UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT CIVIL
PARTEA I - DREPTURILE REALE

Lect. univ. dr. DAN CONSTANTIN TUDURACHE

- SUPORT CURS Anul II
Semestrul I

2008

2

CUPRINS TEMA I – PATRIMONIUL ....................................................................... 3 1. NoŃiunea de patrimoniu ...................................................................... 3 2. Caracterele patrimoniului ................................................................... 4 3. FuncŃiile patrimoniului ....................................................................... 6 4. Teoriile despre patrimoniu ................................................................. 9 TEMA A II-A - POSESIA...................................................................... 12 1. NoŃiunea şi elementele posesiei........................................................ 12 2. Dobândirea şi pierderea posesiei ...................................................... 14 3. CalităŃile şi viciile posesiei............................................................... 16 4. Efectele posesiei ............................................................................... 19 TEMA A III-A - TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI................ 23 DE PROPRIETATE ................................................................................ 23 1. DefiniŃia şi conŃinutul dreptului de proprietate ................................ 24 2. Dreptul de proprietate publică .......................................................... 27 3. Moduri de dobândire a dreptului de proprietate de către stat........... 31 4. Regimul juridic al terenurilor şi construcŃiilor ................................. 33 1. GeneralităŃi ....................................................................................... 41 2. Proprietatea anulabilă ....................................................................... 41 3. Proprietatea rezolubilă...................................................................... 42 4. Proprietatea comună ........................................................................ 43 TEMA A V-A - DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI.................... 49 DE PROPRIETATE ................................................................................. 49 1. Dreptul de uzufruct........................................................................... 50 2. Dreptul de uz şi de abitaŃie ............................................................... 55 3. Dreptul de servitute .......................................................................... 56 4. Dreptul de superficie ........................................................................ 60 TEMA A VI-A - MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI...... 62 DE PROPRIETATE ................................................................................. 62 1. NoŃiune, enumerare şi clasificare ..................................................... 62 2. ConvenŃia sau contractul .................................................................. 64 3. Uzucapiunea sau prescripŃia achizitivă............................................. 65 4. Accesiunea sau încorporaŃiunea ....................................................... 69 5. Hotărârea judecătorească ................................................................... 72 6. TradiŃiunea........................................................................................ 72

7. OcupaŃiunea...................................................................................... 73 TEMA A VII-A - APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE .... 73 1. GeneralităŃi cu privire la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate............................................................................................. 73 2. AcŃiunea în revendicare .................................................................... 74 3. AcŃiunea în revendicare imobiliară................................................... 75 4. AcŃiunea în revendicare mobiliară.................................................... 76 TEMA A VIII-A - PUBLICITATEA IMOBILIARĂ............................. 78 1. NoŃiunea şi obiectivele publicităŃii imobiliare ................................. 78 2. Sistemul registrului de transcripŃiuni şi inscripŃiuni......................... 79 3. Sistemul cărŃii funciare potrivit Legii nr. 115/1938 ......................... 80 4. Sistemul cărŃii funciare potrivit Legii nr. 7/1996 ............................. 86

2

TEMA I – PATRIMONIUL
1. NoŃiunea de patrimoniu. 2. Caracterele juridice ale patrimoniului. 3. FuncŃiile patrimoniului. 4. Teorii cu privire la patrimoniu. 1. NoŃiunea de patrimoniu Termenul de patrimoniu poate fi întâlnit în diferite acte normative; de exemplu, textele Decretului nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice şi ale O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii. Astfel, printre condiŃiile de fond sau elementele constitutive ale oricărei persoane juridice, dispoziŃiile art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 prevăd constituirea sau existenŃa unui „patrimoniu propriu şi autonom”, iar prevederile art. 6 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 26/2000 prevăd necesitatea existenŃei unui „patrimoniu iniŃial al asociaŃiei”. De asemenea, termenul mai este folosit de legiuitorul român în aceleaşi acte normative, în textele referitoare la reorganizarea, dizolvarea şi lichidarea persoanelor juridice. Termenul de patrimoniu este utilizat expres şi în unele dispoziŃii ale Codului civil român referitoare la separaŃia de patrimonii pe care o pot solicita creditorii unei succesiuni şi legatarii cu titlu particular, dacă legatul are ca obiect o sumă de bani, pentru a opri confuziunea sau unirea patrimoniului succesoral cu patrimoniul propriu al moştenitorului cu vocaŃie universală. Procedând astfel, ei vor avea dreptul de a fi plătiŃi din valoarea activului succesoral, fără a fi obligaŃi să suporte concursul creditorilor proprii ai moştenitorului, ceea ce ar avea loc dacă s-ar realiza confunziunea celor două patrimonii. Drepturile şi obligaŃiile subiectelor de drept civil sunt susceptibile de diverse clasificări în funcŃie de anumite criterii. Una din cele mai importante clasificări este în drepturi şi obligaŃii patrimoniale şi drepturi şi obligaŃii nepatrimoniale. Drepturile şi obligaŃiile patrimoniale sunt acelea care au un conŃinut economic, adică pot fi evaluate în bani. Dimpotrivă, drepturile şi obligaŃiile nepatrimoniale sunt lipsite de valoare economică şi, deci, nu pot fi evaluate în bani. Termenul de patrimoniu se circumscrie exclusiv sferei drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale. Drepturile şi obligaŃiile patrimoniale ale unei persoane pot fi abordate în două moduri. În primul rând, fiecare drept şi fiecare obligaŃie aparŃinând unui subiect de drept civil poate fi analizat sau analizată de sine stătător, separat, în propria sa individualitate, făcând abstracŃie de orice legătură cu celelalte drepturi şi obligaŃii ale aceleiaşi persoane, adică ut singuli. Pentru înŃelegerea şi definirea noŃiunii de patrimoniu ne interesează însă cel de-al doilea mod de abordare. Astfel, drepturile şi obligaŃiile patrimoniale pot fi privite globalist, ca o totalitate sau „universalitate juridică aparŃinând unei persoane,

3

făcând abstracŃie de individualitatea unui drept şi fiecărei obligaŃii în parte. Acest mod de abordare a drepturilor şi obligaŃiilor ne conduce la noŃiunea de patrimoniu”. NoŃiunea de patrimoniu nu are o definiŃie legală clară, precisă şi completă. Un rudiment de definiŃie, totuşi, poate fi sesizat în art. 1718 Cod civil în care, fără a fi utilizat termenul de patrimoniu, se prevede: „Oricine este obligat personal este Ńinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare”. Expresiile „îndatoririle sale” şi „cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare” evocă ideea de universalitate sau totalitate, care există şi menŃine indiferent de modificările ce intervin în conŃinutul său. Sarcina elaborării unei definiŃii ştiinŃifice a noŃiunii de patrimoniu a constituit un obiectiv important al doctrinei juridice. Patrimoniul ca entitate juridică distinctă, reprezintă totalitatea sau universalitatea drepturilor patrimoniale şi obligaŃiilor patrimoniale care aparŃin unei persoane. Patrimoniul ca sumă de valori patrimoniale este alcătuit dintr-o latură activă şi alta pasivă. Activul patrimonial este format din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale, iar pasivul patrimonial constă în valoarea tuturor obligaŃiilor patrimoniale ale unei persoane. Activul şi pasivul se găsesc într-o strânsă legătură, pentru motivul că aparŃin uneia şi aceleiaşi persoane. Este motivul pentru care s-a afirmat că patrimoniul poate fi considerat ca fiind un adevărat cont curent al unei persoane în care sunt evidenŃiate, pe de o parte, toate drepturile şi, pe de altă parte, toate obligaŃiile aparŃinând unei persoane, a cărui valoare este supusă unor fluctuaŃii succesive, prin naşterea de noi drepturi şi obligaŃii, precum şi prin modificarea şi stingerea celor existente. Aceste schimbări valorice nu afectează existenŃa şi identitatea universalităŃii sau patrimoniului. 2. Caracterele patrimoniului Patrimoniul prezintă anumite caractere juridice care îl definesc în raport cu alte entităŃi juridice. A. Patrimoniul este o universalitate juridică. Patrimoniul este o universalitate juridică sau de drept deoarece este reglementat sau definit ca atare în art. 1718 Cod civil. El exprimă valoarea tuturor drepturilor patrimoniale (pasivul patrimoniul), care aparŃin unei persoane. Aşadar, patrimoniul se prezintă ca o entitate juridică independentă şi distinctă de elementele sale componente. Astfel, drepturile şi obligaŃiile patrimoniale, privite în individualitatea lor, pot suferi modificări (naştere, transformare, transmisiune, creştere, stingere, micşorare). Aceste modificări au ca efect creşterea sau micşorarea activului şi pasivului patrimonial, dar nu efectează existenŃa patrimoniului, ca entitate juridică de sine stătătoare. Patrimoniul, înŃeles ca universalitate juridică sau de drept, nu se confundă cu universaliatea de fapt. Spre deosebire de universalitatea juridică, o universalitate de fapt este un ansamblu sau o grupare de bunuri a căror unitate se întemeiază pe o simplă legătură de fapt, neprevăzută de lege, cum ar fi: o turmă de animale, cărŃile dintr-o bibliotecă, un buchet de flori etc. De aceea, o universalitate de fapt nu are o existenŃă independentă şi 4

Numai persoanele pot avea un patrimoniu. chiar şi o obligaŃie. Fiind o vocaŃie. AfirmaŃia este valabilă atât pentru persoanele fizice. Orice persoană are un patrimoniu. pe calea divizării parŃiale sau desprinderii. fam. O persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu. Bunurile care compun universalitatea de fapt nu sunt distincte de universalitate. universalitatea de fapt nu permite o transmisiune cu titlu universal. 30 C. unei persoane. prin acte între vii. Reglementează comunitatea matrimonială. uneori. rămân fixate în patrimoniul înstrăinătorului. „chiar şi atunci când o persoană nu are nici o avere. Tot astfel. B. deşi pot înstrăina un drept şi. întregul lor patrimoniu. ConŃinutul real al patrimoniului nu prezintă importanŃă. deoarece numai ele pot avea drepturi şi obligaŃii. un regim juridic distinct şi determinat. fiecare având un regim juridic propriu. Patrimoniul este strâns legat de persoana căreia îi aparŃine. prin succesiune. După urmărirea bunurilor proprii prevăzute de art. În cursul existenŃei persoanelor juridice este posibilă transmisiunea unei cote-părŃi din patrimoniu în cazul reorganizării lor. Bunurile atribuite prin 5 . În ce priveşte persoanele fizice. Or. Unicitatea patrimoniului. o potenŃialitate. E. el este divizibil în două sau mai multe grupe sau mase de drepturi şi obligaŃii. în ce priveşte persoanele fizice. În cazul înstrăinării bunurilor din universalitatea de fapt. obligaŃiile născute în legătură cu acestea. deoarece el este o universalitate caracterizată prin potenŃialitate. Fiind subiecte de drept. patrimoniul. Aşa se explică faptul că prin înstrăinarea sau pieirea lor. D. către o persoană juridică existentă sau care astfel se înfiinŃează. Dimpotrivă. fără îndoială. în momentul încetării din viaŃă a titularului său. ele nu pot transmite altei persoane. el aparŃine. patrimoniul fiind alcătuit din drepturi şi obligaŃii. atâta timp cât ea există ca subiect de drept civil. privite ut singuli. într-o relaŃie inversă. Astfel. Divizibilitatea patrimoniului. ele au în mod necesar drepturi şi obligaŃii.. universalitatea de fapt dispare. cât şi pentru persoanele juridice. El va transmite numai pentru cauză de moarte. O persoană nu poate fi titulară a mai multor patrimonii. Transmisiunea întregului patrimoniu al persoanelor juridice are loc doar în cazul încetării lor în urma reorganizării prin comasare şi prin divizare totală. Aşadar. fiecare având o anume destinaŃie şi afectaŃiune şi. pe cale de consecinŃă. 31 C.nici pasiv propriu. Persoanele juridice şi persoanele fizice au aptitudinea permanentă de a dobândi drepturi şi obligaŃii. Deşi unic. Astfel. ea are totuşi un patrimoniu”. în măsura necesară realizării drepturilor lor de creanŃă. creditorii vor putea cere împărŃirea bunurilor comune. art. ExistenŃa unei persoane este de neconceput fără un patrimoniu. Nu există persoană care să nu aibă un minim de bunuri sau de drepturi. patrimoniul nu este în mod necesar unitar sau indivizibil. altfel spus. divizibilitatea patrimoniului este justificată şi prevăzută de lege în cazul soŃilor. existenŃa patrimoniului nu poate fi concepută fără un titular. patrimoniul unei persoane căsătorite este divizat în: masa sau grupa drepturilor şi obligaŃiilor proprii şi masa sau grupa drepturilor şi obligaŃiilor comune. fam. C.

Această funcŃie este consacrată expres în art. Expresia de gaj general nu are nimic comun şi nu se confundă cu dreptul de gaj. numai după aceea. 3. Pe cale de consecinŃă. sunt opozabile creditorilor. Aşadar. Dreptul de gaj este un drept real accesoriu dreptului de creanŃă. cum ar fi apărarea intereselor şi realizarea drepturilor creditorilor unei succesiuni sau ale unor moştenitori. noŃiunea prezintă o deosebită importanŃă practică. Cu alte cuvinte. creditorul va putea urmări doar bunurile existente în patrimoniul debitorului în momentul executării silite şi bunurile ce vor intra între timp. FuncŃiile patrimoniului ConstrucŃia patrimoniului ca entitate juridică distinctă. De aceea. garanŃie specială a creditorilor gajişti. unde se dispune: „Oricine este obligat personal este Ńinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile. Dimpotrivă. chiar dacă îl micşorează. explică şi face posibilă subrogaŃia reală cu titlu universal. ce conferă titularului prerogative speciale în raport cu acelea recunoscute oricărui creditor. prezente şi viitoare”. fără fraudă. funcŃia de garanŃie comună şi proporŃională a tuturor creditorilor. cu întregul patrimoniu. Aşadar. şi anume: atributul de urmărire şi atributul de preferinŃă. în acest caz. debitorul răspunde faŃă de creditorii săi pentru îndeplinirea obligaŃiilor pe care le are. de sine stătătoare. Dimpotrivă. fără a-l putea opri să le înstrăineze. devin bunuri proprii. în cazul în care nu şi-au putut realiza integral creanŃele. în acelaşi patrimoniu. nu este vorba de gaj propriu-zis. patrimoniul debitorului are. nu afectează existenŃa gajului general. ExplicaŃia rezidă în împrejurarea că dreptul de gaj nu are ca obiect bunuri individual determinate şi nu duce la deposedarea debitorului de bunurile sale. precum şi dreptul să le înstrăineze ori să dobândească altele. în primul rând. nu a fost şi nu este un scop în sine. printre altele. care nu au dreptul să le urmărească în patrimoniul terŃilor. 1718 Cod civil. La baza divizibilităŃii patrimoniului pot sta şi alte raŃiuni. schimbările care au loc în conŃinutul patrimoniului. În cadrul unui patrimoniu. 1) Gajul general al creditorilor. face posibilă transmisiunea universală şi cu titlu universal a drepturilor şi obligaŃiilor. până la realizarea integrală a dreptului de creanŃă. Toate cazurile de diviziune a patrimoniului sunt reglementate de lege. El poartă asupra întregului patrimoniu. Patrimoniul constituie singura garanŃie generală a tuturor creditorilor titularului său. ci dreptul creditorului de a urmări oricare din bunurile ce se află în patrimoniul debitorului pentru a-şi realiza creanŃele. au dreptul să urmărească şi bunurile proprii. Denumirea de gaj general ne sugerează că. Între gajul general al creditorilor şi divizibilitatea patrimoniului există o strânsă interdependenŃă. creditorii comuni ai soŃilor pot urmări. nu pot exista mase patrimoniale cu regim diferit fără o prevedere expresă a legii.împărŃire fiecărui soŃ. deoarece patrimoniul îndeplineşte trei funcŃii: gajul general al creditorilor. în realitate. debitorul păstrează posesia bunurilor pe care le are în patrimoniu. bunurile sau drepturile comune şi. iar actele de înstrăinare încheiate de debitor cu privire la bunurile sale. Ori de câte ori patrimoniul unei persoane este divizat în două 6 . ca universalitate.

se asigură menŃinerea fiecărei grupe de bunuri. 7 . susceptibile de înlocuire cu alte valori. gajul este şi rămâne general. nou intrate în patrimoniu. SubrogaŃia reală cu titlu universal este în strânsă legătură cu gajul general al creditorilor. valoarea bunului înstrăinat fiind înlocuită cu valoarea primită în schimb. fără ca o dispoziŃie a legii să o prevadă expres. în cazul unui patrimoniu divizat. În acest fel. creditorii pot urmări bunul concret existent în patrimoniul debitorului lor la data urmăririi. într-un anumit patrimoniu. SubrogaŃia reală este înlocuirea unei valori cu altă valoare. fiindcă se limitează doar la activul patrimonial din acea grupă. În urma subrogaŃiei. creditorii săi pot urmări numai acele bunuri care fac parte din grupa sau masa patrimonială în legătură cu care s-au născut creanŃele lor. subrogaŃia reală cu titlu universal asigură conŃinutul gajului general. SubrogaŃia reală cu titlu universal înseamnă înlocuirea automată a unei valori cu altă valoare. ele nefiind indisponibilizate. în locul său. precum şi atunci când se pune problema restituirii unui patrimoniu de către moşteniorii aparenŃi. ImportanŃa practică a subrogaŃiei cu titlu universal se relevă şi în cazul împărŃirii unui patrimoniu. 2) SubrogaŃia reală cu titlu universal. subrogaŃia este două feluri: personală şi reală. drepturile şi obligaŃiile din conŃinutul său nefiind privite ut singuli. Cuvântul subrogaŃie înseamnă înlocuire. subrogaŃia în drepturile creditorului prin plata creanŃei). ci împreună. A. de pildă. Având în vedere că debitorul îşi poate înstrăina bunurile pe care le are în patrimoniu. Ea se produce automat. Aşa. În dreptul civil. a unui lucru cu alt lucru şi poate fi: subrogaŃie reală cu titlu universal şi subrogaŃie reală cu titlu particular. în cuprinsul unui patrimoniu. SubrogaŃia personală constă în înlocuirea unuia dintre subiectele raportului juridic de obligaŃii civile cu o altă persoană. Chiar aşa fiind. fără ca înlocuirea să afecteze existenŃa acestuia. se recurge la procedeul înstrăinării lor. SubrogaŃia este cu titlu universal. Are loc aşa numita specializare a gajului general al creditorilor. specializat. în acelaşi timp. ca valori legate între ele. Valorile de înlocuire. făcând abstracŃie de individualitatea lucrului care iese şi a celui care intră. şi este. în cazul sistării indiviziunii. iar sumele de bani obŃinute în acest fel. iar valoarea de înlocuire a unui bun propriu al unuia dintre soŃi va intra în grupa bunurilor proprii ale acestuia. deoarece poartă asupra unei întregi grupe patrimoniale. în ipoteza în care bunurile ce intră în alcătuirea ei sau unele dintre ele nu pot fi împărŃite în natură. Analiza acestei operaŃii juridice are loc la materia Teoria generală a obligaŃiilor civile (de exemplu.sau mai multe grupe de drepturi şi obligaŃii. fiind prin excelenŃă divizibile. SubrogaŃia reală cu titlu universal este subordonată divizibilităŃii patrimoniului. vor avea regimul juridic al valorilor înlocuite. iau locul bunurilor înstrăinate în patrimoniul respectiv. deoarece suntem în prezenŃa înlocuirii unei valori cu altă valoare. înlocuirea valorii ieşite cu valoarea primită în schimb se produce în cadrul acelaşi mase patrimoniale. valoarea de înlocuire a unui bun comun al soŃilor intră în masa bunurilor comune. ExplicaŃia rezidă în faptul că patrimoniul este o universalitate juridică. Astfel. Astfel.

În cazul subrogaŃiei reale cu titlu particular. moştenitorii prezumtivi au înstrăinat o parte a bunurilor din acel patrimoniu. să fie afectată la plata creanŃelor privilegiate şi ipotecate. ipoteca. intrând în categoria creditorilor chirografari. privite izolat ut singuli. dreptul real accesoriu se stinge. Acest caz de subrogaŃie reală cu titlu particular este prevăzut de lege în vederea apărării intereselor creditorilor cu garanŃii reale. unul din efectele anulării hotărârii judecătoreşti declarativă de moarte a unei persoane este restituirea patrimoniului acelei persoane de către moştenitori săi prezumtivi. dacă un bun ipotecat. se ia în considerare regimul juridic special pe care îl au bunurile care părăsesc patrimoniul. gajat sau grevat de privilegiu special pierea sau este distrus. cu titlu oneros. gajat sau grevat de un privilegiu special a fost distrus sau deteriorat de un caz asigurat sau printr-o faptă ilicită. între timp. Aşadar. Aceasta pentru motivul că orice drept real se stinge prin distrugerea sau pieirea bunului care face obiectul său. Spre deosebire de subrogaŃia reală cu titlu universal. SubrogaŃia reală cu titlu patricular constă în înlocuirea unui bun individual determinat. cu un alt bun individual determinat. B. în care se prevede că garanŃia reală nu se stinge. astfel că bunurile care intră în patrimoniu preiau exact aceeaşi situaŃie juridică. Dacă însă. subrogaŃia reală cu titlu particular poate exista numai dacă este prevăzută expres de lege. ceea ce 8 . Din analiza acestui text. SubrogaŃia reală cu titlu patricular. El ar fi lipsit de atributele de urmărire şi preferinŃă. fiind ameninŃat de concursul celorlalŃi creditori şi de o eventuală insolvabilitate a debitorului. ci este strămutată de drept asupra indemnizaŃiei de asigurare sau despăgubirii.După cum este cunoscut. gajist sau privilegiat să fie prejudiciat. Asemenea se va urma şi cu orice despăgubire va fi datorată de către o a treia persoană pentru pierderea totală sau deteriorarea obiectului însărcinat de un privilegiu sau ipotecă”. sau alte bunuri mobile vor fi asigurate în contra incendiului sau în contra oricărui alt caz fortuit. după caz. prin stingerea garanŃiei sale reale. Locul bunurilor în patrimoniul de restituit. 1721 Cod civil prevede: „Când un imobil. dacă nu va fi cheltuită în reparaŃia obiectului asigurat. recolte. gajul sau privilegiul special se strămută de drept asupra sumei de bani primită sau cuvenită cu titlu de îndemnizaŃie de asigurare sau. Art. actele de înstrăinare vor rămâne valabile. după caz. suma ce se va datora de către asigurator va trebui. rezultă că în situaŃia în care un bun ipotecat. Ar urma astfel ca creditorul ipotecar. adică se are în vedere o situaŃie specială a acestor bunuri. este luat de sumele de bani primite de către succesorul prezumtiv de la terŃii dobânditori. nefiind vorba de simpla înclouire a unei valori cu altă valoare în cuprinsul unui patrimoniu. asupra despăgubirii primită de la sau datorită de autorul prejudiciului. Există două cazuri reglementate de lege: a) art. neputând fi anulate sau revocate. la înlocuirea bunurilor care ies din patrimoniu cu cele care intră. după rangul fiecăreia din ele. Înseamnă că ea nu operează automat. 1721 Cod civil cuprinde o normă de protecŃie pentru creditorii din această categorie. unor terŃi de bunăcredinŃă.

transmisiunea universală intervine şi în situaŃia reorganizării persoanelor juridice prin absorbŃie sau fuziune. Transmisiunea cu titlu universal constă în transmisiunea fracŃionată a întregului patrimoniu al unei persoane la două sau mai multe persoane sau în desprinderea unei părŃi dintr-un patrimoniu pentru a reveni altei persoane. Prin transmisiune universală se dobândeşte totalitatea valorilor active şi pasive care alcătuiesc întreg patrimoniu. transmisiunea cu titlu universal are loc numai la decesul lor. Două teorii sau concepŃii au fost reŃinute de doctrina juridică: teoria personalistă a patrimoniului sau patrimoniul-personalitate şi teoria patrimoniului-scop sau de afectaŃiune. Transmisiunea universală intervine atunci când se transmite întregul patrimoniu. a unei cote părŃi sau fracŃiuni matematice dintr-un patrimoniu. în situaŃia când patrimoniul succesoral este dobândit pe cote-părŃi de către doi sau mai mulŃi moştenitori legali sau testamentari cu vocaŃie universală. 2 din Legea nr. EvoluŃia concepŃiilor despre patrimoniu a fost strâns legată de fazele şi etapele de dezvoltare a societăŃii omeneşti moderne şi contemporane. în cazul decesului unei persoane. Este întâlnită şi la persoanele juridice cu prilejul reorganizării lor prin divizare totală sau parŃială. 4. În ambele cazuri. 3) Transmisiunea universală şi cu titlu universal. obiectul transmisiunii este patrimoniul sau o fracŃiune dintr-un patrimoniu. Teoriile despre patrimoniu Explicarea noŃiunii de patrimoniu şi a caracterelor care îl definesc şi particularizează ca entitate juridică distinctă a constituit o preocupare a literaturii de specialitate. patrimoniile persoanelor juridice care fuzionează se transmit la persoana juridică ce se înfiinŃează cu acest prilej. o cotă-parte matematică din aceste valori. Transmisiunea universală şi cu titlu universal constă în transmiterea de la o persoană la alta a unui patrimoniu în întregul său ori. adică o universalitate sau cotă-parte dintr-o universalitate. Acestora li se adaugă o a treia teorie. după caz. 28 alin. gajist sau privilegiu special are posibilitatea de a cere să i să plătească creanŃa din suma cuvenită proprietarului acelui bun. nu este pus în situaŃia riscantă de a suporta concursul celorlalŃi creditori ai debitorului său. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. 9 . dispune că dreptul de ipotecă şi privilegiul special imobiliar care grevează un imobil expropriat se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite potrivit procedurii şi în condiŃiile prevăzute de această lege. În cazul persoanelor fizice. Ele se deosebesc exclusiv din punct de vedere cantitativ sau valoric. după caz. când întregul patrimoniu al persoanei juridice absorbite este preluat de persoana juridică absorbantă sau. întregul patrimoniu succesoral poate fi cules în totalitate de un singur moştenitor care are vocaŃie universală legală sau testamentară. În lipsa conceputului de patrimoniu ca entitate juridică distinctă. asemenea transmisiuni ar fi imposibil de explicat. cunoscută sub denumirea de teoria mixtă sau eclectică.înseamnă că creditorul ipotecar. iar transmisiunea cu titlu universal se dobândeşte doar o fracŃiune. Astfel. alcătuită din activ şi pasiv. Astfel. şi b) art. Între cele două feluri de transmisiune a patrimoniului nu există deosebire sub aspect calitativ. De asemenea. nefracŃionat de la o persoană la persoană.

este limitată doar la întinderea aportului la capitalul social. Specificul societăŃilor anonime constă în aceea că. cu părŃi cu valori din patrimoniul lor. Numai în aceste condiŃii. faŃă de creditorii fiecărei societăŃi.numai persoanele pot avea un patrimoniu. fără a fi limitată la capitalul acelei întreprinderi sau.patrimoniul nu poate fi separat de persoana căreia îi aparŃine. care este unitar şi indivizibil. Potrivit acestei teorii. patrimoniul ar avea. Răspunderea acŃiunilor este limitată doar la valoarea acŃiunilor pe care le deŃin din capitalul societăŃii.a) Teoria personalistă sau a patrimoniului – personalitate. la părŃile sociale ale cosocietarilor. pe acŃiuni. până la sfârşitul secolului al XIX-lea. fiind inalienabil. patrimoniul ar constitui unul dintre atributele personalităŃii umane. Admiterea divizibilităŃii patrimoniului determinată de limitarea răspunderii acŃionarilor. a sfârşit prin a fi proclamată şi susŃinută de doctrina juridică. Este motivul pentru care în dreptul francez au fost elaborate 10 . În aceste condiŃii. deŃinătorii de capital financiar erau dispuşi să acorde credite diferiŃelor întreprinzătorilor. În concluzie. în calitate de acŃionari. Capitalul societăŃilor este constituit din acŃiuni liber cesibile sau transmisibile. regula indivizibilităŃii patrimoniului şi caracterul său unitar nu mai corespundeau realităŃii şi nevoilor social-economice. când întreprindele aveau forma întreprinderilor individuale şi a societăŃilor de persoane. ştiind că răspunderea. precum şi răspunderea asociaŃilor în societăŃile în nume colectiv şi a asociŃailor comanditaŃi în societăŃile în comandită. teoria patrimoniului-personalitate a ajuns la rezultate dăunătoare. fiind acceptată. fără rezerve. patrimoniul este strâns legat de persoana fizică. identitatea şi calităŃilor cosocietarilor nu au nici o importanŃă. la înfiinŃarea şi funcŃionarea lor. Teoria a fost elaborată în spaŃiul doctrinei juridice din FranŃa. pe plan practic. potrivit acestei concepŃii.o persoană poate avea numai un singur patrimoniu. Caracterul indivizibil al patrimoniului a constituit explicaŃia şi fundamentul posibilităŃii angajării răspunderii nelimitate a întreprinzătorilor. faŃă de creditorii întreprinderii. S-a afirmat că patrimoniul este emanaŃia personalităŃii umane şi expresia puterii juridice cu care este investită orice persoană. . ei nici nu se cunosc. la două sau mai multe societăŃi comerciale. următoarele caractere sau trăsături specifice: . după caz. RevoluŃia industrială accentuată în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea a generat procesul obiectiv de concentrare a capitalurilor. Datorită legăturii dintre patrimoniul şi persoană fizică. Regula diviziunii patrimoniului a permis astfel crearea condiŃiilor pentru toate persoanele de a participa. Umare a acestui fapt devin tot mai numeroase întreprinderile de capital sub forma societăŃilor anonime. la început propusă. Această construcŃie juridică a corespuns pe deplin realităŃilor şi intereselor economice existente înainte de sfârşitul secolului al XIX-lea. . Adeseori. Teoria personalistă a explicat modul de funcŃionare a întreprinderii comerciale sub forma comerciantului persoană fizică. Aşadar. cu întreaga lor avere.

de afectaŃiunea pe care persoana respectivă a dat-o unei anumite mase din bunurile sale. fiecare cu activul şi pasivul său. b) Teoria patrimoniului-scop sau de afectaŃiune. Numai persoanele pot avea drepturi şi obligaŃii. indenpendent că aparŃine sau nu unei persoane. va crea două persoane juridice. în care se susŃine existenŃa patrimoniului ca universalitate de drepturi şi obligaŃii. În conŃinutul său vor intra şi datoriile născute în legătură cu bunurile în cauză şi cu realizarea scopului căruia ele au fost şi sunt afectate. fără ca pentru existenŃa lui să fie nevoie de crearea unei persoane juridice. deoarece patrimoniul există ori de câte ori ori anumite bunuri sunt afectate unui scop. în fapt unul sau mai multe patrimonii comerciale”. nu este riguros exactă. Teoria patrimoniului-scop sau de afectaŃiune a fost elaborată în dreptul german. Teoria patrimoniului de afectaŃiune a permis explicarea funcŃionării societăŃilor de capitaluri. un patrimoniu independent cu o existenŃă separată de patrimoniul general şi de celelalte patrimonii speciale. aşadar. Aceste persoane nu se vor naşte şi nu vor trăi decât în scopul de a susŃine un patrimoniu. Deşi patrimoniul nu poate fi confundat cu capacitatea de folosinŃă.procedee de ocolire a principiului indivizibilităŃii patrimoniului. Drepturile şi obligaŃiile sunt de 11 .” În acest fel. teoria patrimoniului-personalitate a fost abandonată. se vor crea atâtea persoane câte mase de bunuri distincte se doreşte a se avea. el trebuie să aparŃină unei persoane. un patrimoniu general şi unul sau mai multe patrimonii speciale. unitatea drepturilor şi obligaŃiilor nu depinde de apartenenŃa lor la o anumită persoană. Potrivit acestei teorii. poate constitui. care trebuie să rămână ceea ce este: o universalitate de drepturi şi obligaŃii afectate unui scop comun. Conform acestui procedeu „întrucât patrimoniul unei persoane cu poate fi divizat. Aşa se explică faptul că una şi aceeaşi persoană poate avea două sau mai multe patrimonii. Cu toate acestea. va realiza ceea ce a dorit: „ alături de patrimoniul său civil. el va avea. Teoria corespunde realităŃilor şi nevoilor practice ale economiei de piaŃă tot mai complexe. ale aceleaşi persoane. NoŃiunea de persoană sau de personalitate juridică şi noŃiunea de patrimoniu trebuie separate. printre care cel mai important este procedeul ficŃiunii. în mod necesar. Personalitatea juridică nu se confundă cu patrimoniul. Dacă un comerciant vrea să desfăşoare două activităŃi comerciale şi să afecteze fiecăreia numai o parte din averea sa. afectate fiind un scop comun. permiŃând lărgirea posibilităŃilor întreprinzătorilor de a participa cu acŃiuni sau părŃi speciale la mai multe societăŃi comerciale. ci de ideea de scop sau afectaŃiune. ideea că numai persoanele pot avea un patrimoniu. însoŃită de limitarea răspunderii pentru datoriile fiecărei societăŃi la capitalul afectat activităŃii acesteia. teoria este criticabilă deoarece ignoră cu desăvârşire existenŃa persoanei ca subiect de drept. în unele Ńări europene ale căror coduri civile au fost adoptate în ultimii ani ai secolului al XIX-lea sau în secolul nostru. În concluzie. fiind înlocuită cu teoria patrimoniului-scop. Orice universalitate de drepturi şi obligaŃii patrimoniale reunite între ele printr-o legătură intelectuală. ExistenŃa fiecărui patrimoniu este dependentă de scopul. Datorită inconvenientelor sale practice. totuşi. fiind preluată şi de doctrina juridică din alte Ńări şi chiar în cea franceză.

preluând unele dintre elementele ce alcătuiesc conŃinutul celorlalte două concepŃii. se consideră că persoanele juridice sunt simple patrimonii impersonale. NoŃiunea şi elementele posesiei Codul civil român în art. dat fiind că sensul său ne duce la ideea de detenŃie precară. raportându-se la teoria patrimoniului de afectaŃiune. fără să se facă referiri şi la elementul psihologic. Astfel. Ambele teorii prezintă. pentru că posesia este considerată a fi „deŃinerea unui lucru”. din teoria patrimoniului-personalitate trebuie reŃinute afirmaŃiile că patrimoniul aparŃine obligatoriu unei persoane şi că orice persoană are un singur patrimoniu. constând în intenŃia posesorului de a se comporta ca proprietar sau titluar al altui drept real. 2. 2.neconceput fără a aparŃine unui subiect de drept. 3. În al doilea rând. defineşte posesia astfel: „Posesia este deŃinerea unui lucru sau folosirea unui drept. afectaŃiunii sau destinaŃiei pentru care au fost constituite. exercitată. pentru a demonstra că patrimoniul unei persoane fizice sau juridice. este necesar să reŃinem şi ideea de scop sau afectaŃiune. Unicitatea patrimoniului nu exclude divizibilitatea lui. deşi unic. deoarece între posesie şi existenŃa unui drept nu există o concordanŃă necesară. CalităŃile şi viciile posesiei. DefiniŃia a fost considerată incompletă. Acesta este şi motivul pentru care în literatura noastră juridică au fost formulate tendinŃe care ne permit să afirmăm posibilitatea admiterii şi constucŃiei unei alte teorii. prin 12 . Astfel. reproducând întocmai cuprinsul art. 1. Or. deoarece în formularea ei se are în vedere doar elementul material „corpus” al posesiei. dat fiind că prin „deŃinerea unui lucru”. una sau alta. NoŃiunea şi elementele posesiei. Efectele posesiei. În primul rând. ci scopului. c) Teoria mixtă sau eclectică. S-a spus că este inexactă sau greşită din două motive. Această definiŃie a fost criticată ca fiind inexactă şi incompletă. S-a susŃinut că termenul deŃinere este impropriu pentru a desemna posesia. care nu aparŃin nimănui. poate fi divizat. cum ar fi posesia bunurilor furate sau a celor găsite. 1846 alin. de noi înşine sau de altul în numele nostru”. TEMA A II-A . legiuitorul ar săvârşit o greşeală. de multe ori este posibil să existe posesie. Criticile ce au fost aduse definiŃiei legale a posesiei nu sunt întemeiate. şi importante neajunsuri. Dobândirea şi pierderea posesiei. 4. pornind de la această concepŃie. fără însă ca posesorul să aibă un drept asupra lucrului pe care-l posedă. pe lângă indiscutabile avantaje. definind posesia ca fiind „sau folosirea de un drept”.POSESIA 1. intenŃional „animus”. De asemenea. legiuitorul a dorit să se refere la posesia sub nume de proprietar (plecând de la ideea că proprietatea ca drept corporal. 2228 Cod civil francez.

transformare şi folosinŃă exercitate direct asupra lucrului. fiecare având elementul corpus. tutorii cu privire la bunurile celor aflaŃi sub ocrotirea lor. Posesia poate fi definită ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt. sub aspectul elementului psihologic. Elementul corpus se poate materializa şi în anumite acte juridice pe care posesorul le încheie cu privire la acel bun. detenŃiei precare îi lipseşte elementul animus domini sau animus sibi habendi. detentorul precar se deosebeşte de posesor. b) Elementul psihologic. depozitari. DetenŃia precară. locaŃiunea. cum sunt: comodatul. cu intenŃia sau voinŃa de a se comporta faŃă de toŃi ceilalŃi. comodatarul. se confundă cu însuşi bunul). legal sau judiciar – în temeiul căruia detentorul este îndreptăŃit să exercite puterea asupra unui lucru. Detentorul exercită o stăpânire în conformitate cu dreptul din care decurge. adică în calitate de locatari. sub nume precar. adică sub nume de proprietar ori în calitate de titular al unui alt drept real. cărăuşul. atât detentorul precar. Elementele constitutive ale posesiei. ci o stare de drept sau o situaŃie juridică bine definită. iar prin sintagma „folosirea de un drept”. depozitul. DetenŃia precară se aseamănă cu posesia printr-un element comun. Aceasta înseamnă că pot exista atât posesori de bună-credinŃă cât şi posesori de rea-credinŃă. Ea rezultă întotodeauna dintr-un titluconvenŃional. etc. a) Elementul material sau corpus constă în totalitatea faptelor materiale de stăpânire. ExistenŃa elementului animus nu presupune şi existenŃa convingerii posesorului că ar fi titularul unui drept real asupra lucrului. intenŃional sau animus constă în intenŃia sau voinŃa celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine. de către o persoană asupra unui bun. DetenŃia. locatarul. DetenŃia precară este definită în art. în puterea destinaŃiei legale a 13 . Posesia este o stare de fapt generatoare de drepturi sau de efecte juridice. deopotrivă. cât şi posesorul exercită. sau asupra unui lucru comun. ca proprietar sau titular al altui drept real. posesia sub nume de titular al unui drept real şi detenŃia precară. tocmai aceste acte exprimă fără nici o îndoială intenŃia lui de a se comporta faŃă de bun ca şi cum ar fi titular al dreptului de proprietate asupra lucrului. etc. 1853 Cod civil. intenŃional – animus. o putere fizică asupra unui lucru. etc. Astfel. Posesia ca stare de fapt constând în stăpânirea materială a unui bun poate prezenta trei forme juridice care nu trebuie confundate: posesia ca atribut al unui drept real.plenitutinea atributelor. a dorit să înŃeleagă posesia sub nume de titular al unui alt drept real (dezmembrământ al proprietăŃii). În schimb. deoarece el nu deŃine lucrul cu intenŃia de a se comporta ca proprietar sau titular al unui alt drept real. Pentru existenŃa posesiei sunt necesare două elemente: unul material – corpus – şi altul psihologic. prin opoziŃie cu posesia. Deci. nu este o stare de fapt. Posesorul poate ajunge chiar să încheie acte de dispoziŃie asupra bunului posedat.. creditorul gajist. Au calitatea de detentori: depozitarul. unde se dispune: „ Actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia.

prin simpla îngăduinŃă a proprietarului său. prin acte de rezistenŃă. alta decât adevăratul proprietar. depozitarul. prin intervertirea titlului. Detentorul precar. Se pune problema întrebarea dacă detenŃia precară poate sau nu să fie intervertită (transformată din interior) în posesie. fie printr-un reprezentant. astfel. specificul detenŃiei precare constă în faptul că stăpânirea lucrului este lipsită de elementul intenŃional. El nu se poate dobândi şi exercita prin altul. trebuie să fie prezent. în principiu. adică fără animus domini sau animus sibi habendi (art. nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. 1855 Cod civil se prevede că cel care „a început a poseda pentru altul. 1857 Cod civil instituie principiul potrivit căruia detentorul precar „ nu poate să schimbe el însuşi. În ce priveşte animus. 1 Cod civil). persoanele lipsite de capacitatea de exerciŃiu dobîndesc şi exercită elementul intenŃional al posesiei prin reprezentanŃii lor legali. sunt următoarele: a) când deŃinătorul unui bun dobândeşte cu bună-credinŃă. fiind un element de natură psihică. 1858 pct. 1858 Cod civil reglementează patru cazuri de excepŃie când este posibilă intervertirea detenŃiei precare în posesie utilă. fie că îl scoate din posesia posesorului anterior. dacă nu este probă contrară”. în persoana posesorului. calitatea unei astfel de posesii”. un titlu translativ de proprietate cu privire la acel bun (art. fie prin alte persoane interpuse. crezând că terŃul a devenit între timp proprietarul bunului respectiv. cum sunt: locatarul. De asemenea. Posesia se dobândeşte prin întrunirea cumulată a celor două elemente-corpus şi animus. Dobândirea posesiei poate avea loc prin faptul unilateral al posesorului de a intra în stăpânirea unui lucru al altuia. reglementate de dispoziŃiile art. De la această regulă se admite o singură excepŃie.acestuia. Elementul material al posesiei poate fi dobândit şi exercitat fie personal de către posesor. chiriaşul cumpără bunul pe care acesta-l deŃine cu acest titlu de la o altă persoană decât locatorul. direct şi nemijlocit. art. psihologic al posesiei. de la o terŃă persoană. în exemplul nostru chiriaşul. Totuşi. în art. Posesia mai poate fi dobândită printr-un act juridic de transmisiune de la posesorul anterior. se presupune că a conservat aceeaşi calitate. existenŃa raportului obligaŃional în temeiul căreia era obligat a stăpâni bunul pentru altul şi nu pentru sine. Precaritatea echivalează cu lipsa posesiei.” Deci. b) cînd deŃinătorul bunului neagă. 1858 pct. fie prin sine singur. 2 Cod civil). trebuie să fie de bună-credinŃă. înseamnă că poate avea loc transformarea acestei calităŃi. Art. Cazurile intervertire a detenŃiei care constituie în acelaşi timp moduri de dobândire a posesiei. 14 . Stăpânirea materială a lucrului se exercită pentru altul şi nu pentru sine. De pildă. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia. comodatarul etc. mandatarul. fie că lucrul a fost abandonat. dacă se vorbeşte de o probă contrară conservării calităŃii de detentor precar. 2. Dobândirea şi pierderea posesiei Dobândirea posesiei. 1858 din Codul de civil. adică să nu fi cunoscut că vânzătorul nu este proprietarul bunului.

deci şi obligaŃia de restituire a lucruluil. urmare a dobîndirii unei succesiuni. În mod normal. ci în temeiul cazului de la pct. succesorul universal nu ar trebui să aibă mai multe drepturi decât defunctul. iar alŃi autori apreciind că textul s-ar referi la situaŃia moştenitorului care dobîndind o succesiune. deoarece. adică prin actul de rezistenŃă la exerciŃiul dreptului posesorului. În cazul succesiunii legale (ab intestat). pentru acelaşi motiv. succede atât drepturile. Apreciem că succesorul legal poate dobândi posesia dar nu în temeiul cazului de intervertire a detenŃiei de la pct. Acest caz de intervertire a detenŃiei în posesie a declanşat o serie de discuŃii în literatura de specialitate. refuzul depozitarului de a restitui bunurile primite în depozit. când posesorul părăseşte bunul cu intenŃia de a renunŃa la posesiunea lui. crede că un bun deŃinut de către decujus cu titlu precar se afla în proprietatea acestuia. 1858 pct. cât şi obligaŃiile autorului său. prin simpla transmisiune cu titlu universal a bunului către un succesor de bună credinŃă. la altul care este de bună-credinŃă (art. prin urmare. 4. Elementul intenŃional se pierde atunci când posesorul înstrăinează lucrul respectiv iar dobânditorul îl închiriază înstrăinătorului. fostul posesor se va transforma într-un simplu detentor precar. 1858 din Codul civil. prin care îi aduce la cunoştinŃă că nu-i mai recunoaşte această calitate şi că refuză să plătească chiria în continuare etc. pe care defunctul n-a avut-o şi. A permite transformarea detenŃiei în posesie. legatarul de bună credinŃă va dobândi posesia asupra acelui bun. dacă succesorul universal este de bună-credinŃă (art. înseamnă a recunoaşte succesorului universal sau cu titlu universal o calitate nouă. 1858 pct. d) când deŃinătorul transmite posesia la altul printr-un act universal. notificarea pe care chiriaşul o trimite proprietarului bunului ce i-a fost închiriat. Posesia se pierde prin dispariŃia celor două elemente ale sale. c) când deŃinătorul strămută posesia bunului printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate. nu se produce intervertirea detenŃiei în posesie. Astfel. existând un legat universal sau un legat cu titlu universal care se referă la un anumit bun deŃinut de către de cujus numai cu titlu precar. deoarece moştenitorul. 15 . Prin aceasta. prin furt. Pierderea posesiei. unii autori considerând că textul nu are aplicare. pentru că ipoteza legală presupune transmisiunea printr-un act universal. considerăm că are aplicare acest caz de intervertire a detenŃiei în posesie. ceea ce are loc în caz de înstrăinare a posesiei sau în caz de abandon. 3 Cod civil). 2. din acelaşi articol. de posesor. Posesiunea se pierde şi prin pierderea unuia dintre cele două elemente. elementul material al posesiei se pierde atunci când bunul a intrat în stăpânirea altei persoane. fiind succesorul defunctului. În cazul succesiunii testamentare. al art. TerŃul dobânditor cu bună-credinŃă începe să stăpânească pentru sine. având posesia utilă asupra bunului.Asemenea acte de rezistenŃă pot consta în: refuzul comodatarului de a restitui bunul ce i-a fost împrumutat pe motiv că se consideră proprietarul său. de pildă. Considerăm că trebuie făcută distincŃie între succesiunea legală şi succesiunea testamentară. nu putea să i-o transmită. 4 Cod civil).

printre altele.. unde se dispune: „Ca să se poată prescrie. prevede. S-a susŃinut că întreruperea posesiei are ca efect înlăturarea oricăror efecte ale acesteia şi că odată cu întreruperea. ca posesia să fie „neîntreruptă” şi „sub nume de proprietar”. Posesia unui bun există din momentul în care sunt întrunite cele două elemente: corpus şi animus. reglementată de dispoziŃiile art. 1854 Cod civil. S-a spus că este lipsa sau absenŃa însăşi a posesiei. Şi ca să fie utilă. s-a considerat că faptul că o posesie nu se exercită sub nume de proprietar sau de titular al unui alt drept real. precaritatea şi echivocul. În literatură s-a considerat că acestea nu ar constitui calităŃi ale posesiei. obiectul al posesiei este uşor de dovedit prin orice mijloc de probă. 1847 Cod civil. dacă nu este probă contrarie. posesia trebuie să fie utilă. 3. legea a instituit două prezumŃii legale care se completează reciproc: a) prezumŃia de neprecaritate. să fie neechivocă. se presupune că a conservat această calitate.. art. este necesar să fie dovedită existenŃa celor două elemente. neîntreruptă.” Alături de aceste calităŃi. Această operaŃie juridică poartă de constitut posesor. dispare sau încetează însăşi posesia. publică şi sub nume de proprietar. Proba contrarie acestei prezumŃii constă tocmai în demonstrarea împrejurării că a avut loc intrevertirea detenŃiei în posesie. Astfel. Aceste calităŃi sunt prevăzute de art. prevede: „posesorul este presupus că posedă pentru sine. Elementul material. sub nume de proprietar. Dimpotrivă. proba elementului psihologic. clandestinitatea. Cel care stăpâneşte bunul nu are elementul psihologic al posesiei. pentru a fi utilă. întreruperea. se cere o posesie continuă. 1847 Cod civil. el o face sub nume de chiriaş şi nu de proprietar sau titular al unui alt drept real. Viciile posesiei sunt reversul sau situaŃiile inverse ale calităŃilor sale.deşi stăpâneşte material lucrul – are corpus -. dacă nu este probat ca a început a poseda pentru altul”. netulburată. Dovada posesiei. intenŃional este mult mai dificilă. şi b) prezumŃia de neintervertire de titlu. atrage calificarea acestei stări ca fiind posesie sub nume de proprietar. Pentru a dovedi existenŃa posesiei. literatura de specialitate şi practica judiciară apreciază că. dedusă din elementul material al posesiei. astfel că detenŃia precară a fost considerată mai mult decât un viciu al posesiei. De asemenea. De aceea. Simpla dovadă a faptului material al stăpânirii unui lucru. Enumerare. CalităŃile şi viciile posesiei CalităŃile posesiei. ar înseamna că este vorba de o simplă detenŃie precară. 16 . 1855 din Codul civil. Viciile posesiei sunt: discontinuitatea. în conformitate cu care când posesorul a început a poseda pentru altul. posesia este necesar să îndeplinească anumite calităŃi. adică animus domini sau animus sibi habendi. posesia trebuie să mai aibă o calitate. violenŃa. Dar pentru a produce efectele sale juridice. a căror lipsă să o vicieze. Art. Viciile posesiei.

1848 Cod civil. pentru posesorul actual este suficient să facă dovada că a posedat în două momente: la începutul perioadei de posesie şi în momentul la care se poartă judecata cu proprietarul în contra căruia a curs prescripŃia. Potrivit art. Întreruperea posesiei. nu constituie viciu al posesiei. C. B. „posesia este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat. este presupus că posedat în tot timpul intermediar. când este tulburat în posesie de către un terŃ. 1851 Cod civil se prevede că: „Posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenŃă în contra sau din partea adversarului”. fie cauze de întrerupere a posesiei. Continuitatea şi neîntreruperea posesiei sunt prezumate. Este suficient ca actele de stăpânire să se exercite cu regularitate normală.A. Discontinuitatea are caracter temporar. posesia trebuie să fie începută şi menŃinută sau conservată în mod paşnic. din textul legal de mai sus. dacă posesorul este şi rămâne lipsit de stăpânirea lucrului. Aşadar. cel puŃin un an. Revine adversarului sarcina de a demonstra că între aceste două momente ar fi intervenit fie cauze de discontinuitate. Altfel. Fără a contrazice opinia majoritară. adică ea durează până când actele de stăpânire devin regulate şi normale. fără violenŃă. în unanimitate. este un viciu absolut. O soluŃie contrară ar fi injustă şi inechitabilă. adică să reprime orice fapt prin care i s-ar contesta posesia. dacă posesorul este victima unor violenŃe. 1850 Cod civil instituie o prezumŃie legală relativă de continuitate. prin faptul adversarului (proprietarul în contra căruia se exercită posesia) sau prin faptul unui terŃ. săvârşite de către posesor în apărare. literatura de specialitate a susŃinut. utilă. Neîntreruperea posesiei se referă la exercitarea posesiei un şir neîntrerupt de ani. impunând ca acesta să aibă o atitudine fermă. Rezultă că posesorul nu trebuie să se afle în contact permanent cu bunul pentru ca posesia să fie continuă şi deci utilă. Discontinuitatea posesiei. după natura bunului. De asemenea. pentru a invoca prescripŃia achizitivă. posesia se exercită an după an de către acelaşi posesor. Deci pentru a fi neviciată. ar rezulta că posesia poate fi tulburată. atât prin violenŃă activă. considerăm că legiuitorul este foarte exigent cu posesorul. Astfel. intermitenŃele nu exclude continuitatea. în sensul că „posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte. fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie”. În raport de acest text. chiar dacă prin exercitarea unor violenŃe pe care le săvârşeşte în stare de legitimă apărare ajunge să păstreze posesiunea. cât şi prin acte de violenŃă pasivă. altfel spus. În art. deoarece nimeni nu poate fi obligat să suporte consecinŃele dăunătoare ale unor fapte şi acte săvârşite de către o altă persoană. deoarece poate fi invocată de către orice persoană care interes să paralizeze sau să anihileze efectele posesiei. De exemplu. adică cu intermitenŃe anormale”. Perioadele sale de posesie nu sunt separate de perioade mai mare de un an în care o altă persoană să fie stăpânit imobilul. că violenŃa pasivă din partea posesorului. 1847. Întreruperea posesiei are loc în acele împrejurări în care se produce întreruperea cursului prescripŃiei achizitive. posesia trebuie să fie netulburată sau paşnică. art. ViolenŃa. FaŃă de această situaŃie. pentru ca aceasta să nu fie afectată de 17 . De asemenea. Potrivit art.

altele decât dreptul de proprietate. Art. sunt detentori precari faŃă de proprietarul lucrului. E. Totuşi. ceea ce înseamnă că poate fi invocă numai de către persoana din partea sau împotriva căreia a fost exercitată. în virtutea relaŃiilor de bună vecinătate. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia. publică. dar faŃă de terŃi sunt posesori. DetenŃia precară este definită în art. De asemenea. De regulă. iar în faŃă de terŃi este un posesor. Şi în acest caz. Deci. fiindcă în momentul în care încetează. şi relativ. depozitarii. comodatarii etc. în privinŃa imobilelor este mai dificil de realizat o posesie clandestină. sau asupra unui lucru comun. situaŃia coproprietarului este caracterizată de relativitate: faŃă de ceilalŃi coproprietari. clandestinitatea viciază posesia bunurilor mobile. posesia devine utilă. în conformitate cu starea de indiviziune. c) cei care deŃin lucrul cu îngăduinŃa proprietarului: o rudă care este găzduită o perioadă de timp. intră pe o altă proprietate pentru a executa lucrări de întreŃinere a imobilului propriu. etc. prevede că posesia trebuie să fie. 1847 Cod civil. b) coproprietarii pentru totalitatea lucrului aflat în indiviziune. 1853 din Codul civil sunt următoarele: a) cei care deŃin în temeiul unui act juridic încheiat cu posesorul: locatarii. Clandestinitatea. De menŃionat că uzufructuarul şi ceilalŃi titulari de drepturi reale. proprietarii fondurilor vecine care. adică nu sub nume de proprietar. prin simpla îngăduinŃă a proprietarului său. adică în calitate de locatari. în art.. Echivocul. nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. 18 . coproprietarul care deŃine singur bunul indiviz. unde se dispune: „ Actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia. depozitari. D. După cum s-a putut observa.” Detentorul precar posedă pentru altul. printre altele. DetenŃia precară este întotdeauna conformă dreptului din care decurge. Precaritatea. exercitând o posesie ce corespunde dreptului lor real. 1847 Cod civil. nu este prevăzut şi faptul că aceasta trebuie să fie neechivocă. adică să fie exercitată în văzul tuturor. este un detentor precar. Categoriile de detentori precari. Art. s-a precizat că o posesie echivocă nu este o posesie utilă. 1853 Cod civil. trebuie să promoveze acŃiunea posesorie specială împotriva tulburătorului. spre deosebire de posesie care poate fi şi contrară dreptului. unde sunt enumerate calităŃile posesiei. sub nume precar. F. în puterea destinaŃiei legale a acestuia. Reversul acestei calităŃi este clandestinitatea. deşi neprevăzut expres şi nedefinit de legea civilă. echivocul.viciul violenŃei. necesitatea existenŃei calităŃi a fost evidenŃiată şi subliniată în practica instanŃei supreme. Clandestinitatea este un viciu relativ şi temporar. ViolenŃa este un viciu temporar. uzufructuarii. 1852 Cod civil precizează: „posesiunea este clandestină când posesorul o excercită în ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască”. în conformitate cu prevederile art. este considerat un viciu al posesiei.

de cele mai multe ori. Aplicarea corectă a prezumŃiilor reglementate de dispoziŃiile articolelor 1854 şi 1855 din Codul civil înlătură orice dubiu cu privire la elementele poseiei. Efectele posesiei Deşi constituie o stare de fapt. d) dobândirea dreptului de porprietate prin uzucapiunee sau prescripŃie achizitivă în cazul imobilelor şi prin posesia de bună-credinŃă. uneori prin luarea în considerare a duratei sale. el poate fi invocat numai de către ceilalŃi copărtaşi.. până la proba contrară. în condiŃiile art. deoarece exercitarea unei puteri de fapt asupra unui bun corespunde. în calitatea sa de titular doar al unei cote-părŃi din dreptul de proprietate. în cazul coproprietăŃii. pur şi simplu. distinctă. posesia ajunge să fie recunoscută de către lege şi să i se protejeze o serie de efecte. dat fiind că toate acele împrejurări pe care literatura juridică şi practica judiciară le menŃionează ca situaŃii de echivoc al posesiei. deoarece. Posesia creează o prezumŃie o proprietate în favoarea posesorului.S-a spus că posesia este echivocă în cazul în care nu se cunoaşte dacă posesorul are sau nu are elementul intenŃional animus domini sau animus sibi habedi. civ. c) posesia imobiliară este apărată prin acŃiunile posesorii. Considerăm că. 4. 1909 C. Deşi. autorii Codului civil nu au menŃionat calitatea posesiei de a fi neechivocă şi nu au inclus echivocul în lista viciilor posesiei. Posesia creează o aparenŃă a dreptului. nu se poate şti cu certiudine că le-a făcut cu voinŃa de a se comporta ca proprietar exclusiv sau. deoarece nici una nu pretinde o posesie. Echivocul este un viciu relativ. începe prin a fi o stare de fapt contrară dreptului. în anumite condiŃii. b) posesorul de bună credinŃă a unui bun frugifer dobândeşte în proprietate fructele bunului pe care îl posedă. 19 . în mod corect. şi nu poate conduce la situaŃii în care să nu se poată cunoaşte intenŃia cu care se stăpâneşte bunul. Prin urmare. potrivit legii civile. şi temporar. dacă unul dintre coproprietari săvârşeşte singur acte de stăpânire asupra bunului comun. Aici. sunt tratate de către cod la viciul precarităŃii. S-a arătat că echivocul există atunci când două sau mai multe persoane săvârşesc acte de stăpânire asupra unui bun. de pildă. De asemenea. în ce priveşte bunurile mobile. existenŃei dreptului de proprietate. vom analiza numai primele trei efecte ale posesiei. Orice posesor al unui bun este în aparenŃă proprietarul său. importante efecte juridice. în cazul coproprietăŃii. posesia generează. Uzucapiunea sau prescripŃia achizitivă va fi prezentată în capitolul destinat abordării modurilor generale de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. iar dobândirea proprietăŃii asupra mobilelor prin posesia de bună-credinŃă va fi tratată în materia acŃiunii în revendicare. în sensul că posesia devine utilă în momentul în care există convingerea că posesorul întruneşte şi elementul animus. Aceste efecte sunt următoarele: a) posesia creează o prezumŃie de proprietate în favoarea posesorului.

componentele bunei-credinŃe sunt: existenŃa titlului şi necunoaşterea de către dobânditorul bunului frugifer a viciilor acestuia. Art. Astfel. 486 Cod civil. convingere care îi este creată de elemente obiective a căror dovadă poate fi efectuată – de 20 . ci intrinsec acesteia. în caz de litigiu. Potrivit art. se cuvin proprietarului bunului frugifer. aşa cum prevede textul art. să fie neapărat „translativ de proprietate”.posesorul este prezumat a fi proprietarul bunului care-l posedă. Revine reclamantului sarcina de a demonstra că este titularul unui drept de proprietate. lipsită de orice îndoială. asupra unui bun mobil. deoarece poate fi răsturnată prin probă contrară. PrezumŃia de proprietate ce operează în favoarea posesorului poate fi absolută sau relativă. dacă nu este probă că a început a poseda pentru altul”. prezumŃia de proprietate este relativă sau juris tatum. de natură a o justifica. 485 Cod civil prevede că posesorul de bună-credinŃă dobândeşte în proprietate fructele produse de bunul care-l posedă. Rezultă că pentru ca posesorul să poată culege fructele în proprietate. În conformitate cu art. Astfel. este posesor de bună credinŃă acela care „posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate. în favoarea posesorului operează o prezumŃie absolută „juris et de jure” de proprietate. Justul titlu poate fi: a) titlul de dobândire de la un neproprietar. Beneficiind de această prezumŃie. titlul nu trebuie. posesorul bunului care este chemat în judecată. prin a căror obŃinere şi percepere nu se alterează sau consumă substanŃa bunului respectiv. ci doar în convingerea posesorului. Fructele pot fi: naturale. Titlul ce se invocă de către posesor nu este un element separat de buna-credinŃă. indiferent de categoria din care fac parte. Prin fructe înŃelegem produsele periodice ale unui bun. b) titlul lovit de nulitate (considerăm că poate fi vorba doar de nulitatea relativă nu şi de nulitatea absolută) şi c) titlul putativ (un act juridic ce nu există în realitate. 1854 Cod civil prevede: „posesorul este presupus că posedă pentru sine. art. în acest sens. În cazul bunurilor imobile. industriale şi civile. 483 Cod civil. cu bună-credinŃă. acŃiunea va fi respinsă. Posesorul de bună-credinŃă dobândeşte în proprietate fructele bunului pe care îl posedă. fructele. art. Dreptul proprietarului de a culege fructele în proprietate constituie un element al atributului de folosinŃă care intră în alcătuirea conŃinutului juridic al dreptului de proprietate. că are un titlu ce-i dă dreptul la perceperea fructelor. ale cărei vicii nu-i sunt cunoscute”. este necesară o singură condiŃie şi anume să fie de bună-credinŃă. ceea ce contează este ca posesorul să aibă convingerea fermă. în cazul în care reclamantul nu face această dovadă şi nu răstoarnă prezumŃia de proprietate ce operează în favoarea pârâtului-posesor. atunci când se exercită. De altfel. sub nume de proprietar. El poate fi şi un titlu „declarativ de drepturi”. în sinteză. Deci. De aceea. PrezumŃia de proprietate încetează să opereze în toate situaŃiile în care se face dovada că posesorul este de rea-credinŃă. 486 Cod civil. 1909 Cod civil. De la regula că fructele se cuvin proprietarului există o singură excepŃie. prevede că posesia de bună-credinŃă asupra unui bun mobil valoarează titlu de proprietate. nu este Ńinut să aducă şi alte probe pentru a dovedi că este proprietarul acelui bun.

element intrisec al acesteia. cu bunul respectiv şi producerea sau obŃinerea fructelor. percepute sau nepercepute. Prevederea art. să restituie posesorului de rea-credinŃă toate cheltuielile necesare pe care le-a făcut. Din moment ce posesorul prezintă titlul. proprietarul este obligat. Prin urmare. din momentul în care a devenit de rea-credinŃă. la rândul său. 2 din Codul civil.) îi sunt cunoscute”. acŃiunile posesorii prezintă avantaje indiscutabile faŃă de acŃiunile petitorii. posesorul de bunăcredinŃă va fi obligat să restituie. CondiŃia bunei-credinŃe nu trebuie să fie dovedită. Apărarea posesiei prin acŃiuni posesorii. odată cu bunul. Astfel. Posesorul de rea-credinŃă nu se bucură de acest beneficiu. fiind o stare de fapt. În conformitate cu art. toate fructele produse de către acesta. fără a se pune în discuŃie căreia dintre părŃile din proces îi aparŃine dreptul de proprietate sau alt drept real asupra celui bun. ele au ca scop restabilirea situaŃiei de fapt existente anterior tulburării sau deposedării. posesorul devine de rea-credinŃă în momentul în care este somat printr-o notificare extrajudiciară ori este chemat în judecată. 485 Cod civil este inaplicabilă atunci când cineva posedă cu bună-credinŃă un bun frugifer care este obiect al dreptului de proprietate publică. toate fructele percepute. în sensul că: „Buna-credinŃă se presupune totdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleargă rea-credinŃă”. precum şi fructele nepercepute. posesorul de rea-credinŃă are de drept de retenŃie asupra fructelelor. pentru ca posesorul să poată dobândi fructele în proprietate este necesar ca la data perceperii lor să fi fost de bună-credinŃă. Dimpotrivă. împreună cu bunul. în cazul acŃiunilor petitorii trebuie să 21 . precum că ar fi beneficiarul unui testament olograf care nu s-a găsit -). AcŃiunile posesorii se deosebesc de acŃiunile petitorii deoarece prin ele se apără o stare de fapt. intrarea unei persoane în posesia bunurilor unei moşteniri ca urmare a informaŃiilor pe care le primeşte de la rudele şi vecinii celui despre a cărui moştenire este vorba. Dar. 1899 alin. Aşadar. până la plata acestor cheltuieli. care este absolut imprescriptibilă. AcŃiunile posesorii sunt acele acŃiuni în justiŃie prin care posesorul urmăreşte să-şi apere posesia împotriva oricăror tulburări sau să redobândească posesia atunci când a pierdut-o. posesorul va fi obligat să restituie proprietarului. posesia. În măsura în care le-a consumat este îndatorat să achite valoarea lor în bani.exemplu. în limita creanŃei sale. în virtutea principiului îmbogăŃirii fără justă cauză. Cu certitudine. Aşadar. posesia. el este obligat să restituie proprietarului. consumate sau neconsumate. Ba mai mult. sub aspectul posibilităŃilor de dovadă. Posesia de bună-credinŃă nu poate paraliza acŃiunea în revedicare a dreptului de proprietate publică. împreună cu bunul. 487 Cod civil posesorul „încetează de a fi bună credinŃă din momentul în care aceste vicii (ale titlului-s. toate fructele percepute sau nepercepute. 484 Cod civil. potrivit art. Această prezumŃie este instituită prin dispoziŃia art. Dimpotrivă.n. De aceea. buna credinŃă se prezumă până la proba contrară. Prin urmare. El nu se mai bucură de acest beneficiu cu privire la fructele percepute după momentul în care a cunoscut viciile titlului. sau valoarea lor. eventual. este foarte uşor de dovedit prin orice mijloc de probă.

în faptul că. să-şi facă dreptate singură. posesorul este întotdeauna şi proprietarul bunului mobil. de cele mai multe ori. De asemenea. fără a avea în acest sens un drept de servitute. posesia de bună-credinŃă echivalând cu titlul de proprietate. acŃiunea posesorie îşi are justificarea. în ultimă instanŃă. În materie mobiliară. denumită în complângere. Tulburarea de drept constă într-un act judiciar sau extrajudiciar prin care o persoană are o pretenŃie contrară posesiei unei alte persoane. 674 din Codul de procedură civilă prevde că pentru exercitarea acŃiunii posesorii generale trebuie să fie întrunite trei condiŃii: a) să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare. deoarece este folosită pentru a face să înceteze orice tulburare a posesiei. indiferent de motive. cum ar fi actele de trecere pe terenul vecinului. A. este foarte dificilă. Tulburarea de fapt constă în orice act material prin care se încalcă posesia bunului. nici unei persoane nu-i este permis. Tulburările în posesie pot fi de fapt sau de drept. Prin urmare. înainte de data tulburării sau deposedării. Art. AcŃiunea posesorie generală poate fi denumită de drept comun. se apără însuşi dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului. chiar din partea adevăratului proprietar.fie dovedită o stare de drept. aproape imposibilă. potrivit art. 22 . adică neviciată. AcŃiunea posesorie generală sau în complângere. se justifică şi prin aceea că într-o ordine juridică ca a noastră. probă care. 1909 Cod civil. 674-676 din Codul de procedură civilă. apărarea posesiei împotriva oricărei tulburări. îndeosebi acŃiunea în revendicare. Se spune că posesoriul se confundă cu petitoriul. prin faptele sale. aşa cum vom vedea. c) posesia reclamantului să fie utilă. AcŃiunea posesorie specială sau în reintegrare. Apărând posesia ca stare de fapt. şi acŃiunea posesorie specială sau în reintegrare (reintegranda). AcŃiunea specială poate fi utilizată pentru apărarea posesiei numai atunci când tulburarea sau deposedarea are loc prin violenŃă. AcŃiunile posesorii sunt acŃiuni reale deoarece pot fi introduse împotriva oricărei persoane care. tulbură exercitarea paşnică a posesiei sau l-a deposedat pe posesor de bunul său. De aemenea. cum ar fi somaŃia pe care o terŃă persoană o trimite unui chiriaş căruia îi pune în vedere să-i plătească lui chiria. B. b) reclamantul să probeze că a posedat bunul cel puŃin un an. acŃiunile posesorii sunt acŃiuni imobiliare. deoarece el este proprietarul bunului închiriat şi nu locatorul. în primul rând. ele pot fi exercitate numai pentru apărarea posesiei asupra imobilelor. AcŃiunile posesorii sunt reglementate în art. Aceste texte reglemenează două acŃiuni posesorii: acŃiunea posesorie generală. Astfel că pentru apărarea dreptului de proprietate vor putea fi utilizate numai acŃiunile petitorii. După cum s-a arătat. Pentru aceasta trebuie să solicite concursul organelor de stat competente. cu excepŃia cazului când posesorul este tulburat ori deposedat prin violenŃă. posesia corespunde unei stări de drept.

distrugerea recoltei aflată pe terenul posesorului etc. Am arătat deja că acŃiunile posesorii prezintă avantaje. art. În schimb.TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. prevede necesitatea existenŃei unei singure condiŃii: să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare. În general. Astfel.Prin violenŃă se înŃelege orice faptă contrară ordinii de drept ce implică rezistenŃă din partea adversarului şi care tinde la deposedarea posesorului. posesoriul nu are autoritate de lucru judecat asupra petitoriului. faŃă de acŃiunile petitorii. În ceea ce priveşte exerciŃiul acŃiunilor posesorii între coproprietari. precum şi de către titularii celorlalte drepturi reale. Şi este aşa deoarece acŃiunea posesorie având o cauză total deosebită. Aceasta cu atât mai mult în situaŃia când acŃiunea posesorie a fost respinsă. el nu poate exercita acŃiunile posesorii împotriva unui alt comoştenitor. 23 . sub aspect probatoriu. acte de obstrucŃie. pot fi împărŃite în trei categorii: acte de ocupare a unui imobil fără permisiunea posesorului. 676 Cod procedură civilă prevede: „Cererile posesorii pot fi făcute şi de cel care deŃine lucrul în interesul său propriu. DefiniŃia. atât pentru sine. TEMA A III-A . pentru exercitarea acŃiunii posesorii speciale. Ele pot fi introduse. Cine poate să exercite acŃiunile posesorii. în revendicare. în raport de acŃiunea petitorie. şi de către detentorii precari. faptele care justifică introducerea acŃiunii de reintegrare. cât şi pentru ceilalŃi comoştenitori. atunci când un comoştenitor exercită posesia. acte de distrugere. întânite în practica judiciară. 674 alin. de regulă. proprietarul sau titularul unui alt drept real poate introduce o acŃiune petitorie. cum ar fi: darâmarea unui zid despărŃitor. În primul rând. de urgenŃă. Iată de ce. comportându-se ca un coposesor. acŃiunile posesorii se exercită de către posesorul unui bun imobil. considerăm că soluŃia este valabilă numai atunci când suntem într-un caz de promovare a unei acŃiunii posesorii speciale. Având în vedere scopul şi caracterul său extraordinar. 2 din Codul de procedură civilă. art. acŃiunile posesorii sunt utilizate şi de către proprietar. în locul acŃiunii în revendicare precum şi al altor acŃiunii petitorii. în practică. caracterele juridice şi atributele dreptului de proprietate. de regulă. prin care o persoană îl împiedică pe posesor să stăpânească imobilul (aşezarea unei bariere sau ridicarea unui zid ori a unui gard în calea posesorului). în temeiul unui contract încheiat cu posesorul. afară numai dacă tulburătorul este cel pentru care el deŃine”. practica judiciară a statuat că este admisibilă acŃiunea posesorie introdusă de un moştenitor care stăpâneşte în mod exclusiv o parte din bunurile succesorale şi este tulburat în posesia sa de către un alt comoştenitor.

Proudhon. 44 pct. garanŃie a libertăŃii individuale şi familiale. Dar. 3. au influenŃat activitatea de elaborare a normelor juridice şi încercările de formulare a definiŃiei dreptului de proprietate.2. Astfel. 480 Cod civil prevede: „Proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. teorii şi concepŃii economice. izvor de bogăŃie. cât şi juridic. precum şi la respectarea celorlalte sarcini. un mod de realizare a unei puteri umane asupra bogăŃiilor. b) determinarea sferei bunurilor care fac parte din domeniul public. fiind redactat după Codul civil francez. atât în sens economic. Engels şi alŃii după ei au formulat virulente atacuri de pe baze ideologice împotriva dreptului de proprietate privată ca fiind generator de exploatare a omului de către om. DefiniŃia şi conŃinutul dreptului de proprietate Preliminarii. el a formulat critici severe şi importante rezerve referitoare la proprietatea privată şi mijloacele juridice de dobândire a bunurilor. DefiniŃia dreptului de proprietate. Marx. cum au fost Aristorel. Fiind. Regimul juridic al terenurilor şi construcŃiilor. Art. potrivit legii sau obiceiului. revin proprietarului. ConcepŃia a fost dezvoltată de către părinŃii Bisericii. filozofice şi religioase. Proprietatea este. Cel de al doilea curent este reprezentat de apărătorii proprietăŃii private. Fără îndoială că pentru formularea oricărei alte definiŃii este necesar să se pornească de la conŃinutul juridic al dreptului de proprietate. c) exercitarea dreptului de proprietate publică. prin excelenŃă. proprietatea a făcut obiectul unor înflăcărate şi seculare controverse. aşa cum a procedat legiuitorul român la 1864. Bazard. prosperitate şi bunăstare socială. 6 din ConstituŃia României revizuită. Auguste Comte sau Sturat Mill şi alŃii. mai mult continuă să fie alimentate de un complex de idei. aşadar. Ele se pot fi circumscrise în sfera a două mari orientări sau curente. trebuie să 24 . Codul civil român de la 1865. defineşte dreptul de proprietate având în vedere atributele juridice care alcătuiesc conŃinutul său juridic. Primul care a avansat această idee a fost Platon. DefiniŃia Codului civil a fost considerată incompletă. Una din orientări a fost elaborată de susŃinătorii comunităŃii de bunuri sau proprietăŃi colective. mai ales. însă în limitele determinate de lege”. 4. politice. în acelaşi timp. art. utopiştii Renaşterii (Thomas Morus şi Campanella) iar mai târziu de Babeuf. 1. Ambele concepŃii şi-au pus amprenta asupra doctrinei juridice şi. mai a ales a mijloacelor de producŃie. alcătuit din suma de atribute recunoscute proprietarului. folosinŃa şi dispoziŃia bunurilor. Ei au susŃinut necesitatea obiectivă a comunizării bunurilor. Moduri de dobândire a dreptului de proprietate de către stat. Aceste controverse au fost şi sunt fundamentate şi. dispune că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului şi asigurarea bunei vecinătăŃi. Dreptul de proprietate publică: a) definiŃie şi caractere juridice. care au subliniat avantajele proprietăŃii private ca instrument şi stimul economic. expresia supremă a accesului oamenilor la posesia.

ci de voinŃa proprietarului care. Totuşi proprietarul se deosebeşte prin aceea că este singurul subiect de drept care exercită.observăm că sunt numeroase situaŃiile când o parte a acestor atribute sau chiar toate sunt exercitate de o altă persoană decât proprietarul. proprietarul exercită atributele dreptului de proprietate în interesul său propriu. comportându-se faŃă de toŃi ceilalŃi ca fiind titularul dreptului de proprietate. nefiind subordonat nimănui. pe temeiul unui drept real. (prin alte persoane). Aceasta este motivul pentru care în mod legitim se pune întrebarea prin ce se deosebeşte proprietarul de alte persoane care exercită unele sau quasitotalitatea atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului de proprietate? Răspunsul a fost dat în literatura de specialitate. Proprietarul exercită atributele dreptului său întotdeauna în putere proprie. în ultimă instanŃă. superficiarul poate exercita atributele de posesie. de regulă. Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai deplin. Aşa. ca fiind acel drept real care conferă titularului atributele de posesie. Având în vedere conŃinutul său juridic şi poziŃia specifică a proprietarului. În al doilea rând. cât şi mai ales în puterea proprietarului care le-a constituit dreptul subiectiv ce le aparŃine asupra bunurilor sale. De asemenea. decât legii. Numai astfel poate fi determinată poziŃia specifică a proprietarului în raport cu situaŃia oricărei alte persoane care exercită prerogativele proprietăŃii pe temeiul altor drepturi subiective asupra unuia şi aceluiaşi bun. proprietarul exercitată atributele juridice ale dreptului de proprietate în putere proprie şi interes propriu. Atributele dreptului de proprietate. Putem spune că aceste persoane exercită atributele ce le-au fost conferite în puterea transmisă de proprietar şi nicidecum în putere proprie. deoarece este singurul drept subiectiv care conferă titularului său trei atribute: posesia. de pildă. Fără îndoială însă că şi titularii altor drepturi subiective. Astfel. Posesia poate fi exercitată de către proprietar în mod nemijlocit sau de 25 . atât în puterea legii. Toate celelalte persoane. Posesia constă în posiblitatea proprietarului de a stăpâni bunul ce-i aparŃine în materialitatea sa. dreptul real de administrare exercită cvasitotalitatea atributelor dreptului de proprietate publică asupra bunurilor din domeniul public încredinŃate lor de autoritate componentă. în putere proprie şi în interesul său propriu. folosinŃa şi dispoziŃia. cu respectarea normelor juridice în vigoare. dreptul de proprietate poate fi defint. altele decât proprietarul. plenitudinea atributelor proprietăŃii. într-o formulare corespunzătoare. recunoscându-i altuia anumite atribute asupra unui bun ce-i aparŃine. în propriul său interes. i le concretiază şi le stabileşte limitele prin contract sau testament. urmăresc realizarea unor interese proprii. Astfel. atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor. derivat din dreptul de proprietate. spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiaşi bun. Şi mai mult. Deci puterea oricărui alt titular de drepturi este limitată. folosinŃă şi dispoziŃie asupra unui bun. nu numai de dreptul obiectiv. uzufructuarul are recunoscute asupra bunului aflat în uzufruct atributele de posesie şi folosinŃă. reale sau de creanŃă. folosinŃă şi în anumite limite chiar şi atributele de dispoziŃie materială şi juridică. direct sau indirect. prin exercitarea acestor atribute. exercită aceste atribute. existenŃa dreptului lor nu ar avea nici o raŃiune.

De asemenea. reglementări ulterioare Codului civil au adus numeroase îngrădiri dreptului de prorietate. Cu alte cuvinte. în afară de cazurile când proprietatea este dezmembrată. Cu alte cuvinte. ci şi independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv. cu respectarea regimului juridic stabilit de lege. adică toate cele trei atribute: posesia. erga omnes. dreptul de proprietate este opozabil tuturor. proprietarul are dreptul la acŃiunea în revendicare. Caracterul absolut. el nu se pierde prin neuz. cu respectarea reglementărilor în vigoare. AcŃiunea în revendicare poate fi introdusă împotriva oricărei persoane. Atributul de dispoziŃie este alcătuit din dreptul de dispoziŃie materială şi dreptul de dispoziŃie juridică. abitaŃie. în numele şi în interesul proprietarului. Caracterul exclusiv. Încă de la Justinian se afirmă că dreptul de proprietate conferă titularului său „plena potestas”. în cazul demembrării proprietăŃii.către o altă persoană cu acordul. care sunt obligaŃi să nu facă nimic de natură a-l încălca. deoarece el se exercită în limitele determinate de lege. cel mai complet drept în raport cu celelalte drepturi reale. DispoziŃia juridică se concretizează în posibilitatea proprietarului de a întrăina dreptul de proprietate cu titlu oneros sau gratuit. unele atribute ale acestui drept se exercită de către o altă persoană. culegând sau percepând în proprietate toate fructele pe care acesta le produce. Caracterul perpetuu. Ori de câte ori bunul aflat în proprietatea unei persoane ajunge în deŃinerea sau posesia nelegitimă a altuia. 26 . Acest ultim sens. Prin perpetuitatea dreptului de proprietate se înŃelege că este nelimitat în timp şi durează atâta vreme cât există bunul care face obiectul său. exclusiv şi perpetuu. FolosinŃa conferă proprietarului facultatea de a întrebuinŃa bunul său. Dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titlularului său în raporturile acestuia cu toŃi ceilalŃi. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv. şi drept nelimitat. care îl deosebesc faŃă de toate celelalte drepturi reale. dreptul de proprietate este: absolut. terŃa persoană care stăpâneşte pentru proprietar este un detentor precar. dreptul de proprietate este un drept deplin atât în raport cu celelalte drepturi reale cât şi în raport cu forma scindată a proprietăŃii care a existat în evul mediu. Astfel. servitute propriu-zisă. superficie). principale sau accesorii. adică prin neexercitare. De asemenea. Dreptul de dispoziŃie materială este posibilitatea proprietarului de a dispune de substanŃa bunului. nu poate fi primit. neîngrădit în conŃinutul său. Caracterele dreptului de proprietate. de nelimitare a dreptului. şi de a-l greva cu dreptul reale derivate. pentru că toate atributele dreptului de proprietate sunt exercitate simultan de mai mulŃi titulari. Codul civil stabileşte o serie de îngrădiri sau restricŃii aduse proprietăŃii. adică de a-l transforma. pe temeiul unui alt drept real principal derivat din dreptul de proprietate (uzufruct. în favoarea altor persoane. prin acte între vii sau mortis causa. consuma sau distruge. folosinŃa şi dispoziŃia. Dreptul de proprietate prezintă mai multe caractere proprii. în înŃelesul că atributele sau puterile inerente acestui drept sunt nu numai depline. uz. O altă excepŃie de la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate o constituie proprietatea comună. Termenul de drept absolut poate avea mai multe înŃelesuri: opozabil erga omnes.

213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. 136 alin. donatorul sau. Clauzele de inalienabilitate pot fi valabile cu respectarea a două condiŃii: clauza să fie justificată pe un interes serios şi legitim. în practică. 1. Şi aceasta pentru faptul că viaŃa oamenilor este. este inalienabil şi prin urmare este netransmisibil. Clauzele de inalienabilitate se găsesc destul de rar în actele de înstrăinare cu titlu oneros. În conformitate cu prev. după caz. Prin transmiterea dreptului de proprietate se realizează trecerea lui din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia. Astfel. testatorul dispune de bunul său stipulând cu persoana gratificată nu poate să-l înstrăineze. Numai clauzele de inalienabilitate temporară sunt valabile. 3 27 . Acest caracter este propriu numai dreptului de proprietate privată. domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 1 din Legea nr. transmisiunea lui este inevitabilă şi obligatorie pentru cauză de moarte. În conformitate cu prevederile art. interesul poate fi al dispunătorului. 135 alin. Interesul serios şi legitim care justifică o astfel de clauză poate fi patrimonial sau moral. dreptul de proprietate publică. Ba mai mult. asigurându-se perpetuitatea lui. publicată în Monitorul Oficial nr. indiferent că poartă asupra unor bunuri imobile sau mobile. Dimpotrivă. Dimpotrivă. De asemenea. adică în contractele de donaŃie şi în testamente. în articolul 136 alin. transmisibilitatea este corolarul logic şi practic al perpetuităŃii sale. în actele cu titlu gratuit. GeneralităŃi Dreptul de proprietate cunoaşte două forme: dreptul de proprietate privată şi dreptul de proprietate publică. asupra bunurilor care. Transmisiunea dreptului de proprietate nu contravine caracterului său perpetuu. Dreptul de proprietate publică 1. Ele pot fi întâlnite mai frecvent în contractele de ipotecă şi în contractele de gaj fără deposedare în care se stipulează interdicŃia de înstrăinare şi de grevare a bunului ipotecat sau gajat. părŃile au posibilitatea de a stipula aşa-numitele clauze de inalienabilitate. Formele dreptului de proprietate sunt stabilite chiar prin dispoziŃiile ConstituŃiei. fără nici o modificare. Există şi situaŃii când unele bunuri proprietate privată pot fi scoase temporar din circuitul civil prin acordul de voinŃă intervenit între proprietarul bunului şi o altă persoană. sunt de uz sau de interes public. limitată în timp. potrivit legii sau prin natura lor. şi inalienabilitatea să fie temporară. 136 alin. 2. 4 din ConstituŃie (actualul art. având o clauză ilicită şi imorală. uneori. 3 din Legea nr. în condiŃiile legii. 213/1998. asemenea clauze pot fi regăsite. 2 din ConstituŃie şi ale art. chiar grevarea bunului în favoarea altei persoane. al unui terŃ sau un interes public. prin care proprietarului unui anumit bun îi este interzisă înstrăinarea şi. 448 din 24 noiembrie 1998. Dreptul de proprietate poate fi transmis prin acte între vii. În schimb. dreptul de proprietate publică aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale. într-un contract. art. al dobânditorului. Clauzele de inalienabilitate perpetuă sunt lovite de nulitate absolută. acŃiunea în revendicare a dreptului de proprietate este imprescriptibilă. inevitabil.De regulă.

Criteriile propuse de literatura juridică pentru determinarea bunurilor din domeniul public Chestiunea este subiect de controversă. În acelaşi sens. 213/1998. 5 alin. ele sunt numai puse în valoare prin darea în administrare regiilor autonome ori instituŃiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. După titular.bunurile din domeniul public nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanŃii reale. 1844 din Codul civil. sunt dispoziŃiile art.după revizuire). 11 alin. ale art. domeniul public este: . 122 alin. În scopul protejării proprietăŃii publice şi de a-i fi conservate aceste caractere. De asemenea. 3) Proprietatea publică este imprescriptibilă . (2) din Legea nr. b) din Legea nr. 18/1991 şi ale art. În conformitate cu prevederile art. dat fiind că legea nu distinge între felul servituŃilor care pot fi menŃinute. 3. astfel că nu pot fi instrăinate. 5 alin. 2) Proprietatea publică este insesizabilă .de interes local când aparŃine unităŃilor administrativ-teritoriale. sunt declarate nule actele încheiate cu încălcarea prevederilor alineatului 1. 215/2001. bunurile din domeniul public nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinŃă asupra bunurilor mobile. 2 din Legea nr. 2. Potrivit art. (2) din Legea nr. 4 din ConstituŃia revizuită şi art. 1 lit. 2 din Legea nr. 213/1998. 1 lit. nu mai poate fi loc de discuŃie. 213/1998. 1 lit.bunurile sunt scoase din circuitul civil.art. A existat o controversă în privinŃa servituŃilor prin fapta omului. 213/1998. 213/1998 .atât extinctiv cât şi achizitiv. a) din Legea nr. prin dispoziŃiile alineatului 2 al articolului 11 din Legea nr. 18/1991 şi ale art.de interes naŃional când aparŃine statului. impunând doar condiŃia compatibilităŃii cu uzul sau interesul public. Caracterele proprietăŃii publice 1) Proprietatea publică este inalienabilă . Asupra bunurilor din domeniul public pot fi exercitate servituŃi legale şi servituŃi naturale dat fiind că acestea decurg din raporturile de vecinătate şi reprezintă îngrădiri ale dreptului de proprietate pentru a permite exercitarea dreptului de proprietate de către titularii fondurilor vecine. 11 alin. 213/1998 . sunt dispoziŃiile art. În acelaşi sens. potrivit legii sau prin natura lor. servituŃile pot fi constituite numai dacă sunt compatibile cu uzul sau interesul public. c) din Legea nr. Au fost exprimate următoarele opinii: 28 . 122 alin. şi . 215/2001. sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităŃile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. din cele stabilite în anexa la menŃionata lege şi din orice alte bunuri care.art. 13 din Legea nr. Considerăm că de la data adoptării Legii nr. 11 alin. 136 alin. servituŃile constituite anterior intrării bunurilor în domeniul public sunt menŃinute numai dacă îndeplinesc această condiŃie.

1) Includerea unui bun în domeniul public datorită naturii sale . orăşenesc. în art. căile de comunicaŃie. 80. sunt destinate a fi întrebuinŃate în cadrul unor activităŃi care interesează pe toŃi membrii societăŃii: sediile organelor de stat. Criteriile utilizate de către actuiala reglementare pentru determinarea bunurilor care fac parte din domeniul public A) Declararea de către lege a unor categorii de bunuri ca făcând parte din domeniul public: . . 3 arată categoriile de bunuri care pot face numai obiectul exclusiv al proprietăŃii publice. A fost adoptată H."bunuri de uz public" . sunt de uz sau interes public. nu pot fi folosite de către orice persoană."bunuri de interes public" . 5. În actele normative se menŃionează că prin lege se pot determina alte bunuri. după cum nici nu ar fi indicat. reŃelele stradale. pentru că nu toate bunurile din domeniul public sunt accesibile tuturor participanŃilor la circuitul civil. 213/1998.Legea fondului funciar nr. cazărmi.au acces toate persoanele: pieŃele. 69/1991. Potrivit art. teatre. municipal şi judeŃean. toate bunurile care. şi nu au fost declarate de interes naŃional. sunt destinate a fi folosite de toŃi membrii societăŃii . 3) Afectarea nu la uzul unui simplu serviciu public sau de utilitate publică. Delimitarea domeniului public de interes naŃional de domeniul public de interes local Până la adoptarea Legii nr. 29 . . pentru că există în domeniul public foarte multe bunuri care în aceeaşi măsură. 5. aparŃin domeniului public de interes local sau judeŃean.se restrânge foarte mult sfera bunurilor. muzee. ci la uzul direct al întregului public . 136 alin. şcoli. deşi. . biblioteci.ConstituŃia în art.Legea nr. potrivit legii sau prin natura lor. 127. iar în conoformitate cu art. parcurile publice. ar putea constitui obiect de proprietate privată. Sistemul Legii nr.bunuri care. în art. 2) Afectarea bunului la un serviciu public . . Guvernul urma să aprecieze apartenenŃa bunurilor la domeniul public de interes local: comunal.G. B) Dacă un bun după natura lui este de uz sau de interes public. 113/1992 care nu a fost aplicată. nu pot fi astfel. nr. 213/1998.activitate desfăşurată în interesul şi folosul comunităŃii. Enumerările nu sunt exhaustive. problema a fost reglementată de articolele 80 şi 127 din Legea nr. 4. 3 stabileşte că bunurile din anexă fac parte din domeniul public. închisori.nu acoperă toată gama de bunuri. 213/1998 este acela al determinării exprese.bunuri care prin natura lor. 18/1991.se consideră că bunurile din domeniul public nu sunt susceptibile de proprietate privată .

Of. pe termen limitat. după caz.bunurile prevăzute la pct.11. Domeniul public al judeŃelor . oraşelor şi al municipiilor art. Darea în administrare se realizează. ori a consiliului local (art. 213/1998. după caz. declarate ca atare prin lege. 13). venit la bugetul de stat sau la bugetele locale. de către consiliul judeŃean.art. sau concesionate în condiŃiile Legii nr. 136 alin. 13. dacă nu sunt declarate prin lege bunur de uz sau interes public naŃional. precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naŃional. În litigiile privitoare la dreptul de administrare. a autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale. a consiliului judeŃean. declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local. 135 alin. Domeniul public al comunelor.bunurile prevăzute la art. bunurile prevăzute la pct. din chiria încasată. acestuia îi revine o cotă de 20-50 % stabilită prin hotărârea organelor menŃionate la art. I din anexă. 4 . Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul local. a prefecturilor. iar unităŃile administrativ teritoriale. bunurile din domeniul public pot fi date. 3 . 136 alin. Bunurile din domeniul public pot fi închiriate în baza hotărârii organelor menŃionate la art. după caz. În cazul în care contractul de închiriere este încheiat de către titularul dreptului de administrare. 4 din ConstituŃie (actualul art. declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeŃean. În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 6. judeŃean sau local. 2 . Titularul dreptului de administrare poate să posede. dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naŃional ori judeŃean. să folosească bunul şi să dispună de acesta. va face arătarea titularului dreptului sub sancŃiunea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin neândeplinirea acestei obligaŃiişi a revocării dreptului de administrare. care desfăşoară activităŃi de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice. nr. a altor instituŃii publice de interes naŃional. 17 din Legea nr. care vor da mandat preşedintelui consiliului judeŃean ori primarului. 3). persoanelor juridice fără scop lucrativ. statul este reprezentat de către Ministerul FinanŃelor.art. în instanŃă. în administrarea regiilor autonome. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local. 3 alin. 459/30. statul şi unităŃile administrativ-teritoriale pot acorda bunuri din domeniul public în folosinŃă gratuită. 12 din Legea nr. 13. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. În aceste litigii. 4 din ConstituŃie şi al art. prin licitaŃie publică.1998). în condiŃiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. după caz. 219/1998 (M. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeŃean.bunurile prevăzute la pct. 213/1998. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate. 3 alin. Aceştia pot da mandat altui funcŃionar publicsau pot angaja un avocat.Domeniul public al statului . Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac. 30 . ExerciŃiul dreptului de proprietate publică Potrivit art. prin hotărâre a Guvernului. titularul acestui drept va sta în nume propriu.

împreună cu procesul-verbal care încheie cercetarea prealabilă. rechiziŃie. Declararea de utilitate publică se face numai după o cercetare prealabilă efectuate de către comisii numite de Guvern pentru lucrări de interes naŃional şi de către delegaŃia permanentă a consiliului judeŃean sau de primarul general al mun. Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestaŃiei. Legea reglementează strict şi pe etape procedura de urmat în cazul exproprierii. Pot fi expropriate toate bunurile imobile aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice. depunând aceasta la primarul localităŃii şi se soluŃionează în termen de 30 de zile. Întinderea competenŃei materiale a tribunalului. oraşelor. în urma deliberării. Bucureşti – pentru lucrările de interes local. expropriatorul întocmeşte planul imobilelor expropriate cu indicarea numelui proprietarilor şi a ofertelor de despăgubiri. succesiunile vacante. care se depun la consiliul local al localităŃii. poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge. prin care se realizează trecerea în proprietate publică a unor bunuri imobile proprietate privată. preluarea bunurilor fără stăpân. în schimbul unei despăgubiri. declaraŃia de expropriere întruneşte toate elementele unui act-condiŃie care declanşează procedura exproprierii. necesare executării unor lucrări de interes public. Comisia. Exproprierea este actul puterii de stat competente. se notifică titularilor drepturilor reale asupra imobilelor. Odată adusă la cunoştinŃă publică. în vederea consultării de către cei interesaŃi. dar nu şi asupra despăgubirii. achiziŃii publice. în termen de 15 zile de la publicare. Totuşi. este verificarea numai dacă sunt întrunite toate condiŃiile cerute de lege pentru expropriere şi stabilire despăgubirilor. Procedura exproprierii: a) declararea de utilitate publică a exproprierii.3. comoara sau tezaurul. organul îndreptăŃit să dispună exproprierea şi proprietarul pot evita parcurgerea acestei proceduri pe calea unui transfer amiabil a dreptului de proprietate. neputând intra în problemele de fond privitoare la expropriere. municipiilor şi judeŃelor. Moduri de dobândire a dreptului de proprietate de către stat Dreptul de proprietate poate fi dobândit de către stat prin următoarele modalităŃi: expropriere. c) exproprierea propriu-zisă şi stabilirea despăgubirilor. Această convenŃie poate interveni în orice fază de expropriere. a) Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naŃional sau de interes local. Aceştia pot face întâmpinare împotriva actelor în termen de 45 de zile. b) măsuri pregătitoare exproprierii. în termen de 15 zile de la comunicare. instanŃa ia act de învoială şi stabileşte 31 . c) SoluŃionarea cererilor privitoare la expropriere este dată în competenŃa tribunalelor. confiscare. Dacă părŃile sau numai unele dintre acestea se învoiesc doar cu privire la expropriere. b) În etapa următoare. precum şi cele aflate în proprietatea privată a comunelor. Propunerile de expropriere. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică. potrivit legii.

Proprietarii bunurilor rechiziŃionate au dreptul la despăgubiri. proprietarii sau deŃinătorii 32 . prin care se consemnează îndeplinirea obligaŃiilor privind plata despăgubirilor. numai prin autorităŃile administraŃiei publice locale şi cu asumarea răspunderii proprii. cât şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăŃite. a mijloacelor plutitoare şi portuare se face de către Statul Major al ForŃelor Navale. RechiziŃia. încheierea dată de instanŃa de judecată. RechiziŃionarea aeronavelor. în condiŃiile prezentei legi”. Legea precizează că eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a expropriatorului vor putea fi făcute numai pe baza unui act procedural distinct. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziŃionate definitiv. Of. în timp de război. localizarea. foştii proprietari pot cere retrocedarea lor. astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. (1) al articolului 2 din lege. localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre. 161 din 18 iulie 1997. nr. 132/1997 privind rechiziŃiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. 410/2004. Dacă în decurs de un an lucrările de interes public nu au fost începute şi nici nu sa făcut o nouă declaraŃie de utilitate publică. În conformitate cu prevederile articolului 1 al Legii nr. „RechiziŃia de bunuri şi prestările de servicii reprezintă măsura cu caracter excepŃional prin care autorităŃile publice împuternicite prin lege obligă agenŃii economici. În mod excepŃional. Potrivit articolului 2 alineatul (1). constând în efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităŃi în situaŃiile prevăzute la alin. cu plata despăgubirilor prevăzute de lege. stabilite în conformitate cu prevederile legii. pentru prevenirea. Pe perioada rechiziŃiei. instalaŃiilor şi tehnicii de aerodrom se face de către Statul Major al ForŃelor Aeriene. este autorizat să hotărască rechiziŃionarea de bunuri ori chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public. RechiziŃionarea navelor. cât şi pe timpul acestor situaŃii. publicată în M. nr. în caz de mobilizare sau de război. care. la declararea mobilizării parŃiale sau totale a forŃelor armate ori a stării de război. precum şi de către prefect. instituŃiile publice. Despăgubirea se stabileşte de o comisie de experŃi şi se compune din valoarea reală a imobilului. precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile.despăgubirea. bunurile rechiziŃionate sunt puse la dispoziŃie forŃelor destinate apărării naŃionale sau a autorităŃilor publice. se fac de către centrele militare. Of. înlăturarea urmărilor unor dezastre. acŃionează independent. RechiziŃionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public. în situaŃiile prevăzute de prezenta lege. la instituirea stări de asediu sau de urgenŃă. publicată în M. orice comandant de subunitate sau unitate militară similară sau superioară batalionului. 986 din 27 octombrie 2004. CetăŃenii apŃi de muncă pot fi chemaŃi pentru prestări de servicii în interes public. în luptă. atât pentru prevenirea.

când la 20 iulie a fost adoptat Decretul nr. 11 din Decretul nr. 144/1958. 221/1950. fâneŃe. Decretul nr. 187 privind reforma agrară. păşuni. La 23 martie 1945 a fost adoptată Legea nr. Reglementarea din 1947. Regimul juridic al terenurilor şi construcŃiilor De la momentul adoptării Codului civil în anul 1864. care a înlocuit Decretul nr. înafara vetrei satului. 2 din Decretul nr. iar în art. vii. care nu aveau pământ sau aveau pământ puŃin. comunelor urbane. precum şi a comunelor cu planuri de sistematizare. numai cu autorizaŃia şi cu întocmirea actului în formă autentică. actele de înstrăinare a terenurilor şi construcŃiilor au fost guvernate de principiul consensualismului. Decretul nr. Reglementarea din 1958. Prin acestă lege au fost declarate imobile agrare terenurile situate în comunele rurale. păşunile şi fâneŃele situate înafara perimetrului construibil al municipiilor.sunt scutiŃi de impozite şi de plata taxelor pentru bunurile rechiziŃionate. precum şi a comunelor în care urma să se dezvolte staŃiuni 33 . proprietate particulară de pe teritoriul oraşelor. 3 se prevedea că sunt exceptate de la expropriere suprafeŃele de teren până la 50 de ha. S-a impus formalitatea transcrierii pentru opozabilitatea faŃă de terŃi a transmisiunii de drepturi reale. 8 şi art. cu autorizare din partea Ministerului Agriculturii. comunerlor suburbane. a stabilit prin prevederile art. localităŃi balneo-climaterice şi a comunelor declarate centre muncitoreşti. Potrivit art. Prin art. cu sau fără construcŃii. Legea a stabilit că terenurile care au făcut obiectul împroprietăririi nu puteau fi înstrăinate şi nici ipotecate. cu sau fără construcŃii aflate pe teritoriul capitalei şi comunelor învecinate. Reglementări referitoare la terenuri. Prin aceeaşi lege s-a realizat împroprietărirea unor categorii de persoane. înstrăinarea sub orice formă a terenurilor arabile. 151/1950. comunelor – reşedinŃe de raioane. 1 se arata că se realizau o serie de exproprieri. 4. decât în cazuri excepŃionale. acte pentru care s-a prevăzut forma autentică. Se lăsa în proprietate un singur conac. 151. 221/1950 era obligatoriu actul autentic şi autorizarea administrativă pentru înstrăinarea terenurilor. iazuri şi bălŃi situate în intravilanul sau extravilanul localităŃilor se putea face numai cu autorizare şi în formă autentică. chiar dacă acestea se aflau în mai multe moşii. 221 care a fost în vigoare până la 29 martie 1958. Reglementarea din 1950. iar obligaŃiile ce decurg din contractele legal încheiate se suspendă. indiferent de numărul şi amplasarea moşiilor. Acest act a fost în vigoare până la 5 noiembrie 1974. De la principiul consensualismului au fost exceptate donaŃiile şi ipotecile. La 23 iunie 1947 a fost adoptată Legea nr 203. precum şi terenurile arabile. Imobilele agricole astfel stabilite puteau fi înstrăinate prin acte între vii. 144/1958. Această lege a fost în vigoare până în anul 1950. staŃiunilor balneo-climaterice. 11 că înstrăinarea sau împărŃeala prin actele între vii a terenurilor. Reglementarea din 1945. În acest an a intrat în vigoare. Potrivit art. livezi. când a fost înlocuit cu Decretul nr. la 6 septembrie.

A fost controversată în literatura juridică noŃiunea de teren aferent construcŃiei: Într-o primă opinie. se putea face numai cu autorizarea prelabilă dată în condiŃiile decretului de către Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare. Aceste terenuri nu puteau fi înstrăinate sau grevate cu sarcini reale. astfel încât grădina. cu sau fără construcŃii. 59 privind fondul funciar (5 noiembrie 1974). Astfel. în mediu rural. SuprafaŃa acordată în folosinŃă era de până la 100 mp. 12 din Decretul nr. 30 din Legea nr. în art. în urma somaŃiei făcute de celalată parte. al celorlalte municipii sau orase. instanŃa de judecată va putea da o hotărâre care să Ńină loc de act autentic de înstrăinare.balneo-climaterice şi centra muncitoreşti. Aceluiaşi regim juridic erau supuse şi părŃile din terenurile cu construcŃii. proprietatea persoanelor fizice sau juridice. 44 din Legea nr. făcute fără respectarea cerinŃelor legii erau nule de drept. Reglementarea din 1974. 19/1968 s-a stabilit că terenurile fără construcŃii. Actele de înstrăinare sau împărŃeala terenurilor de mai sus. Transcrierea dreptului de proprietate s-au înscrierea în cartea funciară se realiza pe baza unei copii legalizate de pe hotărârea judecătorească rămasă definitivă. sunt indisponibile şi expropriabile. pentru autentificarea actului de înstrăinare. În art. putând să le transmită numai prin moştenire. necesar utilizării construcŃiei cumpărate. Reglementarea din 1968. livada ori terenul cu altă destinaŃie agricolă să rămână în proprietatea înstrăinătorului construcŃiei. iar în termenul de 3 luni de la eliberarea autorizaŃiei de înstrăinare. În acelaşi sens era şi art. aflate în perimetrul construibil al muncipiului Bucureşti. prin executorul judecătoresc. trebuiau să fie făcute în formă autentică. cu un front la stradă de maxim 12 m. s-a apreciat că trebuia să aibă loc o determinare de către organele care dădeau autorizaŃia de înstrăinare. trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri. 34 . una din părŃi sau succesorii acesteia nu se prezintă din orice motive la Notariatul de Stat. Ambele legi conŃineau dispoziŃii identice. fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. referitoare la terenuri. în mediu urban şi de 200-250 mp. 11. Neprezentarea uneia din părŃi la autentificare. terenul aferent acestora. se constata printr-un proces-verbal încheiat de Notariatul de Stat în circumscripŃia căruia se afla imobilul în cauză. În caz de înstrăinare a construcŃiilor. dobânditorul construcŃiei primind contra unei taxe un drept de folosinŃă asupra terenului. s-a obligat să-l înstrăineze cu titlu oneros şi s-au respectat modalităŃile de plată a preŃului prevăzut în înscris. Prin Legea nr. în măsura în care depăşeau suprafeŃele stabilite pe baza detaliilor de sistematizare aprobate. 58 privind sistematizarea localităŃilor urbane şi rurale (1 noiembrie 1974) şi Legea nr. 144/1958 se menŃiona că în cazul în care s-a încheiat un înscris din care rezultă că proprietatea unui teren. 58/1974 se arăta că dobânditorii terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităŃilor urbane şi rurale se puate face numai prin moştenire legală. În anul 1974 au fost adoptate două legi importante şi anume: Legea nr. 59/1974. Decretul menŃiona că înstrăinările sau împărŃelile terenurilor arătate în art.

58/1974 au fost abrogate dispoziŃiile art. după care. prin care se realiza. 32 din Legea nr. orăşeneşti sau municipale. în mod excepŃional. În ianuarie 1990 a fost adoptat Decretul-Lege nr. considerăm că prin intrarea în vigoare a Legii nr. exceptându-se terenurile aferente construcŃiilor care se înstrăinau. precum şi a curŃii şi grădinii din jurul acestoa. 9/1990 – publicată în Monitorul Oficial nr 95 din 1 august 1990 – se arăta că până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar s-a interzis înstrăinarea prin acte între vii a terenurilor de orice fel situate înăuntrul sau înafara localităŃilor. dacă aceştia locuiau sau urmau să-şi stabilească domiciliul în acea comună. de către comitetele. stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia. 30 şi art.Prin art. inclusiv curtea în suprafaŃă de cel mul 1000 mp. că producătorii agricoli particulari din zonele necooperatiste puteau transmite copiilor lor o parte din terenurile agricole pe care le aveau în proprietate. pe baza autorizaŃiei date. 58/1974 se arăta că orice înstrăinare sau împărŃeală făcută cu încălcarea prevederilor art. după caz. 11 din Decretul nr. 35 . În anul 1991 a fost adoptată Legea nr. În opinia noastră. Prin Legea nr. Astfel: . respectiv birourile executive ale Consiliilor populare comunale. se putea face numai prin înscris autentic. de acest lot putând beneficia şi persoanele care doresc să se întoarcă la sat şi să devină membrii cooperatori. de a obŃine producŃiile din planurile de cultură şi de creştere a animalelor şi de a contracta şi preda la fondul de aprovizionare şi la fondul de stat cantităŃile de produse potrivit legii. 112/1958 se prevedea. 30. Aceasta a fost practica organelor administrative în majoritatea situaŃiilor. 58/1974 se arăta că împărŃeala între moştenitori a terenurilor. îşi asumau obligaŃia cultivării lor în bune condiŃii. Prin art. suprafaŃă care a fost redusă ulterior la 250 mp. Au existat şi excepŃii de la regula interzicerii înstrăinării terenurilor prin acte juridice. În art. 1958.. iar diferenŃa de teren era închiriată ori atribuită în folosinŃă sau ca loc de casă. Au fost numeroase cazuri în care diferenŃele de teren au fost lăsate fără nici un titlu în stăpânirea dobânditorilor construcŃiei.Într-o altă opinie s-a apreciat că întregul teren trebuia să treacă în proprietatea statului.În Decretul nr. 31 era nulă de drept. 31 din Legea nr. era atribuit în folosinŃă sau/şi închiriat pentru locuinŃă. . 8 s-a declarat proprietate deplină asupra terenului aferent casei de locuit şi al anexelor gospodăreşti. precum şi înstrăinarea construcŃiilor prevăzute de art. 42. 4 s-a majorat întinderea lotului în folosinŃă la 5000 mp. Reglementarea din 1991.. în principal. cu respectarea normelor de sistematizare. 18. stabilind că această propruetate cumulată cu lotul în folosinŃă să nu depăşească 6000 mp. Prin art. pentru construirea de locuinŃe şi anexe gospodăreşti. În art. Reglementarea din 1990 cu privire la terenuri. 5 din Statutul Cooperativei Agricole de ProducŃie se prevedea acordarea cu plată a unor terenuri în suprafaŃă de cel mult 800 mp.

S-a abrogat secŃiunea privind circulaŃia juridică a terenurilor (art. 7/1996 a cadastrului şi publicităŃii imobiliare. 18/1991. Prin acte juridice. în sensul menŃionatei legi. indiferent de destinaŃia sau de întinderea lor. proprietatea funciară a dobânditorului nu putea depăşi 200 ha teren agricol în echivalent arabil de familie. devenit articolul 67 în urma republicării legii în anul 1998. 46 din Legea nr. 23 din O. 54 privind circulaŃia juridică a terenurilor. Încălcarea acestor prevederi era sancŃionată cu reducŃiunea actului juridic până la limita suprafeŃei legale. apatrizii şi persoanele juridice străine nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Printre schimbările produse în legislaŃia Ńării noastre prin adoptarea Legii nr. schimbul şi actele de înstrăinare între vii trebuia făcute în formă autentică. proprietatea dobânditorului nu putea depăşi 100 ha teren agricol în echivalent arabil de familie. S-a reglementat posibilitatea efectuării opoziŃiei de înstrăinare. 54/1998. În cazul dobândirii prin acte juridice între vii. precum şi abrogarea Legii nr. 47 – ulterior abrogat – s-a statornicit interdicŃia de dobândire prin acte între vii şi obligaŃia de întrăinare în termen de un an a terenurilor în cazul dobândirii prin moştenire de către persoanele fizice care nu au cetăŃenie română şi persoanele juridice care nu au naŃionalitate română şi sediu în România. 3 din Legea nr. Potrivit Legii nr. În art. În conformitate cu prevederile articolului 2 alineatul (1) din Titlul X al Legii nr. au stabilit că societăŃile comerciale constituite în România cu participare de capital străin puteau dobândi proprietatea terenurilor. actual abrogat. au fost interzise înstrăinările de orice formă a terenurilor cu privire la titlul cărora existau litigii la instanŃele de judecată pe tot timpul soluŃionării acestor litigii. a impus forma autentică cu privire la înstrăinarea terenurilor. 2 din ConstituŃie. 31/1997 privind investiŃiile străine. 54/1998. 66-69 din Legea nr. republicată). 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi justiŃiei. 54/1998 privind circulaŃia juridică a terenurilor. cu modificările şi completările ulterioare. 247/2005. Potrivit art. 5 din Legea 54/1998 arăta că vânzarea terenurilor agricole din extravilan se putea face cu respectarea dreptului de preemŃiune al coproprietarilor. 41 alin. 15 din Legea nr. 54/1998. care se înregistra la Biroul de Publicitate Imobiliară. dacă gospodăreau împreună cu părinŃii lor. Prevederile art. se numără modificarea Legii nr. sub sancŃiunea nulităŃii. situate în intravilan şi extravilan. 18/1991. în cazul terenurilor agricole din extravilan. proprietarilor vecini şi statului. sub sancŃiunea nulităŃii absolute a actului de înstrăinare. Precizarea expresă a impunerii formei actului autentic pentru constituirea de drepturi reale asupra terenurilor. 18/1991 – ulterior abrogat – s-a stabilit dreptul de preemŃiune în favoarea coproprietarilor. Potrivit art. „Terenurile cu sau fără construcŃii. proprietarilor vecini şi al arendaşilor. Prin art. nr.Art. La 2 martie 1998.U. Reglementarea din 2005.G. pot fi 36 . Acest articol a fost modificat prin art. a intrat în vigoare Legea nr. se înŃelegea soŃii şi copiii necăsătoriŃi. exprimat prin intermediul secretarului unităŃii administrativ-teritoriale. Prin noŃiunea familie. cetăŃenii străini. precum şi unele măsuri adiacente. 48 din Legea nr. Art.

Prin abrogarea Legii nr. Spre deosebire de dispoziŃiile Legii nr. actuala reglementare urmăreşte restrângerea categoriilor de litigii care au drept efect interzicerea înstrăinării terenurilor. Înlăturarea limitării dreptului de a dobândi terenuri prin acte juridice. 54/1998 prevedea că „în cazul dobândirii prin acte juridice între vii. Limitarea cauzelor care împiedică înstrăinarea terenurilor. 247/2005 Titlul X nu se face nici o precizare cu privire la dreptul de preemŃiune. în condiŃiile în care Legea nr. Crearea de facilităŃi pentru realizarea anumitor operaŃiuni de înstrăinare a terenurilor. (2) din Legea nr. dreptul de dispoziŃie deplină asupra imobilelor. 37 . Dacă dreptul de preemŃiune a fost înlăturat. 54/1998. Precizarea expresă a impunerii formei actului autentic pentru constituirea de drepturi reale asupra terenurilor. Potrivit alineatului (2) al aceluiaşi articol. indifent de modul de dobândire. prin dispoziŃiile art. încheiate în formă autentică. 54/1998 privind circulaŃia juridică a terenurilor. atunci când se constituie ori se transmit dezmembrăminte ale dreptului de proprietate asupra terenurilor. Prin abrogarea Legii nr. situaŃie în care se trage concluzia potrivit căreia dreptul de preemŃiune în privinŃa terenurilor de orice fel este desfiinŃat. faŃă de redactarea textelor legale care prevedeau necesitatea formei autentice. în schimb. de familie”. 247/2005 Titlul X nu se face nici o precizare cu privire la limita suprafeŃei de teren ce poate fi dobândită prin acte juridice. Sub imperiul Legii nr. este de natură să înlăture orice controversă cu privire la împrejurarea dacă este sau nu necesară această formă a actului juridic. 54/1998.înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii. s-a susŃinut opinia potrivit căreia forma autentică ar fi fost necesară numai în cazul transferului dreptului de proprietate asupra terenurilor. Dacă potrivit dispoziŃiilor articolului 15 din Legea nr. erau interzise înstrăinările. Aceste înstrăinări pot fi efectuate şi pe baza schiŃelor care au stat la baza titlurilor de proprietate emise cu ocazia aplicării legilor fondului funciar şi sunt scutite de taxa de timbru şi de timbrul judiciar. 18/1991 şi al Legii nr. proprietatea funciară a dobânditorului nu poate depăşi 200 ha teren agricol în echivalent arabil. 247/2005. 54/1998. 6 din Titlul X al Legii nr. indiferent de destinaŃia sau întinderea acestora. Se recunoaşte astfel. Articolul 2 alin. concluzia este că nu mai există nici o restricŃie în privinŃa întinderii dreptului de proprietate asupra terenurilor. Eliminarea dreptului de preemŃiune. sub sancŃiunea nulităŃii absolute”. iar că în situaŃia constituirii ori trasmiterii unui drept de superficie nu ar fi fost necesară. au fost create o serie de mijloace prin care se înlesneşte încheierea actelor juridice de înstrăinare în scopul comasării parcelelor şi loturilor de teren. prin constituirea unor corpuri de proprietate mai mari care să cuprindă suprafeŃe continue. „În cazul în care prin acte juridice între vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fără construcŃie. 54/1998 privind circulaŃia juridică a terenurilor. dispoziŃiile alin. precum şi înstrăinările efectuate de către persoanele îndreptăŃite să obŃină renta viageră agricolă. indiferent de destinaŃia lor. în condiŃiile în care Legea nr. (1) se aplică în mod corespunzător”.

247/2005.CetăŃenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiŃiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaŃionale la care România este parte. nr. publicată în M. 157/2005. a fost adoptată Legea nr. cu sau fără construcŃii. arată că „în situaŃia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren. SituaŃia străinilor şi apatrizilor după revizuirea ConstituŃiei şi aderarea României la Uniunea Europeană. precum şi prin moştenire legală”. se împiedică înstrăinarea imobilelor. Astfel. fie că este vorba de transmiterea ori constituirea de drepturi reale sau de constituirea unor drepturi de creanŃă. Din interpretarea textului legal amintit. 465 din 1 iunie 2005. se proclamă principiul liberei circulaŃii a terenurilor. 38 . prin dispoziŃiile articolului 4 al Titlului X al Legii nr. Numai cu titlu de excepŃie. DispoziŃiile articolului 5 alineatul (2) din Titlul X al Legii nr. pe tot timpul soluŃionării acestor litigii. că textul este mult mai precis şi mai puŃin exigent decât reglementarea articolului 12 a Decretului nr. „cu excepŃia litigiilor privind reconstituirea dreptului de proprietate privată şi legalitatea titlului de proprietate. După mai bine de 14 ani. ExistenŃa acestei prevederi legale este de natură să înlăture discuŃiile cu privire la admisibilitatea acŃiunii în justiŃie pentru pronunŃarea unei hotărâri care să Ńină loc de contract de vânzare-cumpărare. chiar dacă drepturile asupra acestora fac obiectul unor litigii. Islanda. reiese că orice litigii referitoare la validitatea titlului de proprietate (dacă este altul decât unul emis conform legilor fondului funciar) nu împiedică circulaŃia juridică a imobilelor. Din perspectiva acestor reglementări. adică cetăŃenii statelor membre.sub orice formă. a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanŃele judecătoreşti. 144/1958.. ratificat prin Legea nr. existenŃa unui litigiu privitor la un teren cu sau fără construcŃii nu împiedică înstrăinarea acestuia şi nici constituirea altor drepturi reale sau de creanŃă. partea care şi-a îndeplinit obligaŃiile poate sesiza instanŃa competentă care poate pronunŃa o hotărâre care să Ńină loc de contract”. Se observă. Pentru detalierea condiŃiilor de dobândire a dreptului de proprietate de către străini şi apatrizi în temeiul dispoziŃiei constituŃionale citate. conform legilor fondului funciar. după caz”. nr. publicat în M. în condiŃiile prevăzute prin lege organică. există din nou o reglementare expresă a sancŃiunii antecontractului de vânzare-cumpărare. În conformitate cu prevederile articolului 44 alineatul (2) din ConstituŃia României revizuită. 1008 din 14 noiembrie 2005.. există două categorii de persoane: a) persoanele fizice şi persoanele juridice din statele membre (statele Uniunii Europene. Of. în cazul anumitor litigii. Lichtenstein şi Norvegia). 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăŃenii străini şi apatrizi. una dintre părŃi refuză ulterior să încheie contractul. 247/2005. precum şi a Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană. Reglementarea acŃiunii prin care instanŃa să pronunŃe o hotărâre care să Ńină loc de contract de vânzare-cumpărare. pe de altă parte. Of. pe bază de reciprocitate. „. precum şi de către persoanele juridice străine.

unde se arată: “CetăŃeanul unui stat membru. permiŃând în interiorul menŃionatului termen. pădurilor şi a terenurilor forestiere nu poate fi schimbată pe durata perioadei de tranziŃie de către persoanele prevăzute la alin. 39 . „DestinaŃia terenurilor agricole. se stabileşte o excepŃie la excepŃie. dacă îşi stabilesc reşedinŃa în România şi pot dovedi calitatea de fermier care desfăşoară activităŃi independente (prin documente specifice statului membru al cărui cetăŃean este sau din care provine apatridul). dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole. 4 din Legea nr. Aceasta este regula de la care există o serie de excepŃii rezultate în urma procesului de negociere în vederea aderării la Uniunea Europeană (s-a admis existenŃa unor perioade de tranziŃie în care să se menŃină restricŃii cu privire la dobândirea de către persoanele dintr-un alt stat membru. 312/2005. A doua excepŃie este prevăzută la art. dacă îşi pot dovedi calitatea de fermier care desfăşoară activităŃi independente (cu atestat eliberat de către Ministerul Agriculturii. precum şi persoanele juridice care au naŃionalitatea unui stat membru. precum şi persoana juridică nerezidentă. În ce priveşte persoanele fizice şi persoanele juridice din statele membre. Prin dispoziŃiile alineatului (2) al aceluiaşi articol. 3 din Legea nr.apatrizii cu domiciliul în statele membre. În anul 1973 a fost adoptată Legea nr. Prima excepŃie este instituită de dispoziŃiile art. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale). acestea pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiŃii în care pot face acest lucru persoanele din România. 312/2005. precum şi persoana juridică constituită în conformitate cu legislaŃia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole. 312/2005. pădurilor şi terenurilor forestiere la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană”. Reglementări referitoare la construcŃii. precum şi persoanele juridice care au naŃionalitatea unui stat terŃ. a dreptului de proprietate asupra terenurilor). şi b) apatrizii cu domiciliul în România. potrivit art. adică cetăŃenii statelor terŃe şi apatrizii cu domiciliul în statele terŃe. 312/2005. apatridul nerezident în România cu domiciliul într-un stat membru. în conformitate cu care „CetăŃeanul unui stat membru nerezident în România. apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România. la împlinirea unui termen de 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană”. 4/1973 care se referea la construirea de locuinŃe. respectiv sedii secundare. Reglementarea din 1973. constituită în conformitate cu legislaŃia unui stat membru. pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reşedinŃe secundare. pădurilor şi terenurilor forestiere de către: a) cetăŃenii statelor membre şi apatrizii cu domiciliul într-un stat membru. 5 alineatul (1) din Legea nr. şi b) persoanele fizice şi persoanele juridice din state terŃe. În conformitate cu prevederile alineatului ultim al articolului 5 din Legea nr. (2)”.

CetăŃenii puteau construi sau cumpăra locuinŃe în localitatea de domiciliu sau în care aveau dreptul de a-şi stabili domiciliul.1989. 5 din Decretul-Lege nr. În cazul construirii. prin locuinŃă de intervenŃie se înŃelege locuinŃele destinate cazării personalului unităŃilor economice sau bugetare care prin contractul de muncă îndeplinesc activităŃi sau funcŃii ce necesită prezenŃa permanentă sau în caz de urgenŃă în cadrul unităŃilor. 5. 4/27. cetăŃenii aveau dreptul să aibă în proprietate personală o singură locuinŃă pentru ei şi familiile lor. aplicarea lui corectă având menirea de a contribui la atingerea scopului actului normativ în discuŃie. şi anume transferarea dreptului de proprietate asupra locuinŃelor închiriate din fondul de stat numai în scopul asigurării locuirii în continuare a foştilor chiriaşi. publicat în Monitorul Oficial nr. dreptul de proprietate asupra locuinŃei se transmitea la data întocmirii procesului-verbal de predare-primire a locuinŃei. Prin familie se înŃelegea: soŃul. abrogarea acestui text a constituit o eroare de reglementare juridică. a fost abrogată Legea nr. Textul aşa cum era iniŃial în Decretul-Lege nr. 4 din acelaşi decret s-a interzis cumpărarea de locuinŃe din fondul de stat în scop de revânzare sau închiriere – acest articol fiind abrogat prin Legea nr. Prin art.Potrivit art. În anul 1990 s-a adoptat Decretul-Lege nr. 44 – 51 din Legea nr. 5 şi 52 din Legea nr. 4/1973 şi s-a dat posibilitatea dobândirii şi păstrării în proprietate a mai multor locuinŃe de către o singură persoană. 61/1990 au fost completate în sensul că s-a acordat dreptul de cumpărare a locuinŃelor construite din fondurile unităŃilor economice sau bugetare de stat cu excepŃia locuinŃelor de intervenŃie.12. 61/1990 era judicios întocmit şi viza cauza actului juridic (cumpărarea în scop de închiriere sau de revânzare). prevederile Decretului-Lege nr. soŃia şi copiii minori. 76/1994. Prin art. 1 din 26 decembrie 1989. Membrii unei familii puteau păstra în proprietate comună sau în proprietatea unuia dintre ei o singură locuinŃă. ceea ce înseamnă în opinia noastră revenirea la caracterul consensual al actelor juridice a terenurilor şi construcŃiilor. 61/1990 prin care au fost abrogate art. Prin locuinŃă de intervenŃie – în varianta iniŃială – se înŃelegeau locuinŃele situate în incinta unităŃilor economice sau bugetare de stat. Reglementarea din 1990 cu privire la construcŃii. cât şi cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuŃiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupă. 6 cu privire la construirea sau cumpărarea de locuinŃe în scopul închirierii sau revânzării era intezisă. 58/1974. În varianta modificată prin Legea nr. 61/1990 s-a acordat dreptul de cumpărare a locuinŃelor construite din fondurile statului chiriaşilor care le ocupau. Prin acelaşi act normativ au fost abrogate şi dispoziŃiile art. Prin Legea nr. 85/1992 -. iar nu în scop speculativ. 85/1992. Persoanele încadrate cu contract de muncă şi pensionarii care nu aveau locuinŃă proprietate beneficiau de dreptul de a li se închiria locuinŃe din fondul locativ de stat. Prin art. 40 . Prin Decretul-Lege nr. 59/1974.

2. or prezintă o anumită complexitate ce constă în: este afectată de o condiŃie rezolutorie ori suspensivă. 112/19995 s-a acordat chiriaşilor dreptul de a cumpăra apartamentele care nu fac obiectul restituirii. 3. 2. Reglementarea din 1995. optează pentru acordarea de despăgubiri. 144/1958 şi ale Legii nr. c) proprietatea comună în devălmaşie. Potrivit art. deşi îndeplinesc condiŃiile pentru restituirea în natură. trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice. proprietatea anulabilă şi proprietatea comună. este ameninŃată de o cauză de anulare. Proprietatea comună: a) proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară. cu titlu şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989. 41 . . 1. 50/1991 privind autorizarea executării construcŃiilor. Până la împlinirea termenului de prescripŃie a acŃiunilor în anulare. măsuri care constau în: . 4. Proprietatea anulabilă Proprietatea este anulabilă atunci când dreptul s-a dobândit printr-un act juridic lovit de nulitate relativă. dreptul de proprietate este incert. Prin Legea nr. Intrând în vigoare Legea nr. GeneralităŃi Proprietatea este pură şi simplă când aparŃine unui titular în exclusivitate. Proprietatea rezolubilă. când aparŃine mai multor persoane. precum şi modalităŃi de sprijinire financiară. după 6 martie 1945. 50/1991 s-a acordat posibilitatea concesionării de terenuri din domeniul privat pentru realizarea de locuinŃe şi case de vacanŃă. b) proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată şi perpetuă.MODALITĂłILE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. la 7 august 1991.acordarea de despăgubiri pentru celelalte apartamente. precum şi în situaŃia în care. ModalităŃile juridice ale dreptului de proprietate sunt : proprietatea rezolubilă. persoane fizice. Proprietatea anulabilă. 9 din Legea nr. au fost abrogate expres prevederile Decretului nr. a imobilelor cu destinaŃia de locuinŃe. care putea consta în împrumuturi şi subvenŃii acordate de stat.Reglementarea din 1991.restituirea în natură prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriaşi sau a celor care sunt libere. TEMA A IV-A . 4/1973. GeneralităŃi. Prin Legea nr. 112/1995 s-au stabilit măsurii reparatorii în favoarea foştilor proprietari.

937 Cod civil stabileşte revocarea donaŃiilor făcute între soŃi.dobândirea proprietăŃii bunurilor mobile de către terŃi posesori de bunăcredinŃă. adică poate efectua acte de administrare şi de dispoziŃie. ExcepŃii: . Actele de dispoziŃie efectuate de proprietarul sub condiŃie rezolutorie. . se consolidează devenind un drept pur şi simplu.Efectele proprietăŃii anulabile: a) dacă are loc confirmarea actului de către cel îndreptăŃit să ceară anularea dreptului de proprietate.validarea aparenŃei de drept. tot timpul. constituirile de dezmembrăminte ale proprietăŃii şi sarcinile cu care a fost grevat bunul de către donatar sunt menŃinute dacă au fost făcute mai înainte de înscrierea unui extras al cererii de chemare în judecată pe marginea menŃiunii de înscriere a contractului de donaŃie în cartea funciară. De exemplu: art. care este proprietarul sub condiŃie suspensivă. poate transmite dreptul moştenitorilor săi. 2 Cod civil. transmisiunile. dezmembrămintele şi 42 . în cazul raportului donaŃiilor. adică după îndeplinirea condiŃiei. astfel cum se arată în art. Proprietatea rezolubilă izvorăşte din orice act translativ de proprietate sau din lege. toate înstrăinările. Dobânditorul sub condiŃie rezolutorie poate exercita toate drepturile unui proprietar pur şi simplu. dar tot sub aceeaşi condiŃie. ExcepŃii: . adică atunci când transferul dreptului de proprietate s-a făcut sub condiŃie rezolutorie sau suspensivă. Efectele confirmării se produc sub rezerva dreptului terŃilor. în principiu se desfiinŃează. însă poate îndeplini acte de dispoziŃie şi poate transmite către moştenitori dreptul sub condiŃie suspensivă.dobândirea proprietăŃii imobilelor prin uzucapiune. fiindcă nu poate efectua acte de folosinŃă. dreptul dobânditorului se desfiinŃează precum şi drepturile terŃilor subdobânditori. 855 Cod civil.art. pe când transmiŃătorul redevine proprietar deplin şi este considerat ca şi cum ar fi fost proprietar pur şi simplu. exact cum n-ar fi înstrăinat lucrul niciodată. în cazul reducŃiunii donaŃiilor. art. Efectele proprietăŃii rezolubile: a) pedente conditionae. nu este un adevărat proprietar. 836 Cod civil reglementează revocarea de drept a donaŃiei pentru survenienŃă de copii. b) eveniente conditionae. Dreptul dobânditorului dispare ca şi cum nu ar fi existat niciodată. c) în cazul admiterii acŃiunii în anulare. 1167 alin. Proprietatea rezolubilă Proprietatea este rezolubilă când este afectată de o condiŃie rezolutorie ori suspensivă.potrivit art. Actele de administrare efectuate de proprietarul sub condiŃie rezolutorie sunt menŃinute. adică încheierea actului juridic până la îndeplinirea condiŃiei. şi potrivit art. 3. . 834 Cod civil – în cazul revocării donaŃiei. b) împlinirea termenului de prescripŃie a acŃiunii în anulare are drept efect consolidarea dreptului de proprietate. 765 Cod civil. . Fructele culese de proprietarul sub condiŃie rezolutorie rămân dobânditorului acestuia.TransmiŃătorul.

FolosinŃa poate fi exercitată de toŃi coproprietarii. Dreptul de a ieşi din indiviziune este imprescriptibil. Atunci când o persoană în mod public a pretins că are o anumită calitate şi a efectuat acte în virtutea acelei calităŃi. în care terŃi de bună-credinŃă s-au încrezut. atunci când dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi se exercită asupra unei mase de bunuri. adică există certitudinea că ea nu se va mai putea împlini vreodată. uzucapiunea ca urmare a exercitării unei coposesii. cât şi sub aspectul culegerii fructelor potrivit cotei din dreptul de proprietate. Proprietatea comună Proprietatea este comună atunci când dreptul de proprietate aparŃine concomitent mai multor proprietari titulari. Proprietatea comună are două forme: pe cote părŃi şi în devălmăşie.dobândirea prin uzucapiune a proprietăŃii asupra bunurilor imobile. Se utilizează termenul de coproprietate. precum şi toate actele de dispoziŃie consimŃite de acesta. Se consolidează dreptul dobânditorului sub condiŃie rezolutorie.dobândirea proprietăŃii de bunuri mobile de către un posesor de bunăcredinŃă. . îl constituie un bun singular şi se întrebuinŃează termenul de indiviziune. Proprietatea comună pe cote-părŃi este de două feluri: obişnuită sau temporară şi forŃată şi perpetuă. confiscarea totală sau parŃială a unui bun a unei persoane căsătorite. transformarea proprietăŃii devălmaşe a soŃilor cu ocazia divorŃului. 4. a) proprietatea comună pe cote-părŃi. construirea de către mai multe persoane pe terenul ce aparŃine unuia sau mai multor coproprietari. Exercitarea dreptului de proprietate: Posesia poate fi exercitată de toŃi coproprietarii sau de unul dintre ei. CondiŃia care se impune este ca un coproprietar să nu împiedice pe ceilalŃi coproprietari să folosească bunul şi să nu schimbe destinaŃia şi modul de utilizare a lui. adică dreptul de proprietate asupra unui bun este fracŃionat în cote-părŃi ideale şi abstracte. precum şi actele de dispoziŃie făcute de acesta pedente conditionae. 1909 Cod civil. Modul de dobândire a proprietăŃii comune obişnuite sau temporară fiind: succesiunea.sarcinile ce au fost consfinŃite de donatar. . atunci când obiectul.validarea aparenŃei de drept. . se poate justifica menŃinerea acestor acte. ►Proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară. Acest fel de proprietate comună poate înceta oricând. 43 . astfel potrivit art. 728 Cod civil. potrivit art. convenŃia. proprietatea comună pe cote-părŃi. c) atunci când condiŃia rezolutorie a căzut. nimeni neputând fi obligat a rămâne în indiviziune. Dreptul proprietarului sub condiŃie suspensivă este desfiinŃat retroactiv. sunt menŃinute dacă au fost trecute în registrul de transcripŃiuni până la data deschiderii succesiunii.

actul de dispoziŃie este lovit de nulitate absolută. vânzarea se află sub condiŃia rezolutorie a partajului. succesiune sau uzucapiune. 44 . prin partaj: voluntar sau judiciar. când fiecare copărtaş primeşte bunuri sau părŃi din bunuri. partajul are următoarele moduri de realizare: a) în natură. se compensează prin plata de sume de bani denumite sulte (copărtaşii care primesc bunuri de valoare mai mare decât valoarea cotei-părŃi pe care o deŃineau din dreptul de proprietate. DispoziŃia. → când dobânditorul a cunoscut calitatea de coproprietar a înstrăinătorului. atunci când nici un copărtaş nu solicită atribuirea bunului. b) prin atribuire. se aplică regula unanimităŃii. deci este nevoie de acordul tuturor coproprietarilor. actul de dispoziŃie este lovit de nulitate relativă. iar dacă bunul cade în lotul altui coproprietar. donaŃii. prin pieirea bunului în caz fortuit. ObligaŃia copărtaşilor este aceea de a contribui la cheltuielile de întreŃinere. Dacă bunul cade în lotul copărtaşului înstrăinător. de a i se preda parte din fruct. proporŃional cu cota-parte ce le revine din dreptul de proprietate. plătesc sume de bani copărtaşilor ale căror loturi au valoare mai mică decât valoarea cotei-părŃi de le revenea din dreptul de proprietate.Referitor la culegerea fructelor s-a considerat că fructele industriale s-ar cuveni numai coproprietarului care a lucrat terenul. de conservare a bunului. SituaŃii: → când dobânditorul nu a cunoscut că înstrăinătorul nu este proprietar exclusiv. când bunul nefiind comod partajabil în natură. MenŃinerea acestor acte a fost justificată pe ideea gestiunii de afaceri ori a mandatului tacit. Pe temeiul vânzării de către un coproprietar. înstrăinarea către un terŃ. este atribuit în întregime unui singur copărtaş. apreciindu-se ca fiind un abuz de drept cererea coproprietarului care nu a lucrat. dacă sunt utile bunului şi nu a existat opoziŃia expresă a altor coproprietari la efectuarea lor. pentru consolidarea proprietăŃii. În ceea ce priveşte actele de dispoziŃie a întregului bun. Indiferent că este voluntar sau judiciar. atunci vânzarea se desfiinŃează. Dobânditorul poate face intervenŃie la partaj. pentru a scoate bunul din comunitate. dreptul dobânditorului se consolidează. Asupra cotei părŃi ideale. Inegalitatea loturilor cu valoarea cotelor-părŃi. → când dobânditorul a acŃionat în înŃelegere frauduloasă cu înstrăinătorul. fiecare copărtaş are un drept de dispoziŃie deplină. PreŃul obŃinut în urma vânzării bunului este împărŃit între copărtaşi conform cotelor-părŃi ce le revin din coproprietate. S-a admis că actele de conservare şi administrare făcute de un singur coproprietar sunt valabile. Încetarea coproprietăŃii temporare poate interveni în următoarele moduri: prin dobândirea proprietăŃii exclusive. acesta poate cere atribuirea bunului în lotul său. pentru ca bunul să fie atribuit în lotul coproprietarului vânzător. şi c) prin vânzare. în raport de cota-parte ce o deŃine din coproprietate. ceilalŃi copărtaşi primind sulte. prin expropriere.

Încheierea de admitere în principiu va trebui dată ori de câte ori împărŃirea bunurilor implică soluŃionarea unor probleme mai complexe şi mai complicate privind stabilirea masei bunurilor comune. până la pronunŃarea hotărârii de partaj. Încheierea de admitere în principiu a partajului este reglementată de dispoziŃiile art. Dacă. ori lipseşte cel puŃin unul dintre ei sau între copărtaşi fiind unii lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu ori cu capacitate de exerciŃiu restrânsă. În practică. care se rezolvă printr-o încheiere de admitere în principiu. în conformitate cu care încheierea de admitere în principiu putea fi atacată separat cu apel. 219/2005. 6735 alin. 258. instanŃele nu pronunŃă întotdeauna încheierea de admitere în principiu. 6735-6738 din Codul de procedură civilă. Procedura împărŃelii judiciare este reglementată de Codul de procedură civilă în Capitolul VII1 din Cartea a VI-a. evaluare şi altele asemenea. sunt arătate elementele pe care instanŃa trebuie să le stabilească instanŃa în vederea efectuării împărŃelii: bunurile supuse împărŃelii.”. cotaparte ce se cuvine fiecăruia şi creanŃele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faŃă de alŃii. 6738 C. şi b) desăvârşirea împărŃelii. fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului procesului. în cadrul articolelor 6731-67314. şi a autorizării autorităŃii tutelare. încheierea de admitere în principiu poate fi atacată cu apel sau. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. este posibil partajul judiciar şi în cazul unor copărtaşi prezenŃi dar incapabili ori cu capacitate de exerciŃiu restrânsă. ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art.. În conformitate cu prevederile art. 1. încheierea de admitere în principiu nu era atacată cu apel. după caz. ele nu mai puteau fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra 45 . civ. determinarea cotei-părŃi ce revine fiecărui copărtaş. calitate de coproprietar. numai cu asigurarea reprezentării legale. cu recurs odată cu fondul. nu sunt realizate condiŃiile de complinire a lipsei de capacitate. precum şi sarcinile moştenirii. respectiv de completare a capacităŃii de exerciŃiu restrânsă. însă. În articolul 6735 C. Dacă sub aspectul elementelor specificate mai sus.. trebuie să se recurgă la procedura partajului judiciar. respectiv a încuviinŃării din partea ocrotitorului legal. pr. Apreciem că era mai potrivită soluŃia adoptată anterior Legii nr.Partajul voluntar este posibil atunci când sunt prezenŃi toŃi copărtaşii. instanŃa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire. civ. pentru care instanŃa nu are date suficiente. cota-pare ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor supuse împărŃelii. iar aceştia au capacitate deplină de exerciŃiu.. copărtaşii nu se înŃeleg. Dacă se împarte o moştenire. datoriile şi creanŃele comoştenitorilor faŃă de defunct. formarea loturilor etc. proc.. fiind prezenŃi. dacă apelul privea stabilirea calităŃii de coproprietar. 219/2005. DispoziŃiile articolului 6736 arată: „Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaŃii de măsurătoare. Procedura de judecată a partajului comportă două faze: a) admiterea în principiu a cererii de ieşire din indiviziune. întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. Această practică este posibilă în cazurile în care partajul nu ridică probleme deosebite.

au făcut construcŃii. pentru motive temeinice. astfel cum stabilesc dispoziŃiile alineatului (2) al articolului 6735. înainte de a se cere împărŃeala. prin încheiere. Dacă pentru stabilirea masei. îmbunătăŃiri cu acordul coproprietarilor. Deschiderea unei căi de atac separate împotriva încheierii de admitere în principiu ar fi fost de natură să ordoneze procesul de partaj şi să contribuie la scurtarea duratei acestuia. Regula stabilită de lege pentru efectuarea partajului este aceea a împărŃelii în natură. prin hotărârea asupra fondului procesului. Astfel. mărimea cotei-părŃi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărŃit. chiar dacă debitorul urmărit are o cotă mai mică din dreptul de proprietate asupra unui bun. îi poate atribui provizoriu întregul bun. iar astfel. Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune. instanŃa va Ńine seama de criteriile prevăzute la art. a creanŃelor reciproce ale copărtaşilor. anterior pronunŃării încheierii de admitere în principiu. se arată că în temeiul celor stabilite potrivit alineatului (1) al aceluiaşi articol. criteriile pe care trebuie să le aibă instanŃa în vedere la formarea loturilor: acordul părŃilor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare. În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalŃi coproprietari. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părŃi cuvenite celorlalŃi coproprietari. ele se întregesc printr-o sumă de bani (sultă). în cazul în care cotele-părŃi sunt egale ori apropiate. civ. Ńinând seama de împrejurările cauzei. actele de executare să fie menŃinute. în termenul stabilit. proc. Astfel. considerăm că trebuie adăugat criteriul calităŃii de debitor în urmărirea ce se contestă. cu titlu exemplificativ.fondului procesului. La cererea unuia dintre coproprietari instanŃa. natura bunurilor. este o expertiză ce este necesară formării loturilor. instanŃa va putea atribui bunul altui coproprietar. apreciem că se impune ca atribuirea bunului să se facă în favoarea copărtaşului debitor. va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea 46 . ca urmare a efectului retroactiv al partajului. în condiŃiile prezentului articol. În cazul în care împărŃeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaŃia economică. faptul că unii coproprietari. Acest lucru întărea caracterul interlocutoriu al acestei încheieri. a întinderii drepturilor copărtaşilor. 6739. sumele cuvenite celorlalŃi coproprietari. DispoziŃiile articolului 6739 stabilesc. la cererea unuia dintre coproprietari. domiciliul şi ocupaŃia părŃilor. a valorii acesteia. iar şansele de realizare a creanŃei ce se execută silită să fie mai ridicate. Dacă mai mulŃi coproprietari cer să li se atribuie bunul. instanŃa trebuie să procedeze la formarea loturilor şi la atribuirea lor. îi va atribui bunul. instanŃa. în cazul în care partajul se face în cadrul contestaŃiei la executare. Expertiza despre care se face vorbire în articolul 6736 C. La aceste criterii. se vor efectua expertize în acest scop. a datoriilor şi sarcinilor moştenirii este nevoie de efectuarea unor lucrări de evaluare ori de părerea unor specialişti. instanŃa.

2 al art. dobândesc un drept exclusiv (fie un drept de proprietate asupra unui bun ori a unei părŃi materiale determinate dintr-un bun. Dacă nu au fost astfel atacate. astfel că în schimbul cotei-părŃi pe care o deŃineau din dreptul de proprietate comună. După rămânerea irevocabilă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către executorul judecătoresc. nu s-au depus. În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori. Indiferent că este voluntar ori judiciar. instanŃa va stabili şi termenul în care aceasta va fi efectuată. deşi acesta a fost atribuit provizoriu. 786 din Codul civil. La împlinirea termenului părŃile vor prezenta instanŃei dovada vânzării. Partajul produce şi efectul garanŃiei copărtaşilor. Dacă s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de părŃi prin bună învoială. Partajul are efect retroactiv. ora şi locul vânzării. stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părŃi prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc. între foştii copărtaşi încetează starea de indiviziune. socotite de la data primirii încheierii. Pentru termenul de licitaŃie a bunurilor mobile executorul va întocmi şi va afişa publicaŃia de vânzare cu cel puŃin 5 zile înainte de acel termen. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. 67311 din Codul de procedură civilă. fie un drept de creanŃă la încasarea unei sume de bani – sulta -). prin încheiere. aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului. În conformitate cu prevederile art. Executorul va fixa termenul de licitaŃie. Astfel. Efectele partajului.asupra fondului procesului. va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc. partajul are aceleaşi efecte. care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 de zile pentru bunurile imobile. În cazul în care vânzarea prin bună învoială nu se realizează în termenul prevăzut de alin. Potrivit alineatului penultim al articolului 67312. Prin partaj. copărtaşul căruia i s-a atribuit un bun la împărŃeală. şi va înştiinŃa coproprietarii despre data. Copărtaşul care nu obŃine un anumit bun la partaj. fiind un act declarativ. va dispune vânzarea bunului. în termenul stabilit. prin încheiere. În cazul vânzării unui bun imobil. executorul va întocmi şi va afişa publicaŃia de vânzare cu cel puŃin 30 de zile înainte de termenul de licitaŃie. stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalŃi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească. iar 47 . acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaŃie publică. dacă unul din copărtaşi este evins de către o terŃă persoană cu privire la un bun obŃinut la partaj. este considerat că a fost titularul exclusiv al dreptului de proprietate asupra acelui bun de la momentul naşterii stării de indiviziune. coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preŃ oferit de participanŃii la licitaŃie. sumele cuvenite celorlalŃi coproprietari. instanŃa. Încheierile prin care se dispune vânzarea bunurilor supuse împărŃelii pot fi atacate separat cu apel. este considerat că nu a fost nici un moment titular al vreunui drept asupra acelui bun. instanŃa.

folosinŃa să nu aducă atingere dreptului egal şi reciproc al celorlalŃi coproprietari. . acesta trebuie înregistrat în registrul de publicitate imobiliară (în prezent. fiindcă sunt accesorii ale unor bunuri ce se află în proprietate exclusivă. în conformitate cu prevederile art. În consecinŃă. Acest privilegiu se exercită asupra bunurilor pe care copărtaşii debitori le-au obŃinut la partaj. Este vorba de o situaŃie în care autorul copărtaşilor nu ar fi fost veritabilul titular al dreptului. Cazuri de proprietate comună pe cote-părŃi forŃată şi perpetuă: a) proprietatea asupra părŃilor comune din clădirile cu mai multe locuinŃe sau alte spaŃii decât locuinŃele. nu este opozabilă creditorului intervenient. Încetarea coproprietăŃii are loc în următoarele situaŃii: . Până la plata creanŃei către creditorul intervenient. Aceasta are ca obiect bunurile care prin natura sau destinaŃia lor sunt folosite de mai mulŃi coproprietari. Pentru conservarea privilegiului asupra bunurilor imobile. IntervenŃia creditorilor la partaj are efect de poprire. pentru a se restabili echivalenŃa loturilor copărtaşilor.atunci când prin convenŃie. 48 . şanŃul comun sau gardul comun. prin efectul participării creditorilor la împărŃeală. . Pentru încasarea sultei şi a daunelor rezultând din obligaŃia de garanŃie a copărtaşilor. Nici o ipotecă şi nici un alt drept real constituit asupra imobilului în interiorul acestui termen. partea ce revine debitorului la partaj este poprită în folosul creditorilor intervenienŃi (indiferent că este vorba de bunuri materiale ori de sulta în bani datorată de către ceilalŃi copărtaşi). poteci. fântâni care servesc pentru folosirea a două imobile învecinate. uzucapiune. Coproprietarii pot exercita toŃi acte de folosinŃă asupra bunurilor ce formează obiectul drepturilor de proprietate pe cote-părŃi forŃate şi perpetue. copărtaşii creditori se bucură de privilegiul copărtaşilor. nici o predare de bunuri şi nici o plată făcută de către un copărtaş (debitor al bunurilor ori al sultei). succesiune. adică zidul comun. c) despărŃiturile comune.cauza evicŃiunii este anterioară împărŃelii. cu respectarea următoarelor limite: . care este un privilegiu special. este vorba de Partea a III-a a cărŃii funciare) în termen de 60 de zile de la data actului de împărŃeală (data actului de partaj voluntar sau data rămânerii irevocabile a hotărârii de partaj). ►Proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată şi perpetuă. 1741 din Codul civil. în măsura în care se află chiar pe linia de despărŃitoare dintre cele două proprietăŃi).prin dispariŃia imobilului. fondurile principale devin proprietatea unui singur titular. ceilalŃi copărtaşi sunt ŃinuŃi să-l despăgubească. ce aparŃin unor proprietari diferiŃi. b) coproprietarii lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două fonduri învecinate (drumuri.folosinŃa trebuie exercitată numai în interesul utilizării fondului căruia i-a fost afectat bunului comun accesoriu. nu sunt opozabile copărtaşului titular al privilegiului care efectuează formalitea de publicitate imobiliară în termen. astfel că este firesc ca împărŃeala să fie refăcută cu excluderea de la masa de împărŃit a bunului cu privire la care s-a produs evicŃiunea din partea terŃului.

49 . g) apărarea dreptului de servitute. b) obiectul dreptului de uzufruct. numai în cazul lichidării coproprietăŃii. În dreptul românesc a mai existat proprietatea devălmaşă a obştilor săteşti. În prezent. Dreptul de uzufruct: a) definiŃie. şi că îl reprezintă pe acesta din urmă în respectiva tranzacŃie. bunuri comune ale soŃilor. Dreptul de proprietate comună devălmaşă a soŃilor este de natură legală şi îşi are temeiul în comunitatea de bunuri a soŃilor. Bunurile dobândite de oricare dintre soŃi în timpul căsătoriei sunt de la data dobândirii lor. În legătură cu exerciŃiul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile ce fac parte din comunitatea de bunuri a soŃilor. c) servituŃile naturale.prin expropriere. 2. singurul caz de proprietate comună în devălmăşie este proprietatea comună a soŃilor. d) drepturile şi obligaŃiile uzufructuarului. de folosinŃă şi chiar de dispoziŃie) poate fi efectuat de către un singur soŃ.. pentru înstrăinarea ori grevarea cu sarcini a bunurilor comune terenuri şi construcŃii. c) moduri de dobândire. În mod excepŃional proprietatea comună pe cote părŃi forŃată şi perpetuă poate înceta prin partaj. 35 alin. 35 alin. Exercitarea dreptului de proprietate de către soŃi constă în faptul că aceştia administrează şi folosesc împreună bunurile comune. coproprietarii nu-şi cunosc întinderea cotei-părŃi din dreptul de proprietate. f) stingerea uzufructului. e) servituŃile stabilite prin fapta omului. h) stingerea servituŃilor. eventual. Dreptul de servitute: a) definiŃie şi caractere. (2) teza a II-a din Codul familiei. În cazul acestei forme de proprietate comună. Nesocotirea acestei reguli sancŃionează actul de dispoziŃie cu nulitatea relativă ce poate fi invocată numai de către soŃul care nu a manifestat consimŃământul la respectiva operaŃiune juridică. 3. d) servituŃile legale. prezumându-se că are şi consimŃământul celuilalt soŃ. în conformitate cu prevederile art. b) clasificarea servituŃilor. ► Proprietatea comună în devălmăşie. în conformitate cu prevederile alineatului (1) al articolului 35 din Codul familiei. caractere juridice şi conŃinut. e) drepturile şi obligaŃiile nudului proprietar. f) drepturile şi obligaŃiile ce decurg din servitute. după cum tot împreună pot dispune de ele. adică orice act (de administrare. g) lichidarea uzufructului. TEMA A V-A . (2) teza I din Codul familiei. acest lucru având loc. operează mandatul tacit reciproc. Dreptul de uz şi dreptul de abitaŃie.DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. un soŃ are nevoie şi de consimŃământul celuilalt soŃ. În conformitate cu prevederile art.

19 alin. duce la stingerea uzufructului. Tot astfel. beneficiul (emolumentul) uzufructului poate fi cedat.este un drept incesibil. toate cazurile ce încetare a uzufructului vor fi apreciate în persoana uzufructuarului şi nu în raport cu beneficiarul emolumentului uzufructului. ceea ce înseamnă că toate obligaŃiile rămân în sarcina uzufructuarului şi nu trec la beneficiarul cesiunii exerciŃiului dreptului de uzufruct. 18/1991. dreptul de servitute. 479 şi 517 Cod civil) . reglementat de dispoziŃiile art. iar art.este un drept temporar. dreptul de uz. 3 din Legea nr. . cu posibilitatea de exercitare a celor două atribute.4. b) constituirea dreptului de superficie. Uzufructuarul dobândeşte dreptul de folosinŃă asupra lucrului altuia. Dreptul de folosinŃă asupra unor terenuri agricole proprietatea unităŃilor administrativ-teritoriale. Dreptul de uzufruct a) DefiniŃie. Dreptul de uzufruct prezintă următoarele caractere juridice: . lucru atestat de art. Dreptul de superficie: a) definiŃie şi caractere juridice. adică prerogativa de a întrebuinŃa lucrul şi de a-i culege fructele. d) stingerea dreptului de superficie. 18/1991 republicată. caractere juridice şi conŃinut. Dreptul de uzufruct este dreptul real principal. Caracterul temporar este întărit de dispoziŃiile potrivit cărora neuzul continuu şi total timp de 30 de ani. 50 . dreptul de superficie şi dreptul de folosinŃă agricolă reglementat de Legea nr. cu obligaŃia de a conserva substanŃa bunului dat în uzufruct. care arată că uzufructul constituit în favoarea unei persoane fizice se stinge prin moartea uzufructuarului. b) Bunurile asupra cărora se poate constitui uzufructul Potrivit art. . Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt: dreptul de uzufruct. În schimb. 5.este un drept real (art. în aceleaşi condiŃii ca şi proprietarul. Prin dezmembrământ al dreptului de proprietate se înŃelege separarea atributelor şi exercitarea lor de către alte persoane. 559 Cod civil dispune că uzufructul acordat în favoarea unei persoane juridice are o durată de cel mult 30 de ani. care conferă titularului său în mod temporar posesia şi folosinŃa asupra bunului ce aparŃine altuia. Constituirea de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate este aplicabilă numai proprietăŃii private. 557 Cod civil. dreptul de abitaŃie.constituie un drept de folosinŃă. însuşi dreptul de uzufruct nu poate fi cedat. c) exercitarea dreptului de superficie. 1. 520 Cod civil: “uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile şi imobile”.

c) uzucapiune. acesta poate fi cu titlu particular. În asemenea caz. Din punct de vedere al întinderii dreptului de uzufruct. când moştenitorilor legali li se transmite uzufructul. când proprietarul înstrăinează nuda proprietate. păstrându-şi posesia şi folosinŃa. putem avea. uzucapantul trebuie să exercite o posesie utilă sub nume de titular al dreptului de uzufruct. În toate cazurile de constituire a uzufructului prin convenŃie. Constituirea poate fi: directă. b) voinŃa omului. prin testament). uzufructuarul devine proprietarul lucrurilor date în uzufruct. o variantă de constituire directă. uzufruct prin moştenire) sau cu titlu universal (de exemplu. bunurile date prin uzufruct sunt lucruri neconsumtibile. având obligaŃia ca la încetarea uzufructului. când moştenitorilor legali li se transmite nuda proprietate. să restituie bunul de aceeaşi calitate şi cantitate. prevederea de la art. 3) Dacă se poate dobândi însăşi proprietatea prin uzucapiune. Această clasificare prezintă interes în rezolvarea problemei repartizării datoriilor pe care nudul proprietar le are în legătură cu bunul. Uzufructul poate avea ca obiect şi o universalitate de fapt. nu mai este aplicabilă constituirea uzufructului prin lege. se înstrăinează atât uzufructul. posesia şi folosinŃa (rămâne dispoziŃia). Uzufructul constituit prin testament poate fi pur şi simplu. Pentru dobândirea dreptului de uzufruct prin uzucapiune. uzufructuarul este Ńinut doar la restituirea bunului în starea în care se află la momentul stingerii acestui drept. În toate cazurile de constituire prin testament. 2) Prin voinŃa omului poate însemna fie prin convenŃie. este posibilă dobândirea şi a acestui dezmembrământ. pe termen sau sub condiŃie. În cazul constituirii prin testament. cât şi nuda proprietate la dobânditori diferiŃi. iar legatarului i se transmite uzufructul sau o variantă de constituire indirectă. c) Modurile de constituire a uzufructului Potrivit Codului civil. însă. iar legatarului nuda proprietate. pentru opozabilitatea faŃă de terŃi a acestui drept real. uzufructul se poate constitui prin: a) lege. când proprietarul reŃine nuda proprietate şi transferă uzufructul. de asemenea. în prezent. se impune îndeplinirea formalităŃilor pentru publicitatea imobiliară. 1) FaŃă de modificările aduse Codului civil. 51 . trebuie să se respecte dispoziŃiile legale referitoare la neafectarea rezervei succesorale. În cazul constituirii prin convenŃie. 526 Cod civil arată că s-ar putea constitui uzufructul şi asupra bunurilor consumptibile. prin retenŃie. fie prin testament. uzufructul poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.Dat fiind că pentru uzufructuar se naşte obligaŃia de conservare a substanŃei. În cazul în care uzufructul se constituie asupra unor lucruri care se deteriorează prin folosirea lor normală. dat fiind că rezerva succesorală se acordă moştenitorilor legali rezervatari în plină proprietate (nu este admis a fi grevată de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate). poate fi universal (de exemplu.

În cazul în care uzufructuarul refuză întocmirea acestor acte. Fructele civile. ObligaŃiile uzufructuarului. care este o acŃiune reală. şi fructele civile pe de altă parte. 4) folosirea acŃiunii posesorii pentru apărarea uzufructului. 5) dreptul de a dispune de bunurile consumptibile. de art. bunurile au fost predate fără întocmirea acestor formalităŃi. la rândul său. 1) obligaŃii înainte de intrarea în exerciŃiul dreptului de uzufruct: a) de a întocmi un inventar al bunurilor mobile şi un proces-verbal de constatare a stării materiale a imobilelor. În cazul refuzului predării bunului. Este o ipoteză greu de întâlnit în practică. astfel. se cuvin uzufructuarului de la data constituirii dreptului. avem la îndemână 2 acŃiuni: ► o acŃiune confesorie de uzufruct (asemănătoare cu acŃiunea în revendicare). întemeiată pe însuşi dreptul real (termenul de prescriere este de 30 de ani). iar în consecinŃă. ►o acŃiune personală. 3) dreptul de a ceda beneficiul uzufructului. fructele naturale şi industriale se dobândesc prin percepere. sunt şanse mici de a întâlni în practică un asemenea caz. se presupune că lucrurile au fost date în stare bună. În cazul bunurilor mobile. interesul dobândirii prin licitaŃie publică a unui drept de uzufruct poate fi foarte scăzut datorită caracterului temporar al dreptului de uzufruct. 52 . poate refuza predarea lucrurilor date în uzufruct. în primul rând.Este o ipoteză permisă de lege. adjudecatarul va dobândi doar exerciŃiul dreptului de uzufruct (emolumentul). d) Drepturile uzufructuarului: 1) dreptul de a cere predarea în folosinŃă a bunului. însă. Este evident că în urma valorificării ipotecii asupra uzufructului. creditorii ar fi foarte reticenŃi de a primi numai o ipotecă a uzufructului. pentru că se dobândesc zi cu zi. Se face distincŃie între fructele naturale şi industriale pe de o parte. vor fi culese de către uzufructuar. ObligaŃiile acestuia sunt împărŃite în funcŃie de momentul intrării în exerciŃiul dreptului de uzufruct. iar prin uzucapiune vor dobândi dreptul de proprietate şi nu numai un drezmembrământ cum este dreptul de uzufruct. izvorâtă din convenŃia de constituire a uzufructului (termenul de prescriere este de 3 ani). indiferent de data primirii bunului în folosinŃă. iar în al doilea rând. atâta timp cât persoanele ce nu au un drept asupra unui imobil înŃeleg să posede sub nume de proprietar. astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate. fructele care au rămas neculese de proprietar la momentul predării uzufructului. iar acesta este supus cauzelor şi condiŃiilor de încetare a uzufructului care vor rămâne operante raportat la persoana uzufructuarului. 2) dreptul de a se folosi de lucru şi de a culege fructele. Dacă totuşi. 1909 Cod civil. 6) dreptul de a ipoteca uzufructul imobilelor. uzufructul poate fi dobândit prin posesia de bunăcredinŃă în conformitate cu prev. proprietarul.

53 . primele de asigurare (care se plătesc din veniturile bunului). ModalităŃi de îndeplinire a obligaŃiei: . Bunurile pot fi ale uzufructuarului sau ale unor terŃi.că va îndeplini cu patrimoniul său obligaŃiile ce revin uzufructuarului. ReparaŃiile mari privesc structura bunului şi revin proprietarului.atunci când uzufructuarul plăteşte datoria la încetarea uzufructului. . uzufructul încetează. Nu se pune problema constituirii de garanŃii.b) obligaŃia de a da cauŃiune sau garanŃie. CauŃiunea poate fi personală sau reală. uzufructuarul este Ńinut să-i plătească dobânda corespunzătoare sumei până la încetarea dreptului de uzufruct. O asemenea obligaŃie o au numai uzufructuarii cărora li s-a constituit dreptul cu titlu gratuit. . impuse de susŃinerea proceselor referitoare la folosinŃa bunului. taxe. Uzufructuarul este Ńinut să se conformeze modului de folosinŃă stabilit de către nudul proprietar şi obiceiul locului. adică impozite. precum şi de a efectua arătarea titularului dreptului în cadrul procesului în care ar fi chemat uzufructuarul şi în care s-ar discuta problema dreptului de proprietate asupra bunurilor ce formează obiectul dreptului de uzufruct. d) să contribuie la plata datoriilor constituitorului uzufructului. e) de a suporta cheltuielile de judecată. atunci când constituirea uzufructului are loc ca urmare a unei convenŃii prin retenŃie.nudul proprietar vinde o parte din bunurile asupra cărora s-a constituit uzufructul. c) să suporte sarcinile anuale ale fondului. e) Drepturile nudului proprietar: 1) dreptul de a dispune de lucru cu respectarea atributelor uzufructuarului. Cel mai indicat mod de a îndeplini această obligaŃie este de a expedia o notificare prin intermediul executorului judecătoresc. ceea ce înseamnă că are obligaŃia de a efectua reparaŃii mici la lucrurile date în uzufruct. Acestora din urmă li se poate stabili o asemenea obligaŃie numai prin instituirea unei sarcini ca modalitate a actului de liberalitate. iar reparaŃiile mici sunt simplele reparaŃii de întreŃinere. nudul proprietar îi va restitui suma plătită. cu excepŃia uzufructului cu titlu particular. situaŃie în care relativ la bunurile vândute de proprietar. b) de a aduce la cunoştinŃa nudului proprietar orice încălcare sau uzurpare a dreptului acestuia.dacă nudul proprietar plăteşte datoria cu alte bunuri decât cele date în uzufruct. cauŃiunea reală reprezintă constituirea unor dreptului asupra unor bunuri determinate (gaj. Proprietarul care constituie uzufructul. 2) obligaŃii în timpul exercitării dreptului de uzufruct: a) folosinŃa lucrului dat în uzufruct şi anume: să întrebuinŃeze lucrul ca un bun proprietar. CauŃiunea personală constă în aducerea angajamentului unei alte persoane – garant . ipotecă). îl poate scuti pe uzufructuar de această obligaŃie.

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. rezolvirea. uzufructuarul moşteneşte pe nudul proprietar). 54 . uzucapiunea în favoarea unui terŃ. 6) dreptul de a introduce acŃiune împotriva uzufructuarului. a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) g) Lichidarea uzufructului. f) Stingerea uzufructului. OperaŃiuni intervenite după stingerea uzufructului. Potrivit art. Eventual. Cauze: moartea uzufructuarului. draperiile dintr-o casă ce a fost dată în uzufruct). 2) obligaŃia de garanŃie pentru evicŃiune în cazul uzufructului care este constituit cu titlu oneros. 33 /1994. predarea va avea loc în starea în care acestea se găsesc în momentul stingerii uzufructului (de exemplu.uzufructuarul are obligaŃia de a restitui lucrul în starea în care l-a primit. “atunci când uzufructuarul aduce stricăciuni lucrului sau îl lasă să se degradeze. exproprierea imobilului. 28 alin. dreptul de uzufruct se stinge. mobilierul. ObligaŃiile nudului proprietar: 1) obligaŃia negativă de a nu stânjeni pe uzufructuar în exercitarea dreptului său. 3) dreptul de a exercita toate acŃiunile ce interesează dreptul de proprietate (acŃiunea în revendicare. ExcepŃie. revocarea sau anularea dreptului aceluia care a constituit uzufructul. nudul proprietar poate introduce acŃiune în justiŃie”. neuzul – trebuie să fie complet şi continuu pe durata a 30 de ani. abuzul de folosinŃă (nu operează de drept). acŃiuni posesorii). pentru ca acesta să-şi execute obligaŃiile în cursul uzufructului. 3 din Legea nr. expirarea termenului pentru care a fost constituit dobândirea de către uzufructuar a nudei proprietăŃi (de exemplu.uzufructuarul nu are dreptul să mai culeagă fructele industriale care erau neculese la momentul intervenirii cauzei de stingere a uzufructului. care conduc la înlăturarea tuturor efectelor pe care le-a produs între nudul proprietar şi uzufructuar: . renunŃarea uzufructuarului la dreptul său.2) de a efectua lucrările de sporire a fondului (de exemplu: extinderea spaŃiului construit). pieirea totală a lucrului. Potrivit dispoziŃiilor art. 5) dreptul de a încasa indemnizaŃia de asigurare în caz de distrugere a lucrului. 558 Cod civil. . în momentul trecerii bunului imobil în domeniul public. 4) dreptul de a culege productele. în cazul lucrurilor deteriorabile ca urmare a folosinŃei. uzufructuarul poate primi o justă şi prealabilă despăgubire ca urmare a exprorierii imobilului ce a făcut obiectul uzufructului.

închirierea bunurilor este permisă. dezmembrământ al dreptului de proprietate. acesta din urmă este Ńinut să restituie uzufructuarului sumele plătite. el nu poate fi cedat.- uzufructuarul are obligaŃia de despăgubire în caz de deteriorare sau pieire a lucrului din culpa sa. Dreptul de uz este un drept strict personal şi în consecinŃă. datorită caracterului strict personal al dreptului de uz. care nu are altă locuinŃă proprie. în cazul acestuia nu este admisibilă nici o astfel de cesiune. în virtutea căruia o persoană poate să locuiască într-un imobil proprietatea altuia. Dreptul de abitaŃie legal este reglementat de art. până la efectuarea ieşirii din indiviziune şi în orice caz cel puŃin timp de 1 an de la data încetării din viaŃă a soŃului său. se poate închiria o parte a imobilului care îi prisoseşte titularului dreptului de abitaŃie (regula este valabilă numai în cazul dreptului de abitaŃie constituit prin convenŃie). Dreptul de uz şi de abitaŃie Dreptul de uz este dreptul real în virtutea căruia titularul său se poate folosi de lucru şi poate culege fructele numai pentru nevoile lui şi ale familiei sale. dacă acesta face parte din succesiune. execută lucrări de construcŃie. 4 din Legea 319/1994 cu privire la dreptul succesoral al soŃului supravieŃuitor. Dreptul de abitaŃie poate fi: convenŃional sau legal. Dreptul său de abitaŃie încetează dacă soŃul supravieŃuitor se recăsătoreşte înainte de efectuarea ieşirii din indiviziune. În raporturile dintre nudul proprietar şi uzufructuar nu se aplică regulile accesiunii artificiale. are un drept de abitaŃie asupra casei în care a locuit. drepturile şi obligaŃiile uzuarului. doar în mod excepŃional. Dacă închirierea dreptului de uz este inadmisibilă. Dreptul de abitaŃie are un caracter personal. chiar dacă a sporit valoarea fondului. CeilalŃi moştenitori cu care soŃul supravieŃuitor vine în concurs. prin producerea de fructe civile. Modul de constituire. pe de-o parte şi închirierea bunurilor ce formează obiectul dreptului de uz. Dacă la uzufruct era permisă cedarea beneficiului (emolumentului) uzufructului. pentru că este una din modalităŃile de punere în valoare a bunurilor. acesta nu poate fi cedat şi nici închiriat. Dreptul de abitaŃie este dreptul real principal. 2. Este o modalitate de sancŃionare a relei credinŃe a uzufructuarului. pe de altă parte. care profitând de posesia imobilului. 55 . în cazul în care uzufructuarul a plătit datoriile nudului proprietar. pot solicita restrângerea dreptului de abitaŃie la o parte din locuinŃă sau pot să-i ofere o altă locuinŃă în care să se mute. uzufructuarul nu are dreptul la plata contravalorii îmbunătăŃirilor aduse lucrului dat în uzufruct. precum şi cauzele de stingere sunt cele de la dreptul de uzufruct. Nu trebuie făcută confuzie între închirierea dreptului de uz.

►servituŃi stabilite prin fapta omului – sunt acelea constituite prin convenŃie. urmând soarta acestuia. dreptul de abitaŃie al soŃului supravieŃuitor se naşte numai dacă locuinŃa era proprietate exclusivă a soŃului decedat. d) după cum impun sau nu faptul actual al omului: ►servituŃi continue – nu impun faptul actual (exemplu: servituŃi privind distanŃa construcŃiilor). 3) servitutea este un accesoriu al fondului căruia îi profită. Dreptul de servitute a) DefiniŃie şi caractere juridice. c) după cum sunt stabilite în folosul unei clădiri ori a unui teren: ► servituŃi urbane (pentru clădiri). 4) servitutea este un drept perpetuu. b) Clasificare: a) după modul constituirii lor sunt: ►servituŃi naturale – “acestea decurgând din situaŃia naturală a locului”. Caractere juridice: 1) Dreptul de servitute presupune două imobile aparŃinând la doi proprietari diferiŃi şi anume fondul dominant – ce aparŃine titularului servituŃii şi fondul aservit – care aparŃine celui căruia dreptul este grevat de servitute. 2) Servitutea este un drept imobiliar.conform legii. ►servituŃi necontinue – care impun faptul actual al omului (exemplu: servituŃile de trecere). ►servituŃi rurale (pentru terenuri). este constituit în favoarea şi se exercită asupra imobilelor prin natura lor. e) după cum se cunosc prin semne exterioare: 56 . ►servituŃi legale – adică prevăzute în mod expres de lege. testament ori uzucapiune. b) după obiectul lor sunt: ►servituŃi pozitive – sunt acelea care acordă dreptul titularului să desfăşoare activităŃi asura fondului aservit (de exemplu: servitutea de trecere de a lua apă din fântănă) ►servituŃi negative – sunt acelea care impun titularului fondului aservit anumite limitări în exerciŃiul dreptului de proprietate (de exemplu: servitutea de vedere). 5) servitutea este un drept indivizibil. 576 Cod civil: ”servitutea este o sacină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt stăpân”.Nu există un asemenea drept pentru locuinŃa bun comun. 3. Potrivit art. ea este constituită pentru întreg imobilul şi în favoarea tuturor coproprietarilor. Dreptul de servitute este un drept real asupra lucrului altuia.

iar celelalte plantaŃii ori garduri vii. ► servituŃi necontinue şi neaparente. ►servituŃi continue şi neaparente. ci mai degrabă sunt fie restricŃii ale dreptului de proprietate. Interesul clasificării este dat de împrejurarea că numai servituŃile continue şi aparente pot fi dobândite prin uzucapiune. . grăniŃuirea este dublată de o acŃiune în revendicare. cheltuielile de grăniŃuire sunt suportate în proporŃie egală. se promovează acŃiunea în grăniŃuire. aşa cum s-a arătat în literatura juridică.servitutea de grăniŃuire – art.servitutea de scurgere a apelor naturale – Potrivit art.►servituŃi aparente (exemplu: servitutea de trecere prin alee betonată).servitutea privind distanŃa plantaŃiilor – reglementată de art. c) ServituŃile naturale decurg din situaŃia naturală a locurilor. fie prerogative ale proprietarului. locurile inferioare sunt supuse apelor care curg în mod natural. ServituŃile naturale. fără însă a avea dreptul să vatăme dreptul pe care proprietarul unui alt fond l-ar fi dobândit cu privire la folosirea acelui izvor. mai degrabă. ►servituŃi neaparente – nu există semne exterioare. nu sunt veritabile servituŃi. care este o acŃiune reală şi petitorie. Atunci când reclamantul pretinde că hotarul s-ar afla pe un anumit alineament. de pe “locurile superioare”. şi proprietarul fondului “superior” nu-i este îngăduit să facă nici o lucrare spre agravarea servituŃilor fondului inferior. sat sau cătun. În realitate. iar proprietarul fondului inferior nu are dreptul să ridice stavile care să oprească această scurgere. Proprietarul izvorului nu poate schimba cursul când acesta dă apa necesară locuitorilor unei comune. dreptul de îngrădire nu poate fi privit ca o servitute ci. În cazul în care nu există acordul proprietarului vecin pentru grăniŃuire. 584 Cod civil prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său să procedeze la grăniŃuirea proprietăŃii lipite de a sa. Prin acŃiune se stabilesc limitele proprietăŃilor. fără intervenŃia omului.servitutea izvoarelor – art. la o distanŃă mai mică de jumătate de metru. 607-608 Cod civil – prevede că arborii înalŃi nu pot fi plantaŃi la o distanŃă mai mică de 2 metri de linia de despărŃire a două fonduri. cu singura obligaŃie de a se respecta servitutea de trecere de care se bucură vecinul său. ServituŃile naturale sunt: . f) din combinarea ultimilor două clasificări rezultă două categorii mixte de servituŃi: ► servituŃi continue şi aparente. 579 Cod civil stabileşte principiul că proprietarul care are un izvor pe proprietatea sa să-l întrebuinŃeze. . în caz contrar proprietarul vecin putând cere scoaterea arborilor 57 . 578 Cod civil. ca manifestare a atributelor dreptului de proprietate.servitutea de îngrădire – oricine îşi poate îngrădi imobilul ce formează obiectul dreptului său de proprietate. d) ServituŃile legale: . solicitând predarea posesiunii a unei părŃi din teren de către pârât. .

aceasta putând fi dobândită şi prin uzucapiunea de 30 de ani.servitutea de vedere – înseamnă interdicŃia de a practica o deschidere în zid către imobilul vecin (ferestre. dispare când proprietarul fondului a obŃinut servitutea contrară. nici plantaŃii în apropierea zonelor de decolare. balcoane) la o distanŃă mai mică de 1. Titularul fondului dominant are obligaŃia de despăgubire pentru pagubele făcute de fondul aservit prin lipsa de folosinŃei terenului. .servitutea aeronautică – înseamnă că nu se pot ridica nici construcŃii. ObligaŃia de a respecta distanŃa plantaŃiilor.60 metri când vederea este oblică faŃă de acesta. 620 Cod civil. Crearea servituŃii trebuie făcută pentru ca trecerea să se facă pe drumul cel mai scurt. nu poate fi impus acest lucru fără voinŃa părŃilor. . care nu are nici o ieşire la calea publică. cu o îndatorire de-a despăgubi în proporŃie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.servitutea de picătură a streşinilor – înseamnă că orice proprietar are obligaŃia să-şi facă streaşina casei sale în aşa fel încât apele ce rezultă din precipitaŃii să nu cadă pe terenul vecinului său. Este posibilă acordarea unei suprafeŃe de teren în schimb (în folosinŃă şi nu în proprietate).servitutea de trecere – Potrivit art. S-a precizat în practica judiciară că nu este loc înfundat.sau a plantaŃiilor. dar cu inconvenienŃe grave sau periculoase. Potrivit art. dar şi prin titlu sau prin destinaŃia proprietarului. materiale corosive la o distanŃă mai mică decât cele prevăzute în regulamente sau obiceiul locului. către imobilul vecin sau la mai puŃin de 0. Acestea sunt servituŃile propriuzise. 58 . Aceasta înseamnă că: locul care nu are ieşire la calea publică şi locul care prezintă o ieşire. .90 metri. Se poate dobândi servitutea contrară prin uzucapiune. precum şi în zona obiectivelor care asigură siguranŃa zborului. orice proprietar poate constitui servituŃi cu respectarea a două condiŃii: să nu contravină ordinii publice şi să nu aibă ca obiect prestaŃii personale. cuptoare.servitutea din zona de frontieră – înseamnă că este interzis să se ridice construcŃie la mai puŃin de 500 de metri de fâşia de protecŃie.servitutea privind distanŃa şi lucrările intermediare pentru anumite construcŃii – constă în obligaŃia reciprocă a proprietarilor unor fonduri învecinate de a nu executa pe terenul lor fierării. e) ServituŃile stabilite prin fapta omului. . 616 Cod civil “proprietarul al cărui loc este înfundat. pentru exploatarea fondului. . desfiinŃarea unor construcŃii sau a unor plantaŃii. însă. perpendiculară. . terenul care are o ieşire care ar putea deveni practicabilă cu anumite cheltuieli. vetre. încât să pricinuiască cele mai mici pagube pentru fondul aservit. Modurile de constituire: 1) prin titlu: convenŃie sau testament (servituŃile continue şi neaparente se pot constitui numai prin acest mod). poate reclama o trecere pe locul vecinului său. dacă vederea este directă. De asemenea este interzis să se ridice plantaŃii înalte la mai puŃin de 250 de metri.

posesia servituŃii trebuie să fie utilă. Drepturile şi obligaŃiile celor doi proprietari diferă în funcŃie de modul de constituire a fiecărei servituŃi. în cazul servituŃilor naturale şi a servituŃile legale.cele două fonduri să fie aceluiaşi proprietar. în ipoteza unei servituŃi dobândită prin uzucapiune. este posibil să se reŃină existenŃa unor drepturi şi obligaŃii comune şi generale în cazul oricărei servituŃi.2) prin uzucapiune – numai servituŃile continui şi aparente. iar durata posesiei de 30 de ani. Are dreptul la efectuarea lucrărilor care sunt necesare pentru a se folosi de servitute şi a o păstra. Drepturile şi obligaŃiile proprietarului fondului dominant: Titularul fondului dominant. Drepturile şi obligaŃiile fondului aservit: Acesta exercită atributele dreptului de proprietate cu excepŃia facultăŃilor interzise prin servitute. Când este vorba de o servitute stabilită prin titlu. drepturile şi obligaŃiile în discuŃie depind de modul în care s-a exercitat posesia pe durata termenului de prescripŃie. Are obligaŃia să nu micşoreze fondul servituŃii. Proprietarul a două fonduri stabileşte între ele o stare de fapt care ar constitui o servitute. drepturile şi obligaŃiile proprietarilor celor două imobile sunt reglementate de lege. Astfel. pentru exercitarea servituŃii. Are şi acŃiunea posesorie. dacă aceste fonduri ar aparŃine unor proprietari diferiŃi. El are obligaŃia de a exercita servitutea în conformitate cu titlul constitutiv. când servitutea a fost constituită prin destinaŃia proprietarului. titularul are exerciŃiul acŃiunii confesorii şi posesorii.starea de fapt să fi fost întreŃinută ori menŃinută de proprietarul anterior al celor două fonduri. Totuşi. h) Stingerea servituŃilor 59 .despărŃirea fondurilor să aibă loc fără menŃionarea unei clauze stingătoare de servitute. fără a face schimbări împovărătoare pentru proprietarul aservit. Tot astfel. obligaŃiile proprietarilor sunt acelea care rezultă din starea de fapt stabilită între cele două imobile de către cel ce a fost unicul lor proprietar. CondiŃii pentru existenŃa acestui mod de dobândire: . g) Exercitarea şi apărarea dreptului de servitute Analiza exercitării servituŃilor face necesară evidenŃierea drepturilor şi obligaŃiilor care revin proprietarului celor două fonduri sau imobile. . are dreptul să i se acorde mijloacele necesare folosirii ei.să existe o stare aparentă şi caracteristică de servitute. . Are la îndemână acŃiunea negatorie pentru a-şi apăra dreptul de proprietate împotriva exerciŃiului unor pretinse servituŃi. . drepturile şi obligaŃiile sunt cele stipulate în actul juridic de constituire. 3) prin destinaŃia proprietarului. În sfârşit. Pentru apărarea servituŃii.

de către legiuitorul român. .este un drept imprescriptibil extinctiv. privind cadastrul şi publicitatea imobiliară. uzucapiune sau direct prin lege. .confuziunea: atunci când proprietatea celor 2 fonduri aparŃine aceleiaşi persoane. 7/1996. prin Legea nr. decât proprietarul terenului.Cauze: . adică o suprafaŃă de teren. În art. 11 al acestei legi. atunci când se constituie prin act juridic.revocarea. De asemenea.imposibilitatea materială de exercitare a servituŃii – de exemplu.renunŃarea la dreptul de servitute (renunŃarea provine de la titularul fondului dominant). 167/1958. plantaŃia sau lucrarea ce se află în proprietarului altei persoane. Dreptul de superficie nu este reglementat direct şi expres în Codul civil. . Dreptul de superficie a fost consacrat. Dreptul de superficie a) DefiniŃie şi caractere Dreptul de superficie reprezintă dreptul de proprietate asupra construcŃiei ori a plantaŃiei realizate pe terenul altuia şi dreptul de folosinŃă al proprietarului lucrărilor asupra terenului. Acesta se naşte prin convenŃia părŃilor. până la urmă. precum şi în dispoziŃiile art. 19 C.este un drept perpetuu. Constituirea acestuia a fost influenŃată de reglementările restrictive ce au fost adoptate în privinŃa transmiterii dreptului de proprietate asupra terenurilor. Dreptul de superficie poate fi dobândit prin titlu. 4. acŃiunea în revendicare poate fi introdusă oricând până la stingerea însuşi a dreptului de superficie. în sensul că există atâta timp cât durează construcŃia.pieirea fondului aservit. este aplicabilă servituŃilor constituite prin fapta omului. a) din Legea nr. dreptul de superficie este enumerat expres printre drepturile reale imobiliare supuse întabulării în cartea funciară. este menŃionat şi în art. 22 din Decretul nr. . servitutea de trecere se va stinge atunci când se schimbă condiŃiile materiale. b) Constituirea sau dobândirea dreptului de superficie. . dreptul de superficie poate fi constituit şi pe o durată determinată. Dreptul de superficie reprezintă o excepŃie de la regula accesiunii imobiliare artificiale. 115/1938 pentru unificarea dispoziŃiilor privitoare la cărŃile funciare. rezoluŃiunea sau anularea dreptului ce a constituit servitutea. . Dreptul de superficie prezintă următoarele caractere juridice: . Dobândirea prin uzucapiune are loc în condiŃiile prevăzute de reglementările existente în această materie.neuzul: neexercitarea dreptului de servitute complet şi continuu timp de 30 de ani. republicată. 60 . având ca obiect întotodeauna un bun mobil.este un drept real imobiliar. lit. el nu se poate stinge prin neexercitare. . .expirarea termenului ori îndeplinirea condiŃiei sub care a sub care au fost constituite (titlu sau servituŃi prin fapta omului).

DispoziŃia materială se circumscrie doar cu privire la posibilitatea de a dispune de substanŃa terenului numai în vederea realizării construcŃiei. adică direct din lege. care poate fi: o convenŃie sau un testament. asupra lui dobândind un drept de folosinŃă şi celălalt soŃ. Constituirea sau dobândirea ex lege a dreptului de superficie. plantaŃia sau lucrarea ce se află în proprietatea altei persoane decât proprietarul terenului. Într-adevăr. în sensul că durează atâta vreme cât există construcŃia. Superficiarul are şi un drept de dispoziŃie asupra terenului. Astfel. el nu se stinge prin neexercitare. plantaŃia sau lucrarea respectivă se pot exercita în strânsă şi în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie. cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. c) Exercitarea dreptului de superficie. Dreptul de superficie conferă titularului său atributele de posesie. Dreptul de superficie are caracacter perpetuu.A. El este recunoscut ex lege în favoarea soŃului neproprietar al terenului. dreptul de superficie se dobândeşte direct în baza prevederilor art. De asemenea. în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. dreptul de abitaŃie. fără consimŃământul proprietarului terenului. d) Stingerea dreptului de superficie. cum ar fi: dreptul de uzufruct. excavări etc. În ce priveşte atributul de dispoziŃie juridică. Constituirea dreptului de superficie prin titlu. Posesia şi folosinŃa terenului pe care se află construcŃia. este în afară de orice discuŃie că superficiarul are dreptul să înstrăineze construcŃia. ConvenŃia şi testamentul constituie tituluri pe baza cărora se dobândeşte dreptul de superficie asupra terenurilor proprietate particulară. plantaŃia sau lucrarea respectivă. plantaŃiei sau lucrării care urmează a fi amplasată sau făcută pe acel teren (săpături. practica judiciară a statuat că toate construcŃiile ridicate în timpul căsătoriei pe terenul bun propriu al unuia dintre soŃi sunt bunuri comune. Prin titlu înŃelegem un act juridic. dreptul fiecăruia asupra acesteia trebuie să aibă acelaşi caracter. dreptul de superficie poate fi grevat de sarcini reale. folosinŃă şi dispoziŃie. clădirea devine proprietatea în devălmăşie a celor doi soŃi. Ca urmare. dreptul de servitute şi dreptul de ipotecă. SoŃul neproprietar al terenului devine titularul unui drept de superficie. iar terenul pe care s-a construit rămâne mai departe în proprietatea exclusivă a unuia din soŃi. În acest caz. B. 30 Codului familiei. Cu alte cuvinte. LegislaŃia noastră consacră un singur drept de superficie care se naşte ex lege. depotrivă constructor. aplicându-se regimul prevăzut de art. aflată pe terenul altei persoane. dreptul de superficie este transmisibil prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte.). Aceste acte juridice trebuie să îndeplinească toate condiŃiile de validitate prevăzute de lege. 30 Codul familiei. iar nu pe cale convenŃională. din moment ce ambii soŃi ridică o construcŃie cu mijloace comune. Această soluŃie corespunde regimului legal al comunităŃii de bunuri care se aplică raporturilor patrimoniale dintre soŃi. Acest drept încetează sau se stinge numai în următoarele 61 . 30 Codul familiei.

6.mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. Această enumerare a fost criticată. convenŃie sau contract. indiferent pe ce cale (convenŃie. în acelaşi timp. enumerare şi clasificare NoŃiune. DispoziŃiile Art. 7. cum sunt. TradiŃiunea. În primul rând. Unele dintre aceste mijloace juridice sunt. De asemenea. Sintagma „moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea mijloacelor reglementate de lege – acte juridice şi fapte juridice – prin care se poate dobândi dreptul de proprietate indiferent de forma sub care se prezintă. de pildă. NoŃiune. succesiune. este incompletă deoarece unele din modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate au fost omise. abitaŃia. accesiune sau incorporaŃiune. derivate din dreptul de proprietate. b) domeniul de aplicare a uzucapiunii. uzul. Accesiunea sau incorporaŃiunea: a) noŃiunea şi felurile accesiunii. OcupaŃiunea. NoŃiune. legat şi ocupaŃiune. c) uzucapiunea în sistemul codului civil. prescripŃie achizitivă sau uzucapiune. d) uzucapiunea în sistemul cărŃilor funciare. TEMA A VI-A . 1. h) efectele uzucapiunii. d) accesiunea mobiliară. Contractul . şi moduri de dobândire a celorlalte drepturi reale. 2. reglementare şi justificare. ar fi necesar ca legiuitorul să 62 .MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. servitutea şi dreptul de superficie. posesia de bună-credinŃă a bunurilor mobile. Hotărârea judecătorească. adică a dezmembrămintelor proprietăŃii cum sunt: uzufructul. Uzucapiunea sau prescripŃia achizitivă: a) noŃiune. termenul de succesiune. atât devoluŃiunea succesorală legală. cât şi devoluŃiunea succesorală testamentară. g) întreruperea şi suspendarea cursului prescripŃiei achizitive. Enumerare. 4. b) accesiunea imobiliară naturală.situaŃii: când construcŃia. plantaŃia sau lucrarea a pierit sau a fost desfiinŃată de către superficiar şi când proprietarul terenului devine. dobândirea în proprietate a fructelor de către posesorul de bună credinŃă al bunului frugifer şi hotărârile judecătoreşti constitutive de drepturi. f) calculul termenului de prescripŃie. legate. plantaŃiei sau lucrării respective. desemnează. fără nici o altă precizare. 3. 5. şi proprietar al construcŃiei. Or. c) accesiunea imobiliară artificială. uzucapiune). enumerare şi clasificare. e) joncŃiunea posesiilor. tradiŃiune. 644-645 din Codul civil prevăd că dreptul de proprietate se poate dobândi prin următoarele moduri generale: succesiune.

Modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate sunt următoarele: contractul sau convenŃia translativă ori constitutivă de drepturi reale. în situaŃia prevăzută de art. nu constituie un mod separat. uzucapiunea. deşi se afirmă că dobândirea mobilelor prin posesie de bună credinŃă. În acelaşi timp. Aceeaşi soluŃie este valabilă şi în cazul dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinŃă al bunului frugifer. accesiunea. 1 Cod civil. privite în individualitatea lor. 485 Cod civil. posesia de bună credinŃă a unui bun mobil. a) modurile de dobândire universală sau cu titlu universal. care de cele mai multe ori. prin sine însăşi. Legatele nu sunt altceva decât dispoziŃii testamentare prin care o persoană fizică dispune de bunurile sale pentru cauză de moarte. succesiunea legală. hotărârea judecătorească. se poate observa că dreptul de proprietate se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic. de sine stătător. Chiar atunci când legea instituie o prezumŃie de proprietate. După caracterul dobândirii se clasifică în moduri de dobândire cu titlu oneros şi cu titlu gratuit a dreptului de proprietate. Ele sunt cele mai numeroase: contractul. 63 . b) Modurile de dobândire cu titlu gratuit constau în acele fapte şi acte juridice în temeiul cărora dobânditorul se îmbogăŃeşte. tradiŃiunea şi ocupaŃiunea. temeiul acelei prezumŃii îl constituie. B. uzucapiunea sau prescripŃia achizitivă. constă într-o sumă de bani. are loc ex lege. în realitate. care este tocmai posesia de bună-credinŃă. 1909 alin. succesiunea legală. renta viageră. contractul de întreŃinere) şi accesiunea. dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinŃă a bunului frugifer. După întinderea dobândirii există moduri de dobândire universală sau cu titlu universal şi moduri de dobândire cu titlu particular. Aceasta pentru motivul că succesiunea testamentară este prevăzută ca mod distinct de dobândire a proprietăŃii. succesiunea testamentară. succesiunea testamentară. Modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate se clasifică în funcŃie de mai multe criterii: A. schimbul. legea. nefiind obligat la plata unui echivalent. Este cazul unei succesiuni legale sau testamentare la care are chemare un singur moştenitor sau vin doi sau mai mulŃi acceptanŃi. a) Modurile de dobândire cu titlu oneros sunt acelea prin care o persoană dobândeşte dreptul de proprietate numai dacă se obligă să plătească înstrăinătorului un echivalent. posesia de bună credinŃă a bunurilor mobile. cu vocaŃie universală. accesiunea. b) modurile de dobândire cu titlu particular sunt acele acte şi fapte juridice prin care se dobândeşte dreptul de proprietate asupra unui bun sau unor bunuri determinate. sub denumirea de legate. Fac parte din această categorie: contractele translative de proprietate cu titlu gratuit (donaŃia). sunt acelea prin care se dobândeşte o întreagă universalitate sau o fracŃiune într-o universalitate. cum sunt: contractele cu titlu oneros (vânzare-cumpărarea. uzucapiunea. de dobândire a dreptului de proprietate. Clasificare.precizeze că este vorba de succesiunea legală. tot un fapt sau act juridic. legatul cu titlu particular. în condiŃiile art. De exemplu.

chiar când nu i s-a făcut tradiŃiunea bunului”. distingem: modul de dobândire între vii şi moduri de dobândire pentru cauză de moarte. În cazul acestor moduri de dobândire a dreptului de proprietate. cum sunt contractele translative de proprietate. 1 Cod civil prevede: „Vinderea este perfectă între părŃi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. Contractul este acordul de voinŃă realizat între două sau mai multe persoane cu intenŃia de a produce efecte juridice.C. În aplicarea acestui principiu. cum sunt: uzucapiunea şi accesiunea. După momentul în care se produce efectul dobândirii dreptului de proprietate. Prezintă importanŃă numai acele contracte prin care se transmite un drept de proprietate sau se constituie un anumit drept real. în realitate. pentru valabilitatea unor contracte translative de proprietate. schimbul. Astfel. ceea ce înseamnă că. Astfel. Codul civil prevede obligaŃia respectării unei solemnităŃi. sunt moduri originare şi moduri derivate de dobândire a proprietăŃii. deşi. îndată ce părŃile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preŃului. Solemnitatea constă 64 . contractul se consideră valabil încheiat prin simplul acord de voinŃă al păŃilor sau solo consensu. donaŃia şi renta viageră. pentru valabilitatea contractului de donaŃie. După situaŃia juridică a bunului în momentul dobândirii. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimŃământului părŃilor şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. în această categorie intră contractele. a) Moduri de dobândire între vii sau inter vivos. se consacră principiul consensualismului. b) Moduri de dobândire pentru cauză de moarte sunt acele mijloace juridice care au ca efect transmisiunea dreptului de proprietate numai în momentul morŃii proprietarului actual. D. ConvenŃia sau contractul – mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. cum sunt: succesiunea legală şi succesiunea testamentară sau legatele. succesiunea legală şi succesiunea testamentară. constau în acele mijloace juridice care sunt destinate să-şi producă efectul translativ în timpul vieŃii părŃilor. fără să opereze o transmisiune a dreptului de proprietate de la o persoană la alta. Cu toate acestea. în privinŃa vânzătorului. în lipsa unei dispoziŃii exprese a legii care să prevadă necesitatea respectării sau îndeplinirii unor cerinŃe de formă. legea priveşte bunul ca şi cum nu ar fi făcut parte din patrimoniul nici unei persoane. aşa cum el există în patrimoniul înstrăinătorului. 2. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preŃul nu se va fi numărat”. 1295 alin. simplul acord de voinŃă nu este suficient. b) Moduri derivate de dobândire sunt considerate acele mijloace juridice care au ca efect transmisiunea dreptului de proprietate de la o persoană la alta. precum vânzarea-cumpărarea. în materia contractului de vânzarecumpărare. 971 Cod civil: „În contractele ce au ca obiect translaŃia proprietăŃii sau a unui alt drept real. În conformitate cu art. art. a) Modurile originare de dobândire constau în acele mijloace juridice în temeiul cărora dobânditorul unui bun este primul său proprietar. bunul face obiectul unui drept al celui ce urmează să piardă propritatea.

fiind scoase din circuitul civil general. adică a înscrierii în cartea funciară. în remiterea materială a bunului donat. 5 alin. Pot fi dobândite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se află în proprietate privată. contractul se consideră încheiat numai atunci când acordul de voinŃă îmbracă forma solemnă a înscrisului autentic sau. o regie autonomă. societate comercială cu capital de stat. transferul dreptului real este amânat până la data realizării şi predării lor. c) în cazul în care contractul are ca obiect bunuri generice. Uzucapiunea sau prescripŃia achizitivă a) NoŃiune. 3) constituie o sancŃiune împotriva fostului proprietar. atunci când are loc remiterea materială a bunului de la donator la donatar. în cazul darurilor manuale. Tot astfel. mixt sau particular ori persoanele fizice. Imprescriptibilitatea acestor bunuri este prevăzută expres în art. b) Domeniul de aplicare. după caz. operaŃie ce se realizează. Nu pot fi dobândite pe această cale bunurile imobile care fac parte din domeniul public naŃional şi din domeniul public local. alături de ocupaŃiune. De la principiul potrivit căruia transferul sau constituirea dreptului real operează în momentul închierii valabile a contractului există următoarele excepŃii: a) când prin contract s-a stabilit de către părŃi că transferul sau constituirea dreptului real va avea loc în momentul împlinirii unui termen sau a realizării unei condiŃii suspensive. cântărire sau numărare. în conformitate cu prevederile art. care a neglijat imobilul făcând posibilă stăpânirea lui de către un terŃ. Uzucapiunea sau prescripŃia achizitivă este un mod de dobândire a proprietăŃii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. indiferent că titularul dreptului de proprietate este statul. Deci. transferul dreptului de proprietate are loc numai în momentul individualizării lor prin măsurare. prin posedarea neîntreruptă a acelui lucru în tot timpul fixat de lege. reglementare şi justificare. drepturile reale asupra imobilelor se transmiteau ori se constituiau numai pe data întabulării lor. În sistemul Codului civil român în vigoare. 247/2005. uzucapiunea este concepută. ca o probă absolută a dreptului de proprietate. d) în sistemul de publicitate imobiliară prin cărŃile funciare care a fost reglementat de Legea nr.în forma înscrisului autentic sau. Uzucapiunea se justifică din mai multe puncte de vedere: 1) de cele mai multe ori. de regulă. 2 din Titlul X al Legii nr. în aceste situaŃii. odată cu predarea. b) atunci când contractul are ca obiect bunuri viitoare. o unitate administrativ-teritorială. 2) stabilitatea şi securitatea juridică impun să se recunoască efectele posesiei. 3. terenurile pot fi înstrăinate prin acte între vii încheiate în formă autentică. 2 din 65 . Domeniul de aplicare a uzucapiunii se circumscrie numai la categoria bunurilor imobile. posesia (stăpânirea bunului) corespunde dreptului de proprietate. 115/1938.

Reglementările Codului civil cu privire la felurile şi condiŃiile uzucapiunii se aplică numai în acele teritorii în care publicitatea imobiliară s-a realizat. Termenul de 10 până la 20 de ani se determină pentru fiecare caz în parte.să existe o posesie de 30 de ani. contract de întreŃinere). Tot astfel. . cu titlu tranzitoriu. art. De asemenea. . 11 din Legea nr.posesia să fie de bună-credinŃă. Un act nul absolut nu poate constitui just titlu. b) uzucapiunea de 10 până la 20 de ani sau uzucapiunea scurtă. donaŃie. adică să nu fie afectată de vreun viciu. posesorul trebuie să îndeplinească 2 condiŃii: . nu pot fi obiecte de proprietate privată. Buna-credinŃă trebuie să existe în momentul intrării în posesie. respectiv încă se realizează. 136. 1844 Cod civil.să existe o posesie utilă. .termenul este de 10 ani atunci când proprietarul imobilului are domiciliul în aceeaşi circumscripŃie de Curte de apel cu imobilul. ci sunt scoase afară din comerŃ”. În măsura în care sunt inalienabile.posesia utilă să se întemeieze pe un just titlu. bunurile din domeniul public sunt şi imprescriptibile. Buna-credinŃă a posesorului constă în convingerea greşită a posesorului că a dobândit de la adevăratul proprietar. . Pot fi obiect al uzucapiunii numai imobilele existente în circuitul civil. c) Uzucapiunea în sistemul Codului civil. . Just titlu este orice act translativ de proprietate care provine de la altcineva decât proprietarul (de exemplu. prin natura lor proprie sau printr-o declaraŃie a legii.termenul este de 20 de ani atunci când proprietarul imobilului locuieşte în raza teritorială a altei CurŃi de apel decât cea în care se află imobilul. Spre a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea prelungită. . într-o altă circumscripŃie. 4 din ConstituŃie prevede: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile”. vânzare-cumpărare. 66 . prin registre de transcripŃii şi inscripŃii.posesia să fie utilă. b) Uzucapiunea scurtă presupune îndeplinirea următoarelor condiŃii: .în cazul în care proprietarul imobilului a locuit parte de timp în aceeaşi circumscripŃie teritorială de Curte de apel cu a imobilului şi parte de timp. 18/1991 şi art. Uzucapiunea poate fi de două feluri: a) uzucapiunea de 30 de ani sau uzucapiunea lungă.Legea nr. pct. astfel: . pentru fiecare an de absenŃă din cei 10. dispune că: „Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. a) Uzucapiunea de 30 de ani. se cere să treacă 2 ani cât are domiciliul în circumscripŃia unei alte curŃi de apel decât cea a imobilului.posesia să dureze de la 10 la 20 de ani. art. 213/1998.

115/1938 prevede că în cazul în care s-au înscris drepturi fără cauză legitimă. va putea cere înscrierea dreptului său. A. Termenul de 10 ani este şi termenul în care se prescriu toate acŃiunile de carte funciară prin care s-ar mai putea contesta validitatea înscrierii în cartea funciară. potrivit legii. pentru ca cei interesaŃi să poată face opoziŃii. Acest caz de uzucapiune poartă denumirea de uzucapiune tabulară sau prin convalescenŃa titlului. 28 alin. Uzucapiunea extratabulară.posesia să fie utilă. În unele teritorii ale Ńării – Transilvania. 27 din Legea nr. .d) Uzucapiunea în sistemul cărŃilor funciare. De asemenea. Expresia de uzucapiune tabulară este de natură a evidenŃia faptul că dreptul de proprietate sau alt drept real ce se dobândeşte. uzucapiunea este reglementată diferit. întabularea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune. În acest fel. devenind pe deplin valabil. este deja înscris sau întabulat în cartea funciară pe numele uzucapantului. Art. 115/1938. cel ce a posedat un bun nemişcător în condiŃiunile legii. în cartea funciară. . Uzucapiunea produce efecte retroactive. starea de aparenŃă tabulară creată prin întabulare. adică pe baza unui titlu nevalabil. de la data întabulării acelui drept în cartea funciară. Dacă în termen de o lună. la începerea posesiei. 67 . în temeiul uzucapiunii. 27 şi art. se consolidează punându-se de acord cu realitatea sau starea de fapt. deşi nevalabil. socotiŃi de la înscrierea în cartea funciară a declaraŃiei de renunŃare la proprietate. Întabularea dreptului real dobândit de uzucapant are loc potrivit procedurii reglementate de art. va putea cere întabularea dreptului în favoarea sa. Legea nr. 28 două cazuri de uzucapiune: uzucapiunea tabulară şi uzucapiunea extratabulară. timp de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară. Banat şi Bucovina – unde s-a aplicat sistemul de publicitate imobiliară prin cărŃi funciare prevăzut de Legea nr.titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat ori să existe o declaraŃie de renunŃare la proprietate. Se afirmă că se realizează prin convalescenŃa titlului. se curăŃă de viciile sale. 115/1938. timp de 20 ani. B. Uzucapiunea tabulară. indiferent de buna-credinŃă sau reaua-credinŃă a posesorului. 115/1938 prevede că posesorul unui bun imobil care l-a posedat. 1 din Legea nr. Denumirea de uzucapiune extratabulară este dată de împrejurarea că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului are loc fără să fi fost întabulat. acele drepturi reale pot fi dobândite dacă titularul înscris în cartea funciară a posedat imobilul cu bună-credinŃă. Art. în condiŃiile legii. timp de 10 ani. CondiŃiile cerute de lege pentru a putea invoca această uzucapiunii sunt: . 115/1938 reglementează în art. ele se notează în cartea funciară şi cauza se va trimite instanŃei de judecată spre soluŃionare. registratorul de la biroul carte funciară va dispune. prin trecerea termenului de 10 ani. Cererea de întabulare se adresează Biroului de carte funciară din raza teritorială a judecătoriei de la locul situării imobilului şi va fi publicată prin afişare. nu s-au făcut opoziŃii.uzucapantul să posede imobilul timp de cel puŃin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular ori de la data declaraŃiei de renunŃare la proprietate. prin încheiere. la cererea uzucapantului. 130 din Legea nr. se vindecă. Atunci când s-au făcut opoziŃii. pentru faptul că titlul pe baza căruia s-a făcut întabularea.

poate fi: naturală şi civilă. b) când posesia dobânditorului este de rea-credinŃă. va opera fie uzucapiunea scurtă fie cea de lungă durată. – recunoaşte facultatea joncŃiunii posesiilor. Eventuala invocare a joncŃiunii posesiilor va devansa termenul de începere a curgerii termenului de prescripŃie achizitivă. însă ultima zi se ia în calcul. fie de adevăratul proprietar. 1859 C.când lucrul este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaŃiei sale. indiferent că se foloseşte numai de timpul posesiunii sale ori recurge la joncŃiunea posesiilor – acest ultim caz se devansează termenul de începere a curgerii termenului de prescripŃie achizitivă. fie de o terŃă persoană timp de 1 an. . iar cea a autorilor este cu bună-credinŃă şi just titlu.civ.când posesorul este şi rămâne lipsit de folosinŃa lucrului. trebuie îndeplinite două condiŃii: .). f) Modul de calcul a termenului este al comutaŃiei intermediare – ziua în care începe prescripŃia nu se ia în calcul. b) întreruperea civilă a prescripŃiei achizitive.posesorul actual să fie un succesor în drepturi a posesorului anterior (ex. În această situaŃie există două posibilităŃi: de a începe o nouă prescripŃie de la 10 la 20 de ani. etc. iar a autorului de rea-credinŃă. situaŃie în care va opera uzucapiunea de 30 de ani – are interes pentru această joncŃiune a posesiilor atunci când timpul rămas până la îndeplinirea termenului de 30 de ani ar fi mai mic decât timpul necesar îndeplinirii uzucapiunii de scurtă durată. printr-un act juridic. Pentru a opera joncŃiunea posesiilor. atunci va opera uzucapiunea de 30 de ani. a) întreruperea naturală a prescripŃiei achizitive se realizează în două situaŃii: .cererea de chemare în judecată – este vorba de acŃiunea în revendicare. dobândire prin moştenire. adică posesorul actual pentru a opune prescripŃia achizitivă. . chiar dacă a fost introdusă la o instanŃă necompetentă.să fie o posesie propriu-zisă. Prin excepŃie – art. 68 . după caz. de a opera joncŃiunea posesiilor.recunoaşterea dreptului din partea posesorului. 1860 C. durata posesiei autorului său.e) JoncŃiunea posesiilor Regula exprimată de art. poate adăuga la timpul posesiei sale durata de timp a posesorului anterior. Se pot întâlni următoarele situaŃii: a) posesia dobânditorului este de bună-credinŃă şi cu just titlu. în sensul că fiecare posesor începe în persoana sa o nouă posesie. g) Întreruperea şi suspendarea prescripŃiei Întreruperea prescripŃiei. c) când posesia dobânditorului este de aceeaşi natură cu a autorilor. este aceea a “autonomiei posesiilor”. . Cauzele de întrerupere au fost considerate comune cu cele aplicabile la materia prescripŃiei extinctive: .civ.

mobilizarea ori desfăşurarea unor misiuni şi operaŃiuni care potrivit legii. unităŃile aflate în misiune în alte Ńări. Invocarea uzucapiunii poate avea loc pe calea acŃiunii în justiŃie – acŃiune în constatare – ori pe cale de excepŃie (indirectă). Calitatea de cadru militar.de exemplu. PrescripŃia nu este întreruptă dacă s-a pronunŃat încetarea procesului.prescripŃia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciŃiu. . RenunŃarea la uzucapiune poate avea loc numai după împlinirea termenului.cât timp cel împotriva căruia curge prescripŃia este împiedicat de un caz de forŃă majoră. act începător de executare îl constituie cererea de executare a hotărârii definitive şi irevocabile obŃinute de către proprietar în acŃiunea în revendicare.actul începător de executare (exemplu: somaŃia de executare în procedura executării silite imobiliare directe. h) Efectele uzucapiunii 1) Dobândirea proprietăŃii sau a altui drept real asupra lucrului de către posesor. Cazuri: . În cazul prescripŃiei achizitive. ori dacă cel care a făcut-o a renunŃat la ea. Suspendarea prescripŃiei nu înlătură timpul scurs anterior cauzei de suspendare. precum şi orice altă persoană interesată pote invoca prescripŃia la care debitorul său a renunŃat. prin recunoaştere sau tacit. cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate.prescripŃia nu curge între soŃi în timpul căsătoriei. dacă cererea de chemare în judecată sau de executare a fost respinsă. pe baza tratatelor şi acordurilor internaŃionale la care România este parte. 2) uzucapiunea este un mod de dobândire originar. iar pe de altă parte prescripŃia achizitivă ce a începută să curgă în favoarea pârâtului posesor de la data rămânerii irevocabile a sentinŃei. fiindcă este necesar ca forŃele armate din care face parte militarul să se afle pe picior de război (situaŃii precum starea de război. Accesiunea sau încorporaŃiunea 69 . determină încadrarea respectivelor unităŃi militare în categoria de unităŃi ce desfăşoară operaŃiuni în zone de conflict ..între părinŃi sau tuturor şi cei care se află sub ocrotirea lor. cu efect retroactiv (chiar din ziua în care a început posesia). 4. . Acest act are drept efect întreruperea a două prescripŃii: pe de-o parte prescripŃia dreptului de a cere executarea silită a respectivei hotărâri.cât timp cel care se pretinde proprietar ori cel care invocă uzucapiunea se afla în rândurile forŃelor armate ale României. cât timp nu are reprezentant legal. comandamentul). sechestrul. . Constatarea intervenirii uzucapiunii trebuie cerută de cel interesat şi nu se face din oficiu. Creditorii. iar acestea sunt puse pe picior de război. pentru menŃinerea păcii -). liber de sarcinile constituite de către proprietarul anterior. . de militar în termen ori rezervist concentrat nu este suficientă. anulată sau dacă s-a perimat. Dreptul de proprietate se naşte în patrimoniul proprietarului uzucapant.

Potrivit legii. 499 Cod civil insulele şi prundişurile care se formează în albia fluviilor şi râurilor navigabile sau plutitoare sunt proprietatea statului. alvusiunea. deoarece acest fenomen a avut loc în mod natural. fiecare având proprietari diferiŃi. pe cât 70 . prevede că „fiecare proprietar are dreptul de proprietate asupra părŃii de insulă ce se întinde spre el. 500 Cod civil prevede că insulele şi prundişurile care se formează în râurile nenavigabile sunt ale proprietarului Ńărmului pe care ele s-au format. parte finală. Art. 503 Cod civil. la rândul ei. Ele aparŃin proprietarului terenului riveran la care s-au făcut acele depuneri de pământ (art. E. 498 Cod civil). art. Textul art. 500 Cod civil). 483-516 Cod civil.a) NoŃiunea şi felurile accesiunii. această albie. Prin avulsiune se înŃelege ruperea bruscă a unei bucăŃi de pământ. b) Accesiunea imobiliară naturală. pornind de la jumătatea râului”. datorită acŃiunii apelor curgătoare. Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea sau incorporarea a două bunuri având proprietari diferiŃi. prevede că „Orice animale sau zburătoare sălbatice trec în cuprinsul nostru se fac ale noastre. Accesiunea imobiliară. acea bucată de pământ devine proprietatea proprietarului fondului la care s-a produs alipirea. poate fi: naturală şi artificală. Aluviunea. Accesiunea animalelor sălbatice. insulele şi prundişile. Nu se pot dobândi prin accesiune bunurile care fac parte din domeniul public naŃional sau local. 500 Cod civil. şi alipirea ei la un teren riveran care este proprietatea altei persoane. Insulele şi prundişurile (art. 495-497 Cod civil). şi anume: aluviunea. Potrivit art. A. 488 Cod civil prevede: „Tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. fostul proprietar poate să o revendice în termen de un an. Proprietarii riverani cărora le revine vechea albie a râului nu sunt obligaŃi să plătească nici o despăgubire proprietarului pe terenul căruia râul şi-a făcut o nouă albie. se împarte între proprietarii mărginaşi”. considerat principal. B. de regulă. are dreptul să primească o despăgubire. Codul civil reglementează câteva cazuri de accesiunea naturală. Accesiunea este de două feluri: imobiliară şi mobiliară. Prin aluviune se înŃeleg creşterile de teren care se fac pe nesimŃite ca urmare a depunerilor succesive de pământ la malurile apelor curgătoare. Accesiunea este încorporarea sau unirea unui lucru cu alt lucru. C. Art. 502 Cod civil: „Dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs părăsind vechea sa albie. va reveni în totalitate proprietarului fondului riveran din acea parte. Proprietarul bunului mai important. D. În ipoteza în care s-a format în întregime de o parte a liniei mediane. Totuşi. fără intervenŃia omului. Atunci când insula formată trece peste linia mediană a râului. în virtutea principiului îmbogăŃirii fără just temei. accesiunea animalelor sălbatice şi accesiunea albiei părăsite. Accesiunea albiei unui râu care şi-a schimbat cursul în mod natural. Fostul proprietar al bunului accesoriu. Pentru aceasta trebuie să fie determinată linia mediană a cursului apei. devine proprietar al bunului mai puŃin important sau accesoriu. Avulsiunea (art. Potrivit art. Accesiunea este reglementată în art.

folosind materialele altuia. o piatră preŃioasă şi inelul în care este fixată. revine. deşi formează un singur tot. ele pot fi despărŃite şi conservate separat.de a păstra lucrările cu obligaŃia de a plăti valoarea materialelor şi preŃul muncii fără a se lua în considerare sporirea valorii fondului. De exemplu. Este de observat că aplicarea dispoziŃiilor Codului civil referitoare la accesiunea imobiliară naturală au suferit serioase restrângeri ca urmare a unor reglementări speciale. Art. rezultat din celor două bunuri mobile. d) Accesiunea mobiliară.achitarea contravalorii materialelor şi a muncii. . Imediat ce animalele sălbatice părăsesc terenul respectiv.timp rămân la noi. A. Legea prevede că lucrările devin proprietatea celui care este proprietarul terenului. Dobândirea unor exemplare de animale sălbatice de orice persoană poate avea loc numai în condiŃiile prevăzute de Legea nr. tabloul şi rama în care este încadrat etc.achitarea sumei egale cu creşterea valorii fondului. afară numai dacă asemenea trecere s-a ocazionat prin fraudă sau artificii”. Proprietarul terenului are un drept de opŃiune între: . AdjuncŃiunea (art. 504-507). . 26/1976 privind economia vânatului şi vânătoarea. prin accesiune. b) constructorul de bună-credinŃă. c) Accesiunea imobiliară artificială (incorporaŃiunea) Acest mod de dobândire a proprietăŃii se referă la dobândirea construcŃiilor şi plantaŃiilor. Are loc unirea a două bunuri mobile care aparŃin la proprietari diferiŃi ori confecŃionarea sau obŃinerea unui bun de către o persoană. proprietarului bunului care reprezintă partea principală.de a obliga pe constructor să-şi ridice lucrările pe cheltuiala sa. Se face astfel aplicaŃia principiului „accessorium sequitur principale”. 504 Cod civil. fondul cinegetic este proprietatea statului. eventual cu obligaŃia de a plăti daune interese. El ştie că este terenul altuia. Acest tot. în aşa fel încât. 505 Cod civil prevede că este considerat principal acela dintre bunuri pentru 71 . ele încetează a mai aparŃine proprietarului acelui teren. adjuncŃiunea constă în unirea a două bunuri mobile. 2) când lucrările sunt făcute de o persoană cu materialele proprii pe terenul altuia. Proprietarul terenului devine proprietarul lucrărilor fără a solicita desfiinŃarea lor şi are dreptul de a opta numai în privinŃa despăgubirilor ce trebuie să le plătească celui care a construit. a) constructorul este de rea-credinŃă. prin munca sa. animalele devenind accesoriile fondului pe care se află. având proprietari diferiŃi. Aşa sunt de pildă. Proprietarul terenului are obligaŃia de a despăgubi pe constructor cu preŃul materialelor şi despăgubiri (daune interese). adică între: . Dobândirea animalelor prin trecerea lor pe pământul unui proprietar are loc în virtutea dreptului de accesiune. Nu ştie că realizează lucrarea pe terenul altuia sau are convingerea că el deŃine un titlu în virtutea căruia îi este permis să realizeze lucrarea pe terenul altuia. fără a-şi pierde individualitatea. Conform art. SituaŃii: 1) când construcŃia sau plantaŃia este făcută de proprietarul terenului cu materialele altcuiva.

cum este cazul darurilor manuale. 72 . Prin tradiŃiune se înŃelege remiterea materială sau predarea bunului de la înstrăinător la dobânditor. reacŃia a două substanŃe. Se spune că tradiŃiunea are o sferă de aplicare foarte restrânsă. proprietarul materiei întrebuinŃate sau specificatorului. bunul realizat revine proprietarului acestuia. proprietarul său devine.uzul. după caz. 144/1958. 5. cu obligaŃia de a-l despăgubi pe cel care a depus munca. 6. Amestecul sau confuziunea (art. prin munca sa. folosind sau prelucrând un material. Atunci când nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal. C. prin accesiune. dacă valoarea materialului este mai mare decât preŃul muncii. amestecul a două lichide). ordonanŃele de adjudecare. acŃiuni la diferite societăŃi comerciale). Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal. având proprietari diferiŃi. 1077 din Codul civil după abrogarea acestui decret). ocupaŃiune). Proprietatea bunului astfel obŃinut revine. va fi considerat principal bunul al cărui volum este cel mai mare. de exemplu. după anumite criterii. Dimpotrivă. SpecificaŃiunea constă în confecŃionarea sau realizarea unui bun nou de către o persoană. El este obligat să plătească fostului proprietar al materialului preŃul acestuia. 511-516 Cod civil). Ea marchează transmiterea dreptului de proprietate şi în cazul înstrăinării titlurilor la purtător (obligaŃiuni CEC. Un asemenea mod de dobândire a fost preluat în virtutea inerŃiei alături de alte moduri de dobândire ce au fost receptate din dreptul roman (avulsiune. bunul astfel obŃinut va aparŃine în coproprietate. proprietar al bunului obŃinut în urma amestecului. Intră în această categorie. Proprietarul în favoarea căruia operează adjuncŃiunea este obligat a plăti celuilalt preŃul bunului unit cu bunul său. De asemenea. Hotărârea judecătorească. 508-510 Cod civil). SpecificaŃiunea (art. o materie primă sau un bun aflat în proprietatea altuia. Dacă nici unul dintre bunuri nu poate fi privit accesoriu al celuilalt. precum şi în temeiul dispoziŃiilor art. TradiŃiunea. se consideră principal acela care are o valoare mai mare. în aşa fel încât îşi pierd individualitatea. bunul va reveni specificatorului. Hotărârile instanŃelor de judecată constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale numai în cazul când au caracter constitutiv sau atributiv de drepturi. în materia executării silite potrivit procedurii civile anterior modificării şi completării Codului de procedură civilă ce au avut loc în anul 2001. cu obligaŃia de despăgubire. B. hotărârile care Ńin loc de act autentic de înstrăinare intră în această categorie (pronunŃate în temeiul dispoziŃiilor art. Prin confuziune se înŃelege unirea a două sau mai multe bunuri mobile. neputând fi seaparate (două metale topite împreună. Astfel. În situaŃia în care ambele au aceeaşi valoare. atunci când munca are o valoare mai mare decât materialul suspus prelucrării. De exemplu. obligaŃiuni de stat. pe cote-părŃi egale. 12 din Decretul nr. un croitor confecŃionează un costum dintr-o stofă proprietatea altuia. ornamentul sau completarea căruia a servit unirea celuilalt bun.

cum sunt: apa de băut sau pentru trebuinŃele casnice. OcupaŃiunea. 4. 1. Aceste acŃiuni sunt de două feluri: acŃiuni petitorii şi acŃiuni posesorii. AcŃiunea în revendicare a bunurilor imobile (în sistemul registrului de transcripŃiuni şi inscripŃiuni şi în sistemul cărŃii funciare). Dreptul de proprietate este un drept subiectiv care poate fi apărat prin diferite mijloace reglementate de diverse ramuri ce compun orice sistem de drept. Se includ în această categorie: acŃiunile în executarea contractelor civile şi comerciale. c) efectele acŃiunii în revendicare.7. Mijloacele juridice indirecte sau nespecifice sunt acele acŃiuni în justiŃie care se întemeiază direct şi nemijlocit pe drepturi de creanŃă. b) calitatea procesuală activă în acŃiunea în revendicare (persoanele care pot promova acŃiunea în revendicare). GeneralităŃi cu privire la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate. prin promovarea acestor acŃiuni. De aceea. AcŃiunea în revendicare mobiliară. Sfera de aplicabilitate a ocupaŃiunii este serior restrânsă. Ele sunt mijloace indirecte sau nespecifice. TEMA A VII-A . când este luată dintr-un izvor natural. Literatura de specialitate apreciază că se dobândi prin ocupaŃiune unele de bunuri. 2. atingerile aduse însuşi dreptului de proprietate al reclamantului. acŃiunea în răspundere contractuală. de cele mai multe ori. Mijloace juridice au fost grupate în două mari categorii: indirecte sau nespecifice şi directe sau specifice. B. se înlătură. OcupaŃiunea constă în dobândirea dreptului de proprietate prin luarea în posesie a unui bun care nu aparŃine nimănui.APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. deoarece nu se întemeiază direct pe dreptul de proprietate sau alt drept real. acŃiunea întemeiată pe îmbogăŃirea fără justă cauză. Dar. GeneralităŃi cu privire la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate. acŃiunea în restituirea plăŃii nedatorate etc. în scopul realizării lor. vânatul ori peştele capturat definitiv şi cu respectarea prevederilor legale speciale. Atunci când ne referim la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate avem în vedere acele acŃiuni prin care proprietarul tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptului său şi să ajungă la restabilirea lui. după cum se cunoaşte. dat fiind că potrivit art. aşa-zisele acŃiuni reale. AcŃiunea în revendicare: a) noŃiune şi caractere juridice. Mijloacele juridice directe sau specifice de apărare a dreptului de proprietate şi altor drepturi reale constau în totalitatea acŃiunilor. drepturile de creanŃă se nasc şi se realizează în strânsă legătură cu dreptul de proprietate care constituie coloana vertebrală a patrimoniului oricărei persoane. A. 477 şi 646 din Codul civil. 73 . care se întemeiază direct şi nemijlocit pe un drept real sau pe faptul posesiei unui imobil. indirect. bunurile fără stăpân intră în proprietatea statutului. 3.

b) Persoanele care pot introduce acŃiune în revendicare: . acŃiunea negatorie şi acŃiunea confesorie. cererea de evicŃiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Un coproprietar nu are acŃiune nici împotriva celorlalŃi coproprietari şi nici împotriva terŃilor. . Această prescripŃie curge şi împotriva dispăruŃilor. AcŃiunea în revendicare. de regulă în natură. iar pârâtul este obligat la restituirea bunului. acŃiunea în prestaŃie tabulară.ambii soŃi. precum şi în cazul vânzării la licitaŃie publică a unui imobil supus executării silite. Aşadar. a) NoŃiune şi caractere juridice. fie pentru a o redobândi când a fost pierdută.este o acŃiune imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv. acŃiunile posesorii se deosebesc de cele petitorii deoarece prin ele se apără doar posesia ca stare de fapt.este o acŃiune petitorie – tinde să stabilească direct existenŃa dreptului de proprietate al reclamantului.AcŃiunile petitorii sunt acele acŃiuni prin care se solicită instanŃei de judecată să stabilească în mod direct că reclamantul este titularul dreptului de proprietate sau altui drept real asupra unui bun. cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară. minorilor şi persoanelor puse sub interdicŃie. când acŃiunea se prescrie în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul anterior al dreptului înscris în folosul terŃului adjudecatar. Ele sunt întotdeauna acŃiuni imobiliare. Redobândirea posesiei bunului asupra căruia poartă acel drept real este doar un efect accesoriu al admiterii acŃiunii petitorii. în privinŃa bunurilor imobile ce fac parte din comunitatea de bunuri. pârâtul va restitui despăgubirea 74 . Caracterele juridice: . un singur soŃ nu poate introduce acŃiune în revendicare imobiliară. obligarea de restituire este înlocuită prin dezdăunare. AcŃiunile posesorii sunt acele acŃiuni prin care se urmăreşte apărarea posesiei – ca simplă stare de fapt – împotriva oricărei tulburări. 2. fără a se pune în discuŃie existenŃa unui drept real asupra imobilului respectiv. acŃiunea în grăniŃuire. .este o acŃiune reală – se întemeiază pe dreptul de proprietate şi poate fi exercitată împotriva oricărei persoane care îl încalcă. ExcepŃii găsim în cazul avulsiunii. În caz de expropriere. în temeiul actului de adjudecare. Redobândirea posesiei ca urmare a revendicării este numai un efect accesoriu al acestei acŃiuni.proprietarul exiclusiv al bunului.toŃi coproprietarii. AcŃiunea în revendicare este acea acŃiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său. . Dintre acŃiunile petitorii enumerăm: acŃiunea în revendicare. în cazul bunurilor mobile. c) Efectele acŃiunii în revendicare: În cazul în care acŃiunea în revendicare este admisă. reclamantului i se recunoaşte dreptul de proprietate. fie pentru a o menŃine. iar dacă nu mai este posibil. .

reclamantul va primi contravaloarea lucrului. 75 . Dacă pârâtul a înstrăinat bunul. în conformitate cu care acela ce face o propunere.câştigă cel care se află în posesia lucrului (nu poate fi primită această soluŃie pentru că ar însemna ca soluŃia acŃiunii în revendicare să fie redusă la situaŃia posesiei lucrului la momentul introducerii acŃiunii). 4) o altă insuficienŃă a probei cu înscrisuri decurge din aplicarea principiului relativităŃii actelor juridice (pentru înlăturarea acestui neajuns. Principii de dovadă şi situaŃii ce se disting în rezolvarea acŃiunilor în revendicare în sistemul de publicitate al registrului de transcripŃiuni şi inscripŃiuni: 1) ambele părŃi prezintă titluri scrise a) dacă înscrisurile provin de la acelaşi autor are câştig de cauză cel care l-a transcris mai întâi. nu poate cere obligarea pârâtului (în favoarea căruia operează prezumŃia de proprietate izvorâtă din faptul posesiei). riscul este în sarcina reclamantului.civ. 1169 C. ar trebui respinsă acŃiunea. AcŃiunea în revendicare imobiliară Proba dreptului de proprietate. b) dacă înscrisurile provin de la acelaşi autor. are prioritate cel cu data mai nouă. Cauze: 1) în numeroase cazuri. este aplicabilă şi în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acŃiuni în revendicare. iar dacă a fost posesor de rea-credinŃă. va fi obligat la restituirea tuturor fructelor. 2) înscrisurile nu sunt însoŃite de schiŃe şi planuri. Restituirea fructelor: dacă pârâtul a fost posesor de bună-credinŃă. Considerăm că într-o asemena situaŃie. 3) insuficienŃa probatorie a titlurilor. în deosebi în trecut. în literatura juridică s-au propus următoarele soluŃii: . dat fiind că se impune condiŃia ca titlul să emane de la adevăraŃii proprietari. industriale şi civile. Dacă bunul a pierit din caz fortuit sau de forŃă majoră. nu s-au întocmit înscrisuri. Dovada certă a dreptului de proprietate se face prin moduri originare de dobândire a dreptului de proprietate. dar şi opozabil terŃilor. iar în caz de bună-credinŃă.primită. adică prin uzucapiune sau prin ocupaŃiune. iar pârâtul este de rea-credinŃă. În ceea ce priveşte proba propriu-zisă a proprietăŃii imobiliare. Regula înscrisă în art. dar nici una din părŃi nu a transcris actul – în literatura juridică – s-a arătat că are câştig de cauză cel care are actul cu data cea mai veche. adică cel care pretinde ceva înaintea judecăŃii – în faŃa instanŃei – trebuie să o dovedească. 3. s-a realizat publicitatea imobiliară prin care efectele constitutive ori translative de drepturi reale ale actului juridic devin opozabile faŃă de toŃi participanŃii la circuitul civil). ea întâmpină în dreptul nostru serioase dificultăŃi. c) în cazul testamentelor. şi nu cuprind detalieri în conŃinutul lor. reclamantul va primi contravaloarea bunului. dat fiind că reclamantul nu este în măsură să demonstreze că deŃine un drept de proprietate nu numai valabil inter partes. nu este obligat la restituirea fructelor naturale. să i-l respecte. Atâta timp cât dreptul reclamantului nu a devnit opozabil. d) dacă titlurile provin de la autori diferiŃi.

1909 alin. în literatura juridică s-a arătat că acesta are câştig de cauză. cel ce are titlul cu dată mai veche are un titlu valabil provenit de la adevăratul proprietar). Reclamantul nu face dovada că el este proprietarul. nu se aplică în privinŃa bunurilor mobile care formează o universalitate. Aplicarea art. este aceea că. 115/1938.. Art.civ. instituie o prezumŃie absolută de proprietate. în materia bunurilor mobile. cu condiŃia ca titlul să emane de la un terŃ şi să aibă o dată mai veche decât posesia pârâtului. revendicarea bunurilor mobile să devină imposibilă. 1 impune îndeplinirea unor condiŃii. dobândeşte bunul de la un detentor precar căruia adevăratul proprietar i l-a încredinŃat de bunăvoie. în cele mai multe cazuri. Prevederile art. numai a bunurilor mobile corporale. 3) nici una din părŃi nu prezintă titlu scris şi nu poate justifica dobândirea prin modurile originare (uzucapiune sau ocupaŃiune).se compară între ele drepturile autorilor de la care provin cele două titluri. ExcepŃie: bunuri mobile incorporale – titlurile la purtător. Dacă prezintă reclamantul. ce poate fi răsturnată prin probă contrară. atunci acŃiunea se respinge. cu bună-credinŃă. dobânditor de bună-credinŃă de la un detentor precar căruia bunul i-a fost încredinŃat de adevăratul proprietar (de exemplu: în depozit. 1 pot fi invocate numai de terŃul dobânditor care. În regimul de carte funciară reglementat de Decretul-Lege nr. nu mai subzistă raŃiunea ca lui să i se consolideze dreptul 76 . iar acŃiunea se va respinge. Aşa fiind. spre deosebire de revendicarea bunurilor imobile unde posesia instituie numai o simplă prezumŃie relativă de proprietate. . pentru a stabili cine a dobândit de la adevăratul proprietar (constituie soluŃia ce mai indicată pentru că se are în vedere verificarea calităŃii de proprietar). de exemplu nu se aplică unei succesiuni.civ. 1909 alin. regula amintită se aplică în privinŃa bunurilor mobile care pot fi posedate. l-a primit de la detentor cu titlu gratuit (cum ar fi ca dar manual). 4. 1 C. deci. căci numai acestea sunt susceptibile de detenŃiunea materială. posesiunea de bună-credinŃă valorează titlu de proprietate. O a doua condiŃie care trebuie îndeplinită de bunul mobil este aceea că el trebuie privit în mod individual. Atunci când actualul deŃinător al bunului. pentru că nu întotdeauna. principala problemă legată de proba dreptului de proprietate o constituie cercetarea cărŃii funciare a imobilului. 1909 alin. AcŃiunea în revendicare mobiliară Regula pe care o formulează art. Proba dreptului de proprietate făcută prin intermediul înscrierilor în cartea funciară nu putea fi răsturnată decât prin rectificarea înscrierilor din cartea funciară ori prin demonstrarea intervenŃiei unui mijloc de dobândire a proprietăŃii ce operează transferul ori constituirea dreptului de proprietate fără înscriere în cartea funciară. face ca. tăria deosebită dată posesiei de bunuri mobile care. 2) când una din părŃi prezintă titlul de proprietate. cu titlu de împrumut). Dacă prezintă pârâtul titlul de proprietate. În primul rând. 1909 C.câştigă cel care are titlul cu data cea mai veche (nu poate fi primită această soluŃie.

se presupune că nu avea cum să ştie că vânzătorul l-a furat sau l-a găsit. el are un drept de retenŃie asupra lucrului până când proprietarul revendicant îi plăteşte preŃul pe care l-a dat celui de la care a dobândit posesia. dar şi o calitate a posesiei pe care el o invocă. şi că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat. pe lângă buna-credinŃă. 1909 alin. 1 nu se aplică în cazul bunurilor pierdute sau furate. Se acordă astfel o protecŃie deosebită terŃului de bună-credinŃă care a cumpărat bunul într-un loc public unde se încheie în mod curent asemenea acte juridice şi unde. 1909 alin. CondiŃiile pe care trebuiască le întrunească posesia bunului mobil.civ. b) posesia să fie utilă.de proprietate asupra bunului astfel primit. iar nu de la momentul încheierii contractului între dobânditorul de bună-credinŃă şi detentorul care l-a înstrăinat. Textul articolului 1910 C. Literatura de specialitate şi practica mai recentă au ajuns la concluzia că aplicarea art. Alineatul al doilea al art. în sensul că terŃul dobânditor trebuie să îndeplinească concomitent şi cumulativ. lit. 2 trebuie să dovedească 3 elemente: că el a fost posesor al lucrului. ca element separat de buna-credinŃă. Aceasta pentru că art. de la cel care-l găseşte. în mod normal. în realitate. AcŃiunea proprietarului originar trebuie să fie admisă. nu trebuie să existe suspiciuni cu privire la provenienŃa bunurilor. În plus. şi ea trebuie să existe la momentul intrării efective în posesie. 1909 înlătură aplicarea regulii înscrise în primul alineat. cel care a pierdut sau i s-a furat un lucru. în persoana sa. nu necesită existenŃa unui just titlu. şi separat de ea. prin sacrificarea intereselor adevăratului proprietar. poate să-l revendice. 1910 C. În literatura de specilitate s-a pus problema nevoii de a corela prevederile art. 3. proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preŃul ce l-a costat”. Cel care revendică bunul mobil în temeiul art. în aceleaşi condiŃii în care acesta este cerut în cazul uzucapiunii de 10-20 de ani.: a) posesia trebuie să fie reală. 1 C.civ. nu numai o condiŃie cerută în persoana acestuia. adică posesia să fie neviciată. prin restituirea lucrului. ar trebui să existe un just titlu. 1910 cu normele dreptului procesual penal. 2 şi art. Datorită împrejurărilor în care sa încheiat actul în baza căruia a dobândit bunul respectiv. posesia trebuie să fie de bună-credinŃă. spre a fi aplicabile prevederile art. prevede o importantă excepŃie. Aşadar. 1 C. în curs de 3 ani. în sensul că atunci când „posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la un bâlci sau la târg. printre altele. ambele elemente ale posesiei. din ziua când l-a pierdut sau i-a fost furat. 77 . 1909 alin. animus şi corpus. Regula înscrisă în art. iar terŃul dobânditor se va întoarce împotriva detentorului precar. civ. Au existat opinii potrivit cărora. Buna-credinŃă a terŃului dobânditor este. a) din Codul de procedură penală dispune că repararea în natură a pagubei cauzată printr-o infracŃiune are loc. rămânându-i acestuia din urmă să se întoarcă împotriva celui de la care-l are. civ. sau de la un neguŃător care vinde asemenea lucruri. sau la o vindere publică. cu titlu oneros. Cu toate acestea. 14 alin. 1909 alin. că acel lucru a ieşit din patrimoniul său fără voia sa. 1909 alin. Regula cuprinsă în art. ori de câte ori lucrul a fost pierdut de către proprietar sau i-a fost furat.

115/1938. NoŃiunea şi obiectivele publicităŃii imobiliare. chiar dacă instanŃa a dispus restituirea către partea civilă. atunci când terŃul de bună-credinŃă a cumpărat bunul în împrejurările prevăzute de art. 4. în mod public. În schimb. 1909 alin. deci. împotriva celui care cunoştea că nu dobândeşte de la adevăratul proprietar. Publicitatea imobiliară desemnează totalitatea mijloacelor juridice prevăzute de lege prin care se evidenŃiază situaŃia materială şi juridică a imobilelor. iar prin „securitate dinamică” se înŃelege ocrotirea drepturilor ce se vor dobândi în viitor. etc. Sistemul cărŃii funciare potrivit Legii nr. Posesia de rea-credinŃă a terŃului dobânditor. 3. 2 Cod civil. decât în condiŃiile prevăzute de art.) şi în situaŃia juridică a imobilelor (transmisiuni. TEMA A VIII-A . Nici un considerent nu justifică aplicarea art. 1909 atunci când acŃiunea în revendicare este intentată de adevăratul proprietar împotriva terŃului dobânditor de rea-credinŃă al bunului. el are dreptul de a reŃine bunul respectiv în stăpânirea sa. Prin organizarea publicităŃii imobiliare se realizează următoarele obiective sau scopuri: a) de a da o cât mai mare siguranŃă drepturilor reale existente. schimbări de destinaŃie. 1. grevări). în acord cu legea şi interesele întregii societăŃii. asupra acelui bun. Prin „securitate statică” se înŃelege ocrotirea drepturilor existente în prezent asupra unui bun. 78 . 7/1996.PUBLICITATEA IMOBILIARĂ 1.Considerăm că aceste bunuri nu pot fi ridicate de la terŃul dobânditor. până când proprietarul va plăti preŃul la care a fost dobândit de la inculpat. 1910 Cod civil. NoŃiunea şi obiectivele publicităŃii imobiliare. precum şi transmisiunilor imobiliare prin aducerea la cunoştinŃa terŃilor interesaŃi a situaŃiei juridice a acestor bunuri. pentru a ocroti securitatea statică şi securitatea dinamică a circuitului civil referitor la asemenea bunuri. c) de a permite organelor competente ale statului să exercite un control riguros şi permanent referitor la schimbările care se produc în situaŃia materială (împărŃeli. 2. Sistemul cărŃii funciare potrivit Legii nr. Sistemul registrului de transcripŃiuni şi inscripŃiuni. transformări. b) de a constitui o evidenŃă clară şi cuprinzătoare a tuturor bunurilor mobile în scopul utilitzării şi exploatării lor cât mai eficiente. a hoŃului sau a găsitorului nu are valoarea unui titlu de proprietate. în conformitate cu legea. adăugiri.

De aceea. deoarece registrele se Ńin pe numele proprietarilor. Prin urmare. 2. dacă imobilul revenea unuia dintre copărtaşi. 7/1996 s-a dat o nouă reglementare cărŃilor funciare. 163 din 14 martie 1946. b) sistemul cărŃilor funciare. Erau supuse transcrierii toate actele juridice enumerate de art. care s-a aplicat în Transilvania. c) sistemul intermediar al cărŃilor de publicitate funciară. pe teritoriul Ńării noastre au existat următoarele sisteme de publicitate imobiliară: a) sistemul registrelor de transcripŃiuni şi inscripŃiuni reglementat de Codul civil şi Codul de procedură civilă. actele de împărŃeală. situaŃia juridică a imobilului poate fi aflată numai cunoscând proprietarii săi succesivi şi cercetând în registre la numele lor. reglementat de Legea nr. dacă şi ce drepturi au transmis sau constituit referitor la un anumit bun. Au fost înfiinŃate cu scopul de a înlocui pentru unele localităŃi din Transilvania. Este un sistem personal de publicitate a drepturilor reale imobiliare. Transcrierile se efectuau în registrul de transcriepŃiuni şi constau în copierea integrală a actelor juridice prin care se transmitea dreptul de proprietate asupra unui imobil. aplicabil în marea majoritate a localităŃilor din vechea Ńară (România înainte de 1918). Sistemul registrului de transcripŃiuni şi inscripŃiuni Acest sistem de publicitate imobiliară este alcătuit din registre de transcripŃiuni (transcrieri) şi registre de inscripŃii (înscrieri). d) sistemul cărŃi de evidenŃă financiară reglementat prin Decretul nr. operaŃie deosebit de dificilă şi anevoioasă. Nu erau supuse transcrierii: transmisiunea succesorală (legală şi testamentară). reglementat de Decretul nr. cărŃile funciare distruse. Transcrierea se făcea în ordinea depunerii cererilor de transcriere şi a actelor supuse acestei operaŃii. De asemenea. hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. CărŃile de evidenŃă funciară se închid pe măsură ce se întocmesc noi cărŃi funciare sau se găsesc cărŃile funciare originare. precum şi evoluŃia statului naŃional român. 242/1947 şi de unele dispoziŃii ale Legii nr. 115/1938 şi Decretul nr. Ele reprezintă tot un sistem de publicitate intermediară. 241/1947. 115/1938. se constituiea un drept real principal sau se stingeau astfel de drepturi reale. asemănător „cărŃilor de publicitate funciară”. ca sistem unic şi unitar de publicitate imobiliară pe întreaga Ńară. Prin Legea nr. transcrierile şi înscrierile se fac pe numele persoanelor (părŃile actelor juridice) şi nu pe imobile. Banat şi Bucovina. registrele de transcripŃii au fost înlocuite cu mape în 79 .Datorită condiŃiilor istorice în care a avut loc formarea. El s-a aplicat întrun număr redus de localităŃi din fostul judeŃ Ilfov şi în Bucureşti. 711 Cod procedură civilă. Ulterior. erau exceptate de la transcriere şi dobândirile de drepturi reale prin fapte juridice: uzucapiunea şi accesiunea imobiliară. care s-au Ńinut la judecătorii. În acest sistem se efectuau două feluri de înregistrări: transcrieri şi înscrieri. sustrase sau pierdute în timpul şi din cauza războiului.

care sunt păstrate actele supuse transcrierii, împreună cu cererile şi petiŃiile care le însoŃesc, în ordinea intrării lor. Înscrierea se făcea în registrul de inscripŃiuni şi consta în consemnarea sau reproducerea unor părŃi sau clauze din actele juridice. Făceau obiect al înscrierii acele clauze care se referă la privilegiile speciale imobiliare şi la ipoteci. De la această regulă, făcea excepŃie privilegiul vânzătorului de imobile, care era suspus transcrierii în registrul de transcripŃiuni. Efectul acestor înregistrări este acela de a face opozabil faŃă de terŃi, actul juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale. Între părŃi şi faŃă de succesorii lor în drepturi, actul juridic produce efecte de îndată ce a fost încheiat, fără a fi necesară transcrierea sau, după caz, înscrierea. Lipsa transcrierii sau înscrierii este sancŃionată cu inopozabilitatea faŃă de terŃi a transmiterii ori constituirii dreptului real. Sistemul de publicitate prin registrele de transcripŃiuni şi inscripŃiuni a fost criticat datorită caracterului personal şi incomplet al înregistrărilor: a) publicitatea drepturilor este parŃială, deoarece o serie de acte şi moduri de dobândire nu sunt supuse înregistrării, ceea ce face ca aceste registre să nu oglindească situaŃia juridică exactă a imobilelor. S-a spus că se creează nesinguranŃă asupra proprietarului imobilului; b) sancŃiunea neîndeplinirii formalităŃilor de transcriere şi înscriere constă doar în inopozabilitatea faŃă de terŃi a drepturilor; c) având în vedere că judecătorul nu avea obligaŃia de a cerceta valabilitatea şi legalitatea actului juridic prezentat pentru transcriere sau înscriere şi nici existenŃa dreptului transmiŃătorului, aceste înregistrări au o valoare relativă. Altfel spus, se aduce la cunoştinŃa terŃilor un anumit act juridic fără a se garanta valabilitatea sa şi existenŃa dreptului dobândit; e) deoarece înregistrările se fac pe numele proprietarilor şi nu pe imobile, în individualitatea lor, este foarte greu de cunoscut situaŃia juridică a fiecărui imobil şi de stabilit cine este adevăratul proprietar. Pentru aceasta, trebuie cunoscuŃi toŃi proprietarii succesivi ai imobilului şi cercetate, la numele lor, transmisiunile făcute şi sarcinile constituite de către ei. Verificarea este deosebit de dificilă. Omiterea unui singur proprietar anterior are ca efect o cunoaştere eronată a situaŃiei imobilului de către cel interesat, mai ales, când acel proprietar a făcut transmisiuni sau a constituit sarcini importante. 3. Sistemul cărŃii funciare potrivit Legii nr. 115/1938 CărŃile funciare constituie un sistem de publicitate real deoarece are la bază identitatea topografică a imobilelor. Toate înscrierile se fac pe imobile. Fiecare imobil are propria carte funciară în care sunt evidenŃiate orice schimbări ce intervin în situaŃia sa materială şi juridică. CărŃile funciare alcătuiesc un sistem de publicitate complet, fiindcă realizează o publicitate integrală a tuturor transmisiunilor şi constituirilor de drepturi reale imobiliare, iar în anumite cazuri expres prevăzute de lege, se înregistrează fapte sau alte raporturi juridice în legătură cu bunurile imobile.

80

Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară se numesc „drepturi tabulare”. Înscrierile privitoare la drepturile tabulare formează „starea tabulară”. Prima reglementară unitară a cărŃilor funciare în Ńara noastră, o constituie Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziŃiilor privitoare la cărŃile funciare, pus în aplicare prin Legea nr. 241/1947. CărŃile funciare sunt întocmite şi numerotate pe comune, oraşe şi municipii. CărŃile funciare privitoare la imobilele din aceeaşi comună, acelaşi oraş sau municipiu, alcătuiesc registrul funciar al acelei unităŃi administrative. Dacă o comună este alcătuită din două sau mai multe sate, cărŃile funciare se numerotează pe sate, fiecare având un registru financiar propriu. CărŃile funciare se Ńin într-un singur exemplar la biroul de carte funciară din circumscripŃia judecătoriei de la locul situării imobilului. Cartea funciară este alcătuită dintr-un titlu şi trei părŃi sau foi. Titlul cărŃii funciare cuprinde: numărul cărŃii respective şi denumirea comunei, oraşului sau municipiului în care este situat imobilul. Partea a I-a (foaia de avere) privind descrierea imobilului. Partea a II-a (foaia de proprietate) în care se fac înscrierile cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului. Partea a III-a (foaia de sarcini) În această parte se înscriu: drepturile de superficie, servitute propriu-zisă, uz, uzufruct, abitaŃie, ipotecă, locaŃiune, precum şi cesiunea de venituri sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale. Cartea funciară se întregeşte cu planul, înscrisurile privitoare la înscrieri şi registrul de intrare. a) planul cuprinde toate parcelele dintr-o localitate cu arătarea numărului topografic al ficăreia. Orice schimbare în întinderea unei parcele se va evidenŃia pe plan în temeiul schiŃei prezentate de părŃi (art. 7); b) înscrisurile privitoare la înscrieri constituie proba drepturilor înscrise în cartea funciară. De pe fiecare înscris, în temeiul căruia se făcea o înscriere în cartea funciară, se reŃinea o copie a cărei conformitate cu originalul era certificată de judecătorul de carte funciară. Aceste copii se păstrează în arhivă, alcătuind, împreună cu cererile de înscriere, dosarul cărŃii funciare (art. 8); c) registrul de intrare este utilizat pentru înregistrarea cererilor de înscriere. Ordinea înregistrării cererilor constituie criteriul după care se stabileşte rangul înscrierilor făcute în cartea funciară. Pe lângă acestea, este obligatoriu să existe completate la zi: repertorii alfabetice; repertorii parcelare; alte registre, condici de evidenŃă prevăzute de lege. a) repertoriul alfabetic cuprinde numele şi prenumele proprietarilor cu indicarea, în dreptul fiecăruia, a numărului de carte funciară în care sunt înscrişi (art. 9 pct. 2); b) repertoriul parcelar în care se evidenŃiază numărul topografic al parcelelor, numărul planşei din plan pe care se află fiecare parcelă, precum şi numărul cărŃii funciare în care sunt înscrise. Aceste repertorii se Ńin pe localităŃi.

81

Obiectul drepturilor tabulare este corpul funciar, fiind descris în partea I a cărŃii funciare. Corpul funciar poate fi alcătuit dintr-una sau mai multe parcele. Aceeaşi carte funciară poate cuprinde mai multe corpuri funciare. Prin corp funciar se înŃelege o unitate economică distinct alcătuită, după criteriul naturii imobilului ori a scopului economic urmărit de proprietar. El este, în acelaşi timp, şi o unitate juridică, în sensul că operaŃiile juridice – înscrierile de drepturi tabulare – se pot face, de regulă, numai cu privire la întregul corp funciar. Corpul funciar din două sau mai multe parcele se notează cu un număr roman, după care urmează arătarea fiecărei parcele ce intră în componenŃa sa. Corpul funciar este alcătuit dintr-o singură parcelă se notează cu semnul crucii. Art. 13 din aceeaşi lege dispune că un corp funciar poate fi modificat. OperaŃiile prin care se modifică sunt: alipirea şi dezlipirea. Alipirea are loc de regulă prin unirea mai multor parcele într-un corp funciar sau prin adăugarea mai multor parcele la un corp funciar. De asemenea, alipirea se poate realiza şi prin mărirea suprafeŃei unei parcele. Pot fi unite în acelaşi corp funciar: - parcele situate una lângă alta, indiferent de felul de cultură, dacă aparŃin aceluiaşi proprietar; - parcele situate în locuri diferite, dacă au aceeaşi destinaŃie economică; - toate parcelele unui proprietar, indiferent de aşezarea lor şi de felul de cultură. Dezlipirea are loc atunci când se desparte sau desprinde o parcelă de la un corp funciar ori se micşorează întinderea unei parcele. Principiile cărŃilor funciare. La baza regimului juridic al cărŃilor funciare există anumite reguli fundamentale care se numesc principii. A. Principiul efectului constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară. Potrivit art. 17-18 din Legea nr. 115/1938, drepturile reale cu privire la imobile pot fi constituite, modificate sau stinse numai prin înscriere în cartea funciară. Prin urmare, înscrierea dă naştere, modifică sau stinge drepturile reale şi le face opozabile faŃă de terŃi. De la acest principiu există şi câteva excepŃii. Astfel, art. 26 din lege prevede că drepturile reale imobiliare se dobândesc fără înscriere în cartea funciară în următoarele cazuri: dobândirea prin succesiune legală şi testamentară; dobândirea prin succesiune; vânzare silită şi expropriere. Totuşi, titularul unui drept real dobândit prin unul dintre aceste mijloace juridice, nu va putea să încheie acte de transmisiune sau de grevare a bunului, decât după ce s-a făcut înscrierea. B. Principiul publicităŃii integrale. Potrivit acestui principiu, toate operaŃiunile juridice prin care se transmite, constituie, modifică sau stinge un drept real imobiliar sunt supuse înscrierii în cartea funciară, cu excepŃiile arătate mai sus. De asemenea, este obligatorie evidenŃierea tuturor schimbărilor sau modificărilor ce intervin prin alipire, dezlipire etc., în situaŃia materială a imobilului. C. Principiul legalităŃii. Aceasta înseamnă că judecătorul de carte funciară era obligat, înainte de a dispune prin încheiere sau a face orice înscriere, să verifice 82

se prezumă că acel drept nu există. era obligat să refuze efectuarea înscrierii. înscrierea unui drept se poate face numai: a) împotriva aceluia care la data înregistrării cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. A. 33 prevede că înscrierile din cartea funciară au o putere doveditoare absolută în folosul terŃului care a dobândit un drept real prin act juridic cu titlu oneros şi a fost de bună-credinŃă. prin înscrisuri originale. Înscrierile în cartea funciară. cu excepŃia situaŃiei când împotriva sa s-a introdus.legalitatea titlului pe baza căruia a fost solicitată înscrierea în cartea funciară. actele juridice care pot sta la baza acelor înscrieri (art. în termen legal. dreptul de a dobândi prin înscriere un bun imobiliar. 115/1938 prevede că înscrierile sunt de trei feluri: întabularea. putând fi combătute prin probă contrară. Dacă el constata că titlul nu era conform cu dispoziŃiile legale în vigoare. 115/1938. 15/1938. 31 din Legea nr. 5 din Legea nr. cererea nu putea fi admisă. înscrierea provizorie şi notarea. Ele se aplică numai drepturilor reale. Conform acestei reguli. Potrivit art. Aşadar. fără să fie nevoie de vreo justificare ulterioară. Art. înscrierile în cartea funciară îşi produc efectele de la data înregistrării cererilor de înscriere. judecătorul o va respinge. G. Întabularea. concomitent cu aceea a dreptului său. 32 şi 33 ale Legii nr. E. Principiul forŃei probante a înscrierii în cartea funciară. 115/1938). Prin rang tabular se înŃelege efectul unei înscrieri în raport cu alte înscrieri din aceeaşi carte funciară. Art. 83 . Art. Întabularea este înscrierea prin care se transmite. una celeilalte. Ea are efect constitutiv de drepturi. Acest principiu rezultă din economia prevederilor art. o acŃiune în rectificarea întabulării. Cererea odată introdusă şi înregistrată nu poate fi completată cu date sau înscrisuri noi. 20 din Legea nr. F. 32 instituie două prezumŃii. şi-a grevat dreptul. înainte de a fi înscris. dacă ambele înscrieri se cer deodată. şi anume: dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane. D. iar înscrierile respective nu s-au făcut. terŃul va fi apărat de orice cauză de evicŃiune derivând din titlurile de dobândire anterioare înscrierii dreptului său. Ordinea înregistrării cererilor determină sau stabileşte rangul înscrierii (qui prior tempore potior jure). Principiul relativităŃii. dacă dovedeşte. dacă un drept s-a radiat din cartea funciară. Atunci când cererea este incompletă sau înscrisurile pe baza cărora se întemeiază nu sunt valabile. Principiul priorităŃii. Dacă mai multe persoane şi-au cedat succesiv. constituie sau stinge un drept real cu titlu definitiv de la data înregistrării cererii de înscriere. În acelaşi mod proceda şi în situaŃia în care faŃă de datele înscrise în cartea funciară. Principiul oficialităŃii. se prezumă că dreptul există în folosul ei. Întabularea este o înscriere definitivă. ultimul dobânditor va putea cere înscrierea tuturor dobândirilor succesive. b) împotriva aceluia care. Suntem în prezenŃa a două prezumŃii legale relative.

AcŃiunea în prestaŃie tabulară putea fi intentată împotriva celui care a consimŃit la constituirea. radierea dreptului real. în sensul că înscrisul original îndeplineşte ulterior cerinŃele prevăzute pentru întabulare sau. pentru ca aceasta să dispună. Cel care s-a obligat la constituirea. iar dacă este vorba de stingerea unui asemenea drept.Întabularea se face pe baza actului juridic în temeiul căruia se cere înscrierea. Dacă înscrierea provizorie este justificată. contractul de locaŃiune încheiat pe o durată mai mare de 3 ani. acŃiunea în anularea hotărârii judecătoreşti declarative de moarte. În cazul în care se refuza să-şi îndeplinească această obligaŃie. B. 81-82). A. dacă erau îndeplinite următoarele trei condiŃii: a) cel care cere prestaŃia tabulară să fi fost în posesia imobilului la data când terŃul subdobânditor a contractat. separaŃia de patrimonii. AcŃiunile de carte funciară. Hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă înlocuia înscrisurile necesare pentru întabularea sau radierea dreptului. după caz. transmiterea sau stingerea dreptului real respectiv. Justificarea înscrierii se nota în cartea funciară. precum şi împotriva terŃului subdobânditor înscris în cartea funciară. AcŃiunea în prestaŃie tabulară. pot fi exercitate două acŃiuni: acŃiunea în prestataŃie tabulară şi acŃiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară. a unei hotărâri judecătoreşti definitive sau a unui act administrativ individual. (art. întabularea sau. prin hotărâre. puteau fi notate în cartea funciară: minoritatea şi punerea sub interdicŃie a titularului dreptului. Astfel. să predea actele necesare pentru radierea lui din cartea funciară. C. în temeiul căruia se cere prestaŃia tabulară. ea se transformă într-o întabulare perfectă. Notarea. acŃiunea de partaj. după caz. hotărârea judecătorească devine irevocabilă. constituie. Actul juridic trebuie dovedit prin înscris original. b) actul juridic cu dată certă. de exemplu. transmiterea sau modificarea unui drept real imobiliar este obligat să predea înscrisurile necesare pentru întabularea dreptului în cartea funciară. Dovada hotărârii judecătoreşti şi a actului administrativ individual se face prin copii legalizate. faptul că imobilul a fost dobândit prin împroprietărire etc. acŃiunea pauliană. În legătură cu înscrierile care se fac în cartea funciară. Notarea este acea înscriere care are ca obiect menŃionarea în cartea funciară a unor drepturi personale. fapte sau alte raporturi juridice strâns legate de drepturile tabulare pentru a le face opozabile terŃelor persoane. Înscrierea provizorie este înscrierea prin care se strămută. modifică sau stinge un drept real sub condiŃia şi în măsura justificării sale ulterioare. persoana îndreptăŃită se putea adresa instanŃei de judecată. Înscrierea provizorie. Ea se numeşte „înscriere provizorie” sau „întabulare imperfectă”. 84 . Înscrierea provizorie are loc atunci când înscrisul original nu îndeplineşte cerinŃele speciale prevăzute de lege pentru întabulare sau în cazul în care înscrierea este cerută în temeiul unei hotărâri judecătoreşti supusă apelului ori recursului. interdicŃia înstrăinării sau grevării unui drept întabulat. să fie încheiat anterior actului pe baza căruia terŃul şi-a înscris dreptul în cartea funciară.

acŃiunea în rectificare poate fi introdusă în termen de 10 ani. AcŃiunea în rectificare poate fi introdusă împotriva celui în favoarea căruia s-a făcut înscrierea respectivă. în aceeaşi cerere de chemare în judecată.dacă înscrierea sau titlul pe baza căruia s-a făcut nu au fost valabile (de pildă. reclamantul formulează două capete de acŃiune: unul prin care cere să se pronunŃe o hotărâre care să Ńină loc de contract autentic de înstrăinare şi altul prin care solicită ca instanŃa să dispună. 115/1938.dacă prin înscriere. 115/1938 prevăd: . dreptul a fost greşit calificat (de pildă.c) terŃul să fie dobândit dreptul cu titlu gratuit sau să fi fost de rea-credinŃă. acestea pot fi înlăturate prin acŃiunea în rectificare. acŃiunea în prestaŃie tabulară se respinge. Este reglementată în art.împotriva terŃului dobânditor cu titlu oneros.dacă nu mai sunt întrunite condiŃiile de existenŃă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea (s-a împlinit termenul extinctiv sau s-a realizat condiŃia rezolutorie). trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului a cărei rectificare se solicită prin acŃiune. de bună-credinŃă. acŃiunea în rectificare poate fi introdusă numai în primele două cazuri prevăzute de art. AcŃiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară. . . a) Rectificarea întabulării şi a înscrierii provizorii. de bună-credinŃă. rectificarea unei întabulări sau înscrieri provizorii se poate cere. care începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere a acestuia. precum şi faŃă de terŃul care a dobândit cu rea-credinŃă dreptul înscris în favoarea sa. În cazul în care terŃul a dobândit cu bună-credinŃă şi pe baza unui act cu titlu oneros. în următoarele cazuri: . faŃă de terŃul dobânditor cu titlu gratuit. Potrivit art. 34 din Legea nr. sub rezerva prescripŃiei acŃiunii de fond. . 115/1938. 36 şi 37 din Legea nr. AcŃiunea în prestaŃie tabulară nu se confundă cu acŃiunea în executarea unui antecontract de vânzare-cumpărare. 34 din Lege (titlul nu este valabil sau dreptul a fost greşit calificat). la cerere. şi înscrierea dreptului dobândit în cartea funciară. art. 85 . De multe ori. în următoarele termene: şase luni de la data comunicării către cel îndrituit a încheierii prin care s-a dispus înscrierea ce face obiectul acŃiunii în rectificare. operaŃia rectificării se face. pe cale de consecinŃă. În legătură cu prescripŃia acestei acŃiuni. În cazul în care există neconcordanŃe între starea tabulară şi realitate. titlul este nul sau anulabil). . indiferent dacă este vorba de un succesor universal sau cu titlu particular. în temeiul hotărârii judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile. În urma admiterii acŃiunii. B. atunci când este introdusă faŃă de dobânditorul nemijlocit. s-a înscris dreptul de uzufruct în loc de dreptul de abitaŃie). precum şi împotriva succesorilor săi. împotriva refuzului pârâtului de a consimŃi la întabulare. de orice persoană interesată.acŃiunea în rectificare este imprescriptibilă. 34-40 din Legea nr.

Sistemul cărŃii funciare potrivit Legii nr. Prin instituŃia cadastrului se urmăreşte realizarea unui cadastru general al Ńării. 86 . În temeiul articolului II al Titlului XII al Legii nr. categorii de folosinŃă şi pe proprietari. cu toate că au existat mai multe tentative în acest sens (Legea cadastrului nr. Of. contractul de locaŃiune a ajuns la termen). Of. dacă notarea. A suferit modificări substanŃiale prin O. nr. Legea cadastrului şi a publicitaŃii imobiliare a fost republicata în M. la cerere. indiferent din ce cauză. a poziŃiei. publicată în M. evidenŃele necesare stabilirii valorii de impunere. 7/1996 1. 41 din 27 mai 2004. drepturile de proprietate asupra acestora şi la proprietari.b) Rectificarea notării. încă nerealizat. nr. 653 din 22 iulie 2005. iar prin instituŃia cărŃilor funciare. Sistemul de evidenŃă al cadastrului general are ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobiliară. Legea cadastrului şi a publicităŃii imobiliare nr. Baza tehnică a cărŃilor funciare o constituie documentele cadastrale ce cuprind date şi informaŃii referitoare la imobile. şi prin Legea nr. 509 din 7 iunie 2004. Fără măsurători şi evidenŃe cadastrale nu se poate trece la un sistem real de publicitate imobiliară. nr. nr. Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenŃă tehnică. FuncŃiile cadastrului: . dacă nu mai sunt întrunite condiŃiile de existenŃă a dreptului personal.G. 4. 2. rectificarea notării se poate cere în următoarele cazuri: greşita calificare a dreptului personal. 247/2005. 59/1974). organelor abilitate. . Potrivit art. . 39 din Legea nr. 7 din 13 martie 1996. 201 din 3 martie 2006. Legea fondului funciar nr. faptului sau raportului juridic notat. constituirii şi stingerii drepturilor reale imobiliare. publicată în M. 115/1938. faptului sau raportului juridic notat sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut notarea (minorul a devenit major. se urmăreşte crearea la nivelul întregii Ńări a unui sistem real. configuraŃiei şi mărimii suprafeŃelor terenurilor pe destinaŃii.funcŃia economică în cadrul căreia se evidenŃiază elementele tehnice necesare stabilirii valorii de impozitare a imobilelor şi calculării impozitelor asupra veniturilor realizate din tranzacŃii imobiliare. a încetat să mai fie exactă sau în conformitate cu realitatea. AcŃiunea în rectificarea notării este imprescriptibilă. AgenŃia NaŃională şi oficiile teritoriale din subordine au obligaŃia de a furniza.U. 61 din 26 martie 1996.funcŃia tehnică constă în determinarea. pe bază de măsurători. 247 din 19 iulie 2005. precum şi ale construcŃiilor. şi prin înscrierea în cartea funciară. Of. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. economică şi juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul Ńării.funcŃia juridică realizată prin identificarea proprietarilor pe baza actelor de proprietate. unic şi unitar de evidenŃă juridică a strămutării. 93/1933.

solicitate de organismele abilitate. descrierea şi înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor prin natura lor. şi preluarea activităŃii privind publicitatea imobiliară de la Ministerul JustiŃiei. nr. instituŃie publică cu personalitate juridică. în vederea înscrierii în cartea funciară cu caracter definitiv. Modul de avizare. 3 din Legea nr. nr.G. publicată în Monitorul Oficial nr. măsurarea şi reprezentarea acestora pe hărŃi şi planuri cadastrale. avizează şi recepŃionează. Geodezie şi Cartografie. aflată în subordinea Ministerului AdministraŃiei şi Internelor. 247/2005.Of. topografiei şi cartografiei se stabileşte prin regulament aprobat prin ordin al directorului general al AgenŃiei NaŃionale. nr. Oficiul teritorial controlează. geodezie şi cartografie şi al municipiului Bucureşti şi a birourilor de carte funciară de pe lângă judecătorii. s-a înfiinŃat AgenŃia NaŃională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Geodezie şi Cartografie. Modul de organizare şi funcŃionare.G. Potrivit art. unica autoritate în domeniu.G. nr. oraş sau municipiu. lucrările de geodezie. instituŃie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Guvernului.U. cadastru şi cartografie. care a fost înfiinŃat prin H. AgenŃia NaŃională de Cadastru şi Publicitatea Imobiliară a fost înfiinŃată prin H. în subordonarea oficiilor teritoriale. astfel cum a fost modificată prin O. 718 din 9 august 2004 (republicată în M. 7/1996. 1210/29 iulie 2004. geodeziei. Organizarea şi conducerea cadastrului general la nivel central au fost încredinŃate Oficiului NaŃional de Cadastru. La nivelul fiecărui judeŃ şi în municipiul Bucureşti s-au înfiinŃat oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară ca unităŃi cu personalitate juridică în subordinea AgenŃiei NaŃionale. numărul. publicată în Monitorul Oficial nr. d) furnizarea datelor necesare sistemului de impozite şi taxe pentru stabilirea corectă a obligaŃiilor fiscale ale contribuabililor.Cadastrul general se organizează la nivelul fiecărei unităŃi administrativ teritoriale: comună. 1038/1996. prin reorganizarea Oficiului NaŃional de Cadastru. La nivelul fiecărei unităŃi administrativ-teritoriale se înfiinŃează birouri de cadastru şi publicitate imobiliară. Prin sistemul de cadastru general se realizează: a) identificarea. Prin Legea nr. b) asamblarea şi integrarea datelor furnizate de cadastrele de specialitate. c) identificarea şi înregistrarea tuturor proprietarilor şi a altor deŃinători legali de imobile. 41/2004. judeŃ şi la nivelul întregii Ńări. prin reorganizarea oficiilor judeŃene de cadastru. după caz. denumite în continuare birouri teritoriale. au fost reorganizate ca oficii de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol. 386 din 5 mai 2006). iar oficiile de cadastru şi organizarea teritoriului aflate în subordinea Ministerului Agriculturii şi AlimentaŃiei. 87 . În cadrul oficiilor teritoriale funcŃionează baza de date a cadastrului. acestea au primit denumirea generică de oficii teritoriale. verificare şi recepŃie a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului. cu consultarea uniunii profesionale înfiinŃată prin lege specială. 284 din 12 noiembrie 1996. precum şi stocarea datelor pe suporturi informatice. topografie.

e) organizează şi administrează fondul naŃional de geodezie şi cartografie. interdicŃii. f) asigură. în condiŃiile legii speciale care reglementează înfiinŃarea uniunii profesionale a acestora. Se înfiinŃează Centrul NaŃional de Geodezie. în condiŃiile legii. procedee şi metodologii de specialitate compatibile cu cele ale Uniunii Europene. Fotogrammetrie şi TeledetecŃie ca unitate cu personalitate juridică în subordinea AgenŃiei NaŃionale. geodeziei. pe teritoriul României. atlaselor. AgenŃia NaŃională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară are următoarele atribuŃii principale: a) coordonează şi controlează executarea lucrărilor de cadastru şi asigură înscrierea imobilelor în registrul de publicitate imobiliară la nivelul întregii Ńări. planurilor. geodeziei şi cartografiei. h) avizează conŃinutul topografic al hărŃilor. Avizele menŃionate mai sus vor fi date de oficiul teritorial în baza unui regulament comun. situaŃii statistice de sinteză privind terenurile şi construcŃiile. prin reorganizarea Institutului de Cadastru. se stabilesc prin ordin cu caracter normativ al directorului general al AgenŃiei NaŃionale. conform progreselor ştiinŃifice şi tehnice în domeniul cadastrului. n) asigură înscrierea căilor de atac împotriva înregistrărilor de carte funciară. fotogrammetrie şi teledetecŃie la nivelul întregii Ńări.precum şi arondarea birourilor teritoriale pe unităŃi administrativ-teritoriale. geodezie. i) pune la dispoziŃia autorităŃilor publice şi a altor instituŃii interesate. se transmit. 88 . l) avizează tehnic expertizele efectuate de către experŃii judiciari în specialitatea topografie. j) îndeplineşte sarcinile ce rezultă din angajamentele internaŃionale în domeniul său de activitate. la solicitarea instanŃelor de judecată. o) asigură înscrierea altor raporturi juridice. cartografiei şi publicităŃii imobiliare. g) asigură executarea şi actualizarea hărŃilor oficiale. b) controlează executarea lucrărilor de cartografie. elaborat de AgenŃia NaŃională şi Ministerul JustiŃiei. incapacităŃi şi litigii judiciare în legătură cu bunul imobil. completarea. geodezie şi cadastru cu privire la corectitudinea datelor topografice utilizate. modernizarea şi menŃinerea în stare de utilizare a reŃelei geodezice naŃionale. drepturi personale. Geodezie. topografie. Cartografie. la cererea notarului public sau a titularului dreptului ori a celorlalte persoane interesate. m) asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie. executarea. promovează tehnici. c) elaborează regulamente şi norme. k) participă la organizarea şi coordonarea măsurătorilor în vederea aplicării legilor funciare. ghidurilor şi al altor documente cartografice destinate uzului public. d) autorizează persoanele fizice şi juridice care pot executa lucrări de specialitate din domeniile cadastrului. se modifică sau se sting. în condiŃiile legii. Fotogrammetrie şi Cartografie. precum şi baza de date a sistemului de cadastru general.

cu modificările şi completările ulterioare. l) furnizează persoanelor fizice şi juridice. republicată. precum şi ale Centrului NaŃional de Geodezie. înainte de depunerea lor în instanŃa de judecată. coordonează şi execută măsurătorile pentru punerea în posesie a titularilor prevăzuŃi de Legea fondului funciar nr. aprobate prin ordin al directorului general al AgenŃiei NaŃionale. 18/1991. b) asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie. Fotogrammetrie şi TeledetecŃie se stabilesc prin regulamentele de organizare şi funcŃionare ale acestora. e) avizează tehnic. nr. Potrivit art. în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. m) avizează împreună cu instituŃiile de specialitate de la nivelul judeŃean şi local proiectele de organizare a teritoriului pe categorii de folosinŃă agricolă şi stabilirea reŃelei de drumuri agricole. republicată. j) verifică periodic starea fizică a punctelor din reŃelele de sprijin. 1210/2004. d) înscriu radierea drepturilor reale. 1/2000. asigură înscrierea căilor de atac împotriva înregistrărilor de carte funciară. servicii şi informaŃii conform tarifelor în vigoare. organizarea şi modul de administrare ale institutului se stabilesc şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. expertizele topocadastrale întocmite de experŃii judiciari. interdicŃii. conform normelor şi regulamentelor emise de AgenŃia NaŃională. la cererea titularului dreptului sau a celorlalte persoane interesate. în baza unui regulament elaborat în comun de AgenŃia NaŃională şi de Ministerul JustiŃiei. Oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară îndeplinesc următoarele atribuŃii principale: a) înscriu imobilele în evidenŃele de cadastru şi publicitate imobiliară. la cererea titularului dreptului. k) pune la dispoziŃia autorităŃilor publice şi a altor instituŃii interesate. a notarului public ori a celorlalte persoane interesate. se transmit. g) avizează documentaŃiile de scoatere din circuitul agricol al terenurilor. 89 . situaŃii statistice şi de sinteză privind terenurile şi construcŃiile. f) avizează planul urbanistic general. şi de Legea nr. i) organizează. r) îndeplineşte şi alte atribuŃii ce au legătură cu activitatea specifică. 13 din H. contra cost. n) îndrumă activitatea desfăşurată de serviciile comunitare pentru cadastru şi agricultură. se modifică sau se sting.G. drepturi personale. h) autorizează persoanele fizice care execută lucrări tehnice de cadastru. structura. AtribuŃiile şi răspunderile oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară. constituite la nivelul unităŃilor administrativ-teritoriale. incapacităŃi şi litigii judiciare în legătură cu bunul imobil. în condiŃiile legii. Cartografie. cu modificările şi completările ulterioare. c) înscriu alte raporturi juridice.p) asigură formarea şi specializarea personalului de specialitate în publicitate imobiliară prin intermediul Institutului NaŃional al Registratorilor.

coordonează şi controlează activitatea de publicitate imobiliară din cadrul oficiilor teritoriale. în colaborare cu alte instituŃii abilitate. consilier juridic sau altă funcŃie de specialitate juridică. d) se bucură de o bună reputaŃie. nr. e) cunoaşte limba română. f) este apt din punct de vedere medical pentru ocuparea funcŃiei. În cadrul oficiilor teritoriale. Până la data organizării concursului. Centrul NaŃional de Geodezie. judecător. Activitatea de publicitate imobiliară în cadrul oficiilor teritoriale este îndeplinită de registratori de carte funciară. AbsolvenŃii Institutului NaŃional al Registratorilor au prioritate la ocuparea posturilor vacante de registratori. Registratorul răspunde pentru activitatea sa în condiŃiile legii. Organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de registratori se va face numai dacă acestea nu au fost ocupate de absolvenŃii Institutului. Poate fi numită registrator persoana care îndeplineşte în mod cumulativ următoarele condiŃii: a) are cetăŃenia română şi are capacitatea drepturilor civile. 14 din H. Numărul registratorilor pentru fiecare oficiu teritorial se stabileşte prin ordin al directorului general al AgenŃiei NaŃionale. b) este licenŃiat în drept.G. în vederea respectării legilor şi reglementărilor în materie. execuŃia şi întreŃinerea reŃelelor geodezice naŃionale şi a sistemului naŃional de staŃii permanente GPS. activitatea de publicitate imobiliară este în responsabilitatea unui registrator . 1210/2004. Fotogrammetrie şi TeledetecŃie îndeplineşte următoarele atribuŃii principale (art. în urma unui concurs organizat de aceasta. numiŃi prin ordin al directorului general al AgenŃiei NaŃionale.o) asigură evidenŃa documentaŃiilor de schimbare a categoriei de folosinŃă a terenurilor şi a suprafeŃelor aferente. În cadrul AgenŃiei NaŃionale funcŃionează DirecŃia de publicitate imobiliară care organizează. c) realizarea şi întreŃinerea evidenŃelor limitelor administrative ale teritoriului României. numiŃi prin ordin al directorului general al AgenŃiei NaŃionale. b) realizarea şi întreŃinerea hărŃilor oficiale ale României în format analogic şi digital şi a modelului digital al terenului. Cartografie. c) nu are antecedente penale.şef iar în cadrul birourilor teritoriale în responsabilitatea unui registrator coordonator. procuror. avocat. deşi nu îndeplinesc condiŃiile de studii. g) a îndeplinit timp de 5 ani funcŃia de asistent-registrator sau a exercitat timp de 3 ani funcŃia de notar. au cel puŃin 5 ani de experienŃă în domeniul publicităŃii imobiliare. în urma unui concurs. registratorii pot fi numiŃi din cadrul angajaŃilor serviciilor de publicitate imobiliară care. 90 . denumiŃi în continuare registratori. republicată): a) proiectarea.

3. alte instituŃii centrale de stat.N. aeriene. privind suprafaŃa. pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar şi determinarea formei şi dimensiunilor tuturor imobilelor din cuprinsul fiecărei unităŃi administrativ-teritoriale. j) asigurarea cercetării în domeniile de activitate ale geodeziei. în lipsa acestora. 4. celor cu risc ridicat de calamităŃi naturale ori supuse poluării şi degradării şi altele asemenea. industrial. 4 al Legii nr.comună. deoarece acestea se întocmesc. fotogrammetriei. regiile autonome şi alte persoane juridice organizează cadastrul de specialitate în domeniile: agricol. b) identificarea amplasamentelor imobilelor pe baza actelor de proprietate sau.comună. a fost abrogat art. 91 . potrivit legii. 7/1996. c) consemnarea litigiilor de hotare aflate pe rolul instanŃelor judecătoreşti. forestier.alcătuisc baza tehnică a cărŃilor funciare. iar noŃiunea de cadastru de specialitate a fost redefinită ca „sistem informaŃional specific domeniului de activitate. cartografiei şi teledetecŃiei. Cadastrele locale.G.C.U. naturale şi construite. h) participarea la realizarea metodologiilor şi specificaŃiilor tehnice. zonelor protejate. Prin O. se numerotează şi se Ńin pe aceste localităŃi. în colaborare cu Institutul NaŃional de Metrologie. 10): a) stabilirea. oraş şi municipiu . k) crearea şi dezvoltarea sistemelor. navale. categoria de folosinŃă şi proprietarul. Cadastrele întocmite la nivelul unităŃilor administrativteritoriale . şi a datelor de bază din cadastrul general. a hotarelor unităŃii administrativ-teritoriale şi a limitelor intravilane componente. e) participarea la realizarea şi administrarea bazei de date cartografice naŃionale. i) verificarea şi etalonarea aparaturii de specialitate. turismului. g) participarea la integrarea în baza de date geodezice şi cartografice naŃionale a datelor obŃinute din recepŃia lucrărilor tehnice de specialitate. 4. feroviare. f) realizarea de produse cartografice derivate din datele existente în Fondul NaŃional Geodezic.d) prelucrarea imaginilor fotoaeriene şi a înregistrărilor de teledetecŃie. imobiliar-edilitar.G. apelor.C. ministerele. Potrivit art. extractiv. cu respecarea normelor tehnice elaborate de O. transporturilor rutiere. tehnologiilor şi a bazelor de date prin surse proprii şi/sau în colaborare cu terŃii. nr. Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidenŃă şi inventariere sistematică a bunurilor imobile sub aspect tethnic şi economic. a modelelor şi structurilor de date geodezicecartografice. 41/2004. respectiv propunerea de standarde tehnologice. l) participarea la realizarea proiectelor internaŃionale angajate de AgenŃia NaŃională. La nivelul unităŃilor administrativ-teritoriale . oraş şi municipiu lucrările tehnice de cadastru constau în (art.

Sunt aplicabile toate principiile mai puŃin principiul efectului constitutiv al înscrierii în cartea funciară. Pentru punerea în aplicare a legii. 1049 din 29 decembrie 2006. a întocmirii din oficiu a cărŃilor funciare. nr. care se vor întocmi la nivelul comunelor. În prezent. referitoare la imobilele din cadrul unităŃilor administrativ-teritoriale comune. 61 din lege. d) planul cadastral şi anexele la partea I a cărŃii funciare. Planul cadastral conŃine reprezentarea grafică a datelor din registrele cadastrale. emis de directorul general al AgenŃiei NaŃionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară publicat în Monitorul Oficial nr. oraş şi municipiu -. (2). Delimitarea şi marcarea hotarelor administrative ale unităŃilor administrativteritoriale . aprobat prin Ordinul ministrului justiŃiei nr.şi se păstrează la oficiul teritorial. s-a dispus ca începând cu data de 1 iulie 1999. 633 din 13 octombrie 2006. Potrivit art. planurile cadastrale şi anexele la partea I a cărŃii funciare vor sta la baza completării sau. 2371/C/1997. oraşelor şi municipiilor. a fost adoptat Regulamentul de organizare şi funcŃionare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor. Documentele tehnice ale cadastrului general. registrele cadastrale şi anexele la partea I a cărŃii funciare se Ńin la zi. 1330/C/25. în baza cererilor şi comunicărilor făcute potrivit legii. Registrele. la finalizarea măsurătorilor cadastrale la nivelul unităŃilor administrativ-teritoriale. până la deschiderea cărŃii funciare. urmând ca la momentul definitivării lucrărilor cadastrului general pentru fiecare unitate administrativ-teritorială. 5. este în vigoare Regulamentul de organizare şi funcŃionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară. sub aspectul reglementării publicităŃii imobiliare. Un exemplar din planurile şi registrele cadastrale se transmite cu titlul gratuit la consiliile locale. după caz. Planurile. precum şi limitele intravilanelor localităŃilor se face de către comisia stabilită în acest scop prin ordinul prefectului. b) indexul alfabetic al proprietarilor. 58 alin. regulamentul de organizare şi funcŃionare a comisiei de delimitare se aprobă prin ordin al ministrului administraŃiei şi internelor. Prin ordinul ministrului justiŃiei. privilegiile şi ipotecile legale. să se procedeze la deschiderea cărŃilor funciare definitive. Completarea. în baza art.d) întocmirea documentelor tehnice cadastrale. 84 din 23 februarie 1998. în regiunile de transcripŃiuni şi inscripŃiuni imobiliare. oraşe şi municipii . sunt: a) registrul cadastral al imobilelor. modernizarea şi menŃinerea în stare de utilizare a reŃelei geodezice naŃionale necesare întocmirii şi Ńinerii la zi a planurilor cadastrale şi hărŃilor topografice se realizează sub coordonarea AgenŃiei NaŃionale. în concordanŃă cu documentaŃiile cadastrale întocmite pentru înscrierea actelor şi faptelor juridice.comună. 92 . publicat în Monitorul Oficial nr.06. să se treacă la înfiinŃarea cărŃilor funciare cu caracter nedefinitiv.1999. O copie a acestora se păstrează în arhiva oficiilor teritoriale. aprobat prin Ordinul nr. c) registrul cadastral al proprietarilor.

1 alin. de pe teritoriul unei unităŃi administrativ-teritoriale. construcŃiile. cu registrul cadastral al imobilelor.sechestrul. Corpul de proprietate era format din unul sau mai multe imobile alipite. 6. categoriile de folosinŃă şi. precum şi acŃiunile pentru apărarea drepturilor reale privitoare la imobilele neînscrise în cartea funciară vor continua să fie înscrise în vechile registre de publicitate imobiliară. CărŃile funciare speciale se Ńin de către birourile teritoriale ale oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară. 8. referitoare la descrierea imobilelor. precum şi din trei părŃi: A. se vor înscrie în cărŃi funciare speciale ale unităŃii administrativ-teritoriale pe care sunt situate. pentru imobilele situate în raza de activitate a acestora. CărŃile funciare întocmite şi numerotate pe teritoriul administrativ al fiecărei localităŃi alcătuiesc. împreună cu un exemplar al înscrisurilor constatatoare ale actelor sau faptelor juridice supuse înscrierii. Este ceea ce anterior era definit ca fiind corpul de proprietate. Prin parcelă se înŃelege suprafaŃa de teren cu aceeaşi categorie de folosinŃă. indiferent de categoria de folosinŃă. 93 . după caz. Acest registru se întregeşte cu registrul de intrare. Partida cadastrală era constituită din mai multe corpuri de proprietăŃi. şi se înscrie în aceeaşi carte funciară. de pe teritoriul aceleiaşi localităŃi. împreună. Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenŃă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ şi se realizează de către oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară. aparŃinând aceluiaşi proprietar. care va cuprinde: a) numărul de ordine şi cel cadastral al imobilului. aparŃinând unui proprietar. indicând numărul ei şi numele localităŃii în care este situat imobilul. registrul cadastral de publicitate imobiliară al acestui teritoriu. urmărirea imobilului. ce se Ńine de către biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial în a cărui rază teritorială de activitate este situat imobilul respectiv. Imobilele ce aparŃin domeniului public şi domeniului privat al statului sau. cu planul cadastral. al unităŃii administrativ-teritoriale. cu un index alfabetic al proprietarilor şi cu o mapă în care se păstrează cererile de înscriere. Alcătuirea cărŃii funciare. de pe teritoriul unei localităŃi. 7. Prin imobil se înŃelege una sau mai multe parcele alăturate. b) suprafaŃa imobilului. Una sau mai multe parcele alăturate. cu excepŃiile prevăzute de lege. a fructelor şi veniturilor sale. destinaŃia. punerea în mişcare a acŃiunii penale. se identifică printr-un număr cadastral unic şi se înscrie într-o carte funciară. indicând numărul cadastral al imobilelor şi numărul de ordine al cărŃilor funciare în care sunt înscrise. cu sau fără construcŃii. aparŃinând aceluiaşi proprietar. Cartea funciară este alcătuită din titlu. formează imobilul definit la art. (3). Partea I. după caz. aparŃinând aceluiaşi proprietar.

uz. fără înscrierea în cartea funciară. urmărirea imobilului sau a veniturilor sale. c) strămutările proprietăŃii. C. b) faptele juridice. drepturile personale sau alte raporturi juridice. precum şi acŃiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte. accesiune. Dobânditorul anterior poate cere instanŃei judecătoreşti să acorde înscrierii sale rang preferenŃial faŃă de înscrierea efectuată la cererea unui terŃ. în partea I sau a II-a a cărŃii funciare. Aceste drepturi se vor înscrie. care a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea-credinŃă la data încheierii actului. Dacă mai multe cereri de înscriere a drepturilor reale au fost depuse deodată la biroul teritorial. când provin din succesiune. uzufruct. constituie anexa la partea I. în prealabil. Partea a II-a. servituŃile în sarcina fondului aservit. 9.c) planul imobilului cu vecinătăŃile. cu privire la înscrierile făcute. întocmită conform regulamentului aprobat prin ordin al directorului general al AgenŃiei NaŃionale. titularul drepturilor dobândite prin modurile 94 . vânzare silită şi uzucapiune. referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate şi sarcini. drepturile personale sau alte raporturi juridice. e) faptele juridice. B. care cuprinde: a) numele proprietarului. precum şi menŃionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept. dacă titularul înŃelege să dispună de ele. d) servituŃile constituite în folosul imobilului. abitaŃie. pentru fiecare imobil în parte. care va cuprinde: a) dreptul de superficie. d) orice modificări. Potrivit art. ele vor primi provizoriu acelaşi rang. (3). Dacă au fost depuse deodată mai multe cereri având ca obiect înscrierea mai multor drepturi de ipotecă asupra aceluiaşi imobil. îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu. folosinŃă. 26 alin. Partea a III-a. Înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faŃă de terŃi de la data înregistrării cererilor. precum şi locaŃiunea şi cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani. referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate. urmând ca instanŃa să hotărască asupra rangului fiecăreia. Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faŃă de terŃi. b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate. descrierea imobilului şi inventarul de coordonate al amplasamentului. Efectele înscrierii. îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte. precum şi acŃiunile privitoare la proprietate. f) orice modificări. ele vor primi acelaşi rang. ipoteca şi privilegiile imobiliare. care nu constituie decât o repetare a frazei finale a alineatului (1) al aceluiaşi articol. c) sechestrul. ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor.

înscrisurile necesare. Este înscrierea prin care se realizează opozabilitatea faŃă de terŃi a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. după caz. 32 din lege. prin expropriere sau prin hotărâri judecătoreşti. actul autorităŃii administrative. Intabularea. 20 alin. vor înlocui acordul de voinŃă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale. care nu aduc însă atingere fondului dreptului ce se cere a fi înscris şi nu fundamentează noi capete de cerere. c) dacă se dobândeşte un drept tabular care. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară. cu consimŃământul titularului dreptului. printr-o încheiere dată de registratorul de carte funciară. sub sancŃiunea radierii înscrierii provizorii. a fost înscris provizoriu. valoarea sau alte asemenea aspecte. dacă sunt opozabile titularilor Modificarea conŃinutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie. Înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiŃia justificării ulterioare. Dacă înscrisurile vor fi depuse în termenul fixat. categoria de folosinŃă. În aceleaşi condiŃii sunt opozabile faŃă de terŃi şi drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoană. sistematizarea localităŃilor şi alte asemenea aspecte. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau. radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane. Înscrierea provizorie poate fi cerută în următoarele situaŃii: a) când dreptul real ce se cere a fi înscris este afectat de o condiŃie suspensivă. Potrivit art. potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea şi stingerea drepturilor reale (de exemplu. având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale. Se pot face mai multe feluri de înscrieri. dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane. acest consimŃământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere. (1) dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transmis în mod valabil. nu poate însă dispune de ele. destinaŃia. d) dacă debitorul a consemnat sumele pentru care a fost înscrisă ipoteca ori privilegiul imobiliar. solicitantul va fi înştiinŃat pentru a depune întrun termen stabilit. Felurile înscrierilor. În conformitate cu prevederile art. se va proceda la justificarea înscrierii provizorii. de registrator.enumerate. În acest din urmă caz. dacă legea nu dispune altfel. reducŃiunea inscripŃiei ipotecare). 95 . prin efectul legii. b) când se solicită intabularea unui drept real în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ce nu a rămas irevocabilă. anterior. 10. Efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la: a) suprafaŃa terenurilor. b) restricŃii aduse dreptului de proprietate prin raporturile de vecinătate. expropriere sau prin prevederi legale privind protecŃia ecologică. în cazurile prevăzute de lege. e) dacă pentru soluŃionarea cererii sunt necesare înscrisuri suplimentare. decât după ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea funciară.

cu efect de opozabilitate pentru terŃe persoane.dacă insanŃa a transmis din oficiu o hotărâre rămasă defintivă şi irevocabilă rămasă definitivă şi irevocabilă. arătând. copia legalizată se va păstra în mapa biroului de cadastru şi publicitate imobiliară. iar celelalte drepturi vor 96 . se va prezenta o copie legalizată.Înscrierea provizorie devine opozabilă terŃilor cu rangul determinat de cererea de înscriere. cât şi în încheierea care a ordonat-o. Justificarea înscrierii provizorii se va face în temeiul consimŃământului celui în contra căruia s-a efectuat înscrierea provizorie. în situaŃia ultimului caz de înscriere provizorie menŃionat. având ca obiect înscrierea drepturilor personale. în legătură cu imobilele din cartea funciară." Înscrierea intenŃiei de a înstrăina sau ipoteca. vor putea fi înscrise la cerere. proprietarul unui imobil poate cere ca intenŃia sa de a înstrăina sau de a ipoteca să fie înscrisă. Justificarea radierii dreptului de ipotecă se va face în baza consimŃământului dat în formă autentică al titularului dreptului de ipotecă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitivă şi irevocabilă. privitoare la drepturile personale. 38 din lege arată: „Actele şi faptele juridice. a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor. Data la care această înscriere îşi pierde efectul se menŃioneaza atât în înscriere. Procedura înscrierii.dacă notarul public a cerut din oficiu efectuarea înscrierii. . precum şi a măsurilor de indisponibilizare. acŃiunilor şi căilor de atac în justiŃie.dacă este cerută de cel îndreptăŃit în legătură cu un drept real sau personal. Justificarea unei înscrieri provizorii îşi întinde efectul asupra tuturor înscrierilor care s-au făcut condiŃionat de justificarea ei. la starea şi capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară. Dacă se săvârşeşte înstrăinarea sau ipotecarea. un fapt sau un raport juridic referitor la un drept. Cererile de înscriere se vor înregistra de îndată în registrul de intrare. suma ce urmează să se garanteze prin ipotecă. Potrivit art. Înscrierea se face în următoarele cazuri: . 11. Notarea. Prevederile art. 39. cu menŃionarea datei şi a numărului care rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor. Dacă mai multe cereri au fost depuse deodată la acelaşi birou teritorial. . drepturile de ipotecă şi privilegiile vor avea acelaşi rang. Înscrierea intenŃiei de a înstrăina sau de a ipoteca îşi pierde efectul prin trecerea unui termen de două luni de la data înregistrării cererii. În cazul hotărârii judecătoreşti. sub condiŃie şi în măsura justificării ei. Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial şi va fi însoŃită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta. nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage. la cererea celui interesat. în acest din urmă caz. a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile ori a încheierii registratorului de carte funciară. radierea ei şi a tuturor înscrierilor care sau făcut condiŃionat de justificarea acesteia. cu menŃiunea că este definitivă şi irevocabilă. prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. dreptul înscris va avea rangul înscrierii intenŃiei. constitutivă sau declarativă asupra unui drept real.

să constituie. În cazul în care registratorul admite cererea. b) indică numele părŃilor. dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere. pe perioada de valabilitate a extrasului de carte funciară pentru autentificare. precum şi a părŃii cărŃii funciare în care urmează a se face înscrierea. 7/1996. 97 . e) este însoŃit. Cererea se rezolvă prin pronunŃarea unei încheieri fără citarea părŃilor. Creditorul a cărui creanŃă certă şi exigibilă este dovedită printr-un înscris sau printr-o hotărâre judecătorească. cu excepŃia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu. în numele şi în folosul debitorului său. să modifice. urmează să strămute. În conformitate cu prevederile art. c) individualizează imobilul printr-un identificator unic. 54 alineatul (1) fraza finală din Legea nr. indiferent de felul lor. Potrivit articolului 58 alineatul (3) din Regulamentul de organizare şi funcŃionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară. perioada de valabilitate a extrasului de carte funciară pentru autentificare. republicată. Înscrisul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege. indicarea numărului cadastral al imobilului şi al cărŃii funciare. Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului. Debitorul care a plătit valabil creanŃa ipotecară a unui cesionar neînscris în cartea funciară poate cere radierea ipotecii. să dobândească sau să stingă un drept tabular. De asemenea. Înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părŃilor interesate. hotărârii judecătoreşti sau hotărârii autorităŃii administrative. după caz. cererea de înscriere se îndreaptă la biroul unde se află cartea funciară în care urmează să se facă înscrierea. de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.primi numai provizoriu rang egal. perioadă în care cartea funciară este blocată. dacă actul nu este întocmit în limba română. b) de oricare dintre titularii aceluiaşi drept. cu excepŃia aceleia pentru care a fost eliberat extrasul. Intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care. dacă înfăŃişează înscrisul original al cesiunii şi chitanŃa doveditoare a plăŃii. va putea cere instanŃei. înscrierea unui drept tabular sau radierea unei sarcini. se vor indica poziŃiile ce au fost radiate şi numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile. potrivit înscrisului original. d) este însoŃit de o traducere legalizată. registratorul nu va efectua nici un fel de înscriere în cartea funciară. Înscrierea unui drept sau radierea unei sarcini pot fi cerute: a) de mandatarul general al celui îndrituit. ori în cazurile anume prevăzute de lege printr-o decizie a autorităŃii administrative. este de 5 zile lucrătoare (în care se include şi ziua depunerii cererii de eliberare a menŃionatului extras). urmând ca prin judecată să se hotărască asupra rangului şi asupra radierii încheierii nevalabile.

în termen de 15 zile de la pronunŃarea încheierii. acest regulament se referă la operaŃiunile juridice şi tehnice pe care le vor realiza birourile teritoriale şi nu se va referi la aspectele ce Ńin de rezolvarea de către instanŃe a acŃiunii în rectificare. se poate cere rectificarea sau. susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. 55 din regulament). 98 . cu situaŃia juridică reală. pr. În conformitate cu prevederile art. modificarea acesteia. fie în caz de litigiu prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. civ. precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menŃiunilor din cartea funciară. îndreptarea sau menŃionarea înscrierii oricărei operaŃiuni. în dreptul înregistrării acesteia. pe baza datelor existente. din oficiu. după caz. 12. Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă prin declaraŃie autentică. Evident. Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. însoŃită de dosarul încheierii şi copia cărŃii funciare. se va respinge printr-o încheiere motivată. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenŃă teritorială se află imobilul. Hotărârea pronunŃată de judecătorie poate fi atacată cu apel. Despre respingerea cererii se face menŃiune în registrul de intrare. schimbare care nu afectează esenŃa dreptului care poartă asupra acelui imobil. 299 C. precum şi în cartea funciară (art. În cazul în care cuprinsul cărŃii funciare nu corespunde. Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se va înscrie din oficiu în cartea funciară. În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al AgenŃiei NaŃionale. cu privire la imobilul în cauză. dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii. la biroul teritorial.În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă. Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic. Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial. Prin rectificare se înŃelege radierea. în termen de 15 zile de la comunicare. Dacă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întruneşte condiŃiile legale. Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere. în privinŃa înscrierii. Prin modificare se înŃelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului. notările făcute se radiază din oficiu. vor fi folosite documentaŃii cadastrale întocmite şi recepŃionate conform prevederilor prezentei legi. biroului teritorial de către instanŃa care s-a pronunŃat ultima asupra fondului. Rectificarea şi modificarea cărŃii funciare. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică. decizia pronunŃată în apel este supusă recursului.

dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă sa constatat că: 1. Bucureşti. 2001. Drepturile reale. cazurile în care se poate promova acŃiunea în rectificare. deci. Editura Actami. Termenul de promovare a acŃiunii în rectificare. ExcepŃii: . 99 . Acestea sunt. dobândit cu bună-credinŃă şi prin act juridic cu titlu oneros. Drept civil. legislaŃie. Mona Maria Pivniceru. Maria GaiŃă. întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii. EdiŃie revăzută şi completată. Editura ALL. 2) Paul Mircea Cosmovici. afară de cazul când dreptul material la acŃiunea de fond nu s-a prescris. Bucureşti. (1) este aceea că sub rezerva prescripŃiei dreptului material la acŃiunea în fond. Editura Europa.faŃă de terŃele persoane care au dobândit cu bună-credinŃă un drept real prin donaŃie sau legat. 4) Ion Filipescu. Regula stabilită de prevederile art. obligaŃii. 5) Teodor Sâmbrian. se va putea îndrepta şi împotriva terŃelor persoane care şi-au înscris un drept real. 3. 3) Liviu Pop. hotărârea judecătorească va fi opozabilă şi terŃelor persoane care au dobândit dreptul după înscriere.Potrivit art. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanŃă cu situaŃia reală actuală a imobilului. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. Moduri originare de dobândire a proprietăŃii. 1996. 1997. Bucureşti. Drepturi reale. afară de cazul în care acŃiunea în fond nu s-a prescris mai înainte. Hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acŃiunea nu a fost admisă.acŃiunea în rectificare. orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară. 1993. 35 alin. în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere. 6) Corneliu Bârsan. Drept civil. Editura Institutul European. 34. a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greşita calificare a dreptului înscris. Dreptul civil. Drept civil. 1994. Craiova. Înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. Dreptul de proprietate privată şi publică în România. Editura Lumina Lex. Iaşi. acŃiunea în rectificare este imprescriptibilă. termenul este de 10 ani şi curge din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere. 4. . 2. bazându-se pe cuprinsul cărŃii funciare. BIBLIOGRAFIE 1) Eugeniu Safta-Romano. nu mai sunt întrunite condiŃiile de existenŃă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Editura Graphix. Iaşi. Dacă acŃiunea în rectificare a fost înscrisă în cartea funciară. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. 1996. dreptul înscris a fost greşit calificat.

2003. 100 . Editura ALL Beck. Drepturile reale principale. Drept civil. Editura Lumina Lex. 8) Ovidiu Ungureanu. 2001.7) Corneliu Bârsan. Drept civil. EdiŃia a II-a. Bucureşti. Cornelia Munteanu. Bucureşti. Drepturile reale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful