FITOPATOLOGIE 1.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Plantele agricole sunt afectate în dezvoltarea lor de la sămânţă până la recoltare, precum şi în perioada de păstrare, de numeroşi factori biotici (microorganisme) şi abiotici, care pot influenţa sănătatea lor luată individual şi a culturii privită din punct de vedere populaţional. 1.1. SCURT ISTORIC AL FITOPATOLOGIEI ÎN ŢARA NOASTRĂ Fitopatologia sau patologia vegetală este o disciplină care se ocupă cu studiul factorilor primari (biotici şi abiotici) care produc boli la plante, cu studiul bolilor propriu-zise şi al metodelor de prevenire şi combatere a acestora. Această ştiinţă a apărut din necesitatea de a proteja recoltele şi de a reduce pierderile ce se înregistrează ca urmare a atacului diferiţilor patogeni. În cadrul fitopatologiei se disting câteva capitole importante, care permit o mai bună înţelegere a problemelor cu care se ocupă, şi anume : - etiologia bolilor, care studiază cauzele bolilor plantelor ; - patogenia, care se ocupă de modul în care patogenii produc bolile plantelor ; - patografia, care descrie simptomele prin care se manifestă bolile şi metodele cu care se determină ; - ecologia patogenilor şi bolilor plantelor agricole, care studiază relaţiile acestora cu factorii de mediu ; - epidemiologia (epifitologia), care se ocupă cu studiul populaţiilor de patogeni în populaţiile gazdei (culturi agricole) şi cu bolile ce apar în contextul influenţelor mediului înconjurător şi al factorilor antropologici ; -profilaxia bolilor, care se referă la elaborarea şi aplicarea mijloacelor de luptă preventivă ; - terapia bolilor, care se preocupă de elaborarea şi aplicarea mijloacelor de luptă curativă ; - protecţia integrată a culturilor agricole împotriva bolilor, care se referă la îmbinarea diferitelor mijloace de combatere în cadrul agro-ecosistemului şi aplicarea lor numai atunci când se justifică economic şi ecologic. Fitopatologia are legături cu o serie de discipline agricole şi biologice care sunt prezentate mai jos: --------------------------------------------------------------------------------------------------Botanică sistematică Fitotehnie (micologie, bacteriologie, Viticultură virologie) Legumicultura Morfologie vegetală Pomicultură Anatomie vegetală Ameliorarea plantelor Microbiologie Agrochimie Biochimie Agrotehnică Fiziologie vegetală Maşini agricole
1

Genetică Economie agricolă Ecologie -----------------------------------------------------------------------------------------------------In ţara noastră cunoştinţele din domeniul fitopatologiei au provenit cu certitudine de la strămoşii noştri daci şi romani, cauzele bolilor plantelor fiind considerate în general de ordin supranatural. Denumirile populare ale multor boli ale plantelor demonstrează că poporul nostru le-a diferenţiat, dar fără să le interpreteze corect cauzele. Cu toate acestea, vechea zicală românească „mălura din grâu se spală la râu" demonstrează totuşi că ţăranii au găsit în mod empiric o soluţie pentru a reduce o parte din pierderile provocate de această boală a grâului. In secolele al XVIlI-lea şi al XlX-lea se cunosc primele semnalări ale unor ciuperci parazite în Transilvania în lucrările unor micologi străini. După anul 1915, apar primele lucrări româneşti de micologie, cum sunt cele referitoare la mixomicete a lui M. Brânză, la uredinale a lui C. Constantineanu, cea despre macromicete a lui Al. Popovici sau despre flora micologică a Moldovei, scrisă de C. Petrescu. Toate aceste lucrări au contribuit în general la cunoaşterea florei micologice a ţării noastre şi în special la cunoaşterea patogenilor plantelor de cultură. Cunoaşterea ciupercilor microscopice în general şi a celor fitopatogene în special a progresat mult în România o dată cu înfiinţarea I.C.A.R., în care secţia de fitopatologie a început să editeze o exsicată de ciuperci - „Herbarium mycologicum romanicum". Tot în cadrul I.C.A.R. au lucrat o serie de fitopatologi, care, în frunte cu Tr. Săvulescu, au creat şcoala românească de fitopatologie. Dintre aceşti fitopatologi cităm pe : T. Rayss, Al. Alexandri, Ana Hulea, Vera Bontea, Alice Săvulescu ş.a. La Iaşi, C. Sandu - Ville a aprofundat studiul diferitelor grupe de ciuperci parazite (Erysiphaceae, Pyrenomycetes), iar la Cluj E. Rădulescu a dezvoltat cercetări de fitopatologie teoretică şi aplicativă. În anul1941, V. Ghimpu a publicat un tratat despre bolile tutunului, iar în 1950 S. Fosteris, Vera Bontea şi D. Becerescu au publicat primul manual românesc de fitopatologie, în 1957 E. Rădulescu şi V. Bulinaru au elaborat o lucrare documentată despre bolile plantelor industriale ; în aceeaşi perioadă se remarcă lucrările magistrale despre uredinale (1953) şi ustilaginale (1957) ale lui Tr. Săvulescu. In 1959 apare cartea „Protecţia, plantelor” de F. Paulian şi Al. Alexandri, iar în 1967 începe editarea tratatului de fitopatologie sub redacţia prof. E. Rădulescu şi C. Rafailă, operă în 4 volume, la care au contribuit majoritatea fitopatologilor din ţara noastră. De asemenea, trebuie menţionat aportul profesorilor E. Docea, I. Comes, Al. Lazăr, M. Hatman, A. Drăcea, I. Bobeş, Olga Săvulescu şi Eugenia Eliade şi a altor dascăli care au format generaţii de specialişti în domeniul agricol şi biologic şi au contribuit la identificarea de agenţi patogeni şi boli noi în România. O contribuţie importantă au avut şi au la dezvoltarea cunoştinţelor de fitopatologie o serie de cercetători care au abordat studiul diferitelor categorii de boli ale plantelor, cum sunt : bacteriozele (V. Severin şi colaboratorii, 1985), virozele (I. Pop, 1984, 1986, 1988), micoplasmozele (P. Ploaie, 1968). O lucrare de sinteză asupra ciupercilor parazite şi saprofite din România a publicat Vera Bontea (1985—1986).
2

Contribuţii apreciabile la dezvoltarea metodelor de combatere şi a studiului fungicidelor au avut T. Baicu şi Al. Alexandri prin cele 4 ediţii publicate ale lucrării „Îndrumătorul pentru utilizarea pesticidelor şi T. Baicu şi A. Săvescu prin cele 2 cărţi publicate referitoare la probleme de protecţia integrată a culturilor (1978, 1986). Actuala evoluţie a fitopatologiei în ţara noastră este dominată de o pleiadă de oameni de ştiinţă care au contribuit şi contribuie activ la dezvoltarea acestei discipline, contribuţii însemnate aducându-şi : C. Rafailă, C. Raicu, Vera Bontea, Ana Hulea, D. Becerescu, Lucreţia Dumitraş, A. Puşcaşu, H. Iliescu, M. Costache, Tatiana Şesan, Viorica Iacob, ş.a. Toate realizările s-au obţinut în cadrul institutelor de cercetări, în I.C.A.R., I. C. Biologie, I.C.P.P. Bucureşti, precum şi, în cel al unor institute ale A.S.A.S., ca I.C.C.P.T. Fundulea, I.C.L.F. Vidra, I.C.P.C. Braşov, I.C.P.P. Mărăcineni, I.C.V.V. Valea Călugărească etc. 1.2. DEFINIŢIA BOLII Pentru a înţelege ceea ce înseamnă starea de boală, trebuie mai întâi definită, noţiunea de sănătate. Prin sănătate se înţelege funcţionarea normală a unui sistem viu, ale cărui procese oscilează în cadrul limitelor normale ale adaptabilităţii organismului şi care, în final, duc la realizarea potenţialului genetic, şi a ciclului biologic, precum şi la obţinerea unei recolte optime (Baicu, 1989). Noţiunea de boală a fost definită ca ,,o alterare dăunătoare a unuia sau a mai multor procese ordonate ale unui sistem viu, cauzată de către un factor primar . Când sistemul viu este alterat în afara limitelor sale normale de toleranţă facilă, este bolnav, iar dacă este împins în afara limitelor sale de toleranţă absolută, el „moare" (Bateman, 1976). Trecerea de la starea de sănătate la starea de boală este un proces treptat, care presupune o situaţie intermediară care poate fi reversibilă, cu revenire spre sănătate, dacă factorii care au indus-o dispar sau îşi reduc intensitatea acţiunii. Starea intermediară are multe elemente comune cu starea de stress şi poate fi definită ca o situaţie între sănătate şi boală, care se caracterizează mai ales prin dereglarea proceselor informaţionale. 1.3. CLASIFICAREA BOLILOR În funcţie de natura factorilor care produc îrnbolnăviri, bolile plantelor se clasifică astfel : Boli neparazitare, produse de acţiunea nefavorabilă a unor factori externi (temperatură, umiditate, lumină, substanţe poluante etc.) sau interni, proprii plantei (respiraţie, metabolism dereglat în general etc). Din punct de vedere populaţional al culturii agricole, există adesea o multitudine de manifestări de acest tip induse de tasare (strat de sol mai dens ce apare la arături repetate la aceeaşi adâncime), zone cu exces de apă, exces de săruri, zone cu reziduuri fitotoxice de erbicide etc. Boli parazitare, provocate de diferiţi patogeni : virusuri, microorganisme, alge, plante superioare parazite (antofite). Aceste boli se clasifică, în funcţie de cauza lor, astfel: viroze -boli produse devirusuri; micoplasmoze- boli produse de microorganisme asemănătoare micoplasmelor ; bacterioze - boli produse de bacterii ; rickettioze- boli produse de ricketsii ;
3

micoze- boli produse de ciuperci ; antofitoze- boli produse de plante superioare (antofite) ; lichenoze- boli produse de licheni; ficoze- boli produse de alge ; flageloze - boli produse de flagelate. Sistemele patogene sau patosistemele (Robinson, 1976) cuprind totalitatea elementelor şi relaţiilor dintre plante şi patogen. Privite din acest punct de vedere, pentru boli se ia în considerare, în primul rând, modul de nutriţie. Modul de nutriţie nu trebuie confundat cu modul de viaţă, care se referă mai ales la sistemele biocenotice. Paraziţii cu mod de nutriţie biotrof se hrănesc cu ţesuturile vii ale plantelor de cultură (ex. : Puccinia graminis, Plasmopara viticola etc). Paraziţii necrofiţi se hrănesc cu substratul mort, provenit din ţesuturile vii, care mai întâi sunt omorâte de patogeni şi după aceea sunt utilizate în nutriţie (ex. Pythium debaryanum). Paraziţii facultativi au în cadrul ciclului de evoluţie stadii saprofite (ex. Verticillium alboatrum, Fusarium sp.). în acelaşi grup pot fi incluşi şi semisaprofiţii, care se hrănesc o perioadă mai îndelungată cu substratul mort. Triptofitele sunt acele organisme care atacă plantele vii, dar se hrănesc cu ţesuturile moarte din alte cauze (ex. Nectria cinnubarina), Procesul patologic de îmbolnăvire a plantelor poate să se desfăşoare foarte repede, adică poate fi acut sau se desfăşoară lent, adică are un caracter cronic. Atacul ciupercii Pythium debaryanum pe plantule de tomate are un caracter acut, o plantă putând fi distrusă, în funcţie de temperatură şi umiditate, în 12-24 ore, iar din punct de vedere al răsadului (culturii), în câteva zile pot dispărea majoritatea plantulelor. Alteori, evoluţia bolii este lentă şi de lungă durată, cum este, de exemplu, cea a cancerului bacterian a pomilor fructiferi şi viţei de vie, produs de bacteria Agrobacterium tumefaciens care, în decurs de câţiva ani, duce la moartea plantelor, iar în cultură trec de la o plantă la alta pe diferite căi, astfel încât, o mare parte a plantaţiilor pot fi afectate numai după o perioadă mai mare de timp (ani). Există şi boli care au caracter cronic, dar cu simptome acute, cum este cazul apoplexiei caisului, care, sub influenţa unor factori abiotici şi biotici, are o evoluţie lentă, de câţiva ani, pentru ca deodată primăvara pomii să se usuce în plină floare sau în vegetaţie. Datorită capacităţii ridicate de multiplicare a unor ciuperci şi bacterii fitopatogene, acestea pot provoca adevărate epifitii, cu intensitate mare, ceea ce duce la pierderi enorme de recoltă. Astfel de cazuri sunt cunoscute la ruginile cerealelor (Puccinia spp.), la mana tutunului (Peronospora tabacina) ş.a. În cazul în care boala respectivă se manifestă an de an în aceeaşi zonă, aceasta are caracter endemic. Astfel de boli sunt bolile principale dintr-o cultură agricolă. Bolile plantelor se pot manifesta, ca simptome, pe diferite organe (sămânţă, rădăcini, colet, tulpini, frunze, fructe) sau pe mai multe organe în acelaşi timp.
4

sau boli care atacă anumite organe ale plantei. Aceste etape trebuie să se desfăşoare normal. aplicarea măsurilor de combatere . În funcţie de faza de dezvoltare a plantelor. Cunoscând bolile. de eficienţa ei economică şi mai ales de o serie de factori tehnologici şi ecologici. este foarte important să se cunoască legăturile trofice ale patogenului cu diferite plante gazdă.cu planta gazdă dracila la grâu) şi cu mai multe componente (parazit .gazdă intermediară -plantă gazdă de bază). produs de ciuperca Venturia inaequalis). Această clasificare este importantă pentru înţelegerea manifestării bolilor din punct de vedere epidemiologic şi mai ales pentru abordarea ecologică a problemelor de prevenire şi combatere. Cele mai frecvente sunt sistemele parazitare cu 2 componente (parazit . boli ale plantelor în declin (cancerul negru al ramurilor produs de Physalospora cydoniae). 3. pornind de la tehnologia de cultură şi ţinând seama de protecţia mediului şi a sănătăţii oamenilor se preconizează măsurile de combatere. această clasificare corespunde în mare măsură şi principalelor tipuri de măsuri de combatere şi anume : tratarea solului. ca de exemplu putregaiul alb produs de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum. 5 . Analizând procesele care stau la baza protecţiei plantelor se pot distinge următoarele etape : 1. ca de exemplu mana viţei de vie (Plasmopara viticola . Din punct de vedere ecologic. produsă de Pythium debaryanum şi alte ciuperci). boli ale plantelor mature (rapănul mărului.4. Procesul de diagnoză este realizat atât în ferme şi unităţi de producţie. verificarea eficacităţii. Acestea se aleg în funcţie de costuri (nivel de eficacitate. 4. tracheobacteriozelor şi tracheomicozelor. se fac recomandările necesare. număr de lucrări de combatere. dăunătorii şi buruienile prezente. tratarea seminţelor. 1. cu 3 componente (parazit . tratamente foliare etc.viţa de vie). unde sunt prezenţi biologi calificaţi pentru diagnozele mai dificile şi mai ales pentru gospodăriile individuale. Structura organizatorică a protecţiei plantelor depinde de forma de proprietate. patogenii sunt grupaţi după localizarea de bază a atacului şi după mecanismul de transmitere. alegerea soluţiilor şi recomandarea lor .câteva plante gazdă). să fie parcurse repede şi eficient în cadrul structurii organizatorice alese.Există unele boli care au un caracter generalizat. Mai importantă pentru practica protecţiei plantelor şi mai ales pentru perspectiva elaborării sistemelor de protecţie integrată este clasificarea ecologică a bolilor. provocând îmbolnăvirea întregii plante. se pot distinge : boli ale plantulelor (căderea răsadului. 2. pe baza avertizării şi a pragurilor economice de dăunare. ca de exemplu rugina neagră a grâului (Puccinia graminis. cât şi în cadrul inspectoratelor. nivelul producţiei) şi. Următoarea etapă o constituie alegerea soluţiilor şi recomandările de combatere. De asemenea. cum este cazul virozelor. ORGANIZAREA PROTECŢIEI PLANTELOR Identificarea prezenţei bolilor şi luarea măsurilor pentru reducerea influenţei lor negative asupra recoltelor se desfăşoară în cadrul unui sistem organizatoric. Cunoaşterea acestor probleme permite o orientare mult mai bună a măsurilor de protecţie a culturilor agricole. diagnoză .gazdă). In acest sistem.

Inspectoratele judeţene desfăşoară o activitate de protecţia plantelor. a acţiunii lor biologice şi ulterior a producţiei şi a influenţelor asupra mediului înconjurător.A. a sănătăţii omului şi a mediului înconjurător la nivelul fiecărui judeţ. PIERDERILE PROVOCATE DE BOLI Şl PRINCIPIILE DUPĂ CARE SE PRODUC Fitopatologia este disciplina a cărei dezvoltare a fost permanent impulsionată de epidemiile grave apărute în culturile agricole şi de pierderile pe care le-au produs patogenii în aceste culturi. Irlanda 1846 Moartea a 1. adesea diagnoza şi alegerea soluţiilor se efectuează într-o singură etapă. Ceylon S. ci şi în istoria agriculturii.A. Tabelul 1 Exemple de mari epidemii care au produs pierderi grave în culturi ------------------------------------------------------------------------------------------------------Cultura Patogenul Ţara Anul Pierderi ------------------------------------------------------------------------------------------------------Secară Claviceps purpurea Rusia 1772 Ergotism în masă Cartof Phytophthora infestans. 2. şi desfăşoară o activitate proprie pe întreg teritoriul ţării. în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei există o direcţie de protecţia plantelor care include şi inspecţia de stat pentru carantină fito-sanitară. Laboratorul central de carantină fitosanitară este subordonat M.1. asociaţii etc. În cadrul sistemelor de protecţie integrată este necesar un volum mare de observaţii în fiecare cultură. inclusiv în gospodăriile individuale. efectua şi controla activităţile de protecţia plantelor.U. pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. În cadrul gospodăriilor individuale. Pentru a organiza. ultimele 3 etape şi chiar prima etapă pot fi parcurse de aceeaşi persoană.5 milioane oameni Castan Cafea Piersic Orez Endothia parasitica Hemileia vastatrix Peach Yellows Helminthosporium oryzae S.A.O importanţă mare o are verificarea eficacităţii care se face începând cu controlul calităţii tratamentelor. pentru a stabili dacă s-a atins pragul economic de dăunare şi prezenţa duşmanilor naturali etc. care au intrat nu numai în istoria fitopatologiei. In realitate la nivel de producţie. XIX 6 . În tabelul 1 prezentăm câteva cazuri de astfel de epidemii ce au generat pierderi grave. şi a hotărî dacă parcela se tratează sau nu. Această separare pe etape are ca scop o înţelegere mai exactă a proceselor care stau la baza protecţiei plantelor. India Moartea masivă a pomilor 1870 Distrugerea tuturor plantaţiilor 1870—1874 Distrugerea plantaţiilor 1942 Moartea a 2 milioane de oameni sec.A.U. societăţi comerciale agricole.

România dif.U. Între patogeni şi planta de cultură. ani 1970 1961 Epidemii repetate Pierderi imense 7 . estimările asupra pierderilor cantitative şi calitative de recoltă (tabelul 2) arată că cele mai importante pagube s-au produs în viticultură. Paguba reprezintă un indicator tehnic care se referă concret la un prejudiciu. în pomicultură şi în legumicultură.A. Pierderile se referă în principal la recoltă. Tabelul 2 Pierderi anuale de recoltă produse în ţara noastră (%) ------------------------------------------------------------------------------------------------------Cultura Boli Dăunători Buruieni Total ------------------------------------------------------------------------------------------------------Grâu 11 9 8 28 Orz 11 3 9 23 Porumb 7 9 10 26 Cartof 14 10 7 31 Sfeclă de zahăr 9 10 6 25 Culturi legumicole 13 8 7 28 Pomi fructiferi 15 16 3 34 Viţa de vie 20 9 8 37 Tutun 10 10 9 29 Floarea-soarelui 8 9 6 23 Leguminoase pentru boabe 16 11 10 37 Plante furajere 7 12 10 29 -----------------------------------------------------------------------------------------------------Nivelul daunelor depinde de capacitatea de dăunare a patogenilor şi de alte condiţii care duc în final. în cultura cartofului. se stabilesc relaţii complexe. o stricăciune sau o daună produsă culturii agricole.Grâu Porumb Grâu Pierderi până la 70% din recoltă Viţa de vie Plasmopara viticola România 1940 Pierderi de 77% din recoltă ------------------------------------------------------------------------------------------------------În ţara noastră. care determină scăderea acumulării de substanţă uscată. Puccinia graminis Helminthosporium maydis Puccinia striiformis Europa S. care diferă în funcţie de specie şi de alţi factori. la pagube şi pierderi mari. la dereglarea proceselor fiziologice şi biochimice normale. dauna se referă la distrugerea unui organ sau unei părţi dintr-un organ al plantei. în urma cărora plantele de cultură înregistrează daune. în condiţii ecologice variate. Capacitatea de dăunare a unui patogen este determinată genetic şi poate fi definită drept proprietatea acestuia de a produce daune.

pierderea poate fi definită ca reprezentând diferenţa dintre biomasa utilă pentru om şi biomasa reală utilă ce se obţine. Nu orice atac de patogeni duce la pierderi. daune produse de patogeni. La toate plantele de cultură se întâlneşte o capacitate naturală de a suporta un anumit grad de atac de patogeni. neatacată şi una atacată. Orice cultură agricolă este afectată de patogeni. Principii care generalizează cunoştinţele în domeniul fitopatologiei (Baicu. hibridul. bine dezvoltate. e) dacă se întrunesc condiţii foarte favorabile pentru patogeni. pe fondul unei bune asigurări cu elemente nutritive şi apă suportă atacuri slabe sau chiar mijlocii fără ca recolta să fie influenţată. respectân-du-se toate cerinţele culturii. Aceste pierderi se pot produce dacă se întrunesc următoarele condiţii : a) patogenii sunt genetic compatibili cu planta . Culturile agricole viguroase. c) dacă există o corespondenţă între fazele de dezvoltare ale celor 2 specii (planta : patogen) . Recolta potenţială reprezintă cantitatea de produs agricol util ce se poate obţine la hectar în condiţii optime de dezvoltare a culturii şi.) nu este imună sau foarte rezistentă la patogeni . Pentru a putea defini mai exact această noţiune este necesar să înţelegem mai bine ce reprezintă recolta. 2. 1986) : 1. iar în altele sunt prezente numeroase specii de patogeni. Prezenţa bolilor plantelor de cultură nu înseamnă că automat se înregistrează şi pierderi de recoltă. Recolta economică este recolta care se obţine atunci când se aplică tehnologiile moderne. Din punct de vedere ecologic. Există însă parcele în care prezenţa patogenilor poate fi minimă. q. Recolta reală este cea care se obţine în diferite societăţi comerciale. iar diferenţa dintre recolta economică şi cea reală se numeşte pierdere reală. Principiul enunţat mai sus derivă din faptul că fiecare strămoş sălbatic al plantelor de cultură a suportat. în condiţii naturale. Pe de altă parte. ha) sau/şi calitativ prin diferiţi parametri ai recoltei. Cunoştinţele actuale demonstrează că în orice cultură agricolă se întâlnesc patogeni care produc sau nu pierderi. dar cu frecvenţă şi intensitate mai mică. de fapt. Ca regulă generală de bază toate aceste valori se exprimă cantitativ (kg. d) dacă există o corespondenţă între condiţiile ecologice ale patogenului şi plantei de cultură . Diferenţa dintre recolta potenţială şi cea reală se numeşte pierdere teoretică.Pierderea se raportează la recoltă şi reprezintă diferenţa dintre recolta produsă de o cultură sănătoasă. 8 . t) raportate la unitatea de suprafaţă (m2. b) planta (soiul. ce nu duce la dispariţia unui component al acestui echilibru. plantele au o capacitate naturală de refacere a ţesuturilor şi organelor bolnave. Dacă nu se întrunesc aceste condiţii atacul de patogeni nu duce la pierderi. Aceasta se explică prin faptul că evoluţia concomitentă a plantei şi patogenilor creează în final un echilibru de tip ecologic. este recolta cea mai mare şi de calitate superioară care se obţine atunci când se aplică tehnologiile cele mai avansate. în special rentabilitatea. asociaţii sau ferme individuale. respectându-se şi cerinţele economice. clona etc. trecând adesea neobservată.

formarea recoltei. orz.Totuşi. în timp ce altele sunt deosebit de virulente şi de păgubitoare. mălura şi făinarea produc pierderi mari. rădăcini etc. ceea ce reduce din riscurile de pierderi. formarea organelor care constituie recolta şi. 4. râia neagră a cartofului. capacitatea de refacere a rădăcinilor este de regulă mai mare. măr etc. în general. biotipuri. tăciunele zburător al orzului. de regulă. la grâu.Datorită acestori factori culturile agricole. sensibile la patogeni. În funcţie de caracteristicile patogenului şi ale plantei de cultură boala se poate manifesta pe întreaga plantă sau pe anumite organe. Atacul de putregaiuri radiculare la grâu. Suşele virulente produc simptome puternice de boală şi pierderi mai mari de recoltă. deşi sunt atacate de numeroşi patogeni. În culturile agricole se întâlnesc mai mulţi patogeni. durata atacului organelor atacate. În populaţia patogenului există suşe. fructe. De exemplu. tomate. Prezenţa patogenilor pe frunze este suportată mai bine de plante dacă distrugerea foliajului nu depăşeşte 15-40%. care este condiţionată genetic şi depinde de numărul de generaţii. în timp ce alte boli. sclerot. dar pierderi mari produc numai unii dintre aceştia. sau dacă nu se suprapune cu perioada de acumulare maximă de substanţă uscată. dacă sunt afectate organele plantei care se recoltează şi anume : seminţe. suportă pierderi numai de la unele specii şi nu întotdeauna. Plantele tinere şi seminţele în germinare sunt. Fiecare agent patogen are în dezvoltarea sa stadii vii care dăunează şi altele în care nu dăunează. cum ar fi virusul mozaicului dungat. În stadiul de spor. miceliu de rezistenţă etc. produc rareori pierderi mari. putregaiul cenuşiu al căpşunului. Pierderile produse de patogeni depind de stadiul lor de dezvoltare şi de variabilitatea virulenţei şi agresivităţii acestora. tuberculi. 9 . Pierderile produse de patogeni depind de organele atacate ale plantei. rase. 3. Patogenii cu mare capacitate de dăunare apar an de an şi impun. bulbi. Nivelul pierderilor depinde de specia patogenă şi de capacitatea ei de dăunare. rapănul mărului pe fructe. chiar la frecvenţe reduse de atac. aplicarea de măsuri de prevenire şi combatere. Această diferenţă provine din capacitatea variată de dăunare. culturile fiind la începutul dezvoltării lor. există posibilitatea de compensare a recoltei prin suprafaţa de nutriţie mai mare ce rămâne pentru plantele din jur sau prin mărirea normei de semănat. Pierderi mari se înregistrează. Există alţi patogeni ce produc toxine care perturbează întregul metabolism al plantei. Patogenii care afectează puternic metabolismul plantelor diminuează acumularea de substanţă uscată. rizomania sfeclei etc. deşi afectează aparent un singur organ. In stadiul de miceliu şi mai ales de fructificare. Totuşi. Analiza pierderilor în funcţie de acest principiu permite şi abordarea diferenţiată a aplicării măsurilor de prevenire şi combatere. afectează mai puternic planta. în funcţie de specia de plantă luată în considerare. patogenii nu produc pagube. fazele de vegetaţie ale plantei în care se manifestă atacul. 5. de regulă. dat fiind importanţa deosebită a acestuia pentru nutriţie şi asigurarea cu apă a întregii plante. consumul de substanţe creşte şi daunele sunt proporţional mai mari. care sunt slab virulente sau chiar avirulente. Acesta este cazul pentru : mălura grâului.

7. epidemie (Poliakov şi Ebert. bacterii. 1986) se pot enunţa astfel : a) o cantitate mare de inocul primar şi o viteză mare de infecţie duc de regulă la pierderi mari : b) o cantitate mică de inocul şi o viteză mică de infecţie duc de regulă la pierderi mici : c) o cantitate mare de inocul primar şi o viteză mică de infecţie ulterioară pot duce la pierderi mari . În evoluţia pe mai mulţi ani a bolilor de tip cronic (boli care se dezvoltă lent o perioadă mare de timp luni şi chiar ani) se pot observa o serie de faze de la declin până la înmulţirea în masă. cum sunt de exemplu. ruginile cerealelor (Puccinia recondita). Aceste faze sunt următoarele : depresia. microparaziţi etc). Cu cât într-o cultură se întâlnesc mai mulţi patogeni. iar la alţi patogeni se cunosc puţine rase sau biotipuri (Septorba tritici). Phoma betae. Nivelul pierderilor depinde de diversitatea patogenilor şi de cantitatea de inocul din cadrul agroecosistemului. Pierderile care se înregistrează în anul în curs depind de nivelul şi evoluţia atacului din anul trecut. într-o cultură de sfeclă de zahăr se întâlnesc succesiv sau concomitent 4 patogeni (Aphanomyces euteiches. cresc şi pierderile. dezvoltare moderată. virusul îngălbenirii sfeclei) şi uneori chiar mai mulţi. deşi uneori prezenţa unui patogen pe o plantă poate limita atacul altui patogen. în rizosferă. dar există şi în acest caz oscilaţii între faza de depresie până la epidemie (gradul de atac mare şi suprafeţe mari afectate). scleroţi. Van der Plank (1977) a formulat o serie de relaţii între inoculul primar şi viteza de înmulţire. Din punct de vedere al cantităţii de inocul (spori. care adaptate la pierderi (Baicu. în ansamblul culturii această diversitate de specii patogene se poate realiza. În această evoluţie naturală a bolilor în culturi factorii tehnologici produc perturbări însemnate. De exemplu. d) o cantitate mică de inocul primar şi o viteză mare de infecţie ulterioară pot duce la pierderi mari. drojdii. cu atât reuşita infecţiilor este asigurată şi sunt infectate un număr mai mare de plante şi organe ate plantelor. La bolile de tip dinamic (boli care se dezvoltă rapid pe o perioadă de zile şi săptămâni) aceste faze sunt mai puţin distincte. Fiecare fază durează 1-2 ani. 8. ciuperci filamentoase) care pe diferite căi pot frâna dezvoltarea patogenilor şi chiar a bolii (antagonişti. cu cât acesta este mai mare. 6. ca urmare. Cu cât echilibrul agroecosistemului este mai puţin stabil cu atât pierderile vor fi probabil mai mari. miceliu etc). cu atât mai mult se creează posibilitatea apariţiei unor pierderi mai mari. pe sămânţă există numeroase alte microorganisme (actinomicete. Prezenţa unui atac ridicat în anul precedent nu înseamnă automat un atac mare şi în anul în curs. 9. 1983). cercetările mai noi arată că pe frunze. Deşi acest principiu se referă mai ales la relaţiile insectelor cu entomofagii (insecte care distrug dăunătorii). Pierderile depind de condiţiile pedoclimatice în care se dezvoltă planta de cultură şi patogenii. 10 . în cazul patogenilor. Cercospora beticola. Dacă aceste relaţii sunt perturbate reuşita infecţiilor poate creşte şi.Unii patogeni formează cu uşurinţă biotipuri şi rase numeroase.

în timp ce unele ciuperci. luminozitate etc. cele maxime în jurul valorilor de 40°C.Speciile de patogeni se caracterizează printr-un optimum de temperatură. umiditate. e) acţiunea asupra relaţiei patogen . boala se manifestă puternic. De exemplu. de sol şi biotici) au o influenţă mai mare. Dintre aceştia.) pentru patogenii raportaţi la ţara noastră au o importanţă mai redusă. maneb etc. Adesea unele lucrări de protecţia plantelor pot induce dezvoltarea unor patogeni. Dacă pentru plantă aceste condiţii nu sunt corespunzătoare. 2. expoziţia etc. Astfel. Invers. Influenţa umidităţii. latitudinea. Tehnologiile de cultură pot influenţa puternic evoluţia unor patogeni. 10. cum sunt cele ce produc făinările. INFLUENTA FACTORILOR ECOLOGICI ASUPRA EVOLUŢIEI PATOGENILOR ŞI A PIERDERILOR PE CARE LE PRODUC Totalitatea factorilor de mediu care condiţionează creşterea şi dezvoltarea patogenilor se numesc factori ecologici. pierderile sunt influenţate prin următorii factori: a) suprafaţa afectată de pierderi . care creşte o dată cu creşterea intensităţii. Pentru majoritatea patogenilor acest factor are o influenţă hotărâtoare în reuşita infecţiilor. răspândirii şi supravieţuirii patogenilor . Acestea sunt aşa zisele „boli iatrogene". dacă pentru planta de cultură condiţiile sunt optime şi pentru patogen nefavorabile. mai ales factorii direcţi (climatici. Acelaşi lucru se constată şi la plantele agricole. boala se manifestă slab şi pierderile sunt mici sau neglijabile. Influenţa luminii. stropirile cu zineb. nu sunt pretenţioase la acest factor. dar şi pentru sporulare (diferenţierea fructificaţiilor) şi pentru răspândirea bolii. Apa este importantă în primul rând pentru realizarea infecţiilor. c) amplificarea sau slăbirea combinaţiilor optime sau extreme ale factorilor ecologici necesari înmulţirii. Unii patogeni au nevoie de apă sub formă de picături (Plasmopara viticola) sau apă în sol (Pythium debaryanum). care sunt induse în special de tratamentele cu fungicide. Sporularea ciupercilor ce produc ruginile cerealelor 11 . temperaturile microclimatului din cultură. iar pentru patogeni sunt favorabile. .plantă. producând infecţii în condiţii de umiditate mai scăzută. micoparaziţilor etc. b) formarea biomasei . pot accentua îmbolnăvirea viţei de vie de făinare etc. Influenţa temperaturii. alţii de o umiditate 100% a aerului (Phytoplithora infestans). Factorii indirecţi (altitudinea. densităţile ridicate de plante la m2. În funcţie de acest principiu. sistemele şi tehnologiile de cultură. Importanţă prezintă. care pot fi diferite de cele din zona de observaţie. în special. Pentru unii patogeni lumina are însă o influenţă negativă. Analiza influenţei acestui factor asupra majorităţii patogenilor arată că temperaturile minime de dezvoltare a acestora oscilează în jurul valorii de 4°C. d) realizarea condiţiilor de înmulţire a antagoniştilor. Pierderile produse de patogeni depind de condiţiile agrofitotehnice. măsurile organizatorice. iar cele optime între 18 şi 28°C. Acest factor influenţează mult starea de predispoziţie a plantelor la îmbolnăvire.2. excesul de azot. la care creşterea şi dezvoltarea sunt maxime. lipsa rotaţiei pot favoriza numeroşi patogeni ai plantelor de cultură.

2. TEHNOLOGII AGRICOLE ACTUALE ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA BOLILOR PLANTELOR Şl A PIERDERILOR PRODUSE DE ACESTEA Tehnologiile actuale de cultură pot favoriza unele boli prin perturbarea relaţiilor de ordin ecologic dintre diferite microorganisme şi patogeni pe de o parte şi cele ale acestora cu planta de cultură pe de altă parte. drojdii. T. din sol şi de pe sămânţă poate fi redusă dacă există în imediata apropiere a acestora microorganisme anatagoniste (actinomicete.) necesită o lumină mai intensă. Există însă boli produse de patogeni care se dezvoltă în sol şi sunt favorizate de reacţia acidă a acestuia. Uneori atacurile de patogeni pot creşte mai ales dacă aceşti factori acţionează pe o durată mai lungă. hernia verzei (Plasmodiophora brassicae). Pleospora bjorlingii (putregaiul inimii sfeclei de zahăr). tomate. Influenţa factorilor biotici.3. Antagoniştii şi micoparaziţii reprezintă o sursă importantă pentru elaborarea de noi mijloace biologice pentru protecţia plantelor. bacterii. de boală. leguminoase Praf Porumb Negru de fum Toate culturile Aluminiu în sol Grâu Soiuri cu plasticitate redusă Diferite culturi Plante îmbătrânite înainte de Răsaduri de legume ţinute prea mult în termen răsadniţe 12 . Majoritatea patogenilor se dezvoltă într-un mediu neutru sau slab acid. În sol se întâlnesc ciuperci antagoniste din speciile Trichoderma viride. soia ete. lycopersici) . cum sunt. cum este. Tabelul 3 Factori tehnologici cu rol important în apariţia stadiului intermediar între sănătate şi boală ------------------------------------------------------------------------------------------------------Factori Exemple de culturi afectate ------------------------------------------------------------------------------------------------------Ozon Fasole. Influenţa reacţiei solului. Bioxid de sulf Viţă de vie. unele ciuperci) sau micoparaziţi.(Puccinia spp. aceştia putând avea influentă de oprire a atacului patogenilor.a. de exemplu. În tabelul 3 sunt enumeraţi o serie de factori care contribuie la apariţia stării intermediare dintre starea de sănătate şi cea. Cantitatea de inocul de patogeni de pe frunze. varză Fluor Cereale. influenţa tehnologiilor intensive puternic chimizate poate fi foarte mare asupra plantei de cultură. ofilirea tomatelor (Fusarium oxysporurw f. în timp ce infecţiile cu Fulvia fulva (pătarea brună a frunzelor tomatelor) şi Erysiphe graminis (făinarea cerealelor păioase) se pot produce şi noaptea. ceea ce poate duce la fenomene de predispoziţie (planta este afectată mai uşor de starea intermediară dintre sănătate şi boală) sau pot apărea boli specifice generate de unele cauze neparazitare. În unele cazuri. sp. de exemplu. harzianum ş. alţi patogeni de sol sunt favorizaţi de reacţia alcalină a acestuia. care pot frâna unele infecţii.

mozaicul sfeclei. prezentate în tabelul 4. culturi tropicale în zona temperată Tehnologii de cultură stresante Culturi cu numeroase tratamente chimice şi doze prea mari de îngrăşăminte Acţiune fitotoxică crescută a pesticidelor Plante de cartof tratate cu amestecuri de pesticide Doze prea mari de pesticide orz tratat cu Icedin+fungicid+ insecticid Castraveţi. Tabelul 4 Clasificarea ecologică a bolilor infecţioase I. soia etc. înnegrirea bazei tulpinii grâului. seminale etc. rugina coronată a ovăzului. CLASIFICAREA BOLILOR DIN PUNCT DE VEDERE ECOLOGIC In funcţie de localizarea agenţilor fitopatogeni.4. 2. bolile se clasifică în 4 categorii : a. de mecanismele de transmitere a bolilor de la un an la altul şi de mecanismele de răspândire în cursul perioadei de vegetaţie. Alte tipuri de infecţii (vectori. râia neagră a cartofului. III. care apar în astfel de condiţii. fasole. pot clasifica în 4 categorii. -----------------------------------------------------------------------------------------------------Sub denumirea de tehnopatii sunt incluse o serie de boli. boala petelor de bronz a tomatelor. IV. Infecţii seminale Exemplu : cornul secarei. făinarea şi mana viţei de vie.) Exemplu : piticirea galbenă a cerealelor. mălura grâului etc. foliară şi pe tulpini Exemplu : rugina brună a grâului. care se întâlnesc an de an în cultura agricolă din zonă şi care produc pierderi de recoltă ce impun lucrări sistematice de protecţie. Infecţii ce se realizează prin aer şi în picăturile de apă. ascochitoza mazărei. BOLILE SECUNDARE Şl ALTE BOLI Când se trece la elaborarea măsurilor de protecţie a plantelor pe baza cunoştinţelor ecologice mai aprofundate.Culturi mediteraneene în condiţiile ţării noastre . putregaiul alb. cercosporioza sfeclei. mălura grâului. mozaicul cepei. Boli principale. Infecţii de sol sau radiculare Exemplu : hernia verzei.5. antracnoza inului. BOLILE PRINCIPALE. de fapt fiziologice. 13 Plante în condiţii noi de creştere . Această clasificare ecologică are o importanţă deosebită deoarece permite să se înţeleagă mai bine modul în care se realizează sistemele de protecţie integrată faţă de boli. De exemplu : rapănul mărului. II. bolile plantelor se. 2.

alcătuită în principal de planta de cultură şi alte organisme prezente pe o anumită suprafaţă. organisme heterotrofe. care se hrănesc cu plianta de cultură şi rnai puţin cu alte organisme vii . 2. având în felul acesta un rol mare în reducerea populaţiilor respective. care se hrănesc cu cei de ordinul I (dăunători. acarieni etc. precipitaţii etc. Dintre aceştia multe specii au caracter antagonist faţă de patogeni şi pot fi utili. comparativ cu ecosistemele naturale. în funcţie de cultură şi zonă. e) macroconsumatori (de ordinul I). care descompun compuşii creaţi de plante şi animale. CO2. H2O. de regulă. Bolile produse de patogeni polifagi (Sclerotinia sclerotiorum. d) producătorii care sintetizează hrana din substanţe simple anorganice formate din 1-2 plante în număr foarte mare şi din buruieni ca producători primari nedoriţi . Organismele consumatoare ale fitomasei (de ordinul I) pot să se înmulţească uşor în prezenţa substratului abundent.). pătarea în ochi a bazei tulpinilor de grâu. aflate în interdependenţă între ele şi cu mediul înconjurător. nu produc pierderi. Boli secundare.etc. NH4 etc. entomo-patogenii etc. care se întâlnesc în culturi dar. insecte.b. H. acţionează şi asupra consumatorilor de ordinul I (patogeni. se reduce drastic numărul de specii şi stabilitatea. Această clasificare are o importanţă ecologică deosebită. O. se pot încadra în una din primele 2 categorii de boli. rincthosporioza . ECOLOGIA PATOGENILOR PLANTELOR DE CULTURĂ Agroecosistemul reprezintă o unitate de organizare biologică. care reduc populaţiile de dăunători şi patogeni. Boli potenţial păgubitoare. 14 . microparaziţii. dăunători). pe de altă parte. b) compuşi organici (proteine. diminuând deci considerabil presiunea substanţelor chimice asupra agrobiocenozei . Agroecosistemele cuprind următoarele elemente : a) substanţe anorganice (C.6. lipide. Prin cultivarea unei singure specii sau a 2 specii de plante. pentru bolile secundare tratamentele intervin mult mai rar şi numai atunci când acestea se justifică economic.) . Rhizoctonia solani etc). De exemplu. N. care îşi au fiecare circuitul lor . care sunt constituiţi în special din animale rozătoare. dar pot produce pierderi numai în unii ani şi impun în aceste condiţii lucrări de combatere. acizi humici etc. patogeni). în special. Aceştia cuprind zoofagii. c) regimul climatic (temperatură. deoarece sistemul de protecţie al culturilor agricole se construieşte numai pe bolile principale. de unde şi posibilitatea apariţiei unor epidemii grave asociate cu pierderi mari de biomasă. care se întâlnesc în cultură agricolă. hidrocarbonate. septorioza grâului. Omul ia toate măsurile posibile pentru obţinerea unei biomase cât mai mari şi. Botrytis cinerea. f) microconsumatori (de ordinul I). Componenta heterotrofă (care foloseşte resturile ce rămân din recoltă şi de la diferiţi consumatori) se dezvoltă prin restructurarea şi descompunerea substanţelor organice complexe. care. d. lumină. c. bacterii şi ciuperci.) . g) consumatori de ordinul II.

Epidemia are o serie de elemente care definesc principalele interacţiuni dintre gazda. o valoare r = 0. Soiurile şi hibrizii sensibili sunt implicaţi cel mai frecvent în epidemii. 1960). care se poate întâlni la mana cartofului pe un soi sensibil. actinomicetele. se hrănesc cu consumatori din grupul inferior. Rata progesului bolii (r) are o importanţă marcantă în modelarea matematică a epidemiilor şi simularea procesului pe calculator. există un complex de microorganisme care pot frâna adesea infecţiile. actinomiecte. cum este rugina neagră a grâului. în zona rădăcinilor etc. Epidemiile sunt caracterizate..În cadrul agroecosistemelor se întâlnesc şi consumatori de ordinul III şi chiar IV. care reprezintă „cantitatea" de boală raportată la timp (Van der Plank. care se declanşează şi se dezvoltă pe vreme mai rece şi umedă. Pentru a măsura progresul epidemiei se foloseşte rata progresului bolii (r). ce nu poate duce la epidemii grave. boala se desfăşoară sub forma unui proces complex care antrenează o multitudine de factori ai sistemului agrocenozei. au nevoie de vreme călduroasă şi umedă. 2. Rizosfera -zona rădăcinilor. multe bacterii şi ciuperci microscopice prezintă astfel de proprietăţi utile pentru protecţia plantelor. se întâlnesc asociaţii de populaţii de microorganisme. produsă de o rasa virulentă . Patogenul prezintă frecvent mai multe rase cu virulenţă diferită . ciuperci filamentoase şi chiar o serie de animale (lumbricide. O valoare r = 0. numeroase specii au un caracter antagonist. demos = popor .01 este considerată ca o valoare mică. Logos = vorbire. patogenul. Rolul timpului în declanşarea şi dezvoltarea epidemiei are o importanţă deosebită . 15 . în timp ce altele. adică. unde se produc majoritatea infecţiilor ce determină boli foliare. facilitând sau frânând evoluţia infecţiilor cu patogeni şi dezvoltarea bolilor. pot inhiba patogenii şi infecţiile pe care aceştia le produc. prezintă numeroase specii de bacterii. mediul înconjurător şi timpul în care se produc. dintre microconsumatorii de ordinul I care se hrănesc cu resturile vegetale şi animale. Pe suprafaţa frunzelor.7. din care nu trebuie excluse micorizele. fiecare la rândul lor. precum şi de fenomene cu praguri. Pentru epidemiile de boli ale plantelor este importantă delimitarea lor în spaţiu şi timp. mezofaună şi chiar organisme mai mari care acţionează între ele. În afara acestor grupe de specii utile. este aşa de complexă încât nu se cunosc decât vag relaţiile ce se stabilesc între patogeni şi aceste componente. limite şi de ordin discret. helminţi. Microorganismele se găsesc răspândite sub forma unor colonii izolate sau care se interpătrund şi care acţionează între ele şi cu sporii şi miceliul patogenilor. care. prin metaboliţii lor. Mediul înconjurător şi în special temperatura şi umiditatea au un rol esenţial în declanşarea şi dezvoltarea epidemiilor. Dintre antagonişti.5 pe zi este o valoare foarte mare. cum este de exemplu mana cartofului. Pe frunze. In condiţii naturale. etc). şi de procese accidentale şi fluctuante. ştiinţă în greaca veche) este ştiinţa despre interacţiunea populaţiilor patogenului cu populaţia plantei gazdă. rasele virulente sunt cele care determină dezvoltarea epidemiilor. tulpini. EPIDEMIOLOGIA Epidemiologia (epi = pe . Există boli.. de asemenea. care se dezvoltă sub influenţa condiţiilor de mediu şi a intervenţiei omului.

de exemplu. Cele nespecifice au caracter temporar şi întâmplător şi se referă în principal la sporii transportaţi uneori prin unelte. Epidemia de ordinul zero este. un focar mic.O problemă importantă a acestui capitol o constituie variabilitatea genetică a patogenilor. respectiv. acest ultim mod de transmitere fiind de fapt nespecific. care în faza a doua a ciclului de dezvoltare pier în marea lor majoritate. În concepţia ecologică de protecţie a plantelor faţă de boli o mare importanţă are înţelegerea noţiunii de sursă de infecţie. Transportul propagulelor se poate efectua în perioada de vegetaţie prin curenţii de aer (anemochorie). de către diferite animale şi alţi factori. iar cantitatea şi calitatea lor depinde de nivelul de specializare. cu ajutorul apei (hidrochorie). unul la distanţe mici. iar mai devreme sau mai târziu dispare. In sol supravieţuiesc abia 35% dintre patogenii de origine micotică. Astfel. În prima fază de înmulţire a patogenilor se produce. seminţe sau materiale de plantat.7% dintre cei de origine virală. Cea de ordinul doi este o epidemie care acoperă suprafeţe mari în decurs de mai mulţi ani. al animalelor (zoochorie) şi chiar al omului (antropochorie). pot fi menţionate ruginile cerealelor. 15% din cei de origine bacteriană şi 5. pentru a supravieţui patogenii trebuie să ajungă pe alte plante în acelaşi an şi în anul următor. Cercetările în acest domeniu au arătat că se pot distinge 2 mecanisme. adesea format de la o singură infecţie iniţială. Cea de ordinul unu este o epidemie care se răspândeşte pe diferite sole şi parcele în decursul unui sezon de vegetaţie. 16 . Prin sursă de infecţie se înţelege obiectul sau locul în care în mod natural specia se dezvoltă şi se înmulţeşte şi din care se separă în stare viabilă în mediul extern infectând plantele sănătoase sensibile. Supravieţuirea virusurilor pe materialul de plantat şi de semănat este de 89 şi. cum este de exemplu solul. răspândirea bolii are o importanţă majoră. aşa cum subliniază Zadoks (1990). de regulă. În cadrul epidemiei. de ordinul doi. Epidemiile. Prin factor de transmitere trebuie înţeles substratul pe care patogenul se menţine dar nu se înmulţeşte. 42%. de ordinul unu. în timp ce în cazul sursei de infecţie patogenul este viabil şi se înmulţeşte. Din punct de vedere epidemiologie este important să se diferenţieze sursa de infecţie de factorul de transmitere. Patogenii plantelor au ca principală sursă de infecţie părţile bolnave ale plantelor. pot fi de diferite ordine : de ordinul zero. dar cu frecvenţă mare (mana viţei de vie) şi altul la distanţe mari cu frecvenţe reduse (rugina brună a cerealelor). Pentru plante multianuale acest procent este de circa 60%. fenomenul fiind favorizat de uniformitatea genetică a soiurilor. S-a constatat că 75-89% din patogenii de origine bacteriană sau micotică supravieţuiesc pe resturi de plante. Prin moartea plantei de cultură. de fapt. Sursele de infecţie pot fi specifice şi nespecifice. Introducerea unui soi nou cu mulţi ani în urmă ducea la formarea unei noi rase care producea epidemii. o cantitate mare de spori. Privite în ansamblu toate sursele de infecţie reprezintă rezerva de infecţie a patogenului luat în considerare. Cele specifice sunt părţile esenţiale ale plantei pe care se produc sporii şi alte elemente de propagare.

sp.PATOGENI . 2. Cunoaşterea acestor mecanisme. cu temperaturi apropiate de valorile minime de dezvoltare a patogenilor.9. din această cauză epidemiile fiind influenţate temporar. din rouă şi din irigarea prin aspersiune. Alţi patogeni. UTILIZAREA FACTORILOR ECOLOGICI ÎN SCOPUL REDUCERII PIERDERILOR PRODUSE DE BOLI LA PLANTE Factorii ecologici abiotici au frecvent un rol hotărâtor în evoluţia epidemiilor. cele care se referă la bolile plantelor au un rol esenţial. care are numai latura calitativă. O primă etapă a acestui proces o constituie elaborarea modelului conceptual. sporii rezistă mai bine la umidităţi relative mai scăzute. Umiditatea necesară epidemiilor apare datorită ploilor. Sporii şi formele de repaus ale patogenilor (clamidospori. de asemenea. Intre diferite microorganisme . MODELE CONCEPTUALE ALE RELAŢIILOR PLANTĂ DE CULTURĂ . reduc rata de dezvoltare a epidemiei. Dintre aceste criterii. Temperaturile prea scăzute sau prea ridicate nu duc la moartea patogenului. cum sunt cei de tip „mană".patogen) permite dirijarea unor lucrări agrofitotehnice în aşa fel încât plantei să i se asigure o dezvoltare optimă. scleroţi. În toate aceste cazuri sunt necesare pentru realizarea infecţiilor perioade definite de prezenţă a apei. iar patogenului (evoluţiei bolii) o dezvoltare minimă.2.8. de aceea trebuie la fiecare specie de patogen să fie făcute aprecieri concrete pentru a putea decide cum să se acţioneze asupra sporilor şi formelor de repaus. constituie o posibilitate importantă pentru a elabora noi metode de luptă biologică cu patogenii. Umiditatea necesară infecţiilor se poate realiza. Toţi aceşti factori ecologici au o influenţă mare asupra păstrării viabilităţii (supravieţuirii) propagulelor şi în special asupra sporilor. saprofiţi. datorită microclimatului din cultură sau de la suprafaţa frunzelor. Microclimatul este dictat în mare măsură de densitatea plantelor. spori cu pereţi îngroşaţi. Pentru culturile de câmp densităţile sunt stabilite după criterii complexe care asigură an de an producţii mari la hectar. au nevoie de prezenţa apei sub forma de picături.) supravieţuiesc mai bine la temperaturi scăzute .ANTAGONIŞTI. Pe baza unor date suplimentare privind transferul de substanţă de la plantă spre consumatorii de diferite ordine se va stabili modelul matematic. MICOPARAZIŢI ETC. în cazul în care vremea nu este prea favorabilă producerii acestora. atingând temperaturile maxime de creştere a acestora. Unii patogeni. Cunoaşterea acţiunii acestor factori în mod concret pentru fiecare patosistem (specie de plantă agricolă . lycopersici pe tomate). cum sunt făinările nu necesită o peliculă de apă liberă la suprafaţa frunzelor pentru a realiza infecţia. micelii de rezistenţă etc. Umiditatea este factorul esenţial pentru apariţia şi dezvoltarea majorităţii epidemiilor. ca şi a microorganismelor care contribuie la diminuarea infecţiilor.patogeni. Relaţiile dintre plantă şi aceste grupe de microorganisme pot fi modelate matematic. Nopţile reci. antagonişti sau micoparaziţi -se stabilesc în timp diferite relaţii care pot frâna infecţiile sau pot să le favorizeze. care pot fi de la 1-2 ore (Plasmopara viticola pe viţa de vie) până la 24 de ore (Stemphylium botryosum f. De la aceste reguli sunt însă destule excepţii. ca şi zilele foarte călduroase. 17 .

favorizează dispersia patogenului şi stimulează sporularea acestuia. vânturile puternice). Prevenirea tuturor acestor fenomene negative se realizează prin adaptarea concretă a tehnologiei de lucru la forma de cultură. Acesta a fost cazul manei viţei de vie (Plasmopara viticola). a făinării americane a agrişului (Sphaerotheca mors -uvae) ş. este bine cunoscut cazul apariţiei pătării frunzelor de porumb. Noaptea. Pe solurile grele. menţinerea pentru o perioadă de câteva săptămâni a ploilor şi a unei temperaturi de 18-20°C determină formarea unei pelicule de apă pe frunzele de cartof şi declanşează o epidemie gravă de mană (Phytophthora infestans) chiar pe un soi obişnuit şi chiar dacă nu a apărut o nouă rasă a patogenului. unele lucrări mecanice. adesea. În general. de factorii temperatură şi mai ales de umiditate.Într-o cultură tânără la începutul vegetaţiei. 18 . O măsură eficientă de reducere a riscurilor de epidemii grave la multe plante de cultură. radiaţia solară acţionează asupra frunzelor superioare. epidemiile pot fi generate ele unele practici şi elemente tehnologice care sporesc vulnerabilitatea genetică a soiurilor şi hibrizilor plantelor. ceea ce duce la realizarea unei temperaturi mai mari în această zonă. produsă de rasa T a patogenului Helminthosporium turcicum pe majoritatea hibrizilor din S. îngrăşarea excesivă cu azot (făinarea cerealelor) etc. un rol important în declanşarea epidemiilor .A. de asemenea. de asemenea. utilizând soiurile şi hibrizii raionaţi. Unele epidemii apar ca urmare a introducerii patogenilor într-o nouă zonă de cultură a plantelor gazdă. mai aerisită şi durata persistenţei umidităţii frunzelor (ploaie. epoca optimă de semănat. din cauza umbririi. Unele măsuri agrofitotehnice pot avea o influenţă mare asupra apariţiei şi dezvoltării epidemiilor. temperatura este mai scăzută şi aerul mai umed. aceeaşi importanţă o au unii factori de predispoziţie. aplicând în mod echilibrat îngrăşămintele etc. semănatul la temperaturi favorabile patogenului şi nefavorabile plantei de cultură (porumb la temperaturi sub 8°C). aplicarea udării prin brazdă favorizează apariţia şi dezvoltarea bolilor radiculare. aceasta este cauza epidemiilor multor boli care încep cu frunzele de la baza plantei. Astfel. Cele mai grave epidemii apar datorită condiţiilor de temperatură şi umiditate foarte favorabile. frunzele pot avea o temperatură mai mare decât cea a aerului. o constituie utilizarea de soiuri multilineale (soiuri din mai multe linii cu rezistenţă la diferiţi rase ale patogenilor). Nivelul rezistenţei soiurilor sau hibrizilor cultivaţi are. cum sunt : factorii care produc răniri (grindina. Într-o cultură densă de vârstă mai avansată. În anumite cazuri. Cultura este. Schimbarea virulenţei unui patogen prin formarea de noi rase declanşează adesea epidemii grave dacă continuă cultivarea aceluiaş soi. rouă) este mai redusă. ca şi alternarea soiurilor în cultură sau schimbarea lor la diferite intervale de timp. care duc la scurtarea ciclului de viaţă a patogenului. situaţia se inversează. de unde decurge importanţa cunoaşterii şi respectării acestora pentru practica agricolă. ca urmare a procesului de hibridare a acestei plante. Bolile ce apar şi se dezvoltă în sol pe sistemul radicular sau cele care trec în tulpină depind. În zonele mai joase. datorită radiaţiei solare. De exemplu. mai ales la cereale.U. de asemenea.a.

Verderevski. Excesul de umiditate creat prin irigare favorizează epidemiile de Rhizoctonia solani pe fructele de tomate. atroseptica). ameninţând-o cu dispariţia. ca urmare. o specie de plantă nu este atacată decât de anumite microorganisme. 1983).parazit. capacitatea de apărare a plantelor poate fi considerată tot atât de veche ca şi fenomenul de parazitism (Gaumann. rugina fasolei şi a mentei. 1959). Pentru protecţia plantelor acest fenomen are o importanţă limitată. are loc o selecţie stabilizatoare.Introducerea portaltoilor pitici în pomicultură a favorizat atacul de Phytophthora cactorum. De exemplu. Această rezistenţă are un caracter natural şi nici o plantă nu ar putea supravieţui fără această însuşire. şi a parazitului. REZISTENŢA PLANTELOR LA BOLI În natură există nenumărate microorganisme care vin în contact într-un fel sau altul cu orice specie de plantă de cultură. fuzarioza fasolei. O creştere peste măsură a virulenţei parazitului ar duce la dispariţia gazdei şi evident. EVOLUŢIA SISTEMELOR PLANTĂ-PARAZIT În decursul timpului între plante şi parazit. În unele cazuri. sub presiunea selecţiei naturale. De aceea. Totuşi. 3. s-au format treptat relaţii stabile de coexistenţă care pot fi caracterizate ca adevărate sisteme plantă . dar cu o latură bine pronunţată de polimorfism. Plantele sunt deci rezistente la aceşti patogeni.sp. între cele două componente de bază ale sistemului s-a stabilit un echilibru dinamic. 1951 . Rezistenţa. Recoltarea mecanizată a fructelor de cireş a determinat extinderea epidemiilor de monilioză datorită fructelor rămase neculese. mana cepei (Peronospora destructor) nu se poate instala pe grâu şi nici rugina brună a grâului (Puccinia recondita f. Mecinikov. O creştere puternică a rezistenţei plantei reduce puternic populaţia parazitului. 19 . Mult mai importantă este rezistenţa plantelor în corelaţie cu patogenii care produc boli pe aceste specii. I. Acest echilibru poate fi bine determinat la speciile de plante sălbatice. Fenomenele de rezistenţă sunt atât de importante încât studiul lor a dus la apariţia unei noi discipline .1. Rănirile produse în cursul recoltatului mecanic al cartofilor generează apariţia de atacuri mari de putregai moale (Erwinia carotovora pv. Rezistenţa plantelor la boli poate fi definită ca o proprietate a populaţiei plantei gazdă de a reduce sau anihila efectele destructive ale parazitului (Ceapoiu şi Negulescu. 3. care au constituit o sursă importantă de infecţie. ceea ce a favorizat infecţiile cu Sphacelotheca reiliana (Sorosporium reilianum). atacuri în masă în culturile de porumb s-au observat pe solele în care au fost rupte paniculele pentru a împiedica autopolenizarea liniei materne.fitoimunologia. tritici nu poate să apară pe ceapă. al cărei întemeietor a fost I. Cele câteva exemple de mai sus demonstrează că nerespectarea cerinţelor ecologice ale culturilor agricole şi ale patogenilor pot duce la apariţia de epidemii grave chiar în condiţiile climatice obişnuite. În acest caz.

În general. atât pentru obţinerea soiurilor rezistente. cum este cazul soiurilor de năut rezistente la Mycosphaerella rabiei (antracnoza). Având un caracter hidrofob. de îngrăşăminte. lignină.Între plante şi paraziţi se menţine un echilibru care este puţin influenţat de condiţiile de mediu. Dintre aceştia pot fi enumeraţi : numărul restrâns de soiuri şi hibrizi intensivi. care are acţiune de a inhiba pătrunderea patogenilor prin rănile produse de grindină. unele procedee tehnologice etc. 1974). care au eliminat din cultură soiurile Aurora şi Caucaz (Negulescu şi Cojocaru. adică la acel nivel la care să nu se mai producă pierderi de recoltă. 3. există între planta cultivată (soi. Un exemplu relativ recent de acest fel îl constituie apariţia raselor 77 79 de rugină brună (Puccinia recondita).2. datorită tocmai acestui fenomen de evoluţie concomitentă. scurtarea rotaţiilor. cutine şi uneori acoperită cu ceară. aplicarea de doze mari. Virusurile transmise de insecte pot fi uneori neinoculate în plantă de către acestea. Alteori. După grindină.1 Rezistenţa structurală preinfecţională (preexistentă) se datoreşte faptului că patogenii sunt menţinuţi la o oarecare distanţă de către planta gazdă sau aceştia nu reuşesc să pătrundă în ţesuturi. Un rol important în rezistenţa structurală îl are cuticula. ceară) sau cu substanţe minerale (bioxid de siliciu). formată din pectine. ceea ce provoacă o reacţie din partea parazitului concretizată prin apariţia unor noi gene de virulenţă. Epiderma este formată din celulele externe care acoperă şi protejează organele plantelor. de această dată instabil. de aceea în practică se aplică de regulă o stropire cu fungicid lipsit de fitotoxicitate. Unele schimbări puternice induse de om pot totuşi modifica aceste raporturi. o cuticula cu o grosime mai mare constituie un obstacol mai dificil pentru penetrarea lui de către filamentul de germinaţie al patogenului. deplasat adesea în favoarea parazitului. 20 . soiul nou este scos din utilizare. Dacă pereţii celulari sunt impregnaţi cu substanţe de tipul diferiţilor polimeri (cutină. De asemenea. oligogenică) în soiurile noi. Chiar dacă şi în acest caz are loc o evoluţie concomitentă a sistemului. trebuie acordată atenţie deosebită pentru rezistenţă şi evitarea factorilor care o pot reduce. aceasta nu reuşeşte să stabilizeze raportul la nivelul la care doreşte omul. cuticula nu permite menţinerea picăturilor de apă. Există şi alţi factori care schimbă raportul între soiuri (hibrizi) şi parazit.2. Rănirea epidermelor creează porţi de pătrundere uşoară pentru mulţi patogeni. neechilibrate. datorită respingerii lor de către unele substanţe produse de plantă sau a culorii repulsive pentru vectori. irigaţia. REZISTENŢA STRUCTURALĂ 3. de rase capabile să paraziteze noile soiuri. În general. cât şi pentru noile tehnologii de cultură. Omul introduce rezistenţa verticală (specifică. ceea ce inhibă germinarea multor patogeni. infecţiile cu patogeni pot creşte brusc. sporii încărcaţi electronegativ sunt respinşi de suprafaţa frunzei. În scurt timp. infecţiile cu patogeni se realizează mai greu. Unele plante au peri (trichomi) glandulari care elimină substanţe ce pot inhiba germinarea sporilor. hibrid) şi parazit un alt raport.

Reacţia de hipersensibilitate este o reacţie de apărare a plantei.3. după ce patogenul a pătruns în interiorul acesteia şi care opresc sau frânează boala.2 Rezistenţa funcţională postinfecţională este un fenomen prin care în plantă apar substanţe sau reacţii fiziologice etc. 1978). ţesutul se brunifică. cum este piricularina produsă de ciuperca Magnaporthe (Piricularia) oryzae. 1956 . acidul protocatechinic. la pomii fructiferi. În lupta cu patogenul care a trecut de barierele structurale. 3. În jurul punctului de infecţie celulele mor. apar în jurul leziunilor produse de patogeni.3. nişte evaginări ale protoplastului celular care căptuşesc vasele. Frecvent. pot inactiva unele toxine. plantele sunt capabile să formeze mai multe tipuri de structuri care se opun invadării ţesuturilor. Unele substanţe formate în plante. 3. La soiurile sensibile aceste modificări apar târziu sau nu apar deloc. iar la celulele adiacente se observă schimbări metabolice şi. Aceste structuri se realizează prin suberificarea şi lignificarea ţesuturilor şi prin îngroşarea pereţilor celulozici şi cutinizaţi. care reduc viteza de răspândire a patogenului şi în special a toxinelor pe care aceştia le produc. 3. prin care la locul de infecţie se produce o pierdere rapidă a turgescenţei. gome.2. produse de patogeni care se dezvoltă în interiorul vaselor conducătoare. Bolile vasculare. cum sunt de exemplu acidul clorogenic şi acidul ferulic. Uneori. alexein = substanţă de apărare). inhibitorii unor enzime. dar acţiunea acestora nu este specifică şi nivelul activităţii lor depinde mai ales de viteza şi cantitatea care se acumulează. le astupă şi în acest fel stăvilesc înaintarea patogenului.Deschiderile naturale (stomatele. în special. Rezistenţa funcţională depinde în mare măsură de reacţiile biochimice si fiziologice care determină prezenţa sau absenţa unor substanţe în plantă şi care interferează cu creşterea şi dezvoltarea patogenilor (Agrios.1 Rezistenţa funcţională preinfecţională se bazează pe prezenţa unor substanţe cu caracter toxic pentru patogeni sau stimulator pentru flora antagonistă. Există date care demonstrează că prezenţa unor proteine antigenice comune poate fi un factor de bază în apariţia bolii. acidul clorogenic). hidatodele. iar în final cade. S-a stabilit că în plante pot apărea fitoalexine (Muller. glicozizii etc. lenticelele. 3.2 Rezistenţa structurală postinfecţională. Absenţa în gazdă a unor substanţe necesare patogenului sau forma lor inaccesibilă. poate frâna procesul de îmbolnăvire. nectarinele) pot favoriza sau frâna realizarea infecţiilor în funcţie de structura lor şi de modul de funcţionare. acumularea de compuşi fenolici şi de fitoalexine. în jurul locului de pătrundere a ciupercii se formează un strat separator (abscizie) care izolează pata în care se află patogenul. phyton — plantă .3. REZISTENTA FUNCŢIONALA Acest tip de rezistenţă are un rol mult mai important în evoluţia bolii decât cel structural. 21 . se manifestă prin apariţia de tiloze. la atacul de Stigmina carpophila de pe frunzele de cais. Dintre substanţele cu caracter toxic pot fi menţionate cele fenolice (catechol. lăsând frunza ciuruită. În afara fitoalexinelor pot fi sintetizate şi alte substanţe care influenţează activitatea unor enzime şi în special a peroxidazei. prun sau piersic.

Rezistenţa verticală a plantelor faţă de patogenii facultativi este determinată de o genă puternică. foarte importantă este cea de aderare la suprafaţa celulelor gazdei. În decursul evoluţiei lor la plante au apărut proprietăţi care permit să se diferenţieze ceea ce este „propriu" de ceea ce este „străin". Rezistenţa verticală este controlată oligogenic (controlată mai ales de gene majore şi mai rar de gene minore) şi are un caracter calitativ (cu o distribuţie continuă a plantelor între rezistenţă şi sensibilitate).Fenomenul de hipersensibilitate a fost constatat de Ward în 1902. iar Stoneman a introdus termenul de hipersensibilitate în 1915. GENETICA REZISTENTEI Privită din punct de vedere genetic.. rezistenţa plantelor agricole la boli este deosebit de importantă. rezistenţa verticală are semnificaţie diferită. 3. care afirmă că pentru fiecare genă de rezistenţă sau sensibilitate a plantei există o genă de avirulenţă sau virulenţă a parazitului. Verticillium spp. 22 . Valoarea practică a rezistenţei verticale este redusă când soiul este uniform din punct de vedere genetic şi se cultivă pe suprafeţe mari. rasa nouă care apare se răspândeşte repede şi face ca soiul să fie atacat. 2.. iar faţă de cei obligaţi de cel puţin două gene puternice. 3.1 Rezistenţa verticală (specifică. patogenii au evoluat în aşa fel încât au dobândit capacităţi nespecifice ce le permit să pătrundă şi să se multiplice în celulele plantei gazdă. Este important de ştiut că. 4. în funcţie de biologia patogenului. de a diferenţia ceea ce este „propriu" şi ceea ce este . În prezenţa selecţiei stabilizatoare rezistenţa verticală este mai eficientă. o constituie cea a capacităţii de recunoaştere. Dintre aceste capacităţi. Rezistenţa verticală este mai puţin eficace faţă de patogenii care formează noi rase. deşi sunt şi unele excepţii. Rezistenţa verticală este mai eficace faţă de bolile produse de paraziţi nespecializaţi (Fusarium spp. Astfel. Acest tip de rezistenţă (Van der Plank. după regulile lui Robinson (1971) : 1. după care are loc o recunoaştere la nivel celular. respingând în acest fel marea majoritate a microorganismelor (saprofite sau parazite) cu care ajung în contact. oligogenică) se manifestă faţă de anumite rase fiziologice ale unui patogen şi este puţin eficace faţă de alte rase. Puccinia spp. rezistenţa verticală asigură o protecţie totală faţă de rasa (rasele) existentă. cât şi pentru cel de rezistenţă.4. deoarece permite înţelegerea mai bună a fenomenului. 1968) are o durată scurtă. Rezistenţa verticală este mult mai eficientă la plantele anuale decât la cele perene. La rândul lor. 3.). La început.străin” de organism. 6. dar care are o importanţă deosebită atât pentru studiul fenomenelor de patogeneză.4. 5. ceea ce determină utilizarea mai uşoară a mecanismelor acestuia în protecţia faţă de boli. Rezistenţa verticală are la bază teoria genă pentru genă a lui Flor (1942— 1958). Uneori. O problemă relativ nouă. după 4-5 ani.) şi mai puţin eficace faţă de cele produse de paraziţi specializaţi (Phytophthora infestans. al cărei mecanism biochimic şi imunologic este în curs de elucidare.

3.determinată de oligogene. b) rezistenţa întârziată.2 Rezistenţa orizontală (nespecifică. mii şi mai rar sute de mii de gene (Van der Plank. 11. Acest tip de rezistenţă are un caracter permanent şi se manifestă faţă de toate rasele patogenului. In cazul rezistenţei orizontale. în ea fiind implicate de la câteva gene până la sute. 9. c) rezistenţa parţială. Din punct de vedere genetic rezistenţa orizontală are caracter poligenic. de fapt. Rezistenţa verticală poate fi sporită prin măsuri legislative de interzicere sau de obligativitate pentru cultivarea unui anumit soi. d) rezistenţa durabilă. Una dintre reacţiile tipice ale soiurilor cu rezistenţă verticală o constituie hipersensibilitatea. 10. 1975). atât populaţia patogenului. Rezistenţa verticală are o importanţă mare pentru bolile ce se transmit prin seminţe şi prin material de plantat. care se manifestă prin apariţia cu 10-14 zile mai târziu decât la cele sensibile .4. nemodificându-se în funcţie de acestea. Prin combinarea rezistenţei verticale cu cea orizontală se poate obţine o rezistenţă mai eficientă. 8. Deşi rezistenţa orizontală nu conferă soiului o protecţie completă faţă de patogen. variază independent. cât şi cea a gazdei. este mai eficientă.7. cu ciclu întrerupt (iarna sau vara). Rezistenţa verticală poate fi prelungită prin rotaţia raţională a plantelor de cultură sau prin schimbarea rapidă a soiurilor în cadrul fiecărei culturi.4. diferit de cazul soiurilor cu rezistenţă verticală ca urmare a atacului sporit al patogenului. soiul este atacat la un nivel tolerabil. dar numai ca urmare a obţinerii altora mai productive. de care s-a vorbit mai sus. 1979) privind rezistenţa verticală. Rezistenţa verticală a plantelor faţă de paraziţii obligaţi. Rezistenţa verticală complexă este mai puţin păgubitoare în cazul distrugerii ei de către patogen decât în cazul distrugerii rezistenţei verticale simple. care are. determinata de poligene. 13. de fapt. 14. au început să fie interpretate 23 . şi anume : a) rezistenţa înceată. cu calităţi superioare şi cu rezistenţă mai ridicată. care se păstrează pe o perioadă lungă de timp. poligenică) Rezistenţa orizontală se formează în cursul evoluţiei simultane a plantei şi parazitului şi este. reprezentată de apărarea naturală a plantei gazdă. Rezistenţa orizontală se manifestă sub diferite forme. ea poate ceda mai repede.3 Integrarea rezistenţei verticale cu cea orizontală. ceea ce permite evitarea epidemiilor grave. şi cea orizontală. Concepţiile lui Van der Plank (1976) şi Robinson (1976. 12. care se caracterizează printr-un atac redus al bolii datorită răspândirii şi multiplicării încete a patogenului . Soiurile cu rezistenţă orizontală sunt şi ele înlocuite. o perioadă latentă (de incubaţie) mai lungă . Rezistenţa verticală se poate prelungi mai mult în condiţiile în care se alege pentru cultură o stuctură corespunzătoare a soiurilor. Dacă la început rezistenţa verticală nu protejează concret cultura. 3.

Pe astfel de soiuri intensitatea atacului este mare. sporularea patogenilor este intensă. care încep cu o manifestare uşoară a bolii şi se termină cu moartea plantei. Acest tip de rezistenţă are la bază factori ereditari localizaţi în citoplasmă (citoplasmagene). imunitatea se deosebeşte de rezistenţă. după Van der Plank (1976). de o genă r1.4. Este fenomenul opus rezistenţei. acest tip de rezistenţă are un rol minor la plante. Pe de altă parte.4. această concepţie nu poate fi acceptată.6 Imunitatea. care se bazează însă şi pe rezistenţa conferită de gene nucleare. Deşi uneori se consideră că toleranţa poate fi apreciată ca o rezistenţă orizontală. 1983). cele două tipuri de gene nu diferă între ele şi sunt. în plastide (plastidogene) şi în condriom (condriogene). în timp ce. 24 .5 Toleranţa. nu este permanentă. iar dacă este permanentă. care afirmă că toate genele pentru rezistenţă ale gazdei şi toate genele pentru virulenţă din populaţiile patogenului formează un sistem integrat. În mod analog fenomenului de rezistenţă.4 Rezistenţa citoplasmatică. se apreciază că imunitatea este o regulă în natură. De asemenea. rezistenţa pare mai degrabă să fie o excepţie. care. prin aceste două caracteristici.4. Prin imunitatea plantei faţă de un patogen se înţelege absenţa totală a atacului acestuia. între genele plantei şi ale patogenului există o interacţiune care are la bază relaţia genă pentru genă.7 Sensibilitatea. dar pierderile de recoltă sunt mici. pierderile fiind reduse. dar cu alt conţinut. 3. De exemplu. 3. fără însă a influenţa prea mult recolta.într-un alt mod. autorul a formulat o serie de concluzii privind rolul genelor majore şi minore. oricât de completă ar fi. După Nelson (1978). Imunitatea are un caracter complet şi permanent. Din această cauză. există o sensibilitate verticală şi o sensibilitate orizontală. iar fasolea de Septoria tritici. de fapt. sensibilitatea verticală a cartofului faţă de Phytophthora infestans este determinată. Prin toleranţă se înţelege capacitatea unor soiuri de plante de a suporta un atac ridicat de boli. Totuşi. Un exemplu de rezistenţă citoplasmatică îl constituie rezistenţa porumbului la rasa T a patogenului Helminthosporium maydis. grâul nu este atacat de Plasmopara viticola. nu poate fi completă. aceleaşi gene de rezistenţă.4. Pe baza acestor idei. 3. prin care patogenul se poate instala şi produce îmbolnăvirea plantei. în realitate aceasta este un tip de reacţie aparte a soiului de plantă de cultură. Parlevliet şi Zadoks (1977) formulează un concept integrat al acţiunii genelor minore şi majore. deoarece contravine concepţiei selecţiei naturale (Ceapoiu şi Negulescu. rezistenţa variază în funcţie de structura sa genetică şi de unii factori ai mediului înconjurător. 3. Soiurile şi hibrizii de plante cultivate manifestă grade diferite de sensibilitate. în timp ce plantele rezistente sunt plante gazdă. Plantele imune nu pot fi plante gazdă pentru patogeni. iar diferenţele ce se constată sunt determinate de faptul că operează în genotipuri de plante diferite. În general. De exemplu.

Perioada de incubaţie are o deosebită importanţă pentru avertizarea tratamentelor. între patogen şi plantă apar o serie de interacţiuni care pot duce la apariţia bolii sau pot opri dezvoltarea patogenului. Contaminarea se realizează cu propagule viabile. Numeroase ciuperci pot pătrunde activ. precipitaţii. de asemenea. Pătrunderea prin stomate este. de aceea trebuie foarte bine cunoscută de practicieni. bacterii) sau creşte. Infecţia.3. Căderea frunzelor. Foarte frecvente sunt posibilităţile de pătrundere a patogenilor în plante prin răni. distanţa dintre sursa de inocul şi plantă). cum este cazul unor patogeni de mare importanţă economică (tăciunele zburător al orzului produs de Ustilago nuda). în funcţie de condiţiile climatice favorabile (direcţia curenţilor de aer. Virusurile transmise de insecte vectoare sunt inoculate prin înţeparea ţesuturilor plantelor. phaseoli. de fapt. Incubaţia. Aşa este cazul la pătrunderea zoosporilor de Plasmopara viticola. În această perioadă patogenul se înmulţeşte (virusuri. în ţesuturile plantelor. direct prin epidermă. Mai rar infecţia se realizează pe cale florală. hidatodele pot constitui o poartă de intrare pentru unele bacterii. precedate de contaminare (procesul de intrare în contact a patogenului cu planta). În tabelul 5. se dezvoltă şi cuprinde porţiuni tot mai mari din ţesuturile gazdei. Contaminarea este. a haustorilor de Erysiphe graminis şi a bacteriei Xanthomonas campestris pv. frecventă. la fel perii foliari şi glandulari. lasă porţi de pătrundere pentru bacterii şi ciuperci. Diferite grupe de patogeni au moduri variate de infecţie a plantelor. densitatea plantelor. Pătrunderea prin lenticele este frecventă la unii patogeni . Aceasta este procesul de pătrundere a patogenului în plantă şi începutul relaţiilor de nutriţie parazitară a acestuia pe seama ţesuturilor plantei gazdă. incubaţia şi manifestarea bolii. Tabelul 5 Perioada de incubaţie a unor patogeni vegetali ------------------------------------------------------------------------------------------------------Patogenul Boala Perioada 25 . Această noţiune se referă la durata sau perioada cuprinsă între infecţie şi apariţia primelor simptome ale bolii. care adesea nu sunt vizibile cu ochiul liber.5 Patogeneza Bolile plantelor agricole evoluează după următoarele faze care se succed : infecţia. inclusiv cele produse de insecte. un proces care depinde în mare măsură de modul de transmitere a patogenului. Bacteriile pătrund frecvent în plante prin rănile accidentale. cu toate că este urmată de suberificarea cicatricelor. într-un număr suficient. Interacţiunile dintre cele două componente ale patosistemului până la apariţia bolii pot dura câteva ore (mana cartofului produsă de Phytophthora injestans) până la câteva zile (tăciunele zburător al grâului produs de Ustilago tritici). sunt prezentate câteva exemple privind perioadele de incubaţie ale unor patogeni. natura suprafeţei plantelor etc. cum este de exemplu filamentul de germinare a sporilor de Botrytis cinerea. După pătrunderea patogenului în ţesuturi.

Ruginile prezintă pustule evidente în care se găsesc sporii. Începutul apariţiei simptomelor de boală este greu de stabilit la unele virusuri. astfel că pentru a determina prezenţa bolii trebuie luate în consideraţie şi cunoscute toate tipurile de manifestare a bolii. urmate de apariţia şi dezvoltarea altor simptome. iar în zonele temperate bolile sunt numeroase şi specifice. în regiunile secetoase sunt mai puţine boli decât în zonele cu umiditate mare. La multe micoze (boli produse de ciuperci) simptomele devin vizibile la fructificarea ciupercilor pe suprafaţa organelor atacate ale plantelor. urmat de dezorganizarea ţesuturilor. există un miceliu extern. Făinările şi pătările încep cu uşoare decolorări ale frunzelor. Simptomele aceleiaşi boli pot fi diferit în funcţie de organul afectat al plantei. În general. Manifestarea bolii reprezintă apariţia simptomelor vizibile. De exemplu. lacrymans de castraveţi Erwinia carotovora Putregaiul umed al cartofului 15-20 zile pv. aceste tipuri de boli (viroze )dezvoltându-se progresiv. acestea au un rol hotărâtor în evoluţia bolilor. dictează infecţia şi incubaţia. sub influenţa acestor factori interacţiunea patogen-plantă gazdă poate duce la îmbolnăvirea plantei sau. În schimb. pe ramuri determină necroze şi exfolieri ale 26 .de incubaţie ------------------------------------------------------------------------------------------------------Cucumber mosaic virus in Filozitatea tomatelor 3-5 zile tomato Plum-pox virus Vărsatul prunului 9-13 luni Pseudomonas syringae Pătarea unghiulară a frunzelor 3-10 zile pv. Deoarece condiţiile de mediu. Simptomele bolii pot fi diferite de-a lungul perioadei de evoluţiea acesteia. în cazul făinărilor. delimitate. boala nu evoluează sau are o evoluţie lentă. în condiţii nefavorabile. tăciunii prezintă pe spice. deşi procesul de parazitare a început imediat după infecţie prin consumul de substanţe. în special umiditatea şi temperatura. prin dereglarea metabolismului. apă. Astfel. atroseptica Phytophthora infestans Mana cartofului 2-11 zile Plasmopara viticola Mana viţei de vie 4-12 zile Stigmina carpophila Ciuruirea frunzelor de piersic 5-6 zile Erysiphe graminis Făinarea cerealelor 5-8 zile Cercospora beticola Cercosporioza sfeclei 7-57 zile Venturia inaequalis Rapănul mărului 3-20 zile Peronospora destructor Mana cepei 10-15 zile Tilletia caries Mălura grâului 4-10 luni Stereum hirsutum Esca viţei de vie peste un an ------------------------------------------------------------------------------------------------------Durata perioadei de incubaţie depinde de rezistenţa soiurilor cultivate şi mai ales de factorul temperatură şi alţi factori ecologici. care pune în evidenţă mai uşor boala prin simptom vizibile. rapănul mărului produce pe fructe pete clare. boabe sau chiar pe frunze tumori care conţin spori.

schimbarea orientării frunzelor sau reducerea dimensiunii lor . iar pe flori. prin distrugerea epidermei. iar în unele cazuri. deoarece aceştia sunt consumaţi de patogen sau procesul de sinteză a acestor compuşi este dereglat . se dezvoltă intercelular şi intracelular în interiorul ţesuturilor parazitate. prezentarea şi descrierea lor sunt reunite într-un capitol special al fitopatologiei intitulat „patografia”. la plantele afectate transpiraţia creşte. urmat de modificarea structurilor acesteia (dereglări anatomo-morfologice). prin enzimele şi toxinele pe care le eliberează patogenii. nutriţia minerală 27 .6 Modificările funcţionale Modificările funcţionale produse de patogeni au la bază dereglarea proceselor biochimice şi fiziologice ale plantei atacate. paralel. structura cloroplastelor este afectată. gome şi răşini . se constată o creştere a acestuia la atacul tăciunelui comun al porumbului şi o scădere în cazul ruginilor grâului . -este stânjenit fluxul de substanţe organice transportate prin floem . a rădăcinilor etc. determină apariţi unor pete mici. bacterioze şi micoze . datorită afectării vaselor conducătoare. În plus. se poate întrerupe fluxul de transpiraţie . -scăderea conţinutului în hidraţi de carbon. formează filamente de infecţie. -acumularea de aminoacizi. creşte respiraţia ţesuturilor şi. Totalitatea simptomelor vizibile ale bolilor. patogenul parcurge şi el o serie de stadii din dezvoltarea sa. de regulă. cheltuiala de energie . devin tot mai grave. Sub influenţa patogenului planta suferă diferite modificări morfologice şi fiziologice. asemănătoare celor de pe frunze. creşterea conţinutului în potasiu al celulelor. poate fi dereglat transportul de substanţe nutritive . ca urmare. scade. Dintre cele mai importante schimbări care se observă la o plantă bolnavă se pot enumera următoarele : -schimbarea conţinutului în apă determinat de unele boli . sporii ciupercilor germinează. cum sunt de exemplu plantele afectate de făinări. . Cunoaşterea simptomelor bolilor plantelor este absolut necesară pentru diagnoză şi stabilirea măsurilor de combatere. în unele cazuri. de obicei. pe măsură ce numărul de infecţii creşte şi intensitatea lor sporeşte. -fotosinteza se reduce proporţional cu suprafaţa din frunză afectată de boală sau în funcţie de toxinele eliberate . de regulă. transpiraţia scade . care se manifestă prin decolorări ale frunzei în cazul multor viroze. De exemplu. bolile influenţează eficienţa captării energiei de către plante prin defolieri. -scăderea cantităţii de clorofilă. mai ales pe sepale. sistemul de aprovizionare cu apă şi de circulaţie a apei prin plantă este afectat prin dereglarea forţei de absorbţie. cenuşiibrune. Pe de altă parte. dereglează puternic metabolismul plantei. ceea ce duce la scăderea rapidă a captării luminii .scoarţei. dezvoltă un aparat vegetativ pe care apar ulterior alte fructificaţii (spori de diferite tipuri). dereglări importante în capacitatea de stocare a substanţelor (de exemplu la sfecla de zahăr) . în cazul bolilor vasculare. care. 3.

a utilizării substanţelor de către patogen. Dacă inoculăm o serie de linii sau soiuri cu o gamă de populaţii ale patogenului şi constatăm diferenţe în manifestarea bolii. se constată în cazul în care infectăm o serie de linii şi soiuri cu o gamă de populaţii ale patogenului şi nu putem stabili diferenţe în manifestarea bolii. capacitatea de a produce enzime şi toxine etc. De exemplu. prin care patogenul nu produce îmbolnăvirea plantei. pentru care au afinitate. Patogenitatea este capacitatea agenţilor patogeni de a îmbolnăvi plantele şi de a produce apariţia simptomelor. agresivitatea. morfologic şi patologic. sporii de Pytophthora infestans ajung şi pe grâu. virulenţa. mai multe soiuri. ci infectează numai ţesuturile de cartof. acestea fiind considerate avirulente. Pyricularia oryzae pe orez etc. rasa fiziologică este practic aceeaşi cu populaţia verticală. care corespunde rezistenţei orizontale. 1983). O altă cale de formare a raselor fiziologice la ciuperci o constituie hibridarea.) . patogenii pot f i : monofagi care atacă o singură plantă de cultură (Magnaporthe grisea sin. Avirulenţa este deci fenomenul contrar virulenţei.8 Proprietăţile parazitare ale patogenilor. biotipuri) ale patogenului care nu produc îmbolnăvirea plantelor. Din punct de vedere genetic. patogenitatea. Afinitatea este proprietatea patogenului de a pătrunde în interiorul plantei. Astfel de populaţii se numesc rase. Patogenii plantelor de cultură produc îmbolnăvirea acestora datorită însuşirilor parazitare pe care le prezintă : afinitatea. Rasele de patogeni şi în special cele fiziologice apar ca urmare a mutaţiilor ce se produc în populaţia patogenului pe fondul rezistenţei plantei conferită de o anumită genă. se distinge o patogenitate verticală.devine frecvent dificilă ca urmare a reducerii capacităţii de absorbţie. Patogenitatea orizontală. care diferă între ele fiziologic. după alte definiţii (Ceapoiu şi Negulescu. Dereglările metabolice ce se produc în plantele bolnave pe măsura amplificării bolii pot duce la schimbări structurale. 3. a deplasării dificile a apei etc. 28 . soi. Din punct de vedere fitopatologic. 3. Masa de spori a diferitelor specii de patogeni care se găseşte în aer vine în contact cu diferite plante. În acest ultim caz. Există rase (izolate. după ce a ajuns în contact cu ea şi de a se dezvolta după producerea infecţiei. Din punct de vedere genetic. ea se exprimă numai în relaţie cu o anumită linie. Virulenţa este însuşirea patogenilor de a produce o îmbolnăvire a plantelor de o anumită intensitate în funcţie de diferiţi factori (condiţii de mediu) şi mai ales în funcţie de factorii genetici. Diferenţele de virulenţă care se constată între populaţiile patogenului se datoresc diferenţelor genetice care apar în evoluţia patogenului în strânsă legătură cu noile soiuri şi hibrizi de plante cultivate. Agresivitatea este o însuşire a patogenilor de a ataca mai multe plante de cultură sau. Multe dintre aceste schimbări provin din dereglarea echilibrului hormonal al plantelor ca urmare a faptului că patogenii pot distruge sau pot sintetiza unii hormoni. dar nu îl infectează. avem în faţă o patogenitate verticală. tomate sau alte solanacee. dar pătrund numai în ţesuturile plantei faţă de care au afinitate. Avirulenţa nu înseamnă lipsă de patogenitate. hibrid.7 Modificări structurale. care depinde de rezistenţa verticală. faţă de o anumită genă de rezistenţă. în general. morfo-anatomice ale plantelor. agresivitatea reprezintă patogenitatea orizontală faţă de mai multe soiuri.

3. Capacitatea de a secreta enzime. care atacă mai multe specii din aceeaşi familiebotanică(Rhynchosporium secalis pe mai multe graminee) . Numeroase ciuperci pot ataca atât celuloza cât şi lignina şi produc enzime ca : celulaza. xilanaza. care pot produce boli la numeroase specii de plante din diferite familii (Botrytis cinerea) pe viţa de vie. atât în condiţii de câmp cât şi în depozite. legume. Dintre cele mai importante enzime pot fi citate : enzime care degradează polizaharidele. la care se constată cea mai mare capacitate parazitară. Fiecare patogen are un optim. enzime hemicelulolitice . concentraţia în bioxid de carbon. catalaza. Dintre cele mai cunoscute toxine pot fi citate : victorina. care degradează celuloza şi alte polizaharide. Enzimele sau fermenţii acţionează asupra ţesuturilor plantei prin degradarea substanţelor. fructe. enzime care degradează ţesuturile lemnoase. pot produce toxine care acţionează asupra plantelor. cum sunt : oxidaza. care cuprinde un sistem de fermenţi obişnuiţi. proteaza. Cele mai frecvente fenomene induse de toxinele produse de patogeni sunt : ofilirea. hidro-lazele etc. Temperatura. Capacitatea de a produce toxine. Toate proprietăţile enumerate mai sus depind de complexul enzimatic al patogenilor. Bacteriile şi ciupercile care produc putregaiuri umede transformă substanţele din organele atacate (tuberculi. Unii patogeni micotici. enzime celulozolitice. 29 . floarea soarelui. un minim şi un maxim de temperatură la care se manifestă patogenitatea. Astfel. însoţită de degradarea acestuia. Holobazidiomicetele pot produce putregaiuri brune. lipaza.9. maydis etc. Aceste procese încep cu pătrunderea prin peretele celular.9 Influenţa diferiţilor factori asupra proprietăţilor parazitare. prin intermediul acestor enzime. Patogenii au propriul. manaza. p o 1 i f a g i. cum este Pseudomonas syringae pv. Helminthosporium. substanţele din organele parazitate. descompunând hidraţii de carbon şi alterând lignina. necrozele locale. căpşun. reacţia solului. cum sunt cei din genul Fusarium.oligofagi. prin acţiunea enzimelor produse. toxina produsă de H. lumina. enzime pectolitice. cloroza. cât şi enzime care degradează lignina. transformarea acestora în substanţe simple necesare nutriţiei lor. acţionează asupra celulozei. carbonum şi cea produsă de rasa T a ciupercii H. fructe etc). precum şi de toxinele care apar ca urmare a activităţii metabolice a patogenilor. acţionând prin enzime celulaze şi hemicelulaze. umiditatea. calitatea solului etc. De obicei. Unele ciuperci discomicete şi deuteromicete (ciuperci imperfecte). lor metabolism. Ciupercile şi bacteriile care produc putregaiuri ale rădăcinilor şi tulpinilor dezintegrează. acţionează ciupercile hyphomicete care produc putregaiul alb. tabaci. enzime care macerează celulele plantelor erbacee . temperatura optimă oscilează între 2030°C. produsă de Helmintosporium victoriae. legume) în substanţe mai simple de consistenţă moale. 3.1 Factorii externi care acţionează din afara organismului patogenului sunt următorii : temperatura. unele bacterii. care produc putregaiuri moi.

Astfel de influenţe aparţin mai mult de fenomenul de rezistenţă a plantelor la boli. De altfel.9. Faza nucleară. sarcina infecţioasă etc. argiloase. Este mai puţin clară influenţa umidităţii asupra procesului din faza de incubaţie şi manifestare a bolii. De exemplu.03%). pe planta gazdă de bază Ribes aureum. ceea ce favorizează dezvoltarea patogenilor. Uneori printre factorii externi care influenţează patogenii sunt incluse şi fluctuaţiile vitalităţii plantelor şi fazele de vegetaţie ale acestora. răsadniţe şi solarii poate fi depăşită concentraţia normală de bioxid de carbon (0. Lumina este un factor care influenţează mai rar patogenii. iar pentru unele specii de Fusurium peste 10 000 de spori pentru a realiza infecţiile. iar bazidiomicetele în dicariofază. Cel mai frecvent sunt necesari mulţi spori pentru a. compacte sunt favorabile dezvoltării agenţilor fitopatogeni şi nefavorabile unor plante de cultură. Reacţia solului. Majoritatea patogenilor care prezintă diferenţe morfologice. Intensitatea sporogenezei. Sexul. De exemplu. umiditatea necesară coincide cu conţinutul în apă al plantei. Există patogeni care sunt favorizaţi de o luminozitate scăzută sau chiar de întuneric. De exemplu. deoarece. În sere.2 Factorii interni. Marea majoritate a patogenilor de sol se dezvoltă în condiţiile unui sol cu pH neutru sau uşor alcalin. Creşterea prea mare a concentraţiei de bioxid de carbon duce însă la efecte negative atât asupra plantei cât şi asupra patogenilor. Virulenţa şi agresivitatea ciupercilor fitopatogene se poate modifica în funcţie de faza nucleară. ca de exemplu Plasmodiophora brassicae (hernia verzei). Cladosporium fulvum) sau Erysiphe graminis. specializarea fiziologică este în strânsă legătură cu aceste ultime două fenomene. patogenul Cronartium ribicola formează 2 600 000 bazidiospori/cm2 frunză. faza nucleară. Sarcina infecţioasă. se remarcă unele diferenţe privind influenţa acestui factor asupra patogenilor. cum este cazul ciupercilor Fulvia fulva (sin. Calitatea solului. intensitatea sporogenezei. Dintre factorii interni un rol însemnat îl joacă specializarea fiziologică. Puccinia recondita).Umiditatea influenţează puternic patogenul. Synchytrium endobioticum produce mai uşor râia neagră a cartofului pe soluri argiloase. Există însă patogeni care sunt mai activi în mediu acid. capacitatea multor patogeni de a forma prin încrucişare hibrizi şi mutaţii spontane. sunt : sexul. Cele mai multe ascomicete infectează plantele în haplofază. sub influenţa cărora proprietăţile patogenilor se modifică substanţial. Patogenii pot forma un număr diferit de spori în funcţie de planta gazdă. Rareori un singur spor poate produce o infecţie (Plasmopara viticola. fiind o condiţie de importanţă deosebită pentru realizarea infecţiilor. iar alţii sunt mai activi în condiţiile unui pH alcalin. cum este de exemplu Phoma betae (căderea plantulelor de sfeclă de zahăr). realiza o infecţie. Concentraţia în bioxid de carbon. 3. de regulă. Totuşi. iar pe Ribes lacustris numai 120 000 bazidiospori/cm2 frunză. anatomice şi fiziologice din punct de vedere al sexului nu se diferenţiază ca patogenitate. 30 . Din punct de vedere fizic solurile grele. pentru Tilletia caries sunt necesari câteva mii de teliospori.

10 Soiurile multilineale. bolile produse de aceşti patogeni se numesc: viroze. Fiecare linie are o genă de rezistenţă pentru o anumită rasă fiziologică virulentă sau pentru câteva rase. micoplasmoze. Datorită acestui fapt. Tot la tutun. ciuperci. dar şi în alte ţări. rezistenţa la Sclerotinia sclerotiorum. cum ar fi dificultatea producerii de sămânţă. de asemenea. micoze şi antofitoze. Se apreciază că procentul plantelor rezistente nu trebuie să scadă sub 40% pentru ca soiul să fie într-adevăr suficient de durabil (Frey şi Browning. Transferul unor gene de rezistenţă de la un organism la altul poate revoluţiona protecţia plantelor în general şi fitopatologia în special. În acelaşi timp. plante parazite superioare (antofite) etc. S-au obţinut plante de tutun şi tomate rezistente la virusul petelor de bronz (Tomato spotted wilt virus) prin introducerea în plante a unor secvenţe virale ARN (N sau NS gene). unii cercetători apreciază că rasele avirulente induc. soiul multilineal cu multe gene pentru rezistenţa verticală reduce cantitatea de inocul. 3.11 Plante modificate genetic. la noi în ţară. soiurile multilineale nu au fost încă introduse în practică. nediferind între ele din punct de vedere morfofiziologic. Prin cultivarea soiurilor multilineale se obţin următoarele avantaje : se evită epidemiile grave . Phytophthora infestans şi Verticillium sp. micoplasme. permit diversificarea genetică a soiurilor cu plasticitate ecologică ridicată. capacitatea limitată de producţie a acestora etc. Prin introducerea în genomul cartofului a genei de la ciuperca Aspergillus niger ce generează H2O2 glucozoxidaza. 31 . în plantele de tutun şi rapiţă. s-a obţinut rezistenţa la Erwinia carotovora.Toate aceste probleme constituie subiectul formării raselor de patogeni corespunzătoare tipurilor de rezistenţă. restul aiungând pe plantele rezistente. In mod corespunzător. 1971). pe viitor se vor obţine schimbări revoluţionare în fitopatologie. permit conservarea genelor de rezistenţă . Soiul multilineal are o rezistenţă durabilă deoarece sporii rasei virulente ajung numai într-o proporţie redusă pe plantele sensibile. prin introducerea proteinelor P 24-ORF 2 s-a obţinut rezistenţa la VMT şi Ob. bacterioze. tobamovirus. 4. bacterii. rezistenţa. Succesele biologiei moleculare şi ale ingineriei genetice au permis obţinerea de plante de cultură cu noi proprietăţi. S-au obţinut astfel prin transferul genei de la orz care induce oxalat oxidaza. PATOGENII Bolile parazitare ale plantelor agricole sunt produse de : virusuri. ceea ce întârzie sau reduce sporularea. Din aceste cauze. Una dintre căile importante pentru obţinerea unei rezistenţe durabile o constituie crearea de soiuri multilineale. Aceste exemple prezentate la conferinţa de la Brighton (1994) arată că pe această cale. printre care cele privind rezistenţa la patogeni au un rol mare. Există însă şi dezavantaje ale cultivării soiurilor multilineale. 3. formarea de noi virulenţe. care este o plantă model pentru astfel de lucrări. Un astfel de soi este format dintr-un amestec de mai multe linii care se deosebesc între ele prin genele de rezistenţă verticală.

ele nu pot fi considerate nici simple molecule. Leziunile locale apar mai frecvent la infecţiile artificiale şi se manifestă prin pete clorotice sau necrotice. deşi virusul nu dispare. dar şi pe fructe sau tulpini. În ultimele sale lucrări. pe frunze. dar natura lor virotică a fost stabilită mult mai târziu. Prin purificare s-a reuşit obţinerea virusului mozaicului tutunului sub formă de paracristale (Stanley. Numărul de boli produse de virusuri este ridicat şi continuă să crească. în curând după infecţie. virusul piticirii şi îndesirii tomatelor sub formă de cristale (Bowden şi Pirie. Fiecare virus este alcătuit fie din ARN (acid ribonucleic). Cel mai frecvent se poate observa o reducere a vitezei de creştere a plantelor afectate. nu se pot vedea decât cu microscopul electronic. De regulă. VIRUSURI . fie din ADN (acid dezoxiribonucleic) şi un anumit tip de proteină. 1935). nici nu acţionează prin toxine. cum sunt de exemplu pătarea lalelelor (1576) şi mozaicul tutunului (1859). 32 . 1939) etc. Studiul biochimic al virusurilor a arătat că acestea pot fi considerate cu greu organisme. ceea ce determină o talie mai mică a acestora sau chiar piticirea lor. dar şi pe alte organe se pot observa uneori numeroase schimbări morfo-anatomice.1. Alteori. forme care sunt infecţioase şi transmit boala. pentru ca în final să se înregistreze numeroase simptome caracteristice. moartea plantei. Există şi virusuri care pot infecta plantele fără să producă simptome vizibile. Durata de viaţă a plantelor afectate este mai mică şi se înregistrează pierderi de recoltă. Mozaicurile de diferite tipuri se manifestă prin pete pe frunze. ca urmare a perturbării metabolismului. Simptome şi diagnoză. Evoluţia simptomelor la cele mai multe boli virotice este lentă şi intensitatea lor creşte progresiv. Pop (1986. începe adesea cu schimbări mai greu de detectat.VIROZE Bolile produse de virusuri sunt cunoscute de mult. de formă şi mărime variabile. Pătările inelare se exteriorizează prin pete de formă neclară. mai ales la virozele ce afectează sistemul vascular. clorotice sau necrotice. Ele sunt constituite dintr-un acid nuclear şi o proteină.. În acest fel. Virusurile sunt foarte mici. Virusurile nu se înmulţesc prin diviziune. simptomele apar pe frunze. simptomele apar şi evoluează foarte repede şi se poate observa. pe baza cărora se înmulţesc. 1988) descrie peste 372 virusuri ce produc viroze ale plantelor agricole. Unele virusuri de dimensiuni mai mari pot conţine câteva proteine. Cloroza se manifestă sub formă de îngălbeniri de diferite nuanţe pe frunze. ci au un mecanism propriu de multiplicare numai în celula plantei gazdă. de culoare galbenă sau galbenă verzuie. Acţiunea virusurilor asupra plantelor. acestea fiind denumite virusuri latente.4. Adesea aceste simptome tind să dispară. Pe de altă parte. sunt patogene şi nu pot exista decât în organismele vii. virusul nu consumă ca ceilalţi patogeni conţinutul celulei. ci prin modificarea celulei care începe să funcţioneze anormal.

sferică. Pe rădăcini. necrozarea şi distrugerea rădăcinilor. Diagnoza exactă a bolilor virale cere destul de mult timp (mai ales în cazul plantelor test). îndesirea rădăcinilor (rizomania). adică orientarea limbului foliar cu vârful spre sol. degenerarea floemului. care reprezintă excrescenţe pe nervuri sau între nervuri. Morfologia şi structura virusurilor. plantă gazdă etc. Aceste simptome depind de tipul virusului. toxine sau alte substanţe. care asigură stabilitatea particulei şi fixarea ei pe peretele celulei. dar virusul foloseşte informaţia genetică a altor virusuri ajutătoare (helper).Schimbări ale morfologiei frunzelor. 1995). În cazul virozelor. iar pe cele de piersic afectate de verucozitate (peach wart) apar excrescenţe cu aspect de negi. Examinarea la microscopul optic a evidenţiat reducerea dimensiunilor cloroplastelor. C a p s i d a. Pe fructe se pot produce pete rugoase (mozaicul castraveţilor). a celor fenolice etc. prezenţa lignificărilor.Virusurile sferice au ARN în interior printre capsomere. lipsind acidul nucleic. al azotului (în general creşte). paralelipipedică. (Van Balin. Fotosinteza este scăzută datorită reducerii conţinutului în clorofilă şi a eficienţei clorofilei. Se pot observa răsuciri. care-i conferă virusului anumite proprietăţi imunologiece. Pe flori pot apărea decolorări ale petalelor sau perigonului. Respiraţia este crescută imediat după inoculare şi rămâne ridicată sau scade în funcţie de virus. denumite capsomere. de regulă. Dimensiunile lor sunt variate. tulpina virusului. Alteori. Genomul este înconjurat de o proteină. 33 . Genomul se găseşte în interiorul particulei virale şi este format cel mai adesea din ARN (ribovirusuri) şi mai rar ADN (dezoxiribovirusuri). este mai rară apariţia tumorilor pe organele atacate. genomul nu este complet. virusul mozaicului castraveţilor. dar şi pe acestea pot apare unele modificări : dimensiuni reduse. încreţiri. virusul Y al cartofului etc. a scurgerilor de gome etc Modificări fiziologice. condiţii climatice etc. apar enaţiuni. forme de evantai. planta gazdă. şi Bouvert. subunităţile proteice acoperindu-le într-un singur strat. pe fructele de păr pot apare pietrificări (pear stony pit). ceea ce duce la ofiliri. Capsida este formată din numeroase molecule de proteine sau subunităţi proteice. metoda PCR (polymeras chain reaction) etc. simptomele sunt mai puţin cunoscute. ca o mantie. virusurile schimbă puternic metabolismul celulei gazdă. au diferite forme : bastonaş. mormoloc etc. este ridicată. denumite şi virioni. sau epinastii. la 120—1720 şi 10— 20 nm la cele alungite. cum este de exemplu în cazul polifenoloxidazei la atacul cu virusul mozaicului tutunului. Activitatea enzimatică. Uneori. La unele virusuri există şi un înveliş „peplos"-. Particulele virale. de cartuş. Pentru creşterea vitezei de lucru şi a exactităţii diagnozei se utilizează metode perfecţionate ca : ELISA. al substanţelor de creştere. Deşi nu au enzime proprii. Pot fi afectate şi alte procese din metabolismul hidraţilor de carbon. pete inelare (plum pox la prun şi cais) . de la 17—130 nm la cele sferice. frunze de ferigă etc.

tuberobulbi etc. Transmiterea mecanică prin contactul între plantele rănite. fracţia proteică a virusului se separă de acidul nucleic. iar cea de la inoculare până la apariţia noilor particule virale (mai scurtă decât cea precedentă) se numeşte perioadă de latenţă. ceea ce reprezintă faza de adsorbţie. 34 .Proprietăţile virusurilor. S şi M ale cartofului etc. drajoni. proprietăţile moleculelor componente. pe de o parte. după care acestea se unesc sub formă de particulă virală (virion). iar. după un anumit timp. mai rară este circulaţia virusurilor în plante prin xilem. În tabelul 6 sunt prezentate în mod sintetic principalele proprietăţi ale virusurilor. seră şi câmp. Virusurile circulă în plante prin floem. Transmiterea prin organe vegetative şi altoire este una din căile cele mai frecvente de transmitere a virusurilor la plantele perene sau alte plante care se înmulţesc prin : butaşi. tuberculi. bulbi. deoarece acestea pătrund pasiv prin microleziuni şi sunt încorporate în celulele plantelor. Prezentăm în special transmiterea pe cale naturală a virusurilor şi mai puţin modul de transmitere realizat prin cercetările de laborator. iar de la celulă la celulă prin plasmodesme . începe multiplicarea virusului. este posibilă destul de rar. pe cale naturală. virusurile X. Perioada de timp de la inoculare până la apariţia simptomelor vizibile ale bolii. care intră în contact cu elementele celulei şi. În continuare. 1970) că virusurile pot exista în plantă şi sub formă de ARN liber. ca şi la alţi patogeni. Acestea sunt variate şi reflectă. stoloni. prin procese diferite. după care urmează contactul strâns dintre virus şi celula gazdă cu toate elementele ei. care poartă numele de viroizi. Tabelul 6 Principalele proprietăţi ale virusurilor fitopatogene ------------------------------------------------------------------------------------------------------Proprietăţi Explicaţii Observaţii ------------------------------------------------------------------------------------------------------Ultrafiltrabilitatea Trecerea prin porii filtrelor Dacă au dimensiunile bacteriene <700nm Cristalinitatea Formarea de cristale în celule Greutatea moleculară 8—50 milioane Biotropismul pozitiv Se multiplică şi se menţin numai în celule şi ţesuturi vii Temperatura de inactivare Inactivareavirusului în Se poate folosi teraplantă sau „in vivo" la anumite peutic temperaturi specifice fiecărui virus -----------------------------------------------------------------------------------------------------Contaminarea plantelor cu virusuri are un caracter specific. Multiplicarea virusurilor în plante se produce separat pentru proteină şi separat pentru acidul nucleic. se numeşte perioadă de incubaţie. S-a demonstrat (Dienner. pe de altă parte. Transmiterea virusurilor. proprietăţile patogene. cum este consemnat în literatură pentru VMT.

MICOPLASMOZE Cauzele micoplasmozelor au fost descoperite relativ recent (1967). Plante test. 1973). iar prin înţeparea altor plante sănătoase pot transmite acestora viruşii. este de tip nepersistent şi. De exemplu. Polymyxa betae transmite virusul îngălbenirii necrotice a nervurilor sfeclei. Transmiterea prin n e m a t o z i este posibilă datorită aceluiaşi mod de nutriţie. 35 . S e r o 1 o g i e. Insectele şi acarienii care se hrănesc prin înţepare şi sugere a sucului celular pot prelua odată cu sucul celular şi particulele virale. În ţara noastră. bogate în ribozomi. virusurile se transmit prin rănire cu particule ele carborundum. Bolile de acest tip au o etiologie încă neclară. după unele date. chiar toată viaţa. sunt produse de micoplasme şi alte organisme similare (Ploaie. filamentoase etc. metodă prin care se stabileşte înrudirea virusurilor şi este bazată pe reacţia dintre virus în calitate de antigen şi un ser ce conţine anticorpi specifici. acarienilor şi unor coleoptere. MICOPLASME . Ca şi virusurile. se folosesc diferite specii de Chenopodium. deşi bolile ca atare au fost identificate încă din 1902 (cloroza asterului). dar este cunoscută la VMT pe tomate.2. Xiphinema index transmite virusul scurtnodării viţei de vie. cloroza asterului. În condiţii experimentale. dar erau considerate ca fiind de origine virotică. prin care direct din sucul plantei bolnave sau după extragere. virusul rezistă în insectă mult timp. de spiroplasme şi. purificare şi concentrare. care prin diviziune sau înmugurire prezintă celule mari etc. În acest scop. sferice. asociat cu rizomania sfeclei. virusul se menţine puţin timp pe stilet. zoosporii de Synchytrium endobioticum pot transmite unele virusuri la cartof. nanismul porumbului. cu membrana elementară vizibilă. filodia trifoiului. prin înţepare şi sugere . 4. Ploaie a demonstrat că boli cum. proliferarea mărului etc. ca urmare. Transmiterea prin artropode. virusul mozaicului soiei etc. Multe afide pot transmite astfel de virusuri.Transmiterea prin sămânţă este mai rară. afidelor. de exemplu. fiind de tip persistent (circulativ). Există ciuperci care au forme de transmitere potenţial purtătoare de virusuri. Alteori. zoosporii ciupercii Olpidium brassicae transmit virusul necrozei tutunului. Transmiterea prin ciuperci. Diagnoza mai precisă a bolilor virotice necesită o examinare prin diferite metode. sunt stolburul solanaceelor. Nîcotiana tabacum etc. de forme L ale bacteriilor. Uneori. se vizualizează particulele virale. cu posibilităţi de transmitere mai reduse. Principalii vectori (artropode transmiţătoare) aparţin cicadelor. altoire etc. fiind provocate de organisme asemănătoare cu agentul peripneumoniei sau micoplasma. Micoplasmele sunt un grup de microorganisme unicelulare pleomorfe. care se bazează pe apariţia mult mai rapidă a unor simptome de boală pe anumite plante comparativ cu plantele de cultură. şi anume prin: Microscopie electronică. ceea ce asigură o transmitere mult mai eficace. Punerea în evidenţă a virusurilor. prin cuscută.

a. Pentru identificarea mai rapidă a bolilor de tip micoplasme au fost puse la punct metode de tip ELISA (Ploaie) şi se lucrează la metodele de tip PCR (polymerase chain reaction). Transmiterea patogenilor din aceste grupe se realizează mai ales prin cicade. Izrailski au efectuat noi cercetări care au fundamentat noua disciplină . În lucrarea lor recentă. au caractere serologice pronunţate. virescenţa (înverzirea inflorescenţelor). se transmit mai ales prin cicade. Appel. cloroze. dintre care două boli sunt produse de rickeţii.3. produc efecte citopatogene. prin cuscută etc. care din 1898 a efectuat cercetări sistematice asupra bacteriozelor. dar şi în perioada de vegetaţie şi se întâlnesc pe organele de rezervă. cum sunt cele produse de : Xanthomonas campestris pv. syringae. Severin şi colab. Numărul de boli produse de bacterii este ridicat. lăstărire anormală. Ulterior. Burkholder. Pseudomonas syringae pv. Bolile produse de bacterii (bacteriozele) au fost cunoscute încă din antichitate. aşa cum 36 . Principalele simptome sunt următoarele : îngălbeniri. pe tulpini erbacee cărnoase. 4. Descompunerea ţesuturilor sub influenţa patogenilor bacterieni duce la emanarea unui miros de putrefacţie. care pot evolua de la simple decolorări difuze până la necroze ale limbului. ca de exemplu pătarea unghiulară a castraveţilor (Pseudomonas lacrymans). Se întâlnesc în floem şi în celulele anexă. filodia (transformarea florilor în frunze) ş. Necrozele sau arsurile sunt simptome grave ale multor boli bacteriene. Întemeietorul fitobacteriologiei este E. denumită iniţial Micrococcus amylovorus. tabaci ete. BACTERII . Celulele de micoplasmă conţin atât ARN cât şi ADN şi un echipament enzimatic care le permite să crească pe medii artificiale. sunt sensibile la eter şi cloroform. (1985) descriu 69 de boli produse de bacterii la plante. P. care apar datorită reducerii numărului de cloroplaste. Burrill studiază arsura merilor produsă de Erwinia amylovora. Simptome şi diagnoză. Pigmentarea ţesuturilor apare datorită excesului de antociani sub formă de pete de culoare roşie.fitobacteriologia. pe care produc colonii tipice cu aspect de „ouă -ochiuri". Smith. prin altoiri. Putregaiurile moi apar în depozite. Hidrozele apar la începutul procesului de îmbolnăvire şi se datoresc îmbibării cu apă a locului de infecţie. fără însă să se cunoască adevărata lor cauză. hipertrofii. multe dintre ele având o mare importanţă economică. a excesului de melanină sub formă de pete de culoare neagră etc.BACTERIOZE Bacteriile sunt plante microscopice care pot fi parazite pe plantele de cultură. Simptomele induse de aceste boli sunt variate şi se datorează caracterului sistemic al bolii care afectează întreaga plantă. phaseoli. Pseudomonus syringae pv.micoplasmele trec prin filtrele bacteriologice. Abia în 1881. în care produc modificări patologice. Plantele sau ţesuturile afectate de bacterii patogene au un metabolism dereglat care se reflectă adesea şi în modificări anatomo-morfologice. Dintre cele mai tipice pot fi semnalate următoarele : P ă t ă r i 1 e de pe frunze şi alte organe.

Ofilirea este un simptom al bolilor sistemice bacteriene care se dezvoltă în vasele conducătoare. Aparatul vegetativ are dimensiuni de 0. Actinomicete (Actinomycetales). au fost revoluţionate (nutriţional profilling) (Stead. citoplasmă şi nucleoidul. aparatul vegetativ fiind un dermatoplast. cuprinzând : membrana. Cercetările mai noi au permis elaborarea de metode de diagnoză a bacteriozelor şi pentru clasificarea şi identificarea bacteriilor ca de exemplu : RFLP (restriction fragment length polymorphism) a ADN cromosomal sau din plasmide. pe care le astupă. la exteriorul acesteia se formează o capsulă de natură polizaharidică. prelungiri citoplasmatice care ies prin porii membranei. spirili şi spirochete . de forma unor bastonaşe. michi-ganense. de forma unor filamente ramificate. bacteriile pot fi : monotriche (cu un singur cil polar). 1995). PCR (polymerase chain reaction). alcătuit din fibre fine de acid dezoxiribonucleic (ADN).este de exemplu în cazul atacurilor bacteriilor : Erwinia carotovora pv. Streptobacillus). are o structură trilamelară. este transparentă şi vâscoasă. Bacteriile. spectrometria de masă pirolitică etc. lophotriche (cu smocuri de cili la capete) şi peritriche (cilii sunt situaţi de jur împrejurul celulei). înconjurate de lipoproteine. Uneori. vibrioni. roşii) şi vacuole. au dimensiuni microscopice de ordinul micronilor şi sunt unicelulare. Peretele celular asigură rigiditatea învelişului bacteriei. datorită truselor rapide. metodele tradiţionale de identificare a bacteriilor. Erwinia tracheiphila etc.4 µm.cum ar fi coci. Pseudomonas cepacia etc. nu se întâlnesc în patologia vegetală. uneori până la 50 µm la bacteriile filamentoase. atroseptica. insidiosum. determinarea (profilul) proteinelor şi a acizilor graşi. Structura celulei bacteriene este destul de simplă. pv. Clavibacter (Coryncbacterium) fascians etc. iar în interior conţine pigmenţi (galbeni. Citoplasma este un sistem coloidal omogen. Erwinia carotovora pv.6-4 µm X 0. bitriche sau amphitriche (cu câte un cil la ambele capete). De asemenea. se află sub peretele celular şi are o importanţă mare pentru procesele enzimatice. Membrana este alcătuită dintr-un perete celular multistratificat la exterior şi o membrană citoplasmatică la interior. bacteriile cu forme alungite au cili (flageli). Tumori şi alte tipuri de proliferare pot apare pe rădăcini. Bacterium).3—0. împiedicând circulaţia apei sau astupând vasele cu gome sau celule desprinse din pereţii vaselor. tumefaciens. Cm. izolate sau în lanţuri (Diplobacillus. După numărul cililor. Morfologia şi structura bacteriilor. Membrana citoplasmatică (citolema). Bacteriile fitopatogene se prezintă sub mai multe forme : B a c i 1 i (Bacillus. formând tonoplastul. carotovora. dispusă central. Astfel de simptome apar la atacurile bacteriilor : Clavibacter (Corynebacterium) michiganense pv. Nucleotidul. tulpini şi frunze în cazul atacului unor bacterii ca : Agrobacterium radiobucter pv. formează o zonă mai densă şi apare ca o granulă sferică sau ovală. La exteriorul membranei. Constituţia chimică a bacteriilor este bine studiată şi cuprinde : 37 . Celelalte forme morfologice .

se pot distinge o serie de faze. care se regăsesc în mare măsură şi în evoluţia bacteriei în plantă : faza latentă (staţionară). care se manifestă prin mărirea dimensiunilor bacteriei şi în care începe procesul diviziunii . temperaturile ridicate. substanţe minerale. în funcţie de logaritmul numărului celulelor şi în funcţie de temperatură. Factorii biotici au o importanţă deosebită şi reprezintă o sursă pentru eventualele mijloace biologice de prevenire şi combatere a bacteriozelor. acizi nucleici. Capacitatea de înmulţire a bacteriilor este deosebit de mare. faza de declin. Pe frunze sau în sol aceste interacţiuni au un rol important în stabilirea infecţiei şi evoluţia epidemiilor. dar şi moarte (saprofite). În ciclul de viaţă al bacteriilor fitopatogene se întâlneşte. care sunt sub formă de ADN în nucleoid şi ARN în citoplasmă . faza de încetinire a ritmului de creştere a numărului de celule.12-18%. radiaţia solară (în special cea ultravioletă). Între două diviziuni trece o perioadă de circa 20 minute. celula creşte. . folosind ca sursă de hrană ţesuturile plantelor vii (parazite). Fe ş. datorate epuizării treptate a sursei de hrană şi acumulării produşilor de metabolism . Dacă se cultivă o bacterie fitopatogenă în mediu lichid.apă 75-85% din greutatea totală. Toxinele (endotoxine şi exotoxine) contribuie la procesul de patogeneză şi determină apariţia diferitelor simptome ale bolilor. iar în urma activităţii metabolice pot secreta toxine şi antibiotice. Ca. Bacteriile fitopatogene au caracter aerob şi rar. toxinele proprii în exces. S. antibioticele etc. lipide – 10% din greutatea uscată. enzime . excesul de -NH4 în sol. în care multiplicarea şi moartea celulelor este în echilibru . deshidratarea. K. ele pot fi cultivate pe medii nutritive de cultură. care au un rol deosebit de mare în frânarea capacităţii lor extraordinare de înmulţire.a. dar cu adăugarea frecventă a unor substanţe pe care nu le pot sintetiza . Înmulţirea bacteriilor. Metabolismul celulei bacteriene fitopatogene are caracter heterotrof. conţinând P. faza exponenţială (logaritmică). La epidemii puternice apar bacteriofagii sau virusurile bacteriene care produc liza bacteriilor. Din această cauză. în care numărul celulelor care mor întrece pe cel al celulelor care se formează . Cu ajutorul enzimelor şi în special al hidrolazelor descompun substanţele organice. Antagonismul altor microorganisme faţă de bacteriile fitopatogene pot frâna evoluţia lor. Dintre agenţii fizici pot fi amintiţi : presiunea osmotică a mediului. şi cel saprofit. de fapt.23% din greutatea uscată. chimici şi biotici. numite factori de creştere. faza staţionară. caracterizată prin diviziunea şi creşterea constantă a numărului de celule în progresie geometrică . creşterea este lineară . 38 . atinge mărimea proprie speciei. În natură şi în planta gazdă bacteriile sunt supuse acţiunilor agenţilor fizici. glucide . faza de creştere în volum. după care se divide transversal. proteinele reprezintă 60% din greutatea uscată. CI. alături de stadiul parazit. Factorii chimici cuprind : excesul de bioxid de carbon şi lipsa de oxigen. faza finală de declin în care cultura se autodistruge. Aceasta înseamnă o capacitate mare de a dăuna şi numai o serie de factori externi şi interni pot frâna procesul. Na. având rol structural sau fiind. facultativ anaerob. fiind atât în stare liberă cât şi legată . în care bacteria se adaptează la mediu .

Faza de supravieţuire este reprezentată prin inoculul primar. Microorganismele saprofite din sol elimină numeroase substanţe antibiotice. cu o durată mai mare. epidemiologia ocupă un rol important în caracterizarea diferitelor boli. bacteriile supravieţuiesc de la un an la altul chiar în ţesuturile plantei gazdă. iar prin puieţii afectaţi sau prin altoi se transmite Agrobacterium radiobacter pv. pv. juglandis.4—3. Faza patogenă din viaţa bacteriilor este destul de scurtă. care poate rezista în aceste condiţii până la 15 ani. Aproape toate bacteriile fitopatogene se pot transmite de la un an la altul pe această cale. de unde prin polen pot trece la alte plante. iar Clavibacter (Corynebacterium)michiganense pv. syringae etc). sămânţa poate fi purtătoare. bacteriile din acest grup sunt eliminate prin concurenţa nutritivă şi mai ales prin antagonism. X. umiditatea prea mică sau exagerată . X. care inhibă sau distrug diferite bacterii patogene. tumefaciens etc. în timp ce faza nepatogenă este mai puţin studiată. poate produce epidemie de arsura comună a fasolei (Severin.c. campestris infectează seminţele vascular. pruni. atât la exterior cât şi la interior. 1985). De exemplu. carotovora. Pe plantele perene. Cunoaşterea mecanismelor supravieţuirii şi dispariţiei bacteriilor în sol este insuficientă pentru a preconiza măsuri eficiente de luptă cu aceste boli. De exemplu. alteori. a bacteriilor fitopatogene. în ulceraţii şi ţesuturi infectate (Xanthomonas campestris pv. Pe unele seminţe. Multe plante sălbatice şi buruieni din culturi pot constitui o sursă de infecţie pentru multe bacterii fitopatogene polifage. se pot menţine dacă resturile vegetale se degradează mai încet.c. iar celelalte faze de cel secundar. 1971). In general. michiganense mai ales la suprafaţă. în ciclul de viaţă al bacteriilor se disting 4 faze : patogenă. de supravieţuire şi rezidentă. saprofită. în ansamblu. Transmiterea (inoculul primar) se efectuează pe căi variate . Există bacterii care pot supravieţui liber în sol şi altele care supravieţuiesc în rizosfera plantelor. cum este cazul bacteriei Xanthomonas campestris pv. phaseoli. Din punct de vedere ecologic. Pseudomonns syringae pv.reduc puternic populaţiile de bacterii din sol. factorii abiotici cum sunt: temperatura. de regulă.Epidemiologia bacteriozelor. bacteriile pot rezista perioade lungi. sămânţa infectată 100% cu agentul patogen al pătării unghiulare a castraveţilor a produs 1. în funcţie de diferite condiţii biotice şi abiotice. pv.5% plante infectate (Zurini. Xanthomonas campestris pv. mult mai bine cunoscută. Faza parazitară (patogenă) este. fiind urmată de una nepatogenă (saprofită sau anabiotică). Nu toate seminţele infectate pot produce infecţii. determinând reducerea numărului acestora. Unele protozoare se hrănesc cu astfel de bacterii (Erwinia carotovora). prin tuberculii de cartof se transmite Erwinia carotovora pv. Bacteriofagii au acţiune de distrugere şi în sol a bacteriilor fitopatogene. Bacteriile care nu pot supravieţui liber în sol. Materialul de înmulţire vegetativă transmite uşor diferite bacterii. o infecţie a seminţelor de numai 1 la 10 000 boabe de fasole. juglandis poate ierna în mugurii amenţilor (flori mascule). aceasta depinzând de un anumit procent limită de la care se produc infecţiile. În sol. Resturile de plante bolnave rămase după recoltare constituie frecvent o sursă de inocul. 39 .

CIUPERCI . distrugerea florilor de viţă de vie ca urmare a atacului de Botryotinia fuckeliana. care produce gibberelină. In ţara noastră.4. care rămân mai mici decât cele sănătoase (ex. dintre care cele mai importante sunt : prin curenţii de aer (anemochoră). Hiperplaziile sau hipertrofiile constau în creşterea excesivă a ţesuturilor atacate ca urmare a unor diviziuni celulare anormale. prin picăturile de apă (hidrochoră). mulţi agenţi patogeni bacterieni. 1985-1986). din totalul de 100 000 specii de ciuperci. erectă. maşinile. scurgeri de suprafaţă etc. cu apa de irigaţie. patogenă pe porumb. Se apreciază că. Putregaiuri produse prin degradarea şi distrugerea diferitelor organe ale plantelor atacate sub influenţa enzimelor secretate de ciuperci : putregaiul alb.Transmiterea secundară a bacteriilor se poate realiza. Mycophyta (Fungi Sau Eumycetes). Un rol epidemiologie important îl au uneltele agricole. dar şi cele macroscopice pot produce boli ale plantelor. produs de 40 . Modificări ale organelor florale ale plantelor atacate : deformări ale paniculelor şi ştiuleţilor sub influenţa ciupercii Sphacelotheca reiliana. distrugerea spicelor de orz atacate de Ustilago nuda. Nanismul plantelor sau piticirea constă în modificarea creşterii plantelor atacate. Mărirea dimensiunilor plantelor atacate se observă mai rar. a florilor de prun şi vişin atacate de Monilinia laxa etc. de asemenea. cum este ciuperca Cystopus portulacae. prin diferite animale (zoochoră). 4. cum ar fi de exemplu prin albinele care vizitează florile de măr şi răspândesc bacteria Erwinia amylovora sau păsările care pot vehicula. Simptomele ce apar pe diferitele organe ale plantelor atacate sunt deosebit de variate. pe fructele de prun atacate de Taphrina pruni etc. circa 8 000 sunt capabile să producă boli ale plantelor. . Simptome şi diagnoză. Plasmopara helianthi. Datorită particularităţilor lor.MICOZE Ciupercile microscopice. mana florii-soarelui etc). de ploaie. în special. ciupercile fac parte dintr-un regn separat . de asemenea. la unele bacterii odată cu particulele de praf sau exsudatele bacteriene uscate . sforile şi sârma de spalier etc. cum este cazul la plantele de orez parazitate de ciuperca Gibberella fujikuroi. care au ca rezultat producerea de gale sau hipertrofii pe diferite organe : pe rădăcinile verzei atacate de Plasmodiophora brassicae. mălura pitică a grâului . Schimbarea poziţiei normale a plantei se observă în cazul atacului unor patogeni. înlocuirea boabelor de secară cu scleroţi la cornul secarei (Claviceps purpurea). : Tilletia controversa. pe frunzele de piersic atacate de Taphrina deformans. Numărul de micoze (boli produse de ciuperci) este foarte mare şi afectează practic toate culturile agricole. al cărei atac determină ca planta ornamentală Portulaca oleracea să devină din plantă târâtoare. prin diferite căi. numărul total de ciuperci parazite şi saprofite identificate până în prezent este 8727 (Bontea. pentru menţinerea şi transmiterea bacteriilor. ambalajele. Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic şi fiziologic şi la nivel anatomo-morfologic. hormon ce stimulează creşterea plantelor.

este necesar să fie parcurse următoarele etape (postulatele lui Koch) : patogenul trebuie constatat cu simptomele specifice pe toate pantele bolnave . de diferite culori. ca urmare a atacului de Stigmina carpophila. cu perioada de incubaţie lungă.Sclerotinia sclerotiorum şi putregaiul cenuşiu. 41 . cum sunt : Fusarium oxysporum f. Caracterizarea ciupercilor fitopatogene se poate face prin identificarea secvenţelor ADN.sp. Confirmarea bolii se face însă după un examen de laborator al patogenului. Ciuruirea frunzelor apare după ce petele de pe frunze se usucă şi cad. utilizând determinatoarele consacrate în micologie. care permit şi identificarea lor. PCR (polymerase chaine reaction). se poate stabili destul de exact boala şi cauza care o produce. Verticillium dahliae (ofilirea bumbacului. ACP. cais. analiza isoenzimelor etc. ELISA -membrane). inclusiv cele neparazitare. Mai nou pentru bolile cu durată lungă de evoluţie. determinate de diferite specii de Fusarium. Dacă patogenul ce produce boala nu poate fi găsit în aceste determinatoare. Căderea frunzelor. patogenul purificat şi cultivat pe mediul da cultură se reinoculează pe plante sănătoase ale aceleiaşi specii sau varietăţi şi trebuie să producă aceleaşi simptome . cunoscute şi sub denumirea de arsuri. In general. iar apariţia şi simptomele bolii trebuie notate . produs de Botrytis cinerea la numeroase plante de cultură. Problematica determinării exacte a unei bolii este similară cu problematica determinării bolilor omului şi animalelor. florilor şi fructelor se produce sub influenţa atât a bolilor parazitare cât şi a celor neparazitare. Frecvent au fost introduse metode noi pentru identificarea produşilor metabolismului secundar pentru activitatea enzimatică sau patogenitate (Budge şi alţii. Dacă patogenul este constatat pe planta bolnavă asociat cu simptomele specifice. prun etc. Armillaria etc. fenomen întâlnit frecvent la piersic. Ofilirea plantelor este un simptom care apare ca o consecinţă a atacului unor patogeni ce dereglează puternic regimul de apă. a polimorfismului şi pe genetica tradiţională. patogenul trebuie izolat şi crescut în cultură pură pe un mediu nutritiv (paraziţii neobligaţi) sau pe o plantă gazdă sensibilă (paraziţii obligaţi). lycopersici (ofilirea tomatelor). 1995). Căderea cerealelor este un fenomen indus de atacul de Pseudocercosporella herpotriclioides şi alţi patogeni cu dezvoltare la baza multor plante de cultură din familia Poaceae (Gramineae): Putregaiuri ale rădăcinilor şi altor organe subterane ale plantelor de cultură. cu formare de toxine în stadii timpurii etc. Necrozele apar frecvent pe ramuri. fiind influenţate de factori variaţi. Pătările frunzelor. au fost elaborate metode perfecţionate de diagnoză bazate pe : ELISA în diferite variante (DAS. sunt simptome foarte răspândite la toate tipurile de boli. tomatelor şi altor solanacee etc). patogenul trebuie reizolat din nou în cultură pură şi caracteristicile sale trebuie să fie identice cu cele de la punctul 2. bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome. şi mai ales pentru creşterea exactităţii. pe fructe şi alte organe atacate. mugurilor.

Ciupercile fitopatogene se dezvoltă mai rar la suprafaţa organelor plantelor parazitate (ex. cum sunt cele din familia Plasmodiophoraceae. creşterea lor producându-se prin zona de vârf a hifelor. alcătuite din numeroase celule. Ciupercile fitopatogene au un aparat vegetativ caracteristic în funcţie de grupa taxonomică la care aparţin. aceste ciuperci care prezintă carpofori se dezvoltă normal. denumit plasmodiu. continue. care nu are o formă precisă datorită lipsei membranei celulare. care este alcătuit din filamente simple sau ramificate. au un aparat vegetativ format dintr-o masă mai mare citoplasmatică. Alte ciuperci. Uredinales).Relaţiile c i u p e r c i. unde se dezvoltă intercelular sau intracelular aparatul lor vegetativ. alteori ajung la câţiva metri lungime. Ustilaginales. citoplasmă şi nucleu. cu un număr variabil de nuclei. asigurând creşterea talului . format din filamente septate (cu pereţi transversali). Erysiphe). fiind false ţesuturi vegetative. fiind constituit din filamente întreţesute. Uneori. Aparatul vegetativ cel mai răspândit al ciupercilor este talul filamentos. deci un gimnoplast. Plectenchimurile formative au rol similar cu cel al meristemelor plantelor superioare.corpul” format dintr-o masă de protoplasmă şi un nucleu. Prezenţa în ţesuturi a patogenilor induce schimbări importante în primul rând de ordin biochimic şi fiziologic. Aceste schimbări apar în special ca o consecinţă a acţiunii enzimelor patogenilor. citoplasmă şi mulţi nuclei dispersaţi în lungul filamentelor. plectenchimurile de protecţie au rol apropiat de cel al 42 . Ciupercile inferioare din clasele Oomycetes şi Ascomycetes (familia Saccharomycetaceae) au un alt tip de aparat vegetativ. ca urmare a diferitelor funcţii îndeplinite în dezvoltarea lor de către plectenchimuri.p l a n t e. Ciupercile inferioare. iar filamentele poartă numele de h i f e. ord. Caracteristic pentru ciupercile din clasa Oomycetes este aparatul vegetativ de tip s i f o n o p 1 a s t. Talul filamentos este propriu ciupercilor din clasa Ascomycetes. familia Olpidiaceae au . cel mai adesea ele pătrund în ţesuturile plantei pe diferite căi.. sub formă de cordoane. macromicetelor din clasele Ascomycetes şi Basidiomicetes . ce apar la suprafaţa unor medii lichide. cum sunt cele din clasa Chytridiomycetes. Totalitatea filamentelor se numeşte m i c e 1 i u. care poartă numele de plectenchimuri. forma sa depinzând de spaţiul disponibil din ţesuturi şi în special de cel intracelular parazitat. ce se situează de regulă la suprafaţa organelor vegetale. Acestea au uneori câţiva microni. fără membrană. Principalele schimbări determinate în metabolismul plantelor de cultură afectate de patogeni vor fi prezentate în capitolul „Bolile plantelor cultivate”. miceliului. care au membrană. Talul masiv este o formă mai evoluată a aparatului vegetativ al ciupercilor. denumit dermatoplast. fructificaţiilor etc. din grupul Deuteromycetes (Fungi Imperfecţi) şi unora din clasa Basidiomycetes (ord. Legăturile între celule se fac prin filamente citoplasmatice ce trec prin porii septelor (pereţi transversali). care se exteriorizează apoi anatomo-morfologic. Structura celulei. pe care ulterior apar fructificaţiile. Acest tip de tal este propriu ciupercilor superioare. format dintr-o celulă cu elementele ei normale : membrană. a toxinelor secretate de aceştia. ca şi sub influenţa combinată a enzimelor şi a toxinelor. aceste celule formează prin înmugurire asociaţii de celule denumite coenobii.

Cystopus candidus -albumeala cruciferelor). acestea fiind plectenchimurile conducătoare. Ciupercile parazite intracelular extrag substanţele nutritive cu ajutorul haustorilor. Mucorales. Sporii sunt celule sau grupe de celule capabile. procesul de absorbţie se produce prin filamentele miceliene (Oomycetes).epidermei. picnidii cu picnospori etc). apar la suprafaţa organelor bolnave şi preced apariţia unor organe de înmulţire (peritecii sau loculi cu asce şi ascospori. Scleroţii sunt organe de rezistenţă alcătuite din hife foarte dens împletite. au aspect de rădăcini şi poartă denumirea de rizoizi. dând un aspect făinos talului. Pe măsura reducerii surselor de hrană şi a înrăutăţirii condiţiilor de mediu (temperatură. de diferite mărimi : microscleroţi la Macrophomina şi scleroţi mari la Sclerotinia sclerotiorum. În condiţiile în care hrana este abundentă ciupercile îşi dezvoltă aparatul vegetativ şi se înmulţesc mai ales asexuat. glicogenul şi proteinele. denumit paraplectenchim. să 43 . de rezervă etc. de rezervă etc. Aleuspori produce genul Aleurisma. au aspect cărbunos. Înmulţirea vegetativă.mana viţei de vie . Gemele apar pe filamente septate sau neseptate care capătă un aspect perlat. îndeplinind rol de absorbţie (ord. Stromele rezultă din împletirea densă a hifelor. care se ramifică. şi anume rol de apărare . plectenchimurile mecanice au rol de susţinere şi sunt formate din celule puternic îngroşate. Mucor). care poartă denumirea de artrospori sau aleuspori. în condiţii favorabile. Acest tip de înmulţire foarte răspândit se produce cu ajutorul sporilor. Organe de rezistenţă şi transmitere. cu citoplasmă bogată în substanţe de rezervă cum sunt: lipidele. Artrosporii produc speciile : Oidium lactis. Rizomorfele sunt cordoane de filamente împletite mai puţin strâns. formaţiuni cu aspect variat : de balonaşe (Plasmopara viticola . cu o consistenţă dură. Foarte importante sunt plectenchimurile de absorbţie. Acestea conţin filamente deshidratate. de culoare brun-neagră. Înmulţirea asexuată. G. iar formaţiunile la care dau naştere poartă numele de blastospori. aeraţie etc. Uneori. Mucoraceae . Prin germinare scleroţii formează organe de înmulţire sau micelii vegetative. Rosellinia necatrix etc).) ciupercile fitopatogene intră într-un stadiu de repaus vegetativ şi formează organe specifice. La ciupercile care nu posedă plectenchimuri de absorbţie. prin care ciupercile aspiră apa şi substanţele nutritive. purpurascens etc. denumite organe de rezistenţă. La unele ciuperci fragmentele de miceliu sau porţiuni mai mari de tal pot reproduce o nouă ciupercă. fam. Ca şi la plantele verzi. Drojdiile (Saccharomycetaceae) se înmulţesc vegetativ prin înmugurire.Rhizopus. umiditate. şi la ciuperci se întâlnesc „ţesuturi” cu rol conducător. Armillaria mellea. Scleroţii prezintă la suprafaţă un strat mai dens format din celule moarte. Ciupercile Zygomycetes saprofite au nişte terminaţii ale sifonoplastului. formă digitală (Erysiphaceae -făinări) etc. pe talul filamentos se pot diferenţia celule deosebite de miceliu. Geotrichum candidum. de cele mai multe ori prezente în carpofor. care se întâlnesc pe rădăcini şi în sol (ex. Înmulţirea ciupercilor.

enzime hemicelulolitice (endoglucanaza etc). trecându-se de la haplofază la diplofază. enzime. în aceeaşi celulă cu rol de gonatocont. după care urmează fuzionarea celor doi nuclei (cariogamia). care degradează stratul pectinic dintre ţesuturile vegetale. In dezvoltarea ciupercilor. C2.reproducă aparatul vegetativ al ciupercii. dar pot avea şi rol de rezistenţă sau de sexualitate. în acest fel. Înmulţirea sexuată. Sporii au un rol important în răspândirea ciupercilor. poligalacturonat transeliminaza. se numesc exospori şi au origine exogenă. La baza acestui tip de înmulţire stau două procese. beta-galactosidaze etc). care se formează în zoosporangi şi ascospori. cu 1-2 flageli (cili) şi se numesc zoospori sau imobili şi se numesc aplanospori. Ciupercile care parazitează mai multe specii de plante se numesc polifage şi posedă un echipament enzimatic alcătuit din multe tipuri de enzime. In procesul de fecundaţie se derulează două etape prin care cele două celule de sexe diferite se contopesc : la început are loc fuzionarea celor două mase de citoplasmă (plasmogamia). Hrana necesară o obţin din ţesuturile vegetale sau animale vii (ciupercile parazite) şi din cele moarte (ciupercile saprofite). Reducerea cromatică este procesul invers de trecere de la diplofază la haplofază. dar bine adaptat. prin care numărul de cromozomi se dublează. Sporii endogeni sunt variaţi : sporangiospori. are loc şi procesul de reducere cromatică. care conţine un număr dublu de cromozomi. se numesc endospori şi au origine endogenă. Dintre sporii exogeni pot fi menţionaţi : conidiile la Ascomycetes şi basidiosporii la Basidiomycetes. dacă apar în organe specializate în interior. Sporii pot fi mobili. Fecundarea se produce prin contopirea gameţilor sau a gametangiilor. care degradează celuloza . al doilea este cel de reducere cromatică (diviziune reducţională. enzime celulolitice (Ci. se disting două stadii (faze) : faza haploidă (n cromozomi) şi faza diploidă (2 n cromozomi). meioză). obligat saprofite. Ciupercile pot fi : obligat parazite. zoospori. Fiziologia şi biochimia ciupercilor. care se formează în sporangi. în general. Unele 44 . Sporii se mai pot clasifica şi după locul unde se formează. un echipament enzimatic mai simplu.enzime). facultativ parazite şi facultativ saprofite. primul este cel de fecundare. care se formează în asce. care degradează hemicelulozele. La ciuperci. Ciupercile care sunt specializate parazitând numai o singură plantă sunt monofage şi au. materie din care sunt sintetizate substanţele proprii constituente (anabolism). Materia organică degradată este absorbită de ciuperci cu ajutorul acestor enzime. care degradează lignina etc. Foarte importante pentru cunoaşterea şi identificarea ciupercilor sunt organele pe care sau în care se formează sporii. Rezultatul este formarea celulei .ou (denumită şi zigot). Dacă apar pe suporturi speciale la exterior. Dintre enzimele importante pentru ciupercile parazite pot fi menţionate : enzime pectolitice (pectintranseliminaza. Ciupercile sunt lipsite de pigmenţi cu ajutorul cărora este posibilă sinteza materiei organice. endogalactonaze.

omul. Toxinele unor patogeni pot produce toate simptomele sau o parte din simptomele unui proces patologic. Aceste substanţe sunt deosebit de active putând acţiona în concentraţii extrem de scăzute prin alterarea permeabilităţii membranelor. defoliere etc. rădăcini. rizomi. sol. Tilletia controversa. piricularina (toxina produsă de Magnaporthe (Pyricularia) oryzae poate produce simptomele de boală pe orez în faza de răsărire plantulă. portaltoi. epinastii. antibiotice etc.dintre aceste substanţe constituente proprii. malformaţii. Transmiterea de la un an la altul a patogenilor se realizează diferenţiat în funcţie de tipul de fructificaţie şi de poziţia sistematică a patogenului. Ciupercile fitopatogene posedă diferite moduri de transmitere. etc. proliferare. prin inhibarea unor enzime etc. Indirect. Armillaria mellea. brunificarea vaselor xilemului. patogenii se pot transmite prin mijloace de transport şi suporturi de diferite naturi (vânt. piticire etc). Substanţele formate de ciupercile cu caracter toxic au un rol deosebit de important atât în procesul patologic din planta atacată. cum sunt : Rosellinia necatrix. de dimensiuni microscopice. Ustilago maydis pe porumb. răsaduri. cum este de exemplu chitina din pereţii celulari. dar acest factor este esenţial pentru producerea epidemiilor de Phyiophthora capsici pe ardei. Prin respiraţie şi alte procese de fermentare (catabolism) se eliberează energie. 45 . uneori ajungând chiar la mii de kilometri. Synchitrium endobioticum. Vântul şi curenţii de aer (răspândire anemochoră) au un rol deosebit de important în răspândirea sporilor ciupercilor parazite. nu se întâlnesc la plantele superioare. de Plasmodiophora brassicae la varză. de Synchitriwm endobioticum la cartof etc. puieţi etc). butaşi. polenul etc. Ciuperca Gibberella fujikuroi produce gibereline. bulbi. Toxinele speciilor de Fusarium produc simptome de ofilire. sporii pot fi luaţi de vânt şi duşi pe plantele şi parcelele învecinate. De exemplu.). Micotoxinele. Patogenii pot produce diferiţi regulatori de creştere sau inhibitorii ai unor hormoni de creştere. ceea ce influenţează dezvoltarea plantelor şi duce la apariţia fenomenelor de piticire. animale. gunoiul de grajd. apă. se formează compuşi toxici. Plasmodiophora brus-skae etc. şi anume : îngălbeniri. În majoritatea cazurilor. Toxinele produse de ciuperci acţionează asupra protoplastului celulei gazdă. uneltele şi maşinile agricole. marcote. Un nivel ridicat de acid indolilacetic se constată în cazul pato genilor : Phytophthora infestans pe cartof. resturile de plante ce cad pe sol sau rămân de la recoltare sunt purtătoare de diverşi patogeni care pot să se transmită pe noile plante. Prin sol (răspândire pedophoră) se transmit numeroase specii de agenţi fitopatogeni. cât şi în scăderea valorii nutritive şi a creşterii nocivităţii produselor recoltate şi depozitate. Prin apă (răspândire hidrochoră). cum sunt sporii ruginilor cerealelor. necroze etc. altoi. Fiind foarte uşori. Diseminarea şi transmiterea directă a ciupercilor fitopatogene se realizează prin organele de înmulţire ale plantelor (sămânţa) sau a celor de înmulţire vegetativă (tuberculi. ciupercile se transmit mai rar.

maşini. frecvente pe pomii fructiferi şi pe speciile dendrologice. întocmită prin prelucrarea clasificărilor din lucrările consacrate ale lui Gams şi colab. Khuskiti (Nigrospora) oryzae la porumb etc. Corpurile fructifere ce pornesc de pe plasmodii sunt divers colorate (galbene. portocalii. pot fi citate : Stemonitis. Dintre genurile mai importante care pot produce mixomicetoze. deplasându-se. odată cu transportul seminţelor. grupate adesea într-un plasmodiu care emite prelungiri (pseudopode). Chytridiomycota (clasa Chytridiomycetes). care se întâlnesc rar în zona temperată. organisme unicelulare. Mixomicetozele sunt boli produse de Myxomycetes {mucegaiuri mucilaginoase). uneori în răsadniţe umede şi neaerisite. În acest fel au pătruns în Europa din America de Nord patogenii : Plasmopara viticola. iar din Europa în America Synchitrium endobioticum etc. 46 . Smith şi colab. lucrări prin care pot fi transportaţi sporii ciupercilor pe unelte.(1988). alge. Sphaerotheca mors-uvae etc. ANTOFITE (ANTOFITOZE) Bolile produse de mixomicete. Clasificarea ciupercilor fitopatogene. Zigomycota(clasa Zygomycetes). la umiditate mare. Carlile şi Watkinson (1994). în condiţii în care nu se aplică tratamentele specifice acestora. stânjenesc activitatea fiziologică normală a plantelor arboricole. De fapt. haine. Physarum. puieţilor etc. Prin om (răspândire antropochoră). enumerate recent de Weber (1993). dar. In lucrarea de faţă folosim clasificarea modernă a ciupercilor fitopatogene. 4. transmiterea se face în cursul diferitelor lucrări efectuate de acesta. Unele insecte pot transporta sporii de : Claviceps purpurea la secară. lichenii nu parazitează plantele. De-a lungul timpului au fost elaborate numeroase sisteme de clasificare a ciupercilor. Bazidiomycota(clasa Heterobasidiomycetes/Phragmobasidiomycetes/Teliomycetes şi clasa Homobasidiomycetes/Holobasidiomzcetes/ Hymenomycetes) şi Deuteromycota(grupul Deuteromycetes). Lichenozele sunt boli produse de licheni. Ascomycota(clasa Hemiascomycetes şi Ascomycetes). licheni sau antofite sunt în general destul de rare şi au importanţă economică redusă. Ciupercile fitopatogene se încadrează în regnul Fungi.Animalele (răspândire zoochoră) pot transporta pasiv pe corpul lor sau prin tubul digestiv mulţi patogeni pe alte plante. albe. ALGE (FICOZE) . MIXOMICETE (MIXOMICETOZE) .6. bazate pe diferite criterii taxonomice. Arnold (1993). Phytophthora infestans. Oomycota (clasa Oomycetes). în zonele umede şi reci. roşii etc). la pomi. în special prin contactul picioarelor cu organele atacate. colinare. prin abundenţa lor mai ales pe scoarţă. fără membrană. Uncinula necator. F i c o z e 1 e sunt boli produse de alge. (1987). care cuprinde 7 filumuri: Myxomycota (clasa Plasmodiophoromycetes). Fuligo etc. Dintre aceste grupe de patogeni. LICHENI (LICHENOZE) . trăiesc liber pe substraturi organice. uneori plantele superioare parazite pot produce pagube importante în culturile afectate. Monilinia spp.

De asemenea. Viscum album L. dispuse în glomerule. Cuscutaceae. fără clorofilă. o substanţă adezivă cu care seminţele se prind de ciocul păsărilor şi de pe acesta pe scoarţa ramurilor pomilor.a. care parazitează pe tutun. cărnoasă. dar şi pe arbori forestieri.. pot fi citate speciile de Cuscuta (torţel). de culori variate (brună -roză .Antofitozele sunt boli produse de plantele superioare cu flori parazite (antofite). În ţara noastră grupul de boli determinate de factorii neparazitari a fost bine studiat şi prezentat de Ana Hulea în lucrarea „Bolile neparazitare la plante". 4.7. in. lucerna. sunt întâlnite uneori ca urmare a aplicării incorecte a pesticidelor. Aceste plante se grupează.violacee). între plantele holoparazite fac parte reprezentanţii familiei Orobanchaceae. trifoi etc. insuficienţa sau excesul unor elemente nutritive . care parazitează floarea-soarelui şi alte plante şi Orobanche ramosa L. Fenomenele de fitotoxicitate. cu tulpina neramificată. dar şi sub influenţa unor factori neparazitari. de aplicarea necorespunzătoare a pesticidelor etc. Alectrolophus (Rhinanthus) ş. Prezintă haustori pe rădăcini. frunze cu aspect de solzi.. luminii şi bioxidului de carbon din aer. cu tulpina şi ramurile ramificate dichotomic. au o tulpină simplă sau ramificată. Speciile de Cuscuta aparţin fam. tutun. Dintre plantele holoparazite. este vâscul cunoscut şi întâlnit pe mulţi pomi fructiferi. epilinum. cu genul reprezentativ Orobanche (lupoaia). cu fructul o capsulă conţinând 2-4 seminţe. cu flori mici. abiotici. FACTORI NEPARAZITARI CE PRODUC BOLI LA PLANTE Alterarea unuia sau mai multor procese din plantele de cultură poate surveni nu numai sub influenţa factorilor parazitari. groasă. Plantele holoparazite sunt total lipsite de clorofilă şi preiau de la planta gazdă seva elaborată. în plante semiparazite (hemiparazite) şi plante total parazite (holoparazite). Plantele semiparazite obligate au rădăcinile modificate sub formă de sugători şi din punct de vedere taxonomic aparţin familiei Loranthaceae. Melampyrum. trifolii etc. parazitându-le pot fi menţionate : Thesium. fără frunze. cu ajutorul clorofilei. cânepă etc. iar florile hermafrodite.) parazitează diferite plante de cultură : tomate. Principalele simptome de boli neparazitare sunt produse de : condiţiile climatice nefavorabile . cu care. complet lipsite de clorofilă. prezentând tulpini volubile. neregulate şi fructul o capsulă ce conţine un număr imens de seminţe foarte mioi. datorate acţiunii pesticidelor (intoxicaţii ale plantelor). Dintre plantele semiparazite facultative. 47 . C. dar care pe rădăcini pot forma ramificaţii absorbante (haustorii) ce se fixează pe rădăcinile plantelor învecinate. cartofi. îngust-lanceolate şi cărnoase. C. Fructul este o bacă gelatinoasă albă. Speciile cele mai frecvente sunt : Orobanche cumana Wallr. campestris. frunze persistente. îşi produc propria substanţă organică. Diferitele specii de Cuscuta (C. care au toate organele normale ale plantei verzi. Plantele semiparazite preiau de la plantele gazdă parazitate seva brută (apa şi sărurile minerale). de lipsa. cu tulpina ramificată. fără pigment clorofilian. în funcţie de gradul lor de parazitism. care conţine viscină. publicată în anul 1972. Este o plantă în formă de tufă mică.

Aceştia au o epidermă şi o scoarţă care protejează bine ţesuturile plantelor. Adesea acţiunea produselor fitosanitare nu este imediat vizibilă. reziduurile de nematocide. Polisulfurile pot produce fenomene de toxicitate. reduceri ale dimensiunilor etc. urmele de dazomet şi alte nematocide. răsuciri de frunze etc. din care cauză sunt recomandate spre aplicare numai până la înflorire. Prejudicierea recoltelor este urmarea modificării în sens negativ a fotosintezei. natura şi tipul solului (mai ales la erbicide) . aplicat la măr. Totuşi. cum sunt : a. la unele tratamente de iarnă. g. Frunzele. adesea în formă de fasciaţii. Seminţele şi răsadurile. Unele produse. . i. natura substanţei active . amoniac) etc. h. Uneori. asemenea fenomene pot produce lindanul la porumb. rugozităţi. alte cauze. Lăstarii şi ramurile tinere. Fructele. Produsele cuprice supradozate determină apariţia de arsuri pe frunzele de Rosaceae. metodele de aplicare a tratamentelor . Stigmatul şi anterele (polenul) sunt foarte puternic afectate. c. Aceste organe pot prezenta ca fenomene de fitotoxicitate : decolorări. însă sunt modificate în plante procesele biochimice şi fiziologice care pot determina reducerea recoltelor. floarea-soarelui. Astfel de fenomene apar în cazul aplicării sulfatului de cupru pe piersic la unele tratamente de iarnă. deoarece acestea pot duce la avortarea florilor şi implicit la scăderea recoltei. scurgeri de gome şi uscarea. pete brune. unele reziduuri de erbicide care au fost aplicate la cultura anterioară. în perioada înfloritului nu se recomandă aplicarea tratamentelor chimice. frunzele rămân mici. Erbicidele hormonale produc modificări puternice ale frunzelor. cum este de exemplu atrazinul. Pe aceste organe pot apare îngroşări.Simptomele de fitotoxicitate pot fi variate (Baicu. diferenţele de sensibilitate între soiuri . Din această cauză. e. modul de condiţionare . Rădăcinile. diferenţele de sensibilitate între ţesuturi . inclusiv de cele de formalină (paraformaldehida) au astfel de efecte. la soiurile sensibile (Golden delicios). ce se aplică în seră. Propiconazolul. d. mai ales pe plantele dicotiledonate : viţa de vie. necroze. în doze mari. umiditatea. crăpături. aceste ţesuturi pot fi afectate. 1982) şi depind de o serie de factori.temperatura. reduceri ale dimensiunilor diferitelor organe etc. Petalele sunt foarte sensibile fiind afectate chiar de concentraţii de substanţe care pe frunze nu produc nici un simptom. pot produce fenomene de piticire. f. Florile. acilalanine) nu afectează fructele decât uneori. Astfel. se răsucesc şi în final cad. sfecla de zahăr etc. Plantele în întregime. căderea fructelor etc. starea de nutriţie . determinând apariţia de arsuri. piretroizi. arsuri ale marginilor sau vârfului. aplicate în exces. Pe acestea pot apărea îngălbeniri. se deformează. Produsele cuprice sunt foarte agresive la măr. tehnologia de fabricare . Unele produse sistemice. b. Principalele tipuri de simptome pe care le pot produce pesticidele sunt dependente de organul afectat. compoziţia aerului (bioxid de carbon. acest produs este recomandat numai la cereale. Noile produse (triazoli. j. lumina. speciile de plante de cultură . afectează planta în întregime . alteori plantulele care se dezvoltă sunt deformate şi prezintă o creştere redusă. opresc germinaţia sau determină pierderea completă a capacităţii germinative a unor seminţe. pătări. Unele insecticide ca lindanul. k. a 48 .

scleroţi. metodă . Noţiunile de mai sus se ierarhizează în felul următor : principiu > metodă > măsură.totalitatea metodelor. tratament -depunerea cu scop precis a pesticidului. etc. pe care se bazează prevenirea şi combaterea . pe obiectul tratat sau aplicarea unui factor fizic . Un prim grup de principii se referă la acţiunea asupra patogenilor în vederea reducerii pierderilor de recoltă. mijloc de combatere . micelii. se prezintă noţiunile folosite frecvent în acest capitol : principiu . diversitate care are însă adesea la bază aceleaşi principii de combatere. de propagule. măsură -element. bacteriilor. acţiune de prevenire şi combatere. tehnologie de prevenire şi combatere . produsului microbiologic etc. Evoluţia metodelor de luptă cu bolile plantelor a dus la o mare diversitate a metodelor şi măsurilor de luptă.idee de bază. 49 . Acestea sunt următoarele : 1. Pentru înţelegerea mai bună a materialului ce se expune în continuare. b. mai ales cele totale pot produce accidente grave în cazul utilizării lor incorecte. ce intervine în cadrul unei metode . criteriu . Se poate aplica în combaterea virusurilor.normă (caracteristică) pe baza căreia se aplică tratamentele . Terapia -constă în aplicarea de măsuri de combatere după ce cultura este atacată într-o anumită măsură.produs chimic. măsurilor. Principiile de combatere a bolilor Pierderile de recoltă pe care le produc bolile plantelor impun an de an aplicarea de metode de prevenire şi combatere a acestora. 5. Ulterior acestea evoluează spre alte simptome.1. care în condiţii favorabile extind atacurile de boli. asamblate în timp şi spaţiu în cadrul tehnologiei de cultură. cum sunt deformările. care se realizează prin următoarele modalităţi : a. organismelor de tip micoplasmă şi a ciupercilor. Erbicidele.) este absolut necesară datorită numărului enorm de spori. Noile clase de produse fitofarmaceutice sunt mult mai sigure în utilizare. apariţia de simptome de genul celor enumerate mai sus fiind rare la insecticide. mai ales la insecte în zone izolate. care duce la diminuarea sau eliminarea pagubelor.procedeu (mod sistematic de efectuare a lucrărilor) folosit pentru prevenirea şi combaterea bolilor . Pentru reducerea pagubelor produse de aceşti patogeni se impune obligatoriu distrugerea acestora.creşterii respiraţiei şi transpiraţiei plantelor. acaricide şi fungicide. biologic sau factor fizic. tratamentelor aplicate după diferite criterii. arsurile de pe diferite organe. element fundamental. dar care pentru patogeni este destul de greu de aplicat. maşină sau aparat destinate luptei cu bolile . Omorârea patogenilor (spori. însă. luată separat. PREVENIREA Şl COMBATEREA BOLILOR PLANTELOR DE CULTURĂ 5. la obţinerea recoltei optime şi la păstrarea fără pierderi a produsului agricol. răsucirile. Eradicarea (lichidarea) -este un procedeu care poate da unele rezultate. Efecte de acest fel produc unii regulatori de creştere şi unele erbicide.

sunt mai viguroase şi adesea pot compensa. 50 . Profilaxia . de regulă. rezistenţa orizontală este mult mai stabilă. Rezistenţa orizontală (nespecifică) este de origine poligenică. în acelaşi sens acţionează şi fungicidele imunizante. Rezistenţa verticală (specifică) are efecte ridicate în prevenirea apariţiei bolilor şi se realizează prin cultivarea de soiuri şi hibrizi cu o genă sau câteva gene de rezistenţă. b. dar şi în acest caz se pot găsi soluţii.constă în aplicarea de măsuri înainte de manifestarea patogenilor. plantele mai viguroase suportă mai uşor prezenţa unor boli. 5. Uneori.c. Pe de altă parte. Vindecarea plantei şi refacerea ţesuturilor se poate realiza prin : oprirea atacului prin aplicarea unui fungicid curativ. Acest principiu este greu de realizat datorită capacităţii mari de diseminare a patogenilor pe cale aeriană.: lumină etc. cât şi a necesităţii de hrană a populaţiei din zonă. 3. resturi vegetale. refacerea organelor atacate cu ajutorul regulatorilor de creştere şi al diferitelor procedee agrofitotehnice. Utilizarea factorilor naturali de frânare a atacului este un principiu important în cadrul protecţiei integrate în vederea reducerii tratamentelor chimice. care duce la reducerea riscului de epidemii grave . Evitarea arealului patogenilor are la bază ideea de a preveni întâlnirea patogenului cu cultura agricolă. Crearea condiţiilor nefavorabile înmulţirii naturale a patogenilor permite menţinerea nivelului atacului sub limita la care se înregistrează pierderi de recoltă.) . Atacul care se înregistrează este redus şi. Creşterea rezistenţei plantelor are un rol esenţial din punct de vedere epidemiologic : a. Înrăutăţirea condiţiilor de transmitere prin sămânţă. pe cale aeriană sau pe alte căi. c. 4. soiurile şi hibrizii toleranţi şi cei rezistenţi îndeplinesc uşor acest rol. apă. plantele pot creşte repede. c. capabile să distrugă organismele dăunătoare înainte de începerea atacului. dar şi multe alte măsuri. spre deosebire de rezistenţa verticală care are o stabilitate scăzută. de obicei. Se poate aplica pentru toate grupele de patogeni folosind metodele agrofitotehnice. Aceasta se poate realiza prin : a. trebuie evitată sau frânată pătrunderea unor patogeni în zonele de cultură în care nu s-au semnalat până acum. 2. uneori chiar foarte repede. ruginile grâului etc. utilizarea solurilor supresive care reduc infecţiile cu Fusarium este o metodă utilă şi eficientă pentru unele culturi legumicole etc. reface suprafaţa foliară pierdută datorită atacului bolilor. în condiţiile asigurării optime cu elemente nutritive. b. Reducerea vitezei de înmulţire are o mare importanţă pentru patogenii care se înmulţesc exploziv (mana cartofului. Pentru producerea de sămânţă şi material sădi tor se pot realiza culturi într-o zonă în care specia de patogen vizată are condiţii nefavorabile de înmulţire. d. Îmbunătăţirea combaterii naturale pentru patogeni este mai greu de realizat comparativ cu combaterea naturală a dăunătorilor. De exemplu. acţionează faţă de toate rasele patogenilor şi are un caracter relativ cantitativ. De asemenea. cu diverse metode. Înrăutăţirea condiţiilor de dezvoltare a patogenilor. adică preventiv. Îmbunătăţirea creşterii plantei de cultură poate diminua influenţa păgubitoare a bolilor. măsurile agrofito-tehnice au un rol foarte important în acest sens.

de regulă. ceea ce le face şi mai eficiente. Pentru bolile foliare este greu să se separe influenţa temperaturii de cea a umidităţii. 7. pot acţiona concomitent conform mai multor principii de combatere. o măsură sau o metodă acţionează după un singur principiu. Carantina internă cuprinde. de asemenea. rareori un mijloc de combatere. Amplasarea se referă la cultivarea unor plante în zone în care patogenul de mare importanţă nu este prezent. Aşa s-a întâmplat în cazul pătrunderii în Banat a bolii pătarea brună a tulpinilor de floarea-soarolui (Diaporthe helianthi) în anul 1982. De exemplu. multe astfel de procedee. rolul de a schimba condiţiile de mediu în direcţia îmbunătăţirii condiţiilor de creştere şi dezvoltare a plantei şi a înrăutăţirii condiţiilor die creştere şi dezvoltare a patogenilor. ca de exemplu : râia neagră a cartofului. În cadrul tehnologiei de cultură principiul influenţării factorilor de mediu se poate realiza prin : alegerea solului. Lista patogenilor de carantină cuprinde un număr important de specii. Dirijarea factorului temperatură este o problemă dificilă. cum este cazul pentru pătarea cafenie (Fulvia fulva) la tomate. expoziţia terenului. În realitate. De exemplu. în câmp. Această metodă se practică mai ales pentru materialul săditor şi pentru producerea de sămânţă. 6. 51 . 5. iar ulterior atacul patogenilor este mai uşor suportat de acestea. deoarece suntem forţaţi să o facem din cauza nivelului ridicat al pierderilor. rezistenţa soiurilor şi hibrizilor. se poate renunţa la influenţarea acesteia. Influenţarea factorilor de mediu reprezintă o modalitate de a realiza combaterea patogenilor. Pe de altă parte. la noi în zonele mai înalte din Transilvania s-au stabilit suprafeţele pe care se înmulţeşte cartoful liber de virusuri. Influenţarea factorilor de mediu în câmp este mai uşor de realizat în sere. unde se pot evita unele atacuri prin reglarea temperaturii şi umidităţii. irigare. în condiţii foarte favorabile apariţiei şi evoluţiei unei boli. Semănatul timpuriu la porumb permite reducerea riscului apariţiei ruginii. organizatorice şi tehnice care împiedică pătrunderea patogenului în ţara noastră.a. Carantina externă se bazează pe măsuri legislative. tăciunilor etc. deşi atât pentru plantă cât şi pentru patogen acesta este unul dintre factorii esenţiali ai creşterii şi dezvoltării. lucrările solului. cancerul bacterian al pomilor etc. Evitarea în timp a prezenţei organismelor dăunătoare concomitent cu cultura este un principiu util mai ales când atacul unui patogen într-o anumită fenofază este foarte important. orientarea rândurilor. fungicidele etc. Metode agrofitotehnice Aceste metode au. în general.2. b. măsuri legislative. care sunt urmărite de inspectoratul de carantină fitosanitară. Producerea de sămânţă şi material săditor cuprinde. multe plante semănate timpuriu se dezvoltă mai bine. deoarece există o legătură foarte strânsă între aceşti doi factori. organizatorice şi tehnice care vizează frânarea răspândirii unor patogeni periculoşi în alte zone de cultură. drenare etc.

o direcţie de reducere a riscului de epidemii în culturile agricole. sunt reduse atacurile de făinare. În acest fel. nicotianae. de asemenea.Influenţa temperaturii este mult mai clară în cazul patogenilor de sol. virusul piticirii galbene a orzului etc. precum şi seminţe de buruieni. Mecanismul de rezistenţă al plantelor poate funcţiona uneori mai bine la temperaturi mai mari . Chalara elegans (Thielaviopsis busicola) pe tutun produce daune serioase la 17-23CC. umedă. modificarea temperaturii este mult mai dificil de realizat. Modificarea temperaturii poate constitui un factor de protecţie mai uşor de dirijat în răsadniţe. pătare în ochi. umbrirea duce la diminuarea daunelor produse de Magnaporte (Pyricularia) oryzae. de 52 . ca de exemplu pentru mucegaiul de zăpadă produs de Micronectriella nivalis (Fusarium nivale). prin acest procedeu sunt distruse multe insecte (afide. Epoca de semănat şi de plantat este o metodă eficace în tehnologiile de combatere a bolilor. orz etc. Densităţile optime. Atacul de Sclerotinia sclerotiorum este ridicat în culturile prea dense de fasole şi soia . dar efectele sale sunt slabe la temperaturi de 28-30°C. În primul rând bolile de tip „mană" sunt favorizate de irigarea prin aspersiune. Inundarea are un efect negativ asupra patogenului Phytophthom parasitica var. să se creeze condiţii nefavorabile dezvoltării patogenilor. în acelaşi timp. Densitatea plantelor (distanţa de semănat şi plantat) este un factor care poate influenţa microclimatul culturii şi în special umiditatea. majoritatea patogenilor sunt favorizaţi în dezvoltarea lor de umiditatea ridicată. folosind diferite posibilităţi de umbrire şi mulcire. care se dezvoltă practic într-o atmosferă saturată. cicade. Astfel. Totuşi. Prin inundarea terenului se reuşeşte. permit plantelor să reziste mai bine la atacul bolilor. în alte cazuri. în timp ce atacul de râie comună a cartofului (Streptomyces scabies) este inhibat în condiţii de irigare. O irigare raţională însă poate reduce atacul de putregai uscat al sfeclei. rugini. sere şi solarii. Scleroţii de Sclerotinia sclerotiorum sunt distruşi în sol prin inundarea acestuia timp de 3-6 săptămâni. uneori. Dat fiind faptul că diferiţi patogeni ai aceleiaşi culturi au optimul de temperatură diferit. deci. vectori pentru virusuri). ce produce putregaiul bazei tulpinii tutunului. opri evoluţia bolilor. mai ales atunci când se cultivă grâu după orz. iar cea prin brazdă determină creşterea puternică a atacului de Phytopthora capsici la ardei. mălura pitică (Tilletia controversa) este defavorizată de semănatul timpuriu al grâului. . stabilite experimental. Problema nu este uşoară deoarece diferenţele între umidităţile optime de dezvoltare pentru plantă. Temperatura poate fi modificată prin umbrirea solului sau a suprafeţei foliare. în timp ce rugina brună (Puccinia recondita) şi făinarea (Erysiphe graminis) sunt favorizate de semănatul timpuriu în septembrie. În condiţii de câmp. drenarea are un efect favorabil în reducerea atacului unor patogeni. Irigarea prin aspersiune reduce atacul de Leveillula. Una dintre măsurile ieftine şi eficace de combatere a patogenilor o constituie arderea miriştii (NU a paielor !) de grâu. de exemplu. Arderea controlată poate afecta unii patogeni şi. stabilită pe baza a numeroase experienţe. Reglarea umidităţii este. De exemplu. soluţia cea mai practică o constituie respectarea epocii optime de semănat. pentru patogeni şi pentru manifestarea bolii nu sunt întotdeauna suficient de mari.

Mo. Pentru cereale. Bolile radiculare produse de specii de Fusarium. pentru combaterea cărora se consideră eficace o rotaţie de 6-7 ani. mana florii soarelui. atacul de făinare şi fuzarioze este mai ridicat în culturile de cereale păioase cu densitate prea mare. boli neparazitare cu influenţe mari asupra recoltei. distrugerea samulastrei de floarea-soarelui reduce atacul de mană etc. al cărei efect este mult mai eficace. dar cu tratamente chimice şi îngrăşarea corespunzătoare. cum ar fi cel de râia cartofului (Streptomiyces scabies) la un pH mai mic de 5. Mn. cum sunt raia neagră a cartofului. de regulă. recoltele din parcelele cu monoculturi se pot apropia de nivelul 53 . nicotianae pe tutun la un pH mai mic de 4. aplicarea sărurilor acestor elemente chimice corectează bolile induse de lipsa borului în sol. Pe de alită parte. în timp ce potasiul şi fosforul le face mai rezistente. Monocultura de porumb şi cea de orz diferă întrucâtva de culturile în rotaţii raţionale. De exemplu. permiţând uneori să se reducă tratamentele chimice. Pregătirea terenului prin efectuarea lucrărilor agrotehnice conform tehnologiei culturii creează. Nutriţia optimă a plantelor printr-o fertilizare raţională are un rol complex în evoluţia bolilor. Exemplul clasic îl constituie descoperirea lui Woronin. Cu. Rotaţia culturilor se bazează pe specificitatea multor patogeni pentru o anumită cultură. Paraziţii obligaţi sunt mai activi pe plante bine dezvoltate. este destul de frecventă rotaţia scurtă grâu -porumb sau chiar monocultura de porumb. scăderea valorilor pH-ului solului determină reducerea atacului unor patogeni. Rhizoctonia şi Aplyanomyces sunt frânate de azotul nitric şi stimulate de cel amoniacal. Schimbarea culturii pe aceeaşi solă în fiecare an reduce cantitatea de inocul a patogenilor. o capacitate mai ridicată de refacere a aparatului foliar. Distrugerea samulastrei este o metodă eficientă pentru a întrerupe sau a reduce cantitativ desfăşurarea ciclului evolutiv al patogenilor. În general. un (microclimat nefavorabil majorităţii . În ţara noastră. În acest caz. orz sau grâu. distrugerea samulastrei de grâu reduce atacul de rugini pe grâul de toamnă. în alte cazuri. dar acestea au. Rotaţii de lungă durată necesită unele boli. în general. Zn şi Fe) pot influenţa capacitatea plantelor de a suporta atacul unor patogeni. Rotaţia scurtă amintită poate favoriza atacul de fusarioză. este uneori suficientă o rotaţie de 2-3 ani pentru a reduce atacul unor boli. Azotul nitric reduce şi atacul de ofiliri produse de Verticillium.(asemenea. un nivel ridicat de azot sensibilizează plantele. dar este de preferat o rotaţie mai lungă. Numeroase microelemente (B. Rotaţia este deosebit de eficientă pentru bolile ce se transmit prin resturi de plante rămase de la recoltare în sol şi la suprafaţa acestuia : metoda este mai puţin eficace pentru combaterea speciilor polifage sau pentru cele care au forme rezistente bine adaptate. care a arătat că schimbarea pH-ului solului la 7 sau mai mult duce la reducerea puternică a herniei verzei. produs de specii de Fusarium comune acestor culturi. fasole etc. Rotaţiile de 3-4 ani permit reducerea atacurilor de boli şi sunt eficace în culturile de legume. Corectarea reacţiei solului (pH) prin amendamente sau alte măsuri este o altă metodă de reducere a atacului de patogeni de sol. produsă de Plasmodiophora brassicae . sunt necesare lucrări speciale de combatere.patogenilor şi favorabili plantei de cultură.2 sau atacul de Phytophthora parasitica var.

Aşa de exemplu este cazul pentru Ustilago avenae. curăţirea materialului semincer de boabele bolnave de fuzarioză la porumb.recoltelor din parcelele cu rotaţii. în consecinţă. copilitul. lumina pătrunde mai uşor. 54 . triorarea şi sortarea seminţelor. pe resturile de tulpini. de aceea legumele şi fructele se păstrează bine în condiţii de depozite frigorifice. a rădăcinilor de morcov. Acestea. U. asigură o diminuare a atacurilor. în cele mai bune cazuri. Lucrările de întreţinere a culturilor prin lucrarea solului au un rol similar. De asemenea. îngropate sub brazdă. Distrugerea unor buruieni gazdă pentru Sclerotinia sclerotiorum (pălămida. Plivitul. Metode fizice Acest grup de metode şi mijloace are un caracter mai ales curativ şi permite reducerea atacului unor boli grave. În acest scop. umiditatea aerului se reduce etc. sunt distruse prin putrezirea treptată. grâu. rugina neagră (dracila) etc. La grâu. are un efect favorabil pentru reducerea atacurilor respective. cârnitul. dar cu efecte mai reduse. apă caldă) sunt utilizate la dezinfectarea solului. se aleg acele temperaturi care distrug patogenul şi nu acţionează asupra seminţei sau plantelor . a bulbilor de ceapă. Mijloacele pur mecanice se referă la operaţiile de curăţire a trunchiului pomilor. virozele cartofului etc. Există posibilitatea reducerii atacului unor boli prin înlăturarea plantelor atacate de pe loturile semincere. antracnoză la fasole. ştirul etc). contribuie la reducerea sau frânarea atacului multor patogeni. stolbur (volbura). tăierea ramurilor bolnave. Temperaturile înalte (abur. putregai alb şi cenuşiu la floarea-soarelui. tăierile din pomicultură etc. ceea ce face ca nici aplicarea de stropiri cu fungicide să nu permită atingerea producţiilor din parcelele cu rotaţii .3. a bolilor produse de aceştia. Tot în această categorie intră şi vânturarea. bolile coletului şi cele radiculare se amplifică mult în monocultură. Igiena fitosanitară reprezintă o soluţie economică şi eficientă de reducere a inoculului de patogeni şi. 5. Sortarea manuală a tuberculilor de cartof. recoltele pot atinge 80% din valoarea celor cu rotaţii. La lucrările de întreţinere a culturilor este necesar să se ţină seama şi de faptul că acestea pot favoriza răspândirea altor boli. pe fructele căzute etc. a seminţelor de floarea-soarelui permite înlăturarea celor bolnave. Termoterapia este o metodă fizică prin care se combat bolile plantelor cu ajutorul căldurii. Cunoscând în detaliu ciclul de viaţă al patogenilor se pot recomanda şi momente sau metode de recoltare care reduc atacul în perioada de păstrare. În culturile curate de buruieni circulaţia aerului este mai bună. lovite. respectiv. tritici de la ovăz şi. strivite sau cu alte deteriorări. Utilizarea defolianţilor pentru cartof permite oprirea atacului de mană. în condiţii de monocultura. extirparea tumorilor sau a porţiunilor de plante bolnave etc. baeterioze şi viroze la soia etc. Recoltarea la timp a florii-soarelui reduce riscul apariţiei putregaiului alb şi cenuşiu etc. iar pentru cartoful de sămânţă permite reducerea migrării unor virusuri spre tuberculi. ceea ce contribuie la reducerea atacului de boli. Arătura de vară şi de toamnă are un rol deosebit în reducerea cantităţii de inocul rămas pe mirişte. pe frunzele căzute1 de pe plante. Temperaturile joase de 1-4°C au rol de frânare a dezvoltării patogenilor şi saprofiţilor. mana floriisoarelui.

atacul acesteia scade. şi anume ciuperca Eudarluca caricis. speciile de Penicillium pot înlocui în anumite condiţii patogenul Cephalosporhim gramineum. deşi sunt importante. cu o folie de polietilenă. O altă metodă o constituie înlocuirea patogenului în resturile de plante. După 15 zile. în doze subletale. în acest fel. ultraviolete. În alte cazuri. Radiaţiile (X. Alte substanţe pot favoriza germinarea sporilor patogenilor. după care se distrug prin fenomenul de liză. ca şi de unele bacterii. Expunerea directă a seminţelor de fasole în câmp la acţiunea solară. În general. Foarte utile în eliminarea seminţelor de cuscută din seminţele de lucernă sunt instalaţiile electromagnetice. infraroşii). 5. Numeroase bacterii şi actinomicete din sol pot acţiona asupra sporilor patogenilor şi reduce viabilitatea acestora.a. reduc de fapt cantitatea de inocul din speciile de Puccinia.. dar nu şi pe suprafaţa seminţelor de lucerna. care aderă pe suprafaţa seminţelor de cuscută. distruge bacteria Xanthomonas campestris pv. Fusarium roseum. curăţind în felul acesta seminţele de lucerna (decuscutare). scleroţii în repaus ai diferiţilor patogeni (mai ales specii de Sclerotinia) pot fi distruşi de ciuperci hiperparazite şi micoparazite. se pot influenţa şi microorganismele asociate cu planta gazdă sau cele care apar în procesul dezvoltării bolii. Penicillium ş. beta. În felul acesta. Acţiunea căldurii solare este bazată pe acoperirea solului.. care. După amestecarea seminţelor cu pilitură de fier. dispare sub influenţa microorganismelor şi microfaunei. aplicată la materialul pomicol şi viticol. timp de 20—30 ore. phaseoli. Adesea. sunt distruşi mulţi patogeni.înfometare" a patogenului. 55 . Cu ajutorul acestui concept de luptă biologică se pot elabora metode practice eficiente. cum este cazul ciupercii Cladosporiun herbarum. în lupta cu bolile plantelor sunt incluse şi antibioticele. dacă substratul este colonizat de un saprofit. Hiperparaziţii din pustulele de rugină. METODE ŞL MIJLOACE DE LUPTĂ BIOLOGICĂ Lupta biologică a fost definită de Organizaţia Internaţională de Luptă Biologică (OILB) ca o metodă de luptă cu organismele dăunătoare culturilor agricole cu ajutorul altor organisme vii sau cu produse ale activităţii lor metabolice. metodele fizice.a.4. deşi s-au dovedit adesea eficace. Acest proces poate fi stimulat prin alternarea udării cu uscarea solului sau prin fumigare cu produşi fumiganţi. precedând parazitul Botrytis cinerea. Verticillium dahliae ş. instalaţiile electromagnetice atrag seminţele de cuscută. printre care Rhizoctonia solani. nu au depăşit ca utilizare pragul laboratoarelor. sub acţiunea temperaturilor ridicate ce se realizează. Rotaţia culturilor are un efect de . În afara mijloacelor create în mod special.Termoterapia. au un rol redus în protecţia culturilor de câmp. după diferite tehnologii de lucru. are un rol important în eliberarea de virusuri a multor plante de cultură. În miriştea cerealelor. cum sunt Trichoderma viride Coniothyrium minitans. irigat în prealabil. ca produse ale activităţii unor microorganisme şi a altor vieţuitoare. Armillaria mellea este înlocuită de Trichoderma viride în cazul în care se folosesc doze reduse de bromură de metil. gamma. Foarte eficace este metoda reducerii densităţii inoculului patogenilor.

Pe de altă parte. Modul în care pot fi influenţate microorganismele utile. dacă sunt inoculate cu acest patogen. care împiedică infectarea plantelor de către speciile patogene. blochează în acest fel pătrunderea unui patogen mai puternic. oosporii. probabil. lycopersici. Helminthosporium sativum). eliberarea de amoniac. O modalitate de luptă biologică cu patogenii o constituie şi stimularea fenomenelor de rezistenţă la planta gazdă. lizarea unor propagule (scleroţi de Chalara elegans. oprirea 56 . au astfel de necesităţi. unele grupe de bacterii depind de substratul anorganic şi de potenţialul redox. În experienţele proprii (Beratlief şi Baicu. In ansamblu prin diferite metode şi modalităţi de influenţare a microorganismelor utile. cum sunt speciile de Fusarium la tomate. De exemplu. devin rezistente la Verticillium dahliae. Un asemenea rol îndeplinesc ectomicorizele. conidiile etc. sunt inhibate în germinare sau se dezvoltă foarte încet după germinare. se pot menţiona : raportul ridicat C : N. în acest fel. 1977). 1978). Ingrăşămintele anorganice pot contribui . actinomicetele. În acest fel. Tratarea seminţelor cu gelatină a determinat. Bacteriile. Protecţia locului de infecţie este o posibilitate importantă pentru lupta cu patogenii. clamidosporii. eliberarea de alţi compuşi volatili. drojdiile. Bacteriile denitrificatoare. se întîlnese multe cazuri de acest fel : tomatele rezistente la Fusarium oxysporum f. la reducerea densităţii inoculului. pe diverse căi. pot frâna infecţiile de la suprafaţa frunzelor pe diferite căi.Unele soluri posedă o proprietate interesantă. care a dus la nutriţia insuficientă a patogenului Tilletia foetida. care duce la scăderea atacului de Fusarium producerea de antibiotice de către Bacillus subtilis pe tulpini de soia. la schimbarea echilibrului dintre diferite grupe de organisme. În astfel de cazuri. ciupercile şi bacteriile de pe deşeurile organice şi din interiorul acestora au acţiune puternică de degradare a materiei organice. multe putregaiuri radiculare sunt reduse ca importanţă. bacteriile dependente de sulf etc. faptului că adăugarea de gelatină şi făină de soia a stimulat dezvoltarea unei microflore antagoniste sau a schimbat raportul C : N. O metodă eficientă pentru reducerea patogenilor o constituie aplicarea de îngrăşăminte organice. făcând. ciupercile saprofite etc. infectate de Fusarium cu făină de soia şi gelatină a permis reducerea atacului de Tilletia foetida în proporţie foarte mare. nitrificatoare. În literatură (Cook. Fenomenul se datoreşte. de asemenea.sp. în special ca urmare a micşorării densităţii inoculului. nu se dezvoltă. şi reducerea atacului de Fusarium graminearum. aceste efecte se manifestă în a doua fază a acţiunii îngrăşămintelor organice. Solurile supresive sunt solurile în care anumiţi patogeni. a inhibării germinării propagulelor şi a creşterii patogenilor . se urmăreşte crearea unor nişe ecologice şi habitate pentru înlocuirea celor existente. În prima fază. schimbări în detrimentul patogenului. tratarea seminţelor de grâu. care inhibă bacteria Streptomyces scabies la cartof. o suşă slabă sau o specie nepatogenă care ocupă locul de infecţie. Dintre procesele şi elementele cunoscute privind acţiunea îngrăşămintelor organice asupra patogenilor. cea fungistatică. Cercetările au arătat existenţa altor specii de Fusarium.

populaţiile de Helminthosporium sativum se reduc mult mai repede.germinării patogenilor. Baicu. Preimunizarea plantelor cu ajutorul unor tulpini de virusuri atenuate sau natural slab virulente permite reducerea atacului patogenului virulent. îngrăşămintele minerale (amoniacul) acţionează toxic direct asupra patogenilor. cubense şi Sclerotinia sclerotiorum. In cadrul monoculturii aceste relaţii au un caracter stabil. solanacearum şi alte 57 . poate fi oprită creşterea miceliului. Bacteriofagii (virusuri ale bacteriilor) prezintă interes pentru protecţia faţă de patogenii de origine bacteriană. adesea greu de înţeles. densitatea inoculului poate fi redusă. O altă metodă agrotehnică cu importanţă mare pentru influenţarea proceselor naturale de reducere a atacului de boli o constituie irigarea şi inundarea. Există cazuri în care tratamentele cu pesticide sau aplicarea de fumiganţi în sol pot favoriza indirect antagoniştii şi microparaziţii. Se apreciază că grâul. bacteriile fluorescente din genul Pseudomonas. De altfel. se pot dezvolta saprofiţi pe resturile vegetale sau pot fi protejate locurile de infecţie. Cunoaşterea proceselor microbiologice care sunt asociate cu diferite culturi agricole poate permite chiar utilizarea unor culturi agricole pentru a limita efectul negativ al unor patogeni. În sistemul de cultură fără arătură. aplicată pe tomate de seră şi solarii. antagoniste faţă de Gäumannomyces graminis. rotaţia culturilor se bazează în mare măsură pe aceste fenomene care schimbă raporturile patogeni . putregaiurile radiculare. favorizarea dezvoltării saprofiţilor eto. În rotaţiile cu mazăre şi fasole. asupra patogenilor. În mo-nocultura de grâu. redistribuirea straturilor solului şi printr-o uscare mai rapidă a solului. 1980).microorganisme utile. P. tabaci. tritici este adesea mai puţin frecvent. utilizarea unor doze mai reduse de bromură de metil sau sulfura de carbon la tratarea solului favorizează acţiunea ciupercii antagoniste Trichoderma viride faţă de Armillaria mellea. probabil. Inundarea este foarte eficace faţă de Fusarium oxysporum f. protejarea faţă de infecţii. Aceste exemple arată că metodele agrofitotehnice pot acţiona pe multe căi. amoniacul cu N-Serve (inhibitor de nitrificare) sau făină de lucerna favorizează. atacul de Gäumannomyces graminis var. Există experienţe reuşite privind utilizarea bacteriofagilor în lupta cu Pseudomonas syringae pv. Uneori. Sub influenţa irigaţiei. încep să scadă din anul al treilea ca urmare a unor procese biologice complexe din sol. porumbul şi ovăzul pot duce la creşterea nivelului fungistatic al solului faţă de microscleroţii de Verticillium dahliae. poate sensibiliza patogenii . 1986 . 1990) şi inventarierea posibilităţilor de luptă biologică cu bolile la 37 culturi agricole a arătat că există modalităţi de intervenţie directă cu mijloace biologice împotriva patogenilor. Analiza literaturii de specialitate (Şesan. În mod direct sau indirect. De exemplu. după o creştere accentuată. orzul.la acţiunea antagoniştilor. conferă o protecţie bună faţă de tulpinile virulente ale aceluiaşi virus (Jilăveanu.sp. putregaiul radicular al grâului produs de ciuperca Fusarium culmorum este redus. prin îmbunătăţirea aerisirii. 1985. Arătura. De exemplu. Tulpina de VMT atenuat. Un efect similar are şi o tulpină atenuată a virusului mozaicului verde al castraveţilor. prin schimbul de gaze din sol.

care se dezvoltă pe diferite ciuperci fitopatogene. Totuşi. Tot în culturile de fasole. tuberculilor de cartof etc. Datorită dificultăţilor de extragere şi utilizare. Produsul se numeşte Prosemin (AC-8) şi conţine tiuram + tiofanat metili + cloramfenicol şi se aplică în doze de 2 kg/tona de seminţe pentru protecţia faţă de bacterioze. Binab. acest produs s-a aplicat şi pentru combaterea bolilor foliare. T. Utilizarea antibioticelor. Trichosemin 25 PTS. antagoniştii Tricholhecium roseum şi Gliocladlum roseum acţionează fiecare asupra a peste 20 de specii de ciuperci fitopatogene (Şesan. Lista antagoniştilor cu potenţial ridicat ca agenţi biologici de combatere ai patogenilor vegetali este destul de mare şi trece de 60 (Baicu. foarte eficace pentru protecţia seminţelor de fasole. Nogall. Galeine etc. Dintre toate genurile de ciuperci antagoniste. pot fi crescuţi după diferite tehnologii şi aplicaţi ca mijloace biologice de combatere. 1985. Pythium oligandrum. tuberobulbilor de gladiole. Şesan. din care s-a elaborat produsul Ampelomicin. 1985. pentru utilizare în practică nu sunt încă disponibile aceste mijloace biologice. Acestea. sunt incluse ca mijloace de luptă biologică. Procedeele acestea nu s-au răspândit însă în practică. mazăre etc. ha-matum. antibioticele ocupă o pondere redusă în lupta cu bolile plantelor. prin faptul că sunt produse ale activităţii metabolice a diferitelor vieţuitoare (microorganisme în special).5 kg/ha. care este inclus într-un amestec pentru tratarea seminţelor de fasole. 58 . fuzarioza şi antracnoza fasolei. Cicinnobolus cesatii). 2. aceste substanţe nu se folosesc în practică. Cu toate acestea. deşi sunt substanţe chimice. 1986. În ultimii 10 ani s-au efectuat numeroase cercetări care au permis să se introducă în practică unele produse de luptă biologică bazate pe suşe slabe sau avirulente. ca de exemplu : T. Se cunosc produsele comerciale : Gallirol. T. care sunt substanţe volatile produse de plantele superioare. . Un alt antibiotic cu unele posibile utilizări este tetraciclina care poate fi aplicată în amestec cu tiofanat metil şi tiuram (AC-7) în lupta cu bolile bulbilor. Hiperparaziţii. longibrachiatum etc. Dintre cei mai importanţi hiperparaziţi pot fi menţionaţi : 1. Printre acestea se pot cita Agrobacterium radiobacter pv. substanţe cu acţiune toxică faţă de mulţi patogeni. util în combaterea făinărilor. harzianum. tumefaciens. 1984. Trichoderma viride cu produsul Trichodermin 1—5. în special Trichoderma viride şi T. liarzianum. cu produsul Oligandrin. produs de Agrobacterium radiobacter pv. O perioadă îndelungată s-a considerat că vor putea fi utilizate în protecţia plantelor şi fitoncidele (Tonkin. In ţara noastră. radiobacter suşa 84 destinat luptei cu cancerul bacterian al pomilor fructiferi. 3. şi în special pentru culturile semincere şi pentru materialul de plantat. 1987). se pot utiliza şi alte specii de Trichoderma. o utilizare mai mare a avut cloramfenicolul. Phior. cel mai larg spectru de acţiune (peste 120 specii) îl are genul Trichoderma. de asemenea.bacterii. 1986). 1990 . 1972). Trichodermicin. soia etc. doza fiind de 1. destinat tratării seminţelor de sfeclă de zahăr. soia. Acesta este un bactericid puternic. Ampelomyces quisqualis (sin. deoarece nu au caracter tehnologic.

care pot fi utilizate în lupta cu cancerul bacterian al viţei de vie. dintre care câţiva sunt prezentaţi în tabelul 7 . iar utilizările lor sunt sporadice. iar în 1885 este descoperită zeama bordeleză de către Millardet.In ţara noastră se află în fază avansată de lucru elaborarea unui produs similar pentru combaterea cancerului bacterian. 5. direcţie de cercetare care ia amploare în epoca contemporană. produsă de Phytophthora injestans. Mijloace chimice Cel mai vechi fungicid cunoscut este sulful. Abia în secolul al XVIII-lea apare sulfatul de cupru (piatră vânătă). Se cunosc trei suşe : HLB -2. Ch.04% p. Tabelul 7 Antagonişti ai patogenilor vegetali potenţiali agenţi biologici de combatere a bolilor plantelor Pseudomonas capacia Talaromyces flavus Pseudomonas putida Verticillium biguttatum Paeudomonas fluorescens Penicillium cyano-fulvum Fusarium lateritium Chaetomium globosum Myrothecium verrucaria Penicillium oxalicum Gliocladium penicilloides Sporotrickium mycothillum Dintre speciile antagoniste de Chaetomium.5. Astfel de substanţe sunt puţine la număr. lycopersici etc. s-a renunţat treptat la utilizarea acesteia. O lungă perioadă de timp acestea au fost singurele produse utilizate în lupta cu bolile plantelor. spectru de acţiune cuprinzând peste 25 de specii de patogeni vegetali (Şesan. În literatura de specialitate sunt citaţi şi mulţi alţi antagonişti ai patogenilor plantelor. cercetările s-au intensificat.sp. 1991). poate inhiba peste 10 specii de ciuperci fitopatogene (Şesan.c. Pe acelaşi principiu al suşelor slab virulente de patogeni se pot preconiza metode de luptă cu mana tomatelor. globosum a fost cel mai mult studiat şi prezintă un. 1990). Numeroase date există în literatură referitoare la speciile de ciuperci antagoniste şi la utilizarea acestora în combaterea biologică a patogenilor vegetali. produsă de Fusarium oxysporum f. După cel de al doilea război mondial. Un rol care nu poate fi neglijat îl au ciupercile producătoare de micorize (care se instalează pe rădăcinile plantelor asigurând absorbţia apei şi a sărurilor minerale) în reducerea atacului de putregaiuri radiculare. produsă de Peronospora tabacina. Dintre acestea pot fi citate : Glomus mosseae. intraradicis etc. codexul produselor cuprinde (2004) un număr de 251 produse fungicide. ceea ce a dus la descoperirea acţiunii a sute de noi substanţe active. Substanţe cu acţiune antivirală. In România. G. ofilirea tomatelor. Fiind foarte toxică pentru om. dintre care o mare parte au fost comercializate. mana tutunului. 59 . K 1026 şi o suşă izolată în ţara noastră de Agrobacterium vitis. specia Fusarium lateritium. cu stadiul perfect Gibberella baccata. G. De asemenea. monosporum. Blasticidina S (sulfat de blasticidină) are acţiune faţă de VMT la tutun în concentraţie de 0.

DL50 (doza letală care produce o mortalitate de 50% a animalelor de experienţă) pentru şobolani este de 1 000 mg/kg. litri/tonă. Produsele organomercurice. care conţine 15% cupru metalic sub formă de hidroxid de cupru (Cu (OH)2). denumirea produsului este Emultim. în primul rând asupra plantei. Ele pot acţiona adesea şi indirect prin intermediul plantei sau bacteriostatic (oprind înmulţirea şi creşterea) asupra diferiţilor patogeni.25—1%. Produsul cu 80%. dar şi de ciuperci fitopatogene. la viţa de vie. dar au fost scoase din uz. sub forma condiţionată cu 80% s. phaseoli) şi a arsurii aureolate a fasolei (Pseudomonas springae pv. Din punct de vedere ecologic. cum era de exemplu clorura de etilmercur (Criptodin. au o puternică acţiune bactericidă. Hidroxidul de cupru este. la fel ca şi zeama bordelcză.. Uneori poate fi iritant pentru ochi. 60 . şi se aplică la tratarea răsadului de tutun în concentraţie de 0. Mancozebul (etilenbisditiocarbamatul de zinc şi mangan) are o acţiune medie bactericidă şi. O acţiune ridicată asupra acestor boli au tetraciclinele. Bactericide. produsul Cuzin 15 SC este avizat pentru combaterea următoarelor boli : mana tomatelor (Phytophthora infestans) -4 l/ha.3% pentru stropiri) a fost avizat recent. inducând formarea unor substanţe (fitoalexine) care reduc infecţiile cu bacterii.Alginaţii de sodiu sunt substanţe de tip polimeri naturali.a.2%. substanţa activă a zemei bordeleze. care pot reduce intensitatea acestora. Produsul mai poate fi utilizat în combaterea arsurii comune a fasolei (Xanthomonas campestris pv. oare se recomandă la dezinfectarea utilajului. Dodecilbenzen sulfonatul de calciu se prezintă sub formă de lichid brun. hidroxidul de cupru este un produs cu acţiune foarte redusă asupra factorilor biotici. condiţionat ca soluţie concentrată. de fapt. ultima stropire aplicându-se cu 1% (Baicu şi Jilăveanu. Cel mai important bactericid din ţara noastră este produsul Cuzin 15 SC. lăzilor etc. Un produs similar Champion 50 WP (0. Substanţele care acţionează asupra bacteriilor sunt denumite bactericide. se combate prin diferite metode şi mai puţin prin tratamente chimice. (Mosanon) se aplică în concentraţie de l°/o. (Dithane M-45). 1974) . phaseolica). pentru producerea de răsad de tomate în seră.a. Acest grup de boli produs de organisme de tip micoplasma. a pătării unghiulare a castraveţilor (Pseudomonas syringae pv. lachrymans). cu miros specific. FB-7). în concentraţie de 1% (28 l/ha în 4 tratamente).5%. dar pregătită industrial pe alte căi. cartof. Produsul este slab toxic. în concentraţie de 0. În ţara noastră. Produsul elaborat conţine 60-70% s. solubil în apă. Acţiune antivirală are fosfatul trisodic 0. în concentraţie de 1% (28 1 în 4 tratamente) şi a manei castraveţilor (Pseudoperonospora cubensis) în doză de 4 l/ha. Substanţe cu acţiune antimicoplasmă. în doză de 15 l/ha. care se extrag din alge şi manifestă acţiune ridicată faţă de VMT la tutun prin tratarea răsadului. Ionii de cupru acţionează indirect. este recomandat în combaterea bacteriozelor tomatelor. Produsul mai poate fi utilizat în combaterea bolilor de tip mană. destul de recent descoperit (1967). Produsul acţionează asupra unui număr mare de bacterii. Timpul de pauză este de circa 7 zile. ceapă etc.

In cele ce urmează se vor folosi criteriile chimice de clasificare . carp pătrund în celulele plantei. Sulfatul de cupru singur se poate utiliza în orezării ca algicid. dar şi cele care se importă curent. cu excepţia făinărîlor. solubile în apă. De asemenea. Fungicide anorganice. în concentraţie de 2-3%. 61 . După modul de acţiune. sistemice (care pătrund în plantă) . aplicat prin stropire cu 1 000-1 500 litri apă/ha în perioada de repaus a pomilor.5% se poate aplica pentru dezinfectarea lemnăriei răsadniţelor şi a solului. fungicide pentru tratarea foliajului . nevolatile. datorită inducerii de către ionii de cupru de fitoalexine în ţesuturile vegetale. se poate aplica în pomicultură la tratamentele de iarnă. în concentraţie de 1%. până se formează o pastă consistentă) smântânie. unde coagulează proteinele.4Cu(OH)2). încet şi prin amestecare continuă. în concentraţie de 0. După natura lor chimică.Fungicide. Uneori. Se poate amesteca cu sulful muiabil.75 kg sau 1 kg (când este mai slab). se completează cu apă până la 10 litri suspensie. După modul de aplicare. fungicidele se împart în : fungicide pentru tratarea seminţelor . Acestea sunt substanţe care acţionează asupra ciupercilor asigurând protecţia plantelor de cultură faţă de rnicoze. fiind recomandată pentru combaterea a numeroase boli. fungicide pentru tratarea solului. Sulfatul de fier (FeSO4 • 7 H2O) se prezintă sub formă de cristale albastre-verzi. Acest grup de produse are influenţe ecologice foarte reduse. endoterapeutice (care modifică metabolismul plantei în sensul creşterii rezistenţei la boli). sunt prezentate substanţele de perspectivă recent descoperite. aplicat în apă. după care se completează cu apă până la 90 litri într-un vas de lemn. Zeama bordeleză este corozivă pentru metale. Produsul tehnic conţine peste 52% sulfat de fier. fungicidele se clasifică în : de contact . Se cunosc. Acţionează prin contact şi nu pătrund în ţesuturi. care pot fi deosebit de utile datorită influenţei lor limitate asupra mediului înconjurător. în cantitate de 0. dar în amestec). în alte ţări. în afara cuprului şi alamei. Spectrul de acţiune este larg. în doză de 15 kg/ha. Este puţin compatibilă cu alte produse. Fungicidele se pot clasifica după mai multe criterii. Se utilizează pentru combaterea lichenilor si muşchilor ce se dezvoltă pe pomii fructiferi. Sunt prezentate în primul rând produsele pe care le fabricăm în ţară. Suspensia trebuie să aibă un pH neutru sau slab alcalin (pH = 7-8). organice . de bună calitate. De asemenea. se stinge cu apă separat. încet. După aceea. care se dizolvă simplu în apă pentru a putea imediat fi folosite în stropiri. Are si acţiune bactericidă. Zeama bordeleză/amestec de sulfat de cupru (piatră vânătă) cu hidroxid de calciu (var) care formează sulfaţi bazici de cupru(CuSO4. extracte vegetale (care sunt de fapt tot fungicide organice. Varul nestins. Zemurile acide (pH = 5) sau prea alcaline (pH = 10) pot produce arsuri grave. peste soluţia de sulfat de cupru. Clasificarea după structura chimică este cea mai completă şi permite o utilizare corectă a produselor fungicide. fungicidele se grupează în : anorganice . Zeama bordoleză se obţine prin turnarea laptelui de var. Faţă de patogeni acţionează ionii de cupru. preparate solide de zeamă bordeleză. Zeama bordeleză se prepară prin dizolvarea a 1 kg de sulfat de cupru în apă caldă (56 litri).

Produsul este slab toxic pentru om. Ionii de cupru.. prin contact. Nu este toxic pentru Miridae. dar cuprinde în primul rând ciuperci din clasa Oomycetes. Este puţin toxic pentru albine. dar este mai uşor spălată de ploaie. Faţă de microorganismele antagoniste şi micoparazite influenţa produsului este diferită : nu este toxică pentru Trichoderma viride. se poate acumula în cantităţi mari care acţionează asupra plantelor. Zeama burgundă se prepară din sulfat de cupru (1 kg/100 litri apă). Produsul nu este toxic pentru albine. Timpii de pauză variază între 10-20 zile în funcţie de cultură. dar folosind o aparatură corespunzătoare. Este considerată ca netoxică. Zeama bordeleză este considerată ca selectivă faţă de Bacillus thuringiensis (bacterie entomopatogenă). Spectrul de acţiune este destul de larg. 62 . Nu este compatibilă cu DNOC. Oxiclorura de cupru are şi o acţiune bactericidă. de nuanţă deschisă.Prezintă riscuri de fitotoxicitate pentru viţa de vie. zeama bordeleză (cuprul) este considerată ca fiind unul dintre fungicidele cu cele mai puţine influenţe negative. dar sulfatul de cupru are DL50 pentru şobolani de 512 mg/kg (ceea ce îl include în grupa de substanţe mediu toxice). şi peşti. acţionează asupra ciupercilor. nefiind sistemică. pentru Hymenoptera. formaţi în contact cu apa. care adesea este afectată. Această ultimă formă este lichidă şi se poate utiliza cu volum redus de apă la hectar. este toxic pentru Trichothecium. cu 50% cupru metalic şi 92% oxiclorura de cupru (Turdacupral 50 PU. iar fructele trebuie bine spălate după recoltare. În unele soluri viticole. Timpul de pauză este de 20 zile. corozivă pentru vasele şi ambalajele din fier.45 kg sodă calcinată. Nu este toxic pentru Bacillus thuringiensis (entomopatogen). dar nu pentru Trichogramma. insolubilă în apă şi solvenţi organici. Cobox 50 WP). In ţara noastră. inclusiv coagularea protoplasmei. denumită A-81. în special la temperaturi mai scăzute. ca şi pentru piersic. DL50 oral pentru şobolani fiind de 700—800 mg/kg. zeama sulfocal'cică. TMTD. pruni şi legume. Este fitotoxică pentru piersici. Oxiclorura de cupru (3 CuOH • CuCl2) este un fungicid de contact. Din punct de vedere ecologic. Verticillium lecani (ciupercă entomopatogenă). Este condiţionată şi ca suspensie concentrată cu 20% cupru metalic. tiofanat metil etc. este condiţionată sub formă de pulbere umectabilă. a cărui substanţă activă se prezintă sub forma unei pulberi verzui. iar DL50 dermal fiind de peste 2 000 mg/kg. cristalină. Beauveria bassiana (ciupercă entomopatogenă).2 kg sau 0. putând însă acţiona şi faţă de multe ciuperci din clasa Ascomycetes şi din grupul Deuteromycetes etc.rugozitate"). Are utilizări similare cu zeama bordeleză. În principal. Prospaltella perniciosi (viespe parazită a păduchelui din San Jose). compuşi mercurici. ca şi păianjenii acarofagi din grupul Phytoseidae. în schimb. se concentrează în sporii şi miceliul ciupercilor producând diverse perturbări. neutralizat cu carbonat de sodiu 1. Produsul este slab toxic pentru mamifere. la tomate şi castraveţi se recomandă 8-5 zile. Efecte ecotoxicologice.Efecte ecotoxicologice. păr şi măr (. făcând parte din grupa IV de toxicitate. după tratamente îndelungate de combatere a manei. Phytoseiulus persimilis (acarofag al păianjenului comun din sere). Anthoehoridae şi Coccinelidae (prădători) .

după cum urmează : Cuprozir 50 PU (oxiclorura de cupru cu 28Vo cupru metalic + Ziram 14%).5 kg var nestins. sfărâmat în bucăţi de dimensiunea unei nuci. adăugânduse 7-8 litri apă fierbinte. Mancuvit PU (oxiclorura de cupru 46% + mancozeb 25%). Este o substanţă care se prezintă sub formă cristalizată sau amorfă. Temoal 50 PU (oxiclorura de cupru cu 42% cupru metalic + cimoxanil 5% + metalaxil 5%) etc. faţă de antagonistul Trichoderma viride şi este slab toxic faţă de ciuperca entomopatogenă Verticillium lecanii. Este compatibil cu multe pesticide şi substanţe. Se fierbe timp de 45 minute. Faţă de om are o toxicitate medie. Polisulfura de bariu (amestec de sulfura de bariu 40-45% + sulf măcinat 20-25%) este un produs anorganic important mai ales pentru combaterea bolilor pomilor fructiferi. dar se aplică în special împotriva celor ce produc făinări. cu miros puternic de hidrogen sulfurat. Timpul de pauză este scurt. monosulfura de bariu (5-7%).5° Beaumé).24—1. În tabelul 8 este prezentată clasificarea actuală a acestui grup. Prin amestecare continuă se obţin 10 litri soluţie. Ridomil plus 48 (oxiclorura de cupru cu 40%cupru metalic + metalaxil 8%). dar solubilă în sulfura de carbon şi alţi solvenţi. Este un lichid de culoare roşie-portocalie. Are acţiune slabă asupra mediului înconjurător.25-1.8 kg sulf măcinat plus 1. Varul se stinge cu 3 litri apă fierbinte şi se amestecă cu o lopată de lemn până se obţine o pastă. Soluţia este gata când devine roşie-deschis la culoare. tiosulfat (3-5%) şi sulfura de carbon (30-35%). soluţii.Oxiclorura de cupru este condiţionată în amestec cu alte substanţe active.25 µm. Sandofan C (oxiclorura de cupru cu 40% cupru metalic + oxadixil 10%). fiind unul. sulf coloidal cu particule de 0. Fiind un component normal al solului are o activitate foarte redusă asupra mediului înconjurător. acaricide şi insecticide. Poate sublima la temperaturi sub punctul de topire. care are proprietăţi fungicide şi insecticide. Zeama sulfocalcică (polisulfura de calciu) este o soluţie care se pregăteşte înainte de utilizarea sau este pregătită industrial. dintre produsele care se degradează uşor. Sulful este slab toxic pentru om. Se degradează repede în sol. strecurându-se. cu excepţia uleiurilor. Este activ faţă de numeroase ciuperci fitopatogene. Se pregăteşte în vase emailate din 2. cunoscut încă din antichitate. Soluţia obţinută trebuie să aibă o tărie de 28—30° Beaumé sau 1. Pentru combaterea rapănului şi făinării mărului se foloseşte concentraţia de 1. Sulful poate fi condiţionat sub formă de pulbere de prăfuit. Câteva grame din această soluţie ingerate sunt mortale pentru om. Sulful este cel mai vechi fungicid şi insecticid. Reziduurile de pe fundul vasului de preparare se separă printr-o pânză deasă. Este un produs cu acţiune moderată asupra mediului înconjurător.5—2% (0. care se diversifică în permanenţă. În apă acest amestec reacţionează şi se formează o serie de produse pe bază de sulf : polisulfura de bariu (10-12%).25 kg/l. Acest grup de produse este mult mai numeros decât cel precedent. Nu este compatibil cu majoritatea pesticidelor. 63 . Nu este toxic faţă de albine. paste etc. care au proprietăţi fungicide. Fungicide organice. insolubilă în apă. sulf muiabil 80% cu particule de 10-15 µm. În tratamentele de iarnă se utilizează soluţie cu o concentraţie de 20%.

Derivaţi ai acidului ditiocarbamic : mancozeb. triacetat de guazatină. Dicloran. Diverşi heterocicli : 1. fademorf. Dicarboximide : 1. Isoxazoli : himexazol. propineb. Sulfamide şi derivaţi cu sulf : dielofluanida. 4. benalaxil. fenpropimorf. Imidazoli : procloraz. zineb. II. metam de sodiu. Quinoxaline : chinometionat. metiram de zinc. Heterocicli cu sulf : 1. Anilide : carboxina. binapacril. Morfoline : dodemorf. 4. maneb. flusilazol. 2. etirimol. 6 Acilamide : ofurace. PCNB etc. diniconazol. Derivaţi ai acidului tiocarbamic : protiocarb. flutriazol. 2. Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli : benomil. XIII. oxicarboxina. etoxiquin. tridemorf. Tiadiazol : etridazol. IX. tiofanat metil. furalaxil. ciproconazol. XV. Monoetil fosfiţi metalici : Fosetil de Al. hexaconazol. tiabendazol. 5. penconazol. V. vinclozolin. VII. VIII. propiconazol. 5. drazoxalon. IV. nuarimol. Derivaţi ai tiuramului (tot ditiocarbamaţi) : tiuram (TMTD). dinoocton. Tiadiazine : dazomet. III. XVI. 64 . tetraconazol. tebuconazol. cloraniformetan. Chinone : ditianona. propamocarb . XI. carbendazim. tolifluanida. hidroxid de trifenil staniu. bitertanol. Alte dicarboximide : iprodion. Formamide : triforina. fenbuconazol.Tabelul 8 Clasificarea chimică a fungicidelor organice I. chinamidoxima. VI. imazalil. ziram. procloraz-Mn. Fenilureice : pencicuron. dimetmorf 3. fonarimol. 4. 3. Guanidine : doguanina. HCl etc. Amine şi amide : 1. Derivati ai fenolului : dinocap. Derivaţi alifatici diverşi : Cloropicrina. triadimenol. Acetamide : cimoxanil. diclobutrazol. Aminobutan. dimetirimol. Derivaţi ai benzenului : HCB. Pirimidine : bupirimat. Carbamaţi : 1. 2. Oxazilidinone : Oxadixil. difenoconazol. 2. Ftalimide : captan. procimidon. 3. Organometalice : Acetat de trifenil staniu. 2. pirazofos. diclozolinat. piracarbolid. Diazine : 1. Triazoli : triadimefon. Quinoleine : hidroxichinoleina. XVII. Triazine : Anilazin. XII. 2. fenfuram. faltan. Acilalanine : metalaxil. miclobutanil. captafol. XIV. X.

Nu este toxic pentru albine. Este toxic pentru Trichogramma. Derivaţii acidului di tiocarbarmic au avut şi au un rol deosebit de important în protecţia plantelor faţă de boli. I. Se degradează treptat prin păstrare. Mancozeb este un fungicid de contact cu spectru larg de acţiune. nu este toxic pentru albine şi mulţi entomofagi. De regulă. este condiţionat sub formă de pulbere umeetabilă eu 80% s. Mancozebul este un produs practic netoxic pentru mamifere. Dintre aceştia.XVIII. XIX.). Faţă de Phytoseidae are o comportare variabilă. este slab solubilă în apă. Produsul tehnic purificat este o pulbere gri-gălbuie. peşti. produse de acestea. Substanţa activă are o culoare albă. care se descompune înainte de topire. Verticillium lecanii. în general. Cele mai importante utilizări le are în concentraţie de 0. 2—2. cuprinzând specii de ciuperci din clasele Oomycetes. practic insolubilă în apă şi solvenţi organici. mancozebul şi metamul de sodiu au utilizări mai mari.5 kg/tonă sămânţă de grâu pentru combaterea mălurii. carotovora şi Corynebactcrium michiganense pv. In schimb. Este destul de stabil în mediul înconjurător. Efecte ecotoxicologice.Nu acţionează însă asupra ciupercilor din clasa Oomycetes şi a bolilor de tip mană. a septoriozei (Septoria lycopersici). se aplică în doză de 2. dar nu acţionează faţă de ciupercile ce produc făinări (Erysiphaceae). etc. Este toxic pentru bacteriile fixatoare de azot ce produc nodozităţi la plantele leguminoase (Rhizobium spp. Produsul Mancozeb cu 80% s. Efecte ecotoxicologice. solubilă în petrol lampant.a. Derivaţi aromatici : Toclofos-metil. 8 kg/tonă sămânţă de sfeclă pentru combaterea atacului de Phoma betae. Spectrul de acţiune este destul de larg.a. Suspensiile concentrate cu 30—40% s. DL50 oral pentru şobolani fiind mai mare de 10 000 mg/kg. moniliozelor pomilor fructiferi etc. au utilizări limitate. mai rar ca pulbere de prăfuit sau granule. Pe plante se degradează şi formează etilentiouree. a manei cepei (Peronospora destructor). o importanţă mare are tiofanatul metil. fungicide cu acţiune sistemică şi care se folosesc în doze reduse la hectar. Are acţiune de frânare a activităţii acarienilor.. dar puţin toxic pentru himenoptere şi chrisopide. michiganense. Derivaţii acidului carbamic şi benzimidazolii sunt. Basidiomycetes şi din grupul Deuteromycetes. mamifere şi păsări.a. Carbamaţi. formaldehida. Din punct de vedere ecologic are o comportare bună. 65 . rapănului mărului (Venturia inaequalis). Nu influenţează fermentaţia alcoolică şi calităţile organoleptice ale vinului. Diverse : Nitrotal-isopropil. Trichoderma viride. Din această grupă. Aphanomyces sp.2% pentru .5 kg/ha pentru combaterea manei cartofului şi 1kg/tonă de cartof pentru a combate atacul de Rhizoctonia solani etc. este toxic pentru râme. Nu prezintă toxicitate pentru om. Spectrul de acţiune al produsului este foarte larg. Este citat ca având acţiune bactericidă faţă de Erivinia carotovora pv. Au o toxicitate acută redusă pentru om şi manifestă puţine influenţe negative asupra mediului înconjurător. Ascomycetes. Este avizat pentru utilizări în protecţia a numeroase culturi. Nu este toxic pentru peşti. cristalină.combaterea pătării brune a frunzelor de tomate (Fulvia fulva).

Este cel mai bun fungicid pentru tratarea seminţelor de porumb. grâu 1. Tiradin 500 SC şi Tiuram 75 PU. varză 6-8 kg/tonă. Pentru dezinfectarea solului în sere se recomandă 1000. dispare însă repede din sol. concentrate emulsionabile etc. În apă şi în sol se descompune şi formează izotiocianat de metil. Fusarium. toxic pentru peşti. Tiuram sau TMTD (disulfură de tetrametil tiuram). mazăre 6 kg/tonă. Metam de sodiu (metilditiocarbamat de sodiu). cartof 2. Este un produs cu toxicitate medie pentru mamifere.5 kg/tonă. lupin 4 kg/tonă. Răsadul se poate planta după 30 zile de la tratarea solului. in 3 kg/tonă.este însă periculos. Este foarte solubilă în apă şi insolubilă în solvenţi hidrofobi. Spectrul de acţiune cuprinde specii de bacterii (Corynebacterhim. insecticide. Produsul este netoxic pentru om.1200 litri/ha pentru culturile de tomate. floarea-soarelui. Produsul este toxic pentru om. sfeclă 8 kg/tonă. iar DL50 cutaneu este de peste 10 000 mg/kg (tot pentru şobolani).5-2 kg/tonă. Rhizoctonia. se asigură protecţia faţă de aceste animale. care se fabrică şi în ţara noastră sub numele de Tiradin 70 PUS. Onefung 50 PU. Se aplică limitat în sere. Se poate absorbi prin piele şi are efect iritant. Este condiţionat sub formă de pulbere umectabilă cu 75-90% s. extrem de toxic pentru speciile de organisme din sol. fasole şi soia 4 kg/tonă. Are un spectru de acţiune foarte larg. puternic. fungicide. Efecte e c o t o x i c o 1 o g i c e. Tiradin 70 PUS se recomandă la tratarea seminţelor după cum urmează: porumb 3. Agrobacterium.. Fiind volatil. granule. nematocide şi erbicide.a. Este foarte fitotoxic pentru plantele verzi. linte.3 de sol pentru amestecurile de sol necesare răsadurilor.2% pentru combaterea alternariozei cartofului (Alternaria solarii) şi a antracnozei fasolei (Colletotrichum 66 . Produsul pur se prezintă sub formă de cristale incolore. Este un fungicid de contact. Este cunoscut sub numele de Vapam şi Karbation. trifoi. numeroase specii de ciuperci (Verticil-Hum. năut. Produsul Onetion 36 se aplică în doză de 1 kg/m. iar pentru şoareci de 145—186 mg/kg. Are efecte foarte puternice asupra mediului. dar nu acţionează asupra ciupercilor Erysiphaceae. cristalină. prin stropire. pepeni 6 kg/tonă. secară 1. Pseudomonas). Se remarcă printr-o acţiune foarte bună faţă de patogenii de pe sămânţă şi cei proveniţi din sol.5-2 kg/tonă. Produsul Tiuram 75 PU este recomandat în concentraţie de 0. DL50 oral pentru şobolani fiind de 452—820 mg/kg. Este un fumigant de sol cu proprietăţi bactericide. DL50 oral pentru şobolani fiind de peste 7 000 mg/kg. Se solubilizează în cloroform şi acetonă.5 kg /tona etc. Produsul de degradare . prin pensularea tulpinii pomilor sau doza de 150 g/l litru apă. iar la noi se fabrică sub denumirea de Onetion 36. în doză de 400 g/l litru apă. dar este insolubil în apă. Sclerotinia) şi mulţi nematozi.Este cunoscut sub denumirile comerciale de: Dithane M-45. Phytophthora. Vondozeb 80 WP etc. castraveţi şi salată Tratamentul se efectuează prin udarea solului cu o soluţie 23% şi acoperirea cu folie de polietilenă. bob. etilentiourea . produse de tratat sămânţa. Pythium. Substanţa activă pură este de culoare albă. Nu este fitotoxic şi are proprietăţi repelente faţă de iepuri şi cerbi : folosind o supensie de Tiuram 70. cu miros neplăcut.

Este toxic faţă de iepuri şi cobai (DL50 oral -100-200 mg/kg). Este toxic faţă de ciupercile entomopatogene Nu este toxic pentru Anthocoridae (zoofagi). carbendazim etc. Sub acţiunea microorganismelor din sol se descompune în aceleaşi substanţe. Are acţiune fungicidă şi repelentă faţă de iepuri. şi de cele din grupul Deuteromycetes. Tiuramul are toxicitate medie pentru om.3%. Poate pătrunde şi în plante. Prin degradare se formează tetrameliltiourea (periculoasă). urmează : tiofanat metil maneto. Irită căile respiratorii. ciuruirea frunzelor de cais şi piersic (Stigmina carpophila) în concentraţie de 0. 0. Timpul de pauză este de 10 zile. Caroben T şi Vitavax 200 (TMTD + carboxinâ) se recomandă la tratarea seminţelor de orz. monosulfură de etilen tiuram şi sulf. pătarea albă a frunzelor de păr (Mycosphaerella sentina) 0. iar pentru iepuri de 210 mg/kg).3%. băşicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans) în concentraţie de 0. Este toxic pentru peşti. Dacă se bea alcool. Nu este fitotoxic la dozele recomandate. pentru combaterea tăciunelui zburător (Ustilago nuda) şi a altor patogeni ce se transmit prin sămânţă sau provin din sol. Este condiţionat în amestec cu numeroase alte fungicide. în doză de 2. solubilă în cloroform şi alţi solvenţi. este foarte toxic pentru Trichogramma. Acţionează în special faţă de ciupercile din clasa Ascomycetes. Se poate absorbi prin piele şi are unele proprietăţi cumulative. după cum. Substanţa activă are o culoare albă şi se prezintă sub formă de pulbere. rapănul mărului (Venturia inaequalis).) a moniliozelor (Monilinia spp. Ziradin 75 PU este avizat pentru utilizare în ţara noastră în următoarele cazuri : mana tomatelor (Phytophthora infestans) în concentraţie de 0. dimetoat etc). iar în concentraţie de 0.lindemutliianum). monilioza sâmburoaselor (Monilinia laxa) -0.3%. cerbi şi păsări.3% etc. ingerarea de TMTD duce la otrăviri grave.3%. Timpul de pauză este de 10 zile. Se descompune în mediul înconjurător în timp de 1-6 luni. este puţin toxic pentru Phytoseidae (acarieni prădători).3—0. Produsul este slab toxic pentru mamifere (DL50 oral pentru şobolani este de 865 mg/kg. În solurile nisipoase. este slab solubilă în apă (65 mg/litru).5 kg/tonă. Ziramul are o toxicitate diferenţiată faţă de mamifere. numărul bacteriilor creşte. a ciuruirii frunzelor de cais şi piersic (Stigmina carpophila) etc. În solul tratat.) a băşicării frunzelor de piersic (Taphrina deformam). care se fabrică şi în ţara noastră sub numele de Ziradin 75 PU. pentru diverse himenoptere influenţa produsului este diferenţiată. rapănul părului (Venturia pirina) -0. iar în cele cu compost de circa o zi. benomil.3%. are o toxicitate medie pentru 67 .3%. dar pe piersic pot apărea unele necroze. perioada de înjumătăţire este de 7 zile. Inhibă uneori speciile de Rhizobium. tiofanat metil (Metozir) sau sulf şi tiofanat metil (Metozir S).4o/o pentru combaterea rapănului pomilor (Venturia spp. Efecte ecotoxicologice. sau cu insecticide (lindan. Fungicidul se mai fabrică în amestec cu oxiclorura de cupru (Cu-prozir). izofenifos. Nu este toxic pentru albine. stimulând uneori activitatea de nitrificare şi frânând pe cea de denitrificare. dar nu şi faţă de Erysiphaceae. Efecte ecotoxicologice. zineb. Coccinelliade (prădători). Ziram (dimetilditiocarbamat de zinc) este un fungicid vechi cu acţiune de contact.

puţin solubil în apă (0. În ţara noastră se fabrică sub formă de pulbere umectabilă cu 50% s. produsul se descompune în câteva luni. Nu este toxic pentru albine. V. Are o acţiune de cicatrizare a rănilor plantelor provocate de grindină. din cauza unor restricţii de toxicologie. Derivaţii fenolului. dar nu este eficace faţă de Erysiphaceae şi este destul de slab faţă. care se folosea la tratarea seminţelor de grâu pentru combaterea mălurii pitice. Acest grup foarte vechi de fungicide a revenit în utilizări datorită produsului Delan 75 WP pe bază de ditianonă. III. cu un miros slab.075%.) şi pulberi umectabile (50-85o/o s. Dozele prea mari sunt fitotoxice pentru seminţele de ţelină şi tomate. Derivaţii benzenului. Este recomandat la tratarea seminţelor de legume în doză de 4 g/kg. care se utiliza la tratarea solului. dar produsul de degradare . Pentru a fi utilizat în practică este pregătit sub formă de pulberi de prăfuit (5-10%). au fost treptat abandonate. În sol. II. cum sunt : Topas C 50 WP. este moderat toxic pentru peşti şi repe-lent pentru păsări. care se aplică în combaterea rapănului mărului. Dicarboximide.1%. în unele ţări. pulberi de tratarea seminţelor (60-75% s. denumit Captasulf PU şi un altul cu 15% trimorfamid + 40% captan. IV.5% ş-a. Produsul tehnic este de culoare gălbuie sau cenuşie şi cu miros caracteristic. În ultimii ani. VI. practic nevolatil. De aceea.5 mg/litru). Pentru om produsul nu este toxic. tetrametiltiourea. ce se aplică în concentraţie de 0. Influenţează puternic 68 .şoareci (DL50 oral . -Captadin 50 PU. denumit Captamorf PU. Systhane C.1%. În cazul rapănului are şi o acţiune curativă dacă este aplicat la 24-36 ore după producerea infecţiilor. Este foarte activ faţă de Rhizoctonia solani şi este recomandat pentru tratarea tuberculilor de cartof. cristalin. a tuberculilor de cartof etc. de rugini.a. Se mai pregătesc în alte ţări produse în amestec.a. dar datele existente se pare că nu justifică astfel de măsuri.a. Ftalimidele au avut şi au încă o utilizare mare în protecţia plantelor faţă de boli Faltanul şi captafolul au. Chinone. Tridal CT ce se aplică în concentraţie de0. În trecut a avut un rol important hexaclor ciclobenzenul (HCB). În ţara noastră este avizat un produs în amestec 41 % sulf + 19% captan. Pencicuron (Monceren cu 12. Karathane (dinocap) se folosea în combaterea făinărilor. Produsul poate fi fitotoxic pentru unele varietăţi de măr şi seminţele de salată. şi pentaclornitrobenzenul (PCNB). nu sunt permise reziduuri ale acestui fungicid în produsele agricole. Captanul este un fungicid de contact cu spectru larg de acţiune. Compusul pur este de culoare albă. Fenilureice. Acest grup de fungicide a fost aplicat pe scară largă şi în ţara noastră .) este un fungicid de contact. Spectrul de acţiune este foarte larg.337 mg/kg) şi slab toxic pentru şobolani (DL50 oral -1 400 mg/kg). binapacrilul (Acricid) şi dinoctonul în combaterea acarienilor fitofagi şi ai făinărilor. este periculos.). solubil în solvenţi organici sub 10%. restricţii de folosire. care se aplică în concentraţie de 0. Inhibă într-o anumită măsură procesele de denitrificare din sol. Este recomandat în sistemele de protecţie integrată datorită selectivităţii bune faţă de zoofagi. netoxic pentru om (DL50 oral pentru şobolani are valori de peste 5 000 mg/kg). Efecte ecotoxicologice.

s-a experimentat un produs românesc . Produsul este avizat pentru stropiri în combaterea manei cartofului (Phytophthora infestans) şi a manei viţei de vie (Plasmopara viticola) în doză de 2. Substanţa are acţiune fungicidă. IX. insecticidă. În ţara noastră. XI. ultimele aplicându-se cu produse cuprice de contact.microorganismele saprofite de pe suprafaţa frunzelor de măr.5 kg/tonă sămânţă de grâu şi 3 kg/tonă de orz pentru Vitavax 200 FF. Ridomil plus 48 este un fungicid pe bază de amestec de oxiclorură de cupru cu 40%cupru metalic şi 8% metalaxil. Guanidine.5 kg/ha. Sulfamide şi derivaţi cu sulf. Timpul de pauză este de 15-20 zile şi numai la viţa de vie este de 40 zile.075%. etirimol (Milgo).4%. dar durata acţiunii este scurtă. Acest fungicid în amestec acţionează prin contact. Heterocicli cu sulf. Este iritant pentru ochi şi nas. multe dintre acestea fiind produse sistemice. datorită metalaxilului. în interiorul plantei. Substanţa pură este albă. Carboxina este cunoscută ca produs comercial sub numele de Vitavax 75 sau în amestecuri :Vitavax 200 (cu TMTD). Dozele de aplicare sunt : 2. Acest grup de fungicide are utilizări reduse. fungicid care rezolvă problema grea a combaterii infecţiilor interne a seminţelor de orz cu Ustilago nuda (tăciunele zburător). Produsul este avizat în ţara noastră pentru combaterea concomitentă a rapănului mărului (Venturia inaequalis) şi a făinării (Podosphera leucotricha) în concentraţie de 0. din cauza faptului că poate influenţa fermentaţia. Aceste substanţe au avut o importanţă mare în perioada în care nu se descoperiseră benzimidazolii şi dicarboximidele active faţă de Botrytis cinerea. substanţe o importanţă practică mare au pirimidinele : bupirimat (Nimrod). prin această combinaţie se îmbină acţiunea sistemică şi nivelul foarte ridicat al acţiunii biologice a nuarimolului cu acţiunea de contact a captanului. dar persistenţa reziduurilor acestora este mare. Acest grup de substanţe are o mare importanţă economică. Tridal CT conţine un amestec de captan 72. Diclofluanida (Euparen) şi Tolilfluanida (Euparen M) sunt active faţă de acest patogen şi faţa de multe altele.6% şi nuarimol 2. adică 1. Diazine. Tratamentele se aplică la începutul perioadei de vegetaţie. VIII. Este slab solubilă în apă (0. Quinolate V-4x (cu oxichinolinat de cupru). Dazomet . In acest fel. erbicidă şi mai ales nematocidă. X. Etridazolul are utilizări în combaterea bolilor produse de specii de Phytophthora şi Pythium.12-%). dimetirimol (Milcurb). Pe frunzele de sfeclă influenţele sunt mai reduse. Numărul de fungicide din acest grup este redus. 28 zile. Amine şi amide.5 kg/ha. Dintre aceste. dar solubilă în solvenţi organici. Produsul are o selectivitate ridicată pentru zoofagi .Caroben T (cu TMTD). pirazofos (Afugan). la suprafaţa frunzelor asupra patogenilor datorită cuprului şi sistemic. fenarimol (Rubigan). VII. În ţara noastră se fabrică Dazomet 90 PP şi se 69 . Timpii de pauză sunt de 21 zile şi. nu se constată o influenţă asupra activităţii bacteriilor. nuarimol (Trimidal). În sol. Produsul este netoxic pentru om (DL50 pentru şobolani este de 9 000-12 500 mg/kg). respectiv. cristalină şi inodoră.

Didymella sp. Acţiunea este însă de scurtă durată şi ulterior solul se repopulează treptat. în doză de 5. Triadimefon este un fungicid cu substanţă activă cristalină. al putregaiului alb al florii soarelui (Sclerotinia sclerotiorum). Phoma betae etc. Oxichinolinatul de cupru este un fungicid de contact. Produsele Chinodin 15 (românesc) şi Quinolate 15 semances se utilizează ca înlocuitori ai produselor organo-mercurice (foarte toxice . Acest grup de fungicide tinde să devină predominant în combaterea principalelor boli ale plantelor. Diverşi heterocicli.. Faţă de om are o toxicitate medie (DL50 oral pentru şobolani este de 520 mg/kg) se degradează şi formează metilizotiocianat. 70 .Criptodin). Dazomet 90 PP este avizat în doză de 600 kg/ha pentru dezinfectarea solului din sere.5 kg/tonă etc. Pentru înlocuirea produsului FB-7 (clorură de etil-mercur 1% + lindan 40%) s-a elaborat produsul Chinodintox (oxichinolinat de cupru 15% + lindan 40%). Peronospora sp. Aplianomyces. cu anumită volatilitate. XII. sunt distruse şi numeroase ciuperci fitopatogene : Pythium deburyanum. Rhizoctonia. incoloră. Pentru dezinfectarea amestecului de pământ pentru răsaduri se foloseşte doza de 0. Are acţiune moderat toxică pentru mamifere şi toxică pentru peşti. dar dacă temperatura solului este 10-15°C. Acţiunea produsului este bună la temperaturi de peste +8°C şi optimă la temperaturi între 18 şi 25°C. timpul de pauză se prelungeşte la 5 săptămâni. Phytophthora parasitica.) la sfecla de zahăr. Fusarium spp. Verticillium dahliae. Are acţiune sistemică puternică. Rhizoctonla solani etc. care se aplică în doză de 2. timpul de pauză până la plantarea răsadului este de circa 1-2 săptămâni. cât şi foliar. foetida). absorbindu-se atât radicular. trece de 20°C.3 kg/t de cereale pentru combaterea mălurii şi a gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides).condiţionează ca pulbere de prăfuit cu 90% s. Pe lângă nematode.a. în alte ţări se pregăteşte şi sub formă de.. piele şi mucoase. pentru combaterea mălurii grâului (Tilletia caries şi T. care este iritant pentru ochi. Fusarium. În condiţii de câmp..5 kg/tonă de seminţe. în doză de 3 kg/tonă şi pentru complexul de boli de pe sămânţă şi din sol (Pythium. o importanţă mare o au triazolii.. Tirametox 90 PTS şi Supercarb T PU . isopropanol etc. în doză de 2 kg/tonă. solubli în ciclohexanonă. trebuie efectuată proba cu salată sau creson pentru stabilirea eventualei fitotoxicităţi. Dacă temperatura din sol. Efecte ecotoxicologice.35 kg/m3. cu excepţia celor de tip mană şi a altor câteva. pentru combaterea rizomaniei sfeclei se aplică doza de 300 kg/ha. granule cu 98% substanţă activă (Basamid) sau concentrat emulsionabil. Din această cauză. Dazometul este un biocid extrem de puternic. care se utilizează singur sau în amestec cu carboxina şi alte fungicide sau insecticide pentru tratarea seminţelor. care distruge aproape toate speciile din sol. înainte de plantare. la adâncimea de 10 cm. Din acest grup. Este solubil în apă (0.026 g/100 ml).

Sub numele de Bayfidan. de asemenea.2°/c. Sub numele de Baytan. pot fi amintiţi ca deosebit de utili : propiconazol (Tilt 250 EC). Sub denumirea de Baytan U este recomandat în doză de 2 kg/tonă sămânţă de orz pentru combaterea patogenilor Ustilago nuda.2%. O serie de plante din flora spontană sau cultivate conţin substanţe cu acţiune fungicidă.a. XVI. penconazol (Topas 100). extractele de tanin obţinute în condiţii de oxidare uşoară. ca şi în amestecuri cu captafol. Aceste fungicide (Brestan. XV. Monoetil fosfiţi metalici.5 WP în conc. Produsul românesc Alfonat 70 PU se aplică în doză de 3 kg/ha în combaterea aceloraşi boli. Extracte vegetale cu acţiune fungicidă. iar stabilitatea lor este redusă. Oxazilidinonele sunt reprezentate prin fungicidul Sandofan. netoxic pentru peşti şi păsări. ciproconazol (Alto 100). de 0. Organometalice. inhibitor al sintezei ergosterolului. Diniconazol este un fungicid sistemic cu acţiune preventivă şi curativă. în doză de 2.Este condiţionat ca pulbere umectabilă cu 5 şi 25% s. Sumi 8-12.0. viţei de vie etc. din care cauză ele nu se aplică pe scară largă. Produsul Aliette 80 se utilizează în combaterea manei hameiului (Pseudoperonospora humidi). şi în doză de 2. cereale păioase etc. cepei. în combaterea manei cartofului.015% pentru combaterea rapănului. În experienţele din ţara noastră..0 kg/ha. Produsul Sandofan C (oxadixil 10% + 40% cupru metalic. denumit Bayleton 250 EC. au avut o acţiune biologică faţă de VMT (Baicu şi colab. XVII. flutriafol (Impact). Dintre alţi triazoli. Este cunoscut sub numele de Sumi 8 (S-33084). XIII. Helminthosporium sp. sub formă de concentrat emulsionabil. Efecte ecotoxioologice. diniconazol (Sumi D-12 WP).3o/0 etc. Fosetil de aluminiu sau ofosit (trimetilfosfonat de aluminiu).5 kg/ha pentru mana tomatelor. Triazinele -amilazin (Dyrene). fungicidul este mijlociu toxic (DL50 oral pentru şobolani este de 7501200 mg/kg. a manei cepei (Peronospora destructor). propineb şi carben-dazim. 71 . Derivaţii alifatici diverşi au o importanţă redusă. Criptodin) sunt treptat părăsite din cauza toxicităţii lor ridicate. Soluţiile acestor extracte nu au însă o compoziţie constantă. a manei castraveţilor (Pseudoperonospora cubensis) -0. ca şi pentru albine Pentru om. Sumi 8-2 Fl-1 l/t pentru combaterea tăciunelui zburător al orzului.. Produsul Mikal este recomandat. această substanţă este utilizată în stropiri în pomicultură. sub formă de oxiclorură de cupru) este recomandat. 1976). Produsul este mediu toxic pentru mamifere. Produsul este cunoscut sub denumirea comercială de Aliette şi ca amestecuri cu folpet (Mikal) sau mancozeb. în concentraţie de 0. Du Ter.. pe bază de oxadixil. iar cel cutaneu de peste 5 000 mg/kg). sub numele de Bayleton. XIV. în doză de 3 kg/ha pentru combaterea manei viţei de vie. Este avizat în România ca Sumi 8-2 WP-lKg/t pentru combaterea mălurii grâului. Typhula incarnata. castraveţilor. în anumite condiţii putând fi utile în fitopatologie. produsul este utilizat la tratarea seminţelor.

Puccinia. Quercus grandulifera etc. sunt foarte eficace faţă de patogenul Sphaerotheca fuliginea. Pelargonium hortorum. Berberis thunbergii. Fusarium. Vicia faba etc. Nymphuea odorata. bacteriilor şi ciupercilor fitopatogene. biologice şi chiar fiziologice. Venturia etc). Extractele de lecitină. în literatură se găsesc nenumărate exemple de specii de plante superioare active faţă de diferite specii de patogeni micotici (Drechslera. De exemplu. cu o anumită cultură agricolă. Ustilago. 5.A. provenite din diferite plante de cultură. pot avea acţiune fungicidă. Extractele apoase sau în diferiţi solvenţi organici. Pongomia glabra are acţiune faţă de speciile de : Fusarium. sunt active extractele din : Avena sativa. 72 . din S. Multe dintre plantele din flora altor ţări s-au dovedit. Borago officinalis. Faţă de virusul mozaicului X al cartofului (Potato virus X) au acţiune speciile : Capsicum frutescens. ce se obţin din soia. .a. Cucumis sativus. Allium sativum. . Dacă această previziune se efectuează cu 1-2 ani înainte. 1988) se cunosc numeroase alte date privind influenţa diferitelor extracte vegetale asupra virusurilor.. faţă de Erwinia carotovora sunt active extractele din : Allium cernuum. a demonstrat o bună acţiune bactericidă şi fungicidă . phaseoli. Drechslera. Faţă de ciuperca Alternaria solani. sunt citate ca active extracte din speciile : Aster macrophyllus. prin extractele lor. Ustilago. din Hawai. după cum urmează : Piper nigrum are o acţiune puternică faţă de speciile de ciuperci din genurile : Sclerotinia.Acţiune antivirală faţă de virusul mozaicului castraveţilor (Cucumber mosaic virus) manifestă Capsicum frutescens. Sclerotium.6. Artabotrys hexapetalis. Chenopodium album. are acţiune fungicidă şi bactericidă. Rosa chinensis. în special. Erysiphe. Medicago sativa etc. care pot fi cunoscute şi pe baza cărora se pot face previziuni privind atacul unor patogeni. faţă de ciuperca Botrytis cinerea sunt active extractele de : Amarantus hybridus. . Datura stramoninm ş. Monilinia. Botrytis. Vida faba etc. se crează o serie de condiţii. Ligustrum vulgare. faţă de Xanthomonas campestris pv. Pteridium aquilinum etc. Plantele. Psidium acutangulatum. Campanula trachelium. PROGNOZA ŞI AVERTIZAREA Dezvoltarea patogenilor şi a atacului de boli este un proces care se desfăşoară sub influenţa factorilor naturali şi. Rhizoctonia. a condiţiilor meteorologice. aceasta este o prognoză de lungă durată. pot constitui o sursă de noi produse şi preparate pentru protecţia plantelor faţă de boli. In literatură (Grainge şi Ahmed. Datele se prelucrează statistic pe mai mulţi ani şi sunt prezentate sub formă de hărţi de prognoză. ale căror extracte vegetale sunt active faţă de diferiţi patogeni. frecvenţa şi intensitatea atacului în anii precedenţi. ce produce făinarea castraveţilor.U. Aceste hărţi au la bază în principal arealul patogenilor. Convolvulus arvensis. active faţă de diferiţi patogeni şi boli. Chenopodium album. In acest scop se folosesc metode ecologice. Într-un anumit biotop.

cum sunt cele ale lui Divorex şi RichterHanser-Mann. aparate care permit. în mod automat. De exemplu. De exemplu.pentru ruginile cerealelor (Zadoks şi Rijsdijk. temperatura. Avertizarea aplicării mijloacelor de combatere a bolilor este o lucrare. avertizarea se emite pentru aplicarea de stropiri cu fungicide în perioada de vegetaţie. durata umectării frunzelor şi umiditatea relativă a aerului. In acest scop. 1979). deoarece acestea sunt cele care. perioada viitoare de aplicare a stropirilor trebuie apreciată în corelaţie cu aceasta. lame pentru numărat sporii etc. aparate pentru determinarea curbei de zbor a ascosporilor. pentru rapănul mărului. Pentru aprecierea cantităţii de rouă este cunoscut drosograful Zislavsky. se cunosc modelele : EPISIM . ne permit să decidem asupra perioadei de stropire. Această direcţie de lucru a permis să se elaboreze modele matematice pentru prognozorea epidemiilor şi a momentelor de tratare. Previziunea atacului se face pe o durată de până la câteva luni înainte. Mecanizarea şi automatizarea avertizării. necesarul de maşini şi aparate. în final. Prognozele întocmite din timp permit să se stabilească suprafeţele ce se vor trata. precipitaţiile (ploaie. Aceste date se însumează în tabele şi sub forma unui grafic de avertizare. EPIMUL . pe baza căreia se indică perioada în zile. De asemenea. În principal. stabilirea perioadei de avertizare a stropirilor cu fungicide împotriva manei viţei de vie. Datele fenologice se culeg de pe principalele soiuri ale culturii din zona respectivă. bonitarea epidemiologică etc. Se cunosc şi alte aparate. a radiomildiografului RC (Rafailă şi Paulian.pentru epidemii pe soiuri multilineale (Kampmejs şi Zadoks. în special. Frecvenţa tratamentelor este în legătură cu durata de acţiune a fungicidelor.Prognoza de scurtă durată se realizează prin metode speciale. durata de acţiune este de 12 -14 zile şi. realizat de societatea Adeon Telemetry din România. cantităţile de fungicide chimice sau biologice. Aparatele cele mai importante sunt cele care se referă la durata umectării frunzelor. Dacă folosim Ridomil plus 48. rouă). Un progres însemnat la marcat realizarea mildiografului RC (Rafailă. Un alt element care trebuie luat în considerare îl constituie nivelul de rezistenţă la boli al soiurilor şi hibrizilor cultivaţi. cum este de exemplu Agro Data. în care trebuie executate operaţiunile de combatere pentru a frâna evoluţia bolilor. se utilizează captatoare de spori. au fost construite şi alte aparate. 1962). ca urmare. se folosesc mai ales prognozele meteorologice. Procesele laborioase de culegere a datelor au fost treptat mecanizate şi automatizate. 1969). 1972). Datele privind biologia patogenului au o importanţă deosebită. Modelarea matematică a relaţiilor interspecifice din agrocenoză. în funcţie de fazele biologice cheie ale plantelor. aprovizionarea etc. EPIPRE -pentru complexul de boli ale 73 . la utilizarea fungicidelor Dithane M-45 sau Turdacupral 50 PU se ţine seama de faptul că durata lor de protecţie sigură faţă de mana cartofului este de 7-8 zile. personalul necesar. Mai recent. In acest scop. în funcţie de condiţiile din biotop şi de cultura agricolă. se urmăresc datele meteorologice şi.

Pentru a preveni răspândirea acestor boli introduse în ţară. cu ajutorul calculatorului. se iau măsuri severe de localizare şi de lichidare a acestor focare. Melampsora medusae Thumen 8. în general. Nelson 3. cu produse agricole.pentru mana cartofului etc. E. Dimock § L. Phytophthora infestans. CARANTINA FITOSANITARĂ Intensificarea comerţului cu seminţe. Phytophthora fragariae Hickman var. simularea diferitelor situaţii şi. dăunătorilor şi buruienilor. Miller 7. 5. 4. fragariae Wilcox § Duncan 12. În secolul trecut şi în acest secol au pătruns în ţară şi patogenii : Plasmopara viticola.7. F. O reuşită deosebită o constituie modelul matematic pentru rapăn. cum sunt : Tilletia controversa. elaborat în Olanda. s-a instituit regimul de carantină fitosanitară internă şi externă. sp. care au impus tratamente sau lucrări speciale de prevenire şi combatere. Mycosphaerella dearnessi M. organizatorice şi tehnice. aplicate pentru a preveni sau reduce riscul pătrunderii unor noi organisme dăunătoare în culturile agricole şi în silvicultura ţării noastre. Phytophthora megasperma Drecsler f. Hennings 74 . chiar în interiorul ţării noastre. R. pe baza datelor concrete culese din câmp. rubi Wilcox § Duncan 13. În cazul în care se descoperă primele focare. Puccinia horiana P. Baker. Prin carantină se înţelege un sistem de măsuri administrative. cu ajutorul căruia se pot reduce cu 50-75% numărul de tratamente la măr (Van der Scheer. sp. În perspectivă aceste aparate vor dota reţeaua noastră de staţii de prognoză şi avertizare. Cohliobolus heterostrophus (Drechsl. Agrobacterium radiobacter pv. 1983) şi SYMPHYT . platani Walter 2.) Dreehsl. Circulaţia produselor agricole. Chryphonectria parasitica (Murril) Barr 5. Mycosphaerella linicola Naumov 10. să se prevadă destul de precis datele tratamentelor. Hypoxylon mammatum (Wahlenberg) J. 1990).. H. material săditor şi. tumefaciens etc.grâului şi pentru afidele grâului (Rabbinge şi Rijsdijk. Bar 9. Cochliobolus carbonum R. ca şi turismul au favorizat o răspândire mare a patogenilor. Phialophora cinereacens (Wollenweber) van Beyma 11. glycines Kuan § Erwin 14. Synchitrium endobioticum etc. Aceste modele permit. a favorizat extinderea arealului unor specii de patogeni. Phytophthora fragariae Hickman var. Lista patogenilor şi a buruienilor mai importante de carantină este prezentată în continuare : Patogeni de carantină (Lista A2) II Agenţi fitopatogeni Ciuperci 1. Ceratocystis fimbriata Ellis § Halsted f. Didymella ligulicola (K. Davis) von Arx 6.

Bacterii 1.15. Curtobacterium flaccumfaciens pv. Stenocarpella maydis (Berkeley) Sutton 18. Clavibacter michiganensis (Smith) Davis et al subsp.) Young et al. Erwinia chrysanthemi Burkholder et al. Xanthomonas populi (Ridc) Rido § Ride 16. Clavibacter michiganensis (Smith) Davis et al subop. 5.) Dye * 11. Verticilliumx spp. Pseudomonas solanacearum (Smith) Smith 9. 10. Johnson et Rcddy) Dye *14. Erwinia slewarti (Smith) Dye * 6. Tomato spotted wilt virus * patogeni existenţi în România Carantina fitosanitară internă este organizată pentru a preîntâmpina răspândirea organismelor dăunătoare de carantină sau a altor specii periculoase în interiorul ţării prin depistarea lor la timp. Xanthomonas campestris pv. sepedonicus (Spieckermann § Kotthott) Davis et al. corylina (Miller et al. Synchytrium endobioticum (Schilbersky) Percival 19. Xanthomonas fragariae Kennedy § King 15. Xanthomonas campestris (Pammel) DoWson pv. Arabis rnosaic nepovirus * 2. 7. flaccumfaciens (Hedges) Collins § Jones * 4. 22. * 3. Beet leaf curs rhabdovirus 4 Cherry necrotic rusty mottle disease 5. Erwinia amylovora (Burrill) Winslow et al. Rosellinia necalrix (Hart) Beri. Xanthomonas campestris (Panimel) Dnwson pv. Barley stripe mosaic hordeivirus 3. 21. juglandis (Pierce) Dye 13. Puccinia pelargonii-zonalis Doidge 16. Culloch) Davis et al. localizarea şi lichidarea focarelor. insidiossus (Mc. Phoma lingam (Tode) Desm. Chrysanthemum stunt viroid * 6. organizatorice şi tehnice prin care se evită intrarea organismelor dăunătoare pe 75 . translucens (Jones. Uromyces transversalis (Thumen) Winter 20. Xylophilus ampelinus (Panagopoulos) Willems et al. Xanlhomonas campestris (Pammel) Dowson pv. Pseudomonas syringae Van Hali pv. Virusuri şi viroizi * 1. Stenocarpella macrospora (Earle) Sutton 17. persicae (Prunier et al. Pseudomonas caryophylli (Burkholder) Starr § Burkholder 8. 2. hyadnthi (Wakker) Dye * 12. Tomate ringspot nepovirus * 8. Carantina fitosanitară externă reprezintă totalitatea măsurilor legislative. Plum pox potyvirux 7.

În aceste cazuri se întocmesc documente oficiale de carantină şi. care. Protecţia integrată faţă de boli nu diferă principial faţă de cea cu dăunătorii. au în subordine inspectorate teritoriale şi vamale de carantină fitosanitară. cu staţii de prognoză şi avertizare pe întreg teritoriul ţării. Principiile de bază ale elaborării sistemelor de protecţie integrată sunt următoarele (Baicu. Speciile dăunătoare culturilor agricole nu sunt eliminate. Totuşi. în cazul în care ajung totuşi în unele zone. Carantina externă începe o dată cu stabilirea clauzelor fitosanitare ale contractului de vânzare-cumpărare pentru diferite produse şi se continuă pe perioada transportului prin punctele vamale de frontieră (căi ferate. în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei funcţionează Direcţia pentru protecţia plantelor şi carantină fitosanitară. se organizează localizarea şi lichidarea focarelor. controlul fitosanitar al produselor ce se transportă şi care sunt supuse regimului de carantină fitosanitară . Aceasta înseamnă că totalitatea măsurilor de protecţie se referă la cultura pe care se aplică. se iau măsuri de prevenire a răspândirii lor. LCCF(Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară) dirijează activitatea de prognoză şi avertizare prin inspectoratele judeţene de protecţia plantelor.8. controlul fitosanitar al pepinierelor pomicole. Conceptul de eradicare. al materialului pentru altoi şi portaltoi etc. aeroporturi. chimice. poştă etc). chiar specializaţi. de lichidare a patogenilor a fost puţin aplicat în fitopatologie. trebuie luată în considerare rotaţia şi asolamentul.teritoriul ţării noastre şi. Protecţia integrată a apărut ca urmare a dificultăţilor create de protecţia pur chimică a culturilor agricole şi a transferului unor concepte ecologice în domeniul protecţiei plantelor. şosele. pentru mulţi patogeni polifagi şi alţii. Carantina fitosanitară este exercitată de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei prin Inspectoratul de stat pentru carantină fitosanitară. porturi. agrofitotehnice şi fizice). 1986) : 1. la care nu se produc pierderi de recoltă. la rândul lor. În cadrul protecţiei 76 . Măsurile de carantină fitosanitară externă se completează. în cazul în care se depistează patogeni de carantină. controlul fitosanitar al culturilor şi produselor agricole destinate exportului . aplicarea lor în contextul agrocenozei culturii şi numai atunci când se justifică din punct de vedere economic. exportă sau se transportă prin România . viticole şi dendrologice. de fapt. COMBATEREA INTEGRATĂ A BOLILOR Evoluţia protecţiei plantelor în ultimele decenii a dus la elaborarea şi aplicarea în practică a conceptului de luptă (protecţie) integrată. ci sunt menţinute la un nivel scăzut. În ţara noastră. Principalele activităţi din acest domeniu se referă la : controlul fitosanitar al produselor vegetale ce se importă. Prin protecţie integrată se înţelege îmbinarea armonioasă a diferitelor metode de luptă cu organismele dăunătoare (biologice. cu cele de carantină internă. Unitatea pe care se aplică sistemul de protecţie integrată o constituie agroecosistemul culturii. 5. 2. al loturilor semincere.

Aceste criterii au evoluat de la aplicarea în funcţie de simpla prezenţă a simptomelor de atac. Sistemele de protecţie integrată (SPI) se bazează pe îmbinarea armonioasă a diferitelor metode de combatere. creşterea ponderii produselor biologice şi a altor metode nepoluante de luptă cu organismele dăunătoare.S în care : Cp reprezintă cheltuieli de protecţia plantelor/ha . să se accepte ca PED 5% pierdere de recoltă şi pentru culturile a căror recoltă se valorifică la preţuri ridicate. Utilizarea factorilor naturali trebuie să crească pentru a limita nivelul atacului de patogeni. Prin prag economic de dăunare se înţelege nivelul de atac al patogenilor care duce la pierderi de recoltă egale cu costul tratamentelor.Kse [1+Cr/Pr] Rc. Elaborarea sistemelor de protecţie integrată trebuie bazată pe o abordare interdisciplinară şi pe modelarea matematică.E.P. Formula de stabilirea PED (CHIANG. 3. Realizarea acestor principii în cadrul sistemelor de protecţie integrată permite reducerea consumului de substanţe chimice. Cr cheltuieli pentru strângerea recoltei suplimentare/ha . Rc recolta planificată (reală) q/ha . economice şi de protecţia mediului înconjurător.Rf. 4. s-a propus ca pentru culturile care se valorifică la preţuri mai mici.integrate se pune numai problema menţinerii atacului la un nivel scăzut. Tehnologiile moderne ale culturilor agricole pot produce efecte neaşteptate şi negative. Din punct de vedere al protecţiei integrate o importanţă deosebită are pragul economic de dăunare (PED). 77 . R rentabilitatea în % . controlul. conducerea lucrărilor etc). Dat fiind oscilaţiile de preţ. energetice. praguri economice de dăunare/PED/ etc). PED să fie de 3% pierderi de recoltă. Sistemele de protecţie integrată trebuie să respecte cerinţele tehnologiilor moderne (procesele tehnologice. 9. 1982) este următoarea : PED= Cp. până la modelarea matematică a proceselor epidemiologice şi stabilirea cu ajutorul calculatorului a necesităţii şi a momentului optim de aplicare a lucrărilor de prevenire şi combatere.Cg. 6. O importanţă deosebită prezintă criteriile după care se aplică lucrările de prevenire şi combatere. 7. precum şi faptul că în mod practic în câmp nu se poate identifica o pierdere mai mică de 3%. Sistemele de protecţie integrată trebuie să respecte cerinţele toxicologice. la care nu se înregistrează pierderi de recoltă. Sistemele de protecţie integrată trebuie inserate în tehnologia de cultură. El reprezintă.Rs. Sistemele de protecţie integrată trebuie să conţină mijloace specifice pentru reglarea tratamentelor (prognoză şi avertizare. nivelul de atac la care trebuie aplicat tratamentul. 5. Cg cheltuieli generale.Pr. 8. de fapt. 10.R.

Selectivitatea pesticidelor pentru diferite organisme utile în protecţia integrată. observaţii etc. S supravieţuirea stadiului de dăunare a dăunătorului.Pr preţul/q . ci şi alte metode de protecţie a plantelor. ceea ce este mult mai dificil decât în cazul protecţiei pur chimice. prăfuiri etc. -drenare . De fapt. (1986). Această formulă are un caracter mai mult teoretic şi ea poate fi simplificată. R rezistenţa fiziologică în%. -fertilizare etc. Kse coeficientul de urmări social-ecologice ca urmare a aplicării pesticidelor. nu numai pesticidele trebuie caracterizate din punct de vedere al selectivităţii. %. P pierderea de recoltă calculată la atacul minim în % sau pentru un dăunător . prin renunţarea la stropiri. În cadrul principiilor de protecţie integrată. Prin selectivitatea măsurilor de protecţia plantelor şi în special a pesticidelor se înţelege acţiunea toxică (de combatere) a organismelor dăunătoare şi lipsa de acţiune sau acţiunea slabă faţă de cele utile. numărători. Problemele de selectivitate sunt deosebit de importante pentru realizarea sistemelor de protecţie integrată (SPI). îmbinarea metodelor chimice cu cele biologice se bazează în principal pe fenomenul de selectivitate. Pentru stabilirea PED este însă necesar un volum mare de lucrări de sondaje. E eficacitatea biologică în %. -irigare . 78 Mediu selective Neselective . pe parcelele şi în solele în care nu s-a atins PED. Introducerea PED şi a metodelor de stabilire a acestuia constituie o posibilitate majoră de a reduce volumul de tratamente. aşa cum a propus Zaharenko şi colab. In tabelul 9 sunt prezentate nivelele de selectivitate ale diferitelor măsuri de protecţie. Rs rezistenţa soiurilor % . Tabelul 9 Clasificarea măsurilor de combatere în funcţie de selectivitate Foarte selective Soiurile rezistente Micoparaziţi specifici Microorganisme antagoniste specifice Antisporulanţi Microorganisme antagoniste cu spectru larg de acţiune Antagonişti cu spectru larg de acţiune Fungicide Fumiganţi de sol Metode agrofitotehnice : -lucrările solului .

procloraz. prezentăm câteva principii ale selectivităţii (Baicu. în acelaşi timp. în plus. cât şi asupra celor utile. în loc ca substanţa să vină în contact numai cu patogenul. tratarea prin injectare este cea mai selectivă. ceea ce produce cunoscutele fenomene de poluare şi. deoarece acoperă mai mulţi patogeni. antagonist şi DL50 pentru patogen. sol sau sămânţă. Selectivitatea este un fenomen care depinde de natura substanţei active. dazometul şi formalina. În laborator se poate determina DL50 pentru fiecare micoparazit. Contactul fungicidului cu organismele utile din agrocenoză este mai mare. activ faţă de Puccnia recondita f. Deci. ciproconazol etc. care. Substanţele cu spectru mediu de acţiune sunt cele mai utilizate. a fungicidului dimetrimol. penconazol. de fapt. a toclofosului. este aplicată pe foliaj. oxiclorură de cupru. stabilite pentru diferiţi zoofagi. În sortimentul actual de produse pentru protecţia plantelor. Substanţele cu spectru extrem de larg de acţiune. Produsele de tratat sămânţa sunt mult mai selective decât aerosolii. este vorba mai ales de o acţiune îngustă. dar frecvent acţiunea lor este redusă atât asupra organismelor dăunătoare. captan. plante şi alte organisme. duce la o acţiune ridicată asupra organismelor utile. Dacă DL50 al micoparazitului sau antagonistului se apropie de concentraţia de utilizare în câmp. Aceasta este. de fapt.sp. 1991) : 1. cum este cazul fungicidului hexaclorbenzen. pot fi menţionate : carboxină. neselective. Selectivitatea depinde de doză şi trebuie apreciată în funcţie de doza eficace de combatere. activ faţă de Rhizoctonia solani. Corespunzător metodelor de tratare. al agrodisponibilităţii şi implicit al selectivităţii. Selectivitatea depinde de formulare şi de metoda de aplicare a pesticidului. adică sunt eficace numai faţă de un patogen sau un dăunător. dar. cum sunt metamul de sodiu. de fapt. maneb. triadimefon. chiar unele metode agrofitotehnice sunt. propineb. primele două clase care se referă la spectrul de acţiune sunt indicate în SPI. etc. Restul dozei ajunge pe sol. activ faţă de speciile de Tilletia. De fapt. deoarece. puţine produse au o acţiune monotoxică. Dintre aceste trei clase de substanţe. 79 . sunt mai puţin selective. comparativ cu antagonistul. Acest tip de selectivitate mai poartă numele de selectivitate tehnologică. zineb. care cunoscut bine. metalaxil. oxadixil.După cum se constată din tabel. exprimă de câte ori este mai toxic produsul faţă de patogen. Selectivitatea este un fenomen. agrodisponibilitatea (partea din doză care distruge efectiv patogenii) este extrem de scăzută. poate fi deosebit de util în protecţia integrată. formele de condiţionare se manifestă în acelaşi mod. au utilizări restrânse. 2. iar tratarea solului este cea mai puţin selectivă. activ faţă de Erysiphe cichoraceurum şi Sphaerotheca juliginea. a butrizolului. selectivitatea fiziologică. fungicidul poate fi considerat ca puţin periculos. 3. Dintre acestea. Aceste noţiuni pot fi extinse şi la valorile DL50 ale fungicidului. In continuare. propicona-zol. În acest fel. Din acest punct de vedere. Raportul dintre aceste două valori poartă numele de coeficient (indice) de selectivitate. metodele de tratare pot fi clasificate astfel : injectarea în plante > tratarea seminţelor > aplicarea de granule fungicide pe rând > aplicarea de granule generalizat > diferite tipuri de stropiri > prăfuirea > aerosoli şi gazare > tratarea solului. tritici.

Rezistenţa zoofagilor. la pesticide poate fi considerată un caz de selectivitate dobândită. Transportul pesticidelor Pesticidele gata fabricate pot veni în contact cu omul şi animalele domestice pe tot parcursul lanţului de manipulări până la suprafaţa tratată. însă. Faţă de zoofagi există. micoparazitul Trichoderma viride este o specie care rezistă mult mai bine la acţiunea fungicidelor. Astfel. diferenţe între specii. există unele diferenţe în dezvoltare. care ar putea fi exploatate. Mulţi zoofagi. în schimb este destul de toxic pentru miceliul aceleiaşi ciuperci. sporii pot fi mult mai sensibili sau mai rezistenţi decât miceliul ciupercilor. pe de o parte.0375% s. tratarea seminţelor de grâu duce la distrugerea patogenului Fusarium roseum şi acţionează puţin asupra dezvoltării miceliene a antagonistului Trichoderma viride din sol. ca şi asupra entomopatogenilor. rezista la tratamentele aplicate în cultură. Acţiunea fungicidelor asupra antagoniştilor şi micoparaziţilor. selectivitatea se manifestă după mai multe principii şi aproape niciodată după unul singur. antagoniştii etc. Între agrocenoza grâului şi mărului. dintr-o cultură pot fi diferiţi în funcţie de aceasta. De exemplu. deoarece aceştia nu au început încă să apară după iarnă.a. 5. De exemplu. de asemenea. 7. mancozebul 0.4. Pe de altă parte. s-au obţinut izolate rezistente de Trichoderma viride la TMTD. care se pot integra cu tratamentele efectuate cu acest fungicid (ŞESAN şi BAICU. micoparaziţilor. între sporii şi miceliul de Fusarium de pe boabele de grâu şi Trichoderma viride din sol există diferenţe .16% s. sunt diferenţe sensibile. şi antagonişti şi micoparaziţi.a. deci. pe de altă parte. de stadiul său de dezvoltare şi de comportarea sa. De exemplu. Intre patogeni. este foarte toxic pentru sporii de Trichoderma viride şi netoxic pentru miceliu. micoparaziţi sau antagonişti se pot adapta la fungicide şi. antagoniştilor etc. diferă în funcţie de specie. PAZA Şl STINGEREA INCENDIILOR LA LUCRĂRILE CU PESTICIDE 6. În condiţii de câmp. comparativ cu hiperparazitul Coniothyrium minitans sau cu entomopatogenul Verticillium lecanii. practic. 80 . micoparaziţii. de exemplu. Fungicidele ce se aplică primăvara devreme pentru combaterea băşicării frunzelor de piersic (Taphrina deformans). nu acţionează asupra principalilor zoofagi. dinocapul 0. nu este toxic pentru spori. 6. Zoofagii. PROTECŢIA MUNCII.1. Selectivitatea depinde de diferenţele între stadiile de dezvoltare ale organismelor dăunătoare şi utile. Selectivitatea depinde de organismul asupra căruia acţionează pesticidul. Selectivitatea depinde de caracteristicile agrocenozei şi de tehnologiile de cultură. 1989). 6. de exemplu. de unde şi influenţa diferită a substanţelor de tratare (tiofanat metil). Mult mai importante şi mai cunoscute sunt diferenţele dintre ciclurile de dezvoltare ale dăunătorilor şi cele ale zoofagilor. iar aceeaşi substanţă aplicată pentru tratamente poate fi mai mult sau mai puţin selectivă.

Unităţile care pun în vânzare pesticide pentru diferiţi producători agricoli trebuie să aibă personal calificat. pentru cele toxice (Sinoratox. care se înregistrează. se denocivizează. 12. surse de apă etc. Transportul pesticidelor se efectuează în aşa fel încât să se evite spargerea ambalajelor. În depozite şi pe teren este obligatorie existenţa unei truse de prim ajutor. adăposturi de animale. 4. 5. depozite de furaje sau alimente. 6. 9. Eliberarea pesticidelor din magazii se face numai de către responsabil. unităţile sanitare umană şi veterinară cele mai apropiate. se pot suprapune sau pot fi omise.transport . 11. de asemenea.depozitele distribuitorilor şi inspectoratelor . furajelor. Aceste măsuri generale se aplică pentru toate categoriile de pesticide.suprafeţele (culturile) tratate. persoanele care vor lucra cu pesticide. separate de alte clădiri. Fiecare persoană care lucrează cu pesticide trebuie să fie instruită periodic cu regulile de protecţia muncii. II . în timpul anului. se va repeta controlul medical periodic.Cu etichete de culoare verde. pesticidele au fost grupate în 4 categorii. Echipamentul de protecţia muncii. 8. În acest scop.Drumul pe care îl parcurg pesticidele este următorul : magazia (depozitul) fabricii transport .punctul de pregătire a soluţiilor şi de încercare a aparatelor şi maşinilor . cum sunt cele de la baze sau inspectorate.depozitele unităţilor utilizatoare . 7. pentru cele foarte toxice (Carburdan. a produselor alimentare şi contactul cu oamenii. după utilizare. 10. Cunoaşterea de către cei ce recomandă şi aplică pesticidele a caracteristicilor fiecărui produs şi. riscurile de toxicitate sau de incendiu care apar. care trebuie să conţină tot ceea ce este necesar pentru intervenţia în cazul unor intoxicaţii cu pesticide. Unele etape de păstrare. pază şi stingerea incendiilor. Este de preferat ca depozitele de pesticide să fie construite după proiecte speciale. capabil să asigure instruirea cu probleme de protecţia muncii şi a pazei şi stingerii incendiilor. contaminarea apei. Furadan etc). care au DL50 pentru şobolani cuprinsă între 50 şi 200 mg/kg. trebuie respectate câteva principii generale. după cum urmează : 1. care au DL50 pentru şobolani sub valoarea de 50 mg/kg. Înaintea începerii unor lucrări de mare amploare într-o zonă agricolă se vor anunţa populaţia. 2. 81 . dar se poate constata că produsele sunt manipulate şi păstrate în multiple modalităţi. în baza unui act. Onefon etc). Tratamentele de protecţia plantelor se efectuează numai cu pesticide şi maşini omologate. Pesticidele trebuie depozitate în magazii. trebuie examinate la angajare din punct de vedere medical şi. Lucrările de protecţia plantelor trebuie efectuate cu oameni instruiţi şi dotaţi cu materialul de protecţie necesar. mai ales. marcate astfel : I -Cu etichete de culoare roşie. În unităţile mari. cele toxicologice şi de protecţie a mediului înconjurător. 3. Pentru a fi manipulate şi aplicate mai uşor şi fără accidente. În toate aceste etape trebuie să se reducă la minimum.

III -Cu etichete de culoare albastră pentru produse moderat toxice (2,4 D, Onezin, Mancozeb etc), care au DL50 pentru şobolani cuprins intre 200 şi 1 000 mg/kg. IV - Cu etichete de culoare neagră, pentru produse cu toxicitate redusă (ulei horticol, acetat de polivinil etc), la care D50 pentru şobolan depăşeşte valoarea de 1 000 mg/kg. Măsurile de protecţia muncii sunt foarte severe la utilizarea produselor din grupele I şi II, unele dintre acestea putând fi folosite numai cu instrucţiuni speciale. Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor din loturile personale ale producătorilor agricoli se recomandă operatori speciali pentru utilizarea produselor din grupele I şi II. Tratamentele aeriene de protecţia plantelor trebuie efectuate numai cu produse din grupele II, III şi IV. 6.2. Depozitarea, păstrarea şi distribuirea pesticidelor Depozitele de pesticide se amenajează conform instrucţiunilor elaborate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, care prevede toate măsurile necesare pentru manipularea pesticidelor în aşa fel încât să fie evitată producerea accidentelor. În cazul unor produse foarte inflamabile, trebuie prevăzute măsuri şi construcţii speciale pentru depozitele de pesticide. În scopul evitării neajunsurilor în exploatarea depozitelor din unităţile agricole, trebuie prevenite defecte de tipul celor de mai jos : număr redus de încăperi şi planificarea lor incorectă ; lipsa unor încăperi speciale pentru pesticide, izolate de celelalte încăperi ale depozitului ; suprafaţă mică şi volum redus de depozitare ; lipsa unor dotări sanitare corespunzătoare ; lipsa de ventilaţie naturală sau artificială ; lipsa unui pavaj solid pe căile de acces şi pe teritoriul depozitului ; lipsa unor recomandări privind ambalajele şi locurile de depozitare a ambalajelor ; lipsa posibilităţilor de spălare şi distrugere a resturilor de pesticide. Adesea, în magazii şi locurile de depozitare a pesticidelor, limitele maxime admisibile (LMA) de vapori sau pulberi de pesticide pot fi depăşite. Aceste pulberi se pot depune pe pereţii construcţiei, constituind o sursă secundară de poluare a aerului din depozite. Ţinând seama de cerinţele de igienă şi protecţia mediului, este necesar ca : depozitele de pesticide să fie separate de magaziile de îngrăşăminte ; pesticidele trebuie păstrate în secţii separate, în funcţie de proprietăţile lor fizico-chimice şi de toxicitate ; descărcarea, aşezarea şi scoaterea produselor trebuie mecanizată ; concentratele emulsionabile, pastele, soluţiile etc. se păstrează la temperaturi peste 0° ; la construcţia depozitelor de pesticide, pentru acoperirea suprafeţelor şi podelei, trebuie utilizate materiale care nu absorb vaporii de pesticide (pentru pereţi -lacuri şi vopsele perclovinilice, pentru pardoseli betonate-tratarea repetată cu soluţii de clorură de calciu 10% sau florură de sodiu 3% etc). Depozitele se păstrează încuiate, sunt prevăzute cu; cântare proprii, care nu mai sunt folosite şi pentru alte produse, au posibilităţi de dozare pentru lichide şi un pichet de stingere a incendiilor. Magaziile de pesticide trebuie amplasate la distanţe mai mari de 50 metri faţă de locuinţe şi de sursele de apă.
82

O atenţie deosebită trebuie acordată produselor - sulf pulbere, sulf muiabil, Dithane M-45, Nemispor, Polimetrin, care sunt pulberi ce se autoaprind în prezenţa umidităţii, oxidanţilor, uleiurilor şi grăsimilor. Pentru aceste produse, prin avarierea ambalajelor, pulberile respective pot forma în aer amestecuri cu risc de explozie. Limita de risc de explozie variază între 10 şi 60 mg/m3 aer. Produsul Perozine este, de asemenea, o pulbere combustibilă, cu punctul de aprindere între 130 şi 190°C, dar nu formează amestecuri cu risc de explozie sau incendiu. Pesticidele aplicate pe sol sau cele care ajung, prin stropirea foliajului, in cantitate pe sol pot să fie spălate în adâncime în funcţie de solubilitatea lor, tensiunea de vapori, timpul de înjumătăţire şi de alţi factori dependenţi de tipul de sol. Unele substanţe active se pot deplasa pe profilul solului într-o cantitate mai mare sau mai mică. în acest fel, devine posibilă chiar contaminarea apei freatice. în funcţie de potenţialul de contaminare, cele mai active sunt erbicidele : dicamba, picloram, EDB, bromacil, monurom, metolaclor, triclopir, aldicarb, carbofuran, diuron, 2,4 D, prometrin, oxamil, cianazin etc. ; date contradictorii apar în literatură în legătură cu atrazinul, care uneori este consemnat ca foarte mobil, alteori ca produs slab mobil în sol. În solurile nisipoase şi sub influenţa ploilor sau irigaţiei, astfel de fenomene se amplifică considerabil. Determinările chimice efectuate în alte ţări au arătat că la o folosire îndelungată a aceloraşi substanţe fitosanitare, în apa freatică apar reziduuri de atrazin, simazin, bentazon, molinat. Trifluralinul este în schimb, puţin mobil în sol şi nu a fost detectat în apele freatice. În Europa de vest s-a propus ca limită maximă admisibilă pentru aceste substanţe valoarea de 0,l µg/litru (ppb), iar totalul să nu depăşească 0,5 µg/ litru, valoare care este cu mult mai scăzută decât normele adoptate în S.U.A. şi alte ţări. 7. PREVENIREA POLUĂRII MEDIULUI Şl A APARIŢIEI DE REZIDUURI TOXICE DE FUNGICIDE ÎN ALIMENTE ŞI FURAJE Aplicarea abuzivă a tratamentelor chimice a dus la apariţia unor fenomene secundare negative, cu amploare deosebită în unele zone. Studiul acestor fenomene a dus la apariţia unei noi discipline ecotoxicologia. Ecotoxicologia este disciplina care se ocupă cu studiul toxicităţii produselor chimice faţă de floră şi faună, precum şi cu modul în care acţionează în cadrul diferitelor ecosisteme. Unul dintre fenomenele cele mai importante care trebuie bine cunoscut îl constituie toxicitatea acestora orală sau cutanee faţă de om şi mamifere. Experimentările se efectuează în condiţii controlate, stabilindu-se DL50 în mg/kg pentru şobolani, şoareci, iepuri etc. Pe această bază, produsele se împart 4 clase de toxicitate, care au fost prezentate în capitolul precedent. Fungicidele care au un DL50 sub 50 mg/kg sunt foarte puţine şi sunt pe cale de a fi înlocuite. Din grupa a II-a, fungicidele cu DL50 de circa ;100-125 mg/kg trebuie eliminate. În această grupă sunt cuprinse produsele pe bază de trifenil acetat de staniu şi chiar hidroxidul de trifenil staniu.
83

Marea majoritate a fungicidelor avizate în România aparţin grupei a IV-a şi grupei a IlI-a. Toxicitatea cutanee, este la acestea foarte redusă. Faţă de păsări, doar produsele mercurice pun probleme deosebite(tab.9) . Peştii sunt însă destul de afectaţi de unele substanţe. Studiul efectelor fungicidelor a arătat că unele dintre acestea pot avea consecinţe mutagene (faltan). De asemenea, unele dintre fungicidele ditiocarbamice, prin produsele lor de degradare (ETU), pot induce formarea de tumori la animalele de experienţă. Aceste produse sunt treptat înlocuite. Influenţa asupra florei şi faunei utile se exprimă prin acţiunea asupra ciupercilor microscopice micoparazite, antagoniste sau entomopatogene. În general, această acţiune este destul de puternică. Totuşi, în funcţie de substanţa activă şi de specia de microorganism luată în considerare, se pot găsi şi alege produse selective. Acţiunea fungicidelor faţă de prădători este destul de slabă, faţă de parazitoizii insectelor este mai puternică, dar cu mult mai scăzută faţă de cea a insecticidelor de contact. Majoritatea fungicidelor nu sunt toxice pentru albine. O importanţă mare are şi toxicitatea faţă de animalele domestice, care din punct de vedere practic, în cazul fungicidelor utilizate în ţara noastră, nu prezintă un risc deosebit. Excepţie de la această regulă fac fungicidele pe bază de staniu. Faţă de păsări (tabelul 9), numai unele fungicide sunt toxice, în schimb faţă de peşti, mult mai multe sunt foarte toxice. Tabelul 9 Toxicitatea unor fungicide faţă de păsări ------------------------------------------------------------------------------------------------------Substanţă Specia fată de oare DL activă s-a testat toxicitatea mg/kg corp ------------------------------------------------------------------------------------------------------benalaxyl prepeliţa 3 700 captafol rata 10 000 clorură etil mercurică toate speciile 1,2 drazoxalon găină 100 fenpropidin rata 1900 hexaeonazol prepeliţa 4 000 nuarinol raţa 200 oxadixyl toate speciile 2 500 sulf toate speciile netoxic tiuram toate speciile repelent trifenil acetat de staniu prepeliţa 38,5 -----------------------------------------------------------------------------------------------------O importanţă practică mare au căpătat în ultimul timp formele rezistente de patogeni, care au apărut ca urmare a aplicării repetate a unor fungicide. Prin rezistenţa la fungicide se înţelege formarea de rase noi ale ciupercilor fitopatogene, care nu mai sunt combătute cu substanţa la care s-au adaptat. în acest fel, chiar dacă se măresc dozele sau creşte numărul de tratamente, atacul respectiv tot
84

se produce. Aceasta este rezistenţa dobândită şi are la bază selectarea mutantelor patogenului, rezistente pe fondul prezenţei fungicidului toxic. Rezistenţa poate fi încrucişată, adică o rasă rezistentă la o substanţă poate fi rezistentă şi la altă substanţă, de obicei apropiată ca structură chimică. Tabelul 10 Rase de ciuperci rezistente la fungicide identificate în România -----------------------------------------------------------------------------------------------------Cultura Boala Patogenul Fungicidul ------------------------------------------------------------------------------------------------------Viţa de vie Făinarea Uncinula benomil, carbendazim, tiofanat necator metil Castraveţi, Făinarea Sphaerotheca dimetirimol, benomil, carbedazim pepeni, dofuliginea tiofanat metil vlecei (seră şi câmp) Făinarea Podosphaera benomil, carbendazim leucotricha Măr Rapănul Venturia tiofanat inaequalis metil Viţa de vie Putregaiul Tomate cenuşiu Garoafe Rugina Botrytis cinerea benomil, carbendazim, tiofanat metil

Uromyces Dianthi oxicarboxină Grâu Mălura comună Tilletia clorură etil mercurică foetida ; T. caries ------------------------------------------------------------------------------------------------------In tabelul 10 sunt prezentate speciile de patogeni la care, până în prezent, la noi în ţară, s-au identificat rase rezistente la fungicide. Pentru a preveni formarea de noi rase de patogeni s-au elaborat o serie de măsuri, care pot fi rezumate în felul următor : renunţarea la tratamente cu acelaşi produs pe toată perioada de vegetaţie ; utilizarea de amestecuri de produse cu diferite moduri de acţiune, judicios alese ; alternarea de tratamente cu produse cu moduri diferite de acţiune, stabilite experimental ; îmbinarea fungicidelor cu produse care sporesc rezistenţa naturală faţă de patogen ; aplicarea numai a tratamentelor timpurii, evitând stropirile din ultima perioadă de vegetaţie cu produsele la care se formează uşor rase rezistente ; introducerea unui sistem de supraveghere a apariţiei şi a nivelului rezistenţei la fungicidele aplicate ; tratarea parţială a unor culturi ; de exemplu, la cerealele păioase, tratarea numai a 20-25%din suprafaţă ; izolarea câmpurilor experimentale în care apar primele rase rezistente ; excluderea substanţelor faţă de care patogenul poate manifesta rezistenţă încrucişată ; introducerea de mijloace
85

b. (boli neparazitare). Fitotoxicitatea fungicidelor constituie o altă problemă de rezolvat pentru a elimina riscurile faţă de cultură. dar care pot influenţa nivelul şi calitatea recoltei. planta sau sămânţa. Mancozebul poate influenţa lungimea rădăcinilor de grâu şi orz etc. măr. rugozităţi. Efecte ce apar în cazul prezenţei altor boli sau a unor dăunători. Efecte ce apar ca urmare a interferenţei cu nutriţia . uscări etc. Turdacupralul etc.) sau mai puţin vizibile. pot produce rugozităţi pe fructele de măr. Clorura de etil mercur produce deformări ale rădăcinilor plantulelor de tomate. în exces. arsuri pe petalele florilor ş. iar cele mai rezistente sunt grâul şi porumbul. care sensibilizează plantele . poate produce arsuri marginale pe frunzele de castraveţi.a.7. se întâlnesc rar fenomene de fitotoxicitate. Prin aceasta. urmată de grupul tomate şi floarea-soarelui. c. Prin fitotoxicitate se înţelege acţiunea fungicidului asupra diferitelor plante de cultură. În loc să tratăm numai patogenii (ceea ce cu mijloacele actuale nu este realizabil). Fungicidele sunt studiate bine înainte de a fi recomandate şi. manifestată prin simptome vizibile (arsuri. sfeclă şi cartof. 86 . fungicidul este supus unei circulaţii. Cunoscuta deviză a medicilor . Multe dintre fungicidele destinate tratării seminţelor pot influenţa germinarea acestora. pesticidul fiind aplicat pe un alt organ decât cel recomandat . Foarte sensibile la acţiunea pesticidelor sunt în primul rând fasolea.biologice. fizici. Factorii ce determină simptomele de fitotoxicitate au fost discutaţi la capitolul 4. IV. orientate spre reducerea riscului apariţiei raselor rezistente. apoi de viţa de vie. ardei etc. îngălbeniri. introducerea unor sisteme de protecţie integrată a plantelor. II. Efecte ce apar în cazul altor tratamente cu pesticide . Ţinând seama de o serie de criterii. castraveţi. Efecte ce apar ca urmare a acumulării în ţesuturi şi pe ţesuturi în urma tratamentelor repetate. sub influenţa factorilor tehnologici. Propiconazolul determină reducerea dimensiunilor frunzelor la măr. Efecte ce apar numai la doze mai mari decât cele recomandate . de unde ajung tot pe sol (cu apa de ploaie sau prin căderea frunzelor). se tratează solul. circulaţie care durează cu atât mai mult cu cât produsul este mai stabil. Efect exagerat la doza normală recomandată. chimici şi biologici. Fungicidele sunt aplicate în agroecosistem cu scopul de a distruge sau a împiedica dezvoltarea patogenilor. în cadrul agrocenozei.primuni non nocere" (mai întâi să nu dăuneze) se aplică şi în protecţia plantelor. absorbit radicular. III. zeama bordeleză. la un consum exagerat de substanţe. Dimetirimolul. de soiuri rezistente etc. mai ales. ceea ce face ca cea mai mare parte din fungicidele aplicate să ajungă pe sol şi pe frunze. Stropirile duc. de regulă. Binapacrilul poate produce arsuri punctiforme pe viţa de vie. .a. De exemplu. Circulaţia fungicidelor în agroecosistem.. manifestările de fitotoxicitate se pot clasifica în felul următor : I.

se poate caracteriza durata perioadei de eficacitate prin timpul de înjumătăţire (T 1/2). benomilul 1 mg/kg produse vegetale. De exemplu.1 mg/kg cereale etc. Aceste cantităţi rămase reprezintă reziduurile. în funcţie de suprafaţa pe care sunt aplicate. cuprul are LMA de 5 mg/kg pentru fructe şi legume. cantităţile de fungicid scad. Din punct de vedere biologic. apă şi recoltă. dar şi după aplicarea în diferite culturi. etapa circulaţiei în agroecosistem are o durată destul de lungă. asigură şi respectarea limitelor maxime admisibile pentru produsele fitosanitare. aceasta este de 100 de ori mai redusă decât cea mai mică doză (concentraţie) care produce schimbări în organismele de experienţă. a căror durată este foarte variabilă. Prin timp de pauză se înţelege perioada (în zile) înaintea recoltării. la recoltare se pot constata unele cantităţi mici de substanţe.În aceste figuri se pot urmări diferitele etape ce sunt parcurse de un pesticid. dar adesea pot influenţa flora şi fauna. modul de condiţionare. Prin reziduuri se înţeleg orice urme de substanţe aplicate în protecţia plantelor sau de metaboliţi ai acesteia. Durata aceasta depinde de natura substanţei active. Aceste cantităţi care rămân după manifestarea eficacităţii depind şi de durata perioadei de eficacitate. ce se întâlnesc în recoltă. sunt considerate tot reziduuri. Acesta poate fi de câteva zile până la 15-20 zile. Respectarea timpilor de pauză. în mod normal. Reziduurile se pot concentra prin lanţurile trofice. ca şi cele care ajung întâmplător în apă. Această perioadă este calculată astfel încât să se asigure dispariţia pesticidului. reziduurile au o semnificaţie redusă. doza substanţei etc. Reziduurile de fungicide în sol. adică situarea lui sub limita maximă admisibilă (LMA). în care nu se mai aplică tratamente chimice. BOLILE CULTURILOR AGRICOLE CAPITOLUL 8 BOLILE CEREALELOR 87 . care este fixată prin reglementări oficiale. In general. Prin limita maximă admisibilă se înţelege cantitatea de pesticid şi de metaboliţi. In faza agrofarmaceutică şi. treptat. tiofanatul metil 0. s-au stabilit timpii de pauză pentru fiecare produs şi cultură agricolă. pot influenţa animalele domestice şi uneori chiar omul. Prin stropirea fructelor şi legumelor. se consideră că. care se controlează prin analize chimice riguroase şi care nu trebuie depăşită. De regulă. După pierderea eficacităţii. în special. Cantităţile care ajung în sol după ce s-a terminat faza de acţiune biologică. I Pentru a reduce riscurile pentru om.

La scurt timp de la răsărire.1). înalţimea lor fiind mai mică. raigras italian şi porumb. cu spice mici fără seminţe. care sunt paralele cu nervurile frunzelor.A.1. În timpul iernii. viţelarul. orzul. secara. fi adus pe grâu de pe porumb. Plante gazdă. În România a fost identificată de I. dar nu-l pot transmite de la adulţi la ouă. în vederea întreruperii ciclului de transmitere al insectelor transmiţătoare. Se recomandă evitarea întârzierii semănării grâului care ar duce la suprapunere între faza de sensibilitate a grâului cu răspândirea maximă a insectelor şi distrugerea plantelor gazdă. Simptome.8. simptomele dispar. Virusul se transmite prin acarieni (Aceria tulipae. Plantele atacate în toamn\ă au o creştere redusă. pe grâul de toamnă apar striuri sau dungi de culoare verde-deschis sau gălbui. porumbul. care poate fi gazdă pentru înmulţirea virusului şi de pe raigras. 1975). rămânând doar dungi verzi pe acest fond galben (fig.U. Mozaicul dungat al grâului În cursul vegetaţiei virusul poate (I. tritici) care pot lua virusul. pierderile de producţie fiind de 50-80 % iar făina rezultată din seminţele virozate este de slabă calitate. ovăzul. în timp ce la plantele infectate în primăvară reducerea înalţimii este doar de 22 %. 1962 şi deşi are tendinţe de extindere. A. Pop în anii 1961. Plantele bolnave au tufa răsfirată. Mozaicul dungat al grâului – Wheat streak mosaic virus Boala a fost descrisă în 1937 în S. Transmitere-răspândire. 8. Distrugerea samulastrei este o măsură obligatorie. raigrasul.1. Boli produse de ciuperci 88 . Prevenire şi combatere. în care virusul persistă în timpul iernii. obsiga şi unele leguminoase. 1. Asolamentele sau rotaţiile recomandate trebuie să fie alcătuite fără culturi ale plantelor gazdă ce ar putea fi infectate de acelaşi virus. pentru a reapărea primăvara.8. Bolile grâului Viroze 8. şi Canada. Fig. cu atât suprafeţe mai mari de frunză au culoarea galben-aurie. Cu cât boala este într-un stadiu mai avansat. pagubele înregistrate sunt reduse faţă de cele pe care le produce boala pe continentul nord american. tosichella şi A. fiind cunoscută acum pe grâu. Pop. Virusul infectează: grâul.1. În zonele unde există aceste insecte se vor cultiva soiuri sau hibrizi grâu x pir care s-au dovedit a fi rezistenţi.

pe tecile frunzelor.c-cleistotecii (original). Se vor cultiva numai soiuri rezistente şi în cazul în care PED . creează condiţii de maximă favorabilitate pentru evoluţia agentului patogen.2.6 kg/ha. Sub pâsla albă-miceliană. Sporii formaţi târziu în vară produc infecţii pe frunzele grâului apărut ca samulastră. apoi devin de culoare cenuşie deoarece spre sfârşitul viabilităţii ţesuturilor parazitate în pâsla miceliană apar mici puncte negre. În cadrul luptei integrate pentru a preveni cultura grâului de atacul acestei ciuperci se impune dezmiriştirea sau arătura adâncă pentru a distruge resturile vegetale ce au fructificaţii de rezistentă şi pentru a evita apariţia samulastrei. iar sporii de pe aceste plante vor infecta noile culturi abia răsărite în toamnă. pe paie şi chiar pe spice. atacul se Fig.6 kg/ha. 18 z. dublate de o desime mare a plantelor şi buruienilor. Infectarea grâului în toamnă se poate produce şi prin sporii din organele de rezistenţă care au apărut eşalonat în cursul vegetaţiei. în condiţii de favorabilitate maximă pentru evoluţia agentului patogen pierderile de recoltă pot fi de 20-25 % (Ana Hulea şi col.8. Epocile timpurii de semănat..p.06 kg/ha. etajele superioare. Făinarea grâului – Blumeria(Erysiphe) graminis f. tritici În ţara noastră toate culturile de grâu sunt mai mult sau mai puţin atacate în fiecare an de această boală care. Gradul de atac produs de această ciupercă este influen]at de o serie de factori agrotehnici.): Bravo 75 WP-2 kg/ha. Bavistin 50 WP-0.pragul economic de dăunare (25 pete pe ultimele 3 frunze) este depăşit. 2. mai întâi pe frunzele bazale apoi pe tecile frunzelor sau chiar pe spice. În toamnă pe frunze apar pete albe.sp.1. 1975). cu optimum de 14-17oC şi în condi]ii de umiditate 95 %. de mărimi variabile. Transmitere-răspândire. cantităţile mari de îngrăşăminte pe bază de azot. Prevenire şi combatere. Simptome. Topsin 70 PU-1 kg/ha (t. se vor recomanda tratamente foliare cu produse din grupele: Microthiol 8 kg/ha (t. b-lanţuri de spori de fi semnalate pe frunzele din tip Oidium. ţesuturile frunzelor se îngălbenesc apoi devin brune. prin frecvenţa şi intensitatea sa poate produce pagube între 3-4 % dar. 89 . Bion 50 WG-0. ce pot fi semnalate pe ambele feţe ale limbului. de specializarea agentului patogen şi de rezistenţa soiurilor. În cursul perioadei de vegetaţie ciuperca se răspândeşte prin intermediul sporilor de tip Oidium ce germinează la temperaturi de 3-31oC. Făinarea grâului: extinde. făinos. Metoben 70 PU-1 kg/ha.p-timp de pauz\ 21 zile). Benlate 50 WP-0. vor apărea noi generaţii de spori. la suprafa]a organelor. petele albe putând a-atac pe plantă. În primvară. Petele albe capătă în scurt timp un aspect prăfos. pâsloase. O parte dintre organele de rezistenţă vor elimina sporii (ascosporii) chiar în primăvară. În timpul iernii ciuperca rezistă în frunză ca parazit până în primăvară când.

fertilizarea echilibrată şi arături adânci după recoltare pentru a încorpora resturile de plante bolnave. forma conidiană 90 . Spicele ieşite din burduf sunt albe. Îngenuncherea plantelor şi din ce în ce mai mari. boala poate produce pagube mari. desimea mare a plantelor şi de fertilizarea 3-porţiune de miceliu. de baza tulpinilor. În toamnă ciuperca produce brunificarea rădăcinilor şi înnegrirea parţială a bazei tulpinii. În monoculturile de grâu practicate pe soluri acide gravitatea bolii este deosebită. Practicând monocultura grâului timp de mai mulţi ani sau asolamente cu cereale păioase. ciuperca s-a răspândit şi produce pierderi de până la 60-70 % din recoltă.5 kg/ha sau alte produse recomandate pentru complexul de boli ale frunzelor. 2-miceliu intercelular. sunt mai rezistente la atacul acestei ciuperci. tritici Această boală poate fi produsă de un grup de ciuperci dintre care cea mai frecvent întâlnită în ţara noastră este Gäumannomyces graminis.8.3. iar pe resturile de rădăcini se menţin particule de sol reţinute de miceliul ciupercii (fig. 3).Trifmine 30 WP-0.1. Prevenire şi combatere.periteciile (organele de rezistenţă) ale ciupercii. drenarea excesului de umiditate.4.5-fructificaţie neechilibrată cu îngrăşăminte pe bază de azot în de rezistenţă cu spori doze mari. Între teaca frunzelor bazale şi pai. se observă că internodurile unu şi doi sunt negre. corectarea acidităţii solului. vetrele de atac fiind Fig. se observă apariţia unor mici puncte negre . În ultimul timp în condiţii de monocultură. Plantele din vatra de atac se smulg uşor (pentru că au rădăcinile distruse). Îngenuncherea plantelor şi şiştăvirea boabelor Gäumannomyces graminis var. căderea fiind produsă de curenţii de aer puternici ai zilei când baza plantei a fost total putrezită. 8. ciuperca rezistă sub formă de organe de rezistenţă şi de miceliu saprofit pe resturile vegetale ale plantelor parazitate. Plantele atacate până la înspicare au un ritm mai lent de dezvoltare din care cauză talia lor este cu 10-15 cm mai mică decât a plantelor sănătoase.4. Gradul de atac al ciupercii şi şiştăvirea seminţelor: 1-atacul la poate fi mărit de umiditatea în exces a solului.1. Transmitere-răspândire. 8. În vetrele de atac de formă circulară sau eliptică. plantele sunt culcate la pământ în diverse direcţii. 3. datorită morţii ţesuturilor şi miceliului ciupercii care este brun.8. Prospect) şi grânele tratate cu retardanţi de creştere (CCC). Măsurile de prevenire sunt cele mai eficiente şi ele se referă la respectarea unei rotaţii de cel puţin 3 ani fără cereale păioase. fără seminţe iar la baza paiului. Soiurile de grâu a căror ţesuturi mecanice sunt bine dezvoltate (Colina. În solul monoculturilor cerealiere. Fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor-Gibberella zeae. Simptome.

În solele unde s-a manifestat această boală se recomandă arături adânci de vară pentru îngroparea resturilor vegetale şi evitarea apariţiei samulastrei ce poate fi atacată şi va constitui o sursă de infecţie pentru culturile semănate în toamnă. fosfor şi potasiu. Bravo 75 WP-2 kg/ha (tratamente pe spic). apă sau insecte. cerealis. Acest tratament se execută cu: Tiradin 500 SC-2. De la un an la altul. albe. producând pagube de 1-3 %. pierderile pot fi foarte mari. se răsuceşte în formă de tirbuşon şi piere înainte de răsărire. 8. când se observă spiculeţe răzleţe. Prevenire şi combatere. sub formă de miceliu şi peritecii (organe de rezistenţă). Impact 125 SC-0. tânăra plantulă poate fi atacată iar ca urmare se îng\ăbeneşte.5 l/t sămânţă. Dividend 030 FS-1 l/t s\m. Cea mai periculoasă fază de îmbolnăvire a plantelor este cea de după înspicare. Panoctine 35 LS-2 l/t s\m. Simptome. Cercetările întreprinse la I. Seminţele ce apar sunt şiştave. apoi uşor roz. porumbşi chiar ovăz. În cursul vegetaţiei infecţia este realizată prin miceliul ce poate trece prin sol de la plantă la plantă sau prin sporii purtaţi de vânt. Gravitatea atacului este mărit\ă de reacţia acidă a solului. În solurile alcaline dezvoltarea ciupercii este împiedicată mai ales dacă temperaturile sunt sub 10oC sau peste 28oC. În faza de înfrăţire se observă o brunificare a rădăcinilor şi bazei tulpinilor de la plantele infectate. se vor respinge la certificare. mai ales la călcâiele axului sau chiar pe tot spicul dacă vremea este umedă. de umiditatea între 30-40 % a acestuia şi de temperaturile nefavorabile germinării şi răsăririi rapide a plantulelor.Mucegaiul de zăpadă-Micronectriella(Calonectria) graminicola 91 . În asolament nu trebuie introduse succesiv culturile de cereale păioase. Imediat după germinare.C. Boala poate fi semnalată pe plantele de grâu în mai multe din etapele lor de dezvoltare. Vydan 25 WP-1 kg/t s\m. Excesul de azot este un factor favorizant al apariţiei bolii. ciuperca rezistă pe seminţe sub formă de spori.. aşa încât. Condiţionarea şi tratarea seminţelor de grâu este obligatorie înainte de semănat. deoarece va creşte puterea de infectie a ciupercii din sol. în condiţii deosebit de favorabile evoluţia acestor ciuperci pe grâu produce pagube de 100 %. ce prin decolorare devin gălbui.1. mai ales după înspicare. Transmitere-răspândire.Fusarium roseum f. Loturile semincere se supraveghează tot timpul anului şi dacă sunt puternic atacate.5.. cu facultatea germinativă şi masa a 1000 boabe mult scăzută. Umiditatea atmosferică ridicată şi temperaturile de 2026oC favorizează atacul fuzariozei pe spice şi în acest caz.5 l/ha (tratament la spice atacate) şi alte substanţe. orz. porţiuni de spic sau chiar spice întregi atacate. încă din toamnă apar goluri în cultură.. Tarlalele se vor fertiliza cu doze echilibrate de azot. Aceste plante sunt ceva mai mici şi prezintă spice mici.P. au scos în evidenţă încă din 1975 (Ana Hulea) că bolile produse de ciupercile aparţinând genului Fusarium sunt mult răspândite în culturile de grâu.P. deoarece pe suprafa]a seminţelor se pot găsi spori de Fusarium. iar în sol.

pe terenurile joase din luncile râurilor. 8. 92 .5 kg/t săm. dar în acest caz se recomandă germinaţie a sporului în plus. Tăciunele zburător al grâului – Ustilago tritici Boala apare în mod constant în lanurile de grâu cu o frecvenţă de 1 % sau mai rar 4-5 %. Vetrele de atac se pot extinde sub zăpadă.Tilletia sp. Vitavax 200 PUS -2 kg/t săm.Boala este semnalată în iernile cu depuneri mari de zăpadă.8. frunzele plantelor se îngălbenesc. După ruperea membranei. al grâului: 1-spic atacat. iar pe frunze se dezvoltă un miceliu albcenuşiu cu punctuaţii roz.1. În ultimii ani. Simptome. iar de la o tarla la alta transmiterea ciupercii se face prin intermediul seminţelor infectate. În vederea obţinerii de sămânţă sănătoasă se recomandă izolarea loturilor semincere de loturile grâului de consum şi înainte de semănat grâul va fi tratat cu: Caroben 75 PTS-2.. drenarea excesului de umiditate şi nivelarea terenului pentru a se evita depunerile mari de zăpadă. se observă că acesta este învelit într-o membrană fină. datorită faptului că pe unele tarlale s-a semănat grâul fără a se fi executat tratamentele la sămânţă cu fungicide sistemice. 2Prevenire şi combatere. alteori şi la spicele fraţilor (fig.Tăciunele zburător prezintă goluri. 8. în primul an are loc infecţia florală iar în anul următor se vor putea observa simptomele de atac. Ciuperca atacă baza plantelor de grâu sau alte cereale păioase şi frunzele ce sunt dispuse în rozetă la suprafaţa solului.5 kg/t săm. Prevenire şi combatere. Mălura comună .8. argintie sub care toate componentele spiculeţelor sunt distruse şi transformate într-o pulbere brună-negricioasă. Transmitere-răspândire. se usucă şi după topirea zăpezii se observă că frunzele sunt lipite de sol iar cultura Fig. vântul răspândeşte pulberea de spori şi din fostul spic rămâne doar axul.5 l/t s\m. La baza plantelor ciuperca produce zone mici brunificate. Simptome.4.. Răspândirea ciupercii în lan se face prin spori (clamidospori) duşi de vânt. Atacul se observă uneori numai la spicul tulpinii principale.5-trei stadii de ciuperca Gibberella zeae. alungite de-a lungul tulpiniţei. 3. procentul plantelor tăciunate s-a mărit considerabil. La ieşirea spicului din burduf.1. Atacul se observă în micile porţuni joase ale tarlalelor unde stratul de zăpadă a fost mai gros şi apa din topirea zăpezii a băltit mai mult. 4). Plantele infectate au o înălţime uşor scăzută şi un aspect rigid.. Prelude SP-1.7. pe tarlalele unde terenul nu a fost nivelat şi există adâncituri sau.4. Ciuperca se combate la fel ca şi spori.6. Ciclul evolutiv al cioupercii se desfăşoară în doi ani agricoli.Vitavax 200 FF -2.

8-formarea sporilor Transmitere-răspândire. Din cauza seminţelor care sunt şi mai lungi şi mai groase decât cele sănătoase.din care mălurată.) afirmau că prin aplicarea tratamentelor obligatorii la seminţe. atacul este întâlnit “cu totul sporadic” în prezent din cauză că pe tarlale întinse. pe sporedii înainte sau mai adesea după conjugare apar sporediole care pot multiplica ciuperca în sol. proprietarii particulari au semănat grâu fără a face tratamente la samânţă. 5). gradul de atac al ciupercilor a crescut îngrijorător. Dacă în 1975 şi în anii următori cercetătorii fitopatologi (Ana Hulea şi col. Dacă epoca optimă a fost depăşită şi grâul a fost din greşeală semănat prea adânc. 2 B-secţiune prin cauză acestea se sfarmă iar sporii din interior. dacă nu se spor germinat pe care s-au tratează grâul cu fungicide sistemice(cele ce format sporedii. care se depun pe seminţele sănătoase. sămânţa malurată. Miceliul infecţios pătrunde în plantă pe la baza plantei sau prin răni. 8. Soiurile de grâu de toamnă sunt mai sensibile decât grâul de primăvară .7-sporediolă pot opri evoluţia ciupercii din interior). 3. Miceliul creşte în acelaşi ritm cu planta. seminţele netratate. Plantele atacate se recunosc destul de dificil până la înspicare. germinată. Uneori.8. Acestea se unesc prin canale (în forma literei H) şi apoi dau naştere la filamente de infecţie.4-spori. spicele apar zburlite. fiind găsiţi pe şanţul ventral sau pe perişorii de la vârf. deoarece în interiorul lor este o masă prăfoasă de spori negri. toate spiculeţele sunt cu seminţe (chiar şi cele de la vârful şi baza spicului) iar poziţia spicului rămâne dreaptă până la recoltare. 6-sporedii unite cu sporediolă. deoarece singurele simptome evidente sunt scăderea înălţimii cu 10-20 % şi uşoara colorare în verde-albăstrui a frunzelor. cu ariste fragile. aduc sporii în sol şi când germinează grâul la 1416oC şi umiditate suficientă.Mălura este în prezent cea mai răspândită boală în zonele colinare ale globului şi ale ţării noastre. Ciclul evolutiv al pe miceliu ciupercii se desfăşoară pe un an agricol. ajunge în spic. În vederea obţinerii unor culturi sănătoase se impun 93 . La ieşirea din burduf se constată că spicele mălurate au mai multe boabe în spiculeţe. Mălura comună: 1-spic mălurat. La treier seminţele mălurate se sparg şi pun în libertate sporii. 5 vor produce infecţii în toamnă. atacul de mălură este mult mai puternic. Prevenire şi combatere.2 A-sămânţă bobului există numai pungi cu spori . La semănat. La treierat seminţele total distruse se sfărâmă uşor iar grâul capătă un puternic miros de peşte stricat . Simptome. unde în final va apărea o masa de spori negri (fig.5. glumele şi paleele sunt îndepărtate. infecţia are loc în toamnă în timpul germinării iar manifestarea bolii se observă abia la înspicat. Atacul are loc la 9-12oC în condiţii de 60 % umiditate a solului şi durează până când plantele au 2 cm înălţime. germinează şi sporii produc o coroană de sporedii(spori mici ). Seminţele au lanţul ventral puţin pronunţat şi o culoare închisă (cenuşie).Uneori în interiorul Fig.

. Simptome.5 l/t s\m.. La noi în ţară este considerată ca fiind cea mai periculoasă rugină a grâului. Vydan 25 WP-1 kg/t s\m. în toamnă şi în primăvară. combinele folosite la recoltarea loturilor semincere trebuie bine curăţate. Fig. Cele mai multe puncte de atac se observă însă pe faţa superioară a frunzelor dar pot apărea şi pe tecile frunzelor şi mai rar pe tulpini.5 kg/t săm. unde apare în fiecare an şi produce pierderi medii de 5 % din recoltă.. Orius ST 2 WS-1. tritici Boala este răspândită în toate zonele de cultură ale grâului. se declasează la grâu de consum.. lotul se respinge de la sămânţă.5 kg/t săm.5-0. ciuperca se răspândeşte prin spori de vară. Ultimele generaţii de spori care apar în vară.. În timpul iernii rezistă sub formă de miceliu de rezistenţă în ţesuturile frunzelor sau sub formă de spori de vară. Grupurile de spori sunt la început subepidermice..5 kg/t săm. la adâncimea optimă şi cu grâu tratat. Vondozeb-2. Dacă la inspecţia fitosanitară se găsesc plante mălurate. pe partea inferioară a limbului frunzelor.. În cursul perioadei de vegetaţie.următoarele măsuri: arături adânci de vară pe tarlalele ce au avut grâu mălurat. Panoctine 35 LS-2 l/t săm. Transmitere-răspândire.8. cu un optim de 10-22oC.c-spori de rezistenţă (original). subepidermice de spori de rezistenţă (fig.1 Rugina brună a grâului –Puccinia recondita f. Tiradin 500 SC-2.sp.8 mm lăţime. b-grup de spori de vară. de culoare ruginie. apoi epiderma crapă şi sunt puşi în libertate sporii de culoare gălbui. în condiţii de umiditate maximă. Real 200 FS-0. Dividend 030 FS-1l/t s\m. Frunzele soiurilor sensibile au pete de decolorare şi grupuri de spori de vară. Sporii de rezistenţă nu joacă nici 94 .2 l/t s\m 8.8. dacă iernile nu sunt prea geroase. Rugina brună a grâului: a-frunze cu grupuri de spori. ovale sau circulare de 1-2 mm lungime şi 0. asigură infecţiile pe plantele tinere din samulastră şi apoi sporii formaţi pe acestea vor infecta grâul răsărit în toamnă. pe teci şi pe tulpini apar grupuri negre. Atacul se extinde de la frunzele inferioare spre cele superioare şi uscarea lor are loc în aceeaşi ordine. Sporii germinează la temperaturi cuprinse între 2-32oC.. Tratarea seminţelor înainte de semănat se va face cu: Dithane 75 WG-2.5 l/t s\m. loturile semincere să fie semănate la epoca optimă. Tiradin 70 PUS-2 kg/t săm.. răspândite pe ambele feţe ale limbului (toamna punctele apar la baza frunzelor). 7)... Raxil 060 FS-0. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie. Boala poate apărea încă din toamnă şi continuă în primăvară când se observă pe frunzele atacate puncte eliptice. în timp ce la soiurile hipersensibile apar doar zone brune fără sporulaţie.6.

limbul frunzelor. Depăşirea epocii optime de semănat. galbene-limonii. apoi trece pe samulastră şi de aici pe plantele semănăturilor de toamnă. în primăvară ele nu mai sunt infectate. dispuse în şiruri paralele între nervuri şi însoţite de zone albicioase liniare. teci. sporii sunt omorâţi. mărind suprafaţa de evaporare a apei din plantă. ă ] l Simptome. unde verile sunt răcoroase şi umede. 7 Rugina galbenă: a-atac sub 1966. Cercetările asupra rezistenţei soiurilor de grâu la rugina 95 . 8. Transmitere-răspândire. 1967. Arăturile adânci de vară. 8. Cutura poate fi tratată cu unul din produsele ce combat ciupercile de pe frunze . 1962. dar pagubele cele mai mari se înregistrează în regiunile mai umede şi răcoroase. În condiţiile ţării noastre chiar dacă lanurile au fost infectate în toamnă. iar infecţiile de toamnă se vor produce cu spori aduşi de vânturile din N. ariste şi chiar pe seminţe. Prevenire şi combatere.1. 1977 şi 1978.5-1 x 0.Puccinia striiformis Boala este cunoscută în toate zonele unde se cultivă grâul. Prevenire şi combatere. distrugerea samulastrei.5 mm.3-0. glume. rahis. Infecţiile de primăvară sunt făcute numai de sporii aduşi de vânt din NV sau S. amplasarea corectă a grâului într-un asolament. Dobrogea şi pe spic. producând uscarea rapidă a frunzelor şi şiştăvirea accentuată a semin]elor (fig. 1961.. însă acest lucru se realizează greu. sunt lucrări ce scad posibilităţile de extindere a atacului acestei ciuperci pe semănăturile de toamnă. 1975. constituite din grupurile de spori de rezistenţă care străpung epiderma ţesuturilor. 2001) ciuperca a produs formă de dungi galbene pe frunze şi pagube mari în Câmpia Dunării. Viorica spori de vară. sensibilizează grâul la această boală la fel ca şi îngrăşarea excesivă cu îngrăşăminte pe bază de azot. din linii punctate negre. ccentrul Moldovei (Ana Hulea şi col. Rugina galbenă . Dacă temperaturile din timpul verii depăşesc 25-29oC. din cauza specializării variate a ciupercii.7). Fig. 2000). paralele. deoarece în flora ţării noastre nu există o plantă gazdă pe care să se producă infecţii. se răspândeşte uşor prin sporii de vară în timpul primăverii şi verii. În toamnă atacul este sporadic şi se manifestă prin apariţia la vârful frunzelor a unor puncte galbene.un rol în evoluţia ciupercii chiar dacă pot germina. N-V şi V. tulpini. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie apar dungi scurte. deoarece sporii de vară şi miceliul nu rezistă la gerurile iernii. d-spori de Iacob şi col. dacă iernile sunt blânde cu temperaturi ce nu coboară mult sub 0oC. Sporii de rezistenţă nu joacă nici un rol în răspândirea ciupercii dar pot produce uscarea rapidă a frunzelor. Cea mai eficientă măsură de prevenire a apariţiei acestei rugini este cultivarea de soiuri rezistente.9. 8. dreptunghiulare. mai şi începutul lunii iunie atacul se observă pe toate organele aeriene. Pe aceste organe apar puncte mici de 0. Primăvara în aprilie. Rezistenţa ciupercii peste iarnă este asigurată de miceliul de infecţie. b-palee şi bob atacat. În anii cu veri umede şi reci (1960. Ciuperca în condiţii de temperaturi moderate şi umiditate atmosferică ridicată.

Sporii rezultaţi din germinarea sporilor de rezistenţă asigură infecţiile primare de pe frunzele de dracilă şi mahonie. 96 .rugina brună şi galbenă. pe tecile frunzelor şi uneori chiar pe ariste. Simptome. Pe tulpini.8). Măsurile ce se pot lua împotriva acestei rugini se referă la distrugerea plantelor gazdă intermediare şi la evitarea atacului ciupercii pe grâu prin cultivarea de soiuri rezistente sau soiuri precoce. ca şi numărul infecţiilor produse de sporii de vară scade foarte mult. dintre care rasa 34 este cea mai răspândită. germinează la temperaturi cuprinse `ntre 5-34oC. de fertilizare echilibrată ca şi toate măsurile agrotehnice ce asigură condiţii optime pentru plante. Măsurile de igienă culturală. Apariţia simptomelor produse de rugina neagră are loc foarte târziu. este răspândită în toate ţările cultivatoare de grâu şi a produs pagube însemnate. Rugina neagră: a-dracilă cu spori. Temperaturile mai mari de 35oC şi atmosfera uscată le distrug facultatea germinativă. Chiar dacă sporii de vară dau infecţii pe samulastră sau pe grâul semănat în toamnă. au nevoie de o perioadă de maturaţie. pot germina imediat dacă există o umiditate atmosferică mare (99 %) şi o temperatură între 2-31oC cu optim la 20oC. primăvara devreme . fspor germinat (original).8.10.8. procentul de germinaţie. În ordine. către sfârşitul perioadei de vegetaţie. dspori de vară spori de rezistentă. după ce au rezistat la temperaturi scăzute (chiar -25oC). Sporii de rezistenţă nu pot germina imediat. nu mai pot fi infectate de sporii apăru]i pe plantele gazdă intermediare. urmată de rasa 21 şi 14. apoi rugina galbenă şi mai târziu rugina neagră. 8. b-secţiune în frunza de dracilă. În ţara noastră au fost identificate 12 rase fiziologice (din cele 300 existente în lume) ale ciupercii. Prevenire şi combatere. c-grupuri de spori de varză şi de rezistenţă pe teaca frunzei şi pai. Sporii formaţi pe plantele gazdă pot germina 3-6 săptămâni la temperaturi de 5-18oC. ce multiplică infecţia pe plantele gazdă intermediare. care datorită maturizării rapide.galbenă au evidenţiat faptul că în România există acum 13 rase fiziologice dintre care cea mai răspândită este rasa 20 A. miceliul de infecţie piere iarna.1. dracilă şi mahonie. apar crăpături în care se observă la început un praf fig 8.rugina brună care iernează la noi ca miceliu de rezistenţă în frunze. roşcat apoi un praf negru (fig. Răspândirea ciupercii în primăvară se face prin intermediul sporilor. Rugina neagră a cerealelor Puccinia graminis Boala cunoscută sub numele de rugina liniară. ruginile apar astfel: toamna . sunt indicate pentru prevenirea atacului acestui agent patogen. rugina paiului sau rugina neagră. Dacă grâul este puternic luminat şi atmosfera este uscată. În primăvară. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de spori de rezistenţă sau sub formă de miceliu de infecţie în mugurii lăstarilor de dracilă. Sporii de vară care apar pe grâu.

Gheorghie[. în timp ce Septoria nodorum predomină în Moldova centrală. Măsurile preventive. Această ciupercă poate infecta şi gramineele din flora spontană pe care formează fructificaţii cu spori. se observă pete brune-închis cu fructificaţii Fig .10. Simptome. 97 . Pătarea brună a frunzelor: În timpul primăverii şi verii atacul se extinde a-porţiune de frunză atacată. cu contur regulat sau sinuos.8. verzi-gălbui. 1985). 1980). În cazul unor veri umede şi răcoroase. Transmitere-răspândire.11.8. Ciupercile se răspândesc în cursul vegetaţiei prin spori. sporii germinează în limite largi de temperatură (2-32oC) cu optim la 22-26oC şi după 7-16 zile începe formarea noilor fructificaţii ce poate dura 11-15 zile. Septoria tritici rezistă peste iarnă sub formă de fructificaţii cu spori pe resturile vegetale sau miceliu în plantele atacate din toamnă.1. duc la reducerea pericolului de răspândire şi atac al ciupercilor din genul Septoria. nodorum prezintă mai multe forme de rezistenţă: miceliu în frunze. într-o perioadă de vegetaţie se pot forma 7-9 generaţii de spori.Septoria tritici şi Septoria nodorum În condiţii de cultivare intensivă grâului. Negru. fructificaţii pe resturile vegetale şi în plus. 10. Crişana şi Transilvania (C. ce se extind şi chiar se pot uni. Ciuperca Septoria tritici atacă frunzele de grâu încă din toamnă când se observă pe acestea pete ovale. tritici.5 mm brună-negricioasă. Pătarea brună a frunzelor .10). apoi brune. Pe tecile frunzelor şi pe pai apar pete de decolorare alungite care devin apoi dungi brune. În cazul agentului S. ca: înlăturarea resturilor vegetale atacate sau încorporarea lor în sol. În cazul în care există condiţii favorabile de umiditate atmosferică ridicată. În centrul zonelor uscate se observă puncte mici negre. în cazul în care sunt infectate. Prevenire şi combatere. Ciuperca S. miceliul de pe seminţele infectate. Septorioza paiului: negre. Ţesuturile parazitate se usucă înainte de apariţia fructificaţiilor cu spori. cu puncte mici negre. pete de decolorare pe care apar puncte mici negre. când sunt atacate tulpinile şi spicele. atacul este foarte puternic şi frunzele se sfâşie.9). În ţara noastră Septoria tritici este semnalată în zonele mai secetoase. nodorum produce pete eliptice. noduri. Ciuperca S. apoi cu aspect cenuşiu. evitarea fertilizării excesive cu azot.8. care au în zona centrală o porţiune de 1-2. dispuse în şiruri scurte (fig.bde la frunzele inferioare spre cele superioare. Glumele şi rahisul pot prezenta.8. fructificaţii (picnidii) cu spori. b-atac pe spic (A. pe fructificaţie cu spori frunze apărând pete eliptice sau liniare de decolorare. septoriozele au devenit o problemă în toate ţările cultivatoare deoarece mai ales în anii răcoroşi şi umezi aceste ciuperci produc pagube mari. iar uneori spicul poate fi distrus în întregime Septoria nodorum: a-atac la (fig. rotaţiile corecte de 3-4 ani fără cereale păioase. Fig.

iar pe pai apar pete mari. pe primul internod se observă pete brune eliptice paralele cu axul tulpinii. Zonele de deasupra şi de sub pată se brunifică şi ca urmare tulpina se îndoaie şi se rupe de la locul de atac. Ingrăşarea neechilibrată cu azot sensibilizează plantele la atac (Ana Hulea şi M.11). şiătave. fertilizările echilibrate. se recomand\tratamente foliare (vezi lista la sfârşitul cap. eliptic-ovale. mai ales în condiţii de monocultură sau dacă se seamănă grâul mai devreme. asigură o limitare a pagubelor produse de această ciupercă. Pătarea în ochi a bazei tulpinii Pseudocercosporella herpotrichoides Această ciupercă este considerată în prezent una dintre cele mai păgubitoare boli ale grâului în America şi Europa centrală.8.Tratarea seminţelor cu fungicide este obligatorie pentru prevenirea atacului de Septoria nodorum. lungi de 1-3 cm şi late de 3-6 mm. 8. În România boala a fost semnalată abia în 1965 de C. ciuperca va forma în primăvară noi generaţii de spori ce vor răspândi boala. În primăvară. Raicu în Dobrogea. Pe aceste resturi. Transilvania. tinerele plante bolnave au baza tulpinii brunificată.11. Ciuperca rezistă peste iarnă în resturile vegetative în miriştea atacată. asemănătoare cu cele produse de îngenuncherea plantelor. Fig. Pătarea în ochi a bazei tulpinii: a-pătarea în formă de ochi a bazei tulpiniilor. Simptome. b-seminţe de grâu provenite de la plante bolnave (dreapta) şi sănătoase (stânga) 98 . putrezită şi pot pieri formând vetre de atac cu plante uscate. cu textură luto-argiloasă şi în condiţii de depăşire a desimii optime a plantelor la unitatea de suprafaţă. Maramureş şi Moldova. conţin doar seminţe mici. galben-albicioase. Atacul agentului ciupercii poate fi observat în toamnă când. Prevenire şi combatere. Hatman. 1975).8. Frunzele plantelor bolnave capătă o culoare brun-roşcată şi se usucă. Respectarea măsurilor agrotehnice ca: semănatul la epoca optimă. ce dau simptomul cunoscut sub numele de “pătare în ochi” a tulpinilor. rotaţii de 4-5 ani fără cereale păioase. bolile grâului). În lanurile de grâu puternic atacate apar vetre de atac în care plantele sunt frânte. când se depăşeşte PED-ul care este stabilit la o frecvenţă de 25 % plante atacate. uşoare. Prevenirea şi combaterea septoriozelor în cursul vegetaţiei se face prin tratamente foliare . Cele mai mari pagube s-au înregistrat la grâul semănat în terenuri acide. Spicele plantelor bolnave sunt mici. evitarea terenurilor acide. albicioase şi dacă nu sunt complet sterile.12. cu marginile brune-măslinii. În condiţii deosebit de favorabile ciupercii. Transmitere-răspândire. culcate în diverse direcţii. În zona centrală a petelor apar puncte negre alcătuite din micelii aglometate cu aspect de perniţe (fig.1.

1972). sau pe plantele doborâte de vânt. Măsurile de prevenire a atacului cipercilor ce cauzează îngenuncherea cerealelor.5 l/ha (t. 99 .spori de această ciupercă ce produce aglomerări miceliene de (I. Carbendazim 500 SC.. 7 zile pentru septorioze). Simptome. drepte şi tari iar plantele rămân pitice.Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaţiei prin sporii duşi de vânt şi apa de ploaie iar de la un an la altul rezistă în sol ca miceliu ce se hrăneşte din resturile vegetale. Bravo 75 WP-2 kg/ha . Prevenire şi combatere.35 z.2.5 l/ha. obsiga.12). care acoperă suprafeţe mari din limbul frunzelor. Piticirea galbenă a orzului – Barley yellow dwarf virus Boala este considerată ca cea mai răspândită şi păgubitoare viroză a cerealelor cultivate şi a ierburilor perene. timoftica şi firuţa. în anii cu precipitaţii abundente şi în special pe plantele căzute la pământ în urma atacului de îngenuncherea plantelor şi pătare în ochi. Înnegrirea spicelor -Cladosporium herbarum Boala este frecvent întâlnită pe gramineele cultivate şi spontane.0. Caramba 60 SL-1 l/ha . golomăţul. Frunzele virotice sunt îngroşate. cu sistemul radicular slab dezvoltat şi prezintă o înfrşţire accentuată. secară. Goldazim 500 SC0. Organele aeriene ale plantelor pot fi invadate a -spice atacate. Înnegrirea spicelor: Simptome.5 l/ha(t. Plantele de orz infectate în toamnă prezintă pe frunze o îngălbenire aurie sau portocalie care se extinde de la vârful frunzelor spre baza lor şi de la margini spre nervura mediană. Fig. Ploaie din 1973 şi 1977 se evidenţiază faptul că această boală virotică este frecventă în tarlalele de orz semănate timpuriu. 12. b. dar fraţii nu formează spice.2.p. 35 zile). Plantele gazdă sunt: grâul. Bayleton 25 WP-0. paie sau spic.6 l/ha. păiuşul.c. Corbel EC-1 kg/ha. pirul.5 l/ha.p. când se întârzie recoltarea (1997). fertilizarea echilibrată ce măreşte rezistenţa paiului la cădere..6 l/ha. În lucrările lui P.6 kg/ha.8.8. Bumper 250 EC-0.13. Tratamentele plantelor de grâu în cursul vegetaţie se fac cu produse din grupele: Bavistin DF-0. 8.. Virusul poate ataca şi grâul. Bobeş. porumb.1. care sunt şi şiştave se obţine o făină mai întunecată la culoare şi de calitate inferioară (miroase urât a mucegai).1. ovăzul. orez. Pe suprafaţa seminţelor se observă o înnegrire care este mai accentuată în dreptul embrionului şi la vârful bobului (fig. zâzania.). spori sau fructificaţii cu spori de rezistenţă. constituie şi măsuri de prevenire pentru această boală. Transmitere-răspândire.35 zile pentru făinare. BOLILE ORZULUI Viroze 8. culoare brună-negricioasă.8. Saprol 190 EC-1. Din seminţele negre.Bayfidan 250 EC-0.p.. Ciuperca este saprofită sau câte odată parazită şi produce doar o depreciere calitativă a seminţelor în condiţii de umiditate excesivă. la început izolate apoi unite. secara şi porumbul.. ( t. ovăz.

Simptome. Virusul se găseşte în natură pe orz. decolorate. Pe culturi în laborator se fac infecţii artificiale cu o tulpină virulentă a acestui virus. ce vor pieri orzului în timpul încolţirii şi răsăririi. Se recomandă folosirea la semănat de orz sănătos. prin însămânţare la epoca optimă. Este aceeaşi ca şi la făinarea grâului. Transmitere-răspândire. prezintă o înflorire întârziată cu 1-4 zile iar în spice o parte din flori rămân sterile.3. Pop şi D. întrucât masa foliară ce poate fi infectată este mult mai mare. hordei Boala este produsă de o formă specializată a ciupercii ce produce şi făinarea grâului.2. Prevenire şi combatere. Pe frunzele plantelor virozate apar pete şi dungi clorotice urmate de uscarea ţesuturilor ceea ce duce la distrugerea frunzei (fig. Virusul infectează embrionul şi se transmite de la un an agricol la altul foarte uşor prin seminţe.8.Blumeria graminis f. Făinarea produce pe frunzele de orz şi orzoaică pete albe pâsloase ca şi la grâu dar suprafa]a afectată este mult mai mare. Mozaicul dungat al orzului – Barley stripe mosaic virus Boala este originară din America dar s-a extins în toate zonele cerealiere iar la noi a fost semnalată de I.Transmitere-răspândire.transmiţătorii principali ai virusului. Prevenire şi combatere. Făinarea . Se pot observa pete albicioase pe tecile frunzelor şi chiar pe spic. Soiurile de orz de primăvară trebuie semănate cât mai timpuriu pentru a se evita atacul afidelor . Tratamentele efectuate în cursul perioadei de vegetaţie se 100 . Simptome. 13).13. Virusul este transportat de 14 specii de afide.8.2. Măsurile de prevenire şi combatere sunt aceleaşi ca cele descrise la făinarea grâului. Mozaicul dungat al ele vor rezulta plantule debile. 8. Transmiterea virusului de la plantele bolnave la cele sănătoase se face prin polen.sp. Boli produse de ciuperci 8. Prin infectarea samulastrei de orz şi a gramineelor perene este asigurată transmiterea virusului la culturile de toamnă şi rezistenţa virusului în timpul iernii. iar plantele ce provin din sămânţă infectată nu prezintă simptome de îmbolnăvire. Prevenire şi combatere. Plantele au înalţime redusă. Atacul pe orz este însă mult mai păgubitor. verificat în culturi de laborator. însă conţin virusul şi din Fig. Plante gazdă. prin evitarea tarlalelor cu plante ce au fost infectate unde poate fi samulastră infectată şi prin cultivarea de soiuri rezistente. Seminţele care se formează au un procent de germinaţie redus cu 11-15 %. Apariţia acestei viroze se poate preveni prin distrugerea afidelor.2. Plantele sănătoase reacţionează puternic formând arsuri la locul de infectare. grâu şi odos Transmitere-răspândire. petele se pot uni şi frunza poate fi distrusă în întregime. care iau virusul după 30 minute de hrănire şi îl pot retransmite în 15-30 minute iar rezistenţa virusului în corpul afidelor este de 2-3 săptămâni. Prodan în 1967 şi 1969.

8. Mirage 45 EC-1 l/ha( cu efect şi asupra bolilor spicului).. bruniu. Pe ţesuturile brune.5 kg/t săm. normele mari de apă la irigare. În anul următor infecţiile ar putea fi produse şi de sporii eliminaţi din fructificaţiile de rezistenţă.Pyrenophora graminea Boala este deosebit de periculoasă atât pentru orz cât şi pentru orzoaică.15. 8.6 l/ha . spicul rămâne steril (fig. Sumi 8-2 FL-l kg/t săm. îngrăşarea echilibrată. iar infecţia este favorizată de umiditatea ridicată a aerului şi de temperaturile cuprinse între 1-15oC.. Principala sursă de îmbolnăvire a culturilor de orz o reprezintă seminţele infectate.5 kg/t săm. 8. b-spori 0. situate între nervuri.. formând dungi brune.5 l/ha. care se brunifică.14). Transmiterea ciupercii de la un an agricol la altul se face prin seminţele infectate în care miceliul de rezistenţă se localizează în tegument. se deformează.5 l/t săm. Frunzele plantelor atacate prezintă pete de decolorare eliptice. Se recomandă tratarea acestora înainte de Fig.5.. În timpul vegetaţiei ciuperca se răspândeşte prin intermediul sporilor purtaţi de vânt şi de apa de ploaie. limitează pagubele produse de această ciuperă. Orius 25 EW-0.2 l/ha.. Sfâşierea frunzelor . iar frunzele se sfâşie în lungul lor.5 l/ha. Caramba 60 SL-1. la început izolate apoi unite. Granit 20 SC-1 l/ha .. dacă atacul se instalează în faza de burduf.Ustilago nuda Boala este comună în toate zonele unde se cultivă orzul... La noi în ţară până acum câţiva ani atacul ciupercii producea constant pagube de 1-10 % însă acum. 8. fertilizarea cu doze mari de îngrăşă minte pe bază de azot. însămânţarea în epoca optimă şi cu desime normală şi erbicidarea.4. 101 . Orius 6 FSorz: a-frunze parazitate. Sfâşierea frunzelor de semănat cu: Orius ST 25 WS-1.2 l/t săm. Raxil 2 WS-1. Tăciunele zburător .vor face cu aceleaşi produse recomandate la făinarea grâului (vezi lista produselor recomandate la sfârşitul bolilor de la grâu). brunificate se formează un puf catifelat. putând aduce prejudicii de până la 20 % din recoltă.5 l/t săm. Simptome. Atacul se poate observa pe pai prin brunificarea internodului terminal şi chiar pe spic. Folosirea la semănat a soiurilor sensibile. Carbendazim 500 SC-0. Bumper 250 EC-0. frecvenţa bolii este mult mai mare datorită neexecutării tratamentelor seminale obligatorii.. Prevenire şi combatere. Nu se fac 2 tratamente la rând cu produse din aceeaşi grupă. În timpul vegetaţiei se fac tratamente cu produse din grupele: Bavistin DF 0. Măsurile agrotehnice cu efect de prevenire ca: rotaţia corectă a culturilor. Raxil 060 FS-0.5 l/ha.2. are pete brune pe glume şi palei şi formează seminţe şiştave cu pete brune sau.2. sunt factori favorizanţi ai instalării atacului ciupercii Pyrenophora graminea.6 kg/ha. Bravo 500 SC-1. Real 200 FS-0. Transmitere-răspândire.

cum orzul poate fi infectat simultan cu toate cele trei specii ale genului Ustilago. pentru că apare sporadic şi este uşor de prevenit.1-4 spori de rezistenţă Fig.Simptome.8. dar în interiorul paiului se găseşte miceliul ce se dezvoltă odată cu planta şi la diferenţierea spicului le va invada. Transmitere-răspândire. Real 200 FS-0. miceliul să se găsească în zonele bazale ale tulpinii şi să nu poată infecta florile. apoi în timpul verii rezistă ca miceliu infecţios în seminţe. prin fragmentare şi îngroşarea pereţilor vor apărea sporii. Tăciunele zburător al 8-2 WP-1 kg/t s\m orzului: A. din seminţele infectate în cursul germinaţiei apar plante care aparent se dezvoltă normal. Tăciunele îmbrăcat al orzului (G. Sporii germinează lângă sămânţă. Tăciunele zburător negru – Ustilago nigra Această boală a orzului este semnalată în toate ţările cultivatoare. Orius 6 FS-0. fină.2 l/t s\m.2. se vor face tratamentele la seminte cu fungicidele recomandate pentru combaterea tăciunelui 102 . Membrana se rupe. dar are o mai mică importanţă.8. Goidanich. Prevenire şi combatere..17. Transmitere-răspândire. din care. Dacă orzul se seamănă fără a fi tratat.5 kg/t săm. aşa încât la formarea spicului. Masa de spori nu se răspândeşte la fel de uşor ca şi cea de la tăciunele zburător . transformate într-o pulbere brună-negricioasă reţinută de o membrană a ciupercii. Raxil 2 WS-1. Ciuperca se răspândeşte în timpul înspicării prin sporii luaţi de vânt. Sporii rămân pe suprafaţa seminţelor şi dacă acestea sunt semănate fără a fi tratate.5 l/t săm.6. apare miceliul de infecţie ce pătrunde prin colţul tânăr în plantulă. 8. reţinută de o membrană fină argintie. infecţia se va produce în timpul germinării iar manifestarea bolii va apărea în vară.16. Spicele atacate sunt transformate într-o masă de spori sub formă de pulbere de culoare neagrăalbăstruie. Miceliul creşte odată cu planta şi va distruge spiculeţele. va forma o masă miceliană. Ciuperca se răspândeşte prin intermediul sporilor în perioada dintre înspicare şi maturare sau chiar în timpul recoltării. pulberea este dispersată de vânt şi din fostul spic rămâne doar axul (fig..B-spic atacat.. ce vor încetini ritmul de diviziune a celulelor miceliului infecţios.5 kg/t săm. Prevenire şi combatere.. Ciuperca poate fi combătută numai prin tratarea seminţelor cu fungicide sistemice. Se recomandă tratarea seminţelor cu: Orius ST 25 WS-1. Simptome.. Sumi Fig.5 l/t săm. argintie. 1964). Infectarea plantulelor se face cu uşurinţă dacă solul are umiditatea de 50 % şi dacă temperatura este cuprinsă între 10-30oC. 16). Întrucât sporii ciupercii se găsesc aderenţi la seminţe. 8.. Ciuperca se poate transmite şi prin intermediul sporilor din sol mai ales în regiunile secetoase. tratamentele efectuate cu fungicide de contact ar fi eficiente dar. Plantele atacate înspică mai devreme cu câteva zile decât cele sănătoase şi la ieşirea spicului din burduf se constată că toate spiculeţele sunt distruse. Sumi 8-2 FL-l kg/t s\m. Raxil 060 FS-0.

Sporii de rezistenţă a ciupercii infestează (mânjesc) seminţele sănătoase în timpul recoltării. pe un agrofond fertilizat excesiv cu îngrăşăminte pe bază de azot. care parţial nici nu ies din teaca ultimei frunze. 8. Plantele tăciunate înspică mai devreme. Atacul de tăciune îmbrăcat este mult amplificat de reacţia acidă a solului şi de temperaturile optime (10-12oC). Săvulescu în 1946. Vitavax 200 PUS-2 kg/t săm. înfrăţire mai puternică decât a plantelor sănătoase.5 kg/t săm. Orius ST 25 WS-1. iar masa de spori este compactă.8. Simptome. se constată că la acestea spicul nu se apleacă.. Seminţele distruse sunt învelite într-o membrană fină. au înălţimea redusă şi prezintă spice drepte. Prevenire şi combatere.2. Paleele şi aristele sunt distruse numai parţial aşa încât se mai păstrează ceva din forma fostului spic.2.8. Infecţia va fi germinală şi evoluţia se va desfăşura pe un an agricol (ca la mălura pitică a grâului).18). Sub b-seminţe atacate. Transmitere-răspândire. Prevenirea şi combaterea acestei ciuperci este la fel cu a tăciunelui negru. Atacul este mai grav dacă orzul se seamănă târziu în toamnă şi la o adâncime mică.18. Plantele mălurate nu se recunosc în lan decât după înspicare când.. existente în sol în momentul germinării orzului care este semănat prea adânc. Transmitere-răspândire. 8. este uşor colorat în galben. Ciuperca se răspândeşte în timpul recoltării. 1975). Tăciunele îmbrăcat al orzului – Ustilago hordei Boala este destul de des întâlnită în culturile de orz. 8. c-spori palei.17). produse care previn şi apariţia fusariozelor.7. 103 . cu ariste mai Fig. În lanurile puternic infectate. Axul spicelor este fragil şi la recoltare se rupe în fragmente mici (fig. 8.. seminţele au o culoare cenuşie-brună şi prezintă conţinutul transformat într-o masă de spori compactă. Boala este răspândită în multe ţări ale Europei printre care şi în România unde a fost semnalată de Tr. au fost înregistrate pagube de până la 10 % din recoltă (Ana Hulea şi col. În cazul în care suntem obligaţi să practicăm monocultura.(fig. c Simptome. însă nu produce pagube mari pentru că ciuperca se poate combate destul de uşor.. Mălura orzului: scurte şi fragile.Tilletia pancicii. pe o solă de orz ce a fost atacată de mălură se recomandă tratarea seminţelor cu: Panoctine 35 LS-2 l/t săm. Mălura orzului . a-seminţe sănătoase. mici. Măsurile de combatere care se iau obligatoriu pentru prevenirea atacului produs de tăciuni sunt eficiente şi pentru mălură. Plantele au înălţime redusă şi o 1-spic mălurat.zburător (vezi lista substanţelor de la grâu). în sudul ţării. infecţia se produce la germinare iar simptomele de tăciunare apar în vară.

Rădulescu şi col. Din florile infectate ale spicului se scurg picături de lichid vâscos şi dulceag. 20).1. Transmitere-răspândire. în loturile semincere de orz atacate cu o intensitate mai mare de 10-15 % (P.8. 1980 când s-au înregistrat pierderi de 15-30 % din recolte (V.8. dar cele calitative sunt deosebite. Fig. Carbendazim 500 SC-0. ciuperca formează scleroţi de 2-4 cm lungime şi 3-6 mm grosime. Simptome. 8.. deoarece boala este prezentă şi pe gramineele din flora spontană şi depreciază calitativ furajele.E.). Cornul secarei – Claviceps purpurea Cornul.5 WP -0.5 l/ha.etc. Bumper 250 EC-0. În condiţii de monocultură atacul este foarte grav.8.1972). Bravo 500 SC-1. Sumi 8 12. Prevenire şi combatere. Boala apare pe spice în perioada înfloritului şi maturităţii spicelor. care au o structură densă. 104 . iar interiorul este de culoare albă..4 kg/ha. Orius 25 EW-0. Sporii germinează la suprafaţa frunzelor umede. În locul seminţelor. Petele se pot uni şi în acest caz ocupă suprafeţe mari din frunză iar pe suprafaţa ţesuturilor distruse se observă cercuri concentrice. din care în primăvară vor apărea noi spori.8. de culoare neagră-violacee. dar s-a răspândit în Muntenia şi Oltenia producând chiar pagube mari în anii 1977. 1978. odată cu extinderea culturii orzului..2 l/ha.9.. Pagubele cantitative produse de această boală sunt mici. cornuţa sau pintenul secarei este o boală cunoscută în toate zonele unde se cultivă secara. BOLILE SECAREI Boli produse de ciuperci 8. Arsura frunzelor: a-atac pe frunză. acestea prezentând pete negre în zona embrionului (fig. Ciuperca poate ataca şi seminţele din spic.19).D. b-spori (E. Scleroţii conţin substanţe foarte toxice pentru om şi animale (fig. Aceleaşi boli le întâlnim şi la orzoaică.6 l/ha .5 l/ha.Rhynchosporium secalis Boala este relativ recent apărută.Ciuperca produce pe limbul şi teaca frunzelor pete izolate de decolorare înconjurate de un inel brun.2.3. Caramba 60 SL-1. fiind alcătuiţi din micelii împletite strâns. Sanazole 250 EC-0. Florian. Ea a fost semnalată în zonele nordice. Sporularea ciupercii este favorizată de temperaturi de 1520oC.. dau un miceliu de infecţie ce străpunge epiderma sau intră prin stomate şi după 9-11 zile apar simptomele evidente şi o nouă generaţie de spori. În zonele mai umede ale ţării. Mirage 45 EC-1 l/ha (cu efect şi asupra bolilor spicului).5 l/ha.3.. 19..5 l/ha.6 kg/ha. Simptome. 1983).. Ciuperca iernează în resturile vegetative de pe sol sub formă de micelii uscate. Arsura frunzelor . se recomandă tratamente foliare cu unul din produsele grupelor: Bavistin DF-0.5 l/ha. Sportak 45 EC-1 l/ha. Shavit 25 EC-0. În aceste picături se găsesc sporii ciupercii.. La exteriorul lor există un strat.

2. mari de până la 3-8 mm în diametru. pline cu spori de vară. În vederea limitării atacului de Claviceps sp. 6. Simptome. 3secară folosite la furajarea animalelor. Cornul secării: 1. Transmiterea ciupercii de la o cultură la alta se face prin intermediul scleroţilor rămaşi în sol. 105 . Ciuperca rezistă în timpul iernii sub formă de scleroţi din care iau naştere fructificaţiie ciupercii. pentru separarea unui acid (acidul sphacelinic) care produce contracţia muşchilor netezi şi este regăsit în perfuziile indicate în naşterile grele.3. bruneruginii. dar nu produce pagube însemnate.8. apoi se deschid pe faţa inferioară a frunzei şi devin prăfoase (fig. 8.sclerot Industria farmaceutică foloseşte scleroţii germinat. Prevenire şi combatere. apoi galbene-portocalii. 2-ovar deformat.Transmitere-răspândire. apar pete circulare sau alungite. de decolorare. 4-spori. a substanţei cornutină ce are acţiune asupra sistemului nervos . În anii deosebit de favorabili pentru evoluţia ciupercii au fost înregistrate pagube de 8 % din producţie.20. în centrul cărora se deschid crăpături pe faţa superioară a frunzei. Pe frunzele de limba boului (Anchusa) sau de ochiul lupului (Lycopsis). 8. au răspândire neuniformă pe suprafaţa frunzei. se recomandă curăţarea seminţelor prin triorare înainte de semănat şi cultivarea de soiuri cu perioadă scurtă de înflorire.secţiuni prin stromele cu fructificaţii şi spori obţinuţi în culturile de secară infectate artificial pentru ob]inerea unei substanţe (ergotină) care poate opri sângerarea rănilor. Infecţiile primare sunt asigurate de sporii din fructificaţiile ce ies din sol. Întrucât substanţele conţinute de scleroţi sunt toxice. sunt negre.7. secţiune prin ţesut. 5.Puccinia dispersa Boala apare anual în toate culturile de secară pentru sămânţă sau secara masă verde. Rugina brună . pentru ca să nu existe o perioadă mare în care să se poată realiza infecţiile. Boala apare numai pe frunzele secarei sub forma unor pete mici.8. la început subepidermice. lucioase. se impune controlul calităţii furajelor şi a seminţelor de Fig. iar cele secundare se fac prin intermediul sporilor ce apar pe spic în picăturile vâscoase şi sunt duşi pe alte spice de vânt sau de insecte. sau a celor care la recoltare ajung între seminţele de secară. Grupările sporilor de rezistenţă care au formă eliptică asemănătoare cu forma grupurilor de spori de vară. albicioase la început. 21).spic de secară cu scleroţi.

se pot face fără aportul sporilor de pe gazda intermediară. lungi de unul sau mai mulţi milimetri. Rugina brună: 1. 8.1. coronafaciens Această boală a fost descrisă în 1909 în S.4.Pseudomonas syringae pv.Transmitere-răspândire. Ghimpu şi studiată de E. caracteristice acestei boli bacteriene. umede. Transmitere-răspândire. în dreptul cărora ţesuturile se înroşesc şi se usucă. 8.4. Simptome. pe care apar spori.spori de rezistenţă. Răspândirea în câmp a agentului este făcută prin intermediul vântului şi a picăturilor mici de ploaie. Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente şi distrugerea gazdelor intermediare datorită cărora pot apărea în natură noi rase fiziologice mai virulente. lungi de 2-26 mm şi late de 1-5 mm.9. 106 . se vor evita asolamentele cu ovăz şi secară. Prevenire şi combatere. Răspândirea ciupercii este asigurată în tot cursul anului de sporii de vară. 2. Bacteria iernează în sămânţă şi în resturile vegetale în care îşi păstrează viabilitatea până la 4 ani. de cercetătorul Manns. care pot rezista atât la secetă cât şi iarna la temperaturi scăzute. deci sporii de rezistenţă nu infectează în fiecare an gazdele intermediare. Prevenire şi combatere. Pe frunzele plantelor mature apar. dau rezultate foarte bune dar sunt scumpe şi greu de executat.8. apoi s-a identificat în culturile de ovăz din mai multe ţări ale Europei. Docea şi V. Deşi are gazdă intermediară. deoarece presupun udarea şi apoi uscarea seminţelor.U. Elliot recomandă dezinfectarea seminţelor cu aer cald la 100oC timp de 30 ore.5. Infecţiile se realizează uşor dacă temperatura este în jur de 28oC şi dacă ţesuturile plantelor sunt umectate cu apă. răni mici. BOLILE OVĂZULUI Bacterioze 8. infecţiile pe secară. Prin unirea zonelor decolorate pot să se formeze dungi galbene pe toată lungimea frunzei. Pe plantele tinere boala se manifestă prin apariţia unor pete ovale. În România a fost semnalată în 1939 de V. începând de la vârf şi de la margini. 21. Zonele aureolate devin brune şi vor fi în faza finală bine delimitate de restul frunzei prin dungi fine brun-roşcate. Întrucât în natură bacteria este semnalată şi pe secară. brune.frunză cu grupări de spori de rezistenţă.spori de vară. 1941).3-frunză de limba boului atacată. Severin (1965). În jurul ţesuturilor afectate apare o zonă de decolorare ce formează inelele.7.4.frunză cu grupări de spori de vară.(Ferraris. 6. Arsura aureolată .A. Tratamentele chimice seminale cu soluţie de formalină (1:300) sau cu streptomicină 50 ug/ml. Fig.

Boli produse de ciuperci 8.4.2. Tăciunele zburător - Ustilago avenae Boala este cunoscută în toate ţările cultivatoare de ovăz dar produce pagube mari (10-15 %) numai în cazul în care nu s-au făcut tratamentele seminale obligatorii. Simptome. Plantele bolnave se pot recunoaşte uşor în lan în momentul premergător apariţiei paniculelor când, burduful este de culoare galbenă-verzuie şi se deschide mai târziu decât la plantele sănătoase. Paniculele bolnave sunt drepte, cu ramificaţii puţin răsfrânte şi cu spiculeţele distruse, transformate într-o pulbere brună-negricioasă de spori. Glumele pot fi total sau parţial distruse, în acest ultim caz, partea lor superioară persistă şi formează deasupra masei de spori un înveliş fragil, ce se rupe şi sporii sunt împrăştiaţi de vânt (fig.8.22). În funcţie de modul de raspândire al masei sporifere ce poate fi mai mult sau mai puţin compactă, se Fig. 8.22. Tăciunele zburător: disting două forme ale bolii: a-panicul sănătos şi tăciunat; - forma de tăciune zburător moale, ce apare pe b-spori (E. RĂdulescu vreme secetoasă şi călduroasă şi se caracterizează prin şi col., 1972). distrugerea totală a paniculului şi răspândirea rapidă a sporilor; - forma de tăciune zburător tare, ce apare pe vreme răcoroasîă şi umedă şi se caracterizează prin distrugerea parţială a paniculului (numai spicule]ele inferioare). Masa sporiferă este dură, compactă şi se răspândeşte greu, abia la recoltare. Rareori se poate constata şi atacul ciupercii pe frunze sub formă de dungi negre pulverulente. Transmitere-răspândire. Ciuperca se răspândeşte în timpul înfloririi ovăzului prin sporii de rezistenţă purtaţi de vânt, iar de la un an agricol la altul va rezista în seminţele infestate sau infectate . Prevenire şi combatere. Se recomandă cultivarea soiurilor rezistente şi tratarea preventivă a seminţelor cu fungicide sistemice: Raxil-2,5 kg/t; Baytan F PUS-2 kg/t; Prelude SP-2 kg/t; Vincit P- 2 kg/t sau Benit universal-2 kg/t. 8. 5. BOLILE PORUMBULUI Viroze 8.5.1. Mozaicul european - European maize mosaic virus Boala a fost descrisă în 1955 la sorg apoi şi pe porumb în Italia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia şi URSS. I. Pop o semnalează în România în 1962, iar I. Pop şi Corina Tuşa (1966) delimitează aria de răspândire a virusului care se găseşte în culturile de porumb şi sorg din sud-estul şi sud-vestul ţării unde şi costreiul este mai răspândit.
107

Simptome. Boala apare când plantele au 50-60 cm înălţime, sub forma unor pete mici, punctiforme, de culoare verde-deschis, situate în spaţiile dintre nervurile frunzelor tinere. Petele se unesc ceva mai târziu şi formează dungi late de decolorare sau chiar benzi verzi-deschis sau gălbui ce cuprind zone mari din suprafaţa frunzelor. Înălţimea plantelor virotice este redusă cu 40 % iar producţia scade cu 43-44 %. La sorg simptomele sunt asemănătoare, iar la unele soiuri striurile se colorează în roşu-ruginiu datorită arsurilor. Costreiul virozat are pe limbul frunzelor dungi decolorate, paralele cu nervurile, însoţite de înroşiri uşoare sau de arsuri. Plante gazdă. Virusul poate infecta porumbul, sorgul, iarba de Sudan, costreiul şi numeroase alte specii de graminee. Transmitere-răspândire. În natură virusul se răspândeşte prin afidele care iau virusul în 1-2 minute de hrănire şi apoi acesta persistă timp de 2-6 ore în corpul lor. Persistenţa în natură a virusului este asigurată de costrei în rizomii căruia virusul rezistă peste iarnă şi de unde afidele îl vor achiziţiona şi retransmite în primăvară (fig. 8.25). Prevenire şi combatere. Ca măsură obligatorie de prevenire a atacului virusului pe porumb, se recomandă distrugerea prin măsuri agrotehnice şi erbicidare a buruienii gazdă (costrei) de pe tarlalele unde urmează să se semene porumbul sau sorgul şi de pe marginea drumurilor sau de pe taluzurile canalelor de irigaţie. Semănatul timpuriu al porumbului reduce posibilităţile de infecţie cu acest virus, datorită numărului mic de afide prezent la începutul primăverii. Fig.8.25. Mozaicul european Cercetările privind rezistenţa hibrizilor la boli şi dăunători, au evidenţiat faptul că există o legătură directă, între atacul de mozaic european şi atacul ciupercii Fusarium moniliforme (înflorirea albă a boabelor porumbului). Hibrizii dubli s-au dovedit mai rezistenţi decât cei simpli. Liniile noastre autohtone folosite în ameliorare sunt mai rezistente decât liniile străine. În loturile semincere se recomandă stropiri cu insecticide împotriva afidelor în primele faze de vegetaţie, dacă numărul acestora depăşeşte pragul economic de dăunare care este de 20-30 % plante populate cu afide (C. Bărbulescu, 1972). Bacterioze 8.5.2. Putregaiul moale al tulpinilor de porumb Erwinia chrysanthemi pv. zeae Boala a fost semnalată pentru prima dată în anul 1942 în Australia, apoi a fost identificată în Africa, S.U.A., Israel, India, Italia, Iugoslavia şi URSS. În România V. Severin a observat-o în 1964 în culturile de porumb irigat din jurul Bucureştiului.

108

Simptome. Primele simptome apar pe partea însorită a plantelor unde, sub teaca frunzelor, tulpinile prezintă pete verzi închis cu aspect umed, de 10-20 cm lungime. Tulpinile se înmoaie, se distrug ţesuturile şi plantele se frâng. Frunzele situate deasupra zonei bolnave se veştejesc şi se usucă în perioada premergătoare înfloritului. Rădăcinile sunt înroşite şi devin sfărâmicioase iar ca urmare plantele nu formează ştiuleţi (fig. 8.26). Transmitere-răspândire. Bacteria nu se transmite prin seminţe, dar ea se păstrează în resturile vegetale de pe câmp 27-36 săptămâni iar dacă acestea sunt îngropate în sol, bacteria îşi păstrează viabilitatea 2-7 săptămâni în funcţie de umiditate şi de temperatura solului. Infecţiile au loc prin rănile produse de sfredelitorul porumbului, fiind favorizate de umiditatea atmosferică peste 60-70 % şi de temperatura de 26-28oC. Prevenire şi combatere. Se recomandă rotaţia culturilor şi semănarea de porumb din loturile semincere, unde boala nu s-a manifestat pentru că s-ar putea ca seminţele să fie infestate la recoltare. Boli produse de ciuperci 8.5.3. Înflorirea albă a boabelor Gibberella fujikuroi Boala este destul de Fig.8.27. Înflorirea albă des întâlnită în culturile de a boabelor Fig. 8.26. Putregaiul moale porumb mai ales în anii cu al tulpinilor de porumb precipitaţii abundente şi pe (P. Sorauer, 1956). hibrizi cu o cantitate mare de proteină în boabe. În Moldova, această boală este mai răspândită decât putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor, produsă de Gibberella zeae (C. Henegar, 1987). Simptome. Boala se poate manifesta în toate fazele de vegetaţie a porumbului, pagubele fiind cu atât mai mari cu cât infecţiile au loc mai devreme. Plantele infectate de timpuriu putrezesc în timpul răsăririi, sau chiar înainte de răsărire datorită faptului că ciuperca încetineşte creşterea rădăcinilor. La plantele mai dezvoltate, atacul este localizat la baza tulpinii şi pe rădăcini unde se observă un mucegai roz, sub care ţesuturile putrezesc. Atacul caracteristic este cel de pe ştiuleţi unde în urma atacului boabele sunt acoperite de un miceliu fin alb sau uşor roz, iar tegumentul crapă, "boabele înfloresc”, conţinutul lor devenind evident ca şi în cazul floricelelor de porumb (fig.8. 27). Boabele crăpate sunt mai uşoare şi au o capacitate germinativă scăzută.
109

Transmitere-răspândire. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin sămânţa infectată, sau cea pe care se găsesc sporii de tip Fusarium şi prin sporii de pe resturile vegetale. În cursul vegetaţiei sporii sunt duşi de vânt sau de molia cerealelor( Sitotroga cerealella). Prevenire şi combatere. Soiurile sau hibrizii de porumb cu seminte cu tegumentul subţire sunt mai sensibile la atacul acestei fuzarioze. Ca măsuri de prevenire a atacului se recomandă semănarea la epoca optimă, pentru a se asigura o răsărire rapidă a plantelor, evitarea rănilor mecanice şi a celor produse de dăunători care oferă “porţi de intrare” pentru ciupercă. Combaterea moliei porumbului, a sfredelitorului precum şi aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor, limitează atacul. Sămânţa trebuie să provină din lanuri unde boala nu s-a manifestat iar tratamentele seminale se vor aplica obligatoriu pentru a putea proteja plantulele în primele faze de vegetaţie, când manifestă o maximă sensibilitate la fuzarioze. Tratarea seminţelor se va face cu unul din produsele: Flowsan FS-3 l/t săm.; Royal FLO 42 S-3 l/t săm.; Tiradin 500 SC- 3,5 l/t săm.; Tiradin 70 PUS-3,5 kg/t săm.; Altiram 80 PUS-3,5 kg/ha/tratament; Maxim AP 045 FS-1 l/t săm.; Tiramet 60 PTS-3 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-3 l/t săm. 8.5.4. Putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor - Gibberella zeae Boala este frecventă în toate culturile de porumb, dar pagubele depind de factorii climatici. La noi în ţară, cele mai mari pagube se semnalează în zonele sudice şi vestice, în anii cu toamne ploioase. Simptome. Seminţele de porumb introduse în sol fără a fi tratate, formează plantule ce pot fi invadate de miceliul din sol, sau de miceliul provenit din germinaţia sporilor ce se găsesc pe boabe. Tinerele plantule mor înainte de răsărire şi în culturi se observă scăderea desimii normale. În perioada mătăsirii-fecundării, boala se observă pe rădăcini şi pe partea bazală a tulpinii. Rădăcinile infectate se înroşesc, putrezesc şi plantele se pot smulge uşor din sol. Partea bazală a tulpinii atacate se decolorează, apoi devine brună iar în interior măduva este de culoare roz-roşiatică. În dreptul nodurilor se observă pâsla miceliană albă sau roz deschis care produce putrezirea ţesuturilor iar ca urmare plantele se frâng. Ştiuleţii aproape maturi care sunt atacaţi, se acoperă cu miceliu roz-rubiniu iar ca urmare boabele învelite în miceliu îşi pierd facultatea germinativă şi chiar devin toxice. Atacul se observă pe ştiuleţii care nu sunt bine înveliţi în pănuşi sau pe cei atacaţi de sfredelitorul porumbului. Întrucât între pănuşi şi ştiulete se dezvoltă o masă miceliană bogată, pănuşile rămân lipite de ştiulete. Boala evoluează şi la ştiuleţii depozitaţi dacă nu există o aeraţie corespunzătoare în depozite şi dacă molia cerealelor duce sporii. Transmitere-răspândire. Gravitatea bolii depinde de condiţiile climatice ale zonei, evoluţia ciupercii fiind favorizată de umiditatea ridicată şi de temperaturile cuprinse între 6-36oC cu optim la 21-30oC. Ciuperca se transmite prin seminţele infectate. Persistenţa ciupercii este asigurată în sol prin fructificaţiile de rezistenţă cu spori care sunt maturi primăvara şi pot produce
110

recoltarea prin scoaterea plantelor întregi din lan şi cultivarea de hibrizi rezistenţi. din cauza membranei aflate la exterior. Tumorile sunt la început albe şi strălucitoare.Ferraris. au dus la extinderea atacului acestei fuzarioze. în judeţele din Ialomiţa.Ustilago maydis Boala este frecventă în toate ţările cultivatoare de porumb. 1941). Călăraşi. Se recomandă o rotaţie corespunzătoare. au o perioadă de repaus şi după germinare formează spori care produc infecţii locale prin răni. Tăciunele comun . Fertilizarea cu gunoi de grajd proaspăt sau cu îngrăşăminte pe bază de azot. Spre toamnă Fig. 28). Sporii de rezistenţă formaţi în tumori rămân în sol. 8. 10-spori apăruţi din germinarea sporilor de rezistenţă (T. Tăciunele ştiuleţilor şi paniculelor-Sorosporium holci-sorghi f.5.5-5 % din recoltă. sensibilizează plantele la atacul de tăciune. În loturile semincere nu se admite prezenţa acestei ciuperci în lan.7. Prevenire şi combatere. Tăciunele comun: tumorile capătă o culoare cenuşie-negricioasă.5. Vaslui şi Vrancea. mai rar prin stomate sau prin străpungerea epidermei.8. 1-5 tumori produse pe diverse organe.Atacul larvelor sfredelitorului porumbului sau grindina. 8. boala a produs pierderi de 35-40 % din recolta posibilă. Rotaţiile simple grâuporumb sau monoculturile de porumb practicate pe terenurile redate foştilor proprietari. Prevenire şi combatere. Iaşi.6. Simptome. Pentru germinarea sporilor este nevoie de o temperatură de 8-36oC (optima 26-30oC) şi de o umiditate ridicată. provoacă răni prin care ciuperca pătrunde ăi produce infecţii. 8. iar în România produce pagube evaluate între 2. zeae Boala este frecventă în culturile de porumb unde nu s-au făcut tratamente la samânţă şi în monoculturi. În România în anii 1976 şi 1979.infecţii pe plantele tinere. care a produs pagube cantitative şi calitative foarte mari.5. distrugerea moliei şi sfredelitorului şi semănarea de sămânţă sănătoasă. Tratamentele recomandate la înflorirea albă sunt eficiente şi pentru această fuzarioză. o fertilizare echilibrată. Se recomandă cultivarea de hibrizi rezistenţi (Fundulea 418). ciupercii.8. 111 . Buzău. Se recomandă asolamente în care porumbul să nu revină după el însuşi şi nici după cereale păioase care sunt şi ele atacate de acest agent patogen. 28 . Transmitere-răspândire. membrana se rupe şi sunt puşi în libertate sporii 6. 9 spori de rezistenţă germinaţi. Ciuperca produce infecţii localizate în diferite zone ale organelor aeriene unde apar tumori de mărimi variabile (de la câţiva mm până la câţiva cm în diametru) (fig. combaterea dăunătorilor. Atacul larvelor de sfredelitor şi prezenţa moliei duce la creşterea frecvenţei şi intensităţii atacului acestei fuzarioze.

Simptome. Plantele atacate sunt ceva mai mici decât cele sănătoase şi par a ajunge la maturitate mai târziu. Inflorescenţele plantelor sunt parţial sau total transformate într-o masă neagră de spori. Paniculele sunt deformate, florile sunt mai dezvoltate iar ştiuleţii au o formă globuloasă sau conică având pănşile intacte. Ştiuletele este distrus, transformat într-o masă neagră de spori printre care se mai observă resturi din rahis (ciocălău) fascicule de vase conducătoare (fig. 8.29).

Fig.8. 29. Tăciunele ştiuleţilor şi paniculelor: A-atac pe inflorescenţa masculă; B,C-atac pe inflorescenţa femelă (P. Sorauer, 1956).

Transmitere-răspândire.Ciuperca rezistă în sol sub formă de spori de rezistenţă care îşi păstrează viabilitatea chiar şi 7-8 ani. Infecţiile sunt foarte puternice la porumbul semănat târziu, deoarece temperaturile de peste 15oC şi uscăciunea solului sub 50 % din capacitatea de câmp pentru apă, constituie factori favorizanţi ai atacului. Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de lungă durată, pentru ca să se piardă viabilitatea sporilor din sol, să se cultive hibrizi rezistenţi (Oana, Odessa) şi să se execute obligatoriu tratamentele la samânţă, sau în lan cu: Tiradin 500 Sc-3 l/t săm.; Tiradin 70 PUS-3,5 kglt s\m.; Altiram 80 PUS-3 kg/ha/tratament; Metoben 70 PU-2 kg/t săm. Pentru tarlalele puternic atacate se recomandă recoltarea manuală, prin tăierea şi scoaterea plantelor din lan, în vederea micşorării răspândirii sporilor de rezistenţă. 8.5.7. Rugina porumbului - Puccinia sorghi Boala este puţin răspândită în ţara noastră, ea fiind semnalată doar în nordul Moldovei şi Transilvaniei. Simptome. Agentul patogen atacă spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, când pe frunze apar pete gălbui, între nervuri, vizibile pe ambele feţe. În dreptul petelor, subepidermic, se formează lagăre de spori de vară, eliptice, de 1 mm lungime, de culoare brună-deschis. Ceva mai târziu apar lagărele cu spori de rezistenţă, brunenegricioase care pot produce în frunză crăpături pline cu un praf negru. Transmitere-răspândire. În ţara noastră, această ciupercă ce are ca plantă gazdă măcrişul iepurelui (Oxalis), de pe care sporii vin pe porumb, dar poate apărea chiar dacă măcrişul nu este prezent, căci sporii de vară-toamnă rezistă pe resturile de frunze în depozitele de furaje, de unde sunt duşi în anul următor de vânt sau de insecte şi ajung din nou pe porumb. Atacul este mai grav pe culturile semănate târziu sau pe hibrizii cu o perioadă mai lungă de vegetaţie .
112

Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea resturilor vegetale infectate, sau măcar îndepărtarea acestora de pe viitoarele tarlale de porumb, cultivarea de hibrizi cu perioadă mai scurtă de vegetaţie în zonele unde boala se manifestă an de an şi practicarea unor arături adânci care să bage în sol resturile vegetale infectate.

8.5.8. Putregaiul uscat al ştiuleţilor - Nigrospora oryzae Boala este cunoscută în toate zonele unde se cultivă porumbul,şi depreciază ştiuleţii în depozite.

Fig. 8.30 Putregaiul uscat al ştiuleţilor

Simptome. Ciuperca atacă în câmp, ştiuleţii care nu sunt bine înveliţi în pănuşi în faza de maturare a acestora, sau pe cei dezveliţi de către ciori. Ştiuleţii atacaţi prezintă un putregai uscat al rahisului (ciocălăului) ceea ce îi face să fie sfărâmicioşi. Boabele de pe ştiulete "joacă" în alveole, nu pot fi separate mecanic, iar la baza lor şi în rahis se observă o coloraţie cenuşie produsă de spori negri, care sunt în număr foarte mare (fig. 8.30). Transmitere-răspândire. Ciuperca este dusă din depozite în câmp şi din câmp în depozite, de către molia cerealelor (Sitotroga cerealella). Aceasta depune sporii care s-au prins de franjurile aripilor, pe ştiuleţii dezgoliţi de către păsări, sau pe cei care nu sunt bine înveliţi. Sporii pot rezista în natură până la doi ani şi germinează numai în condiţii de umiditate mare şi temperatură între 10-30oC. Hibrizii din varietatea identata şi cei foarte tardivi sunt mai puternic afectaţi. Prevenire şi combatere. Se recomandă tratarea seminţelor ce ar putea fi acoperite cu spori ai ciupercii, distrugerea moliilor care duc sporii, dezinfectarea depozitelor şi distrugerea resturilor de plante pe care se pot găsi spori. 8.5.9. Putregaiul uscat al tulpinilor şi ştiuleţilor - Diplodia zeae Boala este foarte frecventă şi păgubitoare în SUA, Africa, Australia şi în unele ţări din Europa, iar pentru România este o boală de carantină.
113

Simptome. Boala apare pe tulpini, unde se observă o coloraţie verde-gălbuie a internodurilor inferioare care, în scurt timp se brunifică şi devin spongioase, sfărâmicioase. Măduva tulpinilor este decolorată, se descompune şi rămân evidente numai vasele conducătoare. Frunzele plantelor bolnave au o culoare verde-cenuşie, iar pe tecile frunzelor apar pete roşii-purpurii sau brune închis. Tulpinile se frâng cu uşurinţă. Ştiuleţii infectaţi au pănuşile decolorate, albicioase iar în cazul infecţiilor timpurii ştiuleţii rămân mici, au pănuşile lipite unele de altele şi capătă o culoare brună-cenuşie. Pe plantele infectate mai târziu se observă doar un miceliu albicios, slab dezvoltat, care pătrunde în rahisul ştiuleţilor (fig.8.31). Transmitere-raspândire.Ciuperca persistă de la un an la altul sub formă de miceliu de rezistenţă Fig. 8.31. Putregaiul uscat al tulpinilor sau, spori în resturile vegetale. Sporii rămân şi ştiuleţilor: a-ştiulete atacat; b-atac la viabili 2-3 ani. Sporii formaţi pe primele frunze nivelul nodului; c-atac pe alveole; dfructificaţie cu spori (A. Negru,1985). bazale sunt transportaţi de vânt şi vor germina în apa care stagnează după ploi între pănuşi şi ştiulete. Boala apare numai dacă plantele sunt sensibilizate, datorită administrării excesive a îngrăşămintelor pe bază de azot. Plantele atacate de sfredelitorul porumbului (Ostrinia) sau cele care prezintă răni mecanice, sunt mai frecvent invadate de această ciupercă. Prevenire şi combatere. Se vor respecta măsurile de carantină pentru a nu introduce în ţară acest agent patogen deosebit de periculos. CAPITOLUL 9 BOLILE LEGUMINOASELOR PENTRU BOABE 9.1. Bolile fasolei Viroze 9.1.1. Mozaicul comun al fasolei - Bean common mosaic virus Boala este răspândită în toate zonele cultivatoare de fasole, la noi viroza fiind menţionată încă din 1931. Pagubele produse variază în funcţie de rezistenţa soiurilor şi liniilor între 5-85 % din producţie (Marinescu Gh. şi col., 1986). 1. Simptome. Manifestarea bolii se vede mai mult sau mai puţin clar în funcţie de sensibilitatea soiului, momentul infecţiei şi condiţiile climatice (fig.9.1). Plantele soiurilor sensibile prezintă la scurt timp după infecţie (8-14 zile), pete verzi-deschis pe frunzele tinere, apoi pete mari verzi-deschis, mate, în contrast cu
114

zonele sănătoase care sunt lucioase. La soiurile sensibile spaţiile dintre nervuri sunt decolorate, cu zone verzi în lungul nervurilor şi datorită creşterii încetinite a zonelor afectate, pe frunze apar gofrări şi răsuciri ale marginilor. Plantele rămân mici, au înflorire slabă şi formează păstăi deformate, cu pete verzi-închis sau pete verzi situate în zone albicioase.

Limitele termice între care se manifestă boala sunt 18oC şi respectiv 30oC. Dacă temperatura depăşeşte pragul superior, la soiurile foarte sensibile apar arsuri şi brunificarea ţesuturilor la nivelul rădăcinilor şi tulpinii. Prevenireşi combatere. Ca măsură preventivă, se recomandă folosirea de sămânţă din soiuri rezistente, obţinută din culturi semincere, a căror izolare spaţială trebuie să fie de minim 500 m faţă de alte culturi de fasole, sau de măzăriche, bob şi gladiole care fac parte din cercul de plante gazdă ale virusului. Culturile semincere vor fi protejate împotriva afidelor şi vor fi curăţate de plantele virotice încă de la manifestarea primelor simptome. 9.1.2. Mozaicul galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus Boala este larg răspândită în toate culturile de leguminoase (fasole, soia, mazăre, bob, lupin, trifoi) dar şi la freesie, gladiole şi pepeni galbeni. Simptome. Frunzele infectate prezintă pete mici, galbene, circulare, care se extind şi contrastează cu zonele verzi sănătoase. La soiurile sensibile, zonele îngălbenite cuprind în întregime frunzele, simptom urmat de uscarea şi căderea acestora şi de necroza vârfului de creştere. Spre deosebire de mozaicul comun, simptomele nu sunt mascate de temperaturile ridicate, ele accentuându-se către toamnă. Plantele rămân mici, cu tulpini puternic ramificate, cu flori pătate (la cele colorate) ce formează păstăi mici, cu boabe pu]ine, care se coc târziu, producţia fiind cu 40-45 % mai mică decât la plantele sănătoase (fig.9.2).

Fig.9.1. Mozaicul comun al fasolei (I. Pop, 1975).

115

Simptome. Se va folosi numai sămânţă din soiuri rezistente. în cazul infecţiilor târzii. Infectarea boabelor din păstăi se face prin intermediul vaselor conducătoare. colţuroase. înregistrându-se uneori chiar compromiterea întregii culturi (V. 1975). Fig. zbârcite. Boala se manifestă în tot cursul perioadei de vegetaţie. verziînchis.. 116 .3C). vizibil pe faţa inferioară a frunzei. Pe frunze apar pete mici. acoperite cu exudat bacterian galben-vâscos. delimitate de nervuri.Xanthomomas campestris pv. Tulpinile atacate au pete brun-roşcate cu exudat gălbui iar pe păstăi. de 2-3 mm.3. Mozaicul galben al fasolei (I. boabele au tegumentul îngălbenit sau numai o pată galbenă (fig. iar semănatul trebuie să se facă timpuriu. ţesuturile se usucă iar exudatul bacterian devine o peliculă fină. numărul şi suprafaţa petelor creşte. Prevenire şi combatere. începând cu răsărirea fasolei. cu aspect apos. circulare. Pop. 9. pe care se observă pete circulare sau neregulate ca formă. În condiţii optime de temperatură (26-28oC) şi umiditate atmosferică ridicată.1. transparente. iar ca urmare boabele rămân mici. apoi brune cu o margine roşie-cărămizie.9. Dacă umiditatea atmosferică scade. verzi-gălbui.. Severin şi col. atacul se manifestă sub formă de pete mici. producând însemnate pagube cantitative şi calitative. La amplasarea culturilor de fasole trebuie să se ţină cont de plantele gazdă în care virusul se poate găsi. Arsura comună a fasolei . pe vreme umedă. ele se unesc şi inelele de decolorare ajung la 2-5 mm lăţime. 1985).2. lucioasă ce se fragmentează uşor. brunegălbui. phaseoli Boala este foarte răspândită în toate zonele unde se cultivă fasolea. Bacterioze 9. pentru a evita curba maximă de zbor a afidelor ce transmit virusul.

D-arsura aureolată a fasolei. În loturile semincere.A.S. V. Temperatura ce poate distruge bacteria este de 48-50oC. în zonele mai reci ale ţării. dar în tegumentul seminţelor aceasta rezistă până la 65oC. B.3.9. 117 . se va semăna sămânţă selecţionată tratată şi se vor face numai erbicidări.plantă sănătoasă. iar în zona de lângă rădăcinile grâului apar condi]ii bune pentru înmulţirea bacteriei (E.4. Bacteriile din sol pot fi distruse în zona rădăcinilor orzului.1.Arsura comună a fasolei.4 l/ha (0. dacă fasolea este cultivată în benzi alternative cu porumb. Bacteriozele fasolei: A. C. iar de la un an la altul ea rezistă în tegumentul seminţelor şi în resturile vegetale infectate. Tratamentele se vor face alternând produsele pentru a nu se ajunge la apariţia de forme rezistente. dacă se respectă un asolament de 4 ani.25 %. iar focarele de infecţie se vor distruge prin stropirea cu soluţie de sulfat de cupru 3 %. 9.25 %. cu rândurile orientate perpendicular pe direcţia vântului dominant şi dacă se foloseşte la semănat sămânţă neinfectată obţinută din loturile semincere cu izolare spaţială de minim 500 m. 1983). Prevenirea atacului de bacterioză poate fi realizată. F. Rădulescu pe arii restrânse. Severin. Prevenire şi combatere. Mancoben 60 PTS-4 kg/t. phaseolicola Boala cunoscută încă din 1926 a fost semnalată în România în 1960 de E. limitează posibilităţile de persistenă a inoculului.atac pe păstaie Transmitere-răspândire. fără praşile în timpul cărora s-ar putea răspândi bacteria. Super Champ Fl-2. fără scoaterea plantelor din câmp. Se recomandă trei tratamente: în stadiul de 1-2 frunze adevărate. Funguram OH 50 WP (50 % cu din hidroxid de Cu)-0.Fig. În timpul vegetaţiei se vor aplica tratamente chimice cu produsele : Champion 50 WP (50 % Cu din hidroxid de Cu)-0. Sadek. Se recomandă erbicidele Agil sau Dual. În loturile semincere se recomandă 3-5 tratamente. la începutul înfloritului şi ultimul la sfârşitul înfloritului.Arsura aureolată a fasolei-Pseudomonas syringae pv.3 %). Măsurile de igienă culturală care prevăd strângerea şi scoaterea din teren a resturilor vegetale infectate. Transmiterea bacteriei în cursul vegetaţiei este asigurată de curenţii de aer şi picăturile de apă.

plantele bolnave vor fi distruse prin stropiri cu soluţie de sulfat de cupru 3 %.B. punctiforme sau chiar de 2-3 mm în diametru. Boala se manifestă pe organele plantei începând de la cotiledoane pe care apar pete mici. În acest stadiu de atac simptomele pot fi confundate cu cele produse de Fusarium oxysporum f. Săvulescu şi col. indică prezenţa ei în toate zonele mai umede ale ţării şi în anii cu precipitaţii în exces. plantele mici sunt îngălbenite în totalitate şi nu produc păstăi (fig. în special în verile cu temperaturi ridicate (31oC). Boala se transmite greu de la plantă la plantă. deoarece ea este o traheobacterioză clasică iar infecţiile se pot face doar prin leziuni date de nematozi. Frunzele au marginile răsucite spre partea superioară. Simptome. Super Champ Fl-2. uşor denivelate. cu frunze ce au pete necrotice mici. Mancoben 60 PTS-4 kg/t. ovale sau circulare. bacteria este destul de răspândită.3 %). D). Prevenire şi combatere. aşa încât în aceste condi]ii.25 %. Simptome. În cazul depistării unor focare de veştejire bacteriană în loturile semincere.1. Prevenire şi combatere. brune. păstăi şi boabe simptome asemănătoare arsurei comune.1. 1-3 mm dar cu o zonă marginală clorotică.25 %. Pe axa hipocotilă. dar exudatul care apare pe timp umed este cremalbicios.Corynebacterium flaccumfaciens pv. cu aspect de aureolă. Bacteria produce pe cotiledoane. atârnă în jos dar rămân mult timp verzi. Deşi. pe tulpini pot să apară crăpturi prin care se scurge exudatul bacterian iar planta se usucă imediat.Simptome. Plantele obţinute din seminţele infectate sunt pitice. Funguran OH 50 WP (50 % cu din hidroxid de Cu)0. Transmitere-răspândire. nici la soia. De la un an la altul bacteria persistă în seminţele infectate. tulpini. iar la noi a fost semnalată în 1960 în jude]ul Cluj. phaseoli Kends. foarte variate ca formă şi dimensiuni. apoi pe măsură ce boala evoluează.Antracnoza-Colletotrichum lindemuthianum Boala este cunoscută în toate ţările Europei încă din secolul trecut. Cercetările mai recente. 9. care au în vasele conducătoare colonii bacteriene ce dau infecţii sistemice (generalizate). 9. În România a fost semnalată în 1928 de Tr. unde îşi păstrează viabilitatea până la 20 de ani. et Snyder. lată de 1-2 cm. Ca măsură preventivă se recomandă folosirea seminţei sănătoase din loturile semincere unde boala nu s-a manifestat.3. Boli produse de ciuperci 9. apar pete ruginii alungite şi uşor 118 . se veştejeşte tot aparatul foliar. Din aceste seminţe pot să apară în anul următor plante bolnave. Bacteria evoluează bine când umiditatea atmosferică este mare şi la temperaturi de 16-21oC. faţă de cel galben produs de Xanthomonas campestris pv. flaccumfaciens Boala este cunoscută în mai multe ţări din Europa şi America de Nord. Pe seminţele albe infectate se observă pete galbene. clorotice.5 Veştejirea bacteriană . Plantele atacate prezintă o veştejire a frunzelor bazale. În cazul unor infecţii grave.4 l/ha (0. Se vor lua aceleaşi măsuri de prevenire ca şi la arsura comună iar combaterea se va face cu produse din grupele: Champion 50 WP (50 % Cu din hidroxid de Cu)-0. phaseoli.6.sp. nu produce pagube mari nici la fasole.

Extinderea bolii este favorizată de perioadele ploioase ale anului şi de temperaturile cuprinse între 13 şi 27oC.7. la soiurile sensibile. Prevenire şi combatere. Rugina . Ferraris. necrozate se pot desprinde.).25 % (t. În cazul unor infecţii puternice. se pot observa grupuri de spori de vară.9. 14 z. vizibilă pe partea inferioară a limbului foliolelor.p. ceea ce îngreunează munca de obţinere a soiurilor rezistente la această boală. Captadin 50 PU-0.25 % (t.adâncite.). înconjurate de zone decolorate. Antracnoza: 1-atac pe păstaie. 1938). la sfârşitul înfloritului şi un tratament la formarea păstăilor. . 119 fructificaţie şi spori (T.p. Păstăile atacate rămân sterile sau formează boabe cu pete brune sau cafenii. pe fasolea cultivată în zonele umede.2 % (timp de pauză 10 zile). urmată de arături adânci şi folosirea de sămânţă sănătoasă.). aşa încât se usucă.3. pe frunze apar puncte negre. Constantineanu în 1920.15 %.9. tulpinii sau păstăi se formează perniţe roz. 14 z. care duc la uscarea rapidă a tuturor frunzelor (fig. foarte numeroaşi. aşa încât frunzele apar sfâşiate. primul imediat după răsărire şi unul înainte de înflorire iar în loturile semincere se mai fac două tratamente. de 4-5 mm.25 % (t. Porţiunile de limb brunificate. Pe frunzele atacate apare o brunificare parţială a nervurilor. în dreptul cărora pe faţa superioară a frunzei se deschid grupuri de fructificaţii cu spori. Atacul se observă primăvara timpuriu când pe frunze apar pete mici galbene. Captan 50 WP-0. Se va folosi alternativ produse din grupele: Tiuram 75 PU-0.4). cu spori de rezistenţă.p. Transmitere-răspândire. Merpan 80 2-porţiune cu atac mărită. Euparen 50 WP-0. În adânciturile de pe cotiledoane. urmată de rasa delta. pe care se observă puncte brun-roşcate. 14 z. Fig.9. în dreptul cărora ţesuturile sunt adâncite iar pe margine se observă o zonă brunroşiatică.). Merpan 50 WP-0. 14 z. care este şi principala sursă de infecţie în anul următor. adunarea resturilor de plante infectate. chiar pe păstăi unde acestea sunt mari. dintre care rasa alfa este cea mai răspândită. prăfoase. Boala este mai frecventă la soiurile de fasole oloagă .4WDG-0. Ea produce pagube mai mari în culturile irigate şi în cultura succesivă de fasole. ca nişte puncte albe iar pe faţa inferioară apar alte grupuri de spori ca nişte mici cupe. Simptome.p.5). Ciuperca rezistă în resturile de plante bolnave şi ca miceliu în sămânţă. Măsurile preventive obligatorii sunt: rotaţia de 4 ani.4. În luna august.2 %. 91. prăfoase. Plantele tinere atacate au şi rădăcinile putrezite. dar şi de rezistenţă.Uromyces appendiculatus Boala a fost semnalată în România de I. În lunile iunie-iulie apar pe frunze pete gălbui. de 2-3 mm în diametru şi depreciază calitatea acestora. Păstăile atacate prezintă pete circulare sau eliptice. Captan 80 WP-0. Ciuperca prezintă numeroase rase fiziologice. mucilaginoase (fig. cu spori de vară. La culturile de consum se vor aplica două tratamente.16 % (t.

În România boala a fost semnalată pe mazărea furajeră în 1974. Prevenire şi combatere. 9. 1941). fasolea mare.9. Fig. Plantele infectate au înălţimea redusă. 2-spori de vară. Rugina: 1-grupuri de spori pe frunze.1.5. însă acum este generalizată pe mai multe specii de plante cultivate în Europa. 120 . reduc considerabil pagubele produse de această ciupercă. Ciuperca este semnalată şi pe alte leguminoase: fasolea turcească. la temperaturi de 16-24oC şi produc infecţii succesive în condiţii de umectare prelungită a frunzelor.Transmitere-răspândire. Bolile la mazăre Viroze 2. producând reduceri ale producţiei de sămânţă de până la 83 %. o ramificaţie mai bogată. la soiul Artona. de nuanţe verzi-deschis. arătura adâncă după recoltare aplicate la soiurile de fasole rezistente. Măsurile preventive ca strângerea şi arderea resturilor.2. lângă nervuri. cu o frecvenţă de 10 %. Simptome.Pea enation mosaic virus. încreţite şi uneori ofilite (fig. Persistenţa ciupercii de la un ciclu de vegeta]ie la altul este asigurată de sporii de rezistenţă rămaşi pe resturile vegetale care. situate între nervuri şi uneori îngroşări vizibile pe partea inferioară a frunzelor.2. în anul următor vor germina şi vor produce noi infecţii. Răspândirea ciupercii este asigurată în cursul perioadei de vegetaţie de sporii ce se formează în condiţii optime. Pe frunzele tinere infectate se observă o decolorare şi o îngroşare a nervurilor iar pe frunzele mature apar dungi de culoare verde-deschis sau pete neregulate ca formă. Ferraris.9.6). frunze mai mici. Boala a fost semnalată iniţial în America pe bob. 3-spori de rezistenţă (T. Mozaicul nervurian al mazării .

la care plantele suferă de piticire şi decolorare. situate la locul de prindere a codi]ei frunzei. . apoi în mai multe state europene iar în 1957 E. Bacterioze 9. la care plantele au vârfurile turtite.lintea. pot produce uscarea florilor şi uscarea primelor păstăi mici. faţă de celelalte specii de plante din cercul de gazde ale virusului. Primele simptome ale bolii apar pe frunzele bazale unde se constată prezenţa unor pete mici. la care plantele virotice au talia mică şi frunze cu pete de decolorare situate în lungul nervurilor. galbenecafenii la început. pot să se unească şi să dea naştere la dungi brune de până la 1. . înălţime redusă.Pseudomonas syringae pv. a căror plante atacate sunt mici. cu un num\r redus de boabe. cu frunze încreţite.7).năutul.2. de culoare galbenă-brunie.9. Simptome. Mozaicul nervurian al mazării (I. apoi brune. din ţesuturile distruse apar picături cu bacterii. Pe toate organele atacate. pisi Boala a fost semnalată în 1915 în SUA. cu aspect umed.Fig.2. iar ca urmare păstăile rămân seci. cu aspect umed. se manifestă pe păstăi sub formă de pete circulare sau neregulate ca formă.lupin. ofilite şi cu păstăi mici. 121 . Se recomandă tratamente cu insecticide `n vederea distrugerii afidelor. Infecţiile primare.bobul. lucernă şi trifoi.9. Petele de pe tulpini. de culoare albcenuşie. timpurii. Docea şi Olga Vulpe au depistat-o în culturile de mazăre din jurul capitalei. decolorate şi fără păstăi. pelucule lucioase (fig. Prevenire şi combatere. de 1-6 mm în diametru. Virusul a mai fost semnalat la soia. . Arsura bacteriană a mazării . colţuroase. ce se usucă se brunificş şi formează pe zonele uscate. mazăre şi latir. 1975). de 3-8 mm în diametru. târzii.5 mm lungime. Prevenirea atacului la culturile de mazăre se poate realiza prin izolări spaţiale. verzi-măslinii.6. ce duc virusul de la o plantă la alta şi cultivarea de soiuri rezistente dar. nu formează păstăi şi au frunze cu marginile răsucite spre partea superioară. care sunt alungite. Pop. Infecţiile secundare. Din cercul de plante gazdă a virusului fac parte: .

. înregistrându-se pierderi de recoltă de 10-20 %. mai ales pe plantele tinere. Kleinhempel şi col.3. În ţara noastră cea mai mare frecvenţă a atacului (40 %) s-a înregistrat în judeţul Hunedoara (Tatiana Seşan. Transmitere-răspândire. frunze. în zonele cu climat umed şi în perioadele cu precipitaţii bogate. tulpini şi păstăi. 1989). La semănat se va folosi sămânţă provenită din loturi semincere.Arsura bacteriană a mazării( H. Boli produse de ciuperci 9.4. prin sămânţa infectată şi în măsură mai redusă prin resturile vegetale infectate. Simptome. pe care apar pete galbene-undelemnii (fărăcontur precis).9. 122 . 9. îngroparea resturilor atacate şi semănarea de soiuri rezistente. sunt suficiente pentru a avea o cultură sănătoasă. Măsurile preventive ca: asolament de 4 ani. stipele. 1980). în dreptul cărora pe faţa inferioară se formează un puf cenuşiu-violaceu.7. Zonele pătate se necrozează şi se usucă.Fig. Răspândirea bacteriei în cultură se face prin curenţii de aer ce antrenează fragmente de colonii (pelicule) bacteriene sau picăturile apei de irigaţie (prin aspersiune) sau a apei de ploaie.2.Peronospora pisi Boala este întâlnită frecvent în culturile de mazăre în perioadele umede ale anului. unde nu s-a manifestat atacul şi preventiv va fi tratată cu: Mancoben 60 PTS-4 kg/t săm. folosirea la semănat de sămânţă sănătoasă. Mana .2. se recomandă tratarea seminţelor cu: Apron 35 SD-0. Antracnoza-Mycosphaerella pinodes Boala se mai numeşte şi ascochitoza mazării şi este cunoscută în toate ţările cultivatoare de mazăre. Prevenire şi combatere. Pentru a avea mai multă siguranţă. iar pe păstăi se constată pătrunderea agentului în boabe. Prevenire şi combatere.2 kg/t săm. Mana este prezentă pe toate organele plantelor. Simptomele caracteristice sunt cele de pe frunze şi stipele. Evoluţia bolii este favorizată de umiditatea atmosferică mare şi de temperaturile ridicate cuprinse între 28-30oC. Bacteria se transmite de la un an la altul.

2-atac pe păstaie şi frunze.5.9. Simptome.75 %. ţesuturile sunt denivelate. mai numeroase pe partea inferioară a 123 . Atacul pe tulpini este foarte păgubitor. tulpina se strangulează şi partea superioară a plantei se usucă. 9. cu pete galbene sau cafenii şi prezintă o germinaţie scăzută. Cu cât atacul pe păstăi se instalează mai devreme. tulpinile şi păstăile infectate prezintă pete mici de 1-2 mm. la avertizare se pot aplica 3 tratamente: la începutul ramificării tulpinilor. adâncite. Boala se manifestă prin apariţia pe frunze şi tulpini de pete de decolorare.8. Rugina mazării -Uromyces pisi Boala este cunoscută în toate zonele cultivatoare de mazăre din Europa şi America dar nu se înregistrează pagube deosebite decât în anii cu precipitaţii abundente. Prevenire şi combatere. înainte de înflorit şi al treilea după înflorit cu: Turdacupral-0.T. Păstăile atacate au pete circulare.3 % sau zeamă bordoleză 0.2 %. cu atât pagubele sunt mai mari şi chiar dacă se formează boabe.5 %. Fig. Plantele apărute din boabele infectate pier în scurt timp după răsărire sau rămân debile.8). apoi brune cu margini mai puţin delimitate sau precis delimitate (fig. cu puncte mici negre. Frunzele. Mai târziu apar pete pe care se deschid grupuri de spori negri. Antracnoza este favorizată de umiditatea ridicată (peste 90 %). 3-secţiune prin fructificaţie cu spori.M. Antracnoza mazării: 1. în centrul cărora apar puncte mici. 9. deoarece în dreptul petelor lungi de 1 cm. de culoare brună-deschis. Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente. Înainte de semănat se va aplica un tratament seminal cu amestec de Metoben 2 kg/t+ T. 2 kg/t.D. de temperaturile cuprinse între 25-30oC şi se manifestă puternic pe plantele cultivate în terenuri îngrăşate prea puternic cu azot. Soiurile omologate în ţara noastră manifestă o rezistenţă medie la antracnoză cu excepţia soiului Victoria care s-a dovedit a fi rezistent. brune sau cafenii-cenuşii. Dithane M 45-0. prăfoase.Simptome. Zineb-0. 4spori Zonele centrale uscate ale petelor cu timpul devin cenuşii şi prezintă mici puncte negre.2.5-0. la început decolorate. folosirea de sămânţă sănătoasă şi îngrăşarea echilibrată a solului. acestea au tegumentul zbârcit. În timpul vegetaţiei.

Rugina mazării Boala este prezentă şi pe plantele de laptele câinelui care au frunzele lăţite. formează tulpini scurte. amplasarea corectă a culturii şi distrugerea plantelor gazdă. pe care se găsesc frunze cu spori . În cazul în care avem în cultură soiuri sensibile şi atacul este foarte puternic. pe faţa superioară şi cupe mici (fructificaţii cu spori turtiţi). câţiva ani la rând.frunzelor (fig.2 %. Plantele puternic atacate se usucă prematur şi prezintă boabe şiştave în păstăi. Fig.0. Măsurile de igienă culturală. portocalii.9). asigură prevenirea îmbolnăvirii plantelor de mazăre. 124 .) este una din plantele care pot fi atacate de o multitudine de virusuri. îngroşate. negre (fructificaţii cu spori mici). 9. Prevenire şi combatere. vizibile pe faţa inferioară. se poate interveni cu un tratament cu Plantvax WP.9. dintre care 9 atacă numai cartoful iar 7 pot fi prezente pe cartof dar sunt specifice pentru alte plante de cultură ca tomatele. Bolile cartofului Viroze Cartoful (Solanum tuberosum L. până pier. tutunul. CAPITOLUL 10 BOLILE PLANTELOR TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE 10. care odată infectate. În cursul perioadei de vegetaţie sporii sunt răspândiţi de vânt şi picăturile de ploaie.9. arăturile adânci. iar transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin intermediul sporilor de rezistenţă şi prin miceliul de infecţie din rădăcinile plantelor de laptele câinelui. Ciuperca parazitează şi diferite specii de latir.1. lucerna sau castraveţii. aproape circulare cu puncte mici.

Transmitere-răspândire. Smith. 125 . Transmitere-răspândire. K. când este semnalat singur sau pagube mult mai mari. sau chiar mai mult. Virusul prezintă mai multe tulpini a căror simptome variază în funcţie de rezistenţa soiului. pentru ca în toamnă să se observe zone necrotice (arsuri) pe suprafaţa frunzei sau pe codiţa ei. Simptome.Potato virus Y Virusul Y este cunoscut ca producând un mozaic sever sau stric (dungi brune) la cartof. Transmiterea virusului în natură se face prin tuberculi (de la an la an) sau prin contactul direct între plantele sănătoase cu cele bolnave. dar cele mai mari pagube au fost înregistrate în 1981. mici. Cele ce s-au hrănit 30-60 secunde pe o plantă virotică rămân infecţioase timp de o oră. Frunzele uscate cad sau rămân agăţate pe tulpinile care pot prezenta dungi brune alungite. cuscuta şi insectele.M. virotici.Pop şi col.10.1.1.(original). Transmiterea virusului de la un an la altul se face prin intermediul tuberculilor virotici.1. iar în perioada de vegetaţie prin afide. Virusul X al cartofului . până la înflorire. Dacă infecţia are loc mai târziu apar doar marmorări ale limbului şi rareori necroze (fig. Cojocaru şi I. Pop `n 1964. de condiţiile climatice şi de asocierea cu alte virusuri. Smith îl descrie în 1931. Virusul Y al cartofului . ardei.10. Simptomele dispar în perioada caldă din vară la temperaturi mai mari de +24oC sau în perioadele cu temperaturi sub 10oC. plantele virotice prezintă un mozaic slab intre nervuri. când se găseşte asociat cu alte virusuri(Y sau A).Virusul Y al cartofului .1). comun) al cartofului încădin 1931. În toate zonele de cultură a cartofului ca producând pagube cuprinse între10-20 % .10. dacă aceste plante provin din tuberculi Fig. Pe frunze se observă marmorări. când a fost studiat de K. Răspândirea virusului o fac sporii de la ciuperca ce produce râia neagră. iar în România este semnalat de N. Înălţimea plantelor este mult redusă iar frunzele sunt puternic încreţite. îngălbeniri urmate de arsuri şi căderea frunzelor sau chiar distrugerea plantelor în întregime.2. de momentul infecţiei. În ţara noastră este descris în 1960 de I. tutun şi tomate cu pierderi însemnate de până la 80 % din recolta plantelor de cartof virozate.1. 10.M. În prima parte a perioadei de vegetaţie. Virusurile din grupa YN pot fi transmise şi prin contactul direct dintre plante. Simptome.Potato virus X Acest virus este cunoscut ca producând mozaicul X (slab.

2.Potato leafroll virus Răsucirea frunzelor de cartof este o boală frecventă în toate ţările cultivatoare de cartof. În loturile semincere se va asigura prin erbicidare combaterea buruienilor care pot fi gazde ale virusurilor. Frunzele au arsuri în vasele conducătoare. se va produce material Fig. Plantele virotice vor forma în pământ tuberculi de dimensiuni mai mici. ceea ce împiedică migrarea amidonului spre tuberculi. acesta rămânând în frunza ce devine tare şi sfărâmicioasă. mozaicul (Tomato Aucuba. se vor planta tuberculi din soiurile rezistente. tari. cu internoduri scurte şi cu frunze puternic răsucite la scurt timp de la răsărire (fig. sau ale insectelor ce transmit virusul. virusul fiind descris din 1964 şi în România de N. diminuează cel mai mult producţia. Cojocaru şi I. Măsurile de prevenire constau în depistarea şi distrugerea plantelor bolnave din lanurile de cartof destinate producerii materialului de plantat. virusul mozaicului castraveţilor şi viroidul tuberculilor de cartof.10. virusul pătării inelare negre a tomatelor. virusul mozaicului lucernei.1.3.2). Pop. combaterea insectelor şi recoltarea timpurie. virusul S al cartofului. virusul rattle al tutunului. acestea devin aspre. Acest virus este transmis de afide care după o perioadă de hrănire de 45-95 minute rămân infecţioase toată viaţa lor. afidele transmit virusurile. În timpul perioadei de vegetaţie plantele infectate prezintă marginile frunzelor din vârful tulpinii curbate spre faţa superioară şi uşor răsucite ca un cornet. Virusul răsucirii frunzelor de sămânţă în zonele cu frecvenţă redusă a acestora. virusul tutunului.10. alegerea atentă a tuberculilor. În “zonele închise” se aplică măsuri de preîncolţire a tuberculilor. Prin aceste 126 . în special cele rezistente la virusul Y care. iar pe parcursul anului se vor aplica stropiri repetate cu insecticide pentru a evita infectarea plantelor. se răsucesc toate frunzele. din care în anul următor apar plante de înălţime mică. Virusul răsucirii frunzelor cartofului . Întrucât. plantarea timpurie. eliminarea timpurie a plantelor bolnave. Transmitere-răspândire. Soiurile sensibile prezintă pe frunzele răsucite şi o coloraţie violacee. Simptome. Într-o fază mai avansată a bolii. Prevenirea şi combaterea bolilor virotice ale cartofului. În afara acestor 3 virusuri principale în ţara noastră ar putea să mai fie sau mai sunt semnalate: virusul deformării vârfului cartofului. cu eliminarea rândurilor de pe margine. sfărâmicioase şi dau un sunet metalic la atingere. virusul ofilirii pătate a tomatelor.10. virusul M al cartofului. În funcţie de sensibilitatea soiurilor pagubele pot fi de 10-95 % din recoltă. virusul A al cartofului. În zonele cu frecvenţă mare a virusurilor. culturile fiind izolate spaţial faţă de alte culturi ale speciilor din cercul de plante gazdă a virusurilor.

măsuri se evită suprapunerea momentului de sensibilitate a plantelor cu perioadele calde ale anului. morcov şi loboda porcească mycoplasma produce înroşirea frunzelor sau colorarea lor în mov şi reducerea suprafeţei acestora (fig. La speciile lemnoase transmiterea mycoplasmei se realizează prin altoiri.1969. Evitarea atacului afidelor se poate face şi prin tratamente cu ulei. Transmitere-răspândire.1955). Micoplasme 10.Stolbur disease – Mycoplasma Stolburul este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. împiedică atacul afidelor.R. Transmiterea agentului patogen în natură este asigurată de cuscută şi de insecte.mycoplasma produce înverziri accentuate. Simptome. În anul 1996 a fost un an deosebit de favorabil extinderii stolburului. În cultura mare este necesar ca periodic să se împrospăteze materialul de plantat cu tuberculi produşi în “zonele închise”.10. deformări şi sterilitatea florilor. In natură pagubele produse de mycoplasma sunt direct proporţionale cu răspândirea insectei ce transmite mycoplasma. La tomate. să se aplice toate metodele agrotehnice. de aceste lucruri depinzând direct producţia la unitatea de suprafaţă. vinca. Ploaie (1960.Voronkievici. ce nu are efect toxic pentru plante dar. lemn câinesc.4.10. 127 . vinete. In anii cu primăveri şi veri ploioase şi răcoroase. proliferări. La cartof.1972).3).V. Prevenire şi combatere.mycoplasma produce decolorări şi ofiliri rapide.G. când are loc zborul maxim al afidelor şi se elimină tuberculii de la marginea tarlalelor ce pot proveni de la plantele posibil infectate. transformarea florilor în frunze. Suceava. Boala a fost descrisă din 1933 de Rîjkov (U. În funcţie de grupa de plante pe care este semnalată mycoplasma.3. Stolburul solanaceelor (I. din cauza verii deosebit de secetoase (cu atac mare de Hyalestes) aşa încât. atacul de stolbur este doar sporadic şi nu dă pagube însemnate. volbură şi tutunul turcesc .S) şi asupra ei au efectuat studii numeroşi cercetători între care Alice Săvulescu şi P. Culturile de solanacee vor fi corect erbicidate pentru a diminua atacul de Hyalestes obsoltetus şi a elimina buruienile gazdă ale mycoplasmei. fitotehnice şi de protecţie la optim. se înregistrează o varietate mare de simptome. Stolburul Solanaceelor . La tomate apare în urma atacului mărirea frunzuliţelor de sub fruct şi lignificarea fructelor ce nu Fig. ajung să se coacă şi să aibă culoarea roşie caracteristică.S.1971. Solanaceae în condiţiile cultivării lor în zone secetoase.1. La catof. Mycoplasma este cunoscută ca parazită pe 80 specii de plante ce aparţin la 10 familii botanice. ardei. cuscuta. stolburul a produs ofiliri grave ale cartofului chiar şi în zonele mai nordice Botoşani. datorită distrugerii insectei. ochiul boului şi tutunul turcesc .

secţiune prin zona atacată.1.4). 1938) din frunze nu coboară la tuberculi. carotovora Această boală bacteriană a fost cunoscută şi studiată încă de la sfârşitul secolului trecut (1899) de către Fraun iar Appel (1902) şi Hall (1902) izolează bacteriile pe care le denumesc Bacillus phytophtorus şi B. carotovora pv.tuberculi atacaţi. 128 . Înnegrirea bazei tulpinii răsucite spre faţa superioară. Simptome. Ferraris. apoi pulpa este transformată într-un mucilagiu urât mirositor datorită suprainfectării acesteia. se observă brunificarea vaselor. Aceste simptome apar datorită 4 . tari şi la lovire au un cartofului şi putregaiul moale al sunet metalic datorită acumulărilor de amidon din tuberculilor: 1. Solanaceae în condiţiile cultivării lor în zone secetoase. Atacul tuberculilor este favorizat de umiditatea excesivă din pământ.Erwinia carotovora pv. Înnegrirea bazei tulpinii cartofului şi putregaiul moale al tuberculilor . dar în cazul în care intervine o perioadă secetoasă. Baza tulpinii are ţesuturi moi. atrosepticus. ţesuturi (fig. 3.4. uscate. În timpul perioadei de vegetaţie plantele atacate rămân pitice cu tulpini subţiri. boli a căror prezenţă este cunoscută de multă vreme în America şi parţial în Europa.bacterii şi grăuncioare de amidon faptului că baza tulpinilor este atacată şi amidonul (T.5. Tuberculii atacaţi manifestă iniţial o brunificare a inelului vascular. ce separă zona distrusă de cea sănătoasă.Stolburul este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. Arăturile adânci de toamnă au un rol deosebit în micşorarea rezervei seminţelor de buruieni.10. Bacterioze 10. iar la plantarea tuberculilor sau a răsadurilor se va avea în vedere ca pe tarlalele respective să nu existe vetre de cuscută ce pot transmite micoplasma. putrezite.2 . negricioase din care cauză boala se mai numeşte şi “boala piciorului negru”. În solele cultivate cu cartof sau legume terenurile vor fi menţinute la o umiditate corespunzătoare care să împiedice dezvoltarea insectelor. În starea fitosanitară a României pe anul 1930 este semnalată bacteria sub denumirea de Bacillus pamantaniperda. au stabilit că în câmp acestea variazăîntre 1-5 % şi 10-15 % în depozite. internodii scurte şi ramuri orientate în sus. Frunzele sunt Fig. Coaja tuberculilor nu este afectată. vârfurile roşii ale cartofilor şi germinarea cu colţi subţiri la cartof. Cercetătorii care au evaluat pagubele produse deaceastă boală. Infectarea tuberculilor se produce prin rădăcini sau prin răni. La secţionarea tulpinii. In categoria micoplasmozelor se încadrează şi măturile de vrăjitoare de la cartof.10. atroseptica şi E. în tuberculi atacul se opreşte şi apare un strat de celule brune. iar uneori în depozitele prost aerisite pagubele pot fi de până la70 %.

stânjenel. iar simptomele pe tuberculi numai în depozite. Săvulescu. În vederea depozitării. Transmitere-răspândire. Tuberculii atacaţi prezintă pe suprafaţa lor pustule plate. în zonele unde s-a practicat monocultura. circulă prin vasele conducătoare oprind circulaţia apei ceea ce produce veştejirea plantelor. usturoi. sau rădăcini în timp ce în depozite bacteria poate infecta chiar tuberculii fără leziuni dacă aceştia nu au coaja groasă şi dacă temperatura este între 20-35oC. Starea fitosanitară a României o semnalează în 1932 însă cercetări amănunţite sunt făcute de Tr. Lucrările de întreţinere trebuiesc executate în aşa fel încât să se evite rănirea plantelor sau a tuberculilor. pe toate legumele vărzoase. Bacteria trece pe tutun. ei au remarcat o frecvenţă deosebită a acestei boli în Transilvania şi Nordul Moldovei. măselariţă etc. ţesuturile capătă o culoare brună. Bacteria rezistă foarte mulţi ani în pământ pe resturile vegetale şi de asemenea. Cercul de plante ce pot fi parazitate este foarte larg. Silozurile vor fi verificate sub aspect termic săptămânal şi dacă se constată creşteri de temperatură anormale se va deschide silozul şi se vor alege şi elimina focarele de infecţie. ţelină. castraveţi. ardei. În câmp infecţia plantelor sau a tuberculilor se face prin răni. Ana Hulea în 1947 şi de Hulpoi şi col. boala evoluează. În cazul în care pământul are umiditate mică. Bacteria are o activitate puternică. se unesc şi pe suprafaţa tuberculilor apar adâncituri negre (râia de adâncime). floarea soarelui. tuberculii uscaţi fără pământ pe ei. dalii. ceapă. În cazul rănirii tuberculilor sau a secţionării lor are loc un transfer rapid al bacteriilor şi o mărire a atacului.6. Boala poate fi prevenită prin respectarea asolamentelor. Simptome.1. praz. cu o circulaţie corespunzătoare a aerului pentru a se putea regla umiditatea aerului (60-70 %) şi temperatura (1-2oC). fertilizare echilibrată fără exces de azot ce intensifică putrezirea tuberculilor şi prin plantare de tuberculi sănătoşi fără răni şi nesecţionaţi. crin. de câţiva milimetri în diametru şi neregulate ca formă. Prevenire şi combatere. vor fi sortaţi pentru a fi eliminaţi cei răniţi.În unii ani pot apărea simptome pe tulpini în câmp. pe suprafaţa tuberculilor cu care este readusă în pământ. sparanghel. 129 . Înmulţirea bacteriei are loc nu numai în vasele conducătoare din tulpini şi tuberculi ci şi lângă rădăcinile cartofului. dovlecei. morcov. zambilă. cicoare. apoi în toate ţările cultivatoare de cartof.Streptomyces scabies Boala a fost semnalată în 1847 în Germania. Plantarea trebuie să se facă la adâncimi mai mici în pământurile argiloase şi la momentul oportun când solul este încălzit. dezinfectate. adâncite sau proeminente. Râia comună a cartofului . Silozurile trebuie să fie uscate. distruge pereţii celulelor. 10. pustulele crapă. în 1964. regina nopţii.

Simptome. deoarece erbicidul distruge buruienile pe care bacteria se poate găsi. înainte de uscare. Monocultura de cartof. iar pentru România este considerată boală de carantină deşi. Finlanda. aşa încât folosirea îngrăşămintelor ce cresc aciditatea va reduce şi procentul de plante atacate. Germania. în Moldova a fost găsită încă din 1929. Danemarca. la deprecierea cantitativă şi calitativă a tuberculilor.1. 1987). 10.5). atacă tuberculii tineri. Cultivarea de lucernă sau soia poate reduce procentul de atac al acestei bacterii deoarece o bacterie (Bacillus subtilis). apoi în galben. Plămădeală. Prevenire şi combatere. ca şi utilizarea la plantare a tuberculilor parţial atacaţi.10.5 Râia comună a Bacteria pe vreme secetoasă.4-D a dus la scăderea frecvenţei atacului de râie comună. Fig. zârna şi vinetele. Irigarea culturilor în perioada maturizării tuberculilor scade foarte mult posibilităţile de atac ale bacteriei. Rusia. Îngrăşămintele cu azot măresc sensibilitatea plantelor.Prezenţa agentului patogen determină gazda să formeze o zonă cu celule moarte (suber) şi o creştere a celulelor din interior spre exterior ceea ce duce la apariţia proeminenţelor crăpate şi înnegrite (fig. Putregaiul inelar al tuberculilor . rapiţa. sfecla. Folosirea erbicidului 2. Pierderile anuale sunt relativ mici.7. Suedia. când cartofului (W. pământul este aerisit. păstârnacul morcovul. Cercul de plante gazdă ale bacteriei include: varza. Bacteria rezistă în tuberculii atacaţi până la 8 luni. iar ngrăşământul verde de soia scade posibilităţile de atac ale bacteriei. Norvegia. frecvent găsită în pământul cultivat cu soia. Polonia. Plantele atacate manifestă către sfârşitul perioadei de vegetaţie o uşoară veştejire a frunzelor inferioare şi o decolorare a acestora în verde-pal. 130 . deşi uneori pot ajunge la 50 % (B. Kotte.Clavibacter michiganensis ssp. produce un antibiotic care distruge bacteria ce produce râia comună. De felul cum urmează aceste plante unele după altele trebuie să ţinem cont când le plantăm mai. Atacul acestei bacterii este mult mai mare în terenurile care nu au aciditate. 1952). 10. ales în terenurile unde în anii trecuţi am observat atacul. Transmitere-răspândire. ştirul. sepedonicus Această boală descrisă în 1914 este semnalată în toate ţările mari cultivatoare de cartof. iar în pământ poate rezista de la un an la altul în resturile vegetale. poate duce în condiţiile unui an secetos.

prin presare elimină din caverne exudat bacterian. În acest stadiu se observă în jurul ochilor pete roşiatice. stelate. în zona inelului cu vase conducătoare apar caverne în care ţesuturile sunt înmuiate (fig.7). În depozite şi centrele de ambalare trebuie respectate cu stricteţe măsurile de igienă iar containerele şi materialele de ambalat să fie noi sau dezinfectate. Testele experimentale au dovedit că şi gândacul din Colorado. bumbac şi ricin. Tuberculii atacaţi. zone galben-crem în lungul ţesuturilor cu vase conducătoare.10. La plantele bolnave. deoarece poate produce pagube destul de mari (1-15 %) la cartof. Deşi. 1991). Putregaiul inelar al Transmitere-răspândire.În tuberculi se observă la începutul atacului. Într-un stadiu mai avansat.10. frunzelor se brunifică fără a se răsuci (fig. tuberculilor Bacteria este transmisă de la (E.6).Când se impotă cartofi trebuie să existe certificate din care să rezulte că în ţara expediatoare nu a existat bacteria.7. un an la altul prin intermediul tuberculilor bolnavi. iar Fig. deoarece prin sucul de pe cuţit pot fi contaminaţi de la un tubercul bolnav 20-30 tuberculi sănătoşi. .8. Severin . infectarea tuberculilor se face prin tulpinile subterane.6. banan dar trece şi la alune de pamânt. Fig. primele simptome apărând în zona de prindere a tuberculilor. Metoda de prevenire cea mai eficace este plantarea de tuberculi sănă toşi şi dezinfecţia maşinilor de plantat şi calibrat. cel puţin în ultimii 2 ani de cultură. Este inclusă pe lista bolilor de carantină. cicadele sau păduchele de frunză pot să transmită bacteria. în apropierea tulpinilor subterane. Docea şi V. în România fiind semnalată de Tr. Messiaen.10. tutun. Folosirea maşinile de plantat pe terenurile unde s-a manifestat boala reprezintă o sursă importantă de infecţie. apoi bacteria circulă prin vasele conducătoare. Săvulescu în 1941. ardei. iar atacul este amplificat dacă se practică secţionarea tuberculilor mari înainte de plantare. subtropicale şi temperate ale globului. Prevenire şi combatere. 10. infecţiile se pot produce pe toată perioada de vegetaţie. vinete. Veştejirea din secţiunile făcute în tulpini se bacteriană 131 (C. tomate.Pseudomonas solanacearum Boala este foarte răspândită în zonele tropicale. iar învelişul are crăpături neregulate. În loturile semincere nu se admite folosirea tuberculilor secţionaţi. Veştejirea bacteriană a cartofului . Ţesuturile infectate se înnegresc. Bacteria opreşte creşterea în înălţime veştejirea şi îngălbenirea frunzelor.M.1.10. cel mai mult suferă plantele tinere care se veştejesc rapid. 1964). Simptome.

1. Porţiunile infectate prezintă excrescenţe buretoase.8. Tulpinile subterane pe care apar excrescenţe. Pagubele produse de această ciupercă sunt destul de mari. sunt albicioase apoi cresc. Ciuperca atacă pe tuberculi. Pe tuberculi. Cluj. Alba şi Argeş. asemănătoare inflorescenţelor de conopidă. Bacteria este transmisă de la un an la altul prin tuberculii de sămânţă. datorită creşterii exagerate şi neuniforme a ţesuturilor parazitate.10. În România a fost găsită în 1921 în zona Făgăraşului. Aceste excrescenţe. Agentul patogen este inclus pe lista de carantină internaţională. strălucitoare. foştii tuberculi se dezorganizează iar excrescenţele încep să se rupă în porţiuni mai mici. în jurul ochilor apar ţesuturi încreţite. Prevenire şi combatere. ea fiind inclusă pe lista bolilor de carantină internaţională. de unde boala s-a extins cu toate măsurile de protecţie aplicate. ceea ce ar putea mări de 2. Pe tulpini şi frunze.5 ori frecvenţa atacului şi distrugerea plantelor de zârnă. Toate celelalte metode de combatere chimică chiar şi antibioticele s-au dovedit a fi ineficiente. Boli produse de ciuperci 10. ceea ce limitează posibilităţile de circulaţie şi vânzare a tuberculilor. excrescenţele au culoare verde. Simptome. procentul de atac al acestei bacterii. Bistriţa Năsăud.Synchytrium endobioticum Ciuperca este originară din America de Sud de unde a pătruns în Europa fiind semnalată în Marea Britanie (1870) şi Ungaria (1896). În vederea limitării atacului se interzice tăierea la plantare a tuberculilor. să apară zone de infecţie în Hunedoara.scurge exudat bacterian de culoare gri-brună. întrucât existenţa raselor fiziologice şi a unui cerc larg de plante gazdă face deosebit de dificilă prevenirea instalării atacului. Creşterea acidităţii în pământ a micşorat de asemenea. devin brunenegricioase.9. la început cât bobul de mazăre. depăşesc chiar mărimea tuberculului şi se închid la culoare. Rotaţia cartof-porumb-fasole a redus cantitatea de bacterii din pamânt. Sibiu. Spre toamnă. Tuberculii infectaţi au ochii din zona vârfului de culoare cenuşie-maro şi prin ei iese goma bacteriană ce poate fixa grăunciori de pământ. Transmitere-răspândire. încreţite. nu mai formează tuberculi şi după căderea tumorilor prezintă mici Fig. În zonele cu temperaturi mai scăzute bacteria poate persista şi în plante de zârnă. tulpinile subterane şi aeriene şi uneori pe frunzele ce vin în contact direct cu suprafaţa pământului (bilonului). Bacău. Ca metodă de prevenire se recomandă plantarea de tuberculi sănătoşi. Braşov. pentru ca după 1942 datorită transportului cartofului în timpul celui de-al II-lea război mondial. Maramureş. Râia neagră (E. 1967) 132 . Râia neagră . Suceava. apoi brun-neagră. dar zona contaminată a fost restrânsă. Rădulescu.

Franţa. fertilizarea cu îngrăşăminte organice (gunoi de grajd bine fermentat. irigarea cu doze moderate.1. Respectarea măsurilor de carantină internă şi externă limitează zonele de atac şi pagubele ce pot apărea. se înregistrează pagube însemnate mai ales în condiţii de monocultură sau rotaţii de scurtă durată. În verile reci. zbârcită (fig. restrâng posibilităţile de infecţie ale ciupercii. mijloace de transport etc. cu temperaturi cuprinse între 15-24oC şi cu umiditate de 60-80 %. Variaţiile mari de temperatură favorizează atacul şi permit înmulţirea rapidă a ciupercii. Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei în 1845 şi în anii următori a dus la plecarea populaţiei în America datorită “foamei irlandeze”. se vor face controale riguroase. deoarece sporii de rezistenţă pot rămâne viabili 8-10 ani iar apa din pământ ajută la răspândirea sporilor ciupercii. Prin uscarea acestor celule tuberculul se acoperă cu un strat de celule moarte. Olanda. Terenul din zona infestată. În cazul atacului timpuriu planta are puţine tulpini şi frunze iar la atacurile târzii boala nu se poate depista decât la recoltare.Phytophthora infestans Originară din America de Sud. ce vor constitui un baraj pentru următorii spori ajunşi pe suprafaţa tuberculilor. în pământuri uşoare. maşini agricole. din particulele de pământ de pe tuberculii sănătoşi. Sporii de rezistenţă pot fi aduşi în câmp odată cu gunoiul de grajd provenit de la animalele hrănite cu tuberculi infectaţi. Canada (1845). în asolamente de lungă durată (cartof o dată la 6-8 ani) asigură producţii mari.10. iar de la un an la altul de spori de rezistenţă din pământ sau. se va urmări distrugerea plantelor ce pot fi gazde pentru ciupercă şi se vor planta tuberculi numai din soiurile rezistente sau hipersensibile. În pământ. în vegetaţie tufa prezentând chiar un aspect de mătură de vrăjitoare (tulpini multe dar subţiri). 10. fără spori de rezistenţă viabili). vrejii se vor arde. (1843). licheni sau tuberculi cu coaja ondulată. în momentul pătrunderii sporului în celulă. delimitată.cicatrici. Soiurile de cartof manifestă o rezistenţă diferită faţă de această ciupercă. Anglia). pe tuberculi pot fi întâlnite şi excrescenţe sub formă de frunză groasă.8). testează la centrul Pojorâta. În focarele de infecţie depistate. cu temperaturi sub 18oC şi cu precipitaţii abundente. boala a produs de-a lungul anilor epidemii grave (S. se va ara la 20-25 cm adâncime şi se va trata suprafaţa cu dezinfectanţi puternici de sol. Transmiterea ciupercii este deci asigurată în cursul vegetaţiei de spori. Cele mai bune sunt soiurile hipersensibile la care. Cercetătorii Staţiunii de Cercetări Suceava aflată în zona favorabilă atacului de râie neagră.11. Mana cartofului . Corectarea acidităţii pământului. Ciuperca atacă tuberculii cultivaţi în pământuri acide. Transmitere-răspândire.A. aceasta moare imediat şi odată cu ea şi ciuperca ce este parazită obligată. În zonele favorabile pentru evoluţia ciupercii. pe un teren puternic infestat noile soiuri create de amelioratori pentru a putea recomanda zonarea acestora sub aspectul rezistenţei sau toleranţei lor la această ciupercă . Plantarea de tuberculi sănătoşi proveniţi din zone necontaminate. nefierţi.U. Belgia. iar tuberculii vor fi industrializaţi pe loc sau se vor fierbe pentru hrana animalelor. 133 . Prevenire şi combatere.

9. alcătuit din miceliul ciupercii. d-miceliu. întreaga suprafaţă a frunzelor se brunifică.10.9). Prevenire şi combatere. însă dacă există un asolament sau măcar o rotaţie de 3 ani această sursă de infecţie nu trebuie luată în considerare. Vremea umedă şi răcoroasă favorizează extinderea ciupercii aşa încât. În secţiune de pe suprafaţa zonei brune se observă cum progresează spre centru o coloraţie cenuşie-difuză. Pe faţa inferioară a frunzelor apare un puf fin albicios. care în scurt timp devin arsuri brune cu un inel gălbui. generalizată). cu pagube economice mari (5-22 t/ha) mai ales în zonele de mare cultură a cartofului. mănaţi. Tuberculii mici. Maior (1897) pentru ca apoi boala să se intensifice. cel puţin 11 km/zi ceea ce poate produce distrugerea a 100 ha în condiţiile existenţei unui focar de infecţie. rămaşi în pământ pot constitui o sursă de infecţie numai în cazul monoculturii când dau samulastră gata infectată. pentru a se reduce frecvenţa tuberculilor mănaţi sub 0. Simptome.În România primele semnalări aparţin lui G. Sporii pot să ajungă la suprafaţa pamântului prin urcarea apei din pământ şi apoi pot produce noi infecţii (infecţii secundare). Sporii ciupercii se răspândesc prin vânt. în zone cu precipitaţii abundente şi temperaturi moderate. pe lăstari apar primele frunzuliţe cu foliole b-secţiune prin tubercul atacat. iar a-atac pe suprafaţa tuberculului. e-spori pătate pe care apar spori (infecţie primară (Dumitraş Lucreţia. Din tuberculii mănaţi apar lăstari Fig. 1988). Pe frunze simptomele apar înainte de înflorit şi continuă până toamna. dacă nivelul precipitaţiilor este mai ridicat. tuberculi proveniţi din tarlalele tratate. sau chiar mai repede. precipitaţiile sunt scăzute (0. c-frunză atacată. Transmitere-răspândire. Se observă pete aproximativ circulare galbene-untdelemnii. Mana se manifestă pe organele aeriene ale plantei dar şi pe tuberculi. Secţiunile atacate ţinute în mediu umed şi la temperatură de 20-25oC se acoperă rapid cu un puf alcătuit din miceliul ciupercii (fig.5-4 mm/zi). cu ţesuturile puţin scufundate. Primele infecţii se observă la 35 zile de la plantat dacă. 134 . Plantarea cartofului va fi făcută numai cu tuberculi din soiuri rezistente la agenţi patogeni existenţi în zonă. În aceste tarlale se va urmări cosirea prematură a vrejilor şi îndepărtarea lor pentru a împiedica infecţiile tardive ale tuberculilor. Transmiterea bolii de la un an la altul este asigurată de tuberculii mănaţi care au rămas în stocul materialului de plantat. +15oC) şi umiditate ridicată se brunifică codiţele frunzelor şi chiar vârfurile lăstarilor împreună cu toate frunzele superioare Tuberculii atacaţi au pe suprafaţa lor zone brune-cenuşii. Declanşarea atacului generalizat de mană este asigurat dacă între tuberculii plantaţi se găsesc mai mult 0.002 % tuberculi mănaţi. În condiţii de temperatură scăzută (+10.10.002 %. Mana cartofului: brunificaţi la locul prinderii lor de tuberculi.

când frunzele plantelor de pe acelş[i rând se ating. nici în pământurile grele ce reţin apa. 10. Antracol 70 WP 1. potasiu. iar ultimele tratamente se vor face cu produse stanice. Tratamentul trebuie executat cu utilaje ce dau picături foarte fine. iar în zonele bogate în precipita]ii se preferă produsele sistemice care. vinetele şi alte solanacee sălbatice. Primul tratament se face când plantele au 20-30 cm. folosirea amestecurilor de produse a dus la eliminarea posibilităţilor de apariţie a raselor rezistente la o grupă de fungicide. Turdacupral 50 P 4-5 kg/ha. Fertilizarea se va face cu doze moderate de azot. iar la fungicidele sistemice 50-70 picături/cm2.. 135 . Lucrările agrotehnice executate corect (bilonarea. Boala se poate instala din câmp pe plante însă pagubele mari se înregistrează în timpul depozitării tuberculilor.Fusarium sp. care vor acoperi total frunzişul.5-2. La întocmirea asolamentelor trebuie să se ţină seama de faptul că ciuperca mai atacă tomatele. În practică. are loc evoluţia explozivă a bolii ce nu mai poate fi oprită. În acest stadiu este posibil ca abia să se observe cele câteva plante (5 % sau chiar mai pu]in) infectate iniţial.. irigarea cu doze moderate) asigură vigurozitatea plantelor. Kocide 2000-1. În cazul fungicidelor de contact trebuie să se realizeze o pulverizare fină cu 200-500 picături/cm2. 7 z). Combaterea agentului patogen se face la avertizare prin tratamente periodice. Curenox 50.4 kg/ha `n 1000 l apă. Prin preîncolţirea tuberculilor se pot elimina tuberculii bolnavi şi deci scade procentul de atac. Produsele recomandate în combaterea agenţilor patogeni ai cartofului sunt în general avizate pentru mană. Kocide 101-3.5 kg/ha (t. următoarele tratamente se vor face cu produse sistemice sau cuprice (în alternanţă). chiar dacă sunt spălate vor fi absorbite prin rădăcini sau amestecurile de substanţe care dau rezultate foarte bune în vederea prevenirii sau combaterii manei se vor face tratamente cu produse din grupele: Blue Shield 50 WG3 kg/ha trat.12. aerisirea culturii şi sunt factori defavorizanţi ai evoluţiei ciupercii. (N90P80K60 + 25 t gunoi de grajd) pentru mărirea rezistenţei plantelor. Se recomandă ca primele tratamente să se facă folosind produse ditiocarbamice care pot chiar stimula creşterea foliajului şi lăstarilor.Plantarea tuberculilor nu va fi efectuată prea la suprafa]ţă sau într-un pământ prea nisipos. pentru a nu se ajunge la rase noi rezistente. Funguran OH 50 WP3 kg/ha. ce ar permite ajungerea uşoară a sporilor de pe frunze la tinerii tuberculi.5 kg/ha/trat. dar sunt eficace şi pentru alţi agen]i patogeni Se are în vedere să nu se aplice 2 tratamente consecutive cu produse din aceeaşi grupă.p.p. erbicidarea.5 kg/ha (t. pământuri ce favorizează şi atacul bacteriilor la tuberculii tineri. Dithane 75 WG 2-2. 21 zile). urmărind cu grijă respectarea dozei la hectar. fosfor.3 kg/ha. dar dacă nu se execută acest tratament. Putregaiul uscat al tuberculilor . Champion 50 WP -3 kg/ha.etc.1.

Goidanich. crează condiţii nefavorabile evoluţiei acestor ciuperci în timpul depozitării. Tuberculii pătaţi sau răniţi nu vor fi introduşi în siloz unde există riscul infectării tuberculilor sănătoşi şi a înregistrării de pagube mari.2 kg/t (depozit). unde temperaturile cresc (15-28oC) şi umiditatea este mare (50-80 %). pe suprafaţa tuberculului apar pernuţe pufoase albe.1 % sau 0. La recoltare şi însilozare se vor lua măsuri pentru a feri tuberculii de răni. sub forma de spori sau spori de rezistenţă. Rovral 50 WP-0. Caroben 75 PTS-0.Simptome. şi tuberculii prezintă o brunificare a vaselor 1964). Aceste ciuperci rezistă mult timp în pământ.10. Tuberculii atacaţi au pulpa apoasă. se îngălbenesc şi se usucă. tuberculi din soiuri rezistente la fuzarioză sau trataţi cuproduse din grupele: Derosal 50 SC-0. pe resturile de plante.2 % (depozit). plantele prezentând un ritm încet de creştere. Prevenire şi combatere. coeruleum pătrunde prin răni sau mici zgârieturi provocate de nematozi în tuberculi şi evoluează în depozitele prost aerisite.2 % (depozit). Depozitele precum şi containerele. Baza tulpinii şi rădăcinile tinere putrezesc şi devin sfărâmicioase. frunzele se Fig. conducătoare (fig. Tuberculii infectaţi prin răni prezintă mai întâi o încreţire şi brunificare a zonei afectate. urmată de brunificarea frunzelor de la vârful tulpinilor apoi şi a celor bazale.10). Măsurile agrofitotehnice prin care se crează condiţii optime de dezvoltare plantelor. Derosal 50 WP-0. micşorează posibilităţile de instalare a atacului acestor ciuperci. tuberculii se întăresc şi se secţionează cu greutate. Pulpa afectată devine sfărâmicioasă sub coaja intactă. putrezesc. Transmitere-răspândire. apoi coaja se încreţeşte formând cercuri neregulate în zona brunificată şi uscată. În tulpini.10 Putregaiul uscat al ofilesc. F. Păstrarea unei temperaturi constante de 4-6oC şi a unei aeraţii corespunzătoare.2 kg/t. În mediu uscat. 136 . lăzile sau sacii cu care se transportă tuberculii vor fi dezinfectaţi cu o soluţie de formalină 5 %. eumartii produce o îngălbenire a limbului frunzelor. coşuri sau sacii reutilizaţi şi nedezinfectaţi. Fusarium solani var. zonă ce se scufundă. ciupercile sunt răspândite odată cu praful de pe containere. În mediu umed. în măduvă şi în pulpa tuberculilor apar pete brune şi o brunificare a vaselor. La recoltarea tuberculilor. Fusarium oxysporum produce o ofilire în masă a plantelor şi chiar pieirea lor. gri sau roz şi tuberculul putrezeşte în profunzime. iar tulpinile ca tuberculilor: (G. Atacul nematozilor însoţit de variaţii bruşte de temperatură şi umiditate sensibilizează plantele şi favorizează atacul ciupercilor ce se răspândesc apoi prin spori cu ajutorul vântului (în cazul atacului tulpinilor şi a frunzelor) sau cu ajutorul apei din pământ (în cazul atacului la tuberculi). ceea ce se observă printro neuniformitate a înălţiimii plantelor. Speciile genului Fusarium ce parazitează cartoful produc simptome variate. Plantarea se va face cu tuberculi sănătoşi ce au fost bine păstraţi în siloz.10.

Transmiterea virusului în natură este asigurată de ciuperca de sol Polymyxa betae ce acumulează virusul în timpul parazitării. iar în cazul rotaţiilor scurte sau a asolamentelor defectuos alcătuite pagubele pot fi mari. atelajele şi uneltele folosite vor fi dezinfectate cu bromură de metil prin fumigaţie 30-40 g/m3. Iugoslavia. apoi brune (fig.12. dar în acest caz lipsesc chiştii Fig. (1981). Simptome. iar terenul se va dezinfecta folosind Dazomet 750 kg/ha.2. Mozaicul sfeclei . Messiaen.Beet mosaic virus Viroza cunoscută sub numele de mozaicul sfeclei a fost descrisă în 1915 şi în prezent este răspândită în toate zonele cultivatoare de sfeclă. Particulele de pământ infestate cu spori pot fi duse de vânt la distanţe mari. sunt mici (asemănătoare pătrunjelului). Bulgaria şi România în asociere cu rizomania sfeclei. Puşcaşu (1985) semnalează boala ca fiind deosebit de păgubitoare în zonele de mare cultură a sfeclei pentru zahăr. fapt de care trebuie să se ţină cont la succesiunea culturii în asolament. conţin virusul pe care îl transportă.C-rădăcini atacate (C.Virusul infectează şi spanacul. aşa încât aria de răspândire a virusului creşte foarte repede. În funcţie de faza în care se instalează atacul şi de condiţiile climatice. M. 10. unde până în toamnă 137 Fig. Sorauer. transmiţătoarea virusului.2. apare ofilirea sau chiar pieirea plantelor. Macovei şi A. Al. A.11. Prevenire şi combatere. caracterisitici nematodului. Îngălbenirea necrotică a nervurilor sfeclei: A-rădăcină sănătoasă. Transmitere-răspândire. Principala măsură de prevenire este însă utilizarea de soiuri tolerante. 1954). Atacul are loc în vetre. Mozaicul sfeclei: (P. 2. Rădăcinile sfeclelor B. Îngălbenirea necrotică a nervurilor sfeclei Beet necrotic yellow vein virus Virusul a fost izolat şi studiat în Japonia apoi a fost găsit în Italia. brunifică.11). Pe corpul sfeclei se dezvoltă exagerat radăcinuţele luând forma de "barbă" simptom asemănător cu cel dat de Heterodera schachtii. îngălbenirea şi apoi brunificarea nervurilor. Sporii de rezistenţă ca şi sporii ciupercii.10. Franţa Germania. se observă că vasele conducătoare sunt galbene.2. se 1991). . Terenurile contaminate trebuiesc identificate şi din acele zone se va interzice transportul sfeclei.10. Plantele bolnave vor fi arse. În secţiune. ce se recunosc uşor datorită decolorării şi ofilirii plantelor în cursul zilei şi revenirii lor la normal noaptea.10. Codrescu şi col. sau au vârful foarte subţiat. Virusul afectează rădăcinile şi ca urmare pe frunze apare decolorarea.10. Bolile sfeclei Viroze 10.Tarlalele infestate vor fi cultivate cu plante prăşitoare la care lucrările de îngrijire duc la distrugerea buruienilor şi a ciupercii Polymyxa betae. producând pagube mai mari în cultura de seminceri.1.

1980). Acestea după ce se hrănesc 6-10 sec. Izolarea spaţială a culturilor pentru sămânţă faţă de cultura de spanac 138 . Pop şi col. 10. lobodă. Fig. Ciochia şi col.5 % la producţia de rădăcini. Simptome. De la un an la altul virusul rămâne în semincerii de sfeclă.10. Îngălbenirea sfeclei . nemţisor. trifoi. mac. linii sau re]ele de linii (fig. (1964). Întrucât virusul în primăvară este transmis de afide de la plantele însilozate. 1954). utilizarea materialului semincer sănătos şi arderea resturilor înainte ca insectele să înceapă zborul. 1942) [i `n România de Alice Săvulescu şi col. În perioadele calde ale verii.12). lobodă. în special în cultura pentru butaşi şi cea destinată producerii de seminţe. Simptome. Frunzele încep să se îngălbenească de la vârf spre bază şi de la margini spre nervura principală. Sorauer.2.Beet yellows virus Boala a fost descrisă în Belgia (Roland. La semincerii infectaţi se observă frunze mici îngălbenite îngroşate şi casante. mac. Butaşii de sfeclă virotici asigură prezenţa bolii în culturile semincere şi de la acestea virusul trece la culturile de sfeclă pentru industrializare sau la spanac. troscot.10. de forme variate. Transmitere-răspândire.10. viroza poate da pagube de 29-38. Prevenire şi combatere. Un rol deosebit îl au stropirile cu insecticide. Ţesuturile frunzelor sunt îngroşate cu suprafaţa lucioasă. la care îngăllbenirea este limitată la spaţiul dintre nervurile în lungul cărora rămân zone late verzi. Transmitere-răspândire. Îngălbenirea sfeclei: (P.. Simptomele pot fi confundate cu cele produse de lipsa de magneziu.13).13. rocoţea. Prevenire şi combatere. 1936). pătlagină. punguliţă. Anglia (Watson. ştir.. iau virusul din celula virotică şi apoi timp de 1-4 ore pot să transmită virusul.3. în spanacul semănat toamna precum şi în buruienile multianuale. inele. verzi deschis sau alburii. sulfină sau la plante ca: ştir. Frunzele tinere mozaicate privite prin transparenţă prezintă pete mici. iar în cultura obişnuită pentru rădăcini reduce esenţial producţia şi procentul de zahăr al acesteia cu 7-18 % (I.80 % din plante pot fi bolnave (V. Plantele tinere infectate prezintă frunze cu nervurile transparente. 1968). se recomandă distrugerea acestora.. 42 % la producţia de zahăr şi 18-70 % la cea seminceră. simptomele dispar şi reapar sub formă de arsuri spre sfârşitul perioadei de vegetaţie. Virusul se transmite în natură cu ajutorul a peste 28 specii de afide. iar în final apar puncte brune (fig. În zonele de mare cultură industrială şi seminceră de sfeclă. ce poate avea plante virotice încă din toamnă. apoi pe frunze apar zone decolorate între nervuri. Transmiterea virusului este asigurată de Cuscuta şi de mai multe specii de afide. Parcelele cu sfeclă pentru sămânţăse vor amplasa la distanţă de cel puţin 500 m faţă de cultura de spanac. pete neregulate. Procentul plantelor infectate creşte odată cu zborul ridicat al insectelor pe parcursul perioadelor secetoase ale anului. puncte. Cercul de plante gazdă a virusului este larg: spanac.

. Bulinaru.10.14). Vondozeb-8 kg/t săm. rădăcini sau tânăra plantă se observă zone brunificate. Transmitere-răspândire.. se vor observa fructificaţii cu spori de tip Phoma. ce germinate a tinerelor plantule dau mucegaiuri albe sau roz.Pythium sp.14. Pe Fig.4. Pe sămânţa abia germinată. climatici sau este în corelaţie directă cu evoluţia atacului nematozilor şi a dăunătorilor. Rădulescu şi V. extinderea bolii. sfeclă roşie sau de zahăr este un factor important în micşorarea procentului de plante virozate.. Sfecla va trebui semănată la epoca optimă. Boli produse de ciuperci 10. În cazul zonelor putrezite umed. Simptome. Prevenire şi combatere. în terenuri echilibrat fertilizate. depinde de foarte mulţi factori agrotehnici./t săm. Condiţiile deosebite din aceste terenuri sunt favorabile înmulţirii nematozilor. 139 . Pe plantulele debilitate se instalează ciuperci din genul Fusarium care dau mucegaiuri albe sau roz. acest simptom fiind caracteristic atacului de Aphanomyces sp. prin care una sau mai multe ciuperci din sol vor intra şi vor produce putrezirea seminţelor germinate sau a tinerei plantule. Întrucât o parte dintre aceşti agenţi patogeni pot fi aduşi odată cu sămânţa.. micelii şi microscleroţi. perioadă în care se instalează agenţii patogeni ai acestei boli.10.. Uneori baza tulpinii se înnegreşte. Boala se manifestă de la germinarea seminţelor şi până la apariţia primei perechi de frunze adevărate.. la sfecla semănată în terenuri mai grele şi cu lipsă de fosfor. Pe ţesuturile afectate pot apărea fructificaţiile agenţilor. Tiradin-10 l p... Dithane M 45-8 kg/t săm.este obligatorie. Tiramet 60 PTS-5 kg/t săm. Atacul poate fi cu greu observat. se pot constata în analizele microscopice spori de la Pythium sp.. sau se pot instala ciuperci sau bacterii de sol care vor continua distrugerea zonelor brunificate (fig. iar dacă ţesuturile brunificate putrezesc uscat. Tachigaren 70 WP.c. Putrezirea seminţelor germinate şi a tinerelor plantule . Ciupercile se răspândesc în cursul vegetaţiei prin spori duşi de apa din sol. care vor crea mici leziuni. Fusarium sp. Instalarea ciupercilor ca şi evoluţia atacului. aceasta se va trata cu: Dithane 75 WG-8 kg/t săm. Vondozeb 75 DG-8 kg/t săm. constatând doar golurile în culturi cu pagube de până la 20 % (E.6 kg/t săm. Rhizoctonia solani În anii cu primăveri umede. 1957). Combaterea chimică a insectelor limitează răspândirea virusului. aerate pentru ca să se scurteze perioada de la germinare şi până la răsărire. Phoma betae. Aphanomyces sp. Tiradin 70 PUS-8 kg/t săm.. iar întreţinerea culturilor de sfeclă seminceră. se subţiază şi chiar primele frunzuliţe sunt negre.. este des întâlnită această boală. spori de rezistenţă sau fructificaţii de rezistenţă. iar de la un an la altul rezistă sub formă de spori . Putrezirea semintelor plantele debilitate se instalează fuzariozele.2.

atacată. Mana sfeclei . atacul pornind de la butaşii bolnavi.10.5. Eriksson. cu optim la +6oC) şi de precipitaţiile care favorizează infecţia. Simptomele clasice apar însă pe plantele semincere.Peronospora farinosa f. formează noi frunze. la culturile industriale se recomandă. betae În primăverile reci şi umede.10. Butaşii seminceri infectaţi putrezesc în timpul păstrării lor în silozuri. Simptome.2. Un studiu amănunţit al comportării ciupercii în Moldova l-a efectuat Didina Caea (1974). plantele bolnave se vor distruge. La semănat vor fi folosite doar seminţele din loturi certificate în care nu a fost semnalat agentul patogen. agentul rezistă sub formă de miceliu de infecţie în butaşi şi seminţe sau sub formă de spori de rezistenţă. în Cehoslovacia. Sandu-Ville (1936) care a remarcat şi pagubele mari produse de această ciupercă în 1954 şi 1967 în Moldova. prin sporii ce apar pe miceliile cenuşii-violacei. Făinarea sfeclei . constată pe frunzele sfeclei din cultura seminceră. În culturile semincere se vor face tratamente repetate (în special în primăverile reci şi umede) cu: Funguran OH 50 WP-4 kg/ha. poate apărea această boală care produce pagube însemnate. În vederea evitării instalării atacului. Agentul patogen se răspândeşte în cursul perioadei de vegetaţie.10. în zonele de mare cultură a sfeclei. Prevenire şi combatere. În România primele semnalări le-a făcut C. izolarea lor spaţială la cel puţin 1000 m faţă de culturile semincere. sp. când pe acestea se observă o îngălbenire asociată cu formarea unui puf cenuşiu-violaceu pe partea lor inferioară. Planta după distrugerea frunzelor tinere. b-miceliu cu spori (J. unde pe frunzele tinere din centrul rozetei se observă o îngălbenire urmată de încreţirea ăi răsucirea frunzei de la margini spre partea inferioară. Boala se poate instala pe sfecla abia răsărită.2. De la un ciclu de vegetaţie la altul. Mana sfeclei: a-plantă se pot usca înainte de vreme.15.6. de până la 15 %. brunificate. unde apare puful cenuşiuviolaceu. iar ca urmare plantele Fig.15). 10. Samânţa se va trata cu: Apron XL 350 ES-4 l/t sămânţă.Erysiphe betae Boala a fost semnalată la începutul secolului XX. Tija florală de la plantele mănate are axul scurt. În această primă fază de atac. cu flori grupate în ciorchine. iar cele de la culturile semincere se vor arde pentru a micşora numărul de spori rămas. Transmitere-răspândire. Toamna. apoi s-a răspândit în toată Europa.2 %. Infec]iile secundare pot avea loc de mai multe ori pe ani `n func]ie de temperatur\ (sporii apărând la temperaturi de 0-28oC. Dithane 75 WG-0. În cazul în care atacul este sporadic. unde apare mai întâi mana. 140 . Primele infecţii se 1926). Cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi la mană este cea mai eficientă metodă de prevenire a distrugerilor date de mană. la recoltare. resturile vegetale de la decoletarea sfeclei se vor `nsiloza. ciuperca poate produce pieirea plantelor (fig. la producţia de rădăcini şi de 25 % la conţinutul de zahăr.

c. determină o veştejire uşoară a foliajului.).5 l/ha (2 trat. Impact 125 SC-0.p.(un sfert de frunză acoperită cu pâslă albă) în soluţiile de tratat se vor pune şi produse pe bază de sulf sau sistemice din grupele: Thiovit-5 kg/ha. 1972). se fac tratamente se recomandă ca la depăşirea P. 1949. poate produce putrezirea acestora.). Boala este observată mai întâi pe frunzele plantelor din culturile pentru seminţe şi la interval de 1-2 săptămâni se va observa şi pe sfecla din anul I.5-2 cm în diametru.Phoma betae Boala cunoscută şi sub numele de pătarea brună a frunzelor. Ţesuturile din dreptul petelor se brunifică şi pe ele se observă cercuri concentrice. alcătuite din puncte mici negre.16 Făinarea sfeclei: a-atac pe suprafaţa frunzelor slab frunză.3 l/ha (t.10. mari. tratamentele chimice nu se justifică economic. Comes (1959.3 l/ha-2 tratamente în 300 l apă/ha. Prevenire şi combatere. Însilozarea resturilor de frunze rămase de la decoletare micşorează numărul de spori din tarlalele ce au fost cultivate cu sfeclă. De la un an la altul ciuperca rezistă prin fructificaţiile de rezistenţă rămase pe resturile vegetale. Baycor 300 EC-2 l/ha (t. circulare. Score 250 EC-0. Perioadele cu temperaturi ridicate şi umiditate scăzută. care sunt negre. Pentru culturile obişnuite.E. 10. În perioada de vegetaţie ciuperca este răspândită de sporii de tip Oidium ce germinează uşor la Fig.p. ca producând pagube însemnate . Boala se observă de obicei spre toamnă pe frunzele mai bătrâne cu vitalitate scăzută şi pe frunzele sfeclei pentru sămânţă. Miceliul devine alb-pulverulent datorită sporilor. înainte de recoltare se observă şi puncte mici negre. Transmitere-răspândire. Săvulescu (1944. iar frunzele se brunifică şi se usucă prematur (fig. unde în complex cu alte ciuperci. Boala poate fi recunoscută uşor datorită miceliului albicios. În timpul verii pe frunze apar pete de decolorare. în schimb la culturile pentru samânţă unde. 28 z. parazită de suprafaţă. Tilt 250 CE RU-0.7.15-40 % din recoltă.Simptome. de 0. 1953) şi de I. Pe plantele semincere apar pete pe frunze. Ciuperca atacă tinerele plantule până la răsărire. 10. Putregaiul inimii sfeclei . Simptome.Pleospora bjoerlingii.16). f.D.2. la 42 z. este una dintre cele mai frecvente boli ale sfeclei semnalată de Tr. 141 . în mod obişnuit până la recoltare. tulpini şi chiar pe seminţe unde. Sub pâsla miceliană. 1961. apoi cenuşiu datorită fructificaţiilor sexuate. condiţie favorabilă pentru instalarea atacului ciupercii.28 zile). b-fructificaţie de rezistenţăcu spori (Olga veştejite. ţesuturile parazitate se îngălbenesc. fin care poate acoperi toată frunza.

nu au zahăr.17). Boala a fost semnalată cu intensitate mare în tarlalele care au fost îngrăşate puternic cu azot şi lipsă de bor. Prevenire şi combatere. care au rămas pe resturile vegetale înglobate în sol. Vitavax 200 PUS-3 kg/t săm. Vondozeb-8 kg/t săm. Validacin 3 S-3 l/t săm. 1938). Seminţele nepolizate se tratează cu: Dithane 75 WG -8 kg/t săm. căci îndepărtează eventualele formaţiuni cu spori de pe seminţe dar.5 porţiuni monocultura. planta încearcă să-şi refacă foliajul din mugurii existenţi la suprafaţa solului.. Tachigaren 70 WP-6 kg/t săm. Ferraris.2. în cazul în care se practică Fig. De la cultura din (T..17.10. 142 . anul I la cea seminceră. fiind necesară o reînsămânţare. trebuie să se asigure şi o îngrăşare cu borax 20 kg/ha. În mod obişnuit. uscate ce se adâncesc în corpul sfeclei.4.Atacul pe rădăcini se manifestă printr-o colorare în cenuşiu a ţesuturilor de sub rozeta de frunze. Au fost cazuri când datorită secetei din sol.8. alegerea unui teren nu prea greu. Tiradin 70 PUS-8 kg/t săm. ci doar un procent ridicat de celuloză (fig. Transmitere-răspândire. 2 . rădăcinile care se scot din sol sunt epuizate. Cercosporioza sau pătarea roşie a frunzelor Cercospora beticola Cercosporioza este considerată una dintre cele mai grave boli ale sfeclei. Polizarea şi drajarea seminţelor înainte de semănat este o lucrare foarte eficientă.. transmiterea este asigurată de miceliul rămas în butaşii infectaţi. de apa de ploaie sau de apa de irigaţie. Transmiterea ciupercii este asigurată de la un an la altul prin sămânţa pe care se găsesc fructificaţii cu spori de tip Phoma sau prin organele de rezistenţă... butaşi la care zonele de atac se observă greu. Putregaiul inimii sfeclei: 1-plantă atacată. ce vor asigura protecţia tinerei plantule până la răsărire. plantulele nu au putut sparge şi străbate pelicula de drajare. Drajarea se face cu o pastă în care intră şi substanţe fungicide. acestea vor trebui semănate într-un sol umed pentru a înmuia stratul de drajeu şi a permite germinarea. datorită faptului că evoluează foarte repede şi distruge rapid frunzişul plantelor. În cursul perioadei de vegetaţie transmiterea ciupercii este asigurată de la plantă la plantă şi de la frunză la frunză de sporii antrenaţi de vânt. Vondozeb 75 DG-8 kg/t săm.. ceea ce se întâmplă mai rar. aceste zone de sub rozetă se observă uşor la decoletarea ce se face la sfecla ce se industrializează şi trece neobservată la sfecla seminceră. Infectarea corpului sfeclei se poate face şi prin coborârea miceliului din frunze prin cozile acestora. 10.. aşa încât pe lângă respectarea epocii optime de semănat.3. ţesuturi ce putrezesc şi apar caverne centrale.10. asigurarea unei arături profunde. aşa încât până toamna. După distrugerea frunzelor. Dithane M 45-8 kg/t săm. deoarece de plantă cu fructificaţii cu spori sfecla epuizează puternic solurile.

). Sporii rămaşi pe pământ şi pe resturile vegetale.18). faţă de culturile de sfeclă de an I.1. acestea se desprind şi frunzele apar perforate.p. întreg frunzişul este brunificat şi uscat. Ferraris. Mana florii soarelui . În jurul petelor se observă o dungă brună la sfecla pentru zahăr şi cea furajeră şi violacee la sfecla roşie. 14 z.)./ha în 400 l apă la 1 trat. galbene.10. Întrucât. cu o slabă facultate germinativă. Derosal 50 WP-0. etc.1.3 l/ha (t.p. putând apărea pete brune alungite chiar şi pe cozile frunzelor. de momentul instalării bolii şi de condiţiile climatice. ca şi izolarea spaţială Fig. Simptome. Tratarea chimică în vegetaţie se poate face cu produsele:Brestanid 50-0. când a semnalat-o Saccardo. ciuperca atacă şi pe alte plante din fam. (la interval de 21 zile) (organometalice). de decolorare. Atacul apare în perioada iunie-august sub formă de pete izolate sau unite. favorizat de excesul de azot din sol. Bavistin FL-0. iar la noi în ţară este prezentă pe toate culturile de sfeclă. se va avea grijă ca toate culturile să fie erbicidate corect. Kolfugo 25 SC. Transmitere-răspândire.3 kg/ha. CAPITOLUL 11 BOLILE PLANTELOR ULEIOASE 11.3 kg/ha (t. Bolile florii soarelui Boli produse de ciuperci 11. Plantele semincere afectate vor avea o producţie scăzută de seminţe mici.5 pc. Ciuperca poate fi adusă în teren şi odată cu semintele provenite din loturi semincere unde boala s-a manifestat.p. lipsa borului şi umiditatea atmosferică ridicată. Chenopodiaceae.1.10. 21 z. pierderile de recoltă fiind variabile în funcţie de rezistenţa soiurilor sau hibrizilor. în câteva zile. Bavistin DF-0. 2-miceliu cu spori (T. rămân viabili după trecerea iernii şi pot produce noi infecţii în primăvară. apoi cenuşii în zona centrală unde se formează un puf brun. cu diametru de 1-3 mm. putând depăşi 80 % la soiurile sensibile care nu au fost tratate. 2 trat. Bavistin 50 WP-0.3 kg/ha (t. 1941). rar 5 mm. Petele pot fi colţuroase sau rotunjite. 21 z.18. brune. După uscarea ţesuturilor.Ciuperca este cunoscută încă din 1876. Respectarea unui asolament de 4-5 ani este obligatorie la culturile de sfeclă. Cercosporioza: de cel puţin 1000 m a loturilor cu sfeclă pentru seminţe 1-atac pe frunză. pentru a fi distruse plantele gazdă ale ciupercii. Derosal 50 SC-0.3 l/ha. Rădăcinile de la sfeclele atacate rămân mai mici şi cu un procent de zahăr mult micşorat (fig.Plasmopara helianthi 143 . În cazul unui atac puternic.). seminţe ce nu au fost tratate înainte de semănat.

Primele simptome se observă la plantele tinere. Simptome. 1973). zone mari galbene. deasă de miceliu. frunze mici. în funcţie de condiţiile climatice. galbenaurii. 1965). încreţite şi prezintă rădăcini slab dezvoltate (fig. seminţele sunt infectate fără să prezinte la exteriorul lor simptome (fig. decolorate.1). Baniţă. de 1-5 cm în diametru. pe faţa inferioară. 144 . semintele obţinute de la acestea vor fi infectate. Întrucât nu se practică monocultura la floarea soarelui. Raicu şi E. datorită sporilor. Ciuperca mai poate ataca şi alte plante din familia Compositae. dacă este optimă (16-18oC) favorizează eliberarea de spori ce pot produce infecţii sistemice. Plantele mature infectate mai târziu. Iliescu. 1973). prezintă pe frunze pete galbene-undelemnii lângă nervuri. ce apar din seminţele infectate. Fig.2. În dreptul lor. au înălţimea de cel mult 25-30 cm. prevăzuţi cu o membrană groasă. înfloresc înaintea plantelor sănătoase şi uneori pot fructifica dar. principala sursă de infecţie în anul următor o constituie seminţele infectate. Iliescu. iar în România este semnalată de E. pălării mici. temperatura care. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul parazit din semintele infectate şi prin sporii rămaşi în sol în resturile vegetale. Rădulescu în 1946 pe samulastra de floarea soarelui şi de atunci s-a extins în toate culturile producând pagube de până la 60 % (C. Aceste plante rămân pitice (moşnegi). formează pălării mai mici. Aceste plante au pe faţa superioară a frunzelor.2). cu internodii scurte. purtaţi de vânt şi de apa de ploaie de pe frunzele infectate ale “moşnegilor”. Mana florii soarelui: Numărul infecţiilor secundare este în frunză cu puful alb al ciupercii corelaţie directă cu frecvenţa precipitaţiilor şi cu (F. Plantele infectate mai târziu. în dreptul cărora pe faţa inferioară începând de la coada frunzei.11. În cursul perioadei de vegetaţie. Mana florii soarelui: o pâslă albă. apar spori sferici de rezistenţă.Mana a apărut la floarea soarelui la sfârşitul secolului XIX în America de Nord. se formează Fig. zone care se brunifică în scurt timp. În ţesuturile necrozate. dar nu înfloresc şi nu dau seminţe. ajunge în 1940 în Europa. pe frunzele mature. apare un puf alb de miceliu. de-a lungul nervurilor principale şi între nervuri. după apariţia primelor plante infectate au loc mai multe infecţii secundare.1.11. Paulian şi H. Paulian [i H. Transmitere-raspândire. Plantele pot forma (F.11. deci indiferent de numărul de pete de pe frunzele unei plante.11.

Galben 35 SD-4 kg/t săm. Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim. În anul 1996.2. ciuperca va evolua numai în interiorul tulpinii. iar planta suferă o ofilire totală şi se usucă (fig. La soiurile la care după ce pălăria se apleacă. acestea să provină din loturi semincere. Pe terenurile unde s-a constatat prezenţa agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decât după 7-8 ani. La început apar pete de florii soarelui (F. care ar putea fi o sursă de infecţii primare. fiind favorizată de cantitatea mare de precipitaţii din toamnă. Putregaiul alb al pălăriilor prin partea lor inferioară.. unde apar pete galben-brune ce pot înconjura tulpina şi în acest caz tânăra plantulă putrezită cade şi piere. o putrezeşte şi produce în final fracturarea plantei. în Franţa de către A. vasele conducătoare invadate de miceliu. deoarece aceasta are un imens potenţial infecţios. 11. apare o zonă sau un inel de mucegai de înălţime variabilă. Paulian şi decolorare. boala poate afecta curbura tulpinii când. tulpinile. Boala afectează rădăcinile. O a doua fază de atac se observă când plantele au 90100 cm înălime şi încep să formeze pălării. devin brune. De Bary. sub care ţesuturile sunt putrezite. Cea mai eficientă metodă este însă cultivarea de soiuri rezistente. la bază. pagube evaluate la 60-70 % din poduc]ie. Pe aceste plante. Întrucât boala se transmite prin seminţe. Galben Super SD-4 kg/t săm. Apron XL 350 ES-3 l/t săm.11. solele unde s-a găsit chiar numai o plantă/ha infectată primar. iar H.3. Apron 35 SD-4 kg/t săm. Putregaiul alb al florii soarelui . Încă din 1933. Primele simptome se observă pe tulpina tânără. izolate spaţial la cel puţin 500 m de alte lanuri de floarea soarelui şi vor fi urmărite sub aspectul semnalării manei până la recoltare. pentru a se evita scuturarea semintelor şi deci apariţia samulastrei în anul următor. datorită putrezirii acesteia.3). ca producând pagube mari în special la floarea soarelui. deşi pot fi atacate şi plantele abia răsărite. Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare. se adună apă din precipitaţii şi în acest fel apar condiţii optime pentru infectarea Fig. În cazul în care atacul este numai parţial şi intervine o vreme secetoasă. Loturile semincere vor fi corect erbicidate.Sclerotinia sclerotiorum Boala a fost descrisă în 1886. unde ciuperca nu a fost prezentă.Prevenire şi combatere. După formarea pălăriilor. în toate lucrările Stării fitosanitare a României apare inclusă boala. apoi ea s-a extins în toate ţările din Europa trecând chiar şi în America de Nord şi Australia..11.. apoi acestea se măresc.1. palariile vor cădea în întregime pe sol. Simptome. Tratarea seminţelor se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t s\m. în Moldova au fost înregistrate pagube de 70-80 % din producţia aşteptată.. distruge măduva. ţesuturile pălăriilor putrezesc umed şi între rândurile de 145 . principala grijă este ca. Iliescu. 1973). pălăriile şi seminţele. în cavitatea ce apare.

atacul la pălării nu poate fi evitat. ce antrenează fragmente miceliene de la plantele infectate bazal. Rovral 50 WP-2 kg/t săm. se crapă foarte uşor. 11.. H. Putregaiul alb al separaţi la selector şi vor constitui o sursă importantă de florii soarelui: scleroţi ce se formează pe tulpină şi infecţie. Scleroţii care au dimensiuni mici. Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede. aşa încât un teren în care sunt scleroţi. apoi cu plante prăşitoare şi abia după 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. Prevenire şi combatere. Paulian [ş şi o mulţime de plante floricole. Ciuperca este adusă în cultură odată cu seminţele infectate care nu-şi pierd germinaţia.11. Bavistin 50 WP-2 kg/t săm. Scleroţii îşi păstrează viabilitatea cel puţin doi ani. Bavistin FL-2 l/t săm. Iliescu. certificate şi eventual “aleasă la masă” dacă se seamănă suprafeţe mici. Metoben 70 PU-2 kg/t săm. iar miezul este brun. Seminţele de pe pălăriile infectate au coaja decolorată.4). Aceste seminţe au capacitatea germinativă scăzută. Ronilan 50 WT-2 kg/t săm. După căderea seminţelor şi a lăcaşelor lor. când pot produce infecţii direct prin micelii sau prin sporii de pe apotecii (fructificaţii cu spori ce apar după germinarea scleroţilor). Benlate 50 WP-2 kg/t săm. iar la cultura de floarea soarelui se vor aplica în mod echilibrat numai îngrăşăminte minerale. ce menţin terenul infectat. Rovral 50 PU-2 kg/t săm. Ciuperca are un cerc larg de plante pe care atacă. alcătuind un aspect parazitar numit “mătură”(fig. Din cercul de plante gazdă fac parte toate legumele rădăcinoase. Epidemiologie. Sumilex 50 FL-2 l/t săm.. Tratamentele seminale asigură sănătatea plantelor în prima parte a perioadei de vegetaţie dar. Putregaiul alb al florii soarelui: palarii cu atac putrezind materialul depozitat.. În 146 . va trebui cultivat cel puţin 4-5 ani cu cereale păioase. la care după infecţiile din câmp boala continuă în silozuri Fig. Îngrăşămintele organice se vor aplica la planta premergătoare. lipsită de luciu. lemnoase. bulbifere sau tuberculifere.11. asemănătoare seminţelor nu pot fi Fig.5). Scleroţii rămaşi în teren rezistă până în anul pălării următor. Sunt atacate de asemenea puternic (F.11. (1.5.. acoperit de miceliu şi cu un gust rânced. iar temperaturile sunt în jur de 20-25oC. ce fac parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen. însă pe buruienile din culturile de cereale ce urmează după floarea soarelui. Înainte de semănat se vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice ca: Tiradin 500 SC-3 kg/t săm. De la plantă la plantă ciuperca poate fi vehiculată de curenţii de aer. ciuperca formează noi generaţii de scleroţi.. pătată.seminţe apare un mucegai alb care prin uscare va forma scleroţi în formă de reţea (fig. argiloase decât dacă este asigurată scurgerea excesului de umiditate. Sămânţa trebuie să provină din loturi semincere sănătoase. din fosta pălărie rămân doar fasciculele de vase conducătoare. 1973). Aceste infecţii se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante. dacă începând cu lunile iulie-august cad precipitaţii de peste 100 mm.5 l/ha)..4.

vegetaţie se poate aplica produse din grupele: Bavistin DF-2 kg/ha; Bavistin 50 WP-2 SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha /trat; Benlate 50 WP-1,5 kg/ha; kg/ha; Bavistin FL 1,5 l/ha; Carbendazin 500 SC-1,5 l/ha, etc. Amelioratorii români au reuşit să creeeze o serie de hibrizi foarte productivi, totuşi până la această dată nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenţi la această boală şi numai aplicarea unei tehnologii corecte şi respectarea recomandărilor date poate limita pagubele produse de ciuperca. 11.1.3. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi Boala descrisă în 1922 de către Schweinitz, este astăzi răspândită în toată Europa, America, Africa de Nord şi Australia pe floarea soarelui, dar şi pe alte 16 specii ale genului Helianthus. Simptome. Boala apare primăvara, pe frunzele tinere sub formă de pete mici, circulare, gălbui. În acest stadiu pagubele sunt mici şi de cele mai multe ori boala trece neobservată. În cursul verii şi spre toamnă, pe frunzele mature apar puncte de decolorare, în dreptul cărora pe faţa inferioară apar puncte prăfoase brune sau negre. Aceste puncte pot fi întâlnite chiar şi pe frunzuliţele din jurul pălăriilor (fig.11.6). Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de sporii de pe seminţe sau din sol, care sunt foarte Fig.11.6. Rugina florii soarelui: afrunză atacată; b,c-spori; d-spori de rezistenţi la temperaturi rezistenţă scăzute. În cursul anului agricol, în prima parte, răspândirea ciupercii este asigurată de sporii formaţi pe primele plante atacate. Prevenire şi combatere. Respectarea tehnologiei de cultură şi tratamentul seminţei poate preveni atacul acestei ciuperci. 11.1.4. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui - Botrytis cinerea Boala este cunoscută şi sub numele de putregaiul pălăriilor de floarea soarelui, dar ciuperca atacă şi numeroase alte plante de cultură sau plante ornamentale, leguminoase, plante furajere, ricin etc. În anii cu toamne foarte bogate în precipitaţii, boala poate produce pagube mari, aşa cum a semnalat Ana Hulea în 1940. Simptome. Ciuperca parazitează numai pălăriile începând cu partea lor inferioară, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de boala Fig. 11.7.Putregaiul cenuşiu al florii cu scleroţi, dar sunt mai bine delimitate. În dreptul soarelui: pălărie atacată parţial petelor, pe ]esuturile moi şi putrede apare un praf (F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). cenuşiu (fig.11.7). Boala poate să cuprindă întreaga
147

pălărie şi chiar la suprafaţa seminţelor apare o culoare cenuşie-verzuie, iar între seminţe apar scleroţi mici, negri. Seminţele au suprafaţa pătată, fără luciul caracteristic şi cad uşor din încăperile lor. Miezul seminţei este şiştav, amar, iar seminţele îşi pierd parţial capacitatea de germinaţie. Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la o plantă la alta este asigurată de sporii ce sunt uşor luaţi de vânt, insecte sau de picăturile de ploaie şi pot germina imediat, formând un miceliu infecţios ce pătrunde prin ţesuturile pe care a ajuns. De la un an la altul, ciuperca rezistă în teren sub formă de spori sau ca sleroţi mici. Ciuperca poate fi adus într-o nouă cultură odată cu seminţele infectate sau care au pe suprafaţa lor spori. Prevenire şi combatere. Respectarea cu stricteţe a tuturor verigilor prevăzute în tehnologia de cultură a florii soarelui, poate preveni atacul ciupercii. Tratarea seminţelor cu fungicide sistemice, care se face obligatoriu pentru celelalte ciuperci este bună şi pentru această ciupercă. Culturilor semincere trebuie să li se asigure o izolare parţială de cel puţin 500 m faţă de alte culturi de floarea soarelui, sau faţă de culturi cu plante din cercul de gazde al patogenului. Boli produse de plante parazite 11.1.5. Lupoaia (verigelul) - Orobanche sp. Plantă parazită cunoscută sub numele de lupoaie sau verigel, poate produce pagube însemnate de până la 70-80 % din producţie, aceasta fiind afectată şi calitativ prin reducerea procentului de ulei din seminţe. Planta este întâlnită în toate ţările cultivatoare de floarea soarelui. În România, Tr. Săvulescu şi col., o semnalează începând cu anul 1935, în judeţele de sud, sud-est şi din Moldova. Simptome de parazitare. Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvoltă mult mai încet, au înălţime mai mică şi prezintă tulpini subţiri fără pălării sau cu pălării mici, cu seminţe seci, sărace sub aspectul procentului de ulei. În jurul unei plante, în suprafaţa sa de hrănire, pot apărea 30-40 plante sau chiar peste 100, în terenurile puternic infestate, după cum se precizează în lucrările prof. C. Sandu-Ville. Planta ce parazitează - Orobanche cumana Wallr. Seminţele plantei din sol dau la germinare un filament subţire care vine în contact cu rădăcinile de floarea soarelui, se îngroaşă ca un bulb cu proeminenţe (conuri de pătrundere), ce intră şi stabilesc contactul cu vasele conducătoare. La partea superioară a bulbului apare un mugure din care iese la suprafaţă tulpina floriferă, pe care se găsesc rudimente de frunză sub formă de solzi. Până la ieşirea la suprafaţă timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp în care planta parazitată nu poate fi depistată. Tulpinile ei sunt drepte, de 40 cm înălţime, 2,5 cm în diametru la bază, neramificate, de culoare gălbuie cu reflexe violacei, acoperite cu perişori (fig.11.8). Florile fără codiţe au culoare gălbuie sau albăstruie cu nuanţe violacei şi se deschid în lunile iunie-iulie.
148

Fructul este o capsulă ce conţine 1200-1500 seminţe foarte mici, ovoid-alungite, cenuşii închis la culoare, aspre şi aripate (au pe margini o membrană). Aceste seminţe fiind foarte uşoare, sunt duse de apa de ploaie sau de vânt la distanţe foarte mari. Seminţele nu germinează decât în prezenţa rădăcinilor de floarea soarelui în soluri uşoare, uscate. Germinarea poate avea loc şi în prezenţa resturilor vegetale de floarea soarelui, caracteristică pe care se bazează şi una din metodele de combatere, prin răspândirea pe teren a resturilor mărunţite la moara cu ciocănele. Seminţele pornesc în vegetaţie, Fig.11.8. Plante de floarea soarelui parazitate de lupoaie (F. Paulian şi H. dar neavând pe ce parazita, tânăra plantulă va Iliescu, 1973). muri. Floarea soarelui poate fi parazitată uneori şi de Orobanche ramosa L., (lupoaia cu tulpină ramificată) plantă ce are înălţime mai mică, 10-40 cm şi tulpina ramificată, de culoare gălbuie. Combatere. Tarlalele infestate cu seminţe de Orobanche vor fi cultivate cu cereale sau leguminoase şi abia după 4-6 ani se va putea cultiva floarea soarelui. Sămânţa de floarea soarelui va trebui să nu conţină seminţe de lupoaie. Pe suprafeţe mici, se recomandă praşile repetate executate înainte de apariţia florilor deoarece, dacă planta este tăiată după înflorire, substanţele din tulpină reuşesc să matureze seminţele. Repetarea praşilelor este necesară întrucât tulpinile plantei parazite nu apar toate odată, ci pe rând. Cea mai eficientă metodă este alegerea de soiuri şi hibrizi rezistenţi la această plantă parazită. Soiurile cu înrădăcinare profundă sunt mai puţin parazitate de lupoaie a căror seminţe nu germinează la adâncime mare. 11.2. Bolile soiei Viroze 11.2.1. Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus Boala a fost descrisă în 1916 în S.U.A. sub numele de cloroza şi încreţirea frunzelor de soia, iar acum este cunoscută în toate ţările cultivatoare de soia. În România a apărut odată cu extinderea acestei culturi (M. Nicolaescu, 1975). Pierderile produse de această boală pot fi mari, între 8-25 % dacă temperaturile se menţin între 18-20oC. Simptome. În cultură plantele se observă foarte uşor întrucât au o creştere mai înceată şi prezintă pe frunze mozaic şi decolorări ale nervurilor. Frunzele sunt mai alungite, înguste şi se curbează spre partea inferioară (fig.11.9). Fig. 11.9 Virusul mozaicului soiei:
1,2,4,5-foliole atacate; 3-foliolă sănătoasă (după E. Rădulescu, 1966). 149

Din cauză că nervurile nu cresc în acelaşi ritm cu mijlocul, de-a lungul lor apar gofrări (încreţiri). Pe aceste plante apar puţine păstăi, cu seminţe ce se maturează târziu şi au aspect “marmorat”. Transmitere-răspândire.Virusul este răspândit în natură de diferite afide. Virusul se transmite de la un an la altul prin sămânţa infectată, în al cărui embrion se găseşte. Plantele ce au fost infectate în stadiu tânăr au cel puţin 60 % din seminţe infectate, în timp ce la plantele infectate mai târziu acest procent scade. Plantele infectate, după înflorit produc seminţe sînătoase. Prevenire şi combatere. În vederea obţinerii de culturi sănătoase se recomandă semănarea de sămânţă sănătoasă, provenită din lanuri verificate care nu au avut plante mozaicate până la înflorire. Soiurile Chippewa, Hamsoy şi Acme sunt foarte sensibile, aşa încât, pentru culturile respective se vor lua măsuri de izolare spaţială faţă de alte soiuri şi se vor aplica tratamente împotriva afidelor. Tarlalele unde se observă mozaicarea încă din primele faze de vegetaţie, vor fi eliminate de la aprobarea pentru material de sămânţă. Bacterioze 11.2.2. Arsura bacteriană a soiei - Pseudomonas syringae Această boală bacteriană semnalată încă de la începutul secolului în S.U.A., a apărut şi la noi, fiind studiată de V. Severin în 1975. Se cunosc ca fiind înregistrate pagube foarte mari 4-64 % din recoltă în S.U.A., 75 % în Caucaz şi chiar 43-100 %, în Extremul Orient. Simptome. Bacteria parazitează toate organele aeriene, frunze, tulpini şi boabe. Pe primele frunze atacate apar pete cu aspect umed, scufundate, brune, ce pot produce pieirea plantulelor. Pe frunze aparute mai târziu se formează pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, cu aspect umed, transparente, ce evoluează în pete galbene apoi brune, brune-negricioase (fig.11.10). Din ]esuturile atacate pe vreme umedă apare un lichid (exudat) bacterian albicios, ce se poate usca sub formă de peliculă lucioasă brună sau cenuşie. În cazul unui atac grav, frunzele rămân sfâşiate sau se usucă înainte de vreme. Pe tulpini, petele sunt alungite, la Fig.11.10. Arsura bacteriană a soiei: (M. Hatman şi col., 1989). început galbene apoi brune, acoperite de exudat şi în final negre. Păstăile de la plantele bolnave produc puţine seminţe mici, cu tegumentul zbârcit şi uneori acoperit de gomă bacteriană. În cazul unui atac mai grav boabele au pete cenuşii, brune şi chiar crăpături. Transmitere-răspândire. Bacteria este transmisă de la un an la altul prin intermediul seminţelor infectate, care nu-şi pierd facultatea germinativă, decât cel mult în proporţie de 66 %. Bacteria rămâne cel mult 6 luni viabilă în seminţe. Seminţele păstrate mai mulţi ani îşi pierd aproape complet germinaţia, dar puterea de
150

151 . mici. sau în culturile irigate. Tratamentele seminale cu antibiotice ca: oxitetraciclină sau streptomicină. pe suprafeţe mici Întrucât bacteria rezistă în resturile vegetale se vor lua măsuri de igienă culturală şi de rotaţie a culturii. Prevenire şi combatere.11.11. pe faţa inferioară a frunzei. b-miceliu. Mana soiei: a-frunză atacată. Mana soiei .11). iar acum produce pagube însemnate în anii ploioşi. Răspândirea ciupercii în perioada de vegetaţie este asigurată de sporii duşi de apa de ploaie sau de irigaţie şi de vânt. dar şi sămânăa infectată provenită de la plantele mănate. 1996). dar acest lucru nu are prea mare importanţă întrucât nu Fig.11.2. deşi dau rezultate sunt deosebit de costisitoare şi nu se folosesc decât de către amelioratori. c-spori. monocultura soiei. de 24 mm. Prevenire şi combatere. de culoare la început verde-gălbuie. în care bacteria poate fi viabilă timp de 9 luni. Transmitererăspândire Ciuperca rezistă în sol pe resturi vegetale sub formă de spori de rezistenţă. Boli produse de ciuperci 11. apoi brune pe faţa superioară (fig. Transmiterea poate fi asigurată şi prin resturile vegetale rămase pe sol. Principala sursă de transmitere a bolii în anul următor o constituie sporii de rezistenţă pe sămânţă. În timpul germinării seminţei de soia.Peronospora manshurica Boala a fost semnalată în 1948 în România de Tr. Simptome. Săvulescu. bacteria se multiplică şi va ataca primele frunze. timp de 6-8 zile poate dezinfecta seminţele infectate. În dreptul petelor. transparente. Un caz aparte de rezistenţă este întâlnit la plantele atacate de păianjenul roşu care nu sunt atacate de această bacterie. apare un puf cenuşiu-violaceu. Frunzişul plantelor mănate prezintă numeroase pete colţuroase.3. Soiurile Bolya 44 şi SO994RR omologate `n 2001 sunt rezistente la boli în condiţii de infecţie naturală.infecţiozitate a bacteriei nu scade. d-spor de rezistenţă se practică (T. apoi în scurt timp zonele afectate sau chiar toată frunza se usucă. La înfiinţarea culturii se va folosi numai sămânţă sănătoasă sau tratată cu: Apron 35 SD-600g /100 kg săm. Baicu şi Tatiana Şesan. Expunerea la soare. Măsura cea mai eficientă este semănarea de sămânţă sănătoasă.

tutun. Mozaicul lucernei . La fasole. Weimer. strâmbi şi se rup uşor (fig. ardei. ţelină. la 40-70 şi chiar 80 % în anul III.CAPITOLUL 12 BOLILE PLANTELOR DE NUTREŢ 12. ciumăfaie. virusul produce o cloroză a nervurilor. soia.1. Prevenire şi combatere. De la un an la altul. Virusul rezistă de la un an la altul în interiorul plantelor perene din cercul foarte larg de gazde. gofrată. fasole. zârnă şi căldăruşa popii. În anii următori. trifoi. mazăre. Pe parcursul anului atacul virusului creşte progresiv de la 1-2 % până la 55 % sau chiar mai mult. Lucerna virotică prezintă pe frunze pete mici. procentul de atac creşte de la 5 % în primul an. rămânând totuşi o zonă verde de-a lungul nervurilor. pe care dă mozaic sau pătare galbenă. Simptome. Mozaicul lucernei (I. cu boabe mici. virusul poate fi transmis şi prin sămânţă la lobodă. cartof. pete galbene-portocalii pe spaţiile dintre nervuri. Pop la lucernă şi ardei şi de M. morcov şi pătrunjel. virusul produce decolorări. Frunzele atacate au suprafaţa redusă. 1975).1. iar în câmpurile experimentale unde. În lanurile mai vechi.L. inele sau pete eliptice de decolorare. În România virusul a fost semnalat de I. năut. cele mai mari pagube se înregistrează la lucernă. Fig. tomate. Se recomandă ca la înfiinţarea noilor culturi să se respecte o izolare de minim 1 km faţă de culturile mai vechi de lucernă şi trifoi sau de terenuri înţelenite şi îmburuienate. circulare.1). Mazărea atacată prezintă o mozaicare a frunzelor însoţită de reducerea înălţimii plantelor. Întrucât virusul se poate transmite prin sămânţă. deformată.A. Bolile lucernei Viroze 12. dar aceştia sunt scurţi. 1. aceste plante dau un număr mare de lăstari.Alfalfa mosaic virus Agentul patogen al mozaicului lucernei a fost descris în 1931 în S. Pop. pe care apar păstăi deformate. pete galbene şi uneori simptomul "frunză de stejar". până la obţinerea unor 152 . simptome ce dispar când temperatura aerului este ridicată. de către J. Virusul afectează şi trifoiul alb. La soia.12. bob. gălbui sau albicioase. Transmitere-răspândire. 12. ea cuprinzând peste 300 specii din 50 familii botanice dar. Lista gazdelor virusului este impresionantă. se recomandă recoltarea de sămânţă de la lucerna din anul I. Într-o fază mai avansată a bolii apar între nervuri benzi.1. În cursul vegeta]iei răspândirea virusului este asigurată de aproximativ 13 specii de afide. Nicolaescu la ardei. gălbui.U.

1.3. să se facă o cosire prematură a plantelor.. astăzi este răspândită în S. Decolorarea şi uscarea frunzelor progresează de la vârf spre codiţă.clone valoroase trec mai mulţi ani.Peronospora aestivalis Mana este cunoscută în toate ţările cultivatoare de lucernă. la apariţia petelor pe frunze. codiţele frunzelor şi tulpinile se înnegresc şi se usucă. Prevenire şi combatere. Rădulescu şi col.. sub care. în judeţele Braşov. momentul de maturitate tehnologică b-miceliu cu spori (E. frunzele. din mai multe localităţi ale Moldovei. Simptome. se recomandă izolări spaţiale ale parcelelor cu cereale şi stropiri cu insecticide contra afidelor.2. De la un an la altul rezistă pe baza tulpinilor atacate sau pe teren. cu centrul galbendeschis şi cu margini brune înconjurate de un inel galben. India. In România a fost semnalată de C.1. dar nu produce pagube mari. Frunzuliţele se îngălbenesc. din 1964 şi în România. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului Xanthomonas campestris pv. soia.2). Mureş şi Suceava. Se recomandă folosirea de sămânţă sănătoasă. Bolile produse de ciuperci 12. gălbui. pe tulpini apar chiar mici răni. Frunzele de lucernă prezintă pete mici cu aspect umed. Mana lucernei: a-atac pe frunze. Prevenire şi combatere. Perioadele calde ale anului. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenţă sau miceliu în plantele atacate. In cursul vegetaţiei prima infecţie este asigurată de miceliile provenite din germinarea sporilor de rezistenţă. Se recomandă ca. Pe partea inferioară a zonelor atacate apare o peliculă de exudat bacterian.12. fasole. Oescu şi I. În faza finală a bolii.2. Pe frunzele de lucernă apar pete neregulate. transparente. Transmitere-răspândire. iar lanurile noi trebuie izolate spaţial de cele vechi. în resturile vegetale infectate. Simptome. Mana lucernei . apoi se unesc şi în cele din urmă ţesuturile se brunifică.A. Transmitere-răspândire. Aceleaşi tratamente se vor aplica şi la loturile semincere de trifoi. cosirea vetrelor de atac şi scoaterea materialului pe prelate. Rădulescu în 1933. în dreptul cărora pe faţa inferioară apare un puf alb-cenuşiu. iar infecţiile ce urmează sunt produse de miceliile apărute din sporii ce apar pe puful alb-cenuşiu. cantitate de furaj). desprinse de pe plante şi duse de vânt. sunt factori ce uşurează răspândirea ciupercii. Bacterioze 12. mazăre etc. 153 . (momentul când se poate recolta cea mai mare 1972). neaşteptându-se Fig. dublate de ploi intermitente. Petele au până la 2-3 mm în diametru. Agentul patogen se răspândeşte în culturi prin peliculele de exudat bacterian.12. alfalfae Boala care a fost descrisă în 1930 în Turkestan.U. apoi se brunifică şi se desprind de pe codiţă (fig.

4-spori (T. De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de cleistotecii (fructificaţii de rezistenţă). Atacul ciupercii se extinde foarte repede. pagubele date de acest patogen s-au dovedit a fi în unii ani considerabile. Fig.3.1. medicaginis In Europa boala este cunoscută pe lucernă şi alte specii de leguminoase cultivate sau spontane. Deşi există substanţe cu care această cipercă ar putea fi combătută. 1938). strome de 0.3). plantele rămânând desfrunzite. In primăvară.1. ce în scurt timp devine pulverulentă apoi îşi schimbă culoarea din albicioasă în cenuşie. Săvulescu consideră că are un efect parazitar slab. Frunzele şi lăstarii tineri se acoperă cu o pâslă miceliană fină. Prevenire şi combatere.12. 154 . Ciuperca a fost identificată şi pe Medicago falcata (culbeceasă). SanduVille (1932). Ferraris.Erysiphe pisi f. deoarece sporii sunt uşor purtaţi de vânt. ce vor da infecţii primare. Făinarea lucernei . producând pagube mari în anii ploioşi. Se recomandă amplasarea culturilor noi la distanţă faţă de culturile mai vechi şi în cazul apariţiei făinării la un nivel ce depăşeşte P. tratamentele nu sunt economice. se va cosi lanul înainte de maturitatea tehnologică. Simptome. Pe frunzele căzute se observă în dreptul petelor.12.3-1 mm (ţesuturi uscate ale ciupercii) (fig. se unesc şi frunzele atacate cad. partea cea mai valoroasă a furajului. 12. ce ies din fructificaţiile ciupercii. puncte negre. ciuperca produce mari pagube prin desfrunzirea precoce a plantelor. Simptome. Se recomandă respectarea desimii optime la semănat.sp. iar furajul nu ar fi de caliate. galbene apoi brune de 1-3 mm în diametru. însă Tr. din care în primăvara următoare sunt eliberaţi sporii. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de strome pe resturile de frunze. Transmitere-răspândire.4. Frunzele şi tulpinile se usucă înainte de vreme. Moesz şi apoi studiată de C. 3-fructificaţie. uşor bombate.12. Petele se înmulţesc.. reprezentate de organele de rezistenţă. In perioadele secetoase. In România a fost găsită în 1912 de P. după ploi. ciuperca este răspândită de numeroşi spori. Prevenire şi combatere. Inainte de înflorirea lucernei. Este cunoscută şi la noi în ţară din 1960. iar în cazul apariţiei se va face o cosire prematură pentru a nu pierde foliajul. Transmitere-răspândire. prezentând reziduuri toxice. datorită apariţiei unor mici puncte negre.5.2-atac pe frunze. In ultimele decenii paralel cu extinderea culturilor de lucernă. Pătarea brună a frunzelor de lucernă Pseudopeziza medicaginis Pătarea brună este cea mai răspândită boală a lucernei. Pătarea brună a frunzelor de lucernă: 1. pe frunze apar pete circulare.D.E.

Rugina trifoiului-Uromyces trifolii Boala este răspândită în America. 12. ce vor da primele infecţii. 12. În cazul apariţiei în masă a bolii. apar pete neregulate. rotunjite. care va cădea înainte de vreme. sunt asigurate de sporii de pe frunze. Pătarea neagră şi vreme umedă. Pe Fig. pentru a nu se ajunge la defolierea plantelor. Ciuperca poate rezista peste iarnă prin spori. Simptome. 4-secţiune prin apar cruste negre de 1 mm în diametru. frunzele se veştejesc. Transmitere-răspândire. Rugina trifoiului: a. care sunt duşi de vânt şi apa de ploaie.2.3. din care apar micelii. cu un frunziş decolorat. Europa.2.1972). Ciuperca se poate răspândi foarte uşor în timpul vegetaţiei. din care vor apărea alte fructificaţii cu spori.2. Bolile trifoiului Bolile produse de ciuperci 12. Ceva mai târziu.c-spori (E. Ferraris. iar spre toamnă prin sporii de tip Sphaeria. se căderea frunzelor de trifoi: 1plantă atacată. gălbui. producând pagube destul de mari `n ceea ce priveşte producţia de fân.1. se usucă şi cad (fig.2. Crustele rămân viabile pe sol până la 5 ani. vor da naştere la spori. crustă cu fructificaţii (T. Boala cunoscută la noi din 1930 este frecventă în toate ţările cultivatoare fără a produce însă pagube mari. Primăvara se observă pe nervurile frunzelor şi pe codiţe puncte galbene. Simptome. Se recomandă ca loturile de trifoi să fie cosite prematur în cazul apariţiei manei. Australia şi Africa de Nord.12. Asia. apoi negre şi Fig. gălbui sau brunii la început. se recomandă cosirea prematură a trifoiului.4). Pe frunzele plantelor atacate. Transmitere-răspândire. Simptome. Infecţiile produse mai târziu şi răspândirea ciupercii. Rădulescu şi col.2. care în primăvara următoare. ce la început au fost izolate. 1938).Dothidella trifolii Această boală este destul de răspândită în Europa. prin sporii de tip Polythryncium duşi de vânt şi ploi. strângerea şi arderea fânului cosit.12.Peronospora sp.12. spori. b. Plantele rămân slab dezvoltate. iar în dreptul lor pe faţa inferioară a frunzelor. Prevenire şi combatere. Pe frunze şi cozile lor. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenţă. iar la noi în unii ani poate produce pagube însemnate.4. Mana trifoiului . Ca urmare. pe codiţele frunzelor şi pe frunze apar puncte brune. Noua Zeelandă. Prevenire şi combatere. Japonia.atac pe frunze. dar şi sub formă de cruste negre. apar pete fără un contur precis. 12. petele. aglomerate ce produc deformarea organelor. 155 . 3-spori.. Pătarea neagră şi căderea frunzelor de trifoi . în dreptul cărora pe faţa inferioară apare un puf cenuşiu-plumburiu.5. 2-miceliu cu unesc.

2.1. ce au la bază 5 frunzuliţe unite şi 5 petale unite parţial. In inflorescenţele globuloase apar flori pe tipul 5. Smith în America este astăzi cunoscut în ţările europene. Fructul este o capsulă conică. Vetrele de cuscută se vor erbicida cu: Pivot 100 LC-1 l/ha. Cuscuta trifoiului şi lucernei . necrotice. picnospori.12. rugos (fig. portocalii sau cenuşii. Caracteristicile plantelor sunt: tulpină subţire ca un fir. cu tegumentul aspru. ce perforează ţesuturile gazdei. Buia au fost descrise 18 specii ale acestui gen. In România. Frunzele se răsucesc şi se usucă înainte de vreme (fig. galbenebrunii. cilindrică.12. globuloasă cu 2-4 seminţe ovoide. Se va folosi la semănat numai sămânţă decuscutată. în seră. apar pete inelare. ce se răsuceşte pe alte plante. Răspândirea ciupercii în cultură este asigurată de mai multe tipuri de spori (ecidiospori.prăfoase. cu ramificaţii. Pătarea inelară neagră a tomatelor – Tomato black ring virus Virusul descris în 1946 de K. fiind găsit şi în România în 1984. cu o nuanţă 156 . Cuscuta trifoiului şi lucernei: (E. galbenroşcată sau brună. în studiile lui I.6. pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. Simptome. pe sfecla pentru zahăr şi pe tomate.M.4.3-5 mm.6). Bolile tomatelor Viroze 13. CAPITOLUL 13 BOLILE LEGUMELOR 13. La locul de contact cu planta parazitată. Boli produse de plantele parazite 12. alcătuită din internodii şi noduri.1. Prevenire şi combatere. Prevenire şi combatere. globuloase sau alungite. In vederea limitării pagubelor.Cuscuta sp. se recomandă cosirea lanurilor înainte de apariţia sporilor de rezistenţă. din tulpină apar un fel de rădăcinuţe. absorbind seva. Roundup0. Plantele parazite cunoscute sub numele de cuscută sau torţel sunt răspândite în toată lumea şi produc pagube deosebite în culturile pentru seminţe. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenâă care. Pe frunzele plantelor infectate.1972).. ce ar putea fi la rândul lor parazitate. Fig.75 l/ha la 3 zile după prima coasă. uredospori). iar în jurul lanurilor suprafaţa va fi menţinută curată de buruieni. groasă de 0.12.5). în primăvară vor da naştere la spori. Pe tulpini se găsesc frunze sub forma unor solzi mici. Transmitere-răspândire. Rădulecu şi col. ce vor produce primele infecţii.1.

Simptome. Ploaie (1960. plantele încep să se refacă dar frunzişul prezintă pete de decolorare şi are tendinţa de a se deforma. 157 . ochiul boului şi tutunul turcesc. După o primă etapăde atac. ardei.1. Dezinfectarea cu Dazomet 90 PP-600 kg/ha sau Basamid G-500 kg/ha. cuscută. alungite pe cozile frunzelor şi tulpini. salată. Transmitere-răspândire. frunze curbate în jos. La baza frunzelor. observate în tot cursul anului. malformări (creşteri anormale) şi aspermii (deformări ale inflorescenţelor ce nu vor produce sămânţă).Virusul atacă specii de la peste 55 genuri de plante. 1971. iar pe frunză. Transmitere-răspândire. Tulpinile plantelor virotice pot prezenta brunificări şi înnegriri ale lăstarilor. iar pe fructele mici.3. în condiţiile cultivării lor în zone secetoase. vinete. piticirea lăstarilor la piersic şi mozaicul salcâmului.U. Solanaceae.Tomato spotted wilt virus Boala a fost semnalată în Australia în 1915 şi în S.2. Se va recolta sămânţa numai de la plantele perfect sănătoase. în special la tutun dar şi la culturile de tomate unde. în special în primele faze de vegetaţie. căpşun. Solul serelor va fi dezinfectat termic iar în momentul apariţiei plantelor virotice. 13.G. nu transmit virusul la generaţiile următoare. Prevenire şi combatere. La roşii. poate produce calamităţi. 1972). micoplasma produce virescenţă (înverziri ale organelor. apar pete inelare. In natură. volbură şi tutunul turcesc. La cartof. sfeclă. în 1935 dar. zmeur. Într-un stadiu mai avansat al bolii. Simptome. filodie (transformarea organelor florale în frunze). îngălbenirea nervurilor ţelinei.Transmiterea virusului este asigurată de tripsul tutunului şi specii ale genului Frankliniella care după achiziţionarea virusului rămân infecţioase dar.) şi asupra ei . Boala a fost descrisă în 1933 de V. cu nervuri închise la culoare. în prezent este răspândită în zonele temperate şi subtropicale.1.neagră. apar pete brune. asigură distrugerea nematozilor şi a altor ciuperci de sol. Prevenire şi combatere. Producerea răsadului de tomate se va face separat de răsadul de tutun şi în condiţiile aplicării de tratamente cu insecticide ce distrug tripşii. Ofilirea pătată a tomatelor . apare o culoare asemănătoare cu a bronzului. transmiterea virusului este asigurată de nematozi.A. Virusul are un cerc larg de plante gazdă producând pătări inelare la tomate. ce în mod normal nu sunt verzi). roşii sau galbene. Micoplasmoze 13. Transmiterea prin sămânţă are loc în procent de 10-100 % la peste 20 de specii de plante. Fructificarea este slabă. acestea se scot din cultură. Stolburul tomatelor – Stolbur disease mycoplasma Stolburul este considerată ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. boala "buchet" la cartof. lemn câinesc. inelare. vinete. pe partea inferioară. Rîjkov (U. proliferări (creşteri exagerate). Cercul de plante gazdă a acestei micoplasme este foarte larg şi simptomele variază pe grupe de plante. Plantele virotice prezintă o ramificare a lăstarilor anormală.S. Pe fructe. imprecis delimitată.S.R. petele se măresc şi frunzele se usucă. fasole. 1969. apar pete negre.au efectuat studii numeroşi cercetători între care Alice Săvulescu şi P.

pagubele produse de micoplasma sunt direct proporţionale cu dezvoltarea insectelor ce duc virusul (vectori).M. apoi nervura principală se curbează şi planta se usucă. în România fiind semnalată în 1955 de R.virusul produce decolorări şi ofiliri rapide. apar pete circulare de 1-5 mm. Mycoplasma este cunoscută ca parazită pe 80 specii de plante ce aparţin la 10 familii botanice.1.A.13. îşi răsucesc marginea spre partea superioară. Culturile trebuie să fie corect tratate cu insecticide şi erbicide pentru a diminua atacul de transmiţători şi a elimina buruienile gazdă ale mycoplasmei. solarii şi câmp. verzi.1). Stolburul tomatelor: Corynebacterium michiganense pv.13.4. In secţiune. stolburul apare sporadic şi nu dă pagube însemnate. apoi prin unirea petelor. In natură. 1991). ce devin mici răni adâncite (fig. Ofilirea bacteriană a tomatelor Fig. pete cu ţesuturi ce devin galben-pergamentoase. lignificări ale vaselor conducătoare din fructele care nu vor ajunge la maturitate să aibă culoarea roşie caracteristică. Patogenul este inclus pe lista agenţilor de carantină a României. michiganense Boala descrisă în 1910 în S. (C.1. pentru a se împiedica dezvoltarea insectelor care este cu atât mai rapidă cu cât este mai cald. Pe primele 2 frunzuliţe ale răsadurilor. pierderile putând atinge nivelul de 30 % din producţie. Bucur în jud. Transmiterea agentului patogen în natură este asigurată de speciile genului Cuscuta (torţelul) şi de insectele Hyalesthes obsoletus. datorită distrugerii insectelor. albicioase.2). 158 . la început a frunzelor. Frunzele plantelor bolnave din câmp. Petele albicioase de pe frunze devin răni galben-verzui. Solurile cultivate vor fi menţinute la umiditate corespunzătoare. iar pe tulpină în zona bazală. tulpina prezintă vasele conducătoare de culoare galben-brună. umede. Frunzele pot prezenta uneori pete “opărite”. Tomatele atacate prezintă hipertrofieri (creşteri exagerate) ale caliciului florilor.Messiaen et col. Prevenire şi combatere. Se va avea în vedere distrugerea vetrelor de cuscută. Boala este prezentă pe răsaduri dar şi pe tomatele cultivate în sere. La morcov şi cartof mai sunt semnalate şi altfel de simptome ca înroşirea frunzişului sau colorarea sa în mov. suprafaţa acestora se încreţeşte. Eusceles plebejus şi Macrosteles laevis. Simptome. solarii sau seră se ofilesc. de Smith s-a răspândit în toate ţările cultivatoare de tomate. Observarea bolii se face uşor datorită simptomului clar de ofilire..U. Transmitere-răspândire. Ilfov. apar pete ovale mici de culoare alb-crem. paralel cu reducerea suprafeţei limbului (fig. apoi a plantei în întregime. Bacterioze 13.13. În anii cu primăveri şi veri ploioase şi răcoroase. Pagubele produse sunt atât calitative cât şi cantitative. prin irigare.

2-9 luni. de culoare albă. apoi brune. Răsadurile vor fi obţinute în sol dezinfectat termic cu vapori de apă. apoi brun-deschise. ambele însă. Aceste lucrări produc răni prin care bacteria pătrunde uşor. se coc prematur. 159 . iar temperaturile scăzute şi umiditatea mare (C. pentru a limita zonele de atac ale bacteriei. pot apărea două feluri de simptome. cu trei săptămâni înainte de plantare. Vremea umedă.Messiaen et col. rămân mici. este greu de executat. înconjurate de o zonă albă sau gălbuie. dar cu evoluţie mai rapidă în cazul infecţiilor vasculare. Ofilirea bacteriană vasculare. conţin bacterii într-o proporţie foarte mică (0-0. Prevenire şi combatere. Dezinfecţia termică dă rezultate bune dar.). în dreptul petelor. se va folosi numai sămânţă liberă de bacterii.. apoi se răspândeşte şi se înmulţeşte în vasele conducătoare. Dacă pe fructele deja formate au loc infecţii locale.13.p. În cursul vegetaţiei bacteria se răspândeşte prin uneltele şi mâinile lucrătorilor.2. temperaturile ridicate şi umiditatea scăzută favorizează infecţiile Fig. nu rezistă decât 3-4 săptămâni. simptomul fiind numit “ochi de pasăre”. 14 z. dar toxică şi există riscul unor accidente de muncă. Prevenirea infecţiilor secundare se face prin tratamente cu: Dithane 75 WG-0.2 % (t. au puncte cu inele argintii şi seminţe brune. chiar cozile fructelor pot fi uşor brunificate sau cu pete brune. sau în apă caldă (52oC) timp de o oră. sau chimic cu Dazomet 10 G . brune sau negre. In funcţie de felul infecţiei vasculare sau localizate. pe vreme umedă.M. Infecţia fiind generală. în timp ce în seră. In vederea obţinerii răsadurilor. Seminţele din fructele atacate sunt mici. florile avortează sau fructele ce apar. In unele cazuri. externe. seminţele riscând săşi piardă facultatea germinativă când sunt ţinute în aer cald (80oC) timp de 24 ore. cu temperaturi de 24-32oC. Bacteria se transmite prin seminţe şi este suficient ca acestea să fie infectate în proporţie de 1 % pentru a se declanşa o îmbolnăvire gravă a plantelor. apare exudatul bacterian (picături cleioase). cu marginea întunecată. Bacteria rezistă în resturile vegetale ale plantelor bolnave rămase pe câmp. Transmitere-răspândire. Toate vasele conducătoare din pulpa fructelor. Bacteriologii români precizează că. Diluţia de sublimat corosiv 1/3000 în care seminţele se ţin 5 minute este eficientă. In centrul petelor rămân mici răni brune. sunt la început galbene. cu germinaţie redusă dar pot transmite bacteria. Fructele puţin atacate pot prezenta simptome de marmorare (zone verzi înconjurate de zone albicioase). Seminţele obţinute prin fermentarea pulpei. care efectuează diferite operaţiuni “în verde”. limitate la coajă şi nu prezintă exudat. petele fiind superficiale. la fel de grave.500 kg/ha.3 %). este favorabilă extinderii îmbolnăvirilor. apar mici răni din care.Pe toate organele. favorizează atacul pe fructe. 1991). comparativ cu cele obţinute prin alte metode. apar pete de 1-3 mm în diametru.

devin crustoase şi chiar dacă fructul se coace. verde închis.3. În perioadele umede sau după irigarea culturii. vesicatoria. avertizând pe cultivatori de posibilitatea deprecierii cantitative şi calitative a recoltelor. ea parazitând în afară de tomate şi ardei. în coaja căreia bacteriile sunt viabile 16 luni sau chiar mai mult. Tr. galben-brunii sau cenuşii înconjurate de un inel alb-gri (fig.13. în jurul petelor apar inele lucioase datorită Fig. Florile infectate în primele faze nu leagă şi cad. Primele infecţii pornesc de la sămânţa infectată. răni ale frunzelor şi tulpinilor sau ale perişorilor absorbanţi de pe rădăcini. sunt dispuse în special de-a lungul nervurilor. 160 .5. apoi devin cenuşii sau brune şi b-Xanthomonas . Iniţial petele au culoarea a-Xanthomonas campestris pv. Bacteria poate supravieţui 2-3 ani în terenurile unde au rămas resturi de plante bolnave.M. măselariţa. ţesuturile fructului se scufundă uşor. de 1-2 mm în diametru. au semnalat această bacterioză în 1932.3 -a).2 % (t. Crustele apărute pot crăpa pe parcursul creşterii fructului. Primele infecţii la răsaduri asigură sursa de bacterii ce va fi dusă de ploi şi vânt şi va produce infecţii secundare. cătina.p. Vondozeb 75 DG-0.. cu o zonă centrală brună din cauza ţesuturilor necrozate (arse). 1991). Pătarea bacteriană a tomatelor Xanthomonas campestris pv. In cazul unor infecţii (C. tutunul. ridichia. Săvulescu şi col. Transmitere-răspândire. zonele brunificate se unesc. în jurul rănilor rămâne o zonă verde.Messiaen et col.2 %. Irigarea prin aspersiune este contraindicată în serele sau tarlalele unde s-au semnalat infecţii primare.). Bacteria parazitează toate organele aeriene ale tomatelor. Boli bacteriene ale tomatelor: lichidului bacterian. Vondozeb-0. Simptome.2 %. iar ţesuturile se rup.1. de pe care se scurg picături de lichid bacterian sub formă de lacrimi. cu aspect umed şi margini bine delimitate (fig. păpălău şi ciumăfaia. Fructele infectate prezintă pete circulare. puternice.Dithane M 45-0. Răsadurile prezintă pe primele 2 frunzuliţe şi apoi pe frunze şi tulpiniţă pete galben-verzui până la brune.13.3-b). c-Pseudomonas-puncte negre.2 %. vesicatoria Bacterioza a fost descrisă în 1914 în sudul Africii dar acum este cunoscută în toate zonele ce au climat umed şi cald. Bacteria infectează ţesuturile prin deschiderile naturale din frunză. Vondozeb 75 DG 0. In zonele atacate. 14 z.13. Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca formă. d-Corynebacterium-puncte cu aureolă argintie spre marginile frunzelor. Pe tulpini apar zone suberificate (aspre) şi crăpături variate ca formă şi lungimi. iar prin crăpături pot pătrunde alţi agenţi ce depreciază mai mult fructele. Cercul de plante gazdă al bacteriei este foarte larg.pete cu inel gri. numeroase specii de plante ca : zârna. 13. umede.

În cazul unei infestări (E.). este putrezirea coletului şi căderea plantulelor.2 % (t. Vondozeb-0. la plantele tinere de legume. Novozir MN 80-0.2 % (2 kg/ha).).2 % (2 l/ha). Plantulele răsărite din teren infestat. Hibridul Unirea este rezistent faţă de această bacterioză. Dithane M 45-0. 1979). care se extinde atât în sus pe tulpină cât şi în jos spre rădăcină. cel de al doilea tratament se aplică până când plantele au 45 cm înălţime.). precum şi rotaţia culturilor în vederea micşorării numărului de bacterii pe gramul de sol. Tratarea chimică a seminţelor se face cu Mancoben 60 PTS-4 kg/t sămânţă sau cu Agrimicină (17-200 µm/ml) tratare care deşi costisitoare. 161 . dar mai ales în seră.4 Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de prezenţa unui strat fin micelian.p. sere înmulţitor sau chiar în câmp. prezintă în zona bazală a tulpiniţei o brunificare a ţesuturilor. Întrucât bacterioza se răspândeşşte prin sămânţa infectată. iar pentru evitarea infecţiilor secundare. puieţi în pepiniere sau chiar la plantele din cultura mare.6. 13. Boli produse de ciuperci 13. 21 z. în toate ţările cultivatoare de pe glob. Simptome. urmată de spălări prelungite.p. Docea şi col. Tulpiniţele se subţiază în zona atacată iar plantula se veştejeşte şi se culcă pe pământ unde va putrezi în întregime (fig. Z. Simptomele apar sub formă de vatră de atac ce se extinde repede.p. 14 z. În câmp. Dithane 75 WG-0.).3 % (3 kg/ha). Putrezirea coletului (bazei tulpiniţei) şi căderea răsadurilor de legume Pythium de Baryanum Boala cea mai gravă ce poate fi întâlnită în răsadniţe.2 % (t.13. 14 z. are eficacitate maximă. La suprafaţa solului se constată Fig. b-miceliu cu spori care se extinde. Ciuperca atacă o multitudine de plante cultivate şi buruieni.p.).5 kg/ha).2 % (t. în cazul în care temperatura se menţine la 20-30oC şi umiditatea este peste 90 %. Răsadurile vor fi obţinute şi repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic. Primul tratament se aplică în stadiul de apariţia plăntuţelor până la 2 frunze. Vondozeb 75 DG 0. stropirile fiind executate cu: Bouillie bordelaise-0. Champion 50 WP-0. trebuie să se respecte măsurile de izolare spaţială a culturilor plantelor din cercul de gazde a patogenului.2 % (t. albicios. (BB) Liebor -1 % (10 kg/ha).p.75 % (7.5 %. Super Champ Fl-3 l/ha-0.Prevenire şi combatere. flori.4). legume: a-răsaduri atacate. culturile de tomate vor fi tratate de cel puţin 5 ori în timpul vegetaţiei. Ea se întâlneşte la toate răsadurile de legume. Mancozeb 800-2 kg/ha (t.1. se recomandă folosirea de sămânţă ce provine din lanuri sănătoase sau sămânţă tratată prin cufundare timp de 10 minute în apă caldă la 60oC sau 5 minute în soluţie de sublimat corosiv 1:3000. În 2-3 zile întreaga răsadniţă sau seră înmulţitor poate prezenta toate plantele distruse.B. 14 z. cu zeamă bordoleză 0. 14 z.

se brunifică şi frunzele se răsucesc spre partea superioară. Apron FL-10 l/t.1. excesul de umiditate şi pH-ul acid. Anglia). în dreptul petelor apare un puf.7 Mana tomatelor .. Proplant 72.A. Fran]a. apare pe tomate în special în ciclul doi de cultură.5 Mana la tomate: a-atac pe frunzelor. Apron 35 SD-2.5 g/kg.13.2 SL 0. Absenţa luminii. Ţesuturile afectate se veştejesc. nu prea dens. produce pete 162 . zone brune. Tiramet 60 PTS-4 kg/t sămânţă. Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei `n 1845 şi în anii următori a dus la exodul populaţiei spre America. b-atac de mană de sol pete alungite brune. superficiale. sunt factori favorizanţi ai instalării şi evoluţiei grave a ciupercii Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin sporii de rezistenţă din sol. lăstarii şi tulpinile atacate. ciuperca a produs de-a lungul anilor epidemii grave la cartof (1843 .5). deoarece acestea sunt putrezite până la ieşirea lor la suprafaţă. de la plantă la plantă. Atacul are o evoluţie mai lentă după repicare. Mancoben 60 PTS-4 kg/t. În condiţii de umiditate atmosferică pe faţa inferioară a frunzelor.Canada. Seminţele se vor dezinfecta prin tratare cu: Royal FLO 42 S-3 l/t. 13. Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele. fenomen cunoscut în istorie sub numele de "foamea irlandeză".2 % (răsad 4-5 l/m2). 13. Atacul semnificativ este cel de pe fructe. de culoare albă.15-0. Messiaen et col. se face prin sporii duşi de apa din sol. acestea putând fi parazitate în toate fazele de dezvoltare. prezintă plantă. Simptome. Prevenire şi combatere. Super Homai 70 PM-5 g/kg.puternice a solului se observă doar vetre de atac fără plante răsărite. 1991). iar în cursul vegetaţiei transmiterea ciupercii. Ciuperca pătrunde pe la locul de prindere a fructului.S. Rovral 50 WP0. 1845 . Merpan 80 WDG-0. fără exces de umiditate şi cu pH alcalin.15 %. Olanda.Phytophthora infestans Originară din America de Sud. Cozile Fig. În sere sau solarii pierderile pot varia de la 30 % până la compromiterea culturii. frunzele prezentând pe margini sau spre vârf pete cu aspect umed (verde închis). După răsărirea plantulelor se va executa un prim tratament cu unul din produsele: Previcur 607 SL-0. Folpan 50 WP0.U.15 % (1-5 l sol/m2 răsad). Inflorescenţele atacate prezintă pe frunzuliţele de la baza florilor şi pe codiţele lor. fără puf albicios (C. Mana tomatelor semnalată în Europa în anul 1847 şi în ţara noastră în anul 1940. Producerea răsadurilor se va face numai în soluri dezinfectate termic. Belgia.M. protectoare. (fig. când plantele sunt mai bine aerisite şi capătă rezistenţă prin înverzirea tulpiniţelor şi formarea ţesuturilor mecanice.25 % (3-5 l/ha/m2). se usucă şi cad.075 %. insuficienta aerare.

Oxicig 50 PU 0.Ţesuturile atacate. aşa încât.2 %). Dacia şi Ioana au o oarecare rezistenţă la mană. veştejirea şi moartea plantelor. 3 z. ciuperca formează miceliu cu mulţi spori. transmiterea de la un an la altul este asigurată de tuberculii infectaţi existenţi în materialul de plantat sau de cei mici. în 1917. Shavit F 71.putrezirea rădăcinilor.5 % (4-5 kg/ha).A. urmată de brunificarea bazei tulpinii. o plantă de cartof pe care apar spori. Mana de sol . pe suprafaţa cărora apar zonalităţi concentrice.75 % (7. 163 .5 kg/ha (t. pe baza tulpinii atacate. În fermele legumicole trebuie să se respecte o izolare spaţială între tarlalele plantate cu cartofi şi cele de tomate. În sere şi solarii se va menţine o temperatură constantă care să nu scadă sub 20oC şi fără oscilaţii care produc condens pe planteÎncă de la primele simptome pe frunze. Z. devin sfărâmiciose datorită putrezirii uscate a lor. condens ce uşurează infecţiile. iar din 1968 este prezentă în România. În culturile de tomate din seră (ciclul doi).5 kg/ha. Ciuperca este comună pentru tomate şi cartof. (BB) LIEBOR-1 % (10 kg/ha).1. pe fructele căzute pe sol unde este umiditate mare. se formează un puf albicios.).5 kg/ha (t. vor fi îndepărtate frunzele (se vor culege în saci de polietilenă) şi se vor culege fructele căzute pe sol (înainte ca ciuperca să sporuleze).3 %. dar mai ales în sere şi solarii se vor face tratamente.8.p.4-0. În condiţii de umiditate ridicată.). atacul evoluează rapid. Tomatele verzi devin tari. în câmp deschis. nerecoltaţi. In câmp. Funguran OH-50 WP-1.mari brune-olivacei şi cu rapiditate distruge tot fructul.5 kg/ha).B. datorită variaţiilor de temperatură de zi-noapte.2 kg/ha (0.U. aspre iar cele coapte au pete brune-deschise. Dithane 75 WG 2-2. Ciuperca descriscă mai întâi în S. Dintre soiurile şi hibrizii omologaţi. recomandat pentru fiecare produs. rămaşi pe sol. Tratamentele se pot executa cu unul din produsele din grupele: Bouillie bordelaise-0. ţinând însă cont de timpul de pauză. 13.5 WP. care produc apariţia condensului de apă pe organele vegetative. Transmitere-răspândire. a trecut şi în Anglia în 1921. ciuperca produce o brunificare a vârfului rădăcinii principale şi a rădăcinilor secundare. brunificate. răspândirea se poate face prin vânt pe o rază de cel puţin 11 km/zi. 21 Ridomil Plus 48 WP-2. dar şi în câmp în culturile nearăcite şi numai în perioadele cu temperaturi ridicate în sol. Turdacupral 50 PU 4-5 kg/ha (t. În sere sau solarii se recomandă irigarea prin picătură pentru a nu scădea efectul tratamentelor foliare. tulpinilor şi fructelor Phytophthora parasitica Boala apare în special pe spaţiile protejate.p. Prevenire şi combatere. 21 z. în funcţie de eficacitatea lui în timp. Super Champ Fl-3 l/ha-0.p. În prima parte a perioadei de vegetaţie. unde a produs pagube între 5-20 % la culturile din câmp deschis şi 10-60 % în sere şi solarii. De la o sursă de infecţie. Simptome.

6 a). întrucât ciuperca poate supravieţui în sol 4 ani.2 SL 0. In spaţiile protejate se va face obligatoriu o nouă dezinfecţie a solului înaintea ciclului doi de producţie 164 . pepeni.4 % 5 l/sol/m2. iar (C. apoi udat cu o suspensie de Previcur 607 CS-0. Aliette 80 WP-0. se vor usca foarte repede.2 SL 0.Prezenţa ciupercii în tulpină. fasole. Proplant 72.13. imediat după plantare. cu zonalităţi concentrice. Messiaen et col. ceapă.6 Fructe de tomate atacate de: a-Phytophthora parasitica.2 % (răsad 4-5 l/m2). evoluţia brunificarea vârfului. c-crăpături acoperite de Alternaria. In cazul în care apar infecţii târzii şi Fig.15-0. În timpul vegetaţiei. d. duce la dezvoltarea de rădăcini adventive (la suprafaţa solului).25 % (3-5 l/ha/m2).4-5 l/m2. beste temperatură Rhizoctonia solani. Prevenire şi combatere. brune-violacei. cu margini difuze. Folpan 50 WP 0. cad pe sol şi pe ele ciuperca va sporula puternic. Cercul de plante gazdă al patogenului include ăn afară de tomate. îngălbenirea şi căderea frunzelor.15-0. ofilirea şi uscarea plantei începe odată cu coacerea fructelor. Ciuperca rezistă în sol sub formă de spori de rezistenţă. ardei.4 % (5 l/m2 sol). răsadul va fi sortat. Folpan 80 WDG-0. 1991). Transmitere-răspândire. prezintă pete verzi-cenuşii.25 % . Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire în formă de "ochi de iepure".3 % (răsad).M. Proplant 72. In cursul vegetaţiei transmiterea ciupercii se face prin sporii ce se găsesc în apa de ploaie. Răsadul de tomate va fi produs numai în sol dezinfectat cu Dazomet (500 kg/ha). sau cu vapori supraîncălziţi (80-90oC) timp de o oră. Fructele atacate nu ajung la coacere..2 % în cantitate de 40-50 ml/plantă.25 %. iar frunzele bazale se îngălbenesc.15-0. Tomatele verzi din etajul inferior.2 % .6 b şi 13. vinete. sau se fac stropiri speciale cu: Previcur 607 SL 0. sau Aliette 80 WP 0. ce dau un aspect marmorat suprafe]ei fructelor şi vor prezenta un putregai umed (fig.3 l/sol/m2. La repicare.escăzută. stropirile recomandate pentru mană sunt bune şi pentru mana de sol. se lasă în jos şi cad. Plantele care în primele faze manifestă pete verzi închise la bază. în urma atacului. Folpan 50 WP-0. 13. Ciuperca poate trece de la fruct la fruct chiar şi în timpul transportului şi depozitării acestora. bolii este lentă. urmate de brunificarea zonelor.

de culoare maronie. Pe fructele deja formate apar pete neregulate sau circulare. Prevenire şi combatere.2. Bolile ardeiului Viroze 13. La culturile din câmp destinate obţinerii de sămânţă se va asigura o izolare spaţială faţă de celelalte culturi atacate de acest virus. râjina. Simptome. Variaţia simptomelor este în funcţie de soi.2. cenuşii sau brune. Frunzele apărute după infecţie sunt mici. iar simptomele. Simptome. În vederea prevenirii infecţiilor la răsad. sunt mici. alungite. acesta va fi obţinut în compartimente separate fără alte solanacee şi va fi tratat cu insecticide care distrug afidele. momentul îmbolnăvirii şi condiţiile climatice. Soiurile infectate cu tulpina de virus a ardeiului au simptome de mozaic galben specifice. cu până la 50 % din înălţimea plantelor sănătoase. Mozaicul castraveţilor la ardei Cucumber mosaic virus in pepper Culturile de ardei din câmp şi spaţii protejate suferă frecvent din cauza atacului acestui virus.2. 13. Plantele bolnave se recunosc uşor datorită creşterii încetinite şi a aspectului mozaicat al foliajului. trei fraţi pătaţi.13. În cursul perioadei de vegetaţie. Pe tulpinile atacate pot fi observate uneori pete de arsură. Virusul are tulpini comune şi o tulpină specifică a ardeiului.2. Fructele ce apar mai târziu.1.Tobacco mosaic virus in pepper Viroza este cunoscută pe toate continentele în culturile de ardei protejate unde frecvenţa ei ajunge la 70-80 % şi în culturile de câmp unde această frecvenţă este de 30-40 %. după infecţie. 165 . se vor distruge eventualele gazde ale virusului. Fructele nou apărute sunt mici. cu pete clorotice sau cu pete verzi închis pe fondul verde normal al fructului. Virusul prezintă un cerc larg de gazde. boala fiind cunoscută şi sub numele de "piticirea şi îndesirea tufelor de ardei" descrisă în 1961 de I. Plantele tinere infectate au talia mult redusă. iar printr-o erbicidare corectă. deformate. Docea. deformate şi nu pot fi comercializate. ceea ce face ca frunzele să apară grupate în rozete. Mozaicul tutunului la ardei . cu limbul deformat. curbate lateral. În sere. Atât internodiile tulpinale cât şi ramificaţiile tulpinale sunt scurte. de culoare maro. solarii şi câmp se vor face tratamente periodice cu insecticide. Pop şi E. traista ciobanului. urzica moartă etc. transportul virusului este asigurat de mai multe specii de afide. variază în funcţie de acestea şi de soiul cultivat. Frunzele formate înainte de infecţie prezintă o suprafaţă normală dar cu pete mari neregulate. specii de plante anuale şi perene care constituie rezervoare ale virusului pe timpul iernii. Transmitere-răspândire. prin apariţia în spaţiile dintre nervuri a unor pete galbene. scânteuţa. Dintre aceste gazde enumerăm: rocoina. cu pete verzi-deschis ce alternează cu pete verzi închis.

5 cm. Pământul folosit în răsadniţe trebuie să provină dintr-un loc unde nu sau cultivat solanacee (tomate. Transmiterea virusului în cultură se face prin contactul direct între plantele bolnave şi cele sănătoase şi prin inventarul de lucru. Rafailă şi col. petele sunt mari de 1-10 166 . în sol. de 0. În anii cu primăveri ploioase şi reci. tomate. pe ele apar la frunzele tinere simptome de decolorare. Prevenire şi combatere. urmată de spălări repetate sau prin tratament termic la 76oC timp de 3 zile. Bacterioze 13.Uneori.7-1. lemn câinesc etc.4. În toate culturile de ardei. Pe frunzele bătrâne. Plantele atacate prezintă pe frunzele tinere pete cu aspect umed. Prevenire şi combatere. cu puţine seminţe. vinete) şi va fi dezinfectat cu formalină 1 %. la soiurile sensibile se observă o mozaicare. Simptome. ce se extind apoi spre baza plantelor. ce poate aduce micoplasma de pe o multitudine de gazde: cartof. însă în acest caz vasele conducătoare nu sunt brunificate. vesicatoria Boala de origine americană a fost semnalată în 1974 de C. pepeni. verziînchis. lobodă. Micoplasmoze 13. pe care virusul rezistă mult timp. se va urmări ca acestea să nu urmeze după o altă cultură sensibilă la acest virus. morcov. tutun. Creşterea tulpinii este stopată. unde s-au estimat pierderi de până la 15-16 % din recoltă.2. în dreptul cărora ţesuturile sunt bombate spre partea superioară. pe frunzele bazale apar pete necrotice. Sămânţa va fi tratată prin scufundare timp de 2 ore în soluţie de fosfat trisodic 10 %. Stolburul ardeiului . circulare. Pătarea bacteriană a ardeiului Xanthomonas campestris pv. Cultivarea de soiuri rezistente este singura măsură ce poate asigura sănătatea plantelor. Plantele bolnave sunt observate începând cu luna iulie când. Plantele atacate sunt uşor de observat din cauza piticirii şi a decolorării care poate produce chiar o ofilire asemănătoare verticilozei. deformate. ce duce la ofilirea plantelor. Transmitere-răspândire.2.Stolbur disease in pepper Stolburul ardeiului este cunoscut în toată Europa însă cele mai mari pagube sunt semnalate în E şi S-E continentului. stolburul nu produce pagube mari întrucât insecta este distrusă încă din stadiul său de larvă. se transmite prin sămânţa infectată. chiar şi pe faţa inferioară. Transmitere-răspândire. sol sau inventarul de lucru. iar la baza tulpinii apar zone maronii şi chiar o brunificare a vârfului rădăcinii. florile rămânând sterile sau formează fructe mici. Transmiterea micoplasmei se face de la plantă la plantă prin intermediul insectei Hyalesthes obsoletus sau prin cuscută. În România. Uneori. Simptome. apar aceste băşici. urmată de pete de arsură. iar nervurile se colorează în violaceu. Metoda de prevenire se rezumă la distrugerea cuscutei şi la combaterea insectei. Frunzuliţele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii mediene. ardei. Dacă plantele sunt virozate în stadiu tânăr.3. De la un an la altul. În ţara noastră boala a fost semnalată în Sud încă din 1979.

Atacul este frecvent pe frunze. a fost semnalată în S. din răni apare lichidul bacterian. petele sunt numeroase. Bacteria se transmite prin seminţele ce provin de la plantele bolnave.A. metoda de irigare şi evoluţia atacului. Bacteria iernează în resturile vegetale infectate. care devine brunăînchis. sau apa de la irigaţiile prin aspersiune. după care s-a extins în toată Europa cu o frecvenţă de până la 40-50 % în culturile de câmp. frunza se îngălbeneşte şi cade. La soiurile sensibile. iar precipitaţiile însoţite de vânt asigură răspândirea bacteriei. Transmitere-răspândire. Cultivarea de soiuri rezistente este o măsură foarte eficace. Fructele atacate de obicei prin trecerea miceliului din tulpină prin codiţă. galbene-deschis. dar neîngropate în sol. Mana ardeiului . cu aspect umed. iar pe parcursul vegetaţiei se vor face tratamente chimice cu: Dithane M-45 sau 75WP. în pământul de lângă rădăcinile grâului (dacă semănăm grâu după ardei.U. Tulpinile atacate au la bază o zonă inelară. înconjurate de o zonă cu aspect umed. însă nu există soiuri imune. castraveţii. fie prin sămânţa infectată. de 1-5 mm. Alternaria capsici-annui. fructe şi seminţe şi mai rar pe tulpini şi rădăcini.tomate). În 1919. vinetele. Stropirile vor face la începutul înfloritului şi se vor continua la intervale de 7-10 zile în funcţie de condiţiile climatice.2 %. însă ea rezistă şi se multiplică.mm. Pe tulpini apar crăpături alungite. Sămânţa din fructele atacate poate putrezi sau. Boli produse de ciuperci 13. ciuperca având o răspândire generalizată în plantă. apoi brune cu aspect aspru.2. toate în concentraţie de 0. 167 .35 % [i Systhane Z-0. ceea ce produce imediat ofilirea şi uscarea plantelor. prezintă pete apoase. Sursele de spori sunt bogate. Onefung 50 PU-0. ce în final se brunifică şi zona devine aspră. Simptome. Temperatura de 23-28oC şi umiditatea atmosferică de peste 85 % declanşează atacul. Ţesuturile afectate se decolorează. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme umedă când. are aspect normal dar conţine miceliul infecţios al ciupercii. Uneori pe zonele afectate se grefează ciuperci ca.5. deoarece ciuperca atacă pepenii verzi şi galbeni. în dreptul cărora ţesuturile se scufundă şi se usucă sau. Frunzele atacate prezintă pete circulare în dreptul cărora ţesuturile par opărite şi se acoperă în scurt timp cu un puf albicioas. În timpul vegetaţiei sporii ciupercii sunt purtaţi de vânt şi picăturile de ploaie. dovleceii. care pătrunde în plantă prin răni sau prin deschiderile naturale (stomate). verzi-închis apoi galbene. Fructele atacate au pete circulare de 2-5 mm. se acoperă cu mucegai fin albicios. Prevenire şi combatere. în Italia în 1927. verde-închis apoi cafenie-brună. ele putând supravieţui la suprafaţa seminţelor chiar 10 luni. se brunifică şi se usucă.25 %. tomatele şi morcovul. Transmitere-răspândire.Phytophthora capsici Boala cunoscută şi sub numele de putrezirea rădăcinii tulpinii şi a fructelor de ardei. Vondozeb. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face fie prin sporii de rezistenţă rămaşi în resturile vegetale. se unesc. Răsadul va fi produs în sol dezinfectat termic sau chimic.

Metodele de prevenire includ alcătuirea unui asolament legumicol în care ardeiul să nu revină după una din plantele gazdă ale ciupercii şi la producerea răsadului să se folosească sămânţă sănătoasă sau dezinfectată înainte de semănat cu fungicide. chiar şi rădăcinile sunt brunificate şi putrezesc. Mozaicul castraveţilor la vinete Cucumber mosaic virus in eggplant Mozaicul vinetelor a fost semnalat în culturile din Italia. Stolburul vinetelor . Cuzin 15 SC-4 l/ha. boala nu apare decât rar. cu pulpa lemnoasă şi nu au valoare comercială. iar de la un an la altul virusul rezistă în plantele perene. 13. amplasarea culturii în câmp trebuie să se facă având o izolare spaţială de 500 m faţă de culturile de plante perene puternic infectate cu acest virus. însă acum este cunoscută pe 80 specii aparţinând la 10 familii botanice.25 %. Dacă larvele din sol ale insectei sunt distruse primăvara datorită ploilor şi temperaturilor scăzute. iar (C. mici. Pe frunzele plantelor apar mai întâi simptome de mozaicare slabă. de jos în sus. Pe tot frunzişul se observă şi coloritul maro caracteristic acestei boli. Funguran OH-1. Plantele atacate manifestă o decolorare rapidă urmată de ofilire.2-0. se recomandă aplicarea preventivă de stropiri cu Fig.. Transmitere-răspândire. iar fructele sunt mici.M.4 %.3. la avertizare se vor face tratamente cu Cobox 50 PU-0.13. Ridomil Cu 45 WP-0. iar existenţa sa este posibilă şi în culturile din sudul ţării. Simptome. apoi se usucă şi se începe desfrunzirea plantelor.2. Simptome. Prevenire şi combatere. 13. În răsadniţe. Messiaen et col.7).3. În cursul vegetaţiei. Aliette 80 PU-0. Transmitere.25 %. începând cu marginea lor. apare decolorarea.Prevenire şi combatere. Franţa şi Bulgaria. pătate sau au dungi galbui (fig. Bolile vinetelor Viroze 13. 3. La plantele fără frunze. Ea a fost descrisă în 1933 în Rusia pe tomate. Frunzele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii principale.25 %. Micoplasmoze 13. Transmiterea virusului de la plantă la plantă este făcută de insecte. care evoluează în arsuri paralele cu nervurile şi ca urmare apar ofiliri. Previcur 607 CS 0. Atacul se observă în lunile iulie-august când pe frunze.7 Mozaicul castraveţilor la vinete insecticide care să distrugă afidele.Stolbur disease in eggplant Boala apare frecvent în culturile de vinete de la noi. 1991). Fructele ce rămân pe plante sunt decolorate. Apariţia micoplasmei în culturi depinde de numărul de generaţii a insectelor ce transmit micoplasma. Plantele fructifică slab.1. 168 .5 kg/ha. Curzate plus T0.15-0.3 %. deformate.răspândire.

se unesc. stropirile cu Ridomil 25 WP-40 g/m2 şi cu Folpan 50 WP-0. răspândirea şi măsurile de prevenire şi combatere sunt prezentate la "putrezirea coletului la tomate". Boli produse de ciuperci 13. apare un puf albicios alcătuit din miceliul cu spori. după care se usucă şi cad. Măsurile de prevenire presupun măsuri de distrugerea insectelor şi amplasarea culturii în terenuri izolate de culturile sau plantele perene infectate. asigurarea unui regim de udare a solului normal. Primele plante bolnave pot fi observate abia la începutul fructificării vinetelor. În spaţiile protejate solul va fi dezinfectat termic sau chimic.Ofilirea vinetelor-Verticilliumalbo-atrum şi Fusarium oxysporum Boala este frecvent întâlnită în culturile de câmp ale vinetelor. În România boala apare prima dată ca semnalare în Starea fitosanitară a anilor 1942-1943. deci numai transmiterea prin sol are importanţă. La răsad. se ofilesc şi atârnă de-a lungul tulpinii timp de 1-2 săptămâni.Prevenire şi combatere. Caracterele ciupercii. Mana vinetelor .4. Tratamentele se vor succeda la intervale de 7-10 zile. Atacul pe fructe se manifestă sub forma unor pete mari brune.3. iar fructele putrezesc. În asolamentul legumicol vinetele şi alte solanacee (ardei.05-0. Ciupercile rezistă mult timp în sol pe resturile de plante atacate şi sporii lor sunt răspândiţi de apa de irigaţie sau cea de ploaie şi de lucrările solului. dau rezultate foarte bune. tomate) trebuie să revină pe aceeaşi solă după minim 4 ani.1 %. De la plantă la plantă. transportul este imposibil întrucât aceste ciuperci sunt în interiorul vaselor conducătoare. Simptome. iar la apariţia bolii se pot aplica stropiri la plantă cu 0.5 l de soluţie de Bavistin. în concentraţie de 0. Benlate sau Topsin M. fără variaţii bruşte. Prevenire şi combatere. Substanţele chimice recomandate la tomate sunt bune şi la vinete. 169 .Phytophthora parasitica Boala este prezentă în culturile de vinete irigate unde a şi fost semnalată încă din 1958 dar. Îngrăşarea echilibrată a culturii. iar fructele ce erau formate se zbârcesc şi nu mai pot fi valorificate. Boala apare mai ales la vinetele cultivate în terenuri acide. Ofilirea evoluează rapid din cauza sistemului radicular care este brunificat şi cu crăpături longitudinale şi transversale. în final se usucă fără a mai fructifica. Transmitere-răspândire.3. sunt factori ce pot opri parţial apariţia bolii. Secţiunile longitudinale şi transversale ale tulpinii evidenţiază o brunificare a sistemului vascular de la baza plantei până la cozile frunzelor şi fructelor. petele se extind. în dreptul cărora. în vegetaţie.3.2 %. Simptome. producând pagube mici. pe partea inferioară. Veştejirea avansează spre partea superioară a plantelor care. în dreptul cărora ţesuturile se scufundă. Frunzele bazale încep să se îngălbenească. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată. galbene-undelemnii caracteristice manelor. 13. în toată Europa şi America. Frunzişul afectat prezintă pete mari.

Cercul de plante gazdă este foarte larg cuprinzând plante ca: dovleceii. spanac. şofrănel. La pepenele verde. se observă o ofilire rapidă a frunzişului şi chiar pe fructe apar zone de îngălbenire. Benlate 50 WP 0.).p. cânepă. tutun. 170 . rămânând în final doar câteva zone verzi pe fructul îngălbenit. Simptome. varză. pătrunjel.5 l sol. pepeni. Derosal 50 WP 0. 14 z. cicoare. Cozile frunzelor./pl. coriandru şi numeroase alte specii de plante floricole. vinete) sau spontane precum şi la alte Fig. ţelină. sparanghel. Pe frunzele tinere de la castrave]i apar pete galbene-verzui. 13. porumb.05-0. ce se extind de la locul de prindere a fructului spre vârful lui. pomi fructiferi şi plante din flora spontană. sfeclă.p. infecţia produce simptome mai puţin evidente.13.În câmp se vor face tratamente cu produsele : Bavistin 50 WP 0. 8 Mozaicul castraveţilor. încreţiri evidente.1. lucernă. Bavistin FL 0. ardei.1 %. Simptomul clasic de mozaic se observă la frunzele bătrâne. unde alternează petele verzi-deschis cu cele galbene. În perioadele calde ale anului.1 % (t. pepenilor galbeni şi dovleceilor Viroze 13. circulare sau col]uroase. Simptome evidente de mozaicare şi veştejire a frunzişului sunt observate şi la dovlecel sau la pepenele galben. cartof. salată. pepenilor şi dovleceilor specii de plante ierboase sau lemnoase. mentă. revent. pepenilor verzi. iar limbul frunzei prezintă gofrări. ceapă.).05-0.05-0. arbuşti ornamentali.4. solanacee cultivate (tomate.05-0.1 % (0.1 %. mărar. Bolile castraveţilor. fiind cunoscută la o mulţime de bostănoase cultivate.4. tomate. păstârnac. castraveţi. t. ca şi internodurile vrejilor sunt scurtate şi cu simptome clare de arsuri.p. 14 z.9).05-0. Carbendazin 500 SC 0.). ardei. morcov. fasole. Mozaicul castraveţilor . arbuşti fructiferi. delimitate de nervurile secundare .Cucumber mosaic virus Boala are o mare răspândire. mazăre. lufă. 13.1 (t. este mai înceată sau apare brusc o uscare a frunzelor (fig. 14 z.

Se va folosi numai sămânţă ce provine din culturi sănătoase sau sămânţă tratată termic. Amigo. Pop. se vor face stropiri periodice cu insecticide contra afidelor. În cultură se va distruge rocoina. Simptome. Amour. 13.13. Acestea răspândesc virusul timp de cel mult două ore apoi acesta dispare din corpul lor. simptome de mozaic foliar. Transmiterea Fig. Prevenire şi combatere. Mozaicul verde al castraveţilor Cucumber green mottle mosaic virus Boala a fost descrisă de C. Transmiterea de la plantă Fig.10).stelate şi chiar fructele pot fi pătate şi deformate (fig. Pop şi A. apariţia de flori şi fructe aglomerate în rozete şi o îngălbenire generală a plantei. Se cunosc hibrizi rezistenţi sau toleranţi la această viroză.13. Răsadniţele vor fi protejate cu plasă fină contra afidelor iar răsadurile vor fi stropite prin acoperire cu insecticide. 1986). Burpee. Virusul se transmite de la plantă la plantă prin intermediul speciilor de Cuscută şi prin afide. Uneori apar pete decolorate. În culturile din seră ca şi în cele de câmp. prin sămânţă a virusului este pusă în evidenţă doar la pepeni şi plante spontane. respectând o izolare spaţială faţă de speciile ornamentale perene. Biretta. seminceri de legume (spanac). Jilăveanu. Pedoroso. Libelle sau hibrizii mai noi. sau leguminoase perene. Ainsworth `n 1935 în Anglia dar s-a răspândit în toate ţările cultivatoare de castraveţi şi din 1985 a fost descrisă şi din serele României de I.4. gofrarea frunzelor şi fructe puţine dar.. fără simptome.Transmitererăspândire. Plantele virotice prezintă o decolorare a nervurilor. Transmiterea virusului de la un an la altul se poate face prin sol sau prin sămânţă. cum ar fi: Hokus. 171 . Transmitere-răspândire. Asterix. Alibi. însă el rezistă în plantele perene.13. 1991). în special în cele de Stellaria media (rocoină). Culturile de câmp trebuie amplasate corect.M. Rita şi Matilde.10 Mozaicul verde al castrave]ilor (I.9 Mozaicul ardeiului la pepene (C. Messiaen et col. Infectarea timpurie a plantelor produce o slabă dezvoltare a lăstarilor fructiferi.2.

Prin desprinderea zonelor atacate castraveţilor frunzele rămân perforate şi se pot deforma. însorită. vor fi dezinfectate prin tratamente termice (la sol) sau chimice .11 Pătarea unghiulară a celofan. În spaţiile protejate se recomandă eliminarea cu grijă a plantelor virotice şi distrugerea lor prin ardere. Se vor infiinţa culturi numai cu sămânţă sănătoasă sau tratată prin scufundare timp de 60 minute în soluţie de fosfat trisodic 15 %. Prevenire şi combatere. Pe frunze apar pete colţuroase. cu aspect de Fig.K. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminţele contaminate sau infectate. Pot fi observate simptome asemănătoare pe cozile frunzelor şi tulpini care. exudatul bacterian se usucă şi dă naştere unei pelicule fine. Fructele atacate prezintă pete de 1-3 mm. Bacteria produce pagube însemnate atât la culturile de câmp cât. situate între nervurile secundare.. În România boala a fost semnalată de Tr. Pe faţa inferioară a frunzei. Bacterioze 13. ca şi toate uneltele din sere şi solarii.4. de culoare verde-închis. Transmitere-răspâdire. 13. pot prezenta zone uscate sau putrezite în funcţie de umiditatea atmosferică. se usucă şi se desprind din frunză (fig. Se recomandă înfiinţarea culturilor cu sămânţă sănătoasă. Pe vreme secetoasă. Săvulescu şi col. după irigarea culturii. Bryan în 1915. celor din solarii şi sere. se pot uni şi sunt distruse suprafeţe mari din frunză.11). se acoperă cu lichid bacterian.la plantă are loc prin contactul direct între plante. sub formă de picături. scăzând cantitativ şi calitativ producţia. după ploi sau pe timp ceţos. verzi-închis. mai ales. Solul. se constată prezenţa unui exudat (lichid) bacterian mucilaginos.formalină 1 % sau fosfat trisodic 15 %. lachrymans Boala este de origine americană unde a fost semnalată în 1913. cu aspect umed. verzi-închis. umede. Smith şi M. acestea se brunifică şi se usucă. urmată de o clătire cu apă curată.F. Încă de la începutul vegetaţiei. pe primele 2 frunzuliţe apar pete mici. Prevenire şi combatere. tratată cu sublimat corosiv 1 % timp de 10 minute sau tratament termohidric cu apă la 172 . fructul poate crăpa pe vreme secetoasă sau. În dreptul acestor pete. circulare. însă bacteria a fost studiată de E. Infecţia se face foarte repede în condiţii de umiditate relativă în jur de 95 % şi temperatură cuprinsă între 24-28oC.3. În condiţii favorabile (vreme umedă) petele ce la început au 2-7 mm. 13. circulare sau colţuroase. Pătarea unghiulară a castraveţilor Pseudomonas syringae pv. iar în câmp răspândirea este asigurată de ploile repezi însoţite de vânt şi de irigarea prin aspersiune. pe vreme umedă. în 1940. Simptome. cu aspect umed şi cu o zonă centrală albicioasă. care în final capătă o coloraţie gri-bej.

pepene galben. Bacteria nu rezistă în resturile vegetale uscate decât câteva săptămâni. Moresti. dovleac. (E.4. culturile se vor înfiinţa numai pe solul ce a fost dezinfectat termic sau cu formalină 0. In câmp. Acest simptom se observă spre prânz.50-52oC timp de 30 minute. Simptome. Champion 50 WP-0.15 % (1. tulpinile se înmoaie şi Fig. America şi Africa. cu excepţia pepenilor verzi. dar este transmisă de gândacul dungat (Acalymma vittata) şi gândacul pătat (Diabrotica undecimpunctata). Asterix.Erwinia tracheiphila Boala.5 kg/ha).4 % (3. căci în intestinele lor bacteria supravieţuieşte. se recomandă o rotaţie a culturilor legumicole în care cucurbitaceele (castraveţi. În rănile produse de aceşti gândaci. a fost descrisă la noi abia în 1953 de Tr. Seminţele mai pot fi tratate cu aer cald la 85oC timp de 60 minute.12). să nu revină pe aceeaşi solă decât după 3 ani. Smith din O. 1956).12 Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor: Erwinia tracheiphila planta se usucă.2 % (2 kg/ha). pentru a evita instalarea bolii. vâscos. Extinderea bolii se datoreşte numărului gândacilor.75 % (7.2 kg/ha). BB (ZB) Liebor-1 %. stadiului de dezvoltare sensibil al plantelor şi prezenţei unei umidităţi atmosferice mari. iar în seră. Aceste colonii bacteriene astupă vasele şi produc simptomul de ofilire.5 l/ha). sub formă de umbrele.3 %. toate frunzele se ofilesc.4 % (4-5 l/m2). dacă sunt secţionate. 173 . Ultimele zone care se usucă sunt tulpinile. se încreţesc. 13. 13. bacteria se înmulţeşte apoi pătrunde în vasele conducătoare pe care le astupă. Japonia. Super Champ Fl-3 l/ha (0.4. În cursul vegetaţiei se recomandă tratamete cu: Bouille bordelaise-0. Bacteria are un cerc larg de plante gazdă ce aparţin genurilor Cucumis şi Cucurbita.F. 13. Săvulescu. eliberează din vasele conducătoare un lichid bacterian. Plantele infectate prezintă iniţial doar câteva frunze bazale veştejite. dovlecelul). cât mai timpurie. pepene verde. Transmitere-răspâdire. când este cald şi dispare noaptea pe răcoare. Novozir MN 80-0.3 %). cunoscută încă din secolul trecut în America şi semnalată apoi în toate ţările cultivatoare din Asia. Măsurile de prevenire recomandate se referă doar la combaterea insectelor. După un timp. frunza veştejită şi căzută în jurul cozii (fig. Kasumin 2 L-0. Unii hibrizi mai noi sunt rezistenţi sau toleranţi la infecţii: Regal. Funguran OH 50 WP-0. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor .3-0. Prevenire şi combatere. Appel. alb-cenuşiu. ce asigură reuşita infecţiilor primare. cozile şi rădăcinile care.

sub forma unor pete verzideschis pe faţa superioară. Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânţă sau prin sporii de rezistenţă ce rămân în sol iar. Mana cucurbitaceelor . Royall Flo 42 S-3.4. În Europa s-a extins la începutul acestui secol. pepeni galbeni. Seminţele vor fi tratate cu: Tiradin 70 PUS-8 kg/t. Petele moi de pe fructe. Transmitere-răspâdire. pot deveni parazite în condiţii de umiditate şi temperatură ridicată şi pot compromite încă din primele faze o cultură. 174 .13. Simptome. Speciile genului Pythium sunt nişte ciuperci de sol care. Atacul a fost sesizat numai pe terenuri acide şi numai în condiţii de umiditate atmosferică ridicată de peste 80-90 %. bine delimitate de nervurile frunzelor. Captan 50 WP 0. Fig. au coaja crăpată şi prin crăpături apare un puf albicios. pete de formă colţuroasă. În Moldova ea a apărut abia după anul 1970. dar acum este cunoscută ca frecventă pe castraveţi. Mana atacă numai frunzele.Pseudoperonospora cubensis Boala a fost descoperită la mijlocul secolului trecut în Cuba. Super Homai 70 PM-5 g/kg sau Tachigaren 70 WP6 kg/t. b-miceli şi spori (Olga S\vulescu. Captadin 50 PU 0.5 % sau Previcur 607 SL-0. sub formă de putregai umed.15-0.2-0.5. Putregaiul plăntuţelor şi fructelor de cucurbitacee Pythium de Baryanum. ultimum. P.2-0. o solă cu cereale sau cu graminee furajere. 1967).6.15 % (1-5 l/sol/m2). Castraveţii sau alte cucurbitacee se vor cultiva în seră doar după dezinfectarea solului. iar în România a fost semnalată în 1928 în sudul ţării. Dacă solul este foarte umed. aphanidermatum Boala este cunoscută în toate ţările cultivatoare. Simptome. 13. zona brunificată se acoperă cu un mucegai fin.4.2 SL 0. Vitavax 200 PU-3 kg/t. Chiar şi rădăcinile se brunifică şi dispar. unde sunt îndeplinite condiţiile de temperatură şi umiditate necesare infecţiilor. Prevenire şi combatere. fiind deosebit de păgubitoare la culturile din spaţii protejate. atacul apare mai târziu.5 %. termic sau chimic. în primele stadii de vegetaţie. de la o plantă la alta.Boli produse de ciuperci 13. Zona atacată se brunifică. P. Mana cucurbitaceelor: a-frunză atacată.2 %. dovleci. se va asigura o rotaţie a culturilor. de culoare verde-închis a căror suprafeţe se extind repede.25 % (3-5 l/sol/m2). pe baza tulpinii apar pete mici. În câmp. la baza tulpinii. Pe fructe. 13. Proplant 72. Tiramet 60 PTS-4 kg/t. În seră în timpul vegetaţiei se vor aplica tratamente cu: Merpan 80 WDG-0. tulpiniţa se subţiază şi după câteva zile plantele se ofilesc. dovlecei. transmiterea se face foarte rapid prin sporii duşi de apa de irigaţie. cad pe sol şi putrezesc. pepeni verzi. introducând în asolamentul legumicol. Imediat după răsărirea plantulelor.5 l/t. alb.

iar în cazul declanşării atacului se va reduce umiditatea.). s-a ajuns la crearea de rase rezistente la anumite substanţe. Fuss (1853). irigarea se va face numai prin brazde pentru a nu răspândi sporii. În câmp.4-0.5 %. Transmitere-răspândire. În asolamentul legumicol. unde aceştia rămân viabili pe vrejii uscaţi. Antracol 70 WP-0.p. Ca o primă măsură de prevenire. 21 z. Irigarea prin aspersiune aplicată dimineaţa până la ora 10. apar sporii ce vor germina şi vor da filamente de infecţie care. dă un atac puternic de mană.. apoi în brun. În spaţii protejate.7. ţinând cont că partea inferioară a limbului frunzei trebuie bine protejată.4 % (3. când răspândirea sporangilor este maximă. Deşi este cunoscută de foarte multă vreme (1800) în ţara noastră a fost semnalată de M. petele se pot uni şi este distrusă o mare parte din frunză. din cauza stropirilor repetate cu aceleaşi produse.5 kg/ha). 1991). Făinarea cucurbitaceelor .2 % (t. Sandu Ville abia în 1967. Oxicig 50 PU 0.3-0. Transmiterea ciupercii.p. datorită uscării rapide a frunzelor. etc.M. 13. foarte fină. Infecţiile se produc pe vreme umedă. galbeni-bruni. 13.2 % (2 kg/ha). Rădulescu (1933) dar.4. Viabilitatea sporilor depinde de temperatură. frunze şi chiar fructe sunt atacate în toate stadiile de 175 Fig. Messiaen et col. Oescu şi E. În condiţii favorabile.Culoarea petelor se schimbă în galben. se formează spori de rezistenţă sferici. 28 z. C.14 Făinarea cucurbitaceelor: (C. Funguran OH 50 WP -0. În ţesuturile uscate. Prevenire şi combatere.2 kg/ha). Combaterea chimică trebuie să se facă folosind pulverizarea pneumatică. În spaţiile protejate. studiată amănunţit de C. este asigurată de sporii de rezistenţă prezenţi în resturile vegetale. Gama de produse avizate este foarte largă şi trebuie utilizată atent. bostănoasele vor reveni după cel puţin 4 ani pe aceeaşi solă. Organele aeriene (tulpini. Simptome. cu respectarea timpului de pauză şi având grijă să nu se execute două tratamente succesive cu acelaşi tip de produs. iar pe faţa inferioară.15 %.2 % (t. Pe timp secetos şi la temperaturi de peste 32oC sporii mor. iar plantele vor rămâne repede fără frunziş. 13. apare un puf cenuşiu-violaceu sau bej (fig. de intensitatea luminoasă şi de umiditatea atmosferică.).13-a). de la un an la altul. Ciuperca este răspândită de apa de ploaie sau apa de irigaţie. se impune arderea resturilor de plante atacate sau îngroparea lor în profunzime. se va asigura o bună aerisire a culturii. BB (ZB) Liebor -1 %. Previcur 607 SL-0. la temperaturi cuprinse între 5-30oC (la optim 23oC) când.75 % (7.Erysiphe cichoracearum şi Sphaerotheca fuliginea Boala este răspândită în toate ţările cultivatoare şi produce pagube mari. Novozir MN 80-0. însă infecţiile din anii următori pot proveni şi de la sporii aduşi de vânturi din zonele cu ierni blânde. Se pot face tratamente directe la plantă cu produsele : Bouille bordelaise -0. Polyram combi0. pătrund prin stomatele (deschideri naturale) frunzelor ce au cel puţin jumătate din suprafaţa normală. .

0. petele se pot uni şi acoperă suprafeţe mari de limb care. în seră) . apă sau insecte.). Pentru Erysiphe temperatura optimă este de 15-26oC şi nu necesită o umiditate ridicată.0. 21 z). Afugan EC-0. conopidă. sub forma unor pâsle mai mult sau mai puţin extinse. în scurt timp se vor usca. făinos.05 % (t. Răsadurile afectate rămân mici şi după plantare produc puţin.).p. Simptomele dispar la temperaturi de peste 25oC. Frunzele plantelor atacate prezintă o decolorare.4 % (t.p. În funcţie de momentul instalării atacului.A). 7 z. Karathan LC-0. Thiovit 0. gulie şi hrean Viroze 13.02 % (t. Virusul a mai fost găsit şi la ridichi. 28 z. Saprol 100 EC-0.p. paralele cu nervurile şi mozaicare slabă.). atacul se extinde pe cozile frunzelor. În condiţii de secetă atmosferică. sunt formate pe frunze şi asigură transmiterea ciupercilor până în anul următor. Frunzele de conopidă afectate au inele 176 . ridichi. Rubigan 12 CE. Întrucât zonele îngălbenite nu cresc în acelaşi ritm cu cele verzi. 4 z.5. din momentul începerii fructificării şi a recoltării să se aplice numai fungicide de contact (Gr. 4 z. Cele mai frecvent infectate sunt frunzele mature. Tratamentele se vor efectua cu respectarea timpului de pauză indicat şi alternând produsele în funcţie de grupa lor. 7 z.). Ţesuturile de lângă nervuri păstrează coloraţia verde.1. Bolile la varză. respectarea asolamentului şi distrugerea plantelor gazdă din flora spontană pentru diminuarea presiunii de infecţie. Karathane FN 57-0.).Cauliflower mosaic virus Boala este de origine americană iar în România a fost semnalată în 1952 şi poate da pierderi de până la 75 % din producţie.3-0. necesită o umiditate ridicată. frunzele apar gofrate. cu marginile răsucite spre faţa superioară. La aceste plante. în timp ce pentru Sphaerotheca. Microthiol special -0.14).1 % (t.75 %. Prevenire şi combatere. negre. Sub acest miceliu ţesuturile se îngălbenesc şi se brunifică. 4 z. Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente. Bravo 500 SC. Ciupercile se răspândesc în timpul vegetaţiei prin sporii duşi de vânt. o transparenţă a nervurilor. unde produce gofrări. Transmitere-răspândire.dezvoltare (fig. simptomele apar ca pete de decolorare urmate de pete brune. Pe suprafaţa acestor organe apare un miceliu alb.1 % (t. urmată de îngălbenirea ţesutului între nervuri.p.p. cu recomandarea ca. în timp ce cele abia formate sunt rezistente.). hrean şi alte crucifere. varza roşie şi varza de Bruxelles. Fructificaţiile de rezistenţă au aspectul unor puncte mici. 13. Frunzele de varză de la mijlocul tulpinii au zone verzi-închis.7 z. rapiţă.p. 13. Condi]iile optime de instalare şi evoluţie a ciupercilor diferă. Pe limbul frunzelor. Din cercul de plante gazdă fac parte: varza albă.4 % (t.p.5. La apariţia atacului se recomandă stropiri cu produsele: Fluidosoufre 20-25 kg/ha (t. Kumulus DF 0. Virusul mozaicului conopidei .4 %.05 (t. Simptome. pe tulpini şi chiar pe fructe.p. temperatura optimă este de 15-21oC dar. plantele pot suferi mai mult sau mai puţin.

pe primele frunzuliţe apare o decolorare sau brunificare a acestora.M. Evoluţia bolii.15). Fig. se observă brunificarea. devine frunzelor de varză (C. De la un an la altul virusul rezistă în seminceri şi în plantele perene. are col. Smith la sfârşitul secolului trecut. 13. iar pe guliile furajere şi napii de mirişte se observă o încreţire accentuată a limbului foliar şi diferite desene brune. se observă numai mici pete decolorate şi răni brunificate. Dacă vremea este ploioasă. înveleşte şi în interiorul căpăţânii apar frunze brune. apar pete mari neregulate. pe timp secetos. Prevenire şi combatere.clorotice şi zone brune. loc prin putrezirea uscată a zonelor afectate şi uscarea măduvei coceanului. Măsurile de prevenire se referă doar la izolarea culturilor semincere de culturile de consum şi distrugerea resturilor vegetale. 177 . Pammel şi K. La hibrizii rezistenţi. în urma infecţiilor. se cifrează la procente însemnate din recolte.6-6. Messiaen et asimetrică. putrezite umed. Pagubele cantitative şi calitative înregistrate. cu miros neplăcut. Transmitere-răspândire.2. Varza. boala evoluează rapid şi pe ţesuturile putrezite umed. rănirea frunzelor produsă de diferite insecte sau de limacşi (melci fără cochilie) creează porţi de intrare pentru bacterie sau de ieşire a gomei din nervurile înnegrite. înnegrirea vaselor conducătoare din care se scurge un lichid (gomă bacteriană). 13. În ceea ce priveşte combaterea. Transmitere-răspândire. Virusul poate fi transmis de la plantă la plantă de insecte. Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin perişorii de pe rădăcini sau prin stomatele (deschiderile naturale) de la marginea frunzelor. În România boala a apărut ca semnalări în Starea fitosanitară încă din 1949 şi a fost studiată de Elena Bucur (1957). Nervaţiunea neagră a frunzelor de varză Xanthomonas campestris Boala a fost semnalată în SUA şi studiată de L. iar în timpul păstrării acestea se strică. Simptome. Nervaţiunea neagră a frunza în urma creşterii diferenţiate.5. Uneori. chiar cu frunze infectate parţial. Boala apare frecvent pe solurile cu pH = 5. Încă din primele faze de vegetaţie. În timpul vegetaţiei.. dar nu imposibilă. urmată de veştejirea plantulelor şi căderea lor. din cauza zonelor afectate.15. în dreptul cărora nervurile sunt brunificate şi apoi înnegrite. Bacterioze 13. Dacă se secţionează coceanul. putând ajunge uneori la 50100 %. 1991). Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale rămase în sol şi prin seminţele infestate.8. galbene. subţiate şi se usucă (fig. Ţesuturile din dreptul petelor devin pergamentoase. se fixează şi alte ciuperci. Transmiterea prin sămânţă infectată este mult mai rar întâlnită. Pe frunzele plantelor infectate.M. se recomandă distrugerea insectelor prin stropiri repetate ce se aplica la culturile semincere.

În timpul depozitării. Solurile în care se cultivă cruciferele.Răspândirea bacteriilor de la plantă la plantă. rădăcinoasele. iar căpăţâna în scurt timp cade de pe cocean. în anii ploioşi sau pe solele unde nu are loc scurgerea apei în mod normal. atacul cuprinde în întregime căpăţâna. Bacteria rezistă numai în sol şi nu se transmite prin seminţe. arăcirea plantelor şi combaterea dăunătorilor din sol ce pot produce 178 . În România. boala a fost semnalată abia în 1934. sămânţa se tratatează cu Tiramet 60 PTS-4 g/kg sau Rovral TS-10 g/kg. unde apare mai întâi un putregai umed. 13. Prevenire şi combatere. Temperatura optimă de păstrare a verzei este de +1oC. se vor alege semincerii sănătoşi. transformând-o într-o masă de mucilagiu urât mirositoare. se realizează prin apa de irigaţii. precipitaţii şi prin limacşi. La varză atacul se observă la locul de prindere a codiţei frunzei de cocean. trebuie să se respecte epoca de plantare. conopidă) Erwinia carotovora pv. Putrezirea umedă se observă în a doua parte a vegetaţiei la culturile de crucifere. Famosa (varză creaţă) şi Optiko (varză chinezească). Din cercul de plante gazdă fac parte cruciferele cultivate. De Socodor (varză albă). circulând prin vasele conducătoare. Din sol.5. varza creaţă. primele semnalări au fost făcute în 1950 de Tr. Pacha. Transmitere-răspândire.(varză. Krautkaiser. Bacteria atacă multe plante. Bacteria rezistă în resturile vegetale atacate rămase pe câmp şi poate fi transmisă prin materialul de înmulţire. pe rapiţă şi nap. Primera (varză roşie). toate terenurile unde s-au cultivat legume au şi această bacterie . după ce au fost strânse şi arse resturile vegetale în care bacteria poate rezista. Prevenire şi combatere. apoi cenuşiu.3. practic. gulia. Întrucât transmiterea cea mai frecventă are loc prin seminţele infestate. din cercul de plante gazdă făcând parte bostănoasele. Săvulescu pe varză şi gulie. bacteria pătrunde în plantă prin micile răniri ale rădăcinilor şi produce infecţia generală. Almanac. atacul este cu atât mai grav cu cât temperatura se apropie de 20-25oC şi este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea şi Sclerotinia sclerotiorum. Putregaiul umed al cruciferelor. iar în depozite se va asigura o aerare corespunzătoare pentru a se evita ridicarea temperaturii. chiar după un asolament de 4 ani. eliminarea resturilor de frunze vechi. se vor dezinfecta termic cu vapori supraîncălziţi. Dacă există umiditate atmosferică mare. ridichea. napi. Cu 2-3 zile înainte de semănat. 20-30 minute în apă la 50oC. Se recomandă semănarea de sămânţă sănătoasă din hibrizi sau soiuri cu rezistenţă sau toleranţă faţă de bacterie: Morris. Atacul este foarte periculos la culturile semincere şi poate produce pagube şi în timpul depozitării legumelor. bulboasele. iar la conopidă se poate observa putrezirea parţială sau totală a inflorescenţei. conopida. muştarul dar şi buruienile ca: traista ciobanului (Capsella) şi păducherniţa (Lepidium). carotovora În culturile de crucifere. însă aceasta poate scăderea germinaţia. În culturile semincere. Simptome. Măsurile de igienă culturală se impun după eliberarea terenului de culturi atacate. se recomandă tratarea lor cu apă caldă. gălbui. Doneza dulce. Atac asemănător are loc şi la gulii. În depozite. rapiţă.

Ciuperca rezistă în sol prin sporii de rezistenţă (akinetosporangi).16). se va asigura o desime a plantelor normală pentru o bună aerisire şi o irigare fără excese.5. Simptome. Boala poate fi întâlnită în toate fazele de vegetaţie ale plantelor. denumirea de "hernie" este foarte corectă (fig. 13. ovăz.Olpidium brassicae Această boală este frecvent întâlnită în răsadniţe şi sere înmulţitor. 1878). Acum.16. Plantele putrezesc şi cad la pământ. Hernia rădăcinilor de crucifere . 13. Acestea suferă îngroşări care pot fi de 15-30 ori mai mari ca diametrul rădăcinii. Cercul de plante gazdă al acestei ciuperci cuprinde foarte multe specii de crucifere cultivate şi spontane. Pe rădăcina principală. în cazul în care pământul nu a fost corect dezinfectat Simptome. Întrucât atacul este mai puternic în solurile acide. traista ciobanului. Boli produse de ciuperci 13. cartof. La alcătuirea asolamentelor legumicole trebuie să se ţină cont ca să nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de bacterie. Atacul poate fi parţial confundat cu cel al umflăturilor produse de Meloidogyne (nematodul galicol). se va recomanda scăderea acidităţii prin amendare cu var. Înnegrirea şi putrezirea plante din grupa verzei. mai ales în zonele umede şi cu soluri acide. coletului: plantă atacată. conopidă. cât mai ales a simptomelor prezente pe rădăcini. Pământul folosit în răsadniţă şi sere înmul]itor se va dezinfecta termic sau chimic.4. spori şi odos. Rădăcina hipertrofiată prezintă ştrangulări aşa încât. tumorile sunt mai mari decât cele de pe rădăcinile secundare. În primele stadii de vegetaţie a răsadurilor (2-3 frunze) apare o înnegrire urmată de putrezirea răsadurilor şi a tulpiniţelor în dreptul bazei plantei (fig. Transmitere-răspândire.5.17). Aceştia pătrund în rădăcinile a numeroase specii de Fig. fiind uşor de semnalat datorită simptomelor aeriene . Frecvent atacul este spori de rezistenţă semnalat pe varză. Woronin. 13. din care iese prima generaţie de spori. ea este cunoscută în toate ţările cultivatoare. 13. Woronin în Rusia.veştejiri sau îngălbeniri. gulie. tomate şi (M. La semănat şi la repicare.răniri ale rădăcinilor.Plasmodiophora brassicae Boala este cunoscută încă din secolul trecut (1878) când a fost studiată de M. atacul putând fi confundat cu cel produs de Pythium.5. zârnă etc. in. Prevenire şi combatere. 179 . tutun. Înnegrirea şi putrezirea bazei plantei.

13. conopida. Pe faţa inferioară a frunzelor. în dreptul petelor ce au o formă neregulată. sporii pot fi răspândiţi la distanţe mari. apare un 180 Fig.17. Ciuperca rezistă în solurile uşor acide până la 8 ani. se poate dezinfecta cu Bavistin DF-1. plante gazdă a patogenului este larg. c-atac de nematozi (C. Simptomele trebuie bine observate şi la răsaduri care. ce evoluează spre culoarea cenuşie-brună. iar dacă terenurile sunt îngrăşate cu gunoi contaminat.5. Mana cruciferelor . odată afectate pot fi distribuite pe zone extinse.15-0. Tr.M. cu pH-ul=6-6. raigras sau golomăţ. sporii fiind distruşi în 30-60 minute. . viermi sau de apa de irigaţie. Prin lucrările agricole.Peronospora brassicae Boala produce pagube însemnate în culturile semincere de crucifere dar şi în culturile de consum. muştarul şi alte crucifere din flora spontană.6. având grijă să se distribuie 3-5 l soluţie/m2.13. după 4-5 ani. Solele infectate vor fi cultivate cu mentă.18. guliile. Solul ce va fi folosit în răsadniţe va fi dezinfectat termic. larve. alegerea de terenuri cu pH uşor alcalin. Transmitere-răspândire.2 SL 0. Kotte. gălbui. Prevenire şi combatere.5-1. Boala apare mai frecvent pe plantele tinere în răsadniţe sau imediat după plantare în câmp. Messiaen et col. Săvulescu şi Czarna Rayss au semnalat-o pentru prima dată în România în 1930. răspândirea capătă o arie mai extinsă. 13. dacă temperatura este de 60oC. sau amendarea lor cu var stins 0. În asolamentele legumicole. Mana cruciferelor: (W.5 kg/m2. În solurile alcaline boala nu apare.25 %. Cercul de b-hipertrofieri tip hernie. Se impune folosirea la plantare de răsad sănătos. Fig. Hernia rădăcinilor de crucifere: a-hipertrofieri tip tumoare.5.5 kg/ha sau Proplant 72. care nu se îmbolnăvesc. Simptome. 1952). rapiţa. cruciferele trebuie să revină pe aceeaşi solă.. el incluzând pe lângă varză. Solul destinat culturilor de crucifere. Pe primele frunze apar pete de 1-3 mm de decolorare.Atacul ciupercii este intens la culturile de pe terenuri uşor acide. Milioanele de spori din rădăcinile hipertrofiate sunt transportate în sol de râme. Se poate folosi dezinfectarea cu apă clocotită 10 l/m2 şi apoi acoperirea solului cu o folie de plastic pentru o răcire încetinită. Măsurile de igienă culturală prevăd distrugerea plantelor atacate în timpul vegetaţiei dar şi distrugerea prin foc a resturilor rămase după recoltare.

Frunzele atacate se culcă la pământ. Îngălbenirea şi piticirea cepei . Prevenire şi combatere.puf cenuşiu. Semincerii atacaţi au frunzele de culoare cenuşie sau cu pete brunii. Oxicig 50 PU-0.19). Simptome. cu ploi frecvente sau ceaţă.1. Seminţele se vor dezinfecta cu ap\ cald\ la 50oC timp de 30 minute sau cu Apron 35 SP-0.15 % sau Proplant 72.Onion yellow dwarf virus Boală cunoscută sub numele de strierea galbenă sau nanismul cepei. se unesc şi dacă vremea este umedă.4 %. Boli la ceapă.striuri galbene şi prezintă adâncituri succesive care i-au dat denumirea de "boala urmelor de degete".4-0.2 %. a fost descrisă în SUA .statul Yowa în 1927 însă acum este răspândită în America de Nord. la noi fiind citată de E. Seminţele obţinute de la semincerii bolnavi. etc. Folpan 50 WP-0. pot fi infectate şi transmit ciuperca. Când atacul are loc mai târziu. 181 . se poate vedea o infecţie generalizată. ciuperca se răspândeşte foarte uşor prin sporii apăruţi pe miceliu. ridichi şi napi porceşti.5 l/ha. Europa şi Australia. Dezinfectarea solului din răsadniţe. fructele sunt şi ele pătate şi conţin seminţe depreciate. Merpan 50 WP-0.6. este una din măsurile de prevenire de maximă importanţă pentru obţinerea unui răsad sănătos. 13. se pot semnala chiar căpăţâni putrezite.2 % .5 % sau Super Champ FL-3 l/ha dau rezultate bune dacă sunt folosite în alternanţă cu fungicidele sistemice ca: Bravo 500 SC-1. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de spori de rezistenţă sau ca miceliu de rezistenţă în rădăcinile culturilor semincere. Transmitere-răspândire.18).2 SL 0.25 % (3-5 l sol.6. iar cepele rămân mici şi nu rezistă la păstrare în timpul iernii. În timpul vegetaţiei. usturoi şi praz Viroze 13. cu inflorescenţe mici şi aproape în totalitate cu flori sterile (fig.15-0. Champion 50 WP-3 kg/ha. 13. În culturile semincere. cu dungi galbene.5-1 %. tulpinile florifere de la plantele virotice sunt deformate. 13. Kocide 101-0. Măsurile de igienă culturală contribuie la limitarea pagubelor. Boala apare la ceapă începând de la frunzele bazale care devin plate. Apron XL 350 ES 3-4 l/t sămânţă. Aceasta se va face cu Previcur 607 SL-0.5 kg/ha. pe vreme umedă. Rădulescu încă din 1949. manifestă dungi ./m2). Funguran OH 50 WP-1. ce putrezesc sau se usucă (fig. putrezind sau încolţind mai devreme. apoi petele se întind. mai scurte.Atacul acestei ciuperci pe conopidă împiedică formarea inflorescenţei iar la gulii. sunt distruse suprafeţe mari din frunzele. Fungicidele anorganice ca: zeama bordoleză în concentraţie de 0.2 kg/t sămânţă.

Transmiterea de la un an la altul se face prin bulbii de arpagic şi butaşii pentru sămânţă. Dintre soiurile de ceapă avizate a fi cultivate în România nici unul nu manifestă rezistenţă.Virusul atacă şi narcisele. Simptome. Fig. Ploaie în 1973. bulbi sau seminceri.19. Petre şi I. Severin şi N. în loc de flori apar bulbili care dau frunze albe. însă natura ei infecţioasă a fost demonstrată de V.6. 13. Frunzele tinere ale plantelor bolnave se îngălbenesc în partea bazală. sunt obligatorii în culturile semincere. Izolarea spaţială este necesară şi faţă de grădinile cu narcise. Îngălbenirea şi piticirea cepei (M. precum şi faţă de culturile din anul precedent de unde ar putea apărea plante . transmiterea prin sămânţă nefiind confirmată.samulastră. 182 . tulpinele florale se adâncesc. Eliminarea plantelor cu simptome. Florile nu dau seminţe. Prevenire şi combatere. Micoplasmoze 13. 1993). Frazier în 1945.2. se va face la 3-6 zile de la apariţia simptomelor. În culturile semincere. Studii ample asupra materialului recoltat de la Băneasa şi Buzău au mai fost executate de Z.Transmitererăspândire. Inflorescenţele prezintă o creştere anormală a elementelor florale care dau aspectul de "capete miţoase" (fig. trebuie să se respecte o izolare spaţială între ele de minim 500-1000 m. La înfiinţarea culturilor de arpagic. Transmiterea micoplasmei se face prin cicade dar şi prin cuscută.Onion proliferation Proliferarea cepei a fost observată în 1941 în California.13.20). numai soiul Siriu de usturoi este mijlociu de rezistent faţă de această viroză. Tratamentele repetate cu insecticide ce distrug speciile de afide. Virusul se transmite de la plantă la plantă numai prin sucul adus de afide. Mititiuc. Proliferarea şi aspermia cepei . Transmitere-răspândire. Culturile semincere se vor înfiinţa numai cu bulbi ce sunt tari şi nu au încolţit mai devreme. apoi toate frunzele se îngălbenesc şi se răsucesc.

21 Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz de fosfor. dacă depozitele sunt cu atmosferă uscată (fig. Simptome. prezintă toleranţă faţă de această bacterie.. Tulpinile afectate nu ajung la înălţimea normală.20 Proliferarea şi aspermia cepei dar şi în culturile de câmp şi la materialul din (M. Tulpinile se dezvoltă slab.13. 13. dacă se secţionează bulbul se observă că unele foi cărnoase îşi schimbă culoarea.Peronospora destructor Mana cepei este considerată acum cea mai periculoasă boală care. Din bulbii atacaţi se degajă un miros pătrunzător. În mod deosebit se remarcă transmiterea bacteriei prin seminţe la praz. evitarea cultivării în soluri umede şi reci. 183 . 13. 1993). o (M. iar din 1969. Soiurile de ceapă Django F-1 şi Romito.Prevenire şi combatere. Transmitere-răspândire.. Mititiuc. Săvulescu şi col. carotovora Bacterioza descrisă încă din anul 1906 în Franţa a fost semnalată la noi în ţară pe ceapă în 1944 de Tr. se usucă (din bulbi rămânând numai foile exterioare). iar soiul de praz Jolant este mijlociu de rezistent. la presare. neplăcut. Descrisă în 1841 de J. iar înflorirea şi fructificarea sunt reduse. 1993). discul bazal se scufundă. Bulbii parţial atacaţi pot putrezi în întregime dacă sunt păstraţi în depozite mai umede sau. La bulbii puternic atacaţi. atacul bacteriei apare spre sfârşitul vegetaţiei când. în afara transmiterii obişnuite prin resturi vegetale. Alexandri şi col. sunt întărite. boala s-a răspândit cu repeziciune în toate ţările cultivatoare. iar pe vreme umedă pe o zonă de 20-30 cm la bază.6. simptomele sunt vizibile şi pe parcursul vegetaţiei. Mana cepei . Berkeley în Anglia.M. În culturile destinate bulbilor pentru păstrare. apare putregaiul umed. Bacteria produce pagube însemnate în culturile semincere Fig. rotaţie de minim 3 ani precum şi cultivarea unor soiuri tolerante limitează pagubele. Mititiuc. Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz -Erwinia carotovora pv. poate compromite în totalitate culturile de arpagic.3. depozite. în România fiind semnalată încă din 1935. Prevenire şi combatere. o descriu şi pe praz. Îngrăşămintele pe bază Fig. Al.21).4.6. ceapă de consum sau cultura seminceră. La culturile semincere de ceapă şi praz. Bacterioze 13. Boli produse de ciuperci 13. par umede şi se înmoaie. Se recomandă eliminarea plantelor bolnave din culturile semincere şi stropiri pentru distrugerea cicadelor ce transmit micoplasma.

Bulbii rămân mici. În primăverile umede. Kotte. 13. Aceştia apar la temperaturi cuprinse între 3-27oC cu optimum de 11-12oC.25 % (t. ceapă ciorească. În timpul vegetaţiei se vor face irigări numai prin aspersiune. precum şi fertilizarea echilibrată. sporii apăruţi pe micelii sunt cei ce răspândesc ciuperca. iar în timpul păstrării se înmoaie şi putrezesc. poate apărea o îngălbenire a vârfului frunzelor. iar tijele frânte nu mai produc seminţe (fig. fără exces de azot. şi bulbii infectaţi. Nemispor 80 WP-0. 28 z.Mana cepei rezistenţăce rămân în resturile vegetale şi prin bulbilii (W.22 .6.22). Bulbii sau bulbilii folosiţi la înfiinţarea culturilor. pe suprafaţa cărora apare un puf cenuşiuviolaceu. îngălbenire ce progresează spre baza acestora şi produce pieirea plantelor.2 %.2 %.Simptome. În vetrele de atac circulare sau alungite. apoi tratamente la acoperire dintre care ultimul cu produse sistemice. Polyram combi-0.5. iar în timpul vegetaţiei. Ea produce în anii ploioşi şi calzi pagube ce pot atinge chiar 70 % din recoltă.15 % şi se va avea grijă ca pulverizarea să fie foarte fină.Sclerotium cepivorum Boala a fost descrisă în 1841 în Anglia şi s-a răspândit în toate ţările cultivatoare de specii ale genului Allium.Transmiterea patogenului de la un an la altul este asigurată pe două căii: prin sporii de Fig. Frunzele şi tijele plantelor mănate se frâng din dreptul zonei afectate. Vondozeb-0. Infecţiile primare în primăvară sunt asigurate prin germinarea sporilor de rezistenţă. Dithane 75 WG-0. Frunzele şi tijele florale parazitate prezintă pete ovale de decolorare. trebuie să provină din culturi ce au fost tratate până la recoltare. Prevenire şi combatere. 1952). Frunzele capătă aspectul cifrei 1. hajme. 13.2 %.2-0. Vondozeb 75 DG-0. Transmitere-răspândire.2 %. plantele au 184 . Se recomandă distrugerea resturilor vegetale din culturi pentru micşorarea rezervei de oospori (organe de rezistenţă).2 %. Simptome. etc. Sporii sunt purtaţi uşor de vânt şi vor da noi infecţii pe ceapă dar şi pe alte plante ca: usturoi. în direcţia rândurilor. Soiurile cu bulbi roşii sunt mai rezistente.). fiind descrisă şi în România încă din 1918 de Moesz. dacă vremea este ploioasă. sunt acoperite cu micelii brune-negricioase de la alte ciuperci saprofite (Macrosporium etc. iar tratamentele se vor efectua numai la avertizare. praz. Germinarea sporilor se produce în condiţii de umiditate atmosferică 100 % timp de cel puţin 10 ore. Putregaiul alb al cepei şi prazului . cu ţesuturi îngălbenite. în lunile martie-aprilie.2 %.p. 13. aşa încât partea lor superioară se usucă. asigurarea unei rotaţii de minim trei ani. În culturile semincere se aplică 2-3 tratamente până la apariţia tijelor florale. iar dintre cele avizate Django F1 [i Romito se dovedesc mijlociu de rezistente. Dithane M 45-0. În soluţiile de stropit se adaugă obligatoriu aracet 0.). Ţesuturile distruse se usucă sau. Tratamentele se pot face cu produsele : Antracol 70 WP 0.

Putrezirea plantelor continuă şi în depozit. una în martie-aprilie şi alta după formarea bulbilor şi până la recoltare. Lazăr şi co1. 185 . după o uşoară umectare pentru ca substanţele să adere.rădăcinile şi tunicile putrezite. Transmitere-răspândire.. arătura adâncă precedată de arderea resturilor de plante bolnave. Plantele aflate în soluri reci şi umede sunt mai sensibile. Simptomele sunt grave la 18-20oC şi Fig. negri. acoperite cu un miceliu alb. Scleroţii îşi păstrează viabilitatea 4-5 ani dar. putrezite şi pot fi invadate de bacterii. de 0. folosirea de bulbili sănătoşi la plantare şi tratarea preventivă a acestora. pot produce noi infecţii pe rădăcini chiar la o lună după formarea lor. La soiurile foarte sensibile. În câmp. mai ales la usturoi.1. 14.1. iar la noi în ţară viroza a fost semnalată pe soiul de măr Jonathan.25 %.1977). întrucât ciuperca poate ataca de la +2oC cu optim la 17-20oC şi cu o temperatură limită de 35oC. în anul 1956. în care se formează scleroţi mici. White. Mozaicul mărului (Al. limitează atacul şi pagubele. În culturi există două perioade de maximă sensibilitate a plantelor faţă de această ciupercă. de diferite forme din care în anii următori vor ieşi micelii de infecţie. Pe frunze apar pete neregulate ca formă. cele tinere din vârful lăstarilor neprezentând simptome. Bolile mărului şi părului Viroze 14. A fost observată în anul 1928 de H.5 kg/ha. Rovral 50 WP-60 gr/100 kg bulbili. în urma atacului se formează scleroţi negri. CAPITOLUL 14 BOLILE POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI 14. pagubele pot ajunge la 40 % din producţie.L.5 mm în diametru. de culoare galbenă cu o nuanţă crem. Atacul se manifestă numai pe o parte din frunze. fertilizarea echilibrată. Asolamentul de 5-6 ani. de regulă. Scleroţii pot fi semnalaţi şi pe bulbilii şi bulbii destinaţi plantării. Temperaturile ridicate din timpul verii fac ca ţesuturile frunzelor parazitate să devină brunii.Apple mosaic virus Mozaicul la măr este o boală frecventă în livezile din Europa şi America. sferici. Ciuperca rezistă în sol 4-5 ani prin scleroţii duşi de apa de irigaţie sau prin lucrările de întreţinere. Bulbilii de usturoi şi arpagic se vor trata cu Ronilan 50 DF-0. când miceliul este distrus. atacul fiind favorizat de rănile ce apar pe rădăcini sau bulbi.1. Prevenire şi combatere. Virusul a fost depistat la numeroase soiuri de măr cât şi la portaltoii vegetativi. pufos. Mozaicul mărului . Simptome. de către Olga Săvulescu şi Eugenia Eliade. În teren se aplică Ronilan 50 WP-2.1.2-0. Ppărţile cărnoase ale bulbilor sunt moi. răspândite neuniform pe suprafaţa lor.

pomii continuă să prezinte reduceri de creştere datorită intrării în vegetaţie a mugurilor axilari şi deci a opririi în dezvoltare a lăstarilor terminali. se impune înainte de livrarea puieţilor. Transmiterea directă se realizează prin altoire. 14. Lord Lambourne. iar mai puţin sensibile Boskoop. 1974. în special a celor tineri. dar şi la deformarea şi apoi pierderea înainte de vreme a frunzelor. Golden delicious. P.mascate. Transmiterea şi răspândirea virusului se realizează prin altoire şi prin grefare de scoarţă. Sensibile sunt soiurile Jonathan. pomii sunt foarte rămuroăi. Micoplasma poate infecta mărul pădureţ.câmpul II. Proliferarea mărului . Ca transmiţători sunt unele cicade (Philaenus spumarius şi Artianus interstitialis). Eftimia Gheorghiu. Frunzele cad înainte de vreme. London Pepping şi Cox orange sunt foarte sensibile la această boală. aspectele parazitare sunt foarte variate şi evidente. când simptomele sunt foarte vizibile. intensive sau supraintensive. precum şi unele plante ca: pirul gros şi volbura. Prevenire şi combatere. verificaţi prin testare. Atacul se manifestă începând din câmpul II prin oprirea în creştere a pomului. prin atingerea rădăcinilor. Polenul provenit de la pomii infectaţi are o foarte slabă germinare. Ca aspect general. Virusul se transmite prin polen şi prin seminţe. lăstarii prezentând o creştere aproape verticală. În ţara noastră proliferarea mărului este frecventă. iar fructele sunt fără gust şi de dimensiuni reduse.1). iar în şcoala de puieţi şi pepiniere. Transmitere-răspândire. Soiurile Jonathan. Obţinerea unui material corespunzător în pepiniere prin folosirea altoilor şi portaltoilor sănătoşi.Apple proliferation Boala. simptomele bolii apărând în câteva săptămâni sau în primăvara următoare. 1989). cât şi în pepiniere. tufoşi. Red Delicious. Fructele provenite de la pomii bolnavi sunt mici şi nu au calităţi gustative. Ploaie 1973. procentul de pomi infectaţi fiind îngrijorător de ridicat în plantaţiile tinere. Perioada de de la infecţie până la simptome durează de la 6-7 luni la 3-4 ani. Simptome. Frunzele au dimensiuni mai mici decât cele ce aparţin pomilor sănătoşi. atât cantitativ cât şi calitativ şi în final la uscarea pomilor. Toate aceste simptome duc la reducerea an de an a recoltelor. ducând la slăbirea pomilor atacaţi. asigură sănătatea plantaţiilor nou înfiinţate. însoţită de intrarea în vegetaţie cu anticipaţie a mugurilor dorminzi. EM VII (portaltoi). alipiri de rădăcini şi niciodată pe cale mecanică..1. 186 . mugurii au codiţe. Transmitere-răspândire. În livezile tinere. fiind cunoscute [i unele soiuri tolerante (fig. Parmen auriu. eliminarea pomilor virotici şi tratarea prin termoterapie la 37oC timp de 3-4 săptămâni a puieţilor. Micoplasmoze 14. Prevenire şi combatere. este Răspândită în toate ţările. Booskoop. Controlul fitosanitar în pepiniere . Golden delicious. unele soiuri fiind infectate în proporţie de până la 30 % (Victoria Şuta şi col.2. la peste 26oC. considerată până nu demult ca o viroză sau o boală neparazitară. ceea ce duce la “proliferarea” lăstarilor. Ontario.

Fructele se zbârcesc. Rănile de pe ramuri sunt de culoare mai deschisă.3.2). iar scoarţa prezintă crăpături. care extinzându-se vor duce la distrugerea întregului frunziş al pomului. Astfel.2.Arsura bacteriană comună a mărului şi părului (F. Simptome. Lăstarii atacaţi de arsura comună nu se îndoaie sub formă de cârjă ca la atacul de foc bacterian (Erwinia amylovora). Bacteria atacă mai multe specii de pomi fructiferi şi alte plante ca: mărul pădureţ. transparente. Lăstarii atacaţi prezintă pete cu o separare clară între partea vie şi cea brunificată. 14. 187 . prezentând simptome variate în funcţie de organul parazitat şi fiind favorizată de timpul mai rece şi umed. Atacul arsurii comune se manifestă mai frecvent la inflorescenţe. agentul patogen neproducând pagube importante. 1933). Bacterioze 14.Heald. Tetraciclină 200 ppm sau cu produsul Benomil. Aşa se explică răspândirea relativ slabă a atacului în comparaţie cu cel al focului bacterian. cad jos în luna mai sau. lucrări de întreţinere executate la timp) duce la micşorarea efectelor negative ale bolii. dar nu progresează Fig. Frunzele nu cad de pe pom. gutuiul ornamental.F. către cozile florilor şi rar se extinde în scoarţa ramurilor mai groase. Boala apare pe toate organele plantei în afară de rădăcini. Unele simptome sunt asemănătoare cu focul bacterian produs de Erwinia (fig. părul pădureţ. Asigurarea în livezile tinere a unui agrofond corespunzător (îngrăşăminte. dau de asemenea. Barker şi O. Arsura bacteriană comună a mărului şi părului Pseudomonas syringae pv. irigaţii.1. pe fructele tinere. arsura comună a merilor şi perilor este răspândită în toate ţările din Europa şi America. Grove. apar pete negricioase cu aspect umed şi picături de lichid bacterian. Lazăr au demonstrat că la noi în ţară bacteria ce dă arsura comună a mărului şi părului este Pseudomonas syringae pv. Tratamente fizice (termoterapie) aplicate ramurilor altoi. 14. rămân mici şi atârnă de ramuri chiar şi în timpul iernii. se înnegresc. boala a fost constatată pentru prima dată în anul 1932 în nordul Moldovei pe puieţi de măr. nici când ramurile sunt puternic scuturate. care au şi cel mai mult de suferit de pe urma acestei boli. Fructele sunt atacate din momentul legării şi până la maturitate. syringae van Hall. syringae Această boală bacteriană a fost semnalată în Anglia în 1914 pe păr de către K. rezultate foarte bune.Eliminarea pomilor cu simptome din câmpul II din pepinieră. pentru ca în prezent să fie răspândită în toate zonele pomicole ale ţării. în special la păr apar pete brune. pe frunze între nervurile ce se înnegresc. În prezent. păducel si cununită ( Spiraea). Cercetările făcute de Elena Bucur şi I. prin observaţii ce se execută în lunile mai-iulie este obligatorie în toate pepinierile. tratamentele chimice cu antibiotice ca. La noi.

se ofilesc. bacteriile se menţin viabile în zonele marginale ale ulcerelor de pe 188 . Infecţia progresează către coada florii. se brunifică şi apoi se înnegresc. Uneori din ţesuturile bolnave ies filamente incolore. Focul bacterian al rozaceelor . de către W. Coxe în 1817. Burrill stabileşte că agentul patogen este o bacterie. putând supravieţui în picăturile de lichid ferite de razele soarelui între 3 şi 12 luni. Pe timp umed şi călduros pe codiţele atacate apar picături de lichid ce conţin numeroase bacterii. produce răni (ulcere) cu lichid şi brunificarea ţesuturilor sub scoarţa atacată. Acestea trec foarte repede de la inflorescenţe la lăstari şi apoi la ramuri. începând cu frunzele. cât şi atacul unor insecte ca. brun sau portocaliu. Focul bacterian al rozaceelor. inflorescenţele. Lăstarii pot avea infecţii generalizate şi atunci mugurii lor se colorează în galben sau oranj. până la roşu ănchis. păduchele lânos sau cari. prezintă o serie de simptome pe părţile aeriene ale pomilor atacaţi. Atacul pe ramurile mai vechi.Transmitere-răspândire. sau de culoare purpurie şi scoarţa prezintă crăpături. Transmitere-răspândire. Severin. intrarea făcându-se prin lenticelele. În primul an de la semnalarea bolii au fost distruse deja circa 300 ha de pomi din speciile. care apare umedă şi apoi se înnegreşte.1. 14. sau prin răni. evoluţia acesteia stagnează. Frunzele se brunifică. Atacul pe fructe apare numai pe fructele verzi sub formă de pete umede care se brunifică. Ţesuturile atacate sunt umede şi mai întunecate. Bacteria este rezistentă la uscăciune şi la razele solare. ca de vată şi lungime de până la câţiva centimetri. umiditatea şi temperatura ridicată. fiind primul care se referă la bolile bacteriene la plante. sau se infectează extern şi apare ofilirea a 1-3 frunze de la vârful acestora şi îndoirea lor în formă de cârjă. În Europa boala a fost semnalată în 1957-1968 în Anglia. Arsura bazei tulpinii se produce în urma infecţiilor prin răni. aşa că în 1993 a fost observată în alte localităţi din 11 judeţe. Factorii climatici care favorizează evoluţia bolii sunt. care au un aspect prăfos. iar pe lăstari pot apărea picături de lichid în condiţii favorabile (vreme umedă). apoi se zbârcesc şi rămân ataşate pe pom.J. în 1967 în Polonia şi între 1970-1990 în aproape toate ţările din Europa şi din Orientul Mijlociu. scoarţa ramurilor tinere şi fructele. păr.4. Diferitele răniri mecanice făcute în timpul tăierilor la pomi. se înnegresc. fiind urmată de cea a inflorescenţelor. osteolele (deschideri naturale) din scoarţă. Arsura inflorescen]elor apare primăvara devreme. Boala se manifestă puternic în primăvară (maiiunie) şi spre toamnă (septembrie-octombrie). În 1878 T. Boala s-a extins repede. 1994). Arsura lăstarilor este forma de atac cea mai periculoasă. florile au aspect umed. fiind considerată la ora actuală cea mai periculoasă boală la gutui. în anul 1801. pe timp secetos. Peste iarnă. lăstarii. În România au fost semnalate în anul 1992 primele focare la Brăila şi la Piteşti (V.Erwinia amylovora Boala a fost semnalată pentru prima dată în America. Denning şi denumită "fire blight" de către W. favorizează infecţiile şi extinderea bolii. şarpante sau trunchiuri. apoi se înnegresc şi nu cad de pe pomi. în timp ce în lunile secetoase de vară. Lichidul poate avea culori variate de la galben pai. gutui şi măr. păr şi măr. Simptome.

Instrumentele cu care se efectuează tăierile se dezinfectează cu alcool etilic 70 %. mai ales la păr şi păducel (Crataegus) şi mai puţin la măr. bacteriile mai pot supravieţui în muguri şi în fructele bolnave. Funguran OH 50 WP-0. în special la anumite soiuri de măr sensibile şi în anumiţi ani cu condiţii favorabile evoluţiei ciupercii. Boli produse de ciuperci 14. Aceasta se face cu: Alcupral 50 PU-0. polenizatorii ca. după ploi ce depăşesc 25 mm. 189 .2 % prefloral. Super Champ 250 SC-0. cu permanganat de potasiu 5 % sau cu hipoclorit de sodiu 10 %. Pseudomonas fluorescens.04 % postfloral.1. Champion 50 WP-0. se mai pot utiliza unele extrase din plante ca: iederă.5. la 50 cm de locul atacat pe ramură. un rol foarte important în răspândirea bacteriilor. De asemenea. 0.Podosphaera leucotricha Făinarea merilor produce pagube mari în pepiniere şi în livezi. păr şi măr. Filamentele bacteriene aeriene pot fi răspândite prin vânt. 28 din 5 mai 1993 se instituie obligaţia efectuării a cel puţin două controale în iunie şi septembrie în pepinierele şi livezile de gutui.2% prefloral-0. Insectele au de asemenea. cu o viteză de până la 22 km/oră.04 % -postfloral. acestea constituind sursa de infecţie primară în primăvara următoare. Pomii slab atacaţi sunt curăţaţii prin tăierea ramurilor atacate. albinele şi viespile preiau odată cu nectarul şi polenul din florile infectate şi bacteriile pe care le difuzează la alte flori vizitate.ramuri.04 % postfloral. în repaus vegetativ. pomii se stropesc în interval de cel mult 24 ore cu zeamă bordoleză 1 %. Stupii se vor ţine departe de livezile infectate pe timpul înfloritului. Zeamă bordoleză-0. Combaterea insectelor se va face în perioada preflorală. în special din specia Cotoneaster (bârcoace). Păsările . Făinarea mărului . iar omul le poate răspândi şi de la o ţară la alta sau chiar pe alte continente. Protecţia pomilor împotriva arsurii bacteriene şi a focului bacterian Una din primele măsuri o constituie detectarea incipientă a bolilor. etc. Astfel. sunt şi ele transmiţătoare a bacteriei. Combaterea chimică. la peste 5000 m păsările răspândesc bacteriile. între 100-5000 m un rol însemnat revine insectelor polenizatoare. 0. Condiţiile meteorologice favorabile infecţiei sunt precipitaţiile însoţite de vânt care diseminează inoculul la peste 1 m distanţă.5 % prefloral. deoarece polenul infestat constituie sursa cea mai sigură pentru efectuarea infec]iilor. vâsc sau creţişoară. Reducerea infecţiilor se realizează prin sacrificarea şi arderea pomilor infectaţi puternic cât şi a arbuştilor din gardurile vii din pepiniere. Pseudomonas viridiflora şi Bacillus subtilis. În România prin Ordinul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei nr. Pe lângă combaterea chimică se preconizează şi utilizarea unor bacterii antagoniste faţă de Erwinia amylovora cum ar fi: Erwinia herbicola. în perioadele fără ploi.2 % prefloral.2 % prefloral. pomii se tratează cu hidroxid de cupru 3 % în amestec cu ulei horticol 1 %. mai ales graurii. Se ştie în prezent că la distanţe scurte între 0-100 m diseminarea este produsă de ploaie sau de unele insecte.

Atacul pe fructele tinere determină o oprire a creşterii şi în unele cazuri. Lazăr şi col. temperatura ridicată (18-20oC). chiar o cădere a acestora. iar spre toamnă acesta devine bruniu în urma formării fructificaţiilor ciupercii (cleistoteciilor) de culoare neagră. începând de la dezmugurire şi până la căderea frunzelor. Înmulţirea ciupercii se face prin sporii care apar pe miceliu sub formă de şiruri de celule butoiate. pierd culoarea alb-roză şi devin albe iar în unele cazuri se îngroaşă.Prima dată boala a fost semnalată în anul 1877 în statul Yowa de către V. lăstarii şi uneori fructele tinere. a aplicării îngrăşămintelor cu azot în cantităţi prea mari sau administrate unilateral ăi a apariţiei unor noi tulpini a ciupercii. Florile atacate denumite şi "flori de ceară" se usucă fără a forma fructe. c-fructificaţii . Florile atacate prezintă petalele deformate. transpiraţie. prăfos. se veştejesc şi se brunifică. 1977). În scurt timp frunzele se înconvoaie uşor spre partea superioară. ca urmare a intensivizării tehnologiei mărului. 14. care acoperă ambele feţe ale frunzei. Ciuperca atacă cu rapiditate lăstarii tineri pe care-i acoperă cu un manşon de miceliu albicios. în sensul că limbul petalelor se îngustează. Lăstarii puternic atacaţi se îndoaie în formă de cârlig şi se usucă (fig. însoţită de o umiditate a aerului cuprinsă între 80-100 % face ca atacul să ia un caracter foarte grav. Sporii asigură răspândirea ciupercii în timpul perioadei de vegetaţie. 190 . cu condiţia ca temperatura o mediului să fie cuprinsă între 10-20 C. cu intensitate mai mare în cursul lunii mai şi la începutul lunii iunie. Minoiu. La soiurile foarte sensibile (Jonathan) pe fructe apare o reţea fină de ţesut brunificat. atacul extinzându-se în toate zonele pomicol (Gh. Transmitere-răspândire. 14. Ei pot germina pe ţesuturile vii ale plantei. florile. Simptome. d-miceliu cu lanţuri de spori (Al. În ţara noastră. Făinarea mărului: a. folosind apa rezultată din Fig. în special la soiurile sensibile. La soiurile de măr sensibile la făinare. Boala se manifestă în tot cursul perioadei de vegetaţie. sunt mai puţin elastice şi se usucă de timpuriu. Sunt atacate frunzele. Lefter şi N. iar astăzi este prezentă pe toate continentele. pagubele sunt din ce în ce mai mari. această formă de atac. Multitudinea sporilor dă un aspect prăfos zonei atacate. Deşi boala poate evolua şi pe timp de secetă.b-frunze şi flori atacate.. Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei pâsle albicioase.3). datorită formării sporilor. Bessey. prăfoase. uneori chiar se despică în două. 1990).3. în ţările unde se cultivă mărul. a cultivării unor soiuri sensibile. duce în unii ani la importante pierderi de recoltă.

Ciuperca iernează sub solzii mugurilor. Se ştie că potasiul măreşte rezistenţa pomilor la atacul de făinare. Se recomandă aplicarea în doze moderate a îngrăşămintelor chimice şi în complex (NPK).3 % (t.1. din dreptul cărora se observă miceliile ce se întind ca nişte raze.p. boala reapare ca urmare a intrării în vegetaţie a miceliului de rezistenţă existent în mugurii infectaţi din anul precedent. până toamna . atingând 5-10 mm. Pe măsură ce miceliul subcuticular fructifică. Simptome. etc. În perioada de vegetaţie se recomandă îndepărtarea inflorescenţelor atacate şi arderea sau îngroparea lor. Polisulfură de Ca-20 % iarna (t. Ciuperca atacă toate organele aeriene ale pomului ca. 4 z.p. odată cu tăierile din livezi. Microthiol-0. 14. Când atacul este puternic.).). pe când azotul sensibilizează plantele. La noi datorită pierderilor mari de recoltă.3 % (t. numărul de tratamente în cursul unui an variind de la 4-12. La înfiinţarea noilor plantaţii trebuie să se aleagă soiurile după rezistenţa lor şi la atacul de făinare. Thiovit-0.p. de la dezmugurit şi până în luna august. cenuşii-măslinii. În perioada repausului vegetativ.nu joacă rol în infecţiile primare din primăvar.7 % (t. flori. 4 z. sunt iniţial de culoare verdemăslinie şi apoi brunii. Fluidosoufre 11-20 kg/ha. fructelor şi rapănul merilor Venturia inaequalis Prima descriere a bolii a fost făcută de către botanistul suedez E. Acesta formează spori ce asigură infecţia primară urmată apoi de cele secundare. se efectuează tratamente cu produse din grupele: Thiocon 80 PU-20 kg/ha. 28 z. petele sunt dese şi acoperă o mare parte din suprafaţa frunzelor. Microthiol special 0.7 % înainte de înflorit şi 0. fără margini precise. zemuri care dau rezultate foarte bune. înainte de înflorit). Fries. Thiocon 98 PU-20 kg/ha. Pe frunzele tinere.3-0. În perioada de vegetaţie.4 % (t. la unele soiuri de măr. frunze. în special pe partea inferioară a frunzei apar pete mici. care cad în timpul verii. de culoare măslinie. atât cantitative cât şi calitative. Primăvara.). Pătarea cafenie a frunzelor. În perioada de repaus vegetativ se recomandă un tratament cu zeamă sulfocalcică de 28-30 grade Bé. După înflorit). ca miceliu de rezistenţă şi formă de cleistotecii (fructificaţii de rezistenţă). Petele se măresc.) şi 2 % vara.p.6. condiţiile climatice şi de biologia ciupercii. ramuri şi fructe. 4 z. faza de vegetaţie. Kumulus DF0. petele capătă un aspect catifelat. 4 z.p. care au o formă sferică şi culoare neagră. 191 . În prezent ciuperca este răspândită în toate ţările unde se cultivă mărul. în concentraţie de 20 % sau polisulfură de bariu 6 %.4 % după înflorit. închizându-se la culoare. Combaterea chimică se va realiza la avertizare ţinându-se seama de sensibilitatea soiurilor.p. sporii eliminaţi din ele neputând fi captaţi în livezi.3 % (t. 4 z. aceste cleistotecii deşi se formează din luna mai. 0. pătarea cafenie şi rapănul merilor este considerată ca una dintre cele mai periculoase boli.M. se îndepărtează lăstarii infectaţi care se văd uşor datorită culorii lor argintii. Kumulus DF-0. Prevenire şi combatere. petele se formează pe ambele feţe ale frunzelor.

sporii ce au rămas în muguri vegetativi şi de rod. Infecţia are loc după 37-73 ore dacă temperatura este de 5oC. După Victoria Şuta şi col. pătrund în interiorul plantei . cenuşii. începând din luna martie până în mai-iunie. Pe acestea apar pete mici. debilitarea pomilor atacaţi prin pierderea frunzelor sau prin reducerea suprafeţei a acestora. pot ierna şi în primăvara următoare vor produce de asemenea infecţii timpurii. optima fiind de 19-20oC. b. petele sunt mai greu de observat. este asemănător cu cel descris pe frunze. d-fructificaţii de rezistenţă cu spori (Al. la temperaturi cuprinse între 15-25oC. de asemenea. iar pulpa lor nu are gust bun. Pe fructe apar.. (1974). se brunifică şi crapă. 192 . Pagubele produse de atacul acestei ciuperci se concretizează în pierderi importante de recoltă. cât şi prin cheltuielile suplimentare reclamate de sporirea numărului de tratamente chimice (fig. ajung la maturitate în primăvară. pete cenuşii-măslinii în dreptul cărora ţesuturile se întăresc. iar în primăvară formează spori ce asigură primele infecţii pe toate organele tinere ale pomilor. iar sub ţesutul atacat se formează un strat de celule moarte care separă partea sănătoasă de cea bolnavă.4). însă eliminarea lor are loc. Sporii pot germina dacă se găsesc în picături de apă. Rapănul mărului: a-frunză atacată. Filamentele de Fig. Cele mai puternice infecţii primăvara sunt produse de către aceşti spori. Fructele tinere se deformează puternic. Ciuperca determină o uşoară cojire a scoarţei. 14. iar după 22 zile apar noi simptome.4. prin străpungerea directă a ţesuturilor. cmiceliu cu spori. Transmitere-răspândire. Sporii din fructificaţiile de rezistenţă. în funcţie de umiditate şi temperatură.Atacul pe flori şi în special pe frunzuliţele de sub floare. crăpăturile de pe fructe reprezintă porţi de intrare pentru sporii altor ciuperci care distrug pulpa.. din cauza culorii lor albăstrui. Deseori. Pe lăstarii tineri. Infecţia pe organele mărului are loc dacă acestea sunt umectate o perioadă de 4-18 ore. germinarea sporilor.fruct atacat. 14. Ploile de primăvară umectează aceste fructificaţii aflate în frunzele căzute pe teren şi sporii ies începând de la temperatura de 5oC. Lazăr şi infecţie provenite din col. deprecierea calitativă a fructelor în livadă şi apoi în depozite. care iau un aspect catifelat datorită miceliului cu spori. 1989). Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistenţă în scoarţa ramurilor.

. Sunt necesare arături adânci de toamnă. practica adunării frunzelor căzute şi arderea lor. constituie măsura de bază ce se aplică în livezile de măr. Helmoxy 50 WP-0. c-miceliu şi spori (Al.2 % (t. 28 z. Uscarea ramurilor . Atacul devine evident în perioada de vegetaţie când ramurile şi scoarţa se usucă.7. cel biologic (evoluţia agentului patogen) şi cel fenologic (mersul vegetaţiei pomilor). Tratamentele se vor face cu produse din grupele: Funguran OH.p.35 %. Pe perniţele Fig.2-0.Nectria cinnabarina Boala apare pe ramurile pomilor şi arbuştilor fructiferi precum şi la speciile forestiere debilitate. în secţiune prezentând o culoare albicioasă datorită celulozei. Pe suprafele mai mici. datorită acţiunii temperaturilor scăzute sau dacă acestea sunt atacate de insecte. între 5-12.15-0. Numărul de tratamente diferă în funcţie de criteriile de mai sus. Simptome. Vitra 50 WP0.Prevenire şi combatere.2 % şi 0.a 14. 14. Dithane 75 WG-0. Se recomandă ca. ciuperca 193 . Tratamentele se fac la recomandarea sta]iilor de avertizare pe baza celor trei criterii.04 % postfloral.2 % prefloral. b-fructificaţie în stromatice de secţiune.p. să se determine soiurile de măr rezistente la această boală în diferite bazine pomicole şi să se ţină cont de acest lucru la înfiinţarea noilor plantaţii. Kocide 101 50 PU-0.0. 2-3 mm în diametru. duce la micşorarea sursei de infecţie. rapăn.p.1. ceea ce face ca ramurile atacate să fie mai uşoare. iar la nivelul acesteia apar mici pustule miceliene roşiatice.3 % (t.3 %. (prefloral).5. Lazăr şi col.2 % (t. Acelaşi lucru este recomandabil să se facă şi cu ramurile uscate rezultate în urma operaţiei de tăiere de primăvară. sensibilitatea soiurilor şi de eficacitatea şi perioada cât rămân active produselor folosite. Cuproxal flowable-0. prin care se vor îngropa la adâncime frunzele atacate pe care se formează un număr mare de fructificaţii de rezistenţă. 21 z. Turdacupral 50 PU 0. ţinându-se seama şi de rezerva biologică a ciupercii. Combaterea chimică a rapănului. Antracol 70 WP-0. cel ecologic (condiţiile climatice). Uscarea ramurilor: a-atac pe ramuri. Ciuperca pătrunde în profunzimea ţesuturilor (scoarţă şi lemn) şi consumă lignina.04 % postfloral. 1989).). 28 z) ş. monilioză etc. O atenţie deosebită trebuie să se acorde micşorării surselor de infecţie. pe baza observaţiilor.

gutui şi mai puţin pe moşmon şi piersic. Primăvara. apar pe suprafaţa lor pete brune ce se întind la suprafaţă şi cuprind pulpa în profunzime. păr. Mai târziu. se mai găsesc şi flori normale. 194 . Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor Monilinia fructigena Această boală este cunoscută de foarte multă vreme în toată lumea şi produce pagube foarte mari în livezi şi depozite. în interiorul acestora. Acest aspect parazitar poartă numele de "monilioza din anul precedent". de culoare cenuşie-gălbuie. Deseori. când fructele au dimensiunea unei alune. acestea se înnegresc şi cad în masă. în timpul înfloritului. 14. iar în anul următor. sub forma unor pernuţe dispuse în cercuri concentrice. timpul secetos face ca fructele atacate să se usuce.8. ce sunt eliberaţi în primăvară. Prevenire şi combatere. dându-se atenţie administrării îngrăşămintelor în doze moderate şi în complex. 14. acest aspect parazitar.6). Dacă temperatura este ridicată şi atmosfera umedă. fructul putrezeşte aproape în totalitate. să se zbârcească şi să rămână atârnate pe pomi şi în timpul iernii. 14. Alteori. dezinfectarea rănilor se va face cu sulfat de cupru 2 % sau sulfat de fier 3-5 %. se brunifică şi apoi se înnegresc. Dacă timpul este umed. În timpul verii. Atacă sporadic un număr mare de specii lemnoase ce aparţin la diferite familii botanice . Acest ultim aspect parazitar poartă numele de "mumifierea fructelor". pe suprafa]a fructului. arbuştii fructiferi şi arborii din parcuri se vor curăţa de ramuri uscate şi debilitate.5). Transmiterea ciupercii în cursul vegetaţiei este realizată de spori. Această formă de atac întâlnită deseori şi în depozite poartă numele de "putregai negru". Simptome. când fructele au ajuns aproape de maturitate. cu temperaturi mai scăzute. iar frunzele şi florile se brunifică şi se usucă. este confundat cu căderea fiziologică a fructelor tinere. Atât pe scoarţa ramurilor atacate cât şi pe flori apar mici "pernuţe" de mucegai. La unele fructele ciuperca poate produce un "putregai al inimii". fără ca pe suprafaţa lor să mai apară fructificaţii cu spori. dar în ele se formează scleroţi. cunoscut şi sub numele de "monilioza de primăvară". Se întâlneşte pe măr. Pomii. brunificate. dar la aceasta fructele cad verzi de pe pom. fructele putrezesc. Se va aplica cu regularitate tratamentul în complex al pomilor pentru combaterea dăunătorilor şi al paraziţilor vegetali. în special la păr. în dreptul zonei putrezite. iar permanentizarea de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenţă care va genera fructificaţii de rezistenţă cu spori. deseori căzând de pe pom.formează micelii şi spori. Atacul pe flori seamănă cu efectul îngheţurilor târzii de primăvară cu deosebirea că printre florile distruse. nu brune ca în cazul moniliozei. fructificaţii de rezistenţă cu spori (fig. Această formă de atac este cunoscută sub numele de « putregai brun ». florile şi fructele în diferite faze de dezvoltare. după care se vor unge cu un mastic.1. În scurt timp. apar fructificaţiile ciupercii. Ciuperca parazitează ramurile. alcătuite din miceliu şi sporii ciupercii. Transmitere-răspândire. Se vor respecta regulile de agrotehnică pomicolă adecvate fiecărei specii în parte. unele ramuri tinere încep să se veştejească. vizibil la exterior doar printr-o pată brună la locul de inserţie al codiţei sau în partea opusă acesteia (fig.

se manifestă în depozite. Lazăr şi col. Ei germinează la temperaturi cuprinse între 0-25oC. sunt asemănătoare cu ale speciei precedente.) sau de grindină. se vor strânge toate fructele uscate rămase pe pom şi se vor arde. c-fruct mumifiat. Filamentele ciupercii Monilinia pătrund prin diferite răni provocate de insecte (Cydia pomonella. în timpul recoltatului şi al transportului fructelor.b-putregai brun pe fructe de păr şi măr. Înainte de a aplica tratamentele de iarnă sau de primăvară. de dimensiunea unei alune. în primăvara celui de al treilea an. Prevenire şi combatere. Transmiterefructificaţie cu spori . pagubele produse de monilioză să fie foarte mari. constituie principalii factori care fac ca. Sensibilitatea soiurilor este mărită în livezile irigate şi în cele fertilizate unilateral cu azot mineral sau organic. rănile provocate de lovituri favorizează infecţiile cu această ciupercă. apar fructificaţii de forma unor pâlnii cu picior lung (apotecii). iar infecţiile târzii care au loc în timpul recoltării. lăstarii atacaţi vor fi înlăturaţi şi distruşi prin ardere. d-monilioză de primăvară.6. iar infecţiile cu această ciupercă sunt mai puternice în primăvară deoarece sporii acestei ciuperci rezistă peste iarnă. Putregaiul brun al fructelor (monilioza): a. Comportarea soiurilor faţă de atacul de monilioză este diferită. Simptomele. 14.e. 1989). picăturile de apă de pe fructe. c-lanţuri de spori. După parcurgerea a două ierni. cu unele diferenţieri astfel: culoarea sporilor de Monilinia laxa este cenuşie. cu diametrul de 3-5 Fig.. răspândire. cât şi rănirea acestora. Sporii asigură răspândirea ciupercii în timpul verii. f-spori. cauzând alături de infecţiile cu spori apăruţi pe organele ce au "monilioză din anul precedent". care prin atacul lor favorizează infecţiile 195 . viespi etc. optimum fiind în jur de 15oC.Atacul de monilioză produce pagube mari aproape de maturitatea fructelor. De asemenea. iar fructele putrezite şi căzute vor fi adunate şi îngropate. Sporii apăruţi pe fructificaţiile în formă de pâlnie produc de obicei infecţii pe fructele tinere. de asemenea. (Al. Mărul şi în special părul pot fi atacaţi şi de Monilia laxa. de culoare gălbuie. cât şi sub formă de scleroţi în interiorul fructelor mumifiate. În timpul perioadei de vegetaţie vor fi aplicate tratamentele indicate pentru combaterea rapănului precum şi a insectelor. "monilioza de primăvară".mm. din scleroţii fructelor mumifiate care au fost îngropate în sol. Umezeala exagerată a aerului. în unii ani. Iernarea ciupercii are loc atât sub formă de miceliu de infecţie în scoarţa ramurilor.

cu monilioză.O atenţie deosebită se acordă recoltării şi manipulării fructelor. dar mai ales prin extinderea mare pe care o are în ţările din Balcani. Cercetările ulterioare au arătat că vărsatul prunelor este mult răspândit.4 % (t. Deseori. destul de vizibile pe fructele dezvoltate. Frunzele bolnave.. 1973).p. boala a fost semnalată în anul 1922 de către Tr. atât prin pagubele produse. pentru a stopa evoluţia ciupercii în depozite. La noi în ţară. Topsin 70 PU-0. Atacul se manifestă pe frunzele şi pe fructele de prun. 14 z. zarzărul şi corcoduşul. Atacul pe fructe determină apariţia unor pete circulare sau ovale. Bobeş şi col. în Bulgaria.10 z. cu aspect apos. Simptome.p.2 % (t.7). 14. Săvulescu. răspândite pe întreaga suprafaţă.2 %. putându-se observa doar pe frunzele din partea umbrită a pomului dinspre nord. sau cu Zeamă albastră 2-3 %. fructele pot fi stropite cu Magnate 50 ECNA 0. În timpul lunilor călduroase de vară simptomele dispar.). ţesuturile din dreptul petelor nu mai cresc şi fructele apar deformate.. caisul.09 %. de culoare gălbuiverzui. După depozitare. Dithane M 450. 14.07 % (t.07 % (t.p.2. se formează pete de culoare verde-deschis sau gălbui. 14 z). 14. precum şi pregătirii şi dezinfectării silozurilor de fructe.3-0. atât în pepiniere cât şi în livezi. Oltenia şi Transilvania (Al. Muntenia. Boala a fost observată prima dată în Macedonia. 1974).2 Bolile prunului Viroze 14. însă nematurate (verzi). menţinerii unei temperaturi cât mai apropiate de 1-3oC şi a umidităţii între 80-90 %.p. în general. Lazăr şi col. în timpul primului război mondial şi a fost parţial studiată de către D. Tiuram 75 PU 0. Vărsatul prunelor .Plum pox virus Este apreciată ca una dintre cele mai periculoase boli ale prunului. Fig. de formă circulară sau semilunară. Rezultate bune dau tratamentele de iarnă cu Zeamă sulfocalcică în concentraţie de 20 %. virusul mai atacă şi alţi pomi fructiferi printre care piersicul.). în multe judeţe din Moldova. În afară de prun. Simptomele pot apare vizibile în cursul lunilor mai-iunie şi septembrie-octombrie. 28 z. iar în timpul perioadei de vegetaţie cu produse din grupele: Dithane 75 WG-0.). pentru a se evita rănirile mecanice. Fructele atacate cad din pom cu aproximativ o lună 196 . prezentând scurgeri de clei. Pe frunzele complet dezvoltate. etc. Atanasoff (1932).1. Topsin M 70 WP-0.7 Vărsatul prunului: frunze şi fruct cu simptome de atac (I. au aceleaşi dimensiuni cu cele sănătoase (fig.

caracteristic.8). Unele soiuri de prun reacţionează puternic la infecţia cu acest virus.2. în dreptul petelor se observă o peliculă umedă de lichid bacterian. De asemenea. Nu se vor folosi portaltoi vegetativi. cicade şi polen (Al. aşa încât. Rănile de pe ramuri. Transmitere-răspândire. Lichidul care apare la suprafaţa petelor. cad. În timpul perioadei de vegetaţie se vor aplica tratamente chimice pentru combaterea insectelor. ele trebuie să fie cât mai îndepărtate de livezile de prun. ţesuturile atacate se usucă. Atacul timpuriu pe fructele tinere. cu tendinţă de a deveni brunii şi cu aspect umed. piersic.2. Se vor recolta altoi numai de la plantele-mamă sănătoase. mugurii afectaţi se umflă şi apoi se veştejesc. Pe timp umed. Pe lăstarii tineri atacul acestor bacterii produce pete alungite. Prevenire şi combatere. de culoare roşiatică. ci numai generativi. Pepinierele vor fi amplasate în zone în care plum-poxul este absent. Ţesuturile pulpei fructelor prezintă numeroase crăpături mici localizate în dreptul petelor. La noi în ţară Elena Bucur şi col. 197 . ceea ce constituie o pierdere foarte mare de recoltă. Pe fructele de piersic. Pe aceste organe apar pete circulare. atât cantitativ cât şi calitativ.5-5 mm şi o culoare verde-închis. Macovei. comparativ cu cele sănătoase. testate în prealabil. Boala poate fi întâlnită pe prun. Scoarţa ramurilor se brunifică. 1972). mors-prunorum Boala a fost descrisă în Anglia în 1931 de unde s-a răspândit aproape în toată lumea. În zonele puternic infectate trebuie să se cultive soiuri mai tolerante. ce pătrund în interiorul pulpei. iar ramurile se usucă în timpul verii. petele sunt circulare. zarzăr. de 1 mm în diametru. iar printre crăpături apare un lichid cleios. Boala se manifestă pe frunze. Simptome. semănând uneori cu arsurile produse de diferite soluţii chimice. are o culoare uşor gălbuie. Pete sau inele de decolorare apar chiar şi pe sâmburi. Pomii afectaţi de boală vor fi distruşi. este distrusă. Pe timp uscat. de asemenea. Se vor distruge buruienile şi sâmburoasele spontane din jurul pepinierelor. variind ca dimensiuni între 0. Fructele îşi pierd valoarea comercială sau pot să putrezească datorită instalării şi a altor ciuperci. pepinierele vor furniza numai material absolut sănătos. Un atac puternic determină căderea frunzelor în masă. Deseori. (1960) au studiat această bacterioză care este destul de răspândită. corcoduş şi migdal. Ulceraţia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor pomilor sâmburoşi Pseudomonas syringae pv. cais. cu aspect apos. se măresc în fiecare an şi pot evolua în cancere deschise (fig.înainte de a se matura. Bacterioze 14. iar frunza apare ciuruită. în fructele atacate se găsesc cantităţi reduse de zahăr. în special în verile ploioase urmate de perioade uscate. determină apariţia unor deformări şi adâncituri pline cu bacterii. care pot atinge lungimi de 7-8 mm. prunele căzute nu sunt bune nici pentru ţuică. Răspândirea virusului se face prin folosirea unui material săditor infectat şi prin afide. Rezultate bune se obţin prin folosirea de altoi proveniţi de la pomii sănătoşi din câmpul III al pepinierei. 14. fructe şi pe lăstarii nelignificaţi. prin oprirea în creştere a pomilor tineri şi prin reducerea simţitoare a recoltei. cais şi cireş.

8Ulceraţia şi ciuruirea Captan-0. cele atacate au o culoare galbenă-verzuie şi sunt mult mai mari decât cele sănătoase. 14.2 % sau Mancozeb-0. Bacteriile pătrund în interiorul ţesuturilor frunzei. O mare parte din infecţii se produc în timpul altoitului . atacul fiind favorizat de primăverile reci şi umede. Pulpa este mult mărită. Prevenire şi combatere. După 3-4 săptămâni de la apariţia simptomelor. fructele având un gust acrişor-dulceag. mult mai plăcut decât cele sănătoase la acea oră. Aceste bacteriană a frunzelor pomilor tratamente trebuie repetate la intervale de 10-15 sânburoşi: a-atac pe frunze. iar coaja sâmburelui este distrusă. mălin şi porumbar.2.Taphrina pruni Boala este cunoscută de foarte multă vreme şi este răspândită în ţările europene şi unele ţări asiatice pe soiurile de prun. c spori fructele se zbârcesc. Hurlupii la prun: a-fructe atacate. Oxiclorură de cupru-0. Transmitere-răspândire. Oxicig 50 PU-0. testaţi în prealabil.9). la începutul scuturării petalelor. se brunifică şi cad în masă (fig. Pe suprafaţa hurlupilor se constată prezenţa unui strat catifelat de culoare albicioasă-cenuşie format din miceliu cu spori.5 %.3 %. 14. rezultă că pomii sâmburoşi trebuie stropiţi în primăvară la dezmugurire. b-miceliu acre. la legatul fructelor şi toamna la începutul scuturării frunzelor. Celelalte tratamente se fac cu produse din grupele: Dithane 75 198 . 14. Boala se manifestă la începutul lunii mai. pe fructele tinere. Fig.3. determinând alungirea fructelor şi o uşoară încovoiere a acestuia.Transmitere-răspândire. Se impune recoltarea altoilor numai de la pomii-mamă sănătoşi. cu produse cuprice ca: Zeama bordoleză 0. Boli produse de ciuperci 14. În pepinierele şi livezile de pomi sâmburoşi vor fi aplicate tratamente chimice. iar în scoarţa ramurilor prin lenticele. Din cercetările efectuate la noi în ţară de către Elena Bucur. Sporii care apar pe hurlupi răspândesc ciuperca în primăvară. Boala este favorizată de ploile abundente din timpul perioadei de vegetaţie şi de numărul mare al insectelor ce transmit bacteria. sau în faza de buton alb.5 %. Ciuperca iernează sub formă de miceliu în muguri şi ramuri. Prevenire şi combatere. Produsele fruct. care sunt Fig. Simptome. c-atac pe ramură amintite au efect şi împotriva suprainfecţiilor cu diferite alte ciuperci fitopatogene. Hurlupii . prin stomate(deschideri naturale). Se recomandă tratamente la dezmugurit.5 %. b-atac pe zile în funcţie de condiţiile climatice. Tratamentele primelor trei faze din cele enumerate se fac cu zeamă bordoleză 1 %.9.

ş. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea la maturitate. cu aspect făinos. parazitate. 14.Monilinia laxa Boala se întâlneşte frecvent pe pomii sâmburoşi.WG-0. vişin. răspândirea ciupercii se face prin spori.1 %. În anii secetoşi. întâlnită la pomii seminţoşi.).2 %.10F\inarea prunului. pe Fig. Un atac puternic determină îngălbenirea şi apoi căderea frunzelor pomilor din pepiniere. monilioza sâmburoaselor ia un caracter foarte grav în primăverile reci şi ploioase.p.Podosphaera tridactyla Boala nu produce pagube mari în livezile de prun. a unui miceliu albicios. Simptome.2 % (t. în special la cais şi corcoduş (fig. flori şi fructe. fiind păgubitoare la prun. a-lăstar atacat. ca o pânză de păianjen. frunze. pe ambele feţe ale limbului.2. 14. se brunifică şi cad masiv.4. Pe fructele ajunse Fig. Spre deosebire de monilioza speciilor seminţoase. cais. 28 z. datorită formării unui număr mare de lanţuri de spori. apar formaţiuni negre. Atacul se manifestă pe ramuri. Fructele tinere sunt. condiţii climatice favorabile evoluţiei ciupercii. cais şi mai puţin la piersic.11. 14. Acest aspect parazitar mai este denumit şi "boala stindardului" sau "arsura moniliană". Sulfomat PU-4 kg/ha. faţa inferioară a frunzei cât şi pe scoarţa lăstarilor caisului: incomplet lignificaţi. Prevenire şi combatere. Se recomandă stropiri în pepinieră cu Zeamă sulfocalcică 2 %. Dithane M 45-0. însă poate să constituie o primejdie pentru pomii sâmburoşi din pepiniere în anii secetoşi şi călduroşi. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor . Transmitere-răspândire. foarte frecventă la cireş. Ciuperca parazitează pe diferite specii ale genului Prunus (corcodus. 14. de asemenea. Vondozeb-0.2 %. acestea se zbârcesc. cireş. iar ramurile veştejite se îndoaie în formă de cârlig. atacul ciupercii determină o putrezire a fructelor: pulpei şi apariţia unor pernuţe mici(sporodochiile). 199 . iar transmiterea de la un an la altul este asigurată de către fructificaţiile de rezistenţă ce vor elimina în primăvara următoare sporii ce vor da primele infecţii.a.10). 14. Karathane-0. Atacul pe frunze şi lăstari apare târziu în vară şi se manifestă prin formarea. Spre sfârşitul verii sau începutul lunii septembrie. prun). florile se brunifică şi se usucă. 28 z.2. piersic şi migdal şi corespunde cu "monilioza din anul precedent". a -frunz\ atacat\. vişin. b-fructe atacate (original).).2 % (t. b-fructifica]ie de punctiforme-fructificaţiile de rezistenţă ale ciupercii.05 % (după apariţia bolii) sau cu Befran 25 EC-0. cais. Făinarea prunului .p. Frunzele atacate atârnă fără a cădea. Simptome. când ramurile cu frunze şi flori se veştejesc în număr mare.5. Dacmancoz 80 WP-0.

p. tumefaciens Cancerul.).F.3-0. producând infecţii în primăvară.1. piersicul şi migdalul sunt sensibili. soi şi condiţiile pedo-climatice. Zineb sau Captan în concentraţie 0. lipind fructele între ele.35%. în primăvară.4 %. Grapholita funebrana etc.28 z).3.3. Deseori. miceliul de infecţie ajunge în flori şi trece prin cozile acestora în scoarţa ramurilor. a introdus termenul de cancer la plante. dar abia în 1985. Novozir MN 80-0. Transmitere-răspândire. datorită aspectului său caracteristic.2 % (t. toate speciile sâmburoase vor fi stropite cu sulfat de cupru 2-3 %. fie putregaiul fructelor astfel: în timpul repausului vegetativ. în unele zone plantaţiile fiind compromise. apotecii (fructificaţii ca nişte pâlnii) cu spori. pe acestea găsindu-se sporii ce constituie o sursă importantă de infecţii primare. În prezent prin cancer la plante se înţelege boala produsă de o bacterie. Vondozeb-0.2 %. Dintre pomii fructiferi. Cavara a demonstrat că este vorba de o bacterie. E. 14. considerând că aspectele produse de bacterie sunt asemănătoare cu cancerul de la animale. Ciuperca mai iernează ca miceliu de rezistenţă în scoarţa ramurilor cât şi în fructele mumifiate. pentru prevenirea atacului de putregai al fructelor. mult timp este deosebită în funcţie de plantă. Atacul pe fructele ajunse aproape de maturitate este favorizat de înţepăturile insectelor (de exemplu Ragoletis cerasi. pomii vor fi stropiţi ori de câte ori este nevoie cu substanţe ca : Tudacupral 50 PU-0. prima semnalare a cancerului a fost făcută de Tr.15 %. Săvulescu în 1928 pe rădăcini de meri tineri de la Curtea de Argeş. 200 . Pachetele de fructe putrezite şi mumifiate (zbârcite-uscate) rămân deseori atârnate de pomi şi în timpul iernii (fig. Cancerul bacterian-Agrobacterium radiobacter pv. Tratamentele chimice vor fi aplicate sâmburoaselor pentru a combate fie arsura moniliană din primăvară. Dithane 75 WG-0. Cuproxat flowable-0.) sau de prezenţa unor răni produse de grindină şi de ciuperci ( Fusicladium. Tiuram 75 PU 0. În România. La prun sporodochiile (perinuţele) produc perforarea cojii fructelor. F. este cunoscut din cele mai vechi timpuri.p. caisul. părintele bacteriologiei fitopatogene. vişinul.Smith. pe flori şi pe ramuri. Stigmina). iar sucul zaharat se scurge în afară. În primăvară. Importanţa economică a cancerului.11).2 %. în vederea combaterii arsurii moniliene. Se va acorda o atenţie deosebită strângerii şi distrugerii fructelor mumifiate rămase pe pomi.2 % (t. piersicul şi migdalul vor fi stropiţi cu zeamă bordoleză 5% (tratament prefloral).28 z. etc.gălbui-cenuşii.3 %. dispuse neuniform. transplantabile pe plante sănătoase şi cultivabile pe medii sintetice. După doi ani. Dithane M 45-0.Sporii ce se formează pe fructele mumifiate care rămân pe pom rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii şi produc infecţii în primăvară pe frunze. Bolile piersicului şi migdalului Bacterioze 14. ramurile atacate vor fi tăiate şi înlăturate din livadă. caracterizată prin tumori cu creştere continuă şi autonomie de creştere. în timpul verii. pe fructele mumifiate. 14. Prevenire şi combatere. formate din micelii şi spori. apar din scleroţi (organe de rezistenţă).

Cercetările privind combaterea chimică cancerului au avut rezultate limitate. Materialul pentru înmulţirea vegetativă va fi recoltat de la plante sănătoase. dăunători din sol. Temperatura optimă pentru bacterie este de 2230oC. tumefaciens introduse prin deschideri naturale. nu produc tumori. Cancerul bacterian: acompoziţie a conţinutului modificată. în vederea distrugerii insectelor. trandafiri şi unele plante erbacee. de obicei acestea formându-se deasupra tumorii principale. Astfel. cu o Fig. îndeosebi în pepiniere. instrumente agricole ş. la început albicioase. tumefaciens au fost împărţite în 3 biotipuri. cu puieţi altoiţi pe portaltoi rezistenţi la cancer. sunt foarte mari. praful. muguri. eliminându-se toate exemplarele atacate. denumite teratoame (fig. gazda. iar cele din biotipul 3 sunt virulente faţă de viţa de vie. Apariţia şi creşterea tumorilor este dependentă şi de alţi factori ca specia. Caracteristic bolii este apariţia de tumori secundare la o oarecare distanţă de tumoarea primară. Bacteria poate supravieţui în sol mai mulţi ani în funcţie de proprietăţile fizice şi chimice ale acestuia. care în oarecare măsură au alt cerc de gazde: biotipul 1 şi 2 sunt virulente faţă de pomi fructiferi.Simptome. Celulele care alcătuiesc tumorile. lumina în general având un efect inhibitor. cât un bob de mazăre. nematozilor. moi. Pe baza unor caractere fiziologice tulpinile de A. Tumorile sunt de mărimi. Boala poate fi favorizată de solurile umede şi compacte. lăstari. pe când rădăcinile unor plante gazdă o stimulează. se dezvoltă tumori. S-a dovedit că lângă rădăcinile de porumb înmulţirea bacteriilor nu are loc. Plantările definitive se vor face numai pe terenuri care 2-3 ani anteriori au fost cultivate cu plante cerealiere sau lucernă. Prevenire şi combatere. viţele şi pomii vor fi sortaţi. deformate sau foarte mici. forme şi consistenţe diferite. 201 . rădăcini. iar mai târziu brune şi lemnoase. Uneori tumorile generează formaţiuni de organizare rudimentară. Transmitere-răspândire. bacteriile Agrabacterium radiobacter pv. de excesul îngrăşămintelor azotate. Răspândirea bacteriilor se realizează prin diferite căi: apa.13). iar înainte de plantarea definitivă. 14. radiobacter pv. atacul unor nematozi.a. efectul gerului etc.13. pe rădăcini şi la baza tulpinii. tumori. La pomii fructiferi. majoritatea neconfirmate de alşi cercetători. din care cele agrotehnice au un rol mai important. uneori neconcludente. Bacteriile pătrund prin răni care sunt esenţiale în procesul de infecţie. Măsurile de prevenire sunt singurele care pot da rezultate. asemănătoare unor organe ca frunze. iar umiditatea de 80 %. după un timp mai îndelungat. precum şi de grindină. vârsta plantei şi condiţiile climatice. pepinierele pomicole şi şcolile de viţă vor fi amplasate pe terenuri uşoare care 3-4 ani au fost cultivate cu graminee sau lucernă. cu suprafaţa rugoasă. 14.

J. Infecţiile cu acest miceliu se fac în primăvară. în condiţii de umiditate ridicată şi temperaturi mai scăzute (7-20oC). producând pagube mari în primăverile şi verile bogate în precipitaţii.14. în regiunile unde boala este semnalată în fiecare an se vor planta numai soiuri rezistente. 14. Făinarea piersicului . 14. Ramurile şi lăstarii atacaţi cresc mai încet. în dreptul porţiunilor băşicate. prezintă simptome ale bolii. fiind sensibilizaţi la gerurile iernii. cu timpul. frunzele tinere încep să prezinte pe partea superioară băşăcări şi gofrări. Băşicarea frunzelor de piersic: a.p. pentru ca mai târziu acestea să capete o nuanţă gălbuie.025 %. Dithane M 450. În timpul primăverii. se pot face stropiri cu produse din grupele: Dithane 75 WG-0.). Ciuperca parazitează piersicul şi foarte rar caisul şi migdalul.c-frunze şi fruct atacat. Piersicii vor fi stropiţi în timpul repausului vegetativ cu sulfat de cupru 2 % . albicioase şi puţin reliefate.3. 28 z. frunzişului pe seama rezervelor din ţesuturile b-secţiune printr-o frunză atacată. şi Baycor 300 EC-0. Frunzele atacate sunt mai mari decât cele sănătoase. Imediat după dezmugurire. 28 z. după crăparea mugurilor. în dreptul cărora ţesuturile.14).2 % (t. se brunifică şi putrezesc. se adaugă unele fungicide ce asigură puieţilor o bună protecţie faţă de infecţiile cu cancer din sol. s-au mai remarcat Captadin 50 PU-1 %. fuctificaţiile cuipercii cu spori.Tratamentele chimice sunt în cazul cancerului preventive.p. fructificaţii cu spori Noile frunze ce se formează în vară nu mai (Viennot Bourgin. iar pomii sunt puternic epuizaţi în urma refacerii Fig. Prevenire şi combatere. Atacul se manifestă pe frunze şi uneori pe ramuri şi fructe. în ţările unde se cultivă piersicul. în care se cufundă rădăcinile puieţilor înainte de plantare. Frunzele se brunifică şi cad în luna iunie. în momentul dezmuguririi. însă abia în anul 1860 M. Simptome. În apa cu care se prepară mocirla. Pe partea inferioară.4. Între produsele testate. Băşicarea frunzelor de piersic . apare un strat catifelat. cărora le corespund pe partea inferioară. atacul se manifestă prin apariţia unor pete de 1-2 cm în diametru. Transmitere-răspândire.2 %. Pe fructe. Bolile produse de ciuperci 14. Topas 100 EC-0. Astăzi boala poate fi întâlnită pe tot globul. persicae 202 .2 % (t. Din germinarea sporilor ce se formează pe frunze rezultă un miceliu care iernează în scoarţa ramurilor sau sub solzii mugurilor. prezintă îngroşări şi internodii scurte. Berkeley descrie ciuperca.Sphaerotheca pannosa var. pe lângă sulfatul de cupru 1 %. 1949). La început frunzele au o culoare roşiatică. adâncituri (fig.Taphrina deformans Boala este cunoscută din anul 1821 în Anglia. 14.3.3. dramurilor.

14. ţesuturile fructului se brunifică. cei puternic atacaţi se îndoaie. se vor executa stropiri la apariţia primelor simptome ale bolii sau la avertizare cu o gamă variată de produse : Fluidosoufre 15-20 kg/ha (t. înregistrându-se pagube considerabile ce se răsfrâng şi asupra producţiei din anul următor Prevenire şi combatere. Temperaturile peste 10oC cu optimum 20oC. Microthiol special 0. datorită formării sporilor (fig.p. în dreptul cărora se formează o pâslă miceliană mai densă şi cu aspect prăfos. în anul 1853. 21 z). În dreptul petelor albicioase. sub forma unor pete albe de miceliu.4-0. În perioada de vegetaţie. ciuperca formează uneori fructificaţii de rezistenţă (cleistotecii) care conţin spori dar. A fost observată pentru prima dată în Franţa.Făinarea piersicului este o boală mult răspândită în ţara noastră producând pagube în anii cu primăveri reci şi umede. Atacul pe fructele tinere sau în curs de maturare este asemănător cu cel ce apare pe frunzele dezvoltate.4-0. 1949). 14. Se vor tăia şi se vor arde lăstarii atacaţi.p. 14. călduroase. care se pot întinde şi ocupă întreaga suprafţă. crapă şi încep să putrezească. se deformează. Fig.1 % (t.etc. 4 z. Microthiol 0.4-0. se încreţesc şi în cele din urmă se usucă.15. Pe lăstarii atacaţi. Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate.5 % (după înflorit). Iernarea parazitului are loc sub formă de miceliu în muguri sau sub formă de cleistotecii (fructificaţii de rezistenţă).3. se veştejesc şi apoi se usucă. umiditatea relativă a aerului ridicată şi îngrăşămintele cu azot în exces favorizează evoluţia bolii.15). Simptome.). Thiovit 0. urmate de veri secetoase. Lăstarii nelignificaţi pot fi acoperiţi de pâsla miceliană. la noi în ţară acestea au fost semnalate foarte rar. Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi . Făinarea piersicului (Vienot Bourgin.5. Frunzele parazitate iau un aspect prăfos.Stigmina carpophylla Boala este foarte comună în livezile neîngrijite şi produce pagube importante la pomii fructiferi sâmburoşi.5 %. Transmitere-răspândire. pomii vor fi stropiţi cu zeamă sulfocalcică în concentraţie de 20 %.5 %. din care apar sporii ce produc infecţii în primăvară . Atacul apare mai întâi pe frunzele tinere de la vârful lăstarilor. În timpul iernii. Karathane FN 570. 203 . care apare ca un manşon albicios.

Petele ies puţin în relief. fruct şi lăstar.b.4. cancere deschise. Atacul se manifestă pe frunze. Ea a fost pusă în evidenţă prima dată în Franţa.Apricot chlorotic leafroll. Bolile caisului şi zarzărului Micoplasmoze 14. zarzăr şi cais. Tratamentele chimice se aplică iarna. măsurilor de igienă culturală în livezi prin tăierea şi arderea ramurilor atacate. 204 . vişinul. în dreptul cărora ţesuturile se brunifică. acestea ducând la epuizarea rapidă a plantelor Transmitere-răspândire. Atacul pe lăstari este foarte periculos. întrucât duce la uscarea lăstarilor fructiferi ai pomilor.1. pete circulare de 1-4 mm în diametru. 14. de 1-2 mm în diametru. în jurul mugurilor. Ciuperca mai poate ierna şi sub formă de miceliu în scoarţa ramurilor. crapă şi apar uşoare răni ce fac ca mugurii să se usuce. 14. în jurul cărora se formează un inel roşu-violaceu la piersic. răni. Pulpa fructelor de cais şi zarzăr devine pâsloasă şi nu are un gust bun. primăvara şi vara la fel ca pentru combaterea moniliozei. zarzărul. Se recomandă aplicarea (original).16Ciuruirea frunzelor favorizate de rănile de pe scoarţa ramurilor. Simptome. Răsucirea clorotică a frunzelor . Pe lăstarii verzi. migdalul şi diferite alte specii ale genului Prunus. ceea ce face ca fructele să fie aspre la pipăit.4.Ciuperca atacă piersicul. apar umflături. d-spori Prevenire şi combatere. Sporii răspândesc ciuperca în timpul perioadei de vegetaţie germinând la temperaturi cuprinse între 2-24oC şi pot rezista şi la temperaturile scăzute din timpul iernii. caisul. prin care se produc scurgeri de clei. care este un sindrom produs de mai mulţi patogeni asociaţi. scoarţa se brunifică. răni pomilor sâmburoşi: a. în cazul unui atac de Stigmina carpophylla. se desprind de restul frunzei şi cad (de aici provine denumirea de "ciuruire" dată bolii) (fig.c-atac pe produse de grindină sau de insecte. frunză. Pe fructe se observă formaţiuni punctiforme. Pe frunze apar. de dimensiuni mai reduse şi au tendinţa de a se răsuci longitudinal către faţa superioară. prunul. care au permis sporilor săşi păstreze viabilitatea. Rănile rezultate în urma tăierilor din iarnă se vor trata cu o soluţie de sulfat de cupru 4-5 % şi se vor proteja cu mastic. 14. Scurgeri gomoase se constată aproape la toţi pomii sâmburoşi. Frunzele pomilor atacaţi sunt decolorate. Simptome. în lunile mai-iunie. Infecţiile ciupercii sunt Fig. Atacul acestei ciuperci este puternic în primăverile umede ce urmează după ierni cu temperaturi moderate. cireşul. când se găsesc în cleiul ce se află în crăpăturile scoarţei ramurilor. fiind asociată cu apoplexia caisului. fructe şi lăstarii tineri. Această micoplasmoză este specifică numai acestei gazde. Uneori ramurile tinere se deformează.16).

Deseori pieliţa fructului crapă. Pe frunzele de cireş apar deseori pete circulare.Monilinia laxa Moniliozele produc scădeea recoltelor şi scurtarea vieţii pomilor. cu fructe mici şi fără gust. în timp. crustoase. Boli produse de ciuperci 14. Pernuţele ciupercii Monilinia laxa sunt de culoare cenuşie şi dispuse neregulat. Fructele tinere şi ajunse aproape de maturitate prezintă pete brune în dreptul cărora ţesuturile se dezorganizează şi putrezesc. alungite sub forma unor benzi.2. Toate soiurile de cais sunt puternic atacate dacă sunt altoite pe portaltoi-piersic şi prezintă simptome mai slabe. Pătarea inelară a frunzelor de cireş Cherry necrotic ring spot virus Boala este răspândită în America şi Europa.5-1 cm. ciuperca formează pete punctiforme. Simptome. de culoare cafenie. iar tratamentele recomandate sunt bune şi pentru monilioza caisului. Boala a fost descrisă la prun. de decolorare sau brune. Pătarea inelară necrotică poate fi întâlnită la toate speciile de sâmburoase. Docea şi E. vişin. Pe frunzele plantelor gazde amintite pot apărea inele sau benzi de culoare verde-deschis. Frăţilă. contribuind în parte la apariţia "apoplexiei" (pieirea caisului).5. trandafir şi hamei.Lăstarii tineri au internodii scurte şi sunt ramificaţi anormal. fiind semnalată în ţara noastră în anul 1962 de E. Deseori sunt atacate cu mare intensitate frunzele formate în primăvară. Alteori. Ciuperca atacă puternic în primăvară pe ramuri şi flori producând aspecte asemănătoare cu cele de la vişin (boala stindardului). Pomii mai puternic atacaţi se usucă până la intrarea pe rod.4. Această viroză poate fi întâlnită pe toate speciile de sâmburoase. se deformează. favorizându-se atacul de monilioză şi putrezirea totală a fructelor. Pe fructele verzi cât şi pe cele mai dezvoltate. pentru ca cele ce apar mai târziu. Monilioza sau putregaiul fructelor de cais şi zarzăr . Pomii care rezistă după intrarea pe rod dau producţii slabe. Simptome. între nervuri apar pete difuze. 1975). inelare. Atacul este foarte periculos în timpul înfloritului prin faptul că un număr mare de lăstari cu flori sunt brunificaţi şi uscaţi. 14. piersic. care ating dimensiuni cuprinse între 0. atacă şi fructele ajunse aproape de maturitate. fiind frecventă pe cireş. Pop. înconjurate de un inel roşiatic. dacă sunt altoite pe zarzăr sau mirobolan. fiind foarte sensibili la temperaturile scăzute din timpul iernii. Pomii atacaţi sunt debilitaţi. la suprafaţa lor se formează un număr mare de pernuţe de miceliu. migdal. Transmiterea ciupercii ca şi măsurile de prevenire şi combatere sunt la fel cu cele recomandate la ciuruirea frunzelor de cireş. purtând denumirea de "pătare inelară" (ring spot). vişin. mahaleb.5. purtătoare de lanţuri de sporii.1. Bolile cireşului şi vişinului Viroze 14. să fie fără simptome (I. Ţesuturile atacate cad şi frunza apare perforată. vizibile 205 . prun.

Pătarea roşiatică conţin în interior spori ce ajung la maturitate în şi răsucirea frunzelor de primăvara următoare. 1959).19.după primul an de pătrundere. c-fructificaţie cu căzute şi umiditatea atmosferică ridicată din primăvară spori (A. Docea. Frank . Prevenire şi combatere. 14. Ciuperca parazitează frunzele şi fructele. iar cozile frunzelor se înconvoaie în jos. la început gălbui. apar peritecii (fructificaţii de rezistenţă prevăzute cu un gât lung. Simptome. Măsurile recomandate la combaterea bolilor virotice la piersic sunt bune şi în acest caz.18 Pătarea inelarăa frunzelor de cireş (E. fără margini precise. Acarienii şi nematozii pot de asemenea să transmită virusul. producând infecţii pe frunze. Petele roşiatice ocupă mari porţiuni de frunză. iar mai târziu ţesuturile se înroşesc. 14.2. sau alte fungicide. Pe frunzele căzute. Ciuperca rezistă în frunzele b-sporii.Virusul se răspândeşte în natură prin polen ajungând la 80 % pomi infectaţi. 14. care sunt fructificaţiile ciupercii. ajută la maturarea şi eliminarea sporilor ce determină infecţiile puternice pe frunzele ce cireş. Pe partea inferioară a frunzei. Fig. ce Fig. în dreptul acestor pete. aspectul parazitar purtând numele de pătare inelară clorotică (fig. Mancozeb 80-0. 14. Boli produse de ciuperci 14. se observă prezenţa unor punctişoare brun-închise.2 %.B. 206 . uşor bombate. cireş: a-atac pe frunze şi fructe. 1983). Frunzele parazitate se răsucesc parcă ar fi atacate de către larva insectei "ţigărar" (Rhynchites). Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală şi combaterea chimică. Prevenire şi combatere. Pătarea roşiatică şi răsucirea frunzelor de cireş Gnomonia erytrostoma Boala este întânită pe cireş şi numai rareori pe vişin. Transmitere-răspândire. după 5 ani de la plantare. prin tratamente cu zeamă bordoleză 1 %.18). Pe frunzele diferitelor soiuri de cireş sau vişin complet dezvoltate apar pete mari. începând din toamnă.5. Transmitere-răspândire . Frunzele atacate rămân atârnate pe pomi în timpul iernii (fig.19).

părului şi respectiv ale prunului. ceea ce determină pierderi de recoltă de până la 60-90 % (fig. boala se întâlneşte în plantaţiile situate pe terenuri argiloase şi în anii cu primăveri reci şi umede. Prima ciupercă produce pe frunze simptome asemănătoare pe toţi pomii sâmburoşi. cât şi pe hibrizii producători direcţi. la vişin însă atacul în primăvară pe frunze.Grapevine fan leaf virus Boala este mult răspândită în zonele viticole din Europa şi nordul Africii. Scurt-nodarea (Court-noué) produce pagube pe soiurile nobile de viţă de vie . Deseori. inele sau pete cu aspect uleios.Monilinia laxa şi Monilinia fructigena. ce imprimă acestor organe un aspect mozaicat. asemenea simptome sunt mascate putându-se constata doar deformarea frunzelor şi scurtarea internodurilor. Lăstarii atacaţi cu frunze şi flori brunificate.20. asimetrice şi cu numeroase pete de colorare. 1988). poate căpăta un caracter catastrofal în anii cu primăveri şi veri ploioase. 14. Ea a fost semnalată de Tr. Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş: a-boala "stindardului". Simptome. în anul 1931. Plantele virotice prezintă lăstarii slab dezvoltaţi. deformate. şi măsurile de protecţie au fost prezentate la bolile mărului. alături de Monilinia laxa se găseşte şi Monilinia fructigena Caracteristicile ciupercilor. Această boală frecventă şi păgubitoare la cireş şi vişin. cu internodurile scurte. Simptome. răspândirea. cu aspect de evantai.20). ceea ce reprezintă o sursă puternică de infecţie ce se manifestă pe fructele mature. În ţara noastră. poartă pernuţe cu spori. 14. dispuse în zig-zag. CAPITOLUL 15 BOLILE VIŢEI DE VIE Viroze 15. plantele atacate au ciorchini ce prezintă fenomenul de meiere (bobiţele rămân mici şi nu se 207 . frunzele apar înghesuite.5.. Uneori apar. b-fructe atacate (original). Frunzele ofilite şi uscate rămân atârnate pe pomi până toamna sau chiar în timpul iernii. Pop.1.Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş . flori şi fructe tinere este deosebit de periculos prin ofilirea bruscă a unui număr mare de lăstari ("boala stindardului"). Fig. în prezent apreciindu-se că este întâlnită în toate podgoriile ţării (I.14. Planta apare mult înghesuită şi prin manifestarea fenomenului de proliferare a lăstarilor.4. Săvulescu şi col. Datorită acestui fapt. lăstarii luând aspectul de tufă deasă. Scurt-nodarea . Frunzele de pe lăstarii atacaţi sunt mult mai mici decât cele sănătoase. transmiterea. Pe fructele în pârgă sau cele mature. Pe unele soiuri.

iar bobiţele sunt lipsite parţial de seminţe (fig. Răspândire-transmitere. Noile plantaţii vor fi amplasate pe terenuri corespunzătoare acestei plante. Prevenire şi combatere. aceste porţiuni 208 .2.15. argiloase şi care reţin puternic apa. există două feluri de simptome. Rădăcinile plantelor atacate sunt slab dezvoltate. vor fi cultivate cu lucernă 4-5 ani. după care se pot refolosi în cultura viţei de vie. La plantele pe rod. Pop. Fig. cât şi subteran la nodul bazal. iar în secţiune lemnul are o colora]ie roşiatică. cu aspect de încreţire. iar în anul următor apar altele noi. ambele pe părţile aeriene ale plantei. Simptome. Se vor întrebuinţa altoi şi portaltoi sănătoşi. 15. Terenurile rezultate în urma defrişării plantaţiilor viticole şi infestate cu nematozi. Viţa de vie este cultura cea mai afectată de cancer. plantele furnizoare de altoi vor fi observate şi marcate în perioada de vegetaţie. evitându-se solurile reci. Scurt-nodarea: atac pe frunze şi coarde (I. Se vor combate nematozii din terenurile destinate a fi plantate cu viţă de vie.Cavara în 1885. tumefaciens Prima cercetare care ademonstrat că o bacterie dă cancerul a fost cea a lui F. în locurile unde au fost extirpaţi ochii sau la punctul de altoire. folosindu-se preparatul Mocap 10 G 50-75 kg/ha. Majoritatea ţesuturilor tumorale putrezesc la sfârşitul fiecărui an. De regulă. vegetează defectuos. rar pe cele subterane.maturează).Agrobacterium radiobacter pv. Ca aspect general plantele sunt mai mici ca talie.1. Plantele din şcoala de viţă. Cancerul bacterian . formează tumori atât pe partea aeriană.1). La viţa de vie spre deosebire de pomii fructiferi.Virusul se transmite prin altoire. se dezvoltă tumori pe tulpina butucului şi ariceala (o aglomerare de gale mici tumorete) pe cordoane şi coarde. Bacterioze 15. aproape în toate ţările cultivatoare. producţiile fiind din ce în ce mai mici. 1988).

În plantaţiile mai bătrâne. prin scufundare timp de 15-20 minute într-o soluţie de Captan 0. timp în care solul se va cultiva cu cereale. Viţele bolnave din plantaţiile tinere vor fi scoase şi distruse prin ardere. În privinŢa combaterii biologice. În pepiniera viticolă se va respecta un asolament de 3-4 ani. cât şi dezinfectarea uneltelor. brevetând un preparat denumit Biozin. 1969). 209 . 1938).moarte se taie şi ca urmare. Ferraris.15. Zinca de la Staţiunea Viticolă din Drăgăşani. Zinca.2). prin tratarea viţelor înainte de stratificare sau plantare cu o cultură de Agrobacterium radiobacter nepatogenă. Cancerul bacterian: a-tumori la punctul de altoire. a obţinut în 1971 rezultate bune în prevenirea cancerului. iar producţia scade (fig. La Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor se lucrează la elaborarea unui nou biopreparat destinat prevenirii cancerului la viţa de vie. Măsurile ce se impun sunt în general aceleaşi ca în cazul cancerului de la pomi. vor fi tăiate şi arse toate corzile cu tumori. iar locul de secţionare se va dezinfecta şi apoi proteja cu o pastă de lanolină şi ulei de parafină (N. vor fi distruse prin ardere toate plantele bolnave. înainte de a porni în vegetaţie. N. Fig. bacteria transmiţându-se prin altoii infectaţi. 15.2. în primăvară vor fi stropite prin îmbăiere cu soluţie de sulfat de cupru 2-3 %. butucul apare sărăcit de formaţiuni fructifere. Măsuri deosebite se vor lua în timpul altoitului. prin dezinfectarea altoilor şi portaltoilor. Prevenire şi combatere. Se recomandă selectarea atentă a plantelor mamă. b-"ariceala"pe Prevenire [i coarde (T. până nu demult.2 % sau sulfat de cupru 1 %. nu exista un biopreparat pentru prevenirea cancerului la viţa de vie. Locul va fi dezinfectat cu o soluţie de formol 2 % (5-6 l la fiecare groapă). La scoaterea viţelor altoite din biloane. tulpina K 84 nefiind recomandată pentru viţa de vie. Plantele curăţate de tumori.

în urma infecţiilor apar pete mici. în timp ce restul frunzei rămâne de culoare verde. Lăstarii ierbacei şi cârceii atacaşi prezintă pete alungite de culoare brună. unde primele infecţii au fost constatate de către J. Pagubele produse de mană sunt foarte mari. în dreptul cărora scoarţa este moartă. când frunzele devin mai rezistente. lăstari tineri. de 1-2 mm în diametru. În această fază ciuperca nu mai produce pe partea inferioară a limbului puf alb. ce apar în preajma nodurilor. alcătuit din masa de miceliu cu spori. când practic manifestă o rezistenţă sporită la mană. care pe timp umed. Pe lăstarii mai evoluaţi şi lignificaţi. unde a fost observată încă din anul 1834 de către L. ci şi în anii următori. D. alcătuit din miceliul şi sporii ciupercii. atingând dimensiuni ce variază de la câţiva mm. Petele de mană pe frunze au aspect variat în funcţie de momentul când se produce infecţia.3. petele de mană sunt înconjurate de un inel vişiniu.3). se constată prezenţa unui puf albicios. la câţiva cm (stadiul petelor untdelemnii).Plasmopara viticola Boala este originară din America de Nord. iau o formă colţurată şi sunt limitate de nervuri. ciorchini şi boabe. Pierderile de recoltă datorită acestei boli pot varia de la 10 % până la 70-80 %.Viala. petele sunt de culoare galbenă-untdelemnie. Această formă de atac poartă numele de "pete de mozaic". după P. La soiurile cu struguri roşii sau negri. La noi în ţară. în funcţie de condiţiile climatice din anul respectiv. este aproape imposibil ca ea să fi apărut aşa de târziu. Simptome. colţuroase. mana a fost introdusă în Europa. Către toamnă. iar frunzele nu mai prezintă pe faţa inferioară acel puf albicios. Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viţei de vie: frunze. cârcei. 15. Schweinitz. mai întâi în Franţa. Planchon în anul 1878 şi din această ţară s-a răspândit peste tot cu mare rapiditate. atacul de mană apare sub forma unor pete alungite de culoare brună. Rezistenţa la îmbolnăvire a frunzelor bătrâne poate fi explicată prin procentul mic de apă. în această fază. Frunzele pot fi atacate dup\ăce ating o suprafaţă de 10-25 cm2 şi până ce îmbătrânesc. 210 . determinând împreună cu filoxera pagube considerabile planta]iilor viticole. faza de "pete untdelemnii" nu mai apare. flori. iar la cele rezistente faţă de această boală petele se brunifică. se acoperă cu un puf albicios. În funcţie de condiţiile climatice (temperatură ridicată în jur de 20-22oC şi umiditate accentuată). Cu timpul. în dreptul cărora ţesuturile se brunifică. pe care-l prezintă sucul celular. mana a fost observată în anul 1887 în podgoriile Buzăului dar.Boli produse de ciuperci 15. Pe partea inferioară a frunzei în dreptul acestor pete galbeneuntdelemnii. ţinând seama că boala era semnalată în ţările vecine încă din anul 1881. Mana viţei de vie . Atacul pe frunze. În primăvară. ce determină o evoluţie rapidă. au un contur difuz. frunzele luând un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze). centrul acestor pete se brunifică. caracteristic. Datorită schimburilor comerciale. procentul mai mare de potasiu cât şi prin pH-ul neutru spre alcalin. nu numai în anul când boala se manifestă cu intensitate. Coardele atacate nu se maturează (fig.

În timpul germinării. Săvulescu. 15.h-atac pe lăstari şi coarde (I. d.b. infecţiile primare au loc din luna aprilie până în luna iunie. ciuperca pătrunzând prin partea lăţită a codiţei bobului cât şi prin diferite răni produse de insecte sau grindină. ciuperca formează organele de rezistenţă şi de iernare.c-atac pe frunze. 1973). Ciorchinii mici. se Fig. produc filamente de infecţie ce pătrund în ţesuturile planteigazdă prin stomate.Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos în anii cu precipitaţii abundente. Formarea miceliului şi a sporilor are loc într-un timp relativ scurt (6-10 ore). Infecţia are loc prin cozile inflorescenţelor. înainte ca viţa de vie să intre în vegetaţie şi în acest caz.. ce va cădea pe sol. Bobeş şi col. sporul crapă. Bobiţele atacate se brunifică. 1941). sunt proiectaţi pe partea inferioară a frunzelor. care ating aproximativ 2/3 din dimensiunea lor normală. în frunzele mozaicate.3. pe timp secetos. ajungând la 200-1250 pe mm2 (Tr. În timpul ploilor repezi din primăvară. g. Aceştia sunt sferici. iar optimum de 22-23oC). poartă numele "putregai brun" . Bobiţele se acoperă cu un puf albicios format din miceliu şi spori. "putregai gri" sau se brunifică şi se usucă. sporii de rezistenţă germinează la suprafaţa solului îmbibat cu apă. Mana viţei de vie: a. sporii ce plutesc în băltoacele din jurul butucilor. bruni. dacă umiditatea atmosferică este ridicată (95-100 %) şi temperatura este cuprinsă între 1824oC. Către toamnă. se desprind de pe ciorchine şi cad cu uşurinţă.e. Acest aspect parazitar întâlnit pe bobiţele mai dezvoltate. deoarece bobiţele tinere neacoperite de stratul ceros. Deoarece sporii de rezistenţă germinează în mod eşalonat. sporii de rezistenţă pot germina de timpuriu. Transmitere-răspândire. la temperaturi de peste 10oC (maxima fiind de 32oC. infecţia primară nu poate 211 . pe timp umed se îngălbenesc şi se acoperă cu miceliu şi spori de culoare albă. prin flori sau prin partea mai dezvoltată a codiţei boabelor. permit ieşirea miceliului în exterior. Infecţia pe boabe continuă şi după ce boabele sunt mai mari şi acoperite cu stratul ceros.f-atac pe zbârcesc şi uneori ciorchini şi bobiţe. Numărul lor variază în funcţie de sensibilitatea soiurilor de viţă de vie faţă de mană cât şi de condiţiile climatice ale anului respectiv. Uneori. iar din interior apare un filament micelian cu un spor mare. prevăzuţi cu un perete gros. În primăvară . Acest proces poartă numele de contaminare primară.

în tipul careia pe frunze apar pete galbene-untdelemnii. Arăturile prin care frunzele cu sporii de rezistenţă sunt îngropate la adâncimi mai mari. cât şi în cazul când. în funcţie de numărul şi durata ploilor. care sunt foarte uşor atacaţi de mană). produc filamente de infecţie ce pătrund prin deschiderile naturale ale frunzei (stomate). De asemenea. pentru ca la apariţia miceliului şi a sporilor. Stabilirea momentului când are loc o infecţie secundară şi determinarea duratei perioadei de incubaţie are o mare importanţă în combaterea raţională a manei. etc. În anii cu condiţii climatice normale se aplică 3-4 tratamente. Alcupral 50 PU-6 kg/ha în 1000 l sol/ha. După ce se produc infecţiile primare. favorabilă infecţiilor de mană. După ploile cu grindină. organe ale plantei receptive la mană. după efectuarea ultimei contaminări secundare. Se recomandă ca terenul din vii să fie menţinut curat de buruieni pentru a se evita o atmosferă umedă. numărul infecţiilor secundare poate ajunge la 10-20 şi chiar mai multe. copilitul cât şi cârnitul se va executa la timp (prin cârnit eliminându-se din vii lăstarii nestropiţi. În ceea ce priveşte comportarea soiurilor la atacul de mană. Ajunşi pe organele viţei de vie. În anii favorabili pentru mană. se face înainte de înflorit. Contaminările secundare cu ajutorul sporilor de vară se pot repeta de mai multe ori în timpul perioadei de vegetaţie. cât şi drenarea terenurilor care reţin puternic apa.). Se recomandă aplicarea unui complex de măsuri agrofitotehnice în plantaţiile viticole. care măresc pericolul infecţiilor.p.avea loc decât după ce apar frunzele. Aceste infecţii.5 %-1 % sau cu alte produse cuprice. Soluţia de fungicid va fi pulverizată cât mai fin pentru a fi repartizată 212 . mana fiind mai frecventă şi mai păgubitoare în plantaţiile neîngrijite. este foarte mare. organele viţei de vie să fie acoperite cu o peliculă de substanţă care să le protejeze. duc la reducerea numărului de infecţii. Champion 50 WP -3 kg/ha. fiind cuprins între 200-400. Funguran OH 50 WP-3 kg/ha (în 1000 l sol/ha). imediat după ultimul stropit au intervenit ploi repezi ce spală soluţia de pe plante.5 -1 % se efectuează când lăstarii au 6-8 frunze. Combaterea chimică a manei se face la avertizare prin aplicarea tratamentelor cu zeamă bordoleză 0. ciuperca formează sporii de rezistenţă. astfel: stropitul întâi. când în mod sigur există pericolul unei noi infecţii. Numărul sporilor de vară. după înflorit şi la formarea ciorchinilor. Spre toamnă. ce poartă spori. ce se formează pe miceliu. stropitul al treilea şi eventual al patrulea. Manifestarea bolii este marcată de apariţia miceliilor (puf alb). sub forma cărora ciuperca iernează. soiurile superioare de masă şi de vin sunt mai sensibile la atac. stropitul al doilea. sporii după ce stau în picăturile de apă.5-1 % (t. Tratamentele chimice trebuie aplicate numai în timpul perioadei de incubaţie. tratamentul trebuie repetat. Ei îşi pot păstra viabilitatea 7-8 zile. Sporii sunt luaţi de curenţii de aer şi duşi la distanţe mari. legatul. 2 kg/ha la ultimele 2 tratamente aplicate la interval de 10 zile. Tratamentele se vor efectua cu produseca : zeamă bordoleză 0.5-2 ore. timp de 1. produse de sporii de vară poartă denumirea de infecţii sau contaminări secundare. care au cam 5 cm în diametru. cu zeamă bordoleză 0. 21 z. urmează perioada de hrănire a ciupercii în frunză. Prevenire şi combatere.

15. uneori prăfoase. fiind considerată ca o boală ce depăşeşte în unii ani. mai ales din mugurii lăstarilor infectaţi şi în al doilea rând cleistoteciile (fructificaţiile de rezistenţă) din care în primăvară ies spori. variază de la 400 litri la prima stropire. Ciuperca atacă frunzele. ca o pânză de paianjen. Pâsla miceliană acoperă şi bobiţele care. de multe ori crapă. oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor ciuperci. pe pâsla miceliană şi pe organele parazitate se constată uneori prezenţa fructificaţiilor de rezistenţă (cleistotecii). Făinarea viţei de vie . Spre toamnă. bobiţele se usucă. În anul 1845 a fost observată în Anglia de către C. Simptome. O atenţie deosebită se va acorda suprafeţei inferioare a frunzelor prin care au loc cel mai des infecţiile. când plantele sunt mai dezvoltate. iar ciorchinii distruşi în totalitate. au miros de mucegai.4.uniform pe organele plantei. Cantităţile de soluţie folosite în şcolile de viţă. Pe frunze se observă un miceliu fin. Atacul pe ciorchini face ca aceştia să se brunifice şi apoi să se usuce pe timp de secetă. Atacurile târzii de pe bobiţele ajunse la maturitate le depreciază calitativ strugurii. până la 1000 litri la ultimele.M. În toamnele ploioase. Pe timp secetos. pagubele putând fi foarte mari. M. Principalele forme de iernare a parazitului sunt miceliu de rezistenţă. Sub pâsla de miceliu.4). din primăvară până toamna târziu. iar conţinutul acestora se scurge în afară. ca urmare a măririi volumului. ciorchinii şi boabele. de culoare neagră. seminţele ies în evidenţă. lăstarii ierbacei. bobiţele atacate de făinare sunt acoperite cu putregai cenuşiu. ţesuturile se brunifică sau se înroşesc puţin.Uncinula necator Făinarea sau oidiumul viţei de vie este o boală originară din America de Nord. făinarea a fost descoperită în anul 1851. la suprafaţa acestora formându-se numeroase pete brune (fig. pierderile produse de mană.Tuker şi studiată în 1847 de către J. cu aspect prăfos. Lăstarii nelignificaţi. dar frunzele nu cad decât spre toamnă. iar astăzi este des întâlnită în toate podgoriile ţării. La noi în ţară. 213 . care apar ca nişte puncte mici. Transmitere-răspândire. unde stropirile se fac săptămânal. prezintă aceleaşi pete albicioase. iar frunzele se încreţesc. Berkeley. de unde s-a răspândit în toate podgoriile din Europa. sunt opriţi din creştere. 15. ce se întinde formând pete albicioase pe ambele suprafeţe ale limbului.

Microthiol special 0. când perioada de incubaţie este de 710 zile. Microthiol-0. situaţie des întâlnită în verile secetoase. Importanţă mai mare o are de asemenea. 4 z. c. legat. Sulf muiabil0. După ce infecţiile s-au produs. cuprinse între 18(E. Kumulus DF -0.4%. aplicarea corectă a lucrărilor de întreţinere (tăiat. Sporii nu germinează în picăturile de apă. Kumulus G-0.Sulf pulbere 11-20 kg/ha (t. În podgoriile unde boala este frecventă şi păgubitoare. De asemenea. 28 z.4 %.p.3 %. când pagubele pot fi deosebit de mari.f.5 %. Fluidosoufre-30 kg/ha (t. de temperaturi e. Thiocom 80 PU.4 % în 1000 l sol/ha). dspori. cu ciorchini cu boabe dese şi albe sunt mai sensibile decât cele cu pieliţa groasă şi boabe colorate. copilit.5. În unele podgorii. când atacul pe ciorchini şi boabe produce pagube deosebit de mari.4 z.4 kg/ha (0. Docea şi V. evoluţia bolii este favorizată Fig.25-0. Polisulfura de Ca L-2 % (t.p. alegerea soiurilor în vederea înfiinţării noilor plantaţii se face ţinând seama şi de rezistenţa acestora la făinare. 15. pagubele s-au ridicat la 7080 % din recoltă.4 Făinarea viţei de vie: a-strugure atacat.3 %. Pentru a reduce sursa de infecţie din plantaţie. 214 .g-cleistotecie (fructificaţie de rezistenţă cu spori).2-0. 15.). Prevenire şi combatere.3 %. se înregistrează atacuri puternice în depozitele de forţat viţe altoite precum şi în pepinierele viticole.). se recomandă ca lăstarii atacaţi să fie tăiaţi şi distruşi prin ardere.Primele infecţii se fac cu spori produşi de miceliile ce au rezistat în muguri. Putregaiul cenuşiu al strugurilor .p. Soiurile de viţă de vie cu coaja boabelor subţire. prăşit. Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate. b-frunză atacată. iar ploile abundente împiedică evoluţia bolii cât şi efectuarea de noi infecţii prin spălarea sporilor.a. combaterea buruienilor) cât şi administrarea îngrăşămintelor în complex cu evitarea azotului în exces.Botryotinia fuckeliana Atacul acestei ciuperci se manifestă cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase.). Sulfomat P-20 kg/ha. Combaterea chimică se face cu produse ca : Gresfin 0. Severin 1964). 25oC şi de o umiditate relativă moderată a aerului (50-80 %). ş. Oxicig 50 PU-6 kg/ha). în jur de 20-25oC.

mai ales după atacul de făinare. Severin. de o deosebită calitate. se constată acelaşi fenomen şi în podgoriile din ţara noastră. Pieliţa este brunificată. coardele şi lăstarii ce prezintă lovituri mecanice (grindină sau răniri făcute de insecte etc. Boala se răspândeşte cu rapiditate. 1964).Tică.5). în urma infecţiilor. se desprinde uşor de pulpă şi întreaga boabă putrezită. de prezenţa rănilor produse de grindină. Bordeaux etc. ciuperca împiedicând dezvoltarea normală a frunzuliţelor. ce putrezeşte în totalitate. nu se pot obţine vinuri roşii de calitate. fenomen ce apare frecvent în timpul ploilor din toamnă. Dacă intervine o perioadă secetoasă. sunt atacaţi ciorchinii. iar boabele. 15. obţinându-se astfel vinuri licoroase din soiurile: 215 . sporind concentraţia în zahăr a ţesuturilor. Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna. se obţin vinuri cu o cantitate necorespunzătoare de alcool. miceliul ciupercii consumă o cantitate de apă din boabe. iar ciuperca nu mai fructifică. capătă o culoare vineţie. Docea. Acest "mucegai nobil" dorit de viticultori scade însă producţia cu peste 40 %. se acoperă cu un puf cenuşiu. pe struguri. tari). Atacul început în serele de forţat poate continua şi în şcolile de viţe. tari. V. butaşii altoiţi prezintă la nivelul scoarţei un puf cenuşiu. miceliul şi sporii constituind o puternică sursă de infecţie a strugurilor spre toamnă.Simptome. Pieliţa boabelor se stafideşte. cât şi pe valea Rinului. În unele toamne secetoase. d-spori (E. c-miceliu cu spori. Pe vreme secetoasă. supuse îmbolnăvilor . cât şi de crăparea bobiţelor în pârgă. Mustul obţinut are o aromă deosebită iar concentraţia ridicată în zahăr duce la obţinerea vinurilor licoroase.). pe care se dezvoltă şi alte ciuperci saprofite. b-ciorchine ce sudează altoiul atacat. prezenţa ciupercii determină formarea scleroţilor în jurul zonei de altoire sau aceştia se interpun între altoi şi portaltoi. ciorchinii se usucă. a lăstarului şi distrugând calusul Fig. În unele regiuni ale Franţei (Champagne. Scoarţa este putrezită şi pe suprafaţa acesteia apar numeroşi scleroţi (corpi negri. Alteori. Boala este favorizată de atacul larvelor de Cochylis şi Eudemis şi de viespi. cuprinzând întregul ciorchine.15.5 Putregaiul cenuşiu al strugurilor: a-lăstar atacat. pe colinele expuse insolaţiei. Din boabele distruse. împiedicând sudura acestor două componente (C. ciuperca produce aşa-numitul "mucegai nobil". În camerele de forţat viţe.). după ce se acumulează suficient zahăr în celule. şi portaltoiul. În plantaţiile pe rod. 1990). se zbârcesc şi se scutură foarte uşor. alcătuit din miceliul şi sporii ciupercii (fig.

Academic press. Alexopoulos C. 1962)..Plant pathology. John Wiley. Ceres. 1962. . peste acest procent ciuperca nu mai formează miceliu şi spori.Grasă de Cotnari. Bucureşti. Ed.085 %).J.. Winner M 80-0. Baicu T. În primăvară. 21 z. Dithane 75 WG-0. 1971. Ed. Transmitere-răspândire. Baicu T. Cajal N. sucul zaharat comportându-se ca o soluţie inhibitoare. rezultă că ciuperca se dezvoltă cu uşurinşă pe bobi]ele ce au o concentraţie în zahăr cuprinsă între 14-22 %. Floare Negulescu . Prevenire şi combatere. Booth C.p.Din lumea virusurilor..Introductory mycology. New York.2 %. când perioada de incubaţie este extrem de scurtă (2 zile). înainte ca putregaiul să producă pagube. Ed. Dithane M 45-0.M. Bucureşti.The genus Fusarium.2 % (t. CERES. Lucrarea de desfrunzire a butucului în jurul ciorchinilor.Fitopatologie agricolă.2 % (t. New York.a. Bucureşti. ciuperca formează microscleroţi sub forma cărora iernează. Din cercetările efectuate de C.îndrumător pentru folosirea pesticidelor.85 kg/ha (0. Lazăr şi M. Bucureşti. CERES. se vor aplica tratamente cu următoarele produse: Fluidosoufre 30 kg/ha (t.p. dacă mai sunt cel puţin 2-3 săptămâni până la recoltare.Deferise des cultures horticoles. viile să fie culese mai de timpuriu. Atacul pe frunze şi lăstari se întâlneşte rar şi nu prezintă importanţă deosebită. 1996. Ed.). unde nu circulă curenţi de aer. 1970.Manuel de protection des vegetaux. Hatman (1960. Tatiana Eugenia Seşan .. . Ceapoiu N. 10 z. Vondozeb 75 DG-0. se formează atât spori cât şi fructificaţii (apotecii ) cu spori. au mult de suferit de pe urma acestei ciuperci.p. . Ed. Bouron H. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 22-24oC. Dithane M 45-0. Surrey. . Astfel se explică pagubele foarte mari ce le produce ciuperca în toamnele ploioase şi călduroase.2 % (2 kg/ha în 1000 l sol). Ed . Săvescu A. Soiurile de viţă cu boabe dese şi pieliţa subţire sunt mai sensibile la această boală decât cele cu boabe rare şi pieliţa groasă. England. Se recomandă ca în toamnele ploioase. Bailliere de Fils. . Ed. Baicu T. 1973. Sandu-Ville.C. 1985. . Tămâioasă românească ş.Genetica si ameliorarea rezistenţei la boli a 216 . 1976. Iftimovici R.. măreşte circulaţia aerului şi limitează instalarea ciupercii. în urma germinării scleroţilor. Ed. Bontea Vera .). Academiei.Ciuperci parazite şi saprofite din România.A. Ed. 1986. Pe organele atacate. . Alexandri Al. 1971. În cazul când concentraţia în zahăr a boabelor este mică şi condiţiile climatice favorizează infecţiile. Bavistin DF-0.Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor pe culturi. 4 zile). Ştiinţifică şi enciclopedică. Paris. mai ales în toamnele călduroase şi bogate în precipitaţii. . Calvet Ch. etc. Al. Planta]iile amplasate în vii umede. 1997. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA Agrios G. Ed.2 %. duce la pierderi mari şi la strugurii păstraţi în depozite frigorifice.. Dezvoltarea ciupercii începând cu 1-2oC. Bailliere et Fils. Paris.

Lazăr AL. Bucureşti. Ed. Ed. Ed.H.M. Săvulescu Olga .Putregaiul alb al plantelor de cultură Sclerotinia sclerotiorum . Academiei.prevenire şi combatere.. Ed.. 217 . . Ed. 1986. 1976. Seşan Tatiana . şi col. Perjii T.Acad. Corbaz R. Pop I. Ed. . Elena PopaMărgăritescu . 1998. Italia.Microfungi on land plants. Bucureşti. Ed. Săvulescu Olga. Phillips D. Ed. Milano. Vonica I.Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor agricole. 1953..Fitopatologie. 1926. Ed. Academiei RPR. Tuşa C. Diescu H. Seşan Tatiana. Bucureşti.S. R. Ellis Pamela . Academiei R.R. CERES. Bobeş I. 1986. Fosteris St. Ed. 1990. Hatman M. Săvulescu Tr. Macsmillam Publ. Italia. Baicu T.Monografia Uredinalelor din R.. Agricole. Bucureşti. Eriksson J. Eugenia Eliade. Crişan Aurelia . Bucureşti. . Blackwell scientic publication. Didactică şi Pedagogică.Protecţia plantelor cultivate. Glodeanu C.. Gembloux. Popescu I. Ed. Becerescu . . D. Ed.. New York. de Propagandă Tehnică Agricolă..R..European handbook of plant diseases. Trăite de Pathologie vegetale. Bucureşti. Ed. Bucureşti.P.. Ed. 1959.. Erichhorn K. Bobeş L. .R. . Severin V. Bucureşti. Gheorghieş C.Tratat de patologie vegetală. 1952. 1964. Bucureşti.P. Acad.R.îndrumător pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor cultivate.London. FuchFraundt.Wiesbaden. Victoria Sevcenco. Ferraris T. CERES. de stat pentru literatura ştiinţifică.Ciuperci cu importanţă practică în combaterea biologică a micozelor plantelor de cultură. Belgia. CERES. 1985.1988. Severin V. Ellis M.Ustilaginalele din R. Ed. Belgia.Flora R. 1991. Lazăr AL..R. Bucureşti. Ulrico Hoepli.Trattato di patologia e terapia vegetale..Company. Lausanne. 1990.S.Monografia Erysiphaceelor din România.P.Rebschutz Taschenbuch.. 1957.Manual de Fitopatologie. 1976. Ed.Principes de Phytopatologie. . Ed. Săvulescu Tr.Vera Bontea. Frankh. Seşan Tatiana Eugenia.plantelor. . Stuttgart. Bucureşti. Bologna.1988. Hillebrand W. 1989.. Săpunaru T. . Semal J. .. . Ed.Lucrări practice de Fitopatologie. .Manuale di patologia vegetale. Săvulescu Tr. Eliade Eugenia . Severin V. Didactică şi Pedagogică. Docea E. 1989. Dunez J.Die Pilzkrankheiten der Landwirtschaflichen Kulturgewăchse. Bucureşti. Propagandă Tehnică Agricolă.R. Ed.. Hatman M. .R. Săvulescu Tr. CERES. Bucureşti. Smith I. Bucureşti. Ed. Docea E. 1965. Goidanich G.P. 1938.Posibilităţi şi perspective în combaterea biologică a micozelor plantelor de cultură. 1983.. . 1984. Tipografia Universităţii din Bucureşti.

Ed. 218 .38.Bucureşti-2003. Agro-Silvică de stat. . Viennot Bourgin . xxx. nr.anul X. x x x . Timişoara. Germania. Şandru D. Paul Parey. 1-28. Bucureşti. 1999.2. 1958. Ed.Les champignons parasites des plantes cultivees. Bucureşti. Masson. x x x . 1996.I. Ed. 1998-2000.Paris. Bând II. Bucureşti. III. Franţa.anul IX.CODEXUL produsul de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România.34. . 2000. Bucureşti.Dăunătorii. Berlin und Hamburg. x x x . Nr. Editura MEGA-press Bucureşti. 1949.Sănătatea plantelor. x x x . nr. 1956-1962.Sorauer P.Protecţia plantelor .Hanbuch der Planzenkrankheiten. Helicon. 2004.Sănătatea plantelor Nr. paraziţii şi buruienile de carantină. Ed. x x x .Protecţia plantelor .Protecţia culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor.