P. 1
Autism

Autism

|Views: 77|Likes:
Published by ceadezahar

More info:

Published by: ceadezahar on Sep 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/02/2013

pdf

text

original

AUTISMUL

fascinaţia pentru unele caracteristici ale obiectelor şi pentru mişcările stereotipe ale acestora. În Europa. tulburarea dezintegrativă a copilăriei şi tulburarea pervazivă de dezvoltare. pe care Kanner le-a descoperit în studiul sunt sintetizate astfel:    lipsa profundă de atracţie afectivă a subiectului autist pentru fiinţele umane. nevoia imperativă de a menţine mediul înconjurător neschimbat. Hans Asperger a studiat şi el şi a descris un grup de băieţi cu probleme sociale specifice. Cele doi au realizat tablouri clinice clare şi precise. asociată cu o predominare relativă sau absolută a vieţii interioare. care pot fi considerate şi astăzi. Cauzele specifice sunt încă necunoscute iar aceste dificultăţi verbale. Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare. În definiţia autorilor contemporani. sindromul Rett. Kanner înscrie tabşoul clinic al autismului în cadrul general al psihoyelor infantile. Bleuler numeşte autismul ca detaşarea de realitate.Istoric. alături de sindromul Asperger şi tulburările pervazive de dezvoltare –nespecificate altfel. cercetările ulterioare demonstrînd însă faptul că disfuncţionalităţi de natură organică sunt responsabile pentru comportamentul autistic. Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări clinice. cunoscut sub numele de tulburări din spectrul autismului -TSA (autism spectrum disorders). sub diferite forme Trăsăturile comune ale acestor tulburări. Aceste prime teorii sugerau şi anumite anomalii emoţionale. sindromul Asperger. perceptive şi de adaptare socială persistă tot restul vieţii. denumite şi autism atipic. În ambele sistemele de diagnosticare ICD 10 (International Classification of Diseases) şi DSM IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders). definiţii şi trăsături În 1943 pediatrul american Leo Kanner.nespecificată altfel. descrie comportamentul a 11 copii autişti. în timp ce Asperger se axează pe diferenţele existente între particularităţile constituţionale ale personalităţii şi tulburarea mentală.  absenţa limbajului sau întârzierea apariţiei sale şi constituirea lui dar cu tulburări de pronunţie şi de expresie . autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică şi este considerată drept una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei. apare categoria “Tulburări pervazive de dezvoltare” care cuprinde 5 diagnostice: tulburarea autistă. presupuse a fi rezultatul unor disfunctionalităţi de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice.

rezultat al accidentului organic innascut + strs psihogen  Teorie contestat de Kanner şi ulterior de studii epidemiologice Se bazează pe date experimentale. de pierderea contactului vizual. În mod obişnuit. unul asociat unei patologii organice. Poate fi vorba de o pierdere a utilizării cuvintelor folosit de copil le-a pînă atunci. după care copilul se izolează şi pierde din abilităţile dobîndite. Schopler. Aproximativ 75% din persoanele cu autism au asociate şi alte dizabilităţi mentale. precum şi relaţionarea cu cei din jur şi prelucrarea informaţiilor primite de la organele de simţ. 1958) Ipoteza – autismul s-a dezvoltat doar pe baze psihogene.Tulburarea se manifestă în prima copilărie. a interesului pentru joc sau de retragere socială. Autismul este o tulburare globală de dezvoltare care afectează comunicarea verbală şi non-verbală. autismul este diagnosticat mai devreme mai ales dacă este acompaniat de retard mental şi este mai puţin diagnosticat printre copiii şi adolescenţii cu o inteligenţă medie sau superioară mediei. 1965). 1956. inteligenţă şi la fraţii subiectului etiologic ereditar existenţă un factor Cognitiviste    Teorii perceptive – ipoteza dominanţei simţurilor proximale (Goldfarb. Setul de caracteristici comportamentale comune şi manifestările la nivel individual ale acestor simptome sunt diferite la fiecare copil sau adult. învăţare. demonstraţia a constat în faptul că în datele familiale ale autistului erau prezente întârzieri de limbaj. exclud psihogeneza Teoria lingvistică (Rutter. între 1. dar indiferent de nivelul lor general de abilitate şi de nivelul intelectual. pe concepţia etiologică a sindromului. exitând două tipuri. 1985) – tulburarea cognitivă de bază în autism este o anomalie cognitivă care include limbajul (inclusiv abstractizarea şi codarea). ipoteza hiperselectivităţii . Nu poate fi diagnosticată la naştere pentru că semnele nu apar sau nu pot fi uşor identificate înainte de 18 luni. Uneori există o perioadă de dezvoltare aparent normală. Etiologia autismului -Teorii Teorii Psihogenetice Aspecte reliefate  Formulate în anii ’50 (nu se investigase SNC)   Prin interpretarea unor observaţii şi analogii (Harlow.5 şi 3 ani. al doilea determinat de factori psihogeniş autismul. ei au o dificultate comună în a înţelege lumea înconjuratoare.

Mahler.ulburarea a Eului. 1981. 1971) – reacţii exclusiviste doar la o parte din mesaj. Autistul nu intră în interacţiune afectivă cu altcineva Etologice  datorită deficitului de comunicare emoţională (Hobson) 1966. 1972 – susţine că în lupta autistului cu o suferinţa acesta declaşează un delir autist – fuzionarea cu lumea concretă şi negarea distanţărilor care îi pot reactiva angoasele primelor rupturi (utilizând în acest scop obiecte materiale de care . 1968) – imposibilităţi în modularea inputului senzorial şi outputuli motor  Teoria hemisfericităţii (Simmons. 1987) – respectiv incapacitatea metareprezentării. 1968 – autismul corespunde unei anomalii a dezvoltării psihice (stadii ale dezvoltării sărite şi mecanisme de menţinere (care se opun reluării deyvoltării. Dinamic – Tustin. Ritvo. funcţie ce ar fi gestionată fie de sistemul limbic fie de amigdală. 1984) – anomalii în dominanţa cerebrală (dreaptă la autişti)  Teorii metareprezentaţionale – (Frith. circumscrise într-o conduită halucinatorie negativă. ipoteza instabilităţii perceptive (Ornity.stimulilor (Schreibman. a elementelor care îl compun) Psihanaliza (sensul inconştient al simptomelor) o  Genetic . excluzând semnificativul. 1962 . incapacitate înnăscută de reprezentare a altcuiva ca loc de gânduri şi dorinţe autonome (O’Connor).incapacitaeta adaptări mediului faţă de copil. Rehm. 1956) – tulburările mintale rezultat al disfuncţilor comunicări în familie (independenţa. 1965 . respectiv atenţie la detalii. Huttt (folosind observaţia) a realizat un studiu etologic al steriotipiilor autistice arătând că acestea cresc pe măsură ce mediuş se complică Concluziile teoriilor etologice sunt următoarele: o disfuncţii interactive precoce o deficienţe comportamentale şi de ataşament o o  conflicte motivaţionale (antagoniste – apropiere vs fugă) abordarea din spate (completează conflictul motivaţional cu Psihodinamice  surprinzătoare preferinţă a autistului de a fi abordat astfel) Teoria sistemică – (Bateson. Wetherbz. Winnicott. într-un sistem. Fordham. Koegel.

anormal de mic. percepţie. La 30-40% dintre persoanel ecare suferă de autism a fost detectată o creştere a concentraţiei sangvine a serotoninei. adaptări posturale. astfel: infecţii virale (rubeola congenitală. pozitiile corpului . În urma câtorva studii neuropatologice realizate postmortem s-a observat o proastă dezvoltare a structurilor în mai multe zone distincte ale creierului. alte studii au arătat o incapacitate a creierului de a distruge o parte a excedentului de substanţe chimice folosite în trasmiterea nervoasă (efecte similare LSDului – folosirea acestuia având însă efecte pasagere). În sistemul limbic. malformaţii corticale. nu se elimină destul tesut nervos prin procesul normal de eliminare a tesutului nervos în perioada de dezvoltare sau există o supracreştere a tesutului nonneuronal). motricitate fină. Au fost asociate autismului diferite patologii. Un total de 6 (sau mai multe) articole de la (1). encefalite herpetice precoce). atenţie.dacă nu se tratează imediat dupa naştere fenilalanina se acumulează în sânge şi în ţesutul cerebral ducând la retard psihic şi afectarea sistemului nervos central) Au fost asociate autismului şi maladii neurologice rare – lipoidoza cerebrală. sindromul West). parietal şi nucleii). criteriile pentru diagnosticarea autismului sunt: A. hipoplazia lobilor cerebelari 6 şi 7). Corpul callos. Imagistica cerebrală a reliefat anomalii structurale (o lărgire ventriculară. expresiile faciale. Creşterea creierului la persoanele autiste sugerează existenţa unei anormalităţi în dezvoltarea creierului (se produc prea multe celule nervoase.nu se desparte) o Structural – Lefort – discontinuităţi topologice care întrerup continuitatea dintre obiect şi subiect Cercetările medicale şi biologice La examenul neurologic au fost observate anomalii variabile ale sistemului nervos central la nivelul: tonusul muscular. S-a observat şi o creştere substanţială a creierului dar numai în anumite regiuni (de exemplu lobul temporal. au fost detectate celule dens împachetate pe când în cerebel exista o descreştere a numarului de celule Purkinje. a scăzut în mărime în partea de mijloc şi posterioară a sa. Conform DSM-IV. maladii metabolice congenitale (fenilcetonuria . (2) sau (3) cu cel putin doua de la (1) si câte unul de la (2) si (3): (1) impedimente în interactiunea sociala. În mai mult de 75% din cazuri examinate electrofiziologic s-au observat anomalii evidente a modulării senzoriale. manifestate sub forma a cel putin doua din urmatoarele: (a) impedimente marcante în utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul ochi în ochi.

Debutul acestei tulburări se instalează înainte de vârsta de 2-3 ani. repetitive si stereotipe. etc. Gravitatea autismului variază de la sever la uşor. manifestate sub forma a cel putin unuia din urmatoarele: (a) interes redus si anormal în intensitate sau concentrare (b) aderenta aparent inflexibila pentru un ritual specific si nefunctional (c) maniere stereotipe sau repetitive ( de exemplu: fâlfâirea sau rasucirea mâinii sau a degetului. paralizie cerebrală. dislexie. în cazuri mai rare. la rândul lor variind de la dificultăţi profunde de învăţare. chiar aproape de genialitate. de la uşor la sever) şi adaptativă. sau miscari complexe ale întregului corp) (d) preocupari insistente pentru parti ale obiectelor B. la inteligenţă superioară. pînă la nivele normale de inteligenţă sau. interese sau realizari cu alte persoane( de exemplu nu sunt aratate sau aduse obiectele de inters de catre pesoanele autiste ) (d) lipsa reciprocitatii sociale sau emotionale (2) imedimente in comunicare.(b) esecul în dezvoltarea unor relatii caracteristice nivelului de dezvoltare (c) lipsa dorintei de a impartasi placere. hiperactivitate. Caracteristici şi trăsături La naştere. fără anomalii fizice sau neurologice. Autismul mai poate fi asociat cu alte probleme cum ar fi: epilepsie (25-30% dintre persoanele cu autism) . manifestate sub forma a cel putin unuia dintre urmatoarele: (a) întârzierea sau lipsa totala a limajului verbal ( fara a fi însotita de încercarea de a compensa aceasta lipsa prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau mimarea) (b) la indivizii cu un limbaj potrivit apare un imepdiment în abilitatea de a initia sau sustine o conversatie cu ceilalti (c) limbaj stereotip si repetitiv sau limbaj idiosincratic (d) lipsa jocului variat si spontan sau a jocului social imitativ potrivit varstei (3) comportamente. întarzieri sau functionari anormale într-unul din urmatoarele domenii: (1) interactiune sociala (2) limbaj asemanator cu cel din comunicarea sociala (3) joc simbolic sau imaginativ . Aproximativ 70-75% dintre persoanele cu autism au un nivel scăzut de funcţionare intelectuală (diverse grade de retardare intelectuală. iar acesta se intersectează cu diverse nivele de inteligenţă care. interese si activitati reduse. copilul este aparent normal. dar se poate depista chiar în .

Dificultăţile pe care le au persoanele cu autism la nivelul interacţiunilor sociale cu ceilalţi reprezintă problema centrală a acestei tulburări (principalul simptom) şi totodată principalul criteriu de diagnosticare. nu foloseşte limbajul cu sens de comunicare.  grupul celor “activi”. în care indivizii iniţiază contacte sociale. nu caută sa fie luat în braţe. nu se recunoaşte în oglindă. în care indivizii răspund la interacţiunea socială. . este vorba adesea de o interacţiune unidirecţională. Lorna Wing (1996) a delimitat 4 subgrupe de persoane cu autism în funcţie de tipul interacţiunilor sociale. aceştia acordînd puţină atenţie sau neacordînd nici o atenţie reacţiei/răspunsului celor pe care îi abordează. dar fac distincţia între un obiect familiar şi unul nefamiliar. la nivel cerebral. ci mai degrabă. dar sunt indiferenţi la copiii de aceeaşi vîrstă). însă într-un mod ciudat. deşi unii acceptă şi se bucură de anumite forme de contact fizic (unii copii sunt ataşaţi la nivel fizic de adulţi. Copilul autist nu foloseste vocea pentru a atrage atenţia. nu doreşte integrarea. repetitiv sau le lipseşte reciprocitatea. forma mai puţin severă. Studii recente arată că un copil cu autism. postura. Pentru o depistare timpurie a autismului trebuie avute în vedere următoarele aspecte:        copilul autist nu zâmbeşte ca reacţie la zâmbetul mamei. forma severă de autism. izolarea.  grupul celor “nenaturali”.gestica. însă într-o manieră foarte formală şi rigidă. nu-şi foloseşte vocea pentru a atrage atenţia. Acest tip de interacţiune socială se întîlneşte la unii adolescenţi şi adulţi înalt funcţionali. grupul social îi este indiferent.timpul primului an de viaţă. unde indivizii nu iniţiază şi nici nu reacţionează la interacţiunea socială. foloseşte o serie de cuvinte dar nu cu sensul lor adecvat. în care indivizii iniţiazã şi susţin contacte sociale. nu distinge între faţa mamei şi o altă faţă feminină. indicator şi al gradului de autism:  grupul celor “distanţi”. Comunicarea se realizează prin vorbire şi prin reacţii non-verbale . mimica.dar “bizari”. însă nu iniţiază contacte sociale. cît şi cu familia sau prietenii. nu foloseşte gestica cu funcţie de comunicare. O altă caracteristică importantă şi constantă a copilului cu autism este tulburarea de limbaj verbal.  grupul celor “pasivi”. atît cu străinii. Studiile arată că acest deficit este permanent şi este întîlnit indiferent de nivelul intelectual al pesoanei.

Copiii cu tulburări din spectrul autismului nu dezvoltă în mod spontan acel comportament. inversiunea pronominală. neologismele. . a da un obiect unei alte persoane. fluturatul mâinilor. imagini din reviste. pe care le transformă în stereotipii. idiosincraziile. tipic pentru copiii obisnuiţi. La unii copii apare şi interesul spre o anumită activitate: calculator. Dificultatea principală fiind refuzul copilului de a se orienta şi spre alte experienţe. Autostimulări fixaţiile. adică tot ceea ce presupune angajarea într-o interacţiune socială reciprocă şi susţinerea acesteia. adică nu dezvoltă un limbaj cu ajutorul căruia să poată comunica. mai tîrziu şi o fac într-un mod neobişnuit. sunete şi pentru anumite alimente. Acest comportament presupune indicarea cu degetul către un obiect (alternînd privirea între obiectul respectiv şi adult) . sunt prezente şi la copiii cu autism. Stereotipiile motorii pot fi: legănatul. copilul poate utiliza contactul vizual împreună cu alte gesturi pentru a indica o jucărie care nu-i mai e la îndemână sau care nu mai merge. Cei care au limbaj încep să vorbească. de atenţie împărtăşită. sunt de cele mai multe ori inadecvate şi pot consta în: evitarea privirii. atunci cînd sunt abordate verbal şi nonverbal de către ceilalţi. învâtit. interesele restrânse ale copiilor autişti sunt comportamentele care apar ca fiind cele mai evidente. Există stereotipii comportamentale: mersul pe acelaşi drum. specific: pot fi prezente ecolalia imediată sau întârziată.În cursul evoluţiei lor. Copilul autist deşi supravieţuieşte în mediu. reclame sau chiar anumite subiecte de discuţie. inabilitatea de a înţelege expresiile faciale. cei “distanţi”sau evitanţi pot învăţa să tolereze şi chiar să se bucure de compania celorlalţi. ritualuri de comportament. stereotipiile. în timp ce alţii pot fi aparent foarte fluenţi în vorbire. de regulã. controleză cu greu evenimentele şi alege pentru siguranţa sa anumite senzaţii. jocul cu aceleaşi jucării. fluturatul degetelor în faţa ochilor. clipit şi altele. în grupul “pasivilor” sau. propoziţii pe care le repetă în anumite situaţii sau fără aparentă legatură cu contextul în care apar. Există şi stereotipii verbale: copilul preferă anumite sunete. astfel. îmbrăcatul cu aceeaşi îmbrăcăminte. în urma unui ajutor sau antrenament specific. bătutul din palme. limbajul corporal al celorlalţi. întinzînd mîna spre obiectul dorit sau luînd mîna adultului şi ducînd-o spre obiectul dorit. Se estimează că 30-50% dintre persoanele cu autism rămîn funcţional mute de-a lungul vieţii. cuvinte. pentru anumite texturi. Comportamentele de cerere. Copiii cu autism sau elemente autiste pot avea interes persistent pentru un miros. persoanele înalt funcţionale pot trece la pubertate din grupul celor activi dar bizari. devenind mai “activi”. pentru a căpăta ajutorul unei alte persoane în a obţine un obiect. însă în scopuri instrumentale sau imperative.cu intenţia de a-l obţine. persoanele cu autism pot să treacă dintr-un grup în altul datorită dezvoltării. Structurile gramaticale sunt adesea imature şi includ folosirea repetitivă şi stereotipă a limbajului Reacţiile emoţionale ale persoanelor cu autism. gesturile.

15/10.000 pentru sindromul Asperger.5/10. Observaţia şi evaluarea comportamentelor. după Wing şi Gould (1970). indiferent de nivelul de instruire al părinţilor. Tulburarea apare în aceeaşi măsură în familii aparţinînd tuturor culturilor. Metode de evaluare şi instrumente Este foarte important ca diagnosticarea să fie făcută cît mai devreme cu putinţă.   2.000 pentru tulburări globale de dezvoltare –nespecificate altfel.000 de persoane au “autism clasic”. potrivit legii.000 de persoane au tulburări din cadrul întregului spectru al autismului. însă la capitolul ‘Tulburări psihice’ şi nu neurologice/neurobiologice). şi anume potrivit “Criteriilor medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulţi)”. . La Congresul Internaţional Autism Europe de la Lisabona (2003). prevalenţa tulburărilor din cadrul spectrului autismului la nivelul întregii populaţii este de 1 la 110 în SUA. sindrom Rett. Prevalenţa la băieţi este de 4 ori mai mare decît la fete.Frecvenţa cazurilor de autism În întreaga lume 5 din 10. “autismul lui Kanner”. Studii recente arată o creştere alarmantă a ratei de incidenţă a cazurilor de tulburări din cadrul spectrului autismului (în Marea Britanie.Autismul se întîlneşte mai des decît sindromul Down sau paralizia cerebrală. nu există.iar un raport din anul 1999 al Departamentului Educaţiei al Statelor Unite spune că între 1990 şi 2000. vorbea de o prevalenţă estimată la:   10/10. după “Criteriile generale medico-psihosociale de identificare şi încadrare a copiilor (0-18 ani) cu deficienţe şi handicap (dizabilităţi)” sunt diagnosticaţi cu autism (‘tulburări pervazive de dezvoltare’. 60-70/10. iar aproximativ 20 din 10. În România nu există nici o statistică care să arate numărul de persoane cu autism. evaluarea funcţională şi a dezvoltării sunt indispensabile pentru precizarea diagnosticului şi determinarea severităţii tulburărilor.000 pentru întregul spectru al tulburărilor autismului (autism. de data aceasta la ‘psihoze’ (deşi autismul nu este o boală psihică). a existat o creştere de 16% a tuturor dizabilităţilor şi de 172% a autismului. prevalenţa sau rata de incidenţă . este de 1 la 250 naşteri . cercetătorul canadian Eric Fombonne. iar adulţi cu autism. claselor şi conditiilor sociale. la o creştere de 13% a populaţiei. sindrom Asperger şi tulburări globale de dezvoltare –nespecificate altfel). la maturitate sunt încadraţi la tot la ‘Afecţiuni psihice’ .000 pentru autismul clasic. tulburarea dezintegrativă a copilariei. Copiii care.

scala de diagnosticare şi observare a autismului. diverse nivele ale abilitaţilor intelectuale. validate.La orice semn în comportamentul copilul care îi îngrijorează pe părinţi. interviul pentru diagnosticarea tulburărilor sociale şi de comunicare. Datorită diversităţii copiilor cu autism (diferite grade de severitate a autismului.(Peabody Picture Vocabulary Test/ PPVT). dar şi pentru că reprezintă baza oricărei intervenţii. scala de evaluare a autismului infantil. Tulburările din spectrul autismului trebuie diagnosticate de către echipe multidisciplinare de profesionişti (pediatru. care respectă criteriile acceptate pe plan internaţional şi foloseşte teste validate. iar rezultate funcţionale de lungă durată sunt mai bune. epilepsia. scale de observaţie. S-a demonstrat că intervenţia timpurie poate accelera dezvoltarea generală a copilului. Au apărut multe tratamente care ţintesc ameliorarea/rezolvarea dificultăţilor sociale. profesor de educaţie specială. Testul jocului simbolic Lowe&Costello (Lowe&Costello Symbolic Play Test). Profilul clinic şi de dezvoltare al copilului ar trebui completate cu teste psihologice şi de limbaj folosind instrumente adecvate. probleme senzoriale. Testul vocabularului în imagini Peabody. aceasta fiind de o importanţă capitală pentru stabilirea corectă a diagnosticului. făcută de o echipă multidisciplinară de profesionişti cu experienţă. teste standardizate şi neuropsihologice cum ar fi testul Leiter. scala Vineland a comportamentului adaptativ. Profilul psihoeducational (Psycho-Educational Profile/PEP).Applied Behavioral Analysis(ABA) . interviuri. WISC. prezenţa sau nu a diferitelor dificultăţi suplimentare. Metode de intervenţie Şansele pentru obţinerea unor rezultate de succes în evoluţia copiilor cu autism sporesc considerabil dacă intervenţia se produce la vîrste cît mai mici. Reynell. Evaluarea. logoped. ca de exemplu: interviul pentru diagnosticarea autismului. este probabil să fie nevoie de mai multe tipuri de intervenţii pentru a răspunde tuturor nevoilor pe care le poate avea un copil/adult. ex. Printre acestea cele mai cunoscute sunt:  Analiza comportamentală aplicată. asistent social) care să utilizeze instrumente validate de diagnosticare: chestionare. etc) este improbabil ca ei să răspundă în acelaşi fel şi să progreseze în aceeaşi măsură la un singur tip de intervenţie. psihiatru. de exemplu. În alegerea intervenţiilor pentru copiii cu autism este important să se ia în consideraţie dacă a) există dovezi ştiinţifice ale faptului că intervenţia este eficientă şi b) dacă este neprimejdioasă. senzoriale şi comportamentale. de limbaj şi comunicare. Astfel. reprezintă baza intervenţie individualizate. psiholog clinician. reduce comportamentele problemă. aceştia trebuie să apeleze la profesionişti pentru o evaluare a copilului. personalitate diferită. stabilirea cît mai timpurie a diagnosticului este extrem de importantă. evaluarea comportamentală rezumată.

clare şi uşor de înteles date copilului. diete speciale pentru ‘vindecarea’ /atenuarea problemelor/diferentelor neurologice sau psihologice în funcţionarea creierului pesoanelor cu autism:       Terapia cu multivitamine (Vitamina B6 şi magneziu Vitamina C.Picture Exchange Communication Sistem Programul Hanen. structurarea predării-învăţării ( folosirea suportului vizual.The Hanen program Povestiri sociale. învăţare 1:1. Programele educaţionale conţin ca elemente de bază:  principiile învăţării structurate: structurarea clară a mediului pentru a ajuta copilul să dea sens lumii confuze şi pentru minimizarea stesului. repetiţie. TEACCH. vitamine. predictibilitate şi formarea de rutine).Treatment and Education of Autistic and Communication Handicapped Children       PECS. individualizare (planuri educaţionale individualizate) . instrucţiuni sistematice.Social Stories Programul Son-Rise -The Option Institutes Son-Rise Program Terapia de integrare senzorială.Sensory integration therapy Floor Time Tratamente alternative ce propun folosirea de medicamente. Vitamin A) Dimethylglycina (DMG) Dieta fără gluten şi caseina Dieta fără fermenţi /Yeast-free diet Serotonina Homoeopatia Tratamente complementare:      Terapia prin muzică şi artă Terapia de integrare auditivă-Auditory integration therapy Terapia cu animale (ex. hipoterapia) Terapia ocupaţională Terapia de limbaj şi comunicare Intervenţiile educaţional-comportamentale sunt cele care şi-au demonstrat eficacitatea în tratarea copiilor şi adulţilor cu autism.

adică unul sau mai multe simţuri sunt supra sau subreactive la stimuli.autismromania. dezvoltarea limbajului – după o evaluare corectă a comprehensiunii şi expresiei verbale – înţelegerea semnificaţiilor. 2007. strategii comportamentale cînd este cazul (ex. Structuri psihopatoologice şi terapie complexă. acolo unde există o disfuncţionalitate a sistemului de integrare senzorială. asigurarea înţelegerii prin simplificarea limbajului. Unii adulţi cu autism (ex. spaţiul sau timpul să devină semnificative – funcţionalitate. terapie ocupaţională şi fizică şi/sau de integare senzorială.autism. extragerea şi aplicarea regulilor. percepere corectă. cum ar fi legănatul. Cristina. să fie ajutat să “fie” şi să “trăiască” – să-şi identifice propriile trăiri emoţionale.ro/ . motivarea.ro/ http://www. Presa Universitară Clujeană. simlificarea noţiunilor. masajul ferm) pot facilita atenţia şi conştienţa şi să reducă starea de tensiune generală caracteristică persoanelor cu autism. Ed. pentru managementul problemelor comportamentale). învîrtitul în jurul axului sau fluturatul din mîini. păstrându-i doar atunci când sunt pertinenţi şi ameliorarea tratamentului acestei informaţii în aval. să le recunoască şi la alţii.   terapie de limbaj şi comunicare. Temple Grandin. Astfel de probleme senzoriale pot fi principala cauză a unor comportamente prezente la copiii cu autism. Abordarea unui copil autist din punctul de vedere al lui C.int/classifications/apps/icd/icd10online/ http://www.who. multiplicarea intereselor. Cluj-Napoca http://apps. să ii se asigure un spaţiu securizat. coerenţa şi necomplicarea vieţii (repere stabile şi securizate). Milcent trebuie să vizeze următoarele aspecte:  filtrarea a ceea ce este pertinent – diminuarea stimulilor în amonte. în cartea sa ”Etichetată cu autism”) descriu problemele lor de integrare senzorială şi cum tehnicile de integrare senzorială (ex.        Resurse Mureşan.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->