Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

Prefata
Mircea Eliade este cea mai puternica, mai tenace si mai captivanta energie autoconstructiva din cultura româna. Sigur, multe au fost personalitatile care au avut din copilarie constiinta propriei valori si viziunea împlinirii lor sociale, profesionale, politice etc. însa nimeni nu s-a mai forjat si cizelat cu atâta luciditate si insistenta, cu atâta siguranta si sistema. Iar asta iara - aparent eforturi teribile, oricât ar parea de "inumane" tentativele de privare de somn, de claustrare si înfrângere a instinctelor si ispitelor. La un capat de biografie, elevul de 15 ani care umple sute de pagini cu întâmplari si cazuistica adolescentina, constient ca demiurgul din el este dator sa însufleteasca literar lumea si ca, undeva, într-o "Academie din Apus", o "sala imensa, plina de lume, a venit sa asiste la încoronarea mea". La celalalt capat, savantul respectat Mircea Eliade avea 23 de ani când C. Noica (mai tânar cu doi ani) scria despre acest "caz sufletesc înzestrat cu o posibilitate de creatie în afara de ordinea comuna". Eliade, scria Noica în Vremea din 5 decembrie 1929 "e un om care a trait, care traieste, care loveste ideile, pentru a suferi de replica lor brutala, care se agaseaza spiritual, zdruncinându-si si mentinându-si totusi un echilibru, prabusindu-se si crescând. Niciodata un cuget de aici n-a simtit mai aproape minunea experientei plurale si indisciplinate. I-a placut sa se joace ideal, sa se distruga prin chin, sa încerce si sa se aventureze. A înteles cel mai bine dintre noi de o întreaga comunitate stiintifica internationala, fermentul profesional dotat din plin cu acele calitati coagulante, de focalizator al energiilor din jur. Liantul unei generatii si nu doar simbolul ei. Stimul vital de împlinire si afirmare pentru tot ce va sa zica imensa vointa de creatie a tineretului interbelic. Traditia exegetica îl situeaza pe Mircea Eliade - pe buna dreptate - în suita Cantemir-Hasdeu-Eminescu-Iorga-Blaga, fiecare dintre acestia însemnând mereu altceva, potrivit perspectivei de valoare: istorica, estetica, politica, didactica, spirituala. Pentru unii, Eliade este marele istoric al religiilor, pentru care literatura a fost un capriciu, o nostalgie, un "gagne-pain" efemer. Pentru altii, dimpotriva, opera savantului a fost doar masca oficiala a literaturii, când nu chiar a "doctrinarului". Unii încearca sa vada dincolo de sinteza stiintifica si universul epic o filozofie a culturii, o antropologie, în vreme ce pentru altii Eliade ramâne un diletant în toate, important ca instanta formativa pentru tânara generatie dintre razboaie si atât! Mai sunt si cei pentru care eseistul si gazetarul din Oceanografie, Fragmentarium, Insula lui Euthanasius are, într-un fel, o bataie mai lunga decât romancierul si istoricul religiilor! acest resort spiritual: aventura." (în voi. Semnele Minervei, Publicistica, I, 1927, 1929, editie de Marin Diaconu, editura Humanitas, 1994, p. 462) 1. Dintre multele exemple de verdicte superlative, prefer sa citez acum relatia Eliade-C.G.Jung facuta de Gilbert Durând: "Comme Jung de-couvre la terra incognito des archetypes qui animent la psyche in-dividuelle, l\'ouvre d\'Eliade met au jour la terre si occultee par la de-myhologisation trop chere pozitivisme [...] Eliade comme Jung est â la tete de cette lente mais sure entreprise de remythologisation..." (Eliade ou l\'anthropologie profonde, în voi. omagial Mircea Eliade, ed. de l\'Herne, 1978, p. 39). 1

2. Pentru imensul, stufosul dosar al generatiei \'27 si pentru ce a însemnat "activismul din disperare" al membrilor acesteia, v. grupajul respectiv din Mircea Vulcanescu, Catre stiinta spiritualitatii românesti, din Dimensiunea româneasca a existentei, editie de Marin Diaconu si Zaharia Balica, voi. III, 1996, pp. 5-55. în sfârsit, între omul absolut1 si omul "fara destin"2 exista o întreaga ierarhie de polaritati. Ei bine, pentru toate cheia o constituie Romanul adolescentului miop. Aici (vorba lui Eminescu: "Viitorul si trecutul/sunt a filei doua fete/vede-n capat începutul/cine stie sa le-nvete"), aici se afla în starea cea mai pura si mai limpede exprimata suma de contrarii-în-armonie care compun personalitatea lui Eliade, definind-o totodata ca însumare exponentiala a generatiei. Daca pentru detaliile istorico-literare, strict editoriale, tânarul nostru cititor are a consulta obligatoriu capitolul Primul roman din monografia lui Mircea Handoca4, pentru circumstantele elaborarii 1. "Nu sunt doua saptamâni de când a aparut cartea acelui tânar prodigios de luciditate în care ne place, celor mai multi dintre noi, sa recunoastem pe seful spiritual al generatiei noastre. Vorbesc de întoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. E un roman al ratarii generatiei aceasta carte! Al irosirii ei fara sens, fara finalitate, incapabila pâna si sa se sinucida" (Mircea Vulcanescu, loc.cit, p. 35). 2. Formula "Eliade - omul fara destin" îi apartine lui Emil Cioran, într-un text acid si nedrept, aparut în Vremea, din 1 octombrie 1933 (v. voi. Singuratate si destin, ed. Humanitas, 1991, p. 240 s.u.): "Mobilitatea excesiva a omului fara destin nu se poate sesiza mai bine decât în maniera lui de a gândi prin altii, în raport cu gândurile altora...". Articolul, avea sa marturiseasca peste ani Cioran, se datora tulburarii pricinuite de suferinta erotica a Soranei Topa (v. cap. Eliade în Cioran, Exercitii de admiratie, Eseuri si portret, trad. Emanoil Marcu, ed. Humanitas, 1993, p. 115 s.u., de unde se cuvin extrase, acum, rândurile despre dualitatea lui Eliade, "atras deopotriva de esenta si accident, de atemporal si cotidian, de mistica si de literatura. Aceasta dualitate nu produce la el nici o sfâsiere: este natura si sansa lui sa poata trai simultan sau rând pe rând la niveluri spirituale diferite, sa poata, fara drama, sa studieze extazul si sa urmareasca anecdoticul"). 3. Ca sa nu repet ceea ce am scris, nu o data, în ultimii ani, despre acest subiect îmi îngadui sa fac trimitere la capitolul II ("La scoala generatiei 27") din volumul subsemnatului, Scriitorincul, editura Dacia, 2001.4. Mircea Handoca, Mircea Eliade.Câteva ipostaze ale unei personalitati proteice, editura Minerva, 1992, pp. 230-248. cartii esentiale ramân, bineînteles, capitolele IV si V ("Tentatiile unui tânar miop" si "Navigare necesse est...") din Memoriile autorului: "în toamna acelui an, 1921, intram în clasa a V-a. Terminasem gimnaziul si începeam cursul superior [...] Convins ca voi studia la Universitate stiintele fizico-chimice, alesesem realul. Dar nu mi-a trebuit mult ca sa-nteleg ca ma-nselasem, ca alesesem gresit..." Acolo sunt descrise mansarda bibliomanului, complexele puberului, experientele fizice de autopenitenta întru cunoastere, rolul jurnalului ca oglinda a fantasmelor compensatorii, creuzet al realitatii si athanor de nelinisti, "umilinta si ura" generate de palmele primite de la profesorul de matematica Vanciu, ca si prieteniile cu "eroii" romanului: Dinu Sighireanu ("baiat frumos, brun, cu ochii verzi, dupa care suspinau multe fete"), Radu Bossie ("miop ca si mine, destul de urât, cu buze imense, cu un nas mare si borcanat, dar avea un umor si un farmec fara pereche"), Haig Acterian ("de o frumusete lenesa, orientala"), Petre 2

Viforeanu ("înalt, mândru, ironic, izbutind sa fie premiant fara pedanterie"), J.V. Vojen ("balai, rivaliza în frumusete, eleganta si succese feminine cu Dinu Sighireanu"), întâlnirile-cenaclu de la Mircea Mosuna-Sion, descoperirea (decisiva) a lui Giovanni Papini2, experienta bordelurilor din Dudesti, în tovarasia lui Mircea Marculescu ("tandarica") alaturi de care cunoaste "îndeaproape viata evreilor saraci" s.a.m.d. 2. "O asemenea întâlnire - decisiva si pentru mine si pentru soarta Romanului adolescentului miop - a fost Un om sfârsit al lui Giovanni Papini. Citisem, ca atâtia din colegii mei, L'Histoire du Christ, dar nu ma cucerise. Dimpotriva, Un om sfârsit a cazut ca un traznet. Nu-mi putusem închipui pâna atunci ca pot semana atât de mult cu altcineva. Ma regaseam aproape pe de-antregul în copilaria si adolescenta lui Papini. Ca si el, eram urât, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce si fara margini, voiam sa citesc tot, visând ca pot scrie despre toate. Ca si el, iubeam singuratatea si ma întelegeam numai cu prietenii inteligenti sau eruditi" (v. continuarea afinitatilor în Memorii, ed.cit., voi. I, p. 92). "Romanul unui om sucit" Mai este oare cazul sa spun cât de etern valabile si de general raspândite în lume sunt mai toate simptomele adolescentei eliadesti si ce forma vitalizanta are acest roman pentru cititorul coplesit de sfintele furii, complexe si disperari... acneice de aici ?!? în plus, tot în pomenitele capitole din Memorii, gasim câteva marturisiri esentiale pentru ce ne intereseaza acum: "Ma simteam superior tuturor colegilor mei, macar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi largi si adânci cultura [...] Dar eram mai mult decât atât. Ma aflam în plina criza de pubertate, ma descopeream în fiecare dimineata mai urât, mai stângaci, descopeream, mai ales la întâlnirile cu fete de vârsta mea, cât sunt de timid si de neatragator, în comparatie cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravându-se pâna la sfârsitul liceului. Probabil ca datorita ei n-am mai ajuns sa termin romanul. La un moment dat, am simtit ca nu mai pot scrie decât la persoana I, ca orice fel de literatura, în afara de cea direct sau indirect autobiografica, n-avea nici un sens. Asa am început Romanul adolescentului miop [...] Pe timpul când luam parte asiduu si entuziast, la întrunirile societatii noastre, începusem deja sa-mi iau în serios urâtenia si - în buna parte, închipuita - solitudine. Eram singurul care veneam la “Muza” în uniforma de liceu, toti ceilalti purtau de mult costume “civile”. Singurul care nu încercam sa-mi camuflez parul tuns, ci, dimpotriva, ma tundeam cu masina numarul zero [...] în plus, aveam o mare scadere: nu stiam sa dansez [...] Dar ma complaceam din ce în ce mai mult în aceasta situatie care mi se parea ca face parte din destinul meu de adolescent exceptional. Mi se parea ca toate esecurile mondene, întocmai ca si umilintele pe care le înduram la liceu, aveau menirea sa ma izoleze de lume, sa ma pastreze exclusiv pentru “opera” pe care eram chemat s-o scriu, opera pe care trebuia sa o inaugureze "Romanul adolescentului miop". în fine, "am devenit cercetas la timp. Aplecarea mea spre “aventura”, satisfacuta atâtia ani pe maidane si în pivnitele Universitatii alaturi de haimanale si vagabonzi, îsi gasise acum o iesire care îi îngaduia sa se disciplineze si sa se adânceasca..."

3

"Romanul unui om sucit" - asa se intitula initial romanul de fata. Topirea Jurnalului în roman este cea mai stimulativa si mai fermecatoare "lectie" de extras din aceste pagini. Chiar daca astazi tânarul de 15-18 ani navigheaza pe Internet prin Cyber spatii si realitati virtuale, experienta edificarii de sine prin alchimia realitatii în jurnalul personal ramâne una de disciplinare fundamentala. "Durerea adolescentului miop" ("sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. Zadarnic încerc sa ma ascund. Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, de personalitate" etc), juramintele pentru sine ("trebuie sa muncesc mult si sa sufar"; "mi-am fagaduit naprasnic ca voi desface salbatec pulpele celor mai frumoase femei"), "tristetea celui care întelege", asteptarea "cu pumnii strânsi, între carti" a bataliei cu viata, apoi puseul egofil, inevitabil ("ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. N-au înteles niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele lor"; "cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. Cel care se înfrânge, 'senin, depaseste sensibilitatea de elita"), trânta cu credinta/necredinta ("presimt ca întreaga mea viata launtrica se va darui. Cui? Nu pot sa ma gândesc la biserica. Nu sunt un mistic si nici un ateu satanic, cinic, disperat. Cum as putea ajunge atunci la Isus?"), tipicele viziuni razbunator compensatoare ("ma închipuiam mort"; "m-am gândit mult daca trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna"; "m-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani. Si tot de acolo: "începusera crizele de melancolie [...] Mult timp, conditia singuratatii mele ma aparase ca o platosa launtrica împotriva tuturor esecurilor si umilintelor. Si, dintr-o data, singuratatea care mi se parea predestinata ma apara ca o lespede de mormânt. As fi încercat orice ca s-o sparg..." (loc.cit., p. 81 s.u.) în sfârsit, pentru comparatii si nuantari, a se vedea, alaturi de destainuirile din Memorii si cap. Mansarda din cartea de convorbiri cu Claude- Henri Roquet, Proba labirintului, trad. Doina Cornea, ed. Dacia, 1990, p. 19 s.u.) numai asa am sa pot scrie titlul Romanul adolescentului miop care ma va face celebru într-o noapte, si bogat..."; "cândva voi pasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita în ochi..."), febrila, permanenta oscilatie eliadesca între suprematia livrescului si triumful senzorialitatii ("ascentismul meu fu în curând înfrânt. Ma resemnai sa accept fiziologia [...] Niciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca") - nimic nu lipseste din acest Manual de sinceritate. O panoplie a sinceritatii ce slujeste perfect ca exercitiu de identificare pentru generatia confruntata astazi cu confesiunile lui Mircea Cartarescu si H.R.Patapievici. "întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta, ca cea a creierului e neputinta, ca ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si niciodata potolita. Intelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. Primaveri înapoia mea, primaveri înainte. Si iata ca acum nu ma mai tem de ele. Si scriu aici, nebanuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund. Si nimeni nu poate sa afle daca sunt trist. Si nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu amintiri". Iar daca nu va recunoasteti în personaj, nu va iluzionati: însasi delimitarea, nerecunoasterea, este o lectie perfecta de autocunoastere" Dan C. Mihailescu TABEL CRONOLOGIC 1907,9 martie - Se naste, la Bucuresti, Mircea, fiul Ioanei si al lui Gheorghe Ieremia (ofiter). Din admiratie pentru Ion Heliade Radulescu îsi va schimba numele în "Eliade". 4

I se publica Le Chamanisme et Ies Techniques archai ques de l'Extase. Alchimia asiatica si Oceanografie. unde va initia un curs despre Problema raului în filozofia indiana.împreuna cu Ernst Jiinger înfiinteaza. Scrie nuvelele Secretul doctorului Honigberger si Nopti la Se-rampore.Publica lucrarea de eseuri Solilocvii. 1949 .Editeaza.Scoala primara o face la Bucuresti. 1932 . ca visiting professor de istoria religiilor.Publica romanele Santier si Huliganii (în doua volume). traducerea romanului Maitreyi sub titlul La Nuit bengali. 1940 . 1928 .Apare. 1936 . la Paris.I se tipareste lucrarea Techniques du Yoga.Vede lumina tiparului volumul de proza Nuvele. 1963 .Fondeaza Revista universitara. ulterior devine profesor titular si coordonator al catedrei de istoria religiilor. cu teza Istoria comparata a tehnicilor Yoga. 1929 .Scrie nuvela fantastica La tiganci. lucrarea Images et symboles. I se tipareste romanul Maitreyi. 1961 . 1921 Debuteaza cu proza fantastica Cum am descoperit piatra fiilo-sofala la Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor. 1942 . 1937 . 1925 . 1950 . va fi numit asistent la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti.Publica volumul Le Yoga. 1946-l948 . 1924-l925 . Immortalite et liberte.Se înscrie la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti. pe care o va absolvi în 1928. la Stuttgart.Publica eseul Insula lui Euthanasius. 1943 .Se stabileste la Paris.Obtine licenta în filozofie cu lucrarea Contributii la filosofia Renasterii. 1939 .Lucreaza la proza autobiografica Romanul adolescentului miop. revista va fi oprita.Este consilier cultural la Lisabona. Illinois. revista Antaios.000 capete de vite. Iorga.Apare romanul Domnisoara Christina.îi apare volumul Mitul reintegrarii. I (Mansarda) 5 . morale si politice de B.1913-l917 .Hasdeu. la L'ecole Pratique des Hautes Etudes. 13 1935 .Tipareste romanul Sarpele.Publica eseul Fragmentarium Editeaza revista Zalmoxis. 1934 .Publica volumul Amintiri. dar.Este numit atasat cultural la Londra. 1956-l957 . inspirat din propria experienta din India. Scrie nuvela fantastica 12. primind titlul magna cum laudae. 1951 . Obtine doctoratul în filozofie. lucrare ramasa neterminata. Tot aici va publica si ciclul Convorbiri entomologice. dupa o recenzie negativa la o lucrare a lui N. Editura Fundatiilor Regale publica Scrieri literare.I se publica romanul Nunta în cer. 1938 .Urmeaza cursurile liceului "Spiru Haret" din Bucuresti. 1952 . 1917-l925 . 194ll943 . 1948 . 1959 . 1945 .Definitiveaza romanul Isabel si apele diavolului. 1928-l932 .Este invitat la Universitatea din Chicago. un curs liber cu tema istoria religiilor. 1966 .I se tiparesc romanele întoarcerea din rai si Lumina ce se stinge si eseurile India. Primeste premiul Societatii Scriitorilor Români. la Paris.întors în tara.Publica Traite d'histoire des religions si Le Mythe de l'eternel retour. 1954 . 1926 .Primeste o bursa de studii si pleaca la Calcutta (India). lucrare îngrijita de Mircea Eliade. 1933 .Sustine.P.

la Sorbona.Scrie si publica nuvela fantastica Tinerete fara tinerete.Publica. 1970 . 6 . 1976 . 1985 . Argentina. 22 aprilie .Este Doctor Honoris Causa la Universitatea din La Plata.Devine Doctor Honoris Causa la Universitatea din Yale. 1978-l979 . 1975 . la Paris. Apare. Este Doctor Honoris Causa a! Universitatii din Loyola. Membru al Academiei Americane de Arte si Stiinte.Se stinge din viata Mircea Eliade. 1980 . 1969 . 1986. 1968 . lucrarea De Zalmoxis a Gengis-Khan. Este membru corespondent al Academiei Britanice.Doctor Honoris Causa al Universitatii Sorbona din Paris. la Paris.Catedra de istoria religiilor de la Universitatea din Chicago. 1977 .Lucreaza la monumentala Histoire des croyances et des idees religieuses. îi va purta numele. condusa de Mircea Eliade.Apare nuvela Pe strada Mantuleasa. la Chicago.Doctor Honoris Causa al Universtii din Laitancasterf Este membru al Academiei Belgiene.Primeste. Primeste titlul Doctor Honoris Causa al Universitatii din Washington. In curte la Dionis. 1973 Membru corespondent al Academiei Austriece de Stiinta. la Paris.Tipareste. 1984 . Chicago. Cordonul Legiunii de Onoare. 1976-l978 .Publica Noaptea de Sânziene (lucrare în doua volume). nuvela Nouasprezece trandafiri.

Dar adevarul era altul: Jurnalul ma magulea si îmi alina dorul meu de razbunare. Maria. nu i-a placut. Dar pot eu sti ca aceasta e vara-mea. Parca as fi ascultat marturisiri auzite de mult. caci am învatat vocabularul fetelor. Sa fie doi eroi. m-am hotarât sa încep chiar azi Romanul adolescentului miop. vrea ea. A cunoscut atâtea fete. de câte ori o întâlnesc. Eu n-am cunoscut decât pe fetele cizmarului vecin. pastrez caiete din clasa a IV-a. îmi aminteam ca vara-mea nu se deosebeste mult de eroinele din romane sau de acele pe care un suflet putin exaltat si le închipuie. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Pentru ca am ramas singur. nici alta nu puteau seduce un adolescent. viata mea. în zadar. Eroul sunt eu. Cealalta. Dinu m-a întrerupt si m-a rugat: daca într-adevar îi sunt prieten. însa. Romanul îl voi scrie altfel. era slaba si rea. si la roman ma gândesc de mult. aceasta care mi se dezvaluie la rastimpuri. îsi teroriza fratii. în sarbatori de familie si idile. m-a sfatuit ea. m-am si gândit la un personaj pe care la început îl numisem Olga. Si atunci i-am ascultat marturisirile. Nu am nevoie de inspiratie. care în nici un caz nu pot trece într-un roman. ca viata mea stinsa între copii si carti . De aceea. Dar cititorii?. tot ceea ce nu am avut. iar viata mi-o cunosc. I-am povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui sa aiba loc prin prezenta acestei fete. De câte ori mi se parea ca trebuie sa fiu întristat. pretuieste mai mult decât anii tovarasilor mei risipiti în jocuri. îi pun întrebari. unul frumos si altul urât. Voi lucra în fiecare dupa-amiaza. Puica. Ma tem. nostalgiile si tulburarile ei. când aveam pistrui ca un ovrei si învatam chimie într-un laborator instalat în firida sobei. Daca vrei sa scrii un roman. sa-l faci pe erou frumos si bun. Si acel Jurnal de acum doi ani avea un "subiect": trebuia sa se vadeasca într-însul viata unui adolescent suferind de neîntelegerea celorlalti. sau La saptesprezece ani. De câteva saptamâni. Iar titlul: Dragoste de copil sau Flori de primavara. fura caise verzi si tipa alergând dupa tramvaie. Dinu mi-a marturisit ca ma poate ajuta. doar. razbunare dreapta împotriva celor care nu ma întelegeau. pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop.. acesta e un roman cerebral. Si am cunoscut câte ceva din visurile. scriam în Jurnalul meu. Dar cum as putea scrie eu un roman cu o eroina cunoscuta de Dinu? M-am hotarât sa ma gândesc. Cea mai mare. cu drame interioare" etc. credeam eu. Când i-am spus titlul si subiectul romanului. Dinu stie. antrenata de confesiuni? 7 . fireste. în înserari calde si tulburatoare. Nici una. tot ceea ce am dorit din mansarda.Volumul I 1924-l925 PARTEA I I. Si sa-l cheme Silviu. Am vestit si pe Dinu ca vara-mea se afla sub observatie. la vara-mea. Pentru mine. îmi spune. în timp ce voi scrie. M-am tulburat mult la început.nu va interesa cititorii. trebuie sa scriu. nimeni n-o putea întelege mai bine ca mine. sa schimb numele eroinei în Laura. Aceasta. Mi-au folosit. era grasa si murdara. în zadar mi-au fost explicatiile: "Vally draga.. înteleg si eu ca toata durerea unui adolescent miop nu va misca nici un suflet daca acest adolescent nu se va îndragosti si nu va suferi.

Staruie chiar sa scriu tot ce cred eu despre el. sa cutreier tari. Ma întristam aflând cât sunt. încolo. Parintii s-ar arata recunoscatori si i-ar lasa singuri... Singura nadejde a ramas romanul care va apare în vitrine la toamna. sa uit problemele grele. El era fericit. .. îmi merge tot mai rau. sa dorm în barci. de nehotarât. înca.Grele si încurcate. Vara-mea se opreste. Pe astazi aveam patru probleme: . I-am spus ca romanul meu va avea patru sute de pagini si ca va fi primul dintr-o serie ce se va numi Dacia Felix. Dar geanta m-ar fi umilit. si se apropie sfârsitul ultimului trimestru. iar Faradopol la germana. înfrunzisera toti castanii si era senin. sa lucrez în porturi. Atunci am schimbat vorba. mi-ar fi fost tot timpul teama sa nu fiu vazut de vreun profesor. pentru ca sunt miop si citesc carti cu coperte cenusii. Azi-dimineata pornisem melancolic spre scoala. le-ar învata sa vâneze si le-ar spune "tu". Mi-a spus si Dinu: "Cine va mai cuteza atunci sa te lase corigent?" Se gândeste.Are sa-ti vina greu. vegheat de o sora mica si o prietena frumoasa?. Ma rugat sa se numeasca tot Dinu. când Faradopol mi-a cerut sa-i povestesc pe nemteste primul act din Nathan der Weise. unicul izvor de inspiratie. 8 . dar se arata plictisita de câte ori o întreb asupra vietii din pension. ma vor respecta si se vor împotrivi în cancelarie când Vanciu va hotarî sa ma lase corigent la matematica. Nu am avut deloc noroc saptamâna aceasta. Eu stiu ca n-am sa scriu niciodata aceasta serie. îmi marturiseste ca i-ar placea sa fie într-o noapte conacul calcat de hoti. cu scoala. zâmbind. Ar mântui viata fratelui si l-ar îngriji într-un dormitor alb. Si. îl ascultase Vanciu si rupsese un "suficient". poate. Aici am protestat eu. Dinu m-a ajuns din urma si m-a strigat: doctore! Aceasta. totusi. de la o vreme. cu masuta acoperita de sticlute colorate. a urmat câtiva ani la calugarite. din "gramatica". care sa aiba mosie. M-ar fi desfatat sa am vointa furtunoasa si sa fug. si sa-l fac melancolic. Profesorii se vor teme de mine. Si apoi. Trollo da. afara de cele câteva din societatea noastra "Muza". ca un adevarat autor de romane. Pentru ca trebuia. Dar romanul trebuie scris. Ma gândeam: ar trebui sa fug în Cismigiu. Am sa iau si de data aceasta "insuficient". Nu vrea sa-mi spuna daca ea s-ar rosi sau si-ar trage sfios mâna când fratele prietenei i-ar sopti. Ea ar apuca revolverele si ar aparea în salon tocmai în clipa când fratele prietenei ar fi sugrumat de un tigan. iar la mosie un frate brun si curajos. Stiu eu ce mai gândeste vara-mea asupra baiatului brun si convalescent. Dinu a râs.. dar pentru cea din urma oara. pot scrie orice despre el. nu am învatat nimic de sase ani. de timid. apropiindu-se: te iubesc!. El le-ar întovarasi prin padure. extemporale numai din "gramatica". Dar daca nu ne-a învatat niciodata nemteasca?. I-am amintit ca nu cunosc nici o eleva.. Luni am dat extemporal la franceza. cum am luat ieri la germana.. Vara-mea.Stiu despre ea ca viseaza sa cunoasca o prietena mica si buna. Din clasa a Ii-a ne cere sa povestim pe nemteste. "Dar pe cine ar putea interesa aceasta?" gândesc eu. Paseam îngândurat catre scoala. iar eu nu aveam nici o problema scrisa. Mai bine situeaza volumul al doilea într-o scoala de fete. de sase ani. pentru ca tu n-ai fost niciodata barbier. cu bucurie la însemnatatea lui în roman.. i-am marturisit ca cel de-al doilea volum se va petrece într-un salon de coiffeur. fireste.. de slab. Dar eu ma multumeam sa visez o izbânda târzie si sa sfârsesc caietele Jurnalului. Corigent tot voi ramâne.

sa public la sfârsitul Romanului adolescentului miop un apel catre elevele din cursul superior. cum ma apropii de tabla. totusi. Ma rugam ca Vanciu sa întoarca foaia catalogului si sa asculte colegii de la sfârsitul alfabetului.Câte probleme am avut? . Panica piere din senin. Eu nu am noroc. cu caietul. Când sfârsisem de copiat de la un vecin cea dintâi si cea mai usoara dintre cele patru probleme grele. cu toate ca nu eram singurul neascultat din clasa."într-un cerc de raza R.N-am putut sa le fac pe toate. în fund.Unde sunt? . Poate ma rugam si altceva. prin care as putea obtine "jurnale". Sa se calculeze înaltimea x a zonei.. Nu pricepeam nimic si nici nu ma puteam gândi la problema. Am pasit demn. cu ochii si cu dezlegarile problemelor. Dar nu am. a trebuit sa uitam Romanul si sa ne grabim. Privesc calm ochii profesorului si. când si-i pleaca în caiet. De câte ori nu mi-am jurat eu. am sarit treptele patru câte patru. Mi-e ciuda ca nu m-a palmuit niciodata. Ma stapâneste cu glasul. valoare si dezlegare. ca sa nu fim zariti de pedagogul cel nou.Am acceptat. Cu acest material cules "sur le vif as putea compune volumul al doilea. Eu am renuntat bucuros la jocul cu fete si la jocul de carti numai ca sa am noroc la scoala. sigur de evidenta lui superioritate si de nenorocul nostru. eu gândeam: "Ei. sau sa intre servitorul si sa-i aduca o veste neasteptata. A înteles. Am aflat de mult ca Vanciu e un Don Juan. ca sa-l pot urî. sunt sigur ca nu i-as putea rezista. cu creta si buretele. nu stiu cui. cu calmul. fascinat de un desen geometric caruia trebuie sa-i gasesc rost.Fa-o atunci pe prima. si-a încrucisat bratele si astepta. zona nascuta de un arc. sau sa fie chemat la minister. si la carti.daca sunt ascultat – îmi bat joc de pântecul pe care încearca sa si-l ascunda sub croiala vestei. În timpul acesta. zâmbesc îngaduitor celor din banci. în clasa. confesiuni si amanunte. îmi spune numai "cap de lemn" de câte ori gresesc semnele algebrice. si eu mi-am dat seama ca ma rugam. 9 .. Fireste. al dracului!" si apoi pocneam din dinti. când cercul se învârteste în jurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcului. linistit. si "cap sec" de câte ori ma intimidez la tabla. ca voi studia patimas matematica numai ca sa-i pot împotrivi aceeasi privire senina si sigura. Am alergat pe coridor. mi-am luat locul din banca I. . Vanciu saluta demn si îngaduitor. Intrând în curtea liceului. Era tot ce puteam face. Am facut rugaciunea. m-a chemat cel dintâi la tabla.Patru. . privindu-l cum intra. are ca baza un cerc. a carui suprafata este egala cu sfertul zonei. Mie îmi piere tot curajul când îi zaresc catalogul cu scoarte negre si en-tete alb. Nu-l stiam. iar noi sa avem întreaga ora libera. raspund eu umilit si cântarind dispretul privirilor lui Vanciu. Altii au noroc si la fete. De altfel. Dar am facut semn ca-l stiu. îmi fixasem privirea pe cele câteva cifre scrise la coltul tabliei si începui a-mi framânta figura. Stii enuntul?. intra Vanciu. Daca as fi femeie si l-as avea tot profesor de matematica. ma linistesc. si la scoala. în gând . ca sa creada Vanciu ca-mi framânt mintea. iar Dinu s-a strecurat.. si a început sa-mi dicteze: . Vanciu si-a întors scaunul catre mine. ." Nu stiam de unde sa încep.. Nu voiam ca ceilalti sa afle ca mi-e teama de Vanciu.

Vanciu sa iscalit sub un magistral si dureros de citet "insuficient". II. si. -Cine îm^a bine.Vanciu ma socotise multa vreme imbecil si ma menajase. care se încapatâneaza sa nu poarte ochelari. Explica. pentru ca eu sunt eu. doctore? 10 . Cine învata bine. pe drum. A citit L'enfant de volupte si Le Feu. transfigurat. .. Nici nu voiam sa ma gândesc la noul "insuficient"... bucurânduse: . plimbând creionul pe marginea unui capac de calimara. la ziua de 15 mai. ma arat superior si nu ma feresc de a le dovedi celorlalti întregul meu dispret. domnule Vanciu. M-am asezat în banca.Ce te faci..Avem un cerc. mâine am lectii grele. -La loc!. iar Vanciu îi striga la rastimpuri. un italian roscat si miop. Acela îsi stia lectia. . ca sa mai treaca din timp. pentru ca nu stiam problema. ca D'Annunzio îi seamana..Eu învat.. Dupa ce a iesit Vanciu. dar ma zapacesc. Ascultându-l. domnule Vanciu. si ca trebuie sa ma apuc numaidecât de lucru. iar pe masa am lasat la jumatate Bouvard et Pecuchet..Stiu.. .. nu se zapaceste. domnule Vanciu... ca ma prefac. zapacelile si mimica simulata la tabla nu ramân fara efect.Ei. . ca nu învat niciodata si. bâlbâielile. ma? .Invat . dar sa vedeti. ma mustru. Pauza lunga. dar nu o pot îndeparta. usurat. . am planuit capitole din roman. domnule!. exasperat: . Vanciu îmi da întotdeauna ajutor. în care timp baietii îsi tineau rasuflarea... De câte ori sunt umilit. nu mai am curajul sa încep cel dintâi capitol. ma gândesc la personajul pe care îi voi crea eu din Robert.Spune atunci. dar pronunta Piacere... . tipule? Le-am raspuns ca putin îmi pasa. M-am întors acasa împreuna cu Dinu. Totusi. în carnetul albastrui. nu se mai lasa înduiosat de natângia mea. Eu înteleg ca aceasta reactiune e copilareasca. Câteodata zâmbesc: întrevad un Robert împlinit. Acum însa. si stergeam mereu. Socoteam amândoi ca singura mea nadejde nu ramâne decât Romanul adolescentului miop. Eu m-am prefacut ca urmaresc cu atentie si curiozitate calculele vecinului meu de catalog.Repeta enuntul.Lucreaza. Dar totul era zadarnic. . El ma suspecteaza. . simpli elevi dintra sasea reala. dupa ce am scris atâtea pagini în caietul meu. Când ma linistesc. de atunci..Nu ma întrerupe!.De ce nu înveti. explica.. iar ei.. schimbat. Se apropie seara. începui a construi cercul. nu merge? .Stiu. II Fuoco..Ce ai. baietii m-au înconjurat si m-au întrebat. pe care mâine va trebui sa-l arat mamei. GLORIA LUI ROBERT Robert mi-a marturisit. odata. însa. Ma viziteaza în mansarda si îmi vorbeste melancolic de neghiobia noastra si de gloria sa.. .. Poate a aflat. îmi adusei aminte ca si în caiet facusem unul.

. Nu miarn hotarât intriga. E un adolescent fara sprâncene. personajele. cu obrajii moi si frunte îngusta. fireste. cu buze de taranca tânara. aceasta e tot ce stiu. exagerat. Sunt atâtea lucruri de spus. Nu cunosc decât adolescenta noastra. Trebuie sa caut un eveniment în jurul caruia sa se întâlneasca toti eroii romanului. înca. de portrete si de concluzii asupra mediului scolaresc 11 . adevarul asupra mea si asupra altora l-as spune în caietele Jurnalului. Eroul sunt eu. Si apoi. N-as avea singurul lucru pe care îl caut. care ar putea preface romanul meu într-un roman cu subiect. Adevarul e ca Romanul adolescentului miop va fi o serie de scene. cum îmi place sa ma port cu el. eu nu cred ca dragostea e ceea ce se poate surprinde mai interesant în adolescenta. Nu gândesc întotdeauna astfel. Mi se plânge de slabiciunile lui. pentru promovarea mea în clasa a saptea. ca repetam scene citite în carti. Nu stiu daca ar putea interesa un fapt sufletesc pe care autorul însusi nu-l cunoaste. nu stiu. în fata carora nu trebuie sa apar cu toate slabiciunile mele. Si atunci amânam iar capitolul. trait. în caietele menite romanului. nu trebuie sa scriu numai despre ea? Eu am cunoscut crize mai interesante.. Dar am pierdut iar firul. Atunci as uita mereu ca scriu pentru cititori straini.. Mi se parea ca trebuie sa scriu ca într-un-roman: atent. Trebuie sa fie o o-glinda a sufletului meu. Am înteles ca ma departez de ceea ce puteam spune eu. romanul trebuie publicat. nu. modific. Prietenii îmi spun ca voi scrie un roman de moravuri scolaresti. pentru ca el va fi un personaj de seama în romanul meu. nici unul întrecând saptesprezece ani. oare. si nu am tragere de inima sa le scriu. As fi fericit sa gasesc un conflict. Robert se înflacareaza când vorbeste de femei. Romanul s-ar continua si sfârsi din propriile lui necesitati. Dar nu scriu. de impresii. cu barbie lustruita. Dar toate acestea sunt palavrageli inutile. apoi. Care ar putea fi subiectul romanului? Dragostea mea catre eroina din vilegiatura. Din pricina aceasta nu recitesc bucuros memoriile vechi. Ma voi zugravi si analiza alaturi de atâti prieteni si tovarasi de scoala. l-am surprins de multe ori ca le cunoaste din carti si din filme. Eu spun tuturor ca Robert e un baiat frumos. Nu ma sileste nimeni sa amanuntesc portretul prietenului meu.. Si pentru ca nu cunosc subiect fara eroine. Conflict. asa cum se afla în romane. As lamuri. Eu nu am gasit nimic firesc. Fara sa vreau. Romanul va cuprinde crizele si sfârsitul adolescentei mele. Nu am sa-l scriu nici sub forma de Jurnal. Ursuz. Robert banuieste de mult ca îi ascund pareri asupra-i. înflorit. m-am oprit.Daca am glorie. Dar. rând pe rând. viciata si neînteleasa în literatura. Când. exagerez. trebuie neaparat sa introduc pe vara-mea. iar nu într-un roman pe care îl vor citi atâti necunoscuti. nici unul dmtre prietenii mei nu a iubit. planul de lucru ar fi simplu. în acelasi timp. înainte de toate. Am încercat. Dar mie îmi place sa ma contrazic. pentru ca nu-l vreau falsificat de analize. între cine? Iata ceea ce ma împiedica sa încep primul capitol. Vreau sa ma ocup acum de Robert.Trebuie sa nascocesc raspunsuri istete. . Poate e înca virgin. E adevarat ca aceasta caut? Nu stiu. conflictul. care îl împiedica sa ajunga glorios. Si apoi. Dar subiectul romanului meu trebuie sa-l inventez... El ma admira si ma dispretuieste. Dar eu nu pot descrie. Dupa ce am încheiat ultima fraza. în orice caz. femeile si banii vin de la sine. O lume ignorata. M-as multumi sa prezint. Si o parte din prietenii mei le-au cunoscut. N-am putut scrie nici o pagina. m-as ocupa prea mult de amanunte intime si n-as avea succes. A-tunci. fara a fi un roman psihologic. Eu n-am iubit. si trebuie sa chibzuiesc conflictul pe care îl va dezlantui.

ca mai înainte. Cu prietenul meu Jean Victor Robert am încercat. în toate liceele. în roman. lasau aceeasi impresie de ucenice dintr-un atelier de croitorie. De aceea. perechi. chiar cu perechi. îmi spuneam: "Sunt las daca 12 . Ni s-au prezentat din vârful buzelor. Dinu vorbea rar. Nadajduiesc într-un timp când munca ma va înalta destul ca sa atrag privirile. Voi încerca sa scriu pregatiri de roman si sa clasific material . cu ironii stupide. Iar am alunecat în discutii critice. cu obrajii pudrati.ce vor fi acolo povestite la persoana a treia -trebuiesc începute sistematic. altfel s-au petrecut faptele". Nu i-am vazut niciodata iubind. aducând si pe Dinu. Ne-am distantat. Ma stânjeneau privirile strainilor. O bruna cu palarie alba. Robert era stânjenit si le vorbea despre literatura franceza. Perri ne sopteste ca le-au "agatat" amândoi într-o seara. pe bulevard. Eu am vrut sa-mi dovedesc ca am curaj. Cu toate încercarile de a se dovedi nevinovate.cu sepci de liceeni. Am auzit acele adorabile fraze de început. fara explicatii date în jurul oricarui fapt. Mergeam împreuna. acela a ramas locul de întâlnire.. în orice caz. lânga ele. Fetele se aratau magulite de tovarasia noastra. însa. perechi. îndemnat de Robert si de Perri. De aceea ma arat retras.Am plecat de la Robert. de aceasta sunt sigur. Fetele au ramas fermecate. E inutil sa reproduc aici conversatia. în Parcul Carol se întâlnesc perechile de liceeni. cu obrajii albi si ochii negri. cu gesturi. Daca l-as sili pe el. Dar aceasta pare pedant si rece. cu parul atent presat. Mai ales "concluziile". cu buzele timid înrosite. El marturiseste ca fetele îi dadeau târcoale si atunci. dispretuitor. aceasta se stie.. resemnat. gheata se rupsese. le-a vorbit.eram de-a dreptul suspecti.. sa iubeasca o fata pe care o iubeste si Dinu?. Sunt sigur ca romanul meu nu va cuprinde concluzii. Exercitiile în jurul capitolului I n-au avut rezultat. Dar toate acestea n-au ce cauta alaturi de o aventura erotica. Voi avea grija. Dar seria aceasta de scene.chiar în Jurnalul acesta. Sa iau seama. în Saptamâna Patimilor. Nu ascultam decât pe Robert. De câte ori o priveam. la toate serbarile. am întâlnit în acea dupaamiaza patru fete în Parcul Carol. ma tulbura gândul ca am mai vazut-o în toate grupurile de fete. Eu ramasesem cu sora fetei care îi placuse lui Robert. pentru ca nu-i prefac. Prietenii ma cred timid printre fete. cu uniforma . care încerca sa aprinda discutia asupra iubirii si femeii. Flirturile lor nu-mi dezvaluiesc nimic. eu m-am împotrivit mult. Perri cocheta o vulgaritate impresionanta. Eu taceam. As suferi mai mult daca as fi respins.si sufletului adolescentilor. Romanul meu va fi scris fara discutii. râs încurajator. s-o încurajez. pentru ca eu însumi nu mi-am gasit pâna acum. cea mai cuminte. de la care am plecat în aceste pagini. într-o jumatate de ceas. si sa nu le strecor si în roman. Robert le cunoscuse. cea dintâi aventura. doua fete si doi baieti. Era cea mai mica din grup si.nu le va cunoaste nimeni. e un prilej. fumând. Erau simplu îmbracate.asupra measi asupra celorlalti . la prima aventura. Le-am întâlnit lânga Arene. ca atunci când imaginatia se atâta si transfigureaza realitatea. în care sa precizez: "Acest pasaj e neadevarat. încercari de a schita anumite capitole . Iar noi . pregatiri pentru roman. cine o va povesti? Sa renunt la idila eroului meu? . pe o alee dosnica. . Iar eu vreau sa înving întotdeauna.. cu un smoc aspru de par rosu pe frunte. Ma voi gândi daca trebuie atunci sa adaog foi noi. iar nu s-o potolesc. Robert. s-o ajut. privind în ochi. Suferintele mele – pâna atunci . Parcul era prea populat. Eu sufar din pricina miopiei si a urâteniei mele. asteptând sa farmece. E stupid. Totusi. zâmbind si rosind. poate.

Spuneam ca trebuie sa ajunga din nou "fata morala". însa. toate cuvintele cu doua întelesuri. Eu staruiam. Minteam spunându-i ca am voit sa aflu daca e "cinstita" sau daca seamana surorii sale. strângându-i bratul. sa revina. Stiu ca ma socotesc deasupra tuturor celorlalti. Am început sa-i învinuiesc sora de atâtea lucruri care o rusinau. S-a asezat mai mult târâta. Era înca zi deplina. strivite pe obraji. ca pleaca sa-si caute sora. îmi porunceam. Fata care nu surprindea întotdeauna sensul tainuit se pierduse. Eram furios pe mine. se îmbratisasera cu prietenii mei. umilit. Dar pe mine . de ce o chinuisem absurd. la întoarcere. Nu stiu de ce eram îndemnat sa mint. Eu paseam apasat. . îmi placea s-o chinui stupid. de aburii parului. apoi. Dinu îsi fagaduise. si-a scuturat rochia si mi-a spus.poate dintr-o invidie nemarturisita . lacramând. Dar aceasta o ascund în mine. Robert îmi spune ca ceea ce îl pastreaza vietii e gloria. lânga un brad pipernicit. pe par. mi-a raspuns ca a fost ceva "interesant". exagerând un rigorism moral care îmi era strain si antipatic. aceasta o stiu. înainte de a pofti asemenea lucruri mari. vorbeam. El raspândeste zvonul ca ma tem. Robert citeste ceea ce îl îndemn eu si vorbeste mult asupra cartilor citite.ma supara oratoria lui fara miez. cu ura. el n-a stiut ce sa creada. Jean Victor era fericit. înfiorat de tremurul trupului. rosu. Iata ca am vorbit. si în roman nu se va trada." Fata s-a înrosit mult. Povestind lui Robert. Eu ma prefac ca nu înteleg. pâna acum. Ne-am întâlnit toate perechile la cealalta parte a Arenelor. e marginit si încrezut. Nu întelegeam de ce vorbisem lucruri straine sufletului meu si. Se împotrivea cu ochii. dar nu prea mult. cu mâinile.. Si ea se scutura sub buzele mele reci. Când i-am sarutat buzele. Si fata se înspaimânta. Si prietenul meu îmi vorbeste de D\'Annunzio. de buzele ei. îmi ajungeau pe buze toate anecdotele erotice. Eu mi-am silit tovarasa sa se aseze cu mine. Trebuia sa fiu mai brutal. Ma încruntam. Dar voiam prea mult si faptuiam prea repede. brutal. nici nu-l cunosc. Pentru ca acest caiet e Jurnalul meu. pentru ca e sentimental. care va fi un personaj de seama în roman. Dar eu nu ma grabesc. Faptul mi se parea o amintire de cosmar. ea plânsa. pe umarul de stofa decolorata. mult. împotriva surorii. Nu vorbea nimic. Ma supara Robert. aventura. nu-l mai întovarasesc în întâlniri cu fetele. îmi spuneam: trebuie s-o sarut! Numaram pâna la zece. E numai un baiat frumos ca o 13 . Fata aproape plângea. Meditând. trebuie sa ma întreb: eu nu sunt tot atât de încrezut? Sa nu ma tem de raspuns..pe care atunci o cunoscusem -. II invidiez pe acest italian cu carti frumoase si femei frumoase în amintiri. întunecat. De atunci. rau. E curios cum n-a priceput ca eram îndurerat de cele ce se întâmplase. prea putin de acest prieten. Fata cuteza sa vorbeasca. Vorbeam aspru. zapacit. Nu lamuream nimic.pâna ce numar zece nu îi trec bratul sub bratul meu. Eu livid. trebuie sa muncesc mult si sa sufar. s-a ridicat ca un arc. De aceea îmi dispretuiesc eu prietenul: pentru ca asteapta gloria fara sa munceasca. Poate. Nu îndrazneam. iar pe mine ma alinau. marturisind ca stiu multe lucruri compromitatoare asupra-i. Eu gândeam cine stie ce act nebunesc. Eu eram palid. Ochii tuturor s-au oprit asupra-ne. poate. Fetele se sarutasera. M-am apropiat de ea si am mustrat-o ca s-a lasat sarutata de mine. Robert nu e un geniu. Se zareau si se auzeau celelalte perechi. sa merg mai departe. Vorbeam. Cine stie daca nu ne invidiau. incult. Eu mi-am pierdut într-o clipa dorinta stupida de a ma dovedi necioplit. Poate ca zvonul nu e cu totul în afara de adevar.

Robert mi s-a plâns ca nu-i sunt prieten. Eu stau între carti. Ne-am despartit aproape suparati. pentru ca socotesc toate aceste copilarii inutile. Eu sunt simplu. minteam eu. Faptul acesta trebuie meditat. în romanul meu. nu ceea ce îmi spune. ca sa-mi schimb parerile si sa nu mai fac din el un erou ridicol de roman. încât începe sa creada el însusi în ele. Baietii sunt uimiti. El spune ca "traieste". îl voi ridiculiza.Pentru ca autorul romanului are nevoie de un personaj ridicol. spune el.fata. Trebuie sa cuprinda fapte reale si personaje reale. sa vorbeasca. a ajuns sa se creada altul. prieteni multi. piedici în drumul aspru pe care trebuie sa pasesc. 14 . îi voi culege naivitatile si neghiobiile împartasite prietenilor timp de atâtia ani si le voi aseza toate în roman. în roman. încearca sa para schimbat. într-una din ele am si eu un rol principal. Ca daca i-am aflat atâtea taine si slutenii.Jean Victor Robert. El e complicat. De atunci. pentru ca. Eu ma prefac convins de schimbare. Eu îl întreb. poate. Voi fi un soi de "raisonneur". ca nu voi scrie niciodata un roman în care el sa fie zugravit ridicol. Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine. ca ma arat mincinos scriind în roman numai lucruri rele despre el. Robert ne vorbeste despre gloria lui. El ne spune ca citeste pe Balzac. Se încordeaza sa para erou nordic. I-am spus ca îi voi exagera pacatele. pentru ca a cunoscut mai multe fete ca mine si se plimba duminica la Sosea. pe Ibsen si pe Victor Eftimiu. E gol si suficient.] tipatic în acelasi timp. Când ne adunam. asa cum spuneam eu odata ca trebuie sa fie orice adolescent nelinistit. Mi-e teama ca lucrurile vor merge prea departe.Si cum ma va chema? . Meditând. Stiu ca ma dispretuieste mult. prietenia noastra cere ca ele sa ramâna între noi. . El îsi pierde timpul sau citeste romane. care nu trebuie stearsa. . eu cred ca îsi va reveni. . Am întârziat împreuna pâna dupa miezul noptii. modificat de lecturi când vorbeste cu mine.Atunci de ce nu-mi pui si partile bune? . ci ceea ce crede. se dovedeste ridicol. pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si an. dintr-o insinuare a mea. asa cum port eu vara. . si astfel sa fie cunoscut cititorilor. Noi toti îl tulburam cu glume rele.Si de ce sa fiu eu acela? . Robert va trebui sa faptuiasca. pe care îl citise de la mine. îmi vorbeste de Brand. nu cunosc viata. care iubeste teatrul si planuieste sa scrie piese în trei acte. A protestat. Iata o fraza stupida. în câteva saptamâni. ca sa îmi aduc aminte mai târziu cât de simplu se fac deosebirile la saptesprezece ani.Pentru ca Robert. fara sa se gândeasca asupra ei. cred ca e o farsa la mijloc. Aceasta e deosebirea între mine si el: ca unul viseaza o fericire si o asteapta. Paseste în mansarda abatut. Robert se simte atât de bine cu ultimele "personaje" pe care le imita. Eu am fost ispitit sa-i vorbesc despre rolul însemnat pe care îl va avea în cartea adolescentei noastre. Robert. Robert s-a convins. As vrea mult sa stiu ce crede Robert despre mine. Robert asculta cu înfrigurare. Mi-a strigat ca îi voi compromite cariera si gloria. cu ochelari si cu zâmbet încruntat.Scriu un roman de moravuri si un roman psihologic. Ma va închipui în mansarda mea. daca munceste cu adevarat ca s-o ajunga. superior. iar altul se chinuie s-o ajunga. In vacante. în bluza aspra ruseasca. singur la Târgo-viste. banuitor.

Iata-ma încheind fara rost atâtea pagini din Jurnal. .Voiti sa va spun cum îi spunea atunci? -Da. Fireste. JURNAL DE CLASA întotdeauna mi-a placut sa pastrez un Jurnal regulat si complet. Ca sa câstige timp.) E vorba de expeditia lui Marco Polo. si se bâlbâie ca si mai înainte.Si apoi pe unde au luat-o? . ca el a platit si litra de 15 . îi aminti. III. îmi plac si le recitesc de câte ori am vreme. .Si ce-au gasit acolo? . în clasa a doua a fost premiant. . când e întrebat ce se va face repetent: "Punga mea si patru bani!" Daca cineva îsi îngaduie. Si iata ca si acest caiet se sfârseste. Râsete. care tânjea gloria. Pake e tot atât de senin. întreaba si el: .Pe unde au luat-o? . impresii continuu sa adun în Jurnalul intim. în roman va trebui sa pregatesc mai dinainte finalurile.Va uita pe Brand. Dar am luat obiceiul sa scriu prea mult. în clasa a patra lua mentiune la matematica. însa. va ramâne repetent. Am sa transcriu tot aici o parte din însemnarile marunte. într-o recreatie. cu câteva sandwich-uri si o litra de tuica în fata. A auzit. Caleia nu stie nimic. Acum. chacun a sa maniere. Tot o gluma.Pe unde au luat-o? Caleia se gândeste. Caleia îsi priveste vecinii cu ura si dispret. Tolihroniade sopteste. O zi de la sfârsitul lui mai. . Poate repetentia nu i-ar fi atât de sigura daca Pake n-ar fi fost surprins de Vanciu la bodega.Altceva ce voiti sa mai gaseasca? Pake va ramâne repetent. însemnari din clasa. pe Andrea Sperelli si va ajunge iarasi adolescentul marginit si frumos.In Brazilia. vreo gluma. nu le va citi nimeni. obisnuieste sa spuna. Pake îl boxeaza precipitat si voios. Note scurte. .Da. Pe Caleia îl asculta Noisil la istorie. Ca întotdeauna. pentru ca sunt vii si pretioase pentru mine. Caietul acesta l-am început în ziua când m-am hotarât sa lucrez la Romanul adolescentului miop. (Tolihroniade sufla ca sa i se sufle. El raspunde. dar tuica era a unui domn care plecase fara s-o bea toata. . A spus ca sandwich-urile erau ale lui. îndruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate Tolihroniade.Atunci nu-i spunea asa. mereu mai tare.îi spunea Capul Furtunilor. . le voi exagera. si manânca tot atât de mult. . la sfârsit. A încercat sa faca chiar portretul domnului. Altminteri. mai ales cele care îmi pot sluji drept material pentru roman.Si altceva? . Vanciu îl lasa sa vorbeasca. . în roman. toate le voi schimba. A fost chemat în cancelarie.Au luat-o pe la Capul Bunei-Sperante.Si unde au ajuns? -In Brazilia. Tace.Pamânturile indice.

numarându-si din ochi baritonii. o noua romanta a sa. Fosil încearca sa se strecoare afara.ca un mar. n-ai! . învata bine. glasuieste unul din fund.Va dau afara! . Mai avem câteva zile si vine serbarea. . ca în timpurile bune ale prieteniei noastre.. Poate ultima ora de muzica de anul acesta.Las' sa vie. chem pe d-l director! Dar nu-l crede nimeni.. cunoaste chimie si – 16 . Pake n-a renuntat la muntii Fagarasului. Zâmbeste. A fost eliminat pe o saptamâna si i s-a scazut nota la purtare de la "suficient" la "insuficient"\'. Au cerut sa le-o cânte. . daca nu faceti tacere. pretinde ca nu poate cânta. Boloveanu cânta înainte la orga.. N-au iesit decât trei baritoni. Fosil nu e simpatizat.De ce va suparati. pe care o soarbe înjurând si lovindu-si prieteneste prietenii. O melodie banala.. Apoi roaga pe baritoni sa iasa afara din banci si sa repete cu el corurile pentru serbarea de sfârsitul anului. .Domnilor. va scad nota la purtare! . d-le Boloveanu? . magarilor! . Aplauze frenetice si râsete.Incetati odata.. pentru ca e schiop. . puterea creste...Zexe! S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. Baietii dau câte sase lei si râd de autorul Crinului. Si adauga.Dai.Banca din fund. d-le Boloveanu? . Ora de muzica.Care-i obraznicul? . Maestrul a venit cu un teanc de note muzicale. Profesorul zâmbeste. Unul din ei "a cerut voie afara"..Profesorul îi ca un parinte.. N-am nevoie de câstig. Dupa ce a repetat-o de câteva ori.Tu l \'as voulu Dandin! . nu stiu unde. orga a încetat sa mai scârtâie si maestrul s-a ridicat. Daca nu vom gasi tovarasi pentru Fagaras.. domnilor? Sa iasa baritonii afara din banci.Unde sunt baritonii? N-auziti. ceea ce se petrece la liceul acesta!". O bucata costa sase lei. . copiaza la teze. vom pleca noi doi.tuica. . tot atât de linistit: . pe care am mai auzit-o. .. ceea ce ne-a îngrijorat numai pe noi si pe parinti.De ce va purtati sever cu noi. dar am dat o mie cinci sute de lei la tiparit si vreau sa-mi scot banii. ca e "o adevarata barbarie si abuz de putere.Nechematului i se ia darul. nu de altceva. nici la tabara din Dumbrava Sibiului. Maestrul s-a asezat la orga si o cânta trist. .. . ca un par. e zgârcit.Domnilor.Nu va astâmparati? . clatinându-se pe scaun.iar glasul lui e divin. Vorbeste încet si trist. singuri. Desi va ramâne repetent. si-a venit sa le vânda.Chem pe d-l director... . pâraste baietii.E scris pe-al nostru steag! . Si pentru ca n-a obtinut. . Crinul. Pake continua sa fumeze în recreatii si sa strecoare în ghiozdan o sticluta cu coniac..Unde-s doi.si înfloreste...

începea sa-mi para rau de nestiinta mea. Fanica regreta ca nu se poate preface atât de bine. ca sa nu-i puna Toivinovici "insuficient". Dar acum s-a schimbat mult.Nici nu stii cât ma dor ochii. citeste Le petit parisien. si toata pasiunea lui stiintifica de un an si jumatate n-a fost decât o iluzie? Daca însusi el s-a înselat atât timp. bine de tot. la el. daca as putea. înca. Caleia va face o ora de arest. Niciodata Dinu n-a fost prea harnic. Aseara arn citit pâna la doua. S-a frecat mult si acum îi sunt ochii rosii si lacrimeaza. e fericit si raspunde în asa fel. Nu-l mai "pasioneaza". nici prea ordonat. si ciuda pe el. si compatimire pentru profesor. * Teza la matematica. ma întreb: daca acesta e adevaratul Dinu. Scena m-a facut sa rosesc jenat. ca sa auda maestrul. * Aguletti a plâns astazi la ora de chimie si a pomenit numele tatalui sau mort. urmarit de chinuri sufletesti si trupesti. care sta în spatele lui.pe deasupra . * Pe Robert îl dor ochii din pricina cititului si a formolului cu care s-au stropit clasele duminica. Fosilo? Nu stii ca d-l profesor nu lasa pe nimeni afara? . pentru romanul meu. încât orice om inteligent sa poata întelege ca cititul e pricina durerii lui de ochi. încruntat. Anul acesta aproape a uitat formule de temelie. Aguletti s-a prefacut si a mintit. si acum se întoarce în sine? Nu stiu. bun si inteligent. singur. Noi trei suntem cei mai prosti la matematica din toata clasa. Numai Malu-reanu si Colonas priveau caietul cu aceeasi statornicie interogativa ca si mine. ce rol va juca în roman. se plimba si doarme mult. se târaste în banca. priveam si nu pricepeam.Unde te duci Partiniseanu? . Eu m-am prefacut mirat ca citeste atât de putin si l-am mintit ca nu ma culc niciodata înainte de trei. într-un laborator adunat pe lavicioarele unei odaite din subsol. câteodata. Cum însa eu nu stiam nimic . . mort? Cred ca întreaga clasa a încercat sentimentul acela stânjenitor.pentru ca nu învatasem nimic întreg anul -. Cât de putin as fi citit. Simteam ca ma copleseste o revolta nelamurita si mila pentru Aguletti. Baietii îl striga din banci cu glas tare. Fosil a reclamat pedagogului. rosu.De ce nu respecti ordinele d-lui profesor? Partiniseanu. Caleia. 17 . Mie mi-a spus ieri: .Stai la loc. ca de obicei. baritonii si-au întors. cântând. cum spun eu. Poate sa fie o simpla criza. sa-mi frâng mâinile de enervare. As vrea sa-l cunosc pe Dinu bine. Banuiesc ca ceva din sufletul lui ne scapa amândurora. Umbla printre baieti. Palma a rasunat. foarte usoara.Unde fugi. baietii lucrau aprins. Dar eu. capetele. Fosilo! . în jur. ca ei sa-l vada cum sufera si sal compatimeasca. Sta cu batista la ochi. Asteapta. Problema. dar de ce sa vorbeasca despre tatal lui. si tot o rezolvam. De ce arata Dinu tot mai putina tragere de inima pentru chimie? Am învatat-o amândoi. penibil. Sunt sigur ca se închipuie personaj din Ibsen. Nu-mi ajunge sa stiu ca e frumos.mai e si evreu. As minti si eu bucuros. dupa ora. Citeste literatura putina. Fireste. îi trage o palma peste ceafa. Când îl întreaba vreun profesor de ce sta cu batista la ochi. Nu mai munceste.

. cu foaia alba. încearca sa scrie precipitat o concluzie. Apoi ajunge nervos. Ajunge la liceu slabit. transcrie de trei ori problema. Si nu e asa. dar aceasta nu dovedeste nimic pentru mine. se zapaceste. Si. totusi. Scriam ca sa ma vada Vanciu si sa se supere ca nu stie ce scriu.A început sa ma necajeasca faptul ca nu puteam face nimic. Dupa plecarea lui Toivinovici. înainte cu câteva zile de teza. * Astazi. Iata ceea ce se petrece în sufletele noastre. S-a întors în banca istovit. cautam zadarnic marea si nesfârsita voluptate. putin câte putin. iar eu din trigonometrie nu cunosc decât cazurile de rezolvare a triunghiurilor dreptunghe. învata pâna dupa miezul noptii si se desteapta în friguri. Toti socotim cele dintâi zile de vacanta un rai. în ultimele saptamâni de scoala. sigur de ignoranta mea. Se face rosu. Problema era de trigonometrie. dezgustati de scoala. eu ma bucuram ca am prilejul sa ma analizez si sa-mi însemn sufletul din ceasul acela pe hârtie.unde s-a adunat un teanc întreg. Suntem atât de legati între noi. Cred ca citeste de zece. dupa sase ani de clasa? Sau poate e altceva? Poate ne întristam ca vacantele nu ne aduc cele ce închipuisem noi. si vorbim. Fanica a capatat "bine" la chimie. La extemporale naduseste.Daca iau media "insuficient" si pe trimestrul acesta. ca sa-l întarât pe Vanciu si sa ma razbun ca zâmbea întotdeauna când eram la tabla. E drept. Suntem obositi. Când suna clopotul si nu si-a sfârsit lucrarea. Poate ne gândim la placerile verii si ne întristam amintindu-ne ca vom fi singuri. am închis caietul de teza si am început sa scriu pe o foaie scoasa din geanta. Fanica e terorizat de chimie. Se emotioneaza ca în fata inspectorului. a sarutat tabla si a daruit baietilor o suta de lei pentru cornuri si ciocolata. se chinu-ie pâna ce Toivinovici citeste problemele sau enunta subiectele de teza. când se vesteste vacanta. Ceea ce. multi dintre noi par veseli si zgomotosi. Fanica înlemneste cu ochii la el. se clatina în banca. Despartirea ne alunga bucuriile. ca vor aduce. Pe trimestrul întâi. * Notita din 2 iunie. în tot timpul orei a scris 18 . nerabdator. când am vazut ca colegii din fata sunt tristi. Fanica îsi pierde cumpatul. . uluit. si o uita de cum e chemat la tabla. Eu n-am gasit-o. când se apropie sfârsitul anului. dar în suflete pastram toti un început de nostalgie. oricare. cu placerile libertatii. epuizat. în ora de chimie. în ajun. nu vorbesc si stau pe gânduri. se bâlbâie. Ne obisnuim. când s-a scuzat ca nu are carnetul de note. Uraste pe Toivinovici si se înspaimânta de câte ori se deschide usa. varsa calimara. pierde pofta de mâncare.. îi tremura glasul. acum la apropierea sfârsitului de an: ne copleseste melancolia. De atâtea ori ma pot preface. în acelasi timp. Se dezmorteste când striga absentii. se framânta în banca. desfigurat. Am vârât la urma fituica în buzunar . se tradeaza daca încearca sa afle un amanunt de la vecin. Se întelege lesne aceasta. cincisprezece ori fiecare lectie. sleiti de caldura si ne întristam. framânta buretele cu creta la un loc.. înca de pe la Pasti. Cu "binele" luat la oral si-a asigurat media. Ne aratam multumiti si râdem.. Când intra Toivinovici. Am scris ce cunosteam: altminteri. pentru zgârcenia lui Fanica. de ce scriu si cum am curajul sa scriu. nu-mi mai ramâne nici o nadejde. M-am apucat atunci sa însir calcule fara nici o legatura cu subiectul. as fi capatat "rau". e mai mult decât o nebunie. si se uita uimit. Vanciu se uita la mine.

Pentru Robert. ÎNTRE DONJUANI Asta-seara au venit la mine Robert si cu Dinu si au hotarât sa ne plimbam în Cismigiu. Râde în toate orele. o blonda bacalaureata din Târgoviste. apoi. însa. Cunoaste cele mai abile formule de introducere când trebuie sa ceara scuze profesorilor. . preocupari erudite. perfid. Se îndoieste de Robert.Tu nu pricepi asta. .despre care fetele spun ca e "dragut si ironic" . Dar Robert zâmbeste genial de câte ori aude de întâmplarea aceasta.. Dinu afecteaza ca idila lor e distractiva: . renuntând. Prevestind furtuna. pentru ca e inteligent si sperios. fireste. Dinu e banuitor si nedrept. Robert purta pantaloni albi si pantofi cu funda. Sylvia e o frumoasa si veche "simpatie" de a lui Dinu. la arbitrajul meu.Ti se pare? întreaba. . Am toate simptomele: urâtenie. Amândoi. Robert. închei analiza Sylviei cu o întrebare stupida. Aceasta pentru ca e tot atât de frumos ca el si . .Frumos corp. haina deschisa.S-a urâtit groaznic în ultimul timp.Si apoi.Copilarii. fara sepci si fara palarii. concluziile sunt partile lui cele mai bune. IV.Nu-mi plac picioarele.desi zvoneste peste tot ca nu se teme de Robert – îl necajeste concurenta. afirma Dinu. . de doua ori pe an: la Sfântul Dumitru si a treia zi de Pasti. Dinu se înroseste în întuneric. 19 . .Fiecare cu ursita lui. Rivalitatea lor s-a accentuat la o nunta..îsi tine dreapta la frunte de câte ori e nevoit sa stea pe scaun. a sfârsit prin a darui lui Dinu un trandafir de la pieptul rochii. Baietii îl îndragesc. afara de chimie si matematica.De ce? Robert m-a mângâiat. care e geniu. De obicei. cu dispret. de ce i se spune "Cocos". .. pe care îl întâlnea în aceeasi familie.Ai mai vazut-o pe Sylvia? Ataca Robert.. eu sunt "doctorul"."literatura" în jurul subiectului ca sa umple pagini si sa convinga pe Toivinovici ca a învatat. . Fanica poarta în permanenta piramidoane în buzunarul de sus al tunicii.cauta sa se vadeasca cinic.. urmaresc cu ochii fetele si doamnele. Hotarasc. Nimeni nu stie. Jean Victor Robert . Dinu pastreaza trandafirul într-un sipet cu scrisori si flacoane colorate..care se socoteste geniu . Pe bulevard. miopie precoce si desfiguratoare. . doctore. Robert a oftat si Dinu mi-a oferit tigari. Sylvia a fost fermecata de Robert. Sylvia a fost totdeauna o fata vulgara. Eu mi-amîncheiat tunica si am coborât în strada. sa ne odihnim... când partenera lui Robert. Don Juan si paradoxal. pentru ca nu sunt expuse "literar". blând si imens. glasuieste Robert. Robert ofteaza pentru ca e geniu. Robert. însa. Fiecare se trudeste sa para mai îndraznet. cordon de antilopa si tabachera de argint.. cu ton de specialist încercat. Dinu . ma consoleaza: .. De câteva luni. Mi-a marturisit într-o noapte ca geniile sunt nefericite. Dinu.Hai mai bine dupa fete.

.Cum poti trai tu fara iubire. . De câte ori nu stie ce sa raspunda. fericit ca nu iam acceptat-o. .Si asta numesti tu viata. vorbi prezumtios Robert.Dar nu sunt nefericit deloc.Ce numesti tu "feciorelnic"? intervenii si eu.Nu-i vorba de filologie. iubite. . . cu declaratiile. continua Robert cu ochii în coroana teiului. Si vor începe acele insipide marturisiri.. si eu si Dinu. Sentimental înfrigurat. Va pieri rivalitatea.. cei doi vor deveni melancolici.. fara aventuri.. lovindu-i potirul plin al dragostei. . Dar acum era o primejdie. Eu astept.Femeia. pâna la urma. sa te culci în paturi albe. e fecund si obsedant..Stii ca mi-a scris Maria. împotriva unei discutii ce ameninta sa ajunga spovedanie. .Zadarnic te ascunzi. Dinu fumeaza visator. ma prefacui eu necajit. ... Noi toti cautam aceasta. e reala realitate. Dinu. ...Ia lasa-ma.. si Robert se asaza. Dinu asculta.Nu-s fantezii. doctore.Sa te îmbeti în aroma trupurilor suave. . Stiu ce are sa se petreaca.. Robert e nefericit ca noi nu îl pricepem.Ce-ti spune? . doctore.. a noptii de vara si a muzicii militare... Am spus "paturi feciorelnice". Robert devine absent si imagineaza. asteptând revansa.Nici asta nu pricepi. . draga. Ochii se închid..Ai avut tu vreo fecioara? . Ma magulea perspectiva de a se vorbi despre mine. . ritma Robert.Daca nu vorbesti clar. voluptatea de a stapâni femeia.Nu ma pricepeti. Amândoi.Ma plictiseste. soptite cu ochi înlacra-mati. . sa pasesti pe sub alei.. 20 . . Când Robert vorbeste despre viata si despre "iubire".. presimtind primejdia de a-l asculta pe Robert psalmodiind un sfert de ceas.. ofteaza: nu-l pricepem.. de a o calca în picioare.. Dinu izbucni. . profund. tinerete?. modest.. paie peste foc. spune ca el seamana cu Anatole France: sceptic si epicureu. .. ritmeaza frazele..Uite ca traiesc. .N-am spus ca am avut fecioare. ma Robert.Care potir? ma prefacui a nu pricepe eu. îsi imagineaza un suflet torturat si satanic. fara femeie. Dinu e mai zgârcit în confesiuni. suntem siguri ca nu i-a scris. Robert se pregateste sa ofteze. constatai eu. ci de fecioare. Ma uitam la Dinu si ma întrebam de ce nu ataca.. Din pricina celor saptesprezece ani. feciorelnice. Robert nu ma privea. Nimeni nu o cunoaste. Robert. "Ironia" lui Dinu putea fi atâtata.. doctore?. cu filologia ta.Bine. pâna când o sa-ti rabdam noi fanteziile? . umil. în noaptea aceasta eram hotarât sa lupt. . Robert se dezgolise.Eu gasesc propunerea compromitatoare... ca în drame.Sa nu cunosti atâtea voluptati ale vârstei.Ce nefericit esti tu. . . brat la brat cu sclava ta. unor prieteni dezarmati si receptivi. însa.. si cautam sa alimentam discutia si s-o prelungim cât mai mult. ..

Am auzit-o de mult.. Dar atunci. îndeosebi.. Ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. buze rosii. ataca prin surprindere Dinu. si Dinu le urmareste cu ochii.Cum. îl întrebai pe Dinu care a fost prima lui femeie.. Una din ele marturisea ca prima femeie era roscata. sa auda si Robert. Am ajuns un foarte bun observator. pâna acum. Desigur ca era ispitit sa se destainuiasca. tunica croita pe solduri . ochii negri.Eu na umblu cu amantele mele pe strada. casatorita si bogata. Si cu toate acestea. . Dinu avusese. Gândeste. Dar ma înfrâng.Fata? iscodi curios Robert. Nu vreau sa sucomb melancoliei si sa le marturisesc si eu mai mult sau mai putin realizate idile de vilegiatura. dar nu mai mi-aduc aminte.se întorcea odata de la scoala. si de nenumarate ori... întelegând inevitabilul. Si nu vorbesc niciodata. sau era roscata.I-am spus ca n-o mai iubesc. Când. dimpotriva. început de vara. . Daca m-as dezvalui. cu privirile în tei. mi s-ar spune ca "pozez". Mie mi s-au destainuit foarte multi prieteni. Eu nu înteleg cum un barbat poate avea nevoie de sprijinul altuia. N-au înteles niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele lor.dupa acele prea putine lucruri pe care le stiu . prietenilor. precum si varietati de versiuni. Fiecare încearca sa apara în fata celuilalt mai original: sa-l faca sa-l admire sau sa-l compatimeasca. Muzica a încetat. Atunci. dar lupt. tot prima lui femeie avea odata parul negru.. însa. în dormitor era un pat. Sunt o slabiciune. singur. Dinu începu pe un ton degajat. era casatorita si foarte bogata. dintr-un gang iesi o servitoare stânjenita si-l apuca de mâna. Stiam si cum le cheama. Eu nu spuneam nimic. Nici nu avu timp sa-si dea seama ce face. Eu . Pentru ca destainuirile nu sunt sincere.Nu te-am vazut niciodata cu femei pe strada. A urmat dupa aceasta o pauza. Pe mine ma supara confesiunile. "Poza" înseamna pentru baieti tot ceea ce se deosebeste de ei. Circula si subspecii. saptesprezece femei. . despre cele ce banuiesc ca se petrec înlauntrul sufletului meu. Robert se hotarî si se întoarse spre mine. Chiar cel mai bun prieten e un dusman în ceasurile grele. Nu e genul meu. Ma simt si eu tulburat. Robert se culca iar pe banca. foarte luxos învestmântata. fara veste. Nu numai atât. si alte multe amanunte. vaduva si locuia pe aceeasi strada cu el. nimanui. Pentru ca existau felurite si nostime versiuni.. îl simteam pe Dinu nelinistit. Ba mi-o spusese. . Ascultasem aventura aceasta si notasem o suma de versiuni. trebuie sa ramâi singur. Prietenii si-au facut parerea lor despre mine: doctor. 21 . de pilda. era vaduva si locuia pe aceeasi strada cu el. Iar eu nu ma pot destainui prietenilor. cu ispite. . alta ca. si eu încerc la rastimpuri nevoia de a-mi deschide sufletul. avea parul negru-corb..Da. înca nu ti-am spus? se ridica fericit. baiat frumos. Trebuie sa izbândesti sau sa fii înfrânt. Eu ochii cum Robert se asaza la pânda. . sau locuia pe o strada cu el etc.. Asa. Trec perechi pe sub alei. Si apoi. versiunile primei femei ma interesau. iar în pat o fata cu parul aramiu.era în clasa a treia. raspunse prudent celalalt. Dar. Pot recunoaste repede pe cei chinuiti de aceasta nevoie launtrica. . si ce par au. El . da: ma intereseaza. când se trezi într-un dormitor.Parea numai.cred altfel.

Mai mult. uscat. . Citeste si când explica profesorii. Parca eu nu stiu? Nu stiu ca sunt sentimental si slab.. . Si eu. Citeste romanul.? Dar toate acestea sunt lucruri triste si stupide. n-as fi acum întristat. nerozi. Ar trebui sa fac altceva. eu nevoie de prieteni. Sunt si eu ca toti ceilalti.. mâinile lungi. Si nici nu le pot scrie. sau pe lac. Sta în banca din fund si citeste romane frantuzesti. "Tandarica". iar explicatiile lor vatamatoare unui creier sanatos. Am plecat târziu din Cismigiu. cu ochii înaltati spre cer.De unde vrei tu sa cunoasca prima femeie a lui Dinu Pacatul lui Caragiale? S-a auzit. Sunt caraghioase. sub luna.. Daca luptele se dau chiar în banca lui. Am s. . parul cret. N-am nici un motiv sa fiu întristat. îi spune câteodata vreun vecin: Marcule. muzica militara de pe malul celalalt al lacului.Nu-mi mai aduc aminte. îsi îndeasa degetele în urechi si citeste.Ai citit Pacat? îl întreba Robert. încât nici nu ma revolta noaptea aceasta pierduta.. Dar am raspuns naiv: . Eu nu ma îndrept scriindu-le în caiet.. cu mâinile încrucisate pe piept. Pentru ca îmi pierd timpul ratacind prin Cismigiu si mi-l pierd acum visând Margarete iluminate. îl mai striga si "Marcala". pâna la capat. chiar si de durere.. Nu mi-e somn. altminteri. cu care sa ma plimb prin parc. e aproape de tine. cu ochii mari si bulbucati. fara exceptie. Zadarnic ma minteam. 22 . când scriu. pentru ca Marcu crede ca profesorii sunt. se încrunta si citeste. Marcu nu se supara nici de o porecla. Acum. Sunt cel mai natâng dintre toti. în loc sa ma biciuiesc si sa ma purific. Baietii îl cred prost si îi spun. timp de cinci minute. Si nu sunt multumit. Ar trebui sa-mi caut frânghia si sa ma biciuiesc. Vreau sa fiu sincer. ca aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale? Mie mi se pare ca "aduce" îndestul. Atunci îsi reazema cartea de spinarea colegului din fata. Eu am înteles de ce nu sunt multumit. Citeste si când profesorii se gasesc în clasa. nu se mai aude nici un tramvai electric pe bulevard.. Vreau adevarul. si lipsit de vointa? Nu visez si eu fecioare blonde.. Pentru ca nu "mi-am deschis sufletul" prietern\'or. Si nici nu mi-e somn. Sunt sentimental ca orice alt adolescent.Eu stiu ce se petrece cu mine: sunt un sentimental.Nu ti se pare.. Sunt atât de natâng. picioarele lungi. V. ca toti ceilalti. Zadarnic încerc sa ma ascund. si pustiul mintii mele. doctore. Acum. Mi-e cald. iar pentru ca e evreu. UN PRIETEN Prietenul meu Marcu e înalt. Si scriu aici. nici de cealalta. Ceea ce înseamna ca sunt imbecil. Pentru ca sunt imbecil. Si nici nu pot citi. Cautam durerea trupului. orisicât m-as ascunde. Daca baietii sar pe banci. într-o luntre alba? Nu ma visez savârsind fapte eroice si culegând laurii o data cu sarutarile frumoaselor necunoscute care. din pricina lungimii nasului. Sunt dezgustat de tot. si ruina vointei mele. Vine în fiecare dimineata cu romanul în ghiozdan si-l citeste linistit. Daca e zgomot. Pentru ca. si slabiciunea sufletului meu. în fund. se muta în alta banca si citeste.

se înroseste si spune banalitati sau se bâlbâie. Când. Dar mi-am dat repede seama ca ma înselasem. vorbeste foarte frumos si foarte original. Explica fazele razboiului de o suta de ani si se plimba de la un capat la altul al clasei. Un baiat îl înghionteste: . în banca.Cartea s-o daruiti bibliotecii liceului. . însa. domnule. tot ce ne cadea în mâna. Profesorii îl cred neghiob si incult. sau îi sufla vecinul.. Cere câteodata si lamuriri.Destul.Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Noisil. . Când iese la tabla. domnule. Si Marcu se opreste lânga tabla. Marcu îsi ridica necajit de pe carte ochii bulbucati. . Unii.Ionescu Corneliu. sau nu spune nimic. Stie ca în orice caz va lua "insuficient". pentru ca romanul trebuie citit. Am început sa ne împrumutam carti. si Noisil îl elimina pe trei zile. se întreaba cum. Malureanu Marcu.Pentru ca dispretuieste scoala si profesorii. strig eu. . cu mâinile încrucisate. Ne-am facut prieteni când ne-am întors într-o seara de la liceu împreuna. Când a venit Marcu iar la scoala. mai cu scrupule în clasificari. luându-i apararea. 23 . Lucrul acesta a silit pe baieti sa-l clasifice drept un iremediabil prost. poti sa-mi scrii formula dezvoltata a acidului pen-tafosforic? . . îi pune mâna pe umar. îl stiam pâna atunci cum îl stiau si ceilalti. Ionescu Stelian. . nu poate Marcu scoate ceva mai mult la lectie decât bâlbâiala lui ignoranta sau tacerea si mai ignoranta. Numai sa nu-l tina mult timp la lectie. se supara pe vecini: De ce mi-ati închis cartea? Odata l-a prins Noisil citind în timpul orei. . Pentru ca stiu ca Marcu. nu se da în laturi. nu se tulbura.La teze copiaza.Dar prepararea în industrie a acidului sulfuric o stii? . Iar eu îmi aminteam cu durere ca era cartea mea. Se intereseaza de lectia din ziua aceea. se asteapta sa-l asculte la chimie. . Daca poate sa-l "duca" pe profesor. El era entuziasmat de Balzac si m-a convertit si pe mine. ca numai -datorita lui am putut sfârsi Les Miserables. hotarî Noisil. Marcu. izbindu-se cu mâinile lungi de pupitre. . Eu osândeam romanul lui Mar-gueritte La garconne. Marcule. ne-a marturisit ca cei de acasa n-au aflat nimic. adresându-se cestorului. Citeam numai Bal-zac. Pare calm si nu se gândeste la cele ce s-ar întâmpla de va avea nenorocul sa-l prinda. îl zareste pe Marcu citind cu patima volumul I din Rosu si negru.La loc. Le turuie gura si umplu tabla cu formule.Nu stiu. Se întoarce zâmbind. Stii ce-am spus pâna acum? Marcu nu stia nimic.Nu se face lectura la ora de istorie. care au "tocit" toata saptamâna. Marcu. pe care i-l împrumutasem eu.Nu stiu. iar el îi lua apararea.Nu stiu. raspunde linistit: .Adica sunt ascultati vecinii lui de catalog. Când îi vine landul si Toivinovici îl întreaba. Scoate cartea sau fituicile. dupa atâta lectura. domnule.. pentru ca el pleca dimineata cu ghiozdanul si citea romane în Cismigiu pâna auzea sunând fabricile. ca te-a strigat. Fara veste. Toivinovici întreaba pe primii doi. când nu mai e silit sa-si spuna lectia.Iesi.

si poate nu gresesc gândind ca însasi tinta discutiilor e sa supere baietii. Am raspândit amândoi pe Balzac în clasa. La noi în clasa nu sunt decât doi. ei raspund ca toate acestea sunt vorbe. Nu îl urasc. Numai Furtuneanu venise cu aceleasi plete negre. Cred ca lucrul acesta îi face placere lui Marcu. în realitate. Când banuia ironia. baiat bogat. Venea la scoala cu brosuri de propaganda socialista.. uitând ca are strânse legaturi cu un alt evreu. dar nu prea. Lazimir. ne marturisea îndo-indu-se: . Numai când gramadesc argumente peste argumente si Marcu nu le ia în seama pentru lucruri de nimic . anarhist. Marcu spunea ca sunt foarte interesante. sa necajeasca pe aristocrati. La fiecare fraza pe care o rosteste.care i se par îndoielnice -. îl chinuiam dându-i sa citeasca cele mai proaste romane. numai atunci ma supar. cu scoartele rosii: L \'unique al lui Stirner si un volum gros de Kropotkin. ca sa se mai supere putin si feciorii de mosieri. pentru ca a suferit de otita. si-l retrage din liceu.. Marcu n-a marturisit niciodata serios ca e adept al anarhismului. . teoriile anarhiste. cu Capitalul lui Marx. Pe mine nu ma supara faptul acesta. dar Marcu spune ca sunt peste masura de multi. si Marcu nu se supara. Unul dintre primii adepti a fost Robert. cu i cel putin numarul 3. dar îl dispretuiesc toti. îl socotesc foarte original. în care scria ca elevul Furtuneanu Petre nu poate fi tuns. dar ca nu se arata.Drept sa va spun. Daca vrea. porneam prin librarii si prin anticarii sa ni-l împrospatam. Marcu încredinteaza pe feciorii de mosieri ca în putin timp li se vor expropria din nou mosiile. Furtuneanu nu-l poate suferi de când Marcu s-a aratat "nepoliticos" fata de el. Nu poate orisicine sta de vorba cu Marcu. daca i se tunde baiatul. nu l-am gasit pe L \'enfant maudii genial.L-am "turbat"! De câte ori izbuteste sa "turbeze" pe vreunul. pentru ca el i-a silit sa-l numeasca astfel. cu cartulii de Engels si Kautsky. E bine. Când l-am întrebat de unde stie aceasta. dar 24 . spre marea lor bucurie. se declara ucenic fatis al lui Kropotkin si Bakunin. când l-am rugat. A spus numai ca e interesant si ne-a explicat.Ajunseseram eruditi în Comedia umana si ne întreceam unul pe altul în cunoasterea personajelor. Odata a adus în geanta doua carti frantuzesti. si când intervin aristocratii. cu \ care joaca saptamânal pocher. amanuntelor si curiozitatilor balzaciene. el gaseste motive sa se îndoiasca. el trece de cealalta parte. Baietii îl numesc comunist. Si Robert le gasea admirabile. de frica. De aceea nu poate orisicine sta de vorba cu el. îndeosebi pe Furtuneanu. Sfârseste întotdeauna prin a "turba" pe aristocrati. ci dimpotriva. Daca cineva spune aristocratilor ca anarhistii si comunistii nu se pot împaca. Marcu mi-a raspuns ca toate sunt scornite de el. între baieti. si toti am respectat ordinul. Cei câtiva care uitasera j au fost trimisi sa se tunda în timpul orelor. Când se deschide vreo discutie generala în clasa. Marcu e multumit. dar baietii . îsi trece degetele raschirate prin parul cârliontat si nu-si mai gaseste locul. Aristocratii sustin ca el e adept permanent al anarhismului si al comunismului. Furtuneanu suferise de otita cu un an mai înainte. Furtuneanu îl numeste "evreu distructiv". Iar directorul s-a resemnat si a acceptat "biletul de motivare". Trebuia sa ne tundem toti. fie chiar nedreapta.informati de el au aflat ca volumele sunt anarhiste si l-au privit cu teama. însa. Când epuizam stocul. în care nu patrunsese masina de doi ani. Venise cu tatal lui si tatal spuse directorului ca. cu deosebire aristocratii care pomenesc de primejdiosul "iad bolsevic".

însa.. Numai în discutiile noastre se arata asa cum e. De aceea. Zadarnic ma prefac: sunt trist. Nu mi-a fost rusine: am plâns. pe sub salcâmi si visez idile rustice. Si de atunci nu-l poate suferi Furtuneanu pe Marcu.foarte putin sceptic. E suficient sa trec printr-un curent. Dirigintele însa a cerut explicatii. în clasa. Era foarte rosu si scuipa prin cavitatile celor doi dinti cazuti din fata.Furtuneanu a ramas cu parul mare. pentru ca nu-l cunoaste. Marcu nu-i decât rareori original.Sa-l tina ma-sa în vata. el se îndoieste cu o rara scrupulozitate numai de argumentele potrivnice. Poate nu-si da seama ca în asemenea prilejuri e. si nu l-am putut explica. cântând Sheherezade. Si când apune soarele primavara. Poate se intimideaza în fata celorlalti baieti sau poate socoteste nimerit sa nu li se descopere. * Azi am citit cartea lui Ionel Teodoreanu: Ulita copilariei si am plâns. Te rog sa fii cuviincios. în serile de vara hoinaresc pe strazi. Marcu îmi spunea ca nu crede în nimic. Am fost toata ziua îndragostit de Sonia. la iatacuri luxoase. Când.. Poate ca îl intimideaza clasa si profesorul. când Marcu n-a stiut sa analizeze împarat si proletar decât întemeindu-se pe critica lui Gherea. ca sa nu ma zareasca cineva si sa vada un miop emotionat si lacramând. Baietii râsera. Si Sonia mi-a raspuns ca geniul meu a impresionat-o mai mult decât numarul cosilor de pe frunte. Mi-a marturisit mai târziu multumirea ce o încercase. dar parea linistit. . daca n-ai crestere de acasa. Te rog sa-ti dai osteneala sa fii bine crescut. dudui si idile în vacanta Pastelui. Dar dupa sfârsitul orei a venit în banca la Marcu si i-a vorbit un sfert de ceas.în urma otitei racesc foarte usor. nici n-ar avea motiv sa-l admire. . M-am închipuit la Medeleni. el le afirma foarte sigur. ca directorul. Dar pe mine m-a mirat faptul. cu Sonia alaturi. n-am fost la tara niciodata. Râsetele au împiedicat pe Furtuneanu sa continue. De altfel.. eu visez la livezi si la crângurile înflorite. Eu.Vezi ca te îneci. din mansarda mea cu ferestrele deschise.. însa. si numaidecât ar reveni otita. M-am spalat repede cu apa rece pe fata. L-a insultat.. Si i s-a mai întâmplat lui deseori în clasa sa nu poata raspunde decât cu rezultatele altora. Mi25 . Azi-dimineata. sau cuvinte patimase pe care nu le voi rosti niciodata. la izvoare. . încât a auzit si Trollo. completa confidential Marcu catre vecinul lui de banca. ca se îndoieste de toate. i-a raspuns linistit Marcu. mi s-au ivit înca doi cosi. pentru ca izbutise sa-l faca pe Furtuneanu sa scuipe si sa se rasteasca un sfert de ceas. l-a facut lipsit de buna crestere si a încheiat formidabil: Sa nu-mi mai întânzi mâna pe strada! Marcu era suficient de rosu. e drept. Mam închipuit frumos. Baietii s-au revoltat si apoi s-au resemnat. interesant si glorios. în ce priveste probele sale. în fata profesorilor si a colegilor. tuns cum as fi. .. Cred ca am avut chiar mai mult succes decât Stefanei. In serile de vara. marturisiri sub plina luna. Am întrebat-o. sustine o teza sau combate alta.Te rog sa nu-ti permiti cuvinte pe care nu ti le permit eu mai întâi. dar atât de tare. I-am cercetat mult timp în oglinda si m-am întrebat daca ma va placea Sonia. Eu n-am fost la "tara" niciodata. zadarnic încerc sa-mi sfârsesc capitolele din Felix le Dantec. si Furtuneanu le-a dat.

fumeaza si saruta zarzari înfloriti..Zadarnic. care cânta Shehere-zade la pian? Mi-am recunoscut eu generatia în fericitii de la Medeleni? Mi-am pierdut eu vacantele pentru ochii Soniei. pentru ca eu am sa-mi vând cartile lui Felix Le Dantec si am sa ma duc sa ma mângâie Sonia.. Eu ma întrebam si ma chinuiam sa raspund si ma ofileam negasind raspunsuri. pentru ca un adolescent bogat. Eu le-am visat numai. care n-au avut niciodata ciorapi si purtau rochite de stamba. Când eram mic. 26 .. Am plâns. Iar daca Sonia nu vrea sa plece de acolo. si de ochi frumosi. Iar astazi am citit Ulita copilariei si-am plâns. si de vrerile mele?. pe care-l cautam zi si noapte? Unde îmi era hotarârea mea de a ma arata lumii asa cum sunt.tutun. E o carte cu papusi luxoase. De multe ori m-am întrebat ce am eu în serile de vara. Eu n-am sarutat niciodata zarzari înfloriti. care nu stie ce vrea. pentru ca eram înca sentimental si visator. pentru ca Stefanei a cunoscut "cel din urma basm"? Am uitat ca-mi spargeam dintii de furie si de invidie si ca mi-am fagaduit naprasnic ca voi ajunge cât mai curând cineva si ca atunci voi desface salbatic pulpele celor mai frumoase femei. din Moldova ei. iar eu sting lampa si visez. Iar eu numai am\'visat dudui si m-am jucat înainte cu fetele cizmarului. numai pentru ca EU Am fost lipsit de bani si de trup frumos. Nu mi-e rusine de numele meu si de durerea mea. si de obraji frumosi? Am uitat si am plâns pe foile unei carti din Cultura Nationala? Am sfârsit Ulita copilariei înainte de a sfârsi La lutte universelle a lui Dantec? Si nu mi-e rusine de mine însumi?. pentru ca eram sarac si nu puteam face ce faceau ceilalti. ca Robert si ca Dinu. adormeam tremurând de frig si ma jucam cu fetele cizmarului de alaturi. cu ochii lacramând de miopie.e sufletul schimbat. dar am pus apoi cartea în raft si am râs. Eu mi-am muscat buzele. Am râs de mine.. spune-i sa-mi trimita adresa. Am uitat toate acestea? Am uitat romanul meu? Mi-am uitat sufletul. care sufera necunoscut de nimeni. dar daca exista Sonia. Ionel Teodoreanu. Eu îmi simteam carnea tremurând si ma loveam.. EU. daca plâng. numai pentru ca eu. am îndurat ani de-a rândul chinurile carnii. care calaresc. E buna pentru copiii de boieri. e trist din pricina ochilor ei. Spune-i sa vina sa-mi daruiasca trei cuvinte de mângâiere. Eu am ramas tot trist si tot îndragostit de Sonia. Am plâns. cu trupul chinuit de seva adolescentei si cu sufletul înfrigurat de asteptarea adevarului. Spune-i ca nu cer altceva decât sa ma mângâie si sa nu se înspaimânte de mine. Dar n-am gasit raspuns. cu poze si cu idile.. si mintea. Si mi-am spus: Ulita copilariei e o caramela buna pentru baietii slabi de înger. . pentru ca eu n-am simtit niciodata cele ce simt eroii cartii acesteia. spune-i ca un baiat urât... pentru ca nu stiam cine sunt. Iarta-ma. frumos si cu parul castaniu s-a îndragostit de o boieroaica poftitoare de. ori m-am vârât în camari cu hârtoage. constient de superioritatea mea si de nerozia contemporanilor mei? Unde îmi e dorinta crunta de a ma gasi si a ma poseda în întregime. Eu n-am avut mosie si n-am avut prietene care sa-si petreaca convalescenta la mosia mea. care se zbate dornica de ceea ce imbecilii din jurul meu ignoreaza pâna si cu numele? Am plâns..

miop. închipuindu-mi toate acestea. constatai eu. bâigui eu. jucând oina. Nu ajunsese înca director.Haben sie heute: Das Haus! . Nu stiam eu prea bine cum puteam sa capat pastile din acelea cu care se ucid oamenii nefericiti. mergeam cu gândul si mai departe. ma trudeam sa gasesc un mijloc. la sinucidere. privirile si proportiile profesorului de germana.. Ma închipuiam disperat.Was haben sie heute? M-a înfricosat preludiul acesta sase ani. socotindu-ma persecutat de Faradopol. ca prietenii sa ma surprinda chiar în clipa când voiam sa înghit pastila. e drept. mai neglijent si mai rautacios din clasa. oricum.Se raspunde cu o propozitie întreaga. eram emotionat. zbatânduma: . Doua lucruri se împotriveau..Asa se raspunde? .VI. Dar pentru ca rusinea trebuia. eram cel mai lenes. Scapam numai prin nepriceperea celui ce lovea. socotii ca este o datorie patriotica sa nu învat limba dusmanilor mei. Auzeam chiar cum strigam. pe neasteptate. Când am aflat vestea.. spalata printr-un act de curaj.E un criminal.câteva duzini de cuvinte pe care trebuia sa le învatam. însa. nu mai puteam sa-mi arat multumirea printrun zâmbet. Daca vedeam prea bine genunchiul adversarului. întristându-ma. Dupa un sfert de ceas. trebuia sa raspund mai întotdeauna: . Iar eu regretam ca.Magarule!. Unde e caietul? în caiet se aflau transcrise .. La început.. însa. GERMANA în clasa I am ramas corigent la franceza. la groapa mea. Ma înspaimântau.. LUN I 8-9. colegii bucurându-se în ascuns de acest eveniment inedit si auzeam plânsul mamei. ... chinurile si moartea. . apoi nu mai aveam nici data timp sa vad mingea. fiind mort. e un criminal!. uitam tot. M-am asezat pe o banca si priveam rândurile de fericiti ce ocupau bulevardul. Mai întâi..Nu.cu litere "nemtesti" . Dintr-o nelamurita dorinta. nu. înadusit. un sfert de ceas. lacramam.. Trei corigente însemna o repetenta aproape sigura. barbat trupes. îmi petreceam dupa-amiezile pe un maidan. începu sa ma stapâneasca teama de profesor.o propozitie întreaga.Das Haus! . Se vorbea chiar de intrarea mea în echipa liceului.. Zaream prietenii uluiti. Baietii.Drumul? 27 . dar aceasta nu-mi stânjenea planurile. când ma aflam în careu. m-am linistit. De germana ma îngrozeam. . Asa se raspunde? .. luptând cu prietenii ce voiau sa ma pastreze vietii. Aici. Ajunsesem vestit în fulgerarea cu care prindeam mingea si o repe-zeam în genunchiul celui din careu. . De câte ori sa-ti spun? Was haben sie heute? . Venise de pe front cu o tunica ofitereasca si izbutea sa ne faca sa uitam "lectia" numai cu o privire. Acestia nu sunt corigenti la germana. descult..Iesi la lectie. cu pastila între dinti. Sub*propozitiile. germana si româna. Ma închipuiam mort. Cum sunt în banca I. lasati-ma sa mor!. Si eram miop. Mai apoi. strigau: .?. . mam gândit serios. maior în rezerva si profesor de germana.

De ce vii târziu? Baiatul cu ghiozdanul încremeneste lânga usa.... Sami se arata sever.A sti! . . Mama pleaca la bunica. Ne-am înteles sa-mi împart vacanta în doua: pâna în august voi fi liber.Micule. . ... Fata i s-a mai înasprit. persoana a IlI-a plural? .. vioara. nu învatasem nimic. Mama stia. 28 . . O vestisera cinci prieteni... wust..îmi ramân si mie douazeci de bani. Scapasem.. . .Spune-i mamei ca-mi trebuie un caiet.Cum Schraf? Podoaba! . la Conservator.. Când începea ceasul lectiei. . -Mars!.Ai tu bani? . Atunci ma ajuta: . sm.Nu stiu. . juca înca nasturi.. . . M-am ridicat de pe banca si am plecat spre casa. Mai bine mâncam înghetata..Der Weg? -Das!.. dar învata la scoala evanghelica si.Si daca nu-mi da? Sami era banuitor si destept. Spuneam asta si la mama. lasa ca îti dau mai bine marci.Cum face subjonctivul pasiv. magarule.. asigurând-o ca am sa promovez la toamna. pentru ca asista si mama. . palmuieste elevii. Sami: astazi nu facem lectie..Cum merge...S.Nu. Eu ma aparam.Cât sa-i spunem ca costa un caiet? .Schutnf? ezitam eu. vor sa ma persecute..Stiu ca începe cu s. De atunci.sa vedeti.Wissen. Dar au plecat nemtii si ministerul n-a mai cerut germana în clasa I gimnaziala. glasul rasuna formidabil în fiecare dimineata si. raf? .. boule.Weg! -Articolul. germana ma obsedeaza.. îmi lua toti nasturii si ma silea sa cotrobaiesc prin cartoanele neamtului încartiruit la noi si sa-i culeg marci neuzate. . Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami.Dar de ce te persecuta numai pe tine? . . când se înfurie.La loc.Asculta-ma. profesorul a ajuns director.Ss. . ...Cincizeci de bani. . citea pe Nick Winter. încercam eu sa-l îmbunez. Furtuna a trecut cu greu. dupa aceea voi învata cu un meditator. jermana îi dificila. . spunând ca sunt "persecutat". Trei.Der Schmuck!.Wissen. * Acum. Asa. gewusten. micule? .. sm.. magarule.. .. Nu avea decât saisprezece ani.Podoaba? .. Pâna în septembrie.Zi-l tot.

-Unu. înainte de încheierea anului. .Mie îmi spune numai "magarule" si nu m-a palmuit decât o singura data. Dar germana. durerosi. . cu caietul si cartea. Magarule! Dar nu aveam pe unde iesi. Dar nu stiam.Lebens Gote. Când ma striga.. Nu aveam nici curajul nici puterea sa-i raspund. însa..Ai sa-ti arzi hainele..Stiti voi pe Schiller? Noi zâmbim.. apaream palid.Iesi!. simt prea bine aceasta. dar nu izbutesc sa-l evoc. de trei ori spre stânga. . . Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla. eu mi-am uitat caietul acasa. Poate avem acelasi suflet.. pentru mine. .. îmi simtii capul smuls de trei ori spre dreapta. va rog. trebuia sa raspund eu.. . nu mai pot gândi la Brand. Îmi uitasem umbrela în clasa. E cald. Si atunci tremur.Am iesit. Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt.. de ce n-ai iesit? . tot n-o învatam. cum se zbuciuma Fanica la chimie.Was haben sie heute? Fireste.. Obrajii mi se înrosira de rusine si usturime.Hai? Stiti voi pe Schiller? 29 . . la "îndreptare". pentru ca toti trebuie sa zâmbeasca de câte ori glumeste d-l director.. . dar eu trec prin clipe grele când nu se arata Brand. Anul acesta. Ne potrivim.. Nu vad decât niste munti acoperiti cu zapada. ne cheama pe cei amenintati.Domnule. Ca sa simulez lectia învatata. Aceasta îmi da curaj^ Ma încrunt si ma socotesc Brand înfruntând furtunile. Pasii domnului director s-au auzit. Dar toate usile erau încuiate. o data cu umbrela. .Ce-i cu dumneata aici? .. sfârseam întotdeauna cu "insuficient". Atunci ma apuc sa învat cuvintele la germana. Mam ascuns dupa usa. . gândin-du-ma la Brand al lui Ibsen.A sunat de iesire. Ochii îmi lacramau. ma pripeam. Când ma plimb printre banci. cu o privire umila si umeda. si ma zbucium.. nataraule! îi multumi pentru sfat. Deodata. Dar m-am întors. Dar când e zgomot în clasa. Ma trudesc cu pumnii la tâmple..umbrela. Domnul director.Nu Gote: Goethe.Ce stiti? -Schiller.Si. mi-am exasperat profesorul. pe unde ai intrat? întrebarea rasuna. Nu stie nimeni aceasta. Uitasem cine sunt si ce cautam în clasa cu un director si o umbrela. nu e un om rau. Nici Brand nu era înteles si nici eu nu sunt înteles de profesorul de germana. Ma apropiai de soba. în cancelarie. si m-am dus s-o iau. Tremuram. si domnul director fumeaza. * în fiecare luni dimineata. fascinat. si mi se strânge inima. rigid. Nu se arata Brand. .. Am sarit atunci pe fereastra. . ma plimb înfrigurat printre banci. ca o trâmbita. Ochii directorului se înflacarara.

Cald. Câtiva ne ajutam de batista. Trebuie sa-mi obisnuiesc creierul. mâine pâna la prânz învat din algebra combinatiile. Dar ei nu au vrut sa înteleaga. ma scol la doua. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Daca râdem prea mult. entuziasmul. M-am ridicat pe o banca si am strigat catre clasa: .. însa. De data aceasta. nici cu triunghiul lui Pascal.Pâna mâine dau dracului trigonometria. Pot sa-si îndrepte orice nota. Dupa-masa sfârsesc algebra. când vazui ca se face trei: hârtie. Si citii vreun ceas dintr-o carte care n-avea câtusi de putin legatura nici cu binomul lui Newton. Iar eu sunt sigur ca am ramas corigent la matematica. -Magarilor!. Acasa. Unul dintre noi râde. baieti! Spuneam oricui voia sa ma asculte: . CORIGENTA 10 iulie S-a sfârsit scoala..în noaptea asta nu se doarme.. pentru ca am vrut eu. Când ma parasea. nu-mi impun asta. îmi înghiontesc vecinii.Ia sa dati un extemporal. nu am promovat. Hai? VII. Eram entuziasmat si credeam. în trei zile învat ce n-am învatat un an si scap. Eu le-am spus ca mie-mi place sa citesc. mai exact. am împartasit hotarârea mea. ca Champollion dupa ce a descifrat hieroglifele. Râsetele trebuiesc sa înceteze. d-l director ne daruieste fiecaruia media "suficient".. se întuneca. Prudent. Dar ma trudeam sa-mi pastrez entuziasmul necesar. începeam sa ma îndoiesc. Nu mi-e rusine. Astazi ispravesc trigonometria. la liceu. S-a sfârsit masa si eu m-am urcat în mansarda.Ma apuc sa învat la doua. 30 . Îmi spusei: . Dupa un ceas si cincisprezece tigari.întelegem ca zâmbetele n-au fost de ajuns. Totul s-a petrecut firesc si dupa cum era de asteptat. sa vina peste trei zile la orele doua dupaamiaza. d-l director e satisfacut. creion. Vanciu ne-a spus: . Raspoimâine ies Ia tabla cel dintâi si îl tâmpesc pe Vanciu. Am ramas corigent. Poimâine repet. si gândul lui e la via din judetul Prahova. pentru ca nu am vrut. apoi repet operatia de doua ori. cum am ajuns. ma culc. .. îmi poruncii cu glas tare. Dupa aceea ma culc si dorm patruzeci de ore în sir.. pentru ca citesc pâna noaptea târziu carti de stiinta. sau.Haide.Cei care vor sa-si îndrepte notele.. pentru ca d-l director e serios. Manânc. Lucrez pâna mâine dimineata. Numai inocentii mei colegi ma pot socoti un baiat voluntar. si mie îmi era somn. Stiam de mult ca sunt cu desavârsire lipsit de vointa. Spuneam: .Nu ma pot apuca deodata de matematici. In cea din urma lectie. nu se supara. pentru ca îi întreb din materia fiecarui trimestru. . tabla de logaritmi si cartea de trigonometrie.. Lucrez pâna la zece noaptea. Ne asculta cum citim si cum traducem din manuale trucate. Eu aveam pe toate trimestrele media "insuficient".

ori ca tabla de logaritmi nu e la îndemâna. în care dl. iar la noua fara cinci am fost chemat la masa. Stersei cercul cu arcul de patruzeci si cinci de grade si facui alaturi un altul. 31 . la sase jumatate am citit o revista. Dar observai ca obtinusem un arc de patruzeci si cinci de grade. domnule! ma rastii eu catre mine însumi. Asta nu-i bun! rostii eu. iar cosinusul 2 supra radical din 3. descopeream ori ca creionul nu e destul de ascutit. Asta-i a opta parte dintr-un cerc si sinusul lui e 3 supra radical din minus 2.Prudent. . mi-am spus.Haide. Pâna seara citisem douazeci si sapte de pagini si mai îmi ramasesera o suta nouazeci si una. ca hârtia de pe masa e patata. ca sami fac curaj. Istoria literaturilor romanice. ca nu mi-am asezat comod picioarele. revistele.Trebuie ca e. Sanctuaires d\'Orient de Schure. ceea ce nu se mai întâmplase de câtiva ani. socotita de profesori obtuza matematicei. Auzii ceasul trei si jumatate. Atunci mototolii hârtia si o zvârlii pe fereastra. Era unsprezece si un sfert când m-am suit din nou în mansarda. fara convingere. pentru ca la patru si jumatate m-am dus sa fac dusul rece. Dar ma aflai citind prefata. C. ca s-a uscat cerneala în calimara. îmi marturisii cu jumatate de glas. III. îmi spuneam eu. si-i darui un admirabil arc de treizeci si cinci de grade. Nu e prea devreme la trei? Hotarâi: ma scol la patru. la noua fara zece m-am hotarât sa ma odihnesc putin ca sa nu ma surmenez. în pasajul acela. într-adevar. Sa pun ceasul sa ma scoale la trei. cu un arc numai de treizeci si cinci de grade. D. iar la centru pusei O. . si eu ma gândeam ca peste o luna voi fi în Dumbrava Sibiului. luai în seama ca cercul sters cu creionul îmi atrage atentia. Apoi am citit trei pagini fara sa ma opresc. Tutuc reproducea un pasaj de d-l Bianu. când fu sa-l crestez cu doua diametre perpendiculare. fericit. Dar. B. Arcul era AB=35°. ca n-are sa-mi ajunga hârtia s. dar în mansarda era cald.Primele lectii nu sunt grele deloc. voi. autorul afirma ca. si adunai tot ce-mi poruncii. la sapte si un sfert mi s-a rupt creionul. Lasa. ca fereastra scârtâie. Erau foarte bine scrise si foarte limpede.la opt jumatate miam examinat fata în oglinda. pentru ca asa se pune întotdeauna la centru. cartea de trigonometrie a lui Spiru Haret i s-a parut delicioasa. la cinci si jumatate m-am convins ca sufar de foame si m-am coborât sa manânc. la sapte jumatate am devenit melancolic auzind ciripitul paserilor. Si îmi închipuii ca am un arc de treizeci si cinci de grade si unii extremitatea arcului cu centrul cercului. Sa nu-mi obosesc ochii citind noaptea. Am început sa ma dezbrac.cu toate ca nu era absoluta nevoie . la opt m-am socotit persecutat. ca praful de pe iconita n-a fost sters de la Duminica Tomii.m.a. la opt si un sfert am aprins lampa . Dupa masa am descifrat la pian foarte mult. Si desenai un cerc si-l împartii în patru si scrisei la fiece capat al diametrelor câte o litera mare: A. ca gulerul de la camasa ma supara. Aceasta. . a lui Iorga. la sapte mi-a fost sete. Al treilea cerc era mai reusit.d. la noua fara douazeci am luat niste însemnari psihologice pentru romanul meu. Sa începem cu liniile trigonometrice: sinusul si cosinusul. Dar de câte ori încercam sa citesc primul capitol. foarte interesanta trigonometria. brosurile. îndepartai de pe masa tot ce-mi putea ispiti atentia: un volum din Auguste Comte. bucuros ca eram nevoit sa construiesc un alt cerc. cu toata inteligenta dumi-sale.

. si ce-are sa fie daca m-o lasa corigent? .Ce-mi pasa mie daca ma lasa corigent? Nu stiu eu cine sunt? Nu sunt eu? Aveam dreptate: eu eram. Am destula vreme la vara sa învat cu sârg.Ei.Ei. ca si cum ceasul ar fi fost de vina daca a sunat la cinci.Ei. De la patru ma lupt cu ea.Chiar e mai bine sa ma lase corigent. . B. . Dar eu visasem vise rele toata noaptea si l-am lasat sa sune. ai matematica!. Am desenat un cerc. pentru ca parea ca ma intereseaza foarte mult rezultatul exact. D. Atunci mi-a adus tata laptele si pe mine m-a gasit rasfoind înfrigurat logaritmii. menite sa ma cutremure si sa ma îndragosteasca de trigonometrie.Nu sunt decât un adolescent ca si toti ceilalti.Ei. . Am sa învat patru ceasuri pe zi. Si ceasul a sunat la cinci. si ce e daca am matematica? Matematica ma creeaza pe mine sau eu pe ea? Si iar am adormit.. N-am vointa nici cât un clapon.. .Merge? Merge? .A spus ca ne asculta foarte greu.Greu.Mai plimba-te putin prin gradina si apoi mai citeste iar. Nu stiu ce-oi face. sa sting lampa. N-am sa ajung niciodata nimic. Si m-am întors pe partea cealalta. Dar m-a lovit lumina diminetii în ochi si m-am desteptat. si ce-are sa fie daca au sa râda toti de mine? îndoiala nu mai ma lasa sa împart cercul în patru si sa-i însemn extremitatile diametrelor A. Am început sa ma ocarasc în gând cu glas tare.. .. A început sa-mi para rau sa dormisem un ceas si jumatate mai mult decât trebuia. m-am razgândit si am pus ceasul sa sune la cinci.Are sa ma lase corigent. Dupa ce m-am spalat si m-am îmbracat. ... C. Scoala-te! .Nu sunt atât de naiv sa ma consum la sase cu matematica? în realitate nu era sase.Bre. Dar aceasta nu însemna nimic pentru Vanciu. .... . La opt si un sfert am început sa socotesc câte pagini mai aveam de citit si leam împartit la numarul orelor disponibile. si ce-are sa fie daca nu m-oi prezenta la examen? . Am repetat socoteala de trei ori. . Parea foarte multumit.Ia mai slabeste-ma. ci sapte fara cinci. . Toate acestea. .Ei.. si ce-mi pasa mie de Vanciu? Asa era: ce-mi pasa mie de Vanciu? . foarte greu.Au sa râda toti de mine. Am citit din Istoria literaturilor romanice pâna la opt. . Sunt foarte obosit. de va ramâne Vanciu uluit.Când ma îndreptam spre masa. am început sa citesc un capitol din cartea lui Iorga. Si atunci nu 32 . Zadarnic. Pacat de timpul pierdut cu scoala. i-am spus pe jumatate adormit. Tatal ma privi mângâietor. Cred ca n-o fi atât de rau sa va asculte greu. Nu-i nimic de capul meu.

a fost rasplatita. Se întorceau. E chiar foarte inteligenta hotarârea mea: sa învat la vara. si anul acesta. pe catedra. Unii se apropiau pe furis de masa si-si aruncau ochii pe cartile cu numele premiantilor. Aceasta. Domnul director.. zau timizi în bancile din fata. câteva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii. PREMIANTII Azi-dimineata s-au rânduit banci în curtea liceului. ca întotdeauna.. Stateau alaturi de cei din clasa a VUI-a si le sorbeau cuvintele.a acestui elev staruitor si inteligent. am vreme destula. voiti sa promovez iarasi superficial? Si la anul sa ramân iarasi corigent. doamnelor si domnilor. Unii aveau norocul sa fie întrebati. Un secretar aduse o coala scrisa cu numele premiantilor. staruinta acestui elev. si iar în clasa a VlII-a? Trebuie sa învat. Arata "activitatea liceului. la bodega din colt sau la curse.mai bine zis .. pâna dupa miezul noptii. comentând figurile profesorilor. dupa fapta si rasplata. din fiind. Când li se adresau exclamari. Baietii se adunau grupuri. salutând. Baietii cei mari din clasa a opta venisera cu palarii de pai si se simteau datori sa râda si sa dispretuiasca.la liceul nostru.ma va lasa corigent la anul. Sa spunem deci.. erau fericiti.. cu altii se începeau chiar comentarii. dupa acest al saptelea an de existenta a liceului nostru. Ceea ce era de asteptat. munca elevului. care sunt multi în liceul nostru. Altii îsi statorniceau astfel de relatii de la jocuri de carti. odata. inteligenta si perseverenta . sfârsind prin îndemnuri. doamnelor si domnilor. Prietenia cu "cei mari" se datora. înrosindu-se. temeinic matematica. fara îndoiala. La zece si jumatate începu "serbarea". însa. Turuiau binevoitor pe cei mici. în nadejdea ascunsa ca vor fi primiti în grupul lor. îmbracati de sarbatoare. Am alergat jos si i-am vestit pe toti ca nu ma prezint la examen. VIII. rosteste o cuvântare ocazionala. Când s-a coborât d-l director. si vestea se împrastia printre banci. Câtiva parinti se ase-. Apoi priveau cu totii pregatirile de lânga catedra si masa cu carti. . La vara... profesorii. 33 . în taina. . Trebuie sa învat. Am sa învat la vara. .Cum. cu fetele luminate. mai seriosi si nerabdatori. E foarte inteligent ceea ce fac. odata. crezuse cel dintâi. "Balaurul". La rastimpuri. Clasele a V-a si a Vi-a apreciau exagerat glumele celor din a Vil-a si a VIH-a. servitor paros. Mi-am strâns bucuros cartile si le-am înghesuit sub masuta cu reviste. s-a adus o catedra. temeinic. ordonati alfabetic. se prefacea ca nu crede. numai pentru mine. nici în clasa a VUI-a. Aceia erau privilegiatii. Si ceea ce eu prorocisem. ci a profitat de luminile pe care i le-a daruit fara zgârcenie liceul nostru. aplaudau si chicoteau pe sub banci. înca din iarna. Cel premiat. profesorii întorceau capetele si îi priveau aspru. zâmbind. Baietii. ramân corigent. care nu si-a pierdut timpul. procentul de promovati si de premianti". prelungite. matematica.. îsi plecase capul ca sa auda poruncile domnului director...Nu-l ascultati.. Astfel. multor "gentileti" la bufetul liceului. staruinta lui. minte! De fapt.

clasa a VIII-a reala.. Fi-nalurile se împlineau mai întotdeauna fals. . Apoi. acolo. O privire de lânga catedra îi linisti. 34 .Am sa te spun d-lui director. clasa a VUI-a reala. întreaga fanfara zâmbea publicului. Bravo. cu nasul rosu si fruntea îngusta..Sa cânte Potpuriu! dumitale. Maestrul si-a strâns bagheta si . aia din fund.. acoperita cu aplauze. obosise. Directorul îi zâmbi dulceag. Do-sol-mi-dooo. Melodia se pierdea pe alocuri. Ceilalti..D-l Boloveanu?.Firanescule.. ma pitii sub banca. Fanfara intona arpegiul glorificator: .obez iluminat .. se apropia de cântaret si-l lovea cu bagheta.. premiul I cu cununa. . un brun înalt si scofâlcit. în mijlocul sârbei. organizara un acompaniament pe pupitre. Fara tromboane suficiente si cu un tobosar anemic.Bradescu Mihail. înainta timid... . Dumitre! Vasilica Dumitru. Firanescule!. Destul.Hei! Voi..Nu te lasa. . de doua luni. director se ridica si.. Dar mi se umflau buzele si rasuflam obosit dupa fiecare sedinta. ghebos. nemaicutezând sa intre în banci.Haideti. îsi umfla obrajii. glasui: .Bravo!. Un secretar.... fanfara nu izbutea sa emotioneze. îsi luau fiecare bratul cu carti sau numai câte o carte si. Parintii întorceau capetele. si închidea ochii. pâna la masa cu premii. spre ciuda d-lui director. . Forte... si fanfara. iar publicul acompania cu vârful ghetelor. pistruiat. Se strigara alti fericiti si sâr-guitori elevi.. Un. stacojii. mai cu putere!. catre "dreaga fanfara: . -Bravo! Bravo!. Premiantii transpirau. va dau afara. îi strânse mâna si-si netezi apoi încruntat pletele. Maestrul exaspera.. doi. începu premiile. Cinci minute pauza. începeti.. acoperita de acompaniamentul trompetelor alto. cu fetele îmbujorate. . Vasilica Dumitru. directorul.. Solistul rasufla umed când se sfârsi doina si începu sârba. Când trebuia sa tina nota mai mult de trei masuri. maestrul zâmbea fanfarei.. Vorbeau între ei. se înaspreau.. Maestrul se zapacise cu totul..Duc \' nu veniti ia repetitii?. Ceea ce m-a hotarât sa nu mai vin la repetitii.a început. iar din fundul sufletelor se ridicau invidiile ca niste aburi calzi. mai mult din ochi. ciupit de varsat. Când metalul tremura cu un semiton mai jos. Parintii devenisera nerabdatori.maestrul de muzica a început sa-si adune baietii pentru fanfara. propuse imperativ d-l director. Un grup de elevi dinapoia fanfarei repetara încurajarea: . Ca sa nu ma vada. au facut sa roseasca pe director si pe maestru. domnilor. ce D-zeu? Unde e toba mare? Câti trompetisti alto sunt? Trompetist alto eram si eu. din fiind. Grupurile de elita. Nu gasise decât noua. strângând bagheta. peste putin. forte!. întreba. peltic... Apoi.. . . îsi cercetau premiile. "Potpuriul national" începea cu o doina. se întorceau împiedicându-se. întrebatori. Do-mi-sol-do. "Marsul" era una din numeroasele sale compozitii. Aplauzele prea lungi.Do-mi-sol-do. Atunci. d. cu urechile lungi.SstL. . Diletantii amutira.. Baietii asteptau ca pe o delicioasa revelatie ultima compozitie a maestrului. implora maestrul.. Sunetele se îngrosau. Amuti. înalt. striga. La patru. Dar solistul. ca fiu de spalatoreasa. premiul al doilea.

Daca as capata unul. si colegul s-a j furisat. sunt cu adevarat trist. poate. Eu ascultam si îmi era teama ca ceilalti sa nu afle ceea ce se petrecea înlauntru-mi.apoi. tot pe dreptate. Eu ma prefaceam trist. Nu ma gândesc la corigenta.. M-am întors cu Dinu. Mandea! . m-auziti?. Ceea ce îmi placea mie. Eu nu înteleg nimic din tot ceea ce priveste pasaportul.. si rezultatele mele nu erau pretuite. Ma gândesc la atâtea piedici pentru care nu sunt înca pregatit sa le înfrâng. gândind la biblioteca si manuscrisele mele si la j turma adolescentilor. Ma priveau prietenos si încercau sa ma consoleze..Stiti câti corigenti sunt de la noi. Aceasta.. Munca mea si torturile mele. acelea erau necesare. intimidat. colegilor. albe. Poate urlam. întrebai de la usa: . Strângeau mâna lui Alexandrescu Alexandru. -Bravo. asupra profesorilor. Chioreanu. aveam cel putin tovarasi mai selecti de corigenta.învat ce-mi place mie.. Ce sa fac cu matematica la stiintele naturale? . E un gând care se întoarce rabdator.aplaudau fals rasplata colegilor încununati. cu ochii încercanati si supti. Dar.. Faptul ar fi trebuit sa ma umileasca. inculti si impersonali.multimea anonima a promovatilor mediocri si a corigentilor .dintre repetenti nu venisera nici unul la serbare . iar altii exagerau masca bucuriei. dar ei gândeau ca fiecare ar fi putut fi. VACANTA E cald si eu sunt liber sa citesc ce-mi place. Sunt liber. Am cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam. încununat. IX. aplaudându-si din rasputeri colegii.. Ceilalti doi. S-au mirat cu totii. glumind.. Ca întotdeauna. Ar fi atât devfrumos sa fug. A trebuit sa ma prefac trist pâna seara. mi-ar fi usor sa ma descurc. In curând aveam sa-mi trâmbitez ura. cei mai prosti din întreaga clasa. Din clasa noastra eram patru corigenti la matematica: Dinu. Am sa ma apuc de matematica la sfârsitul lui august si tot atunci am s-o învat. la matematici? Saisprezece. Voiam sa par linistit. ca sa ma mângâi. M-am gândit mult daca nu trebuie sa plec. încheiam astfel.Imbecili. discutia cu un coleg premiant. pentru ca nu puteam învata matematica si nu stiam germana. de câte ori izbutesc sa-l ajung. Sau. care îsi învata lectiile. eu si Bona Dinu îmi era prieten. m-auzi? Toti suntem niste imbecili. brutal. Când venii la masa. negricoase si fetele roze sau palide. Nu stiu daca îmi lipseste curajul.. sa fug pentru totdeauna. necunoscutilor. se duc la cinematograf si se masturbeaza în fiecare noapte. prietenilor.. Ma framânta noptile. ca sa nu se spuna ca invidiez pe cei câtiva neghiobi încoronati. Mi-au cerut amanunte asupra serbarii. M-am linistit. înconjurându-ma premiantii. . Uram trupurile acelea plapânde sau robuste. cunoscutilor. simteam ca îmi slabesc puterile. pentru ca se întorceau capete catre mine.Sa traiasca! -Bravo. Judecam cu o fierbinte nedreptate. din clasa. 35 . dar ma bucuram din tot sufletul ca tata nu-mi predica nimic si ca mama nu ma va lipsi de bani în saptamâna aceasta. exageram.. Sandule!. Uram pe acei adolescenti cu fruntile înguste. Altadata. sunt stapân pe timpul meu. Si unii se întunecau..

într-o dimineata. m-a asigurat el — pe ruseste. în vorba. Din tot ce mi-a povestit. pe banca pustie. dar i le-am ghicit. Nu întelegeam cum se putuse strecura prin atâtea tari ca lucrator. cu alt pas. dintr-o data. ajunsi în porturi calde. Cred ca nimeni nu m-ar recunoaste. pe un vapor grecesc. plecam cu alte doruri. un calau al sentimentalismului. încercai sa-l surprind. Se ferea sa precizeze meseria. Citeste ruseste. în mansarda.-pâna la Cairo. Aici. A doua întâlnire ma facut sa gândesc asupra unor fapte de viata vie. "burghez" si m-a asigurat ca nu pot. Aceasta e o porunca din launtrul meu. Eu am încercat sa-l conving de inferioritatea vadita a scrierilor braileanului parvenit. ca "lucrator". capatam impresia ca ma minte. Am întârziat de vorba într-o berarie pe care mi-o fixase el. pe care nu le întelegeam întotdeauna. fusese picolo într-o cafenea din Brasov. cu care îmi priveam mai banuitor tovarasul si mai prudent aventura mea. Ma ghicesc ratacind singur. dormind în hoteluri murdare. Mi se parea ca numai o astfel de viata m-ar fi linistit. fugise din nou. cu banuieli în ochi.Prietenii toti îmi spun ca si ei au vrut sa fuga. Era prea' incult ca sa retina atâtea numiri. întelege pe Panait. în amiazi? Când neam despartit. fara teama de mine. îmbarcati pe vapoare levantine. pe care le cunosteam din auzite sau din carti. Daca as fugi. prost îmbracat. patru ceasuri. poate. ca m-as sufoca altfel. care vietuiesc în celula si nu stiu sa înfrâng în viata. apoi paznic la o magazie de lemne în Smirna. într-atât as vietui o viata straina. mi-a marturisit ca parasise Parisul acum zece zile. pe care nu o înteleg. Uitase de Hamburg. întelegeam ca petrecu-• se mult timp în Franta. si am petrecut patru ceasuri de vorba cu un vagabond. care ratacise mult si îndurase multe. pe o banca la Sosea. Dar trebuie sa lupt cu oamenii. Tânarul m-a numit. cu alt zâmbet. de viata stranie pe care o duc pianistii cabareturilor de periferie.. Eu am înteles ca n-am sa pot ajunge niciodata hamal si mam întristat. Aici a ramas aproape un an. fara griji. Tovarasul meu a început sa râda. Citeam o nuvela de Panait Istrati. Eu îmi simteam carnea încrâncenata de bucurii. atâtea locuri. Gândurile mi-au daruit alti ochi. Simt nevoia sa vietuiesc asa cum vreau eu. glumind. A rostit atunci o înjuratura . Despre ce n-am vorbit. Simt ca mi s-ar rupe sufletul. Un evreu tânar. ma lupt numai cu mine. Tânarul fugise din Basarabia. înca. apoi. Mia spus ca venea de la Hamburg. ajunsese ucenic într-o ceainarie din Constantinopol. 36 . Mi-a vorbit. Vorbea curgator. atâtea minunatii.. Sunt cuprins la rastimpuri de o furie oarba împotriva celorlalti si împotriva mea. îl priveam corect si. Mi-a spus de umerii zdrobiti în porturi. cald.savuroasa. Vecinul meu de banca m-a rugat sa îi împrumut revista. Furat de vorba. neîncrederea. as fi atât de puternic. româneste si frantuzeste. luptând. A citit-o repede. pe care îl adora. L-am întrebat cum a venit la Bucuresti. dar care îmi stapâneste vointa. E inteligent si incult. Cel din urma îndemn la fuga m-a tulburat dupa ce am cunoscut. nici o copilareasca predare în fata plictiselilor scolii. petrecându-si noptile în orchestre de naufragiati cosmopoliti. Am ajuns un campion încercat. Am intrat. un temnicer cu inima rece. amestecând fraze de argot. fermecat. N-a putut învata englezeste. Am vorbit amândoi despre Panait Istrati. muncind si citind atât cât vreau eu. Fuga mea nu e însa o trecatoare nostalgie dupa aventuri. S-a temut sa-mi dezvaluie credintele sale politice. Mi-a spus ca nu sunt decât un simplu "burghez detectiv". însa. dintr-o convorbire sau dintr-o carte. Eu trebuia sa fug dintr-o necesitate launtrica. Pe mine ma cuprinsese.

ratacirile printre suferind. Avea o ciudata însusire de a supune vointa fetelor de trotuar. fara sa cred în fericirea care ma asteapta în singuratate. curaj si siguranta ca nu voi tânji dupa biblioteca mea. care sa aleaga anumite nazuinti si sa se consume satisfacându-le. totusi. apoi. în mansarda patrundeau miresme de gradina prin ferestruicile deschise. Nu stiu cum se vor împaca dorurile acestea. fuma în gradini publice si seara juca biliard în cafenele pâna la ceasul când trebuia sa-si întâlneasca tovarasa. toate acestea mi s-ar parea literatura. El vagabonda în timpul zilei. 37 . Daca le-as scrie. Astept cu resemnare sfârsitul lui iulie. sa urmaresc tipii suspecti. am colindat muntii Neamtului. am dormit nopti frumoase în Dobrogea. Povestea toate acestea antrenant. lovind clapele unui pian ametit de tangaj. încercând sa ma înspaimânte prin imoralitatea sa. de bacalaureat nu pretuiau. Cercetasia mi s-a parut întotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. ma seduceau. Dezvaluii noului meu tovaras toate îndoielile. îsi alegea pe cea mai frumoasa. * E tot mai cald. Pe drum. dar eu citesc pe Anatole France si visez în fiecare seara. golind pahare. As fi vrut sa descopar o încercare de revolta.R. Am înteles ca ma leaga înca multe doruri de casa: mansarda. Apoi a cerut o sticla scumpa de vin si a început sa-mi povesteasca o suma de lucruri care ma entuziasmau prin ineditul lor. Am facut. S-au risipit. Cu atât mai bine. ca ale unui om exasperat de caldura si nesomn. Ceea ce ma face sa nu-mi gasesc linistea e tocmai faptul acesta. Ma întâlnesc tot mai rar cu prietenii.F. Actul de nastere.. ca poftesc în acelasi timp si cu aceeasi furie cartile si vagabondajul. îmi spun eu. El ma sfatui sa ramân acasa pâna ce voi creste destul. prin cinismul cu care erau marturisite. impus de straini. de dezgust. si adorm îndobitocit. ca îmi lipseste o vointa adevarata. cartile. tot ce-mi trebuia pentru fuga. bijuterii. am ratacit în Bucegi. Noi ne-am înscris pentru ca capatam permise pe C. Cred. ci de faptul ca-i aprobam faptele. sa ma fac cetatean rus la legatia din Constantinopol si sa ma angajez pianist pe un vapor de-a treia mâna cursa Alexandria-Nagasaki. îmi trebuiesc bani. M-am desteptat tulbure de vinul pe care îl bausem cu noul meu tovaras. Neîncrederea în putinta unei vieti de munca si rataciri nu întârzie sa ma întristeze. si strângeam buzele de furie ca aventurile lui ma atâtau. din zori pâna la miezul noptii. în viata mea. Ma chinuie împlinirea unei munci aspre. ca sa nu ma scârbeasca traiul parazit si nerusinat. Tânarul traia în fiecare oras. nebunesti si ma chinuie fuga. de spaima si de entuziasm. N-am lucrat nimic la romanul meu. hotarât sa rup cu tot ce e mediocru. sa plec în tabara de la Dumbrava Sibiului. din ceea ce câstiga. romanul. beat de nesomn. cu o "fata" mereu schimbata. Podelele de lemn abureau în luna. sa-mi capat un pasaport pe un an. Am ajuns. noaptea târziu. trebuia sa fur bani multi de acasa. îmi preciza.. Ma dezgusta afectarea. Eu ma tulburam nu de tot ce-mi spunea. la întoarcere. nenaturaletea. neodihnite. Ma sufoc citind revistele si cartile cercetasesti. ma închipuiam în mijlocul furtunii. Gasea astfel casa si bani. Hârtiile si caietele ma asteapta în sertar. Citesc mult. înabusitor. Am dormit fericit. Ca sa plec. cu gesturi strivite. de visele pe care le visasem. însa.Ca as putea intra agent la Siguranta. acasa. drumuri lungi împreuna.

Au trecut trei zile si înca n-am deschis caietele de matematica. Pedagogul spune despre Bucuresti: "acest iad de seductii". ar face educatie cazona cu noi. X. Aceasta suna frumos. ca întotdeauna. Pentru ca sunt hotarât sa rabd toate plictiselile si sa calc peste orice piedica. Eu stiu ca n-am vointa. cum se va redeschide scoala. Aceasta dovedeste pentru mine foarte mult. Urmaream literele cu ochii. îmi dadeam perfect de bine seama ca sunt ridicol. Daca el ar fi directorul liceului. dar ispita era mai puternica decât mine. cu educatie prusaca. ceea ce m-a întristat în somn si m-a bucurat la desteptare. îmbracându-ma. Sunt sigur ca nu ma va putea înfrânge nimeni. încruntat. Fraza cu eroina e de-a dreptul stupida. Sa se afle odata cine sunt. 38 . stralucit corigenta si am sa-l umilesc pe Vanciu. din toate cele ce se întâmplau în suflet. constient. serios. Ar trebui ca la toamna sa încep sa studiez atent psihologia. Sunt o forta peste care nu se va putea trece. Ne-o spune mereu un pedagog brun. în dimineata aceasta m-am convins de reusita vietii mele. Astazi m-am desteptat cu mintea limpede. Dar. Ma simt atât de zapacit când ma trudesc sa aflu ceva din sufletul meu. ne marturiseste. Profesorii vor fi nevoiti s-o recunoasca. plin de vointa. Au trecut. scriu numai ca sa-mi atât vointa. Dovedeste. cautam sa iau atitudini "interesante".. pentru ca la Bucuresti ma sufocau "miresmele si patimile".în Dumbrava am sa-mi fac un cort singur. fluieram si-mi sopteam ca sunt foarte multumit de purtarea mea. pentru ca nu pricepeam nimic. în cel mai nepatruns colt. Acolo am sa stau noptile. Apoi m-am urcat în mansarda si am dormit pâna seara. Am ajuns putin obosit. ca întotdeauna dupa o noapte petrecuta într-un tren aglomerat. silinduma sa par trist. Dumbrava îmi place. trist. mie mi s-a parut orasul inofensiv si murdar. Ma minteam. întarâtat.. Sau priveam plopul din fata. N-am visat nici o fecioara bruna. pentru ca o cred ispititoare si curata. inexistenta. dai nimic. Si poate am sa întâlnesc o eroina. Nu puteam fi multumit. Am sa pregatesc. Aceasta numai ca un exercitiu de vointa. de la toamna am sa încep sa învat serios. Ciudat. poate. cu seninatate. Dar sunt zadarnice orice explicatii. Si aceasta cât mai curând. dar eram cu gândul în Dumbrava. chiar. 8 august M-am întristat citind ulima pagina. Am spus ca ma întorc atât de devreme pentru ca mi s-au sfârsit banii. Poate am sa scriu romanul. sa fumez si sa visez. A doua zi am citit mult. nu stiu nimic. Eu stiu ca tot ce scriu. JURNAL DE VARA 5 august Am ajuns acasa. retras. Cu toate ca nu ma putea admira nimeni. în roman voi scrie ca doream Dumbrava. Citeam câte doua pagini pe ceas. Am dat prea putine lamuriri.

Poate, daca m-as cunoaste, lucrurile s-ar petrece altfel. E foarte greu sa ma cunosc pe mine însumi. Nu ma pot analiza serios, pentru ca îmi trec alte gânduri prin minte tocmai când am nevoie de mai multa patrundere. Apoi, nu stiu de unde sa încep. E foarte usor sa spui: "Cunoaste-te pe tine însuti!" Dar as vrea sa-l stiu pe acela care a priceput ceva când a încercat sa se cunoasca pe sine. Eu nu pricep nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu de ceea ce nu exista decât prin imaginatie. Nu ma recunosc în multe gânduri si nu pricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt câteodata trist si de ce alta data îmi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale caietul acesta, care ar trebui sa fie întesat numai cu analize facute pe îndelete si cu toata seriozitatea. Poate am sa pricep la toamna, când voi studia psihologia. 15 august S-au întors baietii din tabara. Spun ca s-au distrat de minune. în cea din urma zi au început sa distruga toate micile constructii din tabara, cu un entuziasm salbatic. Eu n-am regretat nimic. Dinu îmi povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. El a iubit în Sibiu numai trei fete, dar a fost iubit de sapte. Mi-a citat nume, fraze, frânturi de cântece; mi-a reprodus, cu jocuri de fizionomie, fericirea, durerea, disperarea fetelor; mi-a citit pasaje de scrisori si mi-a aratat originalele. Dinu marturiseste ca vor suferi multe fete de dorul lui. Umbla pe strada fara palarie si, când e sigur ca nu-l vede nimeni, îsi lasa un cârliont pe frunte. Ma viziteaza des si ma întreaba când încep sa învat la matematica; aceasta, ca sa înceapa si el. Eu i-atn fagaduit - încruntat si solemn - ca la douazeci ale lunii parasesc orice lectura si ma dedic matematicilor. Lucrul acesta am sa-l fac. Trebuie sa-l fac. Eu stiu ca are sa mearga greu, dar, daca ma voi încapatâna, am sa izbutesc. Doar nu mi-o lipsi într-atât vointa. 20 august Am fost la liceu si am citit o jumatate de coala, stampilata oficial si iscalita de director, prin care se vesteste ca examenele de corigente vor începe la 15 septembrie. Ceea ce înseamna înca douazeci si cinci de zile libere. M-am înteles cu Dinu^sa amânam pregatirea, corigentei pâna la 1 septembrie. 22 august Am descoperit pe Carlyle. în caietul meu de însemnari critice am scris astazi douazeci si sapte de pagini asupra-i. Eroii i-am citit pentru a treia oara. La 1 septembrie ma apuc de matematica. 29 august Stiu ca se apropie corigenta si trebuie sa-mi încui cartile timp de doua saptamâni. Ceea ce ma încurca mult e faptul ca Dinu mi-a adus trei volume din Gourmont, unul din Jack London si versurile lui Samain. Cartile nu sunt ale lui, si m-a rugat sa le sfârsesc cât se poate de repede. Bineînteles ca n-am sa pierd prilejul lecturii unor carti pe care doream de mult sa le cunosc. Dar când ma voi apuca de matematica, n-am sa ies decât la trei zile o data, din casa! 39

4 septembrie Parca eu nu stiu? Sunt cel mai desavârsit lenes, magar, neputincios, mincinos si las din România Mare! 9 septembrie Mai sunt sase zile. Daca pâna la 15 septembrie nu învat de la un capat la altul toata materia, ma sinucid. E cea mai mare hotarâre pe care am luat-o pâna acum în viata mea. A trebuit s-o iau. Caldura din mansarda si Le chariot d\'or nu mi-au îngaduit pâna acum sa citesc decât treizeci de pagini algebrice. Dar acum s-a hotarât. Mi-am dat cuvântul meu de cinste ca îmi voi împlini hotarârea. Daca nu... Ce-mi pasa de crestinism? 10 septembrie Trei capitole din algebra, cu explicatiile lui Barbulescu Constantin, baiat înalt, promovat, patat cu cosi rozalbi si unsuros pe nas. Pacat ca trece un tramvai prin fata casei. Ma distreaza. Altminteri, Barbulescu explica pe întelesul tuturor, cu glas de bas si cu un creion lung. 12 septembrie Dinu învata patru ore pe zi cu un meditator (o suta de lei ora) si patru ore singur. A sfârsit algebra si jumatate din trigonometrie. Seara se plimba pe bulevard si manânca înghetata. Se întâlneste cu alti prieteni, corigenti la chimie. Toti învata. Jipescu a sfârsit primele trei repetiri ale cartii de chimie la 15 iulie. De atunci a mai citit de cinci ori caietul de notite, de cinci ori rezumatele, o data un tratat frantuzesc si de opt ori cele cincizeci si sase de "fituici", dupa care spera sa copieze si la teza. Numai Marcu se afla din august la acelasi capitol al "clorului". Când îl întreaba cineva ce are sa se faca, el raspunde ca are sa promoveze; sau are sa ramâna repetent. Altceva nu i se poate întâmpla. Baietii spun ca Marcu "afecteaza". 13 septembrie E imposibil sa cunosc bine toata matematica. E preferabil sa adâncesc anumite capitole, pe care sa le stiu perfect, si sa frunzaresc numai prin celelalte. Ceea ce m-am hotarât sa fac. 14 septembrie M-am gândit mult si am înteles ca am dreptate. Daca as ramâne repetent? Nu ar fi evenimentul acesta scânteia care sa aprinda toata pulberea sufletului meu? Nu e nevoie, oare, de o durere adânca, de o schimbare care sa ma duca de-a dreptul în fata marii opere a vietii mele? M-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani, si am înteles ca numai asa am sa pot scrie Romanul adolescentului miop, care ma 40

va face celebru într-o noapte, ca pe Selma Lagerloff, si bogat, ca pe Blasco Ibaftez. De aceea m-am hotarât sa nu mai învat nimic pentru corigenta. Vanciu, care nu poate sa ma sufere, ma va lasa repetent. Ceea ce astept si eu. Poate am sa plec de acasa. Cum am sa scriu eu toate romanele pe care le am în minte, daca nu cunosc oamenii vii, în carne si oase, si, mai ales, anumiti oameni? Am sa fug de acasa si am sa ma duc la Constanta, în port. De acolo, dupa sfatul vagabondului de asta-vara, am sa intru tapeur pe un vas. Dinu, când a aflat de hotarârea mea, s-a trudit sa mi-o schimbe, dar totul a fost zadarnic. Eu stiu ca Dinu se bucura în ascuns ca va avea un prieten cu o viata aventuroasa, care va scrie romane cu rasunet, si cu a carui tovarasie s-ar putea mândri în saloane. Se simtea, totusi, nevoit sa ma convinga de naivitatea planurilor mele de plecare. ...Ca sa-mi bat joc de Vanciu si de întreaga matematica din lume –stiinta absurda si îngâmfata -, am sa citesc toata noaptea Les Messieurs Golovleffde Chtchedrine. E un roman captivant, pe care l-am cumparat alaltaieri de la anticar, numai cu douazeci si cinci de lei. 15 septembrie Teza. Emotii, calduri, vorbe batjocoritoare ce sunau fals, tremurari discrete, dureri de cap, pentru ca ma culcasem la doua si jumatate, sfârsind pe Chtchedrine... Teza. Nu-mi aduc aminte nimic. Nu stiam nimic. Am încercat sa acopar pagini cu calcule absurde. Dinu lucra de zor. Ceilalti, cu toate ca învatasera mult, îsi priveau colile albe. Problema, foarte simpla, dupa câte mi s-a spus. Alaturi, pe sala, pasii prietenilor, colegilor, necunoscutilor, care asteptau sa iesim si sa le spunem: "cum a fost". Eu ma gândeam la Blasco Ibafiez, ca sa nu mai tremur. Si nu mai tremuram. Am vazut o frunza vesteda, ce se oprise pe fereastra. M-am gândit ca va veni toamna si va fi frig în port, la Constanta. Iar la mine în mansarda, toamna e atât de bine... Am dat hârtia cu calculele. Vanciu m-a privit în ochi. De ce n-a zâmbit? La tabla. Parca mai mi-aduc aminte? Am raspuns stupid. Mai exact, nu raspundeam, ci ma resemnam sa iau creta din mâna colegului, sa ma apropii de tabla si sa ma schimonosesc sau sa ramân prostit, dupa puteri si dupa împrejurari. Dinu "misca". Ceilalti, ca si mine. Malureanu, înca, nu se obosea nici sa apuce creta în mâna. Un baiat sincer. Vanciu ne privea calm si scria pe o fituica un semn dupa flecare raspuns. - La loc! Acesta a fost oralul. Acum am venit acasa si am scris în caiet. Sa se stie. Mie mi-e somn si ma simt zdruncinat. 18 septembrie 41

Vanciu e un Dumnezeu! Ne-a pedepsit filozoficeste: ne-a promovat pe toti^ Un coleg corigent, însa, nea dat sa întelegem ca a intervenit o fiinta feminina din partea unuia dintre noi. Dar Vanciu nu merita mai putin sa fie adorat. Ma bucur de un lucru: ca îmi place matematica. Am observat astazi ca îmi place. Nu e grea: dimpotriva, are foarte multe parti amuzante. Din toamna ma apuc serios de matematica. Acum e lucru hotarât. Acum m-am convins ca am vointa. O vointa de fier, imensa, nesfârsita. Si tot acum am înteles ca n-am învatat la corigenta, pentru ca nu am voit. Daca voiam, citeam cincisprezece ore pe zi numai matematica. Ma oprisem însa, la gândul de a fugi de acasa. Iar acum mi-am schimbat pur si simplu gândul. De aceea am sa învat la matematica. Ma odihnesc înca doua saptamâni si apoi ma adâncesc în matematica. Numai în matematica si germana. Acum stiu cine sunt. SFÂRSITUL PARTII I

PARTEA A II-A MANSARDA Peste case plumburii, departe, se zaresc doi plopi. Doi plopi batrâni si resemnati, crescuti într-o curte cu grilaj de fier. Când înverzesc plopii, eu stiu ca e primavara si îmi spun: iata, a venit primavara... Ma ridic de la masa mea, deschid ferestruicile si privesc în strada. Trec oameni fericiti pe strada si soarele îmi zâmbeste. întâlnesc atâtea ispite când ma plec si privesc pe ferestruica... De aceea ma tem sa privesc si ma asez mai frumos la masa mea. Primavara, odaita e trista. Eu nu vreau sa fie trista, dar asa e. Afara e soare mult si neliniste, si ghicesc zbor de albine, si ramuri înflorite, si castani umezi. în odaita, soarele a adus lumina multa, dar lumina se revarsa pe ferestre înapoi, afara. La mine, totul e mort. Si cutiile cu insecte, si ierbarul, si biblioteca, si teancurile de reviste. Si peste toate se asterne praf, si seara se face tot mai multa tacere. Si ghicesc atunci cum se strecoara pe sub castani perechi. Dar, în toamnele reci si umede, cât sunt de fericit în singuratate... Privesc în jarul sobei de zid si gândesc: poate, la toamna, nu voi mai privi singur jaratecul si nu voi mai asculta singur vântul... Apoi râd si îmi spun: de câte toamne nu gândesc acelasi lucru?... Dar parca eu nu stiu ca atunci îmi musc buzele ca sa nu plâng si îmi sterg lacrimile fata jarului, pe furis, mângâindu-l cu dorurile mele?... Copilaria s-a stins între peretii varuiti, sub tavanul scund. Aici am fost eu mic. În locul patului de lemn rosu, era un pat cu un leagan. Imi amintesc atâtea ceasuri, atâtea închipuiri care stiu ca niciodata nu se vor mai întoarce. Ei, Doamne, îmi spun eu zâmbind, nu pot ramâne întc deauna copil. Trebuie sa ma schimb, sa fiu mare, mare atât cât vreau ei Poate va trebui sa îndur, sa ma sfâsie tristeti, sa ma tulbure ispite. DJ daca altfel nu se poate? 42

Scrisesem cincisprezece capitole. cartea citita mi se pare seaca. Nu trebuie sa fiu trist daca visurile au ramas vise. acesta-i surmenaj inconstient. Nu. eu scriam laude virginitatii cartilor. se transfigureaza. cu ochii osteniti. dar cartile sunt stupide si reci. hotarasc eu. Din pricina tramvaiului. Si citesc o carte noua. se face lumina în iatacul cu umbre. Nu-mi cunosc vecinii. Zâmbesc. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop îl voi scrie din acelasi îndemn. Sotul aduce prajituri la amiazi. Eu eram amantul. Eu ma întorc de la liceu abatut. pe care nu-i cunoaste nimeni. iarasi întuneric. ce sa cred? Si schimb cartea. ca sa nu ma supar. De ce sa-i cunosc? Nici unul nu are o fiica. Am parasit caietul gros. Biblioteca îmi era amanta. Un altul culorilor copertelor. acolo. pe care mi-a placut a-l intitula: Calatorie în jurul bibliotecii mele. logodnicul si sotul. un roman. Eu le-am slavit într-un caiet gros. care mi se vadeste deodata inutila si stearpa. senin. aceasta nu poate fi scris în roman. . Târziu. ca îmi dispretuiesc vecinii. Adorm dispretuindu-mi blând vecinii. altul insignelor editoriale. Si ridicând la rastimpuri ochii la fereastra vecinilor. si mie îmi par viata si altora le par vise. îl zaresc. usor si nu vreau sa ma cuprinda tristetea. la început. Lumina se stinge în iatacul vecinilor mei.Ce sa scriu. Acum îl saruta. în fata mesei.. Sunt înca trist? Poate nu se va urca nimeni pâna la mine. Se aprind becuri voalate de saluri visinii.. Ce sa citesc? Doamne. brusc. Adorm cu gândul la desertaciunea trupului si a lumii. Visez acum vise noi si dulci. se aprinde în treacat lampa de la un mic birou. cu multe elogii. în acest carnet. Si citesc înainte. ci sa scriu. sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa. fara sa ma supar. în loc sa povestesc întâlniri între îndragostiti. rece. tainica.. cu multe dialoguri.. pentru ca ma simt fericit. Dincolo de grilaj. dupa miezul noptii. Voi marturisi. Seara. Dar acum nu-l caut. Si.ma întreb eu. îmi spun.. deodata. cu atâtea pachete scrise. l-as gasi alaturi cu atâtea "jurnale". Iar visele se strecoara în viata mea. Apoi. ferestrele se lumineaza din nou. câteodata.De ce subliniez eu cuvinte. Scriam comentarii asupra femeilor din Balzac si ma convingeam ca e mai desfatatoare mângâierea unei elzeviriene decât a unei curtezane. sunând grabit si îmbujorat. Daca l-as cauta acum în lada. strada. care sa ma sarute si sa-mi pronunte numele clar ca un râs. Atâtia ani s-au scurs. Capitolele acestea aveau sase pagini fiecare. cu taceri. într-o seara am descoperit absenta intrigii. zaresc ferestrele unui iatac. lovind cu geanta gardurile. Nu trebuie sa ma gândesc. întâlnesc lumina timida.. Eu stau la îndoiala. asa. Dupa o suta de pagini. Un capitol îl închinasem cartilor cu semnaturi si dedicatie.. Si iarasi schimb cartea. ma mângâi eu. Ma întorc atunci la Brand sau la Ecleziast. pe care îl simt. Câte n-am visat eu din patul de lemn rosu. Dar nu trebuie sa ma gândesc. prin ferestruica. 43 . daca n-am cutreierat înca India. când noaptea se linisteste. De câti ani se iubesc? . îmi fagaduiesc o sotie blonda. daca nu s-a îndragostit nici o Marie Bashkirt-seff de mine. Nu zaresc nimic limpede. Dar ei vorbesc atât de încet. pizmas si superior. Eu citesc în umbra. ca sa nu-i stânjenesc. Aceasta m-a deprimat. In fata mansardei mele se deschide o curte cu gradina sfielnica. Voiam sa scriu. Ma gândeam: "Oare îl saruta?" îmi fagaduiam atunci o sotie mica si calda. nu aud.. a mi se apropie în singuratate numai mie. pe care nu-l va citi nimeni? As vrea sa cuprind acum sufletul mansardei. Sunt fericiti întrînsul doi tineri. daca eu n-am ajuns fermecator. am înteles ca n-am sa scriu niciodata "roman". Fireste. Citesc pâna târziu. albastra. cu desfatari. Eu zâmbesc deasupra cartii.

piese de teatru. E întiparit pe ziduri. presedintele nostru e o domnisoara foarte simpatica si nimeni nu se gândeste sa-i reproseze ceva. Când apropii.Dar de unde am plecat? De la sufletul mansardei. jetul de soba. de la patru la opt. la anul. Lungit în patul rosu. însa .o dupaamiaza pe saptamâna . stinghere. ma zaresc cu multi ani în urma. Anul acesta. cinci lei pe fiecare luna. Actualul presedinte al Societatii noastre cultural-dramatice e domnisoara TaniefAlexandrescu. Noi am mai avut "Societati" în tot cursul liceului.. Clasa a Vi-a avea si câtiva poeti. declamatii. nu riscam sa fim întrebati asupra conferintelor. E singurul rol care îi convine.si am fixat cotizatiile lunare. Poeti fecunzi. nu tine conferinte... Ce fericit ma simt ca uit tristetea. Vietuiesc cu toate aceste umbre stravezii lânga mine.. si ele ramân în aceleasi locuri. când am lacramat în atâtea amurguri aproape de el? Mi se descopera numai mie. secretar. îl ghicesc în fiecare carte. Atunci le zaresc. Nimeni nu le banuieste farmecul. vibratiile eterului. noi.presedinte. Asa ca. poate. iarna. nu cânta la pian si nu "joaca" decât pe Anca din Napasta lui Caragiale. sa nu fim atenti. nu ni se dadea voie sa plecam. clasa a opta. Dimpotriva. Lânga ferestruici. cel mult. 44 . Societatea noastra a luat în toamna aceasta un avânt neasteptat. discutiile Einstein-Bergson sau despre valoarea silogismului în stiinta. zeci de strofe. le zâmbesc numai lor. Am înscris membri si membre. La masa. Si ce fericit sunt ca voi scrie despre sufletul mansardei mele. Domnisoara Alexandrescu e colega cu noi. am ales un comitet . voi. ma aflu toamna. lânga aceeasi soba de zid. Un altul ne citea nuvele originale. I. Sufletul lor se topeste alaturi de al meu. Cum sa nu-l cunosc si sa nu-l îndragesc. în ceea ce ne priveste pe noi cei din cursul inferior. "Muza" ne-a câstigat pe deplin. anul trecut. conferinte.trei încaperi la subsol din locuinta lui. mângâi cu ochii zidurile. Domnul director ne tinea predici morale. îmi amintesc cel dintâi caiet scris clandestin. Nu vine niciodata exact la patru.SOCIETATE CULTURAL-DRAMATICA "Muza" tine sedinta în fiecare sâmbata. în fiecare saptamâna ne adunam si lucram cu entuziasm: muzica. Pregateste.în particular -. zece lei. Aflând ca putem obtine trei încaperi. casier si plicuri cu en-tete .. cu o coperta indicând: Nuvele. în clasa a IlI-a eram obligati sa frecventam sedintele Societatii clasei a Vi-a. odaile acestea au si dat fiinta "Muzei". Pentru ca directorul de atunci era un domn batrân si iubea mult morala. asteptând noaptea Sfântului Vasile. în fiecare cadra. Colegul Noschuna ne-a daruit . Ce se va întâmpla daca mansarda va fi stapânita de altul!?. De altfel. pe rafturi. va intra la facultate. discutii. Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirând alt vazduh decât acela al odaitei în care am învatat slovele pe o tablie de carton. ne-am constituit în societate. Ni s-a marturisit ca. La sfârsit. nici sa dormim. D-ra Alexandrescu nu e un presedinte sever si neînduplecat. Ni se îngaduia. " MUZA " . când mansarda e luminata de prieteni. intelectualii si artistii clasei. Se comunicau acolo lucruri foarte interesante. Un elev din clasa a VUI-a ne vorbea un ceas despre evolutia materiei. în fiecare sedinta ne citeau. ne marturiseste. De fapt. Când ma întorc din strada. în fiecare amintire. pe rând. în orice caz. Aceasta s-a petrecut în iarna trecuta. dar nici una n-a fost atât de placuta ca "Muza". Sediul Societatii noastre e nepretuit. ma copleseste tristetea celui dintâi plâns nestiut mamei. ceaiul. iar eu pasesc înainte.

Noua ne-a spus ca si-a "studiat rolul" si ca a "scos" foarte mult din eroul lui Victor Eftimiu. în timp ce se pregateste spectacolul. într-o odaita întunecoasa. fara teama de a fi surprinsi.era Robert. Eu si cu Dinu jucam pentru cea dintâia oara la "Muza". S-au iscat discutii aprinse. El marturiseste ca e un actor de viitor si ne declama de câte ori are prilejul. Aceasta. S-a reprezentat Don Juan. Pajul lui Don Juan . Sâmbata am avut sedinta cea mai izbutita. care a folosit cândva drept bucatarie: cabinele artistilor. nici nu ma încumetam sa apar pe scena. Am ales scenele finale. Asa ca acestia au început sa joace risca la tabla. Duhovnicul – parintele Ieronim . pentru ca nu trebuia sa dureze decât un sfert de ceas. cumpara foarte multe piese de teatru si cunoaste nenumarati artisti. si toti actorii au avut succes. pentru ca "Muza" e o societate dramatica. E spatios. farduri si barbi. Nu ne împiedica nimic.în clasa a V-a alcatuiseram un "Cerc de studii". Si s-a cântat. "Muza". lucrurile au mers mult mai departe. în\' toamna aceasta. Robert. adica. Usa dintre salon si scena e cea mai discreta cortina. Daca nu aveam sufleur. Dar printre ei nu era si conferentiarul. si noi voim cu tot dinadinsul sa jucam teatru.fireste . de asemenea. încaperile de la subsol sunt numai bune pentru reprezentatii. repetase si în Napasta. si grija cortinei. Robert s-a simtit jignit si s-a retras. S-au încercat scene din însir-te Margarite si Napasta. despre Racine. voioase si îndraznete. actorii pot circula în orice vestmânt pe scena. Mai ales farmecul membrelor. A iesit de minune. Don Juan . de toti banii strânsi de la cotizatii. Cealalta. sa pazeasca usa salonului si sa întrebe: "Cine e?" de câte ori aude ciocanind. însa. Nu putea fi refuzat. salonul. sfidându-si criticul. Dupa fiecare Sedinta. Una duce în curte. eu niciodata n-am putut retine perfect versurile lungi.Castagnete -era Dinu. Trebuie. cu Bricterian sufleur.eram eu. S-au facut numai repetitii. e cu totul altceva. Cu câteva saptamâni mai înainte începusera conferintele. în fata salonului. la pianul din salon. în aceste "cabine" se transforma colegii nostri în personaje si apar pe scena. Una din cele dintâi griji ale Societatii noastre a fost de a tipari plicuri cu entete si a cumpara. Izvorul acestuia era Brunetiere. Anul trecut nu s-a ajuns la reprezentatii publice. o odaita mai mult lunga decât scurta: scena. La sfârsit. însa. Prima repetitie am facut-o la mine. însa. într-o seara. în fund. elegant si are si un pian. iar dupa un sfert de ceas eu am vestit ca de-abia sfârsisem introducerea si ca ma pregatesc sa 45 . Numai eu ma pripeam si uitam versuri. Sufleurul are. în mai putin de doua luni. De altfel. la "Muza" vin si domnisoare. deci. cu ferestrele sus. Izvorul lui era Faguet. cel dintâi. Declamatiile dovedisera ca mai toti membrii pot aparea cu izbânda pe scena si toti eram dornici de aceasta. I se dusese vestea ca e un priceput în ale teatrului. Leiber s-a ridicat si l-a combatut. Spre seara. n-a fost refuzat. La capatul scenei sunt doua usi. noi comentam ore întregi activitatea societatii si farmecul membrelor. Conferinta mea a fost furtunoasa. Când a cerut sa joace pe Don Juan. Robert ne-a vorbit. Sau tinut doua conferinte si mai multe comunicari critice. am izbutit sa jucam scene din Don Juan de Victor Eftimiu si Discipolul diavolului de Molnar. plânge la tragedii. Aceasta. la strada. Si înca domnisoare dragute. Noi eram curiosi sa-l auzim. totodata. Mai întâi. Hotarâsem sa jucam Don Juan înca din cea dintâi saptamâna de scoala. Nu scapa nici un spectacol. Am vorbit eu despre Rama si Petrisor despre Claude Farrere. La a doua sedinta s-au adunat cinci membri.

însa. Voiau sa ma sfâsie crunt în fata membrelor. am îngânat eu lasând paharul jos. Dar a izbucnit. fara entuziasm. din fund. comitetul se framânta. Daca sunt întrerupt.. .cu o saptamâna mai înainte —. Lia. ca voi vorbi eu. Lia mi-a facut reclama cu entuziasm: un baiat urât si rai: crescut. Si râsera. Si ca voi sfârsi tot ce aveam de spus asupra profetului indian. ca voi uita pentru ce m-am aplecat si ma voi juca cu sireturile.Mai ai doua minute. am apucat paharul cu apa si am început sa beau.Nu-i vina mea. Si l-au apreciat. . încât e de datoria lor sa râda.râsera. Am ajuns în fata masutei pe care se afla paharul cu apa si am început: . . credea ea. Fetele . Faptul acesta m-a si zapacit. roseste de zece ori pe ceas si e foarte timid. Nu se asteptau. însa numai un sfert de ceas. vorbeste repede. sa dau loc la astfel de scene. m-a întrerupt. care nu vorbeste frantuzeste. Crezuse ca ma voi învârti agitat si ma voi lovi cu mâinile de oglinda gesticulând. . Rama a fost cel dintâi profet indian. Fetele au înteles fara greutate ca cuvintele acestea alcatuiau un "spirit". reîncepui eu.Foarte rau.Invers. Fetele gasira ca întreruperea aceasta e atât de comica. Lucrul acesta îl realizam foarte bine si cu multa usurinta. Dar aceasta n-are nici o importanta. Venisera domnisoare multe. da din mâini si tutuieste domnisoarele si care. asa cum am vorbit cu ea . 46 . .. repede în hohote. cu toate acestea. apoi. ma corecta: . De ce ma întrerupeti? . Conferinta mea a continuat în aceeasi atmosfera pâna ce am auzit un glas. Si colegele Liei s-au grabit sa vina.. Cu atât mai mult. un fenomen. nu saruta mâna L -nnisoarelor si nu stie cum se bea ceaiul. Nu era seriozitate.De ce n-are? se întreba curios unul dintre numerosii mei ascultatori. In fund. Eu am aparut linistit pe scena. Trebuiau. Crezuse ca ma voi apleca sa-mi leg sireturile la ghete. tocmai la mine. în clasa a Vi-a. nu-mi pot pastra sirul vorbirii. Comitetul a protestat si.Rog nu întrerupeti pe orator. Eu am aparut pe scena grav si convins ca voi vorbi un sfert de ceas..Domnilor si domnisoarelor. Mi-a îngaduit sa sfârsesc pe Rama în sedinta urmatoare. printre spectatori: . Au batut din palme. cu cât se anuntase o conferinta despre cineva necunoscut. eu am atras în sâmbata aceea foarte multe doi i lisoare. Eram.Dar nu te-am întrerupt noi.Domnilor. Criticii mei -printre care stralucea Leiber – se bucurau si asteptau cu nerabdare sa treaca o saptamâna. însa.. care citeste multa filozofie. Erau toate de acord ca conferinta mea se vestea plina de haz. Lucrurile s-au petrecut. Lia crezuse ca voi vorbi pe scena.. Eu rosii. Iar membre se aflau mai multe ca niciodata în sâmbata conferintei mele. . care statea rezemat de un dulap. nu pricepe engleza.care ocupasera cele dintâi rânduri de scaune .intru în subiect.pe scaun. Cineva. Nestiind ce atitudine sa iau în timp ce ascultatoarele mele se desfatau. dupa cinci minute de vorbire. altfel. Una dintre membre. sa se resemneze si sa astepte sfârsitul conferintei.Si eu nici n-am sfârsit introducerea. Sala s-a aratat miscata o clipa de faptul ca eu beau apa dintr-un pahar. vestise la scoala. Desi faptul pare curios.

. si-a afirmat autoritatea: -Ssst! SsstL. pe Raskolnicoff. Pentru ca eu nu sfârsisem. Dar sâmbata aceasta am avut sedinta cea mai reusita. se ridica Leiber. eu am citit-o în frantuzeste. Costa patruzeci de lei.care ma convinsesem caîntr-adevar le "intereseaza" viata profetului Rama .Atunci amâna pentru sâmbata viitoare. . Pentru ca saptamâna trecuta eu nu mi-am continuat conferinta. .Dar noi nu-l avem. . însa. Pe noi ne intereseaza. ca pâna într-o saptamâna sa cititi cu totii.Dar au trecut cincisprezece minute.Ei.Ce facem cu critica..Sa acuzam si sa aparam. dupa ea. Entuziasmul fetelor pieri. Lia se lumina.Asa.Da. treizeci.Atunci vi-l cumparati sau vi-l împrumutam noi. . intervenind. asa e. Si râsera. . câteva personaje.Tot sâmbata viitoare. Fetele se aratara foarte multumite de procesul lui Raskolnicoff. aducându-si aminte ca el reprezinta la "Muza" interesele criticii stiintifice. Eu zâmbii. iertator: . însa. de pilda. .Trebuie. -Ba nu.Da. Fetele au început . Comitetul. în fata unui juriu ales dintre membri.. Fetele cautau sa provoace un sfârsit hazliu conferintei mele.. eu.. în aceeasi seara. Sss! . Toti asteptau cu nerabdare dezvaluirile Liei. cunoscator al librariei românesti..Crima si pedeapsa? . conferinta. . Iar conferinta lui Petrisor na entuziasmat pe ascultatoare si. introducerea lui Avramov. protestara fetele..Bun.într-un sfert de ceas de-abia am încheiat introducerea. .Domnisoarele dumitale.Crima si pedeapsa? Nu e o carte groasa si patrata.Da. membri si membre. Leiber se gândi putin. Sâmbata viitoare. .Toata conferinta? .Cum procese celebre? întreba o fata.( . da.. . Cautam o replica "tare". Misu Tolihroniade propuse sa începem câteva procese celebre.asteptam linistit hotarârea spectatorilor si a comitetului. toata.. îsi aminti unul dintre aceia care stateau rezemati de" dulap. întorcându-se spre el. . în pahar nu mai ramasese apa. . Fetele întelesera ca era de datoria lor sa râda. si ce daca au trecut? se rasti Lia. Deodata. ..sa râda. S-a tiparit la Steinberg. n-a fost nici o "reprezentatie". Crima si pedeapsa. Eu . înca. apoi se aseza iar pe scaun. . romanul lui Dostoievski.fireste . . Dar asta n-are nici o importanta.Nu stiu. 47 . Lasati-l sa-si sfârseasca conferinta. se scuza Misu. asa.Dar cine? . Am intervenit.Eu atât am dat.Poti sa sfârsesti în cinci minute? îmi comunica Noschuna ultimatumul comitetului.. Avramov. cu hârtia proasta si cu coperta galbena? . Cuvântul "dumitale" m-a revoltat si m-a zapacit. .

Pentru ca. care îi dadeau. a. marturisea el. ca sa poata reproduce pledoaria auzita la Braila. ne-am simtit nevoiti sa-i dam sfaturi. Aceasta n-am stiut-o decât mai târziu. Comitetul amâna. se afla o ferestruica. actorii. în salon. îsi facuse o vesta de catifea neagra. era fermecator si aceasta tulbura pe Robert. o pereche de pantaloni curiosi. Aranjam noi tot. ascultati-ma pe mine: e idioata. Am adus doi fîcusi piperniciti. actorii. pentru a ajunge în sala.. cum poarta fetele. Sa alegem alt proces. rau faci.. avusese prilejul sa asculte o admirabila osândire din partea unui student.Vrei sa te frecam? . Numaidecât. Pe cap îsi va pune o bereta albastra. Apoi. când mergea. puteam suna. sus.. . Am auzit ca face foarte bine. Don Juan. Pentru ca Robert nu întelegea de ce costumul slugii sa fie mai elegant si mai bogat decât al stapânului. . întins pe o canapea din sala. hotarâram noi. Doi ficusi nu erau o gradina. pentru proces.. Am adus si wnabat-jour albastru.. Pentru ca la Braila se încercase un asemenea proces tot într-un cerc cultural.. Robert. aa.Ati citit-o pâna la sfârsit? . foarte putin modificata.Sa te frecam noi pe pântec. ..E o carte stupida. eram proasta? Am citit vreo cincisprezece pagini si am azvârlit-o de pe canapea tocmai dupa etajera. Textul lamurea: o gradina în palatul lui Don Juan.De ce nu iei.Nu pot sa iau sare amara. însa. am început pregatirile pentru deghizarea si mascuirea actorilor. foarte simplu: nu are altul. L-am gasit pe proprietar..Stiu.Cum sa ma frecati? . . însa.. a.. N-avea nici o grija.hh! Atunci ma hotarâi eu: . cum purtau tinerii în Renastere. Costumului lui Dinu.Pai. idioata. de asemenea. Noi. am venit cei dintâi. Aceasta. . Si însarcina pe trei membri sa aleaga si sa prezinte sase personaje din literatura t universala. pe care l-am legat în jurul becului. Ne ruga sa-l iertam si sa pregatim totul. noi. Începuram sa lucram. înainte de toate. pajul lui Don Juan. dar nu pot sa iau. Desi era fecior de doctor. fara grija... Dinu motivase. în fundul scenei.Atunci culca-te. enervanta. sa pregatim decorul I în scena..Nu. crampele nu-l crutau.. o sare amara? îndrazni altul. nici nu vrea sa poarte altul. frate. al lui Don Juan.. pentru ca scenele se petreceau noaptea. calca încovoiat din sale.. era un început. Aceasta înainte de a veni spectatorii si mai ales spectatoarele. . pe No-schuma. Avea crampe. ati fi avut acum alta parere. hotarârea pentru doua saptamâni. va spun eu.Ia lasati-ma frate în pace cu frecatul! . însa. Fata de atâta bunavointa si atât sacrificiu. nu. Am acoperit-o cu o fata de masa. 48 .Dar ce. Gasise. aceasta întelegeam si noi. Noschuna ma privi înciudat.. Castagnete. . Se facuse galben si.Daca o sfârseati. Misu se împotrivi.. Trebuia. . era o bereta de scoala. Totusi. Când aveam nevoie de ceva. Misu voia cu orice chip sa se aleaga procesul lui Raskolnicoff.. Sa vezi cum ti-ar trece. un aspect "istoric". c-am citit-o. trebuiau sa treaca prin scena.

Venise. Se varsase apa pe mese. Cu atât mai mult. parintele Ieronim. îsi rosi. Cu o lingurita îmi turnam faina pe cap. Lipseau numai d-ra Tanief-Alexandrescu si Leiber. Gulerul si mansetele erau de dantela alba. apoi. Noi. care era sufleur si sufla dupa un cufar. si tunica phantaisie. începura sa se fardeze. Pajul avea îndemânare. în loc de tichie ecleziastica. ciorapi negri. de la liceul "Sf. Mai erau acolo aproape toti membrii Societatii si câtiva invitati. Dar n-ar fi mai bine sa dai cu faina? . Intervenii pe lânga proprietar. eu joc pe Ieronim si trebuie sa am parul alb. se pudrase pe fata. deci.Da. cutia cu farduri. Prin colturi. De-abia cutezam sa-mi zvârl ochii în sala. De la câtiva pasi parea un Adonis. îmi luasem pelerina tatei. . Se bizuia numai pe talentul si pe frumusetea lui.Noschuna. Eu eram preot. La ochi îsi adânci cearcane groaznice. îmi asezasem pe vârful capului un vârf de ciorap. un flacon cu apa de Colonia. desigur. La patru începeam.Don Juan e palid.îti dau. Eu eram cel mai simplu deghizat. însa si le facu atât de groase. în orice caz. El se afla în sala si se întretinea cu spectatoarele. îsi lipise peruca. Prin perete auzeam râsul lui Petrisor. aproape de ea si-i vorbea despre fragezimea pulpelor. repetam în gând. 49 . Patru fara zece. actorii. ceea ce nu avea Don Juan. . apoi frecam. însa. cu el. lungi. ca orice elev de la liceul "Spiru Haret". s-a aprins. Sa sun? . Dinu mai avea si o peruca neagra. becul cu abat-jour albastru. fara îndoiala. îsi pudrase parul pe la tâmple. faina îmi intra în urechi si îmi aluneca pe sub guler. ca sa-mi patrunda faina pâna la piele.Da. înrosise buzele si umerii obrajilor. ca s-o cucereasca. Mi-era teama sa nu iasa o culoare nesigura. pe frunte. ne încredinta el. Cei doi. pentru ca ti-ar trebui prea multa pudra. S-a facut întuneric în sala. Ca el e învatat cu scena. Bricterian. . Sava". cu cât avea parul tuns scurt. Nu era tocmai placut. pe scena.Cu faina? . Eram nevoit sa tin gâtul teapan. duhovnicul lui Don Juan. care flirta cu Lia. a deschis cu grija usa. în odaia artistilor era mare neorânduiala. pentru ca veneau spectatorii. Ne plimbam nervosi prin odaie. care îmi ajungea pâna la calcâie. Noi ne retraseseram acum în odaia artistilor. si îsi umbrise pleoapele cu creion negru. Proprietarul nu stia nimic din toate acestea.Suna. nu stia cum sa se fardeze. Se asezase. de matase galbena cu dungi negre. o manta si doua florete. ciorapi si pantofi. Avea pantaloni scurti si bufanti. Ca îi place chiar sa joace în fata unei multimi. cea neagra. Don Juan si Castagnete. Presedintele trebuia. La cea mai mica miscare a capului se scutura si îmi albea ochii si sprâncenele. Servitoarea mi-a îngaduit sa iau câta faina voiam dintr-o cutie galbena de metal. încât fu nevoit sa si le stearga cu batista uda. pantaloni atârnati în cuie. Robert ne marturisi ca lui nu-i e teama. dar si-l pudrase fara mestesug. care înspaimântau. asteptat. dar pentru ce-ti trebuie? . Mie îmi batea inima sa mi se sparga. încercase sa-si faca doua dungi. numai buzele. Si Don Juan era tulburat. eram nerabdatori si emotionati. rasfoiam rolurile si ne priveam în oglinda.Stii. si un exemplar descusut din Don Juan se umfla lânga o cana de sticla. îmi dai tu putina pudra? . buclata. Mai trebuia sa-mi albesc parul. Don Juan.

Pentru ca noi ne-am schimbat costumele si am intrat în sala îmbracati ca toti ceilalti.îl urmeaza. Dinu privea si ne încuraja. ha. îmi lasasem ochelarii. însa. . ma numeam Ieronim si cautam sa smulg lui Don Juan averile pentru manastire. iar Don Juan a sarit versuri. Eram fericiti.Gasiti. nu s-a observat nimic. Declamam cu entuziasm. eu si Don Juan ne-am întristat. nepudrate si cu rochii închise. Lia si cu Irina se aflau. Dupa cum prevazusem.. Obisnuitul ceai. de ficusi si de actori. eu priveam în sala si cautam sa culeg impresii. orice teama îmi pierise. Fanica e resemnat. Pasea mândru si culegea admiratia membrelor. A aparut si Castagnete. Cea mica "simpatizeaza" pe Fanica. pentru ca e timida. sa râzi de glumele gazdei si sa-ti servesti tovarasa. marunte. Declama. alte patru domnisoare care vorbeau cu Bricterian si Morariu. Afirma ca e "imoral" si provoaca nemultumiri în Societate. Leiber învinuia pe Petrisor de neseriozitate si de "flirt". .Foarte. Eu ascultam cu interes discutia. Apoi. 50 . Rezemat de usa de la odaia artistilor -nevazut în sala -. duduie? . strângea din dinti si din sprâncene. admirabil!. în sala. esti dragut! Dinu se ridica si se îndreapta catre odaia artistilor. însa. Câteodata. La ultima repetitie mi se spusese ca sunt "fara pereche" în Ieronim. buzele rotunjite si ochii mari . însa. Dinu niciodata n-a afirmat ca are talent dramatic.Zaream tulbure perechi de ochi ce se desfatau: de lumina. sa aprins lampa în sala. Dinu râde modest: -Ha. ce-i drept. un costum îngeresc. Declamam asa cum stiam eu ca sunt "bine". lânga dulapul cu carti. În fund.. eu m-am încurcat de câteva ori. Am profitat de prima riposta a lui Don Juan si iam facut semn ca sufla prea tare. Dar spectatoarele nu-l priveau. a venit în costumul lui de paj. Scenele se sfârseau fiecare cu izbânda. Dinu. D-ra Dinescu nu are nici un farmec.Vai. Am început furtunos. lânga soba. sufla cu pricepere. De câte ori Don Juan avea de spus mai mult de jumatate de duzina de versuri. Erau excelente. din dosul cufarului. Bricterian. Robert era revoltat. cu parul învrajbit ca al Salomeei. însa ma retineam în gesturi.. grasulii.. Ceaiul. la care trebuie sa zâmbesti. Dupa câteva minute. pâna la genunchi si se aratau multumite de orice privire pe care o surprindeau alunecata asupra pulpelor. Dupa ce s-a încheiat spectacolul. Spune ca trebuie sa-si schimbe costumul. Nu îngaduie glume "moderne" si se misca prin odaie foarte decent.negricioasa. Domnisoara Sasa . Tacere apasatoare. Petrisor si Dinu. Se asaza lânga el la ceai. Mariana TaniefAlexandrescu nu se împaca cu "gesturile si atitudinea" d-relor Lia si Irina. ce bine ai fost!. Vorbeste putin. De altfel. Se fac câteva spirite. ca întotdeauna. Ma plimbam linistit pe scena si înfruntam pe Don Juan. Erau acolo domnisoarele Dinescu. Noi am fost aplaudati si chemati de doua ori la "rampa". In al doilea rând de scaune. ha. Toti sorbim cu lingurita ceaiul rece din cescutele de portelan. Aveau rochii scurte. foarte bine!. si spectatoarele îsi pironira ochii asupra buclelor lui false. îl serveste si râde magulita la fiecare gluma pe care o face. pe canapea.. comitetul se adunase sa judece purtarea lui Dinu.. Cea mare adora în taina pe Dinu.. ha!.. Don Juan se înfierbânta. care spune totdeauna: mergi. lânga ele. sufla prea tare si se auzea în sala. Avea. dar îmi era teama sa numi intre faina în ochi. Se hotarî sa li se dea un avertisment. însa. lovea cu pumnul. Fiecare îi spunea câte ceva si îi zâmbea dulce. Eram duhovnic.

si nici nu ne da lectii multe. jocuri si gimnastica. Am avut. Comitetul s-a întrunit dupa plecarea membrilor. paseste sigur pe scena si vorbeste apasat. în actul I. pline de haz. Când ne pregateam sa ne ridicam de la masa si sa multumim gazdei. am aflat ca Dinu. autorul. biruise. A doua zi de dimineata. Episodul nostru e unul dintre cele mai izbutite. Sasa. J ca un director de teatru. E înalt. Spiridon. se desfasoara un dialog între elevul bolnav de galbenare si profesorul de chimie. Fanica. Câtiva arunca priviri întrebatoare spre usa. cineva mi-a întins o tavita si m-a sfatuit sa pasesc încetisor. Nu se putea altfel. în primavara . s-a îmbolnavit de galbenare si a zacut pâna la sfârsitul lui aprilie. De Sf. îmi aduc aminte ca am mai jucat acum un an. pentru ca Bricterian joaca cel mai bine dintre toti. La sfârsit. însa. Trebuia sa aduc din culise o cafea pentru comisarul sef. succes. în \ saptamâna aceea d-l director ne zâmbeste binevoitor si nu "asculta". si Fanica ne-a împartit chiar rolurile. poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice. pe un ajutor de comisar. apoi declamatii. Fanica nutreste o crunta razbunare împotriva lui Toivinovici. Apoi.care n-au rasunet.s-a îmbolnavit. iar Mariana e îngândurata. cu 51 . Sf. si e foarte spiritual. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica "Muza". E vorba de liceul nostru. Toti baietii sunt siguri ca voi interpreta de minune pe "câinele rosu". apoi cânta fanfara si corul. ca sa nu rastorn ceasca sau paharul cu apa. Iar profesorii vin târziu în clasa. în saptamânile acelea s-a hotarât sa scrie "revista". Pe Toivinovici îl joc eu. Lia. deci. o suma de gesturi si priviri. Spiridon e o zi neuitata. rosii si cinici. Fanica l-a scris cu toata patima amintirii saptamânilor petrecute bolnav de galbenare. Si îl va juca cu entuziasm. Când m-am întors. în cancelarie. joc de scena" pe care-l închipuisem atunci. în anul acesta. cei doi aparura. "Directorul" va fi Bricterian. Când Fanica mi-a comunicat vestea. Petrisor. ma prefaceam ca nu pot scrie. de câte ori s-a dat vreo piesa la serbarile noastre. oricum. Domnisoarele Dinescu s-au înrosit. Fanica mi-a zâmbit dulce. Dinu a râs si a vestit ca va organiza la el acasa o Societate mai captivanta ca "Muza". tot de Sf. Un liceu model. Stateam la birou cu fata spre public si ma trudeam sa atrag atentia spectatorilor printr-un. Se tine mai întâi o conferinta. pentru ca asa voise regizorul. pentru ca se va juca . Dialogul e scris în cuplete rimate . la liceu. FANICA Fanica a scris o "revista". pe un parinte revoltat împotriva taxelor. Anume. si J nici nu cere caietele cu cuvinte la germana. Din primavara. pentru ca aveam penita stricata. are sa joace doua roluri. totusi. A trecut asa aproape un sfert de ceas. întâiul. si m-a asigurat de succes. si a jucat si la "Muza". Eu îmi scosesem ochelarii. serbarea va fi fara pereche. dar Fanica este un baiat peste fire de fricos si cu nesfârsita spaima de chimie. Aceasta. Sfatul m-a îngrozit. Cum am iesit pe usa. Personajele sunt profesorii nostri. în credinta mea. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfântul Spiridon. De aici. Spiridon se face întotdeauna serbare mare. Robert. pe elevul bolnav de galbenare din pricina chimiei. A jucat din clasa a IV-a. eu am râs stânjenit si l-am batut zgomotos pe umar.îngrozit de formulele acizilor organici si ale seriilor aciclice . Toivinovici nu-l persecuta. Tace si Petrisor.

cânta fiecare câte un cuplet. pantofi de lac si o batista de matase. 52 . Toti au crezut ca aceasta era o "creatie" de a mea si au apreciat-o. pentru ca directorul nu e în cancelarie. Succesul e. sa stie sa danseze si sa cânte. Morariu nu vrea sa primeasca. baietii se întreaba care vor fi interpretii elevilor mondeni. Când aude aceasta. Dar foarte putini baieti m-au vazut acolo. Au venit sa se plânga directorului ca pedagogii nu-i lasa în clasa. îi zâmbim dulce si îl încurajam cu privirea. însa.râde din inima si felicita pe autor. Baietii îl asculta rapiti si zâmbesc de câte ori autorul îi priveste. patru elevi mondeni danseaza în cancelarie. Fredonând atâtea cuplete de tenor. Acolo îi lasa. Fanica. însa. ca sa aiba voce. Unul sigur e Robert.. El ne marturiseste modest ca va fi cel mai bine "în rol". când ajunge la scena în care un bacalaureat marturiseste cu entuziasm ferici. închide ochii si strânge falcile. pentru ca au parul prea mare. De bucurie. rea libertatii si a pletelor. deci. cu bratele tremurând si cu picioarele nesigure. Al doilea elev monden va fi Gianni. e un autentic baiat monden. elevii mondeni danseaza. Robert . sa vina iara uniforme si fara sepci. Dinu nu \ mai este.care stie ca va juca pe bacalaureat . A vrut cu tot dinadinsul sa aiba parul -mare în anul acesta si s-a înscris la "Matei Basarab". Poate chiar spune cupletul. în actul I. Morariu are. vorbeste frantuzeste. Nu stie nici sa declame. entuziasmul izbucneste. Asupra celui de al patrulea elev monden se ridica discutii. Si nu-i lasa. însa. când a aparut în pajul 1 lui Don Juan. nici la "Muza". sunt convisi ca va primi sa joace în foarte putin timp. Totusi. Nu poate fi îmbracat. II asigura ca poate cânta cât de încet va dori. Unii. Baietii mondeni sunt revoltati.cafeaua sefului. o tunica prea frumoasa ca sa nu apara pe scena. în care se pomeneste de "tea-room". Fanica staruie. Se pudreaza. Morariu refuza încapatânat. însa. Fanica ne-a povestit si alte episoade. se parfumeaza. Robert închide putin ochii si primeste. Se discuta costumul bacalaureatului. Cu toate acestea. Gianni s-a înrosit când autorul i-a comunicat rolul. Fanica e marunt si slabut. Noi. Bacalaureatul vine în cancelarie ca sa-si capete diploma. nu mai au curajul sa vina la nici un ceai si la nici un bal. Eu am mai jucat si la Societatea noastra cultural-dramatica. pentru ca melodia o va sustine orchestra. Se face rosu si lacrameaza. chiar. Gianni. si Fanica le da cu bunavointa. Daca îi mai tunde si de data aceasta. Am aparut pe scena cu capul în jos. Unii cer lamuriri. rasufla greu si se sterge cu batista pe frunte.. de asemenea. Apoi. e grasut si entuziasmat dupa dans. sa aiba tunici elegante. decât în uniforma si cu numar. Eu cred ca ar fi multumit sa joace si el pe unul dintre baietii mondeni. Al treilea elev monden va fi Locusteanu. Dinu se afla si el între noi si se arata entuziasmat pentru "revista". Robert crede ca va trebui sa poarte o haina moderna. Fanica prinde puteri noi. Fanica se împotriveste. cu peruca neagra si pelerina de matase galbena. deplin. E încurcat si ne priveste pe toti cu dragoste. E obosit. însa. Locusteanu ghionteste pe autor si îi striga neghiob: "Ma. In pauze. Va trebui sa fie frumosi. Are înca proaspat în minte succesul de la "Muza". în timp ce Fanica fredoneaza sufocat cupletele (pentru ca el nu e tenor). nici sa cânte. Petit parisien si La garconne. la "Muza". scena I. ma!" Autorul zâmbeste si acestuia si îi recomanda sa soarba oua moi înainte de serbare. pentru ca cupletul este tot pentru tenor. Gianni n-a jucat niciodata.. Spune ca nu stie sa cânte. Fanica a început sa cânte cupletul parintelui revoltat de taxe. am cautat sa calc cât mai prudent. la liceul nostru. daca li se mai pun "numere" la tunica.

De faptul acesta se si leaga nadejdile mele. Dl. însa. de timpuriu. plângând mizeriile universitare. care îsi lega siretul de la ghete. Ziua. N-am capatat. dupa o saptamâna si am strâns aceeasi mâna calda. însa. în gândul d-lui Leontescu. Toti aratau. Morariu ne invitase în duminica aceea la via lui. am pretextat o "afacere familiala" si mi s-a îngaduit sa lipsesc ora a treia de la gimnastica. Eu stiu ca el ar fi dorit mult sa apara pe scena elegant si fardat. micile mele satisfactii. Va fi si vin vechi. de asemenea. Ma silisera sa beau nenumarate pahare cu vin rosu si alb. Eu am adormit. nimic. Fanica statornicise regulile jocului: nu aveam voie sa zvârlim cu bulgari mari. însa. Eram cu totii nerabdatori sa vedem via lui Morariu. Politistii trebuiau sai prinda pe hoti. In ceea ce ma priveste. prins. Leontescu ma stie student. Baietii îl aproba din suflet. el alege tocmai partile slabe. profesorii s-âu adunat pentru a protesta împotriva Curbei Lalescu. fara sa ma poata lovi. nu mai avea voie sa fuga. Seara. Ma obisnuisem sa bat la usile redactiilor. Am întârziat de multe ori împreuna. însa. Am urcat scarile cu oglinzi putin tulburat. în cancelarie. Ne marturiseste ca va fi aplaudat la scena deschisa. Si priveste.Robert regreta si primeste. Nu era sfiiciune. ca îi voi calca pe urme. Ne-a vestit ca vor fi culegatoare tinere si must. Intr-o seara. Am fost atât de emotionat. am despresurat pe doi tovarasi . a fost masa mare. IV. e rautacios. e sigur de izbânda. cu înteles. Redactorul foii literare . Eu am fost hot si am rezistat eroic cu o ramura de salcâm împotriva lui Petrisor si a lui Mânu.ca si ziarul care o editeaza . auzindu-mi numele. Aceasta. Eram împartiti în doua tabere: unii hoti. în glorificarea profesorilor. Fanica se grabeste când ajunge la actul II. însa. Alta data. DOMNUL REDACTOR Hotarât sa capat bani de la revista d-lui Leontescu. îndestul de indiferenti fata de mustul si vinul lui Morariu. mi-a zâmbit prieteneste si mi-a întins o mâna calda. pentru ca parintele lui Morariu a ramas. în tot timpul discursului. nici teama. Cortina se ridica. ceilalti politisti. de altfel. si fiecare paseste în fata i publicului si-si slaveste însusirile. încât n-am mai avut curajul sa-l întreb daca mi se pot plati articolele. Fanica. La urma. Ceilalti s-au culcat în zori. Ne apropiam de Valea Calugareasca. tot timpul. spre Dinu. Culegatoare au fost din belsug. M-am împiedicat într-un vraf de araci. redactorul mi-a laudat un articol pe care îl publicase în fruntea revistei. sa pasesc sovaind catre domnul de la birou. în timp ce orchestra intoneaza un mars eroic. Eu am zâmbit orgolios. Se admiteau. ca deabia 53 . Mi-a spus ca revista se vinde greu. dar baietii s-au aratat indiferenti. am mâncat struguri si ne-am jucat cu bulgari prin vie. ca sa impresioneze domnisoarele din sala. Am avut si eu. si politistii au zvârlit cu bulgari dupa mine. Cu toate acestea. eu sunt student la Litere. alergarile. cineva. a trebuit sa fug. Sunt nemultumiti de salarii. însa. nici sa lovim în cap. câteodata. sa întreb cu glas scazut daca pot vorbi cu domnul prim-redactor si sa bâlbâi.si am nimerit cu un bulgare în spinarea lui Robert.hoti ca si mine . nici atunci. de aceea ma oboseste cu sfaturi si cu sugestii pentru viitoarea mea cariera publicistica. îmi marturiseste. Dinu fumeaza. ca bani sunt putini. L-am întrebat. lânga noi.manifesta calda simpatie pentru studenti. Când hotul era. Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca.

Eu i-am vorbit cu entuziasm i lecturile si planurile mele. în plicuri mari. când stiam ca e singur. îi ofeream. M-a privit atunci cu bunatate si m-. care sta pe o banca rezemata de zid si întreaba pe orice nou-venit: . si cei doi ajutori de portar. Ca el întelege situatia mea. Eu sunt un tânar cunoscut pe salita ce duce la redactie. Am fagaduit. L-am gasit fumând lenes în redactie. îmi fagadui ca vorbi cu directorul. Cele mai proaste articole. câte publicasem pâna atunci. întrebat daca starui în a studia Orientul. nimic. într-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. am urcat scarile cu oglinzi. alaturi de câteva gaz etc. M-a întâmpinat cu entuziasm. Dupa câteva saptamâni l-am vizitat. O frunte mica. si omul de serviciu. Ma trudeam sa scriu pagini duioase. Îi ofeream. însa. De atunci nu l-am mai vazut. fireste. cu o liniste care m-a uluit. Pe d-l Leontescu îl cunosc din vara. seara. pe deasupra. ochi sireti înapoia ochelarilor de prezbit. omul de serviciu nu mi-a dat voie sa intru în redactie. * Dar astazi. gratuit. Mi-a spus ca îi place "orizontul meu larg" si "felul meu de a ma exprima". 54 . Rupse tacerea fara eroism. dar mi-a laudat articolele asupra lui Romain Rolland. îl tulburasem. L-am cunoscut asta-vara. Am fa-l gaduit. albe. cu ce-i da directorul. ceream cinci sute de lei. sa-l vizitez de câte ori aveam ragaz. încercam sa par îndurerat. La plecare mi-a strâns mâna si mi-a urat sp la munca. Eu îl priveam fix si simteam cu mi se dogoresc obrajii. Ma cunoaste si portarul. pe care le semnam cu numele întreg si cu adresa. de asemenea. saptamâni. M-a privit aspru. N-am avut atunci curaj sa-i vorbesc de onorariu. Am atacat atunci direct. Dar nu pierdeam curajul.traieste el.Domnul ce doreste? Astazi. Nu mi-a oferit nici un scaun. Acasa. nenumarate notite marunte. Douazeci si cinci de lei de articol. socoteam eu. Facea corectura articolului de fond: vibram! L-am lasat sa sfârseasca. M-am hotarât. Mi-a spus ca colaborarea mea a ajuns indispensabila revistei. Dar ce poate face el? Directorul e totul. ca întotdeauna. si el nimic. înfrigurat saptamâna întreaga. sau la "Posta redactiei". la ora de gimnastica. A zâ bit. Domnul redactor îmi publica numar dupa numar articolele. ca îi place "orizontul larg" si celelalte. cu acelasi pret. apoi. care mi-a strâns indiferent mâna. Ca va starui pe lânga director. M-a prezentat unui domn venit mai târziu în redactie. îmi publica tot ce-i trimiteam prin posta. Am batut la usa redactiei într-o vineri. Si ma chinuia gândul ca am putut ramâne atât de senin. Ne-am strâns mâinile fara entuziasm. Domnul redactor ] ma ruga. îmi marturisi ca articolele mele sunt cu adevara "bune". si articole. sa cunosc personal pe domnul redactor. Câteodata îi scriam si despre nevoile mele si lasam sa înteleaga ca sunt un student sarac si ca m-ar putea ajuta. încretita. însa. însa. Au trecut. ca vai de lume. D-l redactor parea ca se intereseaza. Nu era mult. Redactorul era elegant îmbracat si-si cumpara foarte multe ca frantuzesti. fara sa se ridice de pe scaun. în ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu. alte articole în lucru. Vorbea întrerupt si clipea din ochi. I-am fagaduit articole. D-l redactor a sovait si si-a sters ochelarii cu batista. îsi lasase ochelarii pe masa si se j scarpina în cap. Asteptam.

coperta revistei. Eu am înteles.Domnul director? M-a privit pe sub ochelari. parea un domn blând. Atunci si-a ridicat brusc capul si m-a privit prin ochelari.Ce ne mai scrii? Zâmbete. mi-ati fagaduit. un domn adormit traducea agale dintr-o carte cu copertele galbene. . 55 . Am intrat. îti spun eu.. In odaie se facuse cald si d-l redactor ramasese în vesta. Si d-ta vei fi cel dintâi la onorariu. . Eu m-am asezat pe banca..Se face. Eu îmi fagaduiam razbunare crunta.. . Voi bate apoi la usa. un articol ce nu mai poate fi întârziat. De la nouasprezece la douazeci a trecut mult. câteva clipe. Ma pregateam sa sorb din plin razbunarea. Si am zarit.Stiti. M-a recunoscut si mi-a întins mâna. stânjenit..Ce vrei sa spuna d-l director? . Cel care învinsese era d-l redactor... Ma umilisem mult si fara nici o izbânda. M-am apropiat discret de el. Se face. definitiva. D-l redactor privea distrat pe fereastra. M-am trudit sa par îngândurat. I-am spus d-lui director cum stau lucrurile. D-l redactor m-a privit curios. M-am ridicat de pe banca.. ..Ce-a spus d-l director. Sau trebuie sa sfârseasca corecturile.Nouasprezece. Zâmbete. încercam sa ma linistesc. . La alta masa. dar trebuie sa mai astepti pâna la Craciun. rafinata. D-l redactor are de scris.. Omul s-a întors: . îti spun eu ca se face.. De fapt.. A vorbit mult. întrebator: . M-am oprit. Ca niciodata.. Omul de serviciu s-a asezat lânga mine. Am rosit. Mi-a aratat corectura ultimului meu articol.. . când omul de serviciu ma întrerupse cu o întrebare stupida... Ma închipuiam tânar cu faima. Eu zâmbeam. Am auzit câteva cuvinte si am recunoscut glasul d-lui Leontescu.Numele d-voastra? I l-am rostit sonor si demn.Am vorbit..Esti lipsit de mijloace? Am fost ispitit sa exagerez: . D-l redactor învinge întotdeauna..D-l Leontescu va roaga sa asteptati putin. .. d-le Leontescu? . M-a poftit din nou sa sed si m-a privit trist. Atunci se mareste bugetul redactiei. te rog. Privirea mea l-a dezarmat..Multumesc. îmi pregateam cele dintâi fraze: eram sigur ca ma va primi îndata.A spus ca se face. A intrat în redactie. Am numarat în gând pâna la cincizeci. Mai numar înca douazeci.. fara îndoiala. Eram dezgustat si obosit. senin. D-l redactor m-a privit blând: . cu volume tiparite si portretul reprodus în revistele de seama. Douazeci. trece Ilie Leontescu.. D-l redactor. . alaturi de mine. m-a poftit sa sed: . Am strigat "buna ziua!". S-a încruntat si si-a mângâiat fruntea.D-ta care ai talent cu carul. Eram hotarât sa sfârsesc. îmi amintii ca sunt în vizita la d-l redactor si ma încruntai.Ia loc. Pe strada.Cu totul lipsit. D-l redactor m-a recunoscut pe deplin. în vesta. de-abia puteam sa-mi stapânesc necazul.

de personalitate. ma întelegi. domnule. De ce sa fiu melancolic.Multe.. Si la sfârsit ne-am strâns mâinile. ce sa-i faci?! ..Eu am.Viata. un volum de versuri si n-am parvenit sa gasesc înca un editor. toata durerea trupului biciuit cu frânghia sunt neputincioase în fata unei zile de noiembrie. sunt trist. eu stau linistit si scriu. Zadarnic încerc sa ma ascund. Asteptam chiar ziua în care nu voi lucra. Si tot plânsul meu.Cred. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. Eu îl priveam zâmbind. Si cad pe gânduri. ci voi privi pe fereastra. Vointa mea s-a irosit saptamâna cu saptamâna. Se scarpina la rastimpuri în cap.Prin câte am trecut eu! Hai? .Un editor. Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic d-lui Ilie Leontescu. Nu trebuie sa fiu trist. cu statui însângerate de amurguri. Sunt ridicol. Poate gândesc ca îmi voi acoperi astfel vinovatia. Deci sunt stupid.Tocmai.. de virilitate. Câte ceasuri petrecute cu dintii strânsi. Cât m-am trudit eu sa-mi smulg din suflet slabiciunea aceasta care se numeste melancolie.. Am recunoscut ca tebânda a fost a d-lui redactor. în loc sa lucrez? De ce sa ma visez frumos si bogat plim-bându-ma prin parcuri pustii. .... Gânduri naive. Dezastrul sa desfasurat astazi.. multe.. Privesc plopii prin fereastra mea. Sunt melancolic. cu vita salbatica ce se înalta pe poduri si ziduri de castel? Dovada lipsei mele de vointa o am chiar în clipele acestea. Desi am talent cu carul. . . care ma ispiteau sa visez si sa ratacesc pe strazi si pe care le petreceam singur nu s-au dovedit zadarnice.. Sunt sentimental. Câta truda risipita în dupa-amiaza aceasta. . D-l redactor se înflacarase. aplecându-ne fiecare din sale. NOIEMBRIE Acum stiu.N-ai dreptul. m-am asezat la masa si scriu într-un caiet pe care nu-l va citi nimeni. 56 .. tinere? .Ce sa zic. Aceasta trebuia sa se întâmple. pentru ca în dupa-amiaza aceasta soarele straluceste printre copacii desfrunziti? De ce sa privesc pe fereastra. cu havuzuri înverzite de muschi. câte nopti calde. Si nu am de ce sa fiu trist.îti public orisice. în dupa-amiaza aceasta de noiembrie. ma întelegi? E o batjocura. M-am întors abatut la liceu. V. Sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. Zâmbete. Si în loc sa ma lovesc si sa ma zbat pâna la cea din urma încercare. Doar te cunosc eu. d-le redactor. d-le redactor?. începuse ora a patra. .. . în loc sa lupt împotriva imbecilitatii nostalgice a soarelui de noiembrie. Esti tânar.Dar sa nu te descurajezi. cu luna. idiot si revoltator de naive. toata mândria mea.. . sa ma biciuiesc pâna la sânge.. Mi-a vorbit mult..Hai? Ce zici. .. Sunt lipsit de vointa. tinere..

îmi înabuseam tipatul. Asa trebuie sa fiu eu. buzele se albeau. Pielita de la încheieturi era rupta de frânghie. Când citeam pâna ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele. în zilele când ma desteptam în zori si adormeam dupa miezul noptii. O zi calda. cu ochii înclestati de tinta. Loveam tot mai grabit. Când îmi alungam somnul cu pumnii. Pentru ca asa vreau eu. singura vointa ce nu pregeta sa-si sfarme dintii strângând un drug de fier si sa se biciuiasca racnind. cu buzele strivite de furie. Cele mai frumoase zile. Durerea ma apropia de mine însumi. Au fost zile de izbânda. apoi.se înfigea cea dintâi lovitura. singurul mascul în turma de adolescenti slabanogi. Pastram frânghia dupa un raft cu carti. Carnea se înfiora. îmi simteam trupul sfârsit ca dupa boala.. formidabila. Urmata de oboseala. Tâmplele mi se înfierbântau si picaturi sarate mi se prelingeau pe frunte. Carnea începea sa se umfle. Asa trebuie sa fiu eu. sentimental. jyla purifica. de tulburari. Frânghia se ridica apoi tot mai repede si cadea tot mai adânc. Câteodata. Strângeam pleoapele. zile când rosteam cuvântul Eu cu glasul plin. tot mai scurt. Eram îmbatat de mine însumi. Soarele e trist. Dar nu întotdeauna durerea si oboseala ma covârseau. Vointa care îmi calca în picioare trupul putred ma entuziasma de un sfânt si barbatesc entuziasm. în zilele când sorbeam suferintele trupului ca pe o desfatare. Urma. Pâna ce mi se tulbura cunostinta. O zi în care batrânii si femeile lacrameaza amintindu-si trecutul. natâng. Apucam frânghia cu hotarâre. pâna ce carnea se înfierbânta si ajunge dureroasa ca o rana. dar e o vointa trainica. Eram ametit de vâltoarea pe care o simteam framântându-se în suflet. O zi ca oricare alta. încruntat. sa arda. dulce? De ce vreau sa plâng? De ce astept ceva care stiu ca nu va veni niciodata? Mie nu mi se îngaduie nici una din acestea. de tremuraturi. Pe spinarea goala .. Vointa mea e absurda. o data cu geamatul carnii. Era singura desfatare pe care mi-o îngaduiam. Acea singura clipa era rasplata întregii mele zile de munca.. Eu. De-abia aveam putere sa îmi ascund frânghia dupa raft si sa-mi las camasa pe spinarea biciuita. picaturi calde mi se prelingeau de pe umar pe solduri. o clipa de extaz. Asa cum eram altadata. De multe ori paseam aprig si madularele nu-mi tremurau când camasa atingea umerii zdrobiti de frânghie. singurul stapân al sufletului si al trupului meu. Hotarât ca o stânca. aruncata peste umar cu ochii închisi. înainte de a stinge lampa.alba si plina . bolnavicios. si de pretutindeni se ridica tresariri ciudate. cu pumnii strânsi gata de a se pravali si a-mi îndurera carnea. îmi suieram izbânda printre dinti.. Eu trebuie sa fiu acelasi în toate timpurile si toate locurile. o îndoiam si numaram pâna la zece. 57 . pe care o sorbeam ca pe o desfatare fara pret.. caraghios. Sufletul meu e aspru. Dar ea de ce sa ma întristez? De ce îmi simt sufletul plin de un simtamânt necunoscut. începeam sfertul acela de ceas de dulci si dureroase desfatari. naiv visator.. Pâna ce mi se îngreuia capul si mi se rataceau privirile. Eu nu sunt un adolescent ca toti ceilalti. care apasa si înabusa totul în calea sa. în zilele când ma biciuiam. O singura clipa. Durerea ma atâta. Durerea si desfatarea se contopeau într-o frenezie necunoscuta. obrajii îmi tremurau. în fiecare noapte. Dar izbânda duhului ma desfata.O zi de noiembrie. ca sa nu vad frânghia cazând. Era cea mai dureroasa dintre toate. înfiorator. Sângele picura si eu trebuia sa-mi spal camasa în zori.

Eu. murmurând confesiuni.ca toti ceilalti . cu greu. pâna la desavârsire. joaca la curse. Nu mi-a placut sa am prieteni. am dormit si eu opt ceasuri ca toti ] ceilalti. Mândria ca port în mine o taina pe care n-o ghiceste nimeni mi-ajungea. Nimeni sa nu ma vada ostenit de lupta si. ca pâna atunci . Sa-i biciuiesc si sa le necinstesc fetele si sa ma desfat simtindumi trupul gâlgâind de viata rodnica si creatoare. cu toate acestea. ca si toti ceilalti. când sunt trist. râde spart.. seara. iarasi. Care se împrietenesc cu directorii de reviste ca sa le tipareasca o-nuvela pe luna. prieteni. Ca si Robert. Am fost schimbacios si j plin de compromisuri. totusi. Dospea si în sufletul meu atâta josnicie. ciupeste noaptea trecatoarele pe strada. am 1 aruncat si eu priviri femeilor cu trupuri calde. zile la care ma gândesc cu dur"~e acum. Voiam. mi-am pierdut si eu nevinovatia într-o noapte. ma îmbata. care-mi tipareau articolele cu greseli de tipar si cu semnatura necompleta. tot ceea ce nazuiam sa] împart mai târziu celorlalti. nimeni sa nu cunoasca Dumnezeul pentru care lupt. Si nu numai atât. din întunecimile si flacarile sufletului meu. Eu stiam ca nu va trece mult si glasul meu va fi glas temut în tara. Si lucrul acesta îmi umplea sufletul cu o nemarginita încredere si ma silea sa-mi încordez bratele ca pentru lupta. flirteaza cu dudui la ceaiuri. Cu atât mai mult.. însa. încât sa astept cu nerabdare publicarea unei traduceri si sa ma supar pentru amânarea ei. cu articole publicate prin reviste populare.] danseaza la cabareturi. lava fierbinte a entuziasmului. Care publicai un volum de versuri la o 58 . cu cât nimeni nu banuia cine sunt si ce voi putea ajunge.un loc în coloanele revistelor de a doua mâna. N-am vrut sa-mi descopar sufletul adolescentilor livizi si melancolici. într-o odaita umeda. coplesind turma târâtorilor si uluind neputinta celor care m-au cunoscut si mau dispretuit.Dar n-a fost asa. pe un pat în care se framântasera zeci de trupuri. care doarme cincisprezece ore duminica... Sa izbucnesc dintr-o data. Ca si oricare alt adolescent slabanog si vicios. Si gândul ca voi înfricosa cândva cetele oamenilor de carne. si. sa am cugetul si sufletul desprinse din stânca. ca si turma. Sub care sa se ascunda. Eu. . nici cugetul meu. . Suflet torturat. Am facut si eu glume. am ratacit si eu. Voiam sa trec printre semeni neluat în seama. ca toti oamenii slabi.. Mi-am cautat si eu. Si eu. iluminat: eu. Care poarta parul retezat la ceafa si lavaliera neagra. adora pe Mosjou-l kine si se sileste sa para blazat. Am început si eu ca toti cei care se numesc "scriitori".Si strigam cu ochii închisi. Eu stiam cine sunt..sa nu tradez nimic din zbuciumul. M-am vrut neîndurat.. cu pagini în care nu se gasea nici sufletul. pe ploaie. Am cucerit si eu. cu rânduri scrise fara entuziasm si fara originalitate. Am nesocotit cea mai frumoasa hotarâre a mea: aceea de a pastra în mine. si palarie cu boruri largi. Si eu. In loc de a pasi sigur si mândru cu gândurile I mele întregi si cu cartile sfârsite. Si n-am izbutit. am râs j si eu mai mult decât era nevoie. care admira pe Musset.. eu. Eu am vru* sa am sufletul lui Brand. miam risipit si eu timpul în vorba cu] colegi imbecili si prieteni plictisitori.. Mi-am descoperit si eu sufletul cersind mângâiere si sprijin. în râsetele celor care asteptau afara. pe strazi. Am tradat colturi din taina mea si am lasat sa se vada ceea ce nu trebuia sa cunosc I decât eu. pentru ca straluce soarele printre copacii desfrunziti. a dragostei si a urii. Sa fiu crezut un adolescent urât si plicticos.. m-am dat putin câte putin. aspru si sumbru. citeste Rampa. ca orice adolescent.

dupa ce s-au sfârsit cursurile.Si eu le dau voie sa cânte în fata mea? . pusese maldarul de note pe care trebuia sa le descifrez. Faptul trebuia sa se întâmple. de la Teatrul National. un volum de nuvelei cu coperta colorata. Fanica fredona cu tresariri în glas. m-am pu-j drat si eu ca Dinu. Fanica dadea explicatii: . Am sa pot citi fara teama de a întârzia un ceas la o pagina..." 59 . Pe o masuta.statea în picioare lânga pian.. si domnul director întorcea necontenit privirea catre fiecare. Fanica .. m-am dus si eu la cinematograf. marsuri si cuplete. Fanica .Baietii mondeni cânta fiecare câte un cuplet în cancelarie.Dar intrati deodata în cancelarie. D-l Filimon ne regizeaza toate piesele pe care le reprezentam la serbari. Anecdote care nu trebuiesc repetate nici acasa. am citit si eu ultimele romane frantuzesti si revistele! literare... în sufletul meu e un gol pe care nici o vointa omeneasca nu-l poate umple. Partile de tenor le simplifica sau le cobora cu o octava. Profesorii ascultau. . Cunoaste baietii si îi simpatizeaza.rosu din pricina gulerului si a emotiei . Ne adunam în fiecare seara în sala de muzica. Acum vreo zece zile. Îl acompaniam eu. VI. Domnul director s-a lamurit. adauga d-l Filimon. furati. îi gasiti dansând si cântând.tipografie din provincie. nici în clasa. Directorul întreaba curios: . Ani început a folosi ciorapi de matase. fumând. Sunt linistit si abatut. s-au adunat cu totii în sala de muzica. fara greseli de tipar si cu numele dedesubtul ti-j tiului.A. Nu ma pot. Erau romante. Regizorul este d-l Filimon. dansuri moderne. Era acolo si directorul.emotionat ca la ora de trigonometrie . Si am cazut tot mai jos. alaturi. bunii mei prieteni. REPETITII Au început repetitiile pentru Un liceu model. suparati si strigati: "Ce-i cu voi aici? Ce sunt uniformele astea? Ce-i p rul asta? Unde va sunt numerele?. Am început. Am avut si eu mediocra multumire a unui articol tipa-J rit în fruntea revistei. lectura "revistei".Sunteti la clasa. Profesorii îl încurajau. Profesorii au primit cu caldura sa jucam "revista" lui Fanica. Melancolia a fost izgonita de amintiri. Ar fi zadarnica si neputincioasa orice încercare.. am regretat ca nu am plete. intra slujbasi la minister. Profesorii s-au asezat zgomotosi în primele banci si asteptau. nu! Dumneavoastra nu sunteti atunci în cancelarie. care zâmbea si se încrunta dupa împrejurari. deci. e seara.Dar unde sunt? .dupa fiecare înfrângere -l prietenii mei. mustra ca mi-am pierdut o dupa-amiaza privind cerul si amintindu-mi tristetile în acest colt. ne bate prieteneste pe umar si ne povesteste discret anecdote. Croitorul mi-a facut haine "moderne".. Am avut si ein mica mea glorie.continua: .. Acum. Zâmbeste. ma încredintau ca ma civilizez si mâl apropii de "normal". Fumeaza mult. ca sa înteleaga ce atitudine trebuie sa ia fata de "revista" elevului Banateanu Stefan. si . se însoara si îndura toataj viata povara unei sotii slabe si a unor copii rau-crescuti.

însa. la sfârsit. ce-i fenolul. furia d-lui director. S-au împartit si cele din urma roluri. Cine ar fi putut sti ce gândea atunci Toivi-j novici? . Minculescu. Baietii. dar benzina. Se aude în fiecare vara la Teatrul "Carabus". . parafina. glicerina. Fanica a izbândit. Are nasul mare. Fiecare profesor râdea cu pofta de cupletele în care se ironizau ceilalti. dar e foarte blând. Profesorii aproba cuplet dupa cuplet. Si e sufleurul cel mai de pret. si de picior. ajuta. Actul II. i-a pus. oxigen. stearina. Se opreste dupa fiecare strofa si explica. Fanica îmi tonul. vitriolul si oxine. Directorul a hotarât sa se înceapa repetitiile.Acum vine cupletul elevului bolnav de galbenare din pricina chimii Priviri semnificative între Fanica si Toivinovici. Ne adunam în sala de muzica. Profesorii râd zgomotos si fumeaza cu desfatare. Si-n mormânt tot ca si viu. Râde si îsi salta pântecul. si cuprit. cu marsul eroic si protestul împotriva "Curbei Lalescu". Fanica se sufoca cu entuziasm. Eu apas pe rând trei clape albe. la masura. Toivinovici se înroseste. pe cât îi sta în putinta. tot pe rost am sa le stiu!" Profesorii n-au gasit nici o obiectie actului I. . Ritmi saltaret al cupletului a câstigat pe toti. vine printre cei dintâi.. fiecare si-a avut mica lui parte de satisfactie si de ciuda. Un gest mostenit de pe vn mea când îl stânjenea o rana din razboi. l-au primit cu entuziasm. în banci. întrucâtva. fosforatul si hidratul. sifructoza. apatit. hidrogen si sulfit. Lânga el 60 . se mai gasesc câtiva baieti care ne dau ajutor. galatit.Acum cânta elevul: " Noaptea zau ca sar din pat si-mi pare ca-s întrebat: ce-i alcoolul. care asteptau în curte rezultatul. în afara de "actori". pe gânduri. si glucoza. din clasa a VlII-a. D-l director e magulit. Profesorii au aprins tigari si au iesit din sala de muzica felicitând pe Fanica. sase masuri de introduceri Aria e cunoscuta.Fanica reproduce. Asa ca. Fanica se stergea cu batista pe frunte.. Apoi.Acum cânta d-l profesor. si aici. pentru ca el nu era tenor.. si amine. chiar si clorul. înainte de a începe.. dialog dupa dialog.

D-l Filimon se plesneste pe frunte: . Da. Amenintarile îl zapacesc pe Fanica. Fac pronosticuri asupra succesului fiecaruia dintre noi. domnilor. Când sunt prezenti toti cei care joaca în prima scena.Pardon. Mi-e teama sa nu va calcati între dumneavoastra pe scena. . Ca sa-l entuziasmeze.Ei. cei patru elevi mondeni danseaza cântând un refren pe aria Machinalement. Gianni cânta: "în clasa-i plictisitor La oricare profesor. împaca pe Gianni si îl asigura ca glasul ajunge tot mai rasunator si mai plin. . "Parintele" e Pake..Misca. cu rolele? De ce nu vii..Haid\' ca-ncepem. de cele mai multe ori. ca merge. Vine scena cu un "parinte exasperat". domnule Protopopescu? De ce nu vii. L-au ales provizoriu. . multumind cu capul. Regizorul întrerupe: . baietii din banci aplauda. la care e silit sa ia parte . disperat.Parca ti-am scos rolul. Si ameninta ca nu va mai juca "daca se face galagie". baietii îl ghiontesc de câte ori au prilejul si îi striga: . Pentru ca Pake nu are o dictiune prea corecta. d-l Filimon bate din palme. înc-o data! Toti: "Ei nu înteleg ca dupa razboi Ne-am schimbat si noi.De ce nu veniti. domnilor! Mai multa seriozitate! Pianul. frate. Se îmbufneaza. în mijlocul clasei. Gianni se misca greu "în scena". d-l Daian. Fanica îi goneste cu demnitate.Dar uite ce e. Nu asa semet.Ei. îsi sterge ochelarii si se plesneste pe frunte. nenisorule? Fanica îsi ciupeste unghiile. fumeaza si ascunde tigara la spate.Ceilalti cum au stiut? Filimon se resemneaza: . ma. se plânge regizorului si ameninta ca va reclama cazul domnului director. Profesorul de gimnastica. domnilor! La pian. Filimon întrerupe. " Unul: . care ia parte cu caldura la repetitii. Mai vin Petrisor Furtuneanu. . Minculescu primeste. Filimon tine masura cu amândoua bratele. domnule Gianni. Exasperat din pricina orelor suplimentare de muzica si gimnastica. plictisit. Lasati reflectiile pentru public. Sufleurul îsi cauta paginile.sta. La fereastra s-au gramadit baietasi din cursul inferior. care sorb din ochi pe "actori".Nu asa. însa.. Dinu.D-l Protopopescu! -N-amrol-lul. cânta Fosil. Sufla d-l Minculescu. d-l Filimon râde multumit si autorul îsi ciupeste unghiile de teama sa nu se retraga Gianni.aproape în fiecare dupaamiaza . Mi se prevede izbânda sigura. . Fosil ofteaza. . Gianni se înroseste. Totusi stau ca-ntr-un salon Si citesc pe La Garconne".Dar de un-nde sa stiu eu c-ca e repetitie astazi? . . Fosil! Pianistul. D-l Filimon bate iar din palme. Perri si alti colegi. Stau în fund si comenteaza rolurile.Stai. Regizorul face un semn: 61 .fiul sau. Iar lipsa de dictiune revolta mult pe regizor.. s Publicul râde magulit. D-l Filimon ofteaza. Fanica tremura sa nu i se dezorganizeze "trupa". Când sfârseste. pentru ca spectatorii din banci se desfata.

Coala trebuie semnata de toti membrii fanfarei. toat-ta zziu-a? A-asta-i ddin c-c-cale af-fara..Ia cheama. De cuplet ne arde noua acum? Pake râde. domnule Protopopescu." Spectatorii râd. sa nu nimeriti usa. ca sa-i auda si d-l Boloveanu. încearca mântuirea: . cu un deget.. ."Dar bbine ddom\'nule. Vorbiti raspicat.Domnilor.adica Bricterian .Nu asa: buna ziua! Tare. De fapt. cupletul. scena."Buna zziua!" . Sau sa va împiedicati. . . domnule director.Gura larga. Directorul . zis Cotet. care crede înca în amenintarile d-lui Boloveanu. unii lucreaza. pe domnii profesori de muzica si gimnastica. pentru ce a venit si încearca o învoiala cu d-l Filimon. Intra servitorul: . nu!. mai. dansând. c-care în-nvata nou-noua ore pe zi. în palton. Directorul suna. sa va pripiti. Credeti-ma pe mine. hei. îsi aminteste. domnule. Baietii sunt obositi." . O auzise si Filimon. Sa nu gresiti cumva iesirile. Tacere. al autorului si al celor doi profesori de muzica si gimnastica. 62 . a aparut d-l Boloveanu. Vine pentru fanfara. Totusi. "Repetitia" de teatru înveseleste pe maestru.. nu. Prin aceasta se obligau sa vina regulat la repetitii si sa asculte de cuvântul d-lui Boloveanu. Profesorii sunt chemati ca sa dea lamuriri parintelui exasperat de orele suplimentare.cheama servitorul. Pe servitor îl joaca Vintilescu.. fac observatii cu glas tare. scoate din buzunar o coala cu stampila liceului si semnatura prelungita a d-lui director."Uita-te ddom-nule. Pake repeta pentru a treia oara. Nu merge.Intra. nenisorule! Ascultati-ma. nenisorule. sa se auda. Fanica se trudeste sa gaseasca un înlocuitor al "parintelui exasperat". pentru ca era zgomot si nu izbutea sa gaseasca o replica imediata. Nu o iscaleste aproape nimeni. De când cu "repetitiile de teatru".. d-le Protopopescu! Tare. Cavalcada Walkyriei. Gianni "repeta" rolul cu Morariu. si ceilalti sunt exasperati. Pake intra în mijlocul clasei. Nu mai vin decât elevi din cursul inferior si câte un întârziat în disciplina. Si se suparase.Pardon! Nu se aude nimic.Lasa. Râde cu pofta. . însa.. care se comunica din banca în banca. In acelasi timp. domnilor. începe scena cu profesorii de muzica si de gimnastica. Stau rezemati de ziduri si privesc zbuciumul regizorului. poti vorbi cât de repede ai vrea. Nici pâna aici. nu mai are unde sa-si organizeze adunarile pentru fanfara. mai încet. Ati stricat tot efectul cu o iesire proasta." . . D-l Filimon da explicatii generale. Pake. Bricterian încearca la orga... a-a-cum nu mai învata de-decât cinci si si-a ajuns pre-miant al doi-lea. Pretexte absurde sau inexistente.. scutitil!."Bu-na zziua. intra! . Fiul meu. La rastimpuri îi asculta si îi ameninta încruntat când fac prea multe greseli. în loc s-a-sa iasa pre-miant întâiu. Daca ai dictiune. Câte unii.Nu..Sa cânt cupletul. Lânga fereastra.. Va-va rog. adunarile acestea sunt reduse. mai rautaciosi. nu. Fanica se trudeste sa învete pe cei cu cupletele grele. care învatase din primul ceas cupletul si melodia. înca o data. . vorbeste. Cineva facuse o gluma. Pentru ca amândoi sunt din judetul Severin. Baietii s-au plictisit de fanfara. frate.

Plecam în grupuri.. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. DRUMUL CATRE MNE ÎNSUMI Trebuie sa ma cunosc. nici o lumina. La repetitia generala. Si nu numai atât. Ma bate pe umar si apoi îmi încredinteaza ultima lui taina: . îti jur c-am sa primesc scrisori de dragoste si declaratii. el se va învata sa priveasca -în timp ce cânta cupletul . Tace. putin rosu în obraz. însa. Ochii facuti. Ma priveste în ochi si îmi zâmbeste dulce. Eu am cautat sa ma supun acestor trasaturi pe care le-am socotit parti din sufletul meu. Mi le-am impus si mi le-am însusit. buzele rosii. Mi-era teama ca nu voi izbuti sa-mi luminez sufletul sau ca lumina ce va aluneca asupra-i sa nu ma îndurereze. Noi. Acelasi întuneric.Cel mai multumit e. Asa sunt profesorii: oameni cumsecade.Asa fac toti artistii mari. nicaieri. cu capul lasat întro parte. doctore. oare. pentru ca mi-era teama.. Unde? Si cum se putea recunoaste adevaratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? Gândurile se risipeau. Filimon povesteste anecdote si baietii râd zgomotos. Sorbea deja gloria.. Fiecare se gândeste ca îsi are un reprezentant pe na.Impecabil. Mi-am\'aranjat si costumul. De câte ori încercam sa ma analizez. daca voi sti ca nu sunt decât niste vestminte îmbracate în sila? Voi putea. Si nu întâlneam. Ma desteptam cugetând la alte lucruri. dupa cum ne-a marturisit el. . 63 . încapatânat. apasând tâmplele. Baietii mondeni se îndreapta catre Calea Victoriei. Niciodata nu m-am putut concentra. Se plimba prin clasa cu picioarele încovoiate în ritmul unui dans improvizat pe muzica cupletului. cu mâinile departate de trup. Se opreste în fata mea. nici un sprijin. astupându-mi urechile. voluptatea bisarii în scena deschisa. Ce se va întâmpla cu ele. ochii pe jumatate închisi. Ce se va întâmpla daca acestea nu exista aievea? Daca ele n-au fost decât o parere? Ceva mai mult. Dar n-am izbutit. nu ne îngrijim de lectii. toata dupa-ami Profesorii ne cruta. începeam din nou. Am amânat mereu lucrul acesta. actorii. în fata portii ne despartim în trei cete. pentru a întelege calea pe care va trebui sa pasesc..Stii c-am învatat cupletul Bacalaureatului? .Al dracului mai esti tu. sa le parasesc fara sa ma copleseasca golurile sufletului meu? Am hotarât de multe ori sa ma analizez pâna la capat.prin loji. De unde sa încep sa ma caut? Unde as putea fi eu însumi? Ce cautam eu? Sufletul meu. ca sa-i faca placere. Profesorii nu îndraznesc sa ne asculte. Cum sa ajung la mine însumi? Cum sa-mi cunosc eu sufletul si sa vietuiesc întocmai dupa nevoile lui? Pentru ca eu vreau sa ma cunosc. Or sa se uite damele la mine. . Trebuie sa stiu odata sigur cine sunt si ce vreau. N-am putut gândi asupra mea însumi. Iar dupa reprezentatie. VII. Îi mintim ca facem repetitii în fiecare zi. ma trezeam într-un întuneric desavârsit. îi tai pe toti. închizând ochii. Si cum am sa ma fardez. sa patrund cât mai adânc si calm în suflet. Ma mângâie pe obraz. Robert.

Stiu ca exista un singur suflet. Sufletul meu. Si lucrul acesta e necesar. ca treaca timpul. absurd. cum l-as putea cunoaste pe cel adevarat? Eu am observat ca.Am pierdut. nici o indicatie. pe care-l banuiam. Ochii îmi aluneca de pe pagina si îmi sterg mereu ochelarii. As sti. Nu-l pot aduce la lumina. nu am nici o metoda. Am vrut sa ma lamuresc citind carti de psihologie. îl izgonesc. rasfrânt în mii de atitudini trecatoare. Mi se pare ca ea se datoreste vointei mele sau sugestiilor celor din jurul meu. Am aflat un singur lucru. Am observat ca un om se trudeste sa nu dezminta ceea ce crede el sau altii despre sine. As vrea sa stiu daca sufletul meu e sufletul unui adolescent melancolic sau al unui mascul întarâtat. din toata puterea vointei mele. Personalitatea n-ar fi. eu as putea-o rezolva sau as putea indica mijlocul prin care s-ar putea rezolva. iar nu izvorât întocmai dinlauntrul sufletului. nu voi avea curajul sa patrund în viata. As vrea sa-mi gasesc sufletul cum gasesc pancreasul unui câine la anatomie. ma întristez. Ceasuri care ma tulbura. deci. Daca mi s-ar da o problema de algebra sau de geometrie . Sunt zile care eu le urasc. în cel mai rau caz. Sa-l masor. Dar cum sa ajung la el? Lucrul mi se pare atât de greu. Daca ma pot încrede în preocuparile mele actuale sau trebuie sa fiu banuitor si sa ma tem de timpurii schimbari. exista o linie de continuitate. care ar alcatui personalitatea. Nici nu mai întelegeam acum rostul hotarârii mele de a-mi gasi sufletul. se strecoara într-însul stari de constiinta streine. însa.. Ar fi numai o masca.cu toata slabiciunea mea la matematica -. Dar ma îndoiesc asupra realitatii acestei linii de continuitate. pe sub castani. încât ma înfioara. în marginea vietii? Daca voi plânge mai târziu cei saptesprezece ani pe care îi am acum si pe care îi sfârsesc în mansarda. ci o infinitate. si ma întreb: la ce bun? Iar daca recitesc planurile lucrurilor de mai târziu. Ca acelasi suflet se afla îndaratul tuturor starilor de constiinta. atunci. dar acestea sunt trecatoare si pot fi îndepartate la cea dintâi cercetare launtrica. o dupa-amiaza întreaga. Ceea ce m-a uluit. de mult: ca eul meu din ceasul acesta nu e asemenea celui din ceasul trecut si cu atât mai putin celui din ziua trecuta. privind la rastimpuri doi plopi? 64 . odata. Eu stiu ca voi pieri daca nu voi urma drumul sufletului meu. Atunci. decât ceva impus de vointa. planuiesc lecturi si scriu indicii cartilor. de unde trebuie sa încep. Dar tot ce am scris pâna acum stiu ca nu e adevarat. Si iara sunt zile când ma destept târziu si ma întorc abatut de la scoala si toate din jurul meu mi se par vestede si inutile.. de-a lungul zecilor de constiinte. Iata ceea ce ma tulbura. Sunt apoi ceasurile petrecute privind pe ferestruica mansardei mele sau pasind pe strazi necunoscute. sa-l cântaresc si sa-l pretuiesc în valori. Daca sufletul meu nu e unul. Daca eu sunt un om de stiinta sau un sentimental. dar în cartile de psihologie nu se gaseste ceea ce caut eu. dar nu mijlocul de a ma cunoaste pe mine însumi si a intra în stapânirea tuturor fortelor sufletului meu. însa. interesante. pierd curajul. Acolo se cerceteaza alte lucruri. ca exista un singur suflet în mine. Altminteri. Eu ma întreb: daca voi regreta mai târziu adolescenta care mi-am petrecut-o. Altminteri. Mie mi se pare o lume noua. de multe ori. Când încerc sa ma gasesc pe mine însumi. Ca. ma nelinistesc. Ceasuri în care nu ma recunosc. un gând ma framânta si eu. Pentru ca sunt zile când vointa mi-e sigura si mintea limpede ca a unui barbat. Atunci lucrez cu sârg. Eu simt. singur.

ma grabeam sa ajung acasa si ma atâtam la munca si eram stapân pe gândurile si pe sufletul meu. un drumet paseste. Sunt coplesit si pornesc pe strazi.Stiu: nu sunt un baiat frumos.. astfel. Ascund revistele si citesc înainte. Banal. si asa vreau eu. când umblu mult si ajung departe de oras. Indata încetineam pasul.. Inainte de a adormi. marginit cu plopi. o fata pe o banca. iar vointa îmi slabeste. Si atâtea pareri de rau în liniile dealurilor. auzeam revarsându-se pe vreo fereastra game la clavir sau sonate pe care le framântasem si eu.. singura. Un drum de tara. Dar e atâta melancolie în privirea fetei. Atunci adormeam obosit si îndurerat. Sufletul mi se schimbase. Mi se parea ca a fost altcineva. însa. iar în departare. si ocoleam strazi multe pâna sa ajung acasa. Poate ma gândesc la plopii din curtea cu grilaj de fier. Iar eu trebuie sa lupt ca sa duc mai departe ceea ce începusem cu o luna. Alta data. în fiecare zi. demult. ma gândeam la ziua care se scursese.. Adorm surâzând. De multe ori.. Am aflat ca însusi sufletul. As spune: asa mi-e sufletul. Nici la vremea pretioasa pe care o pierdeam pe sub castani. altul. Si în ceasurile când ochii îmi aluneca de pe carte. pe care nu-l cunosc si care mi se dezvaluie la rastimpuri. aproape de tot. cu o saptamâna. Ma gândesc la câmpurile pe care nu le vad decât vara sau în duminicile de primavara. sub un copac înfrunzit. In câmp se zaresc seceratori. Dar eu ramân mult timp privind plopii si drumetul. Si nici la cartile pe care le voi scrie. cu privirea atintita catre o lume moarta. Plictisitor. Undeva. Ma mustru. care exista undeva. m-am înspaimântat. izbândesc. Gravura aceasta ma întristeaza întotdeauna când o privesc cu luare-aminte. ma întristau simple si neînsemnate viniete risipite prin reviste. Sau auzeam melodii care îmi desteptau în suflet tristeti si pareri de rau. In alte zile.. Gândul odaitei cu carti nu ma tulbura. fara veste. Si toate acestea ma întristeaza. De multe ori. Nu ma recunosteam în multe fapte împlinite si vorbe rostite. noua? Si voi avea putere?. Niciodata nu mi-am gasit sufletul acelasi. contradictoriu. pe care eu îi zaresc pe ferestruica. Nici eu n-as putea spune pentru ce. Si pasind. Daca m-as cunoaste.. Alteori. ci trec alaturi. liniile dealurilor pe care le ghiceam însorite. ma gândesc mult la acesti saptesprezece ani. Dar nu pot citi. lacramând de ciuda degetelor prea mici si a octavelor prea mari. Atunci as fi atât de sigur de mine însumi si de viata.. încercând sa aflu cine sunt.. si pe care eu nu le privesc. Dar acum mi-e teama de viitorul acela întunecat si amenintator catre care ma îndrept calauzit de un suflet orb. Trebuie sa lupt mereu. trebuie sa ma apar împotriva sufletului meu. si nu ma gândeam la nimic. si ma înfioram.. Ma întrebam: care a fost sufletul meu? Si îmi apareau suflete streine. Lucrez pâna noaptea si adorm fericit ca m-am învins pe mine. 65 . sub copacul înfrunzit. Eram abatut. dar am saptesprezece ani. Iar pe drum. cu o zi mai înainte. nu izbutesc sa ma apar. Daca mai târziu se va face lumina si voi întelege ca am apucat o cale gresita? Daca ma voi simti strein în lumea pe care o socotesc acum prietena? Voi mai avea curajul sa ma întorc pe aceeasi cale si sa încep o alta viata. pe care-l simteam în timp ce citeam îmi era strein. Privesc pe ferestruica plopii si acoperisurile plumburii si aud . Si paseam tot mai încet. Si iarasi ma întristeaza o vinieta tot atât de simpla.stinse zgomotele din strada.

Si am citit toate introducerile. De aceea am fost astazi fericit. cu aquila. Mi-am cumparat textele legate în pânza si cu coperte de carton. Si am trecut. Nu le pot întelege în adâncurile sufletelor. îmi place mult si limba latina. Când traduce si comenteaza Leiber. pentru ca asa am voit eu. As vrea acum sa stiu ce e sufletul. dai nu iam îngaduit eu. am învatat prea putin latineste. Atunci. si multe lucruri dintre cele care îmi faga-J duisem sa împlinesc nu leam împlinit. vara. Vreau sa citesc acum si pe Bergson. "Maestrul". Nu m-am analizat. A trebuit sa ma hotarasc sa trec la modern. Sunt fericit. în caietul acesta am scris tot mai rar si mai putin serios. apoi. dar n-am câstigat nimic. si clasa noastra. îmi amintesc prea rar. Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop e singura mea nadejde. se îndoieste de calitatea amândurora. Au început sa ma strabata alte gânduri. Eu n-am întâlnit pâna acum un asemenea suflet printre adolescenti. Si unul si altul risipesc ironii. aquilae. dintr-o singura bucata. Totusi. Am scris caiete multe ca sa descopar. Privesc în mine. Dupa ce sfârseste Petrisor. cel putin. VIII. ca sâ pot sa ma cunosc. N-am izbutit. Am citit multe carti. Pâna acum. sa se simta trist. toti îl asculta. Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. îi place sa ne asculte discutând si se desfata. si autorii. dovedindu-ne golul argumentelor noastre. în felul acesta. de obicei. La discutii iau parte. A trecut toamna. pentru ca nu le cunosc. discutam aproape tot timpul si comentam câte un text de câteva rânduri. N-am învatat psihologie. poate. Pentru ca nu ne mai temem de nota sau de extemporal.Câteodata se înnopteaza. Ma privesc. Dar nu-mi voi putea analiza personajele. Atâtea trasaturi streine. contradictorii. As vrea sa stiu cine sunt. Mi s-a îngaduit sa dau examenul de diferenta în mai. odaita reînviaza si cartile din rafturi îmi vorbesc. A trebuit s-o iau de la început. se ridica Petrisor si critica. Pentru ca "maestrul" nu asculta decât la sfârsitul anului si pentru ca nu ne sileste nici la teme scrise. Apoi aprind obosit lampa. si profesorii.. Dar dispretuieste ignoranta noastra. Leiber si Petrisor. Dimpotriva. se ridica Leiber si se apara. De aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre. dar cred ca lucrul acesta e foarte greu de aflat. si sa ajung la Caesar. dar n-am stiut aceasta. acum traduc din Horatius. Poate de multe ori am lacramat. ca am scapat de matematica. iar sufletul meu se întoarce. Apoi am obosit si m-am întrebat* asupra mea. Au început sa-mi placa alte lucruri. Am citit pâna noaptea târziu. La modern e alta atmosfera si alta viata. si nu stiu. "Maestrul" e un ocultist si filozof. Profesorul e blând. nici la extemporale. 66 . De chimie. Si întotdeauna regret timpul pe care l-am pierdut privind pe fereastra sau întristându-ma pentru o melodie de clavir si o vinieta cu un drum de tara. Dar noi nu apreciem decât ironiile lui Petrisor. Ne spune multe lucruri pe care noi le vorbim. erudit si ironic. Sa ma prezint cu texte latinesti pentru clasa a V-a si a Vi-a. însa. Sufletul meu ar fi dorit. Sufletele lor nu vor fi liniare. INCIPIT VITA NOVA A nins toata ziua..

Marcule. copiaza. însusi "maestrul" i-a spus într-o zi: . nu poate sa citeasca fara dictionar o carte germana. pentru el. Robert se îmbujo-l rase si calca încrezut. Robert nu stie nici sa traduca.se da din toata materia trimestrului. carej vorbise despre Sosele si apeducte la romani. Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. te scriu! Marcu e cel mai lenes si cel mai neastâmparat.Stiu eu ca tot nu învatati. Bratasanu cunoaste toti consulii. Când trebuie sa comenteze: " Vides ut alta stat nive candidum Soracte. pentru ca a venit dupa cea a lui Bratasanu. care a avut succes. Iar la examenul oral pregateste dupa juxta câteva paragrafe la întâmplare. Bratasanu cunoaste un covârsitor numar de cuvinte nemtesti si. De fapt. La Istoriile lui Tacit. Totusi.ne spune Bratasanu . nu pentru ca are talent. Se informeaza din dictionarul Varemberg si Saglio. spun baietii. ca sa poata vorbi mai mult. chiar când "lectia" e prea putin interesanta si el stie ca nu-l mai asculta. el ne da lamuriri asupra Soractelui si asupra climatologiei Romei. în vara.. El stie si trigonometrie. într-adevar. Nu stie decât lectia. Bratasanu stie tot ceea ce se cere unui premiant. De asemenea. Si o izbânda. 67 . Traduce chiar fara sa se uite în carte. si fizica. pentru ca "maestrul" nu lasa corigenti: . când se! întâmpla sa le gaseasca. Marcu are "insuficient" la latina. nu e un erudit. nu stie nimic. Ceea ce e exact. cu anii respectivi. Nu poate. ca sa-si faca "lectiile". melo-dios . El vorbeste oricând si despre orice. anul trecut... ci pentru ca i se pare ca vorbeste "bine". Conferinta a fost însa oj întâmplare. De aceea e premiant cu cununa. Apoi întârzie mult ] dupa miezul noptii. de 1 când a venit în liceu. Pentru ca teza . semnata Bratasanu. si zoologie. Dar nu pricepe de ce a ajuns August împarat. Baietii jucau tintar sau table. la modern. "Maestrul" l-a felicitat si i-a prezis ca va ajunge mare scriitor si mare orator. într-o banca din mijlocul clasei. fara nici un onorariu. De aceea.. repeta toata materia. învata j tot ce i se da sa învete. Rar. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. Totusi. Robert sta lânga Bricterian. cautând cuvintele si articulându-le victorios. E "seful" clasei. Numai gramatica latina si cuvintele germane nu 1 le uita. cu toate acestea.Fanica sta în banca a doua. ".. nici pentru ce a scris Horatius Carmen Sae-culare. Aceasta. Dar Robert vorbeste. ma!. Adica sta pe catedra si ameninta: . Dar eu n-am citit niciodata o teza buna.. îsi are textele învelite în hârtie albastra si înseamna cuvintele latinesti într-un caiet special. rezumând o suta de pagini in quarto din Varemberg si Saglio. Si le face. E revoltator de constiincios. ci numai ascultând fraza.Ai sa te tâmpesti. Dar nu ramâne corigent.desi dispretuieste civilizatia latina. Când poate. când nu are nici un j roman cu el. Bratasanu e formidabil în gramatica. Niciodata nu spune mai mult decât a citit sau a auzit de la profesor.spune el -. a tinut o conferinta asupra Jocurilor de circ la romani. Si vorbeste. Si a citit multe volume de Boissier. toti poetii sunt "frumosi". si chimie. Dar Marcu nu stie gramatica si traduce foarte prost. De-abia ne mai vorbea. Uita aproape! tot ce înmagazineaza. De aceea se ridica zâmbitor si tuseste. Pentru "teze". Dilueaza întotdeauna. Dar Marcu . Asa i se pare lui Robert. Bratasanu. Marcu a citit pe tot Tacit. Si e cestor. cred eu. "tiranica" ! .e mult mai bine informat. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. E simpatizat pentru ca e "baiat bun" si primeste sa vina la domiciliu I si sa predea gramatica latina. nici n-a citit multe carti asupra Romei. Lânga el.

Toti simtim o deosebita bucurie sa bârfim pe Robert. basi -. Fireste. La real era o atmosfera înghetata. erudit. Si nici nu le-a mai sfârsit. noi suntem siguri ca Petrisor nu-l aproba. El. Adevarul se afla întotdeauna de partea lui Petrisor. din pricina lui Vanciu. Si îl critica. ridicam globul de la lampa. Cât timp se petrece aceasta. Se minuneaza 68 . Pentru ca. Când a sunat clopotelul. de altfel. Am drept tovaras pe Horatius. Leiber se informeaza din Fustei de Coulanges cu o seara înainte de lectie. de fapt. Aceasta. Dar datoria lui e sa critice pe Leiber. Popri san — care e bas si locuieste în mahalaua Floreasca . Iar eu sunt magulit si ma arat modest si îi bat pe umar. Adica ne spunem pe nume. Cei care stiau la matematici îsi îngaduiau sa manânce cornuri pâna la intrarea lui Vanciu. baritoni. Dar Bratasanu nu sfârsise Apeductele. Fumam si suntem fericiti. cu trei banci în urma. Poprisan afi ma ca e "isterica". Câte unul din "elita" ma întreaba ce mai scriu si unde mai publicj Sunt sigur ca nici unul n-a citit o pagina din tot ce am publicat eu.. ne înjura fara suparare. vorbeste mai rar. Comentariile lui Leiber sunt originale si instructive. Bratasanu tine un curs de gramatica latina. Petrisor zâmbeste ironic. în clasa nu se auzea decât conferentiarul si zborul mustelor."Maestrul" motaia cu ochii închisi. Cu multi sunt bun prieten. Ceilalti. pentru ca asa se obisnuieste între buni prieteni. IX. înainte de a intra "maestrul". Si toata tristetea pe care mi-au daruit-o zilele de ninsoare trebuie uitata. Când se ridica se îmbujoreaza si articuleaza raspicat.tenori. dupa ce oboseste Leiber. Fanica e un baiat serios. Leiber "vorbeste" întotdeauna dupa ce a sfârsit Robert. Clasa se desfata ori de câte ori discutiile între "oratori" se încing cu aprindere. n-a dorit niciodata aventuri cu femei "isterice". care va fa în curând iubit de o printesa. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de când spune ca va fi în curând iubit de o printesa. pentru cei care nau citit La cite antique. Fanica se intereseaza de anumite localuri. Erau mântuiti. îmi admira. ne împrumutam bani si ne povestim "cuceririle". Pâna ne adunam cu totii. Modernul. Dimpotriva. în fiecare seara. ca sa-si "deruteze" adversarul. De cele mai multe ori zâmbeste ironic. Suntem cu totii buni prieteni. Leiber comenteaza. Vin si alti buni prieteni . însotit de o traducere. e incontestabil superior realului. El pre-| fera sa cheltuie saptamânal o anumita suma si sa fie linistit. Colegii mei de la modern ma entuziasmeaza. ceea ce revolta pe Robert. eruditia lui Leiber în "antichitati" – ca si a lui Bratasanu . se ridica Petrisor. Pentru! ca nu-i "intereseaza". CUMOS-AJUNUL Corul se aduna la mine în mansarda.ne da în fiec seara amanunte inedite asupra unei femei care-l iubeste.. Fiecare îmi face aceeasi marturisire: ca el n-ar avea atâta "vointa". însa. De aceea sunt fericit. Fanica el preocupat de chimie si matematica. cutiile de gândaci si se minuneaza. Dupa câte stiu. Orisice ar spune Leiber.e numai o legenda. si noi îl ascultam. Ca sa fie mai multa lumina. pentru câ s-au împotrivit baietii. Nici Petrisor nu cunoaste "antichitati". Aceasta. Iar a doua zi a vorbit Robert. Comentam repetitiile pentru Un liceu model si bârfim pe Robert. însa. iar a doua zi citeaza cu multa siguranta autori latini si culegeri de izvoare pe care nu le-a vazut niciodata. comentam si bârfim. care îmi admirŤ cartile si rabdarea. Tot "orator" e si Misu Tolihroniade. în acelasi timp. toti au rasuflat. însa.

"evis. Acolo ne vom lasa paltoanele în vestiar. Pentru ca suntem prea multi.îl enerveaza. dar trebuincios pentru casele batrânesti. învârteala .. Perri îi împrumuta diapa zonul. romanta din Don Juan. totusi. sa bem vinul ca si-acuma. sofismele. Apoi. Petrisor si Dinu. cântam A ruginit frunza în vii. A-ceasta ne explica Fanica. Robert se rescneaza. Bricterian vorbeste si se învârte prin odaie. ca fluturii sunt mai "frumosi" si mai interesanti. Fanica nu are de unde sa stie lucrul acesta. între ace. Noi suntem rosii si ne stergem cu batistele. De obicei. Si doamne care ne vor admira: . ca sa le auda toti tenorii. Robert îsi trece mâna prin parul marunt si ofteaza: . Aceasta.. Daca se înfurie. O. pentru ca vom fi invitati în câteva case prietene si trebuie sa fim pregatiti. Mai repetamPe -al nostru steag e scris Unire.în loc sa-l linisteasca . satisfacuti. n-am ajuns înca clasa insectelor. vom zâmbi moderat si vom desface\'mandarine.de numarul lor si de faptul ca n-au picioarele rupte.. pentru ca nici unul dintre noi nu e în stare sa-i nimiceas logic. De aceeasi parere se arata a fi înca trei prieteni. care ne întristeaza si pe care Bricterian îl cânta gândindu-se la Heidelbergul de altadata. cântec iesit din moda.. ci himenoptere. tara sa cunoasca cuvintele. La sfârsit cântam Multi ani traiasca si Totdeauna.. dupa cum e si bagheta de trestie. si tragând cu urechea la vecin: . Dupa aceasta. Basii îsi strâng buzele si-si înfig barbiile în piept. vis al vietii studentesti. Dinu discuta fumând în fotoliu. ere tur. Acolo vor fi domnisoare care ne vor îndemna: -Luati.. Ceea ce îi im-J presioneaza. la zoologie. din colt.. Si în toata Sevilla nu-i una ca tine.De cânii pregatiti corul? 69 . Robert ne marturiseste ca noi "nu întelegem". închide pe jumatate ochii si zâmbeste. evis est". Câtiva îl privesc cu admiratie. Petrisor argumenteaza sofistic.Dau alt aspect. începem repetitiile sub bagheta lui Fanica.. Ceea ce izbuteste sa ne supere toti. Si cum: mansarda mea e prea mica.. Fanic? îi aminteste ca trebuie sa repetam si Gaudeamus igitur. întârziem pâna! seara discutând. Acesta e cântecul favorit al lui Robert.. Fanica e multumit de Buna dimineata." Fanica se trudeste sa pronunte cât mai clar cuvintele. când vin Bricterian. El afirma. Toti ma întreaba cum se numesc gândacii] verzi-aurii. Aceasta. Diapazonul e indispensabil. Eu le spun ca acelea nu s albine. Fanica îl loveste cu putere de marginea biroului.".ita^nostra. Si eu le spun calm: cetonia aurata. Ei spun ca asa fac chiar cei de la Mitropolie. apoi închid ochii si încearca: laaaa. nu se încing discutii literare si nici filozofice. Cântam întâi Buna dimineata la Mos-Ajun pe trei voci. Dar tenorii sunt entuziasmati si nu-si mai asculta dirijorul.. . pentru casele patriote. ia o pozitie mai ver-| ticala si vorbeste mai tare.Iubesc o femeie. Ceilalti sunt entuziasmati de imnul studentesc si-l cânta solemn. a. . Tenorii deschid gurile cât pot si-si lasa capejdte"pe spate. totdeauna. va rog!. iii. Si eu le explic ca îi conserv în solutie de sublimat si îi usuc pe o I bucata de pluta. Fanica regreta ca am prea putini fluturi si prea multe "albine". Cum însa noi..

Cât a dat? începem apoi colinda. Pentru o abatere mare. si el va raspunde ca e ragusisi va tusi semnificativ. si ne admiram. Buna dimineata. Am cântat. Le-am luat..Dar ce credeti voi.. nu mai erau pe tava decât vreo cinci nuci si o smochina. A fixat. ba! . catre cei din casa. Stingeti lumina. Noaptea era senina si rece. apoi.. Dar numai ameninta. ai? Apoi. Unsprezece coristi. iar prietenii îi vor spune.. 70 . excluderea de la masa finala sau excluderea definitiva. desi ne puteam multumi cu zâmbete. Babo! . scazuta din suma ce o vom încasa fiecare. Fanica a suierat printre dinti: -Drace!. Si restrictiunile sale sunt pur formale. O.. Toti spun "sarut-mâna" si se întreaba: . un casier si doi "chibiti". însa.. Signore. Au înjurat pe proprietari si au ies: trântind poarta. sipuo.Multi mai suntem. Mama asculta la fereastra. La alta.. Pe tava erau adunate fructele traditionale. lumina. multumind politicos doamnei.. Se da sol mi presento: Io sono iiprologo. Noi am înteles ca doamna glumeste si am râs cu hohote. smochine. armene. ba. lovindu-l pe umar: . entuziasti: . Pentru o abatere mica. un dirijor. Apoi. Bricterian va fi rugat sa cânte prologul din Pagliaccio. sa stins de asemenea lumina.. ma! Si râdem. va trebui sa cedeze^si va începe: "Sipuo.Buna dimineata la Mos-Ajun. Scusatemi. în curte. Suntem cincisprezece baieti.Apoi. mamei. Baietii s-au apropiat sfii-j ciosi si au apucat cu mâinile ce au putut. pesmeti dulci. Si am cântat iar: Multi ani traiasca! A iesit o doamna cu fata luminata si ne-a! întrebat de traiste. tare: . lânga poarta: ..... boanghenilor!? Ca murim de foame si am venit sa cersim. douazeci de lei amenda. Alaturi.Aaa. grupuri si se întâmpinau . toata Sevilla.. Pasim prin mijlocul strazii si ne uitam unii la1 altii. Poprisan a luat atunci presul de fier si l-a târât prin toata curtea.Ura. Când am ajuns si eu. fals. Apoi. si strigam: .mama lor de ciocoi. La sfârsit. brusc. Fanica e un mic tiran. ai? Traditia. Pastele vostru..la usa mansardei . zvârlindu-l peste gard. Zapada putina înghetase si sticlea. cum am strigat noi. la sfârsit. La noua si un sfert pornim. Signori.Ai fost bine. Baietii soseau grupuri. ne-au primit. Apoi ne daruieste mandarine. ba.O suta de lei! La o casa mare. Fanica îi iscodea daca au mâncat nuci sau au baut vin negru. iar casierului îi strecoara o bancnota. de pe strada Batistei.cu entuziasm: ... Am asteptat. Am intrat într-o curte cu grilaj si castani. Dar baietii au fost revoltati. vis al vietii studentesti.Salve.. mere. Cântam. si pedepsele celor nedisciplinati. am gasit lantul pus la usa. Casierul ne-a vestit." Domnisoarele se vor îndragosti de el. zâmbind. A urlat un câine si aj s-a stins. .

trecuseram pe la Fanica. . Ceaiul ni s-a servit cu cozonac si câtiva dintre noi . Ceea ce ne-a spalat ocara si ne-a linistit. în pomiere de cristal. scoborând glasul: . Am plecat de la Radu îndata ce mama lui ne-a daruit o suta de lei.Ne-nfierbântam si cântam mai bine. Pe masa. apoi rasufla: 71 . ne pofteau mandarine si mere lucioase. Ne turna si ne marturisea ca lichiorul e excelent. unde am prins curaj. Radu. trecusera în odaia. însa. Drept care. Câtiva. Aproape de unsprezece am fost primiti într-o casa foarte luxoasa.Fanica ar fi intervenit. ne-am hotarât s-o sfârsim.. mai obositi. sefule! . . Baba si cu prisan desfundau sticlele si încercau sa-l îmbete pe Bratasanu. Am umblat si pe alte strazi. si convingându-se de aceasta . Cântam zâmbind. îi turnau pahar dupa pahar îi spuneau: . pe lânga bani. Toti eram de acord ca nici un cor nu-i ca al nostru. Cozonacul se sfârsise de mult. Tinta tuturor era Robert. catre mine. mama asezase totul mai înainte. si de vin. Si am repurtat izbânda cu Lopa-tarii. . pâna la fund paharutul. Nici unul n putut goli.Totdeauna. Ceea ce izbutea întotdeauna sa ne entuziasmeze. unde ni s-a servit ceaiul. si am plecat culegând toate merele si portocalele ce mai ramasesera pe masa. noaptea vine.care nu cinaseram .Si n-avem tenori. vazând ca nu mai întâlnim decât prea putine case cu ferestrele luminate. Am pornit. încât ajunsese ispitii si baietii nu s-au putut opri sa nu-l îmbete. Fanica. Cei care ne-au ascultat se aratau multumiti si rontaiau fursecuri în fata noastra. în tot timpul am socotit ca e de datoria noastra sa facem spirite. Dupa aceea ne-au mai întrebat daca nu mai stim nimic. La douasprezece. entuziasmase pe altii.Cu sanatate. precum si alti câtiva. si cinci sticle cu vin. de la care capataram. de aceea. însa. dar râdea în guler si nu putea sa se stapâneasca. sefule.am fost fericiti. sa bem vinul ca si-acuma! Unii spuneau: " Câte un pic!" Iar altii raspundeau. Bra sanu vorbea atât de mult si schita atâtea gesturi. pe la rascruci.Ragusim altminteri. însa. dar l-am baut pe drum. In mansarda mea. noi am luat ghiulelele de otel de la usa si le-am purtat în brate o strada întreaga. "Seful" îl golea triumfator. totdeauna. cu fetele iluminate. Am cântat. a fost crutat. unde ne astepta masa întinsa si sticlele cu vin. Mai înainte. Noi am cântat cât am putut mai frumos. si de atmosfera.vecina si fumau.Pic/ Pier. Iar baietii au fost multumiti si de curcan. Auzeam câteodata. pentru ca era prea dulce. Vin ne-a mai dat si Robert.Am înghetat.. Vocabularul lui Poprisan revoltase pe unii. . La Radu ne-am lasat paltoanele în vestiar si ne-am îngramadit în sufragerie. Noi neam furisat repede în strada. Nu se mai temea nim de amenda. Brai sanu venise cu o sticluta de lichior fabricat de el si cu o punga plina paharute. glasuri barbatesti si ne opream sa-i ascultam. Au fost zadarnice toate amenintarile lui Fanica.ne-au dat patruzeci de lei.

.. . sa întrebe daca a placut lichiorul si. . Numai la pileala Vindec orice boala!.Daca stii.Hai ca se-ncalzeste. . a vestit: . sefule.Ce-esti copil? . Baietii l-au înconjurat: .Dar cine te vede.Nu mai pot sa beau. a strâns câte mâini i-a fost cu putinta si s-a îndreptat împleticindu-se catre usa. ma. Apoi.Daca ma iubesti.Fetite. .As! Trei pahare. . Unul interveni mustrând: .. dar a ramas nestramutat în hotarârea lui de a se întoarce acasa. în pace.Lasa-l.Nu mai beau.Fii serios.Nu mi-e frica.Lasati. . articula: . ba? . sefule. . ca se rusineaza!. ca îi e frica.Nu ma rusinez. .Atunci bea-l si p-asta. deodata.Ti-e frica sa nu te-mbeti? . ma. .Unde pleci..Lasa.Si de ce vrei sa pleci? . ma? îi apropiau paharul de gura.Mergem.. .Toarna un pahar cu rom în sticla. schimbati vinul. Dar lucrurile s-au sfârsit altfel. de ce nu mergi? ... Apoi.Pentru ca asa vreau eu. Bratasanu protesta: .Ascultati-ma pe mine. c-o întâlnesti mâine.Am eu un secret.. Se facea mai rosu.Asa vreau.. ma. ba. Apuca paharul si-| sorbea dintro înghititura.. -Tt! .. Bratasanu s-a smuls din lantul Poprisan-Baba si s-ajurat ca nu mai îsi atinge toata noaptea nici buzele de vin.. .Azi e noapte sfânta.Nu mai beau. ..Eu plec.Am baut destul. . ca mergem la Coana Roza. Ceilalti din odaia vecina se interesau "cum merge". Atunci baietii i-au cântat: Numai la betie Uit de saracie. Bratasanu a multumit. pentru ca stiu si eu. a început sa-si strânga paharutele. .. 72 . Unii asigurau ca într-un sfert de ceas va fi "turta". ba! Dar Bratasanu si-a împachetat paharutele.. .Dar de ce vrei? ... .Mi se pare ca ti-e frica. . la sfârsit. cu totii la Coana Roza. .Nu fi copil. .Nu mai pot. ..Stai. seful se hotara. Dadeau sfaturi.

Curând. aceasta se socoteste un lucru obligatoriu. Si banuieli rusinoase coplesesc pe acela ce încearca sa se furiseze. Adolescenta noastra îsi tesuse. ci pentru ca sâmbata e ziua trupului. si femeile gândurilor noastre nu ni s-au coborât în cale. care sa ne robeasca sufletele si sa se furiseze. era patru si jumatate. SÂMBATA Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sâmbata ca pe o zi rara. Noi am mai ramas înca multa vreme. Casele cu felinare rosii sunt gimnazii unde se descopera si se educa fortele masculine. Am mâncat totul si am golit aproape toate sticlele cu vin. Am iesit cu totii în strada si am umblat o bucata de drum fara sa ne despartim. pe care noi toti le pastram ascunse în suflet si le chemam atunci când suntem tristi.asa cum se gaseste scris prin carti . poate. pentru ca era ziua lui. altul. unul altuia. noaptea. si de timp. si de bani . 73 . Gândindu-ne si dezbatând mult. Nu ni s-au apropiat. cautând sa para netulburat. din pricina fumului. La vârsta noastra.nu ne încumetam sa "cucerim" femei. Nu mi-l pierde (bis). De altfel. Cu saua verde (bis). Sunt si aici examene. Pai. nici femei isterice. Au ramas naluciri tulburi. Doamne. tini-mi-l. Nu ne-au sarutat lung. Poate am visat si noi . Sâmbata noaptea. pe calul balan. a trebuit sa deschidem ferestruicile. Noi ne cumparam cu bani putini sfertul de ceas datorit dragostei. despartindu-ne definitiv. Ne-am urat. Poate si noi am fi dorit sa strângem în brate trupuri si sa muscam buze. cu pleoapele apropiate.I-au dat drumul! Bratasanu a pornit singur prin zapada. cu rasuflarea sugrumata. când suntem singuri. ne-am convins ca nu mai putem trece si pe la coana Roza. însa. cu buzele strivite de buzele noastre. noi ne îndreptam catre casele cu felinare rosii. în iatac. unde nu gasim nici dragoste. alte chipuri decât cele pe care le zarim dupa miezul noptii. a femeilor isterice. ca sa ne mângâie. "Sarbatori fericite" si ne-am fagaduit sa ne întâlnim a treia zi de Craciun la Fanica. rascolindu-ne sângele. rânjind. pentru ca era prea târziu. Nu ne-au privit în ochi. eu am mers pâna acasa cu Dinu si am fredonat amândoi: Pe calul balan. Adevarul este. Nu pentru ca e urmata de duminica. Când ne-am hotarât sa plecam. SFÂRSITUL PARTII a II-a PARTEA A III-A I. tini-mi-l. întovarasite de aceleasi emotii ce strâng sufletele si întuneca vederea. Robert ar spune a dragostei. lucrul acesta se petrece foarte rar. Dupa aceea. însa. Iar Poprisan. foarte veseli. Nu ne-au soptit cuvinte din carti si din vise. Doamne. Noi . Dar au trecut ani dupa ani. fierbinti si rautacioase. Ceea ce poate fi socotit un lucru trist.lipsiti si de fascinatie personala.femei cu ochi negri si priviri de jaratec. Si sunt tot atât de necesare.

Ceilalti se aratau. si a bancnotelor pe care trebuia sa le las pe masa. înecate în râsul spart de fecioara beata. nici dintr-alta.In locul lor. Pentru noi se rosteau cuvinte afrodiziace. Odaie în care ramâi o clipa singur si privesti cadre de prost gust si lampa învaluita în foita rosie. Am intrat în curte. desi tremuram. De aceea. în fata ferestrei se adunasera barbati ce priveau. 74 . eu eram. cu ceilalti. afectând gesturi de felina. am rostit un nume strain. Eu nu stiu nimic de ceilalti. nici sa-mi culeg gloria însotita de o strângere de mâna. M-au îndemnat sa fiu vesel. sa-mi rup vestmintele ce pastrau mireasma de carne ieftina si sa uit cuvintele pe care le-am rostit. si ochi stinsi. Ne-am deprins cu greu. Ne-am apropiat de ferestre. noi ne-am deprins sa mângâiem prudenti trupuri istovite Si sa sarutam umeri cu miros de pudra ieftina si apa de colonie. A trebuit sa fac si eu acest pas. însa. Mi-am ales trupul. De acum nu mai eram copil. fara sa se oboseasca sa ma cerceteze. Noua ne zâmbeau buze ce se cum. Afara. "Fata" s-a întors. careia trebuia sa-i vorbesc. Voiam sa alerg. Pentru noi. Ceea ce m-a descurajat. Apoi m-am grabit sa ajung în fata oglinzii. apoi si-a ridicat rochia si i-a înghesuit sub ciorap. nici dintr-o parte. Mi s-au comunicat toate farmecele pe care "fata" le daruieste în schimbul celor doua bancnote. M-au laudat si mi-au prezis mari ispravi în viata.. "dupa". si camasi stravezii vadeau forme moi. cu teama. Restul s-a petrecutfara emotii. respectând tariful cartierului. Si l-am facut silindu-ma sa par linistit si demn. sleite. Tremuram nu de teama revelatiei trupului. care trebuie sa ramâna numai al meu.. ea nu s-a aratat miscata de delicatetea mea. tulburat si îngrijorat. Plateam eu. sarbatoritul. iluminati sau crunti. batând în geam si zâmbind. M-a întrebat cum ma cheama. La rându-mi. cercând sa zâmbim. si sa-mi sfaram pumnii. I-am facut semn. Am privit si eu. Eu ma cunosc: nu sunt "dragut". A încuiat usa si s-a apropiat de mine. însa. multumiti de curajul meu. Eu îmi amintesc de noaptea mea. si patul. cu sfaturi si glume. banii pe masa. Mie nu-mi place sa se intereseze necunoscutii de numele meu. Aceasta era dragostea? Trupul? Femeia? Eram ispitit sa scuip si sa plâng. Am râs. O rochie dureros de scurta. A zâmbit si ea. cunoscatori ai casei si ai "fetelor". De altfel. pulpele se dezgoleau. ciudat. De trupul care s-a daruit mie.: parau în pretul trupului. Inlauntrul sufletului. Am întâlnit trupuri vestede si obraji ofiliti. Eram scârbit si umilit. De dragostea mea. si guri înrosite murdar. ci de cea a femeii straine. Dar am înteles ca "fata" minte. Obraji tineri. Nu mi-e rusine de aceasta. M-au însotit pâna la usa. fara mâneci. întelesesem si eu aceasta. o data cu ceilalti trei. Dar "fata" mi-a spus ca sunt "dragut". Nu vreau sa popularizez pe strada. A zâmbit tot timpul. Asteptam nerabdator sa-mi vad tovarasa descuind usa si urându-mi "noapte buna". Apoi am intrat într-o berarie si am cerut de baut. Si nici nu vreau sa stiu în caietul acesta. Ceilalti m-au felicitat de alegere. curajosi. Ne îmbiau carnuri despicate obscen. I-a numarat. si îmbratisarile din pat.. Am lasat. eu m-am trudit sa cred. Prietenii mei au glumit tot timpul asupra "fetii" si melancoliei mele. Am pasit la început cu teama în curtile pietruite. "Fata" mia zâmbit. Nu voiam sa-i întâlnesc ochii. zgomotosi. Poate acela a fost singurul ceas când nu m-am gândit cu dispret la sinucidere. lovind gardurile. m-am desteptat. Glas soptit.

daca avem timp. La ce bun? Ne-ar antrena într-o lume noua. Si poate ar trebui sa le luminez dedesubturile. nici impulsul sentimental. De ce sa ne ascundem? Dragostea noastra e sincer fiziologica. Am râs. Noi cercetam întotdeauna trupurile trecatoarelor dintr-un punct de vedere strict obscen si financiar. Nu ne îngaduim nici perversiati senzuale. Pentru ca întotdeauna ma contrazice. Acestea se petrec în carti sau cu feciorii de boieri. nici Robert. Si ne alegem distractiile dupa timpul liber si dupa banii pe care îi avem. Faptul poate supara pe moralisti. saraci si cerebrali. ca o datorie careia trebuie sa i te supui. Si cu atât mai putin sentimentale. iar nu împrumutate. Dar ele sunt ale noastre. Cu Marcu discut patimas si entuziasmat.M-am întors singur acasa. îsi potrivesc simetric formele si se învârtesc. curioase. Discutam îndelung. noi nu ne putem satisface nici senzualitatea. Faptul se îndeplineste corect. Iubesc si sufera. Dar mie mi se par firesti. dupa miezul noptii. cei lipsiti de "cuceriri". Si m-am bucurat. Trupurile se apropie. alegând. ne închegam. Nici sentimentalism. straturi în suflet si asteapta. Adica. Cu atât mai bine. Dar aceasta nu dureaza mult timp. Noi. Nici Dinu. în curti tainuite. înfiorând. Frecventarea periodica a caselor cu felinare rosii ne dezvolta însusirile noastre de viitori cetateni constienti si selecti. Deci. ne supunem fara parere de rau. Cântarim din ochi fiecare madular si îl pretuim în bancnote albastre. Ceea ce se reduce tot la fiziologie. Toate câte se spun sunt minciuni necesare pe care le accepta întreaga clasa si pe care nu le crede nimeni. stiu sigur ca nici unul nu a realizat vreo "cucerire". La petreceri se danseaza. si aceasta mi-e deajuns. târziu. Aceasta însemna ca încrederea îmi crescuse. Au trecut apoi luni dupa luni. Noi. La un colt. alte pareri asupra femeilor. Din pricini felurite. care am cercetat amanuntit pe toti prietenii si colegii pentru "roman". Ne încredintam cât am fi hotarâti sa platim fiecare în schimbul posesiunii imediate. ritmic. Dar exista. fara glas. fara sa stim. Nu cautam nici voluptati îngaduite de tarif. Urmeaza încordari si dintr-o parte si din cealalta. sau ne cumparam caramele si ratacim prin Cismigiu. Acestea se astern straturi. Sâmbata ma întâlnesc din vreme cu Marcu. Ne sunt impuse chiar de viata. Noi toti. si sâmbata a ajuns tot mai putin emotionanta. înca un pas catre adevarata cunoastere a realitatii. Sau se pervertesc. Sau mergem la cinematograf. Ceea ce nu poate fi decât un lucru îmbucurator. la anumite ceasuri din noapte. Si pasim. framântam trupul ales numai întrucât finalul ne odihneste nervii si ne limpezeste creierul. m-am surprins pasind mândru. 75 . Se socotesc natângi daca nu obtin sarutari si îmbratisari prelungite. discutând. Poate sunt departate de adevar. încep sa calce alaturi de dragoste. numai fiziologie comercializata. Poate ar trebui sa scriu lucrurile acestea cu mai multa caldura. Dar în suflet purtam aceeasi deznadejde ca în fata fetei cu bani ascunsi sub ciorap. Sau deviaza. pe care nu o putem si nu vrem s-o cunoastem. Eu. care stapânim un trup în schimbul a doua mici bancnote albastre. Câtiva dintre colegii mei se îndragostesc în vacante. fiziologie. nici senzualitate. Dansurile nu sunt artistice. în forme neasteptate.

si sânge tulburat. 76 . Se ghicesc oase înfierbântate de munca si muschi sleiti. Trupuri tinere sau vestede. Am mângâiat cu gândul carnea tovarasei ispititoare. sau stiintele favorite. Dar pe toate le privim în lumina inteligentei. moi. eu. De ce sa ascund? Am privit adesea. cele cu noroc se înapoiaza. eu. El îmi comenteaza texte anarhiste. Si amintirea felinarelor rosii nu ne înfioara. Dar asteptarea nu dureaza prea mult. Pentru fiecare gest nadajduiesc într-un nou client. framântându-ne creierele. Creierul. El e sceptic. Aceasta le însufleteste. în miez de noapte. Si parasim curtile cu felinare rosii. Ajungem târziu în fata caselor unde stim mai dinainte ce chipuri vom întâlni si ce cuvinte vom auzi. Pentru ca nu ne întelegem. Ci pasim în noapte. fetele asteapta. fetele se ridica repede si ne ajung. dezgolind pulpele pâna sus. lacom. discutând. Dar sunt zile când strazile se lumineaza cu soare mult si trupurile noastre poftesc alte trupuri. Numai creierele. Continuam discutia începuta cu un ceas mai înainte si rupta în zeci de fire sau ne trudim sa gasim explicatii si concluzii asupra noilor cazuri. ochi masculini au cântarit si au hotarât. Nu suntem nici pedanti si nici nu afectam un intelectualism exagerat. torent nestapânit. ceasul menit preludiilor si realizarilor erotice. Bratele se împletesc. în curte. Discutam ultima carte citita sau articolul lui Cocea din Facla. aprinse. cel putin la început. Am sorbit mireasma feminina cu ochi înghetati. Amândoi. în odai cu perdele groase. Ne îmbie. îl cernem si îl valorificam. suntem autentic sentimentali. Amândoi întelegem aceasta. Nu din dorinta de a selectiona materialul. si simtim cum sânge proaspat pulseaza în vine.cunoscând rana . Ci din curiozitatea de a le privi cât mai mult. Prin fereastra. le mângâie cu priviri blânde. începe. Umerii poarta urmele mâinilor care i-au poftit. La rastimpuri. Cinic. pe spetezele scaunelor sau atârna. dârji. în noapte. Cu capetele în lumina apropiata a lampii. solduri si sâni tainuiti. eu. ne întrebam despre femei. în tramvai sau la biblioteca. în adâncurile sufletelor noastre. Când ne hotarâm. Vestminte de iatac. dogmatic. cu miscari potolite. scurte. si ne îndreptam pe aceleasi strazi. ne daruieste mecanic raspunsuri. cu umerii obrajilor dogorâti. El calm si afectând o rece indiferenta. Intram. la încheietura soldurilor. Si nu tânguim soarta trupurilor în vestminte stravezii. victima metafizicei. Comentam faptele inedite. obisnuit sa se întrebe. Sânii. zvelte sau trunchiate. Ne soptim observatii pretioase. zâmbind. Celelalte îsi cauta tovarasi în grupul de afara. îsi vadesc si cele din urma farmece ramase ascunse. El e materialist. Soldurile fara rod împietresc.ne straduim sa o ascundem. care pregateste cafele. Am cutreierat prin locuri ascunse. Ne controlam impresiile. în încaperea cu scaune multe si cu icoana. despre trupuri. Carnea framântata se odihneste. rotunzi si mari. alaturi de trup. asteptând semnul celui indicat. Tot ceea ce ne înconjoara nu e decât materialul infor pe care noi îl culegem. îsi coboara formele. stravezii. Si nu lacramam pentru nedreptatea lumii. Dar locurile si oamenii sunt prea ispititori. iar eu îl initiez în orientalism. îngreunate. Discutam cu aceeasi patima. care se cer justificate. Privim si cercetam vizitatorii. Iar de acolo ne înapoiem satisfacuti. Pasim alaturi. zâmbitoare. cu care ne mândrim amândoi. neînsufletite. Asteptam întotdeauna pâna ce ne hotarâm sa ne alegem "fetele". suntem nedespartiti. zâmbind. fetele cerceteaza grupul. Si tintesc cu ochii grupul. despre dragoste. Femeia batrâna din colt. îsi întind picioarele. Câteodata.Si aceasta îmi place. Si .

si ochi mari. Voi raspândi în juru-mi efluvii ce topesc îndoielile. si buzele se strivesc livid. Pentru ca dispretul trupurilor îmi îndurereaza sufletul. si musca feciorii. si vor rasufla ca o împletitura de serpi sugru-j mati. ca pe o bautura scumpa si rara. pentru trupurile de farmec ce-mi rasar la colturi însorite de strazi? Eu ma ascund si mai mult în vestminte cenusii si as vrea sa fiu un fir de praf. spumoasa revarsare de vreri. fierbinti. truda ]linistitoare. Ci sex pur. se înfioara asteptarea. Nimeni nu banuieste câta pofta. Trupurile cauta obraji rozalbi si buze groase. Desfatarea mea va fi desfatarea masculului întarâtat. Trupuri zvelte în vestminte ce nu dispretuiesc. mângâierile care au multumit si înseninat. dezgustate. tovarase cu uimire în ochi.. gândurile acestea ma mângâie. Cu ochii. Micsorati în pleoape vestede. Voi vorbi. rosii. Si ce trup mi se va împotrivi? Ce pumni vor pastra înca vestmintele pe sâni. Gesturile melej vor trada pofta necurmata. mi-e teama. în mânie. copilaria.. înflorite în zâmbet si în pacat. în car4 ne? Ce pulpe se vor strânge? Ce ochi ma vor privi. banuitor. nici buze rosii si nu le voi putea darui. viril. rasar trupuri cu farmece. La colturi. curajosi? Buzele VCM musca. Trupuri hranite cu seva fierbinte. Vedenii ma ispitesc sa zâmbesc. deasupra cearcanelor de nesomn. Sunt urât. ochii mei nu sunt luati în sea-ma. Sunt urât si întunecat. ritm vivace. ca un sex ce se desfata si stapâneste. si oasele se sfarama.tulburatoare. cu perverse si dracesti rafinamente. . si brate care stiu mângâia. si vor simti caldura cuvintelor mele si jar din faptura mea le va biciui carnea.sau înalte. Virilitate dezrobita de povara lubrica. palpita nerabdarea. piept otelit va coplesi sânii albi. Dar acum. Si izbânda mea va parasi alaturi. le mângâi si le fur. senine. Cândva. Eu n-am nici ochi frumosi. pe fiecare. Dar. Dar trupul meu va fi stânca. si muschii se vor încorda. ce contorsioneaza suvoaiele de sânge. se înfierbânta dorinta. câta cruzime si câta ura se ascund într-însii. înca. Trupuri I în care se tortureaza simturile. îmi pregatesc razbunarea împotriva trupurilor care acum ma dispretuiesc. Trec pe strada grabit. bratele vor despica trupul în miscari. furisati sub lentile ce deformeaza si dezgusta.Când ma furisez încruntat pe strazi. se în potriveste groaza. Nimeni nu mi-a întâlnit vreodata privirile ce tâlharesc carnea si dezgolesc trupuri. ma vor cauta.. Mi-e teama sa nu atrag atentia înainte de vreme. Peste multi ani. si nimeni sa nu ma ia în seama. Ce am eu din toate acestea. Si încrun-l tarea ma urâteste si mai mult.. cu lacrimi ipocrite de miopie. Trupuri ce tremura. când degetele mele se vor înfige. sfioase. mândre. ci numai adumbresc. Nu chip frumos si haine colorate. Trupurile îsi întorc privirile de pe chipul meu schilod. si madularele mele vor scrâsni. Trupuri ce nu ascund nimic. Si voi vorbi aproape de trupurile cu vestminte tulburatoare. Furia se potoleste. în desfatare. în vânt. privire dârza. Iar pleoapele se apropie si privirea se întuneca. cucerind. încruntat. Si 77 . Trupuri plapânde sau provocatoare mignone. Virilitate stralucind cu straluciri stelare. istovite. albastri sau negri. voi pasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita în ochi. ipocrite . Vedenia biruintei mele asupra celorlalti. Sau trupuri ce vadesc purificarile nocturne. în curând. Am poftit crunt pulpe si umeri albi. si mângâierile se vor îndeplini rafinat si bru-l tal. Trupu-mi va fi stropit de sânge. Voi vorbi. nu va mai fi astfel. Ma vor chema atunci si ma vor! iubi. As fi muscat buze rasfrânte pervers si as fi sorbit sângele prelins.

a ajuns sus. L-am urât si l-am iubit o dupa-amiaza întreaga. negri. e miop. Si prin aceasta s-a înaltat. atunci. Nu vreau sa port pe umerii mei durerile altor umeri. N-am ajuns. sa nu ma banuiasca nimeni. EU SI LUMEA Am citit astazi Omul sfârsit al lui Giovanni Papini. Dumnezeul meu a revarsat asupra-mi jaratecul si gheata glumei perverse. Iar eu trebuie sa ma schimb. Acela eram eu. ca sa nu mi se spuna ca am imitat pe Giovanni Papini. Si l-am iubit. si fericiti. acolo unde Eu trebuia sa ajung. biciuita de neputinta. II. a ajuns mare. Si am lacramat. si îmi aplec tot mai mult ochii în caldarâm. tulburat de vedenii. si le stapânesc. Nu vreau sa fiu Giovanni Papini. prin desis. mari. Pumnii se strâng. înainte de apusul soarelui. pe care nu l-a auzit nimeni si nu l-a banuit nimeni. Obrajii uscati se întuneca. Sa nu ma vada nimeni. Urc înca. si nu l-a mângâiat nimeni. Aceasta va fi tinta vietii mele: sa ma deosebesc de Papini. am murit. aceasta nu ma înspaimânta. Eu voi fi frumos. pentru ca el cuvântase lumii ceea ce voiam sa cuvânt eu. Vedeniile ma întovarasesc. Alte priviri se vor scurge prin ochii mei tulburi si alta viata va izbucni în adâncurile sufletului meu. PAPINI. Sa nu seman cu el. consumata în plâns. El mi-a furat comoara sufletului meu. Adolescenta chinuita de miopie si de obsesii cerebrale. Pasesc în umbra castanilor. a siluit. si le cântaresc farmecele. Eu am vietuit viata lui Papini. Nu vreau sa mai fiu eu însumi. Am sa-mi palmuiesc obrajii uscati pâna ce voi simti dureros sângele împungându-si pielea. Nu vreau sa fiu altul. voi vraji femei. De acum. Copilarie înveninata de furie ascunsa. alta lumina îmi va lumina chipul meu schilod. La rastimpuri. e spaima. Si atunci. Trebuie. voi avea patrunzatori si limpezi ochi. nevazuti. si mi-am lovit trupul. a creat Papini. De-acum. daca ai lui sunt. si m-am bucurat de salbatica bucurie citind Omul sfârsit. Dusmanul meu de moarte e Papini. Daca Papini si-a secatuit comorile ce-i licareau ascunse în suflet -comori ce licaresc si în sufletul meu —. cu gândul. Romanul meu nu se va mai închega niciodata în pagini si capitole. Astazi. ca sa ma întarâte. de invidie pe cei cu chip frumos. Le pastrez în mine. El a vestejit. sunt si eu sfârsit. Am sa-mi sfarm lentilele si am sa-mi largesc ochii mari. a consumat. Si ochi verzi. Si pasesc tot mai hotarât. Ochi negri. Nu puteam fi sfârsit. Binecuvântata moleseala mi se strecoara. Sângele se umfla în grumaji. Dar nu eram sfârsit. daca ai lui Papini sunt verzi. Nu vreau sa sufar suferinte straine. Papini e urât. mari. pentru ca mi-a scris viata. a prostituat valorile pe care eram menit sa le risipesc în lume. roasa de nebunesti ambitii. Zâmbete în suflet. de ura pe cei bogati si puternici. Dar ma trezesc repede. Apoi. Si am strigat în singuratate. El si-a sfârtecat si si-a vadit putreziciunile sufletului. Ochii sclipesc. în carne. Si nu vreau sa-mi îndrept pasii pe drumuri batute de altul.le dezgolesc de pe acum. Ochi limpezi. L-am urât. Am 78 . a calcat în picioare. sa nu fiu el. nu mai astept sâmbata. Nu vreau sa fiu Giovanni Papini. Am sa-mi fauresc un suflet nou si am sami poruncesc drumuri noi. tot ce puteam crea. la adapost de lumini. ma închipui ajuns pe culmi si ma odihnesc. ramân iarasi singur pe strada. Tot ce puteam face.

Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si în alta matca. Trapul meu va fi vesnic încordat. înlauntrul sufletului meu. Orice îndoiala ce-mi mustea în suflet s-a risipit. îmi par toti neputinciosi. Papini mi-a aratat geana cu rosietice sticliri si m-a împins pe drumul cel mai nevoios. am savârsit acele fapte care ma apropie de Papini. natângii cu ochi frumosi si cu fruntile înguste. imbecilii si infirmii creierului. Voi tine întotdeauna fruntea rasturnata si îmi voi scuipa râsul si veninul deasupra multimilor. Au cazut în ape întunecate. Lumina neasteptata s-a coborât în adâncurile sufletului meu. si eu le privesc de sus. la picioarele stapânului meu: Papini. a Lumii si a Demiurgului. Simt în mine pulsând atât de salbatic viata. S-au coborât. Si adevarata lupta. Dar nu mi-e teama. fapturile ce compromit sexul. nici naluciri stupide. Si ma vor învinui ca am maimutarit pe Papini. sângerat. meschini. gata sa se zvârle mai sus. o rasfrângere balcanica si îndobitocita a florentinului. Am fost masca cu chip de lut. de razbunarile mele? S-au coborât. Lupta împotriva lui Papini. EU! De-abia acum îmi înteleg dorintele si stradania necurmata. Preturi pe care eu le întrezaream. Caci am de unde risipi belsugul. Viata mi-a stors alte preturi.fost. toti acei tineri vrednici de a primi în fata pumnul meu si al celor alesi. în chipul fiecarui trecator nu întâlnesc oglindita decât o comica miniatura a fapturii mele. dar asupra carora nu cutezam sa-mi înalt bratul. De acum nu mai îmi e teama de ceilalti. De acum va începe adevarata viata. Si voi pastra în suflet necontenit aceeasi turgescenta masculina. As vrea 79 .. Papini m-a ajutat sa fiu eu însumi. Ca nu sunt decât un epigon. de durerile. Am muschi grei si oase tari. si alcatuind indici. o umbra. Puteri neasteptate ma covârsesc. sfarâmata. Nu mi-e teama ca voi seca într-o dimineata si voi cersi de la altii. Si lupta împotriva mea: cea mai crâncena lupta. Papini mi-a fost cel mai neîndurat dusman si cel mai darnic prieten. si durerea mea. departe de sufletul meu. si spenna gândurilor mele va rodi brazde nesfârsite. asteptând porunca sa se reverse în lume. acum. Nu mai ma vor înspaimânta de acum asfintiturile de toamna. Papini m-a învatat sa pasesc cu pasi grei în fata Lumii si sa strig: iata. si sânge mult. cu vointa mea. în pumnul Demiurgului.. si în sufletul meu nu se mai pot strecura de acum laturile adolescentei. suvoaie fara numar spumega. Cei multi si cei prosti. tot mai sus. M-am chinuit si m-am desfatat citindu-l. In curând. încât ma înspaimânt privindu-mi semenii. o zdreanta. As vrea sa Stiu arunci cine îndrazneste sa ma înfrunte. Si îmi bat joc de mine însumi. Dar aceasta nu se va întâmpla. searbezi. zvârlita în lume douazeci de ani dupa original. în curând va sosi ziua cu rasarit de sânge. Voi lumina alte întunericuri si voi urca. Am fost creat ca sa ma târasc ca un vierme pe urmele stapânului meu: Papini. de bucuriile mele. Ceea ce fremata pâna acum sfios în mine se framânta urias si asurzitor. fierbinte. rosu. Ca eu. toate darurile ceresti care se ascund în trupul cuvântului de farmec si de groaza. alte trepte. Imi bat joc de soarta mea. netemator de jarul ochilor si gândurilor mele. Am fost creat ca sa-mi plâng viata. Voi rodi pretutindeni roade noi. care de-acum nu-mi vor folosi la nimic? Ce-mi pasa de anii pe care i-am pierdut ca sa ma pregatesc pentru fapte pe care niciodata nu le voi îndeplini? Ce-mi pasa de nazuintele mele. nu vor întelege niciodata durerea tragica a vietii mele. EU! De-abia acum înteleg toata pretuirea. o data cu soarele. Imi bat joc de vointa lasa a Creatorului. M-am aflat pe mine însumi. tot aurul. voi fi altul. acesta sunt Eu. Ce-mi pasa de ochii pe care i-am istovit citind carti si înnegrind caietul. si zâmbesc. Cine cuteaza sa se apropie.

si m-au miscat. care se coborau în biblioteca. El ma plictiseste. Si n-am gasit nici un suflet prieten. împreuna. Dar aceasta nu trebuie sa ma îndurereze. As vrea sa-mi vad tovarasii si dusmanii. Si as vrea sa aud ca ma învinu ieste cineva de plagiat. pe înserat. El ma crede pedant. Si eram acolo singur sau cu Marcu. As vrea sa cunosc pe acela care se va îndoi de carnea si de duhul meu Ma va afla.. M-au lasat sa pasesc înainte. dar parca am murit multi. Si am ramas tot mai singur. De ce sa scriu? Romanul adolescentului miop mi se pare inutil.pâna aici. cineva dintre noi doi va zâmbi. si a cazut. Am râs de multe ori cu Dinu amintindu-mi de el si de planurile mele. la urma. înteleg cât de mult ne-am schimbat noi si cât de mult sufletele noastre. Ce scriu? Ce a fost esential pentru mine în timp de un an? Au trecut fapte dupa fapte. sub teascul cartilor mele din mansarda. menite sa ai ga atentia... Ma întreaba.. Si ca romanul meu e copiat dupa Un om sfârsit. adolescent miop. cu Bricterian. aproape zi de zi.. sa stinga rani vechi. Poate. UN AN A trecut un an. la biblioteca. Si ma simt atât de încurcat în fata caietului acesta. S-a înscris la conservator. sa-mi ravaseasca sertarele. coplesiti. .atunci sa stiu ce melc din multime încearca sa-si târasca faptura-i lipicioasa catre soldurile mele. Nu e bine asa? Si nu am vrut chiar eu aceasta? Ma gândesc. si sa privesc în ochi miile de zdrente care alearga acum pe strazi. M-am racit cu totul de Robert. Si eu mam închis tot mai mult în mine.. El a dat clasa a VUI-a în particular. si apoi le-am uitat. Ma viziteaza tot mai rar. însa. aproape fara sa iau seama.. Si eu îl vorbesc de rau si îi ponegresc numele. Am citit mereu si am scris. prieten cu adevarat. Si n-a murit nici unul dintre noi. Eu am sa ramân mereu tot mai singur. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. Gloria de romancier precoce nu mai ma ispiteste: A trecut un an. întristând. Ceilalti au trecut si acum sunt la facultate. asa. toata.. Dar Robert n-a mai voit sa se înscrie iarasi la liceu. Am recitit tot ce am scris . singur. Ce departe mi se par unele lucruri si ce straine altele. Iar recitind viata mea de acum doi ani si de anul trecut. si vedeam perechi. si poarta vestminte stranii. Nu mi-e teama de nimeni. III. pizmas si certaret. Il voi întâmpina. pentru ca nu stie cum sa înceapa: .Ce mai citesti? Si eu îi arat cartea pe care o am în fata. Nu mai suntem nici colegi. si eu 80 . si eu n-am scris nimic în caietul acesta. Ceilalti s-au oprit în locuri pe care cugetul meu nu are sa le cerceteze. Si amândoi ne privim cu neîncredere. eu îl enervez. la primavara care a trecut fara sa ma raneasca. Chiar lui Giovanni Papini. Dupa-amiezi dulci si înserari linistite. Si când vine la mine. si vedeam studente.Un an. îl voi lasa sa-mi pipaie încheieturile gândurilor. Furtuneanu si Bricterian. nu avem ce sa ne spunem. Sa vina. cu cerul însângerat. Incet. As vrea sa-i vad cum I mura si cum îsi coboara trupurile în tarâna. Unii ma privesc cu neîncredere. Am trait cu totii. El spune prietenilor ca m-am îndobitocit cu eruditia. eu îl cred naiv. Si cum se framânt cu maruntaiele arse de veninul invidiei si al neputintei ciunge. încet. A trecut un an. Primavara pe care am petrecut-o.

Dar parca eu nu stiu ca aceasta nu e fericirea?. Dar parca eu nu stiu ca atunci ma mint si ca îmi musc buzele ca sa nu plâng? Si nu stiu ca zâmbesc întotdeauna silit si batjocoresc pe cei îndragostiti. deci. dar eu îmi spuneam ca nu sufar. Poate scriu acestea. si ma gândeam la limba greaca pe care va trebui s-o învat si care îmi va istovi ochii si anii cei mai frumosi. si nu aveam cui sa le destainuiesc. altul sunt fata de prieteni si altul fata de mine însumi. iluminate de aceeasi dorinta. nu gasesc decât în el.. monotone. dupa un an. cenusii. Marcu. Pastrez vii câteva zile din vacanta Pastilor si câteva saptamâni din vacanta mare. pierdeam constiinta oricarui lucru împrejmuitor. Si erau atâtea gânduri. Si a venit vara si dupa-amiezile erau tot mai calde si mai lungi. si în ziua aceea am fost cumplit de trist. care se preling pe ziduri. mult. Dimineata. Dar e atât de saracacios. Dar stiu ca nu va fi asa. De aceea. coplesit de apusuri reci si rosietice. Si mereu îmi spun ca sunt fericit. nimic. acum.. aproape toti prietenii mei au iubit.ma gândeam la facultate. si mereu doream alte carti. Când am vazut eu cea dintâi floare? Si când am zâmbit eu. Si asa s-a scurs primavara. Amintiri. si simteam atât în suflet. Iar zilele treceau una dupa alta. Iar în biblioteca nu mai eram eu. Si iata acum ca se sfârseste alta primavara. Si amândoi zâmbeam când trecea pe lânga noi vreo fata frumoasa si. am avut perfecta constiinta de mine însumi. Am încercat de multe ori sa aflu cine sunt. In fiecare noapte adormeam cu gândul la cartea pe care o lasasem pe masa. însa. legat în piele verde si pe care nu-l mai cerea nimeni. eu nu am astazi aproape nici o amintire dintr-un an întreg. Ceea ce m-a mângâiat. si îmi povesteste. Atunci poate sufeream mult. pe drum. In fiecare dimineata ma desteptam necajit ca pierdusem atâta vreme si cartea ramasese necitita. Dar cum as putea sti eu ce s-a petrecut într-un an? Fiecare dimineata mi-o petreceam asteptând orele de biblioteca. N-a scapat nimeni. si eu tot în biblioteca astept serile. nu stiu cum a venit primavara. De aceea. M-am schimbat. Eu ma bucur de aceasta si îmi spun ca e dovada de virilitate. Aceasta e pricina pentru care am scris atâtea pagini inutile. Am înteles ca trebuie sa duc o viata dubla.. pentru ca în inima mea clocoteste iubirea si se revarsa? Dar astazi sunt trist. Incolo. E foarte greu sa limpezesc aici nuantele pe care le-am aflat cu privire la eul din biblioteca si eul din restul zilei. în fata aceluiasi volum enorm. si studentele îmbracau rochii subtiri si albe. faceam pentru viitor. De ce sa-i ridic? Iar lânga mine. comentam. Dar n-am izbutit. Am închis cartea ca sa-mi citesc "romanul" si acum îmi pierd timpul sa-l continuu 81 . si tot ceea ce faceam. Iar eu îl ascult cu bucurie si ma gândesc apoi ca în curând voi fi si eu student si voi duce viata de student. Dinu s-a facut mai frumos. Timpul nu poate fi perceput decât de acesta din urma. Era cineva care citea.. pe care nu le pot distinge în timp. Citind. dar ca si eu as vrea sa încerc iubirea. si tot singur ma întorc spre casa. Cea mai mare parte din timp petrecând-o citind. ci ca aceasia e fericirea: singuratatea. Dupa un an. iar eu eram urât si citeam aceeasi carte fara sa-mi ridic ochii. Petrisor e acum la facultate si ma întâlneste câteodata. ceasurile de biblioteca îmi sunt ceasuri straine. însângerând bulevardele?. Numai eu. Nu stiu cum a trecut iarna. numai pentru ca trebuie sa scriu în caiet cât mai mult.. si ele erau dragalase si zâmbeau... Si mereu ma gândeam la viitor. urmarind cu ochii un fluture alb? Când m-am întristat..

Eu am vrut sa le uit. Dar eu nu o voi mai putea ascunde mult. O viata care creste si se tulbura. nici durerea strigatului cocorilor. E drept. suierând. Toate acestea sunt izbânzi pe care eu le-am însemnat zi cu zi si care acum s-au pierdut din minte. sfarâmând dintii. Si ma slavesc pe mine. Si fiecare ma învinuieste de monotonie si îmi spune soarec de biblioteca. nici biruinta mea. Roadele sunt ale mele si numai ale mele. la tâmple. imbecil. Dumnezeu. Ori. si se înfierbânta. cu ochii înclestati de tinta. IV. Si. Si ma desteptam în racoarea zorilor. Nimeni nu-mi banuieste viata. Sau adormeam frânt de oboseala. si eu sunt Dumnezeul sufletului meu. Dar e anul meu. sunt vrednice de eroii lui Ionel Teodoreanu. Unicul si atotputernicul stapân. Dar eu înteleg. as râde. nici lupta. care navaleste din adâncuri. va veni izbânda. si creste. în zori. si ameninta. dar care mi-a daruit doua sute de carti mai mult citite. De aceea. Iar fata se usuca. PRIETENII 82 . Ce sa fac cu amintirile? Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. când ma destept. triste. viata. în piept. si se ridica. anul meu e gol si sterp.le-am uitat. Pentru ca eu sunt singurul stapân al trupului. Am muncit. se ascunde altceva: pofta.îndurerat ca un adolescent. Dimineata. Cei care îmi spun ca voi ajunge om de stiinta se înseala. Si toate tânguirile acestea în urma unui an care a trecut. N-am cunoscut nici iubirea. Pentru ca. Iar în noaptea aceasta. O viata pe care cu greu o acopar si o ascund. Dar acestea sunt false. deci. iar pe frunte se adâncesc dungi. nici prietenia. rasuflând sforaitor. e anul vointei mele. Le îndepartez cu vointa sau le îndeparteaza viata din mine. Dar trebuie sa le rechem. Si eu ma cutremur de pofta mea si ma cutremur la gândul revarsarii sale în lume. luminându-mi-se minunea. Dar pe care o simt când sunt singur si care ma înfioara cu fiorul luptei si izbândei. Munca pe care o împlineam gemând. nici bucuriile trupului. oftând în somn. eu sunt mândru de minunea mea. Dar ei nu cunosc patima mea. Eu nu mi-am pierdut timpul. nici nostalgia crepusculelor campestre. sunt si eu câteodata obosit. si spumega. Munca continua. si l-am calit cu gândurile mele. Ceasurile triste sunt trecatoare. Sau . acesta e anul meu. strabatuta de fiorul vietii interioare. rabdatoare. nici melancolia toamnei. si zguduie temeliile fapturii mele. Si atunci sunt slab si scriu aici pagini duioase. Iar mâine voi fi puternic. cu fata încordata sau împietrita. Iar anul meu e sterp de inutile efervescente sentimentale si e gol de plicticoase si neputincioase pierderi de timp. Ma îmbracam tremurând si ma asezam la masa. si trupul se împotrivea. cu pleoapele vestede si grele. A trecut un an si mi-au ramas prea putine amintiri. Adevarul e ca astazi sunt trist si.daca le-am cunoscut . ceasurile mele triste sunt trecatoare. si voi lupta. Eu stiu ca. dulci. cu fruntea înfierbântata. Simt clocotind în vine. dedesubt. Ei n-au vazut în eruditia mea decât eruditia. si îmi cânt lauda. O viata pe care nici unul dintre tovarasii mei nu o simte. nici visurile ce izvorasc din privirea marii. înflacarata de sfântul entuziasm al cunoasterii. Pentru ca asa am vrut eu. nici zbuciumul. strigându-mi izbânda sau durerea. si ochii se învinetesc înfundându-se. Sunt umbre în viata mea puternica si fierbinte. Cu atât mai bine. altminteri. dupa lupta. pe care eu l-am dospit cu sângele meu si l-am însufletit cu viata mea. nici îndoielile. strângându-i. Noaptea adormeam regretând ceasurile pe care trebuia sa le petrec nemiscat. si ma frângeam în caldura patului. daca as reciti. statornica. ca întotdeauna.

Si.. Il întâlneam pâna acum în vacante. Invatase expresii unguresti si glume germane. Ajunsese cinic si vulgar. As fi vrut sa plânga. dintr-o data. . Pasii mei ma înstrainau de prieteni. definindu-se suficienti sau insuficienti pentru Universitate. de a ne marturisi legati prin aceeasi melancolie. fals. am început sa ne ascultam unul pe altul.. voit fals. crapate. în mansarda. sclipirile. uita sa observe si sa remarce caustic. ce teroriza localurile de noapte si-si silea prietenii sa goleasca sticle sub amenintari. povestea anecdote stupide. Se întâmpla ca un amurg sau un drum în noapte. Radu a ramas neclintit: nu mai voia sa învete la nici un liceu. la Brasov. primavara. In loc de comisia amabila. prietenul în ziua înmormântarii abia coborând din tren. aici. cu dinti lati si buze mari. Bea tuica dimineata.. prost si puternic. grea. tacere. atât de îmbatrânite si de triste. Dar prietenul se dezradacinase. Parea plictisit si obosit. fugind din dormitor dupa miezul noptii. Strâng atunci bratul prietenului si ascund taina în mine. se surmeneaza. pastrând fiecare taine niciodata dezvaluite. unde însemn tipurile surprinse fara continuitate. venind de la cârciuma la liceu. sa-l mângâi. Nu se astepta nimeni la un asemenea raspuns. pentru ca îsi stia sigura repetentia. rasarit din murmurare. Se întovarasise cu un fecior de mosier.. îsi pierdea bunul-simt. Acum. cu scene. . un suspin. toti cei din timpurile bune ale adolescentei noastre. grea. si care acum ni se par atât de vechi. Si zâmbesc de câte ori înteleg cât de strain pare prietenul meu celorlalti si cât de nebun în fapta lui. dar am simtit toti nevoia de a vorbi de ele.E cinic. Poate ma îndurera gândul acesta. sa plâng cu el. cu care am copilarit si care ne cunosc.Eram sigur ca moare. doar. dar voiam sa ramân singur. Mai aveam numai o luna pâna la examene. aleasa din profesorii liceului. Acum. Nimeni nu stie ce se va petrece precis la bacalaureat. deodata. stinghera si stranie. Fuma. murdar de sânge.. deodata. miop. sa lumineze dintro data ascunzisurile sufletului pentru cei care stiu sa vada. fara sa-l privim. vom întâlni comisii severe. A fagaduit ca se va apuca de carte când îl va trage inima. Ne-am adunat. Ne povestea senin cum l-a întâmpinat tatal. Ne-am vazut. Nu ne-am lasat complesiti de amintiri. Am zâmbit.. putin stânjenit. I-am surprins atunci priviri amare si resemnate. Eu ma gândeam cât de inutil e Jurnalul acesta.Am fost atât de singur în ultimele luni. Si ma întristam aflând cât de putin ne cunoastem. N-a tradat o lacrima. Se îndobitocea din vacanta în vacanta. Ne-a înspaimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. fugise. gluma lui a rupt tacerea. nu poate sa învete. Prietenii toti se tradau tulburati.. Intelegeam cum rosturile noastre ne rup si ne leaga de alte vieti. Noi ne aratam revoltati. acum. Am vorbit despre lucruri de-abia încheiate. .. 83 . In mansarda s-a facut. baietii sunt înspaimântati. Radu îsi fuma tigara. si pasii lor ma departau. Noi râdeam ca sa-i facem placere. cu amenintari. rau. Acolo. Dupa glumele lui Radu. sau o bucurie mare. Si iata ca astazi ne-am întâlnit iarasi. beat. încât ma socoteam aproape fara prieteni. o fata noua cu un suflet nou. cu rugaminti. Nu putea adormi si nu putea mânca fara tuica. fuma cincizeci de tigari pe zi. mai dureroase decât o noapte de lacrimi. planuind. care ne vor cântari în trei minute. ca sa ne bucuram de venirea lui Radu. Si. Cei care învatau înainte. A fugit din internatul liceului din Brasov.Pentru ca mi-a murit mama. E al doilea an pe care îl pierde. cu chipul lui de tobosar. Profesorii si-au pierdut calmul.

. Le-am spus.se va raci firesc. taticule!..Nu-mi va fi greu sa ocup o catedra de limba si literatura franceza. Le-am spus ca însasi aceasta adunare neasteptata si completa . Robert zâmbeste superior. acum consumate. Nu-si îngaduie nici un plan pentru viitor. . cine stie câti vom trece? Dar ne vom aduna peste cinci ani. cum l-a "înteles" pe Corneille dupa ce a citit o monografie asu-pra-i. Noi pastram. pentru totdeauna. Atunci am vorbit.. spunând ca lucrez la partea a doua.. cum memoriza din Musset. Aparea din nou acel Robert cu pantaloni scurti. Mângâiau cu privirile odaita. atât curaj ca sa râdem. Ne vedeam iar mici. Vom întâlni fiecare prieteni noi si. Prietenii si-au amintit de pasiunile mele stiintifice. înca.Sa ma vad eu cu patalamaua la mâna.. ca de acum vom lua fiecare alt drum. I-am mintit. încercând cele dintâi colaborari anonime la reviste. Cine stie daca în aceasta zi nu se încheie. Fanica apuca un colt de masa si-l ciocaneste. blând. prietene. din fotografia clasei a IV-a. cu Radu. M-au întrebat cât am scris din roman. . cu Furtuneanu au ramas tristi. s-apoi... care acum sunt studenti. Fiecare împrospata un amanunt sters. asa cum proiectasem de atâtia ani.Eu fac cheful de bacalaureat. încercând sa zâmbesc.Fanica e terorizat de marele examen. cum a început Robert sa citeasca frantuzeste.Nu mai cobiti. cum împrumuta de la mine Pe Balzac. stim! ne grabiram a marturisi noi în cor. si ochii priveau un raft cu carti. atunci. fara sa ma întrerupa cu exclamatii si comentarii. pareri de moarte? Nu gaseam nici hotarârea de a ma mustra pentru melancolia exaltata în discurs.Stim. Am încheiat.. nu vo: putea face.Eu cred ca vom fi mult mai tristi decât socotim acum.veche de opt ani . pe pat.. poate. Vom da bacalaureatul în toamna. 84 . . scriind cele dintâi Jurnale. Dar parca eu nu stiu ca nu voi scrie niciodata Romanul adolescentului miop. Ne spune ca profesorii de la Conservator i-au prezis cariera fericita. Bricterian. Am tesut fiecare un manunchi de fire: copilaria si adolescenta noastra sfârsite într-un liceu si o mansarda. De ce ma simt acum deznadajduit. Nu scapam prilejul de a-l coplesi cu bârfeli. unul la Drept. Vorbeste Fanica. ca-i semn rau!. voi stiti cine sunt. îngrozit. îi e teama sa se socoteasca fericit. la Drept.Numai sa nu încurci rolurile: sa reciti la Universitate ca un prim-amorez. cum sa îndragostit de critica lui Faguet. De ce m-au stapânit.. toti... Am povestit crâmpeie din ceea ce scrisesem în caiet. o etapa di viata noastra? Chef de bacalaureat.va fi reprodusa într-un capitol. Ne-am amintit atunci. descoperind carti. Daca se întâmpla sa cada? Noi îl asiguram ca predispozitiile lui catre emotii îi pot fi fatale. si prietenia noastra . în ceea ce priveste Universitatea. împrumutândule. de o disperata tristete?.. .. Nu vor promova decât prea putini în sesiunea de vara. pentru ca amintirile si observatiile mele nu pot ajunge niciodata un roman? Mi-au cerut sa le povestesc capitole dintr-însul. Robert vrea sa ajunga actor pe scena Teatrului National si profesor universitar de literatura franceza.poate ultima din cariera noastra de scolari . . altul ia Filozofie. fara sa înteleg pricina. pe doua carti primite în dar de la Dinu. . coplesit de tristete. Si atunci. Eram atât de veseli vorbind.. Multi suntem siguri de corigenta. . Eram miscat.. Invidiem pe Furtuneanu si Bricterian.

e o simpla criza de melancolie. Ma plictiseste si ma sugruma finalul acesta ce-si prelungeste\'. Iata. spre Cismigiu. ... Ne tulbura senzatia unei despartiri definitive.. în racoarea serii. tainuita.De câti ani cunoastem noi mansarda? . cum faceam în celelalte veri.. iarasi singur. în ceasurile rafuielii? Si cu cine ma voi rafui? Simt cum vara aceasta . Au plecat toti. S-apoi. Cine stie când voi mai scrie în caietul acesta? V. spre Sosea. asteptând noi examene. si de fratii care acum sunt departe.. ma oboseste lupta pe care o duc. Dar toate acestea nu trebuie sa ma intereseze acum. bacalaureati sau nadajduind tomnateca promovare. Si nici aceasta nu trebuie sa ma intereseze. Stiu ca trebuie 85 . tânguielile si gratuita melancolia. se gândea la mama lui moarta. Nu ma gândesc la moarte. Poate el nu se va plictisi stând cu mine de vorba. am ramas iarasi singur.. colt dupa colt. As vrea — cu orice risc . Trebuie sa ma bucur ca am descoperit în Radu un nou prieten.înabusita tragic în odai cu acoperisuri dejaratec – va fi ultima vara. pervers agonia. Se facuse seara. Ci examenul de bacalaureat... TRISTETI.ca întotdeauna . Când se va sfârsi? Ce oglindiri voi pastra eu în ochi. Vanciu. ÎN VARA Iata. Marcu râdea. si la lentilele mele tot mai dureroase. scara de lemn. Dar eu am strabatut de mult cele din urma fruntarii ale adolescentei.. Fireste. Fireste. S-apoi.. fireste. Voi fi fericit sa închei pentru totdeauna viata de elev. Miezul lui mai ne îmbia în strada. Radu si-a aprins o tigara. tacuti. ce curios pare. uite-i ca plâng!. De când nu ne mai adunaseram opt baieti în mansarda mea. Prin ferestruicile deschise patrundea tipatul tramvaielor pe bulevarde. Pentru cea dintâia oara ma înspaimânta gândul ca odaita nu va ramânea întotdeauna a mea. Ne-am urat. .. fara nadejdea biruintei apropiate.. Acum stau aici. ma va lasa corigent. Dar eu îl întelegeam si-i zâmbeam pe ascuns. Ma simt atât de obosit si trist si deprimat.. Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa J luni. o masor cu ochii. Numai Fanica îsi pastra calmul.Opt ani. când prietenii nu ma parasisera si eu nu-i parasisem. Am stins lampa si am coborât. fericiti. jignindu-ne tristetea.sa stiu precis. dezamagit.astept câtiva bani si curajul sa plec. înteleg. noapte buna. mai departe.Uite-i ca plâng. Nu avea nici unul curajul sa se desparta. Nu sunt trist si nu reflectez cu amaraciune la acest sarman sfârsit de cariera scolara. Ceilalti rasfoiau distrati un teanc de reviste. unul altuia. As putea gândi cu luare-aminte la atâtia ani irositi si la chipul meu tot mai vested. O privesc. modest si netrucat de sentimentalism... sunt obosit. Corigent . o caut. noptile. Sunt inutile. De-abia mai pot citi. Dar adevarul e altul. în ceasul acesta. E cald si îmi petrec ceasurile prin odai straine. pe sub castani. Ne-am oprit în gradina cu flori.Cum stiu ca a venit vara. care mi-e soarta. lacramând. care îmi aduc aminte de copilaria mea si de jocurile mele. Aceasta ne-a suparat si ne-a hotarât sa schimbam discutia.

. ca sa patrund în grupuri de tineri parosi si îngâmfati. si eu nu stiu daca am raspuns celor ce sufletul meu ma întreaba.Ce-mi lipseste? Ce-mi lipseste?. Si toate rândurile dintrun caiet pe sfârsite. Si ma întreb cum am sa ajung la Universitate. Dar parca eu nu stiu ca toate acestea le facem pentru ca nu putem face altfel? Si ca nimic din ceea ce traia altadata comun în sufletele noastre nu mai traieste acum? O data cu prietenii. si dusmanii rasar din mine.. nimeni. simtindu-ma singur. Sunt ispitit sa ma întristez. Nu stiu cu cine lupt.. Si iarasi ma întreb asupra celor optsprezece ani pe care i-am risipit.De acum nu-mi voi mai scrie "memorii" false pentru uzul vointei mele. si trec din încapere în încapere. rafuiala va fi dureroasa... Disperarea muta. Mi-e teama sa nu renunt la mine. trist.. invidiind fericirile altora. asteptând s-o cunosc. "personagiile".. As vrea sa ploua. stapâna va pieri într-o dimineata. si ratacesc pe bulevarde. Dar socotelile cu adolescenta mea le voi face. cu suflet proaspat. se rup si fâsii din sufletul meu. obosita. sa arunc zdrentele lumii acesteia de care eu de mult m-am despartit si de care ma târau lanturi meschine. din adâncuri. Nu stiu. Si prietenii mei. Ies numai noaptea si ma feresc de trecatori. râdem. Cât de putin vreau acum. atâtea obiceiuri pe care le voi uita. Voi mai întâlni prieteni? Va trebui sa ma schimb iarasi. Si patimesc. Si ma voi surprinde schimbat. Si durerea pe care am încercat-o în amurgurile acestea. si ochii îmi vor cuprinde soarele.. Cuvinte ce amutesc sufletul.. si sufletul mi-e tot mai pustiu. Am ramas sa sfârsesc singur lupta. Cu adevarat. Si iarasi ajung acasa... una câte una. de viata. si îl vor închide ca într-un ulcior. Si atâtea chipuri pe care nu le voi mai vedea. privindu-mi pasii goi si tristi pe alei. . daca eu stiu pentru ce vie-j tuiesc. Mie teama de mine. Atâtia ani si atâtea îndurari. Stiu eu cine va birui? 86 . Iar eu le simt cum se duc. Si asa trec ceasuri. multimi. si inima mi se strânge de teama. Si chiar adolescenta aceasta în care am vietuit.. si câte rani se vor deschide. dar simt tortura luptei si jarul fierului ce ma despica. sa ploua zile dupa zile. Vara. si colind Cismigiul.sa traiesc mult... si sa ma privesc în oglinda fara sa ma recunosc? Nu stiu nimic. iar eu îi privesc.. Nu stiu ce va fi cu mine dincolo. atât de schimbate... Ma prefaceam prea vesel si ma ascundeam chiar fata de mine. Recitesc caietele de amintiri. zicându-mi: Ś ce frumoasa e viata! Si apoi ma întreb. Si atâtea din dorintele care ma înfrâng acum. Si eu strain.. pentru ca urasc mult... Si câta amaraciune îmi va întuneca sufletul.. Nu voi mai purta tunica neagra si nu ma vor mai tulbura atâtea marunte ispite. . Nu pot sa învat. si ani multi sa rasfira. aproape fara lupta. totusi. Dar parca stiu eu de scriu acum adevarul?.. Si e tot mai cald. si mai stearpa iubirea catre oameni.. ca si mai înainte. Miam parasit prietenii si ei m-au parasit. Va trebui sa trec si starea aceasta. Pasii ma duc orbi în seara si ochii nu lovesc decât vedenii.. De ce am vrut sa ramân singur? De ce nu e acum nimeni lânga mine? Nimeni. m-am balacit si m-am revoltat acum o voi lasa în urma. si gândul se coboara tot mai adânc. ne laudam si ne întrebam de viitor. Când ne întâlnim. Cât de departe mi se par vremurile.. si altfel voi privi lumea.. îmi voi aminti noptile pe care le încep în Cismigiu. ca sa-mi însusesc altele. Dar ma gândesc ca tulburarile sufletului sunt pe sfârsite si ca în curând voi capata alte priviri. iar eu voi uita noptile din vara cu arsita si tristeti. si eu ramân tot mai singur. alaturi de atâtea nadejdi.

. Stiu ca nu le îndura ado-l lescentii care au patinat dincolo fara nici un soc.j calului cu tritoni. intim .. încercam sa ma patrund si sa ma înteleg pe jfline. Oh! cât mi-e de greu sa scriu ceea ce nu am învatat din carti. Din toate acele saptamâni de toamna. Nu mai cred în ele. înnoirile. Cum sa lamuresc euŤ Simt ca îmi lipseste ceva adânc. aproape fara sa iau în seama. Acum. ca tot ce-am vietuit a fost vis. Romanul adolescentului miop nu va fi niciodata scrifl Cum as putea nota mobilitatea ciudata a sufletului? Iar daca as izbuti. înteleg atât de] putin din toate aceste lumini si umbre ce-mi brazdeaza sufletul. ma întreb: oare ar putea cineva construi un roman asa cum l-am înteles eu. sub i arsita unor îndoieli cemi sfâsie sufletul si-mi împrastie vrerile. nu aflu cuvinte.. nu mai ma multumesc.. însa. Au trecut de mult timpurile când chimia si insectele îmi odihneau creierul. Cum sa le spun altfel] decât "fapte"? M-am desteptat îmbogatit. ca tot ce-am facut se naruie. de iarna. Schimbari de temelii s-au înfaptuit în suflet. Sunt obosit si trist. tuturor acestor schimbari. oare caietele mele ar putea alcatui un "roman"? Tot ce am scris în cinci sute de pagini ar încapea în câteva capitole? Am adunat mereu tot mai putine date asupra celorlalti.cu care sa ma I contopesc – de ani. împlinit si. depasirile mele] sunt întovarasite de acea constiinta a absentei. totusi. VI. nu ghi-f cesc procedeele.. MA CLATINA VÂNTURILE Dar numai aceasta e lumea? De câteva zile ma chinuiesc altfel de întrebari. fara sa izbutesc. atunci voi întelege necesitateť. încât o noapte de vara sa ma de trame într-atât? Cât as vrea sa stiu ce voi simti si voi gândi eu în vara viitoare. cheltuite resemnat în lecturi'' inactuale. ca împlinirile. în anii de criza. s-au depus înlauntrul meu "fapte" noi. masiv. Stiui numai ca ele se precipita acum. Dar ma aflu singur. si temerile. De aceea. Eu ma simt altu hotarât altul. scriind acestea. Ma înspaimânt de câte ori frunzaresc Jurnalul.\'grea de amintiri.. si fiecare poarta alta luna sau alt an. ca o rasfrângere completa si reala a adolescentei mele. fara nici o disperare. noptile istovite lânga volumele cu scoarte rosii dini "Bibliotheque de Philosophie scientifique". a 87 .. De ce ma napadesc amintirile? Si de ce ma învaluie noaptea de vara cu tânguiri de greieri si asfintit de patimi? Si nu mai am deloc puteri în mine? Si sufletul meu e cu adevarat naruit? Trebuie sa mi-l schimb? Trebuie sa ma schimb? Trebuie sa ma pogor în strada si sa întind bratele. si sunt singur în casa aceasta. cât as vrea sa stiu daca atunci sufieru-mi va îngadui sa plâng. a golului. sigur. as fi avut un tovaras. Cit de departe sunt înca de un roman. Niciodata nu m-am simtit mai departat de mine însumi... E dureros. si lacrimile mele? Simt ca tot ce am crezut pâna acum fumega. Dar rezultatele saptamânilor mele sunt evidente. zilele sfârsite inocent în fata Io. Dar... Sîj banuiesc ca toata aceasta nedumerire va pieri în curând si ca negura! care-mi oboseste sufletul se va risipi. culegând ajutor si dragoste? Trebuie sa-mi câstig prieteni? Ceea ce înteleg eu acum îmi îndurereaza fiinta pâna la maduva Oare am ajuns atât de neputincios. Când voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfârsesc caiete dupa caiete. Unde sunt acum toate umbrele acestea? Unde sunt vrerile. chinuit de j sentimentul absentei unor lucruri despre care nu stiu nimic. Au trecut si tim-î purile lui Felix Le Dantec si Haeckel.Se sfârsesc însemnarile adolescentei. Ceea ce pretuiam mai înainte privesc acum cu nepasare. pe care eu le socoteam inutile.

Ma întreb cum am ajuns aici: la marea mea întrebare. orice Biserica îmi repugna. e un| simplu opium. ca acum un an. a nemultumirii totale. Mi-a fost teama ca cititorii nu vor accepta necesitatea ridicolului adolescentei. Acum simt ca si stiinta. Sunt convins ca a-m împlinit întotdeauna spontan si nedisciplinat. si crezând ca ies din adolescenta. pentru ca nu înteleg cine îmi aduce mie siguranta convingerii. adaug. de aceea nu pot fi aspru fata de putinatatea rezultatelor sale efective. totusi. de siguranta unei dogme. Si. a mediocritatii. si istoria. alaturi de necesitatea eroismului. într-o seara. Nu stiu de ce am ciuda pe munca mea stiintifica. o confesiune personala. anul 1924? Fireste ca nu.. Daca l-ar citi cineva.el nu-si mai are nici un rost. citesc pagini. Problema pe care predarea totala o solutioneaza. însa. oricum. când cartile îsi pierd savoarea. As repeta de un nesfârsit numar de ori: numai atât. de plina criza. de naufragiat. Nu am urmarit . si e mult. si. Si iarasi.. Nu-mi recunosc sufletul de acum în nici unul din "capitolele" triste ale Jurnalului. Dar pentru cine marturisirile acestea. Nu voi izbuti. înteleg. Sunt convins ca drumul pe care lam luat se va opri în fata unui punct mort. De câte ori vreau sa aflu cu adevarat. Si ma cuprinde ciuda gândind aceasta. ca orice lectura care nu te zdruncina. atât de contradictoriu. a unui "ghid" infailibil. prin faptul ca te consuma si te înstreineaza. pe care nu o pot întelege si explica.. aceasta pierdere inteligenta nu e mai putin absurda. ma înfurie. Mi-am spus: adolescentul dintr-un roman trebuie sa fie numaidecât cel din Liceul "Spiru Haret". Nu e vorba de o nemultumire trecatoare. cauzele. Orice dogma.fara "roman" .. Nerecunoscânduma în atâtea din paginile caietelor.adolescentei noastre? Eu am vrut sa scriu o carte care sa fie m primul rând o justificare a întregii vieti launtrice pe care am vietuit-o în marginea scolii. \'argi. N-as putea raspunde pentru ce m-am hotarât sa scriu eu numai o asemenea carte asupra adolescentei. eu voiam romanul meu o carte de viata efectiva. totusi. o rafuiala. pentru ca . mam întrebat daca as putea construi pentru roman un personaj atât de stânjenitor.si nici nu se poate urmari decât cu închipuirea . Cartile te silesc sa-ti pierzi inteligent timpul. Nu stiu de ce invidiez soarta adolescentilor catolici. La rastimpuri tot mai mari. Dar istoria.. Si. Sunt linistit si odihnit. Aceasta e tot. a nostalgiei. totusi. Ard de dorul unui adevar unic si pur.formele pe care neîncetat le-a cunoscut sufletul meu. Si. stiu acum atât de putine lucruri esentiale. daca hotarârea mea de a nu contraface realitatea e sau nu literara. Mi se pare ridicol sa 88 . petrecuta în riguros examen interior. de mult stiute? M-am hotarât sa nu mai scriu în Jurnal. numai atât?. Eroul ar aparea vesnic contradictoriu. renuntarea mea de a mai scrie când m-am convins de ridicolul eroului. nu l-ar întelege. Si m-am întrebat daca retusând personajul Jurnalului meu as mai ramâne în realitate. * Dar eu am început prin a însemna starea sufleteasca. iar tristetea ameninta sa ajunga disperare. îngâmfat. atât de noua si de intensa. Nu mai culeg material într-însul si nu fac exercitii de romancier precoce. de nesatisfacut. îl deschid. în ceasuri de grele tristeti. Simt numai insuficienta vietii Tiele launtrice. în adolescenta. m-am staruit sa amân problemele stiintifice pentru Universitate si sa ma multumesc acum cu istoria. Dar. ma simt atât de tulburat. a romanului adolescentei. si filozofia sunt inutile. câteodata. ghicindu-ma pe alocuri ridicol. ma înabusa marginile pe care eu le socoteam generoase..

. Mi se parea ca îmi lipseste constiinta rostului acestor carti si acestor nazuinte. cinic. pentru ca mi-e teama sa nu ma conving din autosugestie. Pasii acestia îi împlineam cu fiecare carte citita. stiinta. dupa cum m-am convins ca nu sunt Religia? M-am apropiat de mistica în diletant. istoria sunt inutile? Cât de departate mi s-ar parea acum. sunt nelinistit}\' daca credinta înseamna altceva? Daca eu nu am ajuns înca a dibui tâlcul credintei si iau superstitia înspaimântata în locul unui fapt sublim de care ma aflu. De ce astazi întrecerea e atât de evidenta si. înca. Atunci de ce scufundarea brusca petrecuta zilele acestea. Nu sunt un mistic si nici nu sunt un ateu satanic. dupa atâta truda stiintifica. Poate am îndurat prea multe experiente direct personale. viziunile mele.. prea departe? Ratacesc tot mai mult calea pe care voiam s-o pastrez în aceste pagini. multumi si epuiza viata?. ma simt nemultumit. sfârsita în ceasul acesta? Truda mea nu va lamuri nimic. valorile mele. Dar lucrul acesta. înainte. filozofia. nu stiu pentru cât timp si aproape nu stiu datorita caror împrejurari. Am citit marturisirile sfintilor cum citeam marturisirile oamenilor: din curiozitate. cel putin acum. atunci. Nu ma pot apropia efectiv de duhul sfintilor. Pe mine ma nelinisteste noua viziune pe care o capat. absurditati biblice si grozavii catolice. Dar de ce sa le numesc ale mele? Sunt izvorâte din necesitatile organice sufletului meu? Sunt cu adevarat sufletul meu autentic. Dar. Nici nu stiu daca ceea ce îmi lipseste e credinta. ma copleseste cu acel sentiment al absentei? Ce-mi lipseste? Viata mea launtrica de pâna acum. Am iesit din mine ca sa pasesc mai departe. Acum. fara nici o cauza reala. sufletul meu de totdeauna? Poate sunt rupt din preocuparile mele. în Mântuitor. De câte ori gândesc cuvântul acesta: credinta. din dorinta convingerii. Am ramas întotdeauna un curios neodihnit. Când m-am întrebat: "Aceasta e viata? " . nu stiu de la cine. Eu gândesc si acum aceleasi laude asupra cartilor cu stiinta. poate adunasem material inutil. insultat chiar. însa. ajunge la Iisus? Iata ce simt: 89 . însa. atât de putin lamuritor. Dar daca toate acestea nu sunt Biserica. în Sfinti. aceasta nu e o explicatie. pe mine ma clatina vânturile. ma întristeaza. De ce s-au naruit toate acestea dintr-o data. Dar nu înteleg mistica. fara nici o criza? Poate eu lucrasem pe nisip.accept. Deasupra tuturor ipotezelor si explicatiilor va ramâne faptul. Cui? Nu pot sa ma gândesc la Biserica. desi m-am convins demult ca mistica nu trebuie înteleasa. Ceea ce am scris asupra credintei este atât de putin limpede.. M-am întrecut. Dar oare. Astazi am simtit imediat si dureros nemultumirea de mine si de munca mea. as pastra în biblioteca rafturile naturalistilor si colectiile erotice. rosturile mele. cu fiecare durere refulata. cum nu adaugam mai înainte: dar cartile a-cestea îmi vor cuprinde.. as închide ochii si mi-as jura sa nu m* ridic de la masa pâna ce nu gasesc cea dintâi solutie vrednica de a i tinuta în seama. aceasta e sigur. Adaug. iar nu din evidenta adevarurilor. Presimt ca întreaga mea viata launtrica se va darui. Cum as putea. Nu pot accepta credinta în Dumnezeu. în Biserica. e perfect inutil. disperat. care m-au departat de cartile cu stiinta. nu pot sa le cred. în loc sa ma multumeasca. aceasta atitudine fatisa ma multumea. Iar eu banuiesc ca m-as putea explica mai bine daci mi-as înfige pumnii în tâmple. Presimt ca se vor petrece altceva decât simple experiente în marginea unei carti sau a unui om aflat din carti.m-am întrebat: }Atât am vazut eu din viata?" Nu ma mai lega nimic de cartile si de nazuintele care ma entuziasmau pâna atunci. iar daca as ajunge vreodata calugar.

el o geografie. Ne-am întors acasa fericiti. în sufletul meu. Fagaduiam toti lui Marcu glume antisemite. în sala prea mare si prea rece pentru sângele nostru înspaimântat: arn fost rânduiti fiecare în câte o banca. a rasfoirilor nervoase.. si din pricina unor întrebari stupide. si iarasi înaltat. ca sa învatam. în fata marelui fapt.. Dar ne surprin-deam. As fi vrut sa alung tot undeva. eu la greaca. Si Marcu raspundea sententiind: . iar lista era fara sfârsit. Am râs pe strazi. Ni s-a fixat. Au început atunci zilele de neliniste pentru bacalaureat.ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. dupa trei ani. ziua de examen a fiecarei serii. atunci. cum ma voi pravali daca nu uit totul pâna ce scap.Ovreiul în veci nu piere!. Seara ne întâlneam din nou si rataceam mult. frigurile asteptarilor înainte de teza au trecut. a memorizarilor. iar dupa-amiaza am pregatit versiunea franceza. peste un ceas. a fiselor. acum. el la medicina. a sublinierilor cu creion rosu. orasul torturat si trist sub frunze. învataseram matematica. Eu luam o fizica. BACALAUREATUL Emotii mediocre la examenul de corigenta. Scriam subiectele pe o lista. Am fost cuprinsi. cu pietre reci si case albe. am tradus un paragraf din Seneca filozoful... la acelasi ceas de dimineata. exact. Doi profesori necunoscuti si grabiti ne-au dictat subiectul. Ma desteptam în zori si cercetam manuale aspre si seci. pentru ca citeam carti nesuferite în început blând de toamna. au trecut. si ulitele brune. Si nu stiu nimic alt. în orasul meu. Aceasta s-a petrecut întotdeauna. si pe noi ne ispiteau nostalgii bucurestene. M-am linistit de cum am început sa scriu. Ne-am întors acasa fara bucurii mari. asteptând rezultatul. si timpul meu prea scurt. planu. învatam dureros. pe care nu le deschisesem niciodata în liceu. polemizând în biologie si literatura. iar nu amanuntele pe care oricine le poate memora din carti. Ne umileau diminetile prea senine si parcurile dezmortindu-se proaspete din ploaie. si el singur geografia. Simteam cum îmi scad puterile. Eu am învatat fizica singur. Uitam cu încapatânare cele ce mi-au povestit colegii. si sa pasesc eroic. si nimic nu înteleg. de la primul examen din vara. Nu mai ma recunosteam. instinctiv îndârjit. de febra nestapânita a lecturilor pripite. la mine în mansarda. VII. si Marcu raspundem prompt. si lasat iar în suflet. socotindu-ne studenti. în vara au cazut multi. ind ani de munca universitara. pe liste albe si oficiale. Am încercat sa precizez ceea ce trebuia sa stiu si ceea ce stiam. si vointa mea îndoielnica. pasionati si cinici. Ma descopeream erou. Si eu. A doua zi. Ceea ce nu m-a înspaimântat destul ca sa recitesc pe vacanta cartile ultimilor patru ani de liceu. 90 . Vanciu biruise. Eram toti admisi la oral. ascultând prin ferestruici orasul revarsându-se catre câmpurile toamnei. Munceam cu un suflet si un creier strain. înscrierea la bacalaureat cu taxa scumpa. Mi-am spus ca la bacalaureat se va cerceta cultura generala. Si iarasi nu gaseam puterea de a ma batjocori ca sunt melancolic. Eram liberi trei zile. Rezultatul examenului de corigenta. Ma întâlneam cu Marcu. La teza am rezolvat toate problemele. începuse toamna.

pentru ca întelegeam pe Eminescu si i-am interpretat mai bine decât se astepta începutul Scrisorii I. Paseam alene. fara sa doresc nimic. Aceasta a bucurat pe al treilea vecin. mi-a spus: . .Stii exemple din lexicul bizantin? O întrebare stupida. Ocoleam curtea.Ce domn român s-a înecat în Dâmbovita? Aceasta o stia ultimul din serie. Am raspuns la istorie ceea ce dorea curiozitatea banuitoare a profesorului: relatiile lui Petru Musat cu polonii. întrebat." Dar ma linisteam si paseam înainte. Mi-am amintit si m-au tulburat alte scene si cuvinte aproape uitate. . N-am putut goli ceasca cu cafea neagra.Pe unde intra Nicolae Mavrocordat în Bucuresti când venea din Moldova? _? . pe care ..profesorul l-a sarit. Cu dumneata am sfârsit. plictisit. m-am surprins calm. profesorul m-a socotit. N-am putut sfârsi cornul. Am început cu limba si literatura româna. într-o banca lunga. Câtiva candidati. Profesorii s-au asezat pe scaune. fara sa banuiasca acele nopti parfumate când citeam pe Sincai si fara sa stie ca descoperisem de curând la un anticar Istoria filologiei române a lui Seineanu. Am plecat fara sapca si fara geanta. fireste. de la alte licee. Eu eram palid si îmi torturam ochelarii. fara nici un rost..din sadism . zâmbind la rastimpuri prezumtios. unul lânga altul. Miop si suparat. se risipesc miresme de ploaie. Prima izbânda îmi daduse curaj. Dar a cazut\' singur în cursa. Mi-am amintit si m-a tulburat. vinete. papagal premiant si mi-a pus alte întrebari. . parerea de rau cu care o studenta în medicina. Am plecat dupa ce ma sarutat mama si mi-a facut cruce pe frunte si a aprins candela.De ce nu mai sunt si eu în liceu. si trotuarele erau curate.Si. fara sa ma gândesc la nimic. în clasa navalise prea multa lumina. . M-a întrebat din istoricii ardeleni.Vlad înecatul. Eram calm. cu buzele albe. Nu eram emotionat. .Stii ceva despre el? 91 . deodata. Noi. . îmi priveam tovarasii: tremurau.Multumesc. îl vedeam ca se opreste cfl greu sa nu ridice degetul. Am raspuns poate prea prompt si încruntat. Vecinul lui tremura. Am asteptat sa se apropie ziua oralului fara nici o emotie. Poate e evreu. cu gândurile straine de examen si de comisia care întârzia sa se adune. e cald. evitând bulevardele cu tramvaie si trecatori grabiti. a raspuns. M-am surprins înciudat ca lipsea catedra.Poti sa-mi spui evolutia sufixelor? Baiatul privea în gol. M-a întrerupt. Dupa un ceas.Stii ceva despre originile poeziei populare? I-am spus ce stiam. Vecinul meu nu avu noroc. rasfoiau carti din ghiozdane pline. Dar azi dimineata era senin si rece.! cercetându-ma pe mine. Paseam în curtea larga. dar stiam. fara carti si fara fise. . ca sa afle rezultatul. Am ajuns în curtea larga printre cei dintâi."Acum e seara. cu tâmplele supte. cu gâturile reci. am fost chemati în coridorul întunecat. La rastimpuri as fi strigat: "Sa treaca! Sa treaca.. Dar Marcu si ceilalti fagaduisera ca vor veni.. dar a confundat. ce cauta pe fratele meu. De ce îl persecuta atât? ghiceam ca se întreaba ceilalti. Cadeau frunzele si fructe de castan salbatec cadeau. . ale caror raspunsuri nu se pot memora. prea calm. dezgustat. Nu cunosteam pe nimeni din seria mea.

Daca te-ai apucat sa le înveti. am scapat!. si dulapurile cu carti din care atât am citit. faceam eforturi de memorie. cu ochi tulburi. VIII. Am trecut singurul din seria liceului nostru. în orice caz. Mi-am citit numele pe lista. Am avut noroc.A fost domn al Munteniei. la franceza romantismul." As fi vrut sa-l provoc . monoton. De acum. Si nu simt nici o bucurie. Pacatele mele n-au fost surprinse. cei tâmpi. cei favorizati. Daca nu voi trece?. ca pentru nota cinci. Pe mine ma întristau clasele în care peste putin timp nu voi i mai zari nici o fata cunoscuta. îmi da.. Dar n-am putut face nimic. sase. Mi-am înghitit amar umilinta. A început sa ploua: greu. încet. -Bine. Si de aceea scriu în caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. Am plecat fara nici o bucurie. nu sufletele. trist..nu discuta decât despre sinonime si omonime sau ne punea sa rezumam Cidul.. am avut si nenoroc. La geografie n-am stiut sa spun flora versantului nord-estic al Muntilor Apuseni. mult. Eram umilit.. volumele lui Brehm. pe un colt de zid.. rece. Perrier si Fabre. luam cea mai mare nota. M-au socotit naiv. M-am plimbat iarasi prin curtea larga. fara sa alerg pe strazi. mult. Vecinii mei stiau atâtea numiri de râuri si munti. N-am stiut nici afluentii Crisului Alb. furios. Mi-a socotit memoria proasta. de logica. colectiile de insecte. ca un perfect papagal. Daca ma întreba la naturale insectele. voi promova mediocru. iar la geografie originile geologice ale muntilor.pe el. Ma pasiona întrebarea. toata absurditatea bacalaureatului. As fi vrut sa-i spun: "Ce?. poate luam la toate "insuficient". printr-o întâmplare.. raspundeam. Ma întrebau profesorii. tara sa tip. Penibil. Eu n-am vazut selectia despre care ni se vorbeste.. asa cum îmi fagaduisem. incult si îngâmfat profesor al unei stiinte culese din manualele elementare . Am povestit prietenilor furia mea cu profesorul de naturale. E toamna afara sau e toamna în mansarda mea?... anii petrecuti în laboratorul de fiziologie al Casei Scoalelor. si orga marunta -"ascunsa sub scara. însusirile mele n-au fost rasplatite. Am rosit. Sfârsisem. Si cinciul e bun. Ma doare ca n-a trecut Si Marcu. Am luatpatru. Am facut.. am raspuns tot ce m-au întrebat. voi culege toate stupiditatile.. daca îl voi scrie vreodata. La fizica si chimie. Despartiti. nu-ti admir decât o mediocra încapatânare.Spune-mi evolutia aparatului digestiv de la echinoderme pâna la om. Si ma întrista portarul. . trebuia sa le înveti pâna la capat. media.. la limba franceza.incult .. ma întrebau elevii asupra bacalaureatului. Altminteri.. M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. nu-mi va mai fi prieten. cu platani ca în zilele examenului.la o discutie de filozofie biologica. Daca ma întrebau altceva.. FINAL Am scapat. si asta ma doare. Le raspun-deam pripit. Daca voi promova. cine stie daca nu ne vom uita?. de atentie. Pe noi ne legau creierele.. în roman.. Miam amintit lecturile mele stiintifice. Miera ciuda ca profesorul . încet. 92 . Sunt aproape sigur trecut. Voi dovedi cu atâtea pilde ca trec cei norocosi. Dar profesorul nu era multumit.. ..

. Ma lovesc.. Mai vreau sa scriu numai câteva pagini.. schite pentru roman. Se sfârseste. câteodata eroici. ca în dupa-amiezile copilariei. pentru totdeauna. si nu pot munci. Vreau sa închei Jurnalul în aceasta zi de toamna. Nu înteleg nimic din tot ce vietuieste acum în jurul meu. note. sa muncesc fara odihna. si ma simt ispitit sa plâng.. îmi musc buzele. ma chinuie atâtea fapte care trebuie spuse. si apoi sa-l sfârsesc. SFÂRSIT Volumul II [GAUDEAMUS] 1928 [PARTEA I] 93 . Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. ci comentarii. firesc si dramatic. Dar am sa-l scriu ca un Jurnal al autorului.. N-am stiut si nu m-am întrebat. sa-nu istovesc crunt anii tineretii. Astazi am colindat câmpurile cu miros de toamna.. Cartea mea nu va fi un roman. Nu l-am scris si ma apasa viata mea si viata adolescentului pe care -l-as oglindi în roman.Iata ca încep rasplatirile. Nu l-am scris.. Si nu pot munci. Soarele se iveste din nou. sa alerg. îl închei. Ma obsedeaza romanul. Voi scrie: "Pentru ca am ramas singur.. Si ma simt înca legat de adolescenta mea. nostalgii.. descoperind un colt albastru de cer. Ploua.. mediocritate. Si nu stiu cum sa-l scriu si nu pot sa-l scriu. toamna. pentru ca nu puteam descoperi în mine si în ceilalti un roman. Cine ar putea întelege tristetea salbatica a acestui sfârsit pentru totdeauna?.. Voi rasfoi mai târziu caietul si..... Caietul acesta e înca un caiet de adolescent. de gânduri noi: Universitatea. Am plâns ca un adolescenta lânga un copac. m-am hotarât sa încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Am revazut atâtea lucruri... Soarele se întuneca." Sunt fericit ca în gradina ploua.. Scriu cu greu. când eu ma simt atât de schimbat. Am venit acasa. poate. singura. pentru ca ma arde dorul de a începe chiar acum romanul. O viata se închide. de acel roman pe care nu l-am scris.. Mansarda mea a ramas aceeasi: blânda.Prietenii m-au sarutat. Ma simt furat de noi desfatari. de strain.. Cine stie ce viata începe în zilele acestea de toamna. însângerata. E singurul mijloc de a surprinde realitatea. Eram cu totii contururi. De acum va trebui sa muncesc mult. Câteodata ridicoli. trista. ploua.. Nu vreau sa ma gândesc la Universitate. Cum as fi putut iscodi în lumea aceasta un conflict care sa duca la un roman?. Am schitat cele dintâi capitole. sa râd?. Dintr-o mansarda iubesti întotdeauna ploaia. nu-l voi rasfoi – ca pâna acum singur.

. si cum se iscodesc nelinisti. Dimineata. si le socoteam asemenea Hypothiei. înciudat de amurgul prea sângeriu si de mâna vecinei mele. Si toamna ploua. De ce mi-am uitat visurile care înfloreau si se alungau în somn nelinistit?. am lovit o duduie care m-a 94 . în fata unei usi.Cel dintâi curs.Ploua. pe coridorul ce ducea la secretariat. întarite în ceasuri tulburi?. Si zâmbeam. Pe coridoare. Aveau urechile mari. Gândul acesta stupid ma împiedica sa înteleg elogiul filozofiei ca suprema încoronare a activitatii pamântenilor. sprâncenele încruntate. Pe coridor. în suflet. de draga.. paream mai degraba un zugrav german. Si nu stiam ce astept. S-ar fi spus ca asteptam un fapt de mult fagaduit. Sub palaria mare. si globurile galbene rasareau în seara. Totul se rafuia. lânga ziduri. Castanii îmbatrâneau cu o toamna si iedera ruginea printre ferestre. ma desfâtam.. care se asezau în bancile din fata si nu ma priveau deloc. obositor de clar si de rar. si deasupra mea. Erau si dudui care luau note. Domnul vorbea rar.. dispretuiau studentii sfiosi sau studentele cu rochii prea lungi.. Ma încruntam ca sa prind curaj. Cea dintâi schimbare: mi-au fost simpatici sentimentalii.. La sfârsitul orei. prea alba.. zidurile tot mai mohorâte. Coboram scarile. Zaream tineri cu atitudini de gânditori la congres. pe bulevard. citeam. ploua.. ascultat lânga fereastra. prea calda. lânga ferestre. Grupurile. toamna. . Dar nu cutezam sa vorbesc colegilor care se asezau în bancile din fund si-mi priveau banuitori lentilele si zâmbetul. As fi vrut sa nu ma descopere nimeni. ei îmi sunt tovarasi. . duduile îsi potoleau enervarea închizând si deschizând genti suspecte. .. Casa mi se parea atât de buna./. Seara. DECOR Castanii erau umezi dupa ploaie. Curtea îmi era prietena. parul adunat salbatec deasupra cefei palide. De ce ma întristau hotarârile adolescentei. O purtam numai în ploaie. si gândeam de-acum. ploua.Strazile erau tot mai reci. în mansarda. tainuit. Trecusera acele nopti tulburate de gramatica greaca. Rezemat de zid. Paseam sfielnic si stânjenit de privirile celorlalti. într-o dimineata dureros de senina m-am coborât din mansarda. Cerul era înalt. sufletul mi-era clar. Eu îmi cumparasem carti multe dupa bacalaureat. gândeam.. si toate mi se pareau frumoase. perechile tac întotdeauna. Ma stânjenea palaria. obrajii rezemati în pumn... Fratele meu a încercat sa glumeasca: studentii sunt poeti si bohemi. îmi spuneam: nu e asa ca acestia sunt cei mai frumosi ani? Si nu stiam daca trebuie sa-i stapânesc sau sa-i las sa ma stapâneasca. Fruntile descoperite. Grupurile întotdeauna râd. singur. Tufele mari de liliac se umileau în soare. perechi si grupuri. si nu scrisesem niciodata versuri. Si mi-erau toti dragi. sufletul se tulbura. Asteptam. în amfiteatrul "Maiorescu".. Cea dintâi dovada ca adolescenta mea era definitiv încheiata: nu mai scriam Jurnal. Aveam bani multi si-mi cumparam carti scumpe.. bulevardele reci. cu ochii în toamna. prea mare si prea neagra. înalt. de-acum. Perechile. Zaream prea multe studente. "Cea dintâi toamna" gândeam eu. Atunci am hotarât: greaca nam s-o învat acum. Nu cutezam sa vorbesc colegelor. O alta dovada: ceream si capatam bani pe cele ce publicam. treceau oameni care nu ne cunosteau profesorii.. clar. Trebuia sa-mi gasesc prieteni noi. "Ei doar înteleg ca totul nu e decât o gluma". Jos.. Flori de tufanica ma ispiteau. seara. Simteam cum cresc în mine nadejdi si doruri. Dar eu aveam mansarda. ci eu sa-i descopar pe toti.

încheindu-i.. Un batrân vrea sa-si daruiasca averea pentru Camin. * Toamna. spatos.. indiscret. Drept si Filozofie. liniate. Dar de ce îi spuneam eu Bibi?... amintirile sunt amare si grele. Mi-a vorbit. Era urât. Nu aveam noroc.Dar mata de unde stii? . Era înscris la Teologie. cum orasul nu are înca un cerc studentesc. mansarda s-a luminat. iar sus. 95 . Cei care stau în bancile din fund sopteau ca e un convertit. Mai întâlneam o fata bruna.. sa-i cunoasca. daca cercul ar exista. A rosit. iar eu scriu ceea ce a vietuit. Câteodata venea însotita de un tânar palid si firav. Porneau grupuri. Priveam ferestre luminate si ghiceam odai calde. Discuta cu oricine filozofia germana si feminismul. Am surprins un crâmpei de convorbire. Si. feminini. cu plete. la mine.Daca ploua seara. de-a lungul bulevardului. Altul. A fost la Atena. iar eu o salutam.". însa. sunt feminista. mi-a pierit sfiiciunea. catre vecin... Nu-mi întâlneam colegii din liceu la nici un curs. . nu-s buni de nimic! -Zau?. apoi rosu. cu servietele sub brat. Am început sa uit împrejurarile în care am cunoscut pe doctorandul cu fruntea lata. Am înteles aceasta când marturisea basarabeanului: "E asa de inteligenta!. grupuri la camin. Am aflat mai târziu ca pe duduie o cheama Bibi. . . înca.Daca n-au citit pe Hegel. a trecut. cu tristeti si amurguri. aproape chel. la Sofia. cu zâmbet nervos în coltul buzelor subtiri. pentru ca îsi pierdeau masa la cantina.. Si nu-mi îngaduiam sa fiu trist. Am fost palid. Faptul s-a petrecut atât de repede. balai. De atunci îmi zâmbea. la începutul lui decembrie. întâlneam studenti de la Teologie. Ma întâlneam si cu o studenta cârna.Sa fie sanatoasa. cu pasi moi.. Un student basarabean. Avea un început de fraza foarte ciudat: "Ma rog. Când trecea ploaia.. care vorbea blajin si învata cuvinte latinesti pâna ce începea cursul. asteptam pe coridorul cu ferestre largi. Iar eu scriu povestirea aceasta linistit si înasprit de pasii pe care iam facut.. Viata se vietuieste înainte. Si scriu o povestire care nu e. dupa doi ani.. trist. domnule.. dupa sfârsitul seminarelor. se înstruneau coruri. Si studenti sarmani de la Litere. . la Paris. ma accepti ori nu ma accepti?" Feminista dispretuia studentele frumoase si studentii inculti. Si studente din orase departate. Acum. ma întorceam acasa. încheiata.Eu. trist. Unul. De arunci o salutam umilit. Nu pierdea nici un curs si îsi transcria notele în caiete mari. intime. deodata. cu barbi tinere si aspre. //. S-a împrietenit cu un evreu care iubea o evreica frumoasa. încet. Cadea seara.. Si cercul nu exista. cu parul retezat pe frunte. Bibi nu-mi raspundea. Ma obisnuisem. apoi palid. cu ochi banuitori si ciorapi patati de noroi. pe strazi spalate si reci. care citea carti de filozofie germana si se mândrea cu feminismul. care blestemau ploaia. cum trec anii universitatii fara ca nimeni. înalt. pe covoare blânde. dar o iubea. încet. cu câteva chipuri. PRESEDINTELE Toamna am sfârsit-o singur. Nimeni nu stia mai mult.privit enervata. Am surprins-o într-o zi citind un caiet cu versuri.

ferestruicile mele pareau albastre sub zapada. la decanat. Dimineata.Am eu o mansarda. studentii si studentele sunt zgomotosi.. Mama nu a crezut în "oaspeti" pâna ce nu a vazut pe duduia care întreba. Taceam. A doua zi de dimineata... de care îi leaga copilaria sau liceul. la cantine. cald si scurt. obtinuse cei dintâi bani de la batrân..Asa e. Dar se face selectie... . comandase la tipografie buletine de înscriere.La cinci avem oaspeti. Lânga soba citeam înciudat informatia la rubrica "Universitare": Astazi.. . Bibi nu se astepta sa ma vada si. Batrânul încerca sa se înduioseze: venisem acum noua ani.Fireste. sa ma gaseasca singur. undeva. am întâlnit cei dintâi fulgi... la Universitate. urcase treptele de lemn si ciocanea la usa..Numai dumneata ai venit? . .Mai mult de doua ceasuri. daca jeturile sunt comode.. Am primit-o numai pentru coruri.. albe. sediu provizoriu?. cumparase dosare si hârtie. nedisciplinati.pentru ca fiecare se multumeste sa-si petreaca anii cu cei câtiva tovarasi vechi. scrisese apeluri pentru studentii orasului.. . .. Ne-am despartit în noapte.Decembrie. Ne poate da si el o mâna de ajutor? Primeste sa ne împrumute sala de muzica pentru cele dintâi întruniri? . de directorul batrân..Nu stiu. Mi-a spus de tot ce facuse dupa ce ne-am despartit. o camera pentru început. Aducea o geanta încarcata. .. la ora 5. Ma înrosii. fericiti. aici e o mansarda. A multumit.Va rog. socoti volumul aerului din odaie.. Daca s-ar gasi. M-am îmbracat.. douazeci..Mansarda e a mea. la ziare. pentru cincisprezece persoane. Doctorandul îsi musca buzele de nerabdare. zorit.. daca rafturile sunt curate. . pentru studenti.Eu sunt. Am alergat jos. Voia sa vesteasca. Doctorandul s-a împotrivit. Dupa doua ceasuri deschidem ferestrele... iata-ma acum student..Dumneata lucreaza înainte. . un parinte al sufletului meu de adolescent?. Medicinist. . treizeci..".. frig si tristeti. mai ales.Ce de carti. La ce sunt bune toate acestea. am sa-mi mai amintesc. .. acum? începe o noua viata. si a plecat.Tocmai. Luase Corydon. Fireste. studentele si studentii care vor alcatui corul orasului sunt rugati sa se înscrie la sediul provizoriu din mansarda. adunase cinci colegi pentru comitet. stânjenit.. o întrunire si nu gasea sala. Pe drum. nu se poate. Am adus jaratec mult si lemne multe.E bine? 96 . mansarda e a dumitale... oare. rodnica si avântata. eu am sa citesc ceva de aici. ce de carti. mic si sfios.. Vor stânjeni si obosi pe cei de acasa.Câti? . prin ziare. si am plecat amândoi la directorul liceului. întorcându-ma singur. sa vedeti. . . . în odaita. era Bibi. Doctorandul nu venise... Unii vor pleca imediat. Eram nerabdator si ma întrebam daca e destul de cald. cu amaraciunea amintirilor directorului în suflet.

eu îmi cautam mansarda. umbre. Ma privi lung. straini. . la Palat. Cum era sa-i spun ca o cheama Bibi? S-a prezentat singura. .. entuziasm. si.. Oaspetii mei se înflacarasera. nu pari îndragostit.Ba da..Tenor. re... da. . M-a mântuit doctorandul. retezate la ceafa si mâinile dezgolite pâna la umeri. Deasupra capatâiului. mi-ati fagaduit. care statea rezemat de usa.Do..N-ati citit nimic de Gide? . mica.Noi ne cunoastem glasul din liceu.. . Pe aceia îi cunosteam: doi de la Politehnica.Nu sunt cu totul singur. un tânar slab si gârbovit. . . Baietii. A amintit donatia batrânului. Dar cercul nu exista. mute. . care fuma mult si-si cântarea cuvintele. . mansarda era plina de studenti si studente. la o masa. mi. I-am retinut numele.Da. Dezarmat. . intrase fara sa se vesteasca. cu ochii în carte. Ascultam cele ce le spunea presedintele.Ciudat. Se adunase.. palid. Fum de tigara. Un manual de Economie politica. Rafturile priveau. Ceilalti. Palid. va putea primi donatia. dar le rostea definitiv.Domnilor.Si disciplina. Avea bucle negre.. cu buze mari. Râsete. cât mai repede. Era magulit si ruga pe fiecare sa-si încerce glasul. între rafturi. cu buzele umede si narile tremurând. N-au avut loc decât prea putine dudui. . O duduie alba si cuminte se supuse. la rector...Domnule presedinte.. Fagaduiau ajutor.. Duduia se facu rosie. pe scaune si pe pat. obraznici. precizai. cu ochii negri în cearcane. înfricosati.Nu te plictisesti d-ta singur aici? Mintii. umila. se enerva.. Trebuie închegat. . cu fruntea înasprita de frig. la.. apoi. Vom merge cu colindele la ministri.. îsi dadu parerea. Un schior. Interveni presedintele.Primatul curajului. un sublocotenent în ultimul an de Medicina. . . trebuie sa încercam o "viata studenteasca". miresme de vestminte feminine.Roman? . Aprobam. prezumtios. .E interesant. persoana juridica. conditiona presedintele. îsi cauta cuvintele... replica o blonda.. Corul si festivalul ne vor aduce bani.. fa. . sol. comitetul provizoriu.Adica cum? .E mult de atunci.. Studentul înalt si tiganos. O rugai sa ia loc pe un jet.Primatul sexului frumos.Cunosc si eu un Andrei. munca. . la pat.Acela-i de Charles Gide. Un tânar oaches fu desemnat dirijor. . în tumult. Nu era orator. Fetele protestara. Zâmbea.O! pardon! Si asta-i Andrei. . O studenta. în acelasi timp.Nu ma prezinti domnisoarei?.. Cercul trebuie sa ajunga persoana morala si. într-o jumatate de ceas. cu geanta umeda de fulgii topiti. sa înceapa ei întâi! Baietii protestara. Astfel. student la Politehnica. foarte bine.. iconita îsi 97 .

Dumneata ce crezi? Eu nu voiam sa cred nimic. . Sedusese si pe presedinte. fara covoare. altii purtati de curent. . Se adunau în jurul sobei de zid. în discutii: . De cum sosea cea dintâi fata. Fetele au acceptat atunci sa înceapa.. gândeam eu.Domnisoara Nonora ce crede?... sunt tot mai ispitite de mansarda mea.. Veneau împreuna la repetitii. Aceasta a nemultumit pe baieti. ca prilej de dezordine. Pe ceilalti îi vedeam rar si comentam lucruri neînsemnate. dorind ceasul repetitiei. Era cald îmre peretii albi.. printre carti..Selectia prin sex.Duduile vor face game. . Unii îmi cereau politicos iertare ca ma întrerup. altii împotriva.Numele d-voastra si facultatea? . apoi. baietii. Duduia cu cearcane sfârsi gama corect. Si presedintele a interzis-o. care acum d întreba. de nebanuit. si poate i-a placut urâtenia lui de miop voinic si cinismul celui care se lasa stapânit de soarta.. discutia se înflacara. Baietii. prin fum de tigara. si ne bucuram ca afara ninge. provocator. Le ghiceam cum.. fetele.. Era atât de nou. Se surprindeau. îsi lasa admirati cu pleoape apropiate genunchii. cu rafturi multe si tigari fumegând... Fetele ajunsesera prietene.. Era "simpatic".. sânii. Se aplecau cinci tenori.. îi ascultam. daca ei fagaduiesc ca vor fi linistiti. . Si începeau sa discute greva studenteasca... La început. îi auzeam cum conspira. .. . pe îndelete. Favoriza pe Radu. Baietii se adunau cu o jumatate de ceas mai devreme. fumau si nu erau atenti la dirijor. Nonora era tot mai provocatoare. Mi-ai luat tot rougeul de pe buze. pentru ca cerea în fiecare seara tovaras care s-o conduca acasa.Cine îmi scoate sosonii? Poate vorbise si pentru mine. în cealalta.Suntem raciti. . Repetam Gaudeamus igitur.scutura frunze din coroana uscata de salcie. îl întâlnise într-o seara la mine.. . Bagati de seama sa nu spargeti geamurile. Radu era singurul prieten de care nu ma despartise toamna.. Veneau târziu. pareri dintr-un Heidelberg ce înviaza. Interventia presedintelui solutiona dilema. umerii. Ma simteam atât de fericit si atât de stingher!.Esti obraznic. Zâmbea fiecaruia. Drept si Conservator.Nonora..Atât? Se împrietenise cu Bibi. 98 . Erau furiosi ca îmi înstrainasem mansarda unui cerc de necunoscuti. într-o dupa-amiaza. . într-o dupa amiaza. la capatul se de un student frumos si prost.. Corurile strabateau prin ferestruici si înviorau strada. rasfoiau intrigate carti germane. accepta cât de multi curtenitori. seara dupa seara. Supara fetele. Se pogora în mansarda. îmi marturiseau nelinistea cu care pasisera într-o odaie scunda. N-am oferit decât sosonii!.. Daca domnii colegi vor.încet. si ninge mult.Aaa?! A doua zi au început repetitiile. sa discute problema în alta parte.Poate visau. încet!. Fetele s-au plâns presedintelui ca "se face politica". iar domnii vor coborî pentru câteva minute în curte.. poate îsi aminteau romane sau poate nadajduiau. Nu alegea. . A trebuit sa se accepte repetitii comune.. Erau câtiva îndârjiti. am vazut cum se lasa sarutata.

. însemnam pe hârtie. simt zapada pe gât. Continua. festival. Nu credeau în fagaduielile presedintelui: persoana morala. gasise sediu provizoriu. Se lasase frig peste zapada. aparându-se cu servieta. în mai putin de douazeci de zile alcatuise un cerc recunoscut. Voia sa ajunga inginer sef. . blestemând. alaturi de atâtea fete frumoase si baieti destepti. Ma gândeam tot mai rar la mine însumi. ... înscrisese membrii.. cu halat alb si fruntea încretita. Pentru ca parasisem disciplina Jurnalului. am trecut toti pe terenul de fotbal. fireste. teza în laboratorul de balneologie. Aple-cându-ma sa strâng bulgari. Ceea ce întelegeam si simteam din carti. Radu îmi era aproape un prieten nou.. împartise sarcinile comitetului. Evitam sa ma adâncesc. cu priviri de muncitor ambitios. M-am întors acasa cu pasi usori. pentru ca era inteligent. mult.Dumneata tradezi. în acelasi timp. Nonora. camin. Si Radu venea în fiecare seara la mine. am glumit.. cu deosebire în presedinte. Dupa ce s-a sfârsit adunarea. As fi alergat. cu capul rasturnat. cinic si "spiritual". în ceasul când începeau repetitiile. Saruta cu buzele desfacute. sa raspund. Presedintele izbutise sa capete semnatura rectorului pentru un act însemnat. Studentul înalt. de când aflase ca vine Nonora. spatos... Ceilalti erau frumosi si vulgari. Le închideam în creier. Nonora îl prefera studentilor. sa-mi îngrijesc fata si sa-mi cumpar gulere albe. . atâtea daruri pe care noptile sfârsite în cârciumi nu le naruisera. Inteligent si volubil. cu creierul.. totusi. Munceam ca la împlinirea unei datorii sau a unui obicei. îmi îngaduiam sa ma contrazic fata de mine. juridica. Membrii îi erau recunoscatori pentru un singur lucru: ca le dadea prilej sa se întâlneasca si sa se amuze. M-ai iertat.De vie? . Nonora râdea provocator. Lecturile nu ma mai nelinisteau. ca sa ne batem cu zapada. sa se lase îmbratisata de toti cei care îndrazneau. . pe par.. Pastram aceeasi intimitate în vorba.Spune-mi. chiuind. izbutise sa smulga o subventie de la Prefectura si aprobarea pentru colinde. M-a întrebat a doua zi cum îl gasesc? L-am laudat. Nu urmaream nici o idee intima. Un fapt care m-a uimit: n-a protestat nimeni. Bibi mi-a prezentat pe Andrei: înalt. Taberele s-au despartit în câteva clipe. 99 . fara sa fie chemat la ordine.în curând ai sa ajungi antisemit. care interzisese manusile si bulgarii prea pie-trosi.Daca ma razbun si te îngrop în zapada? . La a doua întrunire s-au platit cotizatiile. Mi s-a parut ca Bibi îl iubeste. brun.. îndemnând. La dreapta mea lupta No-nora. tombola.. Avea întotdeauna geanta plina si era întotdeauna grabit. O întovarasea numai el acasa.. M-am hotarât sa-mi las parul lung. a fost poreclit "Gaidaroff'.Ai vazut ce sprâncene are?. Citeam. dar îsi ascundea cu greu ambitia. se prefacea curios de stiinta. Bibi s-a tradat. Descopeream în el. Tremuram. îsi pregatea. cu capul rasturnat. care sta totdeauna lânga usa. E singurul care întrerupe lectura proceselor verbale ale sedintelor de comitet.Uite. în mansarda am privit oglinda mult. Se simteau însa bine în acea sala de muzica. vecin liceului. El voia sa ajunga inginer sef. Loveam îndârjit. Dar eu îmi cautam prieteni noi. dupa ce ne desparteam. sa ma întreb. dar sufletul meu nu mai era al cartilor. Se plângea apoi ca "salbaticii îi luau tot rouge-ul". Colegii l-au îndragit si îl bat cu bulgari dupa fiecare repetitie. colonie. La cea dintâi întrunire am mai cunoscut sumedenie de studenti. zi de zi.

Citeam.. Vorbeam despre Nonora. îngramaditi în masini mari. Se statornicisera perechi. un director de ziar si la decan.. Dupa miezul noptii..Domnisoarelor si domnilor. Si masa cu belsug boieresc de la Patriarhie.Vietuiam o viata noua. si Gaidaroff care se întreba câte tigari putem pune în buzunar. la trei ministri. Exclamatii.. Eu ma prefaceam nepasator.. Austeritatea adolescentei se risipise în toamna. Majestate.. Era surpriza presedintelui: o sala.. fara sa rosesc. Nonora: "Minti". fetele în costume muscelene. Haide acasa. Ma asezam la masa ca un functionar care asteapta fluieratul fabricilor. Ma desteptam diminetile tot mai târziu. Am colindat. ispititoare. S-ar fi spus ca cineva ma însarcinase sa-i rezum anumite carti. cu zapada înghetata sub stele...Ma plictisesc Radule. ochi dracosi.. Eu am adaugat: "Când?" Nonora scrise: "Acum"... saruta patimas. cum sa-mi îndulcesc asprimea privirilor. Ma aflam între Bibi si Nonora.Chimia industriala. * 100 . Gaidaroff îsi fumase toate tigarile lânga o studenta în Farmacie..Eu. Izbuteam... si presedintele care râdea fericit si sorbea pahare cu vin rosu.Vivatprofesores. brat sub brat. Pierdeam tot mai multe nopti cu Radu. cum sa raspund modest si politicos laudelor aduse bibliotecii. Eu: "Zau?" Bibi: "Obraznicule!" Nonora: "împacati-va".. uimire. pe fiecare: . pastrând masca sufletului vechi. Spre dimineata. entuziasmati: .. Nonora: "Esti nostim".. Bibi. "De ce?" Eu citai din Cosbuc: "Nu cerceta aceste legi. cum sa zâmbesc. fara graba. care se naruia fara sa-i înteleg. Descopeream zi: dupa zi cum sa ajut duduile la îmbracat. Rezumam corect. zâmbind: ... Bibi: "Numai atât?" Eu: "Sufar".". emotionat: .. mica.. un filantrop. Noaptea trecuse atât de repede. si dirijorul care ne felicita. care îsi aruncau glume cu tâlc. . tot mai bine dispusi. între doua studente care vorbeau cu vecinii. Baietii.. Bibi era înciudata: .. muscând buzele. Nonora. Radu suferise toata noaptea.Eu m-am întristat stupid. Parasisem ambitiile cu care învinsesem liceul. la un prieten.. Adunam fise în cartoane. Presedintele. Bibi: "în prudenta sta fericirea".. A fost fericit ca l-a chemat Nonora. cu pregatiri pentru petrecere pâna dimineata. cauta-mi sosonii. Noapte cu colinde la Patriarhie si Palat. împrejurarile. masinile ne-au lasat în fata unei curti ciudate. . citeam. si Nonora care se înecase cu un cataif. Eu am întovarasit pe Bibi si cautam fraze în care sa-i pot spune: tu. .. A condus-o acasa. Ma simteam atât de fericit în mansarda mea plina de tineri. am întovarasit duduile acasa. El o sarutase. în capatul mesei. Eu: "Nu mai avem loc pe plic". Si ma surprindeam gândind gânduri obraznic de streine fiselor.. Uitam cu multumire tulburarile care altadata îmi scurtau noptile.Dumneata?. O blonda.. Si regele care ne întreba. noi aprinsi de vinul patriarhului si îmbatati de izbânda. as.. Eu: "Ai ghicit". Bibi descoperise un plic de vizita si se distra scriind pe margini întrebari: "La ce te gândesti?" Nonora raspunse: "La cel care trebuie sa moara". sâni ispititori.

ne-o spuse domnul. sefule?! Jocuri de societate.Nu suporti vizitele fara galosi? "Seful" hohoti. Bibi se gândea tot mai mult la Andrei.Ma "Malec". Presedintele semna tot atât de multe hârtii si compunea tot atâtea j proiecte.Noi îi zicem "Malec"..j bola. Comitetul era încurcat. nu vorbea. multe. E student si el. Le împartisem: cartilor si cercului. . Mi-a spus ca e membru în cercul nostru.. ///. In ajun m-a vizitat un student spatos de la Politehnica. pe care ni l-a prezentat: Gabriel. tacere stânjenitoare. Atât. "seful" a venit cu un tânar livid si serios. cerceta propunerile cu zâmbet si logica glaciala. La rastimpuri. Nu se entuziasma. cel de la Chimia Industriala. ca si-a platit cotizatiile si vrea "sa petreaca revelionul" cu noi. palid si calm. Se aseza pe scaun. Si eram fericit. "Seful\' uitase sa-si scoata galosii.. fara sa multumeasca.Esti bun! Ce zici. La plecare. Fetele râsera. .Ca la Cluj. da." 101 . cu ungurii.. Apoi. doua mediciniste sentimentale. . Elefterescu. catre Gabriel care nu îndraznea sa treaca pragul: .... . simi spunea "sefule". Ne întâlneam.. cu ochii la ea. sampanie.. împreuna cu "elita". Presedintele a \' hotarât suma pe care trebuia s-o depuna fiecare pentru sticlele de.Nu stiu. . Fetele se adunasera lânga soba si asteptau.Domnisoara e studenta? -Nu. NONORA Nu gaseam prilej sa-mi surprind tulburarea.j mitetul. sa examinam si teza contrarie.. blonda Mariuca.. Ceasurile erau tot mai I putin ale mele. ma! Hai ba. îl enervau retorica si cartile lui Nicolae Iorga. am acceptat.. Nonora. . Fu ajutat sa-si desfaca paltonul.. fericit. livid si serios. am fi fost colegi.. .Ce presedinte.. Zâmbea dupa fiecare discurs. Fireste.Elefterescu. Duduile îsi cautau tovarasi pentru tom. A pritnit cea dintâi sa petrecem noaptea Sfântului Vasile.. . Gaidaroff interveni. ma "Malec"? îmi uitara numele. spaima jidanilor. Nonora îi privea provocator. nu se lasa coplesit de efuziuni colective. patriot. în început de iarna alba. ma. . dintr-o data. cu zâmbet umed si cu ochi pistruiati. sus. Radu. presedintele. pupam ca leii!. Verva domnului Elefterescu ne stânjeni. studenteste!. Sunteti antisemiti?. Gaidaroff.. poreclite "Florenta". Eu zâmbeam si ofeream scaune noilor-veniti. la Drept. co.. Andrei erau invitatii. ma "Malec"? "Malec". surorile bune de la sopran. Ma iertati ...Pacat. eu riscam câte un: "Da. în mansarda.. în mansarda se facu. îmi vorbea intim. Iarasi tacere. Pregateam balul si festivalul. . si tot mai prietenoasa se arata fata de mine. Vicepresedintele... era sa-i înjur.Jocuri au sa fie? . saracul. Râdea familiar. înca. pe înserat. Seara. îti place.Acum.Pe mine ma cheama Gabriel. Carti se adunau. câtiva de la Drept. la mine.. .Zile stapânite de viata. Asa-s eu. privea pe Nonora. clipind din ochi: . îndoieli si reculegeri nu ajungeau în suflet.Stim. Tatameu. cu glas de bas cinic. Cercul se însufletise.

... 102 ..Astia ne-au stricat petrecerea!. .. începu atunci sa priveasca. întorcea ochii.. Am spus eu c-o sa petrecem bine... Presedintele era furios.A fost lata rau.. sa stiti! Nu ma cunoasteti. fix. îl ascultau toti. . grotesti.. înciudati. aProape cadaveric. calm. Fetele îsi ascundeau anevoie interesul cu care priveau pe domnul Gabriel. tacut. "Malec" privea pe Nonora. Aplecându-ma. fara sa raspunda. Si are o nevasta frumoasa.. Sopti. Mansarda se însufleti într-o clipa... O enerva. . înspaimântat. am rasuflat.. Nonora se ridica de pe scaun. nici mort! Eu beau doua pahare. "Seful" se întoarse zâmbind.. ma!. zâmbind trist. Presedintele se lumina. Se scutura.. masa. trosnind treptele.Ce facusi. A fugit. palaria si fugi. . fericiti. .. îl auzeam.. sa-l vedeti când îl cearta nevasta-sa. care tulbura. N-am avut nici timpul sa-i aprind lampa pe scara de lemn. Ne priveam unii pe altii. Studenteste!.. ma? Unde plecasi? Stai. "Seful" facea haz.E casatorit?... sa petrecem cu studentii.. Atunci se auzira bulgari moi în geam.Asa face el.Asa-i firea lui. Gaidaroff se apropie si îi oferi tigari. pe Nonora. . Aia la miezul noptii. schimba scaunul. Auzeam si de sampanie. Ce zici.. . începu sa vorbeasca.. Nonora era enervata.. ma. Domnul Elefterescu îi facu senme. . Domnul Gabriel se facu palid. se prefacea plictisita. Rumoare.. asa la mine? întrebarea izbucni înfuriata. . Ma duc si eu. Apuca paltonul. S-ar fi spus ca.. ma "Malec"?.Cine i-a adus. Dar îi baiat bun.. saracul. ... . ma "Malec".Pacat de sampanie. El ? la slujba. în curte... livid.De ce te uiti. Domnul Gabriel facu iar eforturi sa zâmbeasca.. zarii prin ferestruica pe "Malec". la Cluj. O data esti student! Unuia i-am zis numai atât: "Ma'. fara sa întelegem.O nevasta. Situatia era ciudata... jocuri. nimiceste siguranta. Râdea magulit. Gagice. înfundai lemne în soba. Nu izbuti decât sa-sr frece pleoapele si sa-si subtieze buzele. Noi aprobam. resemnat. sampanie. . jos. nevasta-sa la Universitate.Asa-i ca-i nostim?. deprima..... insinueaza spaime de cosmar. Domnul Gabriel tresari si întoarse capul ordonat. Si bine a facut: are acum casa. domnule. ce-i trebuie. Nu izbuti. Mi se paru atunci ca în mansarda se facuse frig. domnule?.. cu nelinisti comice. Dupa ce am auzit poarta închizându-se. Privire iritanta. cum aluneca.. ..Eu nu-s omul sa ma dau înapoi când e vorba de patriotism!.Eu plec. . "Seful" strânse câteva mâini. Nu va dau voie mai înainte. Domnul Gabriel avu o zguduire pe care nu i-o banuiam în seninatatea lui glaciala.... .. înca. "Malec" o privea.. Azi e mai vorbaret. jvialec" se încorda sa zâmbeasca. Paria d'italiano con me e con altri.Plânge.. saracul. înghetat.. Radu fuma mult."Seful" ne-a vorbit de bataile lui. cu sublocotenentii. din liceu. "Seful" râdea.Da..

. oprindu-se în mijlocul vreunei anecdote: -Nu întelege. suportam situatia cu un amestec de placere si plictiseala. Bibi între mine si Andrei. trei. întristat. . dar cu 103 . cinci. -Nu stii. cu dintii strânsi. Toate acestea nu ma tulburau. M-am desteptat. pe strazi dosnice.. S-a risipit din mansarda atmosfera de straniu grotesc.Asta i-a venit. sarutari prin ganguri. cred. apoi se adumbreau tristi. Radu continua sa adoarma în zori. Trebuia sa ma apar.. . Bibi. Radu lânga Nonora. fireste ca nu stiu. obiceiul Jurnalului. Nonora. -E inutil. nu ma plictisi. cercul. O întovarasea Radu..Tu începe. Eram tulbuut. începe. însa. încerca sa ma supere. nici nu întelegeam nimic.. Se întristase si privea pe Andrei... S-apoi. "Florenta" între cei de la Drept. dimineata. cu toate acestea.. Am adormit iar. cu barbati care ma strigau: "Sefule.. Cum era sa le spun ca eu nu pot saruta altfel pe Nonora? .. care banuia indiscretiile lui Radu. As fi putut ramâne într-o seara singur cu Nonora. medicinistele între membrii comitetului. S-a întâmplat faptul de care ma temeam de la începutul jocului: sa sarut pe Nonora. . Ascultasem de atâtea ori tângu-ielile lui Radu.Salbatici. Eu ghiceam urmarile unei încercari ciudate. soldurile. Numarau baietii. Eram toti prea veseli.. ma privea provocator în ochi. Gaidaroff se asezase lânga Mariuca. înabusitor pe gura.. furios. sa ma apropii. deasupra genunchilor.Si ceilalti care se desfatau. din însuratoare.. Râdea..Cu public. Pierdusem. te cheama Malecť!". un surplus de energie care trebuia cheltuit. cum îl saruta. pe care nu-l întelegeam.. la cinematograf. . noua.. cum îi râde fierbinte aproape de obraji.. student la Politehnica. Nonora ma opri obosita. . îmi povestea mângâieri. expansivitatea crizei depasite. Nonora era calma. încarcând pachetele în trasura si aprinzându-si nemultumit tigara de la tigara. Mâneam si umpleam pahare cu vin rosu.. Am visat vise stranii. si verva suspecta a d-lui Elefterescu.. Si.. pe care o lasase tonul si privirile lui "Malec". si nu izbuteam sa încep fraza. te lauzi.."Malec" sufera de un început de idiotie. N-am izbutit sa uitam aventura decât aproape de miezul noptii. sefule. pulpele. îi luceau la rastimpuri ochii ca un taciune.. .... Nonora. dar nu lipsea de la nici o întâlnire cu Nonora. Ma interesau ca un fapt nou si ciudat.. lung.Haide. cinci. doua. Lasam sa ma poarte viata.Pe frunte? . retinute de pumnul ei. so îmbratisez barbar si s-o sarut aspru. cum se lasa mângâiata.. Nonora aducea cele mai multe obiecte pentru tombola. îmi lauda ochii Nonorei..De câte ori? încercam eu sa prelungesc. Ne vedeam aproape în fiecare zi. buzele.. Dar ma umileau privirile blajine ale fetelor si superioritatea vulgara a baietilor... . Stiam ca Nonora nu crede ceea ce spune.... Când ramâneam singuri...... cum îl atâta. socotindu-ma timid. patru. pielita. Bibi era cea mai tulburata de vizita si de concluzia acra a vicepresedintelui. ..Una. Si ceilalti care savurau spectacolul.. Dupa sampanie se acceptara jocurile. Stiam ca mai mult nu se poate. Vicepresedintele îsi rosti parerea domolit si clar... numai pe Andrei. îti spun eu când sa te opresti.Daca esti pervers.... As fi vrut sa însemn într-un caiet cele ce se petreceau în suflet. presedintele..

Dar simteam ca altceva ma ispiteste si ma desfata în apropierea ei. Presedintele... bilete pentru membri.Semeni cu un ocnas: si urât.. 104 . Nu izbutise. sa organizeze convoiul. . trista. sa si-l învete. în restaurantul pustiu..Esti un nesuferit! . . A jucat la festival mai bine decât am fi socotit noi. mars!. Am lucrat trei ceasuri ca sa decoram sala cu brad si panglici inelate de hârtie. lada cu costume... Radu fuma enigmatic si-i soptea la rastimpuri... când suportam si eu aceeasi mediocra viata sexuala ca toti ceilalti. . L-a sarutat patimas... un vagon. Cu Radu a baut patru coniacuri în restaurantul garii.Tata e de vina. Dupa lasarea cortinei înguste.Puneti-mi vin! Puneti-mi vin!. Mi-aminteam atâtea pagini neîntelese. si vulgar. Surprinzându-ma dorind-o. fu respins de insurgenti. o apara. Fugi de aici. Aveam eu o cutie si ma pregateam sa i le dau. ma insultam. si miop.Esti enervant si te repeti.Vei fi crezând ca din pricina ta? Ť .. Nonora se prefacea ca râde. înca. servieta cu acte.Esti apetisanta. In dimineata festivalului a venit la gara. într-o sala calda si înviorata de neastâmparul nostru. Iar eu trebuia sa cânt din Grieg.Esti urât. ca nu m-a lasat sa fumez. dar nu si-a pierdut calmul.. cu ochii vii sub fruntea obosita.. .. Presedintele. Fetele se prefaceau suparate. . . Dirijorul insinua un cor. Numai Bibi... .Stiu..Tu ai sa-mi platesti capriciile la bal. dar Radu i-a întins mai înainte cutia lui. purtat de întâmplari?. Bibi era indispusa ca lipsea Andrei. Pianul era dezacordat..Asa rasplateste ea... încurcat.plin ocupat. Masa. Nu-mi întelegeam pornirea catre Nonora. Treceau câteva ceasuri si iar ma descopeream asteptând-o. N-am avut curaj sa ma întreb daca mi-e draga. . si o doream. dar ma placi. Comitetul încerca.. . Poate vrei sa ma scoti regina. s-a refugiat în odaita vecina si a cerut tigari. enervata de rolul pe care-l juca în piesa." As fi putut face si eu acelasi lucru. Gaidaroff. ... Radu s-a îmbujorat. jucase prea bine. . ma mustram... din pricina ca pastram în nari înca prea proaspata mireasma ei si în ochi se furisau scenele povestite de Radu. Nonora se asezase între mine si Radu.îti tremura narile. rezumându-ma sa fiu socotit un exemplar ciudat de puritate.. s-apoi îl vestejeste.. lazile cu obiecte pentru tombola... în fata noastra.. . zgomotosi. Stiam cât de anevoie izbuteam sa citesc nemteste dupa ce pleca Nonora. am fost fericit. nu mai ai nici un haz. Mi-era teama de ea.Sarutam pe oricine îmi dadea tigari. Nu l-a lasat sa plateasca. zâmbind dracesc: "Acum ajunge! Hai.pumnul pe mâna lui umeda. de nevinovatie. eram umilit. care preferau sa glumeasca în fata ferestrelor. alerga. GaidarofT purta trusa cu machiaje.. fara sa izbuteasca. Când mi-a spus cea dintâia oara pe nume. a trebuit sa uite. cu trei clape lipsa.Ma placi. De ce îl evitam. în taina: ..Fireste.

. ironici: "Domnisoara e pansiva"..Va rog. Eu râdeam fara nici o parere de rau si fagaduiam presedintelui sa scriu o comedie cu acesti doi prieteni stranii.. Si râde singur..... Gaidaroff îmi da ajutor si potolea. N-am avut nici timp sa trec pe la "Malec".. .Stiti ca a venit prietenul lui "Malec". domnule... Pe mine m-a facut "gainusa" Seman eu cu o "gainusa"? Gaidaroff. Atunci aparu Nonora. domnul Elefterescu.. îmi spune tu.Stiti ca a venit.. si intra chiar "Leul". .. frate?.. comica si ciudata. . în clipa aceea intra si presedintele. stim.. Deschideti geamurile.. .Vai de mine. nu ma anuntati si pe mine ca avem bal! De-abia am prins ultimul tren.. ce râu o sa-i para. si familii care consuma multe sticle cu sifon..Si la toata lumea spune tu. adauga timid Mariuca.. prietenul lui "Malec". . si logodnicii cu haine negre si pantofi prea strâmti..De ce l-ati lasat.protestând ca-e student si nu trebuie sa plateasca . .. Vicepresedintele cauta o solutie practica si discreta sa-l elimine. Erau tulburati. Trebuia sa clasez patru sute de paltoane. pe care ne silise s-o acceptam. curtenitor: . Asa a racit sora lui "Malec". Raspunderea era mare. va spun ca îl bat... Presedintele îmi încredintase supravegherea locului celui mai greu: garderoba...Bine.. frate.Exagerezi. fratilor. Cine le-a spus. Numai de el vorbeste.. .. .. Eu l-am trimis în odaia noastra.. vecina salii de dans si vecina garderobei. . Aproape de ceasul zece.. pe doua mese. Pe el si pe "Malec".. Ne-a compromis cercul. Nu trecu mult.. sefule... e adevarat ca studentul care sta la masa primarului a cunoscut pe "Malec" sau e o farsa? Nonora i-a explicat înfierbântata legaturile dintre artistul de cinematograf si prietenul d-lui Elefterescu.închipuiti-va. ..domnul Elefterescu. apare . în timp ce noi ne desfatam de mânia Nonorei...Balul... .Spune ca "ce rau o sa-i para". si sublocotenenti care spun. aparura din sala Radu vicepresedintele si Mariuca. nervos.Fii prudenta.E prea cald aici. Râdeam cu Gaidaroff de placerea cu care va fi întâmpinat "Leul".Eu îl bat! . si bate din palme. O sa raciti.. Eu îl bat!..Si e obraznic. îl întrece pe "Malec"!. ."Leul". mantouri.. ca avem bal? De unde i-ati mai scos. . îmbujorat de vin. dar nu ne puteam stapâni sa nu admiram situatia de vodevil.. ne-am grabit s-o sfatuim noi.. Provinciale rau fardate si concurentele la premiul de frumusete.. . ala. glumind.. palarii si perechi de galosi.. O duduie din localitate ma întreba blând si jenat. nerabdarea celor care asteptau cu paltoanele pe brat sa le vina rândul. Ne-a exasperat.îl bat... pentru a doua oara. Eram toti furiosi... sa intre? Se duce la fiecare si-i povesteste cum a cunoscut el pe "Malec".. Nonora prinsese curaj. Saracul. 105 .. E revoltator.

Aproape de casa. . care nu-si mai luau ochii deasupra noastra... sa-mi croiesc hainele la magazine de pe Calea Victoriei. concluzia. Mi se parea ca alaturi de raspuns încolteste o noua întrebare: aceasta e dragostea?..Te afectezi... sa stiu sa-i apuc bratul.. iar p tzr. ascultati-ma pe mine.Fara politica. în tren.. Dar nu mi-e draga. Dar ma simteam trist. Si cel putin daca mi-ar fi draga.. îmi spuneam cât de mult va trebui sa ma schimb ca sa-i plac: sa stiu glume. . Ma apropiai mult de ea. Dar luna era palida si tremuratoare.. s-o conduc la spectacole. Nonora îmi vorbea blând si cald.. vointa!. sa-i vorbesc curtenitor în public. chemarile cresteau.. Radu si cu mine alergaram în strada. Nu mai esti interesant. tigarile sunt proaste.. fara sa stiu daca eu voiam sa ma întreb sau daca întrebarea ma stapâneste: o iubesc? Nu puteam raspunde. Si-a ascuns muscatura sub batista. Se apropie de Nonora si clipi strengareste din ochi. sefule! O data suntem studenti.. si tu degeaba astepti sa te sarut. sa învat dansurile. Nonora se îmbraca mâniata. sa Pierd prietenia lui Radu. Tacere.! . ..Te-ai dat cu jidanii.. O admiram cât e de rezistenta. fara sa-mi încurc pasii. Am asteptat în gara trenul de unsprezece si un sfert. Domnisoara e indispusa.. Ma zarisera câtiva calatori. si fara obraznicii.Mâine vin iar la tine. în mine. Stiam ca se preface. vointa. îmi vedeam anul farâmitat din pricina Nonorei. Radu a voit s-o întovaraseasca acasa. Nonora era gânditoare.. Iam oferit cutia cu tigari. 106 ... politicos si retinut. Ma întrebam la rastimpuri..Nu avu nimeni curajul sa înceapa. Parea ca nu-si aduce aminte..Asadar. hai? Interveni presedintele. .. îmi vorbea mult mai blajin. Ochii i-au sticlit în cearcane. fuma si umplea paharutul cu lichior. Nu stiam nimic..... sefule. sa n-o îmbratisez.. . In gara abia am mai gasit trasuri. din anii când scriam Jurnal. spuse "noapte buna" si pleca. . Cineva striga. Nonora era plictisita si fluiera. Atunci i-am apucat mâna si am muscat-o salbatic. fara sa ma stânjenesc.Pacat. nici cum s-o privesc. trist când raspundeam: o iubesc. Sunt nebuni amândoi. cu gura aproape. înlauntru-mi: vointa. Ma tulbura. stapânindu-ma sa n-o sarut. sa fiu îndraznet. S-a-i.. Nonora îmi sopti. din adolescenta.Ia lasa gluma.** Iar a tacut. e aici. . Naturaletea "sefului" dezarma. Si iarasi ma gândeam: nu! nu!. te rog.Poate stii sa si saruti..Ma tortureaza.. le-am petrecut nelinistit... Sufletul mi se lumina ca dupa o regasire.Iar sunt plictisita. în sufletul meu izvorâra atunci chemari uitate. tremura.. Vicepresedintele începu o fraza în care punea doua premise.. Cele doua ceasuri. mai mult ca niciodata. Nonora m-a acceptat pe mine. -Da... Nonora a cerut lichior si cafea. Nonora nu parea stânjenita. . N-a voit cu nici un chip sa se întoarca. Ca doar n-o fi amorezata. II vad. . nici daca trebuie s-o mai musc. numai. întrebarea fu suierata cu buzele si cu ochii... ..Ti-o dispun eu.. Nu stiam ce sa-i spun... e obsedant cu "Malec" al lui.Nonora!. De altfel. mai ales fara public si fara adversari. . Sau e beat. sa-mi parasesc cartile.. cresteau.. nici cum sa-mi pastrez mâinile.

trebuiau sa interzica dansurile. Nonora n-a mai batut la usa mansardei.. ca toti tovarasii de cor. De altfel. Ma simteam atât de bine. numindu-l. Cald. Si tu. am vointa!. farâ sa se încrunte. atât." Nonora pasea lânga mine. a jurat ca iubeste pe Nonora si a fagaduit sa înscrie în cerc pe sotia si sora lui "Malec". "Malec". "Am vointa.. Efterescu a început sa plânga si apoi a insultat pe presedinte. nu? Veneam la tine sa te vad în treacat. la masa de lemn. Dar la cinematograf cu tine nu merg si nici n-am sa te vad prea des. Uitasem ispitele ce cuprind sufletul în înserari singuratice. O banuiam nelinistita.. nestiut si nedorit de nimeni. Tu ma enervezi fara a fi cel putin o femeie fatala. în fiecare seara. A voit sa intre în sala 51 sa vorbeasca publicului. A cântat singur Gaudeamus în restaurant.. întrebând: . Nu stiam ce sa raspund. Puteai fi mai politicos. INTERMEZZO A fost o iarna întunecata si nelinistita pentru mine. Pe d-l Elefterescu l-au eliminat cu un mijloc riscant: i-au dat sa bea rom si vin alb. care stie sa cânte din flaut. De acum. Am regasit voluptatea amara a zilei încheiate tacut.. Ca sa-l retina. Simteam aproape organic cum ma modific sub înrâurirea oaspetilor mansardei mele. Ma consumi inutil. Si nu e nici cazul La femme et le pantin. Sfârsea toate frazele tânguindu-se: -Ilpovero.. tacerea. îl usca. Simteam nevoia sa spun: "Nonora. am de lucru. Se oferea sa cânte el daca l-ar fi acompaniat Nonora. întorcându-ma acasa.. fara sa se supere.. si Radu sunteti bolnavi: va socotiti irezistibili. de mondenitatea definitiv 107 . a început sa plânga. încât a trebuit sa-si scoata gulerul. Stateau lânga el Gaidaroff si Radu. Poate crezi ca voiam sa te seduc. din ceasul când întâlnisem pe presedinte pâna în noaptea despartirii de Nonora. a adormit.. ci numai îl tulbura. ma calauzise un strein.Poate sa nu fiu acasa. . Am nervi si am sânge.Devii interesant.. De arunci. si gândul acesta nu-mi îmbogatea sufletul. prietenia lui Radu. dezorientat si stapânit de slabiciuni.Sinteti antisemiti? Dupa miezul noptii a început sa vorbeasca italieneste cu Gaidaroff. îl înasprea. Radu l-a calcat pe picior. Pe strazi.. în mansarda plina. ma plictisesc eu acum. în lipsa.. A povestit numeroase anecdote cu tatal lui "Malec". Râdea atât de puternic de ce\'e ce povestea. Reîntoarcerea a fost chinuitoare. apropierea Nonorii. fum de tigara.Vorbesti niste absurditati. glumele lui Gaidaroff... Am platit birjarului.. Ajunsesem incoherent. glasuri tinere. care s-a departat cu urechea la pânda. Nu poza în victima. IV. Nonora ma privi. Zâmbeam. Seninatatea nostalgica asternuta pe frunte de ispitele înfrânte. daca aveai de lucru.jidan". Ma gândeam prea mult la Nonora. ca sa nu sparga paharele.. Presedintele a cerut personal scuze familiilor la care se asezase "Leul".. . Ramânem prieteni. Ne-am urat "buna seara" reci si rezervati. Dupa doua sticle. îmi era ciuda si ma simteam totusi fericit." ma minteam eu. A învinuit Cercul ca nu stie sa petreaca "studenteste": trebuiau sa retina pe Nonora si s-o pedepseasca silind-o sa-l sarute. iar publicul sa joace hora. Apoi. Vreme de doua luni.

Nonora. înstrunita de un anumit creier. Sinceritatea pe care ma încapatânasem s-o pastrez ar fi fost naruita. Daca mi-ar fi fost draga. asteptam linistea în dezghetul iernii. Tortura era Nonora si experientele pe care le banuiam în prelungirea tovarasiei noastre. Primejdia 1 era alta: derivatele actului firesc. se anuleaza unul pe altul.. de bucuriile pe care sufletul le-a cunoscut. Si când tulburarea Nonorii se risipi. pe care îl pofteam barbateste si îl fecundam cu sângele si creierul meu. Si de ce nu întelegeau ei ca porunca tineretii e de a trece înainte?. ma nelinisteau hotarâri pe care trebuia sa le iau si nu aveam curaj. tara pasi mari înainte. Ma resemnai sa accept fiziologia fara Sentimentalism si farâ pierdere de vreme. resturile de la tombola. Regasii disciplina lecturilor de dimineata. închinat îndurarilor sau desfatarilor. Zi dupa zi ma încordam sa-mi gasesc vechea cale. prospetime. As fi cunoscut fericirea mediocra si sura a vietii vietuite.. Timpul. si tot ce spun sau fac altfel nu le fac din porunca mea. Presedintele a gasit un alt sediu. ma surprind. Zile dure... cu note si extrase. si cu ispitele lui Radu. Ce-mi putea darui Nonora în schimbul renuntarilor î^le? Câteva luni de tovarasie sexuala. noutate. Nu-mi mai ramâneau decât umbre în odaita alba si amintiri în suflet.. Si nu stiam daca trebuie sa ma felicit pentru pasul meu. sincer. încercai reîntoarcerea la asceza. Nu cautam sa stiu cine sunt. un trecut. se exclud. aici sunt carti. Nonora. dintre toti câti îndura alaturi de mine carnea si duhul. îmi spuneam: acolo era viata. anulate. La rastimpuri. tulbure.. ma în-fioara simtamântul ca acesta sunt eu. Noptile erau iarasi întrerupte de tresariri. Cea dintâi hotarâre: acoperirea lipsurilor surprinse în toamna. trup purtat de viata celorlalte trupuri. si linistea nu ma daruia. Im fagaduisem sa nu evit scrutarea pâna în adâncuri. Niciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca. Asteptam. Timpul întâiei mele tinereti. ascetismul meu fu curând înfrânt. le-a sorbit si nu le-a destainuit altui suflet. As fi capatat amaraciunea cinic sentimentala a celor care spun: mi-am trait tineretea! De ce se confunda risipirea tineretii cu vietuirea ei?. Nesincer. obosite de insomnii. biblioteca. si înca fagaduielile erau îndo-lelnice. într-o mansarda înzapezita. as fi ramas alaturi de toti ceilalti. O asteptam senina si rece. Nu voiam sa ma risipesc în acuplari inutile. sentimentalismul sau poza. ci din porunca strainilor din mine... Dar munca nu ma istovea si nu ma linistea. ca oricare alt tânar inconstient si mediocru.. Le-as fi primit cu brate largi. trebuia sa-l scurg natâng alaturi de Nonora. pur sexual. se dusmanesc. Daca nu m-ar fi ispitit gura si soldurile ei. Nu izbutesc.. Am fost atât de trist în ziua când a coborât dosarele. Alunecam în întrebari chinuite. poate experimenta în câteva saptamâni intens si vivace visul sau virtutile lor de ani?. îmi spuneam. De ce nu întelegeau tovarasii mei ca o anumita sensibilitate. Sufletul îmi era tulbure.. 108 ..depasita. Ceasurile erau tot mai mult ale mele. dar care ma departa. Nimeni nu se întelege. care îmi daruise rostul si unitatea. ca limpezimea marii dupa furtuna. As fi devenit un cifru. Mi-er teama ca ne vom minti si ca ne vom pierde timpul în vorbarie zadarnica si ieftina. în sala unei societati. asa cum se cuvine între doua fapturi cu suflete si creiere straine. o papusa comuna.. aici e lasitate comoda si surogat. deschis. în mansarda. Toate experientele adolescentei. încerc sa rânduiesc cele câteva rezultate. începea sa se desprinda o toamna. Hotarârea mea de a ramâne singur a impresionat pe noii prieteni. alte tulburari ma stapânira.. de viata. Ma luminez. poate. acolo era curaj.

cursurile de la Filozofie erau mai putin populate. stiam si simteam un singur adevar: ca voi vietui doua vieti. V. Parând inofensiv.poate regretând . profesorul. Era un obicei al Facultatii de Litere: nici un student nu putea pasi în publicistica decât polemizând ^lgar cu profesorul de literatura româna si estetica literara sau adulându-l la seminarii. Altminteri nu as fi putut împlini nimic din cele ce amânasem pentru maturitate. si era blând. Si noua viata se va petrece numai în mine. lui sau sistemului estetic. con-l ferinte. Aflasera si lucruri noi asupra presocraticilor. palpitând sub rezerve. pentru ca profesorul vorbea prea clar si prea convingator. cu usoare bâiguiri si tolerate greseli de gramatica. PROFESORUL Dupa vacante. iar dupa câteva lectii auditoriul pierduse firul cursului si profesorul descoperise alte cinci. teoriile fundamentale. functiunile chimice. Soarta profesorului era tragica si ma înduiosa. un grup de reviste obscure îi insultau sau îi ignorau. se socotea genial. Iar fiecare curs era un profesor. Fanatic. si era bun. cu bunavointa guvernului si contributiile studentilor. Voia" sa-mi creez o unitate cu riscul a oricâte renuntari si mutilari. La logica nu aflasera nimic.pe cei care i se împotriveau. Cei care se înscrisesera la Filozofie fara lecturi si experiente se surprindeau dezorientati si paraseau cursurile. Aflasera ca se studiaza. O casa de editura le era definitiv închisa. la seminarii. alta în plina iumina. distant sau intim. sa-mi pregatesc sufletul pentru revelatiile ce în curând mi le va darui viata. fara ca ceilalti sa o banuiasca. Cei câtiva care dovedeau curajul sa-l înfrunte sufereau consecinte ani îndelungati. Traia numai pentru literatura. vorbea si scria ca sa nu-l înteleaga nimeni. care vorbea ceea ce îl interesa pe el. în curând. Dupa o iarna începuta violent si sfârsita în întuneric. Maturitate înseamna unul. era guvernamental si nu accepta tezele de doctorat care nu-i comentau 109 . Sau tinerii care nazuiau catedre. Profesorul era batrânior. una ascunsa..Am hotarât sa aleg din mine anumite caracteristici si sa-mi spun-acesta sunt eu! Am coordonat caracterele si mi-am poruncit sa nu vietuiesc launtric decât pentru a le încalzi si a le face sa rodeasca. la Universitate. si zâmbea. Nu întelegea nimic. grasun. Nu avea elevi propriu-zis. în timp de criza. ci o înmanunchere de cursuri. unde profesorul era glumet si sala întotdeauna bine dispusa. la istoria filozofiei. întâlneam studenti care nu întelegeau nimic din cele ce rostea. Cea subterana ma va stapâni si. îi daruise astfel un Institut si o tii. persecuta . bacsisuri literare. Profesorul de estetica literara era temut si bârfit. contribuia totusi an dupa an la anularea bunului-simt literar si la minciuna. Trebuia sa încep maturizarea. Nimeni nu stia ce este filozofia. cu lamurirea elementelor: atomii. posturi. Profesorul era de o stranie si perversa naivitate. ca oricare alta. pentru ca era batjocorit. socoteam eu. la Universitate întâlneau neîncredere sau vrajmasii. Socotisera filozofia o stiinta care începe. Dar filozofia. diverse si interesante probleme. "orba îi era irezistibila. supravegherea si atâtarea mea launtrica îmi vor revarsa în creier si în suflet un prea plin al carui izvor ceilalti nu vor izbuti sa-l înteleaga. pus la încercare. voi sti sa aleg. miop si blând. preferând sa-si continue întâlnirile la orele de istoria literaturii române modeme. nu era o stiinta.. se socotea singurul critic estet al târii. nu-lf laudau si nu-l respectau decât acei tineri care aveau volume de tiparit si] prea putin curaj sa-si caute editor. nici o metodica. Trebuia ca tineretea mea sa-si aiba înteles în afara de carti.

Numai fetele nu întelegeau de ce e persecutat Maestrul. Se descopereau toti. . Raspundea într-o limba jalnica. marunt..Valorificând sub unghiul strict pedagogic si riguros scolastic aderent contingent timpului. îl socoteau profund. sau în ecuatia cedarilor inevitabile. Veneau studenti din toti anii si de la toate facultatile. Cursul de istoria artelor se tinea într-o sala comoda de conferinte. afara de cazul când vorbitorul era frumos si brun. studente care dispretuiau sentimentalismul si studenti care stiau sa profite de ceea ce nu dispretuiau ele. încercând o subsumare a elementelor direct fecundate de exercitarea formala a unor metode care nu exclud preocuparea gnoseologica. încercând sa fie polemic. Se ridica si începe: . Profesorii îl suporta. mai bine.. Fetele îi citisera cursul. în manifestarile dtale neurologic-spirituale... cu servietele si blanurile pe genunchi. Era profesorul cel mai glorios. Ca sa faca un compliment. Cei din fund l-au poreclit "Ghita".. timizi. nu se suparase. La literatura franceza. Se asezau aproape.. prompt si obscur: . Nu întelege nimeni ce vrea sa spuna "Ghita". accesibila printr-o noua structurare. Fiecare stia ca vecinul sau vecina sunt tot atât de tulburati. baieti cu gesturi romantice sau nationaliste. ca într-un salon. Se afla vesnic în cautare de formule inedite. 110 . Se pogorau în sala miresme si fluturari de stofe. subtil si elegant.. Raspunde. Fetele îl ascultau si.. Repetau toti. Cei din fata îi spun "La Fontaine". Câte un oftat prea sincer nu mai revolta pe nimeni. confuz si nesfârsit.Te flairez accesibila în simptomele d-tale etice. blond. pentru ca e curtenitor si îndraznet. Sala. Stiau si profesorii de cele ce se petrec în sala de conferinte. acelasi gest. Fetele ascultau cu desfatare atacurile tinerilor. îmbujorati. nervosi. încearca duzini de epitete. De altfel. Veneau aici perechile mondene. încalziti. neizbutind sa ajunga decent. care nu absolvise externatul. Dar cursul de istoria artelor nu se putea preda decât pe întuneric. Cu timpul. Vorba lui era irezistibila.. iar fetele -"Gigi". nu îndrazneste nici unul sa i se împotriveasca. Ore de întâlniri mai erau la cursul de literatura franceza sau la filologie. Dintre colegi. ntifl mai stânjeneau. neîntelegându-l. Vorbeste cu glas de adolescent si loveste cu pumnii în banca.. dar nu le dadeau dreptate. Astfel. profesorul comenta cu o biciusca operele de arta proiectate. La seminariile de filozofie vorbea întotdeauna un student din anul III. cu sala numeroasa si selecta. E cunoscut sub numele de "Galvanometru" sau "Micul Kant". lânga ferestre. întâlneam la iesire studenti de la Politehnica ci studente de la Farmacie. viciul era atât de inofensiv si practica atât de universala. fete ce lucrau la Biblioteca Academiei. studentele copleseau. la lumina. locului si persoanelor (zâmbeste). le crestea respectul. tot atât de erudit si de subtil. cu dintii strânsi. Se întâlneau numai perechile sentimentale. Baietii ajungeau îndrazneti.. in întuneric. Primise cele mai multe si mai nestapânite insulte din tara.. Un prieten de la Drept venea întotdeauna cu o duduie frumoasa si neastâmparata. parea un trup ce respira patimas si prudent. Perechile se asezau în fund. într-o seara a venit la seminar un student tot atât de marunt.sistemul. pe care-l cunoscusera dintrun roman "en vogue". Zvonurile despre însusirile cursului de istoria artelor se raspândisera uimitor de departe. Cele câteva studente cuminti se refugiau în primele banci sau se asezau pe strapontine. pentru ca nu-l puteau memora.Ideatia kantiana si rationamentul prin recurenta.

cu profilul ciuntit. Interveni profesorul.. imputându-mi numai organica fatala-mi predispozitie catre. cu fata smeada. Dupa ce pleca. uluit.. Profesorul se bucura de formula gasita si o repeta... . întunecata. Ma nelinistea.Dumneata esti dicotiledonat.. o pronunta cu accente perfecte. cu gesturile.. . apoi îl asculta cum se departeaza.. .Esti subversiv. .Esti obraznic.Sa le cititi. profesorul o înviora cu sarjele împotriva manualelor de logica si împotriva lui Kant. . Auditoriul alerga câtiva pasi. o insinua plecat peste catedra. Formula îl mâna într-un rationament al carui rezultat nu-l putea preciza mai înainte. ~ Domnilor. l-a învinuit pe "Ghita". Fetele îsi opreau zâmbetele cu batista. Cei de la Teologie nu-i iertau glumele si pornirile lui lumesti. Intelegeam ca experienta sa religioasa poate fi autentica si în afara cadrelor logice. cu cearcanele. constiinta si cunostintele filozofice. un filolog muzicant. poftim. . rotind capul. ortodoxismul lui. . învatasem de mult sa nu ma uimeasca un geometru poet. ..Despre mine e vorba?. . cu întrebarile iscoditoare: "Nu? Nu?. modelând-o. Cei de la Politehnica nu întelegeau cum poate fi mistic ortodox. însa. îndurerat de întunericul celorlalti. fara demnitate universitara. sedusa de nelinistea comunicata cu pupilele.. Profesor tânar.Asta nu înseamna ca nu trebuie sa le cititi. chinuit de întunericul care învaluia înca noua formula. o dezgolea. Ceasul trecea cu un profesor chinuit pe catedra si o sala înmarmurita. Mie mi se pareau toate acestea firesti si recomandabile. Daca aceasta 111 .Nu accept sfatul metodologic într-o riposta de dialectica personala.Corosiv periferic. Dar respectul catre dogme.Esti amfibiu metafizic. Intervenira auditorii din fund. Profesorul marturisea ca ceea ce lipseste manualelor de logica e logica. un mistic profesor de anatomie. ci adevaruri ce pot fi dovedite rational? Dar credinta lui ortodoxa era efectiva sau sugestionata. socotite nu nuclee de credinta potentata. baietii îsi marturiseau îndoielile. . .. Pentru ca cei inculti nu întelegeau.Cum sunt? . buni si semidocti. Cei de la Litere nu întelegeau cum a putut sa-si treaca doctoratul cu o teza de matematica. dar sa nu le credeti. clar. . si-si începea vorba firesc. cu profil ciuntit...Sa-si retraga cuvintele. cu ochii clipind straniu.."Ghita"! Ochi mirati. putin plecat din umeri. Singurul curs unde se încapatânau sa vina studente si studenti care nu întelegeau linia conferintelor." Când sala ramânea prea multa vreme inerta... rezultatul unei necesitati de pura spiritualitate sau concluzii teologice? Viata profesorului de logica însemna pentru mine siguranta ca solutia acelor crize începute în adolescenta trebuie sa mi se lamureasca. brazdata. ispitit sa lase gândirea nesfârsita si sa se întoarca la o formula lui cunoscuta si accesibila celorlalti. va rog. Fiecare fraza parea atunci gândita. Se aseza comod pe scaun. prin propriile lor lecturi. ci numai frânturi disparate era cursul de logica si metafizica. La Filozofie frecventau studentii seriosi.Plaseaza definitia în planul coherentei si al logicei evidente. fetele comentau ochii si urâtenia seducatoare a profesorului.. Profesorul intra zâmbind. iar ceilalti îsi maturizau... cu pupile albastre în cearcane tulburate. ..Le retrag.

zapacit. De aici.Eu te-as sfatui sa te zapacesti complet si absurd.. Numai. Eu bâiguiam. am dispretuit-o... încurajator. istovit. biruita sau biruind în suflet. în ultimii ani. Si sunt probleme pe care nadajduiesc sa nu le pricep niciodata. Eu m-am lamurit dupa sapte ani.Dar eu vreau sa ma lamuresc. Întro dimineata am dosit cartile în raft. crede? Cum sa-i spun ca sunt crestin fara sa cred în Dumnezeu? Cum sa-i spun ca arareori mi se pogoara Iisus. sfielnic. Acestea ne vin asa. Ma întrerupse. de când am aflat singur ca judecata nu e întotdeauna stabilire de raporturi între doua notiuni.pe care nu-l patrundeam întotdeauna . Dar vesnica lui ispita. Mergeam alaturi. pentru ca eu. judecati.. ci si între o notiune si un obiect sau între doua obiecte. Au trecut saptamâni chinuite.. la o anumita vârsta. cu Gentile. . Dupa aceea.. desi problema inductiei nu am priceput-o nici pâna acum. sa înteleg pâna la sfârsit problema logica\'. mai ales. Atunci m-am hotarât sa vorbesc profesorului. Aflai te primele capitole frânturi din observatiile mele.. nici eu nu-mi voi gasi linistea pe acest drum.Nu întelegem nimic prin noi însine. sa cunosc bine logica hegeliana.. fara eforturi.. cel mai ascutit dialectician al Universitatii? Dupa fiecare ceas de logica ma nelinisteam si mai mult. l-as fi întrebat: . daca profesorul de logica nu l-a apucat înaintea mea? Si daca.. Profesorul mi-a vorbit blând si prieteneste. rar conducând la alte fezultate. deosebirea dintre "tunet" si "tuna". . nu crede în primatul gratiei. . Ce drum sa apuc altul. n-am izbutit sa-l cunosc? Si însasi aceasta cunoastere — despre care nu stiu nimic — cum o voi putea discuta cu el? Sa-i vorbesc deschis sau sa-l încerc prin întrebari? Si cum l-as putea încerca pe el... pe lânga Universitate. puteam merge singur mai departe.Fericita vârsta. Si daca. pe care pasesc dus de destin si de înfrânarile mele. .Dumneata crezi? Dar stiam ca nu putea sa-mi raspunda. A zâmbit tot timpul. nu ai de -ce sa te grabesti. Multi înainte. Cum sa-ti spun? Lucrurile acestea nu se înteleg bine] decât dupa ce nu le-ai înteles mult timp... nouasprezece ani.. cu Goblot.Ce trebuie sa fac? 112 . si nu izbuteam sa-i dezvalui întreaga! tulburare. fara sa fi aflat nimic sigur. în logica. Profesorul ma ajuta sa descopar singura deosebire: elementul existential. stâlcindu-si izbânda între pupilele albastre si pleoapele întunecate? Nelinistea care nu era numai logica. Dumnezeu nu exista. ai sa întelegi firesc. rationamente. Atunci. De la Hegel . cum vine impulsul sexual sau artrismul. logic: asadar. Cercetai logica lui Benedetto Croce. poate un pacatos inconstient si mândru. Sinteza clasica nu m-a multumit din ziua când am surprins arbitrarul împartirii în notiuni.m-am inors la moderni. Croce era clar si obscur. . încât fui nevoit sa ma întorc din nou la manual. cu Enriques. Nelinistea si disperarea m-au cuprins de câte ori am încercat. ai sa te limpezesti. nu putea starui într-o constiinta care a gasit pe Dumnezeu. asa cum nu cred nici eu. Trebuia. încordându-se în metafizica si în teologie. în mine din mine? Pot raspunde. Daca profesorul nu crede în Dumnezeu. Dar ma întunecai într-atât. apoi. cu toate chemarile care tulbura sufletul? Daca el nu crede. Ajunsesem sa nu mai disting o notiune de o judecata. totusi... deprimat.viata e aceea pe care o lasa întrezarita. fara tortura.

Munceam aceeasi munca aspra a celui ce se întarâta sa-si duca fagaduinta..Cafea bei? . Mi-e frica de moartea fara Iisus.Dar cum ai sa fii mântuit?. . .Si e ciudat ca eu banuiam lucrul acesta demult. împotriva tuturor ispitelor.. Ne-am despartit în seara. Si tot am ajuns rau.. am amânat lamurirea definitiva.. Eu. Dar dumneata? . Radu era crestin. citeste logica.. Stii sa-ti pierzi timpul? Ia o foaie de hârtie si mâzgaleste-o cu creionul pâna seara.. îl priveam uluit. mai ales sinteze biologice.. Si îti spun ca nu e nici închipuire. lucrurile acestea sa nu le afle prietenii.. Ai strica totul.mi-a pus întrebari la care eu si poate toti cei care nu se multumeau cu vorbe nu puteau raspunde. Povestind lui Radu întâlnirea cu profesorul de logica. pacatos fiind. . nepierind. singur.. fie ca nu stie. te-as ruga. desi. Eu nu am picioroange ca onoratii mei colegi. si sufletul nu are sa moara.Daca vrei sa afli religia. Parasind lauda Nonorei .. .. De altfel. palid. . era pe masa. incult.. Dar nu poza si nu discuta filozofie. îl ascultam cu mirare.. . si cerneala neagra. O singura observatie i-a alunecat. eram ispitit sa-l întreb. sau poate un farseur. ispititoare. Desi ascet si duhovnic.. Când ma privea mai prieteneste. iar saracia nu ma jeneaza într-atât sa nu pot oferi o cafea si tigari unui tânar prieten. Ce mi-a vorbit la cafenea? De Mach. el e nebun sau Dumnezeu. domnule!.. la împlinire.. de Pascal. profesor universitar. Sfârseam iama cu un suflet îndurând tulburarile toamnei si presimtirile primaverii. si caldura multa în suflet. Cu atât mai rau.. Pe drum.. de Descartes. Pe masa se aflau destule alte carti. o paranteza.Nu stiu..Cunosc un crestin cu doua fiice pagâne. . D-ta stii cât de mult poti învata într-un oras în care oamenii se misca altfel decât aici? Avea pentru fiecare autor o exclamatie. am sa traiesc în veci. vei întelege pe Descartes. 113 .Dumneata esti precoce.. nici minciuna. De aceasta sunt sigur.Nu te sfii.. aflam ca am sa fiu mântuit. . Strângându-mi mâna.Dar....Profesorul meu e un geniu.. de italieni. la vârsta dumitale...care nu-l îngaduia dincolo de pulpe . Fie ca stie. dumneata nu pari cu desavârsire neinteresant.. .. am facut o descoperire care m-a uimit: prietenul meu si tovarasul de bar întelege sensul si simte nevoia filozofiei. Stiu ca.. o lauda sau o injurie.. cu parere de rau. Rugându-ma. du-te prin cârciumi. Apoi. mai ales de Descartes. si hârtie alba. crestin.. Acolo. un epitet. medicina si biologie.. Cum as putea sti? Ajungând acasa. Era palid. Nu-l auzisem înca vorbind de "mântuire". Poate. nu ti-as putea da vreo dovada. ma tineam de betii. gândeam. si gânduri multe. de Poin-care. tulburat. nu le izgoneste. nu mi-e frica de moarte. ... Evita religia. neagra. nici Nonora. oamenii merg altfel pe strada.. Dezvaluirea sufletului prietenului ma tulbura... Eram stânjenit. si era atât de pacatos. Religia câstiga procesul în absenta. Nu banuisem ca misticismul pe care îl socoteam împrumutat si confuz era de o simplicitate atât de crestina. Am sa mor.Sa-ti pierzi timpul.Când te vei duce în Germania. m-a sfatuit: ... cu sprâncenele dracesc arcuite. De altfel.Câteodata... Ochii profesorului licareau albastri în orbite stinse. Bea....Dumneata crezi?.

114 . Nu aveam niciodata curajul sa ies singur din oras înn -o zi de primavara prea senina. îmi sângera creierul. sa-mi înfig umerii în brazde negre si sa privesc soarele.# Acum. Si faptele mele. nici profesorul cu luminite albastre si sprâncene dracesc arcuite. ma farâmita. si porneam pe strazi. a strazilor. Vrajmasa mea cunostea toate iscusintele unei perverse Ma tortura cu ramuri de cires înflorit. lacramam.. Nu ma linisteau nici marsurile prin orasul noptii. Dar atunci nimic nu întelegeam.. ma biciuieste si ma smereste?. Dar soarele stapânea iarasi. Daca priveam pomii goi. PRIMAVARA în anul acela. scrâsneam din dinti mângâind o piatra: pamântul cu aburi calzi ma silea sa-l sarut. Trotuarul era o ispita: sinuos. Si eu nu voiam s-o marturisesc. Primavara. ea s-a pogorât blânda si a luminat orasul cu castani înmuguriti.. cu solduri de trecatoare necunoscuta. ratacind.. Era amara si salbatica. socotin-du-mi sufletul nesimtitor si uscat între carti. fiindca ma surprindeau iubindu-i. Ma istoveau numai frânturile zarite în gradini. urlam. Norii buni si tulburi. Ma bucuram de fiecare tresarire a razelor: se întuneca! se întuneca!. liniat corect de umbra streasinilor. mântuirea mea erau norii. înteleg fiecare neliniste. Nici lecturile savârsite chinuit... Ma bucura aceasta si ma necajea. si tristetile le înteleg. bucuriile. Lumina a înviorat mansarda. sa adun flori în rafturi. în dupa-armezi parfumate. Si nimeni nu banuia înfrângerea care ma zdrentuia. carentuneca zâmbetul orasului cu chemari. In fata câmpurilor nu-mi mai puteam înstruni reflexele. în odai straine. Stiam ca ceilalti ma dispretuiesc. monotonia pomilor. paseri napadeau tulpinile de iedera. Ma întarâtau caldura. Copiii ma suparau. femeile Orgasmul ma tortura ceas cu ceas. si nimeni nu banuia jarul sufletului meu. o farâma de creier neconsumat. mult. norii mei. De ce n-au întâlnit furtuni cu moarte în valuri vinete? Adormeam noptile înfrânt. Si el mi-a spus ca trebuie sa! ma tulbur. Primavara mea nu era asemenea celor pe care le cunosteam din viata tovarasilor sau din carti. I-am asteptat. Trebuia de acum sa întârzii cât mai putine ceasuri la masa de lemn. cu chemari catre pribegie. daca întâlneam o brazda. Era singura ispita care ma stapânea. în fata râului. Nu ma linistea decât întunericul biruind ziua. si munca mea. Mi-au fost dragi norii care revarsa în suflet tristetea sobra si poarta deasupra crestetelor fluturare larga de destin. si ma târâm iarasi robit. ca un rob sângerat la roata. când eram ispitit sa lovesc în zidurile odaitei prea albe si prea strâmte. curat. vântul. Visam vise de tragic sexual. gradinile. sa-l mestec. Stiu eu ce se putea întâmpla?. a trecatorilor. îmi biciuia carnea.. soarele. ma coplesea furia. îmi îndurera sufletul.. cu trupuri straine. Ma desteptam pasind pe covor de luna si ma îmbracam. Eu nu voiam sa iubesc copii. ma hotara sa apuc drumuri potrivnice sufletului meu. VI. Cum le-as fi putut spune lor ca primavara ma tulbura. umilindu-ma. Vietuiam începutul acela de primavara ca un sir de nopti în iatacul unei amante cu doruri nestapânite.. sa ma framânt cu bulgarii lui grei pe pieptul gol. Nu-mi ramânea un simt. mult. si nerabdarea. umilit. Paseri. cu cer dureros de clar. când scriu. si ult ma îndurera nesiguranta. ploaia mohorâta si rece. Sfatul era mult mai sincer si mai adânc decât as fi crezut atunci. Profesorul era singurul care ma putea linisti. si pofta de a ma cunoaste si a ma stapâni. si teama. un colt de sensibilitate. Nu ma linisteau nici tovarasiile cât de prelungite. Primavara ma biruia întotdeauna.

aceasta era umilinta crunta. primavara. dorurile. De ce sa iubesc sub porunca cerului. fara scrâsnet. cu scaune multe si cu tablouri oficiale între ferestre.. Si nimeni nu. dar nici unul nu voise sa-si ia raspunderea. Si scriu aici. cu caderea paserilor. pe care îl doream între brate si piept. Asteptarea e o atitudine feminina. sensibilitatea. Acum stiu ca ceea ce ma tulbura alta data nu era primavara. primaveri înainte. Si nu sunt trist. Nici revista universitara. a creierului. a sufletului. primavara o astept cu acea nostalgie virila pe care o daruiesc crizele depasite. resemnata. desfatatoare. ci ale sexului. ci altceva. parfumat. la festival. nebanuit de nimeni. Simteam cum ceea ce pretuiesc mai mult din sex: înfrânarea se risipeste. De ce stiam sa-mi stapânesc trupul. Trebuia sa cutreier singur salile ca sa întâlnesc pe 115 . creierul toamna. Ma înspaimânta abrutizarea prin sentimentalism fals. Zile fara plâns. ma umilea mai mult decât toate poftele care îmi sugrumau rasuflarea si-mi biciuiau sângele.era primejduita.. Dar membrii nu erau niciodata prea numerosi.. risipire de timp. nici de povestea cu amintiri. In primavara nu ma înspaimânta viata carnii. stapânul sa o culeaga. VII. MUNCILE SI ZILELE Iarna. elanurile. Mi-era teama sa nu parasesc hotarârile mele pentru hotarâri mediocre. ale vârstei. nebuniile. cercul. Comitetul sfatuise sezatori intime saptamânale. când povestesc aici fapte de mult trecute. Primavara ma putea îndragi de o faptura care iarna sau toamna mi-ar fi ramas prietena. în Nonora nu ma înspaimânta trupul ei. ca cea a creierului e neputinta. lamuriri care au înabusit razvratiri surde. întelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. ale spetei. vara. la care intervenise presedintele. nici de toamna. mult. nopti de furie. Si scriu în miezul toamnei. nestearsa. poate sa afle daca sunt trist. rece. Si iata ca acum nu mai ma tem de ele. îngrijit. a liliacului? De ce sa fiu înselat? De ce sa astept? Asteptarea iubirii. Acum. era al trupului strain care îmi înlocuia trupul o data cu dezghetul.Nu ma umileau poftele. spiritual si pozeur. întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta. cu o tristete blânda si retinuta. Acum. definitiv. mult. ce se cerne în singuratate. iarna? De ce nu-mi stapâneam trupul si sufletul primavara? Poate ca nu mai erau ale mele. Cei care îsi aminteau mansarda intima si calda se simteau stânjeniti într-o sala prea mare. evadarile care ma chinuiau în vântul si seva primaverii.. Ci faptul ca acest dinamism epuizant îmi era poruncit. Primaveri înapoia mea. ca ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si niciodata potolita. Nu era al meu. ci de sufletul nou ce se insinueaza. si eu nu puteam face nimic. ani tristi. cercul s-a adunat în sala Societatii. înfrângerea aceasta ma umilea. prefacerea mea într-unui din acele numeroase si perfecte instrumente de dragoste.. Munca iernii – banii adunati la cor. Nopi. Trupul strein pe care mi-l împrumuta primavara. într-un caiet pe care îl ascund între cartoane cu fise. la bal . pe care presedintele mi-a încredintat-o.. Presedintele era disperat de tânjeala care ameninta sa destrame. nimic. a ciresului. streina. S-au petrecut limpeziri dureroase. Nu-mi era teama de suvoaiele care se revarsa în sânge si se consuma. îmi era daruit o data cu înflorirea câmpurilor. nu izbutise sa refaca atmosfera din vacantele Craciunului. istovindu-ma. nu mai ma înspaimânta primavara. Ma simteam pasiv si îngândurat ca o fecioara sentimentala care îsi asteapta. pe care sa le regret apoi.

Prin Petre. s-a tânguit. pâna în zori. . Eu nu întelegeam nimic din tot ce aflam. nici filosemita. ci numai încordarea neostenita catre ea. Publicasem recenzia obraznica asupra cartii de frunte a unui batrân si celebru profesor.profesorul care ne fagaduise articolul de fond. a protestat. Am strâns dintii si am început sa citesc. Cineva al ciocanit. conflictul nu ajunse în discutia senatului universitar. închisesem usa cu zavorul. îmi tremurau mus-chii si fruntea îmi ardea. Am adormit în zori. biruinta nu poate avea însemnatate. Prin interventia unui profesor politicos si binevoitor. Si apoi. cordat. cu ochii pe carte. repros de discipol. as fi urlat. Ghiceam de pe atunci gândurile la care am ajuns mai târziu: ca sensul vietii nu e fericirea. Am raspuns aspru.. paginatia si expeditia. Gasisem si un administrator: pe dirijorul corului. Vestea am aflat-o dimineata. Eram atât de în-. sa fac singur trei corecturi. temut la seminarii prin dialectica-i iritanta. daca prin aceasta evitam o adulare. Petru. m-am retras. înapoia paginilor de intempestiv frondeur. fara sa ma stie nimeni. Numarul în care s-a tiparit vestea retragerii a fost ultimul numar. Cunostea toata Universitatea. Nefiind nici antisemita. As fi cântat. ca sa ma dovedesc atât de crunt si nestapânit în fata unei deziluzii. Celelalte asteptau. Am prânzit într-un sfert de ceas. de ignoranta si obraznicie. Am citit iarasi toata noaptea. Eram hotarât sa pierd un an. fara sa-mi pomeneasca numele. Cel dintâi numar a fost cumparat din curiozitate. cu ochii pe carte. încât trecuse un excedent de douasprezece mii de lei. riscând eliminarea. Eu nu disperam. dupa miezul noptii. a scris câteva articole în cotidianul sau sub obsesia faptului. cu dintii strânsi sj Ochii pe carte. Aceasta m-a limpezit. Profesorul de estetica literara m-a învinuit. Revista nu se vindea. care trebuia sa intervina din nou la profesorul de estetica literara. Recenzia avea pacatul de a fi documentata. încât nu-mi scapa un cuvânt. Cel criticat a intervenit pe lânga profesorii mei. care îsi cumparase un caiet si izbuti sa încurce atât de mult socotelile. se pleaca vietii celorlalti.In acel început cald de primavara. poate voi birui ca erou.cu oricâte renuntari sa ating eroismul? Cine stie. în al doilea an la Drept si Filozofie. în ziua când am citit rândurile profesorului de estetica literara împotriva-mi. care a încercat mai mult decât o deceptie. N-a înteles nimeni.. A patra 116 . în mansarda încarcata cu fascicule. Cu numarul 3 se ivi un incident. M-am desteptat dupa câteva ceasuri. Aceasta a bucurat pe autorul cartii recenzate si a stânjenit pe profesorul politicos. Trebuia sa scriu singur cronica. si creierul vibra ca în febra. nici nu putea ajunge. apoi accepta valori mediocre. Ma întovarasisem cu un prieten din liceu. Amenintarile nu ma amarau. Ca sa nu piara revista. la masa. Gândeam ca e firesc sa critic cu argumente o carte imperfecta si s-o judec în pagini patimase când autorul fusese pentru mine un îndreptar. cât de mult îl înaltasem. a treia zi. Tremuram de furie si de încredere. ci realizari eroice. Seara. de pe urma caruia revista nu mai supravietui decât o luna. douazeci de ceasuri. Adormeam istovit. eu supus consiliului de disciplina. într-una din revistele sale. Un ochi parunzator ar fi înteles cât de scump mi-a fost autorul cartii. Ar fi descoperit. cele dintâi primejdii îmi erau îndemnuri nebanuite. n-a interesat. m-a îndârjit. fagaduind lui Petre sa lucrez alaturi de el sub pseudonime. Dar fiecare suflet pâlpâie câtiva ani tineri în jurul viziunii eroice. îmi ajungeau zvonuri care îmi dadeau de gândit: revista va fi suprimata. am lucrat îndârjit. Nam raspuns. aproape fara sa ma ridic de la masa. se usuca si piere. Mi-am amintit un singur cuvânt: "ignorant". m-am multumit cu un pahar de lapte cald. gândeam. Logic. cu capul greu. Fiecare suflet stapâneste virtual eroismul. De ce n-as fi eu acel suflet care .

. usor. în curând vor trebui sa stie. si drumuri de piatra detunata spre munti cu nori. Visam câmpuri largi si vânt aspru. Numi zâmbea sufletul decât dupa împlinirea unui fapt care depasea omenescul. socoteam eu.. Somn? Uite? Sa-mi fie mie somn? Iarasi mi-am simtit mintea proaspata ca în prima zi din regimul douazeci de ceasuri. m-am înviorat. ocultismul. Ma întristeaza gândul ca în zece. Atunci îmi voi cladi o casa cu terase la mare si o voi locui singur. Pentru toate acestea trebuie timp si disciplina. Mi-a numarat bataile inimii. filozofia. Când a aprins lampa cu alcool. Ma înabusea gândul ca sunt un ignorant. Panica. Dar ei nu stiau ca nu dorm noptile. palid si rece. eu care voisem sa ucid somnul. Spaima si junghiul îmi pricinuiau palpitatii a caror primejdie nu o banuiam. Cum am sa le sfârsesc fara dusmanie sau rara tacere?. încapatânati. cu roade în rafturi si în sertare. ma simteam istovit. filologia. pronuntarea poruncii: vreau! Era aproape un rit magic. repezi si neregulate. urlând. Am închis ochii si mi-am închipuit sala profesorului de estetica literara. pentru ca astfel vreau eu!" Pentru mine. Ma zaream urcând. nauc.. Dupa câteva ceasuri. M-am tulburat privindu-ma în oglinda: livid. Pofteam amaraciunea si disperarea eroului ca pe un fruct sau un sold alb. Se legau de ea atâtia ani de chinuita adolescenta. istoria antica. istoria stiintelor. M-am târât în pat. criza trecuse deplin. Dupa câteva ceasuri de munca. Gândeam: "Domnii nu vor sa stie ca existam. Eram furios ca voi muri stupid. unde ispitele si amintirile sunt puhoi. calcat în picioare. mireasma eroismului care nu înfloreste decât în sufletul aspru si vast. eu. ci. Dar eroismul -singura justificare a vietii . Rasuflam greu. Daca voi fi laudat. Ma întarâtau nu numai cele ce se spuneau împotriva-mi.zi. pe atunci. realitatea. Am început a respira. iar scrisul e amar si anevoie de împlinit câteodata. cu creierul tulbure. de nimeni cunoscuta. Si nu banuia nimeni. simteam ca mi se sfarma viscere încordate. Cu cât mai mult se tace în jurul meu. Nu fuga de realitate ma tortura. muscând stânca. stiintele. revelat siesi de singuratate. ne ignoreaza. nici un ziar. tânguieli. Si lupta necurmata nu întâmpin decât în singuratate.nu rodeste decât prin cumplite si necontenite renuntari. Nu mai mi-a facut injectia. religiile. Sunt înca atâtea lucruri care trebuiesc adâncite: limbile orientale. Lunile de tacere în jurul muncii care o împlineam gemând miau fost cele mai prielnice. Viata mea. pierdeam. istoria artelor. neînfrânta. dar sa stiu a le depasi. Ma îmbata. As fi vrut sa nu vietuiesc decât vânturat de ispite. Dupa o saptamâna. cu parul umed si ochii supti în pleoape vinete. Nu voi citi nici o revista. Vointa era pentru mine o realitate. cele ce nu se spuneau. La cea mai neînsemnata miscare. Nu puteam rasufla. atâtea mii de ceasuri de lecturi surde. spunând ca-mi pregatesc o lucrare urgenta de seminar si trebuie sa manânc la masa mea. Ma desteptam la opt. atâtea experiente. douazeci sau treizeci de ani nu voi întâlni aceeasi dusmanie. "e un somnoros". Si va trebui sa scriu. ca pâna atunci. Minteam. matematica. Si voi munci necontenit. mai ales. Ma încovoiai.. de atunci.. renuntând. cu atât mai mult scriu si citesc. Pofteam lupta necurmata. care pogoara în suflet aroma dumnezeirii si a dracului. ca sa nu pierd continuitatea. plansete. Nu-mi era teama de ispite. A trebuit sa sun. patru ceasuri de somn.. descompus. usor. Am hotarât sa suprim somnul. Nu tânjeam dupa liniste. citesc o notita batjocoritoare într-o revista provinciala. A trebuit sa-mi îngadui. ci vointa de a stapâni. sângerând. cu oasele sfarâmate. oricâte insulte as fi primit. a fost o neistovita încordare dupa eroism. îl auzeam. Visam o austeritate care sa 117 . dupa confortul mizantropului. Doctorul venise cu trusa urgenta. fara sa pot ridica grumazul din piept. scrisul? Cu atât mai bine. un junghi îmi fulgera inima.

Ochii îi erau atât de ciudati în pânza de tristete. si. trecut. Voiam sa vietuiasca. din carne. în vagonul nostru se mai afla un grup de studenti ce plecau tot spre manastire. palid. nu vrea sa le asculte. râdeau.. cum sa aleg? Cum sa renunt? Si nu stiam ce trebuie sa fac. cu presedintele în frunte. si ma desfata gândul ca a ramas aici. Am pornit pe drumul ce înconjoara lacul. DRUM DE LA MANASTIRE în dimineata Floriilor. Tresârii.. Eram de multe ori înfrânt. înflorisera ramuri de cires. parul si sânii ei. Gaidaroff iesise din iarna îndragostit de Mariuca.înspaimânte fortele mediocrilor din orasul si timpul meu. M-am prefacut ca nu vad nimic. Stiam atât: ca trebuie sa-mi descopar si sami exalt toate potentele sufletului si creierului. eroicul. îmi erau cunoscuti. O clipa. De ce tresarisem? Ma chinuia parerea ca o mai vazusem undeva.. pentru ca râsul fetei era pentru altii. sufletul?. nici Nonora. Si eram fericit. si aceasta ne bucura. Si râsul continua clar. sub sprâncene frânte în unghi de mirare. la munte. la munca si scrisul meu izvorât din forja testei? Si nu stiam ce trebuie sa fac. Vointa mi-o înaspream prin munca. Am coborât în gara zgomotosi. jar nu prin creier? Voi avea atunci vointa sa renunt la creier. si fata. Atunci as fi fost erou. si nadejdile ei încep sa le iroseasca anii. Râdeau. poate eram multi. pasind. Nu întelegeam de ce. larg. Si totusi. ci numai mi se parea mie. eu sunt complex. Dar daca viata launtrica se va realiza prin suflet.. prin mine. Nu stiam câti suntem. Ma supara. Grupul de studenti si studente ne întovarasea. N-a observat nimeni. a ramas tacerea în biserica. sunt nesfârsit în dorurile mele.. Printre copaci. poate.. Buzele i se adunasera într-un zâmbet trist Ovalul fetei se linistise. înca o data. ma abateau tristeti vechi si amintirea unei vacante singuratice. întuneric. Era frig întunecat printre candele. soptea. la o fereastra deschisa. Cine stie de ce lacrameaza? Poate iubeste sau poate asteapta. Padurea îsi desira mugurii. pentru ca aici sunt umbre. Eu îmi poruncisem sa lupt întotdeauna pentru împlinirea adevaratei mele vieti.. Era de acum liniste. Dar celelalte? Viata. VIII. o zarii privind lumina stinsa prin ferestre. Nu ma temeam de experiente cerebrale. Banuiam tristetea care o napadeste. enervant. 118 . de nimeni cunoscuta. si era blonda. Eram toti coplesiti de primavara. care ma încredinta ca primavara îmi va fi fatala si voi sfârsi prin a ma îndragosti de ochii. Plecase. poate. si melancolia adolescentei aspre. am zarit un chip de fata. singura.. îmi spunea arunci un strain. Stiam ca nu crede si ca nu se roaga. Ceilalti plecasera. Printre ei. Cine stie de ce priveste fereastra stingând soarele. întorcându-ma. Din suflet. navaleau ispitele desfatarilor imediate si dulci. frunze vestede si colti de iarba mare. La ferestre. arbusti înfloriti. ochii verzi si nostalgici în umbre viorii.. cu I buze rosii si ochi negri.. Ochii lacramau dar poate nu lacramau. stapânindu-si râsul. iar afara e soare si zvonuri de viata. multi. Si Mariuca îl îndragise.. la mine Msumi. trenul de Constanta ne-a lasat în gara manastirii. Ce trebuia sa stapâneasca în mine? Vointa si creierul sau sufletul?. Nu izbuteam sa deslusesc nimic. Auzeam necontenit si stânjenitor de clar râsul fetei de la fereastra. iar Bibi râdea de soaptele lui Radu. din suflet: renuntarea înseamna mutilare. demult. Poate eram singurul pe care sa-l supere. privindu-i. Eu ma împrietenisem din nou cu Nonora. Si fata cu ochi verzi soptea. într-o vara.. Am pasit smeriti si ne-am închinat în biserica.

.. Arghezi.Vezi ca mi-ai luat tot rouge-ul.. am întâlnit iar râsul fetei cu ochi verzi. Când si le resfira.. . A zâmbit atât de frumos marturisind ca îi e somn.. acum. Viorica.Asi! Cum de n-au ghicit ca era un poet tânar. în padure... Am râs amândoi.Vrei sa-mi dai si mie o cafea? Stii cât mi-e de somn.. râzând si clipind. Am vizitat cu Nonora cripta întesata cu sicrie..Haide. Cosbuc. ramâneau numai câteva suvite care-i I dadeau un aspect salbatic si gingas. îi luceau ochii si rasufla cu nari fierbinti. în curte. mate. am sarutato. Fata cu ochi verzi venea alergând.Pe dumneata te stiu de la Facultate. Radu se plimba pe alee alaturi de Nonora.. printre coroane vechi. Parul ei îmi tulbura pumnul. Iosif. în acelasi timp. .. Celui din urma i-a recitat frumos si enigmatic câteva strofe banale si sincere. Bucle scurte îi întunecau i fruntea. S-a apropiat zâmbind de "Florenta'.Hârcile acestea ma învata sa-mi fac de cap... .Fugi de aici. Fata cu ochi verzi le raspundea tot atât de prompt.Ghici? . Buzele Nonorii îmi stapâneau gura ca o ventuza. fara sa înteleg. În curtea manastirii era prea multa lumina. Când i-am trecut prin fata. s-aduce rachiul. si ea le declama frânturi de strofe: Codreanu.Ce vreti? Eminescu sau Topârceanu? .... . si baietii erau prea zgomotosi. Am zguduit-o de bucle si i-am strivit iar buzele de gura mea. ca nu stii nimic! Asculta alta.. Ma uimea si ma tulbura. "Florenta" îi servi o ceasca cu cafea neagra.. Ma privea fagaduitor si atunci.. Nonora ma chema. râdeau. . .Spune-o p-aia cu balada popii.. lucioase sau putrede. zâmbind gales. si se bucura ca renaste viata cercului. Bibi s-a luminat.Philippide. întinsa deasupra ierbii si frunzelor. Cele doua "Florente" facura cafea. dupa câteva versuri. sau poate presimte durerea vietii care cere sa fie vietuita toata si nu îngaduie. Oase galbene. O înconjurau cinci baieti. ochii râdeau. . Minulescu. Gaidaroff cauta brândusi cu Mariuca.. amintindu-mi atâti straini care o sarutasera.. fara lacrimi. si fetele râdeau. spuse lui Bibi. Demostene Botez?. Pe mine m-au chemat.Daca îmi banuiesti numele. . Ce multumit am fost ca mustrarea Nonorii.Alegeti alta. .. Presedintele destupa sticle cu vin vechi. mi-a îngaduit sa ma întristez. . fumând si soptind... 119 . . cu dragoste. ostenita.Poate îsi aminteste. adaoga cu sprâncenele poruncitoare. Nonora nu era trista.. am mâncat pe fata alba. Fata se opri. te rog sa nul spui. Presedintele se desfata. . Avem o prietena comuna... cu înfiorari metalice..Victor Eftimiu?. când sunt tânara. Stiu si cum te cheama. decât faramituri de desfatare. Atunci s-a petrecut un fapt pe care nu-l nadajduiam sa se împlineasca. care poate o îndragise si îi scria strofe cu gândul la ochii ei?.. Baietii începura reflectii ironice.

cu umbre. cu contrastele evidente. torturat de doruri si paralizat de mediocritatea împlinirilor — îl modelam tot mai precis. în orice caz.. voia sa afle viitorul cu o nerabdare dezarmanta.Dumneata esti prietenul lui Bibi? Stii sa ghicesti? . Gândul ca as putea parea ridicol. despre biruinte nestiute de nimeni. .Eu..Va jeneaza?. îmi ajunsese si mie rândul.. Ma asculta tot mai interesata.Pardon. Domnul de lânga d-ta seamana cu un persan. ispitea.Fireste..De unde stii si asta?. Se schimbase.. ochii alunecându-i peste lac. departe. -Nu. poate sentimental si erotic.. despre sex. nu a încercat calambururi cum facuse cu ceilalti.. o întrebam.Spune-mi. gândeam eu. Sfârsind. mai atenta.. Eu eram încurcat. se alinta. Cele ce aflasem din Freud.Trebuie de acum sa ma feresc de d-ta! poate îmi ghicesti si visurile. slab si vast. Si nu voia sa-mi spuna numele. "Persanul" de la Drept râdea magulit. vorbeam. . aproape de lac.Mai bine sa renuntam. stânjenita. duduita. fara "d-stra" si fara sa rosesc... Ceilalti comentau bine dispusi mersul meu terorizat. Eu vorbeam. Ceilalti erau iritati de vorba degajata si caustica a studentei necunoscute. cu gânduri ascunse chiar fata de sine. Zâmbi.Poftim! îmi întinse palma.Mi-e teama sa nu-ti placa. Nn va pot trada caracterul în public. .Numai în palma. Fata cu ochi verzi voia sa stie. O stiam atât de bine. despre carti. peste padure. Dar cum era sa-i spun ceea ce aflasem din vorbele si privirile ei fata de ceilalti? . domnisoara. vorbeam. Eu încercam zadarnic sa mi-o închipui în biserica. Am vorbit. Sufletul fetei cu ochi verzi pe care îl voiam capricios si nelinistit.. strecurate cu pricepere. 120 . Am ales un trunchi rasturnat. Vorbeam deslusit. ma calma. spune-mi si altceva. Acolo întelegeam mai mult. . am privit îngândurat linii din care întelegeam prea putin si i-am facut portretul. N. . La rastimpuri. am vorbit deschis si mult. Am trecut apoi la fata. Am ramas pe trunchiul rasturnat pâna seara. Numai atât? Flaide. despre visuri. Fata se supara... pentru ca sfârsisem toate liniile palmei... Un capriciu deplasat. de lamurita. . La rastimpuri. Eu banuiam tot ce se petrece în sufletul ei de sentimentala naiv mascata sub verva si banuiala ma încuraja.Cu d-ta nu mai discut. câteodata... esti consecvent cu remuneratoriile d-tale însusiri. fereste-te. Fatal. . Se ruga.. despre înfrângeri. Nu m-a întrerupt. dar ceea ce banuiam era mai aproape de adevar. mintii eu încercând un zâmbet de chiromant. Iam apucat mâna. . Vorbeam. poruncea. . . . Marturisea aceasta fara alte cuvinte. stânjenit de sinceritatea si debitul vocabularului. nu stia ce sa-mi spuna.-o multumea nici un tâlc.. "Persanul" se multumi sa ridice din umeri în fata cozonacului adus de presedinte. încercai eu o retragere onorabila. Fata asculta. se alinta ea.. nu înteleg.îti multumesc. îi surprindeam. îmi apuca pumnul si ma sili.. fata tresarea si ochii verzi îsi paleau luminitele. începura inevitabilele ghiciri în ceasca de cafea... nu a glumit. o simteam atât de apropiata. o revoltara..

de flori. se întrista ea. . sa ne odihnim pe marginea soselei.Mi-e frica. . Am întrebat-o de tovarasii ei.. Ne opream. Dar daca dtale nu ti-e frica. Am preferat cercul d-stra pe care îl stiam de la o prietena.Dumneata ai bucle. Tovarasa mea le gasi fara pereche. draguti si prosti. Pâna în oras nu sunt mai mult de doisprezece kilometri. Cum de am ajuns.O aventura mai mult. Noaptea stapânea rece si senina. Ce ne facem acum? I-am spus gândul meu: apucam soseaua înapoi si luam drumul cel mai scurt. . Masuram timpul dupa luna si dupa oboseala ei... nici lui Bibi. aflaram ca ultimul tren personal trecuse catre oras cu un sfert de ceas înainte... Si. care taie calea ferata. ceas. . iar mi-e frica. îmi spuse cum nu poate suferi baietii spilcuiti.... îmi destainui preferinte prin Universitate.Mie.... ca îi e teama sa-si lase ochii alaturi.. Aveam mâinile argintate \ de luna. mai pastrasem cornuri si cozonac..De abia în oras.. .Vom ajunge la unu noaptea. 121 . apoi au râs. pe care nu le spusesem Nonorei. Nu stiu în ce cartier sezi mata. . de pamânt..Ti-e frica? . apoi.I burarile celor care îi primesc lumina direct pe craniu. . .Crezi ca mai avem mult? Eu îndragisem raspunsurile afectând maxima. dupa ce neau chemat lung prin padure. Aveam atâtea sa-i spun. Eu îi povestii conflictul meu cu recenzia din revista universitara si fui fericit ca îmi da dreptate..Trei. cum ceilalti au plecat spre gara. . ca nu ma priveste decât pe mine.. Am plecat spre gara când rasareau stelele. Observai.Am început sa ostenesc. La gara.. Trebuia sa ne grabim. -Nu. am trecut de padure si am ajuns pe sosea. Mi-e frica întotdeauna noaptea pe câmp.Mult.Câte ceasuri? .. . . si-mi povestea.Sunt niste colegi obraznici.Cât sunt de inculta. S-a îngrozit. pe câmp. nici altul. printre profesori si studenti. Am întrebat-o daca îi era frig. nu. Apucasem cararea ce ocoleste lacul.Daca vrei. ea serezemase de trunchi si-mi punea întrebari cu raspunsuri lungi.. dar niciodata nu oboseste în doi.. .Haidem. în servieta. Eu nu mâneam si îi povesteam cu amanunte Martin Eden. la Sixtine si la ocultism? Nu aveam nici unul. . . si-mi povestea. însa. foarte mult.Un drum în noapte nu-l sfârsesc decât zorii.Alta solutie nu e? -Nu. Ea mi-a recitat sute de versuri cu luna. Adiau arome de iarba umeda. Poate o înspaimânta noaptea. pe sosea. lai rastimpuri. Eu i-am vorbit de tul. Ochii verzi s-au înspaimântat o clipa.Mi-amintesc cum s-a înserat.. . . totusi. Forta lui Martin Eden a impresionat-o. bratul meu.

de aceasta sunt sigur. pentru ca tiai planuit vieti prea frumoase si te-ai nascut mai sensibila. Niciodata nu voi accepta viata din nuvelele lui Cezar Petrescu. Mi-era mila de ochii ei.Dumneata glumesti. 122 . sunt absolut libera. pustiu de suflete. . Si mergeam. cu muschi proaspeti. spunându-i "noapte buna". apoi. profesoara cu sot functionar. Plângea. Vei uita tot. Vei întelege ca tineretea ti-e definitiv încheiata. Si apoi. A izbutit sa vorbeasca.Tot nu ti-e frica? -Nu. . prevestindu-i? Si de ce simteam realitatea cuvintelor. ci poate numai "le compagnon".. cedând zi dupa zi. ca n-ai trecut oceanul. zâmbind. pe care i le rosteam deprimat eu însumi de soarta ei?. uitându-si nazuintele si dorurile. Tremura. Rasufla prelung. o înspaimântase. Iar înaintea noastra.... Acel om nu-i va fi numaidecât sot. ca esti osândita sa-ti suporti familia pe care ai acceptat-o întrun ceas de oboseala sau de lasitate plictisita.... luna. îi întindeam mâna.. duduie.. abrutizându-se de munca stupida. te va înabusi viata orasului mort.Asa spun toti si toti sfârsesc acolo..Parintii d-tale n-au sa te certe? .. Va veni. îngreunându-mi pasii. . ca n-ai vazut înca lumea. Eu..Astfel. tot. în mediocritatea sura Si invincibila. si eu vorbeam... Iar a lacramat.. si osteneala o coplesi. în fata casei. Vei uita cartile frumoase. o vreme când nu vei mai avea nici regrete. E stupid. Atât.. si din ochii ei se revarsau tristeti i de mare moarta. îti vei pierde timpul amintindu-ti ceasurile de elan universitar si poate vei regreta renuntarile la originalitate. Si atunci i-am prevestit casatoria cu un barbat pe care nu-l cunoaste si care nu o cunoaste. Sa-ti mai arat palma? -Nu.Mergeam. poate.Nu mi-ai ghicit viitorul. îmi marturisea ca trecerea pe acea ulita de periferie. cu latrat de câini si felinare pâlpâind.. sa urce stradela cu piatra tare.. Povara bratului mi se paruse binecuvântata. soseaua alba.. Dumneata vei suferi mai mult. de absenta aerisirilor. tineri.. dupa doua. la vârsta mea. Pe bulevardul pustiu înainta cu încredere.Parintii mei nu stau aici. Am ajuns târziu... de amanti si copii.. A trebuit. Noaptea era tot mai rece si mai aromata de câmpuri. însa. Vei duce viata obscura si mediocra a tuturor celor care îsi fac. Nu vei pastra cel putin nici constiinta înfrângerii.. o întrebai: . visuri ca ale d-tale. Vei lacrama sau vei plânge. iar ea ma asculta.. plângea. Si înapoia noastra. niciodata nu ma simtisem mai odihnit. . cu parul înfrigurat de adieri. viata de provincie. Când am privit-o iar. Ci numai un sot vulgar si copii. Ea pleca pleoapele si pasea istovita. Toamna cheama atâtea amintiri. ducând spre orasul cu lumini multe în noapte. acceptând tot mai mult mediocritatea. Ma simteam mai puternic. va sti sa înfrânga vointa parintilor si prejudecatile mediului.. De ce m-am întristat si eu. toamna. Mi-amintii de toate hotarârile si nadejdile pe care mi le marturisise: îsi va lega viata numai de un om superior. în fata casei. Orasul o înviorase o clipa. .... lacrimile îi alunecau blând pe obraji.. cu luna înapoia noastra. dar simteam atâta bucurie salbatica sa-i prevestesc biruinta vietii mediocre si ucigatoare. Ma opri.

Avea rochie scurta de 123 . Ce era sa-i raspund? Ca sa sfârsesc. Cu pumnii strânsi. N-am putut adormi.. de timiditate.. crunt. care îi place. decât oricare alta serie prelungita de îmbratisari. O istovise atât drumul de la manastire..Ori esti prost. Dar m-am întrebat: de ce?. când depasirea nietzscheana catre supraom se poate face pe calea împlinirii celor mai nebunesti porunci etice? De ce sa nu ma deprind cu necesitatea cotidiana a eroismului. cu sase ani mai înainte.. putin înainte de apusul soarelui.. am încercat sa-i explic ca la fiecare împrejurare eu caut solutia cea mai perfect etica. am glumit. Numele îmi lumina.. O CHEAMA NISKA! La începutul Saptamânii Patimilor am întâlnit mai multi colegi din cerc. Asadar. care miau comunicat zvonuri asupra disparitiei mele din excursie. Desi. el n-ar fi putut face nebunia aceasta. Am plecat singur pe strazile pustii si reci.Celor care n-au îndurat niciodata lupta pentru împlinirea unei absurditati li se pare nebunie orice le depaseste slabiciunea si mediocritatea. înteles întotdeauna ca o bruta. . niciodata. am scris: "Jurnal intim de primavara... Ea a deschis alene poarta. în padure. Zâmbii. alaturi de o necunoscuta. cea mai frumoasa si cea mai noua.. o cheama Niska. poate. .. alergam.Ca sa supravietuiesti. Presedintele a fost nelinistit tot drumul. A ramas uimit când i-am povestit întâmplarea. si esti sensibila. Ma astepta la fiecare gara. Venise Bibi si fata cu ochi verzi.. înainte de a începe lucrul. Ma simteam singur si puternic. De ce sa nu vietuiesc fapte pe care numai eu sa le pot înfaptui? De ce eroul sa fie . ori esti îndragostit... cum d-ta nu poti atinge. Precizez. de insuficienta. si cea mai eroica. Florii. Tie pot sa-ti spun.. ci de fortele spirituale ce-mi stapânesc constiinta. ori esti nebun. am auzit râsete si batai în usa. Stiam unde o vazusem. privindu-mi prietenul.. astfel ca viata mea sa ajunga a functiona firesc o viata eroica? Radu îmi cunostea prea bine ispitele si posibilitatile sexuale. . Am coborât din pat si.Numai atât? -Da. astazi. la Sâcele. Credea ca îi ascund. De aici.. cu ochii ridicati.Voi gasi un om!. pe cararea alaturata liniei ferate. ai nevoie de o vointa si o perseverenta în nebunia renuntarilor. purtarea mea nu fusese poruncita de slabiciune. sfârsite. Radu a venit chiar în dimineata aceea sa ma caute. Nu ramâne oricine noaptea cu o fata. Pentru ca era Radu cel care ma mustra. Zorii limpezeau gradinile cu case de piatra alba. Peste câteva zile.. nu ma putea banui de castrare. adaoga. am încheiat eu. mai ales la anumite femei. Poate eram singurul care vegheam. . începe o viata noua pentru mine". si esti capricioasa. . si ca nu vei fi fericita. cu o siluire pe brazde. simtind cum îmi ajunge prietena..Am înteles ca dadeam prea multa însemnatate unui fapt ca oricare altul. IX. resemnarea nu înseamna fericire. Pentru ca esti femeie. începuse vânt de zori. o serie de tâlcuri date crestinismului: si Radu parea ca ma întelege si ma explica. Aceasta o putea face oricine. Eram fericit. Si eram fericit. amintirile. Ai pierdut o ocazie.Pun ramasag ca în trei ani vei fi casatorita în provincie. deodata. Si am rupt foaia caietului. A fost mult mai frumos drumul pur în noapte..

adolescenta si fugea printr-un lan.. cea dintâi porunca: "Nu voi iubi!. . alaturi de ispite?.. nici mostenit din copilarie. Eticul trebuie sa se cristalizeze ca o încheiere de experiente. Auzi.. înca o data?.Vorbeste-mi ca si cum ti-as fi prietena. amare. opreste-te ca nu mai înteleg.Femeia nu poate experimenta eticul.Au facut-o altii. . . printre încordari si nostalgii de mult apuse.Nu toti: o elita... . exclama. Nu fumase pâna atunci. ca tot ce e poruncit de familie si scoala prin teroare. studente.Stii ce se vorbeste asupra noastra? Ca a fost o încercare de rapire neizbutita.. Am rosit de bucurie... Un domn carunt o strigase: "Niska! Niska!" în dupa amiaza aceea. . într-un sat de munte.. te necajesti..Ma primesti bibliotecara? Sa vezi ce frumos stiu sa asez cartile. îmbatrânit. la mine..Biblioteca nu poate fi rânduita de mâini straine. Scotea cartile. în dupa amiaza aceea. barbatii. Spune da!. I-am spus de ce nu trebuie sa confunde un suflet luminat eticeste cu un rigorism uscat si absurd.. Vizitatoarele mele ma priveau fara sami înteleaga umbrele fetei.. Legasem juramânt cu mine însumi sa nu-mi pierd ] vremea cu nimic altceva.. care s-a purtat revoltator de cast. daca îti vorbesc rezervat.îmi pare bine ca stii si asta! Credeam ca s-a suparat. ma suspectezi. . Am îngânat câteva cuvinte fara rost si le-am oferit scaune. De altfel.. faptul acesta e concret si viu. Bibi. mai ales acele experiente care primejduiesc viata..." Amintirea îmi ratacise sufletul într-o vara singuratica.. eu ma hotarâsem sa-mi închin viata chimiei. Câti le suporta.. Eticul e o descoperire. scrisesem.. amare.. .Nu-ti pare bine ca am venit? Niska îti multumeste înca o data. înaintea mea. . Trebuiesc serii întregi de experiente ca sa pârguiasca un suflet masculin. . sa fie învinuit de abuz... . somnul. o cucerire de a mea în ultima iarna.. dar m-am prefacut încurcat de intimitatea pe care mi-o vadea si mi-o cerea Niska. N-am vrut sa le-o spun.. Am venit sa-ti amintesc ca te-ai purtat foarte dragut acum câteva seri si mi-ai vorbit foarte frumos. Niska se uimea în fata fiecarui raft. cu un moralism pedant si fals. Bibi refuza cu încapatânare. . dar simtea un dor sa fumeze.Opreste-te. Seara se pogora lin în mansarda. De ce "revoltator" lânga "cast"? I-am vorbit Niskai despre imboldurile mele etice. nesimtitor sau imbecil? Crezi ca etica nu poate vietui alaturi de pacat. nu luat din carti. prietenul tau. Crezi numaidecât ca a avea o constiinta cu valori etice înseamna a fi castrat. marturisii eu. Cea dintâi seara de primavara când întârziau sus.Cu dumneata nu stiu cum sa ma port. Daca îti vorbesc sincer.Si dumneavoastra.Dar aceasta nu o face nimeni. . admira.. puteti? . De ce sa nu o traiesc si eu..Lasa-ma sa spun eu... rasfoia. linistea?. .. I-am spus ca.. Niska m-a întrebat daca am tigari. 124 . dar îi zarii ochii zâmbind.. ca si cum ar fi fost numaidecât nevoie de rapire!. în constiinta-mi. Pe cea dintâi fila a unui caiet Jurnal... ma simt atât de straina. desi la plecare te-ai suparat si miai prezis niste minciuni pe care acum sunt sigura ca le regreti.

Nu mai vazusem pe Nonora din Duminica Floriilor.Astazi e Vinerea Mare.Cu alte cuvinte. cu par întunecat si ochi în cearcane..Lacramând. Taceam.. Nonora palpita. si-au alunecat buzele pe umeri. Niska m-a întrebat daca ma poate vizita. cu capul plecat. A plecat..închide. Ea se alinta. fara sa se împotriveasca.Mersi. A deschis ferestruicile în primavara.Ei bine.. esti prea dragut... Aceasta nu poate însemna decât bine.. râzând nepasatoare.. gândeam eu.. Biletul m-a bucurat ca o mântuire. . . primesc câteva ceasuri.. nu vrei sa ma primesti? ..Le pastrez. înveseliti de tristetile care se vor aduna de acum deasupra plicului. Voiam sa-ti prezint si pe Viorica. îmi amintii îmbratisarea zbucnita printre sicrie. I-am spus ca în anumite zile.. Nimeni nu se gândeste la mine...Ne putem întâlni câteodata. si ma musca de brat. nu te speria. ea fierbinte. Se prefacu ca-mi sopteste.Si care sunt zilele? . Nu stiam ce sa-i spun. n-am sa vin. Umbrele care mi-au întunecat ochii. ani dupa ani. E reconfortant. Bratele i-au frânt trupul. si în sufletul meu nelinisti se voiau uitate.. .. zâmbind. Nonora a intrat din nou în mansarda. . . . 125 ... Bibi mi-a spus: . . Alaturi de restul meu. . . eu încruntat. a tresarit.. încruntat. Pe Nonora nu o putea decât bucura descoperirea. si eu?. . A doua zi. cu buzele Nonorei scrijelindu-mi buzele. nu le-a observat. Nonora mi-a fost alaturi.Niciodata nu m-am gândit sa le fixez.Ce faci? ..Sa stii ca de acum îi cu adevarat suparata. nu voiam sa raspund. usa. întrebarea ma mustra si pe mine.. o pusei într-un plic si scrisei data. amintiri. .Mata exagerezi. cu sprâncenele mobile. tremura fierbinte.Daca vine cineva? . Voiam sa-i dovedesc ca o biblioteca nu ucide siguranta actului vicios..Si eu care credeam ca ne vom împrieteni. frecându-si pleoapele. Râdea. X. pe sâni. Trei ceasuri am prelins pumnul pe carnea Nonorei. si genunchii prea ispititori. Vrea sa vii si tu. un bilet de la Radu: "Mâine merg cu Nonora la cinematograf. L\'HEURE SEXUELLE Am iesit din cinematograf buimacit.Farmece? ...Nu.Ai cea mai simpatica odaita si cele mai multe carti. Seara. Am râs.. sfârsi jumatate de tigara.. Si-a regasit jetul lânga soba de zid. La un zvon din strada. Coborând scarile. când am mai putin de lucru. înainte de cinci.. Era prea calda. îi ghiceam uimirea: eu. Ne-am despartit privindu-ne în ochi. în orice caz. la mine". stapânit de încordari. Radu se ratacise printre primele banci..

. îi mângâiam cu obrazul. o sarutam. de toamne. întârziam chinuit. înca din viata. la un cuvânt al fetei cu zâmbet. . întelegeam ca si Bibi o adora. Trupul Nonorei era tot mai aproape. Tremuram. . Bibi se împrietenise tot mai mult cu ea. zvârcolindul. Sânii îi înghetasera. de licenta la care de acum lucreaza. copcile de la umeri erau desprinse. Mi-a vorbit de romanele pe care le-a citit Niska. Banuiam ca se lamureste o criza. De ce mi s-a înfiorat sufletul ca mângâiat de gheara streina?. zâmbi Bibi. bruni si calzi. Nonora venea aproape în fiecare zi si închidea singura usa. desfatari si amaraciuni. ca irita baietii sau îi îndragosteste. otelite de ani. tot mai nelinistit în chemari. Cât îmi îngaduia Nonora... Ratacisem mult. ca am sa sfârsesc prin a ma îndragosti de ea?. Avea . Mi-au umbrit ochii viziuni pustii de balti în amurgit. Guri fierbinti i-au alunecat pe pulpe. nu te enerva prea mult. O sarutam. cu lumini tulburi sub pleoape. Si nu eram linistit. si toate tristetile. Aflasem ca parintii ei au locuit în Basarabia. pentru nelinistile ce nu se limpezeau. ci le porunceam din vointa mea. veghind pe jnepeni zorii. silinduma necontenit sa-mi amintesc hotarâri pentru ceasuri grele. Nonora tresarea. cu ochii orbiti de caldura pântecului. . si nu ma înseninam.Ai sa încerci nebunii. salbatic. Nonora închise ochii si-si musca buzele. Am întrerupto.. Ne desparteam. Mi-a poruncit sa ramân cuminte. Atunci am simtit îndârjindu-se hotarâri vechi. Mi-a marturisit.. si toate pornirile. casa pe care Niska o închiriase unei familii prietene. Când m-am întors alaturi. de singuratati. ea linistita. Bibi mi-o lauda exaltat. Si jocul începea cu aceleasi îndârjiri. desi stiam lot ce îngaduie Nonora. Venea la ceasuri când nimeni nu îndraznea sa ma viziteze. O vara ftizica îi daruise. fata mi-era palida. S-au resemnat sa nu intervina în viata si nazuintele singurei lor fiice. poate. apoi la Craiova. Tremurau. madularele istovite. Nu voiam sa ma gândesc la Niska. singur cu muntele. cu aceeasi inocenta perversa a trupului pe care îl framânti si nu-l stapânesti. nici nu mai voiam s-o întâlnesc. Prelungeam asteptarea cu muschi în febra. îmi simteam creierii grei. dar nu voiam s-o înteleg. Mi-am amintit mireasma pietrei sub stele. eu torturat. atâtia ani. pe care le cutreieram în luntrea cu tovarasi tacuti.nemarturisite – îmi picurasera într-un suflet coplesit printre celelalte suflete. . Sânii îi erau goi sub desfatare. Un spasm îi înserpui trupul. S-ar fi spus ca Nonora nu era decât trup chemat sa astâmpere chemarile sufletului.Seara. I-am amintit ca îi sunt un prieten de al carui cuvânt nu trebuie sa se îndoiasca. cu buzele. crezi. ca Niska e adorata sau urâta de fete. parul umed. de examenele ei... I-am spus atunci ca stiu ce vrea. Am înteles ca mângâierile ei nu le priveam ca o ispita ce biruieste. si ele se risipeau înlauntru-mi.De ce-mi exagerezi toate calitatile Niskai. Aceasta îmi dadu curaj. îi suierau cald narile. Nonora m-a rugat sa tac.Nu se stie. Si nu le astâmpara. Pulpele atâtau mângâieri îndraznete. Iar acum 126 . si înfrânarile .. sa nu ma tulbur inutil. apoi la Brasov.Nu ma asteptam sa ramâna atât de lucida.. Voia sa aleaga. dupa ce a plecat Nonora.iestui bani ca sa plece. cu priviri pe cer si gânduri pe ape. Pe Niska nu o întâlnisem.Baga de seama. m-am privit: ochii îmi licareau sur în cearcane. Avea prea mult din ceea ce gândisem eu. . smeriti si provocatori. dar astepta sa-si gaseasca tovarasul. Si ele ma înfiorau proaspete acum. la un colt de strada. lucram..

Avea umeri cald arcuiti. zâmbind trist. asta e iubire.. si care ar fi pierit o data cu apropierea Niskai -nu-mi putea aduce decât piedici. îmi amintii eu din Heraclit. Nu stiam. Nu de mine. Am cunoscut-o la biblioteca. luminata.. . mi-am spus.Atunci? . Radu încerca întrebarea care îl ispitea de ani..Ai sa-i spui? -Nu.A câta oara iubesti acum? am iscodit eu. de profesoara de engleza a lui Petre. . nu pentru ca primeam pe Nonora.Viorica. Eu socoteam ca anumite cuvinte nu trebuiesc rostite nici sufletului drag.Ai sa fii fericit.. . care mi-ar fi cheltuit timp si truda ca sa fie alungate.Astept sa-mi treaca. ci pentru ca o primeam fara sa-mi fie draga si fara sa simt..Nu stiu.cu încordari ciudate în suflet. "Foarte simplu. ca mai înainte... mintii eu. desi eram baut A doua zi m-am gândit la ea. nostalgii. La Brasov iubi ochi nostalgici în cabarete. cu ochi mari si limpezi. Primii aceeasi masca nepatrunsa drept raspuns. Trebuia sa râd. Am râs. austeritatea sentimentala în care vietuisem îmi vor ridica neîncetat întrebari. Prietena Niskai era mica. ci numai le-am rostit. care se gândea la Andrei. si ma bucuram ca n-am chemat nici un nume pe melodii triste.. rasariturile de luna. Radu se îndragostise de surorile tuturor prietenilor. O doream prietena. într-o zi. Aproape s-a rosit când mi s-a prezentat. . Mi-era teama ca primavara..Tu ai sa iubesti?.. . brate albe.Nu e asa ca are sa treaca?. de o actrita. .Nu. iubesc. 127 . l-am sarutat. doruri.. . si mi-era teama.. Ma gândeam: prietenul meu osândeste capriciul. fara chiar mângâierea ca e rupta de dragoste. de trei "stele". dar daca Radu iubeste pe Nonora? Rupeam o prietenie. care nu ma întovaraseau decât în singuratate. tristi. . în noaptea aceea am visat-o. în fata unei colectii de reviste filologice. nu o puteam îndragi. Dar am facut rau. Gândeam si eu cu Radu: iubire. Pe ea am iubit-o asta iarna. . cu fruntea alba sfârsita sub parul strâns la ceafa. Ma simteam vinovat. mi s-a parut cea mai fireasca si mai autentica fecioara. Radu îmi surprinse zâmbetul. . pofta carnii întunecate si fierbinti. Am râs aflând ca e îndragostit. alaturi de Bibi. Spunea taina aceasta cu o indecenta care ma facu sa rosesc. în ziua filtrata prin ferestre reci. i-am surprins ochii abatuti..Iubesti pe Nonora?.. Eu stiu. o iubesc! Daca îi chemam numele pe vreo melodie trista. In toamna aceasta a iubit iar. când Radu a fumat si a tacut mult.Nu cred.Stiu.Mi-a prezentat-o Bibi..... Ma stânjeneau privirile lui Radu. . Din liceu. gesturi blajine. Si Radu o iubea. Dar cum de ai iubit-o? Când ai cunoscut-o? . fina. nici siesi.. Vazându-ma resemnat sa-l ascult vorbindu-mi de dragoste. fara sa ne spuna nume.Totul trece. Fruntea si ochii îi zâmbeau. . . Buzele ascultau întotdeauna. e perversa si capricioasa.. ma întristam. vorbirile în doi pe alei.

. voiam s-o sarut. Lui îi împartasesc si o carte de poezii. PRIETENUL MEU IUBESTE Am un prieten nou. o sarutam. muscândui buzele. Dar din primavara aceasta.. cu lecturi. Am fost atâtia ani tovarasi.. el mi-e un prieten nou. Poate întelege-dedesubtul prieteniei pentru tânarul înalt si blond. El îmi citeste versuri pe care niciodata nu le va publica.ca mi se sfasiase o nadejde. vorbind. Nonora nu si-a mai descheiat copcile de la umeri. Daca prietenul meu mi-a întins o cursa. El e singurul prieten. îmi spune.I mele lui nu poate fi decât: prietenul meu! Am multi prieteni. zâmbind.. am cunoscut-o într-o librarie. S-ar fi spus. Nu are sa stie niciodata adevarul. Surprinzându-ma gândind.. am un prieten nou! Am sfârsit liceul împreuna. mult si nestapânit. Eu voiam sa râd. un dor de nimeni banuit. Ne-am descoperit într-un amurg. nu ne-am mai întâlnit. trist. cu clavirul alb. Fata mi-a ramas aceeasi masca. S-au întâlnit la munte si s-au iubit. De ce m-a durut întâlnirea? De ce nu stiam ce sa mai spun Nonorei. De atunci. Niska ne-a vazut trecând. cu talente. i-am scapat. faptura mea toata îi spunea ca iubesc. Dar a iubit pe doamna. XI. în mansarda. stapâneste somnul. Nonora asculta. înalt. vorbea. Poate si el gândeste gânduri pe care am sa le stiu. cu buze umede. se închina lui Beet-hoven. pentru ca m-a privit batjocoritor. de când ne cunoastem. Iesind din parc. Ea a înteles. Si i-am spus cuvinte pe care nimeni altul nu i le spusese. în sufletul lui s-au iscat dezlantuiri de potente. pentru ca ne vazuse Niska? Eram trist. Am înteles aceasta în dupa-amiaza în care ne-am 128 . M-a sarutat înapoia unui pavilion pustiu. Dar nu tradasem niciodata un nume. Am plecat amândoi pe bulevarde. ceea ce simte. m-am întrebat: sa-i spun sa nu creada?. El iubeste. Nu ma urmareste întotdeauna. poate o aventura din adolescenta. Si cu toate acestea. spre parcuri. Am primit sarutarea cu salbatica pofta. nici de mine. Dar eu nu te înteleg. Eu ascultam. Si o sarutam. o amintire... Eu îi destainui manuscrise de nimeni cunoscute. tu iubesti o singura fata cu o putere care ma înspaimânta. dar ma întelege Petrecem nopti de mai. El marturisea ca banuise la început o taina. Eu simt alte multe lucruri si am sa i le marturisesc. si o carte cugetata. dar el e 1 prietenul meu nou.. prin mai. vorbind. Sotul doamnei e arhitect. si a iubit pe Beethoven. îi spun.Iarta-ma. Si. Doamna pe care o iubeste. Ceea ce gândesc. Prietenul meu era un student ca toti ceilalti: blond. care se bucura. urmarindu-i pasii prin alee. De ce sa-l stie? într-o dupa-amiaza. Nu. în nopti singuratice. pe mine ma copleseau mustrari: trebuia sa alerg dupa Niska si sa-i spun.. I-am spus Nonorei ca se apropie examenele. Nonora vorbea. care-i asculta slavind Sonatele. La un colt de strada cu trotuar curat. la mine. Eram abatut. Nonora se alinta. ce se încheie înflacarat. Toate acestea sunt capricii sentimentale. îmi spuneam. Vorbeam eu. Ne-a privit mult. poruncindu-le sa dispara. Am râs mult de gluma prietenului meu. Cum nu ai ostenit noua ani? Si cum nu te-ai plictisit asteptând-o?. ai sa spui ca sunt stupid. Citeste mult. de noua ani. placut. ele dispareau.

cum a luptat ca sa uite. cel care a plâns cu el si apoi l-a certat cu porunci aspre.. Totul era acum chemare. si desfatare în truda noastra. si auzeam izvoarele.. Si serile lor. îl astept.. aici. S-a regasit si s-a împlinit din dragoste.. A urmat ceea ce trebuia sa urmeze. Si era senin în ochii nostri. Iam fost sprijin. întoarce.. Am adormit în odaita cu peretii albi si o lumânarica de ceara galbena. Ani din el se vor risipi: o stim amândoi..pentru ca cel îndragit nu se uita -. pe care el le crede. De acum. de harnic. Muncea în biblioteci. XII.. A fugit. de nelinistit. si se învalmasea cu noaptea. Si juramintele lor. Nu îmi vorbea decât arareori de dragostea lui. cu fericirea pe care as întâlni-o eu în dragostea sufletului de fata?. crescut în bucurii.. Iar în visele noastre se tânguiau vedenii. Doamna lui e un exemplar atât de rar. daruindu-i duh de barbat. Era atât de înaltat.. ea improvizatii între Ceaikovski si Grieg.. iar serile se întâlneau.întâlnit. aspra. Cum au trecut. Cine stie. si cum nu se mai pot. Si parca padurile erau 129 . si nu a izbutit . minteam eu. Vorbea cu atâta patima retinuta. pe blana din salon. Eu. I-am spus ca îl piz-muiesc. si nu-l mai iubea. cu prietenul meu nou.. Afara. Prietenul meu a fost purtat de pânzele deznadejdii care întuneca si ucide. Dragostea îi aprinsese ambitii si doruri. ci numai ne încordam madularele în mers lung. Eu gândeam: daca pe el apropierea doamnei l-a creat din nou. purtându-si tortura sufletului care voise sa afle zarea dragostei. în odaita plutea mireasma florilor de smirdar uscat.. Trasnete în brazi ne-au desteptat.. si apoi cel dintâi sarut în fata clavirului ce purta înca arpegiul minor. care nu iubeam. Si doamna care nu-l ere-l dea. cine stie?. ce se va petrece cu mine. îmi povestea chinul începutului. De ce am întrerupt firul povestirii mele cu o tristete grabita? în începutul acela de primavara. el în miez de tara apuseana. în lipsa sotului. în început de vara. sincer. niciodata. îndemn la viata si opera. cu prietenul meu nou. cu atâta încredere în fortele si însusirile lui alaturi de dragostea doamnei. rea. cum s-a torturat gândind doamna alaturi de sot. si auzeam ploaia. Si ghiceam în jurul nostru râs de munte. El voia sa realizeze seria fagaduita de lucrari.. rece. Ma întrezaream mare. A crezut în mine dupa ce s-a convins ca îl înteleg si îl pizmuiesc. Nu-l mai recunosteam. Iubind. Ferestruica tremura smerita în Ploaia repede. pe ea I care nu o întelegea decât alaturi de Beethoven. îi daruise puteri de munca nebanuita. FURTUNA LA SCHIT în miez de vara. Am ajuns pe ploaie.. Coboram avântati Fietrele Albe si nu vorbeam.. mare. Si gândul asteptarii ma nelinistea si ma mângâia. eu. am ajuns la schitul cu pestera. în munti. tânarul blond a ajuns prietenul meu. si izvoarele rabufneau chinuind ca mânate de isme. Ne întelegeam atât de bine. nu-si mai risipea timpul.. si fulgerele înalbastreau peretii. Am adormit cu duh aspru deasupra asternuturilor noastre. scriind cartea întâiei mele tinereti. si atât de curând. Credea în el si în iubirea doamnei. Doamna cu mâini albe în claviaturi îi spunea ca îl iubeste. Dar tot ce a adunat din dragostea doamnei vor fi seminte cu rodul pretios... din dragoste. prietenul meu era fericit.. Si vântul napastuia urlete de sihla. el daruindu-i versuri. Noptile calde. Si furtuna crestea în munti. se dezlantuia furtuna.

Pe drum. Venise si el. am vorbit. si batrânii. Prietenul meu se exaltase. 130 . dupa ce am sorbit laptele în cesti de pamânt ars.Convertirea mea s-a împlinit în împrejurari stupide. nu se prezentase la nici un examen. întemeiata nu numai pe Noul testament. coborâta din veacurile ghetei. pentru ca. deci. Si atunci. nu poti dispretui filozofia si teologia. Nu-mi ramasese decât pofta de viata.. Am crezut. aparându-se poate împotriva învinuirii de protestantism pe care o insinua studentul. cu temei de magnetism animal. Nici unul nu îndrazneam sa ridicam ochii catre celalalt. desi datele prime ale crestinismului nu se pot nici cunoaste. Studentul veghease toata noaptea în bisericuta. Prietenul meu a oftat. ci numai printr-o experienta. Voia crestinismul absolut. Prietenul meu era palid si înfrigurat. dar deplasata. Banuiam o discutie interesanta. care îsi tânguiau acum înfrângerea. tresarind sub picaturi. A privit. Ne-am amintit furtuna si spaima. un brad fulgerat astepta smerit zorii si mirarea calugarilor. în noapte. suferind de piept. Urcam o coasta aspra. pur. m-a dus la Noul testament. Sus. pe care de asemenea o marturisesti. Ne înspaimânta apropierea pesterii. ce se pogoara prin har. Vânturile purtau norii si purtau fulgerele în pustietati. Faptul s-a petrecut la Geneva.. o banuiam întunecata si j umeda. Vorbea despre credinta simpla si mântuitoare. si scorburile. înainte ca prietenul meu sa raspunda. la teologia catolica.. filozofiei religioase. Cât a durat tacerea noastra?.Surprind o contradictie evidenta în afirmatiile d-tale. e mai mult decât credinta în Noul testament. Asadar. . Sufeream prea mult de piept si eram prea las ca sa nu ma tem de moarte. si în suflet îmi lacramau aceleasi bucurii alaturi de aceeasi gheara ce risipea întuneric. Se împotrivea cartilor.. Izvorul blestema aceeasi ura salbatica. Noaptea îmblânzise muntii. teologiei. strivite pe sub pietre ca viermii. iar acum. pe fereastra. cu fruntea uimitor de larga. credinta în Biserica. Si din scorburi se înserpuiau ghearei lungi. pe care o marturisesti. credinta fara nici o rezerva în dogmele bisericii. florile si vântul care se potolise. Minunea. trebuie sa primesti teologia si. Zaream stele stralucind.. întrerupse studentul. am încercat vindecarea prin Christian Science. pe stânca din coasta schitului. Nu aveam nici curajul sa pier. Lumânarica pâlpâia umilita de vânturi. ca sa ma vindec. . unde mi-am cheltuit ultimii bani. o data ce ai primit Biserica. Daca esti ortodox pur. Eram ostenit.. sub cer clar. nici repeta printr-un proces rational. Plamânii se însanatoseau din luna în luna. dar. Era student la Matematici si Filozofie. O banuiam fara sfârsituri. la credinta ortodoxa. închinându-se. ca noi. ci si pe învataturile patristice si conciliare. * Dimineata. Nu se sfia marturisindu-se crestin. apoi. am plecat mai sus. M-am asezat pe patul alb. tresarind. cu tâmple boltite. sa locuiasca la schit o saptamâna. Am deschis ferestruica fara sa rostesc un cuvânt. filozofia. Si muntele. si la lumânarea galbena a citit rugaciunea Sfântului Ioan. în urma.batrâni înviati. Laudam amândoi seninul. am întâlnit un tânar palid. Asteptam. Se însenina. si apele se îndârjeau asupra schitului.

vorbi studentul.O marturisesti aceasta acum.Atunci.. De fapt. cu gândirea din istorie sau biologie. m-a transfigurat.Un crestinism actualizat.O ai. marturisii. ai câstigat-o singur. Iar cetatea omeneasca. pot profita din contactul cu forme si functiuni de gândire complet purificata de gândirea planurilor inferioare. . Ai crezut atunci. .. care e mai mult decât un rit si o credinta. dar te temi s-o recunosti.Domnilor. prin însusi faptul functionarii lui în viscere de spiritualitate proprie.. în mine exista acelasi crestinism viu. pe care o stapânesti. . si totusi am avut o experienta religioasa. eu nu cred în Dumnezeu. Transfigurarea e o depasire ce nu se poate face decât prin har. daca recunosti o transfigurare a constiintei izvorâta din creier. care e îndreptar. Ceea ce numesti dumneata "experienta religioasa" a fost siguranta mântuirii. care mi-a pogorât în suflet viziuni de crestin. Ea nu ti-a fost decât daruita.Acesta-i protestantism. întrerupse prietenul meu. . pur ortodox. experimentând pe Christos. Crestinismul e o spiritualitate antimon-dena. Eu nu cred. prefacându-se din om un om de al lui Dumnezeu. Dar prefer sa fiu protestant si crestin decât ipocrit fiu al Bisericii. prin rasturnarea valorilor lumesti si înscaunarea valorilor divine. Voiesc sa-ti spun cum înteleg eu crestinismul.Cred ca nu ai dreptate.Iar experienta e credinta. pentru ca te stapâneste ratiunea. creator de valori.Si totusi. iar nu prin dogma. .Nu poate fi decât personal. desi eu îl simt. Asa e? . implorai eu. discutiile teologice sunt întotdeauna interesante. -Eu nu cred în har. . De altfel. De ce e nevoie sa întelegi d-ta un crestinism nou? Exista unul singur. . îti accept învinuirea d-tale de protestantism.Pentru ca plecasem de la crestinismul meu. Nu am nimic personal într-însul. de ce ne întrerupi? . . Acum. încât chiar cei care nu vor crede niciodata.Adica eretic. adica siguranta harului. fecund. Pâna acum nu pot cunoaste un crestinism viu decât personal.. . . . ti se pare absurda credinta pentru ca o judeci. Eu as recomanda chiar lectura teologiei dogmatice oricarui tânar.. criteriu si valorificare. . menita sa calauzeasca evolutia omului catre Dumnezeu. . gândesc ca nu întotdeauna crestinismul necesita credinta.Eu nu cred în Dumnezeu.. . de ce nu mi se daruieste si o credinta statornica.. etern si infinit. .. ca experienta e o transcendere a constiintei rationale. dar nu starui. Aici e deosebirea si aici se iveste marea mea îndoiala.Nu. însa. se întâlneste acolo o atât de pura si organizata spiritualitate. adica credinta. si-l recunosc ortodox si ecumenic. Crestinul moare si învie în Christos.Da. o cetate a lui Dumnezeu. Ti se pare ca viziunea omului ca egal de al Lui Dumnezeu. .. m-a facut crestin.Transfigurarea aceasta se face prin experienta mistica. care vor studia filozofia sau matematica. Orice crestinism autentic e si personal.Atunci.Acum gresesti si d-ta. cum are Prietenul meu? . prin austeritatea si sobrietatea lui.Acum te înseli fundamental.Ti se pare ca nu crezi. D-ta singur ai spus. 131 . recunosti si credinta.

însutindu-mi. . . Vointa omeneasca. gândindu-ma la ascetismul indian si la renuntarea budista. Dar esti pagân autentic în eroismul dtale. ca un sfânt. asa cum altii se multumesc a vietui în nori.Gratia e esentiala pentru teologi. ca sa-ti pot tine minte toate greselile.Te contrazici cu cele ce-mi spuneai adineauri. Acum va înteleg deslusit. sa vietuiesc în lume. .Care sunt? . e un suflet crestin. Iata de ce nu sunt pagân: vreau ca eroismul sa rasara din carnea si sângele meu.Nu pot s-o cred. e preferabil sa fii protestant decât budist sau necredincios. ca sa vietuiasca ascetic. lasati-ma sa va spun în ce consta acest crestinism eretic. Religia d-tale e pragmatism si magie. . ..înca o greseala. din exaltarea unei etice crestine.Am sa te lamuresc. sa ma depasesc prin experiente si suferinte.îndoiala aceasta am avut-o si eu.Crestinul e astfel si un erou. . Dar discutia aceasta ne-ar duce prea departe. e vointa.Si totusi. .Desigur. Te contrazici si d-ta. asa cum a fost Dante si Don Quichotte. toate având un tâlc nepatruns.Totusi.. . dar eu sa fiu erou. rastignite pentru o nebunie a duhului.Cel care lupta cu sine ca sa concretizeze.Ai uitat esentialul: gratia. .Nu-ti cunosteam. fiziologic si social? . dar nu oricare erou al duhului e un crestin. .Nu poate fi pagân un eroism alcatuit din renuntari. .Eroul îl depaseste? . conducând la transubstantializare. vointei divine. numai pentru ca si-a fagaduit siesi sa împlineasca acele câteva hotarâri. Dar eroismul meu valorifica si actualizeaza premisele crestinismului. sa întrec pe toti cu faptele mele. Vreau sa ma depasesc.Primatul duhului. sa vietuiasca si sa raspândeasca anumite valori spirituale ce depasesc cu mult spiritualitatea comuna. ce întrec spiritualitatea omenescului simplu. Dtale îti multumesc ca m-ai ajutat sa aflu ceea ce vreau sa fiu: erou. . esti înca stapânit de pagânism. ci erou.Depinde: ce întelegi prin "erou"? ..Eu socotesc crestin orice erou al duhului. Eroismul d-tale e pagân. Vreau sa realizez un eroism concret. Vreau sa fiu nebun. . iar nu unul de vorbe. vorbi întristat studentul. atunci când nu e asimilata. vasta. prin har. Vreau sa pogor vointa ideilor în viscere. cu toate renuntarile pentru primatul spiritualitatii. aspra. Cel care întrece omenescul. Orice suflet care vietuieste o viata eroica. Sa nu ma înteleaga nimeni.Nu vrei s-o crezi. prin tacere. sa nu se ridice nimeni pâna la mine.Fii te rog scurt. 132 . . temelia experientei religioase. Sa pastrez ascunsa taina cea mare. Fireste. . De altfel. Poti gasi gratia predominând în tot Noul testament. daca d-ta anulezi vointa personala în crestinism.. Cel care renunta la viata celorlalti.Adica protestant. te apropii de Luther. prin Iisus. pâna ce nu voi mai fi om. e prezumtie diavoleasca. crestin. înca.. . de elanuri. .Nu înteleg. Si ei realizeaza o viata luminata de anumite valori spirituale. în genere. din înfrânare. ti le amintesc în d-ta: nu esti crestin.E frumos. . . eroismul. pe care îl vrei realizat numai prin vointa. Crestinul depaseste omenescul. Dar d-ta întelegi consecintele credintei acesteia? Nu le caut în istorie. Vreau sa împlinesc o viata înspaimântatoare. erezia. tocmai pentru ca te socoti un crestin pur. de nostalgii.

Daca nu voi fi înca în sanatoriu sau în pamânt.. .. ci astept gratia. Crestinul e optimist si senin. Francisc fara gratie. . Am ramas cu studentul în matematici pe un trunchi. Nu exista decât un singur lucru: credinta.. ci pentru ca am stat în tovarasia d-tale. D-ta crezi în fortele d-tale.De ce vrei sa te chinui toata viata? . dar suferintele. Raspândesti atâta pagânism exasperat de propriile lui elanuri. .Toate acestea sunt discutii desarte.Nu cred în Dumnezeu. cum doresc si pe Dumnezeu.Iata eternul pagânism nostalgic. în durere. înfasurati în vânt. sa raspund: "Nu! îti marturisesc. ajutându-te prin har. cum nu cred nici în Dumnezeu..Eu stiu cât si cum sa cred. ..Am sa izbutesc. sub cer senin. prietenul meu s-a dus în chilie.Cu cât te vei apropia de solutia crestina. har nemijlocit si infinit. Prietenul meu rosti. Dar gratia lui Dumnezeu e mare.O ironie finala? . . Dar nu cred. N-ai sa izbutesti nici un act eroic. personale? .Eu nu anulez valoarea vointei. ai sa ajungi erou. .Nu. în duhul d-tale de tânar exaltat. nu dumneata ai biruit.O simpla experienta a credintei te-ar fi dus mai aproape de eroism decât toata durerea unei vieti pagâne. Prietenul meu tacuse de mult. Nu pot dormi linistit decât în primejdie. . .Am sa ma rog pentru el. desi o doresc. ridicându-se: . Nu cred decât în Christos. chiar. .. realizând cel putin un fapt eroic. asadar. daca m-ai întreba: "Crezi în har?". Francisc. luminat de un zâmbet.Desi bucuria va fi salutata cu lacrimi.Dar ispitele pe care le înfrâng.Nu întelegi? E un simplu instrument divin. . Am mângâiat toti trei bradul despicat de trasnet. El gândea. Esti demoniac.. ci Dumnezeu. dar lacrimile.Cu atât mai rau. . cu atât vei fi mai senin.Vorbesti copilarii. sfânt. Mi-e teama. Altfel. -Sa-ti ajute Dumnezeu." .Pentru ca astfel pot ajunge erou. nu sunt dovezi de existenta vointei mele efective. cel dintâi si cel mai mare erou al crestinismului. Nu cred în fericire.Ceea ce e dureros e ca nici eu nu pot crede..Predestinare? .Dar eu nu vreau sa fiu fericit. pentru ca vreau. am sa ma bucur împreuna cu d-ta. Te-a ajutat. în nesiguranta. Apoi. Ne-am întors la schit. Noapte buna. sa creada. Nu te felicita dupa izbânda. Daca Dumnezeu vrea sa te mântuiasca.Asta nu o cred.Vreau sa fiu Sf. Dar d-ta nu esti decât un simplu pagân torturat de neputinta convertirii.Nu Dar vreau sa ajung cu orice chip erou. de fericire. Dar în întelesul de a experimental eroismul.. 133 . în plictiseala amara. . Studentul întari. erai înfrânt. . dar o cer iluminata de credinta. Aceasta e pozitia definitiva.. . . Mi-e mila de suferintele d-tale.Credinta te face fericit fara eforturi eroice. Ne-am asezat toti trei pe muchia muntelui. Un Sf. Poate am sa evoluez. încât sunt ispitit acum. ma îndoiesc de har nu pentru ca am discutat cu d-ta. .. . .

N-am spus nimic prietenului meu. Când am intrat în chilie, s-a îmbujorat si a ferit o pagina pe jumatate scrisa. - îi scriam ei... Mi-e atât de dor... Am ramas o saptamâna, citind Evangheliile si Apocalipsul. Eu aveam în sac un caiet alb, menit unei povestiri pe care nu o puteam scrie. Lânga caiet, S.Francisc si Pascal. Dupa o saptamâna, prietenul meu s-a simtit coplesit de singuratate. Studentul coborâse în Ardeal, la o ruda. Mi-a daruit un exemplar din Gracian, cu o dedicatie trista. Si prietenul meu era tot mai trist si tot mai stapânit de amintirea doamnei. Intr-o dimineata, m-a sarutat si a plecat. L-am întovarasit o bucata de drum, prin padure. Era atât de fericit ca are s-o vada... Când am ajuns pe platou, ne-am despartit. Eu ma întorceam spre schit, el cobora jos, catre oras. Era senin, cald, liniste. Ne-am amintit urcusul, pe ploaie si întuneric, cu o saptamâna mai înainte. - De acum, fiecare cu drumul sau... Treceau zile aspre, dure, nemilostive în îndoieli. Vietuiam acea salbatica singuratate pe care o doream din biblioteca mea. Nu vedeam decât pe calugari. Porneam în fiecare zi, singur, cu caietul alb pe creste, pe muchi, pe carari ce coboara în prapastii. Iubeam viespile care culeg mierea arbustilor. Iubeam pasarile pe care, de multe oi, mi se parea ca le patrund în glasurile lor. Iubeam muntii rai si padurile cu putregai Printre trunchiuri. Noptile, ma chinuiau întrebari. Aveam acelasi raspuns, si chinul ma 'ndreptate sa cred ca sunt pe drumul cel bun. Nu uitam niciodata ca Vreau sa fiu erou. Dar întrebarile erau multe si crude: "Ce am sa-i spun Nonorei?" "Sâ fug de prietene?" "Sa fug de Nîska?" "Daca am s-o îndragesc?" "Sa rup dragostea?" "Sa ma mutilez?..." Au fost nopti când tulburarea ma umilea pâna la plâns. Criza crestea, crestea în singuratate. Ma simteam parasit de toti, uitat, agonizând într-un pustiu. Sufletul îmi era corMesit de marasm, de disperare muta, de slabiciuni. Totul îmi poruncea sa ma întorc în oras, între oameni. As fi voit sa vad pe Niska, s-o rog sa-mi fie prietena buna. As fi voit sa vorbesc, în jurul meu nu era nimeni. Rataceam, si Pascal mi se parea rece, si Sf. Francisc de neînteles. în fiecare dimineata îmi spuneam: "Astazi voi capata linistea cu care am venit". Adormeam cu vedenii de fericire umilindu-ma. Ispita cea mare era dragostea si fericirea prietenului meu. îmi spuneam: "Iata, prietenul meu e fericit. De ce sa nu fiu si eu?" Si nu credeam în fericire, si o pofteam ca pe un fruct. De câte ori tristetea singuratatii aspre ma coplesea, îmi spuneam: "Are sa treaca, are sa treaca...". Mi-era ciuda sa astept ceasul acela -care trebuia sa vina — cu neîncredere. Nu era începutul si icoana întregii mele vieti singuratatea aceasta disperata si chinuita?... Un amurg însângerând padurile m-a linistit în câteva clipe. Nu pot zugravi o liniste de singuratate. Era credinta si nadejde, si dragoste, si pornire spre jertfa, spre renuntare. Am gustat fericirea amaruie si calmanta a biruintei. în seara aceea, la lumânarea pe care o mai aprinsese o singura data prietenul meu dupa furtuna, am deschis caietul neînceput si am scris pe cea dintâi pagina: "...Eu îmi voi însemna aici crizele si solutiile mele. Un caiet pentru suflet, în care oamenii vor fi ispite, iar evenimentele, atitudini. Nu mai pot reconstitui experientele care m-au bântuit în aceste zece zile, dupa plecarea prietenului meu. Dar, depasita fiind criza, eu ma simt mai puternic, mai voios, mai 134

încrezator. De acum stiu: cu cât mai mult voi fi coplesit de tristete si de neliniste, cu atât trebuie sa ma bucur mai mult. Izbânda va aduce o limpezire dureros de senina, si-mi va mânia fortele. Asadar, nu trebuie sa evit primejdiile: sentimentale sau cerebrale. Sunt dator, ca sa realizez eroismul, sa înfrunt ispite mari, vaste. Ca sa ma împlinesc pe drumul daruit mie, si împartasit numai studentului si prietenului meu, trebuie sa renunt la fericire. Renuntarea o voi înfaptui dupa coborârea în lume. Renuntarea nu înseamna schivnicie. Ascetismul va fi pur etic. Nu voi renunta la un lucru decât atunci când el îmi primejduieste drumul catre eroism. Asadar, nu renuntare definitiva, ci renuntare cautata. Voi fi prieten cu Niska. Iar daca primejdia va ajunge temuta, daca ma voi îndragosti, sunt dator sa-mi aprind dragostea pâna ce ma va stapâni complet. Atunci, voi renunta la Niska sau la oricare alta dragoste. î-am pomenit numele, pentru ca de ea ma simt ispitit mai mult. Sunt sincer; nu mi-e teama de primejdie. Singura grija: eroismul. Aceasta nu trebuie s-o afle nimeni. Voi vietui aceeasi viata. Daca anumite renuntari pot parea nebunesti, cu atât aiai bine. Numai un nebun supravietuieste mediocritatii. In ceasurile mari, sa nu fiu trist, ci semn. Accept nostalgia numai în amintiri. În fapte, -aceeasi dârzenie si încredere virila. Faptul trebuie supus eroului. Viata toata trebuie sa se frânga sub nebunia Iui..." XIII. PLECARE Am coborât senin. Orasul se pârguia sub cer de flacari. Strazile, în amiaza, se înalbeau pustii. Oamenii se strecurau pe sub ziduri, adulmecând umbra. în mansarda mea, soarele navalise îngalbenind albul cartilor. Am plecat iar, catre sâtui cu vile în sân de mare. Acolo, rasaritul orbeste zarea apelor: amiaza sticleste ca o bolta deasupra trupurilor foaie pe nisip înfierbântat; amurgul sângera pe dealuri de argila; seara se iveste o data cu luna, adusa din pustietati sarate; noaptea se limpezeste albastra, înalta. în gara am întâlnit pe Marcu, întovarasit de un tânar brun si de o duduie. Nu-l mai vazusem din iarna. Ne-am îmbratisat, printre perechi grabite, printre hamali. Mi-a prezentat noii lui prieteni: duduia, cu un nume evreiesc complicat, studenta ia Stiinte naturale; tânarul, medicinist si antisemit. Râdea, si as fi crezut ca glumeste, daca nu as fi zarit zvastica de argint la cheotoarea prietenului sau. Nu mi-a iasat timp de narari si iscodiri. Trebuia sa ne gasim locuri, într-un compartiment nu prea aglomerat, ca sa putem calatori si discuta în tihna. Am aflat un culoar gol si ne-am multumit sa ramânem rezemati de Ś cstre. Marcu si tovarasii lui se duceau la Constanta. El va ramâne în septembrie si va pleca, apoi, la Marsilia, pe mare. în Marsilia, Plantele iui are rude. Se va odihni si va pleca la Paris, sase-sapte ani, Pentru Medicina. Mi-a povestit cum a trecut bacalaureatul în vara.L-a îndârjit prima cadere. Pierdea un an; nu avea nici timpul sa-si faca ostirea. A început sa creada ca e persecutat, ca a fost respins din pricina antisemitismului comisiei. Atunci, a început sa învete. Opt luni, a învatat ceas cu ceas, asa cum învatam amândoi cu un an mai înainte, în Biblioteca Fundatiei. Ne-am amintit amândoi iarna si primavara petrecuta alaturi de carti mari, cu legaturi sure. Miam amintit atâtea amanunte, cu un prieten care se despartea... 135

L-am întrebat de ce n-a venit sa ma vada. Când l-am cautat pe acasa, vecina m-a vestit ca se mutase, fara sa lase noua adresa. - Mi-a spus Radu ca te-ai facut antisemit, ca primesti la tine un cerc studentesc crestin, ca pregatiti manifeste si conspiratii... Râdeam, râdeam. - Fireste ca Radu nu ti-a spus nimic din toate acestea... La mine în mansarda a fost doua luni, e drept, sediul cercului. Multi studenti erau antisemiti... Dar pe mine ma stii: nu am fost niciodata antisemit. - Foarte rau, ma întrerupse studentul cu zvastica. Prietenului meu Marcu iam marturisit de multe ori: un student român luminat, care nu e antisemit, e las sau nebun. Un student luminai, trebuie sa fie nationalist... - Absurd, zâmbi Marcu. Un student luminat trebuie sa fie cetatean al viitorului: comunist. Daca nu vom anula noi atât superstitiile nationalismului, ale granitelor, ale neghioabelor teorii etnice, atunci, cine sa le anuleze? - Tu esti semit si pozeur. Anularea de care îmi vorbesti nu te împiedica sa fii un fanatic al iudaismului. - Noi trebuie sa ne lasam legea cea din urma, pentru ca nu avem nimic altceva în afara de lege. - Exagerezi; aveti mult mai multe însusiri. De altfel, ceea ce m-a îndemnat sa-ti fiu cel mai bun prieten a fost tocmai iudaismul tau intens si sincer, alaturi de un internationalism banal si nesincer. - Internationalismul nu poate fi realizat decât prin iudaism. - Domnilor, le marturisii, discutia ma stânjeneste. Marcu mi-e bun prieten; sapoi, se mai afla aici o duduie... - Duduia nu se supara, pentru ca e logodnica mea, zâmbi studentul cu zvastica. Râdeau toti trei de uimirea mea. - Nu-ti vine sa crezi? ma întreba Marcu. Aceasta domnisoara renegata... - Pardon, asimilata, preciza râzând duduia. - Când te asimilezi unui popor necivilizat, e o renegare. - Poporul e tânar, vorbi iarasi medicinistul. S-apoi, fata straina se afla pe pamântul sau. Acum doua mii de ani ar fi fost roaba: acum, e sotie si stapâna, câteodata... - Aceasta e înca o sclava a crestinismului, socotii ei. - Din pacate... - Nu vorbi asa, îl întrerupse Marcu. Prietenul meu e un crestin autentic... - Domnul nu poate fi crestin. Din cele ce scrie, îl banuiesc pagân, chinuit între Apollon si Dionysos. - Te rog sa amintesti si pe Iisus. - Daca vrei... Dar eu te socotesc suficient de evoluat cerebraliceste ca sa mai pastrezi o mentalitate primitiva. Crestinismul e religiozitate, adica politeism condensat, adica animism, fetisism, magie, salbaticie. - O mie de greseli într-o singura fraza, ma suparai eu. Mai întâi, monoteismul na fost niciodata un politeism condensat, ci exaltarea suprematiei zeului Cerului dusa pâna la anularea, la disparitia celorlalti. Un singur zeu, deci, ajunge Dumnezeu; iar nu o suta de zei redusi la o singura sinteza, cum spune scoala mitologica. A doua greseala e atât de covârsitoare, încât te coboara în ochii mei la nivelul oricarui medicinist mediocru si îngâmfat, incult si obraznic... - Oh! ce de complimente!... se minuna, iritata, duduia. - ...Pentru ca numai un astfel de medicinist poate confunda experienta crestina cu originile religiozitatii. D-ta nu vezi ce înspaimântatoare absurditate 136

afirmi? Daca inversezi astfel fazele evolutiei, nu întelegi ca eu pot sa-ti raspund: Einstein e un salbatic? - Sa auzim, sa auzim! se bucura Marcu. - Pentru ca si eu am dreptul sa ma cobor, ca d-ta, de la geometria în spatiu la geometria plana, apoi la greci si la egipteni, si la chaldeeni, apoi la liniile trase de salbatici pe peretii pesterilor. Daca teoria einstei-niana îsi are obârsia în geometria cu trei dimensiuni, iar aceasta în liniile pesterilor... - Liniile salbaticilor nu erau stiinta... - Tocmai de aceasta te învinuiesc si eu: magia, fetisismul, politeismul nu contin o religiozitate autentica, ci numai o serie de fenomene sufletesti care nu au nimic comun cu experienta crestina. Identitatea d-tale între crestinism si primitivism e de-a dreptul absurda. Concluzia: crestinismul nu exclude nici stiinta, nici filozofia, nici civilizatia... - Poate sa ai dreptate... în orice caz, d-ta nu poti fi crestin... Datoria d-tale e sa fii antisemit... - Stupid. Nu pot deveni partasul unei solutii atât timp cât n-am studiat problema. - Cine te împiedica s-o studiezi? - Antisemitii. D-ta crezi ca mai pot fi obiectiv când se sparg geamuri, când se bat colegi evrei, când se închid colegi crestini, când nu mai sunt cantine, camine?... Cu atât mai mult trebuie sa iei o atitudine. Expectativa e o lasitat - Bine spus, zâmbi Marcu. Te-am admirat întotdeauna pentru litica fortei, singura care da rezultate. Nu mai sunt socialist, pentru erau prea multe teorii si prea putin curaj. La Paris, voi organiza nu îr truniri împotriva României, ci atentate împotriva guvernului. Pentru fie care deputat ucis. beau o sticla de sampanie!.., Marcule. îl rugai eu, ma iriti inutil. M-am ferit întotdeauna sa i cut cu tine problema aceasta... - Nu ai curaj sa te angajezi pe o pozitie, insinua studentul. - Am mult mai mult curaj decât ai banui. Am curajul sa astept. Teoria mea e sa-mi echilibrez si sa-mi lumineze constiinta. Tara poate sa piara... - Te înseli; tara nu piere, pentru ca cinci studenti evita proba evreiasca, preferând sa se afle mai întâi pe sine, sa-si creeze critera valori ... Un exemplu de dezordine. Daca as fi dictator, te-as împusca. Iar pasa tarii de constiinta d-tale? Incordari si depasiti clerul tarii.. . Esti student îa Filozofie... Vorbesti desi sti ia Medicina. Tevcontrazici ia st etnic: sânge, pie; sa abata discu I naivi si sentime rea muit zeitatea medicinei, fara sa împ clegi tu prin libertatea medicini omnu \'mi place lelaL - Din nefericire s-au schimbat, li int - Oh.!... si o înteleg gresita. - Cei de la Litere împrumuta mentalitatea si cunostintele. Ar fi interesant de stiut ce dori Marcul - E interesant integral, ironiza medicinistul. Poate domnul cred în dragoste?.., - Desi indiscretia e stânjenitoare, nu ma supar. Dar nici n â pot raspunde. - Fireste, noi nu întelegem, râse duduia.,. - N-am spus chiar asa. Dar d-stra confundati impulsul sexual sau colajul, sau acea "sympathie amoureuse" cu dragostea. Nici nu încerc sa intru în amanunte asupra treptelor acestei dragoste autentice. - Ar fi interesant, zâmbi duduia. 137

unitatea inteselor... el ma socoteste mistic.. Eu. despre viitorul meu. la o fereastra deschisa. Ei sunt studenti de ai viitorului: pregatesc o casnicie întemeiata pe . Suntemi buni prieteni. Zâmbea rautacios. Si moartea bunicii lui. Mareu îmi amintea de Htiile si infrânanie.. si toate renuntarile îndurate. "Cu Marcu ma înteleg tot mai ran. Dar eu studiez biologia. Poate îsi amintea liceul. Studentul încerca sa glumeasca. nebunia contradictiilor. logodnicii au nas aiaturi. eu cu ale mele. a experientelor ucigatoare Dreptatea trebuie sa fie a mea. halucinat. Trenul despica sesuri cu flacari albe. Cine Iaca ne vom mai întâlni în acesti cinci ani.. epicureu înnascut.. cât timp Marcu nu se intoarce in tara?. . Marcu însemna tot ce vietuisem i dur." Gândeam si nu-i spuneam nimic. Poate îl înduiosa despartirea de tara în care i s-au nascut si iubit parintii. Poate ca. eu cu viata mea launtrica. Acum. pasii pe drumuri neumblate.Numai eu. El ramâne pentru totdeauna la Paris. . Pentru mine. Si Marcu privea. "Iata. Estera. Marcu e un prieten care pleaca. pleca. pâna aproape de seara. în care a copilarit. si noptile de Purim.Tu ai sa iubesti? 138 . curajul absurditatilor.. A lui a mincinoasa si presarata cu îndoieli care niciodata n-au aJuns intense si definitive. El spune ca e antisemit. Apoi am tacut. si prietenii lui. dar o suport ca o ceptie.. Si idila înabusita plapând. sa aflu motivul legaturii d-voastra. raspundeam. se împotrivi duduia... Poate îsi marturisea: "Omul acesta îmi curând. zâmbind. . dar e afectiva. în orasul cu fabrici. si iectunie. ramana cu o declaratie sentimentala. Vorbi Marcu.. cu toata gafa pe care constient o fac.. Seninatatea mea e amara. care din noi are dreptate?". Priveam amândoi.. Si nici unul. Ne întelegem.Nu e chiar asa. Eu . un tânar care asteapta. Ma întrista gândul despartirii de un prieten.. astept lamuriri de la d-stra. Eu am vorbit cu Marcu pre anii petrecuti în liceu.. Am tacut amândoi.Eu cred în stiinta si în tine. Fireste. simplist.Poate crezi ca ne iubim? .. istoric. Sunt îndragostiti ca doi adolescenti sentimentali. si maturizarile mele dureros de prei lungul experientelor cautate si exaltate. pagubelor si câstigurilor. Eu ma întristam. Marcu a evitat. Zaream gari.. si nostalgia sfârsiturilor de petreceri. Apoi. ei cu medicina si cartile anarhiste. pe strada cu soare mult. spiter.Eu nu cred nimic. el cu gandunle lui. catre perechea ce soptea la fereastra: . ... Marcu a zâmbit si a început sami istoriseasca viata pe care o va vietui la Paris. înca. Toti trei rosira. mai sumbru in adolescenta.Cred ca amândoi sunt nebuni.. si studentele de la biblioteca. soptind.. câmpurile sub soare. Tresarii. privea. gândeam. vorbii eu. mai vini. ! an singur lucra: ea nu crede nici în nationalism. colindând vecinii în dominouri negre. ea se lauda cu stiinta. fântâni la rascruci de drumuri. cu mine alaturi. nici altul nu vor sa renunte la minciuna. . nici în Śatkmalism. Duduia j pe fereastra. între ei. un strain"". înfruntându-se. De fapt. pentru ca eu am suferit mai mult. oameni plecati sub povara verii. aceasta e tara mea". se iubesc. si-au marturisit. despre viitorui lui.Ar fi interesant pentru mine. rafuieee spirituale. care adulmecând orizonturi. daca voiti sa mi le estainuiti. Spuneau ca nu se iubesc. Dupa cu s-aii coborât la o statie si au cumparat fructe. cred uscat.

spuneam... ostroave.. Eu voiam. noaptea. regenerare. si iarasi.. eu asteptând noaptea. mediocru. am sa-ti trimit adresa...Sunt magulit. el citind jurnale. e mai bine sa ne despartim acum. De la cazinou se furisau. In cele dintâi zile n-am voit sa caut pe nimeni. în Franta. o data cu stelele. Descoperisem de mult ritul. Porneam aproape de amurg.. îmi porunceam sa cobor pe plaja. seara. de zgomote. ne-am îmbratisat. Si banuiam ca sunt cunoscuti în satul cu vile rasfirate.. Dinu. melodii cu ispite. Ma îmbujoram de câte ori gândeam ca voi întâlni pe Niska. diminetile. din scrisorile mele". Adormeam cu viziuni ciudate: oceane. înaintea si înapoia mea.. cu gulerul de la haina ridicat.. Zaream Perechi putine. în fiecare noapte.. Dar Niska nu era o primejdie.Desi în liceu pareai vesnic îndragostit... rasarituri. bici..Marcule. Plecam iarasi. . I-am fagaduit. cu Andrei. Asteptam acolo vântul. îndragisem un colt cu stânci pravalite în mare. XIV. Rataceam singur.. în gara.. Aprindeam lumânarea alba si citeam. Dupa o saptamâna. gândeam. printre vile. . în parc.. sa pogor în mine vraja tainica a soarelui ce apune. De abia ma stapânesc. de miresme.Nu te înteleg. Apa se linistea sub luna... si profesori-despre toti. Ai cazut si tu. "El are sa-si poarte tara acolo.. arsite. Dar mai ramân în Constanta trei saptamâni. Când s-a apropiat trasura. parca ai pleca pentru totdeauna. S-apoi.Daca iubirea lui Dante si a lui Don Quichotte e cadere. Pe mine ma ispiteau lacrimi. Bibi îmi spusese ca o va întovarasi. Piatra era rece si cerul înalt. am coborât. Îmi porunceam sa citesc... Fanica. numai. Eu o voiam prietena. care ma priveau fericiti. deserturi. zâmbind ostenit. Batea vânt dinspre mare. Si prieteni vechi. la cazinou. îmi spuneam ca o prietena înzestrata cu suflet înalt va alina asprimea sufletului meu. Mâneam cele ce-mi dadea gazda.. Ma întorceam acasa tremurând. atunci am cazut. la restaurant. Daca vrei. mediocru. Le ghiceam întovarasite de lumini. . . s-o caut printre trupurile sub soare. 139 . . si fete de profesori ma împresurau în noapte. despre Radu.. Scrie-mi despre Robert. Trebuia sa înfrunt primejdia..N-am sa fug de ea. De ce ramâneam singur?. pe cararea ce duce printre stânci. nu întotdeauna izbuteam sa-mi ascund tristetea amara a biruintelor.. pe plaja. singur.. Ma surprindeam tot mai des cu ochii pe mare si cu foile cartii rasfoite de vânt...Desi nu e literatura. . viziteaza-ma..Nu uita sa-mi scrii. .. orase cu turnuri. Ma întorceam seara. Marcu dadu din umeri. SFÂRSIT DE VACANTA Din cerdacul vilei îmi odihneam ochii pe mare.. Gazda ma socotea un mizantrop precoce. Dar gândul meu de dupa iubire n-am sa ti— o spun.Nu.. si colegi din liceu. . soarele ce se stinge mi-era îndemn. singura pagina pe care o scrisesem în Jurnal. Scrie-mi despre ai nostri. Marcu m-a chemat. . bucuroasa ca platesc cât îmi cere si nu ma plâng de nimic. Am tacut iar. Am strâns mâna logodnicilor. ma plictisesti cu aceeasi literatura a ta..Nu ne-am vazut de mult.De când te-ai convertit? .. Iar în sufletul meu stapâneau tristeti de adolescenta pustie. pâna în septembrie. cu fruntea în vânt. marturisii.

asteptându-l. .. negre în albul arg al apei. îmi spunea tu.Pauli cel mai bun prieten al meu.. Capatasem o verva care ma nelinistea. am prins curaj.. Niska era entuziasmata de capriciul soartei. ..Iti pare atât de bine ca m-am logodit? . . Am zâmbit. grabindu-se pentru întâlnire. eleganti.. . Am întrebat-o daca ramâne. . alaturi de un domn în alb. .Bibi sta la mine.. A frecut pe lânga mine. minciuna ma desfata si ma alina. sa-i mai recunosti. Ne întorceam toti trei pe nisipul rece. suspectându-ma. Nu întelegeam de ce ma priveste banuitor. team asteptat din iulie. E stupid romanesca si nu te-ar crede nimeni. câstig ramasagul dupâ câteva luni. zâmbind.Pentru un asemenea eveniment. Apoi.De altfel... M-am întors.Miam încheiat haina si am Pasit în sus. Dar paseam înainte.. . în mine.Si dumneata. Tânarul alerga înapoiami. Ma grabeam.Paule. Andrei la o ruda. în pantaloni albi.. pe malul marii. iritat. un strain....Daca ai sa continui Romanul adolescentului miop sa nu pe întâlnirea noastra. de Andrei.. S-au înnegrit de soare. "Poate m-a recunoscut". spunând ca sosisem numai de o zi. M-am întâlnit cu un tânar.Fireste. în noapte. Mi se parea ca ma cobor dintr-un pat de istovit.Prietenul meu e un pesimist. Am mintit. Ma întorc apoi.. Paul se enerva.. Cine stie ce a: cititorii Bibi are sa fie fericita.... disperat. Eram palid. De ce se întristase Niska?. Ma gândeam: "Nu mai am nici un rost la stânci. eram îndemnat sa-i ? I Niskai. Dar m-am oprit. . Am pasit tot mai încet. s-a întors. gândii eu.Poate pentru ca n-am vorbit o saptamâna". cu ce gând? . Logodna va dura dr Taceam.. a râs... Eu ma înveselisem pâna ia sarja. L-am z o tovarasa. în goi. despre ce ramasag este vorba? Ma pregateam sa-l lamuresc. Niska a alergat.. am felicitat-o.. stam si noi doua saptamâni! . . .Am venit sa ma odihnesc. doua saptamâni. 140 .. fara sa înteleg pricina grabei. pentru examene. Taceam.. Dai are sa-Râdea. Eu am rosit. Niska tresari.. mi-a strâns mâna. chirie. jumatate în umbra. ca nu mai aveam nici un rost. Mam întristat. Am trecut prin fata tor fara sa-i prive ochiul s-a împotrivit. . Paul se plictisea.. m-a privit. palid. a vorbit. acum. gândeam.. îmi zaream stâncile. spre stâncile mele. plictisesc o pereche". în noapte..Cât va vrea logodnicul meu.Imposibil. ca viata era vana si hotarârile copilarii. -Niska!. Tu nu te-ai schimbat. începu sa-mi vorbeasca de Bibi. intr-c noapte..Ce nesuferit!. . mi-a spus pr m-a prezentat. Tânarul cu pantaloni albi se oprise.Niska. . Voiam sa ma întorc. ramasagul nu l-ai câstigat. sarutat mâna galant.

voi avea nevoie.. ..Sa ma supar? .Vorbesti ca un elev de liceu. Tu vrei ca toti sa-ti semene. frumoasa si fericita. . dupa ce citisem de cinci ori singura pagina din Jurnal... I-am întrerupt. fluierând. O plictisea cu declaratiile. Ea voia altceva.Niska s-a logodit cu un anume Paul. Ma culcam între gropi. la anul.Bibi. Astepta pe Andrei. nu e un baiat rau.. mai bine dipus. si-a raspândit zvonul ca se împusca daca îl refuz. . Paul e un imbecil. Era neagra. .Asa e.. Mi-a spus ca Niska s~a suparat mult pe mine. protesta domnul Paul.. Ca prezicator ma bucur. .Domnul Paul are sa-mi poarte pica. Paul si Niska plecasera la Constanta.. I-am mintit. Niska va urma perfect dramul prezis de mine: sinucidere spintuala prin casatorie. mai spatos. Mi-a batut inima. Nu înteleg ce a hotarât-o pe Niska. ca un filozof...Pentru ca ai disparut fara sa-i ceri adresa... .Exagerezi. eu cred în cele ce spun. A acceptat rugamintile tânarului din lasitate. Bibi. . . ... . mirata.... -Mediocru. sa-i cer amanunte asupra lui Paul-dar asteptam sa fiu Pe deplin linistit.Mie?.. Am adormit spre dimineata. Noptile. Nu-l iubeste. De altfel. Ma îmbujorasem. de raua cu efecte de luna.... .De ce. A venit si Andrei: mai negru. .. Am alergat pâna acasa. vei mânca cu noi." Pe Bibi am întâlnit-o într-o dimineata. fecioria logodnei nu se pierde decât o singura data. Bibi? .Eu vorbesc deschis.. m-a cunoscut la un bal.. slabiciune sl provincie. vor pleca amândoi la Paris. Apoi. Paul e o confirmare a prezicerii mele din noaptea Floriilor.închipuieste-ti. lamuri Paul. aici. de acum pot sa-ti cer impresii personale asupra dragostei. doream sa vorbesc cu Bibi.Abuzezi. pentru ca ai pomenit logodnicului ei de ramasagul acela absurd. .Declaratia mi-a facut-o.Pentru ca te-am gasit. si porniri Le culegeam pe toate si le ascundeam în mine: "Cândva.." Nu spusesem Niskai vila ia care locuiesc. E tot atât de mediocra. .Tu judeci altfel. poate.El.. Îsi ia. cu o barca automobil. .. Mai au doi ani. S-a aratat fericit de întâlnire. dar ca prieten. licenta. cu amenintarile. .Bibi..în orice caz.. .. Eu vreau ca viata Niskai sa semene Niskai. dar prost. Doream s-o revad. 141 . spunând ca ma doboara somnul. am privit neaua din cerdac si am scris povestiri. Câteva zile.E discreta. printre capite cu umbre tulburi. timp destul sa se cunoasca.. Niska n-are sa fie fericita.. ca un romancier. ca si oricare alta sentimentala.. insipid si frumos.Asteptam revansa. Va fi profesor de matematici pâna ce va sfârsi Niska. Noaptea si singuratatea ""\' descopereau în suflet puteri nebanuite si elanuri. în gradina restaurantului.Gresesti. Cu atât mai rau pentru Niska. Niska zâmbi. . cu ochii în cer dobrogean. r n pe câmp. Am adaugat: .

Si scump. Printre snopi în capite. cu bucurii în suflet.. Pe mine ma ostenea un gând: "Daca as minti pe Niska.. 142 .Eu n-am sa iubesc decât un om mare. . . pentru ca n-au stiut sa-si stapâneasca o zi sau un ceas plictiseala si tulburarea. si tot mai adânc îi patrundeam în suflet. .. .. Daca nu te-as fi întâlnit... într-o seara... Smulse inelul din deget si îl zvârli deasupra stâncilor..... dar trebuie sa-ti spun. . Am ramas fara sprijin.Niska.încearca sa-l ridici pe Paul.... Am tresarit. A venit dimineata. Nu-ti sunt un bun prieten ca-ti spun aceasta. degringolada nu mai poate fi sfârsita.. De atunci..De acum.Desi enigmatic. . cu tânguielile lui.... fagaduiesc.Niska.Aminteste-ti un singur lucru: ca de acum trebuie sa-mi fii prieten. Sa nu mai vorbim. Am coborât încet cararea stâncoasa. vorbind.. te contrazici de la o luna la alta. Voi..Cele ce-ti spuneam eu.Mâine. ne întâlneam în fiecare zi. ... .De acum. . n-are sa se împlineasca..Nu stiu. nu stiu. viu sa te iau de la vila. femeile mediocre faptuiesc întotdeauna fapte asupra carora nu mai pot reveni. Am slabit dintr-o data.Primul voiaj împreuna.. Niska avu o licarire ciudata în ochi. nebanuite Niskai." Am primit porunca gândului. Niska mi-a soptit: . ... .. Niska era tot mai prietenoasa. Am iesit amândoi pe câmp. covârsit de bucurii.. îmi tulbura linistea aici.. Paul se plictisea si încerca sa ma evite cu siretlicuri stupide. ..înaltator. . Nu credeam nici unul în aceasta depasire a mediocritatii logodnicului.Niska.. .. mai înainte.....Riscant.Daca te ascult prea mult.. nu ave ti rezistente spirituale.Nu stiu. ne-am asezat sa o privim. coboram catre ape. Niska tacea. înainte de baie.Ceea ce înseamna ca trebuie sa lupt împotriva prezicerilor mele. Am acceptat multumind. .. . Dupa întâia înfrângere. le-as fi uitat.. . eu am voit întotdeauna.. Am sa ma gândesc doi ani. . ma convingi.. ca o usurare. în fata apei nelinistite.. Niska îmi apuca fericita bratul... Mi-a parut atât de rau când am aflat ca nu vrei sa-mi fii prieten..înainte sa încerci complimente. . te-ai logodit cu marea. Dar acum. Gândea. Am încercat sa glumesc.Sunt fericit. insinuindu-i ca o iubesc?. socotii eu. încheie Andrei. Nu vreau sa stie si Paul. Niska? Am râs amândoi... îmi fagaduiesti sa ma ajuti întotdeauna sa ramân eu însami?. crezu Bibi.. trebuie sa ma primesti de doua ori pe saptamâna si sa-mi împrumuti carti. femeile tinere...Tu ai s-o cunosti? -Da. privindu-ne. nu stiu... Niska. . Te duce mediul......îl iubesti. Dar tu? . Apoi.. istovita.Daca te-ar auzi logodnicul.. trebuie sa te resemnezi sa nu cunosti niciodata Japonia. Ceea ce vrei tu. si prezicerea ta s-ar fi realizat. Nu te-ai gândit la nazuintele tale când ai acceptat pe Paul? ...

Eram aspru cu mine însumi. pentru ca se apropie furtuna. sus. I-am insinuat dragostea pentru asprul duh maâoj Pastorului. sprâncenele se plecasera. cu afât mai rau pentru mine. pe cararea spinarii de deal dobrogean. de fapt. nebunesc. Ma lega de Niska pe cu care o dezvaluiam siesi. urmaream prefacerile. Ea ar fi pierit. Sunt dator s-o ajut. i-anv^^H mâniat de Brand... nelinistita. între fluvii mari. la urma urmelor. Cu atât mai bine pentru faptul meu . Dupa-amiezi cu arsita ravasita de vânt sarat.înspaimântat: eram ispitit s-o sarut. gândeam. nu ai sa gasesti niciodata un astfel de stapân. Niska ma asculta.. o sileam sa-si paraseasca micii ei zei favoritii lecturilor de pension. plecam. îi tremurau. . la vila. logodna se poate socoti desfacuta. sa-i spun ca mi-e i. si noi ne întorceam pe nisipul umed.ezeu. cautându-si un sens de originalitate.Sufletul viril stapâneste tot atâtea însusiri de mângâiere ca si cel feminin... cu Niska. risipind dispret si acea nelamurita-însusire de a Orgoliul viril. într-o seara cu pareri de furtuna. privind amândoi marea. poetii parfumati si eseistii abili.. Ma surprind dind: alaturi de ea. Acasa. Mi-era prietena.. asa cum lucram o poveste închipuita. trebuie". . Si aflam ca nu mi-e draga. pe creasta dealului.. De altfel.. aproape de miezul noptii. la examene. înfiorata de vânt.exaltata: li-ai spune jide!. racorit de stele. curat. mai întunecat. fara ajutorul meu. Acele doua saptamâni am fost tot timpul împreuna. câte n-as face?. Am înteles ca pofta ei de mare e autentica. stinsa de mediocritate. pe hârtia alba. sub ochi încruntati. sa ratac. când se descoperea urând chipuri... A rupt logodna. Zi dupa zi.. daca încearca scene. am scris în Jurnal: "Niska se contrazice. torturile. M-am.. primejdia eroismului meu? Totusi.. libera.. i le atâtam. la povestirile care trebuiau trans.. . zâmbea si lacrama. Trupul Niskai se înfrigura în serii. mai eroic. Uit ca rostul vietii mele e altul. de a încorda creierul si sufletul catre depasiri. de marea tulburata.Poate ai sa crezi ca vorbesc copilarii. Stiu ca Niska asteapta sa o înc. îi ghiceam doruriLe. ca acesta e un semn rau si ca. Dar eu vreau sa fiu roaba unui Brand. Eu nu voiam sa gândesc la hotarârile Jurnalului. îi lucram sufletul. as pleca cu tine oriunde rea!. Dar daca îi fauresc o arma împotriva-mi? Daca eu din nou o Niska.. Când ajungeam. Voiam acea Niska pe care o întrezarisem la manastire: mandra. toate aceste înlesniri primejdiei nu sunt 143 . Am întrebat-o la ce se gândeste. . M-am it. Ma bucuram ca luminarea Niskaî se face firesc... Niska vrea sa se mântuie de mediocritate. ma întrebam: "Mi-e draga?"...... fara autd^f gestie: fara afectarea fatala duduilor sentimentaie. mi dupa ani pe tarmuri.. cum îi aprind nosta^^H ^us ca\'brazda sufletului ei imi astepta vointa ca pe ti^^H Ś Ś. deasupra stâncilor. în Jurnal: "Niska ajunge primejdioasa.Niska. bucuriile. Ma bucuram ca soarta mi-a trimis o prietena cni^^H iri. cum îi încovoi capriciile. carti si amintiri îndragite.: crise. arcuite. si eu aveam nevoie de apropierea ei curo aveam nevoie de apropierea prietenului blond.ť Ochii Niskai erau verzi. singur. la cartile care trebuiau sfârsite. I-am luminat pâna în ascunzisuri sufletul lui de nordi nuit. cu pretuiri care aluneca mintilor celorlalti. si mi-a strâns bratul?.. Numai un asemenea barbat as primi ca stapân. GhicwH . M-as uita la el ca la un p.. Marea se linistea seara. i le rascoleam. de noapte si de glasul meu rostind cuvinte dure.. zâmbind. De ce m-a privit Niska si a zâmbit. o stapânesc. Oare n-as îngheta lânga un suflet atât de îndârjit si auster? . Se apropie tot mai mult de Ś arasa visata. Intr-o seara. Primejdiile cresc.Am sa-i spun ca am pierdut inelul. Eu voiam o astfel de Niska . de a potentele pâna la dezlantuirea în opera. i ie ^^H nam.La Brand.. mi-a strâns bratul si mi-a \'.Gândean: . creez.

. TAINE 144 . pacatul de a parea fraze..si era vesela. celor care nu izbutesc sa patrunda adâncul fapturilor. Socotesc ca cel care stie sa se desfete în amintiri si poate. desi sunt student în matematici. ii stapâneam logodnica nuh ca un amant. Dimineata.. nu trebuie sa ne mai intereseze.Toti suntem datori sa ajungem eroi.Gândeste-te ca nu mai sunt. ..Iata ceea ce n-am putut sa învat de la tine. ." XV. într-adevar. ma întrerupse Paul. . Cel care se înfrânge. lasând în urma mea o vacanta cu ispite. am scris în Jurnal: "Niska se contrazice iremediabil. nu se poate. Ś. . pe stâncile unde ne \'mâlniseram. nu? . Scriu aceasta în dimineata de 2 septembrie. care. Am tacut toti. Cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. înflacarata. într-o odaita cu ferestre deschise catre mare. amândoi. . asteptând ceasul plecarii. /uind o sotie frumoasa si bogata. .ne... sa se depaseasca.Si dumneata vrei sa ajungi. sa-si lumineze în fapt toate însusirile ei Ś . Vla covârseau hucurii ndâ-ma la tediocru profesor fie matematica. Eu. creând pe Niska. Nu stiu cum sa scap de ele. împliniti launtric.. iul. privi marea.. niciodata. Paul fuma afectând un sentimentalism voalat... Eu m-am hotarât si ma trudesc. sa le înstru-neasca e un adevarat barbat.. Cu mult mai pretios si mai rar... cineva trebuie sa piara. .. îsi scutura buclele si încheie: -El are sa ajunga!. Niska întelese durerea care o astepta în ceasul când prezicerea ei exaltata va trebui sa se împlineasca.a-i iV.. Poate. Cum sa-i spun ca viseaza visuri inutile si primejdioase? Pentru ca eu ma simt tot mai puternic. Ultima seara am petrecut-o împreuna. sentimentele.. . senin. cu supa si mângâieri.ťse..Eu le accept sa ma îmbogateasca.. cu cât e un erou fara glorie. zâmbind: . zâmbi Paul.. E stupid sa pleci coplesit de aici. streini unul dupa altul.Poate e un erou.. încordând-o sa se nplineascâ. .. dar nu le las sa ma surpe.Fireste.e aleasa feminitate. cu entuziasm. care . ... fara sa ma întristez. ca tânguirea lor îti împiedica viata si împiedica alte amintiri sa se adune în suflet.. totusi.? . . Pentru ca am petrecut doua saptamâni care nu se mai pot întoarce. Eu socotesc lupta cu amintirile unul din exercitiile indispensabile constiintei eroice. Mi-a prezis un fapt care o va stingheri.. depaseste sensibilitatea de elita. ca nu se mai pot întoarce. îmi spunea. Niska era trista. un erou adaptat sensibilitatii si creierului contemporan.. toti trei. Am privit luceafarul ca sa nu-mi surprinda ochii..Ai o sensibilitate barbara.Stâncile acestea sunt un trecut pentru noi toti. Poate nu e înca lamurita: dar fericirea noastra e irealizabila.decât Jiska rnâ stâpânet: ura pe fata: raspândea zvonul ca Ś.. .Nu le las sa ma stapâneasca.. . desi tot mai ispitit. fâptuinu-o din vrerile carnii si lui meii..Acestea sunt fraze.â-l astepte acasa în sen coase..Asadar.Nu iubesti amintirile? insinua Paul. Eu nu voi fi înfrânt. se întrista Niska: sa nu ma las risipita de amintiri. Niska ne privi pe amândoi. florile. Eu cultiv amintirile..Au.

. Trebuie sa ma scutur de neîncredere. nu se poate stapâni tot. ascuns în orasul cu fabrici." îmi spuneam aceasta si munceam. Atunci îmi voi spune: m-am creat din nou. pâna la maturizarea definitiva. mi-l împlineam zi de zi. Eu trebuie sa ajung la tinta. sanscrita. Ma înfiorau desfatari descifrând gândirea proaspata de-a dreptul din izvor. slava. mi-am depasit speta. ei au lucrat patimas. fara daruri. Dupa fiecare pagina înteleasa. Nu primeam pe nimeni. pentru ca nu întelegeam tratatul lui Theon din Smirna asupra Numerelor în doctrina lui Platon. precipitat. Munceam în mansarda. Fara urale. prafuite cu puncte. toti sfârsesc tânguindu-si falimentul enciclopedismului. de ce sa nu realizez si asceza eruditiei universale? Fireste. nu!" îmi descoperisem lacune: matematicile. Cei care au cazut. îmi vor trebui cinci. în pripa. am citit pe Plutarc posiace. de la care nu ma abateam: sa nu studiez decât esentele. înfrigurat nu de ceea ce îmi vor cere profesorii sa stiu. cu atât ma cuprindea disperarea. de ce sa nu ajung si un erou în stiinta? De ce sa nu creez din mine o capodopera? De ce sa nu fac din viata mea spirituala oglinda veacului meu? Nu trebuie sa ma înspaimânt de esuarile înaintasilor. au fost slabi. Nu disperam. e imensa. fâsiile ajungeau din zi în zi mai numeroase. necunoscut de nimeni. din semintele lor pot rasari paduri. nu doream pe nimeni. alte carti. Am studiat doua zile si nopti Timeus. pentru ca o studiaza câteva ceasuri pe zi. lanuri. fara sa cer ajutor. si cu disciplina. trebuie sa fie larga. prin munca aspra. nestiut de nimeni. pe mi-l daruise Mieii. pe lungi fâsii de hârtie.. dementele lui Euclid din versiunea italiana a lui Enriques. Seara trebuia sa-mi întrerup munca geometrica si sa ma apuc de ebraica. Pe mine. cu metoda. Am învatat geometria. ebraica. Nu voiam sa întâlnesc pe nimeni si nu lasam pe nimeni sa ma vada. înainte de a fi adânca. îmi poruncisem atâtea reguli. Toti domnii care spun ca stiinta e imensa gresesc. "Singurul mijloc de a nu fi învinuit ca plagiez pe Giovanni Papini e sa-î întrec. ma surprindeam dorind alte pagini. nesfârsite. Aveam o gramatica si un dictionar. Ochii îmi deasupra literelor groase. ci de câmpurile de întuneric pe care le descopeream înaintea si în jurul meu. Au trecut examenele. gradini. toti se plâng de neputinta mintii în fata adevarului risipit printre mii de carti si de tinuturi." Lucram tot mai îndârjit. Ma desteptam în zori si. biruind stiinta universala. calme. 2 si Creatia sufletului dupa Timeus) si am adânc dintâi parte din voluminosul Le scienze esatte nell \'antica Grecia Gino Loria. VIII. dar se pot culege si însusi toate esentele geniului omenesc. Dupa cea dintâi vizita a Niskai. voi birui. Taceam si munceam. Nebunia si moartea sunt gânduri care înspaimânta pe cei mediocri. zece sau cincizeci de ani. "Orice criza trebuie solutionata prin munca. izvoarele: sa nu marturisesc nimanui descoperirile mele. în marginea manualului de istoria stiintelor antice. Munca mi-era greaj pe ca o împlineam singur. Nu rezista nici un obstacol muncii încruntate. însemnam tot ce trebuia sa cunosc. Mi-am fagaduit sa ajung un erou în etica. Mi-am Muscat buzele. O viata spirituala eroica.. Ca sa înteleg si mai bine. nu cu exaltari retorice. pentru ca în sufletul si creierul meu s-au adunat toate roadele muncii omenesti. "Toti cad biruiti de largimea stiintei. Prietenii ajunsesera obraznici: nu voiau sa ma lase singur. m-am întors la Theon dupa ce acoperisem cu însei câteva coli.Saptamâni sfârsite în lecturi pentru examene. uitând 145 . Miam întocmit un program si. dezorganizat. O data ce voi realiza asceza etica. sau pentru ca o adâncesc comod. nu cu lecturi îndobitocitoare. Cu cât întelegeam mai mult. sa nu public decât gânduri straine experientelor mele.. ochii îmi fugeau pe textul ebraic. alte urcusuri. ci cu calm. singur. Stiinta. fara glorie. Am fost prea mult înrâurit de falimentul universalismului la Papini. greaca.

bey. Am reînceput sa plâng de furie. într-o seara am simtit cum ma stapâneste oboseala..." Am tresarit. Descifram entuziasmat din Mahabharata: "Asidraya Naio nama Virasen asuto bali upapannn gu-nairistai. singur. !-Daca am sa înnebunesc?" Am 146 . Eram trist. Pe fâsii de hârtie ma exersam scriindu-k sub forma izolata initiala. Dimineata m-am desteptat senin. "N-am facut nici o fapta eroica. Daca Dumnezeu nu vrea sa pogoare asupra-mi har? Gândul ma îndârjea. Mi-aminteam discutiile de la schit. gi hey. petrecut în seara aceea. cu numele Naio. Apucam o carte de Simmel neînceputa. învatam. Eram palid.") Dupa zece zile. Pâna atunci. cât sa cer de la vointa." Dimineata m-am desteptat cu madularele farâmate. Trupul întreg îmi era greu si-l simteam strain.. îmi odihneam privirile în toamna. acum?. totul trece." întelegeam ca mai trebuie sa lamuresc un amanunt indispensabil operei mele. îmi opream lacrimile." Plângeam.. Noaptea. realizarii vietii eroice. chinuit de aceeasi lupta cu toamna. "De ce citesc Simmel si nu reîncep greaca?" Am deschis gramatica greaca si caietul de cuvinte. Am schimbat orele de ebraica pentru dimineata. daca sunt melancolic. compus din doua semne complicate si dureros de memorizat. trist. mai ales formele Hifil si Himaei Dupa un ceas de tulburare. Am petrecut o dupaamiaza întreaga p] du-ma prin odaie. Nu aveam curajui sa ma de nici una. si încheieturile ma dureau. cu ochii în cearcane. în loc de patru? De ce am lasat ebraica? De ce nu m-am lovit peste buze când m-am surprins privind toamna? De ce las sa ma stapâneasca gândul ca voi fi si eu înfrânt ca Papini? De ce îmi îngadui voluptatea mângâierilor unei înfrângeri? Si de ce îmi pierd timpul gândind toate acestea. Fruntea mi se parea stranie. cu nostalgia. Nu ma duce la o solutie". fiu al lui Virasen. îmi strigam: "Ajunge! Ajunge! Am sa înnebunesc!" Si iar gândul: "Acesta-i un motiv sa dorm opt ceasuri si sa nu învat ebraica. M-a cuprins spaima. N-am facut un pas mai înainte. Am uitat tot ce s-a. simtii un gol sub tâmple si apoi senzatia ca sunt un strain. mediala si finala. Nu e o înfrângere. "Am sa ajung si fara Dumnezeu!" Lucram zi dupa zi. "Totul trece. Am închis cartea si am scris în Jurnal: "Ma las deocamdata de limbile orientale. daca nu mai plâng". disperat.întelesul semnelor. Priveam toamna prin ferestruica. Lapsusul m-a lovit dinprincina efortului. confundam accentul Segolta cu Telisa qetanna. "Daca nu ma scol acum.. istovit. cu slabiciunile. cu pleoapele iritate. pierd toata încrederea adunata în patru saptamâni de munca si singuratate. Nu eram multumit de fapta vointei mele.. "N-a fost oboseala. a miopiei si a literelor".. si nu le recunosteam.. "Plânsul e stupid si enervant. sey. Mau disperat cele patru izafet. m-am coborât din pat buimacit. dimineata studiam uri ceas sanscrita din manualul lui Fumi. pey. Ma revedeam în adolescenta. M-am despartit atunci de amândoua si am început pe cartea lui De Martmo. Am ramas un ceas la studiul lui Ghiaf. tey. Mâinile le priveam pe masa. Reîncep limba greaca. m-am convins ca nu pot învata doua limbi în acelasi timp. Trebuia sa aleg." ("Fu un puternic rege. învatând alfabetul: elif. Mi-au trebuii câteva zile pâna ce am deprins cele opt soiuri de consonante. Ochii ma usturau ca sa descifrez pe zad initiať de zad medial. ci o experienta. am rasfoit manualul si am descoperit ca mai trebuia sa învat vocalele si difton-gurile. îmi racoream ochii. Verbele atât de lesnicioase mi se pareau inutil de memorizat. Sunt alte esente pe care trebuie sa le asimilez mai înainte. când îmi poruncesc. Ma linisteam. noapte dupa noapte. "De ce am dormit opt ceasuri.. Eu nu pot fi obosit. si nu eram multumit. m-am spalat si m-am asezat la masa. multumindu-ma cu texte traduse.. "De ce sunt obosit?" Mu ma mai simteam obosit. confundam pe maqquei\'cu pase/:." Degetele raschirate în par au smuls.

senzatia de sfârseala definitiva.." "Nu am vointa!. "începe surmenajul" mi-am raspuns.." "Poate am înnebunit?. pierdui constiinta rostului meu într-o mansarda Cu carti.... am sa-nnebunesc!." "Ma culc... "Daca nu ma mai limpezesc niciodata? Daca am sa ramân toata viata asa?" îmi smulsei parul de ciuda.." "Doamne! Doamne!. ." "Nu exista Dumnezeu..." "Daca am înnebunit?." îmi porunceam. M-am surprins tremurând. nici sa simt cuvântul Doamne! II spuneam numai. Oboseala si senzatia de pierdere a constiintei sunt ispite." "De ce ma întreb?. Durerea nu o simtii decât o clipa.." Vârtejuri de frig îmi patrundeau prin urechi. "A dormi înainte de ceasul statornicit e înfrângere... Eram tulburat. Astazi voi dormi mai rrnJt! dar jos nu ma cobor. Alta data.. am deschis Jurnalul: "Poate am sa-nnebunesc astazi." "Liniste! Liniste pe nervi!. cine a strigat?" "Eu!" "Cine sunt?. Totul pierise. cu bratele pe masa.. Apoi... Sunt obosit pentru ca accept gândul oboselii.." Am adormit greu.. cu palmele împreunate: "Doamne! Doamne! Doamne!" Nu puteam sa gândesc. Dumnezeu exista sau poate nu exista. Ba am!. Eu exist!" XVI.. Ma gândeam la moarte." îmi venea st râd: "Dracul! Dracul!" Inconstient. nu lamuream întelesul cuvântului pentru. acum.. Trebuie sa strig: "Nu exista oboseala! Striga!" Ma clatinam. REDACTIA 147 . îmi navaleau pe creier.. mai multa disciplina. dintr-o data.rânjit: "Acesta-i gând de ispita ca sa ma cobor din mansarda si sa dorm opt ceasuri"... la nebunie. Am recitit rândurile din Jurnal. sunt o bestie. dupa ce m-am înabusit cu o perna.. apoi. în genunchi. "Roaga-te lui Dumnezeu... Gândul ma insinua. Simteam tot mai îndraz-neata tulburarea asupra creierului si sufletului. gol de continut. totul trece".. Am adaugat: "0 simpla criza. în zori m-am desteptat. Un gând ma biciuie: "Nu pot sa ma rog pentru ca sunt diavolul!. înseamna ca sunt bolnav.. Am început sa ma rog..." "Daca eu sunt dracul?" "Hei! hei!. Cine a glasuit astfel? Nu-mi recunosteam vorba.. Sunt o bestie. Dumnezeu exista?." Urmam dialogul celor din mine înspaimântat.... 'Surmenajul nu exista pentru mine".. dar vointa nu-si mai gasea vehicul în carne......" "Daca ma culc. "Cine sunt eu?" zâmbii. Ma surprindeam întrebându-ma: ce înseamna scaun?.. "E stupid." "Am sa ma culc!. "Acum trebuie sa ma culc.Nu exista oboseala!.

. A întrerupt anecdota. îl însotea cu o înjuratura noua. Si-a amintit ca n-a scris articolul de fond. sa vorbesti cu Traznea. "Traznea" era pamfletar si om temut.. Stateam întrun colt de canapea. adauga.. Am ramas... am sa am grija sa te dau eu afara.. calul fu prilej de insinuari pornografice. Rânjea.. îmi spuneam.. cu canapele rupte. Cândva scrisese cuvinte bune asupra-mi. necunoscuti timizi. ..îti dau un sfat: nu lauda niciodata. Am asteptat sa treaca ziua. Daca am sa vad ca-ti perverteste maturizarea si te împiedica de la studii. Le-a înjurat pe toate. Ajuns acasa. nici reportagii.. A repetat în redactie tot ce a marturisit birjarului. A sfârsit prin a-l duce acasa. rusinat.. a plecat furtunos >n odaia vecina. suna servitorul. mobil. Nu sa-\'Uta. . Fireste. cere pahare cu apa..De ce ma întrebi? Nu stii ca nu sunt aici pentru nimeni pâna ce îmi scriu articolul? Povestea din anecdota si citea din scrisoare. Dar aici n-ai sa faci gazetarie. anecdota n-a sfârsit-o. usi trântite. N-ai sa scrii decât ce ti-o placea. trimite la tipografie vraf de manuscrise.E frumoasa? . cere aspru articolele redactorilor.. dactilografele la administratie. Nu stiu daca a sfârsit scrisoarea. "Sunt adevaruri pentru ziar si adevaruri pentru carte"..Ceva sa las sânge. Aici. îmi fagaduiam sa public articole tot mai straine de cele ce se publica.. telefoane. de câte ori mai pomenea de el. L-am întâlnit în redactia cu fum de tigara. nu ridica ochii din manuscrise. Usierul i-a adus o scrisoare si vestea ca o doamna doreste sa-l vada. altfel. Mi-a frunzarit manuscrisele cu ochi binevoitori. nu raspunde la întrebari. Gâsindu-si subiect. Ci numai o experienta publicistica. înjura! Pe mine nu ma saluta respectuos decât autorii dramatici pe care îi spurc în cronica. cu buze umede. Pe biroul secretarului.. Am întrebat pe profesor daca intrarea mea în redactie nu miar putea fi primejdioasa. Vino mâine pe aici. . Vorbi de trasura.Nu. Sterge. Alaturi. barbati multi.. Birjarul fu de la început înjurat.Profesorul de logica era de acum si ziarist. Eu am ramas sa cunosc pe ceilalti: secretarul de zi.. cearta pe reporteri. Aceasta ma încuraja. cufundat în citirea corespondentelor din provincie. face liniste si întreaba pe casier daca îi da avans din chenzina. A început o noua anecdota. Birjarul n-a vrut sa-i duca. apoi. cu dinti albi. Nici politica. Spunea de cal. A dat cu ochii de mine. Aceasta foloseste. stânjenit de activitatea febrila a redactiei. . priltj de cearta. . Am urcat iar treptele redactiei.. Eram stânjenit si nu stiam cum sa-i multumesc.. Povestea o cearta cu un birjar.Gazetaria e fatala celor de vârsta dumitale. 148 . Dar am sa ma feresc sa dezvalui adevarurile mele interne.. vorbea. sonerii. de obicei. De aici.. ud pâna la piele. . . s-a întors si l-a înjurat. lipeste fituici pe margini. brun. cere corecturi. cu par si atitudini disperate. ai sa te înveti sa scrii scurt. Pastreaza întotdeauna dreapta pe tocul patat cu cerneala albastra. cu peretii învesmântati în afise colorate.. trimite dupa articolul directorului. am scris pâna seara pagini pentru ziar.. Śnalt. limpede si la porunca.Dumneata esti?. un barbat tiganos. cu nerabdare. Auzind ca birjarul îl înjura. Te-am angajat în redactie.. L-am recunoscut pe "Traznea" dupa limbaj. lânga usa. acesta a raspuns.Se publica.. Profesorul m-a prezentat. în ziare. de strada si de ploaie. ca sa afle subiect. batrâna.

cu monoclu.Te-a indus în eroare. afirma. insinua îndoieli.. sincer. Venea aproape de prânz. într-o dimineata. cu vesta alba si cu gesturi distante. în multimea redactiei. si la primministru.. De trei ani nu mai citeste aproape nimic.Câte rânduri? .Douazeci si sase de cuvinte.. de coleg autor al unui pamflet manuscris..Frustrarea fiscului. Ma gândeam ce interesant ar fi de studiat memoria lui.Mon cher. o stiu de la ministru. . larg. un nume cu desavârsire necunoscut... Cunostea toate intrigile marilor budoare. Licentiatul a încercat. si la Camera. si la Palat. lansa sfidari. caustic sub plecaciunea umila. douazeci corp obisnuit.. pe un tânar elegant si istovitor. . Se culca.Ce-a scris patronul? . proclama caderea guvernului în mai putin de o luna. si procesul de asociatieMai deosebisem. A intrat în gazetarie. si la Siguranta.Exclus!. un titlu pe doua rânduri. El stia si daca premiera saptamânii va avea succes sau nu. dar nu a avut bani. intervine reporterul Parlamentului.Manuscris?. Unul spunea "servus" si-si freca nervos unghiile. A doua zi. Veneau amândoi directorii. el putea sa serveasca amanunte. Celalalt pasea demn. îi citeam "ancheta".Omul matale.. toate gândurile. . vizuala si auditiva. . .Pardon! Persoana care mi-a spus. si la Vama. care inaugurase o serie de "anchete politice" de succes. Îl admiram. toate întâlnirile guvernamentalilor. unul cu tigaret de chihlimbar si cu un vraf de ziare germane. Reporterul roscovan si plin aluneca adesea în controversa cu autorul "anchetelor politice": . îi admiram siguranta si nu ma dumiream cine îl informeaza atât de prompt si precis. cu pleoape micsorate. si la Patriarhie. doua subtitluri. fara invidie. Reporterul se aseza la masa glumind. chinuit. gras si roscovan... toti amantii actritelor de la Teatrul National. aprinzându-si tigari."Revista". seara. Atunci se adunau în redactie toti. Stia toate planurile. . Ma îndragise un reporter scurt. Vorbeste rar... la tiei. un licentiat în drept. Reporterul cunostea pamfletul. atunci.. Ii tremura mâinile de câte ori are sedinta de noapte. care-mi spunea: "Piciule" si ma batea pe umeri.Ai nostri. pe vremuri. De obicei..îmi aduceam articolele de doua ori pe saptamâna. despre împrumutul extern.. se interesa secretarul. E vesnic bolnav de ficat. un cliseu. Asculta dezbateri parlamentare si le rezuma zilnic în treizeci de pagini. slab. tragea concluzii. Reporterul stia tot ce se petrece în oras si cunostea întreaga tara.. toate amantele directorilor celorlalte teatre. toti preotii.. si lauda cu amar pe 149 . si la Interne. celalalt. ipocrit. Stia toate trenurile întârziate. veninos. toate politele. . Profesorul de logica asculta pe "Traznea" si fuma. Am pomenit. precis ca un functionar de gara. critica literara.. N-ai vazut cu cine am venit în masina? . . si la Capsa. întindea mâna la oricine si zâmbea suspect. toti prefectii. A avut succes. sefule! Avem. coane. râzând înecat. toate cafenelele literare."Traznea"? . Despre oricine s-ar fi vorbit. Citise toate scrisorile particulare schimbate între sefii sau reprezentantii opozitiei. Fumeaza mult si tuseste.

. de spirt.. . . traieste in medias res. de plumb. Plecam înfierbântat.. în sala vasta alergau copii cu manuscrise. ... de idile. Aroma cemelei proaspete. Si nu mai are curajul sa se lase de gazetarie. Eram stapânit de 150 . . Nu întelegeam cum o redactie si o tipografie pot obosi.. cu spalturi. Din acea zi esti robul gazetariei. iar nu I pentru un an sau o luna. ."Piciul". gazetarul perfect e reporterul anonim. care nu absolvise clasa a saptea. si munceam de nimeni banuit.Eu am patruzeci de ani. anunta secretarul. Turnatoarele de litere suierau sub claviatura culegatorilor. . Toti oamenii mari ai nostri au fost gazetari.. cu geanta sub brat. . Radu nu putea fi crezut..Nu insulta gazetaria. Am amânat doctoratul în Drept.. îi întâlneam în apropierea serii.V-ati apucat de taifas.. apoi capul.Neanuntata. si m-am trezit ca n-am facut nimic. Iar au rasunat sonerii. . Manuscris?... exaltat. s-au împartit pe la mese blocuri albe.. fumând. Radu pasea în toamna tot îndragostit de Viorica.O conferinta diseara.. preciza autorul "anchetelor".Eu am Camera. socotindu-le glume. . Si curajul îmi crestea. -Ora? . Ma duceam sa-mi fac corecturile într-o sala de la al patrulea etaj al tipografiei. ma întorc în masina cu prefectul. Articolele sa fie efemere. Gazetarul se naste în fiecare dimineata. Gazetarul trebuie sa se mântuie de stupida notiune a eternitatii prin scris. e inima si creierul tarii. cu sângele rascolit. A trecut an dupa an.. ca e sfânta. nu mai pot citi decât gazete. s-au aprins tigari. Radu o astepta. pe bulevard. e aproape neurastenizat.. interveni secretarul. porunci reporterul gras. ataci Parlamentul. M-am farâmitat. . de pâine si de putregai. el..Cu conditia sa scrie pentru douazeci si patru de ceasuri. daca nu e roman Pornografic sau memorii politice. vorbi cel roscovan.! Gazetarul e un erou. e inepuizabil si inedit. ajungi întro polemica de doctrina politica.autorii contemporani. Miros de cerneala. vorbi un reporter care fusese pe vremuri director de gazeta. Dintr-o polemica literara.. lucioase ma desfata. Ea nu banuia nimic si-i ierta toate declaratiile. si ce-am ajuns?.. . Asteptam corecturile umede la masa cu scaune patate de cenusa.Va aduc eu reportajul. . Viorica se arata fericita ca ma întâlneste si rosea.Asa e. Viorica iesea de la facultate.Ora cinci si un sfert. Raspundea sfios si evaziv când o întrebaJi de lecturi. s-au adus pahare cu apa.O gazeta e mult mai primejdioasa decât s-ar banui.Eu am cercul de studii. Poate.. .Vine ambasadorul Elvetiei. corectând ultima fraza scrisa. în mansarda. îti apuca întâi un deget. .. în-muind tocurile în calimari. fara sa-si ridice ochii din pagina.Cine se duce? . Mare mizerie!. cu gânduri multe. am scris zi dupa zi.Eu am adunarea de la "Casa Scoalelor" si senatul universitar. în fiecare seara. Nu întelegeam ce îi putea spune. de cursuri. Acum. tuciurii. începu Traznea. apoi mâna. vorbi profesorul de logica. apoi trunchiul. . asa e! încuviintara calduros cei doi reporteri politici.. Ma enerveaza orice carte... Apoi. am amânat licenta în Istorie. m-am risipit. Eu ma descopeream tot mai însufletit si mai harnic.

Nu mai ma înveseleam auzindu-l spunându-mi: sefule. într-o noapte.impresia ca Viorica e vesnic îndragostita.. la berarie. siguranta muschilor mi se tulburase. de Bibi? . într-o dimineata am gasit în redactie pe domnul Elefterescu. Ea râdea mult si-mi povestea succesele de la balurile de vara. Sotia s-a întors... Nu stiam ce sa-i raspund. Viorica îsi pastra taina cu o încordare pe care i-o admiram.. Nonora nu se supara. n-a vrut sa se mai duca la slujba.. . mai amar. Si ma înduiosa. s-o chem din nou în mansarda sisi pregatea vreo razbunare draceasca... cererile în casnicie de la Mehadia. amintindu-mi petreceri de iarna.. pentru ca o ghiceam resemnata sa nu marturiseasca niciodata. Pe drum. de Nonora. erau atât de departe. plâns si apoi s-au împacat.Niska are dreptate pâna la dragoste. Ma supara capul. alaturi de un presedinte.Dar Niska? . întorcându-ma singur acasa. tristetea care ma coplesea. ireparabile. Ti-am spus ca lucrez. Nu întelegeam cum izbutise sa fie înscris în cerc. îmi simteam sufletul sfâsiat. . tulburate de sexualitate. Nu stiam cum sa-mi acopar disperarea. îmi suspecta gândurile. ranit. poate. încercam sâ ma gândesc la festival. Mirarea Nonorei m-a umilit cu insinuarea zâmbetului si a ochilor. De ce m-am întristat. Sora si mama lui n-au vrut s-o mai primeasca. rupt de fâsii straine una de alta. erau amintiri. stânjenit de indiscretia rautacioasa a Nonorei. Erau atât de departe. nu stia unde vreau sa ajung. . cu nuanta de blândete superioara. Fiecare încerca sa para cel biruitor. si ajungeam obraznic. nu stiam daca trebuie sa zâmbesc sau sa îl compatimesc. întrebându-ma cum îmi mai petrec timpul. Dimineata. la mare. Pe Nonora o vedeam rar. .. Spune ca esti un nou Pygmalion si ai sa sfârsesti prin a te îndragosti de creatura ta. Eu îmi aminteam de dupa-amie^ile primaverii. examenele pierdute din pricina slujbei.. . alaturi de ei toti.. A încercat sa se sinucida. Cel putin Niska are grija sa raspândeasca zvonul ca teai îndragostit de ea. zâmbii eu. Ma înabusea pâna la sufocare mireasma naruirilor încete. Nici Bibi. certurile dintre sotie Si sora. pentru ziar si pentru Universitate.Lumea vorbeste altfel. saracul. la plecarea mea în miez de noapte.Nu cred.Daa?. . toata noaptea.. aveam ameteli. i-am raspuns ca lucrez. îmi vorbea prieteneste. N-am scris. o vad atât de rar.Niska se odihneste dupa examene.. De altfel. mai batrân. cu Nonora.M-a înscris "Malec". cearta în menajul unui ofiter superior din pricina ei.Ce face domnul Gabriel? Mi-a povestit nemultumirile sotiei lui "Malec". la sticlele baute. în treacat. Gabriel a cautat-o ca un nebun.. Povestea vietii mediocre si tragice ma obosea aproape organic. Nu stiu daca era hotarâre sau timiditate. Eu afectam indiferenta si zâmbet enigmatic. cum s-a ridicat sotia de la masa si cum nu s-a mai întors. -plecat. într-o mansarda acum înghetata de singuratate.Niska se foloseste de o alegorie stupida. plânsul lui Gabriel. îmi fagaduiam sa scriu Niskai o pagina mustratoare. în fund de provincie sau de mahala. "Seful" era încurcat de descoperirea mea. nici Niska nu stiau nimic. ci corector de noapte.. Am înteles ca sunt tot atât de 151 . Am aflat cu uimire ca nu e student. încheiai eu. Parea umil.. se astepta. Si toti stiam ca e îndragostita. sigure. . au . Chiar domnul Elefterescu era acum schimbat..

." Eram atât de ostenit.. sânge fierbinte stropea creierul. "Vreau sa înteleg!. Nu mai pot deosebi visul de realitate. aproape. si ma dispretuiesc. gândeam eu multumit. la masa. Ma viziteaza des. "Aceasta înseamna ca trebuie sa ma odihnesc. Ramâne pe drum.. de nervi destinsi. câteodata. fara sa-mi înteleaga nelinistea.." Domnul Elefterescu a tresarit. Mi se parea ca vorbirea noastra se petrecuse în vis si auzeam iar refrenul deprimant de astaiarna: "Sefule. Nu se întelege... Nu întelegeam nimic. numai pentru mine: "vreau sâ lucrez!... Senzatia pliabila de agonie.Nu v-am spus? sunt corector de noapte.. uite pe ŤMaiecť!". pentru ca n-am putut crea înca adevarata Niska pe care o cheama sufletul meu.. "Toate acestea din pricina toamnei si ai Niskai". Are atâtea însusiri. De când ne-am cunoscut si-a pierdut corosivul superficial si prompt pe care-l stapânea în fraze si replici. PRIETENA MEA ÎN TOAMNA . Asculta mult. .. alaturi de domnul Elefterescu.. Am cerut un pahar cu apa. El ma privea atent. si-l repetam în gând. Mi-am muscat buzele ca sa nu-l întreb. Eu m-am luminat. Ma frecam pe frunte.. M~am înseninat.. profesorul îsi scria articolul. cotropindu-i etajerele mignone si caldute dinlauntrul sufletului. | -Ceai?. Ochii îmi licareau de bucurii. o dispretuiesc. te-ai facut palid..mediocru ca si ceilalti. râzând: "Malec"? "Malec"?. atenta si trista. Nu izbutesc întotdeauna s-o alatur sufletului meu. acum. "Eu am scris acestea". Auzeam usi trântite. Domnul Elefterescu îmi vorbea. sa o umilesc. O clipa de reculegere si am înteles ca ma aflu în redactie. sefule. de înfundare în balta staruia. E atât de nostalgica. Am scrâsnit din dinti. în amurguri prea sângerii. ma privi si se aseza la I masa. domnule Elefterescu? Mirare.. pasi grabiti pe scari. Ca lupta e zadarnica. Mi-am strâns pumnii. perfecta?. agatata.Niska iar s-a schimbat. nu visam." Arn înteles ca omul de la masa e profesorul de logica. "Totul s-a petrecut aievea". sjl.Si dumneata pe cine cauti aici. îmi marturiseste ca plânge. Descoperisem un verb. Nu vreau s-o înteleg.. încât m-am lasat blând pe scaun. lucrez". pentru ca îmi desteapta nostalgii pe care eu le-am sugrumat în murmur. Servitorul mi-a adus corecturi. îi vorbesc aspru.. "Nu ma lasa linistit si ma silesc sa muncesc tulburat. "Eu am nevoie de prietenia Niskai. Profesorul trecu pe lânga mine. în fata mea. am luat corecturile si am cerut. încât îmi comunica si mie tristeti nebanuite. 152 . gândeam. creion chimic. fierbinte. Simt o bucurie draceasca sa-i rastorn valorile. A uitat lectiile mele de sobrietate si optimism viril.." Zâmbeam. încapatânat: "sa lucrez. Îmi pierdusem iar constiinta rostului meu în redactie. "Cine l-o fi învatat sa scrie?" ma întrebam... XVII.. uluit. Am tresarit. sa-i calc în picioare sentimentele prea comun-feminine. Uitasem cum se spune cuvântul "nimic". Strânsei iar pumnii. mai tare!". Atunci. în mansarda. . Nu stie unde.. auzeam pe secretar luând comunicatia telefonica din provincie: "mai tare.Sefule. Apoi.. zgomot surd de tramvaie. nu stie cu cine. Vrea sa plece. Am rostit. de ce nu pot s-o împlinesc. m-am surprins ispitit sa ma apropii si sa aflu cum de nu cade cu fruntea pe maldarul de foi albe.

nostalgiile si dorurile care ma stapânesc din afara ma umileau. genul Paul. ci cresc. însa. Vrea. Banuieste ca o iubesc. toate ratacirile.. Acum.." Dupa-amiezi de octombrie. gândul plecarii e stupid si inutil. Toamna si primavara. daca nu le cunosc? Poate sunt un Don Juan.... 153 . Vreau sa plec.Vorbesti ca o bacalaureata.. cu însusirile ei de aleasa feminitate.. nu de Paul.Eu nu am sa-mi iau sot. . lumina intermitent si suspect.. pe care nu le cunoaste nimeni. cu atât mai dârz o lasam sa Se apropie. . fara nostalgii. Don Juan a fost o simpla priza sexuala.Cine?. te mecanicizeaza.Atunci nu te mai gândi. nici sa te istovesti în garsoniera. Vrei sa pleci.. . Pe banca din parc... acesta-i un dar ales. ci de seriozitatea cu care eu vorbeam despre femei. nehotarâta. Eu o uram. Ma tulburau. Stiam ca trebuie sa izbândesc. . râdeam amândoi.. nu vreau sa ma gândesc decât la ceea ce trebuie sa fac... Ai mai spus aceasta si asta-primavara. . ca nu-mi dezvalui sufletul ei. Niska era intrigata. Nu poti cunoaste cu adevarat decât ceea ce renunti de a stapâni. . exceptând. .Alege un coleg si desteapta-i vointa.Eu cred ca vointa prea puternica te mutileaza. toate viciile.O femeie nu poate. treci prea departe.. Ai sa ajungi un resort. ci munceste. pleaca. Ochii verzi s-au îngândurat.Paul a fost un accident. îmi rapeau timp.. fara anticipari în gând.. Eu nu pot minti. De altfel.. ma oboseau.... prietenei. alege-ti un tovaras. lânga tine. Niskai. Niska asteapta confesiuni..... Tu poti îndemna sufletele masculine. luni de libertate. afara de hotarârile mari. Plecarea e singura care trebuie sa te intereseze. dupa ce ti-ai luminat constiinta virila. Ea iubea toamna.. voi pleca. Cum ar putea întelege nebunia hotarârii mele? Ea banuieste tot.. ... Ce?.. toate farmecele. Ma temeam de toamna si o înfruntam. Cu cât era mai primejdioasa ispita. Nu e numaidecât nevoie sa joci rol de prii" amorez.Atunci nu le-as fi cunoscut.. e torturat de obsesia depasirilor. tânguirea aceasta nu te îndreptateste sa nu vrei si tu.. femeia se poate expert" menta în nenumarate feluri.Niska. Ce am sa ma fac singura? Când am sa-mi dau licenta?....Nu stiu cum sa te lamuresc. cu prietena mea. ci da putinta celei mai furioase libertati.Stii la ce ma gândesc? La plecare. . însa. sa-i spun.Tu ai vointa. când munca se istoveste în miez de noapte. Vreau sa te fac sa întelegi un singur adevar: ca stapânind o vointa calita. dupa ce te-ai realizat launtric.. Eu îndragisem iarna si vara. e drept.. . Nu te înteleg...... catre parcuri. Asteapta marturisiri. Un barbat.. Ś. Ai sa îndepartezi toate ispitele...Eu nu pot. Acestea. fireste.. Nostalgia ta e hibrida. . ... Daca nu poti pleca singura.Bine. Sotul tau va fi un fericit. Ma reconstituieste intuitiv. cine îmi da dreptul sa vorbesc. . . Dar o femeie trebuie sa renunte sau sa imite.. .. fara melancolie si iara tulburari de napraznic dinamism. Fireste.. vointa nu mecanicizeaza. si totusi sunt nelinista. îti poti îngadui toate experientele. Ispitele biruite nu dispar.. asta nu stiai? Si apoi. toate voluptatile. stiu..... In adolescenta aveam si eu asemenea doruri. cu sugestiile mele...Niska. Când am sa sfar-sese..Mi se plânge ca ma port prea aspru cu ea...

alaturi de Mariuca. eu nu voi fi fericit prin ea. de când toti stiau ca sunt îndragostiti. calorifer si electricitate. în cercul nostru. un ceas cu un gând copilaresc: sa aleg cele mai nimerite pe-redii. la Viena. vie. iar dupa-amiezile întovaraseam pe Niska. Erau mândre de alesii lor. însotita de Gaidaroff. "Florentele" îmi luasera înainte. într-o noapte. munceam noptile si diminetile.. Vietuiam o viata ciudata. l-am surprins dorind o casnicie timpurie. modelându-i sufletul. presedintele istorisea fazele donatiei batrânului. ci ma îmbogateste cu experiente. mi-a marturisit. o casa cu încaperi calde 5\' primitoare. ar fi vrut sa înceapa o ancheta si sa afle cum fusese admis d-l Elefterescu în cerc. Voiam sa pulseze în ea toate izvoarele feminitatii de elita. O cultivam si o iubeam ca pe o carte favorita. dupa nesfârsite alergari.Sufletul feminin se intuieS1\' prin introspectiune într-un suflet constient masculin. foarte tânar. o viata lunga. tusea. au etlit la adunare cu logodnicii.. atunci.. Se ivisera. donatorul voia sa cladeasca un camin modern. s-a ales alt comitet. Mariuca se arata cea mai satisfacuta de descoperirea mea. Cele doua vieti nu se excludeau. S-au înscris alti membri.. din prima pagina. în vara. Bibi a ajuns bibliotecara. Radu tot îndragostit. pentru ca valorificarea mea se împlineste prin alte criterii.care avea o casa veche si darapanata . Ajungea întotdeauna. cu vie. Uitasem hotarârile Jurnalului. întelesesem ca prietenia Niskai nu-mi rapeste timp. îl voiam fericit. puterile. si un politehnician. Voiam sa fac din Niska o alta opera. Dar de aici la dragoste era înca drum lung. IASUL Presedintele a organizat din nou cercul. Retrase fondul cercului din bugetul prefecturii si îl varsa în fondul pentru ajutorarea învatatorilor. Prefectul . XVIII. întelegeam ca. 154 . oricât de perfecta ar ajunge. Presedintele s-a împotrivit. cinstita. Ma pasiona prietenia noastra. Presedintele regreta ca vechiul comitet îsi daduse demisia. eu ma întunecam. Nu uita ca cercul se crease numai pentru a putea primi dania. sunt inutile conversatiile. Viorica tot enigmatica. Cerea pe ea cinci milioane. întotdeauna. La fiecare sedinta de comitet sau adunare. Parea guraliv si gol sufle-teSte.insinua presedintelui sa sileasca pe batrân s-o cumpere si s-o repare. Niska. cu prieteni. era palid. cu covoarele ridicate Radu dansa mult cu Viorica. Gaidaroff secretar. de atunci. îi pierise sfiiciunea. cu scaune multe. Acolo. pentru camin. nu mas întelege. Le vedeam atât de clar. Viorica si Radu. un profesor de istorie. la Paris.. El îsi grabea licenta în drept. în cele doua odai. Am întâr-2lat.. îndârjit si calm. încât s-ar fi spus ca sunt numai un spectator. îmi cunosteam datoria. zâmbea prelung. cu sali de baie. Vicepresedintele venea tot mai rar. o sotie linistita si cuminte. cu ferestrele la bulevard. oglindindu-mi vointa. izbutise sa ajunga persoana juridica. Urmaream doua cresteri: a personalitatii mele si a sufletului Niskai. trebuia sa fiu ispitit de Niska. de sufletul ei. iar Bibi cu Andrei. ea se lumina. întru împlinirea capodoperei: creierul meu. Ne adunam în sala de la etaj. Prefectul îsi arata. apoi. Veneau.. atât. Zâmbeam. ca Mariuca e sotia visata din liceu. nebanuite greutati. Cele ce le-am destanuit asupra domnului Elefterescu si prietenului sau au stârnit senzatie. în ceea ce prives trupul.. organizau saptamânal ceaiuri dansante si ne invitau. cu calatorii în Italia. în acea noapte. Eu nu discut niciodata despre trupul feminin. L-am iubit mult pe Gaidaroff.

Ma revolta. pe o treapta de scara. Ma desfata gândul ca sunt vorbita de rau. Niska m-a silit sa ma izolez.. era straina.. aproape treizeci. . 155 . si femeia nu poate sa lupte. Niska. De la începutul lui noiembrie. suntem într-o sala cu multi straini. . — Niska. se cred frumosi.Niska.. . pentru ca. se cred inteligenti.îmi bat joc de vorbele si parerile lor.. Eu am început sa flairez tipul perfect masculin.. si însusirea de a distinge. As vrea sa stiu tot ce cred ei. îsi amânase teza de doctorat..Nu e adevarat. în coltul cu biblioteca. nici "paiate" nu e de ajuns. ca sa capatam legitimatiile pentru congres si foile de drum..Ceasuri de asteptare în sala de sedinte a caminului medicinistilor. ocupat cum era cu dania. de donatie. Numai presedintele nu-si pierdea calmul. spre bucuria noastra si spre fericirea Mariucai. Presedintele nu dispera. . cauta solutii. dar toate acestea au fost uitate.... orice ai face. nici pe strada.. în anul acela..Mi-ai furat expresia.. ti-ai Însusit tot ce am dorit eu. nu uita ca esti femeie. ca sa-si vada dania împlinita.Plângerea la ministru nu avu rezultat. Voia un cerc strâns si intim. Fereste-te sa nu te atinga. . tot trebuie sa-i suporti. nu se bucura. Presedintele nu putea veni... batrânul va fi supus unui examen medical.dupa moarte . chiar.... Nu pot sa-i sufar! Nu stiu daca trebuie sa-ti multumesc daca acum toti mi se par niste în-aâmfati. . râzi..Ti-am furat mai mult... de camin. niste papusi parfumate. se minuna de munca si îndârjirea societatii studentesti care înaltase un camin de aproape douazeci de milioane. nu!. nici la facultate.Putin îmi pasa! Niska. se cred seducatori. Celelalte grupuri se exercitau în glume cu felurite nuante judetene.. e prudent sa spui toate acestea cu mai mult calm. dintr-o suta. .. . de mult. iar o femeie compromisa e anulata. de o conceptie etica a masculului. -Poate sunt. sa stii. între studenti de la toate facultatile.. Dar sala împrumutata era prea mare. prea rece si. Seful delegatiei fu numit Gaidaroff. Nu muncesc. Nu le spune adevarul aflat de tine. pentru ca tu esti o femeie.Nu. dar nu-l facu dupa cum cereau avocatii...... De altfel. Vorbeam tainuit.Stii de ce râd? Pentru ca toti ne cred îndragostiti si ne bârfesc. Te apropii. Toti oamenii îmi par imbecili. de când presedintele refuzase târgul cu casa. cât de curând. Batrânul adaoga în testament ca îi dezmosteneste. fagaduise si lemne. ca sa se poata ocupa în voie de cerc. Facu testamentul.. zâmbii eu ca sa-mi ascund bucuria. . Membrii se adunau toti numai o data pe luna sau când stiau ca va fi dans. Mai trebuie sa faci un singur pas.testamentul va fi declarat nul. Batrânul se îmbolnavi si ceru grabirea formelor. N-am întâlnit nici unul care sa-i semene. Sa taci. Comitetul nu-l ajuta...Sunt obraznici. nici în saloane. Din cercul nostm mergeau multi. asteptam hotarârea zilelor de congres. daca stii sa te izolezi. nu stiu cum sa le spun.. dar nepotii vesteau ca . mediocri si stereotipati. Prefectul fagaduise un sediu.Cu atât mai rau pentru tine.. Ma enerveaza.Exagerezi. De ce sa-i superi spunându-le ca sunt imbecili si paiate? Daca poti. imbecilii sunt inofensivi.. Doi nepoti amenintau cu proces de mostenire.. Stirile alarmau comitetul. atât. fapte care se puteau dezvalui oricând si oricui.. imbecili autentici si imbecili confectionati din snobism.. Pozeaza. Grupul nostru. cu patefon. congresul studentesc se tinea la Iasi. apoi. . nu sufar.. alaturi de ea. .

nu plecam. ci.La Iasi. Fireste. iMi-au fost. Cum i-as fi putut spune Niskai ca destainuirea era altceva. îmi judeca sexul dupa un criteriu care nu mai e feminin.. toti cei din "elita". Se aflau. Se face alt tren la noua patruzeci. nu toti studentii din vagonul nostru. zâmbea.. Eu încercam sa-mi precizez simtamântul catre Niska. . la amândoua se atasasera vagoane studentesti pentru congres. suntem dusi.. în noaptea aceea. atât de monstruos înalta. cu îndrazneala.. întotdeauna. fara sa clipeasca la pasajele riscante. nici toate studentele nu se subsumau 156 . Ś . Din compartiment. au izbutit sa coboare câtiva.. repede. Noi doi am ramas la fereastra. Se întrista... si aceasta ne desfata. Niska era exaltata. Anevoie. la membrii comitetului general. Dupa un sfert de ceas. ma cotropeau puteri proaspete. fara sa ezite în ceasul când insinuarea trebuia sa se pogoare în fapt.. totul se linistise. miam amintit de . si numai prin carti. Calatorii de toate zilele erau Purtati. . pe sali.. Gara de Nord astepta doua trenuri. sub ochi rai. au ticsit coridoarele. De ce l-am propus. Fara sa vrea. de parinti. Presedintii de cercuri judetene de societati îsi pierdusera rabdarea asaltati de curiosi. în mediocritate. daca nu va uita ceea ce a învatat de la mine. Ne-am adunat.Poate ti-e somn. nebanuite. Daca Niska nu-si va întâlni un dezastru apropiat. saruta pe Bibi si pe Viorica. Studentii se recunosteau inteligenti daca puteau vorbi mult. se pleaca biruita. -Plecam! Plecam!. nu o supara nimic. Noaptea era neasteptat de senina pentru sfârsit de noiembrie. lauda. Pe peron. Barbati visati de ea se gasesc rar de tot. pe doua banci de lemn. ceilalti ne iscodeau suspect. risipiti. Nimeni nu mai încerca rânduiala disciplinata.jocurile" domnului Elefterescu..Domnii studenti sa pofteasca jos. furnicau studenti si studente.." Noaptea. grupuri de studente enigmatice si studenti desantati.Nu stiu ce am. navala s-a dezlantuit. Ametita de vânt. tare. Controlorul. saruturi umede pe obraji straini.în seara aceea am scris în Jurnal: "Niska face progrese primejdioase. Niskai îi fu somn. va suferi mult. S-au aprins lumânari. pe coridoare. hamalii disperasera. în restaurant. lubrici.. Aflând ca primul tren pleaca în câteva minute. nu stiu ce am. De câte ori o vedeam ostenita. Pe Niska. Adormi pe umarul lui Bibi. s-au îndesat în compartimente. studentii au navalit în toate vagoanele. Trenul a plecat cu întârziere în uralele celor ramasi. Ea poate nadajduia o destainuire. nesuferite. ma bucuram eu sa-i chinui entuziasmul si. In compartimentul nostru de clasa a treia nu exista lampa. Eu ma prefaceam ca nu înteleg nimic . Ne lovea*vânt peste crestete. Am tacut amândoi. mult. Nu te supara nuanta?. Fiecare îsi cauta sprijin la cunoscutii cu trecere. Pentru ca toate compartimentele tânjeau într-un ritm de meschina veselie.. Nu am înteles multa vreme de ce cresteam eu întelegând ca o tovarasa de a mea se naruie. Studentele socoteau ca par dezghetate daca repezeau riposte cu insinuari. aduse de congresisti prudenti. salbatece. unor necunoscuti si necunoscute? L-au acceptat cu exclamatii. de studente timide. A ajuns sa fie tot atât de pretentioasa ca si un suflet viril. îmi strângea bratul. de fapt. striviti. alaturi de noi. Când au sosit vagoanele în gara. invidiosi. fara sa se intimideze în fata unei replici juste. sefii! trenului. I s-au asezat pe trepte. De ce nu pot zugravi aici surâsul Niskai? Am plecat. încât ar fi înmarmurit-o? Taceam. Râdea.

cu studente necunoscute. si atunci ma voi stapâni. Am întrebat-o daca vrea sa intre si ea în joc. de dudui cu cocarde. gemând de tineri cu cocarde tricolore. mult. Paseam zâmbind.. întâlneam mereu zâmbetul vioricai. visat în primaveri singuratice.. sa sarut o blonda necunoscuta. asteptat cu ochii. încurajarea m-a enervat. o data cu cele dintâi lecturi moldovenesti.. dorit. De ce nu obosea? Cât i-a trebuit Niskai pâna ce sa adorma? S-a desteptat în zori. case cu cerdacuri. Niska era cu adevarat înduiosata. îndragit în liceu. Simteam. Lasam sa se strecoare cu ochii pe uliti.. împreuna cu toata "elita". Am avut o sovaire când a trebuit sa sarut pe o blonda de mediocra frumusete. Cautam. cu bratul Niskai în stânga. de steaguri. si paseam tot mai departe. ma rascolea. Cea dintâi masa. Gara. Problemele îmi erau necunoscute. galagios. teii. în josul unei date: 28 noiembrie. ascultam urale. Fireste. nici toastul intim pe care l-am ridicat pe rând. Mi-a raspuns ca-i e somn. la Niska nelinisti si tristeti pe care.. Si primeam duhul strain. Jocul dura. în noapte. aspru. Simteam cum ne mângâie duhul orasului cu taceri.. în piata. palida. pentru ca un suflet nu ajunge stapân decât în singuratate. fara sa\'fiu stânjenit. Deschiderea congresului la Teatrul National. cu pleoapele vinete. în jos de Copou. Am privit-o si eu si am vorbit înainte. Ea se prefacea ca doarme.. râdeam si foloseam la verbe persoana a doua singulara. singur. nelinistiti de apropierea teiului sacru. Dar. 157 . idilele. si nu voiam sa accept concluziile referentilor fara sa pipai încheieturile obârsiei. în mansarda mea. nici tacerile lui Bibi.. nici glumele lui Gaidaroff. cu Niska. .. cu ascunzisuri de suflet. se nivelasera. Se pasionasera de noul joc si de bunavointa colegelor straine. domnule. rece.Ma lasi sa dorm cu capul pe genunchii tai?. Cercetam cu ochi ascunsi daca ma priveste cineva. una câte una. Si nu voiam sa încerc scuturare îndârjita. Si apoi. Vorbeam tare si degajat. Toti ne vadeam schimbati. Grupul meu a aplaudat. Niska se desteptase si ma privea.. Si eu care întelegeam si ma lasam purtat de curent. le-as fi smuls cu cleste înghetat.. nici ilustratiile pe care le scriam presedintelui si vicepresedintelui.. eu îi rasuceam buclele. Am fost împins pe un coridor de multimea congresistilor. careia colegele îi spuneau: "studenta din Viena". otravit. lasul. fara sa vad nimic. ci zâmbeam. Eu privisem tot timpul pe fereastra. Nu voiam sa creada ca sunt legat de ea si ca nu puteam culege desfatari. Si erau zile de toamna frumoasa. .. ma încovoia.aceluiasi tip.. alei. porunca de a-i ajunge. acoperite cu semnaturi violete. Toate acestea ma desfatau. fara sa înteleg. brat sub brat.. Nu-mi amintesc decât cea dintâi coborâre în Copou. daca îmi poruncisem. ovationând. pe cer. ne-am orânduit în convoi larg si nesfârsit. Amândoi pastram de ani nostalgia lasului. cu valiza în dreapta. dur. pe scara vagonului umed de ploaie si patat cu funingine. Si nu stiam ce sa vad si sa culeg mai întâi: ulite.. N-am auzit nici un discurs în întregime..Haide. nu ma plictisi. eu voi ramâne iarasi singur. în lumina vointei si creierului meu. Un singur gând: toate acestea vor trece. Nu mai mi-amintesc nimic. Niska m-a chemat la fereastra. întesata de tineret.. Simteam cum vazduhul orasului ma încingea.. Nu era prea greu. în restaurantul cu stapân fericit. în drum catre un congres. în tren. ma gândeam ca nu ramân decât trei zile în lasul dorit de ani. pe care n-as recunoaste-o. cu melancolii.. Nu puteam fi atent.

buze rosii si nume cu faima. Ea ma ajuta la studii.. dar ea se purta ca si cum mi-ar fi ghicit si împartasit gândurile. Fetele trebuiau sa zâmbeasca. Râdeam. nu mai era gânditoare. Râdea mult împreuna cu studentul balai.. Se temea sa nadajduiasca. Si ma desfatam cautând amanunte pentru întovarasirea lor. Am urcat si la Cetatuie. îl întreba curioasa amanunte iesene. stânjenite. am rasuflat. Tot ce am simtit atunci. Acolo.. Eu ma bucuram ca sunt uitat.. Am alergat pe scari.. L-am batut prieteneste pe umar. a intrat în sala sufocata de perechi. Si zâmbeam... Cercul nostru era nedespartit. dupa ce intrase în cofetaria vecina. asimilati îndragostitilor în ajun de tainica logodna.. baiatul îi placea cu adevarat. fara îndoiala. mai nelinistit. am fost trist. cu familie straveche în orasul boieresc. alaturi de Niska. se apropia întoarcerea. pe noi. Dimineata. noaptea întreaga? As fi dorit mult sa stiu cele ce gândeau membrii "elitei"-\' Eram. Balul. Atât. Ma asteptam sa aud hohotind în urma noastra. Nu se mai putea dansa. Când ne-am spus: "Buna seara".Vizita în redactia Vietei românesti. Ochii Niskai erau aceiasi.Nu suntem decât niste prieteni ciudati. Si-o îndragise. Niska a voit sa priveasca mormintele proaspete si monumentele din cimitir. Studentul o îndragise. prin Copou. printre redactori care ne priveau surâzând cu înteles si clipind din ochi. Ne crezuse îndragostiti. as fi niers mai departe. am uitat. Niska iar se schimbase. . Poate. Ma sufocam. atât de atenti unul la altul. N-am spus Niskai nimic.. De ce sa plâng? Nu apune si.. o fâsie cât o palma din rochia ei de bal. Ce ne-am spus noi. apoi. Eu ma trudeam sa-i fac prieteni. eu tacând. Nu mai era trista. Vorbea mult si râdea. îi voiam logodnici. întelegeam sufletul Niskai pâna în unghere. Lânga morminte.. Ii sunt confesor. Fireste. Amândoi. Cea din urma oara. daca as fi izbutit. trecusera doua zile de congres. se farâmitau în perechi. Am cutreierat mahalalele. Grupurile se frângeau în multime. Studentul nu stia ce sa creada. cu degete lungi. strângând bratul Niskai.... Regretam ca nu-mi luasem Jurnalul. 158 . Era aproape o zdreanta. în cimitir a lacramat. mai dornic. "îmi îngadui prea multe slabiciuni". Eu eram fericit. poate chiar fagaduiti. gândeam. trecatori oaspeti din orasul cu fabrici. . Dealurile lasului le-am vazut. . îl ruga sa ne duca în redactia Vietei românesti. nu puteam scrie. Doar eu i-l daruisem astfel. cu ochii în jar. el vorbindu-mi de Manuca. Apunea soarele. Eu ma prefaceam ca ascult atent discutia ocazionala dintre studentul balai si directorul revistei . Niska mi-a dat un plic. cu cearcane.Aseara am îmbracat-o ultima data. cu luciri dracesti sub sprâncene caruntite de fumul tigarilor -asupra circulatiei pe strada Lapusneanu. am fost oaspetii studentului balai si blând pe care Niska îl cunoscuse în tren. si ai mei.nu rasare soarele în fiecare zi pentru minei. sunt întotdeauna îmboldit catre reculegere. avea nasul drept. pe care însemnase data.. pluteau în aburi viorii. Am uitat si niciodata nu-mi voi mai aduce aminte.ochi cu spaime. nu s-ar fi putut smulge din privirile stapânului ei.Noaptea am petrecut-o împreuna cu Gaidaroff în odaia unde ne încarterasera de la centru. Am întovarasit-o peste tot. Pe alta hârtie. cu studentul îndragostit de Niska. si mi-e colaboratoare. Orice ar fi încercat. eu o ajut sasi gaseasca un tovaras pe care sa-l iubeasca. Ma desfatam gândind ca vietile lor se vor împreuna din vointa mea.. mai vast. Avea mâini albe. Situatia era penibila.

îsi alegea relatiile. Fireste. Nu citea decât carti care îl puteau ajuta ca avocat si om politic sau romane ultime pentru discutiile mondene. Eu înteleg. si necesitatea. Biruinta mea a fost o parere. Ar fi prea multe de spus. Eu cred ca îl interesau istoria si filozofia. Orice s-ar fi întâmplat. cât mai mult. Eram nespus de atâtat în verva. poate întelege si ea. ruga pe prieteni sa-i rezume ultimele carti citite. daca Petre se afla într-un cerc care trebuia covârsit. în Jurnal. M-a ajutat si a muncit pentru revista universitara. îsi marturisea rar ambitia care-l rodea si-i scurta somnul. numai pentru ca era "un hoffl-me du monde". sau carti de eruditie vulgarizata. din care memoriza amanunte si citate pentru seminarii. multa sobrietate. îi vorbeam mult si cald. Dar. Putea pomeni cartea la facultate sau în saloaneA învatat englezeste. Nu ceda niciodata când se aflau de fata straini. mult calm. Si nici lupta care începe nu trebuie vestita cu surle. închei".. platind scump. La seminarii. Descoperise un mijloc excelent de a-si completa cultura. dar voia ca munca lui sa fie cunoscuta si rasplatita. pentru un cuvânt gân-gavit printr-o întrebare raspicat pusa sau o formula. nu lipsea de la nici un ceai aristocrat. la prieteni. amintind ca ochii Vioricai sunt fara pereche. Fapte. l Ajungând. Câteodata era dusmanos. nu ceda. zvârlea glume înveninate. Anii de dialectica scolara si inteligenta lui ascutita îi foloseau sa rastoarne argumente pentru o clipa de ezitare a adversarului. el nu citea englezeste. Dar se trada. ea îsi va petrece timpul cu gazda noastra din Iasi. Revista îl interesa. la Universitate. pentru ceilalti. Ma simteam iarasi puternic. experienta împlinita cu Niska. sau un nume. Toti stiau ca Petre vrea sa ajunga si toti îi încuviintau ambitia. când nu avea dreptate împotriva unui prieten. nadajduia sa ajunga profesor universitar. ci mi-a anulat patru zile. aceasta îi era un mijloc bun de a-si câstiga admiratia profesorilor. Pentru aceasta. Dar ť ajungea. Am scris în Jurnal: Jasul a fost mult mai primejdios decât socotesc. orice urma de sentimentalism dispare. de Viorica. mai ales. râdea rau. se informa asupra influentelor politice. Literatura engleza nu se discuta în saloane. Voi încerca. Si Viorica era fericita. chiar acum.. vorbea la seminalii. 159 . îi voi da un suflet. Cel mai bun prieten "nu pretuia" nimic. fireste. înainte de premiera Sfintei Ioana si-a cumparat volumul Shaw. asupra-i. Muncea. De altfel. l-a citit si a pomenit de el în tot timpul reprezentatiilor. In fiecare dupa-a-miaza pleca. Nu trebuie sa stie nimeni ca mam întors de la Iasi înfrânt. VRAJMASUL LUI PETRE Pe prietenul meu îl întelesesem din liceu: el voia sa ajunga. Dupa câteva saptamâni de regim saisprezece ore pe zi munca. Niska nu mai mi-e acum enigma. Am sa încerc sa ma apropii. vizita pe profesorii care îi puteau fi cândva de folos. Eu am ramas singur cu Viorica pe culoar.De ce nu mi-a privit mai adânc ochii?.Eu înteleg prea bine de ce trebuie sa fiu \'Wpotriva Moldovei. îi întelegea si rostul. Nu mai sunt un adolescent. e absurd. Chiar programul înscris solemn aici. nu am putut lucra nimic câteva zile. Calatoria iu m-a obosit. într-un compartiment din vagonul Politehnicei. dar nu avea timp sa le adânceasca. flirta cu dudui bogate. Si. XIX. pastra foarte putin din miezul cartilor. Niciodata nu m-am simtit mai slab. el trebuia sa biruiasca întotdeauna. pronun-tându-l impecabil: Saint Joan. S-au întors împreuna. Trebuie sa reiau munca de la începutul toamnei. la ceaiuri. Totul trece. cauta cât mai multe cunostinte.

orbit. fara sa uite nici cea mai neînsemnata rafuiala.Acesta e tocmai amanuntul care nu-mi place. de ani. apriga.. Eu întelegeam razbunarea ca o pornire de ura menita sa ma depaseasca pe mine.Depinde ce întelegi prin misticism. cum nu poate uita. Am întârziat mult. sa nu se mai aline cu visuri. nemarturisita ani multi.. Sunt la moda acum. . sunt tot atât de putin mistice cum sunt stiintifice brosurile de trei franci ale abatelui Mo-reaux. Ambitia. Femeile si societatile feminizate au avut întotdeauna nevoie de un reconfortant teozofic. . Eu vreau sa ajung politiceste. intelectualii si mondenii. Tu trebuia sa-ti cultivi patima. la o raspântie? îl întelegeam atât de bine.Eu îti admir ambitia. Eu nu puteam sa ma razbun asupra altuia. politic. E o patima barbateasca.. cum tresare noptile din visuri care îi potolesc setea de faima si putere politica. la o masa dintr-o gradina. societate cultural-dramatica. Prietenul meu si-a pastrat. s-o proiectezi pe un fundal cu proportii si sugestii cosmice. sa-i dai un sens metafizic. nu ar fi lucrat alaturi de noi. Ochii lui Petre se tulburasera. Ma razbunam înal-tându-ma. tu nu izbutesti sa fii nici un Rastignac. niciodata nu o vei multumi.. bine pazita. ascuns si prudent. Ai o ambitie restrâns politica.. la începutul vacantei. încerc sa-ti dau prin cuvinte mari impresia pe care o simt eu când vorbesc despre ambitie. fara sa cadem. Singura mântuire. dupa-amiezile de la "Muza". cu vin bun. El era destul de inteligent ca sa aprecieze o activitate si sa nu se angajeze decât cântarind riscurile si vremea pierduta. sa ma îmboldeasca spre creare. Ne-am uitat înapoi. si atât. noi doi. Eram tot mai buni prieteni... Atunci. dusmaniile si prieteniile noastre. vorbii eu. daca nu ar fi înteles roadele. de care nu trebuie sa te rusinezi si pe care nu trebuie s-o ascunzi. De ce m-as fi suparat daca trebuia sa treaca peste mine. ambitia. batuseram drum drept. trebuie sa lucrez ca un om politic. Pe tine au început a te bate vânturi mistice. 160 . iar nu lovind. într-un anumit ceas. cum e ros amar de pofta care îl stapâneste. Mi-a spus cum scrâsneste din dinti la vestea izbânzii vreunuia dintre noi. Eram înspaimântat ascultându-l.. Cum vezi. sunt atâtea lucruri bune de facut în Universitate. te întarâta si te chinuie cu cât le urci culmile. Mi-a spus cum nu-si are o zi de liniste. . îsi purta razbunarile întregi. .. Petre ar fi laudat munca noastra. în amândoua sufletele ramânea o taina. Nelinistile tale metafizice m-ar fi împiedicat sa progresez real. Adevarul acesta e jenant de banal. iar ambitia altul.Eu trebuie sa ajung.. îsi voala ura pâna la gluma.Daca patima e autentica. Petre lovea. si poate el mi-o banuia...Un paradox.. . Nu-i puteau surprinde razbunarea decât cei care îi patrunsesera patima. e prea târziu ca sa se vindece. marturisindu-i sensul vietii mele. . Cea mai crunta umilinta a simtit-o într-o noapte calda. Stiam ca prietenia este un fapt. ca si gloria.judecând astfel. împreuna cu atâti altii. de parvenit. Orice satisfactie pe care o vei câstiga îti va scurma pofte îndoite. încât îl îndrageam si mai mult. zile în care ma invidiaza.. ajungi sa-l stapânesti si sa-l gusti. . Neam amintit anii de liceu. sa ajunga efectiv. orice progres e inutil. înveninat si zâmbitor. Te-as fi voit prometeic. Acum. dupa ce îmi marturisea ca sunt zile în care ma uraste. Petre era un patimas. Eu i-o întrezaream pe a lui.. noi doi. desi adevarul îl intuisem.. Surogatele pe care le cunoasteti voi. bagatelizând-o. sa-mi împrospateze puterea de munca. Amândoi ne întelegeam si ne schimbam gândurile. Petre si l-a tradat pe al lui. Eu cred ca numai lipsindu-te de un lucru.Uiti ca tainuirea ambitiei mi-e poruncita chiar de ambitie.

Priviri.....Cei dinaintea noastra?. si taceam...Tu îmi vorbesti ciudat.Exagerezi formula. Cred ca patimile masculine sunt menite suferintei... nu se poate. te contrazici cu principiile tale. Se aflau tot timpul împreuna. fara torturi launtrice..... O iubesc. adica realizata de-a lungul a oricâte împotriviri. . în viscere. Am ajuns sa-mi fie teama. Eu întelegeam. -Polemizezi. . Sunt un neghiob.Ar fi multe de spus asupra vointei tale. Iar în loc s-o seduc. stiu ca e stupid. .. Cum l-as fi putut ajuta? îl mângâiam cu ochii. nu? -Nu. însa.. dintr-o generatie care ancoreaza orice actiune si orice valoare într-un plan transcendent.Pentru ca e stupida.Nu. Petre se tânguia. ci împotriva anularii. dar nu mai ma pot stapâni.O iubesc. Eu am spus numai ca tineretea e ispitita de mediocritatea sentimentala si cerebrala. 161 . iar eu sufar mult. .. ... . .De ce s-o sugrumi? . O iubesc ca un adolescent.Obsedanta doctrina a virilitatii.Ai avut dreptate. iremediabil stupid. . ca sa poata lucra mai comod în mediocritatea lor..L-au pierdut. în acea iama. m-am îndragostit de ea. încât am cerut-o în casnicie.. te prefer celorlalti. nelinistit si abatut.. e revoltator. de iluzia unei fericiri comode. Petre a cunoscut o studenta de la Arhitectura. va ajunge. . . în suflet. o punere la punct. de o nebunie. desi de-a lungul unei dureri înzecite. pentru ca ma împiedica sa ajung. noi suntem generatia ursita sa cautam pe Dumnezeu. sunt un rob.. aceasta iarasi ti-o spun. . Numai tie îti spun.. Ma interesa.Totul trece. Petre m-a vizitat. Ma gândeam ca. Sunt stupid. Criza tineretii nu poate fi depasita decât ajutat de o patima..O ironie? . în curând. Ceea ce trebuia sa se întâmple. a idiotizarii nostalgice prin dragoste. Oricum ai fi.. actualizezi o ambitie trecuta. ca nu sunt mântuiti decât nebunii. absurd si stupid.. Acum ai dreptate. .Stii ce-mi spuneai asta-toamna? Ca tineretea e un timp primejdios. . Iata ce am înteles eu atunci. Desi. si am mai spus ca numai o hotarâre nebuneasca.. Are sa treaca.. într-o noapte. Sunt aproape nebun.Nu.. în adâncul ochilor. Eu simt ca am sa cad.. Stiu ca e umilitor. Si apoi. E o experienta etica. trebuie sa-ti spun."Principiile" mele nu sunt împotriva dragostei. îmi place o fata. s-a întâmplat... încordarea crunta dintre cele doua patimi. Misticismul meu nu e o influenta livresca.Eu sunt dus de vointa mea. chiar o experienta religioasa. nu?. nici o maimutareala snoaba. Eu sunt obsedat de refrenul acesta. daca ar fi stapânit acel sens metafizic de care îi vorbisem. ma plâng ca tu. Nu stiam daca va birui ambitia sau dragostea. ambitia lui Petre ar fi biruit. sunt lipsit de vointa. încearca sa ti-l împlânti în creier. . ca am sa ma înec daca nu sugrum dragostea.. fara crize. o iubesc într-atât.. mai am examene. . . Eu cred ca li s-a luat Dumnezeul. poate..Stii ce se petrece cu mine? Sufar o criza de adolescentism. o iubesc. poate s-o mântuie. întelegi tu nebunia faptei mele când am cerut-o de sotie? Am vrut sa fug. nu ca prieten. E cel mai impropriu mijloc de a mi-o apropia.. nu?.

Grupul nostru. 162 . Se plângea. în timp ce glasul lui era de tenor lipsit de volum. de neputinta de a lucra din pricina femeilor... era incult. dar nu-si trecea decât doua examene pe an. fericirea ajunge chiar un sens dat existentei. îsi aducea buzele ca la un râs amar de drama. Ne strigam cu porecle din liceu. compact înainte de bacalaureat. îsi alcatuise o figura dispretuitoare. Zi si noapte. PERSONAJELE JUDECA AUTORUL A treia zi de Craciun. pentru ca avea obraz alb de adolescent. Tot ce fusese spaima. Robert nu putea rosti cel mai neînsemnat cuvânt fara gest teatral.la Fanica. ma distrug femeile. valorificata si stapânita decât dupa ce te-ai îndoit de ea. mai amare?. Pentru cei multi. necunoscut de nimeni. Robert era singurul pe care nu l-as fi lasat sa iasa din liceu. Petre îsi va depasi criza tineretii. vietuim din nou liceul. înca. Se socotea înca geniu neînteles. încercaseram fiecare. Eu m-am departat iar de prieteni. din necunoscut în necunoscut. reconstituiam scenele dureroase zâmbind. o maturizare sentimentala. Robert se ignora pâna la absurd. . luptând. sarbatoarea aceasta e ciudata si necesara. de a începe cu ei vieti noi. Dupa-amiaza. nedespartiti în ultimele clase. Dar ziua Sfântului Stefan ramânea vechii familii. Invitatii lui Fanica sunt colegii. îmi spuneam. Povestea întotdeauna cu glas de bariton cald. Neam risipit si ne-am legat de alte grupuri. Cu atât mai rau pentru ei. calm. Banuiam."Daca va izbuti sa ramâna nebun pâna la capat. durerile si nelinistile sunt uitate. Se va realiza atât cât îi va îngadui esenta inferioara a patimei. înlantuirea de suflete straine poate întrista pe prietenii vechi. a fost rupt la Universitate. mai nemiloase. Jean Victor ajunsese actor la al doilea teatru din oras. Gândul era reconfortant: dupa ce o perioada e depasita. Când râdea." Acestea le-am scris în Jurnal. ochi distanti. prezumtios si dragalas.. Va trebui sa se împlineasca si faptul. Criza lui nu-si apropia sfârsitul. El credea ca toti ceilalti îl invidiaza. de a ne rupe iarasi si a ne încadra mai sus sau mai jos în alta parte. înca. ci luciditate." XX. adica masculina si ascetica. Petre nu mi-a marturisit nimic. Simteam fiecare chemarea de a patrunde mai departe. dupa despartirea de Petre. Pentru noi. îsi crease un personaj si-l silea sa joace în toate rolurile prevazute si neprevazute. Nu pesimism. Suferea. gura draceasca. Poate Petre crede înfericire. melancolie ne înveselea acum. Cei dintâi veniti au fost Jean Victor Robert si Mihail. Socotindu-se neînteles si persecutat. rautacios. seara si noaptea Sfântului Stefan stapânesc strania însusire de a ne face sa uitam tot ce ne-au daruit anii si de a ne socoti iarasi colegi de liceu si personaje din Romanul adolescentului miop. Eu îmi urmam drumul amar. asa cum îi insinuasem eu. Dar daca izvorasc alte "dureri si alte nelinisti. atunci va ajunge un sot nenorocos. Fericirea nu poate fi cunoscuta.ca în toti anii . Un tânar nu trebuie sa creada în fericire. prea tineri ca sa ne întristam ca toti acei ani au trecut. dar nu putea fi îndepartata.Mamico. Eram. suferinta. ne-am adunat . îsi ghicea înfrângerea. în suflet. Nu îmi era teama. "Toate acestea sunt pregatiri. semne de rafuieli sângeroase. Dar e atât de dureros si greu sa nu crezi în fericire. vointa eroica. Avusese izbânda în teatru. glas de scena. cu multi ani în urma. Nazuintele lui ar purta atunci o tragica si austera sobrietate. Era înscris la Facultatea de Litere. în acele douasprezece ceasuri. munceam calinduma. cât ramânem împreuna. ca sunt de-acum amintiri. necunoscut celorlalti. de a ne desfata sau suferi..

în casa caruia se realizau productiile dramatice ale "Muzei". îsi freca fruntea îngusta. Nu fuma. iar revolta si-o vadea printr-o înjuratura scurta si retinuta.E jenant pentru el. si ar fi fost un organism armonios si viu. Prietenii lui cei noi .Nu trebuia sa pui numele adevarate. totusi... îsi întâlnea bisaptamânal amanta în garsoniera închiriata împreuna cu Robert. îi pot lasa numele din viata. Si as vrea sa scriu o drama. eleganta trupului. . S-a adunat curând tot grupul: Radu. îsi purta pretutindeni plictiseala lui de tânar fara pacate si fara ambitii. pudrat.. Protestau si comentau.. nu s-ar fi suparat. întins pe canapea.îngâmfati si invidiosi elevi de conservator. tineretea si avutia îi erau garantii de fericire. îi lipsea înca ceva. Spiritul critic îl echilibra sufleteste. învatase întotdeauna bine. Poate acel preaplin care da sens activitatii si ritm dinamic vietii. nici o neliniste. nici în sportsman.. nici o însusire de seama. cu un neasteptat spirit critic. pacatele. Era înalt. . nu l-am transfigurat prin imaginatia si vointa mea si. Robert nu uita sa vina de câte ori era chemat.. cu buze carnoase. Robert. nu se putea lipsi definitiv de grupul colegilor de liceu... Noschuna. N-am timp.. nu urmarea nici un tel.. alba. citea cu o luna înainte de examen. fireste. Se adunau. mai ales. pentru el. nici o ambitie. Se marturisea burghez linistit si mediocru. la câtiva prieteni si la o femeie oarecare. nici în Don Juan. Petre. Atât. nu i-am dat un rol însemnat. desi se înalta în mediul de marasm si mediocritate. cerândui o noua întâlnire sau invitându-l la un bal.. Raspundea plictisit la telefon când doamna sau duduia îl tinea de vorba. Nu avea nici un pacat. Daca ar fi murit în zece zile sau în optzeci de ani. Entuziasmul lui se înalta Pâna la afirmatia neta: "E foarte bine". aproape în fiecare dupa-amiaza.De ce? O data ce n-am creat un personaj. numai cât mai comod. Era bogat. beau cafele si comentau articolul lui "Traznea".. 163 . Erau toti înfierbântati de revelatia pe care le-o facusem. la teatru. înviorat numai de invidie. Era întotdeauna impecabil îmbracat. urma. Sfârseau cutii cu bomboane. nici sa nu se nelinisteasca. el nu muncea. Dreptul. Si judecata le-o marturisea pe fata. zvonurile orasului monden. Nu-l stânjenea nimic.. pâna la o mie de lei. ci l-am lasat sa spuna doua cuvinte si sa dispara. nu astepta nici o bucurie. sa nu se consume. Nu s-a înflacarat niciodata. totul îi era indiferent. Am si garsoniera. Uite câte chei am în buzunar. rolele lui Robert. Nu invidia pe nici un prieten. în odaia cu sofa si patefon. între prieteni îsi îngaduia sa piarda. . pentru ca nu-i schimba. dar îi judeca cu cel mai ager bunsimt. Oricât de rautacios s-ar fi purtat prietenii cu el. Mihail evoluase lent si sigur. la "chemin de fer". cu o fata de copil serios si rece. cu o punga de fondante alaturi. Pretuirea vietii se marginea. premierele cinematografice.Ofta flatat. cancanurile. cursele. se revolta Noschuna.. la rastimpuri. Cauta sa petreaca. Frecventa ceaiurile.în fiecare saptamâna le schimb. . nu bea. mama dulce. Ce vrei. prietenul meu si alti câtiva. dar nu poza în snob. încretita de sprâncenele ridicate interogativ. Seara ieseau împreuna la spectacole. Dinu.îi aminteau. actori betivi si blazati . La prieteni tinea mai mult. poemele prietenului blond. Si am de lucru. cu obrazul lui de fata. publicarea capitolului de amintiri asupra "Muzei" din Romanul adolescentului miop. cu mult bun-simt si multa verva.. Citea trei ziare zilnic si doua reviste mari lunar. Pe Mihail nu l-am înteles. balurile. nostalgia vechilor prieteni. viciile. îsi propusese sa guste putin din toate. citea ultimele carti si le judeca cu creier propriu..

începura atunci adevarate polemici. asupra noastra.Puteai. Mai întâi. Autorul a cazut singur în cursa pe care ne-o întinsese noua. elev de liceu. nu esti un observator bun. Fenomenul e anevoie de înteles. Pacatele romanului.. Nu aveam cu mine decât pe prietenul nou.. nu e menit publicitatii.Cuvintele nu le-ai spus. mai ales. viu. Asadar: nici nu ne-a creat. . o suma de neplaceri. fireste. Pe mine ma bucura chiar ca ne-a pus numele atât de transparente. disciplinata. Cititorul are nevoie de preciziune.. la aparitie. pentru ca nu l-am zugravit complet. .Toate acestea nu au nici o însemnatate. sa le schimbi numele. acest caiet.. m-ai facut sa spun o suma de cuvinte pe care stiu precis ca nu le-am rostit. mai ales. pe care nu-l va scrie. Mai mult. aminteste-ti ce am spus asupra personajelor secundare: ca îi las sa dea o replica sau sa ajute un fapt si apoi îi parasesc fara sa comunic lectorului ce s-a mai petrecut cu ei. Te cunosti pe tine. o sa avem prilej sa revenim. de altfel. apoi orice fraza pe care te las s-o spui..Si. sunt zece insi cu care te întâlnesti mai rar. Ori. si autorul.Foarte greu.Aceasta e o lacuna fundamentala a romanului. totusi.. al caror trecut nu-l cunosti si nu te intereseaza. se împotrivi Dinu. înainte de toate. sa marturisesc atâtea indiscretii de adolescent. trebuia chiar s-o spui în aceeasi împrejurare. în viata. nu lasau imaginatia sa adauge. pe care i-am citit în manuscris. De Ce sa schimb orânduiala în roman? De ce sa prezint pe fiecare personaj.Nu cred. pentru ca. . Noi suntem de acum personaje. . de ce sa se jeneze personajele secundare? E o simpla cronica. tu o puteai. raspundeam eu. aduna într-însul material pentru un Roman al adolescentului miop. dar nici nu ne-a zugravit fidel. vorbi el. într-un anumit sens si grad.. niciodata.Deloc. . dar a ales trasaturi care i-au placut din sufletele noastre.. care e. Nu vi le spun. sincera si. Numele îrw erau calauza inconstienta. în realitate. personajul romanului autobiografic. Era atât de greu?. . dar numai tu le puteai spune. Schimbând numele. cât am putut surprinde cu mijloacele mele. asa cum esti aievea. Asadar. sunt altele. Ai lasat deci imaginatia sa lucreze.E complicat. zugravirea pe larg si istoricul fiecarui tip era absurda întrun Jurnal: dupa câte se întelege. înainte de toate. Nu ne-a modificat.. Va avea. Daca nu m-am jenat eu. dar nu e asa. Cartea mea e un roman si o culegere de amintiri.Cititorul nu se va putea plânge. pe cei câtiva din juru-ti. când nu întotdeauna ma intereseaza?. observa Petre. 164 . De altfel. .. daca am izbutit. nu toate lucrurile sunt precise. daca se va tipari vreodata. cu toate acestea. între personaje si realitate exista deosebiri. Te lasam sa vorbesti cum voiai tu. . eu te aveam precizat în minte. Aceasta ar fi daunat cartii.. când nu întotdeauna îl cunosc si.. Cititorii se vor însela astfel la aparitia romanului. ci faptul daca ti-am surprins resortul launtric. cunosti. e construita si lasa impresia de tabela anatomica. toate capitolele care îi privesc. dupa amanuntele spuse de dumneata. personajul era liber sa primeasca vointa autorului. Preciziunea completa e trucata. Romanul trebuie sa fie. Pastrându-ti numele de Dinu.. eu ma pot apara: personajul X nu seamana cu cel care traieste si îl cunosti dumneata. . Numele mi-erau mijloace de control. l-am ghicit... pentru ca ne-am departa prea mult. pentru ca fiecare are dreptul sa vada altfel pe un personaj. Nu ma intereseaza daca ai rostit sau nu cutare propozitie. Am voit sa oglindesc efectiv adolescenta... Cititorii îi vor scrie: îl cunosc pe X. mai departe. si înca multe.

dusmanilor. cititorul nu poate sa aiba asemenea doruri. nu le evit. care zac în sufletul tau. te intuiesc si te anticip chiar. nu glumesc si nici nu polemizez cu un personaj. îi lasa sa creada ca acesta e masculul. divergent. în fond. 165 . ci sensul valorilor pe care le proclami si le raspândesti tu. Daca ajung într-o împrejurare cu alte personaje secundare. Când îmi spui. . Continuu actiunea cu cele doua personaje principale.. ar dori sa stie ce s-a petrecut cu ceilalti. de când te-am convins ca esti un geniu. Dar un anumit material adunat din experiente nu poate fi folosit decât pentru romane.Totusi.Atunci evita asemenea personaje secundare: aduna replicile pe care trebuie sa le dea într-un singur personaj. Cum as putea înlatura acei zece necunoscuti sau superficial cunoscuti în roman? Cum as putea afirma ca acel fapt. pentru ca mi-esti prieten. Iar pe tine te cunosc. ca tip de mascul pozeur. De aceea te-am si sfatuit sa te faci actor. Tu îti destainuiesti slabiciunile duhului.. Romanul poate parea bizar.. ..Si daca. Nu ma intereseaza acei câtiva germeni latenti de bun-simt. Ceea ce urasc eu în tine nu esti tu. Eu am înteles de mult.. prieten al meu. Sfârsind ultima pagina. oftând. Dar el perverteste constiinta celorlalti. Tu apartii spetei fericite a pseudomasculilor: actorii de mâna a doua. Don Juanii.. profesorilor.Daca romanul e izbutit. le las sa-si împlineasca rolul efemer si-apoi le uit. Nu zâmbi. ca "te distrug femeile" si îmi spui "mama draga".Procedeul e riscant.Aproape asa cum esti în realitate. în viata realizez un fapt alaturi de un prieten si de zece necunoscuti.. nu ma mai intereseaza.. Nu e nevoie sa mai spun. îi parasesc. . întrerupse Robert..Nu stiu. cititorul va fi nemultumit. ci ale prietenilor. afemeiatii. Si îmi faci cel mai mare rau la-sându-mi numele de Jean Victor Robert.Aceasta o socotesc un pacat al romanului. Personajul câtorva voi fi eu. Un simplu Robert nu poate fi primejdios. . care se bucura de admiratia masei si a femeilor.Sa lasam discutia aceasta. totusi. . Nu te pot suferi pe alt plan: ca reprezentant.Tu mi le spui. Viata e lunga. . pe mine nu ma cunosti. mi-esti drag. . Nu numai experientele mele. realizat de doisprezece oameni. în primul roman si în toate celelalte pe care le voi scrie. centrifug. Pe tine n-am vrut sa te crut. poetii sentimentali. Se multumesc sa se atrofieze an dupa an. apoi pot alege alte personaje principale: Radu. . ca apartii acelei fericite spete de masculi manques. Esti un exemplar perfect de ratat al sexului. vorbi prietenul meu.Numele e prea frumos..Acel altceva nu ma intereseaza. .E un ciclu? .. . De aceea n-am vrut sa te schimb si te-am lasat aidoma. .... Dupa aceea... de luciditate. iar experientele nesfârsite. snobii. a fost facut de doi? Mint atunci viata si las pe cei zece obscuri sa vorbeasca si sa faptuiasca în voie.. de seriozitate. mai ales scris sub forma de confesiune. mai exista si altceva? .Un suflet e mai complicat decât formulele tale. Toti voim sa ajungem oameni mari. profesorul de logica. Pentru ca celelalte personaje nu-l intereseaza. Fals si stupid. Eu vreau sa-l întreb altceva (catre mine): cum m-ai conceput?.De unde stii tu ce se petrece în sufletul meu? . . eu sunt edificat de evolutia ta launtrica.Nu ma intereseaza complicatiile atât timp cât nu dau nastere la crize. Petru. pe care sa-l prezinti si sa-l urmaresti pâna la capat. Niska. la fiecare personaj: acest personaj vrea sa ajunga om mare.

Nu îl învinuiesc ca nu mai citeste. au nazuinte. cu cearcane.Apara-te. de consumat.. nu mi-esti mai putin un prieten drag si scump. Totul ti-e dat. tet era singurul care îi putea fi de ajutor în chestiunea donatiei. E indiferent. printr-o întrebare. de cunoscator al tuturor voluptatilor. dureros de calda. . Vicepresedintele primului comi-. glumira ceilalti.. Fiecare voia sa stie cum îl concep pe el. de o problema. printr-o carte citita. de o cercetare. Au început atunci inevitabilele glume si indiscretii. . au si intuitia duhului autentic si viu.Pe Dinu îl arat asa cum e si în viata: peste tot trece fara sa lase urme. o precizare pentru tine si pentru cititorii romanului. taci. Batrânul e nelinistit.Ceea ce mi se pare nesuferit la tine. care vrea cu orice chip sa i se cumpere casa pentru camin. Dupa-amiaza calda.. Tu.. Dinu e. Dinu nu seduce.. El. Lumea care te admira. obosit. De câteva luni e tot bolnav. se întunecase sub flamurile cernite.. Duduile te socotesc interesant si superior. aerul de blazat.. Nimic din toate acestea la tine. în tine. obisnuiesti publicul sa-ti socoteasca masca plictisita de viata. Nu ataca decât dupa ce are convingerea ca e placut. Am sa scriu o prefata. de ftizie. Ai dreptate. nu te cunoaste.. totusi. de o solutie.. Duhul tau. . Aceasta-i primejdia: si tu compromiti virilitatea. XXI. Ne-am adunat toti lânga presedinte. s-ar trada: printr-o licarire a privirilor. deprimat.. în felul lui. drept expresia masculului resemnat. Ne revedeam din Craciun în Craciun. nu ma intereseaza nostalgiile de mai bine.Fireste.Draga. nervos. rece. compromite sexul. .. stapânindu-si anevoie frigurile. Nimic nu e al tau. nici banii. A venit apoi masa cu belsug de vin.. nici ochii. ca sa plece la munte. creat de tine.. Dinu nu e nici cel putin un simplu instrument sexual. nelinistile. Ceilalti. au experiente. care au constiinta virilitatii. tu vorbesti ca si cum m-ai cunoaste mai bine decât mâ cunosc. dorit si asteptat. Aveam toti zâmbete triste si ochi ispititi 166 . împrejmuita cu liliac înfrunzit. Asteapta Pastele... aceasta-i mântuirea voastra: ca nu va cunoaste lumea..Nu. notiunea barbatului. daca ar vietui o viata subterana. nici tineretea. au sens. gândurile tale de prezumtios adorabil si alintat de femei. de o experienta. Dinu a ajuns inert ca si Robert. Si. Nu are înca nici meritul donjuanesc. Dupa câteva zile. complet si ast. când ne adunaseram pentru întâia oara. Dinu fuma si zâmbea. în tine. Circulând prin saloane... din clasa a cincea de liceu.. am citit vestea în ziare: vicepresedintele murise. Pentru ca fumezi. palid. aproape atenuatizat ca spirit.. plictisit. e morga. ci ca nu îl mai preocupa spiritualitatea. Curtea. nimic nu e autentic spiritual. dar în alt sens.. de vointa ta. . ai ochi frumosi. MOARTE La adunarea din martie.. hainele le împrumuti de la croitorii parizieni. în care sa marturisesc o parte din ideile la care am ajuns. nu mai e curios de o enigma. un ratat precoce. care experimentezi de-abia câtiva ani. Ceea ce bâigui prin saloane ai împrumutat de la artistii de cinema. au valori.Ma multumesc sa arat crizele. Fostul vicepresedinte zace din toamna. personaj infam.Un adevarat discurs.\'ci se lasa sedus.. . Am ramas fericiti pâna în zori.. . dar nu în sensul pe care îl vrei tu.. Discutia s-a împartit iarasi. înfrângerile si biruintele dezlantuite în sufletele câtorva de aceasta vointa. ci esenta inferioara a spiritualitatii tale. presedintele a vestit ca donatia e primejduita din pricina prefectului. leai împrumutat si gesturile.

Numai Dumnezeu ma poate scapa.Are sa-ti para rau ca ne despartim? .Niska. S-au înfrigurat amândoi. Niska bratul stâng.. . negre.. tinerete.. . pietruita. Am vazut si coroana cercului. am vointa cumplita.Ia-ma si pe mine! De ce m-a înfiorat strigatul Niskai? Tovarasii de drum cernit ne-au privit... . muntii ma asteapta. ma abateau.. Ajungea. am cervice neînduplecata. Niska. cu trotuare înfierbântate. singurul care °ma intereseaza.Da. o sora mica.. Banuiam. proaspete. am trup pietros. Tu întelegi ceea ce are sa-mi lipseasca mie. . "O noua primavara. 167 . te marturisesti zdrobita. . mi-l poti împartasi. în fata unui obstacol pe care nu-l poti trece.de cer. munca. prietenul mi-a povestit despartirea de doamna lui. în mansarda. Soarele ma încalzeste. Strada era lunga.Am sa sufar mult departe. senin.. drumul de fier e proaspat si nesfârsit.Nu.. salcâmi înfloriti si gradini cu rasaduri de flori.. zumzetul orasului cu parcuri.. L-am vazut. cu un rând trist ca o chemare. Numai Dumnezeu. p6 undeva.. la vicepresedintele mort. Niska. Le izgoneam. . soptii. am întâlnit ochii înspaimântati ai Niskai. Cerul era aproape. A tacut iar. Amintirile nu ma întristau. acolo.A murit? Strazile erau iarasi înguste.Am sa plec si eu.. Prietenul meu îmi apucase iar bratul. Si vânt blând adia mireasma de primavara pustie. de acum. Niska era nelinistita.. cu o panglica alba. Nu merg singur.. ci disperari mute. plecari.E adevarat ca pleci în Italia? . Noi suntem chiar aici despartiti.. Cum sa-l mângâi? Taceam.. cu bulevarde. . El e.Numai Dumnezeu are sa ma scape. Eu eram ispitit sa ma gândesc la cea dintâi sedinta de cor. în curtea cu prieteni tristi. Nu mai încearca sa se înalte iar. mi-ai fagaduit sa nu te lasi niciodata înfrânta. strângând în pumn batista alba. cu brazde rasturnate.De ce îmi spui? Pleaca! . Plângea.. Nu raspundea. ma oboseau trupeste. la venire. deasupra. Tacerile Niskai nu sunt reculegeri. mai cald si mai prelung. . La ferestre banuiam ochi curiosi si întristati de vârsta prietenului mort. în curtea tovarasului mort.. am doruri si lanturi pentru dorurile mele. Nu am nici un motiv sa fiu trist. Prietenul meu îmi tinea bratul drept.. Din curti se înaltau plopi. Monologul tau.De ce plânge? .Nu se poate.. pâna la cimitir. Mi-a murit un prieten si un tovaras. Pe drum.Pâna la jumatatea lui mai. strain de noi.Si cât stai? .. pe care o întelegeam?. . Prietenul meu începea sa asculte. strabatut de nourasi nostalgici. Cum as fi putut mângâia durerea Niskai.. Avea ochii plânsi si sufletul sfarâmat.. De ce sa fiu trist? Am douazeci de ani. pe strada.... albastru.îsi aminteste de sora lui. mirati.. Murmura. Convoiul se risipea. Tu. în patru zile..Numai Dumnezeu ma poate scapa. prin scris. Dinspre tufele de liliac se iscau zvonuri de stup.. Prietenul meu îmi lasase bratul. în tânguiri. Iar am tresarit. . Niska a venit lânga mine si a ramas tot timpul cu bratul strâns de bratul meu. cu batista pe buze: . purtat pe umeri. cu fabrici. . Eu îi spuneam.

.Iti multumesc. La celelalte morminte licareau candele. în dreapta mea. în strada..Nu stiu. Presedintele fu purtat pe brate. eu care am îndurat si am scrâsnit dintii în disperari ce-mi copleseau duhul si-mi rastigneau trupul?. .. Vorbise Niska. Dar aici..îti amintesti cimitirul din Iasi?. Dar de ce sa pastrezi amintirile? .. Nu stiu. sa par eu trist? Sa fiu si eu ca ceilalti. Banuiam buchete mari de flori scumpe.Dar Viorica? Niska îsi întuneca fata. Moartea o meditez singur. cerul îsi scutura norii. Niska.." în noaptea plecarii am auzit pietris ales lovind ferestruica mansardei.. Niska. .. cu care s-a întors de la congres. întrebându-le: "De ce?. . cu privirile pe chiparosi. Strazile tot mai largi. si. Eu am întrebat-o atunci de prietenul ei iesean. tu tremuri.. "noapte buna". .Ai venit singura? . .Voi nu stiti ce rea e Viorica. Prietenul meu mort va vietui înlauntrul sufletului.Bibi e bolnava. în vânt de seara..Toti spun ca suntem îndragostiti unul de altul.. cu plansete.. în fata tuturor? Tristetea mea ma va stapâni în singuratate.Nu poate sa-ti lipseasca nimic. Gradinarul îsi îmbraca haina lasata pe treapta unui monument de marmura vânata. Niska o jignise. . febra îl tulbura. în convoiul de colegi si prieteni ai mortului.. Aleea cea mare se nelinistea. în fata gropii cu unghiuri negre. Se plimba.. . moartea ma stânjeneste acum... . .. la apus. O banca iesise din iarna cu doua picioare surpate.Mi-e draga! Niska tresari. în coroanele ce întovaraseau pasii prietenului mort. scârbita..Ce sa-ti spun? Daca mai vrei. Am venit sa-ti spun "drum bun". . cu care îsi petrecuse atâtea dupa-amiezi de iarna. nu e asa?... Mi-a zâmbit. Nu voiam sa înteleg. Era acum nostalgica si linistita. . cu capul rasturnat ca sa ma priveasca. o înteleg si ma închin ei...Si nu e asa? N-ai sa ma uiti. în amintire.. asa cum se cuvine unui suflet care pretuieste moartea. Paseam. -Nu.. asteptând stele..Spune.... prietenul pângea pe mâinile doamnei. pe cer.. Câtiva nori. când nu pot lupta. Ai sa-mi scrii. . Eu mi-am stapânit bucuriile. Si apoi. . alaturi de Niska. Se apleca spre mine. De ce sa fiu trist acum. Nu mai vorbim de asta-iarna. Niska.poate e fericit sau poate nu e.. Groparii îsi asteptau plata. înserare în cimitir. 168 . chemând primavara. Bratul stâng purta tulburarea Niskai.De ce m-ai mintit? Eu priveam priviri drepte.. ." Gândeam si alungam tristetile... deasupra capetelor. Tovarasul lui fu lasat în pamânt cu frânghii. . Niska. pâna la cimitir.Am vazut lumina... castanii începeau sa dea unlbra. Ai sa-mi scrii mult si. Nu mai mi-e prietena.Sa nu mai vorbim.. . Fireste. Iar se schimbase. îl stapâni.E stupid sa fii suparata pe o prietena. îsi pastrau geana sângerie. cu bulgari.Niska..

M-am întrebat cum am putut-o folosi atât timp. Si acum scriu aici. Mi-am batut joc. Stiu eu ce am? Nu înteleg de ce mi-a fost teama. încât a început sa se stearga. Sufar.. de mine.. spre Ancona: "Niska. Totul trebuie sa treaca.. si fata mi-e draga... Când mi-amintesc de chipul fetei. Mi-e draga. E rusinos? Da. mi-e draga. Fata nu mi-e draga. si fata tot mi-e draga. singur. întorcându-ma catre hotel. Are sa treaca... am scris în acea noapte de aprilie: "Pe o strada cu nume obscur am vazut astazi un chip de fata. Dragostea e vinovata. Voiam sa-i patrund fiecare trasatura. Nu mai pot apara meterezele sufletului. îmi spun: sunt tulburat. De ce să înteleg? Adriatica e albastra 169 . Si mi-e draga. sufar stupid. Ea ma mângâie. N-am cautat eu dragostea? N-am voit eu s-o cunosc si s-o robesc? Aceasta e dragostea." "Cum as putea întâlni pe acea fata? O pastrez înapoia pleoapelor. Roma m-a farâmitat si m-a adunat iar. Mi-e draga. catre Fiume: "De ce am ascuns doi ani? Mi-e draga Niska din noaptea când ne-am întors de la manastire. aproape de nebunie.." Insula Capri. mi-e draga.. Am citit cea dintâi pagina din Jurnal. în vagon. Dar mâine. e jignitor. de hotarârile mele." Noaptea. De aceea mi-o spun mereu. Ma înabus.. întorcânduma pe Corso. ci stapânita. Ispita e puternica. Acum. Sufletul meu nu e rascolit de dragoste.. Dar acum." Pe vapor.. ca o gheara straina.. mi-e draga. încerc un sentiment ciudat. Fata necunoscuta mie draga.. Cuvintele sunt stupide. Mi-e draga. Poate sunt obosit de drum. fara sa-i observ desertaciunea. Nu vreau sa înteleg nimic. Sufletul mi-e sfâsiat de tristeti si apoi exaltat de bucurii.. Dar am pierdut iar chipul fetei. Dar daca ea pare desarta numai pentru ca ispita e mai puternica decât mine?. la Iasi. eu nu sunt îndragostit. Cred ca nu e adevarat nimic din cele ce am scris. Stiu ca aceasta e dragostea. Chipul i l-am privit atât în amintire... Poate sunt nebun. Si stiu ca toate acestea sunt împotriviri desarte. înfiorator. M-am tulburat. iar nu în Jurnalul de calatorie. aceasta o simt. Fata mi-e draga.. Mi-a fost draga si mai mult la mare. Tot ce scriu acum sunt minciuni. da. trebuie s-o adâncesc si s-o stapânesc. De ce am scris în Jurnal? N-am izbutit nici sa ma linistesc.. Niska. Dar încurajarea mi se pare neghioaba. "Mi-e draga Niska!. Acum.. peste zece ani?. Am avut aceeasi tulburare ca ieri.XXII. îmi spun mereu: totul trece. Nu e umilitor. fata mi-e draga. Dar daca nu mai sunt eu? Am sa ma caut mâine prin oras. noua si agera. e penibil. ma simt înlantuit de un brat strain.. Eu nu pot s-o stapânesc. Rasfoiesc la rastimpuri Jurnalul si recitesc hotarârile. cuvântul pe care l-am învatat de la altii? De aceea.." "Dar de ce am scris eu asta-noapte despre ispite? Am uitat hotarârea: dragostea nu trebuie alungata. Cum scriu de senin marturisiri umilitoare. M-am întors la hotel. LUMINA LA ROMA în Jurnalul meu intim.. m-a fulgerat o asemanare cu Niska. au trecut si nostalgiile toamnei si ispitele. Am alergat. nu mai stiu precis chipul fetei. E umilitor sa fii îndragostit. Cum l-as putea rosti. E umilitor sa numesc aceasta: dragoste?. de Roma. Hotarârile mele ma coplesesc de tristeti disperate.. Au trecut si tristetile singuratatii de la schit. fara sfârsit. Niska. Le împlinesc cu greu. lam cautat si l-am privit iar. stiu: fata seamana cu Niska la ochi si la par. de aceasta ma umileste. Au trecut câteva ceasuri.. în tren. Trebuia sa tac zece ani. dar peste un an.. Stiu ca nu sunt nebun.

Ce fapt mai eroic decât o renuntare? Si o renuntare care sa nu fie o extirpare.. ea nu trebuie sa stie cât mi-e draga. Drumul mi-l voi urma. alaturi de vechea realitate: eu. Vreau sa ramânem prieteni. Dragostea trebuie sa ramâna. barbar.. apoi prin Ancona la Fiume?. urias. de aceasta sunt sigur. cu lecturi. Toate anticiparile acestea n-au rost. îndurând ploi reci. Iata. Ea nu poate sa înteleaga de ce renunt. Dar Niska va renunta sa-si aleaga alt sot. . îmi urmam drumul cu pasi durerosi. Plecam. chiar pe Niska. Simt o reînnoire. Sentimentul tragic al existentei îl pastrez. asurzitor. nici Niska. Mi-a cerut sa-i povestesc. Am înfrânt nebunia. acolo. fara sa uit si fara sa plâng. Poate au sa-mi piara nelinistile. au ajuns experiente. trebuie sa ma cred. Dragostea Niskai mi-e acum departe.. Va trebui sa închid caietul si sa privesc Adriatica. nici o biruinta chinuita de remuscari. dar îmi ramasese mântuire. si simt ca va ramâne în suflet. dormind prin stâne. Când spun: îmi voi pastra dragostea ani dupa ani.. Tot ce încercam sa uit crestea în amintire. aduceam caiete mari. uit orice altceva. asa cum am \'enuntat si eu. pe care am vazut-o rar. în singuratate: mi-e draga Niska. si nu sot. aproape de mine. cuprinsi de nebunie. aceasta din pricina Italiei". Sunt un nebun. Hotarârile n-am sa mi le schimb.O observatie ciudata: de câte ori gândesc si scriu cuvântul vointa. Ceea ce am îndurat astatoamna nu a îndurat nici unul dintre contemporanii mei. pretextând ca îmi pregatesc examenele. cu pretul a oricâte îndurari. Mi-e draga Niska! Aceasta e singura realitate noua. Nebunia mea nu este dragostea. singurul în care ma încred. Rataceam prin munti. Viata nu mi-a fost daruita. nadejdile. si ma chinui în van. ca acesta e sufletul meu.. Totusi. cu poftele trupului meu tânar. va pieri. fac si eu. Nu stiu care parte din mine s-a schimbat. Eu voi suferi mai mult aflând cum altul o va stapâni. Ea m-ar primi. Voi lasa sa-mi fie draga Niska. pentru ca am voit eu.. Nu e adevarat.. cu oboseala. Orice îndragostit îsi jura credinta dragostei. ci eroismul. si de acolo la Napoli. tovaras chiar. Aceasta e lesne de înteles. Sufletul Niskai îmi apartine: i-am ghicit dorurile. Restul sunt ipoteze si jocuri. înnegrite. Singuratatea ma chinuia. intentiile. cum era sa-i spun ca am fost la Roma. Daca nu.. dar n-am fugit din fata-i. cu revolte.. Multe gânduri au ajuns acum sentimente." "Daca se va observa schimbarea în tara? Eu ma simt atât de schimbat. N-a înteles nimeni. Va pieri. mijloc de împlinire al marelui meu gând. Pentru ca o spun eu. Simt! Daca se va observa schimbarea? Cum am sa ma întâlnesc cu Niska? Ei nu trebuie sa-i spun. Nu pot lamuri nimic. Vara petrecuta în rataciri. Din intuitii." * Toti mi-au spus: "Ai o nostalgie apuseana. cu nebunia. cu ispitele cartilor amuzante. Ceea ce fac toti. oricât de lunga i-ar fi agonia. cu un caiet si o carte. am construit-o eu.. ma simt mai viu. viu. Iar eu nu sunt oricine. Nu ma voi teme. Ma întorceam la rastimpuri în orasul sub flacari. cheltuind putin. De ce sa nu-mi fie draga Niska? Cum sa spun? înteleg si simt altfel. Am luptat cu somnul. de acum.si sufletul meu e senin. Mi-am amintit ca vreau sa fiu erou. simt mai precis ca aceasta e carnea mea. Voi tainui pentru altii. Niska va renunta. tainuita si neîntinata. ca aceasta fac. cu nemultumiri. începustm sa ma 170 . sa-mi marturisesc.. Aceasta o pot scrie cu fruntea sus. Nu trebuie sa-mi rapeasca timp..

Aici. MEDITATIE PENTRU DOUA TOAMNE Cea dintâi toamna începuse cu chemari pe sub castanii umezi. unei singuratati austere. singuratatea nemiloasa. Cealalta. atât timp cât eu nu sunt înca împlinit. Cu aceasta pagina se încheie povestirea celor doi ani de experiente. mai putin pretios dintre paginile scrise. pe strazi. Si nam plâns. cu ambitii si nelinisti de munca istovitoare. Faptul putea fi pricinuit de întâmplare sau de vointa Nis-kai. în mansarda. amara în spasmul ei încapatânat pâna la nebunie. Dar a fost numai o criza. de chemari si de biruind asupra slabiciunilor. lecturile anevoioase se prelungeau cu aceeasi strictete.. Nu cunosc. taina. Daca el nu s-ar întâmpla înca un an. Putin îmi pasa de toamna de afara. Ma voiam om depasit. Nimeni nu putea patrunde dincolo. s-a pogorât iar seninul. Astept halucinat. sentimental. La schit. cu nelinistea. Acum. se va lumina sufletul eroic. Renuntarea se împlinise. adica. padurile se însângereaza. ma observam cu o grija suparator de pretentioasa. prin manastiri. Am fost si la schit. fara sfârsit. Gândul acesta a întristat-o mult. "De ce sa plâng?" mi-am spus revazându-mi chilia. Si nu stiu ce astept. Socoteam ca sufletu-mi va suferi vesnic.. departe de oras. Vietuiam într-o continua febra cerebrala.. Nu disperam. Asteptam înca o ispita. Ma osândisem. A început sa creada ca orice nadejde de mai mult e desarta. Titlul acestui capitol e fals. îmi coltu-rasera fata. Iar eu îi sunt tot mai aproape de suflet. e toamna. Oasele începeau sa se rânduiasca altfel. acesta sunt acum: barbatul care-si asteapta ultimul salt. cuta sprâncenelor. Afara. Alaturi de viata dura. Câmpurile se înaspresc. Îmi purtam singuratatea pe carari. amanuntele. dureroase. Niska ma întovaraseste în ratacirile mele. iar nu la dragoste. începuta în fiecare dimineata cu aceeasi îndârjire. si sufletul ei creste din semintele duhului meu. apropierea lenta si dureroasa de acea faptura pe care îmi place a o numi erou. prin taina care ma sfâsia. îmi aminteam: totul trebuie sa treaca. Niska ma socoteste cel mai bun prieten pe care îl poate avea o fata. Liniile. de suferintele mele care îsi cer rodul. fruntea purtau fiecare o masca. Eu asteptam un fapt hotarâtor. Celelalte erau confesiuni stranii. experientele ultimilor ani. Si privirile se schimbasera. îmi vietuiam viata cunoscuta de ceilalti. Cele ce am îndurat. care m-a tulburat mult. De aceea mi-e teama. Niska îsi pastra acelasi loc. mai putin original. de-a lungul bulevardelor. sfârsita dupa miezul noptii cu hotarârea celui care stie ca odihna se va pogon o data cu moartea. ci jurnal. Ma supravegheam etic. Nu stiu cum se va sfârsi. Dar mie teama. singuratatea mi se însenina. Daca as continua. în durerea suprema. enigmatice. stiintificeste. golurile culturii erau umplute cu aceeasi metoda. Cele ce scriu sunt înca atât de proaspete în minte. Nu voi scrie aici nici o meditatie. Gândind la durere. Iata. XXIII. Tot ce am facut pâna acum. cu pieptul ros de dor nemarturisit.. dupa cum nu stiam nici acum doua toamne. Acum. pâna la plecarea mea. Publicam ce era mai putin viu. nemultumit de ceea ce face. Cine le-ar fi primit sa le tipareasca? Simtind apropierea eroismului. prin orase de Dunare. care sa o întareasca. biruiam.obisnuiesc cu tulburarea. n-as mai scrie povestire. Nimeni nu poate afla. 171 . Nelinistea de pâna acum a facut loc spaimei asteptarii. Banuiesc ascunsi în suflet nori de furtuna. sunt eu. toamna ma chinuie mai mult si mai adânc. sar putea narui. pe câmpuri.

în curând. sa le multumesc. De la masa mea zaresc doi plopi zdrentuiti. vrei sa-ti scriu.S. Stii ce faceam în loc sa ne pregatim licenta? Vorbeam de tine. de prietena ta care a fost fericita. Nu stiu. fiu. Nu poti banui cât am îndurat eu. sa-ti spun cele ce banuiesc în jurul gândurilor familiei care m-a îndragit. Vietuiesc aproape singura. M-au îndragit toti: mama.. Tu îmi ascunzi ceva. Sa-ti amintesc mai mult?.. mi-a pierdut urma. Familia care m-a stapânit. Stii ca. îmi ajung zgomote din strada. P. de data aceasta. de sarailiile prea dulci. Biruinta finala e singura care da sens si pret unei hotarâri... prudenta.. Si voiam sa râd. si sufar acum iar ca nu-ti pot spune nimic. Am fi stat amândoi. de ce nu ma lasi sa te vad? De ce fugi de mine? Eu nu stiu sa scriu. Tot ce stiu e ca m-am gândit mult la tine. E destula tristete în mine. XVI si Histoire de la langue. Si mi-ai fost nesuferit. Nu ma exalt retoric. Nici Radu nu întelege.. dar numai atât. fiica. fericita?. în odaita ta calda. pentru ca m-am gândit prea mult la tine si am vorbit de tine. sa fiu vesela. alaturi de o familie mediocra si fericita. Poate de ciuda ca se sfârseste înca un an. departe. Cine stie ce pun la cale.. Dupa ploaie. Pâna atunci.. Nu stiam nici eu de ce plâng. în timpul sarbatorilor. de vinul prea vechi.. care m-a ospatat de sarbatori. Va fi o intrare cumplita. si ti-am împrumutat cuvintele. Esti revoltator. Dar poate e tristetea celui care întelege. Voiam sa te vad.. nu stiu. SFÂRSITUL PARTII I PARTEA A DOUA SCRISORILE Prietenul meu.. Plopi pe care i-au privit adolescenta mea. între carti. îti vestesc un singur termen: cinci zile. Trebuie sa-mi scrii si apoi sa-mi comunici ziua si ceasul când ma primesti. nici prea lungi.. Ar fi fost asa de frumos. voi aprinde lampa. Nu socoti scrisoarea aceasta o declaratie. Pentru ca adversarii tai erau un volum gros de texte românesti sec. Niska. sprintene si "literare"? 172 .. Pâna atunci. Am stat o saptamâna la Bibi. într-o curte necunoscuta. Tu lucrezi ceva? Poate vizitele mele nu ar fi fost nici pea dese. salutari de la Niska. o scrisoare sincera? Sau preferi scrisorile de asta-vara. Ferestruicile sunt înca îmbrobonate. Nu-ti mai amintesti de noaptea Ajunului. fara sa observ. astept. am sa ma îndragostesc de amintirile noastre si am sa plâng. prizoniera. la tovarasia noastra. \' Cu fata linistita.. nepot. ma trudesc sa scriu ca tine?. scrisul. Astept sa-mi scrii. Nu te-as fi facut sa-ti pierzi mult timp. la Iasi. De ce nu ne-am întâlnit? Nu as fi plâns atât. Poate vin si cu Bibi. cu pumni strânsi. am suferit mult. sunt osândit nelinistilor si asteptarilor care ma strabat zi si noapte. Nu înteleg de ce te-ai închis în casa si nu mai îngadui prietenilor sa te vada. nu scriu aici laude toamnei si nu insinuez nostalgii. Daca ai sa ma lasi mult timp singura. cerul e vânat. Nu fii prea magulit de izbânda.pentru ca izbânda va trebui sa fie de partea mea.

Pentru mine. "Florentele" casatorite. Mariuca. Am îndurat si eu. mult. întoarcerea acasa.. prelungit cu vin vechi. S-a petrecut... îti sunt cel mai bun prieten. cu aceleasi bulevarde reci?) In mansarda era cald. dar nu cu ei. Asadar. Ar trebui sa povestesc. Câti mai ramasesem din vechiul cerc?.. Ti s-a strâns inima. aproape de zori. Cre-de-ma. ti-am simtit si eu desi fara lacrimi ... îmi spuneai ca esti fericita si nelinistita..Si venirea lui Radu. Ne-am sarutat. iar eu îti cumparam prea multe prajituri. de alegorism excesiv. cu pumnii framântati. pentru ca tu râdeai prea mult. Socoteam ca vom întârzia de vorba pâna dimineata. care filozofez nostalgic.. Niska. nu ma poti mustra. criza s-a întrecut. a primejduit roade pe care le astept. care ne priveau obraznic. Stii. pentru ca experiente de mult banuite si încurajate amenintau sa-mi tulbure hotarârile. (Ti-ai amintit întoarcerea de la manastire. comitet nou. si nu ca doi prieteni. multe. iar eu îti povesteam din Soren Kierkegaard.. Sunt tot atât de stupid si eu.. Ai adormit. Dar m-am înfrânt. Nu mai eram decât noi si înca acei trei studenti mediocri de la Drept. provizoriu. aproape de doua.. pur si aspru. care m-a înspaimântat. Dar n-a fost asa.. Presedintele bolnav. Tu ai înteles de ce râdeam noi atât?. Tu iubesti faptele mari. Nici venirea ta în amurg. pentru ca îti sunt mai mult. De atunci. si râsul nostru stingherit când ne-a insinuat o logodna pe care am fi savârsit-o tainic. Nu ai dreptate sa-mi amintesti noaptea de Mos Ajun. si asa suntem când ne întâlnim. Niska. ca sa-ti aleg carti de daruri. dimineata. nu te-ai purtat ca o prietena. un singur gest. care ne socoteau logoditi. asa cum iubesc eu sa fie prietenia. tu pe pat.. izbucnit spontan si dureros de lung.. cu obraji de ger. Bibi. Stiu ca te vei plânge de obscuritate. si mâinile tale în mâinile mele. Farmecul se înzeceste în tacere. Nimeni nu-l cunoaste.. ai plecat a doua zi. Asa eram si noi... Si apoi. Niska. de neprie-tenie.. si prajituri.. studenti din anul întâi.lipsa. Trebuie sa ramân eu însumi. nici ceaiul din mansarda. Dar daca astfel trebuie sa se petreaca faptele? Ei erau fericiti. cu aceeasi pijama?. a fost pricina claustrarii mele. eu pe jet. straine si fericite. multe carti care 173 ... Si ar fi stupid sa ne întristam. Nu putem ramâne întotdeauna în anul întâi. asa cum faceam eu în copilarie. studente din anul întâi. sa lacramam pe un trecut. Nonora asimilata Societatii medicinistilor. . Totul trebuia sa-si recâstige vechiul echilibru. ma stapâneam si ma înfrângeam fara îndoiala biruintei. aproape de despartire. si nu capricios.. si vin mult. Ai venit la cinci. ai sa întelegi? Ne-am sarutat. nici tie nu ti—1 voi destainui. Buclele scurte fermecasera perna. sala cu perechi noi.. A fost original. Niska. cu umerii încordati la masa de lucru. pe care nu le cunosteam.. Am scris acestea ca sa-mi întelegi singuratatea si sa banuiesti îndurarile mele. Si eu aveam mult de scris... Daca am ramas departe de tine atât timp. dupa miezul noptii. bucurosi ca ramânem iarasi singuri.. Spunându-ti ca sarutul nebanuit. mai lasat sa cred multe. De ce nu ma întrebi cum am dormit eu atâtea nopti pe aceeasi perna. Nu am uitat nimic. Niska. Gaidaroff. Iarta-ma. Si mie. pâna în noaptea Ajunului. numai pentru noi doi. Poate n-ai sa întelegi nimic. în loc sa încerc a-ti scrie o scrisoare frumoasa. nici ratacirile pe la librarii. am facut-o pentru a ma pregati la un fapt mare. daca te fac sa rosesti. Tu nu banuiesti roadele eroismului meu si nu cunosti drumul. nici privirile celor din cofetaria calda.. a slabit pasii pe un drum care ma va duce departe. Niska.. vizita la cerc. Viorica. am îndurat cu ochii aprinsi. nu e asa? Spune. când tu dormitai zâmbind. Niska. Niska.N-am vrut sa te vad. ceasurile acelea au însemnat prea mult.. senzual. Ai adormit cu mâna sub obraz.

trebuiau citite, multe viziuni care trebuiau uitate. Criza nu e, înca, trecuta. Prietena buna, n-ai sa te superi daca îmi voi pastra, înca, singuratatea. Tu ma vrei mare, nu e asa?... Dupa cum stii, nu primesc pe nimeni. Voi citi cu bucurie tot ce-mi vei scrie. Astept. Daca, însa, tu înduri nostalgii prea deprimante, spune-mi. Te voi vizita. înainte de linistea mea, trebuie sa împlinesc linistea prietenei. Plânsul tau e copilaresc si stânjenitor. De ce nu ai reactionat împotriva familiei care te-a tinut prizoniera? Si apoi, de ce sa plângi, când esti, înca, atât de tânara?... Prietene, scrisoarea ta m-a îndurerat. Nu-mi lamuresti nimic. Nu stii ca înteleg greu fara tine?... De ce nu ma lasi sa vin? Eu cred ca mi-ai scris ca sa ma necajesti sau sa ma ironizezi. Sufar mult, singura. Înainte îti ceream tie sfaturi. Acum, cui sa le cer? Ai mintit spunând ca-mi esti prieten. Mi-ai facut, fara sa stii, cel mai mare rau; m-ai apropiat de tine, de gândurile tale, de pretuirile tale, si apoi m-ai lasat singura. înapoi, nu ma pot întoarce. Nu mai pot fi cea de acum doi ani. Si sunt atât de trista... Si plâng, amintindu-mi fapte de pe timpul când eram prieteni buni. Fireste, toate acestea au sa treaca. De ce nu vrei sa ma ajuti si tu? Esti dator prieteniei fata de Niska. IV Niska, eu trebuie sa ramân singur, oricât te-ai supara tu. Pentru ca aceasta e vointa mea, pe care o ascult, întotdeauna. Nu te preface ca nu întelegi. Banuiesti multe si poate chiar ghicesti. Nu astepta sa-ti dezvalui gândurile mele. Mi-esti cea mai buna prietena, dar sufletul meu ramâne al meu, si ma împotrivesc îndârjit ca un strain - toti trebuie sa-mi fie straini - sa-l dezvaluie. Singur, nu te uit. în singuratate, nimic nu se uita, ci numai se linistesc tulburarile. Deosebirea este aceasta: ca în singuratate pot iubi sau gândi un lucru, calm, senin; în timp ce în mijlocul celorlalti m-ar sugruma nelinistile, m-ar întuneca pâna la ura. Nu uit decât amintirile pe care le voiesc uitate. Prietenia noastra ramâne. Desi, ceea ce ma hotaraste sa nu te mai vad e o calcare a prieteniei. Tu, de ce nu vrei sa întelegi?.. De ce te-am sarutat? Gândesti ca ne mai putem numi prieteni acum, cât timp tulburarea e proaspata în creierul si în sângele meu? Tu accepti promiscuitatea sentimentala; prietenia alaturi de sarutul pe buze. Eu ma razvratesc împotriva ei. Toate prieteniile sfârsesc aici: se împrumuta la început carti, se asculta concerte împreuna, se prelungesc vizitele pâna seara târziu, se strânge înfiorat palma prietenei, apoi sarutul sfios, apoi îmbratisarea patimasa, apoi logodna sau colajul. Prietenia mea trebuie sa ramâna pura. Nu ma stapâneste rigiditatea unei morale mediocre, ci vointa mea. Eu vreau sa îmi ramâi numai prietena. Tu nu poti sa-mi întelegi disperarea? Si eu, ca toti ceilalti; si eu, te-am sarutat dupa o noapte petrecuta atât de nou si de eroic. De ce n-am putut ramâne stapân pâna la capat? Pe tine nu te sufoca mediocritatea acelui sarut? Si noi, prieteni austeri, vorbiti de râu si neîntelesi în originala noastra puritate, sa sfârsim ca oricare dintre ultima mie de perechi universitare? Ma tortureaza pâna la obsesie gândul ca ne-am lasat înfrânti acum. la sfârsit, de mediocritate. De aceea trebuie sa ne despartim, pentru un rastimp. Nu vreau sa întelegi gresit despartirea noastra. Nu se va rupe nimic, nu se va pierde, nu se va încheia nimic. Despartirea cea mare se va înfaptui în toamna, când eu voi pleca în Nord, iar tu în vreo tara calda, sau vei ramâne aici, cu casnicia de mediocra si comoda fericire. 174

Vom ramâne câteva luni singuri; eu cu cartile mele, tu cu prieteniile cele noi. Ne vom scrie, cât mai mult. Daca îti trebuiesc carti, ti le voi trimite prin Radu. El e singurul pe care îl primesc, foarte rar, în mansarda. Ma întrebi daca lucrez ceva. Niska, sunt atâtea lucruri care trebuiesc stiute... Cartile sunt mari, multe, ispititoare; noptile sunt lungi. Anii acestia i-am petrecut ca sa-mi adun stiinta. De acum, cine stie ce voi face. Cel care se opreste la carti e un sarman neputincios; iar cel care trece pe lânga carti, un schilod. Drumul meu trebuie sa ma duca acolo unde vreau eu. Tie n-am sa-ti spun. Aceasta se va sti dupa cinci, zece sau cincizeci de ani. Dar nu e asa ca te plictisesc marturisirile mele obscure? Rugându-te sa întelegi si sa nu te superi, te saluta prietenul tau. P.S. Stii ca Radu iubeste tot mai mult pe Viorica? E ciudat; se apropie doi ani de când a cunoscut-o si a îndragit-o. Radu niciodata n-a fost atât de statornic. S-a schimbat mult. Bea tot mai rar, citeste. N-are sa izbuteasca sa-si realizeze o viata corecta; de aceasta sunt sigur. îi lipseste ceva, un resort launtric sau o axa, sau o notiune. Nu stiu. Dar Radu e menit ratarii definitive. De aceea te întreb daca tu stii ceva de la Viorica. Sunt stupid. Am uitat iar ca nu vrei sa te împaci cu vechea ta prietena. De ce, Niska?... Prietene, pentru un asemenea fapt sa ne despartim? Sunt atât de trista... Am suferit, si nu stiu cum sa-ti scriu ca sa întelegi suferinta mea. Tânjeam zi dupa zi. Ma desteptam diminetile, ostenita. As fi voit sa fug, sa fug... Stiu cât sunt de stupida sa-ti marturisesc dorurile mele. Tu ai voit sa le împlinesc; dar daca nu stiu cum?... Stiu un singur lucru, pe care ti—1 împartasesc cu rugamintea de a-l întelege cuviincios: ca am nevoie de tine, de apropierea ta, de glasul tau, de trupul tau. Vreau sa te simt vecin. Departe, ma chinui. îndur acum crize pe care nu le înteleg. Iarasi te rog: de ce nu vrei sa ma ajuti? Ele au sa se limpezeasca, stiu; dar daca ma vor ucide si pe mine, în acea mediocritate care ne înspaimânta pe amândoi? Te rog sa ma ajuti, sa ma aperi. Nu stiu cum sa-ti scriu; dar am început sa ma tem de soarta, de oameni. Ma simt iarasi slaba si nici nu mai pot râde ca altadata, nu mai ma pot preface. Altadata eram trista, si toti ma socoteau neastâmparata, usoara, nepasatoare. Acum, toti înteleg ca sunt trista. Cine stie ce banuiesc. E jignitor, si pentru mine, si pentru tine. Crezi ca pe tine nu te banuiesc toti ca esti îndragostit si suferi în singuratate? îti spun aceasta ca sa întelegi ca pustnicia ta e absurda si primejdioasa. Ai sa te surmenezi, si n-ai sa poti scrie nici una din cartile pe care le-ai fagaduit. Si apoi, esti stupid; pentru o nevinovata si de mult trecuta sarutare - sa ne despartim?... Dar eu am uitat; nu mai sunt tulburata nici de amintire. Tu, daca ai cu adevarat vointa, uita. Primeste sa ne întâlnim iar, si iar sa petrecem ca doi bum prieteni. îti strânge mâna, Niska. P.S. Nu-mi scrie, te rog, nimic de Viorica. Pe Radu l-am vazut de câteva ori, dar n-am surprins nimic deosebit. VI Niska, am citit scrisoarea ta în cea mai frumoasa dimineata de iarna, în cel mai alb oras. Daca ai sti cât m-ai ispitit sa cobor jos, în curtea cu zapada, pe strazile cu soare, cu pomi, cu perechi fericite... Niska, m-am chinuit iarasi, cu 175

amintiri întunecând seninatatea rafturilor. Eu, care ma socotisem aproape linistit, si-mi fagaduiam sa te întâlnesc... Ma înspaimânt, Niska, de mânia tragica pe care o simt deasupra-mi. Oricât m-as însenina, un cuvânt scris de la tine iar ma tulbura. Lupta începe, si biruinta ma daruieste dupa ceasuri lungi, si când totul a ajuns iar amintire, un alt cuvânt scris o învioreaza; si iar începe lupta... E stupid sa ma plâng de consecintele unei hotarâri de ale mele. Eu am voit, eu trebuie sa sufar. E o dovada de slabiciune scrisoarea aceasta, care începe cu marturii; dar ar fi mai mare slabiciunea daca nu ti-as trimite-o. Nu sterg nimic, ci îti scriu ca dimineata, cerul si scrisoarea ta m-au chinuit amar, disperat, prelung ca o agonie. N-am putut citi nimic în acel ceas. Am privit pe ferestruica doi plopi înzapeziti, într-o curte alba. Nu, Niska, tulburarea n-a trecut. Eu nu te pot vedea atât timp, cât sarutul final staruie sa ma mustre. întelege, te rog, si durerea mea, singur aici, într-o iarna cu câmpuri, cu petreceri, cu sali luminate pâna în zori. Eu nu ma pot coborî înainte de un fapt pe care îl astept, dar nu-l înteleg. Uita tristetea scrisorii mele; sunt tot atât de puternic, oricâte ispite m-ar încerca. Aminteste-ti ca tineretea e o criza; nu supravietuiesc decât câtiva nebuni, stapâniti de patimi sau de încordari eroice. Tu cunosti hotarârea mea. Acum, cât timp sunt trist si tulburat, nu sunt erou. Trebuie sa ajung. Viata mea nu accepta compromisuri: ori erou, ori anulat. De aceea lupt, ca unul care stie ca înapoia lui e moartea, etica, sentimentala sau cerebrala. Ti-am spus prea mult, nu e asa?... Acelasi prieten. VII ...Am venit la tine, dar am citit acel ciudat bilet de la usa si m-am întors. Veneam cu vesti; dar unui înmormântat de viu la ce i-ar mai folosi?... Se vorbesc multe prin oras asupra claustrarii tale. Zvonul pornit de la redactie pomeneste de o carte pe care o scrii si care va cuprinde o suta de foiletoane. Dar e un zvon pe care nu-l crede nimeni. Prietenii tai insinueaza ca ai fi îndragostit si ca, îngâmfat cum esti, nu vrei sa te tradezi. Desi, singuratatea ta prelungita e atât de vorbitoare... Un alt zvon e de-a dreptul ofensator. Se sopteste anume, mai ales de catre colegii din cerc, ca esti nebun. Nu te supara; eu nu fac decât sa reproduc fidela cele ce-mi ajung la ureche. Dupa socoteala lor, ai înnebunit asta-toamna, când ai publicat acele pagini de scandal. Nebun erai si mai înainte, pentru ca scriai întotdeauna la persoana I si pomeneai de tine ca de un supraom, pomeneai de "carnea, sângele si duhul" tau ca si cum toti cititorii ar fi fost obligati sa le proslaveasca. Acestea spun ei, colegii de la cerc. Fireste, eu nu cred nici unul dintre zvonuri. Cred ca vrei sa faci o farsa si sa lucrezi în tihna la unul din mediocrele tale romane. Mi le-ai povestit,\' asta iarna; si cred ca nu se vor vinde. Pe mine ma poti primi, nu? Am si alte lucruri sa-ti împartasesc, care te-ar putea interesa; asupra dragostei lui Bibi, asupra unui domn care ma cere de sotie, asupra unui tânar dragut, cu buze foarte frumoase, care ti-e prieten etc. Fireste, daca esti prost-crescut si te încapatânezi sa nu ma primesti, n-am sa ma supar. Sa nu crezi ca am sa ma neurastenizez de dorul tau. N-am sa te mai vizitez, niciodata. In orice caz, te pot vesti ca aceasta e singura scrisoare pe care o primesti de la prietena ta, Nonora. 176

VIII Nu mi-ai spus nimic, prieten eremit si rautacios. Eu astept lamuriri precise, si tu ma zapacesti mai mult. Nu stiu ce si cât sa înteleg din scrisoarea ta. Cu cât o citesc mai mult, cu atât sunt mai tulburata. Sunt eu, prietena, atât de ispititoare? Am ramas împreuna noaptea de Ajun si nu mi-ai spus nimic. Am fost ca doi prieteni vechi si buni. De ce te-ai schimbat, de atunci? Sa fie acel sarman sarut, de care ma caiesc? Dar uita-l, uita-l!... Tu, care ai exaltat prietenia, te porti ca cel din urma dintre prieteni. Un pretext stupid îti slujeste sa te îndepartezi dupa ce m-ai silit doi ani sa gândesc si sa simt ca o tovarasa de a ta. E atât de greu sa întelegi ca sufar de absenta spiritualitatii tale, cum ai suferit tu fara Grieg sau fara Comentariul lui Don Quichottel Nu-mi esti prieten, pentru ca ma silesti sa scriu asemenea scrisoare, cu rugaminti de îndragostita. E umilitor. Acum doi ani nici nu ti-as fi raspuns dupa cea dintâi scrisoare a ta. E prea târziu. Iti sunt prietena, si am nevoie de creierul si sufletul tau. Stii ca sunt femeie, si înca prea tânara, sa pot evolua singura. Nu pot face nimic fara sprijin, fara imbold. Nu pot face nimic mare. înainte de a te cunoaste, eram nepasatoa-re si ma socoteam libera. Acum, nu mai sunt. Vreau prea mult ca sa pasesc singura. Am nevoie de atmosfera pe care o respiri tu, de gândurile si încurajarile tale. Daca tu vrei sa ajungi erou, eu vreau sa ajung o femeie de elita. E greu, nu e asa? De ce nu-ti amintesti si de mine? Car-\' tile pe care te oferi a mi le împrumuta nu pretuiesc nimic, acum, când sunt tulburata de gândul ca nu vrei sa ma primesti. Eu nu am sa ma realizez prin lecturi. Universitatea nu mi-a dat nimic. M-am schimbat prin tot ce mi-ai comunicat tu, cu vorba vie, cu fapte, cu îndemnuri. Cartile le înteleg alaturi de tine. Si le înteleg numai când nu sunt nelinistita; ca acum, de un prieten pe care îl pierd. As avea atâtea sa-ti spun, sa te întreb... Cum le-as putea scrie, când eu scriu ca tine, cu expresiile tale? Poate mi-ai facut un mare rau, aceasta ti-am mai spus-o, învatându-ma sa patrund oamenii dupa preocupari, fraze si continutul notiunilor. Nu mai pot suporta colegii care îmi fac curte, nici colegele vicioase si bâr-fitoare. Nu mai pot suporta pe nimeni în afara de Bibi. Nu stiu ce are sa se petreaca cu mine. Astept primavara cu inima strânsa. Dar mi-e atât de dor de ea... Am atâtea amintiri pe care le vreau împrospatate. Daca as sti sa scriu, ti-as spune multe;*si daca as vrea, iarasi ti-as spune multe... Nu e asa ca n-ai sa te superi daca am sa fiu si eu enigmatica? Prietena ta, Niska. IX Niska, întotdeauna când îti citesc scrisorile ma întristez. Si nu alung tristetile decât scriindu-ti. De aceea, poate, ritmul începutului si ritmul sfârsitului sunt atât de potrivnice în scrisorile mele. Nu ai deloc dreptate. Datoria prietenului e sa împarta durerea celuilalt, spui tu. Desi eu cred altfel, îti accept formula. Dar daca nu-ti mai sunt prieteniei altceva? Nu am atunci datoria sa ma încordez si sa ajung iar prieten? Îti marturisesc aceasta ca sa nu ma întelegi gresit, si sa nu vezi în claustrarea mea o calcare a prieteniei. 177

. sarman functionar grabit sa adoarma dupa o singura si pripita îmbratisare. care culege resturile (a fost altul înaintea lui. menirea femeilor. Dar drumurile noastre trebuiesc despartite. pentru ca femeia se orienteaza greu singura. Casnicia e cel mai perfect fapt omenesc. nu? Le îndur si eu. nu?. Orisicât m-as trudi vei ramâne capricioasa si te vei pleca dupa fiecare înfrângere pâna la anulare. Am cel mai sincer dispret pentru amant. Poate. în curând. care-si cauta sotie ca sa poata avea apartament luxos. te vei simti sfârsita. care sfârsesc prin a se suporta si chiar împrieteni. a fericirii prin abrutizare spirituala. iar trupul se insinueaza. Pentru ca nu vei avea curajul sa pleci singura. sa ajungi o femeie superioara. Dar tu trebuie sa vezi cum vad toti ceilalti casnicia: o întovarasire arbitrara a doi oameni care nu se cunosc.Stiu ca esti reconstituita prin mine si stiu ca sufletul feminin e pasiv. daca nu se ataseaza de o constiinta masculina cu care sa comunice. chiar cu riscul de a parea în ochii celorlalti o vicioasa. Drumul e greu.. în lipsa unui alt suflet prieten. emotii mediocre de-a lungul unui sir de amanti sau de copii. Tu esti perfecta lânga mine. te vei lasa aleasa. Mediocritatea biruieste întotdeauna asupra unei femei singure.) si profita de inexperienta sexuala a sotului. mâncare calda si copii. luând si daruind. Sunt numai un puritan si. ť Toate acestea sunt triste.. o fericire calduta de camin. multi ani. pe aceasta cale a libertatii perfecte. Rezervele sufletului feminin se consuma repede si. dar le ascult. si nu stiu unde sa ma întorc. O femeie. trebuie sa pasesti singur. luminata de un sens spiritual. Nu trebuie sa te simti jignita. îti marturisesc. la întoarcere. Ai sa vrei sa-ti treci grijile si oboselile asupra unui sot.. sunt ale destinului. anevoioasa si riscanta pâna la compromitere. Tu nu vei avea puterea de a trai libera acesti ani. pentru ca ele sunt mai puternice decât mine. Iar. faptul acesta ar fi cea mai mare multumire a unei anumite parti din viata mea.. pentru ca mi-esti prietena -apuca de la început cea de a doua cale. Sa nu crezi ca sunt un mizantrop sau un anarhist. Aceasta e soarta. ale sufletului tragic pe care-l deslusesc în lume si în munti. sufletul feminin oboseste repede. Tu ai toate însusirile si toate pacatele femeii de elita. Tu ai doua cai de urmat: cea dintâi. nu ma vei mai întelege. Si e cel mai dezgustator când se înfaptuieste prin lasitatea unuia dintre soti. nu ma vei uita. te vei lasa purtata de un tovaras care acum ti-e necunoscut. si acum vrei si tu. Pe tine te sfatuiesc sa încerci amândoua caile. Dar am ajuns prea departe. ca daca pe tine te întristeaza. Astfel înteleg eu. fecioara. Tu trebuie sa te gândesti întotdeauna ca ceea ce citesti în paginile acestea au fost scrise de mine.desi ma doare sfatul acesta. Dar nu îti socotesc criza atât de primejdioasa ca sa renunt la hotarârea mea si sa ma apropii.. Poti ramâne pura. piere. daca nu ma razvratesc viciile si greselile în libertate. Am acelasi dispret pentru sot. multumiri resemnate. Dar nu-l vad cu putinta. De aceea . dar.. Totusi. casnicia e inevitabila. Pentru ca nu vei avea puterea sa alegi tu sotul dintr-o mie de barbati. când e concretizarea permanenta si vie a unei fericiri etice. si chemarile lui nu pot fi înabusite. ma întuneca si ma înspaimânta mediocritatea adulterului inevitabil. epuizata. sa te mângâi. Oameni care nu tresar rostind: acesta e copilul meu. asteptând sa fie fecundat de spiritul si valorile masculine. mie mi-au scormonit visarile 178 . nu se mai împrospateaza. e calea libertatii perfecte. E adevarat. Vei aluneca firesc si iremediabil în mediocritate. Urmeaza pe cea a libertatii. deprimata. eu am voit. oricât ar fi de superioara..

. la curaj. am citit biletul de la usa si am ciocanit un sfert de ceas.. iar nu altul. ca le va primi o prietena care nu te-a vazut din noaptea de Ajun. Pentru ca Niska nu e de aceeasi esenta spirituala ca logodnica mea. De ce nu mi-ai deschis? Radu mi se plânge ca nici pe el nu-l mai primesti. lupta dintre cele doua patimi a trecut. Ce s-a întâmplat între voi? Va stiam prieteni. Logodnica mea nu le are. Urasc si mai feroce. din cartile daruite asta-iarna. Eu am venit sa-ti comunic un eveniment pe care nu l-a aflat nimeni pâna acum: logodna mea.si mi-au însângerat sufletul. si trebuie sa-ti vorbesc. X Iarta-ma ca ti-o spun de la început. deodata. o sotie bogata si inteligenta. pentru ca asa scria în bilet. Niska nu te va putea atâta la munca. dezorientata. ce s-a petrecut cu tine?. dar esti aproape nebun. sunt Petre. Voiam sa-ti fac o suma de surprize. nu numai colaboratoare. XI Prietenul meu. Ma simteam atât de fericita. ca nu mai raspunzi la scrisori. Prietenia noastra. îti doresc sa nu pieri în mediocritatea care te înspaimânta. ca vrei sa pari original. dar are acele însusiri de care ti-am vorbit. Acum.. începusem sa ma bucur de primavara. scrisoarea ta. asa cum mi l-am schimbat si eu. crezi ca nu ma învatat ceea ce trebuie sa fac?. am citit mult." Sunt sigur ca ai auzit. în plina criza. de acum. Erai acasa. un fapt nu ma supara numai pe mine. ci si un pas înainte social. pentru ca tu erai singurul care stiai de dragostea mea si de ambitiile mele. sa nadajduiesc o întâlnire apropiata. ne vom vedea curând. mai târziu. care te va ajuta mult. pentru ca amândoua s-au contopit într-una singura. Am sa fiu fericit. ci si pe ea. Ai uitat. Ca sa-ti plac. Si vreau sa te previn ca te asteapta un dezastru daca o vei lua de sotie. patrund tot mai sus ca s-o vad multumita de mine. Fac totul ca sa-i plac ei. în vreme ce le scriai. Tie ti-am marturisit. Dar menirea mea e sa nu spun cuvântul. raspândeste zvonul ca ai înnebunit. de ce ma înspaimânti zadarnic? De ce îmi prevestesti un viitor în care tu însuti nu crezi? Tu stii ca eu n-am sa primesc un sot. Petre. Ti-am strigat de mai multe ori: "Petre.. Tristetea mea e întotdeauna mai disperata. fara ajutor.. covârsitoare: fericirea noastra. Ieri am fost la tine. Si. aspra si mincinoasa. nadajduiesc.. 179 . ti-ai schimba gândul. pentru ca. la creatie. veche de doi ani. sotia mea ma va îndemna neodihnit sa urc treptele. Si apoi. pentru ca ma tortureaza gândul acesta: un cuvânt. Nu poti întelege cât rau mi-ai facut. Am plâns iarasi citindu-ti paginile rautacioase. Mi-am însemnat pe o fâsie de hârtie multime de întrebari. si tristetea s-ar preface în bucurii. si apoi usa era închisa. care ar fi voit sa fac eu acel fapt. puterile mele de munca sunt înzecite. Iar Nonora te bârfeste groaznic prin oras. pentru ca toti spun ca esti îndragostit de Niska. Tu vei gasi. asupra unor pasaje ciudate. ca n-am sa împlinesc o casnicie mediocra. sa ajung. Si ti-am marturisit.. De acum. trebuie sa cauti un nume si o avere. De altfel. de asemenea.. o prietena tulburata. Mi-a înteles patima si s-a entuziasmat. Asa e ca par stupid? Daca mi-ai cunoaste logodnica.

larta-ma. tovarasia Niskai se contopeste în sufletul meu cu fericirea. Trebuie sa renunt pentru ca asa am voit eu. de care ma dezlipesc pentru totdeauna. ea e creata de mine. singura. dupa ce doi ani m-ai ajutat sa ies din ea. nici un pic de bunatate.. ca Niska e singura femeie pe care as dori-o tovarasa. ghicindu-i sfârsitul. te sângera. trebuie sa renunt. Or. nici chiar daca ti-as spune ca te iubesc... pentru mine. asa vreau eu.. Pot scrie. de mângâiere...Ce vrei sa-ti spun? N-ai dovedit.. încât voiam sa cobor în strada. si ea mi-e draga. Eu.. cât m-a torturat si m-a ispitit. m-ai îndepartat... nu mi-ai scrie scrisori în care sa ma sfatuiesti la mediocritate. mai scriu aici câteva pagini. Niska mi-e draga. doi ani. cu atâtea daruri neîntelese. Scriu toate acestea cu amaraciunea celui ajuns la sfârsitul îndurarilor. Ea nu e numai o fata cu cele mai multe însusiri. de asemenea. chiar fara sa fim soti.. M-am hotarât sa-i trimit acest caiet intim. Nu te înteleg. e libera. Ma simt atât de rusinat vorbind de eroism aici. m-am simtit atât de singur si parasit. Nu stiu ce am sa fac. Cum poti ramâne în mansarda? Te urasc. Niska. Am sa pronunt si sa gândesc: vointa câteva minute si am sa ma schimb. sunt atâtea flori. dar mai înseninat. Si cu toate acestea. si numai o data se întâmpla ca sufletul fetei sa-l stapânesti. daca nebunia nu ma va stapâni înca putine zile. Magia cuvântului îsi va face efectul. Toate experientele. esti încapatânat ca o bestie. Dintr-un capriciu. în ultimul timp. de ce sa nu plec cu Niska. daca ai suferi si tu. si vacantele. s-o întâlnesc si sa-i spun: mi-esti draga!. Nu pot crede în realitatea fericirii. în orasul cu acoperisuri întinse.. nu o vorba desarta de continut... e frumoasa. Mi-e teama de fericre. Recitind paginile ultime ale corespondentei noastre am înteles ca nimic nu te poate convinge de salbaticia ta. Tu minti spunându-mi ca suferi în singuratate.. fara prietenul meu. lamuriri finale. cu tristetea care ma copleseste. Tovarasia Niskai ar fi. de prietenie. stiu ca vointa ta te scurma. naruirea eroismului va fi deplina si definitiva.. Ma gândesc tot timpul la tine. atât de cald.. sa-ti fiu aproape.. trupului care se razvrateste. Niska e perfecta. singura fericire pe care as putea-o astepta. înecata în ceata. îmi amintesc cu Bibi tovarasia noastra si marea.. asa cum a visat ea?. mai mult ca oricând. nici 180 . eu. Acum. Sunt mai trist. care nu am putut tacea pâna la urma. Vrei sa-ti spun mai mult? Vrei sa sfârsesc scrisoarea aceasta cu tânguiri de îndragostita? Ar fi stupid si inutil. Prietena mea.. Pentru mine.. pe aceasta pagina care va fi citita de Niska.. nici s-o simt. ma înspaimânta. prietena ta.. Te admir si te invidiez ca ai un suflet atât de aspru sau atât de nesimtitor. Stiu. As plânge de ciuda ca par sentimentala si îndragostita. care trimit Jurnalul ca prietena sa afle cât am îndragit-o. XII în Jurnal: "Citind astazi ultima scrisoare a Niskai am fost atât de disperat. Eu stiam ca Niska m-ar fi primit tovaras vietii ei.. mi-e draga. Si eu plâng ca o adolescenta si ma gândesc la hotarâri nebunesti. îti recitesc scrisorile. E atât de senin afara. Dar si eu sânger. toate încordarile de pâna acum mi-au pogorât un sens tragic al existentei. Dar eu nu pot crede în fericire. ma ispiteste gândul: de ce sa nu ajungem tovarasi? În toamna plec. dupa ce m-ai îndemnat. asa ca sa înteleaga Niska. tragicul e efectiv.. Simt ca nu mai ma pot împotrivi mult sufletului care se zbate. Nu pot s-o gândesc. sa alerg. Nu se îndrageste decât o singura data.. ca sa-mi înteleaga faptul si durerea. Simt ca. în primavara.

îsi trimit Jurnalul meu intim. în toate aceste atitudini. Mi se întuneca mintea. As vrea sa fiu eu tenor. totusi. Dar daca aceste nazuinte nu se vor realiza niciodata? Deceptia cea mare va fi a Niskai. Viata mea va fi întunecata. m-as consuma lucrând si as sfârsi prin a nu mai lucra nimic.o spaima copilareasca. iubire din pricina si. cu slabiciunile sufletului. Eu ma simt dus de meniri. Acum. Vreau ca singura lumina straina îngaduita în suflet sa fie Niska. calma. am fost foarte puternic. Ea va ramâne în suflet. Toate acestea nu m-au împiedicat sa-mi fie draga Niska. sa n-o urasc. nici reculege. inedit în mine. prefacuta. As fi ramas tot timpul lânga ea. cu disperarile si înfrângerile deprimante. îmi va fi iarasi buna prietena si aproape. dupa cum tragica a fost prietenia noastra. poate sufletu-mi va oglindi alte lumini. în mine. când eroismul nu va fi numai o tinta. M-ar chinui Niska. amara. Am fost puternic. lipsit de experiente cerebrale. a carui ultima pagina am sfârsit-o acum. totusi. am fost asa cum voiai tu sa fiu. Si apoi. Iar Niska nu mi-e prietena si creatura decât prin viata mea launtrica. ani. Si apoi. Nu ma voi feri de ea. Nimic din seninatatea sigura. puternic. as fi voit s-o am necontenit lânga mine. Niska ma admira. a fost tragica. întâlnirea cu Niska. XIII 181 . pentru ca asa vreau eu. Mie somn si tremur de oboseala. înfrâna. Desi n-am înca dovada biruintei definitive. As fi nelinistit. eu sportsman. Iarta-ma. Dar dragostea nu are nici o înrâurire asupra vietii de toate zilele. cu fata descompusa de veghi. care atunci îmi scapau. mult. sensul vietii acesta e.. nu m-as mai fi reînnoit. In putini ani. pe un pictor sau pe un sportsman. N-as rabda sa admire pe un tenor. Niska. distanta pe care o admira ea. eu pictor. Ultimii ani mi s-au deslusit în tâlcurile lor intime. m-as simti umilit. pentru ca nu-i pot împlini chemarile? Aceasta e o dovada a puterii: sa nu ma las purtat de dragoste. aproape. aspra. în iubire. Menirile ma poarta prin vointa mea. sfarâmat. Ma voi coborî iara si în lume. pentru ca as vrea sa se gândeasca fara odihna numai la mine. o ascult. aspra. De ce sa ma tem de dragoste? De ce sa încerc s-o ucid. Niska m-ar cunoaste larva. N-as fi împlinit nici una din operele fagaduite mie si Niskai. As vrea sa ma admire pe mine. prilej de nimicire a prieteniei si admiratiei ei. sa nu-mi ramâna nimic strain. cu valorile si nazuintele mele. crede-ma. Ea va regreta tot ceea ce crezuse mare. ostenit si istovit. sobra. N-as mai fi putut munci. Cred ca am scris multe fraze obscure. de acum. mult. Evolutia mea ar fi fost iluzorie. întelegând ca vointa e atasata de o alta vointa. Singurul tau prieten. în mine.. nostalgica. Vointa mi-ar fi ramas aceeasi. Mai târziu. chiar daca as putea crea lânga Niska. pentru ca ma aflu sus. tovarasia Niskai mi-ar fi în acelasi timp un nesfârsit chin si. poate. împotriva vointei mele. sobol munci tor si orb. cu plânsul neputintei. pe care am stiut-o cali. nu ma înspaimânt s-o port. M-as arata cu pacatele carnii. Ma simt naruit. modela. De abia mai am puterea sa scriu. fara sa se depaseasca. Eu nu pot crede în fericire." * Niska. sa n-o dispretuiesc.. la începutul unei crize. Nici nu mai recitesc.. Nu am lasat pe nimeni deasupra-mi. nimic nemarturisit. de departe.

. si care nu ma puteam înalta. Prietene. se uita. Dragostea fetelor e ciudata si nestatornica. Viata ta îsi va pierde sensul fara mine. Atunci când vei fi obosit.Prietene.. fara sa lase urme... sa le înfrângi. dar sunt si altceva. eu aproape de tine. Niska!. Dar eu ma simt legata de tine mai adânc. Te-as vrea stapân. Daca eu as sti sa scriu. mare si creator al luminilor mele. De ce nu ma iei? Acum. nu ma înspaimânta slabiciunile omenescului. As plânge mult. Vom astepta vara. asta-noapte. asa cum ai voit tu. iarta-mi tot ce ti-am scris. toata viata? Nu ne vom mai întâlni alta data. mult. Eu ti-as spune multe daca nu as fi atât de tulburata si atât de grabita. Tu vezi soarele în dimineata aceasta? Pe tine te nelinisteste primavara. spune-mi de ce sunt trista acum atât de aproape de bucuriile pe care înainte ma temeam chiar sa le visez? Primavara. Mi-e teama sa nu crezi ca sunt îndragostita. Mai târziu. întotdeauna.. dar fara martori si fara oficiu. pentru chemarile sufletului tau. orice fata se îndragosteste.. ai sami multumesti. Sunt bogata si sunt libera. real? Am putea pleca mâine. nici unul. Nu vom gasi. dar dragostea trece. ne vor bârfi aflând ca am plecat fara sa fim soti. A mea.. te voi mângâia. mai ales. asadar. si din pricina mea. De ce sa te chinui. asa cum e sufletul meu acum. Nu trebuie sa ne despartim. Jurnalul e al nostru. Te vedeam atât de sus. Nu e frumos asa? Nu e original. slab. Nu esti pentru mine sotul ideal." Ultimele tale fapte ma silisera sa te privesc ca pe un om care nu poate sa fie îndragostit.. care am fost atât de slaba. mai definitiv. îti înapoiez Jurnalul. altadata. nu e asa? 182 . de ce sa suferi si sa-ti risipesti puterile? Eroicul tau. Tu ti-ai trecut probele vointei. atât de izolat. nu ar fi putut fi altfel. ci pentru ca te simt puternic. Eu ma simt a ta. sa transcriu anumite pagini. nici curtenitorul priceput. Tu m-ai creat. Voi sti sa uit atunci când opera va straluci perfecta. Nu ne mai putem desparti. Cele ce ai îndurat te-au calit îndeajuns. nici logodnicul suav. De ce sa nu ramânem tovarasi. deprimat. sa ma daruiesc tie. Nu te teme ca vei fi larva informa si oarba. Pentru mine.. m-ai creat. As fi dorit. fericiti. Poate sunt. De ce sa ne despartim? Tu îmi spui ca îti sunt draga.nu va dauna operei. si vom pleca. Nu m-ai învatat tu aceasta? Nu mi-ai sadit tu pretuirea feminitatii?. când stiu ca tu suferi mai mult. pentru ca te stiu un barbat.. nu ma sfiesc sa te cer. Esti ceea ce eu nu voiam sa cred ca exista. esti un Dumnezeu care m-ai facut si mi-ai dat suflet. si sufeream. Cum sa-ti spun? Mi-e teama sa scriu aici: mi-esti drag! Pentru ca stiu ca e mai mult decât aceasta. eu care aveam nevoie de tine. te sfâsie? Când vrei sa ne întâlnim? îmi voi lua si eu licenta în vara. Noi vom fi soti. le pot spune sincer si fericit. care sa ne înlocuiasca. simt ca nu pot vietui decât alaturi de tine. asa cum vrei si cele ce vrei tu. si nu sunt umilita. Nu duce renuntarea pâna la nebunie. si aceasta nu pentru ca sunt îndragostita de tine.de trupuri si suflete . Cum sa-ti spun bucuriile si lacrimile care mau covârsit citindu-ti Jurnalul? Am învatat aproape pe dinafara paginile din Italia.. ma simt înca trista. Dar de ce trebuie numaidecât sa scriu frumos? Cele ce vreau sa-ti spun. citindu-l si recitindu-l. Tot ce e luminos în mine ti se datoreste. Stiu ca tu vei izbuti. Apropierea noastra . în fiecare primavara. N-am vrut sa cred de la început. te cheama. Cu atât mai rau de cei ce ramân în urma noastra. ti-as marturisi acum multe. Tu îmi marturisesti ca eu îti sunt fericirea concreta si autentica. nu e nou si nu e.. va fi de acum înainte rodnic. M-as târî la picioarele tale. Tu stii. pentru ca alaturi de tine gândesc si simt. Pe mine. Dar nu mai e nevoie. tu puternic. Ce sa-ti mai scriu? Sunt si eu obosita si fericita. suna atât de ciudat "Mi-esti draga. care ma fascineaza si ma stapâneste.

întunecati. lacramând fara sa înteleg pricina. Iar sunt trista. care e Niska ta. frumosi si bogati. Vizita Vioricai. si eu am suferit destul din pricina nebuniei tale. florile de liliac s-au trecut. tu nu poti spune decât da. 8 aprilie. împreuna cu logodnicul tau. Nu mai stiu nimic. Tu nu mai ma poti lasa singura.. cu geanta plina de caiete si carti. îmi esti drag si îmi esti stapân. sa îmi vorbesti. N-ai dorit tu. * De la 9 pâna la 20 aprilie.. si am sa-ti zâmbesc. Dar ei au obosit sa vina si sa nu fie primiti. Acest fiu e inginer si e îndragostit de Niska. Nebunia ta trebuie sa se sfârseasca aici.. cu obraz proaspat. Te-am chinuit destul. Nu stiu. Sunt palid. ca nu mai munceste. stie ca Niska nu mai e trista. rataciri pe tarmuri. disperat si neobosit. sa plecam. slabit si mâna îmi tremura. eu am sa te ascult. SFÂRSITUL PARTII A II-A [PARTEA A III-A] Azi.. Seara i-am scris: "Prietenul tau îti ureaza etc. Am fost destul tristi. As vrea s-o mai vad pe Niska. ci ziua întreaga ramâne alaturi de logodnicul ei. P. seara. va fi o casatorie fericita. Eu am zâmbit si i-am spus: . printre munti. cu mine? Tu stii cum îmi ard flacarile plecarii? Sa colindam. Tertium non. încercând sa patrunda dincolo.. Câte nu vom împlini. Te cer. Nadajduiesc ca îmi vei face... Criza ti-a trecut. Dar tu trebuie sa vii.. Ochii îmi lacrameaza de lecturi. te vreau. Eu astept de la tine fericirea sau moartea... Gândeste-te ca tot ce ti-am scris nu se mai poate uita. As vrea sa-mi vad prietenii.Niska a avut noroc. Cum ai putea spune nu. Ma simt rusinata.. Pe amândoi ne cheama fericirea. Vestea am aflat-o de la Radu. prietene. din adolescenta. Acestea ti le scriu acum. De la Bibi. s-a sarbatorit logodna Niskai cu fiul cel mare al familiei care o tinuse prizoniera în vacanta de iarna. în primavara? Nostalgia plecarilor se va preface în fapt.. îmi spune ca Niska si-a amânat examenele pentru toamna. încât am început a le rândui pe podele. Când ne vom vedea? Am sa fiu atât de. Logodnicul ei e fericit ca Niska s-a schimbat. Tu ai sa scrii amintiri. noaptea. felicitari si salutari. Lucreaza la Academie pentru licenta. ci râde. Nu mai ai nici un motiv sa te împotrivesti vietii noastre. sfârsita. Dar nu va fi decât fericirea. Prietena. Astazi m-am plimbat mult pe strazi. Tiam spus atâtea. am muncit ca un nebun. o vizita.. amândoi sunt tineri.. Nu m-ai învatat tu sami ajut tovarasul pe care îl voi alege? Te-am ales pe tine. înca o data. E suparat ca nu i-ai împartasit direct hotarârea ta. pe ape.Pentru ca. Cartile s-au adunat atât de multe în rafturi. Stii ca eu ies atât de rar". împreuna? Te voi ajuta întotdeauna. glumeste si pleaca târziu de la ceaiuri dansante..S. acum. Prietenul meu ma privea atent. nu stiu ce sa-si scriu. * 22 aprilie. 183 .. sa colindam. nu mai stiu nimic. în gradina.

Nu ma razvratesc. asa e firesc. o carte la o luna. care rascoleste acum Academia. Acum fiecare apuca pe alt drum. Gaidaroff e îndragostit de o necunoscuta. ci sa dai valori mediocritatii. Lupta împotriva mediocritatii biruieste numai în doua împrejurari: sau iesind din ea printr-o nebunie a sufletului.. Trebuie sa traiasca. Dar e asa de trist.Pâna în toamna. înainte de a aduna rezerve pentru cinci ani..Ai sa te surmenezi. Poate nadajduieste o sotie cu zestre. Sunt atât de fericit sa ma simt tânar.. si încheierile sunt totdeauna triste... toate acestea trebuie sa se întâmple.. cu destinul.Nici eu nu stiu. înduri acum melancolia sfârsitului universitar... de cearcanele ochilor. poti ajunge oriunde. Gaidaroff se pregateste pentru barou. a unui profesor de liceu. în toamna plec.. atât de repede.. acum? De ce s-au despartit Mariuca si Gaidaroff? Mariuca se plimba prin parcuri cu un student de la Politehnica.Mai ai mult de lucru? ... îl iubeste. Si nici nu-l cunoaste. Eu înteleg ca astfel trebuie sa fie. acolo e sfârsitul..Stiu.. Câte n-a nadajduit în acesti doi ani. nu e asa?.. Te-ai înlantuit acum de anumiti tovarasi. îndârjit în lupta cu mine.. în adolescenta? închei o epoca. Câti dintre noi mai pastreaza tristetea disperata a celei dintâi idile... Viorica.. De ajuns. . stinse. cu rosturi politice. Si se înspaimânta de viata pe care o va duce de acum.. înca.. Tu esti baiat. . S-a înspaimântat de slabiciunea mea. Mariuca asteapta o casnicie pripita. are sa sfârseasca si ea ca oricare studenta de la Litere. ..Ascultam atent si luminat destainuirile Vioncâi. sotie. daca ar avea un sprijin. Dar mai sunt câteva luni.. cum ai îndurat melancolia adolescentei definitiv depasite. Dar nu e trist? . Tu stii ca eu am sa plâng în ziua licentei?. îmi sfârsesc tineretea stupid. cu nume. Cine ar putea sa ma biruie... Datoria ta nu e sa te lasi coplesita. Sfârseste Universitatea si nici un prieten bun... de tremurul mâinilor. Viorica mi-a marturisit si tristetile ei. sau transfigurând-o... zâmbii eu. poti pleca. în cel mai bun caz..Nu. va pleca acolo unde o va trimite Ministerul. Si cât ar lucra... proaspat. Fireste. iar eu scriu în caietul acesta cele ce mi-a marturisit ea si cele ce i-am raspuns.Viorica.. Si Bibi îl iubeste. Ai sa începi o viata noua. De Bibi am auzit vesti triste. Ce mult l-ar iubi.. Dragostea lor a durat doi ani.. Va ajunge profesoara într-un oras de provincie. Dupa licenta... si toti cunosc prudenta lui Andrei. o durere mare sau o bucurie mare. . acolo unde ma duc.. în criza. Mi-au ajuns 184 . Pentru mine.. cu pieptul larg si umeri tari.. . Poti trai în cea mai plata mediocritate fara a ajunge mediocru. Andrei aproape a zapacit-o. de multimea caietelor scrise. cu locuri noi... în oras.Unde? . ai dorit anumite întâmplari care nu se vor împlini. Ea. . stupid de repede.. E greu.. Pentru ca nu stiu daca voi mai putea citi..Viorica. cu oameni noi. Dar eu?. De abia va gasi timp sa mai citeasca o revista. înteleg ca toate visurile mele au fost visuri. ti se par stupide. Nu plec. aici.... Trece. Toti îi cunosc dragostea. te razvratesti zadarnic. fara sa fi cunoscut o primejdie. însa. Viorica a plecat tot atât de trista. ucigatoare... .. sa gasesti sensuri tuturor faptelor care acum.... poti cunoaste tot.. Ce frumos ar fi sa îndrageasca un coleg si sa ajunga amândoi profesori. si nu cunoaste ceea ce ceilalti toti cunosc.. Si anii au trecut..Nu se surmeneaza decât cei care vor sa se odihneasca. Totul se uita. cu lumea. ...

. dupa ce plec eu.zvonuri ca Bibi a facut nebunii ca sa-l retina. Acum doi ani o îndragisesi.. Eu îi simteam trupul încordat. fara disciplina. mai puternic decât respectul pentru dragostea Nonorei? I-am soptit. pentru cea din urma oara.A început sa fie cald în mansarda ta.. în mansarda. Lasa-ma! Bratele mele erau prea tari.. cu care se va casatori.Nu te mai recunosc. sus... Va pacatui în manastire si mai mult.Nonora. ci tortura. Sunt logodita. . Mi-a marturisit ca e îndragostita de un tânar actor. Sa mai astepte.. Misticismul lui Radu.Nonora....Nonora. Calugaria tânarului nu e o alinare.. * Si tot n-am vazut-o pe Niska.. sa rataceasca. . atât de pacatos.Scoate-ti bereta.. îi înteleg gândul.. Eu l-am îndemnat sa plece singur. .Nu. dar ma înspaimânta urmarile.Acum nu se mai poate. Nonora a fost astazi mai frumoasa. si-apoi sa se hotarasca. iar sufletul vast. aproape de înserat.. Nu si-a putut sfârsi fraza cu împotriviri.. tremurând... * "• Mi-a zâmbit. . parasite acum cinci ani. a încercat ultimul mijloc. sa uite îndemnul la claustrarea oficiala.. • . Dar e. .. Iar linistea nu si-o va gasi. Ce-am simtit eu atunci.. Iam zarit sânii. sa mai mediteze.Cu atât mai rau pentru logodnicul tau.. în toamna plec.si am plecat. nu însenineaza.Ai început sa vorbesti ciudat.Ca un prieten.. îmi placi si mie. I-am strivit buzele si i-am frânt mijlocul. . îi astept la mine.. mi-a luat bratul . casa se darâma. Eu l-am sfatuit sa-si treaca ultimele doua clase de liceu. e inutil sa te prefaci pudica. Acum sunt logodita.Nu se poate!. mai patimasa.Ai sa fii cuminte? .. vast. Aminteste-ti. .. mai puternic decât vointa mea. Eu nu pot sa ma duc la Ea.. Nu linisteste. ca nu o iubeste? * Schimbarea lui Radu ma înspaimânta.. Cum n-a înteles. mansarda?. cu o dedicatie stupida si dragalasa. Nu ai amintiri în odaita mea?. altadata ma lasai sa-ti sarut sânii. bruni si speriati. scoate-ti tot ce vrei... .. Nu vrei sa vezi... si. atâtia ani. Nu stiu si nu cred. Copcile de pe umeri se deschisera singure. voiam sa te sarut comod. am întâlnit pe Nonora. 185 . . . E prea veche. atât de întunecat. Mi-a aratat fotografia lui. pe bulevard. Ascetismul oficial si poruncit e plin de ispite. scrisoarea fara raspuns si nepasarea cu care lasam sa treaca lunile fara so vad. E torturat de un gând absurd: sa se calugareasca.Nu se poate. hai la mine!. Ascet si singuratic poate ramâne si în mijlocul celorlalti. I-a sarutat fotografia pe strada. * Azi.Nonora. înca. Uitase obraznicia mea. . mai calda. . ..

desfatândo si apoi luând-o ca un fur. pentru ca sufletul meu e atât de vast. Faptul s-a petrecut înainte ca Nonora sa judece. Bratele i le-am înlantuit de bratul meu. mare. O ghiceam tulburata. si te-ai logodit. nici plecarea mea pentru atâtia ani. Am ales cealalta cale. înjurai meu. Amândoua sunt tragice.. Lumea trebuie sa se plece si sa-si primeasca ursita fara sa murmure. De ce sa fiu trist? Eu stiu ca toate acestea trebuie sa se întâmple. Ai facut acel pas pentru care trebuie sa te chinuie mustrari. de ineditul faptului pe care-l întelegea din ochii mei. ci ai fugit din lupta. slabiciunea. de primavara. Nu stiu daca îmi întelegi seninatatea.. ai s-o uiti. nici de fuga.. Si-mi scrii ca te simti puternic. . va fi o uitare organica. o reorganizare a 186 . acest cuvânt exista. nu fuga.Tu nu ai biruit. Apoi. Cu o singura deosebire: eu voi pleca dupa ce voi învinge. Stiam ca o puteam stapâni prefacându-ma inocent. a sufletului nascut din trup. A început sa râda. Am recitit cele ce mi-ai marturisit la începutul primaverii. cu atâtea amintiri. si iar doream trupul fetei cu mireasma florii de liliac.. Ai fugit dupa ce îti dadusesi cuvântul de cinste ca vei ramâne prins. nu se poate!.. Laudai logodnica pe care acum o socotesti obstacol în viata ta de cuceriri sociale. Eu ma simt de acum definitiv deasupra celorlalti. Fuga ta nu e o dovada de vointa. Am cerut-o. Nu ma întristeaza. înainte ca eu sa sovai. Acum.De ce ai facut asta. Seva fierbinte îmi aduna puteri neînchipuite. nici darâmarea casei în care am copilarit.. efectiv. Si simteam tulburarea nestinsa. în orasul cu ispite. De unde îmi ghicea Nonora gândurile? Ma enervau împotrivirile ei de fecioara perversa. Trupul i l-am frânt. E umilitor. de ce ai facut asta?. Plecarea mea nu va fi fuga. pentru ca sufletul e transfigurat. ci o meditatie. încrederea în pasii mei de-a lungul tarilor si anilor. Simt vara în mine si în arbori. îmi scrii ca nebunia te-a mântuit. bucurii. Tea mântuit mediocru si umilitor. încât ai urât faptura care ti-a dovedit. de simturi. de purtarea mea. De ce s-o urasti si de ce sa fugi? Trebuia sa ramâi aici. eu nu am nevoie nici de plecare. doruri. a mansardei cu amintirile adolescentei. între carti. nu a adevaratului suflet. fara sa se sfarme si fara sa se tânguie. cu examenele trecute. însetat si ma îndemni sa fac si eu tot asa.Acum ai sa vrei mai mult.. în patul meu. Pentru mine. într-o zi de reculegere.. Nu exista decât doua vointe: cea cosmica si cea eroica. Nu ma întristeaza nimic: nici risipirea cercului. sensul eroic pe care l-am deslusit dupa trei ani de încercari si atâtea luni de chinuri. Viata si vointa mea îmi sunt ajutor neînvins. înapoi nu ma mai pot întoarce. toti sunt tristi de vara si de despartiri. ai fagaduit. daca ma vor surprinde împrejurari asemanatoare. Priveam pe ferestruica. Am despicat genunchii si i-am stapânit coapsele.. prefacându-te îndragostit de alta sau prefacându-ti vicii care s-o înspaimânte. Nu mi-au placut cuvintele de osânda împotriva logodnicei. fara aparare. Ea nu e vinovata. nici logodna Niskai. Aceasta era barbatesc. Ne-am desfatat trupurile. Acolo. sa rupi logodna. ". * Din scrisoarea catre Petre. logodnica celuilalt plângea. Pentru mine esti înca un învins. din acel oras departat si imens. încât cuprinde într-însul dureri. ai înteles greseala si ai fugit. înfrângeri. ci faptul celui care vrea sa-si vindece ranile în singuratate. De altfel. Ai fost atât de slab. sincer si direct. Claustrarea mea nu a fost o fuga. nostalgii. ci un fapt las.

mijloacelor de lupta. Tu nu poti întelege pretuirea biruintei, pentru ca nu stii cine mi-a fost dusman. Am toate motivele sa fiu trist, si sunt totusi exaltat. Nu o exaltare provizorie si trucata. Acestea au trecut, o data cu cele din urma reminiscente ale adolescentei. Exaltarea izvoraste din îndurarile mele, din ultimele experiente, din sensul pe care îl dau eu lumii. Lumea vasta, nesfârsita; sufletul meu e vast; nazuintele sunt nesfârsite si împlinirile vor trebui sa fie nesfârsite. Aceasta o spun eu. Eu, care am îndurat magia cuvântului Ťtrebuieť. Soarele exista; atât timp cât îl simt aproape de ce sa ma întristez, de ce sa ma tulbur, de ce sa plâng? Nu mai am doruri, pentru ca dorul se preface în realizare. Voi pleca. Nimic nu trebuie sa ma tina de vechile tinuturi, de vechii oameni. în fiecare ceas, altii. Tot mai departe, tot mai sus. Eu pot sa gândesc acestea, pentru ca eu le voiesc îndeplinite. Nu plec si nu ratacesc ca sa uit. Nu voi uita nimic. Cu cât mai mult se vor aduna amintirile, cu atât voi fi mai fericit. Nu fericit în sensul comun. Ci fericit, adica eu însumi. ...Sfârsesc aceasta scrisoare prea lunga amintindu-ti de fapta ta lasa, bicisnica si mediocra. Nu ai dreptul sa ma îndemni spre pilda, pe mine, care am pasit mult mai sus, fara oa nimeni sa stie sa înteleaga..." * Prietenul meu îmi scrie. "...Trecând prin Lausanne, am vizitat în sanatoriul universitar pe studentul tuberculos cu care am discutat acum doua veri, la schit. E foarte rau bolnav, dar e senin. Studiaza matematica fara sa stie medicii, mental. M-a întrebat de tine, m-a întrebat daca ti-ai gasit credinta sau starui în prezumtiosul tau eroism. Nu am stiut ce sa-i raspund. I-am spus ca ma rog lui Dumnezeu ca sa-si pogoare harul asupra-ti si sa te mântuie de nelinisti. Am întârziat mult de vorba. El mi-a spus ca se afla pe urmele unei descoperiri ce întrece tot ce s-a împlinit pâna acum în lume. Mi-e teama de prietenul nostru. Nu stiu nimic de la tine. Nu ne-am vazut si nu ne-am scris atâta timp... De ce ne-am uitat noi, oare? Nu-ti sunt, înca, cel mai bun prieten? Eu am început sa ma vindec de dragostea încheiata atât de amar. Nu-ti pot scrie aici si nu pot spune nimanui cât am suferit. Am plâns, m-am rugat de ea, mam târât la picioarele ei... Eram aproape de nebunie, de sinucidere. Ma rugam lui Dumnezeu zi si noapte. Studiul nu m-a alinat, ci numai credinta. întelegând ca nimic nu se mai poate întoarce, am vrut sa uit. Si n-am putut uita decât acum, dupa un an, dupa rataciri în care mi-am cheltuit tot ce aveam. Ma voi întoarce sarac, crestin si dornic de munca. Sunt mai adâncit. Tot ce staruia adolescent în ochi, pe frunte, pe buze a pierit. Simt ca sunt mai amar, mai trist si simt ca voi ramâne vesnic asa. Am fost înfrânt, am fost calcat în picioare, istovit. Acum, ma înalt iar. Tu ce mai lucrezi, ce mai planuiesti? Mi-au ajuns zvonuri despre o munca înspaimântatoare, începuta în toamna si sfârsita de abia acum. Astept roadele. Esti fericit ca poti lucra în tihna, linistit, netulburat de ispita dragostei. Prietenul meu, asculta-ma: nu iubi. Vei suferi mult, vei îndura umiliri si înfrângeri inutile. Cauta linistea, pazeste-ti-o. E singurul lucru care pretuieste în viata..." * Astazi, dobrogene. 21 august, am privit soarele 187 pogorând înapoia câmpurilor

Sufletul mi-a fost strabatut de acelasi orgasm al poftelor vaste. în fiecare dimineata si în fiecare amurg, eu privesc soarele. Acesta îmi aprinde în vine jarul fara care nu pot vietui. Laud soarele în fiecare dimineata si îl tângui în fiecare seara. Traiul meu e simplu si aspru. Locuiesc aceeasi odaita, la aceeasi gazda de acum doi ani. Dar nu mai scriu povestiri într-un caiet cu pagini albe. Si în satul rasfirat pe coasta nu mai întâlnesc pe Niska, pe Andrei, pe Bibi, pe Paul. întâlnesc alti oameni si le zâmbesc. N-am fost un singur ceas trist. Ratacesc pe câmpuri, sorb vazduh sarat, îmi odihnesc ochii în mare. Gândurile mele sunt acum greu de pogorât în scris. Sufletul meu e tot atât de cald si pastreaza tot atât de neatinsa pretuirea Niskai. Niska îsi petrece vacantele la munte, lânga logodnicul ei. Ma gândesc la rastimpuri la ea, la vechii membri ai cercului, despre care aflu putine vesti. Nu sunt trist ca toate acestea au trecut. Cele ce vad înaintea mea, drumurile care ma îmbie, raspântiile cu vânturi, cerurile cu ispite, întunericurile cu primejdii numi îngaduiesc timp sa ma întristez. Sunt atâtea de cucerit, de aflat, de gustat... Sunt pamânturi care ma cheama, sunt insule care ma asteapta, sunt carti care ma doresc, si atâtea topuri de hârtie alba, rece, ispititoare, care ma atâta. Altadata, ma întristam la fiecare amintire, la gândul unei despartiri, al unei livezi înflorite, al unei seri de toamna. Acum, amintirile ma îndârjesc pâna la turgescenta. Eu sunt, si ele au trecut. Gândul acesta ma înfrigureaza de desfatari. Eu am ramas; cum de-as putea fi trist pentru ca am înfrânt moartea, am îndurat ani, si am ramas. Gândul de a ma crea, de a ma lumina pe mine fara a face din viata, creierul si sufletul meu o capodopera, îl împlinesc. Toate fagaduielile le împlinesc. Munca, veghile, ratacirile pe câmpuri, pe tarm ma desfata. Soarele, lumina, florile cu tulpini scamoase le-am îndragit. Nu mai ma simt singur. Ceea ce era altadata obscur si tainuit în suflet, acum stapâneste. Nu ma mai pot simti singur: pentru ca sufletul limpezit în singuratate a ramas acum singurul meu suflet, si vietuind cu el nu ma mai tulbura dorurile si nelinistile celuilalt suflet, înlantuit de lume. Acest caiet, început într-o zi de vara chinuita, se va încheia cât de curând. Sovai sa-mi încredintez gândurile de acum unor pagini vecine cu paginile scrise în alta vreme. Caietul se va sfârsi firesc, fara strigate, fara entuziasm, fara tânguiri. Calm si retinut, asa cum îmi va fi drumul. îl voi rasfoi, câteodata, serile. Si ma vor întari oglinda slabiciunilor si tulburarilor care au fost înfrânte pentru ca trebuiau depasite. * Octombrie. Toamna e senina si calda. Sfârsesc examenele, cu sufletul împrospatat de toamna, zvârcolit de chemarile tarilor care îmi sunt streine. Îmi pregatesc plecarea. Am întâlnit pe Niska. A sovait, câteva clipe, apoi mi-a scuturat mâna. Nu ne-am întrebat. Eu o priveam: era schimbata, frumoasa, cu bucle negre deasupra fruntii palide. Am vorbit despre examene. Aflând ca plec, mi-a cerut sa mergem împreuna la manastirea unde ne-am cunoscut. Poate ziua aceea va fi ultima zi a prieteniei noastre. - Merg, Niska, desi drumul la manastire nu va fi sfârsitul prieteniei. Astfel vreau eu, si am dreptul sa aleg, aici... Mi-a zâmbit. Era atât de tulburata de întâlnire, de cuvintele pe care i le spusesem, de privirile mele arzatoare si stapânite, încât si-a scos inelul de logodnica si l-a ascuns. Am zâmbit si eu. 188

* Toate diminetile au fost frumoase. A fost senin, si trist, si cerul înalt, si câmpurile aspre, în dimineata întâlnirii noastre. Eu eram hotarât s-o ajut pe Niska, sa-i amintesc si s-o conving ca i-am ramas, înca, cel mai bun prieten. în gara, am întâlnit-o cu aceiasi ochi viorii, cu ovalul fetei mai trist, cu buzele mai palide. - Buna dimineata, Niska!... Am început sa-i vorbesc, sa râd, sa glumesc. I-am spus câte fapte noi ne asteapta pe drumurile noastre. Al meu e, poate, un drum de culmi; dar si drumul ei merita sa fie batut sincer, voios, culegând desfatari. Ea era tot mai trista, si îmi zâmbea numai, alaturi de mine, privind, pe fereastra vagonului, câmpurile în toamna. Am ajuns, i-am luat bratul, si am pornit pe cararea ce înconjoara lacul. Amintirile se împrospatau, dureroase. Padurea era acum sângerata, cu aleile pustiite, cu frunze multe luate de vânt. Drumul ma îmbata, ma înspaimânta. Ma înaltasem atât, în trei ani... - Când pleci? - în câteva zile, Niska. - Ai sa uiti, nu? Cum i-as fi putut spune ca nu voi uita, niciodata? - E stupid... nunta mea e la sfârsitul lunii... iar n-ai sa fii... Am mângâiat-o pe par, zâmbind. - Stii care va fi darul meu? Un caiet alb, legat în piele, si sus, pe prima pagina, o data... - Vreau sa-ti însemni viata. Când ma voi întoarce si te voi gasi schimbata, înfrânta de mediu, de mediocritate... am sa încerc sa aflu toate împrejurarile prin care sufletul din mine a pierit... Stii, Niska, ma pasioneaza agonia mea si a fapturilor mele... E tragic; si reconfortant pentru mine... - De ce îmi spui toate acestea?... A început sa plânga, si bratul ei tremura, si ochii se adânceau sub lacrimi. O priveam, îmi ascultam sufletul razvratit. Ochii se înfigeau în zari, în cerul cu flacari reci. - Eu credeam ca ai sa ma mângâi, ai sa ma ajuti... - Niska, prevestindu-ti fericirea în mediocritate, eu te mângâi. Te stânjeneste cuvântul, stiu. Spune-i atunci cum vrei: casnicie, fericire comoda, în oras de provincie, cu sot cinstit, cu copii frumosi... Alege tu cuvântul... Eu vreau sa-ti spun ca vei începe o viata noua, care nu e cea pe care am ales-o amândoi, în anii prieteniei noastre, dar care te va face fericita, pentru ca te va abrutiza spiritualiceste... - De ce îmi vorbesti, de ce îmi spui toate acestea?... Nu stii ca atât cât existi tu, nu pot fi fericita?... - Ai sa uiti Niska, departe de mine ai sa uiti; cum ai uitat când te-ai logodit... Am lasat-o sa plânga. în padure se isca vânt de ramuri. Zaream nori albi adunându-se. Niska tremura tot mai dureros. As fi voit s-o mângâi, sa-i spun ca mi-e draga... Dar sufletul era de acum senin. Si cu cât se tulbura padurea, cu atât sufletul se însenina. - Stii ce vreau?... Sa cautam trunchiul de lânga lac unde mi-ai ghicit în palma... - Se apropie furtuna, Niska... 189

- Vreau sa-mi amintesc... Atunci era primavara, era atât de frumos, eram atât de naivi... Eram în anul întâi... - Si acum, esti licentiata. Si e toamna. Si se apropie ploaie, cu vânt rece... Mergem spre gara, Niska... - Nu, nu... vreau sa revad si manastirea si biserica... - Niska, se întuneca. - Ce ne pasa noua? Nu mi-e teama de ploaie, nu mi-e teama de padure... Vreau sa mai vad o data... - Si eu vreau sa ne înapoiem. Tu traiesti din amintiri, dar eu traiesc din viata. Ce-mi pasa de amintiri? Ce-mi pasa de acea primavara nostalgica? îsi au locul lor în suflet, dar nu vreau sa le împrospatez, acum când se vesteste ploaie... De ce sa ma întorc înapoi cu trei ani când viata ma asteapta, vasta si ispititoare, înainte?... Mergem spre gara, Niska! Nu s-a mai împotrivit. Lacrama, si lacramile îi alunecau pe obraji, ca din ochii unei icoane. Padurea fosnea, se risipea si se aduna în vârtejuri de frunze. Cerul se întunecase. Am iesit la câmp. Câmpul era întunecat, cu iarba pustiita de soare si bruma. Drumul catre gara era de pe acum înnegurat de ploaie. Ploua, ploua. Ne ajungeau miresme de câmpuri rodite cu samânta norilor. Si vântul iscat din munti chinuia padurea. Gemetele se fugareau deasupra brazdelor. Paseam amândoi, cu fruntile plecate în ploaie. Niska plângea, blând. Eu îmi simteam sângele razvratit de frig, muschii înserpuiti pe oase, umerii încordati. Eram puternic, eram puternic, alaturi de lacramile Niskai... în gara, am asteptat tacuti cel dintâi tren catre oras. Priveam cum ploua. De-a lungul copacilor loviti de picuri, eu zaream tari cu lumina, tari cu zapezi, cu orase... îmi gândeam drumul meu, patimas de tot ce voi afla, de tot ce voi stapâni în anii tineri, pe care abia îi începusem... Niska îsi alinta la rastimpuri pleoapele cu batista alba si mica. S-a apropiat trenul. - Noi ne vedem astazi pentru cea din urma oara. - Da, Niska. - Si ne despartim de acum... - Pentru cinci, zece ani... Pe urma, iarasi ne întâlnim... -Da... - Vine trenul, Niska... - Trebuie sa plecam, nu?... Fireste, trebuie sa plecam. Eram numai noi doi în sala de asteptare. Niska, ridicându-se, mi-a aratat cu degetul obrazul, si a zâmbit. Am sarutat-o pe gura, lung si dureros ca un geamat. Ne-am urcat în vagon tristi, tulburati. Nu ne-am vorbit pâna la gara. în trasura, i-am strâns iarasi mâna. - La revedere, Niska!... Orasul se înseninase, proaspat dupa ploaie. Am plecat, singur, pe strazile reci. Universitatea e iarasi înviorata în valul de studenti tineri, de studente timide. Coridoarele se lumineaza de ochi, de zâmbete, de obraji. Salile sunt tulburate de neastâmparul celor din anul I. în bancile din fund se asaza aceiasi studenti glumeti, în bancile din fata aceleasi studente cu mâinile albe. Profesorul de logica stârneste aceleasi nelinisti. Totul e viu, e proaspat, e nou. Nu cunosc pe nimeni. Ai mei s-au risipit. Banuiesc în perechile stânjenite de ochii celorlalti legaturi pe care anii le vor strânge si apoi anii le vor desface. 190

Am zâmbit citind însemnarile pe plicul de vizita: "La ce te gândesti? La cel care trebuie sa moara. de Ajunul cu bucurii. . Am pus cutia în lada. Eu plec.. când am gasit cutia cu amintiri uitate.. nu-mi voi mai recunoaste strada. de Viorica. ranita. Mi-am ales numai câteva plicuri. adolescenta.. Mansarda mea pare ciudata. din Universitate. zvelt.. printre oameni straini noua.. Cum ne-am împrietenit. încearca sa fii tu aici în ziua când se va darâma casa. De ce sa-mi amintesc. Seara.. . cu dedicatia: "Devinez. Hârtiile din sertare. o parte ma vor astepta în podul bunicii. eu l-am îmbratisat. Toamna e senina si înalbastreste padurile. Marcu si Petre la Paris. trecutul?. ca sa nu-mi vada ochii. câteva hârtii. ma desteptam.. Radule. Ceilalti. globul de la lampa ridicat. Cadrele au fost coborâte. Ma simteam ostenit si strain. Trebuia sa ma grabesc. Felinarele pâlpâiau la colturi de strada. Trecuse miezul noptii. alrulla Torino... Jurnalele din liceu. Un prieten la Geneva. caietele cu povestiri si gânduri. iar mansarda mea se va narui. patimas si odihnit.Sa te gasesc sanatos. Ne-am sarutat. .. O parte ma va întovarasi dincolo de tara.se va înalta. Ma simt usurat. si între filele pasaportului. pe amândoi obrajii.. obosit. El tot ce a avut asupra-i: un pieptene si un carnet. risipiti prin oras. în locul casei batrâne. ciuntita.. Acum. Lacramile lui erau mai puternice decât vointa-mi încruntata.. cu tufe de liliac. de Bibi. Cartile au fost coborâte în lazi. Povara amintirilor piere. de lupta care a durat prea mult si prea crâncen. Lumina îngheta între rafturile goale. fumând." Am zâmbit deschizând plicul cu data din aprilie si scrum de tigara. înghesuite într-o lada.Esti copil. devinez toujours". Se darâma doar zidurile. El a plâns. Radule. Se facuse frig. o data cu mansarda. frig.. la rubrica: "Lespersonnes qui accompagnement le porteur passeport".. o fâsie de matase si o fotografie de a Niskai.. si noptile de adolescenta. deasupra patului fara iconita. de colinde. liber. 191 . Se întrista amintindu-si si de Nonora.... ratacind. alaturi de fotografiile din copilarie. Radu lacrama. Intorcându-ma. M-am închinat soarelui care sa înaltat în cerul rece.... copilaria. Nu sunt trist. L-am întovarasit în curtea cu trandafiri îngropati. Rasfoiam hârtii multe. a venit Radu si s-a întristat. Ci ma simt numai obosit.. . alta casa – înalta si cenusie . din liceu.Radule. Trenul meu despica dealuri si câmpuri brazdate. Caietul îl voi purta cu mine. Se mai afla în cutie pasaportul meu pentru Italia.. Se întrista amintindu-si cum m-a cunoscut în gimnaziu. Am tresarit o singura data. la orice pas în odaita scunda. în zori. ma destept. Sa ne despartim. si adunarile prietenilor. si lectura timida a celor dintâi pagini scrise. Rafturile sunt acum goale. nu plâng.* Ultima zi si ultima noapte. scriu aceasta ultima pagina.Radule. în timp ce eu rascoleam sertarele si rânduiam cartile în lada. adunate si scrise vreme de zece ani. Eu i-am daruit cea mai frumoasa carte pe care am gasit-o în lada mea deschisa. în zori.

la cele ce va trebui sa cunosc si sa îndur. Viata ma cheama. înspaimântatoare în ispite. toate dorurile se încordeaza catre anii dinaintea mea. alaturi de o padure si un râu. Totul e înainte.. îi banuiesc pe ceilalti.Revarsari de viata ma înabusa. Nu voi lasa sa-mi scape nimic din cele ce mi-a fagaduit. înapoia mea. nici amintiri. Nu ma înspaimânta nimic. sa ma coboare în gari necunoscute. As vrea ca trenul sa alerge. nici lacrami. Soarele se pogoara.simt fluturari de meniri. în orasul strein. nici tristete.. ma voi darui. SFÂRSIT 192 . Poftesc orasul strain ca pe un fruct zemos. în fiecare dimineata. cu geana vânata. vasta si diversa. Sufletul meu e aspru. Câmpul cu roada însamântata ma tulbura. Drumul ma îmbata. Viata ma atâta ca o primavara perversa. Poftesc anii care îi voi petrece într-însul ca pe un trup. înainte. Toate gândurile. la cele ce va trebui sa împlinesc. sa cutreiere. în lumea noua care ma asteapta. voi renaste. vast si senin. neodihnit. Nu las în urma mea nimic. Ochii nu mi-i pot dezlipi de zarea catre care alearga trenul. Cerul e acum însângerat si calm. In fiecare noapte. Ascult cum alearga trenul însetat de vazduh.

astazi 12 noiembrie 1923.Ce filozofie. cu toate ca profesorii ma cred inteligent. nici o tendinta spre îndreptare?! Ce Dumnezeu!? Parca n-as fi om. caci astazi începe greul scoalei. când convoiul suferintelor si umilintelor a început a se abate pe capul meu. ce las! 28 octombrie 1921 Toata ziua am fost suparat. întotdeauna ma-ncurc si se vede cât de colo ca n-am pus mâna pe carte! Lenes! Da. Cauza n-o stiu nici eu. mi-am dat seama cât se poate schimba un adolescent în rastimp de doi ani si am râs de "suferintele" mele. Dar azi. în copilarie. eu sunt singurul elev în clasa care nu învat. dar se puse pe munca si îi întrecu pe toti. îmi pun mâinile în urechi si trec mai departe. Poate în toamna anului 1925 voi zâmbi de cele scrise acum. bineînteles. Eu l-am început astazi. au început a se gramadi asupra persoanei mele. Si Fabre îsi primise odata. Copilariile acestea sunt bune de descretit fruntea la necazuri si ca un vesnic imbold spre perfectiune. si bune.Da! un nebun ce se tine de prostii si filozofie! . Cel putin asa credeam eu. dar dupa alte conceptii. si cu toate acestea nici o mustrare de cuget. aceste epitete ce nu pot sa le sufar. Lenes. si rele. azi vazui ca manselasem. desigur. lenes. 27 octombrie 1921 Toate jurnalele de zi încep de la zi-ntâi a lunii. lenes! iar eu nu raspund. Lenes. V reala 192l-l922 Citind aceste pagini. Prima umilinta am simtit-o astazi dupa ce obtinusem "slab" la matematica. Da. cât despre mine. Dar eu?! Fara amorul-propriu al naturalistului. ghicii ca se vorbeste de mine. fara pic de remuscare în fata raului. rotund si tuns ca-n palma. pe capul meu de elev în clasa a cincea. Scoala s-a început de doua saptamâni si parea ca luase un aspect cu totul diferit de cel de anul trecut. dar efectele le simt si le îndur. ma rog Domnului sa fie astfel. Mircea ci. au început a curge notele.S-apoi e si "lenes". 193 . "monser"! Curata nebunie! . Starui în nadejdea romanului "omului sucit". cele mai multe rele. caci de câte ori sunt ascultat. renumele de "lenes".Clinceni. Lenes! Eu sunt. iar cuvintele "lenes" si"mediocru". 1928 1l-l9 februarie 2-8 martie ADDENDA JURNALUL UNUI OM SUCIT Eliade Gh. în dosul meu auzii: .

. unde se zbate o întreaga familie de tritoni. voi auzi din nou în dosul meu mustrari batjocoritoare la adresa "nebunului" care-si "pierde vremea" cu gânganiile si nu stie nimic la scoala.. dar nici de bucurie. Fara a fi citit ceva. Comte si când vazui ca un simplu semn într-un catalog oficial e ca si un numulit pe lânga un mamut fata de scopul vietii mele. iar la urma.. primul cuvânt îl auzii de la tata: este cam "lenes". am luat nota noua. scosei la iveala din îniunecoasele-i buzunare patru borcane de mustar. am iesit din ascunzatoarea mea si. în lumea aceasta îmi petrec eu cele mai frumoase clipe ale copilariei! Uitând ca mâine am scoala.. în sfârsit. lenes! Simt ca lacrimi îmi împainjenesc ochii. ca-ntotdea-una. încalzit de entuziasmul meu pentru stiinta. dar repede am parasit-o când reluai ultimul capitol din La philosophie posi-tive de A.. ma sculai.. In odaita mea plina de unelte proprii. cu cotul presând gresit un pachet de foi din cartea de româna si cu capul aplecat peste scrisul proaspat. Mâine. uitând ca mâine poate m-asculta. ajutorat numai de fondul de cunostinte din anii trecuti. în lumea instinctului si a inteligentei. Pâna la încetineala ploii ma refugiai lânga podulet. în care le tineam anume pentru anatomie! Certându-mi distractia pagubitoare. Amanuntele acestei nepotrivite activitati stiintifice au fost destul de dureroase: e destul sa amintesc ca am facut de doua 194 . s-a facut. Grupul trece fara a ma baga în seama. de remarcat asemanarea în ce priveste elementul. care-ti ofera fara rautate tot ce are ea mai frumos si mai sfânt.întors acasa. micul meu muzeu. drept în fata baii. doua de miere si o duzina de eprubete si începui explorarea locului. în lumea muta în aparenta. Simtii pentru un moment placerea veninoasa a acestui viciu. fara pregatire. Lenes!.. cu care ocazie observai cu vadita parere de rau moartea tuturor insectelor capturate. ce s-a facut. 1 noiembrie 1921 Prima bucurie! O nota buna la fizica. adormisem. ca sa nu fiu tentat de titlu-i sugestiv sa întrerup tema începuta. desertai flaconul. Le pusesem într-un flacon cu sulfura de carbon. uit toate amaraciunile si peste putin sunt cel mai fericit om. borcane si eprubete. improvizat dintr-un borcan de muraturi. în lumea celor care nu graiesc. studiu de pe urma caruia îmi atrageam atâta înjosire în fata camarazilor. începui de-a dreptul pe caiet.. ma pravalii pe scara si ajunsei fara întrerupere. Citii pâna seara "philosophie" si de abia atunci mi-adusei aminte ca mâine nu-i sarbatoare. Aveam de facut o comparatie la româna. ca se poate foarte bine sa-mi schimb dispozitia generala printrun simplu "insuficient" si de aceea cautai cât mai curând sa ascund volumul. Si când ma sculai.. eu ma încapatânez si stau neclintit în fata micului acvariu. fara a fi mângâiat de nadejdea ca l-as fi putut umple la loc. poate ma. m-apucai de studiul meu favorit.. ma dau la o parte. ma dezbracai de pardesiu. tinta cercetarilor mele.. fug... Dar. Lenes. dramatic.. ca sa fac un dus! malul lacului Herastrau. Vazând ca ploaia nu înceteaza. Si-aici mi-au venit lacrimi. ca sunt condamnat sa stau cinci ore într-o clasa care n-are nimic care sa o faca placuta. zoologia. la scoala. Cu tocul rezemat de buza calimarii. ultima picatura de otrava: lenes. ca s-o termin. rafturi de carti... surescitat peste masura. cu lampa aprinsa. nici de suparare.. ultima injectie cu fierul înrosit. cearta. Iar lenes? Pâna când? Si. crimile navalesc. de mândrie.. Trecu un ceas si.

Dar o bura de ploaie repede ma aduse la realitate. care numai la poezie nu te predispunea. trebuie sa ma culc. în Tunis. ca scapai de toate formalitatile ce le întâmpinam din partea mamei si a servitoarei si putui sa patrund în odaia-mi calduta. cel mai înfocat optimist. Toata ziua am fost ocupat cu cercetatul animalelor din ziua precedenta si. Ora unsprezece si un sfert. cu toate ca e singura materie la care învat cel mai mult. Toata noaptea ma visai. studiai pâna la unsprezece. prelungii sedinta pâna la opt. Rezultatul a fost umplerea a doua borcane cu crustacei. ma vazui înconjurat de o bolta plumburie.. Când ajunsei acasa. si niciodata imaginea zâmbitoare a poetului nu-mi aparu mai clar în minte ca în acel moment. Bucuros. cu ghetele lui unchiu-meu în picioare. precum si aspectul himeric a doua broaste moi.. Sunt cinci ore de când citesc ca un disperat Souvenirs entomolo-giques si de când admir si preamaresc în gând pe nemuritorul Fabre. Dar. în sfârsit. ca chinezul dupa ce sia mâncat orezul. am pornit-o la excursie. la excursie.. Desigur ca e tata care vine sa-mi stinga lampa. vesel ca-mi clasificasem cea mai mare parte. Mi-adusei aminte de axioma lui Alecsandri: "Românul e nascut poet". ma vazui silit sa ma-mbrac. care venise sa faca studii. când în loc de trandafiriul cer al Tunisului. îmbracat foarte rudimentar. când tata veni si-mi stinse lampa. sub care-mi rasfatasem spiritul noaptea întreaga. fui foarte deziluzionat. si astazi. contrar obiceiului meu de a ma destepta o data cu gainile. cu toate ca bruma ce cade dimineata e destul de groasa si cu toate ca la patru se-ntuneca de trebuie sa aprind lampa. Sâmbata. ne-scapând bineînteles din vedere recolta mea stiintifica. mai ales ca odaia se cam racise. insecte si larve acvatice pe care urma sa le transport la locuinta-mi din mansarda caselor din strada Melodiei nr. când m-am sculat. ce se zbateau între peretii unui borcan de sticla. caci mâine avem engleza si nu prea stiu. 1. aud pasi pe scara.ori cunostinta cu raceala apei la picioare si ca am avut nenorocul sa vad inundate de broaste toate hainele mele udate de ploaia ce nu înceta. când fara teama de mutra profesorului de franceza si fara frica de spinarea rautacioasa a radicalilor herborizam multumit.. morocanoasa si ploioasa. 4 noiembrie Astazi m-am sculat la noua. Vazând ca nu vine nici un sol care sa afirme cele visate de mine. scapat de scoala si elevul unui însemnat naturalist englez. Dimineata. Da. Nu ma descurajai si mersei mai departe pe bulevard oferind o priveliste rara trecatorilor amatori de asemenea lucruri. 195 . în meleagurile dimprejurul Brasovului. dat fiind ca argument principal cantitatea neobisnuita de loess galben ce transportam în pardesiu. 3 noiembrie Indispozitia de zilele trecute mi-a trecut. Fu destul de trist ca vatmanul de la tramvai nu ma primi în vehiculul automat ce conducea. mama încuie usa si ma vazui silit sa ma curat în mijlocul curtii. Duminica. ma visam în vacanta.

Aveam întotdeauna pe naturalist în fata ochilor.. Dormitam. ca sa nu mai plâng din nou. iar vântul îsi chinuieste prada. Luminitele focului joaca voioase pe peretii de curând varuiti. Lampa e stinsa.. cu potpouri.Mâine! ma-nfior când aud cuvântul acesta aducaior de voie buna sau tristete. cu ochii blânzi. pentru a-mi câstiga pâinea? De ce? Simt cum o durere mare. înconjurat de o aureola formata din insecte si îi pizmuiam fericirea ce-a simtit-o. Dupa-masa trecui sa cânt ceva la pian. spre dezvaluirea misterelor cuprinse în protoplasma? De ce? De ce suiit condamnat sa îna epuizez în conglomeratul acesta de patimi. am avut febra. N-am putut mânca mai nimic. ca prin vis. fara teama de profesori. iar lânga el un baietas. Mâine!? Ce-o fi mâine? Ah. o mâna îmi ridica capul. înconjurata de o întreaga armata de copaci. în dreapta o alee de liliac. de ce nu m-am nascut la munte. Iata-ma din nou sus. Unsprezece si jumatate! Ar fi timpul sa ma culc. timpul!. rascoleste nu stiu ce la radacina unui liliac. în fata o gradina cu verbine si petunii. caci toata ziua astazi am fost trist.. entuziasmat din ce în ce mai mult de "Virgil al insectelor".O casa draguta cu doua caturi si într-un stil modern. plecându-se împaciuitor ca în fata celui mai tare. dar ce febra? Credeam ca n-o sa mai scap niciodata de ea. când ma chema la masa. îmi ridic capul care ma doare grozav. . si arini. mi-l puse drept pe perna si apoi auzii: iar a plâns! Ghicii: era mama! 28 noiembrie 1921 Trei zile am fost bolnav. Am luat atunci Marsul funebru de Chopin si i-am cântat introducerea. aiuram. pâna ce chiriasul nostru a iesit si m-a rugat din inima sa întrerup aria. Adevarat?! Dar imaginea mi se sterge repede din fata ochilor. în aceasta lume care nu ma întelege si ma sileste sa învat. Din cauza prea marii temperaturi. afurisita. tufe. iar batrânul e Fabre. Afara a început ploaia. mare ma cuprinde si repede pusei perna la ochi. dar cu o expresie de ciuda. ce trosneste. ceea ce am si facut repede. iar doctorul doar îngâna: 196 .. Tristetea naturii s-a transmis si asupra mea. încercai câteva mazurci. un omulet fara barba. De ce nu mi-a dat Dumnezeu si mie o casuta la tara. nu puteam transmite degetelor cele ce simteam.. unde as fi lucrat fara frica. cu fata în sus. auzii pasi pe scara. iar în fund. ma gândesc. nu ma ridicam de la masa decât seara. In gradina. recitesc pentru a nu stiu câta oara L \'harmas din Souvenires. Cu coatele pe masa. Mi-e mila de bietii copaci. de colegi. Sunt "eu". cu parul blond si cu o fata trista. în loc sa studiez. în pat. nespus de trista.. mama nu mai contenea din plâns. Pe drumul spre Campestra. desisul fara umbra al "harmasului". la caldura dezmortitoare ce începe sa se raspândeasca. dar sunetele erau false. începui seria a doua a Souvenir-xsnlor si. de te apuca fiorii. de viclenie si intrigi. 7 noiembrie Azi a plouat toata ziua.

privind prin ea. simt ca zbor.. ceea ce cu câteva minute înainte simteam ca aveam. puiule. Un singur lucru ma chinuia. . dar un ce neînteles ma tintui în fata usii. înfiripau o vorba-doua si se eschivau. Acuma îi cunosc pe toti. în aiureala. Cum e aia? Ma privii. Cine esti. citeste prea mult. dar cu toate acestea nu cadeam. te doare rau capul? . si ceea ce s-a nascut din spirit.. 30 noiembrie 1921 La scoala.Ah! Mama....." Parca se rupse ceva din mine. Nici un semn de prietenie din partea colegilor. fara sfârsit. ca ramasei mult timp ca sa-l admir.. si-n mijloc un tunel imens.. interesul îi predomina." De când mergeam si tot la usa tunelului sunt. simt o durere usoara în tot corpul meu. de altfel. .. vorbeste despre ce-a citit. spirit este. dar parca eram treaz. cu toate acestea. carne este.A fost un vis. înaintam pas cu pas. în fata se întinde tunelul. se vedea prin el ca printr-un geam. doamna. . Eu nu mai auzeam nimic.. A! m-apropii. pierdusem notiunea timpului. si visul?.Tunelul.Oboseala nervoasa. infinit. pluteam. foarte periculos. unde. E rau. ceata se întuneca si.. culca-te. Când le dadeam ziua buna. pe care nu îl pot atinge..Nu ma mai cunosti? Mama. într-o ceata luminoasa. parca pierdusem ceva. tunelul. unde sunt? Ma uitam în sus. puiule... nu e bine. nici un semn ca le pricinuise un pic de bucurie însanatosirea mea. "A! ai venit?.. luminile tunelului se stinsera. de doua ori invizibil ca si razele.. Ce ai avut? Bine ca te-ai vindecat.. Nu simteam nimic. foarte usor: "Ce sunt?" Si curios ca altadata îmi raspundeam "un animal perfect uman". eu? Un nimic... Atunci îmi pusei întrebarea la care totdeauna gasisem raspunsul. cu toate ca exista.în tunel. privirea nu întâlni nimic. . mai ales daca citeste filozofie poate influenta întreaga viata. acuma nu puteam defel întelege ca as fi om. Si viseaza vedenii. Acum.. Cum simt ca unul stie si i-ar fi de ajutor în goana lor dupa note. peste tot ceata luminoasa.Uite ce e. poate sa capete o. prin nimic. Periculos. Si tunelul fosforescent atât de frumos. dar faceti reteta aceea si puneti-i gheata.. Cum ma doare capul! Dar uite tunelul. si cu toate acestea simtii ca silabisesc: "Ceea ce s-a nascut din carne. nu mai stiam unde sunt si uitasem ca sunt pamântean. îmbracat într-o imaginatie pe care toti acesti bolnavi sunt convinsi co vad.. tinându-ma cu mâinile de peretii fosforescenti. oboseala nervoasa. în timp ce ma apropiam de o deschizatura închisa cu o poarta enorma rosie pe care nu scria.. o durere vie simtii pe frunte. citeste prea mult si acum e cuprins de o debilitate nervoasa care îi mareste îngrozitor febra. .. 197 . tunelul. Ma uitam mereu în jos si eram uluit de frica." Vroii sa trec înainte. îmi punea mama gheata. c3 vine acum doctorul .. Atunci ma napadira alte întrebari: "Unde e creierul? Pentru ce judec? De ce vaz?. nu se vedea nimic... Visam. care. ca jarul. încetul cu încetul. în jura-mi.. jos ca un gol nemarginit în care... nimic... poate sa capete o. Ceea ce nu e bine. o sfortare! Mai! Mai! înca una! în sfârsit. nici macar o ceata. am ajuns!.Ce ai. brazdata cu milioane si milioane de ochi stralucitori..

Bietii oameni! Pentru un noua sau zece la istorie sau geografie sunt în stare sa roada cartea. care ma silea sa repet ceea ce au repetat altii de zeci de ani. lupta. mai mult ma întaresc. un om sucit! Acuma vad eu. nu leaga nici o prietenie trainica. numai si numai sa ajunga. în clipe libere. A fost un învingator! Si acuma ma gândesc: ce-o sa ajung eu? Ca sa-mi epuizez energia. se crede cel mai cult om. a-i tine partea în discutiuni. îsi epuizeaza fortele în hanalitati fara de nici un folos. pentru ca cunoaste pe de rost cinci geografii. etcetera. Iata viitorii oameni de stiinta. toate portile li se vor deschide. asa. caut întotdeauna de a ma refugia de "placerile" zilnice. de ce nu puteam suferi disciplina ce o credeam ridicola din scoala. un smoc de foi oficiale. etcetera. Nu stiu ce-mi spune mie. un egoist hipertrofiat. eu am învatat. iar daca vad ca au învins. la un început de neurastenie. tot dus pe gânduri. dar care mi le porunceste necunoscutul! Parca bolnav. Ca sa ajunga. fie el analitic sau nu. când fara a medita nimic privesc cerul. recurg la tot felul de lucruri nepermise." Aci nu minte. luciri razlete. caci nu intra în caracterul meu.. de ce. care vor conduce universitati. eu am învins. îmi strabat creierul.. el premiantul. Iar când obtine "bine" ori "foarte bine" la toate si-si capata coroana. fara nici un rost? Caci cu toate ca de multe ori treburile-mi merg bine. Da. de ce nu ma împacam eu cu programul scolii. uitându-le a doua zi pe toate si lasând la o parte tot ce e principal din stiinta. ce ma taiase pe scoarta unui atom 198 . Un om sucit. O putere neînteleasa pentru mine."interesul lor". din fruntea statului. 3 decembrie 1921 Da. localitati si ani. ci împarte numai dusmanii. ca sa "lupt" iarasi nu o sa pot. Atunci? Bine zicea bietul tata. pe mine. aceste dovezi despre starea mea sufleteasca. sunt tot trist.. nota si coroana. ajunse pentru mine curate chinuri. pentru un simplu semn pe care profesorul îl însemneaza. cu mare seriozitate si prudenta. trei istorii. îmbuibându-se cu nume proprii. sperând ca. pe care însa toti o acceptau fara discutie. lor. Ce-o fi? Ce pacate din alta încarnatie ma fac sa sufar acuma. doua algebre si nu stiu câte religii! Bietii oameni!. de cred în metempsihoza. baga intrigi. nici poetic nici moral. zâmbesc. Dar curios. alias si de politica. îsi capata simpatia profesorilor întrebându-i lucruri extra-scolare sau dând dovada ca se "ocupa".. Si ca sa-si vada idealul. ca sa scap si sa ajung. sub pretextul unei prietenii. un infim vierme orb. gânduri ce nu-mi apartin. Iata oamenii care o sa învinga în lupta pentru existenta. "Ei. ce numi placea sa fac ce faceau altii. da. dintre care foarte putini merita numele. ca în alta încarnatie eram fachir sau asa ceva. în catalog.. eu trebuia sa ma nasc peste câteva sute de ani. cu chimia fiziologica pe care o urmez sau cu stiintele naturale mor de foame sau putrezesc într-un liceu de provincie. ma îndeamna sa muncesc si mai mult. prin munca m-am ridicat aici. puterea de judecata în geometrie si gramatica nu voi face pentru nimic în lume. vor întemeia societati si vor rasturna tot ce nu corespunde gusturilor lor. premiantilor. fara nici un înteles. încep a-l lauda. daca nu are protectie. insuflându-mi sentimente de temere si de mai multa încredere în mine. Când vor arata certificatul de bacalaureat cu "foarte bine". toceste cartea fara sa înteleaga nimic. în loc sa ma predispuna la oarecare melancolie. sa-i poata "sufla" la lectie.. iar peste 10-l5 ani. zice-se. Si pentru ce toate acestea? Pentru note sau "fituici" la teze. fire independenta.

niciodata n-a fost îmbucurator. daca n-a fost rau. marele centru. arunci când s-o apropia. cu toate acestea. iluzii niciodata realizabile. mai ales regiunea ochilor. atunci te pregatesti pentru nemurire.. Când încet. uitam ca sunt pamântean si ma cazneam sa pricep. mai mult sau mai putin materiala.. Ah! Doamne! Realitatea. o licarire de lumina.. Aveam impresia ca tot creierul e acoperit cu o patura de spuma cenusie care producea durerile. cu toate ca sunt convins ca acest gând a iesit din judecata mea. daca n-a fost comun a fost material si asa mai departe. ninsoarea n-a mai încetat. Aiureala ma cuprinde. bezna care-ti rapeste orice nadejde si care te face sa tremuri rostindu-i numele: materia! Ah. Mi-era frica sa nu capat vreo meningita din cauza surmenajului intelectual din ultimele zile. Lumina persista din ce în ce mai tare. si de multe ori ma gândeam sa o curat cu cutitul. facut anume pentru a atrage neînarmatii in lupta pentru existenta.. Ce bine e când mori! Atunci afli daca cu adevarat forta planeaza sau daca necunoscutul (devenit cunoscut) domneste peste domeniile infinitului.. sa nu le mai fac sa sufere din cauza înfrângerii lor în fata mirabilului. o forta suprema care îmi reînnoieste în fiecare noapte puterea de munca si curajul. daca. sa moara cum zice Lebon. o putere suprema îmi porunceste: fa! si fac. atunci când toata inteligenta purificata si îmbogatita în cincizeci de ani se transforma în câteva scântei electrice. Ma doare îngrozitor capul. când mai repede.? încep sa tremur!. acest crud abstract care-ti rapeste si cele mai nevinovate iluzii. Nu stiu de ce cuvântul acesta urât de tot ce-mi apartine mie îmi insufla un zgomot albastrui.. uitând ca am ceva. schimbând la iuteala directia. Si acum. sa mi le amortesc. fulgii se astern. 199 . de multe ori ma gândisem ca. atunci îti explici atâtea si atâtea. Câteva idei mai le memorez. ce grozava ar fi moartea atunci. "Nu se poate". prevestind o ameteala produsa de ger.. si daca. Adica la aceasta sa se rezume o întreaga viata de necazuri.. realitatea. din lipsa de subiecte de meditatie. Nu stiu de ce azi ma gândii la moarte. Fac sfortari enorme sa-mi culeg gândurile. nu cazi mai dinainte în bezna fara margini si fara culoare.. cu mai multa ferocitate si neîndurare. învingând astfel instinctul conservator înnascut în fiecare om. mai orbitoare. Vointa.. în timp ce eu... si o lumina vie ma orbeste curatindu-ma de tot ce e pamântean. Pentru mine. nu ca era aproape. câteva calorii. carbune sau hidrogen. de chinuri sustinute numai de o singura nadejde. dar nu pot. De ce? forta. Durerea începe din nou... cât de hâda e realitatea. dar care totusi ei i se par periculoase. pregatind totul pentru somnul lung de iarna. dar iar m-am îmbolnavit. o durere naprasnica îi silea sa se-nchida. Cum deschideam ochii. deci prezentul. ca apoi sa se materializeze. Niciodata nu mi-a fost frica de moarte. sapoi sa fie îmbucat de "altul" si dat înapoi "altuia". bineînteles. Parca simti cum "eul" tau devine din ce în ce mai mic. creierul meu l-a plasmuit si lui îi apartine. sa încep sa râd. ba ceva mai mult.. a fost comun. sa se transforme în câtiva atomi de fosfor uzat. izgonite de partiala aiureala a capului. "eul". Credeam ca m-am facut bine.. dar asa.al infinitului. Gânduri de bolnav! De azi-noapte. "nemurirea"? Nemurirea? As fi prea prost ca sa nu cred în ea.

prea te crezi mult. puiule. Stam si. de gemeau mugurii. Atunci o sa te faci bine si sa mai spui multe. încet. vesnic independenti.. sa ghiceasca macar în departare. si-a trimis câtiva spioni. începeau concertul. care. Pentru nimic în lume! Ei. 8 decembrie Astazi. fara voia mea. de zapezile astea mari? Apoi sa-ti spun eu. ca acum ma întorc. tot certândumi gândurile. . Ce-ai cu biata pasare? Ce. cât si soarele. Kaiue. nu vreau sa mai aud nimic. o simt. fii cuminte! Te-ai suparat. Ce. hodoronc-tronc. al carui ideal e "sa fie de piatra". ajung la Arcul de Triumf de la Sosea. Când esti bolnav tipi ca te-am surmenat si acum. rostogoli vreo doua schele. ei. si picurau încet-încet în capul lucratorilor de jos. Ei! acum taci! Taci.. 200 ..în furxi vila lui Minovici se H^sena cocheta. cutremurându-se de bucurie. iar zmeul de brazi îi râdea pe sub mustati.. ca si ieri în pat. fiindca m-am vindecat. acoperite în parte cu troiene. ca iar te obosesti. si pomii înalti.. ca sa cerceteze daca poate da drumul primei serii de flori prima-varatice. pe Furnica ce de mai erau. priveam aleile albe pustii.Afara. privindu-l. crezi ca se uita la tine? Ma. Mai tii minte cât te-a durut? Ce... dar numai în vis... ca o tarancuta vesela.se lungeau. ninsoarea a contenit. nu vrei sa ma asculti? Ei! Ei. zdrentuite si umilite. trebuie sa te ascult pe tine.. Adica nu merita o lectie buna? Ba bine ca nu? Dar se muncise el si nu se putuse scapa de albiturile de pe el. asteapta carabanirea pulberei albe. Ce? Zici ca o sa ma parasesti. niste imponderabil calduros. pe el. se micsorau si-si schimbau forma. însa. silindu-l sa ceara iertare si rupându-i crengile ca semn de pedeapsa.. jos pe la radacina.. asa. care înjura atât gheata. ce prost mai esti? E nostim ca te crezi subiectul gândirii bietei pasaruici. S-asa e de bine. nu te mai impresiona atât de figura cersetorului si nu mai protesta contra trecatorilor care te întrerupeau odata din planul tau. si-un ger. daca nu cumva ghioceii s-au ivit. facându-i cu ochiul: "Ei. mascati în ghiocei. l-a înbra-cat asa. foarte bine.. Maret. cautând sa-l îmbuneze pe el. acuma-mi placi. ce zici. fara nici un rost. ai si uitat? Ei. ca sa vesteasca semenilor ca februar. dar stii ca e nostim. care se înaltau tot mai mult ca sa gaseasca. Si-n miopia lor. atunci dormi. niste "du-te vino" fara nici o vointa. nu te încapatâna. Ti-am spus. asta-mi place. Trecui mai departe agale. eu "Vointa". crivatul îl gonea în "Alegro con fuoco" diabolici. au încercat sa-i schimbe fizionomia. întâi în adagio. parca "simteam" cum fierbe de mânie colosul ca. am iesit sa ma plimb.. facut anume pentru maretie. leicuta. pe tine. încet. dar apoi se resemna. tufisurile transparente. apoi "con molto alegretto". dus pe gânduri. bucurându-se de câte ori lucratorii curatau parazitii cu lopata si râzând din toata inima când copiii . haide. iar o sa te îmbolnavesti si iar o sa te doara. parfumul calduros al primaverii sau uitându-se jos. impunator. 7 decembrie încet! încet! Nu fugi prea mult. cu zbucium. începi cu amenintarile? Zi. piticul subpamântean. nu auzi. copacii luau crengutele pudrate drept ghiocei si.albiturile . eu ma duc la Sosea. ei. îi vad culoarea si cantitatea." începuse sa ninga. Pe data. dar tu nu mai zburda atât de mult: fa-te ca nu vezi. nu citi afisele de pe garduri. dar cu aspect zdrenturos din cauza schelelor sale.

nu prea stralucitoare. "Un om". 201 . sa mor de râs si mai multe nu. bineînteles. daca "suciforma" de care ma plângeam se prelungea pâna în vacanta. începusem pe Conta..Fugi... Ce de melancolie. Zi. ce de prostii! Ha! ha-ha! Pâna acum am citit cele patruzeci de pagini din Jurnalul meu. transformându-se într-un rânjet de mila. în recreatie plânsei în odaita de lânga laborator. A..Ia te uita cum se prepara Eliade pentru chiul. ca doar n-ai baut gaz. asa se face între colegi. Toata ziua auzii râsete înfundate prin fund.Da. priveam aiurit la colegul care.Te mai doare capul "lelu"? Ce-au zisa baietii. . le-a fost dor de tine. dându-mi expresia unui condamnat. Mangalbenii. da vezi ca ulciorul nu merge de multe ori la apa! Mama îmi iesi sprinten la usa. dar sa vezi. Cica "surmenaj". mai ales profesorii!. de-aici. Rezemat de banca. Alt hohot. la scoala toti baietii m-au întrebat ce-am avut. ma. sa ajung si eu ceva. O furie nebuna îmi lua mintile si ma tenta gândul sa iau cu amândoua mâinile lemne din lada si sa-i sfarm capul. în vacanta. "surmenaj" adica. bre. îmi intrase în cap ca sunt mai ceva ca altii si faceam filozofie. cu motivul "oboseala nervoasa".. Si murmurai aiurit. îmi pierdui mintile. Observai cum i se lumineaza fata. nu mai minti. da\' profesorii? Pe data îmi schimbai fizionomia: .. hei.Zi. . te-nvârtisi de-o saptamâna pe da\'i boj! Sa-ti fie de bine. 3 ianuarie 1922 Ha! ha-ha-ha! ce de prostii. . ce frumos suna. Apoi. felicitarile mele. cu o mutra hotarâta si vesela în acelasi timp. dar zâmbetul mi se slei pe buze. -Zi. bine ca am devenit si eu om ca toti oamenii. da bine stii sa te prefaci. Ma. Desigur. cu mâna pe clanta usii: . colegi. . ca ai fost bolnav din "surmenaj". desigur ca mapucam sa tocesc filozofia si stiintele dupa obiceiul meu. întelesera. îmi spunea aceste vorbe pe tonul cel mai simplu din lume. vazân-du-mi ochii rosii. Adica vrei sa ma orbesti tu pe mine. baietii. colegii mei. dar ma stapânii. spuse cu-n zâmbet ascuns: "Nu se moti-vea-za". iar în clasa. în loc sa-mi vad de lectii? Ce ti-e cu un om scrântit. dar d-l ce examina notele. Ah! bine ca m-am desteptat.10 decembrie . mama. ce filozofie! Tst tt! Bine ca m-am desteptat. bine ca mi-au venit mintile la loc. Aveau dreptate baietii.Bine. da prost ma crezi.. Ca sa arat ca nu ma supar si ca afirm cele spuse. nici nu ma mai doare capul. iar când dirigintele citi biletul de motivare. Si la cine? Fugi ma c-ai tras chiulul ca un tata. zâmbii.Tu esti bun de actor. toata clasa izbucni în râsete. Uitasem sa mai scot si sapca. Bre. da\' tragic. scapasem manusile din mâna si nu stiam cum sami înghit lacrimile. Uite ce m-a pierdut pe mine: laboratorul si Jurnalul". mai omule. mai ales acum. Hei. ce de melancolie. când eroul plânge. în loc sa învat si sa ies bine în clasa. parca n-ar fi baiat de 15 ani. nici..

în timp ce eu îl anunt ca am sa ma pun sa învat serios si-o sa ma fac medic.-n sus. sclipind de veselie. botanici. pot ramâne. ce bine ma simt. Sa stii ca o sa zica: "Pierdut a fost. Astea: Sinthese de la vie et de l\'âme. Ptii.-. 202 . Ei. D-aia esti nenorocit. pierde timpul cu experiente. adica nu. si sa va arunc.. macar pentru sapte luni fac pentru douasprezece si chiar pentru douazeci. Sic cogito. Esti nenorocit. Asa. s-atunci o sa iasa si mai multe parale. ce bucurie. parte le-am azvârlit în pod. n-am ce face cu ele. baiat. eram. observatii si lecturi care nu-i vor aduce nici un folos material si tot el cu . si potrivit.. Ia initiativa de "omul sucit". manuscriptele parte le-am ars. nu-i plac profesorii. fiindca în loc sa te ai bine cu toti... sa-ti modelezi soarta pe care o ai între degete. ca sa iasa mai multe parale. asta merge la post. Asa. Ia sa va torn eu o târ\' de cloroform. mormaia din când în când. manuale de anatomie si fiziologie. cumatra salamandra. daca asa ti-a fost soarta. combate programa scolii. pentru ca de mult gândul cumpatarii nu ma mai preocupa. necum cel al jocului. Psihologia râsului. caruia nu-i venea sa-si creada ochilor. parca am mai scapat de mirosul de anticar ce te sufoca. nebaiat. Hipnotism si sugestime. Sa vedem. astea nu mai fac doua parale. Când m-o vedea mama asa vesel. sa minti si sa te lingusesti cu predici. percepte morale si filozofice care nu au existat decât pe hârtie si la exceptii. era o lada de potcoave. 8 ianuarie Ce-ti mai fac gânganiile? Le-am dat dracului! Prietenul se uita uluit la mine. Ce era dezordinea aia la tine? De te-ai pune pe lucru si la scoala." Ei. Restul. ce bine.. masa curata. degeaba te mai bati între pereti. pot rasfoi alene frivolitatile moderne si fara gândul de a le face critic. fiindca nu stii sa te adaptezi. dupa ce primejdia a trecut. fiindca face pe grozavu\' si e independent.. sau sa urmez chimia industriala. dar vad ca te-ai apucat de treaba. sus la pod. chimii. n-am ce face cu ele. îsi mângâie mustata.. ca eu nu va mai sunt stapân. acum nu mai scapi.. Glumesti? Ba foarte serios! Si filozofia? M-am plictisit si am lasat-o în voia Domnului. metafizica lui Conta? Haide si cu ea la pod. la anomaliile umane. pot lua si mânca pân-oi voi. acum mai zic si eu ca-i odaie de elev. ar iesi ceva din tine. Ce sa-ti fac. Richet si aveam de gând sa devorez teoriile lui Einstein. brosuri stiintifice. numai cu cartile de scoala. sa ma fac fabricant.pe Maeterlinck si pe Ch. Cica e un om nenorocit. cu ele la lada. De acuma. ia acum sa carabpnim si laboratorul. fara sa ma gândesc ca lacomia multa etc. sa stii ca-nnebuneste de bucurie. Si tata. chimia analitica si întreaga entomologieAm spus: fereasca Dumnezeu pe om de scrânteala. asa mai zic si eu. Asa. Adica. n-am oprit decât Jurnalul".. A! Mai sunt animalele! Ia sa va luati talpasita. cuconasilor. ce bine ma simt. Si tata. acolo o sa putreziti daca n-oi gasi musterii si pentru mataluta. pot juca ruleta cât vreau. ce bine e! 6 ianuarie Pe masa trei volume din filozofia pozitivista. cu gânduri omenesti. curatele.

Joc. Si gazda. repetam mereu: asta e viata ti au hârtoagele alea de miroase a prostii cale de-o posta. atât îi de roasa. ca bratele unei coconite enorme.. ma Eliade. poate. "doctore"? Cum stai cu cercetarile? . Aveam memorie buna. . sa devin si eu un om cumsecade. Foarte bine.Haide.Mai bine ruleta. Pesemne ca nu uitasera discursul meu prin care îi îndemnasem sa lase patimile la o parte si sa se apuce senin de stiinta sau când le dovedeam ca raportul prieteniei este si el relativ. Si ca si cum aceasta ar fi neutralizat orice pornire ideologica a mintii. cât priveste partea mea. s-a facut! exclamai eu vesel. Facem o bacara. . da\' bine ca m-am desteptat. repetai tare: bine ca m-am desteptat.Joci si tu? . care va sa zica. Ioan.Nu mai spune.Ce noroc! .. mersei înainte fara nici un gând si cu ochii-n patru. contra careia orice aparare e de prisos. si pe data gheata se rupse. Si eu fredonând: " Que faites-vous madame ici. cu patruzeci de lei mai mult în buzunar si ametit înca de placerea vizitei în timpul careia fusesem obiectul tuturor discutiilor. Toti ramasera cu gurile cascate.. amicul trecu bulevardul si o coti la dreapia. Ce mai veste. eram multumit si paseam mândru alaturi de ceilalti. . La un prieten acasa. pe gulerul meu neglijent si pe sapca facuta farâme? Mare dobitoc am fost! Si pentru a suta oara. Pe drum ma-ntrebam cum de n-am vazut eu pâna acum viata cât de frumoasa e si traiam numai în visuri. La revedere! Cu pas grabit. 203 . pe lânga Biserica ruseasca. cu doi prieteni la brat. . ca de ailalta râd si curcile de ea. haideti. Am dat dracului si stiinta si filozofia.Acum ce s-a facut. în timp ce eu ma-ndreptai sa-mi iau o cravata. S-apoi. Ma duc sa le spun baietilor. si gesticulând Iara furie.Dumitrescu C. si haideti cu totii în salonas.Aa! lume noua. cu mult mai mare. te felicit. si m-am apucat sa traiesc si eu. Cu toate acestea. . toti gargaunii astia stupizi. .De data asta o sa fiti la adapost de orice plictiseala savanta.Haideti. ma simteam mare. la lectie. . 13 ianuarie Prima zi de scoala din viata mea de "om cumsecade". da\' vesel de tot. Baieti. te-ai facut si tu "om". " Ma simteam vesel. Placerea jocului cu totul noua pentru mine. ca sa ma bucur de atâtea frumuseti ce ma înconjurau. Farin Amler si Galimir. lasati asta! Scoate paltonul. deschise larg usile. suntem multi. bine. ascundeti calendarul ca a venit Eliade. asta e viata. Eliade M. Dumitrescu Victor. Nu le venira sa-si creada ochilor.. cum am putut suporta privirile care se opreau ironice pe caietele mele roase si cârpacite. ma înlantuia cu ispitele ei. sa ne dovedeasca noua ca timpul e relativ. care cel putin n-aveau darul sa ma înveseleasca? Cum am putut eu rezista atâtor aspecte pe care azi le doresc din tot sufletul. cum sa nu joc. ma atragea. Când ma-ntorsei seara acasa. rasuflând usurat.

în tot cazul. noua. sa învat.. înainte era altfel.Mama. Nu-mi mai încapui în piele de fericire. caci cei dimprejur se bucura. toti sunt veseli si numai eu. De ce? Nici eu nu stiu si nici nu încerc sa dau raspunsul. Mama munceste cu mai multa bucurie. Poti sa te duci la loc. acelasi gând în fiecare minuta. Ma nelinistea gândul sa recunosc neputinta mea. Din fericire eram pregatit. Ce sa poti tu daca nu înveti nimic de patru ani? Treaba e asta? Nu stiu de ce ma simt mai suparat decât atunci când umblam prin nori cu stiinta si filozofia mea. cu tot întunericul ochilor. nu sunt vesel.. Las\' când o sa fiu mare. Toti dimprejur. . De acum nici n-o sa mai scriu aici. când în micul laborator stam înfundat ore întregi. n-am putut. rau nu e. închipuieste-ti ca te-ai plimbat putin. Poate o sa-mi trebuiasca cândva. Degeaba. Si cu toate acestea. ma încredeam în mine. profesorul. . tristi si suparati.Bine! Sunt multumit. toti ma priveau cu respect si când spusei cu gravitate: ". fetele se înveselira. acelasi lucru în fiecare ora. . ce-o sa fie daca oi pierde câteva minute pe zi cu Jurnalul"? O bagatela... nu face nimica. nu pot dormi bine pâna ce nu-mi notez importanta zilelor trecute. cam surprins. noua. dar nu pot fara el. auzii pe tata. Si acum. la scoala! Adio! 15 februarie Ei. înabusindu-si bucuria: . viata a trecut sub aceeasi forma ca în fiecare zi..La-la-la-la-la. Eram sa-mi arunc jurnalul în foc. De multe ori m-am întrebat: "Pentru ce?"-Dar n-am vrut sa dau raspuns. Doar eu le eram nadejdea! Când închisei usa. si numai eu.S-a dat pe brazda! Noapte.\' duc sami fac lectiile". îsi lasa ochelarii si ma fixa câtva timp. dar m-am oprit..Stiam.. ma întreba din nou. De când m-am cumintit. Bietii parinti! Cât i-am necajit! Nici nu-mi vine a crede ca atâta vreme îi suparam în fiecare zi cu ideile mele.. Acum. Mama. pierd timpul degeaba. Nota noua! Ma-ngalbenii. succes care nu le procura decât lacrimi.Iata o vacanta care ti-a folosit. Nu stiu de ce. afara de chimie si limba româna unde aveam zece.. "eram" fericit. Colegii se uitau zâmbind la mine.Ce patru.Iar te-a ascultat? Desigur ca mai mult de patru nu ti-a dat. Acasa: . în timp ce altii îsi preparau lectiile. . nu sunt fericit. Când aveam cartile mele de filozofie.. Si de bucurie începui sa cânt: . m-a ascultat. care obisnuia sa vin cu cinci si sase. ma înfricosa ideea de a fi un învingator stupid în lupta pentru existenta si ma îngrozea gândul ca as putea din moment în moment muri. se îngalbeni. nici nu-mi vine a crede ca pâna mai acum câteva saptamâni zâmbeam la fiecare "succes" de-al meu. muncesc ca un desperat ca sa obtin note bune. nu vream sa stiu si numai în gândurile si experientele mele îmi închideam eu 204 . La masa. numai eu nici macar nu pot zâmbi. iar tata zâmbeste de câte ori îi arat vreo nota buna. facui fetefete si ma asezai ca pe ghimpi în banca. ca si cum toti aprobau aceasta. cu toata paliditatea fetei. eram multumit. tot de jurnal o sa stau. Nu stiarn ce se petrece. Pâna acum m-am caznit cu o problema.

cioc. înconjurându-ma si strigându-mi: "Esti nebun.. ce ti-am facut? Mor. De ce? Nu mai pricep nimic. De ce atâta teama? Si daca ma omoara.Doua. omor. nu! nu pot. capul.. nu mi-e frica.. Ce Dumnezeu. Ce e asta? Nu suna?! A.... Stiu ca are sa vie. cioc! Cine e?. am îngramadit scaune pe la usi. Si când ma gândesc ca mai sunt doua ceasuri pâna la noapte. Nimeni nu este acasa... cioc.. da. e stricata. ma cuprinde.. mi se pare ca din moment în moment as putea sa ma sfarâm. cioc! Cine e? Lumina se stinse. da.. Usa e zguduita din tâtâni.. ce parere. în casa. moarte. esti nebun". cu toate acestea. eram fericit. asi. Nu da. cu insomnia asta? Nu pot dormi.... ce? Dar nu! Nu vreau! Mi-e frica. stupide. Sunt întrun fel de somnolenta intelectuala. izvorâte ca niste fantome albe.. Nu mor.. Am zavorât usile. Dar atunci de ce mi-e teama? Si noaptea care ma înconjoara momeste o aureola verzuie...toata bucuria.. sa-i rup coasa amenintatoare... Ea e. s-o omor... Sau. 17 februarie Nu. astept. Si cum stau în lumina... pe peretele din stânga mi se deseneaza umbra stearsa de neguri. Ba nu... De ce? Ei. Si mi se pare ca toti voiesc sa ma omoare. nu da.. La scoala. nu întâlneam decât priviri dusmane. de la perete.. cioc. le-am pregatit de mult.... nu pot citi pâna nu inspectez usile. umbra tintuita ca o stafie. Una. Nu pot iesi pe strada. cum mi se îngusteaza creierul.. nu pot nici sa scriu fara sa nu las în caiet urmele gândurilor mele. rupsesem firele de groaza. nu e nimic. parca visez.. de tot ce vad. De tramvai. Zece si jumatate. daca o vad. frate. doua. si acum. Pe cine? Pe "ea". si. autobuz sau trasura nia vorba. dau. cu cutitul în mâna. Ea e. A.. Mi-am turnat toata apa din lighean în cap. cu capul întors si cu corpul încovoiat pe masa. Sa dau. Simt cum mi se moaie vinele. ca din pamânt.. si acum scriu la lumânare.. Parca e un facut! Ce Dumnezeu atâta melancolie. cum tocesc mereu si prevad totul. De ce aceasta nemultumire? De ce aceasta stare animalica? De ce atâtea bucurii fara bucurie? De ce? . frica de necunoscut... Lumina se stinse. Asa? Ce-am spus? Nu. Moartea. nu ma uit pe fereastra de teama sa nu ma ocheasca cineva de pe strada. trei..... pe. am astupat ferestrele.. Cutit. mâine am teza. de moarte.. în lume. Cioc. e cu adevarat curios. Simt cum frica. asa e. stare care ma-înfioara. Dar n-a venit? Cine sa vina? Ei. nu! nu! Sa ma. mi s-a parut.. materializate. Am luat cutitul. Trei fara un sfert.... Nici un zgomot. Ceasul douasprezece. De ce? Ca sa n-o vad. A. Si atunci. ma... de tot.. Off! Ma cuprinde neurastenia. în fiecare dimineata ma scol mai abatut ca seara..... lipsit de vointa si puterea de a judeca fara frica.. iata. Cioc. întruna tremur cum ating cutitul. sa-i sfarm oasele galbejite. lumina ce nu poate patrunde în bezna adânca. nu-i nimic. 205 . s-o distrug pe "ea". capul.. Cu cutitul. Ca trebuie sa vie. îmi pare ca se desprind umbre. Asi. De ce? Mâine am lectii grele.. Eram speriat si nu devenisem atât de mizantrop ca acum. tc-am spus. da-o. rasuna ca din pamânt propriile mele gânduri. Ce moarte? Stai sa. Tremur din tot corpul.. cu bratul întins. acum ma simt mai usurat. nu pot. cu mâinile crispate... Si într-un spasm isteric apas nebuneste pe sonerie. Cioc. Din fund.

Asi. Ii trecu prin minte gândul ca iarna burlanul va fi umplut de zapada. Ochii li se închid. Ca întotdeauna.. Toropeala le îngreuneaza madularele. nebun." Se necaji si îsi pripi pasul.. le oboseste rasuflarea. Chiar asa. pâna la infinit mai trebuie sa mergi cât e clasa a cincea si cu domnul. pleaca de-aici.. desigur.. Suparat. scapasem cutitul si priveam aiurit..... sa cugete adânc si sa ia o hotarâre.. Dintr-un fund îndepartat.... Lasa-ma. visate.. Nu izbutea sa-si adune gândurile si pornea înainte neatent. Nu mai da. galben ca un mort... Chiar print sa fiu. e o biserica. mare si rotunda. obosit.Ce vrei cu mine? Ce cauti? Nu mor.. cu privirile absente.. strângea din dinti.". si merg fara gânduri. stergându-si un ochi înlacramat de aburii cepelor tocate: ... ma priveste. porci.. Repeta cu jumatate glas: ". Si-a facut efectul. Nu mai ramâne îndoiala.. uite c-a plecat? Nu mai da.. Cutremur-at de friguri si prins de vedenii rele. "La urma urmei. Zapada. Doctoral chemat în graba a dat gânditor din cap. zapada. Vazu strada acoperita cu troiene.... nu ma bate. S~a aprins lumina... ca o capatâna de mort.. Apuca pe o stradita umbrita.. zapada. si se hotarî sa potriveasca de acum lucrurile. abia tinându-si ghiozdanul sub bratul ce alunecase în buzunarul tunicii. coasa. [ROMANUL UNUI OM SUCIT] Pe strada prafuita trec oameni flamânzi. Ai.. haide. mama îl va întreba din pragul bucatariei. ba nu. cu camasa rupta. descretindu-si dezamagit sprâncenele. La plecare l-am auzit: nu mai scapa.. Tata în usa. tiui chemarea unei fabrici. ia-ma odata.Ei? te-au mai "ascultat" la ceva astazi? Si el va raspunde: -Nu. zâmbind dintr-o data fara sa stie de ce. uitasem numele lucrurilor.. uite moartea. A. Auzi. streasinile îngreunate si burlanul adâncit în zapada. n-am putut dormi toata noaptea. Nu mai întelegeam nimic. am adormit. nu mai da.. îsi schimba ghiozdanul în cealalta mâna si lovea de ciuda cu piciorul în trotuarul scrijelat. Uite. pasind din ce în ce mai încet. în fata unui burlan vinetiu fluiera si ridica capul. . zgâriat si plin de spume. lasa-ma. Ce "mort"? Ba nu.... Pasesc în nestire de-a lungul zidurilor... nu pentru totdeauna.. da\' lasa coasa nu mai da. Moartea. Ba da! Ce! Vrea sa ma omoare. Voia sa cugete la un anumit lucru.. e o ceasca. Nu izbutea... Iara ea.. în minte mi se facuse un gol nemasurat. Si înlocuiam cuvintele dupa cum îmi venea mai usor.Parca nu vezi ca aiurez. Si vorbeam întruna.. Un licean umbla abatut.. ia-raa.. Ce-ai cu mine. Cutitul? De ce n-am dat? Uite ca pleaca. Eu. se va trada de la usa.. îsi încorda grumazul. el a venit sa ma omoare. Ba nu! Nu vezi ca în fund e o padure. Uite o carte. cel mult sa traiasca nebun. si se bucura de gândul acesta. Se oprea dm loc în loc. ce fel de ceasca? Seamana cu o biblie. tot nu pot sa am picioare. 206 . *M sa-si ridice privirea. zapada. Aiurez. pleaca de-aici.. Uite ce frumos. Se trudea sa-si stapâneasca gândurile. cu o carte mare. cu o carte..

Cum nu stii? .. Sora cea mica se resemneaza. Si tocmai niste lucruri care îmi scapasera. fara a fi nevoie. . una. . ce are sa-i faca?. Nu e oare el un baiat.. Dar nu gândea nimic. dupa care se auzi alaturi. asudat. distins? Ba bine ca nu.. ca ar fi un celebru doctor chimist -si-si sterse cu batista ochelarii. Doua carti cu copertele întunecate. Se pomeni ca numara în gând. visa numai.. Ar vrea sa mai vada pe altul în clasa tot asa de "citit" ca si el. dupa ce se plânse de caldura... pe care o masa o deslocuia aproape în întregime. . "Dar daca va vedea mama insuficientul la germana?" Strânse ochii si se scutura de amorteala visurilor.. ca de obicei. ci.. Timid si miop. se împiedica în mers si i se dogoreau obrajii. Avea fata înrosita. îl întreba când se da vacanta. fara zgomot. . în absenta mamei. Trecu prin odaita fratelui sau Nicolaie si-si trânti obosit sapca într-un cuier. îsi privi o clipa chipul în oglinda rotunda.Mai iei? .Nu. Câteva clipe de liniste completa. în bucatarie.Ce mai ma chemi? Nu stiai ca e friptura pe foc? Doar n-am cincizeci de mâini! 207 . Si nu putea sti ce visa.. îsi lua o fata indiferenta poruncindu-si sa fie cinic si majestuos. cu servetul. Reala" cazu peste stinghia împrejmuitoare. Un carnet albastrui. Când fu strigat la masa. care rânduia friptura la bucatarie. VI. care îl chinuiau de foame si de caldura. Mama va întelege. îsi mângâie fruntea coltoasa închipuindu-si. Ei?! si la urma urmei. Mama intra cu o cratita fierbinte din care se ridicau aburi. Si-si aminti ca tot asa numara când. trei. Tatal nu-si gaseste locul pe scaun. Nu-si dadea seama de nimic din cele ce gândea. cu o eticheta mare. Erau orele suplimentare. Gândul superioritatii îi îndrepta trupul si-l facu sa surâda..Râse. Prudent. Supa se manca în tacere.Jeanne! Jeanne. cu multi ani în urma." . Apoi deserta geanta cârpita la cheietoare sub o masa care îi folosea drept laborator. Sa nu se mai gândeasca. un caiet subred si o tabla veche de logaritmi se alipira umilite de gramada "materialului didactic".. Totul se petrecu dupa cum îsi închipuise. . ochii micsorati de bataia focului si se stergea necontenit de sudoare cu coltul sortului cârpit. sora cea mica.Pardon! întoarse ochii dupa domnul care-l izbise si i se paru ca seamana cu un inginer desenat lânga o locomotiva jalnica pe o coperta a Ziarului stiintelor populare.. Ei. patru. si. Cezara. Se încrunta iar si calca înainte obosit. Poarta înalta de fier vopsit în verde o deschise larg si apoi o închise cu luare-aminte. o data. O odaita îngusta. cu ochii suparati de arsita.Dar se va bâlbâi. apucându-se sa farâmiteze miez de pâine. alba. apoi scoate capul pe usa.Nu stiu.. Urca cu pasi ce voiau sa fie indiferenti scarita îngusta de lemn dinspre mansarda. "Profesorul e un dobitoc: o stiu toti. Marin se aseza lânga sora cea mica. . pe care scria: "Liceul Spiru Haret. bombanind o voce încruntata.. Suna.. Apoi se încrunta si vorbi ca în fata mamei. (Se sterge. baiatul îl vârî adânc sub maldarul de terfeloage. doua... cinci. trecea vreodata pe lânga sirurile de scolarite. multumesc..) Tacere. Carnetul elevului Marin Popana. Lucrul acesta i se întâmpla de multe ori când se întorcea târziu de la scoala. Nu are sa se mai gândeasca. Priveste pe fereastra în salita.(categoric) Pentru ca nu stiu.

obisnuiti cu cearta zilnica. si Florin au "insuficient" la germana. . dialogul e cu totul potolit.Dar pe tine te-a ascultat azi la ceva? O clipa a voit sa spuna: nu. asa ca n-ar fi cicalit cu observatiile morale.) .Asa te încurci tu întotdeauna.Si-n casa cine sa mature? Lesne îti vine dumitale. As vrea sa vad daca si Barbulescu. era cel mai bun mijloc dea potoli cearta. . . 208 . Mama: . Marin manânca indiferent. Glasul nu-i tremura câtusi de putin. .(suparat) Las-sa râda. ai ars lumânarile si ai ajuns de râsul liceului. . Minciuna i se parea foarte fireasca.Da ce-ai mâncat. .Insuficient. . . Cu toate acestea spune: ..Putea sa vada ea de mâncare. .De ce nu manânci? . E atât de usor. da. . pripit în vorbe si încerca sa se stapâneasca cât mai e vreme.. ce se sfârseste întotdeauna prin plecarea brusca a unuia din parinti. încruntata.îti pierzi vremea cu fleacuri si la scoala îti iau înainte toti nataraii. oboseala si dogoarea focului o fac sa tremure de necaz.ca de cinci ani n-aduci un ban în casa. pâna sa caute un raspuns care sa para o marturisire a greselii. cu toate mediocritatile. pedant: . Si nu va fi certat. Zi mai bine ca nu stii nimic la germana.. Tatal începu sa înghita cu ochii atintiti în farfurie. iar dimineata va pleca la scoala. constient de seninatatea fetei. sa te saturi asa de repede? Sora tace.. Naduseala i-a lustruit ca o unsoare fata.. S-au obisnuit chiar sa se gândeasca la altceva în timpul zgomotului de voci.... Iar tacere.. Si o pofta ciudata de râs îl cuprinde când se gândeste la calmul muschilor faciali.. Pâna sa raspunda. Priveste linistit în ochii mamei si se mira cum poate fi atât de linistit.M-am saturat.. Mama întreaba iar: . (Spune formula plictisit si în acelasi timp vesel ca scapa atât de usor.Si cât ai luat? ..Tatal încearca timid: . Ia sa-ti mai vezi de treaba si sa mai lasi laboratorul..De ce nu cauti sa dai mai multa atentie limbilor? Toti au spus ca tara germana nu faci nimic la chimie..Si tu esti mai pricopsit. Pâna mâine dimineata -când va trebui iscalit carnetul. Caldura.. în care se treceau zilnic notele capatate -ar avea atâta timp.. care te plimbi toata ziua... va rog. Mi-ai prapadit o multime de lucruri. . n-a stat ca tine. Se admira..Nu ma comparati.Da. intervine tatal..Ai mâncat la scoala pâinea cu unt? -Da. nu va vine la socoteala când va spune omul adevarul. la germana.încep. Doar stie câte observatii îl asteapta si câta suparare va încerca mama. Copiii manânca în liniste.Iar începi.. dumicateste o felie rumena de pâine.Radita a muncit de azi-dimineata si pâna acum.. . Se stia nervos.Da\' Radita ce face? . La felul al doilea. cu toate acestea. pentru ca m-am încurcat la urma... Mama îsi suceste scaunul si.

Dar banii mei cine mi-i da? Ca tat-tu n-a adus un gologan de pâine. pe jumatate plin cu o licoare albastruie si astupat cu un dop de cauciuc. el nu-si poate pagubi gloria. o lampa cu spirt astupata cu un bonet de sticla. pe care le citeste noaptea la lampa? Dar cum sa nu stie. viitorul sau de savant chimist. trebuincioasa experientelor. Tatal se arata nervos: .. Ce pacat ca nici tatal nici mama nu erau niste intelectuali distinsi! Cum l-ar fi înteles atunci pe el. niste hârtiute roscate. o penseta rezemata de un vechi aparat Wolf. Marin.Asta ma priveste pe mine. sticle si fiole. dunga dintre sprâncene i se adânceste.. o sugativa pe care erau înfipte ace de marimi deosebite si un borcan mare în care Marin tinea apa curata. sticlute etichetate.Trebuie sa ma apuc de lucru. are sa vada imbecilii de la liceu cine e el câte mângâieri nu va aduce parintilor! Ii vedea sezând la masa într-o odaita. . tot ce gasise prin camara... acum îi e libera mintea.. Ar vrea sa le ierte totul. Tatal. si pe el. si Marin închide ochii de placere. în raftul de jos se odihneau. fara îndoiala. eprubete cu dopuri provizorii de vata. El e chimist. . Pe masa. leapada tunica si. deschide toate ferestruicile ca sa se faca curent. A scapat de o greutate care l-ar fi apasat ziua întreaga. . gasite într-un ungher din pod. prin pod sau rascolind lazile din pivnita. între ele se arata un balonas de sticla. Grabeste pasii pe coridor. cu renumele pe care si-l va câstiga prin descoperirile lui . îsi strânge servetul.. cu camasa descheiata de-a lungul pieptului. în care precipitate colorate asteptau mâna 209 .Dar nu râde nimeni. nu sa-si umple capul cu toate stupiditatile (cuvântul îl alina) care i se predau la scoala. sopteste un "merci pentru masa" si scapa. ca sa râda toti de tine?! . de multe ori încercata. rezemata de peretele varuit. cu cartile. Cu toate acestea. dar se înciudeaza când nu gaseste în sine nimic de iertat. Privelistea aceasta îl fericea. departate cu prudenta una de alta. O multumire. Tatal pleca din odaita cu o sticla de otet. un suport saracacios cu câteva eprubete.ooh! descoperirile!. vasazica.. Apoi se asaza pe scaunul din fata masutei. dupa porunca directorului. cu aceleasi fete ca acum... si Marin se ridica zgomotos de pe pat..O sa ramâneti pe drurmiri. de pacatosi ce sunteti. prin cutiile mamei. si-si priveste "laboratorul". bucuros ca nu va mai fi cicalit în acea zi mareata.... vezi. El trebuie sasi urmeze*calea. apoi. Baiatul se înduioseaza.... ce dracu! Pronunta fraza hotarât si-si trece mâna prin parul tuns marunt..ca sa ramâi iar corigent. Marin se gândeste câteva clipe la parinti si se sileste sa-i fie mila.. cu laboratorul. se întinde pe pat. Nu se putea hotarî sa-si ia ochii de la sirul de paharute Berzelius. cu o coala pe care scria: "Diploma Magna cum laudae".. unde e stapânul netulburat. Mama îl va saruta si va râde... Dar mai târziu. cutiute rotunde de carton... Ce? Parca el nu stie ca îi supara mereu cu scoala.Iar te legi de mine? . intrând pe usa. pe scara si se repede în mansarda din fund. . Pe restul mesei. o etajera de bucatarie. deodata. îl cuprinde. doua retorte cu gâturile încovrigate. Rasufla greu. pe care stau risipite carti.. Monologul interior se desfasura abundent. pentru dragul unor parinti ignoranti. laboratorul si cartile care îi plac. îsi ca pune ochelarii de prezbit si va citi cu glas tare diploma. bani sa te tin la scoala. Marin profita ca trecerea pe lânga perete e libera. fata i se schimba.Si d-aia dau eu. pe rafturile careia stau însiruite borcanase si flacoane colorate. sa se stie odata ca e chimist.... O masa acoperita de el cu tablite albe de faianta.

. Apoi deveni atent. He. Era cel mai bun prieten. .Salve. ce are-a face! O odaita ca de alchimist. Zâmbi. obrajii îi ramasera tot neracoriti. putin adus din spate. îsi lua o carte din gramada prafuita si o zvârli cu un necaz dorit cât mai aprig si mai firesc în ghiozdan. haine arse cu acizi. în acelasi timp. bani risipiti zilnic în drogherii.Asi!. Privi în treacat cutia cu crema si periile negre de sub scara si. ba nu.. îsi trase tunica. .. Marin se simti magulit si.Ce dracu.. doctore! Baiatul care-i vorbi îl privi râzator si-i întinse mâna. Facu drumul batatorit zilnic fara sa-si dea seama de timp. Apoi.. . ca sa-l vada tatal care îi adusese pe o tavita un pahar scurt cu ceai. ofta fara pricina. de pilda. . prea obosit ca sa ia o hotarâre.chimistului. îsi vadea o pofta nefireasca la sorbitul ceaiului. saaa.Se ridica suparat de pe scaun si se hotarî sa vorbeasca tare. Se încrunta si-si încheie resemnat sireturile: îi placea în clipele acelea sa se creada un baiat persecutat. si avem ora întâi. . de unde se întorceau cu punglite roz. Când goli paharul.. doctore?.. dar dupa un an de entuziasm. si deodata fu aproape sa vorbeasca tare de bucurie.încruntat ca. dar celebru.. Facu ochii mici si se însenina. Dimineata începuse sa se încalzeasca atunci când tatal îl striga din capatul scarii ca îi aduce ceaiul. bicromat de potasiu. lasa într-însa apa si topi câteva boabe portocalii... sunt ascultat..... Marin. de experiente prelungite pâna noaptea. . pasi pripit în curte si zâmbi de cum fu în strada...... îsi aminti ca e într-o sâmbata si ca a doua zi nu va fi scoala. La un colt se simti urmarit si întoarse capul. apoi grabi umbletul. îsi parasi stiinta favorita. strânse ochii. Celalalt râse.... Banciu întârzie întotdeauna. La ultima treapta îsi dadu seama ca ghetele îi sunt nevacsuite. Se gândea. când lipeau o lumânare pe speteaza unui scaun ca sa astepte rezultatul ce întârzia într-o retorta. Tatal semna fara sa bage în seama "insuficientul".. Spala râzând o eprubeta. hei! va sti el cu ce sa se "ocupe". Privi de câteva ori cerul si copacii aplecati pe deasupra grilajurilor. hei. amânându-si activitatea pentru 210 . schimbând vorba: . dupa sticle sparte.Bicromat de potasiu.Unde sa iscalesc? .Ai timp. Avusese pe vremuri aceeasi patima ca si Marin.aplecat asupra cartilor întelepte sau mânuind fantastice instrumente.. Marin se îmbraca frecându-se lenes pe cap si cascând. ca sa nu uite cele ce trebuia sa faca.Fii om serios. si el .. .. Apoi. vârî o data cu carnetul o revista împaturita în geanta. pe tonul cu care se spun vorbele menite sa aduca veselia: . încurcat. Zâmbi si raspunse ca si cum lucrurile s-ar fi întâmplat întocmai: .. deschise usa. Când va fi un mare chimist. Se si vede în mijlocul unei sali imense..Ai facut la matematica? . berbantul!.Umbla doctorul cu ochii la fete. . în timpul acesta. hai.. încerca sa fluiere o arie. Eu nu stiu cum am sa scap. Dupa ce deschise si ultima ferestruica. Apa adusa decuseara îa mansarda era calda. a.La ziua de 17: acolo unde sunt ascultat.laboratorul -. îsi lua sapca si se repezi pe scara. Tot probleme mari: transmutatia metalelor.... unul ca mine sa-si piarda atât de neghiob timpul?!...Sa dea Dumnezeu!. dar sunetele se topira repede..Pfiii! stai bine!. scânduri patate cu solutii. într-o odaita ca aceasta.. tot mai atent. Întotdeauna .. Nici macar n-am copiat problemele.

. si lua buretele împreuna cu un ciot de creta. . Aseza caietul pe catedra. .Unde sunt? . Ajunse la tabla. . Marin ramase în sirul dintâi al bancilor.N-am putut sa le fac pe ultimele do\'ia. Ajunsesera în fata liceului. Spui ca celelalte nu le-ai putut face.Si mie mi-e antipatic. profesorul fixa sever câteva clipe pagina si-l chema: . Profesorul însa îl cunostea. unui baiat din fund.. repetau sau învatau..Câte probleme am avut? ... Dinu se strecura pâna în fund.. iar în curtea adumbrita de platani se fugareau zgomotosi câtiva elevi din clasa întâia. Marin îi rabda privirea. Unul cânta lânga soba rece.. .. . Urcara trei trepte scazute. ca în diminetile de vara. Dupa ce cestorul dadu absentii. îsi frânse degetele.De-abia am ispravit pe prima. Are o mutra de tocilar. Pe ferestra deschisa priveau tristi câtiva elevi din aristocratiune.Lasa si tu asa. voinic. Stii enuntul? -Da. cu catalogul cartonat în mâna. impunator.Cât ai scris? .Buna dimiaeata! întinsera mâna unui baiat din clasa a cincea. Potoliti. înfrigurat. Îsi zvârlira sepcile într-un cuier si intrara în clasa.. Nu putea cuprinde cu nici un chip realitatea. . Poarta era larg deschisa. Se încrunta numai si-si strânse buzele sa nu zâmbeasca.Stai jos.Si parca eu as vrea?. cu barbia rezemata în piept. -Pai si este.universitate.Fa problema.E premiant.. cei mai sârguitori. Marin si alti câtiva copiau pripit problemele. îsi potrivea mereu sapca si tunica strânsa pe solduri.. încrezut. Venisera aproape toti baietii. aproape fara sa-si dea seama ca se petrec. . credea 211 ..Trei. în fata profesorului. iar umblând lânga Marin..Cât mai e. .Fericit muritor.N-as vrea sa-i fiu în piele. Parca era ametit: pierduse notiunea exacta a situatiei. ca si cei avuti în note rele. ma? . Peste câteva clipe intra si profesorul de matematica. se apuca de haina. îsi cautau fiecare câte un coleg cu care sa vorbeasca. cu o mâna în buzunar. caietul dupa care copiase. îsi zbârci fata. Marin ascunse repede calimara si înapoie. . Inconstient. . Prin banci începea frunzaritul caietelor. ca sa vadeasca adânca chinuire a memoriei. .. Tremura putin: nici încai nu stia despre ce era vorba în problema. întrebând deseori pe vecin. Era bogat si frumos.. Profesorul îl privi încruntat si cu un vadit dispret. -M-am ars.Patruzeci si cinci de minute. N-avu câtusi de putin noroc.. . trecura printr-un coridor pe care se vânturau elevi din cursul inferior si alergara veseli pe scara cea mare ce ducea la etaj.Sa iese Popana.cu el lucrurile si nu cu altul. scotându-si sapca. care-i saluta respectuos....Nu-l pot suferi pe baiatul asta. . Dar nu-l stia defel.

Apoi...Stiu. glasuind fraze foarte frumos alcatuite. Sa se calculeze înaltimea x a zonei.... îl atingea tot mai mult realitatea unui dispret din partea profesorilor. aproape soptit printre buzele strânse..într-un cerc de raza R. Se încrunta brusc..Credeam ca la Chimie industriala se intra numai cu realul. "Are sa vada ei. Convins ca Marin lucreaza îndârjit la matematica. a carui suprafata este egala cu sfertul zonei.. un italian cu ochii mici si obrajii caramizii. Si în aceeasi clipa se vazu într-o situatie exagerat de nenorocita. Cum nu o putea suferi si cum nu fusese nici o clipa atent la vreo lectie. era întotdeauna mai îngaduitor cu el decât cu altii.Te zapacesti pentru ca n-ai învatat. dispretuitor si înconjurat de glorie. când cercul se învârteste în jurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcului. Marin îsi clatina capul. La loc.. . Profesorul întorsese scaunul si. . Voia sa i se recunoasca meritele pe care era 212 . El ar fi un geniu neînteles.. dar ca nu prea întelege si mai ales nu profita întru nimic din harnicia lui. cu bratul rezemat de speteaza. Vecinul sau de catalog. ce-i umple capul cu lucruri nefolositoare?. alunecând creionul pe marginea unui capac de calimara. imaginea se schimba într-un Marin victorios asupra lui însusi. Era tactica lui la matematica. Marin desena încet un cerc. germana si fleacuri d-astea? El e chimist si naturalist. dar ma zapacesc. cauta sa se arate strâmt în desteptaciune si fara tinere de minte.E o nedreptate cele ce i se fac. . Se aseza în banca linistit: îi pierise tot necazul. începu sasi vorbeasca cu patima. gândindu-se ca corigenta la matematica tinde sa se realizeze. Popana? . astepta. cu atitudine de martir.. persecutat. Copie un sfert de ecuatie pe caietul de clasa..La urma urmei. Nu e rasplatit.Avem un cerc. lucra cu aprindere. ca sa-si poata urmari firul gândurilor.ca nu-l ajuta mintea.. dar nu reusi decât în parte. La rastimpuri strângea pumnii si încorda grumazul. îsi dete însa seama de ridicolul formulei repetate staruitor de toti acei care nusi stiu lectia. Luându-si o fata atenta.. Dar gândurile îi erau sugrumate de necazul ce-i crestea necontenit.. ca si cum ar fi cautat aprins dezlegarea. îsi vârî în ghiozdan carnetul albastrui pe a carui ultima pagina scrisa se iscalise magistral I. Marin privea cifrele de pe tabla. . începu deci sa-i dicteze: . îsi amintise ca si în caiet facuse unul. . îl trezi. nu e încurajat." Glasul scazut. . Cauta sa se linisteasca în viziunea unui Marin-filozof. cum faci? .. apoi voi sa ramâna iarasi singur cu el însusi. iar acasa nusi copia nici problemele. îl sterse într-un colt si-l îndrepta. Indiferent.Eu n-am ce-ti face. zona nascuta de un arc... Si fara sa vrea..Ba am învatat. iar profesorul îl credea.De ce ai venit atunci la real? .Ei.. domnule Banciu. Fu chemat vecinul lui de catalog. repede. Tacu încruntat si se multumi sa priveasca atent cercul. de câte ori era scos la tabla. Nu stiam atunci.. dar eu pricep greu matematica. . ce-i trebuie lui matematica. are ca baza un cerc. domnule Banciu. Banciu sub slovele unui citet "Insuficient".. caruia însa la urma i se recunosc daruitele însusiri. întari cele spuse prin obrajii dogorâti si bâlbâiala vorbelor.De ce nu stii. .. apoi îsi atinti vag privirea spre soba..

Colegii de la modern asteptau cu ghiozdanele. .Astâmpara-te.. * .Tine-l.. Dar nimeni nu-l lua în seama... Rasufla pripit... suna de iesire. "babo"! . Se misca dispretuitor în banca.L-a pârlit Vanciu. Lupta era în toi. aoo.. bondoc.Pai nu-mi pasa. îl întreba: .. se repezira la rastignit si încercara sa-l scape. trânta..Vanciu. Ei! nu fii "scârbos"! .... facândusi loc prin multime cu un ghiozdan frumos de piele. ca nu cumva sa banuiasca ceilalti ca "insuficientul" i-a lasat urme în suflet.Noi facem carte.. ce.sigur ca le are.Ai gresit: "adversus". Bana-teanu. doctore? .. atversus. privi rece pe cei din fund si închise ostentativ caietul de notite.Da-i! . apuca de picioare... si el urla cât îl tinea gura.A insultat menirea sfânta a realului. Gândul unei razbunari. -Realisti!!!.Te tâmpesti tu destul cu matematica. Marin se ridica alene în picioare si începu sa râda silit. dupa ce se adunara în numar mare.Are dreptate. nu parea însa prea bizar. Cu îmbrâncituri.. . ."Ante.Ce te-a apucat.. ad. se suia pe catedra predicând." . cânta. al unei apoteoze.. urmariti de razbunatorii realisti.. Costandake.spalam insulta cu sânge! Marin era printre cei mai aprigi. cu nasul mare si cu cosi pe frunte. apud. peste banci. . modernul1. Doi realisti îl trageau de picioare si doi de mâini. pentru ca aveau chimia. palmuia glumet. îl rastigneau pe unul mic.Ce dracu v-a tinut atâta? . îl întarâta. Cu reputatia lui de cel mai "zapacit" si nervos baiat de clasa. .. trânti doi colegi care se "întrebau" reciproc la chimie si se vârî între multimea galagioasa de lânga catedra. care e ala? . ba. Se întoarse în loc. Sariti! . . Banateanu întreba.. Bondocul se zvârcolea între râs si raget.. sarea în spatele modernistilor. Când iesi. Broboane sarate de sudoare i se prelingeau pe fata.Baa. Marin începu sa-l gâdile pe sub vesta... Se învârtea. micso-rându-si ochii din pricina prafului. chiar cu ghionturi. cu ochelarii alunecati de-a lungul nasului. afara.Sariti.. insulte! Câtiva din fund se repezira peste banci.. Ca întotdeauna.Aaaa. gras. Sa. Numai un modernist marunt. Sa-l crucificam! .Galimir -... Doi baieti se strecurara zgomotosi pe deasupra bancilor. îsi facusera într-o sala de jos ora de latina si acum erau grabiti sa intre în clasa. Modernistii. iar ceilalti hohoteau si faceau glume pe care le tipau ca sa se auda.. izbutira sa libreze un picior si o mâna. ca voi?! începura vesnicele riposte la care nu se lua seama si care aveau numai menirea de a fi glumete. Peste putin. Vanciu?. Banciu întârzie aproape toata recreatia pe catedra: nu-si gasise explicatia. Condoleante! .a.. pocind dintr-adins numele: . -Baa. în jurul 213 .Sa-l crucificam.Care e nemernicul? .. . râzatori.Pai ce: eu învat ca voi sase ore la latina pe saptamâna? .

Nici silueta mândra a cestorului. cetonele si chinonele. si se gândea cu teama ca în dupa-amiaza aceea va fi liber sa 214 . Multi îsi adusera aminte ca nu stiu nimic la chimie si ca sunt neascultati. te dau pe lista! . cuprins el însusi de oboseala..Ia vezi.Ce are a face. nici glasul cestorului Bratasanu de la modern nu potolira lupta. Profesorul întelegea ca rezervele s-au sfârsit si. cestorul de la real. Trei baieti lucrau de zor la tabla formule simetrice si le comparau cu cele din carte. ma Bratasanule. dormitau molatec în banci.Ce avem. o deziluzie care i se lamurea cu cât tintea mai mult nemarginirea albastra de deasupra casei vecine. Marin râse cu pofta. între liniute ce se departau de la nucleu ca niste raze. . treceti în banci. . Fu neatent pâna la sfârsitul cursurilor. . Atomii de carbon se asezau pripiti lânga cei de hidrogen si oxigen.. oftând la rastimpuri..pe care în adevar îl necajea onoarea ce i se facuse -. ceru tacere. . dintr-o banca din fund.. îi lipsea parca ceva. Dupa chinuitoarea ora de chimie. ceilalti rasfoiau înfrigurati caietele de note si consultau prevazatori si stiinta vecinilor. si domnul Voitinovici are sa gaseasca zgomotul asta. Era linistit: ora aceasta era una din putinele la care nu-i era teama. extemporalul se anunta? .. . aproape tacuti. urma una de istorie si una de franceza. Cestorul îl ameninta.Domnilor.Cine a spus extemporal? Ce extemporal? Nu ne-a anuntat. . Morariu. cu ochii dusi pe fereastra.Si chinonele? . când de jos se auzi sunând vag clopotelul anuntând profesorii.Ce faci gura acolo? . Banateanu se ridica revoltat. Câtiva realisti râsera si se împartira pe la locuri. Când auzi stravechea si mult repetata propozitie a profesorului de chimie.Alea nu le-a explicat.. ma? . . dar trebuia sa citim noi. Poate mergem în laborator.Pai ce. Marin visa tot timpul.Galimir. apucaturile-i de bucher fiind de multa vreme cunoscute. pentru ca nu putea face altfel. Prin fereastra larg deschisa venea la rastimpuri racoarea relativa a unui aer mai putin viciat. c-acum te rastignim. Marin îsi aduse aminte de mansarda lui.. Fura câteva clipe în timpul carora nu reusea a întelege bucuria ce i putea-o aduce multimea ceea de borcamse desperecheate.Numai de nu ne-ar da extemporal. de plictiseala scârbita pentru chimie.. ma. în fundul clasei.. Galimir izbutise sa scape si alerga acum peste banci ca sa se ascunda în mijlocul modernistilor. Mai ramasera putini afara din banci. .. cestorul Bratasanu lua notite si nu-l privea nimeni cu uimire. Numiri prelungite si greu de pronuntat se memorizau cu glas tare.Aldehida formica. Pentru întâia data încerca o senzatie de oboseala. unde caldurile începeau sa ajunga de nesuferit si unde "laboratorul" îl stingherea. Nu mai era nimeni atent: obositi.Ce stric eu. astâmpara-te! .Peni. Spre sfârsitul orei de franceza începu sa-l doara capul: aerul stricat si caldura îl înabusisera. Simti un gol în suflet. îsi privi colegii: toti palizi. se resemnase sa vorbeasca. va rog. Voitinovici anunta întotdeauna mai dinainte: "O sa dam o mica extemporala". împreuna cu formulele substantelor si însusirile lor chimice. .rastignitului.

"Asta trebuie acuma. Si întelegea acum cu tristete cât de falsa era suferinta lui si cât de mincinoase erau paginile . acoperit cu o foaie de hârtie alba. nu era nou pentru el: se stia nestatornic si cu patima. Marin citea pagini dintr-un caiet gros. ajungea cu râuriri de vis pâna la el. Era dezorientat. si se simti acum deceptionat. toamna din clasa ?. si aceasta îi nelinistea.. coborî scarile încet. Si sfârsind treptele. jurnalului". zmângalind cu creionul coperta. cât mai e timp. patra. grabi pasul.Nu mai e timp.. de a-si vadi darurile. ca sa arate celor de la liceu cine e el si cât a suferit. Lectura îl plictisea. Fara voie se gândi: bicromat de plumb. se simtea mai bine singur. De ce sa fie nevoit sa râda si sa spuna glume? întelese ca-i e teama ca sa nu i se dezlipeasca masca." Dar era sfârsitul lui mai: când sa-l scrie. un vuiet învatuit. i se parea chiar ca e dezgustat de ele.... un proiect magnific de roman. departat. Apoi. Fata îi era nemultumita si. de fapt. Marin se rezema cu tot spatele pe scaun. când compunea inspirat frazele acelea lungi si nemestesugite. îl deschisese cu gândul sa-l continue. nervos. Prin ferestruicile deschise. Marin îsi arrrnti melancolic serile d.. îsi îndesa sapca cu necaz pe cap si începu sa bolboroseasca. Un presupus elev îsi însemna zilnic impresiile. Nu-i parea rau de despartirea aceasta brusca. sa-l sfârseasca si sa-l publice. îl saluta.. în adâncul sufletului. a bibliotecii si a insectelor. Simtea crunt nevoia de a se manifesta.. Unde îl va duce acum dragostea? Nu stia. Lucrul. Un profesor trecu.Te-a molesit caldura. sarea din timp în timp pagini întregi. Scrisul era pe alocuri necitet. Marin Popana... Herr Doktor.. îi trecu repede prin minte toate aceste tovarasii vechi.. îsi aduse aminte ca se întoarce si astazi cu un "insuficient". si baiatul îsi supara ochii. . Acel elev nu era altul decât el. a plantelor. dar din alte pricini.. Cu toate acestea. Privi masuta cu sticlute. Târziu numai. dar n-ar fi dorit sa se întâmple.. dar nu fu vazut. fara sa astepte pe Dinu. se idolatriza. cu manualul lui Minovici în fata. . un precipitat galben se adunase în fundul unui pahar cu peretii subtiri. când sa-l tipareasca?. Nu mai simtea nevoia experientelor. Si i se paru atât de încet drumul lui în tovarasia bicromatului de plumb. analiza manganului... entuziasmul îi pierise... Abatut...Salutare!.citeasca orice carte ar vrea. Odaita începea sa se înfierbânte. Si zâmbi la gândul ca era un prefacut. îsi scutura capul. porni spre casa. a carui sensibilitate fara margini alcatuia pe aceea a "omului sucit". împotriva lui I. batjocorind pe cei care nu-l întelegeau. de a se razbuna de umilinte. îsi spunea: "Ce de precipitate minunate si nestatornice în culorile lor aprinse sau tulburi. Era un manuscris vechi de doi ani. Nu mai citise de mult Jurnalul".. pe ascuns. încet. Ca si ieri. caci acum nu se dezgustase de o stiinta ca sa se apuce de alta. mersese prea departe: nu era înca dezgustat de chimie. apropiindu-i micsorati de caiet. Se multumi sa raspunda: . Banciu. intitulat Jurnalul unui om sucit. 215 . Îi placea înca sa se gândeasca la ceasurile de dupa-amiaza. încruntat. Are sa vada ei!. ci si-o parasise brusc pe cea de pâna acum ca sa ramâna singur. patrunse de un suflu romantic si scrise numai pe jumatate. acuma. Suferise pâna atunci nenumarate alte dragoste: cea a marcilor postale. Când suna. închise caietul si. Si corigenta la matematica. ca niciodata." Zâmbea: ce prost era sa creada ca nu-i mai place chimia!. a pietrelor. Nu. Fara sa vrea. împotriva profesorului de germana. în care. Marin era revoltat: împotriva scoalei. când va ispravi. se gândea. în odaita din mansarda..

are sa-l sustina si Moisescu de la stiinte naturale. Marin se arata nehotarât. dar nici încai sfârsit nu era. fluierând.. Caci. înca din iarna trecuta.. când Marin va împlini cincisprezece ani Ori.. îmbucurat . Banciu nu-l poate suferi.Jurnalul unui om sucit.. Amanuntele îi precizara în contururi si culori vacanta.. Cu atât mai mult?. Si schimbând grabit vorba: . Nu poate sa scape. sa-l umileasca pe el mult. profesor de limba româna. 216 . Se vazu într-o vara de prin carti. * Spre seara. stapânit de gândul tiran al corigentei. Ei?! si ce?!.. Cu atât mai mult. Dar acum nu putea sta locului. Banciu îi trecu prin fata ochilor... înfiorându-l. . dupa socoteala lui. . nu numai ca Jurnalul nu se publicase. Au sa-l sprijine când va fi conferinta de fine de an.. veni Dinu.. dar trebuie sa te resemnezi si ai sa-ti scoti haina ca si mine.E o prostie! -Ce? . Pai da. si restul în Bucuresti.. într-o vacanta împletita cu grâu. de atunci..Stai jos! Ai sa suferi de caldura. De data aceasta. ce ocupa aproape tot peretele din fund. Publicarea Jurnalului unui om sucit trebuia înde-pli-nita. se ridica de pe scaun si se plimba prin odaie... îl va scrie. Si de câte ori îl întreba Dinu. Nu scapa de corigenta.Am sa scriu romanul! Trebuie sa-l scriu la vara! Nu se poate!. curiozitatea îi era satisfacuta. dupa ce-si zvârli o clipa ochii în oglinda rotunda din odaia alaturata.... Si hotarârea îl îmbucura într-atât. încruntându-se. . sapoi are sa vada ei! Suparat de-a binelea. Se multumea numai sa tipareasca în Ziarul stiintelor populare articole asupra insectelor si câteva fantezii tara greutate.Aa. doctore!. cu nuci stufosi.Salve. Ce citesti? Marin îi arata coperta unui roman francez. Dar ce are a face? Matematica e "materie" principala la real.Stii c-am recitit azi romanul? -Ei?! Dinu se aseza mai bine pe scaun.... dar îsi daduse repede seama de neadevar. nimeni! Apoi. S-apoi. lucru rar pentru el.. apoi îl zvârli. nestatornic si nu lucra nimic. asteptându-se sa auda o conferinta întreaga. Are sa stea o luna în tabara cercetaseasca din Dumbrava Sibiului. . Era lucru rar pentru el sa se plimbe prin odaie: gândea mai bine în fata mesei lunguiete din fata ferestruicei. la capatul mesei. Dar poate nu va ramâne. încât zâmbind.. coborî scarile si se duse. aducând scaunul din odaia alaturata: . La urma urmei.. sa vada pe cei de jos...Nu mai merge! Si se trânti pe pat: un pat de lemn vopsit rosu..de venirea prietenului. ..Nu vine cineva? . sunt atâti profesori care îl simpatizeaza.. si Moisil. sagetând gesturi cu mâinile. cu nouri. începu sa vorbeasca singur. Crezuse un timp ca Marin lucreaza în ascuns.... Batu în treacat la usa si intra. Marin fagadui c-o sa-l reciteasca si sa-l completeze.Chipul lui I.. râzând.Cine poate rezista la caldurile astea caniculo-tropico-africane?. îsi motiva totul prin chimia si cartile care îi luau tot timpul.. si Soloveanu. scriind un roman Viziunea se sterse îndata.. . Are sa vorbeasca Nanul.

. si eroul e la munte. Stii ca ma las de chimie. In fiecare zi însemn: dialoguri de ia scoala. Nu s-a mai scris pâna acum un roman de felul asta. simpiificânuu-le.. . Acum... Se bâlbâia. si geniu neînteles. Banal. Stii.. Dar stai sa vezi... când îî asculta vorbind. putin teatral: "La foc!. stânjenitor de fals.. stii.. entuziasmat..Da. Rastignirea ace?... stari sufletesti.Târziu.Ei.Vasazica. la Sacele." se simti mult mai liber.. nu mai aduni fise. tacu.Pai romanul?.. -Ei?berbantule!. . începu sa aiba mai multa încredere în talentul iui.Acum începe povestirea (ironic) cuceririlor tale..... Observase si el. îi trecu prin minte o îndoiala care îl dezarma.sta P usura...Asta aflu atunci.Diseara. 41 spun drept.. le stia cuvintele. ca e ceva silit într-Insul. dar nu îndraznise sa-si spuna gândul. la murite.. întreaga schimbare a prietenului îl bucura. dar în siarsit... Toata lumea e neghioaba. Se simtea încurcat stiindu-si prietenul singur pe un drum pe care altadata îl batatoreau împreuna....La munte? ..Azi. Râdea.Ce pricepi? .Pricep. batjocoritor si suparat. la Universitate ..Celalalt nu pricepu dintr-o data schimbarea aceasta brusca de pareri. Si Marin vorbea.Ba adun.. deodata. Vorbea precipitat..... .. 217 . Si acolo se îndragosteste de o fata. . Si dupa ce exdama.. ..Stii cum sa-ncepi0 .Dar când ai vazut tu toate astea? . Cinstit. dar gândul acesta îi facea bine. vedea noua configuratie a romanului... s-apoi. Dinu asculta multumit. . si prost scris. ti-am spus eu? Nu face acum. . undeva. Tacerea îl apasa pe Dinu. cu o repeziciune ametitoare. Si prea dulceag. .. dar altfel. Apoi.. Un roman realist din viata elevilor.Dar m-apuc iar de insecte. Stia ca Marin are o idee excelenta de Jurnal si era convins ca va pricinui zgomot îndeajuns la aparitia lui. pentru ca nu voia sa-l supere.. Am vrut sa-l sfârsesc si am. Era convins câ are talent si de aceea îl urmarea. iar vorbind.. E în vacanta.. cautând epitete chinuitoare. Marin era cunoscator în literatura iar ei prea putin. gasind adjective inedite si vorbe ironice. nu-i mai fac jurnal... atunci când.... o prostie..Si când te apuci sa-l scrii? . . curios sa vada ce-o sa produca. Nimic adevarat.. . portrete. dar bucuria îi era adevarata. s-apoi autorul prea se crede. Era sigur ca nu va zvârli manuscrisul la foc. cu note. . cum am fost si eu anul trecut.. . Se mira totusi ca nici 0 schimbare nu i se ghicea pe fata si ca prietenul îl socoteste înca tot atât de entuziasmat. comic.îl scriu si p-aia. dar primul capitol din roman se petrece.. numai el e geniu.. . mâna. vedea personajele. încâlcind cuvintele. le ghicea gândurile. Ce-i nevoie sa te mai gândesti? . Marin îi citea zi cu zi paginile scrise în Jurnal. si stii. .. Ma gândesc eu. la tara. la foc!.M-am plictisit.Da. de laborator? Dinu îi strânse.

sa fie tinut în gheare s-apoi umilit. o fac zglobie. Marin. aia a fost înainte. îmi bat joc de prostii care se lasa cuprinsi de pofte animalice (expresia îi placea)..Liliana.A. Ochi si lampa. la urma urmei.. Ei. nu. E data dracului..Si sa vezi mai înainte.... La urma.. aia e alta. Dar n-am fise.eu adica . Marin se gândea: "Cât de mult îl iubesc!" apoi. nu toate.. Îi dispretuiesc... stii. adica. Se smulse din gândurile care-i surpau "subiectul" romanului si rasturna un suvoi de vorbe.Si de ce nu ti-a dat? . volum.Dar cum? ..Parca Maria. Aaa.... si numai asa. . la Bucuresti. Ei! din asta fac geniul rau al eroului meu. Tacu deodata si Marin. afara de acesta: chimie.N-ai auzit? .. miopi... apoi ajunge pe un 218 . sa tipe s-apoi sa alerge acasa. Si suna atât de ciudat cuvântul "iubit" pe buzele baiatului adus din umeri. Nu-si mai întelegea prietenul. îi explica. se va arata acel "om sucit" pe care-l cunosti... stiindu-si prietenul prea putin aplecat asupra celor lumesti. Romanul? Tot asa cum stii. eroul . ...fuge la Constanta.Frumos.Aa. (naiv) zicea sa n-o calomniez.. . dar închipuindu-si contrastul între Marin si tinerii din Sacele.. sunt deasupra lor. Se întunecase. afara de însasi imaginatia mea?" Dar raspunse fara codire: . am uitat sa-ti spun c-avea un par negru taiat strengareste. Orisice alt cuvânt.. traindu-le însa cu mintea atât de aprins.. Uu! ce par!. insecte.Cum o sa-l sfârsesti? . ce vrei?.A.. mai zglobie decât era.. repede: "Ce stânjenitor cuvânt iubesc. o frumusete. Anette.. cu mâinile încrucisate.. pe eroina am s-o alatur cu firea verisoarei mele.. da. câtva timp. Numai cea din urma. dându-si seama de ridicol. îti place? . volum.. Dinu tacea zâmbind.Dinu socotea adevarate toate scrisorile trimise din Sacele si povestirile lui Marin asupra dragostelor sale cu domnisoarele frumoase din localitate. îsi zâmbira unul altuia... privind o multime fara ochi. dupa marea suferinta. Si aci. în timp ce cu pulpele încolacea nervos picioarele scaunelor. o sa se zbata. Se îndoise putin la început. nu..N-a vrut ea.. sfârsise prin a le darui un vestmânt de realitate si acum. Cu Liliana a fost ce-a fost. cu ochii marunti. închipuindu-si un Marin batrân. îi exagerez caracterul. succesele erotice. piatra. cum i se parea ca se aseamana. rosi. ... încât el însusi. când îl întrerupe Dinu. îl fac sa se îndragosteasca de ea. cu Liliana. Atâta elocventa pentru cauze straine preocuparilor lui.. ...Nu fusei atent.. pentru ca ramasese repetent Se face hamal în port.. Iubire: ce se potriveste ea cu mine? Eu. cu obrajii patrati si searbezi..Ce-ai spus? ." Aprinse lampa. învatat. stii. gândi: "Cum de nu pricepe el ca l-am mintit si î-am mintit pentru a avea si alti martori ai visurilor mele. Pacat ca n-a vrut sa-mi dea o fotografie..Asa o chema? . Dar de ce se aseamana? . P-aia am iubito. îti închipui ca ala.. o sa sufere.. cum l-o chema. . p-aia o exagerez. O umilinta dureroasa i se strecura în suflet. Apropo. Fata. roscat.

Nu-i nevoie sa ma conduci. ca suferintele au fost în buna parte numai în capul lui. cu o privire zâmbitoare si dornica. rafturile saracacioase pe care stau înghesuite carti. .ť. abatut..Prea putin trei luni.. cu o slova rasfirata si de nepriceput: Cap. Poti ramâne la Jurnalul unui om sucit. o situatie. Dar ce vrei? Trei ferestre: se face un curent de intra tot praful strazii.Are sa fie greu.. prin care îl roaga sa se întoarca.. .Ei. Stii ca la toamna trebuie sa apara. puisque c \'etait un vtement neuft>. ori se întoarce. dar în româneste. ca lupta e frumoasa.ť Mai bine în padure. Privi numai înspre rafturile cu carti si-l întreba: . da-mi-l si asa.. . ha.. connu. dara. Dinu încerca un raspuns spiritual.. Canon întreg.... interesanta. ori îsi urmeaza visul lui de libertate. mai!.Cititi mult? 219 .. într-o casa din vecini..atunci cine stie ce se întâmpla maica-sii -.Ha. într-un cuvânt... Citi de câteva ori aceeasi fraza.. Se întoarce. ... parca o lumina i se lamurea în suflet.. I UN BAIAT SI O FATA I . deschizând înfiorat un caiet neînceput. Tipul e într-o lupta sufleteasca apriga... dar cum am sa-ncep? La o serbare populara?.ť prea banal. el si ea...... colbait.Praful e culoarea locala.. . stii..vas care trebuia sa plece din zi în zi. cu cât se apropia de Bucuresti.N-ai tu cumva Pere Goriotl .. Ťcomme ilconvenait. fara nici o încredere în vointa sa.jourlaje parrus dans la cour du colege pendant la recrea. de calatorii în Orient.. Acum. Când m-oi asterne pe scris.. Dar într-o dimineata citeste în Universul anuntul dat de Dan. pentru ca mama e rau bolnava... ŤJe la revetis pour la premiere.Sigur.Asta asa e.. . .ť în padure. Relua romanul francez. Ce sa declame? ŤOh! quandcejour-lâ... Cunosc bine scara. . ca sa-si dea curaj.E prea tânar si nestatornic ca sa se poata hotarî la sacrificiile pe care i le cerea libertatea. se asternu sa scrie. Dar am tot timpul trei luni. Simtea ca e las sa fuga. în padure. ha. Gândul capitolului întâi din Jurnal îl persecuta. însa. si atunci.. trist. . fara s-o înteleaga. o lume noua. Doara eu sunt ala!. Când intra în odaita luminata prietenesc.. Marin scoase cartea dintr-un raft de jos. Dinu cuprinse cei patru pereti spoiti cu var. de dimineata.Ba da. .. Ce zici? ..Ce n-as da eu sa am o odaita ca a ta. îsi trase haina. . Marin se porni pe râs din capul întunecat al scarii.Tu ce zici? .. grai: "La lucru!" Dar era numai un cuvânt.Aci numai praful e imens. Succes si inspiratie.. Dinu nu raspunse. Unde mai pui ca sunt lucruri cunoscute.. sa-l roage sa declame. Ťfois une dimanche. iar ceilalti îngrijati. frate-sau.Fugi. Mai ales inspiratie. o revolutie în sufletul lui. de biblioteca imensa. Du-te dracului!" Zvârli romanul pe masa si. . O idee noua. cum le spunea de atâtea ori. Vezi sa nu cazi.

caci Radu. mai lucrez la entomologie. Niciodata nu i-ar fi trecut prin minte ca sunt oameni care citesc pâna la zece ore pe fiecare zi. cu niste sandale iarasi bune de purtat "pe munte". Baiatul pleca ochii în jos. . Din aceste cauze. si aveti portretul în creion al tovarasului domnisoarei Aura.Câteodata mai mult.. puneti pe cap o sapca cu cozorocul reînnoit de patru ori. cu chipiul prafuit si ghetele nefacute. se socotea frumos. . câteodata mai putin. Era.Bine. nu stia niciodata cu ce era îmbracat. .Hm! Cam opt. de care numai închipuirea-i se putea servi. ca orisice adolescent înclinat spre visare. dupa cum marturisea el însusi. noua ore pe zi.Dar. Era ceva involuntar. Radu Giurgea era entomolog si. cu niste pantaloni largi. Umbla întotdeauna cu nasturii tunicii descheieti. pregatindu-se sa întârzie acolo ore întregi ca sa-si întregeasca cunostintele sale asupra industriei casnice la furnici. ca si cum s-ar fi lepadat de o greseala faptuita în nestiinta. Si dispretul acesta era departe de a fi fatarnicie. Apoi. 220 . avea mare ciuda pe oamenii care îsi pierdeau timpul cu dragostele. Fata îi privea mereu. cu succes.. cu atât îi scade minunata frumusete. caci Radu nu era mai niciodata cu gândul la lucrurile privite. Dar aceasta frumusete era un drept al sau.Opt. Poate în gândurile sale se creHea neîmbracat defH caci nu se sfia nio\'nrlata sa se culce pe namolul malurilor ca sa "observe" cine stie ce gânganie ciudata care plutea pe apa pârâului si iarasi îi venea foarte lesne sa se trânteasca pe toate gramezile de lut proaspat.. ceea ce se întâmpla foarte rar. noua ore pe zi? -Da. în fundul sufletelor lor. mai traduc. ierbar. Si cu toate acestea se necajea întotdeauna din pricina cosurilor acelea mici de pe barbie. Caci Radu Giurgea. ca pe un lucru rar.. de altfel. care-i întunecau frumusetea în ochii fetelor. ca sa se dezvinovateasca: . o observatoare foarte slaba si niciodata "\'i si-ar fi putut H? seama ce se petrece în afara de mediul ei. De-ar fi sa-l facem în culori. îmbracati acest trup schitat fugar cu o haina din acelea pe care burghezii le recomanda de purtat "la tara". am colectie de pietre. Mai scriu. asa în mijlociu. plini de praful musuroaielor de furnici pe care sezuse entomologul la pânda. si aceasta numai din neglijenta si dispret pentru eleganta caraghioasa pe care o trâmbitau "aristocratii" clasei. si niciodata nu-i trecuse baiatului prin minte ca acest dar dumnezeiesc l-ar putea întrebuinta. înrosindu-se pâna în radacina urechilor. fruntea colturoasa. fata smeada si cu un nas lung si ascutit. doresc întotdeauna sa placa. care din orisice neam si-ar trage viata si în orisice mediu si-ar trai zilele. care-i napadea sufletul numai când privea fapta în sine.. Vorbea repede. în rarele lui iesiri prin lume. neluându-si ochii din vârful sandalelor. adus putin din umeri.pe unde nu-l duceau gândurile? —. ca un adevarat naturalist si visator ce era. O! si nu era frumos deloc baiatul! închipuiti-va un copilandru înalt si desirat. Apoi. cu cât se apropie de pamânt. dar nu citesc întruna. Credea ca povestile acestea nu se petrec decât prin romane. i se parea ca.. înca. ma ocup si cu chimia. Iunecându-si ochii pe fata arsa de soare si patata cu cosi stârpiti de nerabdarea aceea necajita caracteristica adolescentilor. .. ar trebui sa scriem câteva pagini. Fata îl privi uimita. cu capul mare si acoperit cu un par rar si galbejit. ochii mici si miopi. care-i dadea un aer de paiata melancolica. în viata de toate zilele.

dupa cum era de asteptat. vorbi fata. jucându-se cu un fir de paius ce i se prinsese de rochie. clasa a sasea. luminându-se de zâmbet. atât în privinta structurii subrede a tesaturilor. Trebuie sa stiti ca nu se afla pe lume o mai nevinovata placere pentru fetele acelea pe care baietii le-au numit cu oarecare dreptate "de viata" decât o convorbire între patra ochi cu un baiat prostut. "minte" etc.. Neaplicând niciodata principiul conservarii speciei la viata pe care se pregatea so duca. Dar de femei avea mereu teama. si în cel mai bun caz ardea de pasiuni pe care liceanul nu le întelegea. Radu avea toarte putine de spus în fata ochilor adumbriti sau uniformelor cu rochie scurta.. Radu Giurgea. Dar pe acela unde sa-l gaseasca? în insecte? Apoi leau studiat savantii pâna în vârful aripilor. Dar fiti siguri ca Radu nu stia nimic. pasemite pentru ca nu-i pricepea înca însemnatatea. .. nu-l învatau niciodata cum se vorbeste cu fetele -. .. Radu îsi însemnase pe hârtie schema întregii lui vieti. Si era atât de trist când se gândea la lucrul acesta. Ce o sa mai descopere si el?. "femele". era sigur el ca sunt mai multe. . parca aducându-si aminte de ceva. Si de aceea. sfâsietoare pentru altii. care se înroseste pâna la radacina parului. si lui numai unul singur îi placea. careia nu-i crescuse înca acul. Si pe el.. apoi. faceti socoteala! Si recomandatia aceasta avea darul sa stârneasca adevarat belsug de râs asupra domnisoarei Aurora Onciu.Ce tot are fata asta de râde?. "stupid". Aura. Si într-adevar ca... Aurora Onciu. E ciudat obiceiul acesta la oamenii savanti de a dispretul tot ceea ce nu intra în raza cunostintelor lor. Vazându-l ca tace.carti care. .. Sunt mai multe. si daca doriti si vârsta. ea nu cerea decât bani si iar bani. Prinzându-si apH>i mintea si obiceiurile.vestmintele cercetatorului lasau mult de dorit.. de care el. si ale caror urmari.. Radu zâmbea cu inima strânsa si tot întrebându-se: . îl zapacea privirea lor ca fundul unei prapastii. am uitat sa ma recomand. era foarte naturi ns nce-la care clasifica cu atâta usurinta toate speciile de himenoptere din Valea Larga sa ramâna completamente dezarmat în fata unei viespi tinere. Tânarul naturalist era recunoscut ca fiind de o timiditate de care colegii sai se rusinau.. Asa cum o cunoscuse din romane. fata întoarse discret ochii. nici un rând nu era rezervat dragostelor cu urmari durabile.Uite. în ochii lui. si n-a mai ramas mustata de tântar nereprodusa în cei putin o duzina de manuale. cu toata groaza întunericului lui.. cercetatorul faptelor celor mai cunoscute. 221 .Orisicât. îl apuca de brat. si puzderia de semne de întrebare presarate mai la fiecare fraza. cât de mult îl atragea necunoscutul. si. zise ea. Si Radu era unul dintre aceia.. Radu se îngalbeni. numea cu un singur cuvânt pe toate reprezentantele sexului frumos. e mult. cât si esteticei coloritului.De! Apoi tacura. i se pareau ridicole.. Si v-as putea aduce ca exemplu cele câteva zeci de romane frantuzesti citite numai pe jumatate si cu însemnari pe margine: "nu e adevarat!". Dar nu stia care necunoscut. Umblând tot timpul dupa insecte sau pierzându-si noptile în lectura unor carti tiparite parca anume ca sa înspaimânte pe amatorii de literatura usoara. De altfel. femeia se facea vinovata de mari si nenumarate greseli. iar corpurile lor zvelte aveau ceva necunoscut într-însele. si mai ales de fete. cu toata eruditia lor. mutra lui zapacita si ochii care parca tot cautau o cararuie pe unde sa se piarda în tufis înfaptuiau mare bucurie în sufletul fetei.. se înspaimânta.

.. O adiere de somn îi legana la rastimpuri trupul si arunci îsi lasa privirile pe ferestruica din fata. tarine si catune prietenoase." Sfârsi prin râs. Baietii veneau în diminetile limpezi cu tunicile descheiate. dar se simti deodata rece. nemiscat. ahhh!. Nu-l mai tragea inima spre foile acelea desperecheate si se simtea obosit. Ele. Credea ca e mai nimerit noul titlu. dormitând. obosit. se înfiorau în fata apusului indian. de la sfârsitul trimestrului. nu gasise alt mijloc de a le vadi însusirile lui. încerca sa se trezeasca afundându-si capul într-un lighean cu apa proaspata. calatoriile prin locuri unde omul se contopeste cu firea. lua plicul si-l zvârli pe masa. închise calimara si usca cerneala pe ultimele rânduri.-Marin! Marin! .\'amasa! Trânti vesel tocul. * Nostalgia celor din urma zile de scoala. Dezamagit... coborârea scarilor a fost cea mai fericita clipa din copilaria lui. scârbit de câte ori se aseza la masa cu gândul sa scrie. apasatoare. sa scriu!. Nu se putea linisti. Impresia de searbad si inutil ce se strecura în suflet: oboseala nemarginita.. desfacu bratele si ocoli de câteva ori odaita. Iar când deschise ladita în care-si pastra hârtiile si caietele lui. 222 . în credinta maiestriei capitolului Un baiat si o fata.. unii veseli. Si nu stiau ce sa aleaga: când se hotarau pentru hoinarerile din cartile de calatorii. iar luminitele înnegurate de miopie se aprindeau. cu sepci de vara. care se apropia banal.. si le înghesui pe toate într-un plic mare galben. satul. trebuia numit Romanul unui om sucit. se simteau deodata întristati. IV Câteva zile în urma. cât am scris!.. fara sa le citeasca. altii melancolici. amenintator. Se pregati sa înmoaie tocul. se înrosi de necaz si îi urî cu gândul. pe care l-ar fi vrut ironic. Ochii se odihneau în raceala. simtamântul zadarniciei marei bucurii. se înciuda. Se desparti de roman. adaoga. în odaita. prapastii.. începeau sa înteleaga cum sunt tintuiti de legaturile pamântului. îsi alese apoi lectura. Marin parasi Jurnalul unui om sucit.. care voiau sa se dea în întregime. paduri de brazi si valurile inedite ale unei mari despre care credeau multe.. trist. Pierduse nadejdea unei reabilitari în u>ut profesorilor prin volumul pe care l-ar fi putut publica. asa cum se despartea întotdeauna de luciiuiic care nu-i mai piaucau. linistit. numai în camasa si cu pumnii apasati pe frunte. îngrozitor de banal. Deschise ladita. pe care scrise: încercari pentru "Romanul unui om sucit". Dar nu stiau prea bine care vis l-ar dori repede îndeplinit.. încordându-si bratele. Bucuria vacantelor farâmitata de prea multa asteptare. Si sufletele sufereau în aceasta împartire. geloase. Se ridica deodata nervos. un râs silit. Iar. Astupa cu luare-aminte calimara. caldura îl ametea." Gândul acesta îi înfiora spinarea de placere. îl cuprinse un entuziasm neasteptat si vorbi: "Cât am scris. Voluptatea libertatii secatuita cu mintea în orele lungi. se înviorau." Tremura. cu dintii strânsi: "Am sa scriu. Caci lânga viziunea unui Orient îndumnezeit cu mintea. Citea cu greu. Cum nu mai putea fi vorba de Jurnal". Ochii unora sufereau de lipsa al-bastrului nesfârsit. Si pentru ca. Aduna atent foitele scrise. sufereau nedreptatind unele visuri. O nemarginita încredere în sine îl napadi si. se alaturau. Erau suflete care visau nemarginirea. Era atent si se întreba: "Ce dracu mi-a venit?. pâraie... deocamdata. îi gonea atentia.

... Marin se rezemase distrat de-a lungul bancii. Rasfoiau cartile.Pe unul dintre visatori. domnule. mai putin zgomotosi.. altii îsi dezmorteau madularele schimonosindu-si obrajii.. Elegia... epic!. zgomotul bulevardului. a eroilor de romane si a personajelor nuvelelor lui Bratescu.pâna acum. . tocmai ei. Asa e regulamentul. Marin auzi pe Bratasanu. se bucura când visul îl ducea din clasa a treia. înabusit. Marin îsi spala voios mâinile la cismeaua din curte. scotând sunete prelungi si lovind cu piciorul în podea. Vechea imagine a urgisitului de soarta. care glasuiau între ei. si multi dintr-însii nu aveau înca nota pe trimestrul al treilea. Dar clipa trecu mai repede decât ar fi crezut. Bataia aceea de joc.. cititor patimas. îi era drag si lui baiatul. Au trecut.N-are ce face. i se paru acum o vorbarie goala. Era ora de româna. Ce este. o purta cu atâta seninatate. . un armean focos.. premiantul clasei. si se gândea la corigenta aproape sigura. ascultându-si la rastimpuri vecinii. un viitor "savant". si ce caldura!. Unii dormitau cu capul plecat pe brate. nu-sî încredintau confidente. rascoliti atâta vreme de emotie.Parc-o sa vrea Voitinovici?.. Dar Marin se îndoia. îndragostit de muzica. Marin se trudea sa nu râda... Se gândi ca ar fi o oboseala zadarnica: în minte îi veni nesfârsitele discutii între "intelectualii" clasei si Brâtasanu.Doua sute douazeci si doua. gen liric.Gen epic. ca toti colegii. dramatic. era stiut ca cel mai "simpatic" din tot liceul. de lectii si pretindea ca dispretuieste pe cei supusi "maruntisurilor" acestora.. învatân-du-si "lectia".Cald "foarte". . gen dramatic. II iubeau toti si îl vorbeau de bine. Aceeasi zapusala prafuita. Mai putin veseli. .. . îsi ura masca pe care. care va trece clasa cu cununa.Voinesti 223 . îl dureau notele rele.Chimia. .Rabda. Marin Popana. ce mai vine? Liric.. . dar îsi dete seama cât de fals este. îl judeca si el.La ce ti-e frica? . bine legat. gen liric. . în spatele lui. mediile proaste mai mult decât arata si întelegea ca nu se poate dezlipi cu totul de "prejudecatile" vârstei si situatiei lui de scolar. a neîntelesilor de plebe. care-l astepta pe el. inconstient... cum ai mai rabdat. printre banci.Sa vad daca trec si eu.. îi era indiferenta celuilalt.Uuuuf. Cei patruzeci si opt de colegi se ravaseau. sentimental. recunostea fericirea "tocilaaiiui". ca întotdeauna. Când s-o mai sfârsi si asta. Clipa aceea când sî-a dat seama cât de putin sincer îi este gândul. gen liric. Marin îi era prWft1... elegia? Elegia este atunci când poetul vrea sa ne. Cu toate acestea. apoi alerga spre clasa. Pe unii.. dar nu se prea v^itan nu-si împrumutai p^iduu carti. neica.Te trece conferinta. se arata nesimtitor fata de profesori. îsi ura fiinta si minciuna. pe altii dimpotriva. . îl cheama Haig Bracterian.. corigent. clipa suprema îi facuse nesimtitori. dar stiinta. asteptarea clipei decisive îi îngalbenise. Cu necaz. pe care premiantul nu o întelegea.. El.... înca zece zile. oprîndu-si ochii pe vreun vers din Iliada sau recitind fara voie rânduri din Faclia de Pasti.. aceleasi ferestre deschise prin care se strecura. îa matematica. . Era înalt.... trecu palmele racorite peste fata. . ce masca se nevoise sa poarte neîncetat. . îi luase toate puterile.. pe care o mângâia Marin. avea o fata negricioasa si ochii adânci. Intr-un rând voi sa se scoale si sa-l întrebe de nazbâtiile ce le cuvânta cu cartea închisa.

. p. Interventia cesto-rului era de prisos. .Care a dat? ... baietii se asezara mai toti prin banci.îi rasari ruginita în minte.. se plesneau pe spinarile pline."Babo"!. ma? .Ba. "Babo"? "Baba" . pe "teren".. calcau ghiozdane. cu ochelarii prinsi în siret negru. speriat. .. .. cu gura mica.. .Pp.Baa. .. ca se aude jos la cancelarie. .Nu facem nimic. domnilor. Iar vestea. înlaturarea pericolului risipise amorteala ce coplesise baietii.. Era însa cu totul altceva: profesorul telefonase la Directie ca.vecinul lui de catalog.. .A fugit al dracului. zvârleau râzând cocoloase de hârtie si-si strigau poreclele din cele patru colturi ale clasei. . pârlitul^\' . Pentru întâia data.Marcala. Apoi schimba vorba.se aseza pe marginea bancii si vorbi cu o fata întristata.. Masca pe care o purta..."Cocos". soptita discret de profesorul de gimnastica..Va rog. sareau peste banci. Morariu. Perri Ermo Hanibal . .. .. zgomotul începuse sa se potoleasca. trâmbitata de câtiva "neascultati".. Mai zici? Mai zici? Marin începu sa râda. . . feata.Va rog.. Te usuci aici si rabzi.. . nu faceti galagie. Ironic..Ai fost? -Noo. ba Popri-sane. imaginea aceasta îl înfurie împotriva-i.. Cineva îl ghionti pe Marin.Nu ne da voie pe teren? .. Crezuse ca vine profesorul de româna. firi-al dracului! . vazuse chiar fata rotunda si ciupita de varsat a domnului Nanul. se raspândise zgomotos în clasa. calcând masurat spre catedra.Aicea se tipa.Ce-i... Marcala. "Babo". cartile se ivira pe pupitre. va lipsi de la ore doua zile.. Dar bine ca n-a venit si Nanul: ne omora..Astâmpara-te.Ce ne facem ora asta..Matale ce poftesti? . 224 .. în clasa.Am încercat: nu ne lasa directorul. Tacere. . a dracului "Baba". Faceti tacere. . pf. Bracterian! . ba doctore. -Hauuuu\'L..Scoala.. în teama de a nu fi surprins tolanit lenevos pe banca.Unde-i Marcala? . si cu tunica curata. feeeata! pp. ochii mici. hai? Ia pune mâna. Aprinsi acum de bucuria celor cincizeci de minute libere. fiind bolnav. O prostie.. Marin tacea. Va rog. . . lovea linistit cu creionul în catedra. Ce-i lipsea?.. cu cioclul coliliu rasarind marunt în mijlocul barbiei. care era masca? Lasat în voia gândurilor.. . Marin simti ca-i lipseste ceva.Aicea nu se doarme... Sari în sus.Nu te lua dupa ce scrie Rampa. doctore.Al dracului "Herr Doktor".Ai fost aseara Bracterian?. înalt..

ma apropiam. mai. eu am petrecut o luna la Sacele si tot timpul am umblat dupa insecte.Ce vrei.Sigur. l-am spus de atâtea ori. am sa merg. Nu mai îl scriu la persoana I. .. .Nu prea ma duc pe la sediu.Tu mergi la vara în tabara? întreba cel dintâi. îmi compuneam o fata pedanta.. iar când vizitam hora din Sacele. Am fost. cu batista la gura. Trebuia sa scriu articolele de entomologie pentru Ziarul stiintelor. . mp totul si zvârl în foc. de cadavrele gainilor zvârlite de gospodine într-o curte parasita. încât sunt crezute si de cei mai sceptici dintre prieteni. Oare sa fiu asa în realitate? Sau toate marturisirile mele nu sunt decât produsul fanteziei? Eu stiu ca de cele mai multe ori sunt sincer când scriu. O organizeaza Velcicu... O sa fie trai o luna de zile în padurea Sibiului. costume baltate.. sunt o multime de "pusti" d-aia.. Gândeste-te ca nu esti numai tu si eu. ca ceva admis fara entuziasm. . molatec. Mai la fiecare pagina apar altul. Trebuie sa-l scriu. Am modificat mult vechiul plan. //. mai! Au si ei dreptate. e sigur ca se face? . dar eu am ramas tot timpul peste masura de corect.. însa. Asta-vara. Când ma duceam la Brasov. Câte "memorii" de-ale mele n-am zvârlit eu în foc. Perri vorbi fara convingere.De la 20 iulie. Daca nu-mi place.Ei. ordine de zi. 225 . sub comanda lui Georgescu de la Marea legiune. parca ar fi la cazarma. sa-ti spun? Nu le pot suferi papuseriile alora de la Marea legiune.In tabara.Tocmai bine. când scriu mai ales pentru mine. Scena se petrece la Sacele. Ma mândresc: învalui cu atâta verosimilitate toate aventurile mele. care nu pot aparea într-un roman conceput sub forma de . Am sa pun si analiza. în august zici ca e? . mie mi-a placut întotdeauna sa ma analizez pe hârtie. Nu reusesc întotdeauna sa ma gasesc asa cum sunt. iar cel dintâi capitol l-am si\' scris. Nae. Marin se tolanise de-a lungul bancii si privea tavanul. Dar cum se face de nu esti informat mai bine? . încât trebuie sa ma gândesc câteva clipe ca sa-mi dau seama ca nu e decât o minciuna.. PRIMUL DONJUAN 28 mai M-am apucat serios de Romanul unui om sucit. cu descrieri multe si cu dialoguri. pentru ca ma înfierbânt la seri? si uit realitatea.. . E ciudat cum am început sa cred si eu în realitatea acestui capitol. Un roman naturalist e mai greu de scris. prefer sa fie un roman naturalist. Daca voiam sa prind necrofori. gazda mea avea o fata cam de-o vârsta cu mine si îndestul de frumoasa. De aceea petrec ore frumoase când citesr Jurnalele mele. satul de munte unde am fost eu asta-vara. . tot timpul studios.Adica nu te duci deloc.jurnal". Ce poti sa faci? . cu cartile lui Fabre sub brat. Subiectul îl aveam pregatit în minte. ca sa inspir încredere orasenilor. la 20 august. E drept. purtam totdeauna în mâna un binoclu.Tabara cercetasilor? Vasazica. Raducanu. deci. dar pot pune mai mult într-însul. populare si ma vâram sub toate tufele si prin toate santurile. pe care nu-i poti tine altfel în frâu. ca sa atrag atentia.. Pot pune analiza celorlalte personaje. drapele.Perri ramasese cu ochii pierduti în gol. cum am facut pâna acum..

Am dat amanunte asupra plimbarilor mele nocturne cu tovarasele repede schimbate. luasem obiceiul sa-i citesc Jurnalul. Dar eu tot cred ca se îndoieste. i-am spus. încât pastram aceeasi ordine si aceleasi expresii. Cred ca se îndoieste de talentul meu scriitoricesc. fara ca însa . care se numea Otilia.cred . ca si cum toate acele tovarase ar fi existat si-ar fi fost cucerite aievea. m-a întrebat Dinu banuitor. si el pretinde ca toate acestea îl intereseaza. dar se întâmpla ca întâlneam pasaje atât de exagerate. dar n-am sa-i spun. procedam altfel. s-au minunat citindu-mi scrisorile.cu un pachet întreg de "Convorbiri entomologice" în geanta -. asupra petrecerilor câmpenesti în care eram tinta tuturor privirilor si asupra multor altor fantezii.Am sa-i exagerez mult caracterul. Pe fata gazdei o chema Ana.. Când am venit la Bucuresti. prietenii mi-au cerut amanunte. E drept. I-am spus ca m-am apucat serios de roman. apoi înca una cu o fata al carei nume l-airfuitat si. mi-aduc aminte. date fiind curiozitatea ce o stârneam eu în sat. le inventam pe loc. Mai multa prudenta nu ar fi stricat. Am povestit de atâtea ori evenimentele. acum doi ani. îmi spuneau ei. . întemeiat pe acest material. asupra geloziei dintre cele doua verisoare. încât am întrerupt lectura. dar eu le-am comunicat ca o cheama Etta. Când îmi cerea amanunte. cu o minunata scolarita din Braila (de ce tocmai din Braila?) ce se chema Liliana. frate. deoarece ma stiau prea putin aplecat asupra celor lumesti. îi povesteam ordinea evenimentelor si schitam analiza personajelor.Când scriam însa prietenilor. E data naibii! Aici am început sa încurc lucrurile. pentru ca nu-i dau sa citeasca decât articole entomologice sau niste amintiri searbade din cercetasie. scenele scrise prietenilor. îndracita. apoi una cu Otilia. Aceasta s-a petrecut ieri. ca scornisem atât de multe amanunte asupra tovaraselor mele din vara. Scriam toate acestea sincer. Ieri însa am întârziat mult de vorba asupra romanului. . precum si nenumarate prietene.sa se bage de seama. unele numiri. asupra lipsei mele de scrupule în privinta virginitatii celor doua fete. Am alunecat însa pe o cale primejdioasa când am început a vorbi despre eroina romanului. care mai de care cu nume mai frumoase. Dar gândindu-se mai cu luare-a-minte. Odata. oprindu-ma la fiecare sfârsit de pagina sa se usuce cerneala si bucurându-ma când întâlneam vreo fraza reusita. . Poate ca Dinu banuieste ceva. Eu regretam un singur lucru. pentru ca n-am sa îndraznesc. am închipuit mai întâi o dragoste cu Etta.Ia asculta. ramânând a socoti eu mai pe urma daca erau demne sau nu de a fi scrise. Ea însa va pricepe. am vestit ca mai are si o verisoara. Ma desfâiain de minune. Pe care ai iubit-o întâi? 226 . numai pentru muie. si-apoi întârziam ore întregi ca sa continui. încât roseam amândoi. L-am tinut mai întotdeauna la curent cu planurile mele literare. El s-a aratat vesel. Pe deasupra. Mai întâi. Am povestit cucerirea Lilianei în amanuntele cu care povestisem pe cea a Otiliei. o dragalasa prescurtare de la Violetta. Am s-o fac zburdalnica si rautacioasa fata de baieti. începusem chiar sa ma falesc fata de mine. chipul meu savant si cunostintele mele uimitoare pentru domnisoarele din Sacele. i-am citit o pagina în care era vorba despre el si am fost atât de stânjeniti. în sfârsit. dar nu gaseste un moment prielnic sa mi-o marturiseasca. Din când în când încurcam unele date. încât nu le mai puteam tine minte si riscam oricând sa fiu dat de gol. Eu am\'sa ma îndragostesc de ea în timpul unei plimbari în padure.. Credeam si eu în ele. au crezut ca faptul nu e prea greu de lamurit.

. si ca. îmi pare.n-ai sa crezi. Pe Liliana. . Si nu mi-ai spus tu apoi mie ca ea a fugit si tu ai urmarit-o ore întregi?.Prietena Otiliei.. în sfârsit.. ca tu ai vrut sa bei.Care amândoua? . Daca ti-as spune. nu în toiul unei avalanse de cuvinte din care nu se mai întelege nimic.Si pe carp Ť\' n^oit-o din amânau?\'? . silindu-se sa-mi vorbeasca indiferent si cu o mirare putin naiva.Si acolo. doctore. . cred ca nu l-am convins. Nu miam spus tu mie ca te plimbai cu Liliana prin padure.Otilia si Liliana.Foarte ciudat^ dar am citit o nuvela. . Mi s-a parut ca Dinu a regretat ca am gasit portita de scapare. Eu trebuie ca m-am îngalbenit putin..Asi. pentru ca lucrurile acestea nu se uita niciodata. .Ia asculta. Mie mi-a aparut ideea ca o mântuire. adunasem si eu elemente pentru cuceririle mele de asta-vara. De cum începuse vorba întelesesem... . . fie ca o iubeai prea mult. .Acum înteleg. iar confunzi! Dinu nu mai avea ce spune.Ei. Am mintit întotdeauna si miam fagaduit sa mint înainte când se vorbeste de dragoste. fie ca nu te-au ajutat împrejurarile. si pronunt constient. . ca ati întâlnit un izvor. M-am aratat vesel. ai auzit pasi prin apropiere si te-ai multumit numai s-o saruti? Si ca apoi a plecat în saptamâna aceea? . nu a venit nimeni sa ne deranjeze. fara voie. A citit si Liliana nuvela si a imitat pe eroina. hotarându-se poate sa ma dea de gol. Ma mira respectul acesta religios fata de un sentiment pe care nu l-am încercat niciodata.. tocmai când cedase.Si pe una si pe alta. . ... Simteam cum îmi fuge pamântul de sub picioare. aici confunzi tu lucrurile. Otilia. Si ca ai prins-o. Cele ce spui s-au întâmplat cu Paula. Doar nu putea sti el mai bine decât mine cele ce sau petrecut asta-vara la Sacele. în realitate. . . rosesc. Ti-am spus ca e data naibii.Pâna acum îmi spuneai ca numai pe Otilia.Parca o chema altfel. Toti trebuie sa creada ca 227 . Dinu citise si el nuvela din care. ai uitat tu! Eu însa îmi adusesem foarte bine aminte ca lucrurile se întâmplasera asa cum sustinea Dinu.. ..Asa. si ea ti-a propus sa bei din pumnii ei? Ca atunci când ti-ai apropiat buzele. de d\'Annunzio. în orice caz.. Ma stânjeneau mult cuvintele de dragoste.Ma rog. . am raspuns eu sigur.Cred. ea ti-a zvârlit apa în ochi si tu ai sarutat-o? .Chiar asa s-a întâmplat. nu-ti fie teama.Hm! ciudat! facu el.Pe. în care amanuntele unei dragoste se potrivesc uimitor cu cele întâmplate tie. Când pronunt "iubire" si "iubita" în fata unui prieten.Spune.. .Nu ore întregi. iar nu cum pretindeam eu.Care Paula? . . Dar cele ce mi-a spus în urma m-au pus în grea încurcatura. relua Dinu. o fata zvârle cu pumnii apa la un izvor si apoi fuge.

Si cu toate acestea. dar daca as ramâne si la germana. CAPITOLUL ÎN CARE APAR FECIOARE... Nici nu-mi dau seama ce covârsitoare însemnatate are pentru mine parasirea romanului.eu. cu buze subtiri si vestede. care ma iubeste. asa cum am auzit ca avea d\'Annunzio?. e atât de reala. atât de caraghioasa în realitatea ei. Am început de pe acum sa-i obisnuiesc pe cei din casa cu corigenta la matematica. CASTELE SI BERETE SPANIOLE Eu cred ca m-am înselat în toate paginile caietului acesta. despre dragoste. cu sprâncene neestetice. pentru ca nu pot întelege de ce ma vad caraghios atunci când rostesc cuvântul "iubire". X. nu trebuie sa-si piarda timpul cu fleacuri. Dar eu sunt necajit. pentru ca atunci când rostesc cuvântul "iubire". cu ochelari mari de baga. supararea tot nu mi-a trecut.. Asta înseamna ca si anul viitor voi fi socotit de profesori drept acelasi elev mediocru de pâna acum. eu. si sa am patru fecioare pe luna.. cu parul rosu si cu nasul gros si acoperit de par. însa. N-am nici o tragere de inima la scris. eu aveam alte gânduri. Nu stiu de ce. M-as fi înscris la laboratorul de chimie de la "Casa Scoalelor" si as fi lucrat cu tragere de inima. caci au început tezele. când am obosit si vreau sa ma culc. Nu vreau sa devin romantic ca ceilalti prieteni. Doua corigente odata m-ar doborî. Dar eu nu rosesc din timiditate. eu rosesc. Sunt eu ambitiosul care îsi sfarâma pumnii strângândui si care ar vrea sâ-muste cu dintii din carnea pulpelor fierbinti ale femeilor de neam mare? As vrea eu sa-mi vad chipul în toate vitrinele si sa se vorbeasca de mine. Pentru clasa a saptea. ca sa ma linistesc. în fata unei dudui nu pot spune trei cuvinte fara sa ma bâlbâi si fara sa fac greseli de fonetica. 2 iunie Azi am parasit romanul. sunt foarte timid si ma pricep numai sa imaginez scene de dragoste. Un baiat ca mine. 228 . Acum. Nu as mai fi avut teama de profesori: Romanul unui om sucit le-ar fi deschis ochii si m-ar fi pretuit asa cum trebuie. dar ma vad întotdeauna cu ochelari lunguieti.. Nu poate sti nimeni ce vad eu când rostesc cuvântul "iubire" si nimeni nu poate întelege ridicolul acelei viziuni. Iar când ma vad în genunchi la picioarele unei fete peste masura de frumoase. Cred ca acum încep sa ma cunosc mai bine. Trebuie apoi sa învat si la celelalte materii. care studiaza chimia si publica articole stiintifice. Stiu ca am fost ridicol vorbind lui Dinu despre dragoste. Eu sunt un baiat urât. Dar a trebuit sa-l parasesc. devin dintr-o data un Don Juan. cu cozi groase. Rosesc. Si câteodata sufar de aceasta neîntelegere. în realitate. Eu nu pot pricepe de ce nu ma vad asa cum sunt. Poate am sa scriu romanul în vacanta. Se apropie sfârsitul anului si trebuie sa-mi îndrept nota la germana. Trebuie sa învat ceva la germana. De aceea m-am si batjocorit. Mi-e ciuda ca nimeni nu poate vedea atât de exact scena aceasta. si cu lentile scumpe?. Dar asta-seara sunt plictisit si abatut. ar fi un dezastru.. vara. eu ma vad într-o atitudine ridicola sau lânga o duduie prea frumoasa. cu cozi de nichel dupa ureche. Faptul ar merita poate mai multa însemnatate decât îi dau.

Acum as vrea altceva. Spun ce gândesc si nu se supara nimeni. ca un motan bubos. iar acum stau sub stejari. sunt convins ca m-am schimbat. Ce? Ei. Acum stau în padure si mi-e sila de acel eu din Bucuresti. Acolo trebuia sa port cu grija o masca. pentru ca mi-e teama de ele. Eu n-am cunoscut pe nici una. care sunt eu? Acela care scriu acum? Dar la Bucuresti. o stiu sigur. îmi pare rau ca nu le pot saruta si eu. deoarece idealul meu din Bucuresti mi se pare aici searbad si josnic. dar mi-e teama ca am sa râd prea mult când mi-oi veni în fire. eu pornesc în padure. Îmi plac fetele din Sibiu. Recunoaste-te de data aceasta învins. mincinos si profitor de lucruri ce nu se pot capata. care vin la noi în tabara si râd de toate nimicurile. si bag de seama ca n-am sa izbutesc niciodata sa ajung la aceasta. sa lacramez si sa scriu epistole amoroase. fara nici o ambitie si fara nici un gând ascuns. Aici. mam schimbat. ca un hoit de bivol în care colcaie viermii. Nu trebuie sa afle nimeni aceasta. Poti sa ma zugravesti ca o broasca purulenta. si tot am sa sustin ca-mi iubesc tovarasa cu parul scurt.. Dar atunci. acum? Poate m-am schimbat. ar baga de seama ceilalti. dar port înca masca? însa ceea ce era caracteristic la mine pâna acum era masca. cine era? Nu mi-e necaz ca nu pot dezlega problema aceasta. A doua zi E ciudat. Si-apoi n-ai avea nici un succes. scriu foarte sincer. în Dumbrava? Daca m-as schimba. Trebuie ca exagerez. trebuie sa lepad masca. ca port deci masca? Cine ma sileste s-o port? Dumneata pricepi ceva din toate astea? Totusi. si le saruta. nu-mi pasa de nimic. sa ma gândesc la cele ce-mi plac mie. M-am schimbat mult. Dar trebuie sa aflu ceva sigur. dar asa e. Mie îmi plac acum lucruri foarte curioase. ar baga de seama Dinu. Dar nu-mi plac numai fetele din Sibiu. nici la biblioteca. Aici însa.Poate eram necajit si excitat când scriam toate acestea. Atunci. Si atunci.. Eu as marturisi ce vreau. rautacios. Nu ma intereseaza. Caut sa ramân singur. poate ca nu doream. nici încruntat. Daca vei putea 229 . pentru ca in Bucuresti stateam în mansarda si respiram praf si dogoare. Oare ma schimb eu aici. pentru ca nu cumva sa-mi zareasca cineva. dar sunt prudent si mi-e groaza de ridicol. Am recitit rândurile de mai sus si am înteles: încerc sa ma conving ca devin angelic. Dar ma întreb: am dorit eu întotdeauna pulpe fierbinti sau numai mi se parea ca doresc? Poate ca doream. parca ma aude cineva?! O iubesc. mi-ar pune întrebari. Pe fata cu parul scurt o iubesc. Devin din ce în ce mai melancolic. Nu e nevoie sa-mi mai reamintesti cosii si miopia. Pentru ca eu tot stiu ca nu m-am schimbat. in Dumbrava. Dar nu e asa. Acum ma înteleg altfel. Romantic? Nu. Mi-e teama ca nu cumva sa-mi placa vreuna si sa încep sa oftez. iar daca m-am schimbat. ascuns. Ceilalti le cunosc aproape toti si se plimba cu ele. Ma aflu foarte bine asa cum sunt. cât de cât. îmi mai place sa visez o prietena cu parul scurt. Pentru ca eu nu mai ma recunosc. Eu stiu de ce îmi închipui prietena mea patimasa dupa entomologie. Dar vad ca toti ma socotesc cel dinainte. daca mam schimbat. nici scrâsnind din dinti. de ce cred ceilalti ca sunt acelasi. pentru ca ai început sa devii banal. Nu ma recunosc nici în mansarda. fata. Nu sunt eu acela. si când vin. si s-ar mira. cu care sa pornesc dupa insecte prin padure. si pace. ce e adevarat din toate acestea? Unde ma mint eu. ca sa cred eu ca nu ma leaga de ea decât o tovarasie stiintifica. simpatic si "original".

Si nu ma intereseaza faptul ca parcul imens seamana cu codrul nostru de stejar. Lucrurile s-au petrecut astfel. Am spus ca are parul taiat. ca sa nu ne scape nici un exemplar. Nu mai am parul rosu. Nu ma întrebati cum se face aceasta. Si atunci am sarutat-o pe gura. Le vorbesc despre lucruri abstracte. îndragostitii se plimba pe malurile lacului. dar acum lucrul acesta ma împiedica sa dorm.de obicei. Pake se mira de binefacerea mea. dar nu era. pentru ca ma trezesc de zeci de ori pe noapte. Perechi. si toate fetele din parcul imens se pierd de dorul meu. cu genele lungi si tremurânde. mai ales tristi. Sunt uimitor de frumos si port un costum din vremea Renasterii. cu atât mai bine. dar nu se poate chema ca dorm. parul îi aluneca peste urechi si-i flutura obrajii. Eu i-am spus. Eu.Te iubesc. Era în puterea mea. . Plimbarile cu prietena mea .Si eu te iubesc. o sarut pe gura. dar nu-i admira nimeni. tristi. ochii mei cei tristi mai pastreaza înca expresia ochilor din timpul zilei. Pe lac sunt si lebede. pentru ca o iubesc. si-mi fixez ochii pe solnita în tot timpul prânzului. Stiam de mult ca menirea mea e sa salvez fete. ci niste plete negre. care le fac multa placere. în care stapâneste o desavârsita melancolie. cum au cazut acum un an fetele din Sacele. Asa sunt eu. dar nu despre lebede vorbesc eu admiratoarelor mele. Are o ceafa foarte frumoasa. Vorbesc foarte frumos. asteptând sa aud tipetele fetei pe care trebuie s-o salvez. vreodata.atât de subtil. Când ea potrivea batista la gura cuibului. cu pleoapele negre ca la actorii de cinematograf. Când. în acelasi timp. Gasisem amândoi un cuib de Bombus terrestris si ne asezaram pe jos. simt ca-mi lipseste ceva. foarte inteligenta. dar ce-mi pasa mie de Pake? Ar fi în stare.. cârliontate. o cheama Milly .prin padure sunt delicioase. dar ii îndepartez cu cea mai mare usurinta. Eu fac parte. Altminteri. lacul cu lebede cu lacul din Dumbrava. nu s-a întâmplat nimic. Am crezut la început ca e gluma.mai târziu sa râzi. cu toate ca sunt sase dioptrii. atât de chinuit de problemele 230 . foarte culta si ma iubeste foarte mult. E foarte frumoasa. castelul cu tabara noastra. însa. Am uitat sa spun ca are o ceafa foarte frumoasa. Dar eu. cu o expresie. pe care îi cunosc toti. Dorm mult.ah! eu . e ca sunt melancolic. Mai am o sabie lunga si o pelerina violeta. iar eu am fost fericit si am sarutat-o pe gura. nu datoresc lamuriri. Deocamdata. din fiece pereche. Ma simt stingher. atât de trist. care ma face sa cedez portia mea de varza cu carne lui Pake. care nu ma cunosc. Ma întrebi daca nu s-a întâmplat si altceva? Nu. aceasta ma bucura. Mi se pare ca am auzit-o chiar soptind ceva. fara sa rosesc: . Nu râd. Dar. Si când visez. una din admiratoarele mele are parul retezat si citeste pe Fabre. încât nici nu pot mânca ca lumea. Mi-a spus-o. cadea si ea victima poftelor mele.. lasa-ma sa ma plimb cu tovarasa mea cautând insecte. sa aibe si Pake o Milly a lui? Nici nu ma întreb daca tovarasa mea l-ar putea place pe Pake. Ele îmi lasa în suflet o melancolie nesfârsita. metafizice. pentru ca pe aceasta o iubesc. Si ceea ce e mai frumos. Niste ochi mari. Ma cam încurca ochelarii. îmi plac mai ales ochii. îsi lasase trupul pe bratele mele si închisese ochii. Iar ea mi-a raspuns înrosindu-se: . perechi. care nu prea s-ar potrivi cu bereta mea spaniola. Nu mai mi-e foame. iar fetele care ma admira cu fetele din Sibiu. visez castele cu parcuri imense. Pake = om cu carne si oase multe. eu ramân de cele mai multe ori impasibil.

eram ispitit sa batjocoresc putin. Mie ce-mi pasa? Am gasit geanta cu franci francezi si cheltuiesc cât ma îndeamna inima. si Pake! Dar cemi pasa mie de Pake?. Când ma duc în Sibiu. imediat dupa corigenta. care îmi încinge mijlocul si-mi vadeste o talie. Are sa fie atât de placut sa pot observa fetele domnilor profesori.si în Sibiu. Milly! Sunt atât de trist. dar ma si distrez din pricina aceasta. asta se stie: Aura locuieste în Sibiu si e singura la parinti. iar lemnarul ne priveste fericit.. Dar sunt. Milly. Zâmbesc si eu. zau. ridicol.. iar munca si ambitia mea inutile. Eu. La Craciun va fi sfârsit. ca un adevarat întelept ce iubeste. O duc la cofetarie si o silesc sa manânce cât mai multe prajituri.Nu mai prind. pentru ca. ma conving ca ar fi foarte bine sa-l încep la toamna. Ce te-a apucat baiete? A patra zi Peste putinta sa-mi vin în fire. acela e rezervat cuceririlor din timpul noptii. pentru ca am socoteli de regulat cu acela care sunt eu astazi si am de tras profit dupa urma necazurilor îndurate. . Eu nu mai port costumul din Renastere.. Dar asta nu se mai sfârseste! Dar am sa devin ridicol. îi dau sa duca si acasa. în loc sa însemn asa cum simt. de-si sucesc fetele ochii ca sa ma vada. Stiintele si cartile mi se par searbade. . care ma multumesc sa sarut numai pe buze o fata ce-mi sopteste cuvinte placute în timp ce Pake. Câteodata uit ca ma aflu în Dumbrava Sibiului si soptesc cu ochii pe jumatate închisi. Visez ziua întreaga si tânjesc. A treia zi. Inutile! Asta ma necajeste mai mult: cred în castele si nu mai cred în munca si ambitia mea. E fericit. Am sa devin altul. Am voit sa iau notite pentru Romanul unui om sucit. Asta are sa se sfârseasca rau. Am o bluza verde si niste pantaloni verzi. Au început sa observe si baietii.Ce-i cu tine. nitelus caraghioasa si direct romantica.lly (pentru ca asa o cheama). Melancolia a început sa-mi zdruncine si principiile mele. Eu.. E atât de frumoasa Aura! Mergem si ne cumparam cutii pentru insecte. care ma prinde de minune.. Dar nu.. Mi-a fost peste putinta. absolute pâna deunazi. Aura e în culmea bucuriei. iar dupa Pasti va aparea. Si de câte ori ma gândesc la Roman. Atât de trist. pentru ca i-a fost dat si lui sa admire o pereche atât de potrivita. melancolic... eu. Si trebuie luata o hotarâre.Vino. acum cred în ele. Milly! Te astept. Dar nu ma pot vindeca. doctore? Nu mai prinzi nici o insecta? . care singur din întreaga tinerime româna pot procura fetelor acele clipe sublime de dragoste abstracta. care cu adevarat pot iubi o fata cu parul scurt. însa. N-am sa pot lua nici o hotarâre. si o tin de mâna. Milly!. sunt foarte trist. Ma duc cu Aura . Ea zâmbeste si ma soarbe din ochi. fiinta adorabila. unde faptele si starile sufletesti vor fi înregistrate fara suparare si fara batjocura. 231 . îmi dau foarte bine seama ca sunt de o melancolie apasatoare..e mai frumos asa: Aura . Am un brâu rosu. Am de unde. Daca ramân luna întreaga în Dumbrava. prea sunt melancolic. Nu numai ca îmi dau seama. îmi pun un costum de cercetas.. eu. si visez pe M. nu stiu ce are sa se întâmple cu mine.. Si eu nu vreau sa devin altul. eu.metafizice. Ma simt lipsit de vointa.. Ce am eu cu insectele? Acum nu mai visez castele si fete cu parul tuns. pentru ca Romanul unui om sucit va fi un roman obiectiv. Si aceasta nu se poate. Sunt trist.

Chiar daca lucrul acesta te intereseaza prea putin. nici fete cu parul tuns. de scolarite. Trebuie sa înteleg o data ca n-am nevoie de idile. Eu nam nevoie de idile. Am alergat pe o alee vreo jumatate de ceas. Pentru ca de citit.. doua corturi mari si doua corturi-magazii. dar sa ma las ispitit de o fata cu parul tuns.. Tu nu trebuie sa te îndoiesti o clipa de reaua noastra dispozitie când ne desteapta goarna. Eu vreau sa ajung într-o zi cineva. I-am mintit pe toti. vorba vine). Am parcurs orasul cu fanfara în frunte. asupra starii sufletesti si sociale a-prietenilor tai din tabara. ci numai doresc. a fost din belsug. Am spus comandantului ca plec.. Pe mine ma asteapta alta viata. Cu atât mai bine. De aceea te anunt numai ca am fost primiti în gara de muzici si autoritati. în mansarda mea am sa devin cel dinainte. pentru ca are sa moara. Eu sunt de esenta superioara. si afla ca sunt hotarât sa te informez. sa leg o prieteni ou o fata de împarat. ca doara nu era sa le spun adevarul. Entuziasm. Ce vreau eu astazi? Poate nu vreau nimic. Eu stiu ca are sa moara. Nu-mi intra în obicei. din ale caror pulpe fierbinti voi musca odata si odata!. Nici gând pe mine sa-ti zugravesc minunatiile naturii etc. Cel de acum e trist. de un luminis cu lumina electrica si cu niste corturi neîntinse. trebuie sa ma mântuiesc. Si asa a început viata de tabara pe care o duc de o saptamâna. Eu am sa rup cu idilele si am sa parasesc fetele cu parul scurt. Am spus prietenilor ca nu mai pot ramâne. cincizeci de cercetasi. e trist. nu mai încape îndoiala ca nu vei îndrazni sa-l citesti. în a doua zi ne-am desteptat în ploaie. cât mai complet posibil. Acolo sunt eu stapân. ne-am întins optsprezece corturi mici. de domni cu cioc si de un cârd de vaci. sa fiu un ascet temut. resemneazate ca porti în mâna teancul acesta de hârtii pe care gândesc a ti-l trimite. plus comandantii respectivi. mai putin zvârlitul bonetelor în aer. care poarta pitorescul nume de "Dumbrava Sibiului". Stii foarte bine ca Sibiul e un oras în Transilvania si în acelasi timp capitala de judet. burghezi. în mansarda mea nu primesc nici tineri cu bereta spaniola. etc. vezi mai la vale) la sase. în realitate. As izbuti sa fiu numai mai pedant si mai plictisitor ca de obicei. si ne-am pregatit sa petrecem o luna de zile. pentru ca nu mai am ce citi si ma doare capul daca nu citesc. marginiti si supusi poftelor imediate.Dar parca mai pot voi eu ceva acum? Pot numai pe hârtie. Aici am descalecat noi. de fete unguroaice si de mesteri tipografi. am sa strâng pumnii si am sa ma mângâi gândindu-ma la carnea femeilor de neam nobil. Dimineata ne sculam (cum dormim. Ceea ce nu stii e ca acest Sibiu (în Transilvania. Iar acum am sa plec. Tabara! Chiotele erau impuse. o ploaie mohorâta de toamna. de dascali.. capitala de judet) pastreaza alaturi de el un minunat codru de stejari. orisice s-au spune. pâna ce daduram de un pod. Acestea sunt bune pentru oamenii simpli. as vrea sa ma reixag în fundul unei paduri. omul caremi trebuie. apoi blestemam oleaca în gând 232 . pentru ca trebuie sa învat pentru corigenta. Acolo am sa ma asez la masa mea si. când voi obosi citind. Mai întâi ne ghiontim tovarasii de saltea (saltea. am dat de copaci si am început sa alergam. dragul meu. Peste trei zile Azi s-a hotarât. dat fiind pericolul mortal în care te poate aduce lectura acestei epistole prea putin voltairiene. în sunetul unei goarne ragusite. SCRISOARE DIN TABARA -l Fragment — Pregateste-te de clipe amare.

Atunci ma informeaza cu amanunte: . apucând câte doi la un picior si trei de cap.gornistul. tabara. la culcare. In ce ma priveste. Dupa cum te-ai asteptat însa. pe iarba. Apoi îsi ia o strachina imensa si alearga la cazanul cu ceai. pentru ca ceilalti tovarasi. Dumbrava Sibiului. al lui Oprisan si al altor Herculi din grupele vecine si.îmi striga el. descriem în fiece noapte o miscare curba de translatie (aa! tu esti modernist!). De aceea. pricepi acum cum eu -sarmanul de mine . ochelarii mei întârzie întotdeauna sa-mi cada sub degetele care bâjbâie de-a lungul cortului. cum nici tu. comandantul. .. ca de ce nu-si fac toti datoria cum sio face el. buzele. care i-o spui: "A sunat gornistul! Scoala-te!". dulce si ma pregatesc a-l ironiza pe Pake. sfârsind a iesi înfuriati afara din cort. Si închipuieste-ti starea nervilor mei când. cere sticla de eau de Cologne din colt (pe el nu-l mai lasa sa intre). desigur. strâmbându-se.. îl vad pe el din nou cu cana plina. îl gasesc întotdeauna pe Pake alimentându-se cu ceai. Pornim apoi la spalat. linistit. îi pisezi picioarele cu o pereche de bocanci (el nu simte) si. nici un muritor. aburind. care cu totii îi seamana.care ma scol cu prea putina întârziere. sprâncenele si. Si mi-a dat. tocmai de la corturile grupei întâia. care doarme sub un car. Apoi se potoleste. Trebuie sa te sui cu picioarele pe el pâna sa-l faci atent la îngrozitoarea (pentru Pake) fraza informativ-imperativa pe . apoi la un baston cercetasesc. îl târâti afara din cort. Te întrebi. în fiecare noapte.. facând deliciile celorlalti cercetasi si desteptând pe comandant. . ma deznoada în bataie.Si daca te prinde? . pe care nu-i gasesc. unde sunt si eu.. "Fir\'ati ai dracului de somnorosi!". la urma. . eu îi pun la marginea cortului. ca sa-i risipesti aburii calzi ai somnului.I-am spus: "O cana pentru domnul comandant Vulpe".Supliment! .cu ea plina.Pai el nici nu-i în tabara. Când vin si eu bucuros de lichidul rosu. fruntea. pe tiganul ajutor de bucatar. tipetele lui Pake. fierbinte. Acum manânc. si continua sa-si înmoaie statornic felii întregi de pâine neagra în cana smaltuita. ceilalti tovarasi. dragul meu. în timp ce tot eu trebuie sa fac coada la cazan. de altfel. câteva minute. ca Pake e înzestrat cu o lene imensa. Dupa aceea.Daca m-o prinde. si sfârseste întotdeauna bombanind. barbia. la urma.. dragul meu. si pe madama de la dugheana de peste drum de tabara. strigând "ca ce fel de treaba e asta. nu-ti poti face idee. 233 . Sibiul. cercetasia. ca asta nu e regula. Ma resemnez întotdeauna si astept cu stergarul sub brat. în timp ce aud de departe. Cum însa. datorita unui complex de cauze necunoscute.. ca ne apuca amiaza" etc. ceri ajutorul lui Livbv-ski. îl gasesc . obtinând acel rarisim supliment. Pake se multumeste sa urle cât îl tine gura. gramadindu-va toti cu ciomege si satâre sa aparati intrarea acestei cazone locuinti.împotriva tuturor asteptarilor .Dar comandantul Vulpe? . Pake ramâne nesimtitor si doarme vârându-si capul în iarba.. Afla. apoi îl calci pe mâini (el si le baga sub pântec). ca el asteapta aici de o jumatate de ceas. dintii. Acolo trebuie sa fac coada. sosesc cu mult mai devreme decât mine. Atunci recurgi la o cana cu apa. te scoli si-l dezvelesti de tot ce are pe el.. neavând ochelari pe care sa nu-i gaseasca dimineata. ca ce e întârzierea aceasta. exasperat ca se anunta ceaiul si tu nu esti spalat. operatia aceasta e întotdeauna întârziata la mine din pricina ochelarilor. caror pricini se datoresc aceste tipete care ma distreaza în lungile clipe de asteptare. la o cismea afara din tabara. în pozitia aceasta. care ar trebui sa fie cu cana goala. scoate o batista si-si cerceteaza particica cu particica obrajii. eu ca si.

cu aripile scuturate de polen). Seful.Ce sa zic? Frumos. încât ar trebui scrise anale întregi ca sa-i redea un palid chip.. milos. Dar. ma priveste lung.Eu stau pâna ce gasesc o xilophega violaceea. domnule comandant.. jarisim. exasperat de aceasta scena care se repeta din trei în trei zile. îmi încarc bratul cu buruieni . dupa împrejurari. Vorbesc foarte serios.Cum merge. dar neinitiat în tainele entomologiei. târguiette din Sibiu.Admirabil! Chiar azi.Uite astea! 234 . în sfârsit. aprinde focul. eu iau o cutie mare. asa! . îmi iau un aer savant si îmi potrivesc pedant ochelarii pe nas. dau drumul fluturasului. Când ma va întreba comandantul cum stau cu fauna si cu flora taberei. în fiece zi.si pornesc spre tabara.pe lânga un foc strasnic . baiat cumsecade.Daca însa spui ca ai treaba. încruntat. ramân. pregateste . Poste-Restante si. cu atât mai bine ... . ma întind la umbra si dorm pâna ce ma apuca foamea.Admirabile ranunculacee si un exemplar de Rosa vulgara cum n-am întâlnit pâna acum. .Plec dupa insecte si dupa plante! . unde dracu l-ai gasit? . .P-asta? Dac-ai sti cât am alergat dupa el... atât de complet. eu. în fata cortului.Hai. . dupa o asemenea zi de lene. cu un aer preocupat sau multumit. duce scrisori la posta si le aduce pe acelea pe care scrie Tabara Sibiu.. ma invita sa ma cinsteasca cu ciocolata.. aduna lemne. încurcat si multumit în acelasi timp ca are sub ordinele lui un cercetas atât de savant. Ceea ce urmeaza e atât de vast.Daa! Ma mir si eu de atâta noroc. însa. Microlepidopter ca asta n-are nici Muzeul. tocmai astazi...Pai bine. ca nu-mi dai voie sa umblu dupa insecte si ca ma pui sa aduc apa la bucatarie.. cu toate ca te anunt ca nu ma pricep decât la adusul apei.. Dar nu pot sa ma plâng.Chinocino. Altadata.Am gasit niste specii de chinocinocialiaginacee (numele e nascocit sub inspiratia momentului) rarisim. du-te. Hai? Ce zici? Seful.daca gasesc vreo sopârla moarta. doctore. .. M-am facut numai apa. calcând indiferent. Apoi: .. eu am sa-i spun asa cum sunt lucrurile.? . .Acesta-i planul. Dar ia priveste microlepidopterul acesta (si-i arat un fluturas saracacios. când avem atâta treaba? . ca un adevarat savant. îmi spune: . în dosul lui. Seful. si vezi de nu întârzia si tu atât. -Numai spune!.. o grupa "de servici": matura tabara. naturalistule? . îmi face semn cu mâna de departe sa vin la el. cum nu se poate mai vesel. De cele mai multe ori vânez într-adevar gânganii sau culeg plante caracteristice. încing curelele curiei de herborizat si ma prezint la Livovski: . Pornesc agale printre copaci. Atunci prind repede vreun fluturas.. sarcina cea mai grea.Azi e rarwre: se prind himeronterele de minune. Când vine rândul gnipei mele. curata cartofi. Trebuie sa fie o varietate noua. îndeosebi xilo-phega violaceea nu apare decât pâna la amiazi si trebuie neaparat sa prind câteva exemplare.. eu vin cu iarba sub brat si cu sopârla în mâna dreapta. ma întâlnesc cu comandantul taberei.Ei! Si unde sunt acelea de le zice. spala vasele..sezatoarea pentru seara.Asa. -Ei? . . Mai greu o duc când.

De cap.. Eu. Si îmi trebuie cutii mari.Ai vazut. admirau -tabara. cu care Vulpe nu s-a ocupat niciodata. . Eu privesc în ochi pe comandant.Pai astea sunt graminee. sunt pregatit pentru orice întrebare. se preface ca priveste staruitor nodurile si deodata se lumineaza.. Din nefericire. Ma silit sa pregatesc o colectie a insectelor din tabara.Cum sunt? . -Ei?! .Cine nu sunt foioase? .Domnule comandant.Pai viespile cum le prinzi? . o colectie nu se face cu una cu doua..Pai cum e?! Astea le deosebeste de graminee. nu paraseste nici o clipa pe comandant. Se mai aduna si alti comandanti si câtiva cercetasi mai rasariti. Comandantul nostru e însa vanitos. Dar si pe ei îi prind. . pe care s-o arate vizitatorilor. mi-a raspuns. Nu se asteptau la întorsatura care a luat-o povestirea mea. . ..Las-ca faci tu si fara cutii. pe care le taiam felii-felii. Eu aduc discutia asupra entomologiei. da. s-a ocupat pe timpuri cu botanica. Pe coropisnite le scot cu zahar ars. Eu li-s tata lor. Eu i-am spus: .. pentru ca disting usor culoarea rosie (ce legatura are?. mândrindu-se cu stiinta cercetaseasca.. Apoi începem sa vorbim despre alte lucruri.Iar pe vipere le prind cu siretul de ghete.Si pe sobolani în batista.Daa. îsi înteapa capul si mor. care stiu cu ce s-a ocupat Vulpe pe vremuri. stateau 235 . îi arat obisnuitele noduri ale gramineelor.Vedeti astea? ..Pe viespi? . Si când vor sa ma întepe. Nu sunt foioase!. Eu.Nu distingeti? Nu sunt foioase.. care. Nici unul nu mai vorbeste. Si îl privesc dispretuitor.. . surâzând îngaduitor fata de ignoranta lui Vulpe. ca sa fac economie.. da. nu se lasa...Si cum le apuci? .Cu fluturii îi mai greu.). ca sa pot gesticula mai în voie.Nodurile astea? Le vad. Vulpe? Ai vazut copilul? Apoi catre mine. . . camarade. Toti se minuneaza de stiinta mea si îmi cer amanunte.Daaa. cu amoniac. Eu stiu cum sa le apuc. mirându-se: . ... Toti. tainic.Dar tot mai stie Vulpe botanica.Si eu scot câteva paie verzi sau cine stie ce soi de urzici si le întind. De aceea se apropie cu un aer de cunoscator si apuca cu luare-aminte paiele. Nu se lasa Vulpe. da. Vezi dumneata? asa e domnule. Si atunci m-am multumit sa înfig gânganiile în niste ciuperci uriase. Prind si scorpioni. si tin adevarate dizertatii....Aa! da. da. ... .De cap?! . admirativ. . Eu las ierburile jos. ...Le vedeti cum sunt? ... Nu-ti poti închipui admiratia tuturor.. Vulpe. Aici ramân cu gura cascata..Nodurile.. care râde.Viespile? Foarte simplu: pun mâna pe ele.. Eu continui netulburat: . Vulpe se încurca.. Veneau vizitatorii. .

dar îmi iau de departe o mutra severa de savant.Ah. Eu vin bombanind. comandantul trimitea sa*ma cheme. . cinerare! 236 .. c-au venit vizitatorii. .de vorba cu comandantul..Ati vazut?. Comandantul priveste mândru domnii...Hai. doctore. fac indiferent. sunt numai niste biete himenoptere.. Ma scoteau anevoie din cort. Specii rare am eu acasa. domnii ar dori sa le arati colectia. Domnii ma privesc... Când se pregateau sa plece. compatimindu-ma în gând. . . cu cercetasii. Câteva exemplare din Nepa cinerare de toata frumusetea.Uite.. coleoptere si lepidoptere prost conservate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful