Maria-Elena OSICEANU 1 _________________________________________________________

ELEMENTE DEFINITORII PENTRU STILUL EXPRESIV MELANCOLICO-DEPRESIV, ÎN ARTTERAPIE (STUDII DE CAZ) Maria-Elena OSICEANU1
osiceanum@yahoo.fr

MOTTO: «Arta are valoare „perenă” atunci când se stabileşte o relaţie estetică între senzaţie şi spirit» MALRAUX RÉSUMÉ: L’objectif de cet article est d’identifier les éléments définitoires pour les productions de la création artistique, réalisées par les sujets dépressifs ou mélancoliquedépressifs, qui travaillent dans les ateliers d’artthérapie. Dans un plan secondaire, nous avons avancé l’idée de l’existence d’un style pictural ou graphique dans la mélancolie ou, tout au moins, la présence des certaines caractéristiques pour la production artistique des mélancoliques. L’étude clinique a visé l’observation directe et les entretiens répétés avec trois patients qui ont réalisé des dessins ou des peintures dans l’atelier d’art-thérapie. Les études de cas présentées ont souligné le degré de corrélation entre les informations obtenues par les méthodes cliniques et les résultats des sujets aux tests psychodiagnostiques administrés.
1

Doctor în psihologie, cercetător ştiinţific la INPCESPH, membru al Diviziei de Istoria Științei a Comitetului Român de Istoria ș i Filosofia tiinț și Științei și Tehnicii al Academiei Române.

_________________________________________________________ NOEMA VOL. X, 2011

Maria-Elena OSICEANU 2 _________________________________________________________

Mots-clés: art-thérapie, atelier d'artthérapie, expression thérapeutique, style expressif, symbole pathoplastique, mélancolie, dépression. 1. Scurtă introducere Actul creaţiei antrenează dimensiuni gestuale şi comunicative, dar şi reacţii bilaterale. Creaţia integrează un gest şi un obiect concret, produs al acestui act, care dobândeşte sens, în acelaşi timp, prin el însuşi şi prin procesul care i-a dat naştere. Modalităţile de a considera locul şi polaritatea acestui gest şi ale acestui obiect, sunt extraordinar de variabile. Ceea ce exprimă obiectul creaţiei este legat de un conţinut cu valoare mai mult sau mai puţin simbolică. Procesul creator reprezintă punerea în formă a unui conţinut expresiv, într-un proiect de comunicare de sine, prin intermediul unei codificări implicându-l pe „celălalt”, dar care nu îi este proprie doar acestuia. Opera este considerată ca produs al creaţiei, dacă produce atât la creator cât şi la spectator un efect de surpriză, susceptibil să antreneze dezvoltarea gândirii reflexive. 2. Artterapia: definiţie, caracteristici, principii La origine, şi în paralel cu însăşi geneza psihanalizei, expresia putea fi prezentată ca având o funcţie cathartică, prin eliberarea în act al unui „prea plin emoţional”. Înfăţişarea realităţii interioare, favorizată de expresia spontană, va deveni în plan secundar, scopul său terapeutic. În acest caz, era necesar ca expresia să nu fie o traducere a acestei realităţi interioare, o propagare directă a conţinutului latent în conţinutul manifest al operei, ci o reprezentare a acesteia.
_________________________________________________________ NOEMA VOL. X, 2011

Maria-Elena OSICEANU 3 _________________________________________________________

Se estimează că între expresia terapeutică şi expresia creatoare există un liant necesar. Expresia ridică reale probleme cu privire la natura creaţiei artistice şi natura personalităţii anumitor creatori, care prin experienţele şi reflecţiile lor, pun întrebări şi aduc răspunsuri utile pentru psihoterapeuţi. Nu este o noutate că relaţiile dintre terapie şi creaţie au fost subliniate2 în mod constant, în numeroase cercetări. Artterapia este definită ca: „orice acţiune cu scop terapeutic care utilizează caracterul mediatic al unei conduite şi, în consecinţă, obiectul său, se referă în mod explicit la categoriile artei”3. Este considerată o metodă terapeutică originală şi suficientă prin ea însăşi pentru a rezolva anumite dificultăţi psihologice, fiind inclusă cel mai frecvent în cadrul metodelor de suport terapeutic. Practicarea artterapiei în scop psihoterapeutic, propune subiectului psihotic, un „dispozitiv spaţiotemporal”, în care comunicarea mediată prin expresia grafică sau picturală, se va realiza cu un cadru medical de îngrijire (infirmier sau asistent medical). În cazul în care personalul medical nu are cunoştinţe practice în domeniul artistic, terapeutul va exploata competenţa sa terapeutică, adaptând din punct de vedere teoretic, suportul artistic pe care îl utilizează. În general, artterapia se referă la utilizarea în scopuri terapeutice a tehnicilor care se desprind din artele plastice: pictură, desen, modelaj, sculptură, dar, uneori, include şi terapiile muzicale care folosesc dansul, mima sau teatrul. Astfel, în mediile psihiatrice s-a impus un curent foarte important: este vorba de psihoterapia cu suport
2

BROUSTRA, J. Abécédaire de l’expression. Psychiatries et activité créatrice, Paris, Erès, 2000, p. 13. 3 POSTEL, J. (coord.). Dictionnaire de psychiatrie et de psychopathologie clinique, Paris, Larousse, p. 65, 1995.

_________________________________________________________ NOEMA VOL. X, 2011

Maria-Elena OSICEANU 4 _________________________________________________________

artistic. Acest tip de practică a permis psihologiei să exploreze noi orizonturi (cum ar fi cele din domeniul non-verbal), iar psihanalizei, de exemplu, să-şi perfecţioneze elaborările asupra transferului4. Artterapia îşi propune să-l pună pe subiect în contact direct cu senzaţii primare, scurtcircuitând logica raţională, despre care se presupune că joacă un rol deosebit în elaborarea rezistenţelor interne. Ea nu este totuşi un simplu fenomen de exteriorizare a lucrurilor ascunse, disimulate sau reţinute, mai mult sau mai puţin voluntar. Jean-Pierre Klein defineşte artterapia ca o psihoterapie cu mediere artistică, mai precis ca o „terapie artistică directă”5. Artterapia presupune: 1. - elaborarea acestei expresii şi continuarea ei; 2. - apariţia de-a lungul producţiilor artistice a unui proces simbolic. Acesta este subliniat de „revelaţii”, indicaţii de sens, care sunt mai puţin conştientizări ale semnificaţiilor, decât transversalităţi ce pun în evidenţă analogii formale între producţiile artistice, figurile de repetiţie alienante ale subiectului, istoria sa personală de viaţă şi relaţia transferenţială cu artterapeutul. Autorul îşi pune două probleme esenţiale referitoare la raporturile artterapiei cu expresia artistică. Prima problemă are drept obiectiv să stabilească prin ce se diferenţiază artterapia de o activitate care se referă exclusiv la expresie. Expresia izolată şi urgentă este eliberatoare şi anestezică, dar tensiunile psihice, „rezolvate” momentan, riscă să revină, odată ce efortul cathartic a fost epuizat. Artterapia înscrie expresia într-un proces care face să evolueze forma creată. Expresia alină durerea, dar,
4

În ceea ce priveşte transferul, instrument al psihanalizei, acesta nu trebuie confundat cu comunicarea realizată în artterapie. 5 KLEIN, Jean-Pierre - L’art-thérapie, P.U.F., Paris, 1998, p. 126.

_________________________________________________________ NOEMA VOL. X, 2011

Maria-Elena OSICEANU 5 _________________________________________________________

creaţia – şi mai ales creaţia permanentă –, transformă. Dacă artterapia constituie o terapie în sine, cei care lucrează în domeniul expresiei sunt adesea obligaţi săşi continue activitatea printr-un demers terapeutic, cum ar fi, decriptarea producţiilor în vederea conştientizării. De aici, apare a doua problemă, care încearcă să surprindă anumite puncte în care artterapia se diferenţiază de decriptarea psihologică a expresiei artistice. Răspunsul ar fi acela că, atunci când se vor practici terapeutice interpretative şi nu doar, pur şi simplu, diagnostice, practicile de „expresie” nu apelează la un „intermediar” constituit din producţii artistice ca pretext de a reveni, în fond, la situaţia psihoterapeutică clasică (realizată prin limbaj verbal). Distanţa introdusă de suportul artistic este redusă sau anulată printr-o interpretare (în sens psihanalitic şi nu artistic!) care conduce, în mod inevitabil, la individul uman. Astfel, se traduc în pulsiuni, în complexe, culorile, formele sau sonorităţile, fără a le lăsa timp să-şi urmeze parcursul. Arta este considerată un instrument printre altele, o tehnică având „acelaşi rol ca medicamentele”. A (se) vindeca poate fi conceput ca trecerea de la un sistem de semne la alt sistem de semne. A (se) vindeca înseamnă a traduce. Artterapia permite tocmai această trecere de la un limbaj la altul. „Atunci când este satisfăcut, spiritul creator (…) va favoriza vindecarea profundă a bolnavului. Atunci când spiritul creator este contrariat, poate deveni un inamic diabolic subtil al liniştii sufleteşti.”6 Unul din caracterele fundamentale ale artterapiei, este creativitatea bilaterală. A exprima, înseamnă, de asemenea, a demonstra cuiva, ceea ce face trimitere din nou la problema transferului. Dacă
6

. KLEIN, J.-P., op. cit., p. 51.

_________________________________________________________ NOEMA VOL. X, 2011

În această privinţă. dar pe care ea o semnează şi o desemnează. nu poate exclude revenirea în cele din urmă la acesta. continuu. fapt dovedit de conştientizarea de către subiect a unor sensuri şi semnificaţii noi. _________________________________________________________ NOEMA VOL. în condiţiile obişnuite ale unei terapii. pornind de la realizarea artistică a cărei oglindă este opera finală. pacientul se realizează el însuşi. Expresia în artterapie este în relaţie cu un conţinut având o valoare mai mult sau mai puţin simbolică. ci şi din rezistenţele specifice pe care le manifestă faţă de tipul de suport sau material media utilizat. îi permite să creeze o relaţie identificatore cu pacientul. Opera realizată în artterapie nu poate fi. dinamic şi intens. printr-o experienţă relativă la dinamica creatoare personală. ce rezultă nu doar dintr-un context sociocultural sau din izvoarele mitologice. Obiectul artterapiei este procesul creator şi nu obiectul creat. într-un final. 2011 .Maria-Elena OSICEANU 6 _________________________________________________________ se presupune că pacientul încearcă o restaurare narcisică. X. considerat ca fiind sfârşitul oricărui proces terapeutic autentic. Rolul artterapeutului este deosebit de important. atunci aceasta trebuie să se facă în prezenţa unui artterapeut. decât realizarea de sine. Diversificarea posibilităţilor de expresie. nu doar prin posibilitatea de a se plasa el însuşi. astfel încât el să poată trăi în mod creativ. asupra unei dinamici psihice şi să-i garanteze subiectului stabilitatea unei identităţi cu toate acestea fluctuantă datorită acestui travaliu. dar. opera este chemată să servească drept mărturie. travaliul psihic. Această din urmă caracteristică. în egală măsură şi în calitatea sa de purtător al unei experienţe tehnice de artă şi al unei experienţe personale în domeniul creaţiei. Prin intermediul operei. Astfel. dincolo de limbajul verbal.

esteticul fiind considerat ca dezvoltându-se în câmpul transferenţial şi ca nemanifestându-se în acest caz. 3. mai ales spre psihoterapiile individuale verbale. psihoterapeuţii pentru copii (Winnicott. necesară şi progresivă. dimpotrivă. aplică medierea expresivă a desenului. aceasta începând cu tratamentul medical chimioterapeutic şi terminând cu acompanierea pacientului spre o posibilă resocializare şi dezinstituţionalizarea. _________________________________________________________ NOEMA VOL. care presupune o perioadă îndelungată de timp şi un cadru de îngrijire instituţionalizat. presupune.Maria-Elena OSICEANU 7 _________________________________________________________ artterapia se apropie de conceptul de analiză tranziţională. elaborat de Didier Anzieu. în mare măsură. un dispozitiv complex. în raport cu el însuşi şi cu dinamica sa internă. şi anume: psihozele. este atunci sistematic îndepărtată: beneficiul aşteptat nu este realizarea unui obiect plăcut. expresia terapeutică are un rol determinant în tratamentul psihoticilor. Dolto) sau chiar pentru adulţi (Pankow. 2011 . Ar fi exagerat să se creadă că atelierele terapeutice constituie singurul răspuns la tratamentul modern al psihozelor. Totuşi. care se orientează. decât într-un stadiu preliminar. cu o dimensiune temporală. ci cea a unui obiect semnificativ pentru subiect. interactiv. pentru a facilita dezvoltarea relaţiei terapeutice. care. Ele se aplică în proporţie redusă în tratamentul nevrozelor. X. De obicei. Milner). Accentul este deplasat de la categoriile plăcerii către cele ale cunoaşterii de sine. Trebuie notat că recurgerea la ideea de frumos. introducerea esteticii. Perspective clinice Psihoterapiile cu mediere expresivă contribuie. la tratamentul unor boli mintale grave.

Relativ la schizofreni. LAFARGUE. pacienţii care suferă de depresii grave de tip melancolic. Din punct de vedere al îngrijirilor. incapacitatea de a investi comunicarea creatoare cu celălalt. o „dezorientare salutară”.L’expression créatrice.. misticism) sau texte incoerente. în cazul acestor bolnavi. catharsisul prin intermediul activităţii. 2011 . _________________________________________________________ NOEMA VOL. pentru a deschide un posibil angajament al subiectului bolnav spre un travaliu psihoterapeutic. permite reluarea exprimării prin cuvânt. adesea foarte agresivi cu cei din jurul lor şi care transformă dialogul medical. Editions Morisset. X. Ei suportă cu dificultate relaţia duală care trezeşte în ei teama de a fi devoraţi. în afara comunicării verbale. produc adesea. Adesea. din bucăţi „amestecate”. exprimarea prin elaborarea unor producţii artistice diverse. repliere.Maria-Elena OSICEANU 8 _________________________________________________________ În acest ansamblu terapeutic. acceptând terapia de tip non-directiv şi aşteptarea încrezătoare ca subiectul să se poată exprima. favorizează. Atelierele de expresie. 1995. G. J. Aceştia sunt schizofrenii. p. Paris. trei mari categorii de psihoze. poate fi amintită concepţia lui Bion care acordă referentului matern o funcţie esenţială 7 BROUSTRA. în confruntare teatrală. atelierele terapeutice de expresie creatoare sunt frecvent o etapă indispensabilă. de fapt. ● O a treia categorie este cea a pacienţilor „imaginativi” care produc deliruri tematice (de persecuţie. în mod special. aduc în discuţie probleme diferite7. ● Pacienţii care prezintă deliruri hiperraţionalizate. 39 – 42. Aceştia sunt. dezinteres. şi anume: ● Psihozele dominate de inhibiţie psihică. Atelierele de artterapie. propunând plasarea creaţiei formelor de limbaj. de a fi aneantizaţi de atotputernicia pe care i-o conferă imaginar terapeutului..

pe care el le numeşte „obiecte beta”. în egală măsură. Această zonă permite. asociate unei dezvoltări psihodinamice a grupurilor. din nefericire uneori. angajarea în actul creaţiei sau. _________________________________________________________ NOEMA VOL. Practica îndelungată în aceste ateliere terapeutice. aduce o contribuţie considerabilă la tratamentul modern al psihozelor. Această zonă de securitate a fost denumită de Winnicott „spaţiu intermediar”. să se readucă în discuţie dezbaterea referitoare la un aşa-zis „interlimbaj”. O asemenea zonă fragilă care există la orice fiinţă umană. să fie utilizate elemente corporale. declanşarea unei boli mintale. senzoriale. este necesar ca asociat cuvintelor. În această privinţă.Maria-Elena OSICEANU 9 _________________________________________________________ („funcţia alfa”) în consolidarea sentimentului de securitate. intersectarea fenomenologiei. zona incerta. 2011 . În numeroase cazuri. atelierele de artterapie constituie pentru această categorie de pacienţi. de unitate de sine. punct de propulsie a ceea ce el a numeşte „pulsiune creatoare”. de limbaj. singura posibilitate psihoterapeutică pe care o investesc cu profit pe parcursul mai multor ani. Atelierele de expresie creatoare permit. prin intermediul practicii şi teoretizării implicite. dacă operaţia reuşeşte. un obiect intermediar („ţesut” între subiect şi mama sa) va asigura un fel de „limită” între corp şi cuvinte. a psihanalizei experienţei creative. Pentru a asigura această securitate narcisică. şi capacitatea de a accepta solitudinea în beneficiul debutului activităţii creatoare. La nivel inconştient. ce permite copilului să „detoxifice” obiectele exterioare ostile. constituie elemente importante pentru terapeutul care lucrează într-un atelier de artterapie. X. a fost denumită de Jean Broustra. similară „pulsiunii de gestaltung” de care vorbea Prinzhorn.

sunt simbolurile şi metaforele. Se constată că există la depresivi o tendinţă mai dezvoltată de a picta sau de a desena. De exemplu. în special. conflicte. Predominanţa negrului poate fi _________________________________________________________ NOEMA VOL. decât la nevrotici sau la schizofreni. a tensiunilor şi conflictelor psihice. Modalităţile prin care pacienţii îşi obiectivează pulsiunile şi conflictele. Alegerea desenului sau a picturii ca moduri privilegiate de simbolizare. în funcţie de situaţia emoţională concretă şi de stadiul bolii. cât şi amprenta trăsăturilor de personalitate ale pacientului. de furie. poartă atât amprenta caracteristicilor psihopatologice ale bolilor. Simbolismul vizual. iritabilitatea sau agitaţia. dar şi pentru reprezentările corespunzătoare acestor afecte. Studii de caz Funcţia simbolică rezidă. Proiecţia şi obiectivarea pulsiunilor. care sunt incluse în desen sau în pictură. în realitate. în condensarea imaginilor. ar putea deci să stea mărturie în ceea ce priveşte tentativa făcută de individ pentru a cunoaşte şi introiecta fragmente de depresie. 2011 . Culoarea roşie sau violetă poate simboliza agresivitatea. tema este cea care determină alegerea unei anumite culori. obsesii în simboluri patoplastice. X. se poate observa cum operează procesul de transformare a stărilor distimice. În atelierele de artterapie. în maniera rapidă de a desena sau în culoarea picturală. Simbolismul culorilor este descifrat în raport cu structura şi conţinutul picturii. care îi interzic să-şi trăiască propria existenţă relaţională. proces primar al formării simbolurilor. El diferă. de dragoste sau de revoltă. Culoarea amplifică simbolistica picturii. dar. maniacii exteriorizează fuga de idei. corespunde metaforei limbajului. Culoarea neagră nu este întotdeauna în corelaţie cu anxietatea diagnosticată clinic.Maria-Elena OSICEANU 10 _________________________________________________________ 4.

depresivii nu se arată capabili să deseneze sau să picteze. decât după debutul tonalităţii afective. Epanouissement d’une dépression psychique dans l’expression picturale. arborii goi. pale sunt caracteristice pentru cei cu un tată autoritar.M. _________________________________________________________ NOEMA VOL..Maria-Elena OSICEANU 11 _________________________________________________________ relativă la agresivitate. Bolnavii depresivi. Adesea. spre deosebire de numeroasele referinţe la pictura schizofrenică şi nevrotică. Prin aceste activităţi simple. diminuează sau fac imposibilă creaţia artistică. gri. dificultate în a lua sau a schimba o decizie şi lipsa de activitate. 2011 . P.M. este esenţială în procesul de vindecare. inhibiţia gândirii şi a ritmului ideativ. iar lucrările lor prezintă trăsături extrem de infantile. bolnavii retrăiesc o parte din activitatea lor vitală. pictură şi desen. Uneori. Centre Hospitalier Sainte Anne. Kielholtz8 demonstrează că toate aceste fenomene psihopatologice rezumate prin expresia de sindrom depresiv. reci. produsă chiar de creaţia sa. Culorile închise apar mai frecvent la subiecţii a căror mamă a fost agresivă. X. anxioşi aleg culori negre. cerul este gri şi ameninţător. alienante. Se observă. poate dezvălui indicii privind intensitatea tendinţei suicidare. natura pare împietrită sub un 8 KIELHOLTZ. o bucurie minoră şi pasageră a bolnavului. de asemenea. inanimate. Acest lucru se întâmplă mai ales în expresia picturală care poate releva rezultatele demersului terapeutic sau. Culorile terne. nu există decât puţină literatură de specialitate referitoare la creaţia artistică a depresivilor. Peisajele sunt lugubre. în funcţie de caz. o nelinişte anxioasă şi pulsiuni ambivalente. Este motivul pentru care. În studiile sale P. În general.E. studiu consultat în colecţia de picturi din Centre d’Etude de l’Expression C. Toate formele de depresie psihică prezintă o tonalitate afectivă tristă şi anxioasă. albastru-închis şi brun-închis.

de preferinţa de a participa sau nu. expresia feţei lor este anxioasă. Terapia prin expresie picturală este utilizată ca adjuvant. în atelierul de artterapie.Maria-Elena OSICEANU 12 _________________________________________________________ soare negru. catastrofe. Pacienţii care lucrează aici sunt selecţionaţi de medicii care îi îngrijesc. Pentru a studia respectivii subiecţi. interviul clinic şi instrumentele psihometrice. În plus. merg încovoiate. de ansamblu. la aceste tipuri de activităţi şi. culorile mai luminoase încep să domine. Creaţiile terapeutice sunt importante pentru diagnostic şi împiedică din start orice tendinţă la disimulare. ea încearcă să surprindă mesajul conţinut în imaginile pictate de bolnavi. Acestea pot fi creaţii spontane sau asociaţii libere pe o temă dată. păsări negre. rigidă şi agitată. situaţii şi căi fără ieşire. După precizarea acestor aspecte teoretice. ţinând cont de diagnostic. desenul dezvăluie pulsiunea la suicid. Imaginile reprezintă spectacole mortuare. solitare. _________________________________________________________ NOEMA VOL. De natură vizuală sau verbală. colorate şi mai vii. Pe măsură ce depresia diminuează. furtuni nocturne. permit urmărirea evoluţiei depresiei în timp. bineînţeles. partea experimentală. de acordul individual al fiecăruia. de starea fizică şi psihică. Fiinţele umane sunt izolate. apocalipse. următoarele metode de cercetare: observaţia. X. împietrită. peisajele şi indivizii devin mai luminoase. De asemenea. Imaginile abstracte. am aplicat în paralel cu artterapia. vom expune în continuare pe larg. de evoluţia bolii. Când aceşti subiecţi au un caracter dominator. simultan cu eficienţa medicamentelor administrate. culorile sumbre domină în reproducerile abstracte. care a vizat activitatea desfăşurată cu bolnavi depresivi. de tratament. Adesea. cruci. 2011 . accidente. expresia picturală furnizează informaţii mai bune decât enunţurile pur verbale.

unele dintre caracteristicile acestor producţii artistice pot fi puse în relaţie directă cu anumite particularităţi ale bolilor psihice. 2011 . nu a fost atât de mare pentru a putea desprinde concluzii suficient de sigure.II). în ce mod. care evaluează nivelul depresiv şi Imagini negative de sine (INS). Cu toate acestea. vom prezenta descrierea fiecărei planşe şi scorurile obţinute la testele: Inventarul de Depresie al lui Beck (BDI . dar numărul de subiecţi studiaţi (50). măsura în care informaţiile obţinute prin interviul clinic şi observaţia directă. încercăm să ilustrăm. corespund rezultatelor obţinute de respectivii subiecţi. prin exemplele selectate spre prezentare. prin care este apreciat gradul de creativitate9. _________________________________________________________ NOEMA VOL.Maria-Elena OSICEANU 13 _________________________________________________________ Durata cercetării experimentale a fost de aproximativ doi ani. cu un caracter general de valabilitate. care au realizat desene sau picturi în atelierul de artterapie. dar şi pentru a stabili corelaţiile dintre aceste trei metode. dacă nu ideea existenţei unui stil pictural sau grafic în melancolie. Studiul clinic a constat în observaţia directă şi intervievarea repetată a trei pacienţi spitalizaţi. Obiectivul cercetării efectuate a fost identificarea unor elemente definitorii pentru producţiile subiecţilor depresivi care lucrau în atelierul de artterapie. X. 9 Rezultatele la probele psihometrice sunt prezentate în notele de subsol. la probele psihologice administrate. pentru fiecare subiect în parte. cel puţin prezenţa anumitor caracteristici ale producţiei artistice. Studiile de caz prezentate. reflectă în mod clar. În vederea efectuării unei comparaţii directe între rezultatele obţinute de fiecare dintre cei trei subiecţi cărora le-au fost aplicate metode psihometrice şi concluziile la observaţia şi interviul clinic. la melancolici. care să poată fi extinse la o întreagă categorie de subiecţi. în scopul de a putea avansa.

R.Maria-Elena OSICEANU 14 _________________________________________________________ 4.10 Primul studiu de caz are drept subiect analiza pacientei Si. Situaţie familială: divorţată. Primul caz . 2011 . La vârsta de aproximativ 16 ani. Înainte de a începe comentariile asupra seriei de desene executate de pacienta în cauză. nu a suferit nicio recidivă maladivă. iar pacienta a început să frecventeze atelierul de artterapie. revine la spital. Medicul curant povesteşte că nu este prima spitalizare a acestei paciente. unchiul său. dna Si. _________________________________________________________ NOEMA VOL. rămâne însărcinată.Si. Scorul la testul BDI (inventarul de depresie al lui Beck) evidenţiază o depresie severă (la limita dintre depresia moderată şi depresia severă). X. Începând de atunci.. după doi ani. Ea este cea mai în vârstă dintre fraţi. De această dată. în ambulatoriu.1. Sex: feminin. considerăm că este necesar să spunem câteva cuvinte referitoare la istoria sa şi la starea psihică actuală. Odată cu administrarea antidepresivelor şi neurolepticelor. R. (Pe parcursul interviurilor clinice.R. La vârsta de aproximativ 21 de ani. Diagnosticul clinic este psihoză maniaco-depresivă. De fiecare dată când intră într-un episod depresiv sever. starea sa psihică sa ameliorat.R. a revenit la spital. perioadă în timpul căreia. care era afectuos şi amabil. despre care nu a spus nimic mătuşii.R. doamna Si. îi face avansuri cu conotaţie sexuală. testul de evaluare a creativităţii (INS). nemaiputând suporta calvarul şi atmosfera familială. Diagnostic: psihoză maniaco-depresivă. Doamna Si. Atunci când nu este spitalizată. decide să locuiască cu sora mamei sale. pacienta nu a exprimat 10 Vârstă: 45 ani. Rezultate la instrumentele psihometrice. bolnava urmează periodic tratamente medicale. provine dintr-o familie în care. aparent cu unchiul său. indică un nivel situat deasupra mediei. Profesie: artist plastic. un tată alcoolic şi irascibil îşi agresa adesea soţia şi copiii (mai are o soră şi un frate).

care acceptă cu uşurinţă să vorbească despre viaţa personală. Dimpotrivă. în stările depresive. fructul unei relaţii incestuoase. Ţinuta este curată. vocea şi privirea sunt stinse. Fiul său. nu ştie că tatăl său biologic este tocmai unchiul mamei sale. au acceptat să ni le dea). a obligat-o să se căsătorească cu un tânăr. evită orice contact uman. în anturajul său. chiar cochetă. Se poate spune că. 2011 . mama afirmă că. pe care le considerăm importante: între _________________________________________________________ NOEMA VOL. cele mai importante dintre picturile sale. X. participă cu regularitate la şedinţele de artterapie care se desfăşoară în spital. probabil. acum în vârstă de 23-24 de ani. La o primă vedere. câteva din aceste planşe (pe acelea pe care medicul şi pacienta însăşi. Singurul motiv pentru care dna Si. avem de a face cu un traumatism cumulativ care se joacă.Maria-Elena OSICEANU 15 _________________________________________________________ niciodată explicit. s-ar putea spune că relaţia mamă-fiu este una călduroasă: băiatul îi face frecvent vizite lungi. pozitive. se află în colecţia spitalului. „pentru a salva onoarea familiei”. R. Este motivul pentru care am putut ataşa la lucrarea noastră. este neglijentă. Seria de desene şi picturi pe care a făcut-o în perioada îndelungatei sale spitalizări (de aproximativ patru luni) este destul de bogată. cine era tatăl natural al copilului său. în acest caz. de echilibru psihic. cu toate că aborda destul de des acest subiect. Fiind de profesie artist plastic. în acelaşi timp. la nivelul transgeneraţional al familiei şi al istoriei subiectului însuşi.) În perioada sarcinii. faţa. spune că resimte o anumită vinovăţie. de care va divorţa câţiva ani mai târziu. pacienta se dovedeşte a fi o persoană agreabilă. Însă. mătuşa. vestimentaţia. Pe durata stărilor favorabile. băiatul ascunde diagnosticul real al mamei: „Îi este ruşine de asta!”. Trebuie precizat că. este faptul de a fi părăsit casa părintească natală şi de a-şi fi abandonat mama. Trebuie subliniate şi alte aspecte.

Binecuvântarea divină poate. Planşa 1. X. imaginile constituie „un întreg”. rahim11.Maria-Elena OSICEANU 16 _________________________________________________________ episoadele depresive. desenele sunt „schiţe” în creion. exprimând divinitatea. de asemenea fi concepută ca matrice universală. 2011 . sugerează fantasma asupra condiţiei prenatale. Reîntoarcerea în matrice este stadiul regenerării şi al nemuririi. matricea poate fi considerată ca fiind echivalentul sânului matern. lipseşte complet în acest caz. _________________________________________________________ NOEMA VOL. pacienta a reprezentat o matrice generativă. Uniunea fuzională a diadei mamă-foetus. ele reprezintă un ansamblu. În limba arabă. unde se constată lipsa cordonului ombilical dintre mamă şi foetus (acesta din urmă poate fi considerat ca un corp străin în interiorul corpului matern). are aceeaşi rădăcină ca ar-ham („cel care suportă suplicii”). imaginea este fragmentară. scindată. în timp ce pe durata acceselor depresive. desenele sunt realizate în acuarelă – acestea sunt „picturi”. Perioada petrecută în matrice exprimă o stare a-temporală în care pot fi recunoscute toate naşterile anterioare. interiorul matern. În acelaşi timp. 11 AR-Rahim este unul din cele 99 de nume date divinităţii. legaţi prin cordonul ombilical. Simbolismul matricei este indestructibil legat de fecunditate şi de renaşterea spirituală. Simbolismul cordonului ombilical. iar în episoadele depresive. În perioadele favorabile. Matricea semnifică naşterea. o sinteză sau o abstracţie. În plus. Diverse mituri povestesc că există o matrice a întregului univers şi că această matrice conţine germenii care formează un nucleu de nemurire. imaginea poate fi interpretată ca interiorul unui uter. În primul desen care se intitulează: «Viaţa». adică în stări psihice pozitive.

2011 . În tradiţia chinezească. este un prim principiu de organizare. X. fie figuri simetrice. cât şi celelalte. oul de pasăre. haosul era conceput ca un ou. oul simbolizează naşterea. este o idee de care Eul său încearcă să se elibereze. Oul este realitatea primordială care conţine în germene. în orice prim _________________________________________________________ NOEMA VOL. pentru care îngrijirile materne se limitează la asigurarea căldurii. Frecvent. Freud a subliniat că imaginile vizuale ale narcisismului sunt: oglinda. Cea de-a doua planşă reprezintă. Naşterea lumii îşi are originea în „oul primordial”. sunt manifestări narcisice ale subiectului. fie figuri amorfe care seamănă unor ouă (fisurate sau crăpate). Mircea Eliade a subliniat că simbolismul oului se referă atât la naştere.” (Freud. Atât unele. 1911). Narcisismul primar implică faptul că. oul succede haosului. cât şi la renaştere. amiba cu pseudopodele sale. Mitologia consideră că oul conţine germenele vieţii. În toate cosmogoniile. multitudinea fiinţelor. haosul reprezintă creaţia lumii. Planşa 2 + Planşa 3. În general. exprimă dorinţa inconştientă de a avea încă un copil. Celula (sămânţa) oului pe punctul de a se sparge. Psihanaliza relevă că o imagine anterioară scenei primitive este cea a unui ou crăpat în două. se iveşte un zeu care va organiza haosul şi va da naştere unor fiinţe diferite. ca model al unui sistem psihologic închis: „Un exemplu bun pentru un sistem psihic închis stimulărilor din mediul extern […] este dat de oul de pasăre cu provizia sa de hrană închisă în cochilie. la repetiţie. Funcţia sa ciclică este consecinţa directă a primului său rol. oul este imaginea-clişeu a totalităţii.Maria-Elena OSICEANU 17 _________________________________________________________ Desenul reprezintă ideile de conţinător. În studiile sale. Această idee sugerată de «mâzgăliturile» pacientei. Din acest ou. în maniera unei matrice.

Conform opiniei noastre. de asemenea. Freud subliniază analogia între modelul stărilor narcisice şi referinţa la un ou de pasăre. oul. foarte viu sentiment de unitate narcisică. constituind o modalitate de a face mai acceptabilă. Cochilia fisurată evocă un narcisism „rănit”. dublul. replierea → punctul → zero. în acest caz. Ceea ce este autosuficient. sânul şi amiba («sfera protoplasmatică» de care a vorbit Sigmund Freud). Oul. dar. ochiul → privirea.Maria-Elena OSICEANU 18 _________________________________________________________ stadiu de dezvoltare. casa. sfera. luna. faţa. umbra. se regăseşte aici în ceea ce se numeşte în mod curent o „fază simbiotică”. este o panică internă trădată de descompunerea elementelor narcisice. atât de apropiat de gândirea embriologică. Eul „afectat”. în acelaşi timp. noţiunea de narcisism primar. este vorba de o destructurare _________________________________________________________ NOEMA VOL. somnul → visul. Prin acest exemplu. cercul. ca şi mama. Oul exprimă fiinţa conţinută în interiorul unei cochilii. o agresiune resimţită ca o punere în discuţie a unui foarte fragil şi. soarele. niciun obiect nu este investit şi că orice investiţie libidinală se află la nivelul Eului. Pacienta a desenat mai multe ouă. 2011 . ar viza deci. reflecţia. Simbolismul oului include. imaginea. posibilele reprezentări ale narcisismului sunt următoarele: oglinda ca suprafaţă plană de proiecţie. având sensul de „des-compunere”. sânul matern. Oul este centrul oricărei metamorfoze şi al oricărei transformări. constituie reprezentanţii la nivelul cărora funcţionează dialectica: a fi liber – a fi legat. X. simbioza mamă-copil. fragmente ale Eului său. mai puţin contradictorie. Imaginea de autosuficienţă conservatoare. steaua. lăsând deschisă posibilitatea oricărei agresiuni. a oului care îşi (ex)trage întreaga subzistenţă din el însuşi. Aceste ouă sunt imagini „de fragmentare”.

de exemplu. cu atât ea transformă această imposibilitate în angoasă şi în culpabilitate. să fie concepută ca simbol al culturii. Aceeaşi destructurare compensată va apărea şi din planşa 8. a stărilor spirituale paradisiace. Apare la persoanele care nu-şi pot îndeplini. Văzută din altă perspectivă. Planşa 4: «Zbor deasupra unui oraş». dorinţa de ascensiune. de a depăşi conflictele. În diverse mituri (cum ar fi. Grădinile îngrădite simbolizează apărarea propriei intimităţi. mitul lui Icar) şi în vise. de a căuta armonia interioară. trimite la mitul lui Icar. X. Planşa 5: «Grădină». _________________________________________________________ NOEMA VOL. pretinzând că se înalţă spre cer. prin ele însele. Grădina cu flori semnifică dragostea. al raţiunii care se opune spontanului. al conştiinţei care se opune inconştientului. Grădina este simbolul paradisului terestru şi a celui celest. Simbolismul zborului. Cu cât dorinţa devine mai intensă. al ordinii care se opune dezordinii. fecunditatea. zborul exprimă dorinţa de a sublima. la fel de bine. Apariţia grădinii în vis este expresia dorinţei de a se elibera de anxietate. grădina poate. 2011 . care fuge de sine însuşi.Maria-Elena OSICEANU 19 _________________________________________________________ compensată.

Mitologia şi visele relevă faptul că el desemnează atât mama. cât şi tatăl. Pădurea este un sanctuar natural. arborele reprezintă imaginea androginului primordial. s-a transmis până în zilele noastre sub forma arborelui genealogic. Faţa este expresivă. Psihanaliza admite că arborele are o semnificaţie bisexuală. Reprezentarea lui Iisus Hristos exprimă sinteza simbolurilor fundamentale ale universului: cerul şi pământul. imaginea propriului fiu. prin calităţile fiinţei care „dă roade”. Planşa 7. Dimpotrivă. Comunicarea mitică a arborelui cu universul. pacienta proiectează în acest desen. mai exact capul unui băiat. Dihotomia: mamă – arbore. este un simbol ambivalent: falus şi matrice. într-un simbol comun. El exprimă ataşamentul la pământul-mamă şi legătura om-natură. prin partea sa „întunecată”. Planşa 8.Maria-Elena OSICEANU 20 _________________________________________________________ Planşa 6. În cultura română. 2011 . X. Probabil. arborele are o semnificaţie aparte. În diferite culturi. frecvent întâlnită în mitologiile populare. merge până la a identifica arborele. este „simbolul-suprem”. ca reprezentare a mamei şi a tatălui combinaţi (fantasma părinţilor combinaţi). universul şi omul. Dictonul: „codrul este frate cu _________________________________________________________ NOEMA VOL. Culorile sunt clare şi calde. centrului. dar şi prin verticalitatea sa. toate simbolurile verticalităţii. el simbolizează consecinţele păcatelor şi pervertirii naturii umane. mormântul şi învierea. iar pentru creştini. agonia şi crucificarea îndurate. axei. graţie dublei sale naturi – divină şi umană. prin calvarul. luminii. în acelaşi timp. Această imagine reprezintă un cap de copil. mimica veselă. Iisus Hristos reprezintă o sinteză de simboluri.

repliere pe sine. se identifică într-o anumită măsură. De asemenea. este proiecţia Eului. Charles Koch. descărcarea de tensiune afectivă printrun comportament agresiv. Am putea. testul relevă că o asemenea reprezentare a arborelui constituie expresia prăbuşirii interioare şi a melancoliei.Maria-Elena OSICEANU 21 _________________________________________________________ românul”. El exprimă sentimentul propriei fiinţe. _________________________________________________________ NOEMA VOL. se poate observa o disociere compensată a personalităţii subiectului. izolare. după cum am precizat în istoricul cazului. cu problema inconştientă a fiului său care. Ramurile. tipul de desen asemănător celui executat de bolnav. Atunci când este reprezentat aplecat spre stânga. Acest arbore exprimă ambivalenţa. lipsă de supleţe. pot evidenţia fie sentimentul de culpabilitate. Linia solului semnifică delimitarea dintre conştiinţă şi inconştient. solitudinea. fie un traumatism. rigiditatea comportamentală. doar o metaforă poetică. este caracteristic copiilor care nu şi-au cunoscut părinţii. şocurile afective sau eşecurile din viaţa desenatorului. de ataşament afectiv. dar şi un tip de co-existenţă. Absenţa rădăcinilor indică ezitarea în a se „fixa” într-un loc. desenate sub forma unui unghi ascuţit. incapacitate relaţională. el traduce nevoia de susţinere. În plus. Absenţa frunzelor şi florilor (sau a fructelor) exprimă o vitalitate redusă. dacă este aplecat spre dreapta. dna Si. Autorul „Testului arborelui”. de civilizaţie şi de cultură. R. să avansăm ideea că. susceptibilitatea. neîmplinirea. deci. arborele exprimă introversiune. deci o preocupare pentru imaginea de sine. proeminenţele. pun în evidenţă agresivitatea. Crestăturile. Arborele este oglinda personalităţii. 2011 . cioturile. nu reprezintă. o încercare de deschidere către ceilalţi. impulsivitatea. sentimentul de vid. nu ştie cine este adevăratul său tată. X. subliniază în lucrările sale că.

X. Obiectul secret devine încriptat12. reprezintă. În sânul familiei şi pe firul generaţiilor. Sanctuarul este locul sacru. incestul aparţine categoriei secretului. Prin această dimensiune. exercită o funcţie de cochilie protectoare. Dépression et mélancolie. 100. Planşa 10: «Sanctuar».Le Petit Larousse. Acest liant care contribuie la sudarea între ei a membrilor unei familii. este imaginea unui narcisism rănit. 14 KRISTEVA. ideea abstractă de zbor. chiar morbidă. p. la fel ca şi cea de-a patra. 13 Dictionnaire . El constituie o verigă de neînlocuit între membrii care sunt uniţi prin secret. incestul presupune transgresarea unei interdicţii. secretul îndeplineşte funcţii importante şi durabile. simbolizează cunoaşterea misterelor divine. P. pentru a înţelege ceea ce rezultă din introiecţia violentă a unui obiect pierdut. termenul „sanctuar” semnifică azilul13.Maria-Elena OSICEANU 22 _________________________________________________________ Planşa 9.L’inceste et l’incestuel. 2011 . Sanctuarul este locul secretelor. pp. în urma căruia doliul nu a fost făcut. Les Editions du Collège. p. De neatins! Ne gândim în acest caz la cripta descrisă de Maria Torok şi Nicolas Abraham. Gallimard. Întotdeauna. Este o imagine galbenă care seamănă cu o pseudopodă. 1995. J. 1995. Paris. având la mijloc o pată neagră.Soleil noir. intitulată «Zbor». În sens figurat. Paris. „Vidul” 12 RACAMIER. Din această perspectivă. desenul poartă asupra ideii de secret – secretul mamei cu privare la paternitatea fiului său. Philon consideră că „pătrunderea în sanctuar”.-C. 1996. Regăsim conjuncţia dintre secretul care se vrea „inviolabil” şi doliul refulat. ceea ce dă noţiunii. 162. În jurul criptelor se organizează o identitate melancolică14. sfânt şi inviolabil. . . o conotaţie patologică. dar. 913. _________________________________________________________ NOEMA VOL.

_________________________________________________________ NOEMA VOL. dansul este limbaj: apare atunci când „cuvintele nu mai sunt de ajuns”. prin ritmul său. Este o imagine compactă. Desenul se intitulează «Horă». Planşa 12. care reprezintă un amestec de culori (acuarelă şi culori). nici simplă urmă a afectului. Dansul exprimă atât o anumită fuziune între mişcarea estetică. Adesea. în care corpurile şi sufletele. dansul permite eliberarea de orice tensiune psihică. mistică şi religioasă. Prin caracterul său structurat. în acest caz. Prin intermediul dansului este suprimată orice dualitate a lumii temporale. Medicina a descoperit chiar o funcţie terapeutică a dansului. X. Dansul are. sexual. vizibilul şi invizibilul. Dansul semnifică celebrare. emoţională. de orice angoasă. Planşa 11: «Organism». dar. 2011 . dansul exprimă manifestarea explozivă a instinctului de viaţă. cât şi o reîntoarcere la fiinţa unică. Dansul exprimă identificarea cu nemurirea. dans specific românilor. pentru a redescoperi unitatea originară. fantasmatic al abandonurilor şi decepţiilor. Un vid care nu este nici refulare. luminoase. Eliberarea prin extaz.Maria-Elena OSICEANU 23 _________________________________________________________ melancolicului are rol de absolut. are un efect cathartic. Ea exprimă pulsiunea de viaţă. dar care condensează o gaură neagră – cum ar fi antimateria cosmică invizibilă şi dificil de suportat – disconfortul senzorial. o viaţă „găurită”. creatorul şi creaţia. uneori efectele unei rugăciuni. vii. se regăsesc şi se unesc într-un extaz unic.

ochii sunt aproape închişi. care presupune răspândirea în aer a unor particule de sulfură de arsenic. mai precis dorinţa sexuală stârnită de piciorul gol (piciorul simbolizează falusul. ale sfâşierii. pune în joc o puternică sublimare. Aplicat la cazul de faţă. În egală măsură. Jocul cu zmeul aminteşte de mitul dragonului. Planşa 14. pantoful exprimă. iar moartea îşi face simţită prezenţa. privirea pierdută.Maria-Elena OSICEANU 24 _________________________________________________________ Planşa 13. ale pierderii. acesta reprezintă un simbol sexual. reprezintă un portret. În tradiţiile occidentale. pe de altă parte. Pantoful poate servi uneori. Pantoful semnifică. aceştia pun în evidenţă faptul că individul nu mai poate merge. pantofii sugerează sprijinul. în acelaşi timp. X. 2011 . Acest fapt este foarte clar evidenţiat de povestea Cenuşăreasa. pantofii au o semnificaţie funerară: muribundul este „pe cale să plece”. care. Zmeul are un rol protector. Pleoapele închise subliniază ideea de _________________________________________________________ NOEMA VOL. pentru a se înălţa la ceruri şi a atinge înţelepciunea filosofică. Din alt punct de vedere. el vânează spiritele malefice. „înţelegerea reciprocă”. rolul său în procesul de sublimare. motiv pentru care este oferită drept cadou de nuntă. Simbolismul erotic al pantofului pune în evidenţă faptul că. în timp ce pantoful simbolizează vaginul). Piciorul gol şi pantoful gol sunt simboluri ale durerii. nasul este în vânt. Această imagine în creion este o imagine „compusă” din trei pantofi şi două zmeie. Erosul şi Thanatosul. sprâncenele şi pleoapele sunt căzute. executat în creion gri. O pereche de pantofi semnifică armonie. În ceea ce priveşte pantofii. exprimă două lucruri esenţiale: pe o parte rolul său defensiv şi. ajutorul de care are nevoie bolnavul. simbolismul zmeului. Este faţa unui om trist. Există chiar un anumit tip de terapie. cu ajutorul zmeielor. ca element identificator. Ultimul desen. colţul buzelor căzut.

reprezintă. sentimentul de sine. în triunghi. trăsăturile sunt delicate. precum şi capacitatea de repliere. 2011 . S-ar putea afirma că.. X. Formele sunt înguste şi alungite.Maria-Elena OSICEANU 25 _________________________________________________________ somn. în stări depresive. În tipologia lui Kretschemer. R. oglinda sa. exprimă un amestec de mobilitate şi atonie. faţa. pe drept cuvânt. _________________________________________________________ NOEMA VOL. acesta este portretul caracteristic melancolicilor. fără a fi reliefate. acest desen exprimă proiecţia trăsăturilor feţei doamnei Si. care sugerează nevoia de a accede la restaurarea şi la integralitatea narcisică a imaginii de sine. Este propria reflecţie într-o imagine masculină.

Testul BDI relevă o depresie moderată. X. În atelierul de artterapie. caută adesea locurile în care lucrează femei mai în vârstă. Sex: masculin. Profesie: medic. C. Rezultate la instrumentele psihometrice. Situaţie familială: celibatar.15 Al doilea studiu de caz înfăţişează istoria unui tânăr medic. spitalizat pentru prima dată în condiţiile unui episod depresiv acut.P. iar testul de evaluare a creativităţii relevă o creativitate de nivel mediu. Pacientul a suferit acest acces depresiv după ce a fost părăsit de iubită. _________________________________________________________ NOEMA VOL. P. Scorul la testul BDI indică o depresie moderată (la limita dintre depresia uşoară şi depresia moderată). refuzând orice fel de comunicare cu mama (când îşi vede mama fuge!).Maria-Elena OSICEANU 26 _________________________________________________________ 4.2. descriu evoluţia către un sindrom depresiv sever. însă nu acceptă să vorbească decât cu tatăl său. Spitalizarea a durat aproape două luni. Diagnosticul clinic este: sindrom depresiv. o femeie mai în vârstă decât el. Al doilea caz . Diagnostic: sindrom depresiv. 2011 . Bolnavul este vizitat în fiecare zi de părinţi. dar opinia noastră este că particularităţile depresiei sale.C. Când se 15 Vârstă: 29 ani.

am aflat că. nu! Dimpotrivă. Nu vorbeşte deloc despre starea sa actuală. aceste reviste semnificau ceva purtând asupra Eului său corporal. pentru că acolo „se destinde”. În discuţii. asupra suprafeţei de contact dintre el şi mediul său. _________________________________________________________ NOEMA VOL. Conform opiniei noastre. La început. La fiecare şedinţă de artterapie aduce cu sine. Am constatat că are o preferinţă destul de „bizară”. cu adevărat. Atunci. primeşte cu regularitate. s-a dovedit a fi dificil. ne-a căutat din proprie iniţiativă în atelier. pacientul încerca să spună. 2011 . Era evident că. care era problema sa. Ca reacţie la refuz. reviste medicale. cu medicul care îl tratează. a insistat să o luăm. „comunicarea” noastră. într-un mod indirect. Întrucât este medic. asupra Eului-piele şi. pentru revistele în care abundă articolele şi fotografiile referitoare la boli dermatologice. pacientul este fie ironic. este „rezervat”. asta i se părea „dezgustător”.Maria-Elena OSICEANU 27 _________________________________________________________ află în anturajul lor. Cu femeile de aceeaşi vârstă. de unde acest interes pentru bolile de piele? Într-o zi. lucru destul de rar pentru el şi. pacientul refuză să povestească despre cauzele spitalizării sale. care reprezentau ceva important pentru el. întotdeauna a trebuit să fim în relaţie directă permanentă. îmi „împrumuta” unele dintre revistele sale. fie taciturn. În acest mod a început. Apoi. de fiecare dată când ne întâlneam în atelier. La început am avut convingerea că tot acest interes ţinea de specializarea sa medicală. este atelierul de artterapie. pe adresa spitalului. motiv pentru care. abia şi-a reprimat o reacţie agresivă. Subiectul declară în mod deschis că locul din spital pe care îl agreează cel mai mult. X. dându-ne una dintre reviste. cu privire la rolul psihologului în clinică: „Nici un psiholog nu mă poate ajuta!”. Era modalitatea lui de a „vorbi”. De fapt. Interviul clinic pe care l-am avut cu el. aceste reviste. vorbeşte şi gesticulează ca şi cum s-ar simţi „în largul său”. prin respectivele reviste.

al cărui aspect exterior este rugos. fără preocupare pentru estetica lucrărilor. 2011 . Din toate desenele făcute. Petele marcate pe coroană sunt expresia unui traumatism trăit de pacient. cu toate acestea. desenează din abundenţă. Şi. Această figură reprezintă un arbore. pe cele relevante pentru studiul nostru. În ceea ce priveşte activitatea sa în atelierul de artterapie. desenul cu pictura. cât şi tendinţele exhibiționiste latente ale subiectului („mai multe perechi de ochi îl privesc”!). adevărate substitute materne. Exprimă reacţii violente. desenul exprimă atât un simbol falic. tensiuni. se poate afirma că. Koch consideră că aceste pete exprimă tendinţe masturbatorii. cu alte cuvinte. Planşa 1. _________________________________________________________ NOEMA VOL. Din acest punct de vedere. Amestecă creioane şi acuarelă. nu caută decât compania unor femei mai în vârstă decât el. încearcă să facă treptat. care este motivul pentru care îşi respinge mama. Se poate presupune că. le-am ales spre prezentare. înlocuind-o prin substitute.Maria-Elena OSICEANU 28 _________________________________________________________ Când l-am întrebat. „doliul după propria sa mamă”. a răspuns brutal: „Pentru că mă sufocă!”. într-un mod discret. Desenează „tot ceea ce îi trece prin cap”. X.

de mamă. 2011 . jos. Este o casă transparentă.Maria-Elena OSICEANU 29 _________________________________________________________ Planşa 2. Axa casei coincide întotdeauna cu axa lumii. sugerează onanismul. în sensul de refugiu. „Mişcările” din interiorul casei pot să exprime. este un simbol falic (care reia într-un anume fel. Deprimatul suferă pentru faptul de a fi fost separat de învelişul narcisic matern. imaginea unui om care se află în interiorul casei. Se poate vorbi de un Eu psihic (gură şi anus. atingere – orice element care presupune posibilitatea unui schimb cu lumea externă). în dezvoltarea psihică. sân. Ea simbolizează sentimentul de securitate. în termeni de încorporare-expulzare. În diverse culturi. fie o fază evolutivă. privire. ideea din prima planşă). de prăbuşire. X. Lanterna care luminează. este o lanternă a cărei lumină proiectează pe un tablou. „Golul” din casă semnifică depăşirea condiţiei umane. casa este imaginea universului. „Transparenţa” casei exprimă nevoia de protecţie şi de securitate. casa semnifică interiorul fiinţei. lanterna + omul în interiorul casei. de protecţie. Considerate ca elemente separate. de sân matern. Lumina care pătrunde în casă poate fi considerată ca expresia grafică implicită a actului sexual. Melancolicul prezintă un fel de înveliş corporal şi psihic caracterizat de angoasa de „golire” interioară. este un simbol feminin. În studiul „Narcisismul în tulburările de conduită alimentară” (Le narcissisme dans le trouble _________________________________________________________ NOEMA VOL. înconjurată de un drum întortocheat. dar. nu încetează să-şi menţină omnipotenţa narcisică asupra acestei suferinţe pe care nu vrea să o piardă. În colţul din dreapta. casa poate fi identificată cu corpul uman. În simbolismul tradiţional. fie una staţionară. de excitaţie auto sau heteroerotică. ochi. Această axă este receptacolul influenţelor celeste. În concepţia lui Bachelard.

addictions et fragilités narcissiques.F. V. P.Maria-Elena OSICEANU 30 _________________________________________________________ de conduite alimentaire)16. Fără îndoială.P. X. În plus. este exprimat în mod simbolic prin seria „desenelor transparente” realizate. al bolnavilor ce trăiesc senzaţia de vid interior şi care manifestă tendinţa de a „umple” şi de a „narcisiza” acest vid: este vorba de defensă prin iluminare. acest tip de defensă are o relaţie privilegiată cu problematica de doliu şi cu lumea tenebrelor. p.U. V. «Le narcissisme dans le trouble de conduite alimentaire» în Anorexie. 2011 . De altfel.. Paris. simultan verbală şi imagistică. 38. 2001. Iluminarea are drept scop să facă obiectele transparente şi să le opună unei „colorări depresive”. acest tip de defensă întâlnit la bolnavul C. _________________________________________________________ NOEMA VOL.. 16 MARINOV. Marinov vorbeşte de un tip special de defensă. în literatura de specialitate se întâlneşte un mare număr de cercetări care descriu o serie întreagă de cazuri în care iluminarea (transparenţa) apare ca o defensă împotriva depresiei ce dobândeşte aspectul unei „opacităţi”. mecanism în strânsă corelaţie cu defensa prin idealizare.

sunt expresia clară a depresiei. stări depresive. Peisajul complex. Arborii fără rădăcini indică atât instabilitatea psihică. care nu presupune cu necesitate o „sărăcie” expansivă şi sentimentală. agresivitate. În execuţia arborilor. Giles Seban a subliniat că acest tip de figuraţie delirantă care apare frecvent în psihoza maniaco-depresivă. semnifică pulsiunile inconştiente. Arborii închişi la culoare (negri). Subiectul depresiv este convins de a fi obiectul privilegiat şi de neînlocuit a unei mame căreia „îi rămâne fidel”. regresie. în interiorul casei. posesiv sau respingător. se observă o anumită regularitate stereotipă. cum ar fi Kernberg şi Kohut. 17 Un anumit număr de lucrări recente au adus contribuţii esenţiale în ceea ce priveşte modalităţile de transmitere a potenţialităţii depresive de la mamă la copil.Maria-Elena OSICEANU 31 _________________________________________________________ Planşa 3. este expresia unui travaliu de doliu. pictat în roşu. se observă un profil uman. cât şi nevoia de sprijin. Este vorba din nou de o „casă transparentă”. casă + arbori. În cartea sa Creaţie şi figuraţie delirantă (Création et figuration délirante). X. _________________________________________________________ NOEMA VOL. pictat în negru semnifică un posibil doliu matern17. Toate curentele de psihanaliză contemporană (în special americană) consideră stările limită efectul unei fuziuni foarte precoce între Eu şi obiectele materne arhaice. De această dată. ei înşişi „îndoliaţi”. Alţi autori. vorbesc de lipsa „tipar” matern. Pământul-mamă. 2011 . atunci când mama a avut un comportament prea seducător. angoasă.

