AFACEREA OPTANŢILOR Cezar Petre Buiumaci Una dintre problemele politicii externe româneşti care a ţinut capul de afiş

în perioada interbelică a fost aşa numita “afacere a optanţilor”. “Optanţii” erau acei cetăţeni ai fostei Austro-Ungarii care, în baza Tratatului de la Trianon au putut opta pentru cetăţenia ungară. Aceia care proveneau din Transilvania, au reclamat, în urma reformei agrare1 din 1921, când au fost consideraţi “absenteişti”, autorităţilor române competente să le rezolve problemele legate de litiigile agrare. In baza reformei agrare acestor absenteişti le-au fost confiscate, în vederea redistribuirii, proprietăţile ce depaşeau 30 ha.2 Nereuşind să obţină câştig de cauză, guvernul maghiar a intervenit pe lângă cel român cerându-i să rezolve favorabil revendicările. La 16 august guvernul ungar adresează o nouă notă Conferinţelor ambasadorilor de la Paris, care, în esenţă, pornea de la consideraţia eronată că extinderea legistaţiei româneşti asupra cetăţenilor unguri ce aveau proprietăţi în Transilvania şi care optaseră pentru cetăţenia ungară “ar constitui o flagrantă violare a tratatelor”. La 15 martie 1923 ”problema optanţilor” este trimisă de Conferinţa ambasadorilor spre dezbatere în Consiliul Societăţii Naţiunilor. In expunerea sa din 20 aprilie, la cea de a 24-a sesiune a Consiliului Societăţii Naţiunilor, reprezentantul României, Nicolae Titulescu, ia cuvântul în “problema optanţilor”. El arată că legislaţia agrară românească nu face nici o deosebire între români şi străini. Aratand ca Ungaria dorea ca “în teritoriul Transilvaniei, proprietarii maghiari să fie privilegiaţi faţă de proprietarii români”, insa nu se poate cere legii române sa-i favorizeze pe stăini – aşa cum cere guvernul ungar – ci să-i pună pe picior de egalitate cu românii. 3 Intre 27-29 mai, în prezenţa ambasadorului japonez, Adatci Mineiteiro, şi a unor înalţi
1

reprezentantul Ungariei. comiţând o uzurpare de putere. contele Albert Appónyi. “procesul optanţilor”. astfel că ea nu a putut fi transpusă în practică. La 19 septembrie Consiliul Societăţii Naţiunilor recomandă guvernelor român şi ungar să poarte negocieri directe în vederea reglementării pe cale amicală a diferendelor existente între cele două ţări privind optanţii. a acceptat recomandarea.funcţionari ai Societăţii Naţiunilor. Consiliul Societăţii Naţiunilor recomandă părţilor numirea a două persoane aparţinând unor state ramase neutre în timpul războiului. Consiliul Ligii Naţiunilor aprobă o rezoluţie prin care recunoaşte valabilitatea Acordului româno-ungar de la Burxelles din 27-29 mai în “problema optanţilor”. guvernul ungar dezavuează pe reprezentanţii săi. persistă încă neânţelegeri cu privire la preţul imobilelor optanţilor.4 La 25 ianuarie 1927. a tuturor reclamaţiilor supuşilor unguri expropriaţi ca urmare a aplicării legii de reformă agrară în Transilvania. astfel că pentru moment este închisă calea unei înţelegeri în această problemă. la 19 septembrie 1927. 239 al Tratatului de la Trianon. La 5 iulie. pentru a completa Tribunalul arbitrar mixt. şi supunerea către acest tribunal. la San Remo.Titulescu şi reprezentanţii guvernului ungar. Guvernul româan a acceptat recomandarea. s-a abţinut de la vot. Se ajunge la un aranjament deplin asupra a patru puncte şi se semnează un Acord. La 9 martie 1928. constituit pe baza art. La începutul lunii iunie însă. au loc la Buxelles negocieri între N. în problema 2 . Csáky Isván şi Gajzágó László. format din cinci membrii. pronunţâdu-se pentru soluţia aprobată iniţial. N. în legătură cu diferendul româno-ungar privind optanţii. La 28 mai guvernul român respinge recomandarea Consiliului Societăţii Naţiunilor din 9 martie. la 2 iunie 1928. în fond. ceea ce determină guvernul român să-şi retragă reprezentantul din acest tribunal.5 Intr-un interviu dat de Nicolae Titulescu Agenţiei “Rador”. în “problema optanţilor”. Tribunalul mixt româno-ungar se declară competent să judece. dar gunernul ungar a respins-o.Titulescu.

Avem sentinţe definitive.Appónyi se abţine. Ori. conduse de un membru al Consiliului. în cazul României se scădeau din suma reparaţiilor datorate de Ungaria. Sumele eventuale pe care cele două părţi le-ar fi avut de plătit unor reclamanţi.Titulescu accepta rezoluţia. cu autoritate de lucru judecat. delegatul Ungariei. până ce conferinţa nu i-a dat în scris interpretarea că optanţii nu se bucură de nici un privilegiu. Ea exculde pentru optanţi şi privilegiul juristricţiei şi privilegiul preţului. contele A. 17 sept. România n-a iscălit Tratatul de la Trianon. La 21 sept.7 In octombrie au loc la Viena noi negocieri româno-ungare în 3 .optanţilor acesta declara: “[…] Egalitatea cu românii – iată regula pentru toţi străinii. Prin această rezoluţie. pe care o încredinţează bunăvoinţei celor două părţi interesate. Optanţii au recunoscut singuri această regulă şi voluntar sau adresat tribunalelor române. Negocierile se vor încheia prin semnarea unor acorduri la 28 aprilie 1930. N. Intre 17 – 21 decembrie se desfăşoară la Abbazia prima fază a negocierilor româno-ungare în “problema optanţilor”.Titulescu propune guvernului ungar crearea unei comisii. In cadrul şedinţei Consiliului. N. Ungaria a cerut la Conferinţa Păcii numai egalitatea cu românii. Pe de altă parte. numai pentru obţinerea unui privilegiu. 1927 şi 9 martie 1928 în “problema optanţilor” şi “cere stăruitor guvernelor ungar şi român să pună capăt acestui îndelungat diferend pe calea unor concesii reciproce”. toate problemele ridicate de cele două părţi şi să ia hotărâri definitive. contra fiecaruia din[tre] ei. iar în cazul Ungariei trebuiau plătite de guvernul ungar. care să analizeze. Acum optanţii vor altă judecată. deci şi pentru optanţi. 1927 si 9 martie 1928. pe baza rezoluţiilor Consiliului din 5 iulie 1923. […]”6 La 19 iunie Consiliul Ligii Naţiunilor votează în unanimitate o rezoluţie prin care îşi menţine hotărârile din 19 sept. România şi Ungaria acceptă recomandarea Consiliului Ligii Naţiunilor privind iniţierea de tratative directe în vederea soluţionării aşa-zisei “probleme a optanţilor”. Consiliul Ligii Naţiunilor se desărcinează de “problema optanţilor”.

cu privire la reformele agrare. 1918 şi a tuturor convenţiilor complementare şi pentru reglementarea diferendelor ce se iviseră intre Ungaria sau supuşii unguri.000 coroane aur.5 milioane coroane aur. Japoniei şi Portugaliei. prin parafarea unor convenţii. Prin acest acord. Acordul 1 cuprindea aranjamentele dintre Ungaria şi Puterile Creditoare. Acordul 2 prevedea reglementarea chestiunilor relative la reformele agrare şi la Tribunalele arbitrare mixte. unele anuităţi plătite de Ungaria cu titlul de reparaţii şi constituind partea Belgiei. Cehoslovacia şi Iugoslavia erau scutite de orice răspundere pentru orice sentinţe. pe de altă parte. a armistiţiului din 21 oct. răspunderile pârâtului în toate procesele înaintate până la 20 ian. 1930 de supuşii unguri în faţa Tribunalelor mixte împotriva României. In felul acesta România.000. pe de o parte. iugoslaviei şi Cehoslovaciei.“problema optanţilor”. Cehoslovaciei şi Iugoslaviei. Marii Britanii. in cadrul celei de-a doua Conferinţe de la Haga. cădeau exclusiv în sarcina unui “Fond A”. nou creat. ce avea personalitate juridică şi autonomie financiară. Acordul 4 prevedea constituirea unui “Fond B”. denumit “Fond A”. cu capital de 100. cu un capital de 219./3 nov. Se ajunge la o înţelegere parţiala privind compensarea creanţei ungare faţă de statul român pe seama reparaţiilor ce avea de plătit Ungaria româniei pentru anul 1927. care erau date şi executate exclusiv contra acestui fond. se ajunge la reglementarea “problemei optanţilor”. o parte a reparaţiilor pe care Ungaria le datora celor trei ţări.8 La 28 aprilie România semnează la Paris patru acorduri prin care sunt reglementate complet şi definitiv obligaţiile financiare ce incubau Ungariei în virtutea Tratatului de la Trianon.000 coroane aur. şi anumite puteri sau supuşii lor. Franţei. Italiei.9 Faţă de acestea Nicolae Titulescu declara Agenţiei “Rador” la 22 ianuarie 1930: “[…]De şapte ani susţin compensarea plăţilor 4 .500. format din vărsăminte ale României. Acordul prevede organizarea şi funcţionarea unui fond agrar . prin care prima confirmă obligaţia sa de a plăti 13. Intre 3 – 20 ianurie 1930.

10 NOTE 5 . M-am izbit de intransigenţa Ungariei şi de incredulitatea multora. Azi pot spune că ideea a fost integral admisă […]”.ungare cu pretenţiunile optanţilor.

p. Editura Enciclopedica. 416. 10 Minorităţile naţionale din România. p. Liviu Boar. Bucureşti. Bucureşti. 1996. . Ioan Scurtu. 1925 .069. 2003. 283. coord. Ioan Scurtu. coord. Documente. 5 Ibidem. pp. 254 – 257. coord. Ioan Dordea. Ionel Calafeteanu. 6 Minorităţile naţionale din România. pp. pp. Documente. Bucureşti. 7 Istoria politicii externe romanesti in date. Ioan Scurtu. 1995. 3 Ibidem. 1996. 1918-1925. Ioan Dordea. 8 Ibidem. 4 Istoria politicii externe romanesti in date. Documente. Bucuresti. 257 – 258. p.1931. 9 Ibidem. pp. p. 287. 245 – 246. 262. 1925 . 261.1931. 590 – 602. coord. Minorităţile naţionale din România. p.1 2 In urma reformei agrare au fost improprietariti si tarani provenind din randul minoritatii maghiare si anume 46.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful