I.

SUMERIENII

1. MESOPOTAMIA ŞI STRĂVECHII EI LOCUITORI Mesopotamienii sunt un popor dintre cele mai vechi ale omenirii. Ei erau aşezaţi geografic între fluviile Tigru şi Eufrat (în prezent Irak). Sumerienii în sud, akkadienii în centru şi assirienii în nord au populat acest spaţiu, lor adăugânuli-se chaldeenii.Primii mespotamieni au fost sumerienii. Ei au inventat scrierea cuneiformă, construiau ziggurate, au construit primele oraşe civilizate, printre care: Ur,Nippur, Kiş, Babilon, Ninive şi Assur, au făcut primele încercări de irigaţii sistematizate în agricultură, au iniţiat primele schimburi comerciale cu alte popoare, au făcut descoperiri în astrologie şi astronomie. Fiecare oraşstat îşi avea propriul rege, dar nu a luat niciodată în stăpânire întregul Sumer. Dezvoltarea civilizaţiei sumeriene are loc în spaţiul actual al Irakului, în vechea Mesopotamie, cuprinsă între văile fertile ale Tigrului şi Eufratului începând cu mileniul IV î.Hr. Numele de „sumerian” este un nume dat de vechii locuitori ai Mesopotamiei de S şi succesorii acestora: akkadienii semitici. Sumerienii purtau numele de sag-giga, literal însemnând (poporul cu faţa neagră) 2. CIVILIZAŢIE ŞI SOCIETATE LA VECHII SUMERIENI Civilizaţia sumeriană care s-a răspândit în tot Orientul Apropiat şi Mijlociu este acreditată cu descoperirea roţii olarului, a metalurgiei , crearea aliajului aur-argint(electrum), construirea sistemului urban şi al celui de irigaţii. Descoperirile din necropola regala de la Ur prezinta o mare varietate de obiecte metalice din aur si lapislazuli ( o piatra pretioasa de culoare albastra intens),dintr-un aliaj de aur si argint (electrum) sau din os si lapislazuli. Oraşul era centrul puterii economice, politice şi religioase, simbolul său fiind templul-palat tip terase suprapuse numit ZIGGURAT, simbol al legăturii dintre cer şi pământ. Sumerienii construiau un templu în centrul fiecarui oraş-stat. Regele, care era şi mare preot, oficia ceremonii religioase şi efectua sacrificii în templul situat în vârful turnului. Zigguratul era împărţit în şapte etaje, deoarece sumerienii credeau că zeii coborau din cer în şapte zile. Sumerienii locuiau în aşezări construite din lut şi cărămidă arsă, în case de mici dimensiuni. Hrana era simplă, iar berea era obţinută din orz. Cultivau cereale, legume şi fructe, creşteau animalele (capre, oi, vite). În cultivare foloseau plugul tras de boi, seceri de argilă, piatră, aramă sau bronz. Sumerienii făceau comerţ în pieţe uriaşe, unde foloseau discuri de lut(monede primitive) pentru a cumpăra diferite bunuri. 3. STATUL SUMERIAN Iniţial independente oraşele state: Ur, Uruk, Kiş, Lagaş şi Umma, au creat succesiv state relativ unitare, conduse de Lagaş(24602360 î.Hr), Umma(2360-2330 î.Hr) şi Kiş(2334-2279 î.Hr). Ultimul sub SARGON, a pus bazele unui imperiu akkadian ce a supus pe lângă Mesopotamia şi Elamul, Siria şi sudul Asiei Mici. Ultima etapă de unificare este sub conducerea cetăţii Ur, după care are loc prăbuşirea în jurul lui 2000 î.Hr. Prin anii 1792-1750 î.Hr. Hammurabi a unit aceste ţinuturi din centrul şi sudul Mesopotamiei punând bazele Imperiul Babilonian o sinteza sumerieno-akkadiană. Hammurabi a fost primul suveran care a oferit poporului un set de reguli, ceea ce îl menţine în memoria colectivă drept un împărat înțelept şi un bun conducător militaropolitic. 4. SCRIEREA – O CREAŢIE SUMERIANĂ Istoria sumeriană ne este relevată prin opera scrisă numită EPOPEEA LUI GHILGAMEŞ, ce constituie un text scris în ALFABET CUNEIFORM, devenit alfabetul spaţiului oriental până în epoca elenistică, creat de vechii sumerieni, păstrat în arhive formate din tăbliţe de lut şi descifrate în 1802 de savantul german Grotefend. Cuneiforma a fost scrierea tipică a tuturor civilizațiilor mesopotamiene. Colecțiile de tăbliţe de argilă descoperite reprezintă şi cele mai vechi biblioteci cunoscute din istoria umanităţii. Se ştie ca sumerienii au fost inventatorii scrisului, adică ai primului ansamblu de simboluri care au redat limbile folosite: hurta (vorbită în Siria), hitita (în Turcia), urarteana (în Armenia), elamita (în Iran) etc. Cele mai vechi dintre aceste semne se situează în jurul anilor 3300 î.Hr. E vorba de aşa numitele logograme, semne-cuvinte ce reprezintă un obiect sau o acțiune. În total, sumeriana se compune din 500 de semne, în principal logograme, apoi silabe. Cuneiformele vor fi în continuare folosite pentru scrierea limbii akkadiene, babiloniene şi asiriene care vor deveni limbi de bază în Mesopotamia. Limba sumeriana a murit aprox. în anul 1800 î.C dar a rămas o limbă clasică a civilizațiilor din Est chiar până la apariția creștinismului. 5. ISTORIA ALTFEL Legile regelui Hammurabi. Acesta a promulgat circa trei sute de legi, care erau aplicate destul de strict. Printre ele se numără: - Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât. - Dacă cineva acuză pe altcineva, şi poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplătit cu bani. - Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedeşte că a greşit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului, şi nu i se va permite să mai judece. - Dacă cineva fură pe fiul altcuiva, va fi omorât. - Dacă cineva găseşte un sclav evadat şi îl returnează proprietarului, acesta va trebui să plătească doi şekeli. - Dacă un hoţ este descoperit în timp ce fură, va fi omorât. - Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj, şi barajul cedează, el va fi vândut, iar banii obţinuţi vor înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor. - Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti pierderea. - Dacă cineva îşi lasă grădina în seama unui grădinar, iar acesta îşi face treaba bine timp de patru ani, în al cincilea an proprietarul e obligat să ia parte la grădinărit. - Dacă grădinarul nu şi-a făcut treaba bine, iar plantele suferă, el va plăti pierderea în funcţie de producţia vecinului. - Dacă cineva are o datorie, şi nu poate plăti, el se poate vinde pe sine, pe soţia sa, pe fiul său şi pe fiica sa să muncească; după trei ani ei vor fi eliberaţi. - Dacă un om dator îşi plăteşte datoria cu un sclav, iar sclavul este suficient de bun, nu pot exista obiecţii. - Dacă cineva se căsătoreşte cu o femeie, dar nu are niciun fel de relaţii cu aceasta, nu se consideră căsătorie. - Dacă o soţie are relaţii cu un alt bărbat, amândoi vor fi legaţi şi aruncaţi în apă, dar soţia poate fi iertată de soţul ei şi dăruită regelui ca sclavă.

1

- Dacă un bărbat foloseşte violenţa asupra soţiei altui bărbat pentru a se culca cu ea, el va fi omorât, iar femeia considerată fără vină. - Dacă un bărbat este capturat în război, iar femeia părăseşte casa, deşi este mâncare suficientă, ea va fi aruncată în apă. - Dacă un bărbat este capturat în război, şi nu există mâncare, femeia este fără vină dacă părăseşte casa. - Dacă un soţ părăseşte casa, soţia pleacă în altă casă, iar soţul se reîntoarce, soţia nu este obligată să se reîntoarcă. - Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naştere copiilor săi, o parte din pământ şi din bani trebuie cedată ei de soţ. Când copiii cresc, ea se poate recăsători. - Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie cu care nu a avut copii, îi va da înapoi zestrea şi banii pe care i-a adus din casa tatălui ei. - Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta creşte în casa părinţilor adoptivi, părinţii naturali nu pot cere întoarcerea acestuia. - Dacă cineva loveşte pe altcineva de rang mai înalt, va fi biciuit în public de şaizeci de ori. - Dacă cineva loveşte pe altcineva de acelaşi rang, va plăti o mina de aur. - Dacă un sclav loveşte un om liber, îi vor fi tăiate urechile. - Dacă un bărbat loveşte o femeie însărcinată, iar aceasta pierde sarcina, el îi va plăti zece şekeli. - Dacă un constructor construieşte o casă, şi o construieşte bine, proprietarul va plăti doi şekeli pentru fiecare suprafaţă a casei. - Dacă, însă, nu reuşeşte, şi casa se prăbuşeşte, ucigându-l pe proprietar, constructorul va fi omorât. - Dacă fiul proprietarului va fi omorât, fiul constructorului va fi ucis. Moneda şi subdiviziunile ei în Mesopotamia - 1 talant = 60 mina = 3600 şekeli = 30 kg de argint - 1 mina = 60 şekeli = 500 grame de argint - 1 şekel = 8,333 grame argint 6. CRONOLOGIE mileniul IV - mileniul III î.Hr.: Cristalizarea civilizaţiei sumeriene. cca. 3300 - 2334 î.Hr.: Formarea oraşelor-state sumeriene. Dinastiile arhaice cca.2360 î.Hr.: Primul stat teritorial unitar din istoria Sumerului. 2334 - 2218 î.Hr.: primul stat teritorial în Mesopotamia: imperiul akkadian, întemeiat de Sargon 2116-2110 î.Hr.: Sumerul îşi redobândeşte independenţa. sec. XX î.Hr.: Renaşterea sumeriană. 1792 - 1749 î.Hr.: Hammurabi adoptă titlul de ”rege al Sumerului şi al Akkadulul", unificând Mesopotamia şi părţile orientale ale Siriei cu centrul în Babilon. sec. XVII - XII î.Hr.: Hitiţii constituie în Asia Mică un stat care, în sec. XIV, domină politic şi militar Orientul Mijlociu. cca.1550 î.Hr.: în nordul Mesopotamiei se formează statul Mitanni. în restul Mesopotamiei, timp de câteva secole, vechile state sunt supuse unor dinastii străine 1115 - 1076 î.Hr.: Asiria devine prima putere militară din regiune în timpul lui Tiglatpalasar I. secolul al-VII-lea î.Hr.: Epoca de maximă înflorire a Asiriei. 605 – 562 î.Hr.: Domnia lui Nabucodonosor II marchează apogeul regatului chaldeo-babilonian, din componenţa căruia fac parte Mesopotamia, Elamul, Fenicia, Siria şi Palestina. 597 î.Hr.: Nabucodonosor ocupă Ierusalimul. 588 – 583 î.Hr.: Răscoala antibabiloniană a iudeilor este reprimată; o parte a populaţiei este deportată în Mesopotamia. 539 î.Hr.: Babilonul este cucerit de către regele persan Cirus cel Mare 7. DICŢIONAR ENKI: Zeu complex: al pământului, ocrotitor al apelor dulci, patron al înţelepciunii şi cunoaşterii. NAMMU: Apa primordială, simbolizând substanţa maternă universală, mama născătoare fără bărbat care: i-a zămislit pe zeii AN (cerul) şi KI (pământul). NANAR (luminătorul): Zeu selenar; în Ur era considerat drept întemeietor al cetăţii, care primise prerogativele de la ENLIL. AN (cerul): Zeu al cerului, după unele opinii trebuia să fie zeul suveran prin excelenţă. ENLIL: Zeu al atmosferei, apoi şi al pământului, care în actul cosmogonic şi-a despărţit părinţii, pe AN (cerul) de KI (pământul). NANNA-ISTAR: Stăpâna feminină a cerului, protectoarea dragostei şi a maternităţii. Era în acelaşi timp şi zeiţa înţelepciunii, care dădea monarhilor însemnele regale; zeiţa universală a dragostei. GHILGAMEŞ: Erou mitic şi semizeu, personajul principal al unei capodopere literare, care ar fi domnit în oraşul Uruk, 127 de ani. Fundamentală în mitul lui Ghilgameş este drama existenţială a omului, lupta lui cu forţele oculte, raportul cu femeia, raporturile de prietenie, teama de moarte şi setea de nemurire. ENKIDU: Personaj mitic, întruchipând forţa şi puritatea omenească primară, prietenul lui Ghilgameş, care moare după un delir de 12 zile, şi pe care acesta din urmă îl caută în infern. El pare a fi un simbol al omenirii. Plămădit din lut de zei, el străbate treptele obligatorii ale existenţei: viaţa inocentă, prietenia, eroismul, boala şi moartea. Chaldeeni: populaţie de origine semită în secolul al VII-lea î.Hr.;o dinastie chaldeeană a constituit Imperiul neobabilonian. Dravidieni: termen care desemnează diversele populaţii care ocupau nordul Indiei înaintea sosirii indo-arienilor. „Popoarele mării": populaţiile nomade de navigatori care au invadat Orientul Apropiat în secolul al Xll-lea î.Hr. II. MONARHIA EGIPTEANĂ

1. ŢARA ŞI LOCUITORII Constituit în Africa de nord-est pe îngusta fâşie a Nilului ce străbate deşertul, civilizaţia egipteană este alimentată de revărsările periodice ale fluviului ce aduce apă şi mâl fertil din Etiopia şi Sudan. Egiptenii sunt un amestec

2

hamito-semitic de triburi venite din africa nord-sahariană şi zona arabo-mesopotamiană. Studii genetice recente arată că populaţia actuală a Egiptului are o linie paternală comună cu zona Africii de Nord în primul rând şi ceva influenţe din Orientul Mijlociu. Studiile bazate pe linia maternă leagă egiptenii moderni de locuitorii actuali ai Eritreei şi Etiopiei. Vechii egipteni îşi plasau originile într-o zona pe care ei o numeau Punt, sau "Ta Neteru" (Taramul Zeilor"), pe care majoritatea egiptologilor o plasează într-o arie ce cuprinde Eritreea şi dealurile etiopiene.Un studiu recent al morfologiei danturii egiptenilor antici confirmă trăsături dentare caracteristice Africii de Nord, şi într-o masură mai mică din sud-vestul Asiei. Studiul confirmă şi continuitatea biologica de la Perioada Predinastică până după perioada faraonică. 2. RELIGIE ŞI STAT Monarhia egipteană din care a durat între cca.3000-324 î.Hr., este indisolubil legată de vocaţia religioasă şi de constructoare. Faraonul, zeul în viaţă şi imaginea terestră a zeului soare – RA, este păstrătorul legilor, al echilibrului cosmic şi terestru, coordonatorul agriculturii legate de revărsările fluviului şi a marilor construcţii cu caracter politico-religios. După moartea fizică este eternizat prin mumificare. O hieroglifă este un caracter al sistemului de scriere al Egiptului antic ce conţinea o combinaţie de elemente logografice, alfabetice şi ideografice. Champollion, CEL CĂRUIA ÎI DATORĂM DESCIFRAREA HIEROGLIFELOR, definea sistemului hieroglific ca "un sistem complex, o scriere figurativă, simbolică şi fonetică, în acelasi timp, într-un acelaşi text, aceeaşi frază, uneori acelaşi cuvânt.".În funcţie de context, un acelaşi caracter poate avea un sens: figurativ (ideografic), caracterul exprimă ceea ce reprezintă el; simbolic, caracterul exprimă o idee diferită de ceea ce reprezintă el; fonetic, caracterul este utilizat ca şi literă într-un cuvânt, fără altă valoare în afara sunetului care îi corespunde în ansamblul de sunete al cuvântului. Aparitia hieroglifelor este considerată a fi către 3500 î.hr. Iniţial exclusiv figurativă, având în jur de 700 de caractere, scrierea hieroglifică s-a îmbogăţit în timp, ajungând la nu mai puţin de 5.000 caractere în epoca greco-romană. 3. PIRAMIDELE – UN UNICAT EGIPTEAN Simbolul Egiptului îl reprezintă marile piramide ale lui KEOPS, KEFREN şi MIKERINOS, ridicate în apropierea vechii capitale Memfis. Din calcar, măsurând iniţial 146 de metri, formate din 2.500.000 blocuri de piatră, ele au fost realizate ca morminte regale, de către ţăranii egipteni sub coordonarea preoţilor-ingineri. Lor li se adaugă obeliscuri, temple şi morminte în stâncă ce alcătuiesc sistemul mortuar din VALEA REGILOR. Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 43 de secole, până în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m(azi 138 m) înălţime, latura de 227 m şi cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Feţele piramidei erau placate cu plăci şlefuite din granit. A fost construită de faraonul Keops, în jurul anului 2.560 î.hr. pentru a servi drept mormânt acestuia. Sfinxul are corpul unui leu şi capul unui rege sau zeu. Privit din profil, are capul mult mai mic în comparaţie cu corpul. Corpul are o lungime de 73 m şi o înălţime de 20 m. Labele au o lungime de 17 m iar partea din spate are 52 m. Capul are 6 m înălţime şi 4 m lăţime, iar ochii au 2 m înălţime. Nasul şi barba lipsesc, barba fiind expusă la Muzeul Britanic. În trecut, statuia a fost pictată: roşu pentru faţă şi corp şi galben cu dungi albastre pentru cap. Sfinx-ul a fost construit pe locul unei cariere de piatră şi se pare că a fost sculptat dintr-o singură bucată de piatră de var. 4. ISTORIA POLITICĂ A EGIPTULUI Unificarea regatelor de sus şi de jos realizat în mileniul IV î.Hr. a coincis cu unificarea puterii politico-militare şi a celei ce gestiona sistemul de irigaţii şi de dezvoltare a agriculturii. REGATUL VECHI, a coincis cu epoca marilor piramide şi a identificării faraonului cu zeul HORUS şi apoi cu fiul acestuia RA. Prima perioadă intermediară are o durată mai scurtă între anii 2263-2220 î.Hr., după care Egiptul a fost divizat în mici regate independente, până la domnia lui Mentuhotep al II-lea existând regate separate în sud şi nord. Spre anul 2050 întreg Egiptul de Sus şi de Jos este unificat sub autoritatea lui Mentuhotep al II-lea, ce deschide epoca REGATUL MIJLOCIU(secolele XXII-XVIII î.Hr), ce îşi mută centrul la Teba şi se baza pe filiaţia zeului AMON-RA. Faraonul Sesostris III întinde influenţa egipteană în Nubia, Siria şi Palestina, dar urmaşii lui pierd puterea în faţa cuceritorilor HICSOŞI(senitici). Hicsoşii îşi clădesc un mare oraş fortificat, Avaris, în partea de răsărit a Deltei, unde era adorat zeul Seth, al răului şi al dezordinii. Lupta pentru izgonirea hicsoşilor începe de la Teba unde regele de acolo, Kames porneşte război contra lor iar succesorul său Ahmosis I, este cel care îi învinge pe hicsoşi şi îi izgoneşte din Deltă. 5.APOGEUL ŞI PRĂBUŞIREA STATULUI EGIPTEAN REGATUL NOU(secolele XVI-XI î.Hr), cunoaşte apogeul sistemului religios, funerar şi palaţial din Valea Regilor. Cele 17 campanii ale lui TUTMES AL-III-LEA, continuate de RAMSES AL-II-LEA, aduc sub dominaţie egipteană Siria, Fenicia, Mesopotamia şi Palestina, stopâns expansiunea spre sud a hitiţilor şi a assirienilor. Se remarcă figura enigmatică a lui AMENOFIS AL-IV-LEA(AKHENATON), cu tentativa sa de a crea un monoteism bazat pe cultul discului solar ATON. REGATUL TÂRZIU(1085-525 î.Hr), marchează reculul egiptean în faţa Asiriei şi a triburilor nubiene din sud, încheindu-se cu cucerirea persană, continuată cu ceea greco.macedoneană a lui ALEXANDRU CEL MARE şi a urmaşilor săi Ptolemeii. Întrebarea despre cum s-a stins civilizaţia Egiptului Antic este una pe cât de comună pe atât de greu de răspuns, ţinând cont că este departe de a fi un consens în ceea ce însemnă sfârşitul Egiptului ca civilizaţie antică. Astfel dacă consirăm sfărşitul ca fiind odată cu al ultimului conducător egiptean nativ atunci răspunsul ar fi 432 î.Hr. (Nectanebo II); absorbţia Egiptului în Imperiul Roman în 30 î.Hr. poate fi considerat un alt răspuns, la fel ca şi ultima folosire a scrisului în hieroglife (400 d.Hr.) sau închiderea ultimului templu în secolul al VI-lea - aceste din urmă fiind probabil răspunsul cel mai apropiat de adevăr, baza civilizaţiei (religia, cultura) supravieţuind celorlalte lovituri.

3

zeul văzduhului şi al cerului.). RA: Reprezentat ca un vultur sau ca un om cu cap de vultur. în istoria statului. 2575 î.Hr. apogeul statului egiptean 1353-1336 î.Hr. care îşi bazează activitatea pe utilizarea scrierii şi au o structură ierarhizată.Hr: dominaţia asiriană 525-325 î. Hieroglife: semnele „sacre" din care se compune scrierea egipteană. era considerat un Napoleon al antichităţii.: perioada Dinastică Timpurie a Egiptului (Dinastiile I–II) 2575-2263 î. sau Tutmes al III-lea(1482-1450 î.Hr: perioada târzie a Egiptului (Dinastiile XXVI–XXXI) 712-525 î. numele soarelui divinizat. ATON: Reprezentat ca un disc solar strălucitor.Hr.: Vechiul regat al Egiptului (Dinastiile III–VI) Cca. un colos. care sub numele de Amon-Ra i-a împrumutat funcţia de zeu suprem în stat. considerat fiul şi moştenitorul lui Osiris. Un spirit revoluţionar.Hr. A domnit până când a murit.: dominaţia persană 332 î. după moartea sa. la nord de Palestina şi a fost prima bătălie înregistrată în totalitate în istorie. dar şi învierea periodică a vegetaţiei. Trupele sale au capturat mai mult de 2000 de cai de la duşmani. Aceasta era şi soţia sa principală şi este.Hr. Deşi încercarea sa a fost sortită eşecului.Hr. un mormânt şi construcţii adiacente pentru Templul din Luxor. Bătălia de la Kadesh prezintă o mare victorie asupra regatului hitit. 2920-2575 î. Akhenaton a fost cel care a provocat o adevărată revoluţie religioasă în Egiptul antic.000-6000 î. A fost trădat şi ucis. stârnind o întreagă serie de controverse care i-au adus. reprezintă succesorul suveranului pe tron şi. cel mai mare faraon războinic.:Regatul Mijlociu (Dinastiile XII–XIV) 1833-1550 î. AMON: Reprezentat ca un bărbat "cu pieptănătura înaltă.Hr. în Egiptul de Jos.Hr. A alcătuit în vremea lui Ramses al-II-lea „triada de stat" împreună cu Ptah din Memfis (substanţa) şi Ra din Heliopolis (aparenţa). leagănul primilor faraoni.Victoria sa cea mai faimoasă s-a soldat cu ocuparea oraşului Megiddo.: Alexandru cel Mare cucereşte Egiptul 325-30 î. şi astăzi. 4 . OSIRIS: Reprezentat ca un bărbat cu pieptănătură înaltă şi două pene de şoim.: domnia lui Amenhotep IV sau Akhenaton.Hr. 96 fii şi 60 fiice. Scrib: persoană specializată în utilizarea scrierii. Thutmose al III-lea.: faraonul Khufu/Kheops construieşte marea piramidă 2263-2160 î. Domnia sa de 67 ani reprezintă o epocă de prosperitate şi înflorire culturală. renumită pentru frumuseţea sa. era zeul unic şi exclusiv al religiei impuse de Akhenaton. Scribii reprezintă adevărata coloană vertebrală a ierarhiilor birocratice din statele orientale antice. a fost fiul cel mic al faraonului Amenhotep III. cea mai cunoscută dintre ele fiind Nefertiti.: domnia lui Ramses al-II-lea.:prima Perioadă Intermediară a Egiptului (Dinastiile VII–XI) 2160-1833 î. A ridicat construcţii grandioase. 6.000-3. Patron al statului şi al monarhiei în epoca Vechiului Regat. transformând regatul egiptean.Hr: perioada predinastică a Egiptului Cca.Hr. în vechiul Egipt era divinitatea cea mai populară.6. Thutmose al III-lea a condus armata Egiptului prin canioane montane periculoase şi peste deşerturi vaste.Hr: popularea Văii Nilului Cca. Akhenaton a reuşit să menţină acest sistem vreme de 13 ani. tentative eşuată de a introduce cultul monoteist a lui Aton 1070-712 î. 8. regiunea unde s-a născut monarhia.Hr: Noul Regat al Egiptului (Dinastiile XVIII–XX) 1482-1450 î.Hr. a devenit ulterior divinitate supremă asociat cu Ra. sau Tuthmosis al III-lea.).100 î. la origine divinitate locală din Hera-cleopolis. simbolizând moartea ca trecere în altă lume. numele său a fost asociat în Regatul Mijlociu cu Amon din Teba. Cunoscut înainte de Regatul Mijlociu exclusiv în zona Kamak. într-un imperiu. din cauza dorinţei sale de a introduce monoteismul.Hr. triumvirul Marc Antoniu şi regina egipteană Cleopatra a-VII-a se sinucid 30. cucereşte teritorii din Asia şi Africa. fabulosul său templu mortuar Ramesseum.Hr: dinastia macedoneană a Ptolemeilor. 7.Hr. guvernează Egiptul 31 î. dar la moartea tatălui şi a fratelui său mai mare a fost numit conducătorul Egiptului. purtând discul solar. CRONOLOGIE Cca. numele i-a fost şters din toate scrierile vremii. co-regent al tatălui său Seti I.Ţinut în umbră până în anul 1482 de către mama sa vitregă. la vârsta de 96 de ani. deja trăise mai mult decât 13 dintre moştenitorii săi. Într-o serie de campanii militare care au durat mai mult de 20 de ani. Patronul regilor din perioada arhaică. 3100-3000 î.Hr:a doua perioadă intermediară a Egiptului (Dinastiile XV–XVII) 1550-1070 î. devenind cunoscut pentru faptul că a creat primul sistem monoteist din lume. dar fidelitatea soţiei şi a surorii sale Isis l-a readus la viaţă. Mumificare: operaţie prin care corpul unui defunct era deshidratat şi tratat astfel încât să reziste cât mai bine după instalarea în mormânt şi să nu se descompună.Hr.ISTORIA ALFEL Ramses al II-lea sau Ramses cel Mare(1304-1237 î. În momentul când a murit. DICŢIONAR HORUS: Reprezentat ca un zeu-vultur sau ca un om cu cap de vultur. Ramses a urcat pe tron la o vârstă fragedă.: înfrânţi la Actium.: domnia lui Tutmes al-III-lea. Akhenaton a avut patru soţii. având la baza coroanei două pene de şoim.: Octavian Augustus include Egiptul în Imperiul Roman 8.). în opoziţie cu Amon-Ra. A avut 200 soţii şi concubine. Cunoscut iniţial ca Amenhotep IV sau Akhenaton(1353-1336 î. moartea.: perioada protodinastică a Egiptului Cca. care putea lua şi alte înfăţişări divine.Hr.:a treia perioadă intermediară a Egiptului (Dinastiile XXI–XXV) 712-30 î. la origine a fost zeul local din Heliopolis.Hr.Hr. Conform tradiţiei egiptene. inclusiv două temple la Abu Simbel.î. regina Hatshepsut. supranumit Napoleonul Egiptului 1304-1237 î. de funcţionari specializaţi. sala hipostilă de la Karnak. într-un final. precum şi Ideea de renaştere asociată cu încolţirea grâulu Instituţii birocratice: instituţii administrative. Amenhotep IV a încercat să introducă monoteismul în Egipt.

DECLIN ŞI DISPERSARE După Solomon unitatea statului dispare şi are loc divizarea lui. punctate de reacţii împotriva cultelor străine în frunte cu profeţii ILIE. cucereşte Ierusalimul şi îi duce pe evrei în captivitatea babiloniană. ORIGINILE EVREILOR Cuvântul evreu provine din limba ebraică (ivrí) şi este înrudit cu verbul „a trece”. religioasă şi dinastică mai mare. Resurecţia egipteană a dus la dependenţa economică a israeliţilor şi apoi la reîntoarcerea lor în Palestina(cunoscute din Biblie prin robia egipteană.Hr . sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimişi la Roma în sclavie. o structură politică independentă. ISTORIA ALTFEL AVRAHAM. interzis accesului evreilor. epoca lui Moise şi redactarea Decalogului şi a Legilor). un strămoş al lui Avraam (Abraham). în paralel cu regi locali. Acţionând la ordinul lui Dumnezeu. au cucerit Ţara Israel. porecliţi macabei.Hr. începând din anul 6 ţara a fost guvernată de prefecţi romani. au determinat apariţia DIASPOREI(dispersării) evreilor în spaţiul oriental şi estmediteranean.. Consecinţele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei. Împreuna cu Dumnezeu. Identitatea iudaică se menţine doar prin religie. devenind o ţară vasală. După o perioadă de redresare sub IOSUA(639-608 î. regele asirian Sargon al-II-lea cucereşte Samaria şi deportează toată populaţia. urmaş al lui Sem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo (ever) de rîu (Iordan sau poate Eufrat). Regatul Israel. Regatul Iudeii. Simon. IEREMIA în Iudeea. imperiu ce atinge apogeul economico-politic sub fiul său SOLOMON(973-933 î. Ierusalimul.Hr) şi continuată de ginerele acestuia DAVID(1013-973 î.III.800 î. creat în nord de 10 triburi cunoaşte domnii scurte şi aprige lupte pentru putere. a fondat noul regat evreiesc. şi timp de trei ani evreii au menţinut." deschiderea Mării Roşii. îi călăuzeşte prin desert timp de patruzeci de ani pe sclavii eliberaţi şi aduce Torah (Legea) de pe Muntele Sinai. dezlănţuie cele zece pedepse asupra Egiptului. Romanii au distrus zeci de oraşe evreieşti. Isaac şi Iacob.unde Israel are semnificaţia de " a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu”. iar din peninsula Italică. iar unul dintre ei. creat de cele 2 triburi sudice fidele familiei lui David. şi o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim. iar din anul 44. Marea Rosie şi Marea Mediterană. de unde unii revin cu permisiunea regelui persan CYRUS AL-II-LEA în 538 î. el este cel care îi scoate pe evrei din sclavie.Hr.Hr. dar urmaşii lui s-au intitulat regi.Prima unificare a celor 12 triburi este realizată de SAUL(1025-1013 î. DIASPORA EVREILOR În 167 î. neacceptând însă titlul de rege.Hr). viţelul de aur şi dăruirea Torei. 4. Moise traduce cuvântul lui Dumnezeu în realitatile de zi cu zi şi îi transformă pe israeliţi dintr-o hoardă de sclavi într-o naţiune civilizată. Tradiţia evreiească îl consideră pe Avraham primul evreu. 5 . referinduse la el cu "Avraham. Şimon a fost mare preot şi întâistătător pe plan politic. Relaţiile economice cu Tyrul. formate din descendenţii celor 12 fii ai lui Israel (tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi. au colonizat-o şi. edomiţii. Menaşe şi Efraim). figura lui Moise (Moshe) este cea care domină Torah. El este întemeietorul monoteismului şi al iudaismului. în Alexandria a Vechiului Testament(septuaginta). Evreii îşi amintesc de Avraham în rugăciunile lor. aliat al Romei s-a remarcat prin multe construcţii. Dupa moartea sa. Numele Moise stârneşte o varietate de imagini biblice puternice: Dumnezeu deghizat în "tufişul în flăcări. EVREII 1. s-a transformat în municipium Aelia Capitolina. evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene." Avraham este ales de Dumnezeu să devină întemeietorul iudaismului ca rezultat al dorintei lui Dumnezeu de a influenta comportamentul etic al umanităţii MOISE. au condus evreii la victorie şi independenţă. În 722 î.Hr. 1. Cucerirea babiloniană şi asiriană. după fiii lui. Denumirea veche Israelit provine din etnonimul ebraic. care încerca să reprime religia evreiască şi să-i oblige pe enoriaşi să aducă în templul lor ofrande şi pentru zeităţile grecilor. numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus. Refuzionarea celor două ramuri evreieşti s-a făcut sub conducerea JUDECĂTORILOR şi în luptă cu vecinii semitici(moabiţii. Regatul hasmoneilor a legat o alianţă cu Imperiul Roman.Hr). care cucereşte Ierusalimul transformându-l în capitala statului său. concomitent având loc şi difuzarea credinţei lor monoteiste. Primul război evreo-roman a izbucnit în anul 66 a durat şapte ani şi s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor. guvernarea ţării a trecut în mâinile unui procurator roman. Egiptul şi Mesopotamia sunt dublate de o politică edilitară amplă şi una militară agresivă. s-au pus bazele unui regat. Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber.în anul 63 î. Regele Irod cel Mare. Prizonierii evrei luaţi în robie în războaiele evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman şi au fondat comunităţi evreieşti. 3. OSEA în Israel şi ISAIA. 5. tatăl nostru" şi la Dumnezeu cu "Dumnezeu al taţilor noştri. Nabucodonosor al-II-lea. Fiii lui. „fiii lui Israel”. se baza pe o unitate politică. Cu o puternică armată permanentă el crează un imperiu între Eufrat. REGATUL ISRAEL După tradiţia evreiască 13 triburi de evrei. Al doilea război evreo-roman a început în 132 odată cu revolta lui Bar Kohba.Hr. ELISEI. s-au aşezat în spaţiul feniciano-palestinian la cca. prin traducerea în greacă. Avraham. sub presiunea egipteano-babiloniană începe declinul. ci doar lideri politico-religioşi numiţi judecători. s-au răspândit în zonele centrale şi apusene ale Europei. în condiţii vitrege. În 586 î. Unii dintre ei(IUDEII) s-au amestecat cu canaaninienii. după o periodă în care nu aveau o conducere centrală. Revolta a fost iniţiată şi condusă de familia preotului evreu Matitiahu Haşmonai. amoniţii) şi indo-europeni(filistenii) 2. în timp ce alţii(ISRAELIŢII) au plecat în Egipt cu hicsoşii.Hr).Triburile semitice conduse de legendarul ABRAHAM. între care Ierusalimul cu Templul.

4 î. întemeietor de imperiu. Regele Solomon controla principalele drumuri între Egipt şi Mesopotamia.Hr.: Dezmembrarea regatului. Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioţi era bazată pe greacă şi ebraică. evreii pornesc spre Ţara Făgăduinţei (Canaan) 1025 î. 722 î. În Biblie este mentionat că ar fi ordonat uciderea tuturor pruncilor sub 2 ani la Bethleem. El a fost al treilea rege al Israelului. După 538 î.Hr. Patriarh: Şef al unui grup de familii sau triburi (in antichitate). din tribul lui Israel. 1720 î. XII î. Regele Solomon a condus timp de mai mult de patruzeci de ani cel mai puternic regat din istoria Israelului. Pe lângă mâna de lucru. DICŢIONAR Cortul Mărturiei: Locaşul de cult folosit de evrei în timpul lui Moise. descrisă în capitolul 2 din Evanghelia după Matei Limbile evreilor în diaspora. Solomon a avut o relaţie economică strânsă cu regele Hiram al Tyrului. evreii şi-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale şi au inclus o parte de lexic şi locuţiuni din ebraică.Hr. fildeş şi alte materiale preţioase.Hr. cea hittită.hr) Până la domnia lui. distruge regatul Iuda şi deportează populaţia. care au străbătut întreaga Mediterană şi au întemeiat numeroase colonii în nordul Africii (precum Cartagina) sau în Europa Occidentală. Sub domnia lui David. stabilindu-se în sudul Palestinei (Gaza de astăzi). se aflau oraşele fenicienilor. Era faimos pentru întelepciunea sa şi apreciat pentru a construit marele Templu al lui Dumnezeu. POPOARE ŞI SPAŢII ISTORICE Canaanul. CRONOLOGIE 1800 î. condus de Saul.Hr. Solomon moştenise de la tatăl său un regat imens care se întindea de la Eufrat până la graniţa cu Egiptul. 6. Numele acestei regiuni provine de la filisteni. evreii au adoptat limbile locale. cu o parte de vocabular de origine ebraică. antrenând şi triburile ebraice. Filisteni: Populaţie antică aparţinând "popoarelor mării". Cu timpul. ammoniţii. mari navigatori şi comercianţi. Regele Saul şi-a petrecut majoritatea anilor de domnie în războaie cu inamicii Israelului: moabiţii. poate fi împărţit în mai multe regiuni.Hr. israeliţii erau condusi de o serie de Judecatori. Beit Hamigdash. Asia Mică şi Egiptul. ceea ce le-a permis să ajunga până în Africa de unde au adus aur. organizate în oraşe-state puternice.Regele Saul a fost primul rege al Israelului(1029-1005 î. Irod este cunoscut pentru colosalele sale proiecte din Ierusalim si din alte părţi ale lumii antice. David a apărut pentru prima oară în istorie pe când era un tânăr cioban şi l-a omorât pe giganticul soldat filistin Goliat. mutarea capitalei la Ierusalim.Hr. termenul a început să fie folosit pentru toate grupurile etnice aflate în afara patriei de origine. şi au format o federaţie de cetăţi.Hr. 1230 î. se afla în Antichitate nucleul unei alte civilizaţii. slavă şi cu elemente romanice. un excelent ofiter. de origine 6 . denumirea ei provenind de la numele „peleseţi" dat de egipteni filistenilor. 933 î. David şi regele Saul. unul dintre „popoarele mării". care până atunci locuiseră ca nomazi în toată regiunea Canaanului.Hr. În comunităţile din diaspora. 1013 ..) si subordonat Romei. iar în sinagogă si şcolile religioase se foloseau de limba ebraică şi pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica. acestia au insistat şi Samuel îl unge rege pe Saul. zonă cuprinsă între Eufrat şi Marea Mediterană." Comerţul care se făcea de-a lungul acestor rute a crescut foarte mult bogăţia regatului său. edomiţii şi filistinii. După aceea el s-a concentrat asupra dezvoltării şi îmbogăţirii regatului. soldat. în vecinătatea mării.Hr.Hr. incluzând actualele Iordania şi Siria. A domnit la început împreuna cu tatăl său. Desi Samuel ia avertizat pe israeliţi de exploatarea pe care o vor suporta sub conducerea unui rege. Exod: Migraţia evreilor din Egipt spre Palestina. In nord. incluzând reconstrucţia celui de-al Doilea Templu al Ierusalimului. Detalii ale biografiei sale pot fi observate prin lucrările din secolul I î. până la zidirea templului lui Solomon(922 î. Hiram i-a pus la dispoziţie lui Solomon şi lemnul de cedru şi de chiparos pentru construirea lui Beit Hamigdash în Ierusalim Regele Irod cel Mare (74 î. între Fenicia şi Peninsula Sinai.Hr. construirea primului templu. În timp. 973 – 933 î.: Construirea celui de-al cdoilea Templu la Ierusalim. Israeliţii au decis să centralizeze şi să organizeze natiunea. Palestina: Apare mai târziu în istorie (Herodot).:Triburile evreilor conduse de patriarhul Avram pătrund în Canaan. pentru că a adus o perioada de pace şi prosperitate fără precedent în regat.: Fondarea regatului Israel.) Deportare: Acţiune represivă constând în mutarea forţată a unei (unor) persoane sau minorităţi (popor) spre un loc determinat.: Nabucodònosor al II-lea.: Domnia lui David. apogeul statului. Regele David a fost cioban. care i-a ajutat pe israeliţi să-şi dezvolte afaceri navale. iar după moartea lui David.Hr. Limba idiş este germana sudică medievală (foarte apropiată de dialectele bavarez şi suab). care în sec. Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală. cunoscut şi ca Templul lui Irod. Majoritatea acestora erau plasate pe ruta comercială care unea Mesopotamia. 7. Între Munţii Liban şi Eufrat locuiau numeroase populaţii de origine semită.Hr) cunoscut si ca Irod I a fost regele Iudeei (37-4 î. invadează ţărmurile estice ale Mediteranei. La nord de Canaan. ia eliminat toţi foştii duşmani. cunoscute ca "Via Maris" şi "Drumul Regilor. poet. La sud. suveran al Imperiului babilonian. Diaspora: totalitatea comunităţilor iudaice aflate în afara Ţării Sfinte.: Domnia lui Solomon. în Ierusalim. care s-au instalat aici în secolul al Xll-lea î. regele Asiriei. 1025 – 1013 î. naţiunea evreiească a fost organizată într-un regat admirat şi respectat. dupa tatăl său. se afla Palestina.: Hicsoşii invadează Egiptul.Hr. În aceeaşi perioadă se stabilesc aici evreii.Hr. Hitiţii. pentru a se putea apăra mai bine de vecinii lor şi au cerut profetului Samuel să le aleaga un rege.: Domnia lui Saul. argint.973 î. tată şi rege. ale istoricului romano-iudeu Josephus. ORIENTUL ŞI „SEMILUNA FERTILĂ” 1. distruge regatul Israel. IV. apoi de David şi Solomon. 586 î. în Asia Mică. Evreii încep să se răspândească în lume. în funcţie de populaţiile care trăiau aici.Hr. "Israel: Israel în nord (Samaria) şi ludeea în sud (Ierusalim).: Ieşind din Egipt sub conducerea lui Moise.: Sargon al II-lea.Hr.

Cultura lor a dispărut după ce regiunea a fost cucerită de către Alexandru cel Mare. Originea indo-europeană a hitiţilor e indicată atât de picturile egiptene care îi arată ca având părul castaniu. în zonele neatinse de invazia "popoarelor mării". care şi-a disputat cu Egiptul supremaţia asupra zonei Canaanului. 550 î.). Cyrus ocupă în 539 î. şi a fost crescut de către bunicul său care era rege. Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee.Hr. inclusiv Marsilia.Hr.era să fie ucis de către proprul său bunic. 1344–1322 î. 5. Malta.Hr.).Hr. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne. Cipru şi Cartagina. IMPERIUL PERSAN este creat de Cyrus al II-lea cel Mare (559-529 î. în nordul Africii. au pătruns în regiune mezii şi perşii.Hr.Hr. se încheie fără nici un rezultat. el transformă în numai trei decenii Persia dintr-o putere locală. creează o monedă de aur etalon (dareicul). Egiptenii au respins două valuri masive de invazie în vremea Faraonilor Merneptah (1213-1203 î. Timp de câteva secole.Hr.Hr. Prin înfrângerea lui Astiage (cca.Hr.Hr. În Cartagina ei făceau schimburi de mărfuri cu localnici africani. Cyrus I recunoaşte suzeranitatea Asiriei. ultima în Africa de Nord. în Asia Mică. Teispe.Hr. În India locuiau în Antichitate populaţii variate. Israel. genial om de stat.000 km². Cadiz. Sogdiana. 4. Fenicia.Conform legendei. triburi războinice venite dinspre Europa. către 700 î. 550 î. Fenicienii construiau temple zeilor lor. întemeind colonii pe multe ţărmuri străine. sunt unificate.. 5. Gedrosia. A purtat războaie victorioase împotriva Egiptului şi a extins supremaţia statului hitit până în sudul Palestinei.Hr) a fost rege hitit. piei de animale şi lemn.lea î.Hr.) şi s-a menţinut până în vremea lui Suppiluliuma II (cca 1200 î. care acoperea acum cca. Media devine provincie a statului persan.). zeul războiului.. Au explorat continentul Africa şi au întemneiat oraşele: Tyr.dar din secolul al VI-lea î.Fenicienii au fost primii care au inventat alfabetul. Hr. cu care prilej Darius este înfruntat de geţii din Dobrogea. Fenicienii s-au extins în toată Mediterana.). Byblos şi cel mai important oraş.). populaţie care folosea scrierea cuneiformă preluată de la sumerieni şi care a format mai multe state.Hr. 7 . Imperiul hitit a atins apogeul în timpul lui Suppiluliuma I (1375-1335 î.). a trupelor şi mărfurilor ("calea regală" Persepolis-Sardes măsura 2400 km).Hr. Ecourile istoriei militare a cuceririi nordului Indiei şi a fondării primelor regate indo-ariene se regăsesc în Vede. Sicilia. În decursul migraţiei lor. cu toate coloniile greceşti ale Ioniei. Alfabetul a mai fost îmbunătăţit de către greci şi romani. a avut loc invazia "popoarelor mării".Hr. dintr-o putere locală în cel mai vast şi puternic imperiu al Orientului.-539 î. potrivit tradiţiei. una din cele mai strălucite personalităţi ale antichităţii. Darius I cel Mare (522 î.Hr. de origine indo-europeană. iar Cambyses I (600 î. şi 490 î. Prin înfrângerea lui Astiage (cca. în contrast cu cel al egiptenilor. Au trăit pe coasta Mării Mediterane din anul 1200 î.Hr. şi care au invadat Anatolia şi estul Mediteranei. În anii 545 î. Campania din stepele nord-pontice întreprinsă împotriva sciţilor (513 î. Cyrus al II-lea cel Mare (559-529 î. Începând cu secolul al XI-lea î. aceştia au rămas la periferia lumii orientale.Hr. întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. după cucerirea Punjabului (519 î. începe zidirea unei noi reşedinţe regale la Persepolis. Babilonul. s-au menţinut mici state hitite care au căzut pe rând.Hr. Cu un eşec se termină şi cele 2 expediţii vizând cucerirea Greciei. Sidon. 3.). Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne.Hr.a.Hr. un puternic imperiu. una dintre capitalele elamite cele mai importante fiind Susa. În mileniul al III-lea î. Cei care au creat statele şi civilizaţia cea mai influentă au fost însă indo-arienii. Succesorul său. transformă Persia. Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee.Hr. cu toate coloniile greceşti ale Ioniei.). anexând apoi toate posesiunile Caldeei din Siria.Dragniana. precum şi de afinităţile limbii lor cu cea tracă.) pe a Mediei.Hr. şi în epopeea Mahabharata. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.) s-a născut în anul 559 î. în pofida renumelui de slabi marinari pe care îl aveau egiptenii.) şi Ramses al III-lea (1186-1155 î. 2. În perioada 1200-1000 î. perşii au constituit cel mai întins imperiu oriental.Hr. în principal lui Baal. referirile istoriografice cu privire la ei se răresc considerabil.-539 î. reorganizează.în 559 î. regiunea sud-estică a Iranului. care au migrat în mileniul al III-lea î. ş. până la graniţele Egiptului. Acestea au distrus puterea hitită. HITIŢII HITIŢII erau un popor de origine indo-europeană.indo-europeană.Hr.. numită Elam. MEZII ŞI PERŞII Triburile perşilor. scrierile sacre ale arienilor. au constituit în mileniul al II-lea î. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală . mai numeroasă şi mai bine organizată.Hr.-559 î. unde ulterior s-au sedentarizat. stabilite în sud-vestul Iranului (Persia). Când a devenit rege.Hr. sub conducerea dinastiei ahemenide. al XIII .Hr. era locuită de către elamiţi.Acesta a scăpat ca prin minune. a reuşit să le facă faţă. A fost supranumit „Marele hitit” Popoarele mării este o sintagmă care se referă la populaţii migratoare venite pe apă (dar şi pe uscat) în decursul sec.Hr. care era în declin la acel moment. care să asigure transmiterea rapidă a informaţiilor. în cel mai vast şi puternic imperiu al Orientului. 20 de unităţi administrative (satrapii). La aceea dată India era locuită de către triburile dravidienilor. în numai 3 decenii. Cipru şi probabil Imperiul hittit. Bactriana. Media devine provincie a statului persan. care au pătruns în peninsulă la mijlocul mileniului al II-lea î.).Hr. populaţii care vorbeau limbi diverse şi pe care arienii i-au subordonat pe cale militară..). ISTORIA ALTFEL Suppiluliuma I (cca.Hr.Hr. Preoţii şi preotesele sacrificau copii zeilor. din teritoriile pe care le ocupau în sud-estul continentului european. pradă asirienilor. de la valea Indusului până în Africa de nord şi Asia Mică. Cartagina. dar nici o vocala.-486 î. au atacat şi distrus oraşe din Asia. FENICIENII FENICIENII au fost cei mai mari negustori ai antichităţii.când era mic. Arachosia. în perioade de restriste. din 492 î. împarte imperiul în cca.Hr. având numai 30 de consoane. cumpărând fildeş preţios. În secolul al XII-lea î.000. până la dispariţie. de Ahaimene. extinde posesiunile Persiei spre apus. Singură armata egipteană. După această dată popoarele mării se retrag probabil în insulele mediteraneene. În anii 545 î. Popoarele mării s-au aliat cu diverse popoare asiatice şi începând cu sfârşitul celei de-a XIX-a Dinastii au început atacarea sporadică a gurilor Nilului. El creează un sistem modern de drumuri.Hr.Hr.El a contestat de îndată autoritatea abuzivă a dinastiei mezi-ce asupra triburilor persane. vastul imperiu.

valorând a 4000 parte dintr-un talent(33. Darius I a mutat capitala Imperiul Persan la Persepolis. Darius I a vrut să cucerească Grecia.). s-a născut în anul 550 î. posibil precursor al oamenilor moderni. de asemenea. Faţa sa e la fel de primitivă. Babilonul. în general. cea mai mare forţă maritimă din Mediterana Occidentală până la Războaiele Punice cu Imperiul Roman. aceasta a fost posibilă după apariţia focului.). OMUL ŞI EUROPA Denumire dată spaţiului geografic aflat la vest de lumea orientală şi preluată de greci. în prezent un cartier al oraşului modern Tunis din Tunisia. În perioada sa. la fel ca şi capacitatea omului de a ocupa noi spaţii geografice şi de a utiliza. Byblos.000 î. Se crede că Homo habilis avea în jur de 127 cm înălţime şi cântărea aproximativ 45 kg. asemănătoare hominizilor.2 kg de argint) purpura: este un pigment de culoare roşie. triburi războinice venite dinspre Europa. devenind cel mai vast şi cel mai puternic stat din Orientul Apropiat sau Mijlociu.Hr. Cca. până la graniţele Egiptului Faraonic. Ţara Israel. localizat în partea estică a Lacului Tunis. Are o talie de peste 1. 6.Hr.: războaiele medice 335-325 î.Hr: domnia lui Suppiluliuma I. Pentru a menaja toate susceptibilitatile şi a-şi atrage aprobarea tuturor.Hr. în majoritatea aşezărilor există o singură vatră. OMUL DE NEANDERTHAL. A existat între acum 2. "Noul oraş"). dar au fost propuse date mergând până la 450. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică.: aşezarea fenicienilor în zona actualului Liban Secolele XI-X î. Cartagina (în limba feniciană Qart-Hadasht. convinşi rapid că au gâsit în el un sef capabil să-i elibereze pe perşi de vasalitate. Herodot lărgeşte noţiunea la spaţiul cuprins între Marea Mediterană.Hr: apariţia oraşelor stat feniciene(Ugarit. Se aseamănă în multe privinţe cu Australopitecus.).uniindu-i într-o federaţie de nemulţumiţi şi a cucerit capitala lui Astyage. momentul apariţiei sale a fost plasat. CRONOLOGIE mileniul al III-lea î. Darius I era nerăbdător să înveţe lucruri noi despre lumea cucerită. PREISTORIA HOMO HABILIS (omul îndemânatic). acul magnetic: consta dintr-o piatră magnetică legată de un fir de aţă pentru a se putea roti liber V.Cyrus ocupă în 539 î.dareicul. 1344–1322 î.: domnia lui Cyrus II. asimilându-l cu spaţiul de „civilizaţie”. El i-a incurajat pe arheologii din Babilon să-şi îmbunătaţească cunoştiinţele şi a fondat o şcoală medicală la Saia (Egipt).. Apariţia speciei umane în varianta sa modernă are o datare nesigură. DICŢIONAR satrapi: guvernatori ai unei satrapii satrapie: provincii ale Imperiului Persan create de Darius I dareic: monedă-etalon de aur persan. este specie umanoidă preistorică. ORIGINILE CIVILIZAŢIEI EUROPENE 1. pentru prima dată. ceea ce ne trimite cu gândul la faptul că rezultatul vânătorii şi sau al culesului era consumat în comun sau. apogeul statului persan 490-479 î.Hr. şi a devenit rege al perşilor în (522 î.4 şi 1. În jurul ei s-a format Imperiul Cartagian.Hr.000-25. îsi gaseste realizarea în aceasta confederaţie de popoare diverse. soldată însă cu un eşec.: Alexandru cel Mare cucereşte Imperiul Persan 324-30 î.Cartagina (sau "Cartago") a fost fondat de comercianţii fenicieni şi. Oricum.Hr. anexând apoi toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria. a fost numit astfel datorită uneltelor descoperite împreună cu el. Foarte probabil aceasta a crescut importanţa mecanismelor de într-ajutorare dintre membrii grupului 2.Hr.Hr. fondatorul Imperiului Persan 522-486 î.Hr: fondarea Cartaginei Cca 700 î.Hr: mezii şi perşii se stabilesc în podişul Iranului 559-529 î. izolată pentru prima dată de către fenicieni din molusca Murex brandaris.Hr: domnia lui Darius I. fiind una din limbile semitice antice. regele mez. În ceea ce priveşte răspândirea omului în zonele temperate. a fost o specie sau subspecie a rasei umane (Homo neanderthalensis) ce a locuit în Europa şi părţi ale Asiei de Vest aprximativ de acum 230.50 m şi un volum cranian de 1000 cm3 în medie. în medie de 650 cm³ este apreciabil mai mare decât la Australopitecus. Darius I a introdus respectul pentru studiu.Hr. A încurajat comerţul şi a bătut o monedă proprie . el îi cruţă pe cei învinsi şi îi asociaza într-un nou „regat al persilor si al mezilor". a fost un oraş antic în Nordul Africii.Hr. Colonia a ajuns să aibă o importanţă economică mare ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene. Tyr) Secolele X-VIII î. durata de activitate în fiecare zi este mult crescută. Ideea de imperiu. Mărimea creierului.Hr: colonizarea feniciană Secolul VIII. public. peşterile.S-a bizuit pe ameninţare şi forţa convingerii.). de prinţesa Dido (sau Elisa). 1200 î. instituită de Darius I. care provenea din limba vorbită de fenicieni. sora lui Pigmalion.: invazia "popoarelor mării".Hr.000 până acum 29. Don şi la nord de Dunăre.5 milioane de ani. Fenicia. dar a fost înfrânt la Marathon (490 î. A anexat Punjabul în 517 i. reunite prin practici administrative comune şi conduse de un şef charismatic. acesta rezistă până către 35. fiul lui Hystaspes. Darius I cel Mare (522-486 î.Hr.000 î. 8 .000 şi 100. poate prima din întreaga istorie. Atlantic.Hr: migraţia hitiţilor în Asia Mică Cca. însă mai puţin proeminentă. Imperiul Persan a cunoscut apogeul puterii şi al întinderii teritoriale. între 240. Datorită talentului său oratoric şi curajul său în luptă i-au adus admiratia aliaţilor. Porneşte într-o expediţie împotriva sciţilor în (513 î. cel puţin. Darius I şi-a tratat supuşii cu o bunătate remarcabilă tocmai cand un duşman înfrânt se aştepta la cea mai nemiloasă cruzime.000 de ani.000 ani.Hr. HOMO ERECTUS (omul ridicat).Focul reprezintă o achiziţie culturală şi biologică în acelaşi timp. Forma creierului este.: epoca elenistică 7. Sidon. conform legendei.Hr.î.Hr. apogeul statului hitit 1200-1000 î. Dar schimbarea cea mai importantă o reprezintă modificarea comportamentului în interiorul grupului .

faţă de vecinii lor. Popoarele indo-europene sunt originare din regiunile cental asiatice şi zona măriilor Caspică şi Arai. limba latină şi dreptul roman sunt baza. ETRUSCII au locuit regiunea din Italia. care combină tradiţiile lor cu cele greceşti. creşterea vitelor. Putine limbi se mai pot lauda cu o astfel de continuitate. Franţa. colonii greceşti stabilite în oraşele nou fondate din Egiptul ptolemeic şi Asia.Hr. Trois-Fraire. regiunea de nord a Latiumului. Fufluna (Populonia). Clevsin (Clusium).: Are loc marea colonizare a Asiei Mici. Cuciulat. Limba etruscă este cunoscută astăzi din puţinele inscripţii păstrate. Galii sub comanda lui Brennus au ocupat Roma ca. În absenţa unor scrieri istorice. dublate de culte magico-religioase şi funerare. şi în greacă Galatia) a fost regiunea Europei de Vest care include nordul Italiei moderne. Vetluna (Vetulonia). de meseriile lor.Hr. Locuintele lor erau mai ales de forma rotunda. Felathri (Volaterrae sau Volterra). Velch (Volci). Elveţia occidentală şi părţi ale Olandei şi ale Germaniei pe partea vestică a râului Rin. numită Etruria (cuprinzând Toscana. picturile rupestre de la Altamira. la nordul Greciei. grecii. Migraţia unor greci la Roma. o migraţiune a galilor răsăriteni a apărut în Tracia. Trei triburi galice au trecut dinTracia în Anatolia la invitaţia lui Nicomedes I. Epoca fierului din faza La Tene este legată de apariţia popoarelor indo-europene: celţii. cimerieni. Lascaux. care ulterior ei s-au stabilit în Frigia şi Cappadocia în Anatolia centrală. fapt ce-i leagă practic de iranieni. dar şi ca artizani ai unei ceramici deosebite.: Colonii întemeiate pe ţârmul Mării Mediterane şi a Mării Negre. Asemănările cu popoarele antice iraniene (sciţi. Perusna (Perugia). Se trece la organizarea de gintă şi trib. Secolul V I î. zeiţa de la Vidra. începând cu mileniul I î. construite din lemn si acoperite cu stuf. începând cu 1000–900 î. În lumea egeeana. Veii. fier sau cupru furnizând materia primă pentru o metalurgie din care se aprovizionau până şi grecii sau cartaginezii..Hr.Hr. Perioada de trecere la neolitic şi eneolitic. ce a unificat Europa. Centrul etruscilor a fost Toscana.Hr. Au migrat în mileniile V-III î. Aceste provincii ocupau cea mai mare parte a Balcanilor. Istoriografia lingvistică modernă clasifică tracii ca pe un popor indo-european aparţinând subgrupei estice (satem). sarmaţi) sunt confirmate de dovezile istorice şi arheologice rămase de la începuturile tracilor. Mysia. Belgia. Deşi locuiau în oraşe-state independente.000 de ani duce la înlocuirea lui homo sapiens neanderthalensis cu homo sapiens sapiens şi apariţia manifestărilor culturale gen Venus din Willendorf.Hr.Hr.: Campania lui Alexandru cel Mare. care dezvoltă metalurgia şi stă la baza oraşelor-state.Hr.Hr. civilizaţia europeană se răspândeşte prin intermediul romanilor. Europa protoistorică se dezvoltă în epoca metalelor şi se bazează pe societatea rurală. Galii purtau pantaloni facuti din diverse materiale.Hr. până în prezent. ilirii. orientale şi elenistice în cadrul imperiului lor. uneltele si podoabele facute de ei. Secolul IX î. Inainte de secolul XXl î. cositor. Erau organizaţi în confederaţii de trib războinice pe baza democraţiei militare.Europa are o dublă accepţiune: romană. Limba greacă a fost vorbita in peninsula greaca (sudul Peninsulei Balcanice) de peste 3. latinii aveau aceeaşi 9 .: Declinul Civilizaţiei minoice. datorată se pare erupţiei vulcanului Thera. originile preistorice ale tracilor rămân obscure. de stilul lor de viaţă. Galia (în latină Gallia. hitiţii şi mezo-perşii. Balcani şi Asia Mică. germanii. asimilând cultural şi lingvistic pe băştinaşii neolitici(procesul de indo-europenizare). Secolul XVII î. de la economia de culegători-vânători la ceea de agricultori-păstorimeşteşugari. iar geţii se întindeau dincolo de Dunăre ajungând până la râul Bug.: Primele colonii stabilite în Asia Mică. dezvoltate în bazinul mediteraneean. respectiv greacă. adică istorico-mitologică desemnând spaţiul limitat la Don .Hr. CELŢII se ocupau cu agricultura si cresterea animalelor. unde etruscii s-au dezvoltat ca agricultori şi viticultori foarte buni. în 281 î.literara. care a migrat în această regiune în secolele al VIII-lea sau al IX-lea î. Aveau o religie uraniană centrată pe cultul solar şi cel al liderilor războinici(sistemul kurganelor). India şi Orientul apropiat şi mijlociu.componentă a familiei limbilor indo-europene. centrul şi sudul Peninsulei Balcanice şi în părţile adiacente Europei de Est. aproximativ aceeasi cu cea din vremea lui Pericle din secolul V i. LATINII erau o populaţie italică antică din Latium Vetus (Vechiul Latium).: Cucerirea Greciei de Republica Romană.: Aşezarea grecilor în Macedonia si în Grecia peninsulară.Hr. Sciţia Minor. slavi şi baltici.Hr. utilizând calul şi carul de luptă. TRACII au fost un grup de triburi indo-europene care vorbeau limba tracică . de obiectele de artă descoperite şi de ritualurile de înmormântare. şi părţi din Umbria). tracii. iberii. care o face sa fie una dintre cele mai vechi ramuri ale familiei de limbi indo-europene. italicii. triburile greceşti migrează în Balcani. Secolul II î. sursa şi inspiraţia culturii moderne europene. Aheii şi ionienii se aşează în Peninsula Grecia (Civilizaţia miceneană). Caisra (Caere). balticii. Aceste populaţii s-au răspândit în estul. Erau popoare seminomade ce se ocupau cu agricultura intinerantă.Hr. spre Europa. 3. Secolul XI î. vânătoarea şi pescuitul. slavii. minele de plumb. o regiune care de atunci înainte s-a numit Galatia.Hr. Panonia şi în alte regiuni din Balcani şi din Anatolia. Erau vestiti pentru armele. Italia. Bythinia. 4. Europa preistorică îşi are începuturile odată cu popularea sa acum circa 2 milioane de ani de către Homo erectus venit din Africa şi Asia Mică. Etruscii au fost consideraţi mai avansaţi tehnologic. POPOARELE VECHII EUROPE GRECII reprezintă o grupare etnică care populează Grecia din secolul XVII î. Curtun ( Cortona). scito-sarmaţii.Hr.500 de ani (si in Asia Mica de ceva mai putin) si are o continuitate istoric . adică politico-geografic de spaţiu circumscris civilizaţiei greco-romane.Hr. Secolul IV î.: Triburile doriene se aşează în Grecia peninsulară. Etruscii s-au organizat în oraşe-state începând cu secolul VIII î. Dacia. Moesia. Obisnuiau sa se impodobeasca cu bratari si fibule. Macedonia. acum circa 35. chiar şi decât romanii. Secolul XX î. 390 î.Hr. Tracii au locuit în provinciile antice: Tracia. din nord. Cultura greco-romană. Tarchna (Tarquini). Le placea curatenia (ei au inventat sapunul).FUNDAMENTELE CIVILIZAŢIEI EUROPENE Apărută în Grecia. Secolul XIII î. în Creta minoică şi Grecia miceniană. acestea fiind Arretium (Arezzo). Dunăre.: Primele colonii importante se stabilesc în Sicilia şi sudul Italiei. Sarmaţia. Secolul VIII î. stăpâneau metalurgia bronzului. Velzna (Volsinii).Hr.

: mezoliticul cca 9 000 Î.Hr. la distanţe egale.). Ungaria. la nord de Alpi) 3500-3000 Î. Ambiţiile teritoriale romane au provocat unirea celorlalţi latini împotriva sa (341 î. cca 4500 î.Hr.Hr. România.Hr.: începuturile civilizaţiei La Tene 450 î. ilira. în jurul unei pietre mai mari.: afirmarea culturii miceniene 1400 î.: primele oraşe în Mesopotamia. Indo-europeni: populaţii originare din Asia Centrală.: Mesopotamia de Jos atinge stadiul vieţii urbane cca 3 500 Î. însă în cele din urmă victoria a aparţinut Romei (338 î. mezii şi perşii (nord-vestul şi sud-estul Iranului).: monumentul megalitic de la Stonehenge (Anglia) 3000/2600-1100 Î. ISTORIA ALTFEL "Revoluţia neolitică" îmseamnă sedentarizare.limbă (latina).Hr.5-3 milioane î.: prima menţiune istorică despre geto-daci (referitoare la evenimente din 514 î.Hr.: primele construcţii megalitice (Franţa.Hr.Hr.Hr. urartienii-stămoşii armenilor (sudul Caucazului şi nord-estul anatolian ).: primele urme ale omului în Europa („homo erectus") cca 80000-35000 î. 3500-mileniul I î. folosirea ceramicii cca 5 500 Î. tracii ( nordul peninsulei Balcanice.: apogeul civilizaţiei cretane 1500 î. italicii (peninsula Italică). proces în urma căruia rezultă popoare şl limbi noi.Hr. 10 . greaca şi germana.Hr. grecii (sudul Balcanilor.Hr.: migraţia ionienilor 1600 î. plantat vertical Cult uranian: cult dedicat divinităţilor cereşti.: epoca metalelor (în Europa. deplasându-se spre vest.: dispariţia civilizaţiei cretane 1200 î. scito-sarmata. începutul metalurgiei. Indo-europenizare: proces de suprapunere a indo-europenilor peste populaţiile neolitice.: invazia dorienilor 1150-850 î. cu un substrat comun. vestul şi sudul Ucrainei). slavii (Rusia centrală. Cromleh: pietre verticale mai mici.Hr. se amestecă cu populaţia locală. 5.: epoca bronzului 2600 î.Hr.Hr. celta. arienii-vechii indienii (nordul şi centrul Indiei) Principalele grupuri lingvistice indo-europene au fost: -centum : latina. ilirii (vestul Balcanilor).Cr. Egipt.: începuturile epocii Hallstatt (prima vârstă a fierului).Hr. Portugalia) cca 4100 î. Slovacia. a cultelor fecundităţii şi fertilităţii. ţărmurile anatoliene.: începuturile metalurgiei bronzului (Grecia) 2000 î.: primele menţiuni istorice despre traci secolul al VII-lea î.Hr. filistienii (ţărmurile Palestinei). Alţii au devenit aliaţi ai Romei. aceeaşi religie şi un puternic simţ al înrudirii exprimat prin mitul că toţi erau descendenţii lui Latinus. renunţând parţial sau total la cea proprie. 6. 7000-3500 Î. dispuse în cerc.Hr.Hr.Hr.). Ucraina).: metalurgia cuprului în Europa (Peninsula Balcanică) cca 3 700 Î. traco-daca.: începuturile agriculturii şi ale creşterii animalelor în Europa mediteraneană. iar locuitorii lor au devenit cetăţeni romani cu drepturi depline. desfăşurat între Oceanul Atlantic şi Valea Indusului.: apariţia şi răspândirea fierului în Europa secolele VIII-VI î.Hr.: „homo sapiens sapiens" .Hr.: în Orient. CRONOLOGIE cca. care.Hr. DICTIONAR Kurgan: movilă ridicată de mâna omului.: aheii 1450-1 200 î. hitita. se mai folosesc termenii de gorgan sau tumul Menhir: bloc de piatră cioplit rudimentar. Difuziune culturală: răspândirea valorilor spirituale dintr-o anumită zonă spre alte spaţii istorice.: apar australo-pitecinele cca. slavo-baltica.Hr.Hr. dominaţia celţilor asupra Europei Centrale 500-450 î. germanii (sudul Scandinaviei.3.: chalcolitic cca 3000-1000 î.Hr. unele dintre statele latine au fost încorporate în statul roman. Principalele popoare indo-europene au fost: -în Europa:celtii (Europa de vest şi centrală). balticii (republicile baltice). persana. În consecinţă. -satem : sanscrita(vechea indiană).) 7.Hr.: neoliticul cca 7000 î.5 milioane î. socrul lui Aeneas. cu sedentarizarea şi practicarea agriculturii.Hr. Cultură arheologică: totalitatea vestigiilor materiale şi spirituale care permit reconstituirea modului de viaţă al comunităţilor preistorice.: migraţia eolienilor 1600-1400 î. bucurându-se de anumite privilegii. valea Indului. începutul neoliticului. armeana.Hr.Hr.: apare Homo erectus cca 2-1. sciţii şi sarmaţii (stepele nord pontice şi nord caspice) -în Asia: hitiţii şi huriţii (cenrul Anatoliei).: Sumerienii în Mesopotamia de Jos. de nord şi de nord-est). insulele egeene).: „homo ne-anderthaliensis" cca 35000 î.Hr. generalizarea agriculturii.omul modern 11000-7000 Î. Polonia. 2 milioane î. solare Cult chtonian: cult dedicat divinităţilor pământene şi subpământene Aculturaţie: asimilarea de către o grupare sau un popor a elementelor unei culturi străine. pe care le influenţează. diviziunea între triburile pastorale şi agrare.Hr.Hr. marile construcţii megalitice.

principala forţă militară. – împarte oamenii în funcţie de avere.politic. cu o temperatură medie mai joasă decât astăzi şi ierni mai lungi. cetăţeni mai înstăriţi care luptau ca pedestraşi erau. sub conducerea Miletului. după numele citadelei de la Micene. marchează marea colonizare greacă ce are motive economice. sub numele de ionieni. pe care le numim cetăţi. ANTICA HELLADA 1. care se angajau să construiască şi să echipeze navele necesare. Clistene(crează colegiul celor 10 strategi. înfrânţă de coaliţia ateniano-plateeană la Marathon – 490 î. legând între ele sutele de cetăţi greceşti şi făcând ca produsele lor să catrundă până departe. Până atunci.Dolmen: construcţie megalitică de forma unei mese. contra perşilor. treptat. Urmaşul lui Darius.Hr.Bule). MODELUL ARHAIC Creat în sec. ultima glaciaţie (Wurm) s-a încheiat acum 13 000-14 000 de ani. desfiinţează sclavia din datorii. La începutul mileniului I î. VI. erau consideraţi cetăţeni şi aveau dreptul ca. epoca bronzului şi epoca fierului. deşi erau dominate de o aristocraţie războinică şi bogată. susţinerea apărării şi culturii de cei bogaţi. dorienii) se incheie la sfârşitul mileniului I î. – îngrădea puterea eupatrizilor şi dă primele legi scrise). cu dreptul la un vot. iar odată cu secolele IX-VII apar cetăţile stat antice. de flota ateniană a lui Temistocles) şi Plateea – 479 î. Deoarece pământul Greciei era puţin şi sărăcăcios. toate supervizate de colegiul celor 5 efori.Hr.Hr. au hotărât constituirea unei flote permanente din corăbiile şi echipajele lor reunite. ca şi în cele mai multe cetăţi ale Greciei.Hr.Hr. Epoca metalelor: perioadă care marchează sfârşitul preistoriei şi trecerea la istorie. în 454 Î. să-şi aleagă conducătorii şi să participe la întreaga viaţă a cetăţii. dar se răspândeşte în întregul bazin răsăritean al Mării Mediterane. Este epoca marii colonizări.Hr.Hr. copie fidelă a cetăţilor-mamă/ metropola. mici state independente. străini şi sclavi. Ea cuprinde spasţiul pontic.. Acum. adunarea poporului(Apella). această dominaţie era limitată de faptul că toţi locuitorii care stăpâneau pământ arabil din tată în fiu. Hegemonia Atenei. vegetaţie de stepă şi păduri de conifere. şi principala forţă politică în cetate. Locuitorii erau cetăţeni.Hr. toată această arie este incercată de o sumă de conflicte şi migraţii.IX î. în ţinuturile locuite de alte neamuri. hopliţii..VIII î. în care navigaţia. răspândind astfel modul de organizare. 6.Hr. Atena a devenit hegemon (conducător) al Ligii maritime care reunea sute de cetăţi mai mari sau mai mici ce. la Atena.. sociale şi politice. dar încheiate cu înfrângerile de la Salamina – 480 î. Bazat pe militarism şi exclusivism politico-rasial.Secolele VIII-V î.Hr. Acele cetăţi care nu puteau să trimită atâţia oameni departe de casă urmau să plătească o sumă de bani atenienilor. Atena este atribuită miticului rege Tezeu.. în Atica la mijlocul sec.SPARTA. 2. Centru al culturii şi artei greceşti Atena a fost pilonul coaliţie elene cea învins imperiul Persan şi a constituit un adevărat "imperiu maritim" prin Liga de la Delos. în funcţie de metalul folosit pentru producerea uneltelor şi a armelor. LIGA DE LA DELOS În 478 î. meşteşugurile şi negoţul se dezvoltă rapid. Pe la 1200 î. împreună cu dinastiile care le stăpâneau.Hr.. devenit centru economico. cetăţenii săraci. revoltate în 500 î. egalitatea în faţa legilor) spre o democraţie sclavagistă.Hr. şefi militari şi religioşi. Sparta nu a dezvoltat decât arta militară. Solon(594 î. însă. Sicilia . de teama unui un atac persan. de către dorieni pe valea râului Eurotas din Peloponez. Ea era condusă de 2 regi. decurge din victoria în războaiele medice şi se faza pe supremaţia Ligii maritime de la Delos. ce servea cauza imperiului maritim atenian.Hr. spre puterea aristocratică şi apoi una democratică reprezentată de adunarea poporului. 5. dar a dominat spaţiul grecesc în primele 3 decenii de după războiul peloponesiac. Xerxes reia atacul soldat cu victoria de la Termopile – 480 î. şi erau administraţi de un colegiu de 10 magistraţi atenieni. lumea greacă este fărâmiţată în mici comunităţi care. Societatea a evoluat de la monarhie la un regim aristocratic. Sparta a fost organizată prin legile lui Lycurg. CETATEA Civilizaţia caracteristică Greciei în cea de-a doua jumătate a mileniului al II-lea î. tezaurul este mutat la Atena. Puterea politică a evoluat de la monarhie.(pe mare. coastele libiene şi cele anatoliene şi se concretizează prin apariţia a numeroase cetăţi greceşti. în templul lui Apollo din insula Delos. ionienii şi eolienii. este subîmpărţită în chalcolitic (epoca aramei şi pietrei). la capătul cărora citadelele miceniene dispar.(terestră. Glaciaţie: perioadă de răcire a climei.Hr. introduce ostracismul) şi Pericle(retribuirea funcţiilor şi participarea celor săraci la ele. 4. Cei alungaţi vor coloniza ţărmul vestic al Mării Egee şi o serie de insule.Hr. deveneau 11 . iar în urma reformei lui Clistene.RĂZBOAIELE MEDICE Este legat de expansiunea persană şi de statutul cetăţilor greceşti microasiatice. Cetatea greacă a evoluat din aşezarea fortificată a conducătorului militar.MAREA COLONIZARE GREACĂ Cele trei valuri ale migraţiei greceşti(aheii..Hr. în secolele VI-VII î. sub supravegherea Consiliului celor 500 de la Atena şi a Consiliului ligii. poartă numele de civilizaţie miceniană. alcătuite din 3 mari blocuri de piatră neprelucrată. reformat de activitatea arhonţilor Dracon(621 î. Aceste state se deosebesc de toate formele anterioare de organizare. crează tribunalul poporuluiHeliaia şi sfatul celor 400. pentru că. limba şi civilizaţia greacă până departe. Victoriile navale şi constituirea Ligii maritime modifică raporturile politice din cetate. Habitat: spaţiu de locuire.Hr. Banii se depuneau într-un tezaur comun. se consolidează şi constituie. sudul Franţei şi Italiei. de o coaliţie condusă de spartani). cetăţile organizează îmtemeierea unor noi aşezări pe ţărmurile Mării Mediterane şi Mării Negre. în adunările comune. sfatul bătrânilor(Gerusia). contra spartanilor regelui Leonidas. 3. ATENA – EDUCATOAREA HELLADEI Creat de ionieni. Înfrângerea grecilor şi ajutorul dat lor atenienilor determină campania lui Darius I. format din câte un reprezentant al fiecărei cetăţi. care formau echipajele celor aproape 1 000 de corăbii ale ligii.

Sparta nu a trimis decât câteva sute de răzoinici sprijiniţi de marina greacă. este declanşat de antagonismul ateniano-spartan. conflictul reaprinzându-se datorită lui Alcibiade. Spartanii erau caracterizaţi prin capa roşie şi barba stufoasă. spartani (cetăţenii originari din Sparta). Nou-născuţii bolnavi sau cu diferite deficienţe erau asasinaţi într-un mod teribil. Imperiul macedonean se întindea din Balcani la Indus.Hr şi moare în 323 î.Hr.hr. DECLINUL POLISULUI Războiul peloponesiac(431-404 î.hr.000 de oameni şi este jalonată de victoriile de la Granicos – 334 î. să hotărască prin vot dacă trebuie ca acela dintre cetăţeni care părea periculos pentru isonomie să fie exilat. trac şi ilir. Clistene a dat Adunării poporului dreptul ca. Cucerirea Orientului. Atena. de dorieni în regiunea Laconia. economic şi militar fapt ce a făcut ca această perioadă să fie numită „vârsta de aur a Atenei”. Bactria(Demetrios). Noii suverani au îmbinat despotismul oriental cu civilizaţia greacă creând cultura şi civilizaţia elenistică. zgâriind pe cioburi de lut numele. După moartea lui Alexandru. Stat semibarbar la intersecţia spaţiului grec. meşteşugurile. periecii. începe după conflict şi este marcată de hegemonia spartană(404-371 î.hr. O adunare de cel puţin 6 000 de cetăţeni. supravegheaţi intens. hiloţi (făceau parte din populaţiile cucerite de spartani).Hr. şi Mantinea – 362 î. familia şi averea sa rămâneau neatinse. în fiecare an. Macedonia îşi datorează ascensiunea lui Filip al-II-lea. Era organizată ca stat militar. îi înfrânge pe geţi şi distruge Teba.Hr. La rândul lor. tirania (probabil regală) a fost înlocuită de un regim democratic care a condus la o civilizaţie fără precedent în istoria umanităţii.Hr pâmă în India. 12 . Caspică şi Aral până în Nubia. devenind mai vestit şi mai puternic decât ceilalţi. Lungul şir de conflicte au slăbit economic şi politic lumea greacă permiţând lui Filip II al Macedoniei să-şi impună hegemonia în Grecia.Hr. în care limba şi cultura greacă cunosc o nouă înflorire. Regatele elenistice.Hr.000 ani de Pelasgieni şi mai târziu de ionieni care s-au instalat în această fortăreaţă naturală. dorindu-se doar copii care să poată face faţă războiului.). de la Dunăre. pentru a-şi impune dominaţia asupra spaţiului grec prin victoria de la Cheroneea – 338 î. să încerce din nou să acapareze singur puterea ca tiran. În epoca elenistică precum şi în cea bizantină Atena a jucat un rol secundar. după cum îi spun grecii. deşerturile Arabiei. crează o puternică armată permanentă.Hr. sau oraşul de sus. Sparta a obţinut hegemonia Greciei în războiul Peloponezului (431 . putea decide că el trebuie să părăsească Atena pentru 10 ani. 7. Atena a fost iniţial locuită acum 6. prin care preia controlul Asiei Mici. apoi revine în Asia şi după victoria de la Arbela – 331 î. A cunoscut prima lui înflorire în epoca miceniană (1600–1100 î..Hr) şi împunerea de către aceştia a unor regimuri aristocratice. Pergam. Aşa-zisa hegemonie şi succesul Spartei a fost încheiat de Teba în bătălia de la Leuctra (146 î.) în detrimentul Atenei. ISTORIA ALTFEL Sparta a fost înfiinţată în sec.Hr. Cuceririle Macedoniei. Pământurile sale erau cultivate de sclavi. Oraşul s-a dezvoltat şi a fost consacrat zeiţei Atena. aristoi (cei care deţineau puterea si participau la conducerea statului).Hr. care înseamnă ciob. dezvoltă comerţul şi mineritul. Imperiul Seleucid – condus de Seleucos Nicator şi Macedonia – condusă de Antipatros şi apoi de Cassandru. Prima derută a spartanilor a fost înregistrată în această bătălie contra Imperiul Persan. golful Persic şi Oceanul Indian. Această procedură poartă numele de ostracism. Această etapă istorică ooartă numele de epocă elenistică . negustoria). şi de la Issos – 333 î. fiul său Alexandru continuă opera lui. motiv pentru care în bătălia de la Termopile a fost nevoită să recurgă la inamicul său. reafirmându-şi dominaţia supra Atenei şi asupra Ligii de la Corint(335 î. cum s-a întâmplat în 481 î. cei mai bogaţi dintre atenieni contribuiau din averea lor la construirea şi întreţinerea navelor şi a echipajelor. când mare parte din populaţia masculină spartană a murit. de la cuvântul ostracon. pentru a porni apoi la cucerirea imperiului persan. marea stâncă a Acropolei. toţi ostracizaţii erau iertaţi şi rechemaţi la Atena pentru a apăra cetatea.).foarte importanţi pentru apărarea şi pentru faima Atenei. Afganistanul şi Asia Centrală şi ajunge în 327 î. Alexandru pătrunde în Egipt unde este recunoscut faraon. Cucereşte restul Iranului.Hr). teritoriul cucerit se împarte în mai multe regate. Condusă de Pelopida şi Epaminondas. ţărmurile mărilor Neagră. sustinerea spartanilor cu aur persan şi victoria maritimă spartană de la Aigos Potamos – 405 î. Acesta impune cultura greacă. În secolul al V-lea î. VIII î. punând capăt Imperiului Ahemenid. duce la capitularea Atenei. Situaţia se schimbă prin ridicarea Tebei. Ostracismul a fost creat pentru ca nu cumva vreunul dintre atenieni. sunt create după moartea lui Alexandru de către genaeralii săi care îşi împart imperiul. Cele mai viabile state sunt Egiptul – condus de Ptolemeu. în momente de mare cumpănă. Susa. Societatea era alcătuită din: perieci (locuiau în jurul oraşului Sparta şi se ocupau cu agricultura. având o armată puternică. iar flota ateniană distruge ţărmurile Peloponezului. care înlătură hegemonia spartană prin victoriile de la Leuctra – 371 î. Alexandru a incercat o coabitare grecoorientală şi o simbioză cultural-etnică şi socială. Singura problemă a Spartei era lipsa marinei. Criza polisului. Teba a obţinut cârma Greciei.Hr). de vreme ce erau mai numeroşi decât însuşi spartanii. ocupă Babilon. pe care le comandau personal. Siriei şi a spaţiului fenicianopalestinian. La finele secolului al VI-lea î. Prin aceasta. la care se adaugă Asia Mică(Antigonos Monopthalatos). limbii şi civilizaţiei greceşti în Orientul Apropiat şi în Egipt.Hr.Hr. Spartanii pustiesc Atica. lucru pentru care au avut loc diverse revoluţii. Atena a atins apogeul cultural.Hr.404 î. Sub guvernarea luminată a lui Pericle. Sparta era caracterizată de o cultură războinică şi atrocităţi tradiţionale.Hr). Moartea lui Pericle duce la un armistiţiu între 412-415 î.epoca răspândirii statelor.Hr. Bithinia şi Pont. Persepolis şi Ecbatana. ALEXANDRU MACEDON ŞI CIVILIZAŢIA ELENISTICĂ După asasinarea lui Filip în 336 î. Revine în Babilon în 326 î. 5.Hr. Caucaz.Hr„ când atenienii se pregăteau de război cu perşii.. Eşecul atenian în faţa Syracuzei.. care votau fiecare în secret. începe cu o armată de circa 45. Tracia (Lisimach). 6. Îi supune pe tesalieni(336 î.

case sau ateliere.Hr.: Alexandru cel Mare.Hr.Hr.: Al treilea război macedonean.Hr. precum şi la apărarea cetăţii. rege al Macedoniei 323 î. muncesc şi trăiesc împreună.: Aristotel 338 î.Hr.: Ciprul.Hr.Hr. iar Macedonia devine provincie romană (148 Î. apoi tras la sorţi. se închină unor zei comuni.: Socrate. posesori ai unui lot de pământ.: apariţia polisurilor greceşti.: Domnia lui Filip al V-lea în Macedonia.: Domnia Cleopatrei a VII-a în Egipt.).: înfrânt de Octavianus în războiul civil.Hr.Hr.Hr.: După înfrângerea lui Mithridate al VI-lea. câte un lot de pământ egal în suprafaţă.: primele Jocuri Olimpice cca 750-700 î.: organizarea la Atena a Marilor Panatenee 561-528 î. victorii la Salamina şi la Plateea 478-477 î.: întemeierea Ligii de la Delos 470-460 î. 58 î. 149 î.: Hesiod. 215 î. Fiecare familie spartană primea în folosinţă.: prima aplicare a ostracismului la Atena 485 î. bogăţiei sau poziţiei sale sociale.: căderea tiraniei la Atena 508 î.: Alianţa lui Filip al V-lea cu Hannibal.: primele Jocuri Pythice 573 î.: reformele lui Clistene 491-490 î. CRONOLOGIE secolele VIII-VI î. care participă la viaţa politică şi religioasă. devine provincie romană. devine provincie romană. al lui Marcus Antonius să oprească declinul regatului.: începuturile ceramicii cu „figuri roşii" 510 î.: Tratat secret între Regatul Seleucid şi Macedonia.Hr.: primul război greco-persan.Hr. 9.Hr. DICŢIONAR Autarhie: sistem economic care asigură producerea tuturor celor necesare pentru viaţa cetăţii. Marcus Antonius se sinucide împreună cu Cleopatra.: primele Jocuri Nemeene 566 î. Egiptul.Hr. Hellada: Denumirea antică a Greciei. 203 î.: Răscoală antiromană condusă de Andriscos este înfrântă. Arhonte: Magistrat atenian. urmărind împărţirea Egiptului Lagid.: destrămarea Imperiului macedonean şi formarea regatelor elenistice 273 î. primul de acest gen în istoria statelor elenistice. 200-197 î. fiind legaţi de cetate printr-un sistem de îndatoriri şi drepturi Ostracism: procedeu de eliminare prin exilare pe 10 ani a cetăţenilor periculoşi democraţiei. învingătorul romanilor la Cannae.Hr. în lipsa urmaşilor.: războiul peloponesiac .: Platon întemeiază Academia 384-322 î.Hr.Hr.hegemonia Spartei 387 î.Hr.: poemele homerice Iliada şi Odiseea secolul al VIII-lea î.Hr.Hr. demos = popor. încheiată cu pacea de la Phoinike (205 î.Hr.Hr. Marea Egee şi Asia Mică determină Pergamul şi Rhodosul să solicite ajutorul Romei. socotindu-se „egali" între ei.Hr.Hr. regele Pontului. 221-179 î. lotul revenea statului.Hr. ultimul stat elenistic.Hr. Democraţie: Formă de organizare politică în care puterea aparţine poporului (gr. muncit de hiloţi.). din cetatea Sparta.Hr. 171-168 î.Hr.: cucerirea Greciei de către regele macedonean Filip al II-lea (victoria de la Cheroneea) 336-323 î. Roma intervine. 47-30 î. Cnaeus Pompeius trece la reorganizarea Asiei.Hr. kratos = putere).: începuturile ceramicii cu „figuri negre" 594-593 î. Aristocraţie: Categorie socială care se bucură de privilegii datorită originii.Hr.Hr. dar sunt lipsiţi de drepturi cetăţeneşti.strateg al Atenei 431-404 î.: reformele lui Solon 582 î. la început ales. bucurându-se de toate drepturile.8. 13 . care încearcă cu ajutorul lui Caesar şi.).Hr. 30 î. îngrijorată.Hr.: primul concurs de comedie la Atena 481-478 î.: celebritatea pictorului Polignot 469-399 î. Votarea se făcea pe ostrakon (ciob). Munci şi zile cca 621 î.: al doilea război greco-persan.: Tratat de prietenie (amiciţia) între Egipt şi Roma. Politica expansionistă iniţiată de Filip al V-lea în următorii ani în Tracia.Hr. care nu putea fi înstrăinat. 443-429 î. Cetăţeni: Oameni liberi. marea colonizare greacă 776 î.Hr. apoi. din partea statului.Hr. în care armata romană înfrânge falanga macedoneană. Macedonia îşi pierde independenţa. desprins din Egiptul lagid. 64-63 î. declanşează confruntarea dintre Macedonia şi Roma.Hr. victoria de la Maraton 488 î.Hr.Hr. Străini: Greci din alte cetăţi care au primit permisiunea să stea în Sparta (perieci) sau în Atena (meteci).Hr.Hr.Hr. încheiat cu victoria romană de la Pydna (168 î. Metropolă: Oraş-stat din antichitate care întemeiază colonii.: tirania lui Pisistrate 530 î.: Pericle . Spartanii: formau clasa stăpânilor.: reformele lui Dracon cca 600 î.: Al doilea război macedonean. fără schimburi comerciale cu exteriorul Corp civic: ansamblul cetăţenilor care se supun aceloraşi legi.

EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ LA VECHII GRECI 1. Fetele şi băieţii până la 7 ani sunt educaţi în casă.000). Puţini numeric(circa 10-15. sclavii. Odiseea).Epimenides . MODELUL ATENIAN Urmărea să creeze buni cetăţeni şi asigura educaţie până la 18 ani. Euripide) şi de comedii(Aristofan). Hercule etc. mitologice sau de viaţă cotidiană.Diogene din Sinope .Leucip -Parmenide . Erehteionul şi teatrul lui Dionysos. cînd se stabilesc proporţiile ideale ale templului. dispuneau de o gospodărie proprie.Platon .Aristotel . EDUCAŢIA SPARTANĂ Era de terminat de statul militarist şi elitist. iniţial influenţate de orient se desăvârşesc cu Myron(Discobolul) şi ating apogeul cu Phidias(Athena Parthenos.Democrit .000) spartanii primeau loturi de pământ lucrate de hiloţi şi dominau prin teroare pe perieci.Celsus . 2. fiind obligaţi la plata unei părţi din produse de pe lotul muncit. gramatica şi muzica.Euphronius . După 7 ani băieţii trec la viaţa militară în comun.Polygnot . Exista un cult al eroilor. filozofie (Heraclid din Efes.Plethon . înscrise pe tăbliţe de lemn sau pe lespezi de piatră şi afişate în locuri publice. dar până la 60 de ani rămân majoritatea timpului în armată. oameni liberi necetăţeni ce erau meşteşugari şi negustori (circa 40-50. se ocupau cu meşteşugurile şi comerţul şi. iar în pictură se remarcă Polignot cu teme mitologice şi din istoria Atenei. Praxiteles(Afrodita din Cnidos). matematică(Arhimede). accesibilă unui mare număr mare oameni. cunoaşte o dezvoltare fără precedent.Zenon din Eleea 14 . socotitul. un fel de semisclavi aparţinând statului. Parthenonul. li se aduceau ofrande şi jerfe şi le erau consacrate inteceri artistice şi sportive. 5.Pictori: Apelles . După 7 ani. geografie(Strabon. Sofocle. 4. Întrecerile şi jocurile erau sărbători dedicate zeilor. dar erau nemuritori şi le erau atribuite toate fenomenele inexplicabile. aceştia se asemănau oamenilor. între 18 şi 20 de ani se satisface serviciul militar. Periecii: proveneau din populaţia liberă (ahei şi alţii greci) şi locuiau într-o zonă situată în jurul oraşului.Zeuxis Filozofi: Anaximandru . Zeus din Olympia).Hiloţii: proveneau din populaţia cucerită de spartani (probabil urmaşii aheilor) şi aparţineau statului. Grecii inventează şi cea mai simplă formă le scriere. geometrie( Euclid).000). copii. Copii apţi fizic erau educaţi în casă să devină bune mame şi gospodine în cazul fetelor şi până la 7 în cazul băieţilor. 6. ierarhia avea în frunte pe Zeus.Ireneus . ŞTIINŢA ŞI FILOSOFIA Ionia era centru ştiinţei greceşti cu predilecţie în astronomie(Thales din Milet. Arhimede).Theophrastus -Xenophan . educaţia şi arta greacă. Lysip(bustul lui Alexandru cel Mare).000).Exekias . doric şi corintic. deveniţi pentru faptele lor semizei. se puteau căsători. mărime. după 14 ani se pune baza pe pregătirea de tip fizic şi sportiv. utilizare.Socrate .Thales din Milet .000) şi pe hiloţi. Socrate. Era de tip uraniano-chtoniană . Participau la războaie.Epictet . dusă în cazarmă şi reglementată foarte aspru. alfabetul. Dreptul de cetăţean era doar pentru bărbaţii de peste 20 deani născuţi din ambii părinţi atenieni. Tucidide. VII. străinii şi cei cu un singur părinte atenian. dintre care se remarcă Odeonul. se desăvârşeşte sistemul de monumente de pe Acropole. Aristah).Zeno din Citium . băieţii învaţă scrisul. Teogonia) şi Homer(Iliada. dintre ele cele mai importante fiind cele OLIMPICE (organizate din 4 în 4 ani la Olympia). temele fiind istorice. construind fortificaţii şi transportând arme şi bagaje. Literatura.Anaximene . care avea drept de viaţă şi moarte asupra lor. este reprezentată de poeziile lui Tirteu. oricine poate cunoaşte deciziile cetăţii. urmaşi ai aheilor cuceriţi (circa 120-150. Sapho şi de operele lui Hesiod(Munci şi zile. Nu puteau fi vânduţi.Pitagora .Heraclit . Platon. 7. are ca centru Atena epocii lui Pericle. RELIGIA Religia s-a dezvoltat odată cu polisul şi a influenţat viata cotidiană. TEATRUL Începe prin reprezentări în aer liber şi evoluează în spaţii speciale. Ptolemeu din Alexandria).Protagora . descendenţi ai aheilor cuceriţi de dorieni. are vase extrem de diversificate ca formă. Zeilor li se ridicau temple.Parrhasius . cu un panteon extrem de bogat şi ramificat. Democrit. Polictet(Deoriforul). În acest fel. deşi plăteau impozite. contribuind la unitatea culturală şi lingvistică a întregului spaţiu locuit de greci. 3. dar nu se extindea asupra periecilor/străinii(circa 80. cititul. Se remarcă autorii de tragedii(Eschil.000) şi asupra sclavilor (circa 200. medicină(Hipocrate). Sculptura şi pictura. Cultura scrisă.Athenagoras din Atena . de la cupluri de actori la mari reprezentări ca temă şi număr de artişti.Empedocle . scene istorice şi mitologice. Regimul democratic sclavagist era doar pentru atenieni (circa 40.Aetion . ISTORIA ALTFEL Marii artişti ai antichităţii greceşti: . Se desăvârşesc stilurile ionic. Pindar. PHYTICE(în cinstea lui Apollo la Delphi) şi ISTMICE(în cinstea lui Poseidon la Corint).Plotinus . Aveau proprietăţi individuale. istorie(Herodot.Hypatia din Alexandria .Epicur . după care este recunoscută calitatea de cetăţean. Xenofon). Erau excluşi de la drepturile cetăţeneşti femeile. Se pot căsători la 30 de ani. misterioase şi supranaturale. ARTA GREACĂ Arhitectura. Ceramica.Sediul zeilor era Olimpul. care notează fiecare sunet cu câte un semn. dispunând de un lot de teren lucrat pentru ei de hiloţi – semisclavi. cum ar fi Prometeu. nu aveau drepturi politice. coloristică şi cu reprezentări de viaţă cotidiană.

precum şi confruntările lor cu sciţii şi macedonenii lui Filip al-II-lea şi Alexandru cel Mare.Menander -Pausanias .Eusebius din Caesarea .Apollonius Rhodius . Principalele jocuri au fost în : -jocurile phitice. Grecii menţionau pe odrişi.Hr. organizate la Corint în cinstea lui Poseidon(premiile erau din frunze de ţelină) -jocurile olimpice.: Are loc marea colonizare a Asiei Mici.Heron din Alexandria .Hipparchus . atletismului. Secolul IX î. 8.Longus .Hr. datorată se pare erupţiei vulcanului Thera. Secolul II î. dezvoltat din sec.. Lumea greacă se separa prin caracteristici specifice fiecărui oraş stat. 9. despărţite prin linii.Oameni de ştiinţă: Arhimede .Plato . unde cercetătorul clujean Nicolae Vlassa a descoperit trei tăbliţe de lut.Myron .Apollodorus . Secolul XIII î. Secolul XX î. apar locuind în vecinătatea grecilor şi sunt menţionaţi în operele lui Homer(regele Rhessos din Iliada).Aristarchus din Samos .Hesiod . Jocurile sportive. dintre care două sunt acoperite cu reprezentări stilizate de animale.Polyclitus -Polyeuctes Phidias .Hipocrate .IV î.: Aşezarea grecilor în Macedonia si în Grecia peninsulară. ei foloseau în discuţie o argumentare doar aparent corectă. Gineceu: încăperi destinate femeilor în locuinţele din Grecia antică. care era centrul religios şi loc de refugiu în caz de primejdie. însoţite de competiţii de muzică.: Colonii întemeiate pe ţârmul Mării Mediterane şi a Mării Negre.Aristophan .Eratosthenes . DICŢIONAR Sofişti: denumire dată în perioada de înflorire a democraţiei celor care predau cunoştinţe de retorică şi filozofie.: Declinul Civilizaţiei minoice.Hecataeus din Miletus .Callimachus . sculpturi.Scopas .Hr. Aceste jocuri au fost interzise de împăratul Teodosie în anul 394.Sophocles .Hr. -Olimpia. Migraţia unor greci la Roma.Hr. Loggia: balcon acoperit. tribali şi la nord de Dunăre pe geţi şi pe daci.Alcman . cuprinde patru grupuri de semne. besi.Cassius Dio Euripide . Friză: Element al arhitecturii antice greceşti.Agasias . copaci şi diferite obiecte.Hr.Hr.Strabon . moesi.: războiul peloponesiac.: Primele colonii importante se stabilesc în Sicilia şi sudul Italiei. Cea de-a treia.Hecataeus dinAbdera . susţinută de coloane sau pilaştri Evergeţi: binefăcători ai cetăţii. se desfăşurau la 10 probe şi învingătorii primeau cununi din frunze de măslin. Secolul V î. Secolul XVII î.Hr ajocurilor olimpice.Ptolemeu . ornamentat cu basoreliefuri. numită.Hr.Praxiteles . zeul medicinei.: războaiele medice. picturi. LUMEA GETO – DACILOR 1.Hr. construit în sec. din 4 în 4 ani începînd cu 776 î.Ctesibius . luptelor etc. Aheii şi ionienii se aşează în Peninsula Grecia (Civilizaţia miceneană).Euclid .Galen . Marile centre religioase comune erau cele de la: .Hr: triburile greceşti migrează în Balcani.Anacreon .Aristotel .Hr. Competiţia dura 7 zile. Existau în comun cultul zeilor şi aplecarea spre mistere şi oracole. “secolul de aur” al atenei sub guvernarea lui Pericle Începutul secolul IV î.Hr şi dedicat lui Ascelapios. poezie şi teatru erau dedicate zeilor şi erau considerate perioade de pace panelenică. pusă în valoare de un stil ales şi de un limbaj elevat Principiu: acel prim punct de pornire datorită căruia un lucru este.Callicrates -Lysipp . Civilizaţia zonei uimeşte prin urme cum ar fi cele din Transilvania.Alceus . Acropolă: Zona cea mai înaltă a unui polis.Pythias . ia naştere şi poate fi cunoscut (Aristotel) Dogmatism: mod de gândire rigid care operează cu teze imuabile. viitor cetăţean. alcătuită din absolvenţii palestrei. Secolul VIII î. centrul alcultului general grecesc şi locul organizării începând cu 776 î.TRACII ŞI GEŢII VĂZUŢI DE GRECI Tracii.Athanadoros .Theopompus . CRONOLOGIE Înainte de secolul XXl î. Gimnaziu: Şcoală greacă antică.Hr. criza polisului şi ridicarea Macedoniei Secolul IV î. colonii greceşti stabilite în oraşele nou fondate din Egiptul ptolemeic şi Asia. de formă discoidală.Homer . organizate la Olimpya în cinstea lui Zeus.: Triburile doriene se aşează în Grecia peninsulară. Palestra: Şcoală sportivă destinată practicării gimnasticii. Secolul VI î.Hr. VIII.Pindar .Polidor . în localitatea Tărtăria din judeţul Alba.Hr şi dedicat lui Apollo şi opracolului său Pithia. sofistică Oratori: cei care posedă arta de a convinge un auditoriu printr-o argumentare bogată şi riguroasă.Marcus Annaeus Lucanus(Lucan) . Observând similitudini între tăbliţele găsite la Tărtăria şi scrierile de pe tăbliţele 15 .Sculptori: Agesandros .Delphi.: Cucerirea Greciei de Republica Romană. Herodot şi Strabon. Viziune antropocentrică: viziunea filozofică potrivit căreia omul este centrul şi scopul universului. între Alba Iulia şi Orăştie. date o dată pentru totdeauna Elenism: termen ce desemnează generic cultura Greciei antice şi influenţele generate de ea Efeb: Tânăr între 18-20 de ani. VII î. situat în partea superioară a unei construcţii. făcând un serviciu militar. Portic: Galerie deschisă. după ei. Secolul XI î.: Primele colonii stabilite în Asia Mică.Polycarp -Sappho .Theocritus SANCTUARE ŞI JOCURI PANELENICE.Scriitori: Eschyl . -Epidaur.: Campania lui Alexandru cel Mare. organizate la Delphi în cinstea lui Apollo(premiile erau din frunze de laur) -jocurile istmice. Sanctuar panelenic: loc consacrat unui zeu celebrat de oameni veniţi din toate cetăţile greceşti.

şi de asanare a mlaştinilor din Poiana Văcăria. în vreme ce el. Statul se destramă şi se menţine doar în Transilvania sub conducerea lui Deceneu. Astfel. Tăbliţele de la Sinaia se referă la un număr impresionant de tăbliţe de aur descoperite. vetranilor şi militarilor importantă.. Scorillo. administraţia. Existenţa arenei Dacicus arată că erau un număr mare de daci care luptau ca gladiatori. din motive politico-militare(271-274) a lăsat la nordul Dunării o populaţie deplin şi ireversibil romanizată.Hr. L-a mustrat pentru că a părăsit „o viaţă plină de strălucire şi o domnie atât de vestită. Statul dac. Burebista încearcă să sprijine pe Pompei contra lui Cezar. Felul de viaţă al geto-dacilor.Hr. Dacii la Roma. 2.Hr).Hr). ei fiindu-i atribuite tăbliţele de la Sinaia . Civilizaţia geto-dacă este relativ puţin cunoscută. l-a învins în război pe regele macedonean Lisimah. iar după victoria ultimului conflictul e amânat de asasinarea celor doi lideri în 44 î. Matutinus. Dacia a fost apărată de 50. de mai bine de un secol. Banatul.Hr).Hr). organizarea tribală fiind concentrată în jurul unei aşezări fortificate semiurbane numită dava. viitorul popor român. păstoritul şi mineritul. Retragerea aureliană. reorganizată de trei ori teritorial. Oltenia şi vestul Muntenie. încă din perioada cuprinsă între anul 44 î. ADVERSARI DE TEMUT Extinderea Imperiului Roman spre răsărit a adus Roma în contact cu puternicul stat dacic creat de Burebista. Pe lângă plăcile de aur. prin unificarea triburilor locale dacice. Conform tradiţiei locale. coloniştii. într-un ţinut geros şi nerodnic. Diodor din Sicilia povesteşte că regele get Dromihete. pe acţiunile unificatoare de tip local a lui Dromichaites (sec. sau a unor informaţii care au circulat în zonă la vremea respectivă.III î. Gallicus. termenul de geţi fiind folosit de greci şi cel de daci de către romani. DACII. Coryllus. cel care. Tradiţia locală explică existenţa prezentelor plăcuţe de plumb prin ideea conform căreia regele ar fi topit piesele originale. Statul se întinde de la Carpaţii Nordici la Munţii Balcani şi de la Morava şi Dunărea Mijlocie până la Marea Neagră şi Bug. estul Muntenie şi în vestul Moldovei. Masiva colonizare. religia era politeistă de tip choniano-uranian în frunte cu Zamolxes. devenind membri ai gărzii imperiale . Magnus. şi li se potrivea destul de bine ţinând seama de caracterul dacilor care preferau lupta individuală.. şi în garda călare . corespunzător instaurării principatului lui Augustus. lucrătorii ar fi descoperit şi monede de tip Maia şi Sarmis. împreună cu alte popoare aflate în regiunea cunoscută azi sub numele de Balcani. dar eclipsa puterii dacice dintre Burebista şi Decebal permite romanilor să atingă linia Dunării prin anexarea Dobrogei(29-27 î. Unificarea este realizată de către Burebista (82-44 î. Tăbliţele de la Sinaia. dacă se admite că ele reprezintă intradevăr scrieri. Mai târziu când Dacia a devenit provincie romană. Astăzi. 4. masa coloniştilor. Se cunosc patru denumiri ale acestor arene: Dacicus. înlăturarea pericolului celtic din vest(60 î. Traian cucereşte Dacia şi o transformă în provincie romană. însă în principal. Cultura romană de aici era predominant occidentală.Hr). a mâncat din tipsii de lemn şi a băut din cupe de corn. şcolile erau relativ numeroase. ambele tezaure considerându-se că ar fi intrat. Tăbliţele de la Tărtăria sunt însă mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene. Inscripţiile pietrelor funerare ale 16 . Ocupaţiile de bază erau agricultura. după ce plăcile ar fi fost copiate în plumb.Hr). după ce l-a învins pe Lisimah.Hr. Dacii s-au aflat la Roma. cedând impulsului de a porni împotriva unor oameni barbari. ei şi-au îndreptat atenţia mai mult către activitatea militară. fiind datate din prima jumătate a mileniului IV î. specialiştii români au luat în considerare ipoteza conform căreia şi tăbliţele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri străvechi. inscripţionate într-o limbă si o scriere misterioasă. Hărţuielile dacice deschid ciclul conficlelor daco romane(86-106) iniţiate de Decebal cu înpăraţii Domiţian şi Traian. cărora li s-a adăugat controlul militar al Romei în sudul Basaraniei. ei aveau mai multe preocupări. Romanizarea a fost rapidă. DACIA ROMANĂ Dacia romană cuprindea Transilvania.. în urma războaielor din 101-102 şi 105-106. ce reprezintă un set de artefacte arheologice controversate. are la bază obştea rurală împărţită intre nobili/tarabostes şi popor de rând /comatii. La sfârşitul mesei. erau gladiatori. sunt ramura nordică a tracilor. a cunoscut o intensă viaţă economică şi urbană (40 de oraşe). cultura materială şi spirituală romană şi limba latină 5. cum ar fi ilirii. Pannoniei(9 d. pentru aprovizionarea cu apă a Mânăstirii Sinaia. pe care natura însăşi o pedepseşte. s-a bazat pe dezvoltarea economică şi militară. Oroles şi Rubobostes(sec. Comosicus. Tisa şi Nistru.Hr) şi supunerea cetăţilor greceşti pontice (55 î. (moartea lui Iulius Cezar) şi anul 31 î. Asasinarea lui Cezar şi a lui Burebista a amânat confruntarea. După pacea de compromis din 89. i-a oferit acestuia un ospăţ îmbelşugat. grupaţi în 3 legiuni şi 22 de unităţi auxiliare. Primul rege get al cărui nume îl cunoaştem este Dromichaites/Dromihete.Hr) şi Moesiei(15 d.sumeriene de la Uruk şi Djemdet Nasr. câtă vreme nici o forţă armată străină de aceste locuri nu-şi poate afla scăparea. la sfârşitul secolului al IV-lea î. civilizaţia materială fiind ceea a epocii fierului de tip La Tene. cele din urmă datând de la sfârşitul mileniului IV şi începutul mileniului III î.pretorieni. Tăbliţele de la Tărtăria sunt cele mai vechi scrieri găsite până-n prezent.equites singulares. Duras-Diurpaneus şi este refăcut sub Decebal(87106). cu prilejul lucrărilor de captare a pâraielor Sfânta Ana şi Peleş. 3. valorificând aurul în vederea finalizării proiectului Peleş.000 de soldaţi. în mod tacit.Hr. Hr. afluxul de veterani şi puternica viaţă spirituală au dus la romanizare. ocupând spaţiul dintre Dunăre. GEŢI ŞI DACI Geto-dacii. împreună cu căpeteniile geţilor. Gladiatorii se antrenau în mici arene numite "ludus".Hr. în posesia regelui Carol I. sincretismul religios şi fenomenul de "interpretaţio romana" foarte prezent. Dromihete l-ar fi întrebat pe Lisimah care dintre cele două ospeţe i se pare mai demn de un rege. masivă şi ireversibilă şi a avut ca factori de bază armata. care duc o viaţă de sălbăticiuni. veteranii. Provincie imperială. ISTORIA ALTFEL Cercetările arheologice confirmă dezvoltarea remarcabilă a civilizaţiei getice. sau Tezaurul de la Sinaia se referă la un set de tăbliţe de plumb neinventariate care se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti. săvârşind astfel o silnicie contra naturii”. religia. şcoala.II î. viticultura.

Hr. Interpretaţio romana: adorarea unor divinităţi neromane sub nume romane. ocupându-se de casă şi creşterea copiilor.. CRONOLOGIE 80-44 î. pusă de nepoţii ei Natoporus şi Driglisa. sandale). 4 edili). Roma v-a evolua spre autoritatea patriciană concentrată în mâna celor 100 de senatori. şi este dedicată memoriei reginei Zia. care a constat în însuşirea limbii şi a civilizaţiei romane de către un popor. 4 cenzori). sediu politico-administrativ al unui trib sau uniuni tribale Veterani: militari ai armatei romane. dar dominată de cultul zeilor casei. care a ajuns la vârsta de 85 de ani în condiţiile în care în acea vreme rar se ajungea la vârsta de 50 de ani. magistraţii inferiori(4 chestori. lăsaţi la vatră după încheirea serviciului military. Saturn. Titus Lempronius Augustus Apulum. Adevărul istoric menţiona crearea unei comunităţi din latini. încheiat cu transformarea Daciei în provincie romană 7. 5. Iniţial condusă de 7 regi(2 latini. Antonius Bassinass Zermizegetusa. Vesta şi instituţia prezicătorilor. ce lua decizii de politică externă şi internă). Comatii: oamenii de rand din societatea geto-dacă. este relevată şi de multele inscripţii în marmură. liberi juridic. Printre aceştia se remarcă Claudiano. se remarcă statuia a lui Lucius Avilius Dacus. Marile evenimente ale vieţii erau naşterea. Prezenţa dacilor la Roma. deţinătoare de bunuri. DE LA ORAŞUL-STAT LA IMPERIU 1. togă. urmărind mai mult utilul decât luxul. magistratura excepţională(1 dictator. Junona. Astfel. ultimul rege etrusc Tarquinius Superbus a fost alungat în 509 î. Locuinţele erau simple.soldaţilor ce au aparţinut gărzii imperiale ţin în mod deosebit să amintească locul de origine al defuncţilor. 4 pretori. Influenţa elenistică se va simţi prin emanciparea femeii şi participarea ei mai activă la viaţa publică. 6. ROMA. hainele fiind simple(tunică. Femeia se supunea autorităţii tatălui şi după căsătorie soţului. în garda imperială. 3. eliminarea interdicţiei de căsătorie dintre patricieni şi plebei. senatul(format din 300 de foşti magistraţi superiori.FAMILIA ŞI DREPTUL ROMAN Familia patriarhală romană se baza pe rolul dominant al tatălui ca conducător al economiei şi cultului şi judecător al familiei. uneori cu caracter semiurban. comiţia centuriată – hotărau pacea sau războiul.. După mai multe „secesiuni plebeene” care au avut loc între 494-287 î. adunările poporului sau comiţiile plebei(comiţia curiată – probleme religioase şi de moştenire. chestori şi edili).hr. RES PUBLICA Perioada republicană a fost una de expansiune şi de luptă între patricieni şi plebei. IX. 2 sabini. organizaţi ca meşteşugari. anume Haruspicii(preziceri în măruntaiele animalelor) şi Augurii(preziceri în zborul păsărilor). plebeii au obţinut egalitate în drepturi. deţinători de cetăţenie romană şi de alte privilegii. Minerva.Hr şi sunt legate de legendarii fraţi Romului şi Remus. 3 etrusci)cu puteri de preot şi judecător. pe cursul mijlociu al Tibrului la poalele colinei Palatin. văduvei regelui costobocilor. pretorian rechemat în serviciu. aleşi pe 1 an. Credinţa era politeistă. Instituţiile republicane au fost: magistraţii superiori(2 consuli. S-a constatat că aproape 120 de nume sunt dacice. centurion din cohorta a VI-a. Daci celebri. realizate în casă. Mai trebuie amintit cazul lui Iulius Secondinus. natione Dacus. căsătoria. Dacia devine regat aliat (foederatus) al Romei 101-102 : primul război daco-roman 105-106 : al doilea război daco-roman. dintre care 15.: domnia lui Burebista 46 : Dobrogea devine parte a provinciei romane Moesia 87 : victoria dacilor împotriva generalului roman Fuscus. ÎNCEPUTURILE ROMEI Începuturile tradiţionale sunt fixate în 753 î. al cărui nume e sculptat în marmură în anul 70 d. Dieporus. acesta având drept de viaţă şi de moarte asupra copiilor săi.VIAŢA TRADIŢIONALĂ ROMANĂ Romanii duceau la început o viaţă simplă. de exemplu: natione Tharx .Hr. proveneau din Sarmizegetusa. În epoca expansiunii noii îmbogăţiţi plebei vor forma categoria cavalerilor. Decebal urcă pe tronul Daciei 88 : victoria generalului Tettius lulianus la Tapae 89 : pacea dintre daci şi Imperiul roman. din chirpici şi cărămidă. deci anterior cuceririi Daciei. dedicate împăraţilor. majoratul (la 17 ani) şi moartea. 2. prin "îndulcirea" perceptelor şi moravurilor şi prin apariţia "fenomenului" divorţului.aur şi vite.Hr. Se pare că pe Via Flaminia erau găzduiţi ostateci de origine regală şi nobilă. pentru guvernarea lui tiranică şi înlocuit cu o conducere republicană. şi pe care se aflau şi numele soldaţilor şi unde erau precizate şi locurile de origine: Aurelius Valerianus Drubeta. stabiliţi în general în provnicia unde se afla unitatea lor militară Romanizare: proces complex şi de durată. O altă inscripţie a fost descoperită pe Via Flaminia.pentru traci. la care se adaugă vechii zei Ianus. Conform tradiţiei. prin restrângerea de către legi a prerogativelor tatălui în familie. doi tribuni ai plebei cu drept de veto la legile senatului şi un consul ales de plebei. 4. DICŢIONAR Tarabostes: demunire dată clasei nobiliare geto-dace. dar limitate de Senat şi Adunarea poporului. numit pe 6 luni cu puteri absolute). sabini şi etrusci. de triada clasică Jupiter. austeră şi se supuneau legilor cetăţii. cu mobilier simplu din lemn. păstori şi agricultori în oşti săteşti Dava: aşezare dacică fortificată.CUCERIREA MEDITERANEI 17 . comiţia tribută – alege pe tribuni.

şi instaurarea unei dictaturi militare. fiscală şi juridică. Principatul a durat între 27 î. Cleopatra se încheie cu victoria primului la Actium – 31 î. sabini. militară.Hr. Conflictul CAESAR – POMPEI se încheie cu victoria finală a primului la Pharsalus – 48 î. o reformă militară prin care transformă armata de cetăţeni într-o armată de profesionişti. Distrugerea Cartaginei a adus Romei. Apogeul este atins în timpul împăraţilor din familia Antoninilor: TRAIAN. egipteană. INFLUENŢA ELENISTICĂ Cucerirea Orientului a dus Roma în contact cu civilizaţia elenistică. politică. baza armatei şi a cuceririlor. 6. Războiele orientale au fost cu Macedonia lui Filip al-V-lea şi au dus în 168 î. iar CRASSUS moare în războiul cu parţii – 53 î. PRINCIPATUL LUI AUGUSTUS Octavianus ocupă Egiptul şi reface unitatea statului. La ele s-au adăugat războaiele cu regatele elenistice ale lui Mitridate regele Pontului. Conjuraţii sunt înfrînţi la Philipi – 42 î.Hr) şi Egiptul(30 î. Confruntarea dintre Octavianuş şi Antonius prijinit de regina Egiptului. -masiva emigrare la oraş a celor fără venituri. filosofi.Hr. -ruinarea prin nelucrarea pământului. Octavianus – Occidentul şi Marc Antonius – Orientul). rafinamentul cultural şi artistic.Hr. sărăcirii plebei urbane. cimbrilor şi teutonilor va realiza în 107 î. socială. gustul pentru arta decorativă şi monumentală.. deveniţi tribuni ai plebei în 133 şi 123 î. este o reformă administrativă. retrageri teritoriale şi domnii scurte şi sângeroase. Redresarea situaţiei este opera lui DIOCLEŢIAN 284-305. -numeroşii sclavi din răzoi ce lucrau marile latifundii şi în marile ateliere concurau pe micii producători rurali şi meşteşugari romani. apărută ca urmare a cuceririlor lui Alexandru Macedon.Hr. Elenismul a contribuit la formarea civilizaţiei romane prin afluxul de pedagogi.Hr între CAESAR. sculptori şi arhitecţi. PRINCIPATUL este o monarhie deghizată ce păstra aparenţa instituţiilor republicane dar golite de esenţa puterii lor. Cauzele crizei au fost: -cuceririle au creat un imperiu tricontinental ce nu putea fi guvernat cu instituţiile unui oraş-stat. -acapararea pământurilor cucerite de patricieni şi noii îmbogăţiţi în dauna poporului. cucerirea sudului Galiei.ştergerea datorilor cetăţenilor . – 284 d. 10. Siciliei şi Africii de nord. care instituie DOMINATUL. . cu un cult dedicat lui. din Marc Antonius.Hr. regim care înseamnă un despotism oriental. POMPEI pacifică Cilicia.au ca scop următoarele acţiuni: .Hr. ce concentra toate puterile în mâinile sale. 8. . Susţinuţi de tabăra popularilor. iar învingătorii îşi împart imperiul(Lepidus – Africa.ECONOMIA IMPERIULUI Imperiul roman a asigurat tinp de peste două secole pacea şi prosperitate spaţiului european şi oriental. Războaiele punice s-au dus în 3 etape(264-146 î.Hr. prin războaiele cu etruscii. şi a cunoscut 4 dinastii: Iulia-Claudia(descendenţii lui Octavianus Augustus). creşterea marilor latifundii şi neadaptării instituţiilor oraşului-stat la cele ale unui imperiu. Caius Marius. duce la crearea celui de AL DOILEA TRIMVIRAT. arhitectura monumentală. 9. Octavianus şi Lepidus.Hr.Hr. Siria(63 î. alimentaţie şi civilizaţie. în urma cărora roma cucereşte Asia Mică. iar după aceasta la crearea PRIMULUI TRIUMVIRAT în 60 î. Bazele prosperităţii imperiului erau: 18 . 7. CAESAR cucereşte Galia. la cucerirea sudului spaţiului balcanic. INCERCĂRI DE REFORMĂ Criza s-a datorat ruinării micilor proprietari rurali. comandant suprem al armatei – IMPERATOR.Cucerirea Italiei s-a realizat în secolele V-III î.Hr). Opera lui DIOCLEŢIAN. tribun al plebei. oratori. Roma a importat de aici luxul şi bogăţia în vestimentaţie. având ca miză dominaţia bazinului occidental al mediteranei. cu slăbirea instituţiilor.Hr) cu cetatea feniciană nord-africană Cartagina. POMPEI şi CRASSUS. Spaniei. Flavia. SFÂRŞITUL REPUBLICII Războaiele civile au dus la dictatura generalului Sulla. instaurând o epocă de pace relativă şi prosperitate.vânzarea grâului la preţ redus pentru plebe. Antioh al-III-lea regele Siriei seleucide şi Cleopatra regina Egiptului. cenzor. Antonină şi Severilor. cu împărat-zeu. Asasinarea lui CAESAR de o conjuraţie senatorială în 15 martie 44 î.trecerea teritoriilor cucerite în fondul public şi distribuirea lor veteranilor. ei au fost asasinaţi de reprezentanţii aristocraţiei conservatoare – optimaţii.Hr. HADRIAN. concomitent cu mutarea capitalei în est la CONSTANTINIPOL şi accentuarea rupturii est-vest a imperiului pe fondul legalizării creştinismului prin Edictul de la Milano – 313..Hr. senator pe viaţă. samniţii şi cu Phyrrus regele Epirului. Tentativele de reformă sustinute de fraţii TIBERIUS şi CAIUS GRACCHUS. pentru filozofie. general victorios contra numizilor.acordarea cetăţeniei socilor(aliaţilor italici). continuată de CONSTANTIN CEL MARE 306-337. 7. reprezintă apogeul generalilor ridicaţi de armate la tron. mare preot – PONTIFEX MAXIMUS şi era considerat zeu – AUGUSTUS. ANTONINUS PIUS si MARCUS AURELIUS. muzică şi teatru. Octavianus era primul cetăţean – PRINCEPS. feniciană şi babiloniană. rezultat al simbiozei culturilor greacă. pictori. deveniţi o plebe ce îşi vindea voturile pe hrană şi bani. DOMINATUL Anarhia militară 248-284. persană. a ţăranului roman.

Marius împreună cu armata sa de mercenari. De tânăr s-a înrolat în armată şi s-a remarcat prin faptele sale. CRONOLOGIE 850-800 î.Hr. Marius s-a născut în oraşul Arpinium din sudul Latiumului. Este cunoscut de istorici cu titlul de "Augustus". Dacia). dar numai simbolic. îi anulează legile. Diocleţian îşi începe cariera militară ca simplu soldat. crizele agrare şi monetare.Q. În timpul domniei sale. a extins lumea romană până la Oceanul Atlantic. Galia). creşterea vitelor(Dacia. În ianuarie 86 î.: primul război punic .Hr. sau S. Dictator era un magistrat căruia. Marius şi partizanii săi revin în capitală. -sistemul solid al drumurilor romane. Deşi a păstrat înfăţişarea Republicii Romane. oraş cucerit de romani la sfârşitul secolului al patrulea î. Moesia).Hr. învinge pe cimbrii. Primul dictator a fost Aulus Postumius Albinus. Intră în conflict cu Sulla pentru comanda armatelor împotriva liu Mithridates. Sub presiunea frecventelor uzurpări interne şi a agresiunii continue a barbarilor la hotare. este votat in corpore pentru a conduce războiul cu Iugurtha. Funcţia de dictator a fost abolită în anul 202 î. Marius dorea să conducă această campanie iar Sulla revoltat de manevrele lui Marius îşi răscoală trupele şi porneşte asupra Romei. El a fost proclamat dictator pe viaţă şi a centralizat guvernarea unei Republicii slăbite. A încheiat un secol de războaie civile şi a adus o eră de pace. Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (245–312). a condus ca un dictator pentru mai mult de 40 de ani.Hr. -dezvoltarea meşteşugurilor. şi a iniţiat o vastă acţiune de reformare a societăţii romane şi a guvernului acesteia.P. confiscă bunurile lui Sulla. Diocleţian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare.. devine consul iar în 111 î. regizată de Cezar.Născut într-o familie săracă din Dalmaţia. Senatus Populusque Romanus ("Senatul roman şi Poporul"). P. atribuţiile sale fiind preluate de senatori.238 î.: ultimii trei regi de origine etruscă 494 î. -dezvoltarea tehnicii agricole şi a sistemului colonatului.: victorii cartagineze la Ticinium şi Trebiae 19 .Hr. caesar în 285. Maximian. Cucerirea Galiei. Rolul său a fost unul instrumental în transformarea Romei din Republică în Imperiul Roman..Cezar a ieşit învingător într-un război civil. Marius se ascunde şi Sulla pune stăpînire pe Roma. crearea tribunatului plebeilor 450 î.Hr. La moartea acestuia este proclamat Augustus pentru armata din Orient (20 noiembrie 284).Hr.La începutul anului 87 î.R.: controlul asupra Mediteranei răsăritene şi a Mării Adriatice 222 î. Gaius Iulius Cezar (13 iulie 100 î.. Pannonia. în special al celor preţioase din Dacia. adeseori în timpuri moderne. el iniţiază o originală reformă constituţională sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului.: regalitatea 616-509 î. atacurile barbare. Marcus Ulpius Nerva Traianus (18 septembrie 53 . imperiul ajunge la întinderea teritorială maximă. devenind comandantul gărzii personale a lui Numerianus. Limitele prosperităţii sunt date de numeroasele războie.Hr.: aşezarea etruscilor în Italia 753 î. într-o familie de peblei.Hr.Hr. cunoscut drept Diocleţian împărat roman(20 noiembrie 284 -1 mai 305). rămâne unicul împărat.Hr. când începe campania din Asia. Augustus Caesar (23 septembrie 62 î.: dreptul plebeilor de a fi aleşi consuli 356 î.: prima secesiune a plebeilor.Hr. în primul deceniu din secolul al V-lea î.: al doilea război punic . prosperitate şi măreţie imperială.Hr. Apoi. viticultura(Hispania.: războaiele cu samniţii 272 î.În 102 î. În anii următori titlul de dictator a continuat să fie folosit.Hr.). regele Numidiei.: supunerea Tarentului 264-241 î. După bătălia de la Margus (primavara anului 285) şi dispariţia lui Carinus. S. a fost primul Împărat Roman. sau în societatea republicană a Romei antice. teutonii şi triburile germanice care pustiiseră Gallia şi Hispania.218 î..: cucerirea Galiei Cisalpine 218-202 î. Q. Grecia). -creşterea importanţei extragerii minereurilor. este ales pentru a şaptea oară consul dar este doborât de o pleurezie.) a fost un lider politic şi militar roman.-15 martie 44 î. Marius domneşte prin teroare.Hr.Hr. pe care l-a luat în 27 î.Hr.victorii romane pe uscat şi pe mare urma cărora Roma şi-a extins stăpânirea asupra Siciliei .Hr.-agricultura prosperă practicată pe mari latifundii cu munca sclavilor sau pe micile proprietăţi libere.: dreptul plebeilor de a fi dictatori 351 î.Hr.Hr. În anul 108 î.Hr.9 august 117).Hr.117) a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului Roman şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. care acum erau grupaţi într-un colegiu în care celor doi Auguşti 12.: întemeierea Romei 753-509 î.Hr. Hispania. referindu-se la guvernul Republicii romane şi fiind folosit ca semnătură oficială guvernamentală. Galia.Hr.Hr. i se încredinţau puteri extraordinare. Împărat Roman (98 . ISTORIA ALTFEL SPQR.Roma îşi întăreşte poziţia în Mediterana . -comerţul intern şi extern intens. este un acronim şi o prescurtare pentru expresia din limba latină.. dublat de sifguranţa asigurată negustorilor de ordinea romană.Hr. greutăţuile cauzate de apărarea unei graniţe foarte lungi. devenind astfel conducător indiscutabil al lumii Romane. La 1 martie 293.: instituirea primilor cenzori 367 î. R.Hr.: „Cele douăsprezece table" 443 î.Hr. în anul 286 îl numeşte augustus şi îl însărcinează cu apărarea Occidentului. cunoscut înainte ca Octavian. bazat pe varietatea şi abundenţa diverselor produse dar şi de soliditatea monedei romane de argint(denarul).225 şi 219 î.: cenzori aleşi din rândul plebeilor 343-295 î.Hr.Hr.Hr.: ocuparea Sardiniei şi Corsicii . devenit monedă de uz universal. -cultura intensivă a cerealelor(Africa. În anul 55 î. 11. în situaţii de urgenţă. măslinului (Asia Mică. S • P • Q • R • . Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie.-19 august 14 d. a producţie de lux şi a celei destinate exportului.Hr. desemnându-l pe tovarăşul său de arme.

: Caesar cade victimă conspiratorilor 43 î.: victorie romană la Zama sub conducerea lui Scipio 149-146 î.Hr. Raetia..romanii victorioşi preiau posesiunile cartagineze din Spania .provincie romană 27 î.: tribunatul lui Caius Gracchus 122 î.Hr.Hr.: Burebista 73-71 î. Octavian.Hr.Hr.: răscoala condusă de Spartacus 60 î.: Octavian .: războiul civil dintre Pompei şi Cezar 44 î. DICŢIONAR Oligarhie: grup restrâns de oameni foarte bogaţi deţinători ai puterii.Hr.: dictatura lui Sylla 88-44 î. dictator pe viaţă 15 martie 44 î.provincie romană 117-138: Hadrian 118-123: reorganizarea Daciei 122: construirea limes-ului în Britannia 165-180: Marcus Aurelius 166-167: invazii germanice în provinciile Noricum. Lepidus) 31 î.202 î.romanii cuceresc şi distrug Cartagina.Hr.: primul triumvirat (Cezar.: prima mare răscoală a sclavilor din Sicilia 133 î.: al doilea triumvirat (Antoniu.: întemeierea principatului.Hr.216 î.Hr. pe durată limitată şi în situaţii de criză Magistrat: deţinător al unei magistraturi.: Galia Narbonensis . Pannonia 168: reorganizară administrativă a Daciei 193-211: Septimius Severus 211-217: Caracalla 212: edictul ce acorda dreptul de cetăţenie tuturor locuitorilor imperiului 222-235 . Pompei.părinte al patriei.: provincia Asia 123-121 î.Hr.: Octavian Augustus 2 î.provincii romane 15-37: Tiberius 15: provincia Moesia 37-41: Caligula 41-54: Claudius 42: cucerirea Mauritaniei 43: cucerirea Britannici 44: Iudeea . Octavianus primeşte titulatura de Augustus 27 î.: lupta de la Actium (Antoniu învins) 30 î.Hr.provincie romană 91-88 î. Pannonia .Hr. victoria lui Hannibal .-70 d.Hr.: lupta de la Cannae.: al treilea război punic: provincia Africa .Hr.Alexander Severus 13.: Egiptul .217 î. Crassus) 58-52 î.: tribunatul lui Tiberius Gracchus 129 î.provincie romană 46: integrarea Dobrogei în provincia Moesia 54-68: domnia lui Nero 64: incendierea Romei 68-69: criză militară 70-96: dinastia Flaviilor 79: erupţia Vezuviului 81-96: Domiţian 86: reorganizarea Moesiei (Moesia Inferior şi Moesia Superior) 87: campania în Dacia condusă de Cornelius Fuscus 87-106: Decebal 88: campania în Dacia sub Tettius Iulianus 96-193: dinastia Antoninilor 96-98: Nerva 98-117: Traian 101-102: primul război daco-roman 102: pace grea pentru Decebal 105-106: al doilea război daco-roman 106: Dacia . regim politic Dictatură: în perioada republicii desemna magistratura deţinătoare de puteri excepţionale.Hr.: dinastia Iulio-Claudică 27 î.: Cezar.Hr.Hr.Hr. organizând provincia romană Africa 146 î.Hr.Hr.Hr.Hr.Hr. Noricum.: cucerirea Galiei de către Cezar 49-45 î.Hr.Hr.: Grecia inclusă provinciei romane Macedonia 134-132 î.-14 d.Hr.: victorie punică la lacul Trasimenus . personaj care deţine puterea de a decide în plan administrativ.Hr.Hr. judecătoresc sau militar 20 .: războiul cu aliaţii (socii) 88-82 î. Raetia.

cărora li se adaugă flota. Apărarea era asigurată de 400-500. Romanizarea este un proces îndelungat şi are la bază asimilarea cultural-lingvistică a celor cuceriţi. precum şi a lui Traian şi Hadrian.). trupele de geniu şi cohortele pretoriene(garda imperială). ARTA MONUMENTALĂ ROMANĂ 1. plus turnuri de observaţie. poduri. Colosseum. Hispania. Togă: îmbrăcăminte tradiţională la romani. Galia. Acestea din urmă erau apărate printr-un limes format din şanţ. justiţia şi învăţământul. Tetrarhie: termen ce provine din limba greacă (tetra şi arche) şi înseamnă „guvernarea celor patru".Panteon: ansamblul zeilor unei religii politeiste Elocinţă: arta de a vorbi frumos. în timp ce graniţele erau apărate de castre. veteranii. Rin. primind cetăţenie. Romanii au înzestrat imperiul cu drumuri pietruite. apeducte. emoţionant. valumm şi fortificaţii.5 milioane km. 10 curii un trib. Pannonia. oraşele. Putea fi purtată numai de cetăţenii majori. dar a pus bazele acestui sistem în Britania. care s-a extins şi dezvoltat în perioada imperială. Autocraţie: guvernare de tip autoritar. circul. 2. porturi şi antrepozite. Dominatul se remarcă prin refacerea şi redecorarea vechilor monumente iniţiată de Diocleţian şi continuată de Constantin. 10 ginţi o curie. dreptul de a propune legi şi dreptul de a-i aresta pe cei nesupuşi. templul lui Marte. Ele sunt continuate de columnele lui Antoninus Pius şi Marcus Aurelius. temple. religia.pătraţi. pământ şi bani. instituţiile republicane menţinându-şi existenţa mai mult formal Drept de veto: drept de a te opune prin vot unei hotărâri Veto: prin dreptul de veto („mă opun"). amfiteatre. Eufrat şi deserturile Arabic şi Sahara) sau convenţionale.000 de soldaţi angajaţi pe 20 de ani în legiuni şi unităţi auxiliare. puterea este concentrată în mâna principelui. apoi magistraţilor superiori şi. Italia.MARILE EPOCI ALE ARHITECTURII MONUMENTALE Epoca lui Traian. a împăraţilor Iulio-Claudieni şi Flavii. Falangă: Formaţiune militară pedestră macedoneană. considerat „zeu în viaţă" Sincretism religios: contopirea unor divinităţi asemănătoare dar de origine diferită Latifundie: domeniu. piaţa de mărfuri. având o axă de străzi perpendiculare. dreptul de a lua auspiciile (prezicerea viitorului după zborul păsărilor). ISTORIA ALTFEL 21 . Nu aveau origine nobilă. categorie socială constituită pe baza originii.URBANIZAREA – EXPRESIE A CIVILIZAŢIEI ROMANE Civilizaţia romană este una urbană. tribunul plebei putea bloca orice hotărâre care contravenea intereselor plebei. tribunalul. făcând trecerea la imperiu.Hr. Balcani şi Dacia. Hispania. lungă şi fără mâneci.ROMA. coloniştii. therme. teatrul. 5. convocarea senatului şl comiţiilor. Macedonia. Orient şi în spaţiul elenistic. III î. Oraşul roman este construit pe un plan clasic. Epoca Severilor. basilici.oameni politici sau militari Principatul: formă de guvernare care marchează sfârşitul republicii romane."PAX ROMANA" Graniţele imperiului erau naturale(fluviile Dunărea. X. Augustus: „cel slăvit printr-o putere divină" — titlul atribuit lui Octavian şi adoptat de aproape toţi împăraţii romani Legatus: „delegat"" . fiind lipsiţi de drepturi politice (până în secolul. proprietate funciară de mari dimensiuni Colegii: asociaţii care reuneau de obicei membri având aceleaşi interese (profesionale. comerciale. forturi. 10 familii formau o gintă. datorită operei constructive a lui Octavianus. ORAŞ AL MONUMENTELOR Roma a fost cetatea eternă prin excelenţă. Curia: societatea romană era împărţită după un criteriu zecimal. în centru este FORUMUL pătrat ce adăpostea instituţiile publice şi anume: senatul local. precum şi prin construirea arcului de triumf a lui Constantin cel Mare. 4. Romanizarea a reuşit în Galia. Factorii acestui proces au fost armata. Pannonia. Ea a extins sistemul urban în Grecia. Apar sisteme de locuinţe multietajate . avea 50-70 milioane de locuitori şi peste 10.000 km graniţe naturale. este ilustrată de arhitectul Apolodor din Damasc şi se remarcă prin Forumul şi columna lui Traian. Imperium: putere acordată regelui. împăratului. limba latină. Lumea romană cuprindea 3. Cele trei triburi romane iniţiale formau împreună poporul roman. şi construirea la Roma a arcului de triumf a lui Septimus Severus şi al lui Caracalla. Africa de nord. monumente publice şi militare. în epoca imperială. în conformitate cu acesta. administraţia. Dacia. Odată lăsaţi la vatră soldaţii devin veterani. Moesia şi Iliricum dar a eşuat în Grecia şi în Orient unde a întâlnit culturi şi civilizaţii vechi şi unitare. Plebei: Locuitori ai Romei antice. Imperium dădea dreptul la comanda militară. altarul şi forumul păcii. în care monarhul conduce statul în mod absolut. se remarcă prin dezvoltarea arhitecturii romane în zona de baştină a acestor împăraţi (Libia). Elenism: Ansamblu al culturii şi civilizaţiei Greciei antice şi al fenomenelor generate în alte spaţii de influenţă greacă. 3. trupe italice aliate armatei romane Triumvirat: înţelegere între trei conducători . convingător Socii: aliaţi.inaltă magistratură civilă şi militară în afara Italiei Cadastru: document de evidenţă a parcelării pământului şi a proprietarilor lui Limes: frontieră fortificată Cult imperial: cult dedicat împăratului. val de pământ/ limes şi din loc în loc castre şi forturi. confesionale) Patricieni: Nume dat la Roma aristocraţilor.

Eneas.Romulus şi Remus. Pomponius Haemus. Rhea Silvia. lemn. Mai cunoscute sunt apeductele romane ca „aqua Appia“ (î. iar acesta îl ucide pe Remus.Hr. temple. mortar şi ciment de pozzolana. după ce Imperiul Roman şi-a retras trupele din Dacia. Pentru a avea apa o anumită presiune erau construite în oraşe „turnuri de apă”. în imediata apropiere .Apeductul era construit de la izvor „Casa izvorului” de unde apa era captată şi condusă la un „rezervor” de unde erau conducte spre „băile romane”. Regele Amulius. Ca viaduct denumim astăzi mai mult sau mai puţin poduri de drum sau cale ferată înalte şi lungi.Eroul troian se căsătoreşte cu fiica regelui Latinus şi fondează oraşul Lavinium. Scopul construcţiei a fost de a facilita transportul trupelor şi proviziilor necesare trupelor care luptau în Dacia.Hr. Atestarea documentară a staţiunii datează din anii 153 d.Iniţial în vârful columnei se afla o statuie a lui Traian. fiecare dedicat unui general victorios. Columna lui Traian este un monument din Roma construit din ordinul împăratului Traian. Viaduct provine din limba latină (via=drum + ducere=a duce. La fiecare capăt. fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor şi divinităţilor apelor. care traversează o vale sau un bazin.: întemeierea principatului. Podul lui Traian a fost primul pod construit pe Dunărea de Jos. Apeductele pentru a sigura o cădere optimală (cca.Columna are o înălţime de aproximativ 30 de metri şi conţine 18 blocuri masive de marmură de Carrara. cei doi fraţi află care le este originea. staţiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracţie pentru aristrocaţia Romei antice. După distrugerea Troiei. iar Ascaniu întemeiază cetatea Alba Longa. Salvaţi şi alăptaţi de o lupoaică. Monumentul se află în Forul lui Traian. Traian apare de 59 de ori în basorelief.-14 d.: dinastia Iulio-Claudică 27 î.Hr. ajunge. iar 2. Abia după mai mult de o mie de ani a fost construit un pod mai lung ca acesta.: războaiele punice 49-45 î.Hr.de Forul roman.Podul a fost distrus de Aurelian. iar travesarea se putea face doar trecând prin acele castre. Apeductele din anii 290 î. Primele arcuri de triumf au fost construite de romani în Antichitate. beton. Se hotărăsc apoi să înalţe o cetate. dictator pe viaţă 15 martie 44 î. romanii sosiţi în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules. din care 64 km erau apeducte-arcade. pe coastele Italiei.Romanii au construit aici. lui Carus. 0. întorcându-se nevătămaţi.5 km tunele.Hr.: Caesar cade victimă conspiratorilor 27 î. Apolodor din Damasc a folosit arce din lemn fixate pe douăzeci de stâlpi aflaţi la o distanţă de 52 de metri şi construiţi cu cărămizi. 6.5%) pentru scurgerea apei erau construite pe mai multe nivele.Viaductul este construit din piatră.Hr. îndreptată spre România.Dunărea are o lăţime de 800 de metri în locul unde a fost construit podul. Aesculap şi Hygieia. oficializarea creştinismului 330: întemeierea Constantinopolelui 395: divizarea Imperiului Roman 476: prăbuşirea Imperiului Roman de Apus 22 . conductele de apă erau din plumb. la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras). Basoreliefurile columnei prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101-102 (în partea de sus a columnei) si 105-106 (în partea de jos). Ajunşi la vârsta adolescenţei. Numai că aceasta naşte doi gemeni . metal sau lemn.: Cezar. Avea o lăţime de 15 metri şi o înălţime de 19 metri deasupra apei. Val. după lungi peregrinări. Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. consultă semnele prevestitoare. În perioada civilizaţiei romane.Hr. Valens. fiecare cântărind 40 de tone.Hr.). închinate zeilor Hercules. fiii zeului Marte. devenind regele Romei. grădini etc. au ridicat acest prinos de recunoştinţă”. Octavianus primeşte titulatura de Augustus 27 î. al doisprezecelea rege al acesteia este Numitor.: întemeierea Romei 753-509 î. monumente şi statui. în apropiere de oraşul Drobeta-Turnu Severin. Terminat în 113. reuşesc să îl pedepsească pe uzurpator şi să îl repună în drepturi pe bunicul lor.: războiul civil dintre Pompei şi Cezar 44 î.la nord . atingând 1135 de metri.Hr.Legenda întemeierii Romei. fiul lui Anchise şi al Afroditei (Venus în Panteonul roman). Soldaţii romani şi daci sunt prezentaţi în timpul bătăliei sau în timpul pregătirilor de luptă. CRONOLOGIE 753 î. trimişi ca delegaţi romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus. care îşi detronase fratele. la est de Porţile de Fier. sau canale din piatră.Constructorul. a conduce). care îl avantajează pe Romulus. pe Numitor. atingeau o lungime de 400 km. însă podul se prelungea şi pe cele două maluri. Numitor. Roma. Administraţia apei era controlată de funcţionari de stat care stabileau necesarul consumului de apă şi asigurau protejarea şi întreţinerea conductelor. Ulpius Secundinus. basorelieful în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei.Hr.Hr. Un arc de Triumf este un monument ce comemorează o victorie militară. Marius Valens.Hr. sunt găsiţi la poalele Palatinului şi crescuţi de păstorul Faustulus. podul era apărat de un castru roman.Hr.: regalitatea 264-146 î. Impresionaţi de excepţionala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei. însoţit de fiul său Ascaniu (lulus). din oraşele Pompei.-70 d. O placă memorială care comemorează victoria lui Traian asupra dacilor se găseşte astăzi pe malul sârbesc al Dunării. o sileşte pe fiica acestuia. ţiglă. însă ea a fost înlocuită în secolul XVI cu o statuie a Sfântului Petru.: Octavian Augustus 70-96: dinastia Flaviilor 96-193: dinastia Antoninilor 193-235: dinastia Severilor 248-284: anarhia militară 284: Diocleţianus întroduce dominatul 284-395: dominatul 305-336: Constantin cel Mare 313: Edictul de la Milano. Apeduct (latină aquaduct=conductă de apă) O perfecţionare a construcţiei acestor apeducte are loc în timpul romanilor.. să devină preoteasă a zeiţei Vesta. Amulius îi aruncă pe cei doi copii în Tibru. băi.Hr.

China. 2.Budismul estic este un nume alternativ pentru budismul est-asiatic sau se referă uneori la toate formele tradiţionale de budism. Băieţii sunt circumscrisi după 8 zile de lanaştere şi confirmaţi la 13 ani. cu autonomie internă.Zilele de penitenţă naţională: Hoşana Rabba – Şemini Aţeret (22 tişrei). renunţă la bogăţie şi la 30 de ani se dedică ascezei şi descoperiri cauzei suferinţei umane. 3. iar după deces înhumarea se face într-o pânză direct în pământ. budismul cunoaşte mai multe curente cum ar fi: Mahayana(interpretarea mai largă) dezvoltat în Tibet. . LEVITICUL. care a constat în însuşirea limbii şi a civilizaţiei romane de către un popor. care are o legătură specială cu poporul evreu. Ţom Ghedalia – postul Ghedalia (3 tişrei) .Hr.La sărbătorile Pesah. după care spiritul său se înalţă în Paranirvana. FORMELE BUDISMULUI: . Mesajul textelor este credinţa într-un Dumnezeu unic numit IAHVE şi pomenit în rugăciuni sub numele de ELOHIM sau ADONAI. Yom Kippur (ziua purificării). Hinayana/Theravada(respectă învăţătura iniţială) în Birmania şi Indochina.Aşa numitele „sărbători fericite”: Pesah – Sărbătoarea Paştelui (14-22 nisan). cuprind ofrande şi rugăciuni. Ţom 10 tevet – postul din ziua de 10 tevet. Tişa beav – „Ziua Plângerii” ( 9 av). XI. Municipiu: oraş roman din Italia sau provincii. sau a Recoltei (1-2 sivan). în contrast cu budismul vestic răspândit în Europa şi America. DICŢIONAR Interpretaţio romana: adorarea unor divinităţi neromane sub nume romane. Omul evreu gravitează între cămin şi sinagogă. disciplină mentală. el propăvăduieşte 40 de ani noua doctrină. pe baza bibliei. Roş haşana – începutul noului an (1-2 tişrei). Ritualurile şi ceremoniile sunt legate de evenimentele din viaţa lui Buddha. Japonia. Alte sărbători sunt Roş Haşana(anul nou). Obţinând iluminarea(bodhi). sărbătoare cu care se încheie Sărbătoarea Corturilor(23 tişri). Ţom 17 tammuz – postul din 17 Tammuz. Rugăciunea şi sărbătorile: rugăciunile se practică în comun sau individual. Învăţătura lui Buddha are la bază cele 4 adevăruri nobile şi anume: originea suferinţei se află în întreaga existenţă umană care este supusă suferinţei cauza suferinţei se află în ataşamentul omului faţă de viaţă şi dorinţele sale soluţia este încetarea suferinţei prin înlăturarea dorinţei „Nobila cărare octuplă” este drumul spre curmarea suferinţei prin conduită etică. lumea romană. în punctele strategice. Sucot – Sărbătoarea Corturilor (23 tişri). Romanizare: proces complex şi de durată. RELIGII MONOTEISTE ANTICE– IUDAISMUL ŞI BUDISMUL 1. Ţom Ester – postul Esterei. Singapore şi o mare parte din China şi Vietnam.III î. - - 23 . Ţom Behorot – postul întâi-născuţilor. Şavuot şi Sucot credincioşii trebuiau să facă pelerinaj la Ierusalim. revelarea decalogului şi primele legi. Cuprinzând aproape toată Asia. este adoptat de împăratul Aşoka. BUDISMUL Viaţa lui Buddha(560-480 î. întrucât nu sunt atât de coercitive ca celelalte: Tu bişevat – anul nou al copacilor (15 şevat). ISTORIA ALTFEL Calendarul sărbătorilor ebraice este: . locuind în chiliile mănăstirilor. NUMERII şi DEUTERONOMUL).Budismul est-asiatic numeşte budismul răspândit în Coreea. prezentând originile evreilor. la care se adaugă ideea venirii lui Mesia. IUDAISMUL Textele de bază sunt cuprinse în Vechiul Testament. Orbis romana: universul roman. asceza şi înţelepciune Răspândirea budismului are loc în valea Gangelui şi se extinde după ce în sec. Operele medievale au la bază Ghidul pentru cei nedumeriţi de Moise Maimonide şi Kabbala de Moise din Leon.7. Căsătoria este recomandată. Purim(salvarea de masacru datorită Esterei) şi Pesah(paştele). Purim (14-15 adar).Hr). prin poruncile scrise în tablele legilor date lui Moise. Vechiul testament cuprinde 24 de cărţi subdivizate în TORA(formată din GENEZA. Budismul zen( îmbinând concentrarea intensă cu o aspră disciplină fizică) în Japonia. se face între evrei la sinagogă. Comunităţile monahale sunt formate din călugări şi novici de peste 20 de ani fără defecte fizice. Legatus (lat. Iom Kipur – Ziua Ispăşirii (10 tişrei). aşezarea lor în Palestina. Sukkot(sărbătoarea culesului). Limes: sistem defensiv de fortificaţii legate de un drum realizat la frontierele Imperiului roman. robia egipteana şi epoca lui Moise. . PROFEŢII şi SCRIERILE Talmudul este opera rabinilor care au formulat legile cu aplicabilitate în viaţă. Şavuot – Sărbătoarea Săptămânilor. îmbrăcaţi în galben(veşmântul condamnaţilor la moarte î vechea Indie). Lag baomer Hanuka – Sărbătoarea Luminii (25 kislev).Sărbătorile numite „mici”. Mongolia şi Coreea. Simhat Tora – „Bucuria Torei”. Delegat): înaltă magistratură civilă şi militară în afara Italiei. Sabatul este ziua de odihnă dedicată lui D-zeu. Prinţul himalayan Siddharta Caumata. Sincretism religios: contopirea unor divinităţi asemănătoare dar de origine diferită Castre: tabere fortificate aflate pe frontiere şi căi de comunicaţie. EXODUL. Talmud şi literatura evreiască medievală.

) Diaspora: totalitatea comunităţilor iudaice aflate în afara Ţării Sfinte.Hr. construirea celui de al doilea templu 37 î. Iuda şi Israel sunt recucerite de romani. după istoricii moderni): trăieşte Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamuni) Cca.: regelui Asoka. Thothori Nyantsen secolul al VI-lea d. este distrus al doilea templu 200: este terminată Mişna Secolele V-VI: sunt redactate cele două Talmuduri. Macabei: numele unei familii de preoţi care a condus revolta împotriva măsurilor profanatoare ale regelui elenistic Antioh al IVlea. Chivot: Cutie în formă dreptunghiulară în care se păstrau vasul de aur cu mană.Budismul sud-estic şi sudic denumeşte Theravada. .: Irod cel Mare devine regele iudeilor 68 . a unei zeităţi. China şi Tibet nu consideră termenul peiorativ sau denigrator. în timpul căreia se posteşte. Rabin: înţelept. utilizată în ritualuri religioase. Birmania.Mantrayana este sinonim pentru Vajrayana. Hinayana se traduce prin "micul vehicul" în timp ce Mahayana prin "marele vehicul". condus de Saul. Thailanda.Hr : persecuţiile antibudiste ale regelui Pushyamitra Sunga 399 î.Hr. îndrumătorul spiritual al unei comunităţi de evrei. din Ierusalim şi din Babilon Cronologia budismului 563-483 î.Reprezentarea. byblos = carte) .Hr. . iar credincioşii cer iertarea păcatelor.Hr. de obicei sculptată.Lamaismul este un termen învechit.70: Revolta antiromană a lui Bar Kochba.Tantrayana este considerat de obicei o altă denumire a budismului Vajrayana. Unii savanţi au aplicat termenul unor practici ale budismului Theravada întânite în zone precum Cambodgia. Persoane cu o viaţă sfântă care au vorbit în numele lui Dumnezeu. Unele şcoli Mahayana din Japonia. 560-480 î. Cambodgia.933 î.: regele persan Cirus.Hr. toiagul lui Aaron şi Tablele Legii pe care erau scrise cele zece porunci. . Biblia: (gr. până la zidirea templului lui Solomon (922 î. rosteşte predici. în mod oral.Budismul tibetan este budismul întâlnit în Tibet.413 d. Şcoala Tendai din Japonia a fost influenţată de Mantrayana. Este singura şcoală budistă timpurie care a rezistat de-a lungul istoriei. Bhutan şi unele zone din China. India.Theravada este budismul tradiţional răspândit în Sri Lanka. În timp.Hr. locul unde se celebrează cultul israelit Dicţionarul budismului 24 . .Hr. DICŢIONAR Dicţionarul iudaismului Cortul Mărturiei: Locaşul de cult folosit de evrei în timpul lui Moise.: Fondarea regatului Israel. adoptă budismul şi îl impune ca religie oficială în imperiul său 185-151 î. India şi Rusia. cuceritorul Babilonului.: la scurtă vreme de la moartea lui Buddha s-a convocat primul consiliu al budismului care a fixat. Este de obicei asociat cu budismul tibetan. Mongolia.Hr: elementele budiste au pătruns în Tibet în timpul "celui de-al 28-lea rege". Uneori budismul Mahayana desemnează numai ramura sa est-asiatică.Vajrayana o formă religioasă care s-a desprins din budismul Mahayana.Hr. .Se compune din Vechiul Testament (Biblia ebraică) şi Noul Testament.. . Bangladesh şi Malaezia. îi eliberează pe evrei. Mesia: Trimis al lui Dumnezeu. care le poartă numele. considerat derogatoriu. Rit: ceremonie religioasă îndeplinită cu scopul de a realiza armonia între lumea oamenilor şi divinitate.: regatul Iuda este cucerit de către babilonieni 538 î.Hinayana este un termen peiorativ utilizat de budiştii Mahayana pentru a desemna Theravada. răspunde celor care-l consultă.Hr. Coreea.(623-543 î. Proroc: Cel ce „vede" cele viitoare.Hr. coform tradiţiei. ..Budismul ezoteric este sinonim cu Vajrayana. . . . China. care împreună formează Biblia creştină.Budismul tantric este un alt nume pentru Vajrayana şi Tantrayana. CRONOLOGIE Cronologia iudaismului 1025 . „imagine”) . Idol: (gr. care vine pe pământ pentru a instaura o eră a dreptăţii..: după moartea lui Solomon regatul se împarte în iuda şi Israel 722 î. Vinaya-Pitaka şi Sutra-Pitaka. o parte din Vietnam. 268-234 î.Hr.Ravakayana un termen alternativ pentru primele şcoli budiste.Mahayana este o mişcare religioasă ce s-a desprins din sânul şcolilor budiste timpurii şi care s-a scindat mai apoi în budismul est-asiatic şi cel tibetan. termenul a început să fie folosit pentru toate grupurile etnice aflate în afara patriei de origine. Prezidează cercurile. Sinagoga: Adunare. Uneori termenul este utilizat pentru a desemna toate şcolile budiste timpurii. . cea mai sacră dintre sărbătorile iudaice. după tradiţia budistă din Birmania şi Thailanda.Budismul nordic este un nume folosit pentru budismul tibetan.: regatul Israel este distrus de către asirieni 586 î. uneori se utilizează pentru şcolile budiste timpurii. 480 î.Hr: progrese ale budismului în Asia de Est şi Sud-Est secolul al V-lea d. Faptele lor sunt relatate în două cărţi din Torah. folosit pentru budismul tibetan.Hr : Budismul Mahayana a fost adus în Japonia din Coreea 5.Hr. apoi de David şi Solomon. Yom Kippur: „pocăinţa".Hr. Laos. deşi nu există o definiţie precisă a acestei diviziuni 4. 933 î. .

pe ideea mântuirii şi a vieţii de apoi. VOCAŢIA UNIVERSALĂ A CREŞTINISMULUI PRIMITIV Mesajul creştin se baza pe compasiune. Primii creştini s-au recrutat dintre evrei şi orientali şi din oamenii săraci. Nirvana: Stare obţinută o dată cu eliberarea din ciclul renaşterilor şi trecerea la Realitatea Absolută. iar comunităţile creştine era conduse de diaconi. franciscan şi dominican s-au dedicat activităţilor misionare şi culturale. ceea ce duce la ostilitatea evreilor şi lapidarea apostolului Ştefan după 36-37 creştinii sunt expulzaţi din Ierusalim şi încep datorită operei apostolului Pavel/Paul (Saul). procesiuni şi ceremonialele religioase. MARCU. ieşirea din ciclul reîncarnărilor. LUCA şi IOAN. Ortodoxia a evoluat în spaţiul oriental şi influenţat monahismul. bazat pe dragostea în aproapele fiecăruia şi în Dumnezeu. Monahismul catolic a fost impulsionat de acţiunile lui Benedict din Norcia care a fondat orinul benedictinilor şi Mănăstirea MONTECASSINO – 529. Ideea mesianică. Apogee ale persecuţiilor sunt sub împăraţii Claudius(41-54). Reîncarnare: (renaştere la budişti). sub forma comunităţilor de călugări dedicate activităţilor intelectuale. XII . mesajul lor fiind moral. În 391 Teodosius I declară creştinismul singura religie oficială a imperiului. smerenia şi speranţa în venirea împărăţiei lui Dumnezeu executarea lui IISUS prin crucificare şi învierea lui după 3 zile. CREŞTINISMUL ŞI IDEEA IMPERIALĂ - 25 . puritate. D. Constantinopol. Legat de lumea politică a Constantinopolelui a înfruntat erezii cu ar fi iconoclasmul. Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Sfântul Duh este una iubitoare. fiind în esenţă următoarele: - în 28-29 IOAN BOTEZĂTORUL. Unitatea familie. botezul. Constantin cel Mare dă în 313 edictul de la Milano prin care legaliza creştinismul. Traian(98-117) şi în anii 303-306 din domnia lui Diocleţian. Nirvana: eliberarea de suferinţă. Religia mozaică. cel trimis) B. Alexandria şi Antiochia. Catolicismul a evoluat în spaţiul occidental european. Ierusalim. CREŞTINISMUL ÎN MILENIUL I Creştinismul s-a adresat iniţial păturilor marginalizate şi oropsite cărora le predica egalitate socială. asociat de obicei cu o mănăstire budistă. participarea la slujbe şi prin serbarea în comun a marilor sărbători creştine. soldat cu marea schismă din 1054. CREŞTINISMUL A. moralitate şi principiul îndurării. Stupă: monument funerar sau comemorativ de formă semisferică. Brahmanii au ca misiune păstrarea Vedelor şi săvârşirea riturilor. anglo-saxonii – 597. longobarzii – 590. Creştinismul s-a dezvoltat la început în mediul urban. Divinitatea creştină formată din Dumnezeu-Tatăl. Din necesităţi politice şi de oportunitate. ROMA ŞI CREŞTINII Roma a respins creştinismul datorită refuzului creştinilor de a adora cultul imperial. cultele locale şi cultele orientale. tot el fiind cel care va prezida primul conciliu ecumenic din 325 de la Niceea. interdicţii de practicare a cultului. bogomilismul şi paulicianismul. Papa de la Roma s-a substituit puterii politice dispărute. urmată de pogorârea SFÂNTULUI DUH asupra apostolilor şi începutul activităţii misionare a acestora desfăşurarea iniţială a misionarismului în zona Ierusalimului. cistercian. renunţând la plăcerile trupeşti. asaltul islamic şi confruntările ideologice cu Constantinopolul. fiind confruntat cu migraţiile germanice. preoţi şi episcopi. starea supremă de bine pe care o obţine spiritul iluminatului. prin spovedanie. ierătoare şi blândă. Cucerirea arabă a dus la decăderea ultimelor trei şi la un conflict de autoritate şi întâietate între primele doua. să propăvăduiască şi între păgâni. Naşterea creştinismului ne este narată în cele 4 EVANGHELII ale lui MATEI. toleranţă. termenul de Mesia devenind grecescul HRISTOS(cel uns. dedicat păstrării şi conservării relicvelor. a dus o acţiune de creştinare a migratorilor barbari: francii – 499. Nero(54-68). Unitatea comunităţilor de credincioşi se asigura prin botez. Ele erau deschise tuturor categoriilor sociale şi etnice. până la execuţii individuale şi colective. deportări. considerată baza comunităţii creştine se face prin oficierea de către biserică a marilor momente ale existenţei individuale(naşterea. ca religie locală acceptată se baza pe ideea venirii lui MESIA. printre cei botezaţi fiind şi IISUS din Nazaret. urmaş al regelui David care să îi elibereze pe evrei de sub dominaţia romană. lucru evident după separarea lui de iudaism. recunoscut de Ioan ca noul Mesia în primăvara lui 30(33) IISUS şi cei 12 ucenici ai săi hotărăsc să petreacă paştele la Ierusalim. Domiţian(81-96). C. având la bază principalele dogme ale brahmanismului şi budismului. milă. vizigoţii – 589.a trăi din nou după moarte în alt trup. Asceză: Stare de spirit obţinută printr-o viaţă austeră şi retrasă. propăvăduieşte pocăiţa şi iertarea prin botezul în apa Iordanului. sacrificiul de răscumpărare şi credinţa în învierea lui Iisus sunt bazele creştinismului. E. Hinduism: Cult religios din India. înţelegere. După conciliul de la Niceea biserica va fi condusă de 5 patriarhate: Roma. clunisian. sclavi şi liberţi. Iniţial o religie urbană creştinismul se răspândeşte la sate în epoca migraţiilor şi a decăderii vieţii urbane. Paranirvana: Nirvana desăvârşită.Brahman: membru al celei mai prestigioase caste indo-ariene. Persecuţiile au intensitate variabilă mergând de la expulzări. burgunzii – 516.GENEZA RELIGIEI ŞI A BISERICII CREŞTINE Spiritualitatea lumii romane cuprindea în cadrul ei religia oficială romană. căsătoria şi moartea) şi ale celei colective(Pastele şi Crăciunul). Ordinul benedictin. CREŞTINISMUL ŞI ISLAMUL 1.

căci în urma lor suveranii au combătut mai uşor anarhia feudală 2. papa primind atunci de la Pepin cel Scurt o serie de teritorii care au devenit Statul papal. ISTORIA ALTFEL Tabel comparativ cu numele apostolilor Evanghe Evanghe lia după lia după Matei Marcu Simon Petru Andrei. Alături de puternica motivaţie religioasă au stat însă şi motive economice (dificultăţile sistemului autarhic feudal).Începutul pretenţiilor papei de a fi conducător secular datează din 754. respectiv de "supus". Unica divergenţă dogmatică ireconciliabilă a fost dogma filioque: în Apus. „fratel e lui” Iacob Ioan Filip Bartol omeu Toma Matei Observaţii Simon. Controversa iconoclastă a provocat în Imperiul bizantin dispute. au avut loc. faţă de Dumnezeu. între cele două biserici au apărut multiple divergenţe: dogmatice. Dar fiind şi un conducător spiritual. „Recitare”. au fost opt cruciade. combate egoismul. Papalitatea. O altă interpretare dată termenului "islam" ar fi aceea de "aflare a păcii întru Dumnezeu". Gabriel). sociale (creşterea demografică. apariţia unei clase de războinici profesionişti) sau politice (anarhia caracteristică feudalităţii). de la verbul aslama "a se supune". deşi n-au reuşit să-şi atingă în totalitate scopul. ştiinţa şi literatura. în vreme ce Răsăritul susţinea că provine numai de la Tatăl. De atunci. teologii susţineau că Duhul Sfânt venea atât de la Fiul. musulmanii resping teologia creştină privind unicitatea lui Dumnezeu (doctrina Treimii). anul 1054 a fost numit anul Marii Schisme. În ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu. susţinea ideea solidarităţii familiare şi tribale. Coranul „Citire”. În acest sens. uneori violente. direct în limba arabă. s-au excomunicat reciproc. rituale sau canonice. cu centre agrar-urbane şi comerciale în Yemen. fratele lui Petru Iacob cel Bătrân. au adus beneficii Europei: au fost aclimatizate plante noi. subînţelegându-se. fiul lui Zevedei Ioan. B. şi patriarhul. cuprinde revelaţiile făcute de Dumnezeu . cumpătării şi moderaţiei. în absenţa unui control politic efectiv. cartea sacră a tuturor musulmanilor. prin intermediul îngerului Ğibrīl (Gavril. şi cruciadele. Mahomed revine susţinut de adepţii săi şi impune tuturor arabilor până la moartea sa din 632. expediţii cu caracter religios organizate între 1096 şi 1270 pentru eliberarea Sfântului Mormânt de sub stăpânirea musulmană. fratele lui Iacob cel Bătrân Bartolomeu. zis şi Natanael Sfântul apostul şi evanghelist 26 . Noua religie primită de la ALLAH. Silit în 15 iulie 622 să se refugieze la Medina. tuturor credincioşilor – MUSLIM. ISLAMUL A. un codice civil ce răspunde problemelor vieţii cotidiene. cât şi unul secular. în Răsărit Biserica era sub controlul împăratului. o sinteză de precepte etice. a devenit atât un conducător spiritual. prin apariţia ordinelor monastice. carităţii. Cu timpul. şeful Bisericii numite de acum încolo catolică. Termenul desemnează noţiunea de Dumnezeu atât pentru arabii musulmani. ca şi istoria şi arhitectura au fost puternic influenţate. văzând aici o formă de politeism. În total. dorea să canalizeze spiritul războinic al cavalerilor în afara Europei şi să aducă sub obedienţa sa Biserica ortodoxă. o conduită de viaţă spirituală. Dacă în Apus papa. Patria arabilor este peninsula deşertică a Arabiei. profetului Muhammad. „fratele lui” Iacob. Într-o atmosferă de mare zel religios (secolele XI-XIII). când Imperiul roman s-a scindat în două părţi. Coranul este considerat a fi însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este acelaşi cu Dumnezeul iudeo-creştin. fratele lui Ioan Sfântul apostol şi evanghelist Ioan sau Ioan Teologul. cultul bogăţiei. „fratele lui" Filip Bartolo meu Toma Matei Simon Petru Andrei Iacob. fiul lui Zevedei Ioan. care. egalităţii. În 610 începe la Mecca acţiunea de propăvăduire a lui MAHOMED. susţine dezideratul generozităţii. Coranul nu este doar cartea sacră revelată de către divinitate. papa emite pretenţii de întâietate în faţa conducătorilor diferitelor naţiuni din Evul Mediu şi intră în conflict cu împăratul romano-german. concretizat prin construirea marilor catedrale gotice. zis Petru. pe de altă parte. şeful ortodoxiei. în jurul temeiului în baza căruia putea fi reprezentat în icoane chipul lui Isus. cât şi de la Tatăl. MAREA SCHISMĂ. Influenţele ebraico-creştine şi cele romano-elenistice au grăbit coagularea triburilor arabe. onestităţii. sensul lor fiind de "supunere". CARACTERISTICILE ISLAMULUI Islam şi musulman sunt două derivate. cel Întâi chemat. „fratele lui" Filip Bartolo meu Toma Matei Evang helia după Luca Simon Petru Andre i. CRUCIADELE. Oman şi de pe ţărmurile Mării Roşii. Naşterea Bisericii greco-ortodoxe s-a produs o dată cu separarea politică din 395. Totuşi. ARABII ŞI ISLAMUL. Pentru musulmani. 3. în 1054 papa. fratele lui Andrei Sfântul apostol Andrei. definită ca o sumă de concepte în care se crede. Allah înseamnă Dumnezeu în limba arabă. noua credinţă ISLAMUL(supunere în arabă). cât şi pentru arabii creştini. iar arta. Cruciadele au contribuit şi la apariţia statelor centralizate moderne din Europa.

Din punct de vedere etnic. foarte cunoscut convertit de la iudaismul asumat în spiritualitatea farizeilor. Galaţi.2%) şi şiiţi (9. un împrumut din limba arabă masğid .) Ramuri ale islamului . Foarte mulţi localnici au plecat către Anatolia. singurul demn de veneraţie. ce vine de la spaniolul mezquita.000 de musulmani din România sunt Sunniţi.Mărturisirea de credinţă (ararabă: Aš-Šahāda turcă: Kelime-i Sehadet) . fiul lui Alfeu Tadeu Simon Canaani tul Iuda Iscariote anul Iacob. dintre care 80% se află în Iran. desemnează un lăcaş de cult al musulmanilor. numită în izvoarele islamice “Marea discordie”.: Augustus. Credinţa în Ziua Judecăţii şi în înviere .3 % din populaţia ţării. kharigiţi (0. Giurgiu şi Drobeta-Turnu Severin. Islamul în România este urmat doar de 0. Călăraşi. adică „marea moschee” sau „moscheea-catedrală” unde se adună comunitatea pentru rugăciunea solemnă de vineri. iar restul în centre urbane ca Bucureşti. transferată către România în 1923.8%).Hr: Pompei cucereşte Ierusalimul 37 î. Credinţa în toţi profeţii şi trimişii lui Dumnezeu. Atât la răspândirea geografică cât şi la precizarea doctrinei creştine rolul lui este incontestabil. guvernul lui Ion Brătianu a fost de acord cu extinderea drepturilor civile şi pentru non-creştini. supranumit Tadeu. 1418-1878). O mică comunitate musulmană s-a aflat pe insula Ada Kaleh.Imediat după război.Astăzi.Pelerinajul la Mecca (arabă: Al-Haj turcă: Hac ) . Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru conducerea califatului. Cele şase articole ale credinţei islamice: Credinţa în Dumnezeu. mai exact în oraşele Isaccea şi Babadag) este o tradiţie în Dobrogea. Saul/Paul devine deopotrivă cel mai activ misionar în lumea păgână cât şi cel mai prolific scriitor al creştinismului de la început: lui îi sunt atribuite 13 Scrisori din cuprinsul Noului Testament. dar are o tradiţie de 700 de ani în Dobrogea. o enclavă otomană care a fost mai târziu parte a Austro-Ungariei.Roma. Tătarii din Judeţul Tulcea au fost alungaţi de trupele ruseşti în timpul Războiului Ruso-Turc dintre anii 1877-1878. Oraşul Constanţa este centrul Islamului românesc. fratele lui Iacob Iacob cel Tânăr Iuda.Cea mai mare parte din cei 58.Iacob. Credinţa în cărţile trimise de Dumnezeu. probabil 67 în timpul domniei şi persecuţiei lui Nero). Prezenţa tătarilor crimeeni şi Nogay (care mai târziu s-au stabilit în Judeţul Tulcea. urmaţi de turci şi de alte comunităţi mai mici de albanezi şi rromi musulmani. „fratel e lui” Simon Zelotu l Iuda Iscari oteanu l Matei. după trădare şi moarte. Brăila. unde chiar au fost create două Principate Dunărene.Hr. Credinţa în îngeri.Rugăciunea (arabă: As-Salāt turcă:. 85% din musulmanii din România locuiesc în Judeţul Constanţa. Cei Cinci Stâlpi ai Islamului : . cca 3-7 . Comunitatea dobrogeană a suferit represalii culturale din partea Regimului Comunist. Insula a fost evacuată şi scufundată în anul 1968. fratele lui Iacob Simon Zelotul. 12% în Judeţul Tulcea.Personaj biblic al Noului Testament. fiul lui Alfeu Iuda.Cilicia. numit şi Levi. Credinţa în destin(Dumnezeu i-a dat liberul arbitru pentru a-i permite să ia decizii.Postul din luna Ramadan (arabă: As-Sawm turcă: Oruc ) . zis şi Levi. „geamie” a intrat în limba română din turcă – cami (pronunţat geami) împrumutat din arabă: ğāmi‘ „care reuneşte”. în Mangalia se află o moschee monumentală ( Esmahan Sultan ). CRONOLOGIE Cronologia creştinismului 63 î. Acest cuvânt provine de la termenul francez mosquée. În Banat. construită în anul 1525. crearea unei „şcoli” creştine (a unui curent teologic creştin) şi scrierile sale. Opera lui Pavel/Paul. 4.Hr. precum şi de grupuri de imigranţi din Orientul Mijlociu. şi fiind reprezentaţi în Parlament de Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România. care înseamnă „loc de prosternare” derivat de la verbul sağada „a atinge pământul cu fruntea”. Un sinonim al cuvântului „moschee”. stă la originea împărţirii musulmanilor în: sunniţi (90% dintre musulmani). Interesele lor sunt reprezentate conform Legii Cultelor de Muftiyatul Cultului Musulman din România. zis şi Canaanitul înlocuit. cu Matia Apostolul Pavel/Paul (Tars. fiul lui Alfeu Tadeu Simon Canaani tul Iuda Iscariote anul Iacob. regiune ce a fost provincie otomană aproape cinci secole (cca. formând doar 6% din populaţia totală a judeţului. cei mai mulţi dintre ei sunt tătari. 85% dintre ei locuiesc în Judeţul Constanţa. În România se află peste 80 de moschei În Dobrogea.Dania rituală (arabă: Az-Zakāt turcă: Zekat) Moschee în limba română. împărat roman 27 . Namaz ) . Opera apostolului are trei părţi: constituirea de comunităţi creştine.: Irod cel Mare devine regele iudeilor 27 î.

singur. bazată pe două principii ireconciliabile: bine – rău Persecuţie: prigonirea unor persoane prin violenţă (aici din motive religioase) Arianism: erezie iniţiată de un preot din Alexandria. până în 37 26: Pilat. E constituită din patru cărţi compuse de discipolii lui Isus: Matei. mişcare religioasă ce susţinea retragerea din lume. Luca şi Ioan Mesia: titlu dat Mântuitorului de către evrei şi identificat apoi cu Isus Cristos (nerecunoscut de teologii iudei). care era considerat. fiind o fiinţă creată. propagatori ai creştinismului Evanghelie: parte a Bibliei care redă viaţa şi preceptele lui Isus Cristos. profunda interiorizare Ecumenic: universal Iconoclasm: Dispută teologică privind reprezentările figurative (imagini) în cadrul cultului religios. În ebraică meshiah înseamnă „unsul lui Iahve” Stoicism: doctrină a şcolii stoice ce susţine fatalismul şi ideea că omul trebuie să suporte cu bărbăţie vicisitudinile vieţii Apologet: susţinător fervent al creştinismului Catacombă: galerie subterană naturală folosită de primii creştini ca loc de înmormântare şi cult Conciliu: reuniune a episcopilor având ca scop discutarea şi reglementarea problemelor religioase Episcop: şeful (conducătorul spiritual) primelor comunităţi creştine Erezie: concepţie contrară dogmei Bisericii Euharistie: împărtăşanie: creştinii împart pâine şi vin.n. moartea pe cruce (învierea şi înălţarea la cer) 36/37: moartea diaconului Ştefan. Profetul recomandase credincioşilor să se roage cu faţa spre Ierusalim Secolele VII-IX: prin intermediul jihad-ului. DICŢIONAR Dicţionarul creştinismului Apostol: (în cazul de faţă) nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Cristos. fixate de Dionisie cel Mic în anul 753 de la întemeierea Romei 6: Iudeea guvernată de un procurator 10: naşterea lui Saul din Tars 14: Tiberius împărat. Islamul cuprinde toată zona sudică a Mediteranei şi Orientul Apropiat.. creştinismul devine religie de stat 590: Grigore cel Mare – papă Cronologia islamului cca 570: Muhammad se naşte la Mecca. fratele Domnului 64: incendierea Romei şi persecuţia creştinilor 70: cucerirea Ierusalimului de către Titus 81-96: persecuţia creştinilor sub Domiţian 95: Apostolul Ioan scrie Apocalipsa în insula Patmos 250: prima persecuţie creştină organizată în întreg imperiul de către împăratul Decius 303: persecuţia lui Diocleţian 312: bătălia de la Podul Vulturului (Pond Milvius). în tribul Quraish cea 610: Muhammad primeşte primele revelaţii şi pronunţă primele profeţii 622: Hegira. prin intermediul misionarilor. considerate corpul şi sângele lui Cristos Gnosticism: erezie creştină din secolele I . Iconoclaştii cereau respectarea poruncii a doua a „Decalogului”: „Să nu-ţi faci chip cioplit. 28 . procuratorul Iudeii 27/29: Ioan Botezătorul predică şi botează la Iordan 27: Botezul lui Isus 28: Isus începe să predice în Galileea 29: decapitarea lui Ioan Botezătorul 30/33: Intrarea lui Isus la Ierusalim. Constantin cel Mare legitimează creştinismul 325: Conciliul I egumenic de la Niceea 394: Teodosiu cel Mare interzice cultele păgâne. alături de Mecca şi Medina. Arie (secolul al IV-lea). 4: moartea lui Irod DUPĂ CRISTOS 1: începutul erei creştine. Misionarism: Proces de răspândire a religlei creştine în teritorii necreştine. Isus se naşte sub Irod cel Mare.7: recensămintele din Iudeea 5(4)?: Naşterea lui Isus în Bethleem. Iniţial. Conciliul din Niceea (325) a respins erezia.II ce căuta îmbinarea filozofiei greceşti cu dogma Evangheliilor Maniheism: erezie creată de Mani (secolul al III-lea).” Martir: Persoană torturată pentru credinţa sa în învierea lui Iisus şi încălcarea cultului religiei oficiale romane. Constantin cel Mare reunifică Imperiul Roman 313: Edictul de la Milano. ea susţinea o concepţie dualistă. Capitala califatului se mută la Bagdad 5. unul dintre oraşele sfinte. Muhammad părăseşte Mecca împreună cu un grup de adepţi şi se refugiază la Medina. de la grecescul monos. arestarea lui Isus. Marcu. care susţine că Fiul este inferior Tatălui. ceea ce face ca data naşterii să fie fixată înainte de anul 1 e. care moare în anul 4... aşa cum a determinat-o Dionisie Exiguul în secolul al VI-lea. comunitatea creştină se deplasează din Ierusalim 38: convertirea lui Saul aproape de Damasc 62: lapidarea lui Iacov. războiul sfânt musulman. constituind fundamentul Noului Testament. pentru a se apăra de persecuţii 632: moartea Profetului 656: declanşarea conflictului între şiiţi şi sunniţi 638: este cucerit Ierusalimul. Monasticismul: cuvânt sinonim cu cel de călugărie. arătând că Fiul şi Tatăl sunt de aceeaşi fiinţă (au aceeaşi natură).

pe fondul accentuării atacurile barbarilor. fino-ugrice. la rândul lor. iar pentru a uşura administrarea imperiului. care şi-au creat. MIGRAŢIILE ÎN MILENIUL I Imperiul Roman a asigurat timp de 400 de ani unitatea lumii europene. Diocleţian şi Constantin. diferenţierile sociale provocate de războaie ducând la apariţia unei aristocraţii barbare care. un copil de 12 ani. cu o intensă viaţă meşteşugărească şi comercială.CRIZA SECOLULUI AL III-LEA. Apar popoare şi limbi noi. rupt mai întâi în două printr-o sciziune internă. economice şi sociale. dar şi noi state. regele franc Clovis (481-511) s-a convertit la creştinismul de tip roman. Schimbările economice sunt şi ele importante. Ei îi înfrâng pe barbari şi refac zidurile oraşelor. cu graniţe variabile. de data aceasta. în secolele IV-V a devenit foarte dificil de a distinge un roman de un barbar. Odoacru. Situaţie paradoxală. în locul Imperiului roman dispărut au apărut o serie de regate barbare independente şi rivale. ruralizarea. un regat în nordul Africii. burgunzii şi francii au trecut Rinul. menţinându-şi-o pe cealaltă până ce ea va cădea. Romanii nu pot apăra Roma. credincios. în regiunile de frontieră. alfabetul latin şi religia creştină au fost conservate. Beduin: Locuitor arab al deşertului. Monarhia francă a devenit astfel suportul papalităţii la începutul Evului Mediu. administrativă şi militară. 2. Ostrogoţii. REGATELE BARBARE Prăbuşirea imperiului a dus la barbarizare. prin amestecul cu nobilimea romană. şi conştiinţa superiorităţii civilizaţiei romane comparativ cu cea barbară. ce nu formau mai mult de 5-10% din populaţia regatelor lor. Longobarzii. o dată cu asasinarea de către soldaţi a lui Severus Alexander. Ulemale: învăţaţii comunităţii. va duce la apariţia unei noi clase conducătoare. ajunşi la apogeu sub conducerea lui Attila. dar şi dorinţei de a acapara bogăţiile lumii urbane romane. prin noi forme de proprietate prin luarea în stăpânire a pământului de către migratori.musulman în limba turcă). Criza secolului al III-lea izbucneşte în 235. Sub presiunea hunilor. Popoarele războinice germane se bazau pe dreptul magico-divin al regelui. Şi-a atribuit o origine divină. sub presiunea turcilor. a divizat statul în patru părţi. Imperiul roman dispărea în partea sa occidentală.Urmările marilor migraţii au fost în primul rând de natură etno-lingvistică. 1-a detronat pe Romulus Augustulus. Occidentul cunoaşte un şoc violent. 29 . Creştinarea goţilor s-a făcut iniţial în formă ariană. soldaţii primind în schimbul serviciului militar un lot de pământ. un rol important în acest sens avându-1 Ulfila (310-380). Armatele provinciale încercă să-şi impună propriul candidat în fruntea imperiului. OCCIDENTUL FĂRÂMIŢAT. Pe plan extern. Dicţionarul islamului Imam: Şef religios. germanice. Împăratul Diocleţian (284-305) a reorganizat imperiul după principii mai autocratice. iar cultura s-a refugiat în biserici. Moschee: locul în care se desfăşoară cultul musulman. Ei i-au dislocat de aici pe vandali. stabilindu-se în secolul al V-lea pe teritoriul Franţei de azi şi în nordul Italiei. 4. Principii barbari s-au convertit rapid la creştinism. Motivele pentru care barbarii au asimilat rapid civilizaţia romană au fost în principal două: numărul redus al barbarilor invadatori. un şef barbar germanic. ci şi socială . După 375.Mozaism/Iudaism: religia monoteistă a evreilor. dar din secolul III s-a confruntat cu o puternică criză internă. longobarzii au fost de asemenea arieni. barbarii au devenit la rândul lor apărători ai imperiului contra altor barbari. a tradus Biblia în limba gotă. germanii năvălesc în imperiu. XIII. asociindu-şi la conducere alţi trei împăraţi. în Orient se menţin mari oraşe. Musulman: cel care a primit Islamul (Muslim în limba arabă. Veacul al V-lea este dominat pe plan intern de luptele cristologice (disputa în jurul naturii umane sau divine a lui Cristos). Superioritatea Orientului nu era una doar urbană şi culturală. gestul lui fiind urmat de toţi francii. Islam: Supunere. Dacă în Occident viaţa socială s-a ruralizat. om care se dăruieşte lui Dumnezeu. meşteşugurilor şi agriculturii. FORMAREA POPOARELOR EUROPENE 1. Popoarele slave. Maur: Arab din zona Magrebului. În Occident. În 496. îşi pierde în 476 una din porţi. determinate se pare de asaltul hunilor. cu capitală itinerantă şi ilustrată de personalitatea regelui. barbarizare. regimul politic astfel instituit fund numit dominat. Astfel. refugierea lor căpătând curând un caracter de distrugere. o dată cu venirea hunilor în Europa. După ce au străbătut întreaga Europă. EVANGHELIZAREA BARBARILOR. persoană care conduce rugăciunea comună în moschee. supus unirilor şi divizărilor.SFÂRŞITUL IMPERIULUI ROMAN DE APUS. datorită modificărilor climaterice. iar anglo-saxonii s-au stabilit în Anglia. a cărui putere se menţinea prin forţa armelor şi a cărui moştenire era împărţită de toţi urmaşii lui de sex masculin. imperiul. desfăşurată pe fondul migraţii spre vest a triburilor germano-slave. specialişti în teologia şi dreptul islamic. turcice. fundamentată pe Vechiul Testament. la germani. ORIENTUL RESTRUCTURAT. decăderea comerţului. Imperiul este salvat de trei împăraţi „soldaţi": Aurelian. mongolice şi altaice au asaltat Europa între secolele III-XII. 3. Social înregistrăm dispariţia obştilor săteşti egalitare de tipul mărcii. jefuită în 410 de vizigoţii lui Alaric şi în 455 de vandalii lui Genseric. Fiecare popor barbar ocupă o regiune din imperiu şi formează un regat barbar. După ce le-a creat goţilor un alfabet. sau al zadrugăi. divizarea Imperiului în 395 şi prăbuşirea părţii lui occidentale în 476. În 476. Ostrogoţii au luat conducerea Italiei sub regele Teodoric. constituind tetrarhia. Regatul patrimonial barbar era efemer. copiate de la despotismul oriental. acesta fiind cel mai vechi monument al literaturii germane. Dreptul roman. în timp ce în Orient el a rezistat invaziilor şi a supravieţuit până în 1453. la slavi. limba. vizigoţii s-au stabilit în final în Spania. dintre care unele durabile.Imperiul roman cunoaşte o barbarizare lentă.Rezultatul migraţiilor a fost. pierderea puterii politico-economice de aristocraţia romană şi sfârşitul civilizaţiei antice.

dar având şi avantajul faptului că imense spaţii din Asia şi Europa nu erau încă organizate statal. Nomazi istorici. deşi nu avuseseră nimic în comun" cu evreii. burgunzii.Diverşi cercetători. Romanitatea a pierdut în favoarea germanicilor Britania. Autorul spune despre hazari că sunt "turcomani din stepele scitice". Italia. în scurt timp.estonienii) . sud-est şi central-estică . mongolii şi turcii. TURCII. au fost: goţii. italienii. popularizaţi de scriitorul Arthur Köstler. Zona cucerită de turcii otomani a cunoscut o relativă stabilitate (pax othomanica). turcii îşi încep cuceririle în Europa şi.vechile popoare indo-europene(irlandezii. FORMAREA NOILOR POPOARE Naşterea lumii medievale a durat circa 5 secole fiind rezultatul unei simbioze etno-lingvistice şi culturale în urma căruia au apărut: . francezii. Pecenegii. 5. STRATUL roman-latin şi ADSTRATUL germanic (vandalii.popoarele romanice(spaniolii. Devastarea aşezărilor din Rusia Kieveană. litoralul de nord al Mării Caspice in preajma Astrahanului precum şi în Caucaz. Cumanii. suedezii. iar din secolele VI-IX: slavii (apuseni. Mongolii erau nomazi din Asia Centrală. sârbo-croaţii.românii din fosta provincie Dacia şi ramura sudică adică insulele de dalmaţi. el l-a urmat la tron pe unchiul său Roas.confruntarea este mai concretă. Tătarii. în germana veche "Attli" însemna "tatăl" sau "cel bătrân". flamanzii. portughezii. lituanienii. s-a retras în stepele din nordul Mărgii Negre. stepele din Kuban. sud-vest şi de sud pe teritoriile fostelor provincii Galia. în teritoriile de pe Volga. în bazinul Dunării se edifică imperiul avarilor. Turcii şi mongolii au îndeplinit rolul de popoare de legătură între Orient şi Occident. 7. în Tmutorokan. ei au fost uniţi de Temugin. care deţineau controlul absolut al legăturilor comerciale dintre Europa şi Asia. Hispania. Romanitatea orientală a ocupat iniţial spaţiul fostelor provincii Panonia. Din veacul al X-lea până spre mijlocul secolului al XIII-lea sunt amintite comunităţi hazare în Kiev. permitândconducătorului turc. francii. având la bază SUBSTRATUL traco-dacic şi STRATUL roman-latin. să întemeiază un stat în nord-estul Turciei de astăzi. Germania şi Noricum. ca Atli în legenda nordică Volsunga Saga şi ca Attilius în Thidrekssaga. ungurii (maghiarii). celt-iberii. englezii. împreună cu fratele său Bleda. olandezii. în special cei din clanul Abraham. Migraţiile slave şi fino-ugrice au rupt unitatea romanităţii orientale. sunt descendenţii comunităţilor hazarilor evrei. Numele 'hazar' pare a fi legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă a umbla (gezer în Turca modernă). Uzii Chazarii. beloruşii. Iliricum. 8. iberii. în Peninsula Taman. meglenoromâni şi macedo-români/aromâni din peninsula Balcanică. albanezii. Macedonia . în timpul invaziei mongole din anul 1239. Raeţia. Născut într-o familie nobilă. bulgarii. adică "turcii iudaici" -. Uneori secuii ardeleni. Tracia şi Moesia. khazarii sau hazarii au fost un popor turcic semi-nomad din Asia Centrală a cărui majoritate s-a convertit la iudaism. hunii. slovacii. În 1354. cumanii. slovenii. Constantinopolul înlătură şi ultima primejdie din Balcani. domnind între anii 433-453. longobarzii). suevii. Popoarele migratoare din secolele III-V. Pe ruinele imperiului lui Attila. care consideră că o parte importantă a evreilor est-europeni. Dacia. nord-vest şi central-vestică . Alţii nomazi sunt: Alanii. MONGOLII. iar maghiarii în Pannonia în 896. IMPORTANŢA INVAZIILOR TURCO-MONGOLICE. conducătorul invaziei din Europa. Gepizii. norvegienii) localizaţi în Europa de nord. CRONOLOGIE 235-284: epoca anarhiei militare (lupte civile şi războaie de apărare a hotarelor) 238: primul atac al goţilor asupra imperiului 270-275: domnia lui Aurelian 30 . gruzinii. ucrainenii. anglo-saxonii. istro-români. danezii. macedonenii) localizaţi în Europa de est. Cu alungarea şefului ostrogot Teodoric în Italia (488). Urmaşii lui Genghis-Han au cucerit sudul Rusiei şi au pătruns în estul Europei. ce s-a substituit în parte celei bizantine.denumiţi de turcologii din Turcia "musevî türkler. Osman. în 1206. sudici. Mongolii. inclusiv a capitalei Kiev. francii. 6. Lusitania. armenii) . distrus de franci în 795. în frunte cu cei din prima parte a sec. cunoscut şi ca Attila Hunul. Kazarii. iar în 1453. răsăriteni). Primejdiile sunt înlăturate pe rând. grecii. sultanul Mahomed al II-lea cucereşte Constantinopolul. urmată de nesiguranţa drumurilor comerciale din această zona geografică au determinat emigrarea masivă a comunităţilor iudaice spre Regatul Poloniei. ostrogoţii. raeto-romanii. catalanii.popoarele germanice(germanii. normanzii. cehii. Autorul Köstler subliniază că hazarii "şi-au ales acestă religie (mozaică) în anul 740. INVAZIILE POPOARELOR TURCO-MONGOLICE Migratorii asiatici au contribuit şi ei la formarea popoarelor europene. fondând Hanatul Hoardei de Aur. Bulgarii s-au stabilit în sudul Dunării în 681. Belgica. bulgarii. ISTORIA ALTFEL Attila (406–453). care şi-a luat numele de GenghisHan. au fost asociaţi şi ei cu hazarii. vandalii. iar după absorbiţia parţială a ADSTRATULUI slav s-a constituit ramura nordică. mongolii au pus bazele unui imens imperiu în Asia. XX. huni şi ostrogoţi. Dispunând de o excelentă cavalerie. Popoarele romanice occidentale s-au constituit în Europa de vest. imperiul fiind ameninţat de vizigoţi. nord-est. îi va impulsiona pe europeni să se lanseze în aventura marilor descoperiri geografice. românii) Romanitatea occidentală. lusitanii. Puterea militară şi maritimă a turcilor. Batu-Han. letonii.popoarele fino-ugrice(ungurii.popoarele slave(ruşii. Etzel în Cântecul Nibelungilor. Imperiul roman de răsărit evită astfel soarta Romei şi pregăteşte condiţiile unei spectaculoase restaurări a vechii lumi romane ce se va petrece în veacul următor. polonezii. După aceştia au venit pecenegii. italicii). În secolul al XIII-lea. având la bază SUBSTRATUL BĂŞTINAS(celţii. numele hun al căpeteniei nu s-a păstrat) a fost ultimul şi cel mai puternic rege a hunilor. Avarii. puterea mongolă a intrat în declin. popoarele balcanice sunt supuse. finlandezii. aşa-numiţii Aşkenazim . vizigoţii. alamanii. în favoarea arabilor Africa de nord. Această identificare reprezintă obiectul unei îndelungate controverse istorice.

nestorienii. Attila este înfrânt de romani 455: vandalii cuceresc Roma 476: sfârşitul Imperiului roman de apus 482-511: Domnia lui Clovis I. urbanizare şi de impunere a sistemului politic.se răspândesc în Italia centrală (nu cucerească Roma) şi de sud. marcat de romanizarea băştinaşilor prin intermediul armatei. Moesia). dislocaţi din zona Buzăului de către huni 378: bătălia de la Adrianopol.271: abandonarea Daciei 284-305: domnia lui Diocletian. proclamându-1 pe Fiu „consubstanţial cu Tatăl" Romanizare: procesul prin care romanii au impus unei ţări sau regiuni limba. Conciliul de la Niceea (325) reuneşte cele două poziţii. vizigoţii obţin o mare victorie. populaţia latinofonă domină migratorii slavi(Dacia. veteranilor şi coloniştilor 31 . Latinofon: vorbitor de limbă latină. cucerirea Daciei care aduce după sine un proces de colonizare. întemeietorul statului franc. împăratul Valens moare pe câmpul de luptă 379-395: domnia lui Theodosius 394: creştinismul devine religie oficială 395: divizarea Imperiului roman 409: vandalii. suevii şi alanii trec Pirineii şi jefuiesc Peninsula Iberică 410: vizigoţii lui Alaric cuceresc Roma 418: vizigoţii devin federaţi ai imperiului şi sunt aşezaţi în Aquitania (sud-vestul Franţei actuale) 451: bătălia de pe Câmpiile Catalau-nice. monofiziţii. încercare de reînviere a cultelor păgâne 375: atacul hunilor în Europa. dominatul 293: instaurarea tetrarhiei 306-337: Constantin I 312: Constantin înfrânge pe Maxentius la Pons Milvius 325: primul Conciliu ecumenic al Bisericii creştine de la Niceea 330: inaugurarea oficială a Constantinopolului ca noua capitală a Imperiului roman 361-363: domnia lui Iulian Apostatul. cultura. încep marile migraţii 376: începe migraţia vizigoţilor. continuă să se vorbească limba latină populară. economic şi militar romam epoca romană în Dacia(106-275). justiţiei. în Spania 535-555: războaiele duse de bizantini împotriva ostrogoţilor pentru recucerirea Italiei Secolul al VII-lea: trecerea slavilor la sud de Dunăre 568: longobarzii invadează nordul Italiei. unii. „romana". obligându-i să se retragă dincolo de Pirinei. 496: creştinarea regelui franc Clovis 507: regele Clovis îi înfrânge pe vizigoţi. Hispania). Gallia.Hr. alţii. de regulă în zona unde fusese sub arme. unde întemeiază ducatele de Spoleto şi de Benevento 681: aşezarea bulgarilor în sudul Dunării 682: popoarele turcice aflate sub suzeranitatea dinastiei chineze Tang îşi recapătă independenţa 840: regatul uigur din zona central-nor-dică a Mongoliei a fost cucerit de către kirghizi 896: ungurii se stabilesc în Pannonia 1071: sultanul selgiucid Arp Arslan îi înfrânge pe bizantini la Manzikert. limbii. obiceiurile. oraşelor. puternică reacţie anticreştină. în vremea migraţiilor. vieţii economice. administraţiei. în secolele următoare. FORMAREA POPORULUI ROMÂN ŞI A LIMBII ROMÂNE 1. – I d. având următoarele etape: - familiarizarea lumii geto-dace cu civilizaţia materială şi spirituală romană în secolele I î. modul de organizare. nimicesc regatul ostrogoţilor. acceptă doar natura umană a lui Cristos. Evanghelizare: acţiunea de răspândire a Evangheliei printre păgâni Lupte cristologice: ample dezbateri teologice privind dubla natură a lui Cristos. Veteran: ostaş roman care îşi terminase servicul militar şi care primea o bucată de pământ. Romanitate răsăriteană: spaţiu al romanităţii rezultat prin divizarea Imperiului roman în 395 şi unde. nu acceptă decât natura divină a acestuia. populaţia latinofonă domină din punct de vedere etnic migratorii germanici(Italia. XIV. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ Etnogeneza românească este parte a etnogenezei popoarelor romanice şi a limbilor neolatine. religiei. DICŢIONAR Romania: teritoriile care au aparţinut Imperiului roman şi unde.Hr. în secolele următoare. şcolilor. deschizând astfel calea aşezării turcilor selgiucizi în Anatolia 1206-1227: domnia lui Genghis-Han 1239: formaţiunile politice ale kipceacilor(cumanilor) sunt distruse de invazia mongolă 9. instituţiile şi civilizaţia romană Marcă: obşte sătească la germani Zadrugă: obşte sătească la slavi Federaţi: populaţii de la graniţele Imperiului roman care se angajau să apere aceste graniţe în schimbul unor avantaje. Romanitate occidentală: spaţiu al romanităţii rezultat prin divizarea Imperiului roman în 395 şi unde.

hunii. continua să locuiască populaţia daco-romană. a unei structuri episcopale la Tomis şi Durostorum ca şi a unor lideri creştini(Sava Gotul. ungurii. ungurii aşezându-se în sec. in curand cea mai mare parte a vizigoţilor devin crestini. limbă dispărută în jurul anului 1810 istro-româna vorbită în peninsula Istria în căteva zeci de localităţi megleno-româna vorbită pe valea Vardarului aromâna/macedo-româna vorbită în spaţiul Macedoniei istorice şi redusă de la câteva sute de mii de vorbitori la căteva zeci de mii în actualele state Grecia. datorită caracterului predominant paşnic al convieţuirii. de la nord de Dunăre ce are în lexic 60% cuvinte latine.XVIII. ajung la 80%. megleno-românii şi istro-românii). Limba română literară are la bază dialectul daco-român. duminică. intre care sunt cunoscuti Sfântul Nichita şi Sfântul Sava (gotul). ISTORIA ALTFEL Goţii pe teritoriul Daciei. 5. aici perindându-se diverşi migratori.XII. care fusese cel mai mult colonizată şi romanizată în timpul guvernării romane. si in ostrogoţi (goţi răsăriteni). au suferit martirajul in Dacia. biserică.- epoca migraţiilor timpurii(sec. dar şi de terminologia religioasă predominant latină(cruce. Asadar. monumentele funerare. deosebindu-se astfel tot mai mult de ostrogotii păgâni. cu toate persecutiile. După 602 majoritatea slavilor trec la sud de Dunăre. Albania. ramura tervingilor). el nu mai poate restabili ordinea de mai inainte in Dacia. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ : SEMNIFICAŢIA SINTEZEI Prima sinteză este ceea a romanizării.XI şi Carpaţii în sec. Ostrogoţii condusi de regele lor Ermanric (Hermanric). restul fiind de origine turcă. dar se produce asimilarea migratorilor de băştinaşii daco-romani asimilarea slavilor şi organizarea în forme autohtone începând cu obştile. Slavii. cnezatele şi voievodatele de vale. printre goţi se propaga. inventarul arheologic şi monetar. rolul slavilor fiind major. in urma careia ia titlul de "Gothicus maximus" şi "Dacicus maximus". desăvârşită în momentul retragerii aureliene din 271/274. cedându-le Dacia ca unor federati ai Imperiului Roman. Aceasta populatie daco-romană a ramas sub stapanire gotică.XIII. ulakes. Astfel că. Alti propovaduitori ai crestinismului la goţi. avarii) şi cea târzie(sec. Dar. 10-12% cuvinte dacice. care locuiau in campia rasariteana a Daciei si pe Nistru. Dacia şi Pannonia a fost fărâmiţat de aşezarea slavilor şi a dus la naşterea ramurei norddunărene(daco-românii) şi a ramurilor sud-dunărene(aromâmi. devenind majoritari în Transilvania abia în sec. Împaratul Aurelian (270 . susţinând că în urma cuceririi romane a avut loc o profundă şi ireversibilă romanizare a spaţiului dacic. botezare).IV-VII: vizigoţii. lucru confirmat de diplomele militare. 4. 20-25% cuvinte slave. mai ales la vizigotii din Dacia. are loc o ruralizare şi decădere economică. Moesia. concomitent cu apariţia băştinaşilor în cronicile de secol VII-XI sub denumirile antice de daci şi cele de tip slavogerman de vlahi cu variantele sale de walah. Aşezările goţilor în Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană (Moldova cu partea estică a Ţării Româneşti). Aurelian incheie pace cu goţii. ţările. Prin contactul cu Imperiul Roman. religioasă şi socialpolitică de elementul slav - 2. exercitând doar o dominaţie de tip militar. creştinismul se răspândeşte. voloch. Primul episcop Wulfila (Ulfilas). greacă. olah. Teotim. face o expeditie impotriva goţilor din Dacia. care locuiau la est de Nistru.dar şi de existenţa unor martiri creştini(Niculiţel). Iliricum. sfânt. gepizii.III-IV. Romanitatea orientală formată pe spaţiul fostelor provincii Tracia. astfel că retragerea aureliană a lăsat aici un numeros popor latinofon ce a rezistat migraţiilor şi i-a asimilat pe migratori. creştinismul.VIII-XII: slavii. cu indatorirea de a pazi limita dunareana (271). rămasă aici după retragerea legiunilor şi a administraţiei romane peste Dunăre (în Dacia Aurelia). care in 348 este silit sa se retraga cu o ceata de credincioasi peste Dunăre in Imperiul Roman din cauza persecutiilor din partea păgânilor. Macedonia. Macedonia. TEORIILE ISTORIOGRAFICE PRIVIND ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ Teoria continuităţii este susţinută de istoriografia românească şi numeroşi autori occidentali. maghiară şi germană. i-a supus pe slavii şi finii vecini si 32 . este fundamentată în lucrarea "Romanichen studieri" în 1871 de Robert Roesler şi susţinea ideea că dacii au fost exterminaţi de romani. trecând Dunărea în sec. 3. Dupa asezare. unitatea romanică şi creştină a apariţiei poporului român. Aurelian a retras din Dacia toată populaţia. evoluţia ei fiind unitară. inclusiv împrumuturile recente din limbile romanice occidentale. în timp ce românii sau format în Macedonia şi Albania de azi(similitudini de unii termeni cu albaneza şi lipsa din română a cuvintelor germanice).III-VIII) în care pe fondul părăsirii provinciei de romani.X iar saşii în sec. Majoritatea migratorilor au lăsat puţine urme şi influenţe. meglenoromânii şi istroromânii. ungurii şi cumanii sunt cei ce influenţează esenţial etnogeneza romanilor. ostrogoţii. Lipsa dialectelor este datorat unităţii civilizaţiei romane şi a ruralizării postaureliene. D-zeu. traduce Biblia în limba gotică. Origene) A doua asimilare este cea a valurilor de migraţie timpurie(sec. pecenegii. Bulgaria. Concomitent cu romanizarea are loc şi un început de creştinare relevant prin descoperirile arheologice de sec. goţii se imparteau in vizigoţi ( goţi apuseni. slavizează zona şi impingh rămăşiţele latinofone spre sud şi vest unde se vor naşte aromânii. Teoria emigraţionistă este susţinută de istoriografia maghiară şi austriacă ca şi de numeroşi istorici străini. dar cu toata victoria repurtata asupra lor. În fondul uzul al limbii române ponderea cuvintelor latine. incercand restaurarea granitelor imperiului. in timp ce în partea centrală şi muntoasă a provinciei. cumanii). gasim in Dacia urmatoarele triburi de goti: taifalii şi victoalii.275). tăbliţele administrative. aşa că. bulgarii. La sudul Dunării apar 4 dialecte şi anume: - dalmata pe coasta Dalmată între Split şi Ragusa. iar romanizarea nu s-a putut realiza în 165 de ani datorită timpului prea scurt şi a izolării romanilor faţă de daci. FORMAREA LIMBII ROMÂNE Originile limbii române se află în spaţiul fostei Dacii. Dionisie Egisus. influenţat în evoluţia sa lingvistică.

Invazia hunilor din 375 îi gaseste pe goţi divizaţi religios si politic. Secolul al VII-lea: trecerea slavilor la sud de Dunăre 681/687: aşezarea bulgarilor în sudul Dunării 896-1000: Aşezarea ungurilor în Pannonia. şi. renumit pentru geamia sa “ Abdul Medgid “ are o concentratie însemnata de tătari autohtoni. susţine dezideratul generozităţii. Vizigoţii se retrag peste Dunăre. pe lângă atribuţiile lor oficiale de "grăniceri". 294: Refacerea cetăţii Tropaeum Traiani sub Diocletian.000-25. 395: Divizarea Imperiului Roman. şi-şi aşează "scaunul" în orasul Câmpulung". poreclit Negru Vodă. dislocaţi din zona Buzăului de către huni 378: bătălia de la Adrianopol. cumpătării şi moderaţiei. tuturor credincioşilor – MUSLIM. Veteran: ostaş roman care îşi terminase servicul militar şi care primea o bucată de pământ. străini. cu centre agrar-urbane şi comerciale în Yemen. altele fiind construite mai recent. Obşte: Formă de organizare socială Alogeni: grup etnic venit din altă parte. Astfel. pe cand Dacia parasita de ei cade in mainile noilor navalitori. CRONOLOGIE 270-275: Retragerea aureliană. cultul bogăţiei. Ţara Făgăraşului a găzduit pe lângă populaţia românească şi comunităţi sedentarizate ale unor seminţii turcice tradiţional migratoare cum ar fi cumanii. 313: Edictul Iul Constantin cel Mare de la Mediolanum (Milano) dă libertate de manifestare creştinilor. Romanizare: procesul prin care romanii au impus unei ţări sau regiuni limba. Dintre asezarile dobrogene. în "zona străbătută de numeroase ape. Astfel ca ostrogoţii cad sub lovitura hunilor si devin supusi acestora. carităţii. 527-565: Justinian consolidează cetăţile dunărene. DICŢIONAR Etnogeneză: Proces istoric. instituţiile şi civilizaţia romană XV. ridicată cu scopul apărării graniţelor sau a drumurilor comerciale şi militare. noua credinţă ISLAMUL(supunere în arabă). Castru: cetate romană. Unele dintre acestea au fost construite cu mulţi ani in urmă. Pecenegii şi cumanii constituiau aşa-numite caste "pastoralo-militare" şi există documente care îi consemnează pe pecenegii din zona Fagarasului ca participand adesea. îndeosebi după Revoluţia din '89. ARABII ŞI ISLAMUL Patria arabilor este peninsula deşertică a Arabiei. cultura. Pecenegii din Arpaş au fost consemnaţi în documentele regale mahiare ca posesori de diplome la 1222. împăratul Valens moare pe câmpul de luptă 385: Theodosius I interzice cultele păgâne. de origine cumană. Pe teritoriul de azi a aşezării făgărăşene Viştea de jos a existat chiar o episcopie a cumanilor. Centurion: comandant al unei centurii. 7. obiceiurile. Etnie: Comunitate umană. unde există o densitate apreciabilă de toponime şi hidronime de origine turcică". susţinea ideea solidarităţii familiare şi tribale. subunitate a legiunii formată din 100 de soldaţi.000 de persoane şi sunt urmaşii tatarilor din hanatul Hoardei de Aur din Bugeacul si Crimeea invecinate colonizaţi aici. orasul Medgidia. numele "Izin" fiind de clară provenienţă turcică. Oman şi de pe ţărmurile Mării Roşii. În 610 începe la Mecca acţiunea de propăvăduire a lui MAHOMED. Cumanii şi-au lăsat amprenta în denumiriile comunelor care până în ziua de azi se numesc Comana. 33 . Ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea Imperiului bizantin. Toktomer-Thocomerius. din piatră sau cu fortificaţii din pământ. Mahomed revine susţinut de adepţii săi şi impune tuturor arabilor până la moartea sa din 632. egalităţii. onestităţii. într-o mai mică măsură uzii sau chiar bulgari turcici (originari din regiunea fluviului Volga). ei sunt aliaţi politic cu coreligionarii lor turci şi trimit în Parlamentul Romaniei cate un deputat. nimicesc regatul ostrogoţilor. În Evul mediu.formau un imperiu puternic ce cuprindea aproape toata Rusia meridională. vizigoţii obţin o mare victorie. Pătrunderea slavilor în Peninsula Balcanică. În multe localitaţi din judeţele Constanţa şi Tulcea se găsesc multe geamii. Tătarii din Dobrogea numără aproximativ 20. LUMEA ARABĂ 1. având valoare istorică (geamia din Mangalia). zona etnografica a Viştei poartă denumirea de Valea Izinelor. De altfel. lingvistic şi cultural de formare a unui popor. ca mercenari sau voluntari în armatele diferiţiilor magnaţi locali din Transilvaniei cum a fost cea a comitelui Ioachim din Sibiu iar "una din capeteniile românilor din regiunea Fagaras. de regulă în zona unde fusese sub arme. Cumani şi pecenegi în Ţara Făgăraşului. 375: atacul hunilor în Europa. Latinofon: vorbitor de limbă latină. coboară cu ceata lui în anii 1290. pecenegii. Silit în1 5 iulie 622 să se refugieze la Medina. 602: Prăbuşirea frontierei dunărene Imperiului. încep marile migraţii 376: începe migraţia vizigoţilor. combate egoismul. Noua religie primită de la ALLAH. În România. Creştinarea lor şi constituirea regatului maghiar. modul de organizare. unde primesc pământ in Moesia si Tracia. documentele timpului semnalează existenţa în anul 1224 a silvei Blacorum et Bissenorum (pădurea românilor şi a pecenegilor) între Munţii Făgăraş şi valea Oltului. Influenţele ebraico-creştine şi cele romano-elenistice au grăbit coagularea triburilor arabe. 6.

SOCIETATE ŞI ECONOMIE. ce grupa comunitatea credincioşilor. Dar 80% din populaţie locuia în sate. Fenicia. tehnică militară. portocalul.CREŞTINI ŞI MUSULMANI. Are o ramură terestră condusă de împăratul german Frederic Barbarossa şi una navală a regilor 34 . Civilizaţia musulmană a avut oraşe înfloritoare. teutonii). medresele. caucaz. Mesopotamia. Atacul turcilor selgiucizi din 1055 slăbeşte autoritatea centrală şi duce la apariţia unor califate independente în Spania(Omeyazii ). piersicul. -perfecţionări în agricultură. Arabii au transmis Europei un vast material de legende. acest fapt fiind în avantajul negustoriei. a sistemului bibliotecilor în literatură. Sicilia. Descrierile geografilor arabi au lărgit cunoştinţele despre lume. 3. Alte teritorii europene penetrate de stăpânirea arabă au fost Sardinia. arabii cuceresc Persia parţilor şi smulg Bizanţului Siria. CRUCIADELE Cruciadele au fost expediţii cu caracter de „război sfânt” creştin ce urmărea eliberarea Ierusalimului şi a Sfântului Mormânt. Are două componente şi anume Cruciada sărăcimii. trestia de zahăr. Cavalerii depun jurământ de vasalitate împăratului bizantin Alexios I Comnenul. Arabii aveau o împărţire aparte a timpului. militare şi comerciale ale lumii Occidentale în bazinul de est a Mării Mediterane. Criza politico-militară duce la orevoltă în urma căruia tronul revine Abbasizilor(750-1258). politic. Cruciada I (1096-1099) porneşte de la solicitarea bizantinilor de ajutor contra turcilor selgiucizi. vărul său OMAR. cânepa. geografia şi. după 778. Coranul. Omeyazii(661-750) întind stăpânirea arabă până în Asia Centrală. India. răspândirea studiului cărţilor. nimicită de turci şi Cruciada nobilimii condusă de Godffroy de Bouillon. Italia de sud şi Orientul latin al cruciadelor. palatele. caravanseraiurile. irigaţii -importul de bunuri comerciale orientale şi indo-chineze. Cele mai cunoscute povestiri sunt cele din O mie şi una de nopţi. geografii au realizat cele mai bune hărţi ale timpului. Cruciada a-II-a (1147-1148) determinată de cucerirea Edessei de musulmani este condusă de regele Franţei Ludovic al-VII-lea şi împăratul german Conrad al-III-lea şi se soldează cu un eşec. bumbacul. ARABII ÎN EUROPA Arabii pătrund în Europa în 711. aducerea busolei. medicina arabă era capabilă de operaţii foarte complexe. nu impietează evoluţia de 8 secole a Califatului de Cordoba. 4. Arabii au contribuit mult la progresul agriculturii. sudul Italiei. Referitor la femei. fapt dublat de interese politice. ce moşteniseră cultura greacă şi romană. Iranul safavid(1500-1722). Palestina şi Egiptul. metalurgie. Cordoba. Deoarece legea lui Mahomed interzicea reprezentarea umanului. Maroc(Idrizii). cuceresc Ierusalimul – 1099 şi crează aici state latine(regatul Ierusalimului. Prin comerţ. au transmis Europei interesul lor pentru cinci domenii: matematica. palatele Alcázar din Sevilla şi Alhambra din Granada. elementelor de astronomie şi matematică 5. dinarul. prafului de puşcă. ioaniţii. Cruciada a-III-a (1189-1192) determinată de cucerirea în 1187 a Ierusalimului de sultanul egiptean Salah-alDin(Saladin). astronomia. ospitalierii. precum moscheea din Córdoba. Capitala se mută la Bagdad iar statul atinge apogeul său economic. Africa de nord(Aglabizii) şi Egipt(Fatimizii). comitatul de Edessa) şi ordine militaro-călugăreşti(templierii. Principalele monumente ale arhitecturii arabe sunt: moscheele.2. Extinderea imperiului lui Carol cel Mare la sud de Pirinei. Foarte numeroase erau băile publice (hammam). fasolea). dar luaseră contact şi cu cultura indiană şi chineză. Influenţele arabe s-au manifestat în: -transmiterea unor importante elemente culturale greco-elenistice. Cairo. în domeniul alimentar. cultural şi intelectual în secolul IX. Africa şi Asia. principatul Antiochiei. lămâiul. inventând dispozitive de irigat şi introducând în ţinuturile cucerite noi plante (orezul. de franci la Poitiers în 732 şi de chinezi pe râul Talas în 751. cartea lor sfântă. Maroc şi Spania. când trecând strâmtoarea Gibraltar cuceresc rapid regatul vizigot din Spania. Sardinia. arabii l-au înlocuit cu ornamente: arabescul şi desenele geometrice. soarelui şi lunii şi au introdus un nou sistem de măsurare a timpului. Damasc. mai ales. hârtiei. Arabii au ocupat o poziţie nodală între Europa. povestiri şi fabule. le interzicea consumarea cărnii de porc şi alcoolul. trec în Asia. Coranul susţinea portul voalului şi poligamia. Imperiul mogul din India(1526-1858) şi Egiptul mamelucilor(1250-1517. chimiştii au distilat alcoolul şi au produs siropuri şi elixiruri. Arhitectura Occidentului. nepotul său OTHMAN şi ginerele său ALI). centrul Asiei Mici. Comerţul dispunea de o excelentă monedă de aur. pune capăt califatului a cărui loc este preluat de Imperiul Otoman(1280-1923). minerit. -elemente de artă. Astronomii arabi au făcut observaţii asupra stelelor. condusă de Petre Pusnicul şi Walter cel Sărac. arabii au difuzat în Europa noi invenţii şi produse precum hârtia şi busola din China. CALIFATUL ARAB Sub califii legitimi – urmaşii direcţi ai lui Mahomed(socrul său ABU BAKR. gutuiul. Sicilia. socotind anii ce se scurseseră de la hegiră. originare din India şi Persia. medicina. Oraşul islamic era organizat în jurul a doi poli: marea moschee. mai ales cea din Spania şi Sicilia (porţile prin care cultura arabă a pătruns în apusul Europei).INFLUENŢE ARABE ÎN LUMEA OCCIDENTALĂ Arabii. caisul. şi piaţa (souk în arabă sau bazar în persană). au dezvoltat geometria şi au creat algebra. Creta şi Cipru. -ideile ştiinţifice din spaţiul chino-indian şi aplecarea spre domeniul cercetării ştiinţifice. La periferia oraşelor se găseau caravanseraiuri. Matematicienii arabi au adoptat cifra zero şi cifrele indiene (cunoscute astăzi ca arabe). arhitectură. Expediţiile lor de la nord de Pirineii sunt stopate de francii conduşi de CAROL MARTEL în bătălia de la Poitiers – 732. Cucerirea Bagdadului de către mongoli în 1258. cunoaşte opere de artă arabă de o înaltă valoare. Zonele de contact arabo-occidentale au fost Spania. precum Bagdad. Capitala se mută la Damasc şi ofensiva este oprită de bizantini în 740 şi 747. trestiei de zahăr. ştiinţele naturale.

cât şi pentru arabii creştini. fiind favorizat de răspândirea religiei islamice. sub conducerea sultanului Saladin. calif. Pentru musulmani. khalīfatu rasūl Allāh (urmaş. 1212: bătălia câştigată de spaniolii din Castilia în localitatea Las Navas de Tolosa. definită ca o sumă de concepte în care se crede. în acelaşi an se încheie cucerirea Egiptului şi începe campania pentru cucerirea fostelor provincii romane din nordul Africii 661-750: dinastia Omeiadă 673-677: primul asediu arab al Constantinopolului 711: Tarik cucereşte Spania de la vizigoţi 732: la Poitiers. Coranul nu este doar cartea sacră revelată de către divinitate. o sinteză de precepte etice. Termenul desemnează noţiunea de Dumnezeu atât pentru arabii musulmani. şl de împăratul german. „Recitare”. Cruciada a-IV-a (1202-1204) este deturnată la insistenţele veneţienilor şi duce la cucerirea Constantinopolelui – 1204. ce se află din preeternitate cuprins în 'Umm al-Kitāb – „Maica Scripturii” aflată în ceruri pe al-Lawh al-Mahfūz – „Tabla Păstrată”. Cruciada copiilor (1212) Cruciada a V-a (1217-1221): Cruciada a V-a a fost condusă de regele Ungariei şi a fost un eşec. musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este acelaşi cu Dumnezeul iudeo-creştin. tendinţa de autonomie a marilor nobili au cauzat destrămarea lui în mai multe califate: Califatul de la Bagdad. ISTORIA ALTFEL Allah înseamnă Dumnezeu în limba arabă. 6. Filip al-II-lea August şi Angliei. Califat provine din arabă: khilāfa respectiv. Damascul. 7. fiind un derivat din al-ilah (dumnezeul). Califatul de la Cordoba. „Cruciada cavalerilor" a fost condusă de către Godffroi de Bouillon şi a dus la cucerirea Ierusalimului în anul 1099. Palestina. musulmanii resping teologia creştină privind unicitatea lui Dumnezeu (doctrina Treimii). 35 . Richard Inimă de Leu.Franţei. un codice civil ce răspunde problemelor vieţii cotidiene. Coranul este considerat a fi însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. profetului Muhammad. Ludovic al Vll-lea. o conduită de viaţă spirituală. El este însă cunoscut mai ales prin religia Islamică. 1187: Ierusalimul este recucerit de către musulmani. locţiitor al profetului) Format prin unirea triburilor arabe. În acest sens. Cairo şi Tunis. apoi Africa de Nord şi Spania 635: trupele califului Omar cuceresc Damascul 636: principalele oraşe bizantine din Siria şi Palestina sunt deja cucerite până la această dată 637: arabii ocupă oraşul Ctesiphon. dar Ierusalimul nu a fost cucerit din pricina neînţelegerilor dintre cei trei. văzând aici o formă de politeism. regele Angliei. punând capăt existenţei califatului arab 1071: turcii selgiucizi înving armata bizantină la Manzikert 1085: înfrângerea arabilor de către regatul spaniol Aragon la Toledo Cruciada I (1096-1099): Cruciada I s-a desfăşurat în două faze: „cruciada sărăcimii" a fost condusă de către Petre Pustnicul şi Walter cel Sărac. CRONOLOGIE 570-632: Mahomed 610-643: domnia împăratului bizantin Heraklios 622: fuga lui Mahomed de la Mecca la Iathreb. Califatul de la Cairo. el şi-a extins dominaţia în Asia. la crearea de state latine în Balcani şi sporirea antagonismului şi neîncrederii între occidentali şi bizantini. Cruciadele V-VII (1212-1270) au vizat sucesiv Ierusalimul. Nu se recucereşte Ierusalimul şi se încheie o pace de compromis cu Saladin. apogeul călifarului arab 830-902: arabii cuceresc Sicilia 929: crearea califatului de Cordoba 976-1025: domnia lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul. Cruciada a IV-e (1202-1204): Această cruciadă a abandonat udealul Iniţial şi s-a încheiat cu cucerirea Constantinopolului de către cruciaţii occidentali şi cu alungarea împăratului bizantin. sunt în special franceze şi eşuează toate. capitala Imperiului Persan/Sasanid 638: Ierusalimul cade sub stăpânire arabă după un asediu de doi ani 641: începe invazia arabă în Egipt 646: cucerirea Armeniei. 1099: prima cruciadă cucereşte Ierusalimul Cruciada a ll-a (1147-1148): Cruciada a pornit în urma recuceririi unor teritorii importante de către musulmani şi a fost condusă de regele Franţei. arabii cuceresc Siria. Egiptul. prin intermediul îngerului Ğibrīl (Gavril. Cruciada a fost un eşec. hegira 630: Mahomed ocupă Mecca 634: începutul invaziei arabe. Totuşi. care este religia majoritară a arabilor. diversitatea stadiilor de dezvoltare a populaţiilor subjugate şi necontenitele răscoale. Iranul. Richard Inimă de Leu. Conrad al lll-lea. direct în limba arabă. contra almoravizilor magrebieni. fapt ce va persista şi după recucerirea bizantină din 1261. Frederlc Barbarossa. care sugerează unicitatea lui. şi de împăratul german. Africa şi Europa. cartea sacră a tuturor musulmanilor. Cruciada a lll-a (1189-1192): Cruciada a fost condusă de regele Franţei Filip al ll-lea August. Musulmanii recuceresc treptat statele cruciate până în 1291. Dar întinderea mare a imperiului. Utilizarea implicită a articolului hotărât în Allah indică deci unitatea divină. apogeul Imperiului bizantin 1055: turcii selgiucizi cuceresc Bagdadul. până la cucerirea imperiului de răsărit de turci în 1453. Ea s-a încheiat cu cucerirea unor teritorii stăpânite de musulmani. cuprinde revelaţiile făcute de Dumnezeu . Coranul „Citire”. cruciaţii au fost măcelăriţi în luptele cu turcii fără să-şi atingă scopul. când bizantinii îşi vor recucerii capitala. Gabriel). trupele lui Carol Martel îi înfrâng pe arabii care făceau expediţii de pradă dincolo de Pirinei 750-1258: dinastia Abbasidă 751: înfrângerea chinezilor de către arabi la Talas 786-806: domnia lui Harun-al-Ra-şid. La Constanopol s-a constituit un Imperiu latin care va dura până în 1261. În ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu.

când a fost răsturnată de un general kurd din Egipt. duce la reapariţia vieţii urbane. îmbrăcămintea şi mijloacele de subzistenţă pe plan local. muncă(clacă) şi produse(dijmă). grapa. brăzdar şi cormană. 4. 1453: Mahomed al II-lea cucereşte Constantinopolul. Valoarea obligaţiilor şi mărimea lor au variat în timp. fiind limitate de înţelegerile seniori-ţărani. a vizat cucerirea Egiptului şl a fost un eşec. de precaritatea existenţei şi nevoia luptei întregii familii pentru supravieţuire. asolament bienal şi tehnica focului şi desţelenirii noilor zone. Comunităţile rurale se manifestă prin răscoale în faţa agravării servituţiilor feudale. comercială şi agricolă de la începutul mileniului II. Oraşul atrage populaţia rurală. sfârşitul Imperiului bizantin 8. 3. de mlaştini şi păduri. Abraham. paiantă. cel mai mare duşman al cruciaţilor. cultivatorul şi moara hidraulică. Analfabetismul dă prioritate religiei. Bethleem şi Nazareth. conducător şiit care pretindea că este descendent al Fâtimei. Relaţiile feudale se dezvoltă în procesul de extindere a domeniului feudal şi de aservire a ţărănimii. Comunităţile rurale erau libere şi aveau obligaţii faţă de stat în bani. lemn. Popoarele cărţii: pentru musulmani. ŢĂRANI ŞI SENIORII Ţăranii constituie covârşitoarea masă a populaţiei grupată în sate şi obşti săteşti. 36 . el fiind însă ultimul profet Moschee: edificiu religios la musulmani Medresa: construcţie destinată şcolilor de teologie la arabi Caravanseraiuri: hanuri construite la marile încrucişări de drumuri comerciale Arabesc: motiv decorativ inspirat din arta arabă. cereale. uneltele. nuiele. zoroastrienii. folosind unelte rudimentare. sate. Mahomed recunoaşte pe Adam. variabile ca dimensiuni şi raporturi dintre ele în funcţie de evoluţia sistemului feudal.Cruciada a Vl-a (1228-1229): împăratul Frederic al ll-lea a reuşit prin negocieri să elibereze Sfântul Mormânt. dublată de credinţe mistico-populare şi solidară în faţa autorităţilor şi a seniorilor. DICŢIONAR Fatimizi: dinastie întemeiată în 909 în Tunisia de către Ubaydullah. puţinul timp liber fiind petrecut la moară. Saladin. 1258: mongolii cuceresc Bagdadul 1261: refacerea statului bizantin Cruciada a Vlll-a (1270): Ludovic al IX-lea porneşte într-o ultimă cruciadă. constând în linii şi curbe înclinate şi împletite cu diverse figuri şi modele Imam: şef religios musulman. Emir: căpetenie militară arabă. dezvoltată pe ideea schimbului şi a libertăţii personale. LUMEA URBANĂ ÎN EVUL MEDIU Creşterea demografică. Uneltele şi îmbrăcămintea se fabrică pe plan local. titlu purtat după moartea lui Mahomed de suveranii politici şi religioşi ai statului arab Revelaţie: fenomen prin care Dumnezeu dezvăluie credincioşilor natura şi voinţa sa Profet: predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu. zile de muncă şi serviciu militar) sau dependente de seniorii laici şi ecleziastici cărora le datorau renta feudală. DEMOGRAFIE ŞI POPULAŢIE Populaţia mileniului I şi începutului de mileniu II este relativ puţin numeroasă. locţiitor al Profetului. este o lume dinamică. Moise şi Isus ca profeţi ai unui Dumnezeu unic. EXISTENŢA COTIDIANĂ ÎN LUMEA RURALĂ Este dominată de ciclurile agricole. pe acumularea de avere şi pe dezvoltarea culturii şi a învăţământului. păstorit. Islam: supunere (în limba arabă). dar şi de pecaritate producţiei. Noe. un nou sistem de înjugare a boului şi a calului. şi anume evreii. care se ierarhizează în funcţie de poziţia faţă de monarh şi de bogăţia personală ce constă în pământuri. crâşmă sau biserică. Ea constă în impunerea unor obligaţii în bani(cens). fiica lui Mahomed. Medina: Al Madinah în limba arabă. 2. Musulman: cuvânt care derivă din cuvântul Islam (supunere) şi înseamnă cel care a primit Islamul Calif: „hafifa" în limba arabă. Cruciada a Vll-a (1248-1254): Organizatorul cruciadei a fost regele Franţei Ludovic al IX-lea. prin atribuţiile conferite lui de suveran asupra pământului şi a ţăranilor. fructe. Treptat se introduce plugul cu rotilă. locuind în proporţie de 90% în mici comunităţi rurale despărţite mari suprafeţe împădurite. de cele mai multe ori cumulate cu ani de război şi de calamnităţi naturaleFeudalul este judecător. adăpostind mai multe generaţii de oameni şi vitele casei. CIVILIZAŢIA MEDIEVALĂ 1. care evoluează treptat de la stadiul de libertate la cel de dependenţă totală sau parţială faţă de seniorii feudali. Dinastia s-a menţinut până în 1171. Hrana se baza pe legume. comandant militar şi strângător de impozite la nivel local şi zonal. peşte şi doar de sărbători pe carne. „oraşul" (Profetului). chirpici. Seniorii reprezintă simbioza dintre vechea aristocraţie romană şi elita militar-politică a migratorilor. popoarele care beneficiaseră de o revelaţie scrisă. Comunităţile îşi asigură hrana. fertilizarea naturală a solului. XVI. încercând să cucerească Tunisul. vite şi oameni sub arme. Casele sunt modeste cu 1-2 camere din lut. Satul este o comunitate economică bazată pe agricultură. creştinii. pomicultură şi legumicultură. fără succes.

5. O NOUĂ SOCIETATE Oraşele antice care au supravieţuit migraţiilor, si-au restrâns aria teritorială şi economică, devenind centre ale puterii regale, ecleziastice şi administrative. Sporul demografic le dă un nou avânt, pe lângă ele apărând oraşe noi, fie pe ruinele celor antice, fie în zone strategice militar sau economic. Urbanizarea cuprinde în primul rând Italia de nord, Germania de nord, Flandra şi Franţa de nord-est. Noua societate este una mercantilă şi dinamică cuprinzând elemente clericale şi nobiliare, negustori, meşteşugari, calfe, ucenici, muncitori calificaţi sau necalificaţi, liber profesionişti. 6. SOLIDARITATE ŞI CONFLICTE ÎN LUMEA URBANĂ Reunirea noilor locuitori se face pe baza unui jurământ, având la bază libera asociere a unor oameni liberi şi egali între ei. Comuna urbană îşi câştigă libertăţile şi privilegiile faţă de regalitate sau feudalii laici ori ecleziastici, prin luptă, negocieri sau contra cost, privilegii ce sunt trecute într-o chartă. Oraşul este concomitent centru comercial, meşteşugăresc, intelectual şi de construcţii, în care apar organizaţii profesionale de genul breslelor meşteşugăreşti şi a ghildelor comerciale. Stratificarea socială crează o elită conducătoare – patriciatul, negustorii, meşteşugarii, dar şi o clasă săracă – proletari, calfe, ucenici, zilieri. 7. UNIVERSITĂŢILE ŞI CULTURA La inceputul feudalismului, cultura aproape dispare, singurul său "refugiu" fiind mănăstirile. într-o societate occidentală cvasianalfabetă, doar un număr restrâns de clerici ştiau carte şi organizau şcoli bisericeşti a căror absolvenţi deveneau, călugări şi mai rar slujbaşi regali.În şcolile medievale se studia în sistem trivium (gramatică, retorică, didactică) şi quadrivium (aritmetică, astronomie, geometrie, muzică) dar rolul dominant îl avea scolastica şi studiul Bibliei. Dezvoltarea urbană a permis apariţia universităţilor de drept canonic, de artă, medicină şi teologie a căror studenţi studiau începând cuvârsta de 20 de ani între 5 şi 15 ani. Prima universitate apare la Bologna-1158, apoi în sec.XII-XIII, cele de la Padova, Florenţa, Milano, Paris, Oxford şi Cambridge şi apoi din sec.XIV altele noi în Spania, Germania, Olanda, Suedia, Austria, Cehia şi Polonia. Treptat încep să fie studiate materii noi cum ar fi chimia, fizica, filologia, logica şi filosofia. învăţământul scolastic este treptat înlocuit cu cel umanist şi universităţile sunt încadrate cu profesori laici, specializaţi, retribuiţi şi celibatari. Mediul universitar devine select, privilegiat, elitist şi deschis gândirii aplicate şi critice. 8. IERARHIA FEUDALĂ Porneşte de la un sistem de relaţii economice, politice şi sociale, fiind de tip piramidal în frunte cu regele. Urmează treapta seniorilor feudali şi cel al ţărănimii. Raporturile rege-seniori şi seniori-ţărani se bazează pe principiul ierarhiei, conducerii şi subordonării, toate reglementate pe încredere şi mai târziu pe relaţii-interese, respectiv obligaţii publice reciproce. 9. RELAŢIILE DE SUZERANITATE – VASALITATE Criza autorităţii regale şi anarhia feudală a secolelor IX-XI, duce la un nou raport între seniori – marii principi teritoriali şi vasali – restul nobilimii de poziţie inferioară. Relaţia se reglementa prin contractul vasalic ce cuprindea omagiul, investitura şi jurământul de credinţă. Centrul contractului este posesiunea condiţionată numită fief / feud. Vasalul se obligă la sfat şi ajutor, serviciu militar 40 de zile pe an şi sprijin financiar. Seniorul se obligă la sfat şi ajutor, protecţie militară şi juridică, acordarea de feud. 10. SENIORIA Senioria (feudul, fieful), semn al atribuţiilor nobiliare cuprinde castelul, anexele sale şi pâmănturile formate din păduri, ape, păşuni, livezi, grădini şi arabil. El se divide în rezerva feudală(produsele revin nobilului) şi loturile arendate ţăranilor ce plătesc pentru ele renta feudală. în plus ţăranii sunt obligaţi la taxele de monopol şi la diverse daruri cu ocazii deosebite. Raporturile nobili ţărani sunt influenţate de factori economico-politici, dar şi de raportul de putere dintre clasa feudală şi monarhie. Relaţia feudalo-vasalică are la bază feudul ce poate fi de natură funciară(posesiune de pământ) şi banală (drept de a judeca, condamna şi pedepsi pe un teritoriu), la care se poate adăuga dreptul de exacţiune prin abuz de putere(taxe diverse şi monopoluri). 11. CASTELUL—CENTRU DE PUTERE Castelele erau simbolal puterii politice şi al statutului privilegiat al clasei nobiliare. Constriute iniţial din lemn şi mai târziu din cărămidă sau piatră, ele erau ridicate pe insule, în bucle de râuri, pe coline, promontorii, zone stâncoase şi chiar pe movile artificiale. Castelul are rol de: -centru politico-militar, cu funcţie de apărare şi de control a unui teritoriu. -centru economico-adminisrativ, cu funcţie de coordonare avieţii economice a unui domeniu, scaun de judecată, loc de târg, centru de depozitare a veniturilor. -centru de prestigiu, adăpostind permanent sau temporar pe nobil şi familia sa. Castelul cuprinde zidurile de apărare prevăzute cu turnuri şi contraforţi. Apărarea e dublată de palisade şi şanţul cu apă, acesul făcându-se print-un pod mobil şi o hersă. În interior avem depozite, ateliere, grajduri, locuinţele servitorilor şi soldaţilor, puţul de apă şi capela. Centrul castelului este donjonul ce adăpostea depozite, sala de mese şi de arme şi locuinţa seniorului. Zidurile masive şi armamentul rudimentar ducea la cucerirea cetăţilor doar prin înfometare, viclenie sau printr-un atac surpriză. Castelele sunt mai numeroase în vest, se răresc spre Europa centrală şi sunt foarte rare, aparţinând monarhilor în Europa de est şi sud-est. 12. CAVALERISM ŞI CURTOAZIE Cavalerul este întruchiparea nobilului feudal a cărui idealuri şi percepte morale sunt: vitejia, forţa în luptă şi loialitatea, cinstea, onoarea, credinţa, camaraderia.refuzul bogăţiei, uşurinţa de a cheltuii. Ucenicia cavalerului cuprindea:

37

-de la 7 la 14 ani este paj la curtea seniorului în văţând legile onoarei şi a curteniei. -de la 14 la 20 de ani este scutier şi învaţă să lupte, să recite versuri şi să danseze. Cavalerii se dedică în general războiului şi în timpul liber vânătorii, turnirurilor şi petrecerilor. Când este armat cavalerul jură să fie onest, curajos, loial seniorului său, să slujească biserica şi dreptatea, să îi ocrotească pe săraci, văduve şi pe orfani, să lupte în războiele sfinte (cruciade). Echipamentul unui cavaler se constituie din armură (uneori de 40-60 Kg), scut, lance lungă, sabie lungă şi scurtă, secure de luptă, ghiogă sau buzdugan şi calul de luptă acoperit şi el de o armură. 13. ISTORIA ALTFEL Răscoala de la Bobâlna din 1437 a fost cea mai importantă răscoală din Regatul Ungariei înainte de marele război ţărănesc din 1514. Răscoala a început atunci când episcopul catolic al Transilvaniei a cerut să se plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranşă. Mai mult, micii nobili maghiari şi locuitorii români (care înainte erau scutiţi de plata zeciuielii, fiind ortodocşi) au fost şi ei obligaţi să o plătească. Când ţăranii au refuzat să plătească, episcopul i-a excomunicat. Ţăranii erau nemulţumiţi şi de faptul că înca din timpul lui Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fusesera scoşi (în 1365) de sub autoritatea comiţilor regali şi puşi sub jurisdicţia moşierilor. Treptat, aceştia i-au privat pe ţărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă. Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele Szatmár şi Szabolcs. În iunie, pe dealul Bobâlna s-a adunat o oaste de ţărani, şi au construit o tabără. Au cerut înfiinţarea şi recunoaşterea unei stări proprii, care să se numească Universitas Hungarorum et Valachorum (Starea ungurilor şi a românilor). Ei erau conduşi de un nobil sărac, Antal Nagy de Buda, şi de cinci căpitani (trei ţărani unguri, un ţăran român şi un burghez din Cluj).Răsculaţii au trimis soli la voievodul Ladislau al IV-lea Csaki. Acesta i-a executat imediat, dar după ce răsculaţii au obţinut o victorie asupta trupelor voievodului, acesta s-a prefăcut că doreşte să negocieze. Pe 6 iulie, la Cluj-Mănăştur a fost semnat un pact între părţi, în care se dădea curs multora din cererile răsculaţilor. Apoi, cele două părţi au trimis soli la regele Sigismund al Ungariei, pentru arbitraj. Cu toate acestea, pe 16 septembrie, nobilimea din Transilvania, saşii şi gărzile secuieşti au format o alianţă de ajutor reciproc împotriva ţăranilor, semnând la Căpâlna un tratat. Pe 6 octombrie s-a semnat la Apateu (în maghiară Apáti) un nou tratat, care respingea câteva din aspectele prevăzute în tratatul anterior. În decembrie a murit Sigismund. Imediat, aliaţii i-au atacat pe răsculaţi şi i-au înfrânt. Ei au asediat şi oraşul Cluj, (care se alăturase răsculaţilor), şi l-au cucerit în ianuarie 1438. Conducătorii răscoalei au fost executaţi la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de oraş, locuitorii săi fiind declaraţi ţărani. Pe 2 februarie a fost reînnoită alianţa de la Căpâlna, cunoscută ulterior ca alianţa celor trei naţiuni (Unio Trium Nationum) prin care s-a reglementat situaţia socială în Transilvania în următoarele secole. Unio Trium Nationum (română Uniunea celor trei naţiuni, cunoscut şi sub numele de Fraterna Unio - Uniunea Frăţească) este un pact de ajutor reciproc încheiat la 16 septembrie 1437, între trei grupuri sociale din Transivania: nobilimea (majoritar maghiară), orăşenii saşi şi răzeşii secui.Uniunea a fost formată ca răspuns la Răscoala de la Bobâlna. După ce au precizat care va fi modul de aprovizionare a armatei în timp de război, cei care au iniţiat pactul au hotărât ca atunci când una dintre părţi va fi atacată şi va cere ajutor ceilalţi să fie datori să-i dea ajutor. Deşi înţelegerea este cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum, această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului, ci ca Fraterna Unio.) Uniune a stabilit eliminarea completă a iobagilor din viaţa politică şi socială din Transilvania, deşi ei formau vasta majoritate a populaţiei. Poziţia românilor transilvăneni, marea majoritate dintre ei iobagi, era mult mai dificilă, deoarece Unio Trium Nationum excludea în mod tacit grupul etnic român (Universitas Valachorum) din Uniune şi de la orice formă de participare politică sau socială. Ei erau consideraţi doar o naţiune "tolerată", acest statut fiind menţinut până după primul război mondial. Gheorghe Doja, în maghiară Dózsa György( 1470, Dalnic, Covasna - 20 iulie 1514, Timişoara) a fost un mic nobil secui din Transilvania care a condus răscoala ţărănească din 1514 care-i poartă numele. Papa Leon al X-lea a organizat o cruciadă antiotomană, ulterior anulată. Oastea organizată pentru cruciadă s-a transformat într-o oaste de râsculaţi pe teritoriul Ungariei şi Transilvaniei, sub conducerea lui Gheorghe Doja. La început victorios la Cenad şi Nădlac, însă în urma atacului nereuşit al armatei de iobagi asupra Cetăţii Timişoara, la porunca lui Ioan Zapolya Gheorghe Doja a fost prins, torturat şi executat (20 iulie 1514). 14. CRONOLOGIE Realizări tehnice secolul al VIII-lea: scara metalică de şa în Europa; introducerea asolamentului trienal; răspândirea sistemului de înjugare a animalelor cu tracţiunea pe piept 800: inventarea colierului cu armătură rigidă pentru înhămat secolul al IX-lea: potcovirea cu caiele a cailor secolul al X-lea: introducerea plugului greu fixat pe o roată; satele occidentale devin mai stabile, organizate în jurul bisericii şi al cimitirului; începe procesul de colonizare rurală 924: la Cremona are loc prima înfruntare între orăşeni şi seniori Secolul al XI-lea: răspândirea morilor de apă, care eliberează forţa de muncă destinată măcinării cerealelor, şi o face disponibilă pentru alte activităţi 1066: prima comună, Huy (Imperiul, romano-german) 1077-1082: inventarea grapei . secolul al Xll-lea: răspândirea morilor de vânt, se inventează bolţile ogivale, arcul butant, vitraliul etc. 1195: prima menţiune a busolei în Europa 1240: ferăstrău hidraulic cu avans automat al materialului de tăiat; cricul 1242: cârma cu etambou secolul al XIII-lea: armătura de fier pentru întărirea zidurilor 1311: foaie hidraulice 1327: tunul 1376: răscoala ciompilor 1388: inventarea fontei secolul al XIV-lea: furnalul; marea ciumă, care a ucis între un sfert şi o treime din populaţia Europei.

38

1405: prima armă de foc portabilă 1430: caravela; sistemul bielă-mani-velă 1445: litere de tipar mobile Realizări intelectuale 980-1037: Avicenna 1079-1142: Pierre Abélard 1121-1158: traducerea latină a Noii Logici a lui Aristotel. 1126-1198: Averroes 1150: Romanul Tebei 1155: Romanul lui Eneas 1158: inaugurarea primei Universităţi din Europa la Bologna, privilegiile sunt acordate de Frederic Barbarossa 1160: Trubadurul Beroul redactează primul „Tristan şi Isolda". 1168: este întemeiată Universitatea din Oxford Ciclul breton ale lui Chretien de Troyes: 1168 – Eric; 1172 – Lancelot; 1173 – Ivain; 1174-1180 – Perceval 1174: privilegiile acordate de Celestin al III-lea profesorilor şi studenţilor parizieni. 1177: Roman de Renard 1180: primul colegiu înfiinţat de canonicii de la Notre Dame din Paris. 1193-1280: Toma d'Aquino 1200: este întemeiată Universitatea din Paris 1209: este întemeiată Universitatea din Cambridge 1214: primele privilegii acordate universităţii de la Oxford. 1229: se declanşează o grevă a studenţilor Universităţii din Paris, care durează circa doi ani şi care conduce la acceptarea de către rege a revendicărilor studenţilor 1245-1246: Albert cel Mare predă la Paris. 1252-1259: Toma d'Aquino predă la Paris. 1257: Robert de Sorbon întemeiază, la Paris, un colegiu pentru teologi. 1265: Toma d'Aquino, Summa Theologiae. 1265-1321: Dante 1266-1268: Roger Bacon, Opus maius 1277: Condamnarea doctrinelor tomiste; începutul declinului scolasticii. 1409: întemeierea Universităţii din Leipzig, în urma secesiunii studenţilor şi profesorilor germani de la Universitatea de la Praga 15. DICŢIONAR Charta: Act care consemna în evul mediu drepturi şi libertăţi fundamentale. Comună: Asociaţie de orăşeni legaţi printr-un jurământ că vor trăi liberi şi egali; aşezare urbană a cărei autonomie a fost recunoscută de puterea centrală. Hansa: Confederaţie comercială constituită la jumătatea secolului al XI -lea şi alcătuită din oraşe aflate în nordul Germaniei. Un secol mai târziu îşi întinsese influenţa din Flandra şi Anglia până în Rusia. Corvezi: Munci silite în folosul stăpânului feudal. Fief: Pământ, drept sau venit pe care un vasal îl primeşte de la seniorul său şi în schimbul căruia el îi face servicii. Învestitură: Acordarea oficială, într-un cadru solemn, a unei puteri, a unui drept, a unei demnităţi de către un senior pentru un vasal. Omagiu: Ceremonie în cursul căreia vasalul se declară supus seniorului. Vasal: Cel care prin ceremonia omagiului se angajează să-i fie credincios unul senior, pentru care, în general, este învestit cu un fief sau feudă. Rezerva: parte a senioriei păstrată de senior Asolament: acţiunea de alternare a culturilor pe aceeaşi suprafaţă de pământ, pentru evitarea epuizării acestuia Cormana: parte a plugului care preia brazda tăiată de brăzdar, o ridică şi o răstoarnă Pârloagă: teren agricol necultivat, invadat de buruieni; ogor aflat la odihnă Clacă: obligaţia ţăranului dependent de a munci gratuit cu unelte şi animale proprii un număr de zile pe an pentru proprietarul de pământ Dijmă: obligaţia în produse, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcţi Cens: rentă în bani plătită seniorului de către posesorul de pământ Capitaţie: impozit direct perceput de senior pentru fiecare contribuabil Dare de mână moartă: taxă de succesiune Rentă: venit obţinut de un proprietar în virtutea dreptului de proprietate asupra unui teren Breaslă: asociaţie profesională ce îi grupează pe cei care practică acelaşi meşteşug, cu scopul instituirii unui monopol în privinţa producerii şi desfacerii unei mărfi; era condusă de un staroste şi de un sfat al breslei Ghildă: asociaţie comercială de interes general Companie: asociaţie comercială organizată pentru practicarea comerţului la mari depărtări Fabliaux: scurte povestiri versificate cu caracter comic Misterii: piese de teatru medievale cu caracter religios şi subiecte predominant biblice Miracole (în Evul Mediu): piese de teatru cu subiecte laice rezolvate prin intervenţii miraculoase Farse: comedii cu intrigă simplă, de inspiraţie populară şi satirică Cearta universaliilor: universaliile reprezentau numele dat noţiunilor generale în filozofia scolastică; pentru filozofii realişti, universaliile sunt realităţi; pentru filozofii nominalişti, ele nu sunt decât cuvinte (nomina) Omiletică: disciplină teologică privitoare la principiile şi regulile oratoriei bisericeşti

39

orientată întotdeauna est-vest. UMANISMUL ARTEI CREŞTINE 40 . SIMBOLISMUL MEDIEVAL. dintre care una este semănată cu cereale. d) porumbelul şi ramura de măslin simbolizau Duhul Sfânt sau porumbelul lui Noe întors de pe muntele Ararat cu o ramură.Dumnezeu veghind asupra lumii. spaţiul ceremonial puternic iluminat şi mormintele sau moaştele sfinţilor. XVII. trei figuri geometrice întretăiate. Centrul romanicul este Franţa. adică calea mântuirii. Biserica urmărea cu precădere reînnoirea prin refacerea materială a zonelor distruse în perioada migraţiilor.portalul este simbolul accesului la revelaţia divină (ce se petrecea în interiorul bisericii). muzician. ARTA MEDIEVALĂ 1. taina maslului. iar cea de-a treia lăsată în păşune. date bisericii. La ele se adaugă sistemul de sculpturi. Viaţa creştină era ritmată de sărbători religioase. criptele cu moaşte puse în plan central. 2. 3. pocăinţa. ogiva. A existat şi o simbolistică a numerelor.absida este orientată spre răsărit . împărtăşania. Asolament trienal: împărţirea pământului comunităţii în trei părţi. este arta specifică autorităţii monarhice. REÎNOIREA SPIRITUALĂ Mileniul II începe sub semnul fervorii creştine şi a influenţei bisericii care se substituie statului în numeroase situaţii. Curtină: perete care uneşte flancurile a două bastioane sau turnuri. Pentru a scăpa din Infern. la noi este reprezentativă catedrala romano-catolică de la Alba-Iulia. 6. Dinar: monedă de argint. cu scopul de a susţine credinţa prin raţiune Asolament bienal: împărţirea pământului întregii comunităţi săteşti în două părţi (sole).izvorul luminii. Omul medieval trăieşte între precaritatea existenţei lui concrete de zi cu zi şi ideea abstractă de căutarea permanentă a lui Dumnezeu. 4. Speranţa lor cea mai arzătoare este viaţa de după moarte şi răsplata cerească pentru meritele din timpul vieţii.XI-XIII. . Isus Cristos urma să decidă destinaţia sufletelor credincioşilor la Judecata de Apoi: Paradisul pentru cei drepţi. Este dominat de arhitectura ecleziastică în care are în centru altarul. săvârşite în cele mai importante momente ale vieţii creştine: botezul. . este o încercare de a raţionaliza teologia. are planul în formă de cruce sau circular (simbolizează perfecţiunea). CREŞTINISMULCONŢINUT ŞI RIT. dintre care cele mai importante erau: Crăciunul (Naşterea lui Isus) şi Pastele (Moartea şi învierea lui Isus). lucrări de orfevrărie.Scolastică: termen provenit din cuvântul grecesc schole (şcoală). SIMBOLISTICA FORMELOR În conceptul medieval simbolul reprezintă faţa ascunsă a lumii reale. iar cealaltă este lăsată în pârloagă (necultivată). Pe aceste baze biserica catolică va genera în secolele XI-XIV stilurile romanic şi gotic. preoţia. c) tricheta. Preoţii se intitulau intermediari între oameni şi Dumnezeu. să se refacă. Arte liberale: disciplinele considerate demne de a fi studiate de un om liber. ARTA ROMANICĂ Dezvoltată în sec. căsătoria. Catolicii cred şi în existenţa unei a treia zone extra-mundane: Purgatoriul. Barbacană: parte a construcţiei care deschide o poartă sau un pod spre exterior. Prin extensie. bogăţia sculpturilor ce redau personaje biblice. oamenii cereau ajutorul îngerilor. Preoţii îndeplineau o serie de rituri. Iată câteva simboluri prezente în arhitectura medievală: . purificarea morală prin condamnarea abuzurilor şi erorilor comportamentale ale clerului şi seniorilor feudali şi consolidarea doctrinară prin revenirea la meditaţia intelectuală şi viaţa ascetică. episcopii şi donatori. Aduce ca nou arcul frânt. Crenel: deschizătură îngustă în partea superioară a unui castel. poate desemna şi obligaţii faţă de stăpânii laici. Creştinii cred într-un singur Dumnezeu. se bazează pe temele latinităţii la care adaugă influenţe arabo-bizantine. mirungerea (confirmarea la catolici). 5. ferestre înalte decorate cu vitralii. valorând a 12-a parte dintr-un solidus (moneda de aur).biserica. Astăzi el este simbolul păcii. Jongleur (în Evul Mediu): poet. Picior: veche unitate de măsurare a lungimii (0. miniatură şi decoraţiuni. Obol: monedă măruntă. regi. una cu cereale de toamnă. b) nimbul sau aureola simbolizează sfinţenia şi suveranitatea. Dijmă (ecleziastică): a zecea parte din produsele gospodăriei ţărăneşti. Cele mai importante simboluri prezente în ornamentaţie sunt: a) ochiul lui Dumnezeu . Merlon: partea plină a unui parapet între două crenele.3248 m). făceau pelerinaje la locuri sfinte sau conservau relicvele sfinţilor. SIMBOLISTICA TEMELOR. ARTA GOTICĂ Desprins din romanic prin evoluţia în spaţiul de la Saint Denis de lângă Paris. Hersă: grilă culisantă care împiedică intrarea în fortăreaţă. exprimă trinitatea lui Dumnezeu. Infernul pentru păcătoşi. cuprinde tot spaţiul catolic. deci al mântuirii. cunoscute sub numele de taine. dintre care una este semănată cu cereale de primăvară. Facultate medievală: ansamblu de magistri şi studenţi care aparţineau aceleiaşi discipline de studiu. bolta pe arcuri ogivale încrucişate.

Arhitectura bisericilor romanice. ce permiteau preluarea tensiunilor. fiind contemporan cu stilul romanic. sculptorii romanici au răspuns acestei provocări într-un mod demn de toata lauda: câteva dintre compoziţiile cu mare efect dramatic şi ingeniozitate uluitoare. însă. populată de monştri. Actualizarea temelor prin personajele ce reprezintă simbolul luptei antiotomane.STILURI ARHITECTONICE ROMÂNEŞTI Stilul muntenesc exemplificat prin Biserica episcopală de la Curtea de Argeş. catedralele. şi ele reflectau adesea vanitatea patronului care era dispus să-şi etaleze bogăţia. goticul se ancora în urban în ideea de a răspunde problemelor de credinţă prin umanizarea creaţiei divine. rotunzi. vieţile sfinţilor. Goticul se încadrează între secolele XII. în naos. Lancelot. Gotic. 8. mozaicul. pentru întreaga iconografie medievală. nordică. decoraţiuni florare şi geometrice de inspiraţie orientală. de fapt. romanul de model antic (Romanul Tebei.ARTA MEDIEVALĂ ROMÂNEASCĂ. Sculptura. Acelaşi principiu al construcţiilor semicirculare a fost aplicat şi pentru acoperişul de piatră. unele având dimensiunile palatelor. şi pereţii groşi ai clădirilor romanice erau necesităţi structurale până la descoperirea tehnicilor perfecţionate.XIV. Sunt reprezentaţi ţărani şi meşteşugari. Iconografia romanică evocă adesea o lume imaginară. Imaginile biblice cu îngeri şi sfinţi sunt dublate de cele cotidiene extrase din viaţa ţăranilor. culoarea era aplicată direct pe tencuiala umedă cu care fuziona pentru a forma una dintre cele mai durabile forme de pictură murală.În general. Guillaume d-Orange). acesta lua forma bolţii tip tunel sau butoi (ca un arc rotund continuu) sau pe cea a bolţii în arcadă (ce consta din două bolţi în formă de tunel care se intersectau). din acest motiv.. dar şi împăraţi. Trăsătura cea mai izbitoare a bisericilor şi catedralelor romanice este masivitatea şi utilizarea frecventă a arcurilor curbe pentru ferestre. În acea vreme existau foarte puţine persoane care ştiau să citească. care binecuvântează şi sfinţeşte pe credincioşi).În timp ce romanicul se realiza izolat de lumea umană şi predispus la contemplarea divinităţii. lucrările mai mici pot fi găsite doar în ilustraţiile manuscriselor. ISTORIA ALTFEL Romanic. ROMANUL ŞI LITERATURA CAVALEREASCĂ Operele literare ale evului mediu cuprind opere cum ar fi: poemele epice (cântecul lui Roland. regi sau episcopi. al Cidului. scene reprezentând ctitorii cu macheta mănăstirii. Arborele lui Ieseu(genealogia regilor iudei şi legătura lor cu sfânta Fecioară şi Iisus) – prezente pe faţada estică. scene ale Genezei – prezente pe faţada vestică. majusculele împodobite sunt des utilizate în lucrările cu teme religioase. fiind raspândit în toată Europa centrală. ca act de adânca devoţiune din partea călugărului ce le executa. bazat pe planul de cruce greacă înscrisă. Arta Evului Mediu este eminamente simbolică. TEMELE ICONOGRAFIEI MEDIEVALE. în calitatea sa de stăpân atotputernic. Stilul moldovenesc dezvoltat în epoca lui Ştefan cel Mare porneşte de la planul triconc cu numeroase încăperi dispuse pe axa longitudinală. romanul cavaleresc clasic ( Tristan şi Isolda. Eric). fresce interioare bazate pe tema patimilor lui Iisus. a lui Eneas). ctitorie a lui Neagoe Basarab se prezintă cu interior larg. Biblia şi Carţile de Rugăciuni erau foarte bogat ilustrate. Într-adevăr. Pictura murală. turla octogonală. din nou. Arhitectura este cea mai remarcabilă formă a artei gotice. orăşenilor şi cavalerilor. ornamente ceramice ce reprezentau stema Moldovei. Arta medievală este. comandând lucrări atât de elaborate. în poziţii incomode. 11. Construcţiile religioase medievale extracarpatice se înscriu în stilul bizantin. ciclul sinoadelor ecumenice. ilustrând Biblia sau Cărţile de Rugăciuni şi dedicând interiorul bisericilor gloriei lui Dumnezeu. care are în bolta sau calota ei sferică icoana Pantocratorului (Mântuitorul Isus Cristos. Tema iconografică însă care i-a impresionat cel mai mult pe credincioşi a fost Judecata de Apoi.PICTURA RELIGIOASĂ ÎN MOLDOVA SECOLULUI AL XVI LEA Apogeul picturii religioase este atinsă în epoca lui Petru Rareş şi este exemplificată prin: Imnul Acatist(cântec de laudă dedicat Fecioarei) însoţiţ de Asediul Constantinopolelui. asociate cu stilul gotic târziu. simboluri biblice şi mitice. Modelul este caracteristic Bisericii domneşti de la Curtea de Argeş ctitorie Basarab I şi Biserica mănăstirii Cozia ctitorie Mircea cel Bătrân. 10. care a înlocuit în cele mai multe biserici lemnul. al lui Arthur. O ARTĂ A SINTEZELOR Arta medievală românească s-a dezvoltat sub influenţa dominantă a stilului bizantin în Moldova şi Ţara Românescă şi a stilului romanic şi gotic adus de catolicismul maghiar în Transilvania. locuinţe particulare. şi. a oastei lui Igor. folosirea brâurilor de cărămidă smălţuită. Ivain. În fresce. o istorie în piatră şi culori a Bibliei. o enciclopedie a tuturor cunoştinţelor timpului. nici un element nu este întâmplător. Manuscrise iluminate. uşi sau arcade. Pictura a fost considerată o cale eficientă în învăţarea principiilor religioase de către populaţie. dar şi subiecte laice. Judecata de apoi. vitraliul şi decoraţiunea adoptă sub influenţa arabo-bizantină. unele dintre acestea (mai ales bolţile cu nervuri) fiind utilizate chiar şi în perioada precedentă. Siliţi să lucreze forme deseori dificile. În 41 . fresce şi tablouri votive reprezentând familia voievodală ctitoritoare şi scene biblice. 9. scopul frescelor era acela de a face creştinismul mai uşor de înţeles şi de a-i familiariza pe profani cu conţinutul biblic. teme de statură cotidiană şi biblică. preoţilor. primăriile. Stilul gotic este al doilea stil internaţional apărut în secolul XII. . subiectele cele mai importante sunt cele legate de Isus Cristos în toate ipostazele vieţii sale şi de Fecioara Măria. vieţile sfinţilor. ajungând până în Polonia şi Carpaţi. viaţa Sfintei Fecioare. la ortodocşi ne atrage atenţia în mod deosebit turla. Construcţiile caracteristice stilului gotic sunt cele civile şi militare. într-o catedrală sau bazilică. Renaşterea sculpturii. apuseană. Stâlpii masivi. policromie. palatele de justiţie. 7. erau plasate în timpan – suprafaţa semicirculară sau triunghiulară formată între partea superioară a intrării şi arcada de deasupra.

1322: consacrarea Catedralei din Koln.Verriere. Treime din Siret cu turla pe naos şi faţade decorate cu elemente de ceramică policromă smălţuită . 1137-1144: Din iniţiativa lui Suger. cel mal mare monument romanic din Franţa. O altă ctitorie importantă este Biserica mănăstirii Neamt. trupuri fără şolduri şi umeri. 1345-1515: Biserica „din deal" . 1226: încep lucrările la Catedrala din Toledo (Spania) 1241-1248: Sainte Chapelle din Paris. Cele mai vechi monumente ale acestui stil sunt: prima biserică de plan dreptunghiular. 42 . Germania. 1220-1270: Catedralele din Amiens. construită de teutoni. prima biserică de plan triconc – Sf. 1248-1322: Corul catedralei din Koln.Sighişoara 1349-1450: Biserica romano-catolică «Sfântul Mihail din Cluj. 1384-1477: Biserica Neagră din Braşov. arhitecţii realizează biserici cu un sistem de arcade sprijinite de ziduri şi susţinute de stălpi situaţi în exteriorul clădirii. feţe austere. figurile sunt juvenile. 1375-1378: Biserica mănăstirii Tismana (Gorj). După 1359: Biserica domnească din Rădăuţi. bizantină în special. elemente decorative ale sculpturii în piatra(profile de socluri. 1413: Celebrul manuscris „Les Tres Riches Heures" al ducelui Jean de Berry. La începutul secolului XIII. Arhitectura medievală românească 1247-1291: Catedrala romanică din Alba lulia. forma acoperişului turlelor şi clopotniţelor. Salisbury şi Burgos. cca 1250: statuile lui Ekkehard şi Uta din Catedrala de la Naumburg 1275: Fortăreaţa din Marienburg. sub domnia lui Petru Musat şi mănăstirea Bistriţa ridicată de Alexandru cel Bun. Dinspre est Moldova primeşte influenţe armene. nervurile de piatră ale bolţilor. Ferestrele sunt numeroase şi foarte alungite prin care lumina pătrunde abundent şi este filtrată de vitralii. se reclădeşte biserica mănăstirii Saint Denis.Sf. 1492: Biserica curţii domneşti de la Hârlău (laşi). complex de clădiri gotice. pietre de mormânt şi baldachinele de deasupra mormintelor). vestimentele au falduri ample. deşi lucrările nu erau terminate (finalizate în secolul al XlX-lea) 1340: Palatul dogilor din Veneţia. Mihail din Hildesheim. 1345-1515: Biserica „din deal" . la 1547. 1180: Notre Dame De La Belle . Gheorghe din Voroneţ. Guillaume De Sens introduce goticul în Anglia. 1388-1389: Biserica mănăstirii Cozia (Vâlcea) înainte de 1407: Biserica mănăstirii Bistriţa (Neamţ). 1466-1469: Biserica mănăstirii Putna (Suceava). vitraliu al catedralei din Chartres înfăţişând Fecioara cu Pruncul. de tip gotic meridional. naşterea stilului gotic. CRONOLOGIE Arhitectura romanică şi gotică cca 1000: construirea Baptisteriului din Florenţa 1015: sunt realizate porţile de bronz ale bisericii Sf. 1488: Biserica Sf. 1386: începe construirea catedralei gotice din Milano. 1088-1130: Abaţia Cluny III. ambele de secol XIV. 1402: Primăria din Bruxelles în stil gotic. vizibile în sistemul arcurilor piezise şi a elementelor de decor extern.Sighişoara 1349-1450: Biserica romano-catolică «Sfântul Mihail din Cluj. 1247-1291: Catedrala romanică din Alba lulia. 1163: încep lucrările la Catedrala Notre-Dame din Paris 1175: Catedrala din Canterbury. sculptura se animă. După 1340: Biserica domnească din Curtea de Argeş. cu absida decrosată . 1078-1130: Biserica abaţială de pelerinaj Sfântul lacob de Compostella. una dintre cele mai strălucite realizări ale artei ottoniene cca 1050: începe construcţia complexului din jurul Catedralei din Pisa (turnul înclinat este cea mai cunoscută componentă a acestuia) 1060: Biserica abaţială Saint Foy din Tonques (pe drumul Sfântului lacob de Compostella). Stilul moldovenesc. influenţe romanice apoi gotice au dat stilului moldovenesc unele din trăsăturile specifice ca: contraforţii care sprijină zidurile. în sistemul de acoperire prin bolti. 1063: încep lucrările de construcţie la Bazilica San Marco din Veneţia 1070: Saint Semin din Toulouse. menite să strâmteze şi să înalţe turlele bisericilor. Nicolae din Rădăuţi.chenare de uşi şi de ferestre. din judeţul Suceava. 1280: începe construcţia catedralei din Albi. Influenţele străine. 12. biserica-model a artei romanice. cca 1192: începe construirea Catedralei din Lincoln (Anglia) 1194-1260: Catedrala din Chartres 1211: încep lucrările la catedrala din Reims (faţada va fi încheiată în 1270). intemeiată în secolul XIV.perioada gotica. manifestată în planul predominant al bisericilor (treflat sau drept) şi în împărtţrea lor.gotic primitiv. 1384-1477: Biserica Neagră din Braşov. tendinţa de înălţare a bisericilor. 1160: începe construcţia catedralei din Laon . Sculptura gotică pe faţadele bisericilor este reprezentată de statui-coloane imaginând siluete de regi şi profeti cu aspect imobil. pictură exterioară datorată mitropolitului Roşea.

Tambur: Corpul cilindric sau poligonal al unei turle care la rândul său susţine cupola. de aceasta printr-un perete străpuns de o uşă. mausoleu pentru cei căzuţi în bătălia din 1476. Justinian I (527-565) reprezintă ultimul efort de refacere a imperiului. Transcendent: ceea ce trece dincolo de lumea reală. Plan triconc sau triconic: Planul unei biserici în care sunt înscrise trei abside. intrând în legătură cu Divinul. Absidiolă: Mică construcţie care amplifică biserica spre răsărit. Deambulatoriu: Spaţiu de circulaţie în jurul corului unei biserici. 1497: Biserica mănăstirii Neamţ. de regulă. Ofensiva lumii islamice şi a slavilor determină reducerea bazei imperiului la Asia Mică şi sudul balcanic. Pronaos: Încăpere care precede noasul. despărţită. Mihail din Războieni. formând planul în cruce. act ce legitima puterea imperială ca fiind de origine divină. Din anul 459. Frescă . 1530: Biserica mănăstirii Humor. adesea bogat decorat. Monahism: Orientarea bisericii către reînnoirea ei prin viaţă ascetică şi meditaţie. 1532: Biserica mănăstirii Moldoviţa. condusă de un abate. frescă exterioară (1535). una pe axa principală şi alte două laterale. componentă a naosului. Cor: Parte a bisericii. Şarpantă: Schelet de lemn sau metalic care susţine acoperişul unei clădiri. Pelerinajelor locale şi regionale li se suprapun marile pelerinaje ale creştinătăţii: locurile sfinte. reducerea necesităţilor materiale la minimum.) din metale preţioase. întemeiată în 1098 de Robert de Molesmes. Portal: intrare monumentală în biserică. Boltă: tehnică de construcţie constând în intersectarea mal multor arcuri zidite din piatră. Descoperirea în aceasta ultimă localitate a unui mormânt atribuit Sfântului lacob a determinat afluxul extraordinar al pelerinilor. la pierderea statutului universal. Gisan: Sculptură funerară reprezentând un personaj culcat. folosit la construcţia primelor bazilici creştine. 1499-1561: Biserica mănăstirii Dealu. DICŢIONAR Abate: Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea şi domeniul ei). ea fiind limitată doar de respectarea tradiţiilor juridice ale dreptului roman. Plan în cruce grecească înscrisă: construcţie religioasă cu un naos spaţios. bazat pe credinţa creştină. IMPERIUL BIZANTIN 1. construită. Absidă: Construcţie de plan semicircular sau poligonal care amplifică spaţiul unei biserici spre răsărit şi este destinată clerului şi oficierii cultului. Santiago de Compostella. împăraţii au început să fie încoronaţi de către patriarh. 2. Transept: Navă transversală care taie perpendicular nava centrală. predominanţa elementului politico-cultural grecesc. de o parte şi de alta a naosului. până în sec al XVI-lea. împiedicându-le să se prăbuşească (din cauza masivităţii şi greutăţii zidăriei de piatră). bijuterii etc. IDEOLOGIA IMPERIALĂ ŞI DIPLOMAŢIA BIZANTINĂ Bizanţul a fost primul mare stat care şi-a fondat existenţa pe principii creştine. 43 . de obicei cu macheta bisericii în mână. Până în secolul VII asistăm la tranziţia de la un imperiu roman la unul grec oriental. în nordul Burgundiei. subordonarea bisericii faţă de stat şi orientalizarea instituţiilor. În 395 odată cu separarea imperiului. Puterea împăratului este cvasiabsolută. în mijocul căruia se află patru stâlpi care susţin sistemul de boltire în cruce greacă (cu braţe inegale) alcătuită din semicilindri care au în centru o turlă monumentală. Fleşă: turn în formă de săgeată la catedralele gotice. domnia lui Arcadius iniţia istoria Imperiului Roman de Răsărit. Iustinian a realizat în acest sens o operă semnificativă. Vitraliu: Panou decorativ din plăci de sticlă colorată sau pictată. Iconografie: Disciplină care se ocupă cu studiul imaginilor realizate în diverse domenii ale artelor plastice. Cistercieni: călugări ce aparţin ordinului care s-a dezvoltat pornind de la mănăstirea Citeaux. al cărui nume vine de la cel al roşului de miniu cu care se scriau unele litere. care înconjoară uşile sau ferestrele edificiilor. DE LA IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT LA IMPERIUL BIZANTIN Inaugurarea la 11 mai 330 de către împăratul Constantin cel Mare a noii capitale Constantinopol pe locul străvechiului Bizantion. executată pe fila unui manuscris. Frescă votivă . Ancadrament: chenarul de piatră sau zidărie. Pelerinaj: Cale importantă de mântuire şi pocăinţă impusă pentru ispăşirea păcatelor grele. 13. uniformizarea etnică. Orfevrărie: Meşteşugul de a executa obiecte de artă (vase. Scriptorium: Loc dintr-o mănăstire unde se copiază manuscrise sau se alcătuiesc lucrări originale Viaţă ascetică: Sihăstrie. de regulă. Catedrala: Biserică episcopală. montate în armătura de plumb a ferestrei. 1517: Biserica episcopală din Curtea de Argeş. împodobită cu sculpturi. urmat de criza gestionată de Heraclius care deschide perioada clasică bizantină ce ţine până în epoca Comnenilor(610-1081). marca apariţia Noii Rome şi mutarea centrului de greutate a imperiului spre est. Contraforturi: elemente de construcţie care au rolul de a sprijini zidurile masive din exterior. Ordin: Comunitate de călugări supuşi aceloraşi reguli. ce se deschide spre deambulatoriu sau spre transept. autoritatea imperială absolută. Plan bazilical: plan rectangular.1496: Biserica Sf. unde este aşezat clerul şi/sau cântăreţii. consolidarea ortodoxiei. racordate prin intermediul unui dreptunghi. într-un mare oraş.Tablou reprezentând ctitorii.tehnică de pictură folosind culori de apă pe tencuiala umedă a zidurilor. XVIII. Roma. Miniatură: Pictură de mică dimensiune.

Aceasta este cea mai mare construcţie bizantină. spaţiul balcanic şi zona siro-palestiniană. înfrântă cu mare Curând după moartea lui Iustinian. Bisericile. Apoi religioase. ţarii bulgari şi la mijlocul listei regii francezi şi germani. termenul grec desemnând aceeaşi funcţie. După redimensionarea imperiului la începutul secolului al VI-lea. Numeroşii clerici. Impăraţii Isaurieni(717-802). 4. sărutul mâinii şi încălţării împăratului. când recucereşte sudul Italiei. Sofia. a fost un mare centru cultural. în partea de uscat . protocolul erau extrem de somptuoase. în 674-678 şi 717-718. Universitatea din Constantinopol. ea a devenit moschee în secolul al XVI-lea. Împăraţii pot fi de la marii aristocraţi la oameni de rând . Cel mai spectaculos efort al împăratului este refacerea Imperiului roman şi stoparea crizei societăţii sclavagiste. 3. Dinaştia Angelilor(1185-1204) are de gestionat ridicarea turcilor selgiucizi. În protocol existau 60 de suverani în relaţii cu bizantini. finanţele. Are loc o adevărată revoluţie socială. emirul Egiptului. apariţia umanismului cultural bizantin şi cucerirea otomană. filozofia fiind predată aici de către profesori laici. Bizanţul transmiţând Occidentului Codul lui Iustinian şi concepţia lui juridică. Imperiul luptă pe două fronturi. Dinastia Heraclizilor(610-705) reorganizează statul şi opreşte atacul arab. viaţa intelectuală în Imperiul bizantin era intensă. un ţăran de origine armeană. Loc de întâlnire a trei mari civilizaţii. De altfel. hipodromul şi bazilica Sf. Perioada „bizantină" a imperiului incepe cu domnia lui Heraklios (610-641). Sofia este muzeu. Au fost realizate construcţii monumentale. în Asia. Dinastia macedoneană(867-1057) inaugurată de uzurparea lui Vasile I. arta în schimb a dat naştere unui stil original numit stilul bizantin.celebrul Cod care îi poartă numele. Italia de la ostrogoţi şi Peninsula Iberică (parţial) de la vizigoţi. gravitând în jurul Constantinopolelui şi a marilor oraşe estmediteraneene. manifestate cu predilecţie după 1185. Dinastia Comnenilor(1081-1185) redresează statul după criza din perioada 1025-1081. produse indiene.uns a lui Dumnezeu şi egal al apostolilor. Statul reuşeşte să respingă cele două mari asedii ale Constantinopolului de către arabi. Iustinian recucereşte Africa de la vandali. Economia comercial-manufacturieră a atras numeroşi negustori dar şi presiuni comerciale din spaţiul veneţian . sunt acoperite cu cupole. fapt care a condus la renaşterea culturală a Occidentului. prinţi arabi şi armeni. primirile fastuoase la curtea imperială. Armele sale au fost: convertirea la creştinism a unor popoare. oraşul devenind practic de necucerit după înconjurarea lui cu ziduri. Diplomaţia a fost o armă de bază a imperiului. genovez şi pisan. fapt ce nega imperiul occidental carolingian şi pe urmaşii săi. Ţărănimea liberă devine acum suportul economic şi militar al Imperiului. politice. greacă. INFLUENŢELE BIZANTINE. Cultul imperial a devenit o religie. armata şi chiar Biserica erau subordonate împăratului. dar şi prin influenţa grecoorientală autocrator/basileu – stăpân absolut. Diplomaţia a jucat şi ea un rol deosebit în ideologia imperială. în Europa pătrund bulgarii şi slavii. IMPERIUL BIZANTIN SUB IUSTINIAN. lovituri militare şi de palat. sistemul de circulaţie monetar şi bancar. El s-a străduit să păstreze pacea cu Persia. stagnase din punct de vedere cultural.O dată cu domnia lui Iustinian (527-565). care obţin Siria. Încă din 330. bazat pe regimul aristocraţiei militare. de la înfiinţarea sa. Astăzi. caracterizată de lupte pentru putere. Cu ajutorul generalilor săi Belizarios şi Narses. iar 44 . ascensiunea Bulgariei şi Serbiei. Iustinian şi-a îndreptat armatele împotriva regatelor barbare. romană şi orientală. când au fost adăugate medalioane arabe în interior şi minarete în exterior. chineze şi arabe. fixe şi riguroase. greaca devine limba oficială. Ierarhia lumii în termeni diplomaţici bizantini avea în frunte pe Impăratul bizantin. Sf. primii pe listă fiind cailful din Bagdad. acesta capătă un caracter predominant grecesc. Este folosit acum şi celebrul foc grecesc. Cucerirea Constantinopolului în 1453 de către turci a avut imense consecinţe pentru europeni. în formă de cruce greacă. spionajul etc. Într-o vreme când Apusul. 5. spiritul capitalist. IMPERIUL BIZANTIN – ÎNTRE GLORIE ŞI DECĂDERE Istoria bizantină numără între 395-1453 un total de 107 suverani. care se stabilesc în Peninsula Balcanică. Administraţia. menit să facă faţă şi nemulţumirilor populare: în 532 izbucneşte răscoala Nika. S-a introdus o adevărată etichetă de curte după modelul oriental. fiind tot odată isastopolos . Influenţele au fost de mai multe feluri: mai întâi. ritualul. LUMEA BIZANTINĂ ŞI OCCIDENTUL EUROPEAN Civilizaţia bizantină a fost una urbană. dar şi de recucerirea constantinopolelui în 1261 sub dinastia Paleologilor(1257-1453). Urmează agonia începută cu o refacere fragilă a Imperiului de la Niceea prin dinastia Lascarizilor(1205-1257). el reuşeşte să-i învingă pe perşi. Mesopotamia şi Egiptul. pentru a-şi împlini visul de unificare a celor două imperii creştine scindate. Biserica răsăriteană având rolul fundamental în formularea teologiei creştine şi în promovarea monasticismului. artişti şi savanţi bizantini s-au refugiat în Occident (în special în Italia). Noua Romă este un creuzet cultural din care s-au născut o cultură şi o civilizaţie originală. în care erau incluse prosternarea obligatorie. care ameninţa graniţele răsăritene ale imperiului. scopul fiind neutralizarea pretenţiilor militar politice ale tuturor „barbarilor” de la graniţele imperiului. precum şi cucerirea Constantinopolelui de cavalerii celei de a-IV-a cruciade. Dacă ştiinţa şi literatura bizantină au fost în general modeste. majoritate fiind ucişi sau detronaţi. vlaho-bulgarilor şi sârbilor. Din 629. Imperiul bizantin este redus la Balcani şi la Asia Mică. de factură aproape în întregime religioasă. acesta renunţă la titlul de împărat. vestimentaţia. având ca punct culminant prăbuşirea sclavagismului. într-o lume deschisă tuturor. pun bazele unui sistem politico-militar naţional bazat pe elementele microasiatice şi pe ideologia iconoclastă. GRECIZAREA IMPERIULUI. întemeiată în 330. El se găseşte la încrucişarea tuturor drumurilor comerciale ale lumii mediteraneene. începută de Iustinian în 532. justiţia.Dar aceste eforturi epuizează statul. Ceremonialul. Cele mai impresionante se aflau la Constantinopol: palatul imperial. Savanţii şi artiştii italieni au profitat de cunoştinţele şi ideile acestora. pornind de la statutul împăratului care era conform principiului roman imperator – şef al armatei şi legiuitor. mirodenii. cuceririle sale sunt pierdute. confruntat cu marile migraţii. lipsa unei dinastii şi a unei norme de succesiune la tron. Cultura reprezintă însă în această epocă adevărata încununare a măreţiei şi fastului imperial. Palestina. 8 murind în luptă şi 34 de moarte naturală. dar face cu greu faţă cuceritorilor arabi. Occidentul a preluat de aici articole de lux. Constantinopolul joacă un rol deosebit de important pentru imperiu. atinge apogeul sub Vasile al-II-lea. luându-1 pe acela de basileos. marcată de dominaţia economică veneţiano-genoveză. Imperiul roman de răsărit se desprinde de instituţiile romane. iar poziţia sa strategică este excepţională. asigurând o unitate legislativă şi economică de excepţie.

Scriitoarei Ana Comnena.Hr. a jucat un rol important. o fostă artistă de circ. unde s-au adunat revoltaţii. Visul lui Iustinian a fost să reconstruiască Imperiul Roman (creştinat însă) prin unirea celor două imperii. şi a construit biserica Hagia Sophia (Sfânta Sofia). "Bizantinii" nu se auto-numeau doar Romioi pentru a-şi păstra atât cetăţenia romană cât şi vechea moştenire elenă. Iustiniana Prima. 6. Familia era originară din Paplagonia. Opozanţii lui Iustinian au proclamat un alt împărat. Chiar dacă grecii antici nu erau creştini. Andronic I Comnen. dat tot ca o continuare a disputelor hristologice. care conţine informaţii despre războiul cu pecenegii şi cumanii. iar statul lui a fost destrămat. a fost declanşată o ofensivă împotriva unui aspect al învaţăturii ortodoxe: a început lupta împotriva „icoanei” . În 1184. "bizantinii" tot îi priveau ca pe strămoşii lor. Politica iconoclastă a reprezentat. Primul împărat din dinastia Comnen a fost Isaac I Comnen. Dovezile de folosire a numelui "graekos" au fost descoperite în lucrările lui Priscus. nepotul fostului împărat Anastasiu I. Anatolia. şi apoi i-au atacat pelocuitorii oraşului Patras. şi-a făcut apariţia unul dintre cele mai mari curente care a clătinat fundamentul creştinismului: iconoclasmul secolelor VIII-IX. Despotatul Epirului. El şi urmaşii săi Ioan II Comnen şi Manuel I Comnen au recucerit aproape toată Penisula Balcanică. aveau alte denumiri pentru a se diferenţia din punct de vedere etnic. a preluat puterea. Iustinian I. imperiul a devenit vasal Georgiei şi a fost nevoi să facă faţă atacurilor mongole. i se atribuie cunoscuta operă Alexiada. un strănepot de-al lui Manuel I. precum şi teritorii în Anatolia şi Crimeea. Cele mai celebre bazilici bizantine sunt Sfânta Sofia din Constantinopol şi San Vitale din Ravenna. a condus adunări bisericeşti şi-a întemeiat propria episcopie. majoritatea "bizantinilor" erau foarte conştienţi de continuitatea neîntreruptă cu grecii antici. începute de Belisarius şi încheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efect îndelungat. de care aparţineau şi ţările româneşti. odată cu ocuparea Constantinopolelui de către cruciaţi. Un înlocuitor des întâlnit pentru numele elen altul decât romios era graekos (Γραίκος). un imperiu pe coasta Mării Negre. El însuşi a întocmit tratate religioase. astfel încât să poată fi aplicat la realităţile secolului al VI-lea din Imperiul Roman.A murit pe 11 noiembrie 565 în Constantinopol. un istoric din secolul al V-lea d. A reuşit în parte prin generalul său Belisarius care a cucerit Peninsula Italică şi nordul Africii. După moartea lui Manuel I. Deşi foloseau acest nume în scopuri legale şi administrative. Tot Alexios a fost unul dintre protagoniştii primei cruciade. Sacea şi Sestlav. fiica împăratului Alexios I. politice. Însă doi ani mai târziu. Relatările sale se referă la o revoltă a unui trib slav în provincia Patras din Peloponez. Mihail Anghelos Komnen Ducas. creeând un mic stat aici. aici fiind pomeniţi conducătorii Tatos. Comnenii au rămas o importantă familie nobilă în Imperiul Bizantin. dar care în timpul acestui împărat a luat o mare amploare. reforme sociale. În general. Imperiul a căzut în mâinile turcilor otomani în 1461.1059 şi 1081 1185 (între 1059 . care mai târziu a trecut prin mai multe ocupaţii (sârbă. urmaşii săi au pierdut mare parte din cuceriri. era nepotul împăratului Iustin I. În 1204. care a impus distrugerea icoanelor şi disciplinarea celor ce li se închinau. împărat bizantin în perioada (527 . Mulţi alţi autori "bizantini" îi numesc pe locuitorii imperiului greci [graekoi] sau eleni. fiul lui Manuel I. a fost ucis şi un alt descendent din Alexios I. Iustinian. administrative şi legislative. printr-o uriaşă operă de sistematizare a dreptului clasic şi postclasic. aflat neoficial într-o ambasadă la curtea lui Attila.Pe tărâm dogmatic. strănepotul lui Alexios I.Flavius Petrus Sabbatius Justinianus. un creştin convins. Iconoclasmul însemna la acea vreme dorinţa de respectare şi a acelei porunci din Decalog. aflată în ultimul stadiu al descompunerii. Isaac a fost alungat de Constantin X Ducas. locuitorii greci ai Imperiului Roman de Răsărit erau foarte conştienţi de moştenirea lor elenă. răscoala a fost potolită. după ce Biserica a învins fiecare părere contrarie în parte. familiile Lascaris şi Paleolog au fost descendente din familia Comnen. ISTORIA ALTFEL Continuitatea elenă şi conştiinţa bizantină. Evenimentul intern cel mai important a fost răscoala Nika din Constantinopol. împărătesa Teodora. ginerele fratelui lui Constantin X şi nepotul de frate al lui Isaac I. continuitatea elenă antică a fost evidentă pe parcursul întregii istorii a Imperiului Roman de Răsărit. care a venit la conducere după o conspiraţie împotriva lui Mihail VII.C. Numai că. s-a opus retragerii din capitală. unde a creat împreună cu fratele său. grecii (ton Graikon). ultimul împărat. Acest curent îşi are începutul deja înainte de domnia împăratului Leon al III-lea (717-741). a fondat în 1204 pe coasta mării Ionice. dar şi despre istoria Dobrogei. precum Constantin Porfirogenetul în secolul al X-lea. venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian.interiorul este decorat cu mozaicuri. alt stat. În timp. Iconoclasmul este o doctrină oficială a statului şi a bisericii bizantine. Pe scurt. Isaac II Anghelos. precum şi în statele latine din Grecia. Însă el a fost capturat în 1191 de către Richard I al Angliei. David. lângă Justiniana Prima. pe Hepatius. între anii 726-843. Alexios I Comnen. Cipru devenind un stat cruciat. Urmaşii lui Constantin au făcut alianţe de familie cu familia Comnen. şi şi-au păstrat identitatea. acesta răspuns că era graekos prin naştere.1081 ramură colaterală) şi în Imperiul din Trapezunt între 1204 . latină şi în sfârşit otomană). bizantină. de asemenea.565). De asemenea. a fugit în Trapezunt. Acesta era adesea folosit de "bizantini" (împreună cu romios) pentru auto-identificare etnică. În 568. Alt membru al familiei. "Bizantinii" nu erau doar o populaţie creştin-ortodoxă care se auto-numeau "romani". adaptându-se în acelaşi timp la schimbările apărute în lume în acea perioadă. a ajuns pe tron în 1081.1461. a întâlnit pe cineva îmbrăcat ca un scit însă care totuşi vorbea greaca.Astfel. controversele hristologice s-au încheiat în secolul VII d. Întrebat unde a învăţat limba. de apus şi de răsărit. născut în 482 în satul Tauresium. Dinastia Comnen (sau Komnen) a fost o familie domnitoare în Imperiul Bizantin între 1057 . 45 . zis "cel Mare". În 1185. şi a devenit importantă sub Vasile II. Acesta a afirmat într-una din relatările sale că. Una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începută în 529. Alexios. Isaac Comnen. De fapt. Prin negocieri purtate de Narses cu revoltaţii şi prin atacul surprinzător al lui Belisarius cu trupele loiale împăratului în hipodrom. În timp ce Iustinian vedea situaţia ca şi pierdută. Iustinian a încercat să revitalizeze societatea romană. Încercările grele din punct de vedere militar şi financiar de cucerire a Italiei. soţia sa. Constantin afirmă că slavii răsculaţi întâi au distrus locuinţele vecinilor lor. s-a declarat împărat în Cipru.

Sub Alexios III Megas Comnen. nepot al Olgăi 1018-1185: dominaţie bizantină în Balcani. de asemenea. termenul este de origine modernă. mai târziu devenit Imperiul Bizantin. Cod: culegere de legi 46 . Trapezuntul a devenind un punct comercial important. refacerea statului bizantin 1449-1453: domnia lui Constantin al Xl-lea Dragases 1453: Căderea Constantinopolului. 7. 532: răscoala Nika 532-537: construirea Catedralei Sf. cneazul Kievului.Hr. CRONOLOGIE 330: împăratul roman Constantin I stabileşte capitala la Constantinopol. înalt funcţionar deţinător al puterii civile şi militare. apogeul Imperiului bizantin 959: Botezul cneaghinei ruse Olga la Kiev 988: Botezul lui Vladimir. Autocraţie: Sistem politic dominat de un monarh absolut. DICŢIONAR Bizanţ: acest termen a desemnat deopotrivă capitala şi imperiul.Imperiul din Trapezunt a fost într-o continuă competiţie pentru supremaţie cu Imperiul de la Niceea. cu Sultanatul de la Iconium. când bizantinii îşi vor recucerii capitala. Palestina. aşezarea slavilor în sudul Dunării. reforme sociale. 610-641: domnia lui Heraklios 634: începutul invaziei arabe. datând din secolul al XVIIlea. împărat Despot: stăpân. Crearea alfabetului slavon (chirilic) 864: Convertirea ţarului bulgar Boris 867-886: domnia lui Vasile I Macedoneanul 868: Convertirea sârbilor prin misionarii Bizanţului trimişi de împăratul Vasile I 976-1025: domnia împăratului bizantin Vasile al II-lea. Ideologie imperială: Totalitatea ideilor politice şi religioase prin care se justifică puterea absolută a împăratului Iconoclasm: Doctrină oficială a stalului şi a Bisericii bizantine. oraşul a devenit unul din centrele comerciale cele mai importate din lume. care a ordonat distrugerea icoanelor Iconoduli: adepţi ai cultului icoanelor. Trapezuntul a fost un imperiu mai mult cu numele. după desfiinţarea primului tarat bulgar 1071: turcii selgiucizi înving armata bizantină la Manzikert 1081-1118: domnia lui Alexios I Comnenul 1099: prima cruciadă cucereşte Ierusalimul Cruciada a IV-e (1202-1204): Această cruciadă a abandonat udealul Iniţial şi s-a încheiat cu cucerirea Constantinopolului de către cruciaţii occidentali şi cu alungarea împăratului bizantin. La Constanopol s-a constituit un Imperiu latin care va dura până în 1261. care a impus distrugerea icoanelor şi persecutarea celor ce li se închinau. Erezie: abatere de la dreapta credinţă. demnitate ce îl desemna înainte de 1204 pe succesorul imperial. politice. şi provine de la numele vechii colonii greceşti Byzantion. 1259-1282: domnia lui Mihail al VIII-lea Paleologul 1261: bizantinii recuceresc Constantinopolul. Egiptul. în secolul al VII-lea înlocuieşte vechea provincie. Sofia 533: Belizarios cucereşte regatul vandal 535-555: „recucerirea Italiei" 554: recucerirea parţială a Spaniei 602: prăbuşirea limes-ului danubian. între anii 726-843. supravieţuind două secole şi jumătate doar faptului că duşmanii săi se luptau între ei şi că fiicele împăratului erau dăruite ca soţii diferiţilor conducători. 8. cu turcii otomani. Promulgată în 726 de împăratul Leon al III-lea. Imperiul bizantin îşi încetează existenţa. arabii cuceresc Siria. pe locul vechii mari aşezări Bizanţ 395: diviziunea definitivă a Imperiului roman 413: împăratul Theodosius al II-lea ridică ziduri de apărare ce în conjurau Constantinopolului 527-565: domnia lui Iustinian 528-529: Codul lui Iustinian 529: Iustinian închide Academia din Atena. apoi Africa de Nord şi Spania 635: trupele califului Omar cuceresc Damascul 636: principalele oraşe bizantine din Siria şi Palestina sunt deja cucerite până la această dată 678: arabii asediază Constantinopolul 717: cel din urmă asediu al Constantinopolului de către arabi 717-740: domnia lui Leon al III-lea 726: începutul disputei iconoclaste 843: restabilirea cultului icoanelor 863-865: Misiuni ale fraţilor Chirii şi Metodiu în Moravia. Porfirogeneţi: Copiii împăratului născuţi în camera de purpură (împodobită în culoarea purpurie . Politica iconoclastă a reprezentat. însemnând. Exarhat: provincie bizantină condusă de un exarh. Themă: unitate teritorială comandată de un strateg. lumea clasică păgână cedează locul celei bizantino-creştine. în limba greacă.roşu). Când Bagdadul a căzut în mâinile mongolilor în 1258. dar şi cu Republica Genoveză. Schismă: separarea provocată de refuzul recunoaşterii autorităţii stabilite. Iranul. care aveau drept de succesiune la tron în cadrul unei dinastii. fondată în secolul VI î. administrative şi legislative. din cauza Drumului Mătăsii. titlu purtat din 629 de conducătorii bizantini. Basileu: rege.

Oraşul este organizat în jurul moscheii la care se adaugă bazare. Suleiman a continuat atacul asupra Austriei. Conform tradiţiei. împotriva imperiului germanospaniol a lui Carol Quintul. dar nefiind incluse in acesta. Epoca de apogeu a lui Soliman Magnificul. Sultanul Selim I (1512–1520) a extins frontierele estice ale imperiului după ce a învins Persia Safavidă în Bătălia de la Chaldiran şi a pus bazele unei flote a Mării Roşii. Turcii selgiucizi. Proprietatea funciară este trecută în mâna sultanului. de la cucerirea Constantinopolelui din 1453 până la moartea lui Soliman Magnificul din 1566. LUMEA OTOMANĂ Cucerirea turcească a impus o monarhie centralizată. transformată de Mahomed al II-lea în moscheie. în 1055 Bagdadul şi prin victoria de la Manzikert – 1071 majoritatea teritoriilor asiatice bizantine. conflict care decurge în favoarea creştinilor după eşuatul asediu al Vienei – 1683. băi publice. Era de propăşire a Imperiului Otoman poate fi împărţită în două perioade caracteristice. Cucerirea Ungariei – 1541 îi aduce pe turci în centrul Europei şi declanşează un lung conflict cu Habsburgii. Înfrângerea navală de la Lepanto – 1571. pentru a vasalizează Serbia – 1389 şi Bizanţul – 1372. astăzi muzeu. Focul grecesc: amestec de salpetru şi materii inflamabile care se aprindea în contact cu apa: această „armă de foc" i-a ajutat pe bizantini să reziste atacurilor maritime avare şi arabe XIX. Suleiman Magnificul. care până atunci fusese el însuşi un stat marionetă şi vasal al Ilhanatului. clădiri administrative şi militare. administrat de Liga Sfântă este semnalul reculului şi declinului puterii otomane. supun spaţiul balcanic – 1462. Transilvania. care întră în slujba califilor de Bagdad. hanuri. catedrala construită de Justinian. Aceasta a fost o perioadă de realizări nemaipomenite pentru Imperiul Otoman. creştinilor le erau respectată religia şi individualitatea etnică. IMPERIUL OTOMAN 1. S-a instaurat pace între creştini şi musulmani. Otomanii cuceresc Constantinopolul – 1453. cu acces la 10 mări şi aliat cu Franţa lui Francisc I. prăvălii şi ateliere meşteşugăreşti. (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare Patriarh: cel mai înalt rang în ierarhia Bisericii ortodoxe Hagia Sofia: înseamnă Sfânta înţelepciune.Bazilică: biserică medievală. determină controlul asupra comerţului mediteranean şi european cu spaţiul indo-chinez şi duce la reorientarea comerţului european spre Atlantic şi Marea Nordului. pătrunzând în Europa. magrebian. care se reia din 1413 odată cu reunificarea statului. împărţită în interior în trei părţi prin şiruri de coloane. Constantinopolul devenit Istanbul este extins şi îmbogăţit cu monumente cum ar fi Moscheea Albastră şi palatul Topkapî. ocupă Belgradul –1521. 4. Suleiman Magnificul a cucerit Bagdadul în 1535 din mâinile perşilor. Osman I si-a proclamat statutul de Beilik independent. meşteşugăresc comercială şi militară. În est.Otomanii au atins "Vârsta lor de Aur" în timpul domniei Suleiman Magnificul. 47 . Hanatul tătarilor şi Ţările Române. Imperiul Otoman îşi are originile în Uç Beyliği din Satul selgiucid al Anatoliei de la sfârşitul secolul al XIII-lea. recrutat la început dintre prizonierii de război. supravieţuind până în 1308 în centrul Anatoliei sub numele de sultanatul de la Rum. victorie care a deschis poarta expansiunii către inima Europei. transformarea Mării Negre într-un lac turcesc declanşează un lung conflict ruso-otoman care se va întinde până la 1918. Ienicer este un soldat din corpul de elită al vechii infanterii turceşti. În perioada de maximă putere. Urmaşii săi îşi extind stăpânirea în Anatolia. ISTORIA POLITICĂ Turcii aparţin ultimului val turco-mongolic pornit din Asia Centrală în sec. convertiţi la islam cuceresc în 998 Punjabul. VII-VIII. Marele stat selgiucid se divizează în 1092. La scurtă vreme. iar mai târziu dintre copiii turciţi ai populaţiilor creştine. Valahia şi Moldova au trebuit să se recunoască principatele tributare Imperiului Otoman. bazată pe o armată puternică şi o bună administrare financiară. nu se fac islamizări forţate. Imperiul Otoman avea 29 de provincii. spaţiul siro-palestinian şi Egiptul – 1520. CONSECINŢE ALE EXPANSIUNII OTOMANE ÎN EUROPA Controlul otoman asupra Bosforului şi Dardanelelor – 1453 şi a Suezului – 1517. nord caucazian. După cucerirea capitalei Imperiului Bizantin.Denumirea este derivată din sintagma turcească "Yeni çeri". La periferia lumii selgiucide emirul Osman întemeia în 1281 un mic beilic cu capitala la Brusa. 3. Succesorul lui. aduc în situaţie de vasalitate spaţiul arab. pentru a prelua sub numele de mameluci controlul Egiptului în secolul X. ocupă în 1354 Galipoli. ISTORIA ALTFEL Originile. toţi pot accede la funcţii prin islam şi prin servirea sultanului. otomanii au pus capăt puterii Serbiei prin bătălia de la Kosovopolie. creştinilor cerânduli-se plata impozitelor şi loialitate. Aici profită de antagonismele sârbo-bulgare şi de luptele pentru putere din Bizanţ. Suleiman a dat o lovitură mortală Ungariei în bătălia de la Mohács (1526). dispare nobilimea creştină şi ceea ereditară. 2. este al unui imperiu tricontinental. Ungaria – 1541. care înseamnă "noul corp". Lumea otomană este una urbană. plus 3 principate tributare: Moldova. Transilvania şi Valahia. asigurând controlul deplin al turcilor Orientul Mijlociu. Înfrângerea de la Ankara –1402 administrată sultanului Baiazid de către Timur Lenk duce la o slăbire a expansiunii. în 1299. Prima dintre ele era una de creşteri teritoriale şi cuceriri constante. Rhodosul – 1522. în 1042 majoritatea Persiei. După ce a cucerit Belgradul. în formă de dreptunghi. dar în bătălia de la Viena a fost nevoit să se recunoască învins. (Soliman I) a vea să ducă puterea şi întinderea imperiului şi mai departe. pentru a ocupa Adrianopolul – 1361 şi Bulgaria – 1396.

Legiuitorul sau Magnificul). Emir: guvernator sau principe in unele ţâri musulmane.Hanatul Crimeii a fost un stat al tătarilor din Crimeea care a existat între 1441 – 1783. Bişbuzuci: Unităţi de cavalerie uşoară staţionale în zona graniţelor. Rumelia: Partea europeană a Imperiului otoman. Ahdname: document oficial emis de cancelaria sultanului. secretare. dar termenul este în continuare utilizat în ceontext istoric. apogeul Imperiului otoman 1521: Soliman I ocupă Belgradul 1522: Soliman I ocupă Rhodosul 1526: turcii zdrobesc păe unguri la Mohacs 1541: turcii transformă ungaria centrală în paşalâcul de la Buda 1529: otomanii asediază prima dată Viena 1571: victoria navală a forţelor creştine la Lepanto. Egiptul. Moesia. DICŢIONAR Sultan: Monarh absolut în statul otoman. sultanul îşi ia titlul de calif 1520-1566: domnia lui Soliman I (Kanuni . numele a încetat să mai reprezinte o regiune politică. Rumelia includea provinciile antice Constantinopol. Rumelia de Est a fost organizată ca o provincie autonomă a Imperiului Otoman prin Tratatul de la Berlin. transformând Marea Neagră îintr-un “lac turcesc” 1512-1520: domnia lui Selim I Yavuz (Dur) 1517-1519: turcii cuceresc. A fost succesor al Imperiului Hoardei de Aur care a rezistat cel mai mult de-a lungul timpului. Bugeac: Comună. Sangeac: Judeţ. Firman: Dispoziţie scrisă emisă de sultan. Ieniceri: soldaţi pedeştri. la Gallipoli 1365: Adrianopolul devine capitala turcilor otomani 1371: înfrângerea coaliţiei principilor din Serbia şi Macedonia la Cirmen. recrutaţi din rândul aristocraţiei. Paşalâc. 1885 a fost unită cu Bulgaria. Rumelia sau Rumeli ("Ţara romanilor" de la termenul Rum: "Grec" şi El: "Ţară. recrutaţi din copii creştini ulterior islamizaţi. Rumelia reprezinta o regiune in sud-estul peninsulei Balcanice. Kırklareli. contra flotei otomane 1683: eşecul otoman în faţa Vienei. Sultanul Murad şi cneazul Lazăr sunt ucişi 1389-1402: domnia lui Baiazid I Ildârâm (Fulgerul) 1396: eşecul cruciadei creştine de la Nicopole 1444: eşecul cruciadei creştine de la Vama 1451-1481: domnia lui Mehmed al II-lea Fatih (Cuceritorul) 1453: turcii cuceresc Constantinopolul 1484: turcii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă. CRONOLOGIE 1354/1359: pătrunderea turcilor în Europa. instruite. accelerarea declinului puterii otomane 6. provincie din Imperiul Otoman guvernată de un paşă. Nu toate sangeacurile au fost incluse într-un paşalâc. ce primeau proprietăţi condiţionate în schimbul serviciului militar. Anatolia: Partea asiatică a Imperiului otoman. "Rumeli" înseamnă "ţara Romanilor". extrem de violente. Tekirdağ. Salonic. fosta putere dominantă din regiune. înzestrate cu proprietăţi funciare. În urma unor reforme administrative dintre 1870 şi 1875. Mecca şi Medina. Agă: Comandant. Spahii: membrii ai cavaleriei otomane. 48 . Marele vizir: Cel mai înalt demnitar otoman după sultan. Tracia. Beglerbeg: Guvernator. Timarioţi: Soldaţi ai armatei provinciale. Harem: Sector în cadrul palatului sultanului rezervat femeilor lor. Grecia Centrală şi partea europeană a Turciei actuale. dar începând din 6 septembrie. facand parte din Turcia de astazi. tărâm")este un nume utilizat începând din Secolul al XV-lea pentru a desemna regiunea din sudul Balcanilor aparţinând Imperiului Otoman. Actualmente în Turcia cuvântul Trakya a înlocuit în mare parte Rumelia pentru a referii teritoriul Turciei situat în Europa (provinciile Edirne. Sangeacul a fost o entitate administrativă în cadrul Imperiului Otoman. Principatele din Serbia de nord şi Bulgaria devin vasale otomanilor 1387: victorie a unei coaliţii creştine antiotomane la Plocinik. Macedonia. o referire la Imperiul Bizantin. pe râul Mariţa. servitoare. diviziune a paşalâcului. Educate. nu opreşte expansiunea turcească în Balcani 1389: victoria otomană de la Kosovopolje împotriva coaliţiei creştine condusă de cneazul Lazăr al Serbiei. Casa Războiului: teritoriu a cărei populaţie se afla în conflict cu puterea otomană şi refuză să răscumpere pacea printr-un tribut. femeile din harem îndeplineau funcţii diverse: erau funcţionare. Padişah: titlul sultanului in unele ţări din Orientul Apropiat si Mijlociu. 5. Cadiu: Judecător. În Secolul al XIlea şi al XII-lea a fost folosit în mod curent pentru Anatolia în timp ce era cucerită gradual. şi vestul Provinciei Istambul). membri ai trupelor de elită ataşate direct persoanei sultanului. Casa Păcii: spaţiu în care populaţiei autohtone i se restituie proprietăţile in schimbul plaţii unui haraci (sau tribut): menţinerea acestui drept comporta existenţa unui stat autonom.

2. Urmaşul lui Carol Martel a fost Pepin cel Scurt. Filip al-II-lea August(1180-1223) a extins domeniul regal. În Galia francii conduşi de Clovis(481-511). Oder şi Marea Nordului. el 1-a destituit pe ultimul rege merovingian şi s-a proclamat rege. altele la un spaţiu subordonat prin expansiune politico-militară(Spania. adunările reprezentanţilor. nepoţii săi au împărţit imperiul între ei prin tratatul de la Verdun (din 843). supunând triburile slave şi germanice dintre Rin. Un imperiu universal exista în acel moment alături de o Biserică universală. Carol cel Mare a fost un mare cuceritor. STATUL MEDIEVAL Statul constituie în epoca medievală un ansamblu de instituţii politice. care a oferit sprijin uman. Carol cel Mare a fost şi un autentic sprijinitor al culturii: a încurajat educaţia. iar puterea a fost trecută în mâinile unui funcţionar. gasconilor. dar şi 49 . literaturii didactice şi hagiografice. Imperiul Otoman). A cucerit Saxonia după lupte grele (772-804). secţiile judiciare şi financiare. afirmarea independenţei faţă de pretenţiile de suzeranitate ale imperiului romano-german. care le ofereau protecţie. care iniţiază unificarea cestui spaţiu prin supunerea sau alungarea vizigoţilor. poeziei. Imperiul romano-german. ce a căpătat în cele din urmă o anvergură europeană. Caracterul sacru al monarhiei a fost definit prin simbolurile sale: sceptrul. alamanilor. Statul său bazat pe ideea alianţei cu Biserica. bretonilor şi a statului galo-roman a lui Syagrius. între anii 1307 şi 1377 reşedinţa lui fiind stabilită la Avignon. Regele s-a sprijinit în centralizarea statelui pe burghezie. a creat consiliul regal. urmaşii lui Clovis. salvând Europa de la islamizare. Rusia. bazat pe ierarhia socială a Evului Mediu. La 25 decembrie 800. regele păstrând un control absolut asupra statului. care îi contestă autoritatea. toate utilizând limba latină şi centrele intelectuale mănăstireşti. nordul Spaniei de la arabi. este un conglomerat etno-economic. Polonia. a creat pe ruinele sale regate patrimoniale barbare. Ludovic al-IX-lea cel Sfânt (1126-1270) a sintetizat şi unificat administrativ şi legislativ cuceririle anterioare. iar Lothar a luat Italia. Pepin . bizantine şi germanice.XX. 3. a sporit resursele tezaurului şi a creat o mică armată permanentă. 7. lui Ludovic Germanicul Germania. el este încoronat de către papă ca împărat al occidentului. apărut în 1302. Austria şi vestul Ungariei de la avari. Dar. Astfel s-au realizat pentru un scurt moment două principale scopuri: extinderea graniţelor statului şi răspândirea creştinismului. în timpul regelui Filip al IV-lea cel Frumos. Unii oameni liberi deveneau vasalii (servitorii) unor oameni mai bogaţi numiţi seniori. Ţările Române). Unele state se raportează la un teritoriu finit(Franţa. protejarea bisericii şi ţărănimii. a adus la tron ramura de Anjou. Franţa şi Anglia se angajează într-un război interminabil. Apoi. populaţia cedând prerogative şi drepturi instituţiilor statale.Monarhii au acţionat pentru stoparea anarhiei feudale. El se îndreaptă înspre Franţa.a dăruit acestuia teritoriul care va deveni statul papal. de efectele ciumei negre 13481352 şi de conflictul cu englezii. papa intră în conflict cu conducătorii statelor. cucereşte Italia de la longobarzi. statul s-a împărţit. în schimbul ungerii ca rege de către papa Bonifaciu. Urmaşul său Carol cel Mare(768-814) reunifică spaţiul galic. Lui Carol cel Pleşuv i-a revenit Franţa. a impus omagiu vasalic tuturor marilor feudali.fiul său nelegitim . 5. 6. ostrogoţilor. consolidându-şi astfel autoritatea. timp de 40 de ani. Biserica dezbinată are în fruntea ei doi. se menţin tradiţiile şi valorile romane la care se adaugă cele arabe. care a oferit monarhilor bani şi jurişti eminenţi. Carol Martel . Suveranii carolingieni au încurajat dezvoltarea relaţiilor de supunere şi de protecţie. apoi trei papi. care a oferit suportul ideologic monarhilor în politica lor. MONARHIA ŞI STATUL După moartea lui Carol. Dislocarea Imperiului carolingian a grăbit apariţia feudalităţii. FRANŢA MEDIEVALĂ 1. coroana. Anglia. Stingerea liniei capeţiene directe a lui Filip al-IV-lea. Ungaria. şi pe ţărănime. chemându-i pe învăţaţi la curtea sa. pe cler. REGATUL FRANCILOR Prăbuşirea Imperiului roman de apus – 476 . între 1378 şi 1417. Pe de altă parte. Ea se baza pe dezvoltarea studiilor teologice.care era nelegitim . regatul avar (795). administrative şi religioase ce permit controlarea unui spaţiu geografic cu toate componentele sale. fiind un pacificator. a scrierii de manuscrise în stilul minuscul carolingian. istorice. ruralizat şi barbarizat. şi-a extins influenţa asupra papalităţii. DOMNIA LUI FILIP AL-IV-LEA CEL FRUMOS Filip al-IV-lea(1285-1314) a desăvârşit unificarea şi centralizarea statului. sunt primii germanici creştinaţi catolic. RENAŞTEREA CAROLINGIANĂ În afara realizărilor militare. respingerii pericolului de a fi înglobaţi într-un imperiu anglo-normand. Convertirea la creştinism a lui Clovis în 476 a făcut din franci bastionul papalităţii împotriva arienilor bur-gunzi.i-a înfrânt pe arabi la Poitiers în 732. 4. Statul are în frunte un suveran ce se consideră în drept de a guverna prin principiul dreptului divin. în 751. Aceasta este noua schismă a Occidentului. Parlamentul francez. Unii majordomi au fost remarcabili: Pepin de Herstal a reunit posesiunile împărţite ale lui Clovis. Imperiul Bizantin. numit Războiul de 100 de ani (1337-1453). mâna dreptăţii şi capacităţile taumaturgice ale regilor . a sprijinit mănăstirile şi a îmbunătăţit sistemul juridic. sub fiii lui Clovis. longobarzi şi vizigoţi. regatul longobard (774). Biserica a asigurat coeziunea imperiului şi a dat tonul dezvoltării culturale numită renaşterea carolingiană. mantaua de hermină. IMPERIUL CAROLINGIAN – PRIMA EXPRESIE A UNITĂŢII EUROPEI APUSENE Slăbirea şi fărămiţarea puterii regale sub Merovingieni. FRANŢA ÎN VREMEA RĂZBOIULUI DE 100 DE ANI Politica de centralizare şi unificare a primilor capeţieni a fost afectată de disensiunile interne. a dus la înlocuirea lor cu dinastia Carolingiană fondată de Pepin cel Scurt. judecător şi cruciat creştin. a marcat divizarea definitivă a statului carolingian şi naşterea statului francez. Se realizează renaşterea artelor plastice. militare. cunoscut sub numele de majordomul palatului. burgunzilor. pe universalismul roman şi egalitatea supuşilor. mutată cu forţa la Avignon şi asupra Aragonului. nu a devenit niciodată la fel de puternic ca cel englez. Tratatul de la Verdun – 843. Monarhia instaurată de către Hugo Capet s-a bucurat de existenţa unui sistem de succesiune bine conturat care a funcţionat peste 400 de ani.

Carol al-VI-lea(1380-1422). a fost Rege al Franţei din 1226 până la moartea sa. Brukteren.29 noiembrie 1314) a fost regele Franţei din 1285 până în 1314. A fost împărţită în Ducatul Burgundiei (în vest) şi Comitatul Burgundiei (în est). şi este văzut uneori ca părintele fondator atât al Franţei cât şi al Germaniei. In Franţa de azi francii au pierdut limba lor. Carol cel Mare (742/748 . Carol cel Îndrăzneţ a fost ucis în luptă iar Burgundia a fost reocupată de Franţa. Filip al IV-lea cel Frumos (1268 . Missouri. Resurecţia naţională franceză începută prin acţiunea Ioanei d-Arc(1429-1431). Poitiers – 1359. Uspiten. 987: alegerea lui Hugo Capet ca rege al Franţei. Francii azi. printr-un sistem de alianţe prin căsătorie. Hessen. Turingia şi regiuni ce azi aparţin Germaniei de vest. În 1477.) care învinge în Galia de Nord pe alamani şi pe goţii de vest. Economia era concentrată în Ţările de Jos. se înregistrează 20 000 000 de locuitori 1337-1453: Războiul de 100 de ani.28 ianuarie 814. şi fondator al Imperiului Carolingian. nepoţii lui Carol îşi împart imperiul. Personalitatea sa rece şi severă i-a adus porecla de „Regele de Fier” sau „Regele de marmură”. a desăvârşit unificarea administrativă şi a impus un sistem unitar de taxe şi impozite. după victoria de la Azincourt – 1415. printre care St. Fiica sa. un conflict dinastic între coroana franceză şi cea engleză. ducatul Burgundiei fiind cel mai cunoscut. În Germania s-a păstrat în unele dialecte o serie de cuvinte de origine francă ca de exemplu în regiunea Rinului. a reintrodus tribunalele regale în provincii. deoarece ducii Burgundiei au reuşit să formeze un imperiu care se întindea din Elveţia la Marea Nordului. 1380-1422: domnia lui Carol al VI-lea în Franţa 1378: începutul Marii Schisme (catolice) 50 . într-o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus. Chatten. rămân un fel de relicvă sau rămăşiţă francă. Clovis şi o parte a francilor trec la catolicism. 500 e. Ampsiavaren. 1285-1314: domnia lui Filip al IV-lea cel Frumos 1302: Filip al IV-lea. Născut la Poissy. fiul regelui Ludovic al VIII-lea şi a Blancăi de Castilia.. ”. Bavaria (regiunea Nürnberg) populaţia locală fiind numită francă. intrând în familia ducală. nici fiară. a fost membru al Casei de Capet. e o statuie. fiind membru al dinastiei Capeţiene. Este singurul rege al Franţei care a fost canonizat. Victoriile engleze de la Crecy – 1349. ce erau constituiţi din mai multe ramuri: Francii de sud (salieri). Francii devin o putere militară în timpul Merovingienilor Clovis I. 1309-1377: reşedinţa papilor la Avignon („robia babiloniană a papalităţii”) 1328: Primul recensământ al populaţiei în Franţa. Burgundia regiune istorică a Franţei. nepot de fiică a lui Filip al-IV-lea. Regele Jean al II-lea al Franţei a dat ducatul fiului său cel mai mic. În timpul Războiului de o sută de ani. şi prin urmare există mai multe localităţi numite în onoarea sa. Burgundia a devenit punctul de sprijin pentru ridicarea Habsburgilor. XII-XIII: Marii Capeţieni consolidează autoritatea centrală în regatul Franţei. 1338: epidemie de ciumă în Franţa 1348-1352: ciuma neagră 1360: regele francez Ioan II cel Bun impune francul ca monedă (piesă de 3. statelor Benelux şi Franţei de azi. gallo-romani. (ca. locuită succesiv de celţi. regele Franţei. pe atunci încă un fief german). în special în Flandra şi Brabant. burgunzii (au dat numele regiunii).ISTORIA ALTFEL Francii erau un popor germanic din vest. Louis. 9. 1180-1223: domnia lui Filip al II-lea August 1208-1229: cruciada împotriva albigenzilor 1226-1270: domnia lui Ludovic al IX-lea cel Sfânt 1241-1242: Marea invazie mongolă asupra Europei. Curtea din Dijon depăşea de departe curtea franceză.. a fost rege al francilor din 768 până la moarte. Chamaven. A cucerit Italia şi a fost încoronat Imperator Augustus de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800. a influenţat papalitatea. convoacă Statele generale la Paris. Ludovic al IX-lea al Franţei (25 aprilie 1214 – 25 august 1270). Aachen). Ludovic al-XI-lea a readus la Franţa prin căsătorie Bretania şi pe calea armelor Burghundia. Imperiul Burgund era format din mai multe fiefuri de ambele părţi ale graniţei (pe atunci mai mult simbolice) dintre Regatul Francez şi Imperiul German. atât economic cât şi cultural. Maria şi soţul ei Maximillian au mutat curtea la Bruxelles şi au condus de acolo rămăşiţele imperiului (Ţările de jos şi Franche-Comté. rege al Franţei. şi francii. cunoscut în general ca Sfântul Ludovic. Pamiers Bernard Saisset spunea despre cel Frumos că „Nu ştie decât să privească oamenii fără să spună nimic.pretenţiile la tron a regelui englez Eduard al-III-lea. captivitatea regelui Ioan al-II-lea şi lunga domnie a unui rege nebun. după ce Maximilian de Austria s-a căsătorit. Carol al-VII-lea a restaurat justiţia şi administraţia regală. în apropiere de Paris. au permis lui Henric al-V-lea al Angliei. 800: încoronarea lui Carol cel Mare ca împărat la Roma. populaţia autohtonă fiind mai numeroasă au determinat folosirea limbii franceze. A fost primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală de la prăbuşirea Imperiului Roman. a controlat activitatea bisericii.88 gr din aur de 24 de carate). Numai numele Franţei şi circa o sută de cuvinte în limba franceză. a dus la alungarea englezilor din Franţa. ajungând până la Munţii Pirinei. Fiii lui Clovis I continuă politica de expansiune alipind regatului franc Burgundia.Către sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea. sau în anumite regiuni tipuri de construcţii. Ducatul a devenit curând un rival important la tronul Franţei. şi uneori ca părinte al Europei. Contemporanul său. în Statele Unite. Ripuaren (francii de pe Rin). 8. 1186: Robert cel Pios.Nu e nici om. CRONOLOGIE 481-511: Domnia lui Clovis I. 843: Tratatul de la Verdun. 10. să deţină vremelnic ambele coroane. Sec. în loc să îl lase succesorului la tron. ultimul duce. SECOLUL AL-XV-LEA – TIMPUL CENTRALIZĂRII STATULUI Victoria franceză din războiul de 100 de ani a fost urmat de etapa reconstrucţiei şi al înlăturării independenţei marilor feudali. Sugambren (sigambren).n. A înfiinţat Parlamentul de la Paris. întemeierea dinastiei Ca-petiene 1054: Marea schismă între bisericile creştine. întemeietorul statului franc.Filip cel Frumos este fiul regelui Filip al III-lea (1245-1285) şi al reginei Isabela d'Aragon (1247-1271).

Dorpat (Tartu). Brandenburg. Soest . Breckerfeld. DOMINA LUI FREDERIC I . A izbucnit apoi un şir foarte lung de conflicte pentru întâietate între papalitate şi împărat. în germ. timp în care Lübeck a devenit nodul central al reţelei comerţului maritim care conecta toate zonele adiacente Mării Nordului şi Mării Baltice. pe probleme de primordialitate politico-religioasă fiind silit a face penitenţă la Canossa-1077. Groningen. Reval (Tallinn).1250. Parlament: curte de justiţie. care s-a petrecut în 1158/1159. Cercul Polonia. Kampen.Köln. Rostock. a dus la consolidarea autorităţii centrale în persoana lui Henric al-IV-lea(1056-1106). accede la tronul german din postura de rege al Siciliei. Visby. Fellin (Viljandi). Thuringia şi Brandenburg . ce reunea 70 de oraşe în frunte cu Koln. Cehia. markgraful de Brandenburg. CONFLICTUL DINTRE IMPERIU ŞI PAPALITATE Amestecul lui Otto în problemele Bisericii şi ale statului în Italia a făcut ca Germania să nu se poată constitui într-o monarhie centralizată. Bremen. în germană Heiliges Römisches Reich). Magdeburg . Olanda . francezii sunt înfrânţi de Henric al V-lea 1422-1461: domnia lui Carol al VII-lea 1431: arderea pe rug a Ioanei d'Arc 1445-1446: prima armată regală permanentă 11. a permis noului împărat Rudolf I de Habsburg(1273-1291) să creeze un apanaj familiei sale în zonele alpine austriece. Carol al-IV-lea de Luxemburg(1346-1378) elaborează în 1356 Bula de Aur prin care se stabilea alegerea împăratului de către 7 principi electori(regele Boemiei. Cracovia. DICŢIONAR Albigenzi: adepţi ai unei secte din sudul Franţei. Franţa şi Spania. Stockholm. Conetabil: demnitar însărcinat cu supravegherea grajdurilor regale. Apanaj: pământ dat de rege fiilor săi mai mici sau fraţilor săi pentru a le asigura existenţa. Trecerea coroanei imperiale în 1024 în posesia principilor Salieni din Franconia. Hamburg. Livonia şi Suedia .1415-1417: Conciliul de la Konstanz pune capăt marii schisme din Biserica catolică. ISTORIA ALTFEL Membri ai Ligii Hanseatice: Cercul Wendish şi Pomeranian . La moartea sa imperiul era în declin iar Italia era teatrul unui lung război civil. recunoscută la 1343. Riga. va semna concordatul de la Worms-1122 în care se accepta dubla investitură a episcopilor. DECLINUL IMPERIULUI. Baliv: ofiţer regal detaşat în provincie. Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicae. el a lăsat un imperiu vlăguit financiar şi militar. nu a mai putut fi stopată de fiul său Sigismund de Luxemburg(rege al Ungariei 1387-1437 şi împărat german 1410-1437). dar cu rol de consilier militar al regelui. Bremen. Kiel . cu rol de control financiar. cu centrul la Albi (secolele XII-XIII). XXI. ea reprezenta o comunitate a negustorilor din Germania de Nord. Riga. Educat în spirit imperial de tip bizantin el a intrat în conflict cu papa Grigore al-VIIlea. Goslar. Stockholm. dar şi schimburile zonei cu Anglia. Wismar. Stralsund. APOGEUL IMPERIULUI Frederic I Barbarossa(1152-1190) şi-a extins influenţa supra Danemarcei. 1415: bătălia de la Azincourt. 3. comitele palatin şi arhiepiscopii de Mainz. SECOLELE XIII-XV Lupta pentru tron de după 1250. Deventer. prin acest document. Ordalie: probă (prin apă sau foc) ce trebuia să demonstreze nevinovăţia sau vinovăţia celui acuzat. Dortmund. Otto I cel Mare este cel care în 962 reunifică temporar Europa occidentală sub denumirea de Sfântul imperiu roman de neam germanic şi este încoronat ca împărat de către papă. UN SUVERAN PENTRU ITALIA Frederic al-II-lea(1220-1250). Sfântul Imperiu Roman (în latină Sacrum Romanum Imperium. Acordă privilegii principilor ecclesiastici şi Ordinului Teutonic în cucerirea Prusiei. Flandra şi Franţa. a subordonat papalitatea şi a zdrobit opoziţia urbană italiană a oraşelor lombarde. ce controla comerţul din spaţiul baltic şi al Mării Nordului. Kraków . a adus la tron regii saxoni. Westfalia. apărută în secolul al XIII-lea. numit din 1512 alternativ şi Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană (în lat. HANSA Menţionată la 1267. plus încă 100 de mici oraşe. Danzig. Italia. Lüneburg. Seneşal: în anumite provincii franceze. Stettin (Szczecin). fiind organizat în mari principate teritoriale. Lubeck. 7. între anii 1120 . Cercul Saxonia. Frankfurt (Oder). Statul său îngloba spaţiul german. funcţionând relativ unitar sub Ottonieni.Danzig (Gdańsk.Braunschweig (oraş conducător). A urmărit centralizarea imperiului în jurul Italiei trezind opoziţia ducilor Bavariei şi familiei Hohenstaufen. Thorn (Toruń). 4. Cercul Rinului. Elbing (Elbląg). Brugge. 2. Stade. 5.Lübeck (oraş conducător). NAŞTEREA IMPERIULUI OCCIDENTAL. Originea Ligii trebuie coroborată cu fondarea oraşului Lübeck. 51 . OTTONIENII Separarea din 843 şi stingerea dinastiei carolingiene în 913. juridic şi militar. aşa cum o vor face Anglia. 6. Osnabrück. iar urmaşul său Henric al-Vlea(1106-1125). Berlin. Mort în timpul cruciadei a-III-a. Königsberg (Kaliningrad). oraş conducător). ducele Saxoniei. Breslau (Wrocław). Ţările de Jos şi Burghundia. Erfurt. Poloniei şi Italiei. fiind un precursor al absolutismului regal şi al renascentismului cultural. FREDERIC AL-II-LEA. IMPERIUL ROMANO-GERMAN 1. Consfinţirea apusului puterii imperiale. Salieni şi Staufeni în perioada 962-1250. Hamburg. Roermond. Oraşele germane obţinuseră controlul asupra comerţului din Marea Baltică cu o relativă uşurinţă pentru circa mai bine de un secol. Koln şi Trier). Prussia. agent al regelui având atribuţii asemănătoare cu ale balivului.

astăzi vestul Ucrainei. Învestitură: Acţiunea de a însărcina o persoană cu un drept. din 1804-1918 împăraţi ai Imperiului Austriac. 999: Otto al III-lea îşi stabileşte capitala la Roma.13 decembrie 1250 Castel Fiorentino lângă Lucera) din dinastia Stauferilor (descendent al lui Barbarossa). când a fost desfiinţat la iniţiativa lui Napoleon. În 1162 a cucerit şi distrus Milano dar în 1176 a fost învins de Liga Lombardă la Legnano.29 noiembrie 1378). latina. Otto I cel Mare (23 noiembrie 912 – 7 mai 973). care i-a uşurat ascensiunea în anii 1211. Împăratul Carol al IV-lea.În perioada 1189-1190 a fost unul dintre conducătorii cruciadei a III-a. 1001: papa îl încoronează pe Ştefan rege al Ungariei.10 iunie 1190 pe râul Saleph. Începuturile sale converg către data încoronǎrii lui Carol cel Mare (denumit si Charlemagne . prima universitate din spaţiul de limbă germană. continuatori ai tradiţiei statale a Romei antice. Belgia. numit Barbarossa (1122. sprijinindu-se pe nobilimea mică şi mijlocie a înfrânt puterea principelui de Bavaria şi Saxa.În anul 1348 a întemeiat Universitatea din Praga. franceza. greaca. În Germania. Ţările de Jos.Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation) a fost denumirea oficială a imperiului care s-a întins în Europa Centrală din perioada Evului Mediu şi până în anul 1806. regi ai Spaniei (1516–1700). împărat romano-german din 1355. mari duci ai Cracoviei (1814-1918). a fost din 1152 rege al romanilor şi din 1155 împărat al Sfântului Imperiu Roman. apoi arhiduci (1453-1804) ai Ţărilor Ereditare Austriece. ci un imperiu. 961: campaniile lui Otto I în Italia 955: bătălia de la Lechfeld. precum şi franceza şi italiana.mirarea lumii pentru că era un om învăţat. în anul 1806. în amintirea sa. care dorea demnitatea de împărat pentru sine însuşi. imperiul cuprindea majoritatea teritoriului în care astăzi se află Germania. el a recunoscut libertăţile oraşelor lombarde. în imperiu erau utilizate şi limbile slave. principi ai Transilvaniei (1691-1765). Alături de latină şi germană (cu toate dialectele sale). vorbind mai multe limbi. cu o autoritate sau cu o putere. Austria. Anatolia). Habsburg numele uneia din cele mai importante dinastii europene. 1077: pelerinajul lui Henric al IV-lea la Canossa 1084: Henric al IV-lea este încoronat împărat la Roma 1176: Frederic I este înfrânt la Legnano de liga oraşelor lombarde (din nordul Italiei) 1122: Concordatul de la Worms 1220-1250: Domnia lui Frederic al ll-lea începutul secolului al XIV-lea: Apogeul ţesătoriilor flamande. din dinastia de Luxemburg. A întreprins mai multe expediţii în vederea cuceririi oraşelor din nordul Italiei. marchizi ai Moraviei (1412-1918). Împărat Roman. (14 mai 1316. Reforma gregoriană: Opera politică a papei Grigore al VII-lea.Frederic al II-lea a fost denumit frecvent stupor mundi . regi ai Boemiei (1526–1618 şi 1621–1918). 1014: încoronarea imperială a lui Henric al II-lea. odată cu domnia lui Otto I. fiul lui Heinrich I regele germanilor şi a Matildei von Ringelheim. regi ai Portugaliei (1580–1640). Universitatea se numeşte şi astăzi "Universitatea Carolină". Waiblinge . o parte din Italia. a fost duce al saxonilor. În ciuda faptului că majoritatea populaţiei sale şi a elitei politice erau de etnie germană. duci (1282-1453). Frederic al II-lea (26 decembrie 1194 Jesi lângă Ancona . Frederic devine ales „Rex Romanorum” (rege romano-german) după dorinţa tatălui său. după istorici: italiana. Frederic I. Este considerat a fi una din cele mai importante figuri ale evului mediu târziu. 8. Luxemburg. mari duci ai Toscanei (1814-1859). Sfântul Imperiu Roman s-a format în anul 962 în partea răsăriteană a fostului Imperiu Carolingian. în timpul rǎzboaielor napoleonene. Această denumire de „om modern” i-a fost atribuită datorită metodelor moderne folosite de el de obţinere şi menţinere a tronului imperial. alături de care germana a fost ridicată la statut oficial de-abia în timpul domniei lui Iosif al II-lea.1215 pe tronul de împărat. fiind numit de umanistul şi istoricul elveţian Jacob Burckhardt (1818-1897) şi ca primul om modern pe tron. şi părţile occidentale ale Croaţiei şi Poloniei.742/814) cu ocazia Crăciunului din anul 800. conducătorii săi se vedeau ca cetăţeni romani. CRONOLOGIE 919: instaurarea dinastiei saxone prin Henric Păsărarul 936-973: domnia lui Otto I 951. La zenitul său. Liechtenstein. fiind unanim recunoscut după moartea împăratului Otto al IV-lea din dinastia Welfilor (1175-1218). regi ai Ungariei (1437–1918). germana şi limba arabă. împărat romano-geman 9. regi ai Galiţiei şi Lodomeriei (1772-1918). rege al Boemiei din 1347. de cǎtre papa Leon al III-lea şi a durat pânǎ la abdicarea lui Francisc al II-lea. Sfântul Imperiu Roman nu a fost un stat naţional. rezumată în cele 27 de prevederi ale Dictatului din 1075 52 . de morală sau de disciplină bisericească. a fost rege romano-german din 1346. Slovenia. În cursul expediţiei s-a înecat în râul Salef.. 1375-1385: Apogeul comerţului veneţian în Creta şi Marea Egee 1417-1437: Sigismund de Luxemburg. care hotăresc într-o chestiune de dogmă. apoi mari principi ai Transilvaniei (1765-1867). Elveţia. în Asia Mică. Conciliu: Adunare de prelaţi catolici. la fel ca şi partea estică a Franţei. Interregn: Interval de timp în care un stat monarhic este lipsit de suveran. Prin pacea de la Constanţa (1183). Cehia. Limba oficială a imperiului a fost limba latină. rege al germanilor şi primul împărat al Sfântului Imperiu Roman. Casa de Habsburg a deţinut următoarele demnităţi: împăraţi ai Sfântului Imperiu Roman (până în 1806). DICŢIONAR Bula de aur: Pecete de aur aşezată deasupra unui act oficial pentru a-l autentifica. duci ai Bucovinei (17731918). El este numit ca o Creatură de minune între monarhii germani din evul mediu. regi ai Croaţiei (1527–1918). 1356: Carol al IV-lea de Luxemburg emite Bula de aur (împăratul este ales de 7 electori) 1343-1345: Falimente financiar-comerciale la Florenţa. a fost fiul împăratului Heinrich al VI-lea şi al Constanţei de Sicilia. ungurii sunt înfrânţi şi nu mai atacă apusul Europei 962: încoronarea lui Otto I ca împărat la Roma 983: înscăunarea lui Otto al III-lea.

3. EUROPA OCCIDENTALĂ ŞI MAREA CRIZĂ EUROPEANĂ (SECOLELE XIV-XV). Suveranul cel mai puternic este însă împăratul Imperiului romano-german. când viaţa urbană (mediul propice ei) practic dispăruse. dar şi de limitarea puterii regale de către marii baroni prin actul numit Magna Charta Libertatum şi. Spania. INSTITUŢIILE STATULUI. dar şi intersele nobilimii împărţindu-se în infanterie (alcătuită din oameni simpli) şi cavalerie (alcătuită din nobilime). ducând până la urmă la revenirea Angliei în limitele sale insulare. Europa asistă la dispariţia unei treimi din populaţia sa în epidemia de ciumă din 1348-1351. o dată cu dinastia capetiană (987). în mănăstiri existau şcoli pentru cei ce doreau să înveţe. La începutul secolului al XV-lea. răscoala lui Wat Tyler (1381). se copiau manuscrise ale literaturii patristice şi ale celei clasice. monarhia engleză este slăbită de angajarea ţării în cruciade (Richard Inimă de Leu). Anglia a cunoscut un proces de centralizare odată cu cucerirea normandă. Monarhul era conducătorul suprem al statului. numit Războiul de 100 de ani (1337-1453). Stăpânirile franceze ale lui Henric al-II-lea Plantagenetul(1154-1189) şi slăbiciunile capeţienilor au determinat regii englezi să încerce anexarea Franţei. îmbunătăţind seminţele şi rasele de animale. Mizeria provoacă numeroase revolte: în Franţa.alegerea pe viaţă a monarhului. iar regele acestei ţări se considera egalul împăratului romano-german. Wilhelm Cuceritorul. precum şi la executarea de servicii către suveran în schimbul drepturilor recunoscute de acesta. de regulă. împărţită în mici regate anglo-saxone. Suediei. Castilia. în 1492. ce a căpătat în cele din urmă o anvergură europeană.transmiterea tronului. Aragon). Jacqueria (1358). Europa occidentală cunoaşte o criză de o amploare uriaşă. La începutul secolului al Xl-lea. dar şi agricultori pricepuţi. apoi a apărut şi în celelalte state europene. a 53 . Ele asigurau un refugiu pentru surghiuniţii societăţii. care veghează la menţinerea propriilor avantaje. duce de Normandia. în 1154. care cu timpul începe să se specializeze prin intrarea în cadrul său a unor „legişti" recrutaţi din rândul orăşenilor sau al marilor nobili cu studii juridice. UNIFICAREA ŞI CENTRALIZAREA ÎN AFARA FRANŢEI (ANGLIA ŞI SPANIA) 1. este cucerită în 1066 în urma bătăliei de la Hastings de ducele Normandiei. SPANIA La nord. Ei au cerut desfiinţarea învestiturii laice şi a simoniei şi obligativitatea celibatului pentru cler. Toate aceste măsuri. reprezintă reforma gregoriană. nu poate greşi niciodată în materie de dogmă (este infailibil). După un monarh puternic. începe opera de centralizare a statului în jurul monarhului. apar regatele creştine ale Danemarcei. În afară de funcţia de a adăposti pe cei ce se retrăgeau din societate şi din mijlocul vitregiilor lumii (călugării). cuprinzând reprezentanţi ai tuturor stărilor sociale. cu victoria francezilor. APOGEUL PUTERII PAPALE ŞI ROLUL MĂNĂSTIRILOR. Biserica a fost instituţia care a sprijinit monarhia şi statul feudal. în Anglia. El poartă numele de Curia regis (Curtea regală). 5. Dar familia lui Wilhelm guvernează scurtă vreme ţara. După cucerirea Angliei. unde capul spiritual al creştinătăţii are el însuşi un stat: Statul papal. bisericească şi regală. dar şi un organ ce putea acorda bani când regele cerea mai mult decât donaţiile feudale obişnuite. Norvegiei. Wilhelm era fiul nelegitim al lui Robert. Devastată de foamete. în calitatea sa de cap al Bisericii catolice. Parlamentul sau Adunarea stărilor a fost iniţial un organ consultativ pentru rege. precum Henric al II-lea. b) masculinitatea . Franţa şi Anglia se angajează odată cu domnia lui Eduard al III-lea. XXII. Ele au ajutat supravieţuirea învăţăturii în perioada regatelor barbare. Occidentul gravita înjurai papalităţii. Navarra. Adunarea de stări: o adunare politică compusă din reprezentanţi ai privilegiaţilor. Sfatul monarhului era format din mari nobili care îl ajutau pe acesta în conducerea statului. pentru călători. în Anglia s-a introdus pentru prima dată în 1265. împărţită acum în mici regate (Leon. Wilhelm l a împărţit-o între lorzii normanzi şi şi-a petrecut cea mai mare parte a domniei suprimând rezistenţa engleză. ANGLIA Anglia. El stăpâneşte Germania. într-un război interminabil. până când. Multe mănăstiri au devenit locuri de pelerinaj 2. Dar cel care a dus papalitatea medievală pe culmea puterii ei a fost Inocenţiu al III-lea (1161-1216). impuse de papa Grigore al VII-lea (1073-1085). El a limitat astfel prerogativele regelui. în sud. Acelaşi papă a emis teza supremaţiei papale asupra conducătorilor seculari şi a susţinut ideea că papa. doar bărbaţilor. Franţa însă. a cărui putere temporală emana de la Dumnezeu. conflict încheiat în 1456. În secolul al Xl-lea. urmând exemplul oferit de mănăstirea Cluny. Călugării au fost misionari neîntrecuţi. prin instituirea Parlamentului (1265). sau ofereau spaţii de spitalizare. Peninsula Iberică era împărţită între statele musulmane din centra şi sud şi câteva regate creştine la nord. mai apoi. mănăstirile au avut şi alte multiple funcţii. papii au reformat Biserica. fiind ca atare sancţionată de puterea spirituală deţinută de Biserică: regele era „unsul" Domnului pe pământ. dar şi al Imperiului romano-german. Conflictul început între cele două părţi la începutul secolului al XI-lea (de Fernando de Castilia şi de tatăl său) va dura timp de 400 de ani. regelui nu-i era permis să aibă mutilări degradante. luptă cu musulmanii ce stăpânesc cea mai mare parte a peninsulei. Burgundia şi Italia. c) ereditatea (în Occident) şi electiv-ereditatea (în răsăritul Europei). Armata apăra statele medievale. 4. d) regula de succesiune la tron e) integritatea corporală. coroana trece în mâinile familiei franceze a Plantageneţilor. Justiţia se baza pe trei instanţe: nobiliară. Principiile statului dinastic erau: a) viageritatea .State ereditare: State germane care aparţin unei familii princiare (Habsburgii sau Hohenzolernii) ai cărei membri îşi transmit ereditar puterea.

la rândul lui. prin cucerirea Granadei. după moartea sa. care i-a succedat ca rege. rege al Franţei. odată cu bătălia de la Covadonga. Este trimis de papa Grigore I. Granada. Regatul Scoţiei. Richard îşi caută modelele în vechea cavalerie. şi s-a încheiat în 1492. În ţările germanice. fratele mai mare al lui Geoffrey al II-lea. Cu toate acestea. Irascibil. un cavaler normand care ştie să mânuiască lancea pe câmpul de luptă. ISTORIA ALTFEL Richard I (1157. Ioan Plantagenet şi Ioan.Altă legislaţie importantă include Actul de Trădare din 1351 prin care s-a ajuns la un consens cu privire la definirea acestei controversate infracţiuni. Francezii au invocat Legea Salică de succesiune şi au respins revendicarea regelui Angliei numindu-l moştenitor pe nepotul regelui Franţei. a fost unul dintre cei mai de succes monarhi ai Angliei din Evul Mediu. cruciada şi-a redobândit strălucirea. Frederic Barbarossa. Fiind cel de-al treilea fiu al regelui Henric al II-lea şi al Eleonorei de Aquitania nu era de aşteptat că se va urca pe tron. În 1236 ultima fortăreaţă musulmană din Granada a fost cucerită de Ferdinand al III-lea de Castilia. 7. regele maghiarilor 1008: convertirea regelui Olaf al Suediei 1017-1035: domnia lui Knut cel Mare. fără să subjuge. cea mai mai semnificativă reformă juridică a fost. regele vizigoţilor. de asemenea. Richard a fost viteazul cavaler care lipsea creştinătăţii devenite cinică şi calculată. Carol I al Spaniei (Carol Quintul). Inscripţia oficială de pe mormântul lor este în latină. Împăratul Germaniei. Prin aceasta s-a ajuns la crearea statului Romano-Catolic unit care a cuprins aproape tot teritoriul Spaniei de astăzi. Numele soţului său este „Fernando” în spaniolă. Eleanor de Aquitaine. Cu toate acestea. Eduard emite pretenţii la tronul Franţei susţinând că transmiterea coroanei franceze se face numai descendenţilor masculini ai regelui Filip al IV-lea. el nu a petrecut în Anglia decât câteva luni. care a domnit între anii 1328-1350. Richard era fratele vitreg al Mariei de Champagne şi al lui Alix a Franţei. În realitate. schimbator şi generos. Este cunoscută în Spania şi ca „Isabel la Católica”. 6. în lipsa unei victorii durabile.Papa Alexandru al VI-lea i-a numit pe Ferdinand şi Isabela „Regii Catolici” (în spaniolă. Cu el. El a transformat Regatul Angliei într-o putere militară a Europei. Eduard al III-lea (1312 .Eduard a fost încoronat la vârsta de paisprezece ani. care fusese întemeiată de Henric al II-lea al Castiliei. spre sfârşitul domniei sale.Isabela a fost ultimul monarh al dinastiei Trastámara. cea legată de Justiţia de Pace. Împreună cu soţul ei. ce reuneşte sub autoritatea sa Danemarca (1017). Richard nu se simte deloc englez. Leonora a Angliei. Filip al VI. dar Ferdinand în alte limbi. CRONOLOGIE 432-461: Sf. A domnit pe tronul Angliei timp de 50 de ani. regele francilor 589: Reccared I. după care Granada a devenit stat vasal al regatului creştin pentru următorii 250 de ani. cruciat. Isabela I a Castiliei (1451 -1504) a fost regină a Castiliei şi Leonului. Mijlocul domniei lui Eduard al III-lea a fost o perioadă semnificativă de activitate. a pus bazele viitoarei unificări a Spaniei realizată de nepotul ei.Versiunea castiliană a numelui său era „Ysabel” („Isabel” în forma modernă). 718-740: călătoriile misionare ale Sfântului Bonifaciu în Germania 966: convertirea cneazului Poloniei Mieszko I 995: convertirea regelui Olaf al Norvegiei 991: marea invazie daneză în Anglia 1001: convertirea lui Vajk/Ştefan. La vârsta de şaptesprezece ani. precum ibericii în general şi majoritatea nobililor iberici. Era cunoscut şi sub numele de Richard Inimă-de-Leu datorită reputaţiei sale de mare lider militar. care era bunicul său pe linie maternă.fost cucerit ultimul regat musulman. a fost rege al Angliei în perioada 1189-1199. Poate cea mai cunoscută iniţiativă legislativă a fost statutul Muncitorilor din 1351 care a abordat problema lipsei forţei de muncă cauzată de Ciuma Neagră şi prin care s-a încercat stabilizarea salariilor şi a preţurilor. După ce a înfrânt. Isabella. s-a predat lui Ferdinand al II-lea de Aragon şi reginei Isabela a Castiliei ("Regii Catolici"). îmbrăţişează creştinismul roman 597: călugărul benedictin Augustin debarcă în Kent pentru a răspândi creştinismul printre anglo-saxoni. Pentru moment. în 722. datoria îl cheamă spre Ţara Sfântă. El a devenit un exemplu pentru toţi fiind primul care a devenit cruciat după anunţarea cuceririi Ierusalimului de către Saladin. Henric cel Tânăr şi al Matildei a Angliei.[Totuşi. înainte de toate.Isabela i-a expulzat pe evrei din Spania şi a transformat Inchiziţia spaniolă (care exista din secolul XIII) într-o instituţie puternică. Navarra a rămas separată până în 1512. originea numelui fiind ebraică . iar numele lor apar sub forma „Helizabeth”. El îl convinge pe prietenul şi rivalul său Filip al II-lea. Duce de Brittany. Patrick converteşte Irlanda la creştinism 496: botezul lui Clovis. Era. La 2 ianuarie 1492. a condus o lovitură împotriva regentului Roger Mortimer lucru care a marcat începutul domniei sale personale. „los Reyes Católicos”). probabil. Avansul creştinilor spre sud a fost completat de unirea dinastică prin căsătoria lui Ferdinand de Aragon cu Isabela de Castilia şi lansarea în expediţiile coloniale iniţiate de călătoriile lui Cristofor Columb. Abu 'abd Allah Muhammad XII (sau Boabdil din Granada).1377). ducând la eşecul ei. acest stat se destramă 1019-1054: domnia lui Iaroslav cel înţelept la Kiev 54 . este cunoscută mai degrabă după versiunea italiană a numelui său. Cucerirea Hispaniei de către Umayyazi de la vizigoţi a avut loc la începutul secolului al VIII-lea şi se consideră de obicei că Reconquista a început aproape imediat. ultimul conducător musulman din regiune. respectiv „Fernandus”. avea şi ascendenţă evreiască : trei dintre stră-stră-bunicii săi erau evrei (sefarzi). Norvegia (1028) şi Anglia (1031). de la Henric al III-lea până la George al III-lea nici un alt monarh englez n-a avut o domnie atât de lungă. nu poate să facă altceva mai bun decât să devină. Richard a fost fratele mai mic al lui William. Ferdinand al II-lea de Aragon. Legea a fost descrisă ca fiind o încercare de "a legifera împotriva legii de cerere şi ofertă". în 1340 s-a autodeclarat moştenitor la tronul francez începând ceea ce va fi cunoscut în istorie sub numele de Războiul de o sută de ani. inclusiv româna. Recucerirea a durat timp de aproape 800 de ani. El este. Adesea era descris ca fiind preferatul mamei sale. Conte de Mortain.1199). Reconquista (Recucerirea) a fost procesul prin care regatele creştine din nordul Hispaniei (Spania şi Portugalia de astăzi) au recucerit peninsula Iberică de la musulmani şi mauri. ale cărei victime au fost în primul rând evreii recent convertiţi la catolicism. Contele de Poitiers. să pornească în cruciadă. lipsa forţei de muncă a creat o comunitate de interese în Camera Comunelor şi în Camera Lorzilor.Elisth.

cu o incipientă clasă feudală. 6. Haţeg şi Maramureş) în timp ce profitând de criza regalităţii voievozii precum Roland Borşa şi Ladislau Khan manifestă tendinţe de independenţă. DEMOGRAFIE ŞI SOCIETATE Spaţiul de locuire românesc se întindea la începutul mileniului II pe fostul teritoriu dacic. 5. Centralizare: acţiunea de unificare teritorială şi politică a statului Magna Charta Libertatum: actul care erau garantate libertăţi englezilor de către regele Ioan (în 1215 sub presiunea războiului civil apărută apoi cu anumite modificări în 1216. Preluând puterea după asasinarea fraţilor săi. organizaţi în formaţiuni prestatale zonale şi implicaţi în viaţa comercial-socială şi politico-militară a sud-estului european. bazat pe proprietatea comună a pământului. Românii îşi păstrau autonomia în 30 de districte(ce\e mai multe în Banat. 4. cele trei formaţiuni româneşti sunt supuse dominaţiei lui Arpad şi respectiv în cazul lui Gelu . ORGANIZAREA TRANSILVANIEI MODERNE Voievodul Transilvaniei exercita puterea în 7 comitate. mare han al mongolilor 1337-1453: Războiul de 100 de ani dintre Anglia şi Franţa 1348-1352: ciuma neagră 1378: începutul Marii Schisme (catolice) 1385: Uniunea polono-lituaniană de la Krewo Sfârşitul secolului al XIV-lea: Introducerea oilor merinos în Spania. Temporar aici sunt aduşi cavalerii teuroni în Ţara Bârsei(12101225). Regalitatea maghiară anexează treptat spaţiul transilvan. ca şi din reprezentanţii burghezilor din oraşe. personal ce verifica finanţele regale XXIII. Conducerea voievodatului este acordată unui voevod numit de rege(primul este Leustachius în 1176) ce guverna peste 7 comitate.1066: cucerirea Angliei de către Wilhelm Cuceritorul 1071: normanzii întemeiază un stat în Sicilia 1189-1199: Richard Inimă de Leu. STATUL MEDIEVAL ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC 1. LUMEA RURALĂ LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI II Societatea românească de la începutul mileniului II gravita în jurul obştii rurale. 1415: bătălia de la Azincourt. DE LA AUTONOMIE LA STAT Primele informaţii despre formaţiunile statale româneşti ne sunt date pentru începutul secolului X. prima călătorie a lui Cristofor Columb în America 8. 1217 şi 1225) Cancelarie: personal ce se ocupă de corespondenţa regelui Curtea de conturi: secţie specializată a curţii ce se ocupă cu problemele fiscale ale regatului Balivi: administratori regali Seneşal: administrator regal pentru provinciile mari alipite domeniului regal Eşichier: în Anglia. percepe impozitele. 2. organisme de administraţie de model occidental. Ioniţă (1196-1207) a creat o mare putere ce rivaliza cu Imperiul latin de Constantinopol. al căpeteniei Tuhutum. pe direcţia nord-vest sud-est impunând aici instituţii de timp occidental. face dreptate şi se ocupă de poliţie. bazate pe obştile libere de agricultori şi păstori. rege al Angliei 1196-1227: Genghis-Han. Asan şi Ioniţă. ce stăpânea intregul spaţiu al depresiunii transilvane. Parlament: adunare alcătuită din baronii şi episcopii din regatul englez. a acceptat catolicismul şi a fost recunoscut ca împărat al vlahilor şi bulgarilor. El execută poruncile regelui. bucurându-se de o largă autonomie faţă de regalitate. Ambii sunt vasali Bizanţului şi se opun. fără succes cuceriri iniţiate de regele Ştefan cel Sfânt. Glad şi Menumorut. DICŢIONAR Baron: mare senior. plătind tribut statului sau unei puteri politico-militare vremelnice. francezii sunt înfrânţi de Henric al V-lea 1431: moartea Ioanei d'Arc 1469: căsătoria dintre Ferdinand de Aragon şi Isabela de Castilia 1492: sfârşitul regatului musulman al Granadei. Acestea sunt localizate în interiorul spaţiului transilvan. A luat legătura cu papa Inocenţiu al-III-lea. organizaţi în 7 scaune şi 2 districte. CUCERIREA TRANSILVANIEI Un secol mai târziu ofensiva maghiară are de a face cu opoziţia lui Ahtum urmaş al lui Glad ce stăpânea Banatul şi Crişana şi ceea a lui Gyla/Gyula/Geula urmaş al cuceritorului Tuhutum. AL DOILEA ŢARAT ROMÂNO-BULGAR Criza politică a puterii bizantine din timpul dinastiei Angelilor a permis restaurarea statului bulgar. în Anglia. Şerif: reprezentant al regelui în comitatele englezeşti. Amlaş. ortodox şi rudă(unchi) al regelui maghiar Ştefan cel Sfânt. în sec. cu propria ierarhie socială. în Banat şi Crişana. însumând circa 4000 de aşezări predominant rurale. de aici denumirea generică de saşi)în sud şi în nord-est. restaurare în care rolul conducător şi politic a revenit românilor sud-dunăreni/vlahilor sub conducerea fraţilor Petru. respectiv pe cavalerii ioaniţi în Banatul de Severin. Făgăraş. opunându-se expansiunii maghiare. respectiv din 1196 pe germani(în special saxoni. 3. Regalitatea colonizează în spaţiul estic şi sud-estic pe secui(populaţie războinică de origine incertă dar vorbind maghiara) organizaţi în 7 scaune. de către Gesta Hungarorum a lui Anonymus ce vorbeşte în Transilvania de voievodatele/ducatele lui Gelu.XI-XIII. Statul atinge 55 .

În 1347. iar după 1277 se produce slăbirea şi divizarea acestuia. a zidit o biserică închinată Sfântului Gheorghe şi aşează aici tot călugări de rit grecesc. voievodatul este înglobat în cadrul Regatului Ungariei ca formaţiune politică-tampon înspre Cnezatul Kievean.. În 1199. compusă din bulgari . Refugiat în fortăreaţa Kevee. Dragoş. După relatările notarului anonim al regelui maghiar Béla al III-lea în Gesta Hungarorum.După eşecul tentativei de independenţă a lui Litovoi din perioada 1275-1277. unde armata sa. Revenirea la ortodoxie este urmată de o bulgarizare a statului şi a elitelor sale conducătoare. şi Munţii Apuseni. Se presupune că teritoriul bănăţean era. dar în acelaşi timp a oprit expansiunea maghiară şi polonă.DOBROGEA Teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră. regele Ungariei. Pe fondul luptei antimaghiare are loc trecerea în Moldova a conducătorului maramureşan. La moartea lui Ivanco în 1388 în lupta cu turcii voievodul muntean Mircea cel Bâtrăn anexează acest teritoriu. poate cu excepţia colţului nord-vestic şi a unei fâşii de-a lungul Tisei. în prima jumătate a secolului al X-lea. de o expediţie a cetelor maghiare. 11. Mureş. a fost înfrântă. a cucerit partea nord-vestică a voievodatului. cu binecuvântarea episcopilor de rit grecesc. colonizaţi de regii maghiari în Banatul de Severin menţiona existenţa voievodatelor lui Litovoi(nordul Olteniei şi Ţara Haţegului) şi Seneslau(Argeş. Mureş. în 1359. Comitatul a existat până în 1553. Muscel. apoi întemeiază statul independent Moldova. Dunăre şi Carpaţi). bate monedă şi respinge un atac maghiar. până la moartea ţarului Simeon I al Bulgariei. Regele maghiar Ludovic I cel Mare. voievodul a fost silit să ceară pace. cneaz în Maramureş. trece în Moldova şi îl alungă pe nepotul lui Dragoş. fiul lui Dobuca. Ahtum (scris şi Achtum. (Cuvin. într-un loc numit Vadum Arenarum (Vadul nisipurilor). cu cetatea Biharea. Statul său. Cadusa (fratele lui Zuard) şi Boyta care. În lupta cu ungurii. iar după acesta dată . pe fondul crizei din Balcani se afirmă conducătorul local Balica ce sprijină pe Ioan V Paleologul în 1346. Teritoriul de la Criş. păstrând numai partea dintre Criş şi Mureş. permiţând o mai bună cristalizare a formaţiunilor prestatale de la sud de Carpaţi. Balc. crează mitropolia ortodoxă de la Argeş(1359) şi se apropie de puterile balcanice. voievodatul Maramureşului devine comitat în cadrul Ungariei. Glad mai stăpânea şi cetăţile Vrscia (Orşova sau Vârşeţ) şi Horom (Banatska Palanka). ÎNTEMEIEREA ŢĂRII ROMÂNEŞTI Marea invazie tătaro-mongolă a produs distrugeri. pe timpul venirii ungurilor (896). ANII CONSOLIDĂRII INSTITUŢIONALE Nicolae Alexandru(1352-1364) consolidează statul îi extinde graniţele spre est la nord de gurile Dunării. întro primă fază. probabil cu ajutor cuman. vor consolida instituţiile statului. Mai târziu. 8. care împreună cu tatăl său fusese botezat după rit grecesc. Mare şi linia Rusciuk-Varna de Dobrotici. Menumorut (în original Menumorout) a fost menţionat în cronica notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea ca fiind duce al ţării dintre Tisa. La porunca regelui Ştefan. Diploma cavalerilor ioaniţi. Acolo. condusă de voievodul român maramureşan Dragoş de Bedeu. reflectă aportul elementului românesc transilvănean ce se opunea feudalizării şi catolicizării angevine. Acesta va prelua conducerea luptei. 10. în 927.apogeul sub Ioan Asan al-II-lea(1218-1241). conduse de Zuard. la Cuvin. Balc se întoarce în Maramureş unde devine cneaz împreună cu vărul său Drag. iar clerul a trebuit să treacă la catolicism. El şi urmaşii săi au stăpânit în continuare teritoriul bănăţean. aflată pe malul Mureşului. A construit în Morisena. locuit de "cozari" (probabil o ramură a hazarilor). până la hotarul Transilvaniei. Ieşirea voievodatului de sub tutela bulgară s-a produs. ISTORIA ALTFEL Voievodatul Maramureşului. cedând coaliţiei de triburi maghiare această cetate. la formarea statului românesc sud-carpatic. trece în Moldova unde îi invinge pe tătari. Unificarea teritoriilor sud carpatice pe fondul vidului de putere în Ungaria şi Balcani este desăvârşită militar prin victoria împotriva lui Carol Robert de Anjou în 1330 la Posada. Mureş. Vladislav I Vlaicu(1364-1377) desăvârşeşte instituţiile statului. Menumorut pierde partea de vest a ducatului său până la Criş. ÎNTEMEIREA MOLDOVEI Spaţiul est carpatic se află în atenţia Poloniei şi Ungariei. o mănăstire închinată Sfântului Ioan Botezătorul şi a pus aici un egumen cu călugări de rit grecesc. având ca reşedinţă cetatea Biharea. înj contextul luptei antitătare. un alt cneaz din Maramureş. Voievodatul (ducatul) bănăţean. când a fost înglobat in Principatul Transilvaniei. a cnezatelor lui Ioan şi Farcaş (pe cursul Oltului sud carpatin). în prima jumătate a secolului al XI-lea. încă înainte de mijlocul secolului al X-lea Glad a fost voievod (duce) al unei formaţiuni statale medievale timpurii localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa. învingându-l pe Ahtum. 7. voievodul Bogdan de Cuhea(1359-1365) împreună cu oamenii săi. imediat după această dată. Bogdan. Urmaşii săi Laţcu (1365-1374). Ohtum sau Ajtony) a fost voievod (duce) al unei formaţiuni statale medievale timpurii localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa. "Ţara Cavarnei" este dezvoltat în spaţiul dintre Dunăre. Legenda descălecatului lui "NegruVodă" din Făgăraş. având ca reşedinţă cetatea Morisena sau Maresiana. pe fondul slăbirii accentuate a influenţei Bulgariei în sud-estul european. spijinit de localnici contra voievodului filomaghiar Balc. În 1365. şi până la Vidin şi Severin se numea pe atunci (anul 1000) Morisena. creează în nord-vestul Moldovei o marcă militară cu capitala la Baia. unde urmele arheologice indică o intensă locuire maghiară. Ahtum a murit pe la 1021. Arad). după toate probabilităţile înainte de 934. să întemeieze o marcă împotriva tătarilor. o marcă a ţaratului bulgar. 9. fiul lui Tihomir şi urmaş al lui Seneslau. revine între 971-1204 sub autoritate bizantină. Glad s-a opus năvălitorilor pe râul Timiş. (nepotul regelui Ştefan I al Ungariei). Petru I Muşat(1374-1391) şi Roman I Muşat(1391-1394). există şi opinia după care această fortificaţie ar fi localizată la nord de Mureş. Pe vremea regelui Ştefan I al 56 . Voievodatul a fost atacat. Dâmboviţa şi Făgăraş). ţara s-a numit Cinadina. Chanadin (Chanadinus). când dispută cu ungurii şi bizantinii dominaţia spaţiului balcanic. Voievozii români îşi păstrează însă vechile privilegii. documentele îl menţionează în 1324 ca mare voievod şi unificator pe Basarab. şi devenind vasalul ungurilor. un general maghiar. el îl lasă pe unul dintre participanţii la campanie. se vor apropia de Polonia şi vor desăvârşi unificarea teritorială până la Nistru şi MareaNeagră(1393). Opt ani mai târziu. Ludovic I. cumani şi români. reuşinmd să constituie un stat independent între Carpaţi şi Şiret. Dunăre şi Carpaţi).

în special etnia celor trei fraţi Asan (Petru. Caracal. şi-au luat numele de “Ţari ai bulgarilor şi grecilor”. de unde obişnuiau să facă incursiuni peste Carpaţi. Tisa. CRONOLOGIE 1001-1003: regele Ştefan al Ungariei începe cucerirea Transilvaniei 1176: este menţionat voievodul Leustachius 1247: cavalerii ioaniţi primesc banatul de Severin şi atestă primele cristalizări statale la sud de Carpaţi 1330: bătălia de la Posada. păstrează o anumită autonomie naţională sub propriii conducători. Sursele medievale îi consideră pe primii trei conducători ai dinastiei. probabil şi el duce bihorean. cu inscripţia: "Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)". “Cumanii negri”. nu izbutesc. Teodor Petru şi Caloian de origine vlahă. El a zidit o mănăstire la Rădăuţi (în Bucovina). şi plăcându-i locul. Despre limba lor. fiul lui Dragoş. Comanca. unde resturile pecenegilor s-au contopit cu ei. la conducerea noii entităţi numite Moldova cu reşedinţa la Baia. Bogdan. până la desfiinţarea regatului ungar în 1526. Criş şi munţi. Risipit în toate direcţiile. fiind la vânătoare şi urmarind un zimbru. în scurt timp poporul cuman a dispărut. rămân sursa a numeroase controverse între istoricii români şi cei bulgari. au fost înfrânţi în Moldova de oştile regelui Ungariei. în iarna anilor 1185/1186. voievodul român din Maramureş (1342 .Au apărut trei ipoteze principale referitoare la originea lor: origine vlahă (română sau aromână). în primii ani de domnie ai acestuia. Astfel. Teleorman. şi Bogdan. ca întemeietor al principatului. tătarii au fost siliţi să se retragă din ţară peste Nistru. de care se vorbeşte în secolul al XIII-lea. origine bulgară ipoteză sprijinită de istoricii bulgari. care stăpânea ţara dintre Dunăre. De la el s-a păstrat şi prima monedă moldovenească. ocupă în 1359. părţi stăpânite de ei încă din a doua jumătate a secolului al XI-lea. la vest de Nipru până la Dunăre (cumania neagră). ducatul lui Ahtum a fost alipit teritoriilor ungureşti (după 1003). ca vasal. apoi în unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părţi interpolate. erau probabil amestecaţi cu români din Valahia. După mutarea pecenegilor la vest. între 1187 şi 1280. Dinastia asăneştilor şi Imperiul Vlaho-Bulgar au apărut în urma răscoalei vlahilor şi bulgarilor din Imperiul Bizantin. cumanii au luat în stăpânire (1057) şi ţara pecenegilor dintre Nistru şi Carpaţi. Însă existenţa lui Morut este disputată.După tradiţia păstrată în "Cronica Anonimă a Moldovei". În a doua jumătate a secolului al XI-lea. Ludovic I (1342 . Cumanii au fost un popor originar din Asia. cum ar fi: Comani.Încercările regelui Ludovic cel Mare de a-l aduce pe Bogdan I la supunere. alţi conducători. a venit din Maramureş la apa Moldovei. incluzând Asan şi Belgun (porecla lui Ioan Asan I) provine din limba cumană.Ungariei. Bogdan a trecut munţii. s-a păstrat un glosar al unui veneţian din secolul al XIII-lea. După el. În toponimia Moldovei şi Munteniei au rămas multe locuri care păstrează denumiri care amintesc de cumani. sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi. din grupul turcicilor-kîpceak.Bogdan care stăpânea în Maramureş o moşie vastă numită Cuhea sau Cuhnea. Dinastia Asăneştilor a fost o dinastie de conducători ai unui stat medieval numit Imperiul Vlaho-Bulgar (în istoriografia modernă Al Doilea Ţarat Bulgar). Bogdan ia decizia în 1359 să treacă în Moldova. cu românii din Maramureş acest voievodat. Asan şi Caloian). alţii au trecut în Ungaria sub şeful lor Cuten. aflat în conflict cu regele Ungariei. 1364-1365: Bogan din Cuhea preia stăpânirea în Moldova 1364-1377: domnia lui Vladislav Vlaicu în Ţara Românească. Au făcut o incursiune şi în Transilvania în 1092. Nemaiputând rămâne aici din cauza duşmăniei amintite. Bogdan I este considerat întemeitorul Moldovei de sine stătătoare. care nu consideră că există motive de îndoială asupra etnicităţii lor. sprijinită de numeroşi istorici români. se afla în duşmănie cu regele Ungariei încă din 1343. care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova. După încercarea lui Dragoş de a înfiinţa. un voievodat dependent de Ungaria. 57 . care afirmă că nu e decât o problemă de terminologie. în timp ce altă parte a trecut peste Dunăre sub Jonas. învingător asupra oştilor trimise adeseori contra lui. având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obişnuiau să treacă peste munţi. această parte meridională a ducatului bihorean a fost unită cu ducatul bănăţean de sub Ahtum. care erau aşezaţi din 1241 în Moldova. Dragoş este cunoscut din cronicile moldoveneşti ca descălecător în Moldova şi primul ei voievod. În acel moment cumanii s-au aşezat (1239 – 1240) în număr mai mare. Asan I. 12. dar şi numele propriu Coman. Totuşi. origine cumană deoarece unele dintre numele din această dinastie. unde a fost înmormântat. cu reşedinţa la Baia. Primii conducători ai dinastiei sau autodenumit “Împăraţi ai bulgarilor şi vlahilor” (în special Caloian). Secolul al IX-lea i-a surprins pe cumani în spaţiul geografic dintre fluviile Ural şi Volga. 1347: constituirea episcopiei catolice de Milcov 1352-1364: domnia lui Nicolae Alexandru în Ţara Românească După 1359: Constituirea statului neatârnat al Moldovei. Pentru ca aceştia să nu se mai întoarcă şi să prade iar Transilvania. Originile dinastiei. şi cu drepturi proprii ale românilor ("ius valachicum"). precum şi la Miron Costin. după bătălia de la Kalka (1223) i-au silit să se retragă în apus. gonindu-i peste Nistru". numit Ţara Moldovei (dupa râul Moldova). spre nordul Mării Neagre şi Crimeea. Când a fost învins de regele Ştefan. deoarece cronicile sunt clare în această privinţă. Comana. unde tocmai murise Sas. în urma creşterii taxelor. pe la finele secolului al IX-lea. centrul puterii lor a rămas şi mai departe între Don şi Nipru (Cumania albă) până când tătarii.Menumorut pare să fi fost nepotul lui Morout/Morut. Însoţit de fiii săi. Tătarii. Moldova a fost numită Bogdania.1345). după ce hoardele pecenegilor s-au mutat peste Dunăre. Teritoriile ducatelor cucerite de unguri şi locuite de români şi slavi (care se contopesc până la urmă cu românii). între Nistru şi Carpaţi. i-a învins pe urmaşii lui Sas şi l-a alungat pe fiul acestuia numit Balc sau Băliţă care era la conducere după trecerea în nefiinţă a tatălui său. apar primele monede ale Ţării Româneşti 1365-1374: domnia lui Laţcu în Moldova 1374-1391: domnia lui Petru Muşat I în Moldova 1391-1394: domnia lui Roman Muşat I în Moldova 1394-1396: Primele mari înfruntări româno-otomane. s-a aşezat acolo şi a populat ţara cu români din Maramureş. se menţine ca domn independent. şi unul şi altul fiind probabil acelaşi. Mai târziu. Ţara Românească îşi afirmă neatârnarea. se spune că Dragoş a ieşit cu oamenii săi din Maramureş şi a descălecat în Moldova "în zilele lui Laslău craiul unguresc. cumanii au ocupat locul acestora dintre Don şi Nipru. în proximitatea pecenegilor.1382). Cu această ocazie unii dintre cumani s-au strecurat printre români. de rude şi o oaste mică. Cronicile spun că voievodul român Dragoş. în partea de NV a Moldovei. regele ungar l-a pus pe Dragoş. şi că prin “vlah” sursele medievale făceau de fapt referire la “bulgari”. numiţi cnezi şi voievozi. care era cunoscută în acea vreme sub numele de Cumania. precum Ioan Asan al II-lea.

cuprindea pe mitropolit. Oraşele erau autonome în Transilvania având în frunte 12 consilier şi un primar ales. Conflictul care a cunoscut doar 9 campanii otomane nord dunărene în secolul XV. după marea invazie mongolă. . Domnul are puteri executive. la care se adaugă cetăţile de piatră. .000)formată din trupele nobiliare. era cu un pronunţat caracter de clasă fiind ierarhizată în judecata obştească. religioase. ŢĂRILE ROMÂNE ŞI STATELE VECINE 1. 3. era "stăpânul ţării şi al pământului". ortodoxia este în inferioritate. . această calitate o avea exclusiv catolicismul.13. 2.administraţia. împrumutată de noi din gândirea politico-religioasă bizantină. Existau 22 de judeţe în Ţara Românească şi 22 de ţinuturi în Moldova . combinate cu vaste coaliţii româneşti cum ar fi cele iniţiate de Iancu de Hunedoara şi Ştefan cel Mare. ŢĂRILE ROMÂNE ŞI IMPERIUL OTOMAN Raporturile româno-otomane desfăşurate timp de 5 secole au avut numeroase faţete dominate însă de latura politico-militară. strategic. determină un înalt nivel de schimburi de mărfuri şi deci o prosperitate a voievozilor. în Transilvania din 1366 cuprind doar pe catolici.domnia. cea ortodoxă era afiliată domniei. a administraţiei locale şi voievodală(regală) aceasta din urmă singura în drept a da pedeapsa cu moartea. perceptorului ordinului. În Transilvania era condus de un comite subordonat regelui maghiar. XXIV. 4. . Diploma cavalerilor ioaniţi: Act prin care regele maghiar Bela al IV-lea acorda. oraşele predominant centre comerciale. Armata permanentă(10-15. Ea este influenţată de comerţul de tranzit pe linia Polonia-Balcani prin spaţiul muntean şi cel baltico-pontic prin spaţiul moldovenesc. administrative şi militare. Gelu şi Glad. saşii având 7 scaune şi 2 districte(Braşov şi Bistriţa) conduse de un comite supus direct regelui ungar. iar voievozii românii au participat la ele în diverse ipostaze. Diploma cuprinde însă o sumă inestimabilă de informaţii pentru evaluarea societăţii româneşti extracarpatice la jumătatea secolului al Xlll-lea. oraşelor.biserica. Rembald. a predominat ca un conflict de uzură şi de gherilă ce alterna cu perioade de acalmie dublată de o confruntare ideologică creştini-musulmani. la 2 iunie 1247.adunarea ţării. În plan economic se observă o societate autosuficientă alimentar. comandant al armatei. pe locţiitorul domnului(Banul Olteniei respectiv Portarul Sucevei) şi principalii dregători. Greav: (germ.Alcătuit din reprezentanţii nobilimii. legiferată prin ordinea divină şi stabilită pe principii electiv ereditare din familiile Muşatinilor şi Basarabilor.aceste instituţii sunt: . juridice. orăşeneşti şi ale ţăranilor liberi. secuii aveau 7 scaune conduse de un comite numit de rege iar românii aveau 30 de districte. în timp ce în Transilvania voievodul conducea 7 comitate. unii voevozi autoritari reuşind să domine sfatul. în spaţiul extracarpatic. se întrunea periodic pentru a aproba noi impozite. Expansiunea otomană atinge în 1393 linia Dunării şi ţările române devin prima linie a luptei antiotomană. otomani şi occidentali. respectiv patru religii recepte. în Transilvania. Religie recepta: Confesiune acceptată de conducerea de stat.sfatul domnesc. este dotată cu armament compatibil cu cel european. ridicarea generală la oaste. adăugându-se luteranismul. Cronica înfăţişează cucerirea Pannoniei de către unguri şi primele lor expediţii peste Tisa. predominând juridic catolicismul iar din 1541 apărând sistemul "religiilor recepte". ierarhizată avănd în frunte pe Mitropolitul Ungro-Vlahiei (1359) şi pe Mitropolitul Moldovei şi al Sucevei(1401-1402). fiscale. DICŢIONAR Comitat: Unitate administrativ-teritorială în Europa Occidentală medievală. . Oferă informaţii despre ducatele conduse de Menumorut. ALIANŢE ŞI COMBATANŢI Confruntările au avut iniţiatori români.000) era alcătuită din mercenari şi garda domească. clericale.armata. tratatele de pace şi războiul. Descălecat: aşezarea într-un loc pentru a întemeia o ţară (termen folosit mai ales de cronicari). foarte probabil la sfârşitul secolului al Xll-lea sau la începutul secolului următor. organ consultativ. Marcă: Comitat de graniţă. În Transilvania. provincie de graniţă cu rol militar. dispunea de o garnizoană şi de o cetate. Participarea individuală. dar cu anumite trăsături specifice spaţiului românesc. în secolul al XVI-lea. predominant rurală şi agrar-pastorală. Severin şi Suceava. Raportul de forţe este atât din punct de vedere numeric. au fost acceptate de principe şi Dietă trei. a unor mari antrepozite de mirodenii şi produse orientale la Braşov şi Lvov. Dacă în secolul al XlV-lea. Gesta Hungarorum: „Faptele de vitejie ale ungurilor". graf) conducător al saşilor. iar în aria sa teritorială erau constituite domenii feudale. La începutul ofensivei otomane.justiţia. al armatei şi al satelor privilegiate. fiind centre meşteşugăresccomerciale. 58 . vornicul sau pârcălabul de târg. Existenţa unor comptoare genoveze la Chilia şi Cetatea Albă. aveau semiautonomie peste cei 12 pârgari sau judeţi aflându-se reprezentantul domniei. clerului. boierească. INSTITUŢIILE MEDIEVALE ÎN ŢĂRILE ROMÂNE Ţările române dispun de o organizare şi un sistem de instituţii similar cu cel al feudalismului occidental. era centralizată şi condusă de reprezentanţii domneşti. format iniţial din toţi boierii iar apoi din boierii cu dregătorii. bazată pe taxele vamale şi de tranzit. . iar din 1437 românii sunt excluşi. românii au aderat la ideea de cruciadă susţinută de papalitate cu sprijinul Ungariei şi Poloniei. Raporturile sale cu domnul erau determinate de puterea domnului. tehnic şi ca resurse de partea otomanilor. instituţie centrală ce apare odată cu statele feudale. românii obţinând victorii atunci când duc bătălii în poziţii strategice sau în bătălii surpriză. calvinismul şi unitarianismul. o sumă de privilegii în legătură cu aşezarea lor în Banatul Severinulul. RELAŢIILE COMERCIALE Actul politic al întemeierii Ţării Româneşti şi a Moldovei este dublat de cel spiritual al creării mitropoliilor ortodoxe de Argeş. pe măsura succeselor Reformei religioase. Nu este clar dacă au venit şi au plecat sau dacă nu au venit niciodată. cronică scrisă de notarul unuia din regii maghiari cu numele Bela. lor adăugânduli-se trupele neperemanente(25-40.

Mihai pierde toate 59 . DOMNIA LUI VLAD ŢEPEŞ Venit la tron cu spijinul lui Iancu. refuză plata tributului faţă de turci şi se implică în tentativa de a scoate Ţara Românească din sfera puterii otomane. restaurează autoritatea domnească. în timp ce pe plan social ţărănimea este legată de glie şi aservită marii boierimi în 1595. restaurează ordinea şi legile. armata. consolidează statul şi reocupă cetăţile de graniţă aflate în mâna vecinilor(Chilia. intrarea lor din Dar-al-Jihad(casa războiului) în Dar-al-Ahd(casa păcii) făcându-se prin tratate ce le confirmau autonomia şi menţinerea organizării proprii. Recunoaşterea suzeranităţii otomane este urmată la sfârşitul domniei de zdrobirea tentativei polone de a ocupa Moldova prin victoria de la Codrii Cosminului-1499. Ostilitatea vecinilor. ambii duşmani ai lui Mihai. 12. îl determină pe domnul muntean susţinut de Habsburgi să treacă la ofensivă. Hotin). a canalizării comerţului spre Istambul şi a impunerii monopolului comercial otoman. Campaniile lui Mehmed I determină pierderea cetăţilor Turnu şi Giurgiu. crearea unei apropieri a statelor româneşti şi declanşarea luptei antiotomane jalonată de bătăliile de la Putineiu. Politica ofensivă a lui Iancu cuprinde victoriile de la Sântimbru-1441. În 1461-1462 declanşează lupta antiotomană.solidară sau cruciată a românilor la lupta antiotomană se încheiei cu vasalizarea românilor. Autonomia românilor era identică cu cea a Ragusei şi a hanatului Crimeii şi devine un fapt definitiv după domnia lui Mihai Viteazul. Turcii îşi subordonează principatul autonom al Transilvaniei. a pretenţiilor de independenţă a boierilor şi a monopolului economico-comercial al saşilor.ŢĂRILE ROMÂNE ŞI IMPERIUL OTOMAN LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL-XVI-LEA Venirea la tronul Ţării Româneşti în 1593 a lui Mihai Viteazul. obţine succesul strategic de la Rovine-1395 şi participă la cruciada eşuată de la Nicopole-1396. CEI 47 DE ANI AI LUI ŞTEFAN CEL MARE Reprezentând ceea mai lungă şi glorioasă domnie medievală. Ialomiţa-1442 şi „campania cea lungă”-toamna lui 1443. IANCU DE HUNEDOARA ÎN CRUCIADA ANTIOTOMANĂ Acţiunea militară a lui Iancu este precedată religios în 1439 de semnarea unirii religioase de la Florenţa între biserica bizantină şi ceea romană. dar se evită statutul de Dar-allslam(casa islamului) specific spaţiului sud dunărean. Cucerirea Constantinopolului de către turci este contrabalansată de ultima victorie a lui Iancu la asediul Belgradului-1456. epoca lui Ştefan marchează apogeul statului medieval moldovean. în contextul cuceririi Bulgariei de către turci. opoziţia nobilimii ardelene şi a boierilor moldoveni duce la spargerea unirii. lipsa coeziunii politice. Înlătură pretenţiile de suzeranitate maghiară prin victoria de la Baia-1467. el va acţiona împotriva pretendenţilor sprijiniţi de braşoveni şi sibieni. Conflictul cu turcii este marcat de bătăliile de la Vaslui-1475. a Dobrogei şi impunerea unui statut vasalic statului muntean. 9. Raporturile economice de vasalitate sunt variabile în funcţia de raportul militar româno-otoman. a contribuţiilor în bunuri. începută prin campania sud-dunăreană şi apoi prin respingerea ofensivei turce din vara lui 1462. marchează aderarea la Liga Sfântă. Cătlubuga-1483 şi Şcheia-1485. duc la scăderea autorităţii lui Iancu în timpul domniei regelui minor Ladislau Postumul. îi aduce stăpânirea Transilvaniei. susţine pe polonezi contra teutonilor la Grunwald(1410) şi Marienburg(1422) şi reuşeşte să dejoace tratatul polono-maghiar de la Lublau(1412) ce urmărea impărţirea Moldovei. Războieni-1476. Mircea cel Bătrân(1386-1418). 10.UNIREA DIN 1600 ŞI CONSECINŢELE SALE Venirea la tron în Moldova a lui Ieremia Movilă şi în Transilvania a lui Andrei Bathory.CONSECINŢELE PRIMULUI RĂZBOI ANTIOTOMAN AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI După eşecul cruciadei domnul muntean profită de interregnul otoman datorat înfrângerii şi capturării lui Baiazid I de către mongolii lui Timur Lenk în bătălia de la Ankara-1402. pentru a încerca să influenţeze politica balcanică. Rhodosului-1522. 11. ocupă Dobrogea.STATUTUL ŢĂRILOR ROMÂNE SUB DOMINAŢIA OTOMANĂ Acţiunile din perioada 1538-1541 duc la sporirea dominaţiei otomane concretizată prin numirea unor domni supuşi. Venit la tron cu sprijinul lui Vlad Ţepeş. favorizează pe meşteşugarii şi comercianţii locali. anexează de la Moldova Bugeacul. Şerpăteşti şi Stăneşti-iarna lui 15941595. iar în plan politic de uniunea polono-maghiară realizată în 1440 sub sceptrul lui Vladislav II Jagiello. ŢĂRILE ROMÂNE SUB DOMNINAŢIA IMPERIULUI OTOMAN Apogeul puterii turceşti sub Soliman Magnificul este marcat de cucerirea Belgradului-1521. Ştefan înlătură anarhia feudală. este înlocuit la tron de turci cu fratele său Radu cel Frumos. 5. ostilitatea Poloniei şi a Imperiului Otoman. pericolul atacurilor tătare prin victoria de la Lipnic-1469. Eşecul cruciadei de la Varna-1444 şi a coaliţiei balcanice în 1448-Kossovopolje. creşterea tributului(haraciul). Întăreşte autoritatea centrală. Călugăreni-august 1595 şi Giurgiu-octombrie 1595. în bătălia de la Kossovopolje-1389. 7. Alexandru cel Bun(1400-1432) desăvârşeşte organizarea Moldovei. Înfrânt de nobilii ardeleni aliaţi cu generalul habsburgic Basta la Mirăslău şi de forţele poloneze la Bucov şi Curtea de Argeş. administraţia. 6. sporesc prezenţa în Ţara Românească. impun românilor un aspru monopol economic şi militar. iar campania din mai 1600 pe ceea a Moldovei. Victoria de la Şelimbăr-octombrie 1599. Lipsit de sprijinul boierilor şi a lui Matei Corvin. 13. 8. Statutul politic este confirmat de pacea cu turcii-1597 şi de tratatul cu Hasbsburgii-1598. MIRCEA CEL BĂTRÂN ŞI PRIMELE SUCCESE ANTIOTOMANE Primele confruntări încep în 1369 când domnul muntean Vladislav I Vlaicu sprijină restauraţia ţarului bulgar de Vidin şi devin concrete odată cu ofensiva lui Murad I şi sprijinul românesc acordat cneazului sârb Lazăr. victoria de la Mohacs-1526 şi transformarea în 1541 a Ungariei centrale în paşalâcul de la Buda. a darurilor către sultan şi dregătorii otomani(peşcheşurile). dar se soldează cu pierderea cetăţilor maritime Chilia şi Cetatea Albă în 1484 . Cetatea Albă. care duc la sporirea influenţei lui Iancu în Moldova şi Ţara Românească şi impunerea unei păci favorabile creştinilor la Seghedin1444. ameninţă Polonia şi Viena.

Enguerrand al VII-lea de Coucy şi mareşalul Jean Le Maingre. împingându-i pe otomani afară din Balcani. a expansiunii rusopolono-austriece spre Dunăre. s-a ajuns la o înţelegere şi armata lui Sigismund s-a predat.Rackoczi I şi II. bucurându-se în schimb de imunităţi. la ceva distanţă de prima linie. cavalerii descălecaţi au trebuit să facă faţă atacului infanteriei de elită otomană – ienicerii. Târziu. Gh. Au avut promisiuni de la Veneţia că flota acestora nu va permite turcilor să treacă Bosforul. cu pierderi mari de ambele părţi.reflectă statutul social şi material al indivizilor. pe 24 septembrie. La Bosfor veneţienii s-ar fi unit cu flota papală şi ar fi navigat pe coastă până la Constantinopol. transilvănenii formau aripa dreaptă. iar feudalii una scrisă în latină. care avea patru ani. căreia i-au provocat pierderi de aproximativ 10. sârbi. Francezii. iar ajutoarele promise din Albania şi Constantinopol nu au sosit. Sigismund a atacat ca să-i sprijine pe cavalerii francezi şi a dat piept cu forţele principale ale lui Baiazid pe creasta dealului. cavaleri papali. După cronicile turceşti lupta s-a dat pe râul Argeş. justiţie şi armată. superiori la capitolul armuri. În acestă bătălie Imperiul Otoman condus de Sultanul Murad al II-lea a învins armatele Poloniei şi Ungariei. Baiazid şi-a dispus liniile cu avangarda cavaleriei protejată de o zonă de ţepuşe. În faza următoare a luptei. Sultanul Baiazid I era ocupat de asedierea Constantinopolului.Nicopole era un oraş bine fortificat şi bine aprovizionat. clasă privilegiată de origini sau de slujbă. prizonierii luaţi de cruciaţi la Rahova au fost executaţi de francezi dintr-un motiv necunoscut. Înainte de bătălie. Istorici români au considerat ambele mărturii autentice. trăiesc în obşti şi sunt supuişi domnului sau clasei feudale. iar cruciaţii nu aduseseră cu ei maşini de asediu pentru a cuceri cetatea.Între timp. bulgari. ucigând cam 5. Sigismund a fost convins de apropiaţii săi să se retragă. 1595-Muntenia. datorează credinţă şi sipunere domnului. dar şi conflicte militare şi sociale. Cei 20. privilegii. Aliatul otomanilor. ambele armate s-au pregătit pentu bătălie. îmbrăcămintea şi hrana . După ce au fost îndepărtate ţepuşele. Baiazid I avea avantajul de a avea informaţii despre mişcările trupelor cruciate de la Gian Galeazzo Visconti. pomenind astfel două bătălii: cea de la Rovine.000 turci. 16. dar în mod sigur erau aproximativ egale. Regele Vladislav al III-lea a fost ucis în bătălie (a căzut într-o capcană şi a fost decapitat) în timp ce a lansat un atac fără să-l aştepte pe Iancu de Hunedoara şi forţele acestuia să-l ajute. DIPLOMAŢIA. principalele răscoale fiind cele transivănene de la Bobâlna(l437-1438) şi cel condus de Gh. Bătălia de la Varna s-a desfăşurat la 10 noiembrie 1444 lângă Varna. Armata maghiară avea un număr mic de infanterişti. 1628-Moldova). După eşercul turcesc din faţa Vienei(1683) tendinţele autonomiste sporesc şi rezultatul v-a fi instaurarea de către turci a regimurilor fanariote. funcţii în administraţie. Mircea a hărţuit oastea sultanului de la Dunăre până când otomanii şi-au aşezat tabăra. urmată de unităţile principale de arcaşi şi de ieniceri. Cotidianul şi cultura . dar având şi detaşamente de cehi.Cavaleriştii francezi îmbrăcaţi în armuri grele au atacat spre primele linii otomane. Moartea lui Vladislav al III-lea în bătălie a lăsat Ungaria în mâinile regelui Ladislau Postumul al Boemiei şi Ungariei. C-tin Brăncoveanu şi Dimitrie Cantemir. 14. au respins atacul infanteriei turce. ISTORIA ALTFEL BĂTĂLIA DE LA ROVINE . ce preamărea pe marii voievozi şi lupta lor antiotomană(letopiseţe. dar au fost nevoiţi să descalece în faţa liniei de ţepuşe. în aceiaşi seară.teritoriile şi apelează la sprijinul Habsburgilor.000 de turci. Într-o expresie de gratitudine. unde a luptat şi 60 . În timpul nopţii cadavrele soldaţilor otomani au fost aruncate în râu. BĂTĂLIA DE LA NICOPOLE . Francezii şi englezii formau avangarda. caii fără călăreţi s-au reîntors în tabăra cruciată. Matei Basarab. iar Sigismund şi împărţit trupele în trei: el comanda centrul. despotul Stefan Lazarević al Serbiei. De asemenea erau şi circa o sută de care de război cu echipaje. majoritatea mercenari regali şi străini. Rezultatul luptei a fost indecis până în momentul în care au sosit trupele sârbeşti. valahi şi ruteni. cei mai numeroşi. Cronica bizantino-bulgară relatează un alt deznodământ: văzând râul însângerat de mulţimea cadavrelor Baiazid s-a înspăimântat şi a fugit. anale). Restul armatei era format din cavalerie grea. sunt de scurtă durată. Este foarte probabil ca efectivele celor două armate să fi fost mai mici. Armata lui Hermann II of Cilli i-a ajutat pe Sigismund şi cei din preajma sa să ajungă pe o corabie veneţiană În aceiaşi după-amiază târziu. Mai mult de jumătate de soldaţii din armata creştină au pierit. formată în principal din forţe maghiare şi poloneze. Vasile Lupu. s-a ciocnit cu o armată otomană superioară numeric. bosniaci. cavalerii francezi au pornit urmărirea otomanilor care fugeau pe deal. Recucerirea tronului muntean cu sprijinul boierilor credincioşi şi a Transilvaniei prin victoria de la Gurăslău-august 1601. lăsând impresia ca oastea otomană era încă întreagă. Deşi nu erau călare. principalii producători de bunuri. dar şi-a mobilizat armatele şi a mărşăluit spre Nicopole. sub conducerea lui Vladislav al III-lea al Poloniei şi Ungariei şi Iancu de Hunedoara. Jean de Nevers. iar corpul principal de oaste otoman şi sârbii se ascundeau în spatele dealurilor. cronici. în estul Bulgariei. după numele oraşului Varna. domnul fiind asasinat de mercenarii valoni ai lui Basta în tabăra de la Câmpia Turzii.greacă şi slavonă. între una şi trei sute de mercenari cehi înarmaţi cu muschete. croaţi. care aşteptau să contraatace.viaţa se desfăşoară între evenimentele zilnice. foarte prosperi în oraşele săseşti transilvănene. cei aproximativ 104. O REALITATE POLITICĂ ÎN SECOLUL AL-XVII-LEA Secolul XVII marchează tendinţele autoritariste ale lui Gabriel Bethlen.treptat sunt legaţi de glie (1517-Transilvania.000) de cruciaţi au fost copleşiţi de circa 60. Locuinţele. Pe fondul pătrunderii elementelor g'-eco-levantine. Amiralul Franţei Jean de Vienne a fost ucis. Orăşenii.Cronicile nu oferă prea multe informaţii istorice cu privire la desfăşurarea bătăliei[. Văzând câmpul de luptă. Laonic Chalcocondil scrie că după ce a dus populaţia în munţi. Cvasitotalitatea populaţiei e analfabetă. În momentul în care au ajuns pe vârful dealului. la 10 octombrie 1394 şi o a doua la 17 mai 1395. Francezii au atacat şi cavaleria turcă şi au avut din nou succes. francezii au fost înfrânţi clar.000 (sau 30.Doja(1514). Mircea s-a retras. cu câteva stindarde episcopale şi nobile.În ziua de 25 septembrie. francezii obosiţi au descoperit grosul armatelor otomane. domnii români se apropie de puterile creştine încercând să înlăture suzeranitatea otomană fără a o înlocui cu alta. Ţăranii.000 de oameni. s-a alăturat pe drum suzeranului său şi. 15. au fost luaţi prizonieri. Maghiarii erau slab echipaţi. poporul bulgar l-a poreclit pe Vladislav al III-lea cu afecţiune "Varnenchik" (Warneńczyk în poloneză).000 de soldaţi ai sultanului au ajuns în faţa Nicopolelui. iar muntenii conduşi de Mircea cel Bătrân formau aripa stângă. Stefan Lazarević a condus atacul aripii stângi otomane şi a încercuit trupele lui Sigismund rămase fără apărare. O armată creştină amestecată. Şerban Cantacuzino. unde au şi largi privilegii. SOCIETATEA ŞI STRUCTURILE COTIDIANULUI ÎN EVUL MEDIU Boierii. ţăranii având o cutură populară orală.

Belgradul a continuat să apere Ungaria şi implicit creştinătatea centrului şi vestului Europei de atacurile turceşti până la căderea sa în mâna otomanilor.000 de oşteni pe două linii. ţăranii nu au ezitat să se ofere ca voluntari. trupele maghiare au primit ordin să înnopteze la adăpostul zidurilor cetăţii şi să fie pregătiţi pentru o posibilă ripostă a turcilor. un excelent orator.Înfrângerea armatei creştine a pus capăt încercărilor de a opri cucerirea estului Europei de Imperiul Otoman timp de mai multe decenii. Cardinalul Giovanni da Capistrano. până când sultanul. turcii au fost puşi pe fugă. Conform unelor surse.Mehmed a dorit să continue asaltul. a atacat o armată condusă de Ioan Huniade. dar aceştia nu au mai contraatacat. Atacul surpriză al creştinilor a provocat pierderi masive şi haos total în rândurile otomanilor. Ienicerii şi anatolienii erau trupe de infanterie grea. Ienicerii au atacat frontal peste pod. În ciuda ordinelor lui Ioan de a nu efectua razii asupra poziţiilor otomane. Bătălia crâncenă dintre ienicerii încercuiţi şi oştenii lui Szilágyi din oraşul de sus se înclina în favoarea creştinilor. Ca răspuns. cavaleria română a atacat prin surprindere cavaleria otomană din faţa Călugărenilor. După bătălie. Bătălia de la Belgrad din anul 1456 a fost un asediu al oraşului Belgrad. de a propăvădui împotriva "ereticilor" creştini ortodocşi şi pentru a populariza o cruciadă împotriva otomanilor. Surprinşi de aceste evenimente neobişnuite şi.1481) şi raidurile din Croaţia şi Styria din 1493. pe atunci regent al Ungariei. La est. care au fost ajutaţi şi de locuitorii din jurul oraşului. în timp ce trupele otomane care au încercat să pătrundă în oraşul de sus au suferit pierderi grele. Victoria a avut ca rezultat oprirea extinderii Imperiului Otoman înspre Europa Occidentală pentru următorii 70 de ani. se afla în sudul Ungariei recrutând trupe adiţionale de cavalerie uşoară pentru armata cu care intenţiona să reziste invadatorilor. Flota era postată în principal la nord-vestul cetăţii. în anul 1521. încărcând răniţii în 140 de căruţe trase de cai. deşi fără experienţă şi slab echipată. care spun că tot câmpul de luptă a fost acoperit de oasele celor căzuţi. beilerbeiul Rumeliei. cu zece tunuri. Ienicerii rămaşi în interiorul oraşului au fost aşadar măcelăriţi. care a apărat cetatea Belgradului. Sinan Paşa a hotărât să angajeze în luptă toate forţele de care dispunea. corpul Anatolian pe flancul stâng. Mehmed şi-a revenit. oastea condusă de Mihai Viteazul a obţinut o strălucită victorie asupra oştilor otomane invadatoare conduse de Sinan Paşa. provocând pierderi imense otomanilor. era supravegheat pentru a împiedica un eventual atac al armatei lui Huniade asupra infanteriei otomane. El a reuşit să strângă o armată destul de mare. pe malul nordic al râului. zidurile cetăţii au fost dărâmate şi penetrate în mai multe locuri. Bătălia de la Valea Albă/ Războieni a fost un eveniment important din istoria medievală a Moldovei. 22 iulie. De asemenea a pregătit terenul pentru căderea Constantinopolului din 1453. după care acestea au fost aprinse. conform cronicarilor vremii. care au reuşit să respingă atacul feroce din afara zidurilor. Da Capistrano a condus trupele sale spre ariergarda turcească. iar flota otomană de aproximativ 200 de vase fluviale avea restul. împreună cu supravieţuitorii. iar după o săptămână de bombardamente intense ale artileriei otomane. respectiv reuşind să captureze patru vase mari şi douăzeci mai mici. Acestor forţe formidabile li s-au opus doar cei aproximativ 7. Moldovenii au reuşit să respingă mai multe atacuri turceşti.000 oameni. Dunărea era păzită de spahii. La aflarea veştilor că a fost învins. Mehmed a început să asedieze cetatea de la baza promontoriului. reuşind să-şi adune ienicerii şi să întoarcă valul bătăliei.000 de oameni aflaţi sub comanda lui Albert Király. scufundând trei galere. Râul Sava. Bătălia a avut loc lângă Războieni sau Valea Albă (judeţul Neamţ). Ajuns în oraşul Sarona. A doua zi. La începutul bătăliei. unele unităţi s-au furişat din meterezele prăbuşite. La Călugăreni. în rândurile căreia se aflau şi oştenii secui trimişi în ajutor de principele Ardealului.Ştefan cel Mare a fost nevoit să se retragă. încercând să ocupe poziţiile artileriei otomane. Corpul Anatolian avea majoritatea celor 300 de tunuri. Pericolul s-a dovedit real. a fost trimis în Ungaria de Vatican cu două scopuri clare. ceea ce reprezintă probabil o sursă a toponimului Valea Albă. împingând-o peste râul Neajlov. în care o armată a Imperiului Otoman. în timp ce otomanii au continuat să jefuiască ţara. În zorii zilei de 23 august 1595. într-acolo aveau să acţioneze forţele otomane ale lui Hasan Paşa. Huniade a ajuns la Belgrad şi a penetrat blocada navală otomană de pe Dunăre.Sub acoperirea nopţii. Împreună au avut aproximativ între 40. între o mică armată moldovenească sub comanda lui Ştefan cel Mare şi armata invadatoare a Imperiului Otoman. în timp ce vasele turceşti erau în dezordine. dar până atunci trupele lui Huniade s-au alăturat celor ale lui da Capistrano. iar în mijloc erau gărzile personale ale sultanului. Suceava şi Hotin. Mihai şi-a constituit dispozitivul de luptă din 10. Huniade a reuşit să-şi transporte trupele şi proviziile necesare în oraş. dar a fost rănit de o săgeată (din fericire pentru el neotrăvită) şi şi-a pierdut cunoştiinţa. Asaltul propriu-zis a început în ziua de 4 iulie. la nord-vest de Călugăreni.a murit. la data de 26 iulie 1476. simţind înfrângerea iminentă. corpul de cavalerie uşoară a sultanului. Această amplasare a rezervelor urmărea să facă faţă unui eventual atac otoman care s-ar fi produs dinspre Singureni. a fost unul dintre cele mai importante evenimente din istoria militară a poporului român. În acest timp. cu care s-a îndreptat spre Belgrad. aflat la sud-vest de zona centrală a atacului. Spahiii au încercat fără succes să împrăştie aceste unităţi. După scurt timp un zid de flăcări a separat ienicerii luptând în oraş de camarazii lor care încercau să pătrundă prin breşele create în zidurile oraşului de sus. Rezerva de 6. Distrugând flota sultanului. otomanii s-au retras în grabă. tunurile sale deschizând focul asupra zidurilor la data de 29 iunie 1456. Acesta s-a dovedit a fi momentul crucial al asediului. la garnizoanele sale de la Cetatea Neamţului. a fost amplasată la distanţă destul de mare. pentru a supraveghea terenul şi a împiedica aprovizionarea apărătorilor. pentru a evita un atac pe partea dreaptă. care i-a făcut pe Capistrano şi Huniade să profite de situaţie. Deşi puţini nobili s-au arătat dornici să ofere ajutor. ienicerii şi comandamentul. La 21 iulie Mehmed a poruncit un atac total care a început la apusul soarelui şi a continuat toată noaptea. condusă de sultanul Mehmed al II-lea. 23 august 1595. Armata sa a năvălit asupra zidurilor oraşului şi a început asediul fortăreţei. Armata moldoveană a fost învinsă. Cei 5000 de ieniceri din garda sultanului au încercat cu disperare să oprească panica şi să recupereze tabăra.000 de apărători din cetate. Sultanul Mehmed şi-a desfăşurat armata în trei secţiuni: corpul Rumelian pe flancul drept. armata ţăranilor a început o acţiune de atac spontană. tânărul sultan de numai 24 de ani abia a putut fi împiedicat să se sinucidă prin otrăvire. Ceea ce începuse ca un incident izolat s-a transformat rapid într-o bătălie în toată regula. Când Huniade a aflat aceste veşti. Huniade a dat ordin apărătorilor să arunce peste ziduri butuci daţi prin gudron şi alte materiale inflamabile. după care a încercuit complet oraşul cu flotila sa. iar eforturile otomanilor au devenit fără speranţă. dar şiau comandat trupele separat. condusă de însuşi Sultanul Mehmed al II-lea. a comandat personal un atac cu garda sa personală. a avut loc un eveniment neaşteptat. La data de 14 iulie 1456. De asemenea. au ocupat poziţii nu departe de linia inamicilor şi au început să-i hărţuiască pe aceştia. Bătălia de la Călugăreni. mai mulţi creştini s-au alăturat celor din afara zidurilor. peste râul Sava.ca de exemplu ocuparea cetăţii Otranto (în 1480 .000 şi 50. Huniade a început un atac disperat din cetate. dar pierderile au fost foarte mari de ambele părţi. după relatările unor cronicari ai vremii. majoritatea ofiţerilor săi ucişi în luptă şi tabăra şi echipamentul au fost abandonate. Capistrano şi Huniade au călătorit împreună. paralizaţi de o teamă inexplicabilă. în timp ce o grupare comandată de 61 . moldovenii au atras grosul armatei turceşti într-o pădure care a fost după aceea incendiată. apărarea cetăţii a fost întărită. deşi turcii au mai avut şi alte incursiuni . Sultanul însuşi a intrat în luptă cu curajul său recunoscut.

Contraatacul s-a prelungit până la pod. CRONOLOGIE 1396-1418: domnia lui Mircea cel Bătrân în Ţara Românească 1400-1432: domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova 1441-1456: lancu de Hunedoara este voievod al Transilvaniei. grupul de oaste al lui Baba Novac încercând să scindeze oastea cardinalului. de unde a fost salvat de un credincios al său. Pentru a lărgi frontul de atac. valul fugarilor a antrenat şi garda lui Sinan Paşa şi pe marele vizir. din cauza presiunii inamicului românii fiind nevoiţi să abandoneze tunurile. trupurile celor căzuţi. Bătălia începu la ora nouă cu un schimb intens de focuri de artilerie. I-au tras cu funiile. pentru a-i împiedica să se regrupeze şi să creeze probleme. a fost capturat de secui. Wilhelm van Ruysbroek. Hasan Pasa a efectuat o manevră largă de învăluire prin vest. Satîrgi Paşa a fost respins către ieniceri. a părăsit în fugă. lărgind flancurile spărturii şi acţionând atât în sprijinul lui Baba Novac. Retragerea turcilor în faţa atacurilor continui ale românilor s-a transformat în debandadă în momentul în care detaşamentul de 400 de călăreţi ai căpitanului Cocea a atacat spatele armatei otomane şi tabăra aflată lângă satul Hulubeşti. încât Hasan Paşa. Apărătorii saşi ai cetăţii urmărind cu atenţie. Pierderile armatei lui Mihai Viteazu au fost de asemenea mari. făcându-i cunoscută poziţia dispozitivului inamic. După ce s-a terminat retragerea şi toate trupele române s-au reunit. Mihai Viteazul a întrerupt urmărirea fugarilor şi şi-a concentrat atacul cu atâta împetuozitate împotriva noilor intraţi în luptă. fiind adunate de locuitorii Sibiului şi depuse într-o groapă comună. Atacul l-a dat Mihai Viteazul pe flancul stâng. archebuzierii şi infanteria română au reuşit să oprească atacul. Mihai Viteazul a ordonat urmărirea pâlcurilor de soldaţi. voievodul român îşi întări trupele din centru cu escadroane de sârbi. Profitând de succes. spahii din flancul drept al otomanilor au trecut râul printr-un vad. Mihai reluă atacul cu partea centrală a oştirii sale. Atacat cu putere frontal şi din flanc. cazaci şi moldoveni şi l-a angajat în bătălie şi pe aga Lecca. militare şi navale ce uşura comunicaţiile pe mare. La acestea s-au adăugat idealul religios al convertirii păgânilor şi dezvoltarea tehnicii cartografice.Seara. Capul cardinalului i-a fost dus lui Mihai Viteazul. în care Mihai Viteazul a înfrânt oştirea transilvăneană şi şi-a deschis drumul spre cetatea Alba Iulia. Otomanii au fost înghesuiţi într-un spaţiu foarte îngust din nordul Neajlovului. însă pe drum. în interiorul cetăţii. şi au ameninţat întreaga întreaga aripă stângă a românilor. Cardinalul Báthory fugi cu destinaţia Moldova. au avut iniţial un tir greşit. care a fost aruncat în mlaştină. Încercând să stabilizeze situaţia. 1571: victoria navală a forţelor creştine la Lepanto 1593-1601: domnia lui Mihai Viteazul 18. Artileria cardinalului. Dezvoltarea economică şi militară a statelor occidentale. reuşind să respingă dreapta şi centrul oştirii transilvănene. În deruta care a cuprins armata otomană. de pe creneluri. trecu de partea armatei lui Mihai. În ciocnire căzu Ştefan Lazăr. din 1446 până în 1451 ocupă funcţia de guvernator al Ungariei 1456-1462. s-a dezorganizat şi a intrat în derută. Aceştia pătrunseră în dispozitivul inamic. Mihai a ordonat retragerea eşalonului întâi către rezervele din spatele Călugărenilor. În finalul pregătirii artileriei. desfăşurarea bătăliei. comandantul locotenent al oastei cardinalului reuşi să-l respingă pe Baba Novac. unificarea lor statală şi blocarea căii mirodeniilor de către turci au deschis ideea unui drum direct spre India. formată din mercenari unguri şi secui de sub comanda lui Gheorghe Makó. iar focul artileriştilor români şi al archebuzierilor a provocat pierderi foarte grele turcilor. 1476: domniile lui Vlad Ţepeş în Ţara Românească 1457-1504: domnia lui Ştefan cel Mare în Moldova 1484: Chilia şi Cetatea Albă sunt cucerite de otomani 1529: otomanii asediază prima dată Viena 1541: Transilvania. În acelaşi timp însă. care l-au decapitat la 31 octombrie. principat autonom sub suzeranitate turcească. Cele 18 tunuri ale lui Mihai.00. a efectuat o manevră de învăluire prin est. armata principelui cardinal Andrei Báthory. Bătălia de la Şelimbăr a avut loc la 28 octombrie 1599. (cel care trebuia să fie numit beilerbei al Ţării Româneşti). comandantul flancului cardinalului. alţii 1000 fiind răniţi şi prizonieri. 62 . înaintarea turcilor a fost oprită. 17. ienicerii au folosit pe lângă podul deja existent. Daniel Zalaschi. Dezastrul fu aproape total. XXV. Linia întâi a lui Gáspár Komis fu străpunsă. peste ziduri. unde înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Ţara Românească. având podul în spate ca singură cale de retragere. o lovitură combinată frontală şi o manevră de învăluire pe flancul stâng al inamicului. Mihai Viteazul a hotărât să execute un puternic contraatac. Haraci: tribut înţeles ca răscumpărare a păcii. şi buşteni şi scânduri aşezate peste mlaştină. DICŢIONAR Beglerbeg: comandant al unui paşalâc. toate tunurile au fost recuperate. Giovanni da Pian del Carpini. deşi amplasate dominant. rămasă fără comandant şi atacată din flanc. au salvat 350 de ostaşi saşi care făceau parte din oastea cardinalului.Mehmet Satîrgi Paşa. Lovitura ienicerilor a fost extrem de puternică. Doar apariţia forţelor lui Hasan Paşa în flancul drept al românilor i-a ferit pe otomani de dezastru. DESCOPERIRILE GEOGRAFICE PREMISELE DESCOPERIRILOR GEOGRAFICE sunt legate de restabilirea comunicaţiilor cu lumea chineză prin cuceririle mongole ale lui Ghinghis-Khan şi primele contacte ale călătorilor europeni precum Marco Polo. EXPANSIUNEA EUROPEANĂ 1. cuprins de panică. Sinan Paşa a avansat în fruntea trupelor de elită. Paşalâc: provincie a Imperiului otoman. beilerbegul Rumeliei. superioară numeric (circa 40-50 de tunuri) a ripostat foarte puternic.Bilanţul bătăliei a fost mare: din rândurile oştirii transilvănene au căzut peste 3000 de oameni. în fruntea călăreţilor săi câmpul de luptă.În jurul orei 15. un nobil de origine română. În acelaşi timp. soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazul. Gáspár Kornis. Locul înhumării se cheamă şi astăzi „Movila lui Mihai”. Artileria. cât şi împotriva lui Moise Székely. în munţi. din ambele tabere.

India şi Japonia fenomenul a avut un impact limitat datorită opoziţiei autorităţilor dar şi existenţei aici a unor străvechi civilizaţii şi religii(hinduism.Flota navighează în lungul coastei de vest africane lăsând în urmă vărsarea fluviului Congo. Colonizarea şi explorarea s-a făcut concomitent cu tentative de creştinare a populaţiilor din Asia. URMĂRILE DE DESCOPERIRILOR GEOGRAFICE s-au manifestat economic prin crearea imperiilor coloniale. Exploratorul porneşte pe mare împreună cu fratele său Diogo Dias şi cu congolezi ca traducători. Portughezii au colonizat Brazilia şi au căutat să controleze spaţiul economic indian prin acţiunile lui Francisco de Almeida şi Alfonso de Albuquerque. DESCOPERIREA AMERICII este legată de dorinţa spaniolilor de a găsi un drum spre Indii prin vest. Fiind echipajul lui chinuit de scorbut îl silesc să se reîntoarcă. În cinstea secundului său botează fluviul Rio Infante. Diaz după acesată călătorie participă ca sfătuitor la întocmirea hărţilor şi echiparea corăbiilor. navighează spre nord descoperind golful Angra dos Vaqueiros numită la vederea unei turme de vaci se presupune că ar fi fost Moselbai. francezi şi englezi. Amerindienii exterminaţi prin hăituire. în conştiinţa europenilor ele au apărut astfel: -Asia. parcă "predestinată" colonizării europene. Mai departe pe parcurs întâlneşte Algoa Bai. după care au organizat aceste teritorii în viceregate bazate pe marile ferme agricole de tip feudal şi pe exploataţiile miniere. fiind primul care a descoperit (1487/88) capul sudic al Africii. Pe drumul de întoarcere ocoleşte din nou "Capul Bunei Speranţe" denumit de el 'Cabo Tormentoso Capul Furtunilor ajungând în înapoi în Lisabona la sfârşitul lui decembrie 1488 după o călătorie de 16 luni. majoritatea băştinaşilor au fost înrobiţi şi exterminaţi în timp ce puternicele imperii Incas şi Aztec. IMPERIUL COLONIAL SPANIOL a cuprins puncte de pe coastele africane. În extremul orient portughezii au stabilit puncte de contact în Japonia-1542 şi China(Macao)-1557. Diaz participă la expediţia (1500) condusă de Pedro Alvares Cabral pe drumul maritim între Africa şi America de Sud moare prin scufundarea corăbiei într-o furtună (29 mai 1500) în apropierea "Capului bunei Speranţe" descoperite de el. se dezvoltă economia de tip capitalist şi este lărgit universul cunoaşterii europene. conte de Vidigueira (1469 în Sines . papalitatea prin tratatele de la Tordesillas-1494 şi Zaragosa-1525. fiind sigur de descoperirea drumului căutat (de 70 de ani). 2. a fost un navigator şi explorator portughez. ideea unui nou continent fiind concretizat de Amerigo Vespucci în 1512. 3. ca să continue cercetarea lui Diogo Cão de a găsi punctul sudic al continentului african şi pe cât posibil drumul spre India. -Africa neagră. Rafael 63 . ajungând la ultima regiune cunoscută deja de portughezi Namibia de azi. probabil la sfârşitul lui august în anul 1487 cu o flotă alcătuită din trei corăbii (caravele). precum şi a zonelor de coastă ale Africii de vest sud sahariene. Acţiunile au fost ale misionarilor iezuiţi şi au dus la catolicizarea deplină a Americii de sud şi Centrale. În 1487 Bartolomeo Diaz atinge sudul african la Capul Bunei Speranţe. ISTORIA ALTFEL Bartolomeu Diaz numit şi Bartolomeu Dias (1450 în Algarve . societăţi complicate şi luxuriante. a împărţit lumea între spanioli şi portughezi. În China. afluxul de metale preţioaşe şi diverse mărfuri spre Europa ce a devenit centrul economic al lumii. bine organizate în mari imperii. blănuri şi sclavi. care realizează acest act prin navigaţia de la vest la est în perioada 1519-1522. Gabriel (120 t). ca forţă de muncă cu sclavii negri aduşi din Africa. fildeş. Asfel ajunge la vărsarea fluviului (Groot Vis) unde poate constata faptul că ţărmul african are direcţia nord. Datorită secretului călătoriei multe detalii nu pot fi elucidate. cu vegetaţie şi faună bogată. cu populaţii blânde. ÎNCONJORUL LUMII este opera portughezului Fernando de Magellan în slujba Spaniei. Astfel primeşte Diaz o însărcinare secretă a regelui portughez Johann II. Navigând spre est şi neîntâlnind uscat (pământ).NOUL DRUM SPRE INDII este deschis de explorările vest africane ale portughezilor iniţiate de prinţul Henric Navigatorul. a fost un explorator portughez din perioada Marilor descoperiri care a descoperit calea maritimă dintre Europa şi India. Din Antile spaniolii au cucerit Imperiul Aztec prin Hernando Cortes (1519-1521) şi Imperiul Incas prin Francisco Pizzaro(1531-1533). De asemenea apare rivalitatea dintre puterile europene pentru spaţiul colonial. etno-culturală a "lumilor noi". spre sud traversând Golfo de São Tomé (azi Spencer Bai) ajungând la Angra Pequena (Golful Lüderitz). superficial cercetat era o lume exotică. cea mai avansată zonă din punct de vedere tehnologic şi militar.24 decembrie 1524 în Kohi India). Prin căutarea căii maritime din Europa spre Asia în timpul domniei lui "Heinrich Navigatorul" expediţiile portugheze explorează la începutul secolului al XV-lea coastele Africii de vest fiind Perioada Marilor descoperiri. Africa şi America. -Americile. În 1492 Cristofor Columb ajunge în Antile şi îşi continuă explorările până în 1505. urmează Cabo da Volta de unde sânt împinşi de un vânt din nord puternic şi furtună cele două caravele rămase spre sud spre Capul Bunei Speranţe. orientată spre impunerea în coloniile nou create a modului său de viaţă. în special de metale preţioase. Mai 1500 Capul Bunei Speranţe). trece prin Golful Balenei. arhipelagul Filipinelor şi a fost centrat pe America de sud şi centrală. confucianism). au fost distruse de conchistadorii dornici în a-şi însuşi pământurile şi resursele de aur şi argint. cu mari culturi şi civilizaţii. budism. "pământuri ale făgăduinţei".29. un teritoriu imens. În America. muncă forţată şi boli au fost înlocuiţi. în mai 1498 Vasco da Gama ajunge în India la Calicut iar în 1500 Alvarez Cabral descoperă ţărmurile Braziliei. INCEPUTURILE SISTEMULUI COLONIAL Pentru a pune capăt rivalităţilor. Vasco da Gama. care au rezistat tendinţelor colonizatoare. Europenii au conştientizat diversitatea umană. CONTACTUL CU CIVILIZAŢIILE EXTRAEUROPENE În Asia europenii au găsit civilizaţii vechi. geografică. Kap Padrone (12 martie 1488) aici are loc la bord aproape o revoltă. IMPERIUL COLONIAL PORTUGHEZ era în principal unul comercial maritim. care jalona ţărmurile africane cu comptoare militar comerciale spre Extremul Orient. Europa apare în acest context ca "centrul lumii". Vasco da Gama porneşte la data de 8 iulie 1497 din portul Restelo Lisabona la bordul corăbiei Nau S. cu toate acestea continuă să navigheze spre est. cuvechi religii. decizie contestată şi încălcată apoi de olandezi. iar fratele său Paulo da Gama la bordul lui S. cu climă plăcută. social-economică. misteriosă cu imense resurse de aur. 4.

descoperindu-se astfel Lumea Noua-AMERICA.de aproximativ 30m lungime care era sub comanda sa. Veragua si Darien asociat fiind cu Alonso de Hojeda. Cu toate ca acesta din urma ii devenise socru. autorităţile locale constituite din nobili (familia Noronha) pe de altă parte. pe care i-a luat cu el.1492. la pretentiile lui Cartagena cu privire la schimbarea itinerarului . Pinta şi Nina. 45 marinari). Pe 27 aprilie 1521. de pe ţărmul de vest al Africii. El a fost primit de localnicul cacique Guacanagari. Magellan a elaborat un sistem de semnalizare atat de bun incat nici o corabie din flotila sa nu s-a ratacit. timp în care s-a făcut ultima revizie şi aprovizionarea completă. La 4 noiembrie ajunge în golful S. Balboa a pornit cu o nava de ajutoare pentru Diego de Nicuesa in 1510. America.Elena (Sankt-Helena) pe coasta de vest africană făcând un ocol larg la depăşirea "Capului Bunei Speranţe" ajungând la 25 noiembrie "Moselbai". Relatarea expeditiei a fost facuta de geograful Antonio Pigafetta care a participat la expeditie. Nicuesa incerca sa colonizeze o zona continentala din America Centrala.1492 – 15. 42 marinari). 64 . Portughezii ating capul Bojador. La crăciunul anului 1499 este încredinţată lui "da Gama" de curtea regală portugheză. care astazi este o asezare di Haiti. Inainte de a se intoarce in Spania. Echipajul flotei însuma 150 -170 de oameni.însoţite de corăbiile Bérrio. La 20 septembrie 1519 flota s-a desprins de ţărm şi a început călătoria. atunci cand acesta a venit sa isi reclame drepturile. A fost executat prin decapitare. O legendă spune că el marca extremitatea lumii. Din Antigua a pornit Vasco Nunez de Balboa intr-o expeditie care a dus la descoperirea Oceanului Pacific la 25 septembrie 1513. avand la bord 18 oameni si fiind comandata de Juan Sebastian El Cano in 1521. Victoria. 32 marinari) au părăsit oraşul Sevilia navigând pe fluviul Guadalquivir până în San Lucar de Barrameda unde au staţionat mai mult de 5 săptămâni. Aceasta se afla pe teritoriul ce apartinea lui Nicuesa. Da Gama fiind învins în acest conflict trebuie să părăsească oraşul (1507) împreună cu familia sa. San Antonio (120 tone. Pedrarias Davila. Aici a esuat Santa Maria.doua caravele mici de aproximativ 15m lungime. care i-a permis lui Columb sa isi lase cativa din oamenii sai in acel sat cand va pleca. 60 marinari) . În 1502 este denumit de rege ca "Amiral al Mărilor Indiei" (Almirante do Mar das Índias) aceasta fiind o replica portugheză la numirea lui Cristofor Columb ca "Amiral al mărilor şi oceanelor" de curtea regală spaniolă. dar şi-a câştigat reputaţia descoperind un nou continent. Vasco da Gama numai la 9 septembrie. in dimineata de Craciun 1942. Columb a exploarat la fel si coasta de nord-est a Cubei (a acosta pe 28 Octombrie). Sultanul oraşului punându-i la dispoziţie un navigator cunoscător al rutei spre India.1493 Prima expediţie pleacă din portul Palos de la Frontera cu navele Santa Maria. 1492: Cristofor Columb. Pentru prima oară ajunge o corabie europeană coasta Indiei pe calea maritimă şi înconjurarea Africii. Santa Fé) (100 t) sub comanda căpitanului Nicolao Coelho. Cristofor Columb a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest peste Oceanul Atlantic în căutarea unei rute spre Asia. s-a temut ca Balboa instiga oamenii sa ii ia puterea si i-a intentat un proces fals in care singurul cap de acuzare justificat era moartea lui Nicuesa. iar noaptea felinarul din pupa corabiei mele".Vasco nunez a fost numit de rege adelanto al Marii Sudului si a murit in 1519 din cauza rivalitatilor pe care le avea cu noul guvernator numit de rege. In timpul trecerii peste ocean. Magellan i-a raspuns. ocean care va fi numit de spanioli Marea Sudului (Mar del Sur) pana cand Fernando Magellan Va intra cu navele sale in 1520 schimbandu-i numele in Pacific. Antigua. Fernando Magellan (primăvara 1480 . ei au facut o impresie la Sevilia. Vasco da Gama încheie un acord comercial cu Samorim ce domneşte în Calicut şi se reîntoarce la 8 octombrie încărcat cu mirodenii. Mactan. 1434: încep explorările maritime portugheze şi spaniole în Atlantic. Juna.desi erau total diferite.08. CRONOLOGIE 1430: Henric Navigatorul organizează primele expediţii care au ca scop explorarea coastelor africane. La sosirea lui Balboa. Ajunge pe coasta răsăriteană a africii atingând la 7 aprilie 1498 în Mombasa unde negustorii arabi caută să împiedice continuarea expediţiei. primul care a condus o expediţie în jurul lumii. Fernandina. iar pe vasul Bérrio era experimentatul pilot Pêro Escobar. 5.10. deschizând drumul maritim spre India. "Datoria domniei voastre este sa urmati ziua steagul meu.27 aprilie 1521. Columb a rapit intre zece si douazeci si cinci de Indieni. sub comanda celor mai buni căpitani şi cârmaci din Portugalia cu experienţă de navigare pe Oceanul Pacific. Bohio-Espanola. Începând o perioadă de conflicte între rege şi "da Gama" pe o parte şi Superiorul Ordinului Cavalerilor de Santiago. acesta aduna supravietuitorii si pleaca in alta parte fondand prima asezare stabila de pe continentul american. Filipine)a fost un explorator portughez care a navigat în serviciul regelui Spaniei. Cele două nave mai mici erau comandate de către Martín Alonso Pinzón şi fratele său Vicente Yañez Pinzón si cu 90 de oameni.03. Este ales pentru traversarea oceanului drumul alizeelor. Magellan este ucis in Filipine in timpul unei lupte cu bastinasii. La 10 august 1519 cele cinci corăbii care au compus flota expediţiei: Trinidad (110 tone. Doar sapte sau opt din ei au ajuns vii in Spania. mai de parte de coasta africană profitând de un vânt (Pasat) mai puternic. Cu jutorul regelui intră în rândurile Ordinului Cristi. Mai departe navighează de-a lungul coastei răsăritene a Africii ajungând în oraşul Malindi unul dintre oraşele concurente Mombasei. având dreptul să calce în acest ţinut numai cu aprobarea Superiorului Ordinului. pe vasul São Rafael era João de Coimbra. conducerea oraşului Sines. Regele Spaniei l-a innobilat pe el Cano si i-a dat ca blazon globul pamantesc pe care scria "Primus Circumedisti me" (Tu m-ai inconjurat primul). 1441-1445: Portughezul Ñuño Tristao cercetează ţărmurile Africii până la gurile Senegalului. Vasco da Gama navighează spre vest pe Atlantic. primul european care a navigat în Oceanul Pacific. a fost pus pe o nava subreda impreuna cu oamenii credinciosi si trimis in larg. Neintelegerile cu capitanii spanioli au inceput la scurt timp. Pe vasul amiral era Pêro de Alenquer cârmaci. 3. si coasta nordica a Hispaniolei. La data de 20 mai 1498 ajung corăbiile lui "da Gama" în apropiere de Calicut pe coasta Malabar. Insa Hojeda plecase in Espanola dupa ajutoare lasandu-si oamenii in asezarea nou infiintata San Sebastian si marea majoritate murisera din cauza bolilor si a atacurilor indienilor. 1453: cucerirea Constantinopolului de către otomani 1488: Bartolomeo Diaz descoperă Capul Bunei Speranţe. la ora 2 noaptea. La 12. Expeditia se intoarce in Europa cu o singura nava. Rodrigo de Triana. astfel incat. l. din 5 Decembrie. Pe 15 martie 1493 Columb revine triumfător în Spania. Prima navă din flota sa sub comanda lui Nicolao Coelho ajunge înapoi în patrie la 10 iulie 1499. Concepción (90 tone. De atunci nu s-a mai auzit nimic de el. Columb a lasat 39 de oameni si a intemeiat asezarea La Navidad. echipajul fiind nevoit s-o abandoneze. Vasco Núñez de Balboa. Santiago (75 tone. dintre alţi ofiţeri din rândul echipajului pot fi amintiţi São Gabriel Gonçalo Álvares şi Diogo Cãos. 55 marinari). întârzierea se datorează morţii fratelui său pe Insulele Azore. Isabella. Sunt descoperite insulele: Santa Maria Conception. Printre spaniolii membri ai expeditiei se afla si Francisco Pizzaro. Victoria (85 tone. un genovez aflat în slujba regilor catolici ai Spaniei. descoperă America.un marinar de pe Pinta zăreşte pământul. A fost primul care a navigat spre vest pornind din Europa pentru a ajunge în Asia.

7 Iunie 1494: tratatul de la Tordesillas. inventată de chinezi. rentă (care trebuie achitată la termene fixe) datorată de ţărani proprietarului de pământ. pe care o administra în numele regelui. de partaj colonial hispano-portughez. retorica şi ştiinţele exacte. Cabotaj: activitate comercială maritimă desfăşurată de-a lungul ţărmurilor. gramatica. DICŢIONAR Astrolab: instrument circular care permite calcularea latitudinii în funcţie de înălţimea astrelor. Conchistador: cuceritor. 1535: organizarea viceregatului Noua Spanie (Mexicul şi America Centrală) 1542: Portughezii ajung în insula Honshu din Japonia. Busolă: instrument care indică direcţia nord-sud. dezvoltarea învăţământului şi tipăriturilor în limbile naţionale. d-Este. cu o gândire logică. Lusitani: veche populaţie iberică. Concesiune: convenţie prin care se acorda dreptul de exploatare a unor aparţinând statului. a început să fie utilizată şi în Occident în secolul al Xllllea. UMANISMUL Renaşterea ca fenomen cultural-politic şi artistic s-a manifestat în Italia secolelor XIV-XVI. 1534-1536: Francezul Jacques Cartier explorează Canada. Metisaj: amestec al raselor: un metis are părinţi de rase diferite. poliglot şi multidisciplinar pregătit. a academiilor şi universităţilor. conchistadorii au continuat în colonii o politică de cucerire pe care o considerau a fi de răspândire a creştinismului. prin opoziţie cu reconquista (recucerirea). 1532 -1533: Francisco Pizarro cucereşte Imperiul incaş. permiţând marinarilor să se orienteze şi în timpul nopţii. Raleigh întemeiază în America de Nord colonia Virginia Prima jumătate a secolului al XVII-lea: apar primele companii comerciale axate pe comerţul cu coloniile nou formate 1600: organizarea Companiei engleze a Indiilor Orientale 1621: apare Compania olandeză a Indiilor Occidentale 6. a avut ca rezultat decimarea populaţiei locale. Portulan: hartă marinărească din Evul Mediu. 1497: John Cabot descoperă Labradorul şi Terra Nova.1493: Bula papei Alexandru al Vl-lea prin care se delimitează domeniile spaniole şl portugheze din Lumea Nouă. Creol: descendent al coloniştilor europeni.Difuzarea umanismului a fost uşurată de dezvoltarea bibliotecilor. taxă. Encomienda: formă de proprietate funciară introdusă de spanioli în America. dependent de metropolă din punct de vedere politic. 1584: W. care acţionează pe fluvii. economic şi cultural. franceze etc. 1501: primul transport de sclavi negri în America 1513: Vasco Nunez de Balboa străbate istmul Panama. papii Iuliu II şi León X) artiştii renaşterii descoperă valorile şi expresivitatea clasicismului artistic al Greciei antice. apariţia tiparului şi a producţiei de carte. pace şi valori morale. construită să înfrunte valurile oceanului. pe dezvoltarea „academiilor” unde se studiau operele anticilor. născut în colonii (spaniole. Literatura abodează teme cum ar fi viaţa de apoi (Divina Comedia). responsabilitate. doctrină care legitimează politica colonială. Contoar: punct comercial european aflat într-un alt stat. de unde s-a răspândit pe spaţiul european. XXVI. de obicei al statului. pe distanţe scurte. dialectica.În plan civic sunt condamnate dogmatismul. cât şi pe cel din lateral. Atmosfera intelectuală nouă are la bază filosofia pozitivă care consideră omul creaţia lui Dumnezeu menită să îi îndeplinească acestuia opera prin libertate. Cu sprijinul unor mecenaţi (familiile Medici. de a produce şi comercializa un anumit produs. inventat de arabi şi perfecţionat la sfârşitul secolului al XlV-lea. Pornind de la valorile antichităţii greco-romane. băştinaşi: oameni originari dmtr-o anumită regiune. era prevăzută cu pânze care-i permiteau să folosească atât vântul din spate. Colonialism: politică de luare în stăpânire şi de exploatare a unui teritoriu sau a unui stat străin. obscurantismul şi fanatismul religios. Uşoară şi rapidă. dominaţie într-un anumit domeniu. strămoşii portughezilor. Redevenţă feudală: obligaţie. Vicerege: conducătorul unei colonii sau provincii. acţiunea care a dus la eliminarea prezenţei arabe (musulmane) în Peninsula Iberică. RENAŞTEREA 1. având partea din spate mai înaltă. frumuseţe. Construcţia acestui tip de navă a început după 1444. Caravelă: navă de dimensiune medie (25 metri lungime şi 10 metri lăţime). iar teologia şi scolastica sunt înlocuite cu artele liberale. Circumnavigatie: călătorie pe mare în jurul unui continent sau în jurul Pământului. bazată pe cercetare şi experiment ştiinţific. 65 . portugheze. 1577-1580: Cea de-a doua expediţie jurul lumii sub conducerea lui Franos Drake. Flotilă: grupare de nave militare. se pune accent pe învăţătură. 1519-1522: călătoria lui Magellan în jurul lumii 1519-1521: Hernán Cortés cucereşte Imperiul aztec. pe care erau reprezentate amănunţit ţărmurile mărilor cu detaliile care interesau navigaţia. Educaţia pune accent pe un "om nou". 1498: Vasco da Gama ajunge în India înconjurând Africa 1500: Amerigo Vespucci descoperă Venezuela. analiza realităţilor sociale (Decameronul). Monopol: drept exclusiv. toleranţă. 1500: Alvarez Cabrai descoperă Brazilia. fericire. Indigeni: localnici. lacuri şi mări în apropierea ţărmului. ea pune în centrul lumii omul şi problemele sale-„umanismul”. ajungând la Oceanul Pacific (Mar del Sur).). de regulă între porturile aceleiaşi ţări. logica.

4. nu un adversar de idei. în stilul bisericii "Santo Stèfano Rotondo" din Roma. Sunt admirate cavalerismul medieval.Ungaria. Principalul mecenat a fost regele ungar Matei Corvinul. aplicând modelel antic grec şi redând fumuseţea corpului uman. Este prieten şi cunoscător al artelor. Biblie şi contemporaneitate. August Wilhelm von Schlegel. Prezenţa învăţatului Alcuin la curtea imperială a stimulat transcrierea textelor vechi şi introducerea limbii latine ca limbă literară. caracterizat prin înţelegere ascuţită. Interpretare istorică şi filosofică a Renaşterii . înlătură orice barieră care-i stă în cale. pentru obţinerea unei "Renovatio imperii Romanorum". William Shakespeare(teatru). Gioberti. ordinea. natura. după numele lui Carol cel Mare. abordând teme antice. adversar al dogmelor şi ideilor preconcepute. Utopia). Aceste influenţe s-au exercitat mai ales în ilustraţiile de cărţi. Diderot.Spania. Brunelleschi şi Michelangelo.Neculce . În afara Italiei renaşterea se remarcă prin pictura lui Bosch . Nicolaus Olahus . Byron. Pentru marea masă a populaţiei din acele timpuri. Se remarcă Michelangelo(Geneza şi Judecata de apoi din Capela Sixtină). . Pieta. Heinse Meyer. dorinţă de afirmare şi renume. fizica (Toricelli . Boticcelli. Gibbon. Sculptura se remarcă prin opere de inspiraţieantică.Renaşterea carolingiană. Giotto(Coborârea de pe cruce). Ambroise Pare chirurgie). Leonardo da Vinci(Cina cea de taină. Casa de Aur-Florenţa). Bartolomeu din Padeborn). . de la barbarie la civilizaţie. Sclavii. Hugo. Tizian. fapt determinant pentru evoluţia ulterioară în istoria culturală a lumii apusene. Ion.Franţa. istorie.astronomie(Galileo Galilei şi Nicolaus Copernic cu teoria heliocentrică). 3. autoritatea şi credinţa religioasă. mitologice. Pictura redescoperă perspectiva ca dimensiune şi prezintă pe pânză sau în frescă teme de grup şi individuale inspirate din mitologie. Renaşterea carolingiană. Epoca se caracterizează prin inovaţii în arhitectură(clopotniţa şi cupola). înlocuieşte legile morale cu cele estetice.Iluminiştii (Hume. Voltaire). biblică şi contemporană. Se remarcă Michelangelo(Moise. simţ deosebit al frumosului.Fiecare perioadă din istoria culturii a avut propria ei viziune asupra Renaşterii. de viaţă cotidiană şi religioasă. Petrarca(Poeme).dragostea. d`Alembert. Rafael. Bellini. Gioconda). ci un duşman personal ce trebuie anihilat. Condorcet. anatomie(Andreas van Wesel). a reprezentat trezirea la viaţă a antichitatăţii şi în parte a culturii bizantine în cultura şi arta imperiului franc.Anglia şi Miguel de Cervantes(Don Quijote de la Mancha).Romanticii (Novalis. partizanii unei singure idei. în încercarea împăratului Carol cel Mare de a continua şi înnoi tradiţiile imperiului roman. Stilul gotic este privit ca suprema expresie a creaţiei artistice. Francois Rabelais(Gargantua şi Pantagruel). mişcarea şi trăirile individului. PICTURA ŞI SCULPTURA redescoperă mişcarea. FIGURI ALE RENAŞTERII ÎN EUROPA CENTRALĂ ŞI RĂSĂRITEANĂ Dezvoltarea renaşterii este târzie şi are influenţe germano-italiene. individualism cu posibilităţi de dezvoltare multilaterală. sau Capella Palatină din Aachen. tridimensionalitatea picturii. de îmbinarea armonioasă şi elegantă a elementelor şi de combinarea în operele ecclesiastice a utilului cu esteticul. care aminteşte de "Bazilica San Vitale" din Ravenna precum şi Capella Sankt Michael din Fulda. se arată curajos în proiectele sale şi plin de forţă în acţiune. vedeau Renaşterea ca o mare epocă de progres cultural ce marchează trecerea de la întuneric la lumină. revenirea la modelul antic în construirea de biserici(domul din Milano şi cel din Florenţa.Erasmus din Rotterdam. Reprezentanţi sunt Copernic . Marii arhitecţi sunt Giotto.circulaţia sângelui. Aceasta se referă la caracteristicile de stil în arta şi arhitectura din timpul împăratului Otto III . Thomas Monis. ARHITECTURA este dominată de construcţii laice şi civile(palate. sub influenţa antichităţii şi a Bizanţului. stilul clasic antic. omului şi spaţiului. David. 2. păstrat la Viena. "Omul Renaşterii" este în primul rând un umanist cu larg spirit de toleranţă. Referindu-ne însă la numărul restrâns al personalităţilor în diferite domenii de creaţie. Van Eyck. . locuinţe). Tommaso Campanella -cercetarea ştiinţifică . Madame de Staël. RENAŞTEREA ARTISTICĂ Arta renascentistă înlocuieşte totul în viziunea asupra universului. teme istorice naţionale (piesele lui Shakespeare). Bramante.români(literatură şi istoriografie). Capela Medicilor). Curente înnoitoare în viaţa culturală au existat şi înainte de epoca propriu zisă a Renaşterii. Prima expresie a umanismului este în literatură prin reprezentanţi ca Dante Aligheri(Divina Comedia). în secolele al VIII-lea şi al IX-lea. frumuseţea corpului uman.Giovanni Boccacio(Decameronul)– Italia. Precursori ai Renaşterii. Donattello şi Verrochio. care însă cuprindeau doar un strat subţire al societăţii înalte de curte. Sclav murind.În contrast cu acesta nu dispar fanaticii. Miron Costin. Se manifestă mai ales la nivel universitar şi ştiinţific şi literar. de preocuparea pentru organizarea urbanistică. Alte domenii de acţiune sunt: -critica socială . care văd în fiecare reprezentant al unei păreri contrarie. Istoriografia ridică problema unităţii naţionale şi a monarhiei centralizate (Princepele). artizanat şi în arhitectură (Capella Sf. 66 . Miguel Servato . Pietre Brueghel(Ţările de Jos) şi gravura lui Albrecht Durer(Germania).presiunea admosferică). care se considerau continuatorii idealurilor umaniste şi raţionaliste ale secolelor XV şi XVI.Petru din Roma) de locuinţe particulare (palatele Pitti şi Strozzi) şi de instituţii publice (palatul Dogilor-Veneţia.Renaşterea ottonică. ISTORIA ALTFEL Tipul de "Om al Renaşterii". Mazzini) aveau o viziune asupra Renaşterii opusă celei iluministe. Comenius Cehia(pedagogie). Printre cele mai însemnate realizări ale Renaşterii carolingiene se numără ilustraţiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel Mare". deschisă oricărei idei.Polonia(astronomie). catedrala Sf. La fel de diferit este văzută semnificaţia rupturii cu evul mediu care este idealizat şi privit ca o vârstă de aur. înflorirea culturală şi artistică ce a caracterizat Renaşterea nu a produs nicio schimbare în modul de viaţă sau de reprezentare a lumii. pieţe. colindă fără dificultate filosofia şi literatura. putem spune astăzi că noile orizonturi spirituale şi liberalizarea moralei au creat un anumit tip de "Om al Renaşterii". Stendhal. În aspiraţia sa spre universalitate. Critica socială abordează racilele sociale (Elogiul Nebuniei) şi creionează imaginea unei societăţi ideale viitoare (Cetatea Soarelui. . iese de sub tutela bisericii şi ideilor ei artistice. medicină(William Harvey.

au susţinut că BIBLIA este sursa primordială a relaţiei cu divinitatea şi calea spre mântuire. 1559: Se introduce învăţământul în limba română în şcoala din Şcheii Braşovului. DICŢIONAR Frescă: pictură lucrată în culori de apă pe o tencuială încă umedă (it. 1562. un mare sprijinitor al artelor. 1494-1553: trăieşte Francois Rabelais. legate de imensele proprietăţi şi venituri ale bisericii. Mecena: protector al artiştilor sau literaţilor. vânzarea funcţiilor episcopale şi traficul de inflenţă. arhitect.teologice. Cauzele reformei au fost următoarele: . 1509: este întemeiată Universitatea Alcalá de Henares 1510: Erasmus publică Elogiul nebuniei 1503-1513: Pontificatul papei luliu al II-lea. fresca -proaspăt). l-a sprijinit pe Virgiliu şi Horaţiu. dar şi de acţiunile autoritariste şi de lucrările costisitoare pentru preamărirea Romei duse de Iuliu al-II-lea şi Leon al-X-lea. Gaius Cilnius Maecenas. un om liber. Benedetto Croce. autorul Leviatan-ului (1651). 1483: Leonardo da Vinci pictează la Milano Cina cea de taină 1483-1520: Rafael Sanzio. diaconul Coresi tipăreşte primele cărţi în limba română. 1420-1434: Brunelleschi. la Muzeul Luvru din Paris). Tot ceea ce se producea în viaţa omului era subordonat acestor idei. Scăderea rolului bisericii. toate scutite de impozite. 67 . bogatul prieten al împăratului Augustus. îşi lasă moştenire colecţia de manuscrise antice Bibliotecii Marciana din Veneţia (ceea ce contribuie la avansarea studierii manuscriselor clasice) 1475-1564: Michelangelo Buonarroti. Studierea operelor antice are semnificaţia întoarcerii de la divin la uman. noile idealuri ale umanismului.Pozitivismul: la Hippolyte Taine. sistem sau proiect irealizabil. învăţat. pictor şi arhitect. după lunga noapte a Evului mediu.Hegelianismul: Hegel vede în Renaştere un progres spiritual. 1506: La Roma începe construcţia Basilicii Sfântului Petru. urmată de crizele provocate de lupta pentru putere. întemeiază la Paris Colegiul lectorilor regali (Collège de France) 1532-l534: Gargantua şi Pantagruel de Rabelals. 6. marea frescă a lui Rafael. nume dat învăţământului (filosofic) din ţările Europei medievale dominate de catolicism. pictor italian. CRONOLOGIE 1297-1299: Giotto pictează frescele din Basilica Sf. grec refugiat la Bizanţ în urma cuceririi Constantinopolului. al faptelor bune şi rele al pedepsei şi recompensei divine. al răului şi binelui. XXVII. 1477-1576: Tiziano Vecellio. REFORMA 1. Reforma a fost o mişcare social-politică şi ideologică îndreptată împotriva bisericii catolşice. sculptor. 1557-1581: Sub influenţa Reformei. Francisc din Asissi 1313-1375: Giovanni Boccaccio. sculptor şi savant italian. îndepărtarea clerului de oameni. legate de slăbirea autorităţii papale ca urmare a "captivităţii franceze". 1509-1510: Şcoala din Atena. 1588-1679: Thomas Hobbes literat şi cercetător englez. în care îşi expune teoria heliocentrici 1543: Johannes Honterus reorganizează şcolile braşovene după model umanist. Bertrando Spaventa ruptura dintre Renaştere şi Evul mediu e apreciată pozitiv. au creat o nouă perspectivă a raportului om-Dumnezeu. umanist englez. obţinându-se astfel iluzia de apropiere sau depărtare. 1458-1464: Pontificatul papei Pius II (Aeneas Silvio Picolomini). Perspectivă: imagine obţinută prin proiectarea unui obiect pe o suprafaţă plană. 1501-1504: David de Michelangelo.. Renaşterea este epoca de aur a acestui mileniu. Utopie: concepţie imaginară.1563: La Cotnari funcţionează Şcoala Latină. o reînnoire a culturii. 1543: Nicolaus Copernic publică De revolutionibus orbium caelestium. de sporirea veniturilor prin daniile bisericeşti orientate cu precădere spre Roma. 1530: regele Franţei. Scolastică: sistem filosofic în Evul Mediu care se baza pe dogmele Bisericii creştine şi se caracteriza prin raţionamente abstracte. scrie Utopia. proiectează şi înalţă uriaşa cupolă a Domului din Florenţa (Santa Măria del Fiore). 1468: cardinalul Bessarion. scriitor italian. 1380-1459: Poggio Bracciolini. 5. autorul romanelor satirice Gargantua şi Pantagruel 1497: Pico dello Miradola scrie Cuvântare despre demnitatea omului. . care a produs o schimbare majoră în creştinismul apusean. CAUZELE REFORMĂRII CATOLICISMULUI Societatea medievală a evoluat pe principiul religios al mântuirii şi osândei. la care se adăuga comerţul cu indulgenţe. creată de Despot Vodă. inspirându-se de la Panteonul din Roma. 1503-1507: Gioconda de Leonardo da Vinci (azi. premisă a apariţiei supraomului. de viaţa scandaloasă a lui Alexandru al-VI-lea Borgia. Umanismul şi spiritul civic au criticat abuzurile şi excesele clerului. pictor italian. umanist şi poet. pictor. . umanist italian. 1516: Thomas Morus. folosind raze proiectate divergente sau paralele. Concepţie laică: care nu ţine seama de preceptele religiei. 1440-1450: Gutenberg pune la punct tiparul cu litere metalice mobile 1452-1519: Leonardo da Vinci. deschis tuturor experienţelor vieţii. Francisc I. Mecenat: sprijin şi protecţie acordate de către cei bogaţi artiştilor şi scriitorilor.economice. descoperă o serie de manuscrise antice.

John Wycliff. În 1534 este autorizat Ordinul Iezuiţilor creat de Ignaţiu de Loyola. specifice Renaşterii. Barocul ca stil artistic este caracterizat prin: • înclinaţia spre grandoare: edificiile sunt de proporţii mari. celibatul clerului. s-au menţinut botezul şi împărtăşania. Pacea religioasă de la Augsburg-1555. Se remarcă arhitecţii Donato Bramante şi Gianlorenzo Bernini. astfel. este legat de opera doctrinară a lui Jean Calvin. chemând-o să redea cu dramatism subiecte din Vechiul Testament. Bavaria. pe oamenii de rând prin idealul egalităţii. Conflictele religioase au durat în perioada 1562-1598. 5. LUTERANISMUL ŞI PRIMELE RĂZBOAIE RELIGIOASE. pusă în aplicare în republica teocratică de la Geneva. Trecerea de la Renaştere la baroc s-a făcut prin manierism. cumulul de funcţii. Saşii au adoptat LUTERANISMUL în 1545. teatrale şi se desfăşoară întrun decor adecvat. pentru a da strălucire. ce a atras nobilii şi principii pentru că îşi puteau însuşi bunurile bisericii. calvinism. cu rădăcini în opera lui Cervantes. Pierderile de autoritate şi de bunuri.. ANGLICANISMUL îşi are originile în actul din 1534. Încercări de a reforma din interior biserica catolică au făcut-o Erasmus din Rotterdam. Ţările de Jos şi Franţa. 3. egalitatea spirituală dintre laici şi mireni. Jan Huss.politice. iar în 1559 se crează Congregaţia Indexului(lista cărţilor interzise catolicilor). ornamentaţia. Sub Elisabeta I limba de cult a devenit engleza.23/24 august 1572. RĂZBOAIELE RELIGIOASE DIN FRANŢA. Venirea la tronul francez al liderului protestant Henric de Bourbon-1589. clarităţii. crezul. 68 . accentuate de elemente decorative care ascund articulaţiile. generată de linii arhitecturale complicate. REFORMA ÎN TRANSILVANIA S-a răspândit prin intermediul studenţilor şi misionarilor veniţi din Germania. de ritmul sacadat. dar fără succes. Ideea de bază era ceea a predestinării şi susţinea abolirea luxului. elementele burgheze prin simplitate. Burghezia şi ţărănimea erau tot mai interesate într-o biserică simplă. chiar prea încărcat. indulgenţele. Anumite trăsături ale operei lui Shakespeare şi chiar a lui John Milton au fost considerate parte integrantă a stilului baroc. mai sobră şi mai puţin ierarhizată. în faţa altarului bogat decorat. dedicarea omului către familie. Ceremoniile religioase devin fastuoase. mai ieftină. unde s-a acomodat gustului public şi tradiţiilor locale Contrareforma punea arta în slujba catolicismului. Excomunicat de papă. Conciliul de la Trento-1563 menţinea doctrina. culminând cu masacrarea protestanţilor din Paris în „Noaptea Sfântului Bartolomeu”. barocul s-a manifestat ca o reacţie împotriva simplităţii. Contrareforma s-a manifestat prin iezuiţi. biserică a egalilor. secularizarea averilor bisericii şi întărirea disciplinei şi moralităţii clerului. legate de dezvoltarea umanismului şi odată cu el a spiritului critic. Austria. o biserică simplă şi ieftină. ca armă religioasă contra Habsburgilor catolici. în acelaş timp. REFORMA CATOLICĂ ŞI BAROCUL Barocul este un curent artistic specific secolului al XVIl-lea. 2. Totodată. simplă şi austeră. morală şi rugăciune. călugăr şi profesor de teologie a expus în 1517 la Wittenberg. . dar având drept centre Germania şi Anglia din timpul Elisabetei I. a cultului şi a ritualului. Se creează. cultul sfinţilor şi al Fecioarei. fiind recunoscută de Dietă în 1557. muncă. Barocul s-a născut în Italia. „resturilor religioase” catolice. când regele englez Henric al-VIII-lea şi-a subordonat biserica engleză.ideologice. fiind favorizată de turci după cucerirea Ungariei centrale. adepte a reformei promovate de Ulrich Zwingli) şi GERMANIA 1546-1555(datorate dorinţei împăratului Carol Quintul de a reface unitatea credinţei în Germania). DOCTRINELE PROTESTANTE Sunt numite ca protestante. legate de ascensiunea puterii monarhice şi procesul de centralizare statală ce urmărea şi subordonarea bisericii către stat. a pus capăt conflictului şi a dus la reunificarea politică şi acordarea de libertăţi şi protecţie proteastanţilor prin Edictul de la Nantes-1598. predominanţa arhitecturii şi subordonarea sculpturii şi picturii. ordine şi etica muncii. Patimile lui lisus şi ale altor martiri. Germania. de transformare. Martin Luther. La decoraţie se foloseşte aurul. faţeta ondulată. a avut împact în zonele urbane şi de sud şi sud-vest. monumentalul şi giganticul. spectaculosul. Calvinismul a cuprins cu predilecţie Scoţia. a fost determinată de succesul reformei. dar s-a dezvoltat în toate ţările catolice: Spania. au determinat biserica catolică să reacţioneze. mântuirea prin credinţă. dar sporea disciplina. care era încă centrul artistic al Europei la sfârşitul secolului al XVI-lea. de o lipsă de claritate în distribuţia volumelor. Portugalia. CALVINISMUL. Arhitectura recâştigă rolul dominant. a adus modestia. 4. dar au fost menţinute episcopatul şi ierarhia bisericească de tip catolic. sacramentele. Polonia şi chiar în America Latină. nepotismul şi susţinea recatolicizare. s-a înlăturat celibatul clerului şi cultul icoanelor. urmată în 1571 de recunoaşterea UNITARIANISMULUI. URMĂRILE REFORMEI CONTRAREFORMA. susţinând ideea revelării Evangheliei pentru fiecare individ. în 1542 este creată Inchiziţia papală. subordonând sculptura şi pictura. El s-a manifestat şi în alte ţări. pictorii Rubens. ca un simbol al forţei dominatoare a popoarelor şi suveranilor. teme de grup şi predominant religioase. reliefând trăirile adânci ale acestora. Carravagio şi El Greco. „cele 95 de teze”. ostentativul. Ei cereau traducerea Bibliei în limba poporului. ascetismul specifice idealului iezuit la care adăugă delimitarea clară a temelor. În această ultimă ţară. a evoluţiei învăţământului şi deci creşterea numărului celora ce puteau citi singuri lucrările teologice şi puteau compara perceptele biblice cu realitatea. iar în 1653 s-au acceptat existenţa în Transilvania a patru religii recepte: catolicism. severitatea. ierarhia catolică şi poziţia bisericii. condamna simonia. Ideile sale s-au răspândit şi au generat confruntări religioase cum ar fi cele din ELVEŢIA 1529-1531(între cantoanele catolice şi cele protestante. unde convertiţii erau sprijiniţi de principii de Bourbon-Navarra şi erau denumiţi hughenoţi. ca o expresie a artei oficiale. BAROCUL ÎN SLUJBA CATOLICISMULUI. cultele desprinse din biserica catolică în secolul XVI şi cunoscute sub diverse denumiri în toată Europa dar inspirate din 3 forme majore: luteranismul. a distracţiilor. senzaţia de mişcare. armoniei şi simţului echilibrului. coloana răsucită. Protestanţii au încercat să-i atragă pe români la reformă. stabilea libertatea cultului şi dreptul principilor de a impune supuşilor lor propria religie. unitarianism şi luteranism. el a fost protejat de principele Saxoniei şi a tradus Biblia în limba germană. în care contesta sacramentele. Principii Rakoczi şi Apaffi au permis răspândirea CALVINISMULUI printre unguri şi legiferarea ei în 1564. calvinismul şi anglicanismul. barocul defineşte literatura de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVIl-lea. simplificarea ierarhie. • tensiunea interioară.

etc. John Marrant a organizat acolo o congregaţie sub auspiciile lui Huntingdon Connexion. care l-a ascuns în castelul din Wartburg. prin modul în care sunt gândite compoziţiile şi mai puţin prin tematică.1563 privind 69 . Luther a replicat că şi le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel ce greşeşte. Majoriatea coloniştilor de pe coasta atlantică americană şi din New England erau calvinişti. mai multe catedrale. Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană Jean Calvin s-a născut cu numele de Jean Cauvin la Noyon. În Spania. pentru a studia dreptul. Sierra Leone a fost colonizată masiv de calvinişti din Noua Scoţie. REALIZĂRILE ARTISTICE ALE BAROCULUI În arhitectură. palate. l-a trimis la colegiul De la Marche şi apoi în continuare la Sorbona din Paris. în Belgia catolică. deoarece Renaşterea nu s-a manifestat în formele ei clasice. • tendinţa suprafeţelor plane de a se răsuci sub formă de suluri. a marmurii colorate. Papa a ordonat ca Luther să compară la Augsburg.18 februarie 1546). 4. Prima sa lucrare publicată a fost un comentariu al lucrării filozofului roman Seneca De clementia. • aglomeraţia din unele scene în care apar numeroase personaje alegorice sau reale. sub protecţia Margaretei de Navarra. guvernatorul Saxoniei. Pe durata şederii sale în Wartburg. primării. cu folosirea savantă a clarobscurului. Respinge dogma prezenţei reale a "trupului şi sângelui Domnului" în împărtăşanie.După peregrinări în Basel. ţinut între 1545 şi 1563. a bronzului. respingând astfel complet liberul arbitru. convins fiind de reformatorul Guillaume Farel. Calvinismul a devenit religia majorităţii populaţiei în Scoţia. când Calvin avea 8 ani. artişti ca Rubens sau Anthonis Van Dyck preferă subiectelor religioase (care nu lipsesc cu totul) portrete. El a încercat să reformeze Biserica Catolică. ritm agitat.La 31 octombrie 1517. • policromia obţinută prin folosirea unor materiale diferite.• organizarea spaţiului interior al bisericilor sub forma unei scene. cât şi curbe) şi a volutelor. în 1536. Sculptura barocă exprimă dramatism. papa. Alţi arhitecţi care au lucrat la Roma. obţinută prin asocierea unor linii diferite (atât drepte.Plasarea altarului la loc vizibil în biserici (în evul mediu spaţiul clericilor era delimitat de cel al mirenilor printr-un perete sau grilaj despărţitor). Calvin se stabileşte definitiv la Geneva. începe să le propage la Paris. Africa de Sud a fost fondată. în urma persecuţiilor suferite de protestanţii francezi. Luther a refuzat. • decoraţia încărcată. arta barocului s-a impus peste cea gotică. barocul se impune prin procedee tehnice. prin mişcare. Aceste teze au circulat repede prin Germania şi au cauzat o mare controversă. pentru clarificarea problemelor apărute odată cu Reforma protestantă. prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther. teoretician al barocului. aurului etc. Ferrara şi din nou la Paris. a platformelor de a crea impresia că se deschid spre infinit şi divinitate. de multe ori sugerată prin reprezentări macabre. cu efecte surpriză ce ţin de regia teatrală. 3. pe care. cum ar fi deznădejdea. Adoptă curând principiile Reformei. a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane. Luther reuşit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului lui. Stilul baroc se regăseşte şi într-un şir de construcţii civile: palate şi vile construite la Roma. A trăit aici aproape jumătate din viaţă. spre deosebire de obiceiul medieval care prevedea ca ostiile consacrate să fie păstrate în nişe special construite în biserici. Ele cereau interzicerea comerţului cu indulgenţe. Franţa. Înfiinţarea seminariilor teologice. paznic al episcopului Noyon. Ameninţat cu închisoarea. instituţia episcopatului. a fost cel de-al nouăsprezecelea sinod ecumenic (recunoscut doar de Biserica Catolică). începând din 1532. compoziţie aglomerată şi policromie.Tatăl lui Calvin. • o anume obsesie pentru tragismul destinului uman. In Spania. specifice Bisericii Catolice). Păstrarea cuminecăturii în tabernacolul plasat pe masa altarului. opere care nu sunt încadrate în stilul baroc. Cardinalul i-a cerut să-şi retracteze cele 95 de teze. secolul al XVII-lea este deschis de El Greco şi continuă cu Francesco de Zurbarân . castel aflat în apropiere de Eisenach. 7. în Picardia. în artă. Predicatorii sunt aleşi de către credincioşi şi fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales. în faţa căreia Gianlorenzo Bernini a construit celebra Colonadă. dar din cauza rezistenţei de care a dat dovadă. Catedrala Sfântului Petru din Roma. a cerut împăratului Carol al V-lea să-l execute. este nevoit să părăsească Franţa. inima catolicismului. cunoscut şi sub numele latin Concilium Tridentinum. ca locuri pentru formarea viitorilor preoţi. începând din secolul XVII. 5. Torino. ISTORIA ALTFEL Martin Luther (10 noiembrie 1483 . Martin Luther a afişat pe uşa principală a bisericii din Wittenberg o listă cu cele 95 de teze. spaima. în faţa cardinalului Thomas Cajetan. Murillo şi atinge culmi nebănuite prin Velâzquez. 6. în cealaltă. teama de suferinţă. precum Rembrandt (Rondul de noapte. Conciliul Tridentin sau Conciliul de la Trento. invocarea sfinţilor. Acesta. 2. în Olanda protestantă au creat mari pictori. cum ar fi cea de la Salamanca şi chiar locuinţe particulare. Decizii adoptate: 1. a convocat o adunare pentru examinarea lui Luther. Veneţia. care erau cunoscuţi cu numele de Afrikaans. dar nu pot lipsi din nici o istorie a artelor sec al XVII-lea.Calvin nu recunoaşte decât două sacramente (Taine): Botezul şi Comuniunea (Împărtăşania). Biserica a fost împărţită în structura actuală. se remarcă prin alegerea unor scene dramatice care dezvăluie sentimente puternice. Introducerea scaunelor în biserici. în acest stil. În 1532 devine doctor în drept la Universitatea din Orléans. se refugiază la Nérac. Lui Luther ia pus pseudonimul cavalerul George. sub formă de bănci. În Ţările de Jos. elementele baroce au apărut alături de un important monument al Renaşterii. considerat întemeietor al picturii spaniole moderne. Lecţia de anatomie) şi Frans Hals. între care San Cayetano din Saragosa. cu lumini şi umbre. ilustrată de Caravaggio şi de fraţii Carracci. Publicaţiile lui Calvin au difuzat ideile sale asupra unei biserici corect reformate. au fost: Francesco Borromini. barocul dovedeşte o înclinaţie către alegorie. Oficialităţile din dietă i-au cerut să-şi retragă declaraţiile. unde este numit profesor de teologie. Naşterea barocului este categoric legată de decizia Conciliului de la Trient (Concilio di Trento) din anii 1545 . Calvin crede într-o predestinare absolută a aleşilor şi celor condamnaţi la "judecata din urmă". scene de familie. o coasă. de calvinişti olandezi (deşi câţiva erau de origine franceză sau portugheză).În 1521. în loc să satisfacă dorinţa papei. în multe părţi ale Europei. Olanda şi părţi din Germania de nord şi a avut o influenţă mare în Ungaria şi Polonia. Carlo Maderno şi Giacomo da Vignola. Coloniştii erau în mare parte loialişti negri. Introducerea confesionalelor (acele "dulapuri" pentru spovadă. teme mitologice. inclusiv puritanii şi coloniştii olandezi din Noul Amsterdam (New York). În 1534. afro-americani care au luptat pentru britanici în timpul revoluţiei americane. numiţi şi hughenoţi. Moartea apare adeseori reprezentată printr-un schelet purtând într-o mână un ceas sau o clepsidră şi. preot şi doctor în teologie. Martin Luther a scris cele 95 de teze în 1517. S-au construit. favorabilă protestantismului. Pictura din secolul al XVII-lea. iar membrii dietei l-au declarat indezirabil. Reforma protestantă din Germania a fost începută de Martin Luther în 1517.

1556: Dieta Transilvaniei desfiinţează Episcopia catolică din Alba lulia. Sacrament: Nume dat in religia catolică fiecăreia dintre cele şapte taine bisericeşti. declanşat de masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu 1574-1576: al cincilea război religios francez. claritate şi lipsă de ambiguitate o reprezentare umană deschisă larg tuturor simţurilor. proclamându-se şef al Bisericii anglicane. consta în excluderea unei persoane din comunitatea creştină şi de sub protecţia legilor. care înseamnă „legat prin jurământ".) s-ar datora mai degrabă funcţiei artei ecleziastice cu destinaţie clară decât măiestriei artistice a artiştilor înşişi. 1533-1534: în Anglia. încheiat cu Edictul de la Nantes. În ciuda existenţei acestui hiatus în timp." Artişti ca Annibale Caracci. Astfel manierismului intelectual şi rafinat al întregului secol al XVI-lea şi se "opunea" prin deschidere. Excomunicare: Pedeapsă aplicată de către Biserîca catolică. Numele vine de la termenul german Eidgenossen. a celor avizaţi. există o părere destul de larg răspândită printre unii istorici de artă. un mare sprijinitor al artelor. în Franţa. 1449: Dizolvarea Conciliului de la Basel. Hughenot: adept al calvinismului. triumful papalităţii asupra mişcării concillare. care se bucurau de libertate deplină a cultului. 1572-1573: al patrulea război religios francez. Edictul de la Poitiers revocă majoritatea dispoziţiilor edictului precedent 1579-1580: al şaptelea război religios francez 1585-1598: al optulea război religios francez. 1598: Edictul din Nantes acordă protestanţilor francezi libertatea de conştiinţă. 1605: protestantul Ştefan Bocskay devine principe al Transilvaniei. scriere care conţine mărturisirea de credinţă al unei religii. care conferă libertăţi religioase protestanţilor. dar mai cu seamă celor mulţi şi needucaţi. saşii. 1525: anabaptiştii apropiaţi de ideile lui Muntzer sunt arşi pe rug la Praga. CRONOLOGIE 1309-1378: „Captivitatea babilonică" a papilor la Avignon. învăţat. 1562-1563: primul război religios francez 1567-1568: al doilea război religios francez. pe vremea aceea. 1377: Roma redevine oraş pontifical (reşedinţă a papilor). 1517: Martin Luther afişează la Wittenberg cele 95 de teze. profesiunea de credinţă luterană. a fost necesară aproximativ o generaţie până când aceste comandamente să poată fi realmente puse în practică prin naşterea şi cristalizarea stilului cunoscut mai târziu sub numele de baroc. Pastor: Slujitor cu rol de preot al unui cult protestant. Confesiune: Religie sau cult. 1556: Abdicarea Iul Carol al V-lea şi divizarea imperiului său. 70 . stilul baroc angaja privitorul într-o "aventură" a înţelegerii care era simplă. DICŢIONAR Naţiuni privilegiate: ungurii. Oricum. punctul de pornire al Reformei. acceptată de Dieta Imperială aici convocată. 1536: Calvin publică în latină Instituţia religiei creştine 1539: Aşezământul religiei creştine de Jean Calvin. Mântuire: Salvarea sufletului prin obţinerea iertării de păcatele săvârşite. Celibatul preoţilor: Interdicţia pentru preoţii catolici de a se căsători. prin alegerea unui papă la Roma şi a altuia la Avignon. finalizat prin Edictul de la Beaulieu. 1458-1464: Pontificatul papei Pius II (Aeneas Silvio Picolomini). decât grupului extrem de restrâns. Correggio şi Federico Barocci sunt printre cei care au marcat semnificativ desprinderea de manierism şi transformarea artei timpului în baroc. 1453: Turcii cuceresc Constantinopole. declanşat de încercarea de capturare a regelui de către hughenoţi 1568-1570: al treilea război religios francez 1571: Dieta Transilvaniei recunoaşte oficial unitarianismul 1571-1603: cu Ştefan Bathory se instaurează la putere. 1378: începutul „Marii Schisme" în Biserica catolică. care încearcă să stopeze progresele Reformei 1572: Noaptea Sfântului Bartolomeu. o comunitate paşnică a acestora se stabileşte în Moravia. că importantele inovaţii artistice ale marilor artişti ai artei figurative începutului anilor 1600 (Caravaggio. 1557-1581: Sub influenţa Reformei. scăparea de pedeapsa divină. Nu întâmplător. umanist şi poet. 1524-1525: Război ţărănesc în Germania. favorabil hughenoţilor. etc. directă şi uşor de "decodificat. 1417: Conciliul de la Konstanz aduce sfârşitul „Marii Schisme" în Biserica catolică.Comparativ cu manierismul elevat ce se adresa elitelor şi care era aproape obscur celor mai mulţi dintre privitori. familia catolică Bathory. Fraţii Carracci. masacrarea hughenoţilor la Paris. aceştia sunt adeseori numiţi precursori ai barocului sau artişti proto 8. 1559: Se introduce învăţământul în limba română în şcoala din Şcheii Braşovului. de unde va trece apoi în Transilvania 1530: Confesiunea de la Augsburg. Religii recepte: confesiuni recunoscute oficial. evidentă. 1503-1513: Pontificatul papei luliu al II-lea. punând capăt încercărilor Habsburgilor de catolicizare forţată 9. Caravaggio. diaconul Coresi tipăreşte primele cărţi în limba română. Henric ai VIII-lea rupe orice legătură cu catolicismul. 1517: începutul Reformei protestante în Germania. dar prea puţin aplicat 1576-1577: al şaselea război religios francez. ulterior. secuii cărora le erau recunoscute drepturile politice în Transilvania. 1593: Henric al IV-lea se leapădă de protestantism şi este încoronat. în Transilvania.modul în care Biserica Romano-Catolică vedea evoluţia picturii şi sculpturii bisericeşti. Ideea era ca artiştii să realizeze opere vizuale care să se adreseze tuturora. 1543: Reforma luterană devine dominantă în Transilvania 1545: apare versiunea integrală a Bibliei traduse în germană de către Luther 1545-1563: Conciliul de la Trento pregăteşte reînnoirea Bisericii catolice şi Contrareforma. 1555: Pacea de la Augsburg pune capăt războaielor religioase. dar contestată de alţii. la Paris rege al Franţei. în anul următor.

începând din secolul al Xl-lea. papalitatea. istorică a unui text literar. francezii intervin direct în luptă înfrângând decisiv infanteria spaniolă în 1643 la Rocroi. religios etc. Cehia. 71 . Franţa şi Transilvania. nobilimea protestantă fiind înlăturată şi înlocuită cu una nouă. Spania. Doctrină: ansamblul ideilor şi conceptelor aparţinând unui sistem filozofic: politic sau religios. de către membrii dietei cehe. Taberele sunt cea catolică: Austria. mai târziu. germani şi spanioli. Danemarca. dublată de centralizarea statală a mutat centrul economic şi politic al lumii în Europa vestică şi la Oceanul Atlantic. Anglia. în schimbul unei sume de bani. tabăra protestantă: principii protestanţi germani din nord.Simonie: Erezie întemeiată de către Simon Magul. Originile şi începutul războiului sunt legate de: -tendinţa Habsburgilor sprijiniţi de papalitate de a crea un imperiu catolic şi în subsidiar de a unifica şi recatoliciza Germania -tendinţa Franţei de a se opunne unei "încercuiri habsburgice" şi de a atinge "graniţele naturale". obţinând victoriile de la Lutzen. Mesianism: (aici) credinţa creştină într-un mântuitor divin al lumii (Mesia). PERIOADA CEHĂ(1618-1625) a fost marcată de zdrobirea cehilor la Muntele Alb-1620. POLITICA ECHILIBRULUI EUROPEAN ÎN SECOLELE XV-XVI Descoperirea Americii şi a drumului naval spre Extremul Orient. Anglia. Episcopat: unitate administrativă în structura de organizare a Bisericii. cu sprijinul financiar al Franţei regele danez Cristian al-IV-lea intervine în luptă şi este înfrânt. prin victoriile franceze se ajung la negocieri de pace. Danemarca. principii italieni . Indulgenţă: act de iertare a păcatelor acordat credincioşilor catolici. Olanda. simonia a desemnat practica vinderii şi cumpărării funcţiilor bisericeşti. catolică şi necehă . natura şi voinţa sa câtorva persoane. constituind principala armă ideologică a Contrareformei. în urma cărora ocupă Praga. Alpii şi Rinul -opoziţia principilor protestanţi germani. care s-a aliat cu Soliman Magnificul şi a profitat de concurenţa austro-turcă în „Chestiunea orientală”. Exegeză: interpretare filologică. Annate: venituri anuale provenite de la diversele bunuri ale Bisericii Conciliu: adunare a reprezentanţilor clerului Erezie: orientare religioasa care se abate de la dogmele Bisericii oficiale şi care este condamnată de aceasta. Scoaterea Suediei din luptă în 1634. de partea protestanţilor pentru a împiedica un imperiu universal germano-spaniol. Catehism: exounere a principiilor religiei creştine sub formă de întrebări şi răspunsuri. care se considera întruparea divinităţii. Cehia pierzându-şi autonomia şi fiind transformată într-o simplă provincie a imperiului. au fost marcate de victoriile regelui suedez Gustav al-II-lea Adolf. Suedia. rezultatul fiind ascensiunea Habsburgilor. Ordin monaho-cavaleresc: comunitate medievală de cavaleri călugări care luptau pentru triumful religiei creştine.fiind silit să încheie pace în 1629. in mod supranatural. una din cele şapte taine ale religiei creştine. Tendinţelor de unificare şi recatolicizare a Germaniei iniţiate de Habsburgi cu sprijinul papalităţii. i s-au opus principii protestanţi germani susţinuţi de Olanda. Transilvania. Ordin călugăresc: organizaţie monahală. Liturghie: cea mai importantă slujbă a religiei creştine. Germaniei şi dominaţia în spaţiul olandez şi italian. soseşte în Germania cu o armată formată pe criterii naţionale şi bine echipată cu tunuri şi muschete. Predicator: îndrumător al unei colectiv sau cult protestant Euharistia: împărtăşanie. PERIOADA DANEZĂ(1625-1629). Bautzen şi Leipzig. Suedia. desfăşurată de sărbători. Carol Quintul a reunit coroanele Spaniei. Tendinţele sale spre monarhia universală au întâlnit opoziţia regelui francez Francisc al-II-lea. urmată de intervenţia regatelor scandinave. Moartea regelui duce la un recul al suedezilor în faţa armatelor austro-spaniole. 2. şi defenestrarea de la Praga a trimişilor imperiali. a dus la intervenţia franceză. Suveranitate: Termenul a apărut în acelaşi context în care grupul politique susţinea că soluţia războaielor religioase era întărirea puterii centrale şi „suveranitatea" acesteia. Franţa. Revelaţie: fenomen prin care Dumnezeu îşi dezvăluie. Lupta pentru supremaţie în Italia a opus pe francezi. Politică: Este un termen apărut în timpul războaielor hughenote. PERIOADA FRANCEZĂ(1635-1648). Iezuit: membru al ordinului călugăresc Compania lui lisus. faţă de contrareforma catolică şi unificarea habsburgică -spijinul antihabsburgic al Olandei şi Anglie care erau în conflict naval cu Spania -lupta pentru supremaţie în bazinul Mării Baltice Pretextul la constituit refuzul cehilor de al alege ca rege pe catolicul Ferdinand de Habsburg. adică Pirineii. dar voia să cumpere de la apostoli atributele pe care aceştia le aveau. când s-a format un mic grup de politique care a încercat să găsească prin negocieri o cale de rezolvare a conflictului. Aceiaşi soartă o are în 1626 principele transilvănean Gabriel Bethlen PERIOADA SUEDEZĂ(1629-1635). Index: lista cărţilor interzise de Biserica catolică. Curia papală: administraţia pontificală a Bisericii catolice. Spaniei şi principilor catolici germanoitalieni. RĂZBOIUL DE 30 DE ANI 1. DESFĂŞURAREA RĂZBOIULUI DE 30 DE ANI Conflictul iniţial religios a căpătat un caracter politic prin implicarea lumii extragermane. După înfrângerea suedezilor. prin mişcarea Reformei. înfiinţată cu scopul susţinerii propagandei religioase. Pe plan politic Imperiul Bizantin şi cel Otoman au asigurat unitatea politică a estului în timp ce Imperiul Carolingian şi cel Romano-german au fost puteri efemere. în prima jumătate a secolului al XVI-lea. principii catolici germani din sud. XXVIII. Protestantism: confesiune creştină desprinsă de catolicism. care au temperat ofensiva habsburgilor.

Adolf (9 decembrie 1594 la Stockholm . controlul Mării Baltice de Suedia. El a contribuit prin acţiunile lui politice şi militare la o hegemonie suedeză în secolul XVIII-lea în nordul Europei. September 1583 in Hermanitz pe Elba. CRONOLOGIE 1618 -1648: Războiul de 30 de ani. Böhmen. . RELIGIOS se prevedea libertatea cultului şi menţinerea condiţiilor păcii religioase din 1555 de la Augsburg. Casa Războiului: teritoriu a cărei populaţie se afla în conflict cu puterea otomană şi refuză să răscumpere pacea printr-un tribut. Cehia şi Ungaria superioară. Perioada franceză (1635-1648): Alianţa franco-suedeză îl obligă pe împăratul german să negocieze şi să încheie pacea. De asemenea din raţiuni de stat Suedia. ceh Albrecht z Valdštejna) el a fost Generalissimus imperial – împreună cu Tilly – în timpul războiului de treizeici de ani Gustav II. Război religios: conflict militar determinat de neînţelegerile de ordin confesional şi care are drept scop să impună o anumită credinţă în defavoarea alteia. ISTORIA ALTFEL Încheierea războiului de 30 de ani . 1635: Intrarea Franţei în război.între Franţa şi Imperiul German şi la Osnabruck. provine din familia Wasa fiind rege al Suediei între anii 1611 şi 1632. Declinul economic. După bătălia de la Lutzen (noiembrie 1639) unde Gustav Adolf îl învinge pe Wallenstein. Absolutismul monarhic s-a consolidat acolo unde au acţionat anumiţi factori.XVII-XVIII sunt cauzate de: . Suedia şi Rusia pentru controlul Mării Baltice . 1618: Revolta Cehiei împotriva administraţiei habsburgice. UN NOU REGIM POLITIC Instaurarea monarhiilor absolutiste a fost urmarea unei îndelungate evoluţii social-politice. însă cu puteri mult slăbite faţă de perioada medievală. Cu toate acestea Sfântul Imperiu Roman a continuat să existe (până în 1806). POLITICA ECHILIBRULUI EUROPEAN Monarhiile europene se vor baza în politica lor externă pe doctrina "echilibrului european" şi pe principiul "raţiunii de stat". mai cunoscut sub numele de Wallenstein. consolidarea poziţiilor franceze la Pirinei şi Rin prin ocuparea Alsaciei şi arhiepiscopatelor de Toul.3. azi (Boemia): Heřmanice nad Labem. 7. Spania. 5. regele Suediei. domină teatrul de operaţiuni. Raţiune de stat: concept potrivit căruia binele statului ar justifica mijloacele folosite pentru a-l obţine. Ferdinand al II-lea redevine stăpân pe situaţie. Perioada daneză (1625-1629): Reformaţii conduşi de regele danez Cristian al IV-lea (1577-1648) au fost învinşi de armatele împăratului german aflate sub comanda lui Wallenstein.confruntarea dintre Polonia.XVIII francezii şi englezii vor garanta "integritatea Imperiului Otoman". 1648: Pacea de la Westfalia. Albrecht Wenzel Eusebius von Waldstein. Metz şi Verdun. Duce de Friedland şi Mecklenburg. independenţa Olandei şi Elveţiei.iar din sec.6 noiembrie 1632 la Lützen). Acest document a marcat începutul sistemului statal european bazat pe state-naţionale. (24. POLITIC se menţinea fărâmiţarea politică a Germaniei în 343 de state.între Suedia şi Imperiul German. Episcopat: unitate administrativă în structura de organizare a Bisericii. scăderea puterii imperiale în dauna Dietei. avându-l în frunte pe Gustav Adolf. Dietă: adunare legislativă. 1620: Victoria armatelor habsburgice de la Muntele Alb. Austria şi Anglia pentru hegemonie europeană -conflictul dintre Anglia şi Olanda pentru dominaţia mărilor . 6. Marile conflicte ale sec. Cehia. Anglia şi Franţa vor încheia alianţe cu otomanii. XXIX. adică tendinţa Rusiei şi Austriei de a-şi împărţii părţile europene ale Imperiului Otoman. concentrarea autorităţii imperiale în Austria. dar moare pe câmpul de luptă. ABSOLUTISMUL 1. PACEA WESTFALICĂ Negocierile din 1648 au avut loc la Munster. Echilibru european: Sistem politic care asigura pacea prin menţinerea echilibrului între marile state europene. mai ales în faţa expansionismului rusesc.conflictul dintre Imperiul Otoman cu Rusia şi Austria pentru spaţiul sud-est european . între care: 72 . Perioada cehă (1618-1620): Luptele s-au desfăşurat în Boemia şi s-au încheiat cu victoria forţelor imperiale.25. A fost un rege care cu importanţă deoasebită pentru istoria Suediei în general şi în mod deosebit a războiului de treizeci de ani.Războiului de 30 de ani i-a fost pus capăt prin Pacea Westfalică. Ea a început o dată cu centralizarea statală şi s-a încheiat în secolele XVI-XVII. Perioada suedeză (1629-1635): Coaliţia protestantă. politic şi militar al otomanilor deschid "chestiunea orientală". Casa Păcii: spaţiu în care populaţiei autohtone i se restituie propnetâţile in schimbul plaţii unui haraci (sau tribut): menţinerea acestui drept comporta existenţa unui stat autonom.concurenţa dintre Franţa. Prinţ de Sagan. DICŢIONAR Consiliu aulic: tribunalul suprem în Imperiul romano-german. 4. Februar 1634 in Eger. Imperiul Otoman se află în stagnare după cucerirea Ungariei(1541) şi în evident recul după eşecul din faţa zidurilor Vienei(1683).

Alianţa matrimonială cu casa de Burghundia şi ceea de Spania iau adus lui Carol al-V-lea coroana Spaniei cu Neapole. Noua nobilime se opunea vechii aristocraţii. inteligent şi lipsit de scrupule. conform cărora nobilimea i se supunea regelui doar ca suzeran. cu centrul comercial al Ţărilor de Jos şi cu coloniile americane. Adunările stărilor.• încheierea centralizării statale şi a unificării teritoriale. monarhia absolutista a luat măsuri în favoarea burgheziei. Prerogativele monarhului absolut Doctrina puterii absolute a pornit de la axioma „voinţa regelui are putere de lege" şi a ajuns la o nouă formulă: „cum vrea regele. a fost un periplu şi o luptă permanentă în scopul unificării teritoriale a stăpânirilor sale într-un imperiu universal şi catolic. ridicată din rândul celor îmbogăţiţi. • ascensiunea orăşenimii şi a burgheziei a favorizat absolutismul. întocmea corespondenţa regelui şi primea scrisori. de a bate monedă şi de a deţine armata pe care o şi comanda. lua împreună cu monarhul cele mai importante hotărâri. Ţările de Jos şi coloniile americane-1516. Principalii protagonişti erau Habsburgii. ajunşi pentru prima dată la tronul german prin Rudolf I (1273-1291). Consiliul regal. acum. fuseseră deja înlocuite cu raporturi noi. numind şi primind solii. Instituţiile statului absolutist Moştenite de la monarhia stărilor. Vechile relaţii vasalice. Lunga lui domnie dintre 1516-1556. fiind convocate rar. Ea a furnizat jurişti care au elaborat teoria monarhiei de drept divin. sporindu-şi autoritatea şi lichidând orice opoziţie. Neapole şi Portugalia. cel puţin la începuturile sale. 5. Regele subordona Biserica intereselor statului. contra flotei otomane. Carol eşuează şi abdică lăsând teritoriile germano-italiene fratelui său Ferdinand. prin Legea de supremaţie-1534. care au fost considerate succese ale monarhiei. iar în 1581 s-au separat creând „Provinciile Unite”. Burghezia avea nevoie de monarhie pentru a-şi consolida puterea economică şi a-şi asigura expansiunea colonială şi maritimă. în care statul proteja interesele economice ale burgheziei. a oferit regalităţii un preţios ajutor. Milanul. conducea politica externă. Filip a reînfiiţat Inchiziţia şi a obţinut victoria navală de la Lepanto-1571. Monarhia era ereditară. numiţi demnitari sau miniştri. 3. Filip al-II-lea(15561598). El reface unitatea statului şi pune capăt războiului civil. iar fiul său Henric al-VIII-lea(1509-1547). El era un catolic fervent şi a urmărit să realizeze hegemonia europeană spaniolă în dauna Franţei şi Angliei. a adăugat la acestea arhipelagul Filipine. deoarece ea a condus atât lupta pentru restrângerea imunităţilor feudale. 73 . fiind subordonate direct regelui. 4. dispunea de bugetul statului. • acţiunea monarhiei. precum şi colaboratori eficienţi prin aparatul birocratic. ca principala beneficiară a centralizării statale. Regele îşi exercita de drept şi de fapt atribuţiile suveranităţii depline. şi a acţionat pentru obţinerea supremaţiei maritime şi coloniale (Spania şi Anglia). aşa vrea legea". declarând război şi încheind pace. cel care a pus bazele apanajului terotorial al familiei sale în spaţiul alpin austriac şi boemian. Consiliul regal. Monarhia şi-a consolidat poziţia dominantă în stat. deţinea jurisdicţia supremă. doar pentru a vota impozite. stabilea şi strângea impozite. a dus la sporirea prerogativelor sale. iar coroana spaniolă cu Ţările de Jos şi coloniile americane fiului său Filip al-II-lea. Prezidat de monarh. atunci când se ocupau de anumite probleme. Ele sunt: Monarhia. totodată. Filip al II-lea (1556-1598) şi-a consolidat poziţiile. Rusia). atât catolicii. social-politic şi militar. Ca urmare protestanţii olandezi conduşi de Wilhelm de Orania au cucerit în 1572 provincia Utrecht. dar atribuţiile lor au fost restrânse. Bourbonilor-Franţa. Cancelaria regală. Monarhia absolutista coincide cu o perioadă de expansiune economică a Europei către alte continente. DINASTIA TUDORILOR – HENRIC AL-VIII-LEA Tudorii ajung la tronul englez prin Henric al-VII-lea(1485-1509). sprijinind Contrareforma. Unele funcţii locale erau accesibile şi burgheziei. Tudorilor-Anglia şi Romanovilor-Rusia. cât şi reformaţii au căutat să-şi asigure sprijinul monarhiei în cadrul disputelor şi războaielor religioase. ca urmare a lichidării anarhiei feudale şi a războaielor civile (Anglia) sau religioase (Franţa). la care a adăugat în 1519 coroana imperială germană. acolo unde a fost cazul (Spania. de a numi în funcţii. • întărirea noii nobilimi. Adunările stărilor au fost menţinute. UN MONARH ABSOLUT – FILIP AL-II-LEA Preluând tronul Spaniei. Absolutismul monarhic a pus bazele sistemului mondial modern. în Spania. încheind tratate. Sicilia. câştigată încă în faza centralizării statale. Puterea sa era nelimitată pe întreg teritoriul statului: avea dreptul exclusiv de a legifera. RĂZBOAIELE RELIGIOASE ALE LUI FILIP AL-II-LEA Opţinând supremaţia în Italia. Filip al-II-lea a sprijinit catolicismul întrând în conflict cu Anglia şi provinciile spaniole protestante din Ţările de Jos. cât şi pe cea de eliberare. exercitându-şi autoritatea pe întreg teritoriul. pe de o parte. instituţiile statului absolutist au fost adaptate noilor condiţii. 2. succesiunea la tron fiind riguros stabilită. • reforma religioasă. pe de altă parte. prin limitarea importurilor şi încurajarea producţiei interne. acesta era format din membri ai familiei regale şi consilieri apropiaţi. intervenind în favoarea acesteia chiar şi militar. şi burghezie şi orăşeni. HABSBURGII ÎN SECOLUL AL-XVI-LEA: VISUL IMPOSIBIL AL LUI CAROL AL-V-LEA Principalele puteri europene erau conduse în secolele XVI-XVII de dinastia Habsburgilor-Spania şi Germania. Confruntat cu opoziţia protestantă germană şi cu cea franco-otomană. prin care îl acceptau ca suveran. un adevărat prinţ al renaşterii. prin organe centrale şi locale. a consolidat autoritatea centrală şi a subordonat biserica. victorios contra lui Richard al-III-lea la Bosworth. promovând o politică economică protecţionistă. Franţa. Aparatul birocratic era compus din numeroşi funcţionari care aduceau la îndeplinire hotărârile regale în provincii. scoţând-o de sub supremaţia Romei. Cancelaria regală se ocupa cu redactarea actelor oficiale. Nobilimea şi clerul au beneficiat de privilegii însemnate. • declinul nobilimii din punct de vedere economic. Regalitatea a profitat de conflictele dintre nobilime. vasalii se numesc. supuşi. numit uneori şi Consiliul de Stat.

Franţa s-a implicat în războiul de 30 de ani de partea protestanţilor. Etalonul în arhitectură îl reprezintă palatul Versailles: sculptorii i-au înfrumuseţat sălile şi grădinile cu numeroase fântâni şi grupuri statuare. Clasicismul în literatură. La Bruyère. sensul moral şi spiritul critic. 11. aforismul etc. ea era completată de politica de dezvoltarea sistemului colonial(creat în Canada şi Antile). tendinţa spre universalitate. iar Adunările Notabililor din 1627. între fond şi formă. Richelieu. sobrietatea. Mazarin şi Colbert.000 de protestanţi în special meşteşugari. Conceptul de clasicism se foloseşte în istoria artei pentru a defini o „parte a creaţiilor din secolele XVIIXVII. Arta devine una triumfală. La Fontaine. birocratic. iar pictorii au decorat interioarele. Clasicismul artistic. Se lucra pentru reşedinţele regale. Consiliul de Finanţe. stilul impersonal. fiind reprezentat în literatură de Boileau. celui monarhic. INSTALAREA BOURBONILOR ÎN FRANŢA Tentativa lui Filip al-II-lea de a anexa Franţa s-a produs în timpul războaielor religioase. a acceptat catolicismul. regina Elisabeta(1558-1603). conformism şi pace socială. Clasicismul a apărut în Franţa. a însemnat concretizarea politicii lui Richelieu şi Mazarin. unitatea religioasă determinând emigrarea a circa 100. după stingerea dinastiei Valois. permiţându-i lui Ludovic al-XIVlea(1643-1715). revolte rurale şi urbane care au culminat în 1648 cu Fronda parlamentară şi Fronda prinţilor. al armoniei între scop şi mijloace. corespunzând. 10. satira. La începutul secolului apăruse un nou mod de a înţelege literatura şi arta. Racine. agriculturii şi a generat o relativă prosperitate pentru omul de rând(„fiecare ţăran să aibă duminica o găină în oala de supă”) 9. portretul moral. al secretariatelor de stat şi prin intendenţii care cu ajutorul aparatului militar-administrativ executau ordinele regale în provincii. să asigure apogeul absolutismului francez. chiar dacă el era doar de suprafaţă. în jurul liderului protestant Henric de Bourbon. canalelor navigabile. creaţia este un exerciţiu al raţiunii şi o demonstraţie a ei. CONSOLIDAREA ABSOLUTISMULUI FRANCEZ Monarhia şi-a consolidat poziţia prin intermediul Inaltului Consiliu Regal(politica externă). Corneille .000 soldaţi). diferite de cele ale barocului şi caracterizate prin monumentalitate. flotei şi porturilor şi a manufacturilor regale. în secolul al XVII-lea. îmbinarea utilului cu plăcutul. primul ministru-cardinalul Richelieu a iniţiat consolidarea statului. pentru a stopa tendinţele spre monarhia universal-catolică a Casei de Habsburg. Maria Stuart şi a încercat să invadeze Anglia cu „Invincibila Armata”(132 nave.6. comerţului. dialogul. întemeiată de Colbert. stabilite oficial de Academia Franceză. SPRE HEGEMONIA EUROPEANĂ Consolidarea monarhiei sub primul Bourbon. Guvernarea se realiza cu instituţiile rezultate din consiliul de stat şi se caracteriza în plan economic prin sporirea fiscalităţii impuse populaţiei pentru susţinerea armatei permanente şi a politicii grandioase de construcţii regale. dezvoltarea manufacturilor. esenţializarea. regele Navarrei. în concepţia clasicilor. a susţinut anglicanismul. a fost numit şi Marele Secol. aşa cum se scria pentru Curtea regală. identificat cu domnia lui Ludovic al XlV-lea în Franţa. Secolul al XVII-lea. Rezultatul a fost regruparea francezilor. CLASICISMUL – OPERA ABSOLUTISMULUI Clasicismul. Acesta a abjurat protestantismul-1593 şi a fost recunoscut rege în 1594. Maria Tudor. reflectare a realităţii politice Absolutismului monarhic i-au fost atribuite trăsături ca prosperitate. în schimb a sporit rolul aparatului poliţienesc. a binelui cu frumosul.REGINA ELISABETA A ANGLIEI ŞI REGELE FILIP AL SPANIEI Urmând la tron surorii sale catolice. pe alt plan. Franţa a obţinut o supremaţie europeană relativă. echilibrul. Henric al-IV-lea. în ciuda imensului prestigiu de care se bucura încă Italia. 2400 tunuri. întemeiată de către Ludovic al XlV-lea. Franţa a devenit centrul literaturii şi artei europene. gravitate. La Rochefoucauld. Cea mai renumită a fost Academia Regală de Arte Frumoase. O alta va funcţiona la Londra (Royal Academy of Arts). o meserie pentru care trebuie să te pregăteşti. Academiile au impus un absolutism estetic. a restaurat unitatea statului şi autoritatea regală. Din 1624. Franţa a fost un exemplu în acest sens. epistola. 8.000-300. Principiile clasicismului au fost: primatul raţiunii. militar şi de propagandă. grandoare. Era 74 . deoarece cultura a reflectat acest echilibru social. 30. Ca urmare Filip al-II-lea a sprijinit revendicarea tronului englez de către regina Scoţiei. Literele şi arta s-au dezvoltat o dată cu stabilizarea puterii monarhiei. Aceste academii aveau drept scop dirijarea artelor spre glorificarea monarhiei care devenise supremul beneficiar şi client. Aceste trăsături au impus cultivarea unor genuri literare precum tragedia. sprijiniţi de marii sfetnici Sully. Ludovic al-XIII-lea(1610-1643) şi Ludovic al-XIV-lea(1643-1715). Clasicismul a pus în circulaţie ideea perfecţiunii. generalizarea. prin Henric al-III-lea. Stările Generale n-au mai fost convocate din 1617.fondatorul tragediei clasice franceze . în sensul reuşitei estetice. Molière. a fost urmată de o criză de autoritate în timpul minoratului lui Ludovic al-XIII-lea. FRANŢA. dezvoltarea comercial-navală engleză şi opoziţia antispaniolă din Ţările de Jos. 12. au pus bazele absolutismului francez. raţiune şi spirit ales. prin susţinerea Ligii Sfinte catolice. Consiliul Părţilor(afaceri juridice). fiind învins de flota engleză în largul coastelor Flandrei-1588. În plan religios are loc în 1685 revocarea edictului de la Nantes. Creaţia trebuia să se supună unor reguli stricte. a drumurilor. a dat protestanţilor Edictul de toleranţă de la Nantes-1598. Sunt considerate trăsături ale clasicismului: obiectivitatea. SECOLUL ABSOLUTISMULUI FRANCEZ Henric al-IV-lea(1589-1610). dar în plan intern a suportat crize economice. printr-un sentiment de puritate şi calm. ţărăneşti şi cele ale protestanţilor(asediul cetăţii La Rochelle-1628). 7. MODELUL MONARHIEI ABSOLUTE – LUDOVIC AL-XIV-LEA Tratatul westfalic. a iniţiat reconstrucţia economică. Accentul cade pe bunul simţ. a pus capăt tulburărilor nobiliare. ordine. modelul francez răspândindu-se în ţările din jur pe măsura creşterii prestigiului ei.

care nu s-a împăcat niciodată cu infidelitatea soţului ei. dezvoltarea manufacturilor. ISTORIA ALTFEL Elisabeta I (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei şi regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa. lucruri pe care le făcea bine din instinct. Roma. aşezat ceva mai departe. fiind. relaţiile sale cu femeile arată că era cât se poate de egoist. A condus Franţa vreme de 72 de ani – cea mai lungă domnie din istoria europeană. Elisabeta I a fost al şaselea şi ultimul monarh al casei Tudor. sfidează natura şi în acelaşi timp. Poseda mult farmec şi era foarte afabil. Educaţia formală a lui Ludovic nu a fost neglijată. Principalele reforme au fost: introducerea serviciului militar obligatoriu pentru nenobili. Modernizarea brutală a atins doar elita intelectuală. dă un ucaz prin care interzice tuturor bărbaţiilor să-şi lase barbă în afară de slujitorii Bisericii. pricepea repede şi poseda o bună memorie a chipurilor şi a faptelor. înrudiţi cu ţarul Ivan al-IV-lea cel Groaznic prin soţia acestuia Anastasia. construirea noii capitale Sankt Petresburg şi legea succesiunii la tron. încercarea de a defini frumosul universal şi de a-i stabili regulile în academii a generat tendinţa de a reuni tot ce aveau mai bun curentele şi şcolile de artă. aceasta a fost regina. n-ar fi potrivit pentru ortodocşi. lucru de care miniştrii şi consilierii s-au convins imediat ce au cunoscut caracterul noii stăpâne. Înălţând oraşul Sankt-Petersburg. dar şi scenele din viaţa suveranului. crescând decalajul faţă de majoritatea populaţiei formată din ţărani iobagi. În 1558. Cuvântul de ordine era simetria. departe de capitală şi aşezat drept în bătaia tunurilor suedeze.ROMANOVII ŞI RIDICAREA RUSIEI CA MARE PUTERE După câteva decenii de tulburări în 1613 la tronul rusesc ajung membrii familiei ROMANOV. care are o întârziere de 11 zile . numai în Franţa nu. analfabeţi şi fără nici un drept 14. nu departe. chiar şi a celei mai umile cameriste. cu caftanul de deasupra până sub genunchi. Ludovic şi femeile. Era inteligent. nobiliară şi burgheză. Petru începe bătălia cu veşmintele. îşi trimite soţia să se retragă într-o mânăstire. Londra. pământul e mlăştinos. părăseşte Moscova la 10 martie 1697 cu ţarul Petru I călătorind incognito sub numele de Piotr Mihailov. succesiv. de altfel. izolat. Saint-Germain-enLaye – 1 septembrie 1715. Trei sute cincizeci de familii de vază sunt silite să se mute la Petersburg. La 20 decembrie 1699. Dacă Rusia vrea să meargă repede înainte. Elisabeta jura că îi va purta de grijă până la moarte. Işi scotea întotdeauna pălăria în faţa femeilor. Din 1711 începe construcţia Palatului de Iarnă. Cu toate că Ludovic îşi răsplătea material amantele. După moartea Mariei Tereza în 1683. care a devenit slabă şi săracă în urma războaielor şi a luptelor religioase. dar puţină istorie modernă. Ludovic s-a căsătorit cu doamna de Maintenon şi sub influenţa ei dură n-a mai avut aventuri extraconjugale. în timpul celor patruzeci şi cinci de ani de domnie îşi îndeplineşte sarcina cu multă maiestuozitate şi siguranţă în sine. deasupra căreia se înalţă o prova de corabie. cel de la Roma. cu superstiţiile şi intrigile de curte. crearea Tablei rangurilor nobiliare. Ludovic al XIV-lea (5 septembrie 1638. taie bărbile boierilor săi. Noul oraş va oglindi dorinţa de înnoire a unui ţar care se leapadă de moştenirea străbunilor. Veneţia. Petru dă un ucaz prin care numărătoarea anilor urmează să se facă din acea clipă după calendarul european. numit mai târziu Ţarskoe 75 . Henric al IV-lea. socotind că era sub demnitatea sa să se înfurie sau să exulte. 13. care. Ludovic a învăţat de la cardinal să creadă că monarhia a fost orânduită de către Dumnezeu. pe malul unui afluent al Nevei. Maria Tereza a Spaniei. Copenhaga. iar cel de dedesupt mai scurt". Reacţia lui a fost aceea de a-şi găsi compensaţii în altă parte. o spoială de geografie şi matematică. având numeroşi bastarzi. Marea Ambasadă va merge la Amsterdam. Trei femei au fost recunoscute în mod deschis. Petru urăşte vechea cetate a ţarilor.Mai întâi este clădită o fortăreaţă din lemn pe malul drept al Nevei: viitoarea fortăreaţă Petru şi Pavel. tehnologică şi economică cu ajutorul străinilor. de vreme ce Ludovic al XIV-lea îi sprijină pe turci. Ludovic a fost obligat să se căsătorească cu o soţie de care nu era atras. Obiceiurile din străbuni mai primesc o lovitură: reforma calendarului. cu clima ei continentală. După ce s-a războit cu bărbile. la moartea surorii sale Maria. ţarul îl cheamă pe arhitectul italian Domenigo Trezzini ca să conducă armata de lucrători. fiica lui Filip al IV-lea al Spaniei. Petersburgul este proclamat capitală a Rusiei iar în 1721 va începe construcţia castelului de la Sarskoe. Cei care nu se supun ucazului plătesc amendă. Aceste cuvinte au constituit pentru ea un jurământ cât se poate de real. Întors acasă omoară streliţii. iniţiază modernizarea militară. să tragă cu armele de foc şi să danseze. Răsar mai apoi o biserică şi. cea mai mare parte a educaţiei aristocratice: ceva istorie antică. Petru I (10 iunie 1672 – 8 februarie 1725) a condus Rusia din 7 mai 1682 până la moartea sa. Marea Ambasadă. Dacă Ludovic al XIV-lea a făcut să sufere pe cineva apropiat. El imprimă caracterul absolutist al monarhiei ruse. Fiind convinsă că soarta i-a prilejuit urcarea pe tron. la tron ajunge după o perioadă de minorat Petru I cel Mare(1683-1725). Poseda un autocontrol remarcabil. o cunoaştere temeinică a limbii spaniole şi a celei italiene. Petru şi Sankt-Petersburg. i se încredinţează soarta ţării. Ludovic al XIV-lea a fost profund influenţat de Fronde. trecutul Rusiei. în calitate de amante principale: blajina şi neştiutoarea Louise de la Vallière. reformează structura administrativ-socială a ţării şi deschide drum Rusiei spre Marea Neagră(victorii contra tătarilor) şi Marea Baltică(victorii contra suedezilor şi polonezilor). Nu merge atât de departe încât să instituie calendarul gregorian. neabandonându-şi credinţa că ordinea şi autoritatea reprezintă antidotul haosului. aşa cum era. urâtă şi stângace. Acelaşi gust pentru simplitate stă la temelia Palatului de Vară. funcţionarii vor purta îmbrăcăminte ungurească. El a învăţat totodată să se prefacă. Hotărăşte ca. Moscova. După domnia lui Mihail şi Alexei Romanov. rege al Franţei şi al Navarrei (în uniune personală). care nu se deosebeşte de casele din jur decât printr-o intrare cu două coloane. cu toate că era mărginită. oamenii de la curte. dar rezervata Françoise de Maintenon. cu tradiţiile ei de veacuri. înapoiat şi răzvrătit totodată. să munceasca din greu şi să-şi ia sarcina în serios.Ţinutul unde construieşte Sankt-Petersburgul este sărac. cu care Ludovic s-a căsătorit în 1660 era proastă. la numai douăzeci şi cinci de ani. Era doar un copil de aproape cinci ani în momentul în care s-a suit pe tron în 1643. Un ucaz dat la 4 ianuarie 1700 hotărăşte ca "boierii. inteligenta şi intriganta Françoise-Athénaïs de Montespan şi autoritara. fiecare an începând la 1 ianuarie şi nu la 1 septembrie ca până atunci. un pridvor. Viena. Berlin. când mai rămăsese doar câteva zile până la sfârşitul veacului. A fost învăţat să călărească. a învăţat să vorbească şi să scrie excelent în limba franceză. cu spiritul oriental. prima locuinţă a lui Petru : o căsuţă din bârne de brad şi cu acoperişul de şindrilă cu două încăperi. Fiecare amantă a fost mai vârstnică decât predecesoarea şi a intrat în graţiile regelui în timp ce făcea parte din anturajul predecesoarei sale. se mulţumeşte cu cel iulian. dar a condus personal guvernul din 1661 până la moartea sa. Versailles). să se identifice cu Franţa. În 1713. însuşindu-şi cinismul şi dispreţul faţă de motivaţia umană caracteristice lui Mazarin. alcătuită din 250 de persoane. Cei care vor dori să-şi păstreze barba vor fi nevoiţi să plătească un bir. În februarie 1704. Ludovic avea un mare apetit sexual şi s-a bucurat de favorurile mai multor amante. nu trebuie să rămână îmbrăcată în vechiturile de pe vrema lui Boris Godunov.preferat genul istoric. să ia parte la slujbele de la Biserică şi să-şi facă urări de Anul Nou. Asemenea bunicului său. la 1 ianuarie 1700 toată lumea să-şi împodobească porţile caselor.

afirmând că necesitatea şi universalitatea nu pot fi deduse din experienţă. literaturii. ci numai din raţiune. monarh absolut.1598) Filip al III-lea al Spaniei (1598–1621) Filip al IV-lea (1621 -1665) CASA DE HABSBURG(ramura austriacă) Ferdinand I (rege al Boemiei şi Ungariei 1526-1564 şi împărat romano-german 1556 – 1564) Rudolf al II-lea împărat al Sfântului Imperiu Roman (1576-1612) Matia I împărat al Sfântului Imperiu Roman (1612-1619) Ferdinand al II-lea împărat al Sfântului Imperiu Roman (1620-1637) Francisc I Ştefan de Lorena (1745 -1765) Maria Tereza (1740 – 1780) Iosif al II-lea (1765 – 1790) 16. CRONOLOGIE monarhii absoluţi RUSIA Ivan al IV-lea cel Groaznic (1547–1584) Boris Godunov (1598 –1605) Petru I cel Mare(1682 .1558. Cortes: adunarea stărilor în Spania. care se află deasupra tuturor. rege al Neapole şi al Siciliei în perioada 1554 . în Franţa. Academism: manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţională. Don Carlos arestat şi după un scurt timp va muri. adepţilor calvinismului. care avea tavanul pictat cu stele. începând cu mijlocul secolului al XV-lea. aici. societate a oamenilor de cultură dintr-o ţară. Fronde: tulburări care au agitat Franţa în timpul minoratului lui Ludovic al XlV-lea şi care au pus în discuţie guvernarea lui Mazaarin şi absolutismul în general Hughenoţi: denumire dată. corespondentul rus al cuvântului latin caesar.Selo.1725) Elisabeta I (1741 – 1762) Ecaterina a II-a cea Mare (1762-1796) FRANŢA Henric IV cel Mare(1589-1610) Ludovic XIII cel Drept (1610-1643) Ludovic al XIV-lea cel Mare (1643-1715) Ludovic XV cel Mult Iubit (1715-1774) ANGLIA Henric al VII-lea (1485 -1509) Henric al VIII-lea (1509 -1547) Elisabeta I (1558 -1603) SPANIA Carol Quintul ( rege al Spaniei 1516 – 1556 şi împărat romano-german 1519-1556) Filip al II-lea (1556 . cu împărat. Filip al II-lea (21 mai 1527 – 13 septembrie 1598) a fost rege al Spaniei în perioada 1556 . Denumirea vine de la sala unde îşi ţinea şedinţele. despot. DICŢIONAR Autocrat: conducător cu puteri absolute. Suveran: care deţine autoritatea supremă. judeca nobilimea pentru încălcarea ordinii publice şi a dispoziţiilor regale. Bănuindu-l pe fiul său de a intriga împotriva lui.1598. care ar fi fost singurul urmaş legitim al regelui. prezidată de un prim cancelar.1598 şi rege al Chile în perioada 1554 . 76 . Ţar: titlu purtat de monarhul Rusiei. Camera înstelată: secţiune juridică a Consiliului Privat înfiinţată în secolul al XVI-lea de către Tudori. Curtea înaltei Comisiuni: secţiune juridică . rege al Portugaliei şi al Algarves în perioada 1580 . Academie: înaltă instituţie culturală creată pentru a ajuta progresul ştiinţei. rege al Angliei (co-regent cu Maria I) în perioada 1554 . artei.1556. Filip al-IIlea şi Don Carlos. 15. sinonim. Dacă Don Carlos ar fi ajuns rege. s-ar fi ajuns la o criză de stat. Raţionalism: concept în teoria cunoaşterii care consideră raţiunea izvorul principal şi chiar unic al acesteia. Mercantilism: doctrină economică engleză şi politică economică conform cărora bogăţia unui stat constă în cantitatea de bani şi de metale preţioase pe are o deţine. Adversarii lui Filip îl acuză de omorârea fiului său propriu.1598. fiind debil mintal.îşi exercita competenţa asupra clerului şi instituţiilor de învăţământ.