_________________________________________________________ NOEMA VOL. este divinitatea protectoare a femeilor însărcinate. Simbolul diagonalei18 reprezentată de curcubeu. – Les mains du Dieu vivant. p. se referă la conceptul de dualitate şi. pictate în negru. X. simbolismul curcubeului este asociat unor evenimente funeste: boală. În Columbia. 2011 . 407. cu „renaşterea”.Maria-Elena OSICEANU 32 _________________________________________________________ Planşa 4 este reprezentarea unei case având zidurile opace. aşa cum a fost descrisă de Tisseron. dar. în consecinţă. Paris. la problema adiacentă pe care o presupune linia de demarcaţie reprezentată de piele (Eul-piele). contradictoriu. curcubeul simbolizează raporturile existente între cer şi pământ. al conştiinţei morale şi al 18 MILNER. Curcubeul simbolizează calea şi mediul intermediar dintre două lumi: lumea terestră şi lumea celestă. Gallimard. Curcubeul poate avea de asemenea. este simbolul principiului autorităţii paterne. dimpotrivă. căldură a vieţii. În plus. asociem apariţia curcubeului cu evenimente fericite. Este un simbol plurivalent. are o dublă determinare: feminin-masculin. o semnificaţie malefică. poate anunţa sau precede anumite dezordini în armonia universului. Desenul reia „figura doliului matern” şi pune în evidenţă separarea de mamă. Casa este situată pe un curcubeu. De obicei. La greci. Soarele poate reprezenta divinitatea. În Vietnam şi în triburile africane. Uniunea contrariilor semnifică reuniunea a două jumătăţi separate. moarte. M. este un limbaj divin. El are un rol fecund. ca sursă de lumină. Curcubeul reprezintă imaginea „inversată” a soarelui pe pânza inconsistentă a ploii. în egală măsură. după cum poate să ucidă. Ca şi luna. Este cea de-a doua faţă a acestui simbol complex. Un alt element semnificativ din planşa 4 este soarele. Această „scară în şapte culori” este locul de trecere între viaţă şi moarte. 1974. La nivelul psihicului. poate să pârjolească. al disciplinei.

Sentimentul de stranietate pe care îl inspiră asimilarea soarelui în oglindă. neliniştitor. a fost foarte bine subliniat de Elikisch (1957) care scria: „de fiecare dată când avem de-a face cu fenomenul oglinzii. imagini pozitive de sine). eclipsa subiectului melancolic se scufundă în obiectul pierdut. aven de fapt de a face cu ceva enigmatic. etica. Soarele negru este soarele în „călătoria sa nocturnă”. cu ceva din care am făcut un ecran pentru proiecţiile umane ale misteriosului şi ale straniului.” _________________________________________________________ NOEMA VOL. de pierdere a identităţii. Oglinda şi actul de a se privi în oglindă introduc atât problema emergenţei unei identităţi primare. sau chiar cea de a deveni modalitatea de a-şi regăsi sinele pierdut. Registrul său de valori se întinde de la severitatea Supraeului (interdicţii. Oglinda pare să reflecte sufletul omului sau sinele său profund. Simbolul soarelui poate sugera atât un eşec provocat de orgoliu. suferinţa şi moartea. care părăseşte lumea aceasta pentru a străluci pe alte tărâmuri. este inconştientul în forma sa cea mai elementară. civilizaţia.Maria-Elena OSICEANU 33 _________________________________________________________ cenzurii. Oglinda poate face referinţă la posibilitatea omului de a-şi pierde sufletul şi de a fi prin aceasta simbolul morţii. în care apare dezlănţuirea forţelor distrugătoare ale universului. până la imaginea idealului de Eu (aspiraţii superioare. ale societăţii şi ale individului. cât şi problema menţinerii identităţii. Din punct de vedere psihanalitic. cât şi dorinţa de succes sau de împlinire personală. X. „soarele negru” al melancoliei poartă asupra unui câmp semantic tenebros. El anunţă catastrofa. reguli. 2011 . Este simbolul clasic al melancoliei: „soarele negru” se numeşte „melancolie”. Adesea este evocată „complicitatea” melancolicului cu lumea umbrelor şi a disperării. identitate confuză. din care derivă tendinţele sociale. prejudecăţi).

ea simbolizează pământul şi. se observă o casă. crucea exprimă supliciul şi crucificarea lui Iisus Hristos. Se constată din nou. mai ales. care datează din antichitate. Planşa 5. încercarea de a efectua un doliu prin „apropieri” şi „îndepărtări” graduale şi succesive. Deasupra casei planează o cruce neagră. dintre univers şi individ. În planşa 5.P. Este cordonul ombilical niciodată tăiat. după ce îşi va fi pierdut fiul. pe care pacientul trebuie să-l facă. 2011 . Culorile sunt sumbre. Ţinând cont că teoria lui Freud recunoaşte că diferenţa dintre melancolie şi depresie identifică în toate cazurile acelaşi doliu imposibil de efectuat după obiectul matern. are caracteristicile unei melancolii. Crucea reprezintă unul dintre cele mai vechi simboluri. Peste tot în natură întâlnim imaginea unei _________________________________________________________ NOEMA VOL. În iconografia creştină. a cerului cu pământul. maron). albastru. Ideea de estuar sugerează ideea de uniune sexuală incestuoasă. Ele pot. dar şi doliul pe care mama trebuie să-l facă la rândul ei. închise (negru. poliedre etc. aceasta ne autorizează să avansăm ideea că depresia lui C. încercarea „deghizată” de separare de mamă. verde. reuniunea timpului cu spaţiul. De altfel. În jurul ei sunt figuri geometrice (dreptunghiuri.). dintre mamă şi copilul său. să apară sub efectul substanţelor halucinogene. reci. Figurile geometrice exprimă agresivitatea. se poate constata foarte clar că problema vizează nu doar doliul după mama sa. în acest caz.Maria-Elena OSICEANU 34 _________________________________________________________ Planşa 4 este singura căreia pacientul i-a dat un titlu: «Estuar». Se ştie că estuarul reprezintă gura de vărsare a fluviului în mare şi un loc în care se formează mareele. cât şi cel al renaşterii şi al reînvierii. Crucea este atât simbolul suferinţei. de asemenea. X. crucea neagră semnifică mama îndoliată şi.

lucru care prezintă în mod explicit doliul matern. reuniune a contrariilor. _________________________________________________________ NOEMA VOL. a interdicției (crucea!) împotriva oricărei relaţii incestuoase. este expresia autocenzurii. Două imagini apar în planşa 7: un poliedru opac (maron) şi o umbră sau o pată neagră. plasat sus. Această planşă o reia pe cea de-a cincea. maron) şi imaginile sunt opace. se poate distinge o cruce mică şi luminoasă. În planşa 6 se observă din nou. crucea în careu şi figurile geometrice. Imaginea mamei şi imaginea fiului se suprapun. Pata neagră seamănă atât cu un arbore (subiectul însuşi). 2011 . Crucea. oscilaţia puternică între imaginile opace şi imaginile transparente. Crucea iluminată ilustrează ameliorarea stării depresive. Planşa 7. Se constată la acest subiect. este punctul în care toate opoziţiile converg şi îşi găsesc echilibrul. cât şi cu un profil feminin (mama „neagră” sau mama „moartă”). Culorile sunt închise (verde. X. Crucea reuneşte toate temele fundamentale din Biblie. De fapt. „motivul casei transparente”. Crucea este situată la „intrarea în casă”. dar culorile sunt mai luminoase. În plan secund. simbol al vieţii şi al morţii. negru. o cruce explicită sau o cruce „ascunsă” (simbolizată).Maria-Elena OSICEANU 35 _________________________________________________________ cruci.

X. fără rădăcini . este atât simbolul conştiinţei şi evoluţiei umane.Maria-Elena OSICEANU 36 _________________________________________________________ Planşa 8. pe un fond roşu. şi doi munţi. Muntele exprimă. neantul. Pentru prima dată în desenele lui C. nicio întârziere. chiar dacă se observă două piste şi doi schiori. Opoziţia violentă negru/ roşu/ verde trimite la păcat. Arborii verzi demonstrează atât deschiderea spre relaţiile umane.P. melancolia. impulsivitatea.simbolizând nevoia de ataşament sau de sprijin -. Munţii sunt negri. Crucea neagră indică tristeţea. Simbolismul muntelui este foarte bogat şi vizează ideea de ascensiune. în egală măsură. 2011 . la ceea ce este diabolic. Planşa 9. La baza munţilor. moartea. distrugător în sufletul omenesc. Desenul aparţine seriei ce poate fi numită „figuri delirante”: amestec de arbori negri cu ramuri verzi. fără zăpadă. starea conflictuală provocată de alternanţa dintre nevoia de a fi în contact cu alte persoane şi nevoia de a fi singur. un bărbat şi o femeie susţin o cruce verde (această cruce este pacientul însuşi înconjurat de părinţii săi). cât şi al transcendenţei. simbol al vieţii. replierea asupra sa. muntele indică prezenţa divină: este un loc sacru. Muntele este proiecţia masculinităţii. apar mai multe fiinţe umane. La capătul fiecărei piste se regăseşte o cruce verde. morbiditatea. Este o figură delirantă: un soare verde. nevoia de securitate. Pârtia de schi este „calea Vieţii” care nu admite nicio abatere. arborii verzi „suspendaţi”. Această figură exprimă agresivitatea. Uneori. _________________________________________________________ NOEMA VOL. cât şi conflictele din relaţiile sociale.

o figură mai curând androgină: un bărbat cu plete lungi.P. sunt: arborele. în ce fel dinamica simbolurilor reflectă natura diadei mamă-copil. pe mama sa şi relaţia mamă-copil. 2011 . Tabloul dormitorului este o proiecţie a imaginii corpului. precum şi doliul pe care fiecare dintre elementele acestei diade îl are de făcut. Aceste imagini îl simbolizează pe subiectul însuşi. Într-un colţ. Ansamblul desenului exprimă.Maria-Elena OSICEANU 37 _________________________________________________________ Planşa 10. X.P. încercarea de a restabili o relaţie pozitivă cu elementul matern. crucea. „Uşa neagră”. _________________________________________________________ NOEMA VOL. blonde şi cu barba neagră). mai precis a Eului-piele. este expresia unei situaţii de trecere de la o stare la alta. se observă. Putem conchide că motivele predominante în desenele bolnavului C. o punte făcută între trecut şi viitor. element izolat şi bizar în cadrul general al desenului (aceeaşi „uşă” haşurată în creion. casa. un „soare negru” îşi proiectează razele într-o oglindă în care se reflectă imaginea unui bărbat tânăr (de fapt. În succesiunea de imagini. apare şi în planşa 2). un scaun. Clinica a demonstrat că realizarea este transcripţia simbolică a re-creerii bolnavului psihic. pe de o parte. Ultimul desen al pacientului C. după pierderea celuilalt element. înfăţişează interiorul unei camere austere: un pat.

X. 2011 .Maria-Elena OSICEANU 38 _________________________________________________________ _________________________________________________________ NOEMA VOL.

Scorul la testul de evaluare a depresiei relevă o depresie uşoară. ea se intitulează «Culoarea gândurilor»). ţinuta sa este curată şi îngrijită. Rezultate la instrumentele psihometrice. Este spitalizat pentru aproximativ o lună20 cu diagnosticul de reacţie depresiv-anxioasă. Domnul R. 4. care este în culori (de altfel. 5. X. iar testul de creativitate demonstrează că subiectul manifestă o creativitate deasupra mediei. foarte clar stabilită. manifestă anumite aptitudini pentru grafică. _________________________________________________________ NOEMA VOL. sub formă simbolizată. Diagnostic: reacţie depresiv-anxioasă. Profesie: inginer. Subiectul nu are copii. Situaţie familială: văduv. toate celelalte sunt executate. 2. Discursul său este inevitabil direcţionat spre amintiri referitoare la soţie. de profesie inginer. nu trebuie amplificată ruptura inevitabil înregistrată în interiorul relaţiilor obiectuale ale acestor subiecţi. spitalizarea şi eventualele tratamente chimioterapeutice. Excepţie făcând planşa 3.3.19 Este vorba de un pacient de sex masculin în vârstă de 58 ani. cât şi anturajului său. atât pacientului. 19 Vârstă: 58 ani. pregătirea condiţiilor de reinserţie socială şi precizarea acestora. 3. 20 Spitalizarea depresivilor non-psihotici trebuie să ţină cont de câteva imperative: 1. alegerea unei instituţii adaptate pentru astfel de pacienţi. în negru pe alb. a cărei dispariţie l-a afectat în mod profund. V. Nu are facies melancolic. V. Sex: masculin. 2011 . chiar din cauza acestui gen de tulburare. Decesul soţiei sale este resimţit ca o pierdere dureroasă. Desenele sale sunt făcute doar în creion. Aparent. prevederea unui sejur cât mai scurt posibil.Maria-Elena OSICEANU 39 _________________________________________________________ 4. Această manieră de a desena reprezintă. se dovedeşte a fi o persoană sociabilă. Comunicarea cu el este uşor de stabilit. nu trebuie niciodată separată de strategia psihoterapeutică. reacţie provocată de pierderea soţiei. travaliul de doliu pe care subiectul îl are de făcut. Al treilea caz – R.

are un rol defensiv. _________________________________________________________ NOEMA VOL. Aceste desene mici. pe de altă parte. Triunghiul echilateral simbolizează divinitatea. amintind de sculpturile lui Brâncuşi. pot să sugereze o identificare eroică inconştientă. este vorba de totalitatea universului şi. armonia. proporţia. după coborârea de pe cruce. fecioara cu trupul lui Iisus Hristos odihnindu-se pe genunchii săi. Dragostea tristă. singura rază de soare este adusă de divinitate. Este un ansamblu de figurine: două «Pieta». a durerii şi a morţii. reprezintă autoritatea. Folosit ca talisman. X. desene care amintesc de sculpturile lui Brâncuşi. concepută ca ultim refugiu. În consecinţă. 2011 . este o imagine deghizată. Forma sa sferică poate avea o dublă semnificaţie: pe de o parte. cu vârful în sus este asociat cu focul şi cu masculinitatea. de totalitatea puterii absolute. La baza figurii este desenat în culoarea neagră cuvântul «Dragoste».Maria-Elena OSICEANU 40 _________________________________________________________ Planşa 1. devine simbolul fecundităţii. Singura alinare. Globul din mâni. altfel spus. Se ştie că o pieta este un tablou sau o sculptură. Triunghiul binecuvântării. o a treia «Pieta» antropomorfă care se intitulează «Bună ziua tristeţe!» şi un triunghi. este dragostea pierdută. Asociat soarelui. care reprezintă o fecioară înlăcrimată. care exprimă starea de tristeţe provocată de pierderea soţiei.

între Eu şi non Eu. Închisoarea reprezintă încercarea de a stabili o diferenţă între interior şi exterior. narcisismul subiectului.-C. a treia – replierea. p. izolarea. Fiecare imagine are o simbolică implicită: prima – oglinda şi narcisismul. Se înţelege de ce. evocă deci. Simetria este simbolul unităţii. Fiecăruia din aceste desene. limitele care conduc la autodistrugere şi la suprimarea oricărui „rest inform”. la melancolici. prin sinteza contrariilor. «Mirabila sămânţă». Are un rol defensiv şi subliniază nevoia de a fi protejat. împotriva durerii provocate de o pierdere. Paris. o sămânţă. sugerată aici de steagurile mortuare. sunt repede depăşite de un „prea plin”. M. . Anthropos.Maria-Elena OSICEANU 41 _________________________________________________________ Planşa 2. Ea exprimă reducerea multiplului la unitate. este semnul clar al replierii narcisice. 21 LAMBOTTE. subiectul i-a asociat diferite titluri de poezii binecunoscute în literatura română: «Simetrie». trei steaguri mortuare. problematica vidului interior al melancolicului se intersectează cu cea a limitelor. în măsura în care.Le discours mélancolique. Este o figură compusă din mai multe desene: două imagini simetrice. X. a doua – viaţa şi miracolul vieţii. Steagul din desen trimite la simbolul protecţiei acordate sau implorate cuiva. şi toţi trei!». «Dincolo de gratii» şi «Trei Doamne. 1993. este ultima defensă posibilă. Moartea. Aşa cum reiese din studiile de specialitate. 261 _________________________________________________________ NOEMA VOL. 2011 . a patra – moartea sau finalitatea în moarte. corpul nu mai este trăit ca un fel de „ectoplasmă impersonală”21 târâtă după sine. o închisoare. Figurile simetrice sau figurile duble.

reprezintă un sfânt sau un înger înaripat. două lacrimi. Acest gând este înconjurat de alte gânduri. ataşamentul. colorat în roz şi marcat cu o mică floare roşie exprimă. Această imagine care se intitulează «Maternitate». tăcerea. în ciuda oricărei dureri psihice. să fie o statuie fixată pe un piedestal. nevoia de protecţie. suferinţa. având un rol benefic. Planşa 6. nevoia de securitate. _________________________________________________________ NOEMA VOL. dorinţa de a trăi. un fel de «Madame Pogany». Planşa 5. în plin avânt. Îngerii sunt figuri de ordin spiritual. Castelul semnifică protecţia. Gândul „central”. este simbolul protecţiei ancestrale asupra descendenţei. Ei simbolizează idealul. protector. se observă trei figurine în negru – tip Madame Pogany. Expresia aripilor este un amestec între intenţia de a zbura şi cea de a acorda o binecuvântare. colorate şi ele. este unul dintre simbolurile transcendenţei. de asemenea. Considerată din această perspectivă. Se intitulează: «Culoarea gândurilor».Maria-Elena OSICEANU 42 _________________________________________________________ Planşa 3. Este un cap de tânără. care se aseamănă unui cap de femeie sprijinit pe un cap de copil. Lacrimile exprimă tristeţea. poate fi inclusă în categoria a ceea ce am numit «imagini brâncuşiene». pesimismul. durerea. X. Este o imagine amorfă. un castel. În cea de-a patra planşă. Planşa 4. o fată care doarme (repliere narcisică). cu ochii închişi. 2011 . Întâlnim din nou o imagine „brâncuşiană”. cum ar fi: suferinţa. Figura poate. Ea exprimă tandreţea. durerea.

Concepţia freudiană a principiului de Nirvana presupune replierea sau regresia spre narcisismul primar. Valurile simbolizează inconştientul. În plus. sub dominaţia instinctului morţii sau a păcii interioare. înconjoară capetele sfinţilor. de calm. Este sensul narcisismului de moarte. sculptorii. de imaginea unui Christ având un nimb luminos. un cap de Christ având aureolă (cercul cu care pictorii. într-o logică inconştientă pusă în joc. pacea absolută. ele pot indica o ruptură în viaţă. adoptând soluţia iluzorie de a face din viaţă şi din moarte un cuplu absolut închis. Lumina este simbolul sacralizării. ochiul interior. de echilibru. reflexivitatea. apare aici. este un element iconografic). devin echivalente. Imaginea lui Dumnezeu semnifică auto-percepţia Supraeului. Narcis-Ianus mimează atât viaţa cât şi moartea. 2011 .Maria-Elena OSICEANU 43 _________________________________________________________ Planşa 7 este compusă din mai multe desene. de tăcere. starea inanimată sau abandonul în moarte. o ţigară etc. o schiţă a doamnei Pogany. simbol al transfigurării. Fluturele este simbolul sufletului uman în căutarea divinităţii. de altfel. Calmul unei camere lasă _________________________________________________________ NOEMA VOL. această împietrire a Eului vizează anestezia şi inerţia în moartea psihică. o cafea. Aphanisis-ul exprimă metafora reîntoarcerii la materia neînsufleţită. dar şi ideea de solitudine şi izolare. interiorul unei camere: o masă. se observă două figurine simetrice. unul dintre aspectele esenţiale ale navigării: „navigarea” ca modalitate de a atinge starea de Nirvana. cele două feţe umane constituind aripile unui fluture. Această figurină este urmată. Interiorul domestic subliniază nevoia de securitate. o vază cu flori. un tablou: un vas în valurile mării. Vaporul evocă ideea de forţă şi de securitate în timpul unei perioade dificile. X. semnalând apariţia unei transformări existenţiale. pulsiunile. În acest caz.. Cercul şi aureola pot simboliza şi sânul matern.

Eul psihic şi Eul spiritual. _________________________________________________________ NOEMA VOL. care nu implică nici o structură (depresia are un caracter nestructurat). vrea să ascundă un posibil vid intern. caracterizat prin conturarea unei anumite structuri. Activitatea defensivă a Eului care prin structura sa tridimensională22. Între materia pe care o 22 Structura tridimensională a Eului se referă la: Eul corporal. 2011 . Concluzii Concluziile desprinse din studiile de caz sunt următoarele: a. Stilul. se caracterizează printr-o structură.Maria-Elena OSICEANU 44 _________________________________________________________ impresia de repaos. considerat în aportul personal şi creativ al unui individ. spre deosebire de depresie. X. Cele trei studii de caz ne-au permis să avansăm o ipoteză conform căreia se poate vorbi de existenţa unui stil expresiv melancolic.

noţiunea de nefiinţă trimite la procesele de separare şi de depresie. incomplet. anxietatea sunt foarte clar reprezentate în cele trei cazuri. vidat. De asemenea. între devenirea psihică ce urmează după separare şi nostalgia fuziunii primitive. Stilul grafic sau pictural care poartă _________________________________________________________ NOEMA VOL. în calitate de modalitate de exprimare artistică. Solitudinea. un fel de „asentiment la nefiinţă”. transpare forţa distrugătoare şi crudă a pulsiunii de moarte. ceva ca o candidatură la neant. Imaginea vizuală are rădăcini profunde.Maria-Elena OSICEANU 45 _________________________________________________________ presupune culoarea şi incizia produsă prin trăsătura grafică. Temele cele mai frecvente ale subiecţilor melancolici sunt: imagini narcisice. Pictura şi desenul apar ca un mijloc de a îndeplini un travaliu deficitar de doliu. X. Subiectul melancolic se simte „afectat” de o „pierdere fundamentală”. ea fiind mai primitivă. Experienţa clinică a relevat că. în mintea noastră. dar şi cu valoare structurantă. Activitatea de desen permite regăsirea unui mod de exprimare nu numai extrem de util. recurgerea la traseu (în general. Imaginea vizuală. Geometria melancolică este desenată de umbra obiectului. imaginile vizuale joacă. se poate juca o depresivitate structurantă. scene mistice sau scene cu conotaţie sexuală. am avansat ideea existenţei unei androgenii fantasmatice sau reale a corpului melancolicului. tristeţea. rezistă mult mai mult decât cuvântul la influenţa exercitată de procesul primar. 2011 . În timp ce culoarea contribuie la reprezentarea emoţională şi la imaginile arhaice ale corpului. pulsiune de moarte ce acţionează în profunzimea fiinţei fiecăruia dintre noi. un rol diferit de cel al cuvintelor. În clinică. de culpabilitate. Tristeţea este semnalul unui Eu primitiv rănit. peisaje sau scene de doliu. Din desenele melancolicilor. negru pe alb) constituie întotdeauna o reviviscenţă a mizelor primei separări (separarea de mamă). portrete. de fapt.

producţie. În depresie. în consecinţă. relaţia dintre conţinător şi conţinut este de maximă importanţă: ea nuanţează regresia. exprimă o depresie. vizează faptul că aceşti subiecţi depresivi au suferit cel puţin o separare (sau o pierdere) şi. Gestul grafic deţine un rol privilegiat în raport cu reprezentarea durerii de separare. El reprezintă întotdeauna o încercare de a elabora fantasma de rană maternă (fantasmă rezultată ca o consecinţă a separării de mamă). Tema „motivelor incluse” este prezentă în toate cele trei cazuri. au de efectuat un doliu. are particularitatea de a antrena întreaga dinamică mentală într-o fantasmă de incorporare digestivă. cu patru faze: expulzare. reiese o aceeaşi secvenţă evolutivă: depresie/ melancolie.Maria-Elena OSICEANU 46 _________________________________________________________ marca secretă a melancoliei. el trebuie să conţină în sine. să devină conştientă. realizată în special prin încorporare fantasmatică. de predominanţă orală. O altă caracteristică ce le este comună celor trei cazuri. prin care ar putea fi început procesul de doliu. atunci când această elaborare nu a fost posibilă în mica copilărie a subiectului. de tipul „izolării” sau incluziunii. El le „izolează” fără a le rezolva. adică fără a permite fantasmei depresive. Gestul grafic serveşte luptei împotriva tendinţelor depresive. o oarecare autonomie. 2011 . la nivelul dinamicii intrapsihice unei delimitări. ca toate celelalte tendinţe depresive şi doliul este supus adesea ritmului unei repetiţii ciclice. b. vindecată. adaptare. în consecinţă. Schema de încorporare orală. X. c. ea conferă obiectului o anumită valoare (bună sau rea) şi. cu condiţia ca acesta să nu fie supus în prealabil. reîncorporare. în cazul introiecţiei. Din fiecare dintre cele trei cazuri. Orice teorie centrată _________________________________________________________ NOEMA VOL. Altfel spus. fără a permite însă ca aceste tendinţe să fie depăşite. conservare şi expulzare secundară. măcar şi temporar. posibilitatea de a o depăşi.

el îi furnizează personalităţii narcisice iluzia de invulnerabilitate şi imortalitate. în calitate de conţinător. copilul îşi caută mama. de la conţinător la conţinut. gândirea şi travaliul psihic creator sunt totuşi posibile. a imaginii este în relaţie cu imaginile pe care Eul şi le face despre propria funcţionare psihică.Maria-Elena OSICEANU 47 _________________________________________________________ pe obiect. să fie mereu repetată. datorită organizării Eului-piele în dublă disociere. la nivelul corpului şi al funcţiilor sale se găsesc imaginile psihice în baza cărora rezultă reprezentările şi de formarea cărora Eul este răspunzător. al copilului şi al mamei au o interfaţă comună. pe relaţia orală. Funcţia incluzivă. _________________________________________________________ NOEMA VOL. ce deţine dubla calitate de protector şi loc al primelor proiecţii. În acest tip de relaţie. Uniunea de tip simbiotic cu mama. creatorul începe să caute un „conţinător”. în care să poată găsi o oglindă şi. în măsura în care. iar separarea de mama primitivă întotdeauna reînnoită. La „creatorul de imagini”. X. este posibil ca asumarea imaginii sale în oglindă. pe divizarea acestuia în bun şi rău. Acest „înveliş” dublu (al copilului unit cu cel al mamei sale) este ideal. un „înveliş” distinct de el. La personalităţile narcisice. va fi din acest motiv determinată să pună în relief fenomenul depresiv. conferă un suport iluziei necesare pentru a se constitui un „Eu-piele”. în acelaşi timp. refugiul matriceal. este figurată în limbajul gândirii arhaice printr-o imagine tactilă (şi chiar olfactivă). Construcţia unui înveliş de „bunăstare narcisică”. se regăseşte. în care cele două corpuri. „conţinătoare”. Aşa cum în primele sale manifestări. 2011 . În aceste condiţii. un loc unde să poată proiecta anumite părţi din el însuşi. relaţia conţinător-conţinut este menţinută. Eul psihic rămânând integrat în Eul corporal. iluzie securizantă a unui dublu narcisic aflat în permanenţă la dispoziţia sa.

Depresia psihotică reprezintă în diverse moduri.Maria-Elena OSICEANU 48 _________________________________________________________ d. agresivitatea (latentă sau manifestă) crescută şi invidia sunt întotdeauna prezente. Karl Abraham şi Melanie Klein au subliniat faptul că la pacienţii narcisici există pulsiuni destructive. anumite fenomene dobândesc din ce în ce mai multă importanţă. etapa terifiantă a conştientizării pierderii dragostei şi a semnificaţiei _________________________________________________________ NOEMA VOL. 2011 . „Pierderea” lumii obiectului intern. Tratamentul personalităţilor narcisice i-a determinat pe analiştii moderni să conceapă o altă modalitate a melancoliei şi depresiei. distrugerii provocate de instinctele de viaţă şi de moarte. Nu rareori. sentimentul de culpabilitate inconştient. narcisice şi în acelaşi timp hiper-protectoare. iubitor şi iubit. creaţia lor devine o suprafaţă proiectivă ce funcţionează ca o oglindă. dar şi predominanţa figurilor materne. par să fie principalul factor etiologic în psihogeneza patologiei. cu lumea sa. La personalităţile narcisice se constată că intensitatea pulsiunii agresive. Sigmund Freud subliniază că. respectiv. Aspectele destructive ale narcisismului sunt în strânsă relaţie cu teoria freudiană a uniunii şi. Pulsiunea de agresivitate sau de distrugere. provoacă pierderea semnificaţiei de sine şi de lume. reacţia terapeutică negativă sunt fenomene care ne îndreptăţesc să vorbim de „misterioasele tendinţe masochiste ale Eului”. decurge din pulsiunea de moarte. Studiul clinic al personalităţilor narcisice demonstrează că relaţia individului cu sine însuşi. întotdeauna reci. toate acestea pun în evidenţă o auto-agresivitate: aspectele clinice ale doliului şi ale melancoliei. normale sau patologice. depinde de dezvoltarea relaţiilor de obiect internalizate. atitudini şi sentimente negative. Experienţa de pierdere la melancolici. dacă în câmpul agresivităţii. trimite întotdeauna la o reprezentare narcisică. X.

. C. împotriva căreia trebuie să se apere personalităţile narcisice. N.«La crypte au sein du moi.. Psychiatries et activité créatrice. [6] BENOIST. B. WIART.Symbolisation et processus de création. Ea reflectă funcţia protectoare a ceea ce se numesc „bunele obiecte interne”. intim legate de relaţiile de obiect. [10] CHOUVIER. . [9] CHEVALIER. [7] BROUSTRA. J. Editions Morisset. TOROK. 2011 . Paris. G. A. Experienţa relevă că cea mai mare parte a bolnavilor care lucrează în atelierele de artterapie vor să dobândească stima de sine. Montréal.) . 1984. 1997. Du Moi-peau au Moi pensant. LAFARGUE. Actualisation.Maria-Elena OSICEANU 49 _________________________________________________________ sale. G. H. Paris. Dunod. 1981. Paris. L. [5] BACH. este o reactivare a surselor internalizate de dragoste şi de stimă de sine. 1994. D. M. J. X.. vol. TISSERON. [3] ANZIEU.Le Moi-peau. Universitaires de France.Art et fantasme.Le Penser.. J. Presses. Dunod. D. GHEERBRANT. [4] ANZIEU.. . I –III.Abécédaire de l’expression. Nouvelles perspectives métapsychologiques».. BIBLIOGRAFIE: [1] ABRAHAM. abandon şi eşec. în L’écorce et le noyau.Signes. ei căută aprobarea unui auditoriu care să poată încuraja auto-apobarea. Paris. Paris. au încercat să-şi restaureze stima de sine prin intermediul creaţiei. Erès. Editura Artemis.. symboles et mythes. Flammarion. . Le jour éditeur. prin intermediul producţiilor artistice. S. [2] ANZIEU.L’agressivité créatrice. D. Bucureşti. . Cei trei pacienţi care au constituit subiectul studiului nostru. Sens de l’intime et travail universel dans _________________________________________________________ NOEMA VOL. Reacţia normală la pierderi. 1996. (coord. 1996. [8] BROUSTRA. Editions du Champ Vallon. . .Dicţionar de simboluri. GOLDBERG. Paris. Seyssel. internalizate. . 2000.L’expression créatrice.. 1995. et coll. R. 1975.

1990. 1982. 2000. [11] FORESTIER. – Les mains du Dieu vivant. Paris.Tout savoir sur l’art-thérapie. . pp. 38. [17] KRISTEVA. [24] RACAMIER. (sous la dir. G.«La mère. Paris. [14] KERNBERG. 1971. Gallimard. Lausanne. [15] KLEIN. La réalisation par l’expression picturale. 1998. Paris. V. 2001. M. . Editions Favre. Editions Gallimard. .M. [12] GILLIBERT. Les Editions du Collège. [18] LAMBOTTE. studiu consultat în colecţia de picturi din Centre d’Etude de l’Expression C. . Col.Maria-Elena OSICEANU 50 _________________________________________________________ l’art et la psychanalyse. addictions et fragilités narcissiques. Paris. Paris. J. (coord. Paris. . [22] POSTEL. Paris.. Paris.M. 1978. 2002.«La complétude narcissique» în Le narcissisme. Dunod. M. Presses Universitaires de France. N.L’inceste et l’incestuel. Gallimard. Centre Hospitalier Sainte Anne.Créer.Folie et création. Paris. "Psychopée". Dictionnaire de psychiatrie et de psychopathologie clinique. . Contenant et contenu» in La relation d’inconnu.. P. J. [16] KIELHOLTZ. Paris.U. 2011 . . Paris. [23] QUITAUD. E.Créativité et/ ou symptôme.. 1998. 1995. 2001. 1974.). Dépression et mélancolie. Dunod. ClancierGuenaud. X. _________________________________________________________ NOEMA VOL. R. J. Larousse. L’Or d’Atlante. . Payot. Epanouissement d’une dépression psychique dans l’expression picturale. . Editions Jouvence. SCHMID-KITSIKIS. [20] MILNER. 1993.-C.L’art-thérapie. [21] NICOLAÏDIS. Editions Champ Vallon.-P. Anthropos. Paris.Le discours mélancolique.Soleil noir.F.La personnalité narcissique. [19] MARINOV. 1995 [25] ROSALATO G. se créer. P. O. [13] GRUNBERGER B. 65.) . Paris. J.E.-C. «Le narcissisme dans le trouble de conduite alimentaire» în Anorexie. P. pp. 1995. .

Seyssel.Psychanalyse de l’image.. Paris. Thérapeutique par expression picturale chez une malade maniaco-dépressive. 91 – 103. [31] TOKUDA. _________________________________________________________ NOEMA VOL. [28] TISSERON. Des premiers traits au virtuel. G. Éditions Galilée. S. 913. Centre Hôspitalier Sainte-Anne. S. «Le dessein du dessin: geste graphique et processus du deuil» în Art et Fantasme. L’Harmattan.Création artistique et figuration délirante. pp. Paris. 1987. Paris.M.E. .Le Petit Larousse. X. Editions de Champs Vallon. Paris. S. 2011 . [27] SEBAN. (1985). 1984.Psychanalyse de la bande dessinée. [30] TISSERON. C. 1996. [32] *** Dictionnaire . S. ..Maria-Elena OSICEANU 51 _________________________________________________________ [26] KOFMAN. Mélancolie de l’art. Editions de Presses Universitaires de France. . Y. 2002. Dunod. pp.M. collection de Centre de l’Etude de l’Expression. 1997 [29] TISSERON.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful