Consiliul de Miniştri 1.Coordonarea politicilor economice generale 2. Reprezentanţa permanentă 3.Secretariatul general 4.

Sistemul de votare Consiliul de Miniştri este instituţia Uniunii Europene care reprezintă direct statele membre şi în care participă fiecare prin reprezentanţi la şedinţele care se ţin, de obicei la Bruxelles. Conform Tratatului Comunităţii Europene, Consiliul a fost creat pentru a asigura coordonarea politicilor economice generale, pentru a acţiona ca organ de luare a deciziilor şi pentru a defini operaţiile de management general ale Comisiei. Aceste atribuţii îi conferă Consiliului rolul de principal organism de luare a deciziilor. S-a ales denumirea de Consiliul European a cărui primă întrunire s-a realizat în 1975. Actul Unic European a specificat nevoia a cel puţin două întruniri pe an ale şefilor de stat şi de guvern din ţările Comunităţii, membri de drept în Consiliului European. Tratatul de la Maastricht a oficializat rolul Consiliului European, prevăzut să furnizeze Uniunii Europene impulsul necesar dezvoltării şi să definească respectivele direcţii generale de evoluţie politică (Art. 1). Comunitatea se bazează pe cei trei piloni. În interiorul pilonului unu, deciziile se realizează prin patru clase legislative din categoriile: Reglementări, cu aplicabilitate generală în toate statele membre. Ele nu trebuie confirmate de parlamentele naţionale pentru a avea efect legal. Dacă intervine un conflict între reglementare şi legea naţională prevalează reglementarea. Directive, obligatorii pentru statele membre în privinţa rezultatului de obţinut într-o perioadă dată, dar care lasă metoda de implementare la latitudinea guvernelor naţionale. Decizii, obligatorii în întregime pentru cei cărora le sunt adresate, fie aceştia state membre, companii sau persoane fizice; Recomandări sau avize care nu sunt obligatorii, ci reprezintă doar punctul de vedere al Comunităţii. Dreptul de iniţiativă legislativă revine Comisiei, dar Consiliul poate să-i ceară o propunere într-un domeniu specific. O dată propunerea făcută, depinde de baza legală a Tratatului dacă (a) propunerea e votată în unanimitate, cu majoritate simplă sau calificată şi (b) Parlamentul European trebuie doar consultat (facultativ) de către Consiliu sau, de un larg organ legislativ conectat cu piaţa unică, dacă este vorba despre procedura de codecizie. O propunere supusă votului în Consiliu se adoptă cu majoritate calificată (54 de voturi favorabile). Întrunirile ministeriale sunt combustibilul Consiliului. Tratatul Merger (1965, intrat în vigoare în 1967), a prevăzut un singur Consiliu de Miniştri. În practică, însă, munca Consiliului este împărţită pe domenii. De pildă, Consiliul de Relaţii Generale are ca membri Miniştri de Externe şi se ocupă de problemele generale ale iniţierii şi coordonării politicilor, de relaţiile politice externe şi cu problemele politice sensibile. Consiliul Tehnic este alcătuit din Miniştri de resort ai statelor membre, în funcţie de domeniul vizat: Miniştri Agriculturii, Energiei, Mediului. Administrarea întregii game a Consiliului de Miniştri, de la cel mai mic grup de lucru până la Consiliul European, este în responsabilitatea statului care asigură Preşedenţia, schimbată o dată de 6 luni. Preşedenţia Consiliului oferă avantaje, dar şi dezavantaje. Un avantaj este corelat prestigiului şi statutului deţinut de această funcţie: pe durata a şase luni, ţara preşedintelui este centrul relaţiilor UE; miniştri – în special primul ministru şi ministrul de externe – sunt reprezentanţii UE. Un alt avantaj este acela că pe durata mandatului, Preşedenţia are o putere mai mare, şi poate coordona priorităţile şi viteza politicii UE. Cu toate acestea, potenţialul Preşedenţiei de a dezvolta politici nu trebuie exagerat; chiar dacă la preluarea mandatului îşi stabileşte priorităţile, nu porneşte la drum doar cu probleme noi; sunt de rezolvat cele rămase în desfăşurare şi, de multe ori, ele consumă energie şi timp. Apoi, şase luni nu este o perioadă suficientă pentru a realiza politici ambiţioase, mai ales dacă sunt necesare şi legislaţii. Consiliul realizează circa 90 de întâlniri pe an. Ele se desfăşoară la Bruxelles, cu excepţia lunilor aprilie, iunie şi octombrie, când sunt planificate în Luxemburg. Regularitatea întâlnirilor pe domenii reflectă importanţa, direcţiile, priorităţile şi interesele politicilor UE. Miniştrii de Externe, apoi Miniştrii Agriculturii şi Miniştrii Economiei şi Finanţelor Consiliul ECOFIN) se întâlnesc de regulă o dată pe lună, şi mai des, dacă este necesar. Miniştrii Pieţei Unice, Miniştrii Mediului, Miniştrii Pescuitului şi Miniştrii Transporturilor au patru–cinci întâlniri pe an; Cercetarea, Socialul, Energia şi Industria se întâlnesc doar de două–trei ori pe an, Sănătatea şi Cultura au doar una–două reuniuni. Comitetul Permanent pentru Angajaţi este în serviciul Consiliului, şi se particularizează sub două aspecte: – în primul rând, membrii săi nu sunt numai reprezentanţi ai guvernelor, ci şi ai grupurilor de interese;

de mai multe grupuri de lucru. 109 c din Tratatul asupra UE acoperă Sistemul Monetar European (SME). Prin aceasta se lasă o poartă de scăpare care conciliază eficacitatea decizională a instituţiei cu respectarea poziţiei naţionale. iar dacă aceştia nu pot participa. mai sus. în jur de 200. se creează un document în care se indică punctele cu care sunt şi cu care nu sunt de acord. Este necesar însă. el se constituie. se realizează după modelul: examinarea iniţială a textului Comisiei este efectuată de un grup de lucru. Procedurile. Sediul Secretariatului. Chiar după expirarea perioadei de tranziţie. Şeful Comitetului raportează de mai multe ori pe an direct Consiliului ECOFIN. pentru ca unanimitatea să se poată forma. 27 dispoziţii prevedeau recurgerea la unanimitate. ca toate statele membre să fie prezente sau reprezentate. nu este necesar ca toate statele să voteze în favoarea deciziei. cum ar fi ale programelor de cercetare. Se poate spune că prin Tratatul asupra UE votul cu majoritate calificată conduce procesul decizional în cel mai mare număr de domenii. în funcţie de criterii generale. din care. problemele litigioase. în Tratatul de la Maastricht votul cu majoritatea calificată a fost introdus numai în ceea ce priveşte mediul (celelalte domenii. COREPER confirmă opinia respectivă şi o înaintează miniştrilor pentru adoptare. Comitetul se întruneşte de două ori pe an. În plus. miniştrilor. Comitetul Monetar. fiscalitatea. politice şi economice. În privinţa competenţelor deja existente în Tratatul CEE. pe lângă un număr de voturi se ţine seama şi de numărul statelor. Dacă nu s-a ajuns la o soluţie. în celelalte cazuri. acţionează ca un fel de agenţie de filtraj. Structura ierarhică a Consiliului nu este încărcată sau rigidă. stabileşte că abţinerile membrilor prezenţi sau reprezentanţi nu constituie un obstacol în adoptarea deciziilor Consiliului.– în al doilea rând. 148. cu grad A. COREPER fiind situat între grupurile de lucru şi Consiliul de Miniştri. organizarea fondurilor. Votul în unanimitate în cadrul Consiliului este limitat. demografice. ponderea voturilor pentru formarea majorităţii calificate a fost revizuită. Se încearcă. deşi câmpul de aplicare nu este neglijabil. să se elimine. relaţiile monetare internaţionale şi multe aspecte legate de Uniunea Economică şi Monetară (UEM). Tratatele asigură Consiliului trei modalităţi de a lua decizii: • • • vot în unanimitate. pentru întâlnirile ministeriale. armonizarea legislaţiilor. din Tratatul CEE. care cer unanimitate. şi interesele statelor mici. Minoritatea este protejată prin propunerea Comisiei care se consideră că reprezintă interesul comunitar şi deci. La prima reuniune se abordează problemele generale. următoarele întâlniri au loc în funcţie de problemele ridicate din examinarea textului Comisiei. pe cât posibil. politica vizelor au rămas să fie guvernate de regula unanimităţii). COREPER poate să facă trei lucruri: să rezolve problemele în litigiu. prin rezolvare. de către reprezentanţii lor personali. în care Consiliul statuează fără propunerea Comisiei. b). Ideea principală care se desprinde din analiza mecanismului de vot este că majoritatea calificată să nu lase vreunuia din statele posibilitatea de veto. este la Bruxelles. sau dacă are un domeniu larg. În acest sens Art. are acces privilegiat în Comisie şi în Consiliu. în sensul ca cele 62 voturi să exprime votul favorabil a cel puţin zece state. Dacă toate aspectele merg bine. Oricum ar fi facil sau nu. în Tratatul CEE. 105 din Tratatul CEE investit cu o autoritate considerabilă prin Art.000 de persoane. vot cu majoritate calificată şi vot cu majoritate simplă. mişcarea de capital. personal diplomatic. În cazul în care în grupurile de lucru s-au atins condiţiile de adoptare a unei măsuri. Pentru obţinerea majorităţii. să trimită înapoi la grupul de lucru documentul cu indicaţiile necesare obţinerii unei înţelegeri sau să-l trimită. . unde se ţin întâlnirile Consiliului. În cazul în care nu există un grup de lucru permanent pe problema respectivă. Diferite comitete. reprezentanţii guvernelor sunt conduşi de miniştri. Secretariatul General este suportul principal al Consiliului cu peste 2. în cazul unor propuneri venite din partea Comisiei sau a Parlamentului European. AUE a menţinut-o în domeniile de natură constituţională sau cvasi-constituţională. Votul cu majoritate calificată. Mai mult. dar i-a redus aplicarea în domeniile politicilor comune şi mai ales a armonizării legislaţiilor naţionale. care tehnic sunt Comitete /Comisie/ (lucrează pentru Consiliu şi Comisie). statele membre au o pondere specială. documentul în discuţie se adoptă la nivel ministerial. discută probleme de interes major şi elaborează recomandări Consiliului de Relaţii Sociale şi de Muncă. înfiinţat sub Art. A doua etapă consemnează înaintarea documentului la COREPER sau în cazul problemelor din agricultură la CSA. Prin lărgirea de la 12 la 15 state membre.

Olanda. tot de şase ani. În anii '70 pentru a corecta tendinta Consiliului de Ministri de a fi un forum pentru negocierea exclusiva a problemelor legate de interesele nationale restrânse sau specifice. deliberările Consiliului sunt încheiate. Irlanda. Grecia. Franţa. Grecia. Aceste atributii îi confera Consiliului rolul de principal organism de luare a deciziilor. Italia. 148. Austria. Spania.si i-am evidentiat semnificatia . în schimb a fost preluata partea cu atributiile. Olanda Portugalia. iar actele adoptate cu majoritatea membrilor care îl compun. Ideea sa viza înlocuirea situatiei în care ministrii actionau în Consiliu pe baza instructiunilor nationale. forţa economică. Luxemburg. Grecia. Franţa. Germania. (Începând din februarie 1994. Deciziile şi deliberările Consiliului sunt adoptate potrivit principiului general stabilit de Art. Monnet a propus ca institutia sa fie Guvernul European Provizoriu. pe o durată de şase luni. Italia. Daca intervine un conflict între reglementare si legea nationala prevaleaza reglementarea. obligatorii în întregime pentru cei carora le sunt adresate. prevazut: sa furnizeze Uniunii Europene impulsul necesar dezvoltarii si sa defineasca respectivele directii generale de evolutie politica (Art. Tratatul de la Maastricht indică ordinea într-un prim ciclu de şase ani. Consiliul de Ministrii este institutia UE care reprezinta direct statele membre si în care participa fiecare . istoria ei Notaţi câteva din atributele fiecărei comisii Comparaţi sistemul de vot cu alte modalităţi întâlnite la nivel guvernamental sau organizatoric [1] Nicolae Păun. Danemarca. Germania. în care ei sa primeasca instructiuni de la o sursa comuna . se foloseşte la tarife anti-dumping şi anti-subvenţie în contextul Politicii Comerciale Comune).[1] Sugestii pentru studeţi: • • • • Reţineţi Competenţele Comisiei Europene Priviţi harta politică a Europei şi raportaţi numărul voturilor fiecărei ţări la: suprafaţă. Portugalia. Decizii. dar care lasa metoda de implementare la latitudinea guvernelor nationale. Istoria constructiei europene. Spania. de obicei la Bruxelles. 51–57 . Initial. obligatorii pentru statele membre în privinta rezultatului de obtinut într-o perioada data. 1999. companii sau persoane fizice. Belgia. În interiorul pilonului unu deciziile se realizeaza prin patru clase legislative din categoriile: Reglementari. Preşedenţia Consiliului se exercită prin rotaţie de fiecare stat membru. Belgia. ordinea membrilor este alfabetică.Votul cu majoritate simplă. cu aplicabilitate generala în toate statele membre. Începând cu iulie 1999 ordinea este: Finlanda. Nu s-a acceptat propunerea lui Monnet privind titulatura noii institutii.se bazeaza pe cei trei piloni. după o ordine fixată prin Tratat. Regatul Unit.un organ compus din superiorii lor politici. Danemarca. reprezentarea etc. în scopuri procedurale. S-a ales denumirea de Consiliul European a carui prima întrunire s-a realizat în 1975. fie acestia state membre. membri de drept în Consiliului European. Luxemburg. Au urmat Spania. Regatul Unit. Editura Fundaţia pentru Studii Europene. Această ordine s-a modificat după lărgirea UE la 15 ţări. apoi începând cu 2001: Suedia. Italia. 1). Ele nu trebuie confirmate de parlamentele nationale pentru a avea efect legal. Irlanda. în ciclul următor de şase ani – Danemarca. Portugalia. Ordinea prevăzută înainte de 1 ianuarie 1995. . Directive. Comunitatea . Conform Tratatului Comunitatii Europene. Recomandari sau avize care nu sunt obligatorii. Luxemburg. Franţa. Irlanda. era următoarea: într-un prim ciclu de şase ani: Belgia. Acesta prevede că în afară de dispoziţii contrarii ale Tratatului. În 1995 Franţa a deţinut preşedenţia în prima jumătate a anului. Tratatul de la Maastricht a oficializat rolul Consiliului European. s-a impus instaurarea unei autoritati politice. pp. cu o alta noua. Olanda. Consiliul a fost creat pentru a asigura coordonarea politicilor economice generale pentru a actiona ca organ de luare a deciziilor si pentru a defini operatiile de management general ale Comisiei. în principal. Actul Unic European va specifica necesitatea a cel putin doua întruniri pe an ale sefilor de stat si de guvern din tarile Comunitatii.prin reprezentanti la sedintele care se tin. În ciclul următor. populaţie. Germania. Majoritatea simplă este calculată în raport cu membrii Consiliului şi nu în raport cu membrii prezenţi. Spania. Regatul Unit. ci reprezinta doar punctul de vedere al Comunitatii. Fiecare ţară a primit un vot folosit.

ajutat de douazeci-treizeci de oficiali. Consiliul de Relatii Generale are ca membri Ministri de Externe si se ocupa de problemele generale ale initierii si coordonarii politicilor. Comitetul Permanent pentru Angajati este în serviciul Consiliului. când sunt planificate în Luxemburg. sase luni nu este o perioada suficienta pentru a realiza politici ambitioase. este în responsabilitatea statului care asigura Presedentia . Cam jumatate din oficiali sunt alesi din serviciul diplomatic. de multe ori. daca este necesar. Ministrii Pietei Unice. De pilda. de regula un diplomat de cel mai înalt grad. Ministrii Mediului. Consiliul realizeaza circa 90 de întâlniri pe an. sunt de rezolvat cele ramase în desfasurare si. Presedentia Consiliului ofera avantaje dar si dezavantaje.Agricultura. Reprezentanta Permanenta la Bruxelles si actioneaza ca un ambasador în UE. În afara întâlnirilor formale. si se particularizeaza sub doua aspecte: în primul rând. Ele se desfasoara la Bruxelles. Administrarea întregii game a Consiliului de Ministri. Presedentia are o putere mai mare. de relatiile politice externe si cu problemele politice sensibile. însa. de regula în tara Presedentiei. de un larg organ legislativ conectat cu piata unica. În practica.sunt reprezentantii UE. Energia si Industria se întâlnesc doar de doua-trei ori pe an. directiile. chiar daca la preluarea mandatului îsi stabileste prioritatile. daca este vorba despre procedura de codecizie. iar cealalta jumatate din diferite ministere . Fiecare stat membru are o delegatie nationala. Cu toate acestea. depinde de baza legala a Tratatului daca (a) propunerea e votata în unanimitate. Sefii delegatiilor se reunesc o data pe saptamâna în cadrul Comitetelor de Reprezentanti Permanenti. Un alt avantaj este acela ca pe durata mandatului. Consiliul Tehnic este alcatuit din Ministri de resort ai statelor membre. mai ales daca sunt necesare si legislatii. iunie si octombrie. se adopta cu majoritate calificata (54 de voturi favorabile). Întrunirile ministeriale sunt motorul Consiliului. si poate reglementa (dirija) prioritatile si viteza politicii UE. unde discuta fara a fi presati în a lua hotarâri. cu exceptia lunilor aprilie. Un avantaj este corelat prestigiului si statutului detinut de aceasta functie: pe durata a sase luni. Socialul. O propunere supusa votului în Consiliu. apoi Ministrii Agriculturii si Ministrii Economiei si Finantelor Consiliul ECOFIN) se întâlnesc de regula o data pe luna. O data propunerea facuta. si mai des. Sanatatea si Cultura au doar una-doua reuniuni. COREPER-ului si Comitetului Special în Agricultura (CSA). Un astfel de comitet este Comitetul Articolul 113 care se ocupa de politica comerciala.în special primul ministru si ministrul de externe . Reprezentanta Permanenta este condusa de un Reprezentant Permanent. tara presedintelui este centrul relatiilor UE. ci si ai . ele consuma energie si timp. intrat în vigoare în 1967). Cercetarea.Dreptul de initiativa legislativa revine Comisiei. Regularitatea întâlnirilor pe domenii reflecta importanta. nu porneste la drum doar cu probleme noi. în cazul tarilor mari. ministrii . munca Consiliului este împartita pe domenii. La reuniuni ambasadorii si functionarii de stat pregatesc proiectele si materialele pentru Consiliu. în functie de domeniul vizat: Ministri Agriculturii. a prevazut un singur Consiliu de Ministri. Ministri de Externe si Ministri ECOFIN au întâlniri saptamânale. Mediului. dar Consiliul poate sa-i ceara o propunere într-un domeniu specific. Ministrii de Externe. Energiei. de la cel mai mic grup de lucru pâna la Consiliul European. potentialul Presedentiei de a dezvolta politici nu trebuie exagerat. COREPER. Ministrii Pescuitului si Ministrii Transporturilor au patru-cinci întâlniri pe an. cu majoritate simpla sau calificata si (b) Parlamentul European trebuie doar consultat (facultativ) de catre Consiliu sau. (Orice actiune semnificativa luata de UE în comertul international este precedata de coordonarea interna prin acest comitet (se întruneste o data pe saptamâna)). membrii sai nu sunt numai reprezentanti ai guvernelor. O retea de comitete si grupuri de lucru asista si pregatesc materialele Consiliului de Ministri. Apoi. prioritatile si interesele politicilor UE. Comert si Finante. Comitetele Consiliu sunt compuse din functionari nationali si rolul lor este de a produce analize si evaluari necesare luarii deciziilor în Consiliu si Comisie.schimbata o data de 6 luni. Tratatul Merger (1965.

Seful Comitetului raporteaza de mai multe ori pe an direct Consiliului ECOFIN. 105 din Tratatul CEE investit cu o autoritate considerabila prin Art. unde se tin întâlnirile Consiliului. respectiv de preferintele Presedintelui. Numarul lor variaza în functie de natura problemelor. vot cu majoritate calificata si vot cu majoritate simpla. 148 din Tratatul CEE stabileste ca abtinerile membrilor prezenti sau reprezentanti nu constituie un obstacol în adoptarea deciziilor Consiliului. În plus.000 de persoane. desi câmpul de aplicare nu este neglijabil. Votul în unanimitate în cadrul Consiliului este limitat. sa trimita înapoi la grupul de lucru documentul cu indicatiile necesare obtinerii unei întelegeri sau sa-l trimita. pentru ca unanimitatea sa se poata forma. alte comitete ajuta munca Consiliului. În cazul în care nu exista un grup de lucru permanent pe problema respectiva. AUE a mentinut-o în domeniile de natura constitutionala sau cvasi-constitutionala. personal diplomatic. mai sus. urmatoarele întâlniri au loc în functie de problemele ridicate din examinarea textului Comisiei. COREPER confirma opinia respectiva si o înainteaza ministrilor pentru adoptare. sau daca are un domeniu larg. din care în jur de 200 cu grad A. prin rezolvare. Diferite comitete . . pentru fixarea numarului membrilor Comisiei. Grupurile de lucru sunt structuri ad-hoc formate din câte trei-patru persoane din fiecare tara membra. 27 dispozitii prevedeau recurgerea la unanimitate. La prima reuniune se abordeaza problemele generale. Secretariatul General este suportul principal al Consiliului cu peste 2. se creeaza un document în care se indica punctele cu care sunt si cu care nu sunt de acord. Nu întotdeauna ele sunt numite comitete si câteodata apar sub denumirea de grupuri sau întâlniri. de mai multe grupuri de lucru. în Tratatul CEE. Chiar dupa expirarea perioadei de tranzitie. ministrilor. oficiali nationali permanenti sau experti de ministere. COREPER fiind situat între grupurile de lucru si Consiliul de Ministri. si în Consiliu. relatiile monetare internationale si multe aspecte legate de Uniunea Economica si Monetara (UEM). documentul în discutie se adopta la nivel ministerial. nu este necesar ca toate statele sa voteze în favoarea deciziei. Este. actioneaza ca un fel de agentie de filtraj. 109 c din Tratatul asupra UE acopera Sistemul Monetar European (SME). A doua etapa consemneaza înaintarea documentului la COREPER.facil sau nu. Daca toate aspectele merg bine. necesar însa. Se încearca pe cât posibil sa se elimine. Tratatele asigura Consiliului trei modalitati de a lua decizii: vot în unanimitate. Mai mult. COREPER poate sa faca trei lucruri: sa rezolve problemele în litigiu. în al doilea rând.grupurilor de interese. Rolul grupurilor de lucru este mai bine precizat chiar decât al multor comitete si deseori ele produc analize pentru Consiliu la propunerile Comisiei sau a Parlamentului European. Prin aceasta se lasa o poarta de scapare care conciliaza eficacitatea decizionala a institutiei cu respectarea pozitiei nationale. sau în cazul problemelor din agricultura la CSA. De remarcat ca tratatele nu au prevazut sa se renunte la unanimitate cu privire la stabilirea unei proceduri uniforme pentru alegerea Parlamentului European prin vot universal direct. În acest sens Art. pentru întâlnirile ministeriale. Comitetul se întruneste de doua ori pe an discuta probleme de interes major si elaboreaza recomandari Consiliului de Relatii Sociale si de Munca. care cer unanimitate.care tehnic sunt Comitete /Comisii/ (lucreaza pentru Consiliu si Comisie). înfiintat sub Art. Comitetul Monetar. regimul lingvistic sau când se solicita decizia Consiliului asupra cererilor de aderare. miscarea de capital. el se constituie. are acces privilegiat în Comisie. în dispozitii relative la sistemul resurselor proprii ale Comunitatii. problemele litigioase. de catre reprezentantii lor personali. dar i-a redus aplicarea în domeniile politicilor comune si mai ales a armonizarii legislatiilor nationale. în cazul unor propuneri venite din partea Comisiei sau a Parlamentului European se realizeaza dupa modelul: examinarea initiala a textului Comisiei este efectuata de un grup de lucru. În anii precedenti au fost în jur de 150. Oricum ar fi . În afara de comitetele constituite formal (în sensul ca au fost înfiintate de tratate sau legislatii). Daca nu s-a ajuns la o solutie. reprezentantii guvernelor sunt condusi de ministri iar daca acestia nu pot participa. Sediul Secretariatului. Structura ierarhica a Consiliului nu este încarcata sau rigida. În cazul în care în grupurile de lucru s-au atins conditiile de adoptare a unei masuri. Procedurile. ca toate statele membre sa fie prezente sau reprezentate. este la Bruxelles.

Grecia. si interesele statelor mici. Danemarca.Belgia. Fiecare tara a primit un vot folosit în principal în scopuri procedurale. dupa o ordine fixata prin Tratat. Belgia. Presedentia Consiliului se exercita prin rotatie de fiecare stat membru.Danemarca. Irlanda. politice si economice. În ciclul urmator. b). Acesta prevede ca în afara de dispozitii contrarii ale Tratatului. când Consiliul statueaza pe baza propunerii Comisiei. Italia. în sensul ca cele 62 voturi sa exprime votul favorabil a cel putin zece state. Luxemburg. Luxemburg. Franta. Regatul Unit. Irlanda. se foloseste la tarife anti-dumping si anti-subventie în contextul Politicii Comerciale Comune). 148 distinge doua situatii pe care le supune unui regim diferit: a). în care Consiliul statueaza fara propunerea Comisiei. 148. Germania. Spania.. în ciclul urmator de sase ani. (Începând din februarie 1994. cum ar fi ale programelor de cercetare. Majoritatea simpla este calculata în raport cu membrii Consiliului si nu în raport cu membrii prezenti. demografice. Tratatul de la Maastricht indica ordinea într-un prim ciclu de sase ani. Pentru obtinerea majoritatii. . Regatul Unit.Suedia. voturile statelor membre sunt dotate cu o pondere speciala. fiscalitatea. tot de sase ani. Prin largirea de la 12 la 15 state membre. Ideea de baza care se desprinde din analiza mecanismului de vot este ca majoritatea calificata sa nu lase vreunuia din statele posibilitatea de veto. Austria. cu 12 state membre acest numar era de 54 din totalul de 76). Belgia. Spania. Deciziile si deliberarile Consiliului sunt adoptate potrivit principiului general stabilit de Art. Portugalia. Se poate spune ca prin Tratatul asupra UE votul cu majoritate calificata conduce procesul decizional în cel mai mare numar de domenii. în functie de criterii generale. Spania. în celelalte cazuri.  Votul cu majoritate simpla. deliberarile Consiliului sunt încheiate iar actele adoptate cu majoritatea membrilor care îl compun. Luxemburg. Ordinea prevazuta înainte de 1 ianuarie 1995. Germania. ordinea membrilor este alfabetica. Olanda. pe o durata de sase luni. Portugalia. organizarea fondurilor. Art. deliberarile fiind încheiate si actele adoptate. daca întrunesc 62 din totalul de 87 (înainte de 1995. în Tratatul de la Maastricht votul cu majoritatea calificata a fost introdus numai în ceea ce priveste mediul (celelalte domenii. se socotesc numai voturile. Începând cu iulie 1999 ordinea este: Finlanda. Danemarca. ponderea voturilor pentru formarea majoritatii calificate a fost revizuita. Franta. nu si numarul de state. În 1995 Franta a detinut presedentia în prima jumatate a anului. Minoritatea este protejata prin propunerea Comisiei care se considera ca reprezinta interesul comunitar si deci. Germania. Irlanda. apoi începând cu 2001 . Au urmat Spania. Olanda. Grecia. Italia. pe lânga un numar de voturi se tine seama si de numarul statelor. politica vizelor au ramas sa fie guvernate de regula unanimitatii). Franta. armonizarea legislatiilor.* În privinta competentelor deja existente în Tratatul CEE. Regatul Unit. Aceasta ordine s-a modificat dupa largirea UE la 15 tari.. Italia. Olanda Portugalia. era urmatoarea: într-un prim ciclu de sase ani . Grecia. Votul cu majoritate calificata.