You are on page 1of 2

CARACTERIZAREA ANEI Unul dintre cei patru clasici ai literaturi romane alaturi de Mihai Eminescu, I. L.

Caragiale, Ion Creanga; Ioan Slavici are o opera complexa ce cuprimde nuvele, romane, povesti, drame istorice si memorii. Nuvela „Moara cu noroc” a aparut in volumul „Novele din popor” alaturi de „Padureanca”, „Gura satului” realizand o perspectiva monografica asupra existentei rurale ardelenesti din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Analizand caracterul realist al operei, Titu Maiorescu afirma ca „autorul s-a inspirat din viata poporului roman si ne-a infatisat ceea ce este, ceea ce simte si ceea ce gandeste taranul in partea cea mai aleasa a firi sale etnice”, iar Mihai Eminescu afirma ca „personajele lui Slavici nu seamana numai in aexterior cu taranul roman in port si in vorba ci mai ales cu fondul lui sufletesc, gandeste si simte la fel”. Ana, personaj secundar din nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, este sotia cizmarului Ghita, mama a doi copii, impartaseste acelasi destin dramatic ca Ghita. Numele acesteia vine de la evreiescul „Channah” si inseamna „gratia favorita”. Inceputurile casniciei ei pareau a fi in concordanta cu numele si cu patroana ei din cultura crestina, Sfanta Ana, ocrotitoarea femeilor, insa nesabuinta oamenilor a dus la un destin cu final dramatic. Prin intermediul acestui personaj este ilustrata conditia femeii intr-o societate a barbatilor, in care opinia ca are minte putina se impune de la sine si este acceptata de ea insasi, dar faptele contrazic aceasta parere. Caracterizarea directa este realizata de catre narator: „Ana era tanara si frumoasa. Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa.”, care ii construieste un portret fizic extrem de favorabil, scluptand in cuvinte un model clasic al feminitatii; de catre Ghita „Tu esti o femeie buna, Ano, si blanda, dar esti usoara la minte si nu intelegi nimic”, sotul ei considerand ca e o femeie blanda, insa necunoscatoare a problemelor existentiale; de catre batrana „Ana imi parea prea tanara, prea asezata, oarecum prea blanda la fire, si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc carcimarita”, mama ei, personaj raisonneur, anticipeaza destinul nefast al Anei, caci lipsita de experienta de viata nu poate cunoaste caracterul inselator al oamenilor; si de catre Lica care o considera „o nevasta asa de frumoasa”, dar o vede tot ca pe o femeie pentru care nu merita sa aiba slabiciuni, puterea reprezentand absolutul pentru el. Caracterizarea indirecta se realizeaza prin naratiune (fapte, mediul in care traieste, gesturi, atitudini, comportament, evenimente la care participa) si dialog (limbaj, relatia cu celelante personaje). In volutia Anei, aparitia lui Lica la moara este o cumpana, femeia „care-l privea oarecum pierduta si speriata de barbatia infatisarii lui”, intuieste primejdia care avea sa se abata asupra familiei ei si mai ales asupra sotului ei Ghita prevenindu-l „Lica e un om rau si primejdios”. Ana, observand transformarile sotului ei, zbuciumata si indurerata incearca sa ii afle gandurile grele care il macina, dar acesta o respinge, intre cei doi formandu-se o prapastie ce va fi distrusa doar de moarte. Tot din cauza acestor schimbari Ana

infruntare si sila fata de Lica pe care il refuza atunci cand acesta o invita la dans. transformandu-o intr-o femeie „muncita de ganduri grele. Aceasta echivaleaza cu naruirea existentei lui Ghita si de aici moartea devine unica alternativa astfel uciderea Anei interpretata de unii critici ca limita degradarii morale a eroului este de fapt o forma deviata a demnitatii caci e un act de dragoste. despartirea de ultima vanitate si ultima posibilitate de salvare de aceea ii cere o noapte cu Ana. ea fiind un exemplu de devotament si daruire. Scena uciderii Anei surprinde tragismul solidartiatii in nenorocire fiind un act de dragoste si nu de pedeapsa intrucat Ghita vrea sa o scape pe Ana de imensul chin al pierderii individualitatii. Ioan Slavici. Ana se intoarce spre pacat cu o forta egala cu cea a puritatii ei interioare care o determine sa afirme „Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”. dorind sa imprime in dorinta cititorului virtutii ca dreptatea. Vazand ca sotul ei se indeparteaza si instraineaza din ce in ce mai mult de ea. Exitus-ul personajului sustine caracterul moralizator al operei. . Ghita dorind sa-si scape sotia de chinul pacatului. care o imbatranisera intr-un singur ceas”. Evolutia personajului trece de la ingrijorare. dar Ghita staruie.aceasta scena are tragismul solidartiatii in nenorocire caci ucigasul isi iubeste victima si tocmai pentru ca o iubeste o omoara.incearca sa nu il mai supere pe Ghita si sa ii fie pe plac mereu. ea cedand pentru a-i face pe plac lui Ghita. dar si a dorintei de razbunare fata de sotul ei. al pierderii individualitatii. Vizetele dese la moara ale lui Lica o pun pe ganduri pe Ana. nedumerire la spaima. Lica Samadaul care vrea sa-l stapaneasca total pe Ghita recurge la ultima proba a supuneri si despersonalizarii: infrangerea prin femeie. revolta. demnitatea si mai ales onestiatea. Aceasta apropiere a Anei de Lica este datorata atractiei malefice a acestuia. si accentueaza instrainarea lui Ghita fata de ea. Involutia personajului feminin este spectaculoasa: nevasta tanara si sfioasa care isi iubeste sotul ajunge usuratica si adulterina din cauza jicnirilor repetate si a orgoliului ranit.