ROMÂNIA ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr. 140 Dosar nr. 5021/2002

Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2004 Asupra recursului de faţă: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 29 iunie 1999 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanţii C.R.G. au chemat în judecată pe pârâtul M.S.I., solicitând revendicarea imobil lui situat în sector 1, compus din teren în suprafaţă de 224 mp şi construcţia subsol cu pa ru dependinţe şi parter cu 4 camere, hol şi baie, ce a aparţinut autorului lor C.E. şi tre cut abuziv în proprietatea statului, astfel cum s-a stabilit prin sentinţa civilă 6742 /1997 a Judecătoriei sectorului 1, vândut fără drept în anul 1973 pârâtului.

Faţă de înştiinţarea făcută de P.S., legatară universală a lui M.S.I., decedat în anul 1993 a dispus introducerea acesteia, în calitate de pârâtă, în proces. Prin sentinţa civilă 18191 din 3 noiembrie 1999 Judecătoria sectorului 1 şi-a declinat c ompetenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului, în raport cu valoare a bunului revendicat, precizată oral la acea dată de reclamanţi.

După investirea acestei instanţe la 30 noiembrie 2000 reclamanţii şi-au restrâns obiectul acţiunii precizând că revendică de la pârâtă doar subsolul cu patru încăperi şi terenul afe 7 mp . Prin sentinţa civilă nr. 1942 din 20 decembrie 2001 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondată acţiunea.

S-a reţinut în motivarea soluţiei că din compararea titlurilor în prezenţă, al pârâtei a fo erat, el provenind din succesiune şi din contract de vânzare – cumpărare legal încheiat în aza Legii nr. 4/1973, înscris în registrele de publicitate. Or, cum dreptul de proprietate este un drept exclusiv şi nu s-a răsturnat prezumţia de bună-credinţă a pârâtei, titlul ei a fost considerat preferabil.

Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civ ilă nr. 345 din 23 septembrie 2002 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă. A reţinut instanţa de apel că şi în cazul în care s-ar fi constatat că imobilul ar fi ieşit d trimoniul lui C.E., fără titlu valabil, în speţă sunt întrunite elementele principiului val bilităţii aparenţei în drept, care a permis autorului pârâtei să dobândească bunul de la st

nu se p une într-o acţiune în revendicare. anume nelegalitatea contractului nr. depunând şi copia unei sentinţe nr.C. IV vânzarea de locuinţe „din fondul locativ de stat” enumerate exemplificativ în art. Recurenţii au confundat. se afirmă că instanţa a aplicat legea [art. 304 pct. iar pe de altă parte. Nici celelalte motive invocate nu sunt întemeiate. Se su sţine că eroarea comună şi invincibilă. 480 C.C. care au invo cat motivele de casare prevăzute de art. Ca atare.Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanţii. care face trimitere la buna – credinţă. 7. vânzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie şi construirea de case de od hnă proprietate personală. recurenţii susţin că această lege nu era aplicbilă în spetă. 4/1973 nu permitea vânzarea bunurilor ce nu au fost construite din fondurile statului. 10/2001 putea fi aplicat. 33. 6/1973 încheiat de autorul pârâtei cu statul. primit ca dotă în anul 1906 de la tatăl său. care nu distingea după sursa construirii. 4/19 73. urmând a fi respins pentru următoarele considerente.S. Prin întâmpinare – concluzii scrise.. (2) de către instanţa de apel.. A fost exercitată acţiunea în revendicare cu privire la demisolul imobilului. 46 alin. ci doar într-o acţiune în nulitatea contractului. de vreme ce prin acţiune s-a cerut doar compararea titlurilor. iar nu analiza bunei – credinţe a pârtei. publicată în Buletinul Oficial nr. Cu privire la invocarea art. excepţia uzucapiunii a fost respinsă prin încheiere de instanţă. art. cuprinde motive străine de natura pricinii. 61/1990) cu cea utilizată de Legea nr. în susţinerea acestui motiv. imobilul nr.S. atunci când a permis vânzarea unor aseme nea locuinţe către chiriaşi.. 10/2001]. aflat în p osesia pârâtei P. care presupune şi trecerea unui anumit termen. 3908/2003 a Judecătoriei sectorului 1 prin care acţiunea aceloraşi reclamanţi în constatarea nulităţii contractului a fost respinsă. Această afirmaţie este eronată. civ. (4) din art. 4/1973 imobilele p care nu le construise din fonduri proprii. pârâta – intimată a solicitat respingerea recursului c efondat. ca o e cepţie de la efectele nulităţii. De asemeni. Legea nr. acest motiv de recurs se dovedeşte nefondat şi va fi respins. Recurenţii susţin în principal că greşit li s-a respins acţiunea în revendicare. 46 alin. Reclamanţii au pretins că sunt moştenitorii lui E. ignorânduptul că Legea nr. 42 urm. Recursul nu este fondat. Se mai susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru legarea pricinii.I. existând deja o hotărâre prin care statul era oblig să restituie bunul. În dezvoltarea motivelor invocate. 4/1973 privind dezvoltarea construcţiei de loc uinţe. 46 din 31 martie 1973 a pe rmis în cap. car e în anul 1973 a cumpărat de la stat imobilul în baza Legii nr. se susţine că buna – credinţă nu are ca domeniu de plicare în materia imobilelo decât percepţia achizitivă. (2) din Legea nr. 4/1973. invocată în cauză. expresiile „construite din fonduri le statului” (folosită de pildă de Legea nr. 9 şi 10. care nu ar fi avut dreptul să vândă în baza Legii nr. În fine. Or. Totuşi consideră recurenţii că alin. s-a susţinut că hotărârea. respectiv nu are nici un temei legal pentru soluţi pronunţă. . singura moştenitoare (conform certificatului ) a lui M. 46 al Legi nr. în sensul că s-au încălcat dispoziţiile imperative ale legi i în vigoare la data instrăinării.. care în anul 1936 a cumpărat de la P . chiar invocată şi dovedită dacă ar fi fost. nu îşi avea locul în soluţionarea unei acţiuni în ndicare. cum este cea de faţă. se susţine .

efectul imediat este acela al respingerii acţiunii în revendicare a adevăratului proprietar îndreptată împo riva posesorului dobânditor de la proprietarul aparent. Trimiterea pe care recurenţii o fac la materia uzucapiunii – singura în care. pârâtei i s-a acordat cu drept cuvânt preferinţă în acţiunea în revendicare. 4/1973 – permitea cumpărarea locuinţelor ca cea din speţă. ce dobândise determinat de la un proprietar aparent. proprie soluţi onării acţiunii în revendicare. fiind d o eroare comună şi invincibilă cu privire la calitatea de Procedând în acest mod. Reclamanţii. principiului aparenţei în drept. 312 C. 6742/ 22 mai 1997 – prin care s-a soluţiona acţiune a lor. Ca atare.A. în c : la data încheierii contractului autorului său – anul 1973 – statul avea aparenţa că este roprietar al bunului.Instanţa de apel a dat eficienţă oarea pârâtei – posesoare care a u titlu oneros un bun individual e bună – credinţă şi împărtăşind străinătorului.R.. civ. În speţă. prin nici o probă nu s-a răsturnat prezumţia de bună – dinţă a posesorului – pârât. cu respectarea strictă a criteriilor indicate – întrunite în speţă materia revendicării. 345/A din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti. an mai multă exigenţă. atât imp cât în speţă buna – credinţă ce a fost cenzurată de instanţe este una caracterizată. şi el se poate invoca. astfel cum se susţine în recurs. instanţa de apel nu a folosit motive străine de natura pri cinii. în opinia lor. de la autorul său. fiind întrunite cerinţele teoriei proprietarului aparent. buna – credinţă ar putea fi producătoare de efecte juridice – nu este pertinentă. cum se susţine în recurs . nici o hotărâre judecătorească contrară acestei aparenţe de legalitate a ului statului nu fusese pronunţată. pornită în anul 1997 împotriva Consiliului General al municipiului Bucur eşti. promovând prezenta acţiune în revendicare. o lege specială – Legea nr. Un asemenea raţionament nu contravine esenţei art. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C. hotărâre pe bună dreptate inopozabilă pârâtei din prezenta cauză. care a fost aplicat în fa dobândit prin succesiune. care era proprietar succesiune încă din 1994. conform art. şi C. 480 C. prin aplicarea teoriei proprietarului aparent. . au înţeles să invoce cu autoritate lucru judecat o sentinţă judecătorească – nr. Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins. secţia a I II-a civilă Irevocabilă. proc .R. pe fodul erorii comune şi invincibile iar nu a simplei bunei – credinţe prezumate. împot riva deciziei nr.

astăzi 16 ianuarie 2004. .Pronunţată în şedinţă publică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful