -

Calculul reacţiunilor


= = ⋅ − ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ − =
kN 35 V 0 8 V 5 80 2 60 ; 0 M
kN 25 V 0 5 80 8 V 10 60 ; 0 M
2 2 1
1 1 2

Verificare 0 35 25 60 ; 0 Y
i
= + + − =




= = ⋅ − ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ − =
kN 5 , 42 H ; 0 3 80 4 45 8 H ; 0 M
kN 5 , 37 H ; 0 8 H 4 15 6 60 ; 0 M
2 2
dr
3
1 1
st
3

Verificare 0 80 47,5 32,5 ; 0 X
i
= + − − =



Calculul eforturilor 0,6 sin 8 , 0 cos = α = α
kN 47 sin 60 sin V cos H N
1 1 53
= α + α − α =
kN 5 sin V cos ) H 80 ( N
2 2 63
= α − α − =
kN 5 , 8 sin H cos ) 60 V ( T
1 1 53
− = α + α − =
kN 5 , 47 sin ) H 80 ( cos V T
2 2 63
− = α − − α − =


M
3
2
H
2
=47,5
N
T
3
3
2
1
4
80kN
2
4
4
5
6
60kN
V
2
=35
V
1
=25
H
1
=32,5
80
60
-
-
35
+
+
+
47
35
25
5
+
-
47,5
-
+
-
8,5
60
32,5
47,5
237,5
42,5 120
97,5
22,5
22,5
32,5
60
120
32,5
97,5
25
35
4
- 70 -

Problema 4.7 (fig.4.7)
- Fig.4.7 -
Calculul reacţiunilor



= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ =
= = ⋅ ⋅ − ⋅ + ⋅ − =
kN 130 V 0 9 V 5 , 8 5 20 4 80 ; 0 M
kN 30 V 0 5 , 0 5 20 4 80 9 V ; 0 M
2 2 1
1 1 2

Verificare 0 5 20 130 30 ; 0 Y
i
= ⋅ − + − =



= = ⋅ − ⋅ = kN 45 H ; 0 6 30 4 H ; 0 M
1 1
st
3

35kN H 0; H 80 45 ; 0 X
2 2 i
= = + − =


Verificare

= ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ = 0 4 35 3 130 5 , 2 5 20 ; 0 M
dr
3


Calculul eforturilor 0,6 cos 8 , 0 sin = α = α
kN 51 sin V cos H N
1 1 14
= α + α =
kN 18 cos V sin H T
1 1 14
= α − α =
kNm 90 3 30 4 45 M
4
= ⋅ − ⋅ =
M
3
2
1
4
3
20kN/m
2
3
V
1
=30
V
2
=130
H
1
=45
H
2
=35
N
-
+
-
130
51
35
90
+
40
90
40
140
3
4 5
80kN
20
80
T
-
+
-
35
18
30
180
α
- 71 -
Problema 4.8 (fig.4.8)
- Fig.4.8 -

Calculul reacţiunilor





= = ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ + =
= = + − =
= = ⋅ − ⋅ ⋅ =
= = ⋅ − − =
kNm 195 M 0 5 50 5 , 2 5 10 3 60 M ; 0 M
kN 50 V 0 50 V ; 0 Y
kN 50 V 0 5 , 2 V 5 , 2 5 10 ; 0 M
kN 10 H 0 5 10 H 60 ; 0 X
1 1 1
1 1 i
2 2
dr
3
1 1 i



M
225
2
2,5
10kN/m
2
3
2,5
4
5
1
3
60kN
V
1
=50 V
2
=50
H
1
=10
60
10
M
1
=195
50 N
-
50
50
-
+
T
-
50
-
+
+
50
195
125
125
- 72 -
Problema 4.9 (fig.4.9)

- Fig.4.9 -

Calculul reacţiunilor

- cadrul secundar 1-3-2


= = ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ − ⋅ − =
kN 10 V 0 8 V 2 40 ; 0 M
kN 10 V 0 2 0 4 8 V ; 0 M
2 2 1
1 1 2


= = ⋅ − ⋅ = kN 20 H ; 0 2 H 4 10 ; 0 M
1 1
st
3


= = ⋅ − ⋅ = kN 20 H ; 0 2 H 4 10 ; 0 M
2 2
dr
3


- cadrul principal 1-4-5-2
40kN H 0; 20 20 H ; 0 X
4 4 i
= = − − =


0kN 2 V 0; 2 20 2 20 8 10 8 V ; 0 M
4 4 5
= = ⋅ − ⋅ − ⋅ − ⋅ =


0kN 2 V 0; 8 V 8 10 2 20 2 20 ; 0 M
5 5 4
= = ⋅ + ⋅ − ⋅ − ⋅ − =



20
T
V
4
=20
40kN
3
2 1
8
2
2
V
5
=20
H
4
=40
N M
-
40
40
10
10
20
20
10
10
20
20
-
-
+
-
-
-
+ 10
10
20
40
40
40
4 5
10
10
20
20
- 73 -
Problema 4.10 (fig.4.10)
- Fig.4.10 -

Calculul reacţiunilor

= = ⋅ ⋅ − ⋅ = kN 75 V ; 0 5 , 2 5 15 5 , 2 V ; 0 M
1 1
st
4

kN 25 , 126 V 0 3 60 6 V 5 , 2 5 15 10 75 ; 0 M
kN 25 , 111 V 0 6 V 3 60 5 , 2 5 15 4 75 ; 0 M
2 2 3
3 3 2
− = = ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ =



Verificare 0 111,25 60 126,25 75 ; 0 Y
i
= + − − =



= = ⋅ − ⋅ = kN 72 , 41 H ; 0 3 25 , 111 8 H ; 0 M
3 3
dr
5


= = ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ = kN 28 , 33 H 0 3 25 , 126 8 H 5 , 5 5 15 7 75 ; 0 M
2 2
st
5

Verificare 0 41,72 33,28 5 15 ; 0 X
i
= − − ⋅ =


2,5 1,5
60kN
5
3
15kN/m
3 3
V
2
=126,25
H
2
=33,28
1 2
3
4
5
60
15
V
3
=111,25
H
3
=41,72
V
1
=75
-
N
+
75
41,72
75
126,25
111,25
51,25
-
-
-
+
T
+
75
51,25
75
33,28
41,72
41,72
+
-
+
-
-
111,25
333,76
153,74
278,9
166,4
187,5
112,5
M
- 74 -
Problema 4.11 (fig.4.11)
- Fig.4.11 -

Calculul reacţiunilor
Cadru l superior 1-3-2
kN 20 V 0 8 V 2 80 ; 0 M
kN 20 V 0 2 80 8 V ; 0 M
2 2 1
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ + ⋅ − =



kN 40 H 0 4 20 2 H ; 0 M
kN 40 H 0 4 20 2 H ; 0 M
1 1
st
3
2 2
dr
3
= = ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ =



Cadrul inferior 5-4-6
kN 5 , 127 V 0 8 V 8 20 7 40 7 40 5 60 ; 0 M
kN 5 , 127 V 0 7 40 8 20 7 40 5 60 8 V ; 0 M
6 6 5
5 5 6
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ =
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ − =



H
2
=40
H
1
=40
V
1
=20
V
2
=20
20
20
40
H
6
=70
H
5
=70
V
5
=127,5 V
6
=127,5
40
80kN
2
4
5 6
4
3
60kN
1 2
2
5
80
60
4
+
N
20
30
127,5
-
+
-
-
-
20
127,5
40
+
40
107,5
70
-
+
+
+
-
40
70
20
T
M
350
350
80
80
430
430
80
80
- 75 -
kN 70 H 0 4 20 2 40 4 5 , 127 5 H ; 0 M
kN 70 H 0 4 20 2 40 4 5 , 127 5 H ; 0 M
6 6
dr
4
5 5
st
4
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ + ⋅ + ⋅ − ⋅ =




Problema 4.12 (fig.4.12)
- Fig.4.12 -
H
1
=15
V
1
=80
3
4
1 2
3
80kN
5
20kN/m
4
N
40
-
-
40
T
M
40
20kN/m
80
20 20
H
2
=15
V
2
=80
-
80 80
40
-
-
40
15 15
-
+
-
+
40
40
40
160
115
75
160
115
75
2 2
15
- 76 -
Calculul reacţiunilor
Structura este simetrică şi încărcată simetric. Reacţiunile sunt simetrice.

kN 80 V 0 8 V 9 2 20 4 80 1 2 20 ; 0 M
kN 80 V 0 1 2 20 4 80 8 V 9 2 20 ; 0 M
2 2 1
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ − =
= = ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ − =



kN 15 H 0 5 2 20 4 80 8 H ; 0 M
kN 15 H 0 8 H 4 8 5 2 20 ; 0 M
2 2
dr
3
1 1
st
3
= = ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ − =




Diagramele de forţă axială şi de moment încovoietor sunt simetrice iar
diagrama de forţă tăietoare este antisimetrică.


B. Să se calculeze deplasările indicate la următoarele structuri.

Problema 4.13 (fig.4.13) Translaţia u
3
şi rotirea θ
1
- Fig.4.13 -
3
5
3
2
1
4 4
2I
2I
2I
I
30kN/m
2
I
M
90
56,25
116,25
60
H2=11,25
V
2
=157,5
H1=11,25
V
1
=22,5
m
θ
16
5
2
1
16
1
8
1
8
1
16
1
1
1
1
1
m
u
2,5
4
0,5
1
0,5
1
3
- 77 -
Calculul reacţiunilor (pentru forţele reale)
kN 5 , 157 V 0 8 V 7 6 30 ; 0 M
kN 5 , 22 V 0 1 6 30 8 V ; 0 M
2 2 1
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ ⋅ =
= = ⋅ ⋅ − ⋅ =



kN 25 , 11 H 0 3 6 30 4 5 , 157 8 H ; 0 M
kN 25 , 11 H 0 8 H 4 22,5 ; 0 M
2 2
dr
3
1 1
st
3
= = ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ =




Calculul reactiunilor (pentru translatia u
3
)

kN 1 V 0 8 V 8 1 ; 0 M
kN 1 V 0 8 V 8 1 ; 0 M
2 2 1
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ =



kN 5 , 0 H 0 4 1 8 H ; 0 M
kN 5 , 0 H 0 4 1 8 H ; 0 M
2 2
dr
3
1 1
st
3
= = ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ − ⋅ =




) metri (
EI
81 , 602
5 , 2
3
2
25 , 56 5
2
1
EI
1

5 , 2
2
1
5
8
4 30
3
2
5 , 2
3
2
25 , 116 5
2
1

4
3
2
90 4
2
1
4
3
2
90 8
2
1
EI 2
1
dx
EI
M m
u
2
u
3
3
=
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ +
+
(
¸
(
⋅ ⋅ ⋅

⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ +

¸

+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − = =



Calculul reacţiunilor (pentru rotirea θ
1
)

kN
8
1
V 0 8 V 1 ; 0 M
kN
8
1
V 0 8 V 1 ; 0 M
2 2 1
1 1 2
= = ⋅ + − =
= = ⋅ + − =



kN
16
1
H 0 8 H 4
8
1
1 ; 0 M
kN
16
1
H 0 8 H 4
8
1
; 0 M
1 1
dr
3
1 1
st
3
= = ⋅ + ⋅ + − =
= = ⋅ − ⋅ =



) radiani (
EI
68 , 271
16
5
3
2
25 , 56 5
2
1
EI
1

16
5
2
1
5
8
4 30
3
2
16
5
3
2
25 , 116 5
2
1

2
1
3
2
90 4
2
1
1
3
1
2
1
3
2
90 8
2
1
EI 2
1
dx
EI
M m
2
1
1
=
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ −

(
¸
(
⋅ ⋅ ⋅

⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ −

¸

− ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ +
|
.
|

\
|
⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = = θ

θ

- 78 -
Problema 4.14 (fig.4.14) Rotirea relativă din secţiunea 3,
rel
3
θ
-Fig.4.14 -
) radiani (
EI
196 , 23
1
3
1
4
3
3
2
45 20
2
1
EI 2
1

1
3
1
4
3
3
2
75 20
2
1
EI 2
1
4
3
3
2
45 6
2
1
EI
2
dx
EI
M m
3 rel
3
=
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ −

(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ −
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ = = θ

θ


Problema 4.15 (fig.4.15) Translaţiile v
3
,u
3
şi rotirea
rel
3
θ .
-Fig.4.15 -

8
9
1
2
1
3
6
3
2
1
4 4
I
2I
2I
10kN/ m
I
10kN/ m
M
40 40
60 60
2
1
9
2
9
2
3
4
3
4
3
3
1
2
1
2
1
8
9
9
1
9
1
1
3
2
3
2
1
m
v
3
m
θ
3 m
u
3
2
6
3
2
1
I
2I
2I
60kN
I
I
4 4
2
M
7,5 7,5
60
75
15
45
45
120
75
8
1
4
3
4
3
m
θ
3
1 1
1
8
1
- 79 -
Încărcarea reală fiind simetrică rezultă reacţiunile şi diagrama M simetrice

Calculul reactiunilor (pentru forţele reale)


= = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ =
= = ⋅ ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ =
0 V 0 3 6 10 8 V 3 6 10 ; 0 M
0 V 0 3 6 10 8 V 3 6 10 ; 0 M
2 2 1
1 1 2



= = ⋅ ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ + ⋅ ⋅ − =
kN 40 H ; 0 3 6 10 9 H ; 0 M
kN 40 H ; 0 9 H 6 6 0 1 ; 0 M
2 2
dr
3
1 1
st
3


Calculul deplasărilor
Translatia v
3

) metri (
EI
33 , 693
3
4
3
2
60 5
2
1
EI 2
2

3
4
2
1
6
8
6 10
3
2
3
4
3
2
60 6
2
1
EI
2
dx
EI
M m
v
2
v
3
3
− =
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ −

(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅

⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − = =


Rotirea relativa
rel
3
θ

) radiani (
EI
66 , 396
1
3
1
3
2
3
2
60 5
2
1
EI 2
2

3
2
2
1
6
8
6 10
3
2
3
2
3
2
60 6
2
1
EI
2
dx
EI
M m
2
rel
3
3
=
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ +
+
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅

⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = = θ

θ

Translatia u
3


0 3
2
1
6
8
6 10
3
2
3
3
2
60 6
2
1
EI
1
3
3
2
60 5
2
1
EI 2
1

3
3
2
60 5
2
1
EI 2
1
3
2
1
6
8
6 10
3
2
3
3
2
60 6
2
1
EI
1
dx
EI
M m
u
2
2
u
3
3
=
(
¸
(

¸

⋅ ⋅

⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ −
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ −

(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ +
(
¸
(

¸

⋅ ⋅

⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ = =



Observaţii
-Deoarece diagramele M,
3
v
m şi
3
m
θ
sunt simetrice, rezultatul integrării
acestora este diferit de zero,
-Deoarece diagrama
3
u
m este antisimetrică, rezultatul integrării acesteia cu
diagrama M este egal cu zero.

- 80 -
Problema 4.16 (fig.4.16) Translaţiile v
3
,u
3
şi rotirea
rel
3
θ .
-Fig.4.16 -

Încărcarea fiind antisimetrică rezultă reacţiunile şi diagrama M antisimetrice.

Calculul reacţiunilor
kN 45 V 0 8 V 3 6 10 3 6 10 ; 0 M
kN 45 V 0 3 6 10 8 V 3 6 10 ; 0 M
2 2 1
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ =
= = ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ =





= = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ =
= = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ =
kN 60 H ; 0 6 6 0 1 4 45 9 H ; 0 M
kN 60 H ; 0 6 6 0 1 4 45 9 H ; 0 M
2 2
dr
3
1 1
st
3

Diagramele M,
3
u
m fiind antisimetrice, rezultatul integrării lor este diferit de
zero.
Translatia u
3

) metri (
EI
3600
3
3
2
180 5
2
1
EI 2
2

3
2
1
6
8
6 10
3
2
3
3
2
180 6
2
1
EI
2
dx
EI
M m
u
2
u
3
3
=
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ +
+
(
¸
(

¸

⋅ ⋅

⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ = =


Deoarece diagramele
3
v
m şi
3
m
θ
sunt simetrice (a se vedea problema 4.15), iar
diagrama M este antisimetrică rezultă 0 v
3
= şi 0
rel
3
= θ .
3
3
1
2
1
2
1
8
9
8
9
10kN/m
3
3
3
2
1
4 4
I
2I
2I
10kN/m
I
M
60
180
60
180
45
45
m
u
3
- 81 -
Problema 4.17 (fig.4.17) Translaţia v
3
şi rotirea relativā
rel
4
θ .
- Fig.4.17 -

Calculul reacţiunilor

= = ⋅ − ⋅ ⋅ = kN 45 V ; 0 6 V 3 6 15 ; 0 M
5 5
dr
4



= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ − =
kN 87 V 0 18 45 14 8 15 10 V ; 0 M
kN 12 V 0 6 45 4 8 15 10 V ; 0 M
2 2 1
1 1 2



= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ − ⋅ − =
= = ⋅ − ⋅ =
kN 8 H ; 0 14 45 10 8 15 6 H 6 87 ; 0 M
kN 8 H ; 0 4 12 6 H ; 0 M
2 2
dr
3
1 1
st
3

Calculul deplasărilor
Translatia v
3


) metri (
EI
8 , 364

4 , 2
3
2
72 6
2
1
4 , 2
3
2
48 4
2
1
EI 2
1
4 , 2
3
2
48 6
2
1
EI
2
dx
EI
M m
v
3
v
3
− =
=
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − +
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − = =


Deplasarea reală are loc în sens invers sensului forţei egale cu unitatea.

3
2
1
6
4
15kN/m
2 6
6
4
5
1
2I
2I
I
I
m
v
3
m
θ
4
2I
8
8
12
87
45
48
48
72
120
M
0,4
0,4
0,6 0,4
2,4
2,4
45
4
15
2
10
3
0,533
0,533
45
4
0,8
1,333
1
1
6
1
- 82 -
Rotirea relativa
rel
4
θ
) radiani (
EI
177

333 , 1
2
1
8
8
8 15
3
2
333 , 1
3
2
120 8
2
1
8 , 0
3
2
72 6
2
1

533 , 0
3
2
48 4
2
1
EI 2
1
533 , 0
3
2
48 6
2
1
EI
2
dx
EI
M m
2
rel
4
4
− =
=
(
¸
(
⋅ ⋅ ⋅

⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ −

¸

− ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − +
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − = = θ

θ


Problema 4.18 (fig.4.18) Pentru structura de la aplicaţia 4.5 să se calculeze
translaţia u
6
.
- Fig.4.18 -

Calculul reacţiunilor (pentru încărcarea unitate)

= = 0 H ; 0 X
2 i



= = ⋅ + ⋅ − =
= = ⋅ + ⋅ − =
kN 5 , 1 V 0 6 1 4 V ; 0 M
kN 5 , 1 V 0 6 1 4 V ; 0 M
2 2 1
1 1 2

Calculul efortului din bara dublu articulată 3-5
kN
2
2 3
n 0 4 45 cos n 6 1 ; 0 M
35
0
35
stalp
4
= = ⋅ − ⋅ =


2 45 N
35
=
40kN
4
1
2
5
4
2
4
4
2
30kN
M
80
60
420
3
2
2 3
n
35
=
m
u
1
6
2
1
1,5
1,5
6
2I
2I
I A
6
- 83 -
Deoarece în alcătuirea structurii apare şi o bară dublu articulată, în calculul
deplasării se va ţine seama şi de efectul efortului axial din această bară.
) metri (
EA
2 540
EI
3760

2
2 3
2 45 2 4
EA
1
80
3
1
420
3
2
6 4
2
1
6
3
2
420 4
2
1
EI 2
1

2
3
2
60 4
2
1
2
3
2
60 2
2
1
EI
1
dx
EA
N n
dx
EI
M m
u
35
35 35
u
6
6
+ =
=
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ +
(
¸
(

¸

|
.
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ +
+
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ = + =
∫ ∫


Problema 4.19 (fig.4.19) Pentru structura de la problema 4.7 să se calculeze
translaţia u
4
şi rotirea θ
2
.
- Fig.4.19 -

Calculul translaţiei u
4
) metri (
EI
88 , 513
3
4
3
2
140 4
2
1
EI
1
3
4
2
1
3
8
3 20
3
2

3
4
3
2
180 3
2
1
3
4
3
2
90 3
2
1
3
4
3
2
90 5
2
1
EI 2
1
dx
EI
M m
u
2
u
4
4
=
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ +
(
¸
(
⋅ ⋅ ⋅

⋅ −

¸

− ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = =




3
2
1
4
3
20kN/m
2
3
9
4
3
4 5
80kN
1
M
90
40
140
180
2I
2I I
I
m
u
3
4
4
9
4
3
2
3
1
9
1
m
θ
3
1
2
9
1
6
1
6
1
1
1
3
1
3
4
- 84 -
Calculul rotirii θ
2
) radiani (
EI
47 , 128
3
1
3
2
140 4
2
1
EI
1
3
1
2
1
3
8
3 20
3
2

3
1
3
2
180 3
2
1
3
1
3
2
90 3
2
1
3
1
3
2
90 5
2
1
EI 2
1
dx
EI
M m
2
2
2
=
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ +
(
¸
(
⋅ ⋅ ⋅

⋅ −

¸

− ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = = θ

θ


Problema 4.20 (fig. 4.20) Translaţia u
4
şi rotirea θ
1
.
- Fig.4.20 -
Translaţia u
4
) metri (
EI
1620
3
3
2
90 3
2
1
EI 2
2

3
3
2
90 6
2
1
3
2
1
6
8
6 10
3
2
3
3
2
90 6
2
1
EI
1
dx
EI
M m
u
2
u
4
4
=
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ +
+
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅

⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ = =


Rotirea θ
1
) radiani (
EI
450
2
1
3
2
90 3
2
1
EI 2
2

2
1
3
2
90 6
2
1
2
3
2
1
6
8
6 10
3
2
1
3
1
2
1
3
2
90 6
2
1
EI
1
dx
EI
M m
2
1
1
=
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ +
+
(
¸
(

¸

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅

⋅ +
|
.
|

\
|
+ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = = θ

θ


2
1
2
1
6
3
2
1
3 3
I
2I
10kN/m
I
m
θ
1
M
45
90
15
90
30
30
12
1
6
1
5
4
2
1
2
1
m
u
4
3
1
3
1
6
1
12
1
1
1
1
- 85 -

CAPITOLUL V

GRINZI CU ZĂBRELE

Grinzile cu zăbrele plane – sau structuri articulate plane – sunt ansambluri de
bare legate între ele prin noduri articulate şi cu baza de susţinere astfel încât să
formeze structuri de rezistenţă, invariabile geometric şi static determinate. Calculul
acestor structuri are la bază ipotezele simplificatoare ale calculului liniar elastic,
precum şi următoarele ipoteze specifice:
- axele barelor sunt concurente în noduri,
- nodurile se consideră a fi articulaţii perfecte,
- forţele se aplică numai în noduri ca forţe concentrate.
Consecinţa acestor ipoteze specifice o constituie faptul că în bare apar numai
eforturi axiale - de întindere sau de compresiune. Deci fiecare bară reprezintă o
singură necunoscută în calculul eforturilor.
Pornind de la constatarea că figura geometrică cea mai simplă, invariabilă în
plan, este triunghiul, pentru realizarea unui ansamblu cu invariabilitate geometrică
proprie este necesară o succesiune de triunghiuri. Dacă ansamblul are n noduri, atunci
este necesar un număr de bare
3 n 2 b − = (V.1)
deoarece pentru a lega un nod de restul ansamblului sunt necesare două bare, cu
excepţia primelor trei noduri – care au format triunghiul de bază – pentru care au fost
necesare numai trei bare (fig.V.1,a).
În cazul în care invariabilitatea geometrică se obţine numai dacă se consideră şi
legăturile cu baza de susţinere (fig.V.1,b), atunci relaţia (V.1) se scrie astfel
n 2 r b = + (V.2)
unde r reprezintă numărul de legături simple din reazeme.
Expresia (V.2) reprezintă şi condiţia de determinare statică deoarece b+r
reprezintă numărul necunoscutelor iar 2n numărul ecuaţiilor de echilibru static ce se
pot scrie pentru cele n noduri.
După modul de alcătuire, grinzile cu zăbrele se împart în următoarele categorii:
- grinzi cu zăbrele simple, realizate dintr-o succesiune de triunghiuri, fără ca
acestea să se suprapună,
- grinzi cu zăbrele compuse, realizate dintr-un sistem principal peste care se
suprapune unul sau mai multe sisteme secundare,
- grinzi cu zăbrele complexe, la care nu sunt noduri formate din două bare, ci în
fiecare nod se întâlnesc trei sau mai multe bare.
Calculul grinzilor cu zăbrele constă în: calculul reacţiunilor, calculul eforturilor
şi calculul deplasărilor.
Calculul eforturilor din barele grinzilor cu zăbrele se realizează cu una dintre
metodele următoare:
- 86 -
- Metoda izolării nodurilor. Se utilizează în calculul eforturilor grinzilor cu
zăbrele simple şi compuse. Este indicat ca înaintea începerii calculului eforturilor să
se identifice eventualele bare de efort nul, pentru ipoteza de calcul considerată.
Aceste cazuri sunt:
- nod format din două bare şi neîncărcat cu forţe, eforturile din ambele
bare sunt egale cu zero (fig.V.1,c);
- nod format din trei bare, dintre care două în prelungire (fig.V.1,c) şi
nodul nu este încărcat, efortul din bara a treia este egal cu zero.
Calculul eforturilor începe dintr-un nod format din două bare, deoarece pentru
fiecare nod pot fi scrise numai două ecuaţii de echilibru static (ecuaţiile de proiecţie

= 0 X
i
şi

= 0 Y
i
). Ecuaţia de momente este satisfăcut pentru că forţele sunt
concurente în noduri. După rezolvarea primului nod se trece la un alt nod format din
două bare de efort necunoscut.
Procesul continuă, trecând din nod în nod, până la penultimul nod unde există
o singură bară de efort necunoscut, iar la ultimul nod eforturile sunt cunoscute în
ambele bare. Deci, ultimul nod este un nod de verificare. O greşeala pe parcurs nu
este detectată decât la final şi calculul trebuie reluat cu primul nod. Acesta este
dezavantajul metodei.
- Fig.V.1 -

După calculul eforturilor într-un nod este bine ca natura acestora - întindere sau
compresiune - să fie marcată pe structură, conform convenţiei din figura V.1,d.
- Metoda secţiunilor simple. Prin această metodă se pot determina eforturile
din trei bare ale grinzii cu zăbrele, fără a fi necesară cunoaşterea eforturilor din
celelalte bare. Pentru aceasta se secţionează trei bare, astfel încât grinda cu zăbrele să
fie separată în două părţi distincte şi se scrie echilibrul uneia dintre părţi. Având la
N
1 N
2
N
3
=0
N
1
=0
b
intindere
compresiune
N
2
=0
c
a
1
2
3
4
5
6
d
- 87 -
dispoziţie trei ecuaţii de echilibru static se pot calcula eforturile din trei bare. Metoda
poate fi utilizată atât pentru calculul eforturilor cât şi pentru verificarea pe parcurs a
rezultatelor obţinute prin metoda izolării nodurilor.
- Metoda dublei secţiuni. Se utilizează pentru calculul eforturilor la grinzile cu
zăbrele complexe. Se secţionează prin două secţiuni un număr mai mare de bare dar
se urmăreşte ca în ambele secţiuni să apară numai eforturile din două bare. Se scriu,
de obicei, ecuaţii de momente astfel încât să se obţină un sistem de două ecuaţii cu
două necunoscute. După rezolvarea acestui sistem, cu două eforturi necunoscute, se
pot calcula eforturile din celelalte bare ale grinzii cu zăbrele utilizând una dintre cele
două metode anterioare.
- Metoda inlocuirii barei. Se utilizează, de asemenea, pentru calculul
eforturilor în barele grinzilor cu zabrele complexe.
Metoda constă în următoarele etape:
- se suprimă o bară din sistem şi se introduce într-o nouă poziţie –
denumită aici bara i-j. Noua configuraţie trebuie să respecte condiţia de
invariabilitate geometrică;
- se încarcă noul sistem cu forţele reale P şi se obţin eforturile N
0
, iar în
bara aflată în noua poziţie efortul
0
ij
N ;
- se încarcă noul sistem cu o pereche de forţe X=1, acţionând pe direcţia
iniţială a barei înlocuite şi se obţin eforturile n
0
, iar în bara în discuţie
efortul
0
ij
n ;
- se impune condiţia ca în bara ij efortul să fie egal cu zero, deoarece în
realitate această bară nu există. Deci
0 X n N N
0
ij
0
ij ij
= ⋅ + = (V.3)
de unde rezultă
0
ij
0
ij
n
N
X − = (V.4)
Necunoscuta X reprezintă efortul din bara iniţială, iar eforturile în celelalte
bare ale grinzii cu zăbrele se obţin prin suprapunere de efecte, printr-o relaţie de
forma (V.3).
Calculul deplasărilor la grinzile cu zăbrele se realizează utilizând relaţia
Maxwell-Mohr, din care se reţine numai termenul ce conţine efectul forţelor axiale.


= = ∆
b
1
i i
i
EA
Nl n
dx
EA
N n
(V.5)
Calculul se conduce într-un tabel, în care pentru fiecare bară se calculează un
termen de forma (V.5). Pentru translaţia unui nod încărcarea unitară este o forţă, iar
pentru rotirea unei bare încărcarea unitară este un cuplu al cărui moment este egal cu
unitatea (braţul de părghie fiind chiar bara respectivă).

- 88 -
APLICAŢII

A. Să se determine eforturile din barele următoarelor grinzi cu zăbrele utilizând
metoda indicată.

Problema 5.1 (fig.5.1) Metoda izolării nodurilor.

- Fig.5.1 -
Calculul reacţiunilor:
0 H ; 0 X
1 i
= =



= = ⋅ − ⋅ = kN 50 V ; 0 5 80 8 V ; 0 M
1 1 9


= = ⋅ − ⋅ = kN 30 V ; 0 8 V 3 80 ; 0 M
2 2 1

Calculul eforturilor în bare
Iniţial eforturile necunoscute se consideră eforturi de întindere.
Nodul 1 (
5
2
sin = α ;
5
1
cos = α )
; 0 cos N N ; 0 X
; 0 sin N 50 ; 0 Y
12 13 i
12 i
= α + =
= α + =



de unde rezultă
kN 5 25 N
12
− = (compresiune)
kN 25 N
13
= (întindere)

Nodul 2
; 0 N cos N cos 5 25 ; 0 X
; 0 sin N sin 5 25 ; 0 Y
24 23 i
23 i
= + α + α =
= α − α =



de unde rezultă
kN 5 25 N
23
= (întindere)
kN 50 N
24
− = (compresiune)

2
80kN
1
3
2 4
6
8
2
2
5 7
9
2 2
80
50
30
N
12
N
13
50
1
α
5 25
N
24
N
23
2
- 89 -
Nodul 3

; 0 N cos 5 25 cos 5 25 25 ; 0 X
; 0 sin N sin 5 25 ; 0 Y
35 i
34 i
= + α − α − − =
= α + α =



de unde rezultă
kN 5 25 N
34
− = (compresiune)
kN 75 N
35
= (întindere)

Nodul 4
; 0 N cos 5 15 cos 5 25 50 ; 0 X
; 0 sin N 80 sin 5 25 ; 0 Y
46 i
45 i
= + α − α + =
= α − − α =



de unde rezultă
kN 5 15 N
45
− = (compresiune)
kN 60 N
46
− = (compresiune)


Nodul 5
; 0 sin N sin 5 15 ; 0 Y
; 0 N cos N cos 5 5 1 75 ; 0 X
56 i
57 56 i
= α + α − =
= + α + α + − =



de unde rezultă
kN 5 15 N
56
= (întindere)
kN 45 N
57
= (întindere)


Nodul 6
; 0 N cos 5 15 cos 5 5 1 60 ; 0 X
; 0 sin N sin 5 15 ; 0 Y
68 i
67 i
= + α − α − =
= α − α − =



de unde rezultă
kN 5 15 N
67
− = (compresiune)
kN 30 N
68
− = (compresiune)







N
34
N
35
25
3
5 25
5 25
N
46
N
45
4
50
80
N
56
N
57
75
5
5 15
5 15
N
68
N
67
6
60
- 90 -
Nodul 7
; 0 N cos 5 15 cos 5 5 1 45 ; 0 X
; 0 sin N sin 5 15 ; 0 Y
79 i
78 i
= + α + α + − =
= α + α − =



de unde rezultă
kN 5 15 N
78
= (întindere)
kN 15 N
79
= (întindere)


Nodul 8
In acest nod există o singură bară de efort necunoscut
; 0 sin N sin 5 15 ; 0 Y
89 i
= α − α − =


kN 5 15 N
89
− = (compresiune)

= ; 0 X
i
Aceasta este o prima relaţie de verificare
0 15 15 30 ; 0 cos 5 15 cos 5 5 1 30 = − − = α − α −
Calcul corect

Nodul 9


Este nod de verificare
0 30 30 ; 0 30 sin 5 15 ; 0 Y
0 15 15 ; 0 cos 5 5 1 15 ; 0 X
i
i
= + − = + α − =
= + − = α + − =



Calculul a fost efectuat corect.



Problema 5.2 (fig.5.2) Metoda izolării nodurilor
- Fig.5.2 -

N
78
N
79
45
7
5 15
5 15
N
89
8
30
15
9
5 15
30
2
150
120kN
6
2
4
3
5
8
9
10
11
12
7
120kN
1
60kN
150
120 120
60
2 2 2 2 2
3
- 91 -
Grinda cu zăbrele este simetrică şi încărcată simetric, deci reacţiunile şi
eforturile vor fi simetrice. Eforturile sunt date în tabelul 5.2
Tabelul 5.2
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5 4-5
Efortul +300,0 -335,41 0 +300,0 -134,16 -201,25 0
Bara 4-6 4-7 5-7 6-7 6-8 7-8 7-9
Efortul +140,0 +72,11 -201,25 +60,0 +140,0 +72,11 -201,25
Bara 8-9 8-10 8-11 9-11 10-11 10-12 11-12
Efortul 0 +300,0 -134,16 -201,25 0 +300,0 -335,41

Problema 5.3 (fig.5.3) Aceeaşi structură de la problema 5.2 la care se schimbă
poziţia a două bare.
- Fig.5.3 -

Eforturile sunt date în tableul 5.3
Tabelul 5.3
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5 4-5
Efortul +300,0 -335,41 0 +300,0 -134,16 -201,25 +60,0
Bara 4-6 5-6 5-7 6-7 6-8 6-9 7-9
Efortul +180,0 -56,57 -156,53 +140,0 +180,0 -56,57 -156,53
Bara 8-9 8-10 8-11 9-11 10-11 10-12 11-12
Efortul +60,0 +300,0 -134,16 -201,25 0 +300,0 -335,41

În acest caz de distribuţie a barelor se constată următoarele:
- numai două bare sunt de efort nul,
- în bara 6-7 apare efort de întindere de 140kN în loc de 60kN, cum era în
cazul anterior,
- cresc eforturile de întindere din barele 4-6 şi 6-8 de la 140kN la 180kN,
- scade efortul de compresiune din barele 5-7 şi 7-9 de la 201,25kN la
156,53kN.

2
150
120kN
6
2
4
3
5
8
9
10
11
12
7
120kN
1
60kN
150
120 120
60
2 2 2 2 2
3
- 92 -
Problema 5.4 (fig.5.4) Metoda izolării nodurilor.
- Fig.5.4 -
Eforturile sunt date in tabelul 5.4
Tabelul 5.4
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5 4-5
Efortul -40,0 +44,72 -60,0 -44,72 +120,0 -89,44 -27,04
Bara 4-6 4-7 5-6 6-7 6-8 7-8 7-9
Efortul +3,0 +63,33 -72.67 +3,0 -72,67 -27,04 -44,72
Bara 7-10 8-10 9-10 9-11 10-11
Efortul +120,0 -89,44 -60,0 -40,0 +44,72

Problema 5.5 (fig.5.5) Metoda izolării nodurilor.
-Fig.5.5 -
4
1
3
2
6
8
7
5
3
80
4
10
11
30kN
20
9
30kN
60kN
20kN
20kN
2
4 2 2 4 4
30
30
60
20
80
50kN
4
1
3
2 6 8
7 5
3
40
2 2
2
2 2
2
10
11
12
50kN
40kN
50 50
40
60
40
9
- 93 -
Eforturile sunt date in tabelul 5.5
Tabelul 5.5
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 2-5 3-5 4-5
Efortul +66,67 -48,07 +40,0 +93,33 -48,07 -66,67 -10,0
Bara 4-6 4-7 5-7 6-7 6-8 7-8 7-9
Efortul +86,67 +12,02 -93,33 0 +86,67 -12,02 -80,0
Bara 8-9 8-10 9-10 9-11 10-11 10-12 11-12
Efortul +10,0 +80,0 -72,11 -40,0 +60,0 +40,0 -72,11


Problema 5.6 (fig.5.6) Metoda izolării nodurilor.


- Fig.5.6 -

Eforturile sunt date in tabelul 5.6
Tabelul 5.6
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5
Efortul +60,0 -100,0 -16,67 +93,34 -15,0 -99,68
Bara 4-5 4-6 5-6 5-7 6-7
Efortul +42,72 +53,34 -30,0 -59,96 +53,34

Grinda cu zăbrele fiind o consolă, calculul eforturilor se poate începe prin
izolarea nodului 7.

4
20kN
1
3
2 4 6
7
5
30kN
4 4
3
3
20
30
50
80
80
- 94 -
Problema 5.7 (fig.5.7) Metoda secţiunilor simple
- Fig.5.7 -

Calculul reacţiunilor

0 H ; 0 X
1 i
= =



= = ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ − = kN 60 V ; 0 9 V 5 90 3 60 3 30 ; 0 M
14 14 1


= = ⋅ − ⋅ − ⋅ + ⋅ − = kN 120 V ; 0 4 90 6 60 9 V 12 30 ; 0 M
1 1 14


Eforturile din secţiunea I-I. Se scrie echilibrul părţii din dreapta.


= = ⋅ − ⋅ + ⋅ = kN 90 N ; 0 6 60 2 90 2 N ; 0 M
12 - 11 12 - 11 17


− = = ⋅ − ⋅ − = kN 120 N ; 0 4 60 2 N ; 0 M
18 - 17 18 - 17 12


= = + − = kN 2 30 N ; 0 60 90 45 cos N ; 0 Y
17 - 12
0
17 - 12 i


Eforturile din sectiunea II-II. Se scrie echilibrul părţii inferioare a grinzii cu
zăbrele.

− = = ⋅ + ⋅ = kN 60 N ; 0 1 120 2 N ; 0 M
46 46 7


− = = ⋅ − ⋅ − = kN 60 N ; 0 2 N 1 120 ; 0 M
57 57 4

0 N ; 0 45 cos N ; 0 X
47
0
47 i
= = =



2
2
1
2
2
2
2
30kN
1
3
2
4
6
8
17 15
2
2
2 2
10 9
7
5
11
12
13
14
16
18
19
60kN
II
II
I
I
30 60
N
46
90
90
60
120
I - I
II - II
120
N
57
N
47
N
17-18
N
11-12
N
12-17
- 95 -
Problema 5.8 (fig.5.8) Metoda secţiunilor simple
- Fig.5.8 -
Calculul reacţiunilor
kN 30 H ; 0 H 30 ; 0 X
1 1 i
= = − =



= = ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ = kN 85 V ; 0 12 V 8 80 4 80 2 30 ; 0 M
13 13 1


= = ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ = kN 75 V ; 0 4 80 8 80 2 30 12 V ; 0 M
1 1 13


Secţiunea I-I. Se scrie echilibrul părţii din stânga.

= = ⋅ − ⋅ + ⋅ − ⋅ = kN 90 N ; 0 4 N 4 75 2 0 3 4 30 ; 0 M
35 35 6


− = = ⋅ α + ⋅ + ⋅ = kN 26 , 78 N ; 0 3 cos N 2 75 2 30 ; 0 M
46 46 3


− = = β + α + + − = kN 72 , 44 N ; 0 cos N cos N N 30 30 ; 0 X
36 36 46 35 i


Secţiunea II-II. Se scrie echilibrul părţii din dreapta.

= = ⋅ − ⋅ + ⋅ = kN 70 N ; 0 6 85 2 80 5 N ; 0 M
79 79 8


− = = ⋅ − ⋅ α − = kN 03 , 95 N ; 0 4 85 4 cos N ; 0 M
10 - 8 10 - 8 9


= = α − γ − − =

kN 39 , 40 N ; 0 cos N cos N N ; 0 X
89 10 8 89 79 i

2
1
3
4
6
7 5
80kN
2
2
3
80kN
30kN
2
10
9
8
11
12
14
13
1
3
4
6
N
35
2
N
36
N
46
75
30
30
2 2 2 2
10
9
11
12
14
13
85
N
79
N
89
N
8-10
80
8 I - I
II - II
I
I
II
II
α
β γ
- 96 -
Problema 5.9 (fig.5.9) Grinda cu zăbrele este o grindă compusă.
Se calculează eforturile separat pentru părţile secundare şi separat pentru partea
principală şi apoi se suprapun efectele pentru barele comune. Calculul se efectuează
cu metoda izolării nodurilor sau metoda secţiunilor simple.
- Fig.5.9 -
Eforturile din barele sistemelor secundare S
1
şi S
2
sunt date în tabelul 5.9,a.
Tabelul 5.9,a
Bara 1-2 1-3 2-3 2-5 3-5 3-7 5-7 S1
Efortul
-15 2
+15
+15 2
-30
+15 2
+15
-15 2
Bara 7-8 7-9 8-9 8-11 9-11 9-12 11-12 S2
Efortul
-15 2
+15
+15 2
-30
+15 2
+15
-15 2
Eforturile din sistemul principal sunt date în tabelul 5.9,b.
Tabelul 5.9,b
Bara 1-4 1-7 4-6 4-7 6-7 6-10 7-10 7-12 10-12
Efortul
-75 2
+75 +110
+35 2
-40 +110
+35 2
+75
-75 2

30kN
1
2
3
7
5
4
2
2
4 4 4
8
9
11
10
12
30kN
30 15
15
1
2
3
7
5
30 15 15
7
8
9
12
11
15 90
90
1
4
7
12
10
15
40
15
40 40
6
15
6
4
40kN
40kN 40kN
S
2 S
1
- 97 -
Eforturile în barele grinzii cu zăbrele reale sunt date în tabelul 5.9,c.
Tabelul 5.9,c
Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 2-5 3-5 3-7
Efortul
-90 2
+90
+15 2 -75 2
-30
+15 2
+90
Bara 4-5 4-6 5-7 6-7 6-10 7-8 7-9
Efortul
+35 2
+110
+20 2
-40 +110
+20 2
+90
Bara 8-9 8-10 8-11 9-11 9-12 10-11 11-12
Efortul
+15 2 +35 2
-30
+15 2
+90
-75 2 -90 2

Problema 5.10 (fig.5.10)
- Fig.5.10 –


3
1
,
5
1
,
5
4,5 4,5 3
12
20
Sistem secundar 1
4,5 4,5
13
14
11 9
10
7
8
5
6
3
4
2
1
a c e
b
d
f
g
h
i
j
40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 20
Sistem secundar 2
40
3
2
a
b
20
20
7 5
6
3
c e
d
f
g
h
i
j
40
40 40
40
Sistem principal
20
13
14
11 9
7 5
3
2
140
40 200
40 140
40
12
10
8
6
4
1
80
320
320
80
- 98 -
Sistemul secundar 1
kN 2 20 N
b 2
= ; kN 20 N
a 2
− = ; kN 40 N
ab
− = ; kN 20 N
3 a
− = ; kN 2 20 N
3 b
=
Sistemul secundar 2. Eforturile sunt date în tabelul 5.10,a
Tabelul 5.10,a
Bara 4-c 4-d c-d c-e d-e d-f e-f
Efortul -120,0 144,22 -40,0 -120,0 36,06 108,17 -60,0
Bara e-5 f-5 f-6 5-6 5-g 5-h 6-h
Efortul -90,0 50,0 72,11 -80,0 -90,0 50,0 72,11
Bara g-h g-i g-j h-j i-j i-7 j-7
Efortul -60,0 -120,0 36,06 108,17 -40,0 -120,0 142,22

Eforturile din sistemul principal sunt date în tabelul 5.10,b numai pentru
jumătate de structurā deoarece încărcarea este simetrică.
Tabelul 5.10,b
Bara 1-2 1-3 1-4 2-3 3-4 3-5 3-6
Efortul -40,0 -395,98 280,0 0 0 -490,0 252,39
Bara 4-6 5-6 5-7 6-7 6-8 7-8
Efortul 280,0 -40,0 -490,0 -180,28 640,0 0

Eforturile din sistemul real se obţin prin suprapunerea eforturilor obţinute în
sistemele secundare şi sistemul principal, acolo unde cele două sisteme se suprapun.
De exemplu: kN 20 N
a 2
− = ; kN 20 N
3 a
− = ; kN 70 , 367 N
4 b
− = ; kN 610 N
c 4
− = .

Problema 5.11 (fig.5.11) Metoda dublei secţiuni
- Fig.5.11 -
1
3
6
4
7
5
20kN
3
1
2
2
2
2
2
40kN
II
II
I
I
N
27
6
7
5
40kN
25
N
36
N
45
N
17
3
A
20
2
β
I - I N
34
N
36
N
27
N
12
α
α
B
6
II - II
- 99 -
Calculul reacţiunilor
kN 35 V 0 4 40 6 20 8 V ; 0 M
1 1 6
= = ⋅ − ⋅ − ⋅ =


kN 25 V 0 8 V 4 40 2 20 ; 0 M
6 6 1
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ =


Calculul eforturilor
Secţiunile au fost practicate astfel încât în ambele să se afle două bare şi anume
barele 2-7 şi 3-6.
Pentru partea din stânga a secţiunii I-I scriind o ecuaţie de momente în raport
cu punctul A se obţine:
0 2 sin N 2 20 1 cos N ; 0 M
36 27 A
= ⋅ β − ⋅ + ⋅ α − =


Pentru partea din dreapta a secţiunii II-II scriind o ecuaţie de momente în
raport cu punctul B se obţine:
0 6 sin N 6 25 10 40 10 sin N ; 0 M
36 27 B
= ⋅ β + ⋅ + ⋅ − ⋅ α =


Rezolvând sistemul de două ecuaţii cu două necunoscute se obţin eforturile în
barele 2-7 şi 3-6 : 44kN N
27
= şi 4,29kN N
36
− = .
Celelalte eforturi se determină utilizând metoda izolării nodurilor şi au valorile:
22,60kN N
57
= ; 13,60kN N
17
− = ; kN 0 , 44 N
12
− = ; 39,35kN N
23
− = ;
31,70kN N
34
− = ; 3,57kN N
67
= ; 12,6kN N
56
− = ; 20,21N N
45
− = ;
16,22kN. N
14
=

Problema 5.12 (fig.5.12) Metoda înlocuirii barei.
- Fig. 5.12 -

Bara 4-5 se mută în poziţia 3-5. Noua structură se încarcă cu perechea de forţe
X=1 şi se obţin eforturile
0
ij
n şi apoi cu forţa reală şi se obţin eforturile
0
ij
N .
Punând condiţia ca efortul în bara 3-5 să fie egal cu zero rezultă:
0 X n N N
0
35
0
35 35
= ⋅ + =
de unde
kN 30
n
N
X
0
35
0
35
= − =
1
2
3
6
4
7
5
4
4
30kN
4
4
15
15
30
X=1
30
- 100 -
Cunoscând X se determină şi celelalte eforturi prin suprapunere de efecte, aşa
cum se prezintă în tabelul 5.12.
Tabelul 5.12
Bara
0
ij
n
0
ij
N
N
ij

1-2 -1 +30 0
1-5
2 + 2 15 − 2 15 +
1-3 -1 +45 +15
2-4
2 5 , 0 −
0
2 15 −
2-3
2 5 , 0 + 2 30 −
0
3-5 -1 +30 0
3-7 -1 +15 -15
3-6
2 5 , 0 +
0
2 15 +
5-7
2 + 2 15 − 2 15 +
4-5 +1 0 +30
4-6
2 5 , 0 −
0
2 15 −
6-7 -1 0 -30

Problema 5.13 (fig.5.13)
-Fig.5.13 -

60kN
1
3 2
4
6
7
5
3 3
3
3
2
N
67
75
105
20kN/m
60
20
-
+
+
+
162,25
162,25
135
135
N
+
+
-
-
15
45
15
15 45
T
M
45
45
90 90
-
-
135
N
46
N
16
α
6
135
N
57
N
27
α
7
- 101 -
Această structură este o structură mixtă, având bare solicitate la încovoiere şi
bare solicitate numai axial. Reacţiunile se determină din condiţiile de echilibru al
ansamblului. Pentru calculul eforturilor din barele dublu articulate se determină mai
întâi, din condiţie de moment zero în raport cu articulaţia 3, efortul N
67
. Celelalte
eforturi se obţin din echilibrul nodurilor 6 şi 7.

Calculul reacţiunilor

= = 0 H ; 0 X
1 i

kN 105 V 0 3 60 9 6 20 12 V ; 0 M
1 1 2
= = ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ =


kN 75 V 0 12 V 9 60 3 6 20 ; 0 M
2 2 1
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ =


Efortul din bara 6-7
kN 135 N 0 6 75 3 60 2 N ; 0 M
67 67
dr
3
= = ⋅ − ⋅ + ⋅ =


Nodul 6
13
2
sin ;
13
3
cos = α = α
kN 25 , 162 N 0 135 cos N ; 0 X
16 16 i
= = − α ⋅ =


kN 90 N 0 N sin 162,25 ; 0 Y
46 46 i
= = − α ⋅ =


Nodul 7
kN 25 , 162 N 0 cos N 135 ; 0 X
27 27 i
= = α ⋅ + =


kN 90 N 0 N sin 162,25 ; 0 Y
57 57 i
= = − α ⋅ =



B. Să se calculeze deplasările indicate la următoarele grinzi cu zăbrele

Problema 5.14 (fig.5.14) Translaţia pe orizontală a nodurilor 6 şi 3. Barele
verticale şi cele înclinate au aria secţiunii transversale egală cu 2A iar celelalte bare
au aria egală cu A.
- Fig.5.14 -

6
u
n
2
20kN
1
3
2
4
6
8
7
5
2
4
20kN
4
60 60
N
20
20
40
2 2
1
1
2 2
1
1
3
u
n
- 102 -
Calculul se organizează în tabelul 5.14, iar deplasările se calculează cu relaţia

= ∆
b
1
i
i
EA
Nl n

Eforturile N sunt unice. Pentru fiecare deplasare se schimbă încărcarea egală
cu unitatea şi deci eforturile n
i
.
Tabelul 5.14
Bara A l N n
u6

EA
Nl n
6 u

n
u3

EA
Nl n
3 u

1-2 A 4 20 1/2 40/EA 1/2 40/EA
1-3 2A 4 20 1 40/EA 0 0
1-4 2A
5 2 5 20 2 5 EA / 5 50 2 5 EA / 5 50
2-4 2A
5 2 - 5 20 - 2 5 EA / 5 50 - 2 5 EA / 5 50
2-5 2A 4 -20 -1 40/EA 0 0
3-4 A 2 -30 -1/2 30/EA -1 60/EA
3-6 2A 4 0 0 0 0 0
3-7 2A
5 2 5 10 2 5 EA / 5 25
0 0
4-5 A 2 10 ½ 10/EA 0 0
5-7 2A
5 2 - 5 10 - 2 5 EA / 5 25
0 0
5-8 2A 4 0 0 0 0 0
6-7 A 2 -20 -1 40/EA 0 0
7-8 A 2 0 0 0 0 0

=
EA
Nl n
u
6
u
6


=
EA
Nl n
u
3
u
3


) metri (
EA
5 150 200
u
6
+
= ) metri (
EA
) 1 5 ( 100
u
3
+
=
- 103 -
Problema 5.15 (fig.5.15) Translaţia v
4
. Secţiunile barelor sunt: talpa
superioară 2A, talpa inferioară 1,5A, diagonale şi montanţi A.

- Fig.5.15 -

Tabelul 5.15

Bara A l N
4
v
n
EA
Nl n
4
v

1-2 1,5A 2 15 1/2 10/EA
1-3 2A
2 2 - 2 15 - 2 / 2 EA / 2 15
2-3 A 2 -5 1/2 -5/EA
2-4 1,5A 2 10 1 40/3EA
2-5 A
2 2 2 5 - 2 / 2 - EA / 2 10
3-5 2A 2 -15 -1/2 7,5/EA
4-5 A 2 0 1 0
4-6 1,5A 2 10 1 40/3EA
5-6 A
2 2 - 2 5 - 2 / 2 EA / 2 10
5-7 2A 2 -5 -1/2 2,5/EA
6-7 A 2 5 1/2 5/EA
6-8 1,5A 2 5 1/2 10/3EA
7-8 2A
2 2 - 2 5 - 2 / 2 EA / 2 5

) metri (
EA
284 , 78
EA
2 20 50
v
4
=
+
=
2
20kN
1
3
2
4
6
8
7
5
2
2
2
2
20
15 5 1
0,5 0,5
N
4
v
n
- 104 -

CAPITOLUL VI

ARCE STATIC DETERMINATE


Arcele sunt bare curbe sau sisteme de bare curbe plane, încărcate cu forţe
acţionând în planul lor. Arcele static determinate sunt:
- arcul cu trei articulatii (fig.VI.1,a),
- arcul cu tirant (fig.VI.1,b),
- arcul simplu rezemat (fig. VI.1,c)
- Fig. VI.1 -

Arcul cu trei articulaţii este utilizat în cazul în care baza de susţinere poate
prelua în condiţii optime împingerile orizontale ale arcului.
Arcul cu tirant este utilizat ori de câte ori preluarea împingerilor orizontale ale
arcului – prin fundaţie sau alte elemente constructive – nu reprezintă o soluţie
raţională din punct de vedere constructiv şi/sau economic.
Arcul simplu rezemat nu este utilizat ca element de rezistenţă în construcţii,
însă este utilizat ca instrument de calcul în rezolvarea arcelor static nedeterminate.
Curbele utilizate frecvent pentru realizarea arcelor sunt arcul de cerc şi arcul de
parabolă.
Ecuaţia parabolei în sistemul de axe din figura VI.2,a se obţine astfel:
- se consideră c bx ax y
2
+ + =
- constantele a,b şi c se determină din condiţiile următoare:
- pentru x=0; y=0 şi rezultă c=0
- pentru x=L/2; y=f şi rezultă
2
L b
4
L a
f
2

+

=
- pentru x=L; y=0 şi rezultă L b L a 0
2
⋅ + ⋅ =
Din ultimele două condiţii se obţin succesiv

a
b
c
- 105 -
2
L
f 4
a − = ,
L
f 4
b = şi apoi ecuaţia parabolei
2
L
) x L ( fx 4
y

= (VI.1)
Unghiul ϕ făcut de tangenta la curbă cu orizontala pentru o secţiune oarecare
(fig.VI.2,b) se obţine prin derivarea relaţiei (VI.1), rezultând
2
L
) x 2 L ( f 4
dx
dy
tg

= = ϕ (VI.2)
- Fig.VI.2 -

Şi în cazul barei curbe plane se pot stabili relaţii între eforturi şi încărcări. Din
condiţiile de echilibru, pentru elementul infinit mic din figura VI.2,c rezultă
ρ
+ − =
T
p
ds
dN
t
;
ρ
− − =
N
p
ds
dT
n
; T
ds
dM
= (VI.3)
Din relaţiile (VI.3) prin particularizarea ∞ = ρ se obţin relaţiile similare pentru
bara dreaptă.
Pentru arcul cu trei articulaţii din figura VI.3,a, având reazemele la acelaşi
nivel şi încărcat cu forţe gravitaţionale, reacţiunile au următoarele expresii:

L
b P
V
i i
1


=
L
a P
V
i i
2


= H
f
M
H H
0
3
2 1
= = = (VI.4)
unde
0
3
M reprezintă momentul încovoietor în secţiunea 3 pe o grindă simplu rezemată
care are aceeaşi deschidere şi aceeaşi încărcare ca şi arcul dat.
Eforturile în secţiunea curentă au expresiile:
ϕ − ϕ − = cos H sin T N
0
x x

ϕ − ϕ = sin H cos T T
0
x x
(VI.5)
y H M M
0
x x
⋅ − =
unde
0
x
T şi
0
x
M reprezintă forţa tăietoare şi momentul încovoietor pe grinda simplu
rezemată asociată arcului (care are aceeaşi deschidere şi aceeaşi încărcare).

x
y
f
2
L
2
L
ϕ d
ρ
ds
N
N+dN
M+dM
T+dT
T
M
B
A
p
n
p
t
x
y
ϕ
c
a
b
- 106 -
Fig. VI.3

Observaţii
- Dintre cele trei eforturi din secţiunea curentă N,T M ponderea cea mai mare,
atât în calculul de rezistenţă cât şi în calculul deplasărilor, o au forţa axială şi
momentul încovoietor.
- Dacă pentru o încărcare particulară rezultă momentul încovoietor egal cu zero
în toate secţiunile, atunci arcul se numeşte arc de coincidenţă pentru acea încărcare.

APLICAŢII

A. Să se calculeze reacţiunile şi să se traseze diagramele de eforturi la
următoarele arce static determinate:

Problema 6.1 (fig.6.1) Arc parabolic
( )
2
L
x L fx 4
y

= .

Calculul reacţiunilor

= = ⋅ − ⋅ = kN 90 V ; 0 9 120 12 V ; 0 M
1 1 2

= = ⋅ − ⋅ = kN 30 V ; 0 12 V 3 120 ; 0 M
2 2 1


= = ⋅ − ⋅ − ⋅ = kN 45 H ; 0 3 120 4 H 6 90 ; 0 M
1 1
st
3


= = ⋅ − ⋅ = kN 45 H ; 0 6 30 4 H ; 0 M
2 2
dr
3

Calculul eforturilor ( ) x
9
2
3
4
x 2 12
12
4 4
) x 2 L (
L
f 4
dx
dy
tg
2 2
1
⋅ − = −

= − = = ϕ
Forta axiala
1 1 1 1 1
cos H sin V N ϕ − ϕ − =
Pentru x=0,
3
4
tg
1
= ϕ ; sin
1
ϕ = 0,80, cos ϕ
1
= 0.60
kN 99 6 , 0 45 8 , 0 90 N
1
− = ⋅ − ⋅ − =

x
y
1
3
2
2
L
2
L
ϕ
V1 V2
H1
H2
Pi
f
ai bi
a
b
- 107 -


- Fig. 6.1 -

Pentru x=3m,
3
2
tg
4
= ϕ ; sin ϕ
4
= 0,554, cos ϕ
4
= 0.832
kN 30 , 87 832 , 0 45 554 , 0 90
cos 45 sin 90 N
4 4 4
− = ⋅ − ⋅ − =
= ϕ − ϕ − =
ε −

kN 82 , 20 554 , 0 120 832 , 0 45 554 , 0 90
sin 120 cos 45 sin 90 N
4 4 4 4
− = ⋅ + ⋅ − ⋅ − =
= ϕ + ϕ − ϕ − =
ε +

Pentru x=6m (la cheie) kN 45 H N
1 3
− = − = deoarece ϕ
3
=0, sinϕ
3
=0, cosϕ
3
=1
Pentru x=12m ϕ
2
= ϕ
1
(arcul are reazemele dispuse simetric)
kN 51 6 , 0 45 8 , 0 30 cos H sin V N
2 2 2 2 2
− = ⋅ − ⋅ − = ϕ − ϕ − =

Momentul încovoietor
kNm 135 3 45 3 90 y H 3 V M
4 1 1 4
= ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ =
Momentul încovoietor maxim pe intervalul 2-3
y 45 x 30 y H x V M
2 2 x
⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ =







⋅ − − = = x
9
2
3
4
45 30 T
dx
dM
x
x

Pentru T
x
=0 rezultă x=3m, respectiv y=3m
kNm 45 3 45 3 30 M
max
− = ⋅ − ⋅ =
1
3
2
V
1
=90
V
2
=30
H
1
=45
H
2
=45
120kN
3 6
4
45
-
3
y
x
4
120
135
135
99
87,30
20,82
45
51
N
M
- 108 -
Problema 6.2 (fig.6.2) Arc parabolic.

- Fig. 6.2 -

Calculul reacţiunilor

= = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ = kN 90 V ; 0 4 8 15 12 80 16 V ; 0 M
1 1 2


= = ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ = kN 110 V ; 0 16 V 12 8 15 4 0 8 ; 0 M
2 2 1


= = ⋅ − ⋅ − ⋅ = kN 100 H ; 0 4 80 4 H 8 90 ; 0 M
1 1
st
3


= = ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ = kN 100 H ; 0 4 H 8 110 4 8 15 ; 0 M
2 2
dr
3


Calculul eforturilor ( ) x
8
1
1 x 2 16
16
4 4
) x 2 L (
L
f 4
dx
dy
tg
2 2
⋅ − = −

= − = = ϕ
Forta axială
1 1 1 1 1
cos H sin V N ϕ − ϕ − =
Pentru x=0, 1 tg
1
= ϕ ; sin
1
ϕ = cos ϕ
1
= 0,707
kN 33 , 134 707 , 0 100 707 , 0 90 N
1
− = ⋅ − ⋅ − =
Pentru x=4m, 5 , 0 tg
4
= ϕ ; sin ϕ
4
= 0,447, cos ϕ
4
= 0,894
kN 63 , 129 894 , 0 100 447 , 0 90
cos H sin V N
4 1 4 1 4
− = ⋅ − ⋅ − =
= ϕ − ϕ − =
ε −

kN 87 , 93 447 , 0 80 63 , 129 sin 80 N N
4 4 4
− = ⋅ + − = ϕ + =
ε − ε +

kN 100 H N
1 3
− = − =
kN 47 , 148 707 , 0 100 707 , 0 110 cos H sin V N
2 2 2 2 2
− = ⋅ − ⋅ − = ϕ − ϕ − =
1
3
2
V
1
=90
V
2
=110
H
1
=100
H
2
=100
80kN
4 8
4
-
4
y
x
4
80
20
134,33
129,63
93,87
100
148,47
N
M
15kN/m
15
60
3,75
- 109 -
Momentul încovoietor
kNm 75 , 3 9375 , 0 100 1 90 y H x V M
1 1 1 x
− = ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ =
=

kNm 60 3 100 4 90 y H 4 V M
4 1 1 4
= ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ =
Momentul încovoietor maxim pe intervalul 2-3
( )
2 2
x
x x 16 25 , 6 x 5 , 7 x 110 y 100
2
x
x 15 x 110 M − ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ =
( ) x 2 16 25 , 6 x 15 110 T
dx
dM
x
x
⋅ − ⋅ − ⋅ − = =
Pentru T
x
=0 rezultă x=4m
( ) kNm 20 16 64 25 , 6 16 5 , 7 4 110 M
max
+ = − ⋅ − ⋅ − ⋅ =

Problema 6.3 (fig.6.3) Arc parabolic.

-Fig.6.3 -
Calculul reacţiunilor
Încărcarea fiind simetrică reacţiunile sunt simetrice


= = = ⋅ − ⋅ − ⋅ = kN 80 V ; kN 80 V ; 0 5 , 4 80 5 , 13 80 18 V ; 0 M
2 1 1 2

= = = ⋅ − ⋅ − ⋅ = kN 120 H ; kN 120 H ; 0 5 , 4 80 3 H 9 80 ; 0 M
2 1 1
st
3


Calculul eforturilor ( ) x
27
2
3
2
x 2 18
18
3 4
) x 2 L (
L
f 4
dx
dy
tg
2 2
⋅ − = −

= − = = ϕ

1
3
2
V
1
=80
V
2
=80
H
1
=120
H
2
=120
80kN
4,5
3
-
4,5
y
x
4
80
90
273,79
139,04
113,76
120
273,79
N
M
80kN
4,5 4,5
5
80
90
113,76
139,04
- 110 -
Forţa axială – diagrama este simetrică
1 1 1 1 1
cos H sin V N ϕ − ϕ − =
Pentru x=0,
3
2
tg
1
= ϕ ; sin
1
ϕ = 0,554 cos ϕ
1
= 0,832
kN 79 , 273 832 , 0 120 554 , 0 80 N
1
− = ⋅ − ⋅ − =
Pentru x=4,5 m,
3
1
tg
4
= ϕ ; sin ϕ
4
= 0,316, cos ϕ
4
= 0,948
kN 04 , 139 948 , 0 120 316 , 0 80
cos H sin V N
4 1 4 1 4
− = ⋅ − ⋅ − =
= ϕ − ϕ − =
ε −

kN 76 , 113 316 , 0 80 04 , 139 sin 80 N N
4 4 4
− = ⋅ + − = ϕ + =
ε − ε +

kN 120 H N
1 3
− = − =

Momentul încovoietor – diagrama este simetrică
kNm 90 25 , 2 120 5 , 4 80 y H 5 , 4 V M
4 1 1 4
= ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ =


Problema 6.4 (fig.6.4) Arc circular cu: R=12m, α=60
0

- Fig.6.4 -

a
1
3
2
y
155,85 51,95
89,96
x
20kN/m
R
2
L
f
20
b
d
c
89,96
2
L
α α
20,78
6
179,946
89,96
89,969
-
148,132
148,128
59,294
109,876
M
N
134,605
98,874
102,33
102,26
- 111 -

Calculul elementelor geometrice ale arcului
α = sin R
2
L
; m 78 , 20 3 R sin R 2 L = = α =
m 0 , 6
2
R
cos R R f = = α − =
Coordonatele secţiunilor a,b,c şi d se determină după modelul următor:
m 68 , 2 71 , 7 39 , 10 40 sin R
2
L
sin R
2
L
x
0
a a
= − = − = ϕ − =
m 192 , 3 60 cos R cos R y
0
a a
= − ϕ =
Celelalte coordonate sunt date în tabelul 6.4.

Calculul reacţiunilor


= = ⋅ ⋅ − ⋅ = kN 85 , 155 V ; 0 585 , 15 39 , 10 20 78 , 20 V ; 0 M
1 1 2


= = ⋅ − ⋅ ⋅ = kN 95 , 51 V ; 0 78 , 20 V 195 , 5 39 , 10 20 ; 0 M
2 2 1


= = = ⋅ − ⋅ =
2 1 2 2
dr
3
H H kN 96 , 89 H ; 0 39 , 10 51,95 6 H ; 0 M

Calculul eforturilor

Eforturile axiale au fost calculate cu relaţiile:
- intervalul 1-3
i i i 1 i 1 i
sin x p cos H sin V N ϕ ⋅ + ϕ − ϕ − = ;
- intervalul 2-3
i 2 i 2 i
cos H sin V N ϕ − ϕ − = ;
Momentele încovoietoare calculate cu relaţia y H M M
0
x x
⋅ − = şi eforturile
axiale sunt date în tabelul 6.4.
Tabelul 6.4
Secţiunea
ϕ
i
sinϕ
i
cos ϕ
i x
i
y
i

0
x
M -Hy
i
M
i
N
i

1 60 0,866 0,500 0 0 0 0 0 -179,95
a 40 0,642 0,766 2,676 3,192 346,45 -287,15 59,30 -134,61
b 20 0,342 0,940 6,285 5,276 584,51 -474,63 109,88 -94,87
3 0 0 1,000 10,39 6,0 539,76 -539,76 0 -89,96
c 20 0,342 0,940 14,494 5,276 326,50 -474,63 -148,13 -102,33
d 40 0,642 0,766 18,104 3,192 139,02 -287,15 -148,13 -102,26
2 60 0,866 0,500 20,78 0 0 0 0 -89.97

- 112 -
Problema 6.5 (fig.6.5) Arc de cerc cu R=8m şi α=60
0

- Fig.6.5 -

Calculul reacţiunilor


= ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ − = 0 6 H 86 , 13 V 395 , 10 93 , 6 20 2 0 6 ; 0 M
2 2 1


= ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ = 0 6 H 13,86 V 3,465 6,93 20 ; 0 M
2 2
dr
3

kN 732 , 25 H , kN 152 , 84 V
2 2
= =


= = + ⋅ − − = kN 448 , 114 V ; 0 15 , 84 93 , 6 20 60 V ; 0 Y
1 1 i


= = − = kN 732 , 25 H ; 0 H H ; 0 X
1 2 1 i


Verificare

= ⋅ − ⋅ + ⋅ − = 0 10 732 , 25 6,93 448 , 14 93 , 8 60 ; 0 M
st
3



a
4
3
2
y
114,448
24,28
25,732
x
20kN/m
R
4
20
b
d
c
25,732
α α
25,732
85,743
-
N
60,02
54,66
42,81
50,777
6
2 13,86
60kN
60
154,392
274,39
120
M
231,797
136,536
86,537
63,736
84,152
114,448
-
- 113 -
Eforturile pe arc sunt date în tabelul 6.5
Tabelul 6.5
Secţiunea
ϕ
i
sinϕ
i
cos ϕ
i x
i
y
i
M
i
N
i

4 60 0,866 0,500 0 0 -274,392 -60,02
a 40 0,642 0,766 1,788 2,128 -231,797 -54,66
b 20 0,342 0,940 4,194 3,517 -136,536 -42,81
3 0 0 1,000 6,930 4,000 0 -25,73
c 20 0,342 0,940 9,666 3,517 86,537 -24,28
d 40 0,642 0,766 12,072 2,128 63,736 -50,78
2 60 0,866 0,500 13,860 0 0 -85,74

Problema 6.6 (fig.6.6) Arc parabolic cu tirant
- Fig.6.6 -
Calculul reacţiunilor
Arcul fiind simplu rezemat, iar încărcarea verticală, rezultă H
1
=0

= = ⋅ ⋅ − ⋅ = kN 90 V ; 0 9 6 20 12 V ; 0 M
1 1 2


= = ⋅ − ⋅ ⋅ = kN 30 V ; 0 12 V 3 6 20 ; 0 M
2 2 1

Efortul din tirant se obţine din condiţia

= = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ = kN 60 T ; 0 3 6 20 3 T 6 90 ; 0 M
st
3


Calculul eforturilor
În tirant efortul este de întindere şi are valoarea N=60kN
Pe arc efortul axial este:
În sectiunea 1 (x=0) 1 tg
1
= ϕ ; sin
1
ϕ = cos ϕ
1
= 0.707
1
3
2
V
1
=90 V
2
=30
T =60
6 6
3
-
106,05
60
63,63
N
20kN/m
20
45
45
M
+
60
- 114 -
kN 05 , 106 cos T sin V N
1 1 1 1
− = ϕ − ϕ − =
În secţiunea 3 (x=6m) kN 60 T N
3
− = − =
În secţiunea 2 (x=12m) ϕ
2
= ϕ
1

kN 63 , 63 707 , 0 60 707 , 0 30 cos T sin V N
2 2 2 2
− = ⋅ − ⋅ − = ϕ − ϕ − =

Momentul încovoietor maxim pe cele două ramuri ale arcului
Ramura 1-3
( )
2 2
1 x
x 10 x x 12 5 x 90
2
x
x 20 y T x V M ⋅ − − ⋅ ⋅ − ⋅ = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ =
x 10 60 90 T
dx
dM
x
x
⋅ − − = =
Pentru T
x
=0 rezultă x=3m
kNm 45 9 10 25 , 2 60 3 90 M
max
+ = ⋅ − ⋅ − ⋅ =

Ramura 2-3
( )
2
2 x
x x 12 5 x 30 y T x V M − ⋅ ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ =
x 10 60 30 T
dx
dM
x
x
⋅ + − = =
Pentru T
x
=0 rezultă x=3m
kNm 45 25 , 2 60 3 30 M
max
− = ⋅ − ⋅ =

Problema 6.7 (fig.6.7) Arc parabolic cu tirant
- Fig.6.7 -
1
3
2
V
1
=135
V
2
=165
T=200
120kN
6
4
,
5
-
6
4
120
135
241
234,59
194,47
200
259
N
M
180kN
6 6
5
180
315
181,94
245,12
+
200
- 115 -
Calculul reacţiunilor
H
1
=0

= = ⋅ − ⋅ − ⋅ = kN 135 V ; 0 6 180 18 120 24 V ; 0 M
1 1 2


= = ⋅ − ⋅ + ⋅ = kN 165 V ; 0 24 V 18 180 6 120 ; 0 M
2 2 1

Efortul din tirant

= = ⋅ − ⋅ − ⋅ = kN 200 T ; 0 6 120 5 , 4 T 12 135 ; 0 M
st
3

Calculul eforturilor ( ) x
16
1
4
3
x 2 24
24
5 , 4 4
) x 2 L (
L
f 4
dx
dy
tg
2 2
⋅ − = −

= − = = ϕ
Forţa axială
kN 200 T N
12
+ = =
1 1 1 1
cos T sin V N ϕ − ϕ − = sinϕ
1
=0,6; cosϕ
1
=0,8
kN 241 N
1
− =
4 4 1 4
cos T sin V N ϕ − ϕ − =
ε −
sinϕ
4
= 0,351; cosϕ
4
= 0,936
kN 59 , 234 N
4
− =
ε −

kN 47 , 192 351 , 0 120 59 , 234 sin 120 N N
4 4 4
− = ⋅ + − = ϕ + =
ε − ε +

kN 200 T N
3
− = − =
kN 259 cos T sin V N
2 2 2 2
− = ϕ − ϕ − = ϕ
2
= ϕ
1
kN 12 , 245 cos T sin V N
5 5 2 5
− = ϕ − ϕ − =
ε +
ϕ
5
= ϕ
4

kN 94 , 181 351 , 0 180 12 , 245 sin 180 N N
5 5 5
− = ⋅ + − = ϕ + =
ε + ε −


Momentul încovoietor
kNm 135 375 , 3 200 6 135 y T 6 V M
4 1 4
= ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ =
kNm 315 375 , 3 200 6 165 y T 6 V M
5 2 5
= ⋅ − ⋅ = ⋅ − ⋅ =


Problema 6.8 (fig.6.8) Cadru cu trei articulaţii având rigla un arc semicircular

Calculul reacţiunilor


= = ⋅ ⋅ + ⋅ − = kN 60 V ; 0 3 6 20 6 V ; 0 M
1 1 2


= = ⋅ − ⋅ ⋅ = kN 60 V ; 0 6 V 3 6 20 ; 0 M
2 2 1


= = ⋅ − ⋅ = kN 20 H ; 0 3 60 9 H ; 0 M
2 2
dr
3


= = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ = kN 100 H ; 0 6 6 20 3 60 9 H ; 0 M
1 1
st
3


Calculul eforturilor
Eforturile pe arc sunt date în tabelul 6.8
- 116 -
-Fig.6.8 -
Tabelul 6.8
Sectiunea
ϕ
i
sinϕ
i
cos ϕ
i x
i
y
I
M
i
N
i
T
i

4 90 1,000 0 0 0 240 60,00 -20,00
a 60 0,866 0,500 0,716 1,500 137,04 41,96 -47,32
b 30 0,500 0,866 1,500 2,598 98,04 42,68 -61,96
3 0 0 1,000 3,000 3,000 0 -20,00 -60,00
c 30 0,500 0,866 4,500 2,598 -81,96 -47,32 -41,96
d 60 0,866 0,500 5,284 1,500 -107,04 -61,96 -12,68
5 90 1,000 0 6 0 -120 -60,00 20,00
y
1 2
3
5
6
4
x
a
b
d
c
3
ϕ
d
3
2
0
k
N
/
m
3
100 20
60 60
d
240
250
120
M
20
60
60
60
60
+
-
N
+
-
20
60
20
T 60
2
0
- 117 -
Problema 6.9 (fig.6.9) Să se determine ecuaţia curbei de coincidenţă pentru
arcul cu trei articulaţii, încărcat cu o forţă verticală, uniform distribuită pe orizontală,
în sistemul de axe din figura 6.9.
-Fig.6.9 -

Calculul reacţiunilor

2
pL
V V
2 1
= =
2
2
1 1
st
3
H
f 8
pL
H ; 0
4
L
2
L
p f H
2
L
2
pL
; 0 M = = = ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ =


Momentul încovoietor în secţiunea curentă este
2
x
x p y
f 8
pL
x
2
pL
M
2
x
⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅ =
Condiţia de arc de coincidenţă este M
x
=0 pentru oricare valoare a lui x. Deci
0
2
x
x p y
f 8
pL
x
2
pL
2
= ⋅ ⋅ − ⋅ − ⋅
de unde rezultă
) x L (
L
fx 4
y
2
− =
Expresia obţinută reprezintă o parabolă raportată la sistemul de axe din figura
6.9 şi este identică cu (VI.1) stabilită pe altă cale.
x
y
f
1
3
2
2
L
2
L
p
2
pL
p
2
pL
f 8
pL
2
f 8
pL
2
- 118 -

Problema 6.10 (fig.6.10) Să se determine forma curbei de coincidenţă, pentru
arcul cu trei articulaţii, supus unei încărcări constante, normale la axa barei.
Pentru rezolvarea acestei
probleme se utilizează relaţiile (VI.2),
dintre eforturi şi încărcări, stabilite
pentru bara curbă. Din condiţia de arc
de coincidenţă M
x
=0, rezultă T
x
=0.
Deoarece nu există forţe cu
componente pe direcţia tangentei la
curbă, rezultă p
t
=0.
Din prima relaţie (VI.2) se
obtine
- Fig.6.10 - 0
ds
dN
= şi deci N=constant

Din a doua relaţie (VI.2) se obţine
ρ
− − =
N
p 0
n
sau ρ ⋅ − =
n
p N
Deoarece p
n
=constant şi N=constant, rezultă ρ = constant = R. Curba care are
raza de curbură constantă este arcul de cerc, iar forţa axială în acest caz, este forţă de
compresiune şi are expresia
R p N
n
⋅ − =
Dacă presiunea normală constantă se exercită din interior atunci forţa axială
are aceeaşi expresie şi este forţă de întindere.


R = ρ
p
n
O
- 119 -

CAPITOLUL VII

UTILIZAREA PRINCIPIULUI LUCRULUI MECANIC
VIRTUAL ÎN CALCULUL STRUCTURILOR STATIC
DETERMINATE

Principiul lucrului mecanic virtual a fost utilizat în Mecanica Teoretică pentru
studiul echilibrului static al sistemelor de corpuri cu un grad de libertate. Enunţul
acestui principiu este următorul: “condiţia necesară şi suficientă ca un un sistem de
corpuri să fie în echilibru static, sub acţiunea unui sistem de forţe, este ca lucrul
mecanic efectuat de sistemul de forţe, parcurgând deplasări virtuale să fie egal cu
zero”.
Deplasările virtuale sunt deplasări imaginate, dar posibile, infinit mici şi
compatibile cu legăturile interioare şi exterioare ale sistemului de corpuri, iar lucrul
mecanic efectuat de forţele reale parcurgând deplasările virtuale se numeşte lucru
mecanic virtual.Deoarece deplasările sunt virtuale principiul lucrului mecanic virtual
reprezintă în această situaţie varianta denumită principiul deplasărilor virtuale.
Forma matematică a acestui principiu este:
0 M P L
j j i i
= δψ ⋅ + δη ⋅ = δ
∑ ∑
(VII.1)
unde P
i
şi M
j
reprezintă forţele şi momentele sistemului real de încărcari, iar
i
δη şi
j
δψ reprezintă deplasarea pe direcţia forţei P
i
respectiv rotirea corpului pe care
acţionează momentul concentrat M
j
.
Aplicarea principiului lucrului mecanic virtual în calculul reacţiunilor sau
eforturilor structurilor static determinate necesită următoarele operaţii:
- pentru fiecare mărime statică – reacţiune sau efort – ce urmează a fi
determinată se transformă structura static determinată într-un mecanism cu
un grad de libertate, eliminând legătura de pe direcţia reacţiunii sau a
efortului ce se va calcula;
- pe direcţia acestei legături se introduce echivalentul său mecanic, astfel
încât în această situaţie, sistemul de forţe este format din forţele reale –
cunoscute – şi echivalentul mecanic al legăturii suprimate – necunoscut;
- se imprimă deplasarea virtuală mecanismului şi se determină translaţiile
punctelor de aplicaţie ale forţelor şi rotirile corpurilor mecanismului;
- se exprimă lucrul mecanic virtual produs de forţele şi momentele reale şi de
echivalentul mecanic al legăturilor suprimate. Forma principiului este acum
următoarea
0 s S M P L
j j i i
= δ ⋅ + δψ ⋅ + δη ⋅ = δ
∑ ∑
(VII.2)
unde S este necunoscuta problemei iar δs deplasarea pe direcţia sa (translaţie sau
rotire).
- 120 -
Expresia (VII.2) reprezintă o ecuaţie cu o singură necunoscută S.
Rezultă din cele de mai sus următoarele:
- pentru calculul mai multor reacţiuni sau eforturi este necesar să se
stabilească mecanismul corespunzător,
- pentru determinarea deplasărilor pe direcţiile forţelor reale este necesar să
se traseze diagramele de deplasări ale corpurilor mecanismului în funcţie de
deplasarea virtuală imprimată,
- pentru trasarea diagramelor de deplasări este necesară stabilirea poziţiei
centrelor instantanee de rotaţie ale corpurilor.
În figura VII.1 sunt prezentate câteva exemple de mecanisme obţinute dintr-o
structură static determinată, precum şi schemele legăturilor ce se introduc într-o
secţiune curentă în cazul în care se suprimă legătura corespunzătoare momentului
încovoietor, forţei tăietoare sau forţei axiale.
- Fig.VII.1 -

Pentru un mecanism format din n corpuri există n centre absolute şi
2
n
C centre
relative. Centrul absolut al unui corp se caracterizează prin aceea că viteza sa
absolută este egală cu zero, deci şi deplasarea acestui punct este egală cu zero.
Centrul relativ a două corpuri se caracterizează prin aceea că viteza relativă a
celor două corpuri este egală cu zero, iar deplasarea – în dreptul acestui punct – este
aceeaşi pentru ambele corpuri. Uzual corpurile se notează cu cifre romane I, II, III
etc., centrele absolute cu (1), (2), (3) etc., iar centrele relative cu (1,2), (1,3), (2,3) etc.
Poziţia centrelor instantanee se stabileşte cu ajutorul teoremei de coliniaritate a
centrelor instantanee şi anume: pentru sistemele cinematice plane (mecanisme) trei
centre instantanee a trei corpuri oarecare sunt coliniare”. Prin termenul de corp se
întelege aici şi baza de susţinere. Prin clasificarea centrelor instantanee în absolute şi
relative, teorema generală de coliniaritate poate fi enunţată sub două variante – utile
în aplicarea practică – şi anume:
- centrele absolute a două corpuri şi centrul lor relativ sunt coliniare,
P
M
T
T N
N
P P
P
H
M
V
- 121 -
- centrele relative a trei corpuri, luate două câte două, sunt coliniare.
În aplicaţiile practice, articulaţiile cu baza de susţinere reprezintă centre
absolute, iar articulaţiile dintre corpuri reprezintă centre relative.
Poziţia unui centru instantaneu se determină ca punct de intersecţie a două
direcţii. De exemplu, poziţia centrului absolut al corpului II se stabileşte cu ajutorul
corpurilor I şi III pentru care se cunosc (1) şi (3) respectiv (1,2) şi (2,3)
¹
´
¦
) 3 ( ), 3 , 2 ( ), 2 (
) 1 ( ), 2 , 1 ( ), 2 (
) 2 (
Poziţia centrului relativ al corpurilor I şi III se stabileşte astfel
¹
´
¦
) 2 , 1 ( ), 3 , 2 ( ), 3 , 1 (
) 3 ( ), 1 ( ), 3 , 1 (
) 3 , 1 (
Dacă un corp are un reazem simplu atunci centrul său absolut se află pe
normala la planul de rezemare.
Deoarece în construcţii majoritatea forţelor au direcţia verticală sau orizontală
diagramele de deplasări se vor reprezenta pe verticală şi orizontală.

APLICAŢII

Problema 7.1 (fig.7.1) Să se traseze diagramele de deplasări ale mecanismului
din figura 7.1, căruia i se imprimă deplasarea virtuală ψ
1
.
- Fig.7.1 -
(1)
(3)
(1,2)
(2,3)
(1,3)
(2)
II
I
III
(1)
(2)
(2)
(3)
(3)
(1)
II
III
I
I
II
III
I
ψ
II
ψ
III
ψ
III
ψ
II
ψ
I
ψ
(2,3)
(1,2)
(2,3)
(1,2)
I
ψ
- 122 -
Determinarea poziţiei centrelor instantanee necunoscute
¹
´
¦
) 3 ( ), 3 , 2 ( ), 2 (
) 1 ( ), 2 , 1 ( ), 2 (
) 2 (
¹
´
¦
) 2 , 1 ( ), 3 , 2 ( ), 3 , 1 (
) 3 ( ), 1 ( ), 3 , 1 (
) 3 , 1 (
Deoarece în diagramele de deplasări corpurile sunt reprezentate prin segmente
de dreaptă (iar diagramele au variaţie liniare) orice translaţie sau rotire de corp se
poate determina în funcţie de deplasarea virtuală imprimată mecanismului.

Problema 7.2 (fig.7.2) Să se determine, utilizând principiul lucrului mecanic
virtual, următoarele mărimi statice: reacţiunea V
2
, momentul încovoietor M
2
, forţa
tăietoare T
2-ε
.
Calculul reacţiunii V
2
.

¹
´
¦
⊥ reazem ) 2 (
) 1 ( ), 2 , 1 ( ), 2 (
) 2 (

Imprimând rotirea ψ
1

corpului I rezultă diagrama de
deplasări. Lucrul mecanic virtual
este
0 L = δ

0 30 60
V 15 10
5 4
2 2 1
= η ⋅ − η ⋅ +
+ η ⋅ − η ⋅ ⋅


1 1
5 , 7 ψ = η ;
1 2
12ψ = η ;

1 3
15ψ = η ;

1
3
2
3
5
9
ψ =
η
= ψ ;

1 3 4
5 , 7
2
1
ψ = η = η ;

1 2 5
5 3 ψ = ψ = η

0 ) 5 30 5 , 7 60
12 V 5 , 7 150 (
2 1
= ⋅ − ⋅ +
+ ⋅ − ⋅ ⋅ ψ

Pentru ψ
1
≠ 0 rezultă
ecuaţa:
; 0 12 V 1425
2
= ⋅ −
de unde

- Fig. 7.2 - V
2
=118,75kN
1
2
10kN/m
60kN
3
12
4,5 4,5 3
30kN
3
4
(1)
(1,2)
(2)
I
II
V
2
(1,2) (2)
I II
Corp fix
(1)
(2,3) (3)
I
II
(2)
III
(1)
η
4
η
2
ψ
I
ψ
II
η
1
η
3
η
4
η
4
ψ
II
η
2
ψ
I
η
1
η
3
ψ
II η
3
η
η
4
η
5
η
1
η
2
ψ
I
ψ
III
(1,2)

M
2
T
2-ε
T
2-ε
M
2
V
2
- 123 -
Semnul plus semnifică faptul că reacţiunea V
2
are sensul adoptat iniţial.

Calculul momentului încovoietor M
2
. Deoarece grinda 1-2, rezultată în urma
întreruperii continuităţii în secţiunea 2 a grinzii principale 1-2-3, este o grindă simplu
rezemată, deci fixă, mecanismul obţinut este un mecanism parţial şi se extinde numai
în zona 2-3-4.
0 L = δ ; 0 30 60 3 10 M
4 3 1 1 2
= η ⋅ − η ⋅ + η ⋅ ⋅ + ψ ⋅
1 1
5 , 1 ψ = η ;
1 2
3ψ = η ;
1 2 3
1,5
2
1
ψ = η = η ;
1
2
2
3
1
9
ψ =
η
= ψ ;
1 2 4
3 ψ = ψ = η

( ) 0 1 30 5 , 1 60 5 , 1 30 M
2 1
= ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ ψ M
2
=105kNm

Calculul forţei tăietoare T
2-ε
.Corpurile I şi II fiind legate printr-un mecanism
format din două bare, dublu articulate, paralele, au centrul lor relativ la infinit pe
orizontală. Rezultă că în poziţia deplasată cele două corpuri sunt paralele. Aceasta
este cheia problemei. Deci, ψ
1
= ψ
2
. Imprimând o deplasare virtuală η pe direcţia
forţei tăietoare rezultă diagrama de deplasări.
Lucrul mecanic virtual este

0 L = δ ; 0 30 60 3 10 12 10 T
5 4 2 1 2
= η ⋅ + η ⋅ − η ⋅ ⋅ − η ⋅ ⋅ − η ⋅ −
ε −

η = η
2
1
1
;
2 1
12
ψ =
η
= ψ ; η = ψ = η
8
1
5 , 1
2 2
;
η = ψ = η
4
1
3
2 3
; η = η = η
8
1
2
1
3 4
; η =
η
= ψ
36
1
9
3
3
;
η = ψ = η
12
1
3
3 5


0
12
1
30
8
1
60
8
1
30
2
1
120 T
2
=
|
.
|

\
|
⋅ + ⋅ − ⋅ − ⋅ − ⋅ η
ε −

Pentru η≠0 rezultă
T
2-ε
=−68,75kN
Forţa tăietoare este negativă.







- 124 -

Problema 7.3 (fig.7.3) Momentul încovoietor M
i
, forţele tăietoare T
2-ε
şi T
5-ε
.
- Fig.7.3 -



1
2
3
4
3 6
4
4
2 3
75kN
5
6
5
20kN/m
(1,2)
(2)
I II
Grinda fixa
η
ψ
II
η
2
ψ
I
η
1
η
3
(1,2)

M
i
T
2-ε
III
(2,3)
(3) (1)
ψ
III
(2)
I
II
Grinda fixa
η
ψ
II
η
2
ψ
I
η
1
η
3
III
(2,3)
(3) (1)
ψ
III
(2)

T
5-ε
II
Grinda fixa
η
η
2
ψ
I
η
1
I
(1,2)
(1)
Grinda fixa
T
5-ε
T
2-ε
M
i
η
3
- 125 -

Calculul momentului încovoietor M
i


0 L = δ ; 0 6 20 3 20 M M
3 1 2 i 1 i
= η ⋅ ⋅ − η ⋅ ⋅ − ψ ⋅ − ψ ⋅ −
1 2
ψ = ψ ;
2 1
5 , 1 ψ = η ;
2 2
3ψ = η ;
2 2 3
2
3
2
1
ψ = η = η ;

( ) 0 5 , 1 120 5 , 1 60 2 M
i 2
= ⋅ − ⋅ − ⋅ − ⋅ ψ
Pentru ψ
2
≠ 0 rezultă 135kNm M
i
− =
Momentul încovoietor M
i
real întinde fibra superioară.

Calculul forţei tăietoare T
2-ε
.

Centrul relativ (1,2) fiind la infinit pe orizontală, cele două corpuri sunt
paralele în poziţia deplasată.

0 L = δ ; 0 6 20 3 20 T
3 1 2
= η ⋅ ⋅ + η ⋅ ⋅ + η ⋅
ε −


2 1
ψ = ψ -corpurile fiind paralele

η = ψ
8
1
1
; η = ψ = η
8
5 , 1
5 , 1
2 1
; η = ψ = η
8
3
3
2 2
; η = η = η
16
3
2
1
2 3
;

0
16
3
120
8
5 , 1
60 T
2
=
|
.
|

\
|
⋅ + ⋅ + ⋅ η
ε −

Pentru η≠0 rezultă kN 75 , 33 T
- 2
− =
ε


Calculul forţei tăietoare T
5-ε


0 L = δ ; 0 6 20 2 20 T
3 2
= η ⋅ ⋅ + η ⋅ ⋅ + η ⋅
ε −

η = η
2
1
3
;
0
2
1
120 40 T
5
=
|
.
|

\
|
⋅ + + ⋅ η
ε −

Pentru η≠0 rezultă kN 100 T
- 2
− =
ε


- 126 -
Problema 7.4 (fig.7.4) Momentul încovoietor M
i
şi reacţiunea orizontală H
2
.
- Fig.7.4 -

Calculul momentului încovoietor M
i


¹
´
¦
) 3 ( ), 3 , 2 ( ), 2 (
) 1 ( ), 2 , 1 ( ), 2 (
) 2 (

0 L = δ ; 0 2 30 3 30 M M 75
4 3 3 i 2 i 1
= η ⋅ ⋅ + η ⋅ ⋅ + ψ ⋅ + ψ ⋅ + η ⋅
3 1
ψ = ψ ;
1 1
6ψ = η ;
1 2
5ψ = η ;
1
2
2
3
5
3
ψ =
η
= ψ ;

1 2 3
5 , 2
2
1
ψ = η = η ;
1 3 4
1 ψ = ψ = η ;
0 1 60 5 , 2 90 M
3
5
M 6 75
i i 1
=
|
.
|

\
|
⋅ + ⋅ + + ⋅ + ⋅ ⋅ ψ
Pentru ψ
1
≠ 0 rezulta 275,625kNm M
i
− =




2
2
3
5
30kN/m
3
1
i
6
75kN
I
II
ψ
II
ψ
I
η
1
M
i
III
ψ
I

III
(3)
(1,2)
(1)
(2)
η
2
η
3
η
4
ψ
III ψ
II
I
ψ
II
ψ
I
II
ψ
I
(1,2)
(1)
(2)
η
3
η
4
η
5
ψ
II
η
2
η
1
H
2
(2,3)
- 127 -
Calculul reacţiunii orizontale H
2


0 L = δ ; 0 2 30 3 30 H 75
5 4 2 2 1
= η ⋅ ⋅ − η ⋅ ⋅ + η ⋅ − η ⋅
1 1
6ψ = η ;
1 3
5ψ = η ;
1
3
2
3
5
3
ψ =
η
= ψ ;
1 2 2
16 6 , 9 ψ = ψ = η ;

1 3 4
5 , 2
2
1
ψ = η = η ;
1 3 5
3
5
1 ψ = ψ = η ;
0
3
5
60 5 , 2 90 16 H 6 75
2 1
=
|
.
|

\
|
⋅ − ⋅ + ⋅ − ⋅ ⋅ ψ
Pentru ψ
1
≠ 0 rezultă 35,94kN H
2
− =

Problema 7.5 (fig.7.5) Momentul încovoietor M
i
.

- Fig.7.5 -

Calculul momentului încovoietor M
i


0 L = δ ; 0 180 80 M M 6 10
4 2 3 i 2 i 1
= ϕ ⋅ + η ⋅ − ψ ⋅ − ψ ⋅ − η ⋅ ⋅

4 2
ψ = ψ ;
1 1
12ψ = η ;
1 2 2
5 , 4 3 ψ = ψ = η ;
1 2
5 , 1 ψ = ψ ;
1 2 4 3
5 , 1 ψ = ψ = ψ = ψ ;

( ) 0 5 , 1 180 5 , 4 80 5 , 1 M 5 , 1 M 12 60
i i 1
= ⋅ + ⋅ − ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ ψ

Pentru ψ
1
≠ 0 rezultă M
i
=210kNm

4,5
3
i
80kN
6
3
180kNm
10kN/m
4,5 4,5
I
II
ψ
I
M
i
III
(4)
(1,2)
(2)
η
2
ψ
III ψ
II
(3,4)
IV
(2,3)
(3)
ψ
IV
(1)
9
9
ψ
I
ψ
II

IV
η
1
ψ
III
- 128 -
Problema 7.6 (fig.7.6) Momentul încovoietor M
i



- Fig.7.6 -



Calculul momentului încovoietor M
i


¹
´
¦
) 3 ( ), 3 , 2 ( ), 2 (
) 1 ( ), 2 , 1 ( ), 2 (
) 2 (

0 L = δ ; 0 60 M M 6 20 3 20
4 2 i 1 i 2 1
= η ⋅ + ψ ⋅ − ψ ⋅ − η ⋅ ⋅ − η ⋅ ⋅ −

3 2
ψ = ψ ;
2 1
5 , 13 5 , 7 ψ = ψ ;
1 2
555 , 0 ψ = ψ ;
1 1
5 , 1 ψ = η ;
1 2 2
665 , 1 3 ψ = ψ = η ;
1 3 4
1625 , 4 5 , 7 ψ = ψ = η ;
( ) 0 1625 , 4 60 555 , 0 M M 665 , 1 120 5 , 1 60
i i 1
= ⋅ + ⋅ − − ⋅ − ⋅ − ⋅ ψ

Pentru ψ
1
≠ 0 rezulta 25,75kNm M
i
− =




I
II
ψ
II
ψ
I
η
4
M
i
III
ψ
I
(3)
(2,3)
(1)
(2)
η
2
η
1
ψ
III
ψ
II
3 6 6
30kN/m
i
6
75kN
3
(1,2)
ψ
III
η
3
10,5
- 129 -
Problema 7.7 (fig.7.7) Momentul încovoietor M
i




- Fig.7.7 -


Calculul momentului încovoietor M
i


¹
´
¦
) 3 ( ), 3 , 2 ( ), 2 (
) 1 ( ), 2 , 1 ( ), 2 (
) 2 (
¹
´
¦
⊥ reazem ) 4 (
) 3 ( ), 4 , 3 ( ), 4 (
) 4 (

0 L = δ ;

0 M M 4 15 2 15 3 15 75
3 i 2 i 4 3 2 1
= ψ ⋅ + ψ ⋅ + η ⋅ ⋅ + η ⋅ ⋅ + η ⋅ ⋅ + η ⋅
1 2
3
5
ψ = ψ ;
3 4
2
1
ψ = ψ ;
3 1
ψ = ψ
1 1
5ψ = η ;
1 2 2
5 , 2 5 , 1 ψ = ψ = η ;
1 3 3
1 ψ = ψ = η ;
3 4 4
2 ψ = ψ = η ;
0 1 M
3
5
M 1 60 1 30 5 , 2 45 5 75
i i 1
=
|
.
|

\
|
⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ ψ
Pentru ψ
1
≠ 0 rezulta kNm 563 , 216 M
i
− =
5 3 2
15kN/m
i
75kN
5
3
I
II
ψ
IV
ψ
I
η
1
M
i
III
ψ
I

III
(3)
(1,2)
(1)
(2)
η
2
η
4
ψ
III
ψ
II
(3,4)
η
3
16
4
IV
4,8
(2,3)
η
(4)
ψ
II
ψ
IV
- 130 -
Problema 7.8 (fig.7.8) Să se determine eforturile din barele 3-5 şi 4-5
Calculul efortului N
35

¹
´
¦
⊥ reazem ) 2 (
) 1 ( ), 2 , 1 ( ), 2 (
) 2 (
0 L = δ ;
0 N 40 90 60
1 35 4 3 2
= η ⋅ − η ⋅ + η ⋅ + η ⋅

2 1
ψ = ψ ;
1 2
2ψ = η ;
1 3
6ψ = η ;

1 2 1
4 4 ψ = ψ = η ;

( ) 0 4 N 2 40 6 90 2 60
35 1
= ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ ψ

Pentru ψ
1
≠ 0 rezulta N
35
=185 kN

Calculul efortului N
45


¹
´
¦
) 2 , 4 ( ), 1 , 4 ( ), 2 , 1 (
) 2 , 3 ( ), 1 , 3 ( ), 2 , 1 (
) 2 , 1 (
¹
´
¦
⊥ reazem ) 2 (
) 1 ( ), 2 , 1 ( ), 2 (
) 2 (

¹
´
¦
) 2 ( ), 3 , 2 ( ), 3 (
) 1 ( ), 3 , 1 ( ), 3 (
) 3 (
0 L = δ ;
2
2
cos sin = α = α
0 sin N cos N
sin N 40 90 60
6 45 1 45
3 45 4 3 2
= η ⋅ α + η ⋅ α +
+ η ⋅ α + η ⋅ − η ⋅ + η ⋅


2 1
ψ = ψ ;
1 1
2ψ = η ;
1 2
2ψ = η ;

1 3
6ψ = η ;
1 4
2ψ = η ;
1 5
4ψ = η ;
2 6
4ψ = η ;

- Fig.7.8 -

0 12
2
2
N 2 40 6 90 2 60
45 1
=
|
|
.
|

\
|
⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ ψ
Pentru ψ
1
≠ 0 rezultă kN 68,354 N
45
− =



1
2
3
5
4
2
4 4 4
6
7
60
90 40
(1,2)
(1)
II
I
N
35
(2)
η
4
η
3
η
2
ψ
1 ψ
2
η
1
ψ
1
ψ
2
(1,3)
(1)
II
I
N
45
(2)
η
4
η
3
η
2
ψ
1
ψ
2
η
1
IV
(1,4)
(3)
III
(2,4)
(2,3)
ψ
1
η
5
η
6
ψ
3
ψ
4
(1,2)

- 131 -
Problema 7.9 (fig.7.9) Să se determine eforturile din barele 10-16 şi 8-15

Calculul efortului N
10-16


¹
´
¦
) 2 , 4 ( ), 1 , 4 ( ), 2 , 1 (
) 2 , 3 ( ), 1 , 3 ( ), 2 , 1 (
) 2 , 1 (
¹
´
¦
⊥ reazem ) 2 (
) 1 ( ), 2 , 1 ( ), 2 (
) 2 (
¹
´
¦
) 2 ( ), 4 , 2 ( ), 4 (
) 1 ( ), 4 , 1 ( ), 4 (
) 4 (

0 L = δ ;
2
2
cos sin = α = α

0 cos N sin N
cos N sin N
80 120 60
1 16 10 6 16 10
2 16 10 5 16 10
6 4 3
= η ⋅ α − η ⋅ α +
+ η ⋅ α + η ⋅ α +
+ η ⋅ − η ⋅ + η ⋅
− −
− −

2 1
ψ = ψ ;
1 1
6ψ = η ;
1 2
8ψ = η ;

1 3
2ψ = η ;
1 4
4ψ = η ;
1 5
6ψ = η ;
1 2 6
4 4 ψ = ψ = η ;

(
0 ) 10
2
2
N
4 80 4 120 2 60
16 10
1
= ⋅ +
+ ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ ψ


Pentru ψ
1
≠ 0 rezultă
kN 9,398 3 N
16 - 10
− =

Calculul efortului N
8-15

¹
´
¦
) 2 , 4 ( ), 1 , 4 ( ), 2 , 1 (
) 2 , 3 ( ), 1 , 3 ( ), 2 , 1 (
) 2 , 1 (
¹
´
¦
⊥ reazem ) 2 (
) 1 ( ), 2 , 1 ( ), 2 (
) 2 (
¹
´
¦
) 2 ( ), 4 , 2 ( ), 4 (
) 1 ( ), 4 , 1 ( ), 4 (
) 4 (
¹
´
¦
) 2 ( ), 3 , 2 ( ), 3 (
) 1 ( ), 3 , 1 ( ), 3 (
) 3 (

- Fig.7.9 -
2
2
2
2
2
2
2
2 2 2
12
II
1
3
2
4
6
8
16 14
9
7
5
13
10
11
15
17 18
120kN 80kN
60kN
(1)
(1,3)
(2,3)
(1,4)
(2,4)
N
10,16
(2)
(1,2)

(3)
I
III
IV
η
3
ψ
1
ψ
2
η
4
η
6
η
5
ψ
3
η
2
η
1
ψ
1

2
η
2
ψ
1

2 (1) (2)
II
I
(1,2)

(1,3) (2,3)
(1,4)
(2,4)
(4)
IV
III
η
1
ψ
1
ψ
2
η
3
η
4
η
2
ψ
4
- 132 -
0 L = δ ; 0 N N 80 120 60
3 15 8 2 15 8 4 3 1
= η ⋅ + η ⋅ + η ⋅ − η ⋅ − η ⋅
− −


2 1
ψ = ψ ;
1 1
2ψ = η ;
1 2
4ψ = η ;
1 2 3
8 8 ψ = ψ = η ;
1 2 4
4 4 ψ = ψ = η ;

( ) 0 8 N 4 N 4 80 8 120 2 60
15 8 15 8 1
= ⋅ + ⋅ + ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ ψ
− −

Pentru ψ
1
≠ 0 rezultă kN 99,66 N
15 - 8
=

Problema 7.10 (fig.7.10) Să se determine eforturile din barele 4-6 şi 5-6

Calculul efortului N
46


0 L = δ ;

0 N 20 30
3 46 2 1
= η ⋅ − η ⋅ + η ⋅

1 1
2ψ = η ;
1 2
4ψ = η ;
1 3
1ψ = η

( ) 0 1 N 4 20 2 30
46 1
= ⋅ − ⋅ + ⋅ ⋅ ψ

Pentru ψ
1
≠ 0 rezultă

N
46
=140 kN

Calculul efortului N
56


0 L = δ ;

0 30 40 N
2 1 1 56
= η ⋅ + η ⋅ + η ⋅
3 1
4 2 ψ = ψ ;
1 3
2
1
ψ = ψ
1 1
2ψ = η ;
1 3 2
2 ψ = ψ = η ;

( ) 0 30 2 40 2 N
56 1
= + ⋅ + ⋅ ⋅ ψ

Pentru ψ
1
≠ 0 rezultă

kN 55 N
56
− =

- Fig.7.10 -
2
20kN
1
3
2 4 8
9
5
30kN
2 2
2
6
7
40kN 50kN
2
(1)
N
46
Corp
fix
I
η
3
ψ
1
ψ
1
η
2
η
1
(2)
N
56
Corp
fix
III
ψ
1
η
2
η
1
(1)
II
I
(2,3)
(1,3)
(3)
ψ
2
ψ
3
- 133 -


CAPITOLUL VIII

LINII DE INFLUENŢĂ

În studiul structurilor din capitolele precedente s-a presupus că forţele aplicate
au poziţie fixă şi în consecinţă eforturile dintr-o secţiune şi reactiunile au o valoare
unică.
În practică există construcţii, care prin destinaţia lor, sunt acţionate de forţe
mobile. Forţele sunt de mărime constantă dar îşi schimbă poziţia permanent sau la
anumite intervale de timp. În consecinţă, are loc modificarea mărimii reacţiunilor şi a
eforturilor. Variaţia mărimii reacţiunilor şi a eforturilor se poate studia cu ajutorul
liniilor de influenţă.
Linia de influenţă este o diagramă care reprezintă variaţia unei mărimi
statice - reacţiune sau efort - când o forţă mobilă, egală cu unitatea, având direcţie
dată, parcurge structura (deplasându-se pe cale).
Pentru a întelege noţiunea de linie de influenţă este necesar să se definească
noţiunea de coeficient de influenţă. În acest sens se consideră o grindă simplu
rezemată (fig.VIII.1,a) şi două forţe mobile P
1
şi P
2
, aflate la o distanţă dată (distanţa
dintre roţile unui automobil). Considerând că la un moment dat forţele P
1
şi P
2
s-ar
afla în poziţia din figura VIII.1,b, un efort oarecare din secţiunea i se poate exprima
astfel
2 ib 1 ia
) 1 (
i
P s P s S ⋅ + ⋅ = (VIII.1)
unde s
ia
reprezintă mărimea efortului S
i
în cazul în care în secţiunea ‘a’ ar acţiona o
forţă egală cu unitatea, iar s
ib
reprezintă mărimea aceluiaşi efort în cazul în care în
secţiunea ‘b’ ar acţiona o forţă egală cu unitatea.
- Fig.VIII.1 -

P
2
P
1
i
i
i
a
b
c
P
2
P
1
d
1
P
2
P
1
d
b)
a)
c)
- 134 -
Considerând o nouă poziţie a celor două forţe (fig.VIII.1,c), efortul S
i
se
exprimă astfel:
2 id 1 ic
) 2 (
i
P s P s S ⋅ + ⋅ = (VIII.2)
unde s
ic
şi s
id
au aceeaşi semnificaţie ca şi s
ia
sau s
ib
.
Mărimile s
ia
, s
ib
, s
ic
şi s
id
se numesc coeficienţi de influenţă şi reprezintă efortul
din secţiunea i când o forţă egală cu unitatea acţionează în secţiunile a, b, c sau d.
Coeficienţii de influenţă depind numai de caracteristicile structurii şi nu depind de
forţele reale ce se aplică pe structură.
Dacă s-ar calcula coeficienţii de influenţă ai efortului din secţiunea i pentru un
număr mare de poziţii ale forţei egale cu unitatea şi dacă aceşti coeficienţi ar fi
reprezentaţi la o anumită scară, în raport cu o axă, s-ar obţine o diagramă care
reprezintă linia de influenţă a efortului din secţiunea i.
Din cele de mai sus se desprinde concluzia că o ordonată din diagrama
denumită linie de influenţă reprezintă valoarea (mărimea) efortului sau reacţiunii,
când forţa egală cu unitatea se află în dreptul ordonatei respective.
Pentru diferite reacţiuni sau diferite eforturi se trasează linia de influenţă
proprie.
Liniile de influenţă se trasează (se construiesc) utilizând metoda analitică sau
metoda cinematică.
Prin metoda analitică, linia de influenţă se trasează scriind expresia mărimii
statice pentru care se realizează linia de influenţă şi punând condiţiile la limită asupra
variabilei.
În metoda cinematică se utilizează principiul lucrului mecanic virtual, cu
următoarele precizări:
- se transformă structura static determinată în mecanism cu un grad de
libertate cinematică, suprimând legătura corespunzătoare reacţiunii sau
efortului, pentru care se realizează linia de influenţă;
- asupra mecanismului acţionează echivalentul mecanic al legăturii suprimate
– notat cu S – şi forţa mobilă egală cu unitatea;
- se imprimă o deplasare virtuală mecanismului şi se trasează diagrama de
deplasări virtuale, având direcţia forţei mobile;
- diagrama de deplasări virtuale astfel obţinută este transformată în linie de
influenţă dacă i se ataşează o scară şi un semn.
Exprimând condiţia de echilibru static cu ajutorul lucrului mecanic virtual se
obţine:
0 p 1 s S = δ ⋅ + δ ⋅ (VIII.3)
unde δs este deplasarea pe direcţia mărimii statice S iar δp este deplasarea pe direcţia
forţei mobile P=1.
Alegând 1 s − = δ (prin convenţie), din (VIII.3) rezultă
s
p
1 S
δ
δ
⋅ − = sau p S δ = (VIII.4)
- 135 -
Relaţia (VIII.4) exprimă faptul că, în convenţia admisă, mărimea statică este
egală cu deplasarea punctului de aplicaţie al forţei mobile P=1, indiferent de poziţia
acesteia pe structură, şi are acelaţi semn cu această deplasare.
Pentru structurile care au numai bare orizontale – cazul grinzilor Gerber –
scara liniei de influenţă se stabileşte usor.
Pentru grinzile cu zăbrele, unde barele au poziţii variate, deplasarea egală cu
unitatea nu apare totdeauna în diagrama de deplasări virtuale şi de aceea trebuie
găsită o altă modalitate. Se constată că rotirea relativă dintre cele două părţi ale
grinzii cu zăbrele ce erau legate de bara suprimată pentru a obţine mecanismul cu un
grad de libertate apare totdeauna în diagrama de deplasări. Utilizând această rotire
relativă se poate stabili scara liniei de influenţă.
În acest scop se consideră trei bare ale unei grinzi cu zăbrele (fig.VIII.2,a).
a b
- Fig.VIII.2 -

Se secţionează o bară, se introduce echivalentul său mecanic - efortul axial S –
şi se imprimă o deplasare 1 s − = δ , pe direcţia acestui efort (fig.VIII.2,b),
1 NN
2
− = ,considerând corpul I fix. Corpul II se roteşte cu rotirea ψ
12
iar punctul N
descrie un arc de cerc ajungând în N
1
. Cu notaţiile din figura VIII.2,b se poate scrie:
12 1
ON NN ψ ⋅ = ; h cos ON = α ; α = cos NN NN
1 2

Deoarece 1 s NN
2
− = δ = rezultă
12
h 1 ψ ⋅ = (VIII.5)

Observaţii:
- Deoarece forţele mobile sunt forţe gravitaţionale, liniile de influenţă se
construiesc în raport cu o axă orizontală, ordonatele fiind verticale;
- Liniile de influenţă – pentru structuri static determinate – au numai variaţii
liniare;
- La grinzile cu zăbrele unghiul de rotire relativă ψ
12
apare în diagrama de
deplasări. În interiorul acestui unghi se măsoară pe orizontală distanţa h, de la centrul
relativ (1,2), iar pe verticală, între laturile unghiului, se obţine scara liniei de influenţă
- Metoda analitică este utilizată pentru elemente de rezistenţă simple. În cazul
structurilor dezvoltate volumul de calcule este foarte mare;
- Metoda cinematică este eficientă indiferent de complexitatea structurii.
S S
h
N
2
N
1
N
O
M
N
II
I
(1,2)
O
M
ψ12
α
α
- 136 -
APLICAŢII

A. METODA ANALITICĂ. Să se traseze liniile de influenţă specificate la
fiecare element sau structură, utilizând metoda analitică.
Problema 8.1 (fig.8.1). Liniile de influenţă ale reacţiunilor V
1
şi V
2
, a
momentului încovoietor M
i
şi a forţei tăietoare T
i
.
Linia de influenţă LV
1
.
Forţa P=1 fiind mobilă rezultă că
abscisele a şi b sunt variabile.
Scriind o ecuaţie de momente în raport cu
punctul 2 rezultă
0 b 1 L V
1
= ⋅ − ⋅
L
b 1
V
1

=
Din condiţiile la limită asupra variabilei
‘b’ rezultă:
- pentru b=0; V
1
=0
- pentru b=L; V
1
=1
Deoarece b este la puterea întâia rezultă
că linia de influenţă este reprezentată printr-o
variaţie liniară.
Semnul plus (+) indică faptul că oriunde
s-ar afla forţa P=1, reacţiunea are sensul indicat.


Linia de influenţă LV
2
.
Scriind o ecuaţie de momente în raport cu
punctul 1 rezultă
0 L V a 1
2
= ⋅ − ⋅
L
a 1
V
2

=
- pentru a=0; V
2
=0
- pentru a=L; V
2
=1

Linia de influenţă LM
i
.
Se consideră două situaţii corespunzătoare
poziţiei forţei mobile P=1 faţă de secţiunea i
a) forţa P=1 se află în intervalul i-2
i i 1 i
x
L
b 1
x V M ⋅

= ⋅ =
pentru b=0; M
i
=0
pentru
'
i
x b = ;
L
x x
M
'
i i
i

=
- Fig.8.1 -
+
η=1
LV
2
1 2
P=1
a b
V
1 V
2
L
1
LV
1
+ η=1
1
2
P=1
a b
L
x
i
x
i

i
LM
i
L
x x
'
i i

+
η=x
i
η=x

i
L
x
i
+
LT
i
-
L
x
'
i
η=1
η=1
- 137 -
b) forţa P=1 se află în intervalul 1-i
'
i i 2 i
x
L
a 1
' x V M ⋅

= ⋅ =
pentru a=0; M
i
=0
pentru
'
i
x a = ;
L
x x
M
'
i i
i

=
Ordonata
L
x x
'
i i

reprezintă scara liniei de influenţă

Observaţie:
- deoarece poziţia secţiunii i este fixă, abscisele x
i
şi
'
i
x sunt fixe.

Linia de influenţă LT
i
.

a) forţa P=1 se află în intervalul i-2

L
b 1
V T
1 i

= =
pentru b=0; T
i
=0
pentru
'
i
x b = ;
L
x
T
'
i
i
=

b) forţa P=1 se află în intervalul 1-i

L
a 1
V T
2 i

− = − =
pentru a=0; T
i
=0
pentru
i
x a = ;
L
x
T
i
i
− =

Suma ordonatelor 1
L
x
L
x
i
'
i
= η = + reprezintă scara liniei de influenţă.
- 138 -

Problema 8.2 (fig.8.2) Liniile de influenţă LV
2
şi LM
2


Linia de influenţă LV
2


Cât timp forţa egală cu unitatea
se află pe deschiderea 1-2, linia de
influenţă a reacţiunii V
2
este identică
cu aceea a grinzii simplu rezemate.
Când forţa P=1 se află pe grinda
secundară 3-4 rezultă:
6
b 1
V
3

= şi
3
3
2
V
2
3
6
V 9
V =

=
pentru b=0; V
3
=0 şi V
2
=0
pentru b=6; V
3
=1 şi V
2
=1,5

Linia de influenţă LM
2


Când forţa mobilă P=1 se află
pe grinda secundară 3-4
2
b
3
6
b 1
3 V M
3 2
− = ⋅

− = ⋅ − =
pentru b=0; 0 M
2
=
pentru b=6; 3 M
2
− =

Cand forţa P=1 se află pe
consolă, ( ) c 3 1 M
2
− ⋅ − =
pentru c=0; 3 M
2
− =
pentru c=3; 0 M
2
=

- Fig.8.2 -

Când forţa P=1 se află pe grinda principală 1-2, M
2
=0


6
1kN
1
2
3 4
+
LV
2
3
6
a
b
1kN
1
-
LM
2
c
η=1
3
1,5
- 139 -
B. METODA CINEMATICĂ. Sa se traseze liniile de influenta specificate la
fiecare structura, utilizand metoda cinematica.

Problema 8.3 (fig.8.3) Liniile de influenţă LV
2
, LT
4-ε
şi LM
2
.

Linia de influenţă LV
2


Se transformă grinda
Gerber în mecanism eliminând
reazemul simplu 2 şi punând în
evidenţă reacţiunea V
2
.
Se imprimă mecanismului
format o deplasare virtuală pe
direcţia reacţiunii V
2
în sens
invers sensului acesteia.
Diagrama de deplasări
este transformată în linie de
influenţă prin punerea în
evidenţă a scării şi prin marcarea
semnelor, plus în sensul de
acţiune al forţei egale cu unitatea
şi minus în sens invers.

Linia de influenţă LT
4-ε


Grinda principală 1-2-3
este fixă. Mecanismul are numai
trei corpuri. Centrul relativ (1,2)
fiind la infinit, corpurile I şi II
vor fi paralele în diagrama de
deplasări virtuale. Aceasta este
de fapt cheia problemei.

Linia de influenţă LM
2
.

Grinda 1-2 este fixă.
Întreaga rotire va fi preluată de
corpul I, deci ψ
1
=1 reprezintă
scara liniei de influenţă.


- Fig.8.3 -

6
1kN
1
2
3 4
+
LV
2
3
5
1kN
LT
4-ε
η=1
1,5
5 6
5 2
(1)
(1,2) I
V
2
II III
(2)
(2,3)
(3)
-
0,6
η=1
Grinda fixa
(1)
I
II III
(2)
(2,3)
(3)
-
0,6
1kN
-
LM
2
ψ
I
=1
Grinda fixa
(1)
I II
III
(2)
(2,3)
(3)
+
1,2
1kN
-
(1,2)
(1,2)

M
2
T
4-ε
3
- 140 -
Problema 8.4 (fig.8.4) Liniile de influenţă LV
3
, LT
3-ε
, LM
4
şi LM
i
.

- Fig.8.4 -

6
1 2 3
4
+
LV
2
2
3
1kN
LT
4-ε
η=1
0,5
5 6
(1)
(1,2)
I
V
2
II III
(2) (2,3)
(3)
-
1,33
η=1
LM
4
ψ
I
=1
Parte fixa
3
(2)

T
3-ε
3
i
3 6
1kN
(1)
(1,2)
I
1kN
II
-
(1)
(1,2)
I
1kN
II
(2)
M
4
-
+
LM
i
η
1
=3
1,5
(1)
(1,2)
I II IV
(3) (3,4)
(4)
-
1
1kN
M
i
(2)
III
(2,3)
1,5
ψ
23
=1
Parte fixa
- 141 -


Problema 8.5 (fig.8.5) Liniile de influenţă LV
1
, LM
1
şi LM
i
.



Linia de influenţă LV
1


Suprimând legătura
corespunzătoare reacţiunii V
1
,
încastrarea reală se transformă
în încastrare glisantă – care
blochează translaţia pe
orizontală şi rotirea şi lasă
liberă numai translaţia pe
verticală.
Centrul absolut al
corpului I se află la infinit pe
orizontală (pe direcţie normală
la direcţia translaţiei posibile).
În deplasarea virtuală
corpul I se translatează.




















- Fig.8.5 -
4
1 i
+
LV
1
2
1kN
η=1
5
(1,2)
I
V
1
II III
(2)
(2,3) (3)
-
0,5
ψ
12
=1
Corp fix
(1)

M
i
4
2 3
2
4
6
2
1kN
M
1
(1)
+
LM
1
ψ
1
=1
(1,2)
I II III
(2)
(2,3) (3)
-
3
1kN
1,5
0,25
(1,2)
I II III
(2)
(2,3) (3)
1kN
(1)
+
LM
i
-
0,5
0,25
η=2
- 142 -
Problema 8.6 (fig.8.6) Liniile de infuenţă LN
46
, LN
11-13
, şi LN
69



Linia de influenţă LN
46

În cazul grinzilor cu
zăbrele trebuie precizată
calea pe care se deplasează
forţa P=1kN (aşa cum se
vede în fig.8.6).
Distanţa h, de la
centrul relativ (1,2) la
direcţia efortului este chiar
înălţimea grinzii cu zăbrele.
Efortul N
46
este efort
de compresiune pentru orice
poziţie a forţei mobile pe
grinda cu zăbrele.

Linia de influenţă LN
11-13


Distanţa h, de la
centrul relativ (1,2) la
direcţia efortului este chiar
înălţimea grinzii cu zăbrele.
Efortul N
11-13
este
efort de întindere pentru
orice poziţie a forţei mobile.













-Fig.8.6 -

η=1
h
+
(1)
(1,2)
I
II
(2)
N
11-13
LN
11-13
h=3
LN
69
η=1
h
-
+
(1)
(1,3)
I II
(2)
III
IV
(2,3)
(1,4)
(2,4)
(3)
(4)
4
1
3
2 6 8
7 5
3
10
1 kN
9 11
12
14
13
15
16
2 2
2
2 2
2
2
2
LN
46
η=1
h
-
(1)
(1,2)
I
II
(2)
N
46
h=3
(1,2)

- 143 -

Linia de influenţă LN
69


Centrul relativ (1,2) se află la infinit pe orizontală



) 2 , 4 )( 1 , 4 )( 2 , 1 (
) 2 , 3 )( 1 , 3 )( 2 , 1 (
) 2 , 1 (
Centrele absolute (3) şi (4) se află pe aceeaşi verticală.
Efortul din diagonală schimbă semnul. Scara se construieşte ducând distanţa h
din vârful unghiului format de două corpuri parcurse de forţa mobilă şi care
corespunde centrului relativ în jurul căruia se rotesc cele două eforturi, centru relativ
ce apare în diagrama de deplasări. În acest caz centrul relativ este (1,4).
Pentru calculul efortului N
69
, în cazul unui convoi de forţe mobile, este necesar
să se determine poziţia centrului absolut (4), respectiv punctul de anulare în diagrama
de deplasări.
Din figura 8.7,care reproduce poziţia centrelor instantanee (1), (2), (3) şi (4)
se obţine:

- Fig.8.7 -

- din asemănarea triunghiurilor (1)-(1,3)-(1,4) şi (1)-(3)-(4)
x 6
x
3 y
y
+
=
+

- din asemănarea triunghiurilor (2)-(2,3)-(2,4) şi (2)-(3)-(4)
x 10
x 2
3 y
y


=
+

- din egalitatea ultimelor rapoarte
x 10
x 2
x 6
x


=
+
rezultă x=0,857m




(2)
(2,3)
(1,4)
(2,4)
(3)
(4)
6
8
(1,3)
x
3
y
2-x
(1)
- 144 -
Problema 8.7 (fig.8.8) Liniile de influenţă LN
47
şi LN
67
.
Linia de influenţă LN
47


În acest caz –
deoarece grinda cu zăbrele
are formă triunghiulară,
centrul relativ (1,2) se află
în vârful consolei.
În diagrama de
deplasări, corpurile I şi II
au, în dreptul centrului
relativ (1,2), deplasare
comună.

Linia de influenţă LN
67


Scara liniei de
influenţă a fost construită în
interiorul unghiului al cărui
vârf corespunde centrului
relativ (2,4).





















- Fig.8.8 -
7
3
5
2
4
9
10
11
12
16
8
1
1kN 2
a
6
14
13
15
a a a
a
a a
a a
(2)
II
I
(1)
(2,4)
(1,3)
(2,3)
(1,4)
III
IV
(4)
LN
47
η=1
h
+
-
(1,2)
(3)
+
(2)
II
I
(1)
(2,4)
(1,3)
(2,3)
(1,4)
III
IV(4)
LN
67
η=1
h=a
- -
(1,2)
(3)
+
(3,4)
- 145 -
Problema 8.8 (fig.8.9) Liniile de influenţă LN
46
şi LN
56
.
-Fig.8.9 -

Problema 8.9 (fig.8.10) Liniile de influenţă LN
13-14
şi LN
14-22


Linia de influenţă LN
14-22




) 3 )( 3 , 2 )( 2 (
) 1 )( 2 , 1 )( 2 (
) 2 ( centrul absolut (2) se confundă cu (3)




) 2 )( 5 , 2 )( 5 (
) 1 )( 5 , 1 )( 5 (
) 5 (
1
2
3
5
4
2
4 4 4
6
7
1kN
(1,2)
(1)
(2)
II I
LN
46
η=1
h
-
h=2
8
9
4
N
46
(1,4)
(2)
II I
(1)
(2,4)
(1,3)
(2,3)
(3)
III
IV
(4)
(1,2)

(3,4)

LN
56
η=1
h
+
-
- 146 -
- Fig.8.10 -
a a
a
a
a
a
a
a
a a
17
1
4 3
7
11
13
23 21
14 12
8
20
15 16
22
18
24
1 kN
26 25 27
2
6
10
9
5
19
a
a
II
(1,2)
(2,3)
(1)
III
I
(3), (2)
(2)
η=1
h=a
+
(1,2)

II
(1,4)
(2,3)
(1)
III
η=1
I
(3)
(5)
h
+
IV
(1,5)
(2,4)
(2,5)
V
-
LN
13-14
LN
14-22
2
2
a h =
- 147 -
Problema 8.10 (fig.8.11) Să se calculeze efortul maxim N
57
produs de
convoiul de forţe din figură utilizând linia de influenţă a efortului.
- Fig.8.11 -
Scara liniei de influenţă, pentru h=3m, rezultă η=1. Trecerea de la scară la
ordonatele liniei de influenţă se realizează în modul următor:
- se calculează ordonata η
1
3 6
1
η
=
η
deci η
1
=2
- se calculează ordonata η
2
din vârful liniei de influenţă
16 10
1 2
η
=
η
de unde
4
5
2
= η
Cunoscând ordonata η
2
se determină rotirile celor două corpuri ψ
1
şi ψ
2
şi apoi
orice ordonată din linia de influenţă
24
5
6
2
1
=
η
= ψ ;
8
1
10
2
2
=
η
= ψ ;
6
5
4
1 3
= ψ = η ;
1 8
2 4
= ψ = η ;
12
5
2
1 5
= ψ = η ;
4
3
6
2 6
= ψ = η
Pentru a obţine valoarea maximă a efortului din bară se aduce convoiul de forţe
în zona cu ordonate mari ale liniei de influenţă:


η=1
h
+
(1)
(1,2)
I
II
(2)
N
57
LN
57
h=3
4
1
3
2 6 8
7 5
3
10
60 kN
9 11
12
14
13
15
16
2 2
2
2 2
2
2
2
90 kN 90 kN
2
2
η
1
η
5
η
3 η
2
η
4
η
6
- 148 -

- poziţia 1, forţele sunt aplicate în nodurile 5-7-9
kN 5 , 252 90 90 60 N
4 2 3 57
= η ⋅ + η ⋅ + η ⋅ =
- pozitia 2 forţele sunt aplicate în nodurile 7-9-11
kN 5 , 232 90 90 60 N
6 4 2 57
= η ⋅ + η ⋅ + η ⋅ =
- pozitia 3, forţele sunt aplicate în nodurile 3-5-7
kN 5 , 212 90 90 60 N
2 3 5 57
= η ⋅ + η ⋅ + η ⋅ =

Rezultă că efortul maxim se obţine în poziţia 1 a convoiului de forţe
mobile.
- 149 -


BIBLIOGRAFIE


[1]. Bănuţ, V. - Statica, Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor”.
Curs, ICB, 1988
[2] Bănuţ, V., Socină, G. - Statica, Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor”.
Aplicaţii, Vol. 1 şi 2, ICB, 1979
[3] Gheorghiu, Al. - Statica, Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor”.
Editura Didactică şi Pedagogică, 1974
[4] Răutu, S., Bănuţ, V. - Statica Construcţiilor”. Editura Didactică şi
Pedagogică, 1972
[5] Teodorescu, M.E. - Statica Construcţiilor”. Editura Matrix-Rom, 2002
- 150 -


CUPRINS


PREFAŢĂ 3
INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I Calculul reacţiunilor 13
CAPITOLUL II Grinda dreaptă 26
CAPITOLUL III Grinzi Gerber 50
CAPITOLUL IV Cadre static determinată 63
CAPITOLUL V Grinzi cu zăbrele 85
CAPITOLUL VI Arce static determinate 104
CAPITOLUL VII Utilizarea principiului lucrului mecanic virtual
în calculul structurilor static determinate 119
CAPITOLUL VIII Linii de influenţă 133
BIBLIOGRAFIE 149
CUPRINS 150



PREFAŢĂ
Statica Construcţiilor este o ramură a Mecanicii Solidului Deformabil şi totodată o disciplină fundamentală în programul de studiu al viitorilor ingineri constructori. Rolul acestei discipline în practica curentă de proiectare este deosebit de important, deoarece, concură – împreună cu alte discipline – la realizarea proiectelor structurilor de rezistenţă, formate din bare. Obiectul Staticii Construcţiilor este determinarea eforturilor şi deplasărilor produse de încărcările ce acţionează asupra elementelor şi structurilor de rezistenţă. Acest obiectiv fiind realizat prin metode şi procedee specifice. Cursul de Statica Construcţiilor predat la Facultatea de Hidrotehnică din Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti se extinde pe două semestre. Lucrarea de faţă este realizată în două volume, corespunzătoare celor două semestre de studii şi cuprinde o serie de aplicaţii rezolvate complet. De asemenea, lucrarea conţine în Introducere unele elemente teoretice generale – necesare familiarizării cititorului cu notaţiile şi terminologia utilizată, precum şi unele elemente teoretice specifice, la începutul fiecărui capitol. Considerăm că aplicaţiile prezentate în lucrare vor contribui la o mai bună înţelegere a problematicii Staticii Construcţiilor şi totodată la formarea şi dezvoltarea spiritului ingineresc al cititorului. Nu putem incheia aceste rânduri fără a atrage atenţia că pentru a utiliza eficient această lucrare este necesar ca cititorul să studieze mai înainte aspectele teoretice predate la curs şi numai după aceea să apeleze la aplicaţiile practice din această lucrare. Autorii

-3-

-4- .

translaţia pe o direcţie perpendiculară pe planul de rezemare. kN/m pentru forţe.1.reazemul simplu (fig. kNm pentru momente. astfel încât să aibă capacitatea de a prelua şi transmite terenului pe care este amplasată. Fenomenul comportării structurii de rezistenţă sub acţiunea încărcărilor este deosebit de complex.. liniar sau după o altă lege. Pentru structurile formate din bare – reprezentate schematic prin axa elementelor – există suficientă experienţă în adoptarea schemei de calcul pentru a obţine rezultate acceptate în practică. a forţelor. Schematizările adoptate sunt următoarele: 1.articulaţia plană (fig.a) suprimă un grad de libertate. cu scopul de a asigura condiţiile de exploatare şi confort prevăzute pentru construcţie. Forţele se consideră concentrate într-un punct sau distribuite – uniform. Cu cât această schemă de calcul este mai bine intuită.1. cu atât rezultatele obţinute prin calcul sunt mai apropiate de realitate. Unităţile de măsură utilizate sunt kN. a legilor de comportare a materialului şi structurii – precum şi unele ipoteze simplificatoare.Fig.b) suprimă două grade de liberatate – translaţiile – şi are ca echivalent mecanic o forţă de direcţie necunoscută -5- . În acest mod se obţine schema de calcul a structurii reale.INTRODUCERE Structura de rezistenţă reprezintă totalitatea elementelor de rezistenţă ansamblate între ele. 2.1 . a legăturilor interioare şi exterioare. Momentele se consideră concentrate într-un punct sau distribuite (de obicei uniform). încărcările ce îi revin. Pentru a realiza un model de calcul cât mai simplu de utilizat în practică este necesar să se adopte o serie de schematizări – referitoare la reprezentarea elementelor componente. Legăturile interioare şi exterioare pentru structurile plane sunt: . şi are ca echivalent mecanic o forţă având direcţia reazemului şi punctul de aplicaţie în punctul de rezemare a) R b) R H M H V V c) R .

Mecanismele sunt utilizate numai ca instrument de calcul pentru structurile de rezistenţă. Dacă N=0 structura este static determinată.c). fiind valabila legea lui Hooke.3. dacă N>0 structura este static nedeterminată. r numărul de legături simple cu baza de susţinere. Relaţia cu care se stabileşte dacă o structură este static determinată sau static nedeterminată – cu excepţia grinzilor cu zăbrele – este N = 3C − A − 2S (1.b) unde b reprezintă numărul de bare. cadrele (fig. Pentru grinzile cu zăbrele – în ipoteza nodurilor articulaţii perfecte – relaţia utilizată este N = b + r − 2n (1. iar n numărul nodurilor.2.sunt reprezentate prin axa lor şi pot fi static determinate sau static nedeterminate. H. Structurile static determinate sunt acele structurile care au un număr minim de legături necesare asigurării invariabilităţii geometrice şi fixării de baza de susţinere.2.h.2. Structurile static nedeterminate sunt acele structuri care au un număr de legături mai mare decât numărul minim de legături necesare asigurării invariabilităţii geometrice şi fixării de baza de susţinere. 3.încastrarea (fig. grinzile Gerber (fig. Ipotezele simplificatoare admise în Statica Construcţiilor sunt: . σ=Eε.e).2.a) unde C reprezintă numărul de contururi. 4.g). grinzile cu zăbrele (fig. (fig. grinzile continue (fig.d). iar dacă N<0 ansamblul de bare formează un mecanism. .c) suprimă toate cele trei grade de libertate ale corpului căruia îi este ataşată şi are ca echivalent mecanic o forţă de direcţie şi punct de aplicaţie necunoscute. În practică se lucrează cu proiecţiile acestei forţe pe orizontală. omogen şi izotrop.f.j. Elementele şi structurile de rezistenţă – care fac obiectul Staticii Construcţiilor . τ=Gγ. Aceste proprietăţi nu variază in timp.b.1.2.k).materialul este considerat continuu.a). şi pe verticală. Prin reducerea acestei forţe în raport cu punctul de încastrare se obţin forţele H şi V şi un moment M. -6- .materialul are o comportare liniar elastică.şi punct de aplicaţie în articulaţie. Elementele şi structurile de rezistenţă care fac obiectul Staticii Construcţiilor sunt grinzile simple (fig.a. Schematizările comportării materialelor şi a structurii sunt prezentate în cadrul ipotezelor simplificatoare.i) şi arcele (fig.2. V. . A numărul de articulaţii simple şi S numărul de reazeme simple.

relaţia forţă-deplasare este o relaţie liniară (fig.a) d) e) b) c) f) g) g) h) i) j) . . . -7- .b). adică forţele cresc lent de la valoarea zero la valoarea finală.3. iar energia cinetică.3.a secţiunilor transversale plane şi normale pe axa barei înainte de deformare şi care rămân plane şi normale pe axa barei şi în poziţia deformată.c).Fig.forţele se aplică static.se neglijeaza.se admite ipoteza lui Bernoulli .2 . .relaţia deformaţie specifică .deplasare este liniară: ∂u • pentru bare solicitate axial ε x = x ∂x ∂ 2vx • pentru bare solicitate la încovoiere ε x = y 2 ∂x unde ux si vx sunt deplasările secţiunii transversale curente pe direcţia axei barei respectiv pe normala la axa barei (fig. produsă prin deformare.

Fig.structura este un sistem conservativ .unde K reprezintă rigiditatea ∆i Pi structurii.raportul i = K . condiţiile de echilibru static se exprimă în raport cu poziţia iniţială. cu o restricţie.3 Adoptarea acestor ipoteze conduce la o serie de consecinţe foarte importante şi anume: .utilizând principiul lucrului mecanic virtual.σ σi ε εi a) P Pi ∆ ∆i b) y x x ux c) vx x .utilizând ecuaţiile de echilibru static stabilite în Mecanica Teoretică pentru solidul rigid.trei ecuaţii de momente în raport cu trei puncte necoliniare. . Principiul lucrului mecanic virtual se exprimă astfel: condiţia necesară şi suficientă ca un sistem de forţe să fie în echilibru este ca lucrul mecanic produs de -8- . . ∑ M oz = 0 .relaţia forţă-deplasare fiind liniară se admite independenţa acţiunii forţelor sau cu alte cuvinte principiul suprapunerii efectelor. . ca proiecţia să nu fie scrisă pe normala la dreapta ce uneşte cele două puncte în raport cu care au fost scrise ecuaţiile de momente . Pentru structurile plane ecuaţiile de echilibru static se pot exprima prin: . respectiv raportul i = F .deplasările secţiunilor transversale fiind foarte mici în raport cu dimensiunile elementelor structurii. nedeformată a structurii. Calculul structurilor dezvoltat în baza acestor ipoteze simplificatoare se numeşte calculul liniar elastic sau calculul de ordinul I.o ecuaţie de proiecţie şi două ecuaţii de momente. la îndepărtarea acţiunii exterioare.doua ecuaţii de proiecţie şi o ecuaţie de momente (în raport cu orice punct din plan) (2) ∑ X i = 0 . P ∆ . ∑ Yi = 0 . iar F reprezintă flexibilitatea structurii.energia acumulată prin deformare este consumată integral pentru aducerea structurii în poziţia iniţială. sunt constante şi constituie caracteristici proprii ale structurii. Condiţiile de echilibru static se pot exprima în modul următor: .

să fie nul.forţa tăietoare reprezintă suma proiecţiilor. . Expresia general este (3) ∑ Pi ⋅ δηi + ∑ M j ⋅ δψ j = 0 unde δη i reprezintă translaţia pe direcţia forţei Pi iar δψj reprezintă rotirea corpului asupra căruia acţionează momentele Mj. în raport cu centrul de greutate al secţiunii transversale considerate. Forţa axialā este pozitivă dacă este forţă de întindere .sistemul de forţe parcurgând deplasări virtuale – infinit mici şi compatibile cu legăturile . Ni. . Prin acţiunea forţelor asupra structurilor de rezistenţă acestea se deformează şi în interiorul materialului apar eforturi. pe direcţia axei barei sau a tangentei. .Fig.momentul încovoietor reprezintă suma tuturor momentelor. pe direcţia normalei la axa barei.momentul ncovoietor Mi. P2 i P1 a) Ti b) P2 Mi Ni Ti P1 Mi P2 i c) P1 Mi Ni M i P2 Ti P1 Ti Ni d) .forta axiala. Forţa tăietoare este pozitivā dacă tinde să rotească în sensul acelor de ceasornic. care este un vector normal la planul structurii. partea de structură asupra căreia acţionează. a tuturor forţelor existente la stânga secţiunii transversale considerate (sau de la dreapta cu semn schimbat).forţa axială reprezintă suma proiecţiilor. 4 Cele trei eforturi se definesc astfel: . produse de forţele -9- . care are direcţia axei barei la barele drepte şi direcţia tangentei în secţiunea curentă la barele curbe. În cel mai general caz. în elementele structurilor plane apar următoarele eforturi (fig.forta taietoare Ti. a tuturor forţelor existente la stânga secţiunii transversale considerate (sau de la dreapta cu semn schimbat). care are direcţia normalei la axa barei.4): .

aflate la stânga secţiunii (sau de la dreapta cu semn schimbat). reprezintă suprafaţa triunghiului haşurat din figura 5. a) dacă deplasarea punctului de aplicaţie al unei forţe este produsă chiar de această forţă (fig. momentul încovoietor variază după o curbă de gradul doi. pe un tronson de bară.dacă pt=0. iar dacă T variază după o curbă de gradul doi. forţa tăietoare T=ct. iar dacă pn variază liniar forţa tăietoare variază după o curbă de gradul doi. Conform acestor relaţii se poate stabili legea de variaţie a eforturilor. efortul axial N=ct. . . forţa tăietoare variază liniar. momentul încovoietor este constant M=ct.5. momentul încovoietor variază după o curbă de gradul trei. momentul încovoietor variază liniar..Fig. Prin deformarea structurii reale sub acţiunea încărcărilor punctele de aplicaţie ale forţelor şi eforturilor îşi schimbă poziţia şi în consecinţă se produce lucru mecanic. Pentru bara dreaptă există următoarele relaţii diferenţiale între eforturi şi încărcări: dN dT dM = −p t = −p n =T (4) dx dx dx unde pt şi pn reprezintă încărcarea pe direcţia tangentei respectiv pe direcţia normală la axa barei.dacă T=0.b şi are expresia 1 L ext = Pi ∆ ii (5) 2 P Pi Pi ∆ ∆ii a) b) ∆ij c) ∆jj d) ∆ij Pj ∆ Pi P Pi Pi ∆ii .dacă pn=0. astfel: .10 - . dacă pt=constant atunci N variază liniar. dacă T=ct. dacă pn=ct.a) atunci lucrul mecanic. Lucrul mecanic produs de forţe reprezintă lucrul mecanic exterior. Sensul acelor de ceasornic este sensul pozitiv al momentului încovoietor.. dacă T variază liniar. iar cel produs de eforturi reprezintă lucrul mecanic al eforturilor.5 – .

care valoric este egală cu lucrul mecanic al eforturilor W=Lef. dvmij. Lucrul mecanic total în cele două situaţii de încărcare are expresiile: 1 1 N2 1 M2 1 αT 2 L TOT = ∑ Pi ⋅ ∆ ii − ∫ i dx − ∫ i dx − ∫ i dx (14) a) 2 2 EA 2 EI 2 GA . atunci lucrul mecanic efectuat de forţa Pi este egal cu suprafaţa dreptunghiului haşurat din figura 5. Mi parcurgând deformaţiile duij.d şi are expresia L ext = Pi ∆ ij (6) Lucrul mecanic al eforturilor în cazul acţiunii forţei Pi (cazul a) se determină astfel (fig. Ti.6) 1 1 N i2 N L ef = ∫ N i ⋅ du == ∫ dx (7) 2 2 EA 1 1 M i2 M L ef = ∫ M i ⋅ dϕ == ∫ ⋅ dx (8) 2 2 EI 1 αTi2 1 T dx (9) L ef = ∫ Ti ⋅ dv m = ∫ 2 GA 2 ρ Ni dx du Ni Mi dx Mi dϕ Ti γm dx Ti dvm .dϕij produse de forţa Pj (cazul b) are expresia N ⋅ Nj (10) LN = ∫ N i ⋅ du ij = ∫ i dx ef EA M ⋅ Mj LM = ∫ M i ⋅ dϕ ij = ∫ i ⋅ dx (11) ef EI α T ⋅ Tj LTef = ∫ Ti ⋅ dv mij = ∫ i dx (12) GA Se defineşte ca lucru mecanic total suma: L TOT = L ext + L int = L ext − L ef = L ext − W (13) unde Lint este lucrul mecanic al forţelor interioare de atracţie dintre particulele materiale şi este un lucru mecanic rezistent. În literatura tehnică se utilizează şi noţiunea de energie de deformaţie.Fig. Deoarece lucrul mecanic al eforturilor (vezi figura 6) este un lucru mecanic motor (pozitiv) există relaţia Lint= -Lef.6 Lucrul mecanic al eforturilor Ni.b) dacă deplasarea punctului de aplicaţie al forţei Pi este produsă de o altă forţă Pj.11 - . notată aici cu W.

diagramele unitare ni si mi sunt liniare. b) L TOT = ∑ Pi ⋅ ∆ ij − ∫ Ni N j dx − ∫ MiM j dx − ∫ αTi Tj . Se presupune că sistemul de forţe Pi este format dintr-o singură forţă şi aceea egală cu unitatea Pi=1. L TOT = L ext − L ef = 0 (15) În consecinţă.este dificil şi de aceea. Sistemul de forţe j este considerat sistemul real ce acţionează asupra structurii. deplasări produse de sistemele de forţe. Conform acestei reguli rezultatul integrării a două diagrame .pentru arce.b) capătă forma: nN mM αt T 1 ⋅ ∆ i = ∫ i dx + ∫ i dx + ∫ i dx (17) EA EI GA Relatia (17) reprezintă relaţia Maxwell-Mohr pentru calculul deplasărilor structurilor elastice. În aceste conditii expresia (16. Cei trei termeni din relaţia (17) au pondere diferită şi în consecinţă în calculul practic se utilizează astfel: . mi şi ti. grinzi drepte solicitate la încovoiere mM (18) ∆ i = ∫ i dx EI .este egal cu produsul dintre suprafaţa diagramei produsă de forţele reale (N sau M) şi ordonata din diagrama cu variaţie liniară (ni sau mi) luată în dreptul centrului de greutate al primei diagrame. conform teoremei lui Clapeyron. solicitate de obicei la compresiune cu încovoiere n N mM ∆ i = ∫ i dx + ∫ i dx (20) EA EI Calculul practic al deplasărilor prin efectuarea integralelor – mai ales la structuri dezvoltate .12 - .b) ∑ Pi ⋅ ∆ ij = ∫ EA dx + ∫ EI dx + ∫ GA dx Relaţia (16. lucrul mecanic total. Efectul acestei forţe asupra structurii este reprezentat de eforturile ni. încărcate static. produs împărţit la EA sau EI (după caz). se utilizează o regulă simplă de integrare.b) se poate utiliza pentru stabilirea expresiei deplasării unei secţiuni transversale – translaţie sau rotire – printr-o particularizare. denumită regula lui Vereşciaghin.pentru grinzi cu zăbrele având barele solicitate numai axial nN (19) ∆ i = ∫ i dx EA . pornind de la faptul că la structurile formate din bare drepte.dx GA EI EA Pentru structurile de rezistenţă.a) ∑ Pi ⋅ ∆ ii = ∫ EA dx + ∫ EI dx + ∫ GA dx αTi Tj Ni N j MiM j (16. lucrul mecanic total este egal cu zero.dintre care cel puţin una are variaţie liniară .pentru cadre. ce reprezintă sisteme conservative. în cele două situaţii de încărcare se exprimă astfel: N i2 M i2 αTi2 (16.

1.începe cu calculul reacţiunilor. atunci numărul de necunoscute este de trei şi egal cu numărul de ecuaţii de echilibru static.CAPITOLUL I CALCULUL REACŢIUNILOR Determinarea răspunsului unei structuri static determinate la acţiunea încărcărilor exterioare . O rezolvare eficientă a problemei reacţiunilor constă în a scrie ecuaţii cu o singură necunoscută.metoda separarării corpurilor şi metoda solidificării. Metoda solidificării este cea mai eficientă deoarece elimină calculul forţelor din legăturile interioare. Utilizarea lucrului mecanic virtual pentru calculul reacţiunilor va fi tratată într-un alt capitol.1 Verificare .Fig. utilizând metodele Mecanicii Teoretice . ∑ X = 0.1. Problema 1.1(fig. cu un număr de reacţiuni mai mare de trei. De asemenea. H = 0 ∑ M = 0.eforturi şi deplasări .1) 12kN/m 1 5 12 H 1 =0 V 1 =69 V 2 =71 2 80 3 80kN 2 Se eliberează grinda de legăturile cu baza de susţinere şi în locul acestora se introduce echivalentul mecanic corespunzător. este necesar ca rezultatele calculului să fie verificate pentru că reacţiunile sunt utilizate ulterior pentru calculul eforturilor şi orice greşeală în calculul lor se transmite şi asupra eforturilor. Dacă sunt de calculat reacţiunile unui singur corp. APLICAŢII Să se determine reacţiunile din reazeme la următoarele elemente şi structuri static determinate. 12 ⋅ 5 ⋅ 75 + 80 ⋅ 7 − V2 ⋅ 10 = 0 V2 = 71kN . V ⋅10 − 12 ⋅ 5 ⋅ 75 − 80 ⋅ 3 = 0 i 1 2 1 V1 = 69kN ∑ M 2 = 0. se scriu ecuaţii suplimentare de moment egal cu zero. Pentru structurile dezvoltate. Reacţiunile structurilor static determinate se obţin cu ajutorul ecuaţiilor de echilibru static. în raport cu articulaţiile interioare.13 - .

i ∑X M1=440 H1=90 V1=130 M 1 = 440kNm 90 Verificare: ∑ M 2 = 0. V1 = 130kN ∑ M 1 = 0.3 (fig. H 1 − 90 = 0. 16 ⋅ 5 − H 1 = 0. H 1 = 90kN ∑ Yi = 0.3 - ∑X ∑M i = 0.1. H 1 = 80kN 16 ⋅ 5 ⋅ 2. − M 1 + V1 ⋅ 4 − 40 ⋅ 2 = −440 + 520 − 80 = 0 . V2 = 40kN 1 = 0.. V1 .3) 30kN 2 16kN/m V2 =40 16 3 30 5 H1 =80 1 4 4 V1 =10 .1.1. i ∑Y Problema 1. .Fig.14 - .80 + 71 = 0 Deci reacţiunile au fost corect calculate.2 (fig.= 0.1.2) 1 40kN 2 2 40 2 90 90 2kN 450 = 0. V1 − 40 − 90 = 0.12 ⋅ 5 .5 + 30 ⋅ 4 − V2 ⋅ 8 = 0. Reacţiunile V1 şi V2 au rezultat cu semnul plus deci sensul adoptat iniţial este cel corect. − M 1 + 40 ⋅ 2 + 90 ⋅ 4 = 0.2 Problema 1.60 .80 + V2 = 69 .Fig.

5 (fig. V4 = 80kN ∑ M 4 = 0.1. 2 ∑M Problema 1. V3 = 40kN Verificare ∑ Yi = 0. 1) Metoda separării corpurilor Calculul începe cu grinda 3-4 ∑ X i = 0.5 − 30 ⋅ 4 = 0.4 - Problema 1. V2 = 85kN 1 = 0. H 1 = 0 10 ⋅ 12 ⋅ 6 − V2 ⋅ 12 + 20 ⋅ 15 = 0. V1 ⋅ 1 − 10 ⋅ 12 ⋅ 6 + 20 ⋅ 3 = 0.Fig. 2 = 0. V1 = −10kN Verificare ∑ Yi = 0. V1 ⋅ 8 + 80 ⋅ 8 − 16 ⋅ 5 ⋅ 5.15 - .1. V3 ⋅ 6 − 15 ⋅ 8 ⋅ 2 = 0. V1 + 30 − V2 = 10 + 30 − 40 = 0 Sensul real al reacţiunii V1 este invers celui considerat iniţial. 40 − 15 ⋅ 8 + 80 = 0 Grinda 1-2-3 ∑ X i = 0.1. 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − V4 ⋅ 6 = 0.= 0. V1 = 55kN Verificare ∑ Yi = 0.5) Calculul se va efectua utilizând în ordine metoda separării corpurilor şi apoi metoda solidificării. H 1 = 0 .4 (fig.4) 10kN/m 1 12 2 3 20 20kN 10 H1 =0 V1 =55 V2 =85 = 0. H 3 = 0 ∑ M 3 = 0. Ulterior în calcul se va lucra cu sensul real şi cu valoarea V1=10kN. V1 − 10 ⋅12 + V2 − 20 = 55 − 120 + 85 − 20 = 0 i ∑X ∑M ∑M .

V2 = 100kN Verificare ∑ Yi = 0. 100 ⋅ 6 − V2 ⋅ 12 + 40 ⋅ 15 = 0. V2. Problema 1. 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − V4 ⋅ 6 = 0. V1 ⋅ 12 − 100 ⋅ 6 + 40 ⋅ 3 = 0. fie pentru forţele de la stânga.5 2) Metoda solidificării Deoarece sunt patru necunoscute H1.6 (fig.6) .1. fie pentru forţele de la dreapta. V2 = 100kN Au fost obţinute aceleaşi valori ca prin metoda izolării corpurilor.Fig. 40 − 100 + 100 − 40 = 0 2 ∑M ∑M 100kN 1 6 6 H3 =0 2 3 15kN/m 4 3 6 15 2 V3 =40 100 V3 =40 H3 =0 V1 =40 100 H1 =0 V1 =40 V2 =100 V2 =100 15 V4 =80 H1 =0 V4 =80 . V4 se scriu cele trei ecuaţii de echilibru static şi o condiţie suplimentară de moment egal cu zero în articulaţia interioară 3.= 0.1. V1 = 40kN ∑ M 1 = 0. 100 ⋅ 6 − V2 ⋅ 12 + 15 ⋅ 8 ⋅ 19 − 80 ⋅ 21 = 0. Ordinea în care se scriu aceste ecuaţii este guvernată de ideea de a obţine ecuaţii cu câte o singură necunoscută (dacă este posibil). V1. V4 = 80kN ∑ M 2 = 0. V1 ⋅ 12 − 100 ⋅ 6 + 15 ⋅ 8 ⋅ 7 − 80 ⋅ 9 = 0. ∑ X i = 0. V1 = 40kN 1 = 0. H1 = 0 ∑ M 3dr = 0.16 - .

V1 = 102kN ∑ M 1 = 0. iar verificarea se efectua scriind condiţia de moment zero în raport cu articulaţia interioară 3. H 2 ⋅ 6 − 18 ⋅ 4 = 0. 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − 30 ⋅ 6 − V2 ⋅ 10 = 0. 102 − 20 ⋅ 6 + 18 = 0 ∑ M st = 0. H 1 = 42kN 3 ∑ M 3dr = 0.1.1.6 ∑ M 2 = 0.Fig. H 2 = 12kN Verificare ∑ X i = 0. 42 − 30 − 12 = 0 Reacţiunea H2 se putea calcula din ecuaţia de proiecţie.7 (fig.Fig.7) 80kN 2 60kN 80 20kN/m 3 6 60 20 1 8 4 2 V1=20 H2=40 M2=200 V2=80 .1. V1 ⋅ 10 − 20 ⋅ 6 ⋅ 7 − 30 ⋅ 6 = 0. 80 ⋅ 2 − V1 ⋅ 8 = 0. 102 ⋅ 6 − H 1 ⋅ 6 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0.17 - . V2 = 18kN Verificare ∑ Yi = 0.7 ∑ M = 0.20kN/m 30kN 3 2 20 30 4 H2 =12 1 2 H2 =42 V1 =102 V2 =18 6 4 . pentru forţele de la dreapta. V1 = 20kN st 3 . Problema 1.

90 ⋅ 8 − H 1 ⋅ 3 − 120 ⋅ 4 = 0.1. H − 20 ⋅ 6 + 80 = 0. Verificare ∑ Yi = 0.9 (fig. H 1 = 80kN Verificare ∑X i = 0. deoarece reazemele nu mai sunt la acelaşi nivel. V1 ⋅ 8 + H 1 ⋅ 5 − 15 ⋅ 4 ⋅ 6 + 16 ⋅ 2 = 0 . 90 − 120 + 30 = 0 2 ∑M ∑M ∑M ∑M dr 3 st 3 = 0. − 20 − 60 + V = 0. H 2 = 80kN = 0.1.8) 120kN 3 H1=80 V1=90 H2=80 V2=30 120 3 1 4 4 8 2 .18 - . V1 = 90kN 120 ⋅ 4 − V2 ⋅ 16 = 0.9) În acest caz nu mai este posibil să se scrie ecuaţii cu o singură necunoscută.8 (fig. M 2 = 200kNm Verificare ∑ M 3dr = 0. H 2 ⋅ 3 − 30 ⋅ 8 = 0. 80 − 80 = 0 Problema 1.1.8 = 0. V1 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 3 − 15 ⋅ 4 ⋅ 2 = 0 3 ∑M 2 = 0.∑ X = 0. V = 80kN i 2 2 2 i 2 2 2 = 0. V1 ⋅ 16 − 120 ⋅ 12 = 0.Fig. ∑ M st = 0. 80 ⋅ 8 − 20 ⋅ 12 − 60 ⋅ 4 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 + M ∑ Y = 0. H = 40kN ∑ M = 0. Se va alcătui un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute şi după rezolvarea acestuia se vor determina şi celelalte două necunoscute. V2 = 30kN 1 = 0. − 40 ⋅ 6 − 80 ⋅ 4 + 200 + 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = −560 + 560 =0 Problema 1.

36 − 15 ⋅ 4 + V2 − 16 = 0. H 3 = −15kN ∑X i = 0.1. st 5 H 2 = −15kN Verificare ∑M = 0. H 2 − H 3 = 0.19 - . = 0. 30 ⋅ 18 − 15 ⋅ 6 ⋅15 + 150 + V2 ⋅12 = 0. V3 = 5kN V2 = 55kN 3 Verificare ∑ Yi = 0. 30 ⋅ 12 − 5 ⋅ 6 ⋅ 9 + 55 ⋅ 6 + 15 ⋅ 8 = 810 − 810 = 0 . Verificare ∑M dr 3 = 0.1. V1 = 30kN ∑M ∑M 2 = 0. H 3 ⋅ 8 − 5 ⋅ 6 + 150 = 0. 8 ⋅ 8 − 40 ⋅ 4 + 16 ⋅ 6 = 160 − 160 = 0 Problema 1. V1 ⋅ 4 − 15 ⋅ 4 ⋅ 2 = 0.9 Din rezolvarea sistemului de ecuaţii rezultă H 1 = 8kN şi V1 = 36kN Din ecuaţiile de proiecţie pentru ansamblu se obţine: ∑X ∑Y i = 0.15kN/m 15 1 3 3 16kN 16 H1 =8 5 V1 =36 H2 =8 V2 =40 2 4 4 2 -Fig.10 (fig. 30 − 15 ⋅ 6 + 55 + 5 = 0 ∑M dr 5 = 0.10) ∑M st 4 = 0. H 1 − H 2 = 0. 30 ⋅ 6 − 15 ⋅ 6 ⋅ 3 + 150 − V3 ⋅12 = 0. H 2 = 8kN V2 = 40kN i = 0.

11) Din condiţiile de echilibru ale structurii în ansamblu se pot calcula reacţiunile verticale V1 şi V2 şi se poate obţine o relaţie între H1 şi H2. Calculul părţii superioare ∑ M 5 = 0.Fig. Se analizează mai întâi partea superioară. dar nu se poate determina valoarea acestora.1.5 = 0. De aceea. ca fiind o parte secundară şi apoi partea inferioară.10 Problema 1. 20 ⋅ 3 ⋅ 1.5 = 0. 20 ⋅ 3 ⋅ 1. − 15 + 15 = 0 . V4 = 15kN V5 = 15kN ∑M 4 = 0.1.20 - .11(fig.5 − V4 ⋅ 12 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1. Verificare ∑ Yi = 0.15kN/m 5 4 6 2 150kNm 1 4 2 2 6 6 3 15 150 H2 =15 V2 =55 H3 =15 V3 =5 V1 =30 .5 − V5 ⋅ 12 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1. în asemenea situaţii se separă partea superioară de cea inferioară.

− 60 + 20 ⋅ 3 + 20 ⋅ 3 − H 5 = 0.5 = 60 ⋅ 3 − 15 ⋅ 6 − 90 = 0 20kN/m 6 H4 =60 5 3 V4 =15 V5 =15 15 60 60 H5 =60 20kN/m 3 4 3 6 15 1 2 4 6 6 4 H1 =120 V1 =108 H2 =120 V2 =108 . H1 = 120kN ∑ M = 0. . H 4 ⋅ 3 − 20 ⋅ 3 ⋅ 1.5 − V2 ⋅ 20 = 0.∑M ∑X st 6 = 0. H ⋅ 6 − 108 ⋅ 10 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1.5 = 0 V1 = 108kN ∑M 1 = 0.V1 ⋅ 20 + 60 ⋅ 9 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7.5 + 15 ⋅ 16 + 60 ⋅ 9 − 15 ⋅ 4 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7.5 + 60 ⋅ 3 + 15 ⋅ 6 = 0. − 108 + 15 − 15 + 108 = 0 i 1 ∑ M = 0.5 + 60 ⋅ 3 + 15 ⋅ 6 = 0.21 - . dr 3 2 H 2 = 120kN .Fig. 60 ⋅ 9 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7.5 − 15 ⋅ 4 + 60 ⋅ 9 + 15 ⋅ 16 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7. H 4 = 60kN i = 0.11 Calculul părţii inferioare ∑ M 2 = 0.1. H 5 = 60kN Verificare ∑M dr 6 = 0.5 − 15 ⋅ 6 = 0. H 5 ⋅ 3 − V5 ⋅ 6 − 20 ⋅ 3 ⋅ 1. H ⋅ 6 − 108 ⋅ 10 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1. V2 = 108kN Verificare st 3 ∑ Y = 0.

5 V2=52. V ∑ M = 0. 22.5 − 75 + 52.12( fig.5 = 0 i 1 1 2 1 1 2 i 1 = 22.1.22 - .Verificare ∑X i = 0.Fig.5kN 2 = 52. H − 30 = 0. aşa cum se va vedea într-un alt capitol eforturile nu vor putea fi calculate dacă nu se cunosc forţele din articulaţiile interioare 3 şi 4. 30 ⋅ 4 + V ⋅ 8 − 75 ⋅ 4 = 0. dar. 120 − 20 ⋅ 3 − 60 − 20 ⋅ 3 − 60 + 120 = 0 Problema 1.5 .5kN . 30 ⋅ 4 + 75 ⋅ 4 − V ⋅ 8 = 0.12 Calculul structurii în ansamblu ∑ X = 0. 75kN 30kN 2 5 3 4 2 4 4 V3=30 30 H3=60 75 H4=90 V4=45 2 1 30 30 H1=30 90 45 V1=22. H1 şi V2 pot fi calculate din echilibrul structurii în ansamblu.1.12) În acest caz structura fiind simplu rezemată reacţiunile V1. H = 30kN ∑ M = 0. V Verificare ∑ Y = 0.

30 + 60 − 90 = 0 4 3 3 3 4 4 i st 5 dr 5 3 3 4 4 i Calculul părţii inferioare ∑ M = 0. H ⋅ 2 − 45 ⋅ 4 = 0. 30 − 75 + 45 = 0 ∑ M = 0. 30 ⋅ 2 + 75 ⋅ 4 − V ⋅ 8 = 0. H 4 ⋅ 2 − 40 ⋅ 3 + 15 ⋅ 2 + 10 ⋅ 3 = 0. H 8 ⋅ 2 − 10 ⋅ 3 = 0. H 7 ⋅ 2 − 10 ⋅ 3 = 0.13 (fig. st = 0. dr = 0. 15 ⋅ 4 + 30 ⋅ 2 + 15 ⋅ 4 + 10 ⋅ 6 − V5 ⋅ 6 = 0. V4 = 40kN V5 = 40kN 4 = 0.5 = 0 ∑ X = 0. V = 22.5kN ∑ M = 0.5kN Verificare ∑ Y = 0. 30 ⋅ 5 + 40 ⋅ 6 + 30 ⋅ 3 − V1 ⋅ 6 + 30 ⋅ 5 = 0. H 1 ⋅ 3 − 105 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 + 40 ⋅ 3 = 0. V = 45kN Verificare ∑ Y = 0.1. 15 ⋅ 4 + 30 ⋅ 2 + 10 ⋅ 6 − V4 ⋅ 6 + 15 ⋅ 4 = 0. H 4 = 30kN 6 dr H 5 = 30kN 6 = 0. 30 ⋅ 2 − V8 ⋅ 6 = 0. V = 30kN ∑ M = 0.13) Calculul părţii superioare ∑M ∑M ∑M ∑M 8 = 0. V7 = 10kN V8 = 10kN H 7 = 15kN H 8 = 15kN Calculul părţii mijlocii ∑M ∑M ∑M ∑M 5 = 0.23 - . V ⋅ 8 − 30 ⋅ 8 − 60 ⋅ 2 + 90 ⋅ 2 = 0. 22. V1 = 105kN = 0. 7 = 0. V2 = 105kN 1 st H1 = 45kN 3 = 0. st 9 = 0. H = 90kN Verificare ∑ X = 0. 30 ⋅ 5 + 30 ⋅ 3 + 30 ⋅ 5 + 40 ⋅ 6 − V2 ⋅ 6 = 0. 2 . Calculul părţii inferioare ∑M ∑M ∑M = 0. H = 60kN ∑ M = 0. V = 52.5 − 75 + 52. − 60 ⋅ 2 + 45 ⋅ 8 + 90 ⋅ 2 − V ⋅ 8 = 0. H + 60 − 90 = 0. 30 ⋅ 2 + V ⋅ 8 − 75 ⋅ 4 = 0. 30 ⋅ 4 − H ⋅ 2 = 0. 15 ⋅ 2 + 10 ⋅ 3 + H 5 ⋅ 2 − 40 ⋅ 3 = 0.Calculul părţii superioare ∑ M = 0. H = 30kN 2 1 1 1 2 2 i i 1 1 Problema 1. 9 30 ⋅ 2 − V7 ⋅ 6 = 0.

H 2 ⋅ 3 − 105 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 + 40 ⋅ 3 = 0.Fig.13 - . H 2 = 45kN 30kN 9 30 2 7 2 H7 =15 8 V7 =10 H8 =15 V8 =10 10 30kN 6 10 5 30 15 15 2 4 2 3 30kN 3 H4 =30 V4 =40 1 3 3 2 40 30 H5 =30 V5 =40 40 30 30 H1 =45 V1 =105 H5 =45 V2 =105 .24 - .∑M dr 3 = 0.1.

90 ⋅ 8 − 30 ⋅ 8 ⋅ 4 − V2 ⋅ 12 + 30 ⋅ 8 ⋅ 16 − 90 ⋅ 20 = 0.Problema 1. H 2 = 30kN Verificare ∑ X i = 0. V7 = 90kN V1 = 150kN 2 = 0.14 = 0.1. 90 − 30 ⋅ 8 + 150 + 150 − 30 ⋅ 8 + 90 = 0 st 4 dr 5 ∑M ∑M ∑M ∑M ∑M ∑M = 0. H 1 = 30kN = 0.14) 30kN/m 2 3 6 4 5 7 30kN/m 6 1 2 6 2 6 6 2 6 30kN/m 30kN/m V6 =90 V7 =90 H1 =30 V1 =150 H2 =30 V2 =150 .1.25 - . V6 = 90kN = 0. 30 ⋅ 6 ⋅ 3 − V7 ⋅ 6 = 0. Verificare ∑ Yi = 0.14 (fig. − 150 ⋅ 6 − H 2 ⋅ 8 + 30 ⋅ 8 ⋅ 10 − 90 ⋅ 14 = 0. 1 V2 = 150kN 1 = 0. V6 ⋅ 6 − 30 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0. 90 ⋅ 14 − 30 ⋅ 8 ⋅ 10 + 150 ⋅ 6 + H1 ⋅ 8 = 0.Fig. − 30 + 30 = 0 st 3 dr 3 . 90 ⋅ 20 − 30 ⋅ 8 ⋅ 16 + V ⋅ 12 + 30 ⋅ 8 ⋅ 4 − 90 ⋅ 8 = 0.

dacă într-o secţiune se află aplicată o forţă în lungul axei barei sau o forţă înclinată cu proiecţie pe axa barei. − P ⋅ L + M = 0.1) P 1 x L P M 2= P L H 2= 0 V 2= P 2 Calculul reactiunilor ∑ X = 0. în sensul momentului şi egal cu valoarea sa . H = 0 ∑ Y = 0.CAPITOLUL II GRINDA DREAPTĂ În acest capitol va fi prezentat calculul eforturilor la grinda dreaptă şi anume – grinda în consolă. atunci în diagrama de forţă tăietoare are loc un salt în sensul forţei şi egal cu valoarea forţei.26 - .Fig.1 .1 (fig. − P + V = 0. V ∑ M = 0.în secţiunea în care se anulează forţa tăietoare momentul încovoietor înregistrează o valoare extremă – maximă sau minimă.dacă într-o secţiune se află aplicată o forţă concentrată normală pe axa barei sau o forţă înclinată cu proiecţie pe normala la axa barei. Diagramele de eforturi prezintă urmātoarele particularităţi: . atunci în diagrama de forţă axială are loc un salt egal cu valoarea forţei aplicate. APLICAŢII A. Diagramele de forţă axială şi de forţă tăietoare vor fi afectate de semne – conform convenţiei prezentate în Introducere. . iar diagrama de moment încovoietor va fi reprezentată de partea fibrei întinse prin încovoiere şi nu va fi afectată de semne. . grinda simplu rezemată fără consolă şi grinda simplu rezemată cu una sau două console.2. Problema 2. i 2 i 2 2 2 2 =P M 2 = PL T P - P PL M .2.dacă într-o secţiune se află aplicat un moment concentrat atunci în diagrama de moment încovoietor are loc un salt. CALCULUL EFORTURILOR. Sā se calculeze reacţiunile şi sā se traseze diagramele de eforturi la urmātoarele grinzi drepte.

2) Calculul reacţiunilor p 1 x L 2 M2=0. Axa barei este axa valorilor zero. deci o curbă de 2 2 gradul 2 (o parabolă). M 2 − V2 ⋅ L + p ⋅ L ⋅ 2 = pL2 pL2 2 = − pL + =0 2 2 i ∑X ∑Y pL pL2 2 M Forţa tăietoare.2 (fig. forţa tăietoare este egală cu P. − p ⋅ L + V2 = 0. . de abscisă x. În secţiunea 1 momentul încovoietor este egal cu zero. În secţiunea curentă M x = −p ⋅ x ⋅ = − . În secţiunea 2 are loc un salt cu V2=P şi diagrama se închide. iar pentru x=L. În secţiunea 2 are loc un salt cu momentul reacţiune M2=PL şi diagrama se închide.5pL2 V2=pL T - H2=0 = 0. Într-o secţiune curentă momentul încovoietor este M x = −P ⋅ x . Problema 2. Pentru x=0. iar pentru x=L Tx = T2 = −pL . − p ⋅ L ⋅ 2 + M 2 = 0. Mx=M1=0. deci variaţie liniară. Momentul încovoietor. Diagrama de moment încovoietor a fost reprezentată de partea fibrei întinse. Pentru x=0 Tx=T1=0. În secţiunea 2 are loc un salt cu V2=pL.27 - . M 2 = 2 Verificare L ∑ M 1 = 0. L pL2 ∑ M 2 = 0. iar pentru x=L se obţine M 2 = −PL . prin care diagrama se închide. H 2 = 0 V2 = pL i = 0. În secţiunea curentă forţa tăietoare are expresia Tx = −p ⋅ x . În orice secţiune curentă.Fig.Forţa tăietoare. În secţiunea 1 are loc un salt egal cu P şi în sensul acestei forţe. ceea ce reprezintă o variaţie liniară. Pentru x=0 se obţine M1=0.2. momentul încovoietor .2 px 2 x Momentul încovoietor. deoarece este singura forţă care se află la stânga secţiunii. care în acest caz este fibra superioară.2.

M x = M 2 = − . Intensitatea încărcării în secţiunea curentă este p x = p x . deoarece dx . iar L 1 x2 1 forţa tăietoare are expresia Tx = − p x ⋅ x = − p . În extremitatea 2 a grinzii are loc un salt cu momentul reacţiune 2 pL2 M2 = şi diagrama se închide. V2 = 2 pL L pL2 ∑ M 2 = 0. dx pL . H 2 = 0 L pL ∑ Yi = 0. T2 = − 2 Momentul încovoietor. M 2 = 6 i pL 2 pL 2 6 M – Fig.3) px 1 x L p 2 Calculul reacţiunilor ∑X M2 H2 V2 T - = 0. − 2 ⋅ 3 + M 2 = 0.2.pL2 este M 2 = − . 3 6 L 6 2 dM x = T1 = 0 . Pentru x=0. Tangenta la curbă este egală cu zero în secţiunea 1.3 Forţa tăietoare. Mx=0 şi pentru x=L. 2 Problema 2.28 - . − p ⋅ 2 + V2 = 0. Momentul încovoietor în secţiunea curentă este 1 x 1 x3 pL2 M x = − p x ⋅ x ⋅ = − p .3 (fig. Rezultă o curbă de gradul doi 2 L 2 dT cu tangenta zero în secţiunea 1 ( = − p n = 0 ) şi valoarea maximă în secţiunea 2.2.

Problema 2.4 (fig.2.4)

Calculul reacţiunilor
15kN /m 1 2 M1 V1 50 15 2 2 20 3 20kN

∑X

= 0; H 1 = 0 ∑ Yi = 0; V1 − 15 ⋅ 2 − 20 = 0; V1 = 50kN ∑ M 1 = 0; − M 1 + 15 ⋅ 2 ⋅ 1 + 20 ⋅ 4 = 0;
i

H1

M 1 = 110kNm

Calculul eforturilor
40 20

T
110

T1 = V1 = 50kN; T3 = T2 = 20kN M 1 = −110kNm; M 2 = −110 + 50 ⋅ 2 − 15 ⋅ 2 ⋅ 1 = −40kNm

M

- Fig.2.4 Problema 2.5 (fig.2.5)
40kNm 3 1,5 10 40

10kN 1 2,5 M1 V1 2

Calculul reacţiunilor ∑ X i = 0; H1 = 0 ∑ Yi = 0; V1 − 10 = 0; V1 = 10kN ∑ M 1 = 0; − M 1 + 10 ⋅ 2,5 + 40 = 0; M 1 = 90kNm Forţa tăietoare este constantă pe intervalul 1-2 şi egală cu zero pe intervalul 2-3. Momentul încovoietor variază liniar pe intervalul 1-2, de la valoarea M 1 = −90kNm la valoarea M 2 = −40kNm . Pe intervalul 2-3 momentul încovoietor este constant, iar diagrama se închide printr-un salt de 40kNm.

H1

T M

10 90

+

10

40

- Fig.2.5 –

Problema 2.6 (fig.2.6) - 29 -

Calculul reacţiunilor
300 1 2,5 M1 V1 60kN 2 1,5 60kN 3 20kN

∑X

i

= 0; − H 1 + 60 cos 30 0 = 0;

H 1 = 51,96kN ∑ Yi = 0; V1 − 60 sin 30 0 − 20 = 0;
V1 = 50kN ∑ M 1 = 0; - M 1 + 60 sin 30 0 ⋅ 2,5 + 20 ⋅ 4 = 0;

H1

20kN

M 1 = 155kNm
+ 51,96 30 + 20

N
50

N 1 = H 1 = 51,96kN Forţa axială este constantă pe intervalul 1-2 şi este forţă de întindere.

T
155

M

30

- Fig.2.6 –
Problema 2.7 (fig.2.7)

15kN/m 1 2 M1 V1 15 2

30 2 kN
3 2

45 0

Calculul reacţiunilor ∑ X i = 0; H1 − 30 2 cos 45 0 = 0;
H 1 = 30kN

30 2
H1

∑Y

i

= 0; V1 − 15 ⋅ 2 − 30 2 sin 45 0 = 0; V1 = 60kN = 0; − M 1 + 15 ⋅ 2 ⋅ 1 + 30 2 sin 45 0 ⋅ 4 = 0; M 1 = 150kNm

∑M
30
+

1

N
60

30

T
150

30

60

M

-Fig.2.7 Problema 2.8 (fig.2.8) - 30 -

- Fig.2.8 20kN/m 3 1 2 2 20 40 40 + H1 M1 V1 60 130

40kN

10

1

T

M

Calculul reacţiunilor

∑ X = 0; ∑ Y = 0; ∑ M = 0;
i
i 1

− H 1 + 40 + 20 ⋅ 1 = 0; H 1 = 50kN V1 = 0 − M 1 + 40 ⋅ 2 + 20 ⋅ 1 ⋅ 2,5 = 0; M 1 = 130kNm
- Fig.2.9 -

Problema 2.9 (fig.2.9)

15kN 3 2 50kN

15

15 -

2 2

50

35 15 + H1 30

1 M1 V1

35

40

T

M

Calculul reacţiunilor

− H 1 − 50 + 15 = 0; H 1 = 35kN V1 = 0 i − M 1 + 50 ⋅ 2 − 15 ⋅ 4 = 0; M 1 = 40kNm 1 Problema 2.10 (fig.2.10)
i

∑ X = 0; ∑ Y = 0; ∑ M = 0;

- 31 -

6 − 20 ⋅ 0.Fig.6 Calculul eforturilor N 1 = H 1 cos α − V1 sin α = 60 ⋅ 0. N x = N 2 = −20 sin α = −16kN T1 = H 1 sin α + V1 cos α = 60 ⋅ 0.2. M 1 = 180kNm sinα=0. ∑ Y = 0.10 20kN 15 2 20 15 + 20 1 α 3 M1 V1 H1 + 60 180 12 15kN/m 4 N T M Calculul reactiunilor ∑ X = 0.6 = 60kN Tx = (H 1 − 15 ⋅ x ) sin α + V1 cos α x = 0.6 = 12kN x 1 Variaţie parabolică cu tangenta M x = −180 + H 1 ⋅ x + V1 ⋅ x − 15 ⋅ x ⋅ tgα 2 diferită de zero în capătul 2 al consolei.8 = 20kN N x = (H 1 − 15 ⋅ x ) cos α − V1 sin α x = 0.8 cosα=0. ∑ M = 0. . Tx = T2 = V1 cos α = 20 ⋅ 0. N x = N 1 = 20kN x = 4. H 1 = 60kN V1 − 20 = 0..8 + 20 ⋅ 0. V1 = 20kN − M 1 + 15 ⋅ 4 ⋅ 2 + 20 ⋅ 3 = 0. i i 1 − H 1 + 15 ⋅ 4 = 0. Tx = T1 = 60kN x = 4.32 - .

2. V1 = 60kN − M 1 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − 15 ⋅ 8 = 0.8 = 24kN Tx = (V1 − 10 ⋅ x ) cos α − H 1 sin α x = 0. ∑ Y = 0. x = 4m dx 4 M max = − M 1 + V1 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 4 ⋅ tgα − 10 ⋅ 4 ⋅ = 20kNm 2 .Fig. i i 1 − H 1 + 15 = 0. ∑ M = 0. N x = N 2 = −15 cos α = −9kN T1 = V1 cos α − H 1 sin α = 60 ⋅ 0.6 − 15 ⋅ 0.33 - .8 cosα=0.8 = −57kN N x = H 1 cos α − (V1 − 10 ⋅ x ) sin α x = 0.6 − 60 ⋅ 0. Tx = T2 = −H 1 sin α = −12kN x M x = − M 1 + V1 ⋅ x − H 1 ⋅ xtgα − 10 ⋅ x ⋅ Variaţie parabolică cu un maxim în 2 secţiunea în care se anulează forţa tăietoare dM x = Tx = V1 − H 1 ⋅ tgα − 10 ⋅ x = 0.6 Calculul eforturilor N 1 = −H 1 cos α − V1 sin α = −15 ⋅ 0.11 - T M Calculul reacţiunilor ∑ X = 0. H 1 = 15kN V1 − 10 ⋅ 6 = 0.Problema 2.2.11) 10kN/m 15kN 2 + 8 24 1 α 6 H1 M1 V1 57 60 + 10 15 9 20 12 N . Tx = T1 = 24kN x = 6. M 1 = 60kNm sinα=0. N x = N 1 = −57kN x = 6.11 (fig.

Problema 2. i i 1 H 1 − 30 = 0.2. V1 = 40kN − M 1 + 30 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 1 = 0.2.12 Calculul reacţiunilor ∑ X = 0.Fig.34 - . Trebuie îndeplinite condiţiile ∑ X i = 0 . ∑ Yi = 0 . M 1 = 160kNm Corectitudinea calculelor se certifică prin verificarea echilibrului nodului 2. ∑ M 2 = 0 . H 1 = 30kN V1 − 20 ⋅ 2 = 0. ∑ Y = 0. format din stâlpul vertical şi consola orizontală.12 (fig. ∑ M = 0. .12) 20kN/m 30kN 2 3 30 40 40 1 2 M1 V1 40 + 40 H1 4 30 20 30 40 2 40 - + 40 30 160 N T M .

Problema 2. ∑ Y = 0. M 1 = 170kNm .2.28 30kN 2 30 30 H1 1 2 M1 V1 60 28. V1 = 10kN − M 1 + 30 ⋅ 4 + 20 ⋅ 5 ⋅ 0.13) 20kN/m 20 40 2 28.5 = 0.2.13(fig.28 60 90 2 30 50 100 90 40 4 100 30 170 N T M .Fig.28 28.13 Calculul reacţiunilor ∑ X = 0.28 + + 50 28. ∑ M = 0. H 1 = 30kN V1 − 20 ⋅ 5 = 0.35 - . i i 1 − H 1 + 30 = 0.

15 30 + 2 30kN 5 1 30 30 60 H1 30 4 M1 V1 N T 120 M . H 1 = 30kN V1 = 0 M 1 − 30 ⋅ 5 = 0. ∑ M = 0.15 (fig.14 - 30 T M Calculul reacţiunilor ∑ X = 0.Problema 2.Fig. V1 − 30 = 0. i i 1 H 1 = 0.36 - .2. M 1 = 150kNm Problema 2. ∑ M = 0. V1 = 30kN − M 1 + 30 ⋅ 4 = 0.2. ∑ Y = 0.14 (fig.Fig. i i 1 H 1 − 30 = 0.15 Calculul reacţiunilor ∑ X = 0.14) 30 30kN 30 1 4 H1 M1 V1 150 2 + 30 5 60 N . M 1 = 120kNm .2. ∑ Y = 0.2.

Tx = T2 = − . Tx = T1 = x= L .2.16) p 1 x L H1 V1 pL 2 Calculul reacţiunilor 2 ∑X i = 0. M x = M max = 8 2 x = L. 2 H1 = 0 ∑M = 0. iar pentru x = . V1 ⋅ L − pL ⋅ V1 = L = 0. Pentru x=0 şi x=L. deci variaţie liniară. 2 V2 ∑M 1 = 0.2.37 - . pL2 L .Fig. pL 2 L pL ⋅ − V2 ⋅ L = 0.16 (fig. Tx = 0 2 pL 2 pL − p ⋅ x . 2 pL 2 Momentul încovoietor în secţiunea curentă are expresia pL x Mx = ⋅ x − px ⋅ 2 2 deci variatie parabolica. 2 pL V2 = 2 T + x= L 2 - pL 2 M pL2 8 . Mx=0.Problema 2.16 Forţa tăietoare în secţiunea curentă este Tx = Pentru x=0.

17 (fig.5 ⋅ 0. V1 ⋅ 10 − 80 ⋅ 8 + 20 ⋅ 6 ⋅ 5 − 80 ⋅ 2 = 0.17 - Problema 2.5 V2 60 x 3 6 15 15kN m 2 Calculul reacţiunilor ∑X ∑M ∑M i = 0.5 − 60 ⋅ 3. M max x = 0.5kN + T M 202.Fig.Fig.18) Calculul reacţiunilor 80kN 1 2 80 H1 V1 20 60 V2 80kN 2 0 k N /m 6 80 2 2 ∑X ∑M i = 0.17) 60kN 1 3 60 H1 V1 67.2. V1 = 20kN 1 ∑M = 0. 80 ⋅ 2 − 20 ⋅ 6 ⋅ 5 + 80 ⋅ 2 − V2 ⋅ 10 = 0.2.5 ⋅ 6. V1 = 67.5 Tx = 67. V2 = 82.18 - .Problema 2.15 ⋅ 0.2.5m = 67. V2 = 20kN T + 60 + 20 M m a x= 5 0 - M max = 20 ⋅ 5 − 80 ⋅ 3 + 20 ⋅ 3 ⋅ 1. H 1 = 0 2 = 0. 60 ⋅ 3 + 15 ⋅ 6 ⋅ 9 − V2 ⋅ 12 = 0.5 = −50kNm M 40 40 .5 − .5 − 60 − 15 ⋅ x = 0.875kNm 2 225 M m a x .5kN 1 = 0.38 - .2. H 1 = 0 2 = 0.5 - 82.18 (fig. V1 ⋅ 12 − 60 ⋅ 9 − 15 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0.5 = 226.

577 L 3 pL 1 x pL L x3 Mx = ⋅x − ⋅px ⋅x ⋅ = ⋅x − ⋅p 6 2 3 6 6 L L rezultă M max = 0. 2 H1 = 0 V1 ⋅ L − V1 = pL L ⋅ = 0. ⋅ 2 3 pL V2 = 3 M M max . x = = 0.39 - .064pL2 pentru x = 3 px = p⋅ .V2 ⋅ L = 0.Fig.19) px 1 x L H1 V1 px V2 p p 2 Calculul reacţiunilor ∑X i = 0. + x=0.19 x L pL 1 px 2 pL 1 − ⋅px ⋅x = − ⋅ (curbă de gradul 2) Tx = 6 2 L 6 2 L Tx = 0.2. 2 3 ∑M = 0.19 (fig.2.Problema 2. pL T 6 ∑M pL 3 1 = 0.577L - pL 6 pL 2L .

2.21 (fig.22) . V2 = 33kN 90 H1 V1 1 N 27 + 33 18 60 T M - 108 99 -Fig. în diagrama de moment încovoietor.Problema 2.40 - .21) 60 2 450 2 Calculul reactiunilor 1 4 90kNm ∑X i = 0. H 1 − 60 ⋅ cos 45 0 = 0. V1 = 12kN 120 − V2 ⋅ 10 = 0. deoarece forţa tăietoare este constantă.2.20 – Problema 2.20 (fig. 2 1 ∑M = 0. V1 = 27kN = 0. − 90 + 60 2 ⋅ sin 45 0 ⋅ 7 − V2 ⋅ 10 = 0. H 1 = 0 = 0. Cele două ramuri ale diagramei M sunt paralele.20) 1 6 H1 V1 120kN m 4 120 V2 Calculul reacţiunilor 2 ∑X ∑M i = 0.2. H 1 = 60kN 3 60 2 3 ∑M ∑M V2 2 = 0.2. .2.Fig. − V1 ⋅ 10 + 120 = 0.21 Problema 2. T 12 72 M 48 V2 = 12kN În secţiunea în care este aplicat momentul concentrat are loc un salt. V1 ⋅ 10 − 90 − 60 2 ⋅ sin 45 0 ⋅ 3 = 0.22 (fig.

80 ⋅ 8 − V1 ⋅ 4 − 80 ⋅ 4 = 0.2. 80 ⋅ 4 − V2 ⋅ 4 = 0.22 Calculul reacţiunilor ∑X ∑M ∑M i = 0. H 1 = 54.894 Calculul eforturilor N 12 = H 1 ⋅ cos α + V1 ⋅ sin α = 107. V2 = 80kN 1 = 0.4 ⋅ 8 − V1 ⋅ 6 − 80 ⋅ 4 = 0. 80 ⋅ 4 − R 3 ⋅ 10 = 0.76 + + 160 35.8 cosα=0.76kN sau T23 = − V2 ⋅ cos α = −35.6 ∑M ∑X ∑M = 0.52kN N 23 = N 12 − 80 ⋅ cos α = 71.2.28kN sau N 23 = V2 ⋅ sin α = 71. 54.23 (fig.41 - .23) Calculul reacţiunilor sinα=0. 80 − H 1 = 0.52 35.2kN 3 = 0. 1 . R 3 = 32kN − H 1 + 80 − R 3 ⋅ sin α = 0. cosα=0.447 sinα=0. H 1 = 80kN V1 = 80kN 2 = 0.76 4 1 α 4 V1 H1 107.4kN i = 0.52kN T12 = H 1 ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = 35.76kN M 2 = H 1 ⋅ 4 − V1 ⋅ 2 = 160kNm sau M 2 = V2 ⋅ 2 = 160kNm Problema 2. V1 = 19.3 4 V2 80kN 2 80 71.28 N T M -Fig.76kN T23 = T12 − 80 ⋅ sin α = −35.

Fig.24 - .2.42 - .23 Calculul eforturilor N 12 = H 1 ⋅ cos α + V1 ⋅ sin α = 48kN N 23 = N 12 − 80 ⋅ cos α = 0 T12 = H 1 ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = 32kN T23 = T12 − 80 ⋅ sin α = −32kN M 2 = R 3 ⋅ 5 = 160kNm Problema 2.24) N2 p 2 V2 + L pL sin α 2 - 1 V1 H1 + N1 pL2 8 N pL sin α 2 T M .2.2.Fig.24 (fig.3 R3 4 80kN 2 4 1 α 6 V1 H1 48 80 48 32 + 32 + 160 N T M .

V1 = tgα tgα 2 2 − V1 + V2 = − pL pL tgα = 0 tgα + 2 2 Verificare i = 0. H 1 − pL = 0. H 1 = pL L L pL pL ⋅ − V2 ⋅ = 0. ∑M 1 ∑M ∑Y 2 = 0. iar momentul încovoietor maxim este: L L pL L pL2 − ⋅ = M max = H 1 ⋅ − V1 ⋅ 2 tgα 2 4 8 .Calculul reacţiunilor ∑X i = 0. = 0.43 - . V2 = tgα 2 tgα 2 L L pL H 1 ⋅ L − V1 ⋅ .pL ⋅ = 0. Calculul eforturilor N 1 = H 1 ⋅ cos α + V1 ⋅ sin α = pL (1 + cos 2 α ) 2 cos α pL sin 2 α N 2 = V2 ⋅ sin α = ⋅ 2 cos α T1 = H 1 ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = pL sin α 2 T2 = −V2 ⋅ cos α = − pL sin α 2 Forţa tăietoare se anulează la mijlocul deschiderii.

25) 15kN /m Calculul reacţiunilor 1 6 H1 V1 20 V2 30 6 15 2 2 ∑X ∑M ∑M i = 0. x = 3. V1 = 126kN − 60 ⋅ 3 + 18 ⋅ 4 ⋅ 2 − ∑M 1 = 0.67m .26) 60kN 1 3 60 4 18 5 45 1 8 k N /m 2 2 4 5 k N /m Calculul reacţiunilor ∑ X i = 0.26 .2.2.2.44 - .33kNm M 120 M max -Fig. x = 1.Problema 2. V2 = 96kN + 6 T 20 + x 180 M m in 6 0 - ∑Y i = 0. Verificare M 90 − 60 + 126 − 18 ⋅ 4 + 96 − 90 = 0 Calculul eforturilor Tx = −60 + 126 − 18 ⋅ x = 0.25 (fig.25 Problema 2. H1 66 V1 V2 90 − V2 ⋅ 9 + 45 ⋅ 2 ⋅ 10 = 0. V2 = 100kN T + x + Verificare ∑ Yi = 0.Fig. 2 1 = 0. V1 ⋅ 12 − 15 ⋅ 8 ⋅ 2 = 0. − 60 ⋅ 12 + V1 ⋅ 9 − − 18 ⋅ 4 ⋅ 7 + 45 ⋅ 2 ⋅ 1 = 0. V1 = 20kN 15 ⋅ 8 ⋅ 10 − V2 ⋅ 12 = 0.33m x M max = 20(6 + x ) − 15 ⋅ x ⋅ = 2 = 133.26 (fig. 20 − 15 ⋅ 8 + 100 = 0 70 30 Tx = 20 − 15 ⋅ x = 0. H1 = 0 ∑ M 2 = 0.2. H 1 = 0 = 0.

H 1 = 0 ∑ M 1 = 0.2. M 100 .28) 80kN m 100kN 1 2 80 H1 45 V1 4 100 4 120kN m 2 2 120 Calculul reacţiunilor ∑ X i = 0.27 Problema 2.45 - .28 . H 1 = 0 ∑ M 1 = 0.27 (fig. M 60 198 216 .2. − 80 + V1 ⋅ 8 − 100 ⋅ 4 + 120 = 0 V1 = 45kN Verificare 45 − 100 + 55 = 0 T + 55 45 120 55 80 ∑Y i = 0.28 (fig.27) 60kN m 80kN 1 60kN 2 x = −58. − 60 + 80 ⋅ 3 + 60 ⋅ 6 − V2 ⋅ 10 = 0 V2 = 54kN 2 2 60 H1 86 3 80 3 60 4 ∑M V2 = 0. − 80 + 100 ⋅ 4 − V2 ⋅ 8 + 120 = 0 V2 = 55kN 2 V2 ∑M = 0.96kNm 2 Calculul reacţiunilor ∑ X i = 0.2.Fig.2. V1 = 86kN V1 − 60 + V1 ⋅ 10 − 80 ⋅ 7 − 60 ⋅ 4 = 0 Verificare 54 − 80 − 60 + 86 = 0 + T 80 54 6 - ∑Y 54 i = 0.Fig.M min = −60(3 + x ) − 126 ⋅ x − 18 ⋅ x ⋅ Problema 2.

V2 = 100kN ∑ M 2 = 0.30 (fig.29 Calculul reacţiunilor ∑ X i = 0.29) 40kN 3 15kN /m 2 2 α x 3 1. 15 ⋅ 4 ⋅ 2 − V2 ⋅ 3 + 40 ⋅ 4.Fig.25kNm tgα 2 Problema 2.Problema 2. H 1 = 60kN ∑ M 1 = 0. 15 ⋅ 4 − H 1 = 0.29 (fig.46 - .15 ⋅ 4 ⋅ 2 + 60 ⋅ 4 + 40 ⋅1.2.5 = 0.30) 2 0 k N /m 4 4 3 50kN 1 3 2 α 3 3 V1 50 H1 18 4 R3 20 36 90 + 29 55 - 48 + 11 4 N T M -Fig. −V1 ⋅ 3 .5 = 0 V1 = 60kN Verificare ∑ Yi = 0. −60 + 100 − 40 = 0 Calculul eforturilor N 1 = H 1 ⋅ cos α + V1 ⋅ sin α = 84kN N st = N 1 − 15 ⋅ 4 ⋅ cos α = 48kN N dr = N st − V2 ⋅ sin α = −32kN 2 2 2 N 3 = −40 ⋅ sin α = −32kN T1 = H 1 ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = 12kN T2st = T1 − 15 ⋅ 4 ⋅ sin α = −36kN T2dr = T2st + V2 ⋅ cos α = 24kN x =1 Tx = (H 1 − 15 ⋅ x ) ⋅ sin α − V1 ⋅ cos α = 0 x x M max = H 1 ⋅ x − V1 ⋅ − 15 ⋅ x ⋅ = 11.30 .2.2.2.5 15 V2 4 1 H1 V1 84 48 40 32 24 - + 36 60 + 12 + T M max N M .

R 3 = 65kN ∑ X i = 0.5 = 0. 50 + H 1 − R 3 ⋅ sin α = 0. H 1 = 2kN ∑ M 2 = 0.5 = 0 V1 = 21kN Verificare ∑ Yi = 0. p 1 x L 2 px 2 Mx = 2 M 1 1·x pL2 2 L mv mθ 1 1 Expresia deplasării pentru elementele solicitate la încovoiere este m ⋅M ∆i = ∫ i dx EI Diagrama de moment încovoietor produsă de forţele reale se determină. −2 ⋅ 8 + V1 ⋅ 6 − 50 ⋅ 4 + 20 ⋅ 3 ⋅1.31 - .31 (fig.31) Se cer translaţia pe verticală v1 şi rotirea θ1. 50 ⋅ 4 − R 3 ⋅10 + 20 ⋅ 3 ⋅ 7.2.47 - . în funcţie de deplasarea ce urmează a fi determinată – translaţie sau rotire. Se cunosc modulul de elasticitate E şi momentul de inerţie I.2.5 = −90kNm B. deoarece este necesară în calculul de rezistenţă la dimensionarea sau verificarea secţiunii transversale. 1 1 1 . Diagrama unitară mi se obţine încărcând grinda cu o forţă sau un moment egal cu unitatea. 21 + 65 ⋅ cosα −20 ⋅ 3 = 21 + 39 − 60 = 0 Calculul eforturilor N 1 = − H 1 ⋅ cos α − V1 ⋅ sin α = −18kN dr N dr = N 1 − 50 ⋅ cos α = −48kN N 3 = N dr = −48kN 2 2 T1 = − H 1 ⋅ sin α + V1 ⋅ cos α = 11kN T3dr = T2dr + R 3 = 36kN T2dr = T1 − 50 ⋅ sin α = −29kN M 2 = V1 ⋅ 3 − H 1 ⋅ 4 = 55kNm M 3 = V1 ⋅ 6 − H 1 ⋅ 8 − 50 ⋅ 4 = −90kNm sau M 3 = −20 ⋅ 3 ⋅1.Calculul reacţiunilor ∑ M 1 = 0. CALCULUL DEPLASĂRILOR Să se calculeze deplasările indicate la grinzile simple următoare: Problema 2.Fig.

De asemenea.32) Se cere translatia pe verticală a secţiunii 3 si rotirea secţiunii 1. Momentul încovoietor în secţiunea curentă din diagrama m θ este m x = 1. 1 5 k N /m 1 8 2 2 120 2 60kN 3 M mv 1 1kN 3 mθ 1 1 .48 - . Se dă EI=48000kNm2.Calculul translatiei v1 1.în diagrama mi este m x = 1 ⋅ x L m 1 L px 2 pL4 v ⋅M v1 = ∫ dx = ∫ x ⋅ 2 dx = 8EI EI EI 0 0 Semnul deplasării este plus deoarece ambele diagrame se află pe aceeaşi parte a axei barei.în diagrama M este M x = 2 . Calculul utilizând regula de integrare Vereşciaghin L m 1 1 pL2 3 pL4 v ⋅M v1 = ∫ ⋅ ⋅L⋅ L = dx = EI EI 3 2 4 8EI 0 1 1 Calculul rotirii θ1. trebuie precizat faptul că semnul rezultatului fiind plus deplasarea reală se produce în sensul forţei egale cu unitatea.Fig. 1 θ1 = ∫ 1 px pL ∫ 1 ⋅ 2 dx = 6EI (integrare directă) EI EI 0 0 L m 1 1 pL2 pL3 θ ⋅M θ1 = ∫ ⋅ ⋅ L ⋅1 = (regula Veresciaghin) dx = EI EI 3 2 6EI 0 L 1 mθ ⋅ M 1 dx = L 2 3 Problema 2.32 . 2.2. Calculul utilizând integrarea directă Momentul încovoietor în secţiunea curentă: px 2 .32 (fig. 2.

5 .33 (fig.66x10 m = 0.2.33) Se cer: θ4 şi v2.166 x10 − 2 radiani = 0.5 − ⋅ 10 ⋅ 2.095 0 EI Problema 2.Fig.5 ⋅ 90 = m 2EI  2 3 2 2  EI  . 2. 40kN 3 2 5 2I 5 90 45 I 3 20kN /m 4 1 M 55 1 1 1 m θ4 m v2 2.49 - .66cm EI   θ1 = ∫ mθ ⋅ M 3 EI 1  2 15 ⋅ 8 2 1 1 1  dx =  3 ⋅ 8 ⋅ 8 ⋅ 2 1 − 2 ⋅ 8 ⋅ 120 ⋅ 3 1 = 2EI   = 80 = 0.33 - θ4 = ∫ mθ ⋅ M 4 EI dx = 1 1 2 1 1 1   2 ⋅ 10 ⋅ 90 ⋅ 3 1 − 2 ⋅ 10 ⋅ 100 ⋅ 2 1 + 3 ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 1 = 2EI   70 = radiani EI v2 = ∫ mv ⋅ M 2 EI dx = 1  1 2 1 1  135.v3 = ∫ mv ⋅ M 3 EI dx = 1  2 15 ⋅ 8 2 1 1 2  − ⋅ ⋅ 8 ⋅ 2 + ⋅ 8 ⋅ 120 ⋅ 2 + 2EI  3 8 2 2 3   + 2  320 1 1 −2  2 ⋅ 2 ⋅ 120 ⋅ 3 2 = EI = 0.417 2 ⋅ ⋅ 5 ⋅ 100 ⋅ 2.

iar grinzile din figura III.50 - . Grinzile principale sunt acele grinzi care pot prelua şi transmite direct bazei de susţinere toate încărcările ce le revin.reprezintă ansambluri de grinzi drepte – cu sau fără console . grinzile din figura III. Se constată că ansamblul este format din grinzi principale şi grinzi secundare.Fig.legate între ele prin articulaţii simple.1. 1 2 3 4 5 7 8 6 a) 1 2 3 4 5 6 7 8 b) 1 c) 1 2 3 4 5 6 7 d) 2 3 4 5 6 7 . În figura III. în timp ce grinda 7-8 are un reazem simplu cu baza de .b şi d sunt realizate dintr-o singură grindă principală şi restul grinzi secundare.a şi c sunt realizate printr-o succesiune de grindă principală şi grindă secundară.1 De exemplu.1 sunt prezentate scheme de grinzi Gerber ce se pot obţine prin asamblarea cu articulaţii interioare. iar grinzile 3-4 şi 7-8 sunt grinzi secundare. De asemenea.CAPITOLUL III GRINZI GERBER Grinzile Gerber .grinzi cu console şi articulaţii . În primul exemplu grinzile 1-2-3 şi 4-5-6-7 sunt grinzi principale. o cotă parte sau toată încărcarea fiind transmisă grinzilor principale. se constată că o grindă Gerber are un reazem fix – articulaţie sau încastrare – care să împiedice deplasarea de corp rigid în lungul axei grinzii. Grinzile secundare sunt acele grinzi care transmit parţial sau deloc bazei de susţinere încărcările ce le revin. Grinda 3-4 nu are nici un reazem cu baza şi reazemă pe două grinzi principale.1.III.

acesta se poate efectua fie pentru ansamblu. fie trasarea diagramelor pe fiecare grindă componentă şi obţinerea ulterior a diagramelor pe ansamblu. În al doilea caz există o singură grindă principală 1-2-3 iar restul sunt grinzi secundare.1 (fig. fie descompunând grinda Gerber în grinzi componente. Efectul forţelor normale pe axa barei este preluat de reazemele simple şi de cel fix.1) 40kN 2 5 5 9 GS GP 600 H 1= 0 80 80 40 40 + 80 40 10 3 3 10 k N /m 1 40 + - 30 + 50 T 600 200 45 M M m a x= 8 0 . prin simpla alăturare a diagramelor grinzilor componente. Problema 3. În această ultimă situaţie forţele din legăturile interioare sunt calculate şi ele permit trasarea mai uşoară a diagramelor de eforturi. 3. În cazul descompunerii în grinzi componente efectul eventualelor forţe ce au direcţia axei barei sau formează un unghi cu aceasta este preluat de reazemul fix.susţinere.3.51 - .Fig.1 . APLICAŢII A. Exista două posibilităţi: fie trasarea diagramelor pe întregul ansamblu (cunoscând reacţiunile şi forţele de legătură). Din punctul de vedere al calculului reacţiunilor şi eforturilor. Să se traseze diagramele de eforturi la urmātoarele grinzi Gerber.

Grinda secundară 3-4 GS GP 20 H 1 =0 50 100 30 30 90 40 ∑M ∑M 100 40 4 = 0.5 120 = 0. Pentru grinda secundară 2-3 se obţine ∑ M 2 = 0.2) 20kN /m 3 4 2 4 4 3 90kN 40kN Calculul reacţiunilor 1 6 2 ΣXi=0. x = 4m M max = 40 ⋅ 4 − 10 ⋅ 4 ⋅ 2 = 80kNm 1 ∑M M 1 = 600kNm Problema 3. V3 ⋅ 8 − 90 ⋅ 4 + 40 ⋅ 3 = 0 V3 = 30kN 3 = 0. 10 ⋅12 ⋅ 6 − V3 ⋅ 9 = 0 V3 = 80kN = 0.Fig.2 - . H1=0. 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 6 + 30 ⋅ 8 = 0 V2 = 100kN 2 M 62.2 (fig. V1 − 40 − 40 = 0 V1 = 80kN 3 ∑M = 0.3.3. V1 ⋅ 6 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 = 0 V1 = 50kN . V2 ⋅ 9 − 10 ⋅ 12 ⋅ 3 = 0 V2 = 40kN Pentru grinda principală 1-2 se obţine ∑ Yi = 0. − M 1 + 40 ⋅ 5 + 40 ⋅ 10 = 0 Calculul eforturilor Tx = 40 − 10 ⋅ x = 0. 50 90 ⋅ 4 − V4 ⋅ 8 + 40 ⋅ 11 = 0 V4 = 100kN T + x 70 60 + 60 + Grinda principală 1-2-3 60 120 ∑M ∑M 1 = 0.52 - . rezultă H1=0. ∑ X i = 0 .Calculul reacţiunilor: Din condiţia de echilibru pentru ansamblu.

53 - .5m M max = 50 ⋅ 2.3) 1 360kNm 30kN 2 3 4 4 2 6 1. x = 2.5 − 20 ⋅ 2. 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V6 ⋅ 6 + 30 ⋅ 8 = 0 V6 = 70kN = 0.3( fig. respectiv Tx = 50 − 20 ⋅ x = 0.8 4 5 6 GS GS GP 360 39 15 6 39 30 26 20 20 30 10 30 70 10kN/m 6 2 30kN + T 204 15 6 48 24 - + - + 40 6 36 20 60 M 156 .25 = 62.Fig. 6 ∑M .3 Calculul reactiunilor Grinda secundară 5-6 ∑ M 5 = 0.3.3.Momentul încovoietor maxim pe grinda 1-2-3 are loc în secţiunea în care se anulează forţa tăietoare. Aici va fi considerată pe grinda principală.5kNm Problema 3. V5 ⋅ 6 − 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 = 0 V5 = 20kN Forţa concentrată din secţiunea 3 se va considera numai pe una dintre cele două grinzi.5 ⋅1.

Grinda secundară 3-4-5 ∑ M 4 = 0; − V3 ⋅ 6 + 20 ⋅ 1,8 = 0 V3 = 6kN = 0; − V4 ⋅ 6 + 20 ⋅ 7,8 = 0 V4 = 26kN Grinda principală 1-2-3 ∑ M 1 = 0; − 360 + V2 ⋅ 8 + (30 − 6) ⋅ 10 = 0 V2 = 15kN
3

∑M ∑M

V1 ⋅ 8 − 360 + (30 − 6) ⋅ 2 = 0 V1 = 39kN = 0; Calculul eforturilor Pe grinda 5-6 forţa tăietoare este: Tx = 20 − 10 ⋅ x Pentru Tx=0 rezultă x=2 m Momentul încovoietor maxim este M max = 20 ⋅ 2 − 10 ⋅ 2 ⋅ 1 = 20kNm
2

Problema 3.4 (fig.3.4)
20kN /m 60kN 1 5 2 3 2 3 6 GS GP 60 30 150 120 60 60 20 140 GP 60 20 100 4 2 3 3 5 60kN 6 2 100kN m

T
60

+ 30 30 270 120

40

+ 100 20

-

160 40 100

M
90

- Fig.3.4 Calculul reacţiunilor Grinda secundară 3-4 ∑ M 4 = 0; V3 ⋅ 6 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V3 = 60kN

∑M

3

= 0;

20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V4 ⋅ 6 = 0 V4 = 60kN

- 54 -

Grinda principală 4-5-6 ∑ M 6 = 0; − 60 ⋅ 8 - 20 ⋅ 2 ⋅ 7 + V5 ⋅ 6 − 60 ⋅ 3 + 100 = 0 V5 = 140kN = 0; − 60 ⋅ 2 − 20 ⋅ 2 ⋅ 1 + 60 ⋅ 3 −V6 ⋅ 6 + 100 = 0 V6 = 20kN Grinda principală 1-2-3 ∑ M 2 = 0; − 60 ⋅ 7 + V1 ⋅ 5 + 20 ⋅ 3 ⋅1,5 + 60 ⋅ 3 = 0 V1 = 30kN
5

∑M ∑M

1

= 0;

− 60 ⋅ 2 + V2 ⋅ 5 + 20 ⋅ 3 ⋅ 6,5 + 60 ⋅ 8 = 0 V2 = 150kN

Momentul încovoietor maxim pe grinda simplu rezemată 3-4 este pl 2 M max = = 90kNm 8
Problema 3.5 (fig.3.5)
14kN/m 50kN 80kNm 5 6

3 1 3 5 2 2 5

4

GP 14 50

GS

GP 176

80

76

70 16 16 34 + 42 + 16 36 -

16

34

T

16 176

63

68 21.714

80

M

- Fig.3.5 - 55 -

Calculul reacţiunilor Grinda secundară 3-4 ∑ M 4 = 0; − V3 ⋅ 5 + 80 = 0 V3 = 16kN
= 0; 80 − V4 ⋅ 5 = 0 V4 = 16kN Grinda principală 4-5 ∑ Yi = 0; − 16 + V5 = 0 V5 = 16kN
3

∑M

= 0; − 80 − 16 ⋅ 6 + M 5 = 0 M 5 = 176kNm Grinda principală 1-2-3 ∑ M 2 = 0; − 14 ⋅ 8 ⋅ 4 + V1 ⋅ 5 − 16 ⋅ 2 + 50 ⋅ 2 = 0 V1 = 76kN
5

∑M ∑M

= 0; 14 ⋅ 8 ⋅ 1 − V2 ⋅ 5 − 16 ⋅ 7 + 50 ⋅ 7 = 0 V2 = 70kN Calculul eforturilor Tx = 34 − 14 ⋅ x = 0; x = 2,428m (3 + 2,428) 2 M min = −14 ⋅ + 76 ⋅ 2,428 = −21,714kNm 2
1

Problema 3.6 (fig.3.6)
60kN 1 10 2 2 3 4 6 3 5 6 6 2

GS GS GP 2 12 10 30 20 60 80 60

T
2

10

+ +
20

-

120

M

20

60

- Fig.3.6 - 56 -

90 − V3 ⋅ 6 = 0 = 0. − V6 ⋅ 6 + 60 ⋅ 8 = 0 V6 = 80kN = 0.7) Calculul reacţiunilor Din condiţia de echilibru pe orizontală pentru ansamblul grinzii rezultă: ∑ X i = 0. se constată că efectul forţei se micşorează pe masură ce distanţa creşte faţă de punctul său de aplicaţie. − V2 ⋅ 6 + 90 = 0 V2 = 15kN Grinda principală 1-2 ∑ Yi = 0. De asemenea. se poate trasa direct diagrama de moment încovoietor.3. − V1 ⋅ 10 + 10 ⋅ 2 = 0 V1 = 2kN Grinda fiind încărcată cu o singură forţă. − 15 ⋅ 2 + 80 ⋅ 3 − V5 ⋅ 6 + 60 ⋅ 8 = 0 . − 15 ⋅ 8 + V4 ⋅ 6 − 80 ⋅ 3 + 60 ⋅ 2 = 0 1 ∑M ∑M V4 = 40kN V5 = 115kN 4 = 0. H1 − 60 2 ⋅ cos 450 = 0 H1 = 60kN Grinda secundară 2-3 V3 = 15kN ∑ M 2 = 0. V3 ⋅ 6 − 20 ⋅ 3 = 0 V3 = 10kN 6 ∑M = 0. − V1 + 15 = 0 V1 = 15kN 3 ∑M = 0. − V5 ⋅ 6 + 60 ⋅ 2 = 0 V5 = 20kN Grinda secundară 3-4-5 ∑ M 4 = 0.57 - .Calculul reacţiunilor Grinda secundară 5-6 ∑ M 5 = 0. pornind de la momentul din secţiunea 6. Problema 3. M 1 − 15 ⋅ 6 = 0 M 1 = 90kNm Grinda principală 3-4-5 ∑ M 5 = 0. − V2 ⋅ 10 + 10 ⋅12 = 0 V2 = 12kN 3 ∑M ∑M 2 = 0. V4 ⋅ 6 − 20 ⋅ 9 = 0 V4 = 30kN Grinda principală 1-2-3 ∑ M 1 = 0. M 6 = −60 ⋅ 2 = −120kNm şi ţinând seama de legea de variaţie a momentului încovoietor şi de faptul că în articulaţiile interioare acesta este egal cu zero.7 (fig. pe consolă.

3.7 - .58 - .1 6 2 90kNm 80kN 3 2 4 3 3 5 2 60 2kN 450 3 GS 3 GP 90 15 15 15 90 40 80 GP 60 2 115 N 60 60 60 + + 55 120 T 15 - 25 M 90 45 45 30 45 -Fig.

8 Calculul deplasărilor mv ⋅ M 20 2  1 1 1 2 1 1 ⋅ 8 ⋅ 90 ⋅ 2 − ⋅ 8 ⋅ 160 ⋅ 2 + ⋅ 2 ⋅ 90 ⋅ 2 = − (metri) v3 = ∫ dx = EI 3  2 2 2 3 2EI  2 EI  3 Deplasarea are loc în sens invers sensului forţei egale cu unitatea.5 = 0 V3 = 45kN ∑M 3 = 0.75kN M 115 2 ∑M 1 = 0.25 20 3 20kN/m 1 Calculul reacţiunilor Grinda secundară 3-4 ∑M 4 = 0.8) Translaţia v3 şi rotirea θ3rel.B. V1 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + 45 ⋅ 2 = 0 75 90 V1 = 28.75 28.25 90 45 + - + T ∑M 2 = 0.3.3. 28. Problema 3.75 45 60 135 20 ⋅ 9 ⋅ 4.5 − V4 ⋅ 6 = 0 V4 = 135kN Grinda principală 1-2-3 45 + 51. 80kN 2 2I 4 4 2 3 I 4 6 GS GP 80 96.59 - . V3 ⋅ 6 − 20 ⋅ 9 ⋅ 1.8 (fig.25kN 1kN mv 3 4/3 m 1 θ3 . 80 ⋅ 4 − V2 ⋅ 8 + 45 ⋅ 10 = 0 V1 = 96. . Să se traseze diagramele de eforturi şi să se calculeze deplasările indicate la următoarele grinzi Gerber.Fig.

5 105 + 97.9 (fig.3. 20kN /m 1 2I 6 I 2 3 2.Fig.5 2 3 I 90kN 4 I 10kN /m 5 2I 6 6 22.25 2 mv m 4 1kN m θ1 1 1kN m 6 mθ 1 .65 112.5 202.9 .rel θ3 = ∫ mθ ⋅ M 3 EI dx = 1 1 24 1 14 1  2 4 1  ⋅ 8 ⋅ 90 ⋅ − ⋅ 8 ⋅ 160 ⋅ + ⋅ 2 ⋅ 90 ⋅  + 1 + 2EI  2 33 2 23 2 3 3 3     1 1 1 2 20 ⋅ 6 2 1  85 +  2 ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 3 1 − 3 ⋅ 8 ⋅ 6 ⋅ 2 1 = − EI (metri) EI   Rotirea relativă are loc în sens invers sensului momentelor egale cu unitatea.9) Translaţia v4 şi rotirile θ1 şi θ6. Problema 3.3.5 1kN 11.5 225 45 22.5 45 + 45 15 T + 90 M 12.60 - .5 GS GP 20 90 45 45 5 90 15 GP 10 2.

5 180kNm 3I 4.Fig.10 .5 θ1 = ∫ dx = ⋅ 6 ⋅ 1 − ⋅ 6 ⋅ 225 ⋅ 1 = − (radiani)  ⋅ EI 2EI  3 8 2 2 3  EI mθ ⋅ M 1  2 10 ⋅ 6 2 1 1 1  θ6 = ∫ dx = ⋅ 6 ⋅ 1 − ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 1 = 0  ⋅ EI 2EI  3 8 2 2 3  1 6 rel Problema 3.10) Translaţia v5 şi rotirea relativă θ 3 1 4.10 (fig.5 mθ 3 0.5 1 1kNm 0.61 - .5 1 .5 2 I 3 3 I 3 80kN 10kN/m 4 5 I 6 GS 6 3 2 GS GP 180 30 135 60 90 80 80 60 30 10 30 30 M 45 1 90 45 2 1kN mv3 0.75 1.v4 = ∫ mv ⋅ M 4 EI dx = = 1 1 2  1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1  ⋅ 2 ⋅ 90 ⋅ 2  + ⋅ 6 ⋅ 2 =  ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 2 − ⋅  EI  2 3  2EI  2 3 3 8 2  210 (metri) EI mθ ⋅ M 1  2 20 ⋅ 6 2 1 1 1  22.3.3.

. V3 ⋅ 6 − 80 ⋅ 3 + 30 ⋅ 2 = 0 V3 = 30kN 5 ∑M = 0.25 =− (radiani) EI .Calculul reacţiunilor Grinda secundară 5-6 ∑ M 6 = 0.5 ⋅ 135 ⋅ ⋅ + ⋅ 4.5 ⋅ 90 ⋅  ⋅ + 1 + − ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 1 − ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 1 − 2 3 2 3  3 2 3  EI  2 1 1  1 2 1 2  2 1 ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅  1 + 2  + ⋅ 2 ⋅ 60 ⋅ 2 + ⋅ 3 ⋅ 60 ⋅  1 + 2  = 2 3  2 3 2 3  3 3 197.5 (metri) EI rel 3 =− rel θ3 = ∫ mθ ⋅ M EI dx = − 1  1 2 3 1 2 3 1 3 − ⋅ 4.5 ⋅ 135 ⋅ 3 ⋅ 2 + 2 ⋅ 4.62 - .5 ⋅ 90 ⋅  ⋅ + ⋅  + − ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅  ⋅ + 1 + 2 3 2 3   3 4 3 2  EI  2 1 2 1 1 2 1 1 1 1 1 + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅  1 + ⋅  + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ ⋅ − ⋅ 3 ⋅ 60 ⋅ ⋅  = 2 3 2 2 3 2 2 3 2 3 161.5 ⋅ 45 ⋅  3 ⋅ 2 + 3 1 − EI 3EI    5 − − 1 1  1 2 1 2  1 1 2  ⋅ 4. V5 ⋅ 6 − 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V5 = 30kN = 0. 180 − V2 ⋅ 9 + 30 ⋅ 12 = 0 Calculul deplasărilor mv ⋅ M 1  1 2 1 1 2 1 1  v5 = ∫ dx = − 2 ⋅ 4. 80 ⋅ 3 − V4 ⋅ 6 + 30 ⋅ 8 = 0 Grinda principală 1-2-3 ∑ M 2 = 0. 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V6 ⋅ 6 = 0 V6 = 30kN Grinda secundară 3-4-5 ∑ M 4 = 0.V1 ⋅ 9 + 180 + 30 ⋅ 3 = 0 3 ∑M ∑M V4 = 80kN V1 = 30kN V2 = 60kN 1 = 0.5 ⋅ 45 ⋅  ⋅ + ⋅  − 3EI  2 3 4 2 3 4 3 2  1 2 3 1   1 3 2 3  1  1 ⋅ 4.

de obicei echilibrul unui nod. De aceea studiul lor prezintă importanţă deosebită. Mai rar apar şi bare curbe în alcătuirea cadrelor. Secţiunile din nod au aceeaşi translaţie dar rotiri diferite – are loc rotire relativ între secţiuni – ceea ce conduce la modificarea unghiului iniţial dintre bare.1 Nodurile rigide se caracterizează prin aceea că deformarea prin încovoiere a unei bare. Nodurile articulate se caracterizează prin aceea că deformarea prin încovoiere a unei bare nu conduce şi la deformarea celorlalte bare ce formează nodul. se verifică aceste diagrame şi se calculează deplasările importante. dar sunt utilizate ca instrument de calcul pentru cadrele static nedeterminate. Simetria se referă la elementele geometrice – lungimi de bare. Cadrele static determinate sunt utilizate mai rar ca structuri de rezistenţă pentru construcţiile reale.CAPITOLUL IV CADRE STATIC DETERMINATE Cadrele reprezintă o categorie de structuri frecvent utilizate în practică. dar acestea reprezintă numai rigle (fig. Cadrele sunt alcătuite de obicei din bare drepte asamblate între ele prin noduri rigide sau articulate. Calculul cadrelor static determinate se realizează în modul următor: se calculează reacţiunile din condiţiile de echilibru static (vezi Capitolul I).Fig. Verificarea diagramelor de eforturi se realizează scriind echilibrul unei părţi a structurii. consola rigla stalp .63 - .IV. . ale tuturor barelor. dimensiunile şi forma secţiunilor transversale – la legăturile interioare şi cele cu baza de susţinere. O categorie aparte o formează cadrele simetrice în raport cu o axă. Având aceeaşi rotire unghiul iniţial dintre bare se regăseşte între tangentele duse în nod la forma deformată. conduce la deformarea prin încovoiere şi a celorlate bare ce se intersectează în nod.IV. se trasează diagramele de eforturi. au aceeaşi rotire şi aceeaşi translaţie. În plus secţiunile din nod.1). rezolvate prin metoda eforturilor.

Orice încărcare oarecare poate fi descompusă într-o încărcare simetrică şi într-o încārcare antisimetrică. diagramele de forţă axială şi de moment încovoietor sunt antisimetrice. diagramele de forţă axială şi de moment încovoietor sunt simetrice.Cadrele simetrice pot fi încărcate cu încărcări oarecare.la cadrele simetrice.64 - .1 . Să se traseze diagramele de eforturi la următoarele cadre static determinate. În calculul deplasărilor apar următoarele situaţii particulare: .la cadrele simetrice.1 (fig.rezultatul integrării unei diagrame simetrice cu una antisimetrică (sau invers) este egal cu zero. diagrama de forţă tăietoare este antisimetrică.Fig.rezultatul integrării a două diagrame simetrice între ele sau a două diagrame antisimetrice între ele este diferit de zero. cu încărcări simetrice sau antisimetrice.4. încărcate simetric. APLICAŢII A. . iar deformata este simetrică. încărcate antisimetric. Problema 4. . Ca urmare există următoarele particularităţi: .1) 40kN 3 40 40 3 6 4 40 120 3 60 240 60 360 1 6 2 H 1 =40 V 1 =60 40 V 2 =60 60 4 60 240 + + 60 60 120 360 N 60 40 T M .4. reacţiunile. diagrama de forţă tăietoare este simetrică. iar deformata este antisimetrică. reacţiunile.

Fig.4. Problema 4. 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0 Verificare ∑ Y = 0.4. 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0 ∑ M = 0.1 dar cu reazemele schimbate.2) Aceeaşi structură de la problema 4. T13 = + H 1 = 40kN. M 34 = 6 ⋅ V2 = 360kNm.∑ M = 0.2 (fig.2 - . N 24 = − V2 = −60kN T34 = − V1 = −60kN M c = 3 ⋅ 40 = 120kNm M 31 = 6 ⋅ H 1 = 240kNm.65 - . 40 − H 1 = 0 H 1 = 40kN V2 = 60kN V1 = 60kN i Calculul eforturilor N 13 = + V1 = 60kN. − 60 + 60 = 0 1 2 2 1 Calculul reacţiunilor ∑ X i = 0. 120 40 120 40kN 3 40 3 3 4 60 40 60 240 60 40 240 6 4 1 6 2 V 1 =60 40 H 1 =40 V 2 =60 40 60 240 + 120 40 40 60 + + 60 60 N T 40 M .

5 30 + T 37. M max = 82. H 2 = 37. Verificare ∑ X = 0. 30 ⋅ 4 ⋅ 2 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 30kN Verificare ∑ Yi = 0.Fig.5 − 30 ⋅ 4 + 37. − 60 + 60 = 0 i 2 2 1 1 2 i H 2 = 40kN V1 = 60kN V1 = 60kN Problema 4. 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0 Verificare ∑ Y = 0.5kNm i Calculul eforturilor Tx = 82.5 V 1 =30 H 2 =37.3) 30kN/m 3 4 1 3 5 37. 82. − 30 + 30 = 0 ∑ M 3dr = 0.75 − 30 ⋅ 2 x = 2.5 V 2 =30 150 M max 30 + 37. 30 ⋅ 4 ⋅ 2 − V1 ⋅ 8 = 0 V1 = 30kN = 0.4375kNm 2 .5 90 2 H 1 =82.75 = 113.5 N M .75m 2. 40 − H = 0 ∑ M = 0.3 Calculul reacţiunilor ∑ M 2 = 0.5 30 - + 30 82. 40 ⋅ 9 − V ⋅ 6 = 0 ∑ M = 0.5 − 30 ⋅ x = 0 .Calculul reacţiunilor ∑ X = 0.5 = 0 st 3 1 H 1 = 82.3 (fig. H ⋅ 4 − 30 ⋅ 3 − 30 ⋅ 4 ⋅ 2 = 0.66 - .4.5kNm 1 ∑M ∑ M = 0.4. H 2 ⋅ 4 − 30 ⋅ 5 = 0.5 ⋅ 2.

22. 30 ⋅ 6 ⋅ 7 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 157.5 ⋅ 4 + 30 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0.50 α 4 3 5 6.155kN T43 = V1 cos α − H 1 sin α = 13.38 13.5 = 0 ∑ M 3st = 0.4 (fig.5 10 10 N T M -Fig.Problema 4.5 3. 22.155 + + - 60 65 13.50 1 2 4 4 H 1 =10 V 1 =22. Verificare ∑ X = 0. .78 + 20.5kN = 0.405 60. H 1 = 10kN 1 ∑M H 2 ⋅ 9 − 157.78kN dr 3 ∑ M = 0.5kN Verificare ∑ Yi = 0.4 Calculul reacţiunilor ∑ M 2 = 0.848 sinα = 0. V1 ⋅ 8 − 30 ⋅ 6 ⋅ 1 = 0 V1 = 22.155kN sau N 53 = −(V2 − 30 ⋅ 2) sin α − H 2 cos α = −60.445kN N 53 = N 35 − 30 ⋅ 4 ⋅ sin α = −60. H 2 = 10kN 10 − 10 = 0 i Calculul eforturilor cos α = 0.5 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 9 = 0.4.405kN N 35 = − H 1 cos α + V1 sin α = 3.53 N 43 = −H 1 cos α − V1 sin α = −20.38 22.67 - .5 157.5 2 H 2 =10 V 2 =157.4) 30kN/m 30 2.445 24.5 − 30 ⋅ 6 − 157.4.77 60 125 65 - + + - - 77.

64 145 + 30 15 60 N T M .38kN sau T5 = −(V2 − 30 ⋅ 2) cos α + H 2 sin α = −77.4.4. 30 ⋅ 6 − V2 ⋅ 4 + 40 ⋅ 10 = 0 Calculul efortului din bara dublu articulată 3-5 ∑M stalp 4 = 0.Fig.T35 = V1 cos α + H 1 sin α = 24.5 Calculul reacţiunilor Din condiţiile de echilibru ale structurii în ansamblu se obţine: ∑X ∑M ∑M i 2 1 = 0. − V1 ⋅ 4 + 40 ⋅ 6 + 30 ⋅ 6 = 0 = 0.64kN . − H 2 + 30 = 0 H 2 = 30kN V1 = 105kN V2 = 145kN = 0.5 (fig.38kN T53 = T35 − 30 ⋅ 4 ⋅ cos α = −77. H 2 ⋅ 6 − N 35 cos 45 0 ⋅ 4 = 0 N 35 = 63.38kN Problema 4.5) 40kN 1 4 4 5 30kN V 1 =105 30 40 3 2 4 4 2 85 H 1 =30 V 2 =145 420 2 190 15 30 + + - 40 80 + 105 63.68 - .

5kN .69 - .5 + 80 = 0 H 2 = 42.5 N 35 32.5 25 + + + 25 47 35 5 + 8.5 T 47.5 97.6) 3 60kN 5 3 80kN 6 60 80 35 120 60 22.4. − 60 ⋅ 6 + 15 ⋅ 4 + H 1 ⋅ 8 = 0.6 Calculul reacţiunilor ∑ M 2 = 0. − 60 ⋅ 10 + V1 ⋅ 8 + 80 ⋅ 5 = 0 V1 = 25kN = 0.5kN 3 1 ∑M ∑ M = 0.5 − 47.5 97.5kN cos α = 0. − 60 ⋅ 2 + 80 ⋅ 5 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 35kN Verificare ∑ Yi = 0.5 47.5kN T63 = − V2 cos α − (80 − H 2 ) sin α = −47.5 V 2 =35 4 32.5 60 + 22.5 32. dr 3 i H 2 ⋅ 8 − 45 ⋅ 4 − 80 ⋅ 3 = 0.8 sinα = 0.5 237.5 V 1 =25 2 4 4 H 2 =47.Problema 4.5 M -Fig.6 (fig. − 32.6 Calculul eforturilor N 53 = H 1 cos α − V1 sin α + 60 sin α = 47 kN N 63 = (80 − H 2 ) cos α − V2 sin α = 5kN T53 = (V1 − 60) cos α + H 1 sin α = −8.5 120 42. − 60 + 25 + 35 = 0 ∑ M st = 0.5 2 4 3 1 2 H 1 =32. Verificare ∑ X = 0.4. H 1 = 37.

5 − V2 ⋅ 9 = 0 V2 = 130kN Verificare ∑ Yi = 0.4. 20 ⋅ 5 ⋅ 2.7 (fig.Fig.Problema 4.4. − V1 ⋅ 9 + 80 ⋅ 4 − 20 ⋅ 5 ⋅ 0.5 = 0 V1 = 30kN sin α = 0.5 − 130 ⋅ 3 + 35 ⋅ 4 = 0 1 ∑M ∑M 2 = 0.7) 20kN/m 80kN 4 4 1 3 α 3 5 2 3 3 2 40 H 1 =45 V 1 =30 H 2 =35 V 2 =130 180 40 140 90 80 20 51 18 35 N 130 + 30 + + T 35 90 M .6 . 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 5 ⋅ 8. 45 − 80 + H 2 = 0. − 30 + 130 − 20 ⋅ 5 = 0 ∑ M st = 0.7 Calculul reacţiunilor = 0. H 2 = 35kN dr Verificare ∑ M 3 = 0. H 1 ⋅ 4 − 30 ⋅ 6 = 0.70 - .8 Calculul eforturilor N 14 = H 1 cos α + V1 sin α = 51kN T14 = H 1 sin α − V1 cos α = 18kN M 4 = 45 ⋅ 4 − 30 ⋅ 3 = 90kNm cosα = 0. H 1 = 45kN 3 ∑ X i = 0.

i dr 3 i 1 60 − H 1 − 10 ⋅ 5 = 0 10 ⋅ 5 ⋅ 2. ∑ Y = 0.4.5 − 50 ⋅ 5 = 0 H 1 = 10kN V2 = 50kN V1 = 50kN M 1 = 195kNm . ∑ M = 0.Fig.5 2 M 1 =195 H 1 =10 V 1 =50 125 V 2 =50 125 50 + 50 50 + 225 + 50 N 50 T 195 M .5 − V2 ⋅ 2.Problema 4.4.71 - . ∑ M = 0.8) 10kN /m 4 2 60kN 3 5 60 10 3 1 2.8 Calculul reacţiunilor ∑ X = 0.8 (fig.5 2.5 = 0 − V1 + 50 = 0 M 1 + 60 ⋅ 3 − 10 ⋅ 5 ⋅ 2.

− 40 ⋅ 2 + V2 ⋅ 8 = 0 = 0.9) 40 3 2 1 2 4 8 H 4 =40 V 4 =20 V 5 =20 2 5 10 20 20 10 40kN 20 10 20 10 10 20 20 10 N 10 + 20 40 40 + - 20 40 40 10 T M . − 20 ⋅ 2 − 20 ⋅ 2 − 10 ⋅ 8 + V5 ⋅ 8 = 0.4.cadrul principal 1-4-5-2 ∑ X i = 0. H 4 = 40kN ∑ M 5 = 0.9 Calculul reacţiunilor . V5 = 20kN . V4 ⋅ 8 − 10 ⋅ 8 − 20 ⋅ 2 − 20 ⋅ 2 = 0. = 0.cadrul secundar 1-3-2 ∑ M 2 = 0. 10 ⋅ 4 − H 2 ⋅ 2 = 0.9 (fig. . − V1 ⋅ 8 − 40 ⋅ 2 = 0 V1 = 10kN V2 = 10kN H 1 = 20kN H 2 = 20kN ∑M ∑M ∑M 1 st 3 dr 3 = 0. 10 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 2 = 0.72 - .Problema 4.4.Fig. H 4 − 20 − 20 = 0. V4 = 20kN ∑ M 4 = 0.

25 ⋅ 3 = 0 H = 33.25 ⋅ 3 = 0.25 111.72kN ∑ M = 0.25 75 + 75 + + + - - 75 126.10) 60kN 5 3 15kN/m 4 5 H 2 =33.25 = 0 H = 41.5 − 15 ⋅ 5 ⋅ 2.28kN Verificare ∑ X = 0.4 112.28 3 V 1 =75 2. H ⋅ 8 − 111.10 Calculul reacţiunilor ∑ M st = 0. 75 ⋅ 4 + 15 ⋅ 5 ⋅ 2.10 (fig. 75 − 126.72 N 153. ∑ M = 0.72 15 60 1 2 41.25kN 2 ∑ M = 0.5 278.25 33.72 = 0 i dr 5 st 5 3 3 2 2 i .5 + V ⋅ 6 − 60 ⋅ 3 = 0 V = −126.72 + 51.28 − 41. 75 ⋅10 + 15 ⋅ 5 ⋅ 2.5 T 333. 15 ⋅ 5 − 33.25kN Verificare ∑ Y = 0. 75 ⋅ 7 − 15 ⋅ 5 ⋅ 5.74 187.28 41.76 M .5 = 0.4.25 - 41.25 H 3 =41.73 - . V1 ⋅ 2. 4 ∑ M 2 = 0.4.9 166.5 + H ⋅ 8 − 126.5 1.Problema 4.5 + 60 ⋅ 3 − V3 ⋅ 6 = 0 3 2 V1 = 75kN V3 = 111.Fig.25 75 V 2 =126.25 − 60 + 111.25 V 3 =111.5 3 3 51.72 111.

11 Calculul reacţiunilor Cadru l superior 1-3-2 ∑ M 2 = 0.5 20 + + 40 20 40 40 + + 20 80 430 350 80 80 + 30 350 80 107. − V1 ⋅ 8 + 80 ⋅ 2 = 0 V1 = 20kN V2 = 20kN H 2 = 40kN = 0.4. 60 ⋅ 5 + 40 ⋅ 7 + 40 ⋅ 7 + 20 ⋅ 8 − V6 ⋅ 8 = 0 . H 1 ⋅ 2 − 20 ⋅ 4 = 0 H 1 = 40kN Cadrul inferior 5-4-6 ∑ M 6 = 0.5kN ∑M 5 = 0.5 V6=127.5 N 127.Fig.5 + T 70 430 127.Problema 4.4. 80 ⋅ 2 − V2 ⋅ 8 = 0 = 0.11) 80kN 2 3 1 60kN 4 20 40 5 4 4 H5=70 H6=70 6 60 40 5 20 2 2 V1=20 V2=20 80 H1=40 H2=40 V5=127. − V5 ⋅ 8 + 60 ⋅ 5 + 40 ⋅ 7 + 20 ⋅ 8 + 40 ⋅ 7 = 0 st 3 ∑M ∑M ∑M 1 dr 3 = 0.5 70 M .5kN V6 = 127. H 2 ⋅ 2 − 20 ⋅ 4 = 0 V5 = 127.74 - .11 (fig.

40 - 80 N 80 15 T 15 160 115 75 40 40 75 160 115 M . H 5 ⋅ 5 − 127.12 .75 - .Fig.5 ⋅ 4 + 40 ⋅ 2 + 20 ⋅ 4 = 0 H 5 = 70kN H 6 = 70kN Problema 4.4.4.5 ⋅ 4 + 40 ⋅ 2 + 20 ⋅ 4 = 0 = 0. H 6 ⋅ 5 − 127.12) 80kN 20kN/m 3 20kN/m 20 80 20 5 3 H1=15 1 2 4 4 2 2 V1=80 40 40 V2=80 H2=15 15 40 + 40 + 40 - - .12 (fig.∑M ∑M st 4 dr 4 = 0.

Calculul reacţiunilor Structura este simetrică şi încărcată simetric. − 20 ⋅ 2 ⋅ 1 + 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 9 − V2 ⋅ 8 = 0 = 0.5 1 0. Problema 4.5 1 16 1 5 16 1 16 mu 3 1 1 8 1 m θ1 1 8 .25 V 1 =22. B.5 4 4 2 H 2 =11.25 M V 2 =157.76 - .13) Translaţia u3 şi rotirea θ1 30kN /m 2I 3 2I I 5 1 2 H 1 =11.5 4 1 1 2 2. ∑M ∑M ∑M ∑M 2 1 st 3 dr 3 = 0.5 0. Să se calculeze deplasările indicate la următoarele structuri. H 2 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 5 = 0 V1 = 80kN V2 = 80kN H 1 = 15kN H 2 = 15kN Diagramele de forţă axială şi de moment încovoietor sunt simetrice iar diagrama de forţă tăietoare este antisimetrică.4. − 20 ⋅ 2 ⋅ 5 + 8 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 8 = 0 = 0.13 (fig.13 .25 90 60 3 2I I 56.25 116. − 20 ⋅ 2 ⋅ 9 + V1 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + 20 ⋅ 2 ⋅ 1 = 0 = 0. Reacţiunile sunt simetrice.4.Fig.

− 1 + 8 ⋅ 4 + H1 ⋅ 8 = 0 H1 = 16 kN mθ M 1 1 2 1 2 1 1  1 θ1 = ∫ dx =  2 ⋅ 8 ⋅ 90 ⋅  3 ⋅ 2 + 3 ⋅ 1 + 2 ⋅ 4 ⋅ 90 ⋅ 3 ⋅ 2 − EI 2EI    ∑M st 3 = 0. V1 ⋅ 8 − 30 ⋅ 6 ⋅1 = 0 V1 = 22. 22.81 ⋅ 5 ⋅ 56.5 ⋅ 4 − H 1 ⋅ 8 = 0 V2 = 157.Calculul reacţiunilor (pentru forţele reale) ∑ M 2 = 0.5 = (metri) EI  2 3 EI   Calculul reacţiunilor (pentru rotirea θ1) ∑M ∑M 2 = 0.77 - .68 ⋅ 5 ⋅ 56. 1 1 2 5 2 30 ⋅ 4 2 1 5 − ⋅ 5 ⋅ 116. 1 ⋅ 8 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 1kN = 0. − 1 + V1 ⋅ 8 = 0 = 0.25kN Calculul reactiunilor (pentru translatia u3) ∑M ∑M ∑M ∑M u3 = ∫ 3 2 1 st 3 dr 3 = 0. 30 ⋅ 6 ⋅ 7 − V2 ⋅ 8 = 0 = 0.5kN = 0.5 + 2 3 3 8 2  + 1 1 2  602.5kN H 1 = 11. H 2 ⋅ 8 − 1 ⋅ 4 = 0 H 2 = 0. − 1 + V2 ⋅ 8 = 0 1 1 V1 = kN 8 1 V2 = kN 8 1 1 H 1 = kN ⋅ 4 − H1 ⋅ 8 = 0 8 16 1 1 ∑ M 3dr = 0.5− ⋅ ⋅ 5 ⋅ ⋅ 2.5kN ∑M ∑M ∑M 1 st 3 = 0.5 ⋅ 4 + 30 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 H 2 = 11.25 ⋅ ⋅ 2.25kN dr 3 = 0. H 2 ⋅ 8 − 157.25 ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅5⋅ ⋅  − 2 3 16 3 8 2 16  − 1 1 2 5  271. 1 ⋅ 8 − V1 ⋅ 8 = 0 V1 = 1kN = 0. H 1 ⋅ 8 − 1 ⋅ 4 = 0 H 1 = 0.5kN dx = 2 1  1 2 1 − ⋅ 8 ⋅ 90 ⋅ ⋅ 4 − ⋅ 4 ⋅ 90 ⋅ ⋅ 4 + 2EI  2 3 2 3  mu M EI 1 1 2 2 30 ⋅ 4 2  + ⋅ 5 ⋅ 116.25 ⋅ ⋅  = (radiani) EI  2 3 16  EI  .25 ⋅ ⋅ 2.

rel Problema 4.u3 şi rotirea θ 3 .15 (fig. θ 3 1 60kN 2I I I 6 1 2 4 4 2 3 2I I 2 75 7.5 60 75 120 45 1 3 4 45 7.196  2 ⋅ 20 ⋅ 45 ⋅  3 4 + 3 1 = EI (radiani) 2EI    rel Problema 4.5 1 3 4 M 15 1 8 m θ3 1 8 -Fig.4.15 .14 (fig.78 - .14) Rotirea relativă din secţiunea 3. 3 3 1 0 k N /m I 2I 2I I 2 4 1 4 40 40 1 0 k N /m 60 60 6 1 M 4 3 4 3 2 3 1 1 1 3 3 2 9 2 9 2 3 1 9 1 2 9 8 mu3 1 2 9 8 1 2 mv3 1 2 1 9 mθ3 -Fig.4.4.4.15) Translaţiile v3.14 mθ M 2 1 2 3 1 1  2 3 1  rel dx =  ⋅ 6 ⋅ 45 ⋅ θ3 = ∫ − ⋅ 20 ⋅ 75 ⋅  + 1 − EI EI  2 3 4  2EI  2 3 4 3      3 − 1 1  2 3 1  23.

79 - . m v şi mθ sunt simetrice. 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 8 − 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 = 0. − H 2 ⋅ 9 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0.33  2 ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅ 3 ⋅ 3  = − EI (metri) 2EI   =∫ mθ M 3 2 1 2 2 2 10 ⋅ 6 2 1 2 dx =  2 ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ 3 ⋅ 3 + 3 ⋅ 8 ⋅ 6 ⋅ 2 ⋅ 3  + EI EI   + 2 1  2 2 1  396. Calculul deplasărilor Translatia v3 mv M 2 1 2 4 2 10 ⋅ 6 2 1 4 v3 = ∫ dx = −  ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅6⋅ ⋅  − EI EI  2 3 3 3 8 2 3 3 − Rotirea relativa θ rel 3 rel θ3 2 1 2 4 693. 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + V1 ⋅ 8 − 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V1 = 0 V2 = 0 H 1 = 40kN H 2 = 40kN ∑M ∑M ∑M 1 st 3 dr 3 = 0. -Deoarece diagrama m u este antisimetrică. 3 3 3 . rezultatul integrării acesteia cu diagrama M este egal cu zero. rezultatul integrării acestora este diferit de zero.66  2 ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅  3 ⋅ 3 + 3 ⋅ 1 = EI (radiani) 2EI    Translatia u3 u3 = ∫ mu M 3 EI dx = 1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1  1 1 2  ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ 3 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 3 + ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅ 3 − EI  2 3 3 8 2  2EI  2 3    1 1 2  1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1  −  2 ⋅ 5 ⋅ 60 ⋅ 3 3 − EI  2 ⋅ 6 ⋅ 60 ⋅ 3 3 + 3 ⋅ 8 ⋅ 6 ⋅ 2 3 = 0  2EI    Observaţii -Deoarece diagramele M. − 10 ⋅ 6 ⋅ 6 + H 1 ⋅ 9 = 0.Încărcarea reală fiind simetrică rezultă reacţiunile şi diagrama M simetrice Calculul reactiunilor (pentru forţele reale) ∑ M 2 = 0. = 0.

H 2 = 60kN Diagramele M. 3 3 10kN/m I 2I 2I I 2 45 4 4 1 3 3 60 60 10kN/m 180 180 3 1 M 45 1 2 9 8 mu 3 1 2 9 8 -Fig.4. H 1 ⋅ 9 − 45 ⋅ 4 − 10 ⋅ 6 ⋅ 6 = 0.4.16 Încărcarea fiind antisimetrică rezultă reacţiunile şi diagrama M antisimetrice. iar 3 3 rel diagrama M este antisimetrică rezultă v 3 = 0 şi θ3 = 0 . Translatia u3 u3 = ∫ mu M 3 2 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1  dx =  ⋅ 6 ⋅ 180 ⋅ 3 + ⋅ ⋅ 6 ⋅ 3 + EI EI  2 3 3 8 2  + 2 1 2  3600 ⋅ 5 ⋅ 180 ⋅ 3 = (metri) 2EI  2 3  EI  Deoarece diagramele m v şi m θ sunt simetrice (a se vedea problema 4. H 1 = 60kN zero.15). 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + V1 ⋅ 8 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0 V1 = 45kN = 0. Calculul reacţiunilor ∑ M 2 = 0.16) Translaţiile v3.80 - . m u fiind antisimetrice.rel Problema 4.16 (fig. rezultatul integrării lor este diferit de dr 3 3 ∑M ∑M ∑M 1 st 3 = 0. .u3 şi rotirea θ 3 . 10 ⋅ 6 ⋅ 3 + 10 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 8 = 0 V2 = 45kN = 0. H 2 ⋅ 9 − 45 ⋅ 4 − 10 ⋅ 6 ⋅ 6 = 0.

4.Fig.17 (fig.4 4 45 1 1. 4 ∑ M 2 = 0.8 =− (metri ) EI Deplasarea reală are loc în sens invers sensului forţei egale cu unitatea.17 Calculul reacţiunilor ∑ M dr = 0. Calculul deplasărilor Translatia v3 dr 3 ∑M ∑M ∑M 1 st 3 = 0.333 mθ 2 15 4 3 10 4 45 1 6 .Problema 4. − 87 ⋅ 6 − H 2 ⋅ 6 + 15 ⋅ 8 ⋅ 10 − 45 ⋅ 14 = 0.6 0. v3 = ∫ 3 mv M dx = . V2 = 87 kN H1 = 8kN H 2 = 8kN 2 1 2 2 1 2   1  1 − ⋅ 4 ⋅ 48⋅ ⋅ 2. H1 ⋅ 6 − 12 ⋅ 4 = 0.4 2.17) Translaţia v3 şi rotirea relativā θ rel . 4 15kN/m 2I 2I 4 I 1 4 6 2 12 2 6 2I 5 48 8 48 45 8 87 72 120 3 I 6 M 1 2.533 1 0. 15 ⋅ 6 ⋅ 3 − V5 ⋅ 6 = 0.4 0.4. − V2 ⋅ 10 + 15 ⋅ 8 ⋅ 14 − 45 ⋅ 18 = 0 = 0.4 +  2  2 EI EI  3 3 2 3   2EI  364.533 0. − V1 ⋅ 10 + 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − 45 ⋅ 6 = 0 V5 = 45kN V1 = 12kN = 0.81 - .4 0.4 = − ⋅ 6 ⋅ 48⋅ ⋅ 2.4 mv 3 0.4 + ⋅ 6 ⋅ 72⋅ ⋅ 2.8 0.

8 − ⋅ 8 ⋅ 120 ⋅ ⋅ 1. ∑ M 2 = 0.533 + − ⋅ 4 ⋅ 48 ⋅ ⋅ 0.4.333 + ⋅ ⋅ 8 ⋅ ⋅ 1.5 3 2 2 .Fig.333 = 2 3 2 3 3 8 2  4 =− 177 (radiani) EI Problema 4. − V2 ⋅ 4 + 1 ⋅ 6 = 0 V2 = 1.18 (fig.82 - 3 2 kN 2 .18 Calculul reacţiunilor (pentru încărcarea unitate) H2 = 0 ∑ X i = 0.5kN Calculul efortului din bara dublu articulată 3-5 1 ∑M ∑M stalp 4 = 0.5 4 2I A 5 6 80 30kN 420 M 60 N 35 = 45 2 mu 6 n 35 = 2 1 1.533 − 4 EI EI  2 3 3   2EI  2  2 2 15 ⋅ 8 2 1 1 2 1  − ⋅ 6 ⋅ 72 ⋅ ⋅ 0.4.18) Pentru structura de la aplicaţia 4. 1 ⋅ 6 − n 35 cos 450 ⋅ 4 = 0 n 35 = . 40kN 1 2I 4 I 3 2 2 4 4 2 6 1 1. − V1 ⋅ 4 + 1 ⋅ 6 = 0 V1 = 1.5 să se calculeze translaţia u6.5kN = 0.Rotirea relativa θ rel 4 mθ M 2 1 2 1  1 2  dx = − θ rel = ∫ ⋅ 6 ⋅ 48 ⋅ ⋅ 0.

4.19 - 1 3 1 3 mθ 1 6 1 4 9 2 3 mu 1 9 1 6 4 2 1 9 1 Calculul translaţiei u4 mu M 1 1 2 4 1 2 4 1 2 4 u4 = ∫ dx =  2 ⋅ 5 ⋅ 90 ⋅ 3 ⋅ 3 + 2 ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 3 ⋅ 3 + 2 ⋅ 3 ⋅ 180 ⋅ 3 ⋅ 3 − EI 2EI  4 − 2 4  513. mu M n N 1 1 2 1 2  u6 = ∫ dx + ∫ 35 35 dx =  ⋅ 2 ⋅ 60 ⋅ 2 + ⋅ 4 ⋅ 60 ⋅ 2 + EI EA 35 EI  2 3 2 3  6 + = 1 1 2 1 1  1  3 2 2 ⋅ 4 ⋅ 420 ⋅ 6 + ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅  420 + 80  + 4 2 ⋅ 45 2 ⋅ = 2EI  2 3 2 3 3  EA  2    3760 540 2 + (metri) EI EA Problema 4.19 (fig.7 să se calculeze translaţia u4 şi rotirea θ2.19) Pentru structura de la problema 4. în calculul deplasării se va ţine seama şi de efectul efortului axial din această bară. 20kN/m 80kN 4 2I 1 3 3 3 4 3 2I 5 I 2 90 2 I 180 40 140 M 1 4 3 4 3 1 3 4 9 .4.88 1 4 1 1 2 20 ⋅ 3 2 ⋅ ⋅3⋅ ⋅  + ⋅ 4 ⋅ 140 ⋅ ⋅  = (metri) 3 3 EI 2 3  EI  2 3 8  .83 - .Fig.Deoarece în alcătuirea structurii apare şi o bară dublu articulată.

47 1 1 1 1 2 20 ⋅ 3 2 − ⋅ ⋅3⋅ ⋅  +  2 ⋅ 4 ⋅ 140 ⋅ 3 ⋅ 3  = EI (radiani) 2 3  EI  3 8  2 Problema 4.20 (fig.20) Translaţia u4 şi rotirea θ1.20 Translaţia u4 mu M 1 1 2 2 10 ⋅ 6 2 1 1 2  u4 = ∫ dx =  2 ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 3 3 + 3 ⋅ 8 ⋅ 6 ⋅ 2 3 + 2 ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 3 3 + EI  EI  2 1 2  1620 + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ 3 = (metri) 2EI  2 3  EI  Rotirea θ1 2 mθ M 1 1 1 3 1 2 1  2 1 1  2 10 ⋅ 6 θ1 = ∫ dx =  2 ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅  3 ⋅ 2 + 3 1 + 3 ⋅ 8 ⋅ 6 ⋅ 2 ⋅ 2 + 2 ⋅ 6 ⋅ 90 ⋅ 3 ⋅ 2  + EI EI     4 1 + 2 1 2 1  450 ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ ⋅  = (radiani) 2EI  2 3 2  EI  .4. 10kN/m 4 I 6 1 3 2I I 2 30 3 3 3 3 45 15 5 90 90 M 30 1 1 2 1 12 1 2 1 12 1 1 2 1 1 2 1 4 mu 1 1 6 mθ 1 1 6 .Fig.84 - . 4.Calculul rotirii θ2 mθ M 1 1 2 1 1 2 1 1 2 1 θ2 = ∫ ⋅ 5 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 3 ⋅ 90 ⋅ ⋅ + ⋅ 3 ⋅ 180 ⋅ ⋅ − dx = EI 2EI  2 3 3 2 3 3 2 3 3  2 1  128.

precum şi următoarele ipoteze specifice: . . . Consecinţa acestor ipoteze specifice o constituie faptul că în bare apar numai eforturi axiale . invariabilă în plan.1.a). grinzile cu zăbrele se împart în următoarele categorii: . Calculul grinzilor cu zăbrele constă în: calculul reacţiunilor.CAPITOLUL V GRINZI CU ZĂBRELE Grinzile cu zăbrele plane – sau structuri articulate plane – sunt ansambluri de bare legate între ele prin noduri articulate şi cu baza de susţinere astfel încât să formeze structuri de rezistenţă. fără ca acestea să se suprapună. Expresia (V.de întindere sau de compresiune. realizate dintr-o succesiune de triunghiuri. atunci este necesar un număr de bare b = 2n − 3 (V.2) unde r reprezintă numărul de legături simple din reazeme. .1) se scrie astfel b + r = 2n (V.b).axele barelor sunt concurente în noduri.V. Deci fiecare bară reprezintă o singură necunoscută în calculul eforturilor.1.V. pentru realizarea unui ansamblu cu invariabilitate geometrică proprie este necesară o succesiune de triunghiuri. cu excepţia primelor trei noduri – care au format triunghiul de bază – pentru care au fost necesare numai trei bare (fig. .grinzi cu zăbrele compuse. Dacă ansamblul are n noduri. Calculul acestor structuri are la bază ipotezele simplificatoare ale calculului liniar elastic.nodurile se consideră a fi articulaţii perfecte. este triunghiul.forţele se aplică numai în noduri ca forţe concentrate. Calculul eforturilor din barele grinzilor cu zăbrele se realizează cu una dintre metodele următoare: . Pornind de la constatarea că figura geometrică cea mai simplă. După modul de alcătuire. În cazul în care invariabilitatea geometrică se obţine numai dacă se consideră şi legăturile cu baza de susţinere (fig.2) reprezintă şi condiţia de determinare statică deoarece b+r reprezintă numărul necunoscutelor iar 2n numărul ecuaţiilor de echilibru static ce se pot scrie pentru cele n noduri. realizate dintr-un sistem principal peste care se suprapune unul sau mai multe sisteme secundare.85 - .grinzi cu zăbrele simple. ci în fiecare nod se întâlnesc trei sau mai multe bare. atunci relaţia (V.grinzi cu zăbrele complexe.1) deoarece pentru a lega un nod de restul ansamblului sunt necesare două bare. calculul eforturilor şi calculul deplasărilor. invariabile geometric şi static determinate. la care nu sunt noduri formate din două bare.

astfel încât grinda cu zăbrele să fie separată în două părţi distincte şi se scrie echilibrul uneia dintre părţi. Ecuaţia de momente este satisfăcut pentru că forţele sunt concurente în noduri. fără a fi necesară cunoaşterea eforturilor din celelalte bare. .Metoda izolării nodurilor. Deci.c) şi nodul nu este încărcat.nod format din trei bare. Având la . pentru ipoteza de calcul considerată. 2 1 4 6 3 a 5 b intindere N2 compresiune d N1 =0 N1 N2 =0 c N3 =0 .să fie marcată pe structură.1.c).86 - .nod format din două bare şi neîncărcat cu forţe. eforturile din ambele bare sunt egale cu zero (fig. Calculul eforturilor începe dintr-un nod format din două bare.V. O greşeala pe parcurs nu este detectată decât la final şi calculul trebuie reluat cu primul nod.d.1. deoarece pentru fiecare nod pot fi scrise numai două ecuaţii de echilibru static (ecuaţiile de proiecţie ∑ X i = 0 şi ∑ Yi = 0 ).V.1 După calculul eforturilor într-un nod este bine ca natura acestora .întindere sau compresiune . până la penultimul nod unde există o singură bară de efort necunoscut. conform convenţiei din figura V. iar la ultimul nod eforturile sunt cunoscute în ambele bare.Metoda secţiunilor simple. Acesta este dezavantajul metodei. trecând din nod în nod. efortul din bara a treia este egal cu zero. Procesul continuă. ultimul nod este un nod de verificare. dintre care două în prelungire (fig. . Este indicat ca înaintea începerii calculului eforturilor să se identifice eventualele bare de efort nul. Pentru aceasta se secţionează trei bare. Prin această metodă se pot determina eforturile din trei bare ale grinzii cu zăbrele..1.V. După rezolvarea primului nod se trece la un alt nod format din două bare de efort necunoscut.Fig. Aceste cazuri sunt: . Se utilizează în calculul eforturilor grinzilor cu zăbrele simple şi compuse.

iar în bara în discuţie 0 efortul n ij . Pentru translaţia unui nod încărcarea unitară este o forţă.87 - .5) dx = ∑ i ∆i = ∫ EA EA 1 Calculul se conduce într-un tabel. acţionând pe direcţia iniţială a barei înlocuite şi se obţin eforturile n0.4) n ij Necunoscuta X reprezintă efortul din bara iniţială.3) de unde rezultă 0 N ij X=− 0 (V. . Se secţionează prin două secţiuni un număr mai mare de bare dar se urmăreşte ca în ambele secţiuni să apară numai eforturile din două bare. din care se reţine numai termenul ce conţine efectul forţelor axiale. cu două eforturi necunoscute. printr-o relaţie de forma (V. . .3). Noua configuraţie trebuie să respecte condiţia de invariabilitate geometrică. iar în 0 bara aflată în noua poziţie efortul N ij .5).se încarcă noul sistem cu o pereche de forţe X=1. deoarece în realitate această bară nu există.Metoda inlocuirii barei.se suprimă o bară din sistem şi se introduce într-o nouă poziţie – denumită aici bara i-j.se încarcă noul sistem cu forţele reale P şi se obţin eforturile N0. de asemenea.se impune condiţia ca în bara ij efortul să fie egal cu zero. ecuaţii de momente astfel încât să se obţină un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute. . se pot calcula eforturile din celelalte bare ale grinzii cu zăbrele utilizând una dintre cele două metode anterioare. Se utilizează. iar eforturile în celelalte bare ale grinzii cu zăbrele se obţin prin suprapunere de efecte. Se utilizează pentru calculul eforturilor la grinzile cu zăbrele complexe. . b niN n Nl (V.dispoziţie trei ecuaţii de echilibru static se pot calcula eforturile din trei bare. Se scriu. în care pentru fiecare bară se calculează un termen de forma (V. Metoda constă în următoarele etape: . de obicei. Calculul deplasărilor la grinzile cu zăbrele se realizează utilizând relaţia Maxwell-Mohr. pentru calculul eforturilor în barele grinzilor cu zabrele complexe. . Metoda poate fi utilizată atât pentru calculul eforturilor cât şi pentru verificarea pe parcurs a rezultatelor obţinute prin metoda izolării nodurilor. După rezolvarea acestui sistem.Metoda dublei secţiuni. Deci 0 0 N ij = N ij + n ij ⋅ X = 0 (V. iar pentru rotirea unei bare încărcarea unitară este un cuplu al cărui moment este egal cu unitatea (braţul de părghie fiind chiar bara respectivă).

25 5sinα − N 23 sin α = 0.1) Metoda izolării nodurilor. de unde rezultă N 12 = −25 5kN (compresiune) N 13 = 25kN (întindere) i ∑X Nodul 2 2 N24 N23 25 5 = 0.88 - . Problema 5. V1 ⋅ 8 − 80 ⋅ 5 = 0.APLICAŢII A. V1 = 50kN ∑ M 1 = 0. 80 ⋅ 3 − V2 ⋅ 8 = 0. Să se determine eforturile din barele următoarelor grinzi cu zăbrele utilizând metoda indicată. N12 1 α N13 50 = 0. H1 = 0 ∑ M 9 = 0.1 Calculul reacţiunilor: ∑ X i = 0. 80kN 2 4 6 8 80 2 1 9 2 3 5 2 2 7 2 50 30 .1 (fig. . 2 1 ( sin α = . cos α = ) Nodul 1 5 5 ∑ Yi = 0. 25 5cosα + N 23 cos α + N 24 = 0.5. 50 + N 12 sin α = 0.Fig. N 13 + N 12 cos α = 0. V2 = 30kN Calculul eforturilor în bare Iniţial eforturile necunoscute se consideră eforturi de întindere.5. de unde rezultă N 23 = 25 5kN (întindere) N 24 = −50kN (compresiune) i ∑Y ∑X i = 0.

15 5 N56 75 5 N 57 = 0. 60 − 15 5cosα − 15 5 cos α + N 68 = 0. 50 + 25 5cosα − 15 5 cos α + N 46 = 0. − 25 − 25 5cosα − 25 5 cos α + N 35 = 0. Nodul 6 60 6 N68 N67 15 5 = 0. − 15 5sinα − N 67 sin α = 0. Nodul 4 80 50 4 N46 N45 25 5 Nodul 5 = 0. de unde rezultă N 56 = 15 5kN (întindere) N 57 = 45kN (întindere) i ∑X ∑Y i = 0. . 25 5sinα − 80 − N 45 sin α = 0.Nodul 3 25 5 3 25 N34 N 35 = 0. de unde rezultă N 34 = −25 5kN (compresiune) N 35 = 75kN (întindere) i ∑Y ∑X i = 0. de unde rezultă N 45 = −15 5kN (compresiune) N 46 = −60kN (compresiune) i ∑Y ∑X i = 0.89 - . de unde rezultă N 67 = −15 5kN (compresiune) N 68 = −30kN (compresiune) i ∑Y ∑X i = 0. − 75 + 15 5cosα + N 56 cos α + N 57 = 0. − 15 5sinα + N 56 sin α = 0. 25 5sinα + N 34 sin α = 0.

− 15 + 15 5cosα = 0. Calcul corect 30 − 15 − 15 = 0 Nodul 9 15 5 15 9 30 Este nod de verificare ∑ X i = 0.90 - .2 .Fig. de unde rezultă N 78 = 15 5kN (întindere) N 79 = 15kN (întindere) i 15 5 45 7 N78 N 79 ∑Y ∑X i = 0. − 15 5sinα + 30 = 0. − 15 5sinα + N 78 sin α = 0.5. N 89 = −15 5kN (compresiune) ∑ X i = 0. i − 15 + 15 = 0 − 30 + 30 = 0 ∑Y Problema 5. − 45 + 15 5cosα + 15 5 cos α + N 79 = 0. Aceasta este o prima relaţie de verificare 15 5 30 − 15 5cosα − 15 5 cos α = 0.2 (fig.2) Metoda izolării nodurilor 7 5 9 120kN 3 3 1 2 120kN 11 12 120 120 4 6 8 10 2 2 2 60kN 2 150 2 2 60 150 .Nodul 7 = 0. Nodul 8 8 N89 30 In acest nod există o singură bară de efort necunoscut ∑ Yi = 0. Calculul a fost efectuat corect. − 15 5sinα − N 89 sin α = 0. = 0.5.

0 10-11 0 Tabelul 5.53 10-12 11-12 +300.3) Aceeaşi structură de la problema 5.25 0 Efortul Bara 4-6 4-7 5-7 6-7 6-8 7-8 7-9 +140.41 5-6 -56.11 -201.3 (fig.0 8-9 +60.41 În acest caz de distribuţie a barelor se constată următoarele: .0 -134.53kN.0 -335. .cresc eforturile de întindere din barele 4-6 şi 6-8 de la 140kN la 180kN.25 0 +300. 7 5 9 120kN 3 3 1 2 120kN 11 12 120 120 4 6 8 10 2 2 2 60kN 2 150 2 2 60 150 .57 8-10 +300.3 Eforturile sunt date în tableul 5.25 +60.0 2-3 0 5-7 -156.Grinda cu zăbrele este simetrică şi încărcată simetric. .0 9-11 -201.57 -156.53 8-11 -134. Eforturile sunt date în tabelul 5.3 3-5 4-5 -201.16 6-8 +180.0 +72.numai două bare sunt de efort nul.0 +140.în bara 6-7 apare efort de întindere de 140kN în loc de 60kN. .3 Bara Efortul Bara Efortul Bara Efortul 1-2 +300.41 0 +300.2 la care se schimbă poziţia a două bare.2 Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 3-4 3-5 4-5 +300.Fig.91 - .41 Efortul Problema 5.0 6-9 7-9 -56.0 +72.0 -335. deci reacţiunile şi eforturile vor fi simetrice.16 -201. . cum era în cazul anterior.25 Efortul Bara 8-9 8-10 8-11 9-11 10-11 10-12 11-12 0 +300.25 +60.11 -201.0 1-3 -335.0 -335.0 6-7 +140.0 -134.2 Tabelul 5.5.16 -201.25kN la 156.scade efortul de compresiune din barele 5-7 şi 7-9 de la 201.5.16 2-4 +300.25 3-4 -134.0 4-6 +180.

0 1-3 +44.67 9-10 -60.0 5-6 -72.0 2-4 -44.04 7-8 7-9 -27.44 2-3 -60.4 Eforturile sunt date in tabelul 5.5.0 3-4 +120.92 - .0 7-10 +120.72 Problema 5.33 8-10 -89.5) Metoda izolării nodurilor.4) Metoda izolării nodurilor.5 .Fig. 50kN 40kN 3 5 3 1 2 4 6 8 10 50kN 7 9 11 50 40 12 50 40 40 60 2 2 2 2 2 2 -Fig.0 4-6 +3.72 Tabelul 5.72 6-7 +3.72 4-7 +63.Problema 5.4 (fig.44 -27.5.0 9-11 -40.5.04 -44.4 Bara Efortul Bara Efortul Bara Efortul 1-2 -40.5. 60kN 30kN 3 5 3 4 2 7 9 6 30kN 8 10 2 20kN 1 20kN 11 4 4 2 60 2 4 4 30 30 20 20 80 80 .4 3-5 4-5 -89.67 10-11 +44.5 (fig.0 6-8 -72.

33 9-10 -72.6 Bara Efortul Bara Efortul 1-2 +60.6) Metoda izolării nodurilor.0 4-6 +53.0 1-3 -48.96 Tabelul 5.5 Bara Efortul Bara Efortul Bara Efortul 1-2 +66.6 3-4 3-5 -15.67 8-9 +10. calculul eforturilor se poate începe prin izolarea nodului 7.6 (fig.0 2-5 -48.0 2-4 +93.67 4-6 +86.34 5-7 -59.72 1-3 -100.0 7-8 7-9 -12.34 Grinda cu zăbrele fiind o consolă.5 3-5 4-5 -66.07 4-7 +12.02 -80.5.6 Eforturile sunt date in tabelul 5.11 Problema 5.0 5-7 -93.Fig.67 5-6 -30.34 2-3 -16.0 -99.Eforturile sunt date in tabelul 5.68 6-7 +53.0 2-3 +40.67 -10. .67 10-11 +60.0 -72.07 6-8 +86.0 4-5 +42.33 6-7 0 9-11 -40.93 - .5.02 8-10 +80.0 Tabelul 5.11 2-4 +93.0 10-12 11-12 +40. 30kN 2 4 6 7 20kN 80 50 30 20 3 5 3 3 80 1 4 4 4 .

∑ M = 0.II N47 N57 2 8 9 10 11 7 30kN 6 I 12 60kN 2 13 II II 5 3 1 2 4 2 N46 1 2 2 2 2 2 2 2 120 120 . N 46 ⋅ 2 + 120 ⋅ 1 = 0. H1 = 0 − 30 ⋅ 3 + 60 ⋅ 3 + 90 ⋅ 5 − V14 ⋅ 9 = 0. N 11-12 = 90kN N 17-18 = −120kN N 12-17 = 30 2kN i Eforturile din sectiunea II-II. − 120 ⋅1 − N 57 ⋅ 2 = 0.5.7) Metoda secţiunilor simple 90 15 16 17 I 18 19 14 I-I 90 N17-18 N12-17 30 60 N11-12 60 II . Se scrie echilibrul părţii inferioare a grinzii cu zăbrele.5.94 - . 14 = 0. − 30 ⋅ 12 + V1 ⋅ 9 − 60 ⋅ 6 − 90 ⋅ 4 = 0. N 57 = −60kN N 47 = 0 ∑ X i = 0. ∑ Y = 0. 1 = 0. 17 12 N 11-12 ⋅ 2 + 90 ⋅ 2 − 60 ⋅ 6 = 0.7 Calculul reacţiunilor ∑X ∑M ∑M i = 0.Problema 5.Fig.7 (fig. N 47 cos 45 0 = 0. ∑ M = 0. Se scrie echilibrul părţii din dreapta. − N 17-18 ⋅ 2 − 60 ⋅ 4 = 0. . N 46 = −60kN ∑ M 7 = 0. ∑ M 4 = 0. V14 = 60kN V1 = 120kN Eforturile din secţiunea I-I. N 12-17 cos 45 0 − 90 + 60 = 0.

Se scrie echilibrul părţii din dreapta. 30 ⋅ 2 + 75 ⋅ 2 + N 46 cos α ⋅ 3 = 0. N 79 = 70kN ∑ M 9 = 0. N 8-10 = −95. ∑ M 6 = 0. Se scrie echilibrul părţii din stânga. − N 79 − N 89 cos γ − N 8−10 cos α = 0. N 36 = −44.26kN ∑ X i = 0. N 46 = −78.72kN Secţiunea II-II.5. V13 = 85kN V1 = 75kN Secţiunea I-I.Problema 5. ∑ M 13 = 0. 30 − 30 + N 35 + N 46 cos α + N 36 cos β = 0.8 Calculul reacţiunilor H 1 = 30kN ∑ X i = 0. V1 ⋅ 12 + 30 ⋅ 2 − 80 ⋅ 8 + 80 ⋅ 4 = 0. N 35 = 90kN ∑ M 3 = 0.39kN .II 12 14 30 1 2 α β N36 N35 N89 γ 13 11 30 75 3 N79 9 85 .5. − N 8-10 cos α ⋅ 4 − 85 ⋅ 4 = 0. 30 ⋅ 2 + 80 ⋅ 4 + 80 ⋅ 8 − V13 ⋅ 12 = 0.95 - . ∑ M 1 = 0. 30 − H 1 = 0. 30 ⋅ 4 − 30 ⋅ 2 + 75 ⋅ 4 − N 35 ⋅ 4 = 0.Fig.8 (fig.8) Metoda secţiunilor simple 80kN 8 30kN 2 2 4 II 80kN 10 12 14 3 I 6 1 3 13 I 5 2 2 7 II 2 9 11 2 I-I 2 80 10 2 8 4 N8-10 N46 6 II . N 89 = 40. N 79 ⋅ 5 + 80 ⋅ 2 − 85 ⋅ 6 = 0. ∑ M 8 = 0.03kN ∑ X i = 0.

96 - .b.b Bara 1-4 1-7 4-6 4-7 6-7 6-10 7-10 7-12 10-12 Efortul -75 2 +75 +110 +35 2 -40 +110 +35 2 +75 -75 2 .Problema 5.Fig.9.9 Eforturile din barele sistemelor secundare S1 şi S2 sunt date în tabelul 5.5.9) Grinda cu zăbrele este o grindă compusă.9 (fig.5.9. Tabelul 5.a.9. Calculul se efectuează cu metoda izolării nodurilor sau metoda secţiunilor simple.9. Tabelul 5. 40kN 4 6 40kN 40kN 10 2 2 5 8 11 2 1 3 12 30kN 4 5 7 9 30kN 4 11 4 4 8 S1 1 2 S2 12 7 7 15 3 30 40 4 15 15 40 6 9 30 40 10 15 15 1 7 15 12 90 15 15 90 . Se calculează eforturile separat pentru părţile secundare şi separat pentru partea principală şi apoi se suprapun efectele pentru barele comune.a 1-2 1-3 2-3 2-5 3-5 3-7 5-7 S1 Bara -30 +15 +15 +15 2 Efortul -15 2 +15 2 -15 2 S2 Bara 7-8 7-9 8-9 8-11 9-11 9-12 11-12 Efortul -15 2 +15 +15 2 -30 +15 2 +15 -15 2 Eforturile din sistemul principal sunt date în tabelul 5.

Tabelul 5.c Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 2-5 3-5 3-7 +90 -30 +90 Efortul -90 2 +15 2 -75 2 +15 2 Bara 4-5 4-6 5-7 6-7 6-10 7-8 7-9 +110 -40 +110 +90 Efortul +35 2 +20 2 +20 2 Bara 8-9 8-10 8-11 9-11 9-12 10-11 11-12 -30 +90 Efortul +15 2 +35 2 +15 2 -75 2 -90 2 Problema 5.5 b 1 4 d f 6 h 14 3 4.9.Eforturile în barele grinzii cu zăbrele reale sunt date în tabelul 5.5 3 Sistem secundar 1 40 2 Sistem secundar 2 40 40 c e 5 40 g 40 i 7 a 3 3 20 b 20 80 d f h 6 j 80 Sistem principal 20 2 140 3 40 5 200 7 40 9 140 11 40 13 14 1 320 4 6 8 10 12 320 .c.5 1.9.10 (fig.5 4.5 8 10 12 4.Fig.5 4.10 – .10) 20 2 40 a 40 3 40 c 40 e 40 5 40 g 40 i j 40 7 40 40 40 9 40 40 40 11 40 20 13 1.5.97 - .5.

06 108.0 144.0 -180.10. N ab = −40kN .0 142.11 .Fig.0 72. N b 3 = 20 2kN Sistemul secundar 2. acolo unde cele două sisteme se suprapun.0 50. Tabelul 5.0 36.a Tabelul 5.10.11 Efortul Bara g-h g-i g-j h-j i-j i-7 j-7 -60.Sistemul secundar 1 N 2 b = 20 2kN . N a 3 = −20kN . Eforturile sunt date în tabelul 5.0 0 Efortul Eforturile din sistemul real se obţin prin suprapunerea eforturilor obţinute în sistemele secundare şi sistemul principal.10.0 -40.98 280.0 -120. N b 4 = −367.0 0 0 -490.5.0 -120.39 Efortul Bara 4-6 5-6 5-7 6-7 6-8 7-8 280.98 - .17 -40. N 4 c = −610kN .70kN .22 Efortul Eforturile din sistemul principal sunt date în tabelul 5.0 -120.b Bara 1-2 1-3 1-4 2-3 3-4 3-5 3-6 -40.06 108.II N34 β N36 α N17 N27 7 α N12 N27 6 B 6 40kN 25 . De exemplu: N 2 a = −20kN .10.28 640.22 -40.11 (fig.0 Efortul Bara e-5 f-5 f-6 5-6 5-g 5-h 6-h -90.0 252.0 -395.17 -60.5.0 72.11) Metoda dublei secţiuni 20kN 3 I 4 II 5 1 3 I 2 1 7 6 II 2 20 I-I 2 A 3 2 40kN 2 N45 N36 5 2 II . N a 3 = −20kN .0 36. Problema 5. N 2 a = −20kN .b numai pentru jumătate de structurā deoarece încărcarea este simetrică.0 50.0 -90.11 -80.a Bara 4-c 4-d c-d c-e d-e d-f e-f -120.0 -490.

Problema 5. Celelalte eforturi se determină utilizând metoda izolării nodurilor şi au valorile: N 57 = 22. Pentru partea din stânga a secţiunii I-I scriind o ecuaţie de momente în raport cu punctul A se obţine: ∑ M A = 0.60kN . N 17 = −13. − N 27 cosα ⋅ 1 + 20 ⋅ 2 − N 36 sin β ⋅ 2 = 0 Pentru partea din dreapta a secţiunii II-II scriind o ecuaţie de momente în raport cu punctul B se obţine: ∑ M B = 0. 4 4 30kN 2 X=1 5 6 30 4 1 3 7 30 15 15 4 4 .60kN . N 27 sinα ⋅10 − 40 ⋅10 + 25 ⋅ 6 + N 36 sin β ⋅ 6 = 0 Rezolvând sistemul de două ecuaţii cu două necunoscute se obţin eforturile în barele 2-7 şi 3-6 : N 27 = 44kN şi N 36 = −4.Calculul reacţiunilor ∑ M 6 = 0. N 34 = −31. N 56 = −12.29kN . N 67 = 3. N 23 = −39.6kN . Noua structură se încarcă cu perechea de forţe 0 0 X=1 şi se obţin eforturile n ij şi apoi cu forţa reală şi se obţin eforturile N ij .35kN .12 (fig.12) Metoda înlocuirii barei.Fig.21N . N 45 = −20.0kN .5.70kN .99 - . 5.12 Bara 4-5 se mută în poziţia 3-5. N 14 = 16. 20 ⋅ 2 + 40 ⋅ 4 − V6 ⋅ 8 = 0 V6 = 25kN Calculul eforturilor Secţiunile au fost practicate astfel încât în ambele să se afle două bare şi anume barele 2-7 şi 3-6.57kN . Punând condiţia ca efortul în bara 3-5 să fie egal cu zero rezultă: 0 0 N 35 = N 35 + n 35 ⋅ X = 0 de unde 0 N 35 X = − 0 = 30kN n 35 .22kN. V1 ⋅ 8 − 20 ⋅ 6 − 40 ⋅ 4 = 0 V1 = 35kN ∑ M 1 = 0. N 12 = −44.

13) 20kN/m 1 4 3 5 7 60kN 2 20 60 2 6 105 3 15 45 3 3 135 3 N67 75 90 162.5 2 + 0.5 2 -1 -1 − 15 2 0 0 -15 − 30 2 +30 +15 0 + 0. aşa cum se prezintă în tabelul 5.12 0 0 Bara Nij n ij N ij 1-2 1-5 1-3 2-4 2-3 3-5 3-7 3-6 5-7 4-5 4-6 6-7 -1 +30 0 + 2 -1 − 15 2 +45 0 + 15 2 +15 − 0.25 45 - + 45 15 T + 15 + 135 45 135 M 7 N57 N16 α 6 N46 N27 α 135 -Fig.25 + - 90 N - + 162.Cunoscând X se determină şi celelalte eforturi prin suprapunere de efecte.5.13 (fig.5 2 + 2 +1 − 15 2 0 0 0 + 15 2 + 15 2 +30 − 0.13 .5 2 -1 − 15 2 -30 Problema 5.12.100 - . Tabelul 5.5.

101 - .25kN ∑ X i = 0. efortul N67. din condiţie de moment zero în raport cu articulaţia 3. 162.14 (fig. 20 ⋅ 6 ⋅ 3 + 60 ⋅ 9 − V ⋅ 12 = 0 V = 75kN 1 2 2 Efortul din bara 6-7 ∑ M 3dr = 0. Barele verticale şi cele înclinate au aria secţiunii transversale egală cu 2A iar celelalte bare au aria egală cu A.Fig. Calculul reacţiunilor ∑ X i = 0.14) Translaţia pe orizontală a nodurilor 6 şi 3. 20kN 6 7 8 20 1 4 20kN 3 4 5 20 1 4 40 60 N 60 1 2 1 2 1 2 2 nu 2 6 2 nu 2 3 . 135 + N 27 ⋅ cos α = 0 ∑ Y = 0.25 ⋅ sinα − N = 0 i 57 N 57 = 90kN B. V ⋅ 12 − 20 ⋅ 6 ⋅ 9 − 60 ⋅ 3 = 0 V = 105kN ∑ M = 0. H 1 = 0 2 1 1 ∑ M = 0.5. Reacţiunile se determină din condiţiile de echilibru al ansamblului. N 16 ⋅ cos α − 135 = 0 ∑ Yi = 0. sin α = 13 13 N 16 = 162.25 ⋅ sinα − N 46 = 0 N 46 = 90kN Nodul 7 N 27 = 162. 162.25kN ∑ X i = 0.Această structură este o structură mixtă. Să se calculeze deplasările indicate la următoarele grinzi cu zăbrele Problema 5. N 67 ⋅ 2 + 60 ⋅ 3 − 75 ⋅ 6 = 0 N 67 = 135kN 3 2 Nodul 6 cos α = .5. Pentru calculul eforturilor din barele dublu articulate se determină mai întâi. Celelalte eforturi se obţin din echilibrul nodurilor 6 şi 7.14 . având bare solicitate la încovoiere şi bare solicitate numai axial.

Pentru fiecare deplasare se schimbă încărcarea egală cu unitatea şi deci eforturile ni. iar deplasările se calculează cu relaţia b n Nl ∆i = ∑ i 1 EA Eforturile N sunt unice.5 2 -1 -1/2 0 50 5 / EA 50 5 / EA 40/EA 30/EA 0 5 2 .5 2 0 -1 0 25 5 / EA 10/EA 2 5 4 2 2 25 5 / EA 0 40/EA 0 n u Nl 6 u6 = ∑ u6 = 200 + 150 5 (metri) EA u3 = EA u3 = ∑ EA 100( 5 + 1) (metri) EA .14 nu3 Bara A l N nu6 n u 6 Nl n u 3 Nl EA 1-2 1-3 1-4 2-4 2-5 3-4 3-6 3-7 4-5 5-7 5-8 6-7 7-8 A 2A 2A 2A 2A A 2A 2A A 2A 2A A A 4 4 20 20 1/2 1 40/EA 40/EA 1/2 0 EA 40/EA 0 2 5 2 5 4 2 4 20 5 .14.Calculul se organizează în tabelul 5.20 5 -20 -30 0 5 2 .102 - .5 2 0 -1 0 0 0 0 0 0 0 50 5 / EA 50 5 / EA 0 60/EA 0 0 0 0 0 0 0 n u Nl 3 2 5 2 10 5 10 -10 5 0 -20 0 5 2 ½ . Tabelul 5.

5A.103 - .2/2 -1/2 1/2 1/2 .Fig.284 = (metri) EA EA .5A 2A A 1.5 .15 (fig.5A 2A v4 = l 2 N 15 -15 2 -5 10 nv 4 n v Nl 4 EA 1/2 .15 Bara 1-2 1-3 2-3 2-4 2-5 3-5 4-5 4-6 5-6 5-7 6-7 6-8 7-8 A 1. 20kN 3 5 7 1 2 4 6 8 2 20 2 2 2 15 N 5 0.5.5A A 2A A 1.2/2 -1/2 1 1 . diagonale şi montanţi A.5A A 2A A 1.5.5/EA 0 40/3EA 2 2 2 2 2 5 2 -15 0 10 -5 2 -5 5 5 -5 2 2 2 2 2 2 10 2 / EA 2.15 Tabelul 5.2/2 10/EA 2 2 2 2 15 2 / EA -5/EA 40/3EA -10 2 / EA 7.5 2 nv 1 4 0.5/EA 5/EA 10/3EA 2 2 5 2 / EA 50 + 20 2 78. talpa inferioară 1.2/2 1/2 1 . Secţiunile barelor sunt: talpa superioară 2A.Problema 5.15) Translaţia v4.

CAPITOLUL VI
ARCE STATIC DETERMINATE
Arcele sunt bare curbe sau sisteme de bare curbe plane, încărcate cu forţe acţionând în planul lor. Arcele static determinate sunt: - arcul cu trei articulatii (fig.VI.1,a), - arcul cu tirant (fig.VI.1,b), - arcul simplu rezemat (fig. VI.1,c)

a

b

c

- Fig. VI.1 Arcul cu trei articulaţii este utilizat în cazul în care baza de susţinere poate prelua în condiţii optime împingerile orizontale ale arcului. Arcul cu tirant este utilizat ori de câte ori preluarea împingerilor orizontale ale arcului – prin fundaţie sau alte elemente constructive – nu reprezintă o soluţie raţională din punct de vedere constructiv şi/sau economic. Arcul simplu rezemat nu este utilizat ca element de rezistenţă în construcţii, însă este utilizat ca instrument de calcul în rezolvarea arcelor static nedeterminate. Curbele utilizate frecvent pentru realizarea arcelor sunt arcul de cerc şi arcul de parabolă. Ecuaţia parabolei în sistemul de axe din figura VI.2,a se obţine astfel: - se consideră y = ax 2 + bx + c - constantele a,b şi c se determină din condiţiile următoare: - pentru x=0; y=0 şi rezultă c=0 a ⋅ L2 b ⋅ L + - pentru x=L/2; y=f şi rezultă f = 4 2 2 - pentru x=L; y=0 şi rezultă 0 = a ⋅ L + b ⋅ L Din ultimele două condiţii se obţin succesiv - 104 -

4f 4f , b= şi apoi ecuaţia parabolei L2 L 4fx (L − x ) y= (VI.1) L2 Unghiul ϕ făcut de tangenta la curbă cu orizontala pentru o secţiune oarecare (fig.VI.2,b) se obţine prin derivarea relaţiei (VI.1), rezultând dy 4f (L − 2 x ) tgϕ = = (VI.2) dx L2 a=−
y y ϕ f x x T

pt A ds T+dT dϕ M ρ
N

pn M+dM B N+dN

L 2
a

L 2

b

c

- Fig.VI.2 Şi în cazul barei curbe plane se pot stabili relaţii între eforturi şi încărcări. Din condiţiile de echilibru, pentru elementul infinit mic din figura VI.2,c rezultă dM dT dN N T =T (VI.3) = −p n − ; = −p t + ; ds ds ρ ds ρ Din relaţiile (VI.3) prin particularizarea ρ = ∞ se obţin relaţiile similare pentru bara dreaptă. Pentru arcul cu trei articulaţii din figura VI.3,a, având reazemele la acelaşi nivel şi încărcat cu forţe gravitaţionale, reacţiunile au următoarele expresii: 0 M3 ∑ Pi ⋅ a i ∑ Pi ⋅ b i V1 = H1 = H 2 = =H (VI.4) V2 = f L L 0 unde M 3 reprezintă momentul încovoietor în secţiunea 3 pe o grindă simplu rezemată care are aceeaşi deschidere şi aceeaşi încărcare ca şi arcul dat. Eforturile în secţiunea curentă au expresiile: N x = −Tx0 sin ϕ − H cos ϕ Tx = Tx0 cos ϕ − H sin ϕ (VI.5) 0 Mx = Mx − H ⋅ y 0 0 unde Tx şi M x reprezintă forţa tăietoare şi momentul încovoietor pe grinda simplu rezemată asociată arcului (care are aceeaşi deschidere şi aceeaşi încărcare).
- 105 -

y 3 ϕ 1 x 2 H1 V1 ai

Pi

H2 V2 bi

f

L 2

L 2

a
Fig. VI.3

b

Observaţii - Dintre cele trei eforturi din secţiunea curentă N,T M ponderea cea mai mare, atât în calculul de rezistenţă cât şi în calculul deplasărilor, o au forţa axială şi momentul încovoietor. - Dacă pentru o încărcare particulară rezultă momentul încovoietor egal cu zero în toate secţiunile, atunci arcul se numeşte arc de coincidenţă pentru acea încărcare.
APLICAŢII A. Să se calculeze reacţiunile şi să se traseze diagramele de eforturi la următoarele arce static determinate: Problema 6.1 (fig.6.1) Arc parabolic y =
4fx (L − x ) . L2

Calculul reacţiunilor ∑ M 2 = 0; V1 ⋅12 − 120 ⋅ 9 = 0; V1 = 90kN ∑ M1 = 0; 120 ⋅ 3 − V2 ⋅12 = 0; V2 = 30kN ∑ M st = 0; 90 ⋅ 6 − H1 ⋅ 4 − 120 ⋅ 3 = 0; H1 = 45kN 3 H 2 = 45kN ∑ M 3dr = 0; H 2 ⋅ 4 − 30 ⋅ 6 = 0; dy 4f 4⋅4 4 2 Calculul eforturilor tgϕ1 = = 2 (L − 2 x ) = 2 (12 − 2 x ) = − ⋅ x dx L 12 3 9 Forta axiala N1 = −V1 sin ϕ1 − H1 cos ϕ1 4 Pentru x=0, tgϕ1 = ; sin ϕ1 = 0,80, cos ϕ1 = 0.60 3 N 1 = −90 ⋅ 0,8 − 45 ⋅ 0,6 = −99kN
- 106 -

tgϕ 4 = .30 N 20.554 = −20.8 − 45 ⋅ 0.554 − 45 ⋅ 0.832 3 N 4−ε = −90 sin ϕ 4 − 45 cos ϕ 4 = N 4+ ε = −90 ⋅ 0. respectiv y=3m M max = 30 ⋅ 3 − 45 ⋅ 3 = −45kNm .Fig. sin ϕ4 = 0.832 + 120 ⋅ 0.554 − 45 ⋅ 0.107 - .832 = −87.120kN y 1 x 4 3 2 H1=45 4 120 H2=45 V1=90 V2=30 3 3 6 M 135 45 135 99 87.6 = −51kN Momentul încovoietor M 4 = V1 ⋅ 3 − H 1 ⋅ y 4 = 90 ⋅ 3 − 45 ⋅ 3 = 135kNm Momentul încovoietor maxim pe intervalul 2-3 M x = V2 ⋅ x − H 2 ⋅ y = 30 ⋅ x − 45 ⋅ y dM x 4 2  = Tx = 30 − 45 − ⋅ x  dx 3 9  Pentru Tx=0 rezultă x=3m.82 51 45 .1 2 Pentru x=3m.30kN = −90 sin ϕ 4 − 45 cos ϕ 4 + 120 sin ϕ 4 = = −90 ⋅ 0. cosϕ3=1 Pentru x=12m ϕ2 = ϕ1 (arcul are reazemele dispuse simetric) N 2 = −V2 sin ϕ 2 − H 2 cos ϕ 2 = −30 ⋅ 0. cos ϕ4 = 0.82kN Pentru x=6m (la cheie) N 3 = −H 1 = −45kN deoarece ϕ3=0. sinϕ3=0. 6.554.

447 = −93. 15 ⋅ 8 ⋅ 4 − 110 ⋅ 8 + H 2 ⋅ 4 = 0.707 = −134. cos ϕ4 = 0.6.894 N 4−ε = − V1 sin ϕ 4 − H1 cos ϕ 4 = = −90 ⋅ 0.75 60 20 134.63kN N 4+ε = N 4−ε + 80 sin ϕ 4 = −129. ∑ M 3dr = 0.2 (fig.108 - .47 100 M . ∑ M 3st = 0. ∑ M1 = 0.707 − 100 ⋅ 0.33kN Pentru x=4m. sin ϕ4 = 0. V1 ⋅ 16 − 80 ⋅ 12 − 15 ⋅ 8 ⋅ 4 = 0.447. 90 ⋅ 8 − H1 ⋅ 4 − 80 ⋅ 4 = 0.447 − 100 ⋅ 0. 80 ⋅ 4 + 15 ⋅ 8 ⋅ 12 − V2 ⋅ 16 = 0. tgϕ1 = 1 .63 93.894 = −129. tgϕ 4 = 0.63 + 80 ⋅ 0.87kN N 3 = −H1 = −100kN N 2 = − V2 sin ϕ 2 − H 2 cos ϕ 2 = −110 ⋅ 0.707 − 100 ⋅ 0. sin ϕ1 = cos ϕ1 = 0. V1 = 90kN V2 = 110kN H1 = 100kN H 2 = 100kN Calculul eforturilor tgϕ = dy 4f 4⋅4 1 = 2 (L − 2 x ) = 2 (16 − 2 x ) = 1 − ⋅ x 8 dx L 16 Forta axială N1 = −V1 sin ϕ1 − H1 cos ϕ1 Pentru x=0.33 129.707 = −148.87 148.Fig.47 kN .5 .2) Arc parabolic.707 N1 = −90 ⋅ 0.Problema 6.2 Calculul reacţiunilor ∑ M 2 = 0. 6. 80kN y 1 x 4 3 2 H1=100 V1=90 4 4 8 H2=100 V2=110 4 15kN/m 80 15 N 3.

5 4. V1 ⋅ 18 − 80 ⋅ 13.25 ⋅ (64 − 16 ) = +20kNm Problema 6.25 ⋅ (16 ⋅ x − x 2 ) 2 dM x = Tx = 110 − 15 ⋅ x − 6.79 139.Momentul încovoietor M x =1 = V1 ⋅ x − H 1 ⋅ y = 90 ⋅ 1 − 100 ⋅ 0.76 113.3 Calculul reacţiunilor Încărcarea fiind simetrică reacţiunile sunt simetrice ∑M ∑M 2 st 3 = 0.6.5 ⋅ x 2 − 6. 80 80 y 1 x 4 80kN 3 5 80kN 3 H1 =120 2 H2 =120 V1 =80 V2 =80 4.5 = 0.5 − 80 ⋅ 4. V2 = 80kN 80 ⋅ 9 − H 1 ⋅ 3 − 80 ⋅ 4.75kNm M 4 = V1 ⋅ 4 − H 1 ⋅ y 4 = 90 ⋅ 4 − 100 ⋅ 3 = 60kNm Momentul încovoietor maxim pe intervalul 2-3 x M x = 110 ⋅ x − 15 ⋅ x ⋅ − 100 ⋅ y = 110 ⋅ x − 7.5 M 273.25 ⋅ (16 − 2 ⋅ x ) dx Pentru Tx=0 rezultă x=4m M max = 110 ⋅ 4 − 7.3 (fig.109 - Calculul eforturilor .3) Arc parabolic.5 4.04 -Fig.76 273. H 2 = 120kN tgϕ = dy 4f 4⋅3 2 2 = 2 (L − 2 x ) = 2 (18 − 2 x ) = − ⋅ x dx L 18 3 27 . H 1 = 120kN. V1 = 80kN. = 0.9375 = −3.79 90 90 N 113.5 ⋅ 16 − 6.5 4.04 120 139.6.5 = 0.

316 − 120 ⋅ 0.948 3 N 4−ε = − V1 sin ϕ 4 − H 1 cos ϕ 4 = = −80 ⋅ 0.26 102.4 (fig.832 = −273.79kN 1 Pentru x=4.876 148.33 89.5 − 120 ⋅ 2.4) Arc circular cu: R=12m.554 cos ϕ1 = 0.96 155.6.110 - 6 . cos ϕ4 = 0.128 148.04 + 80 ⋅ 0.605 98.25 = 90kNm Problema 6. α=600 y a f 1 α α R 20kN/m b 3 c d 2 20 x 89.Forţa axială – diagrama este simetrică N1 = −V1 sin ϕ1 − H1 cos ϕ1 2 Pentru x=0.04kN N 4+ ε = N 4−ε + 80 sin ϕ 4 = −139. tgϕ1 = .554 − 120 ⋅ 0.969 102.95 L 2 L 2 M 179.4 .874 - N 89.96 .132 134.78 89.6.Fig. sin ϕ1 = 0.832 3 N 1 = −80 ⋅ 0.316 = −113.76kN N 3 = −H 1 = −120kN Momentul încovoietor – diagrama este simetrică M 4 = V1 ⋅ 4.85 20. sin ϕ4 = 0.5 − H 1 ⋅ y 4 = 80 ⋅ 4.5 m. tgϕ 4 = .946 59.316.294 109.948 = −139.96 51.

Calculul reacţiunilor ∑M ∑M ∑M = 0.39 − 7.000 0. H 2 = 89.642 0.78 − 20 ⋅10.0 5. .13 -148.500 0 2.585 = 0.intervalul 1-3 .96 -102.111 - .76 -474.494 18.276 6.c şi d se determină după modelul următor: L L x a = − R sin ϕ a = − R sin 40 0 = 10.97 .104 20.192 0 0 346.b.45 584.0m 2 Coordonatele secţiunilor a.02 0 0 -287.51 539.500 0.33 -102. V2 = 51. 2 V1 ⋅ 20.78m 2 R f = R − R cos α = = 6.940 1.intervalul 2-3 N i = −V2 sin ϕi − H 2 cos ϕi .766 0.4 0 Mx -Hyi xi yi Mi Ni Secţiunea ϕ i sin ϕ i cos ϕ i 1 a b 3 c d 2 60 40 20 0 20 40 60 0.30 109.39 = 0.78 = 0.95 ⋅ 10.15 -474.4.940 0.192 5.642 0. dr 3 = 0.88 0 -148.78 0 3. 1 = 0.195 − V2 ⋅ 20.342 0 0. Tabelul 6.76 326.63 -539. L = 2R sin α = R 3 = 20.15 0 0 59.39 ⋅15.866 0.26 -89.50 139.68m 2 2 y a = R cos ϕ a − R cos 60 0 = 3.63 -287.39 14.85kN 20 ⋅10.285 10.4.Calculul elementelor geometrice ale arcului L = R sin α .95 -134.71 = 2.87 -89.95kN H 2 ⋅ 6 − 51.866 0.96kN H1 = H 2 Calculul eforturilor Eforturile axiale au fost calculate cu relaţiile: N i = − V1 sin ϕ i − H1 cos ϕ i + p ⋅ x i sin ϕ i .342 0.766 0. Momentele încovoietoare calculate cu relaţia M x = M 0 − H ⋅ y şi eforturile x axiale sunt date în tabelul 6.61 -94.192m Celelalte coordonate sunt date în tabelul 6.13 0 -179.39 ⋅ 5.676 6. V1 = 155.276 3.

5 Calculul reacţiunilor ∑M ∑M ∑Y ∑X 1 dr 3 = 0.86 − H 2 ⋅ 6 = 0 20 ⋅ 6.732kN i = 0. V1 = 114.448 274.536 120 86.732 84.448 N .Problema 6.93 + 14.15 = 0.93 ⋅10.5) Arc de cerc cu R=8m şi α=600 20kN/m 60kN a 4 y 60 20 b 3 c d 2 4 α α R x 25.6.732 2 13.797 136. 3 − 60 ⋅ 8.392 M 114.732 24.Fig.152 6 25.28 50.736 54.465 − V2 ⋅ 13.39 231.743 154.66 60.112 - . H 2 = 25. H 1 − H 2 = 0.86 114.81 25.537 63.448kN H 1 = 25. i = 0. − 60 ⋅ 2 + 20 ⋅ 6. = 0.02 42.448 ⋅ 6.93 − 25.93 ⋅ 3.732 ⋅10 = 0 .86 − H 2 ⋅ 6 = 0 V2 = 84. Verificare ∑ M st = 0.5 (fig.777 85.152kN.732kN V1 − 60 − 20 ⋅ 6.395 − V2 ⋅13.6.93 + 84.

342 0.6 (fig.788 4.113 - .66 -42.500 xi 0 1.73 -24. V1 = 90kN ∑ M 1 = 0. V2 = 30kN Efortul din tirant se obţine din condiţia ∑ M st = 0.05 45 45 + N 63.342 0 0.766 0.392 -231.666 12. iar încărcarea verticală. T = 60kN 3 Calculul eforturilor În tirant efortul este de întindere şi are valoarea N=60kN Pe arc efortul axial este: În sectiunea 1 (x=0) tgϕ1 = 1 .81 -25. sin ϕ1 = cos ϕ1 = 0.28 -50.940 1.Fig.6.072 13.866 0.128 3. V1 ⋅12 − 20 ⋅ 6 ⋅ 9 = 0.5 Secţiunea 4 a b 3 c d 2 ϕi 60 40 20 0 20 40 60 sin ϕ i 0.6.5 Ni -60.74 -274.766 0.000 3.517 4.517 2.128 0 Mi Tabelul 6.536 0 86. 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅12 = 0. rezultă H1=0 ∑ M 2 = 0.78 -85.930 9.Eforturile pe arc sunt date în tabelul 6.6) Arc parabolic cu tirant 20kN/m 20 3 3 1 6 6 2 V1 =90 T =60 V2 =30 60 M 106.736 0 Problema 6.537 63.500 0.6 Calculul reacţiunilor Arcul fiind simplu rezemat.797 -136.860 yi 0 2.707 .63 60 .642 0.02 -54.866 cos ϕ i 0.194 6.000 0.940 0.642 0. 90 ⋅ 6 − T ⋅ 3 − 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0.

114 - .707 − 60 ⋅ 0.7 .12 .05kN În secţiunea 3 (x=6m) N 3 = −T = −60kN În secţiunea 2 (x=12m) ϕ2 = ϕ1 N 2 = −V2 sin ϕ 2 − T cos ϕ 2 = −30 ⋅ 0.707 = −63.Fig.47 M 200 245.7 (fig.6.25 = −45kNm Problema 6.N1 = −V1 sin ϕ1 − T cos ϕ1 = −106.63kN Momentul încovoietor maxim pe cele două ramuri ale arcului Ramura 1-3 x M x = V1 ⋅ x − T ⋅ y − 20 ⋅ x ⋅ = 90 ⋅ x − 5 ⋅ (12 ⋅ x − x 2 ) − 10 ⋅ x 2 2 dM x = Tx = 90 − 60 − 10 ⋅ x dx Pentru Tx=0 rezultă x=3m M max = 90 ⋅ 3 − 60 ⋅ 2.59 194.7) Arc parabolic cu tirant 120kN 4.94 259 N + 135 315 241 234.5 4 1 6 6 6 3 5 180kN 2 V1=135 6 120 180 T=200 V2=165 200 181.6.25 − 10 ⋅ 9 = +45kNm Ramura 2-3 M x = V2 ⋅ x − T ⋅ y = 30 ⋅ x − 5 ⋅ (12 ⋅ x − x 2 ) dM x = Tx = 30 − 60 + 10 ⋅ x dx Pentru Tx=0 rezultă x=3m M max = 30 ⋅ 3 − 60 ⋅ 2.

135 ⋅12 − T ⋅ 4.8 N 1 = −241kN N 4−ε = − V1 sin ϕ 4 − T cos ϕ 4 sinϕ4 = 0. 3 st 3 = 0.936 N 4−ε = −234.6. 1 = 0. V2 = 60kN H 2 ⋅ 9 − 60 ⋅ 3 = 0. cosϕ4 = 0.12kN ϕ5 = ϕ4 N 5−ε = N 5+ ε + 180 sin ϕ 5 = −245. 120 ⋅ 6 + 180 ⋅18 − V2 ⋅ 24 = 0.47kN N 3 = −T = −200kN ϕ2 = ϕ1 N 2 = − V2 sin ϕ 2 − T cos ϕ 2 = −259kN N 5+ ε = −V2 sin ϕ 5 − T cos ϕ 5 = −245. H 2 = 20kN H 1 ⋅ 9 − 60 ⋅ 3 − 20 ⋅ 6 ⋅ 6 = 0. dr = 0.59 + 120 ⋅ 0. H 1 = 100kN Calculul eforturilor Eforturile pe arc sunt date în tabelul 6.8 .94kN Momentul încovoietor M 4 = V1 ⋅ 6 − T ⋅ y 4 = 135 ⋅ 6 − 200 ⋅ 3.351 = −192. V1 = 60kN 20 ⋅ 6 ⋅ 3 − V2 ⋅ 6 = 0.8 (fig. V1 ⋅ 24 − 120 ⋅18 − 180 ⋅ 6 = 0. T = 200kN 3 dy 4f 4 ⋅ 4. 2 − V1 ⋅ 6 + 20 ⋅ 6 ⋅ 3 = 0.5 − 120 ⋅ 6 = 0.59kN N 4+ ε = N 4−ε + 120 sin ϕ 4 = −234.6.375 = 315kNm Problema 6.375 = 135kNm M 5 = V2 ⋅ 6 − T ⋅ y 5 = 165 ⋅ 6 − 200 ⋅ 3.Calculul reacţiunilor H1=0 ∑ M 2 = 0.115 - . cosϕ1=0.5 (24 − 2x ) = 3 − 1 ⋅ x Calculul eforturilor tgϕ = = 2 (L − 2x ) = 2 dx L 24 4 16 Forţa axială N 12 = T = +200kN N1 = −V1 sin ϕ1 − T cos ϕ1 sinϕ1=0.351 = −181.8) Cadru cu trei articulaţii având rigla un arc semicircular Calculul reacţiunilor ∑M ∑M ∑M ∑M = 0. V2 = 165kN Efortul din tirant ∑ M st = 0.12 + 180 ⋅ 0.351. V1 = 135kN ∑ M 1 = 0.

598 3.000 4.32 -61.96 42.000 2.04 -120 Tabelul 6.68 -20.68 20.8 Sectiunea 4 a b 3 c d 5 ϕi 90 60 30 0 30 60 90 sin ϕ i cos ϕ i 1.00 -47.866 0.500 3.00 -41.500 0 Mi 240 137.000 0.96 -107.32 -61.04 98.500 0 xi 0 0.00 .00 41.000 0 0.866 1.6.500 0 0.96 -60.04 0 -81.866 1.866 0.284 6 yI 0 1.116 - .598 1.96 -12.500 5.716 1.500 0.96 -60.8 Ni 60.00 -47.500 0.00 Ti -20.000 0.500 2.b a 4 20kN/m 3 y c d 5 ϕd 3 d x 6 20 1 3 3 2 60 100 60 20 20 60 60 20 60 20 240 250 120 + + M 60 N 60 60 T -Fig.

Problema 6. H1 = = H2 2 2 2 4 8f Momentul încovoietor în secţiunea curentă este pL pL2 x ⋅x − ⋅y − p⋅x⋅ Mx = 2 8f 2 Condiţia de arc de coincidenţă este Mx=0 pentru oricare valoare a lui x.9) Să se determine ecuaţia curbei de coincidenţă pentru arcul cu trei articulaţii. 3 . y p p 1 x 3 L 2 2 f pL2 8f pL2 8f L 2 pL 2 -Fig. Deci x pL pL2 ⋅x − ⋅y − p⋅x⋅ = 0 2 8f 2 de unde rezultă 4fx y = 2 (L − x ) L Expresia obţinută reprezintă o parabolă raportată la sistemul de axe din figura 6.9 şi este identică cu (VI.1) stabilită pe altă cale. ∑ M st = 0.6.9 - pL 2 Calculul reacţiunilor pL V1 = V2 = 2 pL L L L pL2 ⋅ − H1 ⋅ f − p ⋅ ⋅ = 0. uniform distribuită pe orizontală.6. încărcat cu o forţă verticală.9.9 (fig.117 - . în sistemul de axe din figura 6.

rezultă Tx=0. pn dintre eforturi şi încărcări. Din condiţia de arc de coincidenţă Mx=0.Fig.6.118 - . este forţă de compresiune şi are expresia N = −p n ⋅ R Dacă presiunea normală constantă se exercită din interior atunci forţa axială are aceeaşi expresie şi este forţă de întindere. rezultă ρ = constant = R. Deoarece nu există forţe cu ρ=R componente pe direcţia tangentei la O curbă.10 = 0 şi deci N=constant ds Din a doua relaţie (VI.6. pentru arcul cu trei articulaţii. iar forţa axială în acest caz. Pentru rezolvarea acestei probleme se utilizează relaţiile (VI. normale la axa barei.10 (fig.2) se obtine dN .2). . supus unei încărcări constante.10) Să se determine forma curbei de coincidenţă. Din prima relaţie (VI.2) se obţine N 0 = − p n − sau N = −p n ⋅ ρ ρ Deoarece pn=constant şi N=constant.Problema 6. rezultă pt=0. stabilite pentru bara curbă. Curba care are raza de curbură constantă este arcul de cerc.

astfel încât în această situaţie.2) unde S este necunoscuta problemei iar δs deplasarea pe direcţia sa (translaţie sau rotire).pentru fiecare mărime statică – reacţiune sau efort – ce urmează a fi determinată se transformă structura static determinată într-un mecanism cu un grad de libertate. infinit mici şi compatibile cu legăturile interioare şi exterioare ale sistemului de corpuri.pe direcţia acestei legături se introduce echivalentul său mecanic. Forma principiului este acum următoarea δL = ∑ Pi ⋅ δηi + ∑ M j ⋅ δψ j + S ⋅ δs = 0 (VII. este ca lucrul mecanic efectuat de sistemul de forţe. Forma matematică a acestui principiu este: δL = ∑ Pi ⋅ δηi + ∑ M j ⋅ δψ j = 0 (VII. sub acţiunea unui sistem de forţe. . . iar δηi şi δψ j reprezintă deplasarea pe direcţia forţei Pi respectiv rotirea corpului pe care acţionează momentul concentrat Mj. Enunţul acestui principiu este următorul: “condiţia necesară şi suficientă ca un un sistem de corpuri să fie în echilibru static. eliminând legătura de pe direcţia reacţiunii sau a efortului ce se va calcula. iar lucrul mecanic efectuat de forţele reale parcurgând deplasările virtuale se numeşte lucru mecanic virtual. dar posibile.1) unde Pi şi Mj reprezintă forţele şi momentele sistemului real de încărcari. parcurgând deplasări virtuale să fie egal cu zero”.Deoarece deplasările sunt virtuale principiul lucrului mecanic virtual reprezintă în această situaţie varianta denumită principiul deplasărilor virtuale. sistemul de forţe este format din forţele reale – cunoscute – şi echivalentul mecanic al legăturii suprimate – necunoscut. .CAPITOLUL VII UTILIZAREA PRINCIPIULUI LUCRULUI MECANIC VIRTUAL ÎN CALCULUL STRUCTURILOR STATIC DETERMINATE Principiul lucrului mecanic virtual a fost utilizat în Mecanica Teoretică pentru studiul echilibrului static al sistemelor de corpuri cu un grad de libertate. Aplicarea principiului lucrului mecanic virtual în calculul reacţiunilor sau eforturilor structurilor static determinate necesită următoarele operaţii: .119 - .se imprimă deplasarea virtuală mecanismului şi se determină translaţiile punctelor de aplicaţie ale forţelor şi rotirile corpurilor mecanismului. . Deplasările virtuale sunt deplasări imaginate.se exprimă lucrul mecanic virtual produs de forţele şi momentele reale şi de echivalentul mecanic al legăturilor suprimate.

deci şi deplasarea acestui punct este egală cu zero. III etc.. . forţei tăietoare sau forţei axiale.pentru trasarea diagramelor de deplasări este necesară stabilirea poziţiei centrelor instantanee de rotaţie ale corpurilor.centrele absolute a două corpuri şi centrul lor relativ sunt coliniare. teorema generală de coliniaritate poate fi enunţată sub două variante – utile în aplicarea practică – şi anume: . Uzual corpurile se notează cu cifre romane I. (2.pentru calculul mai multor reacţiuni sau eforturi este necesar să se stabilească mecanismul corespunzător.3). centrele absolute cu (1). .3) etc. P P P M P H V N N T T M .1 sunt prezentate câteva exemple de mecanisme obţinute dintr-o structură static determinată.VII. (3) etc. precum şi schemele legăturilor ce se introduc într-o secţiune curentă în cazul în care se suprimă legătura corespunzătoare momentului încovoietor. Rezultă din cele de mai sus următoarele: ..1 Pentru un mecanism format din n corpuri există n centre absolute şi C 2 centre n relative. Poziţia centrelor instantanee se stabileşte cu ajutorul teoremei de coliniaritate a centrelor instantanee şi anume: pentru sistemele cinematice plane (mecanisme) trei centre instantanee a trei corpuri oarecare sunt coliniare”.120 - . În figura VII. II. (2).Expresia (VII. Prin termenul de corp se întelege aici şi baza de susţinere. iar deplasarea – în dreptul acestui punct – este aceeaşi pentru ambele corpuri. iar centrele relative cu (1. Centrul relativ a două corpuri se caracterizează prin aceea că viteza relativă a celor două corpuri este egală cu zero.2) reprezintă o ecuaţie cu o singură necunoscută S.Fig. . (1.2). Prin clasificarea centrelor instantanee în absolute şi relative. Centrul absolut al unui corp se caracterizează prin aceea că viteza sa absolută este egală cu zero.pentru determinarea deplasărilor pe direcţiile forţelor reale este necesar să se traseze diagramele de deplasări ale corpurilor mecanismului în funcţie de deplasarea virtuală imprimată.

APLICAŢII Problema 7. De exemplu. Deoarece în construcţii majoritatea forţelor au direcţia verticală sau orizontală diagramele de deplasări se vor reprezenta pe verticală şi orizontală.2). În aplicaţiile practice. sunt coliniare.3). (1).121 - .2) şi (2.3) (1. Poziţia unui centru instantaneu se determină ca punct de intersecţie a două direcţii. poziţia centrului absolut al corpului II se stabileşte cu ajutorul corpurilor I şi III pentru care se cunosc (1) şi (3) respectiv (1.Fig.3). (2) (2) ψ II (2. articulaţiile cu baza de susţinere reprezintă centre absolute.centrele relative a trei corpuri.3) II (1. (1) (2) (2). iar articulaţiile dintre corpuri reprezintă centre relative. (2..3) (2).2) ψI ψ II (1) (3) (2) III ψ III II (3) .7.3) (1) I (1.2) (1. (2. (3) Poziţia centrului relativ al corpurilor I şi III se stabileşte astfel (1. luate două câte două.3).1 . (1.1.2) III ψ III ψI (2. (1.1 (fig. căruia i se imprimă deplasarea virtuală ψ1.3) II I ψI III (1.1) Să se traseze diagramele de deplasări ale mecanismului din figura 7.7.3).3) (1) I (3) (2.2) Dacă un corp are un reazem simplu atunci centrul său absolut se află pe normala la planul de rezemare. (3) (1.

(1) ( 2)  (2) ⊥ reazem Imprimând rotirea ψ1 corpului I rezultă diagrama de deplasări.2).5ψ 1 . Problema 7. 9 3 1 η 4 = η 3 = 7.2).122 - V2=118.5ψ 1 . forţa tăietoare T2-ε. Calculul reacţiunii V2. (1). Lucrul mecanic virtual este δL = 0 10 ⋅ 15 ⋅ η1 − V2 ⋅ η 2 + + 60 ⋅ η 4 − 30 ⋅ η5 = 0 (1) I ψI (1.75kN . (2. 2 η5 = 3ψ 2 = 5ψ1 ψ 1 ⋅ (150 ⋅ 7. momentul încovoietor M2.5 − 30 ⋅ 5) = 0 Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă ecuaţa: 1425 − V2 ⋅ 12 = 0.7.Determinarea poziţiei centrelor instantanee necunoscute (2).5 − V2 ⋅ 12 + + 60 ⋅ 7. (1.3).5 (2) 60kN 30kN 1 12 2 4 3 (2). (3) (1.3). (1) (2) (2).3) (1.2) Să se determine. η3 = 15ψ 1 . următoarele mărimi statice: reacţiunea V2. η 5 ψ 2 = 3 = ψ1 . 7. η2 = 12ψ 1 . (2.5 4. (1.3). (3) (1.2) V2 II η4 ψ II η4 V2 η1 η2 M2 η3 (1.2) Deoarece în diagramele de deplasări corpurile sunt reprezentate prin segmente de dreaptă (iar diagramele au variaţie liniare) orice translaţie sau rotire de corp se poate determina în funcţie de deplasarea virtuală imprimată mecanismului.2 (fig. 10kN /m 3 3 4.3). utilizând principiul lucrului mecanic virtual.2) ψI η1 = 7.2 .3) II η ψ II η2 η3 III ψI T 2-ε η4 ψ III η5 . (1. de unde (1) ∞ I η1 (2) (2.Fig.2) C o rp fix (2) I (1) II ψ II η3 η2 (3) η4 M2 η1 T 2 -ε (1.

au centrul lor relativ la infinit pe orizontală. 8 η 1 ψ3 = 3 = η .5ψ 1 .5 − 30 ⋅ 1) = 0 M2=105kNm Calculul forţei tăietoare T2-ε .5 + 60 ⋅ 1. 2 − T2−ε ⋅ η − 10 ⋅ 12 ⋅ η1 − 10 ⋅ 3 ⋅ η 2 − 60 ⋅ η 4 + 30 ⋅ η5 = 0 ψ1 = η = ψ2 . δL = 0 . Calculul momentului încovoietor M2. Aceasta este cheia problemei. 2 8 1 η3 = 3ψ 2 = η . ψ1 = ψ2.123 - . Rezultă că în poziţia deplasată cele două corpuri sunt paralele. 9 36 1 1 1 1  η ⋅  T2−ε − 120 ⋅ − 30 ⋅ − 60 ⋅ + 30 ⋅  = 0 12  8 8 2  Pentru η≠0 rezultă T2-ε=−68. 12 1 1 η 4 = η3 = η . 2 ψ 1 ⋅ (M 2 + 30 ⋅ 1. Imprimând o deplasare virtuală η pe direcţia forţei tăietoare rezultă diagrama de deplasări. Lucrul mecanic virtual este δL = 0 . ψ2 = η2 1 = ψ1 .5ψ 1 . rezultată în urma întreruperii continuităţii în secţiunea 2 a grinzii principale 1-2-3. M 2 ⋅ ψ 1 + 10 ⋅ 3 ⋅ η1 + 60 ⋅ η3 − 30 ⋅ η 4 = 0 η1 = 1. .Corpurile I şi II fiind legate printr-un mecanism format din două bare.5ψ 2 = η . deci fixă. este o grindă simplu rezemată.Semnul plus semnifică faptul că reacţiunea V2 are sensul adoptat iniţial. 9 3 η 2 = 3ψ 1 .75kN Forţa tăietoare este negativă. Deci. mecanismul obţinut este un mecanism parţial şi se extinde numai în zona 2-3-4. η 4 = 3ψ 2 = ψ 1 1 η3 = η 2 = 1. Deoarece grinda 1-2. 4 1 η5 = 3ψ 3 = η 12 1 η2 = 1. dublu articulate. 1 η1 = η . paralele.

3 (fig.2) ψI η II η1 η2 III η3 ψ III Mi ψ II T 2-ε (1) (1.3 - .124 - .3) Momentul încovoietor Mi.2) Grinda fixa II T 5-ε ψI η3 η2 η1 η .2) ∞ I (2) (2.7.Fig.3) (3) Grinda fixa II III ψ III η2 η3 T 2-ε ψI ψ II η1 η T 5-ε Grinda fixa (2) (1) ∞ I (1. 20kN/m 1 4 Mi 4 2 3 3 6 4 2 3 5 5 75kN 6 (1) (2) (2.Problema 7. forţele tăietoare T2-ε şi T5-ε.7.3) (3) Grinda fixa I (1.

5 3 η . δL = 0 . 1 3 η3 = η 2 = ψ 2 .5  η ⋅  T2−ε + 60 ⋅ + 120 ⋅  = 0 16  8  Pentru η≠0 rezultă T2-ε = −33. η 2 = 3ψ 2 .2) fiind la infinit pe orizontală. 2 T2−ε ⋅ η + 20 ⋅ 2 ⋅ η + 20 ⋅ 6 ⋅ η3 = 0 1  η ⋅  T5−ε + 40 + 120 ⋅  = 0 2  Pentru η≠0 rezultă T2-ε = −100kN . 8 η1 = 1. Centrul relativ (1. T2−ε ⋅ η + 20 ⋅ 3 ⋅ η1 + 20 ⋅ 6 ⋅ η3 = 0 ψ 1 = ψ 2 -corpurile fiind paralele 1 ψ1 = η .Calculul momentului încovoietor Mi δL = 0 .5) = 0 Pentru ψ2 ≠ 0 rezultă M i = −135kNm Momentul încovoietor Mi real întinde fibra superioară.5 − 120 ⋅ 1. 1 η3 = η . − M i ⋅ ψ1 − M i ⋅ ψ 2 − 20 ⋅ 3 ⋅ η1 − 20 ⋅ 6 ⋅ η3 = 0 η1 = 1. 2 2 ψ 2 ⋅ (− M i ⋅ 2 − 60 ⋅ 1. ψ 2 = ψ1 .75kN Calculul forţei tăietoare T5-ε δL = 0 .125 - .5ψ 2 . η 2 = 3ψ 2 = η . 2 16 3 1. 8 8 1 3 η3 = η 2 = η .5ψ 2 = 1. cele două corpuri sunt paralele în poziţia deplasată. Calculul forţei tăietoare T2-ε.

(2.5 + 60 ⋅ 1 = 0 3   Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta M i = −275.4 Calculul momentului încovoietor Mi (2).126 - .Fig. 3 3 1 η3 = η2 = 2.5ψ 1 . η 4 = 1ψ 3 = ψ 1 .2) II (2.3).7.Problema 7. ψ1 = ψ 3 . (1. η2 = 5ψ 1 . 2 5   ψ 1 ⋅  75 ⋅ 6 + M i ⋅ + M i + 90 ⋅ 2.3) ψ II η1 (1. (3) δL = 0 .7.2) 3 2 2 (2) ψ II η1 I (1) ψI η2 (3) III ψ I =ψ III I (1) ψI η3 H2 ψ II η4 II ψI η5 η2 ψ II ψ III η3 η4 . 75 ⋅ η1 + M i ⋅ ψ 2 + M i ⋅ ψ 3 + 30 ⋅ 3 ⋅ η3 + 30 ⋅ 2 ⋅ η 4 = 0 η 5 ψ 2 = 2 = ψ1 . η1 = 6ψ1 . 30kN/m 75kN 3 i 6 1 5 (2) Mi (1. (1) (2) (2).625kNm .4) Momentul încovoietor Mi şi reacţiunea orizontală H2.4 (fig.2).

75 ⋅ η1 − H 2 ⋅ η 2 + 30 ⋅ 3 ⋅ η 4 − 30 ⋅ 2 ⋅ η5 = 0 η 5 ψ 2 = 3 = ψ1 .94kN Problema 7. η 2 = 3ψ 2 = 4.7.5 − 80 ⋅ 4.5 4.5ψ 1 .5ψ 1 . ψ 3 = ψ 4 = ψ 2 = 1. η5 = 1ψ 3 = ψ1 . ψ 2 = 1. 10 ⋅ 6 ⋅ η1 − M i ⋅ ψ 2 − M i ⋅ ψ 3 − 80 ⋅ η 2 + 180 ⋅ ϕ 4 = 0 η1 = 12ψ 1 .5 − 60 ⋅  = 0 3  Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă H 2 = −35.5 + 180 ⋅ 1. η 2 = 9.7. η1 = 6ψ1 .4) (2.5 3 4.5ψ 1 . 3 3 1 5 η4 = η3 = 2.5) Momentul încovoietor Mi.5 I (1.5) = 0 Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă Mi =210kNm .5 − M i ⋅ 1. η3 = 5ψ1 . ψ 1 ⋅ (60 ⋅ 12 − M i ⋅ 1. ψ2 = ψ4 .5 (fig. (3) (1) 9 9 6 Mi (3.127 - .5ψ 1 .Fig.3) ψI 80kN 10kN/m 3 i 180kNm ψ III III 4.6ψ 2 = 16ψ 1 . 2 3 5  ψ 1 ⋅  75 ⋅ 6 − H 2 ⋅ 16 + 90 ⋅ 2.2) II (2) η2 ψI ψ II ψ III IV (4) η1 ψ II =ψ IV ψ IV .Calculul reacţiunii orizontale H2 δL = 0 .5 Calculul momentului încovoietor Mi δL = 0 .

3) ψ II η3 η4 II III ψ III ψI 3 I (1) 3 6 6 ψI η1 η2 ψ II 6 (3) ψ III .1625) = 0 Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta M i = −25. (1) ( 2)  (2).1625ψ1 .665 − M i − M i ⋅ 0.75kNm . ψ 1 ⋅ (− 60 ⋅ 1. η 4 = 7.5ψ 2 .555ψ 1 .Problema 7.2) (2. (3) δL = 0 .3).555 + 60 ⋅ 4.6) Momentul încovoietor Mi (2) 10. ψ 2 = ψ3 .2). − 20 ⋅ 3 ⋅ η1 − 20 ⋅ 6 ⋅ η 2 − M i ⋅ ψ 1 − M i ⋅ ψ 2 + 60 ⋅ η4 = 0 ψ 2 = 0.7.5ψ 3 = 4. η 2 = 3ψ 2 = 1.Fig. (2. η1 = 1. (1.5 30kN/m Mi 75kN i (1.665ψ 1 .7.6 (fig.6 - Calculul momentului încovoietor Mi (2).128 - .5 − 120 ⋅ 1. 7.5ψ 1 .5ψ 1 = 13.

2) Mi (3.4) 5 16 ψ II II (2.2).7.7 (fig.5 + 30 ⋅ 1 + 60 ⋅ 1 + M i ⋅ + M i ⋅ 1 = 0 3   Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta M i = −216.7. (2.5ψ 2 = 2.563kNm .3). (1) ( 2)  (2). (3.4). (3) δL = 0 . η 4 = 2ψ 4 = ψ 3 .3) I (1) ψI IV η1 η III (3) ψ II ψ III η2 η3 η4 ψ IV ψ I =ψ III . (3) ( 4)  (4) ⊥ reazem . η 2 = 1.5ψ 1 . 75 ⋅ η1 + 15 ⋅ 3 ⋅ η 2 + 15 ⋅ 2 ⋅ η3 + 15 ⋅ 4 ⋅ η 4 + M i ⋅ ψ 2 + M i ⋅ ψ 3 = 0 1 5 η1 = 5ψ 1 .8 5 3 2 4 (1.Problema 7.7 Calculul momentului încovoietor Mi (2). ψ 4 = ψ 3 .129 - (4). ψ 2 = ψ1 . (1.Fig. ψ1 = ψ 3 2 3 η3 = 1ψ 3 = ψ 1 .7) Momentul încovoietor Mi (4) 15kN/m ψ IV 75kN 3 i (2) 4. 5   ψ 1 ⋅  75 ⋅ 5 + 45 ⋅ 2.

(4. (3. (2) δL = 0 . η3 = 6ψ 1 . (1. (1. (1.2) ∞ (1) (1.1). η6 = 4ψ 2 . (2.2).4) (2. η 2 = 2ψ 1 . η1 = 4ψ 2 = 4ψ 1 . .Fig.3).3) η1 (2) N 45 IV (2. ψ1 = ψ 2 .3). 2 4 7 60 ⋅ η 2 + 90 ⋅ η3 + 40 ⋅ η 4 − N 35 ⋅ η1 = 0 3 5 4 4 4 (2) 2 ψ1 = ψ 2 .8 (fig.2).2) (1.1).7. η 4 = 2ψ1 .1 Problema 7.8   2 ψ 1 ⋅  60 ⋅ 2 + 90 ⋅ 6 − 40 ⋅ 2 + N 45 ⋅ 12  = 0   2   Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă N 45 = −68. (1) (2) (1.3) III (1) I (1.4) II ψ1 (3). (4.7.2). (1) 60 90 40 ( 2)  (2) ⊥ reazem 6 δL = 0 . η 3 = 6ψ 1 .2) (2).2) (2) ⊥ reazem (3) (1. ψ2 η 2 = 2ψ 1 . (3. η5 = 4ψ 1 .130 - . (1. (1) (3) (3). ψ1 η5 η2 ψ3 η3 η6 ψ4 η4 ψ2 2 2 60 ⋅ η 2 + 90 ⋅ η3 − 40 ⋅ η 4 + N 45 sin α ⋅ η3 + sin α = cos α = + N 45 cos α ⋅ η1 + N 45 sin α ⋅ η 6 = 0 η1 = 2ψ 1 .2) I ψ1 η2 η3 N 35 II ψ2 η4 ψ1 η1 ψ 1 ⋅ (60 ⋅ 2 + 90 ⋅ 6 + 40 ⋅ 2 − N 35 ⋅ 4 ) = 0 Pentru ψ1 ≠ 0 rezulta N35=185 kN Calculul efortului N45 (1.8) Să se determine eforturile din barele 3-5 şi 4-5 Calculul efortului N35 (2).354 kN .2).

(2) ∞ (1) (2) ψ 1=ψ 2 ψ1 ψ4 η3 η2 η4 ψ2 η1 . (3.Fig.2).9 .16 2 2 7 8 9 10 11 I (1.1).1). η3 = 2ψ1 .2) (2).2). (2. (2. sin α = cos α = 2 2 2 6 4 2 1 3 5 120kN 80kN 2 2 2 2 2 (3) 2 (2.2). (1) ( 2)  (2) ⊥ reazem (4). (4. (1) (3). (4.2). IV (1. (1) ( 4)  (3) (4).7.3). (1) ( 2)  (2) ⊥ reazem (4).1).4) (1. η 2 = 8ψ 1 . (2) (3).4) II 60 ⋅ η3 + 120 ⋅ η 4 − 80 ⋅ η 6 + + N 10−16 sin α ⋅ η5 + N 10−16 cos α ⋅ η 2 + + N 10−16 sin α ⋅ η 6 − N 10−16 cos α ⋅ η1 = 0 η1 = 6ψ1 .2).4).4).3) 2 η2 η1 (1. (3.3).2) ∞ (1) (2) ψ1 = ψ 2 .2) (1.Problema 7. ψ 1=ψ 2 ψ1 η3 η4 (1. (3.2) (1.4). (1.2) (1. (1.1). (2) δL = 0 .131 - . (1) ( 4)  (4). (1. (3.7.3) III N10.2). (4. (1.2) ψ2 ψ 1 ⋅ (60 ⋅ 2 + 120 ⋅ 4 − 80 ⋅ 4 + η2 I (1. η6 = 4ψ 2 = 4ψ 1 .4).4) (4) 2 ⋅ 10) = 0 2 Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă N 10-16 = −39.9 (fig.9) Să se determine eforturile din barele 10-16 şi 8-15 60kN 13 14 15 16 17 18 12 Calculul efortului N10-16 (1. η 4 = 4ψ 1 .3) η6 ψ3 η5 III (2. (2.2) (2).4) (2.2) (1. η5 = 6ψ1 . (4.398 kN + N 10−16 Calculul efortului N8-15 (1.3) II IV (2. (1.

η3 = 1ψ 1 η 2 = 4ψ1 .3) Corp fix N56 III II (2.7.66 kN Problema 7. 2 7 5 1 3 2 2 N46 2 2 η3 ψ 1 ⋅ (30 ⋅ 2 + 20 ⋅ 4 − N 46 ⋅ 1) = 0 Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă N46=140 kN Corp fix (1) I ψ1 ψ1 η1 η2 Calculul efortului N56 δL = 0 .δL = 0 . η 2 = 2ψ 3 = ψ 1 .132 - .10) Să se determine eforturile din barele 4-6 şi 5-6 50kN 2 4 6 40kN 30kN 8 9 20kN Calculul efortului N46 δL = 0 .7. ψ1 = ψ 2 . 30 ⋅ η1 + 20 ⋅ η 2 − N 46 ⋅ η3 = 0 η1 = 2ψ 1 . (2) ψ 1 ⋅ (N 56 ⋅ 2 + 40 ⋅ 2 + 30 ) = 0 ψ2 η2 ψ3 ψ1 Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă N 56 = −55 kN η1 . ψ 1 ⋅ (60 ⋅ 2 − 120 ⋅ 8 − 80 ⋅ 4 + N 8−15 ⋅ 4 + N 8−15 ⋅ 8) = 0 Pentru ψ1 ≠ 0 rezultă N 8-15 = 99. η 4 = 4ψ 2 = 4ψ 1 .10 .10 (fig. ψ 3 = ψ 1 2 η1 = 2ψ1 . 60 ⋅ η1 − 120 ⋅ η3 − 80 ⋅ η 4 + N 8−15 ⋅ η 2 + N 8−15 ⋅ η3 = 0 η1 = 2ψ 1 . (1) I N 56 ⋅ η1 + 40 ⋅ η1 + 30 ⋅ η2 = 0 (1.3) (3) 1 2ψ1 = 4ψ 3 . η 2 = 4ψ1 .Fig. η3 = 8ψ 2 = 8ψ 1 .

133 - .VIII. Variaţia mărimii reacţiunilor şi a eforturilor se poate studia cu ajutorul liniilor de influenţă. egală cu unitatea.a) şi două forţe mobile P1 şi P2. care prin destinaţia lor.reacţiune sau efort .1.1) unde sia reprezintă mărimea efortului Si în cazul în care în secţiunea ‘a’ ar acţiona o forţă egală cu unitatea. Considerând că la un moment dat forţele P1 şi P2 s-ar afla în poziţia din figura VIII. aflate la o distanţă dată (distanţa dintre roţile unui automobil). a) i P1 P2 i P2 d i b P1 d1 P2 b) a P1 c) c . parcurge structura (deplasându-se pe cale).CAPITOLUL VIII LINII DE INFLUENŢĂ În studiul structurilor din capitolele precedente s-a presupus că forţele aplicate au poziţie fixă şi în consecinţă eforturile dintr-o secţiune şi reactiunile au o valoare unică. Pentru a întelege noţiunea de linie de influenţă este necesar să se definească noţiunea de coeficient de influenţă. un efort oarecare din secţiunea i se poate exprima astfel S i(1) = s ia ⋅ P1 + s ib ⋅ P2 (VIII.VIII.când o forţă mobilă. În practică există construcţii. având direcţie dată. are loc modificarea mărimii reacţiunilor şi a eforturilor. sunt acţionate de forţe mobile. În consecinţă. În acest sens se consideră o grindă simplu rezemată (fig.b.1 . Forţele sunt de mărime constantă dar îşi schimbă poziţia permanent sau la anumite intervale de timp. iar sib reprezintă mărimea aceluiaşi efort în cazul în care în secţiunea ‘b’ ar acţiona o forţă egală cu unitatea.Fig.1. Linia de influenţă este o diagramă care reprezintă variaţia unei mărimi statice .

Alegând δs = −1 (prin convenţie). Prin metoda analitică. când forţa egală cu unitatea se află în dreptul ordonatei respective. În metoda cinematică se utilizează principiul lucrului mecanic virtual. Mărimile sia.3) unde δs este deplasarea pe direcţia mărimii statice S iar δp este deplasarea pe direcţia forţei mobile P=1.134 - . Coeficienţii de influenţă depind numai de caracteristicile structurii şi nu depind de forţele reale ce se aplică pe structură.1. Liniile de influenţă se trasează (se construiesc) utilizând metoda analitică sau metoda cinematică. efortul Si se exprimă astfel: Si( 2 ) = s ic ⋅ P1 + s id ⋅ P2 (VIII. cu următoarele precizări: . Exprimând condiţia de echilibru static cu ajutorul lucrului mecanic virtual se obţine: S ⋅ δs + 1 ⋅ δp = 0 (VIII. s-ar obţine o diagramă care reprezintă linia de influenţă a efortului din secţiunea i. pentru care se realizează linia de influenţă.se transformă structura static determinată în mecanism cu un grad de libertate cinematică.4) δs . . Pentru diferite reacţiuni sau diferite eforturi se trasează linia de influenţă proprie. în raport cu o axă. linia de influenţă se trasează scriind expresia mărimii statice pentru care se realizează linia de influenţă şi punând condiţiile la limită asupra variabilei.3) rezultă δp S = −1 ⋅ sau S = δp (VIII. suprimând legătura corespunzătoare reacţiunii sau efortului.Considerând o nouă poziţie a celor două forţe (fig.se imprimă o deplasare virtuală mecanismului şi se trasează diagrama de deplasări virtuale.diagrama de deplasări virtuale astfel obţinută este transformată în linie de influenţă dacă i se ataşează o scară şi un semn. având direcţia forţei mobile. b. Din cele de mai sus se desprinde concluzia că o ordonată din diagrama denumită linie de influenţă reprezintă valoarea (mărimea) efortului sau reacţiunii. . Dacă s-ar calcula coeficienţii de influenţă ai efortului din secţiunea i pentru un număr mare de poziţii ale forţei egale cu unitatea şi dacă aceşti coeficienţi ar fi reprezentaţi la o anumită scară. . sic şi sid se numesc coeficienţi de influenţă şi reprezintă efortul din secţiunea i când o forţă egală cu unitatea acţionează în secţiunile a.2) unde sic şi sid au aceeaşi semnificaţie ca şi sia sau sib.asupra mecanismului acţionează echivalentul mecanic al legăturii suprimate – notat cu S – şi forţa mobilă egală cu unitatea.c). sib. c sau d.VIII. din (VIII.

NN 2 = NN 1 cos α Deoarece NN 2 = δs = −1 rezultă (VIII. .b se poate scrie: NN 1 = ON ⋅ ψ 12 . În interiorul acestui unghi se măsoară pe orizontală distanţa h. de la centrul relativ (1.Metoda cinematică este eficientă indiferent de complexitatea structurii. se obţine scara liniei de influenţă . se introduce echivalentul său mecanic . indiferent de poziţia acesteia pe structură. .considerând corpul I fix.2) h α a . deplasarea egală cu unitatea nu apare totdeauna în diagrama de deplasări virtuale şi de aceea trebuie găsită o altă modalitate.4) exprimă faptul că.VIII. Corpul II se roteşte cu rotirea ψ12 iar punctul N descrie un arc de cerc ajungând în N1. unde barele au poziţii variate. În cazul structurilor dezvoltate volumul de calcule este foarte mare. mărimea statică este egală cu deplasarea punctului de aplicaţie al forţei mobile P=1.135 - . şi are acelaţi semn cu această deplasare. între laturile unghiului. în convenţia admisă. pe direcţia acestui efort (fig.Deoarece forţele mobile sunt forţe gravitaţionale. .5) 1 = h ⋅ ψ 12 Observaţii: .La grinzile cu zăbrele unghiul de rotire relativă ψ12 apare în diagrama de deplasări.2.Relaţia (VIII. ON cos α = h .b).2). Cu notaţiile din figura VIII.2. Pentru structurile care au numai bare orizontale – cazul grinzilor Gerber – scara liniei de influenţă se stabileşte usor. În acest scop se consideră trei bare ale unei grinzi cu zăbrele (fig. Se constată că rotirea relativă dintre cele două părţi ale grinzii cu zăbrele ce erau legate de bara suprimată pentru a obţine mecanismul cu un grad de libertate apare totdeauna în diagrama de deplasări.Metoda analitică este utilizată pentru elemente de rezistenţă simple. liniile de influenţă se construiesc în raport cu o axă orizontală.VIII. O I M II N M S O ψ12 α SN N2 N1 (1.a).efortul axial S – şi se imprimă o deplasare δs = −1 . NN 2 = −1 . Pentru grinzile cu zăbrele.VIII.Liniile de influenţă – pentru structuri static determinate – au numai variaţii liniare.2.Fig. iar pe verticală. . ordonatele fiind verticale.2 - b Se secţionează o bară. Utilizând această rotire relativă se poate stabili scara liniei de influenţă.

V2=1 Linia de influenţă LMi. Liniile de influenţă ale reacţiunilor V1 şi V2.pentru b=L.1 - . Se consideră două situaţii corespunzătoare poziţiei forţei mobile P=1 faţă de secţiunea i a) forţa P=1 se află în intervalul i-2 1⋅ b M i = V1 ⋅ x i = ⋅ xi L pentru b=0.pentru a=0. a momentului încovoietor Mi şi a forţei tăietoare Ti . Problema 8.1 (fig.1).pentru b=0. V2=0 . Scriind o ecuaţie de momente în raport cu a b punctul 2 rezultă 1⋅ b L V1 = V1 ⋅ L − 1 ⋅ b = 0 L 1 Din condiţiile la limită asupra variabilei ‘b’ rezultă: .APLICAŢII A. utilizând metoda analitică. LV2 + η=1 Semnul plus (+) indică faptul că oriunde s-ar afla forţa P=1. Să se traseze liniile de influenţă specificate la fiecare element sau structură. Mi = i i L . V1=0 V1 V2 . Scriind o ecuaţie de momente în raport cu punctul 1 rezultă 1⋅ a V2 = 1 ⋅ a − V2 ⋅ L = 0 L . reacţiunea are sensul indicat.136 - xi ⋅ xi' L LTi η=1 xi L η=1 + x i' L . P=1 2 1 xi i a L xi’ b LMi η=xi + η=x’i Linia de influenţă LV2. Mi=0 x ⋅ x' pentru b = x i' .8. V1=1 LV1 Deoarece b este la puterea întâia rezultă + η=1 că linia de influenţă este reprezentată printr-o variaţie liniară. P=1 Forţa P=1 fiind mobilă rezultă că 1 2 abscisele a şi b sunt variabile.pentru a=L.Fig. Linia de influenţă LV1.8. METODA ANALITICĂ.

pentru a = x i . pentru b = x .137 - . Mi = L ' x ⋅x Ordonata i i reprezintă scara liniei de influenţă L Observaţie: .deoarece poziţia secţiunii i este fixă. 1⋅ a L Ti=0 xi L Ti = − Suma ordonatelor x i' x i + = η = 1 reprezintă scara liniei de influenţă. Linia de influenţă LTi. Mi=0 x i ⋅ x i' ' pentru a = x i . abscisele xi şi x i' sunt fixe. ' i 1⋅ b L Ti=0 x i' Ti = L b) forţa P=1 se află în intervalul 1-i Ti = − V2 = − pentru a=0. L L .b) forţa P=1 se află în intervalul 1-i 1⋅ a ' ⋅xi M i = V2 ⋅ x i ' = L pentru a=0. a) forţa P=1 se află în intervalul i-2 Ti = V1 = pentru b=0.

M2 = 0 pentru b=6. M 2 = −3 pentru c=3. M 2 = −1 ⋅ (3 − c ) pentru c=0. Când forţa P=1 se află pe grinda secundară 3-4 rezultă: 9 ⋅ V3 3 1⋅ b V3 = şi V2 = = V3 6 2 6 pentru b=0.5 c 3 LM2 Când forţa mobilă P=1 se află pe grinda secundară 3-4 1⋅ b b ⋅3= − M 2 = −V3 ⋅ 3 = − 6 2 pentru b=0.8.2 Când forţa P=1 se află pe grinda principală 1-2.8. V3=1 şi V2=1. M2=0 .2 (fig. M2 = 0 - . M 2 = −3 Cand forţa P=1 se află pe consolă.2) Liniile de influenţă LV2 şi LM2 Linia de influenţă LV2 1kN 1 6 2 3 3 6 1kN 4 a b Cât timp forţa egală cu unitatea se află pe deschiderea 1-2.138 - . V3=0 şi V2=0 pentru b=6.5 Linia de influenţă LM2 LV2 η=1 1 + 1.Problema 8.Fig. linia de influenţă a reacţiunii V2 este identică cu aceea a grinzii simplu rezemate.

3 (fig. utilizand metoda cinematica.139 - . Grinda 1-2 este fixă.2) II (2) (2.3) Liniile de influenţă LV2.3) III 4 2 5 5 6 Linia de influenţă LV2 Se transformă grinda Gerber în mecanism eliminând reazemul simplu 2 şi punând în evidenţă reacţiunea V2. plus în sensul de acţiune al forţei egale cu unitatea şi minus în sens invers. LT4-ε şi LM2.2) ∞ I (2) (2.2) I (1) 3 II - Grinda fixa M2 (2) (2. LM2 ψI=1 + 1. Problema 8. deci ψ1=1 reprezintă scara liniei de influenţă.3 - . 1kN (3) + η=1 1.6 Linia de influenţă LT4-ε Grinda principală 1-2-3 este fixă.3) III (3) Linia de influenţă LM2.8. Aceasta este de fapt cheia problemei. Întreaga rotire va fi preluată de corpul I. Sa se traseze liniile de influenta specificate la fiecare structura.5 T4-ε Grinda fixa (1) (1. Se imprimă mecanismului (3) format o deplasare virtuală pe direcţia reacţiunii V2 în sens invers sensului acesteia. 1kN 1 2 6 3 3 5 1kN (1) I V2 LV2 0.Fig. LT4-ε 1kN (1.2) fiind la infinit. METODA CINEMATICĂ. Diagrama de deplasări este transformată în linie de influenţă prin punerea în evidenţă a scării şi prin marcarea semnelor.6 (1.3) III II η=1 0.2 .B. Centrul relativ (1. Mecanismul are numai trei corpuri.8. corpurile I şi II vor fi paralele în diagrama de deplasări virtuale.

5 - .3) (3) III 1.8.4 - .Fig.140 - .4) IV (4) + ψ23=1 1.2) I II LT4-ε (2) - η=1 M4 I (1) 3 1kN (1. 1kN 1 2 3 i 6 2 3 3 (2) II V2 LV2 0.2) (2) Mi II (2.Problema 8. LT3-ε.2) II (2) Parte fixa LM4 ψI=1 (1) I LMi 1 η1=3 (1.33 η=1 Parte fixa 1kN T3-ε (1) ∞ (1.4 (fig.4) Liniile de influenţă LV3.3) III (3) 4 5 6 + 1.8.5 3 6 1kN (1) I (1. LM4 şi LMi.2) (2.5 1kN (3.

1kN 5 4 1 4 i 2 2 4 3 2 6 Linia de influenţă LV1 2 (1) ∞ I V1 LV1 η=1 (1.3) II III 1. LM1 şi LMi.8.Fig. Centrul absolut al corpului I se află la infinit pe orizontală (pe direcţie normală la direcţia translaţiei posibile).5 0.25 Suprimând legătura corespunzătoare reacţiunii V1. M1 (1) I (1. În deplasarea virtuală corpul I se translatează.5 + 1kN (3) (2) (2.5) Liniile de influenţă LV1.5 - .Problema 8.5 III Corp fix (1. încastrarea reală se transformă în încastrare glisantă – care blochează translaţia pe orizontală şi rotirea şi lasă liberă numai translaţia pe verticală.2) LM1 ψ1=1 + 3 Mi (1) I 1kN (3) (2) (2.3) II 0.2) II 1kN (3) (2) (2.141 - .8.3) III 0.5 (fig.2) LMi + η=2 ψ12=1 0.25 .

Distanţa h.142 - . + η=1 (1. Efortul N46 este efort de compresiune pentru orice poziţie a forţei mobile pe grinda cu zăbrele.2) la direcţia efortului este chiar înălţimea grinzii cu zăbrele. de la centrul relativ (1. de la h=3 centrul relativ (1.8.4) IV η=1 h LN69 II (2) h + -Fig.4) (4) (2.2) ∞ (1) (1.6 (fig. Efortul N11-13 este efort de întindere pentru orice poziţie a forţei mobile. h=3 (1) LN11-13 I N11-13 II Linia de influenţă LN11-13 Distanţa h.3) I III (1.2) h II η=1 (2) LN46 (1.Problema 8.6) Liniile de infuenţă LN46. şi LN69 2 4 6 8 10 12 14 1 kN 16 Linia de influenţă LN46 3 1 3 5 7 9 11 13 15 2 2 2 N46 2 2 2 2 2 (1) I (1.2) la direcţia efortului este chiar înălţimea grinzii cu zăbrele. LN11-13.8.2) (2) În cazul grinzilor cu zăbrele trebuie precizată calea pe care se deplasează forţa P=1kN (aşa cum se vede în fig.8.6).6 .3) (3) (2.

este necesar să se determine poziţia centrului absolut (4).4) (1) 6 x 2-x .4) şi (1)-(3)-(4) y x = y+3 6+x .din asemănarea triunghiurilor (2)-(2.4) (4) (2. în cazul unui convoi de forţe mobile.4) şi (2)-(3)-(4) y 2−x = y + 3 10 − x .1)(4.3) (3) (2.din egalitatea ultimelor rapoarte x 2−x = rezultă x=0.2)(3. (3) şi (4) se obţine: 3 y (1.7 .2)(4.3)-(2. Din figura 8. Efortul din diagonală schimbă semnul. În acest caz centrul relativ este (1.3)-(1.8.2) se află la infinit pe orizontală ⎧(1.4).143 - .7. Scara se construieşte ducând distanţa h din vârful unghiului format de două corpuri parcurse de forţa mobilă şi care corespunde centrului relativ în jurul căruia se rotesc cele două eforturi.Linia de influenţă LN69 Centrul relativ (1. (2).2)⎨ ⎩(1.1)(3.857m 6 + x 10 − x . centru relativ ce apare în diagrama de deplasări.din asemănarea triunghiurilor (1)-(1.2) Centrele absolute (3) şi (4) se află pe aceeaşi verticală. respectiv punctul de anulare în diagrama de deplasări.care reproduce poziţia centrelor instantanee (1). Pentru calculul efortului N69.Fig.3) (2) 8 (1.2) (1.

Linia de influenţă LN67 Scara liniei de influenţă a fost construită în interiorul unghiului al cărui vârf corespunde centrului relativ (2.4) IV (1) h III (2.8.4) (2) + (1.8 .2) se află în vârful consolei.3) II (2) În acest caz – deoarece grinda cu zăbrele are formă triunghiulară.4).8) Liniile de influenţă LN47 şi LN67. deplasare comună. în dreptul centrului relativ (1. η=1 LN 47 + (3) (1.2).8.3) III (2.3) II (2.3) (1. Linia de influenţă LN47 8 2a 2 1 3 4 6 10 12 14 15 a a 16 1kN 5 a a a 7 a 9 a 11 a 13 (3) (1.7 (fig.4)IV(4) (3.Problema 8.2) I (1. corpurile I şi II au. În diagrama de deplasări.4) η=1 h=a LN 67 + . centrul relativ (1.144 - .4) (4) (2.Fig.2) (1) I (1.

8 (fig.5)(2) .4) (3) III (1.10) Liniile de influenţă LN13-14 şi LN14-22 Linia de influenţă LN14-22 ⎧(2)(1.3) I LN56 η=1 h - + -Fig.9) Liniile de influenţă LN46 şi LN56.3) II IV (4) (2.4) (2) (1.9 (fig.8.5)(1) (5)⎨ ⎩(5)(2.3)(3) ⎩ ⎧(5)(1.4) (2.Problema 8.2) h II (2) η=1 LN46 ∞ (3. 6 2 4 8 9 1kN 2 1 3 5 7 4 4 N46 4 4 h=2 (1) I (1.9 - Problema 8.2) ∞ (1) (1.8.145 - .8.2)(1) ( 2) ⎨ centrul absolut (2) se confundă cu (3) (2)(2.

20

21

22

23

24

25

26

27

1 kN

a

11

a

12 8 4

13

14

15

16

17

18 9 5

19 10 6 2

7

a
3

a
1

a

a
(2) (1,2)

a

a

a

a

a

a

I

II
(2,3)

III

(1)

(3), (2)

η=1 h=a

LN 13-14 +

(1,4) (1,2)

IV (2,4)
(5)

I
(1,5)

II
(2,3)

III

V (2,5)

(1)

(3)

η=1

h

LN 14-22

-

h=a

2 2

+

- Fig.8.10 -

- 146 -

Problema 8.10 (fig.8.11) Să se calculeze efortul maxim N57 produs de convoiul de forţe din figură utilizând linia de influenţă a efortului.
2 4 6 8 10 12 14

60 kN 90 kN 90 kN
16

3

1 3 5 7 9 11 13 15

2

2

2

2

2

2

2

2 (2)

2

2

(1,2) (1) LN57 η1 η5 η=1 I N57 η3 h η2 η4 η6 II h=3

+

- Fig.8.11 Scara liniei de influenţă, pentru h=3m, rezultă η=1. Trecerea de la scară la ordonatele liniei de influenţă se realizează în modul următor: - se calculează ordonata η1 η1 η = deci η1=2 6 3 - se calculează ordonata η2 din vârful liniei de influenţă η2 η1 5 de unde η 2 = = 10 16 4 Cunoscând ordonata η2 se determină rotirile celor două corpuri ψ1 şi ψ2 şi apoi orice ordonată din linia de influenţă η η 1 5 5 ψ1 = 2 = ; ψ2 = 2 = ; η3 = 4ψ 1 = ; 6 24 10 8 6 5 3 η4 = 8ψ 2 = 1; η 5 = 2ψ 1 = ; η6 = 6ψ 2 = 12 4 Pentru a obţine valoarea maximă a efortului din bară se aduce convoiul de forţe în zona cu ordonate mari ale liniei de influenţă:

- 147 -

- poziţia 1, forţele sunt aplicate în nodurile 5-7-9 N 57 = 60 ⋅ η3 + 90 ⋅ η2 + 90 ⋅ η4 = 252,5kN - pozitia 2 forţele sunt aplicate în nodurile 7-9-11 N 57 = 60 ⋅ η2 + 90 ⋅ η4 + 90 ⋅ η6 = 232,5kN - pozitia 3, forţele sunt aplicate în nodurile 3-5-7 N 57 = 60 ⋅ η5 + 90 ⋅ η3 + 90 ⋅ η 2 = 212,5kN Rezultă că efortul maxim se obţine în poziţia 1 a convoiului de forţe mobile.

- 148 -

G.Statica. Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor”. Editura Matrix-Rom. 1 şi 2. .Statica.BIBLIOGRAFIE [1].. V. Editura Didactică şi Pedagogică. V. Socină. S. Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor”. . 1979 [3] Gheorghiu. M. Curs. ICB.E.Statica Construcţiilor”. Al.Statica. . Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor”. Bănuţ. 1974 [4] Răutu. ICB. . Vol. . 1988 [2] Bănuţ.149 - . 2002 .. V. Bănuţ. 1972 [5] Teodorescu. Aplicaţii.Statica Construcţiilor”. Editura Didactică şi Pedagogică.

CUPRINS PREFAŢĂ INTRODUCERE CAPITOLUL I CAPITOLUL II CAPITOLUL III CAPITOLUL IV CAPITOLUL V CAPITOLUL VI CAPITOLUL VII 3 5 13 26 50 63 85 104 119 133 149 150 Calculul reacţiunilor Grinda dreaptă Grinzi Gerber Cadre static determinată Grinzi cu zăbrele Arce static determinate Utilizarea principiului lucrului mecanic virtual în calculul structurilor static determinate CAPITOLUL VIII Linii de influenţă BIBLIOGRAFIE CUPRINS .150 - .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful