P. 1
Spes_Orthodoxiae_4

Spes_Orthodoxiae_4

|Views: 76|Likes:
Published by Dorel Leucea

More info:

Published by: Dorel Leucea on Sep 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/17/2011

pdf

text

original

Revistă teologică şi culturală a elevilor Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea

Preşedinte de onoare: Preasfinţitul Părinte Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei Preşedinte: Prof. Dr. Gheorghe Lazăr Erdeli Vicepreşedinţi: Pr. Prof. Radu Rus Prof. Adriana Oprea Membri: Pr. Prof. Alin Sonea Arhid. Prof. Ştefan Lakatos Pr. Prof. Dorel Leucea Prof. Monica Dumitraş Armando Jurjescu – cls. a XII-a Andrei Guran – cls. a X-a Alexandru Carţiş – cls. a X-a Cristian Porţan – cls. a IX-a

Revistă teologică i culturală elevilor ş a Liceului Teologic Ortodox ,,Episcop Roman Ciorogariu” Oradea

„Nu voi M-aţ pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi ş i ales i v-am rânduit să mergeţş i i roadă aduceţş să i, i roada voastră ră , ca Tată să mână l să dea orice-I veţ în numele Meu” vă i cere (Ioan 15, 16)

Apare cu binecuvântarea Preasfinţ Pă Sofronie, Episcopul Oradiei itului rinte
ISSN 2067 – 502X

2

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

SCRISOARE PASTORALĂLA PRAZNICUL ÎMPĂ TESC RĂ AL NAŞ TERII DOMNULUI 2010 † SOFRONIE
Din mila lui Dumnezeu Episcop al Sfintei şde Dumnezeu pă Eparhii Ortodoxe Române i zitei a Oradiei, iubitului cler, cinului monahal ş i dreptcredincioş creş din Bihor, har, milăi ilor tini ş pace de la Dumnezeu-Tată prin Hristos Iisus, Domnul nostru, în Duhul Sfânt, iar de la noi l, arhiereş binecuvântă ti ri.

Iubit popor al lui Dumnezeu de la marginea dinspre Apus a Neamului românesc, În sfântă unitate de credinţşnaţ , în comuniune tainicănegră , cu moş ă i ională , ită ii şstră ii noş în misticătră şnepă i moş tri, ire i mânteascăînţ elegere, serbă şacum, astă m i zi, praznicul extraordinar şsă toarea neîntrecutăîn frumuseţ har şînţ i rbă e, i elesuri, a Naş terii după trup a Domnului şDumnezeului şMântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul Tată i i lui, Cel mai înainte de veci, de o fiinţ cu Tatăşcu Duhul Sfânt, Cel ce ridică catul lumii, ă l i pă Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu, Îngerul de Mare Sfat, Fiul lui Dumnezeu, Care, la plinirea vremii, S-a fă Fiul Fecioarei, Fiul Omului, Noul Adam, pentru a schimba cut paradigma omului că rupt din comuniunea de dragoste a Creatorului să zut, u. În misticăunitate cu înaintaş noş în neîntreruptăsuccesiune apostolică ii tri, , mă rturisim şnoi, în dreapta credinţ venirea pe pă i ă , mânt, la Betleem, în Cetatea Pâinii, a Pâinii vieţ a Pâinii Ce S-a pogorât din cer. În Evanghelia Teologului, a Sfântului Apostol ş ii, i Evanghelist Ioan, în capitolul al ş aselea, Fiul Omului destă inuie scopul venirii Sale în lume, după Îşanunţ Îş ce i ă i descoperă , identitatea mistică„Eu sunt Pâinea vieţ (Ioan 6, 48). Ş : ii” i adaugă„Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mă : nâncă Pâinea aceasta din viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţlumii este trupul Meu” (Ioan 6, a 51). Că oamenii, avem nevoie de pâine ca să im, este o tautologie. Dar cine ar noi, tră putea sătră iascăfă răpâine? Oare, nu ne îndeamnăDomnul Hristos Iisus Însuş în i, Rugă ciunea DomneascăTatănostru, să , l cerem: „pâinea noastră spre fiinţ dă nouă cea ă -ne-o astă (Matei 6, 11)? Fă încerca o exegezăfie ea şîndepă , a textului biblic al zi” răa , i rtată

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

3

rugă ciunii prin excelenţ dar că ă , utând a descifra mă un crâmpei din bogă de înţ car ţ ia elesuri duhovniceş a celei mai frumoase, subtile, schematice şcatehetice rugă ti i ciuni scripturistice, suntem nevoiţ a recunoaş prin însă trimiterea la prezentul continuu al Împă ţ i te, ş i ră iei cerurilor – „astă – că ciunea cea mai folosită creş din toate timpurile ş toate zi” rugă de tinii i din locurile are o trimitere eshatologică certăi o consistenţeuharistică ş ă indubitabilă . Preaiubit neam românesc din Criş ana, În sfântă comuniune cu stră ii noş împă ş moş tri, rtă indu-ne din acelaşpreasfânt dar i şhar, înţ i elegem tainic, mistic, căîntruparea, înomenirea Fiului lui Dumnezeu, înseamnă pogorârea, în stră fundurile dificile, anoste, urâte, ale lumii că a Celui ce a ză zute, mislit totul ş i se traduce prin schimbarea ordinii existente, în pă mântul pră it, sub povara pă buş catelor umanită rupte din comuniunea de iubire cu Creatorul ş ţ ii i Logosul să Cu alte cuvinte, nimic u. din ceea ce a fost nu va mai fi la fel, prin stră pungerea istoriei predispuse la decă prin dere, intervenţ directăa Fiului lui Dumnezeu, Logosul, Cuvântul, Mintea, Raţ ia iunea ş i Înţ elepciunea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul, asupra lumii că zute, pră ite, nimicnicite. buş Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Fiul Omului, Fiul Fecioarei, nu trebuie tratată reductiv, doar pe temeiul tradiţ populare, prin intermediul mă iilor rturiilor culturale ale tuturor popoarelor creş pe baza documentelor ce se constituie în izvoare nepieritoare ale tine, tradiţ europene creş bimilenare, ci se impune a fi cunoscutăînsuş , asumatătră , iei tine , ită , ită exprimatăi mă ş rturisită toţcei ce credem în Preasfânta Treime, suntem botezaţîn Numele de i i Tată şal Fiului ş Sfântului Duh şne manifestă în lume ca ceea ce suntem: adoratorii lui i i al i m lui Hristos, închină Preasfintei Treimi, în toată torii lumina necreatăîn toată , plină tatea, în toată splendoarea eclesială . Asumarea condiţ creş înseamnă rturisirea publică credinţ în întruparea, iei tine mă a ei înomenirea Fiului lui Dumnezeu, prin împlinirea zilnică de că Biserică a poruncii , tre , Domnului, de vestire a Morţ şÎnvierii Sale, binevestire a Împă ţ cerurilor, prin fiecare ii i ră iei Sfântă i Dumnezeiască ş Liturghie. Cler şpopor, adunaţîn soborul de rugă i i ciune euharistică , de mulţ umire, în jurul Potirului, în vederea cuminecă prin lucrarea Duhului Sfânt, de rii, prefacere a pâinii ş vinului în trupul şsângele Mielului lui Dumnezeu, se înfă ează i i ţ iş înaintea lumii, ca şcomunitate a credincioş care nu doar că i ilor, asistă frângerea Pâinii ş la i binecuvântarea Potirului, ci, împă ş rtă indu-se cu Preacuratele lui Hristos Taine, mă rturiseş te venirea în lume a Mântuitorului, spre moartea pă catului şînvierea noastră mă i , rturie ş i mă rturisire zilnicăliturgicăa trimiterii de că Tatădin ceruri, în Duhul Sfânt, a Fiului, , , tre l „pentru noi, oamenii, şpentru a noastră i mântuire”, schimbând fundamental devenirea istorică a omenirii.

4

Spes Orthodoxiae
Iubiţ duhovniceş i fii ti,

Nr. 4

Înţ elegem, din curgerea norului mă rturiilor mântuitoare, că venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, a Pâinii vieţ s-a fă spre folosul nostru. ii, cut Pentru ca noi, pe de o parte, să devenim moş tenitori ai Împă ţ cerurilor ş pe de altă ră iei i, parte, săvestim, înaintea tuturor, a lumii, a celor ce nu Îl cunosc pe Dumnezeu, a celor ce Îl tă duiesc pe Dumnezeu, a celor care Îl ură care Îl dispreţ şa celor care încă au gă sc, uiesc i nu ajuns la cunoaş lui Dumnezeu, că terea Domnul S-a fă om şa ră pentru noi chinuri ş cut i bdat i moarte, ca noi să înviem. De aceea, noi, creş ortodocş în zi de să toare, dar ş în zi obiş , tinii i, rbă i nuită mulţ umire mare aducem, zisăîn greceş Euharistie, şvestim şmă te i i rturisim, prin fiecare Sfântăi Dumnezeiască ş Liturghie, moartea ş i învierea Celui ce S-a fă om pentru noi, după cut cuvântul Apostolului Neamurilor: „de câte ori veţmânca această i pâine şveţ acest pahar, i i bea moartea Domnului vestiţpână i când va veni” (I Corinteni 11, 26). Dar ş împă ş i, rtă indu-ne dintr-un Potir, din aceeaşPâine, una suntem, în „unitatea Duhului, întru legă pă i tura cii” (Efeseni 4, 3), fiind „un trup şun Duh” (Efeseni 4, 4), „un Domn, o credinţ un botez” i ă , (Efeseni 4, 5), „Un Dumnezeu ş l tuturor, Care este peste toate şprin toate ş i Tată i i întru toţ i” (Efeseni 4, 6). Astfel, bucuria, dă inuirea, consistenţ să toririi noastre, vine din puterea a rbă împă ş din AcelaşPotir, al aceluiaşpreasfânt dar şhar, din frângerea AceleiaşPâini rtă irii i i i i Care S-a coborât din Cer. Atât ca ş i comunitate, în întinderea sfântă eparhiei noastre, cât ş a i în cuprinsul parohiei sau mână în care vieţ în familia noastrăbinecuvântatăde stirii uim, Preasfânta Treime sau în obş ascultă cât şîn comuniunea sfântă Preasfânta Biserică tea rii, i cu a lui Hristos din România, cu Biserica Ortodoxă Universalăîn Sfântul An jubiliar ce vine, al , Sfântului Botez şal Sfintei Cununii, ne regă cu toţ în jurul Preasfântului Potir al i sim ii, Domnului nostru Iisus Hristos, spre a ne împă şcu Preacuratele lui Hristos Taine, primind, rtă i cu smerenie ş i umilinţ câte o fă ă , râmitură Pâinea vieţ Care S-a pogorât din Cer. din ii Să tori binecuvântate ş rbă i fericite!

al Oradiei

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

5

ele ce Patriarhii le plă deau de demult, Prorocii le mă spuneau de mai înainte ş i Drepţ doreau să vadă ii le (Mt. 13, 17), acestea s-au împlinit şau luat sfârş astă Ş i it zi. i Dumnezeu S-a ară în trup pe pă şa petrecut împreună tat mânt i cu oamenii (Varuh 3, 38). Să bucură dar şsă veselim, ne m i ne iubiţ că dacă ilor, ci Ioan fiind în pântecele maicii sale a să ltat când Maria a mers la Elisabeta, cu mult mai mult noi trebuie să să m, să veselim, să minună şsă înspă ltă ne ne m i ne imântă de m mă rimea iconomiei care covârşte toată eş mintea, nu pe Maria vă zând, ci pe Însuş Mântuitorul nostru. Gândiţ i i-văce lucrare mare este a vedea soarele pogorându-se din cer, alergând pe pă mânt şslobozind că toţrazele sale. Ş i tre i i dacă fi întâmplat acestea la lumină cel simţ s-ar torul itor pe toţi-ar fi înspă i imântat din cei care ar fi vă zut, gândeş acum ce lucru mare este a vedea Soarele te-te Dreptă slobozind din trupul nostru razele Sale ş ţ ii i luminând sufletele noastre. Deci dacă soarele, fiind un lucru strică cios, îş slobozeş pretutindeni razele sale, care i te amestecându-se cu noroaie, cu întină ciuni ş cu i multe alte asemenea, nu le vată măcu nimic, ci iară ş le trage înapoi curate, ş dând din ş i i i

C

6

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

binefacerile sale tuturor materiilor cu care s-a împă ş fă rtă it, răsăia câtuşde puţ din i in întină ciunea lor, cu mult mai mult Soarele Dreptă Stă ţ ii, pânul puterilor celor fă de trup, ră intrând într-un trup curat, nu numai că s-a întinat de el, ci şpe acesta l-a fă mai curat nu i cut şmai sfânt. i Deci punându-vă minte toate acestea şaducându-ne aminte de cuvântul ce zice: „Ş în i i voi locui întru ei şvoi umbla” (II Cor. 6, 16) ş„Voi sunteţtemplu al lui Dumnezeu şDuhul i i i i lui Dumnezeu locuieş în voi” (I Cor. 3, 16), să te astupă gurile cele neruş ale pă m inate gânilor ş i să veselim de bună ţ noastre, slă pe Dumnezeu cel ce S-a întrupat pentru asemenea ne tă ile vind smerenie şdându-I, după i puterea noastrăcinste şră tire vrednicăIar a ră ti lui , i splă . splă Dumnezeu nu este altceva fă numai ră silinţ noastră la a fapta bună ş la i mântuirea sufletelor noastre. Deci sănu ne facem nemulţ umitori faţ Fă torul de ăde că bine, ci să aducem toate cele după putere: credinţ ă , nă dejde, dragoste, înfrânarea patimilor, milostenie, iubirea de stră şceea ce mai ini i înainte v-am rugat ş i totdeauna nu voi înceta a vă ruga. Dar care este aceasta? Voind să apropiaţ vă i la Masa aceasta dumnezeiască ş i înfricoş ă toare, la Sfintele Taine, faceţ i aceasta cu fricăşcu i cutremur, cu conş a curată cu tiinţ , post şcu rugă i ciune, nu tulburându-vă , nici bă tând cu picioarele sau împingând pe cei de

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

7

aproape. Că lucrul acesta este dovada nebuniei celei mai de pe urmăiar nu a defă rii celei ci , imă mici ş i neînsemnate. De aceea ş i multă osândăi pedeapsă ş aduc celor ce fac unele ca acestea. Pune-ţîn minte, o, omule, de ce Jertfă ti să apropii ş ce masă ti să i voieş te i la voieş vii! Adu-ţaminte căfiind pă şcenuş primeş Sângele şTrupul lui Hristos. Iar când vă i , mânt i ă , ti i cheamă ratul la ospă staţcu fricăi cu sfialăîmpă ş împă ţ i , ş , rtă indu-vă liniş de bucatele ce în te sunt puse înainte. Dar când Dumnezeu vă cheamă masa Sa şpune înainte pe Fiul Să la i u, înaintea Că puterile cereş stau cu frică i cu cutremur, serafimii acoperindu-şfeţ ş ruia ti ş i ele i heruvimii strigând : „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, tu strigi şte tulburi la acest ospă dumnezeiesc ? i ţ Oare nu ş că vremea aceea sufletul tă trebuie să plin de pace ? De pace multă i de tii în u fie ş liniş este trebuinţ iar nu de gâlceavăde mânie şde tulburare, că acestea fac necurat te ă , , i ci sufletul celor ce se apropie. Deci ce iertare vom avea noi, dacă după atâtea pă nici în vremea când ne apropiem cate, de sfânta împă ş nu suntem curaţde aceste patimi dobitoceş Şdacă ce sunt puse rtă anie i ti. i cele înainte pe Masa aceasta sunt cele mai de nevoie, ce ne îndeamnă noi ca lă sârguinţla pe sând a cele duhovniceş să silim la cele trupeş ? ti ne ti Nu, vă şvă rog i poftesc să pornim urgia lui Dumnezeu asupra noastrăCele puse nu . înainte sunt doctrine mântuitoare a ră noastre şbogă neîmpuţ , pricinuitoare de nilor i ţ ie inată Împă ţ cerurilor. Să cutremură dar când ne apropiem, să umim, să dem la El ră ia ne m mulţ că mă rturisindu-ne greş noastre, să alele plângem tânguindu-ne ră ţ noastre, să lţ lui ută ile înăă m Dumnezeu rugă ciuni cu sârguinţ Ş aş cură a. i a ţ indu-ne, săne apropiem cu tă ş cu cere i rânduiala cea bunăi cuviincioasăca cei ce mergem că Împă cerurilor. ş , tre ratul Şprimind Jertfa cea fă prihană i sfântăsă să m, să îmbră ă cu ochii, să i ră ş , o rută o ţm iş ne înfierbântă mintea, ca să ne împă ş spre judecată spre osândăci spre cură m nu rtă im sau , ţ irea sufletului, spre dragoste, spre fapta bunăspre împă , carea cu Dumnezeu, spre pace întă , rită spre pricină nenumă bună ţca ş noi să sfinţ şpe cei deaproape să zidim. de rate tă i, i pe ne im i -i Acestea adeseori le zic şnu voi înceta a le zice, că ce folos este a alerga aici, dar a nu i ci învă nimic din cele nefolositoare? Şce dobândă din a vorbi mereu numai pentru a vorbi? ţ a i este Scurtă vremea aceasta, iubiţ Să trezim, să este ilor. ne priveghem, să punem în rânduială ne pe noi înş să tă dragoste adevă faţ de toţsă cucernici întru toate ş ine, ară m rată ă i, fim i când va fi trebuinţde a asculta cuvinte duhovniceş şcând trebuie a ne ruga, a ne apropia la Masa cea ă ti i dumnezeiascăsau de a face altceva. Cu frică i cu cutremur să , ş facem acestea ca să aducem nu asupra noastră blestem prin lenevire, că zice Proorocul: „Blestemat este cel ce face lucrul ci Domnului cu lenevire”. Tulburarea şmânia ni se fac ocară i nouă ine, dacă apropiem aş înş ne a la Jertfa ce este de faţ ă . Ş a se apropia cineva spurcat de Dumnezeu este dovada defă rii celei mai de pe i imă urmăDar ascultă zice Apostolul despre unele ca acestea : „De va strica cineva templul lui . ce Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el” (I Cor. 3, 17). Deci nu cumva, în loc să că pe împă m Dumnezeu cu noi, mai mult să întă m. Ci ară toată a, podoaba ş -L râtă tând silinţ i netulburarea sufletului, să apropiem cu rugă ne ciune şcu inimă i zdrobităca prin acestea, îmblânzind pe , Stă pânul nostru Iisus Hristos, să putem dobândi bună ţ cele fă duite nouăCu darul ş tă ile gă . i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Că împreună Tată şcu Sfântul ruia cu l i Duh se cuvine slavăstă , pânire ş i cinste, acum şpururea şîn vecii vecilor. i i

8

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

n ansamblul argintă bisericeş vasele de cult ocupălocul dominant sub raportul riei ti, multitudinii şvarietă lor funcţ i ţ ii ionale, iar în cadrul acestora, aş a-numitele vase liturgice sau sfintele vase au o importanţfundamentalăele fiind integrate ritualului proscomidiei, ă , menit să pregă tească darurile, respectiv pâinea şvinul pentru jertfa euharistică pe masa altarului. i de Aceastăpregă se desfăoară tire ş după tipic minuţ reglementat ş un ios i are loc - în prima parte a ritualului - pe o mă ădenumită suţ , jertfelnic, aş ezatăîntr-o firidă acolo unde , se pă strează de regulă discul, , , potirul, steluţ copia şlinguriţ a, i a, adicăsfintele vase, împreunăcu acoperă mintele lor, numite pocroveţ Exceptându-le pe e. acestea din urmă care fac parte , din categoria broderiilor, toate celelalte sunt lucrate din metale preţ ioase ori comune, dar aurite, au forme consacrate, cu decoraţ ii mai bogate sau mai sumare, ş i destinaţ bine determinate în ii ritualul euharistic. Discul este ca o farfurioară întinsă de mă , rimi variabile, hă zit să primească ră prosfora sau prescura din care se detaş ează Agneţ ş se fragmentează ul i miridele pentru pomenirea sfinţ a credincioş vii şa celor morţ ilor, ilor i i. Potirul este de fapt un pahar sau un pocal, asemă tor unui clopot cu gura în sus, sprijinit pe nă un picior cu baza evazatăşare menirea să , i primească cavitatea sa vinul destinat proscomidirii. în Steluţ este alcă a tuită două din lame de metal arcuite crucişuna peste alta, şprinse la mijloc , i cu un nit, având rolul de a se interpune între sfintele daruri de pe disc şpocrovă care le acoperă i ţ ul . Copia sau suliţ sacră a este cuţ de jertfă în formă de itul , sabie, cu ajutorul că ruia se fragmenteazăprescura în Agneţ ş în miride, iar linguriţ are i a formatul obiş nuit, cunoscut de toată lumea, numai că termină se cu semnul crucii în capul cozii ş serveş la cuminecarea i te credincioş în biserică ilor . Peste potirul cu vin ş i discul cu prosfora se aş ează câte un pocrovă din cele mici, ţ

Î

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

9

iar deasupra amândurora se aş terne pocrovă cel mare numit în mod curent şSfântul Aer. ţ ul i Astfel pregă tite, Sfintele Daruri sunt scoase de că preot din altar în mijlocul tre credincioş iar dupăceremonialul desfăurat aici sunt duse din nou în altar şaş ilor, ş i ezate pe Sfânta Masăaceastă , procesiune constituind aş a-zisul Vohod mare sau Intrarea cea Mare. Întreg ritualul proscomidiei, prezentat foarte succint de noi, reconstituie simbolic biografia biblică Mântuitorului de la Naş până Înviere, fiecare din obiectele aferente având înţ a tere la elesuri polivalente. Astfel, proscomidia simbolizeazăBethleemul, localitatea natalăa lui Iisus, dar ş i Golgota, locul pe care va fi crucificat. Jertfelnicul ş discul semnificăstaulul ş ieslea în care S-a nă i i scut, dar ş piatra ungerii pe i care a fost pregă pentru înmormântare; steluţ aş tit a ezatăpe disc deasupra Agneţ - cuvânt de ului origine greacădesemnând mielul mistic - reprezintăsteaua că uzitoare care s-a oprit deasupra lă Bethleemului pentru a le ară magilor locul naş Sale, dar ş sigiliul cu care a fost pecetluit ta terii i mormântul Să u. Detaş Sfântului Agneţ corpul prescurii, cu ajutorul copiei, simbolizează terea Sa area din Naş din trupul Fecioarei Maria, dar ş stră i pungerea coastelor Sale cu lancea de că centurionul tre Longinus; vinul amestecat cu apăturnat în potir pentru proscomidire, evocă , sângele şapa care au i curs atunci din rana Lui, iar prescura divizată miride- trupul Să care se frânge pentru izbă în u virea pă toş că ilor. Readucerea Sfintelor Daruri în altar ş aş i ezarea lor pe Sfânta Masă înseamnăînmormântarea, dar ş învierea Sa, , i masa altarului simbolizând deopotrivă mormântul Mântuitorului ştronul stră i lucirii Sale cereş ti. Ţ inând seama de importanţ capitală a vaselor a liturgice în oficierea cultului creş dogmele recomandăîn tin, mod expres ca aceste obiecte să lucrate cu mă fie iestrie şpe i cât posibil din metale nobile sau cel puţ aurite. in Considerat cel mai important dintre toate, potirul este cel mai bogat decorat, dobândind adeseori remarcabile însuş iri artistice, dar nu întotdeauna vasele corespunză toare acestui oficiu euharistie au avut aspectele somptuoase pe care le-au cunoscut mai târziu. Sfântul Atanasie cel Mare, care a tră în secolul al IV-lea, it remarca mustră bună , că „timpurile vechi potirele erau de tor, oară în lemn, iar preoţ de aur”, pe când, în veacul să „potirele sunt de ii u, aur şpreoţ de lemn”. i ii Ală de sfintele vase cu destinaţ ară , în inventarele turi ia tată bisericilor creş se gă şalte categorii de vase rituale, cum ar fi: tine sesc i anaforniţ pentru distribuirea anafurei în biserică paharele de mir, ele, ; pentru miruirea credincioş ilor; agheasmatarele pentru sfinţ apei; irea cristelniţ pentru oficierea botezului; colivarele, pentru sfinţ ş ele, irea i distribuirea colivei etc. Prin formele ş ornamentele lor, prin figurile şscenele i i biblice cu care sunt împodobite, în cele mai diverse tehnici ale prelucră metalelor preţ rii ioase, în categoria vaselor liturgice există numeroase exemplare care prezintăveritabile virtuţ i estetice, fiind reţ inute ca atare de istoria artelor decorative de pretutindeni. Vasele cultice creş tine, executate în epoca feudală din aur ş argint, sunt atestate pe teritoriul ţ , i ă rii noastre încă secolul al XIV-lea, dar cele mai vechi, care au ajuns efectiv până noi, datează din la din veacul urmă tor.

10

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

Tezaurul cel mai impună se pă tor strează Muzeul de artă Bucureş şprovine din toate în din ti i provinciile istorice româneş Urmeazăapoi, în ordinea importanţ colecţ mă stirilor din ti. ei, iile nă Moldova, ale celorlalte biserici şmă stiri din i nă ţ , precum şale unor muzee de istorie sau ară i de artămai cu seamă Transilvania. , din Cele mai vechi vase de cult din patrimoniul Mă stirii Putna datează 1567 nă din ş provin de la Alexandru Lă neanu. Este i puş vorba de o cristelniţînnoită acest voievod dintră de una mai veche - de pe vremea lui Ş tefan cel Mare - şde i un colivar fă ş dă de el Mă stirii Putna. Toate cut i ruit nă celelalte vase datează secolul al XVIII-lea. din Andrei Cionca - clasa a X-a

cteniile se numă printre cele mai vechi rugă ră ciuni ştotodată i cele mai importante ale Bisericii. Ele sunt întâlnite între rugă ciunile comune din cadrul mai multor slujbe ale cultului divin ortodox. Ectenia vine de la cuvântul grecesc ετνςε - ectenis (întins, prelungit, sârguincios) şεχ κεη, ς i υη - efhi (rugă ciune), însemnând rugă ciune prelungităstă , ruitoare sau îndemn stă ruitor la rugă ciune. Ectenia reprezintărugă ciunea de cerere cea mai completă rostităîn numele poporului, o , sintezăa cererilor Bisericii în cadrul Liturghiei Ortodoxe. („Cu pace Domnului săne rugă m...”, „Miluieş te-ne pe noi, Dumnezeule... rugă mu-ne Ţ auzi-ne ş ne miluieş ie, i te”). Ea formulează dorinţ nevoile, cererile spirituale şmateriale ele, i ale întregii adună în zeci de formule stabilite ri, de Biserică . Ectenia îş are temeiul în însăi fiinţ i ş a Bisericii ş în îndemnul Sfântului Apostol i Pavel: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţcereri, rugă i ciuni, mijlociri, mulţ umiri, pentru toţ i oamenii” (I Timotei 2, 1). Parte integrantă cultului creş încă a tin, din epoca apostolicăectenia este atestată , de Sfinţ Pă i în secolele urmă ii rinţ toare. Sfântul Iustin Martirul zice în aceastăprivinţ în ă , prima sa apologie, cătoţ creş i tinii săse roage în adună lor pentru toţ pentru rile i, fraţ ş pentru duş i i mani, pentru împă i, raţ pentru servitorii lor, pentru stat şpace. În i acelaşsens, Tertulian mă i rturiseş „Noi ne te: rugă pentru împă i, pentru dregă ş m raţ tori i autorită pentru bună ţ i, starea veacului, pentru liniş lucrurilor şpentru întârzierea sfârş tea i itului”.

E

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

11

Însămă rturia cea mai puternică pentru vechimea ecteniilor ne-o dau ecteniile Bisericii celei vechi, ca liturghia din cartea VIII a Constituţ Apostolice, Liturghia Sfântului Iacov, a Sfântului iilor Marcu şa Sfântului Vasile, etc. i Forme ale ecteniei Ectenia mare (cuprinde mai multe cereri), se rosteş la începutul Laudelor mari, la Sfânta te Liturghie, Sfintele Taine, ierurgii principale (Aghiasma mare); Ectenia mare este o rugă ciune atotcuprinză toare care îmbră eazăîntreaga lume, este ţ iş rugă ciunea lui Hristos Însuş că Tată Să dă i tre l u ruitănouă descoperind rugă , ciunea Bisericii ca „lucrare de obş (liturghie) în cuprinsul ei cosmic ş universal. Ea ne scoate din particular şne te” i i introduce în conş a eclezială(bisericească ajutându-ne săne detaşm de egoism potrivit tiinţ ), ă poruncii lui Hristos: „să iubeş pe aproapele tă ca pe tine însuţ (Matei 22, 39) ti u i” Ectenia mare ne învaţ ăierarhia creş tinăa valorilor, îndemnându-ne săne rugă mai întâi m pentru dobândirea Împă ţ lui Dumnezeu (pacea de sus şmântuirea sufletului) şpentru Biserică ră iei i i . Ea ne îndeamnăsăne rugă din tot sufletul ş pentru alte lucruri: nu numai pentru Bisericăş m i i pentru stă pânire, pentru cârmuitorii bisericeş ş cei lumeş pentru cei ce sunt în primejdii, în ti i ti, necazuri şîn nevoi, ci pentru toţoamenii din lume. i i Ne rugă nu numai pentru cele sufleteş ci şpentru bunurile materiale de care avem nevoie: m ti, i pentru bună întocmirea a vă zduhului, pentru îmbelş ugarea roadelor pă mântului, pentru a ne aduce aminte căDumnezeu este izvorul şdă torul a toate ş cănumai spre El se cade să îndreptă i tă i ne m privirea. Ectenia mică se numeş astfel, comparativ cu ectenia mare, deoarece reprezintăo te prescurtare a ei. Ectenia întreită(stă ruitoare), în cadrul Sfintei Liturghii, se rosteş de obicei dupăcitirile te biblice („Săzicem toţdin tot sufletul... Doamne, Atotstă i pânitorule, Dumnezeul pă ilor noş rinţ tri, rugă mu-ne Ţ auzi-ne ş ne miluieş Miluieş ie, i te. te-ne pe noi, Dumnezeule, dupămare mila Ta, rugă mu-ne Ţ auzi-ne şne miluieş ie, i te...”). Prin ectenia întreităînţ elegem invocarea stă ruitoare a milei lui Dumnezeu printr-un ş de ir cereri pe care diaconul (sau preotul) le adreseazălui Dumnezeu, poporul continuând rugă ciunea prin ră spunsul „Doamne miluieş rostit de câte trei ori. te!” Această ectenie cuprinde un ş stă ir ruitor de cereri prin care se invoca mila lui Dumnezeu ş i ajutorul Lui pentru trebuinţ generale ale vieţ îmbră ând întreaga comunitate bisericeascăatât ele ii ţ iş , pe cei vii, cât şpe cei adormiţ i i. Spre deosebire de ectenia mare, care este o rugă ciune atotcuprinză toare ce îmbră ează ţ iş întreaga creaţ ectenia întreităreprezintărugă ie, ciunea Bisericii pentru nevoile particulare ale omului. Ecteniei întreite i se pot adă cereri speciale pentru diferite situaţ şdiverse categorii de uga ii i credincioş i. Ectenia pentru cei adormiţ i Liturghierele româneş ş slave aş , dupăectenia întreită ectenia morţ preluatădin ti i ază , ilor slujba panihidei. Aş ezarea ecteniei morţ după ilor ectenia întreită i ca o prelungire a acesteia este ş justificată sensul ecteniei întreite, de rugă de ciune a Bisericii pentru nevoile fiecă ruia, inclusiv ale celor mutaţde la noi. Ectenia morţ este o cerere stă i ilor ruitoare, izvorâtădin dragoste, pentru ca mila lui Dumnezeu săse reverse ş asupra celor adormiţ Rostirea ecteniei morţ nu este i i. ilor obligatorie la fiecare SfântăLiturghie ci, potrivit indicaţ din Liturghier, numai atunci când se iilor face pomenirea morţ ilor. Ectenia pentru catehumeni („Rugaţ cei chemaţDomnului... Cei credincioş pentru cei i-vă i i chemaţsă rugă ca Domnul să miluiască dânş i ne m, -i pe ii...”); Prima parte a Sfintei Liturghii se încheie cu o ectenie în care rugă ciunea se concentrează asupra celor care nu au primit botezul. Este vorba despre catehumeni, cei chemaţ devină tini, i să creş care au dreptul săparticipe la slujbănumai pânăîn acest moment. Catehumenii sunt cei ce se pregă să tesc primească botezul. Textul liturgic românesc traduce termenul de catehumeni prin „cei

12

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

chemaţ Aş i”. adar „cei chemaţ pe care diaconul (sau preotul) îi îndeamnăla rugă i”, ciune, sunt catehumenii. Ectenia catehumenilor s-a pă strat doar la Liturghiile Sfinţ Ioan Gurăde Aur ş ilor i Vasile cel Mare. Doar primul ş ultimul îndemn al ecteniei este adresat catehumenilor, această i ectenie fiind de fapt o rugă ciune a comunită credincioş care îşexercită ţ ii ilor i preoţ împă tească ia ră mijlocind pentru catehumeni. Ectenia catehumenilor este expresia caracterului misionar al Bisericii. Ectenia cererilor („...de la Domnul să cerem...”, „DăDoamne”) se mai numeş sinapsis , te legă , unire - pentru că unesc de obicei mai multe cereri într-o rugă tură se ciune şeirinika - cu pace, i că conţ mai multe cereri pentru pace (ex. „Cu pace Domnului să rugă ci ine ne m”). Dupăaş ezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă diaconul, sau în lipsa acestuia preotul, , cheamă poporul prezent în biserică rugă la ciune printr-o serie de îndemnuri cunoscute sub numele de ectenia cererilor. Aceasta ectenie nu a fost de la început aici în forma de azi, dar a pă truns destul de devreme, mă rturiile din secolul al VIII-lea dovedind prezenţ ei. Practic ectenia este alcă , a tuită după formula introductivădintr-o cerere pentru daruri, trei îndemnuri preluate din ectenia mare ş , i ectenia cererilor propriu-zisă care poporul se asociază ră la cu spunsul „DăDoamne!” , Toate ecteniile se termină printr-un ecfonis. Ectenia - împreună slujire a clerului şcredincioş i ilor Ectenia ne uneş pe toţîn slujirea lui Dumnezeu, este o împreună te i -slujire a clerului ş a i credincioş Preotul îndeamnă ilor. dintru început poporul la rugă ciune, ca unul care e orânduit pentru aceasta, că de aceea ş ş el în faţ poporului, dar ş ca un împuternicit ş mijlocitor al ci i ade a i i credincioş pentru că ilor, „rugă ciunile lui stă ruitoare să aibă multă putere”, cum zice Sfântul Apostol Iacov. În timpul slujbelor alterneazădialogurile dintre preot ş credincioş în care preotul îl i i, reprezintă Hristos, cu rugă pe ciunile în care preotul devine purtă torul de cuvânt al comunită în ţ ii faţ lui Dumnezeu, credincioş întă cererile prin ră a ii rind spunsul „Doamne miluieş şexprimândute” i ştotală i adeziune prin cuvântul „Amin”. Sfântul Nicolae Cabasila spune despre ră spunsul credincioş - „Doamne miluieş - că„aceasta e ilor te” cererea unor vinovaţ care când nu mai au niciun i, cuvânt de îndreptă ţ lipsiţde orice apă ire, i rare, înalţ ă acest ultim strigă că judecă t tre torul lor, nă jduind să dă dobândească ceea ce cer, nu pentru meritele lor, ci prin milostivirea aceluia. E ruga unor oameni care recunosc cât de mare este bună tatea Judecă torului şcât de grea i este vinovă lor. Aceasta înseamnăatât mă ţ ia rturisire cât şrecunoaş i tere.” „Amin”-ul rostit de comunitate ca ră spuns la binecuvântare, având sensul de "aş săfie", exprimă a participarea plină bucurie a tuturor celor prezenţîn de i bisericăEste o mă . rturisire a dorinţ credincioş de ei ilor a fi pă i Împă ţ lui Dumnezeu ş a încrederii că rtaş ră iei i se vor învrednici de această bucurie. Dar „amin”-ul rostit ne ş responsabilizează i deoarece în Împă ţ lui Dumnezeu nu intrănimic ră ia necurat sau întinat (Apocalipsa 21, 27; Efeseni 5, 5) ş i, ca urmare, cel ce vine la sfintele slujbe se cuvine să -i aducălui Dumnezeu pocă ăpentru pă inţ catele sale. Acest lucru îl subliniază i Sfântul Nicolae Cabasila spunând: „rugă ş ciunea dreptului lucrează atunci când toţaceia pentru care se face dreptate ş rugă i i ciunea, aduc toate cele cuvenite din partea lor: cură faptelor, rugă ţ ia ciuni, orice altă virtute care place lui Dumnezeu.” Că lin Sabă clasa a X-a tă u,

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

13

manastirea buna vestire
meleagurile noastre româneș ti, Ortodoxia ș i-a gă sit dintotdeauna locul în sufletele creș tinilor de aici, drept mă rturie stând azi numă rul mare de locaș de închinare uri aflate pe teritoriul ț noastre. ă rii La români au devenit un obicei, se pare, pelerinajele la mă stiri, având în vedere că nă aici ne gă pacea șalinarea sim i sufleteascădupăcare tânjim, aici intră în comuniune m directăcu Dumnezeu, aici ne lepă m de grijile lumeș ș dă ti i de pă catele care ne stă pânesc. Un astfel de loc este ș i Mă stirea Buna Vestire din nă Oradea, cartierul Episcopia, locaș aș ezat spre periferia oraș ului, departe de zgomotul ș de agitaț cotidiană i ia . Biserica mă stirii a fost nă construităîn anul 1936, fiind ridicată de că tre Armata Românăală de alte patru turi biserici precum cele din

P

e

14

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

Biharea sau Aș tileu. Scopul ridică acestor biserici a fost rii acela ca, în cazul în care în zonă fi existat ar creș tini ortodocș aceș să le ridice i, tia acoperiș ș săsă eascăcultul divin aici. ul i vârș Nu a fost însăș cazul acestei biserici din i Oradea care, aflându-se într-o zonăpopulată de maghiari, a ră mas în paragină fiind , pă sită ră . Toate însăpânăîn anul 1998 când biserica a fost preluatăpentru a funcț ca iona mă stire de maici de că stavrofora nă tre Pavelida Bă dilăș redeschisăla data de 23 i aprilie 1998, de ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Maica stareț dimpreună cu ă , celelalte vieț uitoare, s-au stră peste putinț duit ă ș s-au fă lucră de renovare a bisericii. i cut ri Astfel au fost executate în perioada 19982004 lucră de subzidire, acoperire, finisare ri interioară i exterioarăcă ș , utându-se pă strarea arhitecturii originale, una în stil bizantin, specifică bisericilor ortodoxe. A fost executată o pictură în frescă tot în stil , bizantin, de că pictorul Marian Verza, iar tre iconostasul a fost realizat de că o firmă tre din Oradea. Biserica a fost sfinț la data de 1 iulie ită 2007, în Duminica a V-a dupăRusalii, de că Preasfinţ Pă tre itul rinte Sofronie Drincec, episcopul Oradiei. Este demn de menț ionat ș i faptul căîn incinta bisericii se gă sesc două racle cu Sfinte Moaș te aparţ inând mai multor sfinț dar șo i, i copie a icoanei Maicii Domnului Gherontissa din Muntele Athos. Biserica are hramul Bunei Vestiri, fiind

serbat an de an la data de 25 martie. În paralel cu renovarea bisericii au continuat șalte lucră de construcț Astfel i ri ie. a fost ridicat un gard în stil colonade în partea laterală i în partea dinspre stradă mă stirii, ș a nă pe care sunt pictaț pe interior, cei 12 Sfinț i, i Apostoli, dar șSfântul Gheorghe, ziua în care i a fost redeschisă biserica în anul 1998. Au mai fost ridicate rând pe rând patru corpuri de chilii în intervalul 1998 pânăîn prezent, iar în incinta unuia dintre corpuri se află curs de finisare șpictare un paraclis. A în i mai fost ridicat șun altar de vară turn, cu i cu hramul Sf. Ap. Petru șPavel (29 iunie) șSf. i i Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei (6 decembrie), în anul 2007, sfinț de it că Preasfinţ Pă tre itul rinte Sofronie la data de 25 martie 2010. La subsolul altarului de vară funcț ionează o splendidă bisericuțtip ă catacombă , din că midă ră naturală roș sfinț la rândul ie, ită ei la data de 25 martie 2009, purtând hramul Sf. Mare Mucenic

Nr. 4

Spes Orthodoxiae
BETLEEM, CETATE SFÂNTÃ

15

Mina (11 noiembrie). În curtea bisericii a mai fost realizată în mozaic o icoanăcu înăimea de 2,5 metri, , lţ a Maicii Domnului cu pruncul Iisus, acoperită cu baldachin, iar pe verso se aflăo copie de aceeaș mă i rime a icoanei Maicii Domnului din Ierusalim. Curtea mă stirii este un nă adevă rai pentru credincioș care aici uită rat i de faptul căaş mântul monahal se aflăîn eză

Cristian Porţ – clasa a IX-a an O, Betleem, cetate sfântă … Ce noapte stră lucită fost a Când raza stelei cea ivită Vestit-a lumii pe Hristos! Pe Domnul nostru, pe Mesia, Ce prin prooroci ş a fost tiut Că aduce mântuirea va Din Raiul să cel luminos. u Venit-au magii să se-nchine La ieslea pruncului Iisus, Ş aur, smirnă i tă i ş mâie In semn de cinste I-au adus. Iar îngerii din veş nicie Se coborau cântând în cor: ,,Să salte lumea-n bucurie Că nă Mântuitor!” s-a scut Dar pentru pruncul plin de slavă , Ce s-a smerit venind la noi, Nu s-a gă un loc în casă sit , Ci-n staulul să de oi. rac Ş pentru cel ce dă i lumină Nu s-a gă veş sit tmânt pufos, Ci aş ternutu-I de odihnă A fost doar fânul cel pufos. Azi, când la uş ta, creş a tine, soseş Pruncul Sfânt din Rai, te Primeş te-L, dar, cum se cuvine Ş casa ta să să dai! i-n laş -I Primeş te-L, dar, cum se cuvine În inimăi lă gă -ţ caş tind, Adu-i în dar cu bucurie Stră bunul nostru sfânt colind. În zi de mare să toare, rbă În zi de praznic preasfinţ it, V-aducem sinceră urare: ,,- S-aveţCră i ciunul fericit!” Poezie distinsă Premiul I la Concursul cu naţ ional de creaţ literară i artistică ie ş „Domn, Domn să lţm! – Oradea, -nă ă decembrie 2010

interiorul unei aglomeraţ urbane. ii Mă stirea numă 9 vieț nă ră uitoare aflate sub cârmuirea stavroforei Pavelida Bă . dilă Programul Sfintelor Slujbe este unul zilnic, cu Sfânta Liturghie de dimineaț de la ora 7, în ă zilele de luni pânăsâmbă , ș de la ora 10 tă i duminica, fiind precedatăîn aceastăzi de Ceasuri, Utrenie șAcatist. În fiecare seară i de la ora 17 se să eș Vecernia, iar în fiecare vârș te duminicăla aceastăorăse să eș Sfânta vârș te Taină Maslului. a IatăcăDumnezeu s-a îndurat ș de i oră deni ș a fă în aș fel încât, aici, în i cut a Oradea, au luat ființ două mă stiri ă nă (Mă stirea Buna Vestire șMă stirea Sfinta nă i nă Cruce) care se dovedesc a fi adevă oaze de rate liniș ș armonie sufletească locuri în care te i , omul comunică ș se află în armonie cu i divinitatea. Armando Jurjescu – clasa a XII-a

16

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

ecturile biblice sunt fragmente extrase din că ile rţ Sfintei Scripturi, care se regă sesc în Sfânta Evanghelie, Apostolul ş Psaltirea. i Sunt împă ite în fragmente numite Pericope, rţ Catisme, Paremii. Ele au intrat în cult de la primele forme de viaţ ăcreş , având ca tină nucleu “frângerea pâinii” ş“împă ş i rtăirea”. În Noul Testament “cuvântul” este Însuş i Mântuitorul Iisus Hristos, El e Cuvântul Dumnezeiesc cel purificator, mântuitor

L

ş i de viaţ ă fă tor. că Dumnezeu Tată l S-a revă prin graiul Fiului Să ca oamenii să rsat u, cunoască înţ elepciunea, iubirea desă ită vârş pentru om, dar şcalea spre El. Astfel „după i ce Dumnezeu odinioarăîn multe rânduri şîn , i multe chipuri, a vorbit pă ilor noş prin rinţ tri prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă nea gră nouă prin Fiul, pe Care L-a pus it moş tenitor a toate ş prin Care a fă ş i cut i veacurile; Care, fiind stră lucirea slavei ş i chipul fiinţ Lui ş Care ţ toate cu ei i ine cuvântul puterii Sale, după a să it, prin ce vârş El însuş cură i, ţ pă irea catelor noastre, a ş ezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte” (Evrei 1, 1-3). Sfânta Liturghie creeazăcadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru căaici Duhul Sfânt Îl face prezent pe Mântuitorul. Lecturile biblice conduc la prezenţreală Cuvântului lui Dumnezeu, la a a

întâlnirea cu El, la împă ş cu El prin rtăirea cuvintele Sale. Omul, primind ş împlinind cuvântul i revelat, se mântuieş adicăîş împlineş te, i te vocaţ sa existenţ : unirea cu Dumnezeu, ia ială intrarea în Împă ţ cerurilor: „Pentru aceea, ră ia lepă dând toată spurcă ciunea ş prisosinţ i a ră ţ primiţcu blândeţ cuvântul să în ută ii, i e dit voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţ i-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultă tori ai lui, amă gindu-vă voi înş ” (Iacov 1, 21). pe ivă Prochimenul (=aş ezat înainte) era cândva un psalm cântat responsorial, iar astă e o introducere în tematica zi lecturilor care vor urma ş în i special a Apostolului. De aceea el trebuie primit cu toatăatenţ ş ar fi bine să ia i fie luat în seamă ş la i alcă tuirea predicii. Paremiile (=proverb, parabolă sunt ) lecturi alese din anumite căi ale Vechiului ş rţ i Noului Testament, care se citesc după Prochimen. Cele mai multe paremii sunt luate din căile lui Solomon având un caracter rţ didactic de mare profunzime şînţ i elepciune. Pericopele sunt unită de lecturăale ţ i că ilor din Noul Testament, care se citesc în rţ cadrul serviciului divin ş poartădenumirea i de Apostol şEvanghelie. i Catismele cuprind cei 150 de psalmi împăiţîn 20 de grupe. Aceste grupe numite rţi catisme sunt formate din versete de psalmi, legate tematic. Ele sunt rânduite astfel încât să poată cuprinse în slujbele să mânii ş să fi ptă i fie parcurse în întregime. Citirea Apostolului simbolizează învă tura transmisă de Mântuitorul Iisus ţ ă Hristos Apostolilor ş trimiterea lor la i propovă duire. Această citire ne pregă te teş pentru primirea cuvântului lui Hristos, cuprins în Sfânta Evanghelie, deoarece învă tura ţ ă

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

17

Apostolilor reprezintă înţ elegerea adevă rată ş i completă a învă turii ţ ă lui Hristos. Sfânta Evanghelie (=vestea cea bună ) închipuie ară tarea deplină a lui Hristos în lume ş i învă tura ţ ă transmisăde El, cât timp a fost pe pă mânt. Ea se citeş atât în te cadrul Sfintei Liturghii, cât şîn anumite zile, i la rânduiala Utreniei ş a Ceasurilor, precum i şla slujbele Sfintelor Taine şIerurgii. i i În cadrul Sfintei Liturghii, aceste două lecturi, Apostolul şSfânta Evanghelie, îşau i i locul central în Liturghia Catehumenilor, reprezentând principalul izvor al credinţ ei noastre, ş în acelaş timp, mijlocul prin care i, i creş tinul este pregă săse apropie ş să tit i primeascăcu vrednicie jertfa nesângeroasăa Mântuitorului Iisus Hristos, pentru căaceste cuvinte sunt ca o lumină pentru mintea, sufletul şinima noastră aş precum “Sfântul i , a Să Trup ni se dă u spre tă duirea şîntă mă i rirea sufletului şa trupului”. i Sfânta Evanghelie poate fi citită doar de diacon, preot sau episcop, dar înainte să citită diacon are nevoie fie de de invocarea Duhului Sfânt pentru a da putere propovă duirii cuvântului. Diaconul, primind Sfânta Evanghelie de la preot ş ieş prin i ind sfintele uş trebuie să ceară i, binecuvântarea preotului rostind: „Binecuvintează , pă rinte, pe binevestitorul Sfântului Apostol ş i Evanghelist (N).” Această cerere nil descoperă diaconul care va citi pe Sfânta Evanghelie ca pe un evanghelist (binevestitor) care

continuălucrarea de propovă duire a sfinţ ilor apostoli ş evangheliş Binecuvântarea i ti. preotului subliniază continuitatea propovă duirii Cuvântului lui Dumnezeu, mă rturisind unitatea în rugă ciune cu autorii Sfintelor Evanghelii: „Dumnezeu, pentru rugă ciunile Sfântului, întru tot lă udatului Apostol şEvanghelist (N) să i dea ţ celui i -ţ ie, ce binevesteş cuvânt cu putere multă spre ti, , plinirea Evangheliei iubitului Să Fiu, a u Domnului nostru Iisus Hristos.” Este o rugă ciune că Dumnezeu Tată prin tre l care este invocat Duhul Sfânt pentru a da putere cuvântului, spre plinirea Evangheliei lui Hristos, adicăspre a face sărodească cuvântul în inimile celor care îl vor auzi. Urmează îndemnuri distincte adresate trei adună euharistice: „Înţ rii elepciune, drepţ să i, ascultă Sfânta Evanghelie!”. m „Înţ elepciune” este o exclamaţ care are ie ca scop principal provocarea atenţ asupra a iei ceea ce va urma. „Drepţ este un îndemn foarte concret i!” cu privire la poziţ corpului nostru în timpul ia citirii Sfintei Evanghelii ş anume ridicaţ în i i picioare, Apostolul putând fi ascultat ş i ş ezând. Statul în picioare este expresia trupească profundului nostru respect faţ de a ă Dumnezeu în faţ Că chiar ş îngerii stau a ruia i în picioare. „Săascultă Sfânta Evanghelie!” ne m arată motivul pentru care trebuie să ne ridică în picioare şsă atenţ În acelaş m i fim i. i timp ne atrage atenţ asupra momentului ia culminant al Liturghii Cuvântului: împă ş rtăirea cu Dumnezeu Cuvântul prin ascultarea cuvântului Să u. „Pace tuturor!” rosteş din nou te preotul dă ruind pacea lui Hristos, iar credincioş ii ră spund „Ş i duhului tă u!”. Numai într-un suflet plin de pace, netulburat de

18

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

gânduri lumeş duş noase, de ură de ti, mă , amintiri neplă cute, de griji stră ine de Dumnezeu, poate pă trunde adânc ş rodi i cuvântul Evangheliei. Este anunţ apoi locul de unde se va citi, at iar credincioş în aş ii, teptarea cuvântului dumnezeiesc, exclamă„SlavăŢ Doamne, ie slavăŢ ie!”, salutând cu bucurie prezenţ lui a Hristos Care vine săne înveţ ş săni se e i împă ş rtăeascăprin cuvintele Sale. Un ultim îndemn „Săluă aminte!” precede citirea m Evangheliei. Încheindu-se citirea Sfintei Evanghelii, poporul înalţ ădin nou cântarea de slavă , mă rturisind prezenţ lui Hristos în mijlocul a nostru. Preotul îi binecuvintează în semnul sfintei cruci cu Evanghelia, care are pe ea icoana Învierii, ară tând prin aceasta căprin cruce s-a ajuns la înviere, iar învierea a încununat lucrarea Cuvântului Întrupat pentru noi. Dumnezeu Cuvântul ne vorbeş ş ni se te i împă ş te prin cuvânt în prima parte a rtăeş Sfintei Liturghii, numită pentru aceasta Liturghia Cuvântului. Dar această împă ş rtăire nu se realizează numai prin citirea cuvântului lui Dumnezeu cuprins în Sfânta Scriptură ci , ş prin actualizarea acestuia în adunarea i euharisticăprin predică , . Predica trebuie săfie o Omilie, adicăsă se întemeieze pe textele biblice (Evanghelie ş i/sau Apostol), citite la Liturghia respectivă . Ea poate lua forma concretă a omiliei exegetice (explicarea verset cu verset a pericopei citite) sau a omiliei tematice, dezvoltând o temăextrasădin textul biblic citit. Dar omilia nu este o simplăexplicare a unui pasaj din Scripturăci actul sacramental , al împă ş cuvântului Tată de că Fiul rtăirii lui tre Să preaslă Iisus Hristos prin predicatorul u vit, Să hirotonit, adună euharistice: „nu în u rii cuvinte de înduplecare ale înţ elepciunii omeneş ci în adeverirea Duhului ş a ti, i puterii” (I Corinteni 2, 4). Scopul predicii este de a împă şadună Bisericii, în locul rtăi rii ş timpul concret în care se să eş Sfânta i vârş te Liturghie, cuvântul unic pe care Tată l-a l vestit lumii prin Fiul Să Astfel, prin predică u. , Cuvântul a fost auzit, primit şînţ esenţ i eles, a

ei constând tocmai în legă tura vie cu Evanghelia care s-a citit. Ea este aş adar o continuare fireascăa lecturilor biblice, formând împreună cu acestea momentul central al Liturghiei Cuvântului, împă ş rtăirea cu Dumnezeu Cuvântul prin cuvânt. Predica face şlegă i tura între Cuvânt ş Taină între Liturghia i , Cuvântului şLiturghia Euharisticăpregă i , tind credincioş pentru împă ş cu Trupul ş ii rtăirea i Sângele Domnului. Prin urmare, ne dă seama căaceste m lecturi nu conţ doar simpli termeni care in transmit informaţ ci sunt cuvinte cu putere ii, care ni-L descoperă ş comunică pe i Dumnezeu şlucrarea sa în lume, în istorie ş i i asupra omului. Cuvântul divin se adresează fiecă om, oriunde ş oricând, ş aceste rui i i cuvinte susţ viaţ noastrăcu puterea lui in a Dumnezeu împă ş prin ele. rtăită Andrei Guran – clasa a X-a

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

19

Scrierea hieroglifică
a ş cetă ş conducă i ţ i ile torii lor, scrisul a fost o tră turădistinctivăa primelor să civilizaţ Scrierea era o deprindere rezervatăiniţ unui grup de elită dregă 1, ii. ial – tori preoţ i scribi. „A scrie pentru cel ce ş e cea mai bună iş tie profesiune”, spune un vechi text egiptean, compus de un profesor de scriere pentru a fi copiat de scribii ucenici. „Aduce mai multăplă cere decât pâinea şberea, decât îmbră mintea şunsorile. E i că i mai preţ decât o moş ios tenire în Egipt sau decât un mormânt în Apus”. Ucenicii au copiat conş tiincioşaceste gânduri pe i foi de papirus. Papirusul a fost unul dintre primele forme de „hârtie” alcă din foarte multe fâş de papirus, o tuit ii plantă ce creş pe malurile te Nilului, suprapuse unele peste altele. Scrierea acestor idei nu era deloc o treabă uş , oară având în vedere călimba lor scrisă cuprindea 700 de hieroglife care puteau fi combinate în nenumă rate feluri. Înainte de a trece mai departe la explicarea acestei scrieri deosebite, vom vorbi despre cei care erau învă i în marea majoritate pentru a le scrie, scribii. ţ aţ A fi scrib era cea mai nobilă profesie. Nici un popor al Antichită ţ ii n-a lă atâtea inscripţ ca egiptenii, nici unul n-a acordat atâta sat ii importanţ ăscrisului. Ş coala de scribi dura în jur de patru-cinci ani sub îndrumarea unui profesor care preda bazele lecturii, ale scrierii ş ale i matematicii. Terminând ş coala la începutul adolescenţ scribul-ucenic se ei, Instrumentele de perfecţ în birourile administraţ unde învă formulele cele mai iona iei, ţ a scris ale unui scrib uzuale. În final, el efectua un stagiu, sub îndrumarea unui funcţ ionar, care conta în redactarea unui text în manieră clasică .

C

1

Demnitar la curtea regelui sau a împă ratului

20

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

Principalele instrumente ale scribului figurează deseori în reprezentă Pentru scriere era nevoie mai întâi de un ri. „calamus”: o tijă trestie a că extremitate era zdrobită de rei pentru a deveni un fel de pensulă Apoi, erau necesare . douătipuri de cerneală roş pentru titluri ş neagră : ie i pentru text. Cerneala era pă stratăsub formăde pastile solide, iar pentru a „înmuia” unealta de scris se folosea o ceaş de apă În cele din urmă că . mai are nevoie doar de „foaie”, adicăpapirus. Datorită costurilor ridicate de fabricaţ se ră ie zuia uneori textul de pe papirus şse refolosea, iar textele mai i scurte se scriau pe bucă de calcar sau de ceramică ţ i . În concluzie, „profesiunea” de scrib era cea mai visată întregul regat. din Cuvântul hieroglifăprovine din punct de vedere etimologic din grecescul ἱ ο λ φκ ς ε γ υ ιό ρ (hieroglyphikos) care înseamnă scriere sfântă . Pe mă sură ce scrisul a evoluat ş s-a i ră spândit mai mult printre egipteni, formele simplificate de scriere au evoluat, rezultând în urma acestui proces încădouăforme de scriere: scrierea hieratică (preoţ ) şscrierea demotică ească i (populară Aceste două ). variante erau de asemenea mai uş de scris pe papirus, ceea ce le-a fă or cut mai des folosite. Scrierea hieroglifică a fost scoasă nu afarăci a existat împreună celelalte forme , cu de scriere, fiind folosităîn marea majoritate a cazurilor pentru scrierea formalăsau cea monumentală De exemplu pe Piatra Rosetta, o enormăbucatăde granit pe care apare un decret . regal din Memphis 2, de pe vremea faraonului Ptolemeu al V-lea3, sunt utilizate trei forme de scriere: hieroglifică demoticăşgreacă Aceastăpiatrăreprezintăcheia scrierii hieroglifice, imposibil de , i . descifrat înainte. A fost descoperită de oamenii de ş ă lui Napoleon, în timpul tiinţa expediţ lui în Egipt. iei Scrierea hieroglifică a jucat de asemenea un important rol în viaţ religioasă a a egiptenilor. Mormintele faraonilor, care trebuiau să treacă testele necesare după moarte pentru a deveni zei, aveau nevoie de ajutoare aş că a , în mormintele lor pereţ erau ii încă i de inscripţ vră sau rcaţ ii, ji alte texte necesare faraonului. Unul dintre cele mai cunoscute astfel de texte este „Cartea Morţ ilor”, apă rutăîn camerele mortuare ale faraonilor în care Fragment din Cartea Morţ ilor
2 3

Capitală Regatului de Jos după a care a întregului regat egiptean Al cincilea rege din dinastia lui Ptolemeu, devenit rege la vârsta de 5 ani

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

21

sunt să pate în piatrăfoarte multe blesteme ş vră care săîl ajute pe faraon sătreacăde toate i ji probele din lumea de dincolo. De asemenea, pe lângăinscripţ hieroglifice iile aflate în morminte mai sunt prezentate şactivită din i ţ i viaţde zi cu zi a unui egiptean, deoarece, în viziunea a lor, lumea de dincolo era un imens lan de cereale pe care îl lucrai cu drag şdragoste, fă să i ră oboseş ti. În marile temple, precum Karnak, Luxor şAbu i Simbel, sistemul de scriere a numelor proprii este foarte bine reprezentat. În templul de la Karnak, templu ce face parte din complexului oraş ului-capitală Theba, pe coloanele de la intră principale sunt rile gă site numele faraonilor care au contribuit la construirea, mă sau întreţ rirea inerea templului. Ca o idee generalăputem spune căscrierea hieroglificăeste una dintre cele mai vaste şmai bine i conservate scrieri antice pe care le are civilizaţ ia.
Bibliografie:  Larousse Egiptul  Istoria Lumii National Geographic vol. I  www.wikipedia.org

Numele proprii sunt cele încadrate în chenare

Alexandru-Mihai Carţ - clasa a X-a iş

În cursul să mânii 24-28 ianuarie 2011, în apropierea pră ptă znuirii Sfinţ Trei Ierarhi, ilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul ş Ioan Gurăde Aur, patronii spirituali ai învăă i ţmântului teologic din întreaga lume ortodoxăLiceul Teologic Ortodox "Episcop Roman Ciorogariu", din , Oradea, a derulat cu binecuvântarea Preasfinţ itului Pă rinte Sofronie, Episcopul Oradiei, o serie de activităi culturale, artistice, ş ifice şreligioase dedicate Zilelor ş ţ tiinţ i colii.

22

Spes Orthodoxiae
Moment omagial dedicat Unirii Principatelor

Nr. 4

Luni, 24 ianuarie, la 152 de ani de la Unirea Principatelor Române, elevii ş profesorii i catedrei de istorie şteologie a Liceului Teologic Ortodox “Episcop Roman Ciorogariu” au pregă i tit un program omagial, dedicat unirii Moldovei cu Ţ Românească 1859. ara din În prima parte a programului a fost evocat momentul Unirii printr-o expunere susţ inutăde profesorul de istorie Alin Oros, iar elevul Alexandru Carţ, din clasa a X-a, a prezentat câteva date iş biografice ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza, artizanul unirii. În partea a doua a urmat un recital de poezie specifică momentului ş i prezentarea unei scenete istorice menite săsurprindăatmosfera politică ş socială a i momentului 1859. În final, profesorii ş elevii i participanţ s-au prins i într-o Horă Unirii, în curtea ş a colii, pe melodia cântată Corul „Diacon Nicolae Firu” al liceului, de dirijat de pă rintele arhid. prof. Ş tefan Lakatos. (S. B.) Interferenţîntre religie şliteratură e i Marţ 25 ianuarie, Catedra de limba românăa organizat programul cultural-literar i, „Interferenţ între teologie şliteratură A fost prezentatăviaţ Sfinţ Trei Ierarhi ş aspecte e i ”. a ilor i importante ale învă turilor lor pentru tineri, fiind citite fragmente sugestive din operele lor. A ţ ă urmat o incursiune în istoria literaturii române, cu sublinierea accentelor religioase în operele unor poeţ ş i i scriitori reprezentativi. O atenţ deosebităa ie fost acordată scriitorilor Vasile Voiculescu ş Radu i Gyr, fiind prezentată biografia acestora, dublată un recital de de poezie ş interpretare i muzicalăcoralăa unor versuri scrise de ei. Frumuseţ ea momentului a fost sporită de realizarea

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

23

unei dramatiză după ri „Basm” de Geo Bogza şde un moment de pantomimăcare a ilustrat crearea i , omului şdarurile speciale cu care acesta a fost înzestrat de Creator. i La final a avut loc festivitatea de premiere a elevilor care au obţ locuri fruntaş în cadrul inut e concursului de creaţ literarăartistică i religioasă ie , ş „Domn, Domn să lţ -nă ă m!”, proiect educativ cu caracter naţ ional iniţ de Liceul Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” Oradea ş iat i desfăurat în perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2011. (F. B.) ş Sesiunea de comunică ş ifice „Taina Sfântului Botez ş implicaţ ei în viaţ ri tiinţ i iile a creş tinului” Miercuri, 26 ianuarie 2011, a avut loc o Sesiune de referate ş comunică i ri ş ifice cu tema tiinţ „Taina Sfântului Botez ş implicaţ i iile ei în viaţ a creş tinului”, organizatăîn contextul proclamă rii anului 2011 ca An omagial al Sfântului Botez ş al i Sfintei Cununii în Patriarhia Română . Sesiunea s-a desfăurat pe două ş secţ Astfel, la secţ iuni. iunea profesori, pr. prof. Dorel Leucea a vorbit despre „Pregă tirea pă ilor rinţ dupătrup şa pă ilor duhovniceş pentru botezul copiilor. Rolul lor în creş i rinţ ti terea, educarea ş i vieţ uirea creş a celui botezat”, iar pr. prof. Alin Sonea a relevat câteva semnificaţ teologice ş tină ii i existenţ din cadrul slujbei Sfintei Taine a Botezului. iale Secţ iunea destinatăelevilor a cuprins abordă variate, de la aspecte privind „Semnificaţ ri ia numelui primit la botez. Nume necreş tine” (Ovidiu Botiş clasa a XII-a şCristian Porţ din din i an clasa a IX-a) la „Practici neortodoxe privind să irea vârş botezului” (Alexandru Carţ iş clasa a X-a), "Botezul pocă ei ş botezul creş inţ i tin” (Alexandru Bara din clasa a XI-a) sau „Botezul sângelui ş i botezul dorinţ (Armando ei” Jurjescu - clasa a XII-a) După susţ inerea referatelor, Corul „Diacon Nicolae Firu” a încântat participanţ cu diferite piese ii muzicale din repertoriul religios şlaic. i În încheiere, pr. prof. Radu Rus, directorul adjunct al liceului, i-a felicitat pe toţcei i

24

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

care au susţ lucră în cadrul simpozionului ş a subliniat implicaţ majore pe care Taina inut ri i iile Sfântului Botez le are în viaţ Bisericii, în general, ş a fiecă creş în particular, ca ş a i rui tin, i importanţasumă modelului Sfinţ Trei Ierarhi în viaţfiecă teolog. (A. F. & G. V.) a rii ilor a rui Concurs de matematică Joi, 27 ianuarie 2011, în organizarea catedrei de matematicăş ş e, s-a desfăurat un i tiinţ ş concurs de matematică distractivă între clasele a VIII-a A șa VII-a B, menit să şo verificare a i fie i cunoș elor pentru cei ce vor absolvi anul acesta gimnaziul. tinț Acest concurs a fost organizat în douăetape: o parte a constat într-un concurs pe grupe formate din elevi din fiecare clasăa doua parte fiind concursul între clase. La secț , iunea pe grupe a câș una dintre echipele clasei a VIII-a B, pe când concursul pe clase a fost câș de clasa a tigat tigat VIII-a A. Lucru neobiș la un astfel de concurs a constat din faptul căcei ce se întreceau în nuit probele minț au avut parte șde sprijinul celor din exteriorul concursului, prin câte o mică ii i galerie care să mai ridice moralul, încurajându-i spre victorie. (A. C.) le Bal mascat Ş tot joi, începând cu ora 16, a avut loc primul bal mascat din istoria liceului nostru ş să i i speră că şultimul, la care au participat atât elevi de la gimnaziu, cât şde la liceu, dând viaţ m nu i i ă

unor personaje diverse, care au încântat prin costume ş prezenţ i ăscenică În cadrul acestei .. activită trupa de teatru a liceului a interpretat schiţ „Un pedagog de ş ţ i, a coalănouă de Ion Luca ” Caragiale. (G. C.) Sebastian Bocioc – clasa a X-a, Nicolae Borodan – clasa a IX-a, Andrei Farcaş clasa a X-a, Gabriel Vinter – clasa a X-a, – Alexandru Carţ – clasa a X-a, George Ciobanu – clasa a X-a iş

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

25

Credinþa la români (IV)

D

in secolul al IV-lea se cunosc tot mai multe mă rturii cu privire la ră spândirea Creș tinismului pe teritoriul ț noastre, Dacia propriu-zisă Romanii stă ă rii . pâneau teritorii vaste din actuala Ungarie, Serbia, Bulgaria, Dobrogea ș până 271-275, i, în Dacia, șaici ajungeau totodată i limba latinăobiceiurile șdatinile romane, dar i ș , i

Provincia romanăDacia înainte de retragerea aureliană

26

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

se puneau în aplicare ștoate poruncile date de împă Astfel șpersecuț anticreș pornite de i rat. i iile tine, împă i precum Nero, Antonin Piul, Traian șDiocleț au ajuns să ră raț i ian, fie spândite șîn provinciile i romane dună rene, toate pânăîn anul 313, când împă ratul Constantin cel Mare a dat Edictul de la Milan care acorda libertate religioasă tinilor. Astfel sunt cunoscuțo mulț de martiri care au creș i ime pă timit pe teritoriul actual al României sau în vecină tatea acestuia în secolele III-V, lucru ce atestă prezențCreș a tinismului în aceste zone, bine consolidat șră i spândit. 1.Martiri în sudul Dună rii: O victimă persecuț lui Diocleț a iei ian a fost preotul daco-roman Montanus șsoț i ia sa Maxima, care au pă timit în oraș ul Sirmium din ordinul lui Probus, guvernatorul Pannoniei, la data de 26 martie 304. Este demn de consemnat faptul că Montanus este primul preot daco - roman cunoscut cu numele din istorie. În Sirmium au mai pă timit episcopul Irineu ș diaconul i să Dimitrie dimpreunăcu alțcreș În u i tini. Singidunum ș dat viaț pentru Hristos i-au a diaconul Ermil ș temnicerul Stratonic, i înecațîn Dună prin anul 307. i re

Preotul Montanus şsoţ sa Maxima i ia

2.Martiri în Durostorum șîn împrejurimi: i La 24 aprilie 298 au fost decapitațla Durostorum soldaț Pasicrat șValentin, iar la 8 iunie i ii i 298 soldaț Marcian șNicandru, ală de alț47 de ostaș La 28 aprilie 304 au fost martirizaț ii i turi i i. i trei ț ă în Ozobia: Quintilian, Dadas șMaxim Citeț rani i ul. 3.Martiri în Sciț Mică ia : Din Dobrogea de azi se cunosc alte nume de martiri. Astfel, la 7 martie 304, au pă timit episcopul Efrem din Tomis şprin i 320-323, episcopul Tit. Tot din Tomis se cunosc alțmartiri, mulțcare au pă i i timit sub Liciniu: Macrobiu, Gordian, Lucian, Heli, Zotic, fraț Argeu, Narcis ș ii i Marcelin ș În cetatea Axiopolis sunt .a. menț i la începutul secolului al IV-lea ionaț martirii Chiril, Chindeas ș Tasios i (Dasius), moaș tele celui din urmă pă strându-se azi la Ancona în Italia. La Halmyris au fost decapitațprin anul 300 i preotul Epictet ș tână Astion, moaș i rul tele lor fiind descoperite în anii 2000-2001 ș i depuse în catedrala din Constanț a. 4.Martirii de la Niculiț el: Să turile arheologice efectuate pă Cripta de la Niculiţ unde s-au descoperit moaş martirilor el tele în anul 1971 au dus la descoperirea unei bazilici paleocreș în localitatea Niculiț din județ Tulcea, nu departe de anticul Noviodunum. tine el ul Sub altarul bazilicii s-a descoperit o criptă(martyrion), în interiorul că a fost gă ruia sităo ladă

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

27

mortuară conț moaș a patru martiri, numele lor fiind scrise pe perete: Zotticos, Attalos, ce inea tele Kamasis șFilippos, despre care se crede că fi pă i ar timit prin 304-305. Azi moaș acestor martiri tele se gă la Mă stirea Cocoș sesc nă (jud. Tulcea). 5.Martiri în Dacia: Ș în nordul Dună sunt cunoscute câteva nume de martiri. După i rii retragerea aureliană 271-275, Dacia a fost ocupată goț care erau din de i, familiarizaţ cu Creș i tinismul. Ba mai mult, ei au contribuit la ră spândirea acestei religii în nordul Dună dar nu în mod intenț rii, ionat, ei aducând captivi din sudul Dună printre care se aflau ș creș rii, i tini. Sunt cunoscute nume de episcopi în această zonăprecum Teofil șbine , i cunoscutul Ulfila, traducă torul Sfintei Scripturi în limba goticăDatorită . intensei ră spândiri a Creș tinismului printre goț ș daco-romani, i i conducă goț au declanș o puternică torii ilor at prigoană anticreș în tină timpul lui Atanaric. Sunt cunoscute pă timirile lui Nichita, ars pe rug într-o zi de 15 septembrie, dar ș a Sfântului Sava de la i Buză înecat în râul Museos (Buză la 12 aprilie 372. u, u) Rezultă toate acestea căatât în nordul cât șîn sudul din , i Dună zone populate de daco-romani, existau puternice rii, comunită creș ț i tine, chiar cu o ierarhie bisericească Dacăîn . secolele anterioare Creș tinismul era cunoscut sporadic, în secolul al IV-lea acesta se generalizează . Sfântul Sava de la Buză u Armando Jurjescu – clasa a XII-a

e înseamnă pentru noi Cră ciunul? Este o întrebare la care ar trebui să medită mă m car în postul acestei sfinte să tori. rbă Cră ciunul ar trebui săînsemne pentru noi mai mult decât ză , brad împodobit şcadouri. padă i Este miracolul vieţ veş ii nice, prin întruparea lui Dumnezeu în om. De aceea, liceul nostru, cu binecuvântarea Preasfinţ itului Sofronie, Episcopul Oradiei, a iniţ Concursul naţ iat ional de creaţ literară i artistică ie ş ,,Domn, Domn să năă prin care elevii participanţ putut să lţ m!”, i au mediteze asupra mesajului moral-religios al Naş Domnului şsă i dezvolte sentimentul terii i îş de apreciere a valorilor spirituale ş materiale i ale poporului nostru. Proiectul s-a datorat muncii unei echipe alcă tuite din prot. prof. Radu Rus - director

C

28

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

adjunct, prof. Adriana Oprea - director adjunct, pr. prof. Dorel Leucea, prof. Florica Popovici, prof. Georgeta Bulinschi, Bianca Platona reprezentant al Consiliului elevilor ş Monica i Dumitraş– profesor coordonator. Partenerii acestui proiect educaţ ional au fost Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Inspectoratul Ş colar Judeţ Bihor, Casa Corpului Didactic ean Bihor, Agenţ pentru Protecţ Mediului Bihor, ia ia iar dintre ş colile oră dene, Liceul Teoretic ,,Aurel Lază şGrupul Ş r" i colar Sanitar ,,Vasile Voiculescu".

În prezenţinspectorului de specialitate, a Florin Negruţ la liceul nostru a avut loc, în 5 iu, noiembrie 2010, lansarea proiectului educativ, care a avut ca reper central organizarea unui concurs naţ ional de creaţ ie literarăşartistică adresat i , elevilor din clasele V-XII ş având patru secţ i iuni: Creaţ literară Prezentă ie , ri PowerPoint, Decoraţ iuni de Cră ciun din materiale ecologice ş Pictură pe i sticlă lemn. sau Calendarul activită ţ ilor a fost urmă torul: 5-20 noiembrie 2010 – înscrierea online prin completarea ş i trimiterea fiş ei de înscriere; 2 decembrie – data limităde trimitere a lucră rilor participante; 10-

16 decembrie – jurizarea creaţ literare ş iilor i artistice; 17 decembrie - spectacolul culturalartistic „Domn, Domn să lţ -năă m!”; 10 decembrie–ianuarie - expoziţ cu lucră ii rile elevilor participanţ 16-22 decembrie – acţ i; iuni filantropice; ianuarie 2011 – trimiterea diplomelor online tuturor participanţ ş ilor i publicarea rezultatelor pe www.didactic.ro Serbarea de Cră ciun, din 17 decembrie 2010, a avut loc în sala festivăa Liceului Teoretic ,,Aurel Lază din Oradea şa pus în r” i luminăobiceiuri stră eş gazdele primesc moş ti: colindă în seara de Ajun. torii Regia activită au realizat-o ţ ii prof. Laura Lup, prof. Elena Dumitraş ş prof. Zita i Bondar de la Liceul "Aurel Lază r". Cetele de colindă formate din elevi tori, de la Liceul Teologic Ortodox "Episcop Roman Ciorogariu", de la Liceul "Aurel Lază şde la Liceul r" i "Vasile Voiculescu", au avut un repertoriu alcă tuit din colinde tradiţ ionale româneş ti. Dar, fiindcă există nu concurs fă răparticipanţ nei, am interesat de la echipa de proiect despre numă elevilor implicaţ Am aflat căau rul i. participat 493 de elevi (229 la creaţ literară ie ,

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

29

120 la prezentă PowerPoint, 91 la Decoraţ ri iuni de Cră ciun ş53 la pictură sticlăsau lemn). i pe Ei au fost coordonaţde 128 de profesori, din i 25 de judeţ ale ţ (Alba, Arad, Argeş e ă rii , Bacă u, Buză u, Bihor, Caraş -Severin, Constanţ Cluj, Dâmboviţ Dolj, Galaţ Gorj, a, a, i, Hunedoara, Iaş Maramureş Mureş Neamţ i, , , , Olt, Prahova, Satu Mare, Suceava, Teleorman, TimişVâlcea) la care se adaugă i Bucureş , ş tiul. Din cadrul ş colii noastre au obţ pre inut mii urmă torii elevi: la creaţ ie literară- Danş Alexandra – a premiul II (clasa a V-a A), Ardelean Andreea – premiul II (clasa a VI – a A),

Szasz Mercedes – premiul III (clasa a VI- a C), Lă tuş tă – premiul II (clasa a VII-a B), că Că lin Ursachi Adrian- premiul III ( clasa a VII-a B), Iancu Adina- menţ iune (clasa a VIII-a A), Porţ Cristian – premiul I (clasa a IX-a A), an Hulban Narcis- premiul III (clasa a IX-a),

Ză lhan Sanda- premiul I (clasa a XI-a A); la secţ iunea prezentă PowerPoint - Putyer ri Jessica, Putyer Edward, Putyer Alexandrapremiul I (clasa a VIII-a A), Onadi Katalin, Kiss Henrietta, Sandor Jessica - menţ iune (clasa a VIII-a C), Filip Marcel, Boroş Vladimir- premiul II (clasa a IX-a A), Carţ iş Alexandru Mihai – premiul II (clasa a X-a); la

30

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

decoraţ iuni de Cră ciun- Dumea Narcisapremiul I (clasa a V-a A), Cozac Monicapremiul II (clasa a V- a A), Kiss Izabellapremiul I (clasa a VI-a C), Galea Cameliapremiul I (clasa a VI-a B), Dumitraş Alecsandra- premiul II (clasa a VI-a B), Utan Diana- premiul III (clasa a VI-a B), Potyok Evelin- menţ iune (clasa a VI-a C), Bara Denisa- premiul I (clasa a VIII-a A), Platona Bianca- premiul I (clasa a VIII-a A), Lorincz Iuliana- premiul III (clasa a VIII-a A), Kiss Edina- premiul I (clasa a VIII-a C), Sipos Lillapremiul I (clasa a VIII-a C), Possert Boglarkapremiul III (clasa a VIII-a C); la picturăpe

sticlăsau lemn- Szekely Alexandra Daianapremiul I (clasa a V-a A), Istrate Andreeapremiul II(clasa a V-a A), TocuţDiana premiul III(clasa a V-a A) ş Petri Edinai premiul III (clasa a VII-a C). Prin activită din cadrul proiectului ţ ile speră că reuş mă pentru câteva clipe, m am it, car sănu uită căNaş m terea Domnului ne-a adus speranţ i iubire, cătrebuie săne apropiem ăş prin rugă ciune ş prin cură sufleteascăde i ţ ie Domnul nostru Iisus Hristos. Cristian Porţ – clasa a IX-a an

Corala „Diacon Nicolae Firu” a Liceului Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” în pragul să torilor rbă
datăcu începerea Postului Naş Domnului, elevii Liceului Teologic Ortodox terii „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea care fac parte din Corala „Diacon Nicolae Firu” a liceului, împreunăcu dirijorul Arhid. Prof. Ş tefan Alexandru Lakatoş au , început să i îmbogă -ş ţ eascărepertoriul propriu cu noile colinde pe care le vor cânta cu ocazia Să torilor de Iarnă Pe lângăcolindele lansate anul trecut pe CD-ul intitulat „Colinda copiilor”, rbă . corala a interpretat colinde noi precum: Jos În Ţ Românească Colind Bizantin, Cerul Ş ara , i-a Deschis Soborul, Colind de Anton Pann, Colindul din Creta, Tână Crai, Troparul ş Condacul rul i Naş Domnului, terii cu care au impresionat persoanele care au participat la concertele ş i activită corului, ţ ile desfăurate ş în această perioadă . Primul concert la care a participat corala ş colii noastre, în a doua decadă lunii a decembrie, a fost Concertul de Colinde organizat Corul elevilor din clasele V-VIII de la Liceul Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” Oradea de că Episcopia tre Ortodoxă Română

O

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

31

a Oradiei în colaborare cu Inspectoratul Ş colar Judeţ Bihor, la Catedrala Episcopală„Învierea ean Domnului” din Oradea, unde au concertat, ală de formaţ noastrăcorală Corul Liceului turi ia , Pedagogic „Nicolae Bolcaş din Beiuş Corul Colegiului Naţ ” , ional „Octavian Goga” din Marghita, Corul Liceului de Artădin Oradea, Corul Ş colii „Oltea Doamna” din Oradea ş Corul Ş i colii „Dimitrie Cantemir” din Oradea. În 15 decembrie corala a cântat la lansarea volumului Din durerile Bihorului (Pagini din lupta intelectualită române din Bihor pentru apă ţ ii rarea credinţ ş ei, colii ş fiinţ naţ i ei ionale româneş volumul I, Documente 1901-1903, semnat de prof. Ioan Popovici, dr. Bujor Dulgă şpr. ti), u i Ioan Ghitea, dupăacest eveniment colindându-l, la reş a episcopală pe Preasfinţ Pă edinţ , itul rinte Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei. Tot în aceeaşzi, componenţ coralei, împreună un grup de i ii cu elevi din clasele VI-VIII i-au colindat pe copiii instituţ ionalizaţla Centrul de Plasament Nr. 2 din i Oradea, oferindu-le acestora daruri (dulciuri, rechizite, jucă ş îmbră minte) care au bucurat rii i că sufletele celor privaţde că i ldura şarmonia parentală i . În 16 decembrie corala a participat la Festivalul de colinde de la Teatrul Arcadia, intitulat „Noi umblă a colinda” - ediţ a ş m ia asea - unde au participat elevi ai unor ş din Oradea ş din coli i judeţgrupurile de colindă , tori, frumos îmbră i în straie populare, oferind un adevă regal al caţ rat cântecelor tradiţ ionale de Cră ciun. O zi mai târziu, pe 17 decembrie, coriş au participat, în sala tii festivă Liceului Teoretic „Aurel Lază din Oradea, la un spectacol cultural artistic susţ de că a r” inut tre elevii ş colilor partenere în cadrul Concursului naţ ional de creaţ literarăşartistică„Domn, Domn ie i

să lţ -năă organizat de Liceul Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” în colaborare cu m!” Liceul Teoretic „Aurel Lază şLiceul Sanitar „Vasile Voiculescu” din Oradea, concurs care s-a r” i bucurat de participarea a aproape 500 de elevi din toate zonele ţ ă rii. Pe data de 19 decembrie, ora 19, a avut loc Concertul de Colinde de la Catedrala Episcopală “Învierea Domnului” din Oradea, la care a participat Corala liceului, ală de Corala „Psalmodia turi Varadiensis” a Facultă de Teologie Ortodoxă ţ ii „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, dirijată de Pr. Conf. Univ. Dr. Mihai Brie şnoua Corala a Preoţ “Cornel Givulescu” dirijată Arhidiacon i ilor de Ş tefan Lakatoşcare a susţ primul ei concert. , inut Pe data de 20 decembrie, dupăSfânta Liturghie să ităla Paraclisul cu hramul Sfântul vârş Sfinţ Mucenic şApostol Iacov, ruda Domnului, din cadrul liceului nostru, Corala „Diacon Nicolae it i Firu” i-a colindat pe profesorii liceului. Ovidiu Vlad Botiş clasa a XII-a -

32

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

Patriarhul Iacov
acov, cel de-al treilea patriarh al Vechiului Testament, a fost cel deal doilea fiu al lui Issac şal Rebecă i i şnepot al patriarhului Avraam. i Din punct de vedere etimologic numele lui provine de la cuvântul ebraic "akev", care în traducere înseamnă„că lcâi” sau “cel ce ţ ine“, datorită faptului că naş l-a ţ pe fratele la tere inut să geamă Esau, de că u n, lcâi. Cei doi fraţ i,

I

crescând, aveau caractere şpreocupă diferite. i ri Esau pare mai degrabăomul momentului, fă ră gânduri de viitor şfă a pune preţ diversele i ră pe reguli şconstrângeri ale societă în care tră i ţ ii ia. El prefera să iască naturădevenind iscusit tră în , la vână toare ş tră pe câmpii. Esau era i ind favoritul tată să Isaac, că lui u ruia îi plă cea foarte mult vânatul adus de fiul mai mare.

Rebeca se înţ elegea mai bine cu Iacov care era om liniş îndeletnicindu-se cu tit, pă storitul ş având un interes mai accentuat i pentru viitor în comparaţ cu fratele să Aş ie u. a se explică dorinţlui Iacov de a avea dreptul de a întâi-nă pe care îl cere lui Esau. Într-o zi, scut când fratele să cel mare s-a întors flă u mând de la vână toare, a poftit la ciorba de linte pe care Iacov o fierbea pe foc. Fă răsăse gândească prea mult, Esau a renunţ la dreptul să în at u schimbul unui blid de linte: „Ş i s-a jurat Esau i ş a vândut lui Iacov dreptul să de întâi i u nă scut. Atunci Iacov a dat lui Esau pâine ş i fierturăde linte şacesta a mâncat şa bă i i ut, apoi s-a sculat şs-a dus. Ş astfel a nesocotit i i Esau dreptul să de întâi-nă u scut" (Fac. 25, 3334). La evrei, Legea prevedea ca cel întâină scut sămoş teneascăo parte mai mare din averea pă ilor (faţde ceilalţfraţ primind rinţ ă i i), ş poziţ privilegiatăde cap al familiei după i ia moartea tată toate acestea fiind însă lui, acordate numai prin binecuvântarea pă rintească . Pentru obţ inerea binecuvântă Iacov rii, se foloseş de un nou ş te iretlic, ajutat fiind şde i mama sa. Astfel, Isaac, mare amator de carne de vânat, îl roagăpe Esau să meargă la vână toare ş apoi să pregă i -i teascăo mâncare cum îi place lui, ca dupăaceea să poatăda -i binecuvântare, întrucât nu se ş ziua în care va tia muri. Esau acceptă i plecă ş bucuros imediat. Rebeca a auzit totul ş cunoscând faptul i, că Isaac era aproape orb din cauza bă trâneţ ş ii i a bolii, a ticluit un plan pe care l-a împă ş rtăit fiului ei preferat, spunându-i sămeargă la turmăsă , aducă iezi tineri şbuni, ca să doi i facă de mâncare cum îi place tată să iar după lui u, ce

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

33

e gata săi-o ducă pentru a-l binecuvânta , înainte de a muri. Planul este pus în aplicare ş i Isaac, înş de propria-i soţ ş de fiu, îl elat ie i binecuvântează Iacov în locul lui Esau. pe După ce Esau se întoarce de la

vână toare, vine la tată să cu mâncarea l u pregă şîn acest fel înş toria lui Iacov este tită i elă descoperită iar Sfânta Scriptură , spune că„s-a : cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte” (Fac. 27, 33). Esau este disperat, la rândul să u, şprimeş vestea pierderii acelei binecuvântă i te ri „cu glas mare şfoarte dureros” (Fac. 27, 34). i Delă sarea cu care tratase până atunci rangul să u în familie dispare; ş realizeazăce a pierdut i prin vinderea dreptului sau de întâi nă scut, deş i nu-şrecunoaş şvina directăEsau insistă i te i . să primeascăş el binecuvântare, dar este refuzat i de Issac, care nu vroia săse abatăde la Lege. Ura pe care o simte Esau, din cauza vicleniei lui Iacov, este din ce în ce mai mare, aş că gândeş să omoare. Îşiubeş însă a se te -l i te prea mult tatăşnu vrea să supună l i -l unei astfel de dureri, de aceea vrea să tepte întâi moartea aş lui Isaac ş abia apoi să i ducăplanul la i -ş îndeplinire. De teama ră zbună fratelui să Iacov, rii u, sfă de mama sa, a fugit în Mesopotamia, la tuit unchiul să Laban, fratele Rebecă ş fiul lui u i i Batuel Arameul. Rebeca l-a încurajat săfacă acest gest pentru căa vrut ca Iacov săse că torească o fată acelaşneam, evitând să cu din i astfel o că torie mixtă să . Elementul esenț care marchează a lui ial viaţ Iacov a avut loc în timpul fugii spre nord, la

Betel, unde a avut un vis în care apă o scară rea lungăîntre cer ş pă i mânt, în vârful că L-a reia vă zut pe Dumnezeu, care reînnoieş te promisiunea fă cutălui Avraam, bunicul să u: „Iată Eu cu tine sunt şte voi pă oriunde vei , i zi merge” (Fac. 28, 15). Ajuns în Mesopotamia, la unchiul să o îndră te pe u, geş Rahila ş slujeş pentru ea i te ş ani. Laban, unchiul să apte u, i-o dă că torie pe Lia, fiica în să mai mare, iar dupăalţ ş i apte ani i-o dăş pe Rahila, fiica i mai mică . Timp de 20 de ani, cât a trebuit Iacov săstea în casa unchiului să devenit socru, i u, s-au nă unsprezece fii ş o scut i fiicăLia a nă ş fii ş o . scut ase i fiică în timp ce Rahila a fost , stearpă vreme. Necazul ei s-a o atenuat în parte atunci când i-a dat lui Iacov pe slujitoarea ei, Bilha, ş a i adoptat pe cei doi fii nă i de aceasta. Lia scuţ procedează fel cu slujitoarea sa, Zilpa, care a la nă doi fii. În cele din urmă scut Rahila a nă scut pe Iosif.

La sfârş anilor de slujire, Iacov, itul însoţ de întreaga sa familie, se întoarce în it Canaan. Pe drumul de întoarcere se petrece

34

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

celebra luptă lui Iacov cu îngerul Domnului: a „Ră mânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul pânăla revă rsatul zorilor. Vă zând însă că nu-l poate ră pune, Acela S-a atins de încheietura coapsei lui şi-a vă mat lui Iacov i tă încheietura coapsei pe când se lupta cu el” (Fac. 32, 24 - 26). Tot acum, la rugă mintea lui Iacov de a fi binecuvântat, acesta primeş o te nouăidentitate, schimbându-i-se numele: „De acum nu-ţva mai fi numele Iacov, ci Israel te i vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şai ieş i it

biruitor!” (Fac. 32, 28). Episodul accentuează o dată plus caracterul de luptă al lui Iacov, în tor determinarea lui de a depăi orice situaţ nu ş ie, abandonând ca un laş ci acţ , ionând chiar ş i când situaţ e tulbure ş imprecisă În ia i . amintirea acestui eveniment Iacov a numit locul Peniel adică“faţ lui Dumnezeu”: "Am a vă pe Dumnezeu în faţ i mântuit a fost zut ăş sufletul meu!" (Fac. 32, 30). Continuându-şdrumul, trimite în avans i un dar considerabil pentru fratele să ca semn u, de împă care ş supunere ş se bucurăde o i i primire că lduroasă partea lui Esau. Cu puţ din in timp înainte de a intra în cetatea Efrata, Rahila a nă din nou, iar naş scut terea grea i-a cauzat moartea. La întoarcerea lui Iacov din Haranul Mesopotamiei, unde ş ezuse cam două zeci de ani, Issac, tată să era încă viaţ Iacov se l u, în ă .

va stabili în ţ inutul Hebronului ş va tră acolo i i la fel ca în Haran, ocupându-se de cultivarea pă mântului şde creş i terea animalelor. Fiii avuţ i cu Lia încearcă scape de Iosif, din cauză să că acesta era fiul preferat al lui Iacov. Pe timpul foametei, întreaga familie a fost silităsăia grâne din Egipt, unde Iosif, fiul să pe care îl u credea mort, ajunsese mare demnitar. Cu aceastăocazie, împreună întregul să neam cu u se va stră muta în Egipt, unde a adoptat pe cei doi fii ai lui Iosif, Manase ş Efraim, i acordându-le câte o binecuvântare specială . Cele douăevenimente deosebite din viaţ lui (visul ş lupta cu îngerul Domnului), a i par a schimba în bine comportarea lui Iacov; pe mă surăce înainteazăîn vârstă ambiţ este , ia înlocuită de rugă ciune ş muncă dar îş i , i continuăgrija pentru familia ş copiii să a i i, că soartă ş fapte îi pricinuiesc multe ror i suferinţ e. Patriarhul Iacov a murit la vârsta de o sută treizeci de ani ş a fost îngropat în i mormântul familiei, din peş Macpela, cea tera de lângăMamvri, ţ arinăpe care o cumpă rase bunicul să dreptul patriarh Avraam, de la u, Efron Heteul, ca loc de îngropare. După ceremonia înmormântă Iosif împreunăcu rii, fraţ să se vor întoarce în Egipt. Toţurmaş ii i i ii lui Iacov ş luat numele de Israel, aş încât i-au a din cei 12 fii ai să vor lua naş cele 12 i tere seminţ ale lui Israel. ii Asocierea dintre Avraam, Issac şIacov, i în cadrul că Iacov stă turi de bunic şde reia ală i tată este un arhetip autentic pentru cei care , sunt binecuvântaţ pentru veş i nicie. Nu întâmplă în „Chemarea lui Moise”, Însuş tor, i Dumnezeu ţ săprecizeze acest fapt: „Eu ine sunt Dumnezeul tată tă Dumnezeul lui lui u, Avraam ş Dumnezeul lui Issac ş Dumnezeul i i lui Iacov” (Is.3,6). Andrei Guran Clasa a X-a
Bibliografie: Sfânta Scriptură Pr. Dumitru Bondalici - Enciclopedia marilor personalită din Vechiul şNoul Testament ţ i i Pr. Prof. Dr. Nicolae Ciudin - Studiul Vechiului Testament Robert Beckhouse - Personaje din Vechiul ş i Noul Testament

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

35

Sfântul Apostol ºi Evanghelist Ioan
fântul Apostol Ioan a fost fiul lui Zevedeu ş al Salomeii ş frate al i i apostolului Iacov, originar fiind din Galileea. Ioan fă parte din grupul celor cea doisprezece apostoli, dar ş din grupul mai i restrâns al celor trei ucenici apropiaţ ai i Mântuitorului, grup compus din Petru, Iacov ş i Ioan, martorii unor evenimente deosebit de importante precum: învierea fiicei lui Iair, Schimbarea la Faţ i rugă ăş ciunea din Gră dina Ghetsimani. Mai mult, Ioan era ucenicul iubit al lui Iisus, cel mai tână dintre apostoli, la Cină r cea de Tainăfiind cel care a stat cu capul pe pieptul Mântuitorului, într-un gest de iubire ş i admiraţ totală ie . Sfinţ Evangheliş menţ ii ti ionează în scrierile lor numele mamei lui Ioan – Salomeea, susţ inând că aceasta ar fi fost una dintre femeile care l-ar fi însoţ ş l-ar fi slujit pe Mântuitorul it i pe tot parcursul propovă duirii Lui. Sfântul evanghelist Marcu precizează Salomeea a fost că una dintre mironosiţ care a venit la ele mormântul Mântuitorului, în dimineaţ Învierii, a ca să ungă -I trupul cu miresme. Legă tura sufletească profundă dintre Iisus şapostolul Ioan este vă i dităşde prezenţ i a apostolului pe Golgota ca ş de faptul că pe i , cruce fiind, Domnul a încredinţ pe mama Sa, spre purtare de grijălui Ioan, într-un emoţ at-o , ionant dialog de stabilire a legă de filiaţ a acestuia cu Maica Sa: „Fiule, iată turii ie mama ta!... Femeie, iată fiul tă Aş se face că u!” a Sfântul Apostol Ioan a fost şprimul care l-a recunoscut pe Iisus cel înviat, i atunci când Acesta S-a ară apostolilor la Marea Tiberiadei: „Atunci ucenicul acela pe care Iisus îl tat iubea mult a zis lui Petru: Domnul este!”.

S

36

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

După Înăarea Domnului la cer, lţ Ioan a fost de faţ Pogorârea Sfântului ăla Duh, iar apoi, împreună Petru, desfăoară cu ş o activitate misionarăş taumaturgicăîn i Ierusalim şîn ţ i inuturile din jur. Mai apoi a participat, în Ierusalim, la Sinodul Apostolic din anul 49/50 d.Hr., iar Sfântul Apostol Pavel îl va numi, pentru autoritatea sa în comunitatea Bisericii primare, „stâlp al Bisericii” (Gal. 2, 9). În jurul anului 69 d.Hr. Ioan pă seş cetatea Ierusalimului ş se ră te i stabileş la Efes, în Asia Mică conducând te , cu mare autoritate Biserică de aici. Împă ratul Domitian (81-96), fiul lui Vespasian, îl exileazăîn insula Patmos, unde marele apostol are vedeniile pe baza că vă rora scrie mai târziu Apocalipsa. Sub împă ratul Nerva (96-98 d. Hr.), Ioan se întoarce la Efes. Moare la adânci bă trâneţ foarte probabil de moarte i, naturală întrucât tradiţ conform că ar , ia reia fi murit ca martir în timpul persecuţ de iei împă ratul Traian (98-117 d. Hr.), fiind aruncat într-un cazan cu ulei încins, nu se verifică . Evanghelia lui Ioan a fost scrisăîn cetatea Efesului, că sfârş secolului I d.Hr., în anii 96tre itul 98, fiind destinatăcreş tinilor din Asia Micăpe care , apostolul voia să întă -i rească credinţ cea nouă i în a ş luminată Mântuitorului şsă ferească pericolul a i -i de ereziilor iudeo-gnostice, care-ş fă i cuseră deja apariţ ia. La scurt timp dupăscrierea Evangheliei a scris cele trei epistole soborniceş pă ti, strate în canonul Noului Testament ş de asemenea, cartea i, profetică Apocalipsei. a Ioan a fost numit deopotrivă Apostol ş i Evanghelist, dar şTeologul, pentru căscrierile sale i cuprind taine ş învă turi de credinţ de o i ţ ă ă profunzime teologicăimpresionantă Ioan Teologul, . evanghelistul iubirii, cel care atât de mult L-a iubit pe Domnul şcare atât de mult a fost iubit de Acesta, i a ră pentru totdeauna în conş a creş mas tiinţ tinilor ca cel care L-a definit pe Dumnezeu ca fiind iubire: „Cel ce nu iubeş acela nu L-a cunoscut pe te, Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.” Biserica Ortodoxăîl cinsteş în ziua de 8 te mai precum ş în ziua de 26 septembrie, când s-a i mutat la slujirea îngerească . Alexandru Vereş clasa a X-a –

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

37

A,B,C,…ortodox

A…
Atribute – proprietă reale ale firii ţ i dumnezeieş care se constatăîn creaţ în ti ie, lucrarea pronietoare ş de mântuire prin care i Dumnezeu Se comunicăş Se manifestăca i fiinţpersonalăpotrivit cu starea omului. ă , Atributele sunt „numele” lui Dumnezeu, cu toate că „este cu neputinţsă ă se gă sească în lume o imagine care să exemplifice în ea însăi, în chip exact, modul ş de existenţ al Sfintei Treimi” (Sf. Ioan ă Damaschin). Sfânta Scriptură foloseş adesea, te pentru a descrie atributele proprii lui Dumnezeu ş lucră Sale în afarăde fiinţ i rile a Sa, facultă ş însuş împrumutate de la ţ i i iri oameni (antropomorfism). Autocefalie – conducere de sine stă toare. tă Ideea de autocefalie este constitutivăBisericii locale, deoarece aceasta reprezintăpoporul lui Dumnezeu adunat întrun anumit loc pentru a aduce Taina Euharistiei ca o mă rturie a vieţ sale în Hristos, sub ii conducerea episcopului, în continuitate cu Apostolii, înconjurat de preoţ ş asistat de i i diaconi, cu participarea credincioş ilor. O Bisericăautocefalăeste recunoscută ca fiind aptă prin faptul că poate: să constituie sinodul episcopilor locali, aceasta fiind singura ei autoritate canonică săaleagăpropriul ei ; primat – arhiepiscop sau patriarh, având bineînţ un teritoriu limitat ca jurisdicţ eles ie; săsfinţ eascăSfântul ş Marele Mir necesar i Tainei ungerii cu Mir. Avva – pă rinte, tatăîn limba aramaică , , vorbită Iisus Hristos. Termenul este folosit de de Iisus în rugă ciunea Sa: „Pă rintele Meu, de este cu putinţ ăsătreacăde la Mine cupa aceasta”. După exemplul Să rugă u, ciunea creş tinilor începe cu invocarea Tată „Avva, lui: Pă rinte”. Axion – imnul care se cântă cinstea în Sfintei Fecioare, îndată după vârş Sfintei să irea Jertfe la Liturghia Ortodoxăa Sfântului Ioan Hrisostom. Originea Axionului se află în diferite imne care însoţ încădin vechime eau pomenirea nominală a Sfintei Fecioare în cursul rugă ciunii de mijlocire ca o manifestare spontană sentimentelor de supravenerare faţ a ă de Preasfânta Nă toare de Dumnezeu. scă Axios – aclamaţ liturgică a ie comunită în timpul hirotonirii slujitorilor. ţ ii Axios indicănu numai acceptarea de că tre comunitate a noului ei pă stor, ci are sens şde i rugă ciune pentru cel nou hirotonit: „săfie vrednic”. Azimă – pâine nedospită folosirea ; pâinii nedospite în ritualul Euharistiei este menţ ionatăde patriarhul Mihail Cerularie al Constantinopolului (1000-1058), ca una din „ereziile latine”. Biserica ră riteană nu să foloseş azima ca pâine euharistică te , argumentând că aceasta este o ră şă a măiţ Paş telui iudaic. La instituirea Euharistiei, Hristos a luat „artos”, adicăpâine dospită , Apostolii ş Biserica primară n-au folosit i azimă azima simbolizeazămoartea, nu viaţ ; a, pe când aluatul reprezintăsufletul în trup, adică elementul incoruptibil; azima deformeazăsensul cinei de pe urmă care ar fi fost o simplăcinăpascalăş nu instituirea i Tainei Noului Testament, Euharistia; folosirea azimei indicăo anumităteologie euharistică apuseană . (va urma)

38

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

Pentru avva ammona
ovestit-a unul din pă i căera la chilii un bă rinţ trân ostenitor purtând rogojinăş i mergând, s-a dus la avva Ammona. Ş l-a vă pe el bă i zut trânul purtând rogojina şi-a i zis lui: aceasta nimic nu te foloseş Ş l-a întrebat pe el bă te. i trânul, zicând: trei gânduri mă supă ; sau să ră merg în pustietă sau să duc în stră tate, unde nimeni nu mă ţ i, mă ină cunoaş sau te, să închid în chilie şcu nimeni să mă mă i nu întâlnesc, mâncând după două zile. Zis-a avva Ammona lui: nici una dintr-acestea trei nu-ţeste de folos să i faci; ci mai vârtos ş în chilia ta şmă ezi i nâncă puţ în fiecare zi şai totdeauna cuvântul vameş în inima ta. Ş aş poţsă mântuieş in i ului i a i te ti. † Zis-a avva Ammona: patrusprezece ani am fă în schit, rugându-mă Dumnezeu noaptea cut lui şziua, ca să dă i -mi ruiască biruiesc mânia. să † Acestui avva Ammona i-a proorocit avva Antonie, zicând: o să sporeş întru frica lui Dumnezeu. ti Ş scoţ i ându-l afară chilie, i-a ară o piatră i i-a zis: din tat ş ocă ş piatra aceasta şo bate. Iar el a fă aş Ş i-a răte i cut a. i zis avva Antonie: nu cumva a gră piatra? Iar el a zis: it nu. Ş i-a zis iarăi avva Antonie: aş ştu, o săajungi i ş a i aceastămă . Ceea ce s-a şfă că a sporit avva sură i cut, ci Antonie atâta, încât din multa bună nu mai cunoş tate tea ce este ră utatea. Ş aş fă i a cându-se el episcop, au adus la el o fecioarăavând în pântece ş i-au zis lui: cutare au i fă lucrul acesta, dă lor canon, adicăpedeapsă cut -le pentru pă Iar el, fă cat! când semnul crucii pe pântecele ei, a poruncit săi se dea ş perechi de cearş ase afuri, zicând: nu cumva mergând, sănască i va muri, sau ea ş sau pruncul şnu va afla cele de îngropare? Iar pârâş ei i ii i-au zis lui: de ce ai fă aceasta? Dă canon! Iar el a cut -le zis lor: vedeţ fraţ căaproape este de moarte şce i, ilor, i pot eu săfac? Ş a slobozit-o pe ea ş n-a îndră i i znit bă trânul să osândească nimeni. pe † A fost întrebat avva Ammona: care este calea cea strâmtă i îngustă Ş ră ş ? i spunzând, a zis: calea strâmtăş îngustăaceasta este, să i sileascăcineva gândurile sale ş să i taie voile sale pentru i -ş i -ş Dumnezeu. Ş aceasta este ceea ce s-a zis de apostoli: Iatănoi am lă toate şam venit dupăTine i sat i (Mat. XIX, 27).

P

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

39

 Să învăă ţm… prin anecdote: Într-o piaţ ăpublică un palavragiu spunea o sumedenie de nimicuri. , Vă zându-l pe Aristotel1 , „oratorul” l-a întrebat: - Ce ziceţ Nu e uimitor? i? - Ba, bine că E uimitor să gă nu! se sească oameni care întind urechile să asculte, când te au picioare atât de să toase ca săte poată nă ocoli, îi spune filosoful.  La împă ratul Franz Joseph2 s-a prezentat o doamnăspre a se plânge împotriva soţ ei, ofiţ superior. ului er - Mă înjurămaiestate. , - Nu mă priveş pe mine, doamnă te . - Dar o înjură i pe Majestatea voastră ş ! - Asta nu vă priveş pe dumneavoastrădoamnăi-a ră te , , spuns el.
Franz Joseph
3

Aristotel



- Curios, curios, cugeta Danton , înainte de a fi ghilotinat. Poţspune: „Eu i voi fi ghilotinat”, dar niciodată„Eu am fost ghilotinat”. :  Înainte de a fi executat, marele revoluţ ionar Danton a spus judecă torilor să i: - Eu mor într-un moment când poporul ş pierdut raţ i-a iunea. Voi, însăveţ , i muri în ziua în care poporul ş va redobândi. i-o  Napoleon a descoperit într-un raport înaintat de preş edintele Camerei de Statistică o greş eală elementară de adunare ş l-a i concediat.
1

4

Danton

Aristotel din Stagira (384-322 î.Hs.) este cel mai stră lucit discipol al filosofului Platon, dar nu-i va împă ş rtăi ideile. A întemeiat la Atena ş coala Lykeion (Liceul) care va rivaliza cu Academia lui Platon. A pus bazele multor discipline noi: Logica formală(Organon), Psihologia (Despre suflet), Politica ş economia politică(Politica), Etica i (Etica nicomahică Estetica (Poetica). ), 2 Împă al Imperiului Habsburgic (1848-1867) şal Imperiului Austro-ungar (1867-1916) rat i 3 Georges Jacques Danton (1759-1794), om politic, avocat ş orator francez, unul din conducă i torii Revoluţ iei franceze (1789-1794). A fost ghilotinat de robespierriş care l-au acuzat de moderaţ şde tră tii ie i dare, deoarece a cerut încetarea terorii. 4 Napoleon Bonaparte (1769-1821), general, împă al Franţ (1804-1814 ş 1815), unul din cei mai stră i rat ei i luciţ comandanţmilitari ai lumii. Prin politica sa internăa contribuit la consolidarea orânduirii burgheze în Franţ de i a,

40

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

- Excelenţ nu merit această ă , loviturăa gemut disperat omul, în definitiv n, am furat! - Mai bine fă acest lucru! Furtul are totuşo limităpe când prostia ceai i , este nelimitată .  Gottfried Keller a plecat într-o seară binedispus de la o masă comună . Bă atâta, încât nu-ş mai amintea unde locuieş Trecând pe lângăun use i te. necunoscut, Keller l-a întrebat: - Nu ş i unde locuieş scriitorul Keller? tiţ te - Pă acela sunteţ i, i chiar dumneavoastră ! - Asta o ş deş tiu, teptule! Eu nu te-am întrebat cine sunt, ci unde locuiesc.  La să torirea zilei de 10 mai 1936, Nicolae Iorga a fost invitat la tribuna oficialădar, spre rbă , nemulţ umirea savantului, în rândul al II-lea, drept pentru care i-a trimis regelui7 urmă toarea telegramă ră de spuns: „Maiestate, Iorga nu se uită fundul altora”. în  Într-o zi, Grigore Antipa , obosit dupămunca de laborator s-a dus la Lacul Heră u săpescuiască N-a apucat însăbine săarunce undiţ că stră . a în spatele lui a apă omul legii care i-a spus cu o voce tună rut toare: - Cu ce drept pescuieş aici? ti Antipa l-a mă surat de jos în sus pe jandarm şi-a ră i spuns: - Cu dreptul intelectualului superior care subjugălumea animalelor inferioare… - Aş fă jandarmul jenat. Atunci, vărog sămăscuzaţ Nu pot a? cu i. cunoaş dispoziţ care apar între timp. te iile  Bernard Shaw9 se adresă oficial unui librar cerându-i informaţ despre o carte pe care vroia s-o ii cumpere: - E interesantă ? - Nu ş tiu. - Cum, dumneata vinzi că i fă să citeş rţ ră le ti?
numele lui fiind legate codurile civil, comercial şpenal, care constituie baza juridică noilor relaţ burgheze şcare au i a ii i fost luate ca model în elaborarea codurilor similare în numeroase ţ Ş neîntrerupt de ră ă irul ri. zboaie pe care le-a declanş avea ca scop hegemonia europeanăa Franţ În realitate, ră at ei. zboaiele napoleoniene au zdruncinat sistemul relaţ feudale din Europa. iilor 5 Gottfried Keller (1819-1890), scriitor elveţ de limbăgermană autor de romane despre formarea artistului ian , (Henric cel verde) şde critică i socială (Martin Salander). 6 Ziua Naţ ională României, în care se celebra încoronarea ca domn al României, la 10 mai 1886, a lui Carol I de a Hohenzollern-Sigmaringen 7 Carol al II-lea de Hohenzollern -Sigmaringen (1893-1953), rege al României (1930-1940), iniţ iatorul dictaturii în viaţ politicăa României, prin abolirea regimului parlamentar (februarie 1938). În ultimele luni ale domniei sale, a României i-au fost impuse importante cesiuni teritoriale. 8 Grigore Antipa (1867-1944), biolog, întemeietor al Muzeului de Istorie Naturalădin Bucureş care-i poartă ti, numele. A pus bazele ş româneş de hidrobiologie şihtiologie. Este iniţ colii ti i iatorul dioramelor ş unul dintre creatorii u muzeologiei moderne. 9 George Bernard Shaw (1856 -1950), dramaturg englez de origine irlandeză cultivăteatrul de idei ironic ş , i demistificator. Premiul Nobel (1925).
8 6 5

Gottfried Keller

Grigore Antipa

Nr. 4
-

Spes Orthodoxiae


41

Mă rog, ră spunse librarul, dacă fi farmacist mi-aţ aş i pretinde să gust toate medicamentele? Cardinalul Mazarin 10, pe care mania religioasă îl fă cu 11 vizionar, se duse într-o zi la Ludovic al XIV-lea pentru a-l înş a căarhanghelul Gabriel îi apă tiinţ ruse însă rcinându-l s-o 12 izgonească domniş de la Valiere . pe oara - Ş mie mi-a apă ră i rut, spunse regele, şm-a asigurat că ti i eş nebun.  Primarul unui oraş întâmpină regele Ludovic al XIV-lea îl pe cu un discurs care începea astfel: - Sire, marele Scipio Africanul 13, ajungând la Carthagina14 … Intuind lungimea discursului, regele l-a întrerupt cu cuvintele: - Când Scipio a ajuns la Carthagina îş luase prânzul, eu i însă nu.

Ludovic al XIV-lea

 Ră spunsuri la problemele din numă anterior: rul La testul de inteligenţ ăal lui Einstein ră spunsul corect era „germanul are acvariul cu peş Dacă i ţ cont de premisele enunţ şaţ ti”. aţ inut ate i i gândit rezolvarea trebuia să arate astfel: I Galbenă Norvegian Apă Dunhill Pisică II Albastră Danez Ceai Marlboro Cal III Roş ie Britanic Lapte Pall Mall Pasă re IV Verde German Cafea Rothmans V Albă Suedez Bere Winfield Cîine

Culoare Naţ ionalitate Bă utură Tutun Animal

La imaginea în care apă diferenţde arie între cele două rea a figuri geometrice: Diferenţariilor (adică tratul lipsă apare deoarece niciuna dintre cele 2 figuri geometrice a pă ) care ar trebui săfie triunghiurile de 13 x 5 unită nu sunt triunghiuri, întrucât latura care ar ţ i trebui să ipotenuza este de fapt o linie frântă fie . Imaginea este de fapt o iluzie optică una dintre ipotenuzele celor douătriunghiuri mari este : concavă(“îndoită spre interior), iar cealaltăconvexă(“îndoită spre exterior). Diferenţ de arii ” ” a – care este tocmai aria pă tratului lipsa – provine din suma ariilor triunghiurilor ce reprezintă “abaterea de la linia dreaptă a ipotenuzei. ”
Jules Mazarin (1602-1661), om politic şdiplomat francez, originar din Italia. Cardinal (1641). Ca pri m ministru i (1643-1661), continuăpolitica predecesorului Richelieu, de consolidare a absolutismului regal. Printr-o politicăexternă abilă (Pacea din Westfalia, 1648 şTratatul de la Pirinei, 1659) a consacrat hegemonia Franţ în Europa. i ei 11 Rege al Franţ (1643-1715), supranumit şRegele Soare. În timpul să absolutismul a atins apogeul: de aceea îi ei i u este atribuită celebra afirmaţ „Statul sunt eu”. A antrenat Franţ în mari campanii militare, cu scopuri anexioniste. A ie a sprijinit dezvoltarea artelor şa literaturii. Era mare iubitor de petreceri şgalanterii. Ră i i zboaiele pe care le-a iniţ ş iat i luxul Curţ regale au ruinat Franţ De aceea secolul al XVII-lea este numit ş„seculul lui Ludovic al XIV-lea”. ii a. i 12 Una dintre numeroasele pasiuni ale Regelui-Soare. 13 Scipio Africanul, general roman, învingă torul lui Hanibal, în bă lia de la Zama (202 î.Hs.) tă 14 Oraş pe litoralul mediteranean al Africii de Nord, astă Tunis, întemeiat de fenicienii din oraş Tyr, după -stat zi ul legendăîn anul 214 Î.Hs. S-a confruntat cu Roma pentru supremaţ în zona Mediteranei. În urma ră , ia zboaielor punice, Carthagina este distrusă anul 146 î.Hs. în
10

42

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

…Dacă nu aţ lă i murit nici acum problema, consultaţ http://www.artacunoasterii.ro/ i: curiozitati/curiozitati-matematice-sofismul-lui-curry-sau-paradoxul-disectiei-triunghiului Douăgreş Prima greş : pentru a trece de la pagina 18 la urmă eli: eală toarea nu trebuie să întorci nici o filă întrucât toate că ile şbroş , rţ i urile, oriunde le-ai deschide au pagina din stânga numerotatăcu soţ cea din dreapta fă , iar răsoţA doua greş : de la 72 de ore de la noaptea în . eală care s-a aş ternut ză pada nu se putea ca soarele să ardădeoarece era... tot noapte. , În raftul bibliotecii: Între prima filă volumului I şultima filăa volumului III se gă 200 a i sesc de file, adică cuprinsul volumului II. Orânduind trei că i, vă i convinge că a stau lucrurile. rţ veţ aş Drumul pă durarului: La plecare, dupăcum am vă pă zut, durarul a întors ceasul potrivindu-l la o orăoarecare. Ajuns la să tean a privit ceasul, a aflat cât este ora, lucru pe care l-a fă şla cut i plecare. Deci el a ş cât timp a ză tiut bovit în sat. Sosit acasăs-a uitat la ceasul să ş a fă u i cut socoteala cât timp a lipsit de-acasă Din acest timp l-a scă pe cel cât a ză . zut bovit în sat şa aflat i astfel durata drumului. Întrucât distanţ dintre sat şcasa lui o parcurgea atât la dus cât ş la a i i întoarcere în acelaştimp, a împă it durata totală drumului la 2, aflând astfel durata unui drum. i rţ a Acum, nu i-a mai ră decât săadauge acest timp la ora ară mas tatăde ceas la plecarea sa din sat. Suma aflată ora exactăla care ş potrivit apoi ceasul. era , i-a Etichetele încurcate: Tână a scos o piatrăpreţ rul ioasădin cutia cu eticheta "safir şrubin". i Dacăa scos un safir, atunci cutia conţ douăsafire (nu putea conţ un safir ş un rubin, inea ine i fiindcă- s-a precizat - eticheta nu indica adevă ratul conţ al cutiei). Deci, dacăaceastăcutie inut conţ cele douăsafire, cea cu eticheta "douărubine" ar fi conţ un safir şun rubin, iar cea inea inut i cu eticheta "douăsafire" urma săconţ inădouărubine. Dacăar fi extras un rubin determinarea conţ inutului cutiilor s-ar fi fă potrivit aceluiaşraţ cut i ionament.  Un exerciţ de logică i perspicacitate:… iu ş 1. Într-o zi, trei că ri, ce mergeau că satul din apropierea mă stirii, au ajuns la lugă tre nă marginea unui râu. Când colo, ce săvezi? Cum plouase aprig cu câteva zile în urmă apa , învolburată stricase podul. Ce să facă acum, cum să treacă dincolo? Dar nu ş pierdut nă i-au dejdea, ci au spus: „Doamne, ajută -ne!” Ş iată rugă i că ciunea nu le-a ră neascultatăcă pe luciul apei mas , ci îşfă apariţ o bă ă i cu ia rcuţmicuţ cu vâsle, în care se gă ă , seau doi copii din sat. Vă zându-i pe cei trei că ri, copii s-au gră să sară ajutor. Dar, acum i-acum ! Vezi tu, bă a era prea mică i lugă bit le în rcuţ ş nu putea duce decât un singur om în toată firea. Nici mă nu se puteau urca în barcă că r ş car un lugă i un copil, că s-ar fi scufundat negreş Deci barca nu putea duce decât un singur om sau pe cei doi ci it. copilaş atât ! Ori, ori ! i, - Nu ne sunt de nici un ajutor copiii cu bă a rcuţ lor, a spus trist că rul mai tână Nici mă nu lugă r. car avem o frânghie sălegă barca, s-o tragem de la m un mal la altul... - Nu te gră ci judecă douăori, înainte bi, de de a vorbi o dată îi spuse cu blândeţ că rul ! e lugă cel mai bă trân. Eu zic căBunul Dumnezeu ne-a ascultat rugă ciunea Ş iată că ne-a scos din i încurcă . Îţ voi ară cum putem trece râul tură i ta chiar cu această rcuţ bă ă . Ş chiar aş fost! Acum, stai ştu şgândeş i a i i tete niţ : cum au trecut cei trei că ri râul ? eluş lugă

Nr. 4

Spes Orthodoxiae

43

2. În apropierea unui sat sunt două nă mă stiri. De la prima pleacă că r să un lugă cumpere ulei pentru candele şia cu el un bidon de 8 litri. i După bucată drum se întâlneş cu alt că r, de la mă stirea vecinăce mergea şel în sat tot o de te lugă nă , i cu gând săcumpere untdelemn. Acesta, neavând un vas mai mare, luase cu el douăbidoane mai mici, unul de 5 litri ş celă de 3 litri. S-au hotă să i lalt rât meargă împreunăla cumpă turi. Zis ş ră i fă Când au ajuns însăla pră lia din sat, nu au mai gă decât 8 litri de ulei pe care i-au cut! vă sit cumpă cu gând să împartăfră te. Au umplut ochi bidonul cel mare, de 8 litri, ş au pornit rat -i ţ eş i înapoi. Când au ajuns la bifurcaţ unde trebuia săo ia fiecare că ia tre mă stirea sa, ce să nă vezi ? Împarte uleiul, dacă i ! poţ - N-am fă nicio scofală zise cel mai tână Avem un cut , r. vas plin cu ulei, de 8 litri, şdouăvase goale, unul de 5 litri ş i i celă de 3. Asta-i tot! Nu putem mă patru litri pentru tine ş lalt sura i patru pentru mine. O săvin, prin urmare, cu tine pânăla mă stirea ta, săîmpă im acolo uleiul fră te ş voi face pe nă rţ ţ eş i urmă cale-ntoarsă . - Nu-i nevoie să i atâta drum doar pentru asta. baţ Putem foarte bine să împă im uleiul egal, câte patru litri rţ pentru fiecare ş asta cu mare exactitate, folosind doar i cele trei bidoane pe care le avem cu noi. Uite cum facem…. Ş au reuş Ia gândeş i it. te-te ştu: cum au împă it i rţ că rii uleiul? lugă 3. Doi drumeţce că toreau împreună un popas la i lă fac umbra unui copac pentru a mânca ce avea fiecare în desagă . Unul din ei avea trei pâini, iar celă douăCând să apuce lalt . se de mâncat, apare un alt drumeţ care îi roagăsă dea şlui -i i ceva de mâncare, el neavând nimic la el. Cei doi îl invită lângă ştoţtrei se apucă mâncat ei i i de cele cinci pâini, terminându-le pe toate. Toţtrei au mâncat i cantită egale de ţ i pâine. Înainte de a pleca, drumeţ ul singuratic scoate 5 lei ş îi dă celui care i avusese trei pâini, iar apoi pleacăCel care a . primit banii îi întinde 2 lei celui ce avusese douăpâini ş îi spune: i “Ai avut două pâini întregi, 2 lei ţse cuvin. Iar eu, care am i avut trei pâini, îmi opresc 3 lei.” Acum celă se revoltăspunând: “Pentru că lalt , fiecare a mâncat pă i egale din cele cinci pâini, mi se pare cinstit să rţ primesc o sumă egală tine, adică lei.” cu 2,5 Cei doi se hotă sc săse ducăla judecată Ce ar ră . trebui să rască hotă judecă torul?

44

Spes Orthodoxiae

Nr. 4

Gă te în careu cuvintele subliniate în text: seş „Iar naş terea lui Iisus Hristos aş a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită Iosif, fă să fost a cu ră fi ei înainte împreunăs-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. , Iosif, logodnicul ei, drept fiind şnevrând s-o vă i deascăa voit s-o lase în ascuns. , Ş cugetând el acestea, iată i îngerul Domnului i s-a ară în vis, gră Iosife, fiul lui David, nu tat ind: te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că s-a ză ce mislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naş Fiu şvei chema numele Lui: Iisus, că El va mântui poporul Să de pă te i ci u catele lor. Acestea toate s-au fă ca să împlinească cut se ceea ce s-a zis de Domnul prin prorocul care zice: "Iată Fecioara va avea în pântece ş va naş Fiu şvor chema numele Lui Emanuel, care se , i te i tâlcuieş Cu noi este Dumnezeu". te: Şdeş i teptându-se din somn, Iosif a fă aş precum i-a poruncit îngerul Domnului şa luat la el cut a i pe logodnica sa. Ş fă să cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nă pe Fiul să Cel Unul-Nă i ră fi scut u scut, Că I-a pus ruia numele Iisus.” (Matei 1, 18-25)
Citeş cu a tenţ textul de mai sus! te ie În careul din dreapta sunt ascunse cuvintele subliniate din text. Cuvintele sunt scrise în linie dreaptăîn toate direcţ de sus în jos, de jos în sus, de la stânga la iile: dreapta, de la dreapta la stânga, în diagonală . Încercuieş cuvântul gă în careu ştrage o linie orizontală te sit i peste el, în text! Se recomandăfolosirea creionului.

S O T S

I R H A E M A N U E L E T W Î B

F H J L U I K E C C C P E L E M U N N A Â Q C U Y D F G E T A O T X T U C S A N N X U R D R E P T Q W L E I S U S I I R T T G E Z U I O N P ĂO Î Â C Ş O ŢN Ş A S E G D F A E Â G H G J K L N N Y T X C Ă T N V B C N P O P O R U L M U Q E W M N Â Î E E S R T Z U D U I O L C R P P Â U N A T D A S D F G I H J A O K L O Ş N E D N ŢA E P Ă C A T E L E G ĂÂ Î P T R Â Y S V D Y X C V Ă X B T O C N M E U P A S D I A I R A M F G H S D S J A T I M Q W O D V E E R T Z U I E N A O S Ş U Î P S D F P R O R O C U L C I E G C E L H I D S K E C B M R S R Z A C N E U I U F Z I F T K F E C I O A R A A I L N U N B B N ŞD F I J T E M E S A G L E S C M G S A D U H U L O I N K M H D P M ŞL O Z N I P Ă S V Y A A U E Z E N M U D Â D O T I L S I M Ă Z I P Ă S A H Î N K T

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->