0

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRASOV
FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ
CATEDRA TMF

Adrian POSTELNICU Victor BENCHE
Mircea IVANOIU Ovidiu Mihai CRACIUN
Virgil Barbu UNGUREANU Margareta PETROVAN
Florentin NOVAC

MECANICA FLUIDELOR ŞI MAŞINI HIDROPNEUMATICE
Indrumar de laborator
BRASOV, 2003

CUPRINS
PARTEA I.
LUCRAREA Pag.
1. Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl. 1
2. Forţe de interacţiune dinamicã între un jet şi suprafeţe solide de diferite forme. 7
3. Studiul pierderilor energetice la curgerea forţată a fluidelor. 18
4. Studiul experimental al ejectorului subsonic apă-apă. 23
5. Ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe centrifugale. 29
6. Studiul caracteristicilor funcţionale ale unor pompe centrifugale identice
funcţionând în serie şi în paralel.
31
7. Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic (turbionar)
radial (Ventilatorul centrifugal).
37
8. Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aeraulic axial (Ventilatorul
axial).
41
9. Determinarea experimentală a caracteristicilor unui profil aerodinamic prin
metoda coeficientului de presiune. Polara Eiffel.
44
10. Studiul generatorului pneumatic volumic rotativ (Rotocompresorul cu palete
alunecãtoare).
50
11. Studiul experimental al unei turbine Pelton 55

PARTEA A II-A.
Elemente de analiza erorilor şi prelucrarea datelor experimentale 60
Scheme logice şi algoritmi 68
Anexe 87

1
LUCRAREA NR.1

ETALONAREA DIAFRAGMEI CU AJUTORUL TUBULUI PITOT-PRANDTL

1.1. Generalităţi şi scopul lucrării

Măsurarea vitezelor şi debitelor de fluide se poateface cu aparate şi dispozitive bazate pe diverse
principii şi metode, cum ar fi:
- principiul ştrangulării curentului de fluid, adică reducerea secţiunii de trecere a fluidului şi
provocarea unei căderi de presiune (tubul Pitot-Prandtl, diafragma, ajutajul, tubul
confuzor);
- principiul variaţiei presiunii dinamice a fluidelor în mişcare prin conducte (rotametrul);
- principiul măsurării vitezelor şi debitelor pe baza variaţiei temperaturii fluidelor aflate în
mişcare (termoanemometrul);
- metode tahometrice (măsurarea debitelor se face prin transformarea vitezei de rotaţie a unei
turbine, antrenată de fluidul care curge printr-o conductă, într-un semnal electric printr-un
procedeu tahoinductiv);
- principii magnetoinductive (aceste dispozitive se folosesc pentru determinarea debitelor
gravimetrice);
- metode magnetohidrodinamice (folosite pentru măsurarea debitelor lichidelor a căror
rezistivitate volumică este mai mică decât 10
5
/cm
5
);
- metode acustice şi ultrasonice (se folosesc trenuri de unde sonore sau ultrasonore pentru
măsurarea vitezei de curgere, pe baza determinării efectului fluxului de fluid asupra
fasciculului de unde);

Lucrarea de faţă îşi propune măsurarea vitezelor cu ajutorul tubul Pitot-Prandtl şi a debitului folosind
diafragma.

1.2. Instalaţia experimentală

Schema simplificată a instalaţiei experimentale este reprezentată în fig. 1.1. Legenda figurii este :
VA - ventilator axial; CR - conducta de refulare ; TPP - tub Pitot-Prandtl ; D – diafragmă ; F - clapetă
fluture de capăt pentru reglarea debitului ; MN - micromanometre cu braţ înclinat : un micromanometru
este ataşat la prizele de presiune aval-amonte ale diafragmei (MND), iar un altul este conectat la tubul
Pitot-Prandtl (MNP).












Fig. 1.1. Schema simplificată a instalaţiei.

2

1.3. Elemente teoretice

O ştrangulare a secţiunii de curgere a unui fluid printr-o conductă are ca efect o scădere a presiunii,
proporţională cu debitul de fluid. Aparatele pentru măsurarea debitului bazate pe acest rpincipiu
presupun existenţa unui element primar similar din punct de vedere geometric cu un alt element primar
etalonat direct şi realizat la fel ca acesta (element normalizat) şi elemente secundare pentru măsurarea
căderii de presiune şi parametrilor fluidului pentru ca în final se poată calcula debitul de fluid.
În lucrarea de faţă, fluidul care curge prin instalaţie este aerul ambiant. Debitul masic se
calculeazã cu ajutorul formulei (STAS - 7347 - 83):
p
d
m
aer
A µ
t
oc = 2
4
2

(1)
unde
- m [kg/s] este debitul masic ;
- o coeficientul de debit (adimensional);
- c este coeficientul de detentă, valorile acestui coeficient sunt supraunitare, dar aici se va aproxima
1 ~ c ;
- d [m] - diametrul orificiului dispozitivului de strangulare;
- Ap [N/m
2
] căderea de presiune pe diafragmă ;
- µ
aer
[kg/m
3
] este densitatea aerului, în amonte de diafragmă, care se calculează cu formula :
aer
aer
aer aer
T
T
p
p
0
0
0
µ = µ
(2)
Căderea de presiune pe diafragmă se poate determina cu un piezometru (micromanomatre) cu braţ
înclinat folosind relaţia :
( )
d aer lp
h g p A µ ÷ µ = A
(3)
în care
lp
µ este densitatea lichidului piezometric, iar denivelarea lichidului piezometric în braţul
înclinat al piezometrului ataşat diafragmei este:
d d d
k l h = A
(4)
unde l
d
este lungimea coloanei de lichid piezometric în braţul înclinat, iar k
d
– constanta
corespunzătoare poiţiei braţului înclinat.
Rezultă :
d
aer
lp
aer
h g
d
m A
|
|
.
|

\
|
÷
µ
µ
µ
t
o = 1 2
4
2

(5)
Determinarea pe cale experimentalã a coeficientului de debit o se poate face calculând printr-o
altă metodă valoarea debitului masic. Una dintre metode se bazează pe explorarea câmpului de viteze
cu ajutorul tubului Pitot-Prandtl. În acest sens, se pleacă de la următoarea expresie a debitului masic :
4
2
D
V Q m
med aer aer
t
µ = µ = 
(6)
unde A V A V Q
med
S
= =
}
d este debitul volumetric, iar ( )
}
=
S
med
VdA A V / 1 - viteza medie, A fiind aria
suprafeţei secţiunii de trecere.
Pentru determinarea vitezei medii se împarte suprafaţa secţiunii conductei în n sectoare inelar,e
fiecare cu aceeaşi arie
0
A A
i
= cu n i ,... 2 , 1 = , deci :
0
nA A = . Vom avea în acest caz:
3
n
V
nA
V A
A
A V
V
n
i
i
n
i
i i
n
n
i
med
¿ ¿ ¿
= = =
= = =
1
0
1
0
1

(7)



















Fig. 1.2

Măsurarea vitezelor în punctele cotate prin x (ale căror valori sunt date de Tabelul 1), se va face cu
ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl. Vom avea:
t
aer
lp
i
h g V A
|
|
.
|

\
|
÷
µ
µ
= 1 2
(8)
în care denivelarea în braţul înclinat al piezometrului ataşat tubului Pitot-Prandtl este
t t t
k l h = A . Din
egalitatea expresiilor (5) şi (6) rezultã:
d
aer
lp
m
h g
V
d
D
A
|
|
.
|

\
|
÷
µ
µ
|
.
|

\
|
= o
1 2
2

(9)


1.4. Date de intrare
- |D = 276 mm, |d = 200 mm,
- µ
lp
= 1000 kg/m
3
(densitatea lichidului piezometric),
- Valori atmosferice în condiţii normale :
µ
0 aer
= 1,293 kg/m
3
(densitatea aerului), q
0 aer
=
5
10 712 , 1
÷
· kg/(ms) (coeficientul de vâscozitate
dinamicã), p
0
= 760 mm col Hg (presiunea) , T
0
= 273 K (temperatura).



4
1.5. Prezentarea rezultatelor
Se prelevează următoarele date :
C .....
0
=
aer
t , p
aer
= … mm Hg


Tabel 1.1

Poziţii ale
clapetei de
capăt
I II III
t
k

TPP x
[mm]
l
t

[mm]
Ah
t

[mm]
V
i

[m/s]
l
t

[mm]
Ah
t

[mm]
V
i

[m/s]
l
t

[mm]
Ah
t

[mm]
V
i

[m/s]
7.2
22.6
40.3
62.3
94.3
118
213.8
243.3
258.5
Oriz.
268.5
7.2
22.6
40.3
62.3
94.3
118
213.8
243.3
258.5
Vert.
268.5
V
med
[m/s]
m [kg/s]
k
d

l
d
[mm]
[mm]
d
h A

o [-]
Re [-]

după care se calculează :
- µ
aer
cu formula (2) ;
- vâscozitatea dinamică cu formula:
5
5 , 1
0
273
273
|
.
|

\
|
+
+
q = q
T
C T
C
aer aer

(10)
- cu C = 111 constanta de vâscozitate. Amintim aici că vâscozitatea dinamcă se măsoară în sistem
internaţional în kg/(ms) ;
- vâscozitatea cinematică a aerului (măsurat în sistem internaţional în m
2
/s) :
aer
aer
aer
µ
q
= v
(11)
Măsurătorile şi calculele se vor face pentru (cel puţin) trei reglaje ale clapetei fluture. Se va completa
tabelul de rezultate după modelul tabelului 1.1.
Se vor reprezenta grafic dependenţele: ( )
d
h m m A =   şi ( ) Re o = o , unde
aer m
D V v = / Re este
numărul Reynolds.









Fig. 1.3. Curbe de etalonare a diafragmei.

6. Unele comparaţii cu standardele referitoare la diafragme

Făcând ipoteza că în instalaţia experimentală sunt îndeplinite condiţiile impuse prin STAS 7347/1-83
sau ISO 5157-80 (porţiune rectilinie şi fără obstacole (rezistenţe hidraulice locale) în amonte egală cu
cel puţin 20…25D şi în aval, cu cel puţin 10…15D, iar elementul primar este normalizat), coeficientul
de debit o, precum şi debitul de fluid care curge prin conductă - ecuaţia (1) - se poate determina şi
analitic, folosind relaţiile obţinute pe baza tabelelor experimentale prezentate în acest standard.
Se determină mai întâi raportul diametrelor:
| =
d
D

(12)
Coeficientul de detentă c , este egal cu 1 la fluidele incompresibile şi diferit de 1 la fluidele
compresibile depinzând de raportul diametrelor, căderea de presiune pe diafragmă Ap, presiunea
absolută a fluidului în amonte de diafragmă p
1
şi de exponentul adiabatic al gazului, k:
( )
c |
k
= ÷ + ·
·
1 0 0
4
1
,41 ,35
A p
p

(13)
Presiunea aerului se transformă în pascali :
aer
p p · = 32 , 133
1
(14)

6
iar pentru p A se foloseşte relaţia (3) introdusă în (4) :
În cazul gazelor care curg la presiuni şi temperaturi apropiate de presiunea mediului ambiant şi la
viteze mai mici decât 0,2 · Ma , acest coeficient este apropiat de 1. Folosind formula de mai sus, se va
verifica această afirmaţie în cazul curgerii fluidului prin instalaţia de laborator.
Coeficientul de debit rezultă ca produs a doi factori:
o = · C E
(15)
unde E este denumit coeficientul vitezei de apropiere:
( )
E = ÷
÷
1
4
1 2
|
(16)
iar C este coeficientul de descărcare:
d
C C +
|
|
.
|

\
|
| · + | · ÷ | · + =
75 , 0
6
5 , 2 8 1 , 2
Re
10
0029 , 0 184 , 0 0312 , 0 5959 , 0
(17)
în care C
d
este un coeficient de corecţie calculabil în funcţie de distanţele raportate la diametrul
conductei de la priza amonte, respectiv aval la feţele amonte, respectiv aval ale diafragmei. Pentru
diafragma normalizată cu prize de presiune unghiulare cu camere de presiune (fante inelare), C
d
= 0.
Deoarece în ecuaţia pentru determinarea coeficientului de descărcare C intră numărul Reynolds Re
al mişcării permanente din conductă, rezolvarea problemei se va face prin aproximaţii succesive. În
cazul de faţă, ca valoare de începere a calculului se poate folosi valoarea obţinută mai înainte. Se
menţionează că algoritmul este puternic convergent. Viteza medie se determină din ecuaţia (6).
2
4
D
m
V
aer
med

=


(18)
Tabelul 1.2 prezintă etapele de calcul pentru o singură valoare a coeficientului de debit şi respectiv
a debitului.
Tabel 1.2

Mărimi
constante
tD
2
4 = m
2

| = Ap = Pa p
1
= Pa E =
Prima
aproximaţie
Re = C =
o = m = kg/s V
med
= m/s
A doua
aproximaţie
Re = C =
o = m = kg/s V
med
= m/s
……… ……… ……… ……… ……… ………


7
LUCRAREA NR. 2

Forţe de interacţiune dinamicã între un jet şi suprafeţE solide de diferite forme

1. Scopul lucrãrii
Scopul lucrării este de a determina valoarea acestor forţe de interacţiune hidrodinamicã jet-suprafaţã, în
cazul acţiunii aceluiaşi jet asupra diferitelor forme de suprafeţe.
In final forţa de acţiune pe suprafaţã în determinarea experimentalã este comparatã în funcţie de
formã, dar şi cu expresia ei teoreticã pentru o geometrie datã.

2. Elemente teoretice

Interacţiunea jeturilor fluide cu suprafeţe solide impenetrabile se rezolvã folosind o cunoscută teoremã
de mecanicã, şi anume prima teoremã (lege) a impulsului. Considerând o masă de lichid m, dintr-un
volum finit D şi separând-o de mediul înconjurător, printr-o suprafaţă de control S, având şi acţiunea
unui câmp de forţă, teorema impulsului poate fi scrisă:
( )
( ) dS f dV f dS n V V V d
t
V
S
s
D S D
m
} } } }
+ µ = · µ +
c
µ c
 

 


(1)
unde
m
f

este forţa masicã unitarã,
s
f

este distribuţia specificã a forţei superficiale, V volumul de
control, S suprafaţa frontieră a volumului de control.

În mişcarea permanentã a unui fluid ideal într-un tub de curent, relaţia (1) ajunge la o formã
simplificatã:
} }} } } }} }
µ + ÷ ÷ µ ÷ µ ÷ =
D SI SE SI SE SL
dV f S pd S pd S d v S d V S pd
   
2 2

(2)
n p f
s


÷ ~ , devenind exclusiv forţa normalã la suprafaţă (de presiune). Semnificaţia termenilor din
relaţia (2) este după cum urmează:
-
}
=
SL
pSL
S pd R
 
reprezintă forţa rezultantă datorită presiunilor cu care mediul lichid acţionează asupra
mediului înconjurător prin suprafaţa laterală;
-
}
µ =
D
m
dV f F
 
este forţa masică rezultantă în volumul de control, exclusiv în câmp gravitaţional (este
de fapt chiar greutatea lichidului cuprins în volumul de control).
-
}}
µ ÷ =
SI
i
S d V I
2

reprezintă forţa datorată impulsului în secţiunea de intrare;
-
}
µ ÷ =
SE
e
S d V I
 
2
reprezintă forţa datorată impulsului în secţiunea de ieşire;
-
}
÷ =
SI
i
S pd P

este forţa de presiune în secţiunea de intrare;
-
}
÷ =
SE
e
S pd P
 
este forţa de presiune în secţiunea de ieşire.
Folosind aceste notaţii se poate scrie:
e i e i m pSL
P P I I F R
     
+ + + + =
(3)
Modul în care acţionează aceste forţe poate fi observat în Fig. 2.1.
8
Dacă se consideră un segment de tub de curent, delimitat de mediul înconjurător de o suprafaţă
de control care reprezintă reuniunea celor trei suprafeţe: SE SL SI , unde SI reprezintă secţiunea de
intrare, SL este suprafaţa laterală, iar SE reprezintă secţiunea de ieşire.

Fig. 2.1.

Pentru suprafeţele menţionate dS reprezintă vectorul element de suprafaţă, normal la elementul de
suprafaţă dS , orientat de la mediul fluid spre exterior.
Considerând segmentul de tub de curent sub acţiunea câmpului de forţă gravitaţional şi ţinînd
cont de relaţia (2), se poate urmări în Fig. 2.1 modul de poziţionare al forţelor din relaţia (3). Prin
construirea poligonului de forţe se poate determina rezultanta
pSL
R .
Se va trata în continuare modul de aplicare al acestor relaţii pentru un disc plan, Fig. 2.2,
plasat perpendicular pe axa unui jet de apă. Condiţia care trebuie respectată este ca diametrul discului
să fie mai mare decât 6 diametre de jet.



















Fig. 2.2.


9

Reluând relaţia (3) în cazul discului plan considerat, forţele vor fi următoarele:
gaz disc pSL
R R R + = , ) (
1
1
S S p S pd R
disc
SL
at gaz
+ ÷ = =
}}
,
}}
µ ÷ = µ =
1
1
2
1
2
1 1
S
S V S d V I

, 0
2 2
2
2
2
2 2
= µ ÷ = µ =
}} }}
S S
S d V S d V I


Se poate observa din Fig. 1.2 că vectorii element de suprafaţă
2
S d

luaţi perechi pe conturul suprafeţei
S
2
se anulează reciproc. Pe de altă parte,
- Forţa masică poate fi neglijată în cazul în care dimensiunile jetului sunt reduse, 0 ~
m
F


-
}}
· ÷ = =
1
1 1
S
at
S p S pd P
 

-
}}
= ÷ =
2
0
2
S
S pd P ; din aceleaşi considerente ca la I
2
.
Introducând aceste rezultate în relaţia (3), obţinem:
÷
disc
R
1 1
2
1 1
) ( S p S V S S p
at disc at
· ÷ · µ ÷ = +
adică
1
2
1
S v S p R
disc at disc
· µ ÷ =
Forţa de acţiune a jetului de apă asupra discului plan are expresia:
'
disc disc adisc
R R F + = , unde
disc at disc
S p R · ÷ =
'

După înlocuiri rezultă:
1
2
1
S V F
adisc
µ ÷ =
Luând în considerare sensul pozitiv al axei x conform figurii 2.2, se poate scrie scalar:
4
2
2
1
d
V F
adisc
t
· µ =
Înlocuind viteza în funcţie de debitul volumetric al jetului Q obţinem în final:
2
2
4
d
Q
F
adisc
t
· µ =
(4)
în care debitul volumetric Q se măsoară în [m
3
/s], densitatea µ în [kg/m
3
], diametrul jetului d în [m],
iar
adisc
F , forţa teoretică de acţiune a jetului de apă, asupra discului plan în [N].

Observaţie. In cazul jeturilor libere în aer, presiunea pe tot conturul volumului de control este aceeaşi
şi este egalã cu p
at
, deci forţele de presiune pãstreazã controlul volumului dar nu dau rezultate în
ecuaþie, deci se vor putea elimina. In final, forţa de interacţiune este datã exclusiv de variaţia
impulsului între intrare şi ieşire :
( )
e i a
V V Q F
  
÷ µ =
(5)

3. Elementele componente ale instalaţiei experimentale.

Conform Fig. 2.3, instalaţia se compune din:
P - piezometru diferenţial indirect,cu mercur; R – robinet reglare debit; T - tub de cauciuc pentru priza
staticã de pe ajutaj; S - sistem de reglaj al ajutajului; A – ajutaj calibrat; DS - cupă dublă semicilindrică;
BP - bucşă de prindere pentru diferite tipuri de suprafeţe; CP - cutie din material plastic, transparentă;
BR - cadrul rabatabil de susţinere a instalaţiei ; S - suport din corniere metalice; CE - contragreutate de
10
echilibrare; B - balanţă cu axul de oscilaţie pe rulmenţi radiali; RG - riglă gradată; GM - greutate de
măsură; GE - contragreutate cursor pentru mãsurare ; V - vârf conic de stabilire a echilibrului; RZ –
rezervor.




4. Tipuri de suprafeţe studiate şi elemente de măsurare

Se testeazã câteva forme de suprafaţe, uzuale tehnic (fig. 2.4). Pentru stabilirea celei mai avantajoase
forme dintre tipurile de suprafeţe studiate, sau pentru care forţa de acţiune a jetului de apă este maximă
la acelaşi debit volumetric al jetului, vor fi studiate 4 tipuri de suprafeţe solide.
Determinarea experimentalã a forţelor de acţiune F
a
se face aplicând o relaţie a egalitãţii de
momente în cadrul balanţei.
- sistemul în repaus, adică la echilibrare fără jet, fig. 2.5:
1
l GM c GE a G · = · + ·
(6a)



Fig. 2.3.

11



















Fig. 2.4a (profil A)













Fig. 2.4b (profil B)




















Fig. 2.4c (profil C)












Fig. 2.4d (profil D)

Fig. 2.4.Tipuri de suprafete studiate : a) discul plan; b) cupa dublă semicilindrică concavă; c) cupa
semicilindrică concavă; d) cupa semicilindrică convexă.

Dacă se notează: l l l + =
1 2
, conform figurii 2.5,
- cu încărcarea dată de jet:


12
l GM l GM c GE a G b F
a
· + · = · + · + ·
1

(6b)
Fãcând diferenţa dintre (6a) şi (6b), membru cu membru, rezultã
b
l
GM F
a
· =
(7)


5. Modul de desfãşurare a lucrãrii

Se ridică suportul instalaţiei (S) şi se montează în bucşa de prindere BP, tipul de suprafaţă solidă ales,
fixându-se cu şurubul de blocare.
Suportul se va lăsa uşor jos pe peretele rezervorului, iar după ce ne asigurăm că robinetul de la
capătul conductei de refulare este închis, se va porni una din pompe şi se va deschide treptat robinetul
R care alimentează cu apă ajutajul A. Se vor evita manevrele bruşte ale robinetului R, pentru a nu fi
expulzat mercurul din piezometrul P, legat prin furtun de cauciuc în amonte de ajutaj.În prezenţa jetului
de apă se va regla poziţia ajutajului A în aşa fel încât axa geometrică a acestuia să coincidă cu axa de
simetrie a suprafeţei solide studiate. Cât timp se face acest reglaj, se va ţine balanţa B în poziţia de
echilibru.

Se închide robinetul R, iar cu ajutorul contragreutăţii de echilibrare GE şi al greutăţii de
măsurare GM se aduce balanţa B în poziţia de echilibru. Pe rigla gradată RG se va citi cota l
1
în mm la
care se găseşte extrema stângă a greutăţii de măsurare GM.
Se va deschide treptat robinetul R până obţinem la piezometrul P denivelarea dorită Ah şi se
deplasează greutatea de măsurare spre dreapta, până când balanţa B se va echilibra din nou, vârful
braţului din dreapta al balanţei revenind în dreptul vârfului V. În această situaţie se citeşte din nou pe
rigla gradată RG, la extermitatea din stânga a greutăţii de măsurare, cota l
2
mm.
După citirea la piezometrul cu mercur P a denivelării Ah [mm col. Hg], se va determina de pe
diagrama de etalonare a ajutajului de pe perte, debitul volumetric Q [m
3
/s] de apă. Se repetă acelaşi
lucru pentru fiecare tip de suprafaţă solidă studiată, având grijă să păstrăm aceiaşi denivelare la
piezometrul cu mercur P, pentru ca forţele determinate în cazul celor 4 tipuri de suprafeţe să fie
comparabile.
- se verificã realizarea jetului prin pornirea instalaţiei de pompe centrifuge din vecinãtate, se alege
calitativ un anumit debit de ajutaj ;
- se verificã coaxialitatea jetului cu bucşa BP, balanţa fiind menţinutã în echilibru. Pentru realizarea
echilibrului, braţul vertical are un dispozitiv de reglare prin filet ;
- se ridicã cadrul BR şi se fixeazã (cu un şurub de blocaj) în bucşa BP, tija suprafeţei de încercat ;
- se echilibreazã balanţa rotindu-se poziţia cursorului cu greutatea GM pe rigla gradatã RG ;
- se porneşte pompa, jetul loveşte suprafaţa şi dezechilibreazã balanţa ;
- balanţa se echilibreazã, deplasând GM spre dreapta pânã când acele verificatoare sunt în prelungire şi
se noteazã noua poziţie a cursorului GM , l
2
;
- se citeşte dupã echilibrarea balanţei, denivelarea Ah a mercurului din piezometru. Ajutajul este
etalonat, astfel încât la fiecare valoare a lui Ah, corespunde un debit în diagrama de etalonare ;
- se opreşte pompa, se ridicã braţul rabatabil şi se înlocuieşte suprafaţa cu o alta ;
- se reia procedura.





13


Observaţie. Pentru a avea posibilitatea comparaţiei între douã suprafeţe diferite, impactul trebuie sã fie
fãcut de acelaşi jet (geometric şi energetic). Vom avea deci grijă ca în cadrul seriei de mãsurãtori sã
pãstrãm aceeaşi denivelare Ah (mm Hg) în toate cazurile experimentale.


6. Prelucrarea datelor experimentale şi prezentarea rezultatelor

Pentru început, insistăm asupra unor ipoteze în care se efectuează procedura experimentală :



Fig. 2.5.

14
- toate consideraţiile noastre au fost luate în sensul inexistenţei unei componente a forţelor de
interacţiune pe direcţia verticalã, cu alte cuvinte o aşezare coaxialã ;
- simetrie a suprafeţelor (faţã de un punct, faţã de o axã) aşa cã nu contãm decât pe componenta
axialã.

Rezultatele măsurătorilor se vor prezenta sintetic conform tabelelor 2.1 si 2.2.


Tabel 2.1.

Tipul suprafeţei Ah
Q
F
adisc

Unitatea de măsură mm m
3
/s N
A (etalon)

Tabel 2.2

Tipul suprafeţei l
1
l
2
l F
experimental
c
f

Unitatea de
măsură
mm mm mm N -
A
B
C
D

Se determină la fiecare tip de suprafaţă
1 2
l l l ÷ = , având grijă ca denivelarea Ah la piezometrul cu
mercur să fie aceeaşi pentru compararea corectă a rezultatelor. Aplicând relaţia (7), se determină forţele
experimentale în cazul celor 4 tipuri de suprafeţe. În continuare se va determina coeficientul de formă
experimental cu relaţia:
ed
e
f
F
F
c =
(8)
- F
e
reprezintă forţele experimentale în cazul diferitelor tipuri de suprafeţe solide;
- F
ed
este forţa experimentală în cazul discului plan.

În final se determină forţa de acţiune teoretică în cazul discului plan
adisc
F cu relaţia (4).

Valori numerice:
- GM =11,21 N contragreutatea de măsurare;
- b = 250 mm braţul (vertical) al forţei de acţiune;
- d = 0,015 m diametrul jetului de apă (diametrul interior al ajutajului);
- µ = 1000 kg/m
3
.

7. Extinderi ale lucrării

Pentru discul plan, se poate adopta un aranjament experimental în care acesta să fie tatacat oblic de
către jetul de fluid. Forţa de acţiune teoretică se poate calcula în acest caz foarte frumos cu următoarea
procedură.
15

Calculul se deruleazã în ipoteza
' '
2
'
2 1
V V V V
   
= = = (foarte aproape de realitate). Conform celor
de mai sus, considerăm că p p p p
at 1 2 2
= = =
' ' '
(specific jeturilor libere). Proiectând ecuaţia

vectorialã (1) a forţei de acţiune în sistemul de axe ales x0y, se obţine :

( )
' '
2
'
2 1 1
' ' ' cos V Q V Q V Q F
x
µ + µ ÷ ÷ o µ =
(9a)
( ) 0 0 sin
1 1
+ ÷ o µ ÷ = V Q F
y

(9b)






















Fig. 2.6.

Distribuţia debitului de ieşire în sensul (Q’’) şi în sens invers lui x’ (Q’) se face inegal, astfel că
introducem cantitatea adimensională k reprezentând raportul acestor debite : Q k Q ' ' ' = . Există de
asemeni ecuaţia de continuitate
' ' '
1
Q Q Q + =
(10)
astfel că
|
.
|

\
|
+
÷
÷ o µ =
k
k
V Q F
x
1
1
cos
1 1

(11a)
o µ ÷ = sin
1 1
V Q F
y

(11b)
astfel că forţa perpendicularã pe tija verticalã a balanţei, deci pe direcţia jetului, respectiv a ştiftului
este
o ÷ o = sin cos
y x stift
F F F (12)

16
De remarcat că aceastã rezultantã nu trece însã prin axul jetului ci are braţul : o = ctg
2
a
x , unde
a
d
=

2
4
, iar o
t
= o o
t
= cos
8
sin ctg
8
2 2
d d
x
b
.
La secţiuni axa de mici ale jetului de impact valorile corecţiei de braţ x
1
sunt în principiu
neglijabile aşa cum vor fi considerate în aceastã lucrare. Problema care rãmâne însã este determinarea
lui k adicã a distribuţiei debitelor. Preluãm rezultatul unei situaþii de acelaşi fel în care însã jetul este
laminar de lãţime a, înainte de impact.
1
' Q Q = , |
.
|

\
| o
=
2
cos ' '
2
1
Q Q , |
.
|

\
| o
=
2
sin '
2
1
Q Q
(13)
deci
|
.
|

\
| o
= =
2
tg
' '
'
2
Q
Q
k
(14)
Adoptând aceastã valoare
o µ + o
(
(
(
(
¸
(

¸

|
.
|

\
| o
+
|
.
|

\
| o
÷
÷ o µ = sin cos
2
1
2
1
cos
1 1
2
2
1 1
V Q
tg
tg
V Q F
stift

(15)
unde V
1
şi Q
1
sunt viteza, respectiv debitul ajutajului iar o unghiul ascuţit dintre suprafaţă şi ştift.
Aceastã valoare se comparã cu valorile obþinute experimental. Calculul vitezei se face cu relaţia :
V
Q
d
=
4
2


(16)
unde d este diametrul interior al ajutajului, iar µ = 1000 kg/m
3
(apã).
In cazul seriei de suprafeţe (C), cilindrice cu unghiul la centru diferit, relaţia este aceeaşi, dar
( ) ( )
C C a
QV V V Q F u ÷ µ = u ÷ µ = cos 1 cos
(17)
unde pentru u
c
se vor lua valorile : 180
0
, 180
0
-30
0
, 180
0
-45
0
şi 180
0
-60
0
.

Observaţie. Relaţiile teoretice au fost deduse în prezenţa unor idealizãri, cum ar fi o acţiune absolut
simetricã, jet de formă circulară.

Se vor întocmi tabele după modelul tabelelor 2.1, 2.3 şi 2.4.

Tabel 2.3. Seria A

Tipul suprafeţei diedru l
1
l
2
l F
experimental
c
f

Unitatea de măsură mm mm mm N -
A
1

A
2
(unghi la centru 120
0
)
A
3
(unghi la centru 90
0
)
A
4
(unghi la centru 60
0
)

Tabel 2.4. Seria C.

17
Tipul suprafeţei concave l
1
l
2
l F
experimental
c
f

Unitatea de măsură mm mm mm N -
C
1
(planã)
C
2
(unghi 60
0
)
C
3
(unghi 45
0
)
C
4
(unghi 30
0
)






















Fig. 2.7.














Fig. 2.8. Unghiul o ia valorile 30
0
, 45
0
şi 60
0
.
In final, se vor construi douã reprezentãri grafice :
1) F
a
funcţie de unghiul de înclinare pentru seria A (conţine douã curbe – teoretic, prin câte patru
puncte – experimental)
2) F
a
funcţie de unghiul la centru pentru seria C.


18
LUCRAREA NR. 3

STUDIUL PIERDERILOR ENERGETICE LA CURGEREA FORTATÃ A FLUIDELOR

3.1. Noţiuni introductive şi scopul lucrãrii

Noţiunea de conductã forţatã (conductã sub presiune) se atribuie tuturor sistemelor de transport în care
întreaga secţiune de trecere este ocupatã de fluidul în mişcare (curgerea fãrã suprafaţã liberã).
Determinarea pierderilor energetice (care sub formă adimensională se exprimă prin coeficienţii de
pierderi) este esenţialã în calculul sistemelor de transport.
În curgerea staţionară a unui fluid real (vâscos), apar principial două tipuri de pierderi
energetice:
- pierderi energetice liniare exprimate prin:
g
V
D
L
h
lin p
2
2
ì = şi problema centralã pentru exprimarea
pierderilor devine determinarea lui ì numit şi coeficientul lui Darcy.
- pierderi energetice locale, exprimate prin :
g
V
h
loc p
2
2
, = şi problema centralã pentru exprimarea
pierderii devine determinarea lui ,, coeficientul pierderii locale.
Lucrarea urmãreşte determinarea experimentalã a mai multor tipuri de pierderi, prin coeficienţii
lor caracteristici. Pentru instalaţia de faţă, vom avea următoarele pierderi de sarcină:

- pierdere liniarã pe o conductã de diametru 52,50 mm (A)
- pierdere liniarã pe o conductã de diametru 41,5 mm (B)
- pierdere localã însumatã : ieşire în bifurcaţie (T), cot, pierdere liniarã, cot, intrare în bifurcaţie (T),
caracterizată prin coeficientul ,
s

- pierdere localã la salt brusc de secţiune, caracterizată prin coeficientul ,
D

- pierdere localã variabilã în robinet, caracterizată prin coeficientul ,
R



3.2. Schema instalaţiei

RZ - rezervorul instalaţiei
CA - conducte de aspiraţie, CR - conducte de refulare
P - pompã centrifugã, ME - motor electric (care antreneazã pompa centrifugã)
RI , RII, RIII, RIV - robinete (armãturi de închidere şi de reglaj)
PP - panou piezometre diferenţiale directe
MA, MR, M1, M2 - manometre metalice (tip Bourdon),
CD - contor de apã, cu cadran

Datele geometrice ale instalaţiei:
L
I
= 1,66 m ; L
II
= 1,00 m ; L
III
= 1,92 m ; L
IV
= 0,67 m ; L
V
= 0,67 m ; L
V
’ = 0,05 m ; L
V
’’ = 0,5 m
D
I
= D
III
= D
V
= 52,50 mm ; D
II
= 41,25 mm ; D
IV
= 80,50 mm

3.3. Modul de executare a lucrãrii

- Se verificã nivelul apei în rezervorul RZ, asigurându-ne cã conducta de refulare este înnecatã şi
robinetul R III complet deschis.
19

- Se deschid robinetele RI, RII şi RIII ( nu neapãrat complet).
- Instalaţia lucreazã secvenţial (deci se închid complet robineţii RII şi RIII ceea ce înseamnã cã întreg
debitul aspirat prin CA trece prin ramura A).
-Se citesc coloanele primului piezometru diferenţial din baterie h
I1
şi h
I2
, se contorizeazã volumul de
apã ce trece prin CD în intervalul de timp At.
- Încercarea se poate repeta pentru alt regim de curgere pe tronsonul A, obţinute prin manevrarea
robinetului RI.
- Se deschide robinetul RII (nu foarte mult), se închide robinetul RI, se fac citirile la urmãtoarele
piezometre h
II1
, h
II2
, h
III1,
h
III2
şi din nou se contorizeazã trecerea unui anumit volum de apã prin
ramura B, în intervalul de timp At.
- Încercarea se poate repeta la altã deschidere a robinetului RII, deci pentru un alt regim de curgere prin
tronsonul 3.
- Se deschide robinetul RIII şi se închide complet RII, astfel că tot debitul aspirat trece prin tronsonul
C. Se citesc h
IV1
, h
IV2
şi indicaţiile manometrelor M1, M2 şi se efectueazã operaţia de cronometrare,
contorizare a trecerii unui volum de apã prin CD în intervalele At.
- Este necesar ca pe acest tronson sã se efectueze mai multe serii de încercãri prin modificarea
regimului de curgere acţionând robinetul RIII, tocmai pentru a demonstra cã ,
D
rãmâne aproximativ
constant în timp ce ,
R
depinde de gradul de închidere, deci robinetul are un coeficient de pierdere local
variabil.
- Se procedeazã la prelucrarea prin calcul a datelor experimentale culese pentru determinarea
coeficienţilor de pierderi locale şi liniare.
























Fig. 3.1. Reprezentare spaţială a instalaţiei.


20

3.4. Elemente de calcul

Relaţiile specifice pentru obţinerea coeficienţilor ì şi , sunt aparent greoaie, dar, dupã cum se va vedea
mai jos, deducerea şi folosirea lor nu pun probleme.
Folosim o relaţie de bilanţ energetic de transport, în cazul unui fluid real. Intre douã puncte pe
traseu mişcarea se produce cu pierdere de energie (din energia proprie a fluidului). Aplicat în sensul
mişcãrii între două secţiiuni 1 şi 2, se poate scrie
¿
= ÷
2
1
2 1 p
h e e
(1)
adică
( )
¿
=
÷
+
¸
÷
+ ÷
2
1
2
2
2
1 2 1
2 1
2
p
h
g
V V p p
z z
(2)
Aceastã relaţie se particularizeazã în funcţie de tronsonul ales şi de pierderile care intervin între cele 2
secţiuni.































Fig. 3.2. Schema instalaţiei.

21


Luãm de exemplu tronsonul IV-1 , IV-2 de pe ramura C, unde z z
llIV IV 1 2
0 ÷ = , deci relaţia
devine
p p V V
g
L
D
V
g
V
g
VI IV IV IV
IV
IV
IV
IV
D
IV 1 2 1
2
2
2
2
2
1
2
2 2 2
÷
+
÷
= +

 
(3)
unde p g h
IV IV 1 1
1
=  şi p g h
IV IV 2 2
1
=  , cu
1
1 IV
h şi
1
2 IV
h mãsurate de la axa conductei. Dar
h h h h
IV IV IV IV 1
1
2
1
1 2
÷ = ÷
Pe de altă parte,
V IV
V V =
1
şi
IV IV
V V =
2
, astfel că (3) devine:
h h
V V
g
L
D
V
g
V
g
IV IV
V IV
IV
IV
IV
IV
D
V
1 2
2 2 2 2
2 2 2
÷ +
÷
= +  
(4)
Suntem interesaţi în izolarea pierderi locale şi determinarea lui ,
D
. Fãcând aproximaţia (doar pentru a
simplifica calculul !) că  
IV I
= , rezultã
( )
2
2
2
2
2
2 1
1
2
V
IV
IV
IV
I
V
IV
V
IV IV D
V
V
D
L
V
V
V
g
h h ì ÷
|
|
.
|

\
|
÷ + ÷ = ,
(5)
unde
2
4
IV
IV
IV
D
Q
V
t
= ,
2
4
V
V
V
D
Q
V
t
= ,
V IV
Q Q =
(6)
Analog se pot deduce şi celelalte pierderi de pe ramurile A, B, C :
- Pentru ramura A,
( )
2
2 1
2
I I
I
I I I
V
g
L
D
h h · ÷ = ì
(7)
unde ( )
2
/ 4
I I I
D Q V t = .
- Pentru ramura B,
( )
2
2 1
2
II II
II
II II II
V
g
L
D
h h ÷ = ì
(8)
unde ( )
2
/ 4
II II II
D Q V t = şi 2 /
III II
Q Q = .
( )
2
2 1
2
III
III III s
V
g
h h ÷ = ,
(9)
unde ( )
2
/ 4
III III III
D Q V t = .
- Pentru ramura C,
2
2 1
' ' '
2
V
M M
IV
V V
V R
V
g
g
p p
D
L L
·
µ
÷
+
+
ì ÷ = ,
(10)

Observaţii
- In cazul relaţiei (10), presiunile citite la manometrele M
1
, respectiv M
2
sunt exprimate în kgf/cm
2
,
adică în at, deci trecând în unităţi SI,

22
| | | | | | | | ( )
| | | |
=
·
· · ÷
=
µ
÷
2 3
4 2
2
2
1 2 1
m/s 81 , 9 kg/m 1000
10 81 , 9 N/m N/m at at
M M M M
p p
g
p p
( ) 10
2 1
· ÷
M M
p p [m col apă]

- La fel este imperios necesar sã avem în vedere cã lecturile coloanelor de apã din piezometu sunt
fãcute în mm şi relaţiile construite mai sus impun introducerea datelor în (SI).


3.5. Prezentarea rezultatelor

Se face pe ramuri :

RAMURA (A)

Nr.crt. AV At Q
I
h
I 1
h
I 2
V
I
ì
I

m
3
sec m
3
/s mm mm m/s -
1.
2.

RAMURA B

Nr.crt. AV At Q
III
Q
II
V
II
V
III
h
II 1
h
II 2
ì
II
h
III1
h
III2
,
S

m
3
sec m
3
/s m
3
/s m/s m/s mm mm - mm mm -
1.
2.

RAMURA C

Nr.crt. AV At Q
IV
=Q
V

V
IV
V
V
,
D
( )
teor D
, p
M1
p
M2
,
R

m
3
sec m
3
/s m/s m/s - - kgf/cm
2
kgf/cm
2
-
1.
2.

Majoritatea coeficienţilor de pierdere localã au o determinare experimentalã, apropiate de procedura
folosită în cadrul acestei lucrãri. Există câteva cazuri în care se poate face analitic calculul
coeficienţilor de pierderi locale, cum ar fi de exemplu zona saltului brusc de secţiune. În acest caz, cu
teorema Borda-Carnot se obţine :
( )
2
2
1
1
|
|
.
|

\
|
÷ = ,
A
A
teor D
,
raportat la V
V
, adicã
( )
2
2
2
1
|
|
.
|

\
|
÷ = ,
IV
V
teor D
D
D

(11)
Comparaţi rezultatul teoretic cu cel experimental în toate încercãrile fãcute pe ramura C.



23
LUCRAREA NR. 4

STUDIUL EXPERIMENTAL AL EJECTORULUI SUBSONIC APA - APA

4.1. Generalitãţi şi scopul lucrãrii

Ejectorul, numit şi pompã staticã (cu jet), este un amplificator de debit, care foloseşte o parte din
energia unui fluid, numit fluid motor (peste tot notat cu indicele « m », fluid de energie ridicată),
pentru antrenarea prin depresiune a unui alt fluid (numit antrenat şi notat cu indicele « a ») rezultând
în final un fluid amestec (indice « am ») cu bilanţul de debit.
Q Q Q
am m a
= + (1)
De remarcat este cã ejecţia se poate realiza cu fluide identice cum este cazul lucrãrii de faţã, dar şi cu
fluide diferite sau chiar în faze diferite (lichidă sau gazoasă).
Fig.4.1 reprezintã o secţiune longitudinalã prin ejectorul cuprins în instalaţia noastrã, poziţiile
figurate reprezentând :
1 - corp ejector ; 2 – ajutaj ; 3 – duzã ; 4 - conductã 2
u
, în aval şi în amonte ; 5 - ajutaj divergent în zona
de amestec ; 6 - conductã verticalã ; 7 - flanşã (a,b,c,d).

La ieşirea din duzã, care este secţiunea minimã pe traseul fluidului motor, viteza este
maximã, deci local apare o depresiune. Intre axul ejectorului în acest punct şi capãtul inferior al
conductei verticale, scufundate în rezervor, apare un curent ascendent (ca urmare a diferenţei
de presiune), care aduce un debit (fluid antrenat în traseul fluidului motor). Pe urmãtoarea
lungime, pânã la flanşã, cele douã fluide se amestecã, omogenizându-se.
In general, o astfel de construcţie are un randament redus în definiţia sa clasicã, dar prezintã
alte avantaje care fac sã-şi gãseascã locul în utilajele şi aparatura industrialã.
Lucrarea urmãreşte determinarea dependenţei dintre debitul fluidului motor, notat cu Q
m
, şi
debitul fluidului antrenat Q
a
, iar în sens mai larg energetic, determinarea unui randament în primã
aproximaţie.

4.2. Instalaţia experimentalã

Este realizatã în principal prin introducerea pe ramura de refulare a unui circuit cu pompã centrifugã, a
dispozitivului de ejecţie prezentat mai sus. In fig. 4.2 este reprezentată instalaţia în vedere spaţială, iar
în fig. 4.3 schema instalaţiei.

RZ – rezervor, P - pompã centrifugã, ME - motor electric
CA - conductă de aspiraţie (fluid motor), CR - conductã de refulare, CN - conductã verticalã de
aspiraţie a fluidului antrenat
D - diafragmă pe conducta de aspiraţie, mãsoarã debitul fluidului motor, PD - piezometru diferenţial
EJ - ejector
CV - contor de volum, mãsoarã volum fluid amestec (Zenner)
M1 - manometru în flanşa de refulare a pompei, M2 - manometru metalic, fluid motor, înainte de
intrarea în ejector, M3 - manometru metalic, la ieşirea din ejector,
R1 - robinet reglare fluid motor, R2 - robinet de reglare fluid amestec

24

















































Fig.4.1. Secţiune longitudinală prin ejector.



25





















Fig. 4.2. Reprezentare spaţială a instalaţiei





















Fig. 4.3. Schema instalaţiei.






26
4.3. Desfãşurarea lucrãrii

4.3.1. Procedura 1
- se porneşte pompa şi se deschide la maxim R1
- reglarea se realizeazã prin R2, de la complet deschis spre închis, încercând sã nu ieşim din domeniul
de existenţã al curbei de etalonare pentru diafragmã
- pentru un regim dat (la o deschidere a robinetului R2),
a) se citeşte diferenţa Ah pe piezometru diferenţial direct ataşat diafragmei şi se extrage
valoarea Q
m
din curba (diagrama) de etalonare
b) presiunile p
m
(la manometrul M2) şi p
am
(la manometrul M3)
c) se cronometreazã timpul de trecere At a unui anumit volum de lichid AV

4.3.2. Procedura 2
- se porneşte pompa şi se deschide la maxim R2
- reglarea se realizeazã prin R1, de la complet deschis spre închis, încercând sã nu ieşim din domeniul
de existenţã al curbei de etalonare pentru diafragmã
- pentru un regim dat (la o deschidere a robinetului R1),
a) se citeşte diferenţa Ah pe piezometru diferenţial direct ataşat diafragmei şi se extrage
valoarea Q
m
din curba (diagrama) de etalonare
b) presiunile p
m
(la manometrul M2) şi p
am
(la manometrul M3)
c) se cronometreazã timpul de trecere At a unui anumit volum de lichid AV

4.4. Elemente de calcul

Debitul de fluid amestec se calculează cu formula :
Q
V
t
am
=
A
A

(2)
Conform egalităţii (1),
m am a
Q Q Q ÷ =
(3)
deci diferenţa trebuie sã fie în principiu pozitivã Q
a
> 0, altfel ejecţia este inexistentã!
Urmãrind evaluarea energeticã a ejecţiei putem formula expresiile energiilor specifice,
- energia specificã a unei particule de fluid motor la intrare în ejector
a
at am m
mi
z
g
p p
g
V
e +
µ
+
+ =
2
2

(4)
- energie specificã a unei particule de fluid motor la ieşirea din ejector
a
at am am
me
z
g
p p
g
V
e +
µ
+
+ =
2
2

(5)
unde
2
4
d
Q
V
m
m
t
= ,
2
4
d
Q
V
am
am
t
=
(6)
cu Q
m
şi Q
am
exprimaţi în [m
3
/s], iar d în [m]. Deci variaţia energiei totale a fluidului motor la trecerea
prin ejector
27
g
p p
g
V V
e e H
am m am m
me mi
µ
÷
+
÷
= ÷ = A
2
2 2
[m col. apă]
(7)
Acelaşi raţionament se reproduce pentru fluidul antrenat
e
p
g
V
g
z
p
g
ai
ai ai
ai
at
= + + =
 
2
2

(8)
pentru cã punctul de plecare este la nivelul suprafeţei libere din rezervor 0 =
ai
z şi 0 ~
ai
V .
Apoi, pentru fluidul aspirat,
a
at am am
ae
ae ai
ae
z
g
p p
g
V
z
g
V
g
p
e +
µ
+
+ = + +
µ
=
2 2
2
[mcol. apă]
(9)
astfel că
AH e e
V
g
p
g
z
a ae mi
am am
a
= ÷ = + +
2
2 

(10)
Referindu-ne strict la zona ejector putem defini un randament ca raport dintre puterea transferatã
fluidului antrenat şi puterea consumatã de fluidul motor :
m
a
m
a
m
a
m m m
a a a
m
a
H
H
u
H
H
Q
Q
H Q g
H Q g
N
N
A
A
=
A
A
=
A µ
A µ
= = q
(11)
cu
apã m a
µ = µ = µ , iar
m a
Q Q u / = este coeficientul de amestec (de antrenare).

Pentru prelucrarea datelor, constantele fizice şi geometrice proprii instalaţiei sunt:
µ = 1000 kg/m
3
, g = 9,81 m/s
2
, d = 5.10
-2
m ,
iar cota z
a
[m] între suprafaţa liberã a bazinului şi axul conductei se mãsoarã în timpul funcţionãrii.

4.5. Prelucrarea datelor experimentale

Rezultatele experimentale şi de calcul se introduc în următorul tabel :

Nr.
crt.
Ah Q
m
AV At Q
am
Q
a
u p
m
p
m
/(µg) p
am
p
am
/(µg)
mm m
3
/s m
3
sec m
3
/s m
3
/s - kgf/cm
2
m apă kgf/cm
2
m apă
1.
2.


V
m
V
am
AH
a
AH
m
q
m/s m/s m m -

Grafic, se vor întocmi următoarele diagrame:
- curba de randament q funcţie de u (ca în fig. 4.4) ;
- curba Q
a
funcţie de Q
m
.

Fig. 4.4. Curba de randament a ejectorului.




28
LUCRAREA NR.5

RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNEI POMPE CENTRIFUGALE


5.1. Generalităţi şi scopul lucrării

Pompelor centrifuge li se determină pe stand, în laborator, debitul, sarcina realizată, puterea şi
randamentul la diferite reglaje obţinute cu ajutorul unui robinet montat pe conducta de refulare.
Pompele studiate sunt antrenate de motoare electrice asincrone (de turaţie constantă), la care circuitul
electric de alimentare poate trece opţional printr-o punte wattmetrică, putând fi determinată puterea
absorbită de pompă (sau de către pompele legate în serie sau în paralel) la un anumit reglaj. Având
după calcule, debitul şi sarcina pompei la mai multe reglaje ale robinetului de pe conducta de refulare,
se poate trasa în coordonate H (pe ordonată) şi Q (pe abscisă), caracteristica interioară a pompei.

5.2. Descrierea instalaţiei

Conform Fig. 5.1, elementele componente ale instalaţiei sunt :
ME – motor electric, P – pompă centrifugală, CA – conductă de aspiraţie, CR – conductă de refulare,
RG – robinet de golire, RR – robinet de refulare,
CV – contor de debit,
MA – manometru pe aspiraţie, MR– manometru pe refulare.






















Fig. 5.1. Schema instalaţiei.





29
5.3. Executarea lucrării

- Se verifică dacă rezervorul de apă este alimentat, nivelul apei trebuind să depăşească nivelul gurii
de aspiraţie din rezervor şi a celei de refulare din conducta de retur CR. Se închide robinetul RR.
- Se porneşte motorul electric ME al pompei P.
- Se deschide robinetul RR de pe conducta de refulare la prima poziţie de măsurare.
- Se citesc indicaţiile p
r
şi p
v
ale manometrelor şi se contorizează debitul corespunzător.
- Se reia procedura pentru o altă poziţie de măsurare a robinetului RR de pe conducta de refulare.

Datele geometrice ale instalaţiei:
d
a
= 50 mm, d
r
= 40 mm, z
M
= 250 mm, z
v
= 200 mm, z
e
= 150 mm.
Date fizice :
µ = 1000 kg/m
3
(densitatea apei), g = 9,81 m/s
2
(acceleraţia gravitaţională).

5.4. Elemente teoretice

Debitul de apă Q, se calculează folosind volumul de apă citit la contorul volumetric V A [m
3
], volum
care trece prin acesta în intervalul de timp cronometrat t A [s].
t
V
Q
A
A
= [m
3
/s]
(1)
Sarcina pompei H [m. col.apă] reprezintă diferenţa dintre energia specifică a lichidului la ieşirea
din pompă şi energia specifică a lichidului la intrarea în pompă.
i e
H H H ÷ = [m.col. H
2
O]
(2)
unde
- mărimile notate cu indicele "e" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă;
- mărimile cu indicele "i" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă.
Astfel:
e
e e
e
z
g
p
g
V
H +
µ
+ =
2
2
[m.col. H
2
O]
(3)
i
i i
i
z
g
p
g
V
H +
µ
+ =
2
2
[m.col. H
2
O]
(4)
Pentru presiuni se poate scrie:
( )
e M at r e
z z g p p p ÷ µ + + = [N/m
2
]
(5)
v at v i
gz p p p µ + + = [N/m
2
]
(6)
Se obţine în final pentru sarcină, expresia:
) (
2
2 2
e v M
v r i e
z z z
g
p p
g
V V
H ÷ ÷ +
µ
÷
+
÷
= [m.col.H
2
O]
(7)
unde
- V
e
este viteza la ieşirea din pompă şi se determină cu relaţia:
2
4
r
e
d
Q
V
t
= [m/s]
(8)
iar V
i
este viteza la intrarea în pompă:
2
4
a
i
d
Q
V
t
= [m/s]
(9)
30
- p
r
reprezintă presiunea citită la manometrul montat pe conducta de refulare;
- p
v
este presiunea citită la manovacuummetrul montat pe flanşa pompei;
-
e v M
z z z , , reprezintă cotele observabile în figura 2.

5.5. Prezentarea rezultatelor lucrării.

Sintetic rezultatele măsurătorilor şi ale calculelor, la ridicarea caracteristicii interioare a unei
pompe, vor fi trecute într-un tabel de forma:

Nr.
Crt.
AV At
Q
V
e
V
i

g
V V
i e
2
2 2
÷

p
r
p
v

g
p p
v r
µ
÷

H
g
p
H
r
r
µ
=
m
3
s m
3
/s m/s m/s m kgf/cm
2
kgf/cm
2
m m m
1
2.
3.

Ca reprezentări grafice,

- Se va trasa curba de sarcină H = H(Q) a pompei, Fig. 5.2.
- În practică poate fi ridicată simplu o caracteristică interioară redusă ) (Q H H
ir ir
= , în care
¸ = /
r ir
p H , dacă avem la dispoziţie un manometru corespunzător şi un contor volumetric care să
acopere plaja debitelor realizate de pompă. O astfel de caracteristică rapidă nu diferă mult de cea
reală, fapt ce poate fi constatat dacă se trasează şi aceasta, pe acelaşi grafic, împreună cu
caracteristica interioară H = H(Q).



Fig. 5.2. Caracteristica internă (interioară) a unei pompe.




31

LUCRAREA NR. 6

STUDIUL CARACTERISTICILOR FUNCTIONALE ALE UNOR POMPE CENTRIFUGALE
IDENTICE FUNCŢIONÂND ÎN COMUN. CUPLAREA ÎN SERIE ŞI ÎN PARALEL

6.1. Generalităţi şi scopul lucrãrii

În construcţia diferitelor instalaţii hidraulice ce realizeazã transportul prin pompe centrifuge, nu reuşim
întotdeauna realizarea parametrilor de funcţionare şi de aceea trebuie cunoscute proceduri de reglare
printre care se aflã cuplarea în serie şi în paralel a douã sau mai multe pompe (diferite sau de acelaşi
fel).
Pompelor centrifuge li se determină pe stand, în laborator, debitul, sarcina realizată, puterea şi
randamentul la diferite reglaje obţinute cu ajutorul unui robinet montat pe conducta de refulare.
Pompele studiate sunt antrenate de motoare electrice asincrone (de turaţie constantă), la care circuitul
electric de alimentare poate trece opţional printr-o punte wattmetrică, putând fi determinată puterea
absorbită de pompă (sau de către pompele legate în serie sau în paralel) la un anumit reglaj. Având
după calcule, debitul şi sarcina pompei la mai multe reglaje ale robinetului de pe conducta de refulare,
se poate trasa în coordonate H (pe ordonată) şi Q (pe abscisă), caracteristica interioară a pompei sau a
cuplajului, prin unirea punctelor obţinute pe graficul executat pe hârtie milimetrică.
Lucrarea de faţă valorificã cunoştinţele din lucrarea nr. 5 şi este recomandat sã se planifice
pentru efectuarea dupã lucrarea citatã .
In cadrul acestei lucrãri urmãrind în special cum se ridicã caracteristica internã a unui cuplaj
(serie sau/şi paralel) pentru douã pompe identice (din motive de claritate a concluziilor). Teoretic, în
cazul funcţionãrii a douã pompe identice caracteristica cuplajului se obţine dublând abscisele
caracteristicii interne a unei pompe, la aceeaşi ordonatã, adicã se dubleazã Q, pentru fiecare H, iar în
cazul cuplãrii în serie, se dubleazã ordonatele pentru aceeaşi abscisã, adicã se dubleazã H pentru
fiecare Q.
Teoretic în cazul legării în paralel a două pompe identice, la aceiaşi sarcină debitul se dublează
(datorită însumării debitelor celor două pompe). Practic însă datorită pantei caracteristicii reţelei,
sarcina la funcţionarea în comun va fi mai mare (presiunea la refulare), astfel încît debitul real obţinut
va fi mai mic decât debitul teoretic menţionat anterior.
La legarea în serie a două pompe identice, la un anumit debit considerat se recurge la însumarea
sarcinilor celor două pompe. În realitate tot ca urmare a intersecţiei dintre caracteristica reţelei şi
caracteristica cuplajului paralel, debitul real din reţea este mai mare decât cel al unei singure pompe,
însă sarcina cuplajului (presiunea pe conducta de refulare ) depăşeşte cu mult sarcina unei singure
pompe.

6.2. Descrierea instalaţiei

Conform Fig. 6.2, elementele componente ale instalaţiei sunt :
P1, P2 - pompe centrifuge (identice) ; ME 1, ME 2 - motoare electrice (identice), având turaţia de
antrenare 3000 rot/min ;
CA1, CA2 - conducte de aspiraţie ; CR - partea finalã a conductei de refulare ; CR 1-2 - conductã de
legãturã refulare pompă P1, aspiraţie pompă P2 ;
R1-2 - robinet pe conducta de legãturã CR 1-2 ; RA 2 - robinet pe conducta de aspiraţie a pompei P2 ;
R1 - robinet refulare pompã P1 ; RR - robinet de reglare a debitului total, plasat pe partea finalã a
conductei de refulare
CV - contor de consum lichid (apã) ;
32
MR - manometru refulare ; MV - manovacuumetru plasat în flanşa de aspiraţie a pompei P1 ;
TW - trusã wattmetricã, montatã pe cordonul de alimentare al motorului ME 1.




















Fig. 6.1. Reprezentarea spaţială a instalaţiei.























Fig. 6.2. Schema instalaţiei.



33
Observaţii.
- Ca o consecinţã a simetriei constructive, se presupune cã pompele funcţioneazã identic în cele douã
montaje ceea ce nu este totdeauna adevãrat.
- Din motive de acces la aparate de mãsurã şi de compactitate a construcţiei, secţiunea de refulare nu
se mai gãseşte în flanşa de refulare a pompei, ci a urcat mult mai sus în secţiunea de amplasare a
lui MR. Calculul performanţei energetice corecte pentru maşina hidraulicã ar impune o corecţie
legatã de pierderile dintre cele douã secþiuni.

6.3. Executarea lucrării

Dacă urmărim Fig. 6.2, înainte de pornire se verifică în mod obligatoriu ca robinetul R
r
să fie închis,
aceasta pentru împiedicarea posibilităţii apariţiei loviturii de berbec în instalaţie şi deteriorarea ca
urmare a contorului volumetric. Nivelul apei în rezervor trebuie să depăşească nivelul gurii de refulare
cu circa 15...20 de cm, aceasta pentru evitarea antrenării aerului în rezervor,de către jetul de apă de la
refulare.

Instalaţia permite efectuarea a trei serii de măsurători:

4.1. La ridicarea caracteristicii interioare a unei singure pompe se deschide robinetul R1 şi se
închid robinetele R2 şi R1-2. La wattmetrul ataşat pompei 1, trebuie ca înainte de pornire comutatorul
de tensiune să fie reglat pe poziţia 440 V, iar comutatorul de curent pe poziţia 50 A. După pornire
comutatorul de curent se trece pe poziţia 5A. Tot după pornire se deschide treptat robinetul RR,
reglându-se valorile dorite pentru presiunile p
r
urmînd să fie citite valorile p
v
respectiv V A şi t A .
Concomitent la fiecare reglaj se citeşte numărul de diviziuni la wattmetru şi se determină din graficul
ataşat puterea absorbită N
a
.

4.2. Pentru cazul ridicării caracteristicii cuplajului paralel al pompelor, se închide robinetul R1 se
deschide robinetul R2 şi se închide robinetul R1-2

. Se are în vedere ca la pornire robinetul de pe
conducta de refulare RR să fie închis. Manevrele de la wattmetru se repetă ca în cazul situaţiei de la
4.1. cu precizarea că de această dată puterea absorbită N
a
se dublează, fiind vorba de două motoare
electrice de antrenare identice.

4.3. La ridicarea caracteristicii cuplajului serie al pompelor, se închide robinetul R2 şi de deschid
robinetele R1 şi R1-2

. Şi în această situaţie la pornire robinetul de pe conducta de refulare trebuie să
fie închis. Se repetă aceleaşi manevre la wattmetru, dublându-se şi de această dată puterea absorbită N
a
,
fiind vorba tot de două motoare electrice de antrenare.

Atenţie
Sistemul de afişare al contorului impune o procedurã greoaie pentru determinarea debitulului. În
dorinţa unei cât mai bune precizii de determinare, propunem oprirea dupã fiecare punct de încercare,
urmatã de :
- pornirea şi reglarea regimului prin RR ;
- la semnal sonor, citirea indicaţiei contorului I
1
(precizie la litru) şi pornirea simultanã a
cronometrului ;
- dupã semnalul sonor se pot citi şi celelalte valori mãsurate ;
- dupã 2-3 minute se opreşte instalaţia şi simultan cronometrul, obţinând de fapt At, şi se citeşte noua
indicaţie a contorului I
2
, astfel că
1 2
I I V ÷ = A ’
- se reia ciclul.
34

Datele geometrice ale instalaţiei: d
a
= d
r
= 50 mm, z
M
= 840 mm, z
v
= 320 mm, z
e
= 150 mm.
Date fizice : µ = 1000 kg/m
3
(densitatea apei), g = 9,81 m/s
2
.

6.4. Elemente teoretice

Debitul de apă Q, se calculează folosind volumul de apă citit la contorul volumetric V A [m
3
], volum
care trece prin acesta în intervalul de timp cronometrat t A [s].
t
V
Q
A
A
= [m
3
/s]
(3)
Sarcina pompei H [m. col.apă] reprezintă diferenţa dintre energia specifică a lichidului la ieşirea
din pompă şi energia specifică a lichidului la intrarea în pompă.
i e
H H H ÷ = [m.col. H
2
O]
(4)
unde
- mărimile notate cu indicele "e" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă;
- mărimile cu indicele "i" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă.
Astfel:
e
e e
e
z
g
p
g
V
H +
µ
+ =
2
2
[m.col. H
2
O]
(5)
i
i i
i
z
g
p
g
V
H +
µ
+ =
2
2
[m.col. H
2
O]
(6)
Pentru presiuni se poate scrie:
( )
e M at r e
z z g p p p ÷ µ + + = [N/m
2
]
(7)
v at v i
gz p p p µ + + = [N/m
2
]
(8)
Se obţine în final pentru sarcină, expresia:
) (
2
2 2
e v M
v r i e
z z z
g
p p
g
V V
H ÷ ÷ +
µ
÷
+
÷
= [m.col.H
2
O]
(9)
unde V
e
este viteza la ieşirea din pompă şi se determină cu relaţia:
2
4
r
e
d
Q
V
t
= [m/s]
(10)
iar v
i
-este viteza la intrarea în pompă şi se calculează diferit în funcţie de modul de legare al pompelor.
- la ridicarea caracteristicii interioare a unei singure pompe sau la legarea în serie a două pompe, se
foloseşte relaţia:
2
4
a
i
d
Q
V
t
= [m/s]
(11)
- în cazul legării în paralel a două pompe,
2
2
a
i
d
Q
V
t
= [m/s]
(12)
Această situaţie apare ca urmare a faptului că în acest caz fiecare pompă are conductă de aspiraţie
proprie, deci secţiunea la aspiraţie este dublă.
Alte semnificaţii ale mărimilor din (9) :
p
r
reprezintă presiunea citită la manometrul montat pe conducta de refulare;
p
v
este presiunea citită la manovacuummetrul montat pe flanşa pompei 1;
35
z z z
M v e
; ; reprezintă cotele observabile în figura 6.1.
Instalaţia şi datele culese permit şi calculul puterii hidraulice (utile) a unei pompe funcţionând în
cuplaj.
- în cazul cuplajului în serie, pentru fiecare pompă
Nu g Q
H
p
= 
2

(13)
- iar în cazul cuplajului în paralel, pentru fiecare pompă
Nu g
Q
H
p
= 
2

(14)

Dacã a fost cititã puterea absorbitã din reţea putem determina randamentul grupului motor-
pompã (foarte apropiat de randamentul maşinii hidraulice) prin relaţia:
( )
( )
( ) p s abs
p s up
p s pc
N
N
,
,
,
= q (pentru pompe identice, serie sau paralel)
(15)
unde q
pc
este randamentul unei pompe aparţinând cuplajului, N
abs
este puterea absorbitã, în serie sau
paralel, iar N
up
este puterea hidraulicã a unei pompe din cuplaj (serie sau paralel). In acest caz,
randamentul pompei în cuplaj este identic cu randamentul cuplajului : q
pc
= q
c
.

6.5. Prezentarea rezultatelor lucrării

Sintetic rezultatele măsurătorilor şi ale calculelor, la ridicarea caracteristicii interioare a unei
pompe sau a caracteristicilor cuplajelor pompelor la legarea în serie sau în paralel, vor fi trecute
într-un tabel de forma:


Nr.
crt.
AV At
Q
V
e
V
i

g
V V
i e
2
2 2
÷

p
r
p
v

g
p p
v r
µ
÷

m
3
s m
3
/s m/s m/s m kgf/cm
2
kgf/cm
2
m
1.
2.

continuare tabel.

H
g
p
r
µ

N
u
N
a
q
pc
m m kW kW
°


Se pot trasa curbele caracteristice H = H(Q), la legarea pompelor în serie sau în paralel (Fig. 6.3).
Cunoscând tipul de pompã folositã, putem obţine caracteristica ei internã construitã la aceeaşi turaţie, şi
o putem reprezenta în acelaşi grafic.
Ca şi la lucrarea 5, se poate ridica simplu o caracteristică interioară rapidă ) (Q H H
ir ir
= , în
care ¸ = /
r ir
p H , având la dispoziţie un manometru corespunzător şi un contor volumetric care să
acopere plaja debitelor realizate de pompă. O astfel de caracteristică rapidă nu diferă mult de cea reală,
fapt ce poate fi constatat dacă se trasează şi aceasta împreună cu caracteristica interioară H = H(Q).
36
Se vor trasa şi curbele de putere util N
u
si randament functie de debitul volumetric Q, fig. 6.4.





Fig. 6.3. Caracteristici de sarcină.





















Fig. 6.4. Curbe de putere si randament.




37
LUCRAREA NR. 7

RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNUI GENERATOR AERODINAMIC
(TURBIONAR) RADIAL (Ventilatorul centrifugal)


7.1. Generalităţi şi scopul lucrării

Lucrarea se ocupã de studiul unei maşini hidraulice (aeraulice) generatoare, în care sensul transformãrii
energetice este tot energie mecanicã (M, n) în energie hidraulicã (Q, H) sau (Q, Ap), dar fluidul
vehiculat este compresibil (un gaz), respectiv aerul atmosferic.
Sub raportul diferenţelor de presiuni aceste maşini se împart în mai multe categorii, obiectul,
studiului nostru realizând diferenţe de presiuni relativ mici, la debite relativ mari, fiind deci utilizat în
instalaţii de transport şi recondiţionare a aerului (ventilatoare, exhaustoare). Rotorul ventilatorului
centrifugal este foarte aproape constructiv de cel al unei pompe centrifugale (intrare axialã, ieşire
radialã), diferenţa fiind doar numãrul mai mare de pale la ventilator. La fel controlul geometriei
canalului interpaletar spaţiul este mai puţin riguros faţã de pompa centrifugalã.
Ca şi în cazul celorlalte maşini, urmãrind determinarea unei dependenţe H(Q) sau mai corect,
Ap(Q), având în vedere cã înãlţimea de pompare H din cazul pompelor îşi pierde semnificaţia în cazul
unui fluid uşor, fiind preferată în practică căderea de presiune pe maşină, Ap.

7.2. Descrierea instalaţiei


















Fig. 7.1. Schema instalaţiei.

VC - ventilator centrifugal ; ME - motor electric ; C - cuplã motor–ventilator ;

S - vană de reglare (şibãr) a debitului de refulare ;

CR - conductă de refulare ; TC – tub confuzor ;

38
TP1 - piezometru cu lichid (µ
lp
) la prizã de presiune staticã ; TP2 - piezometru cu lichid (µ
lp
) pentru
mãsurarea presiunii dinamice, ataşat prizei T, de presiune totalã

PS - prizã de presiune staticã (la perete)

7.3. Executarea lucrãrii
- se porneşte ventilatorul
- se citeşte denivelarea pe piezometrul TP
2
(cu apã, deci µ
lp
= 1000 kg/m
3
) şi pe TP
3
(cu alcool, deci µ
lp

= 800 kg/m
3
), pentru fiecare poziţie a vanei între complet închis şi complet deschis, cu alte cuvinte pe
întreaga gamã de debite.

Observaţie. Este recomandat un parcurs dus-întors pe întreg domeniul de debite al instalaţiei.

7.4. Elemente teoretice

Sarcina maşinii se determinã, ca şi în celelalte cazuri, ca diferenţă între energia specificã totalã la ieşire
şi cea de la intrare în maşinã. În acest scop, ne vom referi la două secţiuni, care pot fi considerate de
intrare şi de ieşire din maşină :
- 1÷ secţiune de intrare (circularã) a ajutajului de aspiraţie
- 2÷ secţiune în zona imediat aval de ventilator, care coincide cu zona de plasare a prizei de
presiune staticã p
2
.

Calculul sarcinii se face cu ajutorul expresiei :
g
V V
g
p p
z z H
aer
2
2
2
2
1 1 2
1 2
÷
+
µ
÷
+ ÷ = [m col. aer]
(1)
de unde se poate calcula căderea de presiune corespunzătoare lui H
gH p
aer
µ = A [m col. aer]
(2)
În cazul ventilatoarelor, este obişnuit de a se exprima căderea de presiune , sau sarcina în m col. apă.
g
p
H
aer
µ
A
= [m col. aer]
(3)
deci
H [m apă]
apã
aer
µ
µ
= H [m aer]
(4)
unde p
1
= p
at
(aspiraţia se face din aerul atmosferic) şi (p
2
- p
1
) este chiar indicaţia piezometrului TP
2
,
în col H
2
O.
st lp
h g p p µ = ÷
1 2

(5)
În continuare,
st
aer
lp
aer
h
g
p p
µ
µ
=
µ
÷
1 2
[m col. de aer]
(6)
Determinarea vitezelor se face apelând la ecuaţia de continuitate în ipoteza debitului volumic Q
constant de aer. Având în vedere ordinul de mărime al vitezelor în timpul încercãrii, ipoteza
corespunde realitãţii (incompresibilitatea fluidului este realã).
1 1 2 2 3 3
A V A V A V Q = = = (7)
39
unde ariile A
1
, A
2
şi A
3
se determinã prin mãsurare directã : prima secţiune, a cărei arie este A
1
, are
formă circularã, iar celelate două sunt dreptunghiulare. Viteza V
3
se determinã cu ajutorul lui h
d

mãsurat de piezometrul TP
3
(vezi lucrarea Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl).
d
aer
lp
h g V
|
|
.
|

\
|
÷
µ
µ
= 1 2
3
[m/s], cu h
d
[m]
(8)

Observaţie. V
3
se determinã pentru o singurã poziţie a prizei de presiune, în centrul secţiunii de ieşire
şi aceastã vitezã se asimileazã cu viteza medie. Riguros ar fi trebuit sã facem o investigare a câmpului
de viteze la ieşire şi sã determinãm viteza medie conform procedurilor expuse în lucrarea nr. 1.

O datã calculat V
3
în toate punctele de mãsurare, se pot calcula şi vitezele V
1
şi V
2
cu relaţiile :
3
1
3
1
V
A
A
V = ,
3
2
3
2
V
A
A
V =
(9)
deduse din (7). Debitul masic este dat de expresia
3 3
A V Q m
aer aer
µ = µ =  [kg/s] (10)
unde µ
aer
este densitatea aerului corectatã pentru condiţiile atmosferice de presiune şi temperaturã,
gãsite în momentul derulãrii lucrãrii. Ea se calculează cu formula:
0
0
0
p
p
T
T
aer
aer
aer aer
µ = µ
(11)
unde K 273 , kg/m 293 , 1
0
3
0
= = µ T
aer
, p
0
= 760 torr (mmHg) sunt valorile densităţii, temperaturii şi
presiunii aerului în condiţii atmosferice normale.

Alte date constructive:
z
2
- z
1
= 0,5m ; D
1
= 200 mm ; A
2
= (145 x 175)mm
2
; A
3
= (100 x 185)mm
2
.

7.5. Prelucrarea datelor experimentale

Se va construi un tabel conform Tabel 7.1.
Tabel 7.1

h
st
h
d

g
p p
apa
µ
÷
1 2
g
p p
aer
µ
÷
1 2

V
3


V
2

V
1

Nr
crt
[mm.col.lich.
piezom]
[mm.col.lich.
piezom]
[m.apă] [m.aer] [m/s] [m/s] [m/s]
1.
2.


Continuare tabel 7.1

g
V V
2
2
1
2
2
÷

apa
aer
g
V V
µ
µ
·
÷
2
2
1
2
2
( )
apa
aer
z z
µ
µ
· ÷
1 2

p = H

m

[m aer] [m apă] [m apă] [mm apă] [kg/s]

40


Dupã completarea tabelului se construieşte un grafic Ap [mm apă] funcţie de debitul masic m [kg/s].

Observaţie. Ca şi în alte cazuri, având în vedere cã se lucrează cu un fluid compresibil, preferãm
exprimarea în funcţie de debitul masic pentru a nu specifica şi parametrii de stare ai aerului atmosferic.








Fig. 7.2. Caracteristica ventilatorului centrifugal.



































41
LUCRAREA NR. 8

RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNUI GENERATOR AERAULIC AXIAL
(VENTILATOR AXIAL)

8.1. Scopul lucrãrii

Lucrarea urmãreşte cunoaşterea unei maşini de tip axial, şi anume ventilatorul axial, determinarea
curbei sale energetice principale, adicã a relaţiei cădere de presiune realizată - debit masic, precum şi
oferirea unei soluţii simple pentru determinarea parametrilor funcţionali ai instalaţiei.

8.2. Schema instalaţiei





















Fig. 8.1. Reprezentare spaţială a instalaţiei.














Fig. 8.2. Schiţă a instalaţiei.

VA - ventilator axial, CR - conductã de refulare, D – diafragmã, TPP - tub Pitot-Prandtl, F - clapetă
fluture de capãt pentru reglarea debitului ;

42

MN - micromanometre cu braţ înclinat : un micromanometru este ataşat la prizele de presiune aval-
amonte ale diafragmei (MND), iar un altul are rezervorul conectat la priza de presiune totalã a tubului
Pitot-Prandtl (MNP).

De altfel pe aceastã instalaţie se efectueazã şi lucrarea nr. 1, « Etalonarea diafragmei cu ajutorul
tuburilor Pitot-Prandtl », lucrare la care se pot găsi mai multe detalii asupra aparaturii de mãsurã (tub
Pitot-Prandtl, diafragma). Pentru micromanometrul cu braţ înclinat, a se vedea anexa.

8.3. Elemente de calcul

Urmãrim determinarea variaţiei de energie specificã între locaţiile (2 - în aval de ventilator) şi (1 - în
amonte de ventilator)
1 2
e e H ÷ = , unde
2 , 1
2 , 1
2
2 , 1
2 , 1
2
z
g
p
g
V
e
aer
+
µ
+ =
(1)
Această relaţie se particularizeazã pentru cazul de faţã deoarece: z
1
= z
2
, v
1
= 0 viteza în secţiunea
amonte este foarte micã, de fapt neglijabilã), iar şi p
1
= p
at
astfel că
g
p p
g
V
H
aer
at
µ
÷
+ =
2
2
2
2

sau, grupând convenabil termenii,
g
p
g
p V H
aer
at
aer
aer
µ
÷
µ
|
.
|

\
|
+ µ =
1
2
1
2
2
2

(2)
relaţie în care recunoaştem expresia presiunii totale.
2
2 2
2
1
2
V p p
aer tot
µ ÷ =
(3)
Dacã considerãm cã presiunea staticã între secţiunea 2 şi secţiunea de amplasare a tuburilor
Pitot-Prandtl rãmâne aceeaşi, atunci acest p p
tot at
2
÷ poate fi mãsurat cu MNP desprinzând furtunul
de la braţul înclinat, care va rămâne astfel în contact cu atmosfera.
tot lp at tot
h g p p A µ = ÷
2

(4)
unde µ
lp
= 1000 kg/m
3
, iar
t tot tot
k l h = A
(5)
cu k
t
coeficient corespunzãtor poziţiei de înclinare a braţului. Deci, în final,
tot
aer
apã
h H A
µ
µ
=
(6)
iar diferenţa de presiune corespunzãtoare aceste sarcini este :
g h g H p
apã tot aer
µ A = µ = A (7)
Debitul masic m se determinã în funcţie de măsurătoarea fãcutã pe MND, şi anume denivelarea l
d
, din
care se obţine Ah
d
conform formulei :
d d d
k l h = A
(8)
unde k
d
este constantã, corespunzãtoare poziţiei de aşezare a braţului înclinat pentru micromanometrul
ataşat diafragmei.
In funcţie de valoarea lui Ah
d
, din diagrama de etalonare a diafragmei (ridicatã de fapt în
lucrarea nr. 1) se determinã m (debitul masic de aer).
Se poate determina şi debitul volumic Q cu formula :
43
aer
m
Q
µ
=


(9)
unde
aer
aer
aer
T
T
p
p
aer
0
0
0
µ = µ
(10)
cu constantele fizice :
3
0
kg/m 293 , 1 = µ
aer
, T
0
= 273 K şi p
0
= 760 mm Hg (torr). T
aer
se calculează, ca
de obicei, cu formula : T
aer
= T
0
+ t
aer
.

8.4. Procedura de experimentare
- se citesc la un termometru, respectiv barometru, valorile temperaturii t
aer
şi respectiv p
aer
;
- pentru diferite poziţii ale clapetei de capãt F se citesc valorile l
tot
şi l
d
, dupã care se calculeazã Ah
d
şi
Ah
tot
.

8.5. Calcule finale şi prezentarea rezultatelor

- se calculeazã µ
aer
cu relaţia (10)
- se calculeazã Ah
d
şi Ah
tot

- din diagrama de etalonare a diafragmei m funcţie de Ah
d
se determinã debitul masic m pentru
fiecare valoare Ah
d

- se calculeazã Ap

Se va completa un tabel de forma :

l
d Ah
d
m
Q l
tot Ah
tot
Ap

Reglaj
F
mm mm kg/s m
3
/s mm mm mm apă

1.
2.


Se va reprezenta grafic curba Ap funcţie de
debitul masic m , Fig. 8.3.



Observaţie. Ca şi celelalte maşini
generatoare axiale, ventilatorul axial
prezintã un punct de schimbare a
convexităţii pe caracteristicã, cu alte
cuvinte un punct de inflexiune (spre
deosebire de ventilatorul centrifugal, pe a
cãrui caracteristicã interioară nu se află un
astfel de punct).







Fig. 8.3. Curba caracteristică a
ventilatorului axial.

44
LUCRAREA NR. 9

DETERMINAREA EXPERIMENTALÃ A COEFICIENŢILOR DE PORTANŢĂ ŞI
REZISTENŢĂ LA ÎNAINTARE AI UNUI PROFIL AERODINAMIC PRIN METODA
COEFICIENTULUI DE PRESIUNE. POLARA EIFFEL.


9.1. Generalitãţi şi scopul lucrãrii

Curgerea unui fluid în jurul unui obstacol depinde de natura fluidului, forma obstacolului, starea
suprafeþelor, orientarea obstacolului în raport cu direcţia de curgere din curent neperturbat şi de
numãrul Reynolds.
Asupra diferitelor segmente ale obstacolului se exercitã diferite solicitãri în funcţie de câmpul
de viteze stabilit pe contur, iar aceste eforturi pot fi descompuse după normala la suprafaţă şi de frecare
vâscoasã, în planul tangent al obstacolului.
Un profil aerodinamic este un contur închis, impermeabil sau uneori permeabil, neted ca
descriere geometrică, cu excepţia de obicei a unui singur punct (bordul de fugă) şi care realizeazã
componente ale forţei de interacţiune aerodinamicã puternic disproporţionate, în sensul că forţa de
portanţă este mult mai mare, de obicei, decât forţa de rezistenţă la înaintare – pentru definiţiile lor, a se
vedea (1).
Profilul este componentã generatoare a aripii portante şi elementul esenţial al contrucţiei palei
maşinilor axiale (reţele de profile plane sau circulare).
Lucrarea urmãreşte determinarea distribuţiei de presiuni pe conturul unui profil, pentru diferite
incidenţe, precum şi determinarea forţelor rezultante caracteristice, prin coeficienţii lor. In acest tip
de încercare nu se pot determina forţe datorate frecãrii de suprafaţã.

9.2. Elemente teoretice











Fig. 9.1

A - bordul de atac ; F - bordul de fugã ;
ME -> F – extrados ; MI -> F - intrados (unde ME, respectiv MI sunt puncte pe extrados, respectiv
intrados) ;
c - lungimea dreptei care uneşte A cu F, coarda profilului ;
b - perpendicular pe planul desenului, anvergurã ;
V
·
- viteza curentului de fluid, în curent neperturbat, undeva departe în aval sau departe în amonte ;
o - unghiul format de coardã cu direcţia lui V
·
(unghiul de incidenţã) ;

45
F
z
= P - proiecţia lui F
a
pe direcţie perpendicularã lui V
·
, forţã portantã ;
F
x
= R - proiecţia lui F
a
pe direcţia lui V
·
, forţa de rezistenţã la înaintare ;
F
a
- forţa de interacţiune aerohidrodinamicã: R P F
a
  
+ = ;

Orice forţã aerodinamică poate fi exprimată sub forma : S V C F
a a
2
2
1
·
µ = , unde S este aria
suprafaţei portante (dacă ea este dreptunghiulară, S = bc, respectiv
S V C F
z z
2
2
1
·
µ = , S V C F
x x
2
2
1
·
µ =
(1)
unde C
z
şi C
x
sunt coeficienţii de portanţă şi de rezistenţã la înaintare. Printr-un simplu exerciţiu de
analizã dimensionalã se poate constata cã în cazul curgerii subsonice (pentru un număr Mach mai mic
decât 0,3) C
x
respectiv C
z
sunt funcţie de unghiul de incidenţã o şi de numărul Reynolds v =
·
/ Re c V .












Fig.9.2

In principiu, pentru determinarea forţei pe o fâşie de suprafaţã de lãţime ds putem scrie :
pdS n F d
s


÷ = , unde ds b dS =
Proiecţia acestei forţe pe direcţia z
1
, pe intrados şi pe extrados conduce de fapt la expresia
1
1
bdx p dF
E
z
s
÷ = , sau
1
1
bdx p dF
I
z
s
=
unde p
I
şi p
E
sunt presiunile pe intrados şi respectiv pe extrados, iar dx ds
1 1
= cos proiecţia lui ds pe
x
1
, adicã
|
.
|

\
|
÷ =
} }
c
E F S
c
dx p dx p b z F
0 0
1 1 1

(2)
Prin definiţie, se introduce coeficientul de presiune k
p

2
2
1
·
·
µ
÷
=
V
p p
C
p

(3)
astfel că
( )
c
dx C C
cb V
F
C
c
p p z S
z
E I }
÷
=
µ
=
·
0
1
2
2
1
1
1

(4)

46
Analog se procedeazã pentru proiecţia lui dF
S
pe direcţia x
1
pe intrados şi pe extrados, la stânga
şi la dreapta punctelor de ordonatã maximã (în valoare absolutã) a celor douã contururi, deci
( ) ( )
} }
÷ + ÷ =
MI ME
z
I I
z
E E s
dz p p b dz p p b x F
0
1
0
1 1
2 1 2 1

(5)
deci
( ) ( )
c
dz C C dz C C
C
ME MI
I I E E
z z
p p p p
x
} }
÷ + ÷
=
0 0
1 1
2 1 2 1
1

(6)
Dacã reuşim rezolvarea acestor integrale am determinat de fapt coeficienţii unor forţe
aparţinând unui sistem legat de profil Ox
1
z
1
ori pe noi ne intereseazã descompunerea acestei forţe în
sistemul legat de curent Oxz. Relaţia de conversie, conform fig. 9.2, este imediatã
¦
¹
¦
´
¦
o + o =
o ÷ o =
cos sin
sin cos
1 1
1 1
x z x
x z z
C C C
C C C

(7)

9.3. Schema instalaţiei experimentale

Schema instalaţiei experimentale este reprezentată în fig. 9.3, unde P este profilul aerodinamic, iar BP
este o baterie de piezometre, dintre care 22 sunt conectate la prizele de presiune staticã de pe profil (11
pe extrados şi 11 pe intrados), una la tubul Pitot-Prandtl (presiune totalã) şi alta liber în atmosferã.























Fig. 9.3



47
Din definiţia presiunii totale,
2
2
1
· ·
µ + = + = V p p p p
dinamic static tot

(8)
iar pe de altă parte,
( )
tot lp tot
h h g p p ÷ µ + =
· ·

(9)
Egalând aceste două expresii ale presiuni totale, rezultă :
( )
tot
aer
lp
h h g V ÷
µ
µ
=
· ·
2
(10)
Analog,
( ) h h g p p
lp
÷ µ = ÷
· ·
(11)
deci expresia coeficientului de presiune devine
tot
p
h h
h h
C
÷
÷
=
·
·

(12)
unde densitatea aerului se calculează cu formula
aer
aer
aer aer
T
T
p
p
0
0
0
µ = µ [kg/m
3
]
(13)
cu
293 , 1
0
= µ
aer
[kg/m
3
], T
0
= 273 K, p
0
= 760 torr
p
aer
şi T
aer
fiind parametrii de stare ai aerului din salã în momentul efectuãrii încercãrii.

9.4. Executarea lucrãrii şi prezentarea rezultatelor

- se verificã corecta conexiune a furtunelor la bateria de piezometre
- se citesc şi se noteazã p
aer
şi T
aer

- se fixeazã unghiul de atac între (-10
0
÷ +20
0
)
- se porneşte ventilatorul
- se citesc valorile înãlţimii coloanelor de lichid în baterie (h) completându-se Tabelul 1 şi valorile
h
·
, completându-se Tabelul 2.
- se calculeazã h
·
- h
tot
, h
·
- h , C
p
, V
·

- se reprezintã la o scarã convenabilã C
p
funcţie de x
1
şi C
p
funcţie de z
1

- prin integrare graficã şi corecţia ariilor în funcţie de scarã se determinã C
x1
şi C
z1

- se calculeazã C
x
şi C
z
în funcţie de unghiul de incidenţã o
- întreaga procedurã se repetã pentru un alt unghi de incidenţã lucrându-se pe grupe mici, 3-5
unghiuri de incidenţã
- în final se reprezintã grafic curbele ( ) o =
z z
C C şi ( )
x z z
C C C = (ultima dintre acestea se numeşte
polara Eiffel a profilului).

(se introduce, de exemplu, un profil de catalog cu geometria şi cu curbele caracteristice).
Observaţii
- Aşa cum am amintit în debutul lucrãrii valoarea lui C
x
se rezumã la componenta lui de formã,
lipsind componenta de interacţiunea cu suprafaţa (frecare în strat limitã).
48
- Polara Eiffel permite determinarea fineţei profilului, echivalentul unui randament al profilului
x z
C C f / = , valoare care trebuie maximizată în practică : în cazul zborurilor cu motor f = 15 …
30, dar în special în zboruri fãrã motor (planoare) de mare performanţã f = 47 … 50.


Tabel 9.1.

α h
·
h
tot h
·
- h
tot
V
·
C
z1
C
x1
C
z
C
x
grade mm mm mm m/s - - - -




Tabel 9.2.

o [°]

h h
·
- h C
p
h h
·
- h C
p
h h
·
- h C
p

X
1

Z
1
Nr
prizei
mm mm - mm mm - mm mm - mm mm
1 0 0
2 13 13.5
3 30 20.5
4 50 24
5 70 25
6 90 24.5
7 109 22
8 129 18.5
9 148 14.5
10 167 10
11 187 5
12 18 -9
13 38 -9
14 57 -8.5
15 77 -8
16 97 -7.5
17 117 -6.5
18 137 -6
19 157 -4.5
20 175 -3.2
21 196 -1.5
22 202 -1






49


















Fig. 9.4

















Fig. 9.5. Curbele aerodinamice ale profilului.















50
LUCRAREA NR. 10

STUDIUL GENERATORULUI PNEUMATIC VOLUMIC ROTATIV
(ROTOCOMPRESORUL CU PALETE ALUNECATOARE)


10.1. Generalităţi, scopul lucrării

Compresoarele sunt în principiu maşini destinate transportului de gaz, acţionând în sensul
creşterii presiunii lor la refulare.
În cazul acestei lucrări de laborator utilizăm un compresor volumic, rotativ, din producţia
internă (SC Hidromecanica Braşov) cu butuc aşezat excentric şi palete alunecătoare. În mod
cuvenit, o astfel de maşină este folosită în instalaţiile de transport pneumatic al pulberilor (de
exemplu ciment în vrac).
Scopul lucrării este de a urmări funcţionarea şi performanţele unei maşini volumice
lucrând cu fluid compresibil determinând variaţia mărimilor caracteristice la turaţie fixă. Pentru
câteva dezvoltări teoretice asupra acestei maşini, se poate urmări anexa A2.

10.2. Rotocompresorul cu palete alunecătoare, schema instalaţiei





















Fig.10.1. Reprezentarea spaţială a instalaţiei.

In Fig. 10.2 este reprezentată schema instalaţiei. Notaţiile sunt următoarele:

RC – rotocompresor cu palete alunecătoare (conţine şi un ventilator de răcire şi o pompă de ungere);
CA, CR – conducte de aspiraţie şi respectiv de refulare;
M – manometru Bourdon, pentru citirea presiunii de refulare;
T – termometru;
RV – robinet ventil de reglaj al debitului;

51
RP – robinet de purjare (ulei şi apă);
RT – recipient tampon, având dublul rol de: separator de picături ulei-apă şi de atenuator de zgomot;
D – diafragma pentru măsurarea debitului de aer;
MD – manometru diferenţial cu tub de sticlă;
TW – trusă wattmetrică.

















Fig.10.2. Schema instalaţiei.


10.3. Culegerea şi prelucrarea datelor experimentale

Regimul de funcţionare al compresorului se reglează prin închiderea treptată a robinetului de pe
refulare, deci se modifică debitul pe refulare.
Pentru fiecare debit, se fac următoarele lecturi în paralel:
- p
s
[ats] la manometrul M;
- t [°C] la termometrul T;
- Ah
d
[mm col Hg] la piezometrul ataşat diafragmei
- N
a
(puterea absorbită) pe cadranul wattmetrului

Observaţii:
- Pornirea compresorului se face numai după ce s-a efectuat ungerea internă prin rotirea manuală a
pompei de ulei ataşate la ax (şi antrenată, în funcţionare, de axul maşinii).
- Lecturile datelor nu se fac imediat după stabilirea unui nou regim (debit), ci după 40-60 secunde
din motive de inerţie termică (stabilizarea temperaturii).
- Motorul electric de antrenare este dotat cu un releu de suprasarcină care întrerupe alimentarea şi
opreşte instalaţia la depăşirea unei anumite valori de moment rezistent. De aceea, limita superioară
a suprapresiunii la refulare foarte rar depăşeşte 1,2 – 1,4 ats.

În afara datelor culese de pe instrumentele ataşate ansamblului motor electric–compresor, trebuie
cunoscute şi notate p
aer
(mm Hg, barometru aneroid) (presiunea atmosferică din încăpere în momentul
desfăşurării încercării) şi t
aer
[°C] (temperatura aerului din încăpere).
52

Etapele de calcul sunt:
1. Se calculează densitatea aerului aspirat

aer
aer
aer
T
T
p
p
0
0
aer 0 asp
· · µ = µ

unde p
0
= 760 mm Hg , T
0
= 273,15 K, T
aer
= (273,15 + t
aer
) [K] şi µ
0
= 1,293 kg/m
3
(densitatea aerului
la p
0
şi T
0
).

2. Se calculează p [ats], presiunea absolută la refulare
| |
6 , 735
Hg mm
at
s at man
p
p p p p + = + = [ats]
cu observaţia că:
2
3
2 3
Hg
m
N
367 , 133 m 10
s
m
81 , 9
m
kg
13595 Hg mm 1 = · · = · · µ =
÷
h g , Hg mm 564 , 735
367 , 133
10 9,81
at 1
4
=
·
=

3. Se trasează curba de etalonare a diafragmei


Tabel 10.1

Ah
d
[mm Hg] 192 185 169 156 144 127
Q [m
3
/s] 0,108 0,106 0,102 0,0965 0,092 0,0875

4. Se extrag din diagramă valorile debitului volumetric Q în funcţie de Ah
d
.

5. Se calculează temperatura absolută a aerului la refulare
T = (T
0
+ t) [K]

6. Se calculează debitul masic la aspiraţie
Q m
aer
· µ =
asp
 , în ambele versiuni kg/s, kg/oră [1 oră = 3600 s]

7. Se calculează Q
N
, debitul volumic normal, adică valoarea debitului volumic dacă gazul ar fi refulat
la p
0
= 760 mm Hg şi T
0
= 273,15 K. Cunoscând însă debitul masic, operaţia este imediată:
(
¸
(

¸

µ
=
s
m
Q
N
3
aer 0
Nm


în ambele versiuni
(
¸
(

¸

ora
Nm
,
s
Nm
3 3
.

8. Se calculează µ
i ref
, densitatea la refulare pentru fiecare punct i de încercare.
i
i
i
T
T
p
p
0
0
aer 0 ref
· · µ = µ unde p
0
[at] = 760/735,564 = 1,03322 at.

9. Se calculează Q
ps I
, debitul volumic în condiţii de livrare (la parametrii de refulare) cu relaţia
53
i
i
ps
m
Q
i
µ
=



10. Se calculează puterea de ieşire (putere hidraulică)
3
10
÷
· · = µ = =
s ps h u
p Q gQH N N [kW],

unde p
s
trebuie exprimat însă în SI [N/m
2
], adică
| | | |
3 4
3
10 at 10 81 , 9
s
m
kW
÷
· · · ·
(
¸
(

¸

= =
s ps h u
p Q N N ,
| | | | at 1 , 98
s
m
kW
3
s ps h u
p Q N N · ·
(
¸
(

¸

= =

11. Se calculează randamentul [%] din expresia
| |
| |
| |
100
kW
kW
% · = q
a
u
N
N

De fapt este calculat randamentul ansamblului motor–compresor pentru că N
a
este puterea absorbită de
motorul electric.


10.4. Prezentarea rezultatelor lucrării

Se va completa un tabel conform Tabelului 10.2.


Tabel 10.2

p
s
p t T h
d
Q 
aer
aer
m Q
N
Nr
crt
ats ata C K mm m
3
/s kg/
m
3

kg/s kg/h Nm
3
/s Nm
3
/
h
1.
2.
….

continuare tabel 10.2


i

s
p
Q N
u
N
a

kg/m
3
m
3
aer/s m
3
aer/h kW kW %




Lucrarea se încheie prin reprezentarea variaţiei în cadrul aceluiaşi grafic a următoarelor dependenţe:
- Debitul masic m funcţie de p sau p
s

- Randamentul q funcţie de p sau p
s

54
- puterea hidraulică N
u
funcţie de p sau p
s


Se va avea în vedere alegerea şi figurarea unor scări diferite şi distincte pe ordonată pentru cele trei
mărimi. Alura curbei de debit masic este uşor coborâtoare (liniar), ceea ce este în neconcordanţă cu
teoria referitoare la această mărime. În realitate, într-adevăr, debitul scade cu creşterea presiunii la
refulare ca urmare a pierderilor volumice.
























Fig. 10.3. Curbe caracteristice ale rotocompresorului.



















55
LUCRAREA NR. 11

Studiul experimental al unei Turbine Pelton

11.1. Generalităţi şi scopul lucrării

Turbina Pelton echipează centralele şi microcentralele funcţionând la debite mici şi căderi relativ mari (peste 400m este
folosită exclusiv). Strămoşi ai turbinelor Pelton au fost construite de către utilizatorii rurali, pentru exploatarea energiei
cursurilor de apă în regiuni de deal sau de munte, principiul de transfer energetic fiind descoperit intuitiv.




















Fig. 11.1. Reprezentare spaţială a instalaţiei.


















Fig. 11.2. Schema instalaţiei.

11.2. Elemente teoretice

Transferul energetic are la bază prima teoremă a impulsului aplicată asupra unei suprafeţe în mişcare,de aceea aceste
construcţii fac parte din categoria turbinelor cu acţiune. Pentru deducerile care urmează, ne vom referi la fig. 11.3.
In relaţia care descrie prima teoremă a impulsului (a se vedea cursul!)
p
F G R V Q V Q V Q
     
+ + = µ ÷ µ ÷ µ
1
"
2
' '
2
'
2
'
2

(1)

56
survin următoarele simplificări:
-
"
2
'
2
Q Q Q + = ecuaţia de continuitate
-
2
:"
2
'
2
V V V
  
= = conform relaţiei Bernoulli
-
}
= =
S
p
dA n p F 0


jet liber în atmosferă
deci
G R V Q V Q
   
+ = µ ÷ µ
1 2

(2)
Proiectând pe direcţia jetului,
( ) u ÷ µ = ÷ = cos 1
1
Qv R F
a
, u = u = u
"
2
'
2

(3)
şi dacă ° = u 180 ,
1
2 QV F
a
µ =
(4)
deci este recomandabil ca unghiul de întoarcere a jetului să fie 180° pentru o maximă exploatare a energiei jetului.



















Fig. 11.3. Principiul turbinei Pelton.


Facem observaţia esenţială în această fază a analizei că nu este fixă cupa turbinei (datorită rotaţiei apare o viteză
tangenţială u

). În principiu se menţin relaţiile deduse anterior, cu diferenţa w V


÷ unde w u V
 

+ = (vezi triunghiul de
viteze). Acum
( ) ( ) u ÷ µ = u + µ = cos 1 cos
1 2 1
Qw w w Q F
a

(5)
Având în vedere că respectiva cupă se mişcă liniar pe o porţiune foarte scurtă cu viteza u, puterea activă este:

( ) ( )( )u u V
g
Q
u Qw uF N
a
u ÷ ÷
¸
= u ÷ µ = = cos 1 cos 1
1
'
1

(6)
Această putere este consecinţă a unei puteri hidraulice a cărei exprimare generală este: gQH N
h
µ =
şi în cazul ideal, randamentul de transformare
( ) ( ) u ÷ ÷ = ~ q cos 1
1
1
u u V
gH N
N
h
T

(7)
În cazul unei deschideri maxime, fixe, a injectorului, viteza gH k V 2
1
= depinde numai de cădere, deci randamentul
depinde numai de viteza tangenţială u, care la rândul ei depinde de turaţie (u = eR).
Maximizarea randamentului, tratat în funcţia q
T
= f(u) conduce la concluzia (vezi cursul, pentru calculul în detaliu)

57

2
1
V
u
opt
=
(8)

11.3. Instalaţia experimentală

În Fig. 11.1 este reprezentată schema spaţială a standului experimental pentru turbina Pelton, iar în fig. 11.2 schema
instalaţiei. Legenda acestor figuri este următoarea:

P – pompă, ME – motor electric, CA – conductă de aspiraţie, CR – conductă de refulare, RZ – rezervor, D – diafragmă, M –
manomteru, IN – injector, RT – rotorul turbinei Pelton, DIN – dinam, CE – comutator (întrerupător) electric, PE – panou
electric (care conţine un turometru, un ampermetru şi un voltmetru), REV – rezistenţă electrică variabilă (reostat).

Instalaţia din fig. 11.1 nu permite determinarea tratarea exclusivă a caracteristicii energetice a maşinii hidraulice, dar ea este
adecvată tratării globale în calitate de centrală a construcţiei.
Prin realizarea căderii de către pompă nu putem realiza o independenţă între debit şi înălţime (sarcină) ele fiind
legate prin caracteristica internă a pompei H = f(Q).
Având în vedere că gH k V 2
1
= şi simultan gH V
inj
2
1
· q = rezultă
2
k
inj
= q .
Nu avem nici posibilitatea practică de a investiga vâna de fluid la ieşirea din injector, dar ştim că randamentul
injectorului
inj
q , pentru o construcţie îngrijită, în jurul cursei maxime a axului, are o valoare de aproximativ
inj
q = 0,9.
Adoptând această valoare, se obţine: 9 , 0 = q =
inj
k .

11.4. Efectuarea lucrării

1. Se deblochează la tablou şi se porneşte instalaţia de la întrerupătorul CE, adică se porneşte pompa centrifugă P
2. pentru fiecare regim al instalaţiei se notează:
- Ah la piezometrul de la perete PZ;
- presiunea p la manometrul M fixat în capătul conductei de refulare;
- turaţia n [rot/min] pe turometrul situat în panoul electric PE;
- tensiunea U şi intensitatea I pe voltmetrul şi respectiv ampermetrul situate în panoul electric PE.




















Fig. 11.4.

Atenţie la poziţia comutatorului cutiei mărimilor electrice, fig. 11.4):
- în poziţia A se măsoară tensiunea la bornele generatorului electric (circuitul consumatorilor este deschis şi intensitatea
nulă);
- în poziţia B se măsoară tensiunea la bornele consumatorului, cu circuitul închis.

58

Una din soluţiile de exploatare a instalaţiei este aceea de a studia mărimile de ieşire în funcţie de puterea hidraulică
de intrare (sau hidraulică disponibilă), pentru că nu avem o reglare independentă a căderii H şi a debitului Q.
De fapt, prin reglare cu robinetul R, se parcurge caracteristica internă a pompei P urmărindu-se mărimile de ieşire.
- din diagrama de etalonare a diafragmei D de pe ramura de aspiraţie se citeşte Q
- se calculează puterea electrică N
e
= UI
- din indicaţia manometrului se determină căderea hidraulică a centralei. Din relaţia: gH p µ = se calculează
| | m 10
cm
kgf
81 , 9 10
10 81 , 9
cm
kgf
2 3
4
2
·
(
¸
(

¸

=
·
· ·
(
¸
(

¸

= p
p
H
(9)
- se calculează apoi puterea hidraulică disponibilă
N
h.disp
= µgQH
(10)
- se calculează viteza jetului la ieşirea din injector
1
2 9 , 0 2 V gH gH k V
inj
= · = =
(11)
şi puterea teoretică:
N
teoretică
= µQ(V
1
-u) (1-cosu)u (12)
unde u = (165…180)
o
, µ = 1000 kg/m
3
, iar 30 / n R u t = e = , cu R = D
n
/2.
- se determină puterea teoretică a turbinei permite calculul imediat al momentului activ, realizat de jetul tangenţial
activ teoretic
M N e = ,
n
N N
M
teoretic teoretic
activ
t
=
e
=
30
[N/m]
(13)

În acest mod de desfăşurare lucrarea permite calculul unui randament global al ansamblului turbină-generator,
randamentul de exploatare
h
e
global
N
N
= q
(14)
unde N
h
este puterea hidraulică disponibilă la intrarea în injector.
Un randament al turbinei hidraulice nu poate fi obţinut decât teoretic prin relaţia (randament de transformare)
2
1
1
2
1
1
) cos 1 )( ( 2
2
) cos 1 )( (
V
u V u
V
Q
u u V Q
N
N
h
T
u ÷ ÷
=
µ
u ÷ ÷ µ
= ~ q
(15)
Cu această derulare, lucrarea demonstrează virtuţile energetice ale turbinei şi pune în evidenţă relaţia dintre
mărimile energiei mecanice şi cele ale energiei hidraulice.

Tabel 11.1.

Ah p n U
G U I
N
e
Nr. crt.
[mm] [ats] [rot/min] [V] [V] [A] [W]
1.
2.


continuare Tabel 11.1.

Q H
N
h
v
inj
N
teoretică q
global
q
T
M
activ
[m
3
/s] [m] [W] [m/s] [W] - - [Nm]



59

Se va completa un tabel după modelul tabelului 11.1, şi se vor face următoarele reprezentări grafice:

- Puterea electrică N
electric
şi tensiunea la borne U
G
, ambele funcţie de puterea disponibilă N
h
, la o poziţie fixă a
reostatului Rx.
- Randamentele q
global
şi q
T
funcţie de N
h
, tot la o poziţie fixă a reostatului Rx.

Observaţii.

- O direcţie de dezvoltare experimentală este cea care reproduce funcţionarea reală a centralei când suntem interesaţi ca
indiferent de datele hidraulice de intrare să menţinem turaţia n constantă (în prejma turaţiei de sincronism).
- O altă direcţie experimentală poate urmări comportarea agregatului la o cădere constantă H (implicit şi debit Q
constant), dar variind sarcina electrică prin reostatul R
x
.
- In funcţie de scopul declarat al experimentului, aceste direcţii pot constitui lucrări de laborator distincte.























60
PARTEA A II-A

ELEMENTE DE ANALIZA ERORILOR ŞI PRELUCRAREA DATELOR
EXPERIMENTALE

1. Generalităţi

Procesul de măsurare a unei mărimi urmăreşte să se determine de câte ori unitatea de măsură a
respectivei mărimi se cuprinde în mărimea măsurată. De obicei, măsurarea unei mărimi este
afectată de erori, datorită diverselor cauze. Din punct de vedere statistic se pot defini
următoarele tipuri de erori:
- Erori sistematice. Sunt acele erori care rămân constante ca valoare absolută şi semn atunci când se
măsoară repetat aceeaşi mărime, în condiţii identice. Atunci când condiţiile se modifică, aceste
erori variază pe baza unei legi definite.
- Erori aleatoare. Sunt acele erori care variază imprevizibil, atât ca valoare absolută cât şi ca semn,
când se măsoară aceeaşi mărime, în mod repetat şi în condiţiii identice.
- Erori grosolane. Ele depăşesc considerabil erorile probabile, specifice condiţiilor date de
măsurare. În principiu, provin din citiri greşite, sau în cazuri mai grave, din alegerea unei metode
greşite de măsurare.


2. Repartiţia erorilor aleatoare de măsurare

Cea mai utilizată lege de repartiţie a erorilor aleatoare de măsurare este repartiţia normală, numită şi
legea lui Gauss, după numele descoperitorului ei. Densitatea de repartiţie a acestei legi este:
( )
( )
2 2
/
2
2
o ÷
t o
=
z
e z p
(1)
unde parametrul o (care este pozitiv) caracterizează precizia măsurătorilor.
Probabilitatea ca erorile aleatoare să cadă în intervalul ( )
1 1
, z z ÷ , în cazul unei repartiţii
aleatoare, se calculează cu ajutorul relaţiei:
( ) ( ) ( ) o u = < = < < ÷ / 2
1 1 1 1
z z z P z z z P
(2)
unde
( ) ( ) o < =
t
= u
}
÷
t z P dt e t
t
t
2
1
2
1
0
2 /
2
, cu t > 0
(3)
Funcţia u(t) se numeşte probabilitate integrală.
Probabilitatea ca erorile aleatoare să cadă în intervalul ( )
2 1
, z z , în cazul unei repartiţii aleatoare,
se calculează cu ajutorul relaţiei:
( ) ( ) ( ) o u ÷ o u = < < / /
1 2 2 1
z z z z z P
(4)
Probabilitatea ca erorile aleatoare să depăşească limitele o ± t , cu t > 0, în cazul unei repartiţii
aleatoare, se calculează cu ajutorul relaţiei:
( ) ( ) t t z P u ÷ = o > 2 1
(5)
In continuare, vom enumera câţiva indicatori ai preciziei de măsurare:
- Parametrul o, definit mai sus, se numeşte eroare medie pătratică de măsurare (eroare standard).
- Mărimea o
2
se numeşte dispersie a erorilor.
61
- Eroarea probabilă
o = µ 6745 , 0 , ( ) 5 , 0 2 = o u
- Eroarea medie absolută
( )
t o
= = 0
}
·
· ÷
2
2
dz z p z
- Măsura de precizie este definită de ecuaţia
2
1
o
= h

3. Metode de eliminare a erorilor grosolane

3.1. Metoda de eliminare pentru  cunoscut
Fie valoarea apărută neaşteptat notată prin x*, iar celelalte rezultate ale măsurătorilor x
1
, …, x
n
. Se
consideră în continuare media aritmetică
n
x x x
x
n
+ + +
=
...
2 1

şi se constituie raportul
( ) n n
x x
t
/ 1
*
+ o
÷
=
Pentru valoarea obţinută a acestui raport, se calculează probabilităţile 1-2u(t), de unde se va obţine
probabilitatea ca acest raport să ia întâmplător o valoare mai mare sau egală cu t. Dacă valoarea
obţinută este mai mică decât ceea ce se numeşte probabilitate de excludere, atunci cantitatea apărută
neaşteptat se consideră a fi o eroare grosolană.
Pentru probabilitatea de excludere, există următoarele 3 nivele:
- Nivelul 5%, pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât 0,05.
- Nivelul 1%, pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât 0,01.
- Nivelul 0,1%, pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât
0,001.

3.2. Metoda de eliminare pentru  necunoscut
Dacă nu se cunoaşte o, atunci în locul său se foloseşte abaterea standard empirică
( )
¿
=
÷
÷
=
n
i
i
x x
n
s
1
1
1

Se calculează
s x x t /
*
÷ =
şi se compară cu valorile din tabelul 2. Dacă pentru un număr n de observaţii, acest raport se află între
două valori critice cu siguranţele P
1
şi P
2
> P
1
, atunci cu o siguranţă mai mare decât P
1
se poate
considera că valoarea respectivă conţine o eroare grosolană şi se poate decide eliminarea ei din lotul de
prelucrare.




62
Tabel 1. Valori ale probabilităţii (t).

t u(t) t u(t) t u(t)
2.5 0,49379 3.6 0,499841 4.7 0,4999987
2.6 0,49534 3.7 0,499892 4.8 0,4999992
2.7 0,49653 3.8 0,499927 4.9 0,4999995
2.8 0,49744 3.9 0,49952 5.0 0,4999997
2.9 0,49813 4.0 0,499968
3.0 0,49865 4.1 0,499979
3.1 0,49903 4.2 0,499987
3.2 0,49931 4.3 0,499991
3.3 0,49552 4.4 0,499995
3.4 0,49966 4.5 0,4999966
3.5 0,499767 4.6 0,4999979

3.3. Criteriile (testele) Chouvenet, Irwin, Ramonovoski

Există un număr de criterii (teste) care, pentru eliminarea erorilor grosolane, în care se pleacă de la un
şir de date x
1
, x
2
, .., x
n
, ordonate crescător sau descrescător, în ideea că extemităţile şirului sunt
susceptibile de a fi afectate de astfel de erori. De aceea, ele se verifică şi, dacă îndeplinesc condiţia de
eliminare, valoarea testată x
t
se elimină din şirul de date. În şirul de n-1 de valori rămase, se face o nouă
testare, şi se continuă procedura, până se elimină complet valorile suspecte.
În această categorie de teste se încadrează criteriile Chouvenet, Irwin, Ramonovoski. Dintre
acestea, vom descrie aici criteriul Chouvenet. Fie cã asupra unei mãrimi fizice x s-au efectuat n
mãsurãri, şi ca rezultat se obţin valorile x
1
, x
2
, ..., x
n
.
- Se calculeazã media de selecţie x şi media pãtraticã s a abaterilor individuale.:
¿
=
=
n
i
i
x
n
x
1
1
, ( )
¿
=
÷ =
n
n
i
x x
n
s
1
2
1

- Apoi se calculeazã limitele domeniului de toleranţã:
s Z x x
q
+ =
min
, s Z x x
q
+ =
max
,
unde Z
q
= Z
q
(n) este un coeficient care se ia din tabelul 3.

Orice mãrime x
k
care nu aparţine intervalului (x
min
, x
max
) trebuie eliminatã, ea fiind o valoare aberantã.

Aplicaţie

Într-o secţiune a unei conducte se fac măsurători de viteze. Pentru o prelucrare eficientă, măsurătorile
se execută în punctele 1, 2,…, n alese astfel încât aria secţiunii să fie împărţită în arii incrementale
egale (vezi de exemplu Fig. 1.2, de la Lucrarea nr. 1). Fie că vitezele măsurate sunt:

V
1
= 15; V
2
= 13,8; V
3
= 12,6; V
4
= 11; V
5
= 9,8; V
6
= 8; V
7
= 6; V
8
= 3,4 [m/s]


63


Tabel 2. Valorile critice t
n
(P) pentru eliminarea valorilor excepţionale x*
(n este numărul rezultatelor acceptate, iar P este nivelul de încredere).

n P = 0,95 P = 0,98 P = 0,99 P = 0,999
5 3,04 4,11 5,04 9,43
6 2,78 3,64 4,36 7,41
7 2,62 3,36 3,96 6,37
8 2,51 3,18 3,71 5,73
9 2,43 3,05 3,54 5,31
10 2,37 2,96 3,41 5,01
11 2,33 2,89 3,31 4,79
12 2,29 2,83 3,23 4,62
13 2,26 2,78 3,17 4,48
14 2,24 2,74 3,12 4,37
15 2,20 2,71 3,08 4,28
16 3,04 2,68 3,04 4,20
17 2,18 2,66 3,01 4,13
18 2,17 2,64 2,98 4,07
20 2,145 2,602 2,932 3,979
25 2,105 2,541 2,852 3,819
30 2,079 2,503 2,802 3,719
35 2,030 2,476 2,768 3,652
40 2,048 2,456 2,742 3,602
45 2,038 2,441 2,722 3,565
50 2,030 2,429 2,707 3,532
60 2,018 2,411 2,683 3,492
70 2,009 2,399 2,667 3,462
8 2,003 2,389 2,655 3,439
90 1,998 2,382 2,646 3,423
100 1,994 2,377 2,639 3,409
·
1,960 2,326 2,576 3,291

Tabel 3. Variaţia coeficientului Z
q
funcţie de numãrul de mãsurãtori n.

n Z
q
n Z
q

6 1,73 16 2,16
7 1,80 17 2,18
8 1,86 18 2,20
9 1,92 19 2,22
10 1,96 20 2,24
11 2,00 21 2,26
12 2,04 22 2,28
13 2,08 23 2,29
14 2,10 24 2,31
15 2,13 25 2,33
64
Pentru cazul nostru:
¿
=
= =
n
i
i
V
n
V
1
95 , 9
1
m/s (media de selecţie coincide, în aceastã metodã de
mãsurare a vitezelor, cu viteza medie). Din tabelul 3, pentru n = 8 şi Z
q
= 1,86 se calculeazã:

V V Z m s
q min
, , , , / = ÷ = ÷ · =  9 95 1 86 3 7212 3 029

V V Z m s
q max
, , , , / = ÷ = + · =  9 95 1 86 3 7212 16 871

Deoarece
| | V V V i
i
e s s
min max
, ,1 8 , rezultã, conform criteriului lui Chouvenet, cã în şirul de viteze
mãsurate nu existã nici o valoare aberantã.


4. Determinarea parametrilor formulelor empirice prin metoda celor mai mici pătrate

Dacă (x
0
, y
0
), (x
1
, y
1
), …, (x
n
, y
n
) provin dintr-un set de măsurători şi se caută o funcţie f prin care să se
descrie analitic dependenţa y de x, atunci se poate folosi metoda celor mai mici pătrate. Ideea este de
a minimiza expresia:
( ) | |
¿
=
÷ =
n
k
n k k
a a a x f y S
1
2
1 0
,..., , ;
(6a)
unde a
0
, a
1
, …, a
n
sunt parametri care trebuie determinaţi.
Dacă măsurătorile s-au făcut cu precizie inegală, adică cu dispersii diferite, atunci suma trebuie
considerată sub forma:
( ) | |
k
n
k
n k k
w a a a x f y S
¿
=
÷ =
1
2
1 0
,..., , ;
(6b)
unde w
k
sunt ponderi de măsurare.

2 2
2
2
1
2 1
1
: ... :
1
:
1
: ... : :
n
n
w w w
o o o
=
Determinarea parametrilor a
0
, a
1
, …, a
n
care minimizează funcţia S se face prin rezolvarea sistemului
de ecuaţii:
0 =
c
c
k
a
S
, k = 0, 1, …, n
(7)

a. Aflarea parametrilor corespunzători unei funcţii liniare

În cazul unei funcţii liniare, dreapta corespunzătoare în grafic trece totdeauna prin punctul ( ) y x, :
¿
¿
=
=
=
n
k
k
n
k
k k
w
w x
x
1
1
,
¿
¿
=
=
=
n
k
k
n
k
k k
w
w y
y
1
1

(8)
De aceea, ecuaţia acestei drepte se poate scrie
( ) x x a y y ÷ = ÷
(9)
parametrul a fiind determinat cu relaţia
65
( )
2
2
2
x x
y x x
a
÷
÷
=
(10)
unde
¿
¿
=
=
=
n
k
k
n
k
k k
w
w x
x
1
1
2
2
,
¿
¿
=
=
=
n
k
k
n
k
k k k
w
w y x
xy
1
1


(11)
Dacă toate măsurătorile se fac cu acceaşi precizie, atunci toate ponderile sunt egale cu 1: 1 =
k
w ,
pentru k = 1, 2, …, N. În acest caz formulele anterioare se simplifică, după cum urmează:
N
x
x
n
k
k ¿
=
=
1
,
N
y
y
n
k
k ¿
=
=
1
,
N
x
x
n
k
k ¿
=
=
1
2
2
,
N
y x
xy
n
k
k k ¿
=
=
1

(13)


b. Determinarea parametrilor corespunzători unei funcţii de gradul doi

Pentru o funcţie de gradul doi, c bx ax y + + =
2
, parametrii a, b şi c se determină din sistemul de
ecuaţii:
¿ ¿ ¿ ¿
= = = =
= |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
n
k
k k k
n
k
k k
n
k
k k
n
k
k k
w y x c w x b w x a w x
1
2
1
2
1
3
1
4

¿ ¿ ¿ ¿
= = = =
= |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
n
k
k k k
n
k
k k
n
k
k k
n
k
k k
w y x c w x b w x a w x
1 1 1
2
1
3

¿ ¿ ¿ ¿
= = = =
= |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
n
k
k k
n
k
k
n
k
k k
n
k
k k
w y c w b w x a w x
1 1 1 1
2

(14)


5. Dependenţe stochastice între variabile. Corelaţii liniare

Dacă se execută măsurători asupra unor variabile şi dacă fiecare este supusă unei împrăştieri aleatoare
(cu alte cuvinte necontrolabilă), trebuie făcută o analiză a legii medii de comportare a unei variabile
faţă de cealaltă. Ceea ce se obţine este curba de regresie. Dacă această curbă este o dreaptă, ea se
numeşte curbă de regresie.
Pentru două variabile x şi y, dreapta de regresie a lui y asupra lui x are ecuaţia
( ) x x r y y
x
y
÷
o
o
= ÷
(15)
unde
( )
¿
=
÷ = o
n
i
i x
x x
n
1
2
1
, ( )
¿
=
÷ = o
n
i
i i y
y y
n
1
2
1
,
y x
C
r
o o
= , y x y x
n
C
n
i
i i
÷ =
¿
=1
1

(16)
Coeficientul
x y x y
r b o o = /
,
se numeşte coeficient de regresie a lui y asupra lui x.
66
În cazul mai multor variabile, problema devine a corelaţiei liniare multiple. Dacă se consideră
variabilele x, y şi z, atunci planul de regresie al lui z în raport cu variabilele x şi y este definit de :
( ) ( ) y y b x x b z z
y z x z
÷ + ÷ = ÷
/ /

(17)
unde coeficienţii de regresie sunt daţi de
x
z
xy
yz xy xx
x z
s
s
r
r r r
b ·
÷
÷
=
2
/
1
,
x
z
xy
xz xy yx
y z
s
s
r
r r r
b ·
÷
÷
=
2
/
1

(18)
coeficienţii de corelaţie sunt daţi de
( )( )
( )
y x
n
i
i i
xy
s s n
y y x x
r
1
1
÷
÷ ÷
=
¿
=
,
( )( )
( )
z x
n
i
i i
xz
s s n
z z x x
r
1
1
÷
÷ ÷
=
¿
=
,
( )( )
( )
z y
n
i
i i
yz
s s n
z z y y
r
1
1
÷
÷ ÷
=
¿
=


(19)
iar dispersiile empirice sunt date de expresiile:
( )
1
1
2
÷
÷
=
¿
=
n
x x
s
n
i
i
x
,
( )
1
1
2
÷
÷
=
¿
=
n
y y
s
n
i
i
y
,
( )
1
1
2
÷
÷
=
¿
=
n
z z
s
n
i
i
z

(20)


6. Metode de determinare a parametrilor care intră neliniar în formule empirice
Dacă o formulă empirică depinde neliniar de mai mulţi parametri, atunci
determinarea lor prin metoda celor mai mici pătrate devine laborioasă. În
astfel de cazuri, se încearcă liniarizarea problemei.

6.1. Metoda nivelării pentru cazul a doi parametri
Metoda nivelării constă în aducerea formulei empirice ( ) b a x f y , ; = la forma
| + o = X Y (21)
ceea ce se realizează prin schimbarea convenabilă a parametrilor.
Apoi, parametrii o şi | se determină conform celor expuse la metoda celor mai mici pătrate -
formula (10) pentru o - iar a şi b se determină funcţie de o şi |.
- Fie astfel funcţia putere
b
ax y = . Cu transformarea logaritmică: x b a y ln ln ln + = şi notând: X =
lnx şi Y = lny, se obţine (21), cu o = b, | = lna.
- Fie acum funcţia exponenţială
bx
ae y = . Folosim din nou o transformare logaritmică:
x b a y ln ln ln + = şi notând: X = x şi Y = lny, se obţine (21), cu o = b, | = lna.
- Pentru
ax
be a
y
÷
+
=
1
, se foloseşte transformarea: X = exp(-x) şi Y = 1/y.

Observaţie. În cele mai sus descrise, aplicarea procedurii celor mai mici pătrate se face asupra
variabilelor transformate (X, Y) şi nu asupra celor fizice (x, y), de aceea rezultatele obţinute pot fi
folosite ca prime aproximaţii pentru aproximaţii mai bune ale parametrilor.


67
6.2. Metoda nivelării pentru cazul a trei parametri

Să considerăm formula: c e ax y
b
+ = . Parametrul c se determină aproximativ cu expresia:
2 3 1
2
2 2 1
2y y y
y y y
c
÷ +
÷
=
(22)
unde y
1
, y
2
şi y
3
sunt valorile funcţiei y pentru valorile argumentului x în progresie geometrică. Valorile
x
1
şi x
2
pot fi alese arbitrar, dar pentru micşorarea erorii de determinare a lui c este recomandabil ca
aceste valori să fie alese mai depărtate una de cealaltă. O dată determinat parametrul c, se aplică
transformarea
x X ln = , ( ) c y Y ÷ = ln
cu care se obţine dependenţa liniară cu doi parametri
| + = bX Y ,
unde | = lna, pentru care coeficienţii se determină conform celor mai sus precizate.


68
ALGORITMI DE CALCUL

Lucrarea nr. 1: Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl























































START
Citeşte:
µ
0aer
=1.293 [kg/m
3
]
µ
apă
= 1000 [kg/m
3
]
T
0
=273.15 [K]
g=9.81 [m/s
2
]; C = 111
p
0
=760 [mm Hg]
D = 276 [mm]
d = 200 [mm]
(
¸
(

¸

·
· = q
÷
s m
kg
aer
5
0
10 712 , 1
n = 20
Citeşte:
t
aer
[°C]; p
aer
[mm Hg]
m
| |
aer aer
t T K T + =
0


aer
aer
aer aer
T
T
p
p
m
kg
0
0
0
3
µ =
(
¸
(

¸

µ
2 / 3
0
0
0
|
|
.
|

\
|
·
+
+
· q =
(
¸
(

¸

·
q
T
T
C T
C T
s m
kg
aer
aer
aer aer

aer
aer
aer
s
m
µ
q
=
(
¸
(

¸

v
2

1
Citeşte:
| | m 1, j , = ÷
j
t
k
| | m 1, j , = ÷
j
d
k
| | m 1, j , = mm l
j
d
| | n i mm l
i j
t
, 1 m; 1, j ,
,
= =
69























Da


Nu
































1
j:=1
| |
i j j i j
t t t
l k mm h
, ,
apa · =
3
,
10 1 2
,
÷
· ·
|
|
.
|

\
|
÷
µ
µ
=
(
¸
(

¸

i j
t
aer
apa
i j
h g
s
m
V

i:=i+1
i s n
2
i:=1
n
V
s
m
V
n
i
i j
m
j
¿
=
=
(
¸
(

¸

1
,

( )
j
m aer j
V
D
s
kg
m
4
10
2
3 ÷
· t
µ =
(
¸
(

¸


| |
j j j
d d d
l k mm h · = apa
| |
3
2
10 1 2
÷
· ·
|
|
.
|

\
|
÷
µ
µ
· |
.
|

\
|
= ÷ o
j
j
d
aer
apa
m
j
h g
V
d
D

| |
aer
m
j
D V
j
v
· ·
= ÷
÷3
10
Re
j:=j+1
j s m
70


























































2
Scrie:
l
t
[mm al]; h
t
[mm apa]; V [m/s]
Trasează:
m = f(h
d
)
o = f(Re)
STOP
Scrie:
p
aer
[mm Hg]; t
aer
[°C]; µ
aer
[kg/m
3
]
q
aer
[kg/m
3
]; u
aer
[m
2
/s]
Scrie:
k
t
[-]; k
d
[-]
V
m
[m/s]; m [kg/s]
l
d
[mm al]; h
d
[mm apa]
o [-]; Re [-]
71
Lucrarea nr. 3: Studiul pierderilor energetice la curgerea forţă a fluidelor

























































START
1
Citeşte:
µ
apă
= 1000 [kg/m
3
]
g = 9.81 [m/s
2
]; L
I
= 1660 [mm]
L
II
= 1000 [mm]; L
III
= 1920 [mm]
L
IV
= 670 [mm]; L
V
= 670 [mm]
L
V
’ = 50 [mm]; d
I
= 52,5 [mm]
L
V
’’ = 500 [mm]; d
II
= 41,25 [mm]
d
III
= 52,5 [mm]; d
IV
= 80,5 [mm]
d
V
= 52,5 [mm]
Citeşte:
] [m
3
I
V A , At
I
[s]
] [m
3
III
V A , At
III
[s]
| | mm h
I
1
; | | mm h
I
2
; | | mm h
II
1

| | mm h
II
2
; | | mm h
III
1
; | | mm h
III
2

n

Citeşte:
n 1, i ], [m
3
= A
i
IV
V
| | n 1, i , = A s t
i
IV

| | n 1, i ,
1
= mm h
i
IV

| | n 1, i ,
2
= mm h
i
IV

n 1, i ,
2
1
=
(
¸
(

¸

cm
kgf
p
i
M

n 1, i ,
2
2
=
(
¸
(

¸

cm
kgf
p
i
M

72



























































1
2
I
I
I
t
V
s
m
Q
A
A
=
(
¸
(

¸

3

( )
2
3
10
4
÷
· t
=
(
¸
(

¸

I
I
I
d
Q
s
m
V
| | ( )
3
2 1
2
10
2
÷
· ÷ = ÷ ì
I I
I I
I
I
h h
V
g
L
d

I
III
III
t
V
s
m
Q
A
A
=
(
¸
(

¸

3

2
3
III
II
Q
s
m
Q =
(
¸
(

¸

( )
2
3
10
4
÷
· t
=
(
¸
(

¸

II
II
II
d
Q
s
m
V
| | ( )
3
2 1
2
10
2
÷
· ÷ = ÷ ì
II II
II II
II
II
h h
V
g
L
d

( )
2
3
10
4
÷
· t
=
(
¸
(

¸

III
III
III
d
Q
s
m
V
| | ( )
3
2 1
2
10
2
÷
· ÷ = ÷ ,
III III
III
s
h h
V
g

73


































Da


Nu





















2
i:=1
i
i
i
IV
IV
IV
t
V
s
m
Q
A
A
=
(
¸
(

¸

3

( )
2
3
10
4
÷
· t
=
(
¸
(

¸

IV
IV
IV
d
Q
s
m
V
i
i

( )
2
3
10
4
÷
· t
=
(
¸
(

¸

V
IV
V
d
Q
s
m
V
i
i

| | ( )
(
(
¸
(

¸

ì ÷ · ÷ +
÷
= ÷ ,
÷
g
V
d
L
h h
g
V V
V
g
i
i i
i i
i
i
IV
IV
IV
I IV IV
IV V
V
d
2
10
2
2
2
3
2 1
2 2
2
| |
(
(
¸
(

¸

+
ì ÷ · ·
µ
÷
= ÷ ,
g
V
d
L L
g
p p
V
g
i i i
i
i
V
V
V V
I
apa
M M
V
R
2
10 81 , 9
2
2
' ' '
4
2 1
2


i:=i+1
i s n
Scrie:
] [m
3
I
V A , At
I
[s]; Q
I
[m
3
/s];
| | mm h
I
1
; | | mm h
I
2
; V
I
[m/s]; ì
I
[-];
] [m
3
III
V A , At
III
[s]; Q
II
[m
3
/s];
| | mm h
II
1
| | mm h
II
2
; V
II
[m/s]; ì
II
[-];
Q
III
[m
3
/s]; | | mm h
III
1
; | | mm h
III
2
; V
III
[m/s]; ,
s
[-];
] [m
3
IV
V A ; At
IV
[s]; Q
IV
[m
3
/s]; Q
V
[m
3
/s];
| | mm h
IV
1
; | | mm h
IV
2
; V
IV
[m/s]; V
V
[m/s]; ,
d
[-];
(
¸
(

¸

2 1
cm
kgf
p
M
;
(
¸
(

¸

2 2
cm
kgf
p
M
; ,
R
[-]
STOP
74
Lucrarea nr. 4: Studiul ejectorului subsonic apă - apă

























































START
Citeşte:
µ
apă
= 1000 [kg/m
3
]
g = 9.81 [m/s
2
]
d = 0,05 [m]
Citeşte:
n 1, i ], [m
3
= A
i
V
A | | n 1, i , = s t
i

| | n 1, i , = mm h
i
d

n 1, i ,
2
=
(
¸
(

¸

cm
kgf
p
i
m

n 1, i ,
2
=
(
¸
(

¸

cm
kgf
p
i
am

1
75














































Da


Nu









1
i:=1
i
i
am
t
V
s
m
Q
i
A
A
=
(
¸
(

¸

3

2
4
d
Q
s
m
V
i
i
am
am
t
=
(
¸
(

¸

| |
g
V
g
p
z m H
i i
i
am
apa
am
a a
2
10 81 , 9
apa
2 4
+
· µ
· ·
+ =
( )
i i
d m
h f
s
Q =
(
¸
(

¸

3
m

i i i
m am a
Q Q Q ÷ =
| |
i
i
m
a
i
Q
Q
u = ÷
2
4
d
Q
s
m
V
i
i
m
m
t
=
(
¸
(

¸

| |
g
V V
g
p p
m H
i i i i
i
am m
apa
am m
m
2
10 81 , 9 apa
2 2
4
÷
+ · ·
· µ
÷
=

| | 100 % · · = q
i
i
m
a
i i
H
H
u
i:=i+1
i s n
2
76


























































Scrie:
z
a
[m]
AV [m
3
]; At [s]; Q
am
[m
3
/s]
h
d
[mm]; Q
m
[m
3
/s]; Q
a
[m
3
/s]; u [-]
p
m
[kgf/cm
2
]; p
am
[kgf/cm
2
]; V
m
[m/s]; V
am
[m/s]
H
a
[m apă]; H
m
[m apă]; q [%]
Trasează:
q = f(u)
STOP
2
77
Lucrarea nr. 6: Ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe centrifugale
din ansamblul serie/paralel
























































START
Citeşte:
µ
apă
= 1000 [kg/m
3
]
g = 9.81 [m/s
2
]
d
a
= d
r
= 0,05 [m]
z
m
= 0,84 [m]; z
v
= 0,32 [m]
z
e
= 0,15 [m]
n
Citeşte:
n 1, i ], [m
3
= A
i
V
| | n 1, i , = A s t
i

n 1, i ,
2
=
(
¸
(

¸

cm
kgf
p
i
r

n 1, i ,
2
=
(
¸
(

¸

cm
kgf
p
i
v

| | n 1, i , = kW N
i
a

N
a
se citeste la trusa
wattmetrica
1
H
g
[m apă] = z
m
– z
v
– z
e

78





































Da


Nu


















1
i:=1
i
i
i
t
V
s
m
Q
A
A
=
(
¸
(

¸

3

2
4
r
i
e
d
Q
s
m
V
i
t
=
(
¸
(

¸

2
4
a
i
i
d
Q
s
m
V
i
t
=
(
¸
(

¸

| |
g
V V
g
p p
H m H
i i i i
i e
apa
v r
g i
2
10 81 , 9 apa
2 2
4
÷
+ · ·
· µ
÷
+ =
| |
3
10
÷
· · · · µ =
i i apa u
H Q g kW N
i

| | 100 % · = q
i
i
a
u
i
N
N

i:=i+1
i s n
Scrie:
AV [m
3
]; At [s]; Q [m
3
/s]; V
e
[m/s]; V
i
[m/s];
p
r
[kgf/cm
2
]; p
v
[kgf/cm
2
];
H [m apă]; N
u
[kW]; q [%]
Trasează:
H = f(Q); N
u
= f(Q)
q = f(Q)
STOP
79
Lucrarea nr. 7: Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic
radial (Ventilator centrifugal)
























































START
Citeşte:
µ
0aer
=1.293 [kg/m
3
]
µ
apă
= 1000 [kg/m
3
]
T
0
=273.15 [K]
g=9.81 [m/s
2
]
p
0
=760 [mm Hg]
A
1
= 0,031416 [m
2
]
A
2
= 0,025375 [m
2
]
A
3
= 0,0185 [m
2
]
Az = z
2
– z
1
= 0,5 [m]
Citeşte:
µ
lp
[kg/m
3
]
taer [°C]; p
aer
[mm Hg];
n
| |
aer aer
t T K T + =
0


aer
aer
aer aer
T
T
p
p
m
kg
0
0
0
3
µ =
(
¸
(

¸

µ
H
g
[m aer] = Az
apa
aer
g
m H
µ
µ
· =
g
H apa] [
1
Citeşte:
| | n 1, i , apa = mm h
i
st

| | n 1, i , lp = mm h
i
din

80











































Da


Nu












1
i:=1
| |
3
10 aer
÷
·
µ
µ
=
i i
st
aer
apa
p
h m H
3
3
10 1 2
÷
· ·
|
|
.
|

\
|
÷
µ
µ
=
(
¸
(

¸

i i
din
aer
lp
h g
s
m
V
i i
v
A
A
s
m
V
3
2
3
2
· =
(
¸
(

¸

;
i i
v
A
A
s
m
V
3
1
3
1
· =
(
¸
(

¸

| |
g
V V
m H
i i
i
c
2
aer
2
1
2
2
÷
=
| |
3 3
/ A V s kg m
aer i
· · µ = 
| |
apa
aer
p p
i i
H m H
µ
µ
· = apa
| |
apa
aer
c c
i i
H m H
µ
µ
· = apa

| | | | | | | | apa apa apa apa m H m H m H m H
i i
c p g i
+ + =

] apa [mm H p = A
i:=i+1
i s n
Scrie:
p
aer
[mm Hg]; t
aer
[°C]; µ
aer
[kg/m
3
]
H
g
[m aer]; H
g
[m apă]
2
81


























































2
Scrie:
h
st
[mm apă]; H
p
[m aer]; H
p
[m apă]
h
din
[mm lp]; V
3
[m/s]; V
2
[m/s]; V
1
[m/s]
H
c
[m aer]; H
c
[m apă]; H [m apă]
Ap [mm apa]; m [kg/s]
Trasează:
Ap = f( m )
STOP
82
Lucrarea nr. 8: Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic
axial (Ventilator axial)
























































START
Citeşte:
µ
0aer
=1.293 [kg/m
3
]
µ
apă
= 1000 [kg/m
3
]
T
0
=273.15 [K]
g=9.81 [m/s
2
]
p
0
=760 [mm Hg]
Citeşte:
µ
lp
[kg/m
3
]
taer [°C]; p
aer
[mm Hg]
k
d
[-];k
t
[-];
n
| |
aer aer
t T K T + =
0


aer
aer
aer aer
T
T
p
p
m
kg
0
0
0
3
µ =
(
¸
(

¸

µ
1
Citeşte:
| | n 1, i , = mm l
i
d

| | n 1, i , = mm l
i
tot

83


























































1
i:=1
| |
i i
tot t tot
l k mm h · = A apa
| |
i i
d d d
l k mm h · = A apa
| | | | ( ) mm h f s kg m
i
d i
= / 
g h p
apa tot
· µ · A = A ]
m
daN
[
2


i:=i+1
i s n
Scrie:
p
aer
[mm Hg]; t
aer
[°C]; µ
aer
[kg/m
3
]
Scrie:
l
d
[mm al]; Ah
d
[mm al]
l
tot
[mm apa]; Ah
tot
[mm apa]
Ap [daN/m
2
]; m [kg/s]
Trasează:
Ap = f( m )
STOP
84
Lucrarea nr. 10: Studiul generatorului pneumatic volumic rotativ
(Rotocompresorul cu palete alunecătoare)
























































START
Citeşte:
µ
0aer
=1.293 [kg/m
3
]
T
0
=273.15 [K]
g=9.81 [m/s
2
]
p
0
=760 [mm Hg]
p
0
’=1.0332 [at]

Citeşte:
t
aer
[°C]; p
aer
[mm Hg]; n
Citeşte:
| | n 1, i , at sau /
2
= cm kgf p
i
s
| | n 1, i , = °C t
i
ac

| | n 1, i , = A mm h
i
d

i
a
N se citeste la trusa
wattmetrica
| |
aer aer
t T K T + =
0


aer
aer
aer aer
T
T
p
p
0
0
0
µ = µ
1
85











































Da



Nu











1
i:=1
| |
6 . 735
aer
s ac
p
p at p
i i
+ =

| |
i i
ac ac
t T k T + =
0

) ( ]
m
[
3
i
d i
h f
s
Q A =
i aer i
Q
s
kg
m · µ =
(
¸
(

¸


aer 0
3
m
µ
=
(
¸
(

¸

i
n
m
s
normali
Q
i


0
'
0
3
m
T
T
p
p
Q
s
Q
i
i
i i
ac
ac
n ps
=
(
¸
(

¸

| |
i i i
s ps u
p Q g kW N · · · =10
| | 100 % · = q
i
i
a
u
i
N
N

i:=i+1
i s n
Scrie:
p
aer
[mm Hg]; t
aer
[°C]; µ
aer
[kg/m
3
]
2
86



























































2
Scrie:
p
s
[at]; p
ac
[at]; t
ac
[°C]; T
ac
[K]; Ah
d
[mm];
Q[m
3
/s]; m [kg/s]; Q
n
[normali m
3
/s];
Q
ps
[m
3
/s]; N
u
[kW]; q[%]
Trasează:
Q
ps
= f(p
s
); N
u
= f(p
s
);
q = f(p
s
)
STOP
87
ANEXE

Anexa 1.

MANOMETRUL DIFERENŢIAL CU BRAŢ ÎNCLINAT

Mãsurarea diferenţelor de presiune foarte mici se fac cu un dispozitiv piezometric cunoscut sub numele
de micromanometru diferenţial cu braţ înclinat.






















Fig. A.1. Micromanometru.

In Fig. A1 este reprezentat un micromanometru, în vedere spaţială. Legenda acestei figuri este:

RZ – rezervor, TA – talpă aparat, BI – braţ înclinat cu gradaţie milimetricã, BR – buton reglare,
PM – picioare reglabile, pe filet, FL – furtune de legãturã la prizele de presiune

Lichidul piezometric este un lichid de greutate specificã micã, din categoria alcoolilor. Braţul înclinat
are rolul de a mãri sensibilitatea de mãsurã a aparatului şi în principal înclinarea se face la poziţii fixe,
poziţia braţului fiind fixate de un ştift. Fiecãrei poziţii îi corespunde o valoare k = 1/2, 1/5, 1/10 şi 1/25
(patru poziţii fixe în acesată construcţie).

Pregãtirea mãsurãrii se face verificând şi corectând
- planeitatea de aşezare a aparatului ;
- aducerea la zero a nivelului lichidului, în braţ piezometric prin scufundarea unui volum metalic
legat de butonul superior al rezervorului. Scufundarea şi ridicarea acestui volum, prin rãsucirea
butonului face ca, datoritã principiului vaselor comunicante, lichidul sã urce şi sã coboare şi în
braţul înclinat.

88

Relaţiile de calcul pentru determinarea diferenţelor de presiune are în vedere cã o diferenţã de presiune
p p p
1 2
÷ = A produce o denivelare între rezervor şi tubul înclinat
( ) ( ) o |
.
|

\
| A
+ µ = o A + µ = A + µ = ÷ sin 1 sin
2 1
l
l
l g l l g h h g p p
p p p
l l l

(A1.1)
unde o este unghiul de înclinare a braţelor, iar Ah este coborârea nivelului în rezervor faţã de poziţia de
egalitate a presiunii la cele 2 prize. Totdeauna, priza de presiune mai mare se conectează la rezervor.
Mărimea l este mãsuratã pe tubul înclinat pornind de la zero. Pentru determinarea lui Al apelãm la
principiul conservãrii masei, adicã
l
S
d
h l
d
h S
4 4
2 2
t
= A ¬
t
= A ·
(A1.2)
















Fig. A2. Schemă de calcul a micromanometrului.

iar
|
|
.
|

\
| t
+ o µ = ÷
S
d
l g p p
lp
4
sin
2
2 1
,
o
A
= A
sin
h
l
(A1.3)
sau, printr-un mic artificiu,
l g k
S
d
l g p p
apã
apã
lp
apã
µ =
µ
µ
|
|
.
|

\
| t
+ o µ = ÷
4
sin
2
2 1

(A1.4)
unde k, coeficientul de poziţie pentru braţ, este dat de expresia :
apã
lp
S
d
k
µ
µ
|
|
.
|

\
| t
+ o =
4
sin
2

(A1.5)
cu alte cuvinte, se face corecţia de înclinare, corecţia funcţionalã, dar şi conversia alcool-apã, apa
fiind o unitate utilizatã mai frecvent în laborator şi având ca valoare 1 mm H
2
O ¬ 9,81 N/m
2
.






89


Anexa 2.

ELEMENTE DE CALCUL PENTRU ROTOCOMPRESORUL CU PALETE
ALUNECATOARE

Volumul V între două palete vecine, vector, carcasă şi capace variază în funcţie de poziţie, dar putem
determina capacitatea pompei (volumul deplasat pe o rotaţie) având în vedere că: ( ) V z V V
C
= ÷
max min
,
unde z este numărul de palete. Folosind Fig.A2a, se construieşte funcţia
( ) ( ) ( )
} }
t
+ |
t
÷ |
t
+ |
t
÷ |
| ÷ µ = |
+ µ
÷ µ = |
2
2
2 2
2 2
d r
b
d
r
r b V
z
z

(A2.1)

































Fig. A2. Schemă principială pentru calculul debitului compresorului cu palete alunecătoare.


90
Avem însă posibilitatea exprimării lui ( ) ¢ µ din aceleaşi considerente geometrice.
( ) ( ) | c ÷ + | c = | + | c = | µ
2 2
sin 1 cos cos cos R R
(A2.2)
Prin dezvoltarea în serie a radicalului, reţinerea primilor doi termeni ai seriei şi neglijarea puterilor
superioare ale lui c, unde c = e/R,
( ) ( ) ¢ c + ¢ c + ~ ¢ µ 2 cos cos 2 1
2 2 2
R
(A2.3)
Rezolvarea integralei pentru calculul lui ( ) | V conduce la expresia
( )
(
¸
(

¸

|
t c
+ |
t
c +
|
|
.
|

\
|
÷
t
= | cos
2
sin
2
cos
2
sin 2 1
2
2
2
2
2
z z R
r
bR V
(A2.4)
După cum arată şi fig. (A3b), maximul lui ( ) | V se obţine pentru | = 0, iar minimul lui ( ) | V se obţine
pentru ¢ = t, deci:
( )
z
R z b V V z V
C
t
c = ÷ = sin 4
2
min max

(A2.5)
şi debitul mediu calculat pe baza capacităţii
( )
(
¸
(

¸

|
t
|
|
.
|

\
| c
+ | |
.
|

\
| t
c +
|
|
.
|

\
|
÷
t
= | cos
2
sin
2
cos sin 2 1
2
2
2
2
2
z z R
r
bR V
(A2.6)
z
R z b V n Q
C m
t
c e
t
= = sin
2
2

(A2.7)
unde turaţia n se exprimă în [rot/s]. Cunoscând câteva elemente de geometrie internă putem determina
debitul mediu teoretic, şi apoi putem să-l comparăm cu cel experimental.















LUCRAREA NR.1 ETALONAREA DIAFRAGMEI CU AJUTORUL TUBULUI PITOT-PRANDTL 1.1. Generalităţi şi scopul lucrării Măsurarea vitezelor şi debitelor de fluide se poateface cu aparate şi dispozitive bazate pe diverse principii şi metode, cum ar fi:  principiul ştrangulării curentului de fluid, adică reducerea secţiunii de trecere a fluidului şi provocarea unei căderi de presiune (tubul Pitot-Prandtl, diafragma, ajutajul, tubul confuzor);  principiul variaţiei presiunii dinamice a fluidelor în mişcare prin conducte (rotametrul);  principiul măsurării vitezelor şi debitelor pe baza variaţiei temperaturii fluidelor aflate în mişcare (termoanemometrul);  metode tahometrice (măsurarea debitelor se face prin transformarea vitezei de rotaţie a unei turbine, antrenată de fluidul care curge printr-o conductă, într-un semnal electric printr-un procedeu tahoinductiv);  principii magnetoinductive (aceste dispozitive se folosesc pentru determinarea debitelor gravimetrice);  metode magnetohidrodinamice (folosite pentru măsurarea debitelor lichidelor a căror rezistivitate volumică este mai mică decât 105 /cm5);  metode acustice şi ultrasonice (se folosesc trenuri de unde sonore sau ultrasonore pentru măsurarea vitezei de curgere, pe baza determinării efectului fluxului de fluid asupra fasciculului de unde); Lucrarea de faţă îşi propune măsurarea vitezelor cu ajutorul tubul Pitot-Prandtl şi a debitului folosind diafragma. 1.2. Instalaţia experimentală Schema simplificată a instalaţiei experimentale este reprezentată în fig. 1.1. Legenda figurii este : VA - ventilator axial; CR - conducta de refulare ; TPP - tub Pitot-Prandtl ; D – diafragmă ; F - clapetă fluture de capăt pentru reglarea debitului ; MN - micromanometre cu braţ înclinat : un micromanometru este ataşat la prizele de presiune aval-amonte ale diafragmei (MND), iar un altul este conectat la tubul Pitot-Prandtl (MNP).

Fig. 1.1. Schema simplificată a instalaţiei.
1

1.3. Elemente teoretice O ştrangulare a secţiunii de curgere a unui fluid printr-o conductă are ca efect o scădere a presiunii, proporţională cu debitul de fluid. Aparatele pentru măsurarea debitului bazate pe acest rpincipiu presupun existenţa unui element primar similar din punct de vedere geometric cu un alt element primar etalonat direct şi realizat la fel ca acesta (element normalizat) şi elemente secundare pentru măsurarea căderii de presiune şi parametrilor fluidului pentru ca în final se poată calcula debitul de fluid. În lucrarea de faţă, fluidul care curge prin instalaţie este aerul ambiant. Debitul masic se calculeazã cu ajutorul formulei (STAS - 7347 - 83): (1) d 2  m   2 aer p 4 unde   m [kg/s] este debitul masic ;   coeficientul de debit (adimensional);   este coeficientul de detentă, valorile acestui coeficient sunt supraunitare, dar aici se va aproxima   1;  d [m] - diametrul orificiului dispozitivului de strangulare;  p [N/m2] căderea de presiune pe diafragmă ;  aer [kg/m3] este densitatea aerului, în amonte de diafragmă, care se calculează cu formula : (2) p T  aer   0aer aer 0 p 0 Taer Căderea de presiune pe diafragmă se poate determina cu un piezometru (micromanomatre) cu braţ înclinat folosind relaţia : (3) p   lp   aer ghd în care  lp este densitatea lichidului piezometric, iar denivelarea lichidului piezometric în braţul înclinat al piezometrului ataşat diafragmei este: (4) hd  l d k d unde ld este lungimea coloanei de lichid piezometric în braţul înclinat, iar kd – constanta corespunzătoare poiţiei braţului înclinat. Rezultă : (5)   lp  d 2  hd   m  aer 2 g   1 4   aer  Determinarea pe cale experimentalã a coeficientului de debit  se poate face calculând printr-o altă metodă valoarea debitului masic. Una dintre metode se bazează pe explorarea câmpului de viteze cu ajutorul tubului Pitot-Prandtl. În acest sens, se pleacă de la următoarea expresie a debitului masic : (6) D 2  m   aer Q   aerVmed 4 unde Q   VdA  Vmed A este debitul volumetric, iar Vmed  1 / A VdA - viteza medie, A fiind aria
S S

suprafeţei secţiunii de trecere. Pentru determinarea vitezei medii se împarte suprafaţa secţiunii conductei în n sectoare inelar,e fiecare cu aceeaşi arie Ai  A0 cu i  1,2,...n , deci : A  nA0 . Vom avea în acest caz:

2

Vom avea: (8)   lp  Vi  2 g     1ht  aer  în care denivelarea în braţul înclinat al piezometrului ataşat tubului Pitot-Prandtl este ht  l t k t . 1. Din egalitatea expresiilor (5) şi (6) rezultã: 2 (9) D   Vm d    lp  2 g    1hd   aer  1. d = 200 mm. p0 = 760 mm col Hg (presiunea) . se va face cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl.293 kg/m3 (densitatea aerului).n n n Vi Ai Vmed  n 1 A0  Vi  i 1 V  i 1 (7) i A nA0 n Fig.  Valori atmosferice în condiţii normale : 0 aer = 1. T0 = 273 K (temperatura).712  10 5 kg/(ms) (coeficientul de vâscozitate dinamicã).  lp = 1000 kg/m3 (densitatea lichidului piezometric). Date de intrare  D = 276 mm. 3 . 0 aer = 1.2 Măsurarea vitezelor în punctele cotate prin x (ale căror valori sunt date de Tabelul 1).4.

3 118 213.5. 22.3 62. vâscozitatea dinamică cu formula: 4 . paer = … mm Hg Tabel 1.3 94.3 118 213. 7.2 Oriz.2 22..1.5 268.6 40. 0 C .3 94..3 258..5 Vmed [m/s]  m [kg/s] kd ld [mm] hd [mm]  [-] Re [-] I II III lt [mm] ht [mm] Vi [m/s] lt [mm] ht [mm] Vi [m/s] lt [mm] ht [mm] Vi [m/s] după care se calculează :   aer cu formula (2) ..1 Poziţii ale clapetei de capăt kt TPP x [mm] 7. Prezentarea rezultatelor Se prelevează următoarele date : t aer  .6 40.3 258.8 243.3 62.5 Vert.5 268.8 243.

 aer   0 aer 273  C  T    T  C  273  1. căderea de presiune pe diafragmă p. 5 (10)   cu C = 111 constanta de vâscozitate. precum şi debitul de fluid care curge prin conductă . Se determină mai întâi raportul diametrelor: d (12)  D Coeficientul de detentă  .41  0. 1.35       p1 Presiunea aerului se transformă în pascali : p1  133. este egal cu 1 la fluidele incompresibile şi diferit de 1 la fluidele compresibile depinzând de raportul diametrelor. folosind relaţiile obţinute pe baza tabelelor experimentale prezentate în acest standard.32  p aer 5 (14) .1. Fig. : (13) 4 p   1  0. Unele comparaţii cu standardele referitoare la diafragme Făcând ipoteza că în instalaţia experimentală sunt îndeplinite condiţiile impuse prin STAS 7347/1-83 sau ISO 5157-80 (porţiune rectilinie şi fără obstacole (rezistenţe hidraulice locale) în amonte egală cu cel puţin 20…25D şi în aval. iar elementul primar este normalizat). Amintim aici că vâscozitatea dinamcă se măsoară în sistem internaţional în kg/(ms) . 6. Curbe de etalonare a diafragmei.3. cu cel puţin 10…15D. presiunea absolută a fluidului în amonte de diafragmă p1 şi de exponentul adiabatic al gazului.se poate determina şi analitic.ecuaţia (1) . coeficientul de debit . unde Re  Vm D /  aer este numărul Reynolds.   Se vor reprezenta grafic dependenţele: m  mhd  şi   Re . vâscozitatea cinematică a aerului (măsurat în sistem internaţional în m2/s) : (11)   aer  aer  aer Măsurătorile şi calculele se vor face pentru (cel puţin) trei reglaje ale clapetei fluture. Se va completa tabelul de rezultate după modelul tabelului 1.

În cazul de faţă. Coeficientul de debit rezultă ca produs a doi factori: (15)   CE unde E este denumit coeficientul vitezei de apropiere: E  1 4   1 2 0. Deoarece în ecuaţia pentru determinarea coeficientului de descărcare C intră numărul Reynolds Re al mişcării permanente din conductă. Pentru diafragma normalizată cu prize de presiune unghiulare cu camere de presiune (fante inelare).2 Mărimi constante Prima aproximaţie A doua aproximaţie ……… D 2 4  m2  = C= C= ……… p =   ……… Pa p1 =  m =  m = Pa kg/s kg/s E= Vmed = Vmed = ……… m/s m/s Re = Re = ……… ……… 6 . rezolvarea problemei se va face prin aproximaţii succesive. ca valoare de începere a calculului se poate folosi valoarea obţinută mai înainte.2 prezintă etapele de calcul pentru o singură valoare a coeficientului de debit şi respectiv a debitului. Tabel 1.iar pentru p se foloseşte relaţia (3) introdusă în (4) : În cazul gazelor care curg la presiuni şi temperaturi apropiate de presiunea mediului ambiant şi la viteze mai mici decât 0. Se menţionează că algoritmul este puternic convergent.1  10 6   0.184    0. (18)  4m Vmed  2  aer D Tabelul 1.5959  0. 75 8 2. Viteza medie se determină din ecuaţia (6). se va verifica această afirmaţie în cazul curgerii fluidului prin instalaţia de laborator. acest coeficient este apropiat de 1. C d  0 .2  Ma . respectiv aval ale diafragmei.0029     Re     (17)  Cd în care Cd este un coeficient de corecţie calculabil în funcţie de distanţele raportate la diametrul conductei de la priza amonte. 5 (16) iar C este coeficientul de descărcare: C  0.0312   2. Folosind formula de mai sus. respectiv aval la feţele amonte.

2 Forţe de interacţiune dinamicã între un jet şi suprafeţE solide de diferite forme 1. exclusiv în câmp gravitaţional (este D     de fapt chiar greutatea lichidului cuprins în volumul de control). (3) 7 . devenind exclusiv forţa normalã la suprafaţă (de presiune). Scopul lucrãrii Scopul lucrării este de a determina valoarea acestor forţe de interacţiune hidrodinamicã jet-suprafaţã.  Pi    pdS este forţa de presiune în secţiunea de intrare. şi anume prima teoremã (lege) a impulsului. f s este distribuţia specificã a forţei superficiale.  I i   V 2 dS reprezintă forţa datorată impulsului în secţiunea de intrare. printr-o suprafaţă de control S.   I e    V 2 dS reprezintă forţa datorată impulsului în secţiunea de ieşire. 2. V volumul de control. În mişcarea permanentã a unui fluid ideal într-un tub de curent. teorema impulsului poate fi scrisă:    (1)     V  t dV   V V  n dS    f m dV   f s dS D S D S     unde f m este forţa masicã unitarã. SE SI SI   Pe    pdS este forţa de presiune în secţiunea de ieşire. dintr-un volum finit D şi separând-o de mediul înconjurător. SE Folosind aceste notaţii se poate scrie:       R pSL  Fm  I i  I e  Pi  Pe Modul în care acţionează aceste forţe poate fi observat în Fig.1. S suprafaţa frontieră a volumului de control. 2. In final forţa de acţiune pe suprafaţã în determinarea experimentalã este comparatã în funcţie de formã. Elemente teoretice Interacţiunea jeturilor fluide cu suprafeţe solide impenetrabile se rezolvã folosind o cunoscută teoremã de mecanicã. în cazul acţiunii aceluiaşi jet asupra diferitelor forme de suprafeţe. având şi acţiunea unui câmp de forţă.LUCRAREA NR. relaţia (1) ajunge la o formã simplificatã:     (2) pdS    V 2 dS   v 2 dS   pdS   pdS   fdV    f s   pn . Semnificaţia termenilor din SL SI SE SI SE D   relaţia (2) este după cum urmează:    R pSL   pdS reprezintă forţa rezultantă datorită presiunilor cu care mediul lichid acţionează asupra SL  mediului înconjurător prin suprafaţa laterală.   Fm   fdV este forţa masică rezultantă în volumul de control. dar şi cu expresia ei teoreticã pentru o geometrie datã. Considerând o masă de lichid m.

Fig. 2.1. 2. Condiţia care trebuie respectată este ca diametrul discului să fie mai mare decât 6 diametre de jet. iar SE reprezintă secţiunea de ieşire. 8 . delimitat de mediul înconjurător de o suprafaţă de control care reprezintă reuniunea celor trei suprafeţe: SI  SL  SE . 2. 2. SL este suprafaţa laterală.Dacă se consideră un segment de tub de curent. Fig. se poate urmări în Fig. plasat perpendicular pe axa unui jet de apă. Considerând segmentul de tub de curent sub acţiunea câmpului de forţă gravitaţional şi ţinînd cont de relaţia (2). normal la elementul de suprafaţă dS . unde SI reprezintă secţiunea de intrare. Fig. Se va trata în continuare modul de aplicare al acestor relaţii pentru un disc plan. Prin construirea poligonului de forţe se poate determina rezultanta R pSL .2. orientat de la mediul fluid spre exterior.1 modul de poziţionare al forţelor din relaţia (3). Pentru suprafeţele menţionate dS reprezintă vectorul element de suprafaţă.2.

R gaz   pdS   p at ( S disc  S1 ) .cadrul rabatabil de susţinere a instalaţiei . 1. Conform Fig. obţinem: Rdisc  p at ( S disc  S1 )  V12  S1  p at  S1 adică Rdisc  p at S disc  v12  S1 Forţa de acţiune a jetului de apă asupra discului plan are expresia: ' ' Fadisc  Rdisc  Rdisc .contragreutate de 9 . BP .cu mercur. unde Rdisc   pat  S disc După înlocuiri rezultă: Fadisc  V12 S1 Luând în considerare sensul pozitiv al axei x conform figurii 2. S .2 că vectorii element de suprafaţă dS 2 luaţi perechi pe conturul suprafeţei S2 se anulează reciproc. S . In cazul jeturilor libere în aer.3.cupă dublă semicilindrică. forţa de interacţiune este datã exclusiv de variaţia impulsului între intrare şi ieşire :    (5) Fa  Q Vi  Ve   3.bucşă de prindere pentru diferite tipuri de suprafeţe. din aceleaşi considerente ca la I2 . Pe de altă parte.tub de cauciuc pentru priza staticã de pe ajutaj. BR . instalaţia se compune din: P . CE .sistem de reglaj al ajutajului. 2. densitatea  în [kg/m3]. iar Fadisc .cutie din material plastic. CP . presiunea pe tot conturul volumului de control este aceeaşi şi este egalã cu p at. A – ajutaj calibrat. S2 Introducând aceste rezultate în relaţia (3). R – robinet reglare debit. asupra discului plan în [N].   1 2 2 I 1   V1 dS  V1 S1 . forţa teoretică de acţiune a jetului de apă.   Forţa masică poate fi neglijată în cazul în care dimensiunile jetului sunt reduse.suport din corniere metalice.piezometru diferenţial indirect. transparentă. forţele vor fi următoarele: R pSL  Rdisc  Rgaz . I 2   V22 dS  V22  dS  0 2  Se poate observa din Fig. Elementele componente ale instalaţiei experimentale. Fm  0    P1   pdS   p at  S1 SL S1 S2 S S1  P2    pdS  0 . deci forţele de presiune pãstreazã controlul volumului dar nu dau rezultate în ecuaþie. deci se vor putea elimina. Observaţie. T . DS .Reluând relaţia (3) în cazul discului plan considerat.2. In final. diametrul jetului d în [m]. se poate scrie scalar: d 2 Fadisc  V12  4 Înlocuind viteza în funcţie de debitul volumetric al jetului Q obţinem în final: (4) Q2 Fadisc  4  2 d în care debitul volumetric Q se măsoară în [m3/s].

4). B . Pentru stabilirea celei mai avantajoase forme dintre tipurile de suprafeţe studiate.5: (6a) G  a  GE  c  GM  l1 10 . GM . fig. Fig.vârf conic de stabilire a echilibrului. uzuale tehnic (fig.sistemul în repaus. RG . V . 2.echilibrare.balanţă cu axul de oscilaţie pe rulmenţi radiali. vor fi studiate 4 tipuri de suprafeţe solide. 2. GE . Determinarea experimentalã a forţelor de acţiune Fa se face aplicând o relaţie a egalitãţii de momente în cadrul balanţei. . 4.riglă gradată. 2.3.greutate de măsură. sau pentru care forţa de acţiune a jetului de apă este maximă la acelaşi debit volumetric al jetului. adică la echilibrare fără jet. Tipuri de suprafeţe studiate şi elemente de măsurare Se testeazã câteva forme de suprafaţe. RZ – rezervor.contragreutate cursor pentru mãsurare .

Fig. 2. .cu încărcarea dată de jet: 11 .4a (profil A) Fig.4d (profil D) Fig. 2. 2. 2.4.5. d) cupa semicilindrică convexă. conform figurii 2. Dacă se notează: l 2  l1  l . 2.4c (profil C) Fig.Tipuri de suprafete studiate : a) discul plan. c) cupa semicilindrică concavă.4b (profil B) Fig. b) cupa dublă semicilindrică concavă.

12 . Pe rigla gradată RG se va citi cota l1 în mm la care se găseşte extrema stângă a greutăţii de măsurare GM. se va ţine balanţa B în poziţia de echilibru.Fa  b  G  a  GE  c  GM  l1  GM  l (6b) (7) Fãcând diferenţa dintre (6a) şi (6b). . . Se repetă acelaşi lucru pentru fiecare tip de suprafaţă solidă studiată. tija suprafeţei de încercat . Suportul se va lăsa uşor jos pe peretele rezervorului. cota l2 mm. . vârful braţului din dreapta al balanţei revenind în dreptul vârfului V. se alege calitativ un anumit debit de ajutaj .se citeşte dupã echilibrarea balanţei.se verificã realizarea jetului prin pornirea instalaţiei de pompe centrifuge din vecinãtate. se va determina de pe diagrama de etalonare a ajutajului de pe perte. jetul loveşte suprafaţa şi dezechilibreazã balanţa . la extermitatea din stânga a greutăţii de măsurare. . braţul vertical are un dispozitiv de reglare prin filet .se verificã coaxialitatea jetului cu bucşa BP. Se vor evita manevrele bruşte ale robinetului R. deplasând GM spre dreapta pânã când acele verificatoare sunt în prelungire şi se noteazã noua poziţie a cursorului GM .se reia procedura. Modul de desfãşurare a lucrãrii Se ridică suportul instalaţiei (S) şi se montează în bucşa de prindere BP. balanţa fiind menţinutã în echilibru. denivelarea h a mercurului din piezometru. astfel încât la fiecare valoare a lui h. Ajutajul este etalonat. Cât timp se face acest reglaj. . iar după ce ne asigurăm că robinetul de la capătul conductei de refulare este închis. legat prin furtun de cauciuc în amonte de ajutaj. având grijă să păstrăm aceiaşi denivelare la piezometrul cu mercur P.În prezenţa jetului de apă se va regla poziţia ajutajului A în aşa fel încât axa geometrică a acestuia să coincidă cu axa de simetrie a suprafeţei solide studiate. se ridicã braţul rabatabil şi se înlocuieşte suprafaţa cu o alta .se ridicã cadrul BR şi se fixeazã (cu un şurub de blocaj) în bucşa BP. l2 . Se va deschide treptat robinetul R până obţinem la piezometrul P denivelarea dorită h şi se deplasează greutatea de măsurare spre dreapta.se opreşte pompa. se va porni una din pompe şi se va deschide treptat robinetul R care alimentează cu apă ajutajul A. După citirea la piezometrul cu mercur P a denivelării h [mm col. Se închide robinetul R. iar cu ajutorul contragreutăţii de echilibrare GE şi al greutăţii de măsurare GM se aduce balanţa B în poziţia de echilibru. . membru cu membru. Hg]. tipul de suprafaţă solidă ales.se porneşte pompa. corespunde un debit în diagrama de etalonare . pentru ca forţele determinate în cazul celor 4 tipuri de suprafeţe să fie comparabile. pentru a nu fi expulzat mercurul din piezometrul P.se echilibreazã balanţa rotindu-se poziţia cursorului cu greutatea GM pe rigla gradatã RG . până când balanţa B se va echilibra din nou. fixându-se cu şurubul de blocare. . debitul volumetric Q [m3/s] de apă.balanţa se echilibreazã. . rezultã l Fa  GM  b 5. . Pentru realizarea echilibrului. În această situaţie se citeşte din nou pe rigla gradată RG.

insistăm asupra unor ipoteze în care se efectuează procedura experimentală : 13 .Fig. Observaţie. Vom avea deci grijă ca în cadrul seriei de mãsurãtori sã pãstrãm aceeaşi denivelare h (mm Hg) în toate cazurile experimentale. Prelucrarea datelor experimentale şi prezentarea rezultatelor Pentru început. 6. impactul trebuie sã fie fãcut de acelaşi jet (geometric şi energetic). Pentru a avea posibilitatea comparaţiei între douã suprafeţe diferite.5. 2.

Tipul suprafeţei Unitatea de măsură A (etalon) h Q Fadisc m3/s N mm Tabel 2. se poate adopta un aranjament experimental în care acesta să fie tatacat oblic de către jetul de fluid. faţã de o axã) aşa cã nu contãm decât pe componenta axialã.015 m diametrul jetului de apă (diametrul interior al ajutajului). Tabel 2. se determină forţele experimentale în cazul celor 4 tipuri de suprafeţe. 7. cu alte cuvinte o aşezare coaxialã . simetrie a suprafeţelor (faţã de un punct.1 si 2.2 Tipul suprafeţei Unitatea de măsură A B C D l1 mm l2 mm l mm Fexperimental N cf - Se determină la fiecare tip de suprafaţă l  l 2  l1 .  toate consideraţiile noastre au fost luate în sensul inexistenţei unei componente a forţelor de interacţiune pe direcţia verticalã. 14 . Valori numerice:  GM =11. având grijă ca denivelarea h la piezometrul cu mercur să fie aceeaşi pentru compararea corectă a rezultatelor. Rezultatele măsurătorilor se vor prezenta sintetic conform tabelelor 2. Forţa de acţiune teoretică se poate calcula în acest caz foarte frumos cu următoarea procedură. În continuare se va determina coeficientul de formă experimental cu relaţia: (8) F cf  e Fed  Fe reprezintă forţele experimentale în cazul diferitelor tipuri de suprafeţe solide. Extinderi ale lucrării Pentru discul plan. Aplicând relaţia (7).  d = 0. În final se determină forţa de acţiune teoretică în cazul discului plan Fadisc cu relaţia (4).  Fed este forţa experimentală în cazul discului plan.21 N contragreutatea de măsurare.  b = 250 mm braţul (vertical) al forţei de acţiune.   = 1000 kg/m3.1.2.

    Calculul se deruleazã în ipoteza V  V1  V2'  V2'' (foarte aproape de realitate). 2. considerăm că p1  p2  p2  pat (specific jeturilor libere). Proiectând ecuaţia vectorialã (1) a forţei de acţiune în sistemul de axe ales x0y. se obţine : Fx  Q1V1 cos    Q 'V2'  Q' 'V2'' Fy  Q1V1 sin   0  0    (9a) (9b) Fig. deci pe direcţia jetului. astfel că introducem cantitatea adimensională k reprezentând raportul acestor debite : Q'  k Q' ' .6. respectiv a ştiftului este (12) Fstift  Fx cos   Fy sin  15 . Conform celor ' '' de mai sus. Distribuţia debitului de ieşire în sensul (Q’’) şi în sens invers lui x’ (Q’) se face inegal. Există de asemeni ecuaţia de continuitate (10) Q1  Q 'Q' ' astfel că 1 k   Fx  Q1V1  cos    1 k   Fy  Q1V1 sin  (11a) (11b) astfel că forţa perpendicularã pe tija verticalã a balanţei.

Observaţie. Aceastã valoare se comparã cu valorile obþinute experimental.1.3. 16 . cilindrice cu unghiul la centru diferit. 1800-450 şi 1800-60 0. unde 2 2 2 2 d d d . Preluãm rezultatul unei situaþii de acelaşi fel în care însã jetul este laminar de lãţime a. iar  = 1000 kg/m3 (apã). jet de formă circulară. Q'  Q1 sin 2   2  2 deci k Adoptând aceastã valoare Q'   tg 2   Q' ' 2 (14) Fstift     1  tg 2      2  cos   Q V sin   Q1V1 cos   1 1     1  tg 2      2   (15) unde V1 şi Q1 sunt viteza. cum ar fi o acţiune absolut simetricã.a De remarcat că aceastã rezultantã nu trece însã prin axul jetului ci are braţul : x  ctg . Seria A Tipul suprafeţei diedru Unitatea de măsură A1 A2 (unghi la centru 1200) A3 (unghi la centru 90 0) A4 (unghi la centru 60 0) l1 mm l2 mm l mm Fexperimental N cf - Tabel 2. iar xb  ctgsin   cos  . dar (17) Fa  QV  V cos  C   QV 1  cos  C  unde pentru c se vor lua valorile : 1800. respectiv debitul ajutajului iar  unghiul ascuţit dintre suprafaţă şi ştift. 1800-30 0 . Se vor întocmi tabele după modelul tabelelor 2.4. înainte de impact. Calculul vitezei se face cu relaţia : (16) 4Q V  2 d unde d este diametrul interior al ajutajului. Relaţiile teoretice au fost deduse în prezenţa unor idealizãri. Seria C. In cazul seriei de suprafeţe (C).4.3 şi 2. Problema care rãmâne însã este determinarea lui k adicã a distribuţiei debitelor. a 4 8 8 La secţiuni axa de mici ale jetului de impact valorile corecţiei de braţ x1 sunt în principiu neglijabile aşa cum vor fi considerate în aceastã lucrare. (13)   Q'  Q1 . relaţia este aceeaşi. Tabel 2. Q' '  Q1 cos 2   . 2.

Tipul suprafeţei concave Unitatea de măsură C 1 (planã) C 2 (unghi 60 0) C 3(unghi 450) C 4 (unghi 30 0) l1 mm l2 mm l mm Fexperimental N cf - Fig. prin câte patru puncte – experimental) 2) Fa funcţie de unghiul la centru pentru seria C. 17 .8. 450 şi 60 0. 2. In final.7. Unghiul  ia valorile 300. se vor construi douã reprezentãri grafice : 1) Fa funcţie de unghiul de înclinare pentru seria A (conţine douã curbe – teoretic. 2. Fig.

DII = 41. CD .pierdere localã variabilã în robinet. LIII = 1.2.1. Pentru instalaţia de faţă. Noţiuni introductive şi scopul lucrãrii Noţiunea de conductã forţatã (conductã sub presiune) se atribuie tuturor sistemelor de transport în care întreaga secţiune de trecere este ocupatã de fluidul în mişcare (curgerea fãrã suprafaţã liberã).50 mm .contor de apã. apar principial două tipuri de pierderi energetice: L V2 . RIII. DIV = 80. 18 . pierdere liniarã. LV = 0. prin coeficienţii lor caracteristici.rezervorul instalaţiei CA .50 mm (A) . coeficientul pierderii locale.pierderi energetice liniare exprimate prin: h p lin   şi problema centralã pentru exprimarea D 2g pierderilor devine determinarea lui  numit şi coeficientul lui Darcy. cot. 3 STUDIUL PIERDERILOR ENERGETICE LA CURGEREA FORTATÃ A FLUIDELOR 3. cu cadran Datele geometrice ale instalaţiei: LI = 1. V2 . exprimate prin : h ploc   şi problema centralã pentru exprimarea 2g pierderii devine determinarea lui .manometre metalice (tip Bourdon). CR . LII = 1. M1. Schema instalaţiei RZ . asigurându-ne cã conducta de refulare este înnecatã şi robinetul R III complet deschis.pierdere liniarã pe o conductã de diametru 41.pierdere localã la salt brusc de secţiune. MR.25 mm . vom avea următoarele pierderi de sarcină: .pompã centrifugã. L V’ = 0. cot. intrare în bifurcaţie (T).conducte de aspiraţie.LUCRAREA NR.motor electric (care antreneazã pompa centrifugã) RI .67 m .pierderi energetice locale. Determinarea pierderilor energetice (care sub formă adimensională se exprimă prin coeficienţii de pierderi) este esenţialã în calculul sistemelor de transport.panou piezometre diferenţiale directe MA.05 m . caracterizată prin coeficientul s . RIV . M2 .92 m .50 mm 3. În curgerea staţionară a unui fluid real (vâscos).5 mm (B) .66 m .pierdere localã însumatã : ieşire în bifurcaţie (T). RII. LIV = 0. Lucrarea urmãreşte determinarea experimentalã a mai multor tipuri de pierderi. Modul de executare a lucrãrii Se verificã nivelul apei în rezervorul RZ.conducte de refulare P . L V’’ = 0. caracterizată prin coeficientul D .robinete (armãturi de închidere şi de reglaj) PP .5 m DI = DIII = DV = 52.3. caracterizată prin coeficientul R 3.00 m .67 m .pierdere liniarã pe o conductã de diametru 52. ME .

astfel că tot debitul aspirat trece prin tronsonul C. .Încercarea se poate repeta la altã deschidere a robinetului RII.1. obţinute prin manevrarea robinetului RI. Fig. -Se citesc coloanele primului piezometru diferenţial din baterie hI1 şi hI2 . se închide robinetul RI. hIII1.Se procedeazã la prelucrarea prin calcul a datelor experimentale culese pentru determinarea coeficienţilor de pierderi locale şi liniare. .Se deschid robinetele RI. deci pentru un alt regim de curgere prin tronsonul 3. Reprezentare spaţială a instalaţiei. . RII şi RIII ( nu neapãrat complet). . h III2 şi din nou se contorizeazã trecerea unui anumit volum de apã prin ramura B. Se citesc hIV1. 19 . deci robinetul are un coeficient de pierdere local variabil. contorizare a trecerii unui volum de apã prin CD în intervalele t. în intervalul de timp t.Încercarea se poate repeta pentru alt regim de curgere pe tronsonul A. se contorizeazã volumul de apã ce trece prin CD în intervalul de timp t.Se deschide robinetul RII (nu foarte mult). tocmai pentru a demonstra cã D rãmâne aproximativ constant în timp ce R depinde de gradul de închidere.Este necesar ca pe acest tronson sã se efectueze mai multe serii de încercãri prin modificarea regimului de curgere acţionând robinetul RIII. hII2. M2 şi se efectueazã operaţia de cronometrare. se fac citirile la urmãtoarele piezometre h II1 . 3.Instalaţia lucreazã secvenţial (deci se închid complet robineţii RII şi RIII ceea ce înseamnã cã întreg debitul aspirat prin CA trece prin ramura A). hIV2 şi indicaţiile manometrelor M1. .Se deschide robinetul RIII şi se închide complet RII. . ..

20 .3. deducerea şi folosirea lor nu pun probleme. Elemente de calcul Relaţiile specifice pentru obţinerea coeficienţilor  şi  sunt aparent greoaie. dupã cum se va vedea mai jos. dar. Schema instalaţiei. se poate scrie 2 (1) e1  e2   h p 1 adică z 1  z 2   p1  p 2 V12  V22    2g 2 h 1 (2) p Aceastã relaţie se particularizeazã în funcţie de tronsonul ales şi de pierderile care intervin între cele 2 secţiuni.4. 3.2. în cazul unui fluid real. Intre douã puncte pe traseu mişcarea se produce cu pierdere de energie (din energia proprie a fluidului). Folosim o relaţie de bilanţ energetic de transport. Aplicat în sensul mişcãrii între două secţiiuni 1 şi 2. Fig.

deci relaţia devine pVI 1  pIV 2   2 2 VIV 1  VIV 2 2g 2 2 VIV 1 LIV VIV 2  IV  D DIV 2 g 2g (3) 1 1 1 unde pIV 1   g hIV 1 şi pIV 2   g hIV 2 . Dar IV 1 1 hIV 1  hIV 2  hIV 1  hIV 2  VV şi VIV 2  VIV . respectiv M2 sunt exprimate în kgf/cm2. QIV  QV 2 2 DIV DV (6)  Analog se pot deduce şi celelalte pierderi de pe ramurile A. D 2g  I  hI 1  hI 2  I  2 LI V I (7) unde VI  4Q I / D I2  .  II  hII 1  hII 2  2 unde VII  4Q II / D II  şi QII  Q III / 2 . IV-2 de pe ramura C.Luãm de exemplu tronsonul IV-1 . B. C : Pentru ramura A. Fãcând aproximaţia (doar pentru a simplifica calculul !) că IV  I . rezultã (5) V2  L V2 2g   D  hIV 1  hIV 2  2  1  IV    I IV IV  VV VV2  D IV VV2   unde VIV  4Q IV 4QV . astfel că (3) devine: Pe de altă parte. adică în at. deci trecând în unităţi SI.  Pentru ramura C. presiunile citite la manometrele M1. '' L'V  LV p M 1  p M 2 2 g  R   V   2 D IV g VV (9) (10)  Observaţii In cazul relaţiei (10). cu hIV 1 şi h 1 2 mãsurate de la axa conductei. VIV 1 hIV 1  hIV 2  2 VV2  VIV L V2 V2  IV IV IV   D V 2g DIV 2 g 2g (4) Suntem interesaţi în izolarea pierderi locale şi determinarea lui D. DII 2 g LII VII2 (8) 2g  s  hIII 1  hIII 2  2 VIII 2 unde VIII  4QIII / DIII  . VV  . unde zllIV 1  zIV 2  0 . 21 .  Pentru ramura B.

2. adicã  A   1  1  .p M 1 at   p M 2 at  g  p N/m   p N/m  9.crt. Există câteva cazuri în care se poate face analitic calculul coeficienţilor de pierderi locale. 3. cum ar fi de exemplu zona saltului brusc de secţiune. 22 . 1. 2. RAMURA C Nr. Prezentarea rezultatelor Se face pe ramuri : RAMURA (A) Nr.crt. Majoritatea coeficienţilor de pierdere localã au o determinare experimentalã.81m/s  2 2 M1 M2 3 2 4   p M 1  p M 2  10 [m col apă]  La fel este imperios necesar sã avem în vedere cã lecturile coloanelor de apã din piezometu sunt fãcute în mm şi relaţiile construite mai sus impun introducerea datelor în (SI). 2.81  10  1000kg/m  9. apropiate de procedura folosită în cadrul acestei lucrãri. RAMURA B Nr.  A2    2 2  D teor  D2   1  V  2  D IV    (11) Comparaţi rezultatul teoretic cu cel experimental în toate încercãrile fãcute pe ramura C. 1.crt. În acest caz.5. V m3 1. cu teorema Borda-Carnot se obţine : t sec QIV =QV m3/s VIV m/s VV m/s D V m3 t sec QIII QII m3/s m3/s VII m/s VIII m/s hII 1 mm h II 2 mm II hIII1 mm h III2 mm S V m3 t sec QI m3/s hI 1 mm hI 2 mm VI m/s I -  D teor - pM1 kgf/cm2 pM2 kgf/cm2 R -  D teor raportat la VV .

APA 4. 4. In general. cele douã fluide se amestecã.pompã centrifugã. scufundate în rezervor. In fig.conductã 2u.diafragmă pe conducta de aspiraţie.flanşã (a. numit şi pompã staticã (cu jet).manometru în flanşa de refulare a pompei.piezometru diferenţial EJ . şi debitul fluidului antrenat Qa.d).3 schema instalaţiei. care foloseşte o parte din energia unui fluid.b. 7 . pentru antrenarea prin depresiune a unui alt fluid (numit antrenat şi notat cu indicele « a ») rezultând în final un fluid amestec (indice « am ») cu bilanţul de debit. fluid de energie ridicată).2. Generalitãţi şi scopul lucrãrii Ejectorul. la ieşirea din ejector. R2 . omogenizându-se. RZ – rezervor. pânã la flanşã. deci local apare o depresiune. determinarea unui randament în primã aproximaţie.c. Instalaţia experimentalã Este realizatã în principal prin introducerea pe ramura de refulare a unui circuit cu pompã centrifugã.robinet de reglare fluid amestec 23 . Pe urmãtoarea lungime. viteza este maximã.contor de volum.robinet reglare fluid motor.manometru metalic.1. P . CR .conductã verticalã . mãsoarã debitul fluidului motor. fluid motor. iar în sens mai larg energetic. Fig. în aval şi în amonte . 4 . notat cu Qm.ejector CV . ME . o astfel de construcţie are un randament redus în definiţia sa clasicã.2 este reprezentată instalaţia în vedere spaţială. (1) Qam  Qm  Qa De remarcat este cã ejecţia se poate realiza cu fluide identice cum este cazul lucrãrii de faţã. dar şi cu fluide diferite sau chiar în faze diferite (lichidă sau gazoasă). 4.conductã de refulare. CN . PD . care este secţiunea minimã pe traseul fluidului motor. înainte de intrarea în ejector.motor electric CA . La ieşirea din duzã. R1 . numit fluid motor (peste tot notat cu indicele « m ». a dispozitivului de ejecţie prezentat mai sus.LUCRAREA NR.conductă de aspiraţie (fluid motor). Intre axul ejectorului în acest punct şi capãtul inferior al conductei verticale. M2 . 2 – ajutaj .conductã verticalã de aspiraţie a fluidului antrenat D . 5 . iar în fig.ajutaj divergent în zona de amestec . poziţiile figurate reprezentând : 1 . M3 . 6 .manometru metalic. care aduce un debit (fluid antrenat în traseul fluidului motor).1 reprezintã o secţiune longitudinalã prin ejectorul cuprins în instalaţia noastrã. 4. dar prezintã alte avantaje care fac sã-şi gãseascã locul în utilajele şi aparatura industrialã. apare un curent ascendent (ca urmare a diferenţei de presiune). este un amplificator de debit. 3 – duzã . mãsoarã volum fluid amestec (Zenner) M1 . 4 STUDIUL EXPERIMENTAL AL EJECTORULUI SUBSONIC APA .4. Lucrarea urmãreşte determinarea dependenţei dintre debitul fluidului motor.corp ejector .

1. Secţiune longitudinală prin ejector. 24 .Fig.4.

4.3.2.Fig. 25 . Schema instalaţiei. 4. Reprezentare spaţială a instalaţiei Fig.

de la complet deschis spre închis. Procedura 2 . Procedura 1 .3.pentru un regim dat (la o deschidere a robinetului R1).  energia specificã a unei particule de fluid motor la intrare în ejector emi  2 Vm p  p at  am  za 2g g (4)  energie specificã a unei particule de fluid motor la ieşirea din ejector eme  2 Vam p am  p at   za 2g g (5) unde Vm  4Qm 4Qam .pentru un regim dat (la o deschidere a robinetului R2).3.se porneşte pompa şi se deschide la maxim R1 . altfel ejecţia este inexistentã! Urmãrind evaluarea energeticã a ejecţiei putem formula expresiile energiilor specifice. a) se citeşte diferenţa h pe piezometru diferenţial direct ataşat diafragmei şi se extrage valoarea Qm din curba (diagrama) de etalonare b) presiunile pm (la manometrul M2) şi pam (la manometrul M3) c) se cronometreazã timpul de trecere t a unui anumit volum de lichid V 4. Elemente de calcul Debitul de fluid amestec se calculează cu formula : V Qam  t Conform egalităţii (1).se porneşte pompa şi se deschide la maxim R2 . Vam  2 d d 2 (6) cu Qm şi Qam exprimaţi în [m3/s].1. încercând sã nu ieşim din domeniul de existenţã al curbei de etalonare pentru diafragmã . Deci variaţia energiei totale a fluidului motor la trecerea prin ejector 26 .reglarea se realizeazã prin R1. Desfãşurarea lucrãrii 4.3.reglarea se realizeazã prin R2. iar d în [m]. a) se citeşte diferenţa h pe piezometru diferenţial direct ataşat diafragmei şi se extrage valoarea Qm din curba (diagrama) de etalonare b) presiunile pm (la manometrul M2) şi pam (la manometrul M3) c) se cronometreazã timpul de trecere t a unui anumit volum de lichid V 4. Qa  Qam  Qm (2) (3) deci diferenţa trebuie sã fie în principiu pozitivã Qa  0.4. încercând sã nu ieşim din domeniul de existenţã al curbei de etalonare pentru diafragmã .2. de la complet deschis spre închis.4.

se vor întocmi următoarele diagrame: .H  emi  eme  2 2 Vm  V am p m  p am  [m col.81 m/s2 . Apoi. pentru fluidul aspirat. 4.curba Qa funcţie de Qm. Curba de randament a ejectorului. 2. g = 9. h crt.10-2 m .curba de randament  funcţie de u (ca în fig. constantele fizice şi geometrice proprii instalaţiei sunt:  = 1000 kg/m3 . . Pentru prelucrarea datelor. Fig.5.4) . Prelucrarea datelor experimentale Rezultatele experimentale şi de calcul se introduc în următorul tabel : Nr. apă] 2g g (7) Acelaşi raţionament se reproduce pentru fluidul antrenat p V2 p eai  ai  ai  zai  at  g 2g g pentru cã punctul de plecare este la nivelul suprafeţei libere din rezervor z ai  0 şi V ai  0 . … Qm m3/s V m3 t sec Qam m3/s Qa m3/s u pm kgf/cm2 pm/(g) m apă pam kgf/cm2 pam/(g) m apă Vm m/s Vam m/s Ha m Hm m  - Grafic. iar u  Qa / Qm este coeficientul de amestec (de antrenare). 4. mm 1. 4. apă] g 2g 2g g (8) (9) astfel că H a  eae  emi  2 Vam pam  z 2g  g a (10) Referindu-ne strict la zona ejector putem defini un randament ca raport dintre puterea transferatã fluidului antrenat şi puterea consumatã de fluidul motor : Na  a g Qa H a Qa H a H a (11)  Nm   m g Qm H m  Qm H m u H m cu  a   m   apã .4. eae  2 p ai V ae V p  p at   z ae  am  am  z a [mcol. iar cota za [m] între suprafaţa liberã a bazinului şi axul conductei se mãsoarã în timpul funcţionãrii. 27 . d = 5.

Schema instalaţiei.LUCRAREA NR. MA – manometru pe aspiraţie. 5. CV – contor de debit. putând fi determinată puterea absorbită de pompă (sau de către pompele legate în serie sau în paralel) la un anumit reglaj. în laborator. RR – robinet de refulare. 28 .2. 5. RG – robinet de golire.1. Descrierea instalaţiei Conform Fig. debitul şi sarcina pompei la mai multe reglaje ale robinetului de pe conducta de refulare. puterea şi randamentul la diferite reglaje obţinute cu ajutorul unui robinet montat pe conducta de refulare. Generalităţi şi scopul lucrării Pompelor centrifuge li se determină pe stand. se poate trasa în coordonate H (pe ordonată) şi Q (pe abscisă). Pompele studiate sunt antrenate de motoare electrice asincrone (de turaţie constantă).1. sarcina realizată. MR– manometru pe refulare. CR – conductă de refulare. Fig.5 RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNEI POMPE CENTRIFUGALE 5. P – pompă centrifugală. elementele componente ale instalaţiei sunt : ME – motor electric.1. Având după calcule. 5. caracteristica interioară a pompei. la care circuitul electric de alimentare poate trece opţional printr-o punte wattmetrică. CA – conductă de aspiraţie. debitul.

H2O] 2g g unde  Ve este viteza la ieşirea din pompă şi se determină cu relaţia: Ve  4Q [m/s] d r2 4Q [m/s] 2 d a 29 (8) iar Vi este viteza la intrarea în pompă: Vi  (9) . Date fizice :  = 1000 kg/m3 (densitatea apei).4. nivelul apei trebuind să depăşească nivelul gurii de aspiraţie din rezervor şi a celei de refulare din conducta de retur CR. Elemente teoretice Debitul de apă Q. H2O] unde  mărimile notate cu indicele "e" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă. volum care trece prin acesta în intervalul de timp cronometrat t [s]. 5.5.col. g = 9. Astfel: He  Ve2 p e   z e [m. dr = 40 mm. Se deschide robinetul RR de pe conducta de refulare la prima poziţie de măsurare. zv = 200 mm. (1) V [m3/s] Q t Sarcina pompei H [m. ze = 150 mm. col. zM = 250 mm. Executarea lucrării      Se verifică dacă rezervorul de apă este alimentat.col.apă] reprezintă diferenţa dintre energia specifică a lichidului la ieşirea din pompă şi energia specifică a lichidului la intrarea în pompă. (2) H  H e  H i [m.col. H2O] 2 g g Vi 2 p i   z i [m. Se reia procedura pentru o altă poziţie de măsurare a robinetului RR de pe conducta de refulare. se calculează folosind volumul de apă citit la contorul volumetric V [m3].3. H2O] 2 g g (3) (4) Hi  Pentru presiuni se poate scrie: p e  p r  p at  g  z M  z e  [N/m2] pi  pv  pat  gzv [N/m2] (5) (6) (7) Se obţine în final pentru sarcină.col.81 m/s2 (acceleraţia gravitaţională). Se porneşte motorul electric ME al pompei P. Se citesc indicaţiile pr şi pv ale manometrelor şi se contorizează debitul corespunzător.  mărimile cu indicele "i" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă. Datele geometrice ale instalaţiei: da = 50 mm. expresia: H Ve2  Vi 2 p r  p v   ( z M  z v  z e ) [m. Se închide robinetul RR.

pv este presiunea citită la manovacuummetrul montat pe flanşa pompei. Prezentarea rezultatelor lucrării. z M . z v . pe acelaşi grafic.5. 30 . 5.   Se va trasa curba de sarcină H = H(Q) a pompei. Crt. O astfel de caracteristică rapidă nu diferă mult de cea reală. în care H ir  p r /  . V m3 t Q Ve m3/s m/s Vi m/s Ve2  Vi 2 2g pr pv s m kgf/cm2 kgf/cm2 pr  pv g m H Hr  pr g m m Fig. 1 2. 5.   pr reprezintă presiunea citită la manometrul montat pe conducta de refulare. Sintetic rezultatele măsurătorilor şi ale calculelor. 5.2. 3.2. z e reprezintă cotele observabile în figura 2. vor fi trecute într-un tabel de forma: Nr. fapt ce poate fi constatat dacă se trasează şi aceasta. Ca reprezentări grafice. la ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe. Caracteristica internă (interioară) a unei pompe. dacă avem la dispoziţie un manometru corespunzător şi un contor volumetric care să acopere plaja debitelor realizate de pompă. Fig. împreună cu caracteristica interioară H = H(Q). În practică poate fi ridicată simplu o caracteristică interioară redusă H ir  H ir (Q ) .

robinet pe conducta de legãturã CR 1-2 . debitul şi sarcina pompei la mai multe reglaje ale robinetului de pe conducta de refulare.partea finalã a conductei de refulare . caracteristica interioară a pompei sau a cuplajului.contor de consum lichid (apã) . CA1. Lucrarea de faţă valorificã cunoştinţele din lucrarea nr. astfel încît debitul real obţinut va fi mai mic decât debitul teoretic menţionat anterior. la un anumit debit considerat se recurge la însumarea sarcinilor celor două pompe. la aceiaşi sarcină debitul se dublează (datorită însumării debitelor celor două pompe). se poate trasa în coordonate H (pe ordonată) şi Q (pe abscisă). CUPLAREA ÎN SERIE ŞI ÎN PARALEL 6. CA2 .robinet de reglare a debitului total. Pompele studiate sunt antrenate de motoare electrice asincrone (de turaţie constantă). debitul. R1 . ME 2 . RA 2 . ME 1. 31 .2. P2 . sarcina realizată.1. pentru fiecare H. In cadrul acestei lucrãri urmãrind în special cum se ridicã caracteristica internã a unui cuplaj (serie sau/şi paralel) pentru douã pompe identice (din motive de claritate a concluziilor). Pompelor centrifuge li se determină pe stand. se dubleazã ordonatele pentru aceeaşi abscisã. CR 1-2 .robinet pe conducta de aspiraţie a pompei P2 . plasat pe partea finalã a conductei de refulare CV . prin unirea punctelor obţinute pe graficul executat pe hârtie milimetrică. Având după calcule. elementele componente ale instalaţiei sunt : P1. R1-2 . la care circuitul electric de alimentare poate trece opţional printr-o punte wattmetrică. Teoretic în cazul legării în paralel a două pompe identice. 5 şi este recomandat sã se planifice pentru efectuarea dupã lucrarea citatã .robinet refulare pompã P1 . la aceeaşi ordonatã. adicã se dubleazã H pentru fiecare Q. La legarea în serie a două pompe identice. 6 STUDIUL CARACTERISTICILOR FUNCTIONALE ALE UNOR POMPE CENTRIFUGALE IDENTICE FUNCŢIONÂND ÎN COMUN. nu reuşim întotdeauna realizarea parametrilor de funcţionare şi de aceea trebuie cunoscute proceduri de reglare printre care se aflã cuplarea în serie şi în paralel a douã sau mai multe pompe (diferite sau de acelaşi fel). 6. însă sarcina cuplajului (presiunea pe conducta de refulare ) depăşeşte cu mult sarcina unei singure pompe. putând fi determinată puterea absorbită de pompă (sau de către pompele legate în serie sau în paralel) la un anumit reglaj. debitul real din reţea este mai mare decât cel al unei singure pompe. puterea şi randamentul la diferite reglaje obţinute cu ajutorul unui robinet montat pe conducta de refulare.conductã de legãturã refulare pompă P1. Practic însă datorită pantei caracteristicii reţelei. CR .2. în cazul funcţionãrii a douã pompe identice caracteristica cuplajului se obţine dublând abscisele caracteristicii interne a unei pompe. Teoretic. Descrierea instalaţiei Conform Fig. adicã se dubleazã Q. RR . iar în cazul cuplãrii în serie. Generalităţi şi scopul lucrãrii În construcţia diferitelor instalaţii hidraulice ce realizeazã transportul prin pompe centrifuge.conducte de aspiraţie . În realitate tot ca urmare a intersecţiei dintre caracteristica reţelei şi caracteristica cuplajului paralel. sarcina la funcţionarea în comun va fi mai mare (presiunea la refulare). în laborator. aspiraţie pompă P2 . 6. având turaţia de antrenare 3000 rot/min .LUCRAREA NR.motoare electrice (identice).pompe centrifuge (identice) .

1. Fig. TW .MR .trusã wattmetricã. Reprezentarea spaţială a instalaţiei. montatã pe cordonul de alimentare al motorului ME 1. 6. MV .2. 32 .manovacuumetru plasat în flanşa de aspiraţie a pompei P1 . Fig. 6.manometru refulare . Schema instalaţiei.

După pornire comutatorul de curent se trece pe poziţia 5A.. Atenţie Sistemul de afişare al contorului impune o procedurã greoaie pentru determinarea debitulului. ci a urcat mult mai sus în secţiunea de amplasare a lui MR. Executarea lucrării Dacă urmărim Fig. .20 de cm. 33 . secţiunea de refulare nu se mai gãseşte în flanşa de refulare a pompei. Manevrele de la wattmetru se repetă ca în cazul situaţiei de la 4. se presupune cã pompele funcţioneazã identic în cele douã montaje ceea ce nu este totdeauna adevãrat. astfel că V  I 2  I 1 ’ .pornirea şi reglarea regimului prin RR . 4. Ca o consecinţã a simetriei constructive.la semnal sonor.dupã 2-3 minute se opreşte instalaţia şi simultan cronometrul. La wattmetrul ataşat pompei 1. La ridicarea caracteristicii cuplajului serie al pompelor.  Observaţii.3. Se repetă aceleaşi manevre la wattmetru. Calculul performanţei energetice corecte pentru maşina hidraulicã ar impune o corecţie legatã de pierderile dintre cele douã secþiuni. reglându-se valorile dorite pentru presiunile pr urmînd să fie citite valorile pv respectiv V şi t . Se are în vedere ca la pornire robinetul de pe conducta de refulare RR să fie închis. . dublându-se şi de această dată puterea absorbită Na. . propunem oprirea dupã fiecare punct de încercare. 6.se reia ciclul. trebuie ca înainte de pornire comutatorul de tensiune să fie reglat pe poziţia 440 V. 4.2. aceasta pentru evitarea antrenării aerului în rezervor.1. şi se citeşte noua indicaţie a contorului I2. se închide robinetul R1 se deschide robinetul R2 şi se închide robinetul R1-2 . Nivelul apei în rezervor trebuie să depăşească nivelul gurii de refulare cu circa 15.. obţinând de fapt t. fiind vorba de două motoare electrice de antrenare identice. Concomitent la fiecare reglaj se citeşte numărul de diviziuni la wattmetru şi se determină din graficul ataşat puterea absorbită Na. 6. Tot după pornire se deschide treptat robinetul RR.3. Din motive de acces la aparate de mãsurã şi de compactitate a construcţiei. înainte de pornire se verifică în mod obligatoriu ca robinetul Rr să fie închis. aceasta pentru împiedicarea posibilităţii apariţiei loviturii de berbec în instalaţie şi deteriorarea ca urmare a contorului volumetric. se închide robinetul R2 şi de deschid robinetele R1 şi R1-2 .2. cu precizarea că de această dată puterea absorbită Na se dublează. La ridicarea caracteristicii interioare a unei singure pompe se deschide robinetul R1 şi se închid robinetele R2 şi R1-2. Instalaţia permite efectuarea a trei serii de măsurători: 4. În dorinţa unei cât mai bune precizii de determinare.dupã semnalul sonor se pot citi şi celelalte valori mãsurate . fiind vorba tot de două motoare electrice de antrenare. Pentru cazul ridicării caracteristicii cuplajului paralel al pompelor. Şi în această situaţie la pornire robinetul de pe conducta de refulare trebuie să fie închis.1. urmatã de : . iar comutatorul de curent pe poziţia 50 A.de către jetul de apă de la refulare. citirea indicaţiei contorului I1 (precizie la litru) şi pornirea simultanã a cronometrului .

apă] reprezintă diferenţa dintre energia specifică a lichidului la ieşirea din pompă şi energia specifică a lichidului la intrarea în pompă. col. H2O] 2 g g 2 (6) Pentru presiuni se poate scrie: p e  p r  p at  g  z M  z e  [N/m2] pi  pv  pat  gzv [N/m2] (7) (8) (9) Se obţine în final pentru sarcină.81 m/s2. Date fizice :  = 1000 kg/m3 (densitatea apei).col. Astfel: (5) V2 p H e  e  e  z e [m. Elemente teoretice Debitul de apă Q. g = 9.col. zM = 840 mm. Alte semnificaţii ale mărimilor din (9) : pr reprezintă presiunea citită la manometrul montat pe conducta de refulare.4.  la ridicarea caracteristicii interioare a unei singure pompe sau la legarea în serie a două pompe. deci secţiunea la aspiraţie este dublă. 34 . volum care trece prin acesta în intervalul de timp cronometrat t [s]. H2O] unde  mărimile notate cu indicele "e" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă. (3) V [m3/s] Q t Sarcina pompei H [m.col. (4) H  H e  H i [m.col. 6. zv = 320 mm. se calculează folosind volumul de apă citit la contorul volumetric V [m3]. expresia: H Ve2  Vi 2 p r  p v   ( z M  z v  z e ) [m. Vi  2Q [m/s] 2 d a (12) Această situaţie apare ca urmare a faptului că în acest caz fiecare pompă are conductă de aspiraţie proprie. se foloseşte relaţia: (11) 4Q [m/s] Vi  2 d a  în cazul legării în paralel a două pompe. pv este presiunea citită la manovacuummetrul montat pe flanşa pompei 1. H2O] 2g g Hi  Vi p  i  z i [m.H2O] 2g g unde Ve este viteza la ieşirea din pompă şi se determină cu relaţia: Ve  4Q [m/s] d r2 (10) iar vi -este viteza la intrarea în pompă şi se calculează diferit în funcţie de modul de legare al pompelor. ze = 150 mm.Datele geometrice ale instalaţiei: da = d r = 50 mm.  mărimile cu indicele "i" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă.

Nabs este puterea absorbitã. 35 . … continuare tabel. iar Nup este puterea hidraulicã a unei pompe din cuplaj (serie sau paralel).z M . randamentul pompei în cuplaj este identic cu randamentul cuplajului : pc = c. O astfel de caracteristică rapidă nu diferă mult de cea reală. 6. V m3 t Q Ve m3/s m/s Vi m/s s Ve2  Vi 2 2g m pr kgf/cm2 pv kgf/cm2 pr  pv g m 1. pentru fiecare pompă (13) H Nu p   g Q 2  iar în cazul cuplajului în paralel. pentru fiecare pompă (14) Q Nu p   g H 2 Dacã a fost cititã puterea absorbitã din reţea putem determina randamentul grupului motorpompã (foarte apropiat de randamentul maşinii hidraulice) prin relaţia: (15) N up  s . în serie sau paralel.3). la legarea pompelor în serie sau în paralel (Fig. ze reprezintă cotele observabile în figura 6. Instalaţia şi datele culese permit şi calculul puterii hidraulice (utile) a unei pompe funcţionând în cuplaj. având la dispoziţie un manometru corespunzător şi un contor volumetric care să acopere plaja debitelor realizate de pompă. Prezentarea rezultatelor lucrării Sintetic rezultatele măsurătorilor şi ale calculelor. la ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe sau a caracteristicilor cuplajelor pompelor la legarea în serie sau în paralel. Ca şi la lucrarea 5. se poate ridica simplu o caracteristică interioară rapidă H ir  H ir (Q ) . p   N abs  s . p  (pentru pompe identice. 2. şi o putem reprezenta în acelaşi grafic. H m pr g m Nu kW Na kW pc  Se pot trasa curbele caracteristice H = H(Q).  în cazul cuplajului în serie. serie sau paralel)  pc s .5. vor fi trecute într-un tabel de forma: Nr. 6. In acest caz. putem obţine caracteristica ei internã construitã la aceeaşi turaţie. Cunoscând tipul de pompã folositã. p  unde pc este randamentul unei pompe aparţinând cuplajului.1. crt. zv . fapt ce poate fi constatat dacă se trasează şi aceasta împreună cu caracteristica interioară H = H(Q). în care H ir  p r /  .

4. 6.3. 6. 6. Fig. Caracteristici de sarcină. Fig. 36 . fig.Se vor trasa şi curbele de putere util Nu si randament functie de debitul volumetric Q.4. Curbe de putere si randament.

ventilator centrifugal .vană de reglare (şibãr) a debitului de refulare . CR . S . Generalităţi şi scopul lucrării Lucrarea se ocupã de studiul unei maşini hidraulice (aeraulice) generatoare. TC – tub confuzor .2. Rotorul ventilatorului centrifugal este foarte aproape constructiv de cel al unei pompe centrifugale (intrare axialã. Ca şi în cazul celorlalte maşini. 7.1. obiectul. fiind deci utilizat în instalaţii de transport şi recondiţionare a aerului (ventilatoare.1. p(Q). H) sau (Q. ME . la debite relativ mari. La fel controlul geometriei canalului interpaletar spaţiul este mai puţin riguros faţã de pompa centrifugalã. n) în energie hidraulicã (Q. p).LUCRAREA NR. urmãrind determinarea unei dependenţe H(Q) sau mai corect. în care sensul transformãrii energetice este tot energie mecanicã (M. fiind preferată în practică căderea de presiune pe maşină.conductă de refulare .cuplã motor–ventilator . 7 RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNUI GENERATOR AERODINAMIC (TURBIONAR) RADIAL (Ventilatorul centrifugal) 7. respectiv aerul atmosferic. Sub raportul diferenţelor de presiuni aceste maşini se împart în mai multe categorii. Schema instalaţiei. ieşire radialã). dar fluidul vehiculat este compresibil (un gaz). exhaustoare). p. 37 . C .motor electric . 7. Descrierea instalaţiei Fig. având în vedere cã înãlţimea de pompare H din cazul pompelor îşi pierde semnificaţia în cazul unui fluid uşor. diferenţa fiind doar numãrul mai mare de pale la ventilator. studiului nostru realizând diferenţe de presiuni relativ mici. VC .

sau sarcina în m col.se porneşte ventilatorul . apă.se citeşte denivelarea pe piezometrul TP2 (cu apã. care coincide cu zona de plasare a prizei de presiune staticã p2. Având în vedere ordinul de mărime al vitezelor în timpul încercãrii.prizã de presiune staticã (la perete) 7. aer] (2) În cazul ventilatoarelor. Este recomandat un parcurs dus-întors pe întreg domeniul de debite al instalaţiei. TP2 . Executarea lucrãrii . Elemente teoretice Sarcina maşinii se determinã.4. deci lp = 800 kg/m3). ca diferenţă între energia specificã totalã la ieşire şi cea de la intrare în maşinã. ataşat prizei T.piezometru cu lichid (lp) la prizã de presiune staticã . Calculul sarcinii se face cu ajutorul expresiei : H  z 2  z1  p 2  p1 V12  V22  [m col. este obişnuit de a se exprima căderea de presiune . ca şi în celelalte cazuri.3. ipoteza corespunde realitãţii (incompresibilitatea fluidului este realã). 7. (7) Q  V3 A3  V2 A2  V1 A1 38 . (5) p 2  p1   lp g hst În continuare. (3) p [m col.piezometru cu lichid (lp) pentru mãsurarea presiunii dinamice. (6)  lp p 2  p1  hst [m col. de presiune totalã PS . în col H2O. În acest scop. Observaţie. pentru fiecare poziţie a vanei între complet închis şi complet deschis. care pot fi considerate de intrare şi de ieşire din maşină :  1 secţiune de intrare (circularã) a ajutajului de aspiraţie  2 secţiune în zona imediat aval de ventilator. aer]  aer g 2g (1) de unde se poate calcula căderea de presiune corespunzătoare lui H p   aer gH [m col. de aer]  aer g  aer Determinarea vitezelor se face apelând la ecuaţia de continuitate în ipoteza debitului volumic Q constant de aer. aer] H  aer g deci  (4) H [m apă]  aer H [m aer]  apã unde p1 = pat (aspiraţia se face din aerul atmosferic) şi (p 2 .TP1 . deci lp = 1000 kg/m3) şi pe TP3 (cu alcool.p1) este chiar indicaţia piezometrului TP2. cu alte cuvinte pe întreaga gamã de debite. ne vom referi la două secţiuni.

piezom] 1. temperaturii şi presiunii aerului în condiţii atmosferice normale. A2 = (145 x 175)mm2. 1. D1 = 200 mm .5m .unde ariile A1. (8)   lp  V3  2 g   1hd [m/s].1 Nr crt hst [mm.1.lich. iar celelate două sunt dreptunghiulare. Alte date constructive: z2 . Debitul masic este dat de expresia  m   aer Q   aer V3 A3 [kg/s] (10) unde aer este densitatea aerului corectatã pentru condiţiile atmosferice de presiune şi temperaturã.apă] [m. piezom] p2  p1  apa g p 2  p1  aer g V3 [m/s] V2 [m/s] V1 [m/s] [m. p0 = 760 torr (mmHg) sunt valorile densităţii. V3 se determinã pentru o singurã poziţie a prizei de presiune. a cărei arie este A1. în centrul secţiunii de ieşire şi aceastã vitezã se asimileazã cu viteza medie.aer] V22  V12 2g [m aer] V22  V12  aer  2g  apa [m apă]  z 2  z1    aer [m apă] p = H [mm apă]  m [kg/s]  apa 39 .lich.col. cu h d [m]     aer  Observaţie.col. Prelucrarea datelor experimentale Se va construi un tabel conform Tabel 7. T0  273K . gãsite în momentul derulãrii lucrãrii. Riguros ar fi trebuit sã facem o investigare a câmpului de viteze la ieşire şi sã determinãm viteza medie conform procedurilor expuse în lucrarea nr. Tabel 7. Ea se calculează cu formula: (11) T p  aer   0aer 0 aer Taer p 0 unde  0 aer  1. A2 şi A3 se determinã prin mãsurare directã : prima secţiune. O datã calculat V3 în toate punctele de mãsurare.1 hd [mm. se pot calcula şi vitezele V1 şi V2 cu relaţiile : V1  A3 A V3 . A3 = (100 x 185)mm2. … Continuare tabel 7. 2. V 2  3 V3 A1 A2 (9) deduse din (7). Viteza V3 se determinã cu ajutorul lui h d mãsurat de piezometrul TP3 (vezi lucrarea Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl). 7.5.z1 = 0.293 kg/m 3 . are formă circularã.

2. preferãm exprimarea în funcţie de debitul masic pentru a nu specifica şi parametrii de stare ai aerului atmosferic. 7. Ca şi în alte cazuri. având în vedere cã se lucrează cu un fluid compresibil. 40 . Caracteristica ventilatorului centrifugal. Fig. Observaţie. Dupã completarea tabelului se construieşte un grafic p [mm apă] funcţie de debitul masic m [kg/s].

Schema instalaţiei Fig. 8. VA . 8. Fig.2. 8 RIDICAREA CARACTERISTICII INTERIOARE A UNUI GENERATOR AERAULIC AXIAL (VENTILATOR AXIAL) 8. şi anume ventilatorul axial.ventilator axial. F .1. adicã a relaţiei cădere de presiune realizată . 41 . precum şi oferirea unei soluţii simple pentru determinarea parametrilor funcţionali ai instalaţiei. Schiţă a instalaţiei. CR .LUCRAREA NR. determinarea curbei sale energetice principale.conductã de refulare.1. Scopul lucrãrii Lucrarea urmãreşte cunoaşterea unei maşini de tip axial.2. Reprezentare spaţială a instalaţiei. D – diafragmã.clapetă fluture de capãt pentru reglarea debitului .tub Pitot-Prandtl.debit masic. TPP . 8.

8. 2  z1. şi anume denivelarea ld. Se poate determina şi debitul volumic Q cu formula : 42 . în final. de fapt neglijabilã). De altfel pe aceastã instalaţie se efectueazã şi lucrarea nr. 1) se determinã m (debitul masic de aer). v1 = 0 viteza în secţiunea amonte este foarte micã. « Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl ». Pentru micromanometrul cu braţ înclinat. H  apã  aer htot iar diferenţa de presiune corespunzãtoare aceste sarcini este : p  H aer g  htot  apã g (7)  Debitul masic m se determinã în funcţie de măsurătoarea fãcutã pe MND. din diagrama de etalonare a diafragmei (ridicatã de fapt în  lucrarea nr. atunci acest ptot 2  pat poate fi mãsurat cu MNP desprinzând furtunul de la braţul înclinat.micromanometre cu braţ înclinat : un micromanometru este ataşat la prizele de presiune avalamonte ale diafragmei (MND). 2  1. iar un altul are rezervorul conectat la priza de presiune totalã a tubului Pitot-Prandtl (MNP).MN . diafragma). a se vedea anexa. din care se obţine h d conform formulei : (8) hd  l d k d unde kd este constantã. corespunzãtoare poziţiei de aşezare a braţului înclinat pentru micromanometrul ataşat diafragmei.în amonte de ventilator) (1) V2 p H  e2  e1 . (3) 1 p tot2  p 2   aerV22 2 Dacã considerãm cã presiunea staticã între secţiunea 2 şi secţiunea de amplasare a tuburilor Pitot-Prandtl rãmâne aceeaşi. Deci. Elemente de calcul Urmãrim determinarea variaţiei de energie specificã între locaţiile (2 . (4) p tot 2  p at   lp ghtot unde lp = 1000 kg/m3. unde e1. 2  1. care va rămâne astfel în contact cu atmosfera.3. p 1  1 H    aer V22  p 2   at 2   aer g  aer g (2) relaţie în care recunoaştem expresia presiunii totale. lucrare la care se pot găsi mai multe detalii asupra aparaturii de mãsurã (tub Pitot-Prandtl. iar htot  l tot k t (5) (6) cu kt coeficient corespunzãtor poziţiei de înclinare a braţului. 2 2 g  aer g Această relaţie se particularizeazã pentru cazul de faţã deoarece: z1 = z2. grupând convenabil termenii.în aval de ventilator) şi (1 . 1. iar şi p 1 = pat astfel că H V22 p 2  p at  2g  aer g sau. In funcţie de valoarea lui hd.

se citesc la un termometru. Ca şi celelalte maşini generatoare axiale. ca de obicei. Fig. respectiv barometru.pentru diferite poziţii ale clapetei de capãt F se citesc valorile ltot şi ld. Fig. T0 = 273 K şi p0 = 760 mm Hg (torr). Procedura de experimentare .Q  unde  m  aer p aer T0 p0 Taer (9)  aer   0aer (10) cu constantele fizice :  0 aer  1. pe a cãrui caracteristicã interioară nu se află un astfel de punct). . Calcule finale şi prezentarea rezultatelor se calculeazã aer cu relaţia (10) se calculeazã hd şi htot   din diagrama de etalonare a diafragmei m funcţie de h d se determinã debitul masic m pentru fiecare valoare hd se calculeazã p Se va completa un tabel de forma : Reglaj F 1. 43 . 8.5. Taer se calculează. cu formula : Taer = T0 + taer . 2. 8. Observaţie. 8.4.3. Curba caracteristică a ventilatorului axial. 8. dupã care se calculeazã hd şi htot. ventilatorul axial prezintã un punct de schimbare a convexităţii pe caracteristicã. … ld mm h d mm  m kg/s Q m3/s ltot mm h tot mm p mm apă Se va reprezenta grafic curba p funcţie de  debitul masic m . cu alte cuvinte un punct de inflexiune (spre deosebire de ventilatorul centrifugal.3. valorile temperaturii taer şi respectiv p aer.293kg/m 3 .

bordul de fugã . MI -> F . respectiv intrados) .intrados (unde ME.lungimea dreptei care uneşte A cu F. POLARA EIFFEL. Generalitãţi şi scopul lucrãrii Curgerea unui fluid în jurul unui obstacol depinde de natura fluidului. undeva departe în aval sau departe în amonte . în sensul că forţa de portanţă este mult mai mare. forma obstacolului.viteza curentului de fluid.unghiul format de coardã cu direcţia lui V (unghiul de incidenţã) . 44 . 9 DETERMINAREA EXPERIMENTALÃ A COEFICIENŢILOR DE PORTANŢĂ ŞI REZISTENŢĂ LA ÎNAINTARE AI UNUI PROFIL AERODINAMIC PRIN METODA COEFICIENTULUI DE PRESIUNE. anvergurã . de obicei. V . 9. precum şi determinarea forţelor rezultante caracteristice.  . coarda profilului . decât forţa de rezistenţă la înaintare – pentru definiţiile lor. Lucrarea urmãreşte determinarea distribuţiei de presiuni pe conturul unui profil. starea suprafeþelor. impermeabil sau uneori permeabil. a se vedea (1). în curent neperturbat. pentru diferite incidenţe. c . b . In acest tip de încercare nu se pot determina forţe datorate frecãrii de suprafaţã. F .2.LUCRAREA NR.1. Un profil aerodinamic este un contur închis.1 A . orientarea obstacolului în raport cu direcţia de curgere din curent neperturbat şi de numãrul Reynolds. neted ca descriere geometrică. prin coeficienţii lor. 9. în planul tangent al obstacolului. iar aceste eforturi pot fi descompuse după normala la suprafaţă şi de frecare vâscoasã. ME -> F – extrados . 9. Elemente teoretice Fig. Profilul este componentã generatoare a aripii portante şi elementul esenţial al contrucţiei palei maşinilor axiale (reţele de profile plane sau circulare). respectiv MI sunt puncte pe extrados. Asupra diferitelor segmente ale obstacolului se exercitã diferite solicitãri în funcţie de câmpul de viteze stabilit pe contur.bordul de atac . cu excepţia de obicei a unui singur punct (bordul de fugă) şi care realizeazã componente ale forţei de interacţiune aerodinamicã puternic disproporţionate.perpendicular pe planul desenului.

Fx  C x V S 2 2 (1) unde Cz şi Cx sunt coeficienţii de portanţă şi de rezistenţã la înaintare.forţa de interacţiune aerohidrodinamicã: Fa  P  R . Fx = R . unde dS  bds Proiecţia acestei forţe pe direcţia z1.2 In principiu.3) Cx respectiv Cz sunt funcţie de unghiul de incidenţã  şi de numărul Reynolds Re  V c /  . pentru determinarea forţei pe o fâşie de suprafaţã de lãţime ds putem scrie :   dFs   n pdS . iar dx1  ds cos 1 x1. forţa de rezistenţã la înaintare . pe intrados şi pe extrados conduce de fapt la expresia dFs z   p E bdx1 . respectiv 1 1 2 2 Fz  C z V S .    Fa .9. 2 Orice forţã aerodinamică poate fi exprimată sub forma : Fa  C a V S . Fig. unde S este aria 1 2 suprafaţei portante (dacă ea este dreptunghiulară. sau dFs z  p I bdx1 1 1 unde pI şi pE sunt presiunile pe intrados şi respectiv pe extrados. se introduce coeficientul de presiune kp Cp  p  p 1 2 V 2 c (3) astfel că C z1  FS z1 1 2 V cb 2  C  0 pI  C p E dx1 c  (4) 45 . adicã FS z1  b   proiecţia lui ds pe (2)  c 0 c p F dx1  p E dx1   0   Prin definiţie.proiecţia lui Fa pe direcţie perpendicularã lui V. forţã portantã . S = bc. Printr-un simplu exerciţiu de analizã dimensionalã se poate constata cã în cazul curgerii subsonice (pentru un număr Mach mai mic decât 0.Fz = P .proiecţia lui Fa pe direcţia lui V.

iar BP este o baterie de piezometre. este imediatã (7) C z  C z cos   C x sin    C x  C z1 sin   C x1 cos   1 1 9. 9.3. Fig. dintre care 22 sunt conectate la prizele de presiune staticã de pe profil (11 pe extrados şi 11 pe intrados).3. la stânga şi la dreapta punctelor de ordonatã maximã (în valoare absolutã) a celor douã contururi. 9. Schema instalaţiei experimentale Schema instalaţiei experimentale este reprezentată în fig.3 46 .Analog se procedeazã pentru proiecţia lui dFS pe direcţia x1 pe intrados şi pe extrados. conform fig. Relaţia de conversie. una la tubul Pitot-Prandtl (presiune totalã) şi alta liber în atmosferã. 9. unde P este profilul aerodinamic.2. deci z ME z MI (5) Fs x1  b  p 0 pE1 E1  p E2 dz1  b   p 0 pI1 I1  p I 2 dz1  deci C x1  C  z ME 0  C pE dz1  2   C z MI 0  C pI dz1 2  (6) c Dacã reuşim rezolvarea acestor integrale am determinat de fapt coeficienţii unor forţe aparţinând unui sistem legat de profil Ox1z1 ori pe noi ne intereseazã descompunerea acestei forţe în sistemul legat de curent Oxz.

293 [kg/m ]. T0 = 273 K. rezultă : V  2 g  lp  aer h  htot  Analog. ptot  p  lp g h  htot  (9) (10) Egalând aceste două expresii ale presiuni totale. ptot  p static  p dinamic  p  1 2 V 2 (8) iar pe de altă parte.4. (se introduce. p 0 = 760 torr paer şi Taer fiind parametrii de stare ai aerului din salã în momentul efectuãrii încercãrii. completându-se Tabelul 2. 47 . p  p   lp g h  h  (11) (12) deci expresia coeficientului de presiune devine Cp  h  h h  htot unde densitatea aerului se calculează cu formula  aer   0aer paer T0 [kg/m3] p0 Taer (13) cu 3  0aer  1. Executarea lucrãrii şi prezentarea rezultatelor - se verificã corecta conexiune a furtunelor la bateria de piezometre se citesc şi se noteazã paer şi T aer se fixeazã unghiul de atac între (-10 0  +200) se porneşte ventilatorul se citesc valorile înãlţimii coloanelor de lichid în baterie (h) completându-se Tabelul 1 şi valorile h. 3-5 unghiuri de incidenţã în final se reprezintã grafic curbele C z  C z   şi C z  C z C x  (ultima dintre acestea se numeşte polara Eiffel a profilului). Observaţii  Aşa cum am amintit în debutul lucrãrii valoarea lui Cx se rezumã la componenta lui de formã.htot . V se reprezintã la o scarã convenabilã C p funcţie de x1 şi Cp funcţie de z1 prin integrare graficã şi corecţia ariilor în funcţie de scarã se determinã Cx1 şi Cz1 se calculeazã Cx şi Cz în funcţie de unghiul de incidenţã  întreaga procedurã se repetã pentru un alt unghi de incidenţã lucrându-se pe grupe mici. un profil de catalog cu geometria şi cu curbele caracteristice). se calculeazã h . h  . 9.Din definiţia presiunii totale. lipsind componenta de interacţiunea cu suprafaţa (frecare în strat limitã). de exemplu.h . Cp .

echivalentul unui randament al profilului f  C z / C x . valoare care trebuie maximizată în practică : în cazul zborurilor cu motor f = 15 … 30.5 -8 -7.5 22 18.5 10 5 -9 -9 -8.1.5 14.htot mm V m/s Cz1 Cx1 Cz Cx - … Tabel 9. dar în special în zboruri fãrã motor (planoare) de mare performanţã f = 47 … 50.h mm Cp mm 0 13 30 50 70 90 109 129 148 167 187 18 38 57 77 97 117 137 157 175 196 202 Z1 mm 0 13.2 -1.5 24 25 24.h mm Cp h mm h .5 -6.5 -1 48 .2.5 -6 -4.5 20.h mm Cp h mm  [] X1 h . α grade h mm htot mm h . Polara Eiffel permite determinarea fineţei profilului.5 -3. Tabel 9. Nr prizei h mm 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 h .

Fig. 9.4

Fig. 9.5. Curbele aerodinamice ale profilului.

49

LUCRAREA NR. 10 STUDIUL GENERATORULUI PNEUMATIC VOLUMIC ROTATIV (ROTOCOMPRESORUL CU PALETE ALUNECATOARE)

10.1. Generalităţi, scopul lucrării Compresoarele sunt în principiu maşini destinate transportului de gaz, acţionând în sensul creşterii presiunii lor la refulare. În cazul acestei lucrări de laborator utilizăm un compresor volumic, rotativ, din producţia internă (SC Hidromecanica Braşov) cu butuc aşezat excentric şi palete alunecătoare. În mod cuvenit, o astfel de maşină este folosită în instalaţiile de transport pneumatic al pulberilor (de exemplu ciment în vrac). Scopul lucrării este de a urmări funcţionarea şi performanţele unei maşini volumice lucrând cu fluid compresibil determinând variaţia mărimilor caracteristice la turaţie fixă. Pentru câteva dezvoltări teoretice asupra acestei maşini, se poate urmări anexa A2. 10.2. Rotocompresorul cu palete alunecătoare, schema instalaţiei

Fig.10.1. Reprezentarea spaţială a instalaţiei. In Fig. 10.2 este reprezentată schema instalaţiei. Notaţiile sunt următoarele: RC – rotocompresor cu palete alunecătoare (conţine şi un ventilator de răcire şi o pompă de ungere); CA, CR – conducte de aspiraţie şi respectiv de refulare; M – manometru Bourdon, pentru citirea presiunii de refulare; T – termometru; RV – robinet ventil de reglaj al debitului;
50

RP – robinet de purjare (ulei şi apă); RT – recipient tampon, având dublul rol de: separator de picături ulei-apă şi de atenuator de zgomot; D – diafragma pentru măsurarea debitului de aer; MD – manometru diferenţial cu tub de sticlă; TW – trusă wattmetrică.

Fig.10.2. Schema instalaţiei.

10.3. Culegerea şi prelucrarea datelor experimentale Regimul de funcţionare al compresorului se reglează prin închiderea treptată a robinetului de pe refulare, deci se modifică debitul pe refulare.     Pentru fiecare debit, se fac următoarele lecturi în paralel: ps [ats] la manometrul M; t [C] la termometrul T; hd [mm col Hg] la piezometrul ataşat diafragmei Na (puterea absorbită) pe cadranul wattmetrului

Observaţii:  Pornirea compresorului se face numai după ce s-a efectuat ungerea internă prin rotirea manuală a pompei de ulei ataşate la ax (şi antrenată, în funcţionare, de axul maşinii).  Lecturile datelor nu se fac imediat după stabilirea unui nou regim (debit), ci după 40-60 secunde din motive de inerţie termică (stabilizarea temperaturii).  Motorul electric de antrenare este dotat cu un releu de suprasarcină care întrerupe alimentarea şi opreşte instalaţia la depăşirea unei anumite valori de moment rezistent. De aceea, limita superioară a suprapresiunii la refulare foarte rar depăşeşte 1,2 – 1,4 ats. În afara datelor culese de pe instrumentele ataşate ansamblului motor electric–compresor, trebuie cunoscute şi notate paer (mm Hg, barometru aneroid) (presiunea atmosferică din încăpere în momentul desfăşurării încercării) şi taer [C] (temperatura aerului din încăpere).
51

debitul volumic în condiţii de livrare (la parametrii de refulare) cu relaţia 52 . T0 = 273. în ambele versiuni kg/s.106 169 0. . 1 at  2 133. presiunea absolută la refulare p  p man  p at  p s  cu observaţia că: 1 mm Hg   Hg  g  h  13595 kg m3  9. 2. Se calculează densitatea aerului aspirat  aer asp   0 aer  p aer T0  p 0 Taer unde p0 = 760 mm Hg . p T  i ref   0 aer  i  0 unde p0 [at] = 760/735. debitul volumic normal.102 156 0. adică valoarea debitului volumic dacă gazul ar fi refulat la p 0 = 760 mm Hg şi T0 = 273. Se calculează temperatura absolută a aerului la refulare T = (T0 + t) [K] 6. Cunoscând însă debitul masic. Se calculează i ref.03322 at.81 p at mm Hg [ats] 735.0875 4.108 185 0. Se extrag din diagramă valorile debitului volumetric Q în funcţie de h d.367 2 .092 127 0. 5. Se calculează QN. Taer = (273.15 K.367 s m 3.81  10 m N  735. Se calculează debitul masic la aspiraţie  m   aer asp  Q . Se calculează Qps I.0965 144 0.293 kg/m3 (densitatea aerului la p 0 şi T0).15 + taer) [K] şi 0 = 1.564 = 1.Etapele de calcul sunt: 1.15 K.564 mm Hg  10 3 m  133. kg/oră [1 oră = 3600 s] 7. Se trasează curba de etalonare a diafragmei Tabel 10. operaţia este imediată:   Nm 3 Nm 3  m  Nm 3  în ambele versiuni  QN  . Se calculează p [ats]. p 0 Ti 9.1 hd [mm Hg] Q [m3/s] 192 0.   ora   0 aer  s   s 8.6 4 9. densitatea la refulare pentru fiecare punct i de încercare.

Q psi 

 mi i

10. Se calculează puterea de ieşire (putere hidraulică) N u  N h  gQH  Q ps  p s  10 3 [kW], unde ps trebuie exprimat însă în SI [N/m2], adică
m3  4 3 N u kW   N h  Q ps    9,81  10  p s at   10 , s    m3  N u kW   N h  Q ps    98,1  p s at   s 

11. Se calculează randamentul [%] din expresia
%  N u kW   100 N a kW 

De fapt este calculat randamentul ansamblului motor–compresor pentru că Na este puterea absorbită de motorul electric.

10.4. Prezentarea rezultatelor lucrării Se va completa un tabel conform Tabelului 10.2.

Tabel 10.2 Nr crt 1. 2. …. continuare tabel 10.2 i kg/m
3

ps ats

p ata

t C

T K

hd mm

Q m /s
3

aer kg/ m3

 m aer

QN kg/h Nm /s
3

kg/s

Nm3/ h

Q ps

Nu m aer/h
3

Na kW

 %

m aer/s

3

kW

Lucrarea se încheie prin reprezentarea variaţiei în cadrul aceluiaşi grafic a următoarelor dependenţe:   Debitul masic m funcţie de p sau p s  Randamentul  funcţie de p sau p s
53

puterea hidraulică Nu funcţie de p sau p s

Se va avea în vedere alegerea şi figurarea unor scări diferite şi distincte pe ordonată pentru cele trei mărimi. Alura curbei de debit masic este uşor coborâtoare (liniar), ceea ce este în neconcordanţă cu teoria referitoare la această mărime. În realitate, într-adevăr, debitul scade cu creşterea presiunii la refulare ca urmare a pierderilor volumice.

Fig. 10.3. Curbe caracteristice ale rotocompresorului.

54

LUCRAREA NR. 11
Studiul experimental al unei Turbine Pelton
11.1. Generalităţi şi scopul lucrării Turbina Pelton echipează centralele şi microcentralele funcţionând la debite mici şi căderi relativ mari (peste 400m este folosită exclusiv). Strămoşi ai turbinelor Pelton au fost construite de către utilizatorii rurali, pentru exploatarea energiei cursurilor de apă în regiuni de deal sau de munte, principiul de transfer energetic fiind descoperit intuitiv.

Fig. 11.1. Reprezentare spaţială a instalaţiei.

Fig. 11.2. Schema instalaţiei. 11.2. Elemente teoretice Transferul energetic are la bază prima teoremă a impulsului aplicată asupra unei suprafeţe în mişcare,de aceea aceste construcţii fac parte din categoria turbinelor cu acţiune. Pentru deducerile care urmează, ne vom referi la fig. 11.3. In relaţia care descrie prima teoremă a impulsului (a se vedea cursul!) '      ' '' " (1)

Q2V2  Q2V2  QV1  R  G  Fp
55

Fig. puterea activă este: Q V1  u 1  cos u g Această putere este consecinţă a unei puteri hidraulice a cărei exprimare generală este: N h  gQH N  uFa  Qw1 1  cos u '  şi în cazul ideal. fixe. Principiul turbinei Pelton. a injectorului.3. În principiu se menţin relaţiile deduse anterior. Acum (5) F  Q w  w cos   Qw 1  cos   a 1 2 1       Având în vedere că respectiva cupă se mişcă liniar pe o porţiune foarte scurtă cu viteza u. Facem observaţia esenţială în această fază a analizei că nu este fixă cupa turbinei (datorită rotaţiei apare o viteză tangenţială u ). pentru calculul în detaliu) că 56 . deci randamentul depinde numai de viteza tangenţială u.  '2   "2   şi dacă   180 . care la rândul ei depinde de turaţie (u = R).    V2'  V2:"  V2 conform relaţiei Bernoulli   F p   pn dA  0 jet liber în atmosferă S     QV2  QV1  R  G (2) (3) (4) Fa   R  Qv1 1  cos   . randamentul de transformare (6) T  N 1 V1  u u1  cos   N h gH (7) În cazul unei deschideri maxime. viteza V1  k 2 gH depinde numai de cădere. tratat în funcţia T = f(u) conduce la concluzia (vezi cursul.survin următoarele simplificări:  Q  Q '2  Q " ecuaţia de continuitate 2   deci Proiectând pe direcţia jetului. cu diferenţa V  w unde V  u  w (vezi triunghiul de viteze). Maximizarea randamentului. Fa  2QV1 deci este recomandabil ca unghiul de întoarcere a jetului să fie 180 pentru o maximă exploatare a energiei jetului. 11.

3. Atenţie la poziţia comutatorului cutiei mărimilor electrice. Adoptând această valoare. are o valoare de aproximativ  inj = 0.în poziţia B se măsoară tensiunea la bornele consumatorului. dar ştim că randamentul injectorului  inj . PE – panou electric (care conţine un turometru. 11. D – diafragmă. Instalaţia experimentală V1 2 (8) În Fig. 2. Instalaţia din fig. fig. Efectuarea lucrării 1. CR – conductă de refulare. 11. 11. CA – conductă de aspiraţie. turaţia n [rot/min] pe turometrul situat în panoul electric PE. dar ea este adecvată tratării globale în calitate de centrală a construcţiei. adică se porneşte pompa centrifugă P pentru fiecare regim al instalaţiei se notează: h la piezometrul de la perete PZ. RZ – rezervor. iar în fig.1 este reprezentată schema spaţială a standului experimental pentru turbina Pelton. Legenda acestor figuri este următoarea: P – pompă. Având în vedere că V1  k 2 gH şi simultan V1   inj  2 gH rezultă inj  k 2 . Prin realizarea căderii de către pompă nu putem realiza o independenţă între debit şi înălţime (sarcină) ele fiind legate prin caracteristica internă a pompei H = f(Q). Fig. Nu avem nici posibilitatea practică de a investiga vâna de fluid la ieşirea din injector. 11. IN – injector. M – manomteru. REV – rezistenţă electrică variabilă (reostat). RT – rotorul turbinei Pelton.2 schema instalaţiei. CE – comutator (întrerupător) electric. se obţine: 11.9 . . k  inj  0. în jurul cursei maxime a axului.4): .în poziţia A se măsoară tensiunea la bornele generatorului electric (circuitul consumatorilor este deschis şi intensitatea nulă). 57 . DIN – dinam. 11. tensiunea U şi intensitatea I pe voltmetrul şi respectiv ampermetrul situate în panoul electric PE.     Se deblochează la tablou şi se porneşte instalaţia de la întrerupătorul CE.4. cu circuitul închis. pentru o construcţie îngrijită.9.1 nu permite determinarea tratarea exclusivă a caracteristicii energetice a maşinii hidraulice.4.u opt  11. presiunea p la manometrul M fixat în capătul conductei de refulare. ME – motor electric. un ampermetru şi un voltmetru).

 din diagrama de etalonare a diafragmei D de pe ramura de aspiraţie se citeşte Q  se calculează puterea electrică Ne = UI  din indicaţia manometrului se determină căderea hidraulică a centralei. … h [mm] p [ats] n [rot/min] UG [V] U [V] I [A] Ne [W] continuare Tabel 11.1. M activ  teoretic   n În acest mod de desfăşurare lucrarea permite calculul unui randament global al ansamblului turbină-generator. Din relaţia: p  gH se calculează (9) kgf   p  2   9. se parcurge caracteristica internă a pompei P urmărindu-se mărimile de ieşire.disp = gQH se calculează viteza jetului la ieşirea din injector (10) (11) (12) Vinj  k 2 gH  0. lucrarea demonstrează virtuţile energetice ale turbinei şi pune în evidenţă relaţia dintre mărimile energiei mecanice şi cele ale energiei hidraulice.9  2 gH  V1 şi puterea teoretică: Nteoretică = Q(V1-u) (1-cos)u o 3 unde  = (165…180) . prin reglare cu robinetul R. iar u  R  n / 30 .81  10 4 cm   kgf  H   p  2   10m 3 10  9. De fapt. Q [m3/s] H [m] Nh [W] vinj [m/s] Nteoretică [W] global - T - Mactiv [Nm] … 58 . Nr. 2.1.  = 1000 kg/m . Un randament al turbinei hidraulice nu poate fi obţinut decât teoretic prin relaţia (randament de transformare) (15) Q (V  u )(1  cos )u 2u (V  u )(1  cos ) N T  Nh  1 V Q 2 2 1  1 V12 Cu această derulare. pentru că nu avem o reglare independentă a căderii H şi a debitului Q. realizat de jetul tangenţial (13) N 30 N teoretic [N/m] N teoretic  M activ .  se determină puterea teoretică a turbinei permite calculul imediat al momentului activ. crt. 1.81  cm    se calculează apoi puterea hidraulică disponibilă Nh. Tabel 11. randamentul de exploatare (14) N  global  e Nh unde Nh este puterea hidraulică disponibilă la intrarea în injector. cu R = D n/2.Una din soluţiile de exploatare a instalaţiei este aceea de a studia mărimile de ieşire în funcţie de puterea hidraulică de intrare (sau hidraulică disponibilă).

aceste direcţii pot constitui lucrări de laborator distincte. şi se vor face următoarele reprezentări grafice:   Puterea electrică Nelectric şi tensiunea la borne UG .Se va completa un tabel după modelul tabelului 11.    O direcţie de dezvoltare experimentală este cea care reproduce funcţionarea reală a centralei când suntem interesaţi ca indiferent de datele hidraulice de intrare să menţinem turaţia n constantă (în prejma turaţiei de sincronism).1. O altă direcţie experimentală poate urmări comportarea agregatului la o cădere constantă H (implicit şi debit Q constant). tot la o poziţie fixă a reostatului Rx. Observaţii. ambele funcţie de puterea disponibilă Nh. Randamentele global şi  T funcţie de Nh. dar variind sarcina electrică prin reostatul Rx. In funcţie de scopul declarat al experimentului. la o poziţie fixă a reostatului Rx. 59 .

Din punct de vedere statistic se pot defini următoarele tipuri de erori:  Erori sistematice. după numele descoperitorului ei. specifice condiţiilor date de măsurare. 2. în mod repetat şi în condiţiii identice. în cazul unei repartiţii aleatoare. provin din citiri greşite. Generalităţi Procesul de măsurare a unei mărimi urmăreşte să se determine de câte ori unitatea de măsură a respectivei mărimi se cuprinde în mărimea măsurată. cu t > 0 2 0 Funcţia (t) se numeşte probabilitate integrală. Probabilitatea ca erorile aleatoare să cadă în intervalul  z1 . sau în cazuri mai grave. se calculează cu ajutorul relaţiei: (4) P  z1  z  z 2     z 2 /      z1 /   Probabilitatea ca erorile aleatoare să depăşească limitele  t . se numeşte eroare medie pătratică de măsurare (eroare standard). numită şi legea lui Gauss. se calculează cu ajutorul relaţiei: (2) P  z1  z  z1   P  z  z1   2  z1 /   unde t (3) 1 1 2 t    e  t / 2 dt  2 P z  t  . Probabilitatea ca erorile aleatoare să cadă în intervalul  z1 . Repartiţia erorilor aleatoare de măsurare Cea mai utilizată lege de repartiţie a erorilor aleatoare de măsurare este repartiţia normală. Sunt acele erori care rămân constante ca valoare absolută şi semn atunci când se măsoară repetat aceeaşi mărime. datorită diverselor cauze.PARTEA A II-A ELEMENTE DE ANALIZA ERORILOR ŞI PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE 1. vom enumera câţiva indicatori ai preciziei de măsurare: Parametrul . în cazul unei repartiţii aleatoare.  Erori grosolane. z 2  . Atunci când condiţiile se modifică. cu t > 0. în cazul unei repartiţii aleatoare. Densitatea de repartiţie a acestei legi este: (1) 2 2 2 p z   e  z /    2 unde parametrul  (care este pozitiv) caracterizează precizia măsurătorilor. Mărimea 2 se numeşte dispersie a erorilor. aceste erori variază pe baza unei legi definite.  Erori aleatoare. Ele depăşesc considerabil erorile probabile. în condiţii identice. din alegerea unei metode greşite de măsurare. atât ca valoare absolută cât şi ca semn. De obicei. În principiu. 60 . se calculează cu ajutorul relaţiei: (5) P  z  t   1  2t    In continuare. definit mai sus. când se măsoară aceeaşi mărime. z1  . Sunt acele erori care variază imprevizibil. măsurarea unei mărimi este afectată de erori.

Dacă valoarea obţinută este mai mică decât ceea ce se numeşte probabilitate de excludere.5 Eroarea medie absolută     z pz dz  h 1  2 2  2  Măsura de precizie este definită de ecuaţia 3. acest raport se află între două valori critice cu siguranţele P1 şi P2 > P1. atunci cu o siguranţă mai mare decât P1 se poate considera că valoarea respectivă conţine o eroare grosolană şi se poate decide eliminarea ei din lotul de prelucrare.1.  x n x  1 n şi se constituie raportul x*  x t   n  1 / n Pentru valoarea obţinută a acestui raport.6745 .05. pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât 0.001.  Nivelul 1%. există următoarele 3 nivele:  Nivelul 5%. de unde se va obţine probabilitatea ca acest raport să ia întâmplător o valoare mai mare sau egală cu t. atunci în locul său se foloseşte abaterea standard empirică s  1 n  xi  x  n  1 i 1 Se calculează t  x*  x / s şi se compară cu valorile din tabelul 2. atunci cantitatea apărută neaşteptat se consideră a fi o eroare grosolană. …. pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât 0. iar celelalte rezultate ale măsurătorilor x1. 61 . se calculează probabilităţile 1-2(t).1%.. 2   0. Pentru probabilitatea de excludere. Dacă pentru un număr n de observaţii. Metode de eliminare a erorilor grosolane 3.  Eroarea probabilă   0.01. pentru care se exclud erorile ale căror probabilităţi de apariţie sunt mai mici decât 0. 3. xn. Se consideră în continuare media aritmetică x  x 2  .2. Metoda de eliminare pentru  necunoscut Dacă nu se cunoaşte .  Nivelul 0.. Metoda de eliminare pentru  cunoscut Fie valoarea apărută neaşteptat notată prin x*.

1 4. valoarea testată xt se elimină din şirul de date.4999966 0. V3 = 12.499968 0.49931 0.499841 0.499995 0. În şirul de n-1 de valori rămase.8 2. în ideea că extemităţile şirului sunt susceptibile de a fi afectate de astfel de erori.1 3.4 3.0 4.…. dacă îndeplinesc condiţia de eliminare.2. Criteriile (testele) Chouvenet. Irwin. ea fiind o valoare aberantã..49552 0.6 (t) 0.49952 0.6. t 2.3 3. în care se pleacă de la un şir de date x1. V8 = 3. Ramonovoski Există un număr de criterii (teste) care. .49379 0.49903 0.3.49653 0. De aceea. măsurătorile se execută în punctele 1.4 4.4999987 0.9 5.4999992 0. Fie cã asupra unei mãrimi fizice x s-au efectuat n mãsurãri. până se elimină complet valorile suspecte. x  Orice mãrime xk care nu aparţine intervalului (xmin. s  n   x  x i 2 n i 1 n 1  Apoi se calculeazã limitele domeniului de toleranţã: xmin  x  Z q s . 1.9 4.3 4. Aplicaţie Într-o secţiune a unei conducte se fac măsurători de viteze.49744 0.499987 0.49865 0. x2..6 2. xmax) trebuie eliminatã.499892 0.8 3. se face o nouă testare. de la Lucrarea nr.. n alese astfel încât aria secţiunii să fie împărţită în arii incrementale egale (vezi de exemplu Fig.49966 0.49813 0. xn.499991 0.Tabel 1. Valori ale probabilităţii (t)..9 3.499979 0.8. x2.499767 t 3.  Se calculeazã media de selecţie x şi media pãtraticã s a abaterilor individuale.4999979 t 4.4999997 3. V7 = 6.5 4.. V6 = 8.6 3.7 3. ordonate crescător sau descrescător.7 4. V2 = 13. Dintre acestea.2 4.8. În această categorie de teste se încadrează criteriile Chouvenet.4999995 0.5 2.0 3. unde Zq = Zq(n) este un coeficient care se ia din tabelul 3.2 3. ele se verifică şi.4 [m/s] 62 .8 4. Fie că vitezele măsurate sunt: V1 = 15. pentru eliminarea erorilor grosolane. şi ca rezultat se obţin valorile x1. V4 = 11. Ramonovoski. vom descrie aici criteriul Chouvenet. Irwin. V5 = 9. xn.7 2. .: 1 n 1 n  x i . 2. 1).5 (t) 0. Pentru o prelucrare eficientă.49534 0.499927 0. xmax  x  Z q s .0 (t) 0. şi se continuă procedura.

722 2.655 2.441 2.92 1.37 4.36 3.576 P = 0.326 P = 0.07 3.04 2.030 2.13 63 n 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 Zq 2.26 2.04 2. n 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Zq 1.652 3.29 2.99 5.80 1.960 P = 0.48 4.999 9.78 2.768 2.04 3.08 2.33 .31 3.646 2.37 2.00 2.86 1.932 2.43 2.018 2.423 3.503 2.04 4.707 2.20 2.24 2.291 Tabel 3.26 2.64 2.994 1.541 2.377 2.10 2.105 2.29 2.05 2.456 2.98 4.409 3.389 2.12 3.01 4.565 3.18 2.998 1.64 3.20 4.73 5.462 3.71 3.83 2.382 2.17 3.429 2.73 1.602 3.66 2.683 2.96 2. iar P este nivelul de încredere).667 2.030 2.78 2.23 3.16 2.62 4.492 3.96 3.742 2.04 2.68 2.17 2.11 3.37 5.54 3.31 5.41 6.24 2.08 3.819 3.719 3.18 3.399 2.639 2.852 2.01 2.003 1. Valorile critice tn(P) pentru eliminarea valorilor excepţionale x* (n este numărul rezultatelor acceptate.71 2.89 2.95 3.43 7.476 2.048 2.51 2.602 2. Variaţia coeficientului Z q funcţie de numãrul de mãsurãtori n.802 2.62 2.145 2.79 4.532 3.22 2.28 2.41 3.439 3.31 2.33 2.411 2.Tabel 2.98 2.18 2. n 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 20 25 30 35 40 45 50 60 70 8 90 100  P = 0.74 2.009 2.13 4.20 3.36 3.28 4.038 2.979 3.079 2.96 2.

86  3. ….. a0 ... conform criteriului lui Chouvenet. y0). (x1.. a n sunt parametri care trebuie determinaţi.. …. Aflarea parametrilor corespunzători unei funcţii liniare În cazul unei funcţii liniare. atunci se poate folosi metoda celor mai mici pătrate.. rezultã. Din tabelul 3. : 2 2 1  2 n Determinarea parametrilor a0.86  3. pentru n = 8 şi Zq = 1. ecuaţia acestei drepte se poate scrie y  y  ax  x  parametrul a fiind determinat cu relaţia 64 (9) . y  k 1 n k 1 k wk k (8) w k 1 k w De aceea. n a k w1 : w2 : . a 0 .. ….. an  k 1 unde a0.Vmax  . a1..95  1. y  : n n k k x w x  k 1 n y . Determinarea parametrilor formulelor empirice prin metoda celor mai mici pătrate Dacă (x0. y1). adică cu dispersii diferite. Ideea este de a minimiza expresia: n (6a) 2 S    y k  f  xk . cu viteza medie). : wn  a.7212  16. a n  wk k 1 unde wk sunt ponderi de măsurare.029 m / s Vmax  V  Zq   9 . 1 1 1 : 2 : . 4. Dacă măsurătorile s-au făcut cu precizie inegală..871 m / s Deoarece Vi  Vmin . în aceastã metodã de n i 1 mãsurare a vitezelor..95  1. a n care minimizează funcţia S se face prin rezolvarea sistemului de ecuaţii: (7) S  0 .7212  3. a1.1  i  8 .95 m/s (media de selecţie coincide. cã în şirul de viteze mãsurate nu existã nici o valoare aberantã. yn) provin dintr-un set de măsurători şi se caută o funcţie f prin care să se descrie analitic dependenţa y de x..86 se calculeazã: Pentru cazul nostru: V  Vmin  V  Zq   9 . (xn. atunci suma trebuie considerată sub forma: n (6b) 2 S    y k  f  xk . a1 . a1 . dreapta corespunzătoare în grafic trece totdeauna prin punctul x. 1.1 n  Vi  9. …. k = 0.

xy  k  N N N N b. parametrii a. 2. xy  k 1 n k y k wk k (11)  wk k 1 w k 1 Dacă toate măsurătorile se fac cu acceaşi precizie. N. 65 .  y  n   y i  y i  . Corelaţii liniare Dacă se execută măsurători asupra unor variabile şi dacă fiecare este supusă unei împrăştieri aleatoare (cu alte cuvinte necontrolabilă). Ceea ce se obţine este curba de regresie. …. după cum urmează: n n n n (13) 1 x k 1 y k 1 x k2 1 xk y k x  k . r    . Dependenţe stochastice între variabile.a  x 2  xy x 2  x  2 (10) unde n n  x k2 wk x2  k 1 n x . trebuie făcută o analiză a legii medii de comportare a unei variabile faţă de cealaltă. C  n  xi y i  x y n i 1 i 1 i 1 x y Coeficientul b y . Pentru două variabile x şi y. x2  k  . atunci toate ponderile sunt egale cu 1: wk  1 . b şi c se determină din sistemul de ecuaţii: n (14)  n 4   n 3   n    xk wk a    xk wk b    xk2 wk c   x k2 y k wk  k 1   k 1   k 1  k 1 n n n n       3   xk wk a    xk2 wk b    xk wk c   x k y k wk  k 1   k 1   k 1  k 1 n n n n         xk2 wk a    xk wk b    wk c   y k wk  k 1   k 1   k 1  k 1 5. ea se numeşte curbă de regresie. x  r y /  x se numeşte coeficient de regresie a lui y asupra lui x. Determinarea parametrilor corespunzători unei funcţii de gradul doi Pentru o funcţie de gradul doi. Dacă această curbă este o dreaptă. y  k . y  ax 2  bx  c . În acest caz formulele anterioare se simplifică. pentru k = 1. dreapta de regresie a lui y asupra lui x are ecuaţia (15) y y y r x  x  x unde (16) C 1 n 1 n 1 n 2 2 x    x i  x  .

Folosim din nou o transformare logaritmică: ln y  ln a  b ln x şi notând: X = x şi Y = lny. În cele mai sus descrise. Metode de determinare a parametrilor care intră neliniar în formule empirice Dacă o formulă empirică depinde neliniar de mai mulţi parametri.  = lna. sz  i 1 n  z 2 (20) n 1 n 1 n 1 6. b  la forma (21) Y  X   ceea ce se realizează prin schimbarea convenabilă a parametrilor. parametrii  şi  se determină conform celor expuse la metoda celor mai mici pătrate formula (10) pentru  . cu  = b. 66 . y şi z. Dacă se consideră variabilele x. problema devine a corelaţiei liniare multiple. 6.1.  Fie astfel funcţia putere y  ax b . se încearcă liniarizarea problemei. a  be  ax Observaţie. Cu transformarea logaritmică: ln y  ln a  b ln x şi notând: X = lnx şi Y = lny. de aceea rezultatele obţinute pot fi folosite ca prime aproximaţii pentru aproximaţii mai bune ale parametrilor. 1  Pentru y  . y). În astfel de cazuri.iar a şi b se determină funcţie de  şi . atunci determinarea lor prin metoda celor mai mici pătrate devine laborioasă. sy  i 1 n  y 2  zi . Apoi. cu  = b. atunci planul de regresie al lui z în raport cu variabilele x şi y este definit de : (17) z  z  bz / x  x  x   b z / y  y  y  unde coeficienţii de regresie sunt daţi de (18) rxx  rxy ryz s z ryx  rxy rxz s z bz / x   . Y) şi nu asupra celor fizice (x.  = lna. Metoda nivelării pentru cazul a doi parametri Metoda nivelării constă în aducerea formulei empirice y  f  x. rxz  i  1 . ryz  i 1 rxy  i 1 n  1s x s y n  1s x s z n  1s y s z iar dispersiile empirice sunt date de expresiile:   xi sx  i 1 n  x 2   yi . se obţine (21). se foloseşte transformarea: X = exp(-x) şi Y = 1/y. aplicarea procedurii celor mai mici pătrate se face asupra variabilelor transformate (X. bz / y   2 2 1  rxy sx 1  rxy sx coeficienţii de corelaţie sunt daţi de n n n (19) xi  x  yi  y   xi  x z i  z      y i  y  zi  z  . se obţine (21).În cazul mai multor variabile.  Fie acum funcţia exponenţială y  ae bx . a.

dar pentru micşorarea erorii de determinare a lui c este recomandabil ca aceste valori să fie alese mai depărtate una de cealaltă. Parametrul c se determină aproximativ cu expresia: 2 (22) y1 y 2  y 2 c y1  y3  2 y 2 unde y1. pentru care coeficienţii se determină conform celor mai sus precizate. 67 . unde  = lna. Valorile x1 şi x2 pot fi alese arbitrar. Metoda nivelării pentru cazul a trei parametri Să considerăm formula: y  ax b e  c . y2 şi y3 sunt valorile funcţiei y pentru valorile argumentului x în progresie geometrică.2. Y  ln y  c  cu care se obţine dependenţa liniară cu doi parametri Y  bX   .6. se aplică transformarea X  ln x . O dată determinat parametrul c.

C = 111 p 0=760 [mm Hg] D = 276 [mm] d = 200 [mm]  kg   0 aer  1.712  10 5  m  s  n = 20 Citeşte: taer [C]. paer [mm Hg] m Citeşte: k t j . j  1.i mm.293 [kg/m3] apă = 1000 [kg/m3] T0=273. 1: Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl START Citeşte: 0aer=1. m k d j . j  1.81 [m/s2]. i  1.ALGORITMI DE CALCUL Lucrarea nr. j  1. j  1. m.15 [K] g=9. n Taer K   T0  t aer p T  kg   aer  3    0 aer aer 0 p 0 Taer m  T0  C  Taer   kg   aer     0 aer  T  C   T    m  s  aer  0   m2    aer    aer  s   aer 3/ 2 1 68 . m l d j mm . m l t j .

i mm apa   k t j  l t j .1 j:=1 i:=1 ht j .i   m V j .i  103   s   aer  i:=i+1 Da in Nu n m  Vm j    s V i 1 j .i n kg  D  10 3    m j     aer Vm j 4  s  hd j mm apa   k d j  l d j   2 D    Vm j d  j     apa  3 2g    1  hd j  10   aer  3 Vm  D  10 Re j   j  aer j:=j+1 2 jm 2 69 .i    2 g  apa  1  ht j .

taer [C]. aer [kg/m3] aer [kg/m3]. Re [-] Trasează:  m = f(hd)  = f(Re) STOP 70 . hd [mm apa]  [-]. aer [m2/s] Scrie: lt [mm al]. ht [mm apa].2 Scrie: paer [mm Hg]. m [kg/s]  ld [mm al]. kd [-] Vm[m/s]. V [m/s] Scrie: kt [-].

n  kgf  p M 1i  2 . i  1.5 [mm] dV = 52. hIII 2 mm n Citeşte: VIVi [m 3 ].5 [mm] Citeşte: VI [m 3 ] . LV = 670 [mm] LV’ = 50 [mm]. i  1.25 [mm] dIII = 52. i  1. i  1.5 [mm]. n hIV 1i mm. LIII = 1920 [mm] LIV = 670 [mm]. hIII 1 mm . n  cm   kgf  p M 2i  2 . i  1. i  1.Lucrarea nr. hI 2 mm .5 [mm] LV’’ = 500 [mm]. tIII [s] h I1 mm . dII = 41. d I = 52. n t IVi s . LI = 1660 [mm] LII = 1000 [mm]. tI [s] V III [m 3 ] . 3: Studiul pierderilor energetice la curgerea forţă a fluidelor START Citeşte: apă = 1000 [kg/m3] g = 9. dIV = 80. n hIV 2i mm. hII1 mm hII 2 mm . n  cm  1 71 .81 [m/s2].

1  m 3  V I QI     s  t I 4QI m VI     s   d I  10 3   2  I   d I 2g hI 1  hI 2  10 3 2 LI V I  m 3  VIII QIII    t I  s   m3  Q QII    III 2  s  4QII m  VII    2  s   d II  10 3 d 2g  II   II 2 hII 1  hII 2   10 3 LII VII 4Q III m VIII    2  s   d III  10 3      s   2g hIII 1  hIII 2   10 3 2 VIII 2 72 .

hII1 mm hII 2 mm . hIV2 mm . tI [s].  I [-]. II [-]. d [-]. QIV [m3/s].2 i:=1  m 3  VIVi QIVi     s  t IVi 4Q IVi m VIVi    2  s   d IV  10 3 4QIVi m VVi    2  s  d V  10 3    2 2 VV2  VIVi L IV VIVi 3 i  hIV 1i  hIV 2i  10   I  d IV 2 g  2g  2 '' L'  LV VVi  2 g  p M 1i  p M 2i  Ri   2   9. tIV [s]. hI 2 mm .  kgf   kgf  p M1  2  . tIII [s]. hIII 2 mm . s [-]. VIII [m 3 ] . V II [m/s].  R [-]  cm   cm  STOP 73 . QIII [m3/s]. QV [m3/s]. VIV [m/s]. V III [m/s]. QI [m3/s]. hIII 1 mm . p M 2  2  .81  10 4   I V  dV 2g  VVi   apa g   2g  d i   2 VVi       i:=i+1 Da in Nu Scrie: VI [m 3 ] . VV [m/s]. h I1 mm.     VIV [m 3 ] . QII [m3/s]. VI [m/s]. hIV1 mm .

i  1. i  1.81 [m/s2] d = 0. n  kgf  p mi  2 .apă START Citeşte: apă = 1000 [kg/m3] g = 9. n  cm  1 74 .05 [m] Citeşte: Vi [m 3 ]. n  t i s . n i  hd mm . i  1.Lucrarea nr. n  cm   kgf  p ami  2 . i  1. 4: Studiul ejectorului subsonic apă . i  1.

81  10 4  apa  g  2 Vami 2g   u i   Qai Qmi  m  4Qmi Vmi    2  s  d 2 2 p m  p ami Vm  Vami H mi m apa   i  9.1 i:=1  m 3  Vi Qami     s  t i  m  4Qami Vami    2  s  d H ai m apa   z a  m  Qmi    f hd i  s  Qai  Qami  Qmi 3 p ami  9.81  10 4  i  apa  g 2g i %  u i  H ai H mi  100 i:=i+1 Da in Nu 2 75 .

Vam [m/s] Ha [m apă]. Hm [m apă]. Vm [m/s].  [%] Trasează:  = f(u) STOP 76 .2 Scrie: za [m] V [m3]. pam [kgf/cm2]. Qam [m3/s] hd [mm]. Qm [m3/s]. u [-] pm [kgf/cm2]. Qa [m3/s]. t [s].

n  cm  N ai kW . i  1. i  1.32 [m] ze = 0.05 [m] zm = 0. zv = 0. n  cm   kgf  pvi  2 .15 [m] n Citeşte: Vi [m 3 ].Lucrarea nr. n t i s .84 [m]. i  1. n  kgf  p ri  2 . i  1. n N a se citeste la trusa wattmetrica Hg [m apă] = zm – zv – ze 1 77 . 6: Ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe centrifugale din ansamblul serie/paralel START Citeşte: apă = 1000 [kg/m3] g = 9. i  1.81 [m/s2] da = dr = 0.

t [s]. pr [kgf/cm2]. p v [kgf/cm2]. V e [m/s]. Nu [kW]. Vi [m/s]. H [m apă]. Nu = f(Q)  = f(Q) STOP 78 .1 i:=1  m 3  Vi Qi     s  t i  m  4Qi Vei    2  s  d r  m  4Qi Vii    2  s  d a H i m apa   H g  p ri  p vi  apa  g  9.  [%] Trasează: H = f(Q).81  10  4 Ve2  Vii2 i 2g N ui kW    apa  g  Qi  H i  10 3 i %  N ui N ai  100 i:=i+1 Da in Nu Scrie: V [m3]. Q [m3/s].

paer [mm Hg]. n hdini mm lp. i  1.031416 [m2] A2 = 0.81 [m/s2] p 0=760 [mm Hg] A1 = 0.15 [K] g=9.293 [kg/m3] apă = 1000 [kg/m3] T0=273. 7: Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic radial (Ventilator centrifugal) START Citeşte: 0aer=1. n Citeşte: hsti mm apa .5 [m] Citeşte: lp [kg/m3] taer [C]. i  1.025375 [m2] A3 = 0. n Taer K   T0  t aer p T  kg   aer  3    0 aer aer 0 p 0 Taer m  Hg [m aer] = z H g [m apa]  H g   aer  apa 1 79 .0185 [m2] z = z2 – z1 = 0.Lucrarea nr.

V1i    3  v3i  s  A2  s  A1 2g  i kg / s    aer  V3  A3 m H ci m aer   V22  V1i2 i H pi m apa   H pi  H ci m apa   H ci   aer  apa  aer  apa H i m apa   H g m apa   H pi m apa   H ci m apa  p  H [mm apa ] i:=i+1 Da in Nu Scrie: paer [mm Hg].1 i:=1 H pi m aer    apa  aer hsti  10 3   lp  m 3 V3i    2 g     1  hdini  10  s   aer  m A m A V2i    3  v3i . H g [m apă] 2 80 . taer [C]. aer [kg/m3] Hg [m aer].

Hp [m apă] hdin [mm lp]. H [m apă]  p [mm apa]. V1 [m/s] Hc [m aer]. m [kg/s] Trasează:  p = f( m ) STOP 81 . V3 [m/s]. V2 [m/s]. H p [m aer]. Hc [m apă].2 Scrie: hst [mm apă].

15 [K] g=9.81 [m/s2] p0=760 [mm Hg] Citeşte: lp [kg/m3] taer [C]. p aer [mm Hg] kd [-]. n Citeşte: l di mm .293 [kg/m3] apă = 1000 [kg/m3] T0=273. i  1. i  1.Lucrarea nr. n Taer K   T0  t aer p T  kg   aer  3    0 aer aer 0 p 0 Taer m  1 82 . n l toti mm. 8: Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic axial (Ventilator axial) START Citeşte: 0aer=1.kt [-].

hd [mm al] ltot [mm apa].1 i:=1 htoti mm apa   k t  l toti hd i mm apa   k d  l di  mi kg / s   f hd i mm   p [ daN ]  htot   apa  g m2 i:=i+1 in Scrie: paer [mm Hg]. taer [C]. htot [mm apa] p [daN/m2]. aer [kg/m3] Scrie: ld [mm al]. m [kg/s]  Trasează:  p = f( m ) STOP 83 .

15 [K] g=9. i  1. n hd i mm. 10: Studiul generatorului pneumatic volumic rotativ (Rotocompresorul cu palete alunecătoare) START Citeşte: 0aer=1. p aer[mm Hg].293 [kg/m3] T0=273. i  1. n   t aci C .81 [m/s2] p 0=760 [mm Hg] p 0’=1. i  1. n Citeşte: p si kgf / cm 2 sau at .Lucrarea nr.0332 [at] Citeşte: taer[C]. n N ai se citeste la trusa wattmetrica Taer K   T0  t aer  aer   0 aer p aer T0 p 0 Taer 1 84 .

6 Taci k   T0  t aci m3 Qi [ ]  f ( hdi ) s  kg   mi     aer  Qi  s    normali m 3  mi Qni   s    0 aer m3  p ' Taci Q psi    Qni 0 p aci T0  s  N ui kW   10  g  Q psi  p si i %  N ui N ai  100 i:=i+1 Da in Nu Scrie: paer [mm Hg].1 i:=1 p aci at   p si  p aer 735. taer [C]. aer [kg/m3] 2 85 .

hd[mm]. pac[at]. Tac[K]. Nu = f(ps). tac[C].  = f(p s) STOP 86 . Qn[normali m3/s]. Qps[m3/s]. [%] Trasează: Qps = f(p s).2 Scrie: ps[at]. Nu[kW]. m [kg/s].  Q[m3/s].

ANEXE Anexa 1. Braţul înclinat are rolul de a mãri sensibilitatea de mãsurã a aparatului şi în principal înclinarea se face la poziţii fixe.planeitatea de aşezare a aparatului . TA – talpă aparat. 1/10 şi 1/25 (patru poziţii fixe în acesată construcţie). în vedere spaţială. Fiecãrei poziţii îi corespunde o valoare k = 1/2. poziţia braţului fiind fixate de un ştift. A1 este reprezentat un micromanometru. lichidul sã urce şi sã coboare şi în braţul înclinat.1. BR – buton reglare. prin rãsucirea butonului face ca. 1/5. din categoria alcoolilor. Pregãtirea mãsurãrii se face verificând şi corectând . BI – braţ înclinat cu gradaţie milimetricã. datoritã principiului vaselor comunicante. în braţ piezometric prin scufundarea unui volum metalic legat de butonul superior al rezervorului. MANOMETRUL DIFERENŢIAL CU BRAŢ ÎNCLINAT Mãsurarea diferenţelor de presiune foarte mici se fac cu un dispozitiv piezometric cunoscut sub numele de micromanometru diferenţial cu braţ înclinat. PM – picioare reglabile. FL – furtune de legãturã la prizele de presiune Lichidul piezometric este un lichid de greutate specificã micã. Legenda acestei figuri este: RZ – rezervor. 87 . Micromanometru. A. Fig. pe filet.aducerea la zero a nivelului lichidului. In Fig. . Scufundarea şi ridicarea acestui volum.

Totdeauna. iar h este coborârea nivelului în rezervor faţã de poziţia de egalitate a presiunii la cele 2 prize. printr-un mic artificiu. adicã (A1. iar (A1. coeficientul de poziţie pentru braţ.3)  d 2  h  sin    . corecţia funcţionalã. se face corecţia de înclinare. A2. priza de presiune mai mare se conectează la rezervor. 88 .1)  l  p1  p2   l p g h  h   l p g l  l sin    l p g l 1   sin  l   unde  este unghiul de înclinare a braţelor. dar şi conversia alcool-apã. l  p1  p 2   lp g l  sin  4S    sau.5)  d 2   lp  k   sin    4 S   apã   cu alte cuvinte.4)  d 2   lp  p1  p 2   apã g l  sin    k apã g l  4 S   apã   unde k. Pentru determinarea lui l apelãm la principiul conservãrii masei.81 N/m2.Relaţiile de calcul pentru determinarea diferenţelor de presiune are în vedere cã o diferenţã de presiune p1  p2  p produce o denivelare între rezervor şi tubul înclinat (A1. este dat de expresia : (A1. apa fiind o unitate utilizatã mai frecvent în laborator şi având ca valoare 1 mm H2O  9. Schemă de calcul a micromanometrului. Mărimea l este mãsuratã pe tubul înclinat pornind de la zero. (A1.2) d 2 d 2 S  h  l h  l 4 4S Fig.

carcasă şi capace variază în funcţie de poziţie. unde z este numărul de palete. A2.A2a. se construieşte funcţia   (A2.Anexa 2. ELEMENTE DE ALUNECATOARE CALCUL PENTRU ROTOCOMPRESORUL CU PALETE Volumul V între două palete vecine. Folosind Fig. vector.1)  r b  V    b  z   r  d   2  2  r 2 d   2 2  2 z   Fig. Schemă principială pentru calculul debitului compresorului cu palete alunecătoare. dar putem determina capacitatea pompei (volumul deplasat pe o rotaţie) având în vedere că: VC  z Vmax  Vmin  . 89 .

(A2.2)   cos   Rcos   R  cos   1   2 sin 2  Prin dezvoltarea în serie a radicalului.4)    r2  2  2 2 V    bR 2  1  2   2 sin cos   sin cos    z 2 z  2 R   După cum arată şi fig. Cunoscând câteva elemente de geometrie internă putem determina debitul mediu teoretic. şi apoi putem să-l comparăm cu cel experimental. reţinerea primilor doi termeni ai seriei şi neglijarea puterilor superioare ale lui . (A2. (A3b). unde  = e/R. deci: (A2.   90 .5)  VC  zVmax  Vmin   4b z R 2 sin z şi debitul mediu calculat pe baza capacităţii (A2.3)  2    R 2 1  2cos    2 cos 2 Rezolvarea integralei pentru calculul lui V  conduce la expresia (A2.Avem însă posibilitatea exprimării lui   din aceleaşi considerente geometrice. maximul lui V   se obţine pentru  = 0.7) 2  Qm  nVC  b z R 2 sin  z unde turaţia n se exprimă în [rot/s]. iar minimul lui V   se obţine pentru  = .6)      2  2 r2    V    bR 2  1  2   2 sin cos    sin cos     2 z  z    2 R   (A2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful