UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „SF. MUCENIŢĂ FILOFTEA” SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ

VIAŢA ŞI ACTIVITATEA SFÂNTULUI IERARH ANTIM IVIREANUL ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ

Profesor Coordonator: Pr. Lector Dr. Tascovici Radu

Propunător: Radu M. Liviu

1

Piteşti, 2008

CUPRINS
Capitolul I. Cine a fost Antim Ivireanul? …………………………………..…. pag. 3 1.1. Istoria Gruziei, ţara de origine a mitropolitului ……………….…… Capitolul II. Situaţia politică, economică şi culturală a Ţări Româneşti în sec. al - XVII–lea ……………………………………………………... pag. 7 Capitolul III. In ce context a ajuns Antim în Ţara Românească? …………… pag.11 3.1. Patrimoniul cultural moştenit de la înaintaşi ………….……………. pag.12 Capitolul IV. Activitatea tipografică a călugărului Antim ………………….. pag.23 4.1. Ierarh din 1705. Activitatea la Rîmnic ………………………………. pag.38 4.2. Mitropolit al Ţării Româneşti ……………………………………….. pag.43 Capitolul V. Didahiile – expresie a geniului predicatorial al lui Antim……. pag.60 5.1. Antim Ivireanul – ctitor de limbă …………………………..……..… pag.64 5.2. Antim Ivireanul – ctitor de biserică …………………………………. pag.65 Capitolul VI Antim Ivireanul patriot şi om politic ……………….…………. pag.70 pag. 4

Concluzii ………………….…………………………………………………...... pag.73 Bibliografie …………………………………………………………………….. Declaraţie ……………………………………………………………….... ....... Curicullum Vitae …………………………………………………. ................. Cuprins …………………………………………………………………........... pag.75 pag. 76 pag. 77 pag. 78

2

CAP I. CINE A FOST ANTIM IVIREANUL?
 Istoria Gruziei, ţara de origine a mitropolitului din sec.I până în sec. XVIII (evoluţia socială, culturală şi economică a Gruziei). Copilăria şi tinereţea mitropolitului Antim Ivireanul, recunoscut de toţi istoricii români dar şi străini drept una dintre cele mai ilustre figuri din istoria culturii româneşti şi unul dintre cei mai vrednici ierarhi ai bisericii noastre, este prea puţin cunoscută. Se ştie numai că a fost fiul unor anume Ioan şi Maria după cum o spune el însuşi în cuvântările sale, idee analizată şi de istoricul Nicolae Iorga ca reacţie firească la afirmaţiile mai mult sau mai puţin bazate pe dovezi concrete ale unor istorici susţinători ai premisei că părinţii mitropolitului ar fi români de neam, pribegi dincolo de Azov1. Alte presupuneri ne aduc informaţia că Antim s-ar fi născut în sudul Dunării şi s-a călugărit la Mănăstirea Ivir (Iviron) din Athos, potrivit lui Alexandru Odobescu, altele ne spun că ar fi venit în Moldova încă din copilărie unde a pribegit îndelung. Episcopul Melchisedec al Romanului atrage pentru prima oară atenţia asupra lui Antim Ivireanul şi susţine că acesta s-a născut în Caucaz, in Iberia sau Iviria, motiv pentru care Antim se semna recomandându-se ca fiind « ivirean »2. Melchisedec menţionează despre Antim ca fiind un bun vorbitor al mai multor limbi dintre care georgiana îi era limba maternă. Ceea ce prezintă episcopul Melchisedec ni se pare cel mai aproape de adevăr, lucru demonstrat si de aprecierea acestor informaţii de către istoricii contemporani cum sunt profesorul Petru Haneş, Ioan Bianu, P. Constantinescu - Iaşi, D. Bogdan, Emile Picot sau Mario Ruffini care remarcă apartenenţa ierarhului nostru la poporul georgian pe care el însuşi o evocă de fiecare dată când are ocazia în predicile sale la fel ca şi descendenţa din părinţii Ioan şi Maria sau faptul că este străin de poporul român cum îi spune domnitorului Constantin Brâncoveanu în scrisoarea din 13 ianuarie 17123. Cu toate acestea considerăm pe deplin elucidată problema originii etnice a mitropolitului având şi garanţia mărturiilor istoricului florentin Anton Maria del Chiaro, care, cunoscând îndeaproape pe mitropolit, afirmă că acesta era georgian, spunând şi că numele său de botez era Andrei şi că în adolescenţă a fost luat rob de turci, ajungând apoi la Constantinopol. Acelaşi istoric florentin,
1

“Biserica Ortodoxă Română”anul LXXIV(1956) nr 8-9,august-septembrie,Damian P. Bogdan art.”Viaţa lui Antim Ivireanul” p.670. 2 Dyinjihasvilli, Fanny Antim Ivireanul, cărturar umanist ed. Junimea, Iasi 1962, pag.19. 3 Ivireanul, Antim, Opere, ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, ed. Minerva, Bucureşti, 1972, p 227-228.

3

locuitorii Caucazului de Nord răpeau oamenii făcând incursiuni in zona georgiană a Mării Negre şi îi vindeau în sclavie în Crimeea de unde îi duceau atât in capitala imperiului otoman.20. însăşi patriarhia în care activa fiind recunoscută ca o adevărată oază de cultură după cum vedem din istoria ei. deci. viitorul mitropolit al Ţării Româneşti. această presupunere. cit. Dată fiind. 7 Cerbuleţ. alături de puţinele informaţii istorice destul de sumare. ibidem pag. menţionată de Ş. Constantinopol. pag. p. Bucureşti. op. S Kurdghegaşvilli Istoria Tipografiei Georgiene ed Gruzia Sovietică p 22. Pe lângă averea care la Constantinopol ii putea asigura un trai liniştit.. ori dacă ştim că în aceea vreme (secolul XVII). Este foarte probabil. iar la vârsta de şaisprezece ani a fost vândut ca sclav la Constantinopol. se pare că îşi câştigă libertatea şi îşi creează chiar şi o situaţie materială potrivită cum vom vedea mai târziu că ii spune lui Vodă Brâncoveanu. ca Antim să fi ajuns la Patriarhia Ierusalimului care în acea vreme funcţiona la Constantinopol şi să fi devenit traducătorul corespondenţei amintite. va fi ajuns la Contantinopol. ajungem la concluzia că Anti sa născut în preajma anului 1650. dornic de a-şi atrage la curte cât mai multe minţi luminate şi personalităţi ale vremii ce-l vor ajuta in planul său de răspândire a culturii greceşti în întreaga ortodoxie8. Profitând de această situaţie. cum am spus. Antim îşi însuşeşte o bogată învăţătură de carte. suntem îndreptăţiţi să credem că Antim vine în Ţara Românească la sugestia patriarhului Dositei al Ierusalimului făcută iubitorului de cultură domnitor al Munteniei Constantin Brâncoveanu. Kurdghelaşvilli. cunoscută fiind corespondenţa dintre patriarhul Ierusalimului şi împăraţii georgieni. ajungând.vorbeşte totuşi despre el ca “luat sclav şi dus la Constantinopol” 4. iar energia lui îl face să intre în graţiile multor personalităţi ale vremii. în care se cerea acestuia din urmă în mod insistent un sclav care să servească la voluminoasele scrisori6 Această informaţie este cu atât mai verosimilă. 21-22. se face cunoscut datorită aptitudinilor sale excepţionale privind însuşirea limbilor greacă. ştiind că în acea vreme. 4 5 Djinjihasvilli. în îndelungata lui şedere la Constantinopol. Cartea Românească. cum că nu vreo sărăcie sau lipsă l-au împins să vină în Ţara Românească7. patriarhia Ierusalimului funcţiona la Constantinopol. apud. Din mărturisirile lui Anton Maria del Chiaro referitoare la situaţia lui Antim ca sclav al turcilor. este uşor de înţeles care ar fi putut fi mijloacele prin care Antim. Fanny. 8 Ibidem. turcă şi arabă5. cât şi în alte zone aflate sub stăpânire turcă. dar şi dintre patriarh şi catolicosul Georgiei. unde. 6 ibidem. Antim. căci cunoaştem nevoia unui traducător cunoscător de limbă georgiană din plângerea patriarhului către catolicosul Georgiei. Teodor Antim Ivireanul ed. 4 .22. neogreacă.

000. Mijloacele prin care Gruzia vine in contact cu învăţătura creştină fac ca aceasta să intre foarte uşor in comunitatea ţărilor europene creştine cu care stabileşte legături mai ales de ordin cultural.000 de locuitori. să vorbim oferind câteva date generale si despre patria natală a lui:Iviria. despre el vorbind istorici greci precum Herodot. Strabo. deci posibilă aproprierea între ele a populaţiilor din Estul si Vestul provinciei. întreaga Armenie. alături de cel slavon (armenesc) şi de cel românesc fiind cele ce vor avea un rol important in crearea literaturii creştine de limbă greacă10. I-II se detaşează treptat de sub orice influenţă căpătând statutul de ţară favorizată din partea împăraţilor Romei. iar din sec. Xenofont sau Hesiod care ne dau bogate informaţii cu privire la starea lor materială şi spirituală. la învăţătura creştină cu atât mai mult cu cât avea dese contacte atât politice cât şi sociale şi economice cu Imperiul Roman9 . Chartli. XI – XII (in vremea împăratului David al IV – lea Constructorul . procesul de cristalizare a ei ca si stat continuă cu izgonirea in sec. VII a perşilor din Transcaucazia de regele bizantin Iracli. 5 . începând cu Traian. in sec. aducând in cultura europeană nume precum Petre Iverul (Dionisie Areopagitul) Zahari Chartreli. p 9. Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană .Se cuvine din moment ce am expus atât cât este cunoscută prima parte a vieţii mitropolitului Antim Ivireanul. IV când deja in Imperiu. Michael Modrekeli. cristalizat în peninsula Iberică. Bucureşti. nume care au contribuit din plin la marea sinteză de idei care a intrat în gândirea filosofică universală sub denumirea de “cultura orientului creştin”.1089-1125). pentru ca in sec. 225-227. iar populaţia gruzină ajungea la 12. 9 10 Brătianu. In antichitate gruzinii se întindeau pe teritoriile de la Ţărmul estic al Mării Negre. Cultura şi civilizaţia gruzină ajung la apogeu în perioada împărătesei Tamara (11531184). creştinismul era cunoscut ca religie a Romei. iar cultura sa originală să cunoască o dezvoltare deosebită in toate planurile dar mai ales in arhitectura şi literatura. cit. Fanny op. ţărmul sudic al Mării Negre. Gruzia să devină un stat puternic centralizat. elementul georgian. va avea succes. care doreau sa-l aibă ca aliat. acestea fiind favorizate de instalarea şi dezvoltarea feudalismului gruzin. 1963 p. Gruzia sau Georgia cum este cunoscută în zilele noastre. aceasta realizându-se mai ales in sec. Poporul gruzin este un popor de o străveche cultură. Djindjihasvilli. Gheorghe I. teritoriu care însă la începutul erei noastre. strănepoata regelui David. Ioane Pedritzi . Noul stat. datorită independenţei şi statutului său favorizat. in Transcaucazia Răsăriteană. când Gruzia devine cel mai puternic stat din Asia Mică in urma victoriilor asupra statelor musulmane vecine ajungând să deţină vaste teritorii in Caucazul de Nord. I intră în sfera de influenţă a imperiului Roman disputată îndelung între părţi şi romani. Privitor la istoria Gruziei. făcând.

In sud se va forma din fostul teritoriu un voievodat independent: Samţe – Saatabago. arabă sau persană. teologică se leagă de numele lui Arseni Icatoeli sau Ioane Pedritzi. Fiind compromisă unitatea politică a ţării. dar şi un regres al populaţiei care se răreşte şi face ca economia să înregistreze un mare deficit. adică principele era suveran pe pământurile sale dar trebuia să fie recunoscut de şahul Iranului. cit. au existat conducător.In această perioadă se scriu adevărate opere filozofice iar gândirea filozofică. principat care mai târziu se va diviza mai departe in alte formaţiuni voevodate: Abhazia. 6 . dar pentru o perioadă relativ scurtă căci intre 1384 si 1403 este călcată de Tamerlan in mai multe rânduri. ţara se transformă intr-un teatru de lupte între Turcia si Iran. Astfel evoluează de-a lungul timpului Iviria care continuă până in secolul XVII să fie de multe ori ţinta invaziilor sau a disputelor privind stăpânirea teritorială a ei de către musulmani. după scindarea regatului. Regresul Gruziei începe după invazia acesteia de către mongoli care ii distrug atât economia cât şi unitatea politică. Cultura elenă şi bizantină. De-a lungul timpului. iar tot efortul depus in secolul XIV de Gheorghi al V-lea Magnificul. alături de tradiţiile gruzine sunt bogat reprezentate în obiceiurile şi monumentele de cultură gruzine cum de altfel şi ele îşi au locul în civilizaţia bizantină. Pag. 11 Ghe. 250-251. aceasta se va diviza in cele din urmă in mai multe principate: Caheti şi Chartlî în răsăritul Gruziei si Imereti in partea apuseană a ţării. Din secolul al XVI –lea. iar starea de rău a populaţiei se menţine din cauza altor invazii venite sin părţile Asiei Mici11. Cele două principate capătă in 1518 numirea de teritorii privilegiate. momente care aduc şi regresul ca stat al Gruziei. situaţia ţării se îmbunătăţeşte din nou. Guria. totul in această privinţă culminând o dată cu căderea sub turci a Constantinopolului in 1453. alături de cele amintite se dezvoltă şi literatura istorică apărând „Chartlis Ţhovreba” in care se reuneau scrierile unor istorici gruzini. Brătianu op. turci care doreau exterminarea totală a gruzinilor spre a-si însuşi pe deplin teritoriile nou eliberate cum a fost cazul provinciilor Caheti si Cartlî care au avut de înfruntat şahului Abas I. Megreli. I. elenă sau în celelalte ale Europei cu care se află intr-o strânsă legătură.

În concepţia lui. însă i se va cere în 12 Columbeanu Sergiu. pe tronul Ţării Româneşti urcă Şerban Cantacuzino. Corespondenţa lui Şerban Cantacuzino cu Viena ii aduce acestuia in 1686 recunoaşterea dinastiei ereditare şi i se acordă titlul de baron. toate acestea însoţite de promisiunea unui ajutor militar de 6000 de oameni in luptele cu turcii. sfârşitul secolului XVII găseşte Ţările Române intr-o mare tensiune cauzată atât din partea influenţei otomane. pierzând Transilvania.CAP. aceasta mai ales după 1683 fiind nevoită să facă faţă expansiunii Austriei si Poloniei care nu-şi ascund intenţiile de a anexa toate cele trei principate româneşti. 7 . cât şi din cauza ocupaţiei austriece in Transilvania. creşte birul pe care îl percepea Ţării Româneşti în vederea menţinerii poziţiei faţă de puterile creştine. pentru o perioadă scurtă privită din punct de vedere istoric. II. care însă nu i-au putut dovedi activitatea duplicitară12. toate aceste planuri vor culmina cu declanşarea unei revolte în Balcani ce va avea ca urmare alungarea turcilor din Europa si refacerea imperiului bizantin. Pe de altă parte situaţia Ţărilor Române se agravează cu atât mai mult cu cât Turcia încetând a mai reprezenta o mare putere in Europa.apud. Radu Valentin. XVII. pag. o figură importantă în rândul domnitorilor români. Ştiinţifică Bucureşti 1986. Radu Valentin Constantin Brâncoveanu şi epoca sa ed. op cit. În această situaţie. Şerban Cantacuzino nutreşte planuri mari care vizau in primul rând obţinerea independenţei statului şi recâştigarea teritoriilor pierdute de pe malul stâng al Dunării. SOCIALĂ. ECONOMICĂ ŞI CULTURALĂ A ŢĂRII ROMÂNEŞTI IN SECOLUL AL XVII – LEA Spre sfârşitul sec. 13 Columbeanu Sergiu. mai precis din 1678. in virtutea faptului ca şi-a adus un mare aport în lupta antiotomană la nivelul întregii Europene şi anume politica lui duplicitară faţă de austrieci in timpul asediului Vienei din 1683 când se angajează in faţa lor să stea pasiv pe câmpul de luptă cu întreaga armată chiar in riscul de a atrage atenţia căpeteniilor oştirii otomane. Mihai Cantacuzino Genealogia Cantacuzinilor pag. 910. SITUAŢIA POLITICĂ. 11. aşadar putem vorbi despre o contribuţie adusă de domnitorul muntean la salvarea Vienei si astfel la întărirea frontului creştin in faţa armatei otomane. Această faptă este descrisă şi într-o scrisoare a generalului austriac Walstein către domnitorul Şerban Cantacuzino în care acesta din urmă este lăudat pentru izbânda împotriva turcilor13 cu toate acestea.

Radu Valentin op cit. lucru menţionat şi de ambasadorul Franţei acreditat la Constantinopol care vorbeşte intr-una din relatările sale despre mari sume de bani aduse sultanului şi înalţilor funcţionari turci care îi vor recunoaşte domnia16. vine Constantin Brâncoveanu care până atunci fusese in funcţia de „mare logofăt”. iar in faţa lui Veterani se angajează pentru găzduirea şi hrana a douăsprezece regimente. tânărul domnitor a avut de înfruntat opoziţia marilor puteri. prin arhimandritul Isaia se plânge ţarului de intensificarea catolicizării întreprinse de austrieci in Transilvania14 cu această ocazie. Bucureşti. Venirea pe tron a lui Constantin Brâncoveanu. Alegerea ca domn a lui Constantin Brâncoveanu. In acelaşi timp fraţii domnului Constantin stolnicul şi Mihai Spătarul. Aflat în delicata situaţie de constrângere. astfel că scrisorile vremii ne încredinţează cum „trupul lui Şerban 14 15 Constantin Şerban Constantin Brâncoveanul ed. Pentru a obţine recunoaşterea porţii otomane. iar în plan extern. 1969 pag. Serban Cantacuzino cere ajutor in vederea eliberării de sub dominaţia otomană pentru a nu fi nevoit să apeleze la ajutorul austriecilor care astfel si-ar fi intensificat propaganda calvină în mediul românesc caracterizat prin ortodoxie. cum ar fi Austria a cărui împărat Leopold l-ar fi dorit ca domn pe Gheorghe Cantacuzino. deşi pare foarte simplă la prima vedere. vădeşte dorinţa boierilor munteni de a nu se crea agitaţie in jurul tronului Ţării Româneşti. nu a fost deloc aşa.schimb închinarea ţării şi un tribut anual de 75. reprezentanţi mai ales in acest plan de domnitorul Şerban Cantacuzino şi familia cu care ei erau înrudiţi. generalul veterani venit spre a grăbi semnarea tratatului privitor la înţelegerea impusă de imperiali. căci acest fapt se petrece pe fondul unor vechi tensiuni intre Cantacuzini. 16. sfârşitul vieţii îl găseşte pe Şerban Cantacuzino faţă cu trimisul vienez. dată fiind şi presiunea care o învăluia din afară despre care am amintit. ale Europei.: boierii Băleni. fiul fostului domnitor. Tineretului. La conducerea ţării. 16 Ibidem. Pag. în timp ce hanul Crimeii îl prezenta Imperiului Otoman ca viitor domn al Ţării Româneşti pe unul din fii săi care aveau mare trecere în faţa sultanului15. după moartea unchiului său. Brâncoveanu a trebuit să plătească cu greu bir în aur. Columbeanu Sergiu. domnitorul se angajează să trimită la Viena o delegaţie care va trata supunerea faţă de Austria. Împresurat totuşi de pretenţiile împăratului austriac Leopold I cu privire la situaţia Ţării Româneşti. 8 . alături de viitorul domn Constantin Brâncoveanul subscriu un mesaj către cancelarul transilvan Mihai Teleki prin care asigură sprijin şi devotament in caz de grea cumpănă. venind în mare grabă mai ales după moartea neaşteptată a înaintaşului său la domnie. iar Ludovic al XIV –lea al Franţei îl prefera pe Emeric Tokoly.000 de taleri. 21. Pentru a slăbi presiunea imperialilor a căror cerere nu este eronată Şerban Cantacuzino caută ajutor la Moscova unde. Moartea domnitorului vine pe neaşteptate la 29 octombrie – 9 noiembrie 1688 chiar înainte de a parafa tratatul cu austriecii care fusese deja semnat de delegaţia trimisă la Viena.

fiul fostului domn. stolnicul la ale cărui insistenţe de a primi domnia cedează. moment în care însăşi Ahmed baş-capegiul îi oferă caftanul domnesc adus de boieri. Imprimeria Naţională. membru al soliei de la Viena. caftanul şi steagul de domnie. o dovadă suficientă a faptului că totul după moartea lui Şerban Cantacuzino a fost realizat de către un om înţelept suficient de priceput în treburile politice ale ţării care nu putea fi decât stolnicul Constantin Cantacuzino învinuit de cronicarii contemporani precum Radu Popescu. au contribuit intervenţiile fratelui fostului domn şi anume stolnicul Constantin Cantacuzino văzînd în nepotul său şi tânărul domnitor un instrument politic eficace în vederea apropierii ţării de Înalta Poartă otomană şi in acest sens stolnicul aduce la Bucureşti pe Ahmed Aga baş-capegiul căruia cu grele eforturi financiare îi cumpără consimţământul (echivalent cu aprobarea sultanului) de a-l numi pe Constantin Brâncoveanu. În sfârşit.Cantacuzino zăcea încă neîngropat. Epoca lui Şerban Cantacuzino si a lui Constantin Brâncoveanu. se întruniră la sfat în spătăria cea mică să aleagă un nou domn” 17. marele agă Constantin Bălăceanu. boierii îl vor susţine pe Iordache. Prezenţa la Bucureşti a lui Ahmed baş-capegiul reprezintă. cumpărată cu bani grei de la demnitarii otomani ca Mustafa paşa de la Adrianopol şi subalternii săi. Vol II. dar şi tuiurile (simboluri ale funcţiei politice deţinută de un domnitor în Imperiul Otoman) şi învestirea oficială. 25. Dionisie. Acest lucru se petrece intr-un mod cu totul neaşteptat în situaţia in care solia trimisă de Şerban Cantacuzino se apropia de Viena având conştiinţa faptului că pentru domnie. noul domnitor îşi propune să schimbe planurile împăratului Leopold al Austriei de a încheia tratatul cu Ţara Românească potrivit căruia aceasta din urmă se va supune Austriei. 18 Şerban. tratat care a fi trebuit încheiat de fapt înainte de moartea fostului domnitor. Brîncoveanu obţine de la hanul tătarilor şi serachierul de la Babadag promisiunea de a nu-şi campa trupele în Buceag în acel an. Teodosie si cu patriarhul Ierusalimului. îşi 17 Cartojan Nicolae. p. Ceea ce este însă o certitudine este faptul că domnitorul Brâncoveanu a primit domnia la intervenţiile discrete. op cit. Bucureşti 1945 pag. lucru ce ar fi însemnat din nou eforturi materiale din partea românilor din zonă. odată obţinută confirmarea domniei. coborâtor din familia basarabilor şi nepot al fostului domn Şerban Cantacuzino vine pe tronul Ţării Româneşti. Cronicarii moldoveni. când boierii şi mitropolitul ţării. Iată conjunctura în care Constantin Brâncoveanu. 9 . acuzaţie însă îndoielnică nefiind dovedită de-a lungul vremii18 . dar decisive făcute de unchiul său dinspre mamă. frământată încă de pretenţiile puterilor străine de a o stăpâni dar şi de luptele mocnite ori intrigile anumitor figuri politice autohtone care aveau anumite interese faţă de suveranii otomani sau austrieci sau chiar slujindu-si propriile interese după cum ne putem da seama din însemnările vremii care menţionează cum. chiar de la numirea noului domn. Constituind şi aceasta o schimbare în cursul treburilor interne ale ţării. Istoria literaturii române vechi.Constantin . Ioan Neculce sau Dimitrie Cantemir chiar de uciderea lui Şerban Cantacuzino. 205. deci. Primindu-şi în final însemnele domneşti precum cuca.

30. Dată fiind situaţia in care se afla acum tânărul domnitor cât şi întreaga ţară atât în relaţia cu Austria cât şi in relaţia cu Imperiul Otoman privind menţinerea în tron a lui Brâncoveanu. iar firele acestui complot ajung cam până în Ţara Românească unde văduva lui Şerban Cantacuzino. îi vor face pe aceştia din urmă să plece înapoi în Transilvania. regenţa acestuia revenindu-i doamnei Maria din cauza vârstei fragede a lui Iordache. lucrare ce va fi desăvârşită în 1690 când Constantin Brâncoveanu va iniţia o companie împotriva austriecilor având ajutorul atât al turcilor cât şi al tătarilor. apelând la negocieri cu austriecii prin intermediul logofătului Radu Popescu. iar reluarea operaţiunilor militare între turci şi austrieci constituie momentul în care Constantin Brâncoveanu îşi pune in aplicare politica echilibrată colaborând cu ambele puteri in ascuns. determină pe domnitor să cheme pe tătarii aflaţi în Buceag care intrând in conflict cu ocupanţii. iar aga Constantin Bălăceanu şi cancelarul Transilvaniei Mihail Teleny au pierit în luptă.propune să tulbure domnia lui Brâncoveanu şi să-l înlăture din scaun cu ajutorul austriecilor 19. 10 . ibidem pag. însă în situaţia ocupării de către austrieci a unei părţi din Ţara Românească. trimisul lui Leopold al Austriei. tratative care. doamna Maria se străduia să obţină domnia pentru fiul ei Iordache.000 de taleri achitaţi totuşi de Brâncoveanu Curţii de la Viena. Această victorie va aduce astfel recunoaşterea deplină a lui Brâncoveanu de către sultan. Lupta s-a dat la Zărneşti unde armata austriacă este înfrântă împreună cu conducătorul ei Ionathan Heissler care a fost luat prizonier. 30-45. In cele din urmă. prelungite strategic de Brâncoveanu. dar şi de către Austria20. pusă faţă în faţă cu dorinţa unora ca la domnie să fie pus Iordache Cantacuzino. numit să înmâneze diploma prin care împăratul intr-un mod cu totul fals analizează scrisoarea trimisă de Şerban Cantacuzino în vederea încheierii tratatului de suzeranitate. Încercările de răsturnare de la domnie a lui Brâncoveanu care nu mai vine la Bucureşti ci îl lasă să vină cu solia imperială de la Viena numai pe nobilul maghiar Ladislau Csaky. ţinute la Braşov cu generalul Heissler. iar disensiunile între noul domnitor şi văduvă apar pe tema dărilor neplătite ale fostului domnitor. acestea însumând 133. Ţara Românească era pe punctul de aşi obţine eliberarea de sub turci însă cu preţul supunerii în faţa austriecilor care vizau instalarea lor atât militară cât şi politică şi religioasă de la trecătorile Carpaţilor până la Dunăre. 19 20 ibidem p. au împiedicat înaintarea în Ţara Românească a austriecilor.

iar mai 21 22 Ibidem. In această situaţie se afla printre alţii si patriarhul Dosoftei. 11 . cu mici excepţii. adaosuri de elemente noi în costumul ceremonial ca expresie a unei influenţe orientale sau a celei italiene. Stavropoleos şi biserica Sfinţilor21. începută încă din vremea lui Neagoe Basarab. iar palatele Mogoşoaia şi Potlogi stau mărturie a unui armonios stil original ce-i va purta numele domnului în care se vor întâlni ornamente ce vor aminti de stilul baroc. Din chiar primii ani de domnie. oameni de litere. călători în ale căror scrieri găsim ilustrată în întregime epoca domniei lui Brâncoveanu. Cartojan.Nicolae op. Ca mare iubitor de cultură. patriarhul Ierusalimului adus de Brâncoveanu. ÎN CE CONTEXT A AJUNS ANTIM ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ ? Odată obţinută recunoaşterea deplină a domniei lui Brâncoveanu de către cele două puteri ale Europei. cit p. este adaptat stilul renaşterii italiene la stilul nostru românesc. construcţia de noi case şi reşedinţe domneşti sau reparaţia celor deja existente ori ctitoriile de biserici şi mănăstiri arată preocuparea marelui domnitor pentru înflorirea culturală a ţării sale. Constantin Brâncoveanu. să domnească pacea şi liniştea asigurând în a acelaşi timp şi o anume bunăstare a poporului din punct de vedere material. social şi spiritual. se zugrăvesc pereţii bisericilor Cozia. face ca epoca să devină punctul culminant al unei evoluţii din două veacuri. dar şi înalţi prelaţi ortodocşi veniţi din toate părţile Răsăritului atraşi de sprijinul dat de domnitor culturii greceşti pentru a cere ajutor pentru bisericile strivite sub stăpânirea turcească ori ca să-şi dobândească libertatea sau recunoaşterea22. introducerea de noi slujiri la palat. în ţară spiritele se mai calmează făcând in anii ce vor urma până la sfârşitul domniei. 208-211. Constantin Brâncoveanu a căutat să dea un anume fast curţii sale prin introducerea unor noi obiceiuri. Preocupările lui Brâncoveanu îl făceau să nu fie cu nimic mai prejos decât alţi monarhi europeni a căror strălucire era uşor întrecută de cea de la curtea Brâncoveanului care nu de puţine ori găzduia în casele sale înalţi demnitari străini. la fel şi decoraţia bisericească se descătuşează de tiparele medievale. artişti dintre cei mai variaţi şi dintre cei mai cunoscuţi. preluând şi înnoind încercările şi tradiţiile înaintaşilor.CAP. III.

situaţia Ţării Româneşti la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu putem trece la studierea evoluţiei personajului principal al lucrării de faţă şi anume mitropolitul de mai târziu al Ţării Româneşti Antim Ivireanul care. Găsindu-şi aici adăpost sigur. Germania. prea puţin fiind cunoscute aspecte precum locul naşterii.deci. cum am amintit în partea introductivă a lucrării. în Rusia de unde aduce o copie a descrierii călătoriei în China luată de la Spătarul Nicolae Milescu. original din Trapezunt. opera lui Meletie Sirigul îndreptată împotriva Catehismului Calvin atribuit lui Chiril Lucaris Pravoslavnica Mărturisire a lui Petru Movilă. ferit de neliniştile pricinuite de turci. Manual împotriva rătăcirii calvine. Dosoftei al Ierusalimului se erijează în conducătorul întregii ortodoxii publicând scrieri care aveau ca scop combaterea atacurilor calvine. Alte figuri proeminente ale epocii cum sunt: Doctorul Iacov Pylarino. devenind protomedicul curţii ce va pune bazele primului spital românesc. viaţa lui are totuşi câteva puncte obscure. data naşterii. felul în care a ajuns în Ţara Românească sau data la care s-au petrecut aceste evenimente. aceste lucrări greceşti având menirea de a face cunoscute normele ortodoxiei din punct de vede dogmatic. Cunoscută fiind. catolice. Apare. lasă loc multor afirmaţii mai mult sau mai puţin fondate despre care s-a vorbit în partea de început a lucrării. la rândul lui viitor patriarh al Ierusalimului care a avut în călătoriile sale ocazia de a la contact cu Franţa. Toate aceste lipsuri. Manual împotriva schismei papistaşilor . Anton Maria del Chiaro făceau ca reşedinţa domnitorului sa devină un veritabil locaş de cultură. 12 . George Maiota ce va deveni profesorul copiilor lui Brâncoveanu de limbă greacă şi latină. îl recomandă pe acesta lui Costantin Brâncoveanu datorită calităţilor si aptitudinilor sale despre care însuşi secretarul pe probleme de limbi occidentale al domnitorului florentinul Anton Maria del Chiaro. autorul memoriilor sale legate de şederea in Ţara Românească: ISTORIA DELLE MODERNE IVOLUZIONI DELLA 23 Ibidem. fost director al scolii greceşti din Constantinopol care a redactat in greaca vulgară Tratatul despre Virtuţi a lui Aristotel şi a alcătuit Învăţături dogmatice ale bisericii Răsăritului în greacă23. Venirea în Ţara Românească a lui Antim Ivireanul a avut loc se pare prin mijlocirea lui Dosoftei al Ierusalimului a cărui situaţie la curtea lui Brâncoveanu am cunoscut-o pe larg şi care se pare. care mai târziu va fi predicatorul Curţii lui Brâncoveanu si profesor la academia Grecească din Bucureşti era Ioan Avramie. . cunoscându-l pe Antim ca tălmaci al corespondenţei cu catolicosul Georgiei. cunoscut pentru lucrările sale ştiinţifice publicate în latină şi italiană. deci.târziu nepotul acestuia Hrisant Nottara. fostul paroh al coloniei greceşti din Constantinopol. luterane.Un alt slujitor ortodox. O altă figură importantă la curtea lui Brâncoveanu era Sevastos Kimenitul. Italia unde işi făcuse studiile. deşi cel mai de seamă dintre mitropoliţii munteni.

art. 29 Mitropolia Olteniei. p. 8-9. Sosit în ţară. mai cu seamă în genul săpăturilor. Snagov sau Râmnic. Cerbuleţ. Ca si multe dintre aspectele ce ţin de viaţa şi calitatea lui Antim de tipograf este necunoscută pentru cei de astăzi apărând şi pe această temă diverse teorii mai mult sau mai puţin îndreptăţite şi anume că ar fi învăţat meşteşugul tiparului la Veneţia după cum ne spune pr. 772. pe bună dreptate. cum am mai spus. 30 Djindjihasvilli . la Constantinopol unde a petrecut multă vreme unii susţinând că Antim chiar a luat parte la înfiinţarea în 1670 a unei tipografii la Constantinopol de către patriarhul Dositei al Ierusalimului30. ocazia învăţatului secretar al lui Brâncoveanu. anul XXIV(1956) nr.VALACHIA. p. cea care a fost strâns legată de întreaga viaţa a lui Antim si prin care şi-a dobândit definitiv locul în rândul personalităţilor marcante ale culturii româneşti. 13 . COSTUMI. 8-9 . florentinul Anton Maria del Chiaro să spună că „a ridicat la perfecţiune arta tipografică”28. dând mai târziu. Dintre multiplele sale preocupări. Antim intră în atenţia domnitorului şi iată că fără să ştim cu exactitate data venirii sale in Ţara Românească. anul XVIII(1966). cit p. Fără îndoială că Antim învaţă limba română atât de repede ţinând cont de misiunea ce avea să-i fie încredinţată de tânărul domnitor si anume aceea de a lucra in slujba tipografiei româneşti şi a limbii române. Om de o rară agilitate dar şi foarte cultivat. op cit. anul XXIV(1956) nr. începe să studieze limba română ajungând repede la o bună folosire a ei. CON LA DESCRIZIONE DEL PAESE. 8-9 august – septembrie art.R. bun cunoscător al limbilor de circulaţie internaţională în epocă. 693. 27 Nicolae Cartojan. dintre cercetători plasează totuşi locul unde Antim a învăţat meşteşugul tiparului. prof Niculae Şerbănescu29. Antim. august – septembrie. ANNSAVILA TAVOLA TOPOGRAFICA DI QUELLA PROVINCIA24 în care ne vorbeşte despre mitropolitul Antim ca fiind „dotat cu talente aşa rare că ştia să imiteze într-un mod admirabil orice fel de manufactură. 694. desemnurilor şi broderiilor”25. 28 B. Cei mai mulţi însă. preot Niculae Serbănescu. este tiparul.O. aceasta cu siguranţă mulţumită şederii sale la Constantinopol. menţiune care totuşi rămâne imposibil de admis în lipsa documentelor. cu atât mai mult cu cât Anton del Chiaro ar fi menţionat aceasta cu siguranţă atunci când vorbea despre el ca de un bun tipograf .7. 26 Biserica Ortodoxă Română. Pag 219. artă pe care o perfecţionează în timpul îndelungatei sale munci la Bucureşti. Teodor op cit. Antim Ivireanul Tipograf p. lucru care însă nu este pe deplin adevărat căci cercetările arată că 24 25 Ibidem. 25. învăţând pe lângă aceasta si slavona care deşi pălise în faţa limbii greceşti. încă ocupă un loc important în multe dintre documentele culturale ale vremii27.Fanny op cit. RIPTI E RELIGIONE DEGLI ABITANTI. nr. p. NATURA. îl găsim totuşi în octombrie 1691 pentru prima data menţionat în documente la Bucureşti26.

setea de tipărituri care se resimţea în toată ţara atrage intr-o mişcare comună tipografi. copişti. Bucureşti 1972. unde a existat o tipografie înfiinţată de patriarhul Dositei al Ierusalimului in 1682. cu talent în a expune şi a înfrumuseţa tipăriturile. Bazându-ne pe aceste fapte. In 1961 Mitrofan este numit episcop la Buzău şi. Bucureşti sau Buzău dar nu la Constantinopol31. putem conchide că arta tiparului a deprins-o Antim fie la Iaşi. p. 33 Duţu. reorganizată de Antim a fost numită în timpul acela Tipografia Domnească. plecând.purtînd titlul cu care se şi semnează -Antim Ieromonah. 27.ultima tipografie grecească de la Constantinopol a fost distrusă de turci in 1633. tipăriturile necesare celor din Constantinopol erau făcute la Iaşi. Ibidem p.Alexandru Sinteză şi originalitate in cultura română ed. ia cu sine tipografia cu aproape întreg utilajul său. 14 . gravori practicând o artă la nivelul cele europene cu chenare şi medalioane. iar succesorul acestuia. fie în Bucureşti căci numai aici sunt menţionate singurele tipografii din Balcani la acea vreme. la fel nici ipoteza că Antim ar fi învăţat acest meşteşug în Georgia nu este valabilă deoarece există date precise care afirmă că tiparul in această ţară a apărut pentru prima oară la 1709 în vremea împăratului Vahtang al VI lea tot cu ajutorul lui Constantin Brâncoveanu si al lui Antim care trimite pe ucenicul său Mihail Iştvanovici la Tbilisi împreună cu alţi ucenici. aşadar Antim venind în ţările române nu cunoştea acest meşteşug urmând să pătrundă cu adevărat această taină conform documentelor vremii. Iubirea de carte. gravuri deosebite33 care impun prezenţa unor oameni pricepuţi. Iată cadrul în care viitorul mitropolit Antim va lucra şi îşi va asigura ascensiunea. care va constitui un document important ce va atesta prezenţa lui Antim în ţară şi începutul activităţii sale aici. legători. Tipografia din Bucureşti. 31 32 ibidem . Antim însuşi va primi sarcina de a reface tipografia care în toamna anului 1691 va da la lumină prima carte ce îl va avea ca unic tipograf pe Antim. iar până în jurul anului 1720 când apare altă tipografie aici. Enciclopedică.92. la Bucureşti unde îl întâlnim sub conducerea episcopului Mitrofan de Huşi care conducea tipografia înfiinţată la 1678 de Varlaam al Ţării Româneşti la curtea lui Şerban Cantacuzino activînd acum sub patronajul lui Constantin Brâncoveanu şi al Mitropolitului Teodosie32.

3. PATRIMONIUL CULTURAL MOŞTENIT DE LA ÎNAINTAŞI Ca să înţelegem mai bine importanţa activităţii în Ţara Românească a mitropolitului Antim Ivireanul. 15 . iar cei ce le săvârşeau spre a lui Dumnezeu slavă nu căutau măguliri din partea oamenilor.Nicolae. asupra patrimoniului preluat de cultura poporului nostru de la înaintaşii în domeniu ai lui Antim şi anume Macarie Tipograful. Pe lângă aceste preocupări. verde şi albastru. I p. călugării copiază cu răbdare textele sfintelor scripturi împodobindu-le cu vignete şi iniţiale frumos colorate in bronz. Dosoftei al Moldovei. iar mai târziu. apar si cele ale miniaturii şi caligrafiei care capătă un puternic avânt. tradiţie începută cu manuscrisele ieromonahului Nicodim de la Tismana venit în sec. Dintre ucenicii lui Nicodim călugări vieţuitori la Mănăstirea Neamţ dau la lumină un Tâlc al Evangheliei. Diaconul Coresi. XIV în părţile noastre sub domnitorul Vladislav Vlaicu şi care in 1404 scria pe pergament. Istoria Literaturii române vechi vol. care le comandau. in epoca tipografiei exemple de trudă pentru cărturarii tipografi. roşu. constituie de fapt biruinţa definitivă a limbii române în Biserică. iniţiativele luate de domnitorul Matei Basarab. mai înainte de a studia activitatea lui tipografică. din porunca robului lui Dumnezeu Ieremia Egumen”34. bineînţeles nu fără aportul înaintaşilor. se cuvine să aruncăm o privire. Varlaam mitropolitul Moldovei. Varlaam al Ţării Româneşti. de aceea cei ce se încumetau să-şi semneze numele o făceau cu adâncă umilinţă: „Prea Păcătosul şi Netrebnicul şi Umilitul şi Blestematul caligraf monah Silion.18. Desigur că din aceste începuturi nu deţinem prea multe nume căci cheltuielile erau suportate de domni sau vlădici. Ceea ce din secolul al XVIII – lea Antim cristalizează. Tot de acolo apar Tetraevanghelul scris de un anume călugăr Gavril pe la 1436 sau un Sbornic din 1440 – 1441 si multe alte lucrări care anunţau astfel o bogată activitate dea lungul veacurilor viitoare la fel ca şi în privinţa artei de a împodobi manuscrisele şi anume legătoria cărţilor sau săpatul în argintul care va acoperi coperţile de lemn îmbrăcate cu catifea ale cărţilor. Aceste opere reprezintă începutul şi dorinţa poporului nostru de a da la lumină cărţi pentru slujirea lui Dumnezeu. dar în acelaşi timp şi împroprierea unei vechi tradiţii în domeniul apariţiei cărţii în cuprinsul ţării noastre. în limba slavă.1. a scris acest sfânt Tetraevanghel în sfântul locaş Deal. o frumoasă Evanghelie. 34 Cartojan .

ediţia a II a. Activitate tipografică descoperim şi in Ardeal începând cu 1544 când apare. Astfel că între 1559-1581 apar următoarele cărţi în limba română: Catehismul (Întrebare creştinească). Psaltire slavo română (1577). 1561). a cărui activitate tipografică se întâmplă să coincidă cu propaganda calvină şi luterană a ungurilor şi a saşilor din Ardeal care încercînd să abată de la dreapta credinţă poporul român. primarului Braşovului care ii va asigura sprijinul material în vederea tipăriturilor. Braşov şi Orăştie apărând in 1544 Catehismul lui Filip Maller împotriva cărora Coresi. un zugrav care venise de multe ori in contact cu ortodoxia din Ţara Românească. trei cărţi religioase: Un Molitvelnic. un Octoih in 1510. elaboreză o serie de tipărituri în româneşte având centre la Sibiu.Nicolae Istoria literaturii române . 141. mai ales în Muntenia unde arta caligrafiei nu se dezvoltase atât de tare precum în Moldova. 35 36 Iorga. dar o întreagă mişcare tipografică se înregistrează în Braşov unde apar mai multe tipărituri. cu un Liturghier început sub Radu cel Mare şi terminat sub Mihnea cel Rău. XVI. Pravila (1570-1580). după ce apare tiparul în Ţara Românească să se cristalizeze în cultura noastră setea de a sluji în limba română şi de a avea cărţi bisericeşti pe înţelesul întregului popor. Cazanie şi Molitfelnic (1654). tipografie care va da la lumină numai un Praxiu (Apostol) şi un Molitvelnic36. Psaltire (1570). Tetraevangheliarul (Braşov. un Evangheliar şi un Triod – Penticostar. Acest călugăr. fără îndoială instruit la Veneţia şi care în Muntenegru. va lua măsuri ca vor viza naţionalizarea cultului divin şi împroprierea limbii române de către biserică spre a face slujbele pe înţelesul creştinilor ortodocşi. Un Octoih in 1494 şi o Psaltire in 1495. ţara sa natală. in vremea lui Vlad Vodă şi un Evangheliar in 1512 sub domnia lui Neagoe Basarab 35. După această dată nu mai aflăm activitate tipografică până in 1545 când este pusă în funcţiune o nouă tipografie de către Dimitrie Liubavici sub domnul Mircea Ciobanul. urmând ca activitatea sa tipografică să continue în Ţara Românească la mănăstirea Dealu sau la Bistriţa. Ibidem p. Liturghier. această tipografie funcţionând numai cinci ani. Catehismul de la Sibiu care însă făcea propagandă calvină sub îngrijirea lui Filip Maller. Un alt moment important în istoria tiparului românesc îl reprezintă activitatea diaconului Coresi care înoadă firava tradiţie a tiparului lăsată de o parte din vremea lui Dimitrie Liubavici dar care se reia puternic din 1557 de către cel ce avea să fie considerat promotorul limbii române in domeniul tipăriturilor şi cel ce va pune piatra de hotar în tipărirea de cărţi în limba română – diaconul Coresi. Bucureşti 1925 p. ajutat de Hans Begner. tipăreşte până în 1496 când este silit să fugă din cauza invaziei otomane. Evanghelie cu Tîlc (Cazanie) in 1581. Editura librăriei Pavel Suru. Lucrul apostolesc (1563). ambele ctitorii ale lui Radu. odată cu venirea lui Macarie la curtea lui Radu cel Mare. 172 16 .Tiparul în Ţările Române îşi face apariţia in sec. Iată cum începe.

Triodul – Penticostar şi Triodul Postului in 1649. slavonismul intră în deplină agonie făcând ca vechile tipărituri ale lui Timotei Alexandrovici Verbicki trimis in 1636 de la Kiev împreuna cu tiparniţa cumpărată de domnitor să fie înlocuite din vremea mitropolitului Ştefan cu cărţi bilingve având textul slujbei în slavonă şi lămuririle tipiconale în limba română. de la jumătatea sec. necesitate impusă de realitatea existentă. Deşi Matei Basarab s-a străduit prin tipărirea de cărţi să suplinească lipsurile clerului în această privinţă. dar care nu conţine decât cărţile Facerea şi Ieşirea. chiar dacă în slavonă. Tiparul se afirmă însă temeinic în Ţara Românească şi in vremea lui Matei Basarab făcând să apară. cultura slavonă intrase în agonie. al XVII lea ajung să aibă de ales intre vechea lor tradiţie şi naţionalizarea cultului. In epoca lui Matei Basarab. aceasta dorindu-se o traducere în româneşte a Vechiului Testament. Psaltire în 1637 şi 1638 la Govora. însă ascensiunea tipăriturilor continuă în vremea lui Matei Basarab în Ţara Românească şi Vasile Lupu în Moldova perioadă ce coincide cu apariţia în conştiinţa românilor a ideii de „unitate naţională” în urma unirii efectuate de Mihai Viteazul. Meritul acestuia este că după 17 . astfel că se ajunge a se conştientiza şi realitatea unităţii religioase a românilor care realizează că au aceeaşi religie ce trebuie păstrată în faţa saltului calvinesc. toate trei la Tipografia Mitropoliei la Tîrgovişte. Şirul tipăriturilor româneşti in vremea lui Matei Basarab începe în 1642 când apare prima Cazanie la Govora la care lucrează traducând-o din slavonă în română Udrişte Năsturel. Liturghier în 1646 şi Imitaţia lui Hristos în 1647 la Dealu. Alte tipărituri româneşti din această vreme sunt: Învăţături preste toate zilele alese den multe dumnezăieşti cărţi de folosinţă tuturor creştinilor prepuse de pre limbă grecească editată în 1642 la Câmpulung şi un Ceaslov care este atribuit de istorici tot acestei epoci. focarele de cultură slavă apun în sudul Dunării sub înăbuşirea otomană. Slujbelnicul în 1647. Istoria culturii româneşti şi a tipăriturilor pe teritoriul ţării noastre continuă şi după epoca reprezentată de diaconul Coresi şi urmaşii săi. a treia ediţie în 1650 la Câmpulung. iar limba slavă devine tot mai greu accesibilă atât maselor cât şi preoţilor care deşi aveau o adâncă tradiţie în folosirea acestei limbi. A doua cazanie apărută la Mănăstirea Dealu in 1644 este în parte o retipărire a Cazaniei precedente în parte retipărită după Cazania lui Varlaam mitropolitul Moldovei la 1643 la Iaşi.Dintre urmaşii diaconului Coresi care vor aduce contribuţii importante la dezvoltarea tiparului în Ţara Românească. vădindu-şi grija pentru românii care nu aveau ştiinţă despre ceea ce se rosteşte în timpul slujbelor bisericeşti şi astfel se îndepărtau căzând din dreapta credinţă. Alte două tipărituri în româneşte sunt Pravila de la Govora apărută în 1640 numită şi Pravila Mică şi Îndreptarea legii apărută în 1652 la Târgovişte. cărţi de ritual ortodoxe cum sunt: Molitvelnicul din 1635 la Câmpulung. Antologhionul în 1643 la Câmpulung. se va număra în primul rând fiul acestuia Şerban şi tovarăşul său Marian diacul care dau împreună „Palia” de la Orăştie in 1582.

cea la care visa domnul Miron Barnovski fiind doar o încercare ce va fi fost măcinată de domniile scurte şi agitate ale Moldovei. va fi aşezată în chiliile mănăstirii Tresfetitele (Trei Ierarhi) şi va lucra numai la tipărirea de cărţi româneşti37. urmează o perioadă de stagnare. Tradiţia cărturărească a epocii lui Vasile Lupu şi a mitropolitului Varlaam va fi reluată însă din 1671 de tânărul mitropolit al Moldovei. şi altele asemenea fiind o traducere după o carte de legi bizantine. În 1645 apare şi o a treia carte a mitropolitului Varlaam numită Răspuns la Catehismul Calvinesc pe care o scrie şi o tipăreşte. incestul. aici nu mai funcţionase tipografie. O altă carte românească ieşită din tipografia lui Vasile Lupu în 1645 a fost Cele Şapte Taine care va lămuri pe înţelesul slujitorilor sfântului altar însemnătatea celor şapte taine ale Bisericii Ortodoxe. revine consacrându-şi întreaga activitate în slujba ţării sale. tipografia este in perioada sa de început căci până acum. La fel ca si in Ţara Românească. În Moldova . Una dintre ambiţiile sale de a crea în ţara sa frumoase monumente culturale care să atragă atenţia aşa cum o făcea în Ţara Românească Matei Basarab înveşnicindu-şi numele prin ctitoriile din timpul domniei puse în slujba Bisericii. Prima carte ce va ieşi de sub teascurile acestei imprimerii va fi Cazania (Carte românească de învăţătură la dumenecele de preste an şi la praznice împărăteşti ) din 1643. Tipografia moldoveană ce va fi în grija Mitropolitului Varlaam. 108. Prima va fi fost tipărită în vremea Mitropolitului Teofil si se va traduce de un călugăr oltean pe nume Moxa (sau Moxalie). După strălucita epocă reprezentată de Vasile Lupu şi mitropolitul Varlaam care însă se va incheia la jumătatea secolului XVII. în Moldova se începe încet dar cu paşi siguri naţionalizarea serviciului divin ca urmare şi aici a prezenţei unui domnitor înclinat către cultură şi având cunoştinţa necesităţii însuşirii limbii române de către Biserica Moldovei. învăţatul Dosoftei (Dumitru Barilă) care după exilul în Polonia dintre 1673-1675 alături de domnitorul Petriceicu. în care timp aproape două decenii nu se înregistrează o activitate culturală foarte intensă. încălcări de teritorii. falsificare de bani.pravila lui Coresi continuă şirul unor tipărituri cu caracter juridic. fiind şi aceasta o preocupare . 18 . El încearcă să refacă vechea tipografie a lui Vasile Lupu comandând material 37 ibidem p. infracţiuni dar şi pedepsele pentru fapte precum omorul. În Transilvania această mişcare culturală va fi susţinută de către mitropolitul Simeon Ştefan cu ajutor material ce consta printre altele si un material tipografic oferit de Matei Basarab. O altă carte importantă apărută la „Trei Ierahi” este Pravila din 1646 şi expune pe româneşte norme privitoare la raporturile juridice ale vieţii agrare şi păstoreşti.

Puşcariu. Prima lucrare a lui Dosoftei este Psaltirea in versuri care in 1673 apare tipărită în româneşte la Uniew. Tipografia lui Dosoftei e definitiv pusă la punct însă numai după ce cere ajutorul patriarhului Moscovei Ioachim de la care primeşte întreg materialul de care avea nevoie pentru a tipări cărţile traduse de el in greacă şi slavonă. din părţile Argeşului şi călugărit la Cozia. în 1683 ne dă Octoihul. avântul început sub Matei Basarab continuă având mulţi adepţi dintre care apar în continuare clerici precum Varlaam al Ţării Româneşti şi Teodosie. Tot în 1673. Dosoftei mitropolitul Moldovei. cum gândeau cei mai muţi. Iată un alt ierarh care va conştientiza necesitatea introducerii limbii naţionale în Biserică. căutând să convingă clerul că vorbirea cultului în limba vorbită de masele populare este. în româneşte colecţia completă a Vieţilor de Sfinţi care s-a imprimat la Iaşi şi este o traducere cum ne spune chiar mitropolitul din limba greacă şi sârbă. in conformitate cu tradiţia Sfintelor Scripturi.tipografic de la mănăstirea Uniew de unde îi vine în ajutor şi tipograful Vasile Stadnicki tipărind in1679 Liturghierul în româneşte.38 În Ţara Românească. ci din contră. era cunoscător al limbilor greacă şi slavonă. tot la Uniew apare în româneşte AcatistuL Născătoarei de Dumnezeu. iar în 1683 se retipăreşte Liturghierul din 1679. KROFF T 8 DROTLELT SA SIBIU 1930 p 127. Ca mijloc de propagare al acestei literaturi va fi folosit tiparul care se va instala treptat cunoscând o tot mai deasă utilizare. face o călătorie la Moscova unde va fi venit în contact cu modelul cultural rusesc. nu o erezie. român de neam. Întreaga activitate a mitropolitului Dosoftei constituie o adevărată reformă în privinţa naţionalizării serviciului divin. constituie punctul culminant al dezvoltării culturale a ţării sale atât din perspectiva ideilor care sunt cultivate în vremea sa.ed. Între anii 1672-1679 mitropolit al Ţării Româneşti vine episcopul de Rîmnic. Teodosie. Apar noi înclinaţii culturale ca de exemplu literatura laică sau istoriografia. În 1681 Dosoftei tipăreşte Molitvelnicul de’ nţeles în limba română. Varlaam adus de domnul Grigoraşcu Vodă (Grigore Ghica)39. lucru dovedit azi de documentele păstrate la această mănăstire. cum ar fi ideea de unitate a românilor. Intre 1682 – 1686 Dosoftei dă la lumină. cercetând centre spirituale şi culturale care îl vor face să adopte idei noi. care depun eforturi spre a reintensifica activitatea culturală care deşi existentă nu mai înregistrase acel avânt pe care îl cunoscuse pe vremea Cazaniilor lui Matei Basarab şi a mitropolitului Ştefan. aceasta din urmă ca un prerogativ al clerului va intra treptat ca obiectiv al boierimii. Între 1665-1668 lăsând egumenia Coziei în care era din 1663. Epoca veche .Sextil Istoria Literaturii Române. 38 39 Ibidem. 19 .

R. la fel cum în Moldova va face Dosoftei care a primit tiparniţa de la Ioachim patriarhul Moscovei.O. 1140. ed. Snagov. călătorind în Rusia. Această a doua păstorie a lui Teodosie cade in vreme de intensă activitate culturală sprijinită mai ales de domnitorul Serban Cantacuzino si Constantin Brâncoveanu. aceasta având o rânduire a Evangheliilor după model grecesc si nu după cel slav. Sosit în ţară va primi egumenia mănăstirii Glavacioc unde rămâne stareţ până în 1670 de unde în aproprierea Crăciunului porneşte spre Râmnic unde fusese ales ca episcop spre a-l înlocui pe Serafim care se va fi schivnicit lăsând liber scaunul arhieresc. 42 Ibidem p. In 1672 va pleca şi de aici primind după moartea mitropolitului Dionisie scaunul mitropolitan la rugămintea domnitorului. Bucuresti. astfel că apar in 1680 Liturghier. 7-10. iar mai târziu tipăriturile ce vor apărea din teascurile al căror material ar fi venit probabil din Rusia tot la cererea iubitorului de cultură mitropolit. art. 41 B. cărţi. care chiar şi fără munca sa directă ii atribuie cărţile tipărite mitropolitului Teodosie. Între timp se deschide noi tipografii la Buzău. după ce mai înainte apăruseră tipărituri ce ţineau de nevoia clerului si a credincioşilor de a se sluji in limba română. s-ar părea în timpul domniilor lui Gheorghe Duca şi Serban Cantacuzino.În 1668 vine în Ţara Românească aducând cu sine odoare. scaun pe care în acelaşi an il va fi refuzat odată cu înlăturarea nedreaptă a mitropolitului Teodosie in iunie 167240. Odată cu instalarea sa ca mitropolit adună în jurul său mai multe persoane cu înclinaţii cărturăreşti sau cu mână iscusită a împodobi sau lega manuscrisele. cum se obişnuia până atunci 42. decembrie ..O. părintele tipografiei bucureştene (1672-1679). 1678) se iau măsuri cu privire la situaţia fostului mitropolit Teodosie care fusese demis abuziv in 1672 ca acesta să fie reales acum la Mitropolie. 782. art. ed IBMBOR.Vlahiei » p. numit la 29 nov. In sfârşit in 1678 îl vedem pe Varlaam Mitropolitul ca si tipograf dând la lumină cartea „Cheia Intelesului” tipărită. p. despre ultimul aflăm chiar din titlul acestei cărţi care este de fapt o cazanie ce cuprinde optsprezece predici la duminici şi sărbători de peste ani. ca fiind nevinovat pentru acuzaţiile ce i s-au adus. Singurul colaborator al mitropolitului este ieromonahul Bakoy care s-a ocupat de gravurile acestei cărţi şi pe care se poate să-l fi cunoscut în timpul călătoriei sale în Rusia41. Rîmnic. obiecte bisericeşti şi un nou model de pomelnic pe care mai târziu îl va lua cu sine în postul de mitropolit al ţării. anul LXXVI(1958) nr. Pr.R. Pr. anul LXXVII(1956) nr. Varlaam. IBMBOR. că poate aduce poporului său o tiparniţă în capitala Ţării Româneşti. mitropolitul Ţării Româneşti. in 1678 in tipografia lui Varlaam se imprimă pentru prima dată întreaga Biblie în româneşte..12. Bucuresti. Sub Vlădica Teodosie. în 1682 Evanghelia pe care Teodosie << a cutezat să o aşeze spre mai aleasă înţelegere a limbii româneşti >>. ca o 40 B. 1142 20 . Niculae Şerbănescu. iulie – oct. “Mitropoliţii Ungro . Niculae Serbănescu. Mitropolitul Varlaam a înţeles. Schimbându-se conducerea politică a Ţării Româneşti (la 6/16 ianuarie 1679 ajunge în Ţara românească noul Domn Şerban Cantacuzino.

9-10. Acest om învăţat cu atmosfera cărturărească sădită de mitropolitul Dosoftei. preluând bazele puse de Coresi sau Macarie şi ucenicii lor fac ca limba română să pătrundă in Biserică şi să servească pe mai departe unor 43 B. corector. iar un merit deosebit în această privinţă îl are clerul bisericesc. „Biblia de la 1688”. 1-17) şi terminând cu Duminica Floriilor (Ioan IX. 1688 – sept. adecă Dumnezăiasca Scriptură ale cei vechi şi ale cei noao lege apărută in 10 nov. anul XLVI((1978). unde la recomandarea fraţilor Greceni este luat sub ocrotire chiar de către domn43. ed. 1021. Varlaam sau Teodosie in ţara Românească. tehnician in ale tiparului. Vine la Bucureşti. ori ca şi înaintaşul său în scaunul episcopal . luând calea pribegiei la fel ca şi mitropolitul său. art. In intervalul nov. un act de cultură care va avea importante urmări in dezvoltarea artelor. a ştiinţei. ca o expresie a acestei unităţi etnice. a gândirii poporului nostru. 1689 il găsim ostenindu-se la editarea Bibliei de la Bucureşti pe Episcopul Mitrofan de Huşi care se afirmă ca şi colaborator la tipărirea Psaltirii de’ nţeles ieşită la lumină în 1680 si elaborată de Dosoftei al Moldovei care îl şi rânduieşte pe mitrofan ca episcop la Huşi. Această tipăritură nouă pentru cultura noastră este un adevărat monument al limbii române. traducător. nr. se pare.inovaţie adusă cu scopul practic de a urma ordinea firească a Evangheliilor începând cu Duminica Învierii (Ioan I. In 1683 se publică Apostolul pentru ca in 1688 să apară de sub teascurile tipografiei de la Bucureşti Biblia. in profunzimile şi frumuseţile slujirii în limba română. 21 . Tipografia Bucureştilor (1678-1978) p. Impusă cu mai multe nume: „Biblia de la Bucureşti”. 1688.. a literaturii. Dan Simionescu. gravor şi poliglot. IBMBOR Bucureşti .R. sept – oct. Prof. „Biblia lui Şerban”. Vedem cum arhipăstori luminaţi ca Varlaam sau Dosoftei in Moldova ori Ştefan. Mitrofan se dovedeşte a fi atât un bun traducător cât şi un bun tipograf. se afirmă ca o personalitate complexă: tipograf. Cele două idei care se ivesc în epoca aceasta de înflorire a literaturii religioase a românilor sunt cea care ţine de conştiinţa unităţii etnice a poporului nostru răsfirat în atâtea ţări şi ideea necesităţii de a se sluji în limba vorbită de popor. verificator. însă meritul său cel mai mare este acela de a fi adus ca o continuare a înaintaşilor săi ideea unităţii limbii române care este aceeaşi pentru întreg poporul român săturând astfel pofta neostoită încă până in această epocă pentru cărţile de slujbă ce vor contribui la menţinerea unităţii poporului şi limbi române.O.tezaurul de limbă – şi in acelaşi timp un impuls spre călătoriile viitoare ale unui geniu precum Antim Ivireanul. 1-38). care fiind una din puţinele categorii sociale care avea acces la ştiinţa de carte cunoştea în acelaşi timp şi nevoile maselor de a auzi limba vorbită în mediile care îi priveau direct cum ar fi biserica sau administraţia. Constituie un popas asupra unui proces aflat încă in perioada de început .

in ordine cronologică urmează mitropolitul Antim Ivireanul a cărui moştenire am tratat-o pe scurt pentru a prezenta situaţia culturală la nivel naţional în care se află poporul român in momentul în care acesta este întâlnit pentru prima oară atestat în ţara noastră.adevăraţi promotori ai naţionalizării cultului ortodox în Ţara noastră dintre care . 22 .

44-45. art. Ca şi încadrare istorică este cunoscut că Antim constituie un capitol întreg care coincide cu o altă epocă istorică reprezentată de Constantin Brâncoveanu. 983. cum s-a spus: „Culmea cea mai înaltă a culturii vechi româneşti in Muntenia”44. căci ştim că din această perioadă slavismul începe să piardă teren in faţa grecismului care treptat. adună in jurul său multe figuri marcante pentru acea perioadă in Europa. Nicolae op cit. limba greacă începe să pătrundă şi in biserică sub influenţa activităţii grecizante de la Curte. episcopul Mitrofan al Buzăului p. filologic. Vol III. continuând mişcarea culturală începută de unchiul său Şerban Cantacuzino. ed. XVII.CAP. IV..R. Iată situaţia in care se conturează planul privitor la activitatea tipografică: urma să se imprime cărţi care vor satisface nevoia clerului şi a credincioşilor de a-şi auzi limba în 44 egumen B. Pr. IBMBOR Bucureşti. nu o înţelegeau nici pe aceasta la fel ca şi pe slavonă. Această prezentare va fi cu atât mai utilă cu cât am aruncat o scurtă privire in special asupra apariţiei şi dezvoltării tiparului în ţara noastră dar şi a felului in care se simţea necesitatea refolosirii limbii române in administraţie şi biserică. însă nici această nouă limbă nu a prins printre credincioşi şi cler care in majoritatea lor.O. tocmai pentru a prezenta la adevărata sa valoare întreaga activitate a mitropolitului Antim Ivireanul in decursul vieţii petrecute atât ca simplu monah tipograf dar şi ca snagovean sau arhiereu ajungând până in treapta de mitropolit.având iubire faţă de tot ceea ce este frumos şi precum se ştie pentru cultură. cum am spus. 45 Cartojan. În această privinţă. dar mai ales culturală pentru a reliefa cât mai bine imaginea ţării româneşti si evoluţia sa până in momentul in care Antim este întâlnit pentru prima dată pe pământ românesc. 23 . Vremea lui Constantin Brâncoveanu reprezintă. Susţinător al noii orientări culturale. Sava la conducerea căreia îl numeşte pe directorul scolii greceşti din Constantinopol: Sevastos Kimenitul. Gabriel Cocora. ştiinţific şi religios45. socială. luminatul voievod care . pag. învăţământul de aici având caracter filozofic. ACTIVITATEA TIPOGRAFICĂ A CĂLUGĂRULUI ANTIM Am prezentat până acum situaţia politică. nici unii nici alţii. istoric. Brâncoveanu reorganizează Şcoala Grecească din Bucureşti întemeiată de înaintaşul său la Mănăstirea Sf. anul LXV(1977) nr. 9-12 sept – dec. înţelegând din sfintele slujbe numai ceea ce se citea din cărţile care abia ieşiseră de sub teascul tiparului in limba română dar care nu acopereau cu adevărat nevoile şi nume: slujbe săvârşite in româneşte. Un mare tipograf din sec. pătrunde în administraţie şi Biserică.

printre care şi tipografia. ar fi putut ajunge la urechile domnului prin unul din ierarhii veniţi din Orient la curtea sa. anul LXXIV(1956) nr.R. Antim dă la lumină din tipografia de la Bucureşti SLUJBELE CUVIOASEI MAICII NOASTRE PARASCHIVA CEA NOUĂ SI A CUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU GRIGORE DECAPOLITUL. tipărită la Bucureşti in 1704). aşadar. 49 ibidem p 695. 8-9 august – septembrie . Aceasta este o carte scrisă din greaca veche în neogreacă şi constituie în acelaşi timp si un document care atestă cu certitudine existenţa la noi a lui Antim. Aceasta este o carte tradusă de Hrisant Nottara viitorul patriarh al Constantinopolului49. Antim ajunge intrun timp relativ scurt să stăpânească limba română mulţumită „zeului născut al iubirii de învăţătură” despre care ne vorbeşte într-o prefaţă a sa (la Paralelele lui Plutarch. ed. această carte se poate să fi folosit domnitorului ca un buchet de îndemnuri pentru fii săi asemenea lui Neagoe Basarab care întocmeşte Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie50 După trecerea de aproape un an. Şi anume cărţi de filozofie. episcopul Rîmnicului care îşi arăta simpatia faţă de propaganda eterodoxă46. Teodor op cit. În vara anului 1691. Brâncoveanu găsea în ţara o singură tiparniţă.47 Este susţinut de către istorici că Antim a ajuns cel mai probabil în Ţara Românească după momentul alegerii ca domn a lui Brâncoveanu. În octombrie 1691.Fanny op cit. Antim Ivireanul tipograf p. ale cărui talente. Antim scoate de sub teascuri prima sa carte: Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon pe care o semnează ieromonahul Antim. 24 . are 66 de capitole îndemnătoare grupate pe 100 de pagini. pr Niculae Şerbănescu. Prima carte a lui Antim.O. La urcarea pe tron. primele patru numerotate. 8. art. 47 ibidem p.Biserică. 693. 691. 50 Djindjihasvilli . avem certitudinea că primul loc unde începe să activeze in domeniul tiparului Antim este tipografia de la Bucureşti unde intră pentru început sub ascultarea episcopului Mitrofan de Husi şi a unui ieromonah Macarie care sunt pomeniţi ca binefăcători a lui. iar apoi vor apărea cărţi pentru nevoile şcolilor. Această carte are patru foi nepaginate 46 B.48 Conchizând. p. Mitrofan este ales episcop de Buzău şi plecând ia cu sine si o parte din echipamentul tipografic. fapt ce îl împinge pe Antim să caute a repune tipografia pe picioare numindu-se mai departe Tipografia Domnească. IBMBOR. vor apărea cărţi care să ţină piept propagandei calvine şi catolice care tindeau să pătrundă şi in Ţara Românească aşa cum a fost cazul cu Ilarion. ştiinţă. Cum s-a spus şi în partea de început a lucrării. literatură profană. 48 Cerbuleţ. p. cea înfiinţată la1678 în Bucureşti care va fi servit ca şi obiectiv al aducerii în ţară a călugărului Antim. iar odată ajuns la Bucureşti va fi întrebuinţat la tipografie in primă fază pentru tipărirea cărţilor greceşti ca unul ce ştia mai bine limba. Bucureşti. 28.

Antim . Antim scoate de sub tipar una din operele sale monumentale: EVANGHELIARUL GRECO-ROMÂN (1693). Antim dă.O. iar apoi 372 de pagini numerotate cu cifre greceşti şi chirilice. repunând pe picioare această mănăstire cu banii săi şi cu propriile puteri 52. întreaga lucrare este împărţită pe coloane greceşti şi româneşti. După un alt an.51 Acest manuscris poate fi datat din vremea când el nu cunoştea prea bine limba. căci activitatea sa se desfăşoară pe mai multe domenii cum ar fi sculptura. al ieromonahului Anthim Ivireanul tipograful care prezintă anumite greşeli de limbă şi ortografie diferită de cea obişnuită. alături de numele său şi numele patriei sale Iviria.R. nu se ştie din ce motive.8-9. greutăţi pe care. Antim le ia asupra sa. probabil căutând liniştea care nu era la Bucureşti. tradiţia. nr. hramul bisericii mitropolitane. o carte de dimensiuni mari.Cartea are patru foi nenumerotate la început şi 291 de pagini şi este ipărită acum pentru prima oară în româneşte. După stabilirea în ţară. Ea nu era destinată numai preoţilor. În 1694. ceea ce nu mai era cazul la 1694 când tipăreşte ultima sa carte din această serie la Bucureşti: PSALTIREA de unde rezultă că stăpânea foarte bine limba cu toate subtilităţile sale. ci şi oricărui creştin cum aflăm din partea de început a ei. atribuindu-i uşa de la intrarea in biserica Mănăstirii 51 52 B. In partea de început. ibidem p. în folio (33 x 23) care cuprinde în partea de început foi ce nu sunt numerotate. oferind un frumos aspect bine proporţionat. adică pe cea de-a treia foaie care nu este numerotată se prezintă motivul pentru care s-a dat la lumină această carte şi anume << să serbeze şi să slăvească amintirile pomeniţilor sfinţi cu mai mare îngrijire şi evlavie >>. Antim va fi desfăşurat acum o rodnică activitate culturală tipărind multe cărţi nu numai in limba română ci şi greacă.apoi 116 foi numerotate iar la sfârşit încă două foi albe. 700 ibidem p. probabil pentru liniştea de care avea nevoie se mută din Bucureşti la Snagov luând cu sine şi utilajul tipografic. sfinţii împăraţi Constantin şi Elena. Antim se apleacă asupra limbii române pe care ajunge s-o stăpânească foarte bine – La mănăstirea Agapia s-a păstrat un manuscris – Învăţătura creştinească. Între aceste imagini sunt gravate flori larg deschise şi chenare ce le încadrează. Începând cu titlul. Ceea ce atrage atenţia intr-un mod plăcut sunt frumoasele gravuri ce înfăţişează in prima pagină cei patru evanghelişti în colţuri. slavonă şi arabă făcând aici un mare centru tipografic şi nu numai. găseşte mănăstirea in paragină cu puţini călugări şi cu mari datorii. În această carte. 1956. Este ştiut faptul că in momentul in care Antim ajunge la Snagov. Mântuitorul în susul paginii. iar în josul paginii. 704 25 . folosit fiind la redactarea ei echipamentul tipografic cu care a fost făcută „Bibilia lui Şerban Cantacuzino” de la 1688. însă mai presus de toate. îngrijind de treburile mănăstirii de aproape astfel că atunci când a plecat de la egumenia acesteia nu mai înregistra nici un fel de dat.

slavonă şi română. Pentru ca să nu piară lucrul cărţilor pentru folosul ţării şi pentru ajutorul casei”55.Fanny ibidem Odobescu. tipărind in numele ortodoxiei. pot fi numai pomeniţi ca un fapt uşor de închipuit. dată fiind şi necesitatea de a se tipări şi locul în ierarhia bisericească pe care mai târziu Antim îl va ocupa.Evanghelia şi Sinaxarul sunt pe româneşte. 101. să înveţe meşteşugul tipografiei unul după altul. Titlul tipărit cu cerneală roşie şi neagră. ca un omagiu adus domnitorului prin tipărirea slujbei Sfântului al cărui nume îl poartă. mănăstire care ajunge cu timpul la cea mai mare înflorire din întreaga istorie a existenţei sale.Snagov care acum se găsesc în Muzeul Naţional al României şi care împodobeau frumoasa mănăstire. paremiile Apostolul . 55 Ibidem. Antim. p. ed. însă din lipsă de izvoare istorice. Cartea este prefaţată de Mihail Ştefanovici care pomeneşte aici pe domnitor şi pe mitropolitul Teodosie a Ţării Româneşti. împreună cu Mihail Iştvanovici. Rugăciunile sunt în limba slavă. Tipografiile Române Unite. dă la lumină cartea ORÎNDUIALA SLUJBEI ÎN 21 MAI LA ZIOA SF(I)NŢILOR SLĂVIŢI ŞI DE ASEMNEA CU AP(O)STOLII MARI ÎMP(Ă)R(A)ŢI CONSTANTIN ŞI ELENA. Antim este făcut egumen al Snagovului. are la început patru foi nenumerotate urmate de 42 pagini. astfel că în aşezământul mănăstirii ctitorită de el ce va purta hramul Tuturor Sfinţilor” vom găsi prerogativele ce le vor avea urmaşii săi: „las cu blestem şi aceasta. cum a fost cazul lui Mihail Ştefanovici care pleacă în 1698 în Ardeal unde este trimis să tipărească ţinând piept propagandei calvine care lua amploare din ce în ce mai tare. Bucureşti 1862. este încadrat într-un chenar cu frumoase podoabe tipografice. erau un 53 54 Djindjihasvilli . tipicul. cu siguranţă au fost mulţi căci timp de aproape un pătrar de veac mulţi vor fi călcat pe urmele ierarhului nostru. Odată aşezată tiparniţa la Snagov.53 În 1696. 26 . Acest ucenic îl găsim din 1709 la Râmnic alături de dascălul său care îl va trimite de această dată in Georgia spre a-i împărtăşi cu roadele muncii lui Antim pe conaţionalii săi înfiinţând chiar in capitala ţării o tipografie cu efortul si purtarea de grija a domnitorului Constantin Brâncoveanu. îşi va manifesta el însuşi atenţia în această privinţă a păstrării şi perpetuării acestei preocupări la noi prin formarea de noi ucenici ca şi cei amintiţi pe care îi vom găsi la Snagov lucrând alături de Antim dar şi in alte părţi. Alexandru Câteva ore la Snagov ediţie ingrijită de Al Iordan. Prin ceea ce a făcut Antim la Snagov sa înscris o pagină marcantă în istoria poporului nostru căci de aici s-a încetăţenit definitiv tiparul la români prin înfiinţarea şcolii de tipografi dintre care se ridică ucenici precum Mihail Ştefanovici (Iştvanovici). Alţi ucenici. iar prefaţa. Această grijă având-o neobositul cărturar. Această carte. Gheorghe Radovici sau ieromonahul Dionisie Floru care vor continua pe baze solide tot ceea ce a început Antim54. Această carte scrisă in două limbi. ucenicul său.

Cuprinsul este alcătuit din 180 de pagini numerotate. IBMBOR. 350. Niculae Serbănescu. Ion Cariofil. stema ungro – vlahiei. Bucureşti. stihuri în cinstea Născătoarei de Dumnezeu. aflându-se la Bucureşti este rugat de stolnicul Constantin Cantacuzino să scrie această carte sub formă de întrebări şi răspunsuri formulate spre folosul tuturor creştinilor. pr. O altă carte apărută a Snagov in 1697. Este o carte voluminoasă având la început cinci foi nenumerotate conţinând titlul. Octoihul. zece versuri în cinstea domnitorului. art. nr. După aceste cinci foi nenumerotate urmează 2070 de pagini numerotate urmate de alte 40 cu o nouă numerotare. Lucrarea s-a terminat de tipărit la 6 februarie 1696. Încă o carte tipărită de mitropolitul Antim Ivireanul p. versuri pentru această carte. lucrare aparţinând scriitorului rus Meletic Smotricki.R. Această nouă tipăritură face să se întărească şi mai mult obiceiul de a se citi Apostolul şi Evanghelia în limba română. fiind dedicat domnitorului Brâncoveanu cum ne încredinţează chiar titlul cărţii întinse pe 10 pagini şi al cărei autor este Gheorghe Maiota. ed. Foaia a doua prezintă viaţa sfîntului Evanghelist Ioan preluată după Sofronie şi Dosoftei. 3-4.56. Penticostarul. În stânga si dreapta sunt linii şi podoabe tipografice. iar a treia pagină prezintă o însemnare care e arată că la textul Sfintei Evanghelii nu s-au mai dat „zacealele ” ci „capetele” după nou apărutul la noi model grecesc.îndemn menit a întări pe popor in cinstirea sfinţilor in care unii influenţaţi mai ales de calvinism nu credeau. Cele Trei Sfinte Liturghii. o scrisoare cu dedicaţie către domn. anul XLIV. Psaltirea întreagă. Arte trei foi liminare care înfăţişează titlul încadrat într-un chenar format sus dintr-o vignetă având trei medalioane ce înfăţişează pe Mântuitorul flancat de Fecioara Maria şi Ioan Botezătorul. tot in greceşte este CUVÎNT PANEGIRIG DESPRE ÎMPĂRATUL ÎNCUNUNAT DE DUMNEZEU ŞI ASEMNEA CU APOSTOLII MARELE CONSTANTIN ţinut de Antim la Snagov cu ocazia sărbătorii Intrării în Biserică a Maicii Domnului. 27 . se 56 B. Un an mai târziu Antim tipăreşte tot la Snagov un ANTOLOGHION tipărit in limba greacă ce va cuprinde serviciile religioase de peste an plus slujbele unor sfinţi. Apostoli şi Evanghelii la Maslu. Tot in 1697 apare un MANUAL DESPRE CÎTEVA NEDUMERIRI ŞI SOLUŢIUNI tipărit de Antim la Snagov cu intenţia de a defini câteva învăţături dogmatice ortodoxe având menirea de a combate învăţăturile greşite ale calvinilor. Triodul. Titlul acestei cărţi este încadrat cu flori.O. este de format mic. Tot în 1697 tipăreşte la Snagov SFÎNTA ŞI DUMNEZĂIASCA EVANGHELIE ce se va da la lumină în limba română. Ultima carte tipărită la Snagov in 1697 este DREAPTA ALCĂTUIRE A GRAMATICII SLAVONEŞTI.. imagine alcătuită tipografic. Această carte se prezintă sub forma a 46 de pagini precedate de 4 foi care nu sunt numerotate in care se arată cum autorul. Ceaslovul. Pe verso este stema ţării şi 10 versuri în cinstea domnitorului. martie aprilie 1976. pinaxul cărţii şi o gravură înfăţişându-l pe regele David la fel ca şi în Psaltirea de la 1694.

710. 3-4. martie aprilie. 57 58 Ibidem.57 Din 1698. ed. Cele patru foi de început cuprind titlul. după Psaltirea şi Evaghelia din 1694 si 1697 acest acatist este cea de a 3-a carte a mitropolitului lui Antim care cu excepţiile de mai sus este redată numai în grai românesc. el nu a mai dat la lumină un asemenea acatist şi nici un act tipograf până la mitropolitul Dosoftei al Moldovei. iar ultimul numai 2 file. pr. 350. vozglasuri. 59 B. ectenii. stema ţării.. şase versuri în limba slavă şi o prefaţă semnată de smeritul întru ieromonahi Antim Tipograful. Din prefaţa acestei cărţi. tipărit cu două culori este incadrat cu un chenar la fel ca toate paginile cărţii.R.60 In ceea ce priveşte limba. Titlul.Cotroceni din Bucureşti. unele formule liturgice. 355. şi tropare. Aceasta era cu atât mai utilă cu cât Brâncoveanu întemeiază o şcoală „Intru învăţarea limbii slavoneşti pentru copii de vârstă fragedă”. Această carte s-a descoperit in anul 1968 la biserica Sfântul Vasile. Se pare că activitatea slabă din punct de vedere tipografic a lui Antim În acest an ar putea fi un lucru susţinut de istorici numai din cauza lipsei de documente şi izvoare căci titlul acestui acatist menţionează că este tipărit a treia oară. Antim arată că a şti limba slavă este foarte util deoarece mult timp înainte şi încă şi acum se folosea în Biserică această limbă pe care oamenii nu o cunoşteau prea bine sau chiar deloc. IBMBOR. 28 .”58 Este o carte alcătuită din 154 de foi numerotate şi împărţite în 20 de caiete dintre care primele 19 au câte 8 file. însă din câte ştim. Ibidem p. Antim rămâne la Snagov fără unul dintre cei mai activi ucenici ai săi – Mihail Ştefanovici care va fi plecat la Bălgrad (Alba Iulia) să tipărească pentru ortodocşii aflaţi in faţa propagandei neortodoxe.O. Bucureşti. 60 ibidem p. art încă o carte tipărită de mitropolitul Antim Ivireanul p. este vorba de un Acatist al Maicii Domnului ce va purta următorul titlu: ACATISTUL / CĂTRĂ PREA SF(Î)NTA NĂSCĂTOARE/ DE DUMNEZĂU ŞI CU ALTE/ RUGĂCIUNI/ACUMU A TREIA OARĂ TIPĂRITU/ ŞI CU MAI MULTĂ NEVOINŢĂ DIORTHOSITU / ÎN ZILELE PREA LUMINATULUI D(O)MNULUI / A TOATĂ ŢARA ROMÂNEASCĂ/ IO CONSTANTIN B(A)SARAB VOIEVOD/ CU BL (A)G(O)S(LO)VENIIA PREA SF(I)NŢITULUI/ MITROPOLIT KYR TEODOSIE/ ÎN SF(Î)NTĂ MĂNĂSTIRE ÎN SNEAGOV/ LA ANUL MÂNTUIREI 1698. titlul câtorva podoabe care sunt în slavoneşte. anul XLIV(1976) nr. Niculae Şerbănescu. de aceea puteau apărea anumite concepţii greşite legate de slujirea lui Dumnezeu in Ortodoxie. lucru care face probabil ca Antim să nu mai întreprindă o bogată activitate tipografică în acest an ci numai o singură carte va da la lumină de sub teascurile tiparului sau. rugăciuni.59 Cartea e tipărită in limba română cu excepţia unor indicaţii tipiconale cu dialogul dintre preot şi diacon dinainte de citirea Evangheliei.prezintă cu primele patru foi nenumerotate şi 246 de foi paginate.

versuri dedicate autorului. cum aflăm din prefaţa lui Dositei al Ierusalimului. Această carte este tradusă in româneşte după opera ieromonahului Maxim Peloponesianul care combătea învăţăturile catolicilor cu privire la anumite dogme creştine. 8-9 august. urmate de un număr de 203 pagini numerotate. despre Purgatoriu. Titlurile acestor părţi sunt cu o culoare şi se încadrează în chenare lucrate în peniţă de către Antim. catolici. o importantă pavăză a Ortodoxiei în faţa calvinilor. iar pe verso stema şi câteva versuri politice dedicate lui Brâncoveanu . înainte de cuprins sunt urmate de două scrisori ale lui Dositei. Partea a doua a lucrării constă din o foaie + 256 pagini urmate de alte 10 foi nenumerotate. Antim tipăreşte la Snagov o nouă carte românească al cărui titlu: CARTE SAU LUMINĂ. iar a doua. deja începuseră să se instaleze rupând unitatea spirituală a românilor de acolo. Această carte este. ucenicul său.Şirul tipăriturilor făcute de Antim la Snagov este reluat in februarie 1699 când dă la lumină in limba greacă o Mărturisire de credinţă ortodoxă care va expune cele trei virtuţi teologice: credinţa. iezuiţilor şi a romano – catolicilor. aceasta. Două luni mai târziu. titlul este 61 B. Visarion Macri din Ianina şi colectivului de la Şcoala Domnească din Bucureşti. in aprilie 1699.. A doua foaie nenumerotată face începutul unei prefaţe către cititorii în care autorul face deosebirea clară între catolici şi ortodocşi plângându-se de defăimările pe care cei dintâi le fac celor de pe urmă. p. tipărită în neogreacă are în plus. 86 numerotate şi 3 foi care din nou apar fără a fin numerotate. Acestea. Cartea are 7 foi nepaginate. art cit. Aceasta este o carte de format mic dar destul de extinsă ca şi conţinut având 14 pagini care nu s-au numerotat. patriarhul Ierusalimului care apără Ortodoxia lui Chiril Lucaris şi care se ridică împotriva protestanţilor şi a iezuiţilor. Apariţia acestei cărţi este cu atât mai necesară cu cât peste munţi. Cartea este alcătuită din 108 foi numerotate având înainte 4 care nu sunt numerotate şi care poartă titlul pe prima. dinre care o parte se unesc cu Roma. în partea de început. anul LXXIV(1956). Gheorghe Radovici dă de sub tipar ÎNVĂŢĂTURI CREŞTINEŞTI în limba română. În final celei de a doua părţi a lucrării găsim pledoaria despre icoane a Sfîntului Ioan Damaschin. despre Azimă. Litera ei este aceeaşi cu cea a Bibliei de la 1688. a voievodului Ţării Româneşti având ca scop întărirea în credinţă a creştinilor ortodocşi.61 În ianuarie 1700. dragostea şi nădejdea.R. 29 . cum ne încredinţează chiar titlul. urmând stemei ţării. nr. despre Sfinţi.septembrie. Litera acestei cărţii este cea folosită la tipărirea Bibliei de la 1688. capitolele încep cu litere frumos ornate de tipograf şi pe parcurs întâlnim vignete măestrit lucrate. Punctele dogmatice pe care le tratează sunt: Purcederea Duhului Sfînt. Prima parte tipărită în greaca veche este ca de obicei precedată de versuri către domnitor şi stema Ţării Româneşti. este tipărită cu purtare de grijă. sub supravegherea lui Antim.O. 712.

Titlul este scris cu negru. Cuprinsul prezintă antiteza între anumite atribute ale unui bun creştin şi opusul acestuia cum sunt: pentru dragoste – păcatul pismei . pe verso este stema ţării având acelaşi chenar ca şi titlul. Antim dă la lumină limba greacă. PSALTIREA PROROCULUI ŞI ÎMPĂRATULUI DAVID. Caracterul fiind în continuare cele ale Bibliei de la 1688. este tradusă de acelaşi ieromonah Filotei care a tradus din greceşte şi Învăţături Creştineşti tipărită în acelaşi an. încadrat într-un chenar cu flori lucrate în peniţă. despre facerea omului. Aceasta se tipăreşte intr-un format mare. despre răbdare. Ca şi precedenta. pentru pace – păcatul mâniei.cu o singură culoare şi e încadrat de linii. medicul domnitorului cu a cărui cheltuială s-a tipărit cartea. După o jumătate de an de la apariţia Învăţăturilor Creştineşti Antim dă la lumină FLOAREA DARURILOR în limba română. adică tot în luna iulie a anului 1700. despre pocăinţă despre milostenie.despre credinţă. despre iubirea vrăşmaşilor.64 62 63 ibidem p 713. rugăciunile de dimineaţă şi de seară. despre afurisenie. despre vrăşmăşie. pe verso găsim stema ţării şi 6 versuri politice.62. În cuprinsul acestei cărţi găsim psalmii lui David. Cum ne încredinţează prefaţa cărţii. pentru înţelepciune – nebunia. Cartea tipărită cu o singură cerneală. ca un cuprins sunt înşirate toate subiectele ce vor fi tratate de-a lungul cărţii . iar pe paginile 10-13. Pe paginile 8-9 se află o predoslovie către cititori. având cu aproximaţie acelaşi conţinut ca şi cealaltă. iar pe verso se găsesc stema ţării şi şase versuri în cinstea domnitorului. O carte de dimensiuni reduse având 6 foi liminare urmate de 82 de foi numerotate. tot aici găsim 10 versuri închinate Prorocului David căruia Antim îi mai închina încă 15 versuri pe pagina a 2-a care poartă pe verso portretul împăratului David. Titlul este încadrat cu linii. 30 . Între paginile 3-7 se găseşte prefaţa cărţii făcută de tipograf care menţionează aportul lui Antim la tipărirea lucrării şi de la care Gheorghe Radovici a deprins meşteşugul tipografiei dând la lumină această primă carte a sa. rugăciunile mesei. pentru adevăr – minciună s. despre păcat. 64 ibidem p 716.63 Cam în acelaşi timp cu cea dinainte. Din loc în loc sunt frumoase vignete care împodobesc paginile şi textele. scopul tipăririi acesteia este de a-i familiariza pe credincioşi cu învăţătura Bisericii Ortodoxe şi a-i face să reziste în faţa propagandei eterodoxe. pentru bucurie – păcatul întristării. aceasta s-a tradus din greceşte de către Prea Cuviosul între ieromonahi Kyr Filothei s(ve)tagoreţul. pentru milostenie – păcatul nemilostivirii. cu două foi nepaginate la început şi 79 numerotate. despre rugăciune.a. ibidem p 715. nu are podoabe tipografice. Pe foaia următoare începe o prefaţă în care Antim mulţumeşte lui Gheorghe Criteanul.

Un aspect important al acestei cărţi este scrisoarea de pe paginile 3-5. autorul cărţii prezintă mănăstirile athonite pe care le descrie în următoarea ordine: Marea Lavră (p 2565 66 ibidem ibidem p 717. Doctorul Ioan Comnen. Scopul acestei lucrări era de a veni în sprijinul ortodocşilor din ţinutul Arabiei cărora le lipseau cărţile de slujbă rămânând fără apărare în faţa prozelitismului catolic. Sinaxarul. Multe din podoabele tipografice ale cărţii sunt întâlnite şi in altă parte. Această carte este alcătuită din 3 părţi tratând următoarele probleme: despre chipul găsirii şi îndreptăţirii tuturor sărbătorilor întregului an. despre îndreptăţirea celor ce se pot socoti şi căuta cu privire la Paşti. După cum ne arată chiar în foaia de titlu. Erata şi altele.. Indice alfabetic de materie. în care Antim îşi mărturiseşte iubirea faţă de aproapele ca şi motiv al muncii sale tipografice. Canonicul pentru găsirea in ce zi a săptămânii începe fiecare lună. Pe pagina 6 – 14 se întinde o prefaţă a autorului lucrării – Sevastos Kimenitul iar pe pagina 15 sunt trei epigrame ale acestuia asupra operei sale. Vasile cel Mare şi Grigorie Dialogul. Antim tipăreşte in limba greacă opera lui Sevastos Kimenitul EORTOLOGHION care se întinde pe 332 pagini numerotate având înainte 27 de foi nenumerotate care conţin: titlul lucrării încadrat într-un chenar de flori. Această carte de format mic are 150 de pagini titlul său este cu o singură lucrare iar pe verso se află stema ţării. 31 . Acestor trei părţi ale lucrării urmează tabele cu Canonicul Sfintelui Paşti. Pe paginile 3-6 se află un cuvânt dedicat mitropolitului Teodosie de doctorul Ioan Comnen. în 1701. temeliilor ale Indicaţionului. Pe paginile 7-10 se află versul către cititor iar pe pagina 18 se află o xilografie reprezentând icoana Deisis. Se remarcă prin frumoase podoabe tipografice reprezentând pe Sfântul Ioan Gură de Aur. acestuia îi urmează pe verso stema ţării şi câteva versuri închinate lui Brâncoveanu. iar pe paginile 19-27 se găseşte pinaxul cărţii. Canonic ale găsirii lunii în ce zodie din fiecare zi se găseşte.65. Pe paginile 16-18 se găseşte o elegie a doctorului Ioan Comnen. Cartea este tipărită cu o singură culoare are frumoase podoabe tipografice făcute cu siguranţă de către Antim care ne spune în prefaţă cum găsind-o a considerat că este foarte utilă oricărui ortodox şi mai ales celor bisericeşti şi sfinţiţi66. această carte care se prezintă sub forma a 14 foi liminare şi 253 pagini numerotate este tipărită pe 2 coloane (stânga greceşte şi dreapta arăbeşte) şi s-a făcut la cererea patriarhului Athanasie al Antiohiei cu cheltuiala domnului Constantin Brâncoveanu. In luna iunie a anului 1701. Antim tipăreşte la Snagov următoarea carte grecească: PROSCHINITARUL SFÎNTULUI MUNTE AL ATHOSULUI.La începutul anului 1701 Antim tipăreşte la Snagov următoarea carte greco – arabă pentru nevoile compatrioţilor săi din Iviria: TREI SFINTE LITURGHII. această parte conţine o dată prezentând luna mai a anului 1701. Tot în acest an. ale anului bisect şi ale altor asemenea. despre (îndreptăţirea şi căutarea) ciclurilor.

la fel ca şi precedenta de format mic (14 x 10 cm) având o filă urmată de 31 de pagini numerotate. tot în greceşte. Pantocrator (p 94-98). in zilele lui Antim ajunge la cea mai înaltă strălucire a sa. Arhidiacon Stefan patronul său. Pe unele din paginile cărţii să 67 68 ibidem p 718. CUVÂNT PANEGIRIC LA CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII MARELE CONSTANTIN compus de unul din fii domnitorului Brâncoveanu şi anume Ştefan. 32 . Castamunitu (p 133-134). pe primele 3 găsim o prefaţă a autorului pe care o închină Sf. tipografia având. Această carte este întâiul proschinitar tipărit asupra mănăstirilor din Sfîntul Munte iar faptul acesta se menţionează chiar de către autorul ei în prefaţa închinată mitropolitului de atunci al Ţării Româneşti Teodosie. cit. vom menţiona că încă din 1701 tiparniţa din Bucureşti începe să dea la lumină cărţi precum:. Cutlumuş (p 99-100). sub influenţa curentului grecesc. Sub această gravură găsim 4 versuri: 2 in greceşte şi 2 in latineşte. in care. Hilandar (p 71-73). reprezentând pe Sfântul împărat Constantin stând în jilţul împărătesc. Stavronikita (p 134-136). viitorul ierarh şi neobositul tipograf va reveni la tipografia din Bucureşti. op. Esfigmenu (p 129-130).68 Tot în anul 1701 cu acelaşi scop. nu se ştie din ce motive fiind determinat să renunţe la egumenia mănăstirii in care vreme de 7 ani a depus mari eforturi pentru a o aduce la nivelul in care se afla în momentul plecării sale. care. Se presupune că Antim ar fi plecat de la Snagov ca urmare a urzelilor anumitor persoane potrivnice lui aşa cum citim în scrisorile sale adresate domnitorului. Teodor. Este in întregime folosită culoarea neagră la tipărirea ei iar pe pagina dinaintea începutului cuvântării se află o gravură din lemn. Zograf (p 109-112). această perioadă cuprinsă intre anii 1701-1705 fiind una definitorie deoarece Antim tipăreşte aici 16 cărţi: 11 in limba greacă. Protaton (p 101-104).5 x 10 cm). 2 în româneşte.67 Întors la Bucureşti Antim desfăşoară rodnică activitate tipografică. Antim dă la lumină o altă lucrare a lui Ştefan Brâncoveanu: CUVÂNT PANEGIRIC LA ÎNTÂIUL MUCENIC AL LUI HRISTOS ŞTEFAN. Sfîntul Pavel (p 119-122). p. Revenind la activitatea tipografică a lui Antim.36). Această nouă carte tipărită la Bucureşti este. Simun Petra (p 104-108). alte podoabe nu găsim în această carte. Caracalas (p 127-129). cum am mai spus. Rossicon (p 132-133). Cerbuleţ. având 14 foi nepaginate. Ajuns egumen al Snagovului. Sfânta Ana (37-42). Dionisiu (p 83-93). Vatoped(p 43-70). una greaco-arabă şi 2 care vor fi compuse spre a se împământeni cultul cinstirii sfinţilor care era in pericol din cauza propagandei calvine care încerca să-şi facă simţită prezenţa chiar şi în Ţara Românească. Xenofon (p 123-125). Sfîntul Grigorie (p 126). Iviron (p 74-82). însă ea se alătură celor deja existente care aveau ca scop întărirea credincioşilor în a cinsti pe sfinţi.21-22. Filotei (p 131-132). Această nouă tipăritură făcută în limba greacă este o cărticică de format mic (14. deci şi caractere latine. Dochiarion (p 113-119).

R. pe pagina a doua găsim stema Ţării Româneşti şi 12 versuri scrise de doctorul Ioan Comnen şi dedicate lui Constantin Brâncoveanu. se tipăreşte de către Antim Ivireanul.R. nr. Florenţa Ivanciuc. la rugămintea adresată domnitorului de către patriarhul Antiohiei Atanasie Dabbas. iar pe paginile 139-168 iarăşi numai arabă.O.găsesc vignete simple din podoabe tipografice. iar pe parcurs se mai găsesc vignete care sunt des văzute şi în alte tipărituri ale lui Antim.69 Cum s-a mai spus scopul acestei cărţi este acela de a întări poporul in practicarea unui cult al sfinţilor. nr.70 Următoarea carte tipărită de Antim la Bucureşti este SLUJBA CUVIOASEI MAICII NOASTRE MATROANA IPOLITA. Pag. însă numai 20 de pagini numerotate. Această carte de format mare are 11 foi nenumerotate şi 732 de pagini numerotate plus o foaie la sfârşit. iar cealaltă carte care apare din nou editată este CUVÂNT PANEGIRIC LA CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII MARELE CONSTANTIN îşi păstrează aceleaşi detalii tehnice ca şi ediţia anterioară. Bucureşti. iulie-august . luna martie in limba greacă. Titlul cărţii este scris cu 2 culori. Antim se hotărăşte. Şirul tipăriturilor greco–arabe început de Antim la Snagov se continuă in 1702 când. încadrat într-un chenar cu podoabe tipografice. pentru a nu-i lipsi pe oameni de cuvântul lui Dumnezeu să tipărească în limba română NOUL TESTAMENT cu cheltuiala şi porunca domnitorului după 69 70 B. Această carte de format mare (19. IBMBOR. art.5 cm) este alcătuită din 3 foi liminare şi 10 numerotate şi apare în 1702. 71 ibidem p 720. In carte se întâlnesc şi câteva podoabe ale lui Antim. astfel CUVÂNT PANEGIRIC LA ÎNTÂIUL MUCENIC AL LUI HRISTOS ŞTEFAN apare de această dată având acelaşi format. 719. CEASLOVUL GRECO-ARAB. ed. Scopul apariţiei acestei lucrări ce se va fi făcut cu cheltuiala lui Pantoleon Kalliachos din Hios.7-8. de sub teascul tipografiei din Bucureşti ies la lumină două noi ediţii ale unor cărţi tipărite cu un an înainte. art. era scrisă numai in limba arabă până la pagina 133 şi tipărit în 2 culori între paginile 134-135 este un text grecesc şi arab.O. este. 8-9 august – septembrie. 793. Paginile 169-638 cuprind cântările Triodului şi Penticostarului tipărite pe 2 coloane (greceşte şi arăbeşte). ca şi al celorlalte două apărute mai înainte şi anume cinstirea sfinţilor. cit. anul LXXIV(1956). Litera acestei lucrări este citeaţă. iar tipărirea sa făcut cu o singură culoare. Tipar de carte bisericească pentru arabi în vremea domnului Constantin Brâncoveanu p.71 Tot în 1702.5 x 14. începând cu titlul incadrat ca şi stema ţării intr-un chenar cu flori. ibidem p 719. anul XLIV (1976). Probabil din cauza că Biblia la 1688 era foarte rară şi in ţară şi greu de procurat pentru cei mai mulţi. 33 . având câte 27 de rânduri pe pagină. Textul acestei tipărituri este cu o singură culoare. 72 B. iar de la pagina 638 până la 732 găsim din nou doar text arab.72. Intre paginile 2-6 se află scrisoarea lui Athanasie al Antiohiei către Brâncoveanu în care îi mulţumeşte pentru acest nepreţuit dar ce urma a se oferi preoţilor ortodocşi arabi care erau sfătuiţi să se roage pentru voievodul român.

pentru a lămuri nedumeririle apărute odată cu venirea unor noi învăţături străine de cele ale neamului nostru. luna septembrie. Formatul cărţii este de 20 x 14 cm are 7 foi liminare urmate de 400 de pagini.5 cm cu cinci foi liminare urmate de 25 de foi numerotate. p. cu 2 foi nenumerotate şi 209 numerotate. având fiecare pe partea de început câte un medalion în care este înfăţişat chipul Mântuitorului. dar care se pare că începea să pătrundă şi în Ţara Românească şi să contrazică rânduiala strămoşească în Biserică. Ea avea dimensiuni de 23. patriarhul Ecumenic. anul LXXIV(1956).73 În plină ofensivă romano.74 Altă carte care apare în 1703 la Bucureşti în luna decembrie este EXPLICAREA ŞI SLUJBA LA SFINŢIREA BISERICII. 8-9. 195-209 – Apocalipsa. fost mitropolit al Sofiei şi pentru a veni în ajutorul episcopilor care nu dispuneau de o tipăritură de aşa mare folos. căruia i se atribuie această lucrare. pe paginile 191-195 sunt Epistolele. iar dedesubt având 10 versuri închinate domnitorului. iar între pag. 1-93 este textul Evangheliilor. Titlul ei este tipărit în două culori şi încadrat în chenar cu podoabe tipografice. Antim. Primele 2 foi nenumerotate conţin titlul încadrat cu un chenar din podoabe tipografice. dă la lumină de sub teascurile tiparniţei sale o carte compusă de Sevastos Trapezuntiul Kimenitul având următorul titlu :ÎNVĂŢĂTURA DOGMATICĂ. 723. Fiecare pagină a cărţii are câte 34 de rânduri. 34 . Textul este tipărit cu două culori şi incadrat în linii simple. în continuare este scrisoarea cu dedicaţie către Gavril. Această tipăritură apare ca răspuns la cererea lui Auxentie. prefaţa este semnată de către mitropolitul Auxentie al Sofiei cu a cărui cheltuială s-a făcut tipărirea cărţii. cit. anul 1703. art. începând cu titlul. La pag. iar pe verso este tipărită stema ţării încadrată şi ea cu un chenar cu flori. iar la sfârşit are încă o foaie în care tipograful Antim arată locul şi data tipăririi ca find Bucureşti. La tipărire s-au folosit caracterele bibliei lui Şerban Cantacuzino.R. Pe verso foii de titlu se află stema ţării cu patru versuri. această carte este tipărită cu o singură culoare. Cartea apare astfel pentru prima oară în Ţara Românească şi se va fi împărţit în dar.cum ne încuviinţează tipograful chiar în titlul lucrării. Paginile 94-121 prezintă Faptele Apostolilor. ibidem p. a trata mai ales trei probleme teologice care veneau in contradicţie cu ceea ce susţineau romano-catolicii şi anume: 1) când se prefac Sfintele în Trupul şi Sângele Mântuitorului.O. Această carte scrisă în limba greacă era menită.5 x 12 cm. 722. Cartea s-a tipărit în limba greacă având dimensiuni de 21 x 15. 73 74 B.catolică în Ardeal. nr. 3) că părticelele nu se prefac în Trupul şi sângele lui Hristos. 2) că Născătoarea de Dumnezeu a fost supusă păcatului strămoşesc. Podoabele acestei cărţi sunt simple. Pe verso foii de titlu este înfăţişată stema Ţării Româneşti sub care apar 8 versuri dedicate domnitorului. Textul este încadrat cu linii şi este tipărit cu negru. august – septembrie . cum o lămureşte chiar titlul.

725. are 720 de pagini urmate de 4 pagini nenumerotate la sfârşit.183-199) Pavecerniţa Mare (p. Antim tipăreşte un ACATIST AL MAICII DOMNULUI care va fi însoţit de rugăciuni preluate din Ceaslovul tipărit de cel anterior.241251).48-50). Poluşniţa Sâmbetei (p. Cuprinsul Ceaslovului.658-668) Rânduiala Exapsalmului (p. Cum ne-am obişnuit. Pascalia (p.76 Spre a veni în ajutorul credincioşilor care doreau să audă în limba lor rugăciunile şi slujbele care se făceau în biserică şi pentru a le înţelege mai bine. ibidem p. Acest Ceaslov este tipărit în două culori: roşu şi negru.5 x 10 cm).199-241).465-474).75 Datând tot din anul 1703.669-688). Această mică apariţie având 13. Pavecerniţa Mică (p. Această nouă tipăritură.51-110) Ceasurile (p.474-484). posturile mari ale anului şi zilele în care se îngăduie a mânca de fruct. Slujba cântării acatistului (p. Cuvântarea se întinde pe 12 foi. In afară de Acatistul Maicii Domnului. CANON DE 75 76 ibidem p. se prezintă sub forma a 16 foi numerotate.449-464) ale Penticostarului (p. Troparele şi condacele Triodului (p. 35 . 724. CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE PRE SF(Î)NTA NĂSCĂTOARE DE D(U)MNEZEU. iar de-a lungul său se găsesc trei gravuri în lemn: Deisis (pe ultima foaie liminară). Buna Vestire (la pagina 512) şi Emanuel în Potir – Sfânta Împărtăşanie (la pagina 606). pe prima pagină găsim titlul cărţii urmat pe verso de o xilografie reprezentând icoana Bunei Vestiri.513-553). 33-47). Bogorodicinile (p.555-569) Canonul (p. fiecare având 18 rânduri. Canon de umilinţă (p. s-a găsit un exemplar apărut la Bucureşti şi atribuit ca şi apariţie tipografică tot lui Antim. este rânduit astfel: Poluşniţa (Miezonoptica) paginile 3-32. ale cărui rugăciuni sunt până la pagina 511 numai în slavonă. Pe ultimele pagini nenumerotate se află rânduiala zilelor de post de peste an. Cartea mai conţine şi alte podoabe care însă nu au valoare artistică deosebită.Tot în anul 1703 apare un nou volumaş al lui Ştefan Brâncoveanu dedicat mamei sale Maria avînd titlul CUVÂNT PANEGIRIC LA PREASLĂVITA ADORMIRE A PURURI FECIOAREI MAICA LUI DUMNEZEU. iar îndrumările de tipic în româneşte urmând de la pagina 512 totul să fie numai în româneşte.110-182) Vecernia (p.487-511). Utrenia (p.7 x 9. Cartea are format mic (15. Sinaxarul (p. cartea mai cuprinde CANON DE UMILINŢĂ CĂTRE DOMNUL NOSTRU I(ISU)S H(RISTO)S.5 cm. urmată pe pagina următoare de prefaţa autorului care închină lucrarea mamei sale. această carte este un CEASLOV SLAVO-ROMÂN căruia ii lipsesc mai multe foi de la început ceea ce face să nu îi cunoaştem nici titlul întreg şi nici pe cei care au contribuit prin purtarea de grijă a lor la editarea Ceaslovului. Canonul tuturor sfinţilor (p. Poluşniţa Duminicii (p.607-657). Titlul este tipărit cu cerneală neagră.251-449). Anul tipăririi reiese din datele pascaliei aflate în carte.689-720). Troparele Învierii (p. scrisă in limba română este de format mare şi se alcătuieşte din 88 de pagini.

unde se predau printre altele şi lucrări ale lui Plurarch. RÎNDUIALA EXAPSALMULUI. 79 idem pa. lucrare a cărui paternitate o deţine Dositei. Această carte tipărită în greceşte SLUJBA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU VISARION. D. de această dată Radu care rosteşte CUVÎNTARE LA PATIMA CEA DE LUME MÎNTUITOARE A DUMNEZEU-OMULUI CUVÎNTUL.D. patriarhul Ierusalimului.RUGĂCIUNE CĂTRE ÎNGERUL PĂZITOR AL VIEŢII OMULUI. are la început patru foi care nu sunt numerotate urmate de 26 numerotate care conţin slujba Sfîntului Visarion şi un cuvânt de laudă la sfârşit. Primele foi înfăţişează.79 Ultima carte tipărită de Antim în cursul acestei şederi la Bucureşti apare în 1705 cu cheltuiala ieromonahului Ignatie. FIUL PREA LUMINATULUI ŞI IUBITORULUI DE HRISTOS DOMN A TOATĂ ŢARA ROMÂNEASCĂ. SLUJBA PRICESTANIEI. Tot din Ceaslovul tipărit în acelaşi an sunt preluate şi gravurile şi vignetele Acatistului77. CONSTANTIN BASARAB BRÂNCOVEANU ÎN BUCUREŞTI DE CĂTRE IEROMONAHUL ANTIM IVIREANUL. 726 36 . (FĂCUTĂ) DE PREA STRĂLUCITUL ÎNVĂŢAT ŞI ÎNTRE ÎNVĂŢAŢI PREA ÎNVĂŢAT D. ctitorită de Constantin Brâncoveanu după modelul celei din Constantinopol despre care am amintit.D. Antim scoate de sub tipar o nouă cărticică ce va fi cuvântarea unuia dintre fii domnitorului. Textul acestei cărţi este tipărit cu două culori şi este alcătuit din rugăciuni preluate din Ceaslovul slavo-român tipărit în 1703. are trei foi liminare şi 82 de pagini numerotate. egumenul mănăstirii Nucet şi cu îngrijirea şi corectarea lui Mitrofan Gregoraş având ca scop din nou cinstirea sfinţilor de către credincioşi. In anul 1704. Ibidem.5 cm. CONSTANTIN. 1704.5 x 10. Cartea are dimensiunea de 13. Această carte se pare că a apărut în vremea de după hirotonia întru arhiereu a lui Antim Ivireanul. Fiecare paralelă din cele 40 înfăţişate în această lucrare începe cu o literă mai mare faţă de celelalte din text. ARHIEPISCOPUL LARISEI. Această tipăritură mică din punct de vedere al formatului. FĂCĂTORUL DE MINUNI. CINUL DE SERA ŞI CREZUL. Formatul cărţii este de 15.5 x 10 cm şi se prezintă sub forma a şase foi al căror text nu se afirmă in privinţa podoabelor care lipsesc. Titlul ca şi întreaga lucrare este tipărit cu negru. Primele trei foi înfăţişează titlul care este scris numai cu negru şi care este urmat pe foile 2-3 de prefaţa făcută de Antim care arată că traducerea a fost făcută de fiul cel mare al domnitorului care se numeşte tot Constantin. înainte de plecarea din Bucureşti. CANON DE RUGĂCIUNE CARE SE CÎNTĂ CĂTRE PUTERILE CEREŞTI ŞI CĂTRE TOŢI SF(I)NŢII. Antim tipăreşte în limba greacă TRADUCERE FOARTE EXACTĂ ÎN LIMBA OBIŞNUITĂ A PARALELELOR GRECEŞTI ŞI ROMANE DE PLUTARCH CHERONEUL.78. iar fiecare paragraf începe cu o literă mai mare. Pentru nevoile şcolii de la Sfântul Sava. aşa cum se obişnuieşte titlul lucrării tipărit cu 77 78 Ibidem.

cerneală roşie şi neagră, iar pe verso se află stema Ţării Româneşti şi şase versuri greceşti. In continuarea foilor nenumerotate se găseşte scrisă de către ieromonahul Ignatie, stareţul de la Nucet.80

80

ibidem pag.727

37

4.1. IERARH DIN 1705. ACTIVITATEA LA RÎMNIC
După cum ştim,în martie 1705, episcopul Rîmnicului a fost scos din scaun fiind acuzat de simpatie faţă de romano-catolicism deoarece se arăta îngăduitor faţă de misionarii care încercau să atrgă de partea lor pe ortodocşii de aici, astfel că Antim va ieşi di sfera de preocupări ce trebuiau să asigure bunul mers al tipografiei din Bucureşti şi se va supune voinţei mitropolitului de a lua asupra sa răspunderea chivernisirii Rîmnicului ca urmaş al lui Ilarion. Acest moment al vieţii sale ne arată pe de o parte preţuirea de care se bucura în ochii stăpînirii harnicul tipograf, dar şi faptul că era un bun organizator,administrator şi păstor sufletesc priceput.atribute care îl recomandca şi un bun conducştor al unel eprhii aflată,s-ar pute spune, chiar în faţa puternice expansiuni catolicecare venea din ardealul deja asaltat. Deşi am putea spune, la prima vedere că activitatea tipografică a lui Antim va avea de suferit prin venirea lui la Rîmnic, totuşi el va găsi cu cale a îmbina activitatea păstorescă pur ortodoxă cu cea tipografică facînd ca cele două aspecte ale muncii sale să devină un întreg ca va avea ca scop o bună definire a învăţăturilor Bsericii strămoşeşti în rîndul credincioşilor. Plecînd,deci de la Bucureşti, Antim îşi va lau toate măsurile spre a putea continua şi la Rîmnic acivitatea tipografică, poate cu un şi mai mare avînt, dată fiind poziţia pe care o avea din 1705. Aici se va contura şi mai pe larg editorul Antim care îşi va contina munca pe linia pe care încă din momentul venirii sale în ţară se înscrisese cu atîta drag. În perioada şederii sale la Rîmnic, adică trei ani fără două luni, se pare că Antim continuă activitatea cu întregul echipament tipografic adus de la mînăstirea Snagov. Acest fapt poate fi probat atît pe temeiuri istorice deoarece după plecarea sa din Bucureşti nu mai apar alre tipărituri nicăieri în ţară,cît şi apelînd la metoda comparativă dacă e să punem alături literele folosite la tipăriturile de pînă la 1705 şi pe cele folosite după venirea la Rîmnic. De-a lungul şederii aici a lui Antim, acesta îşi manifestă dorinţa de a da la lumină cărţi de mari dimensiuni, proiecte la care asociază pe unul din cei mai bogaţi boieri ai ţării,spătarul Mihail Cantacuzino care tocmai în acei ani fonda spitalul Colţea.81 De pe urma cercetărilor făcute pînă în prezent,rezultă că Antim între 1705-1708 a tipărut nouă lucrări,dintre care,în unanimitate,cercetătorii consideră ca fiind prima cea numită TOMUL BUCURIEI care apare în limba greacă în septembrie 1705 şi vine să trateze anumite aspecte privind disputele dintre catolici şi ortodocşi pe anumite teme dogmatice.

81

Mitropolia Olteniei, an XVII(1966),septembrie-octombrie, Virgil Molin, art Antim ivireanul, editor şi tipograf la Rîmnic (1705-1708),Craiova, p 828.

38

Lucrarea s-a făcut cu cheltuiala lui Dositei al Ierusalimului şi tratează printre altle şi chestiunea primatului papal. Cartea este de format in folio avînd 18 pagini nenumerotate, 134 numerotate şi încă 640 care au o nouă numerotaţie. Titlul, la fel ca şi întrega lucrare este tipărit în întregime cu negru.Cartea este imprimată în condiţii tehnice excelente.82 Acelaşi format folio (30 x 22 cm) şi aceeaşi hârtie ca la Tomul Bucuriei întrebuinţează Antim şi la următoarea sa carte ce se va da la lumină în limba română venind în ajutorul preoţilor care vor fi simţit în acea vreme nevoia unor cărţi de slujbă cu întrebuinţare pe tot parcursul anului: ANTOLOGHIN ADICĂ FLOAREA CUVINTELOR. Acest masiv volum are 406 pagini cu toate slujbele bisericeşti din timpul anului începând cu prima zi a lunii septembrie, acestea se întind pe toate cele 406 pagini. Pe prima pagină se află titlul cărţii care ne arată că tipărirea s-a întreprins în zilele domnitorului Constantin Brâncoveanu cu ajutorul bănesc al spătarului Mihail Cantacuzino.83 Ca şi atribute tehnice ale cărţii întâlnim chenarul foarte frumos lucrat care încadrează titlul, având în partea de sus medalioane care înfăţişează pe Mântuitorul, Maica domnului şi Sf. Ioan Botezătorul, iar în josul său, chenarul înfăţişează stema familiei cantacuzinilor. Pe verso ni se arată stema Ţării Româneşti, încadrată într-un chenar lucrat în peniţă. Volumul, măestrit lucrat se prezintă tipărit în două culori (roşu şi negru) având textul pe două coloane. Felul în care e lucrat volumul, vădeşte o deosebită preocupare a ierarhului nostru care depune un deosebit efort atât el cât şi, se pare, ucenicul său Mihail Stefanovici care se va găsi mai târziu în rândul maeştrilor tipografi ce se vor fi format sub îndrumarea ierarhului nostru.84 Dintre toate tipăriturile lui Antim, acest Antologhion rămâne ca fiind cel mai reprezentativ atât ca act editorial, cât şi ca realizare tipo-tehnică bucurându-se de o mare apreciere în rândul preoţilor şi cântăreţilor de strană, dovadă în această privinţă fiind faptul că exemplarele din acestea s-au găsit chiar şi în Banat unde au ajuns, se pare, înfruntând pericolele puse de decretele latinilor cărora românii în multe şi fericite cazuri au făcut faţă rămânând să poarte pe mai departe credinţa şi învăţătura ortodoxă. O altă carte care, conform cercetătorilor este a treia apariţie a lui Antim la Rîmnic se numeşte ÎNVĂŢĂTURA PE SCURT PENTRU TAINA POCĂINŢEI, in format octav mic (14,5 x 10 cm) alcătuită din patru foi care nu s-au numerotat şi 21 numerotate.85 Pe temeiul experienţei sale de duhovnic, Antim conştientizează necesitatea preoţilor de a avea la îndemână o carte care să îi ajute pe de o parte în administrarea corectă a Sfintei Taine a Mărturisirii, iar pe de altă parte un îndreptar care să-i lămurească pe credincioşi asupra necesităţii spovedaniei, astfel că dă la lumină această carte tocmai ca spovedania ca Taină a Bisericii să fie folosită şi apreciată la adevărata ei valoare atât de credincioşi cât şi de preoţi.
82 83

idem pag. 830 B.O.R. nr.8-9 august-septembrie 1956, art. cit.p 728. 84 G. Călinescu Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent ediţia a doua, revăzută şi adăugită , ed. Minerva, Bucureşti, 1982, p.11. 85 B.O.R. nr. 8-9, 1956, art.cit. p. 729.

39

1415). Cartea de faţă. 86 Începând din anul 1706. 41-44) Canoanele sîmbetelor (p. arhimandritul mănăstirii Hurezi. prima având 4 capitole care expun învăţături precum Pentru pocăinţă în scurt şi învăţături de folos (p. 730 apud Ghenadie Episcopul Rîmnicului Noul Severin Evangheliile. conform studiilor episcopului Ghenadie Enăceanu al Rîmnicului. Cuprinsul lucrării se împarte in două părţi. de compoziţie tipografică. ce lucru iaste şi cu ce mijloc să câştigă şi cum să se facă. Pentru ispovedanie (p. Studii Istorice literare Bucureşti 1895. Titlul este încadrat intr-un chenar simplu. De remarcat este că deşi o broşură modestă ca şi calităţi tehnico-tipografice. Prima carte. 34). ipodiaconul Mihail Ştefanovici. Antim găseşte şi pentru această tipăritură a sa un asociat care-l va sprijini material în demersul tipăriturii. 18-25). 2-6) Pentru pocăinţă. La tipărirea ei s-a folosit o singură cerneală începând cu titlul şi continuând cu tratarea propriuzisă a subiectului Pe verso foii de titlu se arată gravată pe lemn icoana Deisis sub care apare stihul Mărturisi-mă-voi Ţie Doamne cu toată inima.Titlul cărţii arată că ea s-a tipărit pe cheltuiala lui Şerban Cantacuzino în anul 1705. Cartea este tipărită în limba română parţial. Următoarea carte. 6-11). 11-14). 22-39). Paraclisul Maicii Domnului (p5-3). 87 Ibidem. in octavo. iar pe verso are gravată icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe. Utrenia (p. Pentru facerea cononisirii (p. 14-21). Partea a doua a cărţii: În ce chip se cade să fie duhovnicul şi cum să ispoveduiască şi să îndrepteze pe oameni (p.87 86 IBIDEM p. Apostolul. adică tipicul. care apare tipărită de Antim la Rîmnic este. Liturghia (p. Ce se cade a întreba duhovnicul pe cel ce se ispoveduieşte şi cum să înceapă”(p. deci. paremiile. iar restul cântărilor în limba slavonă. care apare astfel este: ADUNAREA SLUJBEI ADORMIREI NĂSCĂTOAREI DE D(U)MNEZEU CU PARACLISUL CEL DE OBŞTE. 15-18). Titlul cărţii ne lămureşte că aceasta s-a tipărit de ucenicul Mihail Ştefanovici cu cheltuiala ieromonahului Ioan. ultimele două înfăţişând un cuvânt al tipografului care menţionează anul apariţiei cărţii şi numele său Kyr Antim Ivireanul episcopul Rîmnicului care se arată pe sine ca şi ostenitor la apariţia acesteia. o EVANGHELIE tipărită în 1705. cărţile se tipăresc de către ucenicul lui Antim.45-113) aşezate pe glasuri. Vecernia Mare (p. are 114 pagini şi este tipărită începând cu titlul în două culori: roşu şi negru. la Rîmnic. In cuprinsul cărţii se găsesc frontispicii şi podoabe frumos lucrate.39-40). însă în continuare cu purtarea de grijă a ierarhului rîmnicean. De la pagina 3 începe slujba Adormirii Maicii Domnului alcătuită din Vecernie (p. Partea cea dintâi (p. Aceasta ar fi avut 406 pagini. 40 . iar condiţiile tehnice ale cărţii sunt mulţumitoare. Rânduiala Polieleului (p. Evanghelia şi Sinaxarul.

Tehnica tipăririi este cea specifică lui Mihail Ştefanovici pe care mai târziu o vom găsi la tipăriturile pe care acesta le va face în Georgia..De remarcat faptul că în titlul acestei lucrări tipograful Mihail Ştefanovici se intitulează pentru prima oară ca fiind ipodiacon. anul XVII. în 1706. iese un OCTOIH. Ioan Gură de Aur şi al Sf. CUVÎNTUL tipărită tot de Mihail Ştefanovici. p. în cuprinsul Octoihului din 1706 mai găsim şi alte imagini tipografice asemănătoare cu cele ale Antologhionului la fel cum şi litera folosită este aceeaşi.5 cm) având 51 de doi într-o singură culoare. negru.cit. ADICĂ MOLITVELNIC. Continuând şirul tipăriturilor în materie de cărţi de slujbă de care se simţea nevoia în ţară. Titlul este tipărit cu două culori şi încadrat într-un chenar de compoziţie tipografică. în limba greacă. În 1706 apare şi CUVÎNT LA PATIMA CEA MÎNTUITOARE A DUMNEZEU – OMULUI. Pe verso foiii de titlu se află stema ţării româneşti însoţită de versuri dedicate domnitorului şi semnate de Mihail Iştvanovici Typograful88. 1966. La tipărire s-au folosit aceleaşi caractere ca şi la precedentele lucrări. Tot ca şi Antologhionul din 1705. Ipodiaconul Mihail Ştefanovici tipăreşte în limba română pentru nevoile clericilor EVHOLOGHION. art. 9-10. anul XVIII(1966) nr. 9-10. Titlul este tipărit cu o singură culoare şi este încadrat cu un chenar identic cu cel al Antologhionului de la 1705.O. Pe partea verso a foii de titlu este o gravură ce îl înfăţişează pe Iisus pe 88 89 Mitropolia Olteniei. Octoihul are legătură foarte solidă şi cu aceleaşi caracteristici de artă. M. Vasile cel Mare. pe verso având stema ţării şi 10 versuri închinate lui Constantin Brâncoveanu. Această tipăritură s-a bucurat de o largă răspândire. Tot în anul 1706. ADICĂ OSMOGLASNIC… slavo-român. lucrare a lui Gheorghe Maiota. profesorul de limbă greacă şi latină al fiilor domnitorului. la biserici la ale căror străni se foloseau din ce în ce mai des cărţi scrise în româneşte. 832. Alte imagini cuprinse în Octoih înfăţişează în primul rând pe Sfîntul Ioan Damaschin (pagina 74). Textul începe înfăţişând frontispicii gen medalion reprezentând chipul Mîntuitorului.cit. 41 . Acesta tradus din greceşte chiar de Antim este de mari dimensiuni (20 x 14 cm). apoi o imagine a Răstignirii semnată de un anume Ioanichie. al Sf. alcătuit din şapte foi nenumerotate urmate de 454 numerotate. art. Această carte are dimensiuni mari (folio de 30 x 20 cm) şi se compune din două foi nenumerotate şi 84 foi numerotate urmate la final de încă una ce nu este numerotată. Poarta titlului nu este singura asemănătoare cu Antologhionul tipărit cu un an înainte. Ultima imagine gravată înfăţişează Duminica tuturor Sfinţilor89. Aceasta este o broşură de format mic (15 x 9. din tipografia lui Antim. cu cheltuiala spătarului Mihail Cantacuzino. p 832. exemplare din ea găsindu-se şi în părţile Banatului dar şi în multe sate din Ţara Românească. nr.

a fost oferită de Antim lui Radu Brâncoveanu. unul din continuatorii episcopului – tipograf Mitrofan de Huşi. Pag.. art. 42 .O. fiul domnitorului. se pare.cit. 834. Cuvîntul. 734. iar mai apoi la Tîrgovişte.Golgota. anul XVIII nr.9-10. Intre paginile 6-23 se cuprinde cuvântarea care. Ibidem. In istoria tiparului românesc de până atunci Antim scrie o deosebită pagina prin activitatea sa la Rîmnic întemeind în primul rând aici o nouă vatră a tipografiei şi un centru de difuzare a cărţii tipărite care acum ajungea la cele mai înalte condiţii 90 91 ibidem p. Pe paginile 2-5 se află prefaţa lui Gheorghe Maiota dedicată Mitropolitului Teodosie. chiar dacă era totuşi utilă în acele locuri mai ales la Rîmnic unde succesorul lui Antim va fi Damaschin. 92 B. pe pagina nr 6 găsim scena reproducând drumul Crucii pe care o întâlnim şi la lucrarea din 1706 a lui Gheorghe Maiota Cuvînt la patima cea Mîntuitoare a Dumnezeu –Omului. iar pe paginile 2-3 găsim o prefaţă a lui Gheorghe Maiota închinată lui Dositei al Ierusalimului. 1466. o carte de format in octav mic cu 23 de foi. este chemat pentru a plini locul defunctului în scaunul mitropolitan aflat în vremea aceea la Tîrgovişte unde Antim va aduce cu sine şi instalaţia tipografică din care dăduse ţării atâtea cărţi folositoare. căci in februarie 1708.92 Aceasta este ultima carte tipărită de către Antim la Rîmnic. murind mitropolitul Teodosie. 93 M. Volum în octav mic compus din 44 de foi numerotate cu textul scris în româneşte. cunoscut ca om învăţat şi tipograf. un alt cuvânt la Patima Domnului semnat tot de Gheorghe Maiota. Se cuvine a se menţiona că această tiparniţă avea caracterul unei proprietăţi personale de vreme ce îl urmează pe Antim la Snagov la Rîmnic. Tiparul acestei broşuri este negru.90 În acelaşi an 1706 se tipăreşte la Rîmnic şi următoarea carte în limba greacă: CUVÎNT PANEGIRIC LA CEL ÎNTRE IERARHI FĂCĂTOR DE MINUNI. ibidem p. Se pare că asupra apariţiilor tipografice ale lui Antim la Rîmnic planează o oarecare nedumerire în rândul cercetătorilor unii susţinând că aici ar fi apărut nouă cărţi93. susţinându-se astfel un număr de zece cărţi tipărite de Antim la Rîmnic. iar textul ei este precedat de o prefaţă.O. se pare. fiecare având 18 rânduri.R. 833. MARELE NICOLAE. va trudi îndelung până ce va pune pe picioare din nou o tiparniţă la Rîmnic. tot de către Mihail Ştefanovici. este tipărită la Rîmnic ultima carte din timpul şederii aici a lui Antim Ivireanul. în timp ce alţi istorici iau în calcul menţiunea episcopului Ghenadie Enăceanu care descire încă o carte a lui Antim şi anume Evanghelia apărută în 1705 şi care prezintă anumite caractere asemănătoare cu cele ale Octoihului care se va fi tipărit in 1706. Pe paginile 7-32 se găseşte cuvântarea propriu-zisă iar pe paginile 33-44. şi anume traducerea cuvântării lui Gheorghe Maiota la patima Domnului având titlul CUVÎNT LA MÎNTUIREA PATIMĂ A DOMNULUI NOSTRU I(ISU)S H(RISTO)S. 91 În anul 1707.

Pe cea de-a patra foaie liminară a cărţii e aşezată ordinea în care sunt inserate slujbele şi tabla de materii a cărţii. Astfel in anul 1709 apare prima carte editată de Antim ca şi mitropolit. Nici în această calitate el nu a lăsat meşteşugul atât de drag lui care l-a consacrat ca pe un bun gospodar în slujba Bisericii. Titlul este încadrat intr-un chenar cu flori lucrate în peniţă. să adune la un loc toate serviciile religioase conform cu regulile Bisericii Ortodoxe şi cu tipicul acesteia. La fel. Psaltirea (p. Antim va înţelege mai bine greutăţile pe care slujitorii Sfintelor Altare din ţara noastră le întâmpinau din cauza lipsei de cărţi care ori nu erau scrise în limba vorbită de popor. vine. iar mai apoi ca episcop eparhiot şi în sfârşit ca mitropolit al Ungro-Vlahiei. Octoihul (p. lucrurile se vor schimba în sensul că acesta va căuta să pună la îndemâna preoţilor cărţi de cult ce vor face faţă pe mai departe nevoilor Bisericii. această a doua pagină este mărginită de un chenar.93-384).tehnice cum ar fi legăturile de calitate foarte bună a unor cărţi voluminoase. MITROPOLIT AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI Anul 1708 îi aduce ierarhului Antim statutul de mitropolit al Ţării Româneşti ales cu voia tuturor. Atât în treapta de simplu monah.51-92). Aceasta constituie prima sa tipăritură la Tîrgovişte şi va veni în ajutorul preoţilor în sensul că va cuprinde la un loc limba greacă toate slujbele de peste an. Aceasta de CARTE DE PESTE TOT ANUL CUPRINZÎND FĂRĂ LIPSĂ TOT SERVICIUL BISERICESC. Paginile 2-3 înfăţişează o scrisoare a tipografului Antim care închină această carte patriarhului Ecumenic. luând cu sine tiparniţa la Târgovişte. 1-50). iar pe verso foii de titlu găsim stema ţării însoţită de versuri dedicate domnitorului Constantin Brâncoveanu. 43 . in care s-a aflat de-a lungul primei sale şederi la Bucureşti şi Snagov. Antim a întemeiat la Rîmnic o frumoasă tradiţie tipografică ce va contribui mai târziu la lupta de rezistenţă a credincioşilor din Banat şi Ardeal. slujbele Bisericii circulând în manuscrise făcute după priceperea slujitorilor şi după nevoile credincioşilor. iar mai apoi ieromonah. ori lipseau cu desăvârşire sau erau foarte rare. Ceaslovul (p. acolo unde îşi avea sediul ca mitropolit şi unde işi va adăposti instalaţia tipografică până în 1715 când o va muta din nou la Bucureşti.2. Primele patru foi liminare înfăţişează titlul tipărit cu două culori care ne lămureşte că lucrarea a apărut cu cheltuiala şi tiparul lui Antim şi se dedică Patriarhului Ecumenic Athanasie. 4. Tipăritura in folio având 6 foi liminare urmată de 973 de pagini numerotate plus o filă albă urmată de alte 588 de pagini cu o nouă numerotare şi încă 36 de pagini la final. cum am spus. Odată cu venirea pe scaunul de mitropolit a unui tipograf cum era Antim. Cuprinsul este rânduit astfel.

separate printr-o filă albă sunt urmate cu o nouă numerotaţie de: Perioada Triodului (p. la un ierarh. aftardodocheţi. Slujba Agheasmei Celei Mici (p 31-36) urmate de diferite rugăciuni cum ar fi: la binecuvântarea colivei. a salciei. pavlicienilor ş. şi rugăciunilor de iertare. iconoclaştilor. „Slujbe ce încântă după rânduiala la unul sau mai mulţi sfinţi. a fructelor. Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur(p. Atanasie. Primele foi ne înfăţişează titlul lucrării scris cu o culoare şi încadrat cu un chenar de compoziţie tipografică. autorul Panopliei Dogmatic. Pe paginile 56 s-a întocmit un prolog a lui Alexis Comnenul. la un profet. Cele 6 foi liminare ne prezintă titlul tipărit cu negru. apolinarişti.a.5 x 19. 391-588). 396-919). 959-967). otpusturi la Sărbătorile Maicii Domnului (p. Cartea atrage atenţia prin faptul că prezintă puţine podoabe tipografice94. urmat pe verso de stema ţării şi şase versuri închinate domnitorului Brâncoveanu. la Tîrgovişte apar în luna septembrie. la două sau mai multe femei martire. a cărnii. s. fiecare având câte 52 de rânduri . apar în această carte şi scrieri împotriva concepţiei Filioque. Societatea anonimă. Paraclisul Maicii Domnului (p. 26-30). Vasile cel Mare (p. monoteliţilor. a ouălor. pag. Textul cărţii este pe două coloane. 1-90). (având 28. adăugiri şi îndreptări. Tot in acelaşi an.Exapostilariile (p. la un martir. mitropolitul Dristrei. 1944.. Athanasie.223 44 . Acest volum in octav (18 x 13 cm) are la început 4 foi fără numerotaţie urmate de 45 numerotate. Atanasie Cel Mare). la doi sau mai mulţi martiri. In luna mai a anului 1710. la doi sau mai mulţi sfinţiţi martiri.5 cm) cu 6 foi liminare urmate de 188 numerotate se împarte in 27 de titluri care tratează subiectele dogmatice precum consubstanţialitatea Persoanelor Sfintei Treimi. la doi sau mai mulţi ierarhi. semnate de unul din profesorii scolii de la Constantinopol având acelaşi chenar ca şi titlul. Pe paginile 2-3. a strugurilor. monofiziţi. împotriva arienilor (Sf. Bucureşti. la doi sau mai mulţi profeţi. Antologhionul (p. încadrat într-un chenar cu flori.a. nestorieni. închină lucrarea lui Ştefan Brâncoveanu.” (p. din nou cu numerotaţie nouă urmează: Rânduiala Sfintei Împărtăşanii (p. tot în limba greacă apare PANOPLIA DOGMATICĂ tipărită cu cheltuiala mitropolitului Dristrei. la un sfinţit martir. pe verso.17-25) şi a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite (p.10-16). Aceste 973 de pagini. menită a face faţă diferitelor învăţături străine de cele ale Bisericii Ortodoxe. fiul domnitorului. Dan Simionescu. Tomul IV. Evangheliile Utreniei(p. 920-958). 1508-1830” Ioan Bianu. alte capitole tratează despre bogomili. 968-973). însă la un apostol. Atelierele Grafice SOCEC & CO. 385-387). Rânduiala Liturghiei Sf. CARTE CUPRINZÎND SLUJBA SFINTEI ECATERINA ŞI PROSCHINITARUL SFÎNTULUI MUNTE SINAI. obişnuita stemă a Ţării Româneşti însoţită de versuri dedicate 94 “Bibliografica Românească Veche. la doi sau mai mulţi cuvioşi martiri.1-389) şi a Penticostarului (p. la un cuvios martir. 388-391). Slujba cuvioasei Paraschiva cea Nouă (p. la o femeie martiră. În continuarea cărţii. 391-3950. a brânzei. Cartea in folio.

paginile 459-462. LA ANUL DE LA H(RISTO)S 1710.R.O. ibidem p. cel care a corectat cartea.5 cm) şi alcătuit din 25 de foi vădeşte grija mitropolitului ca preoţii şi credincioşii să aibă acces la învăţăturile de bază ale Bisericii Ortodoxe şi la felul şi condiţiile pe care le presupun pentru preoţi şi credincioşi săvârşirea unor slujbe şi sfinte Taine (prima parte a cărţii). 97 Ioan Bianu. p. PSALTIREA PRO(O)R(O)CULUI ŞI ÎMPĂRATULUI DAVID apărută în româneşte de această dată cu osteneală şi diortoseala ucenicului Gheorghe Radovici. ibidem p. faţă de slujba Sfintei Ecaterina. Decalogul. cântarea lui Moise pe paginile 416-458. La Rugăciunea Dumnească.R. Pe verso foii a treia sunt alte versuri închinate mitropolitului Antim de Mitrofan Gregoras. 45 .95 În noiembrie 1710 tipografia din Tîrgovişte dă la lumină în limba română cartea mitropolitului Antim: ÎNVĂŢĂTURA BESERCEASCĂ.voievodului Constantin Brâncoveanu semnat de Mitrofan Gregoras. Apariţia acestui mic volum în octav (13 x 9. mai tratează despre simbolul Credinţei cele nouă porunci bisericeşti. 738-739. Dan Simonescu. însă sub supravegherea mitropolitului. e tipărit cu o singură culoare. Urmând 95 96 B.96 Următoarea carte dată la lumină în 1710 este. LA CELE MAI TREBUINCIOASE ŞI MAI DE FOLOS PENTRU ÎNVĂŢĂTURA PREOŢILOR. Foile 2-3 cuprind un cuvânt de laudă pentru Antim mitropolitul scris de Nichifor Marthalis Glighis din Handachia Cretei.cit. Titlul cărţii este tipărit cu negru şi incadrat cu caractere făcute din podoabe tipografice.O. op. dispune să fie înlăturate definitiv. Cartea in octav cuprinde 20 de caiete a câte 8 foi fiecare însumând în total 462 de pagini pe care înşiră psalmii până la pagina 415.38. Cartea este tipărită cu o culoare până la începutul părţii întâi. SĂ SE DEA PREOŢILOR ÎN DAR. iar apoi Proschinitarul Sfîntului Munte Sinai care. la Darurile Sfîntului Duh.97. Alte învăţături pe care Antim le pune la dispoziţia preoţilor în această carte sunt cele privitoare la Sfânta Cruce. Polieleu ce se cântă la praznice împărăteşti şi la sfinţii cei mari. Spovedania în special (pentru a doua parte a cărţii) şi obiceiurile care de multe ori practicate fără cuviinţă în Biserică. Cele 12 roduri ale milosteniei. iar apoi continuă cu roşu şi negru fiind un mic catehism cuprinzând pe scurt ceea ce trebuie să ştie un credincios ortodox. B. 738. Această foaie este mărginită de un chenar asemănător celui de pe foaia de titlu.Şapte păcate de moarte. In continuare urmează slujba Sfintei Ecaterina (pe 21 de pagini) şi viaţa ei. urmându-le un cuvânt către cititorii semnat de acelaşi Nichifor Marthalis. Patru bunătăţi ale trupului . Cele trei bunătăţi mari ale Bogosloviei. ACUM ÎNTR-ACEST CHIP TIPĂRITĂ ÎN SFÎNTA MITROPOLIE DIN TÎRGOVIŞTE.

cum ne lămureşte încă din foaia de titlu. op. nefiind cunoscute motivele acestui fapt. Întreaga carte s-a tipărit cu o singură culoare. dar care de atunci nu mai apare în documente decât în 1710 când tipăreşte Psaltirea de la Tîrgovişte. ucenicul său pe nume Gheorghe Radovici pe care îl întâlneam alături de Antim încă din timpul şederii la Snagov. cu cheltuiala lui Manul Apostoli RUGĂCIUNI ÎN TOATE ZILELE SĂPTĂMÂNII. cât şi preoţii pe a căror învăţătură. în anul 1711 nu apare nici o carte dată la lumină din tipografia de la Tîrgovişte. cum vom vedea. alături de Antim. 98 99 B. A treia foaie liminară expune scara cărţii. p. astfel că Antim pune în cele 463 de pagini ale cărţii slujbele de peste săptămână ale celor opt glasuri bisericeşti.98 Se cuvine a se menţiona faptul că încă din 1709. Pe cât se ştie până acum.titlului. rugăciunea înainte de spovedanie. Această carte este tipărită de către ucenicul lui Antim şi anume Gheorghe Radovici. Antim dă la lumină un OCTOIH tipărit în româneşte pentru prima oară cum ne arată tipograful tot pe pagina de început a cărţii. cu alte lucrări până în 1714. rugăciunile către Născătoarea de Dumnezeu. tipograful care vorbeşte preoţilor din întreaga mitropolie de grija lui Antim ca aceştia să săvârşească sfintele slujbe pe înţelesul credincioşilor arătând folosul sufletesc de care se pot bucura atât credincioşii care au adus laudele lui Dumnezeu rostite pe limba lor. îşi va continua activitatea. cum am văzut. ibidem p739. Se cuvine a menţiona că această carte avea ca scop stimularea creştinilor de a se ruga purtând mai întâi grijă de propriul suflet. iar la Tîrgovişte. când din nou nu-l vom mai întâlni. a doua foaie expune o cuvântare a lui Gheorghe Radovici. pe verso găsim o gravură în lemn înfăţişând pe Procurorul David în scaun cu lira în mână. Tot în 1712 se tipăreşte la Tîrgovişte. iar pe verso stema ţării. iar mai apoi în cuprins conţinând şi podoabe finale.223 46 .cit. Ioan Bianu. însă din 1712 acestea se reiau cu a sa cheltuială. Dan Simonescu. în totalitate în limba română. iar a 4-a conţine o gravură în lemn înfăţişând pe Ioan Damaschin. ucenicul lui Antim. Volumul de faţă vine în ajutorul credincioşilor care întâmpinau greutăţi în a înţelege slujbele bisericeşti din cauza limbii în care acestea se săvârşeau. cartea este împodobită începând cu titlul care este încadrat într-un chenar cu podoabe tipografice. continuând.R.99.O. Mihail Iştvanovici va fi plecat în Georgia trimis de dascălul său tipograf unde va continua meşteşugul tipografiei întemeind la Tbilisi prima tipografie georgiană. fiecare pagină conţine 26 de rânduri. mitropolitul pune accent direct. Cartea care are formatul în folio (20 x 13 cm ) începe cu patru foi nenumerotate care conţin: prima titlul cărţii. iar mai apoi de a păstra vie credinţa şi spiritul pur ortodoxe prin prezenţa unor rugăciuni ca cele ale dimineţii pe fiecare zi a săptămânii. Textul propriu-zis al cărţii este tipărit cu două culori.

741. Ioan Gură de Aur. Textul cărţii s-a tipărit cu o singură culoare.III.100] Această carte este tipărită de Gheorghe Radovici sub supravegherea Mitropolitului.203-204). Această această carte. Ibidem. Anim tipăreşte în 1713. însă.205-210) iar în final ectenia pentru morţi (pag. reprezentând un important punct de reper în evoluţia ca tipograf a lui Gheorghe Radovici. a Sf. 4664).5 x 9 cm) cu 26 de foi.cit. octav (13.Caracterul ei duhovnicesc şi grija mitropolitului pentru credincioşi se vădesc prin faptul că se va da in dar credincioşilor. Volumul de mari dimensiuni. De-a lungul textului întâlnim trei gravuri reprezentând imaginea Sf. în folio (20 x 40 cm) are două foi care nu sunt numerotate şi care prezintă titlul cărţii. existenţa acesteia fiind confirmată numai de Anton Maria del Chiaro care ne vorbeşte de această carte ca fiind un roman expunând faptele şi întâmplările fantastice ale lui Alexandru Macedon. pentru prima oară în româneşte D(U)MNEZEIŞTILE ŞI SF(I)NTELE LITURGHII care se va tipări cu cheltuiala Mitropolitului de către acelasi ucenic Gheorghe Radovici. salciei. ea este de format mic.209-210). Rugăciuni la binecuvântarea colivei. este tipărită cu două culori şi împodobite cu vignete. op. ibidem p. obişnuita stemă a ţării româneşti si 6 stihuri politice. Această carte ar fi fost una laică.36-199). a Sfîntului Vasile cel Mare şi a Darurilor Mai înainte sfinţite (p. bibliografii nu au găsit nici un exemplar. frontispicii şi podoabe frumos lucrate. Nicolae. destinată cititului în popor fiind tipărită în româneşte dintr-o versiune sîrbească ce are la baza ei una italiană. 101 Se pare că în anul 1713. Aceste două foi sunt urmate de textul propriu-zis al cărţii care se întinde pe 210 pagini ce conţin în ordine: Rânduiala diaconiei şi felul care slujeşte diaconul alături de preot la diferite servicii religioase (p 1-11). 205 (această carte menţionează că “Alexandria s-a tipărit la Snagov însă la Snagov nu s-a mai tipărit după plecarea lui Antim la Rîmnic ) 104 B. Rânduiala Vecerniei şi a Utreniei (p 12-45).R. ca şi chenarul foii de titlul. apare o lucrare a mitropolitului Antim purtând titlul ALEXANDRIA102 din care. strugurilor (p. vol. Vasile cel Mare şi a Sf. 102 IBIDEM 103 Cartojan. Grigorie Dialogul. 47 .O. Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur. iar pe verso.R. pag. 742. Otpusturile praznicelor şi ale Sîmbetei (p 199-203) Ecfonisele Canonului de Paşti (p.O.103 Continuând lucrarea sa pastorală ce viza slujirea în limba română şi folosirea graiului românesc în biserica noastră. ibidem p. aşa cum este menţionat în foaia de titlu. iar foaia a doua ne prezintă tabla de materii a cărţii.104 100 101 B. Proscomidia (p. titlul este încadrat întrun chenar tipografic având pe verso icoana Deisis (Mântuitorul alături de Fecioara Maria şi Sfîntul Ioan Botezătorul).

5 cm) cu 6 plus 108 foi fără paginaţie. a Sfintei Liturghii. Acestea constituind prima parte a cărţii în care indicaţiile de tipic sunt în limba română. Formatul cărţii este în octavo mic (14 x 9. Întâmpinarea Domnului. 40.R. Restul cărţii conţine pildele care încep cu câte o literă mai mare.108 Acelaşi an 1713 aduce pentru nevoile bisericilor din ţară un CATAVASIER scris în română . ibidem. P. Ca podoabe găsim numai câteva compoziţii tipografice în finalul maximelor. scrisă în greceşte din italiană de unul din reprezentanţii coloniei greceşti din Veneţia după o mai veche traducere a lui Anton Maria del Chiaro107. tipograful Gheorghe care semnează prefaţa este chiar tipograful Gheorghe Radovici. 108 B. iar cântările în slavonă. apare la Tîrgovişte şi originalul grecesc al pildelor filosofeşti purtând titlul MAXIME ALE UNOR VECHI FILOSOFI. Tot în acest an şi tot cu cheltuiala lui Manul Apostoli. Dan Simonescu op. dat fiind că aceasta a venit adusă la Curtea lui Brâncoveanu de Ioan Abramios. iar tipicul tot în română. urmează pe paginile 2-6 două prefeţe ale editorului care se adresează în prima domnitorului. ibidem p. Pe verso ultimei foi liminare este tipărită menţiunea Anii Domnului 1713 martie109. Volumaşul în octav mic (13. În cuprins mai găsim şi câteva icoane ale Învierii. Rânduiala Cutreniei. iar în a doua cititorilor. asimilată ca fiind data apariţiei cărţii. cu osteneala de tipograf a ucenicului Gheorghe Radovici. Cuprinde catavasii la Naşterea Domnului. 107 Cartojan Nicolae. Cartea este scrisă numai cu culoarea neagră şi înfăţişează puţine gravuri şi ornamentaţii.743.105 Această carte de mici dimensiuni s-a tipărit cu cheltuiala aceluiaş Manul Apostoli întâlnit ca şi editor al cărţi de rugăciuni din 1712. ibidem. Catavasiile Născătoarei de Dumnezeu. însă are cântările în limba greacă. Bobotează.5 cm) cu patru foi liminare şi 54 numerotate se prezintă tipărit cu o singură culoare având 27 de rânduri pe pagină. 48 . lipsindu-i prima pagină. Titlul lucrării nu este cunoscut în întregime din cauza lipsei primei pagini. Primele foi prezintă titlul scris cu o singură culoare. Florii. tradusă de Antim însuşi va apărea la Tîrgovişte cartea numită „PILDE FILOSOFEŞTI” care viza activitatea şcolilor din Bucureşti . Prefaţa semnată de Gheorghe typograful. Partea a doua se repetă. Paşti. Acestui volum de format mic (14 x 9 cm). Podobiile glasurilor bisericeşti. 109 Ioan Bianu.Tot in 1713. cercetătorii i-au atribuit prin deducţie locul şi data tipăririii observând in primul rând forma literelor care au fost folosite la tipărirea cărţii şi care sunt identice cu cele ale tipăriturilor din acea perioadă de la Tîrgovişte.5 x 9. slavonă şi greacă.O. dedicată Mitropolitului Antim vădeşte preocuparea acestuia ca oamenii să-şi 105 106 ibidem. 106 Se cuvine spus despre această carte că ea constituie una dintre legăturile Ţării Româneşti cu occidentul.cit.

mângâie osteneală prin cântece bisericeşti care sunt mai folositoare sufletului decât cele mireneşti. cine intră in Cler în mod abuziv. 49 . apare cartea numită CAPETE DE PORUNCĂ în româneşte. Dispoziţiile date de Antim în această carte sunt grupate în 12 capete de poruncă prin care cere preoţilor şi diaconilor: să cerceteze bisericile. Volumul folio (18.744.5 x 13. iar cuprinsul cărţii găsim podoabe lucrate cu gust. să cerceteze condiţiile în care un mirean ar fi putut fi primit în preoţie. Bineînţeles că motivul principal al tipăririi acestui Catavasier va fi fost înzestrarea bisericilor cu încă o carte care să fie de folos slujitorilor ortodocşi. B. la scurt timp apare în româneşte un EVHOLOGHION ADECĂ MOLITVELNIC…editat a doua oară tot de Gheorghe Radovici. se pare că observă că unii preoţi şi slujitori încă nu-şi însuşeau aşa cum trebuie învăţăturile date în 1710 de mitropolit la Tîrgovişte. Pe foaia a doua liminară se află citatele întâlnite şi în Molitvelnicul din 1706 privitoare la folosirea limbii române in Biserică. de aceea dă acum la lumină această cărticică în format mic (15 x 10 cm) care conţine cu totul 17 foi nenumerotate. să nu-şi lase parohia şi să se mute în alta. tot prin purtarea de grijă a lui Antim Ivireanul. mărginit cu un chenar format din caractere tipografice simple. Tiparul s-a executat în două culori. să facă de două ori pe an Liturghie pentru domn (la 27 decembrie ziua numelui său.titlul. obişnuita stemă a ţării româneşti însoţită de 6 versuri.110 Urmând tot în 1713 Catavasierului.R.111 În 1714 la Tîrgovişte. preotul să nu facă negoţ cu vin. preoţii să se rânduiască numai în satele în care va fi nevoie de ei. care. dată la lumină de tipograful Gheorghe Radovici sub îndrumarea şi sfătuirea lui Antim. să nu se amestece preotul în lucruri mireneşti. să facă sărindare pentru domn ca mulţumire pentru scutirile de dări de care s-au bucurat din partea lui. încadrat într-un chenar simplu din podoabe tipografice. ibidem p. 110 111 ibidem. şi la 2 august când era ziua de naştere a lui). foaia a patra expune scara (cuprinsul) cărţii. preoţii să nu umble prin cârciumi.O. să respecte învăţăturile care s-au prescris în cartea tipărită in 1710. Titlul este scris cu o singură culoare. Aceasta este prima carte care apare după mazilirea domnului Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanul şi a fiilor săi la Constantinopol şi instalarea noului domnitor Ştefan Cantacuzino pentru care slujitorii Sfintelor Altare sunt îndemnaţi de către mitropolit să se roage aşa cum găsim în chiar prefaţa cărţii semnată de Antim Ivireanul.8 cm) are patru foi liminare care expun: prima . folosind mita. iar pe verso. După foile liminare încep 496 de pagini conţinând obişnuitul cuprins al Molitvelnicului. să fie supus la anumite sancţiuni de ordin material.

cântările ce se fac la Utrenie. de format mic. 50 . pe dosul foii de titlul se află icoana Mântuitorului. are 4 foi liminare urmate de 531 de pagini. tipărit de Gheorghe Radovici cu binecuvântarea Mitropolitului Antim CEASLOV slavo-român. Următoarele două foi liminare conţin o prefaţă a Mitropolitului către domnitor semnată „Smeritul Mitropolit al Ungro-Vlahiei Antim”. SRL Tîrgovişte. deşi exemplarele deţinute în acest moment de Academia Română sunt incomplete.cum ne arată foaia titlului.Ultima parte a cărţii prescrie anumite norme pe care preoţii să le respecte privind săvârşirea căsătoriilor. iar pe parcursul Ceaslovului. Polieleul şi alte cântări ce se practică în cult cum sunt cele ce se fac „la anafură şi la masă” mai găsim podobiile tuturor glasurilor. cu a sa cheltuiala dă la lumină un CEASLOV pe care el însuşi îl traduce din limba greacă. iar fiecare pagină are câte 20 de rânduri. Ceasurile Paştilor. Titlul este zugrăvit cu o culoare şi se găseşte încadrat de un chenar simplu. Cuprinsul cărţii reprezintă rânduiala Vecerniei. tot la Tîrgovişte. elaborată de colectivul biliologic al Institutului de memorie culturală (CIMEC). 114 115 ibidem p. Pe o pagina sunt 17 rânduri. Daim PH. Paraclisul Maicii Domnului. vol. preoţirea rumânilor eliberaţi de rumânie. Pe foaia nr. 182 ed. 115. Acest volum în octavo. I. Ion Simonescu. slavele. În limba română găsim toate indicaţiile tipiconale. condacele şi troparele sărbătorilor celor mari. a Utreniei. Antim patronează tot în 1714 editarea unui CATAVSIER. Ioan Bianu. Pag. In text se găsesc frontispicii şi podoabe finale caracteristice cărţilor lui Antim Ivieanul. conţinând câte 12 rânduri pe pagină încadrate într-un chenar tipografic. 112 Tot în 1714 apare la Tîrgovişte. Obelniţa. Cartea în folio. cu două foi liminare şi 138 fără număr a fost tipărit.113 Continuând a da la lumină cărţi în slavoneşte. de Gheorghe Radoviciprin osârdia smeritului intr-un Ieromonah Filothei . Bibliografia Românească veche. 4 se găseşte tabla de materii a cărţii care. Pavecerniţa.223. Antim Ivireanul. care conţin: Molitve de mulţumire 112 113 Ibidem p 745. restul cântărilor fiind numai slavoneşte. In prima foaie găsim titlul urmat de stema Ţării Româneşti care este însoţită de iniţialele domnului Ştefan Cantacuzino şi opt versuri închinate lui. iar dintre slujbe numai Sinaxarul şi Paraclisul Maicii Domnului. op.152. Textul Catavasierului e tipărit cu două culori. Sinaxarul. Acesta cuprind.cit. având 13 x 9 cm. neavând toate paginile ne arată totuşi că Ceaslovul are 531 de pagini. Paraclisul Maicii Domnului şi o pascalie care prevedea data Paştelui pe durata următorilor 29 de ani. Tropare. Ceasurile. mai găsim o gravură reprezentând icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe. 2004. cum ne arată partea verso a foii de titlu sub forma unui cuprins: Catavasiile ce se cântă peste an cu icosele. troparele şi condacele de la glasuri.114 In anul 1715. Cele trei Sfinte Liturghii din cultul ortodox. pag. Tiparul este cu o singură culoare.

Poluşniţă de peste toate zilele. 118 M. 117 Cu toate acestea este mai plauzibilă varianta conform căreia Catavasierul s-a tipărit la Tîrgovişte deoarece la Rîmnic după plecarea lui Antim.cit. ibidem pag. 747. nr. în 1715.118 Deci vom considera ca şi tipăritură a lui Antim la Tîrgovişte în anul 1715 cum o cataloghează în unanimitate cercetătorii. Pascalia începând cu 1715 ş. Ioan Bianu. II. Vecernia. laudele.R. 1956. Tropare la Sfinţi şi Praznice. pe paginile 66-81 se tratează despre scaunele patriarhale din 116 117 B. patriarhul Ierusalimului. Cântările lui Moise. încadrat în chenare de compoziţie tipografică. Ceasul IX. Dan Simonescu op. ceasurile I. ibidem p. art. Panaghia.43. 51 . In cuprins găsim catavasiile Floriilor. rânduiala Sfintei Liturghii. Vecernia. p. Exemplarul cunoscut are defecte şi lipsuri. Sinaxarul. Acest catavasier. iniţialele domnitorului şi versuri închinate domnitorului de Mitrofan Gregoras.O. Poluşniţa de sâmbăţă. Troparele şi Condacele Triodului şi Penticostarului. 1966. nr. chiar dacă urmează la conducerea eparhiei episcopul Damaschin cunoscut ca tipograf. Svetilnele săptămânii. Poluşniţa duminicii. Utrenia. cel care s-a ocupat de corectarea lucrării. Parachisul Maicii Domnului. CLERICII ŞI DREGĂTORIILE SFINTEI BISERICI A LUI HRISTOS ŞI ÎNSEMNAREA LOR. 119 B. III. Polioloul. Obedniţa.9-10. urmat pe verso de stema ţării. Canonul Paştilor.834. Urtrenia. dă la lumină şi un CATAVASIER în limba română. operă a lui Hrisant Nottara.a. fapt ce ii determină pe unii să considere aceasta a fi o tipăritură la Rîmnic şi nu la Tîrgovişte. iar titlul său este încadrat cu un chenar tipografic.a. Pag. 1956.R.5 x 21. cartea despre oficii. Tot pentru nevoile bisericilor din cuprinsul mitropoliei. format în folio (15 x 12 cm). Canon de umilinţă către Mîntuitorul Iisus Hristos. Slujba ce se face înainte şi după masă. Catavasiile Înălţării si ale Adormirii Maicii Domnului şi ale Sfintei Cruci.O anul XVIII. în limba greacă şi poartă titlul DESPRE OFICIILE. adică un deceniu şi jumătate. Cântările treimice. Acatistul. O pagină completă conţine 19 rânduri iar literele începătoare ale cântărilor sunt deosebite de celelalte. 746-747.cit. Rugăciune către îngerul păzitor ş. Binecuvântările Învierii. De remarcat că bibliologii nu au descoperit nici un exemplar care să fie complet.5) cu 7 foi liminare şi 144 numerotate este scris cu negru.. Pe paginile numerotate se găseşte de la 1 la 65.O. Volumul de format în folio (31.după scularea din somn.119. totuşi acesta nu dispunea de o tiparniţă decât după ce va fi stăruit pentru aceasta multă vreme. cât este cunoscut se prezintă tipărit cu roşu şi negru. Ceaslovul este tipărit cu roşu şi negru şi are pe fiecare pagină câte 26 de rânduri 116. clerici şi dregătoriile bisericeşti. nr.8-9.8-9. Ultima carte apărută la Tîrgovişte în această perioadă este dată la lumină tot în 1715 tot de catre Antim. Antim.

având pe verso obişnuita stemă a ţării însoţită de iniţialele lui Ştefan Cantacuzino şi versuri dedicate lui. ca urmare a urzelilor celor apropiaţi domnitorului. peste un secol.5) cu 33 de pagini ce conţin cuprinsul cărţii urmate de o filă albă. este mazilit. Pe paginile 85 – 87 despre Iviria. Antiohia. începând cu mazilirea lui Constantin Brâncoveanu în dizgraţiile căruia căzuse din 1712. la fel ca şi în Moldova. 120 Ibidem. cel care va deschide la noi domniilor fanariote ce avea să dureze. Între paginile 91-135 se găseşte Manualul depsre cele şapte Sfinte Taine al lui Gavril al Filadelfiei şi in sfârşit lucrarea despre prefacerea Sfintelor a lui Ghenadie Scholasios. încadrat intr-un chenar de compoziţie tipografică. ÎN PREA SFÎNTA MITROPOLIE ÎN BUCUREŞTI ÎN ANUL MÎNTUIRII 1715. Alexandria. De-a lungul cuprinsului Antim pune maximele către domnitor urmate de rugăciuni grupate pe zilele săptămânii sau rugăciuni către îngerul păzitor. scrise cu literă citeaţă. atras în vâltoarea multor evenimente petrecute în ultimii ani.Constantinopol. În anul 1716. găseşte totuşi timpul şi energia să dea de sub teascuri o nouă carte în limba greacă având următorul titlul: SFĂTUIRI CREŞTINE POLITICE CĂTRE PREA CREDINCIOSUL ŞI PREA ÎNĂLŢATUL DOMN ŞI STĂPÎNITOR A TOATĂ ŢARA ROMÂNEASCĂ DOMNUL IOAN ŞTEFAN CANTACUZINO VOEVOD DE PREA SFINŢITUL ŞI ALESUL DE DUMNEZEU MITROPOLIT. Maximele sunt redate în versuri. 52 . domnitorul Ştefan Cantacuzino. peisajul politic din ţara noastră se schimbă din nou. DOMNUL ANTIM IVIREANUL DE CURÎND TIPĂRITE CU CÎTEVA RUGĂCIUNI FOLOSITOARE SUFLETULUI PENTRU TOATĂ SĂPTĂMÎNA. Această carte este tipărită de un alt ucenic al mitropolitului şi anume ieromonahul Dionisie Floru care este al treilea dintre ucenicii cunoscuţi ai lui Antim şi pe care îl întâlnim lucrând la tipografia din Bucureşti între 1715-1716. iar în locul lui vine la conducerea Ţării Româneşti Nicolae Mavrocordat. Moscova şi Arhiepiscopia Ohridei. Pe paginile 82-84 se află capitolul că n-au fost supuse Valahia şi Moldova celui al Ohridei iar pe pagina 84 se vorbeşte despre Arhiepiscopia Ciprului. constituie o adunare „din sentenţele vechilor dascăli înţelepţi” pe care i le pune în faţă pentru a le folosi ca puncte de reper in conduita sa ca şi voievod. Întreaga lucrare este tipărită cu o singură culoare şi fiecare pagină are câte 44 de rânduri. Acest volum in folio (19. Titlul cărţii este tipărit cu negru. cu care Antim a avut o relaţie bună. vom vedea că acesta îşi mută tipografia in 1715 la Bucureşti de unde.90 despre Arhiepiscopia de Peci.120 Continând expunerea tipăriturilor mitropolitului Antim. unde acest şir de domnii l-a deschis tot Nicolae Mavrocordat.5 x 13. 88. pe paginile.

Alte patru cărţi despre care ştim că au apărut în vremea lui Antim cu efortul şi la dorinţa lui însă despre care nu se ştie cine le-a lucrat sunt : Alexandria. dar şi în limba română dată fiind în primul rând necesitatea de a se sluji în Biserică pe înţelesul poporului şi chiar a clerului care ajunsese. nereuşind însă decât să intre în conflict cu noul domnitor căruia îi cade în dizgraţii. carte din care nu s-a descoperit nici un exemplar dar de a cărui existenţă ştim din menţiunea făcută de Anton Maria del Chiaro. Pe paginile 2-3 găsim prefaţa închinată autorului care este Alexandru Mavrocordat. el însuşi trudind la tipărirea cărţilor (38 de cărţi fiind lucrate de el însuşi) dar şi ca supraveghetor la imprimarea de către ucenicii săi a unui număr de cărţi cum sunt: Mihail Ştefanovici care tipăreşte şapte cărţi în Ţara Românească. Antim conştientizează nevoile clerului şi ale credincioşilor de a se tipări cărţi in limba greacă respectând astfel nevoile curente care îşi făceau apariţia în mediile culturale. titlul ei. 1703) Catavasier slavo-greco-român (Tîrgovişte 1713).Odată cu venirea la domnie a lui Nicolae Mavrocordat. iar la urmă iarăşi 15 foi nepaginate. datorită slabei pregătiri să nu mai înţeleagă cele ce el însuşi rostea în timpul slujbelor. Gheorghe Radovici care tipăreşte douăsprezece cărţi în perioada cât Antim rezidă ca mitropolit la Tîrgovişte. Pe paisprezece dintre foile de la finalul lucrării găsim indicele alfabetic al ei. încercând totuşi să încheie în ascuns o alianţă cu Rusia în acest sens. Tiparul este în întregime cu negru. Antim îşi vede spulberat de a-şi elibera ţara care l-a adoptat de stăpânirea otomană. Ceaslovul slavo-român (Bucureşti. Antim le dă la lumină.121 Acestea sunt cărţile din 1691 până în august 1716. conform bibliografiei cunoscute. În acest an. 121 ibidem p. tatăl domnitorului. pe prima pagină. apare încă o carte a mitropolitului şi anume: ISTORIA SFÎNTĂ. politice sau ecleziastice. 749. corectorul cărţii. apoi în limba slavă ca urmare a vechii influenţe care vreme de secole a dominat aceste medii în ţara noastră. tipărit cu negru nu este cuprins intrun chenar. având 16 file fără număr şi 384 de pagini. 53 . ieromonahul Dionisie Floru tipăreşte două cărţi. iar pe verso găsim stema ţării însoţită de 12 versuri dedicate lui Nicolae Mavrocordat semnate de Ioan postelnicul. Dată fiind situaţia politică şi culturală a Ţării Româneşti în acea perioadă de sfârşit de secol XVI şi inceput de secol XVII. fiind întâlnit ca tipograf. iar pe ultima este erata. textul cărţii este în limba greacă. de această dată văzând lumina zilei în ctitoria lui Antim ce se va numi Mînăstirea tuturor sfinţilor. Catavasier românesc (Tîrgovişte 1715) cărora le lipsesc foile de titlu care ar fi atestat identitatea concretă a tipografului. Pe paginile 1-384 se găseşte prescurtarea istoriei iudaice în cinci cărţi. de format mic.

stihare. p. apare la Alep. menite să lumineze şi să îndrume în egală măsură clerul şi credincioşii în diferite privinţe ale unei slujiri pur ortodoxe. „rucaviţe”. La fel o altă carte al cărei autor este Antim Ivireanul o constituie Sfătuiri creştine politice dedicată domnului Ştefan. 2 cărţi greco-arabe. miniaturist şi caligraf. după cum se pare. B. Manuscrisul în folio este scris cu litere chirilice având 155 de pagini. iar în anul 1711 un PENTICOSTAR la Alep. XVIII când trimite la Alep pe ucenicul său Mihail Ştefanovici care în 1706 dă la lumină o PSALTIRE arabă urmată de o EVANGHELIE arabă. de către altcineva. slavonă şi română. 54 . ci şi ca pe un bun artist. In 1708. Antim îşi leagă numele şi de tipăriturile care apar în Grecia în primii ani ai sec. Capete de poruncă. Prima pagină a manuscrisului conţine o prefaţă în limba greacă scrisă ca şi ultima. ibidem p. În afară de aceste lucrări ce s-au amintit aici.122 Bogata activitate literară a Mitropolitului Antim Ivireanul care îl arată ca pe un pastor preocupat de luminarea turmei sale nu se opreşte numai la lucrările care s-au tipărit de către el sau cu binecuvântarea lui de-a lungul anilor. Aceste lucrări sunt: Învăţătură pe scurt pentru taina pocăinţei.8-9. o carte în limba slavonă. op. in 1710 apare un LITURGHIER. Învăţătură bisericească. Manuscrisele care au ca autor pe Antim şi care sunt cunoscute de către cercetători sunt: IZVORUL ODOARELOR SFINTEI MITROPOLII întocmit de Antim între ani 1695-1696. tipărită de Mihail Ştefanovici o altă EVANGHELIE în 1709 la Tbilisi se tipăreşte de Mihail Ştefanovici şi de ucenicii săi cu care venise din Ţara Românească o EVANGHELIE GEORGIANĂ. Fanny.cit. nr. Antim dă la lumină 30 de cărţi în limba greacă. precedate de 5 foi albe şi urmate la sfârşitul cărţii de o foaie în limba română.Astfel că de-a lungul activităţii sale în Ţara Românească. ci se extinde şi asupra câtorva manuscrise ale sale care au rămas şi după moartea sa şi care-l vădesc pe Antim nu doar ca pe un adevărat învăţat şi conducător spiritual. cinci cărţi slavoromâne. Toate aceste cărţi vădesc grija lui Antim pentru nevoile conaţionalilor săi primind cu bucurie rugămintea prinţului Vahtang al VI–lea. Mitropolitul Antim Ivireanul. 1956. la Tbilisi. Fiecare pagină a manuscrisului e împodobită cu un chenar tipografic. omofoare mai 122 123 Djindjihasvilli. a tipărit între altele şi cărţi de care era legat in mod direct în sensul că sunt creaţii ale sale proprii.123 Acest manuscris este de fapt o condică a mitropolitului Ugro-Vlahiei din vremea lui Constantin Brâncoveanu numită şi Condica lui Antim în care se ţine evidenţa a toate proprietăţile mitropoliei cum sunt articole de vesminte arhiereşti (mitre şi sacosuri brîie. omofoare. al Charliei de a primi o tiparniţă şi meşteri tipografici şi de a pune pe picioare o activitatea tipografică în ţara sa. o carte în trei limbi: greacă. o carte greco-română.R.48.752. 24 de cărţi în limba română.O. „petrahil-uri”.

poiasuri. „taier”. De remarcat că paginile 22-105 sunt albe. 1956. candele. accesorii şi acoperăminte pentru serviciile religioase (procoveţe. ibrice. Iosif Flavius pe care îl citează. „măntii”…) preoteşti (sfite. „nasturi”. „cîrstelniţă”. In această condică mai sunt menţionate intre paginile 106 si 152 hrisoavele cărţile şi zapisurile care atestă proprietatea Mitropoliei asupra unor moşii din cuprinsul Ungro-Vlahiei. foarte îngrijit şi legat în coperte de piele cu ornamente aurite. 125 B. „săculecior”) paginile 1-2 şi 18-20. ibidem p. 219 foi scrise. „golpiiaşe”.125 Un alt manuscris al lui Antim Ivireanul este cel cunoscut sub titlul de CHIPURILE VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT în care autorul. „cunună”. Manuscrisul este în folio şi constă din cinci foi nenumerotate la început. ajutându-se aici de Sfînta Fecioară dar şi de scrierile istoricilor profani precum Strabo. Bucureşti. Filon din Alexandria. urmate de 12 foi nescrise la urmă.R. 124 Ioan Bianu şi R. „lanţuj”. iniţialelor. Genealogia Mîntuitorului se expune de către autor de-a lungul a 21-a de file în care presară 515 chipuri lucrate în medalion şi trei schiţe lucrate în peniţă de către mitropolit. p 427-429. tipsii.vechi. engolpioane. 1913. iar in partea centrală vulturul cu aripile desfăcute purtând crucea în cioc. rezumatelor de pe margine. poale de icoane. dverniţe. „năstrape”. Culoarea în care este redat documentul este în cea mai mare parte negru în afara titlurilor. panaghiare. anafornite. II Biblioteca Academiei Române. având de o parte şi de alta soarele şi luna. poale de tetrapoduri). „teasc”. care cuprinde istoria Ţării Româneşti incepând cu domnia lui Radu Negru şi până la Moartea lui Radu Mihnea (1626). discuri. Cartea începe cu o „Povestire pe scurt pentru zidirea lui Adam cu care începe prezentarea genealogiei Mîntuitorului. „cianacuri”. bederniţe. potire. 55 . cât şi felul în care acestea s-au dobândit de către Mitropolie. Caracaş Catalogul manuscriptelor româneşti vol. icoane. „petrahil-uri”) diaconeşti (orare) pe paginile 112. Manuscrisul este caligrafiat in chirilică.124 O altă lucrare a lui Antim care a rămas în manuscris este ISTORIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI DE CÎND AU DESCĂLECAT PRAVOSLAVNICII CREŞTINI. iar a doua parte copiată după cronica lui Radu Popescu cuprinde istoria Ţării Româneşti incepând cu Alexandru Iliaş (1627-1629) până la domnia lui Constantin Brâncoveanu care este redată pe larg. linguri. iar în anumite momente chiar îi contrazice. . datele de domnie şi numele voievozilor care sunt scrise cu roşu.O.8-9. însuşi Antim îşi arată intenţia de a prezenta personajele mai importante întâlnite în Vechiul şi Noul Testament începând cu Adam şi terminând cu Mîntuitorul Hristos a cărui genealogie o prezintă autorul pe larg. accesorii şi obiecte liturgice (cîrje. nr.753. „brîu”. Prima pagină a lucrării este încadrată într-un chenar cu ornament floral cuprinzând în partea de sus stema ţării.

772-774. an în care se începe şi construcţia Bisericii. op. Antim Ivireanul miniaturist şi sculptor ed.R. compus de mitropolit şi datat la 24 aprilie 1713. expune pe larg obligaţiile ce vor reveni vieţuitorilor mănăstirii după moartea lui. Limba în care este redat textul lucrării este slava folosită pentru a reda textele cântărilor şi română pentru a reda indicaţiile de tipic. Pag. iar acum vom aminti numai despre aşezământul ei. Întreaga lucrare este legată în scoarţă de piele împodobită cu elemente decorative lucrate în aur şi are dimensiunile de 29 x 20 cm. sub forma unei table de materii găsim înşirate cele 32 de capete prezente în manuscrisul de faţă. Este cunoscut faptul că în anul 1715 Antim termină de construit şi sfinţeşte ctitoria sa din Bucureşti care va fi Mănăstirea Tuturor Sfinţilor despre care vom vorbi pe larg în cuprinsul lucrării. iar în colţuri. marcat de bustul unui înger cu aripile desfăcute. iar o parte din cântări sunt aurite. in medalioane pe cei patru evanghelişti. La sfârşitul manuscrisului. cu 27 de pagini scrise urmate de patru nescrise. EXPISCOPUL NICOMIDIEI.84. pe care le prescrie autorul pentru urmaşii care vor vieţui în mănăstire. (Antim Ivireanul Mitropolitul UngroVlahiei) sub care. pag. Apostolul şi Evanghelia. In anul 1710. reprezentând ornamente florale.I.M. Pe foaia a doua se găseşte desenul bisericii făcut de Antim în peniţă.O. În prefaţa aşezământului găsim lămurirea mitropolitului că s-a scris „ca să aibă şi săracii oricare ajutoriu şi mîngîiere”. Pe partea verso a foii de titlu este desenată de autor stema ţării însoţită de iniţialele A.127 Un alt manuscris lăsat de Antim se numeşte ÎNVĂŢĂTURI PENTRU AŞEZĂMÎNTUL CINSTITEI MĂNĂSTIRI A TUTUROR SFINŢILOR. Paremiile. 56 . care este de fapt şi testamentul Mitropolitului. Antim copiază SLUBA SF(Î)NTULUI (S[VE]STENNO) M[U]C[E]NICU ANTHIMU. iar mai departe imaginea Maicii Domnului cu Pruncul în braţe având în spate Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. IBMBOR Bucureşti .Această imagine sub forma unui medalion este încadrată intr-un chenar asemenea celui marginal. Acest manuscris este o lucrare în folio.U. Manuscrisul este paginat având la început trei foi albe urmate de 36 care conţin acele capete. 127 Ioan Bianu şi R. 1956. art. Victor Brătulescu. Manuscrisul. Pe scoarţă este gravat chipul regelui David. Sinaxarul. Caracaş. desfăcut in partea de sus.cit. relevând ataşamentul pe care îl avea faţă de popor care îşi va găsi in caz de neputinţă materială un sprijin in ctitoria blândului ierarh care 126 B. calităţi care sunt întâlnite în multe dintre tipăriturile şi manuscrisele lui Antim. Manuscrisul este caligrafiat cu roşu şi negru.8-9. Manuscrisul este legat cu coperte de piele înfrumuseţate cu ornamente aurii aplicate prin presare.126 Toate aceste gravuri si miniaturi îl denotă pe Antim ca fiind un om profund inclinat către artă şi frumos. prof. autorul mai prezintă încă 8 foi albe nenumerotate. la care se mai adaugă încă opt capete de învăţătură. Ca şi elemente artistice apar chenarul titlului foarte bogat. Întreaga imagine este încadrată intr-un bogat chenar floral executat ca şi celelalte ornamente în peniţă. la fel şi literele începătoare ale textelor. nr.

ibidem p. Dionisie Romano un manuscris al Didahiilor reprezentând o copie a arhimandritului. hotărăşte ca în mănăstire să nu se piardă nicicând arta tiparului ci să se înveţe acest meşteşug de către călugări.cit. preocupat în continuare de cultura pe care atâta timp a îndrumat-o prin munca sa tipografică şi de arta tiparului pentru care are o grijă deosebită. 57 . care de vor tăinui această artă şi nu-şi vor ţine pe lângă ei ucenici. „Didahiile” s-au publicat in anul 1866 când episcopul Melchisedec a Romanului descoperă în biblioteca episcopului de Buzău. Prima oară . Antim. INTRU AL ŞAPTELEA AN AL DOMNIEI MĂRII SALE ŞI IN ZILELE PREA SIFINŢITULUI MITROPOLIT AL UNGRO-VLAHIEI 128 129 Djindjihasvilli.XXII). Titlul exact al manuscrisului. iar în capitolul XVII. Acestea constituie un număr de 28 de predici aparţinând lui Antim Ivireanul. vreme în care puteau învăţa in primul rând a vorbi şi a scrie slavoneşte şi româneşte. ţinute de el la diferite duminici din timpul anului cărora li se alătură încă 7 predici ţinute la diferite ocazii. 90-91. Grigore Deleanu datat 27 iulie 1871 după un alt manuscris mai vechi. Ciudat este că până astăzi nu se cunoaşte nici un manuscris original al Didahiilor lui Antim. iar ceea ce a ajuns până la noi reprezintă copii ale lor făcute mult mai târziu după moartea mitropolitului129.lasă ca vieţuitorii de aici să se îngrijească de îndrumarea morţilor familiilor nevoiaşe. Fanny. p.128 O a şasea lucrare a lui Antim Ivireanul. Dintre copiile păstrate până in prezent prin intermediul cărora am cunoscut Didahiile mitropolitului Antim. Tot în acelaşi an 1866 „Didahiile” lui Antim. singurul care poartă un titlu şi care va da acestor cuvântări numele de Didahii este DIDAHII CE SE NUMESC A FI FĂCUTE DE RĂPOSATUL VLĂDICĂ LA PRAZNICE MARI. rămasă în manuscris. trei se află păstrate in Biblioteca Academiei Române şi au fost publicate la data la care au fost descoperite. Reglementează dreptul de împrumut al cărţilor din biblioteca mănăstirii care vor fi contabilizate in „catastihul bisericii” punând astfel bazele primei biblioteci publice din Ţara Românească dacă avem in vedere formalităţile ce trebuiau respectate in cazul unui împrumut. prin grija profesorului Ioan Bianu văd pentru prima dată lumina tiparului. căreia i se cuvine o amplă studiere este reprezentată de Didahii. să cadă sub blestem. op. SCRISE ACUM ÎN ZILELE PREA ÎNĂLŢATULUI DOMN IO ALEXANDRU IOAN IPSILANT VOEVOD. Că Antim cunoştea bine abuzurile la care erau supuse mănăstirile închinate vedem din capitolul I al Aşezământului când dispune sub ameninţarea cu pedeapsa afuriseniei ca mănăstirea să nu fie închinată nici chiar domnului ţării. tot interesat de propăşirea culturală a poporului se arată Antim când în capitolul VI dispune ca unul dintre preoţii de mir să se ocupe de instruirea şi de susţinerea la învăţătură pe lângă mănăstire a unui număr de trei copii săraci timp de patru ani. 104. de ajutorarea săracilor şi străinilor (cap.VIII-XI) de cercetarea bolnavilor (cap.

R. căci de la nici un alt predat nu avem o lucrare in acest fel. două la Sfântul Nicolae. Motivul apariţiei la numai doi ani a acestei noi ediţii a Didahiilor îl găsim chiar in titlul care ne informează că aceasta s-a făcut chiar după manuscrisul original făcut de mâna lui Antim care s-a găsit la Căldăruşani în vara anului 1887. Tot această ediţie. pr. Această ediţie a Didahiilor este însoţită de o prefaţă a profesorului Ioan Bianu in care se arată că manuscrisul avea unele modificări şi ştersături. INTRU AL DOUĂZECI ŞI UNUL ANI CE S-AU ÎMPLINIT ACUM ÎNTR-ACEASTĂ LUNĂ IULIE. august – septembrie 1956.131 Cel de-al treilea manuscris considerat original al Didahiilor lui Antim a servit ca bază pentru a treia ediţie a acestora făcută in 1889 de episcopul Molehisedec al Romanului sub titlul DIDAHIILE MITROPOLITULUI 130 131 UNGRO-VLAHIEI ANTIM IVIREANUL 1709-1716. care adeseori minunează şi pentru frumuseţea. redând in afara acestora textul cu fidelitate şi apreciind că aceste predici sunt unul dintre cele mai preţioase monumente din literatura noastră bisericească.CHIRIO CHIR GRIGORIE. două la Naşterea Domnului.O. Bianu le-a grupat în aşa fel încât să fie la un loc cele dedicate aceleiaşi sărbători. Manuscrisul ediţii de la 1888 se află in Biblioteca Academiei Române. duminici sau ocaziuni speciale aşezate în ordine cronologică”. ÎN 28 ANI AI PĂSTORIEI PREA SFINŢII SALE 1781. PUBLICATE DUPĂ MANUSCRISUL ORIGINAL CU CHELTUIALA MINISTERULUI CULTELOR ŞI AL INSTRUCŢIUNII PUBLICE.8-9. Al. faţă de cea anterioară conţine şi cele două scrisori de apărare ale lui Antim numerotate la rând cu restul predicilor. Cont. B. 105. această ediţie mai are cinci predici în plus şi anume: trei la înmormântare. două la Adormirea Maicii Domnului. nu numai pentru că ele sunt singurele în felul lor. Manuscrisul de apărare ale lui Antim numerotate la rând cu restul predicilor. predicator şi orator ed. ibidem p. cuvinte de învăţătură. p 780 58 . Ciurea art. Această nouă ediţie însumează un număr de 36 de „cazanii. pentru căldura elocinţei. predoslovie la cuvântul de învăţătură la diferite sărbători. bogăţia şi câteodată chiar eleganţa limbii în care sunt scrise. I. doua la Sfântul Dumitru. cinci la Duminica Floriilor două la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. IBMBOR. In editarea Didahiilor. editată de Constantin Erbiceanu sub titlul complet: DIDAHIILE ŢINUTE IN MITROPOLIA DIN BUCUREŞTI DE ANTIM IVIREANUL MITROPOLITUL UNGROVLAHIEI.130 Tot în acest volum au fost incluse şi cele două scrisori ale lui Antim în care se apără în faţa lui Constantin Brâncoveanu în 13 ianuarie şi 03 februarie 1712 împotriva uneltirilor care se făceau pe lângă domnitor împotriva lui. astfel că sunt rânduite trei predici la „Schimbarea la faţă a Mântuitorului”. dar şi pentru valoarea lor reală. 1709-1716. O altă ediţie a Didahiilor apare in anul 1888. două la Duminica Lăsatului sec de brânză. Buc. una la parastas şi una despre spovedanie.Antim Ivireanul. nr.

totuşi există îndoieli că respectivele manuscrise ar fi cele originale. Acestea sunt pe larg expuse atât tipăriturile lui Antim la care a lucrat fie el personal. PUBLICATE DUPĂ MANUSCRISUL ORIGINAL CU CHELTUIALA MINISTERULUI CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII MAUSCRIPTULUI PUBLICE” ORIGINAL ŞI ŞI CU O PREFAŢĂ DESPRE AUTENTICITATEA AL DESPRE TALENTUL PREDICATORIAL MITROPOLITULUI ANTIM IVIREANUL. străduindu-se să realizeze primele traduceri a numeroase cărţi de cult în româneşte. însă. I. mai apar două ediţii ale Didahiilor şi anume la 1962 când Gabriel Strempel alcătuieşte o ediţie critică a Didahiilor în care autorul aduce la zi cercetările în legătură cu Antim Ivireanul infirmând ideea că mitropolitul ar fi avut mai multe manuscrise originale de predici cum şi ideea că Antim. Capete de poruncă. dată fiind contradicţia în termeni şi ordinea cuvântărilor existentă in aceste manuscrise. in 1911. cât şi operele compuse de el însuşi având ca scop triumful definitiv al limbii române in Biserică. Manuscrisul editat de Melchisedec a fost descoperit la un vânzător ambulant din Bucureşti după cum se menţionează in prefaţa cărţii. iar in 1915 editată de Petre Haneş care au luat ca punct de plecare ediţia de la 1888 cu mici modificări care ţin de forma cuvintelor reproduse ca şi in manuscrisul considerat original. Cu toate acestea. sub îngrijirea lui Nicolae Iorga. Învăţătură pentru Taina Pocăinţii. Chipurile Vechiului şi Noului Testament. la 1972 apare pentru prima oară opera completă a lui Antim dată la tipar de Gabriel Strempel care pune la un loc Didahiile. in predicile sale a avut ca model pe cele ale lui Ilie Miniat sau Hrisant Nottara.132 După 1915. deşi sunt redate autografe aşa-zis aparţinând lui Antim in aceste manuscrise editate. 132 ibidem pa785 59 . Aşezământul Mănăstirii Antim. dedicaţii. prefeţe. Învăţătura Bisericeacă. postfeţe. fie numai îndrumându-şi ucenicii. Cornoi.FĂCUTE PENTRU TOATE DUMINICILE ÎNCEPÎND CU DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI PENTRU TOATE SĂRBĂTORILE ANUALE MARI ŞI MICI. Alte ediţii ale didahiilor mai apar in 1895 editată de Dr. limba poporului pe care îl păstorea şi de care n-a uitat niciodată că îşi are cultura sa proprie scrisă în limba sa proprie.

George. V. asemenea lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie. ca un predicator de orară fineţe în care folosind cu toate subtilităţile ei limba română. Învăţătură pentru Taina Pocăinţei. cărţile tipărite de el sau operele sale personale (Chipurile Vechiului şi Noului Testament.6 . Antim este primul care. Dintre toţi mitropoliţii pe care i-a avut până atunci Biserica Ţării Româneşti. după cum vedem într-una din Cazaniile sale la „Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu”.81. existenţa manuscrisului original care a rămas. dedicaţiile. 137 Mazilu. Dan Horia Proza oratorică în literatura română veche (Renaşterea. cum au arătat mai sus. ci aştepta cu trecerea 133 134 Călinescu. Bucureşti 1978. Aşezământul Mănăstirii Antim. 60 . probabil însă mitropolitul.12. netipărit. 21. cel mai îndelung studiată de critici. p187”. s-au emis de către cercetători mai multe ipoteze asupra lor privind mai întâi. DIDAHIILE – EXPRESIE A GENIULUI PREDICATORIAL AL LUI ANTIM Scrierea lui Antim Ivireanul. deci.CAP. ca o ciudăţenie. 136 ibidem p. criticând fără milă activităţile necinstite şi birurile puse de boieri şi domnie asupra poporului. Apariţia acestei opere a Didahiilor lui Antim îl recomandă pe mitropolit aşa cum am văzut şi in alte lucrări ale sale: prefeţele. atât de dureros resimţită de el. al scrierilor patristice şi istorice ci şi ca pe un pe deplin asimilat133 care se va fi adaptat perfect la limba şi năzuinţelor poporului de adopţie. de Poarta Otomană a cărei opresiune a plânge neîncetat in predicile sale Antim. 135 ibidem p. p. Minerva. dar şi cea mai profundă din punctul de vedere al predicii şi mesajului transmis. Barocul) ed. Învăţătura Bisericească sau capete de poruncă) nu numai ca pe un desăvârşit învăţat cunoscător al multor limbi străine.136 Dihaniile lui Antim. Antim Ivireanul Opere ibidem p. cum presupun unii cercetători137 nu consideră că ar fi fost suficiente pentru a fi date la tipar. înfierează ca un adevărat părinte sufletesc păcatele poporului în egală măsură cu abuzurile care se făceau asupra păstoriţilor săi venind atât din partea turcilor134 al căror oponent s-a dovedit a fi întreaga viaţă cât şi din partea aşa numiţilor creştini 135 care vin să acapareze turma încredinţată lui Dumnezeu. Antim ne apare.op cit. ca multe dintre aspectele vieţii sale ne rămân în deocamdată într-un con de umbră în sensul că la fel ca şi în cazul vieţii autorului lor. fiind în acelaşi timp şi expresia scrisă a geniului lui Antim prin care se inaugurează un nou limbaj al predicii în ţara noastră o constituie lucrarea numită DIDAHII. lingvişti şi teologi deopotrivă. reflectă starea economică şi politică a ţării. dependenţa.

141 Antim Ivireanul Opere. Dan Horia Proza Oratorică in Literatura Română Veche p178. arhiepiscopul Bulgariei. Anaximandru. 714 si Aurel Sasu Retorica literară românească pag. care deşi se foloseşte de operele unor teologi şi comentatori ai Vechiului şi a Noului Testament cum sunt Sf. Gabriel Ştrempel. Eusebiu de Cezareea. ci numai le foloseşte scrierile pentru a-şi argumenta propriile păreri.9-10 pag. ca un argument logic avem patosul şi înflăcărarea predicii lui Antim care nu ar fi fost 138 139 G. Democrit. Ioan Gură de Aur. VIII( 1963) nr. nu este valabilă din lipsa de argumente. cult. Socrate. Sf. Dionisie Areopagitul. Sf. cit.timpului să mai compună şi altele ce mai apoi să fie imprimate la un loc toate. 61 . Antim Ivireanul este considerat unul dintre precursorii predicii moderne în ţara noastră tocmai prin originalitatea scrierilor sale făcând din fiecare apariţie la amvonuna inedită. Sf. care conform profesorului Dan Horia Mazilu. Totuşi chestiunea originalităţii Didahiilor lui Antim Ivireanul şi a prozei sale oratorice nu va respinge intru totul ideea unei oarecare influenţe greceşti regăsite şi in predicile lui Ilie Miniatis de cercetători precum Melchisedec al Romanului. cunoscător. probabil. şi nici nu le împrumută ideile. a realităţilor morale şi spirituale existente în ţara la acea vreme. când omul de litere nu dispreţuia invenţia care pentru el însemna aranjarea şi înlănţuirea intr-un mod particular a fragmentelor pe care le compila din anumite izvoare aşa cum. la fel cum face şi cu scrierile unor vechi învăţaţi pe care îi pomeneşte în faţa unui public de multe ori ales. 140 Ibidem apud Dumitru Belu Cea dintâi omiletică in limba română. Atanasie Cel Mare. Călinescu op. ci este alcătuită după toate regulile omileticii ca rodul unei profunde meditaţii a ierarhului care aprofundează situaţia Ţării Româneşti din toate punctele de vedere. lucru împiedicat însă de moartea neaşteptată a vrednicului ierarh. iar în această privinţă. Sf. pref. nepermiţându-şi să aducă în faţa oamenilor aceeaşi predică de mai multe ori. însă nu este cazul lui Antim. Un alt semn de întrebare asupra Didahiilor îl ridică şi originea acestora pentru care s-a pledat ca fiind compilaţii.141 Predica lui Antim nu este nici compilată. pag. el nu-i compilează. Maziliu. cu care domnitorul Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu avea bune relaţii. opinie emisă de Nicolae Iorga. Retorica de la 1798 în Mitropolia Ardealului. iar in unele puncte chiar traduceri având ca model pe Ilie Miniat. pag.139. Aristotel. Efrem Sirul. Teophilact. sau având ca model pe Hrisant Notara al Ierusalimului. Dumitru Belu şi Aurel Sasu140 care invocă anumite asemănări cu predica grecească. XLXIII. nici tradusă şi cu atât mai puţin improvizată. având aşadar dese apariţii în mediile culturale bucureştene. poate intr-o mai mică sau mai mare măsură a scrierilor lui Anaxagoras. oferind astfel un izvor de informaţie asupra obicieiurilor datiniilor. 141-144. Sf. Vasile Cel Mare. Originalitatea predicilor lui Antim şi a efortului său creator trebuie abordate şi in termenii epocii în care el a trăit. moravurilor. Grigorie Teologul.12. Ioan Damaschin si Sf. părere emisă şi de episcopul Melcisedec al Romanului. Hesiod pe care la un moment dat Antim chiar îi contrazice. aşa cum susţine George Călinescu138. transformând-o în predică. nici copiată.

sau mai bine zis. 143 Ibidem. In predica sa. sau duminica floriilor unde sunt nu mai puţin de cinci cuvinte de învăţătură. Un alt element are atrage atenţia in cadrul predicii lui Antim şi care face să transforme originalitatea ideilor lui Antim în cuvinte de învăţătură perfect adaptate pentru auditoriul din vremea sa este modul de adresare afectuos. o stimulare a atenţiei ascultătorilor pretinzând în acelaşi timp şi o oarecare aplecare sufletească faţă de ceea ce se rostesc de la amvon. adesea neînvăţaţi şi necunoscători ai Scripturii sau ai scrierilor patristice. stereotipă deja şi deloc conformă cu realitatea imediată a vremii.25. fiecare diferit de celelalte. ca o imagine a predicii de excepţie a lui Antim întâlnim cuvinte de învăţătură diverse la acelaşi eveniment calendaristic cum este Adormirea Maicii Domnului. constituind. Epoca Prenaşteri) Partea I. obişnuite. tipărite în vremea diaconului Coresi. la fel şi cazanii care s-au ţinut. însă de cele mai multe ori în forma învechită. predica românească păşeşte intr-o nouă eră a sa. ori in greceşte şi slavoneşte de către ierarhi străini şi predicator oficiali ale căror predici neînţelese de masele largi nu-şi vor fi atins scopul. sărbătoare căreia Antim i-a dedicat două cuvinte de învăţătură în manuscrisele ce au servit ca bază pentru apariţia didahiilor. simplu. înlocuind acele vechi cazanii inactive acum care se ţineau sporadic sub sfătuirea probabil a unei sfătuiri duhovniceşti care va fi fost ţinută în româneşte in rare cazuri de către slujitorii. iubitor. cotidiene. atunci când este folosit de-a lungul predicii. mitropolitul Moldovei apărută la 1643. depăşind cu mult barierele vechi ale predicii care se opreau stric la spaţiul sacru. ori a lui Matei Basarab sau a celui al cărui autor era Varlaam. ci predici aflate în relaţii foarte strânse cu existenţa comunităţii bine precizate143 în viaţa căreia Antim aduce Biserica şi toate normele morale specifice unui bun creştin ca nişte lucruri fireşti. Minerva Bucureşti 1986 pag. în primul rând renunţă la vechea citire stereotipică a aceleiaşi cazanii la fiecare sărbătoare. Antim vine acum să aducă în faţa oamenilor predica vie. asemenea unui părinte faţă de fii săi.aceleaşi in cazul unei predici susţinute de mai multe ori. El vine să depăşească acest tradiţionalist distructiv participând prin originalitate la ampla mişcare de semnalizare a vechii literaturi bisericeşti142 a aşa zisei oratorii care îşi pierduse aproape definitiv esenţa specifică amvonului care avea odinioară scopul de a înflăcăra inimile ascultătorilor prin mesajul său. Antim vine. Antim. 62 . Se poate spune pe bună dreptate. cum vedem din conţinutul Didahiilor. iar în Daniile. ed. Cum reiese din comentariile unanime la Dihadiile lui Antim Ivireanul. Bineînţeles că la Mitropolie şi înaintea lui Antim au existat ierarhi care au predicat. legată de viaţa de toate zilele sub toate aspectele ei. cum ne spune şi Antim. folosind expresii ca 142 Mazilu Dan Horia Proza oratorică în Literatura Română Veche (Preliminarii. că Antim „autohtonizează” oratoria de amvon prin faptul că numai sunt folosite predici bune indiferent de timp şi indiferent de loc. renaşte într-un spirit legat în primul rând de ideea de unitate naţională şi spirituală. înflăcărată. însă.

88 Cuvânt de învăţătura la Duminica Floriilor. 63 .„iubiţii mei”. inversiunea. Adesea în cuprinsul predicii. Primează totuşi în predica lui Antim nu această latură estetică. şi pentru întărirea în credinţă folosind de fiecare dată persoana I plural. 179 Cuvânt de învăţătura la Duminica Floriilor. ibidem p. ci adevărul pe care îl predică şi sensurile morale ale misiunii sale de conducător spiritual. iar în această privinţă avem exemplu lui Antim care îşi îndeamnă credincioşii ca ieşind din biserică să păstreze în inima învăţăturile primite acolo şi să le împărtăşească şi altora asemenea ariciului care după ce se satură cu strugurii căzuţi din vie. încheierea predicii lui Antim prezintă concluzii fireşti. contrastul. perifraza. litota. desfăşurată pe larg. Observând fraza folosită de Antim când bogată. 157. când alcătuită din propoziţii scurte. se rostogoleşte prin ei luând în ţepii de pe spate şi pentru cei pe care îi are acasă. Minerva. omilia. Bucureşti. ed. acum încheie rugându-se pentru iertarea păcatelor noastre. „blagosloviţilor creştini”144 ca şi formule specifice adresării decente potolite. 144 145 Ivireanul Antim Opere ediţie ingrijită de Gabriel Strempel. alegoria. interogaţia. Predicatorul revine la tonul paşnic. pareneza şi panegiricul respectând regulile de a avea întotdeauna un început precedat de un moto care va avea sau nu legătură cu predica zilei respective sau care va servi ca şi prilej de introducere mai departe a unui anume subiect145. seninătate şi moderaţie. Antim foloseşte figuri de stil precum antiteza. simple şi apropiate de sufletul credincioşilor. Uneori predica este împărţită pe întrebări şi răspunsuri146 tocmai pentru a se vedea că el nu se mulţumeşte numai cu a enumera sau a da răspunsuri simple. personificarea. hiperbola. a unui cuprins în care punctele predicii sunt înlănţuite logic şi care nu tratează probleme prea întinse tocmai pentru a nu obosi pe ascultător. ca la orice alt mare predicator întâlnim toate genurile de predică: predica propriu-zisă.15 Cazanie la adormirea Prea Sfîntei Născătoare de Dumnezeu. fără a pluti în generalităţi tratează chestiunile despre care vorbeşte. împăciuitor. la subiect adresând întrebări directe asupra unui element din viaţa cotidiană: „Cine este acel drept în credinţă şi îmbunătăţit? Carele să fie postit şi sufleteşte şi trupeşte? Să se fi pocăit de păcatele lui? Să fie alergat cu umilinţă adevărată la milostivirea lui Dumnezeu şi să ceară iertăciune? Cine este sluga cea credincioasă şi cea dreaptă?”147. pag. de echilibru şi dacă până atunci atacă păcatele oamenilor intr-un mod făţiş. 146 ibidem p. sugerând aşezare. rapide şi sacadate ca pentru realizarea unui instantaneu folosite totuşi cu artă exact atunci când este locul şi timpul lor vizând un efect maxim. dialogul. La Antim. „iubiţii mei ascultători”. comparaţia. Predica ierarhului Antim. putem conchide că Antim are un desăvârşit talent de predicator prin faptul că dă textului o naturaleţe deosebită şi o frumuseţe aparte prin decenţa şi in acelaşi timp simplitatea expresiilor sale menite a fi pe placul şi pe înţelesul tuturor ascultătorilor săi indiferent de nivelul social în care se aflau. În sfârşit. ci caută adâncul lucrurilor şi faptelor despre care vorbeşte. metafora. 1997. 147 ibidem p.

o mică parte în ceea ce numim „Didahiile lui Antim 148 149 Ivireanul Antim Opere ediţia I.148” Pe bună dreptate s-a afirmat aceasta.ci. Antim. Făcând aceasta. op. de aceea valoarea lor istorico-literară este cu totul deosebită. tocmai acesta fiind şi cel mai înalt merit al ierarhului cărturar care ajunge nu numai să pună pe înţelesul oamenilor rugăciunile şi laudele bisericeşti spre a-i feri de grele abateri de la normele ortodoxe. op. astfel că izbutind să transpună pe româneşte aproape toate cărţile de slujbă arată nu doar că se poate totuşi sluji şi pe înţelesul românilor neştiutori de carte. tipărit în limba slavă. urmaşii săi. a scoate în evidenţă simplitatea şi expresivitatea limbii române cu toate subtilităţile specifice pe care numai un bun cunoscător al ei le poate traduce şi folosi. deşi. având indicaţiile tipiconale în româneşte. 150 Bianu Ion. Gabriel Ştrempel observă că „din punct de vedere literar.cit.1713). ba face din această limbă un instrument dintre cele mai eficiente în a mişca sufletul credincioşilor prin pătrunzătoarea limbă aşa din care am moştenit şi noi.234. Sub aspecte lexical.117. p. împrumuturile slavoneşti sunt înlocuite treptat cu cele neogreceşti în opera lui Antim. Djindjihasvilli. se erijează intr-un promotor al limbii liturgice româneşti. impresionând prin naturaleţe. p. ANTIM IVIREANUL – CTITOR DE LIMBĂ In prefaţa Operelor lui Antim. Antim arată totuşi că a pune pe înţelesul întregului popor sfintele slujbe este unul din prerogativele pe care le are de îndeplinit in mod neîndoielnic un păstor trăitor în vremurile şi împrejurările în care trăia el.t. aşa cum s-a spus mai înainte. 149 După părerea lui Ştefan Bîrsănescu în ISTORIA PEDAGOGIEI ROMÂNEŞTI Antim este cel ce a introdus termenul de didactică prin lucrarea din 1699 CARTE SAU LUMINĂ şi a vorbit detaliat despre educaţie pe care o numeşte bună pedeapsă (Pifde filosofeşti . căci activitatea lui Antim coincide cu începuturile limbii române scrise în care limba literară română înregistrează o ascensiune atât in folosirea în cadrul Bisericii cât şi în evoluţia ei. vigoare şi lirism. fapt ce a facilitat pătrunderea în limba română a terminologiei ştiinţifice a epocii şi a contribuit la modernizarea lexicului românesc.1. Simonescu Dan. Chiar dacă în prefaţa Liturghierului său de la 1680. prefaţa Gabriel Ştrempel.5. 64 . vădind influenţa exprimării vii a poporului. predicile lui Antim depăşesc tot ce s-a scris şi tipărit în româneşte până la acea dată în expresivitate. p. ci mai mult. XXXVIII. mitropolitul Teodosie observă că limba română este prea săracă atât pentru a reda cu adevărat frumuseţea Sfintei Liturghii cu toate adevărurile ei dogmatice cât şi pentru a se adapta ritmului muzicii bizantine150. F.

5. pictura (înclinaţia a mitropolitului despre care însă nu avem date concrete. ANTIM IVIREANUL – CTITOR DE BISERICĂ Personalitate polivalentă. Anul LXXIV(1956)nr8-9 . ctitoria lui Staicu Paharnicul Merişanul în mahalaua numită în acea vreme a popei Ivaşcu. va căuta sa-şi însuşească pe cât posibil atât limba. cât şi năzuinţele acestuia şi de a face din el un neam cu adevărat cinstitor de Dumnezeu. aducând roade deosebite în privinţa tipăriturilor pe care vreme îndelungată le-a pus la dispoziţia credincioşilor şi in limba română iar apoi în privinţa înflăcăratei sale predici care va fi servit ca pază pentru tânăra limbă literară care era abia în curs de formare. ci numai tradiţii păstrate de-a lungul timpului în rândul călugărilor) dar şi arhitectura. sculptura. Este alcătuită din altar.151 In aşezământul său pentru această ctitorie.2.Ivireanul” care cu al său stil firesc de a predica arată cât de frumoasă este limba română auzită spre slava lui Dumnezeu. activitatea pastorală a lui Antim Ivireanul nu se termină aici. primit cu căldură aici cu atât mai mult datorită multiplelor sale talente. ci trece mai departe şi anume în domeniul artelor cum ar fi miniatura (cu care îşi înfrumuseţează tipăriturile şi manuscrisele ca de pildă Chipurile Vechiului şi Noului Testament sau Aşezământul Mănăstirii tuturor Sfinţilor ori frontispiciile şi chenarele pe care le întâlnim în lucrările sale încadrând sau străjuind pagini de titlu sau noi capitole). având o uşoară 151 B.O. art. ori în această privinţă avem drept cel mai elocvent exemplu Mănăstirea Tuturor Sfinţilor care astăzi este cunoscută şi ca Mănăstirea Antim. Planul bisericii este de treflă respectând normele tradiţionale bizantine. cum am văzut până acum s-a manifestat. broderia. plan care este in ton cu toate ctitoriile brâncoveneşti.prof. 818 65 . obiceiurile şi cultura poporului român. Cu toate acestea.R. odată ajuns pe pământ românesc. Această râvnă a mitropolitului. pag. mitropolitul cărturar Antim Ivireanul. Antim ne spune cum în ziua de cinci februarie a avut o viziune in care i se arăta locul în care va ridica mănăstirea pe care o cunoaştem astăzi sub numele ctitorului ei zidit in totalitate după planurile acestuia. însă. Biserica mare a mănăstirii a fost zidită de către Antim intre anii 1713-1715 în locul unei vechi bisericuţe de lemn. naos şi pronaos însoţite de un pridvor mare sprijinit pe douăsprezece coloane de piatră sculptate cu acelaşi tip de motive întâlnite la toate bisericile din acea vreme respectând întru totul tipul numit brâncovenesc. Antim Ivireanul ctitor de lăcaşuri sfinte.Brătulescu Victor.

iar floriile de pe feţele postamentelor sunt diferite faţă de cele de la intrarea in pridvor. dând forma unui pătrat la exterior.influenţă a barocului italian. La fel se prezintă şi cele patru coloane care fac intrarea în naos cu deosebirea că sunt mai groase. Altarul bisericii constituie a treia parte a edificiului şi este alcătuită din doi pereţi exteriori care se înalţă adunându-se in partea superioară sub forma unei bolţi. cea din interior prezintă o floare cu două tipuri ce ies dintr-un ghiveci. un patrulater regulat. la fel ca şi uşa. sprijinind turla a cărei greutate se susţine de cele patru arcuri de cărămidă care la rândul lor se descarcă pe zidurile şi coloanele pronaosului. Cele patru feţe ale bazei se întâlnesc în partea de sus unindu-se in patru planuri înclinate care vor servi ca suport pentru fusul coloanei care este simplu. Intrarea din pridvor se face în pronaos printr-o uşă de lemn sculptat încadrată de un portal de piatră masivă sculptată. in anul 1715. Părţile arcuite în exterior se înalţă până deasupra ferestrelor când încep a se aduna spre interior sub forma jumătăţii de calotă care întâlnindu-se formează două arcuri puternice care. întregului edificiu un deosebit aer de eleganţă a stilului. formând din cele patru ziduri ale sale şi linia celor patru coloane prin care se face intrarea în naos. aceste coloane având baza pătrată cu trei feţe sculptate în exterior reprezentând o floare schilozată. Pronaosul. Tot ca si elemente de structură amintim si cadrele ferestrelor care aduc cu cel al uşii care însă este ceva mai complex prezentând sculpturi în relief. având hramul tuturor 66 . terminându-se în capitele împodobite cu ornamente vegetale imitând cununa copacilor. iar spre răsărit prezintă o calotă foarte puţin adâncită dând. Pisania în greacă ne arată că biserica s-a terminat de zidit in zilele domnitorului Ştefan Cantacuzino de către mitropolitul Ungro – Vlahiei Antim Ivireanul Sfinţilor. depăşind în frumuseţe tot ce s-a făcut până la acea vreme în Tara Românească. iar cea de-a treia faţă a postamentului coloanelor . de către Antim. Biserica mănăstirii Antim. conform tradiţiei. ziduri care revin în interior la intrarea în altar oprindu-se pe aceeaşi linie din care au plecat. atunci când întâlnim cele 12 coloane de piatră sculptată care sprijină partea superioară a pridvorului. Cadrul uşii înfăţişează două laturi verticale si două orizontale împodobite cu sculpturi înălţându-se dintr-un panou de formă dreptunghiulară la capătul de jos al fiecărei laturi. vor servi ca „pat” al turlei pantocratorului. Naosul este reprezentat de cele patru coloane de piatră prin care se face trecerea din pronaos. are două ziduri exterioare care se unduiesc în afară formând două abside sau „sânii bisericii. pe lângă frumuseţea şi proporţiile perfect realizate ale arhitecturii se remarcă şi prin sculpturile din piatră care ne întâmpină încă de la intrarea în biserică. alături de două arcuri transversale formează aşa numiţii pandantivi care.. alături de zvelteţea.

Fiecare dintre cele două panouri are in centru o floare a soarelui in jurul căreia evoluează întregul ansamblu de imagini. lipsindu-ne astfel de importante date privind pictura brâncovenească in general şi pictura propriu-zisă a mănăstirii Tuturor Sfinţilor. Sculptura în lemn se întâlneşte in primul rând la nivelul uşilor de la intrare atribuite prin tradiţie lui Antim. astăzi numai există deoarece in urma unei intervenţii făcute între anii 1860-1863 intr-o primă fază. cum este considerat aşezământul mănăstirii a fost executată de Preda Zugravul pe care îl întâlnim in mai multe de ctitoriile brâncoveneşti ale vremii cum ar fi: mănăstirea Hurezi. pictura de la 1680. pictorul Petre Alessandrescu a acoperit lucrarea meşterului Preda. leul şi vulturul în colţurile de deasupra cafasului sau un grifon si o pajură în pronaos. De-a lungul cercetării vom observa că elementele zoomorfice apar şi in alte locuri cum ar fi baza turlei Pantocratorului unde sub cele patru arcuri ale ei apar simbolurile Evangheliştilor sculptate în piatră. conform testamentului mitropolitului. pe boltă este zugrăvită 152 ibidem p. Alte sculpturi in piatră găsim la exteriorul bisericii unde sunt la anumite distanţe înfăţişate rozete din piatră sculptate având marginea alcătuită dintr-o tulpină vegetală asemănătoare ca stil cu cele de la coloanele Pridvorului. Biserica Mănăstirii Sinaia. Aceste rozete sunt încadrate intr-un contur reprezentat de un inel mai mic din care se desfac opt tulpini cu frunze prin care se leagă cele două inele între ele. 67 . încadrate cu rama din motive florale. În altar. Pictura bisericii. In mijlocul cadrul. 829. prezintă in ansamblu elemente vegetale şi elemente zoomorfice „capete de şerpi”.Partea de sus a cadrului uşii ne prezintă pisania bisericii sculptată in relief cu litere ornamentale şi dând impresia unui acoperiş protector al întregii imagini prin aceea că iese in exterior faţă de cadrul deja stabilit şi este lucrat mai in relief decât cealaltă parte. Această imagine va constitui mai târziu o mongramă a mitropolitului Antim care o va interpreta asemenea călugărului care trebuie să vegheze veşnic. Aceste motive se mai găsesc şi la Biserica Colţei din Bucureşti. în latura de nord a pronaosului în unghiul format cu peretele naosului. a adus imagini necorespunzătoare cu spaţiile în care s-au zugrăvit. diaconiconul şi baptisteriul. Biserica Mare a Mănăstirii Cozia. Din nefericire pictura originală a bisericii mănăstirii Antim. la fel cum s-a întâmplat şi cu vechea tîmplă de piatră care a fost înlăturată şi inlocuită cu actuala care a fost pusă tot la 1860. Bolniţa Mănăstirii Hurezi. neţinând seama de regulile iconografice sau de arhitectura bisericii. Aceste uşi in două canate.152 Alte elemente sculptate in piatră găsim împodobind proscomidiarul . amintim de vechiul „ciborium” al Bisericii primare şi servea ca suport pentru cristelniţă având o scobitură anume pentru evacuarea apei intr-un puţ din exteriorul lăcaşului făcut in acest sens. şi la Biserica Mănăstirea din Rîmnicu Sărat fiind caracteristice domniei lui Şerban Cantacuzino. deasupra uşii apare sculptat într-un medalion un melc şi oastea de-o parte şi de alta cărora se ridică două frunze stilizate legate in partea de jos printr-un inel.

Pe zidul dinspre Est. Dumitru Voinescu “Boabe de grîu” Bucureşti 1933 pag. 68 . În altar se mai găseşte pictată la proscomidie imaginea lui Hristos în potir. Se întâlnesc foarte des motive vegetale cum sunt: frunza de stejar şi petala florii de lalea întoarsă amintind stilul clasic grecesc. celelalte: „Adam şi Eva in Rai” ispitiţi de şarpe să guste din fructul oprit se zugrăveşte numai in pridvor. arta 153 B. Cadrele ferestrelor paraclisului. urcă unindu-se in latura de sus. Din rândurile de mai sus se desprinde activitatea mitropolitului Antim in arhitectură. în registrele interioare sunt zugrăvite imagini care nu corespund cu erminia în afara uneia singure „Jerfa lui Abel”. sculptură care il definesc alături de cealaltă preocupare a sa. 539. evoluând. in rând cu chiliile se află intrarea in paraclis însoţită de 2 coloane cu baze şi capiteluri sculptate pe care se reazemă capetele unui polilob alcătuit din patru bucăţi arcuite în sensuri diferite. Zidul de vest a fost spart pentru a se monta in 1861 acea fereastră rotundă cu care biserica e cunoscută azi. 8-9 august -sept. miniatură. pe panoul de sus reprezintă pictura in forma Îngerul vestind prorocului Zaharia naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul iar dedesubt punerea în mormânt a Mântuitorului.153 Deasupra acestei pietre iese in relief la fel ca la biserica mare o friză care dă un caracter deosebit intrării in paraclis. Pictura pridvorului a fost refăcută in 1950 de Costin Petrescu . tot din piatră sculptată înfăţişează două tulpini de plante cu frunze şi flori pornind de jos. Iosif al Argeşului îl va fi mărit dându-i forma care se va menţine şi după reparaţiile la zidării din 1950 şi in care se află şi astăzi.Maica Domnului cu pruncul în braţe având în lateral pe David si Solomon. În incintă mai sunt alte 3 intrări asemănătoare care dau în chiliile mănăstirii. Deisis (Mântuitorul tronând alături de Fecioara Maria şi Ioan Botezătorul) se găseşte de regulă în naos. iar pe pereţi în registrul ultim. p. Mânăstirea Antim mai are pe lângă biserica mare o incintă alcătuită dintr-un corp de chilii şi un paraclis care a fost terminat după moartea lui Antim de un vistiernic pe nume Matei Russet. iar in Nord. in partea de sud apare chipul lui Neagoe Vodă Basarab.anul LXXIV/1956) nr.R. deasupra coloanelor este imaginea Jertfei lui Avraam alături de Intrarea in Ierusalim. Uşorii sunt de piatră sculptată legaţi in partea de sus prin pragul transversal format dintr-o piatră simplă care ar fi servit odinioară ca destinaţie a unei inscripţii. Rostul picturii făcute de acelaşi zugrav la 1860 – 1863 prezintă din nou o distribuţie arbitrară a imaginilor. patru ierarhi. In latura de nord. faţă de uşa de intrare apare imaginea lui Antim Ivireanul. Pe peretele uşii de la intrare . Naosul încearcă revenirea la vechea erminie a zugravilor şi la vechea tehnică a picturii in frescă. Golurile lăsate de tulpinile care şerpuiesc sunt umplute cu frunze şi flori stilizate.O. In latura de miază-zi. 830 apud. fiind realizată în 1950 de pictorul Costin Petrescu în urma rezidirii acestei turle. paraclis care la 1860 va fi repictat de pictorul Gheorghe Tăttărescu după ce l-a 1812 ep.

conform tradiţiei este ctitorul şi chiar pictorul paraclisului episcopal de la Rîmnic. dar sub o cârmuire a lui ca episcop al eparhiei Rîmnicului noul Severin. Chipul acestui ierarh se găseşte pictat si in biserica Mănăstirii Govora a cărei pictură se săvârşeşte in zilele păstoriei sale ca episcop al Rîmnicului. dacă luăm in consideraţie pisania acestuia care ne spune că s-a zidit în zilele Prea Sfinţitului Grigorie al Rîmnicului … leat 7259 (1751) iar o inscripţie pe peretele de apus al capelei arată că zugrăveala ei s-a terminat la 22 august 1754. informaţie neverosimilă insă. ar mai fi existat un altul a cărui pictură s-o fi realizat Antim si care s-a înlăturat cu timpul spre a face loc celui actual zidit. ca pe un om cu alese înclinaţii artistice. Se pare că şi mănăstirea „SURPATELE” Antim a îngrijit-o refăcând-o din temelie conform unora dintre cercetători154. informaţie care insă nu este in conformitate cu pisania mănăstirii care il arată aici ca ostenitor pe Arhimandritul Ioan. 1707. Djindjihasvilli Fany op. cit. in timp de altă inscripţie dă numele zugravului Grigorie alături de anul 1753. Stareţul Mănăstirii Hurez care a stăreţit până in 1722. cum am spus la 1650. zidit şi repictat câteva lăcaşuri de mare însemnătate la care cu siguranţă şi-a lăsat amprenta şi cuvântul său in materie de artă picturală şi arhitectonică asa cum este cazul mănăstirii Cozia a cărei pisanie de la intrare il arată pe Antim ca ostenitor in timpul restaurării din 1706. p. ideea ce nu poate fi susţinută însă decât dacă admitem că pe locul respectivului edificiu. veşnic preocupat de propăşirea culturală a ţării sale.tiparului. sau restaurat. 154 F. 41. Cu toate acestea tradiţia susţine ideea că Antim ar fi fost ctitorul si zugravul acestui paraclis episcopal. Alte ctitorii proprii mitropolitul Antim nu a mai avut. lucrare executată cu cheltuiala paharnicului Şerban Cantacuzino şi sub îndrumarea prea sfinţitului Anti Ivireanul. 69 . Se pare că Antim.

70 . iar in cazul abdicării chiar azil pe teritoriul Rusiei. de aceea o poziţie a sa faţă de stăpânirea necreştină se manifesta cu atât mai tare după ce la 15 august 1714 cade sub pedeapsa capitală însuşişi domnitorul Constantin Brâncoveanul împreună cu cei patru fii ai săi. Situaţia politică a Ţării româneşti se agravează mai mult in 1716 când şi urmaşul la tron a lui Brâncoveanu. plecate slugi ale sultanului şi instrumente creştine a intereselor şi lăcomiei turceşti. Ştefan Cantacuzino este mazilit la 21 ianuarie şi ucis după ce vreme de doi ani căutase să ducă o politică în multe privinţe asemănătoare cu cea a înaintaşului său. Austria.VI.156 Trăit in orientul ortodox. Înlăturarea din tron a domnului Ştefan Cantacuzino aduce la conducere pe fanarioţi. In această situaţie. Aceste mari puteri erau: Imperiul Otoman de care depindea din punct de vedere politic ţara noastră. atitudinea mitropolitului era in favoarea alianţei cu Rusia mergând până la ai îndemna pe boierii din divanul ţării să se unească cu ruşii trecând astfel peste politica prudentă a lui Brâncoveanu care a căutat să aibă o atitudine prudentă faţă de turci cărora continua să le fie supus in ciuda cooperării secrete pe care o avea cu Rusia. iar in plan intern oferind Bisericii anumite privilegii cum ar fi scutirea de dări a preoţilor. asigurându-se domnitorului român apărarea militară şi chiar independenţa. ANTIM IVIREANUL PATRIOT SI OM POLITIC In vremea in care Antim155 a trăit şi s-a ostenit in slujba poporului şi a Bisericii Româneşti. Ţara Românească era înconjurată de patru mari puteri a căror credinţă şi formaţia social politică agrava situaţia Valahiei. ibidem p 45.CAP. domnitorul Constantin Brâncoveanu a căutat să obţină ajutor militar cum a fost cazul când Rusia lui Petru cel Mare întreţine anumite legături secrete la nivel diplomatic cu ţara românească . Rusia şi Polonia ale căror interese de multe ori se ciocneau asupra ţării noastre şi faţă de care prin diplomaţie. care il vor face pe mitropolit să conştientizeze cât de departe era visul său de a-si vedea ţara de adopţie si biserica pe care a condus-o atâţia ani libere de sub orice fel de jug. Antim cunoştea bine situaţia nefericită a tuturor creştinilor aflaţi sub stăpânirea otomană. 155 156 ibidem p 93. in schimbul informaţiilor şi sprijinului economic şi armat în cazul unui război. referindu-ne aici la legătura cu ruşii si cu austriecii.

iar la patru septembrie 1716 se răspândeşte vestea lipsită de temei ca armata austriacă se apropie de Bucureşti157 făcându-l pe Mavrocordat să plece îndreptându-se către cetatea Giurgiu. Situaţia tot mai dificilă se face mai întâi simţită în ţară prin faptul că dările pe care oamenii erau obligaţi să le facă la stat crez. Astfel că in 1716. pe baza spuselor domnitorului fanariot de vrăjitorie şi crimă emiţând in acest sens gramatta care hotăra caterisirea şi chiar excomunicarea lui Antim. Istoria Bisericii Româneşti ed. Mavrocordat intervine şi la Patriarhia ecumenică une obţine caterisirea lui Antim din partea patriarhului ecumenic Eremia al III-lea care îl acuză. iar mai apoi pe însuşi Antim care nu voise altceva decât să rezolve problemele legate de spiritualitatea si identitatea naţională a poporului nostru. să încheie o alianţă cu austriecii pentru al îndepărta pe domn şi a elibera ţara de sub dominaţie otomană. Din porunca lui Nicolae Mavrocordat.Primul domn fanariot Nicolae Mavrocordat. 71 . cerându-i şi lui Antim să-l urmeze după ce acesta nefiind in Bucureşti la răspândirea zvonului. va dizolva vechiul divan. vornicul care in timpul fugii la Giurgiu a lui Mavrocordat a preluat. preocuparea mitropolitului Antim rămâne in continuare aceea de a-şi vedea ţara eliberată de cotropitori cu a lor jug care acum apăsa de două ori mai tare asupra oamenilor. vechiul oponent a lui Antim Mitrofan de la Nissa . in judeţul Vlaşca. nr. iar boierii vor fi înlocuiţi cu cei care l-au însoţit de la Constantinopol.O. fără a se opri aici. se întelege cu puţinii boieri care mai erau în ţară şi cu cei care erau in Transilvania. context in care Antim. abuzat fizic de către soldaţi şi închis sub pază. Războiul ruso-austro-turc se terminase cu victoria austriecilor la 5 august 1716. Venind pe drumul spre Bucureşti din vizita pe care o făcuse in eparhie. Nicolae. profitând de o perioadă de armistiţiu intre ruşi si turci. alungat din sânul monahal işi primea vechiul nume mironesc de Andrei. 55. Antim ii adună in jurul său pe cei ce reprezentau interesele mulţimii cerând ajutor din partea austriecilor in al îndepărta pe Mavrocordat. este constrâns să-şi dea demisia din scaunul de mitropolit care va fi ulterior ocupat de fostul duhovnic a lui Brâncoveanu. iar mulţi dintre ei caută să se retragă in Transilvania sau să-i ia calea pribegiei. care. Bucureşti 1930 pag. e înştiinţat de cele ce se petrece in oraş. B. se pare numit chiar de Antim conducerea ţării. II.158 Aceasta atitudine il face pe Mavrocordat să-şi întărească convingerea că Antim ii este potrivnic si să se răzbune la întoarcere mai întâi pe Pătraşcu Brezoianu. Intre timp. Antim este adus la curte unde.8-9 p 688.R. potrivnic ruşilor. Antim îl întâlneşte pe domn căruia îi refuză cererea de a-l însoţi la Giurgiu motivând lipsa unei autorităţi care in lipsa domnului putea prelua conducerea ţării. armata română –primeşte ordin să nu se opune austriecilor când vor intra în ţară. NU aşa însă stau lucrurile cu mitropolitul car rămâne în scaun in continuare deşi intre el si noul domn existau opinii diferite privind trebuirile externe ale ţării. In acest timp. iar odată cu aceasta şi sentinţa dată de Înalta Poartă: 157 158 Iorga.

Anton Maria del Chiaro Istoria delle Moderne Rivoluzione Della Valachia. apud. 159 160 ibidem pag. dau curs planului întocmit de Mavrocordat şi sub conducerea mehmedarului Iordace Colfescu il ucid pe vrednicul ierarh Iviran si aruncă rămăşiţele in râul afluent al Mariţei încheindu-se astfel o pagină deosebită din istoria poporului român si a culturii sale in luna septembrie 1716. Reabilitarea acestui vrednic ierarh al bisericii române s-a săvârşit in anul 1966 când se ridică acuzaţiile aduse asupra lui revocându-i-se actul de catorisire. Ecaterina din Sinai159. Antim este urcat şi pornit spre exil in miez de noapte sub paza soldaţilor care. cum ne spune Anton Maria del Chiaro160 . 688. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.închisoarea pe viaţă in mănăstirea Sf. aproape de râul Dulcia care trece prin Adrianopol. ajungând la Galipoli. acest act venind după demersurile începute de biserica ortodoxă română in 1916 când s-a propus canonizarea lui Antim Ivireanul. Ibidem. Pentru a preântâmpina o eventuală revoltă a oamenilor care erau lipsiţi de mitropolitul lor. 72 . Canonizarea acestui martir al poporului nostru s-a făcut la data de 20 iunie 1992 de către Sf.

traducere care însă păstrează caracterele româneşti respectând naturaleţea ei aşa cum mai târziu o vom întâlni la scriitorii clasici români cum este cazul lui Ion Creangă. iar 73 . Liturghia care apare in 1713 pt. naturală pe înţelesul întregului popor. Acatistul Maicii Domnului în acelaşi an. Antim avea o cultură vastă pentru vremea sa şi avea convingerea că poporul doreşte să aducă în Biserică serviciul divin săvârşit pe limba sa .motiv pentur care va fi scos de sub teascurile tipografiei sale Psaltirea (1694).CONCLUZII Aşa cum am văzut de-a lungul întregii sale vieţi . Astfel că greutăţilor întâmpinate în traducerea cărţilor de mitropolitul Teodosie le va face faţă cu bine Antim mitropolitul bun cunoscător atât al limbii slave cât şi a celei greceşti. română este adecvată şi câtărilor psaltice. pentru exprimarea firească. Antim reuşeşte să o introducă in biserică in ciuda celor două curente: slav care încă se mai păstra in anumite medii între care şi în Biserică şi cel grecesc care apărea din ce în ce mai des şi căruia din anumite obligaţii politice trebuia să-i facă faţă şi Biserica unde cel mai mult aveau de suferit credincioşii. lucru pe care de altfel l-a împlinit. Ceaslovul slavo-român unde se găsesc şi in româneşte anumite părţi care trebuie cântate. ci un neobosit părinte duhovnicesc veşnic preocupat de mântuirea turmei încredinţată lui de Dumnezeu pe care dorea să o vadă. Acţiunea de naţionalizare a serviciului divin. arătând deci ca lb. Evanghelia (1697). Ceea ce face ca limba română a lui Antim să devină baza limbii literare române de mai târziu este traducerea făcută din alte limbi. cum este cazul Liturghierului din 1713. Antim o continuă şi după numirea sa ca episcop tipărind în româneşte multe din cărţile de cult cum sunt: Moliftelnicul care va fi editat si in 1706 la Rîmnic si in 1713 la Tîrgovişte. Catavasierul. Ceea ce este de remarcat este că unele din cărţile tipărite de Antim au o limbă care până in zilele noastre este aproape neschimbată. Se va renunţa deci la traducerile nefireşti. ajunsă la cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu pe limba sa pe care până la sfârşitul vieţii sale. mitropolitul cărturar Antim Ivireanul a fost nu numai un simplu ierarh. prima dată tpărită in româneşte. construcţiile rigide sau termeni împrumutaţi din slavă sau greacă si se va pleda. Ceaslovul . Octoih (1712). cum am spus.

iar mai apoi de evoluţia predicii in Biserica Ortodoxă Română.. Antim va rămâne in cultura noastră un important punct de reper când va veni vorba in primul rând de evoluţia limbii române. Alexie.Antim este primul care face acest pas transformând limba română in limba liturgică şi in limba literară care în cele din urmă o va înlocui pe cea slavă şi pe cea greacă in Biserică. învechite. Sf. încercare de naţionalizare a cultului făcută din vremea diaconului Coresi ori din vremea lui Matei Basarab şi ţine o predică plină de patos. Nicolae. Tot Antim este primul dintre ierarhii români care. Valoarea stilului si mai ales in legătura lor directă cu societatea si cultura timpului in care erau ţinute de mitropolit. Antim al Nicomidiei şi Sf. 74 . patimile. grăind de la suflet la suflet credincioşilor săi cu care împreună plângea suferinţele pricinuite de turci sau sfătuia atât credincioşii de rând cât şi pe cei cu rang înalt asupra unor chestiuni duhovniceşti cum sunt taina spovedaniei. predica arhitectura sau pictura dacă e să ne luăm după tradiţia conform căreia el ar fi zugravul paraclisului episcopal de la Rîmnic (probabil unul existent în vremea sa) ori a icoanei care se află in altarul bisericii mănăstirii ctitorite de el înfăţişând pe Sf. Ca si iniţiator al unei ample mişcări de emancipare religioasă a românilor. iar meritul cel mare al lor este acela de a face din limba română o limbă literară vrednică de a exprima cu adevărat căldura sufletului. Este unanim recunoscut astăzi că Antim si-a desfăşurat activitatea pe mai multe planuri şi anume: tipografia. oprirea de la cele rele ca vorbele fără rost. Sf. miniatura sculptura. conferindu-i totodată şi calitatea de factor activ in evoluţia Bisericii Române şi a poporului nostru înscriindu-se cu succes in gloria marilor personalităţi reprezentative ale secolelor XVIIXVIII în ţara noastră. Muceniţă Agata. Toate aceste mari talente puse alături de dorinţa sa de a-şi vedea ţara de adopţie eliberată de sub jugul necreştin care o stăpânea şi de dorinţele de dominaţie străine fac din Antim Ivireanul nu numai un patriot desăvârşit dar şi un cărturar de tip renascentist care îşi va fi pus toată puterea de muncă în slujba năzuinţelor românilor pe care ii păstorea. urcându-se la amvon în zilele de sărbătoare rupe tradiţia aceleiaşi cazanii sau cuvântări stereotipe. construită după normele catehezei patristice si adaptată la nevoile poporului de acum.

„Catalogul manuscriptelor româneşti” vol II.BIBLIOGRAFIE A. Epoca veche” 11) Odobesc. 2) Ivireanul. Ed. ed. Teodor „Antim Ivireanul” 7) Albala. SRL. ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel. CĂRŢI 1) Djindjihasvilly. Minerva Bucureşti 1987 17) Călinescu. Adăugiri şi indereptări. Alexandru „Sinteză şi originalitate in cultura română” 9) Iorga. Minerva Bucureşti. Radu „Antim Ivireanul şi vremea sa” 8) Duţu. Caracaş. Bucuresti. R. ediţie îngrijită de Gabriel Ştrempel ed. STUDII SI ARTICOLE 75 . Alexandru „Cîteva ore la Snagov” 12) Şerbănescu. Antim Opere. Radu. Nicolae „Istoria mănăstirii Snagov” Institutul de istorie natională din Bucureşti. Antim Opere. Atelierele grafice Socec & Co. 1944 13) Bianu. Sextil „Istoria literaturii române. Nicolae „Istoria literaturii româneşti” ed. Barocul) ed. Bucureşti. Şerban „Constantin Brâncoveanu” 5) Cartojan. 4) Constantin. 1972 3) Ivireanul. Biblioteca Academiei Române Bucureşti 1913 16) Mazilu. Valentin „Constantin Brâncoveanu şi epoca sa. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Fanny „Antim Ivireanul Cărturar umanist” 2) Brătianu. Bucureşti. Dan „Bibliografia româneasscă veche” tomul IV. IBMBOR. 2001. Ghe. a II –a revăzută si adăugită ed. Ioan. Simionescu. Minerva Bucureşti 1982 C. Tîrgovişte 2004 15) Bianu. George „Istoria literaturii române de la origini până in prezent ed. Nicolae „Istoria literaturii române vechi” 6) Corbuleţ. a II –a Bucureşti 1930 10) Puscariu. Ioan. Scoietatea anonimă română Bucureşti 1944 14) „Bibliografia Românească veche” elaborată de colectivul bibliografic al Institutului de memorie culturală (CIMEC)ed. I „Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană” 3) Columbeanu. DAIM PN. Minerva. Dan Horia „Proza oratorică in . Ediţie jubiliară a Sfîntului Sinod. Tipărită cu binecuvîntarea Prea Fericitului Părinte Teoctist.literatura română veche” partea a doua (Renaşterea. Sergiu. 1997 4) Ivireanul Antim Didahii… B. IZVOARE 1) Biblia sau Sfînta Scriptură.

Patrimoniul cultural moştenit de la înaintaşi Capitolul IV. ţara de origine a mitropolitului Capitolul II.2.1.1. al .1. 4-10 septembrie – octombrie 1978 22) Biserica Ortodoxă Română nr. Didahiile – expresie a geniului predicatorial al lui Antim 5. Antim Ivireanul – ctitor de limbă 5. 3-4 martie – aprilie 1976 23) Biserica Ortodoxă Română nr. Mitropolit al Ţării Româneşti Capitolul V. 8-9 august –septembrie 1956 19) Biserica Ortodoxă Română nr. 9-10 septembrie – octombrie 1966 PLANUL LUCRĂRII Capitolul I.2. Activitatea tipografică a călugărului Antim 4. Situaţia politică.XVII–lea Capitolul III. Istoria Gruziei. Activitatea la Rîmnic 4. Cine a fost Antim Ivireanul? 1. economică şi culturală a Ţări Româneşti în sec. Ierarh din 1705. Antim Ivireanul – ctitor de biserică Capitolul VI Antim Ivireanul patriot şi om politic 76 . 7-10 iulie –octombrie 1959 20) Biserica Ortodoxă Română nr. 12. In ce context a ajuns Antim în Ţara Românească? 3.2. 1958 21) Biserica Ortodoxă Română nr. decembrie.18) Biserica Ortodoxă Română nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful