MIHAELA CORINA łUłU

PSIHOLOGIA PERSONALITĂłII
EdiŃia a III-a

1

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României łUłU, MIHAELA CORINA Psihologia personalităŃii/ Mihaela Corina łuŃu. Ed. a 3-a – Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 180 p.; 20,5 cm Bibliogr. ISBN 978-973-725-870-0 159.923(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor

Redactor: Andreea DINU Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Cornelia PRODAN Bun de tipar: 14.05.2007; Coli tipar: 11,25 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro 2

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

MIHAELA CORINA łUłU

PSIHOLOGIA PERSONALITĂłII
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007
3

. cu progresul şi involuŃiile ei. în dialectica existenŃei. Salvatore Battaglia 4 ..Personalitatea . mereu disponibilă şi în continuă desfăşurare. esenŃă dinamică a oricărui om.

4. 2..3.1.J.. 1.. Kelly) …………………. AccepŃiuni ale conceptului de personalitate …………………….5. Personajul ………………………………………………… 1.4.2. Tipuri de definiŃii ale personalităŃii – sinteza definiŃiilor ………… Rezumat ……………………………………………………………….. Allport) …………… 2.3.3.2. 1. Psihologia analitică (C.CUPRINS 1.1.3.5. Horney) …………………… 2. Autoevaluare ………………………………………………………….... Eysenck) ………….. Individul …………………………………………………. Teorii şi perspective de abordare a personalităŃii ………………… 2. Conceptul de personalitate ……………………………………….. 1.3.. Statutul şi rolul social …………………………………….1.. 1..1. Psihologia individuală (A.. Precizări conceptuale …………………………………………… 1.2. AccepŃiunea antropologică ………………………………..3.4.1.1. 1.3.G. Personalitatea ……………………………………………. 1.4.. 1.7.. Teoria constructelor personale (G. 2. Psihanaliza interpersonală (K. Jung) …………………………. Cattell) …………. Individualitatea …………………………………………… 1..6. AccepŃiunea psihologică …………………………………. B. Clasificarea teoriilor personalităŃii ………………………………. 2. Aspecte teoretice şi metodologice în psihologia personalităŃii …. 1. Conceptul de personalitate în perspectivă mutidisciplinară ……… 1.1.1.1. AccepŃiunea axiologică …………………………………… 1. 9 9 10 19 19 20 20 23 24 25 30 30 31 32 33 38 39 40 41 41 43 53 56 59 62 64 67 70 5 .2.4.1. 2. 2... Analiza factorială a personalităŃii (H. Concepte-cheie ……………………………………………………….3. Persoana ………………………………………………….4. 1.. 2. Adler) ………………………….. 2.6. Teoria trăsăturilor de personalitate (G.3.3. Analiza factorială a personalităŃii (R.2.1.1...5. Perspectiva structural-sistemică a personalităŃii ………………….

.. Aptitudinile în structura personalităŃii …………………………. DefiniŃie şi caracterizare generală ……………………………….2.. Aptitudinile – ca subsistem instrumental–operaŃional al personalităŃii ……………………………………………………. 5.2.. 4.3. Tipologii psihofiziologice ………………………………….2. 4.4. 4. Concepte-cheie ………………………………………………………. InteligenŃa – ca subsistem rezolutiv-productiv al personalităŃii …. Tipologii psihologice …………………………………….5.2. Abordarea analitică factorială …………………………….4.2. Conceptul de inteligenŃă ……………………………………….1. Structura psihologică a aptitudinilor ……………………………. 4. 5.2.. RelaŃia aptitudini – procese psihice ……………………….. Tipologii psihosociologice ………………………………..1.3. Tipologii temperamentale ……………………………………… 3..2.3... 3..2. 4....2.4.1. 4.4. 4. 3. Autoevaluare ………………………………………………………….... Autoevaluare ………………………………………………………….. Teorii asupra inteligenŃei ………………………………………. 3. Rezumat ……………………………………………………………… Concepte-cheie ……………………………………………………….4. 4... Tipologii bioconstituŃionale ……………………………….2. 4. 5.5. Tipologii psihopatologice ………………………………… Rezumat ………………………………………………………………. DefiniŃie şi caracterizare generală ………………………………..2...Rezumat ………………………………………………………………. RelaŃia aptitudini – temperament …………………………. RelaŃia aptitudini – caracter (atitudini) ……………………. Autoevaluare ………………………………………………………….3.5. 3..4. 5.4. Tipuri de inteligenŃă …………………………………………….2. Raportul ereditate-mediu în determinarea aptitudinilor ………….1.. priceperi ………. 3. 5. Temperamentul – ca subsistem dinamico-energetic al personalităŃii 3... 3. 6 76 78 79 80 80 85 85 90 95 99 100 101 102 103 104 104 108 111 115 115 116 117 118 119 119 126 126 128 129 129 131 131 137 139 143 . Clasificarea aptitudinilor ………………………………………..2. 4. Abordarea genetică ……………………………………….2.. 4..1.1. 5. RelaŃia aptitudini – cunoştinŃe. deprinderi.3.4. Concepte-cheie ………………………………………………………. Abordarea sistemică ……………………………………… 5. RelaŃia aptitudini – dimensiunea afectiv-motivaŃională …….

Atitudinile caracteriale …………………………………….. Rezumat ……………………………………………………………… Concepte-cheie ……………………………………………………….2.3.2.... 7... Trăsăturile caracteriale …………………………………….1.2.. Bibliografie selectivă ………………………………………………….. Autoevaluare …………………………………………………………..2.. Caracterul – ca subsistem relaŃional-valoric şi de autoreglaj al personalităŃii ……………………………………………………. 7. Eul în structura personalităŃii …………………………………….... 145 146 147 148 148 151 151 155 161 163 164 165 166 166 168 170 172 173 174 174 175 7 . Autoevaluare …………………………………………………………. ModalităŃi de definire a Eului …………………………………. DefiniŃie şi caracterizare generală ………………………………. Structura psihologică a caracterului ……………………………. 6. Devenirea caracterului ………………………………………….4.. Autoevaluare …………………………………………………………. 6. 6. 6.... 6.1.2. 7.1.3. RelaŃia Eu – conştiinŃă …………………………………………. RelaŃia Eu – personalitate ……………………………………… Rezumat ……………………………………………………………… Concepte-cheie ………………………………………………………. 6.. Structura psihologică a Eului …………………………………… 7. 7.Rezumat ……………………………………………………………… Concepte-cheie ……………………………………………………….

8 .

axiologice. ● pedagogia – se preocupă de legile formării personalităŃii.1. realizate în prezent şi proiectate în viitor. cât şi întreg ansamblul de valori acumulate istoric. în personalitate este implicată atât existenŃa umană în ceea ce are substanŃial şi spiritual. personalitatea nu poate fi cercetată de o singură ştiinŃă. 9 . cât şi în plan ontogenetic). atât în plan filogenetic. discutăm în termeni majori despre OM. Ca urmare a acestui fapt. Personalitatea umană reprezintă unul dintre cele mai complexe fenomene din univers. cunoaşte o evoluŃie în timp. ● sociologia – consideră omul ca o componentă esenŃială a vieŃii societăŃii. Printre ştiinŃele care cercetează personalitatea menŃionăm: ● antropologia fizică şi culturală – studiază speciile umane şi faptele de cultură. Conceptul de personalitate în perspectivă multidisciplinară Vorbind despre personalitate. istorice) şi dinamică (deşi dispune de trăsături relativ stabile.1. ● estetica – se preocupă de aprecierea omului sub raportul creaŃiei şi perceperii frumosului. ● morala – priveşte personalitatea ca deŃinătoare a valorilor morale. funcŃionalitate şi finalitate – biologice. este o realitate extrem de complexă (deoarece integrează o varietate de componente diferite ca structură. ci necesită o abordare multidisciplinară. CONCEPTUL DE PERSONALITATE 1. însuşite de om. ● medicina – este centrată pe echilibrul dintre starea de sănătate şi boală. sociale. ● istoria – înregistrează etapele evoluŃiei în cadrul personalităŃii dezvoltând în ultimele decenii o adevărată psihologie istorică. psihologice.

Aspecte teoretice şi metodologice în psihologia personalităŃii Deşi ideea de personalitate are rădăcini foarte adânci în istoria vieŃii şi culturii omeneşti (preocupări şi lucrări care poartă chiar în titlul lor termenul personalitate putând fi consemnate încă din secolul al XVIII-lea). să-i descifrezi structura şi modul de funcŃionare.2. În această privinŃă. deoarece nu este suficient să recunoşti manifestările personalităŃii. s-a conturat începând cu deceniul al treilea al secolului XX. Teodorescu (1980) evidenŃiază câteva aspecte relevante: 1. 1. punându-se în evidenŃă aspectele specifice. unghiul de abordare fiind diferit (ceea ce impune cu atât mai mult o convergenŃă a perspectivelor). ● Referindu-se la problemele generale ale psihologiei personalităŃii. ştiinŃa despre personalitate – psihologia personalităŃii – este de dată recentă. În lucrarea de faŃă vom analiza personalitatea în special din punct de vedere psihologic. deoarece psihologia este ştiinŃa centrală despre om şi personalitatea sa şi. ci şi să o studiezi riguros. în mod firesc. ŞtiinŃa aduce însă un aport în plus pe linia descoperirilor legilor implicate în fenomenul de personalitate. MenŃionăm faptul că independent de ştiinŃă.● psihologia – studiază sistematic legile vieŃii psihice şi structurile psihice ale personalităŃii. P. Ea stă la baza tuturor celorlalte accepŃiuni. NoŃiunea psihologică de personalitate se diferenŃiază semnificativ de accepŃiunile date de celelalte discipline. Conceptul de personalitate este întâlnit în toate ştiinŃele socio-umane şi în filosofie (vizându-se „esenŃa umană”). literatura şi arta au adus contribuŃii valoroase privind înŃelegerea vieŃii omului şi cunoaşterea complexă a diverselor profiluri umane. cunoştinŃele psihologice despre personalitate au cel mai avansat grad de constituire. 10 .Popescu-Neveanu şi S. ca ramură specială a psihologiei. Nu este însă vorba de o constituire axiomatică ci de una bazată pe cercetări capabile să permită acumularea continuă de informaŃii noi. ştiinŃa a venit relativ târziu cu un aspect substanŃial la cunoaşterea domeniului. Psihologia personalităŃii ca domeniu distinct de cercetare şi cunoaştere.

fie la valorile sociale. au existat diverse tentative vizând surprinderea esenŃei umane. constituindu-se tipologiile psihomorfologice. mai valide decât cele psihomorfologice. elaborându-se tipologii culturale. 4. părŃile (funcŃii. exagerările subiectiviste nu au putut fi evitate. în cazul psihologiei personalităŃii trecerea de la studiul elementelor (părŃilor) la întreg a fost şi este anevoioasă. Toate aceste definiŃii subliniau una din dimensiunile umane. personalitatea a fost considerată ca fiind exterioară în raport cu psihologia proceselor psihice şi a conduitei. Antropologia filosofică identifică personalitatea cu „esenŃa umană” (cu acele însuşiri sau structuri ce definesc omul). dar le presupuneau până la urmă pe toate. pentru a se obŃine tabloul de ansamblu al personalităŃii s-a apelat fie la structurile organice. Nu numai că erau unilaterale. generator de semnificaŃii etc. în timp ce personalitatea ca model integrativ a fost abordată sociocultural. Astfel. nefiind o simplă extrapolare aşa cum rezultă din definiŃiile precedente. Omul se naşte ca un „candidat la umanitate” (H. esenŃa fiind introdusă din afară „înăuntru” (pe fondul potenŃialului uman ereditar).2. Pieron) şi se constituie (devine) personalitate prin modelarea după relaŃiile şi comportamentele sociale. În consecinŃă. procese) în psihologia asociaŃionistă. Astfel. şi implicit a notei definitorii pentru fenomenul de personalitate. calificativele de economic. dar îndepărtate de concret. În cadrul ştiinŃei psihologice problema personalităŃii a fost pusă abia la începutul secolului XX. social. Totodată. dotat cu limbaj verbal. psihologia funcŃională şi psihologia fiziologică de tip clinic sau comportamental au fost considerate în mod predominant biologic. raŃional (dotat cu gândire). 3. uneori direct la ideologie. de a considera esenŃa personalităŃii ca un dat sau ceva ce rezultă din însăşi fiinŃa umană. a personalităŃii. Antropologia culturală aduce o modificare în interpretarea genezei esenŃei umane. Prin interiorizarea 11 . Ca urmare a slabei reprezentări a aspectului psihologic în ambele cazuri. apt de conduită instrumentală şi fabricant de unelte. deoarece personalitatea nu se reduce la o simplă sumă sau sinteză a părŃilor. creator de istorie. Dacă toate ştiinŃele încep cu analiza părŃilor pentru ca ulterior să încerce surprinderea întregului. după o primă etapă a explorării funcŃiilor şi proceselor care o caracterizează. conştient. Ulterior s-au adăugat. pe rând. ci aveau tendinŃa de a postula un fenomen în sine. datorită neluării în considerare a factorilor psihici.

ci ca un agent al istoriei: ca urmare a determinismului social. Ńinând de structuri mentale şi comportamentale individuale. în primul rând. dacă prin natura (originea). dacă sunt sociale sau psihologice. Ridicându-se problema legilor proprii personalităŃii. Personalitatea înseamnă. 12 . Dar pentru ca subiectul să ajungă la o relativă autonomie şi la manifestări originale (creaŃie) este necesar ca dimensiunile socioculturale să se convertească. b. Psihologia personalităŃii vizează tematica omului concret cu o anume dotaŃie nativă şi cu o experienŃă unică. psihologic şi psihosocial. se conturează strategia genetică în explorarea personalităŃii ca un sistem hipercomplex în continuă devenire. prin intervenŃia pregnantă şi creatoare în ambianŃă (activism). personalitatea fiind un sistem cu mai multe niveluri (subsisteme): biopsihic. de fapt. în prim plan apare diversitatea. într-o formă irepetabilă. el apare şi ca un model real ce se identifică în fiecare om. General – umane (universale). Tipologice (particulare). La nivelul personalităŃii. socioculturalul îşi asumă esenŃialitatea în sistemul bio-psiho-social şi. „unitate în diversitate”(privind integrarea diverselor procese şi însuşiri). ca un sistem dotat cu autoreglaj superior şi remarcabile posibilităŃi de emergenŃă (determinarea trece treptat în autodeterminare). în fapte şi însuşiri psihice. totodată. complexe şi variate relaŃii şi acŃiuni. dar şi conformarea la un model uman universal. simultan trei tipuri de caracteristici (niveluri): a. Personalitatea apare astfel nu ca un produs social . personalitatea este social istorică. care se impune până la limita singularităŃii şi irepetabilităŃii fiecărei persoane individuale. proprii tuturor oamenilor. Astfel. ea se construieşte în împrejurări concrete şi implicări în activitate şi relaŃii. modul de existenŃă şi de realizare al personalităŃii este psihologic. operează. prin asimilare – acomodare. valabile numai pentru anumite grupuri (categorii) de indivizi. având structuri şi legi generice. implicat în diverse.acŃiunilor şi valorilor. Personalitatea este o caracteristică general-umană. Ca urmare. conŃinutul şi funcŃiile sale. Deşi generalul se obŃine prin abstractizări din variantele concrete. 5. este clar că nu se pot formula opŃiuni unilaterale – omul fiind un punct de întâlnire între natural şi cultural –.istoric.

În acest sens. Putem vorbi de unanimitate doar cu privire la constatarea diversităŃii semnificaŃiilor privind structura personalităŃii şi metodele ei de cercetare. dificultăŃile privind modelul unitar al personalităŃii sunt de natură epistemolgică. variaŃiile interindividuale pot fi doar constatate. o diversitate de termeni sau definiŃii mai mult sau mai puŃin coerente. deci. metodologică şi ontologică: 13 . conversiuni energetice etc. Pavelcu (1982) consideră că elaborarea unui model unitar al personalităŃii presupune mai întâi precizarea divergenŃelor în problema structurii şi orientării personalităŃii şi apoi. la care se adaugă o gamă destul de largă de teorii. În acest context.c. deoarece termenul «personalitate» este o noŃiune polisemică (el având semnificaŃii diferite în contexte diferite). Există. sinteza contradicŃiilor. nivelul tipologicului prezintă un grad de generalitate intermediară. fiecare urmărind să găsească un cadru specific de referinŃă din care să se deducă un fundament (model) unic de construcŃie. nu există un model unic al personalităŃii. unică. V. a concretului şi abstractului. fie cu caracter teoretic sau aplicativ. Actual se consideră că orice demers în sfera personalităŃii. totodată. trebuie să se bazeze pe corelarea dialectică permanentă a individualului şi general – particularului. să descifrăm dinamica globală a personalităŃii ce presupune frecvent conflictualitate. Plecând de la aceste considerente. Fiecare individ poate fi încadrat (cu o anumită aproximaŃie) într-o tipologie. singularul se descifrează pe baza generalului şi prin diverse clasificări tipologice şi apoi prin generalizarea acestora. ce definesc omul ca entitate irepetabilă. de la început un aspect contradictoriu: nu există unanimitate cu privire la natura obiectului său de cercetare. 6. ● Abordarea ştiinŃifică a personalităŃii ne oferă. în acelaşi timp. În absenŃa nivelului general al personalităŃii (de competenŃa psihologiei generale). Astfel. astfel. concepută în interacŃiuni dialectice ne permite. variaŃiile concrete rezultă din gradaŃii şi particularităŃi de organizare ale elementelor şi structurilor ce alcătuiesc modelul general. Bipolaritatea conştient – inconştient. ci modele eterogene. În mod real. dar nu şi explicate deplin. Strict individuale (singulare). să înŃelegem mai bine constituŃia complexă şi. compensaŃii. originală.

Dreptul de a se considera ştiinŃă îi impune astfel psihologiei o sinteză a generalului cu individualul. Ceea ce apare ca normal la unii autori este înŃeles ca anomalie la alŃi autori. posibilitatea de predicŃie şi transformare a realităŃii. Dacă ştiinŃa. precum şi deviaŃii de la normal. Se impune.a. oferind omului. o configuraŃie psihică unică şi irepetabilă. destructurată). Astfel. ce criterii de diferenŃiere există între personalitatea normală (organizată. în cadrul determinismului şi legităŃilor fenomenelor. Există deosebiri între metodele aplicate. straturi sau niveluri de organizare. în acelaşi timp obiect şi subiect al cercetării. comportamentul unei persoane ca obiect de studiu va fi influenŃat atât de atitudinea acesteia despre natura sau finalitatea probei respective. găsirea unui mijloc pentru o mai strânsă colaborare între demersul calitativ şi cel cantitativ. situate la acelaşi nivel al echilibrului şi sănătăŃii mentale. atunci şi natura informaŃiei ştiinŃifice are caracterul de generalitate şi universalitate. la nivelul personalităŃii. b. grade. De aceea este necesară depăşirea acestei contradicŃii. ce deosebiri structural – genetice există între etapele de dezorganizare a personalităŃii. prin folosirea aceluiaşi limbaj. în finalitatea ei. ca drum deschis spre cibernetică. structurată) şi cea patologică (dezorganizată. Aspectul metodologic este strâns legat de cel ontologic. Studiul psihologic al personalităŃii nu se reduce numai la studiul persoanelor individuale. între teorie şi metodă. tinde spre cunoaşterea cât mai obiectivă a realităŃii. în domeniul ştiinŃelor umane ea devine sursa unor contradicŃii. are ca obiect o structură individuală. ca ştiinŃă a personalităŃii. c. dacă este valabilă şi suficientă în cadrul ştiinŃelor naturii. 14 . apar anumite probleme. şi anume dacă abaterile respective sunt de natură cantitativă sau calitativă. atât semnificaŃia obiectului cât şi modul de cercetare se menŃin la un anumit nivel de stabilitate (permiŃând siguranŃă în verificarea experimentală a rezultatelor în aceleaşi condiŃii precis determinate). a structurii general umane cu configuraŃia individuală. unii cercetători plecând de la metoda observaŃiei clinice individuale pentru a ajunge la tipuri generale. Această normă epistemologică. În acest sens. ContradicŃia între general (nomotetic) şi individual (idiografic) se reflectă şi în plan metodologic. Psihologia. cât şi de atitudinea acesteia faŃă de cercetător. în ştiinŃele umane ne aflăm în faŃa unui obiect de cercetare care este. şi în acest caz. alŃii utilizând metoda experimentală şi statistică. DificultăŃile de ordin ontologic se referă şi la faptul că dacă în ştiinŃele naturii. de natura obiectului psihologiei. Există.

În mod clar, numărul de variabile, ca factori ai rezultatului obŃinut, este mult mai mare decât în domeniul fenomenelor lumii fizice, ceea ce face ca modelul fizicalist în exploatarea naturii umane să nu poată fi adoptat. Aria de cercetare psihologică este mult mai amplă şi, totodată, mult mai complexă, mai dificilă de tradus în sisteme stabile şi previzibile (deterministe). Modurile de manifestare ale personalităŃii nu reprezintă acelaşi lucru cu trăsăturile, conŃinutul acesteia. Situarea pe un plan sau altul al obiectivului cercetării (de subiect sau obiect) va determina natura modelului personalităŃii: dacă unii autori scot în evidenŃă trăsătura individualităŃii şi caracterul concret al comportamentului, alŃii relevă totalitatea, unitatea şi stabilitatea personalităŃii. Pentru depăşirea acestei contradicŃii este nevoie de o sinteză mai amplă între structură şi funcŃie, stabilitate şi schimbare, sincronie şi diacronie. O sinteză adecvată şi suplă a tuturor acestor divergenŃe – în scopul elaborării unui model unitar al personalităŃii – este posibilă numai prin aplicarea şi aprofundarea teoriei generale a sistemelor (abordarea de pe poziŃiile principiului interacŃionist-sistemic). Prin determinarea relaŃiilor intrasistemice şi intersistemice, a relaŃiilor dintre nivelurile personalităŃii (biologic, psihologic şi social) – prin aprofundarea procesului de personalizare a lumii externe, de interiorizare progresivă, subiectualizare a normelor sociale, concomitent şi în corelaŃie cu procesul de proiectare, obiectivare şi obiectualizare a trăirilor interne, de integrare a sistemelor psihice individuale în suprasistemul conştiinŃei sociale – se poate ajunge la un model structural unanim acceptat al personalităŃii, la un model pluridimensional ca unitate Eu-Lume. * * *

Cu referire la divergenŃele metodologice din cadrul psihologiei personalităŃii M. Golu (2004) le sistematizează în următoarele tipuri de orientări: nomotetică şi idiografică, biologistă şi sociologist-culturologică; atomar-descriptivistă şi sintetic-structuralistă; plană şi ierarhică; statică şi dinamică. 1. DivergenŃa dintre orientarea idiografică şi orientarea nomotetică se referă la problema raportului particular (individual, concret) şi general (universal).
15

Orientarea nomotetică (nomos – lege, normă; nomothetikos – promulgare de legi) presupune: ● explicaŃiile cauzale (deterministe, tip cauză-efect) ale fenomenelor psihosociale; ● cuantificarea proceselor psihocomportamentale; ● elaborarea legilor generale, cu caracter deductiv şi probabilist; ● utilizarea metodelor psihologice cantitative (experimentul de laborator); ● recurgerea la metodele calitative (idiografice) doar cu scop ilustrativ. Orientarea idiografică (idios – propriu, specific) presupune: ● studii longitudinale (un singur caz pe o perioadă mai îndelungată de timp); ● explorarea specificităŃilor individuale (a unicităŃii); ● utilizarea metodelor psihologice calitative (interpretative): metoda biografică, analiza documentelor personale, observaŃia, introspecŃia, tehnici proiective etc. Rezolvarea dilemei ştiinŃă – unicitate (nomotetic – idiografic) o constituie paradigma interacŃionist – sistemică: împletirea demersului individual – concret cu cel general. Această direcŃie a fost formulată de psihologul american J. Lamiell (1981), sub denumirea de abordarea idiotetică a personalităŃii. 2. DivergenŃa dintre orientarea biologistă şi orientarea sociologistculturologică implică problema raportului de determinare (condiŃionare) dintre factorii biologici şi factorii sociali ai personalităŃii. Orientarea biologistă: ● consideră că personalitatea este exclusiv produsul factorilor biologici (trebuinŃe biologice primare, instincte); ● este reprezentată iniŃial de freudism (psihanaliză) şi, ulterior, de biopsihologie (J.R. Williams). Orientarea sociologist – culturologică: ● atribuie rolul determinant în formarea personalităŃii, exclusiv factorilor socioculturali generaŃi istoric; ● se regăseşte în psihologia mulŃimilor (G. Le Bon, E. Durkheim) şi antropologia culturală comparativă (A. Kardiner, R. Linton, G. Mead, M. Mead).
16

Depăşirea unilateralităŃii celor două orientări o realizează paradigma interacŃionist – sistemică, conform căreia personalitatea este o unitate biopsiho-socială (culturală): se are în vedere interacŃiunea şi condiŃionarea reciprocă a factorilor biologici şi socio-culturali, cu preponderenŃa treptată, însă, a factorilor socio-culturali. 3. DivergenŃa dintre orientarea atomar – descriptivistă şi orientarea sintetic – structuralistă evidenŃiază problema raportului „parte” – „ întreg”. Orientarea atomar – descriptivistă: ● corespunde paradigmei asociaŃioniste; ● explică personalitatea prin descompunerea ei în elementele sale componente (în vederea studierii legităŃilor ei de funcŃionare) şi studiul acestora separat. Orientarea sintetic – structuralistă: ● corespunde paradigmei gestaltiste; ● porneşte nu de la parte (elementele componente), ci de la întreg (modul lor de organizare şi ierarhizare în cadrul structurii globale); ● consideră personalitatea ca o structură integrală, globală, unitară. Această controversă a fost depăşită prin paradigma interacŃionist – sistemică, în care se operează atât cu partea, cât şi cu întregul, fără a le reduce una la cealaltă. 4. DivergenŃa dintre orientarea plană (liniară) şi orientarea ierarhică (plurinivelară) se referă la problema organizării interne a personalităŃii. Orientarea plană: ● concepe organizarea internă a personalităŃii în mod liniar, echipotenŃial, toate elementele componente fiind amplasate pe un singur nivel şi având importanŃă egală; diferenŃierile depind de cercetător, în funcŃie de obiectivele şi ipotezele formulate; ● se regăseşte în teoria şi modelul trăsăturilor de personalitate (G. Allport, R. Cattell, H. Murray); inventarul liniar al trăsăturilor redă organizarea internă a personalităŃii, fără a mai fi necesară determinarea ponderilor lor. Orientarea ierarhică: ● are în vedere raportul inferior – superior şi principiul subordonării, pe verticală; ● concepe organizarea internă a personalităŃii în mod multinivelar, supraetajat, cu niveluri primare (bazale), niveluri intermediare şi niveluri
17

● pleacă de la considerentul că între nivelurile personalităŃii apar diferenŃieri de ordin genetic şi funcŃional. 5. ● urmăreşte identificarea constantelor (invarianŃilor) organizării interne a personalităŃii şi demonstrarea faptului că aceasta rămâne stabilă în timp. nemodificabile în timp. Orientarea statică: ● consideră funcŃiile şi capacităŃile psihice ca fiind predeterminate. Depăşirea acestei controverse o realizează paradigma interacŃionistsistemică: integrarea sistemică a personalităŃii elaborându-se atât pe orizontală. Freud). ● urmăreşte identificarea legităŃilor dinamicii situaŃionale şi temporale a personalităŃii. b) proiectiv – externalistă (sursa dinamicii personalităŃii se află în acŃiunea forŃelor câmpului fizic.terminale (supraordonate). traiectoria dinamicii generale a personalităŃii cuprinde trei segmente – ascendent (evolutiv). cu autoorganizare. Gall). DivergenŃa dintre orientarea statică şi orientarea dinamică implică problema dimensiunii temporale a personalităŃii. c) interacŃionist – sistemică: dinamica personalităŃii este o funcŃie de timp: P = f(t). ● îşi au originea în concepŃia nativistă şi frenologică (F. cât şi pe verticală. ● schema psihanalitică a nivelurilor personalităŃii a dat naştere la precizări pe dimensiunea verticală. Lewin). niveluri inferioare şi superioare. staŃionar (relativă stabilitate) şi descendent (involutiv). niveluri înnăscute şi dobândite. ● se delimitează în trei suborientări: a) internalistă (sursa dinamicii personalităŃii se află exclusiv în descărcările energetice spontane ce au loc în interiorul inconştientului – S. personalitatea este un sistemic dinamic evolutiv. Orientarea dinamică: ● se bazează pe caracterul devenit şi evolutiv al organizării interne a personalităŃii şi posibilitatea modificării ei în timp. extern – K. În abordarea personalităŃii trebuie să luăm în considerare interacŃiunea antagonică a staticii funcŃionale (invarianŃii structurali) 18 .

deoarece în literatura de specialitate aceşti termeni apar de multe ori nediferenŃiaŃi.dintr-o specie de fiinŃe. Individul ● În delimitarea cât mai clară a planului uman se pleacă de la conceptul de individ şi se analizează semnificaŃia lui. subliniem manifestarea ei prin mai multe ipostaze. deşi fiinŃează în unitate. ● Este în întregime determinat biologic.3. ● Nu poate fi divizat fără a-şi pierde specificul. evoluŃia şi manifestarea fiinŃei umane presupune prezenŃa mai multor ipostaze care. constituie o obiectivare de sine stătătoare. persoană. integritatea individului se asociază cu unicitatea. 19 . ● Nu cuprinde note de valoare sau de diferenŃiere calitativă. 1. Şi. ● Este o unitate biologică ce se afirmă atât în interdependenŃa funcŃiilor şi organelor între ele. ● Conform etimologiei cuvântului (lat.1. noŃiunea de individ are prin excelenŃă un sens biologic. conceptele de individ. Pe de o parte. personaj reprezintă ipostaze distincte ale subiectului uman. se impune delimitarea lor teoretică. individualitate. În cadrul speciei umane. ● Desemnează exemplarul singular – insul .şi a dinamicii funcŃionale (adaptările sau dezadaptările determinate din exterior). personalitate. În această perspectivă. 1. ● Este un reprezentant al speciei (umană. pentru a sublinia că nu există doi indivizi identici. Precizări conceptuale ExistenŃa. sinonimi. animală şi vegetală). vizăm unitatea fiinŃei umane şi pe de altă parte. individuum). cât şi în relaŃiile organismului cu mediul înconjurător (mediul natural). sugerând însuşirea de unitate indivizibilă a organismului cu mediul înconjurător (mediul natural).3. fiind o noŃiune aplicabilă tuturor organismelor vii (indiferent de vârstă şi nivel de dezvoltare). în interdependenŃă şi interacŃiune.

bio-psiho-socială. b) un alt motiv dezvăluie o deosebire între sferele acestor concepte. Elementul central al oricărei individualităŃi îl reprezintă personalitatea. implică una de conŃinut. cu o poziŃie 20 . individualitatea – eul propriu – nu se identifică cu personalitatea care cuprinde întreaga interacŃiune a individului cu mediul şi prin urmare şi relaŃiile interiorului său cu exteriorul.3. Prin personalitate se înŃelege uneori o persoană remarcabilă. într-un context sociocultural dat. prin ea omul se particularizează. la fiinŃa unică şi irepetabilă – percepută conştient ca atare. ● Individualitatea psihologică începe cu conduitele perceptive. particularitatea fiind mai pronunŃată pe unităŃi de specie şi familie decât pe indivizi. Este o specificare a individului. la rândul ei. în timp ce personalitatea este o abstracŃie psihologică. cu conduita corpului propriu. actuale ca şi cele potenŃiale – întreaga sa devenire. ● În lumea animală.2. 1. excepŃional înzestrată. V. ● Ca structură interioară. Persoana ● Unii autori înlocuiesc termenul de „personalitate” cu cel de „persoană”.1. ● Se referă la o realitate psihologică specială: la structurarea în interiorul individului a proceselor sale conştiente. Individualitatea ● Reprezintă expresia individului diferenŃiat în plan biologic şi psihologic.3. nerepetabilă la ceilalŃi. îşi dobândeşte specificitatea sa. ● DiferenŃa dintre individ şi individualitate semnifică trecerea de la fiinŃa generică – înŃeleasă ca unitate indivizibilă a speciei. în acest sens. ● Rezultă prin diversificarea şi diferenŃierea organizării structuralfuncŃionale a individului. Pavelcu afirma că această preferinŃă apare din două motive: a) unul exprimă alegerea termenului mai concret şi comprehensiv: persoana este o fiinŃă concretă. ● Este specifică omului.3. a trăsăturilor psiho-fizice. a diferitelor însuşiri personale într-o formă unică. ● Dacă individul este suportul individualităŃii. ea este mai mult specificitate. individualitatea este felul de a fi al individului. deosebire care. fiecare om este o individualitate distinctă.

referinduse la calitatea de a fi om. deoarece persoana îl exprimă pe om într-o anumită postură. obŃinut prin extensiune. sub aspect filosofic şi psihologic. rolul acestuia. fiind utilizată pentru a desemna fiinŃa liberă. conştientă. dacă nu chiar identic. conceptul de persoană a dobândit noi nuanŃe. raŃională. Observăm cum. fără a-şi pierde. sociologi. eseişti.de conducere şi autoritate în societate. Un al patrulea sens adaugă conceptului de persoană un atribut valoric. Dintre cele patru semnificaŃii (accepŃiuni). prin care actorii teatrului antic întruchipau sau simbolizau pe cineva de pe scenă. deoarece acesta îşi are ca obiect principal de preocupare însăşi 21 . ieşind din incinta teatrului. personalitate. masca actorului. actorul însuşi. noŃiunea de persoană a evoluat spre cea de personalitate. manifestarea publică a persoanei). teologi. nimic din importanŃa lui. pe rând. termenul de persoană a fost utilizat de-a lungul timpului de filosofi. la funcŃiile şi obligaŃiile sociale pe care cineva şi le asumă (exteriorizarea. la rangul (statutul) său social. dar numai unele persoane sunt personalităŃi. Astfel. Un al treilea sens vizează chiar actorul însuşi. cu Persephona sau Persus. ● EvoluŃia istorică a noŃiunii de persoană: Preluat din practica teatrului. Teatrul roman a preluat masca teatrală de la etrusci. Procesul similar s-a petrecut şi cu trecerea de la vechiul cuvânt rusesc licina la cuvântul licinosti. pentru ca. înrudit. Termenul de persoană vine din latinescul persona. să se generalizeze asupra omului. de „costumaŃie”. Se crede că numele ar aparŃine unui zeu subteran. care joacă rolul (individualitatea corporală şi psihică a celui care îndeplineşte rolul). creatoare de valori şi responsabilă de acŃiunile sale. orice personalitate este persoană. înscrisă sub o figură mascată din mormintele etrusce. se referă la rolul social îndeplinit de cineva în teatru sau în viaŃă. literaŃi. Plehanov foloseşte termenul de personalitate tocmai în acest înŃeles de persoană cu prestigiu şi autoritate în societate. primul sens al cuvântului persoană a fost acela de mască. o pondere mai mare au dobândit-o persoana ca rol social şi exprimând o valoare. De la o etapă istorică la alta. Pentru explicarea persoanei s-au făcut mai întâi unele referiri la dreptul civil. EvoluŃia termenului de persoană s-a realizat în strânsă dependenŃă cu evoluŃia conceptului de om. în teatrul grec din antichitate. care ar deriva din grecescul prosopon care a însemnat. Al doilea sens. până în prezent. Unii filologi derivă termenul de persoană din denumirea phersu.

). în primul rând psihologiei. Abia ulterior s-a trecut la interpretarea psihologică a persoanei. de asemenea. persoana nu poate fi înŃeleasă decât în relaŃie. De aceea. abordarea personalităŃii nu este posibilă fără a avea în vedere persoana. Apoi. Persoana vizează fiinŃa concretă cu o identitate socială determinată (nume. la nivelul ei realizându-se interacŃiunea dinamică dintre individual şi social. ● În timp ce individualitatea vizează caracteristicile care diferenŃiază un individ de altul. Este determinată sociocultural (statut. constituindu-se doar prin interacŃiunea omului cu mediul sociocultural. rămâne doar atributul de individ. deoarece aceasta exprima în mod manifest viaŃa concretă a persoanei. ● Orice persoană matură. loc şi dată de naştere. dar nu în întregime: copilul mic este doar un candidat la dobândirea persoanei. abordează problematica umană. direct sau indirect. etnie. este purtătoare a unui nucleu al individualităŃii sale şi se realizează ca personalitate. nu este posibilă o conştiinŃă fără conştientizarea rolului social. prin conŃinutul său aparŃine. În al doilea rând. ● Desemnează sistemul de însuşiri. explicarea persoanei apare la unii gânditori antici şi medievali. normal dezvoltată. religie etc. statut social etc. ● Desemnează o individualitate conştientă de sine şi recunoscută de ceilalŃi. Este clar că nu există conştiinŃă de sine fără sistem de relaŃii sociale. semnificaŃia peiorativă de „individ” exprimă intenŃia de a sublinia degradarea socială şi morală a persoanei devenită simplă fiinŃă biologică. Deşi persoana constituie obiectul preferat al disciplinelor care. ● Este o noŃiune aplicabilă doar omului. 22 . când psihicul adultului se destructurează. atributele ei specifice fiind date de interacŃiunea cu mediul social. iar în cazurile patologice. dintre procesele psihice care stau la baza elaborării conduitelor şi procesele psihosociale care condiŃionează forma şi conŃinutul acestora. cu anumite drepturi şi obligaŃii de care este conştientă. s-au făcut referiri la literatura epică şi dramatică.persoana umană. ● Este o entitate psihosocială.) şi având o anumită poziŃie în cadrul sistemului social. familie. relaŃii şi calităŃi psihosociale care dau identitate socială individului. fără raportarea acesteia la relaŃiile sociale din care se naşte şi în care se dezvoltă. ● Este corespondentul în plan social al individului din planul biologic. a poziŃiei individului în contextul relaŃiilor sociale.

cât mai ales ca factor activ care stabileşte relaŃii cu mediul. ci un salt şi o restructurare. Implică două condiŃii: – a fi recunoscut ca valoare. Dacă nu orice individ este persoană. orice persoană este individ. ● Primul care a dat conceptului de persoană un fundament psihologic este John Locke: el este cel care a definit persoana prin intermediul conştiinŃei de sine (care implică existenŃa Eului). Este o sinteză (unitate) bio-psiho-socio-istorică şi culturală. cât şi funcŃionarea mecanismelor fundamentale ale adaptării originale la mediul fizic şi social. ● Este conceptul central în raport cu celelalte ipostaze ale subiectului uman. – a avea conştiinŃa că personal reprezinŃi ceva valoros. Personalitatea ● În accepŃiune curentă. 2000). Are caracterul unei structuri vectorizată axiologic şi teleologic. Persoana este produsul personalizării. prin persoană şi personalitate nu 23 . ca o individualitate ce contribuie substanŃial la viaŃa socială. precum şi pe cele de reglare dinamică a comportamentelor şi de conservare a propriilor structuri. nu ne permite izolarea ei de „infrastructura” biologică de care rămâne legată. ● ConştiinŃa de persoană este rezultatul unui proces psihosocial: procesul de personalizare (ca proces de desăvârşire a Eului).● Psihologia contemporană vizează prin conceptul de persoană nu atât individul uman din punctul de vedere al cunoaşterii ambianŃei (ca factor pasiv). aflându-se în interacŃiune reciprocă (influenŃându-se reciproc). este o construcŃie teoretică elaborată de psihologie în scopul înŃelegerii şi explicării – la nivelul teoriei ştiinŃifice – modalităŃii de fiinŃare şi funcŃionare al persoanei. care asigură atât continuitatea şi coerenŃa psihică în planul istoriei individului. cu alte cuvinte al socializării şi al culturalizării. trinomul valori – atitudini – idealuri fiind principalul nucleu funcŃional care mediază elaborarea conduitelor sociale (D. Cristea. deoarece personalitatea – din punct de vedere genetic – nu este o simplă suprapunere. Reprezintă modul specific de organizare a trăsăturilor şi însuşirilor psihofizice şi psihosociale ale persoanei. ● ÎnŃelegerea personalităŃii ca izvorând din individualitate. social. 1. ● În sens strict psihologic. desemnează persoana maximal valorizată social (persoana plus o notă de valoare). De aceea.3. care asigură adaptarea originală a individului la condiŃiile mediului natural şi mai ales.4.

adică. ● Dacă persoana este un subiect. este construcŃia dinamică pe care se bazează persoana în funcŃionarea sa. Personajul ca stereotip social. Stoetzel. de spontaneitatea sa creatoare şi de particularităŃile situaŃiilor concrete în care se manifestă. care se automodelează în raport cu propriile idealuri şi aspiraŃii („ce vreau să fiu”). ierarhizarea şi exteriorizarea acestora în mod original şi unic. Ipostazele personajului se diferenŃiază în funcŃie de rolurile active pe care le implică. este modelul la care se raportează persoana. ci întreaga fiinŃă umană. el se poate manifesta prin mai multe personaje. conduita impusă de statut fiind un alibi moral pentru propriul comportament („ce mi se impune să fiu”). sistemul în funcŃiune prin care se manifestă persoana. conative. al deciziei. Distingem. diferite ipostaze ale personajului. personalitatea este „imaginea obiectivă pe care ne-o facem despre un asemenea subiect” (J. personalitatea constă dintr-un stil comportamental. astfel. al alegerii. deprinderilor şi atitudinilor individului. 1963).înŃelegem numai conŃinutul conştiinŃei de sine şi imaginea Eului în conştiinŃa altuia. ● Dacă la nivelul persoanei comportamentul este un rezultat al reflexiei. 1. orice persoană avându-şi personalitatea sa. organizarea dinamică a aspectelor cognitive. fiziologice şi morfologice ale individului. în sensul unei organizări a dispoziŃiilor. care joacă rolul aferent poziŃiei pe care o ocupă în societate şi condiŃionat de imperativele sociale („ce am datoria să fiu”).3. Personajul ca refugiu. Personajul ca ideal personal („volitiv”). şi anume: a. aşa cum precizau Sheldon şi Allport. Deoarece fiecare om poate juca mai multe roluri. Personalitatea este o persoană în devenire. b. ● Este un mod de a fi al persoanei. Personajul ● Reprezintă exteriorizarea persoanei prin comportament. d. disimulând unele faŃete ale propriei personalităŃi („ce vreau să par că sunt”). Personajul ca „mască”. ● Este persoana în rol. prin care individul prezintă în mod deliberat o anumită ipostază pentru ceilalŃi. c. 24 . omul interpretat ca un rol social. afective.5.

continuitate şi stabilitate psihosocială a individului. dar şi disonanŃe care. persoana constituie realitatea psihosocială care se ascunde în spatele măştii. ● Dacă la nivelul persoanei identificăm potenŃialităŃile psihosociale ale cuiva. 1965). ca o mască. atunci când sunt foarte mari. ● Din punct de vedere psihosocial.6. ● Obiectivarea persoanei la un înalt nivel de performanŃă şi relevanŃă socială echivalează cu transformarea personajului în personalitate publică. pot duce la stări patologice (dedublarea personalităŃii). 25 . ● Între persoană şi personaj pot exista relaŃii armonioase (de cooperare). Tournier.● Există un strâns raport între persoană şi personaj. din punct de vedere strict psihologic personajul reprezintă mularea persoanei într-un model social. personajul este persoana în interpretarea unui rol social. rol care îi poate fi atribuit sau de care poate fi lipsit. ca o aparenŃă. lăsând la suprafaŃă propria-i persoană. persoana se autooglindeşte în conştiinŃa sa – dincolo de mască (aparenŃă). aceasta generându-i conştiinŃa obligaŃiilor şi a importanŃei sociale. Statutul şi rolul social ● Sunt coordonate esenŃiale în realizarea socială a personalităŃii. cu câteva nuanŃe: este vorba despre un rol care atrage atenŃia asupra celui ce şi-l asumă sau care îl joacă. ● Persoana vizează elementele de identitate. – ca funcŃie socială. fără ca ele să se confunde: personajul se prezintă ca o imagine fragmentară a persoanei. în timp ce personajul vizează modalităŃile de inserŃie socială activă a persoanei.3. individul încorporând atitudinile şi conduitele prescrise de societate. debarasat. bine stabilit printr-un statut social. la nivelul personajului se realizează obiectivarea acestor potenŃialităŃi (în funcŃie de situaŃia socială concretă în care se află persoana). ● NoŃiunea de personaj este foarte apropiată de noŃiunea de rol. ● Îndeplinind un rol social. care o revelează şi o trădează (P. nimeni însă nu se poate apropia de persoană decât prin intermediul acestei imagini. 1. ipostază în care devine model social şi reper axiologic pentru ceilalŃi. precum şi aspectele conjuncturale (ce Ńin de viaŃa socială a comunităŃii).

● Personalitatea reprezintă modul de interiorizare-integrare şi manifestare în comportament a statutelor şi rolurilor. Personalitatea este „dezvoltarea şi organizarea internă a disponibilităŃilor şi capacităŃilor psihofizice ale individului în raport cu statutele şi rolurile pe care şi le asumă el în mediul social dat” (M. Golu, 1993). ● Statutul desemnează „ansamblul de comportamente pe care o persoană le poate aştepta sau pretinde din partea altora, în virtutea poziŃiei pe care o ocupă în viaŃa socială” (J. Stoetzel, 1963). Distingem, astfel, atât o latură obiectivă a statutului (definită prin elementele exterioare, observabile ale comportamentelor statutare), cât şi o latură subiectivă (constând din aprecierea şi atitudinea persoanei faŃă de poziŃia pe care o ocupă). ● Atât definirea, cât şi funcŃionalitatea statutelor nu pot fi concepute decât în cadrul unei reŃele interacŃionale de poziŃii sociale în care atribuŃiile, drepturile şi îndatoririle sunt precis circumscrise, astfel încât să nu apară rupturi sau hiatus-uri. FuncŃia unui statut constă în contribuŃia fiecărei poziŃii la realizarea scopurilor grupului sau instituŃiei sociale, într-un context social dat. Ca urmare, unul şi acelaşi statut poate avea funcŃii diferite, în funcŃie de contextul social concret. ● Fiecare persoană nu are numai un singur statut, ci un „set de statute”. Putem diferenŃia următoarele tipuri de statute: a. Statute actuale şi latente (fiecare om are concomitent mai multe statute, dar pune în evidenŃă, în funcŃie de situaŃia socială concretă, un anumit statut, celelalte rămânând în stare potenŃială, latentă); b. Statute prescrise sau înnăscute (după criterii de vârstă, sex, etnie, religie, naŃionalitate), pentru care individul nu a optat şi achiziŃionate sau dobândite (prin profesie, activitate politică sau economică etc.), pe care persoana le-a ales şi pentru obŃinerea cărora a făcut anumite eforturi. Statutul profesional ocupă locul central în constelaŃia statutelor asociate unei persoane; în jurul lui se cristalizează toate celelalte statute parŃiale; el influenŃează toate celelalte statute ale persoanei; c. Statute formale (impuse de o instituŃie oficială) şi informale (generate consensual în cadrul unor grupuri sau asocieri spontane); d. Statute temporare (conjuncturale, cu o durată relativ redusă) şi permanente. e. Statute reale actuale şi anticipate (dorite de individ, spre care acesta aspiră; aspiraŃia spre statute psihosociale superioare devine, la un
26

moment dat, o trebuinŃă a personalităŃii, unul dintre motivele dezvoltării sale sociale). ● La nivelul persoanei putem întâlni atât situaŃii de congruenŃă inter şi intrastatus, cât şi situaŃii de conflict inter şi intrastatus. Conflictul interstatus poate fi generat de opoziŃia dintre statutele atribuite şi cele dobândite, precum şi de exclusivitatea unor statute achiziŃionate. Conflictul intrastatus este generat prin însăşi natura internă a statutului (individul trebuie să corespundă concomitent unor cerinŃe contradictorii). ● Statutele sunt complementare (de exemplu, statutul de profesor nu poate fi corect definit decât în strânsă corelaŃie cu statutul de elev). ● Complementar statutului, rolul reprezintă aspectul dinamic al acestuia, punerea în vigoare a drepturilor şi îndatoririlor asociate statutului. ● NoŃiunea de rol exprimă atât un comportament efectiv cât şi prescripŃie normativă. Ca prescripŃie normativă, rolul reprezintă „ansamblul de comportamente pe care alŃii le aşteaptă legitim” din partea individului. ● Rolul desemnează ansamblul modelelor şi normelor sociale asociate unui anumit statut. După O. Klineberg, rolul indică individului ce anume trebuie să facă pentru a-şi justifica un statut sau altul. R. Linton precizează că rolul este în fapt standardul comportamentelor dictate de un anumit statut. ● Între noŃiunile de statut şi rol există un raport de complementaritate dialectică, acestea reprezentând două faŃete ale persoanei aflate în relaŃie: statutul desemnează aspectul static şi structural al poziŃiei ocupate, el fiind determinat preponderent sociocultural; rolul desemnează aspectul dinamic şi particularizat al comportamentului persoanei care ocupă respectiva poziŃie, el fiind determinat preponderent psihoindividual şi psihosocial. Prin asumarea unui rol persoana se implică într-o activitate care vizează implicit îndeplinirea funcŃiilor statutului corespunzător, măsura îndeplinirii acestor funcŃii depinzând direct de calitatea rolului prestat de persoană. Cu cât o persoană este mai potrivită ocupării unei anumite poziŃii (prin nivel de pregătire, experienŃă socială, nivel aptitudinal, responsabilitate socială etc.), cu atât distanŃa dintre prescripŃiile statutare şi comportamentul de rol este mai mică, ceea ce se va reflecta şi în modul cum este apreciat la nivel social jocul de rol. ● Rolurile îndeplinesc două funcŃii principale:
27

a. De reglare a raporturilor sociale (prin intermediul normelor şi modelelor socioculturale care le fundamentează şi prin reŃeaua de relaŃii pe care le determină între membrii grupurilor sociale); b. De integrare a personalităŃii (în plan intern – prin focalizarea însuşirilor, capacităŃilor şi proceselor psihice în raport cu jocul de rol şi în plan extern – prin adecvarea la obiectivele şi exigenŃele activităŃii sociale de grup). ● Ceea ce interesează cu privire la rol în planul personalităŃii sunt o seamă de structuri şi organizări psihice speciale, şi anume: a. ConcepŃia rolului (dată de modul în care persoana îşi reprezintă rolul respectiv şi ce crede despre rolul dat); b. ExpectaŃia rolului (aşteptările persoanei cu privire la rol); c. PercepŃia rolului; d. Acceptarea rolului; e. Capacitatea de a prelua rolul; f. Interpretarea efectivă a rolului dat. ConcepŃia, înŃelegerea şi expectaŃia rolurilor sunt legate de sfera cognitivă a individului, de informaŃiile sale cu privire la rolurile date, de stăpânirea mai ales a normelor şi modelelor sociale, a tuturor prescrierilor în raport cu rolurile respective. Aptitudinea de a efectua roluri este în funcŃie de capacitatea individului de a trece de la un sistem de referinŃă la altul. Disponibilitatea de a intra în rol poate fi dominant interioară (empatie crescută) sau dominant exterioară (dexteritate de reproducere, de imitare şi interpretare). În general, capacitatea de a îndeplini roluri sociale presupune aspiraŃii corespunzătoare faŃă de rol, precum şi determinarea motivaŃiei specifice în raport cu rolul dat. ● Asociate statutelor respective, se disting diverse categorii de roluri: a. Roluri atribuite (prescrise) şi achiziŃionate (dobândite); b. Roluri asumate liber, impuse şi generate în situaŃii de stres; c. Roluri preformate şi create; d. Roluri prezente, viitoare şi reminiscente; e. Roluri rigide, flexibile şi amorfe; f. Roluri individuale, grupale şi instituŃionale; g. Roluri refuzate, aspirate, visate, imaginate, virtuale, simbolice; h. Roluri permanente, intermitente şi conjuncturale. ● Ca şi în cazul statutului, fiecare persoană, la un moment dat, nu are numai un singur rol, ci un „set de roluri” care pot fi congruente sau
28

sau ale unor persoane diferite aflate în interacŃiune directă. SituaŃia în care individul se identifică (aderă complet) cu rolul social pe care îl joacă în virtutea statutului său.incongruente. nu generează personaje. A doua concepŃie reduce în mod strict personalitatea la jocul de roluri: nu suntem altceva decât actori. profesiune. îndeosebi. etnie. Este o concepŃie de inspiraŃie shakespeariană. construirea personajului diferă în funcŃie de categoria de vârstă. Sursele de conflict interrol pot fi discordanŃa între aşteptări şi conduitele de rol ale unor persoane aflate în interacŃiune directă. conflictele de rol pot deveni factori importanŃi ai schimbărilor atât la nivel individual cât şi social. b. SituaŃia în care individul refuză să se identifice (să adere) cu un anumit rol (datorită nepotrivirii dintre trăsăturile de personalitate şi statutul atribuit sau dobândit). sau competiŃia interpersonală pentru asumarea simultană a aceluiaşi rol. ne confruntăm cu două tipuri de situaŃii: a. ● În cadrul raportului rol-personalitate. religie sau clasă socială. până la formarea unui personaj. sex. Rolurile jucate temporar nu influenŃează decât în mică măsură personalitatea. Anumite roluri impun identificarea totală a personalităŃii cu statutul. Conflictele de rol sunt stări psihice tensionale. Dacă individul continuă a-şi asuma rolul dincolo de limitele stricte ale statutului său. Prima menŃine o distincŃie fermă între cele două noŃiuni: personalitatea nu se poate confunda cu rolurile şi nu face decât să se exprime prin intermediul lor. anxiogene şi disfuncŃionale în plan comportamental. 2. 29 . în ultimul caz putând să apară conflicte de rol (conflicte inter – şi intrarol). de Bergson. determinate de incompatibilitatea (incongruenŃa) a două sau mai multor roluri ale aceleiaşi persoane (conflicte intrarol sau intrasubiective). ce pot conduce la perturbarea echilibrului psihic al personalităŃii. susŃinută. Ajunse la o anumită intensitate. care au concepŃii diferite asupra aceluiaşi rol şi funcŃiilor sale (conflicte interrol sau intersubiective). Pe de altă parte. rolul dă naştere unui personaj. La originea conflictelor intrarol se poate afla discrepanŃa dintre trăsăturile de personalitate ale purtătorului de rol şi prescripŃiile rolului. Este o concepŃie spiritualistă. persoana se confundă cu personajul. ● Problema raportului rol-personalitate a generat trei concepŃii diferite: 1.

rămânându-se la stadiul de individ. ca şi bolile psihice grave anulează atributul de personalitate. vorbim de persoană.1. AccepŃiunea antropologică Avem în vedere antropologia filosofică. ● EsenŃa personalităŃii umane o reprezintă ansamblul relaŃiilor sociale în expresia lor subiectivă. M. 1. ● Între personalitate şi rol există o relaŃie de interacŃiune reciprocă: nu numai personalitatea influenŃează rolurile sociale (rolurile purtând amprenta personalităŃii). Când această dialectică reuşeşte. prin interacŃiunea individului cu multitudinea şi varietatea relaŃiilor sociale. pe utilitatea acestora în formarea omului (pragmatismul şi behaviorismul american). socială şi unele variante mai centrate pe influenŃa factorilor de mediu. AccepŃiuni ale conceptului de personalitate Din multitudinea accepŃiunilor noŃiunii de personalitate. ireductibile. Izolarea copilului la naştere de mediul social. el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. tinzând să facă din personalitate o putere de opŃiune între roluri şi de sinteză a lor şi a anumitor elemente aparte. care nu trebuie în mod rigid legat de statut). imperfecŃiunile şi slăbiciunile mediului social ducând la înstrăinarea sau destructurarea personalităŃii. Personajul reprezintă.4. ci şi rolurile influenŃează personalitatea (rolul fiind un element al dinamicii sociale. ● Se pleacă de la premisa că la naştere copilul nu dispune de personalitate. aspiraŃii) şi exigenŃele sociale. vorbim de personaj. când este vorba de un compromis. în moduri foarte diferite (personaje foarte diferite). în general.3. Zlate (2000) selectează trei accepŃiuni considerate ca fiind esenŃiale şi complementare una în raport cu alta: accepŃiunea antropologică. un fel de compromis între spontaneitatea individului (pulsiuni.4. interiorizată. ● Personalitatea se formează în decursul vieŃii numai în cadrul relaŃiilor sociale. A treia concepŃie este una eclectică. el dobândeşte o funcŃie de securizare sau de valorizare. 1. ● Calitatea personalităŃii va depinde de calitatea relaŃiilor sociale (mediului social) în care ea se formează. accepŃiunea psihologică şi accepŃiunea axiologică. 30 .

tipul de sistem nervos. relaŃiile sociale fiind preexistente individului. relaŃia şi interacŃiunea apar în prim plan. inteligenŃa – ca însuşire 31 . prin interiorizarea unor date externe). ci biunivocă: la rândul său. ● Natura condiŃiilor interne poate fi dublă: a. personalitatea este creatoare de medii sociale. Personalitatea este doar un produs social.2. ereditară (ele controlează în primul rând constituŃia somatică. conceput doar ca purtător al esenŃei personalităŃii creată de societate (determinism social). RelaŃia nu este univocă – de la mediu la personalitate –. predispoziŃiile native care stau la baza aptitudinilor şi a altor însuşiri). Ne ghidează în procesul de formare. aptitudinale şi atitudinale –. acestea din urmă fiind interiorizări ale primelor (Rubinstein. Personalitatea „există. 1993). schimbarea în primul rând a condiŃiilor de mediu şi nu prin intervenŃia directă asupra personalităŃii. motivaŃionale. ce s-au constituit datorită interacŃiunii dintre factorii interni şi condiŃiile externe. CondiŃiile interne de natură biologică definesc individul. 1996). energizoare. ● Avantaje: a. respectiv.4. Golu. Personalitatea este o „construcŃie” socială (A. Psihologică (se referă la formaŃiunile psihice structurate în procesul dezvoltării – cognitive. b. ● CondiŃiile interne de natură psihologică – însuşirile psihice – sunt formaŃiuni sintetice rezultând din condensarea diverselor funcŃii şi procese psihice. ea poate modifica relaŃiile sociale. dar şi de schimbare a personalităŃii (prin formarea şi. Ea nu se constituie printr-un simplu efect de amprentă a relaŃiilor sociale. întotdeauna influenŃele externe acŃionează prin intermediul condiŃiilor interne. Neculau. individul este pasiv. Amplasarea şi integrarea omului în sfera vieŃii sociale. b. b. AccepŃiunea psihologică Personalitatea este un „ansamblu de condiŃii interne”. Ele sunt sintetizări şi generalizări ale particularităŃilor dominante aparŃinând proceselor psihice (de exemplu. Biologică.Şi în cadrul psihologiei contemporane. ● Limite: a. 1. 1962). afective. ce ar duce la rezultate temporare). se formează şi se manifestă în şi prin relaŃionare” (M.

Ele se interpun între cauză şi efect. semnificaŃia existenŃei şi activităŃii umane în general. criteriile şi procedeele de apreciere-valorizare-alegere şi fixare a lor ca mecanisme fundamentale de reglare a conduitei umane. ci şi sistemul de valori materiale şi spirituale. Dispun de o relativă plasticitate (se pot restructura. 5. În formarea personalităŃii. Prin asimilarea acestor aspecte. Sunt generalizate (se manifestă în cele mai diverse situaŃii) şi au caracter reproductiv (intră în funcŃiune de câte ori este necesar). – fie devierea. modifica şi perfecŃiona în grade diferite în funcŃie de cerinŃele relaŃionării cu ambianŃa). ci un mediu impregnat de valori. suspendarea efectului. 1. Dispun de o relativă stabilitate. 32 . ● CondiŃiile interne (însuşirile psihice) au rolul de a filtra (media) solicitările din exterior. Însuşirile psihice se disting prin următoarele caracteristici: 1. AccepŃiunea axiologică Personalitatea este un „ansamblu de valori”. 3. Sunt condensări ale diverselor funcŃii psihice. ● Deşi îşi au originea în procesele psihice. dând posibilitatea anticipării lui (ele devenind invarianŃii psiho-comportamentali ai personalităŃii). personalitatea umană dobândeşte o dimensiune valorică (axiologică).4. amânarea. ● În decursul existenŃei sale omul asimilează nu doar experienŃa de cunoaştere şi pe cea practică elaborată social-istoric. 4. 2. însuşirile psihice programează comportamentul uman. implică un nivel superior în desfăşurarea proceselor cognitive).3. producând: – fie asimilarea şi interiorizarea stimulărilor externe. neputând fi radical modificate de situaŃiile tranzitorii sau accidentale. răspunsurile sale fundamentale). Sunt esenŃiale şi definitorii pentru om (vizează aspectele cele mai importante ale manifestării omului privind orientarea sa. ci sunt formaŃiuni psihice relativ noi (de nivel superior). însuşirile psihice (de personalitate) nu derivă din fiecare din procesele psihice sau din suma lor. Datorită acestor caracteristici.sintetică de personalitate. important nu este orice fel de mediu social.

● În decursul existenŃei, la personalitate se ataşează o notă de valoare, chiar produsele personalităŃii fiind valorizate. Omul trece, astfel, de la stadiul de „consumator” de valori la cel de „producător” de valori. ● Are în vedere omul valorizat (intelectual, moral, social, spiritual), deci omul ca valoare. Dimensiunea valorică a personalităŃii este de fapt o faŃetă a dimensiunii culturale. * * * Din perspectiva celor trei accepŃiuni, personalitatea umană apare ca: 1. Entitate bio-psiho-socio-culturală, ca întreg, ca unitate; 2. Purtător şi executor al funcŃiilor epistemice, pragmatice şi axiologice, ca fiinŃă care cunoaşte, acŃionează şi valorizează, transformând astfel lumea şi pe sine; 3. Produs şi producător de împrejurări, de medii, ambianŃe şi situaŃii sociale; omul nu doar asimilează, ci şi creează, dirijează şi modifică împrejurările. 1.5. Tipuri de definiŃii ale personalităŃii – sinteza definiŃiilor Complexitatea semantică a conceptului de personalitate determină rezistenŃa sa la încadrarea într-o definiŃie strictă. Totuşi, făcând o analiză comparativă a mai multor definiŃii privind personalitatea, pot fi desprinse unele elemente comune pe care acestea le conŃin, permiŃând o sistematizare a definiŃiilor. A. După criteriul conŃinutului, G. Allport (1991) clasifică definiŃiile personalităŃii în trei grupe: definiŃii prin efect extern, definiŃii prin structură internă şi definiŃii pozitiviste sau formale. 1. DefiniŃiile prin efect extern (biosociale) vizează două aspecte: a. Capacitatea personalităŃii de a se exterioriza, manifesta în exterior, în afara individului; b. Capacitatea de a produce o serie de efecte asupra comportamentului, efecte care, cu cât sunt mai mari, cu atât personalitatea este mai elaborată, mai coerentă, mai puternică.

33

Când facem o afirmaŃie despre cineva că „are” sau „nu are” personalitate ne referim, pe de o parte la modul în care o persoană se manifestă în exterior, iar pe de altă parte, ne gândim la amploarea efectelor (modificărilor) produse în comportamentul celuilalt. Personalitatea este definită ca: ● „suma totală a efectului produs de un individ asupra societăŃii”; ● „deprinderi sau acŃiuni care influenŃează cu succes alŃi oameni”; ● „răspunsuri date de alŃii la un individ considerat ca stimul”; ● „ce cred alŃii despre tine”. Avantajul acestor definiŃii constă în faptul că numai prin judecăŃile altora despre noi personalitatea noastră este cunoscută ca atare; ne facem cunoscuŃi prin modul nostru de a fi şi de a ne manifesta, producând o influenŃă asupra celor din jur. Limite: – am putea deduce, în mod eronat, că dacă influenŃăm oameni diferiŃi în moduri diferite, avem mai multe personalităŃi. – legătura de determinare cauzală între personalitate şi modalităŃile exterioare comportamentale. – o persoană care influenŃează are în mod obligatoriu şi personalitate bine structurată, originală; şi invers, o personalitate care nu influenŃează comportamentul altora nu dispune de personalitate. – se confundă personalitatea cu reputaŃia (rolul), iar cineva poate avea mai multe reputaŃii. 2. DefiniŃiile prin structură internă deplasează centrul de gândire spre interioritatea individului. Personalitatea este o entitate obiectivă, este ceva care există cu adevărat indiferent de modul în care influenŃează sau este percepută de alŃii. Deşi este deschisă spre lume şi suportă influenŃele acesteia, personalitatea are o consistenŃă proprie, o structură internă specifică. În interiorul acestui tip de definiŃii, G. Allport delimitează: a. DefiniŃii tip „omnibus” sau „sac de cârpe”, nestructurate, care introduc în conŃinutul personalităŃii o serie de elemente (dispoziŃii, impulsuri, dorinŃe, instincte, tendinŃe dobândite prin experienŃă etc.), fără a reuşi să le integreze într-o structură. Personalitatea apare ca o pluralitate, ca o sumă a acestor elemente, ca „un sac în care poŃi să arunci orice”. b. DefiniŃii structuralist-esenŃialiste, care încearcă să desprindă din multitudinea elementelor componente, elementul esenŃial, central.
34

Personalitatea este definită ca: ● „o unitate multiformă dinamică” (W. Stern, 1923, apud G. Allport, op.cit.). ● „ceva ce trebuie apreciat”, „valoare supremă” (Goethe, Kant).Se adaugă o notă de „valoare” acestui tip de definiŃie. ● „suma totală a tuturor dispoziŃiilor, impulsurilor, tendinŃelor, dorinŃelor şi instinctelor biologice înnăscute ale individului, precum şi a dispoziŃiilor şi tendinŃelor dobândite prin experienŃă” (M. Prince, 1924, apud G. Allport, op.cit.) ● „întreaga organizare mentală a fiinŃei umane în orice stadiu al dezvoltării sale. Ea îmbrăŃişează fiecare aspect al caracterului uman: intelect, temperament, abilitate, moralitate şi fiecare atitudine care s-a format în cursul vieŃii cuiva” (H.C. Warren, L. Carmichael, 1930, apud G. Allport, op.cit.). ● „o schemă unificată a experienŃei, o organizare de valori care sunt compatibile între ele” (P.Lecky,1945, apud G. Allport, op.cit.). Se subliniază rolul factorului cognitiv subiectiv care participă la organizarea internă. ● „ansamblul organizat al proceselor şi stărilor psihofiziologice aparŃinând individului” (R. Linton, 1968). ● „organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic” (G. Allport, 1991). Această definiŃie, dată de Allport încă din 1937, este şi cea mai cunoscută definiŃie structural-esenŃialistă a personalităŃii. ● „organizarea mai mult sau mai puŃin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenŃei şi fizicului unei persoane; această organizare determină adaptarea sa unică la mediu” (H.J.Eysenck,1953). ● „ceva unic şi relativ stabil în individ care permite explicarea conduitei lui în anumite situaŃii” (W. Huber, 1992). ● „un macrosistem al invarianŃilor informaŃionali şi operaŃionali, ce se exprimă constant în conduită şi sunt definitorii pentru subiect” (P.Popescu-Neveanu, 1977). InvarianŃa sugerează ideea esenŃei personalităŃii. Avantajul acestui tip de definiŃii constă în faptul că se explică interioritatea personalităŃii şi se surprinde conŃinutul acesteia, elementele ei componente şi mai ales relaŃiile dintre ele (obŃinându-se o viziune mai corectă asupra conŃinutului personalităŃii).
35

deoarece în cazul în care nu cunoaştem destul despre „stimul” şi despre „răspuns” nu ar trebui să ne mai complicăm cu o „variabilă intermediară” ca personalitatea. O astfel de definiŃie este dată de D. nu poate fi studiată. Ele explică natura personalităŃii. chiar înlăturarea ei din psihologie. este unilaterală. să o conceptualizăm. riguroase. Mc. pe care omul de ştiinŃă o poate da la un moment dat. 3. formarea ei. şi nu invers. – golirea. constatăm că fiecare dintre ele. care pot fi imperfecte. dar nu şi modul de apariŃie al structurii interne. DefiniŃiile pozitiviste (formale) au apărut ca o reacŃie împotriva celor structuraliste. interpretată în sine. este să formulăm ipoteze despre ea. un „construct”. 36 . Ceea ce putem cunoaşte sunt propriile noastre operaŃii (metode) pe care le facem atunci când studiem personalitatea. * * * ReŃinându-ne atenŃia doar primele două tipuri de definiŃii (cele pozitiviste având consecinŃe nefavorabile pentru psihologia personalităŃii). Limite: – definirea obiectului în funcŃie de metodele utilizate. Ei susŃin că nici n-ar trebui să apelăm la termenul de personalitate. în realitate trebuie să ne adaptăm modelele la obiect. ajungând chiar la excluderea personalităŃii din psihologie. iar conceptualizarea nu trebuie să treacă dincolo de limitele metodelor ştiinŃifice pe care le utilizăm. nu este accesibilă ştiinŃei. pozitiviste. Cel mai bun lucru pe care îl putem face. Avantajul acestor definiŃii rezidă în faptul că introduc studiul personalităŃii pe calea cercetării obiective. dat fiind faptul că personalitatea (structura internă) este un mit. RelaŃia stimul-răspuns este astfel absolutizată.Limita: aceste definiŃii nu pot explica geneza personalităŃii.” Behaviorismul clasic reprezintă varianta extremistă a acestui punct de vedere. Clelland (1951): „personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvată a comportamentului unei persoane în toate detaliile sale. sărăcirea personalităŃii de conŃinut. Au la bază convingerea autorilor lor că structura internă chiar dacă există.

care prezintă personalitatea ca entitate complexă. S. 1993). ● „un sistem hipercomplex. Eysenck. Allport. DirecŃia va fi aceea de a sublinia aceste interdependenŃe între structura internă a personalităŃii şi modul ei de manifestare. 1971). 37 . cealaltă la structura internă. relaŃia nu poate fi negată: structura internă se manifestă în afară. reduce întreaga personalitate la cele două dimensiuni temperamentale polare: introversie-extraversie şi stabilitateinstabilitate emoŃională. constantele personalităŃii). O definiŃie autentică a personalităŃii va trebui să ia în considerare sinteza. iar exteriorul se repercutează – feedback – asupra interiorităŃii (interacŃiunile fiind circulare). DefiniŃii reducŃionist-unidimensionale. H. individualizată” (M. la temperament sau la caracter. Wiggins. 2. DefiniŃii multidimensional-globale. după natura substanŃial-calitativă a elementelor ce o compun. eterogenă. caracteristic şi unic de comportare în diversitatea situaŃiilor externe” (W.Mischel. 1968. teleonomic şi determinat biologic şi sociocultural. 2004): 1. ● „unitatea bio-psiho-socială constituită în procesul adaptării individului la mediu şi care determină un mod specific.reducŃionistă. cu autoorganizare. de cele mai multe ori la componenta afectivmotivaŃională (dispoziŃională). DefiniŃiile prin structură internă au accentuat anumite caracteristici. cu o dinamică specifică. integrarea atât a structurilor interne cât şi a exteriorităŃii personalităŃii. constatăm ca sunt complementare (ce nu surprinde una. Sinteza definiŃiilor prin efect şi prin structură internă se va regăsi în abordarea structural-sistemică a personalităŃii. care reduc personalitatea la una din componente. de exemplu. După criteriul sferei delimităm două tipuri de definiŃii ale personalităŃii (M. Interpretate corelativ.J. B.Golu. surprinde cealaltă). absolutizantă: una reduce personalitatea la exterior. note definitorii ale personalităŃii (invarianŃii.Golu. care realizează o adaptare specifică a individului la mediu” (G. 1991). Personalitatea este definită ca: ● „unitatea bio-psiho-socială.

literatura → „psihologia literară” etc. educaŃie. sociologiei. nici cercetarea analitică nu poate fi estimată datorită acumulărilor certe plecând de la cercetări specifice care legitimează şi pe cele mai speculative. Oricum. din perspectiva istoriei. Rezumat Personalitatea umană este cercetată de mai multe ştiinŃe. plecând de la elementele componente ale personalităŃii. A fost cazul filosofiei încă de la începuturile ei. psihologia clinică şi cea pedagogică au impus abordarea diferenŃială.* * * DefiniŃiile de tip global sunt mai adecvate decât cele reducŃioniste deoarece ele reflectă mai veridic rolul integrator supraordonat al conceptului de personalitate.). deoarece simpla lor evoluŃie atinge un moment în care extinderea spre uman este obligatorie. perspectiva de abordare este dublă: atât analitică. plană şi ierarhică. cât şi sintetică. Ele evidenŃiază unitatea şi intercondiŃionarea complexă. DivergenŃele metodologice din cadrul psihologiei personalităŃii pot fi sistematizate în următoarele tipuri de orientări: nomotetică şi idiografică. la rândul ei. a făcut din personalitate un domeniu distinct de cercetare şi cunoaştere. psihici şi socio-culturali). şi această direcŃie de cercetare este actual majoră pentru practică (medicină. Cele două direcŃii de abordare rămân utile până la sinteza lor firească. implicând modul de funcŃionare a personalităŃii. chiar psihologia. medicina → „psihologia medicală”. Nici psihologia istorică. dar preocupările mai recente de acest gen sunt numeroase: istoria a generat „psihologia istorică”. şi nici cea medicală nu pot aştepta până când cercetările „pe bucăŃi” vor permite generalizări stabile. o ştiinŃă aparte – psihologia personalităŃii (ştiinŃa despre personalitatea umană) –. a specificului fiecărei personalităŃi. nonliniară a determinanŃilor esenŃiali ai personalităŃii (biologici. Mai mult. în procesul dezvoltării ei. statică şi dinamică.începând cu deceniul al treilea al secolului XX. În cadrul psihologiei personalităŃii. biologistă şi sociologist-culturologică. 38 . atomar-descriptivistă şi sinteticstructuralistă. literaturii etc. deoarece ambele se dovedesc necesare din punct de vedere practic. industrie etc. sociologia → „psihologia socială”.

● cercetare idiografică – centrată pe particularităŃile individuale. ansamblu de proprietăŃi somatice.În studiul personalităŃii s-au impus treptat diferenŃieri semantice între următoarele noŃiuni: individ. „persoana în rol”. ● statut (status) social – ansamblu de comportamente pe care o persoană le aşteaptă din partea celorlalŃi. expresia socială a individualităŃii psihologice. Concepte-cheie ● individ – unitate. 39 . unice. ● persoană – ceea ce dă identitate socială unui individ. fie că este vorba de o împlinire socială la nivelul mediu al categoriei sociale căreia individul îi aparŃine. ● individualitate – caracteristică a celui ce constituie un individ. statut şi rol social. definiŃiile personalităŃii pot fi: reducŃionist-unidimensionale şi multidimensional-globale. O definiŃie adecvată a personalităŃii va trebui să ia în considerare sinteza dintre structura internă a personalităŃii şi modul ei de manifestare. constând din studiul diferenŃelor psihice interindividuale şi intergrupale. singulară şi prin care cineva se deosebeşte de ceilalŃi. excluzând aspectele comparative. ca urmare a poziŃiei pe care o ocupă în viaŃa socială. ● personalitate – subiectul uman considerat ca unitate bio-psihosocială. psihice şi psihosociale cu o structură specifică. ● personaj – atitudini şi conduite impuse de rolurile sociale jucate de individ. individualitate. fie că este vorba de excepŃionalitate. ● psihologie diferenŃială – ramură a psihologiei. personaj. disociată. persoana valorizată maxim social. destructurată fără a-şi pierde specificitatea. DefiniŃiile personalităŃii pot fi sistematizate după criteriul conŃinutului în: definiŃii prin efect extern. ● rol social – modalitatea concretă prin care o persoană îndeplineşte prescripŃiile statutare. ultimele evidenŃiind mult mai veridic rolul integrator supraordonat al conceptului de „personalitate”. definiŃii prin structură internă şi definiŃii pozitiviste sau formale. personalitate. concrete. pragmatice şi axiologice. definită în principal biologic (caracteristică a oricărui organism) şi care nu poate fi segmentată. ca purtător al funcŃiilor epistemice. După criteriul sferei. persoană.

Care este diferenŃa dintre statut şi rol? 5. Allport. formaŃiuni psihice calitativ noi care redau structurile globale. bazându-se pe comparaŃii între indivizi asupra unuia sau mai multor aspecte ale personalităŃii. EnumeraŃi avantajele şi limitele tipurilor de definiŃii ale personalităŃii descrise de G. universalul sau generalul.● cercetare nomotetică – vizează abstractul. 40 . Ce deosebire există între individ şi individualitate? 4. ● însuşiri psihice – sintetizări şi generalizări ale caracteristicilor dominante aparŃinând proceselor psihice. Autoevaluare 1. De ce personalitatea umană necesită o abordare interdisciplinară şi în ce constă specificul noŃiunii psihologice de „personalitate”? 2. stabile ale personalităŃii. Care este punctul de vedere al psihologiei contemporane cu referire la divergenŃele metodologice în abordarea personalităŃii? 3.

bazându-se pe comparaŃiile între indivizi. toate încearcă să surprindă esenŃa personalităŃii. ● teorii idiografice: pun accentul pe unicitatea indivizilor. să elaboreze instrumente (teste) care să indice diferenŃele dintre indivizi în funcŃie de aceste trăsături şi să formuleze predicŃii asupra comportamentului. Prezentăm în continuare aceste criterii şi tipuri de teorii corespunzătoare: 1. chiar dacă una şi aceeaşi teorie poate fi integrată în altă teorie.1. consideră că esenŃa personalităŃii poate fi surprinsă numai prin studiul detaliat al vieŃii şi experienŃei individuale. la rândul lor. TEORII ŞI PERSPECTIVE DE ABORDARE A PERSONALITĂłII 2. clasificări privind originea. într-o 41 . privind unul sau mai multe aspecte ale personalităŃii. După similitudinea sau unicitatea personalităŃii: ● teorii nomotetice: pun accentul pe similarităŃile (asemănările) personalităŃii indivizilor. structura.2. Teoriile personalităŃii pot fi grupate după diverse criterii care. Obiectivul lor este să identifice acele trăsături caracteristice personalităŃii. dinamica şi manifestările comportamentale ale personalităŃii în raport cu anumite situaŃii de viaŃă. vizează universalul sau generalul. Clasificarea teoriilor personalităŃii Teoriile asupra personalităŃii vizează explicaŃii. se pot combina între ele în funcŃie de specificul teoriei analizate. 2. excluzând aspectele comparative. pe particularităŃile individuale. globale: urmăresc alcătuirea unui tablou al personalităŃii în ansamblu (personalitatea ca întreg). originalitatea şi unicitatea sa. Există o varietate şi diferenŃiere extrem de mare a teoriilor respective. După aspectele considerate în modelarea comportamentului (după gradul de generalitate): ● teorii multidimensionale.

contradictorii. diferite. Se pleacă de la premisa că indivizii au o structură primară de personalitate. pentru a sublinia continuitatea şi progresul înregistrat de la o teorie la alta şi. Teoriile personalităŃii se integrează. După gradul de apropiere-îndepărtare: ● teorii concordante. integrativă şi dinamică a personalităŃii. ● teorii personaliste: descriu personalitatea în expresia ei de maximă umanitate. 5. 4. ● teorii unidimensionale. ● teorii neconcordante. 42 . dar diferă între ei în funcŃie de manifestările trăsăturilor particulare. considerând-o prin elementele ei cele mai stabile. Personalitatea este definită prin trăsături relativ stabile (pattern-uri). 3. nici una dintre ele. După factorii determinanŃi: ● teorii radicale (absolutizante): biologizante. Henri Ey clasifică teoriile personalităŃii în: ● teorii reductoare (elementariste): reduc personalitatea la o simplă colecŃie de trăsături. ● teorii de compromis (existenŃa unui dublu determinism al personalităŃii). În ultimii ani se constată ca fiind mult mai eficientă analiza comparativă a teoriilor personalităŃii.gamă largă de situaŃii. 6. asemănătoare. dar şi prin trăsături rezultate din interrelaŃiile acestora sau din influenŃa condiŃiilor de viaŃă şi de mediu. existenŃială şi etică. pentru a facilita o eventuală sinteză a lor. opuse. prin motivele şi forŃele interioare ale individului. ● teorii dinamice: accentuează structura globală de individualizare şi de funcŃionare a personalităŃii. care este comună. ● teorii genetice: pun accentul pe evoluŃia personalităŃii. ● teorii dinamice: explică personalitatea prin structurile ei active. ● teorii integrative: relevă structurarea ierarhică. Din perspectivă evolutivă: ● teorii statice: reflectă o viziune statică asupra personalităŃii. completează şi echilibrează reciproc. psihologizante şi sociologizante. luată separat nu este satisfăcătoare (nu explică integral personalitatea). particulare: studiază rolul jucat de un singur aspect al personalităŃii în modelarea comportamentului. totodată.

Inconştientul colectiv reprezintă stratul cel mai profund şi mai inaccesibil al psihicului. dar care au fost uitate sau reprimate. expresii faciale etc. Inconştientul personal este. Jung. inclusiv al celui inconştient” (idem). afirmând că: „Eul este doar subiect al conştientului meu.G. Kelly. Jung consideră că există şi un inconştient colectiv. 1997). percepŃii. gesturi. c. Horney (teorii postfreudiene). pe când Selful este subiect al întregului meu psihic. Jung.G. a.B. Psihologia analitică (C. În cadrul teoriilor idiografice vom prezenta teoriile elaborate de C. A.G. inconştientul personal şi inconştientul colectiv. Toate tipurile de experienŃă sunt stocate într-un fel de „sertar cu dosare” al inconştientului personal. Astfel. Allport şi G. Inconştientul personal poartă amprenta vieŃii individului şi constituie stratul superficial al inconştientului. Eysenck.În capitolul de faŃă vom aborda câteva dintre principalele teorii asupra personalităŃii. Spre deosebire de Freud. Inconştientul personal este similar conceptului freudian.1. în sensul că reprezintă totalitatea achiziŃiilor vieŃii personale (lucruri uitate. b. adică aspectele nomotetice şi idiografice. conŃinând simboluri exprimate prin vise. 2.J. iar în cadrul teoriilor nomotetice pe cele ale lui R. Conştientul Reprezintă „punerea în relaŃii a conŃinuturilor psihice cu Eul. de aceea Jung diferenŃiază Eul de Self. Eul nu este identic cu totalitatea psihicului. considerând drept criteriu de bază similitudinea/unicitatea personalităŃii. Cattell şi H. Adler. există conştiinŃă în măsura în care ea este percepută ca atare de Eu” (C. K. conştientul denumit Eu (Ego) se referă la procesele şi funcŃiile psihice de care un individ este direct conştient. gânduri şi sentimente subliminale). Spre deosebire de Freud. un rezervor al aspectelor care cândva au fost conştiente.1. Jung) În concepŃia lui Jung. pentru care inconştientul este doar personal. Jung nu consideră inconştientul doar ca o sursă de instincte ci ca o parte vitală şi bogată a vieŃii individului. G. personalitatea (sau psihicul) este constituită din trei straturi (sisteme) intercorelate: conştientul. comun tuturor 43 . în esenŃă. refulări. precum şi o serie de acte automate.

eroul. Aceste amintiri (imagini) primordiale ale experienŃei speciei sunt denumite arhetipuri. cu influenŃă mai mare asupra psihicului. Relevând distincŃia dintre inconştientul personal şi cel colectiv. în general. la un anumit stadiu al dezvoltării umane. − umbra.indivizilor. ● La Jung. Unele arhetipuri sunt mai dezvoltate. aceleaşi reacŃii la nivelul tuturor popoarelor şi tuturor indivizilor unei naŃiuni. Datorită caracterului supraadăugat al persoanei. Acestea sunt: − persona. Jung preciza: „conŃinuturile inconştientului personal sunt dobândite în cursul vieŃii individuale. în timp ce conŃinuturile inconştientului colectiv sunt arhetipuri întotdeauna şi apriori prezente” (idem). Persona se poate referi la identitatea sexuală. Arhetipurile declanşează. Nu putem vizualiza un arhetip. din amintiri (imagini) ancestrale reprezentând reziduuri psihice ale dezvoltării umane. şi la reacŃii similare membrilor unui popor. iar materialul conŃinut în inconştientul colectiv nu devine niciodată conştient şi este rezultatul eredităŃii. persona reprezintă un fragment din psihicul colectiv. învierea etc. aşa cum nu putem vizualiza clar imaginea unei amintiri din propria noastră experienŃă. repetându-se de-a lungul generaŃiilor. dând naştere la o anumită trăire psihică. s-au imprimat la nivel psihic. o simplă faŃadă. înŃelepciunea omului vârstnic. moment în care conŃinutul său devine mai clar. achiziŃii filogenetice. − sinele. − anima şi animus. ExperienŃele umane universale – exprimate prin arhetipuri –. Exemple de arhetipuri sunt: Dumnezeu. la un anumit statut social. (toate regăsindu-se în istoria diverselor culturi). Ele sunt forme înnăscute. Inconştientul colectiv este alcătuit dintr-o serie de conŃinuturi impersonale. magia. Jung o consideră lipsită de realitate substanŃială: persona este o mască. Mai curând un arhetip este o predispoziŃie care aşteaptă o experienŃă actuală în viaŃa unei persoane. Imaginile primordiale sunt premergătoare ideilor. o atitudine exterioară (raportată 44 . suprapus psihicului individual. la trăsăturile psihice induse de o anumită profesie etc. moartea. care au fost depozitate în psihicul uman şi de care individul nu este direct conştient. Arhetipurile nu sunt amintiri complete.

care are cele mai adânci rădăcini dintre toate arhetipurile: impulsiunile primare (primitive). o sursă a vitalităŃii şi creativităŃii. ● Umbra este. Ceea ce societatea consideră malefic şi imoral este conŃinut în umbra. doar expectaŃiile sociale fiind diferite de la un sex la altul. Ambele reprezintă figurile mitice ale părinŃilor. Dacă umbra este complet suprimată. Umbra este un fel de alter ego enigmatic. în esenŃă. refulate şi acumulate în inconştient) şi individuală (rezultată din experienŃa individuală curentă a bărbatului cu femeia. 45 . dezavantajoase. dincolo de ceea ce este dobândit pe parcursul existenŃei individuale: atitudinile. concepŃiile. o formă preexistentă la nivelul moştenirii filogenetice. Astfel Anima reprezintă aspectul feminin din inconştientul masculin. un compromis între individ şi societate) care se opune atitudinii interioare (modului personal de raportare la lumea internă. umbra are şi un nucleu arhetipal. denumit Anima si Animus).exclusiv la lumea exterioară. convieŃuirea şi colaborarea dintre indivizi. biologică (feminitatea bărbatului şi respectiv masculinitatea femeii. nu numai un conŃinut individual. ambele sexe manifestă caracteristici specifice sexului opus. Din punct de vedere psihologic. habitudinile care Ńin de statutul social sau de profesiune). partea negativă (întunecată ) a personalităŃii umane: conŃinuturile inconştientului personal. respectiv. psihicul devine gol şi fără viaŃă. un fel de vestibul spre adâncurile inconştientului colectiv. Jung vorbeşte de persona şi în sensul de „arhetip social”. nedezvoltate. trăsăturile ascunse. cu atât imaginea fiinŃei iubite va fi substitutul pozitiv sau negativ al acestora. subiectivă. dar şi un element antitetic al virtuŃilor individului. dar funcŃia sa rămâne nemodificată (identificăm astfel în persona şi un nucleu arhetipal. în concepŃia lui Jung. Jung considera că este responsabilitatea Eului de a direcŃiona forŃele umbrei spre vigoare şi creativitate. şi invers). ca urmare a secolelor de convieŃuire. funcŃiile psihice inferioare. Ca şi persona. în timp ce Animus este aspectul masculin din inconştientul feminin. Cu cât este mai puternică influenŃa exercitată de imaginea părinŃilor. natura umană este una bisexuală. a „bărbatului”). ConŃinutul concret al persoanei poate fi diferit de la o cultură la alta. Straturile animei şi animusului au o triplă provenienŃă: arhetipală (imaginea colectivă a „femeii” şi. ● NoŃiunile de Anima şi Animus se referă la faptul că. ca fenomen întâlnit în orice societate umană şi care asigură comunicarea. sumbru.

centrul acesteia.Dacă anima poate fi numită arhetipul vieŃii. luată în sensul larg de elan vital sau voinŃă de a trăi şi de a fi fericit. mijlocul drumului între polarităŃile conştientului şi inconştientului. lumea sa este lumea interiorităŃii sale (lumea sa proprie). având de-a face cu ura şi iubirea lor). sinele constituie un impuls arhetipal (forŃă motivatoare) spre coordonare şi reunire a contrariilor (polarităŃilor). voinŃa de viaŃă a dementului precoce este îndreptată asupra individului însuşi (dorinŃele şi aspiraŃiile sale privesc interiorul său ). trebuinŃele şi aspiraŃiile sale sunt legate de semeni şi societate. putem spune că în cazul isteriei avem de-a face cu o tendinŃă centrifugală a elanului. Acesta este arhetipul integrator. aşa cum Eul este centrul conştiinŃei (sinele cuprinde conştiinŃa. Dimpotrivă. ● Cel mai important arhetip este sinele. În sens larg. Sinele este personalitatea totală şi. el este prea puŃin incomodat de iubirea sau ura semenilor. iar în cazul demenŃei cu una centripetală. pe când dementul are o indiferenŃă totală. aceasta percepând sinele ca transcendent). dependentă de exigenŃele psihologice din interior şi cu 46 . Sinele este un punct al echilibrului. care reprezintă unitatea. Această opoziŃie devine mai evidentă atunci când e considerată în legătură cu atitudinea bolnavului faŃă de lumea exterioară. Privind lucrurile mai de aproape prin prisma noŃiunii de Libido. Tipurile psihologice Unul dintre elementele explicative ale descrierii personalităŃii îl constituie tipurile psihologice. voinŃa de viaŃă a istericului este îndreptată spre lumea exterioară (dorinŃele. Gândirea sa este prin excelenŃă autistă. de stăpânirea sau nestăpânirea lor. care formează centrul personalităŃii (psihicului). lumea sa interioară este singura care îl mulŃumeşte şi orice încercare de scoatere afară din ea îl supără şi enervează. Pornind de la formaŃia sa clinică. Bolnavul isteric se caracterizează printr-o sensibilitate cu totul exagerată faŃă de lumea exterioară. retrăgându-se în el însuşi. în acelaşi timp. animus poate fi înŃeles şi ca arhetip al sensului. el evită societatea şi semenii. Printre simbolurile sinelui arhetipal menŃionăm: divinitatea şi mandala. în care sciziunea dintre conştient şi inconştient este suprimată. totalitatea şi integrarea personalităŃii (potenŃialităŃilor psihice) individului. Ca urmare a acestei direcŃii de orientare a energiei libidinale. Jung a observat că între demenŃă şi isterie există o serie de deosebiri mai mult sau mai puŃin opuse.

lucrurile şi fenomenele exterioare interesează numai atât cât intră în sfera de acŃiune a acestui centru magnetic intern. Jung diferenŃiază oamenii în două tipuri psihologice fundamentale: tipul extravertit şi tipul introvertit. James. dependente de exterior. N. Mărgineanu (1999) redă esenŃialul acestor două tipuri conform descrierii realizate de Allport. Dacă extravertiŃii sunt înclinaŃi spre dinamismul vieŃii practice. ea Ńine seama aproape numai de exterior (de aparenŃe). spre circumstanŃele externe. fiind de aceea mai sociabili. Gândirea istericului. bucuriile şi tristeŃile lor. În concluzie la toate aceste caracterizări. Pe baza dimensiunii polare extraversie – introversie se pun în evidenŃă diferenŃele interindividuale. în timp ce atitudinea dementului este o atitudine introvertită (cu centrul de interes şi atenŃie spre interior). fundamental deosebite. de închidere în sine. Astfel. lumea din afară este un fel de magnet care atrage şi concentrează tot interesul lor. unele îndelungate studii asupra diferitelor încercări tipologice făcute în filosofie şi artă (Schilller.1): 47 . dimpotrivă. comunicativi şi uşor adaptabili. vioi şi expresivi. lumea din afară nu are valoare decât în măsura în care este legată nemijlocit de lumea interioară. de unde tendinŃa de izolare. exprimând modalitatea dominantă a interacŃiunii individului cu lumea. Worringer. introvertiŃii se îndepărtează de obiecte pentru a se concentra asupra psihicului propriu. Indivizii aparŃinând tipului introvertit sunt orientaŃi predominant către interior. Regularizarea fenomenelor de mai sus l-a determinat pe Jung să cerceteze dacă nu cumva în spatele celor două boli se ascund două tipuri umane. mai ales. Ostwald etc. cu două lumi mai mult sau mai puŃin opuse. Indivizii aparŃinând tipului extravertit manifestă un interes primordial pentru lumea din afară.desconsiderare faŃă de cele logice. este realistă şi naivă. O îndelungată observaŃie a oamenilor normali psihic şi. mediul social şi fizic determină modul lor de a fi. şi care ar putea fi găsite şi verificate şi la oamenii normali. atitudinea semenilor. după cum urmează (tabelul nr. precum şi orientarea energiilor sale. Este vorba de două boli. având drept criteriu direcŃia majoră de orientare a energiei psihice. Jung consideră că atitudinea istericului este o atitudine extravertită (cu centru de interes şi atenŃie în afară).) l-au dus la un răspuns afirmativ. Nietzche.

expresie spontană şi naturală în sfera emoŃională. centrare pe autoanaliză şi autocritică. care este bogată şi creatoare. lipsă de rezoluŃie deschisă asupra conflictelor. polarizarea în funcŃie de Ego. în special cele de laudă sau blam. tendinŃa de a nu exprima emoŃiile imediat şi de a întârzia exprimarea lor ori de a varia în diferite moduri. absenŃa autoanalizei şi autocriticii. independenŃa relativă faŃă de opiniile altora. viaŃa afectivă în general delicată. predispoziŃie pentru o concepŃie pragmatică asupra lumii. vizând mai degrabă negativul decât calităŃile (aspectele pozitive) atitudinii opuse (de exemplu. susceptibilitate şi tendinŃa de a lua toate lucrurile personal. realismul drept cheie de boltă pentru lucru şi comunicare. desconsiderarea eşecurilor şi rezoluŃie asupra conflictelor în timpul acŃiunii. extravertitul va percepe introvertitul ca fiind „egocentric şi plictisitor”. ConsecinŃe în planul percepŃiei reciproce: fiecare tip îl subapreciază pe celălalt. produceri şi expresii impregnate de sentimente subiective. lipsit de susceptibilitate şi nesupărăcios. şi nu de Alter. în timp ce introvertitul va percepe tipul extravertit 48 .Tabelul nr. sensibilitate la critică. viaŃa afectivă mai puŃin fină. experienŃele cu caracter personal Ńinute în minte vreme îndelungată. Introversiunea implică: preferinŃă pentru lumea imaginilor. tendinŃă de interiorizare a lor şi reacŃie imaginativă. 1 Extraversiunea implică: preferinŃă pentru participarea la lumea obiectivă (socială) a realităŃii şi pentru preocupările practice. predispoziŃie pentru o concepŃie idealistă asupra lumii.

în special dintre Freud. predomină mai mult sau mai puŃin una sau alta din cele două atitudini. pe importanŃa atitudinii interne. în formarea personalităŃii. ci manifestă uneori atitudinea inconştientă. pe „voinŃa de putere”. în cadrul personalităŃii. accentul punându-se pe dezvoltarea spirituală (în contrast cu bogăŃia materială). ● atitudinea jungiană poate fi calificată drept introvertită. la psihologii aflate în conflict şi la valori şi moduri de viaŃă diferite. accentul punându-se pe dezvoltarea materială şi tehnică. Astfel. deoarece pune accentul. TendinŃa refulată în inconştient influenŃează 49 . Dimpotrivă. Nimeni. Jung arată că fiecare individ are un tip dominant (manifest conştient) şi opusul său. Acest fapt a condus în cele din urmă la neînŃelegeri şi chiar. calificată drept concurenŃială. În restul cazurilor. După părerea lui Jung. nu trăieşte complet o atitudine sau alta. care sunt cele mai numeroase. Adler şi Jung. şi anume: ● atitudinea freudiană este extravertită. cât şi de cauze externe dependente de mediul înconjurător (ponderea aparŃine însă cauzelor interne). cele două tipuri (extravertit şi introvertit) nu constituie două categorii fundamental diferite. nu şi în cele normale (predominarea exclusivă făcând viaŃa normală cu totul imposibilă). la formularea de filosofii antagoniste. în decursul timpului. Predominarea exclusivă a unei singure tendinŃe apare doar în cazurile patologice. deoarece plasează factorii determinanŃi ai personalităŃii în exterior (atitudinea exterioară). se află în fiecare om. la alŃii cealaltă. bine adaptată.ca fiind „superficial şi nesincer”). Dacă în Occident predomină atitudinea extravertită. Deosebirea dintre şcolile psihologice. deşi într-un mod atenuat. Jung denumeşte acest tip. însă. în stare latentă (refulată în inconştient). aparŃin lumii interioare (subiective) şi în special „inconştientului colectiv”. Între cele două tipuri poate să existe chiar un echilibru perfect. în Orient a fost prevalentă atitudinea introvertită. cele două tendinŃe. iar cealaltă rămâne inconştientă. calificată drept egocentrică şi chiar morbidă. La unii predomină una. Predominarea depinde atât de cauze interne de ordin constituŃional. tipul ambivert (tipul normal prin excelenŃă). ● atitudinea adleriană este introvertită. nici una dintre cele două tendinŃe nefiind predominantă. O atitudine se dezvoltă. izvorâte din libido. deoarece factorii care îl interesează cel mai mult pe Jung. se bazează pe această deosebire de atitudine.

2 Copilul extravertit ● se adaptează rapid la mediu. ● au mare nevoie de timp pentru a-şi dezvolta mai puŃin evidentele lor înzestrări şi a învăŃa să se simtă „acasă” în lume. DiferenŃierea în atitudine adesea pare să înceapă de foarte timpuriu în viaŃă. ● îşi duce cu încântare iniŃiativele până la extrem şi îşi asumă riscuri. copiii introvertiŃi le cauzează adesea anxietate părinŃilor. având mai degrabă un singur prieten decât mai mulŃi. în realitate ei fiind la fel de „normali” şi inteligenŃi ca şi copiii extravertiŃi. ● în aparenŃă se dezvoltă mai repede decât un copil introvertit. şi câteodată cu frică. ● preferă să se joace singur. Rolul acestei acŃiuni ale tendinŃei din inconştient este contrabalansarea tendinŃei dominante din conştiinŃă. nu simte nici o barieră între sine şi obiecte şi de aceea se poate juca cu ele liber. el le percepe de timpuriu. Prin aceasta. orice lucru necunoscut i se pare ademenitor. Chiar în cadrul aceluiaşi tip 50 . cu scopul înlăturării tiraniei unei singure tendinŃe. nu-i este teamă. Făcând distincŃie între extravertit şi introvertit nu acoperim toate diferenŃele de personalitate care pot fi observate. cu scopul excluderii predominării ei exclusive. ● din cauza răspânditei preferinŃe pentru extraversiune. învăŃând cu ajutorul lor. ● este meditativ şi are adesea o bogată viaŃă imaginativă. îi displac situaŃiile noi şi se apropie de obiectele noi cu circumspecŃie. În aceeaşi familie pot exista atât copii extravertiŃi. şi invers. Copilul introvertit ● este timid şi ezitant. atunci când conştientul este introvertit. inconştientul are rolul unui fel de reglator al vieŃii conştiente. ea fiind predominant înnăscută. În consecinŃă. În continuare. care ar periclita viaŃa şi adaptarea la mediu. cât şi introvertiŃi. prezentăm diferenŃele dintre copiii extravertiŃi şi cei introvertiŃi. inconştientul este extravertit. dar la întâmplare. evidenŃiate de F. având o atenŃie ieşită din comun faŃă de obiecte. de obicei. 2): Tabelul nr. deoarece este mai puŃin precaut şi. copilul se mişcă şi trăieşte printre ele cu cu încredere.permanent manifestările conştiinŃei (tendinŃa dominantă). Fordham (1998) (tabelul nr. ● în aparenŃă. circumspecŃia faŃă de obiecte este foarte mică.

deoarece intuiŃia presupune surprinderea unor relaŃii comprehensibile implicit. este tot un mod de a evalua. calculul avantajelor şi dezavantajelor etc. nefiind preocupat de detalii. Gândirea şi sentimentul reprezintă „două modalităŃi alternative de a emite judecăŃi de valoare asupra unei realităŃi. fără posibilitatea descoperirii modului în care a luat naştere conŃinutul. presupunând contactul direct al organelor de simŃ cu realitatea. ci simŃurilor. ca fenomen psihic elementar. orice conŃinut este un tot gata conturat. Macsinga. patru funcŃii psihologice. fiecare utilizând în mod instinctiv cea mai dezvoltată funcŃie a sa. personalitatea adultă valorizând ambele alternative” (J. SenzaŃia şi intuiŃia reprezintă „modalităŃi complementare de a extrage informaŃii despre realitate. ● IntuiŃia. de a judeca. în explicarea structurii personalităŃii. Jung adaugă dimensiunii extraversie – introversie. Primele două funcŃii (gândirea şi sentimentul) sunt funcŃii psihologice fundamentale (tipuri raŃionale). în orientarea spre lumea exterioară sau interioară. Tipul „intuitiv” va sintetiza informaŃiile. 2000). judecăŃi care vor constitui baza unor raŃionamente decizionale (de exemplu. nesupus legilor raŃiunii. Jung consideră că există o echilibrare între gândire şi sentiment. prin care Eul conferă acestora o anumită valoare. tipul „senzitiv” va fi centrat pe detalii. pe elemente scăpând din vedere întregul. care reflectă produsul unui proces care are loc între Eu şi anumite conŃinuturi. 51 . – sau bazate pe funcŃia sentiment – aprecierea valorii afective a alternativelor. pe analiza logică.întâlnim diferenŃe interindividuale. dar diferit de judecata intelectuală. constituie un dat imediat. ● Sentimentul (afectul). contrar caracterului de „dedus” specific gândirii. pe relaŃionarea conceptuală. conŃinuturile sale au caracterul a „ceva dinainte dat”. structura. 2. ● SenzaŃia. Cele patru funcŃii sunt: ● Gândirea. SenzaŃia. bazată pe acordarea de semnificaŃii unui conŃinut. ca percepŃie inconştientă. în timp ce senzaŃia şi intuiŃia reprezintă funcŃii psihologice auxiliare (tipuri iraŃionale): 1. deoarece are loc nu pentru realizarea unei legături logice. fără apelul la paşii progresivi ai unui raŃionament” (idem). ci pentru acceptarea sau respingerea subiectivă a unui conŃinut. o persoană poate lua decizii bazate pe funcŃia gândire – evaluarea raŃională a alternativelor.

Logică. Tipurile psihologice descrise de Jung se încadrează în tipologiile psihologice temperamentale. aceste funcŃii psihologice constituind terenul unor diferenŃe interindividuale pe plan cognitiv. rezultând patru combinaŃii posibile: a. Raportare afectivă la nivelul relaŃiilor interpersonale. sentiment – intuiŃie. Extravertit-Senzitiv 8. afectiv şi relaŃional. Două pot avea aceeaşi orientare predominantă a energiei (introversie / extraversie). Introvertit-Intuitiv 5. Introvertit-Senzitiv 4. Rezervat. Aşadar. deoarece au drept criteriu de diferenŃiere direcŃia majoră de orientare a energiei psihice. indiferenŃă faŃă de relaŃii. în special spre lumea ideatică. sentiment – senzaŃie. b. 52 . dar nondemonstrativ.3 Tipuri de personalitate 1. gândire – intuiŃie. având rol compensator. Interesat mai mult de trăirea evenimentului decât de evenimentul în sine. Introvertit . dar simpatetic.Extravertit-Gânditor 6.FuncŃiile auxiliare servesc funcŃiile principale. de echilibru psihic. reprimare emoŃională. de evoluŃia unor idei. preocupat de posibilităŃile de schimbare a lumii externe. după cum urmează (tabelul nr. Din combinarea fiecărei dimensiuni (atitudini generale) – extraversie / introversie – cu fiecare din cele patru funcŃii psihologice – gândire. Introvertit-Sentimental 3. Clonninger (1993). sentiment. dar au ataşate funcŃii fundamentale şi auxiliare diferite. c. 3): Tabelul nr. Interesat de viitor şi mai puŃin de prezent.Extravertit-Sentimental 7. intuiŃie – rezultă opt tipuri de personalitate descrise de S. d. fiecare funcŃie principală posedă o funcŃie auxiliară astfel încât cele patru funcŃii apar polarizate două câte două. afectuos.Gânditor 2. Atent la fapte şi detalii. Spirit aventurier. gândire – senzaŃie. capacitate de analiză a faptelor. senzaŃie. Extravertit-Intuitiv Caracteristici Orientare spre interior.

Personalitatea individului nu se formează în direcŃia predispoziŃiilor native. Sentimentul de inferioritate domină viaŃa psihică şi este sesizat în sentimentul de imperfecŃiune. analiza şi înŃelegerea personalităŃii fiind echivalente cu identificarea cauzelor. spre unitate şi integrare.2. Tipul introvertit corespunde tipului schizotimic. a motivaŃiei comportamentelor umane. a. societate) în formarea Eului. Tipul schizotimic este legat la Kretschmer tot de demenŃa precoce. în funcŃie de mediu). Această compensare permanentă reprezintă un factor stimulator al dezvoltării psihice. dimpotrivă. 2. anume de categoria mai largă. schizofrenia din care demenŃa face parte. b) complexul de inferioritate. de psihoza maniaco-depresivă. „A fi om înseamnă a poseda un sentiment de inferioritate care reclamă în mod constant compensarea sa” (A. fie de natură organică. şi anume: a) sentimentul de inferioritate. InfluenŃele sociale se concretizează în plan psiho-comportamental. ● modelarea (modificarea variabilelor de mediu în funcŃie de configuraŃia personală).1. Elementul esenŃial prin care Adler descrie personalitatea este motivaŃia. Autorul introduce două concepte primare. o confluenŃă a tendinŃelor având la bază tendinŃa spre perfecŃionare. ci.Ulterior. în două aspecte: ● adaptarea (modificarea variabilelor personale. fără a pierde însă din vedere substratul biologic. problema introversiunii – extraversiunii a fost reluată pe baze noi de către psihiatrul german Ernst Kretschmer în sistemul său biotipologic. Psihologia individuală (A. în timp ce tipului extravertit îi corespunde tipul ciclotimic. accentuând importanŃa influenŃelor educative (familie. iar tipul ciclotimic. fie de natură psihică. ci în direcŃia insuficienŃelor native. un real 53 . 1995).Personalitatea este considerată o structură integrală. Adler. de neîmplinire şi permanentele aspiraŃii (idealuri) ale individului. Aceste insuficienŃe sau minusuri în personalitate nu constituie un factor de regres în formarea acesteia. Adler) Adler pleacă de la ideea că dezvoltarea personalităŃii este condiŃionată de factorii socioculturali.

schimbarea mediului de viaŃă. ca efect al unei comparări între neputinŃa copilului. eliminarea sau menŃinerea acestui sentiment va depinde de experienŃa personală centrată pe comparaŃiile cu ceilalŃi în plan fizic. nu duce întotdeauna la nevroză. Acest complex este însoŃit de conştiinŃa incapacităŃii personale de a depăşi inferioritatea. prin lupta pentru perfecŃionare – ca motivaŃie umană fundamentală – oamenii ajung să se învingă pe ei înşişi. Dacă la vârstele mici. Atunci când individul are dorinŃa de a excela într-un anumit domeniu de activitate (fizică. În acest mod apare sentimentul de inferioritate. Efortul de perfecŃionare este un efort de compensaŃie şi întregire a sentimentului de insuficienŃă (inferioritate) a unei laturi oarecare a personalităŃii sau a întregii personalităŃi a individului. existând doar o predispoziŃie a acestora la nevroză. o afacere etc. Instalarea complexului de inferioritate este favorizată de două atitudini educative opuse: ● răsfăŃurile excesive (atitudinea excesiv de grijulie. de a feri pe copil de orice greutate şi de a-l face să creadă că i se cuvine totul. TendinŃa sa de integrare în societate şi de identificare cu persoanele adulte din jurul său este împiedicată de neputinŃa legată de vârsta sa. aceasta declanşându-se în situaŃii critice care pot periclita prestigiul personal (căsătoria. psihic şi social. precum şi o tendinŃă spre desăvârşire şi dominare în raport cu semenii. Deşi complexul de inferioritate poartă în sine amprenta nevrotismului. individul este convins că orice ar face.). va conduce la 54 . identificându-se cu actele şi atitudinile persoanelor adulte din jurul său. excelând tocmai în direcŃia insuficienŃei lor. ulterior.Prin voinŃa de putere. Copilul caută să se integreze cât mai mult în mediul în care trăieşte. între inferioritatea sa şi superioritatea semenilor adulŃi. deoarece supravieŃuirea copilului depinde de grija şi atenŃia adultului. socială) se instalează ceea ce Adler denumeşte sentimentul de superioritate. b. nu reuşeşte să fie la fel de bun ca ceilalŃi. Sentimentul de inferioritate îşi are originea în mica copilărie.factor de progres (evoluŃie). psihică. sentimentul de inferioritate este unul natural. Complexul de inferioritate apare atunci când compensarea sentimentului de inferioritate eşuează. Sunt multe persoane care se acomodează într-o anumită măsură cu starea dată.

− modelul rejectiv (indiferenŃă. Adler identifică patru tipuri de personalitate – dominant. condiŃiile familiale şi educative determinând atitudinea fundamentală a copilului. independenŃă). ignorarea necesităŃilor copilului). „stilul de viaŃă” asigură consecvenŃa personalităŃii. modelul de viaŃă. orice atitudine a individului faŃă de lume depinde de mica sa copilărie. evitant şi social – descrise de J. neraportându-le la adevărata lor cauză). asigurarea sentimentului de securitate). suport afectiv. fie la tendinŃe agresive în relaŃiile cu ceilalŃi (tipul dominant). Adler acordă o deosebită importanŃă „stilului de viaŃă”. 55 . toleranŃă excesivă. Tipul dependent 3. dependent. încredere. Tipul dominant 2. autorul relevă rolul major al educaŃiei timpurii. Ca aspect de individualizare. conducând la vârstă adultă fie la un sentiment exagerat de dependenŃă (tipul dependent/evitant). ● neglijările(atitudinea de neglijare şi lipsa de afecŃiune va împiedica formarea la copil a unei păreri bune despre sine şi a încrederii în propriile sale forŃe. Întrucât „stilul de viaŃă” se fixează înaintea vârstei de cinci ani. Tipurile psihologice În funcŃie de caracteristicile predominante ale „stilului de viaŃă”. Tipul social Caracteristici ● agresivitate ● dorinŃă de putere ● «sentiment de superioritate» ● egocentrism ● impulsivitate ● dorinŃa de a-i ajuta pe ceilalŃi ● supunere ● atitudine pasivă ● tendinŃe depresive ● incapacitate decizională ● evitarea conflictului ● perseverenŃă scăzută ● contacte sociale bune ● adaptabilitate ● senzitivitate socială ● conduită prosocială Adler identifică trei modele educative care influenŃează dezvoltarea personalităŃii: − modelul hipertolerant (indulgenŃă.eşecuri precoce pe care acesta le va pune pe seama inferiorităŃii sale. protecŃie. 4): Tabelul nr. Convingerea persoanei că este superioară celorlalŃi determină complexul de superioritate. „Stilul de viaŃă” va orienta scopul şi semnificaŃia vieŃii. dragoste. Macsinga (2000) după cum urmează (tabelul nr. Tipul evitant 4. Astfel. care se exprimă în dorinŃa individului de a fi cel mai bun într-un anumit domeniu. − modelul adaptativ (respect.4 Tipuri de personalitate 1.

fiind astfel diferită de anxietatea manifestă care este răspunsul emoŃional la pericolul manifest. Horney. agresiv şi detaşat. Tipurile psihologice ModalităŃile prin care individul rezolvă conflictul interpersonal. Psihanaliza interpersonală (K. Horney) K. 2. de relaŃionare ● reacŃii timice puternice ● sentiment de inferioritate. Tipul detaşat Caracteristici ● trebuinŃă de dependenŃă ● trebuinŃă de afiliere. Aceste tipuri au fost descrise de Clonninger (1993). de recunoaştere socială. dezvoltarea personalităŃii fiind pusă pe seama rezolvării acestui tip de conflict. stimă de sine redusă ● tendinŃă de supunere şi conformism ● tendinŃă de dominare ● nevoie de succes. Anxietatea fundamentală reprezintă răspunsul emoŃional la pericolul potenŃial. după cum urmează (tabelul nr. Tipul complezent (dependent) 2. personalitatea nevrotică având la bază conflictul interpersonal însoŃit de „anxietatea fundamentală”. perfecŃionism ● spirit competitiv. Acest conflict va conduce la o stare de tensiune şi la sentimentul de anxietate – anxietate fundamentală – definit ca „ sentimentul izolării şi neputinŃei într-o lume potenŃial ostilă” (idem). Horney consideră nevroza ca stare generală de perturbare a relaŃiilor interpersonale. depăşind „anxietatea fundamentală”. cu tendinŃe agresive ● rezistenŃă scăzută la frustrare ● detaşare emoŃională de relaŃie ● trebuinŃă de autorealizare ● independenŃă a voinŃei (sugestibilitate redusă) ● tendinŃă spre izolare ● rezistenŃă la schimbare 56 . conduce la pattern-uri motivaŃionale durabile sau trebuinŃe neurotice (care asigură securitatea socială) şi care se cristalizează ca trăsături de personalitate. În acest context. Conflictul interpersonal reprezintă „efectul existenŃei a două atitudini fundamentale contradictorii faŃă de altă persoană” (K. Horney identifică trei tipuri de personalitate: complezent. 5 Tipuri de personalitate 1.1.3. 1995). Tipul agresiv 3. Horney pune la baza descrierii şi dinamicii personalităŃii noŃiunea de conflict interpersonal (fundamentat în cadrul relaŃiilor interpersonale). tipul social – ca tip dezirabil – fiind generat de modelul adaptativ. 5): Tabelul nr.Comportamentul sau modelul parental va crea un anumit tip de personalitate.

nimic nu mă poate atinge”. o mare vulnerabilitate. deŃinerea puterii fiind o protecŃie împotriva acesteia. care conduc la orientări interpersonale diferite (tabelul nr. ca soluŃie adoptată pentru reducerea anxietăŃii. pentru a-şi justifica actele comportamentale şi pentru a reduce anxietatea. În cazul tipului detaşat. în realitate. Complezent TrebuinŃa predominantă ● trebuinŃa de dependenŃă ● trebuinŃa de afiliere ● trebuinŃa de dominare ● trebuinŃa de apreciere socială ● trebuinŃa de independenŃă ● trebuinŃa de autorealizare Orientarea interpersonală Spre relaŃie (predomină ajutorul şi complianŃa) Împotriva relaŃiei (predomină ostilitatea şi agresivitatea) Detaşarea de relaŃie (predomină izolarea şi detaşarea afectivă) 2.6): Tabelul nr. raŃionamentul afectiv este „dacă îi fac să mă iubească. Poate obŃine performanŃe în diverse domenii. Acest tip prezintă. 6 Tipuri de personalitate 1.Fiecare tip de personalitate. Constatăm că fiecare tip de personalitate este generat de trebuinŃe diferite. nimic nu mă poate atinge”. protejează lumea ideatică interioară şi asigură rezistenŃa acesteia la factorii perturbatori). 3. Horney consideră acest tip de personalitate ca având potenŃialul creator cel mai ridicat (detaşarea. raŃionamentul afectiv este „dacă deŃin puterea şi controlul. Agresiv 3. Reprimarea ostilităŃii la astfel de persoane conduce de cele mai multe ori la somatizări (transformarea tensiunii psihice în simptom organic). Detaşat 57 . raŃionamentul afectiv este „dacă stau departe. nimic nu mă poate atinge”. Pentru tipul agresiv. utilizează un anumit raŃionament afectiv predominant: 1. 2. Pentru tipul complezent. cu condiŃia ca agresivitatea să nu se transforme în ostilitate.

pentru fiecare dintre cele trei tipuri de personalitate şi orientările asociate lor. În cazul personalităŃii detaşate. de obicei. concomitent cu subevaluarea capacităŃilor personale şi cu periclitarea sentimentului de securitate personală pot conduce la alienare (înstrăinarea persoanei de Eul real). 58 . deoarece teama de eşec devine. respectiv. mai puternică decât dorinŃa de succes. Dezvoltarea sentimentului de anxietate. facilitând izolarea afectivă a individului. efort voluntar. ● Modelul parental indiferent va dezvolta o personalitate detaşată şi. anxietatea apare atunci când acest tip se află într-un mediu care nu îi acordă recunoaştere. inhibând acŃiunile. În cazul personalităŃii complezente. respectiv. există situaŃii în care o agresivitate moderată este necesară pentru reglarea comportamentală. 3. Sentimentul de insecuritate personală va avea efecte negative şi asupra performanŃelor individuale. anxietatea este provocată de solitudine. Analiza şi interpretarea corectă a situaŃiei marcate de anxietate reprezintă o condiŃie principală de înŃelegere a conflictelor subiectului şi.Horney precizează faptul că o persoană. sentimentul de securitate personală este pus în pericol de situaŃii diferite: 1. va trebui sa-şi schimbe orientarea interpersonală în funcŃie de cerinŃele situaŃiei (de exemplu. în final. Horney acordă un rol esenŃial modelului educativ în dezvoltarea personalităŃii. al cărei sentiment de securitate este întreŃinut de prezenŃa altei/altor persoane. indiferent şi autoritar: ● Modelul parental hiperprotector conduce. în sens de iniŃiativă. la dezvoltarea unei personalităŃi complezente şi. dorinŃă de succes). 2. în aceste condiŃii. la o orientare interpersonală spre relaŃie. identificând trei tipuri de modele parentale: hiperprotector. În cazul personalităŃii agresive. a personalităŃii sale. Horney consideră că. o orientare interpersonală detaşată de relaŃie. pentru a se adapta. CondiŃiile economice şi sociale pot perturba calitatea relaŃiilor interpersonale. al cărei sentiment de securitate se bazează pe protejarea intimităŃii. anxietatea este provocată de situaŃia în care persoana este scoasă în evidenŃă. al cărei sentiment de securitate se bazează aprecierea şi admiraŃia celorlalŃi.

raŃionalitatea. afecŃiunea. Allport nu pierde din vedere perspectiva de ansamblu asupra personalităŃii unice. o orientare interpersonală împotriva relaŃiei. generând astfel instalarea sentimentului de insecuritate personală. Fiecare individ are o personalitate unică. 59 . Allport) În 1937. încălcarea acestei încadrări va fi sancŃionată social. puterea.1. se vor atribui anumite roluri şi statute socio-profesionale stricte în funcŃie de apartenenŃa sexuală. 3. Redăm aceste corespondenŃe în tabelul următor (tabelul nr. Allport a constatat existenŃa a trei elemente comune: 1. Dintre acestea. 2. rolurile sexuale asociază femeii dependenŃa.7 Tipul de model parental Hiperprotector Indiferent Autoritar Tipul de personalitate Personalitate complezentă Personalitate detaşată Personalitate agresivă Orientarea interpersonală Spre relaŃie Detaşată de relaŃie Împotriva relaŃiei Dezvoltarea personalităŃii este condiŃionată şi de valorile culturale pe care societatea le promovează la un moment dat.7): Tabelul nr. Allport a întreprins o trecere în revistă a tuturor cercetărilor efectuate de psihologi asupra personalităŃii şi a găsit aproximativ cincizeci de definiŃii diferite ale termenului de personalitate. prin percepŃia socială. Astfel. Teoria trăsăturilor de personalitate (G. Deşi studiul asupra trăsăturilor de personalitate pune accent pe aspectele individuale ale oamenilor (abordarea idiografică). 2. iar bărbatului agresivitatea. Aceste caracteristici („trăsături”) sunt relativ constante în timp.● Modelul parental autoritar conduce la dezvoltarea unei personalităŃi agresive şi. Horney pune accentul pe influenŃa percepŃiei culturale a rolurilor sexuale: în cultura de tip tradiŃional. în consecinŃă. Deşi psihologii aveau păreri oarecum distincte în legătură cu ceea ce se înŃelege prin personalitate. respectiv. PersonalităŃile individuale conŃin o serie de caracteristici diferite. controlul emoŃional. Allport distinge cele două tipuri de abordări în studiul personalităŃii: abordarea idiografică şi abordarea nomotetică.4.

ci este ceva şi face ceva. personalitatea nu este nici exclusiv mentală. ci şi reflectăm. care îl determină pe individ să gândească şi să se comporte într-o manieră consecventă. integrate într-un tot unitar. inert. ● caracteristic – exprimă nota de unicitate a personalităŃii. 1991). gândim asupra lui). Ele există în interiorul fiecărei persoane.recunoscând existenŃa unor trăsături comune (în diferite grade) tuturor oamenilor (abordarea nomotetică). orice comportament şi orice gândire sunt caracteristice persoanei. 60 . Sunt structuri relativ stabile. personalitatea fiind o realitate unică. nici exclusiv nervoasă. psihic – comportament. ● sistem psihofizic – personalitatea se formează prin interacŃiunea reciprocă şi nonîntâmplătoare a factorilor biologici şi psihologici. Conform concepŃiei lui Allport. la diferiŃi stimuli (situaŃii). Pentru a evidenŃia particularităŃile individuale. Allport apelează la noŃiunea de trăsătură. personalitatea este cauza comportamentului (trăsătura ca unitate relevantă pentru personalitate devine cauză a comportamentului). Allport. unice pentru aceasta. ● comportamentul şi gândirea – se referă la unitatea interior – exterior. indiferent de situaŃie. Nu sunt doar concepŃii teoretice sau etichete pentru a inventaria sau explica anumite răspunsuri. Au o existenŃă reală. iar la această structurare se ajunge în timp. b. psihică (nu ne adaptăm la mediul nostru. acŃionând într-un anumit mod. Fiecare termen al acestei definiŃii este relevant pentru modul în care Allport descrie dinamica şi dezvoltarea personalităŃii: ● organizare dinamică – există o serie de elemente structurate. Analiza concepŃiei lui Allport privind personalitatea are ca punct de plecare definiŃia pe care autorul o dă acesteia: „personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic” (G. în aceeaşi manieră sau într-un mod asemănător. ● determină – personalitatea nu este ceva dat. este definită de Allport ca predispoziŃia de a răspunde. ierarhizate. ireductibilă. trăsăturile de personalitate: a. ca descriere calitativă a personalităŃii individului. comportamentul este determinat şi de structura internă. ci înseamnă unitatea dintre minte (spirit) şi corp. Trăsătura.

definitorii pentru individ. având semnificaŃie majoră pentru viaŃă şi oferind posibilitatea cunoaşterii şi afirmării unei persoane. Nu sunt rigid separate una de alta. la un individ. chiar dacă trăsăturile nu sunt direct observabile. Trăsături secundare. de fapt. deşi Allport le consideră dispoziŃii de bază. 2. Ele se pot suprapune.c. Pentru că acestea sunt reale. deşi prezintă caracteristici diferite. Ele sunt mai nominale (fiind categorii în care individul este introdus cu forŃa) şi mai puŃin veridice decât trăsăturile individuale. 61 . şi cu influenŃa cea mai slabă. care caracterizează modul obişnuit de reacŃie a individului. mai puŃin generale. d. preferinŃele speciale ale unei persoane şi atitudinile sale într-o situaŃie particulară. Pot fi demonstrate empiric. adesea se află în corelaŃie unele cu altele (de exemplu. ci numai în mod relativ. putem deduce existenŃa trăsăturilor în coerenŃa şi consecvenŃa răspunsurilor acelei persoane. Trăsăturile individuale denumite ulterior de Allport dispoziŃii personale. În acest sens. b. ar trebui să fie posibil de verificat existenŃa şi natura lor. una din următoarele trei forme: a. care determină şi orientează întreaga existenŃă a individului. ele putând fi observate în comportamentul unei persoane). c. Allport distinge două categorii de trăsături → trăsături comune şi trăsături individuale: 1. În orice personalitate există trăsături cu semnificaŃie majoră şi trăsături cu semnificaŃie minoră. sunt unice. dar şi în strânsă legătură. Trăsături centrale. în timp. Ele reprezintă. Ele reflectă cu precizie structura personalităŃii şi se manifestă cu o anumită constanŃă în comportament (constanŃa unei dispoziŃii personale fiind o problemă de grad). Trăsături cardinale. agresivitatea şi ostilitatea sunt trăsături separate. Allport consideră că trăsăturile de personalitate pot lua. Trăsăturile comune sunt „acele aspecte ale personalităŃii în raport cu care majoritatea oamenilor dintr-o cultură dată pot fi comparaŃi avantajos” (idem). Observând comportamentul unei persoane. cel mai puŃin generale şi consecvente.

modificându-şi punctul de vedere. încep prin a exprima teorii şi ipoteze despre ceea ce este lumea şi abia apoi încep să le testeze prin cercetare. cogniŃia socială.* * * Allport a avut o contribuŃie majoră în studiul personalităŃii. în defavoarea individualităŃii (Birch. Autorul pleacă de la premisa că fiinŃele umane se comportă ca nişte oameni de ştiinŃă în experienŃele şi activităŃile lor zilnice. descrierea personalităŃii în termeni de trăsături reprezintă o modalitate de abordare foarte simplă. Preocupările sale pentru unicitatea indivizilor şi pentru perspectiva de ansamblu asupra unei persoane au echilibrat abordările nomotetice. pierzându-se din vedere influenŃa mediului extern în formarea personalităŃii.1. se accentuează şi se absolutizează rolul interiorităŃii psihice. dacă este necesar. De asemenea. afirma el. imprecişi. 62 . centrate pe asemănările dintre oameni. putând interveni erori în procesul de atribuire al unor trăsături. decât dinamică asupra personalităŃii. uşor de realizat (apropiată de psihologia cotidiană). Kelly) Kelly consideră că lucrul cel mai important în abordarea personalităŃii umane îl constituie modul în care oamenii înŃeleg ceea ce li se întâmplă. Oamenii de ştiinŃă. Dezvoltarea continuă a acestor teorii şi testarea lor din perspectiva factorilor pe care îi adunăm în experienŃa noastră zilnică reprezintă.5 Teoria constructelor personale (G. atunci construim alta. Totodată. Dezavantajul constă în faptul că termenii folosiŃi pentru denumirea unor trăsături pot fi foarte vagi. după Kelly. Hayward. deci o teorie a personalităŃii trebuie să ofere o modalitate prin care terapeutul să-şi poată da seama de modul în care pacientul îşi înŃelege lumea (procedură cunoscută sub denumirea de abordare fenomenologică). felul în care ei înşişi interpretează ceea ce se întâmplă în jurul lor. deoarece nu-şi amintesc pasiv lucrurile care li se întâmplă ci se gândesc şi elaborează teorii referitoare la ele. le pune în practică pentru a le verifica şi. Orice persoană are o teorie despre universul său şi pe baza acestei concepŃii ea formează ipoteze şi predicŃii (aşteptări) cu privire la lume. le revizuieşte conform cu rezultatele „experimentului” (interacŃiunea cu ceilalŃi şi cu lumea). 2. oferind astfel o viziune mai mult statică. Dacă teoria nu se potriveşte. 1999).

constructele sunt previziuni. Kelly introduce noŃiunea de construct personal care se referă la modul în care individul percepe. ca efect al acestor experienŃe. Astfel. Kelly consideră că oamenii interpretează sau construiesc lumea. ocupaŃia lui fiind previziunile. dar utile pentru că sunt precise). sunt greu de infirmat. înŃelege. iar altele subordonate. ceea ce presupune aflarea unor date cu privire la comportamentul acelei persoane. comportamentul este mai mult anticipativ decât reactiv. Constructele personale sunt bipolare (de exemplu: „sensibil/insensibil”. − suple (pot genera perechi multidirecŃionale. şi nu doar o observă. de aceea. De aceea. constructele personale pot fi: − rigide (conduc la predicŃii invariabile şi. dar le lipseşte precizia). sunt anticipative. astfel sistemul de constructe suferă o evoluŃie progresivă. Constructele personale se constituie prin experienŃe repetate şi ele pot fi revizuite.M. Omul este în esenŃă un savant. fiind vagi şi inconsistente. Din perspectiva schimbării. „cum sunt/cum aş vrea să fiu”. Datorită faptului că în esenŃă. pe măsură ce dobândeşte dovezi. un sistem de constructe. se constituie în sistem. în B. sistemul de constructe al unei persoane este într-o continuă stare de schimbare. În descrierea personalităŃii. 63 . Bannister. Pentru a înŃelege o persoană. specific de interpretare a lumii. sunt fragile. anticipează şi interpretează lumea sau realitatea. Postulatul fundamental al teoriei lui Kelly este că „procesele unei persoane sunt canalizate din punct de vedere psihologic de felul în care ea anticipează evenimentele” (D.Tot timpul elaborăm şi ne ajustăm viziunile referitoare la ceea ce ni se întâmplă. „prietenos/ostil”) şi. sunt proprii individului. în care unele sunt supraordonate. 1973). Sistemul personal de constructe variază pe măsură ce individul interpretează succesiv replicile evenimentelor. el se străduieşte permanent să anticipeze ceea ce se va întâmpla în momentul următor. Personalitatea este considerată de Kelly. este necesară cunoaşterea constructelor lui personale. totodată. Foss. omul-model al teoriei constructelor personale este „omulsavant”. prin construirea şi reconstruirea universului său. supuse infirmării. persoana tinde să modifice constructul. Ele reflectă modul unic.

De aceea. Eysenck a adoptat varianta eşantionării din diferite aspecte ale comportamentului unui individ. nici un om nu reacŃionează vreodată la un „stimul”. utilizată în special pentru a descoperi modul în care îşi construiesc indivizii lumea în termeni comuni cu ai altor indivizi. ci la ceea ce el interpretează a fi un stimul. 2. denumită „grila de repertoriu”. Eysenck) Eysenck a fost puternic influenŃat de concepŃia behavioristă. Kelly a elaborat şi o metodă de cunoaştere a constructelor personale. ei nu sunt într-o „situaŃie identică”. Această teorie a fost însă criticată pentru faptul că ea nu se referă la aspectele afectiv-motivaŃionale. Kelly înlocuieşte ideea despre emoŃie prin ideea: „emoŃia este conştiinŃa faptului că sistemul nostru de constructe se află într-o stare de schimbare sau tranzit” (idem). Teoria constructelor personale aduce o nouă perspectivă de abordare a personalităŃii: cea cognitivă. pe care cercetătorul nu le poate observa niciodată cu adevărat. dar cei doi se află în situaŃii diferite (ei având sisteme de constructe particulare şi individuale). conform căreia singura modalitate de cunoaştere a oamenilor din perspectivă ştiinŃifică este prin analiza dovezilor obiective.După Kelly. prin sistemul lui de constructe. o emoŃie ca „neliniştea” e definită drept conştiinŃa faptului că evenimentele cu care se confruntă o persoană se situează în afara zonei de oportunitate a sistemului său de constructe. Două persoane pot reacŃiona complet diferit într-o situaŃie identică. Analizând. situaŃia celor doi poate să pară identică unui al treilea observator. De fapt. De exemplu. prin metoda analizei factoriale. atunci când studiem personalitatea nu putem observa în mod permanent şi obiectiv comportamentul unei persoane.6. ceea ce presupune analiza comportamentului indivizilor şi nu analiza gândirii sau a intenŃiilor. Analiza factorială a personalităŃii (H.1. accentuând aspectele cognitive ale personalităŃii. Eysenck a ajuns la concluzia că personalitatea poate fi descrisă prin două 64 . Totuşi.J. punându-i acestuia întrebări despre felul în care se comportă în mod normal. Grila de repertoriu are aplicabilitate şi în investigarea valorilor. rezultatele subiecŃilor obŃinute la teste şi chestionare de personalitate (subiecŃii aparŃineau domeniului clinic – şapte sute de soldaŃi spitalizaŃi pentru boli nervoase).

Factorii secundari pentru neuroticism sunt: − respectul de sine. care stau la baza diferitelor tipuri umane pe care le întâlnim. − expresivitatea. − vinovăŃia. Chestionarele de personalitate elaborate de Eysenck sunt cunoscute sub 65 . − indiferenŃa faŃă de alŃii. − teama. autorul a adăugat o a treia dimensiune a personalităŃii: ● psihoticismul (P). Fiecare din aceşti factori principali este compus din câŃiva factori secundari. Factorii secundari pentru extraversiune sunt: − dinamismul. − obsesivitatea. − chibzuinŃa. Analizând factorii secundari se deduce mai bine ceea ce înŃelegea Eysenck prin factorii principali. − responsabilitatea. − sociabilitatea. − disponibilitatea de asumare a riscurilor. Factorii secundari care stau la baza psihoticismului sunt: − singurătatea. Eysenck obŃinea scorul global pentru cele trei dimensiuni. Ulterior. 1. − opoziŃia faŃă de practicile sociale.dimensiuni majore. şi anume: ● extraversiunea (E). − lipsa de conştiinŃă. − ipohondria. ● neuroticismul (N). Din răspunsurile la diverse întrebări care testau cele trei categorii de factori secundari. 2. − insensibilitatea. − bucuria. − nonconformismul. 3. − impulsivitatea. − autonomia.

Q” (Eysenck Personality Questionnaire). răspunsuri necaracteristice).I” (Eysenck Personality Inventory) şi „E. Eysenck consideră că atunci când se cunoaşte scorul obŃinut de o persoană la una din cele trei dimensiuni. Nivelul tipului de personalitate (dimensiunea E. care conŃine diverse aspecte ale acesteia. N sau P). influenŃată doar de aspectul genetic. aşadar. Spre deosebire de celelalte două dimensiuni. deoarece factorii descrişi de el sunt consideraŃi factori dispoziŃionali. * * * În afara criticilor aduse asupra modului în care au fost identificate cele trei dimensiuni. situându-se astfel la nivelul ierarhic cel mai înalt. aceste niveluri sunt următoarele: 1. se pot face predicŃii legate de trăsăturile. scoruri ridicate întâlnindu-se la criminali şi schizofrenici. Eysenck a elaborat un model de structurare ierarhică a personalităŃii. psihoticismul (P) nu se distribuie normal la nivelul populaŃiei.P. nivelurile cu gradul cel mai înalt de generalitate subordonându-şi nivelurile bazale (inferioare). pierzându-se din vedere rolul factorilor de mediu. răspunsurile habituale şi cele specifice determinate de dimensiunea respectivă.P. Nivelul trăsăturilor de personalitate (tendinŃe individuale spre acŃiune). Nivelul reacŃiilor specifice imediate (preferinŃa de a acŃiona într-un anumit mod. o organizare piramidală. teoria lui Eysenck asupra personalităŃii are ca limită faptul că el reduce studiul personalităŃii la temperament. Personalitatea ar fi. În ordinea descrescătoare a gradului de generalitate. 66 . 4. Nivelul răspunsurilor habituale (acŃiuni repetitive în situaŃii asemănătoare). ereditar. Personalitatea are. astfel. 2. majoritatea oamenilor plasându-se într-o poziŃie centrală a continuumului delimitat de extreme: extraversiune-introversiune şi nevrotism-stabilitate emoŃională.denumirea de „E. organizate în funcŃie de gradul lor de generalitate. Dimensiunile E şi Nau o distribuŃie normală la nivelul populaŃiei. 3. Majoritatea indivizilor obŃin scoruri scăzute pentru această dimensiune.

1.B. reactivitate emoŃională). Cattell identifică următoarele categorii de factori: 1. ● Factorii ergici → structuri motivaŃionale înnăscute (instincte. care se exprimă direct în comportamentul verbal sau motor al persoanei. ● Factorii-sursă. pentru a surprinde mult mai bine diferenŃele dintre oameni. Sentimentele şi atitudinile operează o selecŃie a scopurilor. stimulează răspunsul emoŃional la anumiŃi stimuli şi facilitează selectarea circumstanŃelor şi mijloacelor de atingere a scopurilor propuse. Au o valoare predictivă mai mare decât factorii de suprafaŃă. Coincid cu trăsăturile secundare descrise de Allport. Cattell) R. Factorii de personalitate au o valoare predictivă asupra comportamentului condiŃionat de o anumită situaŃie. 2. Cattell.2. Coincid cu trăsăturile centrale descrise de Allport. pe plan comportamental. ci variază în situaŃii diferite la indivizi diferiŃi. care reprezintă pattern-ul comportamental. Cattell (la fel ca şi Eysenck) consideră ca noŃiune centrală în descrierea şi explicarea personalităŃii noŃiunea de factor. o trăsătură de personalitate. aşadar. interese şi sentimente. în funcŃie de gradul în care se manifestă. 67 . ● Factorii de suprafaŃă. ca pe ceva care permite o predicŃie asupra modului de a se comporta a individului într-o anumită situaŃie: „personalitatea este ceea ce putem anticipa despre individ că va face într-o situaŃie dată” (R. care utilizează noŃiunea de trăsătură ca formaŃiune care individualizează. Pentru descrierea personalităŃii. de profunzime.B. nu au o manifestare constantă.7. organizarea intraindividuală a trăsăturilor în structura personalităŃii. 1950). Cattell defineşte personalitatea prin consistenŃa trăsăturilor. pe baza căruia se extrag informaŃii privind conduita individului într-o situaŃie dată. Analiza factorială a personalităŃii (R. Sentimentul cel mai puternic şi care focalizează comportamentul este sentimentul Eului care integrează diversele atitudini şi interese ale persoanei. subdivizaŃi în atitudini. Spre deosebire de Allport. Sunt legaŃi de anumite circumstanŃe. trebuinŃe biologice) şi trăsături temperamentale (tempoul şi stilul general de comportament – energie. Se are în vedere. ● Factorii metaergici → forŃe motivaŃionale dobândite. B.

* * * ● Cattell. structuri (factori) similare de personalitate. În cadrul analizei factoriale au fost corelate trei tipuri de date (variabile) denumite de el: → date – L (life-date): date biografice cuantificate. există diferenŃe între ei tocmai în funcŃie 68 .Cattell şi-a extins studiul privind factorii explicativi şi predictivi ai personalităŃii individuale. Cattell ajunge la concluzia că există şaisprezece factori esenŃiali (factori-sursă) de personalitate care ar putea fi utilizaŃi pentru a furniza un profil al personalităŃii individuale (şaisprezece variabile considerate definitorii pentru descrierea personalităŃii). factorii fiind obŃinuŃi prin observaŃii efectuate în situaŃii naturale. → date – Q (questionaires-date): factorii sunt obŃinuŃi din chestionare cu întrebări referitoare la obiceiurile şi sentimentele personale ale subiecŃilor. bazată pe conceptul de corelaŃie. şi asupra personalităŃii de grup. în acest scop. un test de personalitate cunoscut sub denumirea de „16PF”. comună a personalităŃii. În timp ce structurile derivate din datele L şi Q prezintă unele similarităŃi. similari celor obŃinuŃi de Eysenck. Cele trei surse de date (L. însă. El introduce termenul de sintalitate pentru a desemna diferenŃele care există între grupuri în ceea ce priveşte atitudinea acestora în raport cu anumite aspecte şi cu comportamentele manifestate. ceea ce permitea formularea unor predicŃii privind comportamentul individului în diverse situaŃii. Prin corelarea datelor L cu datele Q. pe baza unor similitudini) este un descriptor mult prea general pentru a surprinde particularităŃile individuale. datele T identifică aspecte diferite ale personalităŃii. El a elaborat. Cei trei autori pleacă de la premisa că tipul de personalitate (ca formaŃiune ce reuneşte indivizii. Dincolo de faptul că toŃi indivizii au o structură primară.Q şiT) nu au relevat. alături de Allport şi Eysenck oferă o perspectivă multidimensională asupra personalităŃii.prin observarea subiecŃilor în situaŃii structurate. Procedura statistică utilizată de Cattell pentru a determina factorii de personalitate se numeşte analiză factorială. → date – T (test-date): factorii au fost obŃinuŃi în urma aplicării unor teste obiective (pe loturi mari de subiecŃi).

teoria lui Cattell se încadrează în abordările trăsăturilor de personalitate (având la bază analiza factorilor primari). De aceea. s-au impus noŃiunile de trăsătură (Allport) şi factor de personalitate (Cattell şi Eysenck). corelaŃi şi interdependenŃi. De aceea.de manifestările trăsăturilor particulare. Cattell a supus factorii primari (factorii-sursă) – obŃinuŃi prin varianta oblică – unei a doua analize factoriale. 69 . nevrotism şi psihotism). în timp ce factorii secundari (factorii de suprafaŃă) constituie tipul de personalitate. de fapt. variantele de analiză factorială au fost diferite (cei doi autori ajungând la reprezentări diferite ale personalităŃii): – Eysenck a folosit varianta ortogonală a analizei factoriale. pentru a evidenŃia plasarea personalităŃii unui individ pe un continuum. necorelaŃi). În general. în urma căreia factorii obŃinuŃi sunt puŃini la număr. aşa cum remarcă Birch şi Hayward (1999). şi nu într-o categorie strictă. Autorul consideră că această variantă oferă o mai mare acurateŃe şi conturează mai bine structura personalităŃii decât factorii secundari (factorii de suprafaŃă) rezultaŃi din analiza ortogonală utilizată de Eysenck. identificând un număr mai mic de factori secundari (factori de suprafaŃă). dar. Doi dintre factorii secundari obŃinuŃi de Cattell – extraversia şi anxietatea – coincid cu cele două dimensiuni majore obŃinute de Eysenck: extraversiunea şi nevrotismul. iar teoria lui Eysenck se înscrie în abordările tipului de personalitate (centrarea pe factorii secundari. factorii primari (factorii-sursă) conturează trăsăturile de personalitate. care permite obŃinerea unui număr mare de factori. Eysenck a preferat termenul de „dimensiune” în locul celui de „tip” de personalitate. în timp ce Allport le consideră ca având o existenŃă reală. Cattell descrie personalitatea în termeni de trăsături detaliate (cei şaisprezece factori). Totuşi. reformulări ale factorilor primari. Factorii secundari reprezintă. – Cattell a aplicat varianta oblică a analizei factoriale. ● Cattell şi Eysenck au utilizat analiza factorială pentru a stabili dimensiunile majore ale personalităŃii umane. în timp ce Eysenck elaborează descrierea personalităŃii în termeni de dimensiuni majore (extraversiune. Astfel. necorelaŃi şi independenŃi unul faŃă de celălalt (scorul obŃinut de un individ la un anumit factor nu dă nici un fel de indicii asupra dimensiunilor altui factor). ● DiferenŃa majoră dintre Cattell şi Allport constă în faptul că primul consideră trăsăturile (factorii) de personalitate ca fiind noŃiuni abstracte.

care interpretează personalitatea din perspectiva structural-sistemică. În acord cu direcŃiile psihologiei ştiinŃifice contemporane. Agreabilitatea → amabilitatea. Aşadar. la descripŃia şi analiza ei în termeni mai puŃini numeroşi şi relativ asemănători între ei). personalitatea reprezintă ansamblul tuturor fenomenelor psihice (tot conŃinutul psihologiei).Dincolo de contradicŃiile dintre Cattell şi Eysenck cu privire la metodele de formulare a structurii personalităŃii. Stabilitatea emoŃională → tensiunea. b. În sens larg. e. prezentăm. însă. există o serie de puncte comune legate de factorii secundari (de suprafaŃă). d. ceea ce conferă o relativă validitate celor două teorii. specificul acestei perspective. În sens restrâns. ● Studiile ulterioare de analiză factorială au condus spre acreditarea ideii că esenŃiali pentru structura personalităŃii ar fi cinci factori care decurg din teoriile lui Eysenck şi Cattell. Conştiinciozitatea → responsabilitatea. generozitatea şi capacitatea de înŃelegere. ordinea. Big-Five reprezintă un compromis (rezonabil) între poziŃiile extreme pe care se situează Cattell şi Eysenck şi face trecerea de la studiul analitic la studiul sintetic al personalităŃii (de la descripŃia şi analiza personalităŃii în termeni numeroşi şi diverşi. au fost integrate în diverse perspective mai generale de abordare a personalităŃii. calmul. structura de bază a personalităŃii poate fi descrisă prin cinci factori principali. denumiŃi Big-Five („Marele cinci”). 70 . în funcŃie de gradul lor de apropiere şi asemănare. sociabilitatea şi optimismul. deschiderea către experienŃă. personalitatea este un ansamblu de trăsături sau însuşiri psihice (acele aspecte constante ale vieŃii psihice). inventivitatea. precum şi chestionarelor derivate. c. încordarea. Prezentăm. disciplina. depăşindu-se astfel limitele perspectivelor anterioare (cele descriptivist-atomare). 2. Perspectiva structural-sistemică a personalităŃii Teoriile personalităŃii. Cultura sau intelectul → creativitatea. Extraversiunea → orientarea personalităŃii către exterior. în continuare cei cinci factori şi trăsăturile lor specifice: a. în continuare.2.

integrarea acestora într-un întreg indivizibil (care este personalitatea). Dicu (1972) au evidenŃiat câteva dintre proprietăŃile generale ale structurilor. Chiar şi la vârstele înaintate accentul trebuie pus pe plasticizarea structurilor (prin psihoterapie). la vârstnici regăsim o plasticitate redusă şi o consistenŃă crescută (ajungându-se la stereotipii. şi anume: 1. înŃelegerea deplină a personalităŃii necesită o viziune în acelaşi timp structurală şi sistemică asupra alcătuirii şi funcŃionalităŃii ei. ConsistenŃa → se referă la stabilitatea în timp a structurilor psihice ale personalităŃii. rigiditate. de asemenea. printre care cei mai importanŃi sunt: ● vârsta → plasticitatea este mai ridicată la vârstele tinere şi scade semnificativ la vârstele înaintate. Este dependentă de mai mulŃi factori. – gruparea elementelor constitutive în substructuri între care există. interrelaŃii necesare. Astfel. şi invers. – dependenŃa evoluŃiei părŃilor de evoluŃia generală a întregului. Aşadar. conservatorism). respectiv a personalităŃii ca macrostructură. ceea ce presupune: – integrarea părŃilor în întreg. ● tipul general de sistem nervos şi tipul temperamental → tipul puternic-echilibrat-mobil (temperamentul sangvinic) favorizează o 71 . a teoriei generale a sistemelor şi a teoriei informaŃiei. Golu şi A. Mobilitatea sau plasticitatea structurilor → se află la polul opus al consistenŃei şi exprimă posibilitatea reorganizării structurilor sub influenŃa schimbării conŃinutului relaŃiilor individului cu mediul. M. A considera că personalitatea este o structură înseamnă a depăşi conceperea ei ca o simplă însumare de însuşiri psihice şi a o interpreta prin prisma întregului. – abordarea oricăreia dintre componentele personalităŃii în mod obligatoriu în corelaŃie cu toate celelalte. la copii structurile dispun de o mare plasticitate şi de o consistenŃă scăzută (o frecvenŃă mare a oscilaŃiilor comportamentale). Ea relavă stilul psihocomportamental individual. o abordare din perspectiva ciberneticii. şi care se opune labilităŃii exagerate a structurilor inconsistente. 2.Cunoaşterea personalităŃii presupune nu doar relevarea trăsăturilor (ca părŃi componente). putem vorbi de un anumit echilibru între plasticitate şi consistenŃă. ci şi identificarea legăturilor şi relaŃiilor dintre ele. la adulŃi.

b. 4. Gradul de dezvoltare al structurilor derivă din natura evolutivă a personalităŃii. De regulă. de la structurile simple la cele complexe. în timp ce sistemul educativ bazat pe principii reproductiv-algoritmice creează structuri psihocomportamentale rigide. amplificarea maximală a conexiunilor de tip reglator dintre ele. 3. ● sistemul educativ → un sistem educativ bazat pe principii creativeuristice facilitează formarea unor structuri psihocomportamentale plastice. pe baza lui determinându-se modalitatea şi stadialitatea elaborării profilului personologic general. streotipizate. fiecare subsistem component punând în evidenŃă o organizare şi o desfăşurare multinivelară. Nivelul structurilor primare. stadial. cum este cazul devenirii sistemului personalităŃii. la care predomină procesele de asimilare).plasticitate mai mare a structurilor. cu mari valenŃe adaptative. în timp ce valori ridicate ale introversiei corelează pozitiv cu rigiditatea structurilor. Astfel. se reduce la configuraŃia trebuinŃelor. valori ridicate ale extraversiei se asociază cu plasticitatea. Distingem din acest punct de vedere. Nivelul structurilor dezvoltate sau maturizate. la care predomină procesele de acomodare) şi personalităŃi constituŃional rigide (rezistente şi ostile schimbării. care presupune individualizarea pregnantă a structurilor personalităŃii (cognitive. conŃinuturile şi structurile psihocomportamentale nou apărute reprezintă un nivel integrativ de ordin ierarhic superior. inadecvate în situaŃiile noi. afectivmotivaŃionale. Lewin a delimitat trei grade de dezvoltare a structurii (trei niveluri de structurare a personalităŃii). desfăşurarea comportamentului este determinată şi poartă în sine amprenta 72 . c. prin diversificarea funcŃională în interiorul structurilor iniŃiale şi prin creşterea interdependenŃei corelative. K. volitive). slab diferenŃiate şi slab saturate în conexiuni interne între elementele componente. care va subordona funcŃional elementele şi structurile anterioare. personalitatea dobândeşte o pregnantă ierarhizare internă. caracterizat prin diferenŃierea elementelor componente. de asemenea. prin relaŃii stabile noi. conform principiului ierarhizării: „într-un proces evolutiv ascendent multistadial. comparativ cu tipul inert (temperamentul flegmatic). a mijloacelor de satisfacere a lor şi a unor caracteristici bazale. şi anume: a. Integrarea structurilor se realizează succesiv. deschise la schimbare. personalităŃi constituŃional mobile (deschise şi predispuse la schimbare. Nivelul structurilor semidezvoltate. de la structurile inferioare la cele superioare. în timp.

ci relaŃia. aşa cum precizează M. funcŃional şi informaŃional. idealul de viaŃă etc. Gradul de integrare al structurilor se referă la forŃa legăturilor între elementele componente şi la existenŃa unor dominante relevante (convingeri legate de sistemul de valori fundamentale. ● în vederea realizării finalităŃii se formează multiple relaŃii între elementele componente. Golu. acesta. ● elementele formează subsisteme. Dacă senzaŃiile. cele inferioare intrând mai mult ca momente şi verigi intermediare” (M.). vom distinge personalităŃi puternic integrate (cu o orientare finalistă pregnantă – de exemplu. importantă fiind nu poziŃia de sistem sau de element. percepŃia. La rândul lui. iar subsistemele se asociază în sistem care la rândul lui poate deveni un subsistem.nivelului integrativ superior. Această definiŃie relevă următoarele aspecte: ● accentul se pune nu pe natura substanŃial-calitativă a elementelor. ● noŃiunile de sistem şi de element sunt interşanjabile (ceea ce într-un context este element. ci pe configuraŃie (ansamblu) şi pe relaŃiile dintre elemente. personalitatea geniului) şi personalităŃi slab integrate (cu o traiectorie comportamentală oscilatorie şi lipsită de anumite dominante relevante – de exemplu. Conceptul de sistem. FuncŃionalitatea personalităŃii nu poate fi înŃeleasă fără a apela şi la calitatea ei de sistem. formează sistemul de personalitate. afectiv şi volitiv. Ludwig von Bertalanffy (1966). ● un principiu fundamental al oricărui sistem este principiul feedback-ului care explică capacitatea de reglare şi autoreglare a subsistemului. personalitatea umană fiind sistemul real cu cea mai înaltă şi diversificată capacitate de autoreglare. corelat cu subsistemele motivaŃional. şi invers). iar 73 . 1993). interacŃiunea şi interdependenŃa lor. într-un alt context apare ca sistem. sistemul de personalitate devine subsistem în raport cu macrosistemul social. defineşte sistemul „un ansamblu de elemente aflate în interacŃiune necesară şi cărora le este proprie o anumită finalitate”. oferă posibilitatea reală de centrare pe studiul interacŃiunilor şi relaŃiilor. cu particularităŃile şi legităŃile lui specifice. personalitatea apatică şi abulică). de ordin substanŃial-energetic. Golu (1993). gândirea şi memoria formează subsistemul cognitiv. ● scopul final al cercetării ştiinŃifice îl constituie sistemul. Gradul de integrare putând fi ridicat sau scăzut. creatorul teoriei generale a sistemelor.

se formează şi se manifestă în şi prin relaŃionare. devenire. adaptările sau dezadaptările datorate influenŃelor mediului extern). b. deschis. având atât caracter static-funcŃional (invarianŃii structurali. Modificările produse în sistemul personalităŃii (mărimile de „ieşire”) sunt determinate nu numai de influenŃele mediului extern (mărimile de „intrare”). Manifestarea activă. ci şi de propria organizare internă (mărimile de „stare”). adică evoluează în timp parcurgând o serie de etape de dezvoltare ontogenetică. personalitatea fiind un sistem istoricizat (manifestările actuale includ şi experienŃa anterioară). Ca entitate reală.” Abordarea sistemică a personalităŃii va trebui să releve: a. Raporturile dintre personalitate şi mediul său ambiant (mediul socio-istoric. diferit calitativă în timp a personalităŃii în cursul ontogenezei. caracterizată prin creştere. dinamică. hipercomplex şi probabilist” (idem): 1. M. adolescenŃei şi tinereŃii. predominantă în perioadele copilăriei. Caracterul dinamic al personalităŃii implică coordonata temporală: personalitatea este funcŃie de timp – P=f(t) -. dezvoltare. c. la nivelul ei confruntându-se permanent două tendinŃe opuse: – tendinŃa evolutivă (antientropică). 74 ..personalitatea există. ea fiind un „sistem dinamic. Tipurile de relaŃii între componente şi necesitatea lor în raport cu finalitatea proprie personalităŃii (echivalentă cu inserŃia activă a individului în mediu şi intervenŃia lui creativă.„personalitatea umană nici nu poate fi concepută şi analizată cât de cât ştiinŃific decât prin prisma relaŃionarii şi interacŃiunii sale permanente cu lumea.. – tendinŃa involutivă (entropică). Golu specifică faptul că personalitatea este un sistem dinamic evolutiv cu capacitate de autoorganizare. cât şi dinamic-funcŃional (modificările. predominantă în perioada bătrâneŃii şi caracterizată prin diminuare. maturizare. cu menŃinerea constantă a tendinŃei evolutive. care îi asigură identitatea de sine în succesiunea momentelor temporale). Între cele două tendinŃe contrare se interpune o perioadă de relativă stabilitate. personalitatea conŃine toate atributele sistemicului. dezorganizare. transformatoare). Sistemul de personalitate are o natură dual-contradictorie. degradare. considerat ca macrosistem).

energie şi informaŃie. dar nu putem spune cu exactitate care va fi acest comportament. Caracterul probabilist al sistemului personalităŃii este dat de interpunerea mărimilor interne de „stare”. prin prelucrarea şi interpretarea influenŃelor externe. Conform legii heteronomiei. la nivelul personalităŃii adulte. funcŃiile. răspunsul la „ieşire” este imprevizibil. b. care se realizează la momente de timp diferite (gradul de eficienŃă adaptativă în raport cu solicitările externe va fi semnificativ diferit la diferite vârste). din schimburile de substanŃă. procesele şi capacităŃile psihice se află la nivele diferite de dezvoltare şi eficienŃă în raport cu solicitările externe. procese şi subsisteme componente au ritmuri diferite de dezvoltare şi maturizare. dau un caracter aleatoriu legăturii „intrare” (stimul) – „ieşire” (răspuns). 4. – puternica saturaŃie de legături interne (între elementele componente) şi externe (între personalitate şi mediu).În cadrul dinamicii funcŃionale a sistemului personalităŃii funcŃionează două legi: legea heterocroniei şi legea heteronomiei. 3. de promptitudinea şi eficienŃa realizării acestor schimburi. Nivelul dezvoltării personalităŃii şi echilibrul acesteia va depinde de calitatea. diversele structuri. fiecare având un rol diferit în dezvoltarea personalităŃii: – schimburile de substanŃă şi energie au rol principal în dezvoltarea biofiziologică. Caracterul hipercomplex al personalităŃii este determinat de două categorii de factori: – numărul foarte mare al elementelor componente. între mărimile de „intrare” şi cele de „ieşire”. Conform legii heterocroniei. – în raport cu mai mulŃi stimuli poate exista un singur răspuns. personalitatea umană caracterizându-se printr-un comportament polivalent: – în raport cu unul şi acelaşi stimul pot exista mai multe răspunsuri. noi putem aproxima cu o anumită probabilitate un comportament. Mărimile de „stare”. a. Astfel. Caracterul de sistem deschis al personalităŃii rezultă din interacŃiunea acesteia cu mediul extern. 2. 75 . – schimburile de informaŃie au rol central în dezvoltarea psihică (psihicul având o natură informaŃională).

Subsistemele (substructurile) personalităŃii Psihologia personalităŃii îşi centrează atenŃia asupra „modului” în care procesele. după relaŃiile dintre aceste teorii (teorii asemănătoare. Golu. diferite. care definesc obiectul central de studiu al psihologiei personalităŃii. 1982. Procesul integrării pe cele trei coordonate conduce la elaborarea a trei subsisteme (substructuri) intercorelate. 1987). în timp ce analiza structurală vizează componente ale sistemelor complexe” (L. 2004). contradictorii). din perspectivă evolutivă (teorii statice. înŃelege şi evalua mai uşor. după similitudinea sau unicitatea 76 . concomitent. ● subsistemul relaŃional-valoric şi de autoreglaj (caracterul). funcŃiile şi stările psihice individuale se integrează pe cele trei coordonate principale: „dinamico-energetică. ● subsistemul instrumental-operaŃional (aptitudinile). CreŃu. instrumental-performanŃială şi relaŃional-socială” (M. Din perspectivă structural-sistemică.* * * Deşi abordarea sistemică şi cea structurală sunt complementare. abordarea structurală se subordonează celei sistemice. Rezumat Diversitatea teoriilor asupra personalităŃii ne obligă la o clasificare a lor. după factorii determinanŃi (teorii biologizante. ea exprimă organizarea unitară a însuşirilor şi trăsăturilor neuropsihice relativ stabile ale individului într-un ansamblu dinamic. psihologizante. dar ea nu-şi poate pierde atributul dinamicităŃii (atât în plan individual. în permanentă desfăşurare. Sistemul dispune de o structură. sociologizante). Astfel personalitatea nu este nici exclusiv statică (stabilă). de regulă. cât şi social). ele realizându-se. 2000). dinamice şi integrative). nici exclusiv dinamică. include diverse structuri şi elemente distincte. putem defini personalitatea ca o „structură complexă implicând un ansamblu de structuri şi funcŃionând sistemic” (T. „Analiza sistemică este integrativă. şi anume: ● subsistemul dinamico-energetic (temperamentul). opuse. Zlate. Criteriile de clasificare pot fi numeroase: după gradul de generalitate (teorii globale şi particulare). apud M. dimpotrivă. complementare. pentru a le putea sintetiza. Vlăsceanu. globală. Personalitatea este un ansamblu de structuri care îi asigură stabilitate (constanŃă) şi un nivel înalt de integrare.

doresc (prin noŃiunea de „factor”) să depăşească sfera prea largă a tipului sau prea îngustă a trăsăturii. Horney (psihanaliza interpersonală) consideră ca noŃiune centrală în descrierea personalităŃii noŃiunea de „conflict”.personalităŃii (teorii nomotetice şi idiografice) etc. cât şi practic. Adler şi Horney). unitatea lor în „selful total”. am considerat necesară abordarea unor teorii post-freudiene (Jung. Dezvoltarea personalităŃii se realizează pe seama rezolvării conflictului interpersonal. Lupta pentru perfecŃiune constituie „motorul” dezvoltării personalităŃii. Allport (teoria trăsăturilor de personalitate) pleacă de la premisa că personalitatea este un ansamblu de trăsături.G.A. . Pe această bază.C. 77 . . Adler (psihologia individuală) descrie personalitatea ca pe o structură integrală. Trăsăturile. Cattell şi H. ca structuri stabile. Eysenck (analiza factorială). De aici abordarea dublă a personalităŃii: ca unicitate (abordarea idiografică) şi ca generalitate (abordarea nomotetică). De aici conceptul de „construct personal”. Având în vedere impactul anumitor teorii ale personalităŃii. ei îşi formează convingeri. Kelly (teoria constructelor personale) consideră că oamenii selectează stimulii la care reacŃionează plecând de la atitudinile şi ipotezele pe care le au. teoriile lui Allport şi Kelly – teorii idiografice -.Pentru C. Comportamental. atât în plan teoretic.K. esenŃialul în analiza personalităŃii îl constituie înŃelegerea acesteia din perspectiva echilibrării unor componente de bază: conştientul şi inconştientul. ci caracterul lor complementar şi compensatoriu. definind personalitatea ca un ansamblu de factori. cu geneza în relaŃiile interpersonale. . atitudini noi sau le întăresc pe cele existente. o confluenŃă a tendinŃelor având la bază tendinŃa spre perfecŃionare. . personalitatea include trei sisteme de interacŃiune: conştiinŃa. . G. personalitatea fiind un ansamblu de constructe personale. sunt atât unice fiecărui individ. inconştientul personal şi inconştientul colectiv. Nu conflictul componentelor personalităŃii este esenŃial. ca şi oamenii de ştiinŃă. spre totalitate şi integrare. precum şi teoriile elaborate de Cattell şi Eysenck – teorii nomotetice.G.R. În concepŃia lui Jung. Jung (psihologia analitică). în atitudinile generale contradictorii faŃă de o altă persoană. dar şi comune mai multor indivizi.B. . trăsătura indică predispoziŃia de a răspunde în acelaşi mod (constant) la diferiŃi stimuli. construindu-şi astfel singuri personalitatea. potenŃele şi calităŃile personalităŃii.

consistenŃa internă. comprehensivitatea. rezultat în urma corelaŃiilor statistice între scorurile diferitelor trăsături de personalitate şi având valoare predictivă asupra comportamentului. În funcŃie de gradul lor de apropiere şi asemănare. teoriile personalităŃii au fost integrate în diverse perspective mai generale de abordare a personalităŃii. unitate descriptivă care individualizează. cercetătorul acceptă una dintre teorii. ce grupează indivizii pe baza asemănărilor.identificând personalitatea cu relaŃiile dintre factori. valoarea funcŃională şi valoarea euristică. aceştia având o exprimare cantitativă. ● tip de personalitate – structură primară. combină teoriile între ele sau creează o teorie nouă. imagini sau scheme înnăscute. având la bază o îmbinare de trăsături. ● dimensiune a personalităŃii – se referă la faptul că personalitatea unui individ este plasată într-un anumit punct al unui continuum delimitat de doi poli opuşi (două extreme) depăşindu-se astfel cadrul rigid al tipului de personalitate. economicitatea conceptelor. aceasta permiŃând surprinderea specificului calitativ al integralităŃii şi emergenŃei globale. Considerăm că cea mai adecvată este perspectiva structural-sistemică. şi nu calitativă. În practică. concept de generalitate medie. MulŃimea teoriilor personalităŃii nu trebuie să ne mire. situat între concretul-singular şi generalul-abstract. diferenŃiază persoanele (descriere calitativă). Pentru ca o teorie să fie validă. şi anume: verificabilitatea. ● factor de personalitate – element descriptiv al personalităŃii. supraordonate a personalităŃii. ● construct personal – modul în care o persoană percepe. ea trebuie să îndeplinească mai multe criterii de exigenŃă. ca descriere cantitativă şi ca grad de generalitate se situează între tip şi trăsătură. prezice şi interpretează realitatea. 78 . personalitatea umană fiind un fenomen foarte complex. forme simbolice. ● trăsătură de personalitate – structură relativ stabilă ce denotă caracteristicile psihologice ale unui individ. exprimate în cultura popoarelor şi a căror totalitate defineşte inconştientul colectiv. înŃelege. Concepte-cheie ● arhetip – modele primitive. comună a personalităŃii.

„trăsătură” şi „factor” de personalitate. întro anumită măsură şi cu mediul ambiant. energetice şi informaŃionale între elemente şi. ● emergenŃă – caracteristică a sistemelor dinamice şi complexe de a produce efecte ce nu sunt reductibile la posibilităŃile părŃilor componente. în care părŃile sunt dependente de întreg şi. De ce este necesar să se facă distincŃia între idiografic şi nomotetic în abordarea personalităŃii? 2. Ce anume a adus nou perspectiva structural-sistemică cu privire la personalitate? 79 . în consecinŃă. Autoevaluare 1. indiferent de natura lor.● structură – construcŃie. ExplicaŃi diferenŃele specifice dintre noŃiunile de „tip”. ● sistem – grupare sau organizare ierarhică de elemente. solidare unele cu altele. totalitate organizată. Care este deosebirea dintre concepŃia lui Jung şi Horney în ceea ce priveşte abordarea personalităŃii? 4. 3. 5. termen apropiat ca sens cu acela de „gestalt” sau configuraŃie. având o desfăşurare spaŃio-temporală şi implicând legături şi interacŃiuni substanŃiale. însuşire a sistemelor superior integrate şi dispunând de autoorganizare şi autoreglare. Care este relevanŃa conceptului de „construct personal” în înŃelegerea personalităŃii? 6. IdentificaŃi punctele comune şi de divergenŃă dintre teoriile lui Eysenck şi Cattell. ci rezultă din interacŃiunea acestora.

1. Din punct de vedere psihologic. ne furnizează informaŃii cu privire la cât de rapidă sau lentă. expansiv şi contrarele lor (deficit de energie. reacŃii afective. TEMPERAMENTUL – CA SUBSISTEM DINAMICO-ENERGETIC AL PERSONALITĂłII 3. când nu se poate spune încă nimic despre celelalte laturi ale personalităŃii deoarece ele nu au fost dezvoltate) şi se exprimă cel mai pregnant în conduită şi comportament (mişcări. risipă de energie). DefiniŃie şi caracterizare generală Temperamentul se defineşte ca ansamblul însuşirilor dinamicoenergetice ale personalităŃii. ne indică modul de acumulare şi descărcare a energiei unui individ – nivelul energetic – de unde atributele energic. ea se exprimă în mimica individului. temperamentul implică modul cum reacŃionează şi se manifestă un individ. În cadrul dezvoltării personalităŃii. În funcŃie de capacitatea de receptare a stimulărilor şi profunzimea impresiilor produse. Dinamica temperamentală se exteriorizează atât în mişcările persoanei. în particularităŃile scrisului său etc. în viteza şi ritmul vorbirii. şi anume: ● impresionabilitatea → adâncimea şi tăria cu care sunt trăite fenomenele psihice. iar pe de altă parte. în special cele senzoriale şi afective. accelerată sau domoală este conduita unui individ – nivelul dinamic –. Pe de o parte. sub aspect dinamico – energetic.3. mobilă sau rigidă. consum lent al energiei. în conduitele voluntare sau în procesele cognitive. în diverse situaŃii externe. cât şi în afectivitate. temperamentul este latura care se manifestă cel mai de timpuriu (observabilă din copilărie. uniformă sau neuniformă. temperamentul implică direct constituŃia fizică şi procesele neurochimice sau metabolice din organism. putem identifica temperamentele cu ajutorul unor indicatori psihocomportamentali. 80 . exploziv. Astfel. vorbire etc.) Din punct de vedere biologic. rezistent.

ascendenŃa sau obedienŃa raŃională.capacitatea generală de lucru şi rezistenŃa la solicitările puternice şi de lungă durată. o anumită regularitate între răspunsuri şi pauze sau o instabilitate şi iregularităŃi evidente. unii indivizi sunt adânc impresionabili (informaŃiile primite şi impresiile formate au rezonanŃă mare în plan psihic. de la modul în care ei se îmbină în structura personalităŃii. mult prea deliberaŃi şi oscilanŃi. neexpresive. disponibilitatea la comunicare interpersonală. desfăşurări domoale şi intensitate redusă. Există indivizi cu un tempou ridicat. cu exteriorizare certă şi impresii vii ce li se pot „citi” parcă pe faŃă. Constatăm că la aceeaşi situaŃie – stimul. rezistenŃa la frustraŃie. se elaborează diverse portrete temperamentale (variante individuale): temperamente excitabile emoŃional şi cu reacŃii ritmice prompte sau indivizi impresionabili dar în acelaşi timp lenŃi. fără a fi în mod voluntar reŃinute. precum şi tipul total pasiv. toate acestea suprapunându-se pe un fond crescut al sensibilităŃii persoanei). tumultuos (cu o frecvenŃă mare în unitatea de timp. la descărcări sacadate în desfăşurarea proceselor sau înregistrând perioade de latenŃă prelungită. precum şi tipuri estompate. ● ritmul reacŃiilor şi trăirilor psihice → ne înfăŃişează alternarea lor uniformă sau neuniformă. Plecând de la aceşti indicatori generali. ● expresivitatea psihică → intonaŃia vorbirii. debitul şi viteza limbajului. expresiile emoŃionale şi mimice. mişcările de mers automatizate. la stres. locul controlului (dependenŃa de activismul intern propriu). la situaŃii conflictuale. a trăirilor psihice) şi indivizi cu un tempou scăzut (cu o frecvenŃă redusă a trăirilor psihice. actele voluntare complexe. iar alŃii sunt puŃin (superficial) impresionabili. 81 . ● tempoul modificărilor neuropsihice temperamentale → se exprimă în frecvenŃa trăirilor psihice într-o anumită unitate de timp. capacitatea de adaptare la situaŃii noi. manifestările temperamentale pot fi diferite la diferiŃi indivizi. modificările accelerate sau încetinite. după cum există tipuri expresive. pe aceeaşi unitate de timp). direcŃia orientării dominante (extraversie/introversie). ● impulsivitatea→ se referă la caracterul brusc al răspunsurilor. de temperament „imperturbabil” în atitudinile şi comportamentul său. iar trăirile afective îl fac să vibreze puternic.precum şi de ecoul (rezonanŃa) lor în întreaga fiinŃă a individului.

tipul de activitate nervoasă superioară este. mobilitatea). totodată. până la procesele trofice. şi anume: a) temperamentele redau tabloul comportamental al indivizilor sub aspectul lor dinamic. Acest filtru determină ca în temperament să se manifeste în mod predominant o anumită însuşire a tipului de sistem nervos (echilibrul. ● Între tipul de activitate nervoasă superioară – definit prin intensitatea. direct într-o caracteristică temperamentală. unei anumite conduite. nu se manifestă în mod sporadic. Tipul de activitate nervoasă superioară formează baza neurofuncŃională a temperamentului. Tipul de activitate nervoasă superioară nu se transferă. Tipul de activitate nervoasă superioară (tipul general de sistem nervos) are o sferă mai largă decât temperamentul. accidental. într-o anumită împrejurare de viaŃă. tuturor proceselor psihice (de la senzaŃie până la voinŃă) şi. mai restrâns. Dacă tipul de activitate nervoasă superioară este o noŃiune fiziologică – fiind expresia structurii morfofuncŃionale a sistemului nervos –. însă. a funcŃiilor diverselor organe. experienŃa subiectivă). – studiul trăsăturilor tipologice ale activităŃii nervoase superioare au facilitat cunoaşterea temperamentelor umane. însă. echilibrul şi mobilitatea proceselor centrale de excitaŃie şi inhibiŃie – şi temperament există o relaŃie directă şi strânsă. Rezultă că: – studiind manifestările temperamentale ale unui individ putem determina însuşirile sale fundamentale de tip de sistem nervos. al tipului de sistem nervos. temperamentul este o noŃiune psihologică. sub aspectul conŃinutului. care priveşte activitatea psihică şi conduita. ci în mod constant (stabil) în conduită. Temperamentul este un corespondent în plan psihocomportamental. b) temperamentele indică asupra proprietăŃilor fundamentale ale sistemului nervos central. ci întregii personalităŃi. Oricum s-ar manifesta temperamentul.Indicatorii temperamentali nu aparŃin doar unui proces psihic. în somn sau în comă). ci şi activitatea internă a organismului. ToŃi aceşti indicatori psihocomportamentali se manifestă într-o stare activă a individului (nu pasivă. influenŃând nu doar planul vieŃii psihice. în psihologia personalităŃii el ne relevă două aspecte intim corelate. ci mediat (filtrat) de sistemul de relaŃii cu lumea (reflexe condiŃionate. intensitatea proceselor nervoase fiind la om în mod frecvent 82 .

Pavlov a arătat că tipul de sistem nervos este înnăscut şi el nu se schimbă în mod structural în cursul ontogenezei. Dacă „tipul determină categoria de temperament. poate fi vorba numai de modul particular în care tipul se exprimă în viaŃa psihică. totuşi el nu reprezintă o componentă rigidă. Temperamentul. în orice caz. dar ele se dezvoltă în ontogeneză. nu-şi găsesc expresia în trăsăturile temperamentului specific unei persoane. Nu se cunoaşte exact în ce măsură influenŃează factorii de mediu asupra tipului. depinde în mare măsură de condiŃiile ontogenezei. Nu toate influenŃele tipului au aceeaşi însemnătate pentru definirea temperamentului. Însuşirile de tip şi cele de vârstă trebuie privite în unitate: la trecerea de la o generaŃie la alta. Între tipul de activitate nervoasă superioară şi temperament nu poate exista o neconcordanŃă. fiind contracarate de alŃi factori sau nefiind suficient conturate. structura temperamentală şi. 1961). Tipul de activitate nervoasă superioară este cea mai stabilă dintre condiŃiile interne. o dinamică a tipului în ontogeneză există. Temperamentele nu pot fi schimbate 83 . a întăririi lor. tipul temperamental este înnăscut. dezvoltarea psihică condiŃionează modul concret în care se configurează acest temperament” (P. dar în cadrul ei pot exista variaŃii ce depind de caracteristicile tipului nativ. Deşi temperamentul este. în manifestările sale tipico-individuale. Rezultă că tipul influenŃează şi caracteristicile procesului de maturizare nervoasă. decât în activitatea verbală). respectiv. toate acestea depind de un anumit consens al împrejurărilor de viaŃă. prin antrenament creşte mobilitatea de la părinŃi la urmaşi. Aceeaşi însuşire tipologică se poate exprima diferit în diverse sectoare ale vieŃii psihice (de exemplu. temperamentul apare ca cea mai generală şi stabilă componentă a personalităŃii. în succesiunea: intensitate → echilibru → mobilitate. De aceea. în urma dezvoltării ontogenetice a individului. unele dintre ele. ci suportă unele modificări în cursul vieŃii. imuabilă. este posibil ca mobilitatea să se exprime mai proeminent în motricitatea generală. Însuşirile fundamentale ale activităŃii nervoase superioare nu se schimbă. larg determinat genetic (tipul fiind înnăscut). ambele reprezentând „elementul” ereditar în organizarea internă a personalităŃii. Alături de „predispoziŃii”. în direcŃia creşterii. Aceasta este regula generală.mascată şi nu apare mereu în prim plan. în esenŃă. Popescu – Neveanu.

în special asupra modului în care diverse conŃinuturi sunt realizate. temperamentul se dezvoltă ca premisă şi rezultantă a întregului sistem de personalitate şi este influenŃat de aptitudini şi caracter. Dacă cineva gândeşte lent. El Ńine de stilul. 84 . deci. dobândind unele însuşiri secundare destul de variabile şi care trec dincolo de tipic spre individual. dar nu putem vorbi despre o modificare nelimitată. calitatea dispoziŃiei sale predominante şi toate particularităŃile fluctuaŃiei şi intensităŃii dispoziŃiei” (idem). El îşi pune amprenta (influenŃează) asupra conduitei. nu spune neapărat şi ceva interesant. 1991). Fiind determinat în principal de tipul de sistem nervos. dar pot fi educate.(înlocuite unele cu altele). nu generează nici conŃinuturi psihice. Temperamentul se referă la fenomenele caracteristice ale naturii emoŃionale a unui individ. Allport recunoaşte în acelaşi timp că temperamentul poate fi modificat pe măsură ce personalitatea se dezvoltă. ● Cu referire la natura psihică a temperamentului. dacă cineva vorbeşte repede. Trăsăturile nu corelează semnificativ cu valorile orientative. aptitudinale sau caracteriale. dar modul cum fiecare îşi dobândeşte şi manifestă generozitatea depinde de temperament (colericul îşi exprimă generozitatea ostentativ. Temperamentul este „fundamentul emoŃional al personalităŃii” (G. în mare măsură ereditare ca origine. de modul omului de a fi şi de a se comporta. temperamentul fiind nespecific sub raport valoric pentru personalitatea umană. În cadrul lui. dar nu determină conŃinutul vieŃii psihice. întâlnim conŃinuturi variate şi chiar opuse. modelate sub influenŃa factorilor socioculturali (facilitând manifestarea trăsăturilor temperamentale cu efecte pozitive şi inhibând manifestarea celor cu efecte negative). de forma. nu gândeşte neapărat şi prost. generozitatea nu este o trăsătură de temperament. prin sine însuşi. Allport. incluzând: sensibilitatea faŃă de o stimulare emoŃională. forŃa şi viteza sa obişnuită de răspuns. ● La nivelul sistemului de personalitate. cu agitaŃie. temperamentul nu reprezintă latura de conŃinut. Temperamentul. aceasta esteemoŃional-reactivă. Natura emoŃional – reactivă a temperamentului este evidenŃiată în toate tipologiile temperamentale (în tipologiile psihologice ea fiind mai pregnantă). ci latura formală (de formă) a personalităŃii. melancolicul cu rezerve şi discreŃie). Aceste fenomene sunt considerate de Allport ca fiind dependente de construcŃia constituŃională şi. nici performanŃe.

sub aspectul intensităŃii. în funcŃie de diverse criterii: 1) criterii morfologice sau bioconstituŃionale.Temperamentul. 2) criterii psihofiziologice. pe de o parte ne indică modul în care se exteriorizează şi se manifestă o persoană într-o situaŃie concretă. iar pe de altă parte influenŃează celelalte laturi ale personalităŃii. control – impulsivitate etc. Tipologii bioconstituŃionale Aceste tipologii se bazează pe parametrii constituŃiei corporale. 3) criterii psihologice. mai exact pe raporturile cantitative dintre diferitele dimensiuni ale corpului. morfologice a individului. nuanŃând modul lor de manifestare. având rol predispozant şi facilitând sau inhibând formarea lor. cu atât indicele de brevilinitate era mai mic şi indicele de longilinitate mai mare. chiar dacă este vorba de contribuŃii adesea redundante. în cadrul lor. 3. mobilitate – inerŃie. Tipologia lui E.1.2. Pornind de la constatarea că majoritatea bolnavilor schizofrenici pe care îi trata aveau constituŃia astenică. În general. 4) criterii psihosociologice. excitaŃie – inhibiŃie. Un astfel de coeficient a fost obŃinut prin înmulŃirea cu 100 a perimetrului toracic şi prin împărŃirea produsului cu valoarea taliei. considerând că o anumită constituŃie predispune la un anumit comportament. Tipologii temperamentale De-a lungul timpului au fost elaborate o multitudine de tipologii temperamentale. Cu cât rezultatul a fost mai mic. Kretschmer Primul care a reuşit să încadreze problema tipologiei constituŃionale în coordonatele psihologiei a fost psihiatrul german E. 5) criterii psihopatologice.2. mobilităŃii şi echilibrului diverselor tendinŃe. pulsiuni şi procese biologice contrare (forŃă – slăbiciune. Pentru a stabili apartenenŃa la un tip sau altul se realizau măsurători antropometrice şi se calculau diferiŃi coeficienŃi. 3. altul cu dimensiunile de lungime mai accentuate (tipul longilin) şi un al treilea tip intermediar. iar majoritatea celor care sufereau de boala 85 . Kretschmer. Acceptarea lor este necesară. deoarece are o anumită valoare practică şi de aprofundare a cunoaşterii personalităŃii.). se diferenŃiază trei tipuri constituŃionale: unul cu dimensiunile orizontale mai accentuate (tipul brevilin).

muşchi şi oase subŃiri (aspect scheletic). este adecvat la excitaŃie (natural. liniştit). extremităŃi moi. Acestor tipuri constituŃionale le corespund două tipuri psihice (două dimensiuni polare ale personalităŃii): ● tipul ciclotim.circulară (maniaco-depresivă) aveau constituŃia picnică. aceste oscilaŃii pot fi rapide şi superficiale la unii. Pe baza constatărilor făcute pe bolnavii psihici. a sesizat că între constituŃia corporală şi profilul psihologic există o anumită corelaŃie. dintre ceea ce se vede şi ceea ce este ascuns. trunchi cilindric. fireşti). umeri laŃi şi bazin îngust. gât mare. prezintă contraste între constant (temperamentele calde. cap mic şi rotund. nas lung şi ascuŃit. se asociază cu extraversia (persoane naturale. este inadecvat la excitaŃie (reŃinut. faŃa moale şi largă. hipersensibil sau rece. c. Kretschmer elaborează o tipologie valabilă şi pentru oamenii normali. epidermei. b. umeri apropiaŃi şi înguşti. insensibil. poate fi cald. El distinge trei tipuri constituŃionale principale. blocat). sistem osos fragil. Tipul picnic→ constituŃie orizontală. tendinŃa spre obezitate. paloarea feŃei. scurte. a musculaturii. trăsături feminine la bărbaŃi şi masculine la femei. La aceste trei tipuri principale se adaugă şi un tip accesoriu – tipul displastic (cu malformaŃii individuale şi mai puŃin individualizat). şi anume: a. Tipul atletic – vâscos → constituŃie fizică proporŃionată. Cu referire la tipurile ciclotim şi schizotim. gât îngust. greu descifrabile). sintetizate după Rohracher: 86 . insensibile). câteva dintre particularităŃile temperamentale care caracterizează cele două tipuri. caracterizat printr-o permanentă oscilaŃie (trecere în cicluri) de la o stare psihică la alta (veselie – tristeŃe. hipersensibile) şi instabil (temperamentele reci. ● tipul schizotim se distinge printr-o profundă discrepanŃă între aparenŃă şi esenŃă. se asociază cu introversia (persoane complexe. 8). partea de sus a corpului dezvoltată în lărgime. prezentăm în tabelul următor (tabelul nr. dezvoltare amplă a scheletului osos. Tipul leptosom (astenic) → constituŃie verticală (dezvoltat mai mult în lungime). abdomen voluminos. lente şi profunde la alŃii. torace bombat şi lăsat în jos. piele întinsă. statură mijlocie. cutie toracică plată (turtită). rotunde. calm – iritare).

Tabelul nr. Kretschmer stabileşte şi o corelaŃie între cele patru tipuri şi predispoziŃia pentru anumite boli psihice: ● tipul picnic – ciclotim predispune la boli maniaco. 87 . calitativ slabă. ● tipul astenic – schizotim predispune la schizofrenie. calitativ bună. fără repercusiuni prelungite exploziv Tipul schizotim rapid se manifestă brusc receptiv la forme şi Extensiunea câmpului de observaŃie PerformanŃă şi atenŃie îngust cantitativ slabă. sintetic şi orientat spre ansamblu uşor adaptabil corelaŃie afectivă imediată. 8 ParticularităŃi temperamentale Trăsătura Tipul ciclotim Ritmul personal Oboseala ReacŃia la formă culoare lent se manifestă progresiv receptiv la culori larg cantitativ bună.depresive. ● tipul atletic – vâscos şi tipul displastic predispun la epilepsie. analitic şi orientat asupra unor anumite părŃi greu adaptabil coloratură afectivă lentă. cu repercusiuni durabile Adaptabilitate la situaŃii noi Comportamentul În situaŃii excitante stăpânire de sine Tipul picnic corespunde tipului temperamental ciclotim. iar tipul astenic corespunde tipului schizotim.

ectomorf. 9): Tabelul nr. nevoia de ceilalŃi atunci când este tulburat. nevoia de efort fizic. un coeficient redus al suprafeŃei corporale. corespunde tipului picnic descris de Kretschmer. H. sociabil. plăcerea de a munci. somn neliniştit. a) Endomorful → constituŃie dezvoltată pe orizontală. c) Ectomorful → constituŃie dezvoltată pe verticală. 88 . cu muşchii puŃin dezvoltaŃi. competitivitate. slab. simte nevoia de acŃiune atunci când are probleme. claustrofobie. fragil. după cum reiese din tabelul următor (tabelul nr. dezvoltare superioară a oaselor şi muşchilor. rezistent la efortul fizic. amabil. dezvoltare redusă a muşchilor şi oaselor. somn adânc. indiferenŃă faŃă de durere. vioi. maniere directe. mezomorf şi respectiv. mâncăcios. sferică. tendinŃa spre autoafirmare. înalt. manifestări energice. b) Mezomorful → greu şi rectangular. mezoderm şi ectoderm – Sheldon stabileşte trei biotipuri: endomorf. b) Tipul somatoton → aserŃiune în Ńinută şi mişcări. agresivitate. 9 Tipologia lui Sheldon Tipul constituŃional Endomorf Mezomorf Ectomorf Tipul temperamental Visceroton Somatoton Cerebroton a) Tipul visceroton → caracterul relaxat al Ńinutei şi al mişcărilor.Tipologia lui W. corespunde tipului atletic descris de Kretschmer. cu coşul pieptului turtit. tolerant. Acestor trei tipuri constituŃionale le corespund trei tipuri temperamentale distincte. voce nereŃinută. dorinŃă de aventură fizică. Sheldon În funcŃie de gradul de dezvoltare a celor trei forŃe embrionare – endoderm. tendinŃa de a domina. puŃin rezistent la efortul fizic. dorinŃă de confort fizic.

de exemplu. 10) redăm corespondenŃele dintre tipologia lui Sheldon şi Kretschmer: Tabelul nr. Sheldon a elaborat o metodă de evaluare cantitativă.4.1. în general. Sheldon a obŃinut distribuŃia teoretică a tipurilor utilizând un eşantion de 4000 de subiecŃi. atunci indicele ar putea fi. 10 Tipuri temperamentale Tipologia lui Sheldon Tipologia lui Kretschmer Tipul visceroton Tipul picnic Tipul somatoton Tipul atletic Tipul cerebroton Tipul astenic Pentru determinarea tipului temperamental.1. unu fiind cota minimă iar şapte cota maximă. Sistemul de cotare propus de Sheldon creează posibilitatea de a determina şi exprima mai nuanŃat profilul temperamental în fiecare caz particular. agorafobie. tendinŃă de izolare. în final. ci o corelaŃie statistică.7. discreŃie în domeniul afectiv. sociofobie. De exemplu. nevoia de singurătate atunci când are probleme.6.c) Tipul cerebroton → mişcări reŃinute. se obŃine pentru fiecare individ un indice cantitativ mediu compus din trei valori care pot varia de la 1 la 7. Pe primul loc se află cota viscerotoniei. În cazul unei viscerotonii foarte pronunŃate (pure) vom avea indicele 7. Deşi legătura dintre constituŃia fizică (biotip) şi structura psihică (psihotip) nu poate fi pusă sub semnul întrebării. inhibat. utilizând o scală de evaluare în şapte trepte (scală tip Lickert).1.1. această legătură nu este însă o legătură cauzală sau genetică. hiperatenŃie. În tabelul următor (tabelul nr. încordare mintală.7. anxios. Precizăm faptul că tipurile pure (şi. iar cerebrotonia pură va avea indicele 1. indicele va fi 4. Aplicând această metodă se evaluează un număr mai mare de însuşiri ale persoanei şi.5.1. introvert.2 sau 4. evitarea zgomotului. în cazul în care cele trei tipuri temperamentale sunt reprezentate în egală măsură în structura personalităŃii unui individ. temperamentele pure) sunt extrem de rare. voce reŃinută. 89 . Dacă la o persoană predomină trăsăturile somatotonice. 4. Concluzii privind biotipologiile 1. În cazul unei somatotonii pure indicele va fi 1. corespunde tipului astenic descris de Kretschmer. iar pe al treilea cota cerebrotoniei. pe cel de-al doilea cota somatotoniei.4. meditativ.

3. NERV 3. În funcŃie de cele trei criterii fundamentale ale activităŃii nervoase superioare. distingem: tipuri puternice şi slabe (după criteriul forŃei).2. Tipologia lui I. Legătura dintre biotip şi psihotip depinde atât de factorii genetici. MOBILITATEA PROC. 90 . Tipologii psihofiziologice Criteriile considerate în cadrul tipologiilor psihofiziologice sunt atât psihologice cât şi fiziologice.2. analiza cantitativă (matematică) va trebui completată cu analiza calitativă. Cele trei proprietăŃi definesc tipul de activitate nervoasă superioară sau tipul de sistem nervos.2. tipurile generale ar putea fi reprezentate în modul următor: Tipul puternic 1. PROC. conform căruia psihicul este funcŃie a creierului. În acest sens. NERV. cât şi de factorii ontogenetici. tipuri mobile şi inerte (după criteriul mobilităŃii). Determinarea şi analiza cantitativă a biotipurilor este insuficientă. a parametrilor respectivi. De aceea. realizându-se o sinteză între subiectiv şi obiectiv. vor fi necesare şi alte criterii pentru identificarea şi evaluarea trăsăturilor temperamentale. la nivel individual. Pavlov Plecând de la unul din postulatele de bază ale psihologiei ştiinŃifice.NERV ECHILIBRUL Tipul slab Tipul echilibrat Tipul neechilibrat Tipul mobil Tipul inert 2. Pavlov consideră că principalii factori care condiŃionează tipul temperamental sunt proprietăŃile naturale înnăscute – intensitatea (forŃa). echilibrul şi mobilitatea – ale celor două procese nervoase fundamentale: excitaŃia şi inhibiŃia.P. Schematic. FORłA PROC. tipuri echilibrate şi neechilibrate (după criteriul echilibrului). deoarece nu ne spune nimic despre direcŃia de evoluŃie. 3.

stimulii supraadăugaŃi exercită o influenŃă inhibitivă accentuată. ● concurenŃa (suprapunerea) a două activităŃi nu are efecte negative. stres. ● dezvoltă uşor stăpânire de sine. Radu. declin rapid în situaŃii de stres. Indicatori ai tipului slab ● capacitate de lucru în regim de dozare uniformă a efortului. rezistenŃă la stimuli supraadăugaŃi. ● intensitatea reacŃiei de orientare se asociază cu predominarea excitaŃiei. ● praguri senzoriale ridicate. b) Indicatori ai echilibrului proceselor nervoase Indicatori ai tipului echilibrat ● efectuarea în mod egal în timp a aceleiaşi activităŃi. ● mobilizare excesivă în raport cu sarcina. inclusiv în condiŃii de suprasolicitare. suportă greu „afectul aşteptării prelungite”. ● suprapunerea de activităŃi (sarcini) perturbă sarcina de bază. ● coordonare mai dificilă. 91 . Indicatori ai tipului neechilibrat ● evoluŃie sincopată a activităŃii. ● tendinŃă spre supraexcitare. în probe de învăŃare a platoului atins prin exerciŃiu. ● suportă situaŃii de aşteptare prelungită. ● restabilirea rapidă după efort sau oboseală. dificultatea atenŃiei distributive. ● capacitate de a cuprinde sarcini complexe. la conduită haotică. consum mic pe unitate de timp. reacŃii explozive. sensibilitate redusă. ● suprasolicitarea inhibiŃiei duce la suprimarea reacŃiilor învăŃate. ● coordonare motorie. 1991): a) Indicatori ai forŃei proceselor nervoase Indicatori ai tipului puternic ● capacitate de lucru intensă şi prelungită. ● volum mai mic al activităŃii (nu poate duce suprasarcini). ● praguri senzoriale joase. ● menŃinerea îndelungată. uşurinŃa atenŃiei distributive.Aceste tipuri de sistem nervos pot fi identificate prin anumiŃi indicatori psihocomportamentali (I. ● oboseala se instalează rapid şi este persistentă. ● relaŃie aproximativ liniară între nivelul mobilizării energetice şi dificultatea sarcinilor (indicator şi al echilibrului). dar eşalonat în continuitate. sensibilitate ridicată. ● izbucniri nervoase frecvente.

intertipice). rapiditatea reacŃiei. ● trecerea anevoioasă de la repaus la activitate şi invers. ● În plan emoŃional → efervescenŃă emoŃională. Tipologia lui Pavlov are şi limite: – nu ia în considerare decât variantele extreme ale celor trei însuşiri ale activităŃii nervoase superioare (fără a surprinde şi variantele temperamentale intermediare. temperamentul coleric şi temperamentul melancolic. ● trecerea uşoară de la repaus la activitate. Prin interacŃiunea şi combinarea celor trei însuşiri ale activităŃii nervoase superioare rezultă patru tipuri de bază. b) tipul puternic-neechilibrat-inert are corespondent temperamentul flegmatic. temperamentul flegmatic. viteză sporită în formarea reacŃiilor noi. ritmicitate. vioi ● adaptare rapidă la împrejurări noi de viaŃă. d) tipul slab are corespondent temperamentul melancolic. ● mobilitate motorie şi verbală. corespondenŃele dintre tipurile generale de sistem nervos şi temperament: a) tipul puternic-echilibrat-mobil are corespondent temperamentul sangvinic. manifestând o oarecare superficialitate în acest plan. – nu ia în considerare toate cele trei însuşiri la toate tipurile (tipul slab se stabileşte doar pe criteriul intensităŃii). în continuare. echilibru pe fondul vioiciunii. ● lentoare în mişcări şi limbaj.c) Indicatori ai mobilităŃii proceselor nervoase Indicatori ai tipului mobil. cărora le corespund cele patru temperamente stabilite în antichitate de Hippocrate: temperamentul sangvinic. Prezentăm. c) tipul puternic-neechilibrat-excitabil are corespondent temperamentul coleric. Caracteristicile psihocomportamentale ale temperamentelor clasice: a) Temperamentul sangvinic (al bunei dispoziŃii) ● Nota dominantă → mobilitate. Indicatori ai tipului inert ● ritm lent de adaptare la situaŃii noi. 92 . sensibil dar fluctuant şi inegal în trăirile afective. inerŃia deprinderilor şi stereotipiilor. şi invers.

inegalitatea în manifestări. inert. nestatornic. ● În plan relaŃional → reacŃii prompte. c)Temperamentul coleric (irascibil): ● Nota dominantă → neechilibrul. neliniştit. dar nepersistent. nerăbdare. mobil. ● În plan emoŃional → pare a fi indiferent. nestăpânit. imperturbabil. răbdător.● În plan intelectual → productiv în activităŃile de scurtă durată. ● În plan relaŃional → foarte calm. agresivitate. alarmă. dar manifestă risipă de energie. la furie violentă. omul marilor iniŃiative. trecerea de la o extremă la alta. reacŃii întârziate. puŃin încordat. vorbăreŃ. schimbător. iritabilitate. spiritual. stereotipe. exagerează fie ambiŃia. ● În plan emoŃional → sentimente intense. influenŃabil. impulsivitate. îşi fixează greu scopurile. stări afective intense. cu entuziasm şi stări de decepŃie). destins. b) Temperamentul flegmatic (apatic): ● Nota dominantă → inerŃia. o evoluŃie sinusoidală a capacităŃii de muncă (cu ascensiuni şi căderi. flexibilitate şi mobilitate intelectuală. vesel. blocaj. ● În planul activităŃii → se angajează uşor în activitate. dar şi la trăiri afective deosebite. ● În plan intelectual → datorită răbdării realizează performanŃe de lungă durată. dar este capabil de stări afective foarte intense şi durabile. ● În plan relaŃional → reactivitate promptă. se adaptează repede. dar şi oscilant. posibilităŃi energetice scăzute. este vioi. cu stări de teamă. dar de scurtă durată. ● În plan intelectual → productiv în activităŃile de scurtă durată. capacitate de adaptare redusă la situaŃii noi. fie ostilitatea. ● În planul activităŃii → se angajează greu în activitate. ● În plan emoŃional → hipersensibilitate. 93 . înclinaŃii spre depresie. predispus la explozii afective. dar nu e persistent. dar nu o finalizează. sociabil. d) Temperamentul melancolic (trist. perseverent. are o mare capacitate de muncă. rezistent. înclinat spre exagerare. în special la suprasolicitări. furie. renunŃă uşor (fără a suferi). ● În planul activităŃii → activ. dar este perseverent. hipotonic): ● Nota dominantă → tonus scăzut. panică. temperat. uşor nesociabil (deşi doreşte socialul). de lungă durată.

dinamismul proceselor nervoase: uşurinŃa. Pavlov a elaborat o tipologie temperamentală specific umană. fără risc. c. dificultăŃi de adaptare socială (datorită lipsei încrederii în sine şi autoexigenŃei). liniştit. conştiincios. dar se descurajează des. calculat. dar în condiŃii mai puŃin familiare. viteza 94 . ● În plan relaŃional → interiorizat. obiectiv. în special. ModalităŃile de manifestare a celor două aspecte – pozitiv sau negativ – ale trăsăturilor temperamentale vor depinde de aptitudini. ironie etc.● În plan intelectual → productiv în muncile migăloase. D. distingând: a. nesociabil. fără nici o ameninŃare. meticulos. neimplicat afectiv. este persistent. precum şi riscul unor însuşiri negative. de interese. anxios. şi tipurile pure sunt foarte rare. În funcŃie de raportul dintre cele două sisteme de semnalizare – senzorial şi logic –. cu predominarea funcŃională a primului sistem de semnalizare – sistemul senzorial: impresionabil. suspiciune. în general întâlnim tipuri mixte. hipersensibilitate. încăpăŃânare. de încredere. NebîliŃin a introdus o a patra dimensiune (însuşire) a tipului de sistem nervos şi anume. critic. Tipul intermediar. b. rigid. de sociabilitate. poate da dovadă de calm. de a contrazice. Tipologii neopavloviene V.). sobru. afectiv. tendinŃa de a se opune. nici un temperament nu poate fi considerat ca fiind privilegiat: fiecare prezintă aspecte pozitive. caracterizat prin echilibrul funcŃional al ambelor sisteme de semnalizare. retras. De asemenea. de autoasigurare exagerate: neîncredere. de motivaŃie şi. cu predominanŃa mai uşoară sau mai accentuată a anumitor trăsături temperamentale. intuitiv. Din punct de vedere psihologic. tendinŃa de subapreciere. de orientarea axiologică a persoanei (de caracter). nesigur. poate avea uşor manifestări de autoapărare. cu predominarea funcŃională a celui de-al doilea sistem de semnalizare – sistemul logic: abstract. o persoană de tip melancolic într-o ambianŃă mai familiară. Tipul special gânditor. pesimist. Tipul special artistic. ● În planul activităŃii → se angajează cu toată fiinŃa sa. imagistic. precum şi de particularităŃile situaŃiilor în care persoana se află (de exemplu.

Tipologii psihologice În cadrul tipologiilor psihologice se consideră drept criteriu de clasificare a temperamentelor fenomenele de natură psihică. la care predominant este subsistemul mental.2. ContribuŃia lui constă atât în elaborarea unei noi tipologii temperamentale. b) tipul afectiv. Indicatorii dinamismului constau în: ● rapiditatea apariŃiei şi stingerii reflexelor condiŃionate. rezultă patru tipuri temperamentale: a) tipul activ. încă trei dimensiuni (indici) temperamentale – persistenŃa. la care predominant este subsistemul motor-general. El consideră că 95 . Jung Jung este cel care fundamentează din punct de vedere psihologic tipologia temperamentelor în termeni de trăsături polare. c) tipul artistic.G.3. aceasta din urmă desemnând viteza cu care se realizează schimbarea semnificaŃiei stimulilor (pozitivi şi negativi) şi rapiditatea cu care procesele de excitaŃie şi inhibiŃie se înlocuiesc unele pe altele. dar mai ales în realizarea unei metode de diagnosticare a temperamentului. la care predominant este subsistemul afectiv. organizat ierarhic şi constituit din mai multe subsisteme. mental. Dinamismul nu este identic cu mobilitatea proceselor nervoase. unitar. Gheorghe Zapan (1984) a adăugat la cele trei însuşiri ale sistemului nervos stabilite de Pavlov. ● durata reacŃiei de orientare la prima prezentare a stimulilor. ● ritmuri specifice EEG. Vom prezenta în continuare câteva tipologii mai relevante. Se observă că Zapan consideră temperamentul ca un sistem integral. d) tipul gânditor. Tipologia lui C. tonusul afectiv.cu care celulele nervoase generează procesele excitative şi inhibitive în cursul elaborării reacŃiilor condiŃionate (pozitive şi negative). la care predominant este subsistemul perceptivimaginativ. Corelând cele şase dimensiuni temperamentale cu cele patru subsisteme din cadrul sistemului temperamental. afectiv. perceptiv-imaginativ. ● viteza elaborării diferenŃierilor dintre stimuli. 3. direcŃia – în cadrul a patru subsisteme: motorgeneral.

● rolul predominant în determinarea preferinŃelor. subiectivitate. ● viaŃa psihică se centrează mai mult în jurul propriilor idei despre lucruri şi despre sine. şi anume: gândirea. parcă ar fi atrase de acesta ca de un magnet. aparŃin tipului ambivert. Pe baza dimensiunii polare extraversie – introversie se pun în evidenŃă diferenŃele interindividuale. spre obiecte (tipul extravertit). ● se caracterizează prin: gândire abstractă şi profundă. spre lumea obiectelor şi fenomenelor reale (atenŃie externă). corectitudine. 96 . cât şi orientarea energiei sale psihice. tendinŃă de dominare. exprimând atât modalitatea dominantă a interacŃiunii individului cu lumea. a deciziilor îl are factorul extern raportat la cel intern. ● energiile psihice sunt orientate spre obiect. afectivitatea. ● energiile psihice sunt orientate spre subiect. ● se caracterizează prin: gândire concretă. simŃ practic. Jung indică patru compartimente diferite în care se pot manifesta extraversiunea sau introversiunea. fie spre lumea interioară. dar în sensuri opuse: dacă la nivelul conştiinŃei se manifestă extraversiunea.personalitatea umană este diferit orientată: fie spre lumea externă. deschidere. agresivitate. ci se află în stare de echilibru. tendinŃă de izolare. iniŃiativă. sociabilitate. a alegerilor. parcă ar fi respinse de obiect. obiectivitate. spre sine (tipul introvertit) Persoanele la care aceste orientări nu sunt predominante. cât şi la nivelul inconştientului. În concepŃia lui Jung cele două nivele – conştient şi inconştient – reprezintă tendinŃe compensatorii şi complementare. platitudinea sentimentelor etc. atunci la nivelul inconştientului vor apărea tendinŃe contrare de introversiune şi invers. anxietate. încăpăŃânare. egocentrism etc. capacitate de convingere. inventivitate în tehnică. Cele două orientări se pot manifesta atât la nivelul conştiinŃei. Tipul extravertit: ● este orientat predominant spre lumea externă. indiferenŃă. Tipul introvertit: ● este orientat predominant spre lumea interioară (subiectivă) cu toate componentele sale (atenŃie interioară). hotărâre.

● intuitiv-introvertit. cu tendinŃe de aprofundare. planificare. distingem două tipuri: tipul emotiv (tendinŃa de a se tulbura puternic) şi tipul nonemotiv (se emoŃionează foarte greu). În funcŃie de compartimentul predominant se pot distinge în total opt tipuri. şi anume: ● gânditor-extravertit. b) activitatea: constă în prezenŃa sau absenŃa dispoziŃiei spre acŃiune. mai organizat. ● senzitiv-extravertit. evenimentul este analizat. se diferenŃiază două tipuri: tipul primar (individul se detaşează cu rapiditate de evenimentul petrecut. Wiersma Cei doi autori definesc temperamentul pe baza a trei dimensiuni (însuşiri) psihice fundamentale: a) emotivitatea sau instabilitatea emoŃională: vizează reacŃiile individului la evenimentele cu care se confruntă. dar apoi uită repede incidentul. este legată de forŃa sistemului nervos folosită de Pavlov în tipologia sa. tendinŃa de a înlătura obstacolele care împiedică desfăşurarea acŃiunii) şi tipul non-activ (depune efort pentru desfăşurarea acŃiunii ca şi cum totul ar fi împotriva dorinŃelor sale). c) rezonanŃa afectivă: se referă la „ecoul” pe care un eveniment îl are asupra individului. ● intuitiv-extravertit. De exemplu. constanŃă. se disting două tipuri: tipul activ (mereu angajat în acŃiune. ● sentimental-extravertit. Secundarul este mai stabil. ● gânditor-introvertit. chiar şi un eveniment minor poate avea un „ecou” foarte profund). tensiunea psihică se descarcă deseori prin emoŃii. tipul primar dacă este jignit reacŃionează imediat.D. Tipologia olandeză – G. 97 . ● senzitiv-introvertit. ● sentimental-introvertit. Heymans şi E.senzaŃiile şi intuiŃia. rigiditate. când evenimentele sunt importante. dar apoi o Ńine minte mult timp. reacŃiile fiind spontane şi imediate) şi tipul secundar (un eveniment îl preocupă pe individ multă vreme. în timp ce tipul secundar nu sesizează jignirea în primul moment. prezentul fiind trăit imediat. clasat şi intervine în experienŃa anterioară a subiectului.

extraversia. autorii francezi adaugă alte şase componente psihologice – lărgimea sau întinderea câmpului conştiinŃei. în care semnul „+” semnifică faptul că subiecŃii se situează deasupra mediei pentru dimensiunea considerată. Le Gall La cele trei însuşiri utilizate de tipologia olandeză. primar-secundar) rezultă opt tipuri psihologice (opt temperamente).Din combinarea celor trei dimensiuni polare (emotiv-nonemotiv. este avid de noutăŃi. semnul „-“ arată că subiecŃii se situează sub medie pentru dimensiunea considerată. A. 11): Tabelul nr. Berger. b) tipul nervos frivol → se abandonează uşor tentaŃiilor. respectiv secundare (tabelul nr. pasiunea intelectuală. Le Senne. rezultând prin combinarea lor un mare număr de tipuri particulare. G. reverie. prezentate în tabelul următor. tandreŃea sau sensibilitatea afectivă. 98 . iar literele „P” şi „S” indică predominarea funcŃiei primare. activ-nonactiv. reflexii. Le Gall stabileşte pentru tipul nervos următoarele subtipuri: a) tipul nervos melancolic → înclinat spre interiorizări. aviditatea şi interesele senzoriale –. De exemplu. Fiecare dintre cele opt tipuri stabilite de Heymans şi Wiersma pot avea subdiviziuni.11 Emotivitate + + + + Activitate + + RezonanŃă afectivă P S P S Temperament Nervos Sentimental Coleric Pasionat Valoarea dominantă Divertismentul Intimitatea AcŃiunea Îndeplinirea acŃiunii preconizate Succesul social Legea Plăcerea Liniştea - + + - P S P S Sangvinic Flegmatic Amorf Apatic Tipologia franceză – R.

Tipul teoretic → are ca valoare dominantă descoperirea adevărului. prietenie şi 99 . receptează fapte de imaginaŃie. e) tipul nervos hiperemotiv → teama de necunoscut. spre compensarea decepŃiilor şi vidului din viaŃa reală prin fantezii romantice. scopul său principal fiind acela de a-şi ordona şi sistematiza cunoaşterea. la doi factori independenŃi: emotivitate şi rezonanŃă afectivă (primaritate – secundaritate). de atitudinea dominantă faŃă de valori: a. simetriei şi corespondenŃei. f) tipul nervos isteric → rupe contactul cu realitatea. b. complexitate cognitivă. este atras de literatura pornografică. la sistemul axiologic.c) tipul nervos mitoman → înclinat spre fabulaŃii. comerŃ şi consumul bunurilor. prin analiză factorială. d. componentele teoretice şi pragmatice sunt convertite în experienŃă estetică. 3. de excepŃional. Cercetările ulterioare au demonstrat că dimensiunile utilizate de autorii olandezi şi francezi pot fi reduse. este predominant empiric. tinde să ignore dimensiunea estetică a existenŃei. satisfacerea trebuinŃelor materiale fiind pe primul plan. obiectivată în relaŃii interpersonale pozitive. d) tipul nervos dezaxat → emotivitate. Tipul economic → este dominat de ideea utilităŃii. experienŃa empirică fiind judecată în sine. au identificat şase tipuri umane în funcŃie de orientarea valorică a persoanei. se abandonează pulsiunilor afectivităŃii. Allport şi Vernon Aceşti autori.2. critic şi raŃional. evitând judecăŃile estetice sau morale. fiind interesat de afaceri. mai ales atunci când acesteia îi lipseşte componenta comercială. în favoarea celor strict cognitiv – analitice. din perspectiva graŃiei. Tipul estetic → are ca valoare dominantă armonia. producŃie. filantropice. frumosului acordându-i-se implicit şi o funcŃie de adevăr.4. Tipul social → are ca valoare supremă dragostea de oameni. plecând de la premisa că valorile determină anumite tipuri umane deoarece omul are o atitudine faŃă de ele. Tipologii psihosociologice În cadrul tipologiilor psihosociologice se ia în considerare raportarea omului la mediul sociocultural. Tipologia elaborată de Spranger. c.

3. f. trebuinŃă de autorealizare. toate activităŃile desfăşurate fiind ocazii şi pretexte pentru competiŃie. Tipul nervos: caracterizat printr-o fenomenologie nevrotiformă. luptă şi posibile surse de obŃinere a superiorităŃii. 100 . c. tendinŃă de dominare. Tipul complezent (dependent) – orientat spre relaŃie. nevoie de succes. Tipul obsesiv: nesigur. de exemplu. pragmatismul. c. Tipul religios → are ca valoare supremă unitatea. atitudinea teoretică.5. temător. e. Tipul detaşat – detaşare afectivă de relaŃie. Tipul sensibil: impresionabil. ascendenŃă şi control asupra celorlalŃi. cu tendinŃe agresive. trebuinŃă de dependenŃă de afiliere (relaŃionare). de recunoaştere socială. rezistenŃă la schimbare. un Faust cu elanul şi entuziasmul său vede ceva divin în fiecare eveniment) şi „mistici transcedentali” (care caută unitatea sa cu divinitatea prin retragerea din viaŃă – ascetul). Horney distinge trei tipuri temperamentale. vizând în principal. cu sensibilitate infantilă. Tipul agresiv – orientat împotriva relaŃiei.2. destructurările manifestărilor temperamentale. tendinŃă de supunere şi conformism.altruism. Tipologii psihopatologice Acestea pornesc de la criterii psihopatologice. E. optimist. primitiv în reacŃii. economică sau politică sunt considerate reci şi inumane. există „mistici imanenŃi” (care îşi găsesc experienŃa religioasă în afirmarea vieŃii şi în participarea activă la ea. Horney Horney clasifică temperamentele în funcŃie de relaŃiile interpersonale. b. rezistenŃă scăzută la frustrare. După modul în care o persoană rezolvă conflictul interpersonal generat de existenŃa a două atitudini contradictorii (opuse). stimă de sine scăzută. este mistic şi caută să înŃeleagă universul ca întreg şi să se raporteze pe sine la această totalitate cuprinzătoare. d. Kahn distinge următoarele tipuri: a. cu orientări interpersonale diferite: a. perfecŃionism. Tipologia elaborată de K. spirit competitiv. e. Tipul politic → este interesat în primul rând de putere. b. tendinŃă spre izolare. sentiment de inferioritate. Tipul hipertimic: euforic. Tipul exploziv: violent.

Aşadar tipul de sistem nervos este înnăscut. Tipul impulsiv: nestăpânit. cu spirit critic exagerat. modelate. facilitând cunoaşterea omului.P. k. în timp ce temperamentul are şi o componentă socială importantă. cu un consum de energie mai mare sau mai mic. mai organizat sau mai puŃin organizat. dând frâu liber tendinŃelor instinctive. i. Tipul amoral: lipsit de scrupule.f. ● nu pun problema genezei temperamentului.. Prima se referă la conŃinutul acesteia: o persoană face un anumit lucru. Rezumat La nivelul personalităŃii umane distingem două laturi generale. g. mediat asupra trăsăturilor de temperament. Temperamentul se referă la forma îndeplinirii unei acŃiuni. ele fiind modificabile prin activitate şi autoeducaŃie. j. mobilitatea. trăieşte în reverie. temperamentul fiind manifestarea pe planul conduitei a tipului de activitate nervoasă superioară. Tipul bizar: excentric. Dar există şi o formă în care acest conŃinut se realizează de către un individ: mai rapid sau mai lent. temperamentul este o rezultantă fenotipică. h. ele dispun şi de anumite limite: ● afirmă mai mult decât pot dovedi. Cercetările lui I. ForŃa. sub aspect psihologic trăsăturile de temperament nu sunt o fatalitate. Forma sau dinamica oricărei acŃiuni caracterizează o anumită persoană. cu un surplus de originalitate. Dacă din punct de vedere biologic. Tipul depresiv: pesimist. iar componenta genetică acŃionează în mod indirect. şi nici a direcŃiei în care ar putea fi educate. Între genă şi comportament se interpune mediul şi istoria individuală. şi acest fapt a fost observat încă din antichitate. întotdeauna există un conŃinut al muncii. echilibrul proceselor nervoase pot varia şi în funcŃie de cerinŃele mediului 101 . l. Tipul de sistem nervos este determinat ereditar. şi nu la conŃinutul sau calitatea ei. ● prezintă aspecte şi descrieri parŃiale ale personalităŃii. Tipul fantastic: visător. îndeplineşte o anumită activitate etc. Concluzii privind tipologiile temperamentale: Deşi tipologiile temperamentale au o mare valoare teoretică şi practică. Tipul instabil: oscilant. Tipul nestatornic: înclinat spre schimbare. Pavlov au relevat baza fiziologică a temperamentului.

echivalent al termenului de behaviour (lb. deci reuneşte organic fapte psihice şi fapte de comportament. iar cunoaşterea lor deplină o problemă de erudiŃie. 102 . le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă care. sunt obiectivobservabili. ● extraversiune – orientarea energiei psihice spre exterior. Fiecare om se încadrează într-o variantă aproximativă. engleză). un flegmatic pur etc. ale personalităŃii umane. de a persista într-o anumită formă de organizare.social. ● inerŃia sistemului nervos – tendinŃă a proceselor nervoase de a se desfăşura lent sau de a stagna. obiectivobservabile. având o bază ereditară şi care se manifestă sub cele mai diverse forme în conduită şi comportament. deşi îşi dovedesc valoarea lor teoretică şi mai ales practică. ● conduită – unitatea dintre psihic şi comportament. fiind vorba mai curând de temperamente combinate în care predomină trăsăturile unui anumit tip. psihopatologice). prevăzut cu sistem nervos. conduita cuprinde şi fenomenele interne subiective. tipuri temperamentale pure se întâlnesc foarte rar (un coleric pur. ● forŃa sistemului nervos – intensitatea (forŃa) procesului de excitaŃie nervoasă. a valorilor. de efortul făcut de individ. Concepte-cheie ● temperament – ansamblu de trăsături dinamico-energetice ale personalităŃii. de aceea nu putem distinge temperamente inferioare şi superioare. Sistematizarea lor convenabilă rămâne o problemă deschisă. Diversele tipologii temperamentale (bioconstituŃionale. pe care un organism. ● mobilitatea sistemului nervos – capacitatea de comutare de la excitaŃie la inhibiŃie. În practică. În astfel de cazuri vorbim de mascarea tipului de sistem nervos. psihologice. precum şi oamenii performanŃi obişnuiŃi se recrutează dintre toate tipurile de temperament. cu caracter relativ stabil. prezintă însă aspecte şi descrieri parŃiale. psihofiziologice. Marile personalităŃi. spre deosebire de comportament care este limitat la sfera reacŃiilor obiective şi observabile.). SelecŃia oamenilor în societate se face mai ales după calitatea conŃinutului activităŃii. ● comportament – ansamblul reacŃiilor adaptative. psihosociologice. de organizarea modului de viaŃă. este opusă mobilităŃii. de asemenea. şi nu integrale.

Ce deosebire există între temperamentul sangvinic şi cel flegmatic? 8. 4. ● gândirea şi sentimentul – modalităŃi alternative de a emite judecăŃi de valoare ce vor constitui baza unor raŃionamente decizionale. 103 . ● senzaŃia şi intuiŃia – modalităŃi complementare de a extrage informaŃii despre realitate. EnumeraŃi tipurile de sistem nervos. Care sunt indicatorii mobilităŃii proceselor nervoase? 7. EfectuaŃi analiza comparativă a tipurilor extravertit şi introvertit. Autoevaluare 1. Ce tipuri bioconstituŃionale cunoaşteŃi? EnumeraŃi-le şi precizaŃi căror autori aparŃin. Ce deosebire există între tipul de sistem nervos şi temperament? 3. spre lumea interioară. Prin ce anume se deosebeşte tipologia pavloviană de biotipologii? 5. 2. Ce aduc nou tipologiile neopavloviene? 6.● introversiune – orientarea energiei psihice spre propriul Eu.

ea având multe neclarităŃi. cercetările fiind centrate pe analiza şi descrierea diverselor caracteristici structurale şi operaŃionale ale aptitudinilor. există termeni utilizaŃi sau acceptaŃi frecvent cu acelaşi sens. Dacă temperamentul se exprimă numai în dinamica şi energia cu care se realizează procesele psihice (el fiind latura de formă a personalităŃii). c. A treia etapă. Studiile din această etapă au acreditat ideea intervenŃiei în procesul structurării aptitudinilor. A doua etapă. aptitudinile permit amplasarea personalităŃii pe scara competenŃelor şi valorilor. precum şi prin elaborarea diverselor mijloace de testare a factorilor structurali ai aptitudinilor. se defineşte prin intensificarea investigării caracteristicilor specifice aptitudinilor şi a ponderii factorilor ce le caracterizează. când preocupările vizau problemele genezei şi naturii aptitudinilor. fiind o latură de conŃinut a personalităŃii. DefiniŃie şi caracterizare generală Spre deosebire de temperament. unele începând chiar cu terminologia. eficienŃa şi utilitatea lor.4. Termenul de aptitudine provine din cuvântul latin aptus („apt de.. cuprinsă între anii 1920-1936. dar care nu desemnează aceeaşi realitate 104 . după 1936. APTITUDINILE – CA SUBSISTEM INSTRUMENTALOPERAłIONAL AL PERSONALITĂłII 4. În studiul aptitudinilor pot fi identificate trei etape distincte: a. Problema aptitudinilor a fost destul de controversată.1. în scopul de a le potenŃa. Ele reprezintă o dimensiune valorică a personalităŃii.. obŃinând rezultate supramedii (deasupra mediei celorlalŃi indivizi). Prima etapă este cuprinsă între anii 1900-1920.”) şi se referă la posibilitatea individului de a desfăşura o anumită activitate facil. aptitudinile se exprimă în calitatea. în special ale celor profesionale tehnicoindustriale. b. răspunzând la întrebarea ce realizează efectiv o persoană sau ce ar putea realiza.

R. este doar o virtualitate (capacitatea fiind aptitudine consolidată prin deprinderi rezultate de exerciŃiu).Piéron. Piéron. aptitudine. aptitudinea fiind o virtualitate” (H.. de „capacitate latentă”. care va depinde de dezvoltarea naturală a aptitudinii. preexistând acesteia din urmă.] ea este condiŃionată de o aptitudine. din perspectiva pragmatismului lor. M. Bejat.. 1971). Americanii. apud M.] de nivelul de maturaŃie. capacity. „realitate virtuală”. Saint-Jean) denumesc prin termenul de capacitate ceea ce alŃii numesc în mod curent. R. Bejat. Saint-Jean. Psihologii englezi se referă şi ei la aptitudine în sensul de potenŃial. P.. M. Unii psihologi (H. ConŃinutului noŃiunii de capacitate din limba franceză (capacité). B. nici nu definesc aptitudinile. Bejat. apud M. Teplov. de formaŃia educativă sau învăŃare şi exerciŃiu” (H. […] fără o orientare precis determinată” (B. Definirea aptitudinilor prin raportarea la capacităŃi. eventual. şi de exerciŃiu. 1971). Foulquié. ability). Piéron. dar spre deosebire de autorii francezi. Aptitudinea este pentru cei dintâi: ● „condiŃia congenitală a unei modalităŃi de eficienŃă. de formaŃia educativă. ei consideră noŃiunile de aptitudine (aptitude) şi capacitate (capacity) ca sinonime. dar nu şi despre conceptul general de aptitudine. numai capacitatea poate fi obiectul unei aprecieri directe. sau în exercitarea unei profesii. unele dicŃionare de psihologie oferă informaŃii privind „măsurarea aptitudinilor”. prezente la diverşi autori: 1. este o condiŃie a capacităŃii. 1971). Teplov. 1952. substratul constituŃional al unei capacităŃi. 1971). 105 . dar depinde de unele condiŃii probabile [. ● „o particularitate anatomo-fiziologică […] înnăscută. ci cel de ability: „o capacitate reprezintă posibilitatea de reuşită în executarea unui lucru. Ea poate fi obiectul unei evaluări directe [. 1952 apud M. îi corespunde în limba engleză nu termenul de capacity. Din aceste definiŃii reiese că aptitudinea este anterioară capacităŃii. 1966 apud M. Foulquié.. Zlate (2000) evidenŃiază trei modalităŃi distincte de definire a aptitudinilor. 1962. ● „ o dispoziŃie naturală pentru ceva” sau o „predispoziŃie” (P. pe care o dezvăluie în mod indirect. DefiniŃiile date termenului ability de autorii englezi sunt asemănătoare în esenŃă cu cea dată de Piéron termenului capacité.(aptitude. Bejat.

]. pentru că. ● capacitatea este un concept cu sferă mai largă. să se desprindă aceste două laturi. Popescu-Neveanu (1978): ● aptitudinea este doar un segment al capacităŃii. uşurinŃa sau rapiditatea cu care se desfăşoară activitatea. Această definiŃie sugerează faptul că există o relaŃie de la parte la întreg între aptitudini şi capacităŃi. A. 1952. 2000). 1971). G. inherent capacity (engl.. 2000). de regulă deasupra mediei generale a populaŃiei parentale.. ele întotdeauna sunt îmbinate sau sunt unul şi acelaşi lucru în diferite faze” (Fl. ci şi de conŃinut. cantitatea şi calitatea activităŃilor desfăşurate de individ. Ştefănescu-Goangă arată că noŃiunea de aptitudine „se referă mai mult la dispoziŃia nativă şi în sensul acesta termenul de potenŃialitate este inerent înŃelegerii ei. Claparède. Este foarte greu. respectiv un sistem de însuşiri funcŃionale şi operaŃionale în uniune cu deprinderile. Prezentăm în continuare câteva definiŃii: ● „Aptitudinea este orice însuşire psihică sau fizică considerată sub unghiul randamentului” (E. cunoştinŃele şi experienŃa necesară. 1929. b. respectiv însuşirile potenŃiale ce urmează să fie puse în valoare. apud M. Se consideră că funcŃionalitatea aptitudinilor conduce întotdeauna la obŃinerea unui randament (performanŃă) peste media populaŃiei. şi engl). dacă este plasat în condiŃii favorabile şi dacă este antrenat” (T. 1972). de aptitudine şi capacitate. ability (engl. o categorie sau alta de sarcini” (M. apud M. 2. ● „Aptitudinea este posibilitatea unui individ de a dobândi sau ameliora un anumit randament.).Autorii acestor definiŃii pun accentul pe randament – „comportamentul eficient” –. noŃiune care vizează: a. Dicu. Andrews. care duc la acŃiuni eficiente şi performante. apud M. Zlate.). de fapt. Bejat. ● „A poseda aptitudini înseamnă a rezolva la indici de performanŃă optimă.) şi capacitateca echivalent al termenilor capacité (fr. aşa cum arată şi P. Definirea aptitudinilor prin raportarea la finalitatea funcŃionării lor (din perspectiva produsului). 106 . Golu. Capacitatea este aptitudinea plus câştigul ei în calitate şi cantitate. Între aptitudini şi capacităŃi nu există însă numai diferenŃe de sferă. Ştefănescu-Goangă. venit prin exerciŃiu [. Zlate. de altfel.În psihologia românească mai veche. au fost utilizaŃi termenii: aptitudine ca echivalent al noŃiunilor aptitude (fr.

● „Aptitudinile sunt componente instrumental-operaŃionale ale personalităŃii. nici una dintre ele.. 1959. Orice aptitudine. Pressey. Zlate. productivitatea. Definirea aptitudinilor prin raportarea la conŃinutul lor specific. Expresia materializată. produs complex al întregii personalităŃi. al metodelor de muncă. relevantă a funcŃionalităŃii şi eficienŃei unei aptitudini este 107 . Redăm definiŃia dată de Pressey privind conŃinutul aptitudinilor: „aptitudinea este o însuşire complexă de personalitate. capacităŃi.. facilitează un comportament eficient al individului în cadrul activităŃii” (idem). 2000). faptul că aptitudinile se definesc nu doar prin performanŃe (ale activităŃii psihice). care permit desfăşurarea cu rezultate supramedii a anumitor tipuri de activităŃi” (N. Mitrofan. eficienŃa etc. Deşi fiecare dintre cele trei modalităŃi de definire a aptitudinilor evidenŃiază aspecte relevante. fără ca între acestea să existe un raport de identitate. considerată în sine. ci ele presupun ca respectivele calităŃi ale activităŃii psihice să se manifeste constant. prin rezultatele efective ale activităŃii. precizia. deprinderi. ● „Aptitudinea este o formaŃiune psihologică complexă la nivelul personalităŃii care . al vitalităŃii fizice. Nivelul de dezvoltare al aptitudinilor se poate evalua după o serie de indicatori ai performanŃei. relativ stabil – aptitudinea ca însuşire psihică. originalitatea. al integrării sau conflictului intereselor. la structura acesteia. al capacităŃilor intelectuale” (S. şi anume: rapiditatea. apud M. structural. Această definiŃie include în structura aptitudinilor o multitudine de componente psihice (informaŃii. definiŃiile din această ultimă categorie se centrează pe aspectul procesual al aptitudinilor care se referă la cunoaşterea proceselor şi calităŃilor psihice care compun aptitudinea. Aceste definiŃii nu relevă însă natura şi specificul psihologic al aptitudinilor. în afară de funcŃionalitate şi eficienŃă sau reuşită în activitate are şi un aspect procesual. lărgind nepermis de mult sfera noŃiunii de aptitudini – ceea ce conduce la confundarea aptitudinilor cu alte componente ale vieŃii psihice. FuncŃionalitatea şi eficacitatea aptitudinilor se exprimă prin performanŃe. Dacă definiŃiile anterioare puneau accentul pe eficienŃă (funcŃionalitate). interese). 1988). 3. nu este satisfăcătoare. al întregii experienŃe. al echipamentului informaŃional ori al deprinderii.

ci modul lor de îmbinare. PerformanŃa nu ne permite să facem previziuni asupra a ceea ce va putea realiza o persoană în alte împrejurări şi condiŃii. lenea etc. relativ stabil al componentelor sale psihice) este cea care oferă baza pentru a prognostica performanŃe superioare în orice situaŃii şi condiŃii. şi nici însuşirile considerate izolat. cu caracter integrativ: „Aptitudinile reprezintă un complex de procese şi însuşiri psihice individuale. ● să dispună de un înalt grad de operaŃionalitate şi eficienŃă (deci interesează nu însuşirile în sine. în investigarea aptitudinilor rolul-cheie îl are investigarea performanŃelor realizate în diverse sarcini. Nu orice însuşire psihică este o aptitudine. Zlate. şi nu aptitudinea care are un caracter personal.). 2000). Dar testele măsoară performanŃa. studiul aptitudinilor poate fi eficient numai dacă le abordează sub ambele aspecte. Testul nu poate surprinde dinamismul şi nici procesualitatea aptitudinii. ● să asigure realizarea activităŃii la un nivel calitativ superior (şi nu mediu. la un moment dat. Astfel. diferenŃiatoare în planul performanŃei (şi nu comună. care permite efectuarea cu succes a anumitor activităŃi” (M. 4. deprinderi). ci nivelul lor de dezvoltare – aptitudinea presupunând un nivel superior de dezvoltare a însuşirilor psihice -. stereotipizat – cunoştinŃe. de organizare internă într-un tot unitar). Structura psihologică a aptitudinilor Studiul aptitudinilor. al funcŃionalităŃii şi al procesualităŃii. priceperi. implică mai multe coordonate. asemănătoare celorlalŃi oameni – de exemplu.performanŃa. structurate într-un mod original. De aceea. sub aspect structural.).2. ● să asigure efectiv finalitatea activităŃii (însuşirile psihice individuale care opresc sau împiedică activitatea nu sunt aptitudini – de exemplu. a mânca etc. Depăşirea limitelor celor trei tipuri de definiŃii ale aptitudinilor o constituie elaborarea unei definiŃii generale şi sintetice. nervozitatea. pe când aptitudinea (prin caracterul constant. separate unele de altele. şi anume: 108 . a merge. dinamic. Pentru ca o însuşire psihică să devină aptitudine trebuie să îndeplinească anumite condiŃii: ● să fie individuală.

constituită dintr-un ansamblu de procese şi calităŃi psihice. de imaginaŃie spaŃială. semnificativ devenind însă modul lor de ierarhizare care poate fi diferit de la un individ la altul. cum sunt cele senzoriale. De exemplu. ● nivelul de funcŃionalitate al elementelor componente. capacitatea de sinteză. Structura aptitudinilor poate fi diferită din punctul de vedere al complexităŃii: unele au o structură relativ simplă – aptitudini simple –. dând nota specifică a aptitudinilor. Aptitudini ce aparŃin unor domenii diferite de activitate. altele au o structură complexă – aptitudini complexe –. în concordanŃă cu solicitările activităŃii exercitate. b. relaŃiile dintre ele. în cadrul cărora componentele implicate sunt identice. în timp ce la un alt compozitor ierarhizarea poate avea o altă formă. diferenŃierea lor făcându-se după natura şi specificul componentelor implicate. şi care se manifestă în mod constant şi relativ stabil. Dicu. organizate într-un anumit fel. capacitatea de trăire afectivă. A. simŃul corelaŃiilor spaŃiale şi aritmetice. 109 . motivaŃionale şi executive. Aptitudinile reprezintă o structură complexă. Golu. Aptitudini ce aparŃin aceluiaşi domeniu de activitate. de abstracŃie. multidimensională. care permit omului desfăşurarea cu succes a unei activităŃi într-un domeniu dat” (M. ● nivelul de dezvoltare şi modul de organizare (structurare) al elementelor componente. 1972).● elementele componente (factorii) ale aptitudinilor. perceperea şi reproducerea melodiilor. ExistenŃa aptitudinilor presupune un mare grad de organizare internă (de structurare a elementelor componente) şi o funcŃionalitate superioară (capacitatea de îmbinare a elementelor componente – procese şi calităŃi fizice – într-o sinteză originală. Din punct de vedere structural-funcŃional distingem: a. astfel încât să se asigure realizarea uşoară şi la un nivel înalt a activităŃii). simŃul ritmului. respectiv. pe când aptitudinile muzicale presupun cu totul alte calităŃi psihice: auzul absolut. aptitudinile constituie „o organizare selectivă a componentelor cognitive. Din acest punct de vedere. la un compozitor ierarhizarea componentelor aptitudinilor muzicale poate avea o formă. De exemplu. afective. dezvoltate la un nivel superior. aptitudinile matematice presupun capacitatea de a înŃelege rapid structura de ansamblu a problemei.

oricât ar fi de dezvoltat spiritul de observaŃie. prezenŃa unei aptitudini izolate. permiŃând relaŃionarea şi interacŃiunea reciprocă a componentelor lor. corelarea mai multor aptitudini). Structura aptitudinilor are un caracter dinamic. Aşadar. ci modul lor de îmbinare. în care are loc o degradare treptată a structurii funcŃionale sau a unor componente ale sale şi având ca efect o scădere a eficienŃei. oricât de dezvoltată ar fi ea.cum ar fi diferitele tipuri de inteligenŃă sau unele aptitudini speciale (ştiinŃifice. ● pe de altă parte. absenŃa unei aptitudini nu poate constitui o piedică pentru desfăşurarea cu succes a unei activităŃi sau a alteia. important este modul în care se angajează în activitate aptitudinile şi cum se compensează. datorită faptului că elementele deficitare pot fi compensate prin calităŃi necesare activităŃii picturale. în care are loc o amplificare a structurii lor funcŃionale (aspectul procesual) având ca efect o creştere a eficienŃei. compensare şi complementaritate asigurând funcŃionalitatea şi eficienŃa lor maximă. Cercetările vizând aptitudinile complexe au arătat că. de organizare. la nivelul lor. nu prezintă importanŃă majoră prezenŃa tuturor elementelor componente. Rezultă ca aptitudinile sunt sisteme operaŃionale eficiente. MenŃionăm faptul că: ● pe de o parte.). dar în acelaşi timp este tot atât de necesar modul lor eficient de organizare şi compensare. De exemplu. relaŃiile de transpoziŃie. 3. Ele îşi schimbă structura şi eficienŃa în funcŃie de vârstă şi de natura sarcinilor şi situaŃiilor. datorită relaŃiilor de compensare dintre aptitudini. fără însă a contesta importanŃa factorilor componenŃi. 110 . manageriale etc. traiectoria evolutivă a aptitudinilor parcurge trei stadii: 1. cineva poate deveni un mare pictor chiar dacă nu are memorie vizuală excepŃională. 2. De dezvoltare. literare. De exemplu. artistice. Este necesar ca unii dintre ei să fie prezenŃi. acesta singur nu poate asigura succesul în activităŃile în care această aptitudine este necesară. nu poate singură să asigure succesul într-o activitate oarecare (succesul unei activităŃi depinzând de prezenŃa. cu dezvoltarea optimă a structurii funcŃionale şi eficienŃă maximă. De-a lungul vieŃii. De declin (de regresie). De optimum funcŃional.

111 . performanŃele pot rămâne sub nivelul aptitudinilor. ereditar şi nemodificabil al acestora. cum ar fi: ● natura şi complexitatea aptitudinii (aptitudinile simple ating mai repede nivelul maxim). performanŃa maximă se atinge la vârsta de 25-29 ani. În cadrul psihologiei clasice s-au delimitat două orientări opuse privind determinarea aptitudinilor: a. Geniile rămân productive toată viaŃa. Orientarea ineistă care absolutizează rolul eredităŃii. în faza de declin a aptitudinilor performanŃele pot fi foarte bune. cu atât scăderea performanŃei se realizează mai târziu şi mai lent). în funcŃie de factorii biologici. Ritmul dezvoltării aptitudinilor poate fi diferit de la un individ la altul.Modificările aptitudinilor de la o vârstă la alta sunt determinate de o serie de factori. performanŃele scad numai atunci când deteriorarea aptitudinilor nu mai poate fi compensată prin alte mecanisme. Orientarea genetistă care absolutizează rolul mediului extern. în timp ce caracterul nefavorabil al condiŃiilor de mediu poate duce la deteriorarea. Primele teorii asupra aptitudinilor au susŃinut caracterul înnăscut.3. Astfel. datorită deprinderilor consolidate şi altor factori de personalitate. până la pierderea aptitudinilor. contestând faptul că ele se formează şi se dezvoltă în ontogeneză. Raportul ereditate-mediu în determinarea aptitudinilor Caracterul înnăscut sau dobândit al aptitudinilor reprezintă o problemă amplu dezbătută şi controversată. geografici şi sociali. ca urmare a lipsei unor deprinderi. 4. ulterior. O influenŃă majoră în evoluŃia aptitudinilor o au condiŃiile de mediu. psihologici. Dacă la începutul însuşirii unei profesiuni. în cazul aptitudinilor literare şi artistice la vârsta de 30-40 ani. ● experienŃa profesională: în cazul aptitudinilor sportive. cercetările arătând că dezvoltarea aptitudinilor la nivel superior necesită condiŃii favorabile de mediu. iar în filosofia socială performanŃa maximă se obŃine la vârsta de 35-45 de ani. b. a. ● nivelul educaŃional (cu cât acesta este mai ridicat. Modificarea aptitudinilor în cursul vieŃii nu corespunde cu modificarea performanŃelor realizate în activitatea profesională.

literaŃi. la 7 ani a intrat la Conservatorul din Viena.Unul dintre principalii reprezentanŃi ai acestei abordări este Fr. Flaubert a publicat prima sa lucrare importantă la 36 de ani. cât şi manifestarea pretimpurie a aptitudinilor. Scott a scris primul său roman la vârsta de 34 de ani. Unele dintre marile personalităŃi de mai târziu au avut mari dificultăŃi chiar în domeniul în care ulterior s-au remarcat: Napoleon a fost mediocru în liceul militar. de pildă. Galton ajunge la concluzia că aptitudinile sunt înnăscute şi se transmit ereditar de la părinŃi la descendenŃi. Aşa. iar Giotto van Dyck şi Rafael realizează lucrări valoroase la 8-10 ani. Galton. Plecând de la studiul genealogiilor unor oameni celebri (matematicieni. Cervantes a creat opera sa capitală la 60 de ani. Newton era ultimul din clasă). ci pot apărea cu mult mai târziu (W. Verdi a fost respins la Conservator.) care se bucurau de un mare prestigiu datorită eficienŃei activităŃii pe care o desfăşurau. Cezar Petrescu a publicat prima sa carte la 30 de ani. indiferent de condiŃiile de viaŃă. în care argumentează ideea geniului înnăscut. iar începând de la 11 ani a desfăşurat o bogată activitate componistică. Goldoni a scris la 9 ani o piesă de teatru. autorul primei cărŃi bazate pe o cercetare concretă a problemei aptitudinilor şi intitulată Hereditary Genius (1914). El citează între altele. Enescu a început să cânte la vioară la 4 ani. muzicieni etc. G. Mozart a compus un menuet la 5 ani. 112 . Mozart şi Haydn au manifestat aptitudini muzicale de la vârsta de 2-3 ani. neglijând cu desăvârşire rolul mediului şi al educaŃiei. la 5 a creat compoziŃia Pământul românesc. Repin şi Surikov au manifestat aptitudini pentru desen şi pictură de la 3-4 ani. Beethoven etc. Leibniz. iar Rimski Korsakov de la 4 ani. Aceste teorii folosesc drept argumente atât transmiterea aptitudinilor de la părinŃi la urmaşi. Hortensia Papadat Bengescu a început să scrie după 35 de ani. La toate aceste argumente s-au adus însă şi contraargumente: nu toŃi descendenŃii unor personalităŃi au manifestat aptitudini (aceasta fiind valabil şi în cazul familiei lui Bach) şi nu întotdeauna aptitudinile se manifestă atât de devreme. Şi în muzică au existat cazuri de manifestare mai târzie a aptitudinilor: Wagner. la 19 ani şi-a susŃinut teza de doctorat iar la 22 de ani era profesor universitar.) şi tehnică (Edison). Newton. Goethe a scris la 8 ani lucrări literare cu o maturitate de adult. Titu Maiorescu a absolvit la 18 ani Academia Theresianá din Viena. familiile Bach şi Mozart ca exemple tipice de transmitere ereditară a geniului muzical. Manifestarea pretimpurie a aptitudinilor a existat şi în matematică (Pascal. Gauss etc.

Plecând de la principiul „tabula rasa” conform căreia de la natură toŃi oamenii sunt egali.b. ReprezentanŃii şcolii behavioriste (Thorndyke. pentru înŃelegerea procesului complex de formare a personalităŃii. atât prin ereditate cât şi prin mediu (crescuŃi în aceleaşi condiŃii de mediu). remarcându-se diferenŃe considerabile. se încerca demonstrarea rolului învăŃării în formarea aptitudinilor: la orice individ. şi nu asemănările.) folosind „metoda gemenilor” au evidenŃiat rolul mediului şi educaŃiei în formarea aptitudinilor. Împotriva poziŃiilor ineiste s-au ridicat diferiŃi reprezentanŃi ai genetismului. nu poate fi concepută decât prin prisma interacŃiunii permanente. neglijând diferenŃele care apăreau în dezvoltarea personalităŃii chiar atunci când gemenii erau crescuŃi împreună. în ceea ce priveşte proporŃia şi modalităŃile de combinare. dar prezenŃa lor este strict necesară. R. Ereditatea are un rol important în procesul formării aptitudinilor. cercetările fiind efectuate pe gemeni dizigoŃi (sau fraternali) şi monozigoŃi (sau identici). care considerau aptitudinile un produs exclusiv al mediului. fiecare având trăsături particulare care îi individualizează. chiar atunci când erau crescuŃi în medii diferite). Participarea lor. Zazzo a evidenŃiat că mult mai importante. se poate forma orice aptitudine. Marea majoritate a acestor cercetări acordau o atenŃie deosebită asemănărilor în cazul gemenilor monozigoŃi (asemănări care erau uneori destul de mari. crescuŃi în aceleaşi condiŃii sau în condiŃii diferite de mediu şi educaŃie. Newman etc. dinamice a celor doi factori: ereditatea şi mediul. cu particularităŃile sale psihocomportamentale specifice. deoarece la ei există tendinŃa de a confunda aptitudinile cu deprinderile. Behavioriştii nu au contribuit nici ei prea mult la explicitarea aptitudinilor. Mai târziu. Zazzo a constatat că gemenii identici. Personalitatea umană. poate fi foarte diferită. prin învăŃare. dar ea nu este determinantă. Ereditatea nu furnizează structuri operaŃionale 113 . nu sunt niciodată identici sub aspect psihologic. deoarece absenŃa unui factor anihilează valoarea celuilalt. reducând la zero rolul eredităŃii. * * * Psihologia ştiinŃifică contemporană a demonstrat că cele două orientări (ineistă şi genetistă) sunt eronate. de la caz la caz. sunt diferenŃele dintre gemenii monozigoŃi. în întreaga ei complexitate.

Astfel. RelaŃia dintre activitate şi aptitudini este reciprocă: activitatea este sursa. aptitudinea. Gogol şi Caragiale – scriitori şi actori. Premisele ereditare ale aptitudinilor constau în: ● însuşirile-tip ale sistemului nervos – intensitatea. matematician. sportive) este necesar un fond ereditar superior. Puşkin). ca atare. Goethe – poet. poet. dacă aceste premise nu sunt puse în valoare. mobilitatea şi echilibrul dintre excitaŃie şi inhibiŃie. iar pe de altă parte. naturalist. Baudelaire. Practic însă. fizician. Dezvoltarea superioară a anumitor aptitudini generale şi speciale. multilaterale care se manifestă în mai multe domenii de activitate: Leonardo da Vinci a fost pictor. ci ea oferă doar nişte premise (predispoziŃii) funcŃionale. poet. de condiŃiile în care aceste potenŃialităŃi latente devin potenŃialităŃi active. Malraux. nu se poate vorbi de înzestrarea naturală (predispoziŃii) decât în urma rezultatelor activităŃii. matematician. estetician. Astfel. organizare etc. nu se manifestă. ştiinŃă. dramaturg. ● anumite particularităŃi morfofuncŃionale ale analizatorilor (construcŃia mai bogată. psiholog. cele artistice. Camil Petrescu – romancier.) Aptitudinile sunt determinate.) este necesar un fond ereditar normal. Cezar Petrescu. Aptitudinile care coexistă însă cel mai frecvent sunt cele pentru literatură şi pentru artele plastice (Arghezi. iar aptitudinile se obiectivează (manifestă) în cadrul activităŃii. 114 . Verlaine. Topîrceanu. mai mult sau mai puŃin specifice. scriitor. Mihai Beniuc – poet. finisate. filosof. în raport cu o activitate concretă în care premisele ereditare sunt intens exercitate. determină apariŃia talentelor complexe. condiŃionate de predispoziŃii. dramaturg.închegate. în timp ce pentru alte activităŃi (de exemplu. împreună cu modalităŃile variate de structurare dinamică a acestora. Dotarea ereditară nu este la fel de importantă pentru orice tip de activitate. istoric literar. pe de o parte de potenŃialităŃile date în programul genetic (predispoziŃii). ● plasticitatea sistemului nervos. mai fixă de neuroni specializaŃi. Pentru unele activităŃi (tehnică. se formează şi se dezvoltă întotdeauna în procesul activităŃii. Lermontov. naturalist. filosof. uşor excitabili etc. George Călinescu – romancier. fizician. gata de funcŃionare. aptitudinile. predispoziŃiile sunt înnăscute şi nu aptitudinile. factorul esenŃial pentru formarea şi dezvoltarea aptitudinilor. inginer.

3. Fond ereditar superior – mediu nefavorabil (ereditatea poate compensa precaritatea mediului. dezvoltarea aptitudinii realizându-se deasupra nivelului fondului ereditar).4. Fond ereditar mediu – mediu nefavorabil(ereditatea poate compensa „deficitul” de mediu. 5. Redăm. cu întregul sistem al personalităŃii şi cu celelalte subsisteme din cadrul personalităŃii. Aptitudinile îşi au originea în procesele psihice.4. 6. dar foarte rar aptitudinea atinge un nivel înalt de dezvoltare). Fond ereditar precar – mediu înalt favorabil (mediul poate compensa ereditatea. Golu. posibilităŃile interacŃionale dintre ereditate şi mediu (M. Aptitudinile reprezintă sintetizări. Fond ereditar mediu – mediu înalt favorabil (mediul poate compensa ereditatea. 4. şi nici simple însumări ale proceselor psihice. dar dezvoltarea aptitudinii rămâne sub nivelul mediu). un mod specific de structurare şi integrare a acestora. 115 . 2. Fond ereditar precar – mediu nefavorabil (nivelul cel mai scăzut de dezvoltare a aptitudinii).1. generalizări. 2004): 1. aptitudinea atingând nivelul cel mai înalt de dezvoltare). Ele presupun un nivel superior de dezvoltare a proceselor şi funcŃiilor psihice. 4. Ele sunt însuşiri sintetice ale întregii personalităŃi. şi nu ale proceselor psihice componente. dar nu sunt nici identice cu acestea. aptitudinea putând atinge un nivel înalt de dezvoltare).În procesul formării aptitudinilor. fapt care se repercutează asupra performanŃei. 4. transfigurări ale caracteristicilor dominante ale proceselor psihice. Fond ereditar superior – mediu înalt favorabil (este cazul ideal. Aptitudinile în structura personalităŃii Aptitudinile intră în relaŃii cu toate celelalte componente ale vieŃii psihice. în continuare. accentul nu trebuie pus pe ponderea unui anumit factor (ereditate sau mediu). ci pe calitatea relaŃiei şi posibilitatea compensării reciproce dintre cei doi factori. RelaŃia aptitudini – procese psihice Orice aptitudine se realizează prin procese psihice a căror pondere poate fi mai mare în cazul unor aptitudini sau mai mică în cazul altora.

în cazul formării deprinderilor. Sub aspectul funcŃionalităŃii → deprinderile se limitează la o acŃiune sau operaŃie bine determinată. prin însuşirea sistematică de cunoştinŃe.4. RelaŃia aptitudini – cunoştinŃe. prin dobândirea de deprinderi – ca moduri de acŃiune care prin exerciŃiu s-au automatizat – şi priceperi – ca generalizări ale cunoştinŃelor şi deprinderilor – corespunzătoare. sportive. obişnuit. printr-o creştere a disponibilităŃilor. aptitudinile cuprind o familie întreagă de acŃiuni variate care pot fi cuprinse în ansamblul unei activităŃi (literare. muzicale. are loc o reducŃie a proceselor implicate. Cu cât o persoană dispune de mai multe şi mai variate priceperi şi deprinderi. pe măsura dezvoltării lor se realizează o amplificare procesuală.2. precum şi restructurarea celor existente.). aptitudinea o dată formată. însă. deprinderilor şi priceperilor necesare pentru o activitate. înlesneşte însuşirea de noi cunoştinŃe. aptitudinile presupun realizarea la un nivel superior al activităŃii. dacă acestea din urmă condiŃionează îndeplinirea activităŃii la un nivel mediu. 1980): a. pe măsura automatizării lor. se dezvoltă şi se manifestă în cadrul activităŃii. deprinderi. DistincŃia dintre aptitudini şi deprinderi se poate face din perspectiva a trei criterii (Zörgö. ExistenŃa şi utilizarea unui număr cât mai mare de priceperi şi deprinderi. priceperi Aptitudinile se formează. b. matematice. La rândul ei. Aptitudinile nu se reduc. rezervele potenŃiale scad treptat ca urmare a realizării lor sub forma performanŃelor situate la limita superioară a posibilităŃilor de dezvoltare. cu atât mai mari vor fi posibilităŃile de a găsi cele mai adecvate modalităŃi pentru rezolvarea problemelor. deprinderi şi priceperi. De exemplu. c. tehnice etc. în cazul formării deprinderilor. facilitează dezvoltarea aptitudinilor.4. ca elemente operaŃionale în structura aptitudinilor. Sub aspect formativ (disponibilitatea sau potenŃialitatea activă) → aptitudinile se caracterizează printr-o dezvoltare continuă. la suma cunoştinŃelor. ExistenŃa aptitudinii implică obŃinerea de performanŃe şi dovada unor perspective deosebite de dezvoltare. deprinderile motorii 116 . Sub aspectul procesual → în cazul formării aptitudinilor.

în anumite condiŃii. cât şi un indice al preferinŃei pentru o anumită activitate şi. Interesul facilitează dezvoltarea aptitudinii pe următoarele direcŃii (F. Nici o aptitudine nu se poate forma în lipsa unei motivaŃii adecvate faŃă de respectivul domeniu. De asemenea. 1975): ● determină individul să caute şi să găsească activitatea care corespunde cel mai bine aptitudinilor sale. 117 . ● mobilizează eforturile necesare formării şi dezvoltării aptitudinilor. RelaŃia aptitudini – dimensiunea afectiv-motivaŃională Dimensiunea afectiv – motivaŃională reprezintă un important factor al formării aptitudinilor şi valorizării lor maximale. fără motivaŃie. Între aptitudini şi deprinderi există şi alte tipuri de relaŃii: – pe de o parte.4. deprinderile formate se pot integra în structura aptitudinilor. potenŃialităŃile latente nu se activează. dincolo de o anumită limită. corect formată.sau cele de calcul mintal. nu se mai pot ameliora nici chiar în cazul supraînvăŃării. aptitudinile mai dezvoltate oferă posibilitatea formării mai rapide şi fără efort prea mare a deprinderilor necesare şi totodată a restructurării lor în condiŃii diferite. a atitudinii pozitive faŃă de respectiva activitate. ci doar cea consolidată. 4. ceea ce este în defavoarea aptitudinii. nu orice deprindere este favorabilă aptitudinii.3. Interesul este atât „forŃa” care influenŃează dezvoltarea aptitudinii. Chiar dacă aptitudinile au fost deja formate. totodată. În anumite împrejurări. Fără imbold intern. însă. – pe de altă parte. acesta asigurând o orientare afectiv – cognitivă a individului într-un anumit domeniu de activitate. ea furnizând şi direcŃionând energia acŃiunilor umane. ele nu duc la realizarea unor performanŃe superioare dacă nu sunt susŃinute de o motivaŃie adecvată. deprinderile pot duce la stereotipizarea şi schematizarea unilaterală a acŃiunilor. o deprindere greşit formată şi integrată în structura aptitudinii poate avea efect perturbator sau inhibitor asupra aptitudinii respective. Turcu. Unul dintre cei mai importanŃi factori motivaŃionali în formarea aptitudinilor îl reprezintă interesul. contribuind la amplificarea şi îmbogăŃirea repertoriului funcŃional al acestora. iar aptitudinea nu se poate forma. nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul aptitudinilor matematice sau verbale.

în Zörgö. cu atât personalitatea va fi mai afectată (mai dizarmonică şi neeficientă). negativ-univoc sau biunivoc şi cvasineutral). Cu cât gradul de incompatibilitate dintre aptitudini şi caracter este mai mare şi cu cât posibilităŃile de compensare reciprocă sunt mai reduse. ci şi produs al acestora.4. calitatea şi forŃa factorilor motivaŃionali pot uneori compensa anumite carenŃe aptitudinale. Interesul nu este însă numai factor al formării aptitudinilor. La rândul său. motivaŃia este şi ea dependentă de aptitudine. implică un ansamblu de aptitudini în lipsa cărora orientarea caracterială rămâne suspendată. cu evitarea totodată a activităŃilor în care se anticipează eşecul). ca urmare a prezenŃei aptitudinii. Pentru ca aptitudinea să se poată forma şi manifesta eficient este necesar un caracter care să o susŃină (în caz contrar. un anumit nivel de dezvoltare a aptitudinii condiŃionează formarea şi menŃinerea motivaŃiei (performanŃa obŃinută într-o activitate. aptitudinea dispare). La rândul ei. Se consideră că. 118 .4. 1980): a) nivelul la care se situează cele două dimensiuni. 4. de nivelul acesteia. RelaŃia aptitudini – caracter (atitudini) Formarea şi valorizarea aptitudinilor depinde şi de orientarea caracterială.● stimulează dobândirea unei atitudini creative faŃă de un anumit domeniu. a surclasării aptitudinilor prin atitudini sau invers). Atât aptitudinile. va creşte motivaŃia pentru acea activitate. în formarea şi manifestarea lui. în mod absolut (nivelul global: superior. Popescu-Neveanu. cât şi atitudinile se formează şi se dezvoltă sub influenŃa aceloraşi factori de mediu şi educaŃie care pot avea efect pozitiv sau negativ asupra relaŃiei dintre cele două dimensiuni şi. respectiv. b) sensul în care se manifestă interacŃiunile (pozitiv şi reciproc stimulativ. Atunci când relaŃiile dintre aptitudini şi caracter sunt compatibile şi optime. în anumite limite. asupra structurii de ansamblu a personalităŃii. mediu. la creşterea eficienŃei sale. caracterul. ele conduc la armonizarea şi echilibrarea personalităŃii. Evaluarea relaŃiilor dintre aptitudini şi caracter se realizează în funcŃie de trei criterii (P. sau cu posibilităŃi de compensare reciprocă. însă. inferior) şi în mod relativ (prevăzând posibilitatea echilibrării sau a dezechilibrării.

RelaŃia aptitudini – temperament În raport cu aptitudinile. se diferenŃiază trei tipuri de aptitudini: ● aptitudini senzoriale (rapiditatea. Faptul că temperamentul nu predetermină aptitudinile este confirmat de posibilitatea formării uneia şi aceleiaşi aptitudini pe temperamente diferite sau a mai multor aptitudini pe fondul unui singur temperament. 4. memorie asociativă. ● aptitudini psihomotorii (forŃa mişcărilor. cum ar fi inteligenŃa. stabilitatea structurării percepŃiei. cu rol de predispoziŃie. Între cele două dimensiuni există totuşi influenŃe reciproce: – pe de o parte. 119 .c) caracterul direct sau indirect al interacŃiunilor: directe sunt influenŃele dintre atitudinile focalizate pe o anumită activitate sau pe propriile posibilităŃi şi aptitudinile individuale şi speciale corespunzătoare. care reprezintă o sinteză a mai multor aptitudini intelectuale: spirit de observaŃie. cea mai importantă este inteligenŃa.5. în funcŃie de mai multe criterii (V. temperamentul poate facilita sau provoca dificultăŃi în formarea aptitudinilor. – pe de altă parte. temperamentul constituie doar o premisă extrem de generală. Clasificarea aptitudinilor În cadrul subsistemului aptitudinal este necesară o diferenŃiere şi o clasificare. coordonarea mişcărilor). După natura psihologică a elementelor componente.4. putem vorbi despre o oarecare profesionalizare a temperamentelor.). precizia. atenŃie distributivă etc. raŃionament inductiv şi deductiv. dificultăŃi care pot fi însă depăşite prin exerciŃiu sau prin compensare. Pe baza unor tendinŃe de adaptare a temperamentelor la activitate.5. 4. modificarea manifestărilor temperamentale poate conduce la modificarea aptitudinilor. indirecte sunt relaŃiile dinte atitudinile generale faŃă de lume şi aptitudinile specializate sau dintre atitudinile concrete şi aptitudinile generale. rapiditatea.). Oprescu. 1991): 1. flexibilitatea gândirii. fluenŃa verbală. ● aptitudini intelectuale (care prezintă grade diferite de complexitate. plasticitatea perceptuală etc.

constând din realizarea superioară a unui singur fel de operaŃii psihice (centrarea pe un singur element al aptitudinii respective). De regulă. În acest sens delimităm aptitudini muzicale. s-a presupus că dacă aptitudinea complexă este superioară. se cunosc pictori celebri care erau miopi sau care aveau deficienŃe majore de văz). C. plastice.2. a căror clasificare nu se mai face după tipul de operaŃie psihică executată. în care se implică mai multe elemente psihice. Aceste aptitudini. aptitudinile complexe. De asemenea. s-a constatat că la unii muzicieni de un incontestabil talent unele dintre aptitudinile simple erau foarte puŃin dezvoltate. ci după genul de activitate în care individul reuşeşte în mod deosebit. Astfel. Un astfel de sistem complex şi ierarhizat de operaŃii sau aptitudini. calculul aritmetic exact. chiar sub normal. se exprimă într-o aptitudine complexă. după gradul lor de complexitate. luminoşi sau olfactivi. După structura lor. Aceasta demonstrează că importantă este nu atât prezenŃa unor anumiŃi factori. modul lor de organizare (de exemplu. având la bază o singură funcŃie. aptitudinile se clasifică în: ● aptitudini simple. ci felul în care se îmbină aceştia. cum ar fi: văzul la distanŃă. matematice. elementare. ● aptitudini complexe. reamintirea fidelă a figurilor sau a desfăşurării unei conversaŃii avute cu mult timp în urmă etc. Rezultatele au fost însă neaşteptate (de exemplu. în timp ce la alte persoane fără aptitudini muzicale s-au descoperit factori care vizau performanŃe superioare). sportive. lingvistice. tehnice. măsurarea din ochi a distanŃelor. ele se desfăşoară într-un cadru profesional specializat necesitând prezenŃa mai multor aptitudini elementare care se înlănŃuie. nu este suficient un auz fin pentru ca cineva să devină muzician). diferenŃierea excitanŃilor sonori. literare. ActivităŃile umane sunt complexe şi presupun îmbinarea în formă organizată a diverselor mijloace de acŃiune. s-a încercat identificarea elementelor sau factorilor componenŃi ai unor aptitudini complexe. 120 . Plecând de la considerentul că pentru a duce la performanŃă într-un domeniu profesional aptitudinile complexe presupun o anumită structurare operaŃională. constând doar dintr-o singură însuşire psihică. şi aptitudinile simple care intră în componenŃa lor sunt superioare. manageriale etc. fixarea rapidă a reprezentărilor. considerate izolat nu duc la rezultate remarcabile decât pe linia anumitor acŃiuni simple (de exemplu. Morgan consideră că pot exista atâtea aptitudini câte feluri de activităŃi sunt. chiar se întrepătrund şi se structurează specific.

aptitudinea tehnică. ● aptitudinea de a prescurta rapid un raŃionament sau un şir de raŃionamente care formează structura logică desfăşurată a rezolvării. După gradul de operaŃionalitate. de aplicabilitate în diverse domenii de activitate. de a trece rapid şi uşor de la raŃionamentul direct la cel invers. de regulă. manifestă. senzitivitatea. Fiecare dintre aceste aptitudini conŃine un anumit set aptitudinal sau componentă internă. 121 . Pe de altă parte. Printre aptitudinile speciale se numără în primul rând aptitudinile profesionale: aptitudinea matematică. În mod curent. aptitudinea literară. 3. ele constituind nucleul operaŃional al tuturor tipurilor de activitate. ea subsumând celelalte aptitudini (spiritul de observaŃie. ● aptitudini speciale. de a găsi rapid o regulă de organizare a datelor (un algoritm).). A. în concordanŃă cu diverse sarcini concrete. formarea asociaŃiilor reversibile (asociaŃii directe – de la stimulul precedent la cel consecutiv – şi asociaŃii indirecte – invers). aptitudinea managerială etc. practică. care au o aplicabilitate restrânsă. raŃionamentul. care sunt necesare şi eficiente în diverse domenii de activitate. ele condiŃionând succesul doar într-un anumit domeniu de activitate. în calitate de aptitudine generală se ia doar inteligenŃa. nu dispun de o arhitectură sau formulă identică (persoane care obŃin performanŃe similare într-o anumită activitate. ● aptitudinea de a comuta. de a transpune cu uşurinŃă principiul de rezolvare la alte probleme de acelaşi tip (formarea de asociaŃii generalizate). după cum urmează: a. atenŃia. s-a constatat existenŃa şi a formelor particulare de inteligenŃă (inteligenŃă teoretică. imaginaŃia). Aptitudinile generale implică sisteme asociative flexibile. precum şi originalitate în actualizarea asociaŃiilor. aptitudinea ştiinŃifică. definirea noŃiunii de inteligenŃă a devenit foarte dificilă. tehnică. memoria. aptitudinea muzicală. deşi este clar că inteligenŃa deschide perspective de reuşită în orice domeniu de activitate. managerială etc. Aptitudinea matematică presupune. particularităŃi foarte diferite ale structurii aptitudinilor lor). Deoarece diverşi autori conferă inteligenŃei conŃinuturi diferite. prezenŃa şi combinarea următoarelor elemente: ● aptitudinea de a generaliza rapid şi extensiv materialul matematic. aptitudinea pedagogică. distingem: ● aptitudini generale. socială etc. KruteŃki.).chiar atunci când fac parte din aceeaşi categorie (artistică. după V.

perseverenŃă. b. Aptitudinea ştiinŃifică are în componenŃa ei următoarele elemente: ● aptitudinea numerică. îmbinarea şi separarea figurilor. ● interesul pentru tot ceea ce este în jur. volumului obiectelor. ● atracŃia spre problematic. viteza de reacŃie. distanŃei. 122 . ● reprezentarea spaŃială. ● uşurinŃă asociativ – verbală. auditivă. direcŃiei. Aptitudinea muzicală reuneşte capacitatea de ascultare a muzicii (percepŃia muzicii). Aptitudinea tehnică include îmbinarea următoarelor calităŃi: ● sensibilitatea vizuală. ● gândirea creatoare. forŃa mişcărilor. perseverenŃă în învingerea dificultăŃilor etc. pasiunea pentru cunoaştere. c. ● atitudinea activă faŃă de muncă. funcŃională şi economică). capacitatea de execuŃie (de interpretare) şi capacitatea de creaŃie (de compoziŃie muzicală): ● sensibilitatea auditivă. ● gândirea tehnică (reproductivă şi creatoare. interesul cognitiv. Aptitudinea literară presupune în structura ei următoarele componente: ● spiritul de observaŃie. încrederea în posibilităŃile proprii. ● percepŃia corectă şi uşoară a formei. ● curiozitatea epistemică. d. câmpul vizual. ● simŃul răspunderii. faŃă de ceilalŃi şi faŃă de societate. ● tenacitate. ● spiritul de observaŃie şi de investigare – cunoaştere. ● impresionabilitatea afectivă. e. ● memoria vizuală şi auditivă. ● spiritul de observaŃie. tactilă. ● exigenŃă faŃă de sine. verbală.● aptitudinea de reprezentare spaŃială a figurilor şi relaŃiilor spaŃiale. constructivă. ritmul motric. ● simŃul estetic. spaŃială. mărimii. precizia motrică. ● gândirea imagistică.

sensibilitate şi receptivitate faŃă de nou. 123 . ● memorie facilă. discernământ. ● imaginaŃie în „proiectarea” trăsăturilor personalităŃii elevilor. ● atenŃia distributivă. ● fluenŃă. următoarele calităŃi relevante: ● facilitate. perseverenŃa în urmărirea realizării scopurilor fixate. ● sentimentul dragostei faŃă de copii. ● simŃul ritmului şi al variaŃiilor de interval. aspiraŃia spre autorealizare şi autodepăşire. claritate. ● forŃa şi bogăŃia imaginaŃiei. Aptitudinea managerială (organizatorică) reuneşte următoarele calităŃi: ● spiritul de observaŃie. ● curiozitate epistemică. flexibilă şi profundă. flexibilitate şi coerenŃă ideatică. ● capacitatea de a cunoaşte oamenii. Aptitudinea pedagogică include în ansamblul său. înălŃimea şi timbrul). ● simŃul melodic (auzul melodic). ● curajul. mobilă şi prodigioasă. ● spiritul de observaŃie. reacŃie promptă şi adecvată. stăpânirea de sine. simŃul măsurii. ● capacitatea de reprezentare auditiv – muzicală (auzul intern). g. ● raŃionamentul deductiv (tipic pentru procesul de predare). ● capacitatea de a elabora proiecte de viitor. intransigenŃa. prezenŃa de spirit. conciziune şi expresivitate verbală. respectul faŃă de ei.● diferenŃierea fină a calităŃilor sunetului (intensitatea. ● simŃul armoniei muzicale (auzul armonic). ● consecvenŃa în cerinŃe. inteligibilitate. ● capacitatea de ordonare a informaŃiilor (organizarea logică a expunerii). ● simŃul tonalităŃii sau simŃul gamei. f. ● exigenŃă faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi. răbdarea. ● originalitate şi sensibilitate la probleme. ● gândire mobilă. ● concentrarea auditiv – emoŃională a atenŃiei (focalizarea trăirilor emoŃionale).

● capacitatea de a prevedea consecinŃele unei acŃiuni. Astfel inteligenŃa generală poate contribui la dezvoltarea tuturor aptitudinilor speciale. fără a fi deosebit de inteligente. ● capacitate empatică. Şi această ipoteză este doar parŃial adevărată. ● capacităŃi relaŃionale. Cercetările au evidenŃiat o contribuŃie ridicată a inteligenŃei în cadrul aptitudinilor ştiinŃifice şi matematice. 2.superioară a oricărei activităŃi presupune acŃiunea sinergică a aptitudinilor generale şi speciale. Au existat chiar cazuri în care indivizi cu retard mental au obŃinut performanŃe superioare în muzică sau pictură – cazul „savanŃilor idioŃi”. efectuarea calitativ . Nu întotdeauna există o corelaŃie pozitivă între inteligenŃă şi aptitudinile speciale. la un nivel calitativ superior a aptitudinilor generale şi speciale constituie talentul. În acest sens. deoarece cercetările au evidenŃiat că există persoane cu aptitudini speciale excepŃional dezvoltate. cea mai nesemnificativă fiind corelaŃia dintre inteligenŃă şi aptitudinile muzicale şi plastice. ● capacitatea de a lua decizii. Astfel. corelaŃia dintre inteligenŃă şi celelalte aptitudini speciale este mai slabă. ea nu va putea deveni muzician sau pictor de valoare în absenŃa aptitudinii corespunzătoare. nu putem afirma că performanŃele superioare în muzică sau pictură se realizează pe un deficit intelectual. Pe de altă parte. stăpânire de sine. dar şi un anumit prag între aptitudinile speciale şi cele generale. discernământ. Între talent şi aptitudine există 124 . Oricât de inteligentă ar fi o persoană. curaj. deoarece studiile au arătat că există nu numai o diferenŃă. O problemă mult discutată în psihologie a constituit-o problema corelaŃiei dintre aptitudinile generale şi speciale. ● spiritul organizatoric. Aptitudinea generală facilitează dezvoltarea aptitudinilor speciale. ● spiritul critic şi autocritic al gândirii. În general. ● fermitate. Această ipoteză este parŃial adevărată.● capacitatea de planificare şi coordonare. s-au formulat două ipoteze: 1. S-a presupus că aptitudinile generale ar fi rezultatul sintezei aptitudinilor speciale. spirit de răspundere. inteligenŃa ar fi efectul şi rezultanta sintetică a diverselor aptitudini speciale. Îmbinarea originală. ● iniŃiativă.

În structura talentului. Astfel. Omul de geniu creează o nouă epocă în domeniul său de activitate. o pondere mai scăzută persoanelor talentate şi cel mai mic procentaj îl întâlnim la persoanele de geniu. dar şi calitative. G. Este necesar ca multiplele aptitudini solicitate să se focalizeze pe una dintre ele. activismul.) au o pondere mai mare decât în structura aptitudinilor. Deci. În cadrul subsistemului aptitudinal. nu este privilegiul unor oameni excepŃionali. îmbogăŃind tezaurul existent. numai după ce apar condiŃiile activităŃii independente. să se investească în aceasta şi să-i confere originalitatea. ci este o configuraŃie specifică a diferitelor trăsături de personalitate. ponderea cea mai mare revine persoanelor cu potenŃial aptitudinal special deasupra mediei. cea definitorie pentru talent. întotdeauna. Talentul se poate manifesta în cele mai diverse activităŃi umane şi. Geniul reprezintă cea mai înaltă formă de dezvoltare a aptitudinilor speciale şi generale. la care se adaugă pasiunea pentru activitatea respectivă. Séailles preciza faptul că diferenŃa de înzestrare între omul de geniu şi omul comun este una de grad şi nu de natură. la concluzia că talentul presupune o îmbinare specifică de diverse aptitudini. una dintre explicaŃiile talentului este dezvoltarea multilaterală a aptitudinilor. de mai multe aptitudini superior dezvoltate. având înclinaŃii şi către alte activităŃi decât cea în care se afirmă talentul (de exemplu. trăsăturile de personalitate (pasiunea. care uneori sunt foarte îndepărtate de activitatea dominantă. unii savanŃi au şi aptitudini artistice etc. Talentul se caracterizează printr-o contribuŃie personală întrun domeniu oarecare de activitate. El se manifestă uneori târziu. care se manifestă într-o activitate creatoare de însemnătate istorică pentru viaŃa societăŃii. Nota distinctivă a talentului este originalitatea şi încadrarea performanŃelor sale în coordonatele axiologice ale „epocii”. a unui nou mod de gândire. totodată. cu atât frecvenŃa lor de manifestare în plan individual este mai scăzută. Talentul nu poate fi identificat în mod simplist cu o combinaŃie avantajoasă a aptitudinilor. 125 .). Cercetările au arătat că persoanele talentate dispun. S-a ajuns. astfel.diferenŃe de grad. cu cât nivelul de dezvoltare şi integrare al aptitudinilor este mai înalt. în care personalitatea îşi pune în acŃiune posibilităŃile sale reale. inclusiv a celor aptitudinale. punând bazele unui nou curent sau stil. atitudinile creative etc.

în diferite grade. aptitudinile condiŃionează eficienŃa umană şi economică a unor societăŃi. gruparea într-un anume fel a mai multor aptitudini ne permite să vorbim de talent. se identifică după criteriul performanŃelor supramedii şi al specificităŃii. dar şi viteză de instruire şi de execuŃie. parŃial înnăscute. există unii indicatori comuni. spre acele activităŃi în care constată că au performanŃe. aptitudinile sunt identificate în şcoală începând cu clasele mici. Între termenii de aptitudine. societatea luându-le în atenŃie târziu. Problema majoră pe care o ridică aptitudinile în raport cu societatea. Aptitudinea „accentuată”. la structurarea lor contribuind. iar „utilizarea” oamenilor Ńinând seama de aptitudinile lor indică gradul maturităŃii unei societăŃi şi a unui sistem de învăŃământ. grupate – una singură neputând genera eficienŃă decât prin excepŃie. Dincolo de aspectele diferenŃiatoare. ele sunt şi testate pentru formarea unor clase speciale cu copii dotaŃi (clase de matematică. care se exprimă în calitatea rezultatelor activităŃii. talent şi geniu există o relaŃie „de putere”. Geniul este manifestarea superioară a unui talent sau grupuri de aptitudini şi talente. eficienŃa. toate componentele psihice. Concepte-cheie ● aptitudine – însuşire sau sistem de însuşiri ale individului. Domeniile de manifestare a aptitudinilor sunt foarte diferite. Aptitudinile presupun calitate. uneori. informatică etc.). se consideră că toŃi oamenii au aptitudini (în stare potenŃială). spontan. parŃial dobândite. o dată cu „explozia” profesiilor şi cu demonstrarea importanŃei lor economice (selecŃia profesională). aceste componente apar.Rezumat Aptitudinile reprezintă un ansamblu de însuşiri psihice individuale. mijlocind reuşita într-o activitate. Empiric. ComponenŃa aptitudinilor este complexă. Indivizii se orientează şi ei. practic nu există pentru societate. Actual. a cărui notă distinctivă este originalitatea (creaŃia originală). Între aptitudine. 126 . Pe de altă parte. capacitate şi abilitate există anumite diferenŃe specifice. În general. deşi de multe ori aceşti termeni sunt consideraŃi ca sinonimi. de regulă. o reprezintă depistarea timpurie şi educarea lor. rapiditatea acŃiunii. omul de geniu creând o nouă „epocă” în domeniul său de activitate. şi anume: calitatea rezultatelor. dar depistarea şi exersarea lor constituie o problemă de educaŃie şi de şansă – o calitate neexprimată.

tehnică. îndemânarea. în situaŃii noi. realizare spontană şi facilă. evidenŃiind uşurinŃă. ● performanŃă – acŃiune cu un efect superior nivelului comun. putând constitui chiar un record. rezultă din exersare repetitivă. eficientă. ● abilitate – însuşire sinonimă cu priceperea. condiŃie pentru formarea şi utilizarea optimă. ştiinŃă. a deprinderilor şi cunoştinŃelor. ● geniu – ansamblu de calităŃi ce duc la realizări de însemnătate istorică. ● aptitudine specială – structură instrumentală. ereditare şi a sistemelor operaŃionale dobândite ce mijlocesc performanŃe deosebite şi realizări originale în activitate. cultură. cunoştinŃele şi experienŃa necesară. mod de existenŃă a psihicului uman. care este solicitată şi intervine în orice fel de activitate a individului sau în rezolvarea unor diverse categorii de sarcini. este întotdeauna demonstrată şi demonstrabilă prin fapte. ● deprindere – componentă automatizată a activităŃii.● aptitudine generală – structură instrumental-adaptativă bazală. calitate superioară şi precizia cu care omul desfăşoară anumite activităŃi. însuşire în genere sau însuşire pozitivă. care duc la acŃiuni eficiente şi de performanŃă. 127 . ● talent – ansamblul dispoziŃiilor funcŃionale. ce deŃin un rang maxim în plan individual sau grupal. rapiditate. ● calitate – se referă la caracteristicile de conŃinut ale obiectelor şi fenomenelor. ● instrumental – calificare a unor obiecte sau acte psihice de a servi drept mijloace sau instrumente pentru dezvoltarea unei acŃiuni şi obŃinerea unui efect. care este solicitată şi intervine în anumite sfere particulare de activitate profesională. persoană cu dotaŃie excepŃională. adaptare suplă. ● activitate – modalitate specific umană de adaptare la mediu şi de adaptare a mediului la condiŃia socio-umană. toate rezultatele activităŃii. exprimă sinteza laturilor şi însuşirilor lor esenŃiale. caracterizată prin desfăşurarea în afara sau prin reducerea controlului conştient. implicând autoorganizare adecvată sarcinii concrete. ● capacitate – sistem de însuşiri funcŃionale şi operaŃionale în uniune cu deprinderile. prin care acestea se definesc şi se deosebesc de alte obiecte şi fenomene. creativitate ce deschide noi orizonturi în istorie.

PrecizaŃi distincŃia între aptitudini şi deprinderi. se poate realiza în formă conştientă sau inconştientă. deficitar. ComentaŃi problema corelaŃiei dintre aptitudinile generale şi aptitudinile speciale. talent şi geniu? 7. Autoevaluare 1.● compensare – proces sau mecanism de contrabalansare a unei deficienŃe. 128 . Care sunt etapele evoluŃiei conceptului de „aptitudine”? 2. se poate realiza fie prin eforturi orientate în domeniul iniŃial. 5. 4. EnumeraŃi criteriile pe baza cărora se evaluează relaŃia dintre aptitudini şi atitudini. 6. Care este diferenŃa între aptitudine. fie prin eforturi orientate asupra unui alt domeniu în care individul încearcă să obŃină rezultate excepŃionale. ExplicaŃi şi apreciaŃi contribuŃia studiilor asupra gemenilor în problema raportului ereditate/mediu. Ce condiŃii trebuie să îndeplinească o însuşire psihică pentru a deveni aptitudine? 3.

datorită realităŃii multiple care stă la baza acestui termen. anumite note comune şi definitorii pentru inteligenŃă. ● caracterul de orientare. deci instrument al reuşitei. Conceptul de inteligenŃă Termenul de inteligenŃă are. şi anume: ● caracterul complex. Deşi există numeroase definiŃii ale inteligenŃei.1. S-au formulat zeci de definiŃii ale inteligenŃei. neexistând o definiŃie unanim acceptată. din punct de vedere psihologic. noi. aptitudinea de a găsi soluŃii optime în situaŃii inedite. 129 . din perspectivă etimologică.5. Psihologia ştiinŃifică actuală delimitează două accepŃiuni intercorelate ale noŃiunii de inteligenŃă: ca sistem complex de operaŃii şi ca aptitudine generală. putem distinge. Astfel „inteligenŃa se relevă a fi aptitudinea intelectuală generală a individului uman de a sistematiza şi apoi utiliza achiziŃiile anterioare în situaŃii problematice noi. Cuvântul latin inter – legere. modificând în mod necesar semnificaŃia funcŃională a elementelor cunoaşterii. în scopul realizării unui echilibru optimal la situaŃiile noi şi mereu variabile ale mediului” (V. inteligenŃa este capacitatea de a stabili legături. Din cunoaşterea comună provine şi definiŃia: inteligenŃa este capacitatea generală de adaptare la mediu. în psihologie. 1991). din care derivă termenul de inteligenŃă. Oprescu. INTELIGENłA – CA SUBSISTEM REZOLUTIVPRODUCTIV AL PERSONALITĂłII 5. fenomene şi evenimente. Astfel. multiple şi diferite semnificaŃii. relaŃii între obiecte. reunea două sensuri: a discrimina (disocia) şi a lega (a pune împreună). ● caracterul operatoriu.

● abilitatea de a compara rapid variantele acŃionale şi de a reŃine pe cele optime. ci reprezintă expresia organizării superioare a tuturor proceselor psihice (cognitive. cu intelectul în general este regăsită cel mai bine în concepŃia lui J. După cum arată M. care defineşte inteligenŃa ca formă superioară de adaptare prin echilibrări progresive între operaŃiile fundamentale ale intelectului (asimilare şi acomodare). În general. InteligenŃa se serveşte de procesele psihice (în primul rând de gândire) pentru a realiza o adaptare suplă la condiŃiile variate ale mediului. inteligenŃa se identifică cu gândirea. prin faptul că inteligenŃa presupune cunoaşterea relaŃiilor şi a relaŃiilor dintre relaŃii. inteligenŃa realizânduse prin operaŃii. afectivmotivaŃionale şi volitive). În acest sens. ● abilitatea de a anticipa şi prevedea consecinŃele unor acŃiuni şi evenimente. OperaŃiile se referă atât la procedeele şi mijloacele de rezolvare a problemelor. 130 . inteligenŃa înseamnă descoperirea unor raporturi. Pentru unii autori. Ea devine suplă şi flexibilă. ● abilitatea de a corela şi integra într-un tot unitar părŃile relativ disparate. inteligenŃa ca sistem de operaŃii înseamnă: ● abilitatea de adaptare a individului la situaŃiile noi (nefamiliare). InteligenŃa nu este un simplu proces psihic. ● abilitatea de a gândi abstract. ● abilitatea de a rezolva rapid şi corect probleme cu grade crescânde de dificultate. Piaget (1965). cât şi la procesele mintale care au loc în timpul procedeului ales. InteligenŃa ca sistem complex de operaŃii sintetizează în esenŃă mecanismele adaptative ale conduitei la împrejurările variabile ale mediului. ea poate fi asimilată cu gândirea. Activitatea psihică este constituită din operaŃii – acŃiuni mintale – care provin genetic din interiorizarea acŃiunilor practice. de a generaliza şi a face deducŃii. Zlate (2000).1. a căror utilizare satisface un scop adaptativ (transformativ). a modului şi a gradului în care aceste converg şi conlucrează în vederea reuşitei acŃiunilor individului. Asocierea inteligenŃei cu gândirea. pe măsură ce se formează şi se dezvoltă mecanismele şi operaŃiile tuturor celorlalte funcŃii psihice.

implicarea ei cu succes în diverse activităŃi. în continuare. În 1904. Aptitudinea comună a fost denumită de Spearman inteligenŃă generală sau factorul g. Binet la o concepŃie teoretică asupra inteligenŃei. Abordarea analitică factorială Problema care se pune. omogenă sau prezintă o compoziŃie multifactorială. Totodată. Conform acestei teorii. mai ales. iar ceilalŃi factori au fost denumiŃi factori specifici sau factorul s. inteligenŃa reprezintă o combinaŃie liniară între doi factori: un factor general (g) care ar fi omogen şi un factor specific (s) legat de varietatea activităŃilor. aşa cum am precizat anterior. inteligenŃa implică diferite tipuri de activităŃi. la o aptitudine generală.Deşi este strâns legată de gândire. finalitatea ei. abordarea genetică şi abordarea sistemică. în cadrul acestor teorii. efectuarea unor calcule aritmetice. pe de o parte. este dacă inteligenŃa are o structură unitară. inteligenŃa nu coincide cu gândirea. 2. Teoria bifactorială C. comună şi. Gândirea nu este decât un instrument al inteligenŃei. 5. Astfel. gândirea nu este în mod necesar inteligentă. Această accepŃiune s-a dovedit a fi limitată. 5.2. deoarece studiile au evidenŃiat nu numai o inteligenŃă generală (care permite finalizarea cu succes a mai multor activităŃi).2 Teorii asupra inteligenŃei Prezentăm. în afară de capacitatea generală de achiziŃie a cunoştinŃelor. în sine. la o aptitudine specifică activităŃii respective. intersectându-se cu aceasta. Spearman face trecerea de la constatările empirice ale lui A. ci. a. de gândire raŃională şi de rezolvare de probleme. Astfel. inteligenŃa – ca funcŃie integrativă – este implicată la toate nivelele sistemului psihic uman. şi anume: abordarea analitică factorială.InteligenŃa ca aptitudine generală vizează nu atât conŃinutul şi structura ei psihologică. Analizând corelaŃiile la diverse grupe de teste (care solicitau activităŃi intelectuale diferite). 131 . ci şi forme particulare de inteligenŃă (care permit finalizarea cu succes a unei singure activităŃi). el a elaborat teoria bifactorială. pe de altă parte. Spearman a ajuns la concluzia că orice formă de activitate intelectuală face apel. câteva dintre abordările teoretice cu privire la inteligenŃă.1.

rezolvarea unei probe de atenŃie etc. consideră că interpretarea inteligenŃei ca pe o combinaŃie a factorilor „g” şi „s” este o viziune mult prea simplistă. ci faptul că aceşti factori sunt ierarhizaŃi. la care se adaugă câte un factor specific (s) fiecăreia dintre aceste activităŃi. elaborându-se un model ierarhic.). analiza factorială poate pune în evidenŃă măsura în care testele utilizate apelează la un factor comun (g) şi măsura în care alŃi factori – factorul s – pot interveni. „spaŃial” etc. Spearman a introdus în cercetarea psihologică. solicită acelaşi factor comun (g) într-o măsură mai mare sau mai mică. Pentru aceşti autori important nu este numărul factorilor. În urma calculelor rezultă valori numerice cărora cercetătorul le atribuie o semnificaŃie psihologică. Termenul factor are sensul de element constitutiv al diferitelor operaŃii mintale. semigenerali între factorul „g” şi factori „s” care intervin în grupe de activităŃi înrudite (factorul „verbal”. deci. şi nu unul liniar. factorul „verbal” se poate divide în capacitatea de verbalizare şi capacitatea de învăŃare a unor limbi străine. Burt a fost de acord cu Spearman asupra faptului că factorul „g” este înnăscut şi variabil. în timp ce factorul „s” se formează prin exerciŃiu. Ei completează schema lui Spearman. Unii factori de grup au o arie mai întinsă. tehnica analizei factoriale. Teoria ierarhică C. ierarhiza factorii de grup în factori de grup majori şi factori de grup minori. Burt şi Ph. Burt şi Vernon au considerat factorii de grup ca o funcŃie a educaŃiei (învăŃării). până se ajunge la factorii specifici (de exemplu. în studiul inteligenŃei. plecând de la modelul bifactorial al inteligenŃei (Spearman). Plecând de la o matrice de intercorelaŃii. factorii sunt de fapt concepte psiho-matematice. PerfecŃionarea metodelor de calcul ale analizei factoriale a condus la crearea altor teorii privind structura inteligenŃei: teoria ierarhică şi teoria multifactorială. „numeric”. Vernon. 132 . comuni. în funcŃie de testele care au fost utilizate. propunând intercorelarea factorilor de grup. Fiind extraşi pe baza unor consideraŃii şi metode matematice (statistice). b. Putem. în timp ce alŃi factori de grup au o arie mai restrânsă.

între factorii „primari”. independenŃi. El evidenŃiază şapte factori „primari” semnificativi ai inteligenŃei sau şapte aptitudini mintale primare(1938). considerând că inteligenŃa constă dintr-o serie de aptitudini diferite şi nerelaŃionate (între care nu există relaŃii primare). PerformanŃele obŃinute la testări permit conturarea unui profil. simple. ● aptitudinea numerică (N). totuşi. Aptitudinile mintale primare sunt: ● aptitudinea spaŃială (S). Din punct de vedere practic. ● fluenŃa verbală (W). Astfel. În acest model. însă. ca în cazul factorului „g”. ● memoria (M). Thurstone (1930). format din şapte scoruri şi nu dintr-unul singur. considerând că aceste aptitudini formează baza funcŃionării intelectuale primare. ● raŃionamentul inductiv (I sau R). care neagă existenŃa unui factor „g” – cu influenŃă asupra tuturor activităŃilor –. ● comprehensiunea verbală (V). factorul „g” există. Thurstone neagă existenŃa factorului „g” comun tuturor activităŃilor şi a factorilor de grup comuni unui număr restrâns de activităŃi. Thurstone a admis el însuşi posibilitatea unor 133 . ireductibile ale intelectului. sunt elemente primare. fiecare aptitudine mintală primară este evaluată printr-un anumit test. ● aptitudinea de percepŃie (P). cât şi o tehnică de analiză factorială. s-a evidenŃiat că există corelaŃii între scorurile obŃinute de unii subiecŃi la cele şapte teste.c. ceea ce sugerează că. Teoria multifactorială Elaborarea acestei teorii şi a metodelor corespunzătoare de analiză (analiza multifactorială) se datorează în special psihologului american L. Autorul apelează la un criteriu denumit de el criteriul „structurii simple” care exprimă atât un punct de vedere general teoretic. El a plecat de la ideea că activitatea intelectuală solicitată în diverse sarcini poate fi explicată printr-un număr oarecare de factori distincŃi. Toate aceste aptitudini sunt de importanŃă egală şi nu corelează între ele. factorii sunt independenŃi. În urma unei analize factoriale secundare.

ci înăuntrul claselor. deci a existenŃei unui factor „g” în toate aptitudinile mintale primare. ei neputând fi structuraŃi şi organizaŃi ierarhic. ● semantic (modul de a opera cu cuvintele). ConŃinutul se referă la domeniul în care se manifestă inteligenŃa. 1967. produse. Acest model reprezintă o clasificare a fenomenelor în categorii care se intercondiŃionează nu în clase. fiecare rând şi fie-care coloană reprezentând o categorie diferită.corelaŃii între factorii primari. cuvinte. Nu există nici un motiv ca să nu extindem acest tip morfologic la un model cu trei sau mai multe dimensiuni. 1978). simboluri etc. ConcepŃia multifactorială cea mai radicală îi aparŃine lui J. descoperind existenŃa a 120 de factori ai inteligenŃei. Căpâlneanu. Ne putem referi la acesta ca la o matrice logică. în sensul capacităŃii de a cunoaşte manifestările acestora. Guilford adoptă însă un alt criteriu de a structura. ToŃi aceşti factori sunt consideraŃi egali ca importanŃă. ca aceea din matematică. O matrice obişnuită. Autorul acestor rânduri a pledat pentru utilizarea unui astfel de model în psihologie. Guilford a construit un tablou general al operaŃiilor inteligenŃei prin combinarea naturii acestora cu materialul asupra căruia se exercită operaŃiile respective (figuri. în care elementele chimice sunt orânduite în rânduri şi coloane. factorii respectivi în modelul tridimensional (1967): fiecare factor este definit prin raportarea simultană la ceea ce el consideră a fi cele trei dimensiuni ale inteligenŃei: operaŃii. apud I. ● comportamental (modul de comportare în relaŃiile cu ceilalŃi.Guilford. ● simbolic (modul de a opera cu simboluri). ca în modelul ierarhic. precum şi rezultatele la care ajung. Sistemul tridimensional al lui Guilford are următoarea componenŃă (tabelul nr.P. de a le prevedea şi a le preîntâmpina.P. luându-se în considerare patru domenii: ● figural (modul de a opera cu figuri). are două dimensiuni. sintetiza. Guilford. Autorul unei teorii morfologice a inteligenŃei. Este tipul de model care a fost propus pentru organizarea factorilor de aptitudini intelectuale într-un sistem unitar” (J. precum şi de a-i determina să acŃioneze sau să reacŃioneze aşa cum le este indicat). Guilford îşi justifică astfel concepŃia: „Modelului ierarhic i se opune modelul multidimensional în elaborarea unei teorii a inteligenŃei. 12): 1. 134 . Exemplul cel mai cunoscut în ştiinŃă este acela al tabelului lui Mendeleev. conŃinuturi.).

cât şi procesele mintale care au loc în timpul utilizării procedeului ales. reprodusă cât mai fidel). ● memoria (cantitatea de informaŃii şi cota care. Aceste procese pot fi: ● cunoaşterea (cunoştinŃele pe care subiectul le posedă şi mai ales pe care le poate descoperi cu ajutorul a ceea ce ştie. conform unui criteriu logic care să ducă la o anumită concluzie ce satisface criteriul ales). ● gândirea convergentă (capacitatea de a gândi sistematic. ● transformări (schimbări cum ar fi: redefinirea. OperaŃia vizează atât produsele şi mijloacele alese de subiect pentru rezolvarea unei probleme. obŃinerea de elemente informative noi – privite din alte unghiuri – dintr-o cantitate de informaŃii date. care admite o singură soluŃie optimă dintr-o cantitate de informaŃie prestabilită). ● clase (colecŃii de unităŃi. 12 CONłINUTUL Figural Semantic Simbolic Comportamental OPERAłIA Cunoaşterea Memoria Gândirea divergentă Gândirea convergentă Evaluarea PRODUSUL UnităŃi Clase RelaŃii Sisteme Transformări ImplicaŃii 135 . odată reactualizată. relativ circumscrise). ● implicaŃii (contiguităŃi între itemii informaŃiei). Astfel. 3. 2. continuă să fie privită din acelaşi punct de vedere.). implicând transfer şi reactualizare de informaŃii). unidirecŃionat. comportamente. Produsul. Tabelul nr. riguros. ● sisteme (structuri organizate).Astfel. ● evaluarea (capacitatea de a compara produsul unei informaŃii noi cu informaŃia cunoscută. se referă la modul în care a fost concepută şi structurată. idei. organizat. informaŃia poate fi concepută şi structurată sub formă de: ● unităŃi (părŃi ale informaŃiei. ● gândirea divergentă (capacitatea de a elabora o pluralitate de căi şi soluŃii la o problemă oarecare. informaŃia. ● relaŃii (legătura dintre unităŃi). cu proprietăŃi comune). conŃinutul se exprimă în: imagini. algoritmizat. care rezultă din aplicarea unui factor operaŃional asupra unui factor de conŃinut. de către subiect. combinate cu informaŃiile nou acumulate). gradul de conştientizare a informaŃiilor stocate. acte. modificarea etc.

au avut o largă răspândire şi o mare varietate de forme. cât şi aptitudinile sale 136 .) În practică. testarea capacităŃii intelectuale a unei persoane în vederea orientării şcolare sau profesionale. impune luarea în considerare a structurii ierarhice a inteligenŃei. modelul tridimensional deschide calea unei abordări dinamice şi complexe a inteligenŃei şi creativităŃii. ● factorii de grup – care influenŃează performanŃele unor grupe de activităŃi înrudite. Cercetările bazate pe analiza factorială. ci reprezintă o asociere de aptitudini parŃial corelate. ● factorii specifici – nuanŃarea mai detaliată a diferenŃierilor în ceea ce priveşte aptitudinile individului (de exemplu: memorie verbală. Totodată. memorie spaŃială etc. operaŃii. Prin combinarea celor trei dimensiuni – conŃinuturi. relevante până la un anumit punct studiului sistematic al structurii inteligenŃei. cunoaşterea (ca operaŃie) şi clasa (ca produs). Astfel. InteligenŃa nu se reduce la un nivel general care să permită predicŃia în orice formă de activitate. parŃial independente. Sistemul său a stimulat cercetările în cadrul psihologiei diferenŃiale. Trebuie să cunoaştem atât nivelul inteligenŃei generale a persoanei respective. Deşi modelul lui Guilford (mai ales modelul de alegere a celor trei dimensiuni) pare destul de arbitrar. refacerea întregului devenind aproape imposibilă. Natura factorială a inteligenŃei este însă de necontestat. plecând de la încercarea de a clasifica logic testele de aptitudini. De exemplu. produse – se pot obŃine 120 de aptitudini diferite (4x5x6=120). Cu toate că au avantajul unei noi viziuni asupra inteligenŃei – interpretarea ei dintr-o perspectivă structurală – şi al rigurozităŃii prelucrărilor matematice. la ce operaŃie şi la ce produs se referă. această fracŃionare fiind foarte nuanŃată. aptitudinea de a determina apartenenŃa unei figuri la o clasă implică: domeniul figural (conŃinutul). memorie numerică.Pentru a defini un factor trebuie să identificăm: la ce conŃinut. el are meritul că exprimă un efort important de sistematizare a rezultatelor obŃinute până atunci în analiza factorială. structura factorială a inteligenŃei include trei categorii de factori (de la general la specific): ● factorul „g” (inteligenŃa generală) – care intervine în activităŃi variate. selecŃiei profesionale etc. ele conŃin în sine riscul de a „pulveriza” inteligenŃa într-un număr prea mare de factori.

de grup şi specifice, pentru a le putea prevedea măsura în care este aptă pentru o anumită profesiune. 5.2.2. Abordarea genetică Psihologia genetică depăşeşte abordarea factorială, centrându-se pe problema genezei inteligenŃei. ContribuŃia lui J. Piaget este esenŃială şi o vom prezenta sintetic în cele ce urmează. J. Piaget defineşte inteligenŃa ca relaŃie adaptativă între organism şi mediu. „Izvoarele inteligenŃei se confundă cu acela al adaptării senzoriomotorii, în general, iar dincolo de aceasta, cu izvoarele adaptării biologice însăşi” (J. Piaget, 1965). La rândul său, adaptarea structurilor cognitive (schemelor şi operaŃiilor) la cerinŃele mediului se realizează printr-un dublu proces de asimilare şi acomodare: ● Asimilarea se referă la procesul prin care o idee nouă (sau un obiect nou) este înŃeles în termenii conceptelor sau acŃiunilor (schemelor) pe care individul deja le are. ● Acomodarea reprezintă procesul complementar, prin care individul îşi modifică ideile şi acŃiunile în raport cu noile situaŃii, obiecte sau informaŃii. Procesele de asimilare şi acomodare au loc pe tot parcursul vieŃii, pe măsură ce ideile şi comportamentul individului se adaptează circumstanŃelor în schimbare. Asimilarea este procesul prin intermediul căruia individul face faŃă noilor situaŃii şi probleme, prin utilizarea schemelor existente. Acomodarea este procesul care implică modificarea schemelor existente sau elaborarea de scheme noi. Aceasta se datorează naturii neschimbătoare a celor două procese, denumite de Piaget funcŃii invariante. Astfel, adaptarea reprezintă, după Piaget, un echilibru între asimilare şi acomodare (un echilibru al schimburilor dintre subiect şi obiect). Înainte de a achiziŃiona o informaŃie nouă, individul se află într-o stare pe care Piaget a denumit-o echilibru (sau armonie cognitivă). Când această stare de echilibru este afectată – confruntarea cu ceva nou –, procesul de asimilare şi cel de acomodare îl restabilesc. Procesul de echilibrare acŃionează în vederea consolidării acomodării prin asimilare, iar echilibrul este menŃinut prin intermediul celor două. În acest fel, are loc modificarea structurilor mentale şi abilitatea cognitivă evoluează gradual.
137

RelaŃiile între organism şi mediu pot fi: ● de natură organică (în acest caz avem de-a face doar cu un schimb nemijlocit, direct de substanŃe între organism şi mediu); ● de natură psihică (schimburile dintre organism şi mediu au un caracter mediat, ele „efectuându-se la distanŃe spaŃio-temporale tot mai mari şi după traiectorii din ce în ce mai complexe. Întreaga dezvoltare a activităŃii mintale – de la percepŃie până la gândirea formală – este funcŃie de această distanŃă în treptată creştere a schimburilor, deci a echilibrului dintre o asimilare a realităŃilor din ce în ce mai depărtate la acŃiunea proprie, şi o acomodare a acestei acŃiuni la realităŃile respective” (idem)). În cazul unor schimburi mediate, de ordin funcŃional, a căror realizare implică intervale de timp şi spaŃiu, vorbim de comportament. După Piaget, comportamentul astfel conceput – într-un cadru biologic – presupune două aspecte esenŃiale şi interdependente: – un aspect afectiv: expresia componentei energetice a raportului organism-mediu; – un aspect cognitiv: exprimă forma, structura pe care aceste circuite o îmbracă. Pentru Piaget cunoaşterea nu înseamnă nici reducerea totală a obiectului la schemele subiective (idealism), nici absorbŃia completă a subiectului în obiect (materialism mecanicist). Cunoaşterea presupune interacŃiunea obiectului cu subiectul cunoscător, iar amploarea cunoaşterii – ca fenomen adaptativ necesar – măsoară întotdeauna amplitudinea şi complexitatea demersurilor necesare pentru a se realiza interacŃiunea obiect-subiect. În acest context, inteligenŃa este definită de Piaget „prin direcŃia în care este orientată dezvoltarea ei” (idem). Un asemenea mod de a defini inteligenŃa permite o caracterizare sintetică, în care trebuie să se Ńină seama atât de criterii funcŃionale cât şi de mecanisme structurale: ● sub aspect funcŃional, inteligenŃa se caracterizează prin complexitatea traiectoriilor pe care se realizează interacŃiunea subiect-obiect, prelungind şi desăvârşind, astfel, prin acŃiune şi gândire, procesele adaptative; ● sub aspectul mecanismelor structurale, inteligenŃa se realizează prin elaborarea unor structuri mobile şi reversibile opuse structurilor rigide şi univoce ale reacŃiilor senzoriomotorii elementare. Datorită mobilităŃii şi reversibilităŃii structurilor, devine posibilă realizarea unui comportament
138

variabil, suplu şi complex, capabil să facă faŃă unor împrejurări variabile şi să învingă distanŃele şi duratele. Progresul inteligenŃei, implicând un proces de perfecŃionare, în sensul unei mobilităŃi şi reversibilităŃi crescânde a componentelor acŃiunii, poate fi considerat ca rezultat al unei echilibrări progresive. „A defini inteligenŃa pe baza reversibilităŃii progresive înseamnă, deci, a spune că inteligenŃa constituie o stare de echilibru spre care tind toate adaptările succesive de ordin senzoriomotor şi cognitiv ca şi toate schimbările asimilatoare şi acomodatoare dintre organism şi mediu” (idem). Dezvoltarea inteligenŃei se realizează stadial (stadiul inteligenŃei senzoriomotorii, stadiul inteligenŃei preoperatorii şi stadiul operaŃiilor formale) şi predominant prin acomodare (prin restructurare şi reorganizare mintală). Atunci când asimilarea este superficială, iar acomodarea se produce cu dificultate, şi echilibrarea inteligentă va fi deficitară, inteligenŃa „desemnând formele superioare de organizare sau de echilibrare a structurilor cognitive” (idem). 5.2.3. Abordarea sistemică În timp ce teoriile factoriale au încercat să identifice structura aptitudinală a inteligenŃei, alte teorii mai recente tind să evidenŃieze modul de funcŃionare al acestei structuri. H. Gardner (1983) şi R. Sternberg (1985) înŃeleg inteligenŃa în termenii unei interacŃiuni complexe între sistemul cognitiv şi alte sisteme. Prezentăm, în continuare, teoriile celor doi autori. a. Teoria inteligenŃelor multiple Teoria lui Gardner (1983) se bazează atât pe rezultatele obŃinute prin testări, cât şi pe cercetările de neuropsihologie. Gardner introduce conceptul de inteligenŃă multiplă, identificând şapte tipuri (forme) distincte de inteligenŃă, şi anume: ● inteligenŃa lingvistică (apitudini legate de limbaj: cititul, scrisul, vorbirea, ascultarea); ● inteligenŃa logico-matematică (aptitudini numerice); ● inteligenŃa spaŃială (capacitatea de a înŃelege relaŃiile spaŃiale, ca în conducerea maşinii sau jocul de şah);
139

Deşi sunt separate şi independente unul faŃă de celălalt. la o anumită persoană. ● inteligenŃa interpersonală (capacitatea de a-i înŃelege pe ceilalŃi şi de a relaŃiona cu ei). RelaŃia dintre inteligenŃă şi universul interior al individului. lăsându-le intacte pe celelalte. Teoria triarhică Teoria triarhică a inteligenŃei a fost formulată de Sternberg (1985) şi încearcă să explice trei tipuri de relaŃii: 1. b. Lezarea unei arii cerebrale poate afecta doar un anumit tip de inteligenŃă. ● inteligenŃa kinestezică (folosirea corpului. rezolvarea unei probleme de matematică redată verbal necesită conlucrarea inteligenŃei lingvistice cu cea logico – matematică). ca în dans sau atletism). ExistenŃa tipurilor particulare şi independente de inteligenŃă este argumentată prin fenomenul observat la indivizii retardaŃi sever. Însuşi autorul arăta că nu toate tipurile de inteligenŃă sugerate de el pot fi măsurate prin testele de inteligenŃă convenŃionale (standardizate). tipurile de inteligenŃă interacŃionează şi conlucrează atunci când este necesar (de exemplu.● inteligenŃa muzicală (capacitatea de a cânta vocal sau la un instrument). Tipurile de inteligenŃă sunt considerate de Gardner ca fiind independente unele faŃă de altele. Gardner consideră că fiecare tip de inteligenŃă are o localizare precisă în creier şi că poate fi analizat separat prin studierea pacienŃilor cu leziuni cerebrale. Ele funcŃionează ca sisteme modulare fără a fi controlate de un „coordonator central”. ea reprezintă o contribuŃie importantă la înŃelegerea gândirii şi inteligenŃei umane. care au o aptitudine excepŃională. Astfel. cum ar fi cântatul la un instrument muzical sau calculul mintal rapid. formând mecanismele mentale care stau la baza comportamentului inteligent (subteoria componenŃială). cum sunt cele artistice (muzicale) sau sportive. 140 . Deşi teoria lui Gardner are anumite limite. ● inteligenŃa intrapersonală (capacitatea de autocunoaştere). tipurile de inteligenŃă propuse de el nefiind măsurabile în sensul dat de teoriile factoriale. dar pot fi evaluate în cadrul activităŃilor şcolare. aptitudinile evaluate în cadrul unui anumit tip de inteligenŃă nu corelează cu aptitudinile evaluate în cadrul altui tip de inteligenŃă.

de exemplu rezolvarea unei probleme de matematică. în scopul adaptării cotidiene la mediu. într-o manieră inteligentă (subteoria contextuală). ● componentele de stocare (înmagazinare). ● componentele de achiziŃionare a cunoştinŃelor includ o serie de procese implicate în învăŃarea unui material nou. implică. dezvoltarea unei strategii de rezolvare şi evaluarea corectitudinii soluŃiei. FuncŃionarea inteligentă. trei mecanisme sau componente fundamentale de prelucrare a informaŃiei: ● metacomponentele includ procese de ordin superior. fiecare se combină cu celelalte două pentru a produce comportamentul inteligent şi fiecăruia îi corespunde o subteorie. 141 . cum ar fi deosebirea informaŃiilor relevante de cele irelevante. RelaŃia dintre inteligenŃă şi experienŃă sau rolul jucat de experienŃa de viaŃă în relaŃia dintre lumea interioară şi cea exterioară a individului (subteoria experenŃială sau a celor două faŃete). Aşadar. Există apoi metacomponente care controlează nivelul elementar. determină alegerea. Sternberg consideră că există trei aspecte distincte ale inteligenŃei. Mecanismele de procesare a informaŃiei sunt universale.2. ca o componentă care utilizează mecanismele mintale. Subteoria componenŃială Această subteorie se referă la mecanismele care generează comportamentul inteligent. implicate în identificarea naturii problemei. precum şi beneficiul extras din experienŃă (feedback). planificarea. Unitatea de analiză o constituie componentele procesului de prelucrare a informaŃiei. ● componentele performanŃiale includ procese de ordin inferior. combinarea şi integrarea componentelor simple. ponderea şi combinarea lor putând varia de la un context cultural la altul. în continuare. Sternberg abordează inteligenŃa din perspectiva psihologiei cognitive. implicate în reactualizarea informaŃiilor din memorie. cele trei subteorii. RelaŃia dintre inteligenŃă şi lumea exterioară a individului. pe baza strategiilor elaborate de metacomponente. 3. deci. care sunt aceleaşi indiferent de contextul cultural. Redăm. implicate în rezolvarea propriu-zisă a problemei. depăşind abordarea psihometrică şi factorială.

cât şi în cadrul lor. Componentele de prelucrare a informaŃiei. Autorul consideră modelarea mediului ca fiind trăsătura – cheie a comportamentului inteligent. şi anume: adaptarea la mediu. Toate aceste componente funcŃionează într-o permanentă interacŃiune. asigură feedback-ul spre metacomponente.● componentele de transfer. Ceea ce este inteligent într-o cultură poate fi considerat neinteligent într-o altă cultură. ● Adaptarea. inteligenŃa nu este o activitate mentală spontană. Subteoria experenŃială sau a celor două faŃete Această subteorie face referire la elementul de noutate în alternanŃă sau împletire cu elementul de automatizare în prelucrarea informaŃiei. fiind dificil de studiat în mod izolat. Deoarece inteligenŃa este mult mai complexă decât numărul componentelor de procesare a informaŃiei şi evaluarea ei doar prin intermediul testelor de inteligenŃă este insuficientă. aceste componente se manifestă variat în planul experienŃei şi al comportamentelor indivizilor din culturi diferite. ● Modelarea implică adaptarea mediului la stilul de operare al individului. Totuşi. Sternberg consideră că celelalte aspecte ale teoriei triarhice contribuie la evidenŃierea diferenŃelor individuale într-un comportament inteligent – atât în afara situaŃiilor de testare. modelarea este superioară adaptării. ● SelecŃia implică renunŃarea la un mediu în favoarea altuia. operarea cu noutatea şi prelucrarea automată (automatizarea) a informaŃiilor sunt considerate de Sternberg ca fiind universale (operează similar indiferent de contextul cultural). care implică anumite componente de procesare a informaŃiei. Subteoria contextuală Conform acestei subteorii. InteligenŃa este direcŃionată către unul sau mai multe dintre cele trei obiective comportamentale. Componentele de prelucrare a informaŃiei sunt valabile pentru sarcinile şi situaŃiile în care persoana are un anumit grad de experienŃă 142 . modelarea mediului şi selectarea mediului. întâmplătoare. la rândul lor. Metacomponentele activează componentele performanŃiale şi pe cele de achiziŃionare a cunoştinŃelor care. Ea intervine atunci când adaptarea şi modelarea eşuează. implicate în generalizări şi transferuri de informaŃie dintr-o situaŃie în alta.

Din prezentarea anterioară. Golu (2004) pune în evidenŃă faptul că „inteligenŃa prezintă un tablou eterogen. Dacă individul dispune efectiv de capacitatea de a opera cu o noutate. cu organizare heteronomă strict individualizată”. atunci sunt disponibile mai multe resurse pentru automatizare. Deşi teoria triarhică are pretenŃia de a surprinde inteligenŃa în contextul său real de manifestare. În definirea inteligenŃei. La rândul său. fie pe cale de a deveni operaŃii automatizate. practic. Teoria triarhică a inteligenŃei. noutatea trebuie considerată mai importantă decât automatismul.3. propusă de Sternberg. ci şi nivelul experienŃei individului.L. este eclectică. ea este încă insuficient întemeiată în plan experimental şi logic. deoarece modul de combinare şi articulare a componentelor de bază (a scorurilor parŃiale) poate fi foarte diferit. capacitatea de automatizare dă posibilitatea mobilizării resurselor în aria noutăŃii. EsenŃa subteoriei experenŃiale constă în aceea că inteligenŃa unui individ poate fi înŃeleasă dacă se iau în considerare nu numai componentele. ci aproape de limita lui de înŃelegere). aceasta presupunând o bună cunoaştere a contextului cultural. integrarea şi articularea celor trei subteorii nefiind suficient de elaborate. aceşti indivizi au 143 . Thorndike distinge trei tipuri de inteligenŃă: ● inteligenŃa concretă sau practică (aptitudinea de a opera uşor şi cu mare randament pe plan concret obiectual. însă. conducând la forme diferite de manifestare a inteligenŃei. noi). ConfiguraŃia inteligenŃei diferă de la un individ la altul chiar atunci când se obŃin scoruri globale egale. Tipuri de inteligenŃă M. InteligenŃa poate fi cu adevărat evaluată atunci când sarcinile pe care subiectul urmează să la rezolve sunt fie relativ noi (nu se află total în afara înŃelegerii lui. 5. în completare. forme ale inteligenŃei din perspectiva altor autori: E. privind teoriile inteligenŃei. Prezentăm. Pentru a evidenŃia noutatea se impune. multicomponenŃial. s-a remarcat faptul că dincolo de inteligenŃa generală există şi forme particulare de inteligenŃă. o distincŃie corectă între sarcinile familiare şi cele nonfamiliare (inedite.anterioară.

în gândire). J. operare dificilă în domeniul verbal). 144 . Binet diferenŃiază patru forme ale inteligenŃei: ● inteligenŃa „obiectivă” (corespunde omului cu spirit practic sau ştiinŃific).). ● inteligenŃa socială (adaptarea rapidă şi netensionată a individului la schimbările mediului social apropiat. Paulhan distinge două tipuri de inteligenŃă: ● inteligenŃa „analitică” (centrarea pe detalii. înŃelegerea atitudinilor. A. tehnic. este necesară pentru profesori. capacitatea de a se relaŃiona şi înŃelege cu ceilalŃi). politicieni etc. în utilizarea aparatelor şi mecanismelor. muzicienilor). informaŃii necesare în comunicarea verbală. intenŃiilor. ● inteligenŃa simbolică (desemnează aptitudinile implicate în vehicularea informaŃiilor sub formă de semne – literele alfabetului. centrarea pe lucruri concrete. ● inteligenŃa practică (excelare în domeniul practic. cu informaŃiile sub forma înŃelesurilor ataşate cuvintelor. ● inteligenŃa semantică (operarea cu noŃiunile verbale. ● inteligenŃa socială şi capacitatea empatică (vehicularea informaŃiilor nonverbale din interacŃiunile sociale. este specifică inginerilor. cercetarea faptelor. psihologi. ● inteligenŃa „sintetică”(centrarea pe ansamblu. artiştilor. pe idei generale). medici.P. Guilford delimitează patru tipuri de inteligenŃă: ● inteligenŃa concretă (desemnează aptitudinile implicate în vehicularea informaŃiilor figurale – informaŃii concrete percepute prin organele de simŃ. Fr. percepŃiilor personale şi ale celorlalŃi. a fiecărui fenomen în parte). notele muzicale. ● inteligenŃa „subiectivă” (imaginaŃie bogată şi lipsa spiritului critic). ● inteligenŃa de tip „literat” (opusă celei practice). este esenŃială pentru dezvoltarea limbajului şi pentru matematică). dorinŃelor. ● inteligenŃa abstractă sau conceptuală (aptitudinea de a opera uşor şi adecvat cu materialul verbal şi simbolic).capacităŃi intuitive dezvoltate în sesizarea relaŃiilor dintre evenimentele percepute).

imprevizibilă. mulŃi autori încercând să o definească în mod cât mai precis. dăruirea. adaptabilitatea. D. logică. Adaptarea individului la mediu se realizează nu numai prin componentele cognitive. un ansamblu de „factori” (Thurstone) etc. coerentă. S-au formulat diverse definiŃii ale inteligenŃei. precum şi de la unic la un concept cu componente diferite şi independente (Gardner introduce noŃiunea de „inteligenŃă multiplă”. Bar-On. caracterizată prin desfăşurare liberă. spaŃială. kinestezică. care serveşte pentru adaptarea la situaŃiile absolut noi. stabilirea de relaŃii. EvoluŃia conceptului de „inteligenŃă” a fost de la general şi unic la bifactorial şi multifactorial. Oprescu). capacitatea de lucru în echipă). Rezumat InteligenŃa este o componentă esenŃială a personalităŃii umane. optimismul). conducerea. J. − autocontrolul (dorinŃa de adevăr. D. iniŃiativa. este eficientă în situaŃii problematice slab definite. Hebb diferenŃiază două forme de inteligenŃă: ● inteligenŃa fluidă (inteligenŃa de tip A). Mayer şi P. colaborarea. ce include tipurile de inteligenŃă: logico-matematică. muzicală. ci şi prin aspectele de ordin afectiv. o structură ierarhică (Burt şi Vernon). Goleman. acestea din urmă fiind esenŃiale pentru succesul individual. caracterizată prin desfăşurare ordonată. Segal) evidenŃiază o nouă formă de inteligenŃă: inteligenŃa emoŃională. Cattell şi D. cooperarea. o aptitudine generală combinată cu una specifică (factorul „g” şi factorul „s” – Spearman). S. inteligenŃa poate fi definită ca o aptitudine intelectuală (V. Hein. 145 . care considerate împreună au o consistenŃă reală. conştiinciozitatea. de a-i înŃelege pe ceilalŃi). care se modelează după natura activităŃilor. comunicarea. este eficientă în situaŃii structurate. D. managementul conflictului. Astfel. personal şi social. Salovey. − empatia (capacitatea de a ne raporta la sentimentele şi nevoile celorlalŃi.B. − motivaŃia (dorinŃa de a cuceri. lingvistică. Mai mulŃi autori (J. bine definite. prin schimbarea rapidă a unghiului de abordare a uneia şi aceleiaşi probleme. − aptitudinile sociale (influenŃa. inovarea). Goleman include în componenŃa inteligenŃei emoŃionale: − conştiinŃa de sine (încrederea în sine). ● inteligenŃa cristalizată (inteligenŃa de tip B).

Cattell şi Hebb diferenŃiază două forme de inteligenŃă: fluidă (de tip A) şi cristalizată (de tip B).interpersonală şi intrapersonală). expresia organizării superioare a tuturor proceselor psihice. esenŃiale şi necesare ale obiectelor şi fenomenelor externe şi ale relaŃiilor legice dintre acestea. înnăscute care mediază performanŃa în orice domeniu de activitate. teoria triarhică – Burt şi Vernon. S-au formulat diverse teorii cu privire la inteligenŃă. care relevă faptul că inteligenŃa nu se reduce la aspecte cognitive. în forma ideală şi mijlocită a însuşirilor generale. Binet surprinde alte componente: inteligenŃa „obiectivă”. inteligenŃa practică şi inteligenŃa „literată”. este necesară o abordare eclectică a acestor teorii pentru a surprinde complexitatea structurală şi funcŃională a inteligenŃei. ● inteligenŃă fluidă → se referă la potenŃialul genetic al individului sau calităŃile primare. în funcŃie de obiectul de învăŃământ sau cadrul în care se exercită. învăŃării sau 146 . ● inteligenŃă cristalizată → este legată de vârful performanŃial pe care îl poate atinge inteligenŃa fluidă ca rezultat al experienŃei. teorii sistemice (teoria inteligenŃei multiple – Gardner. teorii multifactoriale – Thurstone. Tot mai mult se vorbeşte de inteligenŃa emoŃională. Concepte-cheie ● inteligenŃă → calitate a întregii personalităŃi umane (activităŃi mentale). Guilford). implicarea cu succes în numeroase şi variate activităŃi (inteligenŃă generală) sau în anumite domenii de activitate (inteligenŃă specifică). Thorndike distinge trei tipuri de inteligenŃă: teoretică. ce presupune adaptarea adecvată. ● gândire → reflectare subiectivă. De aceea. practică şi socială. şi anume: teorii factoriale (teoria bifactorială – Spearman. deoarece nu reuşeşte să explice în mod integral inteligenŃa. ci implică şi factorii noncognitivi (nonintelectuali). teorii genetice (Piaget). Fiecare teorie considerată în sine este nesatisfăcătoare. Abordările practice au dus la accentuarea specificităŃii şi independenŃei formelor de inteligenŃă. inteligenŃa „subiectivă”. ● inteligenŃă multiplă → concept introdus de Gardner pentru a evidenŃia existenŃa mai multor tipuri specifice de inteligenŃă şi considerate de el ca fiind diferite şi independente. teoria triarhică – Sternberg). eficientă la situaŃii noi.

personal şi social). ● inteligenŃă socială → formă a inteligenŃei care se referă la calitatea şi eficienŃa adaptării sociale.I) → scorul obŃinut la un test de inteligenŃă. se calculează prin raportarea vârstei mentale la vârsta cronologică. relaŃia între inteligenŃă şi Q. nu poate fi considerată în aceşti termeni. semnifică o măsură a inteligenŃei. Care sunt contribuŃiile teoriilor recente la înŃelegerea naturii inteligenŃei? 5.altor factori de mediu. EnumeraŃi şi discutaŃi câŃiva factori de mediu care pot influenŃa dezvoltarea intelectuală. deşi valorile Q. Ce anume generează diferenŃa între inteligenŃa generală şi cea specifică? 147 . considerate ca fiind esenŃiale pentru reuşita în viaŃă a individului. 7. 4.I. Ce deosebire există între inteligenŃă şi gândire? 3. mediază performanŃa într-un anumit domeniu de activitate. ● coeficient de inteligenŃă (Q. ● inteligenŃă artificială → calificare a aparatelor cibernetice. dispozitivele cu inteligenŃă artificială servesc şi ca stimulatori pentru verificarea unor ipoteze psihologice. astfel programate încât să rezolve probleme asemenea oamenilor. ComparaŃi teoria ierarhică şi teoria multifactorială a inteligenŃei. Ce diferenŃă există între asimilare şi acomodare? 6. Cum puteŃi defini inteligenŃa? 2. ● inteligenŃă emoŃională → implică aspectele noncognitive ale inteligenŃei (componente de ordin afectiv. Autoevaluare 1.I.

a unei persoane. Pe de altă parte. Spre deosebire de temperament. la stilul de viaŃă al unei persoane. NoŃiunea de caracter este polisemică. definiŃia caracterului îmbrăcând cele mai diverse forme. aptitudinile nu generează automat competenŃe şi valori. a unui concept (de exemplu. elaborându-se doar în cadrul interacŃiunii dintre individ şi mediul sociocultural). investindu-se în relaŃii şi reglând. la anumite particularităŃi. constituind nucleul psihosocial al relaŃiilor individului (caracterul se implică şi se manifestă numai în situaŃiile sociale. DefiniŃie şi caracterizare generală Caracterul reprezintă cea mai înaltă şi sintetică formaŃiune a personalităŃii. Sensul de „caracteristic” nu se referă la orice însuşire nesemnificativă pentru definiŃia unui obiect oarecare. ci la însuşirile esenŃiale. în funcŃie de aceste semnificaŃii majore. cât şi aptitudinile. Caracterul este cel care valorifică maximal atât temperamentul.1. care exprimă forma de manifestare a personalităŃii şi care se evidenŃiază în orice situaŃie (naturală sau socială). caracterul este latura de conŃinut a personalităŃii. în timp ce trăsăturile caracteriale reprezintă valori psihosociale şi psihomorale.6. CARACTERUL – CA SUBSISTEM RELAłIONALVALORIC ŞI DE AUTOREGLAJ AL PERSONALITĂłII 6. după Teofrast. Şt. Zisulescu (1978) a sintetizat trei sensuri ale noŃiunii de caracter: 1. se referă la „monograma” individului. „ticurile” deşi sunt particularităŃi individuale. Sensul de „caracteristic” → provine din etimologia cuvântului grec „haractir” care. la ceea ce contribuie la structurarea precisă a unui obiect. Aptitudinile sunt instrumentale şi se investesc nemijlocit în acŃiuni. ele nu sunt esenŃiale 148 . care rezultă din integrarea în anumite modalităŃi psihocomportamentale a întregii experienŃe de viaŃă. deci ele reprezintă valori funcŃionale. comportamentul.

Atât societatea. unii psihologi americani şi englezi au preferat să înlocuiască termenul de „caracter” cu cel de „personalitate”. ci de particularităŃi variate. sunt aproape identice. de aceea nu pot fi admise ca însuşiri caracteristice). Caracterului i se atribuie calificativele de „bun” sau „rău”. Printre aceştia se numără şi Allport după care. în mod reciproc. deoarece numai acestea îşi pun amprenta asupra conduitei individului. 2. Desigur. Datorită sensului etic pe care caracterul îl include. permanente. 149 . M. 3. iar etica – ştiinŃă normativă – trebuie să aibă în prim-plan evaluarea caracterului din punctul de vedere al concordanŃei/nonconcordanŃei lui cu normele. Caracterul implică un standard moral şi emiterea unei judecăŃi de valoare. ca semn caracteristic al unei individualităŃi.Sensul psihologic → defineşte caracterul ca particularitate specifică prin care o persoană se deosebeşte de alta. cât şi individul manifestă. Făcând distincŃia între sensul psihologic şi sensul etic al caracterului (între structura psihică reală a caracterului şi valoarea lui socială). în funcŃie de principiile morale directoare pe care le urmează un individ. în timp ce sensul etic şi sensul psihologic se presupun reciproc.şi definitorii pentru personalitatea respectivă. moral sau imoral. importante (definitorii) sau mai puŃin importante (nesemnificative). Omul nu dispune de o singură particularitate (semn caracteristic). psihologia poate veni în întâmpinarea eticii numai după ce şi-a îndeplinit funcŃia sa explicativă. caracterul fiind o personalitate evaluată înseamnă că nu constituie un domeniu special al personalităŃii. Astfel. Golu (2004) arată că psihologia – ca ştiinŃă explicativă – trebuie să aibă în centrul preocupărilor sale studiul caracterului sub aspectul mecanismelor. anumite exigenŃe şi aşteptări. Sensul etic → vizează caracterul investit cu valoare morală. Caracterul conŃine particularităŃile esenŃiale. care îi determină modul de manifestare. arătând ce şanse de integrare într-un anumit mediu sociocultural au indivizii cu un profil caracterial sau altul. stilul de reacŃie faŃă de evenimentele trăite. bine format sau rău format. structurii şi rolului adaptativ pentru individ. principiile şi modelele morale proprii mediului sociocultural în care trăieşte individul. Sensul de „caracteristic” şi sensul psihologic se suprapun. această tendinŃă de a elimina noŃiunea de caracter din vocabularul psihologic a fost vehement criticată de alŃi autori.

AccepŃiunea extensivă (largă): caracterul reprezintă schema logică de organizare a profilului psihomoral general al persoanei. ea având doar semnificaŃie teoretică. definirea caracterului poate fi redusă la două accepŃiuni: a. care arată natura dialectică. individul se poate afla în următoarele trei ipostaze: – de concordanŃă deplină cu societatea. constant de orientare şi raportare a omului la ceilalŃi semeni. b. ● aspiraŃii şi idealuri. apreciere şi valorizare. de asemenea neîntâlnită ca atare în realitate. Toate aceste componente sunt corelate şi integrate într-o structură funcŃională unitară. iar individul consideră experienŃele societăŃii ca fiind şi ale lui. AccepŃiunea restrictivă (îngustă): caracterul reprezintă un sistem de atitudini şi trăsături care determină un mod relativ stabil. În acest caz. societatea declară individul ca având caracter – trăsături pozitive –. aceasta fiind situaŃia reală. Pe baza considerentelor anterioare. La limita inferioară de concordanŃă. contradictorie a relaŃiei individ – societate. prin mecanisme de selecŃie.EvidenŃierea laturii axiologice a caracterului presupune luarea în considerare a interacŃiunii dintre ansamblul de exigenŃe şi aşteptări pe care societatea le formulează faŃă de individ şi ansamblul de exigenŃe şi aşteptări pe care individul le are faŃă de societate. trebuind să fie revizuite. ● conŃinutul şi scopurile activităŃilor. societatea declară individul ca fiind fără caracter – trăsături negative –. considerat din perspectiva unor norme şi criterii etice. ● convingeri şi sentimente sociomorale. Această definiŃie pune în evidenŃă componentele de bază ale caracterului: atitudinile şi trăsăturile. la societate în ansamblu şi la sine însuşi. 150 . valorice. structura caracterială include următoarele componente psihice: ● concepŃia generală despre lume şi viaŃă. aceasta fiind situaŃia ideală spre care se poate tinde. – de discordanŃă reciprocă totală. În consecinŃă. iar individul consideră normele sociale ca inacceptabile. – de concordanŃă parŃială – discordanŃă parŃială. La limita superioară de concordanŃă.

cât şi o modalitate de manifestare în comportament. În forma lor obiectivă. de fapt. pe care o are o persoană faŃă de realitatea în care trăieşte sau faŃă de un grup de probleme ale acestei realităŃi. Atitudinea caracterială nu este o reacŃie imediată. o modalitate internă de raportare la diverse laturi ale vieŃii sociale.1. deliberată. ci atitudinile stabile şi generalizate. este în primul rând selectivă în perceperea şi evaluarea evenimentelor. ci comportamentele lui izvorăsc dintr-o anumită atitudine. la alŃii.6. Prin atitudine. Deoarece caracterul este în esenŃă un sistem de atitudini stabile în faŃa diverselor situaŃii. în procesul cunoaşterii şi al acŃiunii. ecoul subiectiv al evenimentelor şi faptelor externe.2. iar relaŃiile interiorizate apar ca atitudini. de comportament. relaŃii ce devin. prin interiorizare. ca vector major al personalităŃii. impulsivă. prin interiorizarea relaŃiilor generalizate şi stabile ale omului cu lumea externă. Ea reprezintă un fel de dispoziŃie latentă a individului de a reacŃiona sau acŃiona într-un mod sau altul la stimulările mediului extern. specifică. definitorii pentru individ. reacŃie comportamentală. Fiind în esenŃă un rezultat al învăŃării. ci o orientare conştientă. nu sunt entităŃi diferite. atitudinile fac parte integrantă din structura caracterului. Atitudinile caracteriale Atunci când vorbim despre caracter ne referim la conduita umană direcŃionată de un ax conducător. la activitate. atitudinile sunt relaŃii. un fapt de conştiinŃă. moduri de comportare. La nivelul caracterului nu ne interesează atitudinile circumstanŃiale şi variabile. el se exprimă prin diferite atitudini care sunt componentele lui. Structura psihologică a caracterului 6. aşa cum precizează Klineberg. Atitudinea. Astfel. al relaŃiilor individului cu realitatea. Omul nu reacŃionează arbitrar. la sine. Atitudinea se constituie. întemeiate pe convingeri puternice. prin interacŃiunea individului cu obiectele şi în contextul unor evenimente sau situaŃii sociale.2. Atitudinea este atât o manieră relaŃională. 151 . Atitudinea este poziŃia internă. individul se orientează selectiv şi se autoreglează preferenŃial. atitudinea este.

afective şi volitive. pasiuni. măresc sau diminuează potenŃialul său energetic. o structură definită prin următorii indicatori: a. Ponderea celor trei componente în structura atitudinii poate fi foarte variabilă la nivel intraindividual (în copilărie predomină dimensiunea afectiv-motivaŃională. afectivmotivaŃional şi volitiv a ceea ce este semnificativ pentru individ în situaŃiile şi evenimentele sociale (structura caracterială nu este dictată de situaŃiile şi evenimentele externe. precum şi gradul de interdependenŃă dintre cele trei dimensiuni. Caracterul se structurează prin integrarea în plan cognitiv. trebuinŃe. astfel. Aceste componente (emoŃii. ci ea se impune acestora). Componenta cognitivă (informaŃională) include toată gama de reprezentări. concepte. la orientarea atitudinilor individului. convingeri. cu o rezonanŃă în subiect – elementele afective – şi care ne impulsionează la acŃiune – elementele volitive. cunoştinŃe. necesară descrierii şi identificării acestuia. Componenta volitivă (conativă) se referă la tendinŃele de comportament ale persoanei faŃă de obiectul dat. O atitudine trebuie să aibă un obiect – elementele cognitive –. Cele trei elemente alcătuiesc o unitate. îl propulsează pe individ în acŃiune sau îl opresc din acŃiune. până la cunoaşterea lui profundă. Această componentă îi conferă atitudinii orientare. Gradul complexitate: – componenta cognitivă poate varia de la minimum de informaŃie despre obiect. 2. sentimente. Componenta afectiv-motivaŃională indică gradul de acceptare sau neacceptare al obiectului atitudinii. b. stereotipuri pe care o persoană le are în raport cu obiectul atitudinii. 3. Atitudinea apare.Atitudinea este o construcŃie psihică sintetică. 152 . iar începând cu adolescenŃa predominante devin dimensiunile: cognitivă şi volitivă) şi interindividual (diferită la diferiŃi indivizi). idealuri) funcŃionează dinamizator sau frenator. desemnând sensul spre care întreprinde individul acŃiunea. ConsistenŃa: indică asupra ponderii şi valorii diverselor componente în structura atitudinii. ca o structură psihică multidimensională cu următoarele componente: 1. conducând la diverse tipologii caracteriale. ce reuneşte elemente cognitive. interese.

Atitudinile dominante le controlează pe cele subordonate. rezultat din dezvoltarea individuală. – componenta volitivă poate varia de la o reacŃie obişnuită la o acŃiune organizată. astfel. între cei doi poli putând exista grade de intensitate cu valori diferite în funcŃie de semnificaŃia pozitivă sau negativă a obiectului (situaŃiei). în timp ce un obiect cu semnificaŃie negativă mică determină o atitudine de respingere de intensitate slabă. Specificul caracterului rezultă atât din relaŃiile dintre componentele atitudinii (relaŃii intraatitudinale). în care apar diferenŃieri de la slab la mediu între componente şi relaŃii. ele fiind organizate în sistem ierarhizat. Caracterul nu este o sumă de atitudini. – superior. Între atitudini pot exista următoarele tipuri de relaŃii: 1. de la trebuinŃe la interese şi idealuri. una opusă alteia. cu atât intensitatea atitudinii este mai puternică. – mediu. 153 . caracterizat printr-o înaltă diferenŃiere şi articulare a componentelor. în care componentele şi relaŃiile dintre ele sunt difuze. relaŃia: atitudine faŃă de atitudine. organizarea putând fi diferită de la un individ la altul (o atitudine subordonată proprie unui individ poate apărea ca atitudine dominantă la alt individ). complexă. c. nediferenŃiate.– componenta afectiv-motivaŃională poate să difere de la simpla emoŃie la o trăire afectivă complexă şi durabilă. Specificăm faptul că atitudinile sunt fenomene bipolare. Un obiect cu semnificaŃie negativă mare induce o atitudine de respingere puternică. cât şi din relaŃiile dintre atitudini diferite (relaŃii interatitudinale). ci un mod de interacŃiune a atitudinilor. Sunt atitudini supraordonate (dominante) şi altele subordonate.Apare. Cu cât ne apropiem de extremele celor doi poli – pozitiv şi negativ –. nivelul de elaborare sau de dezvoltare: – elementar (incipient). putând să le reprime (să le interzică) sau să le stimuleze (să le pună în valoare). O atitudine poate fi favorabilă sau nefavorabilă. de interdependenŃă şi întrepătrundere a lor. în mod similar se întâmplă şi în cazul semnificaŃiei pozitive şi a atitudinii favorabile. RelaŃii de ierarhizare: o atitudine este condiŃionată de alte atitudini. sistematizate două câte două.

Segmentul voluntar este un fel de servomecanism al orientării. identificarea şi evaluarea situaŃiilor sociale. şi anume: – atunci când segmentul orientativ este slab şi neclar. ci doar note dominante (atitudini dominante). Prin acest segment preponderent operaŃional se materializează orientarea (se trece la faptă). inconsecvenŃă.Jumătatea distanŃei dintre cei doi poli – punctul neutru (zero) – coincide cu absenŃa semnificaŃiei faŃă de obiect (situaŃie) şi. în consecinŃă. filtrarea. Caracterul poate rămâne decompensat din punct de vedere voluntar. care include componenta cognitivă şi afectiv-motivaŃională. care cuprinde mecanisme voluntare ale conduitei. la acŃiuni contrare intenŃiilor. 4. implicit selectiv-evalutiv. respectiv. RelaŃii de coordonare (de cooperare): atitudinile se situează în acest caz la acelaşi nivel susŃinându-se reciproc. prin care se realizează: – receptarea. – atunci când segmentul efector rămâne mult în urma celui orientativ. ceea ce poate duce la concesii. de indiferenŃă. conduita devine inconsecventă. – concordanŃa sau discordanŃa dintre valenŃele situaŃiei şi starea de necesitate actuală sau viitoare a individului. RelaŃii de competitivitate şi excludere reciprocă: nu pot fi manifestate două atitudini în acelaşi timp sau faŃă de aceeaşi realitate (situaŃie) şi. Nu putem face afirmaŃia că o persoană oarecare dispune de la început numai de una dintre atitudinile-pereche: cea favorabilă (pozitivă) sau cea nefavorabilă (negativă). Blocul efector sau executiv. Nu există şi nu pot exista reducŃii absolute. Din punct de vedere funcŃional. structura atitudinală include două „blocuri” sau segmente intercorelate: a. În sistemul caracterial. Aceeaşi situaŃie este valabilă şi pentru sistemul caracterial în ansamblul său. b. – acceptarea (trăirea pozitivă) sau nonacceptarea (trăirea negativă) obiectului atitudinii. RelaŃii de compensare: atitudinile deficitare sunt compensate prin alte atitudini mai dezvoltate. ConsecvenŃa atitudinii este strict dependentă de adaptarea voluntară. atitudinea rămâne relativ nedefinită. trebuie să se realizeze o opŃiune pentru una dintre ele. 3. Blocul orientativ sau direcŃional şi. cu o atitudine neutră. componenta volitivă fiind coloana de susŃinere a caracterului (de unde şi definiŃia dată de Klages: caracterul reprezintă „voinŃa moral organizată”). şovăielnică. 154 . 2.

transformându-se în trăsături de caracter.2. devin caracteristice pentru individ. pregnanŃă şi semnificaŃie. dominante. de o dinamică a atitudinilor. Trăsăturile caracteriale Dobândind stabilitate. Cunoaşterea atitudinilor şi valorilor proprii unui individ reprezintă. ci în funcŃie de valoarea lor morală. atitudinile. constantă. aşa cum precizează Measiscev. Putem vorbi. la valori. Trăsăturile caracteriale exprimă notele specifice ale atitudinilor. relaŃiilor dintre atitudini şi raportului dintre orientarea caracterială şi voinŃă. deşi este relativ stabilă. În cadrul sistemului atitudini-valori. putându-se reorganiza. interiorizarea lor de către individ. alte grupe de atitudini nedispunând de acoperirea voluntară necesară. constituindu-se ceea ce Linton denumea sistemul atitudini-valori. Cunoaşterea structurii caracteriale la nivel individual presupune identificarea atitudinilor dominante. se restructurează. implicită sau explicită. diferenŃiindu-se de atitudini prin faptul că: 155 . Numai armonizarea şi coordonarea celor două „blocuri” ale atitudinii imprimă acesteia pregnanŃă şi eficienŃă.discordanŃele dintre blocul orientativ şi cel efector pot fi parŃiale. Definitoriu pentru atitudine este raportarea ei permanentă. periferice. Atitudinile şi segmentele lor nu trebuie interpretate în sine. altele sunt marginale. deci. Atunci când atitudinile sunt în concordanŃă cu normele sociale.2. Fiecare persoană se ancorează în jurul unui nucleu de atitudini şi valori centrale care îi definesc orientarea. pot să cuprindă anumite grupe de atitudini. unele atitudini şi valori sunt centrale. 6. ele devin valori. din punct de vedere practic. caracterul este modelabil pe toată durata vieŃii individului. corecta. este supusă evoluŃiei. această dinamică depinzând de componentele care structurează atitudinea. În principiu. care Ńine de nucleul persoanei. Atitudinile nu se confundă cu valorile. perfecŃiona. un instrument de previziune a comportamentului în diferite situaŃii sociale. Atitudinile au un conŃinut valoric şi o funcŃie evaluativă prin care reglează comportamentele specifice ale fiecărui individ. Atitudinea. ele constituie mai curând recunoaşterea valorilor.

dar nu şi invers (de exemplu. Trăsăturile caracteriale sunt sistematizate două câte două. şi nu sunt neutre. dar cu ponderi diferite. Pe baza acestei caracteristici s-a elaborat modelul balanŃei caracteriale. sociabilitatea – ca trăsătură de caracter – derivă din atitudinea pozitivă faŃă de sociabilitate. ele determină un mod constant de manifestare a individului şi permit predicŃia comportamentului. 2. preponderent spre polul pozitiv (caracter pozitiv) sau preponderent spre cel negativ (caracter negativ). şi nu spontane. cu semnificaŃie majoră pentru individ şi care îşi pun amprenta asupra fiecărui act de conduită. – derivă din atitudini. care conferă constanŃa modului de comportare a unui individ în situaŃii sociale semnificative pentru el”. la fiecare persoană întâlnindu-se întreaga gamă de perechi. durabile. Zlate (2000) relevă faptul că nu orice trăsătură comportamentală este şi o trăsătură caracterială. slab determinat. Sunt stabile. care le domină şi le controlează pe toate celelalte. definitorii pentru individ. întâmplătoare. G. curajos-laş etc. Au o valoare etică sau morală.Sunt specifice şi unice ca existenŃă şi manifestare. 5. Allport (1991) ierarhizează trăsăturile caracteriale individuale (denumite de el „dispoziŃii personale”) în: – trăsături cardinale (în număr de 1-2) sau „rădăcinile vieŃii”.– au o sferă mult mai restrânsă (atitudinile având un grad de generalitate mult mai mare). După definirea trăsăturilor caracteriale ca „seturi de acte comportamentale covariante sau ca particularităŃi psihice ce fac parte integrantă din structura personalităŃii”.). exprimând ceea ce are el specific. Sunt esenŃiale. fiind reflectări ale acestora. echilibrarea reciprocă a trăsăturilor polare este echivalentă cu un caracter ambiguu. RelaŃii de ierarhizare. relaŃiile dintre trăsăturile caracteriale sunt foarte diferite de la un individ la altul şi pot fi de mai multe tipuri: 1. M. Ca şi în cazul atitudinilor. în perechi polare (de exemplu: muncitor-leneş. diferenŃiindu-se de la un individ la altul. irepetabile şi ireductibile. formându-se prin istoria personală a fiecărui individ. Trăsăturile caracteriale satisfac următoarele cerinŃe: 1. 156 . Sunt coerente cu toate celelalte. 3. Golu (2004) defineşte trăsătura caracterială ca „structură psihică internă. M. 4. dar nu şi invers). altruist-egoist. fiind organizate ierarhic în sistem.

astfel. când în alta. A cunoaşte pe cineva. crearea unui mediu extern (educaŃional) adecvat. A. piramidal. în continuare. o balanŃă cu două axe înclinându-se când într-o parte. forŃa motrice a dezvoltării acestuia. pe care individul va căuta să o depăşească sau cel puŃin să o reducă. aşadar. latentă şi pe care însăşi persoana uneori le neagă. individul evoluând ulterior spre un pol sau altul. Zlate (2000). trăsăturile caracteriale (pozitive şi negative) se află în poziŃia zero. după care se stabilizează la polul pozitiv sau negativ. înseamnă a-i determina trăsăturile caracteriale cardinale. 3. în funcŃie de numărul situaŃiilor pozitive sau negative cu care se întâlneşte individul. 2. Plecând de la această clasificare. RelaŃii de competitivitate şi excludere reciprocă. care exprimă aspecte neesenŃiale ale activităŃii şi conduitei individului. precum şi de întărirea constantă a unora sau altora dintre ele. cele trei modele caracteriale evidenŃiate de M. care consideră că atitudinile şi trăsăturile caracteriale sunt fenomene bipolare. Tipurile de relaŃii dintre trăsăturile caracteriale au sugerat elaborarea unui model de tip multinivelar. s-a elaborat modelul cercurilor concentrice caracteriale.” Formarea trăsăturilor pozitive de caracter necesită. La naştere. având o existenŃă episodică. mai puŃin active. denumit modelul piramidei caracteriale. Prezentăm. RelaŃii de compensare. în ciocnirea şi lupta lor.– trăsături centrale (în număr de 10-15). acest model are următoarea valoare: ● „arată şi explică mecanismul psihologic al formării caracterului. realizată de Allport. – trăsături secundare sau periferice (în număr foarte mare). 4. RelaŃii de coordonare sau de cooperare. Zlate. în funcŃie de întărirea sau respingerea socială. 157 . cotidiene. Modelul balanŃei caracteriale îşi are originea în concepŃia lui Popescu-Neveanu. Ne putem imagina. După M. în poziŃia dintre contrarii. SituaŃia de echilibru a balanŃei este temporară şi indică starea de disonanŃă cognitivă (tensional-conflictuală). care constă în principal. care pot fi cu uşurinŃă recunoscute la un individ ca fiindu-i caracteristice şi care controlează situaŃiile obişnuite.

în timp ce preponderenŃa trăsăturilor negative se asociază cu „un om fără caracter” (de fapt. Deoarece trăsăturile secundare au manifestare episodică şi se menŃin în stare latentă (dar care la un moment dat ar putea deveni active). putând trece dintr-un cerc în altul. numai primele două sunt trăsături caracteriale. ponderi şi roluri diferite). prin intervenŃii educative adecvate. iar cercul exterior subsumează trăsăturile secundare. cu caracter negativ). şi riscul unor aprecieri eronate: trăsături în realitate asemănătoare să fie apreciate ca fiind diferite şi trăsături în realitate 158 . următoarea valoare: ● „permite înŃelegerea mai exactă a comportamentului concret al omului datorat în esenŃă. flexibil. cercul mediu cuprinde trăsăturile centrale. o trăsătură caracterială pozitivă. în funcŃie de situaŃie.în care individul să fie ferit de a alege comportamente orientate spre polul negativ. Atunci când mediul social favorizează formarea unor trăsături negative de caracter. în funcŃie de particularităŃile situaŃiilor întâlnite. Caracterul de „potenŃialitate” al trăsăturilor secundare sugerează faptul că cele trei categorii de trăsături nu sunt fixe. în trăsătură secundară şi invers.” Există. poate fi transformată în trăsătură centrală. ● „sugerează interpretarea caracterului nu doar ca formându-se (din afară). B. Aşadar. contradictoriu. Zlate. ● „conduce spre stabilirea unei tipologii caracteriale”. persoana le poate contracara prin mobilizarea resurselor psihice proprii. Acest model prezintă. atât pozitive cât şi negative) indică un caracter slab. nu doar ca rezultat automat şi exclusiv al determinărilor sociale. coexistenŃei diferitelor trăsături caracteriale (cu semnificaŃii. caracterul dispune de plasticitate şi flexibilitate. echilibrul balanŃei (acelaşi număr de trăsături. însă. indecis. având o mare capacitate adaptativă. ci şi ca autoformându-se (din interior) cu participarea activă a individului”. pe de o parte. atunci când apare ca trăsătură secundară. Modelul cercurilor concentrice caracteriale permite interpretarea caracterului ca sistem organizat concentric: cercul interior conŃine trăsăturile cardinale. după M. cu caracter pozitiv). PreponderenŃa trăsăturilor pozitive este asociată cu un „om de caracter” (de fapt. predeterminante. iar pe de altă parte manifestărilor diferenŃiate. O trăsătură caracterială negativă – ca trăsătură centrală – poate fi convertită. ci au un caracter mobil.

O intervenŃie educativă într-o anumită parte a sistemului va influenŃa în mod direct întregul sistem caracterial. însuşi sistemul dobândeşte anumite particularităŃi structurale constituind profilul caracterial al fiecărei persoane. cât şi a fiecărei trăsături caracteriale în parte. M.” Această dinamică evolutivă trece atât prin etape pozitive.contradictorii să fie considerate ca aparŃinând aceleiaşi categorii (pseudotrăsături). şi anume: – unitatea caracterului. centrală sau periferică). mai ales atunci când nu cunoaştem sau nu suntem siguri de semnificaŃia deŃinută de acestea. şi în mod indirect celelalte laturi ale personalităŃii. ca urmare a diferenŃierii caracteriale dintre oameni (specificului caracterial al fiecărui individ). trebuie determinat în mod precis locul ocupat de o trăsătură în cele trei cercuri concentrice (dacă trăsătura respectivă este cardinală. dacă ea reprezintă o calitate evidentă sau un efect evident. esenŃiale şi la bază trăsături din ce în ce mai particulare (subordonate). ● „oferă posibilitatea explicării atât a dinamicii structurii generale a caracterului. ● „poate juca şi rolul unui instrument de valorizare a trăsăturilor caracteriale. Valoarea acestui model constă în faptul că: ● permite înŃelegerea caracterului ca sistem organizat şi bine structurat (şi nu ca un conglomerat de trăsături). Ierarhizarea atitudinilor şi trăsăturilor caracteriale în sistem reprezintă cea mai importantă particularitate a structurii caracteriale. C. care se referă la constanŃa şi identitatea conduitei unui individ. ● evidenŃiază necesitatea aplicării diferenŃiate a mijloacelor educative. accentul căzând pe modul de relaŃionare al trăsăturilor. Modelul piramidei caracteriale surprinde modul de organizare. Golu (2004) distinge două tipuri de trăsături caracteriale: 1. trăsături caracteriale globale (de ansamblu). Rolul educaŃiei este de a consolida trăsăturile pozitive (dezirabile) şi de a restrânge aria de influenŃă a trăsăturilor negative (indezirabile). dincolo de modificările situaŃionale accidentale. În acelaşi timp.” În acest caz. cât şi negative (o trăsătură caracterială secundară negativă putând deveni în timp trăsătură centrală sau chiar cardinală). 159 . relaŃionare şi structurare al atitudinilor şi trăsăturilor caracteriale. calitatea lor de sistem. Ierarhizarea multinivelară a trăsăturilor caracteriale poate lua forma unei piramide care conŃine în vârf trăsăturile dominante.

– bogăŃia caracterului rezidă în diversitatea relaŃiilor persoanei în plan social. diferenŃiate în funcŃie de componentele psihice valorizate de individ şi implicate în determinarea atitudinii acestuia faŃă de obiectul de referinŃă. îndeplineşte mai multe funcŃii pe care M. – trăsături afectiv-motivaŃionale (sentimentalismul. bunătatea. facilitează relaŃiile sociale). aceasta fundamentând manifestarea constantă în plan comportamental. şi anume: – trăsături cognitive (reflexivitatea. avariŃia. spiritul de întrajutorare. FuncŃia relaŃională (pune individul în contact cu realitatea şi. trăsături caracteriale particulare. corectitudinea. perseverenŃa. autocontrolul şi opusul lor). rezistenŃa la diferite tentaŃii. – trăsături intersubiective (solicitudinea. în acelaşi timp. – tăria de caracter (integritatea) implică rezistenŃa acestuia la influenŃele şi presiunile negative din exterior. * * * Caracterul. – originalitatea caracterului presupune nota distinctivă a unei persoane în raport cu alta (autenticitatea în asimilarea valorilor. independenŃa. forŃa lor morală. 2. demnitatea. – stabilitatea caracterului este dată de semnificaŃia în plan moral a atitudinilor şi trăsăturilor caracteriale. – trăsături volitive (curajul. gradul lor diferit de dezvoltare şi integrare la fiecare individ). 160 . obiectivitatea. ca sistem valoric şi autoreglabil de atitudini şi trăsături. spiritul critic şi opusul lor). mercantilismul şi opusul lor). timiditatea. hotărârea. spiritul de cooperare. consecvenŃa. asigurându-se evoluŃia caracterului şi autoreglajul eficient în funcŃie de împrejurări. fermitatea. – plasticitatea caracterului presupune restructurarea elementelor structurii caracteriale în concordanŃă cu noile realităŃi sociale.– expresivitatea caracterului vizează dezvoltarea predominantă a uneia sau câtorva trăsături care dau notă specifică întregului. cu munca etc. Zlate (2000) le sintetizează în: 1. în raport cu ceilalŃi (semeni). lăcomia. coerenŃa lor internă. modestia şi opusul lor). altruismul şi opusul lor). – trăsături morale (cinstea.

Trăsăturile caracteriale nu sunt date o dată pentru totdeauna. controlează şi integrează celelalte subsisteme ale personalităŃii. cu poziŃiile sociale şi condiŃiile concrete ale educaŃiei evidenŃiază primatul mediului şi educaŃiei în formarea caracterului. Caracterul domină. moral şi cultural care se însuşeşte pe parcursul vieŃii individuale. Analiza profilurilor caracteriale în raport cu epocile istorice. decisive sunt împrejurările de viaŃă. acŃiunile pe care le-a îndeplinit. FuncŃia reglatorie (prin care persoana îşi reglează propria sa conduită). Caracterul nu este dat. Caracterul se dobândeşte prin asimilarea relaŃiilor sociale. ConfiguraŃia individuală nativă are o anumită însemnătate. caracterul se prezintă finalmente într-o formă strict individuală. esenŃial este însă conŃinutul social. înnăscut. Devenirea caracterului Nota esenŃială a caracterului este devenirea lui. temperamentul imprimând caracterului un anumit „colorit”.2. drumul concret pe care îl străbate individul în viaŃa sa. se conturează treptat în ontogeneză. totodată. izvorând din istoria individuală. El este expresia istoriei personale a omului. modelele socioumane pe care le-a întâlnit. În configurarea caracterului. valorizându-le şi valorificându-le maximal. unică. Unii autori au considerat că şi caracterul provine dintr-o structură nativă care se manifestă. ci dobândit. 161 . Această accepŃiune a fost infirmată de cercetările ulterioare. relaŃiile în care s-a angajat. posibilitatea manifestării atitudinilor adecvate). FuncŃia orientativ-adaptativă (oferă persoanei posibilitatea de orientare şi conducere de sine conform scopului său şi. De aceea. mai târziu. prin conformarea la anumite norme şi reguli pe care societatea le impune individului. 4. Concomitent cu schimbările şi progresul social se manifestă esenŃial şi profilurile caracteriale.3. a ideilor şi valorilor dominante ale epocii respective. irepetabilă. ci evoluează de-a lungul vieŃii individului. 6. este o „a doua natură” a omului. însă. 3. FuncŃia de mediere şi filtrare (permite filtrarea la nivel cognitiv şi afectiv a tuturor acŃiunilor).

plasticitate. astfel. introvertitul în refuzul realităŃii etc. devenirea caracterială fiind blocată. „Caracteropatia”. H. ConştiinŃa de sine se constituie în acest caz într-o imagine superficială. fără să mai aibă posibilitatea de a-şi crea un mod de a fi utilizându-şi toate capacităŃile. conştiinŃei de sine şi iniŃierii propriei acŃiuni. Personalitatea caracteropată vizează. Ey (1983) afirmă că personalitatea caracteropată. ca formă patologică a caracterului.). ca alterare a Eului. lipsit de libertatea (autonomia) voinŃei. primitive. în loc să se ordoneze în raport cu alŃii şi să se armonizeze cu ea însăşi într-o unitate coerentă. se dezvoltă hipertrofic într-o trăsătură de caracter (de exemplu. acel caracter care se constituie împotriva lui însuşi. de a-şi constitui singur propria istorie. „fixitatea”. trăsăturile caracteriale dispun de o anumită flexibilitate. al tulburărilor caracteriale („caracteropatii”). ele putând fi modelate. cu imposibilitatea de a le domina pe acestea sau de a le modifica potrivit propriei istorii. fanaticul impulsiv în violenŃă. ci relaŃiile în care iniŃiativa aparŃine subiectului (individului). Este vorba. şi anume: ● din punctul de vedere al dezvoltării normale a individului. prin care acesta se impune în diverse împrejurări şi prin care îşi manifestă specificul său individual (pentru ca individul să se manifeste într-un fel sau altul. cu imposibilitatea individului de a deveni. În cazul dezvoltării normale. Trebuie specificat faptul că devenirea caracterială are o dublă importanŃă. 162 . „stereotipia” sunt simptomele patologiei Eului redus la formele arhaice. nu de acele relaŃii în care predomină obiectul asupra subiectului. „constanŃa absolută”. „FixaŃia”. să se orienteze într-un anumit mod în lume şi să se conducă pe sine în raport cu această orientare). cea a unui individ care trebuie să nu fie ceea ce este pentru toŃi ceilalŃi. modificate de-a lungul istoriei individuale sau în cadrul raporturilor cu alŃii şi cu diverse evenimente. când dezvoltarea hipertrofiată a unei trăsături caracteriale le domină pe toate celelalte. însă. îl pune în raporturi cu diversele laturi ale realităŃii. ● din punctul de vedere al destructurării personalităŃii individului. el trebuie să dispună de o anumită organizare psihică prin care să filtreze toate informaŃiile din exterior. anxiosul în securitate şi eşec.Caracterul leagă persoana de realitate. debutează odată cu fixitatea şi cu fatalitatea caracterului.

Sesizarea lor se poate realiza empiric prin simpla „statistică a reacŃiilor”. dominantele. De aceea. fiecare caracter reflectând parŃial ansamblul trăsăturilor posibile. caracterul reflectă condiŃia educativă (sub raportul valorilor) şi la rândul lui. constatăm că ele se pot grupa în câteva atitudini de bază: atitudinea faŃă de semeni. prin valori. Caracterul poate să se integreze. caracterul îndeplineşte mai multe funcŃii în cadrul personalităŃii. dar dacă urmărim care dintre acestea sunt constante şi esenŃiale. va determina conduite selective tocmai datorită specificităŃii lui. Trăsăturile caracteriale. funcŃia de mediere şi filtrare şi funcŃia reglatorie. Atitudinile şi trăsăturile caracteriale au componente psihice distincte: cognitivă. atitudinea faŃă de societate.Rezumat Caracterul conŃine trăsăturile esenŃiale ale personalităŃii. Ca sistem valoric şi autoreglabil de atitudini şi trăsături. cât şi unul psihologic. atitudinea faŃă de profesie. de competitivitate şi de compensare) au sugerat elaborarea unor modele caracteriale: modelul balanŃei caracteriale. există trei modalităŃi de relaŃionare între social şi individual din perspectiva caracterială: concordantă total. discordantă total şi concordantă parŃial – discordantă parŃial. funcŃia orientativ-adaptativă. deplin în societate sau poate prezenta abateri uneori majore. gradul de cuprindere a reacŃiilor omului. Caracterul implică atât un aspect etic (moral). atitudinea faŃă de propria persoană. bogăŃia şi profunzimea trăsăturilor de caracter reprezintă un indicator major al valorii personalităŃii. definitorii pentru personalitate în sfera comportamentului social (apreciate în raport cu normele sociale şi cu valorile societăŃii în care trăieşte individul). În ansamblu. deşi sunt destul de numeroase în general. 163 . şi anume: funcŃia de relaŃionare. Omul are reacŃii numeroase şi adesea contradictorii. unele abateri făcând obiectul dezaprobării sociale. Tipurile de relaŃii dintre trăsăturile caracteriale (de coordonare. În general. la un individ ele sunt în număr mult mai redus. modelul cercurilor concentrice caracteriale şi modelul piramidei caracteriale. El valorizează şi valorifică maximal toate celelalte subsisteme ale personalităŃii. acesta din urmă privind structura trăsăturilor. afectiv-motivaŃională şi volitivă.

● opinie → expresia verbală a atitudinii. dar în mod real valoarea nu se poate defini decât printr-un proces de valorizare. ● normă socială → regulă standardizată de conduită. ansamblu de atitudini şi trăsături care determină un mod relativ constant de orientare şi raportare a omului la ceilalŃi semeni. reprezintă obiectul atitudinii. măsuri punitive). ● trăsătură cardinală → trăsătură care domină personalitatea şi viaŃa individului. devenind astfel nucleul funcŃional al personalităŃii cu rol de orientare. un principiu unificator al actelor de conduită care prefigurează o formă mai generală de reacŃii faŃă de persoane. instituŃii. iar cel de-al doilea conŃinut. în timp ce atitudinea reprezintă relaŃiile. manifestat în consistenŃa relaŃiilor interpersonale şi în activitatea individului. comportă o implantare şi realizare psihică şi/sau spirituală. ● valoare → proprietatea a ceva. presupune asimilarea şi interiorizarea valorilor şi normelor sociale. poziŃiile indivizilor. Linton pentru a desemna un sistem în care primul element este formă. atitudinilor şi comportamentelor acceptate social. orientând axiologic conduita. faŃă de date şi evenimente ale realităŃii. valoarea se exprimă în atitudine. raportare. şi a căror încălcare atrage după sine sancŃiuni specifice (oprobriul public. idei. dorinŃelor poate fi evaluată. obiectivare. relaŃie subiectiv-obiectivă de natură socio-culturală. structurare şi autoreglare a conduitei. standard cu ajutorul căruia relevanŃa obiectelor. ● trăsătură centrală → trăsătură care determină majoritatea comportamentelor individului. ● atitudine-valoare → concept introdus de R. recunoscută şi practicată de majoritatea membrilor unei colectivităŃi. la societate în ansamblu şi la sine însuşi. ● atitudine → dispoziŃia psihică stabilă de a acŃiona într-un mod caracteristic în diverse situaŃii. valori. prezentând semnificaŃii şi indicând o preŃuire sau apreciere. care conferă constanŃă modului de comportare a unei persoane în situaŃii sociale semnificative pentru persoana respectivă. la nivelul său. toate valorile sunt trăite subiectiv.Concepte-cheie ● caracter → profil psihomoral. media opiniilor. ● trăsătură de caracter → structură psihică internă. 164 . situaŃii. atitudinilor. individualul şi socialul se intersectează. cele două laturi fiind inseparabile.

reducŃia caracterului la o singură trăsătură ce domină şi subordonează sau anihilează pe celelalte. PrecizaŃi care este distincŃia între caracter şi temperament. devenind tiranică şi impunându-se invariabil în conduită. 2.● caracteropatie → tulburare caracterială care influenŃează negativ comportarea socială. Care sunt cerinŃele pentru ca o trăsătură comportamentală să devină trăsătură caracterială? 5. Autoevaluare 1. Care sunt componentele caracterului din punct de vedere psihologic? 3. În ce relaŃie pot fi valorile individuale cu cele sociale? 4. că se pot ele corecta? 165 . Ce trăsături caracteriale negative mai frecvente la copii şi adolescenŃi cunoaşteŃi şi cum consideraŃi.

în personalitatea noastră (un concept mai larg decât conştiinŃa) şi în organismul nostru (un concept mai larg decât personalitatea). Pe baza acestor criterii. Eul este nucleul central al personalităŃii. EUL ÎN STRUCTURA PERSONALITĂłII Eul reprezintă nivelul integrativ cel mai înalt în cadrul sistemului de personalitate. E. Allport. 3.1. diversitatea definiŃiilor date Eului poate fi redusă – în funcŃie de elementele comune pe care le conŃin – la câteva criterii. 7. C. prezentăm în continuare următoarele definiŃii ale Eului: 1. care asigură integrarea dinamică şi permanentă a informaŃiilor despre sine. despre ceilalŃi şi despre lume. 166 .7. Ca atare. Astfel. Îl considerăm ca regiunea caldă. ComponenŃa şi structura psihică a Eului. şi anume: 1. Moustakas (1956) afirma că „este mai uşor să simŃi Eul decât să-l defineşti. Locul şi rolul Eului în structura personalităŃii. 1991). Eul este un fel de nucleu al fiinŃei noastre” (G. evidenŃiate de M.Zlate(2002). centrală. continuităŃii şi unităŃii propriei existenŃe. 2. strict personală a vieŃii noastre. generând astfel sentimentul identităŃii. DefiniŃii cu privire la locul şi rolul Eului în structura personalităŃii: ● „Eul este ceva de care suntem imediat conştienŃi.” Totodată. ProprietăŃile (particularităŃile) Eului. ModalităŃi de definire a Eului Având în vedere numărul foarte mare de definiŃii ale Eului. joacă un rol crucial în conştiinŃa noastră (un concept mai larg decât Eul).

● „Eul este ceea ce diferenŃiază. ● „Eul este sediul ansamblului de motivaŃii.. 3. 1978). 1983). întotdeauna diferită de gândirea anterioară” (W. Sillamy. personalităŃii în raport cu mediul.. 1929). 1927). ● „Eul este nucleul sistemului personalităŃii” (P. Grawitz.. Bühler. ci un produs” (N. agent al acŃiunilor noastre originale şi libere” (V. Golu. 1983). ● „Eul rămâne veşnic simŃire subiectivă. ● „Eul este forma supremă a fiinŃei noastre conştiente. Eul desemnează chintesenŃa întregului proces de devenire şi integrare a personalităŃii” (M. ● „Eul este conştiinŃa de sine.. Pavelcu. persoana” (M. 1929). 1982). nuclearizarea psihică a acestuia. 2. James.● „Eul este un sistem central al personalităŃii care se dezvoltă în patru direcŃii: spre ceea ce noi dorim pentru noi înşine. personaj ascuns privirii din afară. trăit şi actual” (C. Ey.. ● „Eul nu este o entitate fizică. prin autodeterminare şi autoînchidere. atitudinile conştiente sau inconştiente” (P. Popescu-Neveanu. DefiniŃii din care rezultă proprietăŃile (particularităŃile) Eului: ● „Eul este un luptător pentru scopuri” (W. spre expresia noastră personală şi spre capacitatea de a ne autorealiza şi autoevalua” (Ch. 1988). Sillamy. percepŃii.T.Eul este simŃire comună tuturor oamenilor. spre ceea ce noi credem că datorăm altora şi lumii în general. care cuprinde cunoştinŃele şi imaginea de sine. care condiŃionează adaptarea la mediu” (N. 1980). ● „Eul este o combinaŃie de valori şi alegeri” (J. DefiniŃii referitoare la componenŃa şi structura psihică a Eului: ● „Eul nu este decât gândirea momentului. Bugental. dar în limitele conştiinŃei individuale. individualizează. al conştiinŃei şi acŃiunilor. dă consistenŃă ontologică şi delimitare. căci el este un fapt de conştiinŃă. ● „Eul este entitate unică. 1978). 1965). ● „Eul este conştiinŃa reflexivă constituită într-un sistem de valori propriu persoanei” (H. autoreflectarea sa în propria-i conştiinŃă” (I. 2004). ● „Eul desemnează sediul conştiinŃei. 1983). ● „Eul este centrarea psihică a insului. 167 . 1973)... Popescu-Neveanu.. Rădulescu-Motru.F.. 1980). James. Ey. Alexandrescu. forma problematică a fiinŃei noastre conştiente” (H.

Cu privire la natura psihică a Eului. Psihologia genetică a arătat că în etapele iniŃiale (la vârstele mici) factorii afectivi au o mare importanŃă în elaborarea ulterioară a Eului reflexiv.Zlate regăseşte. cele care rămân funcŃionale sunt structurile afective. de nucleu al personalităŃii. Astfel. cu capacităŃile sale. s-a evidenŃiat că Eul dispune şi de un puternic suport afectiv-motivaŃional şi atitudinal.● „Eul este o formaŃiune dobândită în preparaŃia psihologică a individului. dictate de interogaŃia dacă Eul este simŃire sau gândire? emoŃie sau reflexie? 7. stabilitatea şi nivelul înalt de organizare. constând din atitudini intercalate pe care individul le-a dobândit în relaŃia cu propriul corp şi părŃile sale. valorile sociale. Totodată Eul reprezintă o 168 . conştient de sine. În afara elementelor menŃionate. 1968). la majoritatea lor. relevându-se locul şi rolul său central. ci şi extrem de contradictorii. precum şi caracterul său dinamic. cu persoanele. scopurile şi instituŃiile care definesc şi reglementează modul său de relaŃionare cu ele în situaŃii şi activităŃi concrete” (M. spre realizarea scopurilor. familia. şi anume: – Eul este un fapt de conştiinŃă. M. – esenŃial pentru individ este intenŃionalitatea sa. * * * Există un acord mai mare al autorilor asupra primelor două modalităŃi de definire a Eului. părerile sunt nu doar diferite. – în cazul Eului este vorba despre conştiinŃa de sine. se gândeşte pe sine. orientarea finalistă. în timp ce psihopatologia a demonstrat că atunci când Eul se alterează. cu obiectele. grupurile. Sherif. însă nu orice fel de conştiinŃă. reflexivitatea. Structura psihologică a Eului Dincolo de diversitatea concepŃiilor asupra naturii psihice a Eului. intenŃionalitatea – ca procese prin care omul se cunoaşte pe sine. unele aspecte comune. gândirea.2. ajungând la conştiinŃa de sine şi prin care se realizează trecerea de la Eu ca obiect al cunoaşterii la Eu ca subiect al cunoaşterii – apar ca elemente primordiale ale Eului. ci o conştiinŃă reflexivă (însoŃită de gândire). unitatea.

trăirile afective legate de acestea.” Autorul precizează că aplicând termenul de „construct” la Eu: – se vizează nu doar produsul obŃinut la un moment dat. În dezvoltarea sa. folosită pentru a-i da sens. pentru a o anticipa. prin Eul ideal (configurarea sistemului proiectiv al persoanei) şi prin structurarea conştientă a câmpului motivaŃional în funcŃie de priorităŃi. Eul este interpretat ca organizator al cunoaşterii şi ca reglator al conduitei cuprinzând atât elemente cognitive. Actual. urcă la reflexie şi se exprimă în conduită. şi anume: ● funcŃia cognitivă. organizăm şi anticipăm realitatea. Eul se constituie succesiv. de percepŃie şi interpretare a fluxului informaŃional prin raportarea conştientă la propria persoană. cât şi afectivmotivaŃionale. M. şi asocierea cu judecăŃi de valoare corespunzătoare: frumos-urât. imaginea despre constituŃia fizică. adică până la Eu. puternicslab. conjuncturi etc. ar evidenŃia cel mai bine natura psihică a Eului. înglobând 3 componente intercorelate şi cointegrate: 1. ansamblul trebuinŃelor biofiziologice etc. bărbat-femeie etc. nivel de aspiraŃie. ci şi procesul prin care se obŃine produsul. ● funcŃia motivaŃională. 169 . constructul fiind o reprezentare personală a lumii. agreabil-dezagreabil. un fel de „unealtă spirituală” prin care discriminăm. Kelly. conferind comportamentului direcŃionalitate. Eul corporal sau fizic → imaginea despre mediul intern al organismului. fiind permanent susŃinut motivaŃional. Plecând de la ideea că teoria constructelor personale elaborată de G. În cadrul personalităŃii. Zlate (2002) consideră că „Eul este un construct sintetic şi personal care izvorăşte din simŃire. ● funcŃia de mediere şi reglare a atitudinilor. – se are în vedere mai ales procesul de sintetizare. consistenŃă şi selectivitate. conduitelor şi acŃiunilor prin care individul se orientează în mod voluntar şi conştient la mediul său. Este primul care începe şi se formează în ontogeneză. Eul îndeplineşte câteva funcŃii esenŃiale. de implicare şi integrare succesivă a diverselor componente ale vieŃii psihice până la nivelul conştiinŃei de sine. la ceilalŃi şi la sine însuşi.„constelaŃie de atitudini”.

şi Eul social –. structurarea Eului se elaborează treptat în cursul evoluŃiei ontogenetice prin interacŃiunea permanentă şi dialectic-contradictorie a conştiinŃei despre lumea externă şi a conştiinŃei de sine. realizat-frustrat. pe nevoia de înŃelegere. în plan psihologic intern devine posibilă reflexivitatea (autoraportarea). voinŃa de interacŃiune şi integrare socială. Tipul spiritual (dominanŃa Eului psihic – centrarea pe cunoaştere. motivele de statut. de prestigiu sau pe motivaŃia binelui general). Practic. motivaŃia (nevoia) de autorealizare. dacă Eul este distinct sau similar conştiinŃei. Problema care se pune este cea a relaŃiei dintre cele două concepte – Eul şi conştiinŃa –.3. Eul psihologic sau spiritual → imaginea despre propria organizare psihică internă. diferă de la o persoană la alta.2. James făcea distincŃia dintre „eu” (simŃământul de existenŃă proprie) şi „al meu” (conştiinŃa asupra posibilităŃii propriei persoane de a decide şi de a declanşa anumite acŃiuni). Eul conştient se află oarecum într-o situaŃie ambiguă: el este „suspendat” între realitatea lumii externe şi realitatea propriei persoane. Eul social → imaginea despre locul şi rolul propriu în societate. înzestrat-neînzestrat. bun-rău etc. 3. şi asocierea cu judecăŃi de valoare: capabil-incapabil. Tipul social (dominanŃa Eului social – centrarea pe nevoia de statut. de autoperfecŃionare. W. Tipul somatic (dominanŃa Eului fizic – narcisimul ca formă particulară). trăirile afective legate de acestea. Eul psihologic. c. copilul trecând din ipostaza pasivă de obiect în cea activă de subiect al cunoaşterii. integrat-marginalizat. simpatizat-urât etc. voinŃa de acŃiune etc. RelaŃia Eu-conştiinŃă Eul desemnează un individ conştient de identitatea sa proprie şi de relaŃia sa cu mediul. Astfel. Eul începe să se dezvolte de-abia în jurul vârstei de 3 ani. Tipul mixt (integrarea echilibrată a celor trei componente). 7. pe creaŃie). precum şi modul lor de articulare şi integrare. talentatnetalentat. precum şi asocierea cu judecăŃi de valoare: apreciat-persecutat. b. când. sistemul de valori sociale interiorizate şi integrate. Din acest 170 . d. Nivelul de dezvoltare al celor 3 componente ale Eului – Eul fizic. rezultând diverse tipuri (profiluri): a. sentimentele sociale. motivele sociale.

● C. este conştiinŃa reflexivă constituită într-un sistem de valori propriu persoanei. H. Ey. biologic. Eul şi conştiinŃa sa contopindu-se reciproc. La acest nivel. au existat poziŃii divergente. Rădulescu-Motru. Ey consideră că Eul este forma supremă a fiinŃei noastre conştiente. ● G. Eul. Eul nu creează unitatea conştiinŃei. totuşi complementare. Eul este istoria persoanei care se ancorează în experienŃa evenimentelor trăite. vigilenŃă şi integrare.punct de vedere. opuse. filosofii având tendinŃa de a separa total conceptul de Eu de cel de conştiinŃă. prescrie câmpului conştiinŃei mişcări. conştiinŃa reprezintă infrastructura Eului. Eul garantează interrelaŃia cu altul. conştiinŃa constituindu-se într-un mediu prin care avem acces la tot ce există. de-a lungul timpului. după cum precizează H. ascende evolutiv pe verticală. ● H. Prin această funcŃie axiologică. ci cu diverse stări de conştiinŃă pe care le organizează. Rădulescu-Motru arăta că Eul. deşi se formează în interiorul conştiinŃei şi devine un factor important în transformarea acesteia. Actual. Eul este cel care. în special. dar pe care le depăşeşte (Eul transcende experienŃa). Ey. Allport şi. conform legii sale. G. cunoscând două faze ale verticalităŃii sale: I. II. existând concomitent de-a lungul întregii vieŃi conştiente a individului. se consideră că Eul şi conştiinŃa sunt distincte. Printre autorii care au surprins cel mai bine relaŃia Eu-conştiinŃă se evidenŃiază C. identice. funcŃia Eului apare ca a unui donator cu sens. Individul se ridică prin cunoaşterea de sine la conştiinŃa de sine. Totodată. În funcŃie de conştiinŃă. ca a unui directór de conştiinŃă. conştiinŃa însăşi constituindu-se în dimensiune axiologică. ConştiinŃa constituită. Eul devine ulterior conştiinŃă. conştiinŃa precede Eul). el având funcŃie de control. Plecând de la experienŃa subiectivă se ajunge la un statut de obiectivitate. nu se identifică cu conştiinŃa întreagă. punând ordine în trăitul experienŃei. Allport (1991) afirma: „conştiinŃa este mai largă decât Eul. Eul şi conştiinŃa se determină reciproc: conştiinŃa de sine descoperă Eul. introducând ordinea subiectivă. devenind spectatorul propriei sale reprezentări şi actorul prezenŃei sale. în timp ce psihologii considerau cele două concepte ca fiind sinonime. Eul se articulează în câmpul său de experienŃă. acordul cu altul. 171 . ConştiinŃa constituantă. ci îi urmează (deci. personalitatea mai largă decât conştiinŃa. organismul mai larg decât personalitatea”. În acest sens.

dar ulterior devine donator de conştiinŃă (creator de o nouă conştiinŃă). fără personalitate.4. Separarea Eului de personalitate este întâlnită mai ales la filosofi. Rădulescu-Motru (1927) pune în evidenŃă unitatea şi interdependenŃa dintre Eu şi personalitate. el putând lipsi fără ca personalitatea să fie afectată. dar şi la unii psihologi atunci când se încearcă rezolvarea dilemei dacă Eul este anterior sau posterior personalităŃii. direcŃionează şi. pe când personalitatea se extinde în mediu. În acelaşi timp.” C. M. asemănătoare instinctelor. chiar cosmice. depăşeşte conştiinŃa. când Eul este mai 172 . în cele din urmă. şi anume: dacă Eul şi personalitatea sunt concepte distincte sau identice. Rădulescu-Motru afirma că personalitatea se cristalizează în jurul Eului.Aşadar. în timp ce coborârea lui înseamnă. Eul se naşte prin intermediul conştiinŃei – conştiinŃa fiind o premisă fundamentală a Eului –.” Eul şi personalitatea trebuie să meargă împreună: – dinamica Eului influenŃează dinamica personalităŃii. 7. afirmând că „fără Eu personalitatea omului ar fi o sistematizare oarbă de tendinŃe. se amplifică posibilitatea de direcŃionare a întregului comportament al persoanei. disoluŃia personalităŃii. Eul omului ar fi un caleidoscop fără valoare. precum şi la cei care considerau că Eul nici nu este necesar personalităŃii. Zlate (2002) precizează: „Eul este doar nucleul personalităŃii. îşi trage şi îşi interiorizează numeroasele sale elemente sociale. cu atât creşte gradul de conştientizare. optimalitate şi adaptabilitate. doar un fapt de conştiinŃă individuală. nici identice. ci într-o permanentă interacŃiune şi interdependenŃă. – nivelul de elaborare al Eului influenŃează nivelul de elaborare al personalităŃii: cu cât Eul este mai dezvoltat. structura personalităŃii conŃinând şi alte elemente sufleteşti. de aprofundare a gândirii. profesionale. se consideră că Eul şi personalitatea nu sunt nici separate. Actual. dă sens. RelaŃia Eu – personalitate Şi în cadrul relaŃiei dintre Eu şi personalitate s-a pus aceeaşi problemă care viza relaŃia dintre Eu şi conştiinŃă. C. în sensul că o dată apărut ridică conştiinŃa la un nivel superior de vivacitate. Pentru a evidenŃia faptul că cele două concepte nu coincid. individul fiind obligat să se mişte în funcŃie de conştiinŃa sa constituantă. Eul controlează. ridicarea lui echivalând cu ridicarea personalităŃii până la nivelul principiilor morale şi ideale. în cazuri mai grave.

Structura Eului se caracterizează prin stabilitate. Eul: ● este nucleul personalităŃii. sistemul central al acesteia. apărând şi devenind o dată cu ea. ● conŃine şi exprimă personalitatea. oferindu-i semnificaŃii derivate din configuraŃia propriilor caracteristici. coerenŃă şi un înalt nivel de organizare. vom deveni personalităŃi. ce vrea. conduitele şi activităŃile prin care individul se raportează. ● este consubstanŃial personalităŃii. Nu este deloc întâmplător faptul că omul devine personalitate atunci când ajunge la conştiinŃa de sine. Acest punct de vedere depăşeşte modalitatea veche de interpretare a Eului ca fiind anterior sau posterior personalităŃii. Rezultă că între Eu şi personalitate există o strânsă interacŃiune şi interdependenŃă. se formează şi evoluează concomitent. În concluzie. în funcŃie de zona realităŃii sociale pe care Eul o structurează. este derutată. Fenomenul conştiinŃei este însă mai larg decât zona fenomenologică a Eului. continuităŃii şi unităŃii propriei existenŃe. între structura personalităŃii şi structura Eului există o simetrie perfectă. „Eul şi personalitatea sunt consubstanŃiale. ci vom dobândi Eul. în mod voluntar şi conştient. fiind zona în care se elaborează. În raport cu personalitatea. structura şi funcŃionalitatea Eului fiind corespondentă structurii şi funcŃionalităŃii personalităŃii. dinamica Eului presupune formarea şi evoluŃia sa succesivă. Eul este conştiinŃa reflexă constituită dintr-un sistem de valori proprii persoanei. Zlate. 2002). Mai mult decât atât. Rezumat Eul reprezintă structura centrală a personalităŃii. Nu ne naştem nici cu Eu. În componenŃa psihologică a Eului se regăsesc atât elementele cognitive. pe etape (de la Eul fizic la Eul psihic şi Eul social). se orientează şi se reglează atitudinile. În plan diacronic. şi nici faptul că degradarea Eului duce inevitabil şi invariabil la degradarea personalităŃii” (M. deci când se formează ca Eu. 173 . la mediul său. cât şi cele afectiv-motivaŃionale şi atitudinale. nici cu personalitate. Ca formă supremă a fiinŃei noastre conştiente. Eul generează sentimentul identităŃii.puŃin dezvoltat. persoana are impresia că nu ştie cine este. o personalitate stabilă/instabilă fiind consecinŃa faptului că nucleul său – Eul – este stabil/instabil. În plan sincronic dinamica Eului prezintă fluctuaŃii conjuncturale. fără ca aceasta să excludă aspectul dinamic. nivelul integrativ superior al acesteia. la ceilalŃi şi la sine însuşi.

Allport arăta că personalitatea include conştiinŃa care. ● conştiinŃă → forma supremă a organizării psihice. sentimente. include Eul. ce presupune capacitatea de autoanaliză şi autoevaluare. în alcătuirea căruia intră cunoştinŃele şi imaginea despre sine. În acest sens. Care este distincŃia între Eu. ● Eu social → atitudinile faŃă de relaŃiile sociale ale individului. Care este locul Eului în structura personalităŃii? 3. Autoevaluare 1. ● Eu psihic → totalitatea dispoziŃiilor psihice înnăscute sau dobândite. factor mediator între solicitările interne şi cele externe. În cadrul personalităŃii. Concepte-cheie ● Eu → nucleul sistemului personalităŃii. responsabilitate. funcŃia axiologică. prin care se realizează integrarea subiectiv-activă a tuturor fenomenelor psihice şi care facilitează raportarea permanentă a individului la mediu. intuiŃie. ● conştiinŃă reflexivă → conştiinŃa de sine. Eul îndeplineşte diverse funcŃii: funcŃia cognitivă. acŃiuni). aflate într-o relaŃie dialectică de condiŃionare şi implicare reciprocă. precum şi atitudinile faŃă de cele mai importante interese şi valori. precum şi relaŃia între Eu şi personalitate. 4. Ce funcŃii îndeplineşte Eul în cadrul personalităŃii? 5.Principalele forme subiective de manifestare a Eului sunt imaginea de sine şi conştiinŃa de sine. conştiinŃa clară a unui Eu care acŃionează în mod responsabil. funcŃia motivaŃională. conştiinŃă şi personalitate? 174 . La ce vârstă începe să se formeze imaginea de sine? ArgumentaŃi. ● imagine de sine → totalitatea ideilor şi credinŃelor individului despre propria persoană (Eu). formă de organizare dinamică a proceselor subiective prin care ne raportăm conştient la lume şi la noi înşine. Între Eu şi conştiinŃă. Cum se defineşte Eul în contextul personalităŃii? 2. include informaŃii despre Eul fizic. la rândul ei. între Eu şi personalitate există o permanentă interacŃiune şi interdependenŃă. O problemă deosebit de importantă o constituie relaŃia între Eu şi conştiinŃă. ● Eu fizic → atitudinile corporale care se identifică cu schema corporală. formă complexă de reflectare la nivelul căreia subiectul care reflectă şi obiectul reflectat coincid (reflexiile persoanei sunt orientate spre propriile-i idei. ● autocunoaştere → act de reflectare a personalităŃii complexe a unui individ în propria-i conştiinŃă. Eul psihologic şi Eul social. funcŃia de mediere şi reglare. realism. o bună imagine de sine.

Development Applications. 1974. creativitate. Bejat. 1991. Alexandrescu. Gerard. Holt. 1995. General System Theory: Foundation. Psychologie et libération de l’homme..B. Bucureşti.. A. Paris. Cattell. 1996.. Mc. 1968. P. Cunoaşterea omului. Von. Buss. Le caractère. Ch. Wiley. Bühler. Bertalanffy. Acad. La vie humaine dans la totalité. New York. Paris. I. 1973. The Factors of Mind... A. inteligenŃă. P. The Search for Autenticity. în: Bugental. London. New York. 1988. UNESCO.U. Mouton.. Von. Brody. personalitate.U. T. Intelligence..BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Adler. G.... A temperament Theory of Personality Development. Bucureşti. F. Rinehart and Winston. Press. Adler. H.. J.. A.. A. Talent.F. R. Plomin. San Diego. 1992. Bugental.. Editura Didactică şi Pedagogică.T. L. personaj.F. Editura Tehnică. Burloud. 1971.. 1966.. 1942. Bucureşti. 1975. 175 . DiferenŃe interindividuale. Sensul vieŃii.F. 1965. Iaşi. General System Theory: Applications to Psychology. Editura IRI. Editura ŞtiinŃifică. Paris. L. C. Traité pratique d’analyse du caractère. Allport. 1941. J. Millan. Bucureşti. Mc Graw. Sh. New York. Bertalanffy. N. New York. 1950. Burt. Birch A.. Berger. în The Social Sciences – Problems and Orientations. Personality. 1999. M. Structura şi dezvoltarea personalităŃii. Bucureşti.. Persoană. Hayward. Editura IRI. G. George Braziler Inc. Editura Junimea.. Verviers. R.

.. Ferguson.. 1998. G. H. 1983. R. Fraisse. Dalloz.. Bucureşti. Orizonturi noi în psihologie. Abilities: Theory. (Ed. II). P. Bucureşti.... Societatea ŞtiinŃă & Tehnică S. Editura EXPONTO.. H. Les attitudes. V. Paris. 1967. S. Bucureşti. Fordham. Cristea.A. Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences.B. Structure.. InteligenŃă şi creativitate. 1971. Lexique des sciences sociales.G. 1983. Editura All.. M. 1983. New York.U.. Editura Enciclopedică Română..H. N. Les dimensions de la personnalité. Fundamentele psihologiei sociale. 1961. Chelcea. P. Bucureşti. New York.. I.A. Foss. Paris. Editura ProTransilvania. Meili. Wiley. Editura FundaŃiei România de Mâine.. U. Introducere în psihologie. M. The Structure of Human Personality. C. 1965. Bucureşti.. La personnalité. C. 2004. H. Tratat de psihologie socială. 1957. 1973.U. M. Paris. Grawitz. Theories of Personality. P. Wiley.Cattell. Prentice Hall.. Filloux.. Halsey.. Paris. 2000. Golu. Dicu. Bucureşti.. 2003... Editura StiinŃifică şi Enciclopedică.. Theory of Personality. Lindzey. Boston. Duijker.F.. 1983. G... Eysenck.. Ey. Editura Geneze. Paris. Personalitate şi societate în tranziŃie. P. 1993. J. 1953. Hall. S. Hayes. P.J. Golu.). 1961.F.. 2000. Bucureşti.S. H. New York. ConştiinŃa. 1978. 1967. ConstanŃa. Golu. Bucureşti. F. J.S. The Nature of Human Intelligence.. M. 1973.Dinamica personalităŃii. Introducere în psihologia lui C. Mc Graw-Hill. Editura Militară. Eysenck. Orrell. Golu. New York. S. Editura Militară. 176 . Guilford... M. D.C. 1950. Editura ŞtiinŃifică. Editura IRI. J. Bucureşti.P. R.U. Clonninger. Jung. Houghton Mifflin Co. 1993. Growth and Action. Anual Review of Psychology. A. Căpâlneanu. OCDE.F. Gardner. A. 1994. Fundamentele psihologiei (vol. Introducere în psihologie. Basic Books.. Bucureşti. J.. Aptitude intellectuelle et éducation. New Jersey. Ceauşu. Autocunoaştere şi creaŃie. H.. Human Abilities. J..

Les débuts de l’intelligence.G.N. Mc..C.G. J. 2001. W.. 1988. Mardaga. E. Bucureşti. Editura Humanitas. A. Sloane.A. C. Mărgineanu. Bucureşti.. Personality Theories: Basic Assumtions. The Psychology of Personal Constructs. Editura Anima.. Aptitudinea pedagogică. Introduction à la psychologie de la personnalité. Psihologia persoanei. Paris. Editura ŞtiinŃifică.. 1951. Bucureşti. Piaget. Flammarion. Book Company. Tipografia UniversităŃii de Vest din Timişoara. vol. Huber. L. K.. 1980. 1929. III). C. P. Jung. New York. 1963. Bucureşti. Iaşi. Précis de Psychologie. Wiley. I. N. Editura Jurnalul Literar.S.. Jung. Measişcev. Linton. Janet. 1981... nr. 1935. Tipuri psihologice. în American Psychologist. Personalitate şi temperament. 1999. Ziegler. Kelly. P. Editura Dacia. Sinele şi cunoaşterea lui. R. 1956. New York. Cl. C. Bruxelles.. Editura Polirom. Paris. IluŃ. ParticularităŃile psihice ale omului. 1995. Puterea sufletului-Antologie (vol. G. N. Moustakas. Psihologia diferenŃială a personalităŃii. Editura Humanitas. Mărgineanu. (vol.G. Jung. Bucureşti. 1994.. 1976. Toward an Idiothetic Psychology of Personality. Clelland. Personality.U. Jurcău. Bucureşti. Paris.. U.F. Bucureşti.. Fundamentul cultural al personalităŃii. 2000. J. James. V. Bucureşti. DirecŃii noi în psihanaliză. 1992. 36. V. Researches and Applications. 1997... În lumea arhetipurilor. Lamiell. 1968. N. Marcel Rivière Edit. Macsinga. 1978. Editura Politică. Mitrofan. 1958. Bucureşti. Antropologia culturală. Personality and Assesment. W. New York. 1969. Kovalev. Bucureşti. N.. P. în Fraisse.. D. R.. 1994. Editura Academiei. CondiŃia umană. J. Traité de Psychologie Expérimentale. Horney. P. New York.. 1968.. Norton. Levy-Strauss. Mischel. 1973. P.T. Meili. Mc Graw-Hill... 1955. C. Aptitudini profesionale. Editura Didactică şi Pedagogică. Hjelle.. (Ed. W. Editura ŞtiinŃifică.Hedges.... La structure de la personnalité.) The Self: Exploration în Personality Growth.. I-II)..A. 177 .A.. Editura ŞtiinŃifică. D... 1999.G. Editura Univers Enciclopedic. Harper.

F. Le structuralisme.. New York. Bucureşti.U.. Editura Polirom. Popescu-Neveanu. Bucureşti. Popescu-Neveanu. Editura Militară. 1982. 1976. 1961. Iaşi.. Personalitatea şi cunoaşterea ei. Cluj-Napoca.). P. Pamfil. Teodorescu. Probleme fundamentale ale psihologiei. P.. J.A. Tipografia UniversităŃii din Bucureşti.F.. Bucureşti. Curs de psihologie generală (vol. P.. Editura Enciclopedică Română. 1993. P. CreŃu. Aptitudini şi atitudini. Pavelcu. Oprescu.. Psihologie socială.. B. V. Paris. Potkay.. California. 1991. Metamorfozele lumii interioare. Iaşi. Editura Academiei.. 1991. P. P. Personality.. Piaget. Oléron. 1976. I. B. Nuttin.(Coord. Pavelcu. Culmi şi abisuri ale personalităŃii.L’intelligence. Psihologie şcolară. 1968. Bucureşti... 1985..Neculau.U.. 1986.. V.).. 1969. V. J. R.. Editura ŞtiinŃifică. Theory and Research. Coordonate teoretico-metodologice în abordarea personalităŃii. 1976. 1965.. (Coord. Ch. Research and Applications. A.F. P. D. Editura Academiei Române. Popescu-Neveanu. T. Zlate. Bucureşti. Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităŃii. Pavelcu. P. Paris. I). Popescu-Neveanu. Personality: Theory. Bucureşti. în: Zörgö. DicŃionar de psihologie. 178 .. Introducere în psihologia contemporană.. Piaget. 1987. Editura Junimea. P. M. 1974.. L.. (Coord. 1978. Pervin. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. P. E. Psihologia inteligenŃei. Allen. John Wiley & Sons Inc. S. Editura Sincron. Tipografia UniversităŃii din Bucureşti. 1996. Bucureşti. Popescu-Neveanu. Editura Albatros. La structure de la personnalité. Ogodescu. J.. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1974. Paris. Editura ŞtiinŃifică. Bucureşti..). Tipurile de activitate nervoasă superioară la om. 1980.U. Popescu-Neveanu.. Radu. V... Persoană şi devenire.

Millan Company and Free Press. 1971. A. Editura Esotera. Self Concept. 1971. Cunoaşterea şi aprecierea obiectivă a personalităŃii. Rădulescu-Motru. Editura ŞtiinŃifică. Bucureşti. Paris. Gh. Editura Minerva. Al. Zisulescu. 179 . London. 1980. Explicarea omului. Editura Didactică şi Pedagogică. 1973.. 1972. C. 1976.. Bucureşti. Şt.I. Sternberg. Editura Albatros. Beyond: I. Addison-Wesley Publishing Company. D.. Formarea aptitudinii tehnice. California.. Brooks/Cole Publishing Company.. ExistenŃă şi conştiinŃă.. Editura ŞtiinŃifică.. Turcu. Bucureşti.J. New York. B. Tournier. Psihologie generală şi psihologie socială.. Cambridge University Press.... (vol. 1927.Q. Neuchatel. Roşca. 14). Bucureşti. La psychologie sociale. Editura Didactică şi Pedagogică. Şt. Roşca. Editura ŞtiinŃifică. C. Delachaux et Niestlé. S. 1972. Zapan. R. 1965. Editura Casei Şcolilor. New York. Rubinstein. J. Curs de psihologie. Editura Vox. Omul faŃă în faŃă cu lumea. Human Sciences Press. N. 1986. Aptitudinile. Caracterul. S.. P. Bucureşti. Bucureşti. Zlate.. I. Sillamy. Theories of Personality. Rădulescu-Motru. Le personnage et la personne. Flammarion.. Personality Integration: Studies and Reflections. 1986.: A Triarhic Theory of Human Intelligence. Al. Zisulescu. Bordas. Dictionnaire encyclopédique de psychologie. Bucureşti. M.. M. F. 1962. Bucureşti. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Sherif. Bucureşti. Wiggins. Psihologie generală. M. (vol. Bucureşti. 1996.. 1982. Editura Didactică şi Pedagogică. 1973.Ralea. Editura Didactică şi Pedagogică. Personalismul energetic. Stoetzel. The Psychology of Personality.. II). Tucicov-Bogdan.. 1963. 1984. în: International Encyclopaedia of the Social Sciences. New York.L. 1968. Zörgö. Schultz. Seeman. Bucureşti.. 1975. Paris.. Mc. 1988.. Aptitudini şi talente.

2002. 2000.. Bucureşti.Zlate. Zlate. Editura Pro Humanitate. B. Editura Trei. M. Zörgö.. M. Editura Academiei Române. 2000. Introducere în psihologie.. Bucureşti. Zlate. Eul şi personalitatea.. Bucureşti. Iaşi. Probleme fundamentale ale psihologiei. M. Editura Polirom. 180 . 1980. (Coord. Fundamentele psihologiei.).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful