ALGEBR

˘
A LINEAR
˘
A, GEOMETRIE
ANALITIC
˘
A ¸ SI DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Valeriu Zevedei, Ionela Oancea
April 9, 2005
2
CUPRINS
1 CALCUL VECTORIAL 7
1.1 Vectori lega¸ti, vectori liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Opera¸tii lineare cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2.1 Adunarea vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2.2 Inmul¸tirea vectorilor cu numere (scalari) . . . . . . . . . . . . . . 12
1.3 Descompunerea unui vector dup˘ a o baz˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4 Produsul scalar a doi vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.5 Orientarea unei baze, produse exterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.6 Vectori de pozi¸tie, sistem de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.7 Schimbarea sistemelor de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.7.1 Transla¸tia sistemului de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.7.2 Schimbarea bazei sistemului de coordonate . . . . . . . . . . . . . 26
1.8 M˘ arimi vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.9 Produsul vectorial a doi vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.10 Exerci¸tii privind calculul vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2 DREPTE ¸ SI PLANE 41
2.1 Ecua¸tiile curbelor ¸si suprafe¸telor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.1.1 Defini¸tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.1.2 Ecua¸tii parametrice ale curbelor ¸si suprafe¸telor . . . . . . . . . . . 43
2.1.3 Curbe ¸si suprafe¸te algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.2 Ecua¸tiile planelor ¸si dreptelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.2.1 Suprafe¸te ¸si curbe de ordinul întâi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.2.2 Ecua¸tii ale dreptei ¸si planului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4 CUPRINS
2.2.3 Condi¸tia de paralelism a dou˘ a plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.2.4 Dreapta ca intersec¸tie a dou˘ a plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.2.5 Fascicol de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.3 Probleme metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.3.1 Distan¸ta de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.3.2 Distan¸ta de la un punct la o dreapt˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.3.3 Calculul unghiului între dou˘ a drepte . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.3.4 Calculul unghiului între dou˘ a plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.3.5 Calculul unghiului dintre o dreapt˘ a ¸si un plan . . . . . . . . . . . 55
3 SPA¸ TII VECTORIALE 57
3.1 Spa¸tiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.1.1 Subspa¸tii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.1.2 Dependen¸t˘ a ¸si independen¸t˘ a linear˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
3.1.3 Baz˘ a, coordonate, dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3.1.4 Subspa¸tii vectoriale în spa¸tii vectoriale finit dimensionale . . . . . 71
3.1.5 Schimbarea coordonatelor la schimbarea bazelor . . . . . . . . . . 73
3.2 Aplica¸tii lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
3.2.1 Propriet˘ a¸ti ale func¸tiilor lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
3.2.2 Aplica¸tii lineare pe spa¸tii vectoriale finit dimensionale . . . . . . 84
3.2.3 Schimbarea matricei unui endomorfism la schimbarea bazei . . . . 90
3.2.4 Diagonalizarea matricei asociate unui endomorfism. . . . . . . . . 90
3.3 Forme lineare, forme bilineare, forme p˘ atratice . . . . . . . . . . . . . . . 102
3.3.1 Forme lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
3.3.2 Forme bilineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
3.3.3 Forme p˘ atratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
3.3.4 Forme p˘ atratice pe spa¸tii vectoriale reale sau complexe . . . . . . 115
3.4 Spa¸tii euclidiene (unitare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.4.1 Defini¸tii, propriet˘ a¸ti simple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.4.2 Exerci¸tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
3.4.3 Endomorfism adjunct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
3.4.4 Endomorfisme autoadjuncte (simetrice) . . . . . . . . . . . . . . . 129
CUPRINS 5
3.4.5 Exerci¸tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
3.4.6 Endomorfisme izometrice (ortogonale) . . . . . . . . . . . . . . . 138
3.4.7 Exerci¸tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
3.4.8 Endomorfisme oarecare în spa¸tii euclidiene . . . . . . . . . . . . . 144
3.4.9 Deplas˘ ari în spa¸tii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
3.4.10 Forme lineare în spa¸tii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
3.4.11 Forme bilineare ¸si forme p˘ atratice în spa¸tii euclidiene . . . . . . . 150
3.4.12 Exerci¸tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
4 CONICE ¸ SI CUADRICE 157
4.1 Conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
4.1.1 Ecua¸tia general˘ a a conicelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
4.1.2 Modificarea ecua¸tiei conicei la o transla¸tie a sistemului de coordonate159
4.1.3 Centrul de simetrie al unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
4.1.4 Modificarea ecua¸tiei conicei la o rota¸tie a sistemului de coordonate 161
4.1.5 Studiul conicelor cu centru unic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
4.1.6 Studiul conicelor cu o infinitate de centre sau f˘ ar˘ a centru . . . . . 173
4.2 Generarea unor suprafe¸te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
4.2.1 Suprafe¸te cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
4.2.2 Exerci¸tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
4.2.3 Suprafe¸te conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
4.2.4 Suprafe¸te de rota¸tie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
4.3 Cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
4.3.1 Principiul stabilirii formei geometrice a unei suprafe¸te . . . . . . . 186
4.3.2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
4.3.3 Conul de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
4.3.4 Hiperboloidul cu o pânz˘ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
4.3.5 Hiperboloidul cu dou˘ a pânze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
4.3.6 Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
4.3.7 Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
4.3.8 Cuadrice, reducerea ecua¸tiei generale la form˘ a canonic˘ a . . . . . 197
6 CUPRINS
5 GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A 203
5.1 Geometria diferen¸tial˘ a a curbelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
5.1.1 Curbe parametrizate, curbe de nivel constant . . . . . . . . . . . 203
5.1.2 Tangenta la o curb˘ a, abscis˘ a curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . 209
5.1.3 Plan osculator, normal˘ a principal˘ a, curbur˘ a . . . . . . . . . . . . 213
5.1.4 Baza ¸si triedrul lui Frenét . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
5.1.5 Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
5.1.6 Evolut˘ a, evolvent˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
5.1.7 Inf˘ a¸sur˘ atoarea unei familii de curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
5.2 Geometria diferen¸tial˘ a a suprafe¸telor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
5.2.1 Suprafa¸t˘ a parametrizat˘ a, suprafa¸t˘ a de nivel constant . . . . . . . 235
5.2.2 Plan tangent, prima form˘ a fundamental˘ a . . . . . . . . . . . . . . 241
5.2.3 Triedrul geodezic, formulele lui Darboux . . . . . . . . . . . . . . 249
5.2.4 Curbura normal˘ a, a doua form˘ a fundamental˘ a . . . . . . . . . . . 250
5.2.5 Semnifica¸tia geometric˘ a a celei de a doua forme fundamentale . . 252
5.2.6 Direc¸tii principale, curburi principale, linii principale . . . . . . . 253
5.2.7 Formulele de derivare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259
5.2.8 Curbura geodezic˘ a, geodezice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
5.2.9 Formulele lui Gauss-Bonnet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
CAPITOLUL 1
CALCUL VECTORIAL
1.1 Vectori lega¸ti, vectori liberi
Presupunem cunoscute no¸tiunile fundamentale ale geometriei elementare. Spa¸tiul
geometriei elementare este alc˘ atuit din puncte pe care le vom nota prin litere latine
mari A, B, C,.... Alte submul¸timi importante sunt dreptele ¸si planele.
Defini¸tia 1.1.1 Se nume¸ ste vector legat un segment de lungime dat˘a orientat în spa¸ tiu
prin direc¸ tie ¸ si sens, adic˘a un segment la care unul din capete se alege ca punct de
plecare ¸ si se nume¸ ste origine a vectorului legat, iar cel˘alalt cap˘at ca punct de sosire ¸ si
se nume¸ ste extremitate a vectorului legat.
Vectorul legat a c˘ arui origine este punctul A¸si a c˘ arui extremitate este punctul B va
fi notat
−→
AB. In figuri vectorul legat se reprezint˘ a prin segmentul respectiv cu s˘ ageat˘ a în
extremitate. Un vector legat este determinat când se cunosc originea ¸si extremitatea sa.
Se consider˘ a vectorul a c˘ arui extremitate coincide cu originea sa ¸si se nume¸ste vectorul
legat nul ; direc¸tia ¸si sensul s˘ au sunt nedeterminate.
Doi vectori lega¸ti
−→
AB,
−−→
A
0
B
0
se consider˘ a egali ¸si scriem
−→
AB =
−−→
A
0
B
0
dac˘ a ¸si numai
dac˘ a originile ¸si extremit˘ a¸tile lor sunt identitce: A ≡ A
0
¸si B = B
0
.
Lungimea vectorului legat
−→
AB exprimat˘ a într-o anumit˘ a unitate de lungime se
noteaz˘ a |
−→
AB| ¸si se nume¸ste m˘arimea sau modulul vectorului
−→
AB. Dac˘ a m˘ arimea unui
vector în unitatea de lungime u este m, în unitatea u
0
= Lu m˘ arimea aceluia¸si vector
8 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
este m
0
= Lm. Din acest motiv se zice c˘ a dimensiunea fizic˘ a a m˘ arimii unui vector legat
este L.
Defini¸tia 1.1.2 Doi vectori lega¸ ti
−→
AB ¸ si
−→
CD se numesc echipolen¸ ti ¸ si scriem
−→
AB ∼
−→
CD
dac˘a sau sunt ambii nuli sau au aceea¸ si m˘arime ¸ si aceea¸ si orientare (direc¸ tie ¸ si sens).
Rela¸tia de echipolen¸t˘ a este o veritabil˘ a rela¸tie de echivalen¸t˘ a în mul¸timea vectorilor
lega¸ti, adic˘ a are urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
• reflexivitate:
−→
AB ∼
−→
AB;
• simetrie:
−→
AB ∼
−→
CD ⇒
−→
CD ∼
−→
AB;
• transitivitate
−→
AB ∼
−→
CD ¸si
−→
CD ∼
−→
EF ⇒
−→
AB ∼
−→
EF.
Mul¸timea vectorilor lega¸ti se împarte în clase de vectori echipolen¸ti: orice doi vec-
tori lega¸ti echipolen¸ti intr˘ a în aceea¸si clas˘ a ¸si vectori lega¸ti din clase diferite sunt
neechipolen¸ti. Doi vectori lega¸ti echipolen¸ti difer˘ a numai prin originea lor. De multe ori,
pozi¸tia originii nu prezint˘ a importan¸t˘ a, esen¸tiale fiind lungimea ¸si orientarea vectorului.
De exemplu, mi¸scarea de transla¸tie a unui corp rigid este determinat˘ a de oricare din
vectorii lega¸ti având ca origine pozi¸tia ini¸tial˘ a a unui punct al corpului ¸si ca extremitate
pozi¸tia final˘ a a aceluia¸si punct. Evident, to¸ti ace¸sti vectori lega¸ti sunt echipolen¸ti între
ei. Se ajunge astfel la no¸tiunea de vector liber.
Defini¸tia 1.1.3 Prin vector liber se în¸ telege clasa tuturor vectorilor lega¸ ti echipolen¸ ti
cu unul dat.
M˘ arimea unui vector liber este m˘ arimea unuia dintre vectorii lega¸ti care îl determin˘ a,
deci se exprim˘ a în unit˘ a¸ti de lungime; orientarea unui vector liber este orientarea unuia
dintre vectorii lega¸ti care îl determin˘ a. Vom nota vectorii liberi prin litere latine mici
cu s˘ ageat˘ a deasupra
−→
a ,
−→
b ,
−→
c , etc. Vectorul liber nul, adic˘ a clasa tuturor vectorilor
lega¸ti nuli, se va nota prin
−→
0 sau chiar mai simplu prin 0, f˘ ar˘ a a avea motiv de confuzie.
Egalitatea
−→
a =
−→
b are loc dac˘ a ¸si numai dac˘ a
−→
a ¸si
−→
b noteaz˘ a acela¸si vector liber.
Dat fiind c˘ a vectorul legat
−→
AB determin˘ a complet vectorul liber
−→
a -clasa c˘ aruia el
apar¸tine- în locul rela¸tiei de apartenen¸t˘ a
−→
AB ∈
−→
a se scrie pur ¸si simplu
−→
AB =
−→
a . De
1.2. OPERA¸ TII LINEARE CU VECTORI 9
asemenea în locul rela¸tie de echipolen¸t˘ a
−→
AB ∼
−→
CD se scrie simplu
−→
AB =
−→
CD în¸telegând-
o ca egalitate între vectori liberi. Cu alte cuvinte, echipolen¸ta se asimileaz˘ a totdeauna
cu egalitatea.
Dac˘ a to¸ti vectorii lega¸ti apar¸tin unui plan, atunci prin vector liber în acel plan se
în¸telege clasa vectorilor lega¸ti echipolen¸ti în acest plan. La fel se consider˘ a ¸si vectorii
liberi pe o dreapt˘ a. Vectorul liber pe o dreapt˘ a se mai nume¸ste uneori ¸si vector alunec˘a-
tor.
Fiind dat un vector liber
−→
a , (adic˘ a fiind dat un vector legat care-l determin˘ a),
oricare ar fi punctul A, exist˘ a un singur punct B astfel ca vectorul legat
−→
AB s˘ a apar¸tin˘ a
vectorului liber
−→
a :
−→
AB =
−→
a . Opera¸tia de construire a vectorului legat
−→
AB se nume¸ste
dispunerea sau construirea vectorului liber
−→
a în punctul A. Vom nota ¸si B = A+
−→
a în
loc de
−→
AB =
−→
a .
Dac˘ a vectorul legat
−−→
AB determin˘ a vectorul liber
−→
a , vectorul liber determinat de
−→
BA se nume¸ste opusul lui
−→
a ¸si se va nota −
−→
a , adic˘ a:
−→
AB =
−→
a ⇒
−→
BA = −
−→
a .
Doi vectori lega¸ti se numesc colineari dac˘ a ei sunt situa¸ti pe aceea¸si dreapt˘ a sau pe
drepte paralele; în caz contrar se numesc necolineari. Vectorii liberi corespunz˘ atori se
numesc de asemenea colineari respectiv necolineari.
Mai mul¸ti vectori lega¸ti situa¸ti pe drepte paralele cu acela¸si plan se numesc copla-
nari; în caz contrar se numesc necoplanari. Vectorii liberi corespunz˘ atori se numesc de
asemenea coplanari, respectiv necoplanari.
De aici înainte vom spune simplu vector, f˘ ar˘ a a preciza dac˘ a acesta este legat sau
liber, aceasta reie¸sind din context.
1.2 Opera¸tii lineare cu vectori
1.2.1 Adunarea vectorilor
Defini¸tia 1.2.1 Fie
−→
a ,
−→
b doi vectori oarecare. Fie O un punct oarecare ¸ si
−→
OA =
−→
a
vectorul
−→
a dispus în O, A = O+
−→
a ; fie
−→
AB =
−→
b vectorul
−→
b dispus în A, B = A+
−→
b .
Vectorul
−−→
OB , care une¸ ste originea primului vector cu extremitatea celui de al doilea, se
nume¸ ste suma celor doi vectori lega¸ ti
−→
OA ¸ si
−→
AB ¸ si scriem
−→
OB =
−→
OA +
−→
AB. Vectorul
liber
−→
c =
−→
OB se nume¸ ste suma vectorilor
−→
a ¸ si
−→
b ¸ si scriem
−→
c =
−→
a +
−→
b .
10 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
Avem
A = O +
−→
a ∧ B = A+
−→
b ⇒B = O +
−→
a +
−→
b
sau
(O +
−→
a ) +
−→
b = O + (
−→
a +
−→
b ).
Suma a doi vectori necolineari poate fi definit˘ a ¸si altfel:
Fie
−→
OA =
−→
a ,
−→
OC =
−→
b vectorii
−→
a ¸si
−→
b dispu¸si în punctul O ¸si OABC paralelogra-
mul construit pe
−−→
OA ¸si
−→
OC ca laturi. Vectorul
−→
OB, diagonala paralelogramului dus˘ a
din O, este suma vectorilor
−→
a ¸si
−→
b .
Fig. 1.1: Suma a doi vectori
Fig. 1.2: Adunarea vectorilor
Se observ˘ a c˘ a suma vectorilor
−→
a ,
−→
b este bine definit˘ a, cu alte cuvinte, alegând
puncte ini¸tiale O diferite ob¸tinem vectori
−→
OB echipolen¸ti, adic˘ a acela¸si vector liber.
Prima defini¸tie a sumei celor doi vectori se nume¸ste regula triunghiului, iar a doua-
regula paralelogramului. Pentru amândou˘ a este suficient s˘ a ne gândim la compunerea
1.2. OPERA¸ TII LINEARE CU VECTORI 11
mi¸sc˘ arilor de transla¸tie ale unui corp rigid.
Din defini¸tie, rezult˘ a c˘ a suma a doi vectori liberi este comutativ˘ a:
−→
a +
−→
b =
−→
b +
−→
a .
No¸tiunea de sum˘ a a vectorilor se poate generaliza pentru orice num˘ ar finit de vectori.
De exemplu, fie da¸ti trei vectori
−→
a ,
−→
b ,
−→
c . Se construie¸ste ini¸tial suma
−→
a +
−→
b , apoi i
se adaug˘ a vectorul
−→
c , ob¸tinându-se vectorul (
−→
a +
−→
b ) +
−→
c ,
O +
−→
a = A, A+
−→
b = B,
−→
OB =
−→
a +
−→
b , B +
−→
c = C,
−→
OC = (
−→
a +
−→
b ) +
−→
c .
Se observ˘ a c˘ a acela¸si vector
−→
OC se ob¸tine dac˘ a se adaug˘ a vectorului
−→
OA =
−→
a vectorul
−→
AC =
−→
b +
−→
c . Deci adunarea vectorilor este asociativ˘ a
(
−→
a +
−→
b ) +
−→
c =
−→
a + (
−→
b +
−→
c ).
Aceasta ne permite s˘ a scriem simplu
−→
a +
−→
b +
−→
c în loc de (
−→
a +
−→
b ) +
−→
c sau de
−→
a + (
−→
b +
−→
c ). Se observ˘ a c˘ a suma
−→
a +
−→
b +
−→
c se poate construi ¸si astfel:
In punctul O se dispune vectorul
−→
a , O+
−→
a = A,
−→
OA =
−→
a ; în A se dispune vectorul
−→
b , A+
−→
b = B,
−→
AB =
−→
b ; în B se dispune vectorul
−→
c , B+
−→
c = C,
−→
BC =
−→
c . Vectorul
care une¸ste originea primului vector cu extremitatea ultimului vector este vectorul sum˘ a.
Aceast˘ a regul˘ a se generalizeaz˘ a pentru orice num˘ ar finit de vectori ¸si se nume¸ste regula
poligonului închis.
Diferen¸ta a doi vectori
−→
a ,
−→
b este vectorul
−→
c =
−→
a −
−→
b a c˘ arui sum˘ a cu vectorul
sc˘ az˘ ator
−→
b d˘ a vectorul
−→
a . Deci
−→
c =
−→
a −
−→
b ⇒
−→
c +
−→
b =
−→
a . Din defini¸tia sumei a
doi vectori rezult˘ a construc¸tia vectorului diferen¸t˘ a: în acela¸si punct O se dispun vectorii
−→
OA =
−→
a ,
−→
OB =
−→
b . Vectorul
−→
BA care une¸ste extremitatea vectorului sc˘ az˘ ator
−→
OB cu
extremitatea vectorului desc˘ azut
−→
OA este vectorul diferen¸t˘ a
−→
c =
−→
a −
−→
b . In adev˘ ar,
dup˘ a defini¸tia sumei avem
−→
OB +
−→
BA =
−→
OA sau
−→
b +
−→
c =
−→
a .
Dac˘ a pe vectorii
−→
a ,
−→
b dispu¸si în punctul O construim paralelogramul OACB,
atunci diagonala
−→
OC este suma
−→
a +
−→
b , iar cealalt˘ a diagonal˘ a
−→
BA este diferen¸ta
−→
a −
−→
b .
Se observ˘ a c˘ a diferen¸ta
−→
a −
−→
b se poate scrie ¸si sub forma sumei
−→
a +(−
−→
b ) între vec-
torii
−→
a ¸si −
−→
b , ultimul fiind opusul lui
−→
b . Deci, ca ¸si pentru numere, suma ¸si diferen¸ta
a doi vectori pot fi înglobate într-o singur˘ a opera¸tie - adunarea vectorilor.
S˘ a observ˘ am c˘ a adunarea vectorilor are urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
12 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL

−→
a +
−→
b =
−→
b +
−→
a este comutativ˘ a;
• (
−→
a +
−→
b ) +
−→
c =
−→
a + (
−→
b +
−→
c ) este asociativ˘ a;

−→
a +
−→
0 =
−→
0 +
−→
a =
−→
a vectorul nul este element neutru;

−→
a + (−
−→
a ) =
−→
0 orice vector are un opus.
Aceste propriet˘ a¸ti ne îndrept˘ a¸tesc s˘ a afirm˘ am c˘ a mul¸timea vectorilor liberi înzes-
trat˘ a cu opera¸tia de adunare are o structur˘ a de grup comutativ (abelian).
1.2.2 Inmul¸tirea vectorilor cu numere (scalari)
Defini¸tia 1.2.2 Fie vectorul
−→
a ¸ si num˘arul real λ. In loc de num˘arul real λ vom spune
de multe ori scalarul λ. Produsul vectorului
−→
a cu num˘arul λ este un nou vector
−→
c
notat λ
−→
a , colinear cu
−→
a , având modulul |
−→
c | = |λ||
−→
a | ¸ si de acela¸ si sens cu
−→
a dac˘a
λ > 0 sau de sens contrar dac˘a λ < 0.
Vectorul opus −
−→
a se poate considera ca rezultat al înmul¸tirii vectorului
−→
a cu
num˘ arul λ = −1 :

−→
a = (−1)
−→
a .
Din defini¸tia înmul¸tirii unui vector cu un num˘ ar rezult˘ a c˘ a dac˘ a
−→
b = λ
−→
a atunci
−→
b ¸si
−→
a sunt colineari. Este evident c˘ a ¸si invers, dac˘ a
−→
a ¸si
−→
b sunt vectori colineari
atunci exist˘ a un num˘ ar λ astfel ca
−→
b = λ
−→
a .
Se verific˘ a u¸sor urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti de distributivitate:
λ(
−→
a +
−→
b ) = λ
−→
a + λ
−→
b ,
(λ +µ)
−→
a = λ
−→
a +µ
−→
a
ca ¸si proprietatea de asociativitate
(λµ)
−→
a = λ(µ
−→
a ).
Aceste propriet˘ a¸ti, împreun˘ a cu propriet˘ a¸tile de la adunare, ne permit s˘ a afirm˘ am
c˘ a mul¸timea vectorilor liberi are o structur˘ a de spa¸tiu vectorial real.
Un vector al c˘ arui modul este egal cu unitatea se nume¸ste vector unitar sau versor.
Fiind dat un vector nenul
−→
a , consider˘ am vectorul colinear cu
−→
a , de acela¸si sens, dar
1.3. DESCOMPUNEREA UNUI VECTOR DUP
˘
A O BAZ
˘
A 13
de modul egal cu unitatea. Acesta se nume¸ste versorul lui
−→
a . Dac˘ a îl not˘ am cu
−→
u ,
¸tinând cont de defini¸tia înmul¸tirii cu scalari, se poate scrie
−→
a = |
−→
a |
−→
u ,
adic˘ a orice vector este egal cu produsul dintre modulul s˘ au ¸si versorul s˘ au.
1.3 Descompunerea unui vector dup˘ a o baz˘ a
Defini¸tia 1.3.1 Fie vectorii
−→
a
1
,
−→
a
2
, · · · ,
−→
a
k
. Orice vector de forma λ
1
−→
a
1

2
−→
a
2
+· · · λ
k
−→
a
k
unde λ
1
, λ
2
, · · · , λ
k
sunt numere se nume¸ ste combina¸ tie linear˘a a vectorilor
−→
a
1
,
−→
a
2
, · · · ,
−→
a
k
;
numerele λ
1
, λ
2
, · · · , λ
k
se numesc coeficien¸ tii combina¸ tiei lineare. Dac˘a un vector se
poate scrie ca o combina¸ tie linear˘a a unor vectori, spunem c˘a el s-a descompus dup˘a
ace¸ sti vectori.
Propozi¸tia 1.3.1 Dac˘a
−→
e
1
este un vector nenul, atunci orice vector colinear cu el se
descompune dup˘a el în mod unic.
Intr-adev˘ ar, dac˘ a
−→
a este colinear cu
−→
e
1
atunci avem
−→
a = λ
1
−→
e
1
unde λ
1
= ±
|
−→
a |
|
−→
e
1
|
unde se ia plus sau minus dup˘ a cum
−→
a ¸si
−→
e
1
au sau nu au acela¸si sens. Nu putem avea
¸si
−→
a = µ
1
−→
e
1
cu µ
1
6= λ
1
pentru c˘ a am avea (λ
1
−µ
1
)
−→
e
1
= 0, ceea ce este imposibil.
Propozi¸tia 1.3.2 Dac˘a
−→
e
1
,
−→
e
2
sunt doi vectori necolineari, atunci orice vector
−→
a copla-
nar cu ei se descompune dup˘a ace¸ sti vectori, descompunerea fiind unic˘a.
S˘ a observ˘ am c˘ a vectorii
−→
e
1
,
−→
e
2
sunt nenuli. Dac˘ a
−→
a este colinear cu unul dintre
ei, propozi¸tia este demonstrat˘ a. In cazul general, dispunem cei trei vectori în acela¸si
punct O. Prin extremitatea A a vectorului
−→
OA =
−→
a , ducem dreptele AP, AQ paralele
cu
−→
e
1
,
−→
e
2
, P, Q fiind pe supor¸tii lui
−→
e
1
,
−→
e
2
. Atunci
−→
OA =
−→
OP +
−→
OQ. Dar
−→
OP,
−→
OQ
fiind colineari cu
−→
e
1
, respectiv
−→
e
2
, exist˘ a numerele λ
1
, λ
2
ca
−→
OP = λ
1
−→
e
1
,
−→
OQ = λ
2
−→
e
2
,
adic˘ a
−→
a = λ
1
−→
e
1
+ λ
2
−→
e
2
. Dac˘ a ar mai exista o descompunere
−→
a = µ
1
−→
e
1

2
−→
e
2
atunci
µ
1
−→
e
1

2
−→
e
2
= λ
1
−→
e
1
+ λ
2
−→
e
2
sau (λ
1
−µ
1
)
−→
e
1
= (µ
2
−µ
1
)
−→
e
2
, adic˘ a vectorii
−→
e
1
,
−→
e
2
ar fi
colineari dac˘ a λ
1
−µ
1
6= 0, λ
2
−µ
2
6= 0. Rezult˘ a λ
1
= µ
1
, λ
2
= µ
2
adic˘ a descompunerea
este unic˘ a.
In mod analog, se demonstreaz˘ a propozi¸tia:
14 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
Propozi¸tia 1.3.3 Dac˘a
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
sunt trei vectori necoplanari, atunci orice vector se
descompune dup˘a ace¸ sti vectori, descompunerea fiind unic˘a.
Defini¸tia 1.3.2 Numim baz˘a în spa¸ tiu un sistem de trei vectori necoplanari lua¸ ti într-o
ordine dat˘a
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
.
Potrivit propozi¸tiei de mai sus, o baz˘ a permite ca oric˘ arui vector s˘ a-i ata¸s˘ am un
sistem de trei numere λ
1
, λ
2
, λ
3
, coeficien¸tii descompunerii vectorului dup˘ a baza dat˘ a.
Invers, oric˘ arui sistem ordonat de trei numere λ
1
, λ
2
, λ
3
având o baz˘ a
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
, putem
s˘ a-i punem în coresponden¸t˘ a vectorul
−→
a = λ
1
−→
e
1
+ λ
2
−→
e
2
+ λ
3
−→
e
3
.
Defini¸tia 1.3.3 Numim baz˘a în plan un sistem de doi vectori necolineari situa¸ ti în acest
plan ¸ si lua¸ ti într-o ordine dat˘a
−→
e
1
,
−→
e
2
.
Ca ¸si mai sus, oric˘ arui vector din planul bazei i se poate pune în coresponden¸t˘ a
biunivoc˘ a o pereche de numere λ
1
, λ
2
.
Pe o dreapt˘ a orice vector nenul constituie o baz˘ a a vectorilor situa¸ti pe acea dreapt˘ a.
Defini¸tia 1.3.4 Dac˘a
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
este o baz˘a ¸ si
−→
a = λ
1
−→
e
1

2
−→
e
2

3
−→
e
3
atunci numerele
λ
1
, λ
2
, λ
3
se numesc componentele sau coordonatele vectorului
−→
a pe baza dat˘a. Analog
pentru o baz˘a în plan.
Componentele unui vector pe o baz˘ a oarecare sunt adimensionale.
Este evident c˘ a opera¸tiile de adunare a vectorilor ¸si de înmul¸tire cu un scalar revin
la adunarea componentelor respectiv înmul¸tirea fiec˘ arei componente cu acel scalar.
Defini¸tia 1.3.5 Mai mul¸ ti vectori
−→
a
1
,
−→
a
2
, · · · ,
−→
a
k
se numesc linear dependen¸ ti dac˘a exi-
st˘a o combina¸ tie linear˘a nul˘a a acestor vectori cu cel pu¸ tin un coeficient nenul, adic˘a
exist˘a numerele λ
1
, λ
2
, · · · , λ
k
astfel c˘a
λ
2
1
+ λ
2
2
+ · · · + λ
2
k
6= 0 ∧ λ
1
−→
a
1
+ λ
2
−→
a
2
+ · · · + λ
k
−→
a
k
= 0.
In caz contrar vectorii se numesc linear independen¸ ti. Deci vectorii
−→
a
1
,
−→
a
2
, · · · ,
−→
a
k
sunt
linear independen¸ ti dac˘a ¸ si numai dac˘a din egalitatea λ
1
−→
a
1
+ λ
2
−→
a
2
+ · · · + λ
k
−→
a
k
= 0
rezult˘a cu necesitate λ
1
= λ
2
= · · · λ
k
= 0.
1.4. PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI 15
Urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti evidente arat˘ a semnifica¸tia geometric˘ a a acestor no¸tiuni:
• Doi vectori sunt linear dependen¸ti dac˘ a ¸si numai dac˘ a sunt colineari.
• Trei vectori sunt lineari dependen¸ti dac˘ a ¸si numai dac˘ a sunt coplanari.
• Orice patru vectori sunt linear dependen¸ti.
Sunt de asemenea evidente urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti care ne dau posibilitatea s˘ a de-
cidem asupra linear dependen¸tei sau linear independen¸tei a doi sau trei vectori:
• Doi vectori sunt lineari dependen¸ti (deci colineari) dac˘ a ¸si numai dac˘ a componen-
tele lor, într-o baz˘ a dat˘ a, sunt propor¸tionale.
• Trei vectori sunt linear dependen¸ti (deci coplanari) dac˘ a ¸si numai dac˘ a determi-
nantul componentelor lor, într-o baz˘ a dat˘ a, este nul.
1.4 Produsul scalar a doi vectori
Defini¸tia 1.4.1 Unghiul (
−→
a ,
−→
b ) dintre doi vectori nenuli
−→
a ,
−→
b este unghiul convex
format de cei doi vectori dispu¸ si în acela¸ si punct.
Uneori se va considera unghiul orientat, adic˘ a se va preciza de la care vector ¸si în ce
sens se m˘ asoar˘ a acest unghi. Dac˘ a nu se fac aceste preciz˘ ari, atunci se consider˘ a unghiul
mai mic decât π. Dac˘ a cel pu¸tin unul din cei doi vectori este nul unghiul dintre ei este
nedeterminat.
Doi vectori se numesc ortogonali (perpendiculari) dac˘ a unghiul dintre ei este
π
2
.
Defini¸tia 1.4.2 Produsul scalar a doi vectori
−→
a ,
−→
b este un num˘ar, notat
−→
a
−→
b , egal
cu produsul dintre modulele vectorilor ¸ si cosinusul unghiului dintre ei
−→
a
−→
b = |
−→
a ||
−→
b | cos(
−→
a ,
−→
b ).
Produsul scalar intervine în geometrie în probleme legate de distan¸te ¸si unghiuri,
adic˘ a în probleme metrice. Dimensiunea fizic˘ a a produsului scalar a doi vectori este L
2
.
Urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti ale produsului scalar rezult˘ a chiar din defini¸tie:
16 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
• Produsul scalar este comutativ.
• Produsul scalar al unui vector cu el însu¸si este egal cu p˘ atratul modulului acelui
vector
−→
a
−→
a = |
−→
a |
2
. In loc de
−→
a
−→
a se scrie
−→
a
2
.
• Produsul scalar a doi vectori este nul atunci ¸si numai atunci când cei doi vectori
sunt perpendiculari sau cel pu¸tin unul dintre ei este nul.
Vom demonstra acum propozi¸tia:
Propozi¸tia 1.4.1 Dac˘a vectorii bazei
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
sunt ortogonali doi câte doi, atunci
componentele oric˘arui vector
−→
a = λ
1
−→
e
1
+ λ
2
−→
e
2
+ λ
3
−→
e
3
sunt date de rela¸ tiile
λ
1
=
−→
a
−→
e
1
|
−→
e
1
|
2
, λ
2
=
−→
a
−→
e
2
|
−→
e
2
|
2
, λ
1
=
−→
a
−→
e
2
|
−→
e
2
|
2
.
In adev˘ ar, avem
−→
a =
−→
a
1
+
−→
a
2
+
−→
a
3
, fiecare termen fiind colinear respectiv cu
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
¸si λ
1
= ±
|
−→
a
1
|
|
−→
e
1
|
unde se alege semnul plus sau minus dup˘ a cum
−→
a
1
¸si
−→
e
1
au sau
nu au acela¸si sens. Dar ±|
−→
a
1
| = |
−→
a | cos ϕ
1
unde ϕ
1
este unghiul dintre
−→
a ¸si
−→
e
1
; deci
λ
1
=
|
−→
a | cos ϕ
1
|
−→
e
1
|
=
−→
a
−→
e
1
|
−→
e
1
|
2
.
Rezult˘ a acum urm˘ atoarea propozi¸tie:
Propozi¸tia 1.4.2 Oricare ar fi vectorii
−→
a ,
−→
b ,
−→
c ¸ si numerele λ, µ reale au loc egal-
it˘a¸ tile

−→
a +µ
−→
b )
−→
c = λ
−→
a
−→
c +µ
−→
b
−→
c ,

−→
a )
−→
c = λ
−→
a
−→
c ,
(
−→
a +
−→
b )
−→
c =
−→
a
−→
c +
−→
b
−→
c .
Ultimele dou˘ a egalit˘ a¸ti sunt cazuri particulare ale primei egalit˘ a¸ti. Vom observa c˘ a
egalit˘ a¸tile de mai sus exprim˘ a faptul c˘ a un factor scalar iese în fa¸ta produsului scalar ¸si
produsul scalar este distributiv fa¸t˘ a de suma vectorilor.
Dac˘ a
−→
c = 0, egalit˘ a¸tile sunt evidente. Dac˘ a
−→
c 6= 0 alegem pe
−→
c ca prim vector
al bazei, completând baza cu doi vectori ortogonali cu el ¸si între ei. Atunci

−→
a +µ
−→
b )
−→
c
|
−→
c |
2
este prima component˘ a a vectorului λ
−→
a +µ
−→
b în aceast˘ a baz˘ a; la fel
λ
−→
a
−→
c
|
−→
c |
2
,
µ
−→
b
−→
c
|
−→
c |
2
sunt
1.4. PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI 17
componentele prime ale lui λ
−→
a respectiv µ
−→
b . Dar cum componenta combina¸tiei lineare
este combina¸tia componentelor, egalitatea este demonstrat˘ a.
Observa¸tie. Dac˘ a
−→
a ,
−→
b sunt doi vectori ¸si ϕ este unghiul dintre ei, atunci |
−→
b | cos ϕ
este m˘ arimea proiec¸tiei lui
−→
b pe
−→
a ¸si deci produsul scalar al celor doi vectori este egal
cu produsul dintre m˘ arimea primului ¸si m˘ arimea proiec¸tiei celuilalt pe el. Propriet˘ a¸tile
de mai sus rezult˘ a imediat ¸si din aceast˘ a interpretare.
Propozi¸tia de mai sus îndrept˘ a¸te¸ste introducerea urm˘ atoarei
Defini¸tia 1.4.3 O baz˘a se nume¸ ste ortonormat˘a dac˘a vectorii s˘ai sunt ortogonali doi
câte doi ¸ si sunt versori (vectori unitari).
O baz˘ a ortonormat˘ a
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
este caracterizat˘ a de rela¸tiile
−→
e
1
2
=
−→
e
2
2
=
−→
e
3
2
= 1,
−→
e
1
−→
e
2
=
−→
e
2
−→
e
3
=
−→
e
3
−→
e
1
= 0
sau pe scurt
−→
e
i
−→
e
j
= δ
ij
, i, j = 1, 2, 3
unde δ
ij
este simbolul lui Kronecker definit prin rela¸tiile
δ
ij
=
_
_
_
1 dac˘ a i = j
0 dac˘ a i 6= j
.
Dac˘ a baza
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
este ortonormat˘ a, atunci componentele oric˘ arui vector
−→
a pe
aceast˘ a baz˘ a
−→
a = λ
1
−→
e
1
+ λ
2
−→
e
2
+ λ
3
−→
e
3
sunt date de rela¸tiile
λ
1
=
−→
a
−→
e
1
, λ
2
=
−→
a
−→
e
2
, λ
3
=
−→
a
−→
e
3
sau
λ
1
= |
−→
a | cos ϕ
1
, λ
2
= |
−→
a | cos ϕ
2
, λ
3
= |
−→
a | cos ϕ
3
unde ϕ
1
, ϕ
2
, ϕ
3
sunt unghiurile formate de
−→
a cu vectorii bazei.
Considerând c˘ a m˘ arimea unui versor este adimensional˘ a, componentele unui vector
pe o baz˘ a ortonormat˘ a au dimensiunea L, deci se exprim˘ a în unit˘ a¸ti de lungime.
In cazul în care vectorul
−→
a este un versor (|
−→
a | = 1), componentele sale pe o baz˘ a
ortonormat˘ a sunt
λ
1
= cos ϕ
1
, λ
2
= cos ϕ
2
, λ
3
= cos ϕ
3
.
18 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
Din acest motiv componentele versorului unei direc¸tii se numesc cosinu¸ si directori ai
direc¸tiei respective, în timp ce componentele oric˘ arui vector al unei direc¸tii se numesc
parametri directori ai direc¸tiei respective.
Intr-o baz˘ a ortonormat˘ a produsul scalar cap˘ at˘ a o expresie simpl˘ a în func¸tie de com-
ponentele lor:
Propozi¸tia 1.4.3 Fie baza ortonormat˘a
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
¸ si vectorii
−→
a = α
1
−→
e
1
+ α
2
−→
e
2
+ α
3
−→
e
3
,
−→
b = β
1
−→
e
1
+ β
2
−→
e
2
+ β
3
−→
e
3
.
Produsul lor scalar este dat de formula
−→
a
−→
b = α
1
β
1
+ α
2
β
2
+ α
3
β
3
.
Prin urmare, într-o baz˘ a ortonormat˘ a, produsul scalar a doi vectori este egal cu suma
produselor componentelor.
Demonstra¸tia este imediat˘ a.
Din propozi¸tia de mai sus rezult˘ a c˘ a într-o baz˘ a ortonormat˘ a avem formule simple
pentru calculul lungimii unui vector ¸si al unghiului dintre doi vectori
|
−→
a | =

−→
a
2
=
q
α
2
1
+ α
2
2
+ α
2
3
,
cos(
−→
a ,
−→
b ) =
−→
a
−→
b
|
−→
a ||
−→
b |
=
α
1
β
1
+ α
2
β
2
+ α
3
β
3
p

2
1
+ α
2
2
+ α
2
3
)(β
2
1
+ β
2
2
+ β
2
3
)
.
1.5 Orientarea unei baze, produse exterioare
Pe o dreapt˘ a orice vector nenul constituie o baz˘ a. Dac˘ a
−→
e
1
,
−→
e
0
1
sunt doi asemenea
vectori colineari nenuli ei pot s˘ a fie sau de acela¸si sens sau de sens contrar. Spunem c˘ a
ei determin˘ a baze cu aceea¸si orientare sau cu orient˘ ari diferite.
Defini¸tia 1.5.1 Baza de pe o dreapt˘a
−→
e
1
este orientat˘a la dreapt˘a dac˘a atunci când
privim dreapta în fa¸ ta noastr˘a,
−→
e
1
este dirijat spre dreapta noastr˘a. In caz contrar, baza
este orientat˘a la stânga.
Defini¸tia 1.5.2 Baza
−→
e
1
,
−→
e
2
din plan este orientat˘a la dreapta dac˘a un observator care
prive¸ ste în sensul lui
−→
e
2
îl vede pe
−→
e
1
în dreapta sa; în caz contrar baza este orientat˘a
la stânga.
1.5. ORIENTAREA UNEI BAZE, PRODUSE EXTERIOARE 19
O defini¸tie echivalent˘ a este
Defini¸tia 1.5.3 O baz˘a este orientat˘a la dreapta dac˘a primul vector al bazei poate fi
suprapus peste al doilea printr-o rota¸ tie de unghi mai mic ca
π
2
în sens direct trigono-
metric (invers sensului acelor de ceas).
Cel mai adesea este folosit˘ a o baz˘ a ortonormat˘ a orientat˘ a la dreapt˘ a ai c˘ arei versori
se noteaz˘ a
−→
i ,
−→
j . Dac˘ a
−→
a = α
1
−→
i + α
2
−→
j ,
−→
b = β
1
−→
i + β
2
−→
j
sunt doi vectori din plan, baza
−→
a ,
−→
b este orientat˘ a la dreapta dac˘ a ¸si numai dac˘ a într-o
baz˘ a ortonormat˘ a orientat˘ a la dreapta în care primul vector este versorul lui
−→
a ,
−→
b are
dup˘ a al doilea vector al bazei o component˘ a pozitiv˘ a. Scriind
−→
b = λ
−→
a +
−→
b
0
,
−→
b
0
este
componenta perpendicular˘ a pe
−→
a a lui
−→
b dac˘ a (
−→
b −λ
−→
a )
−→
a = 0, de unde
−→
b
0
=
−→
b −
−→
a
−→
b
−→
a
2
−→
a .
Putem g˘ asi p˘ atratul m˘ arimii lui
−→
b
0
−→
b
0 2
=
−→
a
2
−→
b
2
−(
−→
a
−→
b )
2
−→
a
2
.
P˘ atratul ariei paralelogramului construit pe vectorii
−→
a ,
−→
b este
−→
a
2
−→
b
2
−(
−→
a
−→
b )
2
.
Defini¸tia 1.5.4 Dac˘a
−→
a ,
−→
b sunt doi vectori, se nume¸ ste determinantul Gram al lor
num˘arul
G(
−→
a ,
−→
b ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
2 −→
a
−→
b
−→
b
−→
a
−→
b
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
In func¸tie de coordonate putem scrie
G(
−→
a ,
−→
b ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
1
α
2
β
1
β
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
1
β
1
α
2
β
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
1
α
2
β
1
β
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
2
.
Dac˘ a
−→
b = β
0
1
−→
e
0
1
+ β
0
2
−→
e
0
2
este expresia lui
−→
b în baza ortonormat˘ a orientat˘ a la dreapta
în care primul vector este versorul lui
−→
a , vom avea
G(
−→
a ,
−→
b ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
|
−→
a | 0
β
0
1
β
0
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
2
= (|
−→
a |β
0
2
)
2
20 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
¸si deci baza
−→
a ,
−→
b este orientat˘ a la dreapta dac˘ a ¸si numai dac˘ a determinanul
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
1
α
2
β
1
β
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
este pozitiv. Mai mult, putem spune c˘ a acest determinant reprezint˘ a aria orientat˘a, cu
semn, a paralelogramului construit pe vectorii
−→
a ,
−→
b . Mai precis, dac˘ a paralelogramul se
parcurge în ordinea
−→
a ,
−→
b , −
−→
a , −
−→
b , un vector considerat dispus în extremitatea celui
din fa¸ta sa, în sens direct trigonometric, aria sa orientat˘ a este pozitiv˘ a; în caz contrar
aria sa orientat˘ a este negativ˘ a.
1
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
1
α
2
β
1
β
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
reprezint˘ a aria orientat˘ a a triunghiului
ob¸tinut prin parcurgerea în ordinea
−→
a ,
−→
b , −(
−→
a +
−→
b ).
Defini¸tia 1.5.5 Dac˘a
−→
i ,
−→
j este o baz˘a orientat˘a la dreapta într-un plan ¸ si
−→
a =
α
1
−→
i + α
2
−→
j ,
−→
b = β
1
−→
i + β
2
−→
j sunt doi vectori în acest plan, se nume¸ ste produs
exterior al acestor vectori în aceast˘a ordine num˘arul
−→
a ∧
−→
b =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
1
α
2
β
1
β
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
Dimensiunea fizic˘a a produsului exterior a doi vectori din plan este L
2
, adic˘a se
exprim˘a în unit˘a¸ ti de lungime la p˘atrat.
Defini¸tia 1.5.6 Se nume¸ ste unghi orientat dintre vectorii
−→
a ,
−→
b (m˘asurat de la
−→
a la
−→
b ) într-o baz˘a ortonormat˘a dreapt˘a dat˘a
−→
i ,
−→
j num˘arul (
−→
a ,
−→
b ) determinat abstrac¸ tie
f˘acând de multipli de 2π de rela¸ tiile
cos(
−→
a ,
−→
b ) =
−→
a
−→
b
|
−→
a ||
−→
b |
, sin(
−→
a ,
−→
b ) =
−→
a ∧
−→
b
|
−→
a ||
−→
b |
.
Not˘ am c˘ a
(
−→
a ∧
−→
b )
2
= G(
−→
a ,
−→
b ).
Vom observa c˘ a produsul exterior a doi vectori are propriet˘ a¸tile:

−→
a ∧
−→
b = −
−→
b ∧
−→
a este anticomutativ;
• (λ
−→
a ) ∧
−→
b = λ
−→
a ∧
−→
b un factor iese în fa¸t˘ a;
• (
−→
a
1
+
−→
a
2
) ∧
−→
b =
−→
a
1

−→
b +
−→
a
2

−→
b este distributiv fa¸t˘ a de adunare.

−→
a ∧
−→
b = 0 dac˘ a ¸si numai dac˘ a vectorii sunt linear dependen¸ti (colineari).
1.5. ORIENTAREA UNEI BAZE, PRODUSE EXTERIOARE 21
Defini¸tia 1.5.7 O baz˘a în spa¸ tiu
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
este orientat˘a la dreapta dac˘a un observator
a¸ sezat în sensul lui
−→
e
3
privind în sensul lui
−→
e
2
îl are pe
−→
e
1
în dreapta sa. In caz contrar,
baza este orientat˘a la stânga.
Exist˘ a ¸si alte defini¸tii. Dup˘ a defini¸tia numit˘ a regula burghiului drept,
Defini¸tia 1.5.8 O baz˘a
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
este orientat˘a la dreapta, atunci când pentru a înainta
în aceea¸ si parte cu sensul lui
−→
e
3
, burghiul drept trebuie rotit astfel încât vectorul
−→
e
1
s˘a
se suprapun˘a peste
−→
e
2
prin cea mai mic˘a rota¸ tie. In caz contrar baza este orientat˘a la
stânga.
Dup˘ a defini¸tia numit˘ a regula mâinii drepte,
Defini¸tia 1.5.9 O baz˘a
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
este orientat˘a la dreapta dac˘a cei trei vectori dispu¸ si
în acela¸ si punct sunt situa¸ ti la fel ca degetele mare, ar˘at˘ator ¸ si mijlociu de la mâna
dreapt˘a. Dac˘a sunt situa¸ ti ca degetele de la mâna stâng˘a, baza este orientat˘a la stânga.
Cel mai adesea este folosit˘ a o baz˘ a ortonormat˘ a orientat˘ a la dreapta. In acest caz
vectorii bazei se noteaz˘ a cu
−→
i ,
−→
j ,
−→
k . Sistemul cartezian a c˘ arui baz˘ a este ortonormat˘ a
¸si orientat˘ a la dreapta se nume¸ste sistem rectangular drept.
Fie acum
−→
i ,
−→
j ,
−→
k o baz˘ a ortonormat˘ a orientat˘ a la dreapta ¸si vectorii
−→
a = α
1
−→
i + α
2
−→
j + α
3
−→
k ,
−→
b = β
1
−→
i + β
2
−→
j + β
3
−→
k ,
−→
c = γ
1
−→
i + γ
2
−→
j + γ
3
−→
k .
Pentru a vedea cum este orientat˘ a baza
−→
a ,
−→
b ,
−→
c g˘ asim vectorul
−→
d = λ
−→
a + µ
−→
b
din planul vectorilor
−→
a ,
−→
b astfel încât vectorul
−→
c −
−→
d s˘ a fie perpendicular pe planul
vectorilor
−→
a ,
−→
b . Vectorul
−→
c −
−→
d este în˘ al¸timea paralelipipedului construit pe cei trei
vectori. Vom avea
−→
c
−→
a = λ
−→
a
2

−→
a
−→
b ,
−→
c
−→
b = λ
−→
b
−→
a +µ
−→
b
2
¸si deci
−→
c −
−→
d =
1
G(
−→
a ,
−→
b )
_
_
G(
−→
a ,
−→
b )
−→
c −
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
c
−→
a
−→
a
−→
b
−→
c
−→
b
−→
b
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a −
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
2 −→
c
−→
a
−→
b
−→
a
−→
c
−→
b
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
b
_
_
22 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
sau
−→
c −
−→
d =
1
G(
−→
a ,
−→
b )
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
2 −→
a
−→
b
−→
a
−→
b
−→
a
−→
b
2
−→
b
−→
c
−→
a
−→
c
−→
b
−→
c
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
unde în dreapta este un determinant formal care se dezvolt˘ a dup˘ a ultima coloan˘ a.
Rezult˘ a
(
−→
c −
−→
d )
−→
c =
G(
−→
a ,
−→
b ,
−→
c )
G(
−→
a ,
−→
b )
unde
G(
−→
a ,
−→
b ,
−→
c ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
2 −→
a
−→
b
−→
a
−→
c
−→
b
−→
a
−→
b
2
−→
b
−→
c
−→
c
−→
a
−→
c
−→
b
−→
c
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
este determinantul Gram al celor trei vectori. Rezult˘ a
(
−→
d −
−→
c )
2
=
G(
−→
a ,
−→
b ,
−→
c )
G(
−→
a ,
−→
b )
¸si deci p˘ atratul volumului paralelipipedului este egal cu determinantul Gram al celor trei
vectori. ¸ Tinând cont de expresiile produselor scalare rezult˘ a c˘ a determinantul Gram al
celor trei vectori este egal cu p˘ atratul determinantului
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
1
α
2
α
3
β
1
β
2
β
3
γ
1
γ
2
γ
3
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
Acest determinant este pozitiv dac˘ a cei trei vectori formeaz˘ a o baz˘ a orientat˘ a la dreapta
¸si este negativ în caz contrar. Putem spune c˘ a acest determinant reprezint˘ a volumul
orientat al paralelipipedului construit pe cei trei vectori.
Defini¸tia 1.5.10 Dac˘a
−→
i ,
−→
j ,
−→
k este o baz˘a ortonormat˘a orientat˘a la dreapta ¸ si
−→
a = α
1
−→
i + α
2
−→
j + α
3
−→
k ,
−→
b = β
1
−→
i + β
2
−→
j + β
3
−→
k ,
−→
c = γ
1
−→
i + γ
2
−→
j + γ
3
−→
k .
1.6. VECTORI DE POZI ¸ TIE, SISTEM DE COORDONATE 23
sunt trei vectori, se nume¸ ste produs exterior al celor trei vectori în aceast˘a ordine
num˘arul
−→
a ∧
−→
b ∧
−→
c =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
1
α
2
α
3
β
1
β
2
β
3
γ
1
γ
2
γ
3
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
Dimensiunea fizic˘a a produsului exterior a trei vectori este L
3
, adic˘a se exprim˘a în
unit˘a¸ ti de lungime la cub.
Produsul exterior a trei vectori este linear în fiecare factor al s˘ au ¸si este antisimetric,
adic˘ a nu se schimb˘ a dac˘ a asupra factorilor se efectueaz˘ a o permutare circular˘ a, dar î¸si
schimb˘ a semnul dac˘ a se schimb˘ a ordinea a doi factori
−→
a ∧
−→
b ∧
−→
c =
−→
b ∧
−→
c ∧
−→
a =
−→
c ∧
−→
a ∧
−→
b =
= −
−→
b ∧
−→
a ∧
−→
c = −
−→
a ∧
−→
c ∧
−→
b = −−
−→
c ∧
−→
b ∧
−→
a.
Produsul exterior a trei vectori este nul dac˘ a ¸si numai dac˘ a vectorii sunt linear
dependen¸ti (coplanari).
Din propriet˘ a¸tile determinan¸tilor ¸si ale produselor scalare rezult˘ a c˘ a are loc rela¸tia
(
−→
a ∧
−→
b ∧
−→
c )(
−→
d ∧
−→
e ∧
−→
f ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
−→
d
−→
a
−→
e
−→
a
−→
f
−→
b
−→
d
−→
b
−→
e
−→
b
−→
f
−→
c
−→
d
−→
c
−→
e
−→
c
−→
f
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
1.6 Vectori de pozi¸tie, sistem de coordonate
Fie O un punct în spa¸tiu (plan). Am v˘ azut c˘ a fiind dat un vector
−→
a , exist˘ a un
punct unic A astfel încât
−→
OA =
−→
a . Se spune c˘ a vectorul
−→
a a fost construit sau dispus în
punctul O. Invers, dac˘ a O este fixat, oricare ar fi punctul A ob¸tinem un vector
−→
a =
−→
OA.
Cu alte cuvinte, alegându-se un punct O pe care îl numim origine a spa¸ tiului (planului)
se poate stabili o coresponden¸t˘ a biunivoc˘ a între mul¸timea punctelor din spa¸tiu (plan) ¸si
mul¸timea vectorilor din spa¸tiu (plan). Vectorul ata¸sat în acest fel unui punct se nume¸ste
vectorul de pozi¸ tie al acestui punct în raport cu originea aleas˘ a. Vectorul de pozi¸tie al
punctului A va fi notat
−→
r
A
, în timp ce vectorul de pozi¸tie al unui punct curent M va fi
notat
−→
r (f˘ ar˘ a indicele punctului).
24 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
Fie A, B dou˘ a puncte ai c˘ aror vectori de pozi¸tie în raport cu o origine O sunt
−→
r
A
respectiv
−→
r
B
. Din regula triunghiului avem
−→
AB =
−→
OB −
−→
OA,
−→
AB =
−→
r
B

−→
r
A
adic˘ a vectorul determinat de dou˘ a puncte este egal cu diferen¸ta între vectorul de pozi¸tie
al extremit˘ a¸tii ¸si vectorul de pozi¸tie al originii vectorului.
In geometrie, o no¸tiune important˘ a este no¸tiunea de raport în care un punct împarte
un segment dat. Se spune c˘ a punctul M împarte segmentul AB în raportul λ dac˘ a are
loc rela¸tia
−−→
AM = λ
−−→
MB. Când capetele segmentului AB au vectorii de pozi¸tie
−→
r
A
,
−→
r
B
,
iar M are vectorul de pozi¸tie
−→
r
M
, înlocuind în rela¸tia de defini¸tie rezult˘ a
−→
r
M

−→
r
A
= λ(
−→
r
B

−→
r
A
)
de unde avem vectorul de pozi¸tie al lui M
−→
r
M
=
−→
r
A
+ λ
−→
r
B
1 + λ
.
In particular, dac˘ a M este mijlocul segmentului AB (λ = 1) avem
−→
r
M
=
−→
r
A
+
−→
r
B
2
.
Defini¸tia 1.6.1 Se nume¸ ste sistem cartezian de coordonate sau reper cartezian în spa¸ tiu
ansamblul {O;
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
} alc˘atuit dintr-un punct O ¸ si o baz˘a
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
. Punctul O se
nume¸ ste originea sistemului de coordonate; dreptele care trec prin originea sistemului
¸ si sunt paralele cu vectorii bazei se numesc axe de coordonate - axa absciselor, axa
ordonatelor ¸ si axa cotelor; planele determinate de axele de coordonate se numesc plane
de coordonate.
Vectorul de pozi¸tie al unui punct în raport cu originea sistemului se nume¸ste vectorul
de pozi¸tie al punctului în acest sistem. Componentele vectorului de pozi¸tie al punctului
M pe baza sistemului de coordonate
−→
r
M
= x
M
−→
e
1
+y
M
−→
e
2
+z
M
−→
e
3
se numesc coordonatele punctului M - abscisa, ordonata, cota - în raport cu sistemul de
coordonate dat. In acest mod se stabile¸ste o coresponden¸t˘ a biunivoc˘ a între mul¸timea
1.7. SCHIMBAREA SISTEMELOR DE COORDONATE 25
punctelor M din spa¸tiu ¸si mul¸timea tripletelor de numere reale x
M
, y
M
, z
M
. Aceast˘ a
coresponden¸t˘ a se marcheaz˘ a scriind M(x
M
, y
M
, z
M
). Coordonatele unui punct curent
vor fi notate f˘ ar˘ a indice. Un sistem cartezian de coordonate va fi notat Oxyz, marcând
axele lui Ox, Oy, Oz.
In mod analog se definesc sistemul cartezian de coordonate ¸si coordonatele unui
punct în plan.
Dac˘ a punctele A(x
A
, y
A
, z
A
), B(x
B
, y
B
, z
B
) determin˘ a vectorul
−→
AB, din rela¸tia
−→
AB =
−→
OB −
−→
OA =
−→
r
B

−→
r
A
ob¸tinem
−→
AB = (x
B
−x
A
)
−→
e
1
+ (y
B
−y
A
)
−→
e
2
+ (z
B
−z
A
)
−→
e
3
,
deci componentele unui vector în raport cu baza unui sistemcartezian de coordonate sunt
egale cu diferen¸tele dintre coordonatele extremit˘ a¸tii ¸si coordonatele originii vectorului.
In mod analog coordonatele punctului M care împarte segmentul AB în raportul λ
sunt
x
M
=
x
A
+ λx
B
1 + λ
, y
M
=
y
A
+ λy
B
1 + λ
, z
M
=
z
A
+ λz
B
1 + λ
.
1.7 Schimbarea sistemelor de coordonate
1.7.1 Transla¸tia sistemului de coordonate
Consider˘ am sistemul cartezian de coordonate {O,
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
} cu originea O ¸si baza
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
. Sistemul cartezian {O
0
,
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
} cu originea O
0
¸si aceea¸si baz˘ a se ob¸tine
din primul sistem prin transla¸tia sa în noua origine. Un punct oarecare M are în
sistemul ini¸tial coordonatele (x, y, z), iar în al doilea sistem coordonatele (x
0
, y
0
, z
0
).
Aceasta însemn˘ a c˘ a vectorii de pozi¸tie ai punctului M în raport cu originile O respectiv
O
0
sunt
−−→
OM = x
−→
e
1
+y
−→
e
2
+z
−→
e
3
,
−−→
O
0
M = x
0−→
e
1
+y
0−→
e
2
+z
0−→
e
3
.
Fie (x
0
, y
0
, z
0
) coordonatele originii O
0
a noului sistem de coordonate în raport cu vechiul
sistem de coordonate; avem deci
−−→
OO
0
= x
0
−→
e
1
+y
0
−→
e
2
+z
0
−→
e
3
.
26 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
Cum are loc rela¸tia
−−→
OM =
−−→
OO
0
+
−−→
O
0
M
sau
x
−→
e
1
+y
−→
e
2
+z
−→
e
3
= x
0
−→
e
1
+y
0
−→
e
2
+z
0
−→
e
3
+x
0−→
e
1
+y
0−→
e
2
+z
0−→
e
3
din egalarea componentelor rezult˘ a rela¸tia între vechile coordonate ¸si noile coordonate
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = x
0
+x
0
,
y = y
0
+y
0
,
z = z
0
+z
0
.
Introducând coloanele coordonatelor
X =
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
_
, X
0
=
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
, X
0
=
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
avem scrierea matriceal˘ a
X = X
0
+X
0
.
In cazul plan avem rela¸tii analoage. Vom re¸tine c˘ a aceste rela¸tii sunt de gradul întâi
în raport cu coordonatele. Deci o ecua¸tie de un anumit grad în x, y, z se va transforma
tot într-o rela¸tie de acela¸si grad în x
0
, y
0
, z
0
.
1.7.2 Schimbarea bazei sistemului de coordonate
S˘ a trecem acum de la sistemul cartezian {O,
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
} cu originea O ¸si baza
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
la sistemul {O,
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
} cu aceea¸si origine dar cu baza
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
. Vec-
torii noi baze se vor exprima în func¸tie de vectorii vechii baze prin rela¸tiile
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
−→
e
0
1
= σ
11
−→
e
1
+ σ
21
−→
e
2
+ σ
31
−→
e
3
,
−→
e
0
2
= σ
12
−→
e
1
+ σ
22
−→
e
2
+ σ
32
−→
e
3
,
−→
e
0
3
= σ
13
−→
e
1
+ σ
23
−→
e
2
+ σ
33
−→
e
3
.
Dac˘ a introducem matricele linie de vectori ai vechii ¸si noii baze ¸si consider˘ am înmul¸tirea
formal˘ a, putem scrie rela¸tiile de sus sub forma
³
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
´
= (
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
)
_
_
_
_
_
σ
11
σ
12
σ
13
σ
21
σ
22
σ
23
σ
31
σ
32
σ
33
_
_
_
_
_
. = (
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
) S
1.7. SCHIMBAREA SISTEMELOR DE COORDONATE 27
Matricea S se nume¸ste matricea de trecere de la baza veche la baza nou˘ a; ea are pe
prima coloan˘ a componentele pe vechea baz˘ a ale lui
−→
e
0
1
, pe a doua coloan˘ a componentele
lui
−→
e
0
2
¸si pe a treia coloan˘ a componentele lui
−→
e
0
3
.
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
alc˘ atuind o baz˘ a, matricea
S este inversabil˘ a; fie
T =
_
_
_
_
_
τ
11
τ
12
τ
13
τ
21
τ
22
τ
23
τ
31
τ
32
τ
33
_
_
_
_
_
inversa lui S. Vom avea
(
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
) =
³
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
´
T,
adic˘ a, matricea T este matricea de trecere de la baza nou˘ a la baza veche.
Fie (x, y, z), (x
0
, y
0
, z
0
) coordonatele unui punct curent M în sistemul vechi ¸si în
sistemul nou, adic˘ a avem rela¸tiile
−−→
OM = x
−→
e
1
+y
−→
e
2
+z
−→
e
3
= (
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
)
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
_
= (
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
) X
−−→
OM = x
0
−→
e
0
1
+y
0
−→
e
0
2
+z
0
−→
e
0
3
=
³
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
´
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
=
³
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
´
X
0
.
¸ Tinând cont de rela¸tia dintre baze avem
(
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
) X =
³
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
´
X
0
= (
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
) SX
0
de unde deducem vechile coordonate în func¸tie de noile coordonate
X = SX
0
.
Invers vom avea noile coordonate în func¸tie de vechile coordonate
X
0
= TX.
Vom observa c˘ a în timp ce în trecerea de la vechea baz˘ a la noua baz˘ a particip˘ a
matricea S, în trecerea de la vechile coordonate la noile coordonate particip˘ a matricea
invers˘ a T ¸si invers. Se zice c˘ a la schimbarea bazelor coordonatele se schimb˘ a contravari-
ant.
28 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
¸ Si acum rela¸tiile între coordonatele vechi ¸si noi sunt de gradul întâi ¸si deci gradul
unei ecua¸tii nu se schimb˘ a.
Faptul c˘ a o baz˘ a
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
este ortonormat˘ a se poate exprima matriceal prin rela¸tia
(
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
)
t
(
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
) =
_
_
_
_
_
−→
e
1
−→
e
2
−→
e
3
_
_
_
_
_
(
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
) =
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
= I
unde produsele se consider˘ a produse scalare. Dac˘ a S este matricea de trecere de la baza
ortonormat˘ a (
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
) la baza ortonormat˘ a
³
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
´
vom avea
³
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
´
t
³
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
´
= S
t
(
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
)
t
(
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
) S = S
t
S = I,
adic˘ a matricea de trecere este ortogonal˘ a: transpusa sa este ¸si inversa sa. Se dovede¸ste
înc˘ a odat˘ a avantajul bazelor ortonormate.
In plan vom avea rela¸tii analoage. Dac˘ a se trece de la baza ortonormat˘ a orientat˘ a
la dreapta (
−→
e
1
,
−→
e
2
) la baza ortonormat˘ a orientat˘ a tot la dreapta
³
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
´
, versorii noii
baze se ob¸tin din vectorii vechii baze printr-o rota¸tie de unghi θ ¸si deci matricea de
trecere va fi matricea ortogonal˘ a
S =
_
_
cos θ −sin θ
sin θ cos θ
_
_
.
Dac˘ a trecem de la sistemul de coordonate {O,
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
} la sistemul de coordonate
{O
0
,
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
} unde O
0
are în vechiul sistem coloana coordonatelor X
0
=
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
¸si
se trece de la baza veche la baza nou˘ a cu matricea de trecere S
(
−→
e
0
1
,
−→
e
0
2
,
−→
e
0
3
) = (
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
)S
leg˘ atura între coloana coordonatelor curente vechi X ¸si coloana coordonatelor curente
noi X
0
este
X = X
0
+SX
0
,
X
0
= T(X −X
0
)
adic˘ a tot rela¸tii de gradul întâi în coordonate.
1.8. M
˘
ARIMI VECTORIALE 29
1.8 M˘ arimi vectoriale
Pentru a ne reprezenta lumea exterioar˘ a construim anumite cadre punând ordine în
percep¸tiile ¸si senza¸tiile noastre. Un prim asemenea cadru este acela de spa¸tiu. De¸si
suntem în continu˘ a schimbare, exist˘ a o schimbare minim˘ a care ne face sa spunem c˘ a
suntem imobili. Când un asemenea minim nu este atins spunem c˘ a avem o schimbare de
atitudine sau de pozi¸tie. Când dup˘ a o serie de schimb˘ ari de atitudine sau de pozi¸tie totul
se petrece ca ¸si când am fi r˘ amas imobili spunem c˘ a am revenit în acela¸si loc. Consensul
tuturor oamenilor asupra identific˘ arii locurilor confer˘ a caracter absolut acestei no¸tiuni,
care altfel nu avea sens decât pentru noi. Mul¸timea tuturor locurilor constituie spa¸tiul
fizic. Experien¸ta ne arat˘ a c˘ a pentru a repera un loc în spa¸tiu fizic sunt necesare ¸si
suficiente trei indica¸tii. S˘ a ne gândim cum indic˘ am locul unui cuib într-un pom. De
asemenea experien¸ta ne arat˘ a c˘ a pentru dou˘ a locuri pe care le consider˘ am imobile exist˘ a
un invariant pe care îl numim distan¸ta între cele dou˘ a locuri. Aceste considerente ne
conduc s˘ a adopt˘ am în prim˘ a aproxima¸tie ca model matematic al spa¸tiului fizic spa¸tiul
geometriei elementare, locurile spa¸tiului fizic fiind punctele spa¸tiului geometriei, distan¸ta
dintre locuri fiind distan¸ta dintre puncte.
Un alt cadru este legat de con¸stiin¸ta succesiunii senza¸tiilor noastre de foame, sete,etc.
Prin intercalarea evenimentelor lumii reale pe aceast˘ a scar˘ a individual˘ a ajungem la
ceea ce numim timp fizic individual. Prin sincronizarea timpilor fizici individuali prin
transmitere de semnale ajungem la no¸tiunea de timp fizic universal. Admi¸tând c˘ a sin-
cronizarea se face prin transmitere de semnale instantanee, timpul universal cap˘ ata
caracter absolut. Odat˘ a aleas˘ a o unitate de timp modelul matematic al timpului este
mul¸timea numerelor reale. Dimensiunea fizic˘ a a timpului se noteaz˘ a cu T.
Un punct M este în mi¸scare în raport cu un sistem de coordonate {O;
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
}
atunci când vectorul s˘ au de pozi¸tie
−→
r
M
=
−−→
OM este func¸tie de timp
−→
r (t). M˘ arimea
−→
r (t
2
) −
−→
r (t
1
)
t
2
−t
1
=
1
t
2
−t
1
(
−→
r (t
2
) −
−→
r (t
1
))
ob¸tinut˘ a prin înmul¸tirea vectorului
−→
r (t
2
) −
−→
r (t
1
) cu num˘ arul
1
t
2
−t
1
reprezint˘ a viteza
medie a punctului M în intevalul de timp [t
1
, t
2
]. Dimensiunea fizic˘ a a acestei m˘ arimi este
LT
−1
¸si deci nu este un vector în sensul în care am definit pîn˘ a acum vectorii. Spunem
c˘ a ea este o m˘ arime vectorial˘ a pe care o numim viteza medie. Ea poate fi reprezentat˘ a
30 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
prin vectorul care numeric are aceea¸si m˘ arime cu ea sau la o anumit˘ a scar˘ a ¸si aceea¸si
direc¸tie ¸si sens.Dac˘ a exist˘ a limita acestei m˘ arimi când t
2
→ t
1
aceast˘ a limit˘ a este tot o
m˘ arime vectorial˘ a numit˘ a viteza la momentul t
1
. In diferite domenii ale fizicii se întroduc
alte m˘ arimi vectoriale: viteze, impulsuri, accelera¸tii, for¸te, etc. Ele se caracterizeaz˘ a pe
lâng˘ a m˘ arimea propriu zis˘ a ¸si prin direc¸tie ¸si sens. Printr-un abuz de limbaj de multe
ori pentru asemenea m˘ arimi se folose¸ste tot denumirea de vectori. M˘ arimile fizice care
sunt caracterizate numai de un num˘ ar urmat de unitatea de m˘ asur˘ a se numesc scalari.
Prin înmul¸tirea unei m˘ arimi vectoriale cu un scalar se ob¸tine o alt˘ a m˘ arime vectorial˘ a.
De exemplu, prin înmul¸tirea unei viteze cu o mas˘ a se ob¸tine o alt˘ a m˘ arime vectorial˘ a
numit˘ a impuls cu dimensiunea fizic˘ a MLT
−1
, prin înmul¸tirea unei accelera¸tii cu o mas˘ a
se ob¸tine o m˘ arime vectorial˘ a numit˘ a for¸t˘ a cu dimensiunea fizic˘ a MLT
−2
.
Produsul scalar a dou˘ a m˘ arimi vectoriale este produsul scalar al vectorilor care îi
reprezint˘ a. Dac˘ a D
1
, D
2
sunt dimensiunile fizice ale celor dou˘ a m˘ arimi vectoriale, pro-
dusul lor scalar este un scalar cu dimensiunea fizic˘ a D
1
D
2
. Ca exemplu, produsul scalar
al unei for¸te cu un vector este un scalar numit lucru mecanic cu dimensiunea fizic˘ a
ML
2
T
−2
.
La fel se define¸ste produsul exterior (numit cum vom vedea ¸si produs mixt) a trei
m˘ arimi vectoriale.
1.9 Produsul vectorial a doi vectori
Defini¸tia 1.9.1 Dac˘a
−→
i ,
−→
j ,
−→
k este o baz˘a ortonormat˘a orientat˘a la dreapta ¸ si
−→
a = α
1
−→
i + α
2
−→
j + α
3
−→
k ,
−→
b = β
1
−→
i + β
2
−→
j + β
3
−→
k ,
sunt doi vectori, se nume¸ ste produs vectorial al lor m˘arimea vectorial˘a notat˘a
−→
a ×
−→
b
cu proprietatea c˘a oricare ar fi vectorul
−→
c are loc rela¸ tia
−→
a ∧
−→
b ∧
−→
c = (
−→
a ×
−→
b )
−→
c .
Din defini¸tia produsului exterior, cum
−→
c este arbitrar, rezult˘ a c˘ a produsul vectorial
1.9. PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI 31
−→
a ×
−→
b este
−→
a ×
−→
b =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
i
−→
j
−→
k
α
1
α
2
α
3
β
1
β
2
β
3
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
Datorit˘ a rela¸tiei de mai sus, produsul exterior a trei vectori se nume¸ste ¸si produs mixt
al celor trei vectori. De obicei, aceasta este denumirea sub care este folosit în disciplinele
tehnice. Dimensiunea fizic˘ a a produsului vectorial este L
2
.
Putem vorbi de produsul vectorial a dou˘ a m˘ arimi vectoriale ca fiind egal cu produsul
vectorial al vectorilor care îi reprezint˘ a. In acest caz dimensiunea fizic˘ a este egal˘ a cu
cu produsul celor dou˘ a dimensiuni fizice. De exemplu, produsul vectorial
−→
OP ×
−→
F
între vectorul
−→
OP ¸si o for¸t˘ a
−→
F aplicat˘ a în punctul P este o m˘ arime vectorial˘ a numit˘ a
momentul for¸tei în raport cu punctul O cu dimensiunea fizic˘ a ML
2
T
−2
.
Produsul vectorial este linear în fiecare factor ¸si este antisimetric, adic˘ a
−→
a ×
−→
b =

−→
b ×
−→
a . Produsul vectorial
−→
a ×
−→
b este ortogonal pe fiecare factor al s˘ au pentru c˘ a
(
−→
a ×
−→
b )
−→
a =
−→
a ∧
−→
b ∧
−→
a = 0
¸si
(
−→
a ×
−→
b )
−→
b =
−→
a ∧
−→
b ∧
−→
b = 0.
Dac˘ a pe lâng˘ a vectorii
−→
a ,
−→
b consider˘ am al¸ti trei vectori necoplanari
−→
c ,
−→
d ,
−→
e
putem scrie
(
−→
a ×
−→
b )(
−→
c ×
−→
d )(
−→
c ∧
−→
d ∧
−→
e ) = (
−→
a ∧
−→
b ∧ (
−→
c ×
−→
d ))(
−→
c ∧
−→
d ∧
−→
e ) =
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
−→
c
−→
a
−→
d
−→
a
−→
e
−→
b
−→
c
−→
b
−→
d
−→
b
−→
e
(
−→
c ×
−→
d )
−→
c = 0 (
−→
c ×
−→
d )
−→
d = 0 (
−→
c ×
−→
d )
−→
e
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
=
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
−→
c
−→
a
−→
d
−→
b
−→
c
−→
b
−→
d
¯
¯
¯
¯
¯
¯
(
−→
c ∧
−→
d ∧
−→
e ).
Rezult˘ a c˘ a are loc rela¸tia
(
−→
a ×
−→
b )(
−→
c ×
−→
d ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
−→
c
−→
a
−→
d
−→
b
−→
c
−→
b
−→
d
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
32 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
In particular are loc rela¸tia
(
−→
a ×
−→
b )
2
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
−→
a
−→
a
−→
b
−→
b
−→
a
−→
b
−→
b
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= G(
−→
a ,
−→
b ) = |
−→
a |
2
|
−→
b |
2
sin
2
(
−→
a ,
−→
b ).
De asemenea putem scrie
−→
a ∧
−→
b ∧ (
−→
a ×
−→
b ) = (
−→
a ×
−→
b )
2
Putem enun¸ta
Propozi¸tia 1.9.1 Produsul vectorial a doi vectori
−→
a ×
−→
b este o m˘arime vectorial˘a cu
propriet˘a¸ tile:
a) dac˘ a
−→
a ,
−→
b nu sunt colineari atunci

−→
a ×
−→
b este perpendicular pe ambii factori;
• m˘ arimea lui
−→
a ×
−→
b este egal˘ a numeric cu aria paralelogramului construit pe cei
doi factori;
• sensul lui
−→
a ×
−→
b este astfel încât tripletul
−→
a ,
−→
b ,
−→
a ×
−→
b este orientat la dreapta;
b) dac˘ a
−→
a ,
−→
b sunt colineari atunci
−→
a ×
−→
b = 0.
Scriind rela¸tia
(
−→
a ×
−→
b )(
−→
c ×
−→
d ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
−→
c
−→
a
−→
d
−→
b
−→
c
−→
b
−→
d
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
sub forma
(
−→
a ×
−→
b ) ∧
−→
c ∧
−→
d = [(
−→
a
−→
c )
−→
b −(
−→
b
−→
c )
−→
a ]
−→
d
sau
[(
−→
a ×
−→
b ) ×
−→
c ]
−→
d = [(
−→
a
−→
c )
−→
b −(
−→
b
−→
c )
−→
a ]
−→
d
rezult˘ a
(
−→
a ×
−→
b ) ×
−→
c = (
−→
a
−→
c )
−→
b −(
−→
b
−→
c )
−→
a
sau
−→
c × (
−→
a ×
−→
b ) = −(
−→
a
−→
c )
−→
b + (
−→
b
−→
c )
−→
a
1.9. PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI 33
Expresiile din stânga se numesc duble produse vectoriale. Dublul produs vectorial este
o combina¸tie linear˘ a a vectorilor dintre paranteze, coeficien¸tii fiind produse scalare ale
vectorului din afara parantezelor cu cei dintre paranteze ¸si anume produsul scalar al
factorilor neal˘ atura¸ti intr˘ a cu semnul plus, iar cel al factorilor al˘ atura¸ti cu semnul minus.
Din expresia dublului produs vectorial rezult˘ a c˘ a produsul vectorial nu este asociativ.
Ca aplica¸tie foarte important˘ a, s˘ a consider˘ am un versor
−→
u ¸si un vector oarecare
−→
x .
Putem scrie
(
−→
u ×
−→
x ) ×
−→
u =
−→
x −(
−→
u
−→
x )
−→
u
de unde
−→
x = (
−→
u
−→
x )
−→
u + (
−→
u ×
−→
x ) ×
−→
u ,
adic˘ a ob¸tinem descompunerea vectorului
−→
x într-o component˘ a în direc¸tia lui
−→
u ¸si o
component˘ a perpendicular˘ a pe
−→
u . Mai observ˘ am c˘ a tripletul
−→
u , (
−→
u ×
−→
x ) ×
−→
u ,
−→
u ×
−→
x
este format din vectori ortogonali doi câte doi ¸si orientat drept. In plus, ultimii doi au
aceia¸si m˘ arime.
Dac˘ a vectorul
−→
x se rote¸ste cu unghiul ϕ în jurul axei de versor
−→
u , componenta lui
−→
x dup˘ a
−→
u r˘ amâne constant˘ a în timp ce componenta perpendicular˘ a pe
−→
u se rote¸ste
cu unghiul ϕ în planul vectorilor (
−→
u ×
−→
x ) ×
−→
u ,
−→
u ×
−→
x devenind
(
−→
u ×
−→
x ) ×
−→
u cos ϕ +
−→
u ×
−→
x sin ϕ.
Deci rotitul lui
−→
x în jurul lui
−→
u cu unghiul ϕ este
R(
−→
u , ϕ;
−→
x ) = (
−→
u
−→
x )
−→
u + (
−→
u ×
−→
x ) ×
−→
u cos ϕ +
−→
u ×
−→
x sin ϕ
sau
R(
−→
u , ϕ;
−→
x ) =
−→
x + (1 −cos ϕ) (
−→
u
−→
x )
−→
u +
−→
u ×
−→
x sinϕ.
Prin calcul direct se deduce c˘ a rotitul lui R(
−→
u , ϕ;
−→
x ) în jurul aceleia¸si axei de versor
−→
u cu unghiul ψ este totuna cu R(
−→
u , ϕ + ψ;
−→
x ), rotitul lui
−→
x în jurul axei de versor
−→
u cu unghiul ϕ+ψ. In schimb, rotirea în jurul a diferite drepte nu este comutativ˘ a sau
asociativ˘ a.
34 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
Dac˘ a un rigid se rote¸ste în jurul unei axe de versor
−→
u ¸si ϕ(t) este unghiul cu care s-a
rotit rigidul la momentul t, un punct M care la momentul 0 avea în raport cu o origin˘ a
O de pe ax˘ a vectorul de pozi¸tie
−→
r (0) va avea la momentul t vectorul de pozi¸tie
−→
r (t) =
−→
r (0) + (1 −cos ϕ(t)) (
−→
u
−→
r (0))
−→
u +
−→
u ×
−→
r (0) sinϕ(t).
Rezult˘ a c˘ a viteza punctului M la momentul t este
−→
v (t) =

−→
r (t) = [sin ϕ(t)(
−→
u
−→
r (0))
−→
u +
−→
u ×
−→
r (0) cos ϕ(t)]

ϕ (t)
sau
−→
v (t) =

ϕ (t)
−→
u ×
−→
r (t) =
−→
ω (t) ×
−→
r (t).
Vectorul
−→
ω (t) =

ϕ (t)
−→
u se nume¸ste vectorul vitez˘a de rota¸ tie al rigidului.
Dac˘ a unghiul ϕ de rota¸tie este a¸sa de mic c˘ a se poate neglija p˘ atratul s˘ au, adic˘ a
avem cosϕ ≈ 1, sin ϕ ≈ ϕ, atunci rotitul lui
−→
x în jurul axei de versor
−→
u cu unghiul mic
ϕ este
R(
−→
u , ϕ;
−→
x ) =
−→
x + ϕ
−→
u ×
−→
x .
In acest caz avem comutativitate ¸si asociativitate chiar pentru rota¸tii în jurul unor axe
diferite. Ultima formul˘ a are multiple aplica¸tii.
1.10 Exerci¸tii privind calculul vectorial
1. S˘ a se g˘ aseasc˘ a condi¸tia ca trei vectori
−→
a ,
−→
b ,
−→
c s˘ a poat˘ a forma un triunghi.
2. S˘ a se demonstreze c˘ a se poate construi un triunghi ale c˘ arui laturi s˘ a fie egale ¸si
paralele cu medianele unui triunghi dat ABC.
3. S˘ a se arate c˘ a un patrulater ale c˘ arui diagonale se taie în p˘ ar¸ti egale este un
paralelogram.
4. S˘ a se g˘ aseasc˘ a semnifica¸tia geometric˘ a a ecua¸tiei
−→
r =
−→
a + λ
−→
b , λ ∈ R.
5. S˘ a se arate c˘ a trei puncte A, B, M cu vectorii de pozi¸tie
−→
a ,
−→
b ,
−→
r sunt colineare
dac˘ a ¸si numai dac˘ a exist˘ a λ, µ astfel încât
−→
r = λ
−→
a +µ
−→
b , λ +µ = 1.
6. S˘ a se arate c˘ a patru puncte A, B, C, M cu vectorii de pozi¸tie
−→
a ,
−→
b ,
−→
c ,
−→
r sunt
coplanare dac˘ a ¸si numai dac˘ a exist˘ a λ, µ, ν astfel încât
−→
r = λ
−→
a +µ
−→
b +ν
−→
c , λ+µ+ν =
1.
1.10. EXERCI ¸ TII PRIVIND CALCULUL VECTORIAL 35
7. S˘ a se demonstreze vectorial teoremele liniilor mijlocii în triunghi ¸si trapez.
8. S˘ a se demonstreze vectorial concuren¸ta medianelor unui triunghi.
9. S˘ a se demonstreze vectorial teorema bisectoarei.
10. S˘ a se demonstreze vectorial concuren¸ta bisectoarelor într-un triunghi.
11. S˘ a se demonstreze vectorial teorema lui Menelaus: trei puncte M, N, P de pe la-
turile AB, BC, CA ale triunghiului ABC sunt colineare dac˘ a ¸si numai dac˘ a
AM
MB
BN
NC
CP
PA
=
−1, segmentele considerându-se orientate.
12. S˘ a se demonstreze teorema lui Ceva: dreptele AM, BN, CP care unesc vârfurile
unui triunghi ABC cu punctele M, N, P de pe laturile BC, CA, AB sunt concurente
dac˘ a ¸si numai dac˘ a
BM
MC
CN
NA
AP
PB
= +1.
13. S˘ a se demonstreze c˘ a mijloacele diagonalelor unui patrulater complet ABCDEF
sunt colineare ( E, F sunt intersec¸tiile perechilor de laturi opuse, EF este ¸si ea diago-
nal˘ a).
14. S˘ a se demonstreze c˘ a dac˘ a dreptele care unesc vârfurile a dou˘ a triunghiuri sunt
concurente (triunghiuri omologice) atunci laturile triunghiurilor se taie dou˘ a câte dou˘ a
în puncte colineare.
15. S˘ a se arate c˘ a dreptele care unesc mijloacele muchiilor opuse ale unui tetraedru
sunt concurente.
16. S˘ a se demonstreze c˘ a vectorii n
−→
c −p
−→
b , p
−→
a −m
−→
c , m
−→
b −n
−→
a sunt coplanari.
17. S˘ a se arate c˘ a fiind date punctele M
1
, M
2
, ..., M
n
¸si ”masele” m
1
, m
2
, ..., m
n
astfel
încât m
1
+ m
2
+ ... + m
n
6= 0 exist˘ a un punct unic G centrul maselor sau baricentrul
astfel încât m
1
−−→
GM
1
+m
2
−−→
GM
2
+... +m
n
−−→
GM
n
= 0. S˘ a se determine vectorul de pozi¸tie
al lui G în func¸tie de vectorii de pozi¸tie ai punctelor.
18. S˘ a se arate c˘ a centrul maselor unui sistem este centrul maselor sistemului format
din centrele maselor p˘ ar¸tilor sistemului.
19. Punctul M(
−→
r ) de mas˘ a m este supus atrac¸tiei punctelor fixe M
1
(
−→
r
1
), M
2
(
−→
r
2
),
..., M
n
(
−→
r
n
), for¸ta de atrac¸tie fiind propor¸tional˘ a cu distan¸ta la aceste puncte, cu masele
lor m
1
, m
2
, ..., m
n
¸si cu masa m. S˘ a se g˘ aseasc˘ a for¸ta rezultant˘ a ¸si pozi¸tia de echilibru.
20. S˘ a se demonstreze vectorial teorema cosinusului.
21. S˘ a se demonstreze vectorial teorema celor trei perpendiculare.
22. S˘ a se demonstreze egalit˘ a¸tile:
36 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
(
−→
a +
−→
b )(
−→
a −
−→
b ) =
−→
a
2

−→
b
2
,
(
−→
a +
−→
b )
2
+ (
−→
a −
−→
b )
2
= 2(
−→
a
2
+
−→
b
2
),
(
−→
a +
−→
b )
2
−(
−→
a −
−→
b )
2
= 4
−→
a
−→
b .
S˘ a se dea interpretarea geometric˘ a.
23. S˘ a se deduc˘ a vectorial formula cosinusului sumei a dou˘ a unghiuri.
24. S˘ a se arate c˘ a vectorul
−→
x =
−→
b (
−→
a
−→
c ) −
−→
a (
−→
b
−→
c ) este perpendicular pe
−→
c .
25. S˘ a se arate c˘ a în˘ al¸timile unui triunghi sunt concurente.
26. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a într-un tetraedru dou˘ a perechi de muchii opuse sunt perpen-
diculare, atunci ¸si a treia pereche de muchii este format˘ a din drepte perpendiculare.
27. S˘ a se demonstreze teorema lui Euler: într-un patrulater suma p˘ atratelor laturilor
este egal˘ a cu suma p˘ atratelor diagonalelor plus de patru ori p˘ atratul segmentului ce
une¸ste mijloacele diagonalelor.
28. S˘ a se demonstreze c˘ a dac˘ a G este centrul maselor sistemului de puncte M
1
, M
2
,
..., M
n
cu masele m
1
, m
2
, ..., m
n
, m
1
+m
2
+... +m
n
6= 0, atunci oricare ar fi punctul M
are loc rela¸ tia lui Leibniz
m
1
−−−→
MM
1
2
+m
2
−−−→
MM
2
2
+... +m
n
−−−→
MM
n
2
= (m
1
+m
2
+... +m
n
)
−−→
MG
2
+
+m
1
−−→
M
1
G
2
+m
2
−−→
M
2
G
2
+... +m
n
−−→
M
n
G
2
.
29. S˘ a se g˘ aseasc˘ a locul punctelor M din spa¸tiu pentru care
m
1
−−−→
MM
1
2
+m
2
−−−→
MM
2
2
+m
3
−−−→
MM
3
2
= constant
M
1
, M
2
, M
3
fiind trei puncte fixe ¸si m
1
, m
2
, m
3
numere date.
30. S˘ a se arate c˘ a (
−→
a +
−→
b ) × (
−→
a −
−→
b ) = −2
−→
a ×
−→
b . Interpretare geometric˘ a.
31. S˘ a se arate c˘ a
−→
AB ×
−→
AC =
−→
BC ×
−→
BA =
−→
CA ×
−→
CB. S˘ a se deduc˘ a teorema
sinusurilor într-un triunghi.
32. S˘ a se deduc˘ a formula lui Heron pentru aria unui triunghi.
33. S˘ a se arate c˘ a necesar ¸si suficient ca trei puncte de vectori de pozi¸tie
−→
r
1
,
−→
r
2
,
−→
r
3
s˘ a fie colineare este ca
−→
r
1
×
−→
r
2
+
−→
r
2
×
−→
r
3
+
−→
r
3
×
−→
r
1
= 0.
1.10. EXERCI ¸ TII PRIVIND CALCULUL VECTORIAL 37
34. Fie
−→
v un vector aplicat în A ¸si un punct oarecare O. Se nume¸ste moment al
vectorului
−→
v fa¸t˘ a de O expresia M
O
(
−→
v ) =
−→
OA×v.
a) S˘ a se arate c˘ a momentul are sens dac˘ a
−→
v se deplaseaz˘ a pe suportul s˘ au;
b) S˘ a se studieze cum se schimb˘ a momentul când se schimb˘ a originea O;
c) S˘ a se demonstreze teorema lui Varignon: momentul sumei mai multor vectori
aplica¸ti în acela¸si punct este egal cu suma momentelor vectorilor.
35. Fiind dat sistemul de vectori
−→
v
1
,
−→
v
2
, ...,
−→
v
n
aplica¸ti în punctele de M
1
, M
2
, ..., M
n
de vectori de pozi¸tie
−→
r
1
,
−→
r
2
, ...,
−→
r
n
în raport cu originea O, se nume¸ste moment rezultant
al sistemului de vectori în raport cu originea O vectorul
−→
M
O
=
−→
r
1
×
−→
v
1
+
−→
r
2
×
−→
v
2
+... +
−→
r
n
×
−→
v
n
.
Rezultanta sistemului este vectorul
−→
R =
−→
v
1
+
−→
v
2
+... +
−→
v
n
.
a) S˘ a se arate cum se schimb˘ a momentul rezultant când se schimb˘ a originea;
b) S˘ a se arate c˘ a rezultanta
−→
R ¸si produsul scalar
−→
M
O
−→
R nu depind de originea O
(rezultanta
−→
R ¸si produsul scalar
−→
M
O
−→
R se numesc invarian¸tii sistemului).
36. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a un corp solid se rote¸ste în jurul unei axe OA cu viteza
unghiular˘ a ω, atunci viteza oric˘ arui punct al s˘ au este
−→
v =
−→
ω ×
−→
r , unde
−→
ω este
vectorul de m˘ arime ω dirijat dup˘ a OA, având sensul de înaintare al burghiului când
acesta s-ar roti odat˘ a cu corpul, iar
−→
r este vectorul de pozi¸tie al punctului în raport cu
originea O.
37. S˘ a se deduc˘ a vectorial formula sinusului sumei a dou˘ a unghiuri.
38. S˘ a se stabileasc˘ a rela¸tia
−→
x =
−→
a
−→
x
−→
a
2
−→
a +
1
−→
a
2
−→
a × (
−→
x ×
−→
a ).
Interpretare geometric˘ a.
39. S˘ a se arate c˘ a
(
−→
a ×
−→
b )(
−→
c ×
−→
d ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
−→
c
−→
a
−→
d
−→
b
−→
c
−→
b
−→
d
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
40. S˘ a se deduc˘ a din rela¸tia de mai sus (
−→
d =
−→
a ) formula fundamental˘ a a trigonome-
triei sferice
cos α = cos β cos γ + sin β sinγ cos A,
38 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
α, β, γ fiind unghiurile unui triunghi sferic, iar A unghiul diedru.
41. S˘ a se calculeze (
−→
a ×
−→
b ) × (
−→
c ×
−→
d ) în dou˘ a moduri posibile. S˘ a se deduc˘ a
expresiile componentelor unui vector dup˘ a o baz˘ a.
42. S˘ a se arate c˘ a (
−→
a ×
−→
b ) × (
−→
a ×
−→
c ) =
−→
a (
−→
a ,
−→
b ,
−→
c ). S˘ a se deduc˘ a de aici
formula sinusurilor din trigonometria sferic˘ a
sin A
sin α
=
sinB
sin β
=
sin C
sin γ
.
43. S˘ a se demonstreze egalitatea
(
−→
a ,
−→
b ,
−→
c )(
−→
a
0
,
−→
b
0
,
−→
c
0
) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
a
−→
a
0 −→
a
−→
b
0 −→
a
−→
c
0
−→
b
−→
a
0
−→
b
−→
b
0
−→
b
−→
c
0
−→
c
−→
a
0 −→
c
−→
b
0 −→
c
−→
c
0
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
44. S˘ a se rezolve ecua¸tia vectorial˘ a
−→
x
−→
a = m. Interpretare geometric˘ a. (
−→
x =
m
−→
a
2
−→
a +
−→
a ×
−→
u ,
−→
u arbitrar)
45. S˘ a se rezolve ecua¸tia vectorial˘ a
−→
a ×
−→
x =
−→
b ,
−→
a 6= 0,
−→
b ⊥
−→
a . Interpretare
geometric˘ a. Ind.
−→
x =
−→
b ×
−→
a
−→
a
2

−→
a , µ arbitrar.
46. S˘ a se rezolve sistemul
−→
a
−→
x = m,
−→
a ×
−→
x =
−→
b ,
−→
a 6= 0,
−→
b ⊥
−→
a .
Ind.
−→
x =
m
−→
a
2
−→
a +
1
−→
a
2
−→
b ×
−→
a .
47. S˘ a se rezolve sistemul
−→
a
−→
x = m,
−→
x ×
−→
b =
−→
c ,
−→
b ⊥
−→
c .
Interpretare geometric˘ a. Ind.
−→
x =
m
−→
a
−→
b
−→
b +
1
−→
a
−→
b
−→
a ×
−→
c .
48. S˘ a se rezolve sistemul
−→
a
−→
x = m,
−→
b
−→
x = n,
−→
c
−→
x = p.
1.10. EXERCI ¸ TII PRIVIND CALCULUL VECTORIAL 39
Ind. Se rezolv˘ a mai întâi sistemele de forma
−→
a
−→
x = 1,
−→
b
−→
x = 0,
−→
c
−→
x = 0, etc.
Solu¸tiile acestora
−→
a

,
−→
b

,
−→
c

se numesc vectorii reciproci ai vectorilor
−→
a ,
−→
b ,
−→
c . Solu¸tia
−→
x = m
−→
a

+n
−→
b

+p
−→
c

.
49. Fiind dat un sistem de vectori
−→
v
1
,
−→
v
2
, ...,
−→
v
n
dispu¸si în punctele M
1
, M
2
, ..., M
n
se
nume¸ste axa central˘a a sistemului locul punctelor în raport cu care momentul rezultant
este paralel cu rezultanta sistemului
−→
R. S˘ a se arate c˘ a ecua¸tia axei centrale este
−→
r =
µ
−→
R −
−→
M
0
×
−→
R
−→
R
2
, µ ∈ R.
40 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
CAPITOLUL 2
DREPTE ¸ SI PLANE
2.1 Ecua¸tiile curbelor ¸si suprafe¸telor
2.1.1 Defini¸tii
Incepem printr-un exemplu simplu. Presupunem c˘ a în spa¸tiu este dat un sistem
de coordonate rectangular Oxyz. Consider˘ am sfera de raz˘ a R cu centrul în punctul
C(x
0
, y
0
, z
0
). Sfera este locul geometric al punctelor situate la distan¸ta R de centrul
s˘ au. Fie M(x, y, z) un punct oarecare al sferei. Egalitatea |
−−→
CM| = R se scrie
p
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= R
sau ridicând la p˘ atrat
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= R
2
.
Evident, aceast˘ a rela¸tie este verificat˘ a de coordonatele punctelor sferei ¸si numai de ele.
Ea poate fi considerat˘ a ca o transpunere în coordonate a defini¸tiei sferei. Ea se nume¸ste
ecua¸tia sferei în sistemul de coordonate dat.
Generalizând avem urm˘ atoarea
Defini¸tia 2.1.1 Fiind dat un sistem de coordonate Oxyz, egalitatea F(x, y, z) = 0
se nume¸ ste ecua¸ tia suprafe¸ tei S în acest sistem dac˘a coordonatele tuturor punctelor
suprafe¸ tei S verific˘a aceast˘a egalitate, iar coordonatele punctelor nesituate pe S nu ver-
ific˘a aceast˘a egalitate.
42 CAPITOLUL 2. DREPTE ¸ SI PLANE
Uneori vom spune c˘ a egalitatea F(x, y, z) = 0 define¸ste suprafa¸ta S. Odat˘ a ales
un sistem de coordonate, pentru a ob¸tine ecua¸tia unei suprafe¸te trebuie s˘ a exprim˘ am
prin coordonate defini¸tia geometric˘ a a suprafe¸tei. In alt sistem de coordonate, aceea¸si
suprafa¸t˘ a va avea alt˘ a ecua¸tie.
Vom observa c˘ a nu totdeauna locul geometric al punctelor ale c˘ aror coordonate
satisfac ecua¸tia F(x, y, z) = 0 este o suprafa¸t˘ a în sensul obi¸snuit al acestui cuvânt. De
exemplu, ecua¸tia x
2
+y
2
+z
2
+1 = 0 nu este verificat˘ a de niciun punct, ecua¸tia y
2
+z
2
= 0
define¸ste axa absciselor, ecua¸tia x = |x| define¸ste un semispa¸tiu. Cu toate acestea, vom
vorbi de cele mai multe ori de suprafa¸ta definit˘ a de ecua¸tia F(x, y, z) = 0.
Vom avea o defini¸tie analoag˘ a în plan:
Defini¸tia 2.1.2 Egalitatea F(x, y) = 0 se nume¸ ste ecua¸ tia curbei C în sistemul de
coordonate Oxy din plan dac˘a ea este verificat˘a de coordonatele tuturor punctelor de pe
C ¸ si nu este verificat˘a de coordonatele punctelor nesituate pe C.
De exemplu, ecua¸tia
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
= R
2
este ecua¸tia cercului de raz˘ a R cu centrul C(x
0
, y
0
).
Defini¸tia 2.1.3 Dou˘a ecua¸ tii se numesc echivalente dac˘a din prima ecua¸ tie rezult˘a a
doua ¸ si din a doua ecua¸ tie rezult˘a prima.
Este evident˘ a
Teorema 2.1.1 Intr-un sistem de coordonate dat Oxyz (Oxy) dou˘a ecua¸ tii reprezint˘a
aceea¸ si suprafa¸ t˘a (curb˘a) dac˘a ¸ si numai dac˘a sunt echivalente.
Deasemenea
Teorema 2.1.2 Dac˘a în sistemul de coordonate Oxyz suprafe¸ tele S
1
, S
2
au ecua¸ tiile
F
1
(x, y, z) = 0, F
2
(x, y, z) = 0, atunci punctele intersec¸ tiei lor ¸ si numai ele satisfac
sistemul de ecua¸ tii
F
1
(x, y, z) = 0,
F
2
(x, y, z) = 0
Din aceast˘ a teorem˘ a rezult˘ a c˘ a în spa¸tiu curbele de intersec¸tie a dou˘ a suprafe¸te se
definesc printr-un sistem de dou˘ a ecua¸tii.
2.1. ECUA¸ TIILE CURBELOR ¸ SI SUPRAFE¸ TELOR 43
2.1.2 Ecua¸tii parametrice ale curbelor ¸si suprafe¸telor
O curb˘ a în plan sau în spa¸tiu poate fi dat˘ a ¸si altfel. O curb˘ a C poate fi considerat˘ a
ca traiectoria unui punct mobil. In fiecare moment t este cunoscut vectorul de pozi¸tie
al punctului
−→
r (t) sau coordonatele punctului x(t), y(t), z(t).
Defini¸tia 2.1.4 Ecua¸ tia
−→
r =
−→
r (t) = x(t)
−→
i +y(t)
−→
j +z(t)
−→
k , t ∈ [t
1
, t
2
],
se nume¸ ste ecua¸ tia vectorial parametric˘a a curbei parametrizate C dac˘a pentru fiecare
punct de pe curba C ¸ si numai pentru acestea exist˘a t ∈ [t
1
, t
2
] astfel ca vectorul de pozi¸ tie
al acestui punct s˘a fie
−→
r (t). Ecua¸ tiile
x = x(t),
y = y(t),
z = z(t), t ∈ [t
1
, t
2
]
se numesc ecua¸ tiile scalar parametrice ale curbei C.
Vom observa c˘ a ecua¸tiile parametrice presupun ¸si o origine a curbei, un sens de
parcurgere a curbei ¸si o extremitate a curbei.
Defini¸tii analoage avem în plan. De exemplu,
−→
r = cos t
−→
i + sint
−→
j , t ∈ [0, 2π) este
ecua¸tia vectorial parametric˘ a a cercului de raz˘ a 1 cu centrul în origine parcurs începând
de pe axa Ox în sens direct trigonometric pân˘ a în acela¸si punct de pe Ox.
Defini¸tia 2.1.5 Ecua¸ tia
−→
r =
−→
r (u, v) = x(u, v)
−→
i +y(u, v)
−→
j +z(u, v)
−→
k , (u, v) ∈ D
uv
,
se nume¸ ste ecua¸ tia vectorial parametric˘a a suprafe¸ tei parametrizate S dac˘a pentru orice
punct al lui S ¸ si numai pentru acestea exist˘a (u, v) ∈ D
uv
astfel ca vectorul de pozi¸ tie al
punctului s˘a fie
−→
r (u, v). Ecua¸ tiile
x = x(u, v),
y = y(u, v),
z = z(u, v), (u, v) ∈ D
uv
44 CAPITOLUL 2. DREPTE ¸ SI PLANE
se numesc ecua¸ tiile scalar parametrice ale suprafe¸ tei parametrizate S. Aici D
uv
este un
domeniu din R
2
.
De exemplu, ecua¸tia
−→
r = Rsinv cos u
−→
i +Rsinv sin u
−→
j +Rcos v
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2π) × [−
π
2
,
π
2
]
este ecua¸tia vectorial parametric˘ a a sferei de raz˘ a R cu centrul în origine, u fiind longi-
tudinea punctului de pe sfer˘ a, v fiind colatitudinea punctului de pe sfer˘ a.
2.1.3 Curbe ¸si suprafe¸te algebrice
Defini¸tia 2.1.6 Se nume¸ ste suprafa¸ t˘a algebric˘a suprafa¸ ta care într-un anumit sistem
de coordonate rectangular Oxyz are o ecua¸ tie F(x, y, z) = 0, unde F(x, y, z) este un poli-
nom în coordonatele x, y, z; gradul polinomului F(x, y, z) se nume¸ ste ordinul suprafe¸ tei
algebrice.
O sfer˘ a este o suprafa¸t˘ a algebric˘ a de ordinul doi.
Defini¸tia 2.1.7 Se nume¸ ste curb˘a algebric˘a curba care într-un anumit sistem de coor-
donate Oxy are o ecua¸ tie F(x, y) = 0, unde F(x, y) este un polinom în coordonatele
x, y; gradul polinomului F(x, y) se nume¸ ste ordinul curbei algebrice.
Un cerc este o curb˘ a algebric˘ a de ordinul întâi.
Din formulele de schimbare a coordonatelor la schimbarea sistemelor rectangulare
rezult˘ a c˘ a ordinul unei suprafe¸te (curbe) algebrice este un invariant la schimbarea sis-
temelor de coordonate:
Teorema 2.1.3 Dac˘a o suprafa¸ t˘a (curb˘a) are într-un sistem de coordonate rectangular
o ecua¸ tie de forma F(x, y, z) = 0 (F(x, y) = 0) unde F este un polinom de gradul g,
în orice alt sistem de coordonate rectangular are o ecua¸ tie de aceea¸ si form˘a de acela¸ si
grad.
2.2. ECUA¸ TIILE PLANELOR ¸ SI DREPTELOR 45
2.2 Ecua¸tiile planelor ¸si dreptelor
2.2.1 Suprafe¸te ¸si curbe de ordinul întâi
Demonstr˘ am acum c˘ a orice plan este o suprafa¸t˘ a algebric˘ a de ordinul întâi ¸si invers
orice suprafa¸t˘ a algebric˘ a de ordinul întâi este un plan:
Teorema 2.2.1 In orice sistem cartezian în spa¸ tiu Oxyz orice plan are o ecua¸ tie de
gradul întâi cu cel pu¸ tin un coeficient al coordonatelor nenul
Ax +By +Cz +D = 0, A
2
+B
2
+C
2
6= 0.
Invers, orice asemenea ecua¸ tie de gradul întâi este ecua¸ tia unui plan.
Dac˘ a avem un plan, alegem un sistem cartezian Oxyz în care originea O ¸si primii doi
vectori ai sistemului
−→
e
1
,
−→
e
2
s˘ a fie în acel plan, iar
−→
e
3
oricum. In acest sistem, evident,
planul are ecua¸tia z = 0. Rezult˘ a c˘ a în orice alt sistem de coordonate planul dat are o
ecua¸tie de gradul întâi cu cel pu¸tin un coeficient al coordonatelor nenul.
Invers, fie o ecua¸tie de gradul întâi într-un sistem cartezian
Ax +By +Cz +D = 0, A
2
+B
2
+C
2
6= 0.
S˘ a g˘ asim locul geometric al punctelor care verific˘ a aceast˘ a ecua¸tie. Intr-un sistem de
coordonate rectangular O
0
x
0
y
0
z
0
ecua¸tia dat˘ a va deveni
A
0
x
0
+B
0
y
0
+C
0
z
0
+D
0
= 0, A
02
+B
02
+C
02
6= 0.
Pentru c˘ a nu to¸ti coeficien¸tii A
0
, B
0
, C
0
sunt nuli exist˘ a cel pu¸tin un punct M
0
(x
0
0
, y
0
0
, z
0
0
)
care s˘ a verifice ecua¸tia (de exemplu, dac˘ a A
0
6= 0 se poate lua punctul de coordonate
(−
D
0
A
0
, 0, 0)) :
A
0
x
0
0
+B
0
y
0
0
+C
0
z
0
0
+D
0
= 0.
Prin sc˘ adere avem
A
0
(x
0
−x
0
0
) +B
0
(y
0
−y
0
0
) +C
0
(z
0
−z
0
0
) = 0.
Cum sistemul O
0
x
0
y
0
z
0
este rectangular, înseamn˘ a c˘ a vectorul de componente x
0

x
0
0
, y
0
−y
0
0
, z
0
−z
0
0
este ortogonal pe vectorul
−→
n de componente A
0
, B
0
, C
0
. Dac˘ a punctul
46 CAPITOLUL 2. DREPTE ¸ SI PLANE
M(x
0
, y
0
, z
0
) apar¸tine planului care trece prin M
0
¸si este perpendicular pe vectorul
−→
n
atunci ecua¸tia este verificat˘ a. Invers, dac˘ a vectorul
−−−→
M
0
M este perpendicular pe vectorul
−→
n atunci punctul M apar¸tine planului. Deci coordonatele punctului M verific˘ a ultima
ecua¸tie ¸si deci ¸si cea ini¸tial˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a el se g˘ ase¸ste în planul determinat mai
sus.
Am demonstrat totodat˘ a:
Teorema 2.2.2 Intr-un sistem de coordonate rectangular Oxyz vectorul
−→
n de compo-
nente (A, B, C) este perpendicular pe planul de ecua¸ tie Ax +By +Cz +D = 0.
In plan au loc teoremele
Teorema 2.2.3 In orice sistem cartezian în plan Oxy orice dreapt˘a are o ecua¸ tie de
gradul întâi cu cel pu¸ tin un coeficient al coordonatelor nenul
Ax +By +C = 0, A
2
+B
2
6= 0.
Invers, orice asemenea ecua¸ tie de gradul întâi este ecua¸ tia unei drepte.
Teorema 2.2.4 Intr-un sistem de coordonate rectangular Oxy vectorul
−→
n de compo-
nente (A, B) este perpendicular pe dreapta de ecua¸ tie Ax +By +C = 0.
2.2.2 Ecua¸tii ale dreptei ¸si planului
O dreapt˘ a (în plan sau în spa¸tiu) este determinat˘ a dac˘ a se cunoa¸ste un punct al
s˘ au M
0
¸si un vector
−→
a cu care dreapta este paralel˘ a. Ace¸stia pot fi da¸ti în moduri
diferite, dar odat˘ a ale¸si îi vom numi punctul ini¸ tial al dreptei ¸si vectorul director al
dreptei. Presupunem c˘ a avem un sistem cartezian în care punctul ini¸tial M
0
are vectorul
de pozi¸tie
−→
r
0
. Un punct oarecare M are vectorul de pozi¸tie
−→
r . Punctul M apar¸tine
dreptei dac˘ a ¸si numai dac˘ a vectorul
−−−→
M
0
M este paralel cu vectorul director
−→
a , adic˘ a
dac˘ a ¸si numai dac˘ a exist˘ a un num˘ ar real t astfel c˘ a
−→
r −
−→
r
0
= t
−→
a . Ecua¸tia
−→
r =
−→
r
0
+t
−→
a , t ∈ R
este ecua¸tia vectorial parametric˘ a a dreptei. Dac˘ a (x
0
, y
0
, z
0
) sunt coordonatele punc-
tului ini¸tial M
0
¸si (l, m, n) sunt componentele vectorului director
−→
a , ecua¸tiile scalar
2.2. ECUA¸ TIILE PLANELOR ¸ SI DREPTELOR 47
parametrice ale dreptei sunt
x = x
0
+tl,
y = y
0
+tm,
z = z
0
+tn, t ∈ R.
Recunoa¸stem o dreapt˘ a dup˘ a ecua¸tiile parametrice: acestea sunt ecua¸tii de gradul
întâi în parametru, termenul liber dând punctul ini¸tial, iar coeficientul parametrului
dând vectorul director. Dac˘ a parametrul parcurge numai un interval finit, avem ecua¸tiile
parametrice ale unui segment de dreapt˘ a.
Vom conveni s˘ a lucr˘ am cu frac¸tii cu numitor nul, subîn¸telegând c˘ a de câte ori avem o
asemenea frac¸tie în mod automat num˘ ar˘ atorul ei trebuie s˘ a fie nul. Cu aceast˘ a conven¸tie
prin eliminarea parametrului t din ecua¸tiile scalar parametrice putem scrie ecua¸tiile
dreptei care trece printr-un punct ini¸tial ¸si are un vector director sub forma
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
.
O dreapt˘ a este determinat˘ a ¸si dac˘ a cunoa¸stem dou˘ a puncte ale sale M
1
, M
2
de vectori
de pozi¸tie
−→
r
1
,
−→
r
2
sau de coordonate (x
1
, y
1
, z
1
), (x
2
, y
2
, z
2
). Evident un vector director
este
−−−→
M
1
M
2
=
−→
r
2

−→
r
1
¸si ecua¸tia vectorial parametric˘ a a dreptei este
−→
r =
−→
r
1
+t(
−→
r
2

−→
r
1
), t ∈ R.
Eliminând parametrul avem ecua¸tiile dreptei ce trece prin dou˘ a puncte sub forma
x −x
1
x
2
−x
1
=
y −y
1
y
2
−y
1
=
z −z
1
z
2
−z
1
.
Vom observa c˘ a pentru o dreapt˘ a în planul Oxy avem numai primele dou˘ a ecua¸tii
scalar parametrice ¸si numai o singur˘ a ecua¸tie scalar˘ a.
Un plan este determinat dac˘ a cunoa¸stem un punct M
0
al s˘ au ¸si doi vectori
−→
a
1
,
−→
a
2
cu care planul este paralel. Un punct M apar¸tine planului dac˘ a ¸si numai dac˘ a vectorul
−−−→
M
0
M este coplanar cu vectorii
−→
a
1
,
−→
a
2
adic˘ a exist˘ a numerele reale u
1
, u
2
astfel c˘ a
−−−→
M
0
M =
u
1
−→
a
1
+ u
2
−→
a
2
. Dac˘ a
−→
r
0
este vectorul de pozi¸tie al punctului M
0
¸si
−→
r este vectorul de
pozi¸tie al punctului curent rezult˘ a c˘ a ecua¸tia
−→
r =
−→
r
0
+u
1
−→
a
1
+u
2
−→
a
2
, (u
1
, u
2
) ∈ R
2
48 CAPITOLUL 2. DREPTE ¸ SI PLANE
este ecua¸tia vectorial parametric˘ a a planului. Dac˘ a (x
0
, y
0
, z
0
) sunt coordonatele lui M
0
¸si (l
1
, m
1
, n
1
), (l
2
, m
2
, n
2
) sunt componentele vectorilor
−→
a
1
,
−→
a
2
ecua¸tiile scalar parame-
trice ale planului sunt
x = x
0
+u
1
l
1
+u
2
l
2
,
y = y
0
+u
1
m
1
+u
2
m
2
,
z = z
0
+u
1
n
1
+u
2
n
2
, (u
1
, u
2
) ∈ R
2
.
Recunoa¸stem un plan dup˘ a ecua¸tiile parametrice pentru c˘ a acestea sunt de gradul
întâi în doi parametri, termenul liber determin˘ a punctul planului, iar coeficien¸tii para-
metrilor determin˘ a vectorii cu care planul este paralel.
Prin eliminarea parametrilor sau scriind condi¸tia de coplanaritate a trei vectori
ob¸tinem ecua¸tia planului care trece printr-un punct dat ¸si e paralel cu dou˘ a direc¸tii
date
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x −x
0
y −y
0
z −z
0
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0.
Exist˘ a ¸si alte determin˘ ari geometrice ale unui plan care se pot reduce la determinarea
precedent˘ a. De exemplu, un plan este determinat de dou˘ a puncteale sale M
1
, M
2
de
vectori de pozi¸tie
−→
r
1
,
−→
r
2
¸si coordonate (x
1
, y
1
, z
1
), (x
2
, y
2
, z
2
) ¸si de un vector
−→
a de com-
ponente (l, m, n) paralel cu planul. In acest caz ecua¸tia vectorial parametric˘ a a planului
este
−→
r =
−→
r
1
+u
1
(
−→
r
2

−→
r
1
) +u
2
−→
a , (u
1
, u
2
) ∈ R
2
.
Eliminând parametrii avem ecua¸tia planului care trece prin dou˘ a puncte date ¸si e paralel
cu o direc¸tie dat˘ a
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x −x
1
y −y
1
z −z
1
x
2
−x
1
y
2
−y
1
z
2
−z
1
l m n
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0.
Planul este determinat ¸si când se cunosc trei puncte ale sale M
1
, M
2
, M
3
de coordo-
nate (x
1
, y
1
, z
1
), (x
2
, y
2
, z
2
), (x
3
, y
3
, z
3
). Scriem numai ecua¸tia scalar˘ a
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x −x
1
y −y
1
z −z
1
x
2
−x
1
y
2
−y
1
z
2
−z
1
x
3
−x
1
y
3
−y
1
z
3
−z
1
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0.
2.2. ECUA¸ TIILE PLANELOR ¸ SI DREPTELOR 49
In cazul particular când se cunosc punctele de intersec¸tie ale planului cu axele de
coordonate (a, 0, 0), (0, b, 0), (0, 0, c) se ob¸tine ecua¸tia
bcx +cay +abz −abc = 0
sau dac˘ a abc 6= 0 avem a¸sa numita ecua¸ tie prin t˘aieturi
x
a
+
y
b
+
z
c
−1 = 0.
Not˘ am c˘ a dac˘ a planul de ecua¸tie Ax +By +Cz +D = 0 nu trece prin origine, D 6= 0,
g˘ asim t˘ aieturile planului pe axele de coordonate împ˘ ar¸tind ecua¸tia cu −D:
x

D
A
+
y

D
B
+
z

D
C
−1 = 0.
2.2.3 Condi¸tia de paralelism a dou˘ a plane
Consider˘ am în sistemul de coordonate rectangular Oxyz ecua¸tiile a dou˘ a plane P
1
, P
2
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0,
A
2
x +B
2
y +C
2
Z +D
2
= 0.
Vectorii normali la cele dou˘ a plane sunt
−→
n
1
= A
1
−→
i +B
1
−→
j +C
1
−→
k ,
−→
n
2
= A
2
−→
i +B
2
−→
j +C
2
−→
k .
Cele dou˘ a plane sunt paralele dac˘ a ¸si numai dac˘ a cei doi vectori normali sunt colineari,
adic˘ a
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
.
Dac˘ a avem ¸si
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
=
D
1
D
2
atunci cele dou˘ a ecua¸tii reprezint˘ a acela¸si plan.
Dac˘ a matricea
_
_
A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2
_
_
are rangul doi cei doi vectori normali nu sunt paraleli ¸si deci cele dou˘ a plane se inter-
secteaz˘ a dup˘ a o dreapt˘ a.
Not˘ am c˘ a ¸si într-un sistem cartezian oarecare se men¸tin condi¸tiile de mai sus.
50 CAPITOLUL 2. DREPTE ¸ SI PLANE
2.2.4 Dreapta ca intersec¸tie a dou˘ a plane
Dou˘ a plane P
1
, P
2
de ecua¸tii
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0,
A
2
x +B
2
y +C
2
Z +D
2
= 0
se intersecteaz˘ a dup˘ a o dreapt˘ a dac˘ a rangul matricei
_
_
A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2
_
_
este doi. Se poate g˘ asi totdeauna un punct ini¸tial al dreptei. De exemplu, dac˘ a minorul
¯
¯
¯
¯
¯
¯
A
1
B
1
A
2
B
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
este nenul, se poate da lui z o valoare arbitrar˘ a z
0
¸si se rezolv˘ a sistemul
A
1
x
0
+B
1
y
0
+C
1
z
0
+D
1
= 0,
A
2
x
0
+B
2
y
0
+C
2
z
0
+D
2
= 0
g˘ asind punctul ini¸tial (x
0
, y
0
, z
0
). Cum un vector director al dreptei este produsul vector-
ial al vectorilor normali, rezult˘ a c˘ a se ob¸tin componentele l, m, n ale unui vector director
al dreptei scriind c˘ a acestea sunt propor¸tionale cu minorii extra¸si din matricea de mai
sus sco¸tând câte o coloan˘ a ¸si alternându-le semnele
l
¯
¯
¯
¯
¯
¯
B
1
C
1
B
2
C
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
=
m

¯
¯
¯
¯
¯
¯
A
1
C
1
A
2
C
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
=
n
¯
¯
¯
¯
¯
¯
A
1
B
1
A
2
B
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
2.2.5 Fascicol de plane
Defini¸tia 2.2.1 Fiind date dou˘a plane P
1
, P
2
care se intersecteaz˘a dup˘a o dreapt˘a D se
nume¸ ste fascicol de plane cu baza P
1
, P
2
mul¸ timea tuturor planelor care trec prin dreapta
de intersec¸ tie D; dreapta D se nume¸ ste axa fascicolului.
Teorema 2.2.5 Fie dou˘a plane P
1
, P
2
de ecua¸ tii
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0,
A
2
x +B
2
y +C
2
Z +D
2
= 0
2.2. ECUA¸ TIILE PLANELOR ¸ SI DREPTELOR 51
concurente dup˘a o dreapt˘a. Oricare ar fi numerele reale α, β nenule simultan, ecua¸ tia
α(A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
) + β(A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
) = 0
este ecua¸ tia unui plan din fascicolul cu baza P
1
, P
2
¸ si invers orice plan din fascicol are
o ecua¸ tie de aceast˘a form˘a.
Scriem ecua¸tia sub forma
(αA
1
+ βA
2
)x + (αB
1
+ βB
2
)y + (αC
1
+ βC
2
)z + αD
1
+ βD
2
= 0.
Aceasta este ecua¸tia unui plan pentru c˘ a nu to¸ti coeficien¸tii coordonatelor pot fi nuli
pentru c˘ a ar rezulta
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
. Este evident c˘ a acest plan con¸tine dreapta de
intersec¸tie a celor dou˘ a plane. Dac˘ a M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct nesituat pe dreapta de
intersec¸tie a celor dou˘ a plane, din rela¸tia
α(A
1
x
0
+B
1
y
0
+C
1
z
0
+D
1
) + β(A
2
x
0
+B
2
y
0
+C
2
z
0
+D
2
) = 0
se pot determina α ¸si β ca planul s˘ a treac˘ a prin punctul M
0
. Deci teorema este demon-
strat˘ a. Luând β = 0 respectiv α = 0 avem cele dou˘ a plane de baz˘ a ale fascicolului.
Dac˘ a se împarte ecua¸tia cu α ¸si not˘ am λ =
β
α
se poate scrie ecua¸tia fascicolului sub
forma
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
+ λ(A
2
x +B
2
y +C
2
Z +D
2
) = 0.
Sub aceast˘ a form˘ a nu reg˘ asim planul P
2
pentru valori finite ale lui λ.
Exemplul 2.2.5.1 S˘a se scrie ecua¸ tia planului care trece prin dreapta de intersec¸ tie a
planelor
x −y +z −3 = 0,
x +y −z + 1 = 0
¸ si este paralel cu axa Ox.
Planul c˘ autat face parte din fascicolul
(α + β)x + (−α + β)y + (α −β)z −3α + β = 0.
52 CAPITOLUL 2. DREPTE ¸ SI PLANE
Scriind c˘ a planul este paralel cu Ox α+β = 0 putem lua α = −1, β = 1 ¸si avem ecua¸tia
2y −2z + 4 = 0
sau
y −z + 2 = 0.
2.3 Probleme metrice
2.3.1 Distan¸ta de la un punct la un plan
Fie un sistem de coordonate rectangular Oxyz ¸si un plan oarecare Π. Ducem din O o
dreapt˘ a perpendicular˘ a pe plan care va t˘ aia planul în punctul P. Not˘ am cu
−→
n versorul
lui
−→
OP. Dac˘ a planul trece prin origine lu˘ am ca versor
−→
n unul din versorii perpendiculari
pe plan. Dac˘ a not˘ am cu α, β, γ unghiurile f˘ acute de versorul
−→
n cu axele de coordonate
¸si cu p m˘ arimea vectorului
−→
OP, atunci
−→
n = cos α
−→
i + cos β
−→
j + cos γ
−→
k ,
cos
2
α + cos
2
β + cos
2
γ = 1,
−→
OP = p
−→
n .
Dac˘ a M(x, y, z) este un punct oarecare al planului, avem
OL = p = proiec\c{t}ia
−→
n
−−→
OM =
−−→
OM
−→
n = xcos α +y cos β +z cos γ
¸si deci
xcos α +y cos β +z cos γ −p = 0.
Aceast˘ a ecua¸tie verificat˘ a de orice punct al planului se nume¸ste ecua¸ tia normal˘a a plan-
ului Π.
Planul Π împarte spa¸tiul în dou˘ a semispa¸tii. Convenim s˘ a numim pozitiv semispa¸tiul
spre care este îndreptat versorul
−→
n ¸si pe cel˘ alalt semispa¸tiu negativ. Not˘ am c˘ a originea
este totdeauna în semispa¸tiul negativ.
Fie M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) un punct oarecare al spa¸tiului ¸si d distan¸ta de la punctul M
0
la
planul Π. Vom numi abaterea punctului M
0
de la planul Π num˘ arul δ egal cu distan¸ta d
2.3. PROBLEME METRICE 53
dac˘ a M
0
este în semispa¸tiul pozitiv ¸si egal cu −d dac˘ a M
0
este în semispa¸tiul negativ.
Dac˘ a not˘ am cu P
0
proiec¸tia ortogonal˘ a a punctului M
0
pe dreapta OP avem
δ = PP
0
= OP
0
−OP =
−−→
OM
0
−→
n −p = x
0
cos α +y
0
cos β +z
0
cos γ −p.
Rezult˘ a c˘ a distan¸ta de la punctul M
0
la planul Π este
d = |δ| = |x
0
cos α +y
0
cos β +z
0
cos γ −p|.
Deci am ar˘ atat c˘ a abaterea unui punct de la un plan este egal˘ a cu valoarea ob¸tinut˘ a
prin înlocuirea coordonatelor punctului în membrul stâng al ecua¸tiei normale a planului,
iar distan¸ta de punct la plan este egal˘ a cu modulul valorii ob¸tinute prin înlocuirea
coordonatelor punctului în membrul stâng al ecua¸tiei normale a planului.
Fie acum ecua¸tia general˘ a a unui plan
Ax +By +Cz +D = 0
¸si s˘ a g˘ asim ecua¸tia sa normal˘ a
xcos α +y cos β +z cos γ −p = 0.
Cum cele dou˘ a ecua¸tii reprezint˘ a acela¸si plan trebuie s˘ a avem
λA = cos α, λB = cos β, λC = cos γ, λD = −p.
Rezult˘ a
λ = −sgn(D)
1

A
2
+B
2
+C
2
.
Rezult˘ a c˘ a abaterea punctului M
0
de la planul Π cu ecua¸tia general˘ a este
δ =
Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D
−sgn(D)

A
2
+B
2
+C
2
iar distan¸ta este
d =
|Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D|

A
2
+B
2
+C
2
.
Din demonstra¸tia dat˘ a rezult˘ a c˘ a dac˘ a înlocuim coordonatele a dou˘ a puncte în mem-
brul stâng al ecua¸tiei unui plan, ob¸tinem numere de acela¸si semn dac˘ a punctele sunt
situate în acela¸si semispa¸tiu ¸si ob¸tinem numere de semn contrar dac˘ a punctele sunt
situate în semispa¸tii diferite.
54 CAPITOLUL 2. DREPTE ¸ SI PLANE
2.3.2 Distan¸ta de la un punct la o dreapt˘ a
Fie o dreapt˘ a determinat˘ a de punctul ini¸tial M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si vectorul director
−→
a de
componente (l, m, n). Pentru a g˘ asi distan¸ta d de la punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) la dreapt˘ a
vom observa c˘ a aceast˘ a distan¸t˘ a d apare ca în˘ al¸time în paralelogramul construit pe
vectorii
−→
a ,
−−−→
M
0
M
1
dispu¸si în M
0
. Rezult˘ a
d =
|
−→
a ×
−−−→
M
0
M
1
|
|
−→
a |
.
Cum
−→
a ×
−−−→
M
0
M
1
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
i
−→
j
−→
k
l m n
x
1
−x
0
y
1
−y
0
z
1
−z
0
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
rezult˘ a
d =
v
u
u
u
t
¯
¯
¯
¯
¯
¯
m n
y
1
−y
0
z
1
−z
0
¯
¯
¯
¯
¯
¯
2
+
¯
¯
¯
¯
¯
¯
l n
x
1
−x
0
z
1
−z
0
¯
¯
¯
¯
¯
¯
2
+
¯
¯
¯
¯
¯
¯
l m
x
1
−x
0
y
1
−y
0
¯
¯
¯
¯
¯
¯
2

l
2
+m
2
+n
2
.
2.3.3 Calculul unghiului între dou˘ a drepte
Unghiul ϕ între dreptele cu vectorii directori
−→
a
1
(l
1
, m
1
, n
1
),
−→
a
2
(l
2
, m
2
, n
2
) este dat
de rela¸tia
cos ϕ =
l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
p
l
2
1
+m
2
1
+n
2
1
p
l
2
2
+m
2
2
+n
2
2
.
2.3.4 Calculul unghiului între dou˘ a plane
Unghiul ϕ între planele de ecua¸tii
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0,
A
2
x +B
2
y +C
2
Z +D
2
= 0
este unghiul între normalele lor
cos ϕ =
A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
p
A
2
1
+B
2
1
+C
2
1
p
A
2
2
+B
2
2
+C
2
2
.
2.3. PROBLEME METRICE 55
2.3.5 Calculul unghiului dintre o dreapt˘ a ¸si un plan
Unghiul ϕ între dreapta de vector director
−→
a (l.m, n) ¸si planul de ecua¸tie
Ax +By +Cz +D = 0
este complemenul unghiului dintre vectorul
−→
a ¸si vectorul normal la plan
−→
n (A, B, C)
sinϕ =
Al +Bm+Cn

A
2
+B
2
+C
2

l
2
+m
2
+n
2
.
56 CAPITOLUL 2. DREPTE ¸ SI PLANE
CAPITOLUL 3
SPA¸ TII VECTORIALE
3.1 Spa¸tiu vectorial
Defini¸tia 3.1.1 Fie V o mul¸ time ale c˘arei elemente le vom nota prin litere latine mici
a, b, c, ..., x, y, z ¸ si le vom numi vectori. Fie de asemenea un corp K ale c˘arui elemente le
vom nota prin litere grece¸ sti mici α, β, γ, ..., ξ, ζ, η ¸ si le vom numi scalari. Opera¸ tiile din
corpul K vor fi adunarea ¸ si înmul¸ tirea scalarilor ¸ si vor fi notate aditiv ¸ si multiplicativ.
Elementul neutru la adunare în K va fi 0, iar elementul neutru la înmul¸ tire va fi 1. In
mod obi¸ snuit corpul K va fi corpul numerelor reale R sau corpul numerelor complexe C.
Pe mul¸ timea V se define¸ ste o lege de compozi¸ tie ( o opera¸ tie) intern˘a numit˘a adunarea
vectorilor notat˘a aditiv care face ca fiec˘arei perechi (x, y) ∈ V × V s˘a-i corespund˘a
elementul x + y ∈ V ¸ si o lege de compozi¸ tie ( opera¸ tie) extern˘a în raport cu corpul K
numit˘a înmul¸ tirea vectorilor cu scalari care face ca fiec˘arei perechi (λ, x) ∈ K ×V s˘a-i
corespund˘a elementul λx ∈ V. Mul¸ timea V este un spa¸ tiu vectorial (notat prescurtat sv)
peste corpul K dac˘a
• în raport cu opera¸tia de adunare V este un grup comutativ (abelian), adic˘ a
— 1. ∀x, y, z ∈ V : (x +y) +z = x + (y +z);
— 2. ∃0 ∈ V astfel încât ( prescurtat aî) ∀x ∈ V : x + 0 = 0 +x = x;
— 3. ∀x ∈ V, ∃ −x ∈ V aî x + (−x) = (−x) +x = 0;
— 4. ∀x, y ∈ V : x +y = y +x;
58 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
• înmul¸tirea cu scalari satisface condi¸tiile
— 1. ∀λ, µ ∈ K, ∀x ∈ V : λ(µx) = (λµ)x;
— 2. ∀λ, µ ∈ K, ∀x ∈ V : (λ +µ)x = λx +µx;
— 3. ∀λ ∈ K, ∀x, y ∈ V : λ(x +y) = λx + λy;
— 4. ∀x ∈ V : 1x = x.
Spa¸tiul vectorial peste R se nume¸ste spa¸ tiu vectorial real, spa¸tiul vectorial peste
C se nume¸ste spa¸ tiu vectorial complex.
Teorema 3.1.1 In orice spa¸ tiu vectorial au loc propriet˘a¸ tile
• α) ∀x ∈ V : 0x = 0;
• β) ∀λ ∈ K : λ0 = 0;
• γ) ∀x ∈ V : (−1)x = −x.
In adev˘ ar, putem scrie x + 0x = (1 + 0)x = 1x = x de unde α). Cum λx + λ0 =
λ(x + 0) = λx rezult˘ a β). Din x + (−1)x = (1 + (−1))x = 0x = 0 rezult˘ a γ).
Exemple de spa¸tii vectoriale:
Exemplul 3.1.0.1 Orice corp K poate fi considerat spa¸ tiu vectorial peste el însu¸ si con-
siderând elementele sale atât ca vectori cât ¸ si ca scalari.
Exemplul 3.1.0.2 Corpul numerelor complexe C poate fi considerat ca spa¸ tiu vectorial
peste R sau peste el însu¸ si.
Exemplul 3.1.0.3 Mul¸ timea P(K) a polinoamelor de o nedeterminat˘a cu opera¸ tia de
adunare a polinoamelor ¸ si opera¸ tia de înmul¸ tire a polinoamelor cu elemente din K este
un spa¸ tiu vectorial.
Exemplul 3.1.0.4 Mul¸ timea F(R, R) a func¸ tiilor reale de variabil˘a real˘a cu opera¸ tiile
obi¸ snuite este un spa¸ tiu vectorial real.
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 59
Exemplul 3.1.0.5 Dac˘a V
1
, V
2
, ..., V
n
sunt spa¸ tii vectoriale peste corpul K atunci pro-
dusul cartezian V
1
×V
2
×... ×V
n
înzestrat cu opera¸ tiile
∀(x
1
, x
2
, ..., x
n
), (y
1
, y
2
, ..., y
n
) ∈ V
1
×V
2
×... ×V
n
:
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) + (y
1
, y
2
, ..., y
n
) = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
),
∀λ ∈ K, ∀(x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ V
1
×V
2
×... ×V
n
:
λ(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = (λx
1
, λx
2
, ..., λx
n
)
constituie un spa¸ tiu vectorial peste K. In particular dac˘a V
1
= V
2
= ... = V
n
= K, vom
avea spa¸ tiul K
n
al ¸ sirurilor finite x = (ξ
1
, ξ
2
, ..., ξ
n
) de câte n elemente din K. K
n
se
nume¸ ste spa¸ tiul aritmetic cu n dimensiuni.
Exemplul 3.1.0.6 Mul¸ timea vectorilor liberi din spa¸ tiul geometriei elementare formeaz˘a
un spa¸ tiu vectorial real.
Exemplul 3.1.0.7 Mul¸ timea vectorilor de pozi¸ tie ai punctelor spa¸ tiului geometriei el-
ementare în raport cu o origine O formeaz˘a un spa¸ tiu vectorial real. Pe acesta îl vom
avea în vedere în multe exemplific˘ari.
Exemplul 3.1.0.8 Mul¸ timea SF a ¸ sirurilor recurente de ordinul doi de tipul lui Fi-
bonacci adic˘a a ¸ sirurilor reale {f
1
, f
2
, . . . , f
n
, . . .} unde pentru orice n ≥ 3 are loc rela¸ tia
f
n
= f
n−1
+f
n−2
cu opera¸ tiile obi¸ snuite de adunare a ¸ sirurilor ¸ si înmul¸ tire cu numere a
¸ sirurilor constituie un spa¸ tiu vectorial real.
3.1.1 Subspa¸tii vectoriale
Defini¸tia 3.1.2 O submul¸ time V
0
a spa¸ tiului vectorial V peste corpul K este un sub-
spa¸ tiu vectorial (notat prescurtat ssv) al lui V dac˘a V
0
este spa¸ tiu vectorial în raport cu
cele dou˘a opera¸ tii restric¸ tionate la V
0
.
Sunt evidente urm˘ atoarele teoreme:
Teorema 3.1.2 O condi¸ tie necesar˘a ¸ si suficient˘a ca submul¸ timea V
0
⊂ V a sv V peste
corpul K s˘a fie ssv este ca V
0
s˘a fie stabil˘a în raport cu cele dou˘a opera¸ tii, adic˘a
60 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
• a) ∀x, y ∈ V
0
: x +y ∈ V
0
;
• b) ∀λ ∈ K, ∀x ∈ V
0
: λx ∈ V
0
.
Teorema 3.1.3 O condi¸ tie necesar˘a ¸ si suficient˘a ca submul¸ timea V
0
⊂ V a sv V peste
corpul K s˘a fie ssv este ca ∀λ, µ ∈ K, ∀x, y ∈ V
0
: λx +µy ∈ V
0
.
Exemple de ssv:
Exemplul 3.1.1.1 In orice sv V mul¸ timea {0} ¸ si însu¸ si V sunt ssv, numite ssv impro-
prii.
Exemplul 3.1.1.2 Mul¸ timea P
n
(K) a polinoamelor de o nedeterminat˘a cu coeficien¸ ti
din corpul K de grad cel mult n este un ssv al sv P(K).
Exemplul 3.1.1.3 Mul¸ timile F
p
(R, R), F
i
(R, R) ale func¸ tiilor reale de variabil˘a reale
pare respectiv impare sunt ssv ale sv F(R, R).
Exemplul 3.1.1.4 Mul¸ timea vectorilor liberi paraleli cu un plan dat este un ssv al sv
al vectorilor liberi.
Exemplul 3.1.1.5 Mul¸ timea vectorilor de pozi¸ tie ai punctelor dintr-un plan care trece
prin origine este un ssv al sv al vectorilor de pozi¸ tie din spa¸ tiu.
Defini¸tia 3.1.3 Dac˘a x
1
, x
2
, ..., x
p
∈ svV atunci elementul λ
1
x
1
+ λ
2
x
2
+... + λ
n
x
n
se
nume¸ ste combina¸ tie linear˘a a elementelor x
1
, x
2
, ..., x
p
cu coeficien¸ tii λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
.
Are loc evident teorema:
Teorema 3.1.4 Dac˘a S este o submul¸ time de elemente din sv V, atunci mul¸ timea ele-
mentelor care sunt combina¸ tii lineare de elemente din S este un ssv al lui V .
Defini¸tia 3.1.4 Subspa¸ tiul format din combina¸ tiile lineare de elemente din S se nu-
me¸ ste subspa¸ tiul vectorial generat de S ¸ si îl vom nota prin [S].
Defini¸tia 3.1.5 Dac˘a V
0
este ssv al lui V , S ⊂ V
0
¸ si [S] = V
0
atunci S se nume¸ ste
sistem de generatori pentru V
0
.
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 61
Exemplul 3.1.1.6 Vectorii e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) constituie un
sistem de generatori pentru R
3
pentru c˘a orice vector x = (ξ
1
, ξ
2
, ξ
3
) din R
3
se scrie
x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
+ ξ
3
e
3
.
Teorema 3.1.5 Dac˘a V
0
, V
00
sunt ssv ale sv V atunci intersec¸ tia V
0
∩ V
00
este tot ssv
al lui V, numit subspa¸ tiul intersec¸ tie.
In adev˘ ar, ∀λ, µ ∈ K, ∀x, y ∈ V
0
∩ V
00
avem λx +µy ∈ V
0
∩ V
00
.
Defini¸tia 3.1.6 Dou˘a ssv V
0
, V
00
ale sv V se numesc independente dac˘a V
0
∩V
00
= {0}.
Exemplul 3.1.1.7 Subspa¸ tiile F
p
(R, R), F
i
(R, R) sunt subspa¸ tii vectoriale independente
ale lui F(R, R) pentru c˘a intersec¸ tia lor este format˘a numai din func¸ tia nul˘a.
Se vede imediat c˘ a intersec¸tia a mai multor subspa¸tii este tot un subspa¸tiu. Dac˘ a
S este o submul¸time a sv V atunci orice subspa¸tiu al lui V care con¸tine mul¸timea S
trebuie s˘ a con¸tin˘ a subspa¸tiul generat de S. Rezult˘ a
Teorema 3.1.6 Ssv [S] este intersec¸ tia tuturor subspa¸ tiilor vectoriale ale lui V care
con¸ tin pe S.
Rezult˘ a c˘ a [S] este cel mai mic subspa¸tiu care con¸tine pe S. [S] se mai nume¸ste ¸si
înf˘a¸ sur˘atoarea linear˘a a lui S.
Defini¸tia 3.1.7 Dac˘a V
0
, V
00
sunt ssv ale sv V, atunci ssv generat de V
0
∪V
00
se nume¸ ste
subspa¸ tiul sum˘a al lui V
0
¸ si V
00
¸ si se noteaz˘a prin V
0
+V
00
: V
0
+V
00
= [V
0
∪ V
00
].
Teorema 3.1.7 V
0
+ V
00
coincide cu mul¸ timea V

a elementelor x din V care se pot
scrie sub forma x = x
0
+x
00
cu x
0
∈ V
0
, x
00
∈ V
00
.
In adev˘ ar, evident V

⊂ V
0
+ V
00
= [V
0
∪ V
00
]. Invers, dac˘ a x ∈ V
0
+ V
00
atunci
∃x
0
∈ V
0
, ∃x
00
∈ V
00
aî x = x
0
+x
00
, adic˘ a V
0
+V
00
⊂ V

.
Exemplul 3.1.1.8 In K
3
consider˘am ssv
V
0
= {(ξ
1
, 0, 0), ξ
1
∈ K}
V
00
= {(0, 0, ξ
3
), ξ
3
∈ K};
atunci V
0
+V
00
= {(ξ
1
, 0, ξ
3
), ξ
1
, ξ
3
∈ K}.
62 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Defini¸tia 3.1.8 Suma de ssv V
0
+V
00
se nume¸ ste direct˘a dac˘a orice vector x din V
0
+V
00
se scrie în mod unic sub forma x = x
0
+ x
00
cu x
0
∈ V
0
, x
00
∈ V
00
. In acest caz se scrie
V
0
⊕V
00
în loc de V
0
+V
00
.
Teorema 3.1.8 Suma V
0
+ V
00
este direct˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a ssv V
0
, V
00
sunt inde-
pendente,
V
0
⊕V
00
⇔V
0
∩ V
00
= {0}.
Pentru implica¸tia ⇒ presupunem prin absurd c˘ a V
0
∩ V
00
6= {0}, deci ∃z ∈ V
0
∩ V
00
,
z 6= 0. Dac˘ a x ∈ V
0
⊕V
00
, x = x
0
+x
00
= x
0
−z +x
00
+z ¸si avem dou˘ a descompuneri, suma
nu e direct˘ a. Pentru implica¸tia ⇐ presupunem prin absurd c˘ a pentru x ∈ V ” + V
00
avem dou˘ a descompuneri x = x
0
+ x
00
= y
0
+ y
00
cu x
0
, y
0
∈ V
0
, x
00
, y
00
∈ V
00
; rezult˘ a
x
0
−y
0
= y
00
−x
00
∈ V
0
∩ V
00
= {0} ¸si deci x
0
= x
00
¸si y
0
−y
00
.
Defini¸tia 3.1.9 Ssv V
0
, V
00
ale sv V se numesc suplimentare dac˘a V = V
0
⊕V
00
.
Exemplul 3.1.1.9 Avem F(R, R) = F
p
(R, R) ⊕ F
i
(R, R), adic˘a cele dou˘a ssv sunt
suplimentare.
Exemplul 3.1.1.10 In V
3
spa¸ tiul vectorilor liberi consider˘am ssv: V
D
ssv al vectorilor
liberi paraleli cu dreapta D, V
P
ssv al vectorilor liberi paraleli cu planul P; dac˘a dreapta
D nu este paralel˘a cu planul P atunci cele dou˘a ssv sunt suplimentare.
Exemplul 3.1.1.11 In spa¸ tiul vectorilor de pozi¸ tie consider˘am subspa¸ tiul vectorilor de
pozi¸ tie ai punctelor de pe o dreapt˘a care trece prin origine ¸ si subspa¸ tiul vectorilor de
pozi¸ tie ai punctelor dintr-un plan care trece prin origine; cele dou˘a subspa¸ tii sunt supli-
mentare.
3.1.2 Dependen¸t˘ a ¸si independen¸t˘ a linear˘ a
Defini¸tia 3.1.10 Elementele x
1
, x
2
, ..., x
p
din sv V sunt linear independente dac˘a sin-
gura lor combina¸ tie linear˘a nul˘a este cea cu to¸ ti coeficien¸ tii nuli, adic˘a
x
1
, x
2
, ..., x
p
linear independente ⇔
λ
1
x
1
+ λ
2
x
2
+... + λ
p
x
p
= 0 ⇒λ
1
= λ
2
= ... = λ
p
= 0.
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 63
Vom mai spune c˘a mul¸ timea {x
1
, x
2
, ..., x
p
} este o mul¸ time linear independent˘a sau o
mul¸ time liber˘a.
Defini¸tia 3.1.11 Vectorii x
1
, x
2
, ..., x
p
din V sunt linear dependen¸ ti dac˘a nu sunt linear
independen¸ ti, adic˘a ∃λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
nu to¸ ti nuli astfel încât λ
1
x
1
+ λ
2
x
2
+... + λ
p
x
p
= 0.
Vom mai spune c˘a mul¸ timea {x
1
, x
2
, ..., x
p
} este o mul¸ time linear dependent˘a sau o
mul¸ time legat˘a.
Exemplul 3.1.2.1 In R
3
vectorii e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) sunt linear
independen¸ ti.
Exemplul 3.1.2.2 Tot în R
3
vectorii x
1
= (1, 2, −1), x
2
= (2, −1, 0), x
3
= (4, −7, 2)
sunt linear dependen¸ ti pentru c˘a 2x
1
−3x
2
+x
3
= 0.
Sunt imediate urm˘ atoarele teoreme:
Teorema 3.1.9 Vectorul nul 0 este linear dependent.
Teorema 3.1.10 Orice vector nenul este linear independent.
Teorema 3.1.11 Vectorii x
1
, x
2
, ..., x
p
sunt linear dependen¸ ti dac˘a cel pu¸ tin unul dintre
ei se exprim˘a ca o combina¸ tie linear˘a a celorlal¸ ti.
Teorema 3.1.12 Orice supramul¸ time a unei mul¸ timi linear dependente este tot o mul¸ time
linear dependent˘a.
Teorema 3.1.13 Orice submul¸ time a unei mul¸ timi linear independente este tot o mul¸ time
linear independent˘a.
Defini¸tia 3.1.12 O mul¸ time infinit˘a de vectori se nume¸ ste linear independent˘a (liber˘a)
dac˘a orice submul¸ time finit˘a a sa este linear independent˘a.
Exemplul 3.1.2.3 In P(R) mul¸ timea polinoamelor 1, x, x
2
, ..., x
n
, ... este o mul¸ time lin-
ear independent˘a infinit˘a.
64 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
3.1.3 Baz˘ a, coordonate, dimensiune
Defini¸tia 3.1.13 O mul¸ time B finit˘a sau infinit˘a de vectori din sv V se nume¸ ste baz˘a
a lui V dac˘a este linear independent˘a ¸ si este un sistem de generatori ai lui V .
Exemplul 3.1.3.1 In R
3
mul¸ timea format˘a din vectorii e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0),
e
3
= (0, 0, 1) este o baz˘a pentru c˘a aceste elemente sunt linear independente ¸ si constituie
un sistem de generatori.
Exemplul 3.1.3.2 In P(R) mul¸ timea polinoamelor 1, x, x
2
, ..., x
n
, ... este o baz˘a pentru
c˘a aceste elemente sunt linear independente ¸ si constituie un sistem de generatori.
Teorema 3.1.14 O mul¸ time finit˘a B = {e
1
, e
2
, ..., e
n
} de vectori din V este o baz˘a dac˘a
¸ si numai dac˘a orice vector x din V se exprim˘a în mod unic ca o combina¸ tie linear˘a a
vectorilor din B : x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
+... + ξ
n
e
n
.
In adev˘ ar dac˘ a B este baz˘ a ¸si am avea dou˘ a scrieri diferite
x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
+... + ξ
n
e
n
,
x = η
1
e
1
+ η
2
e
2
+... + η
n
e
n
ar rezulta prin sc˘ adere

1
−η
1
)e
1
+ (ξ
2
−η
2
)e
2
+... + (ξ
n
−η
n
)e
n
= 0
¸si B ar fi linear dependent˘ a; am avea o contradic¸tie. Invers, dac˘ a orice vector se exprim˘ a
in mod unic ca o combina¸tie linear˘ a a vectorilor din B, atunci B este sistem de generatori
¸si este ¸si linear independent˘ a pentru c˘ a dac˘ a am avea λ
1
e
1
+ λ
2
e
2
+ ... + λ
n
e
n
= 0 din
unicitatea scrierii lui 0 ar rezulta λ
1
= λ
2
= ... = λ
n
= 0.
Exemplul 3.1.3.3 In mul¸ timea M
m,n
(R) a matricelor cu m linii ¸ si n coloane cu ele-
mente reale, orice matrice se scrie în mod unic ca o combina¸ tie a celor mn matrice
care au toate elementele nule cu excep¸ tia câte unuia egal cu unitatea. Aceste matrice
constituie o baz˘a în M
m,n
(R).
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 65
Exemplul 3.1.3.4 In spa¸ tiul SF al ¸ sirurilor recurente de ordinul doi de tipul lui Fi-
bonacci consider˘am ¸ sirurile de tipul lui Fibonacci {f1
n
} = {1, 0, 1, 1, 2, 3, 5, . . .} (primul
termen este 1, al doilea este 0), {f2
n
} = {0, 1, 1, 2, 3, 5, . . .} (primul termen este 0, al
doilea este 1). Cum orice ¸ sir de tipul lui Fibonacci {f
n
} = {f
1
, f
2
, f
3
, f
4
, . . .} se scrie în
mod unic sub forma {f
n
} = f
1
{f1
n
}+f
2
{f2
n
} rezult˘a c˘a ¸ sirurile {f1
n
}, {f2
n
} alc˘atuiesc
o baz˘a a lui SF.
Defini¸tia 3.1.14 Scalarii ξ
1
, ξ
2
, ..., ξ
n
din exprimarea unic˘a a vectorului x = ξ
1
e
1
+
ξ
2
e
2
+... +ξ
n
e
n
în baza B se numesc coordonatele sau componentele vectorului x în (pe)
baza B.
Defini¸tia 3.1.15 Coloana X =
_
_
_
_
_
_
_
_
ξ
1
ξ
2
.
.
.
ξ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
se nume¸ ste coloana coordonatelor sau coloana
componentelor vectorului x în (pe) baza B.
Dac˘ a Y =
_
_
_
_
_
_
_
_
η
1
η
2
.
.
.
η
n
_
_
_
_
_
_
_
_
este coloana coordonatelor lui y în (pe) baza B atunci coloanele
vectorilor x + y, λx sunt X + Y =
_
_
_
_
_
_
_
_
ξ
1
+ η
1
ξ
2
+ η
2
.
.
.
ξ
n
+ η
n
_
_
_
_
_
_
_
_
respectiv λX =
_
_
_
_
_
_
_
_
λξ
1
λξ
2
.
.
.
λξ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
, adic˘ a ope-
ra¸tiilor cu vectori le corespund opera¸tii cu coloanele coordonatelor vectorilor.
Dac˘ a vom nota tot cu B ¸si matricea linie format˘ a cu elementele bazei
B = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
)
atunci descompunerea vectorului x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
+... + ξ
n
e
n
se poate scrie matriceal
x = BX = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
ξ
1
ξ
2
.
.
.
ξ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
66 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Dac˘ a lu˘ am p vectori pentru care avem descompunerile pe baza B
x
1
= BX
1
, x
2
= BX
2
, · · · , x
p
= BX
p
se poate scrie matriceal
(x
1
, x
2
, . . . , x
p
) = B(X
1
, X
2
, . . . , X
p
)
unde (X
1
, X
2
, . . . , X
p
) este o matrice ale c˘ arei coloane sunt coloanele coordonatelor vec-
torilor x
1
, x
2
, . . . , x
p
pe baza B.
Defini¸tia 3.1.16 Matricea (X
1
, X
2
, . . . , X
p
) ale c˘arei coloane sunt coloanele coordo-
natelor vectorilor x
1
, x
2
, . . . , x
p
pe baza B se nume¸ ste matricea coordonatelor (compo-
nentelor) vectorilor x
1
, x
2
, . . . , x
p
pe (în) baza B.
Exemplul 3.1.3.5 Matricea coordonatelor vectorilor bazei B pe ea îns˘a¸ si este matricea
unitate.
Exemplul 3.1.3.6 Matricea vectorilor x
1
= (1, 2, −1), x
2
= (2, −1, 0), x
3
= (4, −7, 2)
pe baza lui R
3
format˘a din vectorii e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) este
_
_
_
_
_
1 2 4
2 −1 −7
−1 0 2
_
_
_
_
_
Are loc teorema
Teorema 3.1.15 Vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
p
sunt linear dependen¸ ti dac˘a ¸ si numai dac˘a ma-
tricea coordonatelor lor pe baza B are rangul p.
In adev˘ ar, vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
p
sunt linear independen¸ti dac˘ a din rela¸tia λ
1
x
1
+
λ
2
x
2
+. . . +λ
p
x
p
= 0 sau scris˘ a cu ajutorul coloanelor coordonatelor λ
1
X
1

2
X
2
+. . . +
λ
p
X
p
= 0 rezult˘ a λ
1
= λ
2
= . . . = λ
p
= 0. Dar rela¸tia matriceal˘ a constituie de fapt un
sistem omogen de n ecua¸tii cu p necunoscute λ
1
, λ
2
, . . . , λ
p
a c˘ arui matrice a coeficien¸tilor
este matricea coordonatelor vectorilor. Acest sistem omogen are numai solu¸tia banal˘ a
dac˘ a ¸si numai dac˘ a rangul acestei matrice coincide cu num˘ arul necunoscutelor.
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 67
Exemplul 3.1.3.7 Vectorii x
1
= (1, 0, 0), x
2
= (1, 1, 0), x
3
= (1, 1, 1) din R
3
sunt linear
independen¸ ti pentru c˘a matricea lor pe baza e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)
_
_
_
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
are evident rangul 3.
Exemplul 3.1.3.8 Tot în R
3
vectorii x
1
= (1, 2, −1), x
2
= (2, −1, 0), x
3
= (4, −7, 2)
sunt linear dependen¸ ti pentru c˘a matricea lor pe aceea¸ si baz˘a de mai sus
_
_
_
_
_
1 2 4
2 −1 −7
−1 0 2
_
_
_
_
_
are rangul doi.
Teorema 3.1.16 ( a înlocuirii simple) Fie B = (e
1
, e
2
, . . . , e
i
, . . . e
n
) o baz˘a a sv V ¸ si
e
0
j
= σ
1
e
1

2
e
2
+. . . +σ
j
e
j
+. . . +σ
n
e
n
un vector. Mul¸ timea B
0
= (e
1
, e
2
, . . . , e
0
j
, . . . e
n
)
ob¸ tinut˘a prin înlocuirea vectorului e
j
cu vectorul e
0
j
este o baz˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a
coordonata σ
j
este nenul˘a. Dac˘a σ
j
6= 0 ¸ si dac˘a vectorul x are pe baza B coloana
coordonatelor
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
ξ
1
ξ2
.
.
.
ξ
j
.
.
.
ξ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
pe baza B
0
va avea coloana coordonatelor
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
ξ
1

σ
1
ξ
j
σ
j
ξ
2

σ
2
ξ
j
σ
j
.
.
.
ξ
j
σ
j
.
.
.
ξ
n

σnξ
j
σ
j
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
In adev˘ ar, B
0
este baz˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a este liber˘ a ¸si generatoare. Consider˘ am
combina¸tia linear˘ a nul˘ a a sa λ
1
e
1
+ λ
2
e
2
+ . . . + λe
0
j
+ . . . + λ
n
e
n
= 0. Inlocuind pe e
0
j
ob¸tinem combina¸tia linear˘ a nul˘ a a elementelor lui B

1
−λσ
1
)e
1
+ (λ
2
−λσ
2
)e
2
+. . . + λσ
j
e
j
+. . . (λ
n
−λσ
n
)e
n
= 0.
Cum B este liber˘ a rezult˘ a egalit˘ a¸tile
λ
1
−λσ
1
= 0,
68 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
λ
2
−λσ
2
= 0,
.
.
.
λσ
j
= 0,
.
.
.
λ
n
−λσ
n
= 0.
Ori dac˘ a σ
j
6= 0 atunci ¸si numai atunci rezult˘ a λ = 0 ¸si ca atare λ
1
= λ
2
= . . . = λ
n
= 0.
Deci B
0
este liber˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a σ
j
6= 0. Dac˘ a x = ξ
1
e
1

2
e
2
+. . . +ξ
j
e
j
+. . . ξ
n
e
n
când σ
j
6= 0 putem înlocui pe e
j
în func¸tie de e
0
j
e
0
j
=
1
σ
j
(−σ
1
e
1
−σ
2
e
2
−· · · +e
0
j
−· · · −σ
n
e
n
)
¸si ob¸tinem
x = (ξ
1

σ
1
ξ
j
σ
j
)e
1
+ (ξ
2

σ
2
ξ
j
σ
j
)e
2
+ · · · +
ξ
j
σ
j
e
0
i
+ · · · + (ξ
n

σ
n
ξ
j
σ
j
)e
n
,
adic˘ a B
0
este generatoare ¸si avem ¸si expresiile noilor coordonate.
Vom observa c˘ a dac˘ a bazei B îi asociem tabloul coordonatelor
B\E e
1
e
2
· · · e
j
· · · e
n
e
0
j
x
e
1
1 0 · · · 0 · · · 0 σ
1
ξ
1
e
2
0 1 · · · 0 · · · 0 σ
2
ξ
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
j
0 0 · · · 1 · · · 0 σ
j
ξ
j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
n
0 0 · · · 0 · · · 1 σ
n
ξ
n
bazei B
0
va trebui s˘ a-i asociem tabloul noilor coordonate
B\E e
1
e
2
· · · e
j
· · · e
n
e
0
j
x
e
1
1 0 · · · −
σ
1
σ
j
0 0 ξ
1

σ
1
ξ
j
σ
j
e
2
0 1 · · · −
σ
2
σ
j
0 0 ξ
2

σ
2
ξ
j
σ
j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
0
j
0 0 · · ·
1
σ
j
0 1
ξ
j
σ
j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
n
0 0 · · · −
σn
σ
j
1 0 ξ
n

ξ
j
σ
j
σ
j
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 69
In trecerea de la primul tablou la al doilea toate calculele iau în considerare coordonata
nenul˘ a σ
j
; ea se nume¸ste coordonat˘a pivot. Putem enun¸ta regulile de calcul ale noilor
cordonate spunând c˘ a totdeauna componenta pivot se înlocuie¸ste prin 1, celelalte coor-
donate de pe coloana pivotului devin nule, coordonatele de pe linia pivotului se împart
cu pivotul, iar celelalte coordonate se calculeaz˘ a cu regula dreptunghiului format de linia
¸si coloana pivotului ¸si linia ¸si coloana coordonatei de calculat
ξ
0
k
= ξ
k

σ
k
ξ
j
σ
j
.
Teorema precedent˘ a se generalizeaz˘ a sub forma
Teorema 3.1.17 (Teorema înlocuirii) Dac˘a B = (e
1
, e
2
, . . . , e
n
) este o baz˘a a sv V ¸ si
(e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
p
) este o mul¸ time de vectori linear independen¸ ti, atunci p ≤ n ¸ si se pot
renumerota vectorii bazei B astfel încât B
0
= (e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
p
, e
p+1
, . . . , e
n
) s˘a fie o nou˘a
baz˘a a sv V .
Vom demonstra teorema din aproape în aproape. In adev˘ ar pentru p = 1 avem
teorema precedent˘ a. S˘ a presupunem c˘ a teorema este adev˘ arat˘ a pentru primii k −1 < p
vectori din cei p da¸ti. Atunci k − 1 ≤ n. Nu putem avea k − 1 = n pentru c˘ a atunci
vectorii (e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
k−1
) ar forma o baz˘ a ¸si e
0
k
s-ar exprima ca o combina¸tie linear˘ a a
lor ¸si deci (e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
k−1
, e
0
k
) n-ar fi linear independen¸ti. Deci avem chiar k − 1 < n
sau k ≤ n. In virtutea ipotezei exist˘ a baza (e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
k−1
, e
k
, e
k+1
, . . . , e
n
) pe care
elementul e
0
k
se descompune în mod unic; cel pu¸tin una din coordonatele sale dup˘ a
vectorii e
k
, e
k+1
, . . . , e
n
este nenul˘ a, s˘ a zicem c˘ a aceasta este cea dup˘ a e
k
, pentru c˘ a
altfel el s-ar exprima prin e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
k−1
. Atunci dup˘ a teorema înlocuirii simple, e
0
k
se
introduce în baz˘ a în locul lui e
k
¸si rezult˘ a c˘ a teorema este adev˘ arat˘ a ¸si pentru k ≤ p.
Rezult˘ a urm˘ atoarea teorem˘ a
Teorema 3.1.18 Dac˘a sv V are o baz˘a format˘a din n vectori orice alt˘a baz˘a are tot n
vectori.
In adev˘ ar, dac˘ a V are baza B cu n vectori ¸si baza B
0
cu n
0
vectori, în virtutea
teoremei precedente avem n
0
≤ n. Schimbând rolul bazelor avem ¸si n ≤ n
0
. Deci n = n
0
.
Are sens deci urm˘ atoarea defini¸tie
70 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Defini¸tia 3.1.17 Un sv V are dimensiunea n ¸ si scriem dim(V ) = n dac˘a exist˘a o baz˘a
a sa format˘a din n vectori. Mai zicem c˘a V este spa¸ tiu vectorial n-dimensional. Prin
defini¸ tie dim({0}) = 0. Un sv V are dimensiunea infinit˘a ¸ si scriem dim(V ) = ∞ dac˘a
exist˘a o baz˘a infinit˘a. Mai zicem c˘a V este spa¸ tiu vectorial infinit-dimensional.
Exemplul 3.1.3.9 Sv R
n
are dimensiunea n, dim(R
n
) = n, o baz˘a a sa fiind format˘a
din vectorii e
1
= (1, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 1). Aceasta se
nume¸ ste baza canonic˘a a lui R
n
.
Exemplul 3.1.3.10 Sv P
n
(R) are dimensiunea n + 1, dim(P
n
(R)) = n + 1, o baz˘a a
sa fiind format˘a din polinoamele 1, x, x
2
, . . . , x
n
, aceasta fiind baza canonic˘a a acestui
spa¸ tiu.
Exemplul 3.1.3.11 Sv P(R) este infinit-dimensional, o baz˘a a sa fiind 1, x, x
2
, . . . , x
n
, . . . .
Prima parte a teoremei înlocuirii se poate enun¸ta sub una din formele:
Teorema 3.1.19 Intr-un sv n-dimensional num˘arul maxim de vectori ai unei mul¸ timi
de vectori linear independen¸ ti este n.
Teorema 3.1.20 Intr-un spa¸ tiu n-dimensional orice n+1 vectori sunt linear depen-
den¸ ti.
Mai putem enun¸ta
Teorema 3.1.21 Intr-un spa¸ tiu vectorial n-dimensional V fie B
0
= (f
1
, f
2
, . . . , f
n
). Ur-
m˘atoarele afirma¸ tii sunt echivalente:
a) B
0
este baz˘ a a lui V ;
b)B
0
este liber˘ a ( format˘ a din vectori linear independen¸ti);
c) B
0
este un sistem de generatori.
In adev˘ ar, evident a)⇒b); avem b)⇒c) pentru c˘ a dac˘ a x este un vector oarecare
mul¸timea B
0
∪ {x} are n + 1 elemente ¸si nu poate s˘ a fie liber˘ a ¸si deci x se descompune
dup˘ a elementele lui B
0
. Acum c)⇒a) pentru c˘ a dac˘ a B
0
n-ar fi ¸si liber˘ a, fie m < n
num˘ arul maxim de vectori linear independen¸ti din B
0
. Ace¸sti m vectori ar fi ¸si un
sistem de generatori, adic˘ a am avea o baz˘ a cu m < n elemente, contradic¸tie.
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 71
3.1.4 Subspa¸tii vectoriale în spa¸tii vectoriale finit dimensionale
Din teorema înlocuirii rezult˘ a urm˘ atoarele teoreme cu privire la subspa¸tiile vectoriale
ale spa¸tiului vectorial n-dimensional V .
Teorema 3.1.22 Orice subspa¸ tiu vectorial V
0
al spa¸ tiului vectorial n-dimensional V are
dimensiunea n
0
≤ n. Dac˘a n
0
= n atunci V
0
coincide cu V.
Teorema 3.1.23 (teorema complet˘arii) Orice mul¸ time {f
1
, f
2
, · · · , f
p
} de vectori linear
independen¸ ti din spa¸ tiul vectorial n-dimensional V poate fi completat˘a cu n −p vectori
pân˘a la o baz˘a a lui V.
Teorema 3.1.24 Orice subspa¸ tiu vectorial V
0
al spa¸ tiului vectorial n-dimensional V
admite cel pu¸ tin un subspa¸ tiu suplimentar V
00
(V = V
0
⊕V
00
).
In adev˘ ar dac˘ a {f
1
, f
2
, · · · , f
p
} este o baz˘ a a lui V
0
, dup˘ a teorema complet˘ arii exist˘ a
vectorii {g
p+1
, g
p+2
, · · · , g
n
} astfel încât {f
1
, f
2
, · · · , f
p
, g
p+1
, g
p+2
, · · · , g
n
} este o baz˘ a a
lui V . Not˘ am V
00
= [g
p+1
, g
p+2
, · · · , g
n
] subspa¸tiul generat de ace¸sti vectori. Orice vector
x din V se scrie în mod unic sub forma x = ξ
1
f
1

2
f
2
+· · · ξ
p
f
p

p+1
g
p+1
+· · · +η
n
g
n
adic˘ a x = x
0
+x
00
cu x
0
∈ V
0
, x
00
∈ V
00
. Deci V = V
0
⊕V
00
.
Not˘ am c˘ a un subspa¸tiu vectorial poate avea chiar o infinitate de subspa¸tii supli-
mentare. De exemplu subspa¸tiul vectorilor liberi paraleli cu un plan are ca supliment
orice subspa¸tiu al vectorilor liberi paraleli cu o dreapt˘ a neparalel˘ a cu planul.
Avem consecin¸ta
Consecin¸ta 1. Subspa¸tiul suplimentar al unui subspa¸tiu p-dimensional este (n-p)-
dimensional.
Introducem defini¸tiile
Defini¸tia 3.1.18 Un subspa¸ tiu vectorial de dimensiune 1 se nume¸ ste dreapt˘a vectorial˘a,
un subspa¸ tiu vectorial cu dimensiunea 2 se nume¸ ste plan vectorial.
Defini¸tia 3.1.19 Un subspa¸ tiu vectorial se nume¸ ste hiperplan vectorial dac˘a are ca su-
pliment o dreapt˘a vectorial˘a.
72 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Rezult˘ a
Consecin¸ta 2. Un subspa¸tiu vectorial al unui spa¸tiu n-dimensional este un hiperplan
dac˘ a ¸si numai dac˘ a are dimensiunea n-1.
Avem
Teorema 3.1.25 Orice subspa¸ tiu vectorial p-dimensional al unui spa¸ tiu vectorial n-
dimensional poate fi considerat ca intersec¸ tie a n-p hiperplane vectoriale.
In adev˘ ar, dac˘ a {f
1
, f
2
, · · · , f
p
} este o baz˘ a a subspa¸tiului vectorial p-dimensional
V
0
¸si {f
1
, f
2
, · · · , f
p
, g
p+1
, g
p+2
, · · · , g
n
} este baza lui V ob¸tinut˘ a prin completarea primei
baze, putem considera cele n-p hiperplane V
a
= [f
1
, f
2
, · · · , f
p
, g
p+1
, · · · , d g
p+a
, · · · g
p+n−p
],
a = 1, 2, · · · , n−p, c˘ aciula indicând c˘ a se exclude vectorul respectiv. Se verific˘ a imediat
c˘ a V
0
= V
1
∩ V
2
∩ · · · ∩ V
n−p
.
Dac˘ a A este o mul¸time finit˘ a de elemente not˘ am prin card(A) num˘ arul elementelor
mul¸timii A. Este evident c˘ a are loc a¸sa numitul principiu al includerii ¸ si excluderii:
card(A∪ B) = card(A) +card(B) −card(A∩ B).
O rela¸tie asem˘ an˘ atoare avem pentru dimensiunile subspa¸tiilor. Anume, are loc
Teorema 3.1.26 (Teorema lui Grassman) Dac˘a V
0
, V
00
sunt dou˘a subspa¸ tii vectoriale
finit dimensionale, are loc rela¸ tia
dim(V
0
+V
00
) = dim(V
0
) +dim(V
00
) −dim(V
0
∩ V
00
).
In adev˘ ar, fie n
0
= dim(V
0
), n
00
= dim(V
00
), i = dim(V
0
∩ V
00
), s = dim(V
0
+ V
00
),
¸si fie {e
1
, e
2
, · · · , e
i
} o baz˘ a a lui V
0
∩V
00
. Complet˘ am aceasta baz˘ a pân˘ a la baza lui V
0
,
{e
1
, e
2
, · · · , e
i
, f
i+1
, · · · , f
n
0 } respectiv pân˘ a la baza lui V
00
, {e
1
, e
2
, · · · , e
i
, g
i+1
, g
i+2
, · · · , g
n
00 }.
S˘ a ar˘ at˘ am c˘ a {e
1
, e
2
, · · · , e
i
, f
i+1
, · · · , f
n
0 , g
i+1
, g
i+2
, · · · , g
n
00 } este o baz˘ a a lui V
0
+ V
00
.
Cum orice element din V
0
+V
00
este suma între un element din V
0
¸si un element din V
00
rezult˘ a c˘ a elementele de mai sus constituie un sistem de generatori al lui V
0
+ V
00
. S˘ a
lu˘ am o combina¸tie linear˘ a nul˘ a a acestora
α
1
e
1
+ α
2
e
2
+ · · · + α
i
e
i
+ β
i+1
f
i+1
+ · · · + β
n
0 f
n
0 + γ
i+1
g
i+1
+ · · · + γ
n
00 g
n
00 = 0.
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 73
Se poate scrie
α
1
e
1
+ α
2
e
2
+ · · · + α
i
e
i
+ β
i+1
f
i+1
+ · · · + β
n
0 f
n
0 = −γ
i+1
g
i+1
−· · · −γ
n
00 g
n
00
Membrul stâng este în V
0
, membrul drept este în V
00
¸si deci membrul stâng egal cu cel
drept este din V
0
∩ V
00
¸si deci β
i+1
= · · · = β
n
0 = 0 ¸si γ
i+1
= · · · = γ
n
00 = 0. Rezult˘ a ¸si
α
1
= · · · = α
i
= 0. Deci {e
1
, e
2
, · · · , e
i
, f
i+1
, · · · , f
n
0 , g
i+1
, g
i+2
, · · · , g
n
00 } este o baz˘ a a lui
V
0
+V
00
. Num˘ arul lor este s = i + (n
0
−i) + (n
00
−i) = n
0
+n
00
−i c. c. t. d.
Rezult˘ a
Consecin¸ta 3. Dac˘ a dim(V
0
∩ V
00
) = 0 atunci ¸si numai atunci dim(V
0
+ V
00
) =
dim(V
0
) +dim(V
00
).
Consecin¸ta 4. Dac˘ a V
0
, V
00
sunt ssv ale unui sv n-dimensional ¸si dim(V
0
)+dim(V
00
) >
n atunci V
0
∩ V
00
6= {0}.
3.1.5 Schimbarea coordonatelor la schimbarea bazelor
In sv n-dimensional V consider˘ am o baz˘ a B = (e
1
, e
2
, . . . , e
n
) pe care o consider˘ am
veche în raport cu o alt˘ a baz˘ a B
0
= (e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
n
) pe care o consider˘ am nou˘ a. Matricea
elementelor bazei noi pe baza veche este
S =
_
_
_
_
_
_
_
_
σ
11
σ
12
· · · σ
1n
σ
21
σ
22
· · · σ
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
σ
n1
σ
n2
· · · σ
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Reamintim c˘ a prima coloan˘ a în matricea S este coloana coordonatelor lui e
0
1
, a doua
coloana este coloana coordonatelor lui e
0
2
, etc. Putem scrie rela¸tia matriceal˘ a
(e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
n
) = (e
1
, e
2
, . . . , e
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
σ
11
σ
12
· · · σ
1n
σ
21
σ
22
· · · σ
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
σ
n1
σ
n2
· · · σ
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
sau pe scurt
B
0
= BS.
74 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Vom spune c˘ a matricea S este matricea de trecere de la baza veche B la baza nou˘ a B
0
.
B
0
fiind baz˘ a, matricea S este inversabil˘ a; fie T = S
−1
inversa sa. Evident avem
B = B
0
T,
adic˘ a matricea T este matricea de trecere de la baza nou˘ a la baza veche. Dac˘ a x este
un vector oarecare s˘ a not˘ am prin X coloana coordonatelor sale pe vechea baz˘ a B ¸si prin
X
0
coloana coordonatelor sale pe noua baz˘ a B
0
. Vom putea s˘ a scriem matriceal
x = BX,
x = B
0
X
0
.
In a doua rela¸tie înlocuind expresia lui B
0
avem
x = BSX
0
¸si ¸tinând cont de unicitatea descompunerii pe o baz˘ a rezult˘ a
X = SX
0
.
Inmul¸tind la stânga cu T avem
X
0
= TX.
Observ˘ am c˘ a în timp ce trecerea de la baza veche la baza nou˘ a se face prin matricea
S prin rela¸tia B
0
= BS, trecerea de la vechile coordonate la noile coordonate se face
prin matricea T prin rela¸tia X
0
= TX; în timp ce trecerea de la baza nou˘ a la baza
veche se face prin matricea T prin rela¸tia B = TB
0
, trecerea dela noile coordonate
la vechile coordonate se face prin matricea S prin rela¸tia X = SX
0
. Este oarecum
contrar a¸stept˘ arilor noastre, din acest motiv se zice c˘ a coordonatele vectorilor se schimb˘ a
contravariant la schimbarea bazelor.
Situa¸tia este analoag˘ a m˘ asur˘ arii unei lungimi. O lungime m˘ asurat˘ a în metri are
valoarea l, aceea¸si lungime m˘ asurat˘ a în centimetri, 1cm =
1
100
m, are valoarea 100l.
Dup˘ a formula stabilit˘ a, calculul componentelor unui vector în noua baz˘ a presupune
calculul inversei matricei de trecere. Evident, este mult mai simplu s˘ a ne folosim de teo-
rema înlocuirii simple introducând succesiv elementele noii baze B
0
în locul elementelor
vechii baze. Este clar c˘ a prin acest procedeu putem chiar decide dac˘ a elementele lui B
0
formeaz˘ a sau nu o baz˘ a.
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 75
Exemplul 3.1.5.1 In R
4
s˘a ar˘at˘am c˘a elementele e
0
1
= (1, 1, 1, 1), e
0
2
= (1, 1, −1, −1),
e
0
3
= (1, −1, 1, −1), e
0
4
= (1, −1, −1, 1) formeaz˘a o baz˘a ¸ si s˘a g˘asim coordonatele elemen-
tului x = (ξ
1
, ξ
2
, ξ
3
, ξ
4
) pe aceast˘a baz˘a.
Vom alc˘ atui tabloul ini¸tial marcând elementele bazei canonice, componentele noii
baze ¸si ale elementului x pe baza canonic˘ a
B\E e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
4
x
e
1
1 1 1 1 ξ
1
e
2
1 1 −1 −1 ξ
2
e
3
1 −1 1 −1 ξ
3
e
4
1 −1 −1 1 ξ
4
.
Cum elementul e
0
1
are componenta 1 nenul˘ a pe e
1
introducem elementul e
0
1
în baz˘ a în
locul lui e
1
ajungând la tabloul
B\E e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
4
x
e
0
1
1 1 1 1 ξ
1
e
2
0 0 −2 −2 ξ
2
−ξ
1
e
3
0 −2 0 −2 ξ
3
−ξ
1
e
4
0 −2 −2 0 ξ
4
−ξ
1
.
Cum elementul e
0
2
are componenta nenul˘ a -2 pe e
3
introducem în baz˘ a elementul e
0
2
în
locul lui e
3
ajungând la tabloul
B\E e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
4
x
e
0
1
1 0 1 0
1
2
ξ
1
+
1
2
ξ
3
e
2
0 0 −2 −2 ξ
2
−ξ
1
e
0
2
0 1 0 1 −
1
2
ξ
3
+
1
2
ξ
1
e
4
0 0 −2 2 ξ
4
−ξ
3
.
Cum e
0
3
are componenta nenul˘ a -2 pe e
2
introducem e
0
3
în baz˘ a în locul lui e
2
. Ob¸tinem
tabloul
B\E e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
4
x
e
0
1
1 0 0 −1
1
2
ξ
2
+
1
2
ξ
3
e
0
3
0 0 1 1
1
2
ξ
1

1
2
ξ
2
e
0
2
0 1 0 1
1
2
ξ
1

1
3
ξ
3
e
4
0 0 0 4 ξ
1
−ξ
2
−ξ
3
+ ξ
4
.
76 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Deoarece e
0
4
are componenta nenul˘ a 4 pe e
4
introduceme
0
4
în baz˘ a în locul lui e
4
ob¸tinând
ultimul tablou
B\E e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
4
x
e
0
1
1 0 0 0
1
4
ξ
1
+
1
4
ξ
2
+
1
4
ξ
3
+
1
4
ξ
4
e
0
3
0 0 1 0
1
4
ξ
1

1
4
ξ
2
+
1
4
ξ
3

1
4
ξ
4
e
0
2
0 1 0 0
1
4
ξ
1
+
1
4
ξ
2

1
4
ξ
3

1
4
ξ
4
e
0
4
0 0 0 1
1
4
ξ
1

1
4
ξ
2

1
4
ξ
3
+
1
4
ξ
4
.
Deci elementele e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
, e
0
4
constituie o baz˘ a pe care elementul x are componentele
ξ
0
1
=
1
4
ξ
1
+
1
4
ξ
2
+
1
4
ξ
3
+
1
4
ξ
4
ξ
0
2
=
1
4
ξ
1
+
1
4
ξ
2

1
4
ξ
3

1
4
ξ
4
ξ
0
3
=
1
4
ξ
1

1
4
ξ
2
+
1
4
ξ
3

1
4
ξ
4
ξ
0
4
=
1
4
ξ
1

1
4
ξ
2

1
4
ξ
3
+
1
4
ξ
4
Rezult˘ a ¸si c˘ a inversa matricei
S =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 1
1 1 −1 −1
1 −1 1 −1
1 −1 −1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
este
T =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
4
1
4
1
4
1
4
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4

1
4
1
4

1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Considerând coloanele unei matrice p˘ atratice de ordinul n drept coloanele coordo-
natelor unor elemente din R
n
pe baza canonic˘ a, atunci prin trecere de la baza canonic˘ a
la baza format˘ a din aceste elemente, matricea coordonatelor bazei canonice va fi ma-
tricea invers˘ a matricei date. Evident, în procesul de calcul putem decide dac˘ a aceast˘ a
invers˘ a exist˘ a sau nu.
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 77
Exemplul 3.1.5.2 S˘a se calculeze inversa matricei
A =
_
_
_
_
_
2 2 3
1 −1 0
−1 2 1
_
_
_
_
_
.
Consider˘am aceast˘a matrice ca matrice a coordonatelor elementelor e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
din R
3
pe
baza canonic˘a e
1
, e
2
, e
3
a acestui spa¸ tiu. Avem tabloul ini¸ tial
B\E e
1
e
2
e
3
e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
1
1 0 0 2 2 3
e
2
0 1 0 1 −1 0
e
3
0 0 1 −1 2 1
.
Introducem elementul e
0
1
în locul lui e
2
B\E e
1
e
2
e
3
e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
1
1 −2 0 0 4 3
e
0
1
0 1 0 1 −1 0
e
3
0 1 1 0 1 1
.
Introducem elementul e
0
2
în locul lui e
3
B\E e
1
e
2
e
3
e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
1
1 −6 −4 0 0 −1
e
0
1
0 2 1 1 0 1
e
0
2
0 1 1 0 1 1
.
Introducem e
0
3
în locul lui e
1
B\E e
1
e
2
e
3
e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
3
−1 6 4 0 0 1
e
0
1
1 −4 −3 1 0 0
e
0
2
1 −3 −3 0 1 0
.
Reordonând elementele bazei avem tabloul
B\E e
1
e
2
e
3
e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
1
1 −4 −3 1 0 0
e
0
2
1 −3 −3 0 1 0
e
0
3
−1 6 4 0 0 1
,
78 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
¸si deci matricea invers˘ a c˘ autat˘ a este
A
−1
=
_
_
_
_
_
1 −4 −3
1 −3 −3
−1 6 4
_
_
_
_
_
.
Observa¸tie. Referitor la penultimul tablou, vom observa c˘ a dac˘ a matricea compo-
nentelor elementelor (e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
) pe baza (e
0
3
, e
0
1
, e
0
2
) este
P =
_
_
_
_
_
0 0 1
1 0 0
0 1 0
_
_
_
_
_
, (e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
) = (e
0
3
, e
0
1
, e
0
2
)P
atunci matricea componentelor elementelor (e
0
3
, e
0
1
, e
0
2
) pe baza (e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
) este transpusa
P
t
a matricei P ¸si vom avea PP
t
= P
t
P = I, adic˘ a inversa matricei P este transpusa
sa P
t
. Se zice c˘ a matricea P este matrice ortogonal˘ a. In acest fel din penultimul tablou
putem scoate direct inversa lui A
A
−1
=
_
_
_
_
_
0 1 0
0 0 1
1 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
−1 6 4
1 −4 −3
1 −5 −3
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 −4 −3
1 −5 −3
−1 6 4
_
_
_
_
_
.
Aceast˘ a observa¸tie poate fi folosit˘ a în programarea procedeului.
Fie sistemul linear de n ecua¸tii cu m necunoscute ξ
1
, ξ
2
, · · · , ξ
m
α
11
ξ
1
+ α
12
ξ
2
+ · · · + α
1m
ξ
m
= β
1
,
α
21
ξ
1
+ α
22
ξ
2
+ · · · + α
2m
ξ
m
= β
2
,
.....
α
n1
ξ
1
+ α
n2
ξ
2
+ · · · + α
nm
ξ
m
= β
n
.
Considerând coloanele coeficien¸tilor necunoscutelor drept coloanele coordonatelor vec-
torilor a
1
, a
2
, · · · , a
m
din R
n
pe baza canonic˘ a, iar coloana termenilor liberi coloana
coordonatelor unui vector b din R
n
pe aceea¸si baz˘ a canonic˘ a, sistemul de mai sus devine
ξ
1
a
1
+ ξ
2
a
2
+ · · · + ξ
m
a
m
= b,
adic˘ a sistemul este compatibil dac˘ a ¸si numai dac˘ a subspa¸tiul generat de a
1
, a
2
, · · · , a
m
are aceea¸si dimensiune cu subspa¸tiul generat de a
1
, a
2
, · · · , a
m
, b. Ori asta înseamn˘ a c˘ a
3.1. SPA¸ TIU VECTORIAL 79
sistemul este compatibil dac˘ a ¸si numai dac˘ a matricea coeficien¸tilor are acela¸si rang cu
matricea extins˘ a a sistemului (teorema lui Kroniker-Capelli).
Dac˘ a m = n ¸si elementele a
1
, a
2
, · · · , a
m
sunt linear independente adic˘ a matricea co-
eficien¸tilor este nesingular˘ a atunci ¸si numai atunci sistemul admite solu¸tie unic˘ a oricare
ar fi coloana termenilor liberi (teorema lui Cramer).
A rezolva sistemul de mai sus revine la a g˘ asi componentele elementului b pe baza
format˘ a cu elemente din a
1
, a
2
, · · · , a
m
. Aceasta se poate face cu procedeul de mai sus.
Acest procedeu de rezolvare a sistemelor lineare se nume¸ste de obicei algoritmul lui
Gauss-Jordan. Necunoscutele corespunz˘ atoare unor vectori care intr˘ a în baz˘ a se numesc
necunoscute de baz˘a sau principale, celelalte numindu-se necunoscute secundare.
Exemplul 3.1.5.3 S˘a se rezolve sistemul
ξ
1
−2ξ
2
+ ξ
4
= −3

1
−ξ
2
−2ξ
3
= 1

1
+ ξ
2
−2ξ
3
−ξ
4
= 4
ξ
1
+ 3ξ
2
−2ξ
3
−2ξ
4
= 7.
Conform celor de mai sus avem tabloul ini¸ tial
B\E a
1
a
2
a
3
a
4
b
e
1
1 −2 0 1 −3
e
2
3 −1 −2 0 1
e
3
2 1 −2 −1 4
e
4
1 3 −2 −2 7
Introducem în baz˘a a
1
în locul lui e
1
B\E a
1
a
2
a
3
a
4
b
a
1
1 −2 0 1 −3
e
2
0 5 −2 −3 10
e
3
0 5 −2 −3 10
e
4
0 5 −2 −3 10
80 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Introducem în baz˘a a
2
în locul lui e
2
B\E a
1
a
2
a
3
a
4
b
a
1
1 0 −
4
5

1
5
1
a
2
0 1 −
2
5

3
5
2
e
3
0 0 0 0 0
e
4
0 0 0 0 0
Rezult˘a c˘a sistemul este compatibil dublu nedeterminat ¸ si are solu¸ tia general˘a
ξ
1
= 1 +
4
5
ξ
3
+
1
5
ξ
4
ξ
2
= 2 +
2
5
ξ
3
+
3
5
ξ
4
unde ξ
3
, ξ
4
sunt arbitrare.
3.2 Aplica¸tii lineare
Defini¸tia 3.2.1 Dac˘a V ¸ si W sunt dou˘a spa¸ tii vectoriale peste acela¸ si corp K, se nu-
me¸ ste func¸ tie linear˘a definit˘a pe spa¸ tiul vectorial V cu valori în spa¸ tiul vectorial W o
func¸ tie f : V →W care satisface condi¸ tiile
• este aditiv˘ a, adic˘ a ∀x, y ∈ V : f(x +y) = f(x) +f(y),
• este omogen˘ a, adic˘ a ∀λ ∈ K, ∀x ∈ V : f(λx) = λf(x).
Cu alte cuvinte, o func¸tie linear˘ a f : V →W este un homomorfism al lui V în W fa¸t˘ a
de opera¸tiile din cele dou˘ a spa¸tii vectoriale. Ca atare o func¸tie linear˘ a se mai nume¸ste
¸si homomorfism de spa¸ tii vectoriale. Cum în loc de func¸tie se mai spune ¸si aplica¸tie,
o func¸tie linear˘ a se mai nume¸ste ¸si aplica¸ tie linear˘a. Pentru c˘ a o func¸tie linear˘ a care
face ca lui x ∈ V s˘ a-i corespund˘ a f(x) ∈ W se poate interpreta ca o transformare care
tranform˘ a pe x ∈ V în f(x) ∈ W, o func¸tie linear˘ a se mai nume¸ste ¸si transformare
linear˘a.
Dac˘ a spa¸tiul vectorial W al valorilor func¸tiei lineare coincide cu spa¸tiul vectorial de
defini¸tie V, func¸tia linear˘ a f : V →V se mai nume¸ste ¸si endomorfism linear al spa¸tiului
vectorial V sau operator linear definit pe spa¸tiul vectorial V. Dac˘ a spa¸tiul vectorial al
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 81
valorilor func¸tiei lineare coincide cu corpul K, func¸tia linear˘ a f : V →K se mai nume¸ste
¸si form˘a linear˘a pe spa¸tiul vectorial V.
Este evident˘ a
Teorema 3.2.1 Func¸ tia f : V →W este linear˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a
∀x, y ∈ V, ∀λ, µ ∈ K : f(λx +µy) = λf(x) +µf(y).
Exemplul 3.2.0.4 Dac˘a P
n
(K) este sv al polinoamelor de grad cel mult n cu coeficien¸ ti
din corpul K aplica¸ tia
d : P
n
(K) →P
n−1
(K)
cu proprietatea c˘a ∀p(x) ∈ P
n
(K), d(p(x)) = p
0
(x), p
0
(x) fiind derivata lui p(x) este o
aplica¸ tie linear˘a pentru c˘a
(λp(x) +µq(x))
0
= λp
0
(x) +µq
0
(x).
Exemplul 3.2.0.5 Dac˘a V
0
, V
00
sunt dou˘a subspa¸ tii vectoriale suplimentare ale spa¸ tiu-
lui V orice element x ∈ V se scrie în mod unic sub forma x = x
0
+x
00
cu x
0
∈ V
0
, x
00
∈ V
00
.
Aplica¸ tia p : V →V astfel c˘a p(x) = x
0
este o aplica¸ tie linear˘a, sau altfel spus, este un
endomorfism al spa¸ tiului vectorial V numit proiec¸ tia elementului x pe V
0
paralel cu V
00
.
Exemplul 3.2.0.6 Dac˘a V este un spa¸ tiu vectorial peste corpul K ¸ si λ ∈ K, aplica¸ tia
oλ : V → V cu proprietatea c˘a ∀x ∈ V, oλ(x) = λx este un endomorfism al lui V sau
o transformare linear˘a a lui V numit˘a omotetie de parametru λ. Pentru λ = −1 ea se
nume¸ ste simetrie fa¸ t˘a de subspa¸ tiul nul.
Exemplul 3.2.0.7 Dac˘a C[a, b] este spa¸ tiul vectorial al func¸ tiilor reale continue pe [a, b]
atunci aplica¸ tia l : C[a, b] → R astfel c˘a ∀ϕ(x) ∈ C[a, b], l(ϕ(x)) =
b
R
a
ϕ(x)dx este o
form˘a linear˘a pe C[a, b].
Exemplul 3.2.0.8 In spa¸ tiul vectorilor de pozi¸ tie în raport cu originea O consider˘am
aplica¸ tia care face ca vectorului de pozi¸ tie
−→
x s˘a-i corespund˘a vectorul de pozi¸ tie s
u
(
−→
x ) =
−→
x − 2(
−→
x
−→
u )
−→
u ; aici
−→
u este un versor ¸ si
−→
x
−→
u este produsul scalar dintre
−→
x ¸ si
−→
u .
82 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Este evident c˘a avem o aplica¸ tie linear˘a. Gândind c˘a expresia (
−→
x
−→
u )
−→
u apare într-un
dublu produs vectorial
(
−→
x ×
−→
u ) ×
−→
u = (
−→
x
−→
u )
−→
u −(
−→
u
−→
u )
−→
x
putem scrie
−→
x = (
−→
x
−→
u )
−→
u −(
−→
x ×
−→
u ) ×
−→
u
adic˘a putem scrie
−→
x ca sum˘a între componenta dup˘a
−→
u ¸ si un vector normal pe
−→
u .
Atunci
s
u
(
−→
x ) = −(
−→
x
−→
u )
−→
u −(
−→
x ×
−→
u ) ×
−→
u
¸ si deci s
u
(
−→
x ) are aceea¸ si component˘a normal˘a pe
−→
u ca ¸ si
−→
x , dar dup˘a
−→
u are compo-
nenta opus˘a. Putem spune c˘a endomorfismul s
u
este simetria fa¸ t˘a de planul care trece
prin origine ¸ si este normal la versorul
−→
u . Intr-un spa¸ tiu vectorial cu produs scalar vom
avea un asemenea endomorfism.
3.2.1 Propriet˘ a¸ti ale func¸tiilor lineare
Dac˘ a f : V →W este o aplica¸tie linear˘ a avem evident f(0) = 0, f(−x) = −f(x).
Teorema 3.2.2 Imaginea f(V
0
) a unui subspa¸ tiu vectorial V
0
al spa¸ tiului V prin apli-
ca¸ tia linear˘a f : V →W este un subspa¸ tiu al lui W.
In adev˘ ar,
f(V
0
) = {y|∃x ∈ V
0
aˆı f(x) = y}.
Fie y
1
, y
2
∈ f(V
0
), ∃x
1
, x
2
∈ V
0
aˆı f(x
1
) = y
1
, f(x
2
) = y
2
. ∀λ
1
, λ
2
∈ K, λ
1
y
1
+ λ
2
y
2
=
λ
1
f(x
1
) + λ
2
f(x
2
) = f(λ
1
x
1
+ λ
2
x
2
) ¸si cum λ
1
x
1
+ λ
2
x
2
∈ V
0
rezult˘ a c˘ a λ
1
y
1
+ λ
2
y
2

f(V
0
), cctd.
In particular, dac˘ a f : V →W este linear˘ a atunci imaginea întregului spa¸tiu V prin
f este un subspa¸tiu f(V ) al lui W. f(V ) se nume¸ste imaginea lui f ¸si se noteaz˘ a cu
Im(f).
Teorema 3.2.3 Aplica¸ tia linear˘a f : V → W este surjectiv˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a
Im(f) = W.
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 83
Teorema 3.2.4 Preimaginea f
−1
(W
0
) a unui subspa¸ tiu al lui f(V ) prin func¸ tia linear˘a
f : V →W este un subspa¸ tiu al lui V.
Prin defini¸tie
f
−1
(W
0
) = {x|x ∈ V csi ∃y ∈ f(V ) aˆı f(x) = y}
Demonstra¸tia se face ca mai sus.
In particular dac˘ a W
0
= {0}, preimaginea f
−1
(0) = {x|x ∈ V ∧ f(x) = 0} este
un subspa¸tiu al lui V care se nume¸ste nucleul func¸ tiei lineare f ¸si se noteaz˘ a cu Ker(f)
(dela kernel-nucleu, sâmbure, eng).
Teorema 3.2.5 Aplica¸ tia linear˘a f : V →W este injectiv˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a
Ker(f) = {0}.
Teorema 3.2.6 Aplica¸ tia linear˘a f : V →W este bijectiv˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a Im(f) =
W ¸ si Ker(f) = {0}.
Teorema 3.2.7 Dac˘a aplica¸ tia linear˘a f : V → W este bijectiv˘a atunci inversa sa
f
−1
: W →V exist˘a ¸ si este tot linear˘a.
Defini¸tia 3.2.2 O aplica¸ tie linear˘a bijectiv˘a f : V → W se nume¸ ste izomorfism între
spa¸ tiul V ¸ si W. Dac˘a între dou˘a spa¸ tii vectoriale exist˘a un izomorfism spa¸ tiile se numesc
izomorfe.
Defini¸tia 3.2.3 Dac˘a f : V → W, g : V → W sunt dou˘a aplica¸ tii lineare, se nume¸ ste
suma lor aplica¸ tia f +g : V →W astfel c˘a ∀x ∈ V, (f +g)(x) = f(x) +g(x).
Teorema 3.2.8 Suma a dou˘a aplica¸ tii lineare este tot o aplica¸ tie linear˘a.
Defini¸tia 3.2.4 Dac˘a f : V →W este o aplica¸ tie linear˘a ¸ si λ ∈ K, produsul între λ ¸ si
f este aplica¸ tia λf : V →W astfel c˘a ∀x ∈ V, (λf)(x) = λf(x).
Teorema 3.2.9 Produsul dintre λ ¸ si aplica¸ tia linear˘a f : V → W este tot o aplica¸ tie
linear˘a.
84 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Teorema 3.2.10 Mul¸ timea aplica¸ tiilor lineare de la spa¸ tiul V în spa¸ tiul W înzestrat˘a
cu opera¸ tiile de adunare ¸ si înmul¸ tirea cu un scalar este un spa¸ tiu vectorial peste acela¸ si
corp ¸ si se noteaz˘a cu Hom(V, W).
Defini¸tia 3.2.5 Dac˘a U, V, W sunt spa¸ tii vectoriale peste corpul K ¸ si g : V → W ¸ si
f : W →U sunt aplica¸ tii lineare, se nume¸ ste produs al lor f ◦ g aplica¸ tia f ◦ g : V →U
astfel încât ∀x ∈ V, (f ◦ g)(x) = f(g(x)).
Teorema 3.2.11 Produsul f ◦ g a dou˘a aplica¸ tii lineare este tot o aplica¸ tie linear˘a.
Teorema 3.2.12 Produsul aplica¸ tiilor lineare este distributiv fa¸ t˘a de adunarea lor.
Teorema 3.2.13 Mul¸ timea endomorfismelor spa¸ tiului vectorial V înzestrat˘a cu ope-
ra¸ tiile de adunare ¸ si produs este un inel cu unitate (endomorfismul identic).
3.2.2 Aplica¸tii lineare pe spa¸tii vectoriale finit dimensionale
Defini¸tia 3.2.6 Dac˘a V ¸ si W sunt spa¸ tii vectoriale peste corpul K de dimensiuni finite
¸ si f : V → W este o aplica¸ tie linear˘a, dimensiunea subspa¸ tiului imagine se nume¸ ste
rangul aplica¸ tiei ¸ si se noteaz˘a rang(f) = dim(Im(f)). Dimensiunea nucleului aplica¸ tiei
f se nume¸ ste defectul aplica¸ tiei f ¸ si se noteaz˘a def(f) = dim(Ker(f)).
Teorema 3.2.14 Are loc rela¸ tia def(f) +rang(f) = dim(V ).
In adev˘ ar, fie r = rang(f), d = def(f) ¸si n = dim(V ). Consider˘ am o baz˘ a a
lui V astfel încât {e
1
, e
2
, · · · , e
d
} s˘ a fie o baz˘ a a lui Ker(f) ¸si {e
d+1
, · · · , e
n
} s˘ a fie o
baz˘ a a spa¸tiului suplimentar lui Ker(f). Vectorii {f(e
1
), · · · , f(e
d
), f(e
d+1
), · · · f(e
n
)}
genereaz˘ a pe Im(f) ¸si cum f(e
1
) = · · · = f(e
d
) = 0, rezult˘ a c˘ a Im(f) este generat de
vectorii {f(e
d+1
), · · · f(e
n
)}. Ace¸stia sunt ¸si linear independen¸ti pentru c˘ a dac˘ a avem
combina¸tia lor linear˘ a nul˘ a
λ
d+1
f(e
d+1
) + · · · + λ
n
f(e
n
) = 0
rezult˘ a c˘ a λ
d+1
e
d+1
+· · · +λ
n
e
n
∈ Ker(f) ¸si cum acesta n-are în comun cu suplimentul
s˘ au decât elemenul nul rezult˘ a λ
d+1
= · · · = λ
n
= 0. Rela¸tia este demonstrat˘ a.
Avem consecin¸tele
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 85
Consecin¸ta 1. Dac˘ a aplica¸tia linear˘ a f : V → W este o bijec¸tie atunci dim(V ) =
dim(W).
Consecin¸ta 2. Dac˘ a aplica¸tia linear˘ a f : V → W este o injec¸tie atunci pentru orice
subspa¸tiu V
0
⊂ V avem dim(V
0
) = dim(f(V
0
)).
Consecin¸ta 3. Dac˘ a dim(V ) = dim(W) pentru ca aplica¸tia linear˘ a f : V →W s˘ a fie
bijec¸tie este suficient s˘ a fie sau injec¸tie sau surjec¸tie.
Fie aplica¸tia linear˘ a f : V → W ¸si fie B
V
= (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) o baz˘ a a lui V. Pentru
orice element x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
+ · · · + ξ
n
e
n
din V avem
f(x) = ξ
1
f(e
1
) + ξ
2
f(e
2
) + · · · + ξ
n
f(e
n
).
Deci are loc
Teorema 3.2.15 Aplica¸ tia linear˘a f : V → W este cunoscut˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a se
cunosc valorile ei pe elementele unei baze.
Fie acum B
W
= (f
1
, f
2
, · · · , f
m
) o baz˘ a a spa¸tiului valorilor W. Elementele f(e
1
),
f(e
2
), · · · , f(e
n
) se descompun dup˘ a aceast˘ a baz˘ a
f(e
1
) = α
11
f
1
+ α
21
f
2
+ · · · + α
m1
f
m
f(e
2
) = α
12
f
1
+ α
22
f
2
+ · · · α
m2
f
m
· · ·
f(e
n
) = α
1n
f
1
+ α
2n
f
2
+ · · · + α
mn
f
m
.
Prin α
ij
am notat coordonata lui f(e
j
) dup˘ a f
i
. Coordonatele lui f(e
1
) alc˘ atuiesc coloana
1 a unei matrice, coordonatele lui f(e
2
) alc˘ atuiesc coloana 2 a acelei matrice, etc. ¸ Si
elementul y = f(x) se descompune dup˘ a aceast˘ a baz˘ a
y = f(x) = η
1
f
1
+ η
2
f
2
+ · · · η
m
f
m
.
Inlocuind expresiile lui f(e
1
), f(e
2
), · · · , f(e
n
) în rela¸tia
y = f(x) = η
1
f
1
+ η
2
f
2
+ · · · η
m
f
m
= ξ
1
f(e
1
) + ξ
2
f(e
2
) + · · · + ξ
n
f(e
n
)
¸si identificând coordonatele dup˘ a baza B
W
= (f
1
, f
2
, · · · , f
m
) avem
η
1
= α
11
ξ
1
+ α
12
ξ
2
+ · · · + α
1n
ξ
n
86 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
η
2
= α
21
ξ
1
+ α
22
ξ
2
+ · · · + α
2n
ξ
n
· · ·
η
m
= α
m1
ξ
1
+ α
m2
ξ
2
+ · · · + α
mn
ξ
n
Matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
α
11
α
12
· · · α
1n
α
21
α
22
· · · α
2n
· · · · · · · · · · · ·
α
m1
α
m2
· · · α
mn
_
_
_
_
_
_
_
_
se nume¸ste matricea asociat˘a aplica¸ tiei lineare f în perechea de baze B
V
, B
W
.
Fie
X =
_
_
_
_
_
_
_
_
ξ
1
ξ
2
.
.
.
ξ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
coloana coordonatelor elemenului x ∈ V pe baza B
V
, x = B
V
X ¸si
Y =
_
_
_
_
_
_
_
_
η
1
η
2
.
.
.
η
m
_
_
_
_
_
_
_
_
coloana componentelor elementului y = f(x) ∈ W pe baza B
W
, y = B
W
Y. Rela¸tiile de
mai sus se pot scrie matricial sub forma
Y = AX.
Invers, dac˘ a consider˘ am o aplica¸tie definit˘ a pe V cu valori în W care elementului x =
B
V
X face s˘ a-i corespund˘ a elementul y = B
W
Y astfel încât Y = AX, aceast˘ a aplica¸tie
este linear˘ a. Deci am demonstrat
Teorema 3.2.16 Dac˘a f : V → W este o aplica¸ tie linear˘a, atunci într-o pereche de
baze B
V
, B
W
îi corespunde o matrice A de tipul dim(W) × dim(V ) astfel încât dac˘a
X este coloana coordonatelor lui x ∈ V pe baza B
V
, Y este coloana coordonatelor lui
y = f(x) pe baza B
W
atunci Y = AX ¸ si reciproc o asemenea aplica¸ tie este linear˘a.
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 87
Unui endomorfism f : V → V într-o baz˘ a B
V
îi corespunde o matrice p˘ atratic˘ a de
ordinul dim(V ). Unei forme lineare l : V → K îi va corespunde într-o baz˘ a B
V
o linie
cu dim(V ) elemente.
Opera¸tiilor cu aplica¸tii lineare le corespund evident opera¸tii cu matricele asociate.
Din teorema precedent˘ a rezult˘ a
Teorema 3.2.17 Spa¸ tiul vectorial Hom(V, W) al aplica¸ tiilor lineare pe spa¸ tiul vectorial
n-dimensional V în spa¸ tiul vectorial m-dimensional W are dimensiunea nm.
Exemplul 3.2.2.1 In spa¸ tiul vectorilor de pozi¸ tie dintr-un plan raportat la o baz˘a orto-
normat˘a dreapt˘a (
−→
i ,
−→
j ) consider˘am endomorfismul Rθ astfel c˘a Rθ(
−→
x ) este rotitul
lui
−→
x cu unghiul θ în jurul originii O. Cum
Rθ(
−→
i ) = cos θ
−→
i + sin θ
−→
j
Rθ(
−→
j ) = −sin θ
−→
i + cos θ
−→
j
rezult˘a c˘a matricea endomorfismului pe aceast˘a baz˘a este
A =
_
_
cos θ sin θ
−sin θ cos θ
_
_
Exemplul 3.2.2.2 Dac˘a acum vom nota cu Rθ endomorfismul spa¸ tiului vectorilor de
pozi¸ tie astfel încât Rθ(
−→
x ) este rotitul lui
−→
x cu unghiul θ în jurul axei Oz, atunci este
clar c˘a vom putea scrie matricea endomorfismului pe baza ortonormat˘a (
−→
i ,
−→
j ,
−→
k )
A =
_
_
_
_
_
cos θ −sin θ 0
sin θ cos θ 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Exemplul 3.2.2.3 Fie P
xy
endomorfismul spa¸ tiului vectorilor de pozi¸ tie care const˘a in
proiectarea ortogonal˘a a vectorului
−→
x pe planul xOy. Matricea sa pe baza ortonormat˘a
(
−→
i ,
−→
j ,
−→
k ) este evident
A =
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 0
_
_
_
_
_
.
88 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Exemplul 3.2.2.4 In acela¸ si spa¸ tiu al vectorilor de pozi¸ tie consider˘am endomorfismul
S
xy
pentru care S
xy
(
−→
x ) este simetricul lui
−→
x fa¸ t˘a de planul xOy. Matricea sa pe aceea¸ si
baz˘a ortonormat˘a este
A =
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 −1
_
_
_
_
_
.
Exemplul 3.2.2.5 In spa¸ tiul vectorilor de pozi¸ tie consider˘am endomorfismul s
u
pentru
care s
u
(
−→
x ) este simetricul lui
−→
x fa¸ t˘a de planul care trece prin origine ¸ si e normal la
versorul
−→
u = α
−→
i +β
−→
j +γ
−→
k , (α
2

2

2
= 1). Dac˘a
−→
x = ξ
−→
i +η
−→
j +ζ
−→
k atunci
s
u
(
−→
x ) =
−→
x −2(
−→
x
−→
u )
−→
u =
= ξ
−→
i + η
−→
j + ζ
−→
k −2(αξ + βη + γζ)(α
−→
i + β
−→
j + γ
−→
k )
¸ si deci matricea lui s
u
pe baza (
−→
i ,
−→
j ,
−→
k ) este
A =
_
_
_
_
_
1 −2α
2
−2αβ −2αγ
−2βα 1 −2β
2
−2βγ
−2γα −2γβ 1 −2γ
2
_
_
_
_
_
. = I −2UU
t
unde I este matricea unitate de ordinul trei ¸ si U este matricea coloan˘a a componentelor
versorului
−→
u .
Exemplul 3.2.2.6 In spa¸ tiul vectorilor de pozi¸ tie consider˘am aplica¸ tia, evident linear˘a,
f(
−→
x ) =
−→
ω ×
−→
x , unde
−→
ω = α
−→
i + β
−→
j + γ
−→
k este un vector dat. Dac˘a
−→
x = ξ
−→
i +
η
−→
j + ζ
−→
k rezult˘a
f(
−→
x ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
i
−→
j
−→
k
α β γ
ξ η ζ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
=
−→
i (βζ −γη) +
−→
j (γξ −αζ) +
−→
k (αη −βξ)
¸ si deci matricea asociat˘a este
Ω =
_
_
_
_
_
0 −γ β
γ 0 −α
−β α 0
_
_
_
_
_
adic˘a o matrice antisimetric˘a Ω
t
= −Ω. Se verific˘a imediat c˘a reciproc, un endomorfism
pe spa¸ tiul vectorilor de pozi¸ tie care într-o baz˘a ortonormat˘a dreapt˘a (
−→
i ,
−→
j ,
−→
k ) are o
matrice antisimetric˘a este un produs vectorial.
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 89
Exemplul 3.2.2.7 Am v˘azut c˘a prin rotirea vectorului
−→
x în jurul axei de versor
−→
u
cu unghiul α se ob¸ tine vectorul
R(
−→
u , ϕ;
−→
x ) = (
−→
u
−→
x )
−→
u + (
−→
u ×
−→
x ) ×
−→
u cos ϕ +
−→
u ×
−→
x sin ϕ.
scris prin explicitarea dublului produs vectorial
R(
−→
u , ϕ;
−→
x ) = (
−→
u
−→
x )
−→
u + [
−→
x −(
−→
u
−→
x )
−→
u ] cos ϕ +
−→
u ×
−→
x sin ϕ.
Aceasta este evident o aplica¸ tie linear˘a a c˘arei matrice este
A(U, α) = UU
t
+ (I −UU
t
) cos ϕ +Ωsin ϕ
unde U este coloana coordonatelor versorului
−→
u ¸ si
Ω =
_
_
_
_
_
0 −γ β
γ 0 −α
−β α 0
_
_
_
_
_
.
Se verific˘a u¸ sor c˘a A(U, −ϕ) = A(U, ϕ)
t
¸ si c˘a A(U, ϕ)A(U, ϕ)
t
= I, adic˘a matricea
asociat˘a este ortogonal˘a.
Exemplul 3.2.2.8 In spa¸ tiul P
n
(R) al polinoamelor de grad cel mult n cu coeficien¸ ti
reali, consider˘am endomorfismul D pentru care D(p(X)) = p
0
(X). Pe baza
(1, X, X
2
, · · · , X
n
)
acest endomorfism are matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0 · · · 0 0
0 0 2! . 0 0
0 0 0 . 0 0
. . . . . .
0 0 0 0 n!
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
90 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
3.2.3 Schimbarea matricei unui endomorfismla schimbarea bazei
Fie V spa¸tiu vectorial peste corpul K, dim(V ) = n ¸si f : V → V un endomorfism
al s˘ au. Intr-o baz˘ a B
V
endomorfismului îi corespunde o matrice asociat˘ a A astfel încât
dac˘ a x = B
V
X ¸si y = f(x) = B
V
Y atunci Y = AX. Trecem de la baza veche B
V
la baza
nou˘ a B
0
V
prin matricea de trecere S : B
0
V
= B
V
S. Trecerea de la baza B
0
V
la baza B
V
se face cu matricea T = S
−1
: B
V
= B
0
V
T. In noua baz˘ a endomorfismului îi corespunde
matricea asociat˘ a A
0
astfel c˘ a dac˘ a x = B
0
V
X
0
¸si y = f(x) = B
0
V
Y
0
atunci Y
0
= A
0
X
0
.
¸ Tinând cont c˘ a X = SX
0
, Y = SY
0
rela¸tia Y = AX devine SY
0
= ASX
0
, de unde
Y
0
= TASX
0
. Concludem c˘ a
A
0
= TAS.
Teorema 3.2.18 Dac˘a în baz˘a B
V
endomorfismului f îi corespunde matricea A ¸ si se
trece la baza B
0
V
= B
V
S în noua baz˘a endomorfismului îi corespunde matricea A
0
= TAS,
T = S
−1.
Se spune c˘ a matricea unui endomorfism se schimb˘ a odat˘ a covariant ¸si odat˘ a con-
travariant la schimbarea bazelor.
Defini¸tia 3.2.7 Dou˘a matrice A, A
0
se numesc asemenea dac˘a A
0
= TAS unde S este
o matrice nesingular˘a ¸ si T = S
−1
.
Cu aceast˘ a defini¸tie putemspune c˘ a unui endomorfismîi corespund matrice asemenea
în baze diferite.
3.2.4 Diagonalizarea matricei asociate unui endomorfism.
Deoarece o matrice diagonal˘ a are o form˘ a simpl˘ a se pune problema dac˘ a exist˘ a o
baz˘ a (e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
) a spa¸tiului vectorial V peste corpul K astfel încât endomorfismul
f : V →V s˘ a aib˘ a asociat˘ a în aceast˘ a baz˘ a o matrice diagonal˘ a
_
_
_
_
_
_
_
_
λ
1
0 · · · 0
0 λ
1
· · · 0
0 · · · · · · 0
0 0 · · · λ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 91
Dac˘ a ar exista o asemenea baz˘ a am avea
f(e
0
1
) = λ
1
e
0
1
f(e
0
2
) = λ
2
e
0
2
· · ·
f(e
0
n
) = λ
n
e
0
n
.
Suntem condu¸si la urm˘ atoarea
Defini¸tia 3.2.8 Un vector nenul x ∈ V se nume¸ ste vector propriu al endomorfismului
f : V →V corespunz˘ator valorii proprii λ ∈ K dac˘a are loc rela¸ tia f(x) = λx.
Exemplul 3.2.4.1 In spa¸ tiul vectorilor de pozi¸ tie consider˘am endomorfismul s
u
pentru
care s
u
(
−→
x ) este simetricul lui
−→
x fa¸ t˘a de planul care trece prin origine ¸ si e normal la
versorul
−→
u
s
u
(
−→
x ) =
−→
x −2(
−→
x
−→
u )
−→
u .
Avem s
u
(
−→
u ) = −
−→
u ¸ si dac˘a
−→
v este ortogonal pe
−→
u atunci avem s
u
(
−→
v ) =
−→
v . Deci
−→
u este vector propriu corespunz˘ator valorii proprii λ = −1, iar
−→
v este vector propriu
corespunz˘ator valorii proprii λ = 1.
Dup˘ a defini¸tia de mai sus, matricea unui endomorfism are form˘ a diagonal˘ a dac˘ a ¸si
numai dac˘ a exist˘ a o baz˘ a format˘ a din vectori proprii. Atunci pe diagonal˘ a apar valorile
proprii.
Evident no¸tiunea de vector propriu este strâns legat˘ a de no¸tiunea de subspa¸tiu in-
variant:
Defini¸tia 3.2.9 Un subspa¸ tiu V
0
al spa¸ tiului vectorial V se nume¸ ste subspa¸ tiu invariant
fa¸ t˘a de endomorfismul f : V →V dac˘a oricare ar fi x ∈ V
0
⇒f(x) ∈ V
0
.
Dac˘ a consider˘ am rota¸tia vectorilor de pozi¸tie cu un unghi θ în jurul axei Oz atunci
subspa¸tiul vectorilor de pozi¸tie ai punctelor de pe axa Oz este un subspa¸tiu invariant;
la fel, subspa¸tiul vectorilor de pozi¸tie ai punctelor din planul xOy este un subspa¸tiu
invariant.
92 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Este evident c˘ a dac˘ a subspa¸tiul V
0
este invariant fa¸t˘ a de endomorfismul bijectiv f
atunci el este invariant ¸si fa¸t˘ a de endomorfismul invers f
−1
.
Fie B
V
= (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) o baz˘ a oarecare a spa¸tiului vectorial V ¸si fie
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
α
11
α
12
· · · α
1n
α
21
α
22
· · · α
2n
· · · · · · · · · · · ·
α
n1
α
n2
· · · α
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
matricea asociat˘ a endomorfismului pe aceast˘ a baz˘ a. Dac˘ a x = B
V
X ¸si x 6= 0 este un
vector propriu corespunz˘ ator unei valori proprii λ ∈ K trebuie s˘ a avem
AX = λX
sau
(A−λI)X = 0
sau dezvoltat

11
−λ)ξ
1
+ α
12
ξ
2
+ · · · + α
1n
ξ
n
= 0
α
21
ξ
1
+ (α
22
−λ)ξ
2
+ · · · + α
2n
ξ
n
= 0
· · ·
α
n1
ξ
1
+ α
n2
ξ
2
+ · · · + (α
nn
−λ)ξ
n
= 0
Acesta este un sistem linear omogen de n ecua¸tii cu n necunoscute. Cum el trebuie s˘ a
aib˘ a o solu¸tie nebanal˘ a este necesar ca determinantul coeficien¸tilor necunoscutelor s˘ a fie
nul. Acest determinant este un polinom de gradul n în λ
P(λ) = det(A−λI) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
11
−λ α
12
· · · α
1n
α
21
α
22
−λ · · · α
2n
· · · · · · · · · · · ·
α
n1
α
n2
· · · α
nn
−λ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
Defini¸tia 3.2.10 Polinomul P(λ) = det(A−λI) se nume¸ ste polinomul caracteristic al
matricei A.
Defini¸tia 3.2.11 Numim minor diagonal al unei matrice A un minor care are pe dia-
gonala sa principal˘a numai elemente de pe diagonala principal˘a a matricei A.
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 93
Observ˘ am c˘ a se poate scrie
P(λ) = (−1)
n

n
−δ
1
λ
n−1
+ δ
2
λ
n−2
−· · · + (−1)
n
δ
n
]
unde δ
i
este suma minorilor diagonali de ordinul i :
δ
1
= α
11
+ α
22
+ · · · + α
nn
δ
2
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
11
α
12
α
21
α
22
¯
¯
¯
¯
¯
¯
+
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
11
α
13
α
31
α
33
¯
¯
¯
¯
¯
¯
+ · · · +
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
n−1,n−1
α
n−1,n
α
n,n−1
α
n,n
¯
¯
¯
¯
¯
¯
· · ·
δ
n
= det(A)
Defini¸tia 3.2.12 Num˘arul δ
1
= α
11
+ α
22
+ · · · + α
nn
se nume¸ ste urma matricei A ¸ si
se noteaz˘a Tr(A) (de la trace-urma, eng.,fr.) sau Sp(A) (de la spur-urma, germ.).
Teorema 3.2.19 Dou˘a matrice asemenea au acela¸ si polinom caracteristic.
In adev˘ ar, dac˘ a A
0
este asemenea cu Aatunci A
0
= TAS ¸si polinomul s˘ au caracteristic
este
P
0
(λ) = det(A
0
−λI) = det(TAS −λTIS) =
= det[T(A−λI)S] = det(A−λI) = P(λ)
Deci are sens
Defini¸tia 3.2.13 Polinomul caracteristic al matricei asociate endomorfismului într-o
baz˘a se nume¸ ste polinomul caracteristic al endomorfismului.
Coeficien¸tii polinomului caracteristic sunt invarian¸ti ai endomorfismului (nu se schim-
b˘ a la schimbarea bazei).
Cu aceasta putem enun¸ta
Teorema 3.2.20 Num˘arul λ este valoare proprie a unui endomorfism numai dac˘a este
r˘ad˘acin˘a a polinomului caracteristic al endomorfismului.
Observ˘ am c˘ a dac˘ a K = R, o r˘ ad˘ acin˘ a complex˘ a a polinomului caracteristic nu este
valoare proprie a endomorfismului.
94 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Defini¸tia 3.2.14 Mul¸ timea r˘ad˘acinilor polinomului caracteristic al unei matrice, fiecare
r˘ad˘acin˘a considerat˘a de atâtea ori cât este multiplicitatea ei, constituie spectrul matricei.
Teorema 3.2.21 Vectorii proprii corespunz˘atori unei valori proprii a unui endomor-
fism împreun˘a cu vectorul nul alc˘atuiesc un subspa¸ tiu vectorial a c˘arui dimensiune este
cel mult multiplicitatea valorii proprii ca r˘ad˘acin˘a a polinomului caracteristic.
Dac˘ a λ
0
este o valoare proprie a endomorfismului f, vectorii proprii corespunz˘ atori lui
λ
0
împreun˘ a cu vectorul nul alc˘ atuiesc nucleul lui f −λ
0
i, unde i este aplica¸tia identic˘ a,
deci formeaz˘ a un subspa¸tiu. Dac˘ a acest subspa¸tiu are o baz˘ a (e
1
, e
2
, · · · , e
k
), complet˘ am
aceasta pân˘ a la o baz˘ a (e
1
, e
2
, · · · , e
k
, e
k+1
, · · · , e
n
). Pe aceast˘ a baz˘ a endomorfismul are
matricea
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
λ
0
0 · · · 0 α
1,k+1
· · · α
1n
0 λ
0
0 α
2,k+1
· · · α
2,n
0 0 · · ·
.
.
.
0 0 λ
0
α
k,k+1
· · · α
k,n
0 0 · · · 0 α
k+1,k+1
· · · α
k+1,n
· · · · · · · · · · · ·
0 0 · · · 0 α
n,k+1
· · · α
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸si deci polinomul caracteristic este P(λ) = (λ
0
−λ)
k
Q(λ). Dac˘ a m
0
este multiplicitatea
lui λ
0
ca r˘ ad˘ acin˘ a a polinomului caracteristic rezult˘ a k ≤ m
0
.
Defini¸tia 3.2.15 Subspa¸ tiul vectorilor proprii corespunz˘atori unei valori proprii se nu-
me¸ ste subspa¸ tiul propriu corespunz˘ator valorii proprii.
Defini¸tia 3.2.16 Multiplicitatea unei valori proprii ca r˘ad˘acin˘a a polinomului carac-
teristic al unui endomorfism se nume¸ ste multiplicitatea algebric˘a a valorii proprii, iar
dimensiunea subspa¸ tiului propriu corespunz˘ator valorii proprii se nume¸ ste multiplicitatea
geometric˘a a valorii proprii.
Cu aceast˘ a defini¸tie, putem enun¸ta altfel teorema precedent˘ a:
Teorema 3.2.22 Multiplicitatea geometric˘a a unei valori proprii este cel mult egal˘a cu
multiplicitatea sa algebric˘a.
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 95
Consecin¸ta 1. Unei valori proprii, r˘ ad˘ acin˘ a simpl˘ a a polinomului caracteristic, îi
corespunde un subspa¸tiu propriu unidimensional.
Teorema 3.2.23 Vectorii proprii corespunz˘atori unor valori proprii diferite sunt linear
independen¸ ti.
Demonstr˘ am prin induc¸tie complet˘ a. Evident un singur vector propriu este lin-
ear independent fiind nenul. Presupunem proprietatea adev˘ arat˘ a pentru k − 1 vectori
proprii corespunz˘ atori unor valori proprii diferite. Fie k vectori proprii x
1
, x
2
, · · · , x
k
corespunz˘ atori valorilor proprii distincte λ
1
, λ
2
, · · · , λ
k
. Fie o combina¸tie linear˘ a nul˘ a a
lor
α
1
x
1
+ α
2
x
2
+ · · · + α
k
x
k
= 0.
Aplicând endomorfismul putem scrie
α
1
λ
1
x
1
+ α
2
λ
2
x
2
+ · · · + α
k
λ
k
x
k
= 0.
Inmul¸tim rela¸tia precedent˘ a cu λ
k
¸si o sc˘ adem din ultima
α
1

1
−λ
k
)x
1
+ α
2

2
−λ
k
)x
2
+ · · · + α
k−1

k−1
−λ
k
)x
k−1
= 0.
In virtutea ipotezei x
1
, x
2
, · · · , x
k−1
sunt linear independen¸ti ¸si rezult˘ a α
1
= α
2
=
· · · α
k−1
= 0. In plus ¸si α
k
= 0, c. c. t. d.
Consecin¸ta 2. Dac˘ a endomorfismul f : V → V are dim(V ) valori proprii distincte
exist˘ a o baz˘ a în care matricea endomorfismului are forma diagonal˘ a.
Pentru cazul general avem
Teorema 3.2.24 Pentru endomorfismul f : V → V exist˘a o baz˘a în care matricea
endomorfismului are forma diagonal˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a toate r˘ad˘acinile polinomului
caracteristic sunt valori proprii ¸ si multiplicitatea geometric˘a a fiec˘arei valori proprii
coincide cu multiplicitatea sa algebric˘a.
Condi¸tia este necesar˘ a. In adev˘ ar, dac˘ a exist˘ a o baz˘ a (e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
) în care matricea
endomorfismului are forma diagonal˘ a cu primele m
1
elemente de pe diagonal˘ a egale cu
λ
1
, urm˘ atoarele m
2
egale cu λ
2
, ¸s.a.m.d., ultimele m
k
egale cu λ
k
, atunci polinomul
caracteristic este
P(λ) = (λ
1
−λ)
m
1

2
−λ)
m
2
· · · (λ
k
−λ)
m
k
,
96 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
adic˘ a toate r˘ ad˘ acinile polinomului caracteristic sunt din corpul K ¸si au multiplicit˘ a¸tile
m
1
, m
2
, · · · , m
k
. Avem
f(e
0
1
) = λ
1
e
0
1
, f(e
0
2
) = λ
1
e
0
2
, · · · , f(e
0
m
1
) = λ
1
e
0
m
1
adic˘ a subspa¸tiul propriu V
0
1
corespunz˘ ator lui λ
1
con¸tine vectorii e
0
1,
e
0
2
, · · · , e
0
m
1
¸si deci
are dimensiunea dim(V
0
1
) ≥ m
1
. Cum dim(V
0
1
) ≤ m
1
rezult˘ a dim(V
0
1
) = m
1
,etc.
Condi¸tia este suficient˘ a. Fie λ
1
, λ
2
, · · · , λ
k
toate r˘ ad˘ acinile polinomului caracteristic
cu multiplicit˘ a¸tile m
1
, m
2
, · · · , m
k
valori proprii. Avem m
1
+m
2
+· · · +m
k
= dim(V ) =
n. Subspa¸tiile proprii V
0
1
, V
0
2
, · · · , V
0
k
corespunz˘ atoare valorilor proprii λ
1
, λ
2
, · · · , λ
k
au
dimensiunile m
1
, m
2
, · · · , m
k
. Alegem vectorii proprii e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
astfel încât primii m
1
vectori proprii s˘ a alc˘ atuiasc˘ a o baz˘ a a lui V
0
1
, urm˘ atorii m
2
vectori proprii s˘ a alc˘ atuiasc˘ a
o baz˘ a a lui V
0
2
, etc. S˘ a ar˘ at˘ am c˘ a ace¸sti n vectori sunt linear independen¸ti. Dac˘ a am
avea o combina¸tie linear˘ a a lor nul˘ a
α
1
e
0
1
+ α
2
e
0
2
+ · · · + α
n
e
0
n
= 0,
notând cu x
1
suma primilor m
1
termeni, cu x
2
suma urm˘ atorilor m
2
termeni, etc vom
avea
x
1
+x
2
+ · · · +x
k
= 0,
adic˘ a avem o combina¸tie linear˘ a nul˘ a de vectori proprii corespunz˘ atori unor valori pro-
prii distincte. Deci x
1
= x
2
= · · · = x
k
= 0 ¸si de aici α
1
= α
2
= · · · = α
n
= 0,
adic˘ a cei n vectori e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
linear independen¸ti formeaz˘ a o baz˘ a. Pe aceast˘ a baz˘ a
endomorfismul are o matrice diagonal˘ a cu primele m
1
elemente de pe diagonal˘ a egale
cu λ
1
, urm˘ atoarele m
2
egale cu λ
2
, ¸s.a.m.d., ultimele m
k
egale cu λ
k
.
Exemplul 3.2.4.2 Fie V un spa¸ tiu vectorial real bidimensional cu baza B = (e
1
, e
2
).
Un endomorfism al lui V are în aceast˘a baz˘a matricea
A =
_
_
1 1
0 1
_
_
.
Polinomul caracteristic este evident P(λ) = (1 − λ)
2
¸ si deci avem valoarea proprie
λ = 1 cu multiplicitatea algebric˘a 2. Sistemul care d˘a vectorii proprii corespunz˘atori
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 97
x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
este
ξ
2
= 0
0 = 0
Vectorii proprii corespunz˘atori valorii proprii λ = 1 sunt x = ξ
1
e
1
, deci multiplicitatea
geometric˘a este 1 ¸ si ca atare nu exist˘a o baz˘a în care endomorfismul are o matrice
diagonal˘a.
Exemplul 3.2.4.3 In spa¸ tiul vectorial real V bidimensional consider˘am endomorfismul
care pe baza (e
1
, e
2
) are matricea
A =
_
_
1 2
5 4
_
_
.
Polinomul caracteristic este
p(λ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
1 −λ 2
5 4 −λ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= λ
2
−5λ −6
cu r˘ ad˘ acinile λ
1
= 6 ¸si λ
2
= −1. Vectorii proprii corespunz˘ atori lui λ
1
= 6 sunt da¸ti de
sistemul
−5ξ
1
+ 2ξ
2
= 0

1
−2ξ
2
= 0.
Se vede c˘ a subspa¸tiul propriu este unidimensional ¸si se poate lua e
0
1
= 2e
1
−5e
2
. Vectorii
proprii corespunz˘ atori lui λ
2
= −1 sunt da¸ti de sistemul

1
+ 2ξ
2
= 0

1
+ 5ξ
2
= 0
adic˘ a formeaz˘ a tot un spa¸tiu unidimensional ¸si se poate lua e
0
2
= e
1
−e
2
. In baza (e
0
1
, e
0
2
)
matricea endomorfismului este
A
0
=
_
_
6 0
0 −1
_
_
.
98 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Matricea de trecere de la baza (e
1
, e
2
) la baza (e
0
1
, e
0
2
) este
S =
_
_
2 1
5 −1
_
_
.
Cum
e
1
=
1
7
e
0
1
+
5
7
e
0
2
e
2
=
1
7
e
0
1

2
7
e
0
2
matricea invers˘ a este
T =
_
_
1
7
1
7
5
7

2
7
_
_
.
Se verific˘ a imediat rela¸tia A
0
= TAS.
In acest exemplu vom observa c˘ a
A
2
=
_
_
1 2
5 4
_
_
_
_
1 2
5 4
_
_
=
_
_
11 10
25 26
_
_
.
”Inlocuind” în p(λ) în loc de λ matricea A avem
p(A) = A
2
−5A−6I =
_
_
11 10
25 26
_
_
−5
_
_
1 2
5 4
_
_
−6
_
_
1 0
0 1
_
_
=
_
_
0 0
0 0
_
_
.
Vedem c˘ a matricea A este ”r˘ ad˘ acin˘ a” a polinomului s˘ au caracteristic. Acest lucru are
loc în cazul general:
Teorema 3.2.25 (teorema lui Cayley-Hamilton) Orice matrice p˘atratic˘a este ”r˘ad˘acin˘a”
a polinomului s˘au caracteristic.
Polinomul caracteristic este p(λ) = (−1)
n
q(λ) unde
q(λ) = det(λI −A) = λ
n
+ α
1
λ
n−1
+ α
2
λ
n−2
+ · · · + α
n−1
λ + α
n
.
Not˘ am cu B matricea asociat˘ a lui λI − A, adic˘ a matricea complemen¸tilor algebrici ai
transpusei lui λI −A. Deci vom avea
(λI −A)B = q(λ)I.
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 99
Dar B se poate ordona dup˘ a puterile cresc˘ atoare ale lui λ
B = B
0
+ λB
1
+ λ
2
B
2
+ · · · + λ
n−1
B
n−1
.
Inlocuind
(λI −A)(B
0
+ λB
1
+ λ
2
B
2
+ · · · + λ
n−1
B
n−1
) =
= (λ
n
+ α
1
λ
n−1
+ α
2
λ
n−2
+ · · · + α
n−1
λ + α
n
)I
¸si identificând coeficien¸tii puterilor lui λ în ordine descresc˘ atoare avem
B
n−1
= I
B
n−2
−AB
n−1
= α
1
I
B
n−3
−AB
n−2
= α
2
I
· · ·
B
1
−AB
2
= α
n−2
I
B
0
−AB
1
= α
n−1
I
−AB
0
= α
n
I.
Inmul¸tind aceste egalit˘ a¸ti la stânga cu A
n
, A
n−1
, · · · A, I ¸si adunându-le ob¸tinem q(A) =
0.
Exemplul 3.2.4.4 In spa¸ tiul vectorial real V cu dim(V ) = 3 în baza B = (e
1
, e
2
, e
3
)
se consider˘a endomorfismul f care face ca lui x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
+ ξ
3
e
3
s˘a-i corespund˘a
y = f(x) = η
1
e
1
+ η
2
e
2
+ η
3
e
3
unde
η
1
= ξ
3
η
2
= ξ
2
η
3
= ξ
1
Matricea lui f pe baza dat˘a este
A =
_
_
_
_
_
0 0 1
0 1 0
1 0 0
_
_
_
_
_
.
100 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Polinomul caracteristic este P(λ) = −(λ − 1)
2
(λ + 1). Deci valorile proprii sunt −1, 1
cu multiplicit˘a¸ tile algebrice 1 respectiv 2. Vectorii proprii corespunz˘atori valorii proprii
λ = −1 sunt da¸ ti de ecua¸ tia
_
_
_
_
_
1 0 1
0 2 0
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
ξ
1
ξ
2
ξ
3
_
_
_
_
_
= 0,
de unde
ξ
1
−2
=
ξ
2
0
=
ξ
3
2
=
t
−2
adic˘a vectorii proprii sunt de forma x = t(e
1
− e
3
), t ∈ R. Ei formeaz˘a a¸ sa cum ¸ stiam
din teorie un subspa¸ tiu unidimensional.
Vectorii proprii corespunz˘ atori valorii proprii λ = 1 sunt da¸ti de ecua¸tia
_
_
_
_
_
−1 0 1
0 0 0
1 0 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
ξ
1
ξ
2
ξ
3
_
_
_
_
_
= 0
care se reduce la singura ecua¸tie scalar˘ a
ξ
1
−ξ
3
= 0.
Vectorii proprii sunt x = ξ
3
(e
1
+ e
3
) + ξ
2
e
2
, ξ
2
, ξ
3
∈ R. Ei formeaz˘ a un subspa¸tiu de
dimensiune 2. Rezult˘ a c˘ a exist˘ a o baz˘ a format˘ a din vectori proprii în care endomorfismul
are matricea diagonal˘ a
A
0
=
_
_
_
_
_
−1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Vectorii noii baze sunt
e
0
1
= e
1
−e
3
e
0
2
= e
1
+e
3
e
0
3
= e
2
3.2. APLICA¸ TII LINEARE 101
Vechea baz˘ a în func¸tie de noua baz˘ a este
e
1
=
1
2
e
0
1
+
1
2
e
0
2
e
2
= e
0
3
e
3
= −
1
2
e
0
1
+
1
2
e
0
2
Matricile de trecere sunt
S =
_
_
_
_
_
1 1 0
0 0 1
−1 1 0
_
_
_
_
_
respectiv
T =
_
_
_
_
_
1
2
0 −
1
2
1
2
0
1
2
0 1 0
_
_
_
_
_
.
Se verific˘ a rela¸tia A
0
= TAS.
In noua baz˘ a endomorfismul se scrie
η
0
1
= −ξ
0
1
η
0
2
= ξ
0
2
η
0
3
= ξ
0
3
de unde se vede c˘ a endomorfismul este o simetrie fa¸t˘ a de planul vectorilor e
0
2
, e
0
3
.
Vom demonstra acum
Teorema 3.2.26 Orice endomorfism al unui spa¸ tiu vectorial real are cel pu¸ tin un sub-
spa¸ tiu invariant unidimensional sau bidimensional.
Dac˘ a polinomul caracteristic, polinom cu coeficien¸ti reali, are o r˘ ad˘ acin˘ a real˘ a atunci
endomorfismul are un vector propriu¸si deci un subspa¸tiu unidimensional invariant. Dac˘ a
polinomul caracteristic are o r˘ ad˘ acin˘ a complex˘ a λ = α+iβ atunci sistemul linear omogen
(A−(α +iβ)I)X = 0
are o solu¸tie nebanal˘ a X în general complex˘ a care se poate scrie X = U +iV unde U, V
sunt coloane reale. Vom avea deci
A(U +iV ) = (α +iβ)((U +iV ).
102 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Separând p˘ ar¸tile reale ¸si imaginare avem
AU = αU −βV
AV = βU + αV.
Dac˘ a not˘ am cu u, v vectorii ale c˘ aror coloane sunt U, V avem
f(u) = αu −βv
f(v) = βu + αv.
De aici rezult˘ a c˘ a subspa¸tiul generat de u, v este invariant fa¸t˘ a de f. In adev˘ ar pentru
orice γ, δ ∈ R avem
f(γu + δv) = γ(αu −βv) + δ(βu + αv) = (γα + δβ)u + (−γβ + δα)v.
R˘ amâne de ar˘ atat c˘ a vectorii u, v sunt linear independen¸ti. Presupunem contrariul ¸si c˘ a
v 6= 0. Atunci u = γv, deci U = γV ¸si U +iV = (γ +i)V. Sistemul fiind omogen trebuie
ca ¸si V s˘ a fie solu¸tie AV = αV +iβV. Deci βV = 0 adic˘ a β = 0 contradic¸tie cu ipoteza
c˘ a α +iβ este r˘ ad˘ acin˘ a complex˘ a. Dac˘ a v = 0 atunci u 6= 0 ¸si AU = αU +iβU ¸si iar se
ob¸tine contradic¸tie.
3.3 Forme lineare, forme bilineare, forme p˘ atratice
3.3.1 Forme lineare
Reamintim c˘ a o form˘ a linear˘ a pe spa¸tiul vectorial V peste corpul K este o aplica¸tie
linear˘ a l : V → K, deci care face ca fiec˘ arui x ∈ V s˘ a-i corespund˘ a num˘ arul l(x) ∈ K
astfel c˘ a ∀λ, µ ∈ K, ∀x, y ∈ V, l(λx +µy) = λl(x) +µl(y).
Defini¸tia 3.3.1 Mul¸ timea formelor lineare pe spa¸ tiul vectorial V peste corpul K înzes-
trat˘a cu opera¸ tiile obi¸ snuite de adunare ¸ si înmul¸ tire cu numere constituie un spa¸ tiu
vectorial peste acela¸ si corp K ¸ si se nume¸ ste spa¸ tiul dual sau conjugat al lui V. El se
noteaz˘a cu V

.
Teorema 3.3.1 Spa¸ tiul dual V

al unui spa¸ tiu vectorial V finit dimensional are aceea¸ si
dimensiune ca ¸ si V.
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME P
˘
ATRATICE 103
In adev˘ ar dac˘ a în spa¸tiul V în baza B = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) introducem cele n forme
lineare care iau valori egale cu coordonatele vectorului, adic˘ a
l
1
(x) = l
1

1
e
1
+ ξ
2
e
2
+ · · · + ξ
n
e
n
) = ξ
1
,
l
2
(x) = l
2

1
e
1
+ ξ
2
e
2
+ · · · + ξ
n
e
n
) = ξ
2
,
· · ·
l
n
(x) = l
n

1
e
1
+ ξ
2
e
2
+ · · · + ξ
n
e
n
) = ξ
n
.
Aceste forme sunt evident linear independente ¸si o form˘ a oarecare pe V se scrie
l(x) = l
1
(x)l(e
1
) +l
2
(x)l(e
2
) + · · · +l
n
(x)l(e
n
),
adic˘ a cele n forme constituie o baz˘ a B

în V

¸si elementele liniei asociate unei forme pe
baza B sunt coordonatele formei lineare pe baza B

.
Defini¸tia 3.3.2 Baza B

se nume¸ ste baza dual˘a a lui B.
Fie V un spa¸tiu vectorial peste corpul K, dim(V ) = n ¸si o baz˘ a B = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
)
a lui V. Dac˘ a x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
+ · · · + ξ
n
e
n
= BX ¸si l : V → K este o form˘ a linear˘ a,
atunci l(x) = ξ
1
l(e
1
) + ξ
2
l(e
2
) + · · · + ξ
n
l(e
n
). Rezult˘ a
Teorema 3.3.2 O form˘a linear˘a pe un spa¸ tiu finit dimensional este cunoscut˘a dac˘a ¸ si
numai dac˘a se cunosc valorile sale pe elementele unei baze.
Fie λ
1
= l(e
1
), λ
2
= l(e
2
), · · · , λ
n
= l(e
n
) ¸si L = (λ
1
, λ
2
, · · · , λ
n
). Atunci expresia
formei lineare este
l(x) = λ
1
ξ
1
+ λ
2
ξ
2
+ · · · + λ
n
ξ
n
= (λ
1
, λ
2
, · · · , λ
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
ξ
1
ξ
2
.
.
.
ξ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
= LX.
Rezult˘ a
Teorema 3.3.3 Unei forme lineare l pe un spa¸ tiu vectorial finit dimensional pe o baz˘a
dat˘a îi corespunde o linie L astfel c˘a dac˘a X este coloana coordonatelor lui x pe acea
baz˘a, atunci l(x) = LX; reciproc o asemenea func¸ tie este o form˘a linear˘a.
104 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Observa¸tie. Dac˘ a corpul K este corpul complex C atunci se poate defini o form˘a
linear˘a de spe¸ ta a doua pe spa¸tiul vectorial complex V ca fiind o aplica¸tie l : V → C
astfel încât ∀λ, µ ∈ C, ∀x, y ∈ V, avem l(λx +µy) = λl(x) +µl(y). In acest caz formele
lineare definite mai sus se numesc forme lineare de spe¸ ta întâia. Teorema 3.3.3 devine
în cazul formelor lineare de spe¸ta doua
Teorema 3.3.4 Unei forme lineare de spe¸ ta a doua l pe un spa¸ tiu vectorial complex
finit dimensional pe o baz˘a dat˘a îi corespunde o linie L cu elemente din C astfel c˘a
dac˘a X este coloana coordonatelor lui x pe acea baz˘a atunci l(x) = LX ¸ si reciproc, o
asemenea func¸ tie este o form˘a linear˘a de spe¸ ta a doua. X este coloana conjugatelor
coordonatelor lui x.
S˘ a presupunem c˘ a trecem de la baza veche B la baza nou˘ a B
0
cu ajutorul matricei de
trecere S, B
0
= BS. Atunci în noua baz˘ a lui x îi corespunde coloana coordonatelor X
0
astfel c˘ a X = SX
0
. Avem l(x) = LSX
0
. Deci în baza nou˘ a formei lineare îi corespunde
linia L
0
= LS, rela¸tie asem˘ an˘ atoare rela¸tiei B
0
= BS.
Teorema 3.3.5 Dac˘a în spa¸ tiul V se trece de la baza B la baza B
0
cu matricea de
trecere S, B
0
= BS, atunci de la linia L a formei l se trece la linia L
0
= LS.
Se zice c˘ a linia formei lineare se schimb˘ a covariant la schimbarea bazelor.
Teorema 3.3.6 O submul¸ time V
0
a unui spa¸ tiu vectorial V este un hiperplan dac˘a ¸ si
numai dac˘a ea este nucleul unei forme lineare pe V diferit˘a de forma nul˘a.
Dac˘ a V
0
este un hiperplan, atunci exist˘ a ca supliment o dreapt˘ a vectorial˘ a V
00
. Ori-
care ar fi x ∈ V avem x = x
0
+ x
00
cu x
0
∈ V
0
¸si x
00
∈ V
00
. Fie e ∈ V
00
un vector nenul
¸si forma linear˘ a l
00
pe V
00
astfel încât l
00
(e) = 1. Definim forma l : V → K astfel încât
∀x ∈ V, l(x) = l
00
(x
00
). Avem
l(x) = 0 ⇔x
00
= 0 ⇔x ∈ V
0
,
adic˘ a V
0
este nucleul formei l.
Fie acum l : V →K o form˘ a linear˘ a nenul˘ a ¸si fie V
0
nucleul s˘ au. l fiind nenul˘ a exist˘ a
e ∈ V astfel c˘ a l(e) = 1. Fie V
00
dreapta vectorial˘ a generat˘ a de e. Avem V
0
∩V
00
= {0}.
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME P
˘
ATRATICE 105
Dac˘ a x ∈ V ¸si l(x) = λ not˘ am x
00
= λe ∈ V
00
¸si x
0
= x−x
00
. Avem l(x
0
) = l(x) −l(λe) =
λ −λ = 0, deci x
0
∈ V
0
. Rezult˘ a V = V
0
⊕V
00
, adic˘ a V
0
este hiperplan.
Rezult˘ a
Teorema 3.3.7 Un hiperplan vectorial într-un spa¸ tiu n-dimensional este mul¸ timea vec-
torilor ale c˘aror coordonate într-o baz˘a verific˘a o ecua¸ tie de forma
λ
1
ξ
1
+ λ
2
ξ
2
+ · · · + λ
n
ξ
n
= 0
cu cel pu¸ tin un λ
i
nenul.
Teorema 3.3.8 Dou˘a forme lineare pe V diferite de forma nul˘a au acela¸ si nucleu dac˘a
¸ si numai dac˘a sunt propor¸ tionale (linear dependente).
In adev˘ ar, dac˘ a formele lineare l
1
, l
2
au acela¸si nucleu V
0
, fie V
00
suplimentul lui V
0
¸si un vector e 6= 0 din V
00
. Orice vector x ∈ V se scrie x = x
0
+νe. Avem l
1
(x) = νl
1
(e),
l
2
(x) = νl
2
(e). Punând α =
l
2
(e)
l
1
(e)
rezult˘ a l
2
(x) = αl
1
(x), adic˘ a l
2
= αl
1
. Reciproc dac˘ a
cele dou˘ a forme sunt propor¸tionale, ele au acela¸si nucleu.
Consecin¸ta 1. Ecua¸tiile
λ
1
ξ
1
+ λ
2
ξ
2
+ · · · + λ
n
ξ
n
= 0
µ
1
ξ
1

2
ξ
2
+ · · · +µ
n
ξ
n
= 0
reprezint˘ a acela¸si hiperplan vectorial dac˘ a ¸si numai dac˘ a (cu conven¸tia frac¸tiilor cu
numitor nul)
λ
1
µ
1
=
λ
2
µ
2
= · · · =
λ
n
µ
n
.
Teoremele de mai sus se generalizeaz˘ a în mod evident
Teorema 3.3.9 Dac˘a V
0
este un ssv de dimensiune p în sv V de dimensiune n atunci
exist˘a n-p forme lineare l
1
, l
2
, · · · l
n−p
astfel c˘a
x ∈ V
0
⇔l
1
(x) = l
2
(x) = · · · = l
n−p
(x) = 0
¸ si orice form˘a care se anuleaz˘a pe V
0
este combina¸ tie linear˘a a celor n-p forme.
106 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Teorema 3.3.10 Dac˘a l, l
1
, l
2
, · · · , l
q
sunt forme lineare pe sv V astfel c˘a din q rela¸ tii
l
1
(x) = 0, l
2
(x) = 0, · · · , l
q
(x) = 0 rezult˘a l(x) = 0 atunci l este combina¸ tie linear˘a a
formelor l
1
, l
2
, · · · , l
q
, adic˘a exist˘a λ
1
, λ
2
, · · · , λ
q
astfel c˘a l = λ
1
l
1
+ λ
1
l
2
+ · · · + λ
q
l
q
.
Aceast˘ a teorem˘ a are multe aplica¸tii în analiz˘ a, calcul varia¸tional ¸si mecanic˘ a unde
numerele λ
1
, λ
2
, · · · , λ
q
se numesc de obicei multiplicatorii lui Lagrange .
3.3.2 Forme bilineare
Defini¸tia 3.3.3 Se nume¸ ste form˘a bilinear˘a pe spa¸ tiul vectorial V peste corpul K o
aplica¸ tie b : V ×V →K linear˘a în raport cu fiecare din argumentele ei, adic˘a
• este linear˘ a în raport cu primul argument:
∀x
1
, x
2
, y ∈ V : b(x
1
+x
2
, y) = b(x
1
, y) +b(x
2
, y),
∀λ ∈ K, ∀x, y ∈ V : b(λx, y) = λb(x, y);
• este linear˘ a în raport cu al doilea argument:
∀x, y
1
, y
2
∈ V : b(x, y
1
+y
2
) = b(x, y
1
) +b(x, y
2
),
∀µ ∈ K, ∀x, y ∈ V : b(x, µy) = µb(x, y).
Dac˘ a spa¸tiul vectorial V este n-dimensional ¸si B = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) este o baz˘ a a sa,
considerând vectorii
x =
n
X
i=1
ξ
i
e
i
, y =
n
X
j=1
η
j
e
j
valoarea formei bilineare este
b(x, y) = b(
n
X
i=1
ξ
i
e
i
,
n
X
j=1
η
j
e
j
) =
n
X
i=1
n
X
j=1
ξ
i
η
j
b(e
i
, e
j
)
Deci are loc
Teorema 3.3.11 O form˘a bilinear˘a b pe spa¸ tiul n-dimensional V este cunoscut˘a dac˘a
¸ si numai dac˘a se cunosc valorile sale pe perechile de vectori ai unei baze b(e
i
, e
j
), i =
1, 2, · · · , n, j = 1, 2, · · · , n.
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME P
˘
ATRATICE 107
Notând α
ij
= b(e
i
, e
j
) avem matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
α
11
α
12
· · · α
1n
α
21
α
22
· · · α
2n
· · · · · ·
α
n1
α
n2
· · · α
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Introducând ¸si coloanele coordonatelor elementelor x, y valoarea formei bilineare este
b(x, y) = (ξ
1
, ξ
2
, · · · , ξ
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
α
11
α
12
· · · α
1n
α
21
α
22
· · · α
2n
· · · · · ·
α
n1
α
n2
· · · α
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
η
1
η
2
.
.
.
η
n
_
_
_
_
_
_
_
_
= X
t
AY.
Avem teorema
Teorema 3.3.12 Unei forme bilineare pe un spa¸ tiu n-dimensional într-o baz˘a a spa¸ tiu-
lui îi corespunde o matrice p˘atratic˘a A de ordinul n astfel c˘a dac˘a X, Y sunt coloanele
coordonatelor elementelor x, y pe baz˘a, valoarea formei bilineare este b(x, y) = X
t
AY.
Reciproc, orice aplica¸ tie b : V × V → K dat˘a printr-o asemenea expresie este o form˘a
bilinear˘a.
Rezult˘ a imediat
Teorema 3.3.13 Dac˘a în spa¸ tiul V se trece de la baza B la baza B
0
cu matricea de
trecere S, B
0
= BS, dac˘a în baza B formei bilineare îi corespunde matricea A, în baza
B
0
îi corespunde matricea A
0
= S
t
AS.
Se zice c˘ a matricea unei forme bilineare se schimb˘ a dublu covariant la schimbarea
bazelor.
Defini¸tia 3.3.4 O form˘a bilinear˘a b : V ×V → K se nume¸ ste simetric˘a dac˘a ∀x, y ∈
V : b(x, y) = b(y, x).
Teorema 3.3.14 Unei forme bilineare simetrice pe un spa¸ tiu vectorial n-dimensional îi
corespunde în orice baz˘a o matrice simetric˘a.
108 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Observa¸tie. In cazul spa¸tiilor vectoriale V complexe, K = C, se definesc formele
bilineare hermitice, sau pe scurt hermitice, ca fiind aplica¸tiile b : V ×V →C lineare de
spe¸ta întâia în primul argument ¸si lineare de spe¸ta a doua în al doilea argument, adic˘ a
au loc rela¸tiile
∀x
1
, x
2
, y ∈ V : b(x
1
+x
2
, y) = b(x
1
, y) +b(x
2
, y),
∀λ ∈ C, ∀x, y ∈ V : b(λx, y) = λb(x, y);
∀x, y
1
, y
2
∈ V : b(x, y
1
+y
2
) = b(x, y
1
) +b(x, y
2
),
∀µ ∈ C, ∀x, y ∈ V : b(x, µy) = µb(x, y).
Teorema ?? devine
Teorema 3.3.15 Unei forme bilineare hermitice pe un spa¸ tiu n-dimensional complex
într-o baz˘a a spa¸ tiului îi corespunde o matrice p˘atratic˘a A de ordinul n astfel c˘a dac˘a
X, Y sunt coloanele coordonatelor elementelor x, y pe baz˘a valoarea formei bilineare este
b(x, y) = X
t
AY . Reciproc, orice aplica¸ tie b : V × V → K dat˘a printr-o asemenea
expresie este o form˘a bilinear˘a hermitic˘a.
Teorema 3.3.13 devine
Teorema 3.3.16 Dac˘a în spa¸ tiul complex V se trece de la baza B la baza B
0
cu matricea
de trecere S, B
0
= BS, dac˘a în baza B formei bilineare îi corespunde matricea A, în
baza B
0
îi corespunde matricea A
0
= S
t
AS.
Defini¸tia 3.3.4 devine
Defini¸tia 3.3.5 O form˘a bilinear˘a hermitic˘a b : V ×V →K se nume¸ ste simetric˘a dac˘a
∀x, y ∈ V : b(x, y) = b(y, x).
Teorema 3.3.14 devine
Teorema 3.3.17 Unei forme bilineare hermitice simetrice pe un spa¸ tiu vectorial com-
plex n-dimensional îi corespunde în orice baz˘a o matrice hermitic-simetric˘a, adic˘a o
matrice A astfel încât A
t
= A.
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME P
˘
ATRATICE 109
3.3.3 Forme p˘ atratice
Defini¸tia 3.3.6 Se nume¸ ste form˘a p˘atratic˘a pe spa¸ tiul vectorial V peste corpul K o
aplica¸ tie p : V →K cu proprietatea c˘a exist˘a o form˘a bilinear˘a simetric˘a b pe V astfel
încât ∀x ∈ V : p(x) = b(x, x). Forma bilinear˘a b se nume¸ ste forma polar˘a sau forma
bilinear˘a asociat˘a formei p˘atratice.
Dac˘ a corpul K are caracteristica diferit˘ a de 2, adic˘ a 1+1 6= 0, atunci se vede imediat
c˘ a
∀x, y ∈ V : b(x, y) =
1
2
[p(x +y) −p(x) −p(y)]
¸si deci coresponden¸ta între formele p˘ atratice ¸si formele bilineare simetrice pe V este
biunivoc˘ a.
Defini¸tia 3.3.7 Matricea formei p˘atratice pe un spa¸ tiu n-dimensional într-o baz˘a dat˘a
este matricea formei polare pe acea baz˘a.
Dac˘ a A este matricea formei p˘ atratice, valoarea formei p˘ atratice este p(x) = X
t
AX.
Matricea formei p˘ atratice se schimb˘ a ca ¸si matricea formei polare A
0
= S
t
AS.
Practic, expresia formei polare se ob¸tine din expresia formei p˘ atratice prin a¸sa zisa
dedublare:
• termenul de forma α
ii

i
)
2
se scrie ca α
ii
ξ
i
ξ
i
care prin dedublare devine α
ii
ξ
i
η
i
;
• termenul de forma α
ij
ξ
i
ξ
j
se scrie
1
2
α
ij

i
ξ
j
+ ξ
i
ξ
j
) care prin dedublare devine
1
2
α
ij

i
η
j
+ η
i
ξ
j
).
Teorema 3.3.18 Dac˘a p : V → K este o form˘a p˘atratic˘a pe spa¸ tiul n-dimensional V
peste corpul K de caracteristic˘a diferit˘a de doi atunci exist˘a cel pu¸ tin o baz˘a în care
matricea formei p˘atratice s˘a fie diagonal˘a.
De obicei dac˘ a o form˘ a p˘ atratic˘ a are matricea diagonal˘ a se zice c˘ a ea este sub form˘a
redus˘a sau sub form˘a canonic˘a.
Vom demonstra teorema prin induc¸tie matematic˘ a în raport cu n = dim(V ). Pentru
n = 1 teorema este evident˘ a. Presupunem teorema adev˘ arat˘ a pentru spa¸tii vectoriale
110 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
cu dimensiunea n−1 ¸si vom ar˘ ata c˘ a ea este adev˘ arat˘ a ¸si pentru spa¸tiul cu dimensiunea
n. S˘ a presupunem c˘ a în baza B = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) forma p˘ atratic˘ a are expresia
p(x) = α
11

1
)
2
+ α
22

2
)
2
+ · · · + α
nn

n
)
2
+ 2α
12
ξ
1
ξ
2
+ · · · 2α
n−1,n
ξ
n−1
ξ
n
.
Dac˘ a nu exist˘ a nici o coordonat˘ a care s˘ a intre prin p˘ atratul s˘ au, trebuie s˘ a existe cel
pu¸tin un coeficient α
ij
, i 6= j nenul. Atunci ¸tinând cont c˘ a
ξ
i
ξ
j
=
µ
ξ
i
+ ξ
j
2

2
+
µ
ξ
i
−ξ
j
2

2
facem schimbarea de coordonate
ξ
0
1
= ξ
1
ξ
0
2
= ξ
2
· · ·
ξ
0
i
=
ξ
i
+ ξ
j
2
· · ·
ξ
0
j
=
ξ
i
−ξ
j
2
· · ·
ξ
0
n
= ξ
n
,
aceasta fiind o veritabil˘ a schimbare de coordonate pentru c˘ a este inversabil˘ a
ξ
1
= ξ
0
1
· · ·
ξ
i
= ξ
0
i
+ ξ
0
j
· · ·
ξ
j
= ξ
0
i
−ξ
0
j
· · ·
ξ
n
= ξ
0
n
,
altfel spus, se trece de la baza B la baza B
0
= (e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
), unde
e
0
1
= e
1
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME P
˘
ATRATICE 111
e
0
2
= e
2
· · ·
e
0
i
= e
i
+e
j
· · ·
e
0
j = e
i
−e
j
· · ·
e
0
n
= e
n
In aceast˘ a nou˘ a baz˘ a sigur α
0
ii
6= 0. Dup˘ a o asemenea schimbare de coordonate ¸si deci de
baz˘ a putem presupune, dup˘ a o eventual˘ a renumerotare, c˘ a α
11
6= 0. In aceast˘ a situa¸tie
în to¸ti termenii expresiei formei p˘ atratice care con¸tin coordonata ξ
1
d˘ am factor eventual
for¸tat pe
1
a
11
. Forma p˘ atratic˘ a se scrie
p(x) =
1
α
11
£
α
2
11
ξ
2
1
+ 2α
11
α
12
ξ
1
ξ
2
+ · · · + 2α
11
α
1n
ξ
1
ξ
n
¤
+termeni f˘ ar˘ a ξ
1
Din termenii din parantez˘ a form˘ am un p˘ atrat perfect
p(x) =
1
α
11

11
ξ
1
+ α
12
ξ
2
+ · · · + α
1n
ξ
n
]
2
+termeni f˘ ar˘ a ξ
1
.
Dac˘ a facem schimbarea de coordonate
ξ
0
1
= α
11
ξ
1
+ α
12
ξ
2
+ · · · + α
1n
ξ
n
ξ
0
2
= ξ
2
· · ·
ξ
0
n
= ξ
n
forma p˘ atratic˘ a se scrie
p(x) = α
0
11

0
1
)
2
+form˘ a p˘ atratic˘ a pe V
n−1
.
Aici V
n−1
este spa¸tiul vectorial generat de vectorii e
0
2
, · · · , e
0
n
. In baza ipotezei de induc¸tie
exist˘ a o baz˘ a e
00
1
, e
00
2
, · · · , e
00
n
în care forma p˘ atratic˘ a se scrie sub forma
p(x) = α
00
11

00
1
)
2
+ α
00
22

00
2
)
2
+ · · · + α
00
nn

00
n
)
2
.
Vom observa c˘ a demonstra¸tia furnizeaz˘ a o metod˘ a de reducere a unei forme p˘ atratice
la forma canonic˘ a, metod˘ a numit˘ a metoda lui Gauss.
112 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Exemplul 3.3.3.1 S˘a se reduc˘a la form˘a canonic˘a forma p˘atratic˘a definit˘a pe un spa¸ tiu
vectorial tridimensional ¸ si care într-o baz˘a B = (e
1
, e
2
, e
3
) are expresia
p(x) = ξ
2
1
−2ξ
1
ξ
2
+ ξ
2
2
+ 4ξ
1
ξ
3
+ 4ξ
2
3
.
Matricea formei p˘ atratice pe aceast˘ a baz˘ a este
A =
_
_
_
_
_
1 −1 2
−1 1 0
2 0 4
_
_
_
_
_
.
Pentru c˘ a exist˘ a p˘ atratul coordonatei ξ
1
, din termenii care con¸tin pe ξ
1
form˘ am un
p˘ atrat perfect:
p(x) = (ξ
1
−ξ
2
+ 2ξ
3
)
2
−ξ
2
2
−4ξ
2
3
+ 4ξ
2
ξ
3
+ ξ
2
2
+ 4ξ
2
3
sau notând ξ
0
1
= ξ
1
−ξ
2
+ 2ξ
3
scriem
p(x) = ξ
02
1
+ 4ξ
2
ξ
3
.
Ne mai existând p˘ atratul unei coordonate vom scrie
p(x) = ξ
02
1
+ (ξ
2
+ ξ
3
)
2
−(ξ
2
−ξ
3
)
2
sau notând
ξ
0
2
= ξ
2
+ ξ
3
ξ
0
3
= ξ
2
−ξ
3
vom scrie
p(x) = ξ
02
1
+ ξ
02
2
−ξ
02
3
.
Matricea formei p˘ atratice în noua baz˘ a pe care trebuie s-o determin˘ am este
A
0
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 −1
_
_
_
_
_
.
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME P
˘
ATRATICE 113
Cum avem rela¸tia X
0
= TX rezult˘ a c˘ a matricea de trecere de la baza nou˘ a B
0
=
(e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
) la baza veche este
T =
_
_
_
_
_
1 −1 2
0 1 1
0 1 −1
_
_
_
_
_
.
Cum putem explicita vechile coordonate în func¸tie de noile coordonate
ξ
1
= ξ
0
1

1
2
ξ
0
2
+
3
2
ξ
0
3
ξ
2
=
1
2
ξ
0
2
+
1
2
ξ
0
3
ξ
3
=
1
2
ξ
0
2

1
2
ξ
0
3
¸si X = SX
0
, matricea de trecere de la vechea baz˘ a la noua baz˘ a este
S =
_
_
_
_
_
1 −
1
2
3
2
0
1
2
1
2
0
1
2

1
2
_
_
_
_
_
.
Elementele noii baze sunt
e
0
1
= e
1
e
0
2
= −
1
2
e
1
+
1
2
e
2
+
1
2
e
3
e
0
3
=
3
2
e
1
+
1
2
e
2

1
2
e
3
.
Se verific˘ a imediat rela¸tiile A
0
= S
t
AS ¸si A = T
t
A
0
T.
Exemplul 3.3.3.2 S˘a se reduc˘a la forma canonic˘a forma p˘atratic˘a definit˘a pe un spa¸ tiu
tridimensional ¸ si care într-o baz˘a dat˘a B = (e
1
, e
2
, e
3
) are expresia
p(x) = ξ
1
ξ
2
+ ξ
2
ξ
3
+ ξ
3
ξ
1
.
Matricea formei p˘ atratice în baza dat˘ a este
A =
_
_
_
_
_
0
1
2
1
2
1
2
0
1
2
1
2
1
2
0
_
_
_
_
_
.
114 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Ne-existând nici-o coordonat˘ a la p˘ atrat vom scrie
p(x) =
µ
ξ
1
2
+
ξ
2
2

2
+
µ
ξ
1
2

ξ
2
2

2
+ ξ
3

1
+ ξ
2
).
Notând
ξ
0
1
=
ξ
1
2
+
ξ
2
2
ξ
0
2
=
ξ
1
2

ξ
2
2
putem scrie
p(x) = ξ
02
1
−ξ
02
2
+ 2ξ
0
1
ξ
3
,
acum existând p˘ atratul coordonatei ξ
0
1
. Din termenii care con¸tin ξ
0
1
form˘ am un p˘ atrat
perfect
p(x) = (ξ
0
1
+ ξ
3
)
2
−ξ
2
3
−ξ
02
2
.
Notând
ξ
00
1
= ξ
0
1
+ ξ
3
=
1
2
ξ
1
+
1
2
ξ
2
+ ξ
3
ξ
00
2
= ξ
0
2
=
1
2
ξ
1

1
2
ξ
2
ξ
00
3
= ξ
3
expresia formei p˘ atratice devine
p(x) = ξ
002
1
−ξ
002
2
−ξ
002
3
.
Matricea formei p˘ atratice este
A
00
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 −1 0
0 0 −1
_
_
_
_
_
.
Matricea T de trecere de la baza nou˘ a la baza veche este
T =
_
_
_
_
_
1
2
1
2
1
1
2

1
2
0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME P
˘
ATRATICE 115
Cum avem
ξ
1
= ξ
00
1
+ ξ
00
2
−ξ
00
3
ξ
2
= ξ
00
1
−ξ
00
2
−ξ
00
3
ξ
3
= ξ
00
3
putem scrie
S =
_
_
_
_
_
1 1 −1
1 −1 −1
0 0 1
_
_
_
_
_
¸si deci noua baz˘ a este
e
00
1
= e
1
+e
2
e
00
2
= e
1
−e
2
e
00
3
= −e
1
−e
2
+e
3
.
Observa¸tie. In cazul spa¸tiilor vectoriale V complexe se definesc formele p˘ atratice
hermitice p : V → R pentru care exist˘ a o form˘ a bilinear˘ a hermitic˘ a simetric˘ a b(x, y)
astfel c˘ a p(x) = b(x, x). Not˘ am c˘ a dac˘ a b(x, y) este form˘ a p˘ atratic˘ a hermitic˘ a atunci
b(x, x) = b(x, x) ¸si deci b(x, x) ∈ R. ¸ Si în acest caz exist˘ a o coresponden¸t˘ a biunivoc˘ a
între formele bilineare hermitice simetrice ¸si formele p˘ atratice hermitice.
Teorema 3.3.18 devine
Teorema 3.3.19 Dac˘a p : V → R este o form˘a p˘atratic˘a hermitic˘a pe spa¸ tiul n-
dimensional V peste corpul C atunci exist˘a cel pu¸ tin o baz˘a în care matricea formei
p˘atratice s˘a fie diagonal˘a, pe diagonal˘a fiind numere reale.
3.3.4 Forme p˘ atratice pe spa¸tii vectoriale reale sau complexe
Este evident c˘ a o form˘ a p˘ atratic˘ a poate fi redus˘ a la forma canonic˘ a în diferite feluri.
Din acest motiv denumirea de form˘ a canonic˘ a este oarecum improprie, dar odat˘ a ce am
definit ce înseamn˘ a, totul este clar.
In spa¸tii vectoriale reale avem
116 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Teorema 3.3.20 ( teorema de iner¸ tie a lui Sylvester) Oricum am reduce la forma
canonic˘a o form˘a p˘atratic˘a pe un spa¸ tiu vectorial real, numerele coeficien¸ tilor strict
pozitivi, coeficien¸ tilor strict negativi ¸ si coeficien¸ tilor nuli sunt acelea¸ si.
Fie p : V → R o form˘ a p˘ atratic˘ a pe spa¸tiul vectorial real n-dimensional. S˘ a pre-
supunem c˘ a avem dou˘ a baze B
0
= (e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
) ¸si B
00
= (e
00
1
, e
00
2
, · · · , e
00
n
) în care forma
p˘ atratic˘ a are expresiile
p(x) = λ
0
1
ξ
02
1
+ λ
0
2
ξ
02
2
+ · · · + λ
0
p
0 ξ
02
p
0 −λ
0
p
0
+1
ξ
2
p
0
+1
−· · · −λ
0
p
0
+n
0 ξ
2
p
0
+n
0 ,
p(x) = λ
00
1
ξ
002
1
+ λ
00
2
ξ
002
2
+ · · · + λ
00
p
00 ξ
002
p
00 −λ
00
p
00
+1
ξ
0
0
2
p
00
+1
−· · · −λ
00
p
00
+n
00 ξ
0
0
2
p
00
+n
00 .
S˘ a presupunem c˘ a p
0
> p
00
. S˘ a not˘ am cu V
0
subspa¸tiul generat de vectorii e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
p
0
¸si cu V
00
subspa¸tiul generat de vectorii e
00
p
00
+1
, e
00
p
00
+2
, · · · , e
00
n
. Avem
dim(V
0
) = p
0
, dim(V
00
) = n −p
00
.
Cum
dim(V
0
) +dim(V
00
) = p
0
+ (n −p
00
) = n + (p
0
−p
00
) > n
rezult˘ a c˘ a dim(V
0
∩V
00
) > 0, adic˘ a V
0
∩V
00
6= {0}. Exist˘ a deci un vector nenul x ∈ V
0
∩V
00
.
Cum x ∈ V
0
rezult˘ a p(x) > 0, cum x ∈ V
00
rezult˘ a p(x) ≤ 0. Am ajuns la o contradic¸tie
¸si deci p
0
= p
00
. La fel se demonstreaz˘ a c˘ a n
0
= n
00
, cctd.
In cazul spa¸tiilor vectoriale complexe are loc teorema
Teorema 3.3.21 (teorema de iner¸ tie a lui Sylvester pentru forme p˘atratice hermitice)
Oricum am reduce la forma canonic˘a o form˘a p˘atratic˘a hermitic˘a pe un spa¸ tiu vecto-
rial complex, numerele coeficien¸ tilor strict pozitivi, coeficien¸ tilor strict negativi ¸ si coefi-
cien¸ tilor nuli sunt acelea¸ si.
Defini¸tia 3.3.8 O form˘a p˘atratic˘a p : V → R se nume¸ ste pozitiv (negativ) definit˘a
dac˘a valoarea ei este strict pozitiv˘a (negativ˘a) pentru orice vector nenul, anulându-se
numai pentru vectorul nul: ∀x ∈ V : p(x) ≥ 0 ¸ si p(x) = 0 ⇒x = 0.
Defini¸tia r˘ amâne valabil˘ a ¸si pentru forme p˘ atratice hermitice.
Este evident˘ a
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME P
˘
ATRATICE 117
Teorema 3.3.22 O form˘a p˘atratic˘a, respectiv hermitic˘a, definit˘a pe un spa¸ tiu vectorial
real, respectiv complex, finit dimensional este pozitiv (negativ) definit˘a dac˘a ¸ si numai
dac˘a dup˘a reducere la forma canonic˘a to¸ ti coeficien¸ tii sunt strict pozitivi (negativi).
Mai pu¸tin evident˘ a dar important˘ a pentru aplica¸tii este
Teorema 3.3.23 (criteriul lui Sylvester) O form˘a p˘atratic˘a (hermitic˘a) definit˘a pe
spa¸ tiul vectorial real (complex) V n-dimensional ¸ si care într-o baz˘a are matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
α
11
α
12
α
13
· · · α
1n
α
21
α
22
α
23
· · · α
2n
α
31
α
32
α
33
· · · α
3n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
α
n1
α
n2
α
n3
· · · α
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
este pozitiv definit˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a to¸ ti determinan¸ tii diagonali forma¸ ti din col¸ tul
stânga sus sunt strict pozitivi

1
= α
11
> 0

2
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
11
α
12
α
21
α
22
¯
¯
¯
¯
¯
¯
> 0

3
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
11
α
12
α
13
α
21
α
22
α
23
α
31
α
32
α
33
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
> 0
· · ·

n
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
α
11
α
12
α
13
· · · α
1n
α
21
α
22
α
23
· · · α
2n
α
31
α
32
α
33
· · · α
3n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
α
n1
α
n2
α
n3
· · · α
nn
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
> 0.
Forma p˘atratic˘a este negativ definit˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a ∆
1
< 0, ∆
2
> 0, ∆
3
<
0, · · · , (−1)
n

n
> 0.
Demonstr˘ am teorema prin induc¸tie complet˘ a în raport cu dimensiunea spa¸tiului
n = dim(V ). Pentru n = 1 teorema este evident˘ a. Presupunem teorema adev˘ arat˘ a
pentru n −1 ¸si ar˘ at˘ am c˘ a este adev˘ arat˘ a ¸si pentru n.
118 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Fie forma p˘ atratic˘ a p pozitiv definit˘ a în care grup˘ am în p
0
(x
0
) termenii care nu con¸tin
coordonata ξ
n
¸si separat termenii care con¸tin coordonata ξ
n
p(x) = p
0
(x
0
) + 2α
1n
ξ
1
ξ
n
+ 2α
2n
ξ
2
ξ
n
+ · · · + 2α
n−1,n
ξ
n−1
ξ
n
+ α
nn
ξ
2
n
x
0
= ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
+ · · · + ξ
n−1
e
n−1
.
p
0
(x
0
) este o form˘ a p˘ atratic˘ a pe un spa¸tiu n-1-dimensional. Ea este pozitiv definit˘ a
pentru c˘ a dac˘ a ar exista un x
0
0
= ξ
1,0
e
1

2,0
e
2
+· · ·+ξ
n−1,0
e
n−1
6= 0 pentru care p
0
(x
0
0
) ≤ 0
atunci ¸si p(x
0
0
) ≤ 0, contradic¸tie cu ipoteza c˘ a p este pozitiv definit˘ a. p
0
(x
0
) fiind pozitiv
definit˘ a în baza ipotezei de induc¸tie rezult˘ a c˘ a ∆
1
> 0, ∆
2
> 0, · · · , ∆
n−1
> 0. p(x)
se reduce la forma canonic˘ a p(x) = λ
1
ξ
2
1
+ λ
2
ξ
2
2
+ · · · + λ
n
ξ
2
n
cu to¸ti coeficien¸tii strict
pozitivi, deci cu matricea diag(λ
1
, λ
2
, · · · , λ
n
). Avem

n
= det(A) = det(S
t
diag(λ
1
, λ
2
, · · · , λ
n
)S) = λ
1
λ
2
· · · λ
n
(det(S))
2
> 0,
deci condi¸tia teoremei este necesar˘ a ¸si pentru n.
Fie acum forma p˘ atratic˘ a p(x) pentru care ∆
1
> 0, ∆
2
> 0, · · · , ∆
n−1
> 0, ∆
n
> 0.
Trebuie s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a din ipoteza de induc¸tie rezult˘ a c˘ a p(x) este pozitiv definit˘ a. p(x)
poate fi desf˘ acut˘ a ca mai sus. In virtutea ipotezei de induc¸tie forma p
0
(x
0
) este pozitiv
definit˘ a deci exist˘ a o baz˘ a (e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n−1
) a subspa¸tiului generat de e
1
, e
2
, · · · , e
n
în
care p
0
(x
0
) se scrie sub forma
p
0
(x
0
) = ξ
02
1
+ ξ
02
2
+ · · · + ξ
02
n−1
.
Ad˘ aug˘ am vectorul e
0
n
astfel încât (e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n−1
, e
0
n
) s˘ a fie o baz˘ a a întregului spa¸tiu.
In aceast˘ a baz˘ a forma p˘ atratic˘ a ini¸tial˘ a se va scrie
p(x) = ξ
02
1
+ ξ
02
2
+ · · · + ξ
02
n−1
+ 2α
0
1n
ξ
0
1
ξ
0
n
+ 2α
0
2n
ξ
0
2
ξ
0
n
+ · · · + 2α
0
n−1,n
ξ
0
n−1
ξ
0
n
+ α
0
nn
ξ
02
n
sau
p(x) = (ξ
0
1
+ α
0
1n
ξ
0
n
)
2
+ (ξ
0
2
+ α
0
2n
ξ
0
n
)
2
+ · · · + (ξ
0
n−1
+ α
n−1,n
ξ
0
n
)
2
+ βξ
02
n
.
Punând
ξ
00
1
= ξ
0
1
+ α
0
1n
ξ
0
n
ξ
00
2
= ξ
0
2
+ α
0
2n
ξ
0
n
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME P
˘
ATRATICE 119
· · ·
ξ
00
n−1
= ξ
0
n−1
+ α
n−1,n
ξ
0
n
ξ
00
n
= ξ
0
n
ceea ce înseamn˘ a o schimbare de baz˘ a, forma se scrie
p(x) = ξ
002
1
+ ξ
002
2
+ · · · + ξ
002
n−1
+ βξ
002
n
.
Ca mai sus, dup˘ a formula de schimbare a matricelor formei p˘ atratice avem
β = |det(S)|
2

n
.
Rezult˘ a c˘ a ¸si β > 0 adic˘ a forma p˘ atratic˘ a este pozitiv definit˘ a.
Exemplul 3.3.4.1 Fie forma p˘atratic˘a definit˘a pe un spa¸ tiu vectorial real tridimen-
sional dat˘a într-o baz˘a prin expresia
p(x) = 2ξ
2
1
−2ξ
1
ξ
2
+ ξ
2
2
+ 4ξ
1
ξ
3
−6ξ
2
ξ
3
+ 11ξ
2
3
.
Matricea sa în baza dat˘a este
A =
_
_
_
_
_
2 −1 2
−1 1 −3
2 −3 11
_
_
_
_
_
.
Cum

1
= 2 > 0

2
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
2 −1
−1 1
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 1 > 0

3
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
2 −1 2
−1 1 −3
2 −3 11
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 1 > 0
rezult˘a c˘a forma p˘atratic˘a este pozitiv definit˘a. De altfel se poate scrie
p(x) = 2(ξ
2
1
−ξ
1
ξ
2
+ 2ξ
1
ξ
3
) + ξ
2
2
−6ξ
2
ξ
3
+ 11ξ
2
3
=
= 2(ξ
1

1
2
ξ
2
2
+ ξ
3
)
2
+
1
2
ξ
2
2
−4ξ
2
ξ
3
+ 9ξ
2
3
=
= 2(ξ
1

1
2
ξ
2
2
+ ξ
3
)
2
+
1
2

2
2
−8ξ
2
ξ
3
) + 9ξ
2
3
=
= 2(ξ
1

1
2
ξ
2
2
+ ξ
3
)
2
) +
1
2

2
−4ξ
3
)
2
+ ξ
2
3
120 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
de unde se vede c˘a în adev˘ar forma este pozitiv definit˘a.
3.4 Spa¸tii euclidiene (unitare)
3.4.1 Defini¸tii, propriet˘ a¸ti simple
Defini¸tia 3.4.1 Un spa¸ tiu vectorial real V se nume¸ ste spa¸ tiu euclidian dac˘a pe el s-
a definit un produs scalar, adic˘a o form˘a bilinear˘a simetric˘a a c˘arei form˘a p˘atratic˘a
asociat˘a este pozitiv definit˘a.
Dac˘ a vom nota prin < x, y > valoarea produsului scalar pentru vectorii x, y vom
avea din defini¸tie propriet˘ a¸tile produsului scalar:
• ∀x, y, z ∈ V :< x +y, z >=< x, z > + < y, z >;
• ∀λ ∈ R, ∀x, y ∈ V :< λx, y >= λ < x, y >;
• ∀x, y, z ∈ V :< x, y +z >=< x, y > + < x, z >;
• ∀µ ∈ R, ∀x, y ∈ V :< x, µy >= µ < x, y >;
• ∀x ∈ V :< x, x >≥ 0;
• < x, x >= 0 ⇔x = 0.
Defini¸tia 3.4.2 Dac˘a e
1
, e
2
, · · · , e
n
este o baz˘a a spa¸ tiului euclidian V matricea formei
bilineare care define¸ ste produsul scalar
G =
_
_
_
_
_
_
_
_
< e
1
, e
1
> < e
1
, e
2
> ... < e
1
, e
n
>
< e
2
, e
1
> < e
2
, e
2
> ... < e
2
, e
n
>
.
.
.
< e
n
, e
1
> < e
n
, e
2
> ... < e
n
, e
n
>
_
_
_
_
_
_
_
_
se nume¸ ste matricea Gram a produsului scalar în baza dat˘a. Ea este o matrice simetric˘a.
Uneori va fi comod s˘ a consider˘ am c˘ a matricea Gram se scrie sub forma
G =
_
_
_
_
_
_
_
_
e
1
e
2
.
e
n
_
_
_
_
_
_
_
_
³
e
1
e
2
· · · e
n
´
=
³
e
1
e
2
· · · e
n
´
t
³
e
1
e
2
· · · e
n
´
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 121
unde produsele se în¸teleg ca produse scalare.
Dac˘ a not˘ am prin X, Y coloanele coordonatelor vectorilor atunci vom avea
< x, y >= X
t
GY = Y
t
GX.
Conform criteriului lui Sylvester determinan¸tii diagonali extra¸si din matricea Gram
începând din col¸tul stânga sus sunt strict pozitivi.
Defini¸tia 3.4.3 Dac˘a x
1
, x
2
, · · · , x
k
sunt vectori în spa¸ tiul euclidian V, determinantul
G(x
1
, x
2
, · · · , x
k
) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
< x
1
, x
1
> < x
1
, x
2
> ... < x
1
, x
k
>
< x
2
, x
1
> < x
2
, x
2
> ... < x
2
, x
k
>
.
.
.
< x
k
, x
1
> < x
k
, x
2
> ... < x
k
, x
k
>
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
se nume¸ ste determinanul Gram al vectorilor x
1
, x
2
, · · · , x
k
.
Teorema 3.4.1 Determinantul Gram al vectorilor x
1
, x
2
, · · · , x
k
este pozitiv, el fiind
nul numai dac˘a vectorii sunt linear dependen¸ ti.
In adev˘ ar, dac˘ a consider˘ am o combina¸tie linear˘ a a acestor vectori
λ
1
x
1
+ λ
2
x
2
+ · · · + λ
k
x
k
= 0
înmul¸tind scalar aceast˘ a combina¸tie pe rând cu x
1
, x
2
, · · · , x
k
ob¸tinem un sistem linear
omogen cu necunoscutele λ
1
, λ
2
, · · · , λ
k
. Acest sistem are numai solu¸tia banal˘ a, adic˘ a
vectorii sunt linear independen¸ti, dac˘ a ¸si numai dac˘ a determinantul Gram este nenul.
Dac˘ a determinantul Gram este nenul, vectorii da¸ti pot fi considera¸ti baz˘ a a spa¸tiului
generat de ei. Restric¸tia produsului scalar pe acest spa¸tiu are ca matrice Gram o matrice
al c˘ arui determinant, determinantul Gram al vectorilor, este strict pozitiv, cctd.
Rezult˘ a c˘ a are sens defini¸tia
Defini¸tia 3.4.4 Num˘arul

< x, x > se nume¸ ste m˘arimea sau modulul vectorului x ¸ si
se noteaz˘a prin |x|.
Evident, |x| = 0 ⇔x = 0. In plus |λx| = |λ||x|.
Definition 1 Un vector x cu m˘arimea egal˘a cu unitate |x| = 1 se nume¸ ste versor.
122 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Din teorema precedent˘ a rezult˘ a c˘ a oricare ar fi x, y din V are loc inegalitatea
¯
¯
¯
¯
¯
¯
< x, x > < x, y >
< y, x > < y, y >
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= |x|
2
|y|
2
− < x, y >
2
≥ 0,
egalitatea având loc dac˘ a ¸si numai dac˘ a vectorii x, y sunt linear dependen¸ti.
In spa¸tiul vectorilor de pozi¸tie în raport cu originea O, ecua¸tia
−→
r
−→
N + D = 0 este
verificat˘ a de vectorii de pozi¸tie ai punctelor unui plan cu normala
−→
N = A
−→
i +B
−→
j +C
−→
k .
Pentru un punct M
0
din spa¸tiu cu vectorul de pozi¸tie
−→
r
0
avem (
−→
r −
−→
r
0
)
−→
N = −(
−→
r
0
−→
N +
D). Dup˘ a inegalitatea de mai sus, pentru orice punct din plan avem
(
−→
r −
−→
r
0
)
2

(
−→
r
0
−→
N +D)
2
−→
N
2
egalitatea atingându-se numai când
−→
r −
−→
r
0
este colinear cu normala la plan. Reg˘ asim
formula pentru distan¸ta de la punctul M
0
la plan
d =
|
−→
r
0
−→
N +D|
|
−→
N|
.
Teorema 3.4.2 Oricare ar fi vectorii x, y din spa¸ tiul euclidian are loc inegalitatea
Schwarz-Cauchy-Buniacovschi
| < x, y > | ≤ |x||y|,
egalitatea având loc numai dac˘a vectorii sunt linear dependen¸ ti.
Din inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi rezult˘ a
Teorema 3.4.3 Oricare ar fi vectorii x, y din spa¸ tiul euclidian are loc inegalitatea tri-
unghiului
|x +y| ≤ |x| + |y|.
In adev˘ ar, are loc
|x +y|
2
= < x +y, x +y >= |x|
2
+ 2 < x, y > +|y|
2

≤ |x|
2
+ 2|x||y| + |y|
2
= (|x| + |y|)
2
.
Uneori se numè¸ste inegalitatea triunghiului ¸si inegalitatea
|x −y| ≤ |x −z| + |y −z|.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 123
Defini¸tia 3.4.5 Un spa¸ tiu vectorial se nume¸ ste normat dac˘a fiec˘arui element x i se
asociaz˘a un num˘ar real |x| numit norma vectorului x cu propriet˘a¸ tile
a) |x| ≥ 0
b) |x| = 0 ⇒x = 0
c) |λx| = |λ||x|
d) |x +y| ≤ |x| + |y|.
Concludem c˘a orice spa¸ tiu vectorial euclidian este spa¸ tiu vectorial normat.
Din inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi rezult˘ a c˘ a are sens
Defini¸tia 3.4.6 Se nume¸ ste unghi dintre doi vectori nenuli x, y dintr-un spa¸ tiu eucli-
dian num˘arul θ ∈ [0, π] dat de rela¸ tia
cos θ =
< x, y >
|x||y|
.
Are loc rela¸tia < x, y >= |x||y| cos θ.
Defini¸tia 3.4.7 Doi vectori x, y pentru care < x, y >= 0 se numesc ortogonali.
Din demonstra¸tia teoremei 3. rezult˘ a
Teorema 3.4.4 (Teorema lui Pitagora) Dac˘a vectorii x, y sunt ortogonali atunci ¸ si nu-
mai atunci are loc rela¸ tia |x +y|
2
= |x|
2
+ |y|
2
.
Teorema 3.4.5 Oricare ar fi x, y din spa¸ tiul euclidian au loc rela¸ tiile paralelogramului
|x +y|
2
+ |x −y|
2
= 2(|x|
2
+ |y|
2
),
|x +y|
2
−|x −y|
2
= 2 < x, y > .
Se poate ar˘ ata c˘ a dac˘ a într-un spa¸tiu vectorial normat are loc prima rela¸tie a parale-
logramului, atunci în el se poate introduce un produs scalar definit de a doua rela¸tie a
paralelogramului.
Din teorema 3.4.1 rezult˘ a
Teorema 3.4.6 Dac˘a vectorii x
1
, x
2
, · · · , x
k
sunt doi câte doi ortogonali atunci ei sunt
linear independen¸ ti.
124 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Defini¸tia 3.4.8 O baz˘a ai c˘arei vectori sunt ortogonali doi câte doi se nume¸ ste orto-
gonal˘a. Dac˘a în plus vectorii bazei sunt ¸ si versori baza se nume¸ ste ortonormat˘a.
Matricea Gram a unei baze ortonormate este matricea unitate G = I ¸si expresia
produsului scalar a doi vectori x, y ale c˘ aror coloane de coordonate pe baza ortonormat˘ a
sunt X, Y este
< x, y >= X
t
Y = Y
t
X.
M˘ arimea vectorului x este
|x| =

X
t
X =
q
ξ
2
1
+ ξ
2
2
+ · · · + ξ
2
n
.
De aici rezult˘ a c˘ a într-un spa¸tiu euclidian sunt preferate bazele ortonormate. Acestea
exist˘ a cum rezult˘ a din teorema
Teorema 3.4.7 Dac˘a e = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) este o baz˘a oarecare în spa¸ tiul euclidian V
atunci exist˘a o baz˘a ortonormat˘a e
0
= (e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
) astfel încât oricare ar fi k =
1, 2, · · · n subspa¸ tiul generat de primii k vectori din e [e
1
, e
2
, · · · , e
k
] coincide cu subspa¸ tiul
generat de primii k vectori din e
0
[e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
k
].
Demonstra¸tia este constructiv˘ a ¸si este dat˘ a de a¸sa numitul procedeu Gram-Schmidt
de ortonormalizare a bazei e :
Vom lua e
00
1
= e
1
¸si cum |e
1
| 6= 0 putem lua e
0
1
=
e
00
1
|e
00
1
|
. Evident [e
1
] = [e
0
1
].
Mai departe vom lua e
00
2
= e
2
− λ
21
e
0
1
¸si vom determina λ
21
din condi¸tia e
00
2
⊥ e
0
1
adic˘ a λ
21
=< e
2
, e
0
1
> . Avem |e
00
2
| 6= 0 pentru c˘ a altfel e
1
, e
2
ar fi linear dependen¸ti.
Putem deci lua e
0
2
=
e
00
2
|e
00
2
|
. Evident [e
1
, e
2
] = [e
0
1
, e
0
2
] (subspa¸tiul generat de e
1
, e
2
coincide
cu subspa¸tiul generat de e
0
1
, e
0
2
).
Presupunem c˘ a au fost construi¸ti primii k −1 vectorii e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
k−1
.
Mai departe vom lua e
00
k
= e
k
− λ
k,1
e
0
1
− λ
k,2
e
0
2
− · · · − λ
k,k−1
e
0
k−1
¸si vom determina
coeficien¸tii din condi¸tiile e
00
k
⊥ e
0
1
, e
00
k
⊥ e
0
2
, · · · , e
00
k
⊥ e
0
k−1
adic˘ a λ
k,1
=< e
k
, e
0
1
>, λ
k,2
=<
e
k
, e
0
2
>, · · · , λ
k,k−1
=< e
k
, e
0
k−1
> . Avem |e
00
k
| 6= 0 pentru c˘ a altfel vectorii e
1
, e
2
, · · · , e
k
ar fi linear dependen¸ti. Putem lua deci e
0
k
=
e
00
k
|e
00
k
|
. Avem [e
1
, e
2
, · · · , e
k
] = [e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
k
].
Continuând procedeul construim toate cele n elemente ale bazei ortonormate.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 125
Dac˘ a se trece de la baza ortonormat˘ a e = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) la baza ortonormat˘ a e
0
=
(e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
) cu ajutorul matricei de trecere S : e
0
= eS atunci dat fiind c˘ a în ambele
baze matricele Gram sunt matricele unitate, avem
I = S
t
S.
Defini¸tia 3.4.9 O matrice p˘atratic˘a S se nume¸ ste ortogonal˘a dac˘a satisface rela¸ tia
S
t
S = I.
Avem deci
Teorema 3.4.8 Intr-un spa¸ tiu euclidian se trece de la o baz˘a ortonormat˘a la o alt˘a baz˘a
ortonormat˘a cu ajutorul unei matrice ortogonale.
Not˘ am c˘ a dac˘ a S este o matrice ortogonal˘ a atunci inversa sa coincide cu transpusa
sa S
−1
= S
t
.
Fie x un vector în spa¸tiul euclidian V ¸si fie V
0
un subspa¸tiu în care consider˘ am o
baz˘ a ortonormat˘ a (e
1
, e
2
, · · · , e
k
). Ne propunem s˘ a g˘ asim în V
0
un vector x
0
= λ
1
e
1
+
λ
2
e
2
+· · · +λ
k
e
k
astfel încât x
0
s˘ a aproximeze în V
0
cel mai bine pe x, adic˘ a |x −x
0
| s˘ a
fie cât mai mic˘ a posibil. Cum putem scrie
|x −x
0
|
2
= |x −λ
1
e
1
−λ
2
e
2
−· · · −λ
k
e
k
, x −λ
1
e
1
−λ
2
e
2
−· · · −λ
k
e
k
|
2
=
= |x|
2
+ λ
2
1
+ λ
2
2
+ · · · + λ
2
n
−2λ
1
< x, e
1
> −2λ
2
< x, e
2
> −· · · −2λ
k
< x, e
k
>=
= |x|
2
+ (λ
1
− < x, e
1
>)
2
+ (λ
2
− < x, e
2
>)
2
+ · · · + (λ
k
− < x, e
k
>)
2

− < x, e
1
>
2
− < x, e
2
>
2
−· · · − < x, e
k
>
2
rezult˘ a c˘ a |x −x
0
| este minim pentru λ
1
=< x, e
1
>, λ
2
=< x, e
2
>, · · · , λ
k
=< x, e
k
>
adic˘ a, dac˘ a
x
0
=< x, e
1
)e
1
+ < x, e
2
> e
2
+ · · · + < x, e
k
> e
k
.
Defini¸tia 3.4.10 Dac˘a (e
1
, e
2
, · · · , e
k
) este o baz˘a ortonormat˘a a subspa¸ tiului V
0
nu-
merele < x, e
1
>, < x, e
2
>, · · · , < x, e
k
> se numesc coeficien¸ tii Fourier ai elementului
x pe acea baz˘a.
Se vede u¸sor c˘ a are sens
126 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Defini¸tia 3.4.11 Dac˘a V
0
este un subspa¸ tiu al spa¸ tiului euclidian V mul¸ timea vecto-
rilor ortogonali pe orice vector din V
0
constituie un spa¸ tiu vectorial numit subspa¸ tiul
complement ortogonal al lui V
0
; el se noteaz˘a prin V
0⊥
.
Dac˘ a complet˘ am baza (e
1
, e
2
, · · · , e
k
) a lui V
0
pân˘ a la o baz˘ a a lui V prin elementele
e
k+1
, e
k+2
, · · · , e
n
atunci V
0⊥
este subspa¸tiul generat de acestea ¸si V este sum˘ a direct˘ a
între V
0
¸si V
0⊥
.
Vectorul x
0
=< x, e
1
)e
1
+ < x, e
2
> e
2
+· · · + < x, e
k
> e
k
este proiec¸ tia ortogonal˘a a
lui x pe subspa¸ tiul V
0
, iar x−x
0
este componenta lui x ortogonal˘a pe V
0
. Am demonstrat
de fapt teoremele analoage teoremelor cunoscute din geometrie
Teorema 3.4.9 Proiec¸ tia ortogonal˘a a unui vector x pe subspa¸ tiul V
0
este vectorul din
V
0
care aproximeaz˘a cel mai bine pe x.
Teorema 3.4.10 M˘arimea componentei lui x ortogonal˘a pe subspa¸ tiul V
0
este minimul
m˘arimii |x −x
0
| pentru x
0
∈ V
0
(perpendiculara este mai mic˘a decât orice oblic˘a).
Revenind la procedeul de ortonormalizare al lui Gram-Schmidt vom observa c˘ a la
pasul k se ia de fapt versorul componentei lui e
k
ortogonal˘ a pe subspa¸tiul generat de
primii k −1 vectori din baz˘ a.
Dac˘ a în subspa¸tiul V
0
generat de vectorii linear independen¸ti x
1
, x
2
, · · · , x
k
vrem s˘ a
g˘ asim vectorul x
0
= λ
1
x
1
+ λ
2
x
2
+ · · · + λ
k
x
k
care aproximeaz˘ a cel mai bine vectorul x
va trebui s˘ a scriem c˘ a x −x
0
este ortogonal pe V
0
adic˘ a s˘ a rezolv˘ am sistemul
λ
1
< x
1
, x
1
> +λ
2
< x
1
, x
2
> +· · · + λ
k
< x
1
, x
k
>=< x
1
, x >
λ
1
< x
2
, x
1
> +λ
2
< x
2
, x
2
> +· · · + λ
k
< x
2
, x
k
>=< x
2
, x >
· · ·
λ
1
< x
k
, x
1
> +λ
2
< x
k
, x
2
> +· · · + λ
k
< x
k
, x
k
>=< x
k
, x >
al c˘ arui determinant este determinantul Gram G(x
1
, x
2
, · · · , x
k
) 6= 0. Vom observa c˘ a
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 127
din unicitatea lui x −x
0
putem scrie c˘ a
x −x
0
=
1
G(x
1
, x
2
, · · · , x
k
)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
< x
1
, x
1
> < x
1
, x
2
> · · · < x
1
, x
k
> x
1
< x
2
, x
1
> < x
2
, x
2
> · · · < x
2
, x
k
> x
2
· · · · · · · · · · · · · · ·
< x
k
, x
1
> < x
k
, x
2
> · · · < x
k
, x
k
> x
k
< x, x
1
> < x, x
2
> · · · < x, x
k
> x
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
unde determinantul formal se consider˘ a desvoltat dup˘ a ultima coloan˘ a. Inmul¸tind scalar
aceast˘ a rela¸tie cu x avem
< x −x
0
, x >=
G(x
1
, x
2
, · · · , x
k
, x)
G(x
1
, x
2
, · · · , x
k
)
sau chiar
|x −x
0
|
2
=< x −x
0
, x −x
0
>=
G(x
1
, x
2
, · · · , x
k
, x)
G(x
1
, x
2
, · · · , x
k
)
.
Ultima rela¸tie ne arat˘ a c˘ a începând cu lungimea unui vector, cu aria unui parale-
logram, cu volumul unui paralelipiped, din aproape în aproape putem interpreta deter-
minantul Gram G(x
1
, x
2
, · · · , x
k
) ca p˘ atratul ”volumului paralelipipedului” construit pe
vectorii x
1
, x
2
, · · · , x
k
.
Ultimele lucruri se aplic˘ a în a¸sa numita metod˘ a a celor mai mici p˘ atrate.
3.4.2 Exerci¸tii
1. S˘ a se arate c˘ a în orice spa¸tiu euclidian, pentru orice vectori nenuli are loc rela¸tia
¯
¯
¯
¯
x
|x|
2

y
|y|
2
¯
¯
¯
¯
=
|x −y|
|x||y|
.
2. S˘ a se arate c˘ a pentru orice vectori are loc inegalitatea
|z||x −y| ≤ |x||y −z| + |y||x −z|.
3. S˘ a se arate c˘ a are loc inegalitatea lui Ptolemeu
|z −w||x −y| ≤ |x −w||y −z| + |y −w||x −z|.
4. S˘ a se arate c˘ a în spa¸tiul vectorial P
n
[R] al polinoamelor de grad cel mult n
se poate introduce produsul scalar cu ponderea ρ(x), func¸tie absolut integrabil˘ a pe
128 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
intervalul [a, b], prin rela¸tia < p(x), q(x) >=
b
R
a
ρ(x)p(x)q(x)dx. Polinoamele ortogonale
în raport cu acest produs scalar se numesc polinoame ortogonale pe [a, b] cu ponderea
ρ(x).
5. S˘ a se arate c˘ a polinoamele t
n
(x) = cos(narccos(x)) sunt polinoame ortogonale pe
[−1, 1] cu ponderea ρ(x) =
1

1−x
2
. Ele se numesc polinoamele lui Cebâ¸sev.
6. Dac˘ a not˘ am prin m
k
=
b
R
a
ρ(x)x
k
dx momentul de ordinul k al ponderii ρ(x) pe
intervalul [a, b], atunci determinanul Gram al polinoamelor 1, x, x
2
, · · · , x
k
este determi-
nantul

k
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
m
0
m
1
· · · m
k
m
1
m
2
· · · m
k+1
. . . .
m
k
m
k+1
· · · m
2k
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
7. S˘ a se arate c˘ a ¸sirul polinoamelor ortogonale pe [a, b] cu ponderea ρ(x) cu coeficien-
tul puterii celei mai mari egal cu unitatea este dat cu nota¸tiile dela exerci¸tiul precedent
de rela¸tia
ω
k
(x) =
1

k−1
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
m
0
m
1
· · · m
k−1
1
m
1
m
2
· · · m
k
x
. . . . .
m
k−1
m
k
· · · m
2k−2
x
k−1
m
k
m
k+1
· · · m
2k−1
x
k
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
, k = 0, 1, 2, · · · n.
8. S˘ a se arate c˘ a ¸sirul din exerci¸tiul precedent poate fi construit din aproape în
aproape prin
ω
0
(x) = 1,
ω
1
(x) = x −α
1
, α
1
=
< x, 1.
< 1, 1 >
,
· · ·
ω
n
(x) = (x −α
n

n−1
(x) + β
n
ω
n−2
(x), unde
α
n
=
< xω
n−1
(x), ω
n−1
(x) >
< ω
n−1
(x), ω
n−1
(x) >
, β
n
=
< xω
n−1
(x), ω
n−2
(x) >
< ω
n−2
(x), ω
n−2
(x) >
.
9. S˘ a se construiasc˘ a primele 4 polinoame ortogonale ale lui Legendre, adic˘ a poli-
noamele ortogonale pe [−1, 1] cu ponderea ρ(x) = 1.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 129
3.4.3 Endomorfism adjunct
Defini¸tia 3.4.12 Fie f : V →V un endomorfism pe spa¸ tiul euclidian V. Un endomor-
fism f

: V →V se nume¸ ste endomorfism adjunct al lui T dac˘a pentru orice x, y ∈ V
are loc rela¸ tia < f(x), y >=< x, f

(y) > .
Dac˘ a e = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) este o baz˘ a ortonormat˘ a a lui V, fie A, A

matricele asociate
lui f respectiv f

pe aceast˘ a baz˘ a ¸si X, Y coloanele coordonatelor vectorilor x, y pe
aceea¸si baz˘ a. Din defini¸tia endomorfismului adjunct rezult˘ a
Y
t
AX = X
t
A

Y = Y
t
A
∗t
X.
Cum x, y sunt arbitrari rezult˘ a A

= A
t
. Avem
Teorema 3.4.11 Dac˘a endomorfismul f : V →V are pe o baz˘a ortonormat˘a matricea
asociat˘a A, atunci adjunctul s˘au f

are pe aceea¸ si baz˘a matricea A
t
.
Teorema 3.4.12 Dac˘a subspa¸ tiul V
0
al spa¸ tiului euclidian V este invariat de endomor-
fismul f : V → V, atunci complementul ortogonal V
0⊥
este invariat de endomorfismul
adjunct f

.
In adev˘ ar, fie y ∈ V
0⊥
¸si x ∈ V
0
. Atunci < f

(y), x >=< f(x), y >= 0 pentru c˘ a
f(x) ∈ V
0
. Cum x ∈ V
0
este arbitrar, rezult˘ a f

(y) ∈ V
0⊥
.
3.4.4 Endomorfisme autoadjuncte (simetrice)
Defini¸tia 3.4.13 Endomorfismul spa¸ tiului euclidian V f : V →V se nume¸ ste autoad-
junct dac˘a el coincide cu adjunctul s˘au, adic˘a oricare ar fi x, y ∈ V are loc rela¸ tia de
reciprocitate < f(x), y >=< f(y), x > .
Dac˘ a (f
1
, f
2
, · · · , f
n
) este o baz˘ a ortonormat˘ a ¸si λ
1
, λ
2
, · · · , λ
n
sunt numere reale,
atunci endomorfismul
T(x) = λ
1
< x, f
1
> f
1
+ λ
2
< x, f
2
> f
2
+ · · · + λ
n
< x, f
n
> f
n
este autoadjunct pentru c˘ a se verific˘ a imediat c˘ a < T(x), y >=< x, T(y) > . Pe baza
(f
1
, f
2
, · · · , f
n
) matricea endomorfismului este diagonal˘ a, pe diagonal˘ a fiind numerele
λ
1
, λ
2
, · · · , λ
n
. Vom ar˘ ata c˘ a aceasta este caracteristica endomorfismelor autoadjuncte.
130 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Exemplul 3.4.4.1 Endomorfismul s
u
definit pe spa¸ tiul vectorilor de pozi¸ tie prin
s
u
(
−→
x ) =
−→
x −2(
−→
x
−→
u )
−→
u
este autoadjunct pentru c˘a se verific˘a imediat c˘a s
u
(
−→
x )
−→
y = s
y
(
−→
y )
−→
x . Reamintim c˘a
acest endomorfism este simetria vectorilor de pozi¸ tie în raport cu planul care trece prin
origine de normal˘a
−→
u . Intr-un spa¸ tiu euclidian oarecare endomorfismul s
u
(x) = x−2 <
x, u > u se mai nume¸ ste ¸ si endomorfismul lui Hausholder. Dac˘a not˘am cu U coloana
componentelor versorului u pe o baz˘a ortonormat˘a, atunci matricea endomorfismului lui
Hausholder este I −2UU
t
, evident simetric˘a.
Teorema 3.4.13 Un endomorfism este autoadjunct dac˘a ¸ si numai dac˘a matricea sa pe
o baz˘a ortonormat˘a este simetric˘a.
Din acest motiv, un endomorfism autoadjunct se mai nume¸ste ¸si simetric.
Rela¸tia din defini¸tia endomorfismului autoadjunct este o rela¸ tie de reciprocitate. Are
loc
Teorema 3.4.14 Dac˘a f : V → V este o func¸ tie pe spa¸ tiul euclidian V care verific˘a
pentru orice vectori x, y ∈ V rela¸ tia de reciprocitate < f(x), y >=< f(y), x >, atunci
acea func¸ tie este un endomorfism autoadjunct.
In adev˘ ar, dac˘ a e = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) este o baz˘ a ortonormat˘ a, fie valorile func¸tiei pe
elementele bazei
f(e
1
) = α
11
e
1
+ α
21
e
2
+ · · · + α
n1
e
n
f(e
2
) = α
12
e
1
+ α
22
e
2
+ · · · + α
n2
e
n
· · ·
f(e
n
) = α
1n
e
1
+ α
2n
e
2
+ · · · + α
nn
e
n
.
Din condi¸tia de reciprocitate < f(e
i
), e
j
>=< f(e
j
), e
i
> rezult˘ a α
ij
= α
ji
pentru orice
i, j = 1 · · · n. Dac˘ a x = ξ
1
e
1

2
e
2
+· · · +ξ
n
e
n
¸si f(x) = η
1
e
1

2
e
2
+· · · +η
n
e
n
aplicând
rela¸tiile de reciprocitate < f(x), e
1
>=< f(e
1
), x) >, < f(x), e
2
>=< f(e
2
), x) >,
· · · , < f(x), e
n
>=< f(e
n
), x) > avem
η
1
= α
11
ξ
1
+ α
21
ξ
2
+ · · · + α
n1
ξ
n
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 131
η
2
= α
12
ξ
1
+ α
22
ξ
2
+ · · · + α
n2
ξ
n
· · ·
η
n
= α
1n
ξ
1
+ α
2n
ξ
2
+ · · · + α
nn
ξ
n
care demonstreaz˘ a teorema.
Exemplul 3.4.4.2 In unele probleme de mecanic˘a apar asemenea endomorfisme au-
toadjuncte. Ca exemplu remarcabil consider˘am problema ac¸ tiunilor interioare într-un
mediu continuu sub ac¸ tiuni exterioare. Dac˘a un mediu continuu este separat în dou˘a
p˘ar¸ ti de o suprafa¸ t˘a interioar˘a cu o normal˘a, trebuie s˘a admitem c˘a mediul din partea
spre care este îndreptat˘a normala ac¸ tioneaz˘a asupra celeilalte p˘ar¸ ti cu o for¸ t˘a. Suntem
imediat condu¸ si s˘a admitem c˘a în vecin˘atatea unui punct dat al suprafe¸ tei aceast˘a for¸ t˘a
depinde de punctul respectiv, de normala la suprafa¸ t˘a în acel punct ¸ si c˘a este propor¸ tio-
nal˘a cu suprafa¸ ta acelei vecin˘at˘a¸ ti. Pentru o por¸ tiune de suprafa¸ t˘a da în jurul punctului
P(x, y, x), aceast˘a for¸ t˘a va fi
−→
T (x, y, z,
−→
n )da,
−→
T (x, y, z,
−→
n ) =
−→
T (P,
−→
n ) fiind vectorul
tensiune sau efort unitar în punctul P. Dac˘a în punctul P consider˘am un cilindru cir-
cular cu generatoarele paralele cu
−→
n cu baz˘a cerc de raz˘a ε de în˘al¸ time ε
2
¸ si aplic˘am
teorema impulsului avem
Z
D
ρ(Q)
−→
a (Q)dv
Q
=
Z
D
−→
f dv
Q
+
Z
∂D
−→
T (Q,
−→
n )da
Q
,
unde am notat cu Q punctul curent fie în interiorul cilindrului D fie pe suprafa¸ ta ∂D
a sa. Integralele de volum sunt de ordinul lui ε
4
, integrala pe suprafa¸ ta lateral˘a este de
ordinul lui ε
3
, integralele pe baze fiind
−→
T (P,
−→
n )πε
2
+o(ε
2
), respectiv
−→
T (P, −
−→
n )πε
2
+
o(ε
2
). Dac˘a împ˘ar¸ tim cu ε
2
¸ si facem ε →0 ob¸ tinem rezultatul a¸ steptat
−→
T (P,
−→
n ) +
−→
T (P, −
−→
n ) = 0
Dac˘ a în punctul P consider˘ am doi vectori de m˘ arime ε cu versorii
−→
n
1
,
−→
n
2
¸si opu¸sii lor
¸si prin extremit˘ a¸tile lor ducem plane perpendiculare pe ei ¸si dou˘ a plane perpendiculare
pe acestea la distan¸te
ε
2
de P ob¸tinem o prism˘ a dreapt˘ a A
0
B
0
C
0
D
0
D
00
C
00
B
00
A
00
ale c˘ arei
baze sunt romburi de laturi l =

|
−→
u |
¸si ale c˘ arei fe¸te laterale sunt p˘ atrate cu aceea¸si
latur˘ a. Am notat
−→
u =
−→
n
1
×
−→
n
2
. Fie E, F, G, H centrele fe¸telor laterale cu normalele
132 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
−→
n
1
, −
−→
n
2
, −
−→
n
1
,
−→
n
2
. Scriem teorema momentului cinetic pentru aceast˘ a prism˘ a în raport
cu centrul s˘ au P
Z
D
ρ
Q
(
−→
r
Q

−→
r
P
) ×
−→
a
Q
dv
Q
=
Z
D
(
−→
r
Q

−→
r
P
) ×
−→
F
Q
dv
Q
+
Z
∂D
(
−→
r
Q

−→
r
P
) ×
−→
T (Q,
−→
n
Q
)da
Q
.
Cum datorit˘ a teoremei de medie avem
ρ
Q
−→
a
Q
= ρ
P
−→
a
P
+O(ε)
−→
F
Q
=
−→
F
P
+O(ε)
¸si pentru c˘ a P este centrul prismei
Z
D
(
−→
r
Q

−→
r
P
) dv
Q
= 0
integralele de volum sunt de ordinul lui ε
5
. Integrala de suprafa¸t˘ a se desface în suma
integralelor pe fiecare fa¸t˘ a. Integrala pe fa¸ta A
0
B
0
C
0
D
0
D
00
C
00
B
00
A
00
se poate scrie
Z
A
0
..A
00
(
−→
r
Q

−→
r
P
) ×
−→
T (Q,
−→
n
Q
)da
Q
= (
−→
r
E

−→
r
P
) ×
−→
T (P,
−→
n
1
)l
2
+o(ε
5
),
la fel celelalte integrale. Avem astfel
h
(
−→
n
2
×
−→
u ) ×
−→
T (P,
−→
n
1
) −(
−→
n
1
×
−→
u ) ×
−→
T (P,
−→
n
2
)
i

3
|
−→
u |
4
+
+
−→
u ×
−→
T (P,
−→
u )

3
|
−→
u |
2
+o(ε
5
) = 0
Imp˘ ar¸tind cu ε
3
¸si f˘ acând ε →0 avem
(
−→
n
2
×
−→
u ) ×
−→
T (P,
−→
n
1
) −(
−→
n
1
×
−→
u ) ×
−→
T (P,
−→
n
2
) + |
−→
u |
2−→
u ×
−→
T (P,
−→
u ) = 0.
Inmul¸tind scalar cu
−→
u avem rela¸tia de reciprocitate
−→
n
2
−→
T (P,
−→
n
1
) −
−→
n
1
−→
T (P,
−→
n
2
) = 0.
Rezult˘ a c˘ a dac˘ a scriem
−→
T (P,
−→
n ) = T
nx
−→
i +T
ny
−→
j +T
nz
−→
k
−→
n = n
x
−→
i +n
y
−→
j +n
z
−→
k
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 133
vom putea scrie
_
_
_
_
_
T
nx
T
ny
T
nz
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
T
xx
T
xy
T
xz
T
yx
T
yy
T
yz
T
zx
T
zy
T
zz
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
n
x
n
y
n
z
_
_
_
_
_
matricea fiind simetric˘ a, componentele depinzând de punctul P. T
xy
reprezint˘ a compo-
nenta dup˘ a
−→
j a tensiunii pe o fa¸t˘ a normal˘ a la
−→
i sau componenta dup˘ a
−→
i a tensiunii
pe o fa¸t˘ a normal˘ a la
−→
j , etc. Aplica¸tia linear˘ a rezultat˘ a ca ¸si matricea sa se nume¸ste
tensorul tensiunii în punctul P.
Endomorfismele autoadjuncte au o serie de propriet˘ a¸ti remarcabile.
Teorema 3.4.15 Toate r˘ad˘acinile polinomului caracteristic al unui endomorfism auto-
adjunct sunt reale, deci sunt valori proprii.
In adev˘ ar, fie A matricea endomorfismului autoadjunct ¸si λ o r˘ ad˘ acin˘ a, evenual
complex˘ a a polinomului caracteristic P(λ) = det(A−λI) = 0. Atunci sistemul
AX −λX = 0
are o solu¸tie complex˘ a nebanal˘ a X. Polinomul caracteristic având coeficien¸tii reali are
¸si r˘ ad˘ acina conjugat˘ a λ. Vom avea atunci
AX −λX = 0.
Inmul¸tind prima rela¸tie la stânga cu X
t
¸si a doua cu X
t
¸si sc˘ azând avem
X
t
AX −X
t
AX −λX
t
X + λX
t
X = 0.
Dar
X
t
AX −X
t
AX = X
t
AX −(X
t
A
t
X)
t
= X
t
AX −X
t
A
t
X = 0
¸si
X
t
X = (X
t
X)
t
= X
t
X 6= 0.
Rezult˘ a λ = λ adic˘ a λ ∈ R.
Teorema 3.4.16 Vectorii proprii ai unui endomorfism autoadjunct corespunz˘atori unor
valori proprii diferite sunt ortogonali.
134 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
In adev˘ ar, dac˘ a x, y sunt vectori proprii corespunz˘ atori valorilor proprii diferite λ, µ
avem
f(x) = λx
f(y) = µy.
Inmul¸tind scalar prima rela¸tie cu y ¸si a doua cu x, prin sc˘ adere avem
< f(x), y > − < f(y), x >= (λ −µ) < x, y >= 0
de unde < x, y >= 0.
Din teorema (3.4.12) rezult˘ a
Teorema 3.4.17 Dac˘a V
0
este un subspa¸ tiu invariat de un endomorfism autoadjunct,
atunci ¸ si complementul ortogonal V
0⊥
este subspa¸ tiu invariat de endomorfism.
Demonstr˘ am acum o teorem˘ a care ne permite s˘ a caracteriz˘ am ¸si altfel endomorfis-
mele autoadjuncte:
Teorema 3.4.18 (teorema de caracterizare a endomorfismelor autoadjuncte) Dac˘a -
f : V →V este un endomorfism autoadjunct pe spa¸ tiul euclidian V, atunci exist˘a o baz˘a
ortonormat˘a a lui V format˘a din vectori proprii ai endomorfismului f, baz˘a pe care
matricea endomorfismului are form˘a diagonal˘a, pe diagonal˘a fiind valorile proprii.
Demonstr˘ am teorema prin induc¸tie în raport cu dimensiunea lui V . Pentru un spa¸tiu
unidimensional teorema este evident˘ a pentru c˘ a aici orice vector nenul este propriu ¸si se
poate lua ca baz˘ a un versor. Presupunem teorema adev˘ arat˘ a pentru spa¸tiile euclidiene
de dimensiune k-1 ¸si ar˘ at˘ am c˘ a este adev˘ arat˘ a ¸si pentru spa¸tiile V de dimensiune k.
Endomorfismul f are cel pu¸tin o valoare proprie ¸si deci exist˘ a cel pu¸tin un spa¸tiu uni-
dimensional V
1
invariant fa¸t˘ a de f. Fie e
1
versorul din acest subspa¸tiu. Complementul
ortogonal V

1
este un subspa¸tiu de dimensiune k −1 invariant fa¸t˘ a de f. Restric¸tia lui f
la V

1
este un endomorfism autoadjunct ¸si deci dup˘ a ipotez˘ a exist˘ a o baz˘ a ortonormat˘ a a
lui V

1
format˘ a din vectorii e
2
, e
3
, · · · , e
k
vectori proprii pentru restric¸tie ¸si deci ¸si pentru
T. Este clar c˘ a vectorii e
1
, e
2
, e
3
, · · · , e
k
alc˘ atuiesc o baz˘ a ortonormat˘ a a lui V.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 135
Baza din enun¸tul teoremei se g˘ ase¸ste în modul obi¸snuit: se g˘ asesc valorile proprii ¸si
vectorii proprii corespunz˘ atori. Dac˘ a unei valori proprii îi corespund mai mul¸ti vectori
proprii se ortonormalizeaz˘ a sistemul acestora.
Teorema demonstrat˘ a cap˘ at˘ a formularea matriceal˘ a
Teorema 3.4.19 (teorema de structur˘a a matricelor simetrice) Dac˘a A este o ma-
trice simetric˘a atunci exist˘a o matrice ortogonal˘a S astfel c˘a A
0
= S
t
AS este matrice
diagonal˘a.
Sub o alt˘ a form˘ a teorema (3.4.18) se enun¸t˘ a
Teorema 3.4.20 Dac˘a f : V → V este un endomorfism autoadjunct pe spa¸ tiul eucli-
dian V atunci exist˘a o baz˘a ortonormat˘a e
1
, e
2
, · · · , e
n
a lui V ¸ si numerele λ
1
, λ
2
, · · · , λ
n
astfel c˘a pentru orice x ∈ V
f(x) = λ
1
< x, e
1
> e
1
+ λ
2
< x, e
2
> e
2
+ · · · + λ
n
< x, e
n
> e
n
.
Sub form˘ a matriceal˘ a avem
Teorema 3.4.21 Dac˘a not˘am cu U
1
, U
2
, · · · , U
n
coloanele componentelor vectorilor pro-
prii ai matricei simetrice A corespunz˘atori valorilor proprii λ
1
, λ
2
, · · · , λ
n
atunci
A = λ
1
U
1
U
t
1
+ λ
2
U
2
U
t
2
+ · · · + λ
n
U
n
U
t
n
.
Un endomorfism a c˘ arui matrice pe o baz˘ a ortonormat˘ a este matricea unitate cu ele-
mentul α
ii
înlocuit cu λ reprezint˘ a o dilatare (comprimare) dup˘ a direc¸tia versorului e
i
.
Teoremele precedente arat˘ a c˘ a orice endomorfism autoadjunct cu valori proprii nenule
este de fapt o compunere de dilat˘ ari (comprim˘ ari) dup˘ a n direc¸tii ortogonale dou˘ a câte
dou˘ a. Unei valori proprii nule îi corespunde proiec¸tia ortogonal˘ a pe complementul or-
togonal al subspa¸tiului propriu corespunz˘ ator valorii proprii nule. Unei valori proprii cu
multiplicitatea algebric˘ a m îi corespunde un subspa¸tiu invariant de dimensiune m.
Exemplul 3.4.4.3 Endomorfismul s
u
definit pe spa¸ tiul vectorilor de pozi¸ tie prin
s
u
(
−→
x ) =
−→
x −2(
−→
x
−→
u )
−→
u are vectorul propriu
−→
u corespunz˘ator valorii proprii λ =
−1 ¸ si orice vector perpendicular pe
−→
u este vector propriu corespunz˘ator valorii proprii
136 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
λ = 1. Deci dac˘a not˘am prin
−→
v un versor ortogonal pe
−→
u , atunci (
−→
u ,
−→
v ,
−→
u ×
−→
v )
este o baz˘a ortonormat˘a pe care matricea lui s
u
este
A
0
=
_
_
_
_
_
−1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Exemplul 3.4.4.4 Ca aplica¸ tie a ultimei teoreme s˘a rezolv˘am urm˘atoarea problem˘a:
un resort de lungime l ¸ si coeficient de rigiditate k este legat de un perete fix. De cap˘atul
resortului este legat un corp de mas˘a m. In continuare pe aceea¸ si dreapt˘a de acest corp
este legat un alt resort identic cu primul. De acesta este legat un corp de mas˘a m de
care se leag˘a un alt resort identic cu celelalte ¸ si se fixeaz˘a la un alt perete fix. Corpurile
alunec˘a f˘ar˘a frecare pe o suprafa¸ t˘a. Presupunem c˘a masa resorturilor este neglijabil˘a.
Dac˘a not˘am prin ξ
1
, ξ
2
abaterile corpurilor de la pozi¸ tia de echilibru putem scrie ecua¸ tiile
de mi¸ scare

00
1
+kξ
1
−k(ξ
2
−ξ
1
) = 0

00
2
+k(ξ
2
−ξ
1
) +kξ
2
= 0.
Prin accent am notat derivata în raport cu timpul. Trebuie determinat˘a mi¸ scarea celor
dou˘a corpuri. Notând
k
m
= ω
2
se poate scrie matriceal
X
00
+AX = 0
unde
X =
_
_
ξ
1
ξ
2
_
_
, A =
_
_

2
−ω
2
−ω
2

2
_
_
.
Cum matricea A este simetric˘a exist˘a o matrice ortogonal˘a S astfel ca matricea A
0
=
S
t
AS este diagonal˘a. Pentru a g˘asi matricea S ¸ si matricea A
0
g˘asim valorile proprii ¸ si
vectorii proprii:
Q(λ) = λ
2
−4ω
2
λ + 3ω
4
= 0 ⇒λ
1
= ω
2
, λ
2
= 3ω
2
.
Versorul propriu corespunz˘ ator lui λ
1
este e
0
1
=
1

2
e
1
+
1

2
e
2
, iar versorul propriu core-
spunz˘ ator lui λ
2
este e
0
2
= −
1

2
e
1
+
1

2
e
2
¸si deci matricea S este
S =
_
_
1

2

1

2
1

2
1

2
_
_
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 137
¸si
A
0
=
_
_

2
0
0 ω
2
_
_
.
Punând X = SY ecua¸tia matriceal˘ a ini¸tial˘ a devine SY
00
+ASY = 0. Dup˘ a înmul¸tire la
stânga cu S
t
avem Y
00
+A
0
Y = 0 adic˘ a sistemul
η
00
1
+ 3ω
2
η
1
= 0,
η
00
2
+ ω
2
η
2
= 0,
a c˘ arui solu¸tie este
η
1
= A
1
cos(ω

3t + ϕ
1
),
η
2
= A
2
cos(ωt + ϕ
2
).
Rezult˘ a
_
_
ξ
1
ξ
2
_
_
=
_
_
1

2

1

2
1

2
1

2
_
_
_
_
A
1
cos(ω

3t + ϕ
1
)
A
2
cos(ωt + ϕ
2
)
_
_
adic˘ a
ξ
1
=
1

2
A
1
cos(ω

3t + ϕ
1
) −
1

2
A
2
cos(ωt + ϕ
2
)
ξ
2
=
1

2
A
1
cos(ω

3t + ϕ
1
) +
1

2
A
2
cos(ωt + ϕ
2
).
Constantele A
1
, A
2
, ϕ
1
, ϕ
2
se determin˘ a din condi¸tiile ini¸tiale. Expresiile lui ξ
1
, ξ
2
pun
în eviden¸t˘ a a¸sa numitele moduri fundamentale η
1
, η
2
¸si pulsa¸ tiile fundamentale ω

3, ω.
Pulsa¸tiile fundamentale sunt legate evident de valorile proprii ale matricei A, ele fiind
radicalii valorilor proprii. Aceasta este situa¸tia în care apar în multe aplica¸tii practice
valorile proprii ale matricelor.
3.4.5 Exerci¸tii
1. S˘ a se studieze endomorfismul care pe baza ortnormat˘ a (e
1
, e
2
, e
3
) are matricea
A =
_
_
_
_
_
5 −2 0
−2 6 2
0 2 7
_
_
_
_
_
.
138 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
R. Pe baza ob¸tinut˘ a cu matricea de trecere
S =
_
_
_
_
_
2
3
2
3
1
3
2
3

1
3

2
3

1
3
2
3

2
3
_
_
_
_
_
endomorfismul are matricea
A
0
=
_
_
_
_
_
3 0 0
0 6 0
0 0 9
_
_
_
_
_
.
2. S˘ a se studieze endomorfismul care pe baza ortonormat˘ a (e
1
, e
2
, e
3
) are matricea
A =
_
_
_
_
_
1 1 2
1 1 2
2 2 4
_
_
_
_
_
.
R. Pe baza ob¸tinut˘ a cu matricea de trecere
S =
_
_
_
_
_
1

2
1

3
1

6

1

2
1

3
1

6
0 −
1

3
2

6
_
_
_
_
_
endomorfismul are matricea
A
0
=
_
_
_
_
_
0 0 0
0 0 0
0 0 6
_
_
_
_
_
.
3.4.6 Endomorfisme izometrice (ortogonale)
Defini¸tia 3.4.14 Un endomorfism f al unui spa¸ tiu euclidian V se nume¸ ste izometric
sau ortogonal dac˘a el p˘astreaz˘a produsul scalar, adic˘a pentru orice x, y ∈ V are loc
rela¸ tia < f(x), f(y) >=< x, y > .
Rela¸tia din defini¸tie justific˘ a denumirea de izometric (aceea¸si metric˘ a).
Exemplul 3.4.6.1 Endomorfismul s
u
definit pe spa¸ tiul vectorilor de pozi¸ tie prin
s
u
(
−→
x ) =
−→
x −2(
−→
x
−→
u )
−→
u este izometric pentru c˘a se verific˘a imediat c˘a s
u
(
−→
x )s
y
(
−→
y ) =
−→
x
−→
y . Intr-un spa¸ tiu euclidian oarecare endomorfismul lui Hausholder s
u
(x) = x −2 <
x, u > u este ¸ si simetric ¸ si izometric.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 139
Teorema 3.4.22 Endomorfismul f al spa¸ tiului euclidian V este izometric dac˘a ¸ si nu-
mai dac˘a p˘astreaz˘a m˘arimea (norma) vectorilor, adic˘a pentru orice x ∈ V avem |f(x)| =
|x|.
In adev˘ ar din defini¸tie, pentru y = x rezult˘ a < f(x), f(x) >=< x, x > adic˘ a |f(x)| =
|x|. Invers dac˘ a pentru orice x ∈ V avem |f(x)|
2
= |x|
2
din rela¸tia
< f(x +y), f(x +y) >= |f(x)|
2
+ 2 < f(x), f(y) > +|f(y)|
2
=
= |x +y|
2
= |x|
2
+ 2 < x, y > +|y|
2
rezult˘ a < f(x), f(y) >=< x, y > .
Teorema 3.4.23 Endomorfismul f al spa¸ tiului euclidian V este izometric dac˘a ¸ si nu-
mai dac˘a are invers ¸ si inversul s˘au coincide cu adjunctul s˘au.
In adev˘ ar, dac˘ a f este izometric rezult˘ a c˘ a pentru orice x, y ∈ V avem
< x, f

(f(y)) >=< f(x), f(y) >=< x, y >
adic˘ a < x, f

(f(y)) −y >= 0 pentru orice x. Rezult˘ a f

(f(y)) = y pentru orice y. Deci
f

◦ f = i sau f
−1
= f

. Reciproca se verific˘ a imediat.
Matriceal putem enun¸ta
Teorema 3.4.24 Endomorfismul f al spa¸ tiului euclidian V este izometric dac˘a ¸ si nu-
mai dac˘a într-o baz˘a ortonormat˘a a lui V îi corespunde o matrice ortogonal˘a A : A
−1
=
A
t
.
Matricea A = I −2UU
t
a endomorfismului lui Hausholder este ortogonal˘a.
Din teorema precedent˘ a rezult˘ a
Teorema 3.4.25 Endomorfismul f al spa¸ tiului euclidian V este izometric dac˘a ¸ si nu-
mai dac˘a el transform˘a elementele unei baze ortonormate tot în elementele unei baze
ortonormate.
Intr-un spa¸tiu euclidian n-dimensional un endomorfism izometric este determinat
deci de
n
2
−[n + (n −1) + (n −2) + · · · + 1] = n
2

n(n + 1)
2
=
n(n −1)
2
parametri reali.
140 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Teorema 3.4.26 Determinantul matricei unui endomorfism izometric pe o baz˘a orto-
normat˘a este ±1.
Teorema 3.4.27 R˘ad˘acinile polinomului caracteristic al unei matrice ortogonale cu e-
lemente reale au modulul egal cu unitatea.
Fie A matrice ortogonal˘ a ¸si λ o r˘ ad˘ acin˘ a a ecua¸tiei det(A−λI) = 0. Atunci sistemul
(A − λI)X = 0 are o solu¸tie nebanal˘ a eventual complex˘ a. Din rela¸tia AX = λX
prin transpunere ¸si conjugare avem X
t
A
t
= λX. Inmul¸tind membru cu membru avem
X
t
A
t
AX = λλXX de unde, ¸tinând cont c˘ a A
t
A = I, rezult˘ a λλ = 1.
Teorema 3.4.28 Dac˘a subspa¸ tiul V
0
al spa¸ tiului euclidian V este invariat de endomor-
fismul izometric f atunci ¸ si complementul s˘au ortogonal V
0⊥
este invariat de endomor-
fism.
In adev˘ ar, V
0⊥
este invariat de f

= f
−1
¸si deci ¸si de f = (f
−1
)
−1
.
Dac˘ a V este un spa¸tiu euclidian unidimensional, este evident c˘ a exist˘ a doar dou˘ a
endomorfisme izometrice: cel pentru care f(x) = x pentru orice x ∈ V ¸si cel pentru care
f(x) = −x pentru orice x ∈ V.
Fie acum V un spa¸tiu euclidian de dimensiune 2, dim(V ) = 2 ¸si f un endomorfism
izometric al s˘ au. Spa¸tiul V este izomorf cu spa¸tiul vectorilor de pozi¸tie ai punctelor
dintr-un plan. Dac˘ a
A =
_
_
α
11
α
12
α
21
α
22
_
_
este matricea endomorfismului pe o baz˘ a ortonormat˘ a, atunci sau det(A) = −1 sau
det(A) = 1. Avem în plus

11
)
2
+ (α
12
)
2
= 1
α
11
α
21
+ α
12
α
22
= 0

21
)
2
+ (α
22
)
2
= 1
Din ultima condi¸tie rezult˘ a c˘ a exist˘ a ϕ astfel c˘ a α
21
= sinϕ, α
22
= cosϕ. A doua condi¸tie
împreun˘ a cu condi¸tia det(A) = −1 conduce la sistemul
α
11
sinϕ + α
12
cosϕ = 0
α
11
cosϕ −α
12
sinϕ = −1
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 141
de unde rezult˘ a α
11
= −cosϕ, α
12
= sinϕ. Am g˘ asit deci
A =
_
_
−cosϕ sinϕ
sinϕ cosϕ
_
_
adic˘ a o matrice ortogonal˘ a simetric˘ a cu polinomul caracteristic p(λ) = λ
2
−1 cu valorile
proprii λ
1
= 1, λ
2
= −1 c˘ arora le corespund versorii proprii ortogonali e
1
, e
2
. Endomor-
fismul este deci o simetrie fa¸t˘ a de dreapta de versor e
2
.
Dac˘ a lu˘ am condi¸tia det(A) = 1 g˘ asim
A =
_
_
cosϕ −sinϕ
sinϕ cosϕ
_
_
adic˘ a endomorfismul poate fi considerat o rota¸tie plan˘ a de unghi ϕ.
Cum polinomul caracteristic al unui endomorfism izometric pe un spa¸tiu euclidian
are cel pu¸tin o r˘ adacin˘ a real˘ a de modul 1 sau o pereche de r˘ ad˘ acini complexe de modul
1 se poate demonstra imediat prin induc¸tie complet˘ a ca la teorema (3.4.18) urm˘ atoarea
Teorema 3.4.29 (de structur˘a a endomorfismelor izometrice) Dac˘a f este un endo-
morfism izometric al spa¸ tiului euclidian V atunci spa¸ tiul V se poate scrie ca o sum˘a
direct˘a de subspa¸ tii de dimensiune cel mult doi invariante fa¸ t˘a de f ¸ si dou˘a câte dou˘a
ortogonale.
Cu un enun¸t matriceal avem
Teorema 3.4.30 (de structur˘a a matricelor ortogonale) Dac˘a A este o matrice orto-
gonal˘a de ordin n atunci exist˘a o matrice ortogonal˘a S astfel încât B = S
−1
AS unde B
este o matrice de forma
B =
_
_
_
_
_
_
_
_
C
1
0 · · · 0
0 C
2
· · · 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 · · · C
s
_
_
_
_
_
_
_
_
unde C
i
sunt matrice ortogonale de ordinul n
i
≤ 2; pentru n
i
= 1 avemC
i
= ±1, iar
pentru n
i
= 2 C
i
este o matrice de rota¸ tie plan˘a; n
1
+n
2
+ · · · n
s
= n.
142 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
In spa¸tiul vectorilor liberi sau al vectorilor de pozi¸tie orice endomorfism izometric
cu determinantul matricei asociate egal cu +1 este o rota¸tie în jurul unei drepte al
c˘ arei vector director este vector propriu corespunz˘ ator valorii proprii λ = 1. Exist˘ a
o baz˘ a ortonormat˘ a cu al treilea element egal cu versorul propriu în care matricea
endomorfismului este
_
_
_
_
_
cos ϕ −sinϕ 0
sin ϕ cos ϕ 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Unghiul de rota¸tie ϕ este dat de rela¸tia
2 cos ϕ + 1 = Tr(A).
Exemplul 3.4.6.2 Consider˘am endomorfismul definit pe spa¸ tiul vectorilor liberi care
pe baza ortonormat˘a (
−→
e
1
,
−→
e
2
,
−→
e
3
) are matricea
A =
_
_
_
_
_
2
3

1
3
2
3
2
3
2
3

1
3

1
3
2
3
2
3
_
_
_
_
_
.
Se verific˘a imediat ca matricea A este ortogonal˘a AA
t
= 1. Polinomul caracteristic este
P(λ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
2
3
−λ −
1
3
2
3
2
3
2
3
−λ −
1
3

1
3
2
3
2
3
−λ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= −(λ −1)(λ
2
−λ + 1).
Se g˘asesc r˘ad˘acinile λ
1,2
=
1
2
± i

3
2
, λ
3
= 1. Valorii proprii λ
3
= 1 îi corespunde ver-
sorul propriu
−→
e
0
3
=
1

3
−→
e
1
+
1

3
−→
e
2
+
1

3
−→
e
3
. Endomorfismul reprezint˘a o rota¸ tie în jurul
acestui versor de unghi ϕ =
π
3
, cum rezult˘a fie din rela¸ tia 2 cos ϕ+1 = 2 fie din expresia
r˘ad˘acinilor λ
1,2
. Dac˘a în subspa¸ tiul vectorilor perpendiculari pe
−→
e
0
3
alegem o baz˘a orto-
normat˘a
−→
e
0
1
=
1

2
−→
e
1

1

2
−→
e
2
,
−→
e
0
2
=
1

6
−→
e
1
+
1

6
−→
e
2

2

6
−→
e
3
ob¸ tinem baza spa¸ tiului în care
matricea endomorfismului este
A
0
=
_
_
_
_
_
1
2


3
2
0

3
2
1
2
0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 143
Matricea de trecere este matricea ortogonal˘a
S =
_
_
_
_
_
1

2
1

6
1

3

1

2
1

6
1

3
0 −
2

6
1

3
_
_
_
_
_
.
Se verific˘a rela¸ tia A
0
= S
t
AS.
Din forma matricei endomorfismului izometric reg˘ asim pe o alt˘ a cale c˘ a rota¸tia de
unghi ϕ în jurul versorului
−→
u este dat˘ a de rela¸tia
R
−→
u ,ϕ
(
−→
x ) =
−→
x cos ϕ + (
−→
u ×
−→
x ) sinϕ +
−→
u (
−→
u
−→
x )(1 −cos ϕ).
Dând lui ϕ valori particulare ob¸tinem endomorfisme care au mai fost amintite.
Dac˘ a un rigid se rote¸ste în jurul unei axe de versor
−→
u care trece prin origine unghiul
de rota¸tie este func¸tie de timp ϕ(t). Punctul care la momentul ini¸tial avea vectorul de
pozi¸tie
−→
r va avea la momentul t vectorul de pozi¸tie
−→
r
0
=
−→
r cos ϕ + (
−→
u ×
−→
r ) sinϕ +
−→
u (
−→
u
−→
r )(1 −cos ϕ).
Pozi¸tia punctului este determinat˘ a de trei parametri reali: doi parametri de la versorul
−→
u plus unghiul ϕ. Rezult˘ a c˘ a viteza acestui punct este
−→
v
0
= [−
−→
r sin ϕ + (
−→
u ×
−→
r ) cos ϕ +
−→
u (
−→
u
−→
r ) sinϕ]

dt
sau
−→
v
0
=
−→
u ×
−→
r
0

dt
=
−→
ω ×
−→
r
0
unde am notat
−→
ω =
−→
u

dt
vectorul numit vitez˘a de rota¸ tie.
Vom deduce acum distribu¸tia vitezelor într-un rigid în mi¸scare. Dac˘ a A, B, C sunt
trei puncte ale rigidului la momentul t = 0, ele devin A
0
, B
0
, C
0
la momentul t asfel încât
|
−→
AB| = |
−−→
A
0
B
0
|, |
−→
BC| = |
−−→
B
0
C
0
|, |
−→
AC| = |
−−→
A
0
C
0
|. Exist˘ a un endomorfism izometric care
duce pe
−→
AB în
−−−→
A
0
B
0
, etc. Dac˘ a S(t) este matricea ortogonal˘ a a acestui endomorfism
vom avea matriceal cu nota¸tii evidente
X
B
0 −X
A
0 = S(t)(X
B
−X
A
).
Derivând avem

X
B
0 −

XA
0 =

S
(t)(X
B
−X
A
) =

S
(t)S(t)
t
(X
B
0 −X
A
0 ).
144 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Matricea

S
(t)S(t)
t
fiind antisimetric˘ a, rezult˘ a c˘ a exist˘ a un vector
−→
ω (t) astfel c˘ a avem
−→
v
B
0 =
−→
v
A
0 +
−→
ω (t) ×
−−→
A
0
B
0
adic˘ a vitezele punctelor unui rigid sunt cunoscute de îndat˘ a ce cunoa¸stem viteza unui
punct
−→
v
A
0 ¸si vectorul
−→
ω (t) numit viteza unghiular˘a instantanee a rigidului.
3.4.7 Exerci¸tii
1. S˘ a se studieze endomorfismul definit pe un spa¸tiu euclidian bidimensional care
într-o baz˘ a ortonormat˘ a are matricea A =
_
_
3
5

4
5
4
5
3
5
_
_
.
R. Endomorfismul este o rota¸tie de unghi α dat de cos α =
3
5
, sinα =
4
5
.
2. S˘ a se studieze endomorfismul definit pe un spa¸tiu euclidian tridimensional care
într-o baz˘ a ortonormat˘ a are matricea A =
_
_
_
_
_
29
45

20
45
28
45
28
45
35
45

4
45

20
45
20
45
35
45
_
_
_
_
_
.
R. Endomorfismul este o rota¸tie de unghi α dat de cos α =
3
5
, sin α =
4
5
în jurul
dreptei care trece prin origine de versor
−→
u =
1
3
−→
i +
2
3
−→
j +
2
3
−→
k .
3. S˘ a se studieze endomorfismul definit pe un spa¸tiu euclidian tridimensional care
într-o baz˘ a ortonormat˘ a are matricea A =
_
_
_
_
_
2
3
2
3

1
3
2
3

1
3
2
3
1
3

2
3

2
3
_
_
_
_
_
.
R. Endomorfismul este o rota¸tie de unghi α ∈ (0, π), cos α =
−1
3
în jurul dreptei care
trece prin origine de versor
−→
u =
2

5
−→
i +
1

5
−→
j .
4. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a x este un vector dintr-un spa¸tiu euclidian cu baza ortonor-
mat˘ a e
1
, e
2
, · · · , e
n
exist˘ a un endomorfism al lui Hausholder corespunz˘ ator unui versor
u din subspa¸tiul [e
k
, e
k+1
, · · · e
n
] astfel c˘ a s
u
(x) ∈ [e
1
, e
2
, · · · , e
k
]. Aceast˘ a propozi¸tie d˘ a
posibilitatea triunghiulariz˘ arii unei matrici prin înmul¸tirea la stânga cu un ¸sir de matrici
ortogonale ¸si simetrice.
3.4.8 Endomorfisme oarecare în spa¸tii euclidiene
Teorema 3.4.31 Dac˘a f este un endomorfism al unui spa¸ tiu euclidian atunci endo-
morfismul f

◦ f este un endomorfism autoadjunct ale c˘arui valori proprii sunt pozitive.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 145
In adev˘ ar putem scrie (f

◦ f)

= f

◦ (f

)

= f

◦ f. Fie acum λ o valoare proprie
a lui f

◦ f ¸si x un vector propriu corespunz˘ ator. Atunci
< (f

◦ f)(x), x >=< f

(f(x)), x >=< f(x), f(x) >= λ < x, x >
de unde λ ≥ 0.
Din punct de vedere matriceal avem
Teorema 3.4.32 Dac˘a A este o matrice p˘atratic˘a atunci matricea A
t
A este o matrice
simetric˘a cu toate valorile proprii pozitive.
Teorema 3.4.33 Dac˘a f este un endomorfism al unui spa¸ tiu euclidian atunci exist˘a
un endomorfism autoadjunct d asfel c˘a d
2
= f

◦ f.
In adev˘ ar, exist˘ a o baz˘ a ortonormat˘ a în care f

◦ f are o matrice diagonal˘ a cu
elementele de pe diagonal˘ a pozitive
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
λ
1
0 · · · 0
0 λ
2
· · · 0
0 0 · · · 0
0 0 · · · λ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Atunci endomorfismul din teorem˘ a este cel care în aceea¸si baz˘ a ortonormat˘ a are matricea
B =
_
_
_
_
_
_
_
_

λ
1
0 · · · 0
0

λ
2
· · · 0
0 0 · · · 0
0 0 · · ·

λ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
Din punct de vedere matriceal avem
Teorema 3.4.34 Pentru orice matrice p˘atratic˘a A exist˘a o matrice p˘atratic˘a simetric˘a
B astfel încât A = B
2
.
De¸si teorema urm˘ atoare este valabil˘ a pentru orice endomorfism al unui spa¸tiu eucli-
dian, o vom enun¸ta ¸si demonstra numai pentru endomorfisme bijective, aici demonstra¸tia
fiind imediat˘ a ¸si acesta fiind ¸si cazul care prezint˘ a importan¸t˘ a practic˘ a.
146 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Teorema 3.4.35 (teorema de descompunere a unui endomorfism oarecare) Orice en-
domorfism inversabil este produsul între un endomorfism ortogonal ¸ si un endomorfism
autoadjunct în aceast˘a ordine sau în ordine invers˘a.
In adev˘ ar dac˘ a f este un endomorfism inversabil, f

◦ f este autoadjunct cu toate
valorile proprii strict pozitive ¸si exist˘ a endomorfismul autoadjunct inversabil d astfel c˘ a
d
2
= f

◦ f. Not˘ am h = f ◦ d
−1
. Avem
h ◦ h
−1
= f ◦ d
−1
◦ (f ◦ d
−1
)

= f ◦ d
−1
◦ d
−1
◦ f

= f ◦ f
−1
◦ f
∗−1
◦ f

= i,
deci h este endomorfism ortogonal. Atunci f = h ◦ d, c.c.t.d.
Teorema arat˘ a c˘ a orice endomorfism inversabil este compunerea între rota¸tii, simetrii
¸si dilat˘ ari.
3.4.9 Deplas˘ ari în spa¸tii euclidiene
Defini¸tia 3.4.15 Se nume¸ ste deplasare în spa¸ tiul euclidian V orice aplica¸ tie d : V →V
cu proprietatea c˘a pentru orice x, y ∈ V are loc rela¸ tia
|d(y) −d(x)| = |y −x|.
Exemplul 3.4.9.1 Dac˘a a ∈ V este un element fixat atunci aplica¸ tia
t
a
(x) = a +x
este o deplasare numit˘a transla¸ tia de vector a.
Exemplul 3.4.9.2 Orice endomorfism izometric f : V → V este ¸ si o deplasare pe
spa¸ tiul euclidian V.
Exemplul 3.4.9.3 Dac˘a n este un versor în V ¸ si α ∈ R atunci aplica¸ tia
s(x) = x + 2(α− < x, n >)n
este o deplasare numit˘a simetria fa¸ t˘a de hiperplanul de ecua¸ tie < x, n > −α = 0.
Este evident c˘ a dac˘ a d
1
, d
2
sunt dou˘ a deplas˘ ari pe spa¸tiul euclidian V atunci ¸si
compunerea lor d
2
◦ d
1
este tot o deplasare pe V. In particular, compunerea dintre o
transla¸tie ¸si un endomorfism ortogonal este o deplasare. Orice deplasare pe un spa¸tiu
euclidian este de aceast˘ a form˘ a.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 147
Teorema 3.4.36 (teorema de structura a unei deplasari) Dac˘a d : V → V este o
deplasare a spa¸ tiului euclidian V atunci exist˘a în mod unic un endomorfism ortogonal
f : V →V ¸ si o transla¸ tie t : V →V astfel c˘a d = t ◦ f.
In adev˘ ar fie a = d(0) ¸si not˘ am cu t transla¸tia de vector a. Not˘ am f = t
−1
◦ d ¸si
trebuie s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a f este un endomorfism izometric. In primul rând observ˘ am c˘ a f
este o deplasare cu f(0) = 0 care p˘ astreaz˘ a norma pentru c˘ a pentru orice x ∈ V
|f(x)| = |f(x) −f(0)| = |x −0| = |x|.
De aici rezult˘ a c˘ a f p˘ astreaz˘ a ¸si produsul scalar pentru c˘ a pentru orice x, y ∈ V
< f(x), f(y) >=
1
2
¡
|f(x)|
2
+ |f(y)|
2
−|f(x) −f(y)|
2
¢
=
=
1
2
¡
|x|
2
+ |y|
2
−|x −y|
2
¢
=< x, y > .
A mai r˘ amas de ar˘ atat c˘ a f este linear, adic˘ a pentru orice x, y ∈ V ¸si pentru orice
α, β ∈ R
f(αx + βy) −αf(x) −βf(y) = 0.
Este suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a vectorul din stânga egalit˘ a¸tii este ortogonal pe vectorii unei
baze ortonormate a lui V. Fie (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) o baz˘ a ortonormat˘ a a lui V. Cumf p˘ astreaz˘ a
produsul scalar rezult˘ a c˘ a (f(e
1
), f(e
2
), · · · , f(e
n
)) este tot o baz˘ a ortonormat˘ a ¸si avem
pentru i = 1, 2, · · · , n
< f(αx + βy) −αf(x) −βf(y), f(e
i
) >=
= < αx + βy, e
i
> −α < x, e
i
> −β < x, e
i
>= 0.
Deci f este un endomorfism izometric. Unicitatea perechii t, f rezult˘ a din faptul c˘ a
transla¸tia t trebuie s˘ a satisfac˘ a condi¸tia t(0) = (t◦f)(0) = t(f(0)) = d(0) ¸si c˘ a f = t
−1
◦d.
Din demonstra¸tia f˘ acut˘ a rezult˘ a c˘ a pentru orice x ∈ V are loc rela¸tia
d(x) = d(0) +f(x)
sau dac˘ a not˘ am cu Y coloana coordonatelor lui d(x) pe o baz˘ a ortonormat˘ a, cu Y
0
coloana coordonatelor lui d(0), cu A matricea ortogonal˘ a a lui f ¸si cu X coloana coor-
donatelor lui x pe aceea¸si baz˘ a, avem
Y = Y
0
+AX.
148 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Invers, orice aplica¸tie a spa¸tiului euclidian pe el însu¸si de aceast˘ a form˘ a este o deplasare
a spa¸tiului euclidian.
Teorema 3.4.37 Oric˘arei deplas˘ari d a unui spa¸ tiu euclidian pe o baz˘a dat˘a orto-
normat˘a îi corespunde o matrice ortogonal˘a A ¸ si o coloan˘a Y
0
astfel c˘a vectorului x
cu coloana coordonatelor X îi corespunde vectorul y = d(x) cu coloana coordonatelor
Y = Y
0
+AX.
3.4.10 Forme lineare în spa¸tii euclidiene
Fie V un spa¸tiu euclidian n-dimensional, G matricea Gram pe baza e
1
, e
2
, · · · , e
n
¸si
V

dualul s˘ au, adic˘ a spa¸tiul formelor lineare definite pe V. Vom nota cu e

1
, e

2
, · · · , e

n
baza lui V

dual˘ a bazei lui V cu e

i
(e
j
) = δ
ij
. Dac˘ a x este un vector fixat din V, atunci
produsul scalar < x, y > este o form˘ a linear˘ a pe V. Se pune problema dac˘ a pentru orice
form˘ a linear˘ a l pe V g˘ asim un vector x astfel c˘ a l(y) =< x, y > . Dac˘ a not˘ am cu X, Y
coloanele coordonatelor lui x, y, cu L linia formei l, vom putea scrie
l(y) = LY = X
t
GY =< x, y >
de unde
L
t
= GX
adic˘ a vectorul x este unic determinat.
Teorema 3.4.38 Pentru orice form˘a linear˘a l pe spa¸ tiul euclidian V exist˘a un vector
x unic astfel c˘a l(y) =< x, y > .
Produsul scalar define¸ste o aplica¸tie linear˘ a γ : V →V

, γ(x) = l, care în perechea
de baze date are matricea G. Putem scrie
(γ(e
1
), γ(e
2
), · · · , γ(e
n
)) = (e

1
, e

2
, · · · , e

n
)G.
Matricea G fiind nesingular˘ a, aplica¸tia γ are invers˘ a γ
−1
tot linear˘ a cu matricea G
−1
.
Aplica¸tia γ este un izomorfism între spa¸tiul V ¸si dualul s˘ au V
∗.
Rela¸tia l(y) =< x, y >
se scrie l(y) =< γ
−1
(l), y > . Elementele f
i
= γ
−1
(e

i
), i = 1, 2, · · · , n constituie o alt˘ a
baz˘ a a lui V. Avem
(f
1
, f
2
, · · · , f
n
) = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
)G
−1
.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 149
Putem defini produsul scalar a dou˘ a forme lineare l =
n
P
i=1
l
i
e

i
, m =
n
P
j=1
m
j
e

j
ca fiind
< l, m >=< γ
−1
(l), γ
−1
(m) >=
n
X
i,j=1
l
i
m
j
< f
i
, f
j
>
adic˘ a matricea Gram a produsului scalar pe V

coincide cu matricea Gram H a bazei
(f
1
, f
2
, · · · , f
n
) a lui V. Vom observa mai întâi c˘ a bazele (e
1
, e
2
, · · · , e
n
), (f
1
, f
2
, · · · , f
n
)
sunt biortogonale adic˘ a
< e
i
, f
j
>= δ
ij
, i, j = 1, 2, · · · , n, δ
ij
=
_
_
_
1 pentru j = i
0 pentru j 6= i
.
In adev˘ ar, avem
(e
1
, e
2
, · · · , e
n
)
t
(f
1
, f
2
, · · · , f
n
) = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
)
t
(e
1
, e
2
, · · · , e
n
)G = GG
t
= I.
Din acest motiv baza (f
1
, f
2
, · · · , f
n
) se nume¸ste baza reciproc˘a a bazei (e
1
, e
2
, · · · , e
n
).
Vom avea
H = (f
1
, f
2
, · · · , f
n
)
t
(f
1
, f
2
, · · · , f
n
) = G
−1
GG
−1
= G
−1
.
Orice vector x din V se descompune unic dup˘ a cele dou˘ a baze
x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
+ · · · + ξ
n
e
n
= ζ
1
f
1
+ ζ
2
f
2
+ · · · + ζ
n
f
n
.
Vom avea
ξ
i
=< x, f
i
>, ζ
i
=< x, e
i
>, i = 1, 2, · · · , n.
Dac˘ a trecem de la baza (e
1
, e
2
, · · · , e
n
) la baza (e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
) cu ajutorul matricei
de trecere S, adic˘ a
(e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
) = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
)S,
(e
1
, e
2
, · · · , e
n
) = (e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
)T
atunci matricea Gram devine
G
0
= S
t
GS, G = T
t
G
0
T.
Atunci baza
(f
1
, f
2
, · · · , f
n
) = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
)G
−1
150 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
devine
(f
0
1
, f
0
2
, · · · , f
0
n
) = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
)STG
−1
T
t
= (f
1
, f
2
, · · · , f
n
)T
t
sau
(f
0
1
, f
0
2
, · · · , f
0
n
)
t
= T(f
1
, f
2
, · · · , f
n
)
t
.
Deci coloana elementelor bazei reciproce se schimb˘ a ca ¸si coloana X a componentelor
vectorului x
x = (e
1
, e
2
, · · · , e
n
)X = (e
0
1
, e
0
2
, · · · , e
0
n
)X
0
,
X
0
= TX, X = SX
0
,
adic˘ a contravariant. In ce prive¸ste componentele vectorului x pe bazele reciproce
x = (f
1
, f
2
, · · · , f
n
)Y = (f
0
1
, f
0
2
, · · · , f
0
n
)Y
0
rezult˘ a
Y
0
= S
t
Y, Y = T
t
Y
0
sau dac˘ a trecem la liniile lor
Y
0t
= Y
t
S, Y
t
= Y
0t
T,
adic˘ a se schimb˘ a ca ¸si liniile bazelor. Din acest motiv componentele ξ
1
, ξ
2
, · · · , ξ
n
ale lui
x se numesc componentele contravariante, iar componentele ζ
1
, ζ
2
, · · · , ζ
n
ale aceluia¸si
vector x se numesc componentele covariante.
3.4.11 Forme bilineare ¸si forme p˘ atratice în spa¸tii euclidiene
Teorema 3.4.39 Dac˘a b : V × V → R este o form˘a bilinear˘a pe spa¸ tiul euclidian V
atunci exist˘a endomorfismele unice f : V →V, g : V →V astfel încât pentru orice x, y ∈
V are loc rela¸ tia b(x, y) =< x, f(y) >=< y, g(x) >; endomorfismul g este adjunctul lui
f.
In adev˘ ar, notând cu X, Y coloanele coordonatelor lui x, y, cu G matricea Gram, cu
B, A, C matricele formei b ¸si ale endomorfismelor f, g, trebuie s˘ a avem
b(x, y) = X
t
BY = X
t
GAY = Y
t
GCX = X
t
C
t
GY.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 151
Cum X, Y sunt arbitrare, rezult˘ a
B = GA = C
t
G
adic˘ a
A = G
−1
B, C = B
t
G
−1
, C = A
t
.
Evident, endomorfismele determinate în mod unic satisfac condi¸tiile cerute.
Dup˘ a aceast˘ a teorem˘ a exist˘ a o bijec¸tie între formele bilineare ¸si endomorfismele spa-
¸tiului euclidian. Formelor bilineare simetrice le corespund endomorfisme autoadjuncte.
Formei bilineare care coincide cu produsul scalar îi corespunde endomorfismul identitate
f(x) = x.
Teorema 3.4.40 Aplica¸ tia p : V → V este o form˘a p˘atratic˘a pe spa¸ tiul euclidian V
dac˘a ¸ si numai dac˘a exist˘a un endomorfism autoadjunct f : V → V astfel încât pentru
orice x ∈ V s˘a avem p(x) =< f(x), x > . Intr-o baz˘a ortonormat˘a matricea endomor-
fismului f coincide cu matricea formei p˘atratice.
Intr-o baz˘ a oarecare cu matricea Gram G, dac˘ a P este matricea formei p˘ atratice ¸si
A matricea endomorfismului adjunct asociat ar trebui s˘ a avem
X
t
PX = X
t
GAX
adic˘ a A = G
−1
P. Endomorfismul astfel determinat este autoadjunct pentru c˘ a
(G
−1
PX)
t
GY = X
t
PG
−1
GY = X
t
GG
−1
PY.
Not˘ am c˘ a vectorii proprii ai endomorfismului asociat sunt da¸ti de sistemul
(A−λI)X = (G
−1
P −λG
−1
G)X = G
−1
(P −λG)X = 0
sau
(P −λG)X = 0.
Polinomul caracteristic va fi propor¸tional cu
Q(λ) = det(P −λG).
Conform teoremei de caracterizare a endomorfismelor autoadjuncte rezult˘ a
152 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Teorema 3.4.41 Dac˘a p : V →V este o form˘a p˘atratic˘a pe spa¸ tiul euclidian V atunci
exist˘a o baz˘a ortonormat˘a format˘a din vectori proprii ai endomorfismului asociat în care
forma p˘atratic˘a se reduce la forma canonic˘a, coeficien¸ tii p˘atratelor fiind valorile proprii
ale endomorfismului asociat.
Din punct de vedere matriceal dac˘ a consider˘ am c˘ a matricea simetric˘ a A este matricea
unei forme p˘ atratice într-un spa¸tiu euclidian într-o baz˘ a ortonormat˘ a reg˘ asim
Teorema 3.4.42 (teorema de structur˘a a matricelor simetrice) Dac˘a A este o matrice
simetric˘a atunci exist˘a o matrice ortogonal˘a S astfel c˘a A
0
= S
t
AS este diagonal˘a.
Dac˘ a consider˘ am c˘ a matricea simetric˘ a A este matricea unei forme p˘ atratice într-un
spa¸tiu euclidian într-o baz˘ a cu matricea Gram G avem
Teorema 3.4.43 Dac˘a A este o matrice simetric˘a ¸ si G o matrice simetric˘a pozitiv
definit˘a atunci exist˘a o matrice inversabil˘a S astfel c˘a S
t
GS = I ¸ si S
t
AS = Λ unde
Λ este o matrice diagonal˘a ale c˘arei elemente sunt r˘ad˘acinile polinomului caracteristic
Q(λ) = det(P −λG) = 0.
Exemplul 3.4.11.1 Intr-un spa¸ tiu euclidian V pe baza ortonormat˘a (e
1
, e
2
, e
3
) se con-
sider˘a forma p˘atratic˘a astfel c˘a lui x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
+ ξ
3
e
3
îi corespunde num˘arul
p(x) = ξ
1
ξ
2
+ ξ
2
ξ
3
+ ξ
3
ξ
1
.
Matricea formei p˘atratice pe baza dat˘a este
A =
_
_
_
_
_
0
1
2
1
2
1
2
0
1
2
1
2
1
2
0
_
_
_
_
_
.
Se g˘ase¸ ste polinomul caracteristic
P(λ) = det(A−λI) = −(λ −1)(λ +
1
2
)
2
¸ si deci exist˘a o baz˘a ortonormat˘a (e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
) pe care forma p˘atratic˘a se scrie
p(x) = ξ
02
1

1
2
ξ
02
2

1
2
ξ
02
3
.
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 153
Versorii bazei sunt vectorii proprii. Pentru λ
1
= 1 sistemul care d˘a vectorii proprii este
−ξ
1
+
1
2
ξ
2
+
1
2
ξ
3
= 0
1
2
ξ
1
−ξ
2
+
1
2
ξ
3
= 0
(a treia ecua¸ tie este consecin¸ t˘a a celor dou˘a scrise) cu solu¸ tia
ξ
1
3
=
ξ
2
3
=
ξ
3
3
¸ si putem lua versorul e
0
1
=
1

3
e
1
+
1

3
e
2
+
1

3
e
3
. Pentru λ = −
1
2
sistemul care d˘a vectorii
proprii se reduce la o singur˘a ecua¸ tie
ξ
1
+ ξ
2
+ ξ
3
= 0
spa¸ tiul vectorilor proprii fiind bidimensional. Luând ξ
3
= 0, ξ
2
= −1 avem ξ
1
= 1 ¸ si
g˘asim versorul propriu e
0
2
=
1

2
e
1

1

2
ξ
2
. Pe e
0
3
îl ob¸ tinem ca ”produs vectorial” al
primilor doi e
0
3
=
1

6
e
1
+
1

6
e
2

2

6
e
3
. Rezult˘a c˘a matricea de trecere este matricea
ortogonal˘a
S =
_
_
_
_
_
1

3
1

2
1

6
1

3

1

2
1

6
1

3
0 −
1

6
_
_
_
_
_
Leg˘atura între coordonate este
_
_
_
_
_
ξ
1
ξ
2
ξ
3
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1

3
1

2
1

6
1

3

1

2
1

6
1

3
0 −
1

6
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
ξ
0
1
ξ
0
2
ξ
0
3
_
_
_
_
_
.
Din punct de vedere matriceal avem
_
_
_
_
_
1

3
1

2
1

6
1

3

1

2
1

6
1

3
0 −
1

6
_
_
_
_
_
t
_
_
_
_
_
0
1
2
1
2
1
2
0
1
2
1
2
1
2
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1

3
1

2
1

6
1

3

1

2
1

6
1

3
0 −
1

6
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 −
1
2
0
0 0 −
1
2
_
_
_
_
_
.
Exemplul 3.4.11.2 S˘a consider˘am acum într-un spa¸ tiu bidimensional în baza (e
1
, e
2
)
formele p˘atratice care lui x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
fac s˘a-i corespund˘a numerele
q(x) = 2ξ
2
1
+ 2ξ
1
ξ
2
+ 3ξ
2
2
,
p(x) = 7ξ
2
1
+ 2ξ
1
ξ
2
+ 13ξ
2
2
.
154 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
Aceste forme p˘atratice au pe baza respectiv˘a matricele
G =
_
_
2 1
1 3
_
_
,
A =
_
_
7 1
1 13
_
_
.
Observ˘am c˘a ambele matrice sunt pozitiv definite. S˘a g˘asim o baz˘a (e
0
1
, e
0
2
) pe care
formele p˘atratice s˘a se scrie sub forma
q(x) = ξ
02
1
+ ξ
02
2
,
p(x) = λ
1
ξ
02
1
+ λ
2
ξ
02
2
.
Vom putea considera c˘a matricea G este matricea Gram a unui produs scalar pe spa¸ tiul
dat. Numerele λ
1
, λ
2
sunt r˘ad˘acinile polinomului caracteristic
P(λ) = det(A−λG) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
7 −2λ 1 −λ
1 −λ 13 −3λ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 5(λ
2
−9λ + 18)
G˘asim λ
1
= 6, λ
2
= 3. Vectorul x = ξ
1
e
1
+ ξ
2
e
2
este vector propriu corespunz˘ator lui
λ
1
= 6 dac˘a
_
_
7 −2.6 1 −6
1 −6 13 −3.6
_
_
_
_
ξ
1
ξ
2
_
_
= 0
adic˘a dac˘a ξ
1
+ ξ
2
= 0. M˘arimea vectorului propriu x = e
1
−e
2
este

< x, x > =
v
u
u
u
t
³
1 −1
´
_
_
2 1
1 3
_
_
_
_
1
−1
_
_
=

3
¸ si deci putem lua versorul e
0
1
=
1

3
e
1

1

3
e
2
. La fel g˘asim c˘a valorii proprii λ
2
= 3 îi
corespunde versorul propriu e
0
2
=
2

5
e
1
+
1

5
e
2
. Matricea de trecere este
S =
_
_
1

3
2

5

1

3
1

5
_
_
..
Pe noua baz˘a ortonormat˘a în produsul scalar considerat, matricea primei forme p˘atratice
este
G
0
= I =
_
_
1 0
0 1
_
_
,
3.4. SPA¸ TII EUCLIDIENE (UNITARE) 155
iar a celei de-a doua forme p˘atratice este
A
0
=
_
_
6 0
0 3
_
_
.
Se verific˘a de-altfel c˘a S
t
GS = I ¸ si S
t
AS = A
0
. Subliniem c˘a matricea de trecere nu
este ortogonal˘a..
In aplica¸tii practice legate de micile vibra¸tii ale unor sisteme în jurul pozi¸tiilor de
echilibru, matricea G este legat˘ a de energia cinetic˘ a a sistemului, iar matricea A este
legat˘ a de energia poten¸tial˘ a a sistemului. Dac˘ a X este coloana a¸sa numitelor coordo-
nate generalizate atunci determinarea micilor vibra¸tii revine la rezolvarea sistemului de
ecua¸tii diferen¸tiale GX
00
+ AX = 0. Punând X = SY ¸si înmul¸tind la stânga cu S
t
ob¸tinem Y
00
+ A
0
Y = 0 care se rezolv˘ a simplu. Y reprezint˘ a a¸sa numitele coordonate
sau moduri fundamentale.
3.4.12 Exerci¸tii
1. S˘ a se reduc˘ a la form˘ a canonic˘ a formele p˘ atratice date pe spa¸tii euclidiene în baze
ortonormate prin
a) p(x) = 5ξ
2
1
+ 6ξ
2
2
+ 7ξ
2
3
−4ξ
1
ξ
2
+ 4ξ
2
ξ
3
.
b) p(x) = ξ
2
1
+ ξ
2
2
+ 4ξ
2
3
+ 2ξ
1
ξ
2
+ 4ξ
1
ξ
3
+ 4ξ
2
ξ
3
.
156 CAPITOLUL 3. SPA¸ TII VECTORIALE
CAPITOLUL 4
CONICE ¸ SI CUADRICE
4.1 Conice
4.1.1 Ecua¸tia general˘ a a conicelor
Fie P un plan euclidian raportat la un sistem de coordonate rectangular Oxy cu
versorii
−→
i ,
−→
j .
Defini¸tia 4.1.1 Se nume¸ ste conic˘a sau curb˘a de ordinul doi mul¸ timea C a punctelor
M(x, y) din plan ale c˘aror coordonate satisfac o ecua¸ tie de forma
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0
unde coeficien¸tii a
ij
= a
ji
sunt reali.
Denumirea de conic˘ a se explic˘ a prin faptul c˘ a o asemenea curb˘ a rezult˘ a din intersec¸tia
unui con circular drept (considerat cu cele dou˘ a pânze ale sale) cu un plan¸si deci poate fi:
sau o elips˘ a sau o hiperbol˘ a sau o parabol˘ a sau o pereche de dou˘ a drepte concurente sau
paralele (când conul devine cilindru prin aruncarea vârfului la infinit). Scopul acestui
paragraf este s˘ a demonstr˘ am acest lucru.
Dac˘ a not˘ am vectorul de pozi¸tie al punctului M(x, y) prin
−→
r = x
−→
i + y
−→
j putem
scrie ecua¸tia conicei sub forma
p(
−→
r ) + 2l(
−→
r ) +a
33
= 0
158 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
unde p(
−→
r ) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
este o form˘ a p˘ atratic˘ a, l(
−→
r ) = a
31
x +a
32
y este o
form˘ a linear˘ a, ambele definite pe mul¸timea vectorilor de pozi¸tie. Dac˘ a not˘ am cu
A =
_
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
_
, L = (a
31
, a
32
), X =
_
_
x
y
_
_
matricea formei p˘ atratice pe baza (
−→
i ,
−→
j ), linia formei lineare respectiv coloana coor-
donatelor vectorului de pozi¸tie putem scrie ecua¸tia conicei sub forma matriceal˘ a
X
t
AX + 2LX +a
33
= 0.
Introducând o coordonat˘ a fictiv˘ a z = 1 putem scrie ecua¸tia conicei sub forma
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
xz + 2a
23
yz +a
33
z
2
= 0.
Introducând nota¸tiile
^
A
=
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
_
_
_
=
_
_
A L
t
L a
33
_
_
,
^
X
=
_
_
_
_
_
z
y
z
_
_
_
_
_
se poate scrie membrul stâng al ecua¸tiei conicei sub forma unei forme p˘ atratice de cele
trei variabile x, y, z
^
X
t^
A
^
X
= 0.
Matricea
^
A
este matricea tuturor coeficien¸tilor ecua¸tiei conicei.
Polinomul caracteristic al formei p˘ atratice p(
−→
r ) este
P(λ) = det(A−λI
2
) = λ
2
−λTr(A) + det(A).
Polinomul caracteristic al formei p˘ atratice
^
X
t^
A
^
X
este
^
P
(λ) = det(
^
A
−λI
3
) = −λ
3
+ λ
2
Tr(
^
A
) −λ(A
11
+A
22
+A
33
) + det(
^
A
).
Vom nota în continuare
I = Tr(A), δ = det(A), ∆ = det(
^
A
), J = A
11
+A
22
+A
33
,
f(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
.
Vom ar˘ ata c˘ a valoarea expresiilor I, δ, ∆, J nu se schimb˘ a la schimbarea sistemului de
coordonate ¸si deci le vom numi invarian¸ti ai ecua¸tiei conicei.
4.1. CONICE 159
4.1.2 Modificarea ecua¸tiei conicei la o transla¸tie a sistemului
de coordonate
Dac˘ a efectu˘ am o transla¸tie a sistemului de coordonate în punctul O
0
(x
0
, y
0
) trecând
de la sistemul Oxy la sistemul O
0
x
0
y
0
, baza (
−→
i ,
−→
j ) r˘ amânând neschimbat˘ a, trecem de
la coordonatele x, y la coordonatele x
0
, y
0
prin rela¸tiile
x = x
0
+x
0
,
y = y
0
+y
0
sau matricial
X = X
0
+X
0
unde X =
_
_
x
y
_
_
, X
0
=
_
_
x
0
y
0
_
_
, X
0
=
_
_
x
0
y
0
_
_
.
Inlocuind în ecua¸tia conicei, se ob¸tine o ecua¸tie de aceea¸si form˘ a
X
0t
AX
0
+ 2(L +X
t
o
A)X
0
+X
t
0
AX
0
+ 2LX
0
+a
33
= 0
cu matricea tuturor coeficien¸tilor
^
A
0
=
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
21
a
22
a
21
x
0
+a
22
y
0
+a
23
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
21
x
0
+a
22
y
0
+a
23
f(x
0
, y
0
)
_
_
_
_
_
sau mai scurt
^
A
0
=
_
_
A L +AX
0
L +X
t
0
A f(x
0
, y
0
)
_
_
.
Forma p˘ atratic˘ a nu-¸si schimb˘ a coeficien¸tii ¸si deci nu se schimb˘ a nici expresiile I, δ.
Dac˘ a scriem rela¸tiile de schimbare a coordonatelor sub forma
x = x
0
+x
0
z
0
y = y
0
+y
0
z
0
z = z
0
(= 1)
sau matriceal
^
X
= S
^
X
0
,
160 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
unde am notat
^
X
=
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
_
,
^
X
0
=
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
, S =
_
_
_
_
_
1 0 x
0
0 1 y
0
0 0 1
_
_
_
_
_
,
rezult˘ a c˘ a matricea
^
A
0
se scrie sub forma
^
A
0
= S
t
^
A
S de unde tragem concluzia c˘ a ¸si
expresia ∆ r˘ amâne neschimbat˘ a pentru c˘ a noua sa valoare este ∆
0
= ∆(det(S))
2
= ∆..
Deci avem
Teorema 4.1.1 La o transla¸ tie a sistemului de coordonate ecua¸ tia conicei r˘amâne de
aceea¸ si form˘a ¸ si r˘amân neschimbate expresiile I, δ, ∆.
4.1.3 Centrul de simetrie al unei conice
Defini¸tia 4.1.2 Se nume¸ ste centru de simetrie al conicei C punctul M
0
cu proprietatea
c˘a dac˘a punctul M apar¸ tine conicei atunci ¸ si punctul M
0
simetricul lui M fa¸ t˘a de M
0
apar¸ tine conicei.
Simetricul lui M(x, y) fa¸t˘ a de originea O(0, 0) este M
0
(−x, −y). Dac˘ a odat˘ a cu M
apar¸tine conicei ¸si punctul M
0
trebuie s˘ a avem
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0,
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
−2a
13
x −2a
23
y +a
33
= 0
de unde prin sc˘ adere avem
a
13
x +a
23
y = 0.
Cum asta trebuie s˘ a se întâmple pentru orice punct M(x, y) dac˘ a originea O(0, 0) este
centru, rezult˘ a c˘ a în mod necesar a
13
= a
23
= 0. Se vede imediat c˘ a aceste condi¸tii
sunt suficiente pentru ca originea O(0, 0) s˘ a fie centru. F˘ acând o transla¸tie în punctul
M
0
(x
0
, y
0
) rezult˘ a
Teorema 4.1.2 Punctul M
0
(x
0
, y
0
) este centru de simetrie al conicei dac˘a ¸ si numai
dac˘a coordonatele sale satisfac sistemul de ecua¸ tii
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
a
21
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0.
4.1. CONICE 161
Observ˘ am c˘ a determinantul acestui sistem este tocmai expresia δ. Dac˘ a δ 6= 0 sis-
temul de mai sus are solu¸tie unic˘ a. Dac˘ a δ = 0 acest sistem are o infinitate de solu¸tii
reprezentând puncte situate pe o dreapt˘ a numai dac˘ a ∆ = 0. Dac˘ a δ = 0 ¸si ∆ 6= 0
atunci sistemul nu are nicio solu¸tie. Deci are loc
Teorema 4.1.3 Dac˘a δ 6= 0 conica are un centru de simetrie unic ale c˘arui coordonate
sunt solu¸ tiile sistemului de mai sus. Dac˘a δ = 0 ¸ si ∆ = 0 conica are o infinitate de
centre de simetrie situate pe dreapta de ecua¸ tie a
11
x + a
12
y + a
13
= 0 . Dac˘a δ = 0 ¸ si
∆ 6= 0 conica nu are centru de simetrie.
Cum membrul stâng al ecua¸tiei conicei se scrie sub forma
f(x, y) = x(a
11
x +a
12
y +a
13
) +y(a
21
x +a
22
y +a
23
) +a
31
x +a
32
y +a
33
rezult˘ a c˘ a dac˘ a se face o transla¸tie a sistemului de coordonate într-un centru M
0
(x
0
, y
0
),
dispar termenii de gradul întâi în x, y ¸si termenul liber devine
a
0
33
= a
31
x
0
+a
32
y
0
+a
33
.
Dac˘ a centrul conicei este unic, δ 6= 0, atunci termenul liber este dat ¸si de rela¸tia
a
0
33
=

δ
cum rezult˘ a din invarian¸ta expresiei ∆. Din punct de vedere al calculuilui este preferabil˘ a
forma calculat˘ a cu linia a treia a matricei tuturor coeficien¸tilor.
4.1.4 Modificarea ecua¸tiei conicei la o rota¸tie a sistemului de
coordonate
Dac˘ a se trece de la sistemul de coordonate Oxy la sistemul Ox
0
y
0
printr-o rota¸tie a
sistemului cu unghiul α se trece de la baza (
−→
i ,
−→
j ) la baza (
−→
i
0
,
−→
j
0
) dat˘ a de rela¸tiile
³
−→
i
0
,
−→
j
0
´
=
³
−→
i ,
−→
j
´
_
_
cos α −sin α
sin α cos α
_
_
=
³
−→
i ,
−→
j
´
S.
Atunci se trece de la coordonatele x, y la coordonatele x
0
, y
0
prin rela¸tiile
X =
_
_
x
y
_
_
= S
_
_
x
0
y
0
_
_
= SX
0
162 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
¸si ecua¸tia conicei devine
X
0t
S
t
ASX + 2LSX +a
33
= 0
adic˘ a ecua¸tia este de aceea¸si form˘ a cu matricea tuturor coeficien¸tilor
^
A
0
=
_
_
S
t
AS S
t
L
t
LS a
33
_
_
.
Dac˘ a scriem rela¸tiile de schimbare a coordonatelor sub forma
^
X
=
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
cos α −sin α 0
sin α cos α 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
=
^
S
^
X
0
, z = z
0
= 1
se poate scrie noua matrice tuturor coeficien¸tilor sub forma
^
A
0
=
^
S
t^
A
^
S
.
Din expresiile noii matrice a tuturor coeficien¸tilor rezult˘ a c˘ a ¸si de aceast˘ a dat˘ a expresiile
I, δ, ∆ r˘ amân neschimbate. In plus ¸si expresia J r˘ amâne neschimbat˘ a.
Teorema 4.1.4 La o rota¸ tie a sistemului de coordonate, ecua¸ tia unei conice r˘amâne de
aceea¸ si form˘a ¸ si r˘amân neschimba¸ ti invarian¸ tii I, δ, ∆, J.
4.1.5 Studiul conicelor cu centru unic
Fie o conic˘ a care în sistemul de coordonate Oxy are ecua¸tia
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0.
Presupunem c˘ a avem δ 6= 0, deci exist˘ a un centru de simetrie unic O
0
(x
0
, y
0
) ale c˘ arui
coordonate sunt date de sistemul scris cu primele dou˘ a linii ale matricei tuturor coefi-
cien¸tilor
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
a
21
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0.
4.1. CONICE 163
Dac˘ a facem o transla¸tie a sistemului de coordonate în centru, deci schimb˘ am coordo-
natele prin rela¸tiile
x = x
0
+x
0
y = y
0
+y
0
ecua¸tia conicei devine
a
11
x
02
+ 2a
12
x
0
y
0
+a
22
y
02
+

δ
= 0.
Reamintim c˘ a termenul liber este mai simplu de calculat prin rela¸tia

δ
= a
31
x
0
+a
32
y
0
+a
33
.
Din teoria formelor p˘ atratice rezult˘ a c˘ a exist˘ a un sistem de coordonate O
0
XY în
care ecua¸tia conicei va fi de forma
λ
1
X
2
+ λ
2
Y
2
+

δ
= 0
sau
X
2


δλ
1
+
Y
2


δλ
2
−1 = 0,
unde λ
1
, λ
2
sunt valorile proprii ale matricei A adic˘ a sunt r˘ ad˘ acinile polinomului carac-
teristic
P(λ) = λ
2
−Iλ + δ = 0.
Cum
λ
1
+ λ
2
= I, λ
1
λ
2
= δ
rezult˘ a c˘ a avem urm˘ atoarea clasificare a conicelor cu centru unic δ 6= 0 :
• δ > 0 ¸si ∆ = 0 conica este o pereche de dou˘ a drepte imaginare concurente în
centrul real;
• δ > 0 ¸si ∆ 6= 0 ¸si ∆I > 0 conica este o elips˘ a imaginar˘ a;
• δ > 0 ¸si ∆ 6= 0 ¸si ∆I < 0 conica este o elips˘ a propriu zis˘ a;
• δ < 0 ¸si ∆ = 0 conica este o pereche de drepte reale concurente în centru;
164 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
• δ < 0 ¸si ∆ 6= 0 conica este o hiperbol˘ a propriu zis˘ a.
Dac˘ a not˘ am cu α unghiul cu care rotim sistemul O
0
x
0
y
0
ca s˘ a ob¸tinem sistemul
O
0
XY, versorii noului sistem vor fi
−→
I =
−→
i cos α +
−→
j sinα
−→
J = −
−→
i sin α +
−→
j cos α.
Rezult˘ a c˘ a vom avea
λ
1
= p(
−→
I ) = a
11
cos
2
α + 2a
12
cos αsin α +a
22
sin
2
α
λ
2
= p(
−→
J ) = a
11
sin
2
α −2a
12
cos αsin α +a
22
cos
2
α
0 = b(
−→
I ,
−→
J ) = −a
12
cos αsinα +a
12
(cos
2
α −sin
2
α) +a
22
cos αsin α.
Am notat prin b forma polar˘ a a formei p˘ atratice p. Din ultima rela¸tie rezult˘ a
formula care d˘ a unghiul de rota¸tie
tan2α =
2a
12
a
11
−a
22
.
Putem scriem
λ
1
−λ
2
= a
11
cos 2α + 2a
12
sin 2α −a
22
cos 2α =
= (a
11
−a
22
) cos 2α + 2a
12
sin 2α =
=
2a
12
sin2α
.
Deci dac˘ a alegem unghiul de rota¸tie cel mai mic posibil α ∈ (0,
π
2
), atunci alegem
r˘ ad˘ acinile polinomului caracteristic astfel c˘ a
sgn(λ
1
−λ
2
) = sgn(a
12
).
Exemplul 4.1.5.1 S˘a se reprezinte grafic conica
25x
2
−14xy + 25y
2
+ 64x −64y −224 = 0.
Matricea tuturor coeficien¸tilor este
^
A
=
_
_
_
_
_
25 −7 32
−7 25 −32
32 −32 −224
_
_
_
_
_
.
4.1. CONICE 165
Avem I = 50, δ = 625 − 49 = 576 > 0 deci avem o conic˘ a gen elips˘ a cu centru
unic. Coordonatele centrului sunt date de primele dou˘ a linii
25x
0
−7y
0
+ 32 = 0
−7x
0
+ 25y
0
−32 = 0
adic˘ a centrul este O
0
(−1, 1). Calcul˘ am

δ
= −32 · 1 −32 · 1 −224 = −288, adic˘ a
∆ = 288 · 576. Cum ∆I > 0, avem o elips˘ a propriu zis˘ a. Polinomul caracteristic
este P(λ) = λ
2
−50λ −576 = 0 cu r˘ ad˘ acinile λ
1,2
= 18, 32. Cum sgn(λ
1
−λ
2
) =
sgn(−7) = −1 rezult˘ a c˘ a trebuie s˘ a lu˘ am λ
1
= 18, λ
2
= 32 ¸si deci ecua¸tia elipsei
dup˘ a transla¸tia ¸si rota¸tia axelor este
18X
2
+ 32Y
2
−288 = 0
sau
X
2
16
+
Y
2
9
−1 = 0
adic˘ a avem o elips˘ a cu semiaxele a = 4, b = 3. Unghiul de rota¸tie a axelor este dat
de rela¸tia
tan2α =
−14
25 −25
= ∞
¸si deci α =
π
4
. Vom avea cos α =

2
2
, sinα =

2
2
¸si deci matricea de trecere de la
baza ini¸tial˘ a (
−→
i ,
−→
j ) la baza (
−→
I ,
−→
J ) este
S =
_
_

2
2


2
2

2
2

2
2
_
_
.
Formulele de schimbare la transla¸tie sunt
x = x
0
−1
y = y
0
+ 1
iar la rota¸tie
x
0
=

2
2
X −

2
2
Y
y
0
=

2
2
X +

2
2
Y
166 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
adic˘ a formulele finale sunt
x = −1 +

2
2
X −

2
2
Y
y = 1 +

2
2
X +

2
2
Y
sau pe dos
X =

2
2
(x + 1) +

2
2
(y −1)
Y = −

2
2
(x + 1) +

2
2
(y −1).
Ecua¸tiile axelor de simetrie fiind în noul sistem Y = 0 respectiv X = 0 rezult˘ a a
fi în sistemul ini¸tial
x −y + 2 = 0
x +y = 0.
In noul sistem ecua¸tiile parametrice ale elipsei fiind
X = 4 cos t
Y = 3 sin t, t ∈ [0, 2π],
rezult˘ a c˘ a în sistemul ini¸tial avem ecua¸tiile parametrice
x = −1 + 2

2 cos t −3

2
2
sint
y = 1 + 2

2 cos t + 3

2
2
sin t, t ∈ [0, 2π].
Elipsa desenat˘ a cu MATHCAD este în figura de mai jos.
Exemplul 4.1.5.2 S˘a se studieze conica
25x
2
−14xy + 25y
2
+ 64x −64y + 64 = 0.
Matricea tuturor coeficien¸tilor este
^
A
=
_
_
_
_
_
25 −7 32
−7 25 −32
32 −32 64
_
_
_
_
_
.
4.1. CONICE 167
5 0 5
5
5
5.294
3.265 −
y t ( )
2.536 4.536 − x t ( )
Fig. 4.1: Elipsa de la exemplul 1
Calcul˘ am I = 50, δ = 625 −49 = 576 > 0 deci avem o conic˘ a gen elips˘ a cu centru
unic. Coordonatele centrului sunt date de primele dou˘ a linii
25x
0
−7y
0
+ 32 = 0
−7x
0
+ 25y
0
−32 = 0
adic˘ a centrul este O
0
(−1, 1). Calcul˘ am

δ
= −32 · 1 −32 · 1 +64 = 0, adic˘ a ∆ = 0,
deci avem de fapt o pereche de dou˘ a drepte imaginare concurente în centru. Dac˘ a
ordon˘ am ecua¸tia dup˘ a y avem
25y
2
−2y(7x + 32) + 25x
2
+ 64x + 64 = 0.
Realizantul acestei ecua¸tii este
(7x + 32)
2
−25(25x
2
+ 64x + 64) = −(576x
2
+ 1152x + 576) = −24
2
(x + 1)
2
¸si avem
y =
7x + 32 ± 24i(x + 1)
25
adic˘ a dou˘ a drepte imaginare conjugate concurente în O
0
(−1, 1).
Exemplul 4.1.5.3 S˘a se reprezinte grafic conica
3x
2
+ 10xy + 3y
2
−2x −14y −13 = 0.
168 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
Matricea tuturor coeficien¸tilor este
^
A
=
_
_
_
_
_
3 5 −1
5 3 −7
−1 −7 −13
_
_
_
_
_
.
Calcul˘ am I = 6, δ = −16 < 0 deci avem o conic˘ a gen hiperbol˘ a cu centru unic dat
de sistemul
3x
0
+ 5y
0
−1 = 0
5x
0
+ 3y
0
−7 = 0
¸si g˘ asim centrul O
0
(2, −1). Calcul˘ am

δ
= −2+7−13 = −8. R˘ ad˘ acinile polinomului
caracteristic P(λ) = λ
2
−6λ −16 = 0 sunt λ
1,2
= 8, −2. Cum a
12
= 5 > 0 alegem
λ
1
= 8, λ
2
= −2. Dup˘ a transla¸tia ¸si rota¸tia sistemului de coordonate ecua¸tia
conicei este
8X
2
−2Y
2
−8 = 0
sau
X
2
1

Y
2
4
−1 = 0
adic˘ a avem o hiperbol˘ a cu axa transvers˘ a O
0
X cu semiaxele a = 1, b = 2. Unghiul
de rota¸tie a axelor este dat de rela¸tia
tan 2α =
10
3 −3
= ∞
adic˘ a α =
π
4
. Avem cos α =

2
2
, sin α =

2
2
¸si matricea de trecere de la baza ini¸tial˘ a
(
−→
i ,
−→
j ) la baza nou˘ a (
−→
I ,
−→
J ) este
S =
_
_

2
2


2
2

2
2

2
2
_
_
.
Formulele de schimbare la transla¸tie sunt
x = x
0
+ 2
y = y
0
−1
iar la rota¸tie sunt
x
0
=

2
2
X −

2
2
Y
y
0
=

2
2
X +

2
2
Y
4.1. CONICE 169
adic˘ a formulele finale sunt
x = 2 +

2
2
X −

2
2
Y
y = −1 +

2
2
X +

2
2
Y
sau pe dos
X =

2
2
(x −2) +

2
2
(y + 1)
Y = −

2
2
(x −2) +

2
2
(y + 1).
In noul sistem ecua¸tiile axelor de simetrie sunt Y = 0, X = 0, deci în vechiul
sistem ecua¸tiile lor sunt
x −y −3 = 0
x +y −1 = 0.
In noul sistem ecua¸tiile parametrice ale unei ramuri a hiperbolei sunt
X = cosht
Y = 2 sinht, t ∈ R
¸si pentru cealalt˘ a ramur˘ a sunt
X = −cosh t
Y = −2 sinh t, t ∈ R.
Deci în vechiul sistem ecua¸tiile parametrice sunt pentru o ramur˘ a
x = 2 +

2
2
cosh t −

2 sinh t
y = −1 +

2
2
cosh t +

2 sinh t.
¸si pentru cealalt˘ a ramur˘ a
x = 2 −

2
2
cosh t +

2 sinh t
y = −1 −

2
2
cosh t −

2 sinh t.
170 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
In noul sistem ecua¸tiile asimptotelor sunt Y = ±2X ¸si ob¸tinem ecua¸tiile asimp-
totelor în vechiul sistem
y = −3x + 5
y = −
1
3
x −
1
3
.
Desenat˘ a cu MATHCAD conica este în figura de mai jos.
30 20 10 0 10 20 30
20
10
0
10
20
18.927
18.927 −
y1 t ( )
y2 t ( )
yy1 u ( )
yy2 u ( )
25 25 − x1 t ( ) x2 t ( ) , xx u ( ) ,
Fig. 4.2: Hiperbola de la exemplul 3
Exemplul 4.1.5.4 S˘a se reprezinte grafic conica
x
2
−8xy + 7y
2
+ 6x −6y + 9 = 0.
Matricea tuturor coeficien¸tilor este
^
A
=
_
_
_
_
_
1 −4 3
−4 7 −3
3 −3 9
_
_
_
_
_
.
Calcul˘ am I = 8, δ = −9, deci avem o conic˘ a gen hiperbol˘ a. Centrul este dat de
sistemul
x
0
−4y
0
+ 3 = 0
−4x
0
+ 7y
0
−3 = 0
deci centrul conicei este O
0
(1, 1). Calcul˘ am

δ
= 3 −3 + 9 = 9. Avem o hiperbol˘ a
propriu zis˘ a. R˘ ad˘ acinile polinomului caracteristic λ
2
−8λ−9 = 0 sunt λ
1,2
= −1, 9.
4.1. CONICE 171
Cuma
12
= −8 < 0 alegem λ
1
= −1, λ
2
= 9 ¸si deci ecua¸tia dup˘ a transla¸tie ¸si rota¸tie
este
−X
2
+ 9Y
2
+ 9 = 0
sau
X
2
9

Y
2
1
−1 = 0
adic˘ a avem o hiperbol˘ a cu axa transvers˘ a O
0
X cu semiaxele a = 3, b = 1. Unghiul
de rota¸tie a axelor este dat de
tan 2α =
−8
1 −7
=
4
3
,
deci α =
1
2
arctan
4
3
. Din rela¸tia
tan 2α =
2 tan α
1 −tan
2
α
=
4
3
sau
2 tan
2
α + 3 tan α −2 = 0
g˘ asim valoarea acceptabil˘ a tanα =
1
2
. Scriind
sin α
cos α
=
1
2

sin α
1
=
cos α
2
=
±1

5
trebuie s˘ a alegem valorile acceptabile
cos α =
2

5
, sinα =
1

5
.
Rezult˘ a matricea de trecere
S =
_
_
2

5

1

5
1

5
2

5
_
_
¸si deci formulele de schimbare a coordonatelor sunt
x = 1 +
2

5
X −
1

5
Y
y = 1 +
1

5
X +
2

5
Y
sau pe dos
X =
2

5
(x −1) +
1

5
(y −1)
Y = −
1

5
(x −1) +
2

5
(y −1).
172 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
Ecua¸tiile axelor le putem ob¸tine fie din ecua¸tiile Y = 0, X = 0 fie direct ca ecua¸tii
ale dreptelor care trec prin centru ¸si au pantele tan α =
1
2
respectiv -
1
tanα
= −2
y −1 =
1
2
(x −1) sau y =
1
2
x +
1
2
,
y −1 = −2(x −1) sau y = −2x + 3.
Ecua¸tiile parametrice sunt pentru o ramur˘ a
x = 1 +
6

5
cosht −
1

5
sinh t
y = 1 +
3

5
cosht +
2

5
sinh t, t ∈ R
¸si
x = 1 −
6

5
cosht +
1

5
sinh t
y = 1 −
3

5
cosht −
2

5
sinh t, t ∈ R
pentru cealalt˘ a ramur˘ a.
Graficul f˘ acut cu MATHCAD este în figura de mai jos.
40 30 20 10 0 10 20 30 40
30
20
10
0
10
20
30
25.277
25.277 −
yy1 t ( )
yy2 t ( )
yy3 u ( )
yy4 u ( )
32 495 30 495 1 t ( ) 2 t ( ) 3( )
Fig. 4.3: Hiperbola de la exemplul 4
Exemplul 4.1.5.5 S˘a se studieze conica
x
2
−8xy + 7y
2
+ 6x −6y = 0.
4.1. CONICE 173
Scriem matricea tuturor coeficien¸ tilor
^
A
=
_
_
_
_
_
1 −4 3
−4 7 −3
3 −3 0
_
_
_
_
_
.
Calcul˘am I = 8, δ = −9, avem o conic˘a gen hiperbol˘a. Centrul dat de ecua¸ tiile
x
0
−4y
0
+ 3 = 0
−4x
0
+ 7y
0
−3 = 0
este O
0
(1, 1). Calcul˘am

δ
= 3 −3 = 0, deci ∆ = 0 adic˘a avem o pereche de dou˘a
drepte concurente în centru. Ordon˘am ecua¸ tia dup˘a y
7y
2
−2y(4x + 3) +x
2
+ 6x = 0.
Realizantul acestei ecua¸ tii este sigur un p˘atrat perfect
(4x + 3)
2
−7x
2
−42x = 9x
2
−18x + 9 = (3x −3)
2
¸ si deci avem ecua¸ tiile celor dou˘a drepte
y =
4x + 3 + 3x −3
7
sau y = x
y =
4x + 3 −3x + 3
7
sau y =
1
7
x +
6
7
.
4.1.6 Studiul conicelor cu o infinitate de centre sau f˘ ar˘ a centru
In sistemul de coordonate Oxy fie conica de ecua¸tie
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0.
Presupunem c˘ a suntem în cazul δ = 0. Dac˘ a a
11
= 0 atunci ¸si a
12
= 0 ¸si ecua¸tia
conicei este de forma
a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0.
Dac˘ a a
11
6= 0 polinomul caracteristic al formei p˘ atratice cu matricea A este P(λ) =
λ
2
−Iλ. Alegem λ
1
= 0 ¸si λ
2
= I. Asta înseamn˘ a c˘ a exist˘ a un unghi α astfel c˘ a rotind
sistemul Oxy cu unghiul α ob¸tinem sistemul Ox
0
y
0
în care ecua¸tia conicei se scrie
Iy
02
+ 2a
0
13
x
0
+ 2a
0
23
y
0
+a
0
33
= 0
174 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
cu matricea tuturor coeficien¸tilor
^
A
0
=
_
_
_
_
_
0 0 a
0
13
0 I a
0
23
a
0
13
a
0
23
a
0
33
_
_
_
_
_
.
Avem ∆ = −Ia
02
13
. Dac˘ a ∆ = 0 atunci ¸si numai atunci a
0
13
= 0. In acest caz ecua¸tia
conicei se reduce la
Iy
02
+ 2a
0
23
y
0
+a
0
33
= 0
care se poate descompune în dou˘ a ecua¸tii a dou˘ a drepte paralele. La rota¸tia sistemului
aveam invariantul J = A
11
+ A
22
+ A
33
= Ia
0
33
− a
02
23
. Realizantul ecua¸tiei în y
0
este
tocmai −J.
Deci dac˘ a δ = 0 ¸si ∆ = 0 atunci distingem trei cazuri:
• J < 0 conica este format˘ a din dou˘ a drepte paralele reale;
• J = 0 conica este format˘ a din dou˘ a drepte confundate;
• J > 0 conica este format˘ a din dou˘ a drepte paralele imaginare.
Dac˘ a δ = 0 ¸si ∆ 6= 0 atunci a
0
13
6= 0 ¸si ecua¸tia conicei se poate scrie
I(y
0
+
a
0
23
I
)
2
+ 2a
0
13
(x
0
+
a
0
33
2a
0
13

a
02
23
2Ia
0
13
) = 0.
Dac˘ a not˘ am
X = x
0
+
a
0
33
2a
0
13

a
02
23
2Ia
0
13
Y = y
0
+
a
0
23
I
ceea ce înseamn˘ a o transla¸tie a sistemului de coordonate, ecua¸tia conicei se scrie
Y
2
= 2pX
unde 2p = −
2a
0
13
I
. Conica este în acest caz o parabol˘ a cu parametrul p.
Vom nota c˘ a
p
2
= −

I
3
.
4.1. CONICE 175
Vectorul
−→
i
0
=
−→
i cos α +
−→
j sin α este vector propriu corespunz˘ ator valorii proprii
λ
1
= 0 pentru matricea A ¸si deci avem
a
11
cos α +a
12
sinα = 0
¸si deci unghiul de rota¸tie α este dat de rela¸tia
tan α = −
a
11
a
12
.
Putem scrie
sin α
cos α
=
a
11
−a
12

sin α
a
11
=
cos α
−a
12
=
1
±
p
a
2
11
+a
2
12
=
1
±

a
11
I
.
In ipoteza c˘ a a
11
> 0 ¸si c˘ a alegem cel mai mic unghi de rota¸tie posibil 0 < α < π,
sin α > 0 vom avea
sin α =
a
11

a
11
I
, cos α =
−a
12

a
11
I
.
Atunci
a
0
13
= a
13
cos α +a
23
sin α =
−a
12
a
13
+a
23
a
11

a
11
I
=
−A
23

a
11
I
.
Dac˘ a ne întoarcem la expresia parametrului parabolei avem
p =
−a
0
13
I
=
A
23
I

a
11
I
adic˘ a sgn(p) = sgn(A
23
). Prin A
ij
am notat complementul algebric al elementului a
ij
în
matricea tuturor coeficien¸tilor.
Avem
a
0
23
= −a
13
sin α +a
23
cos α = −
a
13
a
11
+a
12
a
23

a
11
I
.
Ecua¸tia axei parabolei este
Y +
a
0
23
I
= 0
sau ¸tinând cont c˘ a
Y = −xcos α +y sin α =
−xa
11
−ya
12

a
11
I
g˘ asim ecua¸tia axei în coordonatele ini¸tiale
a
11
x +a
12
y +
a
13
a
11
+a
12
a
23
I
= 0.
176 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
La fel se g˘ ase¸ste c˘ a ecua¸tia tangentei în vârful parabolei este
2(A
31
x +A
32
y) −J +

I
= 0
¸si c˘ a vectorul A
31
−→
i +A
32
−→
j este dirijat spre interiorul concavit˘ a¸tii parabolei.
In loc de a ¸tine minte formulele de mai sus se poate proceda ¸si astfel:
Dup˘ a ce s-a stabilit c˘ a avem de-a face cu o parabol˘ a se scrie ecua¸tia parabolei dup˘ a
înmul¸tirea cu a
11
6= 0 sub forma
(a
11
x +a
12
y + λ)
2
−2λa
11
x −2λa
12
y −λ
2
+ 2a
11
a
13
x + 2a
11
a
23
y +a
11
a
33
= 0
sau ordonând ultimii termeni
(a
11
x +a
12
y + λ)
2
−[2x(λa
11
−a
11
a
13
) + 2y(λa
12
−a
11
a
23
) −a
11
a
33
] = 0.
Se determin˘ a λ din condi¸tia ca dreptele de ecua¸tii
a
11
x +a
12
y + λ = 0
2x(λa
11
−a
11
a
13
) + 2y(λa
12
−a
11
a
23
) −a
11
a
33
= 0
s˘ a fie perpendiculare, adic˘ a
a
11
(λa
11
−a
11
a
13
) +a
12
(λa
12
−a
11
a
23
) = 0.
Prima dreapt˘ a de mai sus este axa de simetrie. iar a doua este tangenta în vârful
parabolei. Semnul parametrului p se poate stabili din intersec¸tiile parabolei cu axele de
coordonate ale sistemului ini¸tial.
Exemplul 4.1.6.1 S˘a se studieze conica
x
2
+ 2xy +y
2
−8y + 4 = 0.
Matricea tuturor coeficien¸tilor este
^
A
=
_
_
_
_
_
1 1 0
1 1 −4
0 −4 4
_
_
_
_
_
.
4.1. CONICE 177
Calcul˘ am I = 2, δ = 0, ∆ =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
0 −4
−4 4
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= −16, A
23
= 4. Deci avem o parabol˘ a cu
parametrul p =
A
23
I

a
11
I
=
4
2

2
=

2. Ecua¸tia ei dup˘ a rota¸tia ¸si transla¸tia sistemului de
coordonate este
Y
2
= 2

2X.
Ecua¸tia axei de simetrie este
x +y +
1 · 0 + 1 · (−4)
2
= 0 sau x +y −2 = 0.
Cum A
13
= −4, A
23
= 4, J = A
11
+A
22
= −12 +4 = −8 rezult˘ a c˘ a tangenta în vârf are
ecua¸tia
2(−4x + 4y) + 8 −8 = 0 sau x −y = 0.
G˘ asim vârful parabolei rezolvând sistemul
x +y −2 = 0,
x −y = 0,
adic˘ a V (1, 1). Unghiul de rota¸tie dat de tan α = −1 deci α =

4
. Vectorul −4
−→
i + 4
−→
j
este dirijat în interiorul concavit˘ a¸tii parabolei. Matricea de trecere este
S =
_
_


2
2


2
2

2
2


2
2
_
_
¸si deci formulele de schimbare a coordonatelor sunt
x = 1 −

2
2
X −

2
2
Y
y = 1 +

2
2
X −

2
2
Y
sau pe dos
X = −

2
2
(x −1) +

2
2
(y −1)
Y = −

2
2
(x −1) −

2
2
(y −1).
Ecua¸tiile parametrice în noul sistem fiind
X = t
Y = ±
q
2

2t
178 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
vom avea ecua¸tiile parametrice în vechiul sistem
x = 1 −

2
2
t −

2
2
q
2

2t
y = 1 +

2
2
t −

2
2
q
2

2t, t ≥ 0
pentru o ramur˘ a ¸si
x = 1 −

2
2
t +

2
2
q
2

2t
y = 1 +

2
2
t +

2
2
q
2

2t, t ≥ 0
pentru cealalt˘ a ramur˘ a.
Graficul parabolei facut cu MATHCAD este în figura de mai jos.
6 4 2 0 2 4 6
4
2
2
4
4.836
4.836 −
yyy1 t ( )
yyy2 t ( )
yyy3 u ( )
yyy4 u ( )
5 5.195 − xxx1 t ( ) xxx2 t ( ) , xxx3 u ( ) ,
Fig. 4.4: Parabola de la exemplul 6
Exemplul 4.1.6.2 Fie conica
x
2
−2xy +y
2
−2x + 2y = 0.
Matricea tuturor coeficien¸ tilor este
^
A
=
_
_
_
_
_
1 −1 −1
−1 1 1
−1 1 0
_
_
_
_
_
.
Calcul˘am I = 2, δ = 0, ∆ =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
0 0
0 −1
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0. J = −1 −1 = −2 deci conica const˘a în dou˘a
drepte paralele. Dac˘a ordon˘am ecua¸ tia dup˘a y avem
y
2
−2y(x −1) +x
2
−2x = 0.
4.2. GENERAREA UNOR SUPRAFE¸ TE 179
Realizantul este (x −1)
2
−x
2
+ 2x = 1. Avem
y = x −1 ± 1
adic˘a avem dreptele paralele
y = x
y = x −2.
4.2 Generarea unor suprafe¸te
4.2.1 Suprafe¸te cilindrice
Defini¸tia 4.2.1 Se nume¸ ste suprafa¸ t˘a cilindric˘a sau pe scurt cilindru suprafa¸ ta gen-
erat˘a de o dreapt˘a care se deplasez˘a într-o mi¸ scare de transla¸ tie r˘amânând paralel˘a cu
o direc¸ tie dat˘a sprijinindu-se pe o curb˘a fix˘a numit˘a curba directoare. Dreapta care se
deplaseaz˘a se nume¸ ste generatoarea suprafe¸ tei cilindrice.
Direc¸tia fix˘ a a generatoarelor poate fi dat˘ a ca dreapta D de intersec¸tie a dou˘ a plane
P
1
(x, y, z) ≡ A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0
P
2
(x, y, z) ≡ A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0.
Curba directoare CD poate fi dat˘ a ca intersec¸tie a dou˘ a suprafe¸te
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0.
O generatoare fiind paralel˘ a cu dreapta D este intersec¸tia a dou˘ a plane paralele cu
planele care se intersecteaz˘ a dup˘ a dreapta D; deci o generatoare are ecua¸tiile
P
1
(x, y, z) = λ
P
2
(x, y, z) = µ
cu parametrii reali λ, µ caracteristici fiec˘ arei generatoare. Cum generatoarea se sprijin˘ a
pe curba generatoare CD, sistemul de patru ecua¸tii cu trei necunoscute
P
1
(x, y, z) = λ
180 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
P
2
(x, y, z) = µ
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0
are o solu¸tie, coordonatele x(λ, µ), y(λ, µ), z(λ, µ) punctului de sprijin. Ca sistemul s˘ a
fie compatibil este necesar˘ a ¸si suficient˘ a o condi¸tie de forma
F(λ, µ) = 0.
Dar parametrii λ, µ ai unei generatoare se pot exprima în func¸tie de coordonatele (x, y, z)
ale unui punct de pe generatoare prin rela¸tiile
λ = P
1
(x, y, z)
µ = P
2
(x, y, z).
Inseamn˘ a c˘ a orice punct de pe generatoare, adic˘ a de pe suprafa¸ta cilindric˘ a va verifica
ecua¸tia
F(P
1
(x, y, z), P
2
(x, y, z)) = 0.
Invers, dac˘ a coordonatele unui punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) verific˘ a aceast˘ a ecua¸tie, atunci notând
λ
0
= P
1
(x
0
, y
0
, z
0
)
µ
0
= P
2
(x
0
, y
0
, z
0
)
rezult˘ a c˘ a dreapta de ecua¸tii
P
1
(x, y, z) = λ
0
P
2
(x, y, z) = µ
0
con¸tine punctul M
0
¸si se sprijin˘ a pe curba directoare CD, adic˘ a punctul M
0
apar¸tine
suprafe¸tei cilindrice. Deci putem spune c˘ a ecua¸tia
F(P
1
(x, y, z), P
2
(x, y, z)) = 0.
este ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice. Caracteristica acestei ecua¸tii este c˘ a ea exprim˘ a o
leg˘ atur˘ a între membrii stângi ai ecua¸tiilor a dou˘ a plane P
1
(x, y, z), P
2
(x, y, z). Ace¸stia
egala¸ti cu zero dau o dreapt˘ a cu care sunt paralele generatoarele suprafe¸tei cilindrice.
4.2. GENERAREA UNOR SUPRAFE¸ TE 181
Exemplul 4.2.1.1 Suprafa¸ ta cu ecua¸ tia
(x −y)
2
+ (y −z)
2
−1 = 0
este o suprafa¸ t˘a cilindric˘a ale c˘arei generatoare sunt paralele cu dreapta de ecua¸ tii
x −y = 0
y −z = 0.
Putem g˘asi o curb˘a directoare a sa din planul xOy f˘acând z = 0 în ecua¸ tia suprafe¸ tei
z = 0
x
2
−2xy + 2y
2
−1 = 0.
Dac˘ a suprafa¸ta cilindric˘ a are generatoarele paralele cu axa Oz ¸si are drept curb˘ a
directoare curba din planul xOy cu ecua¸tia în acest plan
f(x, y) = 0
atunci generatoarele vor fi
x = λ
y = µ
condi¸tia ca generatoarea s˘ a se sprijine pe curba directoare este ca sistemul
x = λ
y = µ
f(x, y) = 0
z = 0
s˘ a fie compatibil. Condi¸tia de compatibilitate este f(λ, µ) = 0 ¸si g˘ asim ecua¸tia suprafe¸tei
cilindrice
f(x, y) = 0.
Deci orice ecua¸tie f(x, y) = 0 este în spa¸tiu ecua¸tia unei suprafe¸te cilindrice cu genera-
toarele paralele cu Oz a c˘ arei curb˘ a directoare din planul xOy are în acest plan aceea¸si
ecua¸tie. Astfel
182 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
• x
2
+ y
2
−1 = 0 este ecua¸tia unui cilindru circular cu generatoarele parale cu Oz
¸si care are curba directoare în planul xOy cercul cu aceea¸si ecua¸tie;

x
2
a
2
±
y
2
b
2
− 1 = 0 este ecua¸tia unui cilindru de ordinul doi eliptic (hiperbolic) cu
generatoarele paralele cu Oz ¸si care are curb˘ a directoare în planul xOy elipsa
(hiperbola) cu aceia¸si ecua¸tie; aceast˘ a ecua¸tie se nume¸ste ecua¸tia canonic˘ a a cilin-
drului de ordinul doi eliptic (hiperbolic).
• y
2
−2px = 0 este ecua¸tia unui cilindru de ordinul doi parabolic cu generatoarele
paralele cu Oz; aceast˘ a ecua¸tie se nume¸ste ecua¸tia canonic˘ a a cilindrului de ordinul
doi parabolic.
4.2.2 Exerci¸tii
1. S˘ a se scrie ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice ale c˘ arei generatoare sunt paralele cu
direc¸tia (1, 1, 1) ¸si care are curba directoare cercul de ecua¸tie x
2
+y
2
−1 = 0 din planul
xOy .
R. (x −z)
2
+ (y −z)
2
−1 = 0.
2. S˘ a se g˘ aseasc˘ a proiec¸tia pe planul xOy a cercului de ecua¸tii x
2
+ y
2
+ z
2
− 1 =
0, x +y +z = 0.
R. Intre cele dou˘ a ecua¸tii se elimin˘ a variabila z : 2x
2
+ 2xy + 2y
2
−1 = 0.
4.2.3 Suprafe¸te conice
Defini¸tia 4.2.2 Se nume¸ ste suprafa¸ t˘a conic˘a sau pe scurt con suprafa¸ ta generat˘a de o
dreapt˘a care se deplaseaz˘a trecând printr-un punct fix numit vârful suprafe¸ tei conice ¸ si
sprijinindu-se pe o curb˘a fix˘a numit˘a curba directoare a suprafe¸ tei conice.
Fie V (x
0
, y
0
, z
0
) vârful suprafe¸tei conice ¸si curba directoare CD de ecua¸tii
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0.
O generatoare fiind o dreapt˘ a care trece prin vârf, este caracterizat˘ a de doi parametri
λ, µ
x −x
0
= λ(z −z
0
)
4.2. GENERAREA UNOR SUPRAFE¸ TE 183
y −y
0
= µ(z −z
0
).
Generatoarea se sprijin˘ a pe curba directoare dac˘ a ¸si numai dac˘ a sistemul de patru ecua¸tii
cu trei necunoscute
x −x
0
= λ(z −z
0
)
y −y
0
= µ(z −z
0
)
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0
este compatibil, adic˘ a dac˘ a are loc o condi¸tie de forma
F(λ, µ) = 0.
Ca ¸si la suprafe¸tele cilindrice g˘ asim c˘ a ecua¸tia suprafe¸tei conice este
F
µ
x −x
0
z −z
0
,
y −y
0
z −z
0

= 0.
Defini¸tia 4.2.3 O func¸ tie de trei variabile ϕ(u, v, w) se nume¸ ste func¸ tie omogen˘a de
gradul m în variabilele u, v, w dac˘a pentru orice t ∈ R are loc rela¸ tia
ϕ(tu, tv, tw) = t
m
ϕ(u, v, w).
O proprietate imediat˘ a a func¸tiilor omogene de gradul m ob¸tinem punând în aceast˘ a
rela¸tie t =
1
w
; g˘ asim
ϕ(u, v, w) = w
m
ϕ
³
u
w
,
v
w
, 1
´
= w
m
ϕ
0
(u, v)
func¸tia ϕ
0
(u, v) fiind omogen˘ a de gradul zero. Deci orice func¸tie omogen˘ a de gradul m
este produsul dintre puterea m-a a unei variabile ¸si o func¸tie omogen˘ a de gradul zero.
Cu aceste defini¸tii constat˘ am c˘ a ecua¸tia unei suprafe¸te conice se caracterizeaz˘ a prin
faptul c˘ a membrul stâng al ecua¸tiei este o func¸tie omogen˘ a în x − x
0
, y − y
0
, z − z
0
,
(x
0
, y
0
, z
0
) fiind coordonatele vârfului.
Exemplul 4.2.3.1 Putem spune c˘a ecua¸ tia
xy +yz +zx = 0
184 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
este ecua¸ tia unei suprafe¸ te conice cu vârful în originea sistemului de coordonate O(0, 0, 0).
Vom ob¸ tine o curb˘a directoare dac˘a facem de exemplu z = 1 :
z = 1
xy +y +x = 0
sau
z = 1
(y + 1)(x + 1) −1 = 0
adic˘a intersec¸ tia dintre un cilindru hiperbolic cu generatoarele paralele cu Oz cu planul
z = 1. Deci curba este hiperbola din planul z = 1 care se proiecteaz˘a paralel cu Oz pe
planul xOy dup˘a hiperbola cu ecua¸ tia a doua.
4.2.4 Suprafe¸te de rota¸tie
Defini¸tia 4.2.4 Se nume¸ ste suprafa¸ t˘a de rota¸ tie suprafa¸ ta generat˘a de o curb˘a care se
rote¸ ste în jurul unei drepte fixe numit˘a axa de rota¸ tie a suprafe¸ tei de rota¸ tie. Când
curba care se rote¸ ste este coplanar˘a cu axa de rota¸ tie ea se nume¸ ste curb˘a meridian a
suprafe¸ tei de rota¸ tie.
Axa de rota¸tie se poate da printr-un punct al s˘ au M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si prin direc¸tia sa
(l, m, n). Fie
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0
ecua¸tiile curbei care se rote¸ste. Suprafa¸ta de rota¸tie poate fi considerat˘ a generat˘ a de
cercul de intersec¸tie dintre ea ¸si un plan perpendicular pe axa de rota¸tie. Acest cerc se
nume¸ste cerc paralel al suprafe¸ tei de rota¸ tie.
Cercul paralel poate fi considerat ca intersec¸tie între o sfer˘ a cu centrul în punctul
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) de raz˘ a variabil˘ a

λ ¸si un plan perpendicular pe axa de rota¸tie
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= λ
lx +my +nz = µ.
4.2. GENERAREA UNOR SUPRAFE¸ TE 185
Cercul paralel se sprijin˘ a pe curba care se rote¸ste dac˘ a ¸si numai dac˘ a sistemul de patru
ecua¸tii cu trei necunoscute
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= λ
lx +my +nz = µ
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0
este compatibil, adic˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a este satisf˘ acut˘ a o condi¸tie de forma
F(λ, µ) = 0.
Ca ¸si mai înainte rezult˘ a c˘ a ecua¸tia suprafe¸tei de rota¸tie este
F
¡
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
, lx +my +nz
¢
= 0.
Recunoa¸stem în aceast˘ a ecua¸tie o leg˘ atur˘ a între membrul stâng al ecua¸tiei unei sfere ¸si
membrul stâng al ecua¸tiei unui plan. Normala la plan este direc¸tia axei de rota¸tie ¸si
centrul sferei este un punct prin care trece axa de rota¸tie.
In cazul în care axa de rota¸tie este axa Oz ¸si curba care se rote¸ste este o curb˘ a
meridian din planul yOz de ecua¸tii
x = 0
f(y, z) = 0
atunci cercul paralel poate fi considerat ca intersec¸tie între sfera cu centrul în origine de
raz˘ a

λ ¸si un plan pependicular pe Oz
x
2
+y
2
+z
2
= λ
z = µ.
Sistemul care exprim˘ a c˘ a cercul paralel se sprijin˘ a pe curba meridian
x
2
+y
2
+z
2
= λ
z = µ
x = 0
f(y, z) = 0
186 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
are solu¸tia
x = 0
y = ±
p
λ −µ
2
z = µ
¸si este compatibil dac˘ a ¸si numai dac˘ a este îndeplinit˘ a condi¸tia
f(±
p
λ −µ
2
, µ) = 0.
G˘ asim ecua¸tia suprafe¸tei de rota¸tie
f(±
p
x
2
+y
2
, z) = 0,
adic˘ a în ecua¸tia din planul yOz a curbei meridian f(y, z) = 0 în loc de y punem
±
p
x
2
+y
2
.
Exemplul 4.2.4.1 Ecua¸ tia x
2
+y
2
−z
2
= 0 este ecua¸ tia unui con cu vârful în origine
fiind omogen˘a de gradul doi în x, y, z ¸ si este totodat˘a ecua¸ tia unui con de rota¸ tie în jurul
lui Oz ¸ si anume ob¸ tinut prin rota¸ tia în jurul lui Oz a curbei de ecua¸ tie y
2
−z
2
= 0 din
planul yOz, adic˘a a dreptelor y = ±z deci bisectoarele unghiurilor axelor de coordonate.
4.3 Cuadrice
4.3.1 Principiul stabilirii formei geometrice a unei suprafe¸te
Fie S o suprafa¸t˘ a, s˘ a not˘ am prin F(x, y, z) membrul stâng al ecua¸tiei suprafe¸tei ¸si
deci s˘ a scriem ecua¸tia ei sub forma
F(x, y, z) = 0.
Fie un plan P de ecua¸tie
Ax +By +Cz +D = 0.
S˘ a presupunem c˘ a acest plan intersecteaz˘ a axa Oz, deci C 6= 0 ¸si putem scrie ecua¸tia
planului sub forma
z = Px +Qy +R.
4.3. CUADRICE 187
Intersec¸tia între suprafa¸ta S ¸si planul P este determinat˘ a de sistemul de ecua¸tii
F(x, y, z) = 0
z = Px +Qy +R.
Introducând valoarea lui z din a doua ecua¸tie în prima, ob¸tinem
F(x, y, Px +Qy +R) = 0.
Aceasta este ecua¸tia unei suprafe¸te cilindrice cu generatoarele paralele cu Oz ¸si care are
drept curb˘ a directoare curba din planul Oxy cu aceea¸si ecua¸tie. Dac˘ a punctul M
0
(x
0
, y
0
)
satisface ultima ecua¸tie atunci punctul M(x
0
, y
0
, z
0
) cu z
0
= Px
0
+Qy
0
+R se afl˘ a pe
intersec¸tia dintre suprafa¸ta S ¸si planul P. Cum punctul M
0
este proiec¸tia ortogonal˘ a a
punctului M pe planul Oxy rezult˘ a c˘ a ecua¸tia
F(x, y, Px +Qy +R) = 0
este ecua¸tia proiec¸tiei ortogonale pe planul Oxy a intersec¸tiei dintre suprafa¸ta S ¸si planul
P.
Dac˘ a planul P are ecua¸tia
z = h
atunci planul P este paralel cu planul Oxy ¸si intersec¸tia dintre S ¸si P se proiecteaz˘ a
pe Oxy dup˘ a o curb˘ a congruent˘ a cu aceasta, adic˘ a dup˘ a o curb˘ a care difer˘ a numai prin
pozi¸tia în spa¸tiu. Dac˘ a vom da lui h diferite valori h
1
, h
2
, · · · , vom ob¸tine proiec¸tiile
ortogonale pe Oxy ale acestor intersec¸tii
F(x, y, h
1
) = 0, F(x, y, h
2
) = 0, · · ·
Construind în planul Oxy aceste proiec¸tii ob¸tinem o hart˘ a a sec¸tiunilor orizontale ale
suprafe¸tei. Din aceast˘ a hart˘ a ne putem forma o imagine a suprafe¸tei date exact în modul
în care din liniile de nivel constant de pe o hart˘ a ne form˘ am o imagine despre un anumit
relief.
4.3.2 Elipsoidul
Defini¸tia 4.3.1 Se nume¸ ste elipsoid suprafa¸ ta care într-un anumit sistem de coordonate
188 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
rectangular are o ecua¸ tie de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1 = 0
unde a, b, c sunt constante reale strict pozitive. Aceast˘a ecua¸ tie se nume¸ ste ecua¸ tia cano-
nic˘a a elipsoidului.
Observ˘ am c˘ a elipsoidul este o suprafa¸t˘ a simetric˘ a în raport cu planele de coordonate,
în raport cu axele de coordonate ¸si cu originea sistemului de coordonate pentru c˘ a odat˘ a
cu punctul M(x, y, z) el con¸tine ¸si punctele M
1
(−x, y, z), M
2
(x, −y, z), M
3
(x, y, −z),
M
4
(x, −y, −z), M
5
(−x, y, −z), M
6
(−x, −y, z), M
7
(−x, −y, z).
Din ecua¸tia elipsoidului deducem c˘ a el este o suprafa¸t˘ a m˘ arginit˘ a con¸tinut˘ a în inte-
riorul paralelipipedului
|x| ≤ a, |y| ≤ b, |z| ≤ c.
Intersec¸tiile elipsoidului cu planele
z = h
au proiec¸tiile pe planul Oxy de ecua¸tii
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1 −
h
2
c
2
, |h| ≤ c,
sau
x
2
a
02
+
y
2
b
02
−1 = 0
adic˘ a sunt elipse cu semiaxele
a
0
= a
r
1 −
h
2
c
2
, b
0
= b
r
1 −
h
2
c
2
.
Cea mai mare elips˘ a este cea din planul Oxy, elipsele fiind din ce în ce mai mici pe
m˘ asur˘ a ce |h| cre¸ste, ajungând s˘ a degenereze în câte un punct pentru h = ±c. Punctele
C(0, 0, c), C
0
(0, 0, −c) se numesc vârfurile elipsoidului.
Ob¸tinem rezultate analoage la intersec¸tia elipsoidului cu plane de ecua¸tii x = l,
y = m paralele cu planele Oyz respectiv Oxz.
M˘ arimile a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului. Dac˘ a dou˘ a din acestea sunt egale,
de exemplu a = b ecua¸tia elipsoidului este
x
2
+y
2
a
2
+
z
2
c
2
−1 = 0
4.3. CUADRICE 189
adic˘ a avem un elipsoid de rota¸tie ob¸tinut prin rota¸tia în jurul axei Oz a curbei meridian
din planul Oyz
y
2
a
2
+
z
2
c
2
−1 = 0, x = 0.
Dac˘ a toate semiaxele sunt egale a = b = c atunci elipsoidul este o sfer˘ a.
4.3.3 Conul de ordinul doi
Defini¸tia 4.3.2 Se nume¸ ste con de ordinul doi suprafa¸ ta care într-un anumit sistem de
coordonate rectangular are o ecua¸ tie de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive. Aceast˘a ecua¸ tie se nume¸ ste ecua¸ tia cano-
nic˘a a conului de ordinul doi.
Din cele spuse la suprafe¸tele conice deducem c˘ a vârful conului de ordinul doi este
originea sistemului de coordonate.
Din ecua¸tie deducem c˘ a avem simetrie în raport cu planele de coordonate, cu axele
de coordonate ¸si în raport cu originea sistemului de coordonate.
Intersec¸tiile cu planele z = h
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
h
2
c
2
, z = h
sau
x
2
a
02
+
y
2
b
02
−1 = 0, z = h
sunt elipse ale c˘ aror semiaxe
a
0
= a
|h|
c
, b
0
= b
|h|
c
cresc pe m˘ asur˘ a ce |h| cre¸ste nem˘ arginit. Oricare din aceste elipse poate fi considerat˘ a
curb˘ a directoare a conului de ordinul doi. Deducem c˘ a un con de ordinul doi este o
suprafa¸t˘ a nem˘ arginit˘ a în orice direc¸tie.
Dac˘ a a = b atunci conul
x
2
+y
2
a
2

z
2
c
2
= 0
este un con de rota¸tie în jurul axei Oz cu curba meridian
y
a
= ±
z
c
.
190 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
Revenim la ecua¸tia general˘ a ¸si fix˘ am una din elipsele
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
h
2
c
2
, z = h.
Un plan P care trece prin origine va intersecta conul de ordinul doi dup˘ a dou˘ a gene-
ratoare, dup˘ a o singur˘ a generatoare sau numai în vârf dup˘ a cum intersecteaz˘ a elipsa de
mai sus în dou˘ a puncte, într-un singur punct sau în niciun punct. Un plan P
1
care nu
trece prin origine va taia conul de ordinul doi dup˘ a o elips˘ a, o parabol˘ a sau o hiperbol˘ a
dup˘ a cum planul P paralel cu P
1
dus prin origine nu intersecteaz˘ a elipsa în niciun punct,
intersecteaz˘ a elipsa într-un singur punct sau în dou˘ a puncte. Este motivul pentru care
curbele de ordinul doi se numesc conice sau mai precis sec¸tiuni conice.
4.3.4 Hiperboloidul cu o pânz˘ a.
Defini¸tia 4.3.3 Se nume¸ ste hiperboloid cu o pânz˘a suprafa¸ ta care într-un anumit sistem
de coordonate rectangular are o ecua¸ tie de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
−1 = 0
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive. Aceast˘a ecua¸ tie se nume¸ ste ecua¸ tia cano-
nic˘a a hiperboloidului cu o pânz˘a.
Caracteristica ecua¸tiei canonice a hiperboloidului cu o pânz˘ a este prezen¸ta unei sin-
gure varia¸tii de semn în ¸sirul coeficien¸tilor ecua¸tiei dup˘ a ce ne-am aranjat ca primii doi
coeficien¸ti s˘ a fie pozitivi.
Hiperboloidul cu o pânz˘ a este simetric în raport cu planele de coordonate, în raport
cu axele de coordonate ¸si în raport cu originea axelor de coordonate. Proiec¸tiile pe
planul Oxy ale intersec¸tiilor cu planele z = h sunt elipsele
x
2
a
02
+
y
2
b
02
−1 = 0
unde
a
0
= a
r
1 +
h
2
c
2
, b
0
= b
r
1 +
h
2
c
2
.
Cea mai mic˘ a elips˘ a este cea din planul Oxy când h = 0 ¸si se nume¸ste elipsa colier a
hiperboloidului cu o pânz˘ a. Prin cre¸sterea lui |h| elipsele de intersec¸tie cresc nem˘ arginit.
4.3. CUADRICE 191
S˘ a consider˘ am conul de ordinul doi
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0
intersectat cu acelea¸si plane z = h; ob¸tinem elipsele cu semiaxele
a
00
= a
h
c
, b
00
= b
h
c
.
Avem a
00
< a
0
, b
00
< b
0
, deci conul de ordinul doi se afl˘ a în interiorul hiperboloidului cu o
pânz˘ a. Se verific˘ a imediat c˘ a avem
lim
|h|→∞
(a
0
−a
00
) = lim
|h|→0
(b
0
−b
00
) = 0
¸si deci prin cre¸sterea lui |h| conul de ordinul doi se apropie asimptotic de hiperboloidul
cu o pânz˘ a. Din acest motiv conul se nume¸ste conul asimptotic al hiperboloidului.
Intersec¸tiile hiperboloidului cu o pânz˘ a cu planele x = l au proiec¸tiile pe planul Oyz
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1 −
l
2
a
2
.
Pentru diferi¸ti |l| < a acestea sunt o familie de hiperbole coasimptotice (cu acelea¸si
asimptote) cu axa transvers˘ a Oy. Pentru l = a se ob¸tin asimptotele acestei familii.
Pentru |l| > a se ob¸tine o familie de hiperbole cu acelea¸si asimptote dar cu axa transvers˘ a
Oz.
Vedem c˘ a prin intersectarea hiperboloidului cu o pânz˘ a cu diferite plane am ob¸tinut
elipse ¸si hiperbole. Se poate ar˘ ata rotind sistemul Oxyz în jurul lui Oy cu un unghi α
¸si intersectând cu plane z
0
= h c˘ a exist˘ a plane care intersecteaz˘ a hiperboloidul dup˘ a o
parabol˘ a sau dup˘ a drepte paralele.
M˘ arimile a, b, c se numesc semiaxele hiperboloidului cu o pânz˘ a. Dac˘ a a = b
x
2
+y
2
a
2

z
2
c
2
−1 = 0
avem un hiperboloid cu o pânz˘ a de rota¸tie în jurul lui Oz cu curba meridian
y
2
a
2

z
2
c
2
−1 = 0, x = 0.
Se poate ar˘ ata c˘ a o dreapt˘ a care nu intersecteaz˘ a axa Oz prin rota¸tie în jurul lui Oz
genereaz˘ a un hiperboloid cu o pânz˘ a.
192 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
Scriind ecua¸tia canonic˘ a a hiperboloidului cu o pânz˘ a sub forma
x
2
a
2

z
2
c
2
= 1 −
y
2
b
2
sau
³
x
a
+
z
c
´³
x
a

z
c
´
=
³
1 +
y
b
´³
1 −
y
b
´
observ˘ am c˘ a pentru orice valori ale lui λ, µ dreptele de ecua¸tii
x
a
+
z
c
= λ
³
1 +
y
b
´
x
a

z
c
=
1
λ
³
1 −
y
b
´
respectiv
x
a
+
z
c
= µ
³
1 −
y
b
´
x
a

z
c
=
1
µ
³
1 +
y
b
´
se afl˘ a în întregime pe hiperboloid. Asemenea drepte care se afl˘ a în întregime pe o
suprafa¸t˘ a se numesc generatoare rectilinii ale suprafe¸ tei. Primele drepte formeaz˘ a o
familie de generatoare Gλ, celelalte familia Gµ.
In ecua¸tiile de mai sus convenim s˘ a accept˘ am frac¸tii cu numitor nul, subîn¸telegând
c˘ a în aceast˘ a situa¸tie ¸si numitorul este automat nul. Deci vom accepta valorile λ =
0,
1
λ
= ∞.
Cum ecua¸tiile generatoarelor rectilinii de mai sus sunt de gradul întâi în λ sau µ
rezult˘ a proprietatea
P1. Prin fiecare punct al hiperboloidului trece o generatoare ¸si numai una din fiecare
familie Gλ, Gµ.
P2. Dou˘ a generatoare din aceea¸si familie nu se intersecteaz˘ a niciodat˘ a.
Proprietatea rezult˘ a din P1.
P3. Dou˘ a generatoare din familii diferite se intersecteaz˘ a totdeauna exceptând cazul
când trec prin puncte simetrice ale elipsei colier.
Aceast˘ a proprietate rezult˘ a scriind c˘ a sistemul celor patru ecua¸tii cu trei necunoscute
este compatibil cu excep¸tia amintit˘ a.
P4. Paralelele duse prin origine la generatoarele dintr-o familie sunt situate pe conul
asimptotic.
4.3. CUADRICE 193
P5. Trei generatoare din aceea¸si familie nu pot fi paralele cu acela¸si plan.
In caz contrar cele trei paralele duse prin origine la cele trei generatoare ar fi situate
într-un plan care ar t˘ aia conul asimptotic dup˘ a cele trei drepte, ceea ce este absurd.
P6. Cele dou˘ a generatoare din familii diferite care trec printr-un punct determin˘ a
planul tangent la hiperboloid în acel punct.
P7. Nu mai exist˘ a alte generatoare rectilinii care s˘ a treac˘ a printr-un punct.
Dac˘ a ar mai exista a treia generatoare, toate trei ar fi situate în planul tangent în
acel punct, plan care ar t˘ aia suprafa¸ta dup˘ a trei drepte, ceea ce este absurd.
P8. Hiberboloidul cu o pânz˘ a poate fi generat de o dreapt˘ a care se deplaseaz˘ a
sprijinindu-se pe trei drepte fixe neparalele cu acela¸si plan. Cele trei drepte fixe fac
parte dintr-o familie de generatoare, iar cea mobil˘ a din celalt˘ a familie.
4.3.5 Hiperboloidul cu dou˘ a pânze
Defini¸tia 4.3.4 Se nume¸ ste hiperboloid cu dou˘a pânze suprafa¸ ta care într-un anumit
sistem de coordonate rectangular are o ecua¸ tie de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive. Aceast˘a ecua¸ tie se nume¸ ste ecua¸ tia cano-
nic˘a a hiperboloidului cu dou˘a pânze.
Caracteristica ecua¸tiei canonice a hiperboloidului cu dou˘ a pânze este prezen¸ta a
dou˘ a varia¸tii de semn în ¸sirul coeficien¸tilor ecua¸tiei dup˘ a ce ne aranj˘ am ca primii doi
coeficien¸ti s˘ a fie pozitivi.
Hiperboloidul cu dou˘ a pânze este simetric în raport cu planele de coordonate, în
raport cu axele de coordonate ¸si în raport cu originea sistemului de coordonate.
Dac˘ a intersect˘ am cu plane z = h ob¸tinem
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= −1 +
h
2
c
2
, z = h.
Pentru |h| < c nu exist˘ a puncte de intersec¸tie. Deci hiperboloidul cu dou˘ a pânze nu are
puncte între planele z = ±h, deci nu poate admite generatoare rectilinii. Pentru h = ±c
avem ca intersec¸tii dou˘ a puncte C(0, 0, c), C
0
(0, 0, −c) numite vârfurile hiperboloidului
194 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
cu dou˘a pânze. Pentru |h| > c avem elipsele
x
2
a
02
+
y
2
b
02
−1 = 0, z = h
cu semiaxele
a
0
= a
r
−1 +
h
2
c
2
, b
0
= b
r
−1 +
h
2
c
2
.
Intersec¸tiile conului de ordinul doi
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0
cu acelea¸si plane z = h sunt elipsele cu semiaxele
a
00
= a
h
c
, b
00
= b
h
c
.
Observ˘ am c˘ a a
00
> a
0
, b
00
> b
0
, adic˘ a hiperboloidul cu dou˘ a pânze este situat în interiorul
conului. Se arat˘ a u¸sor c˘ a
lim
|h|→∞
(a
00
−a
0
) = lim
|h|→∞
(b
00
−b
0
) = 0
adic˘ a ¸si aici avem con asimptotic.
M˘ arimile a, b, c se numesc semiaxele hiperboloidului cu dou˘a pânze. Dac˘ a a = b avem
x
2
+y
2
a
2

z
2
c
2
+ 1 = 0
adic˘ a un hiperboloid cu dou˘ a pânze de rota¸tie în jurul lui Oz având curba meridian
y
2
a
2

z
2
c
2
+ 1 = 0, x = 0.
Se poate ¸si aici ar˘ ata c˘ a exist˘ a plane care intersecteaz˘ a hiperboloidul cu dou˘ a pânze
dup˘ a hiperbole sau parabole.
4.3.6 Paraboloidul eliptic
Defini¸tia 4.3.5 Se nume¸ ste paraboloid eliptic suprafa¸ ta care într-un anumit sistem de
coordonate rectangular are o ecua¸ tie de forma
x
2
p
+
y
2
q
= 2z
unde p, q sunt numere reale strict pozitive. Aceast˘a ecua¸ tie se nume¸ ste ecua¸ tia canonic˘a
a paraboloidului eliptic.
4.3. CUADRICE 195
Paraboloidul eliptic este simetric în raport cu planele de coordonate Oxz, Oyz ¸si în
raport cu axa Oz. El nu are puncte sub planul z = 0.
Intersec¸tiile paraboloidului eliptic cu planele z = h ≥ 0 sunt elipsele ale c˘ aror
proiec¸tii pe planul Oxy au ecua¸tiile
x
2
a
02
+
y
2
b
02
−1 = 0
adic˘ a au semiaxele
a
0
=
p
2ph, b
0
=
p
2qh.
Pentru h = 0 elipsa se reduce la originea O(0, 0, 0), vârful paraboloidului eliptic. Pe
m˘ asur˘ a ce h cre¸ste semiaxele elipselor cresc nem˘ arginit.
Intersec¸tiile paraboloidului eliptic cu planele x = l sunt parabolele care în proiec¸tie
pe Oyz au ecua¸tiile
y
2
= 2qz −
q
p
l
2
.
Toate aceste parabole au acela¸si parametru q, deci sunt congruente. Vârfurile lor au
coordonatele (l, 0,
l
2
2p
). Intersec¸tiile cu planele y = m sunt parabolele care în proiec¸tie pe
planul Oxz au ecua¸tiile
x
2
= 2pz −
p
q
m
2
adic˘ a parabole cu acela¸si parametru p, deci congruente, cu vârfurile de coordonate
(0, m,
m
2
2q
). Pentru m = 0 avem parabola
x
2
= 2pz, y = 0.
Observ˘ am c˘ a vârfurile primelor parabole sunt situate pe ultima parabol˘ a. Rezult˘ a c˘ a
paraboloidul eliptic poate fi generat de o parabol˘ a care se deplaseaz˘ a r˘ amânând cu vârful
pe o alt˘ a parabol˘ a, planele celor dou˘ a parabole fiind perpendiculare, deschiderile celor
dou˘ a fiind dirijate în acela¸si sens.
4.3.7 Paraboloidul hiperbolic
Defini¸tia 4.3.6 Se nume¸ ste paraboloid hiperbolic suprafa¸ ta care într-un anumit sistem
de coordonate rectangular are o ecua¸ tie de forma
x
2
p

y
2
q
= 2z
196 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
unde p, q sunt numere reale strict pozitive. Aceast˘a ecua¸ tie se nume¸ ste ecua¸ tia canonic˘a
a paraboloidului hiperbolic.
Paraboloidul hiperbolic este simetric în raport cu planele de coordonate Oxz, Oyz ¸si
în raport cu axa Oz.
Intersec¸tiile paraboloidului hiperbolic cu planele z = h au proiec¸tiile pe planul Oxy
de ecua¸tii
x
2
p

y
2
q
= 2h.
Pentru h = 0 acestea se desfac în dou˘ a drepte
x

p
+
y

q
= 0,
x

p

y

q
= 0.
Deci intersec¸tia paraboloidului hiperbolic cu planul Oxy este constituit˘ a din cele dou˘ a
drepte. Pentru h > 0 proiec¸tiile sunt hiperbole coasimptotice cu axa transvers˘ a Ox.
Pentru h < 0 proiec¸tiile sunt hiperbole conjugate cu primele.
Intersec¸tiile cu planele x = l sunt
y
2
= −2qz +
q
p
l
2
, x = l
adic˘ a parabole congruente cu vârfurile de coordonate (l, 0,
l
2
2p
). Intersec¸tiile cu planele
y = m sunt
x
2
= 2pz +
p
q
m
2
, y = m
adic˘ a parabole congruente cu vârfurile de coordonate (0, m,
m
2
2q
). Observ˘ am c˘ a vârfurile
primelor parabole sunt situate pe parabola din planul Oxz. Rezult˘ a c˘ a paraboloidul
hiperbolic poate fi generat de o parabol˘ a care se deplaseaz˘ a r˘ amând cu vârful pe o alt˘ a
parabol˘ a, planele celor dou˘ a parabole fiind perpendiculare, deschiderile parabolelor fiind
opuse.
Dac˘ a scriem ecua¸tia paraboloidului hiperbolic sub forma
µ
x

p
+
y

q
¶µ
x

p

y

q

= 2z
deducem c˘ a pentru orice λ, µ dreptele

_
_
_
x

p
+
y

q
= 2λz,
x

p

y

q
=
1
λ
4.3. CUADRICE 197

_
_
_
x

p

y

q
= 2µz,
x

p
+
y

q
=
1
µ
sunt situate în întregime pe paraboloid, deci sunt dou˘ a familii de generatoare rectilinii
Gλ, Gµ.
Avem ¸si aici propriet˘ a¸tile:
P1. Prin orice punct de pe paraboloid trece câte o generatoare din fiecare familie ¸si
numai câte una.
P2. Dou˘ a generatoare din aceea¸si familie nu se intersecteaz˘ a niciodat˘ a.
P3. Dou˘ a generatoare din familii diferite se intersecteaz˘ a totdeauna.
P4. Toate generatoarele din aceea¸si familie sunt paralele cu acela¸si plan.
P5. Cele dou˘ a generatoare din familii diferite care trec printr-un punct determin˘ a
planul tangent al acelui punct.
P6. Nu exist˘ a alte familii de generatoare ale paraboloidului hiperbolic.
P7. Paraboloidul hiperbolic poate fi generat de o dreapt˘ a care se deplaseaz˘ a sprijinin-
du-se pe dou˘ a drepte fixe ¸si r˘ amânând paralel˘ a cu un plan fix. Dreptele fixe fac parte
dintr-o familie de generatoare, cea mobil˘ a face parte din cealalt˘ a familie de generatoare.
4.3.8 Cuadrice, reducerea ecua¸tiei generale la form˘ a canonic˘ a
Defini¸tia 4.3.7 Se nume¸ ste cuadric˘a sau suprafa¸ t˘a de ordinul doi suprafa¸ ta care într-
un sistem de coordonate rectangular are o ecua¸ tie de gradul doi în coordonatele x, y, z,
adic˘a o ecua¸ tie de forma
a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
23
yz + 2a
13
xz + 2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
= 0
unde coeficien¸ tii reali a
ij
= a
ji
.
Ecua¸tia cuadricei ca ¸si ecua¸tia conicei con¸tine o form˘ a p˘ atratic˘ a, o form˘ a linear˘ a în
vectorul de pozi¸tie al punctului curent
−→
r = x
−→
i +y
−→
j +z
−→
k
¸si un termen liber
p(
−→
r ) + 2l(
−→
r ) +a
44
= 0.
198 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
Matricea formei p˘ atratice este matricea simetric˘ a
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
_
_
_
,
matricea linie a formei lineare este
L = (a
41
, a
42
, a
43
).
Matricea tuturor coeficien¸tilor este
^
A
=
_
_
A L
t
L a
44
_
_
.
In cazul cuadricelor se poate ar˘ ata prin reducere la form˘ a canonic˘ a, adic˘ a prin deter-
minarea unui sistem de coordonate prin eventuale transla¸tii ¸si rota¸tii în care ecua¸tia s˘ a
capete forma canonic˘ a, c˘ a orice cuadric˘ a este una din suprafe¸tele: elipsoid, hiperboloid
cu o pânz˘ a sau dou˘ a pânze, un paraboloid eliptic sau hiperbolic, un con de ordinul doi,
un cilindru de ordinul doi eliptic, hiperbolic sau parabolic, dou˘ a plane distincte sau nu,
paralele sau neparalele.
¸ Si aici vom avea invarian¸ti: coeficien¸tii polinomului caracteristic al matricei A ¸si de-
terminantul matricii tuturor coeficien¸tilor
^
A. O cuadric˘ a poate avea centru de simetrie
ale c˘ arui coordonate sunt date de sistemul format cu primele trei linii ale matricii
^
A .
Dac˘ a exist˘ a centru de simetrie, primul lucru în reducerea la form˘ a canonic˘ a este efectu-
area unei transla¸tii în centru dup˘ a care dispar termenii de ordin întâi în x, y, z. Dac˘ a nu
exist˘ a centru de simetrie, se reduce mai întâi forma p˘ atratic˘ a la sum˘ a de p˘ atrate dup˘ a
care se face o transla¸tie sau o rota¸tie a sistemului de coordonate.
Ne vom limita numai la câteva exemple.
Exemplul 4.3.8.1 S˘a se studieze cuadrica
5x
2
+ 6y
2
+ 7z
2
−4xy + 4yz −10x + 8y + 14z −6 = 0.
Matricea tuturor coeficien¸tilor este
^
A
=
_
_
_
_
_
_
_
_
5 −2 0 −5
−2 6 2 4
0 2 7 7
−5 4 7 −6
_
_
_
_
_
_
_
_
.
4.3. CUADRICE 199
Centru de simetrie este dat de sistemul
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
5x
0
−2y
0
+ 0z
0
−5 = 0
−2x
0
+ 6y
0
+ 2z
0
+ 4 = 0
0x
0
+ 2y
0
+ 7z
0
+ 7 = 0
care are o solu¸tie unic˘ a x
0
= 1, y
0
= 0, z
0
= −1. Cuadrica are centru unic C(1, 0, −1).
Facem o transla¸tie a sistemului de coordonate în centrul de simetrie prin rela¸tiile
x = x
0
+ 1
y = y
0
z = z
0
−1.
Din ecua¸tia conicei dispar termenii de gradul întâi ¸si termenul liber se calculeaz˘ a cu
ultima linie −5 · 1 + 4 · 0 + 7 · −1 −6 = −18
5x
02
+ 6y
02
+ 7z
02
−4x
0
y
0
+ 4y
0
z
0
−18 = 0.
Polinomul caracteristic al matricei formei p˘ atratice este
P(λ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
5 −λ −2 0
−2 6 −λ 2
0 2 7 −λ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= −(λ
3
−18λ
2
+ 99λ −162)
sau
P(λ) = −(λ −3)(λ −6)(λ −9)
Deci ecua¸tia cuadricei se scrie
3X
2
+ 6Y
2
+ 9Z
2
−18 = 0
sau
X
2
6
+
Y
2
3
+
Z
2
2
−1 = 0
adic˘ a avem un elipsoid cu semiaxele a =

6, b =

3, c =

2. G˘ asim versorii proprii
−→
I =
2
3
−→
i +
2
3
−→
j −
1
3
−→
k pentRu λ = 3
−→
J =
2
3
−→
i −
1
3
−→
j +
2
3
−→
k pentRu λ = 6
−→
K =
1
3
−→
i −
2
3
−→
j −
2
3
−→
k pentRu λ = 9.
200 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
Leg˘ atura între coordonate este
x = 1 +
1
3
(2X + 2Y −Z)
y =
1
3
(2X −Y −2Z)
z = −1 +
2
3
(−X + 2Y −2Z).
Exemplul 4.3.8.2 S˘a se studieze cuadrica
x
2
+y
2
+ 4z
2
+ 2xy + 4xz + 4yz −2y +z = 0.
Matricea tuturor coeficien¸tilor este
^
A
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 2 0
1 1 2 −1
2 2 4
1
2
0 −1
1
2
0
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Centrul ar fi dat de sistemul dat de primele trei linii; ori se vede c˘ a sistemul este incom-
patibil. Polinomul caracteristic al formei p˘ atratice este
P(λ) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
1 −λ 1 2
1 1 −λ 2
2 2 4 −λ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= −λ
2
(λ −6).
G˘ asim versorii proprii
−→
i
0
=
1

2
−→
i −
1

2
−→
j pentru λ
1
= 0
−→
j
0
=
1

3
−→
i +
1

3
−→
j −
1

3
−→
k pentru λ
2
= 0
−→
k
0
=
1

6
−→
i +
1

6
−→
j +
2

6
−→
k pentru λ
3
= 6.
Rezult˘ a c˘ a avem formulele de schimbare de coordonate
x =
1

2
x
0
+
1

3
y
0
+
1

6
z
0
y = −
1

2
x
0
+
1

3
y
0
+
1

6
z
0
z = −
1

3
y
0
+
2

6
z
0
4.3. CUADRICE 201
Cum termenii de gradul întâi devin
−2y +z =

2x
0


3y
0
ecua¸tia cuadricei devine
6z
02
+

2x
0


3y
0
= 0.
Facem o rota¸tie de unghi α în jurul axei Oz
0
, ceea ce revine la schimbarea de coor-
donate
x
0
= x
00
cos α −y
00
sin α
y
0
= x
00
sinα +y
00
cos α
z
0
= z
00
.
Ecua¸tia devine
6z
002
+x
00
(

2 cos α −

3 sin α) −y
00
(

2 sin α +

3 cos α) = 0
Luând α astfel încât

2 sin α +

3 cos α = 0, adic˘ a cos α =
q
2
5
, sin α = −
q
3
5
, rezult˘ a
z
002
= −

5
6
x
00
¸si deci suprafa¸ta este un cilindru de ordinul doi parabolic cu generatoarele paralele cu
axa Oy
00
. Pentru a g˘ asi direc¸tia axei facem produsul matricelor de trecere
_
_
_
_
_
1

2
1

3
1

6

1

2
1

3
1

6
0 −
1

3
2

6
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
q
2
5
q
3
5
0

q
3
5
q
2
5
0
0 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
0
5

30
1

6

2

5

1

30
1

6
1

5

2

30
2

6
_
_
_
_
_
.
Versorul generatoarelor este
−→
u =
5

30
−→
i −
1

30
−→
j −
2

30
−→
k .
Pentru a g˘ asi elementele geometrice ale suprafe¸tei nu era nevoie s˘ a facem aceste
calcule. Dup˘ a ce am v˘ azut c˘ a nu exist˘ a centru de simetrie ¸si c˘ a avem valorile proprii
λ
1,2
= 0 ¸si λ
3
= 6 este clar c˘ a forma p˘ atratic˘ a este un p˘ atrat perfect ¸si putem scrie
ecua¸tia sub forma
(x +y + 2z)
2
−(2y −z) = 0
202 CAPITOLUL 4. CONICE ¸ SI CUADRICE
adic˘ a avem un cilindru de ordinul doi cu generatoarele paralele cu dreapta
x +y + 2z = 0
2y −z = 0.
Versorul acestei drepte coincide cu cel g˘ asit mai sus.
Putem g˘ asi o curb˘ a directoare în planul Oxy f˘ acând z = 0 în ecua¸tia dat˘ a
x
2
+ 2xy +y
2
−2y = 0.
CAPITOLUL 5
GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
5.1 Geometria diferen¸tial˘ a a curbelor
5.1.1 Curbe parametrizate, curbe de nivel constant
Consider˘ am spa¸tiul geometriei elementare E
3
raportat la un sistem de coordonate
rectangular Oxyz cu baza (
−→
i ,
−→
j ,
−→
k ).
Defini¸tia 5.1.1 Numim curb˘a parametrizat˘a aplica¸ tia
−→
r (t) = x(t)
−→
i +y(t)
−→
j +z(t)
−→
k : [t
1
, t
2
] →E
3
.
Imaginea
−→
r ([t
1
, t
2
]) a intervalului [t
1
, t
2
] se nume¸ ste suportul curbei parametrizate.
Ecua¸tia
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
]
se nume¸ste ecua¸ tia vectorial parametric˘a a curbei parametrizate. Ecua¸tiile
x = x(t),
y = y(t), t ∈ [t
1
, t
2
]
z = z(t)
se numesc ecua¸ tiile scalar parametrice ale curbei parametrizate. Curba parametrizat˘ a
se nume¸ste neted˘a de ordinul k dac˘ a func¸tia
−→
r (t) are derivate de ordinul k continue.
204 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Vom observa c˘ a o curb˘ a parametrizat˘ a cuprinde pe lâng˘ a suportul s˘ au ¸si o ordine
de parcurgere sau, alfel spus, un sens de parcurs al acestui suport. Cu toate acestea,
de multe ori confund˘ am curba parametrizat˘ a cu suportul s˘ au. Când parametrul t este
timpul, în mecanic˘ a ecua¸tia
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
] este ecua¸ tia de mi¸ scare a unui punct
material, iar suportul
−→
r ([t
1
, t
2
]) este traiectoria punctului material.
Exemplul 5.1.1.1 Se nume¸ ste cicloid˘a curba descris˘a de un punct al unui cerc de raz˘a
R care se rostogole¸ ste f˘ar˘a alunecare pe o dreapt˘a fix˘a numit˘a baz˘a. Fie un sistem de
coordonate Oxy în plan astfel încât axa Ox s˘a fie baza ¸ si punctul O s˘a fie pozi¸ tia ini¸ tial˘a
a punctului cercului care se rostogole¸ ste. Alegem un sistem de coordonate O
0
XY legat
de cercul care se rote¸ ste, sistem care în pozi¸ tia ini¸ tial˘a este paralel cu sistemul Oxy.
Când cercul s-a rotit în rostogolire cu un unghi −t centrul cercului O
0
are în sistemul fix
coordonatele (Rt, R). Matricea de trecere de la baza sistemului Oxy la baza sistemului
mobil O
0
XY fiind
S =
_
_
cos t sint
−sin t cos t
_
_
leg˘atura între coordonate este
x = Rt +X cos t +Y sin t
y = R −X sin t +Y cos t.
Cum coordonatele punctului mobil în sistemul mobil sunt (0, −R) rezult˘a ecua¸ tiile scalar
parametrice ale cicloidei
x = R(t −sin t)
y = R(1 −cos t), t ∈ R.
Exemplul 5.1.1.2 Se nume¸ ste epicicloid˘a curba descris˘a de un punct al unui cerc de
raz˘a r care se rostogole¸ ste f˘ar˘a alunecare în exteriorul unui cerc de raz˘a R. Alegem
un sistem de coordonate fix Oxy cu originea în centrul cercului fix astfel încât punctul
M
0
(R, 0) s˘a fie punctul ini¸ tial al cercului mobil. Alegem un sistem de coordonate O
0
XY
legat de cercul mobil cu originea în centrul acestuia. In pozi¸ tia ini¸ tial˘a cele dou˘a sisteme
sunt paralele. Când linia centrelor OO
0
face cu Ox unghiul t raza O
0
M
0
face cu linia
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 205
centrelor unghiul θ astfel c˘a Rt = rθ. Cercul mobil s-a rotit cu θ +t ¸ si deci matricea de
trecere de la baza sistemului Oxy la baza sistemului O
0
XY este
S =
_
_
cos(θ +t) −sin(θ +t)
sin(θ +t) cos(θ +t)
_
_
.
Coordonatele centrului O
0
în sistemul fix fiind ((R+r) cos t, (R+r) sin t) ¸ si coordonatele
punctului mobil în sistemul mobil fiind (−r, 0) g˘asim ecua¸ tiile epicicloidei
x = (R + r) cos t −R cos
R + r
r
t,
y = (R + r) sin t −r sin
R + R
r
t.
Pentru r = R epicicloida se nume¸ ste cardioid˘a.
Dac˘ a cercul se rostogole¸ste f˘ ar˘ a alunecare în interiorul unui cerc, curba descris˘ a de
un punct al cercului mobil se nume¸ste hipocicloid˘a. Ecua¸tiile hipocicloidei se ob¸tin din
ecua¸tiile epcicicloidei înlocuind r cu -r. Când r =
R
4
hipocicloida devine astroida de
ecua¸tii
x = R cos
3
t
y = R sin
3
t.
Exemplul 5.1.1.3 Curba parametrizat˘a
−→
r = R cos t
−→
i + R sint
−→
j +ht
−→
k
se nume¸ ste elicea circular˘a, ea fiind situat˘a pe cilindrul circular drept x
2
+y
2
−R
2
= 0.
Dac˘ a în planul Oxy avem curba parametrizat˘ a
−→
r (t) = t
−→
i +f(t)
−→
j , t ∈ [x
1
, x
2
]
aceasta se poate scrie ¸si sub forma
−→
r (x) = x
−→
i +f(x)
−→
j , x ∈ [x
1
, x
2
]
sau în ecua¸tii scalar parametrice
x = x,
y = f(x), x ∈ [x
1
, x
2
];
206 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
curba parametrizat˘ a este graficul func¸tiei f(x) : [x
1
, x
2
] → R parcurs de la stânga
spre dreapt˘ a. Spunem c˘ a avem o curb˘a plan˘a definit˘a explicit cu ecua¸tia explicit˘ a y =
f(x), x ∈ [x
1
, x
2
].
Exemplul 5.1.1.4 Ecua¸ tia y = a cosh
x
a
, x ∈ R este ecua¸ tia unei curbe apropiat˘a ca
form˘a de o parabol˘a, curb˘a numit˘a l˘an¸ ti¸ sor. Ea d˘a forma de echilibru a unui fir greu
flexibil.
Defini¸tia 5.1.2 Punctul
−→
r (t
0
) al unei curbe parametrizate netede de ordinul întâi se
nume¸ ste punct ordinar dac˘a
−→
r
0
(t
0
) 6= 0; în caz contrar punctul se nume¸ ste punct singu-
lar.
Dac˘ a
−→
r =
−→
r (t) este ecua¸tia de mi¸scare a unui punct material, vectorul
−→
r
0
(t
0
)
reprezint˘ a vectorul vitez˘ a a punctului material la momentul t
0
.
Defini¸tia 5.1.3 Numim curb˘a de nivel constant c a func¸ tiei F(x, y) mul¸ timea punctelor
din planul Oxy care satisfac rela¸ tia
F(x, y) = c
unde F(x, y) : D ⊂ E
2
→R este o func¸ tie real˘a de dou˘a variabile definit˘a pe un domeniu
din plan, iar c este o constant˘a. Curba de nivel constant se nume¸ ste neted˘a de ordinul
k dac˘a func¸ tia F(x, y) are derivate par¸ tiale de ordinul k continue.
O curb˘ a dat˘ a explicit poate fi considerat˘ a ca o curb˘ a de nivel constant 0 a func¸tiei
F(x, y) = f(x) −y.
Defini¸tia 5.1.4 Punctul de coordonate (x, y) al curbei de nivel constant F(x, y) = c se
nume¸ ste punct ordinar dac˘a în acest punct gradientul func¸ tiei F este nenul
grad F(x, y) =
−→
∇F(x, y) =
∂F
∂x
−→
i +
∂F
∂y
−→
j 6= 0;
în caz contrar punctul se nume¸ ste punct singular.
Dac˘ a punctul M(x, y) al curbei de nivel constant este ordinar, de exemplu
∂F
∂y
6= 0,
atunci conform teoremei func¸tiilor implicite exist˘ a o vecin˘ atate a acestui punct astfel
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 207
încât în aceast˘ a vecin˘ atate variabila y se poate explicita în func¸tie de x : y = y(x) astfel
încât F(x, y(x)) = c. Deci în acea vecin˘ atate curba de nivel constant poate fi considerat˘ a
ca o curb˘ a dat˘ a explicit, deci ca o curb˘ a parametrizat˘ a. Aceast˘ a curb˘ a parametrizat˘ a
are punctul s˘ au M(x, y) ca punct ordinar ¸si este neted˘ a de acela¸si ordin ca ¸si curba de
nivel constant.
Exemplul 5.1.1.5 Ecua¸ tia x
2
+ y
2
− R
2
= 0 este ecua¸ tia unui cerc. In vecin˘atatea
oric˘arui punct cu ordonata y 6= 0 se poate explicita y =

R
2
−x
2
dac˘a ordonata y >
0 sau y = −

R
2
−x
2
dac˘a ordonata y < 0. Evident sunt mai convenabile ecua¸ tiile
parametrice x = R cos t, y = R sin t, t ∈ [0, 2π].
Exemplul 5.1.1.6 Foliul lui Descartes are ecua¸ tia x
3
+y
3
−3axy = 0, a > 0. In loc s˘a
c˘aut˘am o explicitare pe baza teoremei func¸ tiilor implicite, încerc˘am s˘a vedem care este
intersec¸ tia unei drepte y = tx care trece prin origine cu curba. G˘asim reprezentarea
parametric˘a
x =
3at
1 +t
3
, y =
3at
2
1 +t
3
, t ∈ (−∞, −1) ∪ (−1, ∞).
Exemplul 5.1.1.7 Ecua¸ tia lemniscatei lui Bernoulli
(x
2
+y
2
)
2
−2a
2
(x
2
−y
2
) = 0
con¸ tine grupul x
2
+y
2
ceea ce ne îndeamn˘a s˘a trecem la coordonatele polare ρ, θ
x = ρcoθ, y = ρ sin θ
¸ si ob¸ tinem mai întâi ecua¸ tia în coordonate polare
ρ = a

2 cos 2θ, θ ∈ [−
π
4
,
π
4
] ∪ [

4
,

4
]
din care ob¸ tinem imediat ecua¸ tii parametrice.
Defini¸tia 5.1.5 Se nume¸ ste curb˘a intersec¸ tie a dou˘a suprafe¸ te de nivel constant mul¸ ti-
mea punctelor de coordonate (x, y, z) din spa¸ tiu care satisfac rela¸ tiile
_
_
_
F(x, y, z) = c
1
,
G(x, y, z) = c
2
208 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
unde F(x, y, z), G(x, y, z) : D ⊂ E
3
→ R sunt func¸ tii reale de trei variabile reale.
Rela¸ tiile de mai sus se numesc ecua¸ tiile curbei. Curba intersec¸ tie de suprafe¸ te de nivel
constant este neted˘a de ordinul k dac˘a în punctele sale func¸ tiile F, G care o definesc au
derivate par¸ tiale de ordinul k continue.
Defini¸tia 5.1.6 Punctul M(x, y, z) al unei curbe intersec¸ tie a dou˘a suprafe¸ te de nivel
constant de ecua¸ tii F(x, y, z) = c
1
, G(x, y, z) = c
2
se nume¸ ste punct ordinar dac˘a în
acest punct gradien¸ tii
gradF(x, y, z) =
−→
∇F(x, y, z) =
∂F
∂x
−→
i +
∂F
∂y
−→
j +
∂F
∂z
−→
k
grad G(x, y, z) =
−→
∇G(x, y, z) =
∂G
∂x
−→
i +
∂G
∂y
−→
j +
∂G
∂z
−→
k
nu sunt colineari, adic˘a matricea
_
_
∂F
∂x
∂F
∂y
∂F
∂z
∂G
∂x
∂G
∂y
∂G
∂z
_
_
are în punctul (x, y, z) rangul doi. In caz contrar punctul se nume¸ ste punct singular.
Dac˘ a o curb˘ a intersec¸tie de suprafe¸te de nivel constant are punctul M(x, y, z) punct
ordinar, de exemplu
¯
¯
¯
¯
¯
¯
∂F
∂y
∂F
∂z
∂G
∂y
∂G
∂z
¯
¯
¯
¯
¯
¯
6= 0,
atunci dup˘ a teorema func¸tiilor implicite, exist˘ a o vecin˘ atate a punctului M(x, y, z) în
care coordonatele y, z se expliciteaz˘ a în raport cu coordonate x
_
_
_
y = y(x),
z = z(x)
astfel încât
_
_
_
F(x, y(x), z(z)) = c
1
,
G(x, y(x), z(x)) = c
2
.
Altfel spus, în vecin˘ atatea acestui punct curba intersec¸tie de suprafe¸te de nivel constant
este o curb˘ a parametrizat˘ a. Dup˘ a aceea¸si teorem˘ a a func¸tiilor implicite, aceast˘ a curb˘ a
parametrizat˘ a are punctul M(x, y, z) ca punct ordinar ¸si este neted˘ a de ordinul k dac˘ a
curba intersec¸tie este neted˘ a de ordinul k.
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 209
Exemplul 5.1.1.8 Elicea circular˘a poate fi dat˘a prin ecua¸ tiile
_
_
_
x
2
+y
2
−R
2
= 0,
y −R sin
z
h
= 0
sau
_
_
_
x
2
+y
2
−R
2
= 0,
x −R cos
z
h
= 0
x
2
+y
2
−R
2
= 0,
x −R cos
z
h
= 0
sau chiar
_
_
_
x
2
+y
2
−R
2
= 0,
y −xtan
z
h
= 0.
x
2
+y
2
−R
2
= 0,
y −xtan
z
h
= 0.
Exemplul 5.1.1.9 Curba lui Viviani
_
_
_
x
2
+y
2
+z
2
−R
2
= 0,
x
2
+y
2
−Rx = 0
este intersec¸ tia dintre o sfer˘a ¸ si un cilindru. Dac˘a not˘am cu M
0
proiec¸ tia punctului M
al curbei pe planul Oxy ¸ si not˘am cu t unghiul xOM
0
, triunghiurile OAM
0
, OMM
0
sunt
egale ¸ si deci OM
0
= R cos t ¸ si g˘asim ecua¸ tiile parametrice
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = R cos
2
t,
y = R cos t sint,
z = R sin t, t ∈ [0, 2π].
5.1.2 Tangenta la o curb˘ a, abscis˘ a curbilinie
Dac˘ a o curb˘ a parametrizat˘ a este neted˘ a de ordinul întâi ¸si are punctul
−→
r (t
0
) ca
punct ordinar, atunci în vecin˘ atatea acestui punct se poate scrie dup˘ a teorema de la
analiz˘ a
−→
r (t) =
−→
r (t
0
) +
−→
r
0
(t
0
)(t −t
0
) +o(t −t
0
),
adic˘ a, abstrac¸tie f˘ acând de termeni neglijabili în t − t
0
, suportul curbei coincide cu o
dreapt˘ a.
210 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Defini¸tia 5.1.7 Dreapta de ecua¸ tie vectorial˘a
−→
r =
−→
r (t
0
) +
−→
r
0
(t
0
)(t −t
0
)
se nume¸ ste tangenta la curba parametrizat˘a în punctul regulat
−→
r (t
0
).
S˘ a consider˘ am o dreapt˘ a care trece prin punctul
−→
r (t
0
) ¸si are direc¸tia
−→
a . Distan¸ta
de la punctul
−→
r (t) al curbei la aceast˘ a dreapt˘ a este
δ(t) =
|(
−→
r (t) −
−→
r (t
0
)) ×
−→
a |
|
−→
a |
=
|
−→
r
0
(t
0
) ×
−→
a |
|
−→
a |
(t −t
0
) +o(t −t
0
).
Avem
δ(t) = o(t −t
0
) ⇔
−→
a q
−→
r
0
(t
0
)
Deci are loc
Teorema 5.1.1 Tangenta în punctul ordinar
−→
r (t
0
) al unei curbe netede este singura
dreapt˘a care trece prin acest punct pentru care distan¸ ta δ(t) de la punct
−→
r (t) al curbei
la dreapt˘a este parte neglijabil˘a în raport cu t −t
0
.
Defini¸tia 5.1.8 Vectorul
−→
r
0
(t
0
) se nume¸ ste vectorul tangent˘a sau vectorul vitez˘a în
punctul
−→
r (t
0
); m˘arimea acestui vector
¯
¯
¯
−→
r
0
(t
0
)
¯
¯
¯ se nume¸ ste viteza în punctul
−→
r (t
0
);
versorul vectorului
−→
r (t
0
) se nume¸ ste versorul tangentei ¸ si îl vom nota cu
−→
τ (t
0
).
Observa¸tii:
1. Dac˘ a punctul
−→
r (t
0
) este un punct singular al unei curbe parametrizate netede de
ordinul k ¸si dac˘ a
−→
r
(k)
(t
0
) este prima derivat˘ a nenul˘ a în acest punct, este natural s˘ a numim
tangent˘ a în acest punct dreapta care trece prin punctul
−→
r (t
0
) ¸si are ca direc¸tie vectorul
−→
r
(k)
(t
0
). In acest caz distan¸ta δ(t) de la punctul
−→
r (t) al curbei la aceast˘ a dreapt˘ a este
parte neglijabil˘ a în raport cu (t −t
0
)
k
.
2. Uneori accept˘ am curbe parametrizate netede de ordinul întâi pe por¸tiuni, adic˘ a
acele curbe pentru care exist˘ a derivata continu˘ a
−→
r
0
(t) exceptând un num˘ ar finit de
puncte unde exist˘ a numai derivatele laterale. In aceste puncte vom vorbi numai de
semitangente. Vom mai spune c˘ a aceste puncte sunt puncte unghiulare.
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 211
Defini¸tia 5.1.9 Curbele parametrizate
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
]
−→
r =
−→
ρ (τ), τ ∈ [τ
1
, τ
2
]
se numesc echivalente dac˘a exist˘a o func¸ tie t = t(τ) : [τ
1
, τ
2
] →[t
1
, t
2
] strict cresc˘atoare
astfel c˘a pentru orice τ ∈ [τ
1
, τ
2
] avem
−→
r (t(τ)) =
−→
ρ (τ). Dac˘a curba parametric˘a este
neted˘a de ordinul k atunci vom considera c˘a ¸ si func¸ tia t(τ) are derivat˘a de ordinul k
continu˘a.
Se verific˘ a u¸sor c˘ a avem de-a face cu o veritabil˘ a rela¸tie de echivalen¸t˘ a. Cum
−→
ρ
0
(τ) =
−→
r
0
(t(τ))t
0
(τ)
rezult˘ a c˘ a pentru curbele echivalente tangentele coincid.
Defini¸tia 5.1.10 Dac˘a extremitatea curbei parametrizate C
1
coincide cu originea curbei
parametrizate C
2
, curba ob¸ tinut˘a prin parcurgerea curbei C
1
¸ si apoi a curbei C
2
se nu-
me¸ ste suma sau juxtapunerea celor dou˘a curbe ¸ si o vom nota prin C
1
+C
2
. Curba care
const˘a în parcurgerea în sens opus a curbei C se nume¸ ste opusa lui C ¸ si o vom nota
prin −C..
Defini¸tia 5.1.11 Curba C se nume¸ ste rectificabil˘a dac˘a mul¸ timea lungimilor liniilor
poligonale înscrise în curba C are o margine superioar˘a. Aceast˘a margine superioar˘a se
nume¸ ste lungimea curbei C ¸ si o vom nota prin l(C).
Se verific˘ a u¸sor c˘ a dac˘ a curbele C
1
, C
2
sunt rectificabile ¸si exist˘ a C
1
+ C
2
, atunci
¸si suma este rectificabil˘ a ¸si l(C
1
+ C
2
) = l(C
1
) + l(C
2
), adic˘ a lungimea este o m˘ arime
aditiv˘ a în raport cu suma curbelor. La fel se verific˘ a c˘ a l(−C) = l(C). Dac˘ a curba
parametrizat˘ a C :
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
] este neted˘ a de ordinul întâi este evident c˘ a
lungimea curbei elementare dC cuprins˘ a între valorile t ¸si t +dt ale parametrului este,
abstrac¸tie f˘ acând de m˘ arimi negiljabile în raport cu dt, egal˘ a cu lungimea segmentului
de dreapt˘ a ce une¸ste capetele, deci cu
|
−→
r (t +dt) −
−→
r (t)| = |
−→
r
0
(t)dt +o(dt)| = |
−→
r
0
(t)|dt +o(dt).
212 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
M˘ arimea dl = l(dC) = |
−→
r
0
(t)|dt se nume¸ste elementul de lungime sau lungimea elemen-
tar˘a a curbei C. Cum
|
−→
r
0
(t)|dt = |d
−→
r | = |dx
−→
i +dy
−→
j +dz
−→
k | =
p
dx
2
+dy
2
+dz
2
se mai scrie
dl
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
.
Dup˘ a modul general de aplicare a integralei rezult˘ a
l(C) =
t
2
Z
t
1
|
−→
r
0
(t)|dt =
t
2
Z
t
1
p
x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
+z
0
(t)
2
dt.
Defini¸tia 5.1.12 Dac˘a o curb˘a parametrizat˘a
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
] este neted˘a de
ordinul întâi, numim abscis˘a curbilinie de origin˘a
−→
r (t
0
) func¸ tia
s = s(t) : [t
1
, t
2
] →[s
1
, s
2
],
s(t) =
t
Z
t
0
|
−→
r
0
(τ)|dτ.
Pentru t > t
0
func¸tia s(t) este egal˘ a cu lungimea arcului de curb˘ a cuprins între
punctele
−→
r (t
0
) ¸si
−→
r (t); pentru t < t
0
func¸tia s(t) este egal˘ a cu opusul lungimii arcului
de curb˘ a cuprins între punctele
−→
r (t) ¸si
−→
r (t
0
). Func¸tia s(t) este strict cresc˘ atoare pentru
c˘ a
s
0
(t) = |
−→
r
0
(t)| > 0.
Deci exist˘ a func¸tia invers˘ a
t = t(s) : [s
1
, s
2
] →[t
1
, t
2
]
¸si deci curba parametrizat˘ a
−→
r =
−→
ρ (s) =
−→
r (t(s)), s ∈ [s
1
, s
2
] este echivalent˘ a cu
curba parametrizat˘ a
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
]. Pentru aceast˘ a curb˘ a parametrizat˘ a avem
−→
ρ
0
(s) =
−→
r
0
(t(s))t
0
(s) =
−→
r
0
(t(s))
s
0
(t(s))
=
−→
r
0
(t(s))
|
−→
r
0
(t(s))|
.
Deci |
−→
ρ
0
(s)| = 1, adic˘ a vectorul vitez˘ a este un versor, versorul tangentei
−→
τ (s) =
−→
ρ
0
(s).
Ecua¸tia unei curbe parametrizate în care parametrul este o abscis˘ a curbilinie se nume¸ste
ecua¸ tia natural˘a a curbei.
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 213
Dac˘ a F(x, y) = c este o curb˘ a de nivel constant din planul Oxy ¸si
x = x(s), y = y(s), s ∈ [s
1
, s
2
]
sunt ecua¸tiile ei naturale, atunci prin derivare avem
∂F
∂x
x
0
(s) +
∂F
∂y
y
0
(s) = 0
adic˘ a vectorul

∂F
∂y
−→
i +
∂F
∂x
−→
j
este un vector tangent la curb˘ a în punctul ordinar M(x, y), iar vectorul
gradF(x, y) =
−→
∇F(x, y) =
∂F
∂x
−→
i +
∂F
∂y
−→
j
este ortogonal tangentei, adic˘ a este un vector normal la curb˘ a. Deci ecua¸tia
∂F
∂x
(x
0
, y
0
)(x −x
0
) +
∂F
∂y
(x
0
, y
0
)(y −y
0
) = 0
este ecua¸tia tangentei în punctul regulat M
0
(x
0
, y
0
), F(x
0
, y
0
) = 0, iar ecua¸tia
x −x
0
∂F
∂x
(x
0
, y
0
)
=
y −y
0
∂F
∂y
(x
0
, y
0
)
este ecua¸tia normalei la curb˘ a în acela¸si punct.
Cum avem
dF =
∂F
∂x
dx +
∂F
∂y
dy =
−→
∇F.d
−→
r
rezult˘ a c˘ a vectorul gradF(x, y) =
−→
∇F(x, y) este un vector normal la curba de nivel
dirijat în sensul de cre¸stere a func¸tiei F(x, y).
La fel ca mai sus se arat˘ a c˘ a în cazul curbei intersec¸tie de suprafe¸te de nivel constant
F(x, y, z) = c
1
, G(x, y, z) = c
2
un vector tangent la curb˘ a în punctul s˘ au M(x, y, z) este
gradF(x, y, z) × gradG(x, y, z) =
−→
∇F(x, y, z) ×
−→
∇G(x, y, z).
5.1.3 Plan osculator, normal˘ a principal˘ a, curbur˘ a
Defini¸tia 5.1.13 Punctul
−→
r (t) al curbei parametrizate
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
] neted˘a
de ordinul doi se nume¸ ste biordinar dac˘a vectorul vitez˘a
−→
r
0
(t) ¸ si vectorul accelera¸ tie
−→
r
00
(t) sunt linear independen¸ ti.
214 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Dac˘ a
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
]
−→
r =
−→
ρ (τ) =
−→
r (t(τ)), τ ∈ [τ
1
, τ
2
]
sunt curbe parametrizate echivalente netede de ordinul doi, avem
−→
ρ
0
(τ) =
−→
r
0
(t(τ))t
0
(τ)
−→
ρ
00
(τ) =
−→
r
0
(t(τ))t
00
(τ) +
−→
r
00
(t(τ))t
0
(τ)
2
adic˘ a cele dou˘ a curbe parametrizate au simultan punctele corespondente biordinare ¸si
subspa¸tiile generate de vectorii vitez˘ a ¸si accelera¸tie sunt acelea¸si.
Fie acum curba parametrizat˘ a
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
] neted˘ a de ordinul doi cu
punctul biordinar
−→
r (t
0
). Se poate scrie
−→
r =
−→
r (t) =
−→
r (t
0
) +
−→
r
0
(t
0
)(t −t
0
) +
1
2
−→
r
00
(t
0
)(t −t
0
)
2
+o((t −t
0
)
2
),
adic˘ a abstrac¸tie f˘ acând de termeni neglijabili în raport cu (t − t
0
)
2
, curba coincide cu
o parabol˘ a pentru c˘ a dac˘ a not˘ am cu X, Y componentele lui
−→
r (t) −
−→
r (t
0
) dup˘ a
−→
r
0
(t
0
)
respectiv
−→
r
00
(t
0
) avem
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
X = t −t
0
Y =
1
2
(t −t
0
)
2
Y =
1
2
X
2
.
In plus, observ˘ am c˘ a vectorul
−→
r
00
(t
0
) este dirijat în interiorul concavit˘ a¸tii parabolei.
Defini¸tia 5.1.14 Planul care trece prin punctul biordinar
−→
r (t) al unei curbe ¸ si este
paralel cu vectorii vitez˘a ¸ si accelera¸ tie în acest punct se nume¸ ste planul osculator în
punctul respectiv.
Curbele parametrizate echivalente au acela¸si plan osculator în puncte corespondente.
Ecua¸tia vectorial˘ a a planului osculator este
(
−→
r −
−→
r (t),
−→
r
0
(t),
−→
r
00
(t)) = 0.
Dac˘ a consider˘ am un plan care trece prin
−→
r (t
0
) ¸si are versorul normalei
−→
n , atunci
distan¸ta de la punctul
−→
r (t) al curbei la acest plan va fi
δ(t) = |(
−→
r (t) −
−→
r (t
0
))
−→
n | =
= |(
−→
r
0
(t
0
)(t −t
0
) +
1
2
−→
r
00
(t
0
)(t −t
0
)
2
)
−→
n | +o((t −t
0
)
2
).
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 215
Vom avea
δ(t) = o((t −t
0
)
2
) ⇔
−→
r
0
(t
0
)
−→
n = 0 ∧
−→
r
00
(t
0
)
−→
n = 0
adic˘ a, dac˘ a ¸si numai dac˘ a planul coincide cu planul osculator în
−→
r (t
0
). Deci
Teorema 5.1.2 Singurul plan care trece prin punctul biordinar
−→
r (t
0
) pentru care dis-
tan¸ ta de la punctul
−→
r (t) la acest plan este parte neglijabil˘a în raport cu (t − t
0
)
2
este
planul osculator.
Fie acum
−→
r =
−→
ρ (s), s ∈ [s
1
, s
2
] curba parametrizat˘ a echivalent˘ a cu curba
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
],
−→
ρ (s) =
−→
r (t(s)), s fiind o abscis˘ a curbilinie. Cum
−→
ρ
0
(s)
2
= 1,
dac˘ a curba este neted˘ a de ordinul doi, prin derivare rezult˘ a 2
−→
ρ
0
(s)
−→
ρ
00
(s) = 0, adic˘ a
vectorul
−→
ρ
00
(s) este perpendicular pe tangenta în
−→
ρ (s). Versorul
−→
ν (s) al vectorului
−→
ρ
00
(s) se nume¸ste versorul normalei principale la curb˘ a în punctul
−→
ρ (s), iar m˘ arimea
vectorului
−→
ρ
00
(s) se nume¸ste curbura curbei în acest punct: C(s) = |
−→
ρ
00
(s)|. Deci
−→
ρ
00
(s) =
C(s)
−→
ν (s).
Intr-un punct de abscis˘ a curbilinie s
0
vom putea scrie
−→
r =
−→
ρ (s) =
−→
ρ (s
0
) +
−→
τ (s
0
)(s −s
0
) +
1
2
−→
ν (s
0
)C(s
0
)(s −s
0
)
2
+o((s −s
0
)
2
).
Notând cu X, Y componentele vectorului
−→
ρ (s)−
−→
ρ (s
0
)pe baza ortonormat˘ a
−→
τ (s
0
),
−→
ν (s
0
)
avem
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
X = s −s
0
,
Y =
1
2
C(s
0
)(s −s
0
),
Y =
1
2
C(s
0
)X
2
din care vedem c˘ a parabola care aproximeaz˘ a curba se abate cu atât mai mult de la
tangent˘ a cu cât curbura C(s
0
) este mai mare, ceea ce justific˘ a denumirea. De altfel
avem
Teorema 5.1.3 O curb˘a parametrizat˘a are curbura peste tot nul˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a
suportul ei este un segment de dreapt˘a.
In adev˘ ar din
−→
ρ
00
(s) = 0 rezult˘ a
−→
ρ (s) =
−→
C
1
s +
−→
C
2
, c. c. t. d.
Consider˘ am acum curba parametrizat˘ a
−→
r =
−→
r (s) = Rcos
s
R
−→
i +Rsin
s
R
−→
j , s ∈ [0, 2πR]
216 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
care reprezint˘ a un cerc în planul Oxy cu centrul în origine de raz˘ a R parcurs în sens
direct trigonometric. s este o abscis˘ a curbilinie de origine (R, 0, 0). In adev˘ ar avem
−→
r
0
(s) = −sin
s
R
−→
i + cos
s
R
−→
j , |
−→
r
0
(s)| = 1
−→
r
00
(s) = −
1
R
(cos
s
R
−→
i + sin
s
R
−→
j )
¸si deci în toate punctele curbura este constant˘ a C(s) =
1
R
.
Fie acum o curb˘ a parametrizat˘ a cu o ecua¸tie natural˘ a
−→
r =
−→
ρ (s), s ∈ [s
1
, s
2
]. In
jurul punctului de abscis˘ a s
0
se poate scrie
−→
r =
−→
ρ (s) =
−→
ρ (s
0
) +
−→
τ (s
0
)(s −s
0
) +
1
2
−→
ν (s
0
)C(s
0
)(s −s
0
)
2
+o((s −s
0
)
2
).
Consider˘ amacumun cerc care trece prin acela¸si punct
−→
ρ (s
0
) în care are aceea¸si tangent˘ a
−→
τ (s
0
) ¸si aceea¸si normal˘ a principal˘ a
−→
ν (s
0
). Pentru el vom putea scrie
−→
r =
−→
r (s) =
−→
ρ (s
0
) +
−→
τ (s
0
)(s −s
0
) +
1
2
−→
ν (s
0
)
1
R
(s −s
0
)
2
+o((s −s
0
)
2
).
Vom avea
−→
r (s) −
−→
ρ (s) = o((s −s
0
)
2
) dac˘ a ¸si numai dac˘ a
1
R
= C(s
0
). In acest caz, în
vecin˘ atatea lui
−→
ρ (s
0
) cercul ¸si curba vor diferi numai prin m˘ arimi neglijabile în raport
cu (s−s
0
)
2
. Acest cerc se nume¸ste cercul osculator al curbei în punctul
−→
ρ (s
0
), iar centrul
acestui cerc, punctul de vector de pozi¸tie
−→
ρ (s
0
) +
1
C(s
0
)
−→
ν (s
0
) =
−→
ρ (s
0
) +
1
C(s
0
)
2
−→
ρ
00
(s
0
)
se nume¸ste centrul de curbur˘a al curbei în punctul
−→
ρ (s
0
). Raza acestui cerc R(s
0
) =
1
C(s
0
)
se nume¸ste raza de curbur˘a a curbei în punctul
−→
ρ (s
0
). Deci, înc˘ a odat˘ a, în vecin˘ atatea
punctului
−→
ρ (s
0
), curba poate fi aproximat˘ a abstrac¸tie f˘ acând de termeni neglijabili în
raport cu (s − s
0
)
2
cu un cerc cu centrul în centrul de curbur˘ a al punctului ¸si cu raza
egal˘ a cu raza de curbur˘ a a punctului.
5.1.4 Baza ¸si triedrul lui Frenét
Fie curba parametrizat˘ a de ecua¸tie
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
] ¸si fie
−→
r =
−→
ρ (s), s ∈
[s
1
, s
2
] echivalenta sa cu parametrizare natural˘ a. In punctul biordinar
−→
r (t) avem
−→
r
0
(t) =
−→
ρ
0
(s)s
0
(t), s
0
(t) = |
−→
r
0
(t)|,
−→
r
00
(t) =
−→
ρ
00
(s)s
0
(t)
2
+
−→
ρ
0
(s)s
00
(t).
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 217
s
00
(t) =
µq
−→
r
0
(t)
2

0
=
³
−→
r
0
(t)
2
´
0
2
q
−→
r
0
(t)
2
=
−→
r
0
(t).
−→
r
00
(t)
|
−→
r
0
(t)|
.
Rezult˘ a
−→
ρ
00
(s) =
1
|
−→
r
0
(t)|
4
h
−→
r
00
(t).
³
−→
r
0
(t)
2
´

−→
r
0
(t).
³
−→
r
0
(t)
−→
r
00
(t)
´i
sau
−→
ρ
00
(s) =
³
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)
´
×
−→
r
0
(t)
|
−→
r
0
(t)|
4
.
Deci curbura în punctul
−→
r (t) este
C(t) =
¯
¯
¯
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)
¯
¯
¯
|
−→
r
0
(t)|
3
iar versorii tangentei ¸si normalei principale sunt
−→
τ (t) =
−→
r
0
(t)
|
−→
r
0
(t)|
,
−→
ν (t) =
³
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)
´
×
−→
r
0
(t)
|
−→
r
0
(t)||
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)|
.
Defini¸tia 5.1.15 Se nume¸ ste baz˘a a lui Frenét în punctul biordinar
−→
r (t) al curbei
parametrizate
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
] baza ortonormat˘a dreapt˘a
³
−→
τ (t),
−→
ν (t),
−→
β (t)
´
cu
−→
β (t) =
−→
τ (t) ×
−→
ν (t) =
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)
|
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)|
.
Defini¸tia 5.1.16 Se nume¸ ste triedrul lui Frenét în punctul biordinar
−→
r (t) al curbei
parametrizate
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
] triedrul rectangular cu vârful în
−→
r (t) ale c˘arui
muchii au direc¸ tiile versorilor
−→
τ (t),
−→
ν (t),
−→
β (t). Muchia cu direc¸ tia
−→
τ (t) este tangenta
în punctul
−→
r (t), muchia cu direc¸ tia
−→
ν (t) se nume¸ ste normala principal˘a în punctul
−→
r (t), muchia cu direc¸ tia
−→
β (t) se nume¸ ste binormala în punctul
−→
r (t). Planul care trece
prin
−→
r (t) ¸ si se sprijin˘a pe versorii
−→
τ (t),
−→
ν (t) este planul osculator în
−→
r (t), planul
care trece prin
−→
r (t) ¸ si se sprijin˘a pe versorii
−→
ν (t),
−→
β (t) se nume¸ ste planul normal
în punctul
−→
r (t), planul care trece prin
−→
r (t) ¸ si se sprijin˘a pe versorii
−→
τ (t),
−→
β (t) se
nume¸ ste planul rectificant în punctul
−→
r (t).
218 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Cum
−→
r
0
(t) = x
0
(t)
−→
i +y
0
(t)
−→
j +z
0
(t)
−→
k rezult˘ a ecua¸tiile scalare ale tangentei
x −x(t)
x
0
(t)
=
y −y(t)
y
0
(t)
=
z −z(t)
z
0
(t)
¸si ecua¸tia scalar˘ a a planului normal
x
0
(t)(x −x(t)) +y
0
(t)(y −y(t)) +z
0
(t)(z −z(t)) = 0.
Dac˘ a not˘ am cu A(t), B(t), C(t) minorii cu semne alternate extra¸si din matricea
_
_
x
0
(t) y
0
(t) z
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t) z
00
(t)
_
_
atunci ecua¸tiile scalare ale binormalei sunt
x −x(t)
A(t)
=
y −y(t)
B(t)
=
z −z(t)
C(t)
iar ecua¸tia scalar˘ a a planului osculator este
A(t)(x −x(t)) +B(t)(y −y(t)) +C(t)(z −z(t)) = 0.
Dac˘ a not˘ am cu D(t), E(t), F(t) minorii cu semne alternate extra¸si din matricea
_
_
A(t) B(t) C(t)
x
0
(t) y
0
(t) z
0
(t)
_
_
atunci ecua¸tiile scalare ale normalei principale sunt
x −x(t)
D(t)
=
y −y(t)
E(t)
=
z −z(t)
F(t)
iar ecua¸tia scalar˘ a a planului rectificant este
D(t)(x −x(t)) +E(t)(y −y(t)) +F(t)(z −z(t)) = 0.
Avem
−→
τ
0
(t) =
³
−→
ρ
0
(s(t))
´
0
=
−→
ρ
00
(s(t))s
0
(t) = C(t)s
0
(t)
−→
ν (t).
Pentru a exprima derivatele versorilor bazei lui Frenét vom scrie
³
−→
τ (t),
−→
ν (t),
−→
β (t)
´
=
³
−→
i ,
−→
j ,
−→
k
´
S(t),
³
−→
i ,
−→
j ,
−→
k
´
=
³
−→
τ (t),
−→
ν (t),
−→
β (t)
´
S
t
(t)
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 219
unde S(t) este matricea ortogonal˘ a (S
t
(t)S(t) = I) a componentelor versorilor bazei lui
Frenét pe baza sistemului de coordonate. Vom avea prin derivare
³
−→
τ (t),
−→
ν (t),
−→
β (t)
´
0
=
³
−→
i ,
−→
j ,
−→
k
´
S
0
(t) =
³
−→
τ (t),
−→
ν (t),
−→
β (t)
´
S
t
(t)S
0
(t).
Dar matricea Ω(t) = S
t
(t)S
0
(t) este antisimetric˘ a, aceasta rezult˘ a din rela¸tia S
t
(t)S
0
(t)+
S
0t
(t)S(t) = 0. ¸ Tinând cont de rela¸tia stabilit˘ a mai sus
−→
τ
0
(t) = C(t)s
0
(t)
−→
ν (t) rezult˘ a
c˘ a trebuie s˘ a avem
Ω(t) = S
t
(t)S
0
(t) =
_
_
_
_
_
0 −C(t)s
0
(t) 0
C(t)s
0
(t) 0 −T(t)s
0
(t)
0 T(t)s
0
(t) 0
_
_
_
_
_
.
M˘ arimea T(t) se nume¸ste torsiunea curbei în punctul
−→
r (t). Deci putem scrie
³
−→
τ (t),
−→
ν (t),
−→
β (t)
´
0
=
³
−→
τ (t),
−→
ν (t),
−→
β (t)
´
_
_
_
_
_
0 −C(t) 0
C(t) 0 −T(t)
0 T(t) 0
_
_
_
_
_
s
0
(t).
Aceast˘ a rela¸tie matriceal˘ a scris˘ a pe componente d˘ a a¸sa numitele formule ale lui Frenét.
Ele dau vitezele de varia¸tie ale versorilor bazei lui Frenét. Se mai numesc ¸si formulele
de derivare ale bazei lui Frenet.
Mi¸scarea infinitezimal˘ a a triedrului lui Frenét pe curb˘ a se compune dintr-o transla¸tie
infinitezimal˘ a a vârfului ¸si o rota¸tie infinitezimal˘ a d
−→
ω = dα
−→
τ +dβ
−→
n +dγ
−→
β . Am ar˘ atat
c˘ a rota¸tiile infinitezimale se adun˘ a. Vom avea atunci
d
−→
τ = d
−→
ω ×
−→
τ = dγ
−→
n −dβ
−→
β ,
d
−→
ν = d
−→
ω ×
−→
ν = −dγ
−→
τ +dα
−→
β ,
d
−→
β = d
−→
ω ×
−→
β = dβ
−→
τ −dα
−→
ν .
Comparând cu formulele lui Frenét rezult˘ a

dt
= T(t)s
0
(t),

dt
= 0,

dt
= C(t)s
0
(t),
adic˘ a nu exist˘ a rota¸tie infinitezimal˘ a în jurul normalei principale, iar rota¸tiile infinite-
zimale raportate la unitatea de parametru în jurul binormalei ¸si în jurul tangentei sunt
curbura ¸si torsiunea în punctul respectiv înmul¸tite cu viteza în punctul respectiv.
220 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Fig. 5.1: Rotirea în jurul tangentei
Vectorul vitezei de rota¸tie instantanee
−→
ω (t) = (T(t)
−→
τ (t) +C(t)
−→
β (t))s
0
(t).
se nume¸ste vectorul lui Darboux în punctul
−→
r (t).
Dac˘ a consider˘ am curba parametrizat˘ a neted˘ a de ordinul trei cu ecua¸tie natural˘ a
−→
r =
−→
ρ (s), s ∈ [s
1
, s
2
] vom putea scrie
−→
ρ
0
(s) =
−→
τ (s)
−→
ρ
00
(s) = C(s)
−→
ν (s)
−→
ρ
000
(s) = C
0
(s)
−→
ν (s) +C(s)(−C(s)
−→
τ (s) +T(s)
−→
β (s))
¸si deci în vecin˘ atatea punctului luat ca origin˘ a a abscisei curbilinii vom avea
−→
ρ (s) =
−→
ρ (0) +
−→
τ (0)s +
1
2
C(0)
−→
υ (0)s
2
+
+
1
6
h
C
0
(0)
−→
ν (0) +C(0)(−C(0)
−→
τ (0) +T(0)
−→
β (0))
i
s
3
+o(s
3
).
Notând cu X, Y, Z componentele lui
−→
ρ (s) −
−→
ρ (0) dup˘ a baza lui Frenét a punctului
avem
X = s −
1
6
C(0)
2
s
3
+o(s
3
),
Y =
1
2
C(0)s
2
+
1
6
C
0
(0)s
3
+o(s
3
),
Z =
1
6
C(0)T(0)s
3
+o(s
3
).
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 221
Fig. 5.2: Vectorul lui Darboux
Reg˘ asim astfel c˘ a abstrac¸tie f˘ acând de termeni neglijabili în raport cu s
2
curba se g˘ ase¸ste
în planul osculator, fiind o parabol˘ a de ecua¸tii
0.5 0 0.5
0.05
0.1
0.067
0
Y s ( )
0.495 0.495 − X s ( )
Fig. 5.3: Proiec¸tia curbei pe planul osculator
X = s,
Y =
1
2
C(0)s
2
¸si care se îndep˘ arteaz˘ a cu atât mai repede de tangent˘ a cu cât C(0) este mai mare.
Proiec¸tia curbei pe planul rectificant este, abstrac¸tie f˘ acând de termeni nelijabili în
raport cu s
3
, o curb˘ a de ecua¸tii
X = s −
1
6
C(0)
2
s
3
,
222 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
0.5 0 0.5
0.005
0.005
3.472 10
3 −
×
3.472 − 10
3 −
×
Z s ( )
0.495 0.495 − X s ( )
Fig. 5.4: Proiec¸tia curbei pe planul rectificant
Z =
1
6
C(0)T(0)s
3
care prezint˘ a în origine un punct de inflexiune, curba trecând de-o parte ¸si de alta a
tangentei, îndep˘ artându-se cu atât mai repede de tangent˘ a cu cât torsiunea T(0) este
mai mare. Proiec¸tia curbei pe planul normal este, abstrac¸tie f˘ acând de termeni nelijabili
în raport cu s
3
, o curb˘ a de ecua¸tii
0 0.05 0.1
0.005
0.005
3.472 10
3 −
×
3.472 − 10
3 −
×
Z s ( )
0 067 0 Y( )
Fig. 5.5: Proiec¸tia curbei pe planul normal
Y =
1
2
C(0)s
2
+
1
6
C
0
(0)s
3
,
Z =
1
6
C(0)T(0)s
3
adic˘ a o curb˘ a care în origine prezint˘ a un punct de întoarcere, curba îndep˘ artându-se
de normala principal˘ a cu atât mai repede cu cât torsiunea T(0) este mai mare. In
concluzie putem spune c˘ a torsiunea T(0) arat˘ a cât de repede se îndep˘ arteaz˘ a curba de
planul osculator. De altfel are loc
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 223
Teorema 5.1.4 O curb˘a parametrizat˘a are în toate punctele torsiunea nul˘a dac˘a ¸ si
numai dac˘a ea este o curb˘a plan˘a.
In adev˘ ar, dac˘ a în toate punctele curbei T(s) = 0 atunci
−→
β
0
(s) = 0 ¸si deci
−→
β (s) =
−→
β
0
,
un vector constant. Atunci
−→
ρ
0
(s)
−→
β
0
= 0 ¸si deci
−→
ρ (s)
−→
β
0
= C, deci curba se afl˘ a într-
un plan perpendicular pe
−→
β
0
. Invers, dac˘ a curba este plan˘ a atunci planul ei este plan
osculator în toate punctele ¸si deci
−→
β =
−→
β
0
¸si T(s) = 0.
Dac˘ a curba parametrizat˘ a neted˘ a de ordinul trei are ecua¸tia
−→
r =
−→
r (t), t ∈ [t
1
, t
2
]
atunci putem scrie
−→
r
0
(t) =
−→
τ (t)s
0
(t), s
0
(t) = |
−→
r
0
(t)|,
−→
r
00
(t) =
−→
ν (t)C(t)s
0
(t)
2
+ · · ·
−→
r
000
(t) =
−→
β (t)C(t)T(t)s
0
(t)
3
+ · · ·
unde prin · · · am notat termenii linear dependen¸ti de cei de pe linia precedent˘ a. Luând
lungimea lui
−→
r
0
(t), aria paralelogramului construit pe
−→
r
0
(t),
−→
r
00
(t) ¸si aria paralelipipedu-
lui construit pe
−→
r
0
(t),
−→
r
00
(t),
−→
r
000
(t) avem formulele de calcul pentru curbur˘ a ¸si torsiune
s
0
(t) = |
−→
r
0
(t)|,
C(t) =
|
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)|
|
−→
r
0
(t)|
3
,
T(t) =
(
−→
r
0
(t),
−→
r
00
(t),
−→
r
000
(t))
|
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)|
2
Cu nota¸tiile de mai înainte, avem formulele
C(t) =
A(t)
2
+B(t)
2
+C(t)
2
(x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
+z
0
(t)
2
)
3/2
,
T(t) = A(t)x
000
(t) +B(t)y
000
(t) +C(t)z
000
(t).
5.1.5 Curbe plane
Fie o curb˘ a parametrizat˘ a situat˘ a în planul Oxy
−→
r =
−→
r (t) = x(t)
−→
i +y(t)
−→
j , t ∈ [t
1
, t
2
].
224 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Conform defini¸tiilor generale, versorii tangentei ¸si normalei principale sunt
−→
τ (t) =
−→
r
0
(t)
|
−→
r
0
(t)|
=
x
0
(t)
−→
i +y
0
(t)
−→
j
(x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
)
1/2
,
−→
ν (t) =
³
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)
´
×
−→
r
0
(t)
|
−→
r
0
(t)||
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)|
.
Cum
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
k ,
³
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)
´
×
−→
r
0
(t) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
(−y
0
(t)
−→
i +x
0
(t)
−→
j )
rezult˘ a versorul normalei
−→
ν (t) = sgn
_
_
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
_
_
−y
0
(t)
−→
i +x
0
(t)
−→
j
(x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
)
1/2
.
Deci avem
−→
τ (t) ×
−→
ν (t) = sgn
_
_
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
_
_
−→
k
adic˘ a, baza (
−→
τ (t),
−→
ν (t)) este orientat˘ a la fel ca baza
³
−→
i ,
−→
j
´
numai dac˘ a
sgn
_
_
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
_
_
= 1.
Uneori se convine ca pentru curbele plane s˘ a se redefineasc˘ a versorul normalei astfel
încât baza (
−→
τ (t),
−→
ν (t)) s˘ a fie orientat˘ a la fel ca baza
³
−→
i ,
−→
j
´
, adic˘ a se alege pur ¸si
simplu versorul normalei
−→
ν (t) =
−y
0
(t)
−→
i +x
0
(t)
−→
j
(x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
)
1/2
,
adic˘ a
−→
ν (t) se ob¸tine prin rotirea lui
−→
τ (t) cu
π
2
în sens direct trigonometric. Atunci
pentru a avea rela¸tiile
_
_
_
−→
τ
0
(t) = C(t)s
0
(t)
−→
ν (t),
−→
ν
0
(t) = −C(t)s
0
(t)
−→
τ (t)
trebuie s˘ a lu˘ am curbura cu semn dat˘ a de rela¸tia
C(t) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
(x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
)
3/2
.
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 225
Cu aceast˘ a conven¸tie, curba are curbur˘ a pozitiv˘ a într-un punct dac˘ a în acel punct curba
se încovoaie în spre versorul
−→
ν (t) ¸si are curbur˘ a negativ˘ a dac˘ a curba se încovoaie în
spre −
−→
ν (t).
Pentru curbele date explicit prin y = y(x), x ∈ [x
1
, x
2
] curbura cu semn este dat˘ a
de rela¸tia
C(x) =
y
00
(x)
(1 +y
0
(x)
2
)
3/2
¸si curbura este pozitiv˘ a dac˘ a y
00
(x) > 0, adic˘ a dac˘ a func¸tia y(x) este convex˘ a.
Fie acum s o abscis˘ a curbilinie pe aceast˘ a curb˘ a plan˘ a ¸si
−→
r = x(s)
−→
i + y(s)
−→
j ,
s ∈ [s
1
, s
2
] o parametrizare natural˘ a a sa. Atunci versorul tangentei
−→
τ (s) = x
0
(s)
−→
i +
y
0
(s)
−→
j . Dac˘ a not˘ am cu θ(s) unghiul pe care îl face acest versor cu axa Ox pozitiv˘ a,
atunci
−→
τ (s) = cos θ(s)
−→
i + sin θ(s)
−→
j
¸si versorul normalei cu conven¸tia f˘ acut˘ a va fi
−→
ν (s) = −sin θ
−→
i + cos θ(s)
−→
i .
Atunci
−→
τ
0
(s) = (−sinθ
−→
i + cos θ(s)
−→
i )θ
0
(s) = θ
0
(s)
−→
ν (s).
Rezult˘ a
C(s) = θ
0
(s)
adic˘ a, curbura este viteza de varia¸tie în raport cu abscisa curbilinie a unghiului pe care
îl face tangenta cu axa Ox. Altfel spus, curbura este viteza sau rapiditatea de încovoiere
a curbei în punctul respectiv.
Dac˘ a pentru o curb˘ a plan˘ a cunoa¸stem curbura sa în func¸tie de o abscis˘ a curbilinie,
atunci cunoa¸stem unghiul θ(s) = Θ(s) + θ
0
, abstrac¸tie f˘ acând de constanta θ
0
. Am
notat Θ(s) o primitiv˘ a a lui θ
0
(s). Atunci cunoa¸stem versorul tangentei, adic˘ a cunoa¸stem
derivatele în raport cu abscisa curbilinie ale coordonatelor punctelor curbei
x
0
(s) = cos(Θ(s) + θ
0
) = cos Θ(s) cos θ
0
−sin Θ(s) sin θ
0
,
y
0
(s) = sin(Θ(s) + θ
0
) = sinΘ(s) cos θ
0
+ cos Θ(s) sinθ
0
226 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
¸si dac˘ a not˘ am cu X(s), Y (s) primitive ale lui cos Θ(s) respectiv sin Θ(s), putem scrie
x(s) = X(s) cos θ
0
−Y (s) sin θ
0
+x
0
,
y(s) = X(s) sin θ
0
+Y (s) cos θ
0
+y
0
unde x
0
, y
0
sunt constante arbitrare. Dac˘ a ne d˘ am coordonatele (x(s
0
), y(s
0
)) ale unui
punct corespunz˘ ator abscisei s
0
¸si versorul tangentei la curb˘ a în acel punct, adic˘ a una
din componentele x
0
(s
0
), y
0
(s
0
) (cealalt˘ a se determin˘ a din condi¸tia de versor) avem trei
ecua¸tii cu trei necunoscute x
0
, y
0
, θ
0
pe care le putem determina univoc. Deci avem
Teorema 5.1.5 O curb˘a plan˘a este cunoscut˘a abstrac¸ tie f˘acând de o deplasare în plan
dac˘a cunoa¸ stem curbura sa func¸ tie de abscisa curbilinie. Curba este univoc determinat˘a
dac˘a cunoa¸ stem în plus un punct al s˘au ¸ si tangenta la curb˘a în acest punct.
Având în vedere acest˘ a teorem˘ a, ecua¸tia θ = θ(s) sau s = s(θ) se nume¸ste uneori
ecua¸ tia intrinsec˘a a unei curbe plane.
Exemplul 5.1.5.1 Lan¸ ti¸ sorul y = a cosh
x
a
, x ∈ R, are ca ecua¸ tie intrinsec˘a ecua¸ tia
θ = arctan
s
a
sau s = a tan θ.
Aceast˘ a teorem˘ a este de fapt un caz particular: o curb˘ a în spa¸tiu este cunoscut˘ a
abstrac¸tie f˘ acând de o deplasare în spa¸tiu dac˘ a cunoa¸stem curbura ¸si torsiunea sa ca
func¸tii de abscisa curbilinie. Curba este univoc determinat˘ a dac˘ a cunoa¸stem în plus un
punct al curbei ¸si pozi¸tia triedrului lui Frenét în acest punct al curbei.
Uneori o curb˘ a plan˘ a este dat˘ a prin ecua¸tia sa în coordonate polare
ρ = ρ(θ), θ ∈ [θ
1
, θ
2
].
Aici ρ este distan¸ta polar˘ a, adic˘ a distan¸ta de la punct la origine, iar θ este unghiul polar,
adic˘ a unghiul f˘ acut de raza vectoare a punctului cu axa Ox pozitiv˘ a. Dac˘ a cunoa¸stem
ecua¸tia în coordonate polare, cunoa¸stem ¸si reprezentarea parametric˘ a
−→
r =
−→
r (θ) = ρ(θ) cos θ
−→
i + ρ(θ) sin θ
−→
j , θ ∈ [θ
1
, θ
2
].
Vom avea
s
0
(θ) = |
−→
r (θ)| =
p
ρ(θ)
2
+ ρ
0
(θ)
2
.
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 227
Aplicând formula pentru curbur˘ a g˘ asim
C(θ) =
ρ(θ)
2
+ 2ρ
0
(θ)
2
−ρ(θ)ρ
00
(θ)
(ρ(θ)
2
+ ρ
0
(θ)
2
)
3/2
.
Pentru curba plan˘ a linie de nivel constant F(x, y) = c se g˘ ase¸ste pentru curbur˘ a
expresia
C(x, y) =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
F
xx
F
xy
F
x
F
yx
F
yy
F
y
F
x
F
y
0
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¡
F
2
x
+F
2
y
¢
3/2
= −
F
xx
F
2
y
−2F
xy
F
x
F
y
+F
yy
F
2
x
¡
F
2
x
+F
2
y
¢
3/2
unde am notat F
x
=
∂F
∂x
, F
xx
=

2
F
∂x
2
,etc.
5.1.6 Evolut˘ a, evolvent˘ a
Fie curba parametrizat˘ a plan˘ a cu o ecua¸tie natural˘ a
−→
r =
−→
r (s), s ∈ [s
1
, s
2
]. For-
mulele lui Frenét sunt
−→
τ
0
(s) =
1
R(s)
−→
ν (s),
−→
ν
0
(s) = −
1
R(s)
−→
τ (s).
Curba loc geometric al centrelor de curbur˘ a va avea ecua¸tia
−→
r =
−→
ρ (s) =
−→
r (s) +R(s)
−→
ν (s).
Putem scrie
−→
ρ
0
(s) =
−→
r (s) +R
0
(s)
−→
ν (s) −R(s)
1
R(s)
−→
τ (s) = R
0
(s)
−→
ν (s).
Rezult˘ a c˘ a normala la curba ini¸tial˘ a este tangent˘ a la curba loc al centrelor de curbur˘ a.
Se spune c˘ a aceast˘ a curb˘ a este înf˘a¸ sur˘atoarea normalelor la curba ini¸tial˘ a, ea se nume¸ste
evoluta curbei ini¸tiale.
Dac˘ a
−→
r =
−→
r (t) = x(t)
−→
i +y(t)
−→
j , t ∈ [t
1
, t
2
], este ecua¸tia vectorial parametric˘ a a
curbei ini¸tiale, atunci ecua¸tia evolutei este
−→
ρ =
−→
r (t) +
|
−→
r
0
(t)|
2
(
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)) ×
−→
r
0
(t)
|
−→
r
0
(t) ×
−→
r
00
(t)|
2
228 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
sau scalar
x = x(t) −y
0
(t)
x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
,
y = y(t) +x
0
(t)
x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
.
Cum avem
|
−→
ρ
0
(s)| = R
0
(s)
rezult˘ a
s
2
Z
s
1
|
−→
ρ
0
(σ)|dσ = R(s
2
) −R(s
1
),
adic˘ a curba ini¸tial˘ a se poate ob¸tine din evolut˘ a dac˘ a de-a lungul acesteia punem un fir
¸si desfacem firul p˘ astrându-l tangent la evolut˘ a; cap˘ atul firului descrie curba ini¸tial˘ a.
Se zice despre curba ini¸tial˘ a c˘ a este desf˘a¸ surata sau evolventa evolutei. Mai putem
considera c˘ a evolventa este descris˘ a de un punct al unei drepte -tangenta de mai sus-
care se rostogole¸ste f˘ ar˘ a alunecare de-alungul evolutei.
Pentru a g˘ asi evolventa curbei ini¸tiale
−→
r =
−→
r (s), s ∈ [s
1
, s
2
] s˘ a observ˘ am c˘ a evol-
venta este de fapt o traiectorie ortogonal˘ a a tangentelor sale. Punctul evolventei fiind
pe tangent˘ a, evolventa are ecua¸tia parametric˘ a
−→
r =
−→
ρ (s) =
−→
r (s) + λ(s)
−→
τ (s).
Cum
−→
ρ
0
(s) =
−→
τ (s)(1 + λ
0
(s)) + λ(s)
1
R(s)
−→
ν (s).
Ca evolventa s˘ a fie în adev˘ ar ortogonal˘ a tangentei, trebuie ca λ
0
(s) = −1 sau λ(s) =
−s +k. Avem deci o infinitate de evolvente de ecua¸tie vectorial parametric˘ a
−→
r =
−→
ρ (s) =
−→
r (s) + (−s +k)
−→
r (s).
Dac˘ a ecua¸tia curbei ini¸tiale este
−→
r =
−→
r (t) = x(t)
−→
i +y(t)
−→
j , t ∈ [t
1
, t
2
] atunci ecua¸tia
evolventelor este
−→
r =
−→
r (t) + (−
t
Z
t
0
|
−→
r
0
(τ)|dτ +k)
−→
r
0
(t)
|
−→
r
0
(t)|
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 229
sau scalar
x = x(t) + (−
t
Z
t
0
p
x
0
(τ)
2
+y
0
(τ)
2
dτ +k)
x
0
(t)
p
x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
,
y = y(t) + (−
t
Z
t
0
p
x
0
(τ)
2
+y
0
(τ)
2
dτ +k)
y
0
(t)
p
x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
.
5.1.7 Inf˘ a¸sur˘ atoarea unei familii de curbe
Defini¸tia 5.1.17 Familia uniparametric˘a de curbe de nivel constant
F(x, y, λ) = 0, λ ∈ [λ
1
, λ
2
],
admite înf˘a¸ sur˘atoare curba γ dac˘a în fiecare punct al s˘au curba γ este tangent˘a unei
curbe din familie.
Dac˘ a M este un punct curent al înf˘ a¸sur˘ atoarei γ, atunci prin acest punct trece o
curb˘ a Cλ din familie corespunz˘ atoare valorii λ a parametrului. Invers, fiec˘ arei curbe Cλ
din familie, adic˘ a fiec˘ arei valori a lui λ îi corespunde un punct al lui γ în care cele dou˘ a
curbe sunt tangente. Deci coordonatele punctului curent M vor fi func¸tii de λ
x = x(λ), y = y(λ).
Scriind c˘ a punctul se afl˘ a pe Cλ avem
F(x(λ), y(λ), λ) = 0.
Derivând în raport cu λ avem
F
x
x
0
(λ) +F
y
y
0
(λ) +Fλ = 0.
Cum curbele γ ¸si Cλ sunt tangente, presupunând c˘ a M este punct ordinar pentru ambele
curbe, avem
x
0
(λ)
−F
y
=
y
0
(λ)
F
x
⇒F
x
x
0
(λ) +F
y
y
0
(λ) = 0
¸si rezult˘ a
Fλ(x(λ), y(λ), λ) = 0.
230 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
In concluzie, dac˘ a familia uniparametric˘ a admite înf˘ a¸sur˘ atoare în puncte ordinare,
atunci coordonatele acestor puncte satisfac simultan ecua¸tiile
F(x(λ), y(λ), λ) = 0,
Fλ(x(λ), y(λ), λ) = 0.
Invers nu este adev˘ arat, dac˘ a din sistemul de mai sus elimin˘ am λ ob¸tinem ecua¸tia
unei curbe
ϕ(x, y) = 0
care nu este totdeauna înf˘ a¸sur˘ atoarea familiei. Dac˘ a fiecare curb˘ a Cλ din familie are un
punct singular M de coordonate x(λ), y(λ) atunci în acest punct vom avea
F(x(λ), y(λ), λ) = 0,
F
x
(x(λ), y(λ), λ) = 0,
F
y
(x(λ), y(λ), λ) = 0.
Derivând prima rela¸tie rezult˘ a
Fλ(x(λ), y(λ), λ) = 0,
adic˘ a ¸si locul geometric al punctelor singulare ale familiei verific˘ a sistemul
F(x(λ), y(λ), λ) = 0,
Fλ(x(λ), y(λ), λ) = 0.
Mul¸timea punctelor care satisfac acest sistem constituie curba discriminant˘a a familiei.
Pentru a vedea ce reprezint˘ a curba discriminant˘ a a familiei form˘ am matricea
m =
_
_
F
x
F
y

F
λx
F
λy
F
λλ
_
_
.
Dac˘ a rang(m) = 2 atunci din sistemul care d˘ a curba discriminant˘ a se pot explicita dou˘ a
dintre variabilele x, y, λ. De exemplu, dac˘ a
¯
¯
¯
¯
¯
¯
F
x
F
y
F
λx
F
λy
¯
¯
¯
¯
¯
¯
6= 0
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 231
atunci se pot explicita x = x(λ), y = y(λ). Cum F
x
, F
y
nu pot fi simultan nule rezult˘ a
c˘ a discriminanta este înf˘ a¸sur˘ atoarea familiei. Dac˘ a
¯
¯
¯
¯
¯
¯
F
x

F
λx
F
λλ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= F
x
F
λλ
6= 0
atunci se expliciteaz˘ a x = x(y), λ = λ(y) ¸si cum F
x
6= 0 rezult˘ a c˘ a x = x(y) este ecua¸tia
înf˘ a¸sur˘ atoarei, iar λ = λ(y) d˘ a coresponden¸ta între punctele înf˘ a¸sur˘ atoarei ¸si curba
familiei.
Dac˘ a rang(m) = 1 ¸si F
2
x
+ F
2
y
6= 0 atunci avem sistemul de patru ecua¸tii cu trei
necunoscute
F = 0,
Fλ = 0,
F
λx
F
x
=
F
λy
F
y
, F
λλ
= 0
în general incompatibil ¸si deci curba discriminant˘ a nu exist˘ a . Dac˘ a totu¸si acest sistem
este compatibil cu solu¸tii de forma x = x(λ), y = y(λ) sau x = x(y), λ = λ(y) sau
y = y(x), λ = λ(x) atunci oricare din acestea reprezint˘ a înf˘ a¸sur˘ atoarea.
Dac˘ a rang(m) = 1 ¸si F
2
x
+ F
2
y
= 0 atunci avem un sistem de patru ecua¸tii cu trei
necunoscute
F = 0,
Fλ = 0,
F
x
= 0, F
y
= 0
în general incompatibil ¸si deci curba discriminant˘ a nu exist˘ a. Dac˘ a totu¸si acest sistem
este compatibil cu solu¸tii de forma x = x(λ), y = y(λ) sau x = x(y), λ = λ(y) sau
y = y(x), λ = λ(x) atunci oricare din acestea reprezint˘ a curba punctelor singulare ale
familiei.
Exemplul 5.1.7.1 Fie familia de parabole
F(x, y, λ) = (x + λ)
2
−(y +
λ
2
2
) = 0, λ ∈ R.
232 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Ca s˘a g˘asim curba discriminant˘a deriv˘am în raport cu λ
Fλ = 2(x + λ) −λ = 0.
Eliminând λ avem
x
2
+y = 0.
Pentru c˘a fiecare parabol˘a din familie nu are puncte singulare, curba discriminant˘a este
înf˘a¸ sur˘atoare. De altfel matricea
m =
_
_
2(x + λ) −1 2x + λ
2 0 1
_
_
are rangul 2.
Exemplul 5.1.7.2 Ca s˘a g˘asim discriminanta familiei de parabole semicubice
F(x, y, λ) = (x + λ)
2
−(y + λ)
3
= 0, λ ∈ R
deriv˘am
Fλ = 2(x + λ) −3(y + λ)
2
= 0.
Scoatem din a doua ecua¸ tie
x + λ =
3
2
(y + λ)
2
¸ si introducem în prima
9
4
(y + λ)
4
−(y + λ)
3
= 0.
Avem situa¸ tiile:
• y + λ = 0. Atunci x + λ = 0 ¸si deci y − x = 0. Aceasta este curba punctelor
singulare pentru c˘ a F
x
= 0, F
y
= 0.
• y + λ =
4
9
de unde x + λ =
8
27
¸si deci x −y +
4
27
= 0. Se verific˘ a u¸sor c˘ a aceasta
este înf˘ a¸sur˘ atoare.
Exemplul 5.1.7.3 Pentru familia de parabole semicubice
F(x, y, λ) = (x + λ)
2
−y
3
= 0, λ ∈ R
avem
Fλ = 2(x + λ) = 0
¸ si curba discriminant˘a este y = 0. Se vede c˘a ea este locul punctelor singulare.
5.1. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A CURBELOR 233
S˘ a presupunem acum c˘ a familia de curbe este dat˘ a prin ecua¸tiile
x = x(t, λ),
y = y(t, λ), t ∈ [t
1
, t
2
], λ ∈ [λ
1
, λ
2
]
unde t este parametrul care d˘ a pozi¸tia punctului pe curb˘ a, iar λ d˘ a curba din familie.
Dac˘ a ecua¸tia înf˘ a¸sur˘ atoarei ar fi f(x, y) = 0 am avea
f(x(t, λ), y(t, λ)) = 0
¸si prin derivare în raport cu t respectiv λ vom avea
_
_
_
f
x
x
t
+f
y
y
t
= 0,
f
x
xλ +f
y
yλ = 0.
Dac˘ a punctul nu este singular f
2
x
+f
2
y
6= 0 rezult˘ a
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
t
y
t
xλ yλ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0.
Deci curba discriminant˘ a se g˘ ase¸ste prin eliminarea sau a lui t sau a lui λ sau a amân-
dorura din ecua¸tiile
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x = x(t, λ),
y = y(t, λ),
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
t
y
t
xλ yλ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0.
Aceasta poate con¸tine ¸si locul punctelor singulare ale familiei pentru c˘ a pe aceasta
x
t
= y
t
= 0 ¸si a treia ecua¸tie este verificat˘ a.
Exemplul 5.1.7.4 Consider˘am familia de drepte
_
_
_
x = λ +t cos λ,
y = t sinλ, (t, λ) ∈ R
2
.
Avem
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x
t
y
t
xλ yλ
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= t cos
2
λ −(1 −t sinλ) sin λ = 0
sau
u = sinλ.
234 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Eliminând t avem ecua¸ tiile parametrice ale inf˘a¸ sur˘atoarei
_
_
_
x = λ + sin λcos λ,
y = sin
2
λ
pentru c˘a dreptele nu pot avea puncte singulare.
¸ Si o familie de curbe spa¸tiale parametrizate
−→
r =
−→
r (t, λ), (t, λ) ∈ [t
1
, t
2
] × [λ
1
, λ
2
]
poate avea o înf˘ a¸sur˘ atoare. Dac˘ a t
1
(λ) este valoarea parametrului t corespunz˘ atoare
punctului unde curba de parametru λ este tangent˘ a la înf˘ a¸sur˘ atoare, atunci ecua¸tia
înf˘ a¸sur˘ atoarei este
−→
r =
−→
ρ (λ) =
−→
r (t
1
(λ), λ), λ ∈ [λ
1
, λ
2
].
Vectorul tangent la înf˘ a¸sur˘ atoare
−→
ρ
0
(λ) =

−→
r
∂t
(t
1
(λ), λ) +

−→
r
∂λ
(t
1
(λ), λ)
este colinear cu vectorul tangent la curba de parametru λ

−→
r
∂t
(t
1
(λ), λ)
¸si deci
−→
ρ
0
(λ) ×

−→
r
∂t
(t
1
(λ), λ) =

−→
r
∂λ
(t
1
(λ), λ) ×

−→
r
∂t
(t
1
(λ), λ) = 0.
Rezult˘ a c˘ a dac˘ a exist˘ a înf˘ a¸sur˘ atoarea familiei de curbe, atunci trebuie eliminat sau
parametrul t sau parametrul λ între ecua¸tiile
_
_
_
−→
r =
−→
r (t, λ),

−→
r
∂λ
(t, λ) ×

−→
r
∂t
(t, λ) = 0.
Dar în aceast˘ a curb˘ a discriminant˘ a este con¸tinut˘ a ¸si curba punctelor singulare ale fa-
miliei.
Exemplul 5.1.7.5 Pentru a g˘asi înf˘a¸ sur˘atoare familiei de drepte
−→
r = R(cos λ −t sin λ)
−→
i +R(sin λ +t cos λ)
−→
j +h(λ +t)
−→
k , (t, k) ∈ R
2
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 235
calcul˘am

−→
r
∂t
= −Rsinλ
−→
i +Rcos λ
−→
j +h
−→
k ,

−→
r
∂λ
= R(−sin λ −t cos λ)
−→
i +R(cos λ −t sin λ)
−→
j +h
−→
k,

−→
r
∂t
×

−→
r
∂λ
=
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
i
−→
j
−→
k
−Rsinλ Rcos λ h
R(−sinλ −t cos λ) R(cos λ −t sinλ) h
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
=
= Rht sin λ
−→
i −Rht cos λ
−→
j +R
2
t
−→
k = 0.
Din ultima rezult˘a t = 0 ¸ si deci înf˘a¸ sur˘atoarea este elicea circular˘a
−→
r = Rcos λ
−→
i +Rsinλ
−→
j +hλ
−→
k .
De altfel familia de drepte dat˘a este familia tangentelor la aceast˘a elice.
5.2 Geometria diferen¸tial˘ a a suprafe¸telor
5.2.1 Suprafa¸t˘ a parametrizat˘ a, suprafa¸t˘ a de nivel constant
Defini¸tia 5.2.1 Se nume¸ ste suprafa¸ t˘a parametrizat˘a aplica¸ tia
−→
r =
−→
r (u, v) = x(u, v)
−→
i +y(u, v)
−→
j +z(u, v)
−→
k : D
uv
→E
3
,
unde D
uv
este un domeniu în planul variabilelor u, v. Mul¸ timea valorilor aplica¸ tiei
−→
r (D
uv
) este suportul suprafe¸ tei parametrizate. Cel mai adesea confund˘am suprafa¸ ta
parametrizat˘a cu suportul s˘au. u, v se numesc parametrii suprafe¸ tei.
Ecua¸tia
−→
r =
−→
r (u, v), (u, v) ∈ D
uv
se nume¸ste ecua¸ tia vectorial parametric˘a a suprafe¸ tei parametrizate. Ecua¸tiile
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = x(u, v),
y = y(u, v),
z = z(u, v), (u, v) ∈ D
uv
236 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
se numesc ecua¸ tiile scalar parametrice ale suprafe¸ tei parametrizate.
Suprafa¸ta parametrizat˘ a se nume¸ste neted˘a de ordinul k dac˘ a func¸tia
−→
r (u, v) admite
derivate par¸tiale de ordinul k continue. Vom nota derivatele par¸tiale indicial
−→
r
u
(u, v),
−→
r
v
(u, v),
−→
r
uu
(u, v),
−→
r
uv
(u, v), etc.
Dac˘ a
−→
r (u
0
, v
0
) este un punct pe suprafa¸t˘ a, ecua¸tia
−→
r =
−→
r (u, v
0
), (u, v
0
) ∈ D
uv
este ecua¸tia unei curbe parametrizate situat˘ a pe suprafa¸ta dat˘ a ¸si care trece prin punctul
−→
r (u
0
, v
0
). O vom nota prin C
v
0
. La fel ecua¸tia
−→
r =
−→
r (u
0
, v), (u
0
, v) ∈ D
uv
este ecua¸tia unei curbe parametrizate situat˘ a pe suprafa¸ta dat˘ a ¸si care trece prin punctul
−→
r (u
0
, v
0
). O vom nota prin C
u
0
. Prin fiecare punct de pe suprafa¸t˘ a trece o singur˘ a curb˘ a
C
u
0
¸si o singur˘ a curb˘ a C
v
0
. Din acest motiv cele dou˘ a familii de curbe de pe suprafa¸t˘ a
se numesc familiile curbelor coordonate sau parametrice ale suprafe¸tei parametrizate.
Exemplul 5.2.1.1 Ecua¸ tia
−→
r = u
−→
i +v
−→
j , (u, v) ∈ unui plan
este ecua¸ tia vectorial parametric˘a a planului xOy. Ecua¸ tiile scalar parametrice sunt
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = u,
y = v,
z = 0, (u, v) ∈ unui plan
Curbele coordonate sunt verticalele x = u
0
¸ si orizontalele y = v
0
.
Exemplul 5.2.1.2 Ecua¸ tia
−→
r = ucos v
−→
i +usin v
−→
j , (u, v) ∈ [0, ∞) × [0, 2π)
este ecua¸ tia aceluia¸ si plan Oxy, u fiind raza polar˘a ¸ si v fiind unghiul polar. Acum curbele
v = v
0
sunt razele care pleac˘a din origine, iar curbele u = u
0
sunt cercurile cu centrul
în origine.
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 237
Exemplul 5.2.1.3 Ecua¸ tia
−→
r = Rcos
u
R
−→
i +Rsin
u
R
−→
j +v
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2πR] ×R
este ecua¸ tia vectorial parametric˘a a cilindrului circular drept
x
2
+y
2
= R
2
cum rezult˘a imediat din ecua¸ tiile scalar parametrice
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = Rcos
u
R
,
y = Rsin
u
R
,
z = v, (u, v) ∈ [0, 2πR] ×R.
Curbele coordonate u = u
0
, adic˘a
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = Rcos
u
0
R
,
y = Rsin
u
0
R
,
z = v, v ∈ R
sunt generatoarele cilindrului. Curbele coordonate v = v
0
, adic˘a
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = Rcos
u
R
,
y = Rsin
u
R
,
z = v
0
, u ∈ [0, 2πR]
sunt cercurile paralele. Parametrul u este abscisa curbilinie pe cercul paralel cu originea
în planul xOz.
Exemplul 5.2.1.4 Ecua¸ tia
−→
r = usinαcos v
−→
i +usinαsin v
−→
j +ucos α
−→
k , (u, v) ∈ R× [0, 2π]
este ecua¸ tia vectorial parametric˘a a conului de rota¸ tie în jurul lui Oz cu vârful în origine
¸ si deschiderea α
x
2
+y
2
−z
2
tan
2
α = 0
cum rezult˘a din ecua¸ tiile scalar parametrice
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = usin αcos v,
y = usin αsinv,
z = ucos α, (u, v) ∈ R× [0, 2π].
238 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Curbele coordonate u = u
0
sunt cercurile paralele, iar curbele coordonate v = v
0
sunt
generatoarele. Parametrul u reprezint˘a abscisa curbilinie cu originea în vârf pe gener-
atoare, iar v este unghiul f˘acut de proiec¸ tia vectorului de pozi¸ tie pe planul Oxy cu axa
Ox.
Exemplul 5.2.1.5 Ecua¸ tia
−→
r = Rsinv cos u
−→
i +Rsinv sin u
−→
j +Rcos v
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2π] × [−
π
2
,
π
2
]
este ecua¸ tia vectorial parametric˘a a sferei
x
2
+y
2
+z
2
−R
2
= 0
cum rezult˘a din ecua¸ tiile scalar parametrice
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = Rsinv cos u,
y = Rsin v sinu,
z = Rcos v, (u, v) ∈ [0, 2π] × [−
π
2
,
π
2
].
Parametrii u, v sunt longitudinea respectiv colatitudinea ¸ si deci curbele u = u
0
sunt
meridianele, iar curbele v = v
0
sunt cercurile paralele.
Exemplul 5.2.1.6 Ecua¸ tia
−→
r = ρ(v) cos u
−→
i + ρ(v) sinu
−→
j +v
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2π] ×R
este ecua¸ tia vectorial parametric˘a a unei suprafe¸ te de rota¸ tie în jurul axei Oz care în
coordonate cilindrice (ρ, θ, z) are ecua¸ tia ρ = ρ(z). Aici v este cota punctului, iar u
reprezint˘a unghiul f˘acut de proiec¸ tia vectorului de pozi¸ tie pe planul Oxy cu axa Ox.
Deci curbele coordonate v = v
0
sunt cercurile paralele, iar curbele coordonate u = u
0
sunt curbele meridian.
Ca un caz particular, dac˘ a ρ(z) = a cosh
z
a
, adic˘ a meridianele sunt l˘ an¸ti¸soare, suprafa¸ta
se nume¸ste catenoid (catena-lan¸t lat.).
Exemplul 5.2.1.7 Ecua¸ tia
−→
r = ucos v
−→
i +usin v
−→
j +av
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2π] × [0, ∞)
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 239
este ecua¸ tia vectorial parametric˘a a suprafe¸ tei generate de o semidreapt˘a care se rote¸ ste
în jurul axei Oz r˘amânând paralel˘a cu planul Oxy ¸ si ridicându-se propor¸ tional cu unghiul
de rota¸ tie. Suprafa¸ ta se nume¸ ste suprafa¸ t˘a helicoidal˘a sau helicoid. v reprezint˘a unghiul
f˘acut de proiec¸ tia semidreptei pe Oxy cu Ox, iar u reprezint˘a abscisa curbilinie pe o
generatoare. Curbele coordonate u = u
0
sunt elice circulare, iar curbele v = v
0
sunt
generatoare.
Exemplul 5.2.1.8 Dac˘a z = z(x, y) este o func¸ tie real˘a definit˘a pe un domeniu D
xy
din planul Oxy graficul acestei func¸ tii este o suprafa¸ t˘a parametrizat˘a cu ecua¸ tia vectorial
parametric˘a
−→
r = x
−→
i +y
−→
j +z(x, y)
−→
k , (x, y) ∈ D
xy
¸ si ecua¸ tiile scalar parametrice
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = x,
y = y,
z = z(x, y), (x, y) ∈ D
xy
.
In acest caz se zice c˘a avem o suprafa¸ t˘a dat˘a explicit cu ecua¸ tia explicit˘a z = z(x, y),
(x, y) ∈ D
xy
. Curbele coordonate sunt intersec¸ tiile graficului cu planele verticale x =
x
0
, y = y
0
.
Defini¸tia 5.2.2 Suprafe¸ tele parametrizate cu ecua¸ tiile vectorial parametrice
−→
r =
−→
r (u
1
, v
1
), (u
1
, v
1
) ∈ D
u
1
v
1
,
−→
r =
−→
ρ (u
2
, v
2
), (u
2
, v
2
) ∈ D
u
2
v
2
se numesc echivalente dac˘a exist˘a aplica¸ tia bijectiv˘a
_
_
_
u
1
= u
1
(u
2
, v
2
),
v
1
= v
1
(u
2
, v
2
)
definit˘a pe D
u
2
v
2
cu valori în D
u
1
v
1
astfel încât
−→
ρ (u
2
, v
2
) =
−→
r (u
1
(u
2
, v
2
), v
1
(u
2
, v
2
)), ∀(u
2
, v
2
) ∈ D
u
2
v
2
.
In cazul suprafe¸ telor netede de ordinul k aplica¸ tia bijectiv˘a se va considera cu derivate
par¸ tiale de ordinul k continue. Se verific˘a u¸ sor c˘a avem o rela¸ tie de echivalen¸ t˘a. Evident,
suprafe¸ tele parametrizate echivalente au acela¸ si suport.
240 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
In cazul suprafe¸tei parametrizate netede de ordinul întâi
−→
r =
−→
r (u, v) curbele co-
ordonate C
v
0
:
−→
r =
−→
r (u, v
0
), C
u
0
:
−→
r =
−→
r (u
0
, v) care trec prin punctul
−→
r (u
0
, v
0
) au
vectorii tangen¸ti
−→
r
u
(u
0
, v
0
), respectiv
−→
r
v
(u
0
, v
0
).
Defini¸tia 5.2.3 Punctul
−→
r (u
0
, v
0
) al suprafe¸ tei parametrizate netede de ordinul întâi
se nume¸ ste punct ordinar dac˘a vectorii
−→
r
u
(u
0
, v
0
),
−→
r
v
(u
0
, v
0
) sunt necolineari. In caz
contrar punctul se nume¸ ste singular.
Se verific˘ a u¸sor c˘ a punctele corespondente ale suprafe¸telor parametrizate echivalente
sunt simultan ordinare sau singulare.
Defini¸tia 5.2.4 Se nume¸ ste suprafa¸ t˘a de nivel constant mul¸ timea punctelor de coor-
donate (x, y, z) care satisfac rela¸ tia F(x, y, z) = c, unde F(x, y, z) este o func¸ tie real˘a
definit˘a pe un domeniu din E
3
, iar c este un num˘ar real. Suprafa¸ ta de nivel constant
se nume¸ ste neted˘a de ordinul k dac˘a func¸ tia F(x, y, z) are derivate par¸ tiale de ordinul k
continue.
Defini¸tia 5.2.5 Punctul (x, y, z) al suprafe¸ tei de nivel constant F(x, y, z) = c neted˘a
de ordinul întâi se nume¸ ste punct ordinar dac˘a în acest punct gradientul func¸ tiei F
gradF(x, y, z) =
−→
∇F(x, y, z) 6= 0. In caz contrar punctul se nume¸ ste singular.
Dac˘ a (x, y, z) este un punct ordinar al suprafe¸tei de nivel constant F(x, y, z) =
c neted˘ a de ordinul întâi, de exemplu derivata par¸tial˘ a F
z
(x, y, z) 6= 0 atunci dup˘ a
teorema func¸tiilor implicite exist˘ a o vecin˘ atate a punctului (x, y, z) în care variabila z
se expliciteaz˘ a în func¸tie de variabilele x, y, deci exist˘ a func¸tia z = z(x, y) definit˘ a în
acea vecin˘ atate astfel încât F(x, y, z(x, y)) = c pentru orice punct din acea vecin˘ atate.
Deci în vecin˘ atatea respectiv˘ a suprafa¸ta de nivel constant se poate scrie ca o suprafa¸t˘ a
dat˘ a explicit, deci ca o suprafa¸t˘ a parametrizat˘ a.
De multe ori, în cazul suprafe¸telor de nivel constant, din considerente geometrice
caracteristice suprafe¸tei respective putem g˘ asi reprezent˘ ari parametrice diferite de cele
date de teorema func¸tiilor implicite. Este cazul sferei considerate mai sus.
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 241
5.2.2 Plan tangent, prima form˘ a fundamental˘ a
Dac˘ a avem suprafa¸ta parametrizat˘ a
−→
r =
−→
r (u, v) = x(u, v)
−→
i +y(u, v)
−→
j +z(u, v)
−→
k : D
uv
→E
3
,
¸si punctul s˘ au
−→
r (u
0
, v
0
), ob¸tinem o curb˘ a situat˘ a pe suprafa¸t˘ a care trece prin acest
punct dac˘ a lu˘ am parametrii u, v ca func¸tii u(t), v(t) de parametrul t ∈ [t
1
, t
2
] astfel c˘ a
u(t
0
) = u
0
, v(t
0
) = v
0
. Ecua¸tia parametric˘ a a acestei curbe este
−→
r =
−→
ρ (t) =
−→
r (u(t), v(t)), t ∈ [t
1
, t
2
].
Curba este neted˘ a de ordinul k dac˘ a suprafa¸ta este neted˘ a de ordinul k ¸si func¸tiile
u(t), v(t) au derivate de ordinul k continue. Vectorul tangent la aceast˘ a curb˘ a în punctul
ordinar
−→
r (u
0
, v
0
) este
−→
ρ
0
(t
0
) =
−→
r
u
(u
0
, v
0
)u
0
(t
0
) +
−→
r
v
(u
0
, v
0
)v
0
(t
0
).
Deci toate curbele care trec prin punctul ordinar
−→
r
v
(u
0
, v
0
) au tangentele în acest punct
în planul care trece prin acest punct ¸si se sprijin˘ a pe vectorii
−→
r
u
(u
0
, v
0
),
−→
r
v
(u
0
, v
0
).
Defini¸tia 5.2.6 Planul care trece prin punctul ordinar
−→
r (u
0
, v
0
) al suprafe¸ tei parame-
trizate
−→
r =
−→
r (u, v) ¸ si se sprijin˘a pe vectorii
−→
r
u
(u
0
, v
0
),
−→
r
v
(u
0
, v
0
) se nume¸ ste planul
tangent la suprafa¸ t˘a în acel punct.
Observ˘ am c˘ a orice vector din planul tangent se descompune dup˘ a vectorii
−→
r
u
(u
0
, v
0
),
−→
r
v
(u
0
, v
0
). Ace¸sti vectori alc˘ atuiesc o baz˘ a a vectorilor din planul tangent, vectorul
tangent la curb˘ a
−→
ρ
0
(t
0
) având pe aceast˘ a baz˘ a componentele u
0
(t
0
), v
0
(t
0
).
Ecua¸tia vectorial˘ a a planului tangent este
(
−→
r −
−→
r (u
0
, v
0
),
−→
r
u
(u
0
, v
0
),
−→
r
v
(u
0
, v
0
)) = 0,
iar ecua¸tia scalar˘ a este
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
x −x(u
0
, v
0
) y −y(u
0
, v
0
) z −z(u
0
, v
0
)
x
u
(u
0
, v
0
) y
u
(u
0
, v
0
) z
u
(u
0
, v
0
)
x
v
(u
0
, v
0
) y
v
(u
0
, v
0
) z
v
(u
0
, v
0
)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0.
242 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Notând cu A(u, v), B(u, v), C(u, v) minorii lua¸ti cu semnele alternând din matricea
_
_
x
u
(u, v) y
u
(u, v) z
u
(u, v)
x
v
(u, v) y
v
(u, v) z
v
(u, v)
_
_
,
ecua¸tia planului tangent într-un punct curent se mai scrie
A(u, v)(x −x(u, v)) +B(u, v)(y −y(u, v)) +C(u, v)(z −z(u, v)) = 0.
Un vector normal la planul tangent este vectorul
−→
r
u
(u
0
, v
0
) ×
−→
r
v
(u
0
, v
0
).
Dup˘ a teorema de la analiz˘ a se poate scrie
−→
r (u, v) =
−→
r (u
0
, v
0
) +
−→
r
u
(u
0
, v
0
)(u −u
0
) +
−→
r
v
(u
0
, v
0
)(v −v
0
) +
+o
³
p
(u −u
0
)
2
+ (v −v
0
)
2
´
De aici se poate ar˘ ata u¸sor c˘ a planul tangent în punctul
−→
r (u
0
, v
0
) este unicul plan care
trece prin acest punct pentru care distan¸ta dela punctul
−→
r (u, v) al suprafe¸tei la plan este
o
³
p
(u −u
0
)
2
+ (v −v
0
)
2
´
, adic˘ a este neglijabil˘ a în raport cu
p
(u −u
0
)
2
+ (v −v
0
)
2
.
Dac˘ a M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct pe suprafa¸ta de nivel constant F(x, y, z) = C,
F(x
0
, y
0
, z
0
) = C ¸si
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = x(t),
y = y(t),
z = z(t)
,
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x(t
0
) = x
0
y(t
0
) = y
0
z(t
0
) = z
0
sunt ecua¸tiile parametrice ale unei curbe de pe suprafa¸t˘ a care trece prin M
0
, avem
F(x(t), y(t), z(t)) = C.
Derivând avem
F
x
x
0
(t
0
) +F
y
y
0
(t
0
) +F
z
z
0
(t
0
) = 0
derivatele par¸tiale fiind calculate în M
0
. Rezult˘ a c˘ a vectorul
grad F =
−→
∇F = F
x
−→
i +F
y
−→
j +F
z
−→
k
este un vector normal la planul tangent la suprafa¸t˘ a în punctul dat. Cum
dF = F
x
dx +F
y
dy +F
z
dz = gradFd
−→
r
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 243
rezult˘ a c˘ a vectorul gradF este dirijat în spre sensul de cre¸stere al func¸tiei F. Ecua¸tia
planului tangent la suprafa¸ta de nivel constant este
F
x
(x −x
0
) +F
y
(y −y
0
) +F
z
(z −z
0
) = 0.
O abscis˘ a curbilinie pe curba
−→
r =
−→
r (u(t), v(t)), t ∈ [t
1
, t
2
].
de pe suprafa¸ta parametrizat˘ a
−→
r =
−→
r (u, v) este
s(t) =
t
Z
t
0
q
(
−→
r
u
(u(t), v(t))u
0
(t) +
−→
r
v
(u(t), v(t))v
0
(t))
2
dt.
Notând
E(u, v) =
−→
r
u
(u, v)
2
, F(u, v) =
−→
r
u
(u, v)
−→
r
v
(u, v), G(u, v) =
−→
r
v
(u, v)
2
avem
s(t) =
t
Z
t
0
p
E(u(t), v(t)u
0
(t)
2
+ 2F(u(t), v(t))u
0
(t)v
0
(t) +G(u(t), v(t))v
0
(t)
2
dt.
Cum u
0
(t), v
0
(t) sunt componentele vectorului tangent la curb˘ a în punctul
−→
r (u(t), v(t))
dup˘ a baza
−→
r
u
(u(t), v(t)),
−→
r
v
(u(t), v(t)) sub radical avem o form˘ a p˘ atratic˘ a pe spa¸tiul
vectorial al vectorilor tangen¸ti în punctul
−→
r (u(t), v(t)). Aceast˘ a form˘ a p˘ atratic˘ a se
nume¸ste prima form˘a p˘atratic˘a a suprafe¸ tei.
Cum
ds(t)
2
= s
0
(t)
2
dt
2
=
= (E(u(t), v(t)u
0
(t)
2
+ 2F(u(t), v(t))u
0
(t)v
0
(t) +G(u(t), v(t))v
0
(t)
2
)dt
2
=
= E(u(t), v(t))du(t)
2
+ 2F(u(t), v(t))du(t)dv(t) +G(u(t), v(t))dv(t)
2
se scrie simplu
ds
2
= E(u, v)du
2
+ 2F(u, v)dudv +G(u, v)dv
2
.
Cum
d
−→
r (u, v) =
−→
r
u
(u, v)du +
−→
r
v
(u, v)dv
244 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
putem considera c˘ a d
−→
r (u, v) este un vector tangent la suprafa¸t˘ a în punctul
−→
r (u, v)
având pe baza
−→
r
u
(u, v),
−→
r
v
(u, v) componentele du, dv. Putem înc˘ a scrie
ds
2
= d
−→
r
2
= (
−→
r
u
du +
−→
r
v
dv)
2
= Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
.
Prima form˘ a fundamental˘ a a suprafe¸tei este evident legat˘ a de propriet˘ a¸tile metrice
alte suprafe¸tei. Ea se nume¸ste ¸si forma metric˘a a suprafe¸ tei. Am v˘ azut c˘ a prin ea se
exprim˘ a abscisele curbilinii pe curbe ¸si deci lungimile arcelor de curbe. S˘ a ar˘ at˘ am c˘ a ¸si
unghiul dintre dou˘ a curbe se poate exprima prin prima form˘ a fundamental˘ a. Fie dou˘ a
curbe care trec prin punctul
−→
r (u
0
, v
0
) : u = u
1
(t), v = v
1
(t) ¸si u = u
2
(t), v = v
2
(t)
astfel c˘ a u
1
(t
0
) = u
2
(t
0
) = u
0
¸si v
1
(t
0
) = v
2
(t
0
) = v
0
. Unghiul sub care se taie cele dou˘ a
curbe este unghiul θ dintre vectorii tangen¸ti
−→
r
u
(u
0
, v
0
)u
0
1
(t
0
) +
−→
r
v
(u
0
, v
0
)v
0
1
(t
0
),
−→
r
u
(u
0
, v
0
)u
0
2
(t
0
) +
−→
r
v
(u
0
, v
0
)v
0
2
(t
0
)
adic˘ a avem
cos θ =
E
0
u
0
10
u
0
20
+F
0
(u
0
10
v
0
20
+u
0
20
v
0
10
+G
0
v
0
10
v
0
20
p
E
0
u
02
10
+ 2F
0
u
0
10
v
0
10
+G
0
v
02
10
p
E
0
u
02
20
+ 2F
0
u
0
20
v
0
20
+G
0
v
02
20
unde pentru simplitatea scrierii am notat prin indicele 0 faptul c˘ a E, F, G sunt calcula¸ti
pentru u
0
, v
0
, iar derivatele pentru t
0
. Dac˘ a not˘ am cu du, dv diferen¸tialele pe prima
curb˘ a ¸si cu δu, δv diferen¸tialele pe a doua curb˘ a, putem scrie
cos θ =
Eduδu +F(duδv + δudv) +Gdvδv

Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2

Eδu
2
+ 2Fδuδv +Gδv
2
ne mai punând indicele 0. Condi¸tia de ortogonalitate a celor dou˘ a curbe este deci
Eduδu +F(duδv + δudv) +Gdvδv = 0.
Pe curba coordonat˘ a v = v
0
avem dv = 0, în timp ce pe curba coordonat˘ a u = u
0
avem δu = 0 ¸si deci unghiul între cele dou˘ a curbe este dat de
cos θ =
F(u
0
, v
0
)
p
E(u
0
, v
0
)G(u
0
, v
0
)
.
Rezult˘ a de aici c˘ a liniile coordonate se taie ortogonal dac˘ a ¸si numai dac˘ a în toate punctele
suprafe¸tei F(u, v) = 0.
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 245
Defini¸tia 5.2.7 Dou˘a suprafe¸ te parametrizate se numesc izometrice sau aplicabile una
pe alta dac˘a între ele exist˘a o bijec¸ tie astfel încât lungimile arcelor de curb˘a corespondente
s˘a fie egale.
Este evident˘ a
Teorema 5.2.1 Suprafe¸ tele parametrizate cu ecua¸ tiile vectorial parametrice
−→
r =
−→
r
1
(u, v), (u, v) ∈ D
uv
,
−→
r =
−→
r
2
(u, v), (u, v) ∈ D
uv
cu acela¸ si domeniu al parametrilor sunt izometrice dac˘a ¸ si numai dac˘a coeficien¸ tii
primelor forme fundamentale ale lor sunt egale în toate punctele corespondente
E
1
(u, v) = E
2
(u, v), F
1
(u, v) = F
2
(u, v), G
1
(u, v) = G
2
(u, v), ∀(u, v) ∈ D
uv
.
Exemplul 5.2.2.1 Suprafa¸ ta parametrizat˘a
−→
r = u
−→
i +v
−→
j , (u, v) ∈ unui plan
este planul Oxy. Avem
d
−→
r =
−→
i du +
−→
j dv,
ds
2
= du
2
+dv
2
,
E(u, v) = 1, F(u, v) = 0, G(u, v) = 1.
Se confirm˘a prin F = 0 c˘a verticalele ¸ si orizontalele sunt ortogonale.
Exemplul 5.2.2.2 Suprafa¸ ta parametrizat˘a
−→
r = Rcos
u
R
−→
i +Rsin
u
R
−→
j +v
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2πR] ×R
este cilindrul circular drept. Avem
d
−→
r = −sin
u
R
−→
i du + cos
u
R
−→
j du +
−→
k dv,
ds
2
= du
2
+dv
2
,
E(u, v) = 1, F(u, v) = 0, G(u, v) = 1
Dac˘a restrângem domeniul de defini¸ tie al planului la [0, 2πR] ×R, adic˘a din planul Oxy
lu˘am numai o band˘a vertical˘a de l˘a¸ time 2πR cele dou˘a suprafe¸ te sunt aplicabile una pe
alta. Se zice c˘a cilindrul este o suprafa¸ t˘a desf˘a¸ surabil˘a.
246 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Exemplul 5.2.2.3 Suprafa¸ ta
−→
r = v cos u
−→
i +v sin u
−→
j , (u, v) ∈ [0, 2π) × [0, ∞)
este planul Oxy raportat la coordonate polare, v fiind raza polar˘ a ¸si u unghiul polar.
Avem
−→
r
u
= −v sin u
−→
i +v cos u
−→
j , E(u, v) = v
2
,
−→
r
v
= cos u
−→
i + sin u
−→
j , F(u, v) = 0, G = 1
Se confirm˘ a c˘ a razele care pleac˘ a din origine ¸si cercurile cu centrul în origine sunt
ortogonale.
Exemplul 5.2.2.4 Suprafa¸ ta
−→
r = v sin αcos u
−→
i +v sin αsin u
−→
j +v cos α
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2π] × [0, ∞)
este un con circular drept. Avem
−→
r
u
= −v sin αsinu
−→
i +v sin αcos u
−→
j , E(u, v) = v
2
sin
2
α,
−→
r
v
= sinαcos u
−→
i + sin αsinu
−→
j + cos α
−→
k , F(u, v) = 0, G(u, v) = 1.
Observ˘ am c˘ a dac˘ a am renota v sin α cu v, coeficien¸tii primelor forme fundamentale
ar coincide. Rezult˘ a faptul evident din geometria elementar˘ a: conul este o suprafa¸t˘ a
desf˘ a¸surabil˘ a.
Exemplul 5.2.2.5 Suprafa¸ ta parametrizat˘a
−→
r = a cosh
u
a
cos v
−→
i +a cosh
u
a
sin v
−→
j +u
−→
k , (u, v) ∈ R× [0, 2π]
este catenoidul. Avem
−→
r
u
= sinh
u
a
cos v
−→
i + sinh
u
a
sinv
−→
j +
−→
k , E(u, v) = cosh
2
u
a
,
−→
r
v
= −a cosh
u
a
sin v
−→
i +a cosh
u
a
cos v
−→
j , F(u, v) = 0, G(u, v) = a
2
cosh
2
u
a
.
ds
2
= cosh
2
u
a
(du
2
+a
2
dv
2
).
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 247
Exemplul 5.2.2.6 Suprafa¸ ta
−→
r = ucos v
−→
i +usin v
−→
j +av
−→
k , (u, v) ∈ [0, ∞) × [0, 2π]
este un helicoid. Avem
−→
r
u
= cos v
−→
i + sinv
−→
j , E(u, v) = 1,
−→
r
v
= −usin v
−→
i +ucos v
−→
j +a
−→
k , F(u, v) = 0, G(u, v) = u
2
+a
2
.
ds
2
= du
2
+ (u
2
+a
2
)dv
2
.
Dac˘a aici am pune u = a sinh
u
0
a
am avea
ds
2
= cosh
2
u
0
a
du
02
+ (a
2
sinh
2
u
0
a
+a
2
)dv
2
= cosh
2
u
0
a
(du
02
+a
2
dv
2
)
adic˘a, lucru surprinz˘ator, helicoidul ¸ si catenoidul sunt suprafe¸ te aplicabile una pe alta.
Propriet˘ a¸tile unei suprafe¸te care nu se modific˘ a prin aplicarea ei pe alt˘ a suprafa¸t˘ a,
deci cele care se exprim˘ a prin prima form˘ a fundamental˘ a a suprafe¸tei, constituie geome-
tria intrinsec˘a a suprafe¸ tei. Celelalte propriet˘ a¸ti ¸tin de geometria exterioar˘a a suprafe¸ tei.
Am ar˘ atat c˘ a vectorul
−→
r
u
(u, v) ×
−→
r
v
(u, v) este un vector normal la planul tangent
suprafe¸tei în punctul
−→
r (u, v). M˘ arimea acestui vector este dup˘ a formula lui Lagrange
|
−→
r
u
×
−→
r
v
| =
q
(
−→
r
u
×
−→
r
v
)
2
=
q
−→
r
u
2
−→
r
v
2
−(
−→
r
u
−→
r
v
)
2
=

EG−F
2
.
Versorul
−→
n (u, v) =
1

EG−F
2
−→
r
u
×
−→
r
v
este versorul normalei la suprafa¸ t˘a. In func¸tie de coordonatele scalare x(u, v), y(u, v),
z(u, v), cu nota¸tia de mai sus se poate scrie
−→
n (u, v) =
A(u, v)
−→
i +B(u, v)
−→
j +C(u, v)
−→
k
p
A(u, v)
2
+B(u, v)
2
+C(u, v)
2
.
In acest fel vectorii
−→
r
u
(u, v),
−→
r
v
(u, v),
−→
n (u, v) alc˘ atuiesc o baz˘ a a spa¸tiului orientat˘ a
la dreapta. Atunci vectorii
−→
r
u
(u, v),
−→
r
v
(u, v) formeaz˘ a o baz˘ a a planului tangent care
trebuie considerat˘ a orientat˘ a drept. Vom observa c˘ a dac˘ a suprafa¸ta este neted˘ a de
ordinul întâi, versorul
−→
n (u, v) este continuu. Se zice c˘ a suprafa¸ta parametrizat˘ a neted˘ a
de ordinul întâi este orientat˘a. Exist˘ a suprafe¸te, în sensul pe care îl d˘ am în mod obi¸snuit
248 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
no¸tiunii de suprafa¸t˘ a, deci nu suprafa¸t˘ a parametrizat˘ a sau suprafa¸t˘ a de nivel constant,
care nu pot fi orientate. Cel mai simplu exemplu este al a¸sa numitei benzi a lui Möbius
care se ob¸tine dintr-un dreptunghi prin lipirea a dou˘ a laturi opuse dup˘ a ce s-a r˘ asucit
odat˘ a.
Dac˘ a pe suprafa¸ta parametrizat˘ a
−→
r =
−→
r (u, v), (u, v) ∈ D
uv
consider˘ am punctele
corespunz˘ atoare perechilor de valori
(u, v), (u +du, v), (u +du, v +dv), (u, v +dv)
adic˘ a de vectori de pozi¸tie
−→
r (u, v),
−→
r (u +du, v) =
−→
r (u, v) +
−→
r
u
du +o(du),
−→
r (u +du, v +dv) =
−→
r (u, v) +
−→
r
u
du +
−→
r
v
dv +o(

du
2
+dv
2
),
−→
r (u, v +dv) =
−→
r (u, v) +
−→
r
v
dv +o(dv)
ele formeaz˘ a un paralelogram curbiliniu cu laturile
−→
r
u
du +o(du),
−→
r
v
dv +o(dv), parale-
logram care se abate foarte pu¸tin de la planul tangent. Aria acestui paralelogram
dσ = |
−→
r
u
×
−→
r
v
|dudv =

EG−F
2
dudv =

A
2
+B
2
+C
2
dudv
se nume¸ste aria elementar˘a sau elementul de arie al suprafe¸tei parametrizate în punctul
−→
r (u, v). Dup˘ a modul de aplicare a integralei duble, rezult˘ a c˘ a prin aria suprafe¸ tei
parametrizate trebuie s˘ a în¸telegem num˘ arul
A =
ZZ
D
uv
dσ =
ZZ
D
uv

EG−F
2
dudv =
ZZ
D
uv

A
2
+B
2
+C
2
dudv.
Uneori se consider˘ a vectorul arie elementar˘a definit prin
d
−→
σ =
−→
n dσ =
−→
r
u
×
−→
r
v
dudv.
In func¸tie de componentele scalare se poate scrie
d
−→
σ =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
i
−→
j
−→
k
∂x
∂u
∂y
∂u
∂z
∂u
∂x
∂v
∂y
∂v
∂z
∂v
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
dudv =
=
µ
D(y, z)
D(u, v)
−→
i +
D(z, x)
D(u, v)
−→
j +
D(x, y)
D(u, v)
−→
k

dudv =
=
³
A(u, v)
−→
i +B(u, v)
−→
j +C(u, v)
−→
k
´
dudv.
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 249
Se mai noteaz˘ a
d
−→
σ =
−→
n dσ = dydz
−→
i +dzdx
−→
j +dxdy
−→
k .
In cazul suprafe¸tei date explicit z = z(x, y) avem
d
−→
σ =
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−→
i
−→
j
−→
k
1 0
∂z
∂x
0 1
∂z
∂y
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
dxdy = (−
∂z
∂x
−→
i −
∂z
∂y
−→
j +
−→
k )dxdy
¸si
dσ =
s
1 +
µ
∂z
∂x

2
+
µ
∂z
∂y

2
dxdy.
5.2.3 Triedrul geodezic, formulele lui Darboux
Pe suprafa¸ta parametrizat˘ a
−→
r =
−→
r (u, v), (u, v) ∈ D
uv
consider˘ am o curb˘ a oarecare
cu parametrul o abscis˘ a curbilinie
−→
r =
−→
ρ (s) =
−→
r (u(s), v(s)), s ∈ [s
1
, s
2
].
Intr-un punct curent al curbei consider˘ am al˘ aturi de baza lui Frenét
−→
τ (s),
−→
ν (s),
−→
β (s)
baza
−→
τ (s),
−→
n (s) =
−→
r
u
×
−→
r
v
|
−→
r ×
−→
r |
,
−→
g (s) =
−→
τ (s) ×
−→
n (s).
−→
n (s) fiind versorul normalei la suprafa¸t˘ a, versorul
−→
g (s) este un versor normal la curb˘ a
situat în planul tangent al suprafe¸tei. El se nume¸ste versorul normalei geodezice.
Defini¸tia 5.2.8 Baza
−→
τ (s),
−→
n (s),
−→
g (s) se nume¸ ste baza geodezic˘a sau baza lui Dar-
boux. Triedrul cu vârful în punctul dat cu muchiile dirijate dup˘a baza geodezic˘a se
nume¸ ste triedrul geodezic sau triedrul lui Darboux.
To¸ti vectorii
−→
ν (s),
−→
β (s),
−→
n (s),
−→
g (s) sunt perpendiculari pe
−→
τ (s), adic˘ a sunt paraleli
cu planul normal la curb˘ a. Not˘ am cu θ(s) unghiul convex dintre
−→
ν (s) ¸si
−→
n (s). Cum
triedrul lui Frenét are viteza de rota¸tie instantanee
−→
ω (s) = C(s)
−→
β (s) +T(s)
−→
τ (s)
¸si triedrul lui Darboux are fa¸t˘ a de triedrul lui Frenét viteza de rota¸tie instantanee
θ
0
(s)
−→
τ (s), rezult˘ a c˘ a triedrul lui Darboux are viteza de rota¸tie
−→
Ω(s) =
−→
ω (s) + θ
0
(s)
−→
τ (s) = C(s)
−→
β (s) + (T(s) + θ
0
(s))
−→
τ (s).
250 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Avem
−→
β (s) = sin θ(s)
−→
n (s) + cos θ(s)
−→
g (s)
¸si deci viteza de rota¸tie a triedrului geodezic este
−→
Ω(s) = (T(s) + θ
0
(s))
−→
τ (s) +C(s) sinθ(s)
−→
n (s) +C(s) cos θ(s)
−→
g (s).
Rezult˘ a c˘ a au loc rela¸tiile lui Darboux
−→
τ
0
(s) =
−→
Ω(s) ×
−→
τ (s) = C
n
(s)
−→
n (s) −C
g
(s)
−→
g (s),
−→
n
0
(s) =
−→
Ω(s) ×
−→
n (s) = −C
n
(s)
−→
τ (s) + T
g
(s)
−→
g (s),
−→
g
0
(s) =
−→
Ω(s) ×
−→
g (s) = C
g
(s)
−→
τ (s) −T
g
(s)
−→
n (s)
unde am notat
C
g
(s) = C(s) sin θ(s),
C
n
(s) = C(s) cos θ(s),
T
g
(s) = T(s) + θ
0
(s).
Defini¸tia 5.2.9 C
g
(s) se nume¸ ste curbura geodezic˘a a curbei în punctul dat, C
n
(s) se
nume¸ ste curbura normal˘a a curbei ¸ si T
g
(s) se nume¸ ste torsiunea geodezic˘a a curbei.
5.2.4 Curbura normal˘ a, a doua form˘ a fundamental˘ a
Din prima formul˘ a a lui Darboux
−→
τ
0
(s) = C
n
(s)
−→
n (s) −C
g
(s)
−→
g (s)
rezult˘ a C
n
(s) =
−→
τ
0
(s)
−→
n (s). Dar
−→
τ
0
(s) =
−→
ρ
00
(s) =
−→
r
uu
u
0
(s)
2
+ 2
−→
r
uv
u
0
(s)v
0
(s) +
−→
r
vv
v
0
(s)
2
+
−→
r
u
u
00
(s) +
−→
r
v
v
00
(s).
Deci
C
n
(s) =
−→
r
uu
−→
n u
0
(s)
2
+ 2
−→
r
uv
−→
n u
0
(s)v
0
(s) +
−→
r
vv
−→
n v
0
(s)
2
sau notând
L(u, v) =
−→
r
uu
−→
n , M(u, v) =
−→
r
uv
−→
n , N(u, v) =
−→
r
vv
−→
n
C
n
(s) = L(u(s), v(s))u
0
(s)
2
+ 2M(u(s), v(s))u
0
(s)v
0
(s) +N(u(s), v(s))v
0
(s)
2
.
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 251
In diferen¸tiale putem scrie
C
n
(s)ds
2
= d
−→
τ
−→
n = d
2−→
r
−→
n = Ldu
2
+ 2Mdudv +Ndv
2
.
Având în vedere c˘ a
−→
τ
−→
n = 0, prin diferen¸tiere rezult˘ a d
−→
τ
−→
n +
−→
τ d
−→
n = 0 ¸si deci a
doua form˘ a fundamental˘ a se mai scrie
C
n
ds
2
= −d
−→
r d
−→
n = Ldu
2
+ 2Mdudv +Ndv
2
;
coeficien¸tii s˘ ai se mai scriu
L = −
−→
r
u
−→
n
u
, M = −
−→
r
u
−→
n
v
= −
−→
r
v
−→
n
u
, N = −
−→
r
v
−→
n
v
.
Pentru o curb˘ a cu parametrul t oarecare u = u(t), v = v(t) curbura normal˘ a este
C
n
(t) =
L(u(t), v(t))u
0
(t)
2
+ 2M(u(t), v(t))u
0
(t)v
0
(t) +N(u(t), v(t))v
0
(t)
2
E(u(t), v(t))u
0
(t)
2
+ 2F(u(t), v(t))u
0
(t)v
0
(t) +G(u(t), v(t))v
0
(t)
2
.
Aceast˘ a formul˘ a se nume¸ste formula lui Meusnier. Observ˘ am c˘ a la numitor a ap˘ arut
prima form˘ a fundamental˘ a, iar la num˘ ar˘ ator a ap˘ arut a doua form˘a fundamental˘a,
tot o form˘ a p˘ atratic˘ a definit˘ a pe spa¸tiul vectorilor tangen¸ti la suprafa¸t˘ a în punctul
−→
r (u(t), v(t)).
Cumvectorul tangent la suprafa¸t˘ a
−→
r
u
(u, v)u
0
(t)+
−→
r
v
(u, v)v
0
(t) este vector tangent la o
mul¸time de curbe care trec prin acest punct, pentru toate aceste curbe curbura normal˘ a
este aceea¸si. Vom spune c˘ a vectorul tangent
−→
r
u
(u, v)u
0
(t) +
−→
r
v
(u, v)v
0
(t) define¸ste o
direc¸tie în planul tangent al punctului.
Teorema 5.2.2 Toate curbele care trec printr-un punct al suprafe¸ tei ¸ si au aceea¸ si tan-
gent˘a au aceea¸ si curbur˘a normal˘a.
Prin defini¸tie, curbura normal˘ a este C
n
(t) = C(t) cos θ(t) unde C(t) este curbura
curbei, iar θ(t) este unghiul dintre normala principal˘ a
−→
ν (t) a curbei ¸si normala
−→
n (t)
la suprafa¸t˘ a în punctul respectiv. Dac˘ a θ(t) = 0 sau θ(t) = π, adic˘ a direc¸tia normalei
principale coincide cu direc¸tia normalei la suprafa¸t˘ a, atunci C
n
(t) = ±C(t), ceea ce
justific˘ a numele de curbur˘ a normal˘ a. Deci curbura normal˘ a este curbura curbei de
intersec¸tie dintre suprafa¸t˘ a ¸si sec¸tiunea normal˘ a, adic˘ a planul care con¸tine pe
−→
τ (t) ¸si
252 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
−→
n (t). Fie R
n
(t) raza de curbur˘ a a curbei sec¸tiunii normale ¸si R(t) raza de curbur˘ a a
curbei cu normala principal˘ a
−→
ν (t). Avem
1
R
n
(t)
=
1
R(t)
cos θ(t)
sau
R(t) = R
n
(t) cos θ(t).
Are loc
Teorema 5.2.3 Proiec¸ tia centrului de curbur˘a al sec¸ tiunii normale pe planul osculator
al unei curbe cu aceea¸ si tangent˘a coincide cu centrul de curbur˘a al acestei curbe.
5.2.5 Semnifica¸tia geometric˘ a a celei de a doua forme funda-
mentale
Fie suprafa¸ta parametrizat˘ a
−→
r =
−→
r (u, v), (u, v) ∈ D
uv
. Putem scrie
−→
r (u +du, v +dv) −
−→
r (u, v)
=
−→
r
u
du +
−→
r
v
dv +
1
2
(
−→
r
uu
du
2
+ 2
−→
r
uv
dudv +
−→
r
vv
dv
2
) +
+o(

du
2
+dv
2
)
Dac˘ a not˘ am
−→
r (u +du, v +dv) −
−→
r (u, v) = X
−→
r
u
+Y
−→
r
v
+Z
−→
n
avem
X = du, Y = dv, Z =
1
2
(Ldu
2
+ 2Mdudv +Ndv
2
) +o(

du
2
+dv
2
)
sau l˘ asând la o parte termenii neglijabili
Z =
1
2
(LX
2
+ 2MXY +NY
2
).
Rezult˘ a c˘ a a doua form˘ a fundamental˘ a ne arat˘ a cât iese suprafa¸ta din planul tangent.
Mai precis:
• dac˘ a forma a doua fundamental˘ a este pozitiv definit˘ a, atunci în vecin˘ atatea punc-
tului suprafa¸ta poate fi aproximat˘ a cu un paraboloid eliptic; punctul se nume¸ste
eliptic;
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 253
• dac˘ a a doua form˘ a fundamental˘ a este nedegenerat˘ a (ambele valori proprii sunt
nenule) dar nu este pozitiv definit˘ a, atunci suprafa¸ta poate fi aproximat˘ a cu un
paraboloid hiperbolic; punctul se nume¸ste hiperbolic;
• dac˘ a a doua form˘ a fundamental˘ a este degenerat˘ a suprafa¸ta poate fi aproximat˘ a
cu un cilindru parabolic; punctul se nume¸ste parabolic;
• dac˘ a a doua form˘ a fundamental˘ a este nul˘ a, suprafa¸ta poate aproximat˘ a local cu
un plan; punctul se nume¸ste planar.
5.2.6 Direc¸tii principale, curburi principale, linii principale
Pe planul tangent al unui punct de pe suprafa¸ta parametrizat˘ a
−→
r =
−→
r (u, v) avem
dou˘ a forme p˘ atratice care pe baza
−→
r
u
,
−→
r
v
pentru vectorul tangent d
−→
r =
−→
r
u
du +
−→
r
v
dv
au expresiile
d
−→
r
2
= p
1
(du, dv) = Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
,
d
2−→
r
−→
n = −d
−→
r d
−→
n = p
2
(du, dv) = Ldu
2
+ 2Mdudv +Ndv
2
.
Prima form˘ a fundamental˘ a fiind pozitiv definit˘ a, exist˘ a o baz˘ a ortonormat˘ a
−→
e
1
(u, v),
−→
e
2
(u, v) a planului tangent format˘ a din vectori proprii ai celei de a doua forme p˘ atratice
astfel c˘ a dac˘ a
−→
e
1
(u, v)ξ
1
+
−→
e
2
(u, v)ξ
2
este un vector tangent, expresiile celor dou˘ a forme
p˘ atratice pentru acest vector sunt
p
1

1
, ξ
2
) = ξ
2
1
+ ξ
2
2
,
p
1

1
, ξ
2
) = C
1
ξ
2
1
+C
2
ξ
2
2
.
C
1
, C
2
sunt valorile proprii ale celei de a doua forme p˘ atratice. Evident C
1
, C
2
sunt
curburile normale ale sec¸tiunilor normale care con¸tin pe
−→
e
1
(u, v),
−→
e
2
(u, v).
Defini¸tia 5.2.10 Direc¸ tiile din planul tangent al unui punct definite de vectorii proprii
ai celei de a doua forme p˘atratice se numesc direc¸ tiile principale ale punctului. Curburile
sec¸ tiunilor normale care con¸ tin direc¸ tiile principale se numesc curburile principale ale
punctului.
254 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Dac˘ a
−→
e
1
(u, v) cos θ+
−→
e
2
(u, v) sin θ este un versor din planul tangent, curbura normal˘ a
a sec¸tiunii normale care îl con¸tine este
C
n
= C
1
cos
2
θ +C
2
sin
2
θ =
C
1
+C
2
2
+
C
1
−C
2
2
cos 2θ.
Din aceast˘ a formul˘ a, numit˘ a formula lui Euler, rezult˘ a c˘ a valorile extreme (maxim˘ a-
minim˘ a) ale curburilor normale din punctul dat coincid cu cele dou˘ a curburi principale.
Curburile principale, fiind valorile proprii ale celei de a doua forme p˘ atratice, sunt
date de ecua¸tia
¯
¯
¯
¯
¯
¯
L −CE M −CF
M −CF N −CG
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0
sau, scris˘ a dezvoltat
C
2
(EG−F
2
) −C(EN +LG−2MF) + (LN −M
2
) = 0.
Defini¸tia 5.2.11 Produsul K = C
1
C
2
al curburilor principale se nume¸ ste curbura total˘a
sau curbura lui Gauss a suprafe¸ tei în punctul respectiv; media H =
C
1
+C
2
2
a curburilor
principale se nume¸ ste curbura medie a suprafe¸ tei în punctul respectiv.
Din rela¸tiile de mai sus avem
K =
LN −M
2
EG−F
2
, H =
EN +LG−2MF
2(EG−F
2
)
.
Dac˘ a
−→
r
u
du +
−→
r
v
dv este o direc¸tie principal˘ a, trebuie s˘ a avem
_
_
L −CE M −CF
M −CF N −CG
_
_
_
_
du
dv
_
_
= 0
sau
Ldu +Mdv −C(Edu +Fdv) = 0,
Mdu +Ndv −C(Fdu +Gdv) = 0
sau eliminând C
¯
¯
¯
¯
¯
¯
Ldu +Mdv Edu +Fdv
Mdu +Ndv Fdu +Gdv
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 255
sau înc˘ a, sub o form˘ a mnenotehnic˘ a
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−dv
2
dudv du
2
E F G
L M N
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0.
Rezult˘ a c˘ a dac˘ a
E
L
=
F
M
=
G
N
atunci orice direc¸tie este principal˘ a ¸si C
1
= C
2
, altfel exist˘ a dou˘ a direc¸tii principale.
Defini¸tia 5.2.12 Se nume¸ ste linie de curbur˘a curba de pe suprafa¸ t˘a care în fiecare punct
al s˘au este tangent˘a unei direc¸ tii principale.
Ecua¸tia de mai sus d˘ a ecua¸tiile diferen¸tiale ale liniilor de curbur˘ a. Dac˘ a curbele
coordonate sunt linii de curbur˘ a atunci ¸si numai atunci avem F = M = 0.
Exemplul 5.2.6.1 Consider˘am planul Oxy fie cu parametrii cartezieni
−→
r = u
−→
i +v
−→
j , (u, v) ∈ unui plan
fie cu parametrii polari
−→
r = v cos u
−→
i +v sinu
−→
j , (u, v) ∈ [0, 2π) × [0, ∞).
In ambele cazuri
−→
n =
−→
k ¸ si L =
−→
r
−→
n = 0, M =
−→
r
−→
n = 0, N =
−→
r
−→
n = 0. Rezult˘a
c˘a în plan a doua form˘a fundamental˘a este nul˘a în orice punct al planului, adic˘a cur-
bura oric˘arei sec¸ tiuni normale este nul˘a în orice punct. Proprietatea este caracteristic˘a
planului pentru c˘a din celelalte expresii
L = −
−→
r
u
−→
n
u
= 0, M = −
−→
r
u
−→
n
v
= −
−→
r
v
−→
n
u
= 0, N = −
−→
r
v
−→
n
v
= 0
rezult˘a
−→
n
u
=
−→
n
v
= 0 ¸ si deci
−→
n =
−→
n
0
= const. Dac˘a
−→
r
0
este vectorul de pozi¸ tie al unui
punct al suprafe¸ tei, pentru un punct oarecare al suprafe¸ tei
−→
r
v
avem
((
−→
r −
−→
r
0
)
−→
n )
u
=
−→
r
u
−→
n = 0, ((
−→
r −
−→
r
0
)
−→
n )
v
=
−→
r
v
−→
n = 0
¸ si deci (
−→
r −
−→
r
0
)
−→
n = 0, adic˘a suprafa¸ ta este un plan.
256 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
Exemplul 5.2.6.2 Consider˘am sfera
−→
r = Rsin v cos u
−→
i +Rsin v sinu
−→
j +Rcos v
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2π] × [−
π
2
,
π
2
].
Avem
−→
r
u
= −Rsin v sinu
−→
i +Rsinv cos u
−→
j ,
−→
r
v
= Rcos v cos u
−→
i +Rcos v sin u
−→
j −Rsin v
−→
k.
Rezult˘a
E = R
2
sin
2
v, F = 0, G = R
2
,
−→
n = −sin v cos u
−→
i −sin v sinu
−→
j −cos v
−→
k.
Mai departe
−→
r
uu
= −Rsin v cos u
−→
i −Rsin v sinu
−→
j ,
−→
r
uv
= −Rcos v sin u
−→
i +Rcos v cos u
−→
j ,
−→
r
vv
= −Rsin v cos u
−→
i −Rsin v sinu
−→
j −Rcos v
−→
k,
L =
−→
r
uu
−→
n = Rsin
2
v, M =
−→
r
uv
−→
n = 0, N =
−→
r
vv
−→
n = R
adic˘a
L
E
=
M
F
=
N
G
=
1
R
adic˘a curbura sec¸ tiunii normale a oric˘arei curbe de pe sfer˘a este
1
R
. S˘a ar˘at˘am c˘a aceast˘a
proprietate este caracteristic˘a sferei. Din rela¸ tiile de mai sus rezult˘a
L = −
−→
r
u
−→
n
u
=
1
R
E =
1
R
−→
r
u
2
,
M = −
−→
r
u
−→
n
v
= −
−→
r
v
−→
n
u
=
1
R
F =
1
R
−→
r
u
−→
r
v
,
N = −
−→
r
v
−→
n
v
=
1
R
G =
1
R
−→
r
v
2
¸ si de aici
−→
n
u
+
1
R
−→
r
u
= 0,
−→
n
v
+
1
R
−→
r
v
= 0
adic˘a vectorul
−→
n +
1
R
−→
r este constant pe suprafa¸ t˘a, s˘a not˘am constanta cu
1
R
−→
r
0
. Rezult˘a
−→
r −
−→
r
0
= R
−→
n sau |
−→
r −
−→
r
0
| = R, suprafa¸ ta este o sfer˘a.
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 257
Exemplul 5.2.6.3 Consider˘am suprafa¸ ta de rota¸ tie în jurul lui Oz
−→
r = ρ(v) cos u
−→
i + ρ(v) sinu
−→
j +v
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2π] ×R.
Avem
−→
r
u
= −ρ(v) sinu
−→
i + ρ(v) cos u
−→
j ,
−→
r
v
= ρ
0
(v) cos u
−→
i + ρ
0
(v) sin u
−→
j +
−→
k ,
E = ρ
2
(v), F = 0, G = 1 + ρ
02
(v),
−→
n =
cos u
−→
i + sinu
−→
j −ρ
0
(v)
−→
k
(1 + ρ
02
(v))
1/2
.
Mai departe
−→
r
uu
= −ρ(v) cos u
−→
i −ρ(v) sinu
−→
j ,
−→
r
uv
= −ρ
0
(v) sinu
−→
i + ρ
0
(v) cos u
−→
j ,
−→
r
vv
= ρ
00
(v) cos u
−→
i + ρ
00
(v) sin u
−→
j
¸ si deci
L =
−→
r
uu
−→
n = −
ρ(v)
(1 + ρ
02
(v))
1/2
, M = 0, N =
ρ
00
(v)
(1 + ρ
02
(v))
1/2
.
Deci liniile parametrice sunt linii principale. Sec¸tiunea normal˘a în direc¸ tia liniei v este o
curb˘a meridian. Sec¸ tiunea normal˘a în direc¸ tia liniei u este o curb˘a care poate coincide
cu cercul paralel numai dac˘a normala la suprafa¸ t˘a este perpendicular˘a pe Oz. Cum
centrul de curbur˘a al cercului paralel este pe axa de rota¸ tie ¸ si cum centrul de curbur˘a
al sec¸ tiunii normale se proiecteaz˘a pe centrul cercului paralel, rezult˘a c˘a ¸ si centrul de
curbur˘a al sec¸ tiunii normale se afl˘a tot pe axa de rota¸ tie. Ecua¸ tia care d˘a curburile
principale este
µ

ρ(v)
(1 + ρ
0
(v)
2
)
1/2
−Cρ
2
(v)
¶µ
ρ
00
(v)
(1 + ρ
0
(v)
2
)
1/2
−C(1 + ρ
0
(v)
2
)

= 0
¸ si deci
C
1
= −
1
ρ(v)(1 + ρ
0
(v)
2
)
1/2
, C
2
=
ρ
00
(v)
(1 + ρ
0
(v)
2
)
3/2
.
Rezult˘a curbura total˘a
K = C
1
C
2
= −
ρ
00
(v)
ρ(v)(1 + ρ
0
(v)
2
)
2
258 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
¸ si curbura medie
H =
C
1
+C
2
2
=
ρ(v)ρ
00
(v) −(1 + ρ
0
(v)
2
)
ρ(v)(1 + ρ
0
(v)
2
)
3/2
.
Curbura total˘a este pozitiv˘a în punctele pentru care ρ
00
(v) < 0, adic˘a în punctele în
care concavitatea curbei meridian este îndreptat˘a spre axa de rota¸ tie ¸ si este negativ˘a în
punctele în care ρ
00
(v) > 0, adic˘a în punctele în care concavitatea curbei meridian este
opus˘a axei de rota¸ tie.
Suprafe¸tele de rota¸tie care au curbura total˘ a nul˘ a peste tot sunt cele pentru care
ρ(z) = az +b, adic˘ a conurile de rota¸tie pentru a 6= 0 ¸si cilindrii de rota¸tie pentru a = 0.
Ca s˘ a g˘ asim suprafe¸tele de rota¸tie cu curbura medie nul˘ a trebuie s˘ a rezolv˘ am ecua¸tia
ρ(v)ρ
00
(v) −(1 + ρ
0
(v)
2
) = 0.
Punând ρ
0
(v) = ϕ(ρ) avem ρ
00
(v) = ϕ
0
(ρ)ρ
0
(v) = ϕ
0
(ρ)ϕ(ρ) ¸si avem ecua¸tia
ρϕϕ
0
= 1 + ϕ
2
sau
ϕdϕ
1 + ϕ
2
=

ρ
.
G˘ asim ϕ(ρ) = ρ
0
(v) =
p
C
2
ρ
2
−1 ¸si punând Cρ = cosh t, Cdρ = sinh tdt avem dt =
Cdv, adic˘ a t = C(v −v
0
) sau
ρ =
1
C
coshC(v −v
0
),
adic˘ a suprafa¸ta de rota¸tie cu curbura medie nul˘ a este catenoidul.
Exemplul 5.2.6.4 Consider˘am helicoidul
−→
r = ucos v
−→
i +usin v
−→
j +av
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2π] × [0, ∞).
Avem
−→
r
u
= cos v
−→
i + sin v
−→
j ,
−→
r
v
= −usin v
−→
i +ucos v
−→
j +a
−→
k ,
−→
n =
a sin v
−→
i −a cos v
−→
j +u
−→
k
(a
2
+u
2
)
1/2
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 259
−→
r
uu
= 0,
−→
r
uv
= −sinv
−→
i + cos v
−→
j ,
−→
r
vv
= −ucos v
−→
i −usin v
−→
j ,
L =
−→
r
uu
−→
n = 0, M =
−→
r
uv
−→
n = −
a
(a
2
+u
2
)
1/2
, N =
−→
r
vv
−→
n = 0.
Curburile principale sunt date de ecua¸ tia
¯
¯
¯
¯
¯
¯
−C −
a
(a
2
+u
2
)
1/2

a
(a
2
+u
2
)
1/2
−C(a
2
+u
2
)
¯
¯
¯
¯
¯
¯
= 0
adic˘a
C
1,2
= ±
a
a
2
+u
2
.
Curbura total˘a este negativ˘a
K = −
a
2
(a
2
+u
2
)
2
în timp ce curbura medie este nul˘a.
5.2.7 Formulele de derivare
In fiecare punct al suprafe¸tei parametrizate
−→
r =
−→
r (u, v), (u, v) ∈ D
uv
avem un
triedru
−→
r
u
(u, v),
−→
r
v
(u, v),
−→
n (u, v). Vom avea formule analoage formulelor lui Frenet care
vor exprima derivatele vectorilor acestui triedru
−→
r
uu
= Γ
1
11
−→
r
u

2
11
−→
r
v
+L
−→
n ,
−→
r
uv
= Γ
1
12
−→
r
u

2
12
−→
r
v
+M
−→
n ,
−→
r
vv
= Γ
1
22
−→
r
u

2
22
−→
r
v
+N
−→
n ,
−→
n
u
= a
1
1
−→
r
u
+a
2
1
−→
r
v
,
−→
n
v
= a
1
2
−→
r
u
+a
2
2
−→
r
v
.
Se poate ar˘ ata c˘ a to¸ti coeficien¸tii Γ
k
ij
, numi¸ti coeficien¸ tii lui Cristophel de spe¸ ta a doua,
se exprim˘ a prin coeficien¸tii primei forme p˘ atratice E, F, G. De exemplu, pentru cei de
pe prima linie se poate scrie
−→
r
uu
−→
r
u
= Γ
1
11
E +Γ
2
11
F =
1
2
E
u
,
−→
r
uu
−→
r
v
= Γ
1
11
F +Γ
2
11
G = F
u

1
2
E
v
.
Rezult˘ a
Γ
1
11
=
E
u
G−2FF
u
+FE
v
2(EG−F
2
)
, Γ
2
11
=
−E
u
F + 2EF
v
−EE
v
2(EG−F
2
)
.
260 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
In cazul în care prima form˘ a p˘ atratic˘ a este
ds
2
= du
2
+G(u, v)dv
2
singurii coeficien¸ti Γ
k
ij
nenuli sunt
Γ
2
12
=
G
u
2G
, Γ
1
22
= −
1
2
G
u
, Γ
2
22
=
G
v
2G
.
In ce prive¸ste coeficien¸tii a
j
i
vom observa c˘ a prin înmul¸tire scalar˘ a cu
−→
r
v
,
−→
r
v
avem

_
_
L M
M N
_
_
=
_
_
a
1
1
a
2
1
a
1
2
a
2
2
_
_
_
_
E F
F G
_
_
adic˘ a
_
_
a
1
1
a
2
1
a
1
2
a
2
2
_
_
= −
_
_
L M
M N
_
_
_
_
E F
F G
_
_
−1
= −
1
EG−F
2
_
_
L M
M N
_
_
_
_
G −F
−F E
_
_
.
Dac˘ a liniile coordonate sunt linii principale F = M = 0 atunci au loc formulele lui
Rodrigues
−→
n
u
= −
L
E
−→
r
u
= −C
1
−→
r
u
,
−→
n
v
= −
N
G
−→
r
v
= −C
2
−→
r
v
,
C
1
, C
2
fiind curburile principale.
Dac˘ a punctul
−→
r (u, v) descrie o suprafa¸t˘ a parametrizat˘ a, versorul normalei
−→
n (u, v)
dispus în origine descrie o suprafa¸t˘ a numit˘ a imaginea sferic˘ a a suprafe¸tei date. Cum
|
−→
n
u
×
−→
n
v
| = K|
−→
r
u
×
−→
r
v
|
rezult˘ a între elementul de arie dσ al suprafe¸tei parametrizate ¸si elementul de arie dΣ al
imaginii sferice exist˘ a rela¸tia dΣ = Kdσ ¸si deci are loc
Teorema 5.2.4 a lui Gauss. Limita raportului dintre aria unei por¸tiuni a imaginii
sferice ¸ si aria por¸ tiunii corespunz˘atoare a suprafe¸ tei când por¸ tiunea se strânge la un
punct este curbura total˘a în acel punct.
Teorema lui Gauss este analogul rela¸tiei care d˘ a curbura curbei plane C =

ds
.
In leg˘ atur˘ a cu curbura total˘ a, Gauss a demonstrat ceea ce el a numit ’teorema
egregium’, teorema minunat˘ a: curbura total˘ a ¸tine de geometria intrinsec˘ a a suprafe¸tei,
adic˘ a se exprim˘ a numai prin coeficien¸tii primei forme fundamentale.
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 261
5.2.8 Curbura geodezic˘ a, geodezice
Din prima formul˘ a a lui Darboux
−→
τ
0
(s) = C
n
(s)
−→
n (s) −C
g
(s)
−→
g (s)
rezult˘ a pentru curbura geodezic˘ a expresia
C
g
(s) = −
−→
τ
0
(s)
−→
g (s) = −
−→
τ
0
(s)(
−→
τ (s) ×
−→
n (s)).
Mai putem scrie
−C
g
(s)
−→
g (s) =
−→
τ
0
(s) −C
n
(s)
−→
n (s).
Pe de alt˘ a parte
−→
τ
0
(s) =
d
2−→
r
ds
2
=
−→
r
uu
µ
du
ds

2
+ 2
−→
r
uv
du
ds
dv
ds
+
−→
r
vv
µ
dv
ds

2
+
−→
r
u
d
2
u
ds
2
+
−→
r
v
d
2
v
ds
2
sau dup˘ a formulele de derivare
−→
τ
0
(s) =
¡
Γ
1
11
−→
r
u

2
11
−→
r
v
+L
−→
n
¢
µ
du
ds

2
+ 2
¡
Γ
1
12
−→
r
u

2
12
−→
r
v
+M
−→
n
¢
du
ds
dv
ds
+
+
¡
Γ
1
22
−→
r
u

2
22
−→
r
v
+N
−→
n
¢
µ
dv
ds

2
+
−→
r
u
d
2
u
ds
2
+
−→
r
v
d
2
v
ds
2
.
Notând
P = Γ
1
11
µ
du
ds

2

1
12
du
ds
dv
ds

1
22
µ
dv
ds

2
,
Q = Γ
2
11
µ
du
ds

2

2
12
du
ds
dv
ds

2
22
µ
dv
ds

2
avem
−C
g
(s)
−→
g (s) =
µ
d
2
u
ds
2
+P

−→
r
u
+
µ
d
2
v
ds
2
+Q

−→
r
v
.
Inmul¸tind vectorial cu
−→
τ (s) =
−→
r
v
du
ds
+
−→
r
v
dv
ds
rezult˘ a expresia curburii geodezice
C
g
(s) =

EG−F
2
·µ
d
2
v
ds
2
+Q

du
ds

µ
d
2
u
ds
2
+P

dv
ds
¸
.
Curbura geodezic˘ a este obiect de geometrie intrinsec˘ a pentru c˘ a se exprim˘ a numai prin
coeficien¸tii primei forme fundamentale.
In cazul în care prima form˘ a fundamental˘ a este
ds
2
= du
2
+G(u, v)dv
2
262 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
expresia curburii geodezice este
C
g
(s) =

G
(u
02
+Gv
02
)
3/2
·
(v
00
u
0
−u
00
v
0
) +
1
2
G
u
v
03
+
G
v
2G
u
0
v
02
+
G
u
G
u
02
v
0
¸
.
In cazul planului, curbura geodezic˘ a coincide cu curbura obi¸snuit˘ a.
Defini¸tia 5.2.13 O curb˘a de pe suprafa¸ ta parametrizat˘a se nume¸ ste curb˘a geodezic˘a
dac˘a în toate punctele sale curbura geodezic˘a este nul˘a.
Evident au loc
Teorema 5.2.5 O curb˘a
−→
r
v
=
−→
ρ (s) =
−→
r
v
(u(s), v(s)) de pe suprafa¸ ta parametrizat˘a
este curb˘a geodezic˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a
−→
ρ
00
(s)
³
−→
ρ
0
(s) ×
−→
n (u(s), v(s))
´
= 0.
Teorema 5.2.6 O curb˘a
−→
r =
−→
ρ (s) =
−→
r (u(s), v(s)) de pe suprafa¸ ta parametrizat˘a
este curb˘a geodezic˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a vectorul s˘au accelera¸ tie
−→
ρ
00
(s) este perpendicular
pe planul tangent la suprafa¸ t˘a în fiecare punct al curbei.
Cu nota¸tiile de mai sus, are loc teorema
Teorema 5.2.7 Curba u = u(s), v = v(s) de pe suprafa¸ t˘a este geodezic˘a dac˘a ¸ si numai
dac˘a au loc rela¸ tiile
d
2
u
ds
2
+P ≡
d
2
u
ds
2

1
11
µ
du
ds

2

1
12
du
ds
dv
ds

1
22
µ
dv
ds

2
= 0,
d
2
v
ds
2
+Q ≡
d
2
v
ds
2

2
11
µ
du
ds

2

2
12
du
ds
dv
ds

2
22
µ
dv
ds

2
= 0.
Din propriet˘ a¸tile sistemelor de ecua¸tii diferen¸tiale rezult˘ a
Teorema 5.2.8 Prin fiecare punct ordinar al suprafe¸ tei în orice direc¸ tie dat˘a trece o
curb˘a geodezic˘a ¸ si numai una.
Exemplul 5.2.8.1 Consider˘am cilindrul circular drept
−→
r = Rcos
u
R
−→
i +Rsin
u
R
−→
j +v
−→
k , (u, v) ∈ [0, 2πR] ×R.
Prima form˘a fundamental˘a fiind ds
2
= du
2
+ dv
2
geodezicele sunt date de ecua¸ tiile
u
00
= 0, v
00
= 0, adic˘a u = αs + β, v = γs + δ. Geodezicele sunt elicele de pe cilindru.
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 263
Defini¸tia 5.2.14 Parametrii u, v ai unei suprafe¸ te se numesc parametrii semigeodezici
dac˘a prima form˘a fundamental˘a este
ds
2
= du
2
+G(u, v)dv
2
.
Parametrii semigeodezici sunt caracteriza¸ti de urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti:
• curbele parametrice sunt ortogonale;
• curbele parametrice v = v
0
sunt curbe geodezice.
Se poate demonstra urm˘ atoarea teorem˘ a
Teorema 5.2.9 Pentru orice curb˘a C de pe suprafa¸ ta parametrizat˘a ¸ si orice punct P
0
de pe aceast˘a curb˘a exist˘a o vecin˘atate a acestui punct ¸ si un sistem de parametrii semi-
geodezici u, v astfel încât curba C este curba u = 0 ¸ si punctul P
0
corespunde parametrilor
u = 0, v = 0.
Al˘ aturi de punctul P
0
dat de teorema precedent˘ a consider˘ am punctul Q
0
corespun-
z˘ ator parametrilor u = u
0
, v = 0, u
0
fiind lungimea l a arcului de geodezic˘ a care une¸ste
pe P
0
cu Q
0
. O alt˘ a curb˘ a oarecare care une¸ste pe P
0
cu Q
0
va avea ecua¸tiile u = u,
v = f(u), u ∈ [0, u
0
], f
0
(u) 6= 0. Lungimea acestei curbe va fi
L =
u
0
Z
0
p
1 +G(u, f(u))f
0
(u)
2
du >
u
0
Z
0
du = u
0
= l.
Deci are loc
Teorema 5.2.10 Arcul geodezicei care une¸ ste dou˘a puncte P
0
, Q
0
are lungimea cea mai
mic˘a fa¸ t˘a de orice curb˘a care une¸ ste cele dou˘a puncte, dac˘a punctele sunt suficient de
apropiate.
Consider˘ am un punct material care este obligat s˘ a se deplaseze pe suprafa¸t˘ a f˘ ar˘ a
for¸te exterioare. Vom putea scrie ecua¸tia
m
d
2−→
r
dt
2
= R
−→
n −µ|R|
d
−→
r
dt
unde R este m˘ arimea reac¸tiunii normale a suprafe¸tei, µ este coeficientul de frecare.
Inmul¸tind scalar cu
d
−→
r
dt
×
−→
n rezult˘ a
d
2−→
r
dt
2
¡
d
−→
r
dt
×
−→
n
¢
= 0, adic˘ a punctul material se
264 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A
mi¸sc˘ a de-a lungul unei geodezice a suprafe¸tei. Se poate ar˘ ata c˘ a dac˘ a un fir cu greutate
neglijabil˘ a este întins pe o suprafa¸t˘ a, f˘ ar˘ a a ac¸tiona alte for¸te asupra lui, firul se dispune
dup˘ a o geodezic˘ a a suprafe¸tei.
Geodezicele pe o suprafa¸t˘ a oarecare sunt analoagele dreptelor dintr-un plan.
5.2.9 Formulele lui Gauss-Bonnet
Pe o suprafa¸t˘ a parametrizat˘ a
−→
r =
−→
r (u, v), (u, v) ∈ D
uv
consider˘ am o curb˘ a închis˘ a
C. Presupunem c˘ a parametrii pe suprafa¸t˘ a sunt semigeodezici
ds
2
= du
2
+G(u, v)dv
2
,
−→
r
u
2
= 1,
−→
r
u
−→
r
v
= 0,
−→
r
v
2
= G(u, v).
Primele trei formule de derivare sunt
−→
r
uu
= L
−→
n ,
−→
r
uv
=
1
2
G
u
G
−→
r
v
+M
−→
n ,
−→
r
vv
= −
1
2
G
u
−→
r
u
+
1
2
G
v
G
−→
r
v
+N
−→
n
iar curbura total˘ a este
K = −
1

G
(

G)
uu
.
Not˘ am cu θ unghiul f˘ acut de versorul
−→
τ al tangentei la curb˘ a cu versorul
−→
r
v
. Vom avea
−→
τ =
−→
r
u
cos θ +
−→
r
v

G
sinθ.
Versorul geodezic
−→
g va fi
−→
g =
−→
r
u
sin θ −
−→
r
v

G
cos θ.
Calculând diferen¸tiala versorului
−→
τ ¸si folosind formulele de derivare g˘ asim
d
−→
τ = −
−→
g dθ + cos θ(L
−→
n du +
1
2
G
u
G
−→
r
v
dv +M
−→
n dv) +
+
sin θ

G
(M
−→
n du −
1
2
G
u
−→
r
u
dv +N
−→
n dv).
¸ Tinând cont de prima formul˘ a a lui Darboux rezult˘ a
−C
g
ds +dθ = −
1
2
G
u

G
dv.
5.2. GEOMETRIA DIFEREN¸ TIAL
˘
A A SUPRAFE¸ TELOR 265
Consider˘ am c˘ a baza
−→
r
u
,
−→
r
u
,
−→
n este orientat˘ a la dreapta. Integrând de-a lungul curbei
închise C în sens direct, avem

Z
C
C
g
ds +
Z
C
dθ = −
1
2
Z
C
G
u

G
dv = −
1
2
ZZ
D
0
uv

∂u
µ
G
u

G

dudv =
ZZ
S

(

G)
uu

G

adic˘ a formula lui Gauss-Bonnet
Z
C
dθ =
Z
C
C
g
ds +
ZZ
S
Kdσ,
S fiind suprafa¸ta limitat˘ a de curba închis˘ a C.
Dac˘ a curba C este neted˘ a atunci formula lui Gauss-Bonnet devine
2π =
Z
C
C
g
ds +
ZZ
S
Kdσ.
Dac˘ a curba C este un triunghi A
1
A
2
A
3
parcurs în sens direct, not˘ am
Z
A
1
A
2
dθ = ϕ
1
,
Z
A
2
A
3
dθ = ϕ
2
,
Z
A
3
A
1
dθ = ϕ
3
.
La pornirea din A
1
unghiul θ este θ
0
; ajungem în fa¸ta lui A
2
cu valoarea lui θ egal˘ a cu
θ
0
+ ϕ
1
; tangenta rotindu-se în A
2
cu θ
2
= π − δ
2
, δ
2
unghiul interior al triunghiului,
plec˘ am mai departe cu valoarea lui θ egal˘ a cu θ
0
+ ϕ
1
+ θ
2
; ajungem în fa¸ta lui A
3
cu
valoarea lui θ egal˘ a cu θ
0
+ ϕ
1
+ θ
2
+ ϕ
2
; tangenta se rote¸ste în A
3
cu θ
3
= π − δ
3
, δ
3
unghiul interior al triunghiului, plec˘ am mai departe cu valoarea θ
0
+ ϕ
1
+ θ
2
+ ϕ
2
+ θ
3
;
ajungem în fa¸ta lui A
1
cu valoarea θ
0

1

2

2

3

3
egal˘ a evident cu θ
0
+2π.
Rezult˘ a
ϕ
1
+ ϕ
2
+ ϕ
3
= 2π −(θ
1
+ θ
2
+ θ
3
) = −π + δ
1
+ δ
2
+ δ
3
¸si formula lui Gauss-Bonnet devine
δ
1
+ δ
2
+ δ
3
= π +
Z
A
1
A
2
A
3
A
1
C
g
ds +
ZZ
A
1
A
2
A
3
Kdσ.
Dac˘ a triunghiul este geodezic C
g
= 0 ¸si avem
δ
1
+ δ
2
+ δ
3
= π +
ZZ
A
1
A
2
A
3
Kdσ.
Diferen¸ta δ
1

2

3
−π se nume¸ste excesul triunghiului geodezic. El este pozitiv dac˘ a
curbura este pozitiv˘ a, este cazul sferei.
Index
a doua forma patratica fundamentala, 251
abscisa curbilinie, 212
algoritmul lui Gauss-Jordan, 79
aplicatie lineara, 80
aria elementara, 248
aria suprafetei parametrizate, 248
axa de rotatie, 184
axe de coordonate, 24
baricentrul, 35
baza (triedrul) lui Frenet, 217
baza canonica, 70
baza duala, 103
baza in spatiu vectorial, 64
baza ortogonala (ortonormata), 124
baza ortonormata, 17
baza reciproca in spatii euclidiene, 149
binormala, 217
catenoid, 238
centru de simetrie a unei conice, 160
centrul de curbura, 216
centrul maselor, 35
cerc paralel, 184
cercul osculator, 216
cicloida, 204
coeficienti Fourier, 125
coloana coordonatelor (componentelor),
65
combinatie lineara, 13, 60
componente contravariante (covariante),
150
componentele vectorului, 65
con de ordinul doi, 189
conica, 157
contravariant, 74
conul asimptotic a hiperboloidului, 191
coordonata pivot, 69
coordonate (moduri) fundamentale, 155
coordonatele vectorului, 65
cosinusi directori, 18
covariant, 104
criteriul lui Sylvester, 117
cuadrica, 197
curba de nivel constant, 206
curba de ordinul doi, 157
curba directoare, 179, 182
curba discriminanta a unei familii, 230
curba intersectie a doua suprafete de nivel
constant, 207
curba meridian, 184
curba parametrizata, 203
curba plana definita explicit, 206
INDEX 267
curba rectificabila, 211
curbe coordonate (parametrice), 236
curbe parametrizate echivalente, 211
curbura, 215
curbura geodezica, 250
curbura medie, 254
curbura normala, 250
curbura totala ( a lui Gauss), 254
curburi principale, 253
defectul aplicatiei, 84
deplasare in spatiu euclidian, 146
desfasurata, 228
determinantul Gram, 121
dimensiunea spatiului vectorial, 70
directii principale, 253
dispunerea sau construirea vectorului liber,
9
dreapta vectoriala, 71
dublu covariant, 107
dublu produs vectorial, 33
ec. scalar param. ale supr. parame-
trizate, 236
ec. vectorial parametrica a supr. para-
metrizate, 235
echipolenta, 8
ecuatia canonica a conului de ordinul doi,
189
ecuatia canonica a elipsoidului, 188
ecuatia canonica a hiperboloidului cu 2
panze, 193
ecuatia canonica a hiperboloidului cu o
panza, 190
ecuatia canonica a parabiloidului eliptic,
194
ecuatia canonica a paraboloidului hiper-
bolic, 196
ecuatia intrinseca, 226
ecuatia naturala a curbei, 212
ecuatia vectorial parametrica a curbei,
203
ecuatiile scalar parametrice ale curbei,
203
element de lungime (lungime elementara),
212
elemente linear independente, 62
elementul de arie, 248
elicea circulara, 205
elipsa colier, 190
elipsoid, 187
endomorfism adjunct, 129
endomorfism izometric (ortogonal), 138
endomorfism linear, 80
endomorfism simetric, 130
enomorfism autoadjunct, 129
epicicloida, 204
evoluta, 227
evolventa, 228
forma bilineara, 106
forma canonica a unei forme patratice,
109
forma lineara, 81
268 INDEX
forma lineara de speta doua, 104
forma metrica a supr., 244
forma patratica, 109
forma patratica pozitiv (negativ) definita,
116
forma polara, 109
forma redusa a formei patratice, 109
forme hermitice, 108
formula lui Euler, 254
formula lui Meusnier, 251
formulele lui Frenet, 219
functie lineara, 80
functie omogena, 183
generatoare, 179
generatoare rectilinii, 192
helicoid, 239
hiperboloid cu doua panze, 193
hiperboloid cu o panza, 190
hiperplan vectorial, 71
homomorfism de spatii vectoriale, 80
imaginea unei aplicatii lineare, 82
inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi,
122
inegalitatea triunghiului, 122
infasuratoarea lineara, 61
infasuratoarea normalelor, 227
izomorfism, 83
linie de curbura, 255
lungimea curbei, 211
marimea (modulul) unui vector in sp. euclid-
ian, 121
marimea vectorului, 7
matrice asemenea, 90
matrice ortogonala, 125
matricea asociata aplicatiei lineare, 86
matricea coordonatelor (componentelor),
66
matricea de trecere, 27, 74
matricea Gram, 120
metoda lui Gauss, 111
minor diagonal, 92
moduri fundamentale, 137
moment al vectorului, 37
multime legata, 63
multime libera, 63
multiplicatorii lui Lagrange, 106
multiplicitate algebrica, 94
multiplicitate geometrica, 94
norma unui vector, 123
nucleul unei aplicatii lineare, 83
omotetie, 81
operator linear, 80
opusa unei curbe, 211
paraboloid eliptic, 194
paraboloid hiperbolic, 195
parametrii directori, 18
plan osculator, 214
plan tangent la suprafata, 241
plan vectorial, 71
INDEX 269
planul normal, 217
planul rectificant, 217
polinom caracteristic al matricei, 92
polinomul caracteristic al endomorfismu-
lui, 93
prima forma patratica a supr., 243
principiul includerii si excluderii, 72
procedeul Gram-Schmidt, 124
produs exterior a doi vectori, 20
produs exterior a trei vectori, 23
produsul mixt a trei vectori, 31
proiectia (componenta) ortogonala a unui
element, 126
proiectia elementului, 81
pulsatii fundamentale, 137
punct biordinar, 213
punct eliptic, 252
punct hiperbolic, 253
punct ordinar (singular), 206
punct ordinar (singular) al unei supr. param.,
240
punct parabolic, 253
punct planar, 253
rangul aplicatiei lineare, 84
raportul in care un punct imparte un
segment, 24
raza de curbura, 216
regula paralelogramului, 10
regula poligonului inchis, 11
regula triunghiului, 10
relatia lui Leibniz, 36
relatie de reciprocitate, 129
relatiile lui Darboux, 250
relatiile paralelogramului, 123
reper cartezian, 24
rotitul unui vector in jurul unei axe, 33
simetrie, 81
sistem cartezian, 24
sistem de generatori, 60
sistem rectangular drept, 21
spatiu dual (conjugat), 102
spatiu euclidian, 120
spatiu vectorial, 58
spatiul aritmetic, 59
subspatii independente, 61
subspatii suplimentare, 62
subspatiu invariant, 91
subspatiu vectorial, 59
subspatiul complement ortogonal, 126
subspatiul intersectie, 61
subspatiul suma, 61
suma a doua curbe, 211
suma directa de subspatii, 62
suma vectorilor, 9
suportul curbei parametrizate, 203
suportul suprafetei parametrizate, 235
suprafata cilindrica, 179
suprafata conica, 182
suprafata de nivel constant, 240
suprafata de ordinul doi, 197
suprafata de rotatie, 184
suprafata parametrizata, 235
270 INDEX
suprafete izometrice (aplicabile una pe
alta), 245
tangenta la curba parametrizata, 210
tensorul tensiunii, 133
teorema completarii, 71
teorema de caracterizare a endomorfis-
melor autoadjuncte, 134
teorema de descompunere a unui endo-
morfism oarecare, 146
teorema de inertie, 116
teorema de structura a endomorfismelor
izometrice, 141
teorema de structura a matricelor ortog-
onale, 141
teorema de structura a matricelor simet-
rice, 135
teorema de structura a unei deplasari,
147
teorema inlocuirii, 69
teorema lui Cramer, 79
teorema lui Grassman, 72
teorema lui Kronicker-Capelli, 79
torsiunea curbei, 219
torsiunea geodezica, 250
transformare lineara, 80
triedrul geodezic (Darboux), 249
unghi orientat intre doi vectori, 20
unghiul dintre doi vectori, 15, 123
urma matricei, 93
valoare proprie, 91
varful suprafetei conice, 182
vector de pozitie, 23
vector liber, 8
vector propriu, 91
vectori colineari, 9
vectori coplanari, 9
vectori linear (in)dependenti, 14
vectori reciproci, 39
vectorul acceleratie, 213
vectorul arie elementara, 248
vectorul lui Darboux, 220
vectorul viteza de rotatie, 143
vectorul viteza de rotatie al rigidului, 34
versorul normalei geodezice, 249
versorul normalei la suprafata, 247
versorul normalei principale, 215
versorul tangentei, 210
viteza instantanee de rotatie, 144

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful