INDUSTRIA GREA

Industria grea include o serie de industrii care manipulează materii prime voluminoase, mare parte dintre ele fiind subsolice: energetică, metalurgică, constructoare de maşini, chimică, exploatare şi prelucrare a lemnului, materialelor de construcţie. 1. Industria energetică Industria energetică are un rol strategic în cadrul unei economii, de aceea regimul comunist acorda o importanţă deosebită acesteia. Pe lângă demararea unui plan decenal:1950-1960 şi a altora ulterioare, obiectivul clar al regimului era obţinerea independenţei energetice a României, dependenţa de importuri fiind văzută ca nocivă. Dezvoltarea unor capacităţi energetice nucleare (Cernavodă) a însemnat pe de o parte diversificarea energetică a României şi pe altă parte apariţia unei noi surse de energie, care chiar dacă este văzută ca un pericol poate permite României o evoluţie spre independenţa energetică mult visată.
Productia de energie primara in anul 2006
Energie electrică 12,5% Cărbune 27,3%

Gaze naturale 39,6% Ţiţei 20,6%

Ponderea surselor de energie in 2006
neconvenţionale 0,04% Cărbuni 20,45%

nuclearo-electrică 6,85% (inclusiv biomasă) 7,49%

Cocs din import 0,79%

Ţiţei 3) 31,42% Gaze naturale 2) 32,95%

2
Gradul de independenţă energetică a României pe surse de energie primară Total Cărbune (inclusiv cocs) Ţiţei Gaze naturale 2001 73,7 76,4 52,2 81,8 2002 75,8 69,4 48,5 77,9 2003 72,2 68,7 52,0 68,7 2004 71,8 67,5 43,4 74,1 2005 71,4 66,3 37,8 69,0 2006 68,4 67,9 35,9 64,8

Deşi resursele de energie joacă un rol important în strategiile politice internaţionale, la ivelul UE încă nu există o politică energetică comună coerentă. Obiectivele majore ale Comisiei Europene sunt: securizarea furnizării de energie şi a resurselor energetice primare din UE, diminuarea dependenţei statelor membre UE de importul de gaze ruseşti şi de resursele clasice de energie, creşterea eficacităţii energiei, crearea unor reţele transeuropene pentru transportul energiei, diversificarea surselor de energie şi dezvoltarea resurselor regenerabile de energie. În 2006 a apărut Cartea Verde a Comisiei Europene: “ O politică energetică europeană sigură, competitivă şi sustenibilă”. In acest document sunt propuse şase principii fundamentale ale politicii energetice europene: ‐ asigurarea competitivităţii pieţei energetice în cadrul UE; ‐ promovarea energiei competitive; ‐ dezvoltarea cercetării în domeniul energetic; ‐ o politică energetică comună tuturor statelor membre UE; ‐ utilizarea surselor alternative de energie. România are resurse puţine de energie în prezent: pentru petrol sunt rezerve pentru 20 de ani si există o dependenţă în proporţie de 54% de importuri; pentru gaze naturale, România are rezerve pentru 15 ani şi depinde în proporţie de 42% de importuri.

Reducerea  dependenței  de  importuri  şi  dezvoltarea  proiectelor  NABUCO  (pentru  gaze  naturale) şi PEOP ( pentru petrol) ar putea constitui una din măsurile cheie în acest sens. 
În anul 2007, a avut loc liberalizarea totală a pieţei energiei. Domeniul energiei s-a privatizat, avansul în ultimii ani fiind concludent: OMV Petrom, EON, ENEL sunt doar cele mai importante. În 2004, România a lansat Strategiea
Consumul final energetic (tep) Industrie (inclusiv construcţii) Agricultură, silvicultură, pescuit Transporturi şi comunicaţii 4) Alte activităţi Populaţie 2001 9351 299 3975 1629 7197

naţionala în domeniul eficienţei energetice.
2002 10616 298 4305 887 7284 2003 10892 259 4319 1826 7879 2004 11285 233 4353 2001 7910 2005 10505 237 4379 2095 8055 2006 9998 262 4407 2757 7889 2006 (%) 39,50 1,04 17,41 10,89 31,17

Industria rămâne cele mai mare consumator final eneregetic însă ponderea ei este mult mai mică decât în momentul 1989. Restructurarea industriei după 1989, a ipus şi reducerea consumului. În plus, întreprinderile care au rămas în funcţiun sau care s-au înfiinţat şi-au optimizat consumul de energie, preţurile fiind destul de mari şi nu mai puteau să acopere ineiceinţa economică. Cele mai energofage ramuri industriale sunt: metalurgia, chimia şi industria materialelor de construcţii.
1.1.Industria cărbunilor După perioada comunistă, în care accentul a fost pus pe exploatarea cărbunilor şi realizarea unor producţii record (în scopul asigurării independenţei energetice a ţării se previziona o exploatare de 100.000.000 tone/an) chiar dacă din p.d.v. calitativ aceşti cărbuni nu corespundeau standardele s-a ajuns după 1989 la o diminuare a producţiei la mai mult de jumătate. Din păcate cei care domină sunt cărbunii inferiori, mare parte dintre ei exploataţi în cariere (bazinul Rovinari-Motru). Cărbunele importat fiind mai ieftin şi mai bun calitativ reprezintă un concurent serios pentru cărbunele extras în ţară. Astfel, şi prin prisma aderării

3
României la UE, multe dintre mine nu corespund standardelor de siguranţă şi eficacitate, intrând într-un program de închidere a lor, industria carboniferă fiind într-un puternic program de restructurare în ultimii ani. Cărbunii superiori sunt reprezentaţi prin huilă şi antracit, iar cărbunii inferiori prin cărbune brun, lignit şi turbă. Huila este un cărbune superior cocsificabil, cu o putere calorică ridicată (6200-7200 kcal/kg) şi se exploatează din Bazinele Petroşani şi Banat.

Antracitul s-a exploatat din 1890 la Schela (jud.Gorj) din Munţii Vâlcanului. Producţia mai redusă (10-13 mii tone/an în perioada 1990-1997, sub 1000 t după 1998 iar din 2000 nu se mai exploatează) se folosea la fabricarea carbidului. Huila este un cărbune superior cocsificabil, în cea mai mare parte a sa, puterea calorică oscilând între 6200 şi 7200 kcal/kg. Exploatările de bază sunt în Bazinele Petroşani şi Banat. Bazinul Petroşanilor constitue unul din „depozitele” cele mai importante de huilă (163 kmp), caracterizându-se prin eterogenitatea gradului de incarbonizare a huilei, prezenţa a 25 de strate de cărbune (nu toate exploatabile economic). Bazinul are forma unei depresiuni triunghiulare, cu vârful situat la vest de localitatea Câmpu lui Neag şi baza constituită de aliniamentul Răscoala - Petrila Sud -Sălătruc. Lungimea bazinului este de aproape 50 km, iar lăţimea variază, de la 1,5 km în extremitatea vestică, la 9 km în cea estică. Huila din partea vestică a bazinului este cocsificabilă în timp ce cea din est, având un grad de incarbonizare mai mic nu este cocsificabilă. Deoarece huila românească nu este printre cele mai bune, ea este „prelucrată” în instalaţiile de spălare speciale de la Petrila, Lupeni şi Coroieşti. În 2005 au fost închise 22 de exploatari miniere, iar in 2006 30 de mine. Din 1998 s-au cheltuit cu industria minieră peste 6 miliarde euro. În conformitate cu înţelegerea încheiată cu Uniunea Europeana, din 2011 România nu va mai avea voie să subvenţioneze industria de minerit din Valea Jiului. Valoarea maximă a ajutorului de stat care poate fi acordat in perioada 2007-2010 este de 1,1-1,2 miliarde de lei (cca. 350 milioane de euro). In Valea Jiului, in 1990, din cei 300.000 de oameni care locuiau acolo, 55.000 erau angajaţi ai Companiei Naţionale a Huilei. În present, în Valea Jiului mai locuiesc doar 150.000 de oameni, iar la CNH sunt angajaţi 11.700 de mineri. În cadrul Văii Jiului sunt mai multe perimetre carbonifere: 1. Perimetrul minier Câmpu lui Neag – are huile energetice însă stratele sunt discontinue din cauza fragmentării tectonice. Cuprinde 21 de strate. În present acest perimetru este închis. 2. Perimetrul minier Valea de Brazi – huila de aici este cocsificabilă. Perimetrul este închis în prezent. 3. Perimetrul minier Uricani – are o structură asemănătoare cu perimetrul precedent. Sunt exploatate stratele 3-5, 8-9 si 14-17. 4. Perimetrul minier Barbateni – zăcământul este compartimentat în mai multe blocuri tectonice. Stratele de cărbuni au importanţă economică. 5. Perimetrul minier Lupeni – are o huilă cocsificabilă şi conţine cea mai mare exploatare minieră din bazin. 6. Perimetrul minier Paroseni – conţine huilă energetică 7. Perimetrul minier Vulcan - se exploateaza huilă energetică. Activitatea s-a sistat. 8. Perimetrul minier Aninoasa - Huila energetică exploatată aici este superioară calitativ celorlalte perimetre din bazin (putere calorifică inferioară de 5.500 kcal/kg). Nu se mai exploatează huilă 9. Perimetrul minier Dâlja – are o tectonică disjunctivă şi este închis în prezent 10. Perimetrul minier Iscroni - tectonica plicativă este mai complicată. Perimetrul nu a fost exploatat cid oar explorat. 11. Perimetrul minier Salatruc – nu are importanţă economică 12. Perimetrul minier Livezeni – sunt 3 strate cu importanţă economică dar exploatarea deocamdată este stopată 13. Perimetrul minier Petrila – este închis în prezent 14. Perimetrul minier Lonea Cel de-al doilea bazin huilifer este cel akl Banatului cu exploatări la minele Anina, Cozla, Ponor (Caras-Severin) şi Baia Noua (Mehedinţi).
Lignitul

4
Lignitul supranumit şi cărbunele energetic este cel mai exploatat şi cu cele mai mari rezerve. Puterea calorică a lignitului se situează în jurul valorii de 2000 kcal/kg. Bazinele de exploatare sunt: Motru-Rovinari, Barcăului, Baraolt şi Subcarpaţilor Sudici. 1.Bazinul Motru-Rovinari cu exploatări la: Tismana I-II, Gârla -Rovinari Est, Pinoasa, Roşia, Peşteana Nord, Peşteana Sud-Urdari, Jilţ Sud, Jilţ Nord, Dragoteşti, Lupoaia, Roşiuţa, Motru, Ploştina, Horăşti, Lupoaia, Seciuri, Olteţ, Berbeşti-Vest, Panga, Albeni, Husnicioara – Vest, Zegujani. Lignitul exploatat în acest bazin este livrat termocentralelor de la Rovinari (1320 MW), Craiova (615 MW), Turceni (1650 MW) şi la RAAN RomagTermo-Halânga, SC Govora SA Râmnicu-Vâlcea, la CONEL. 2.Bazinul Barcăului (judeţele Sălaj şi Bihor) - minele Derna-Budoi, Suplacu de Barcău, Ip, Bratca, Sămărşag, Chieşd, Voivozi, Zăuan, Popeşti, Varviz, Vărzari, Cuzap şi Borumlaca. Lignitul exploatat aici alimentează termocentralele de la Voivozi şi Oradea. 3. Bazinul Baraolt conţine lignit de calitate slabă şi se exploatează la Vârghiş, Căpeni, Aita, Valea Crişului, Herculan, Băţanii Mari, Buduşi, Vlădeni şi Ilieni. Producţia se livrează staţiei de brichetare de la Căpeni şi în termocentralele din zona Braşovului. 4. În Societatea Nationala a Carbunelui S.A. Ploiesti întră exploatările de la: E.M. Câmpulung, E.M. Căpeni, E.M. Sălaj, E.M. Voivozi, E.M. Comăneşti, E.M. Filipeştii de Pădure, E.M. Şotânga, E.M. Borsec. Cu lignitul extras se alimentează termocentrala de la Doiceşti şi staţia de brichetare de la Câmpulung. Cărbunii bruni - Se exploatează din Bazinele Comăneşti (Comăneşti, Asău, Leorda şi Vermeşti), Ţebea-Brad (Ţebea, Marta şi Mesteacăn) şi Almaşului (Surduc, Cristolţel, Ticu şi Şorecani). Cărbunii exploataţi în bazinuol Comăneşti sunt livraţi la termocentralele de la Comăneşti şi Borzeşti şi la staţia de brichetare de la Comăneşti. Cei din bazinul Ţebea-Brad la termocentrala Gura-Barza. Cei din bazinul Almaşului la termocentrala de la Aghireşu şi staţia de brichetare de la Şorecani.

Minele care au fost închise sau se vor închide : Nr. crt. Număr Hotărâre de Guvern Denumire obiectiv Câmpu lui Neag Petrila Sud Bărbăteni Vest Aninoasa Sud Livezeni Sud Paroşeni Nord Priboi + Piscu Victoria Valea Arsului (puţ X+XI ) Lonea I Lupeni Sud Lonea 3 15,3 30 6,5 34,12 3,6 3 19,4 cuprinsă în Paroşeni 14,281 34 9,5 Suprafaţa ocupată (ha)* 134,5 Suprafaţă retrocedată (ha)** 134,5 34,12 19,4 4,8 0,03 4,09 0,32 2,4 Suprafaţă rămasă (ha) 3,6 3 9,4 33,97 5,4 14,98 27,6 6,5 Exploatarea minieră

1. HG 816/1998 2. HG 816/1998 3. HG 493/16.06.2000 4. HG 493/16.06.2000 5. HG 493/16.06.2000 6. HG 493/16.06.2000 7. HG 493/16.06.2000 8. HG 493/16.06.2000 9. HG 493/16.06.2000 10. HG 493/16.06.2000 11. HG 493/16.06.2000 12. HG 493/16.06.2000

E.M. Câmpu lui Neag E.M. Petrila E.M. Bărbăteni E.M. Aninoasa E.M. Livezeni E.M. Paroşeni E.M. Aninoasa E.M. Lupeni E.M. Vulcan E.M. Lonea E.M. Lupeni E.M. Lonea

HG 493/16.M.2000 19.M.35 28.9 2.5 16. Programul se realizează cu sprijinul Guvernului japonez. .3 14. Proiectul are în vedere crearea unui holding energetic. Aninoasa 13. HG 493/16.51 1.52 2.6 cuprinsă în Valea de Brazi 41.M.99 0.2000 18. HG 602/2001 29. Uricani E.06. Valea de Brazi E.M.M.2000 17.3 1. Bărbăteni E. HG 493/16. Banca Japonezăa pentru Cooperare Internaţională a Guvernului japonez va fi cea care va acorda creditul.11 7. Petrila E.2 13 41.6 0.23 26.89 2. Valea de Brazi E. HG 926/2003 34.6 16.89 2.1 8 1.5 Nr.8 Suprafaţă retrocedată (ha)** 0.06.77 0.M. HG 602/2001 26.63 6.06. Proiectul a fost intocmit in anul 1998 si prevede retehnologizarea minelor Paroşeni si Vulcan. HG 602/2001 28. Lonea E.1 15.3 cuprinsă în Aninoasa cuprinsă în Valea de Brazi 1. HG 602/2001 27. Dâlja E.06. în timp ce banca asiguratoare va fi "KUKE" din Polonia.M.M. precum şi reabilitarea sistemului de termoficare al Termocentralei Paroşseni.06.M.M.7 0.2000 16. HG 602/2001 24.3 1. HG 602/2001 23.6 17. Paroşeni E.M.6 cuprinsă în Valea de Brazi 34.4 12. HG 493/16. Uricani E.2000 14.M.06. cu o perioada de gratie de un an. HG 493/16.M.M.56 1.M.3 cuprinsă în Aninoasa cuprinsă în Valea de Brazi 0. Lupeni E.4 28.M.47 1. Petrila E.5 2 27. Vulcan E.7 1. costurile totale fiindt cifrate la peste 150 milioane USD.06. HG 493/16. HG 493/16.4 22. Număr Hotărâre de Guvern Denumire obiectiv Petrila Est Petrila 2 Uricani 5 Est Uricani 5 Vest Carolina Ileana Firizoni Taia Dâlja Aninoasa Nord Suprafaţa ocupată (ha)* 3 1.M. crt.2000 15. HG 493/16.M.2 4.92 1. HG 898/2002 31.M.2000 22.2000 20. Creditul este rambursabil. a Uzinei de Preparare a Carbunelui Coroieşti.3 2.09 5.2000 21.M. Brazi Vest Paroşeni Sud B’Allomaş Livezeni Est Bonci Sterminos Aninoasa Jieţ Defor Vulcan II Cariera Balomir Valea de Brazi Petrila 3 Mesteacăn Vest 1. HG 926/2003 35.3 41. Aninoasa E. Livezeni E. Valea de Brazi E.3 Exploatarea minieră E. HG 898/2002 32. Lupeni E. HG 898/2002 30.06.8 E. HG 602/2001 25.4 20.74 0.M.05 Suprafaţă rămasă (ha) 2. Uricani E. Lonea E. Petrila Consiliul de Administratie al Companiei Nationale a Huilei Petrosani a aprobat condţtiile de creditare în vederea realizării Proiectului "Itochiu".06. HG 493/16.3 34.7 41.M.2 3. fiind acordat pe o perioada de cinci ani. Vulcan E. Valea de Brazi E. HG 898/2002 33.4 0.

6 Carbune extras (t) 50000000 45000000 40000000 35000000 30000000 25000000 20000000 15000000 10000000 5000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 t 8000000 Huila extrasa 7000000 6000000 5000000 4000000 3000000 2000000 1000000 t 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 .

7 700000 Carbune brun extras 600000 500000 400000 300000 200000 100000 t 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Lignit extras 40000000 35000000 30000000 25000000 20000000 15000000 10000000 5000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 t .

miocene (helveţiene şi sarmaţiene) şi pliocene (meoţiene). Teleajenului şi Cricovului Sărat) mult solicitată în trecut.. Brazi (Petrobrazi). Acestora li se adaugă şi cele de pe văile Buzăului şi Râmnicu Sărat de la Beceni. cu extracţiile de la Buştenari. industria petrolului a fost una dintre cele mai profitabile şi a atras în cea mai mare proporţie capitalul străin. cantonează orizonturile productive în depozitele oligocene. care în trecut ocupa prima poziţie. Verguleasa. miocene şi pliocene. Oneşti şi Suplacu de Barcău. Ciortea. Pârjol. Moşoaia. Câmpia de Vest şi Dealurile de Vest iar pentru rafinare s-au construit noile rafinării de la Piteşti. Zemeş. Balcani. aparţinea judeţului Bacău. cu extracţiile de la Răzvad. cele de huilă 900 milioane t.) şi Cotmeana (Oporelu. Prahovei. b) Zona Tazlău-Moineşti-Comăneşti. Şuţa Seacă ş. Dragomireşti. Berca. Valea Caselor. Oituz.Ocna şi Poiana Sărată cât şi în cele miocene subcarpatice exploatate la Câmpeni.a. Hulubeşti. Dofteana. Tescani. Floreşti. Exportul se realizează prin conductele care leagă Ploieştii cu porturile Galaţi şi Giurgiu. Solonţ. Scorţoasa. Moineşti. Păcureţi ş. Dărmăneşti. Cobia. Câmpia Română. Drăganu. în Podişul Getic. a2) subzona cutelor diapire (dintre văile Ialomiţei. Braşov (Subrifin) şi Câmpina. Cocu. Plopeni. Plopeasa. Petrolul şi industrializarea lui Este poate industria cu cel mai mare impact economic din România. Merişani.8 miliarde t. Băicoi. Măneşti. Rafinarea petrolului se face în rafinăriile de la Oneşti (Rafo) şi Dărmăneşti. restul.a. Bereşti-Tazlău ş. Câmpina. unde petrolul este cantonat în structuri cutate. Cantitatea totală de petrol exploatată din România de-a lungul timpului se ridică la cca 800 milioane t. Potcoava. mai dispersate. de 1%. Întreaga producţie se rafinează la rafinăriile din Ploieşti (Astra şi Vega). . Corbu şi Săpata).a. Gura Ocniţei. c) Zona Subcarpaţilor Getici şi a Podişului Getic. Ocniţa. Stăneşti. Gura Şuţii. Lucăceşti. Leordeni. Mislea. în roci paleogene (oligocene). Cotmeana.a. Pentru uleiuri minerale s-au specializat societăţile din Râmnicu Sărat (Oilreg) şi Teleajen. conţine structuri petroliere cantonate atât în depozitele flişului paleogen (gresia de Kliwa) la Tazlău. Tisău şi Sărata Monteoru. Moreni. Tg. Poiana Lacului. Teslui. Spaţial se conturează două zubzone de extracţie: c1) subzona Argeş (din 1951) cu extracţii în platformele Cândeşti (Bogaţi. Până la al II-lea Război Mondial aproape întreaga producţie de petrol (99%) se extrăgea din judeţele Prahova şi Dâmboviţa iar prelucrarea se făcea în rafinăriile din zona Ploieşti. Urlaţi ş. Cungrea. Ţintea. Până la instaurarea comunismului în 1947. în mai multe structuri paralele conturând două subzone: a1) subzona contactului flişului paleogen cu formaţiunile neogene. Accentul pus pe prospecţiunile geologice după al II-lea Război Mondial a dus la punerea în exploatare a unor noi câmpuri petroliere. Vedea. Ludeşti. În funcţie de localizarea vechilor dar şi a noilor câmpuri petroliere se pot individualiza următoarele zone petroliere: a) Zona Subcarpaţilor Curburii.8 14000 12000 10000 8000 t 6000 4000 2000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Antracit extras Rezervele estimate de lignit şi cărbune brun sunt de 2.

Ţicleni. Rafinarea producţiei se face la rafinăria Bradu din Piteşti. Preajba. Albeni. Cartojani. din 1982) şi platforma continentală a Mării Negre (începând cu 1976. oligocene şi mio-pliocene. Bâlteni. cu extracţiile de la Videle. Rafinarea ţiţeiului se face la Timişoara şi Suplacu de Barcău. Satchinez.). unde adâncimea Mării Negre este de 90-100m. Prelucrarea se face la rafinăriile din Brazi. Salonta. transportat prin conductă. intrând în exploatare după 1965. Vişina. Potlogi.Cărbuneşti. cu extracţiile de la Ianca. Petrolul exploatat din platfeorma cntinentală a Mării Negre reprezintă 10 % din producţia totală a României. Biled. Corbii Mari. badenian-sarmaţian şi pliocen.a.9 c2) subzona Olteniei. Mai importante sunt exploatările de la Orţişoara.a. cu cele mai mari acumulări de petrol şi gaze. Ploieşti. Coşoveni ş. Bărăgan. intrat în exploatare după 1967. Oprişeneşti. Dudeştii Vechi. intrată în producţie după 1952. Teleajen. Tetoiu. Plopu. Turburea ş.din Câmpia Bărăganului şi Schela şi Independenţa de la est de Siret. d3) sectorul Dâmboviţa-Siret. cantonate predominant în sedimente cretacice şi sarmaţiene. Talpa. petrolul se rafinează la rafinăria Petromidia din Năvodari. Tg. Câmpina şi Râmnicu Sărat. Melineşti. fiind cantonate în depozite devoniancretacice. Variaş. cu o acumulare predominantă a gazelor naturale în roci pliocene şi a petrolului în rocile devoniancretacice din Platforma Moesică (Gherceşti.). de la o adâncime de 6000m.a. Sub raport tectonic şi stratigrafic acumulările de hidrocarburi aparţin atât Depresiunii Pericarpatice cât şi Platformei Moesice. Borş. De la vest spre est se pun în evidenţă trei sectoare: d1) sectorul Jiu-Olt. Ulmu. cu extracţii în Subcarpaţii Getici (Băbeni. d) Zona Câmpiei Române este relativ nouă. Mârşa. Grindu. Sânicolau Mare. Blejeşti ş. Bustuchin. cu platforma marină Gloria).7 mil. Tătărăştii de Jos. Evolutia productiei de titei si a cantitatii de titei prelucrat 18000000 16000000 Titei extras (t) Titei supus la prelucrare (t) 14000000 12000000 10000000 8000000 6000000 4000000 2000000 t 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Gazele naturale şi valorificarea lor .. Pecica. d2) sectorul Olt-Dâmboviţa. pe flancul extern al Depresiunii Precarpatice şi în domeniul Depresiunii Predobrogene. În afara acestor zone petrolul se mai extrage din flişul Munţilor Berzunţi (Ghelinţa şi Comandău.t). Teremia Mare. e) Zona Câmpiei de Vest şi a Dealurilor de Vest. Rovinari ş.) şi Piemontul Olteţului (Iancu Jianu. Siliştea. . Tiream (Câmpia Careilor) şi Suplacu de Barcău şi Abrămuţ (din Dealurile Barcăului). Şandra.a. Bordei Verde. Alunu. Săcuieni şi Curtuiuşeni (din Câmpia Crişurilor). Zăcămintele de petrol şi gaze naturale sunt cantonate la partea superioară a fundamentului cristalin în formaţiuni cretacice. Călacea (din Câmpia Timişului). Oprişeneşti ş.a. Cea mai mare producţie postbelică s-a înregistrat în anul 1976 (14. Lişcoteanca.

Sânger. Păsăreni. reţeaua de gaze naturale avea o lungime de simplă a conductelor de 19. Târnăveni.mii mc (la 15 grC si 760 mm Hg) 25000000 20000000 15000000 10000000 mii mc 5000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Gazele naturale din Depresiunea Transilvaniei nefiind asociate cu petrolul şi având un conţinut aproape maxim de metan (98-99%) poartă numele şi de gaz metan. Turda. Magistrala de sud pleacă din domurile Deleni şi Nou Săsesc spre oraşele Braşov şi Bucureşti. Gherla. Tg.Mureş. a) Gazul metan stă la baza fabricării a peste 300 de produse chimice printre care fibrele sintetice.a. şi o serie de mari termocentrale. cu ramificaţiile Bacău-Roman-Iaşi.10 Gaze naturale extrase . În funcţie de localizarea principalelor domuri gazeifere se poate vorbi de 3 subzone: nordică. a început construcţia unor mari magistrale de transport care plecând de la domurile gazeifere din Transilvania au fost orientate spre nord-est. din 1957. din care se alimentează Sibiul şi alte localităţi. prin amplificarea prospecţiunilor. cauciucul sintetic. Dej. din care 166 erau oraşe. Ernei.numite "cap de gaz") reprezintă un amestec de parafine uşoare în care. gazele sunt captate şi valorificate chimic sau energetic. Sângeorgiu de Pădure şi Deleni (cel mai mare) din care se alimentează oraşele: Bucureşti. Copşa Mică. Zau de Câmpie şi Bogata de Mureş deserveşte oraşele Gherla. s-au descoperit noi câmpuri gazeifere. Baia Mare şi Satu Mare.în subzona centrală (dintre Mureş şi Târnava Mare) se întâlnesc cele mai multe domuri. centrală şi sudică: . Magistrala de nord-vest cu plecare din domurile Sărmăşel. fie formând cupole de gaze deasupra stratelor petroliere .. Bazna. Şincai. strânse în zona de boltă a domurilor sau brahianticlinalelor la adâncimi de sub 1000-1200m. Câmpia Turzii. . după ce colectează gazele naturale din domurile Nadeş şi Deleni se îndreaptă. Iernut ş. Din contra. Miercurea Nirajului. Drumbăveni. masele plastice. Nadeş. Baia Mare şi Satu Mare. Ocna Mureş. prin pasul Oituz. cea mai mare parte a gazelor de sondă se pierdea în procesul extracţiei petrolului. . 1 . Zau de Câmpie şi Puini. Câmpia de Vest. Poieniţa. Oneşti-Galaţi. Subcarpaţi. În 1998. precum: Cetatea de Baltă.444 km iar numărul localităţilor în care se distribuiau gazele ajunsese la 915. negrul de fum ş. atât în Depresiunea Transilvaniei cât şi în zonele extracarpatice (Câmpia Română. Gazul metan din Depresiunea Transilvaniei este cantonat în depozitele sarmaţiene şi badeniene. prin modernizarea tehnologiei. În perioada postbelică. Magistrala de nord-est. Dacă în trecut. Iernut. Mediaş. Pentru transportul gazului metan. ca domuri mai importante menţionăm: Nou Săsesc şi Ilimbav. Roman-Suceava-Botoşani. acum.larg folosite la fabricarea cauciucului sintetic şi etanul. de unde pleacă conducte spre oraşele Cluj-Napoca. Sibiu. gazul metan se exploatează din domurile Sărmăşel. Podişul Moldovei). Corunca. Magistrala de sud-vest pleacă din domurile Bazna şi Cetatea de Baltă spre oraşele Deva-Hunedoara-Oţelul Roşu-CaransebeşReşiţa-Lugoj-Timişoara-Arad-Oradea. Ceanu Mare.în subzona nordică (de la nord de Mureş) unde sarmaţianul magazin apare la suprafaţă.în subzona sudică (dintre Târnava Mare şi Olt). sud. spre oraşele Oneşti-Bacău-Piatra Neamţ-Bicaz. pe lângă metan (66-75%) se mai întâlnesc propanul şi butanul . gazele de sondă care sunt asociate structurilor petroliere (în care se găsesc fie dizolvate în petrol. sud-vest şi nord-vest1.a.. Teleac.

Ciunget-Lotru (1974). Aştileu (1954). Ponderea gazului metan. cuprinde centrale cu capacităţi mai mari precum: Brazi (1961). puterea instalată era de 23. Moroeni (1953). în conformitate cu obiectivele importante ale Strategiei Energetice a României. Mărişelu (1977).11 b) Gazele asociate (de sondă). una dina ceste măsuri fiind şi iniţirea primului plan decenal de electrificare a ţării din perioada 1951-1960. unele unităţi fiind chiar abandonate. Luduş-Iernut (1963). ceea ce revine cam 895 W pe locuitor. Porţile de Fier II (1986). greutatea procedurilor de achiziţie. Turceni (1976) ş. din care 76% aparţinea termocentralelor. dificultăţile de aprovizionare cu cărbune. precum şi hidrocentralele CorbeniArgeş (1966). Crăinicel (1952).a. Primele zăcăminte au fost descoperite la Vlădeni şi Măneşti. În copndiţiile extinderii centralei nucleare de la Cernavodă.5 % . această industrie cunoaşte în prezent un process de retehnologizare şi reconsiderare. Reducerea producţiei a fost cauzată atât de epuizarea unor structuri cât şi de criza economică generală şi în special cea din industrie Inmagazinarea subterană de gaze naturale constituie un obiectiv important în condiţiile în care importul de gaze naturale va creşte. Productia de energie electrica (mii kwh) 70000000 60000000 50000000 30000000 20000000 10000000 mii kwh 40000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Industria termoenergetică Favorizată puternic în perioada comunistă. consitutuind tot atâtea cauze care explică acest regres. Borzeşti (1963). Rogojel (1972).termoenergie şi 32. Industria energiei electrice şi termice Regimul comunist a luat măsuri radicale pentru electrificarea ţării. sau termocentralele Paroşeni (1956) şi Sângeorgiu de Pădure (1958). Porţile de Fier I (1971). Işalniţa (1965).000 MW. Bucureşti Sud (1968). urmate de cele de la Gura Şuţii (1957). a atins nivelul maxim de 39. în creştere după al II-lea Război Mondial. acewasta ajungând la 19313 Mw (67.mł în 1986.5 % . reducerea progresivă a producţiei interne de cărbune. concurenţa pe piaţa energiei pare să funcţioneze. Astfel. Sadu V (1955). Bucureşti-Vest (1975). . Mintea-Deva (1969). O a doua generaţie după 1960. În 1989.4 mld.. Producţia de gaze naturale (metan + asociate). La aceasta se mai adaugă 707 MW putere instalată în centrala nulcsaro-electrică de la Cernavodă (deţine 10 % din producţia de energie electrică a României).hidroenergie). o primă generaţie de centrale a constituit-o centralele de la Doiceşti (1952). din Câmpia de Vest şi Podişul Moldovei. Puterea instalată în 2006 semnifica o scădere faţă de 1989. Gazele de sondă apar în structurile petroliere din Piemontul Getic şi Subcarpaţii Sudici. în producţia totală de gaze naturale a oscilat între 59% şi 80%.

UTE şi CET au următoarea localizare: a) în partea de est a ţării termocentralele cele mai importante sunt : Borzeşti. Palas Constanţa. Govora. Chiscani-Brăila (900 MW). Sângeorgiu de Pădure şi Oradea: . Işalniţa-Craiova (1035 MW).12 50000000 45000000 40000000 35000000 Productia de energie electrica produsa in termocentrale si hidrocentrale 25000000 20000000 15000000 10000000 5000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Energie electrica produsa in termocentrale (mii kwh) Energie electrica produsa in hidrocentrale (mii kwh) mii kwh 30000000 120000000 Energie termica(Gcal) 100000000 80000000 60000000 40000000 20000000 Gcal 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 În cadrul ţării. b) în sudul ţării sunt localizate la Turceni (proiectată a fi cea mai mare din ţară (2640 MW). Bucureşti Sud. c) în partea centrală şi de vest a ţării. Rovinari (1720 MW). Grozăveşti. Luduş-Iernut. Năvodari. cele mai importante UTE sunt la Mintea-Deva. Craiova. Paroşeni. a ajuns la o putere instalată doar de 2310 MW. Bucureşti Vest. Bacău. Comăneşti. Drobeta Turnu Severin. Doiceşti. funcţionează încă din 1976 cu lignit din zonă). Progresul. Oneşti. Galaţi. Suceava. Brazi (700 MW). Iaşi. Piteşti-Sud.

diminuarea activităţii industriei constructoare de maşini . fondanţii (calcarele şi dolomitele) şi apa.A. Jimbolia Kikinda (Iugoslavia). Işalniţa .Mukacevo de 400 kV. Cluj-Napoca şi Tulcea (1976). Călan. Arad . Bucureşti şi Brăila. Oţelu Roşu.. construindu-se noi şi mari combinate siderurgice la Roman (1957).tone de oţel.pierderea pieţelor de desfacere din Asia. Băişoara şi Lueta. . Zimnicea. tone de laminate finite pline de oţel la cald. Beclean şi Craiova (toate în 1979). de 110 kV.Boicinovţî (Bulgaria). Galaţi şi Iaşi (1963). tone de minereu de fier anual). de 400 kV. Pârâul cu Raci. Producţia de minereu de fier a devenit insignifiantă încât importurile rezolvă marea parte a necesarului (10-15 mil. industria siderurgică s-a calat pe modelul sovietic. pe baza unei producţii interne de minereu de fier de 2. în contextul noii strategii politico-economice comuniste de reconstrucţia ţării şi de integrare în C. 9. Producţiile siderugice record au fost atinse în anul 1989 când s-au fabricat 14.Djerdap. metalele înnobilatoare.R.13 Industria hidroenergetică – De citit şi învăţat din Grigor Pop – la bibliotecă Sistemele hidroenergetice ale Dunării Sistemul hidroenergetic al Lotrului Sistemul hidroenergetic al Argeşului Sistemul hidroenergetic al Oltului Sistemul hidroenergetic Râu Mare-Strei Sistemul hidroenergetic al Bistriţei Sistemul hidroenergetic al Sebeşului Sistemul hidroenergetic al Someşului Mic Sistemul hidroenergetic Timiş-Bistra Sistemul hidroenergetic al Crişului Repede Sistemul hidroenergetic Cerna-Motru-Tismana Sistemul hidroenergetic al Siretului Sistemul hidroenergetic al Ialomiţei Sistemul hidroenergetic al Buzăului Sistemul hidroenergetic al Dâmboviţei Sistemul hidroenergetic al Sadului Sistemul hidroenergetic al Bârzavei Amenajări hidroenergetice de capacitate redusă Sistemul energetic naţional este cuplat la cel al ţărilor vecine: Luduş .4 mil.Restructurarea economiei . lemnul (pentru mangal). după 1965 (noua linie). tone. America Latină şi Europa de Est . În perioada postbelică. huila pentru cocs (din bazinele Petroşani şi Banatului). Principalele zăcăminte de minereu de fier care s-au exploatat în ultimul deceniu sunt: Teliuc. tone de fontă şi 10. tone şi a unui import de peste 15 mil. de 400 kV.4 mil. Buzău (1967). cocsul metalurgic. materialele refractare şi fondanţii. din 1963.Sandorfalva de 400 kV şi Rosiori .Bechet . Ghelari.5 mil. beneficiind de importante investiţii. Vârful Boului. după 1967. de 220 kV.Mukacevo (Rusia). Conexiunea la sistemul UE s-a făcut prin linia Arad .Craiova . această industrie a fost afectată de : . Câmpia Turzii.Szeged (Ungaria). În acelaşi timp s-au modernizat şi şi-au mărit capacităţile cele vechi de la Reşiţa. Ocna de Fier. Vlăhiţa. După 1990. de 110 kV.condiţionarea împrumuturilor de către Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional de evoluţia restructurării şi redimensionării industriei Industria extractivă a minereurilor feroase şi metalurgia fierului Materiile prime de bază care se folosesc în siderurgie sunt minereurile de fier. Târgovişte (1972). (vechea linie) şi Porţile de Fier . Rezervele naţionale de minereu de fier sunt foarte reduse iar calitatea acestora este slabă. după 1964. Industria metalurgică Dezvoltarea siderurgiei în partea de sud-vest a ţării a fost favorizată în primul rând de existenţa materiilor prime: minereul de fier (din Munţii Poiana Ruscă şi Munţii Banatului).privatizarea nereuşită a unor combinate şi reducerea finanţării (subvenţionării) din partea statului a marilor combinate metalurgice . după 1965.3 mil. Nădrag.E.

dar în cantităţi mult mai reduse. redusă simţitor în toate compartimentele. convertizoare cu insuflare de oxigen şi cuptoare electrice. Câmpia Turzii. Tulcea. fontă şi laminate pe baza minereului de fier din import. Iaşi. Târgovişte. din fontă se îndepărtează siliciul şi fosforul (care dau fragilitate la rece). fabrică peste 4 mil. Nădrag. După 1989 producţia siderugică. fabricând fontă. Oţelul se fabrică din fontă albă (solidă sau lichidă). oţel şi laminate. laminate. Oţelurile slab-aliate au până la 5% elemente de aliere iar cele înalt-aliate conţin până la 30%. Focşani. oţelul şi laminatele. Oţelul Roşu.R.7-5% . Combinatul Siderurgic Reşiţa. deţinea până în 1989 a treia poziţie. în perspectivă se va profila. Ispat Sidex Galaţi. sulful (care măreşte fragilitatea la cald) şi arseniul (care înrăutăţeşte sudura). pe construcţii de maşini. Buzău. Produsele siderurgice de bază sunt fonta. oţel. după Galaţi şi Hunedoara. cea mai importantă din ţară. cu un conţinut de carbon 1. care se foloseşte la turnarea unor piese din fontă. cocs şi utilaj metalurgic. Călăraşi şi Slatina. din fier vechi şi unele materiale de adaos în cuptoare Martin. Vlăhiţa. şi-a menţinut profilul dar realizează producţii foarte mici. 1 miliard t. Siderurgica Hunedoara. . Fonta se obţine în furnale în 2 variante: fonta albă. Roman. Zalău.care se foloseşte la fabricarea oţelului şi fonta cenuşie (cu carbon liber sub formă de grafit) mai rezistentă.14 1000000 900000 800000 700000 600000 500000 t 400000 300000 200000 100000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Minereuri de fier extrase (t) Rezervele de minereu de fier sunt de cca. Beclean. Deşi s-a modernizat cu un nou laminor de sârmă. În prezent. C. probabil. continuă să fabrice fontă. În procesul tehnologic.S. în siderurgia românească. tot cu profil complex. Hunedoara. Reşiţa. tone de oţel (70% din producţia naţională). Zimnicea. a continuat să se realizeze în localităţile Galaţi. Brăila.

d) grupa metalelor radioactive (uraniul) folosit în energetica nucleară. pentru acoperirea în aur a bugetului statului etc. galenă şi pirită) fie în minereurile de calcopirită (CuFeS2). Rezervele de minereu de cupru sunt de 837 milioane t. Industria extractivă şi de prelucrare a minereurilor neferoase Metalele neferoase. benzile groase şi mijlocii şi laminatele mijlocii şi uşoare. zincul şi aluminiul) cu largi utilizări în industrie. greutate specifică redusă. . giuvaergie. Galaţi şi Câmpia Turzii. prin calităţile lor (rezistenţă mare la oxidare. totuşi o preocupare mai intensă în aceste activităţi s-a manifestat după al II-lea Război Mondial Metalurgia cuprului În natură. conductibilitate electrică ridicată. şi chiar din epoca bronzului. alamei şi duraluminiului) şi din agricultură. molibdenul şi vanadiul (pentru mărirea rezistenţei la temperaturile înalte). manganul (pentru creşterea rezistenţei la sudură). tablele. dar cele mai importante sunt cele din industria electrotehnică şi electronică. Deşi extracţia şi prelucrarea unor metale neferoase sunt cunoscute în România încă din antichitate. cu rezerve mai mici şi cu concentraţii ale metalului în minereu mai reduse. c) grupa metalelor rare (mercurul. metalele neferoase se împart în 4 grupe: a) grupa metalelor colorate (cuprul. vanadiul (pentru sporirea rezistenţei la elasticitate). o frecvenţă mai mare o au: laminatele finite pline din oţel la cald. obţinute în ultimul deceniu la Târgovişte. din industria chimică. Cuprul are multiple utilizări. electronică şi mecanică fină.15 8000000 Evolutia productiei de fonta si otel 7000000 6000000 5000000 4000000 3000000 Fonta bruta de prima fuziune (t) 2000000 Otel brut 1000000 t 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Oţelurile aliate şi înalt-aliate. nichel şi mangan. cuprul apare mai rar în stare nativă şi mai frecvent în combinaţii: fie în cadrul sulfurilor complexe (de blendă. plumbul. Fiind mai rare. bismutul. utilizau ca metale de aliere cromul şi nichelul (pentru mărirea durităţii şi rezistenţei la acţiunea agenţilor chimici). Oţelul de tip inox conţine crom. Dintre laminate. seleniul şi antimoniul) cu utilizări diverse. neferoasele sunt mult mai scumpe decât metalele feroase. Luând în consideraţie o serie de caracteristici fizice şi de utilizare. b) grupa metalelor preţioase (aurul şi argintul) folosite în monetărie. din industria aliajelor (pentru fabricarea bronzului. arseniul. densitate mică etc) au o mare utilizare în industria constructoare de maşini şi în special în subramurile moderne ale acesteia: electrotehnică.

Novăţ-Novicior). Avram Iancu. unde se extrage calcopirită. Munţii Căliman (Gura Băii. Munţii Bistriţei (Leşu Ursului şi Tarniţa). după 1989 nu au intervenit modificări importante în localizarea extracţiei şi prelucrării ci doar în privinţa producţiei care s-a diminuat considerabil: la plumb. Munţii Poiana Ruscă (Deva şi Muncelul Mic). Bălan. Metalurgia plumbului şi zincului Plumbul se foloseşte la fabricarea vopselelor. Munţii Giurgeului (Bălan) şi Obcina Mestecăniş (Fundu Moldovei). în uzinele speciale de la Baia Mare. Rodna. Leşu Ursului. Băiţa. dar producţia s-a înjumătăţit la toate metalele. Munţii Rodnei (Rodna Veche. în tehnica militară şi tipografie. în protecţia fierului împotriva ruginii etc. Dognecea. ca absorbant al radiaţiilor radioactive. Munţii Maramureşului (Burloaia. Bălan. cablurilor şi ţevilor de apă potabilă. Tarna Mare. Tarniţa. Ca şi în industria cuprului. Valea Călugărească şi Năvodari pentru extracţia sulfului necesar fabricării acidului sulfuric şi a îngrăşămintelor superfosfatice. Valea Colbului. Băiuţ. acumulatorilor electrici. Baia. O primă zonă este cea din eruptivul şi cristalinul Carpaţilor Orientali în care funcţionează exploatările de polimetale şi calcopirită din: Munţii Gutâi (Baia Mare. Baia Sprie. Deva. Baia Borşa. Valea Vinului). Jereapăn. Târnăveni. b) obţinerea concentratelor de cupru. Borşa. Baia Sprie. Plumbul şi zincul se exploatează din următoarele zone: . Şuior. Nistru. Roşia Poieni. Sasca Montană. Valea Blaznei. Toroiaga. este cea din Podişul Dobrogei de la Altântepe. Fundu Moldovei. Deva şi Zlatna. Săsar. Zlatna şi Bucureşti. c) prepararea cuprului metalic în rafinăriile specializate de la Baia Mare-Firiza-Ferneziu. Aluniş. Moldova Nouă. Ilba.16 35000 Evoltia productiei de cupru 30000 25000 20000 15000 t 10000 Cupru de convertizor Cupru rafinat electrolitic 5000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 În perioada postbelică zonele şi centrele de extracţie de prelucrare a neferoaselor sunt aceleaşi. Cavnic. Moldova Nouă şi Baia de Arieş. a bronzului şi a alamei. Baia Sprie. Munţii Metaliferi (Băiţa Bihorului. Ruşchiţa. A doua zonă o formează exploatările din Munţii Locvei (Moldova Nouă . Turţ). Săsar. Herja. mult mai restrânsă. Zincul este utilizat la fabricarea unor produse inoxidabile. aparatajului chimic. parcurgând cel puţin 3 operaţiuni principale după cum urmează: a) separarea sterilului din minereu în flotaţii construite în punctele de extracţie la Baia Mare. instalaţiilor electronice.cu cele mai mari rezerve cuprifere din ţară şi Sasca Montană). Stănija şi Roşia Poieni) şi Munţii Zarandului (Ciungani-Căzăneşti. Concentratele de pirită obţinute în unităţile chimico-metalurgice sunt destinate societăţilor de la Turnu Măgurele. Obţinerea cuprului metalic din minereurile cuprifere presupune o tehnoplogie complexă. Fagul Cetăţii şi Dealul Bucăţii). Almaş şi Sălişte). Cavnic. Cea de-a treia zonă. Tarniţa. a pilelor electrice etc.

A. Baia Mare. Glencore International A. Valea Blaznei. E. S. Sometra S. – Suedia. Rezervele de bauxită ale României sunt de 10. S. filiala Borsa (E. Razoare. E. Ilba.mai bogate în plumb şi Nistru.mai productive în zinc. Cavnic şi Băiuţ . Baia Mare integrează activitati miniere (prospectare. Baiut. Haneş-Zlatna şi Brusturi . E.pentru plumb şi Copşa Mică (Sometra) .A. zăcămintele de bauxită cele mai importante sunt localizate în Munţii Apuseni (Pădurea Craiului şi Bihorului) : Râmeţi. Remetea din Munţii Apuseni.conţinând minereuri complexe generate de intruziunile de banatite cretacice. În ţara noastră. foi. Turt. S. cu minele de la Herja.M. Uzina de preparare Flotatia Centrala.C.M. dezvoltare. Copsa Mica. Muncelul Mic. Faget. Uzina de preparare Faget). cât si straine (Trafigura Beheer B. S. Lunca Sprie. b) zona Munţilor Apuseni cu minele de la Baia de Arieş.17 a) zona formaţiunilor vulcanice neogene din Carpaţii Orientali. alte mine sunt cele de la Rodna Veche. c) zona Munţilor Poiana Ruscă cu minele de la Ruşchiţa.C.A. Clientii principali ai companiei sunt atât firme românesti (S. Herja.M. Roşia. Materia primă din care se fabrică aluminiul este bauxita (oxid de aluminiu hidratat) care conţine în procente diferite oxizi de aluminiu. Romplumb S.A.V.pentru zinc. Metalurgia aluminiului Aluminiul este un metal uşor. cu o mare conductibilitate termică (depăşită doar de cea a argintului) ce se poate lamina fără dificultate în fire.C. Suior. Tarna Mare. Allied Deals Phoenix S. E. E. În structura companiei functioneaza trei filiale: filiala Baia Mare (E. S. Brandeis Limited – Marea Britanie).A. Corneţ. Uzina de preparare Sasar).G. Cele mai bune bauxite trebuie să aibă peste 50% Al2O3 şi cantităţi reduse de fier şi siliciu. Baia Sprie. E.A. Vadu Crişului. Cavnic. Vârciorog. plumb.M. Baia Sprie. Baia Mare. Zece Hotare. Aurum. bioxid de siliciu şi apă. Rafinarea termică sau electrolitică a plumbului se realizează în cadrul societăţilor din Baia Mare (Phönix şi Romplumb) şi Bucureşti (Neferal şi Laromet) . Bucuresti). E. Satu-Mare.C. Dobreşti.M. Uzina de preparare Baia Borsa) si filiala Rodna (E. Colbu. Marc Rich Investements – Suedia. Metanef S. inoxidabil. Sohodol. Bucuresti. Boiţa-Haţeg ş. Evolutia productiei de plumb si zinc 60000 50000 Plumb din produse miniere Zinc 40000 30000 20000 10000 t 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Compania Nationala a Plumbului si Zincului “Remin” S. Uzina de preparare Baia Sprie. Zlatna. Bistrita-Nasaud).C.a . Prin aceste calităţi aluminiul este de neînlocuit în industria electrotehnică şi a construcţiilor spaţiale. în industria abrazivilor şi a obiectelor de uz-casnic. . Ampellum S. E. Troiţa-Crăciuneşti.M. Turţ .M. Gura Baii. Valea Vinului şi Valea Blaznei.5 milioane t. E. Geomin S.A.M. – Suedia.M. Uzina de preparare Cavnic. cadmiu şi bismut.M.M. E. exploatare) în 33 de zone (Maramures. tablă şi profile şi se poate asocia cu alte metale pentru obţinerea unor aliaje foarte uşoare şi rezistente. bogate în minereuri complexe. oxizi de fier.M.M. Burloaia. Uzina de preparare Baiut.conţinând minereuri complexe. Bratca.C. precum duraluminiul. la acre se adaugă Ohaba Ponor din Munţii Şureanu.

aurul are largi utilizări în tehnică (în aliaje cu argintul şi cuprul care-i măresc duritatea) la protejarea unor instrumente de laborator. 800000 700000 600000 500000 400000 300000 200000 100000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Evolutia productiei de alumina si aluminiu Oxid de aluminiu (alumina) t Aluminiu si aliaje din aluminiu Metalurgia aurului.). fabricarea instrumentelor medicale şi a aparatelor de laborator. Argintul este un metal preţios care. urmează după aur. la fabricarea oglinzilor etc. la confecţionarea unor piese din industria cosmonautică şi a bijuteriilor. Concentraţia aurului în aliaje se măsoară în karate. cum sunt cele de la Dobreşti şi Chiştag (Bihor).18 200000 180000 160000 140000 120000 100000 t 80000 60000 40000 20000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Productia de Bauxita Fabricarea aluminiului din bauxită comportă 3 etape succesive: a) exploatarea bauxitei şi trecerea succesivă a acesteia prin instalaţii speciale de concasare. argintului şi metalelor rare Aurul şi argintul sunt metale preţioase cu calităţi deosebite (aurul are cea mai mare ductilitate şi maleabilitate. sodă caustică (NaOH) şi var nestins (CaO). b) fabricarea aluminei. Are cea mai bună conductibilitate termică şi electrică. cosmonautică. telefonie şi tehnica foto. prezenţa minereurilor auroargintifere este legată de formaţiunile eruptive în care t . electrotehnică. Argintul are largi utilizări (bijuterii. cel mai mare producător de aluminiu primar din Europa Centrală şi de Est şi care are piaţă sigură de desfacere în Europa Centrală. prin calcinarea în cuptoare (la 1000°C) a amestecului de bauxită. în electronică. în tehnica dentară şi în monetărie. În România. depăşind cuprul iar la ductilitate şi maleabilitate urmează după aur. monede. prin importanţă. nu este corodat). c) separarea aluminiului metalic din alumină prin electroliză cu ajutorul curentului electric la societatea Alro-Slatina. sortare şi spălare. la societăţile Alor-Oradea (închisă după ce fusese cumpărată de o firmă rusească) şi Alum-Tulcea.

Mirfo-Târgu Jiu (instalaţii de forje pentru prese mecanice şi hidraulice). Arseniul (utilizat ca adaos la aliaje pentru cuzineţi.A. Băiţa (pentru aur nativ). filiala Balan. Sasca Montană. Metalurgica Aiud.C. Săcărâmb. Certeju de Sus. Musariu. Dintre metalele rare menţionăm: mercurul. Cavnic. S. Saro-Târgovişte (strunguri automate şi semiautomate). Ampellum S. Clientii principali ai companiei sunt reprezentati de firme românesti: S. Bucium.C. Şuior. filiala Avram Iancu. S. Alba. Moldova Nouă. filiala Zlatmin) si un Grup de închidere a minelor. participând la formarea a doua societati cu capital mixt: S. Bismutul (folosit la fabricarea unor aliaje cu punct scăzut de topire.A. Deva. Baia de Arieş. Allied Deals Phoenix S.C.A.A. Industria mecanică Industria de maşini unelte şi echipament industrial Transformate în societăţi comerciale pe acţiuni. Înfrăţirea-Oradea (maşini de găurit. Ilba. Deva integrează exploatarea şi prepararea minereurilor de cupru. Într-o primă fază se obţine aur şi argint în concentrate la Zlatna. Săcărâmb şi Brad. Prima zonă corespunde Munţilor Metaliferi. fie în combinaţii cu alte elemente numite sulfuri complexe şi telururi. Sidex S. complexe şi de fier din şase judeţe (Hunedoara. Tulcea). Iamu-Blaj (accesorii pentru maşini unelte). mărginit de localităţile Roşia Montană. iar rafinarea concentratelor se face la societăţile Phönix din Baia Mare. Cluj. arseniul. Băiuţ. Romia-Baia Mare (accesorii pentru maşini de broşat şi polizat) şi societăţile din Bacău (maşini de alezat şi frezat). Zlatna. Bucin-Gheorghieni (prese pentru maşini unelte). stibiul şi uraniul. inclusiv strunguri grele şi strunguri cu comandă program. Devagold S. de rabotat şi filetat. de rabotat. Stănija. Târnaveni. Zlatna. Roşia Montană. cu extracţiile de la Gura Barza. Acestea pot sta la baza energeticii nucleare începute în România prin centrala nucleară de la Cernavodă. dar care conţin aur şi argint. Compania Naţională a Cuprului. Stibiul sau antimoniul (folosit în aliaje la fabricarea cuzineţilor. Se obţine ca subprodus în procesul de dezantimonizare a plumbului la Baia Mare-Ferneziu. Roşia Poieni. fie sub formă nativă (în filoane ca element chimic). cauciucului. pieselor electrice. Săcărâmb. Cavnic. . Munţii Bihorului şi Munii Banatului.C. În repartiţia geografică a acestor minereuri se conturează 2 zone mai importante şi mai multe puncte dispersate cu rezerve mai mici. filiala Rosiamin. Crăciuneşti. ceramicii. freze universale). Gexat S. Baia Spreie. Mes-Suceava (maşini de debitat metale. Seleniul (folosit la fabricarea sticlei. Herja. (pentru exploatarea perimetrelor Certej si Zlatna). Gaati. Fermit S. Hondol. Aurului şi Fierului “Minvest” S.a. de frezat. de frezat şi prese hidraulice).19 acestea se găsesc.C. Breaza. Băiţa. S. . În această situaţie sunt: Aris-Arad (strunguri de diferite tipuri.C. metale preţioase. robineţilor. Baia Mare (în sulfurile complexe) Oraviţa şi Ciclova. A doua zonă se localizează în nordul Carpaţilor Orientali cu minele de la Săsar. Toroiaga. Ruşchiţa etc. S. Almaşu Mic şi Faţa Băii. precum: Băiţa Bihorului (alături de molibden).C. Uzina mecanică-Cugir (maşini de frezat. în medicină etc) apare în puţine locuri. Imua-Bucureşti (strunguri Carusel şi maşini de frezat şi rectificat). bismutul. se recuperează la Copşa Mică. celulelor fotoelectrice etc) se extrage din reziduurile rafinării cuprului şi a fabricării acidului sulfuric la Baia Mare şi Bucureşti. filiala Iaramin. la extracţia aurului etc) se găseşte în natură sub formă de sulfură de mercur sau cinabru (HgS) şi mai rar în stare liberă. S. Burloaia. Mercurul (folosit la fabricarea aparatelor medicale şi de precizie. Roşia Montană. (pentru exploatarea perimetrelor Rosia Montana si Bucium-Tarnita) si S. în minereurile complexe de la Baia Mare. Baia Mare. Harghita. ciocane pneumatice). Agmus-Iaşi (maşini unelte speciale). Cavnic ş.A. seleniul.A. Dintre metalele radioactive în România se extrage uraniul din Carpaţii Orientali. Râmnicu Sarat. filiala Certej. Certeju de Sus. vechile unităţi care şi-au menţinut profilul producţiei în cea mai mare parte. În structura companiei functioneaza opt filiale (filiala Devamin. în medicină etc) se găseşte în combinaţie cu sulful în minereurile complexe de la Baia Sprie. Sântimbru-Băi şi Mădăraş (Harghita) şi Cămârzana (Maramureş). Obţinerea metalelor din combinaţii presupune o tehnologie complicată.pentru sulfuri complexe.A. filiala Bradmin. Mercurul se extrage de la Izvorul Ampoiului (Alba). Sometra S. Rosia Montana Gold Corporation S. Sibiu (maşini unelte pentru presare şi forjare). Compania a reusit atragerea de investitii straine. Zlatna şi Moldova Nouă.a. Valea Roşie. Copsa Mica. Toroiaga ş. Ploieşti (strunguri grele) şi Alba Iulia (maşini unelte şi scule). găurit şi recticat). cuprinzând "patrulaterul aurifer".A. Nistru. Neferal din Bucureşti şi Zlatna.C. lucrează la capacităţi reduse. literelor tipografice etc) apare în stare naturală sub formă de stibină în procente foarte reduse.A. Baia de Arieş. Zăcămintele de uraniu au fost puse în evidenţă după al II-lea Război Mondial. S. Baia Sprie. Bihor. de găurit. semiconductorilor. Umaro-Roman (strunguri Carusel de 1600 mm cu comandă numerică). fac reparaţii sau sunt închise. fiind legat de erupţiile vulcanice neogene.C.

Braşov. producţia s-a menţinut la cca 150 bucăţi până în 1989. s-a extins în 1872 la Malaxa-Bucureşti.mii bucati 100000 80000 mii bucati 60000 40000 20000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Producţia de rulmenţi se realizează în cadrul societăţilor din Bârlad. Reşiţa şi boghiuri la Caransebeş şi din 1967 locomotive-electrice magistrale) şi Romprim-Bucureşti (locomotive hidraulice de 350.20 120000 Rulmenti (exclusiv rulmenti grei) .M. navale şi aeriene. când s-a atins nivelul maxim. devenită ulterior 23 August. Vaslui etc) şi scule (Râşnov. 35000 Rulmenti grei . Slatina. 700 şi 1200 CP). a) Producţia utilajului feroviar (rulant). Braşov. Producţia de locomotive. este Societatea Kombassan din Turcia. Producţia a crescut rapid atingând nivelul maxim în 1975 (601 vagoane de călători şi 15591 vagoane de marfă) ca urmare a creşterii cerinţelor interne şi a posibilităţilor de export până la 40% (1989). Ploieşti. transformată acum în Societatea Astra Vagoane. Fabricarea vagoanelor a început în 1892 la fosta uzină Astra-Arad. Paşcani. stimulată atât de piaţa internă (prin înlocuirea totală a locomotivelor cu aburi) cât şi de export. În cadrul acestei industrii se mai fabrică: şuruburi (Bacău.care fabrica din 1960 locomotive Diesel-electrice de 2100-4000 CP cu motor fabricat la U.bucati 30000 25000 15000 10000 bucati 20000 5000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Industria mijloacelor de transport Corespunzător categoriilor de transport în cadrul acestei industrii se fabrică utilaje feroviare. Acţionarul principal la Rulmentul-Bârlad. cu 64%. Alexandria. rutiere.C. Galaţi. ulterior. a progresat rapid de la 10 bucăţi în 1960 la 343 bucăţi în 1974. după care s-a redus continuu iar în perioada 1996-1998 a încetat. Târgu Secuiesc. începută la Reşiţa în 1872 cu prima locomotivă cu aburi. Mediaş. În această situaţie dificilă sunt societăţile din Craiova (Electroputere . . Braşov. Alba Iulia etc). Focşani.

21 Locomotive electrice Diesel electrice si Diesel hidraulice pt. RemarPaşcani. Rova-Roşiori de Vede. Marub-Braşov. arcuri etc) din Balş. Meva-Drobeta Turnu Severin. Caransebeş. Pe lângă agravarea situaţiei la societăţile amintite mai sus pentru locomotive. Romvag-Caracal. boghiuri. Râmnicu Sărat. în situaţii dificile sunt şi cele profilate pe fabricarea vagoanelor (Astra vagoane-Arad. garnituri de frână. 250 Vagoane de calatori pentru linii magistrale 200 199 150 bucati 100 50 4 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 14 23 17 23 10 4 4 6 13 32 . Sibiu. linii magistrale 9 8 7 6 4 3 2 1 0 bucati 8 5 5 2 1 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 În ultimul deceniu (1989-1998) criza economică a paralizat industria de construcţie a materialului rulant a cărei producţie s-a redus continuu până în 1998 când s-au realizat doar 10 vagoane de călători şi 383 vagoane de mărfuri iar SNCFR a făcut mai mult reparaţii de mijloace de transport feroviar. Braşov. Revamar-Bucureşti) şi a accesoriilor (osii.

dar întrun număr mult mai redus. folosind o licenţă a firmei franceze Renault (Renault 12 pentru Dacia 1300). şi alte utilaje rutiere cum ar fi: autobuze. tramvaie la Bucureşti. Fabrica de la Craiova a fost preluată de către Ford. autobasculante . Din 2004 se produce automobilul Logan. autoturismele de mic litraj Oltcit. începând cu anul 1983. autocisterne şi remorci basculante la Automatica-Mediaş. a început în 1954 la Braşov cu primul autocamion. în colaborare cu firma franceză Citroen. după care a urmat producţia familiei ARO care din 1979 foloseşte motoare Diesel. Craiova şi Timişoara. întreprinderea ARO este în faliment Pe o evoluţie ascendentă. Acum . În perioada 1985-1989 la Braşov se fabricau 17 familii de autocamioane în peste 500 de variante constructive din care 1/5 erau echipate cu motoare Diesel. În cadrul acestei industrii. la Colibaşi-Piteşti în 1968 (azi Automobile-Dacia) s-au fabricat şi primele autoturisme de oraş Dacia 1100. autoutilitare. autoutilitare. Primul tip de autoturism de teren românesc (IMS) s-a realizat la Câmpulung în anul 1960. de concurenţa străină. de reducerea exportului şi scumpirea pieţei interne. urmate din 1969 de Dacia 1300. 250000 Autoturisme de oras si teren 200000 150000 100000 50000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 .Mecanica Mârşa şi Roman-Braşov (până la 50 mii tone).22 Vagoane pentru transportat marfuri pentru linii magistrale (bucati echivalent 4 osii) 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 b) Fabricarea utilajului rutier. microbuze şi troleibuze la Rocar-Bucureşti . tot sub licenţă Renault. La Craiova. După 1989. producţia de mijloace de transport rutier a fost puternic afectată de criza economică internă. au ieşit pe banda de construcţie.la Soc. se fabrică.

În perioada postbelică toate porturile româneşti au fost reconstruite. autotractoare.autobasculante si autosasiuri (exclusiv cele pentru autobasculante) 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 c) Construcţiile navale. în care funcţionau mici şantiere navale.23 500 450 400 350 300 250 200 150 100 50 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Evolutia productiei de autobuze si troleibuze Autobuze Troleibuze 5000 4500 4000 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 Autocamioane. vase de pescuit. mineraliere şi petroliere etc. . cargouri. Suzeranitatea turcească asupra Principatelor Române peste patru secole şi jumătate şi a transformării Mării Negre într-un "lac turcesc" a fost nefavorabilă atât pentru construcţia cât şi pentru transportul navelor pe Dunăre şi Marea Neagră. modernizate şi specializate în construcţia unei game variate de nave: remorchere maritime şi fluviale. Drobeta Turnu Severin şi Constanţa. Giurgiu. Cucerirea independenţei de stat a înviorat activitatea porturilor Galaţi. Brăila.

drăgi. fabrica mineraliere de 55 mii tdw (Callatis). hidrobuze şi macarale plutitoare. . barje.). remorchere. nave de pasageri.SN Galaţi. construia barje.SN Constanţa.) şi petroliere (până la 150-170 mii tdw: Independenţa ş. . construia tancuri petroliere.SN Drobeta Turnu Severin.SN Tulcea. cargouri. .a.SN Giurgiu. şalupe. dezvoltat după 1949.a. . . în 1982 s-a finalizat şi primul batiscaf ce putea coborî până la 200 m adâncime. remorcherelor şi platformelor de foraj marin .SN Olteniţa. drăgi. .pentru extracţiile petroliere din platforma continentală a Mării Negre.SN Brăila. construia mineraliere (până la 55 mii tdw: Tomis. pentru transporturi 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Până în 1989 şantierele navale (SN) aveau următorul profil constructiv: . având o autonomie de aer de 72 ore şi una energetică de 8 ore. . din cel mai important port al ţării. a tancurilor petroliere (5000 şi 7000 tdw) şi a şalandrelor (500 mł). construia remorchere. a cargourilor (2100 şi 2300 tdw). motonavelor. remorchere. nave pentru aprovizionarea platformelor de foraj marin. era specializat în fabricarea navelor fluviale de 2500 tdw.SN Mangalia. Bocşa ş. construia motonave (2000 şi 5000 tdw). cargourilor de 4500 tdw (Galaţi etc). ceamuri pentru transportul stufului. era specializat în construcţia mineralierelor de 55 mii tdw (Bobâlna. dezvoltat după 1973. Blaj etc). traulere pentru pescuit oceanic.24 450000 400000 350000 300000 250000 200000 150000 100000 50000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 tdw Nave maritime cu propulsie proprie pentru transportat marfuri (tdw) 140 120 100 80 60 40 20 0 Evolutia productiei de nave Nave maritime cu propulsie proprie pentru transportat marfuri Nave si ambarcatiuni fluviale si de lacuri. . dezvoltat după 1979 şi conceput să corespundă cerinţelor moderne. graifere plutitoare cu cupă şi cargouri multifuncţionale. nave de pasageri. din cel mai important port fluvial românesc. şlepuri şi cargouri oceanice (2150 şi 2300 tdw).

petroliere de peste 150. respectiv 16 mii de persoane. Fata de 1990. Mecanizarea agriculturii. Or. unde sunt 8. Santierele navale romanesti produc 6% din capacitatea navala produsa la nivel european (cu exceptia tarilor CSI). exploatările forestiere şi exportul. avioane pentru agricultură şi elicoptere. sau carcase. care presupune munca bruta. Chiar daca acesta va fi de doar 2. cum mai sunt denumite de constructori. pentru a obtine certificate de fabricatie pentru nave in tarile lor de origine. „Libertatea“.construite la Braşov sub licenţă franceză) şi avioane militare româno-iugoslave sub licenţă enegleză. Echipamentele sensibile pentru functionare. Pe de o parte. Principalii importatori au fost Olanda. nimeni nu mai produce pentru intern. in majoritate doar corpuri de nava. mai putin cele de la Orsova si Turnu-Severin. Aceasta reprezinta o dublare a productiei in raport cu 2004. planoare). coordonată de centrul naţional de aeronautică. Majoritatea santierelor navale au portofolii de comenzi complete pentru mai multi ani. sunt montate in santierele de origine. aflate printre primele locuri in Europa inainte de 1989.asociatia constructorilor navali europeni . noteaza CESA. Severnav Drobeta Turnu Severin şi Navol Olteniţa. producţia a fost stimulată atât de dezvoltarea metalurgiei cât şi a comerţului exterior. „Biruinta“ si „Oltenia“. reducerea producţiei metalurgice şi a activităţilor de comerţ exterior.915 tone brute. actualii proprietari ai firmelor romanesti din industria navala prefera sa confectioneze in Romania doar corpul de otel al navei.3%. . a avut în producţie 6 fabrici care construiau peste 20 de tipuri de aeronave (avioane de transport şi de performanţă. pentru lucrări agricole pe terenuri înclinate).79 de milioane de euro. precum sistemele de propulsie si de navigatie. cea mai mare parte a intreprinderilor care le construiau au fost inchise. 6% din productia UE In 2005. In fostele capacitati de productie. planoare la Reghin (Metalurgica) şi reparaţii la Bacău (azi Aerostar).600) si aproape dubla fata de Italia. Nivelele maxime de producţie s-au atins în anii 1977 la nave maritime (33) şi 1986 la cele fluviale (147). SN Brăila. Potrivit Institutului National de Statistica. avionul cu reacţie Rombac 1-11 (sub licenţă engleză. Raportul pe anul trecut al CESA . cu 79. Alaturi de Croatia si Norvegia. întreprinderea Tractorul funcţionează la cote de avarie. Craiova (tractoare agricole speciale cu încărcător hidraulic folosite în lucrările silvice. avioane militare. Cele mai mari succese ale industriei romanesti de constructii navale au fost „Independenta“. Privatizarea a schimbat ierarhia care în 1998 avea următoarea configuraţie: SN Galaţi. acum se lucreaza in cea mai mare proportie pentru export. buna pentru munca bruta Daca inainte de 1990 cea mai mare parte a unei nave era fabricata folosind echipamente autohtone. Toate santierele navale importante din Romania. După 1989. Probabil ca vor mai trece zeci de ani pana vom mai construi integral asemenea colosi. au fost cumparate de companiile din UE. „Unirea“. Orşova şi Tulcea.700 de angajati. 70% dintre comenzi au fost doar pentru corpuri de nava. se va simti. cu 138 de milioane euro. motoare de avion şi aparatură de bord. d) Construcţiile aeronautice. Până în 1989. În perioada postbelică industria aeronautică românească. de hidroamelioraţii şi de construcţii) şi Timişoara (tractoare pentru lucrări în pomicultură şi legumicultură). cu precădere în Lumea a III-a.000 de tone. care sunt ulterior echipate in Europa. iar pe de alta. Celelalte fabrici aveau un profil mai simplu: avioane româno-iugoslave cu destinaţie specială la Craiova (azi Avioane Craiova).arata ca Romania are cei mai multi angajat in industria navala. Romania este considerata unul dintre cei trei importanti fabricanti de nave din afara UE. la care s-a adăugat pentru unele şantiere navale (din Olteniţa şi Orşova) şi efectele războiului din Kosovo au făcut ca după 1989 construcţia navelor să se reducă considerabil. acum se produce mai ieftin.83 de milioane de euro. Productivitatea santierelor navale din UE este mult mai mare. Daevo Heavy IndustriesMangalia. si Cipru. În prezent. Romania. din 1983).Bucureşti Industria de tractoare şi maşini agricole Fabricarea tractoarelor a început în anii 1946-1947 la Braşov (Tractorul). capacitatea exportata fiind de 271. Pierderea pieţelor de desfacere. avioane şi elicoptere se fabrică la Romaero şi Tarom .25 Mici şantiere navale funcţionau şi la Orşova şi Sulina iar reparaţiile se executau la Drobeta Turnu Severin. in Romania.848 de tone. iar pe de alta parte statistica oficiala europeana nu ia in considerare decat navele integral echipate. Uniunea Europeana si-a transferat in ultimii ani o buna parte din capacitatile de productie catre Europa Centrala si de Est. dar la nivel de corp de nava. avioane de şcoală şi antrenament. ICAR Bucureşti (azi Romaero şi Tarom) fabrica până în 1989 avioane de pasageri BN-2 (în cooperare cu firme engleze şi elveţiene). construite intre 1977 si 1987. SN Giurgiu. cu 101. IAR Braşov (cu filială la Ghimbav) construia planoare şi motoplanoare. situatia s-a schimbat. SN Constanţa. Cifra este mai mare cu o mie fata de Germania (14. elicoptere. ICNUT Tulcea. au determinat construcţia a încă 3 noi fabrici de tractoare în oraşele Miercurea Ciuc (tractoare pe şenile. motoarele turboreactoare (pentru Rombac şi elicopterele Puma . santierele din Romania au livrat nave ale caror capacitati au totalizat 246. valoarea exportului a fost anul trecut de 442 de milioane de euro. Norvegia.

26 Tractoare 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Evolutia productiei de utilaje agricole 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Pluguri cu tractiune mecanica Masini si utilaje pentru semanat Cultivatoare 800 700 600 500 400 300 200 100 0 Combine pentru recoltat cereale 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 În afară de tractoare.semănători. în cadrul acestei industrii până în 1989. maşini pentru împrăştiat îngrăşăminte . au funcţionat uzinele de la Bucureşti (combine pentru recoltat păioase. plante furajere şi plante prăşitoare . grape. cositoare mecanice.

Arad (incubatoare. Timişoara (Tehnomet) şi cele de maşini agricole din Bucureşti (Semănătoarea.27 chimice etc). Industria de utilaje tehnologice pentru diferite ramuri industriale Această ramură industrială era corelată cu necesităţile industriei comuniste. Timişoara (utilaje pentru combinate avicole. Arad.a) a fost concentrată până în 1989 la unităţile din Ploieşti. a) Producţia de utilaje petroliere (instalaţii de foraj. comanda unică şi centralizată dispărând. foraj si exploatare sonde (t) 30000 25000 20000 15000 t 10000 5000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Instalatii pentru forat sonde de titei si gaze (bucati) 2500 2000 1500 bucati 1000 500 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 . tocători mecanice pentru însilozat etc). După 1989. Câmpina. pluguri şi sape rotative pentru tractor. instalaţii pentru uscat furaje verzi. vânturători mecanice. semănători. instalaţii pentru prospecţiuni geologie. utilaje pentru irigaţii. selectoare pentru cereale. actualele societăţi de tractoare şi maşini agricole din Braşov (Tractorul). turbine de foraj. Bocşa (CMB). Piatra Neamţ (agregate pentru irigaţii). Aceasta s-a întâmplat şi datorită faptului că piaţa mondială este tot mai informatizată în acest domeniu şi tot mai puţin mecanică. Braşov. Craiova (semănători universale pentru păioase. Bucureşti. practic şi industria respectivă a intrat în colaps. sape cu role. prevenitoare de erupţii. mori pentru prepararea furajelor etc). instalaţii automate pentru muls etc). turbosuflante. pompe de adâncime. Teleajen şi Giurgiu. Piatra Neamţ (Mecanica-Ceahlăul). ş. Târgovişte. Utilaje pentru explorare geologica. pluguri cultivatoare). aşteptându-se privatizarea şi restructurarea. agregate de cimentare la mari presiuni. Bocşa (prăşitoare. Miercurea Ciuc (Hart). În ultimul deceniu. şi-au redus considerabil activitatea prin închiderea unor linii de fabricaţie. Craiova (Mat).

Întregul utilaj pentru dotarea platformelor de foraj marin a fost fabricat tot în România. ca urmare a crizei din industria minieră. Cugir. compresoare. Asia. benzi transportoare. primele platforme fiind Gloria şi Orizont. ciocane pneumatice. combine miniere. maşini de încărcat. Călan şi Roman. America Latină şi America de Nord. Cluj Napoca şi Iaşi. În situaţie dificilă se găsesc societăţile specializate din Hunedoara. Baia Mare. Bucureşti. secţiile din unităţile constructoare de maşini din Satu Mare. 25000 Utilaje tehnologice pentru lucrari miniere (t) 20000 15000 t 10000 5000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 c) Fabricarea utilajului metalurgic a înregistrat în ultimul deceniu un regres continuu datorită crizei din industria metalurgică. locomotive electrice de mină.28 Ca urmare a cercetărilor întreprinse în acest domeniu.) se mai produc în cantităţi foarte reduse după 1989. Anina. Reşiţa. Timişoara. Sibiu. Instalaţiile petroliere au fost apreciate pe plan mondial dacă avem în vedere faptul că România ocupa poziţia a III-a în lume la producţie (după SUA şi URSS) şi poziţia a II-a la export în peste 30 de ţări din Europa. Buzău. Galaţi. perforatoare. b) Utilajul minier (vagoane de mină. Utilaje tehnologice pentru metalurgie (t) 100000 90000 80000 70000 60000 50000 t 40000 30000 20000 10000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 . Ştei. Cugir. Aiud şi societăţile de utilaj greu din Craiova. România îşi acoperea necesarul din întreg domeniul de foraj şi exploatare a sondelor de ţiţei şi gaze. Alba Iulia. Satu Mare. Braşov şi Reşiţa. ventilatoare. instalaţii de flotaţie ş. care şi-a înjumătăţit producţia. construite la Galaţi.a. în cadrul societăţilor din Petroşani.

şi-au diminuat producţia societăţile din Bucureşti. celuloză şi hârtie. Brăila. e) Utilaje pentru industria de exploatare şi prelucrare a lemnului (gatere. Ploieşti. Braşov. Bistriţa. Focşani. Râmnicu Vâlcea. a supradimensionat producţia naţională de utilaje pentru petrochimie. Codlea. Bistriţa şi Buzău. Făgăraş. concasoare. Găieşti. produse clorosodice şi acid sulfuric. macarale turn. Ploieşti. radiatoare. cu o dinamică foarte activă până în 1999. îngrăşăminte chimice.29 d) Într-o situaţie asemănătoare se află şi industria utilajului chimic deoarece industria chimică. Piatra Neamţ. Alba Iulia. Piatra Neamţ. Reghin. Gheorghieni. Cluj Napoca şi Lugoj. Tulcea. Buzău. excavatoare ş. utilaje pentru defibrarea lemnului. Iaşi. fierăstraie. 12000 Utilaje pentru exploatarea si prelucrarea lemnului (t) 10000 8000 6000 t 4000 2000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 f) Producţia de utilaje pentru industria materialelor de construcţie (linii de ciment. Moreni. Sibiu. Băicoi. Vatra Dornei. Oneşti.) s-a redus substanţial în cadrul societăţilor din Bucureşti. staţii de preparare a betoanelor şi betoniere. rulouri compresoare. maşini complexe de prelucrare a lemnului etc) se mai fabrică în cantităţi reduse în cadrul societăţilor din oraşele Roman. Brăila. Sibiu şi Braşov. Utilaje tehnologice pentru materiale de constructii si refractare (t) 1400000 1200000 1000000 800000 t 600000 400000 200000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 . funiculare.a. Reşiţa. Bocşa. Suceava. Miercurea Ciuc. În prezent.

Suceava. În consecinţă. Alexandria. termometre. Câmpulung. 1400000000 1200000000 1000000000 800000000 600000000 400000000 200000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Aparate de masura si control electrotehnice (mii lei) mii lei . Roman. Sibiu. tricotaje etc. apometre. Cluj Napoca. Târgu Mureş. Situaţia este dificilă şi în industria textilă. volmetre. Botoşani şi Bistriţa. Sighişoara. aparate de măsură şi control pentru diferite industrii. Galaţi. ampermetre. Utilaje tehnologice pentru industria alimentara. Drobeta Turnu Severin şi Paşcani. şublere. Sibiu.a. Iaşi ş. inclusiv frigorifice (t) 12000 10000 8000 6000 t 4000 2000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Industria de aparate de măsură şi control (micrometre. Odorheiu Secuiesc. Vaslui. Timişoara. manometre. Bârlad. Aşa este cazul societăţilor din oraşele Cluj Napoca. Buzău.30 g) Declinul industriei uşoare se surprinde şi în industria utilajelor şi pieselor de schimb pentru industria alimentară şi textilă din cadrul multor societăţi care în prezent funcţionează cu capacităţi foarte reduse sau sunt închise. Slatina. cântare. aparatură medicală etc) este încă reprezentată prin societăţile din oraşele Bucureşti. Cluj Napoca. Topleţ. producţia de utilaje s-a redus simţitor în cadrul societăţilor din Bucureşti. Timişoara. prin prăbuşirea industriei inului şi cânepei şi reducerea producţiei de confecţii. contoare de gaze. Sibiu. contoare electrice. Târgu Secuiesc. bascule.

Piteşti. grupa de maşini şi aparate de uz casnic. motoarele electrice. echipamentele pentru transportul şi distribuţia energiei electrice etc.25 kW pina la 100kw (inclusiv) .25 kW si peste (kw) Motoare electrice de curent alternativ cu putere de 0. Tg. Timişoara.kw 500000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 . 2500000 Evolutia productiei de motoare electrice 2000000 1500000 kw 1000000 Motoare electrice de 0. Pentru motoare electrice sunt specializate societăţile din Craiova. Prima grupă cuprinde generatorii electrici.kw Motoare electrice de curent alternativ cu putere de peste 100 kW . Săcele. Acxeastă ramură a devenit tot mai mult una de import. Câmpia Turzii. turboagregatele şi hidroagregatele. Reşiţa iar transformatoare la Craiova şi Filiaşi.Mureş şi Focşani. concurenţa străină spundu-şi cuvântul în acest sens. Turbine şi turboagregate se fabrică la Bucureşti. Zalău. Curtea de Argeş iar pentru cabluri electrice de transport a energiei electrice societăţile din Bucureşti. Produsele acestei ramuri se pot grupa în următoarele trei grupe: grupa de maşini şi utilaje electrotehnice pentru industrie. Bistriţa. grupa de utilaje şi aparate electrotehnice şi electronice.31 Aparate de masura si control electronice (mii lei) 700000000 600000000 500000000 400000000 300000000 200000000 100000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 mii lei Industria electronică şi electrotehnică.

Târgovişte şi Dorohoi.32 A doua grupă de produse cuprinde mijloace de automatizare pentru diverse ramuri. Tg. Cugir. Curtea de Argeş. Mijloace de automatizare electronice (mii lei) 1000000000 900000000 800000000 700000000 600000000 mii lei 500000000 400000000 300000000 200000000 100000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 1400000 1200000 1000000 800000 600000 400000 200000 0 Evolutia productiei de frigidere si a masinilor de gatit Frigidere si congelatoare Masini de gatit si sobe de incalzit 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 . puternic concurată de import. Titu şi Bistriţa. A treia grupă de produse. Alexandria. Ploieşti. Fieni. Sf. au probleme economice de producţie foarte serioase iar unele secţii s-au închis. Curtea de Argeş. Găeşti. Urziceni. Tg. aparatură de telecomunicaţie şi de calcul care se fabrică la Bucureşti unde s-a produs şi primul televizor românesc în anul 1961). Majoritatea acestor societăţi. cuprinde maşinile şi aparatele de uz casnic. cu precădere din oraşele mici. Timişoara. Botoşani. Filiaşi. Timişoara.Gheorghe. Iaşi. Vaslui. care se mai fabrică în cadrul unor societăţi din oraşele Bucureşti.Secuiesc.Mureş.

Braşov. Zalău. Cluj Napoca.Mureş. Timişoara. Mediaş. Galaţi. Bucureşti şi Satu Mare (butelii de aragaz). Tg. Arad (ceasuri).a. Reşiţa. Piteşti. Zărneşti (biciclete şi motorete). Călan. materialele plastice şi răşinele sintetice. Teleajen. Buzău (sobe de încâlzit şi stingătoare de incediu). Sibiu şi Reghin. După 1989 concurenţa produselor străine pe piaţa românească a redus drastic producţia la toate produsele acestor ramuri.) sunt specializate societăţile din oraşele Braşov. Lugoj şi Bucureşti (jucării metalice) şi Ocna Sibiu (tacâmuri de inox). Sf. Caransebeş. Galaţi. Ploieşti. Lugoj. Câmpia Turzii. negrul de fum şi îngrăşămintele azotoase. şuruburi. Satu Mare şi Călan. Focşani. Piesele de schimb se fabrică atât în unităţile producătoare de maşini cât şi în altele specializate de la Colibaşi.a. lanţuri. grupa bunurilor metalice de larg consum şi grupa pieselor de schimb. Industria chimică Industria petrochimică valorifică foarte avantajos hidrocarburile. Timişoara. Botoşani. Pentru produsele din prima grupă (poduri metalice şi poduri rulante.a.33 500000 450000 400000 350000 300000 250000 200000 150000 100000 50000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Televizoare Industria construcţiilor metalice şi a pieselor de schimb Produsele din această ramură se pot grupa în trei grupe: grupa construcţiilor metalice. Strehaia ş. detergenţii. Pentru grupa a treia de produse (ambalaje metalice. Bacău. cuie. Sibiu (ace de cusut). Principalele produse fabricate sunt fibrele şi firele sintetice. Sibiu. cauciucul sintetic. Sighetu Marmaţiei.Gheorghe. stâlpi de înaltă tensiune. Satu Mare. Gherla. Produsele din cea de-a doua grupă se fabrică la Oradea. rezervoare de mare capacitate. Mediaş. Brăila.) funcţionează societăţile din oraşele Bocşa. piuliţe. Cugir şi Medgidia. Aiud. Oradea. armături industriale ş. Sighişoara (vase de bucătărie). Arad. dezvoltându-se până în anul 1989 ajungând să deţină o pondere de 40-60% din valoarea producţiei industriei chimice. Beclean. . ţesături şi împletituri de sârmă. unelte manuale ş.

Cauciucul sintetic românesc şi cel importat se prelucrează acum în cadrul societăţilor Danubiana-Bucureşti (anvelope pentru autocamioane. Evolutia productiei de fibre si fire 100000 90000 80000 70000 60000 50000 40000 30000 20000 10000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Fibre si fire artificiale (t) Fibre artificiale Fibre si fire sintetice Fibre sintetice Industria cauciucului sintetic este un produs macromolecular care se obţine fie prin polimerizarea butadienei sau a derivaţilor ei. fie prin copolimerizarea lor cu stirenul sau cu nitrilacrilic. autoutilitare.granule şi fibre poliesterice).t Pacura -t 3000000 t 2000000 1000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Industria fibrelor şi firelor sintetice foloseşte ca materie primă de bază gazul metan. Producţia de relon şi de melană se realizează la societăţile Fibrex şi Rifil din Săvineşti-Neamţ încă din anii 1958 şi respectiv 1973. Victoria-Floreşti-Prahova (anvelope pentru autoturisme. Moldosin-Vaslui (fire poliesterice). Grulen-Câmpulung şi Corapet-Corabia (ambele . În situaţie dificilă sub raportul producţiei sunt şi societăţile Firmelbo-Botoşani (melană).care fabrica cauciuc poliizoprenic din izobutilenă obţinută la Borzeşti . Polirom-Roman (fibre şi fire poliamidice). troleibuze şi remorci). t .Chimcomplex). autobuze. În cadrul societăţii Petrobrazi din Brazi se fabrică dimetiltereftalatul şi etilenglicolul necesare societăţii Terom-Iaşi. Prima unitate pusă în funcţiune a fost cea din 1963 de la Oneşti (Carom) iar a doua cea de la Brazi în 1978 (Petrobrazi . fostul combinat de fibre şi fire poliesterice şi polipropilenice.34 Evolutia productiei de produse petroliere 6000000 5000000 4000000 Benzine (t) Motorine .

Materialele plastice termoplaste (PVC) şi termorigide (celuloid şi melamină) au o largă utilizare în industria constructoare de maşini (pentru lagăre. pompe. în agricultură (la sere. Rotras-Drobeta Turnu Severin. răşinile ureo-form-aldehidrice. în industria electrotehnică (pentru piese. irigaţii şi răsadniţe).a. clorurei de vinil. stirenului. accesorii radio etc). răşinile alchidice şi răşinile poliesterice nesaturate. avioane. autocamioane. în construcţii. roţi dinţate ş. Oltire-Caracal (anvelope şi camere de aer).se obţin. Rolas-Piteşti şi Artego-Târgu Jiu ş. 18000000 16000000 Anvelope Bucati 14000000 12000000 10000000 bucati 8000000 6000000 4000000 2000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Anvelope auto-tractor-avion Bucati Evolutia productiei de anvelope La Finco-Drăgăşani se fabrică încălţăminte cu talpă din cauciuc şi mase plastice iar diverse produse din cauciuc se confecţionează în cadrul societăţilor Arteca şi Gumoflex-Jilava-Ilfov. prin filiere diferite: celuloidul şi celofanul (din celuloză). filtre. motorete şi motociclete). izolatori. polietilena.a. cu producţii mai mari. polistirenul.). poliacetatul de vinil. Cauciuc sintetic (t) 45000 40000 35000 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 t Industria materialelor plastice şi a răşinilor sintetice . Romvelo-Luduş şi Victoria-Târgovişte (anvelope şi camere pentru biciclete). prin polimerizarea şi policondensarea etilenei. în industria . acetatului de vinil etc. autobuze. etc). propilenei. aripi de avion. Fartec-Braşov. În gama sortimentală. Silvania-Zalău (anvelope pentru autovehicule de tonaj mediu). se detaşează: policrorura de vinil (PVC).35 tractoare. linoxinul (din ulei) şi alte produse pe bază de sinteză. rulmenţi. caroserii. în industria chimică (pentru tuburi.

Azomureş-Tg. Sofert-Bacău. se mai fabrică: uree granulată la Craiova. acid azotic tehnic la Craiova. Viromet-Victoria. Nitramonia-Făgăraş. amoniac. Pe plan intern domină din acest punct de vedere îngrăşămintele naturale.36 bunurilor de consum şi industria uşoară. în afară de azotatul de amoniu. Doljchim Işalniţa-Dolj şi Vladimirescu-Arad. azotat lichid. În cadrul unor societăţi. îngrăşăminte complexe la Bacău. mult mai ieftine. cantitatea produsă fiind majoritar exportată. Multe dintre unităţile de producţie au intrat în faliment după 1989.Mureş. în tehnica medicală etc. Producţia de îngrăşăminte chimice s-a redus mult după 1989. Amonil-Slobozia. 450000000 400000000 350000000 300000000 250000000 200000000 150000000 100000000 50000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Produse prelucrate din materiale plastice (kg) Industria îngrăşămintelor chimice azotoase se fabrică în cadrul societăţilor Azochim Roznov-Neamţ (1955). acid fosforic la Bacău şi nitrocalcar la Turnu Măgurele. Evolutia productiei de ingrasaminte chimice 1800000 1600000 1400000 1200000 1000000 t 800000 600000 400000 200000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Ingrasaminte chimice (tone 100% substanta activa) Ingrasaminte chimice cu azot (tone 100% substanta activa) Ingrasaminte chimice cu fosfor (tone 100% substanta activa) kg .

37 Industria negrului de fum. se fabrică în România din 1957. Producţia se realizează în cadrul societăţilor Carbosin-Copşa Mică (parţial închisă) şi Arpechim-Piteşti. utilizat în industria anvelopelor şi a cernelurilor tipografice. Romtensid-Timişoara. Produsele de import ale multinaţionalelor au redus puternic producţia internă. Metadet-Fălticeni. aici fabricându-se negrul de fum de înaltă abraziune. b) Detergenţii. rezultaţi din prelucrarea petrolului. detergenţilor sintetici şi a săpunului a) Negrul de fum se fabrică din gaz metan şi hidrocarburi aromatice petroliere. Sunt în activitate societăţile DeroPloieşti. Chimcomplex-Borzeşti. Petrobrazi-Brazi-Prahova. 30000 Negru de fum (t) 25000 20000 15000 t 10000 5000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 180000 160000 140000 120000 100000 t 80000 60000 40000 20000 0 1993 1994 1995 Evolutia productiei de detergenti si sapun Sapun Tone Detergenti Tone 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 . Apollo-Galaţi. Romfosfochim-Valea Călugărească şi Marchim-Mărăşeşti.

sodă caustică. Ampelum-Zlatna şi din Copşa Mică . Râmnicu Vâlcea. în tăbăcării etc) se fabrică din sulf. Turda. Borzeşti şi Giurgiu. gips anhidrid sau alte minerale care conţin sulf. lacurilor şi vopselelor. Sofert-Bacău. celulozei. produse care au o largă utilizare la fabricarea săpunurilor. Produse fito şi zoofarmaceutice utilizate în agricultură se obţin la societăţile din Turda. Borzeşti-Bacău (Chimcomplex). Făgăraş (Nitramonia). a aluminiului şi cuprului. Acid sulfuric se mai fabrică şi în cadrul societăţilor Phönix-Baia Mare. Târnăveni. vâscozei. Industria fibrelor şi firelor artificiale . medicamentelor şi antidăunătorilor. Năvodari şi Turnu Măgurele. 600000 Evolutia unor productii chimice 500000 400000 300000 t 200000 Acid clorhidric Tone 100000 Acid sulfuric Tone echivalent monohidrat Soda calcinata Tone 100% substanta activa Soda caustica Tone 100% substanta activa 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 0 Industria acidului sulfuric şi a îngrăşămintelor fosfatice a) Acidul sulfuric (utilizat în fabricarea îngrăşămintelor fosfatice. textilelor etc. Govora. În România se utilizează pirita şi sulful în cadrul societăţilor Fertilchim-Năvodari. în industria electrotehnică.38 Industria chimică de bază Industria produselor clorosodice Sarea constituie materia primă de bază. b) Îngrăşămintele fosfatice se fabrică din fosforite importate şi acid sulfuric în societăţile amintite anterior din Valea Călugărească. Soda calcinată se fabrică în cadrul societăţilor Uzinele Sodice-Govora (folosind sarea de la Ocnele Mari) şi Upson-Ocna Mureş (cu sarea de la Ocna Mureş). precum şi al societăţilor Bicapa-Târnăveni. Fibrex-Săvineşti. clor şi acid clorhidric. cauciucului sintetic. pirită. calcopirită. Soda caustică se fabrică în cadrul societăţilor din oraşele Ocna Mureş.în procesul prelucrării sulfurilor complexe. Râmnicu Vâlcea (Oltchim). materialelor plastice. Clorul (obţinut prin electroliza sării) se fabrică la societăţile menţionate mai sus din Turda. Azochim-Roznov şi Câmpina. Oradea. Târnăveni. ceramicii. Târnăveni (Bicapa). Borzeşti. Viromet-Victoria. specializate în fabricarea îngrăşămintelor superfosfatice. Govora şi Giurgiu iar acidul clorhidric la cele din Turda şi Târnăveni (prin sinteza clorului şi hidrogenului) şi la Baia Mare (prin tratarea sării cu acid sulfuric). Romfosfochim-Valea Călugărească şi Combinatul de îngrăşăminte-Turnu Măgurele. Celhart Donaris-Brăila. produsele obţinute fiind: sodă calcintă. în rafinarea petrolului şi filtrarea uleiurilor minerale.

.) şi substanţe rezultate din prelucrarea unor metale sau din procesul de cocsificare a cărbunelui şi din petrochimie. Importurile de medicamente concurează puternic piaţa internă. specializate în antibiotice sunt societăţile din Iaşi şi Cluj Napoca. Societăţile principale au rămas Policolor-Bucureşti. Antibiotice-Iaşi. vopselelor şi coloranţilor sunt produse obţinute în sute de sortimente. marne albastre ş. Giurgiu. argile verzi. Asvil-Lupeni. Spumoplast şi Spumoflex-Craiova şi Conex-Iaşi. Aceste produse se folosesc la armarea anvelopelor şi în amestec cu lâna şi bumbacul în industria textilă. întrucât cea mai mare parte de medicamente se importa. Armedica-Tg. marne galbene. marile companii străine căutând să se implice în capitalizarea fabricilor autohtone. 120000 Lacuri si vopsele (t) 100000 80000 60000 t 40000 20000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Industria medicamentelor şi a produselor farmaceutice Producţia de medicamente s-a dezvoltat cu precădere după al II-lea Război Mondial deoarece în perioada interbelică existau doar câteva laboratoare . solicitate de toate ramurile industriale. precum şi cele din Ploieşti. Ca materii prime se utilizează unele roci colorate (argile roşii. Târgovişte. Galenica şi Miraj din Bucureşti. în cadrul societăţilor Vâscofil-Popeşti Leordeni. În 1998 societăţile erau temporar închise. Galaţi.de fapt filiale ale unor firme străine. Dunacor-Chiscani-Brăila. Terapia-Cluj.Mureş şi cele din Oradea şi Timişoara. Pigmenţi şi Sinteza Color-Oradea. Azur-Timişoara.a. Famos-Suceava şi Cesom-Dej.39 se fabrică din lemn şi stuf sub formă de celofibră de tip lână şi celofibră de tip bumbac. Sintofarm. Rolac Turtureşti-Neamţ. în 1998 Industria lacurilor. Colorom-Codlea. Meduman-Vişeul de Sus. Producţia de fibre şi fire artificiale a atins un nivel maxim de 108 mii t. Pentru produsele cosmetice sunt specializate societăţile NorveaBraşov şi Farmec-Cluj Napoca. Producţia de medicamente interne este asigurată de societăţile Biofarm. în 1988 şi unul minim de 6000 t. Mebra-Braşov.

folosite în diverse ramuri industriale (ind. Tananţii vegetali se fabrică. ind. fie în unităţi mai vechi dar modernizate ulterior (cum ar fi: Chimica-Orăştie şi Meduman-Vişeul de Sus). acetona. La Tamico-Corabia se fabricau tananţii minerali.lacurilor şi vopselelor etc).farmaceutică.mii lei 900000 800000 700000 600000 500000 400000 300000 200000 100000 0 1993 1994 1995 1996 kg Antibiotice (kg substanta activa) 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Industria altor produse chimice a) Chimizarea lemnului. . alcoolul metilic. Prin procesele de chimizare a lemnului se obţin o serie de produse ca mangalul. acidul acetic şi tananţii. fie în unităţi mai noi cum este Argeşul din Piteşti care foloseşte ca materii prime lemnul de stejar. Marginea. terebentina. coaja de molid şi de salcie.40 9000000000 8000000000 7000000000 6000000000 5000000000 4000000000 3000000000 2000000000 1000000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 mii lei Medicamente . Vişeul de Sus şi Piteşti. Până în 1989 asemenea produse se obţineau la Oraviţa şi Deva (mangal de bocşă). coaja de stejar.

pot fi considerate o resursă inepuizabilă de lemn dar numai în măsura în care exploatarea se face raţional.8. În ultimul secol suprafaţa ocupată cu pădure din unele zone a scăzut alarmant apropiindu-se de pragul critic (când masa lemnoasă exploatată anual este egală cu capacitatea de regenerare a pădurii) sau chiar la depăşit. Făgetele (Fagus silvatica) care domină ca întindere. cleiul şi grăsimile de oase. Şi în acest caz dezastrul ecologic nu va întârzia să apară în viitorul apropiat. blocurile catodice pentru industria aluminiului. În funcţie de destinaţie pădurile au fost împărţite în 2 categorii: păduri de exploatare (79%) şi păduri de protecţie (21%). în 1998 s-au fabricat 73 mii tone. pădurile. fagul câştigă în suprafaţă în Munţii Curburii. Din categoria altor produse chimice se mai pot menţiona: oxigenul (fabricat în majoritatea centrelor siderurgice). duglas şi zadă. Spre deosebire de alte resurse foarte importante dar epuizabile.a. substanţele anticorozive. obţinut prin încălzirea amestecului de var şi mangal sau cocs metalurgic la o temperatură de peste 2000°C se fabrică la Societatea Carbidfox din Târnăveni. Târgovişte şi Mărăşeşti. pe versantul sudic al Carpaţilor Meridionali şi pe versanţii vestici şi sudici ai Munţilor Banatului şi Munţilor Apuseni. Caraş Severin. Neamţ. Carbidul (carbura de calciu).1%).2%) şi stejar (18. Repartiţia pădurilor pe mari unităţi geografice este diferită: munţii (peste 700 m alt. Dobrogei de Nord şi chiar Câmpiei Române. electrozii siderurgici grafitaţi. prin fenomenul regenerării lor permanente. Izolat se întâlneşte duglasul (mai frecvent în Munţii Banatului) şi zada (ocrotită de lege) în Carpaţii Orientali. Carbid (t) 120000 100000 80000 60000 t 40000 20000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Industria de exploatare şi de prelucrare a lemnului Structura fondului forestier şi a volumului de masă exploatată a) Structura fondului forestier.5%. brad (17%). Timişoara. urmat de Fagus orientalis. Bacău. dealurile şi podişurile (150-700 m alt. Covasna. În cadrul acestor ramuri se pot include produse ca: pilele de polizor. dar şi în prezent. carbura de siliciu ş.8% din suprafaţă. dau stabilite şi frumuseţe locurilor. Seini. gelatina.7% şi câmpiile (sub 150 m) . Pădurile de răşinoase formează o centură sub pajiştile alpine şi subalpine şi sunt compuse din molid (74%).) deţin 58. pin. acizii organici. Slatina (Electrocarbon). Târnăveni.41 b) Industria produselor electrotermice. Fagus taurica şi Fagus möesica înregistrează o concentrare mai mare în judeţele Caraş Severin. Făgetele reprezintă . Specializate în astfel de produse sunt o serie de societăţi din Bucureşti. fiind răspândite atât în zonele de munte cât şi în cele de deal şi de podiş. abrazive şi a carbidului. Hunedoara şi Maramureş. Mureş. Bârlad (Abrom) ş. Vrancea. Până în 1989. uleiurile tehnice.) . Mai puţin răspândit în Carpaţii Orientali.32. fagul poate coborî până la altitudinea Podişului Moldovei. sunt cunoscute societăţile din Bucureşti. atenuează extremele climatice şi eliberează importante cantităţi de oxigen.a. preîntâmpină procesele de eroziune. De asemenea. Ploieşti. sărurile de bariu. Suprafeţele cele mai întinse sunt ocupate de răşinoase (30%) urmate de fag (31. Molidişurile (Picea abies) care apar mai frecvent în Carpaţii Orientali. Pădurile de brad (Abies alba) au areale mai întinse în judeţele Suceava. Cluj Napoca (Carbochim).

Ilva Mică. Borşa. jugastru şi arţarul tătărăsc. Nehoiu. Câmpeni. Moldoviţa. participă cu o pondere sporită în procesele de industrializare a lemnului. paltin. diversificarea producţiei şi modificarea raporturilor cantitative pe subramuri în favoarea produselor de mobilă. Până în anul 1989 cheresteaua de răşinoase şi foioase se fabrica fie în unităţi mici şi specializate fie în secţii ale marilor Combinate de Industrializare a Lemnului (CIL) din care acum multe s-au dezintegrat în vederea privatizării. rezultă că 11% din suprafaţa pădurilor româneşti (700 mii ha) sunt degradate. În unităţile deluroase şi de câmpie din sudul ţării cresc stejarul pufos (Quercus pubescens). Gorj. de încărcat. Oraviţa. Tg. în cadrul exploatării s-a îmbunătăţit mecanizarea lucrărilor de cojit. iar pe de altă parte. suprafeţe mai întinse sunt ocupate de gorun (Quercus petraea) şi stejarul penduculat (Quercus robur). cherestea etc. Odorheiu Secuiesc. paltinul. mesteacănul. Cheresteaua de foioase se fabrică în cadrul unor societăţi de la Ciurea. Pojorâta. carpin. Topliţa. Brezoi. Băbeni-Vâlcea etc. Frasin. frasin. scade continuu în suprafaţă. frasinul. de scos-apropiat şi de doborât-secţionat. Gorunul2. Tg. PAL. plopul euroamerican şi salcia. Oneşti. Braşov. Stâlpeni-Argeş. În decursul timpului volumul de masă lemnoasă existente în pădurile ţării s-a redus permanent datorită defrişărilor şi păşunatului. Bocsig-Arad. mai bine utilate. a privatizării pădurilor şi a corupţiei. Localizarea şi intensitatea exploatărilor sunt condiţionate de suprafaţa fondului forestier din cadrul judeţelor.4%). a crizei de autoritate a instituţiilor statului. cerul (Quercus cerris) şi gârniţa (Quercus fraineto). având în vedere ponderea însemnată a acestora în suprafaţa împădurită totală. Sebeş. Rucăr. Măneciu-Ungureni. În 1989 funcţionau în România 111 fabrici de cherestea. Orlat.a.Secuiesc. de a se menţine continuu echilibrul dintre volum tăiat şi cel regenerat anual în regim natural. pe de o parte ca acestea să ţină cont de ponderea fiecărei specii lemnoase în suprafaţa totală şi evitarea tăierilor preferenţiale. Baia de Fier. Tăuţii de Sus-Maramureş. Putna. Baia Mare.3%) şi poluare (0. Zărneşti.petraea polycarpa . Breţcu.specii utilizate în producţia de furnire şi mobilă natur. Pentru creşterea accesibilităţii pădurilor reţeaua de transport forestier (fără a lua în calcul şi drumurile publice) depăşeşte 25 mii km. Bocşa. Pentru reducerea pierderilor de lemn. Falcău. Se apreciază că volumul de masă lemnoasă a pădurilor ar fi de cca 1130-1260 mil. Livezeni.Lăpuş ş. Agresivitatea crescândă a omului asupra ecosistemelor forestiere a dus atât la reducerea continuă a suprafeţei şi consistenţei acestora cât şi la degradarea lor prin uscare (7. Oituz. Tarcău. Novaci.) cu flux continuu. Baia Sprie. s-a redus şi dezorganizat prelucrarea datorită pierderii pieţelor de desfacere pentru mobilă şi semifabricate. furnire şi placaje. Vama. În practica exploatărilor forestiere raţionale se impune cu necesitate. mł. Miercurea Ciuc. însoţit de tei. construirea de fabrici de cherestea pentru prelucrarea foioaselor. Piatra Neamţ.I. de despicat. Câmpina. Pentru cheresteaua de răşinoase sunt în activitate societăţile din Vatra Dornei. mł iar potenţialul anual de exploatare de cca 20. teiul. plopul indigen. Lunca de Jos. fondul forestier nu se mai poate supraveghea şi controla sub raportul exploatării şi valorificării iar pădurea a devenit un domeniu al jafului greu de stăvilit. Câmpia Transilvaniei.L. în condiţiile prelungite ale crizei politice economice. 30 de fabrici şi secţii de PAL şi 9 secţii de PFL. Ţileagd-Bihor. Tg. Câmpia Vlăsiei şi Câmpia Banatului. Covasna. Tazlău. comasarea într-o primă fază a micilor unităţi şi construirea în faza a doua a unor mari combinate de industrializare complexă a lemnului (C. care apare mai mult în Podişul Moldovei. salcâmul. Gheorghieni. 75 fabrici de mobilă şi alte produse din lemn. Având şi o productivitate ridicată. La Cernavodă. În ultimul deceniu. Ditrău. Bistriţa Bârgăului. Industria de prelucrare a lemnului După al II-lea Război Mondial în industria de prelucrare a lemnului au intervenit o serie de schimbări generate de: organizarea spaţiului silvic şi a economiei forestiere. tăiat fără cruţare pentru confecţionarea de traverse. Deva. b) Masa lemnoasă şi valorificarea ei. Însumând şi ponderea pădurilor degradate din alte cauze (3.Neamţ. Arad. Totodată. stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora). de accesibilitatea şi productivitatea pădurilor de vârsta şi baza tehnico-materială a silviculturii. Giurgiu şi Tulcea se fabrică şi cherestea din esenţe moi. Industria cherestelei Majoritatea fabricilor de cherestea funcţionează în Carpaţii şi Subcarpaţi şi mai puţin în celelalte unităţi geografice. Sovata.petraea dalechampii) şi Q. 2 Pe suprafeţe mai mici apar gorunul balcanic (Q. Mehedinţi etc.4%). PFL. Dintre quercinee. Gura Humorului. Sinai. Vaduri. şi-a redus foarte mult suprafaţa în judeţele Maramureş. grinzi. .42 osatura ecologică de bază pentru menţinerea echilibrului natural în Munţii Carpaţi. Vişeul de Sus. Anina. Stejarul penduculat. Importanţă economică mare au şi alte specii de foioase precum: carpenul. Tâlmaciu.5 mil. Argeş. Roznov. Orăştie.

h. h. Bucureşti-Chibro. Drobeta Turnu Severin.de scris. hârtie ozalid.fotografică. Deta. h. saci şi sfoară de hârtie). hârtie înnobilată etc). Râmnicu Vâlcea (Carpatina). h. Drobeta Turnu Severin.de amgalaj. Miercurea Ciuc (Mobihar). Placajul se fabrică în societăţile de la Blaj (Stratusmob). lădiţe etc). În prezent funcţionează doar parţial societăţile Petrocart şi Pergodur-Piatra Neamţ.43 3500000 3000000 2500000 2000000 1500000 1000000 mc Cherestea Metri cubi Evolutia productiei de cherestea Cherestea de rasinoase Metri cubi Cherestea de fag Metri cubi Cherestea de stejar Metri cubi 500000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Industria de furnire. După 1989. hârtie pentru ţigarete. Vrancart-Adjud (h. Reghin). Celhart Donaris-Brăila (celuloză. hârtie. pe chibrituri (Brăila-PAL. Bacău (Elbac).a. Letea-Bacău (celuloză şi semiceluloză.tehnică. Sighetu Marmaţiei. Buşteni. Arad ş. În ultimul deceniu ca urmare a crizei din industria mobilei. iar mai târziu construirea unor unităţi noi. plăci aglomerate şi fibrolemnoase Industria acestor semifabricate a atins un nivel maxim în perioada 1975-1985. Comăneşti.a.de scris. Someş-Dej (celuloză şi hârtie). h. unele aşteptând privatizarea iar altele lichidarea.Jiu. Hicart-Prundu Bârgăului (h.înobilată.de ambalaje. caiete. Drobeta Turnu Severin. h. Celohart-Zărneşti (celuloză şi hârtie).de tipărit. În ultimul timp unităţile de profil.a.de xerox). Comăneşti (Comprel).de tipărit. Gălăuţaş (Colemn). Plăci aglomerate din lemn (PAL) se fabrică în cadrul societăţilor din Brăila (PAL .igienică. Suceava şi Tg. Caransebeş. maculatoare. deşi nu au dispărut încă. Râmnicu Vâlcea (Carpatina). h. concurată chiar în ţară de produsele străine. Topliţa (Brafor).de ambalaj. Fălticeni (Dumbrava). cartoane). Comceh-Călăraşi (h. Râmnicu Vâlcea (Carpatina).igienică. Pentru furnir sunt specializate o serie de societăţi din Constanţa (Furnimob) . h.igienică. ambalaje de carton).de ambalaj).pe baza lemnului importat. h. parchete din lemn şi ambalaje din lemn (butoaie.Jiu. h.tehnică. Bistriţa (Mopal). Gălăuţaş (Colemn). celuloză).de scris. În cadrul unor societăţi de prelucrare a lemnului funcţionează şi o serie de secţii profilate pe binale. societăţile de celuloză şi hârtie şi-au redus simţitor producţia. h. Ambro-Suceava (h. Suceava. Palas-Constanţa (h. h.cea mai veche din ţară. 1958). pe instrumente muzicale (Bucureşti. şi a construcţiilor. În noile condiţii gama sortimentală s-a îmbogăţit (fabricându-se hârtie de diferite tipuri pentru tipar. Tg. Bucureşti. şi-au redus substanţial producţia.de ziar. hârtie calc. Caransebeş (Mocars). hârtie pentru izolaţii electrotehnice. h. Gherla. h. h. hârtie pentru uzul general.igienică.ambalaje) şi AmcoGhimbav (şerveţele şi cutii de carton). h.igienică. hârtie suport fotografic. hârtie pentru saci şi cartoane. Piatra Neamţ ş.de saci. Deta ş. Hârtia-Buşteni (celuloză şi hârtie). h. . h. Gherla (Sortilemn). cartoane).pentru ţigarete. Plăcile fibrolemnoase (PFL) se fabrică în societăţile de la Blaj (din 1962). h. Sebeş şi Fălticeni. producţiile s-au redus substanţial. h. Comăneşti (Comprel). CahiroBoldeşti Scăieni (cartoane). pe creioane şi rechizite şcolare (Sibiu şi Timişoara).de desen.. Bacău. Celrom-Drobeta Turnu Severin (celuloză şi hârtie). placaje. Focşani. lăzi. Pehart-Petreşti (caiete. Piteşti (Alprom). Caransebeş. Gherla-Fgie) şi traverse de cale ferată Industria celulozei şi a hârtiei Cerinţele sporite de hârtie după al II-lea Război Mondial au impus mai întâi refacerea şi modernizarea fabricilor mai vechi de la Zărneşti.de scris şi tipar.

Petroşani. la albirea ţesăturilor şi în cosmetică etc . sunt cunoscute societăţile de la Rădăuţi. Dintre acestea se pot aminti: sarea gemă. Focşani. Tg. sulfatului de amoniu etc.a. sarea este mai întâi dizolvată şi apoi recristalizată sub formă de sare extrafină sau huscă. ceramicii etc . a cauciucului sintetic. Industria extractivă şi de prelucrare a unor substanţe nemetalifere Dezvoltarea unor ramuri industriale (metalurgia.folosit în fabricarea azbocimentului etc . tone în intervalul 1980-1990. Tulcea. ultimile sistate după 1989.se exploatează de la Lelese. Miercurea Ciuc. Deva. Constanţa. Timişoara. Ţintea. Botoşani. Suceava. În partea de sud a ţării societăţi de fabricare a mobilei au funcţionat în ultimul deceniu la Bucureşti.a. cantonate în depozite lagunare miocene.se exploatează la Pătârlagele-Buzău. Luduş).). Slănic Prahova. bentonita. Bentonita . la Cacica. Rezervele de sare gemă sunt foarte mari având în vedere că s-au identificat 270 de zăcăminte.44 Industria mobilei Majoritatea întreprinderilor funcţionează în oraşe. Praid. baritina.). Fălticeni. a îngrăşămintelor chimice etc) se extrage din pirită sau se exploatează sub formă de sulf nativ. Depresiunea Maramureşului (cu zăcăminte de la Coştiui şi Ocna Şugatag ş.Mureş. Sunt cunoscute în acest sens extracţiile de sulf de la PucioasaDâmboivţa şi din Munţii Căliman. Ocniţa ş. Câmpulung Moldovenesc. chibriturilor şi dinamitei. Ocna Mureş. Mica . Ostra şi Broşteni (Carpaţii Orientali). Subcarpaţii Sudici (cu zăcămintele de la Telega.) a impus o valorificare mai amplă a unor minereuri nemetalifere care au rezerve însemnate în ţară. Ocnele Mari ş. gipsul. materiale de construcţie ş. Sarea gemă. Ploieşti. dominând unităţile mici de producţie şi chiar ateliere.Ocna. Spre exemplu. Copăceni-Sănduleşti (pe Valea Arieşului). Piatra Neamţ. Talcul .a. Depresiunea Transilvaniei (cu zăcămintele de la Ocna Dejului. Cojocna. Codlea. Cele mai caracteristice zone sunt: Subcarpaţii Moldovei (cu zăcămintele de la Cacica. depăşind 5 mil. Craiova. Sighetu Marmaţiei. Nucşoara şi Stoeneşti (lângă Câmpulung) şi Dumbrava-Aghireşu. Sebeş. criza din industria chimică şi reducerea exportului de produse clorosodice au făcut ca producţia să se înjumătăţească.Ocna ş. Blaj. Tendinţa este în ultimul deceniu de mărire a numărului unităţilor de producţie. Gura Ocniţei. Galaţi. Filia-Covasna şi Adam Clisi-Constanţa. Tg. Bistriţa. diatomita. creuzetelor. Comăneşti. Bălţăteşti. Bârlad. Târnăveni.). Adjud. Zalău. Pentru prelucrarea industrială s-a extins procedeul dizolvării sării la Ocnele Mari.se exploatează din Munţii Almăjului şi se prelucrează la Orşova. Ocna Sibiului. Gipsul întrebuinţat la fabricarea ipsosului. Gălăuţaş. Salinele aflate în activitate.). Ocna Dej.folosit la fabricarea creioanelor. diamantelor artificiale etc. Azbestul .a. se exploatează de la Somova şi Minerii (Dobrogea). Răzoare şi Medieşu Aurit şi se prelucrează la Cluj Napoca. azbestul. Caransebeş. Praid şi Cacica. Cluj Napoca. care asigură producţia actuală de sare. Ocna Mureş şi Tg. ca abraziv. Gheorghieni. Râmnicu Vâlcea. Arad. Valea Chioarului. În Moldova. Oradea. Topliţa. Prelucrarea se face la Turda şi Aghireşu. Tg. Baritina folosită la noroaiele de sondă etc. Procesele tehnologice de extracţie diferă în funcţie de calitatea şi utilizarea sării. Sovata. vinului şi berei. sunt cele de la Ocnele Mari. Sulful . Mediaş ş.se exploatează la Orşova.Jiu. . se exploatează din singurul zăcământ. vopselelor. În partea centrală şi de vest a ţării pentru fabricarea mobilei se pot aminti societăţile din Tg. vopselelor. Iaşi (Moldomobila). Cerişor şi Marga şi se prelucrează la Orşova şi Zlaşi . Odorheiu Secuiesc.se găseşte în scoarţă sub 2 forme: mică albă sau muscovit (în care predomină aluminiul şi potasiul) şi mica neagră sau biotit (bogată în Fe şi Mg). cel de la Baia de Fier-Gorj.Hunedoara. Piteşti. Grafitul .utilizată în industria metalurgică şi a cimentului. cauciucului. Bacău.folosită în industria electrotehnică şi chimică etc . la fabricarea lacurilor. Vaslui.a. Câmpeni.folosit în industria hârtiei. Voislova şi Delineşti (Munţii Banatului) şi se prelucrează la Brezoi. chimia. talcul. mica. Ocna Mureşului. Diatomita . avându-se în vedere posibilităţile mai mari de comercializare şi de valorificare a forţei de muncă calificate. Slobozia. Sibiu. Turda. unde apare lenticular şi cu un conţinut de 28-31% C.Neamţ. Corabia ş. sulful.cu largi utilizări în industrie (la fabricarea acidului sulfuric. Concurenţa importului de sare. Braşov. Se exploatează de la Brezoi şi Voineasa (Munţii Lotrului). ca filtrant în fabricarea uleiului.a. În perioada postbelică producţia de sare s-a menţinut ridicată. unde corpurile străine au o pondere de 14%. Reghin.folistă ca izolant.Ocna şi transportul saramurii spre centrele de prelucrare prin soleducte. Satu Mare. Acestea satisfac din punct de vedere al preţului şi al calităţii o populaţie mai puţin pretenţşioasă şi cu venituri mai mici. Ocna Mureşului. Huşi.a. electronica. Tg. Râşnov. a fost exploatată şi comercializată încă din epoca preromană. creta şi feldspatul. ca absorbant şi decolorant în industria chimică şi elementară etc . grafitul. este exploatat la Mâneciu-Ungureni (pe Valea Teleajenului).

hidrofob. Braşov.normal. Bicaz-Chei. Deşi în România materialelor de construcţie naturale au fost utilizate din timpuri foarte vechi la construcţia podurilor. fonoizolatoare şi termoizolatoare. porţelanului) chiar şi tradiţia în aceste preocupări. transformate acum în societăţi comerciale. la betonări pe timp de iarnă. c. în special a căilor ferate. cărămizilor. Materia primă de bază (calcarul) se exploatează de la Peştera-Sub Piatră. Chişcădaga. Lespezi.se exploatează de la Brezoi şi Voineasa-Vâlcea. deoarece refacerea economiei naţionale şi a fondului de locuinţe (distruse de război în cea mai mare parte). cetăţilor şi locuinţelor iar rezervele acestora sunt foarte mari. atât brute cât şi fabricate. Sănduleşti. var şi bauxită) având o priză rapidă şi o mare rezistenţă. în structura industriei româneşti a ajuns la 1. s-a redus substanţial în ultimul deceniu.2%.a.bituminat. c. c. c. provenit din acumularea resturilor de foraminifere) se extrage şi se prelucrează la Basarabi-Constanţa. Cuciulat-Sălaj. grele şi voluminoase. când la Bucureşti şi Jimbolia s-au construit primele fabrici de cărămizi şi ţigle iar spre sfârşitul aceluiaşi secol şi primele fabrici de ciment de la Brăila (1889) şi Braşov (1890).al XIX-lea. după ce a atins un nivel maxim de 15 mil. Feldspatul . industria materialelor de construcţie cunoaşte un ritm mediu anual de creştere superior mediei pe ţară a industriei. prelucrarea modernă a acestora datează de la jumătatea sec. În perioada interbelică. Medgidia. betonului armat şi betonului celular autoclavizat. Bârseşti. Suseni şi Runcu.colorat etc. Albeşti-Mateiaş. Băniţa-Hunedoara ş. prefabricatelor din beton armat pentru construcţii industriale şi civile etc. pe măsura înlocuirii mangalului cu gazul metan iar ponderea ei în 1938. existenţa căilor de comunicaţie. posibilitatea asigurării cu forţă de muncă (calificată sau în perspectivă de calificare) iar în unele cazuri (industria sticlei. Bicaz. rezultat al încălzirii unui amestec de calcar şi argilă până la temperatura de vitrificare. Cimentul Portland (preparat prin arderea amestecului de calcar şi argilă până la 1400°C cu adaos de 2-5% gips . Creşterea producţiei a făcut ca ponderea acestei ramuri în structura industriei româneşti să urce la 3.7% în 1989. aveau nevoie acută de producţii sporite de materiale de construcţie. Câmpulung. Turda. energie electrică şi apă industrială şi potabilă. Cimentul aluminos (preparat prin arderea unui amestec de calcar. Băiţa-Crăciuneşti. producţia de ciment. faianţei. Fieni şi Comarnic. alb sau uşor colorat. Fostele combinate sau fabrici de ciment. Două tipuri de ciment sunt mai importante: cimentul Portland şi cimentul aluminos. produselor din azbociment. la cimentarea sondelor etc. produse petroliere. Pentru reducerea cheltuielilor de transport. materialelor hidroizolatoare. ţiglelor şi blocurilor ceramice. sunt cele de la Chiştag. având în vedere că această industrie vehiculează mari cantităţi de materiale. geamurilor şi produselor din sticlă. această ramură se înviorează. tone în 1979. drumurilor. Armeniş şi Topleţ (Munţii Banatului) şi se prelucrează la Orşova şi Cluj Napoca Industria de prelucrare a materialelor de construcţie Prin produsele diverse care le fabrică.45 Creta (o varietate de calcar poros. la amplasarea noilor unităţi s-a ţinut cont de o serie de factori printre care: apropierea de sursele de materii prime de bază şi posibilitatea alimentării uşoare cu gaz metan. construcţia de noi stabilimente economice şi social culturale. şi este destinat fabricării betoanelor. Corbu-Constanţa. h. Hoghiz. Industria lianţilor Principalele produse ale acestei subramuri sunt: cimentul. După al II-lea Război Mondial. În consecinţă. s-au construit noi fabrici şi combinate pentru fabricarea cimentului şi azbocimentului. .plastifiant. Dâmbovicioara şi Dragoslavele-Argeş. varul şi ipsosul a) Cimentul se obţine prin măcinarea clinkerului. se utilizează la fabricarea betoanelor armate.pentru corectarea timpului de priză) în funcţie de utilizare poate fi: c. în funcţie de o serie de factori politico-economici şi sociali. industria materialelor de construcţie reprezintă o ramură importantă a economiei naţionale. produselor refractare. mortarelor. Măgura.metalurgic. În perioada postbelică. de căi de comunicaţie şi locuinţe etc. construcţie şi producţie. totuşi. prefabricatelor din beton armat etc.

al XIX-lea. Materia primă de bază este argila . Aghireşu şi Călan. în chimie. ţiglelor şi blocurilor ceramice Industria cărămizilor şi ţiglelor. articole decorative din faianţă şi porţelan etc.46 9000000 8000000 7000000 6000000 5000000 t 4000000 3000000 2000000 1000000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Ciment (t) Var (t) Evolutia productiei de ciment si var În ţară sunt peste 100 de zăcăminte de calcar. în Subcarpaţi. Ciurea-Iaşi.9 mld. Corneşti-Aghireşu (Cluj). care se găsesc din abundenţă în toate zonele de deal. Pe baza acestora. atât în cadrul unor societăţi care fabrică ciment (Turda. Măcin. cât şi în cadrul unor societăţi specializate precum cele din Deva. Argilele caolinoase se exploatează în mai puţien cariere de calitate. producţia s-a redus foarte mult în ultimul deceniu până la 360 mil.buc. podiş şi câmpie. Podişul Dobrogei etc) se exploatează de la Aleşd-Bihor. Bistriţa şi Preajba-Gorj. Argilele comune. Medgidia ş. s-a dezvoltat încă din preistorie. s-a dezvoltat puternic după al II-lea Război Mondial când cerinţele de astfel de materiale au crescut foarte mult. se obţine prin deshidratarea parţială sau totală a gipsului. Zece Hotare. cărămizi şi blocuri ceramice.folosit în construcţii pentru tencuieli şi obţinerea unor produse uşoare de zidărie şi ornamentaţii. Deva. c) Ipsosul . Holcim (32 %) şi CarpatCement (31 %). Depresiunea Transilvaniei. argilă refractară (folosită la fabricarea produselor refractare) şi caolinul (folosit la fabricarea faianţei şi porţelanului). alimentară etc) se prepară în cuptoare industriale prin calcinarea calcarului. Poieniţa (Munţii Apuseni). După calităţile ei. b) Varul (întrebuinţat ca liant al mortarului în lucrările de zidărie. Turda. de cărămizi şi blocuri ceramice din argilă. . obiecte de uz sanitar şi uz casnic. Vulcan şi Cristian (din Depresiunea Braşovului) şi Anina (din Munţii Banatului). Procentul de 3 % care rămâne este constituit din importuri. Cislău şi Măgura-Buzău. apărută pe la jumătatea sec. Industria ceramicii Industria ceramicii fabrică produse variate de construcţie precum: cărămizi de zidărie şi cărămizi refractare. Marnele utilizate la fabricarea cimentului (existente în flişul carpatic. Bratca şi Şuncuiuş (din Munţii Pădurea Craiului). Roşia. Argilele refractare. Mădăraş şi Harghita Băi (din Munţii Harghita). ca în cazul celor din Ovidiu-Constanţa. la fabricarea vopselelor. precum cele de la Sântimbru. argila poate fi de 3 tipuri: argilă comună (utilizată la fabricarea cărămizilor şi ţiglelor).a. cahle de teracotă. Medgidia şi Mircea Vodă (Podişul Dobrogei). După un nivel maxim de 1. Târnăveni.) amintite anterior. meşteşugul olăritului. hârtiei etc. Bârseşti-Gorj. Malul Roşu şi Pucheni-Dâmboviţa. Varul se fabrică atât în cadrul societăţilor care fabrică ciment şi fontă cât şi în altele specializate. Câmpulung Moldovenesc. se exploatau înainte de 1989 în peste 270 de cariere din toate judeţele. smalţului. din care peste 60 au aprovizionat fabricile de ciment şi var iar restul fabricile de sodă calcinată şi carbid şi furnalele de fontă. în siderurgie. Industria cărămizilor. Parva (Munţii Rodnei). plăci de faianţă. Fieni. Tuful vulcanic se exploatează de la Dej.rocă sedimentară plastică care în contact cu apa are proprietatea de a forma o masă compactă şi omogenă. Fizeşti-Hunedoara. Gura Beliei-Prahova. atins în 1974. Pojorâta şi Iacobeni-Suceava. Schela-Viezuroiu (din Munţii Vâlcanului). ţigle. se exploatează în câteva perimetre mai importante precum: Aştileu. Piaţa ciemntului din România este controlată de 3 multinaţionale: Lafarge (34 %). Ţepeşeni-Neamţ.

Aştileu) au urmat altele mai mari care produc o gamă variată de materiale refractare.47 Repartiţia societăţilor de fabricare are următoare configuraţie: .Jiu ş. Câmpia Turzii. Turda. Cristian. Târnăveni.a. Carei. Botoşani ş.Mureş. Buzău. Satu Mare. Dej. Societăţile principale sunt cele din Alba Iulia (Resial). Baia Mare.a. Pleaşa. coame si olane din argila Industria produselor refractare a fost stimulată de dezvoltarea siderurgiei. Ţăndărei. Arad. După primele unităţi (Reşiţa. Reşiţa. Galaţi. Vaslui. precum: cărămizi silicioase. Sighetu Marmaţiei. Azuga.în partea de sud a ţării sunt societăţile din Bucureşti (Siceram şi Romceram). Câmpina. Turda.în partea de est şi sud-est a ţării mai reprezentative sunt societăţile din Iaşi. Brăila. Urziceni. Deva. Alexandria. Doiceşti. Braşov. Lugoj. Comarnic. silicocalcaroase. magnezitice. Tg. Târnăveni. Sibiu. Giurgiu. Braşov. cromo-magnezitice etc. Baru Mare. Brăila. . Tg. silico-aluminoase.sunt societăţile din Zalău. Dorohoi. Slobozia.în partea centrală şi de vest a ţării . Oradea. Jimbolia.Jiu. Piatra Neamţ. Baru Mare. Tulcea. Oţelul Roşu. Tg. Turda..a 70000 60000 50000 40000 30000 20000 10000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 mii bucati Tigle. . Sighişoara. Strehaia ş. Deva. Timişoara. industriei sticlei şi cimentului etc. Caramizi refractare (t) 300000 250000 200000 150000 t 100000 50000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Industria ceramicii fine .

Gherla. Turda. silicaţii de sodiu. Mediaş. Oneşti. Cluj-Napoca. Tg. Boldeşti-Scăeni. Pentru porţelan sunt cunoscute societăţile din Alba Iulia. Sighişoara. obiectele de artă şi materialele electroizolante.48 cuprinde produsele de faianţă. Pentru produsele de sticlărie sunt specializate societăţile comerciale din Dorohoi. porţelan. Industria sticlei Manufacturile de sticlă. Târnăveni şi Mediaş. Sighişoara şi Bucureşti. Cele peste 20 de fabrici de sticlă existente până în anul 1989. Ploieşti. Pentru geamuri trase se pot menţiona societăţile comerciale din Buzău. Albeşti. Dorohoi. Producţia se împarte pe 2 sectoare de bază: geamuri trase şi articole de sticlărie pentru uzul casnic industrial. Bucureşti. cu vechi tradiţii în România. baritina. Azuga. Fălticeni şi Baia Mare. Cluj Napoca. gresie. Pădurea Neagră. Avrig. 50000 45000 40000 35000 30000 25000 20000 15000 10000 5000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Geamuri (mii mp) Geamuri trase (mii mp) Evolutia productiei de geamuri mii mp Sticlarie (t) 300000 250000 200000 150000 100000 t 50000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 . soda calcinată. teracotă.al XIX-lea. Poiana Codrului. Faianţă şi articole sanitare se fabrică în societăţile din Sighişoara. Suceava. produc cu capacităţi reduse şi unele temporar sunt închise. Tomeşti-Timiş. transformate acum în societăţi comerciale.ca materii prime secundare. Buzău. feldspaţii şi pegmatitele . Pentru fabricarea sticlei se utilizează nisipul fin cuarţos (şi uneori chiar nisipul comun cu mai puţin de 90% SiO2) .Jiu. olărie.ca materie primă de bază. Lugoj şi Bucureşti. articole sanitare şi de uz casnic. Roman. Bistriţa. au fost treptat înlocuite de fabrici spre sfârşitul sec.

a. Cluj Napoca. Petroşani. Turda ş. Piteşti. aducţiuni pentru apă. transportul energiei electrice etc. Turda. Doiceşti. Bârcea. Bicaz. Doaga. funcţionează cu producţii foarte restrânse o serie de societăţi comerciale din Bucureşti. Braşov. Călăraşi. Şimleul Silvaniei (pânză bitumată). Deva. Iaşi. Reşiţa. Giurgiu. plăci de stufit ş. socialculturale şi de locuinţe. Vaslui (carton bitumat şi vată minerală). Prefabricate din beton armat (mc) 500000 450000 400000 350000 300000 250000 200000 150000 100000 50000 0 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 mc . Bicaz şi Râmnicu Sărat (plăci de azbociment). Roman. Drobeta Turnu Severin şi Medgidia. Oradea. poduri şi canalizări. Bârseşti-Gorj. cărămizi dialit. Baia Mare. Deva. În prezent. Vaslui. După 1989 funcţionează societăţile din Zalău. vată minerală şi pâslă de vată minerală.49 Industria prefabricatelor din beton armat şi a materialelor izolatoare În perioada postbelică s-au construit numeroase fabrici de prefabricate de beton pentru stabilimente industriale. Bistriţa. în perioada postbelică când au apărut importante unităţi care fabricau pânză bitumată şi carton bitumat. Tulcea. vată de sticlă. Craiova. Bucureşti. pavaje. locuinţe. Constanţa.a. Industria materialelor izolatoare (fono şi hidro) a fost stimulată puternic de construcţia unităţilor economice. Arad. Adjud. Comăneşti. Buzău.