UN WHO’S WHO BÂRLĂDEAN

1. PERSONALITĂŢI NĂSCUTE LA BÂRLAD
ION T. CHIRICUŢĂ
S-a născut la 7 ianuarie 1918. Şcoala primară a urmat-o în Botoşani ( unde tatăl său, preotul Toma Chiricuţă, a fost mutat cu parohia între anii 1925 – 1927 ) şi în Bucureşti ( ultimele două clase primare, între 1927 – 1929, unde se instalase familia sa ). Liceul “Gheorghe Lazăr” l-a frecventat în Bucureşti între 1929 – 1936. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Capitală ( 1936 – 1942 ), după care a fost mobilizat, ca medic militar, pe Frontul de Est ( 1942 – 1943 ), apoi pe Frontul de Vest. Încadrat preparator benevol la catedra de Fiziologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti ( 1937 – 1938 ), preparator de Medicină operatorie şi Anatomie topografică Bucureşti ( 1939 ), doctor în Medicină şi Chirurgie Bucureşti ( 1942 ), preparator benevol la Medicină operatorie Bucureşti ( 1946 – 1947 ), asistent universitar la Clinica a II-a Chirurgicală Bucureşti ( 1948 – 1949 ), asistent al Institutului Oncologic din Cluj ( 1949 – 1950 ), şef de lucrări ( 1950 – 1951 ) şi apoi asistent universitar la Fiziologie patologică Bucureşti ( 1951 – 1954 ), cercetător principal în oncologie Bucureşti (1954-1955), şeful sectorului Chirurgie al Institutului Oncologic Cluj ( 1955 – 1956 ), şeful Laboratorului Chirurgie al aceluiaşi institut ( 1956 – 1959 ), şef de secţie şi directorul ştiinţific al aceluiaşi institut ( 1958 ), medic primar ( 1959 ), director adjunct ştiinţific, ( 1959 – 1968 ), director ştiinţific, ( 1963 ), doctor docent ( 1968 ), conferenţiar universitar Cluj ( 1968 – 1971 ), profesor universitar de oncologie ( 1971 – 1988 ), medic primar gradul I ( 1978 ). A participat la congrese şi consfătuiri internaţionale la Moscova, Atena, Istambul, Russe, Sofia, Strasbourg, Karlovy-Vary, Kracovia, Paris, Kladowo, Dubrovnik. A fost membru al multor societăţi ştiinţifice din ţară şi din străinătate ( Houston, Carras – Franţa, Geneva, Bruxelles, Milano, Viena, Strasbourg, Atena, Dallas, Roma, Londra etc. ). În 1982 a dăruit Muzeului “Vasile Pârvan” din Bârladul natal lucrări de artă de o incalculabilă valoare. A încetat din viaţă în Cluj, la 4 noiembrie 1988.

MIHAIL CRISTODULO - CERCHEZ
A fost un junimist al cărui nume s-a legat pentru totdeauna cu Războiul de Independenţă ( 1877 – 1878 ). Cele două nume de familie provin de la tatăl său şi, respectiv, de la mama sa. S-a născut la 8 iunie 1839. După studii elementare în casa părintească a urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iaşi. După o scurtă funcţie în Departamentul Justiţiei ieşene, intră în armată cu grad de cadet-sergent ( 23 mai 1856 ), devenind sublocotenent ( 1857 ), locotenent ( 1858 ), căpitan (1860), maior ( 1863 ). Funcţionează în garnizoanele Ploieşti şi Bucureşti. După îndepărtarea lui Al. I. Cuza, refuzând să jure credinţă guvernului provizoriu, îşi dă demisia din armată ( 1866 ) şi se retrage la Iaşi. Rechemat în armată ( 1867 ), devine locotenent-colonel ( 1867 ), funcţionând în garnizoanele din Ismail şi Galaţi. Devenind colonel ( 1870 ), este numit comandantul Regimentului 4 linie din Craiova. I se încredinţează misiuni în străinătate. Participă la manevrele armatei ruse ( 1875 ), devine
1

comandantul Corpului de observaţii pe Dunăre ( după izbucnirea ostilităţilor dintre sârbi şi otomani în 1876 ), funcţie în care a ajutat 15000 de refugiaţi sârbi să se refugieze la noi. După mobilizarea armatei române ( aprilie 1877 ) devine comandantul Diviziei I, al Corpului II Armată, comandantul Diviziei de rezervă. Trece Dunărea ( 20 august 1877 ), în cadrul Diviziei a II-a a Corpului de operaţii, comandată de el. Conducătorul armatei turceşti, gen. Osman Paşa, i se predă la Podul de lângă Vid ( 28 – 29 noiembrie 1877 ), împreună cu şapte paşale, 15 tunuri şi circa 50000 de ostaşi. La 2 decembrie 1877 a fost înaintat la gradul de general, de către Principele Carol. A participat la luptele de la Smârdan, Inova, Vidin, acordându-i-se medalia Virtutea Militară. După armistiţiu vine în ţară ( 21 februarie 1878 ), fiind primit oficial de către autorităţi. Instalat temporar la Craiova, a devenit apoi comandantul Diviziei I teritoriale militare, membru în Consiliul Superior al Armatei, comandantul Diviziei 4 teritoriale militare. Bolnav, se pensionează şi îşi caută sănătatea în Austria şi Italia. Revine la Iaşi, unde moare la 12 iulie 1885. I s-a ridicat un bust în faţa Mausoleului Ostaşului Român de la Griviţa ( Bulgaria ).

NICOLAE D. COCEA
Născut la 29 noiembrie 1880, ca fiu al locotenentului Dimitrie Cocea. După absolvirea şcolii primare din Bârlad s-a înscris la Liceul “Sf. Sava” din Bucureşti, unde a avut colegi de liceu pe Tudor Arghezi şi pe Gala Galaction. Şi-a continuat liceul în diferite oraşe ale ţării. Studiază Dreptul la Paris (1899). Licenţa în Drept o susţine în Bucureşti. Judecător de pace la Panciu, Fierbinţi ( Ilfov ); ajutor de ocol ( Brăila ). Destituit din magistratură, se înregimentează în Partidul Social – Democrat Român, participând la congresele socialiste din Europa. A fost membru al Comitetului Uniunii Socialiste. Candidează din partea Partidului Democrat Social din România la alegerile din 1911. Scoate revista “Facla” ( 1910 ) şi conduce apoi “Viaţa socială”. S-a documentat asupra organizaţiilor muncitoreşti în Italia, Anglia, Turcia, Grecia, Rusia ( 1911 ). Refugiat la Iaşi ( 1916 ), pleacă la Petrograd ( 1917 – 1918 ), unde scoate ziarul “L’Entante”. Aici îl cunoaşte pe Lenin. Întors în ţară este arestat şi apoi eliberat. Tipăreşte ziarul “Omul Liber”. Ca deputat a fost un înverşunat antimonarhist (a avut şi un proces din această cauză, suferind o altă detenţie). Participă la grevele ceferiştilor din 1933. A fost membru al asociaţiei “Amicii URSS” ( 1934 ), redactor-responsabil al publicaţiei Partidului Comunist din România, “Reporter”, ( 1937 ) şi la “Era nouă” ( 1936 ). Sub regimul antonescian a avut domiciliul forţat la Sighişoara. După 1944 fondează ziarul “Victoria”. Devine director general al teatrelor, conducător al sindicatului ziariştilor, artiştilor şi al scriitorilor. Se stinge din viaţă la 1 februarie 1949. A colaborat cu aproape 2000 de articole la zeci de periodice româneşti. A scris romane, piese de teatru, traduceri şi a lăsat numeroase lucrări în manuscris.

IOAN ( IANCU ) C. CODRESCU
S-a născut în cartierul Cotu Negru, la 5 noiembrie 1834. Absolvent al Şcolii primare de băieţi nr. 1 şi al Academiei Mihăilene, la clasa de Legi. A îmbrăţişat ideile revoluţiei de la 1848. A fost funcţionar în Secretariatul de Stat al Moldovei. Participant la mişcarea pentru Unire. Din 1857 a lucrat în Cancelaria Adunării ad-hoc a Moldovei.
2

Arhivar al Cancelariei Camerei Deputaţilor din Bucureşti ( 1857 – 1862 ), iar după reunirea Adunărilor Legiuitoare ( din Iaşi şi Bucureşti ) a funcţionat în Bucureşti până în 1899, când a demisionat. A scos “Zimbrul” şi “Vulturul” ( 1850 ), “Steaua Dunării” ( 1859 ) şi a fost redactor la “Albina românească”. A fost deputat liberal de Bârlad în 1867, 1870, 1871, 1876, 1879, 1884 şi 1901. A refuzat portofoliul de Finanţe. În Bârlad a activat politic, filantropic, pedagogic, cultural etc. Fondator al “Asociaţiunii Unirea” din Bârlad ( 1869 ) şi co-fondator al ziarului local “Semănătorul” ( 1870 ). A predat gratuit cursuri la Şcoala Normală de băieţi. A contribuit la ridicarea clădirii Spitalului “Bârlad şi Elena Beldiman”. Membru al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român, filiala Tutova, membru al Ateneului Român ( 1900 ), membru al Societăţii geografice române. Moare în Iaşi, la 19 ianuarie 1903 şi a fost înhumat în Bârlad.

MANOLACHE I. COSTACHE EPUREANU
Născut în 1824. Continuă studiile din ţară în Germania, unde susţine doctoratul în drept, specializându-se apoi la Paris. Preşedintele Tribunalului Bârlad ( 1846 ), participant la revoluţia din 1848, preşedintele Tribunalului de întăritură ( 1854 ), deputat în Divanul ad-hoc ( 1857 ), membru al Comisiei Centrale, prim ministru ( 1870 ), ministrul justiţiei ( 1872 – 1873 ), ministrul lucrărilor publice ( 1876 ), creatorul şi şeful Partidului Conservator şi al Clubului său. Colaborator şi prieten al lui Al. I. Cuza, apoi opozantul său. Moare la Schlangenbad din Narsau la 7 / 19 septembrie 1880, fiind înmormântat în Bârlad. Şcoala nr. 9 şi o stradă din Bârlad îi poartă numele.

ALEXANDRU IOAN CUZA
Născut la 20 martie 1820. Studiile şi le-a făcut la un pension din Galaţi, apoi la Paris, unde şi-a susţinut examenul de bacalaureat. A studiat la Facultatea de Drept ( 1835 – 1836 ), continuând în ţară ( 1837 – 1840 ) la Academia Mihăileană din Iaşi. A făcut parte din Miliţia moldovenească ( 1839 – 1840 ), a fost preşedintele Judecătoriei Covurlui ( 1842 – 1845 ), agă ( 1843 ). Căsătorit ( 1844 ) cu Elena Rosetti. Participant la revoluţia din 1848 în Moldova, după înfrângerea căreia este nevoit să emigreze. Revenit în ţară, reia funcţia de preşedinte al Judecătoriei Covurlui, apoi director al Departamentului Treburilor din Lăuntru ( 1851 ). Fiind fără funcţii, în perioada 1851-1854, călătoreşte în Austria, Franţa, Italia şi Cehia. Pentru a treia oară, redevine preşedintele Judecătoriei Galaţi ( 1854 – 1856 ), apoi pârcălab al ţinutului Covurlui ( 1857 ). După zece zile de la reintegrarea s-a în armată ca sublocotenent, a fost înaintat la gradul de maior (1857), apoi de colonel ( 1858 ) şi ajutor de hatman în Miliţia Moldovenească, hatman ( 1858 ). În acelaşi an devine caimacan şi vice-preşedinte al Adunării Elective. La 5 şi 24 ianuarie 1859 a fost ales domnitor al Principatelor Române. Prin reformele introduse de el a dat o lovitură decisivă feudalismul românesc şi a creat drum capitalismului, declanşând procesul de modernizare al României. La 11 / 12 februarie 1866 a fost forţat să abdice. Părăsind ţara s-a instalat la Florenţa, apoi la Heidelberg ( 1873 ), unde se stinge din viaţă la 15 mai 1873. Adus în ţară ( 1873 ) a fost înhumat la Ruginoasa, iar după primul război mondial la biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
3

GEORGE DIAMANDY
S-a născut la 27 februarie 1867. Studiile primare şi cele ale Liceului “Codreanu” le-a făcut în Bârlad, apoi studiile superioare la Paris. A activat în cercuri socialiste din ţară şi din străinătate ( Franţa, Belgia, Elveţia ). La Paris a scos revista de studii sociale “Ere Nouvelle”. În ţară devine primul director al ziarului “Lumea nouă”, de la care demisionează. Participant la Congresul al II-lea al Internaţionalei Comuniste de la Bruxelles ( 16 – 22 august 1891 ), apoi la Congresul Internaţional al Studenţilor Socialişti ( Geneva, 12 – 24 decembrie 1893 ). În iunie 1899, trece ca şi ceilalţi, generoşii, în Partidul Liberal. Discreditat politic, pleacă pentru aproape doi ani la Paris unde a intrat într-o mişcare a intelectualilor. La 26 februarie 1901 revine în ţară la cererea guvernului liberal, devine deputat şi îşi reia activitatea literară. Preşedintele Cercului Literar şi Artistic “Comedia” care avea ca scop de a crea încrederea în literatura română şi arta naţională. În 1912, refuzând direcţia Teatrului Naţional din Bucureşti, preferă scaunul de deputat liberal de Bârlad ( aripa stângă, dizidentă ). Preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români ( 1914 – 1916 ), preşedinte al Autorilor Dramatici, directorul general al teatrelor şi al Teatrului Naţional bucureştean ( 1914 – 1915 ), s-a străduit să restructureze Conservatoarele dramatice din ţară. Ia parte activă la luptele primului război mondial, deşi era bolnav de angină pectorală şi putea fi scutit militar. La Iaşi, în 1917, formează alături de alţi intelectuali, Partidul Muncii de orientare de stânga. Pleacă în Rusia ( fratele său, Constantin, era ambasador ) pentru a observa evoluţia revoluţiei bolşevice. Dorind să plece de acolo în Anglia, porneşte din Vladivostok pe vasul “Kursk”, pe care moare la 27 decembrie 1917, în urma unui atac de cord. Sicriul său fiind scufundat în mare, în dreptul insulelor Feroe. A colaborat la multiple periodice literare şi politice. Dintre piesele sale de teatru, amintim: Tot înainte ( 1910 ), Bestia ( 1910 ), Dolorosa ( 1911 ), Raţiunea de Stat ( 1912 ), Chemarea codrului ( 1913 ), Una dintr-o mie ( f. a. ), Veşnica întrebare ( f. a.).

ELENA F. FARAGO
S-a născut la 29 martie 1878 dintr-o familie numeroasă cu şapte copii. Francisc Paximade, tatăl său, era născut în insula Tenedos din Marea Egee. În Bârlad a urmat cursurile şcolii primare ( clasa I la Pensionul Varlaam, clasa a II. a la Institutul Nathalie Drouhet, restul claselor la Şcoala primară de stat nr. 1 de fete, pe care le absolvă în 1888 ), după care se înscrie la Şcoala Profesională de fete “Nicolae Roşca Codreanu”, de unde se retrage după absolvirea clasei a III-a. Rămasă orfană de ambii părinţi se mută în Bucureşti unde este adoptată de Gh. Panu şi I. L. Caragiale. Debutul literar şi-l face în 1902. Căsătorită, se mută la Constanţa, Brăila, Bucureşti şi Craiova. În ultimul oraş, devine directoarea Fundaţiei “Alexandru şi Arestia Aman” ( cu muzeul şi biblioteca ), inspectoare a Azilurilor de Copii, membră în Comitetul de Lectură al Teatrului Naţional craiovean, a întemeiat revista “Năzuinţa” ( 1922 ). A fost sărbătorită la 50 şi la 60 de ani, devenind şi cetăţeană de onoare a Craiovei. A primit Premiul “Adamachi” ( 1908 ), “Premiul Neucholtz”, ambele ale Academiei Române, Premiul “Femina” ( 1925 ) din Paris şi Premiul Naţional pentru literatură ( 1937 ). A colaborat la majoritatea revistelor literare din ţară cu poezii originale şi cu traduceri. Poezia sa este subtilă, muzicală, barocă. Are lucrări mai ales pentru copii.
4

timp în care făcea parte din corul Operei din Bucureşti. Să fim buni ( proză. Asztalos etc. precum şi 13 volume de nuvele şi romane ( 1920 – 1945 ). totodată. Lawson. nuvele şi recenzii. iar în 1941 devine membră a Societăţii Scriitorilor Români. unde a susţinut activitatea Teatrului Naţional. unde a frecventat cursul inferior al Institutului particular “C. Istvan. Vasile Goldiş refuză propunerea Teatrului Naţional de a o declara “societară hors . Din traista lui Moş Crăciun ( 1920 ).Se stinge din viaţă la Craiova. Keller. I. MARIA GIURGEA S-a născut la 29 septembrie 1878. după care şi-a urmat familia la Focşani. Alexandru Hodoş. arta ei a cucerit Bucureştiul. Popa. Mutându-se în Bucureşti s-a înscris la Institutul “Meteanu” fără a-l absolvi. T. Poezii alese ( 1924 ). abia revenite la trupul ţării. Aceeaşi editură i-a mai acordat două premii ( 1924 şi 1927 ). obţinând premiul I cu cartea Povestiri pentru copii. Din volumele ei amintim: Versuri ( 1906 ).classe”. ce sfidau cenzura germană. la 30 septembrie 1893. reangajându-se la Teatrul Naţional din Bucureşti. Teatrul Naţional a plătit 3 762 000 lei. În 1926. Poveşti cu haz şi tâlc ( 1929 ). Paustovski. Mironescu”. “Femeia” şi “Căminul”. Marşul femeilor ( 1933 ). participă la inaugurarea teatrului din Sala “Comedia” ( 1911 ). GABRIELESCU Născută ca al cincilea copil al lui Mihail Gabrielescu. Cu excepţia revistelor “Mariana”. Teatrul “Liga Culturală” îi montează în 1925 piesa Bujorel în împărăţia păsărilor. Şoapte din umbră ( 1908 ). care a primit 1 400 000 lei şi. Nemçova. motiv pentru care Maria Giurgea a dat în judecată direcţia Teatrului Naţional. Uimitoarele întâmplări dintr-o vacanţă ( 1927 ). Prévost. în vârstă de 76 de ani. cerând despăgubiri morale şi materiale de două milioane de lei. act samavolnic. În timpul primului război mondial a rămas în Bucureşti. 1922 ). Sindicatul ziariştilor din Turnul Măgurele o declară membră de onoare ( 1925 ). Poezii ( 1937 ). reclamând şi alţi actori aflaţi într-o situaţie similară. dintre care amintim: Isprava lui Ursu ( 1924 ). 1928 ). din cauza unei infirmităţi create la o ureche. Necunoscuta ( nuvele. dirigintele Oficiului P. Joacă în reprezentaţie la Teatrul Naţional din Craiova. T. Debut ( 1920 ) la concursul literar al Editurii “Cartea Românească”. la 4 ianuarie 1954. Dostoievschi. 5 . abia la 1 august 1926 a fost declarată “societară de onoare” a Teatrului Naţional din Bucureşti. Angajată la Teatrul Naţional din Bucureşti în stagiunea 1907-1908. Cehov. A publicat peste 500 de articole. Traduceri libere ( 1908). Secretul profesional ( 1940 ). la 14 noiembrie 1926. o scoate la pensie din oficiu. Oamenii mari când au fost mici ( 1945 ). A tradus din Balzac. ALICE M. directorul Teatrului Naţional. A urmat cursurile Şcolii primare nr. Procesul a fost câştigat de către reclamantă. iar un alt premiu i l-a acordat Editura “Cugetarea” ( 1937 ). Copiilor ( 1913 ). apărând în spectacole patriotice. în regia lui V. din Bârlad. Lumina care nu se stinge ( 1937 ). 1 de fete din Bârlad. Din 1913 profesoară la Conservator. În vara anului 1919 pleacă într-un turneu în Transilvania şi Bucovina. Din 1909 trece la “Compania Davilla” pe care o părăseşte în 1911. A urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti (1893-1897) la clasa Aristiţei Romanescu. A tradus 50 de titluri de romane şi stilizări literare. Wilde. a refuzat să colaboreze la alte ziare şi reviste în perioada 1941 – 1944.

reintră în teatru în 1930. A participat la expoziţiile din Budapesta. A fost recompensat cu Placheta de onoare a Bienalei din Napoli ( 1972 ). A fost laureat al Festivalului naţional de poezie “Mihai Eminescu” de la Iaşi. care va adăposti impresionanta sa colecţie. A predat limba şi literatura română la diferite şcoli din Bârlad şi din împrejurimi. Roşca Codreanu”. Medalia de aur şi placheta de onoare a Republicii San Marino ( 1981 ). Roşca Codreanu” ( primele două clase ) şi la Complexul Şcolar ( promoţia 1960 ). MARCEL GUGUIANU Născut la 28 iunie 1922. a studiat teatrul clasic la Paris cu Paul Mounet. Piteşti dovedind înalte calităţi de baladist şi şansonetist. După o pauză de un an. Paris. San Marino. IVĂNESCU Născut la 6 august 1941. Între 1954 – 1956 a funcţionat la Iaşi. a primit înalta distincţie Steaua României în Grad de Cavaler.Maria Giurgea. În continuare a frecventat cursurile şi lucrările Şcolii de belle – arte din Bucureşti ( 1941 – 1945 ). În timpul celui de-al doilea război mondial. Leit – motivul ciclului Rod este condamnarea naşterii şi morţii. Palme D’Or ( 1975 ). Teatrul Naţional din Cluj o solicită să joace în reprezentaţie. Roma. cu Diploma Benemerenza ( 1975 ). În Bârlad a urmat cursurile şcolii primare şi o parte a celor secundare pe care le termină în Galaţi. la Contess Madelaine din New-York. A apărut în spectacole de poezie. Pârvan”. CEZAR D. stingându-se din viaţă. la care a debutat. Liceul Comercial de băieţi. Se mută în Bucureşti în 1956. ocupându-se cu restaurarea unor monumente istorice din Iaşi şi din Bârlad. muzică şi lumină în Bucureşti. în cadrul unei ceremonii la Palatul Cotroceni Are o colecţie muzeală. 6 . Este membru al Băncii Mondiale. Din 1956 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici. 2. în zona centrală a oraşului. părăsită şi uitată pe nedrept. Din 1948 participă cu lucrări de sculptură la expoziţii anuale şi bienale. Belgrad. Napoli. toate trei din Napoli. care-i poartă numele. Sao Paolo. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Iaşi ( 1966 ). în 1948. la clasa lui Corneliu Medrea. Au demarat lucrările pentru Complexul muzeal Marcel Guguianu. Zaharia Stancu. Premiul I la concursul “Nissida D’Oro” ( 1983 ). Participant la multe manifestări culturale din ţară. după ce directorul Teatrului Naţional. vis-á-vis de Muzeul “V. în 1968. Cu ocazia aniversării a 80 de ani de viaţă şi peste 60 de ani de activitate ( 11 iulie 2002 ). New-York. Sevilla. a căzut în misticism. timp de doi ani. cu Diploma Senne a Academiei Internaţionale Pontzen ( 1973 ). a îndepărtat-o din teatru. Aradjelovač. anonim. din partea preşedintelui României. iar cursurile liceale la Liceul “Gh. Odense. În 1992 s-a creat Fundaţia “Marcel Guguianu”. A funcţionat ca profesor de desen şi caligrafie la şcolile din Bârlad: Liceul “Gh. Washington. inclusiv în Bârladul său natal. “cele două valori care se neantizează reciproc”. din pricina unei boli dureroase. În Bârlad a urmat cursurile actualei Şcoli generale nr. Liceul Industrial de băieţi. Ankara. Mali. Debutul său în volum Rod. Montpellier. Devine redactor ( 1969 ) la revista “Argeş” din Piteşti şi apoi la revista “Luceafărul”. Miami. Ion Iliescu. “Vasile Pârvan”.

preparator – ajutor la Anatomie Patologică. Rusia ) ( 2000 ). preparator al conferinţelor şi exerciţiilor practice de etologie. teza de doctorat fiindu-i premiată. Poeme ( 2001 ) ş. Poeme ( 1998 ). În 1970 UNESCO a sărbătorit un secol de la naşterea acestui fiu strălucit al Bârladului CORNELIU D. Cursurile primare şi liceale le-a făcut la Bucureşti. Din motive de ordin socio-politic i s-au refuzat de la tipărire multe volume pe care le are în manuscrise. Din volumele sale: Rod ( 1968 ). Este director al Editurii Junimea din Iaşi. unde organizează o clinică model. În 1907 i s-a încredinţat un serviciu de chirurgie la Spitalul “Sfântul Spiridon” din Iaşi la care efectua 300 – 400 de operaţii anuale. Desenele sale anatomice constituie şi astăzi lucrări inegalate. Sutrele muţeniei ( 1994 ). „Datorită naturii sale pluricorde. al cărui director devine. iar în primul război mondial a organizat şi activat în Spitalul IV de evacuare. După ce a fost avansat la gradul de colonel ( 1917 ). Demobilizat ( 1918 ) îşi reia postul la spitalul “Filantropia” de la care se transferă ( 1923 ) la Spitalul “Brâcovenesc”. MOLDOVANU Născut la 15 august 1883. După absolvirea şcolii primare din Bârlad a urmat cursurile secţiei moderne a Liceului Internat “Costache Negruzzi” din Iaşi ( promoţia 1902 ). Doina ( 1987 ). A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Paris ( 1888 – 1895 ). Doina ( 1983 ). aprecia Gh. vibrând spre infinit. Întors în ţară ( 1895 ) este numit asistent la Institutul de Anatomie Topografică şi Chirurgie Experimentală din Bucureşti ( 1895 – 1900 ). a. Decedează ( electrocutat în baie ) la 5 mai 1934 în Bucureşti. Şi-a imaginat şi perfecţionat 77 de piese chirurgicale şi diferite procedee chirurgicale din Paris ( 1928 ). apoi asistent la institutul similar din Iaşi. Baaad ( 1970 ). perioadă în care i se încredinţează direcţia Laboratorului de Anatomie pentru disecţii şi executarea planşelor. ca fiu al lui Dumitrache şi Ruxandra Vasiliu. Pentru Marin Preda ( 1996 ). lucrând. Debutul literar la ziarul “Paloda” din Bârlad. Rod III ( 1975 ). Rod ( 1985 ). Rod IV ( 1977 ). în diferite localităţi ale Moldovei: numai între noiembrie 1916 – mai 1917 a operat peste o mie de răniţi.S-a implicat în traducerea şi editarea unei părţi a operei lui Mircea Eliade. simultan şi în Laboratorul de Chimie ( 1890 – 1892 ). a complexei sale construcţii clădite pe original. Doina ( Tatăl meu. La Baaad ( 1979 ). operând în localul Şcolii Normale de băieţi din Bârlad. Grigurcu. Opera poetică ( 2000 ). În timpul Campaniei din 1913 a organizat lazarete de holerici. a tâlcurilor sale depăşind pitorescul. 7 . A fost decorat cu “Steaua României” în grad de cavaler. Timpul asasinilor ( 1997 ). Doctor în medicină şi chirurgie la Paris ( 1895 ). Jeu d’Amour şi Doina ( antologie. recunoscută în întreaga lume. precum şi 110 lucrări. Muzeon ( 1979 ). A colaborat la majoritatea revistelor literare din ţară. Profesor de Anatomie descriptivă ( 1906 ) la Institutul de Anatomie din Iaşi. La Baaad ( antologie. poezia lui Cezar Ivănescu se vrea un analogon al Lumii”. 1995 ). ERNEST JUVARA Născut la 5 mai 1870. Transferat în Bucureşti ( 1912 ) este numit profesor la Clinica a III-a chirurgicală a Spitalului “Filantropia” şi subdirector al Institutului de Anatomie Topografică. Extern al spitalelor din Paris ( 1890 – 1893 ). trece la Spitalul IX de evacuare. 1996 ). lăsând în urma sa o şcoală românească medicală.

1913). Alte volume: Sărbătoarea moşilor ( 1915 ). Din Comitetul ei de conducere a făcut parte până în 1944. În această perioadă a fost corector. s-a născut în 1858. Fluturii. estetul. având profesori pe Titu Maiorescu. Dumitru Evolceanu. Studiile şi le-a făcut la institutele particulare “Humpel” şi “Zilenschi” din Botoşani. Ion Bianu. Zaharia Voronca ( 1851 – 1920 ). Industria casnică în Bucovina ( 1922 ). cel de-al doilea volum fiind premiat de către Academia Română ( 1913 ). luptând pentru demnitatea şi prestigiul scriitorilor şi obţinând pentru ei condiţii materiale mai bune. deşi avea o constituţie fizică puternică. reporter. Constantin Rădulescu – Motru. a organizat şezători literare. pentru a se putea întreţine material. datini. ELENA I. dar pasiunea pentru folclor nu a părăsit-o până la dispariţia ei ( 1939 ). calitate în care a rechemat în teatru pe unii actori excepţionali. PALADE Ca descendent al uneia din cele mai vechi familii de boieri moldoveni. 8 . În Bârlad a terminat cursurile şcolii primare şi ale Liceului “Gh. a înfiinţat Consiliul literelor pe lângă Ministerul Artelor ( 1926 ) şi Casa Scriitorilor ( 1938 ). Franţa i-a acordat titlul de Officier d’Academiei ( 1919 ) şi Legiunea de onoare ( 1928 ). lăsând publicate 20 de volume şi sute de articole. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti ( 1880 ). Roşca Codreanu” ( promoţia 1876 ). Nu se cunoaşte motivul pentru care a stat în Bucovina. pedagog şi profesor la pensioane particulare. Secretar al Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti ( 1904 ). poveşti. sub ocupaţia austriacă. A iniţiat premii literare. A colaborat cu lucrări folclorice la multe reviste şi ziare (inclusiv la cele din Bârladul natal). În 1914 i s-a montat prima piesă de teatru. Avidă de lectură. pensionaţi prematur de către precedenţii directori. Şi-a petrecut o bătrâneţe săracă. Membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români ( 1909 ) al cărui preşedinte a fost între anii 1921 – 1923 şi 1932 – 1935. Între 1917 – 1918 s-a refugiat la Iaşi unde a devenit redactorul oficiosului Cartierului General al Armatei. Mihail Dragomirescu. A întâmpinat multe piedici la tipărirea celor două volume de studii de folclor ( 1908. A fost căsătorită cu secretarul Societăţii “Arboroasa”. omul de artă şi patriotul Corneliu Moldovanu încetează din viaţă la 2 septembrie 1952. A primit Premiul Naţional de poezie ( 1933 ). creându-le un fond de pensii şi ajutoare. Este un pionier al cinematografiei române. A fost profesor de Istoria literaturii dramatice şi a costumelor la Conservatorul din Capitală ( 1911 ). la Teatrul Naţional din Bucureşti. împrumută cărţi de la Biblioteca Universităţii din Cernăuţi şi cumpără altele de la anticariatele din Viena şi Berlin. În 1922 i se acordă oficial numele de Corneliu Moldovanu. legende. mituri solare.A devenit licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1902). NICULIŢĂ VORONCA S-a născut în 1862 ca fiică a unui macedonean şi a unei sucevene. “Românul”. Devine directorul Teatrului Naţional din Bucureşti şi directorul general al teatrelor ( 1924 – 1926 şi 1927 – 1928). A fost membru al Consiliului administrativ al Societăţii Române de Radiodifuziune. Culegătoare de balade. GHEORGHE D. Literatul.

istoria filosofiei greceşti. A mai publicat volumul de nuvele Domniţa şi Jupâniţa. unde a locuit tot restul vieţii. cu excepţia refugiului din Moldova ( 1917 – 1918 ). G. Puiul de lup ( 1933 ). Debutează în teatru cu drama Păcatul ( 1924 ). Rebreanu. M. nuvele şi schiţe. devine membru al Partidului Liberal. A predat cursuri de economie politică la Şcoala liberă de Ştiinţe de Stat. I. La crearea catedrei de Filologie română la Universitatea ieşeană ( 1893 ) este numit profesor universitar suplinitor. A purtat vastă corespondenţă cu V.Intrând în viaţa politică ( 1884 ). Al. Căsătorită cu avocatul George Petrescu se mută în Bucureşti. Este numit Ministrul Agriculturii. Are publicate circa 50 de schiţe şi nuvele. Profesor de Limba română la Liceul Naţional din Iaşi (din 1884). devenind membru al Comitetului Executiv. între anii 1888 – 1890. Zorile Unirii ( în manuscris ). Comerţului şi Domeniilor ( 15 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896 ). Palade revine la Partidul Liberal ( 1891 ). la banchetul oferit lui de către municipalitatea bârlădeană cu ocazia inaugurării statuii sale. Al. Bulgăraş. PHILIPPIDE Părintele filologiei române s-a născut la 1 mai 1859. A lăsat lucrări cu caracter juridic şi politic. Popa. Davilla. când a devenit ministru ). Brătescu – Voineşti. Urmează comedia Anuţa ( 1924 ). N. ALEXANDRU I. Teatrul Naţional bucureştean a premiat-o de mai multe ori. arheologia. După ce a fost ales membru 9 . A urmat cursurile şcolii primare şi ale liceului în Bârlad. ca fiica lui Nicolae şi Ana Manoliu. Moare în Bârlad la 27 mai 1903 în Grădina Publică. A fost ales deputat în trei legislaturi ( 1884. apoi profesor titular ( 1896 ). f. Încetează din viaţă în Bucureşti la 2 februarie 1961. Intră în cercul “Junimii” pe care-l abandonează după câţiva ani. unde studiază filologia clasică şi modernă. 1891 ). Joc primejdios ( 1935 ). În Bârlad a urmat cursurile şcolii primare ( 1866 – 1870 ) şi ale Liceului “Gh. Tonitza şi P. Ministru de Interne ( 18 / 31 iulie – 22 noiembrie 1902 când şi-a dat demisia din cauza unei boli cardiace). volumul de versuri Stampă veche ( în manuscris ). după care revine la catedra sa de la “Naţionalul” ieşean. Din 1888 devine dizident al Partidului Liberal şi creează ( cu o parte dintre conservatori şi cu radicalii liberali ) aşa-numita Opoziţie Unită. Trenul de plăcere ( în manuscris ). a. Adept al libertăţii absolute a presei. A fost membră a Societăţii Scriitorilor Români şi a Societăţii Autorilor Dramatici Români. PETRESCU Născută la 12 decembrie 1882. LUCREŢIA N. Brătianu ). când debutează în literatură. Roşca Codreanu” ( 1870 – 1877 ) şi apoi cursurile Facultăţii de Litere din Iaşi ( 1877 – 1881 ). Ministrul Justiţiei ( 12 ianuarie – 1 octombrie 1898 ). pentru achiziţionarea picturile bârlădenilor N. Sorbul etc. oraş în care revenea deseori după părăsirea lui. Industriei. L. I. acolo. A scris articole. Pleacă pentru studii de specializare la Halle. Ministrul Finanţelor ( 1 octombrie 1898 – 11 aprilie 1899 şi 14 februarie 1901 – 9 ianuarie 1902 ). Ca avocat şi ziarist a colaborat la “Românul” şi “Gazeta Poporului” ( al cărui director a fost până în 1895. A fost decorată cu Meritul Cultural ( 1943 ). Irozii ( în manuscris ). D. În timpul studenţiei a fost “subbibliotecarul” Bibliotecii Centrale din Iaşi. 1888. C. drama Orbul ( teatrul radiofonic ): romanele Mărăcini ( 1937 ). Odată cu unificarea Partidului Liberal ( după moartea lui I.

( 1925 ). ceea ce i-a adus conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez. Gramatica elementară a limbii române ( 1897 ). C. Istoria limbii române. Intră în lumea umbrelor în Bucureşti. Roşca Codreanu” ( promoţia 1908 ). Se dedică în exclusivitate scrisului ( 1933 – 1938 ). devenit “Luptă şi lumină”. Participă la Paris ( 1937 ) cu machete de decoruri de teatru. cu Regimentul 12 Infanterie din Bârlad. unde se căsătoreşte cu Getta Kernbach. până la litera D ). pe care-l absolvă în 1914. După o călătorie în Occident ( 1914 ) se întoarce în Iaşi pe care nu-l va părăsi până la moartea sa. Director de scenă la Teatrul Popular Bucureşti ( 1924 ). la care lucrează până în 1906 ( 11 744 pagini în folio. secretar literar ( 1925 – 1926 ). revenit în Iaşi. În cadrul Grupării teatrale “Atelier” ( 1923 – 1924 ) a predat cursul de Istoria Costumului şi Decorului. ( 1894 ). ). ŞTEFAN PROCOPIU Născut la 19 ianuarie 1890. Între anii 1916 – 1917 a urmat Şcoala de ofiţeri de rezervă şi a luat parte la luptele de la Oituz. apoi “Muncă şi lumină”. la 30 martie 1946. Trece la Teatrul din Sărindar ( 1939 ). aducându-i sfârşitul la 12 august 1933. Inspector delegat cu organizarea teatrului sătesc ( 1934 ). începe lucrarea la Dicţionarul limbii române. A publicat zeci de articole de specialitate şi a lăsat în manuscris numeroase lucrări. Participant la şedinţele cenaclului literar Academia Bârlădeană ( 1917 – 1919 ). demisionează din postul de director al Teatrului “Muncă şi Voie Bună” ( 1944 ) şi se angajează regizor la Sala “Comedia” a Teatrului Naţional bucureştean. La Iaşi urmează cursurile primelor cinci clase de liceu la Liceul internat “Costache Negruzzi”. Acolo a creat primul teatru românesc de păpuşi şi marionete. 10 . în 1943. Regizor la Teatrul “Regina Maria” ( 1929 – 1933 ). În Bârlad a urmat cursurile şcolii primare şi ale Liceului “Gh. dramă şi comedie a Conservatorului din Bucureşti. comuna Griviţa. N. director al Oficiului Naţional Cinematografic ( O. devine ajutor de pictor la Teatrul Naţional din Bucureşti ( 1923 ). Şcoala primară a urmat-o în Călmăţui. pentru un timp. stabilit în Bârlad ( 1919 ). Îşi revine după un atac de paralizie ( ianuarie 1926 ). iar ultimele două clase liceale la Liceul “Naţional”. în anul şcolar 1943 – 1944. judeţul Tutova.corespondent al Academiei Române ( 1898 ). Originea românilor. A fost profesor suplinitor la catedra de Dicţiune. din 1931 i s-a instalat o arterioscleroză care i s-a agravat după moartea soţiei sale ( martie 1933 ). Din volumele sale: Introducerea în istoria limbii şi literaturii române ( 1888 ). I. Director al Teatrului Muncitoresc “Muncă şi Voie Bună” ( 1938 ). VICTOR ION POPA Născut la 29 iulie 1895. Membru titular al Academiei Române ( 1900 ) la şedinţele căreia a participat de două ori ( 1910 şi 1918 ). Montează piese la Teatrele Naţionale din Craiova şi Cernăuţi. la Facultatea de Drept. actor al Teatrului Naţional din Iaşi ( 1918 ). devine pedagog la Liceul Internat pentru a-şi asigura situaţia materială. I. unde tatăl său era învăţător. S-a înscris la Conservatorul ieşean şi. Director general al Teatrului Naţional din Cernăuţi ( 1927 – 1929 ) unde a montat 41 de premiere şi reluări. a deschis un ciclu de audiţii muzicale însoţite de conferinţe. secretar al Societăţii Autorilor Dramatici ( 1923 – 1924). Debutează în literatură ca elev. pictor scenograf.

fabule. Căldură şi Electricitate a Universităţii din Iaşi. Savantul de valoare mondială a încetat din viaţă în Iaşi la 22 august 1972. A fost funcţionar la Ministerul Cultelor şi Artelor. “Crucea”. A publicat peste o sută de volume: romane. Absolvent al unei şcoli primare şi ale Liceului “Gh. Devine şef de lucrări la catedra universitară sus-amintită ( 1919 ). A fost decanul Facultăţii de Electrotehnică a Politehnicii “Gheorghe Asachi” din Iaşi de la înfiinţarea ei ( decembrie 1937 ). A publicat. “Paloda”. poezii. până în 1849. Roşca Codreanu” ( promoţia 1880 ) din Bârlad. când trece decan al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii Iaşi. A colaborat la ziarele bârlădene “Tutova”. povestiri. cântece pentru copii. candidat la căimăcămia Moldovei. traduceri din Edmon Rostand. de unde se întoarce în 1833. RĂDULESCU – NIGER S-a născut la 2 ianuarie 1861. Descoperitor al Magnetonului Niels – Bohr. sub diverse pseudonime. Reia catedra sa din Bucureşti. Roşca Codreanu” din Bârlad. STURDZA S-a născut la 8 noiembrie 1810 ca fiul vornicului. Henri Sienkiewicz. lăsând publicate 177 de lucrări ştiinţifice. NICOLAE G. Între 1 septembrie 1917 – noiembrie 1919 a funcţionat la Catedra de fizică a Liceului “Gh. A fost clasificat primul pe ţară la examenul de capacitate (1919). nu i s-a acordat Premiul Nobel dintr-o neglijenţă a comisiei. ocupându-se cu administrarea moşiei sale. membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri pentru Premiul Nobel la Fizică. Paul Langevin. piese de teatru etc. premiat al Academiei Române ( 1920 ). A încetat din viaţă în 1944. Asistent universitar la catedra de Aplicaţiile electricităţii la Universitatea din Bucureşti. De foarte tânăr a scris piese de teatru ( prima i s-a reprezentat la Teatrul Naţional din Bucureşti în stagiunea 1891 – 1892 ). Devine judecător al Divanului Domnesc din Iaşi ( 1849 – 1850 ). comisar al guvernului pe lângă Banca Naţională a Moldovei.Licenţiat al secţiei Fizico – Chimice a Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi ( 1912 ). Membru al Academiei Române ( 1955 ). poezii. la care a predat până la pensionarea sa ( 1 octombrie 1962 ). Membru al Societăţii Autorilor Dramatici ( 1910 ). Studiile şi le-a făcut în străinătate. Descoperitor al Efectului Procopiu. spătarului şi agăi Constantin Sturdza ( 1757 – 1817 ) din Bârlad. apoi ministrul Lucrărilor Publice ( 1850 ). după care a urmat alte studii universitare la Paris. 11 . Doctor honoris causa al Politehnicii din Iaşi ( 1 februarie 1967 ). M. piese de teatru. VASILE C. Marie Curie. În 1940 era pensionar. preşedintele Divanului Domnesc ( 1856 ). precum şi la altele din capitală şi din provincie. nuvele. lucrând în Laboratoire de récherches physique. membru al multor societăţi ştiinţifice române şi străine. Charles Fabry. iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate. până la 1 februarie 1941. Guy de Maupassant. Gorki ş. în zeci de ziare şi reviste. Devine doctor în Ştiinţe Fizice la Sorbona ( 5 martie 1924 ) şi până atunci avea publicate 30 de lucrări. a. Face studii de specialitate la Paris cu profesorii Gabriel Lippmann. Aimè Cotton.

Debutează în publicistică. Ocupă catedra de Pictură a Academiei de Arte Frumoase din Iaşi ( 1930 ). cade prizonier la Turtucaia ( 1916 – 1918 ). Retras în Tecuci este scos de pe lista alegătorilor de marii proprietari. La detronarea lui Cuza se retrage din viaţa politică. Se mută în Bucureşti ( 1919 ) unde participă. Încetează din viaţă în ianuarie 1870. Se retrage din asociaţia “Arta Română” şi creează “Grupul celor patru” ( alături de Francisc Şirato. certificatul de pictor bisericesc ( 1912 ). Se stinge din viaţă în Bucureşti. “Maison d’Art”. După divorţ a avut neplăceri juridice privind dreptul de moştenire a moşiei soţiei sale de la Răcăciuni. de unde demisionează ( 1916 ). Cumnat şi văr cu Costache Negri şi văr cu Manolache Costache Epureanu a suferit eşecuri guvernamentale la începutul domniei lui Cuza ( el formase primul guvern moldovean 17 / 29 ianuarie – 6 / 18 martie 1859 ). Veneţia. “Salonul Societăţii umoriştilor români”. biserica din Netezeşti – Ilfov ( 1914 ). A expus la München. la care devine şi rector ( 1937 – 1939 ). în cadrul unei excursii arheologice. “Viaţa Românească”. “Cartea 12 . În liceu îşi descoperă talentul de pictor. Scorţeni – Bacău ( 1912 ). una din surorile lui Costache Negri. A pictat. la expoziţii colective şi personale. în 1854 până în 1901. toţi favorabili Unirii. 2 ( 1892 – 1896 ). S-a reîntors în ţară în 1911. A contribuit la alegerea lui Cuza ca domn. alături de Anastasie Panu şi Ştefan Catargi.Căsătorit cu Zulnia Negri ( 1823 – 1901 ). “Sala Liedertafel”. Caimacan al Moldovei ( 1858 ). unde a locuit până în 1924. Paris. Popovici ). refuză să se prezinte la examenul de diplomă ( 1907 ) şi pleacă în Germania. Amsterdam. Bruxelles. “Sala Hasefer”. NICOLAE N. unde expune picturile sale ( 1908 ). Abandonând gimnaziul şi Bârladul ( 1902 ) se înscrie la Şcoala naţională de arte – frumoase din Iaşi ( clasa profesorului Gh. A mai deţinut funcţia de preşedinte al Curţii de Casaţie de la înfiinţarea ei ( 24 februarie 1861 ). susţinându-şi examenul de diplomă ( 1912 ). unde-şi deschide o expoziţie personală ( 1910 ). TONITZA S-a născut la 13 aprilie 1886. Palatul Mitropoliei din Iaşi ( 1906 ). Ştefan Dimitrescu şi Oscar Han ) cu care expune la alte şapte expoziţii. A suplinit catedra de Desen liniar la Liceul Militar ieşean ( 1914 ). la 26 februarie 1940 şi a fost înmormântat în cimitirul Ghencea. Salonul Sindicatelor artelor frumoase. În vara anului 1903 ( la 17 ani ) călătoreşte în Italia. În semn de protest faţă de o nedreptate constatată. “Pasajul Majestic”. Din 1921 s-a instalat la Vălenii de Munte. “Salonul umoriştilor”. Părăsind şi studiile din Germania se stabileşte la Paris ( 1909 ). Obţine. de unde se întoarce cu boli pe care le va purta toată viaţa. Sfântul Gheorghe – Nou. A fost ministru de Interne şi Preşedinte al Consiliului de Miniştri din Moldova ( 29 ianuarie – 18 martie 1859 ). Haga. Constanţa ( 1931 ). după care rămâne numai la catedra sa. Salonul Oficial. “Teatrul Naţional”. prin concurs. biserica din Grozeşti – Bacău ( 1912 ). cu regularitate. bisericile din Poieni – Vaslui ( 1911 ). urmează primele două clase ale Gimnaziului real “Manolache Costache Epureanu” şi ultimele două clase ale cursului inferior al Liceului “Gh. în colaborare. Schitul Durău ( 1935 – 1937 ). “Sala Mozart”. ca fiu al negustorului Nicolae Antoniţă ( Toniţă ). a fost împotriva legii agrare propusă de Costache Negri. Deputat în Adunarea Ad–Hoc ( 11 septembrie 1857 ) în districtul Tecuci. Intrând în lupte în primul război mondial. A fost nevoit să cedeze în faţa ostilităţii elementelor conservatoare. Roşca Codreanu” ( 1900 – 1902 ). Bucureşti: ( “Tinerimea artistică”. După absolvirea şcolii primare nr. de unde demisionează. Capela familiei Moruzi din Iaşi ( 1913 ).

Licenţiat în Limba şi literatura română. A primit Diploma de onoare în cadrul “Expoziţiei Universale” din Paris ( 1937 ) şi Marele Premiu Elena şi Gheorghe Vlasto al Academiei Române ( 1938 ). face o pauză de câţiva ani. Ionescu. Bârlad ( Liceul Comercial ). Din volumele sale: Albastru în şase ediţii. i-a conturat personalitatea intelectuală şi profesională. după care funcţionează ca învăţător în Craiova. la 18 august 1957. URSU Născut la 25 ianuarie 1911. “Sala Ileana”. ambele din Bârlad. 1 de băieţi “Costache Robu” şi după frecventarea parţială a Gimnaziului real “Manolache Costache Epureanu”. Garabet Ibrăileanu. A fost numit de către Casa Şcoalelor inspector general cultural pentru întreaga Basarabie (1926-1928). Roşca Codreanu” ( 1929 ) din Bârlad. Sonete ( 1938 ). În Bârlad a scos revistele literare ale Academiei Bârlădene: Florile dalbe (1919). Absolvă Şcoala Normală de Institutori din Bucureşti în 1897. dedicându-se poeziei ( debutul la ziarul local “Paloda”. exerciţii de aritmetică şi geometrie pentru clasele I-IV primare. Pseudonimul literar de George Tutoveanu l-a adoptat în 1898. A condus ziarul local “Moldova”( 1928 ). Absolvent al şcolii primare şi al Liceului “Gh. A funcţionat ca profesor la liceele din Tecuci. GEORGE GH. Fălticeni şi Bârlad ( din 1903 ). Olteniţa. Debutează. Poezii alese ( 1924 ). “Salonul de toamnă”. ca elev. S-a recăsătorit în 1949 cu profesoara Eugenia Leu. conduce revista “Freamătul” ( 1911 ). GEORGE GH. A funcţionat ca profesor suplinitor de pedagogie la Şcoala Normală de băieţi ( 1920 – 1921 ). devine membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români ( 1908 ). unei străzi. Ca profesor al Liceului “D. în două ediţii. Examenul de capacitate ( 1935 ) în Limba şi literatura română ( principal ). Tinereţă ( 1924 ). A fost organizată o amplă retrospectivă.Românească”. A încetat din viaţă în Bârlad. Obţine examenul de definitivat în 1942. În Bârlad. la “Dimineaţa copiilor” ( 1925 ). Scrisul nostru ( 1929 – 1931 ). pe adevăratul său nume Gheorghe Gh. Între 1929 – 1933 a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi. Focşani. manuale şcolare de compuneri. TUTOVEANU Bardul bârlădean. Patria ( 1924 ). După absolvirea Şcolii primare nr. iar în 1937 în Limba latină ( secundar ). A fost revizor şcolar al judeţului Tutova ( 1911 – 1912 ). în 1887 ). gramatică. oraşul avându-l învăţător la şcoala primară pe care o absolvise cândva. A fost un catalizator al vieţii culturale bârlădene timp de peste o jumătate de secol. “Galeriile de artă”. 13 . profesor suplinitor de limba română. împreună cu Emil Gîrleanu şi Dimitrie Nanu fondează revista “Făt – Frumos” ( 1904 ). Fălticeni şi Galaţi ( 1935 – 1947 ). “Sala Dalles” ). Sturdza” din Tecuci a deţinut secretariatul redacţional al revistei locale “Analele Moldovei”. Graiul nostru ( 1925 – 1927 ). director al Şcolii de Aplicaţii ( 1921 – 1922 ). A. Luptătorilor pentru ţară ( 1913 ). A colaborat la majoritatea revistelor şi ziarelor ţării. apoi prefect al judeţului Tutova ( 1931 – 1932 ). s-a născut la 20 noiembrie 1872. “Căminul artei”. La arme. Împreună cu Tudor Pamfile şi Toma Chiricuţă înfiinţează Societatea literară Academia Bârlădeană (1 mai 1915). Bârladul l-a eternizat prin acordarea numelui său Galeriilor de artă. înfiinţează Biblioteca Publică ( 1906 ). istorie şi filosofie la noul liceu de fete abia înfiinţat “Iorgu Radu” ( 1921 – 1922 ). director al Şcolii medii de băieţi de la înfiinţarea ei ( 1912 ). unde profesorul său. Şcolii de artă şi muzică.

egumen al bisericii “Sfântului Spiridon” din Iaşi ( 1921 – 1923 ). după care a fost hirotonisit sub numele de Iacov Bârlădeanu. S-a pensionat în 1976. apoi conferenţiar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Capitală. Colaborator la zeci de reviste literare româneşti. membru al Societăţii Franceze de Istorie. Roşca Codreanu”. pictori. de metodologie etc. Încetează din viaţă în Bucureşti. Revenit în Bârlad a funcţionat ca institutor la Pensionul profesorului Ioan Popescu ( 1879 – 1880 ). După căsătorie ( 1880 ) a avut şase copii care au devenit profesori. Între 1952 – 1961 a funcţionat la Liceul “Aurel Vlaicu” din Bucureşti. N. Îşi continuă studiile la Seminarul din Huşi ( 1872 – 1876 ). 1912 ). apoi pe cele ale Seminarului Socola din Iaşi ( 1876 – 1879 ). arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei ( 1921 ). 1911. Şi-a susţinut teza de doctorat în Filologie în 1969. 2 volume ( 1937 în colaborare ).Beldiceanu ( 1961 ). la 25 iunie 1980. devenind locotenent de episcop de Huşi ( până în 1921 ). precum şi la Externatul de fete. FOŞTI ELEVI AI ŞCOLII BÂRLĂDENE IOAN ANTONOVICI A văzut lumina zilei la 18 noiembrie 1856 în cătunul Similişoara. la Şcoala secundară de fete “Nicolae Roşca Codreanu” ( la care a fost şi director ). 2. între 1869 – 1872. consilier comunal şi senator de Tutova. şeful catedrei de Literatură a aceleaşi facultăţi. vicar al Episcopiei huşene. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti ( 1885 – 1892 ) unde-şi susţine licenţa ( 1892 ). A mai deţinut diferite funcţii şi a fost recompensat cu diferite medalii şi plachete: protoiereu al Inspectoratului Şcolar. manuale şcolare de limbă şi literatură română. magistraţi. după care devine paroh al bisericii “Sfântul Ilie” din Bârlad ( 1892 – 1912 ). profesor de Religie la Liceul “Gh. A fost membru în Comitetul de redacţie al revistei “Limbă şi literatură”. G. apoi membru al Consistoriului superior ( 1909 – 1918 ). Acolo a creat un muzeu şi a reorganizat “Buletinul Eparhiei Huşilor”. Ibrăileanu şi Bârladul ( 1939 ). Memorialistica în opera cronicarilor ( teză de doctorat. Dealul brânduşilor ( 1974 ).Inspector şcolar al regiunii Galaţi ( 1947 ). Fulgi de zăpadă ( 1978 ). participant la multe manifestări culturale din ţară ( şi mai ales din Bârlad ). apoi al Huşilor ( 1924 – 1931 ). inspector general în Ministerul Învăţământului ( 1948–1952). Viaţa lui Nicolae Beldiceanu (1942). Numit episcop al “Dunării de Jos” ( 1923 – 1924 ). Din cauza unei boli a fost nevoit să urmeze clasa I primară între anii 1865-1868 în Bogdana şi în Chiţocul Vasluiului şi celelalte clase primare la Şcoala publică nr. 1972 ). de lângă biserica Vovidenie din Bârlad. Prodecan al Facultăţii de Filologie ( 1963 – 1971 ). 1. comuna Bogdana. Cele mai frumoase poezii româneşti. Lector universitar ( 1961 ). membru de onoare al Academiei Române ( 1919 ). premiat al Academiei Române ( 1906. inspector de Limba română în Ministerul Educaţiei Naţionale ( 1947 – 1948 ). Din volumele sale: Antologia scriitorilor bârlădeni ( 1937 ). 14 . Membru al Consistoriului Eparhiei Huşi ( 1897 – 1900 ) unde devine preşedinte ( 1906 – 1909 ). PERSONALITĂŢI. judeţul Tutova. volumele de poezii: Salcâm uituc ( 1973 ). membru al Comisiei Monumentelor Istorice din judeţul Tutova. profesor de Filosofie şi de Limba română la Şcoala Normală. Tecuciul literar ( 1943 ). a primit Medalia de aur şi Placheta de colaborator al Expoziţiei jubiliare din 1906 ( la cea de a 40-a aniversare a urcării pe tron a principelui Carol ).

organizând în Universitate mişcarea comunistă. 1911. La 6 martie 1945 a fost numit ministrul Sănătăţii în guvernul dr. Documente bârlădene. a febrei recurente. După 1944 a mai făcut parte şi din Comitetul Executiv al Partidului Naţional Popular. apărându-i în procese. A condus clinica sa cu metodă şi ordine. Între 1931 – 1941 a efectuat 1800 de operaţii pe sistemul nervos. în cinci volume ( 1911. iar din 1935 la Spitalul Central. 1924. DIMITRIE I. la 17 decembrie 1893. iar din 1942 a intrat în Partidul Comunist din România. Între anii 1945 – 1946 a fost profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Capitală. 100 de case de naşteri la ţară. Academia Română îl declară. membru de onoare al ei ( 1948 ). compresiunile radiculo– medulare. În 1939 a participat la Congresul Naţional de Chirurgie din Bucureşti. cu focul pasiunii sale profesionale. prin concurs. promoţia 1913 ). Acolo şi-a dat seama de importanţa neuroanatomiei şi neurohistologiei. Palestina. colaborând la “Ajutorul Roşu”. A creat Institutul de Endocrinologie Bucureşti. judeţul Fălciu. Fraţii Gheorghe şi Nicolae Roşca Codreanu ( 1908 ). Traite de Neurologie ( 1951 ). sanatorii. La 15 iulie 1946 încetează din viaţă în Bucureşti. a dirijat campanii antitifosexantematice. 1926 ). Are publicate zeci de articole în periodicele vremii. apoi a urmat cursurile Liceului “Gh. 1915. S-a transferat la Spitalul de urgenţă din Bucureşti ( 1933 ). Între 1913 – 1919 a urmat cursurile Facultăţii de Medicină la Institutul Medico – Militar. A fost unul din iniţiatorii ARLUS-ului. După susţinerea doctoratului ( 1922 ). iar în anul 1956 Clinica de neurologie a Spitalului Central primeşte numele savantului care va rămâne în istoria medicinii româneşti. Roşca Codreanu” ( absolvent al secţiei moderne. la care a rămas până la sfârşitul vieţii sale. Intre 1937 – 1945 a funcţionat în calitate de funcţionar la catedra de Neurochirurgie din Bucureşti. abcesele intracraniene. a febrei tifoide. unde a învăţat neurochirurgia modernă. BAGDASAR Născut ca al doisprezecelea copil al unei familii de ţărani săraci. post-mortem. în satul Idrici de Jos. Petru Groza. se internau bolnavii din Ungaria. 15 . Sclavia şi creştinismul ( 1892. Dimitrie Bagdasar a studiat traumatismele cranio–cerebrale. luptând contra partidelor politice istorice ( Naţional – Ţărănesc şi Liberal ). Ioan Popescu ( 1928 ). La clinica sa. Fiind om cu vederi politice de stânga a intrat în jocul comuniştilor. era mândru şi demn. După 1944 a făcut parte din Apărarea Patriotică ( pe care a condus-o între anii 1942-23 august 1944 ). Bulgaria. Şcoala primară a urmat-o în satul natal. După demisia din armată ( 1927 ) face studiile de specializare la Boston (SUA) în clinica profesorului Harvey Cushing. Întors de la Paris ( 1924 ) a lucrat în laboratorul sus-amintit (cu profesorul Ştefan Besnea). lucrând şi în Laboratorul de Histologie şi Anatomie patologică Bucureşti. avea respect pentru valoarea oamenilor. comuna Roşieşti. devine medic secundar la secţiile neurologie şi chirurgie ale Spitalului Militar. Celor peste 50 de articole de specialitate publicate li se adaugă teza de doctorat şi vasta lucrare de 6000 de pagini. a localizat evoluţia tuberculomului cerebral. Un dascăl ardelean la Bârlad.Din volumele sale: Geografia comunei Bogdana ( 1889 ). calitate în care a creat 60 de circumscripţii rurale noi. ajutând pe antifasciştii din ilegalitate. în două ediţii ). în colaborare.

alte 3 opere postume. unde a urmat cursurile şcolii primare. 1927. Profesor de Limba şi literatura română la Liceul “Dr. titlu care i s-a ridicat ( şi nu numai lui ) de către regimul comunist. Între octombrie 1916 – martie 1917 a urmat cursurile Şcolii Militare de ofiţeri de rezervă din Botoşani. ed. unde-şi susţine licenţa în iunie 1922. 1939.NICOLAE I. SIMION BOGDĂNESCU Ion Puflea ( numele real ) s-a născut la 27 octombrie 1951 în Hupca. La universitatea ieşeană devine profesor titular la catedra de Filosofie Generală ( Epistemologie şi Metafizică ). Din volumele sale: David Hume. la 5 februarie 1896. asistent la catedra de Psihologie. 1938. Asistent universitar la Laboratorul de Psihotehnie al Facultăţii de Filosofie Bucureşti ( din 1 februarie 1928 ). IV. în iunie 1926. comuna Roşieşti.. a II-a. alte 14 lucrări lăsate în manuscris. 2 volume ( 1941. după care pleacă la specializare în Germania. Filosofi străini ( 1943 ). După pensia de merit ( 1959 ) lucrează la revizuirea operei sale. apoi la Şcoala Comercială “Nicolae Kretzulescu” din Bucureşti ( 1927 – 1930 ). judeţul Fălciu. fiind apoi repartizat la Regimentul 51 / 52 Infanterie. 1944 ). A fost co-director al revistei “Ethos” ( 1943 – 1946 ). Participant al cenaclului literar studenţesc “Nicolae Labiş”. iar liceul la “Gh. referent ştiinţific al Institutului de Istorie şi Filologie al Academiei ( Filiala Iaşi ). coordonator ştiinţific ( I. Rădulescu-Motru. până la dispariţia sa din 21 aprilie 1971. la Liceul industrial nr. a întemeiat Editura Filosofică ( 1930 – 1944 ) şi a devenit secretar de redacţie al “Revistei de Filosofie” ( 1928 – 1943 ). III. Antologie filosofică. apoi consilier ştiinţific al Institutului de Istorie al Academiei R. coordonator ştiinţific al Dicţionarului Enciclopedic Român ( 1956 – 1958 ). În 1942 devine membru corespondent al Academiei Române. Ca secretar al Societăţii Române de Filosofie ( 1928 – 1940 ). BAGDASAR S-a născut în Idriciu de Sus. Istora filosofiei moderne. V. 1 din Odorhei ( 1984 – 1990 ). iar cursurile gimnaziale la Unţeşti. cu care participă la primul război mondial. 1941 ). Şcoala primară a urmat-o în satul natal. După demobilizare urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii Bucureşti. În acest din urmă oraş a fost co-autorul creării liceului românesc “Marin Preda”. 16 . de proporţii. la Liceul Pedagogic din acelaşi oraş ( 1982 – 1984 ). Bârlad. între anii 1953 – 1956. P. 1940. devine director de secţie al Institutului de Istorie din Bucureşti ( 1949 – 1950 ). A colaborat la numeroase reviste de specialitate şi de cultură din ţară şi străinătate. comuna Bogdăneşti. de valoare actuală. În 1970 fusese declarat membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Logică şi Teoria Cunoaşterii de sub conducerea lui C. A urmat cursurile secţiei Română – Franceză a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Iaşi ( 1973 – 1977 ). unde îşi ia doctoratul în Filosofie la Universitatea din Berlin. Istoria Filosofiei Moderne şi Contemporane ( 1942 – 1949 ). Destituit din învăţământul superior ( 1949 ). II. pentru o viitoare reeditare. Lucrările sale inedite. Teoria cunoştinţei. Cercetare asupra intelectului omenesc ( 1936 ). Roşca Codreanu” din Bârlad ( 1909 – 1916 ). au fost elaborate de pe poziţii raţionaliste. Petru Groza” din Odorheiu Secuiesc ( 1977 – 1982 ). A absolvit Liceul “Gheorghe Gheorghiu-Dej” ( azi “Mihai Eminescu“ ). în 1948. În 1940 a devenit membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice. R. Profesor titular de Limba germană la Şcoala Comercială Română din Salonic – Grecia ( 1926 – 1927 ).

al cărei membru şi casier a fost ( 1910 ). precum şi Societatea Culturală “Iuliu A. urmează cursurile Gimnaziului “Manolache Costache Epureanu” şi ale Liceului “Gh. Împreună cu câţiva prieteni studenţi scoate revista “Tribuna” ( 1903 – 1904 ). După ce a frecventat parţial cursurile Politehnicii bucureştene. Zanne”. Debutul literar a avut loc în 1949. deseori. Poveşti de pretutindeni ( 1909 ). Este editorul revistelor “Prometeu descătuşat” şi “Academia Bârlădeană”. la 7 februarie 1879. Student al Facultăţii de Drept şi al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. După absolvirea şcolii primare în comuna natală. CARAIVAN Ca fiu al unui învăţător. lăsând 18 volume şi sute de articole. Primele şase clase liceale le-a efectuat la Liceul “Gh. la 12 martie 1925. Scriitorul Daniel Drăgan îl caracterizează ca fiind “un plăieş al limbii române într-un spaţiu în care acesta are graniţele în interior”. A fost distins cu Premiul II la Concursul Naţional “Baladele Dunării” ( Galaţi 1983 ) şi de alte două ori cu Premiul I la Concursul “Pământ al bucuriei şi frăţiei” ( Topliţa 1982. Iorga ( 1904 ). În 1934 scoate revista “Documente răzăşeşti”. Vlahuţă”. Aici a urmat cursurile şcolii primare. A efectuat săpături arheologice. A participat la faza naţională a concursului “Creativitate şi eficienţă în învăţământ” şi la cenaclurile “Aron Pumnul” ( Odorhei ). colaborând la “Semănătorul” lui N. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. pe care le absolvă în 1897. Snoave. cugetări. Povestiri. iar criticul literar Theodor Codreanu ca fiind “un poet al unei lirici pluridimensionale în spiritul sintezei româneşti”. f. cu ziarul “Glasul nostru”. La gura sobei ( 1924 ). înfiinţează la Băseşti ( Viişoara ) Asociaţia Studenţilor Tutoveni “Al. Poveşti şi snoave ( 1907 ). Scriitor fecund şi. schiţe şi amintiri ( 1913 ). “Luceafărul” ( Miercurea Ciuc ). S-a stins din viaţa în 1966. 1972 – 1977 şi vicepreşedinte al ei. A fost redactor la diferite reviste literare ( mai ales la “Luceafărul” şi “Sportul literar” ) etc. judeţul Tutova. articole şi cronici. din Bârlad. 1984 ). bucurându-se de prietenia celor mai de seamă scriitori români ai timpului. la care predă şi astăzi. scrisori. s-a născut în comuna Şuletea. a activat în cadrul Academiei Bârlădene. ca profesor cu gradul I. poveşti. iar cursul superior liceal la Liceul “Petru Rareş“ din Piatra Neamţ ( absolvent în 1900 ). a. din 1901.Venit în Bârlad ( 1990 ). traduceri. ultimele două absolvindu-le în Bucureşti. Poveşti corsicane ( 1910 ). 17 . comuna Ibăneşti. Are publicate până acum 7 cărţi de poezie: Totem interior ( 1991 ). tot în Bârlad.spleen călugăresc ( 1994 ). Roşca Codreanu” din Bârlad. etc. S-a retras ca animator cultural în Bârlad şi la Şuletea. VIRGIL N. CONSTANTIN CHIRIŢĂ Născut în satul Puţu Olarului. iar în Peicani ( Fălciu ) organizează Societatea Culturală “Virgil Caraivan” ( 1933 ). apoi devine ziarist profesionist. A colaborat la diferite reviste literare. devine profesor la Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”. Roşca Codreanu”. Obscure (1996). Scoate revista “Răzeşul” ( 1926 ). Movila Roşie. Elegii fără timp ( 1997 ). Membru fondator ( 1909 ) al “Societăţii Scriitorilor Români”. Din volumele sale: La şezătoare. Basme şi legende străine ( 1911 ). în Bucureşti. judeţul Tutova. Dioptrii ( 1992 ). Apa vie şi smiceaua de măr ( 1999 ). Şoc ( 2000 ) şi un volum de eseuri: Spic de idei ( 2002 ). a colaborat la multe reviste şi ziare din ţară. Adio somnoroasă . militant politic al timpului ( secretar de partid al Uniunii Scriitorilor. din 1977 ). A scris nuvele. Debutul literar la “Noua Revistă Română” ( 1901 ). se dedică literaturii şi ziaristicii.

având profesor pe psaltul Damian Rânzescu ( director ). s-a născut la 13 aprilie 1935. În romanele sale adresate maturilor. Roata norocului ( 1985 ). Acolo a fost dirijorul corului capelei române ( 1907 – 1911 ). la care a rămas în anii 1916 – 1919. din părinţi preot şi învăţătoare. A fost dirijorul corului Mitropoliei bucureştene. ediţia a VII-a. În Bârlad urmează cursurile şcolii primare ( 1890 – 1894 ) şi ale Şcolii de cântăreţi bisericeşti. 18 . Cireşarii ( 1956 ). roman( 1960 ). Îngerul alb ( 1979 ). A funcţionat ca profesor provizoriu la Catedra de Teorie şi Solfegii la Conservatorul din Bucureşti ( 1920 ). secţia Pediatrie ( promoţia 1959 ). Athanasie Popovici. Adâncimi. Turnu Severin ( 1915 ) şi Slatina. A urmat un Curs pregătitor de Armonie şi Contrapunct la Conservatorul Naţional din Paris ( din 1907 ) şi la Schola Cantorum din Paris. După practici medicale în Bucureşti. piesă de teatru ( 1974 ). Majoritatea cărţilor sale se adresează tineretului. A fost un virtuos eseist. Întâlnirea. pe profesorul de teorie – solfegii şi dirijorul corului bisericii “Domneasca”. CUCU În comuna Puieşti a judeţului Tutova a văzut lumina zilei la 11 februarie 1882.sociale şi politice din ţară. Drum bun cireşari ( 1985 ). Pleacă la Brăila unde se angajează tenor al bisericii Sfinţii Voievozi. profesor la Seminarul “Nifon” din Bucureşti ( 1920–1932 ). DIMOFTACHE ZELETIN Coborâtor din două vechi familii moldoveneşti răzeşeşti ( Brăiescu Dimoftache şi Ţarălungă ). Devine cântăreţ de strană la Biserica Brezoianu ( 1901 – 1904 ) la care devine dirijorul corului ei ( 1904 – 1932 ). Întors în ţară ( 1911 ) se angajează “maestru suplinitor de muzică” în Piteşti ( 1912–1915 ). fiind înmormântat la cimitirul Ghencea. din judeţul Tecuci ). După absolvirea Colegiului Naţional “Codreanu” din Bârlad ( 1945 – 1952 ). a adus imaginea lumii universitare şi tehnocrată. 2 volume ( 1959 ). Pescăruşul alb ( 1969 ). roman ( 1979 ). De la el au rămas peste 100 de piese muzicale ( unele tipărite ). funcţionează la Hunedoara ( 1960 – 1961 ) şi Mangalia ( 1961 – 1962 ). Pasiuni. roman. Uniunea Scriitorilor l-a premiat în două rânduri ( 1964 şi 1974 ). Moare în Bucureşti la 24 august 1932. al ţăranului sărac şi ciobotarului Vasile Cucu şi al Smarandei Cucu. a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Livada. A urmat cursurile şcolii primare ( 1941 – 1945 ) în comuna Burdusaci ( fostă Oprişeştii de Jos. Din volumele sale: Oameni din oraşul nostru ( 1951 ). Oţelul. Premiul Societăţii Compozitorilor pentru culegeri de folclor ( 1925 ). A participat la toate manifestările culturale ale Liceului “Gh. ciclul Trilogia în alb: Trandafirul alb ( 1964 ). profesor de Armonie la Academia de Muzică Religioasă din Capitală ( 1928 – 1932 ). cu Vincent d’Indy ( Contrapunctul şi orchestraţia ). roman ( 1962 ). Aripi de zăpadă ( 1985 ). Dumitru Chiriac şi Gheorghe Brătianu. Între timp ( 1901 – 1907 şi 1912 – 1928 ) a fost dirijor secund al Corului Carmen. ciclul Cireşarii. Roşca Codreanu” şi ale Bârladului. A fost un clasic al muzicii corale româneşti. A urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti ( 1890 – 1905 ) cu profesorul Eduard Wachmann. Medalia de aur a expoziţiei din 1906. A obţinut premiul al doilea “George Enescu” pentru “coruri religioase” ( 1919 ). GHEORGHE V. Castelul fetei în alb ( 1985 ). ca al şaselea copil din cei nouă. şi pe psaltul Ion Botoi. în cinci volume. Cavalerii florii de cireş ( 1985 ). CONSTANTIN N.

Respiro în amonte. Minerva.Florile Răului ( 1968 ). Îndreptar de lucrări practice de biofizică. şef de lucrări ( 1983 ). Lucrări: Ora ideală ( debut poetic ). 1971. D. Sovata. 1963. Bucureşti. În satul natal a urmat cursurile şcolii primare. Ed. O altă nuanţă a Revoluţiei. Ion Puflea ( recte. Moscova ). de Ascanio Condivi. M. Albatros. Ed. Bucureşti ( 1962 – 1965 ). cu asiduitate literaturii. Ed. note şi comentarii ( 1991 ). Editura Eminescu ( 1984 ) volum premiat de către Academia R. colaborator al multor reviste de cultură. Athena. Este membru al Societăţii Scriitorilor “C. Negri” din Galaţi. Bucureşti. S. S. Lirica Renaşterii italiene. Traduceri: Michelangelo – Sonete. Cartea Românească. Tineretului. promotor a citospectrofotometriei în România. Braşov. dintr-o familie modestă de agricultori. împreună cu colegul său. volum premiat. profesor universitar ( 1993 ). Armistiţii literare. prozator. D. 1966. Bucureşti. membru al Uniunii Scriitorilor din România.-ului în spermatozoidul congelat. Franţa şi Grecia. metabolismul A. Ed. conferenţiar universitar ( 1990 ). Charles Baudelaire . 1997. mai ales în Italia. 1972. Eminescu. Craiova ) şi din străinătate ( Leningrad. 3 volume.Sonete şi crâmpeie de sonet. în colaborare. 1964. Editura Porto – Franco ( 1980 ). doctor în medicină ( 1973 ). A fost premiat al Uniunii Scriitorilor. 1995. “Actualitatea Galaţiului”. 3 din Galaţi. Sonetul italian în Evul Mediu şi Renaştere. F. Ed. Bucureşti. Ideograme pe nisipul coridei. A efectuat numeroase vizite documentare în multe ţări europene. S. în patru ediţii: 1964. Galaţi. 1975. pe cele gimnaziale. Bucureşti. Poet. M. comuna Jorăşti. trecând prin toate gradele de învăţământ. Ed. Etape. VIOREL DINESCU S-a născut la 2 aprilie 1951 în satul Zărneşti. a cercetat acţiunea apei deuterate asupra unor parametri biofizici. Michelangelo . A elaborat lucrări didactice ( Curs de biofizică. preşedintele scriitorilor medici. Gheorghiu Dej”. dedicându-se. premiat. Bucureşti. în aberaţii cromozomiale. în versiunea lui C. Alessandro Parrenchi – Michelangelo sculptor ( 1970 ). Ed. traducător din lirica italiană şi franceză. premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Ca elev. Athena. Prelegeri de biofizică medicală. Ed. 1977. “Cronica”. 19 . preşedintele de onoare al Academiei Bârlădene. Negri” din Galaţi. premiat de Societatea Scriitorilor “C. 1986. 1964. Charles de Tolnay – Michelangelo ( 1973 ). eseist. Zeletin. A colaborat la revistele: “România literară”. Adagii. în Jorăşti. Florile răului de Charles Baudelaire. a condus revista “Aripi tinere” care apare şi astăzi. A tipărit: Călătorie spre transparenţă. 1970. Ecuaţii albastre. în două volume. 1977. A lucrat în domeniile autoradiografiei şi histoautografiei în regenerarea hepatică. 1977 ). Cartea Românească. Bucureşti. Timişoara. Bucureşti. Membru al Uniunii Scriitorilor ( 1967 ). Iaşi. Galaţi. pentru literatură universală. Cluj.Devine cercetător ştiinţific la catedra de Biofizică a I. Târgu Mureş. Bucureşti. 1999. în colaborare. în colaborare. “Tribuna”. urmate de Viaţa lui Michelangelo. Bucureşti Editura Albatros ( 1983 ). N. Lirica franceză modernă. Din 1973 este membru al comitetului de conducere al secţiei de Biofizica a U. Editura Cartea Românească ( 1983 ). Romain Rolland – Viaţa lui Michelangelo ( 1970 ). “Luceafărul”. al Salonului Naţional al Cărţii. Scrisori. premiat de aceeaşi editură. iar în Bârlad pe cele liceale la Liceul “Gh. 1981. a devenit profesor la Liceul nr. Bucureşti. în două volume ( 1979 ). Ed. judeţul Galaţi. Gaură-n cer. După absolvirea cursurilor Facultăţii de Matematică a Universităţii din Iaşi. Biofizică medicală. Bucureşti. A participat la simpozioane naţionale de biofizică din ţară ( Bucureşti. Ca student a colaborat la mai multe ziare şi reviste. Simion Bogdănescu ). pe care-l absolvă în 1970. Albatros. redactor la Editura “Porto – Franco” din Galaţi. Cartea Românească. Bucureşti. Ed. şeful secţiei Cultură. Debutul poetic şi l-a făcut la revista “Săptămâna” condusă de Eugen Barbu. România. Ed. prefaţă. Andaluzia. Valmiki: Ramayana ( 1968 ). 1982. Editura Porto – Franco ( 1992 ). apoi asistent universitar ( 1965 ). 1975. Bucureşti.

de Limba română şi dialectele ei. Concurenţă şi coliniaritate în Geometria plană. După susţinerea examenului de licenţă ( 1933 ) a plecat la studii de specializare la “L’É cole Pratique des Hautes É tudes” din Paris ( 1934 – 1935 ) şi la “Şcoala Română din Roma” ( 1935 – 1937 ). Galaţi. Ion M. Este numit profesor de lingvistică romanică la Institutul Pedagogic din Timişoara (transformat în Universitate. Dotează Conservatorul cu o preţioasă bibliotecă de specialitate. R. Intrând în dizgraţia conducerii politice. Mironescu. dirijatul. 1998. profesor suplinitor ( 1945 – 1946 ). Editura Porto – Franco. unde a redactat revista “Philologica” şi “Historica” ( 1970 – 1971 ). în paralel şi cursurile Liceului “Sfântu Sava”. Filologie şi Etnografie din Craiova. ( 1994 ). Roşca Codreanu”. Roşca Codreanu” ( 1923 – 1930 ). Docent. Editura Press. Poeme. Din istoria graiurilor bănăţene şi oltene ( în manuscris ). unde a fost redactor-responsabil al “Analelor Universităţii Timişoara”. apoi cele ale Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi ( Filologia clasică şi filologia modernă ). R. ( 1994 ) în colaborare. pamflete. ErosAnteros. ( 1956 – 1962 ). din 1962). Portrete nedevelopate. perioadă în care a studiat la “Schola cantorum” ( 1920 – 1924 ) compoziţia. Asistentul profesorului Iorgu Iordan ( 1935 – 1948 ) la catedra de Filologie. unde a urmat cursurile şcolii primare. devenind profesor. Istoria lingvisticii ( în manuscris ). Editura Press. A urmat cursurile Liceului “Gh. La absolvire obţine Premiul I. Numit director al Centrului de Istorie. În timpul refugiului ( 1916 – 1918 ) vine în Bârlad. s-a născut la Bucureşti la 6 aprilie 1901. Editura Porto – Franco. A lăsat valoroase şi originale contribuţii la dezvoltarea filologiei române. GHEORGHE IVĂNESCU A văzut lumina zilei la 20 octombrie / 2 noiembrie 1912 comuna Vutcani. Revine ca profesor de Lingvistică indo-europeană şi română” ( 1971 ) în Iaşi.. de unde se transferă în Bucureşti ca secretar ştiinţific al Comisiei pentru Studiul Formării Limbii şi Poporului Român de pe lângă Prezidiul Academiei R. Devine profesor de pian special la Conservatorul din Cernăuţi ( 1924 – 1935 ) şi apoi director ( 1931 – 1935 ). În acea perioadă. unde a dat examen pentru clasele a V-a şi a VI-a la Liceul “Gh. profesor delegat ( 1946 – 1948 ). Cezar Papacostea ). clavecinul. dintre care amintim: Originea românilor ( 1947 ). armonia. A studiat orga. Istoria limbii române ( în manuscris ). Constantin Tafrali. 1998. Doctor în Filologie (1945). membru corespondent al Academiei ( 1965 ). apoi. S. Încetează din viaţă în 1987. devenită. Curs de sintaxa limbii române moderne ( 1948 ). P. 20 . Devine elev al Academiei Regale de Muzică ( 1919 – 1920 ). este trecut ca cercetător în cadrul Filialei Iaşi a Academiei Române ( 1952 – 1956 ).Ontologia cristalului. specialitatea Limba şi literatura română ( cu profesorii Garabet Ibrăileanu. al Academiei (din 1969). Galaţi. Ion Minea. Istoria polemică şi selectivă a literaturii gălăţene ( critică literară ). PAUL JELESCU De origine bucureştean. Editura Porto – Franco. Grădini suspendate. ca bursă pe timp de zece ani. judeţul Fălciu. versuri. stilul polifonic. profesor titular ( 1948 – 1952 ). ca cercetaş. Zeii de pământ. oraş în care a urmat cursurile şcolii primare “Sfânta Vineri” ( 1908 – 1912 ). Galaţi. transformat în Centrul de Ştiinţe Sociale şi Politice din R. acompaniamentul şi improvizaţia. 1996. apoi a urmat Conservatorul din Bucureşti ( 1912 – 1916 ). a Universităţii ieşene. a fost decorat de către Comandantul Armatei Române care-şi avea reşedinţa în localul acelui liceu. Galaţi. Ilie Bărbulescu.

lucrări de gradul I pentru profesori ai şcolii secundare. 21 . pe care a absolvit-o în anul 1966. configuraţii Myller. specialitatea operator chimist antibiotice ( 1959 – 1961 ). profesor la Conservatorul bucureştean. Academia i-a mai acordat Premiul “Gheorghe Ţiţeica”. texte de concerte-lecţii. audiţii muzicale săptămânale etc. cu media maximă. asistent la disciplinele tehnologice ale Catedrei de Chimie şi Tehnologia Compuşilor Macromoleculari ( 1972 – 1976 ). Începe o prodigioasă carieră universitară: preparator la Catedra de Chimie Organică ( 1966 – 1972 ). a tradus primul Tratat de dodecafonie. RADU MIRON S-a născut la 3 octombrie 1927. cursuri. curbe pe varietăţi de spaţii Riemann. univ. A scris numeroase eseuri. simpozioane în ţară şi peste hotare. la care a funcţionat şi ca decan între 1972 – 1976. ediţia 1978. şef de lucrări la disciplinele tehnologice ale aceleiaşi catedre ( 1976 – 1990 ). A fost primul român care a făcut emisiuni la “Radio Tour Eiffel” ( 1925 ). Roşca Codreanu” între anii 1955 – 1959. tot în acel an a devenit şi asistent la facultatea pe care o absolvise. Cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române. A fost participant la numeroase congrese. Din 1956 devine lector. A coordonat teze de licenţă şi de doctorate. apoi cursurile postliceale la Şcoala Tehnică de Chimie din Iaşi. îndrumător al soliştilor. secţia Bucovina ( 1931 – 1935 ). dovedindu-se un student inteligent. 17 dintre ele rămase în manuscris. organizează spectacole de teatru. studii folclorice. spaţii Nn. devine doctorand la specialitatea Mecanică. prof. ing. Este numit şef de sector al acelui Institut (1963). MIHAI NICU Născut la Bârlad în anul 1941. Filiala Iaşi ( 1951 ). conferenţiar al Facultăţi de Matematică – Fizică. a fondat Asociaţia Muzicală “George Enescu” ( 1931 ). A fost participant la Zilele Culturale Bârlădene. În 1939 se înscrie la Liceul Industrial din Iaşi.înfiinţează noi cursuri. compozitorilor şi criticilor muzicali. a urmat cursurile Colegiului „Gh. în comuna Codăieşti – Vaslui. Se înscrie la Facultatea de Chimie Industrială. mecanică analitică. serios şi muncitor. în care a urmat cursurile şcolii primare ( 1934 – 1938 ). A lăsat 54 de compoziţii. Lucrările sale cuprind manuale. articole. dr. A devenit membru titular al Academiei Române. Ca student a fost numit preparator ( 1950 ). specializarea Chimia şi Tehnologia Compuşilor Macromoleculari. iniţiază bogate activităţi culturale. maistru de sunet al acestei ultime instituiţii ( 1935 – 1956 ). bazele algebrei etc. a fost preşedintele Ligii Culturale. pianist-solist în spectacole publice sau la Radiodifuziunea Română. iar în 1957 doctor în Ştiinţele fizico-matematice. A urmat cursurile Facultăţii de Matematică – Fizică a Universităţii din Iaşi ( 1948 – 1952 ). A fost premiat de către Ministerul învăţământului pentru lucrările ştiinţifice publicate în 1962. festivaluri artistice. Din 1969 devine titular la Facultatea de Matematică – Mecanică din Iaşi. După examenul de diplomă ( 1952 ). A fost profesor de pian special la Academia Regală de Muzică din Bucureşti (1935–1959 ). monografii şi articole din domeniile: geometrie diferenţială a suprafeţelor din spaţiu euclidian. La acelaşi Institut de Matematică a lucrat sub îndrumarea profesorului Mendel Haimovici. conferenţiar universitar ( 1990 – 1994 ). de unde se transferă la cel din Bârlad pe care-l absolvă în 1948.

Bucureşti. 1926. Ultimele trei clase liceale le-a urmat la Liceul “Gh. în ultimul oraş luându-şi examenul de doctorat ( 1912 ). A realizat în colaborare proiecte tehnologice şi de execuţie ale secţiei de prelucrare plastisoli de la Piatra Neamţ. s-a adăugat un reumatism acut. 1999. Însemnări. Minimizarea poluanţilor la sursă şi reducerea deşeurilor. La bolile lui contractate la Roman. Gh. din fostul judeţ Tecuci ( azi comuna Răchitoasa. Gh. Operatori chimici şi tehnici. 62 de contracte de cercetare ştiinţifică pe care le coordonează. 1996. apoi titular ( 1910 ) la Liceul “Gh. 2000. Roşca Codreanu” din Bârlad ( clasele a VI-a şi a VII-a la cursuri cu frecvenţă. 1915. Este coautor la multe brevete aplicate în producţie. ŞTEFAN MOTAŞ-ZELETIN S-a născut la 8 iunie / 20 iunie 1882 în comuna Burdusaci. Ed. după care a revenit la Bârlad. 1926. dintre care amintim: Chimia polimerilor. Îşi ia licenţa în 1906. univ. Inginerie şi managementul minimizării la sursă a poluanţilor şi pierderilor. După un timp scurt a deţinut funcţia de secretar al Seminarului Pedagogic din Iaşi şi de profesor suplinitor la diferite şcoli ieşene. 2001. obligându-l ca aproape tot anul 1933 să-l petreacă în sanatorii. ing. oraş în care a scris Evanghelia naturii. Ed. a primei instalaţii de sinteză a poliuretanilor de tip moldoton. După anul al treilea s-a transferat la cel din Iaşi. Manual. Din 1996 i se recunoaşte calitatea de conducător de doctorat în domeniul ingineriei. 1925. aflat în concediu de studii. specializarea Ştiinţa şi ingineria materialelor. Activitatea didactică se materializează în 12 cărţi şi manuale editate. Gama.( 1994 – prezent ). Roşca Codreanu” din Bârlad la catedra de Limba Germană şi de Filosofie. I. Mihai Nicu a participat cu comunicări la numeroase manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale. ultima clasă la Nicoreşti. după care urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie ale Universităţii din Iaşi. Din ţara măgarilor şi Suferinţa vremii ca problemă filosofică. Ed. Este membru al Consiliului profesoral al Facultăţii de Chimie Industrială din Iaşi. Ed. Bilanţuri de mediu. Chimie tehnologică. Iaşi. absolvind liceul în 1903. Şcoala primară a urmat-o în comuna natală. Naţionalizarea şcoalei. Originea şi rolul ei istoric. Fizica polimerilor. Prof. o boală de rinichi şi alta de inimă. 1916. volumul I. Iaşi. Din Bârlad s-a mutat cu catedra la Liceul “Mihai Viteazul” din Capitală. Îşi susţine examenul de capacitate (1909). 22 . a fost la Universităţile din Berlin. Introducere în ştiinţa materialelor polimerice. Din ţara măgarilor. a măririi capacităţii de producţie a fabricii Lactoma III de la Săvineşti. Ed. 96 de evaluări de impact asupra mediului. Prof. Între ( 1909 – 1912 ). Burghezia română. 16 brevete de invenţie. A participat la luptele din 1913 şi 1916 – 1918. Asachi. Chimia tehnologică. unde a dat examene de diferenţă de liceu pentru primele cinci clase. dr. Pentru merite în domeniul inventicii a fost distins cu diplome şi medalii de aur la Salonul Internaţional de Inventică. Brăila. după care a fost numit profesor suplinitor ( 1909 ). ca şef al organizaţiilor din Tecuci şi Roman. 70 de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate. univ. iar ultima clasă la fără frecvenţă ). Este membru fondator şi membru al mai multor societăţi academice din ţară şi străinătate. dintre care 6 se aplică în industrie. Tehnică. Asachi. 2001. Leipzig şi Erlangen. Ex Libris. ale unor agenţi economici. Revine la catedra sa bârlădeană. la care a funcţionat între 1920 – 1927. dr. La propunerea lui Ion Petrovici a fost numit profesor universitar la catedra de Istoria Filosofiei Vechi şi Medievale din Iaşi. fiind înmormântat în Cimitirul “Sfânta Vineri”. A fost membru al Partidului Poporului. judeţul Bacău ). La 20 iulie 1934 a trecut hotarul vieţii. după care s-a înscris ( 1895 ) la seminarul din Roman. Mihai Nicu este titularul disciplinelor: Ştiinţa şi ingineria materialelor. Din volumele sale: Evanghelia naturii. 1996. Retragerea. Iaşi.

lituaniană şi slavă veche. PLĂCINŢEANU Deşi născut în Dorohoi 2 / 15 februarie 1893. După ce devine lector ( 1954 ). specialitatea Fizică Teoretică. Muntenia şi Moldova. membru al Societăţii Române de Fizică. După stagiul de aspirantură ( 1958 ) şi-a continuat studiile limbilor balcanice. W. Doctoratul l-a susţinut în 1926. manuale pentru licee etc. “Crucea Comemorativă de Război” ( 1916 – 1918 ) cu brevetul “Oituz”. luând parte la luptele din Transilvania. după care a intrat la Liceul militar din Chişinău. extinzându-şi cercetările asupra limbilor sanscrită. hitită. irlandeză veche. Între 1916 – 1930 a funcţionat ca profesor la diferite licee ieşene: Şcoala Comercială de băieţi ( 1918 ). după ce şi-a luat examenul de capacitate. Are aproape 20 de volume şi broşuri publicate. Încetează din viaţă în 1960. ultima clasă liceală terminând-o la Liceul “Gh. după ce şi-a susţinut examenul de docenţă ( 1929 ). După 1955 i s-a permis să predea cursuri la Academia Militară. la Universitatea din Berlin ( cu profesorii Albert Einstein şi Max Planck ) şi la Universitatea din Göttingen ( cu profesorii Max Born. tot acolo pregătindu-şi teza de doctorat ( în domeniul indo-germanisticii ). membru titular al Academiei de Ştiinţe din România. membru al Societăţii Române de Matematică. ediţia a II-a. fiind mutat apoi la Serviciul Geografic al Armatei. Heisenberg ). CICERONE – GEORGE D. Studiu asupra istoriei şi politicii burgheze române. perioadă în care a colaborat la Dicţionarul Academiei. în manuscris. a urmat cursurile Şcolii primare de aplicaţie ( 1899 – 1903 ) şi primele 7 clase liceale la Liceul “Gh. Pohe şi W. Roşca Codreanu” din Bârlad. Roşca Codreanu” în Bârlad ( 1903 – 1910 ). 23 . Urmează cursurile şcolii primare în comuna Iana ( 1935 – 1939 ).Neoliberalismul. basco-umbrică. judeţul Tutova. ultima clasă la Liceul Naţional din Iaşi. Şcoala Normală de băieţi “Vasile Lupu” ( 1919 ). Obţine diplomă de merit la examenul de licenţă din 1951. Devine conferenţiar suplinitor la catedra de Optică Teoretică din Iaşi ( 1926 ). la secţia reală. profesor la catedra Mecanică a Politehnicii ieşene ( din 1938 ). face studii de specialitate în vederea doctoratului ( 1921 – 1926 ). gotică. A urmat apoi studii la secţia de Filologie Clasică a Facultăţii de Filologie din Iaşi şi Bucureşti. profesor titular ( 1935 – 1938 ). peste o sută de articole de specialitate şi Teoria cuantelor. comuna Pogana. obţine o bursă şi este trimis la Leningrad ( 1955 ) pentru aspirantură în Gramatică Comparată a Limbilor Indo-Europene. După cinci luni de funcţionare ca profesor de Matematică la Liceul “Nicolae Bălcescu” din Brăila ( 1916 ) a fost mobilizat. 1927. POGHIRC Ca fiu al unor învăţători s-a născut la 20 martie 1928 în satul Măscurei. Regimul comunist l-a îndepărtat din învăţământul superior. ION I. bretonă şi norvegiană ( în Bucureşti şi Oslo). suferind şi o claustrare de libertate. Fără bursă. apoi profesor agregat la catedra de Fizică Matematică Iaşi ( 1932 – 1935 ). conferenţiar definitiv (1930). A fost recompensat cu “Coroana României” în grad de Cavaler cu Spade. după care a fost numit asistent la catedra de Filologie Clasică şi Lingvistică generală a Universităţii bucureştene ( 1951 – 1954 ). în Filosofie.

Intră în Comitetul “Maxim Gorki” şi în politica de stânga. dar a fost reprimit în liceu de către ministrul Spiru Haret. reuşeşte să scape de pedeapsa capitală ( izbucnise războiul ) şi a fost trimis pe linia I a frontului. S. refuză să se mai întoarcă în ţară. U. Bucureşti. Urmărit de Gestapo a stat ascuns într-o stână din munţii Bucegi. Din 1935 a luat contact cu P. S. M. Acolo. În 1980 ocupă o catedră universitară la Bochum ( Germania ). a făcut propagandă socialistă printre ţărani ( 1905 – 1906 ). Bonn. devine deputat. profesor şi director-adjunct al cursurilor de vară pentru străini de la Sinaia ( din 1965 ). Participant la congrese internaţionale de Fiziologie în Olanda. Roşca Codreanu” din Bârlad. A absolvit liceul în 1905 şi apoi s-a înscris la secţia Biologie Animală şi Vegetală a Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi. A participat la schimburi de experienţă. a condus timp de două decenii Institutul de Cercetări Medicale al Academiei R. În 1944 reintră în învăţământul universitar. Condamnat pentru “subminarea autorităţii militare”. din care a fost exmatriculat pentru difuzarea de manifeste incitatoare. A participat la congresele internaţionale de la Eforie. Austria. A fost membru titular al Academiei şi recompensat cu cele mai înalte ordine şi medalii ale regimului politic de atunci. obligat. Se înscrie la Facultatea de Medicină din Iaşi ( 1908 – 1913 ). Michigan. a format ( 1905 ). Termină de construit şi de dotat clădirea actuală a facultăţii sale şi a Spitalului “Sfântul Spiridon”. a intrat în Cercul “România muncitoare”. deputat în Parlamentul comunist ( 1946 ). A participat la Campania din 1913. A rămas cu o catedră la Sorbona. R. Şeful catedrei de Limbi Orientale la Universitatea din Bucureşti ( 1967 ). Franţa. de unde vine anual în ţară.A. F. judeţul Tutova. Invitat în 1976 la Universitatea din Padova. după doi ani. Brno. Demobilizat ( 1918 ) se întoarce în Iaşi. având coleg pe Nicolae Hortolomei. comuna Bogdăneşti. unde este numit şef de lucrări la catedră de Fiziologie a Facultăţii de Ştiinţe Medicale din Bucureşti ( din 1920 ). fără cetăţenie română. se întoarce. În 1993 Universitatea din Bochum şi Societatea pentru Limbă şi Literatură Română l-a sărbătorit pentru cei 12 ani de slujire a catedrei de Romanistică de acolo. post din care şi-a dat demisia din cauza politicii regimului de atunci. Din 1922 ocupă o catedră la Facultatea de Medicină din Iaşi. ca membru al Partidului Ţărănesc – Poporanist. Varşovia. “Cercul studenţesc”. devine azilant politic. 24 . prodecan al Facultăţii de Limbă Clasice şi Romanice ( 1963 – 1970 ). A înfiinţat Laboratorul de Electrofiziologie în Iaşi. R. pentru trei ani. locuind în Paris. Conferenţiar ( 1964 ). Japonia. lucrând la Clinica de Neurologie a Spitalului Colentina. Stabilit la Paris.U. Barkeley. Plovdiv. Iaşi. Italia etc. profesor universitar ( 1968 ). Oslo. pentru 1 – 2 ani în Franţa. Este preşedintele de onoare al Institutului de Orientalistică din Bucureşti. unde a urmat cursurile şcolii primare.. VASILE RĂŞCANU Născut la 20 iulie 1885 în satul Orgoieşti. Preşedintele Societăţii Române de Studii Orientalistice şi vicepreşedintele Societăţii de Ştiinţe Filologice din R. S. Este admis la Liceul “Gh.După doctorat ( 1959 ) devine secretarul Societăţii de studii clasice şi secretar al Cercului Lingvistic al cadrelor didactice din filologie ( 1959 – 1962 ). timp de trei ani. precum şi sediul “Societăţii de Medici şi Naturalişti” din Iaşi. având profesor pe Paul Bujor. la care a fost reales preşedintele ei ( 1956 – 1973 ). S. Germania. Director general al învăţământului superior umanist ( 1970 ). alături de alţi colegi. În 1941 a fost exclus din învăţământul superior. Acceptând invitaţia de a ţine cursuri la Universităţile americane din Indiana. Cehoslovacia. R.. C. A. Repune în funcţiune Centrul Român de Cercetări din Paris. Decan şi rector al I.

Absolvent al Liceului nr. are publicate până acum următoarele şapte volume ( romane şi poezii ): Mona Monada. Albumul Iaşi. Lucian Vasiliu face parte din Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din România. Radu G. în colaborare. 1999. 1 ( azi “Mihai Eminescu” ) din Bârlad. Absolvent al Secţiei Română – Franceză a Facultăţii de Litere din Iaşi. Monografia cimitirului Eternitatea. Cronica. După susţinerea examenului de bacalaureat ( 1879 ) s-a înscris la Facultatea de Drept în Bucureşti. 1981. Despre felul cum înaintez. 1990. Parlamentari. Nicolae Manolescu. Iaşi. Belgia. LUCIAN VASILIU S-a născut la 8 ianuarie 1954 în comuna Puieşti. A debutat în presă în 1973. 1979. populat cu personaje enigmatice şi cu o mitologie stranie. În afara unui număr mare de articole de presă. A fondat Societatea culturală „Junimea ‘90”. 1990-1994. A fost coautorul fondării editurii particulare „Canova” ( 1992 ). Pogor şi N. Timişoara. timp de patru ani. din Iaşi şi al revistei “Dacia literară”. Helicon. La 9 ani ( 1867 ) intră în şcoala primară din satul natal. promoţia 1972. ALEXANDRU VLAHUŢĂ S-a născut la 5 septembrie 1858 în satul Pleşeşti ( azi. În 2002 a fost nominalizat pentru premiul Uniunii Scriitorilor. ca student. în care se recunoaşte o lume împărţită dilematic între nostalgia spiritualităţii absolute şi tentaţia experienţei purificatoare”. Roşca Codreanu” ( 1871 – 1878 ). Taz der Monaden ( Dansul monadelor ). Ungaria. primari de odinioară . Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi pentru volumul Verile după Conachi. Iaşi. Cronica. Elev al Liceului “Gh. Axa. Laurenţiu Ulici etc. ca Eugen Simion. 1995. Cronica. Premiul naţional al tineretului. 1994. A fost şi este prezent în multe reviste şi antologii de poezie românească în S. Din 1990 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor. pe care o absolvă în 1871. Atelierul de creaţie literară „Junimea” de la Casa Pogor.A încetat din viaţă la 4 mai 1980. din fostul judeţ Tutova ( azi Vaslui ). în colaborare. A. Iaşi. A coordonat. după care a funcţionat ca muzeograf la Muzeul de Literatură al Moldovei ( Casa Pogor ). comuna Alexandru Vlahuţă ). A iniţiat apariţia salonului de carte „Libex” ( 1993 ). Verile după Conachi. Ţeposu îl caracteriza astfel: “Lucian Vasiliu şi-a creat un univers propriu. Editura Institutului de Istorie European. Suceava. Ionel Teodoreanu ). În anul 1979 a obţinut marele Premiu de poezie “Nicolae Labiş”. Dincolo de disperare. 1986. Să alergăm împreună. 1995. Prin Iaşii de odinioară. Fiul omului. Iaşii între legendă şi istorie. prefecţi. 1996. 1996. 1985. roman. Ţeposu. 1983. Ion Holban. ediţie româno-germană. Botoşani. U. Este editorul operelor unor valoroşi scriitori moldoveni ( Mihai Codreanu. în ultima clasă de liceu căsătorindu-se cu Ida Pagano.V. versuri. 1994. 1996. în revista “Convorbiri literare”. 25 . Radu G. Gane. A realizat reapariţia revistei „Dacia literară” în 1990. 1996. Premiul naţional „Mihai Eminescu”. Lucianograme. În perioada 1976 – 1981 a fost redactor al revistei “Dialog”. fără a o termina de studiat. Junimea. lăsând numeroase articole publicate şi câteva tratate. Actualmente este directorul Muzeului Literaturii Române. din judeţul Tutova. Alexandru Călinescu. Canova. 1990. Junimea.. Constanţa Buzea. versuri (antologie). Cronica. Anglia. Este posesorul mai multor premii literare: Premiul naţional „Nicolae Labiş”. Cartea Românească. Mierla de la Casa Pogor. Iaşi. 1993. Albatros. Lucrările sale în volume au fost recenzate de scriitori de seamă. 1986. 1983. Bucureşti. Nichita Danilov. Junimea. Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi pentru volumul Mierla de la Casa Pogor.

al Cercului de Studii al Eposului Folcloric. Societăţii “Avântul” şi în Asociaţia Studenţilor Tutoveni “Alexandru Vlahuţă”. Din volumele sale: Nuvele ( 1886 ). Referendar la Casa Şcoalelor ( 1902 – 1918 ) şi reîncadrat în 1918. Institutul de Istorie şi Teorie Literară. comuna Stâncăşeni ( azi. GHEORGHE VRABIE Născut la 16 aprilie 1908 în satul Gârdeşti. Între 1912 – 1916 s-a instalat la Dragosloveni. apoi la Şcoala divizionară de la Mănăstirea Dealu. În 1905 se căsătoreşte pentru a treia oară cu Alexandrina . unde-şi susţine teza de doctorat ( 1943 ). participând la Congresul Asociaţiei din ţară şi din străinătate ( Paris. judeţul Tutova. fiind încadrat profesor de Limba română şi Limba latină la Gimnaziul “Văcărescu”. Italia ( 1908 ) şi în Norvegia ( 1913 ). Călătoreşte în Franţa. iar ultimele două clase la Şcoala primară nr. Dreptate ( 1914 ). Darmestadt. În Bârlad a activat în cadrul Societăţii literar-ştiinţifice “Stroe Belloescu”. apoi este numit secretar general al unui cerc de folclor din Bucureşti ( 1946 – 1949 ). A dăruit liceului pe care-l absolvise în 1929 o parte din biblioteca sa. Helsinki. Din goana vieţii ( 1892 ). Voineşti ). al Societăţii pentru Cercetarea Naraţiunilor Populare. În 1948 a fost ales. A fost participant activ la şedinţele Institutului de Literatură şi Folclor ( 1953 – 1962 ). Pictorul N. roman ( 1894 ). în continuare. Premiat al revistei “Gândirea” ( 1939 ). La gura sobei ( 1911 ). la care devine conferenţiar. de unde se refugiază la Bârlad ( 5 decembrie 1916 ). Reîntors în ţară ( august 1944 ) este numit lector la catedra de Istora Literaturii Vechi. de asemenea. Din trecutul nostru ( 1908 ). a condus un colectiv de etnografie în cadrul Institutului de geografie. Primele două clase primare le-a urmat în satul vecin. A fost numit lector la Institutul de Pedagogie din Piteşti ( 1962 ). A încetat din viaţă la 19 noiembrie 1919. Lucrează la elaborarea unor cărţi de citire pentru şcoli primare. membru al Societăţii Internaţionale de Etnografie şi Folclor. Obârşeni. 1 de băieţi din Bârlad şi. devenit ulterior. Paralel. Dumitru Caracostea şi Nicolae Cartojan. După doi ani ( 1950 ) soţia sa a încetat din viaţă. profesor definitiv la Liceul “Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Buzău ( 1941 – 1947 ). În vâltoare ( 1896 ). Edinburg. cursurile Liceului “Gh. Colaborator la zeci de reviste de specialitate din ţară şi din străinătate. Din durerile lumii ( 1908 ). În 1900 a primit Premiul “Năsturel” al Academiei Române. Clipe de linişte ( 1899 ). apoi profesor. Icoane şterse ( 1895 ). laureat al premiului “Herder”. profesor provizoriu la Liceul “Grigore Ghica-Vodă” din Dorohoi ( 1938 – 1940 ). Novisad ). Împreună cu George Coşbuc scoate “Semănătorul”( 1901 ). 2 volume. A frecventat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. colaborator al lui George Călinescu. membru de onoare al Academiei R. după trei ani.S-a stabilit în Târgovişte ( 1879 ). A încetat din viaţă în Bucureşti. Dan. P. După examenul de capacitate (1935) devine profesor suplinitor la Liceul din Olteniţa ( 1936 – 1938 ). File rupte ( 1909 ).Ruxanda Gâlcă. de care divorţează în 1896. angajându-se imediat ca avocat. post din care este îndepărtat ( 1882 ). R. A stat permanent în dizgraţia forurilor politice ale ţării. În 1885 se desparte de Ida Pagano. recăsătorindu-se cu Margareta Dona ( 1888 ). post-mortem. unde şi-a susţinut licenţa în 1923 cu profesorii Mihail Dragomirescu. România pitorească ( 1901 ). devine directorul Universităţii Populare din Piteşti ( 1965 – 1970 ) şi preşedintele Asociaţiei Folclorului Argeşean ( 1966 – 1973 ). Roşca Codreanu” ( 1922 – 1929 ). După război scoate revista “Lamura”. Grigorescu ( 1910 ). Cu bursa Fundaţiei “Humboldt” a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Berlin ( din septembrie 1940 ). 26 .

Folclorul-obiect. La culture roumaine aux XV-e. Structura poetică a basmului ( 1975 ) etc. luându-şi concediu de studii. azi satul Corvineşti. PERSONALITĂŢI. A încetat din viaţă la 5 octombrie 1978. 1929. ajunge conferenţiar ( 1954 ) şi profesor titular ( 1956 ). 27 . fiind numit profesor provizoriu la catedra de istorie a Liceului “Gh. În afara celor peste 120 de articole de specialitate publicate. ambele din Iaşi. Aici a urmat cursurile şcolii primare ( 1857–1859 ). După susţinerea tezei de doctorat în Istorie ( 1935 ) în Iaşi. Folcloristica română ( 1968 ). 3. 1964. Intrând în învăţământul superior ( 1950 ). din Paris. 1962. Bărgăoanu ( adevăratul său nume ) s-a născut la 2 ianuarie 1850 în Satul Nou ( Uifalăul Chichişului ). În 1966 a predat cursuri la “College de France” din Paris. audiază cursurile de la “L’É cole Pratique des Hautes É tudes”. Între 1866 – 1867 a frecventat cursurile Gimnaziului din Bistriţa. VASILE GAVRILĂ BĂRGĂOANU Vasile Gr. După ce a funcţionat ca profesor la Şcoala Inferioară de Meserii şi la Liceul Internat ( 1 ianuarie – 1 septembrie 1931 ). Sturdza”. et XVI-e siècle. partea I. şi-a susţinut examenul de capacitate ( 1931 ) la Istorie ( principal ) şi Geografie – Drept ( secundar ). culminând cu titlul de membru corespondent al Academiei (1963). Retorica folclorului ( 1975 ). comuna Matei. editată de Academie. iar după pensionarea sa ( 1973 ) a rămas profesor consultant la Universitatea din Bucureşti. Iorga” ( 1941 – 1948 ). a urmat cursurile Seminarului Pedagogic din Cernăuţi şi ale Şcolii Pregătitoare de Ofiţeri de Artilerie ( R ) din Craiova. FOŞTI PROFESORI AI ŞCOLILOR BÂRLĂDENE MIHAI BERZA Născut la Tecuci la 10 / 23 august 1907. istoric al Evului Mediu. 1958. apoi se mută la Preparandie. unde îşi ia examenul de maturitate. Director adjunct al Institutului de Istorie Universală “N. Roşca Codreanu” din Bârlad ( 1931 – 1933 ). Mihai Berza a colaborat la redactarea unor capitole din Istoria României. pe care-l absolvă în 1926. principii. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice şi culturale în ţară (şi în Bârlad) şi peste hotare. Mănăstirea Suceviţa. Balada populară română ( 1966 ). apoi şef de catedră la Istoria Universală Medie. Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare. După încheierea cursurilor Facultăţii de Litere din Iaşi ( 1926 – 1929 ). categorii ( 1970 ). 1944. Din lucrările publicate: Memorator de istorie. A fost recompensat cu titluri academice ale multor instituţii cu profil istoric din ţară şi de peste hotare. Nicolae Iorga. oraş în care a urmat cursurile şcolii primare şi ale Liceului “Dimitrie A. apoi ale Şcolii Normale din Năsăud ( 1859 – 1863 ). paralel funcţionând şi ca profesor al Şcolii Superioare de Arhivistică ( 1944 ) şi profesor titular ( 1945 – 1950 ). A fost numit secretarul Şcolii Române din Roma ( 1936 – 1938 ).Volume: Bârladul cultural ( 1938 ). metodă. judeţul Bistriţa-Năsăud. a plecat la Şcoala Română din Roma ( 1931 – 1935 ). În această perioadă. Din 1963 a condus Institutul de Studii Sud – Est Europene. Modernă şi Contemporană.

în Bucureşti. Are publicate 35 de volume şi 17 manuale şcolare. limba română. Pedagogia ( 1921 ). Istoria Pedagogiei ( 1883 – 1884 ) şi de Pedagogie Gimnazială ( 1882 – 1883 ). Ocupă. la Institutul particular Borislavsky. la 11 ianuarie 1923. După un concurs ocupă catedra de filosofie la Liceul “Gh. Istoria filosofiei în evul de mijloc ( 1911 ). 28 . directorul Şcolii Normale superioare din Iaşi ( 1882 – 1883 ). apoi la Şcoala Centrală de fete din Iaşi ( 1870 ) şi la Şcoala Centrală de băieţi ( 1872 ). CONSTANTIN DIMITRESCU . Didactica ( 1921 ). ediţia a II-a ( 1921 ). postum ). la Şcoala Normală pedagogia din 1870. A încetat din viaţă. A fost unul dintre reorganizatorii învăţământului primar din ţară ( 1906 ). al cărui director a rămas până la pensionarea sa ( 1919 ).IAŞI Născut în Iaşi. de la care trece în Vechiul Regat. În 1875 şi-a luat concediu fără plată pe timp de doi ani pentru studii de specializare la Berlin. Logica intuitivă. apoi la Şcoala Normală din Bârlad ( 1900 – 1901 ) ca profesor şi director al ei. Ion C. Profesor de limba latină la Liceul Central ( 1868 ). Roşca Codreanu”. având profesori pe Titu Maiorescu. O pagină din istoria Şcolii Normale din Bârlad ( 1901 ). broşuri şi articole.Devine profesor de pedagogie. pedagogie şi estetică la Universitatea din Iaşi ( 1879 – 1880 ). A înfiinţat ziarul “Democraţia” ( 1888 ). inspector general al învăţământului. L. germană şi matematică la Preparandia din Gherla. Aici a primit ca recompensă pentru munca sa profesională şi gospodărească “Răsplata Muncii”. rector al Universităţii Bucureşti ( 1898 – 1911 ). Director al Bibliotecii Centrale Bucureşti ( 1894 – 1910 ). Şendrea. unde-şi susţine doctoratul în filosofie ( 1877 ). prin concurs. La 16 noiembrie 1885 s-a transferat la Universitatea din Bucureşti. Nicolae Ionescu. ca profesor de pedagogie la Şcoala Normală din Bucureşti ( 1888 – 1900 ). clasa I şi “Ordinul Coroana României”. junimist activ. deputat liberal de Iaşi ( 1884 ). amintim: Progres şi evoluţiune ( 1886). apoi catedrele de Metafizică Contemporană. Ca politician a fost ales senator de Beclean şi Gherla. N. Povăţuitor didactico-metodic ( 1920 ). la care a mai predat psihologia. desfăşoară o intensă activitate culturală şi pedagogică pentru cadrele didactice din localitate ( la Şcoala primară nr. la 25 februarie 1849. Încetează din viaţă la Turnu Severin. catedra de psihologie. vice-preşedintele Camerei Deputaţilor. A introdus în ţară cursurile de Sociologie ( 1894 ). A lăsat tipărite peste o sută de volume. Din volumele sale: Metodul comptului în şcoala poporală ( 1878 ). Inspector general al învăţământului ( 1882 ). în mizerie. logică şi morală la Liceul din Botoşani. Roşca Codreanu” din Bârlad ( 1871 – 1878 ). În afara Universităţii a mai predat la Seminarul Pedagogic universitar. În Iaşi a urmat şcoala primară. membru al Consiliului Permanent al P. morala şi geografia. preşedintele Consiliului Permanent al Ministerului Instrucţiunii Publice. Dintre volume. la 16 aprilie 1923. Universitatea Mihăileană ( 1867 – 1869 ). Istoria Pedagogiei ( 1898 ).. Studii de critică ( 1974. 2 de fete ). profesor de psihologie. Revenit la Liceul “Gh. Istoria Filosofiei Moderne. Liceul Central ( devenit Naţional ) ( 1860 – 1867 ). Progres şi civilizaţie ( 1886 ).

cursul superior l-a urmat la Seminarul Socola – Iaşi ( 1879 – 1882 ). la catedrele de Limbă Română şi Limba Germană. Scoate “Foaia familiei” ( 1875 la Iaşi ) şi 1905 – 1906 la Bucureşti. IOAN POP FLORANTIN S-a născut la 8 august 1843 în satul Potpeleac ( azi în comuna Gârbou. membru în Comitetul de conducere al Teatrului Naţional. la care a predat până la pensionarea sa (1931). judeţul Sălaj ). luându-şi bacalaureatul în 1863. În Baia Mare a urmat cursurile şcolii 29 . Încetează din viaţă la 4 iulie 1936. Junimist. Jocuri frobeliene ( 1884 ). Romeo. Simultan a mai predat şi la Şcoala de aplicaţie de pe lângă Şcoala Normală. deputat. îşi susţine doctoratul în 1867. comuna Boţeşti. Conferenţiar meritoriu în oraşele din Moldova a redactat numeroase manuale didactice şi a luptat pentru înfiinţarea grădiniţelor de copii. În Huşi a frecventat şcoala primară şi cursul inferior al Seminarului Teologic. În lucrările sale a descifrat 150 000 de documente. catedra de Filosofie a lui Titu Maiorescu la Universitatea din Iaşi ( 1872 – 1873 ). O casă neagră şi Tutuhum. Din Bârlad s-a transferat la Şcoala Normală “Vasile Lupu” din Iaşi. Estetica ( 1874 ). A suplinit. fiecare volum în câte două părţi. tipărindu-şi şi volumul Cântece voiniceşti ( 1870 ). judeţul Fălciu. După absolvirea Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Viena ( 1863 – 1867 ). în satul Gugeşti. După un concurs ocupă catedra de Limbă română a Şcolii Normale din Bârlad ( 1885 – 1889 ). Slovar slavo-român ( 1911 ). În această perioadă a scris: Pribeagul. Alte volume: Baba Vodoaia şi Dascălul Dumitrache.GHEORGHE GHIBĂNESCU A văzut lumina zilei la 29 septembrie 1864. Traista cu vorbe ( 1905 ). Ştefaniada ( 1924 ). Se transferă la Liceul Central din Iaşi ( 1870 – 1899 ) unde devine director ( 1878 – 1881 ). A părăsit gruparea Junimea. Principii de logică (1893 ). la catedra de Limba română ( 1889 ). Glosarul Psaltirei şcheeane ( 1902 ). Roşca Codreanu” din Bârlad ( februarie 1869 – octombrie 1870 ). Monografie istorică. iar pe cele liceale le urmează în Cluj. judeţul Maramureş ). Noţiuni de psihologie ( 1892 ). trecând în Partidul Liberal. ( 1912 ). În casa părintească începe învăţătura claselor primare. fără a preda. unde a fost şi director ( 1873 – 1878 – 1881 ). 13 volume din Ispisoace şi zapise ( 1906 – 1922 ). Cuzeştii. În 1934 intenţiona să scoată alte 74 de volume din Surete şi izvoade care ar fi trebuit să conţină 180000 de documente. IOAN POPESCU Ioan Popovici ( adevăratul său nume ) s-a născut la 1 ianuarie 1830 în satul Coaş ( azi. roman ( 1973 ). în Iaşi. Juanita. După bacalaureat ( 1882 ) a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie Iaşi. a fost ajutat de Titu Maiorescu să ocupe Catedra de Filosofie a Liceului “Gh. Se transferă la Liceul Naţional din Iaşi. nuvele ( 1902 ). A tipărit peste 25 de volume din Surete şi izvoade ( 1906 – 1913 ). oraş în care a scos revista de pedagogie “George Lazăr” ( 1887 – 1889 ) şi săptămânalul conservator “Bârladul” ( 1887 – 1888 ). Rămâne încă un an la Viena. Director al Şcolii Normale ieşene. Mama Tudora ( 1915 ). la bătrâneţe. O floare albă. Din volumele sale: Fundamentul în filosofie ( 1971 ). Încetează din viaţă la 29 august 1936. Autor al multor manuale şcolare. Documente basarabene ( 1914 ). parte din ele fiind nevoit să le vândă. aparţinând comunei Săcălăşeni. membru corespondent al Academiei Române ( 1905 ).

Intră voluntar în armată la 18 ani. Revoluţia fiind înfrântă. Iaşi 1995 ). Maratonul ( Editura Timpul. pe care le-a absolvit în 1966. colecţie iniţiată şi coordonată de Cezar Ivănescu ). timp de zece ani. istoria.primare şi primele patru clase ale Gimnaziului Minoriţilor ( de călugări ) între 1842 – 1846. 1988 ). Poezii ( Editura Vitruviu. Cristian Simionescu a urmat cursurile Facultăţii de Filologie ale Universităţii din Iaşi. Versiuni în limbi străine: 1997 – traducere parţială în limba franceză la Struga ( Macedonia ) – traducător Elena Popoiu. Ţinutul bufonilor ( Ed. apoi. Vicleniile oceanului ( Editura Cartea românească 1980 ). Tatăl său a participat la Campania din Est ( 1941 – 1944 ) şi a fost deţinut politic ( din 1950 ) la Piteşti şi Aiud. În cadrul acestui club trei elevi au cunoscut debut editorial. membru în Consiliul judeţean Tutova (1895 – 1899 ). continuată apoi cu “Pagini de jurnal”. judeţul Botoşani. A debutat în 1970. în seria “Dictatură şi scriitură”. Insula ( Editura Cartea românească. donator al Spitalului local. “Aurel Dumitraşcu” ( Piatra Neamţ ): “Pagini de jurnal” ( Bârlad ). geografia. a organizat 30 . aritmetica şi latina. 1970 ). După absolvirea şcolii primare în comuna natală. a cărui director a fost până la pensionarea sa ( 1891). deputat de Tutova ( 1891. ca logofăt al boierului Iorgu Radu ( 1851 ). Ca profesor şi director al Şcolii publice nr. Iaşi – Oxford – Portland – traducere: Adam J. A funcţionat ca profesor la diferite şcoli generale din Bârlad. “Semănătorul” ( 1870 ). 1895 – 1899 ). A făcut parte din juriile naţionale pentru tinerii scriitori. membru în Consiliul comunal al Bârladului ( 1885 – 1888 ). cu excepţia ultimei clase. la Gimnaziul “Codreanu” ( din 1858 ) şi la Liceul “Gh. În Bârlad a contribuit la deschiderea a cinci şcoli primare de băieţi. Devine membru al Uniunii Scriitorilor în 1983. Junimea. pe care a absolvit-o în 1956 la Liceul “Aurel Vlaicu” din Bucureşti. se refugiază în Bârlad. Bucureşti. 2001 – traducere în Antologia de poezie română în limba macedoneană – Skopjie. Maratonul ( Editura Cartea românească 1985 ). Preşedintele Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român ( 1867 – 1901 ). a fost interzis de către cenzură să mai publice. când şi-a susţinut examenul de stat cu lucrarea „Proza lui Mihai Eminescu”. membru în Consiliul general de Instrucţiune ( 1883 – 1885 ). 1998 – traducere în limba engleză în Antologia de poezie ( An Anthology of Contemporany Poets of Iaşi) editată de Adam J. apoi. Moare la 11 iulie 1901. CRISTIAN SIMIONESCU Născut la 21 iulie 1939 în comuna Hlipiceni. La “Cronica” ieşeană a colaborat cu cronici de artă plastică. participând la revoluţia din 1848. a două şcoli primare de fete şi a Şcolii Normale de băieţi ( 1870 ). de unde trece la Gimnaziul Piariştilor din Cluj. fondatorul primei tipografii locale ( 1869 ) şi al primului ziar local.Sorkin şi Lidia Vianu. a urmat cursurile Liceului Naţional din Iaşi. concursurile “Tinere condeie” ( Bucureşti ). Roşca Codreanu” până în 1892. albumul de artă plastică Paul Neagu ( Londra – prezentat de Cristian Simionescu ). la “Oferta” cu cronici de cultură la rubrica Forme de relief subiective. A deschis un institut particular cu internat ( 1870 – 1886 ) şi o şcoală de adulţi ( 1889 – 1894 ). Volume publicate: Tabu ( Editura Cartea Românească. limba română şi limba latină. iar din 1982 la Clubul Elevilor. 32 de ateliere. 1 în care funcţiona şi “Clasul fundaţiei Codrianului”. unde editează publicaţia “Revista Cireşarilor”. Colecţia de poezie îngrijită de Mircea Ciobanu ). Iaşi. traducere Lydia Dimovska. gramatica. a predat între 1851 – 1858. ca fiu al învăţătorilor Ion şi Profira Simionescu.Sorkin.

la Ediţia I a Galeriilor tomitane ( Filiala Scriitorilor Constanţa ). Gheorghe ALEXA. profesor universitar în medicină. 17. 8. Ludovic Profesia profesor universitar. Virgil BAGDASAR. doctor în medicină profesor universitar. 9. Valeriu ALEXA. colecţii şi colecţionari. martie 2002 ). 22. Şt. Buzău. Ioan ANGHELUŢĂ. Nicolae BÂRCĂ – GĂLĂŢEANU. Premiul special pentru poezie la Festivalul Internaţional de Poezie Româno – Canadiană “Ronald Gasparic” ( ediţia a VI-a. doctor în chimie conferenţiar universitar. Paul Neagu. 6. Iaşi ). 10. doctor în filosofie asistent universitar. Grigore ASIMINEI. 3. Theodor ANTOHI. poezie – lucrarea Maratonul ( Ed. acordat la prima ediţia a Premiilor Eminescu pentru literatură. Premii primite: 1985 – Premiul Uniunea Scriitorilor. profesor universitar. Dumitru BÂRSĂNESCU. 7. 13. profesor romancier. doctor în biologie profesor universitar. doctor în medicină profesor universitar. publicist. Ioan BAGDASAR. stabilit în Anglia. 1. 4. 15 iunie 2002. istoriograf. doctor în matematică Academician. Ipoteşti – Botoşani. 20. Asociaţia Bucureşti. doctor în medicină profesor universitar. 2001 – Premiul Serilor de Poezie de la Vânători – Neamţ ( ediţia a VII-a ) – la Catedrala “Înălţarea Domnului” – Mânăstirea Neamţ. Piatra Neamţ. Sp. ANEXE PERSONALITĂŢI BÂRLĂDENE Nr. Ioan ARSENE. Bucureşti ). la Bârlad ( prezentată de Andrei Pleşu ). Timpul. 12. 18. I. doctor în pedagogie pictor 31 . doctor în geografie profesor universitar. 11. Ioan ANTONOVICI. poet. doctor în economie politică actor profesor universitar. 1995 – Premiul de poezie pentru antologia Maratonul ( Ed. 21. Premiul “Opera Omnia”. Ştefan BASARAB. Ion AILENEI. doctor în medicină general profesor universitar. Bucureşti. 5. la Bacău. Premiul şi medalia “Teiul de aur”. Cartea Românească. Nicolae BALMUŞ. institutor conferenţiar universitar. Dumitru BAGDASAR. 1997 – invitat la Festivalul internaţional de poezie de la Struga – Macedonia. Constantin ATANASIU. Ioan ANDONIU. publicist conferenţiar universitar. ministru filolog. 15. Tr. doctor în fizică academician. Gheorghe ATHANASIU. crt. Eugen – Bogdan AGACHE. 14. 16. 19. Dumitriu BALAN. arte vizuale. publicist profesor universitar.prima expoziţie itinerantă a plasticianului român. doctor în matematică profesor universitar episcop. Traian ALACI. Numele şi prenumele ABUREL. Nicolae BAHRIM. traducere în franceză de Elena Popoiu. 23. Gheorghe BARBU. doctor în matematică dramaturg. 2. doctor în matematică profesor universitar. 24.

BEJENARU. publicist. 56. 46. cercetător profesor universitar. 31. doctor în economie politică scriitor. Ion CIORTOLOMAN. 49. Henri CIHOSCHI. profesor conferenţiar universitar. prozator conferenţiar universitar academician. 68. Alexandru BOGDĂNESCU. I. N. 29. 72. 69. Paul BUJOREANU. doctor în chimie general conferenţiar universitar. 61. Constantin profesor universitar. 42. 59. Petru CONSTANTINESCU ( MAC ). sculptor. Gheorghiţă COTRUŢ. Nicolae CRIŞAN. Filip BUDU. Constantin CIHOSCHI. George CHIRIACESCU JIU. Alexandru CIHOSCHI. I. Virgil CONDREA. 39. Cezar CARAIVAN.25. 53. 38. 57. 33. doctor în agronomie compozitor profesor universitar. Papiliu BUTUNOIU. violoncelist general profesor universitar. 62. 71. poet. Simion COSTĂCHESCU. doctor în chimie general cercetător literar. doctor în chimie profesor universitar. 54. doctor în filologie poet. doctor în medicină profesor universitar. 27. Adrian BERDAN. profesor poet. 40. 55. Gheorghe BORGOVAN. profesor doctor. 37. 41. doctor în medicină gazetar. 65. 43. ziarist. Henrieta CLAUDIAN. Gheorghe BICHIR. Ion BOTEZ. dirijor. preot. doctor în electrotehnică maestru emerit al sportului. editor general academician. inginer mecanică profesor universitar. I. Mihai . profesor universitar. 73. 28. 45. 66. eseist. 63. 32. 44. 60. doctor în filologie scriitor. 35. reporter general general. Gheorghe COATU. doctor în matematică publicist general profesor universitar conservator. Cezar ) COATU. 67. 48. Virgil CATUNEANU. dramaturg. Alexandru BUJOR. prozator. ziarist. C. Ion) BONTEA. Virgil ( COŞNIŢĂ. Ion CONDREA. Grigore CĂLINESCU.Filip CORNEA. Ion CODREANU. pictor. misionar 32 . inginer în construcţii. doctor în istorie filolog. doctor în matematică sculptor conferenţiar universitar. Gheorghe COCEA. doctor în biologie publicist general general scriitor. Mihai BRILL. profesor universitar. N. 64. Mircea-Dumitru CONDOIU. George CODREANU. 36. I. Alfred BRUNEA – FOX. Gheorghe BICHIR. 50. publicist pictor. I. 47. doctor în medicină general conferenţiar. 26. inventator prozator. 52. eseist. doctor în medicină profesor universitar. Octav COLOŞENCO. folclorist profesor universitar. Nicolae COSMA. prozator. Gheorghe COZMA. ministru profesor universitar. 30. Anton CHIRIŢĂ. Gheorghe CREŢU. Mihai BRAUNER. Năstase BIZIM. 58. scriitor. M. Traian COGĂLNICEANU. doctor în medicină profesor universitar. Ioan COSMA. 51. P. V. Stanislas CIOCÂRLAN. Nicolae BELDEANU. 70. Nicolae CHIRICUŢĂ. 34. V. decorator asistent universitar. critic de artă general doctor în istorie. N. Simion (Puflea. Gheorghe BUŞILĂ. D. profesor profesor universitar.

C. 97. publicist. profesor scriitor. 115. doctor în geologie profesor universitar. 87. V. doctor în matematică profesor universitar asistent universitar. V. Gheorghe FILIPESCU. D. doctor în geologie actor profesor universitar. doctor în medicină instituitor. Vasile CUCU. P. CRUCEANU. Gabriel IOACHIMOVICI. Iulian GHEORGHIU. I. autor de cărţi didactice doctor în arheologie. 120. doctor în medicină general conferenţiar universitar academician. Dan GOCIU. Ion HĂULICĂ. Silvia-Otilia HOBANA. 76. fizică compozitor publicist. T. învăţător profesor universitar. 119. Gh. Traian IFTEME. 113. 102. Gheorghe GHEORGHIU POGONEŞTI. publicist pictor. 117. profesor universitar. 114. Fănel DONOSE. doctor în filologie. Nicolae DONEA. doctor în chimie profesor universitar. doctor în medicină. 118. 77. profesor universitar. doctor în medicină profesor universitar. Ioan HANGANU. 93. Raicu IUTEŞ. Emil IACOB. prozator. Rene – Corneliu EPURE. Suzana DONCIU. 84. 101. 109. critic de artă poet profesor universitar. Vasile DRAGU. 88. Ion ( Mantaroşie. Jean Lorin GALAN. 86. Lorica IBRĂILEANU. 91. 107. profesor universitar. C. I. doctor academician. 99.74. George DRĂGOI. 85. 104. 78. poet. 100. doctor în ştiinţe agricole general conferenţiar universitar. Gheorghe DAVIDOGLU. Matei DOLINESCU – FERCHE. I. G. filolog general conferenţiar universitar. 94. Nicolae GAVĂT. 83. eseist. 110. Gheorghe IACOB – GAVRILIŢĂ. Garabet IDRICEANU. M. 103. 108. doctor în geologie doctor în chimie avocat. doctor în medicină scriitor. Mihai DIMACHI. N. Cezar-Nicolae DRUICĂ – ZELETIN. Gheorghe HURMUZACHE. doctor asistent universitar. Theodor HÂNCU. Anton DOBROVICI. scriitor conferenţiar universitar. Elena – Georgeta ( Gica ) profesor universitar. Miltiade FLORESCU. 112. doctor în matematică compozitor. filolog poet. doctor în medicină academician. critic literar. Gh. 116. Gheorghe GRIGORE. M. Cleante DĂRÂNGĂ. 90. doctor în chimie profesor universitar. 80. 89. prozator. Cristea IONESCU – RION. 79. 82. Traian FILIP. doctor în chimie profesor universitar. Viorel DOBROVICI. eseist. Ion HUIDOVIDI. 106. V. A. redactor. doctor în medicină lider comunist 1945-1965 scriitor academician. reporter conferenţiar. Constantin DINESCU. doctor în fizică profesor universitar. 95. 75. 81. 98. Emil IONESCU. Mihai DIMA. Ioan DUDA. dirijor general conferenţiar universitar. 121. profesor scriitoare 33 . 111. Ioan GHEORGHIU-DEJ. C. doctor în medicină publicist. Constantin DOBROVICI. Alexandru GIUŞCĂ. doctor în geologie profesor universitar. Nicolae DIMOFTACHE ZELETIN. Aurelian ) HRISTEA. 105. 92. profesor. doctor în chimie dramaturg profesor universitar. 96. cercetător Profesor universitar. Ion HRISTIDE. profesor universitar.

Cristinel MARDARE. 162. M. profesor inginer. Scarlat LUCA. doctor în filosofie scriitor profesor universitar doctor în ştiinţe agricole general ziarist. 141. profesor universitar. Alexandru LAZĂR. 145. doctor în matematică doctor în medicină scriitor profesor universitar general general general profesor universitar. IVAŞCU. N. doctor în filologie. publicist ziarist. Ion MALAXA. Const. 135. profesor universitar. doctor în chimie doctorand în matematică scriitor. Ştefan MUNTEANU. V. P. profesor universitar. Paul JUVARA. Constantin ( Costache) MANOLIU. editor. T. doctor în istorie academician. doctor în chimie conferenţiar universitar. doctor în medicină. 124. Th. secretar literar de teatru profesor universitar. Virgil profesor universitar. 155. doctor în filologie publicist. Simion NICHITA. 163. publicist academician. Nicolae MIHORDEA. doctor în medicină profesor universitar. Radu MIRONESCU. George IVĂNESCU D. dirijor. Mihai NIŢULESCU. 147. misionar doctor în biologie. MANOLIU. academician scriitor. 148. Ioan NEGRESCU. publicist. 167. profesor folclorist. Boţ MARDARE. traducător. Mihai JELESCU. ziarist. Ignat NEŞTIAN. 150. 168. doctor în chimie. Georgeta MUNTEANU. Traian MOCANU. N. 158. publicist. critic literar. pianist profesor universitar. 164. Nicolae MODIGA. Dumitru IVĂNESCU. Gheorghe MAXIM. 142. Gheorghe NICHITA. Iuliu NIŢULESCU. Aurel IVĂNESCU. 152. Simion MATEESCU – MOVILĂ. cercetător poet. T. 151. 166. 143. 125. inginer academician. Bogdan MOSCU. cercetător academician. Ilie MAXIM. 123. 126. Emanoil LUPU. I. Gh. 132. gazetar. Rolland ) NICU. 134. D. 133. compozitor. D. Ion LASCAROVMOLDOVANU. 136. Alfred JUVARA. Mihai MARCU. 154. D. 139. profesor profesor universitar conservator. doctor în chimie doctor în filologie. Cezar IVĂNESCU. doctor în biologie profesor universitar. general pictor. Vasile MIRON. industriaş general general general profesor universitar. 159. 149. scriitor poet. Nicolae MOSCU. doctor în drept profesor universitar. Nicolae MÂNDRU. publicist. doctor în medicină. publicist doctor în medicină. revizor şcolar. 165. 157. C. Nicolae MATEI. general conferenţiar. Aurelian NESTOR. 144. N. 146. C. Gheorghe JACOTĂ. 160. doctor în chimie conferenţiar universitar. 127. profesor universitar. 129. Ion MOSCU.122. 138. poet gazetar. Ion NESTOR. doctor în medicină 34 . 156. Gheorghe LUCATU. 161. Vasile MUNTEANU. institutor academician. Theodor MOTAŞ-ZELETIN. Ioan LONGHIN. 153. editor doctor în istorie. profesor universitar. 140. 131. doctor în chimie conferenţiar universitar. 130. Radu ( RAPPAPORT. 137. 128.

Constantin SOLOMON. doctor în chimie doctor în drept. 195. misionar publicist. 207. Nicolae PRUTEANU. L.169. publicist profesor universitar. 213. Gr. C. doctor în istorie scriitor. Dumitru ( SOLOMON. 202. doctor în construcţii profesor universitar. Lucian ( LEIBOVICI. 186. Ion POGHIRC. 208. I. 182. 190. Dolfi ) SOLOT. Nicolae PHILIPPIDE. ministru profesor universitar. doctor în geologie. editor. doctor în medicină. Dumitru ROTARU. 205. profesor dramaturg. 191. profesor conferenţiar. 212. doctor în medicină. doctor inginer electro. Gh. doctor inginer industria uşoară asistent universitar. redactor general academician. Alexandru PLĂCINŢEANU. 201. Emil PARFENE. 174. Pamfil POPESCU. Vasile PETRAŞCU. 172. doctor în filologie profesor universitar. Ion PALADE. N. 211. doctor în medicină profesor universitar. 173. 214. D. profesor universitar. 175. doctor în medicină doctor în drept. Gheorghe PLĂCINŢEANU. 194. Gabriela – Mileu SĂNDULESCU. Constantin PATRICIU. Mircea PAVLOSEVICI. Gheorghe PROCOPIU. 210. Nicolae SÂRBU. Georgeta SĂVEANU. 203. Bernard ) RĂŞCANU. doctor în filologie scriitor. doctor în medicină profesor universitar. Panaite SERE. 189. profesor universitar. Pâncu ) RADU. profesor universitar. memoralist. 184. 209. Ioan POPOVICI – BAYREUTH. Şt. Costache SAVA. profesor universitar. doctor în biologie profesor universitar. poet. doctor în fizică profesor universitar. 198. 178. doctor în medicină profesor universitar. Dimitrie SIMIONESCU. publicist conferenţiar universitar. 183. pictor pictor profesor universitar. I. David ( SOLOMONOVICI. Vasile SOLOMON. Valeriu RUSU. Octavian RAICU. Ana PROFIRI. Theodor RĂŞCANU. diplomat academician. 177. doctor în matematică 35 . 185. autor de manuale didactice. OPRIŞAN. Dimitrie PORTASE. Traian PÂRVAN. doctor în economie politică conferenţiar universitar. cercetător. licenţiat în filosofie. Gheorghe PREDA. scriitor. Vasile ROŞCA. Dorian scriitor. Emil POPESCU. doctor în chimie academician. Anton RAIANU. 170. Dan PAVELESCU. 176. doctor în biologie scriitor. Petru RUGINĂ. gazetar. 193. Ioan SION. doctor în medicină profesor universitar. doctor în medicină xilograf lector universitar natematică profesor universitar. politician actor. profesor universitar. 206. V. 204. publicist. Laurian PRICOP. doctor în filologie profesor universitar. 171. inginer profesor universitar. ministru academician. Ioan POPESCU – DOCAN. Paul ( SOLOMONOVICI. 192. 199. 181. 180. profesor universitar. Valeriu PAVELESCU. Gheorghe SPULBER. doctor în ştiinţe tehnice poet. David ) SPIRIDON. M. Gh. publicist. 187. 188. 179. doctor în ştiinţe silvice artist liric pictor profesor universitar. critic literar general academician. doctor în ştiinţe agricole general profesor universitar. editor. 196. Gheorghe POPESCU – ZELETIN. 197. George – Cicerone POPESCU ŞEICARU. ministru istoriograf. doctor în ştiinţe agricole profesor universitar. 200.

Gheorghe VORNICU. istoriograf filolog. Ion VIZIREANU. doctor în pedagogie. 225. 233. cercetător. dirijor.SOLOMON. 238. Badiu VLAHUŢĂ. doctor în medicină doctor în istorie. doctor în electrotehnică asistent universitar. 6. academia de muzică. 239. Ioan BĂNICI. universitar. doctor în medicină scriitor. 220. 3. Virgil STAMATIN. Cleonela BÂCLEA. Th. 242. Gh. Th. ministru scriitor. 11. profesor universitar. 244. 224. N. Gheorghe URSU. 217. publicist 36 . publicist general profesor universitar. doctor în matematică lect. Alexandru VLĂDESCU – RĂCOASA. profesor scriitor. Bernard ) ZAHARESCU – KARAMAN. Gr. 227. metodist asistent universitar. profesor universitar. 234. 218. Gineta ŞERBĂNESCU. Mioara TALPEŞ. Constantin CARACAŞ. Gheorghe ZAHARESCU. C. C. 8. Victor VRABIE. Ioan VASILIU. Gheorghe TĂBĂCARU. 2. ELEVI AI ŞCOLII BÂRLĂDENE 1. poet profesor universitar. Grigore TEODORESCU. Luminioara – Corina BRUCKNER. general profesor universitar. editor. SPULBER. 9. 240. 216. Martin BRĂESCU. 235. Constantin TAŞCĂ. Dumitru VASILIU. Tudor TEREJA. 241. doctor în medicină pictor scriitor. 221. Gh. doctor în economie politică profesor universitar. doctor în biologie conferenţiar universitar. Gheorghe VÂNTU. Gheorghe cercetător profesor universitar. C. N. doctor în medicină doctor în istorie. Barbu ( ZUCHERMAN. M. doctor în sociologie. muzeograf conferenţiar universitar. profesor universitar. 245. doctor în chimie doctor-docent în medicină poet. 223. 12.215. ziarist lector universitar general general profesor universitar. 4. Gherasim VÂNTU. educaţie fizică general lector universitar. doctor în medicină doctor în medicină. M. 231. cercetător. Nicolae TUDORANU. 10. Eugen BARBĂLATĂ. 236. Dumitru ZLATE. scriitor. Petru BANTEA. George TONITZA. ANTONOVICI. 232. 237. doctor în filologie academician. compozitor scriitor. 229. Ion BULGĂRAŞ. P. compozitor. Petre CALMUSCHI. flautist academician. arhivar lector universitar PERSONALITĂŢI. D. 219. 7. Nicolae BALMUŞ. 226. Virginia VICOL. Nicolae ZAHARIA. Emil BERCOVICI. Remus publicist profesor universitar. Nicolae STOENESCU ( CHIRIAC ). Gheorghe VOROBCHIEVICI. 5. Emanoil TOCINEANU. ministru conferenţiar universitar. Facultatea de medicină profesor universitar. doctor în economie politică profesor universitar. 222. doctor în filologie general academician. 228. Cristea ŞIANU. Lucian VASILIU – SACERDOTEANU. Facultatea de drept profesor universitar. 230. Constantin TEODORESCU – B RANIŞTE. doctor în istorie profesor universitar. 243. general avocat.

Constantin CUZA. Emilia HAMANGIU. Virgil CHIRICUŢĂ T. Ioan DAMASCHIN. 27. profesor prozator profesor universitar. Frumusache CHIRIAC. doctor în chimie publicist. 52. Virgil ( LEIBOVICI. Teodor DIACONESCU. 35.13. 46. 45. 26. V. autor de manuale. profesor universitar. 43. Alice GAIU. 22. Cezar DOBOŞ. Ioan COSMA. gazetar. Nicolae CODRESCU. D. P. Constantin HASAN. 19. 41. 37. Vasile DARIE. V. Vasile CHIRIAC. Mihail CUZA. 18. 25. Ioan (Iancu) DOMOFTE. Natalia DAVIDOGLU. 53. doctor în ştiinţe tehnice profesor universitar. Curtea de casaţie politician sculptor. 47. Dragoş DROUHET. René – Corneliu DUDA. Cristian DRAGOMIR. ministru. prozator. doctor în medicină prozator doctor în drept. 48. Vasile GIURGEA. 24. Constantin DIAMANDY. Manolache CREŢU. Theodor FARAGO. publicist. I. doctor în biologie 37 . profesor profesor universitar. Nicolae CRISTODOLO-CERCHEZ. Ion CIORĂSCU. Charles DRUŢU. muzeograf doctor în drept. A. Constantin CODRESCU. Maria GIUŞCĂ. 54. istoriograf. 29. doctor în medicină profesor universitar. doctor în matematică general general dramaturg. 38. filantrop. 34. 30. Gheorghe GHICA. ziarist doctor în medicină. profesor cercetător. Gheorghe profesor universitar. George DOCAN. 21. Elena GABRIELESCU. bibliotecar artist liric profesor universitar. Ştefan COSTACHE – EPUREANU. doctor în filologie profesor universitar. C. doctor în matematică critic literar. 16. om de cultură editor. doctor în medicină profesor universitar. 50. editorialistă prozator conferenţiar universitar. 14. 56. autor de manuale. doctor în fizică scriitor. 59. doctor în medicină academician. politician sculptor profesor universitar. 15. 28. publicist politician politician artist dramatic om de cultură. romancier. Ioan DIMOFTE. politician poet. 32. 58. doctor în geologie poet. Vasilian DOCAN. legislator profesor universitar. 44. 23. Eduard GHEORGHIU – DEJ. V. 57. Costache DUDA. politician sculptor artist liric doctor în drept. politician profesor universitar. Mihai GĂVĂNESCU. Rubin ) EMANDI. 20. publicist. CERCHEZ. P. 51. politician. pictor. 60. 17. Emanoil GALIŢĂ. 33. 31. Alexandru CUZA. 40. ziarist. Ioan COROI. 36. 39. 42. Florin COCEA. pictor. D. 55. şef de partid. dramaturg. ministru. Anton DECIU. publicist doctor în drept. P. ministru. istoriograf. ministru profesor universitar doctor în filologie general-erou unionist domnitor unionist gazetar. Toma GUGUIANU Marcel GUŢIANU – ALESSANDRESCU. 49. George DIMITRIU – BÂRLAD. Constantin DRAGOMIR. doctor în drept publicist.

decorator profesor universitar. 77. doctor în fizică politician profesor universitar. Isac ) PANDELE.61. politician. 90. profesor dramaturg. doctor în chimie scriitor pictor. 103. doctor în geografie profesor universitar. publicist academician. Gh. Aurica ( STAN Ana ) PROCOPIU. C. 80. N. doctor în medicină profesor universitar. doctor în fizică doctor în medicină. doctor în drept dramaturg. 101. romancier academician. publicist. general profesor universitar. 75. 65. pictor scenograf. Constantin NICOLAU. 92. Panaite JUVARA. C. Gheorghe PANDELEA. muzeograf. Gheorghe NASTEA – CERCHEZ. 72. doctor în medicină conferenţiar universitar. doctor în Filologie academician. Constantin MANOLACHE – HOLDA. 100. doctor în drept profesor universitar. Sp. Grigore MOLDOVANU. D. 73. Gr. Gheorghe PALODA. 95. 106. 93. 85. 86. doctor în medicină poet. Athanasie MIHALACHE. 79. 81. Alexandru MÂNDRU. 105. IGNAT. 84. publicist general aviator publicist publicist academician. Silvestru PALADE. Lucreţia PHILIPPIDE. Mihai NICULIŢĂ – VORONCA. Alexandru POGHIRC. traducător. N. traducător pictor. doctor în medicină publicist. doctor în biologie scriitor profesor universitar. Elena PALADE. Vasile MUNTEANU-BÂRLAD. 102. Radu RĂDULESCU – NIGER. 71. ministru. Nicolae MĂDÂRJAC. Bogdan IONESCU. E. Victor POPESCU. general poet. 98. Gh. om de cultură teatrală publicist scriitor. doctor în geologie general magistrat. Merica RĂŞCANU. Tr. 88. 68. I. 78. 99. Corneliu ( VASILIU. istoriograf. George NEGRESCU. Ştefan IVĂNESCU. Dumitru JUGĂNARU. Gheorghe RÂMNICEANU. profesor universitar. 97. doctor în drept istoriograf. D. profesor scriitor. Vasile NICOLAU. Cecilia NEDELEA. I. Ion PETRESCU. doctor în istorie 38 . profesor universitar. 104. traducător profesor universitar. Constantin NICU. Grigore IONESCU. 107. 69. 82. 66. 87. 83. Petru POPA. 96. Cezar IVĂNESCU. 70. publicist doctor în chimie. bibliotecar. Corneliu ) MUNTEANU. regizor. Gh. prozator. 94. doctor în chimie folclorist doctor în drept. Costache RALEA. Gheorghe MASTACAN. Gheorghe NICOLAU. Alfred JUVARA. Constantin MANOLACHE. politician general profesor universitar. Ştefan RACLIŞ. traducător doctor în filologie. profesor universitar. doctor în filologie profesor universitar. Petre erou naţional. 64. 89. Ernest KAMINSCHI. scriitor poet. 76. romancier. 74. Pompiliu – Octavian POGONAT. căpitan profesor universitar. Ion ( VAINFELD. profesor artist liric poet. 91. profesor universitar. 62. Alexandru LITZICA. inventator scriitor. editor doctor în istorie. 67. I. N. Nicolae PEIU. Ion MASTACAN. 63. Gheorghe PALADE.

114. Alexandru ŞARAGEA. doctor în biologie. autor de manuale academician. Gheorghe ROŞCA – CODREANU. Horia STURDZA. FOŞTI PROFESORI AI ŞCOLII BÂRLĂDENE 1. 133. cercetător ştiinţific. Octav WEINTRAUB. C. 115. 6. 123. Nicolae SCHABNER – TUDURI. C. profesor. G. om de cultură profesor universitar. Alexandru SIEGFRIED. doctor în mineralogie scriitor. 121. 116. publicist. doctor în chimie boier filantrop boier filantrop doctor în medicină. Bernard ) ZAHARESCU – KARAMAN. George ( IONESCU. Gheorghe ) URSU. doctor în filologie. Petre CUCU. N. Constantin VASILIU – RĂŞCANU. Marcel ) TAŞCĂ. N. 10. 2. 126. 120. Vasile STURDZA – BÂRLĂDEANU. editor. Alexandru TUTOVEANU. autor de manuale şcolar scriitor. Dumitru THEILER. Gheorghe VARLAM. doctor în medicină. editor profesor universitar. ministru conferenţiar universitar. ctitor. Barbu ( ZUCHERMAN. AGURA. Octav BUTTESCU. 14. cercetător. 118. Vasile SLOBOZEANU. N. doctor în istorie pedagog. Stroe BERZA. publicist conferenţiar universitar. doctor în filologie conferenţiar universitar. 7. publicist academician. RĂŞCANU. doctor în economie politică profesor universitar. 3. 111. profesor gazetar. general general conferenţiar universitar. 13. M. doctor în istorie PERSONALITĂŢI. profesor conferenţiar universitar. preot. D. doctor în Istorie cercetător istoric. D. doctor în medicină ministru. Wolfinger SION. Benö ZAHARESCU. 129. Mihail BORGOVANU. 125. ministru filantrop.108. Stan DIMITRESCU – IAŞI. Gr. George TONIZTA. Corneliu VASILIU. 4. poet. Nelu profesor universitar. doctor în medicină profesor universitar. 11. profesor. Constantin EVOLCEANU. Florin VASILESCU. doctor în matematică pictor. doctor în medicină politician politician profesor universitar. Ruxandra ROŞCA – CODREANU. misionar academician. doctor în medicină academician. filolog. publicist. Nicolae ZUGRAVU. doctor în chimie conferenţiar universitar. BELLOESCU. doctor în istorie. 132. Marcel ( SCHRAGER. doctor Pictor. Gh. publicist pictor scenograf profesor universitar. 131. profesor universitar. editor conferenţiar universitar. 12. Gh. profesor universitar. D. 109. profesor 39 . Dimitrie CHIRICUŢĂ. Constantin BOTEZ. 128. Dimitrie CĂDERE. Nicolae TUTOVEANU. doctor în medicină doctor în medicină. 124. Dimitrie FEDELEŞ. 117. Constantin TĂNĂSESCU. Vasile BOTEZ. 130. 127. Gheorghe profesor universitar. 122. doctor în filologie doctor în filologie. profesor universitar. Toma CONSTANTINESCU – IAŞI. 8. 112. 113. 110. 15. publicist poet. doctor în filosofie. Constantin FINŢESCU. 5. doctor în medicină profesor universitar. rector universitar profesor universitar. Constantin VOROBCHIEVICI. general profesor universitar. 119. 9.

Stavru TEODORESCU. Ion SEVERIN. doctor în chimie poet. doctor în biologie profesor universitar. Editura SFERA. scriitor. Simion NANU. 35. doctor în filologie pictor. istoriograf. 19. Ştefan VÂRGOLICI. 29. 2002 40 . doctor în filologie profesor universitar. volumul 2. Spiridon POPOVICI. politician pedagog. publicist. publicist. Gheorghe GOROVEI. Artur HÂRLESCU. profesor. Nicolae TARASOV. publicist. Lucia ŞERBAN. 31. metodist. cercetător. 30. Dimitrie MÂNDRESCU. profesor. profesor folclorist. 33. Cristian STURDZA – BULANDRA. traducător. 21. Grigore POP. eseist. publicist pictor. Ştefan PATRICIU. profesor universitar. editor. publicist. publicist academician. profesor filolog. GHIBĂNESCU. Bârlad. 17. Constantin RAŞCU. pedagog. N. profesor. Ion POPESCU. Dimitrie NEAGOE. Ştefan academician. profesor conferenţiar universitar. 25. autor de manuale didactice prozator. diplomat poet. 26. învăţător om de cultură. 27. Ioan POPESCU. 18. 22. profesor folclorist. profesor profesor universitar. 24. 34. Raul VANCEA. Emil SIMIONESCU. doctor în limba germană. publicist.16. profesor profesor universitar. G. 23. creator de şcoli scriitor. 36. critic literar. doctor în matematică poet. Ioan – Florentin POP-RETEGANU. 20. doctor în filologie Extras din ISTORIA BÂRLADULUI. profesor actriţă profesor universitar. istoric. 28. profesor. 32. editor.