UNIUNEA EUROPEANĂ: ISTORIC, INSTITUŢII, PROCESE DECIZIONALE

Lucrarea de faţă a fost elaborată în cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02 - Formarea funcţionarilor publici din administraţia locală în afaceri europene şi managementul ciclului de proiect, implementat de Institutul European din România în colaborare cu human dynamics în anul 2003. Lucrarea face parte din Seria Micromonografii - Politici Europene, versiune actualizată.

LISTA DE ACRONIME: BEI BCE CEA CEC CECO CEE CEJ CES CR CIG EURATOM JAI NATO OCEE PE PESC SM UE UEO Banca Europeană de Investiţii Banca Centrală Europeană Comunitatea Europeană de Apărare Curtea Europeană de Conturi Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului Comunitatea Economică Europeană Curtea Europeană de Justiţie Comitetul Economic şi Social Comitetul Regiunilor Conferinţa Interguvernamentală Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică Justiţie şi Afaceri Interne Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană Parlamentul European Politica Externă şi de Securitate Comună State Membre Uniunea Europeană Uniunea Europei Occidentale

2

CUPRINS: I. Procesul de integrare europeană ......................................................................................... 4 I.1. Extinderea integrării europene ..................................................................................... 6 I.2. Adâncirea integrării europene...................................................................................... 7 II. Cadrul instituţional şi procesul de decizie........................................................................ 18 II.1. Parlamentul European .............................................................................................. 18 II.2. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) .................................................. 21 II.3. Comisia Europeană .................................................................................................. 23 II.4. Curtea Europeană de Justiţie .................................................................................... 24 II.5. Curtea Europeană de Conturi.................................................................................... 25 II.6. Consiliul European................................................................................................... 26 II.7. Ombudsmanul European .......................................................................................... 27 II.8. Comitetul Economic şi Social .................................................................................. 27 II.9. Comitetul Regiunilor................................................................................................ 28 II.10. Banca Europeană de Investiţii ................................................................................ 29 II.11. Banca Centrală Europeană...................................................................................... 30 III. Viitorul UE şi procesul de decizie.................................................................................. 31

3

I. Procesul de integrare europeană

Ideea unei Europe unite a fost susţinută de-a lungul secolelor de împăraţi şi intelectuali deopotrivă, dar numai după cel de-al doilea război mondial statele europene au instituţionalizat forme de cooperare internaţională, cu competenţe în domenii specifice, cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE)1, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)2, Uniunea Europei Occidentale (UEO). Aceste organizaţii au pus bazele unei solidarităţi mai strânse între statele europene, dar încă manifestau trăsăturile clasice ale unei uniuni a statelor şi ale cooperării interguvernamentale. Începutul procesului de integrare europeană - caracterizat prin trăsături originale şi specifice, care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene - poate fi considerat anul 1950, când ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă, comparativ cu formele tradiţionale existente la acel moment. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate către o organizaţie cu puteri de constrângere asupra membrilor săi. Iniţiativa a constat în integrarea producţiei de cărbune şi oţel a Franţei şi Germaniei, în cadrul unei organizaţii deschise participării şi altor state europene. Printre promotorii ideii unei Europe unite, acesta a fost primul pas către o cooperare largită: o integrare sectorială ce ar fi putut influenţa şi alte sectoare economice. Aceasta era ideea declarată, însă obiectivul politic imediat îl constituia alipirea Germaniei la Europa şi eliminarea rivalităţilor existente între Franţa şi Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului şi Saar-ului. În 1951, negocierile desfăşuarate între şase ţări – Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda – au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se înfiinţa Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Comparativ cu alte organizaţii internaţionale existente la acel moment, principalul element de noutate îl constituia caracterul supranaţional al acestei Comunităţi, reprezentat de transferul de competenţe către o instituţie

1 2

Organisation for European Economic Co-operation -OEEC North Atlantic Treaty Organisation - NATO

4

O relansare în forţă a „iniţativei europene” a avut loc în anul 1955. a unei creşteri accelerate a standardelor de viaţă şi a unor relaţii mai strânse între SM. capabile să asigure reprezentarea intereselor guvernelor SM. Obiectivul imediat al Tratatului de la Roma. a celor două Tratate de la Roma – cel prin care se înfiinţa Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi tratatul Comunităţii Europene pentru Energie Atomică (EURATOM). în 1957.nu a fost niciodată ratificat de către Parlamentul Franţei.de la membrii fondatori ai Comunităţii către anumite instituţii comune – a puterii de decizie asupra unor aspecte comune. După prima experienţă sectorială a CECO. la care miniştrii afacerilor externe ai CECO au căzut de acord asupra înfiinţării unei uniuni economice bazată pe o piaţă comună şi asupra creării unei organizaţii pentru energia atomică. transferul de suveranitate înseamnă o delegare . iniţiativă care a eşuat însă.(Înaltă Autoritate3) responsabilă cu luarea de decizii. O comisie de experţi condusă de Paul–Henry Spaak.EDC 5 În engleză. piaţa 3 4 „High Authority” European Defence Community . era reprezentat de crearea unei „pieţe comune” şi de abordarea progresivă a politicilor economice ale SM. ministrul belgian al afacerilor externe. În acest scop au fost create mecanisme de decizie şi un cadru instituţional complex. datorită faptului că Tratatul aferent .semnat în 1952 . Crearea unei pieţe comune nu înseamnă numai eliminarea tuturor barierelor existente în calea liberei circulaţii a bunurilor şi stabilirea unei taxe vamale unice5 (uniunea vamală). ca mijloace de realizare a unei extinderi continue şi echilibrate. conform principiilor democraţiei şi statului de drept. a elaborat două proiecte ce au condus la semnarea. precum şi a intereselor cetăţenilor europeni. În acest context. semnat la 25 martie 1957 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. în cadrul conferinţei de la Messina. O altă iniţiativă sectorială este reprezentată de crearea unei Comunităţi Europene de Apărare (CEA)4. 5 . a interesului general al Comunităţii. CEE constituie un exemplu unic de organizaţie supranaţională – adică o oranizaţie creată prin transferul de suveranitate de la SM la „Comunitate”. “common custom tariff”. independent de consensul Statelor Membre (SM).

1. Astfel. Letonia. Ø Prima extindere: 1973 . pornind de la o comunitate economică cu şase membri. Astfel. CEE avea deja încheiată uniunea vamală şi avea o piaţă agricolă comună.comună înseamnă şi liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulaţie a persoanelor. Ungaria (din Europa Centrală şi de Est). Ø A cincea extindere: 2004 – Cipru. Lituania. Slovenia. Lituania. Este vorba de cele zece ţări care au semnat deja Tratatul de Aderare şi care vor deveni membere în 2004: Cehia. Luxemburg şi Olanda. Extinderea integrării europene Extinderea integrării europene înseamnă extinderea geografică (sau integrarea pe orizontală) şi constă în aderarea de noi membri la CEE. Slovacia. transport şi concurenţă) pentru crearea unor condiţii omogene în vederea creşterii performanţei activităţilor economice. Ungaria. comerţ. Cipru şi Malta (din zona mediteraneeană). Franţa. Începând cu 1950. Ø A doua extindere: 1981 – Grecia. în 1968. Germania. ultimele două având ca dată estimată de aderare anul 2007. I. Slovenia. etapele intregrării geografice fiind indicate mai jos: Ø Membri fondatori: 1957 – Belgia. gradul de integrare europeană a crescut progresiv. 6 6 . în mare parte. 7 Adoptarea unei noi Constituţii este cauzată. La momentul actual se află în proces de negociere Turcia. procesul de integrare s-a desfăşurat în cinci valuri succesive de aderare. Sub acest aspect. cât şi decizional. Polonia. în momentul de faţă s-a ajuns la o uniune politică a 25 de ţări6 (cu negocieri în plină desfăşurare pentru admiterea de noi membri) şi care va avea în curând o nouă Constituţie7. Spania. Bulgaria şi România. serviciilor şi capitalului) şi stabilirea unor politici comune în domenii strategice (agricultură. Slovacia. Italia. Irlanda. Letonia. Malta. Finlanda. Cehia.Danemarca. Estonia.atât la nivel instituţional. Polonia. Suedia. de dimensiunea acestui proces de extindere (zece ţări) şi de transformările pe care le impune . atât din punct de vedere geografic – prin aderări succesive .cât şi din punctul de vedere al dezvoltării de politici şi structuri instituţionale comune. Ø A patra extindere: 1996 – Austria. Marea Britanie. Estonia. Ø A treia extindere: 1986 – Portugalia.

prin extinderea ariilor politicilor comune. finalizat în iulie 2003 şi urmând a fi rediscutat în octombrie 2003)8. 8 La momentul scrierii acestei lucrări. pe care SM decid să le realizeze împreună. 7 . până la consolidarea sa finală într-o Constituţie (aflată încă în stadiul de proiect. centrată pe tratarea acelor aspecte asupra cărora se poate ajunge la un acord şi pe amânarea acelor chestiuni care nu sunt încă în stadiul la care pot constitui obiectul unei decizii. După Tratatul de la Roma. prin care sunt reprezentate interesele naţionale ale fiecărui SM.I. În tabelul de mai jos sunt prezentate tratatele prin care a fost amendat Tratatul UE: Tabelul 1: Tratatele Uniunii Europene Anul 1986 (ratificat în 1987 1992 (ratificat în 1993) 1997 (ratificat în 1999) 2001 (ratificat în 2003) Documentul Actul Unic European Tratatul de la Maastricht Tratatul de la Amsterdam Tratatul de la Nisa Această abordare are în vedere dezvoltarea graduală a procesului de integrare. b) întărirea caracterului supranaţional al Comunităţii. precum şi prin întărirea rolului Parlamentului European (unde sunt direct reprezentaţi cetăţenii europeni). Tratatul CEE a fost amendat de câteva ori şi suplimentat prin Tratatul Uniunii Europene. Adâncirea integrării europene Procesul de adâncire a intregrării europene (sau integrarea pe verticală) a demarat în anii ’50 şi are în vedere următoarele aspecte: a) creşterea progresivă a obiectivelor comune. prin utilizarea extensivă a sistemului de vot majoritar (în locul celui bazat pe unanimitate existent la nivelul Consiliului). procesul de adâncire a integrării a fost cuprins în Actul Unic European. semnat la 17 februarie 1986 şi ratificat la 1 iulie 1987.2. proiectul de constituţie era acceptat în proporţie de 95%.

cercetare ştiinţifică. Schimbarea peisajului politic european după căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est a condus la un proces de regândire a structurii Comunităţii Europene. Ø înfiinţarea Tribunalului Primei Instanţe9 . pentru adoptarea acelor deciziilor care au în vedere finalizarea pieţei interne. Ø întărirea rolului Parlamentului European (PE).În urma unui preambul ce exprima intenţia SM de a transforma Comunitatea Economică întro Uniune Politică (intenţie care se va concretiza câţiva ani mai târziu. Ø introducerea sistemului de vot al majorităţii calificate în cadrul Consiliului. Baza legală a noii 9 The Court of First Instance. ca principalul organism responsabil pentru stabilirea direcţiilor de dezvoltare ale Comunităţii. prin Tratatul de la Maastricht). libera circulaţie a serviciilor. politica socială. alături de Curtea Europeană de Justiţie (CEJ). Ø creşterea numărului politicilor comune. coeziunea economică şi socială şi politicii cercetării. implicând nu numai realizarea celor patru libertăţi – libera circulaţie a bunurilor. au fost introduse următoarele inovaţii: Ø instituţionalizarea formală a Consiliului European (format din şefii de stat sau de guvern şi de preşedintele Comisiei Europene). Ø stabilirea unei date (31/12/1992) pentru definitivarea pieţei interne (noţiunea de „piaţă internă” fiind mai puternică decât cea de „piaţă comună”. libera circulaţie a persoanelor şi libera circulaţie a capitalului – ci şi implementarea a noi politici şi a coeziunii economice şi sociale). prin adăugarea politicilor de mediu. coeziune economică şi socială. 8 . prin introducerea procedurilor legislative de cooperare şi a necesităţii acordului PE pentru deciziile privind aderarea de noi SM şi acordurile de asociere. în direcţia creării unei uniuni politice şi a uniunii economice şi monetare.

Uniunea Europeană (UE) înseamnă. semnat la 7 februarie 1992 şi ratificat la 1 noiembrie 1993. Prin Tratatul de la Amsterdam. multe din domeniile aflate sub jurisdicţia JAI au fost transferate dimensiunii comunitare (primul pilon). regulile şi procedurile de decizie referitoare la CEE. 11 10 9 . Vezi Glosar. conform imaginii comune despre UE. pe de o parte menţinerea şi extinderea acquis-ului Comunităţii Europene10 şi. care va fi menţinută şi dezvoltată continuu. Astfel. pe de altă parte noi forme de cooperare în domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC) şi al Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI). persoanelor şi capitalului Ø Politici comunitare Ø Uniunea economică şi monetară AL DOILEA PILON Ø Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) AL TREILEA PILON Ø Cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne11 (JAI) Primul pilon Primul pilon acoperă sectoarele.Uniuni Europene este reprezentată de Tratatul de la Maastricht. CECO şi Euratom. prin Tratatul de la Maastricht aceasta devine o construcţie cu trei piloni. TRATATUL DE LA MAASTRICHT PRIMUL PILON Dimensiunea comunitară Ø Cetăţenia europeană Ø Libera circulaţie a bunurilor. serviciilor.

la introducerea noii proceduri legislative a co-deciziei (asupra anumitor subiecte. dreptul de a trimite petiţii PE şi de a se adresa Mediatorului European (Ombudsmanului european). Al doilea pilon Odată cu instituirea celui de–al doilea pilon. UE are o politică comună extinsă la toate sectoarele politicii externe şi de securitate şi se pun bazele unei cooperări sistematice între SM. ce depăşeşte marginile integrării economice. ceea ce înseamnă includerea ei într-un cadru instituţional specific. 10 .Tratatul de la Maastricht modifică Tratatul de la Roma al CEE şi creează Comunitatea Europeană. în special cu referire la aprobarea nominalizărilor Comisiei. politica de mediu). Ø instituirea uniunii economice şi monetare: convergenţa politicilor economică şi monetară a SM. Astfel. prin Tratatul de la Maastricht. reţelele trans-europene. cercetarea şi dezvoltarea tehnologică. dreptul de a alege şi de a participa în alegerile municipale şi pentru PE în SM de rezidenţă. desfăşurate pe de consens12 şi care limitează SM în politica lor externă. ceea ce a condus la adoptarea monedei comune (Euro) şi la înfiinţarea Băncii Centrale Europene (BCE). Această cooperare este caracterizată de derularea unor acţiuni comune. indiferent de naţionalitate. dezvoltarea cooperării. Ø continuarea extinderii gamei politicilor comune (educaţia şi formarea profesională. PESC este gestionată de aceleaşi instituţii care operează sub primul pilon. subliniind astfel caracterul său extins. protecţia consumatorului) şi întărirea altor politici comune deja existente (politica socială. dar care au puteri şi proceduri de decizie diferite: astfel. protecţie diplomatică şi consulară din partea ambasadei unui alt SM pe teritoriul unui stat terţ şi în care SM naţional nu este reprezentat. coeziunea economică şi socială. Ø crearea cetăţeniei europene: toţi cetăţenii SM pot circula şi se pot stabili în alte SM. PE îşi împarte prerogativele cu Consiliul). cooperarea politică dintre SM este ridicată la statutul de politică comună. Aceste modificări sunt reprezentate de: Ø continuarea extinderii rolului PE. politica industrială. deoarece acest doemniu este de importanţă strategică 12 Este vorba de metoda interguvernamentală.

cât şi Tratatul UE. semnat la 2 octombrie 1997 şi ratificat la 1 mai 1999. •℘ să nu pună în pericol “acquis-ul comunitar” sau drepturile. procedura de decizie aplicată este metoda interguvernamentală (pentru adoptarea deciziilor fiind valabilă regula consensului). iar elementele de noutate aduse sunt: Ø instituţionalizarea cooperării sporite. alte tipuri de delicte internaţionale. prin care este combinată nevoia unei continue integrări (existentă în unele SM) cu nevoia respectării dorinţei altor SM de a nu fi implicate în anumite politici comune (în domeniul cărora vor să îşi păstreze suveranitatea naţională). în orice moment. Aspectele acoperite de această politică şi reglementate prin Tratatul de la Maastricht sunt: oferirea de azil politic. se desfăşura pe bază de acorduri internaţionale ocazionale ( un astfel de exemplu îl constituie Acordul Schengen. Procesul de decizie este similar celui din domeniul PCSE (bazat pe regula unanimităţii). cu următoarele condiţii: •℘ să aibă în vedere promovare obiectivelor UE şi să fie aplicat ca o ultimă variantă. Următorul moment cheie în direcţia adâncirii integrării europene este constituit de Tratatul de la Amsterdam. semnat în 1995 de numai 5 SM). Tratatul de la Amsterdam amendează atât Tratatul CE. Al treilea pilon Tratatul de la Maastricht stabileşte şi o formă sistematică de cooperare între SM. 11 . emigraţia. acest sistem poate fi aplicat în domeniile de activitate ale celor trei piloni. cooperarea vamală şi a poliţiei pentru prevenirea terorismului. cooperarea judiciară în chestiuni civile şi penale. lupta împotriva fraudei şi dependenţei de droguri. •℘ să se refere la majoritatea SM şi să fie deschis tuturor celorlate SM. în domeniul justiţiei şi afacerilor interne – cooperare care. obligaţiile şi interesele SM neparticipante.pentru SM şi este dificil de renunţat la suveranitatea naţională. până la acest moment. Tratatul a reprezentat punctul final al lucrărilor Conferinţei Inter-guvernamemtale (CIG) iniţiate la Torino în 1997 şi prevăzută deja prin Tratatul de la Maastricht.

Ø Al doilea pilon: sistemul PESC a fost întărit cu privire la: •℘ posibilitatea dezvoltării de strategii comune pentru acţiunile de politică externă ale SM. Germania. respectivul SM nu este obligat să aplice decizia. ce vor fi urmărite de guvernele SM în adoptarea politicilor naţionale de ocupare a forţei de muncă. odată cu semnarea acesteia de către Marea Britanie. cu ocazia semnării: 1) Acordului Schengen (în 1985. însă fiind incluse reguli cu caracter relativ şi obligatorii pentru celelate SM). Suedia şi Marea Britanie). Ø Primul pilon – dimensiunea comunitară a UE a fost întărită sub următoarele aspecte: •℘ crearea de politici comune de ocupare a forţei de muncă: SM vor considera promovarea ocupării forţei de muncă drept o chestiune de interes comun şi îşi vor coordona acţiunile în cadrul Consiliului –acesta din urmă elaborând anual un set „Direcţii de ocupare a forţei de muncă”13. Franţa. sănătatea publică.Acest principiu al unei Europe „cu două viteze” a fost aplicat încă dinaintea dobândirii unui caracter formal prin Tratatul de la Amsterdam. Consiliul poate emite recomandări guvernelor naţionale prin majoritate calificată şi poate adopta – în co-decizie cu Parlamentul – măsuri de promovare a acţiunilor inovatoare în doemniul ocupării. lupta împotriva fraudei). prin care se permite unui SM să se abţină de la votul în Consiliu. mai mult. •℘ extinderea listei drepturilor civice ale cetăţenilor europeni. dar trebuie să accepte 13 “Employment Guidelines” 12 . •℘ integrarea conţinutului Cartei Sociale în Tratat. în 1993. 2) Cartei Sociale (Marea Britanie refuzând semnarea. a angajamentului de armonizare a politicilofr sociale. 3) uniunii economice şi monetare (la care nu au aderat Danemarca. numai de către Belgia. a politicii de sănătate şi a politicii de protecţie a consumatorului. fără a bloca o decizie unanimă. •℘ întărirea politicii de mediu. Luxemburg şi Olanda). •℘ introducerea principiului „abţinerii constructive”. •℘ extinderea procedurii de co-decizie la noi sectoare de activitate (excluziunea socială. astfel.

cu scopul de a realiza reformele instituţionale necesare procesului de extindere a Uniunii. Ø Al treilea pilon: majoritatea sectoarelor de activitate acoperite de acest pilon (oferirea de viză şi de azil.de la metoda inter-guvernamentală la metoda comunitară (comunitizare). cooperarea vamală. ca şi Tratatul de la Maastricht. emigrarea. ci devine „Cooperarea judiciară şi poliţienească în domeniul criminalităţii”. Mai mult. al treilea pilon nu mai este „Justiţie şi Afaceri Interne”. Prin această declaraţie au fost definite diferitele tipuri de misiuni militare pe care UEO le-ar putea întreprinde: în plus faţă de contribuirea la apararea comunitară în conformitate cu Articolul 5 din Tratatul de la Washington şi Articolul V din Tratatul de la Bruxelles amendat. transformând astfel procedurile de decizie . cu scopul de a sublinia că la baza priorităţilor de acţiune ale UE stă dorinţa comună de a apăra securitatea europeană prin acţiuni de ajutor umanitar şi de restaurare a păcii. care a fost semnat la 26 februarie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2003. prin acest Tratat a fost aprobat un număr de reforme fără legătură cu procesul de extindere. din 19 iunie 1992. pregătirea şi implementarea deciziilor politice de către Consiliu. -misiuni de menţinere a păcii.infoeuropa. inclusiv restabilirea păcii. cooperarea judiciară civilă privind libera circulaţie a persoanelor) au fost transferate primului pilon. (www. •℘ înfiinţarea unei Unităţi de Planificare şi Avertizare14 responsabilă cu monitorizarea evoluţiilor externe şi cu avertizarea referitoare la evenimente şi situaţii ce pot afecta securitatea UE. „Înaltul Reprezentant” poate purta discuţii politice cu părţi terţe. •℘ oferirea poziţiei de „Înalt Reprezentant pentru probleme de PESC” Secretarului General al Consiliului. în numele Consiliului şi la cererea Preşedenţei. prevede revizuirea sa printr-o a doua Conferinţă Inter-guvernamentală. Tratatul de la Amsterdam.ro) 13 . ca rezultat. -misiuni ale forţelor de luptă în administrarea crizelor. unităţile militare ale Statelor Membre UEO pot fi utilizate şi pentru: -misiuni umanitare şi de salvare. •℘ includerea „misiunilor Petersberg”15 în Tratatul UE.obligativitatea acesteia pentru Uniune şi trebuie să se abţină de la orice acţiune ce poate veni în conflict cu acţiunile UE bazate pe decizia în cauză. este un element central în hotărârea de a dezvolta Uniunea Europei Occidentale (UEO) drept componenta de apărare a UE şi ca mijloc de întărire a pilonului european al Alianţei Atlantice (NATO). responsabil pentru asistarea Preşedenţiei Uniunii în probleme referitoare la PESC şi pentru sprijin în formularea. Lucrările CIG au dus la pregătirea textului Tratatului de la Nisa. 14 15 “ Planning and Early Warning Unit” Declaraţia de la Petersberg.

•℘ extinderea procedurii co-deciziei la noi chestiuni. ce au în vedere o Uniune cu 27 de membri. pentru noile SM. acţiuni de coeziune desfăşurate în afara Fondurilor Structurale. este necesar acordul PE). dacă problema aparţine unuia din domeniile în care se aplică procedura co-deciziei.Principalele aspecte cuprinse în Tratatul de la Nisa sunt: Ø schimbările instituţionale din cadrul procesului de extindere: deşi. facilitarea libertăţii de circulaţie a persoanelor. prin realizarea următoarelor modificări: •℘ numărul minim de SM necesare pentru propunerea unei clauze întărite de cooperare este 8. ce privesc: crearea de stimulente pentru combaterea discriminării. cooperarea judiciară pe probleme civile. statutul partidelor politice europene şi aspecte legate de imigraţie. numărul voturilor alocate în cadrul Consiliului şi pragurile aplicabile în cadrul procedurii majorităţii calificate vor fi determinate prin tratatele de aderare.). etc. ceea ce înseamnă că după a cincea extindere nu va reprezenta majoritatea SM. de acordarea de vize şi de azil. măsuri specifice de sprijin industrial. Tratatul de la Nisa stabileşte noi reguli. numărul de locuri în PE. Ø revizuirea sistemului de cooperare. Ø două inovaţii majore privind procesul de decizie: •℘ extinderea ariei de utilizare a procedurii de decizie prin vot cu majoritate calificată în cadrul Consiliului. •℘ înlăturarea posibilităţii utilizării dreptului de veto cu privire la cooperarea strânsă în domeniile aflate sub incidenţa primului şi celui de-al treilea pilon şi înlocuirea acesteia cu dreptul SM de a supune problema Consiliului European. care poate decide prin majoritate calificată (mai mult. pentru probleme în care anterior deciziile erau luate prin consens (de exemplu. serviciilor şi aspectelor comerciale ale proprietăţii individuale – cu unele excepţii. încheierea de acorduri internaţionale în domeniile comerţului. cooperarea judiciară pe probleme civile. 14 .

Toate ţările UE au statut de membru. Tratatul de la Nisa a eliminat un număr de prevederi ale Tratatului UE cu privire la relaţiile dintre UEO şi Uniune.procedură ce deja permite Consiliului European să facă publică orice încălcare serioasă şi persistentă a drepturilor fundamentale de către un SM – instrument ce dă posibilitatea suspendării unor drepturi ale statului în cauză. Pe lângă Uniunea Europei Occidentale (UEO) a fost înfiinţată în 1948 prin Tratatul de la Bruxelles şi este o organizaţie creată în scopul cooperării pe probleme de apărare şi securitate. Ø extinderea sprijinului comunitar în noi sectoare de activitate. se pare însă că UEO a abandonat acest rol. este vorba despre lupta împotriva excluziunii sociale şi reforma sistemelor de protecţie socială.•℘ introducerea posibilităţii de stabilire a unei „cooperări strânse” în domeniul PESC. Comitetul Politic şi de Apărare17 este organismul ce poate primi autorizare din partea Consiliului pentru a lua deciziile potrivite în cadrul pilonului al doilea. (www. Eurojust reprezintă o unitate formată din magistraţi. Organismele aflate sub coordonarea UEO – Institutul pentru Studii de Apărare (Security Studies Institute) şi Centrul Satelit (Satellite Centre) au fost transferate Uniunii Europene la 1 ianuarie 2002. Ø dezvoltarea capacităţii militare a UE. delegându-i capabilitatea operaţională în domeniul apărării. Principalul doemniu în care responsibilitatea a rămas UEO este apărarea colectivă (Articolul 5). România este membru asociat. în vederea asigurării controlului politic şi conducerii strategice a operaţiunilor de management al crizei. în favoarea dezvoltării structurilor şi capacităţilor proprii ale UE în domeniul politicii comune de securitate şi apărare (PCSA).infoeuropa. în scopul implementării de acţiuni sau poziţii comune (dar exceptând chestiunile cu implicaţii militare sau care ţin de problema securităţii). a căror sarcină este de a contribui la coordonarea autorităţilor naţionale responsabile cu procedurile din domeniu. Danemarcei. De asemenea. a educaţiei şi formării profesionale. Irlandei şi Suediei – care au statut de observator. prin crearea unor structuri politice şi militare permanente şi prin încorporarea. UEO este formată din 28 de ţări. cu excepţia Austriei. al cărui transfer către Uniune pare a fi fost amânată. Finlandei. Tratatul de la Amsterdam a transformat UEO în „ parte integrantă a dezvoltării Uniunii”. UEO a avut un rol major în misiunile Petersberg. La momentul actual. de observator sau de partener asociat. Ø introducerea unui instrument de prevenire în cadrul procedurii .ro) 17 “Political and Security Committee” 16 15 . în cadrul Uniunii. de membru asociat. prin organizarea detaşamentului de poliţie din Mostar sau prin cooperarea cu poliţia din Albania. pentru acţiunile SM din domeniile politicii sociale. a atribuţiilor de management al crizei corespunzătoare Uniunii Europei Occidentale16. cu patru statute diferite: de membru. Ø înfiinţarea „Eurojust” în domeniul cooperării judiciare pe probleme de criminalitate.

care să pregătească procesul de reformă a UE. Comitetul Economic şi Social. la 15 decembrie 2001.organ consultativ.acestea. Ø Introducerea funcţiei de Ministru de Externe al UE. alături de organizaţiile interesate (şi participante prin intermediul unui forum deschis). în scopul de a asigura continuitatea. Rezultatul dezbaterii este reprezentat de elaborarea proiectului Constituţiei europene. A avut astfel loc o dezbatere ce a durat 16 luni şi la care au participat reprezentanţi ai guvernelor şi parlamentelor naţionale ale SM şi ale ţărilor candidate. cât şi statele candidate. Parlamentul european. 18 “Social Protection Committee” 16 . vizibilitatea şi coerenţa reprezentării UE atât pe plan intern. Ø Carta drepturilor fundamentale este încorporată în Constituţie. Consiliul European a hotărât înfiinţarea unei Convenţii Europene. a fost infiinţat un Comitet de Protecţie Socială18 . prin care se lansa o dezbatere generală asupra dezvoltării viitoare a Uniunii şi care implica atât SM. Principalele reforme ale Uniunii Europene pot fi grupate în trei categorii: 1. statutul Cartei drepturilor fundamentale a UE. Ø UE dobândeşte personalitate juridică. În urma aprobării Declaraţiei de la Laeken. cu sarcina de a promova cooperarea între SM şi Comisia Europeană. Odată cu Tratatul de la Nisa a fost elaborată o „Declaraţie asupra viitorului Uniunii Europene”. cât şi pe plan extern. Comitetul Regiunilor. simplificarea tratatelor şi rolul parlamentelor naţionale în cadrul instituţional al UE. Structură Ø Consolidarea diverselor tratate existente într-un singur document: Constituţia Europeană. Aspectele avute în vedere de această declaraţie sunt: delimitarea responsabilităţilor între UE şi SM. 2. Ø Reducerea numărului comisionarilor europeni. Cadru instituţional Ø Stabilirea unui Preşedinte al Consiliului European. în scopul de a permite operaţionalitatea Comisiei într-o Uniune cu 25 de SM (sau chiar mai multe). Comisia Europeană.

Procesul de decizie Ø Utilizarea sistemului de vot cu majoritate calificată ca procedură standard de decizie în cadrul Consiliului şi simplificarea sa. Euro”) pe o perioadă de doi ani. Se urmăreşte intrarea în vigoare a Constituţiei în martie 2005. cu dreptul de a îşi alege preşedintele („Dl. 3. Ø Adoptarea procedurii co-decizie ca procedură legislativă standard.Ø Acordul asupra unei clauze de solidaritate pentru sprijin reciproc în caz de dezastre sau atacuri teroriste. 17 . însă unele prevederi ale sale se vor aplica numai începând cu 2009. Ø Recunoaşterea „Eurogrup” ca un organism independent.

18 . avem instituţia financiară reprezentată de Banca Europeană de Investiţii – care sprijină implementarea politicilor UE (alături de Fondurile Structurale şi de programele comunitare) – şi Banca Central Europeană – creată în scopul sprijinirii uniunii economice şi monetare. Cadrul instituţional şi procesul de decizie Principalele instituţii ale Uniunii Europene. Cipru şi Malta. Comitetul Regiunilor. create pe parcursul a mai mult de 40 de ani. Rol consultativ în procesul de decizie au Comitetul Economic şi Social. sunt reprezentate de Parlamentul European. Consiliul European are rol de stimulator al discuţiilor şi inţiativelor comunitare. Aceste instituţii. Polonia. fiind singura instituţie a cărei componenţă este stabilită prin alegeri libere. cu funcţie consultativă şi constituit din membri ai parlamentelor naţionale. Slovenia. Cehia. Letonia. Curtea de Conturi şi Ombudsmanul European. 19 20 Este vorba de Ungaria. Iniţial. acesta devenind un organ cu funcţii politice şi cu puteri legislative şi bugetare. Nu în ultimul rând. II. . Parlamentul European Parlamentul European a fost înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957) pentru a reprezenta “popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene"21. Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană. Slovacia. PE a fost organizat ca un ansamblu deliberativ. la nivel european şi ale cărei şedinţe şi deliberări sunt publice. cunoscute ca instituţii centrale şi implicate în procesul de decizie.II. 21 Articolul 189. România şi Bulgaria. procesul neoprindu-se aici). Estonia.1. reflectă evoluţia în timp a structurii unionale europene şi trec acum printr-un proces de reformă generat de extinderea Uniunii cu zece state în 200419 (cea mai mare extindere din istoria sa) şi cu alte două în 200720 (deocamdată. Tratatele de la Maastricht şi de la Amsterdam au adus schimbări majore ale rolului PE. Lituania . Alte instituţii cu rol important în funcţionarea UE sunt: Curtea Europeană de Justiţie (împreună cu Tribunalul Primei Instanţe).

Danemarca. următoarele fiind prevăzute pentru anul 2004 – când numărul locurilor parlamentare va creşte de la 626 în prezent. Spania. din acel moment desfăşurându-se sistematic o dată la fiecare 5 ani. 22 Astfel. Membrii PE sunt aleşi prin vot universal direct şi prin sistemul reprezentării proporţionale. votul este obligatoriu. fiind grupaţi în funcţie de partidele politice pe care le reprezintă şi nu de naţionalităţile lor (există însă şi membri independenţi). responsabil cu stabilirea ordinii de zi a şedinţelor plenare. precum şi a numărul membrilor acestora.Primele alegeri parlamentare au avut loc în 1979. cu problemele administrative. Ultimele alegeri au avut loc în 1999. pe bază de sisteme diferite. prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului şi sedinţele interne. 19 . constituit din Preşedintele Parlamentului şi preşedinţii grupărilor politice. Ø Birou parlamentar . PE are următoarele structuri: Ø Preşedinte – reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile internaţionale. fixarea calendarului activităţilor desfăşurate de organismele parlamentare şi stabilirea competenţei comisiilor si delegatiilor parlamentare. organizatorice şi de personal. Din punct de vedere al organizării. •µ la nivel naţional: Franţa. la 732 (datorită noului val al extinderii UE) – vezi Anexa 1. în timp ce unul german reprezintă 829 000 de persoane. •µ sistem mixt: Germania. pe baza unui sistem de proporţionalitate ce permite reprezentarea convenabilă a statelor cu o populaţie mai mică22. astfel: •µ la nivel regional : Marea Britanie. Numărul de locuri ce îi revine fiecărui SM în PE este stabilit în funcţie de populaţia SM respectiv. 5% la 29.7%. un parlamentar luxemburghez reprezintă 72 000 de persoane.organul de reglementare responsabil cu bugetul Parlamentului. Ø Conferinţa preşedinţilor – organ politic al Parlamentului. Alegerile parlamentare se desfăşoară la nivel de SM. Ca evoluţie a componenţei PE trebuie menţionată creşterea numărului euro-parlamentarilor reprezentaţi de femei – de la 16. În Belgia. Italia şi Belgia. unul italian – 662 000 persoane şi unul suedez – 402 000 persoane. Grecia şi Luxemburg.

în urma Tratatului de la Amsterdam. menţinând astfel legătura cu cetăţenii UE. •µ procedura de aviz conform23 – acordul Parlamentului este obligatoriu pentru adoptarea unor anumite acte legislative. unde se ţin şedinţe în fiecare lună. Ø aprobarea (şi monitorizarea) bugetului UE. „procedure of assent”. iar Secretariatul General se află la Luxemburg. prin procedura de co-decizie. Sediul Parlamentului European este la Strasbourg. ce este fundamentată de unu din comitetele sale. alături de Consiliul UE (Consiliul de Miniştri). comitete temporare (6) – vezi Anexa 2 parlamentare mixte – ce menţin relaţiile cu parlamentele ţărilor candidate. Ø exercitarea funcţiei de control asupra altor instituţii UE.Ø Comitete – organizează activitatea PE pe domenii de activitate şi sunt împărţite în comitete permanente (17). la câteva situaţii ce privesc uniunea economică şi monetară. cu posibilitatea de a înfiinţa comisii de anchetă. Procedurile de decizie aplicabile la nivelul Parlamentului sunt: •µ procedura de co-decizie – Parlamentul împarte puterea legislativă cu Consiliul. 20 . •µ procedura de cooperare – Parlamentul poate influenţa deciziile Consiliului prin dreptul de a aduce amendamente propunerilor acestuia – această procedură a fost limitată. Rolul Parlamentului în cadrul Uniunii Europene are în vedere: Ø examinarea şi adoptarea legislaţiei comunitare. Ø Secretariat – 3 500 de funcţionari ce lucrează în serviciul PE. PE numeşte Ombusdmanul European pe o perioadă de cinci ani (echivalentă mandatului parlamentar). De asemenea. timp de o săptămână. cum ar fi acordurile privind aderarea de noi SM şi acordurile comerciale sau de asociere între UE şi alte ţări. 23 şi comitete În engleză. Unele şedinţe se ţin la Bruxelles. Ø aprobarea acordurilor internaţionale majore. •µ procedura de consultare – Parlamentului îi este cerută o opinie.

În urma Tratatului de la Amsterdam. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) Conform Tratatului UE. Ø extinderea rolului de co-legislator. Consiliul Uniunii Europene reprezintă interesele Statelor Membre (spre deosebire de Parlament. şi COREPER II – constituit din amabasadori ai SM. Consiliul mai are un secretariat permanent („Secretariatul General al Consiliului UE”). Ordinea rotaţiei preşedinţiei a fost stabilită până în anul 2006. II. de fiecare SM (schimbarea acesteia având loc o dată la şase luni). fiecare guvern având un singur reprezentant. Ø extinderea procedurii de co-decizie. 24 21 . Ø creşterea (până aproape de dublare) rolului PE în procesul de decizie. Numărul membrilor Consiliului este egal cu numărul SM. Din punct de vedere organizatoric. care reprezintă interesele populaţiei SM) şi este compus din reprezentanţi ai guvernelor SM (motiv pentru care i se spune şi “Consiliul de Miniştri”). constituit din adjuncţi ai amabasadorilor SM.Tratatul de la Nisa a adus următoarele modificări privind funcţionarea Parlamentului European: Ø fixarea numărului de locuri la 732. Preşedinţia Consiliului este deţinută. grupate pe sectoare de activitate. Consiliul este principala instituţie de decizie a UE. care pregăteşte şi asigură buna desfăşurare a lucrărilor acestuia la toate nivelurile (şi al cărui Secretar General are un mandat de cinci ani). după cum urmează: Ø 2003 : Grecia şi Italia De fapt. Consiliul are în componenţa sa mai multe consilii specifice. Secretarul General are şi rolul de “Înalt Reprezentant al Politicii Comune de Securitate şi Apărare”.2. aceste este reprezentat de două comitete: COREPER I. De asemenea. prin rotaţie. precum şi un „Comitet al Reprezentanţilor Permanenţi” – COREPER24. prin acordarea dreptului de a înainta acţiuni Curţii de Justiţie (cu aceleaşi condiţii ca şi celelalte instituţii) Reforma instituţională propusă de Constituţia europeană are în vedere: Ø stabilirea unui prag de minim 4 euro-parlamentari pentru fiecare SM. având atât putere legislativă cât şi executivă.

dacă sistemul actual de ponderare ar fi menţinut într-o Uniune Europeana lărgită. o nouă conferinţă interguvernamentală să fie organizată pentru a rezolva problemele instituţionale create de extindere. Sursa: www. O majoritate calificată reprezintă 58% din populaţia Statelor Membre. şi asigurând libera circulaţie a bunurilor. persoanelor. adică pentru cooperarea interguvernamentală în domeniile politicii externe şi de securitate comune şi al justiţiei şi afacerilor interne. alături de procedura majorităţii calificate. începând cu 1 ianuarie 2005: Tratatul modifica numărul voturilor atribuite fiecarui Stat Membru şi precizează numărul de voturi pentru ţările candidate. Pentru a se asigura păstrarea legitimităţii deciziillor Consiliului. Extinderea votului cu majoritate calificată a fost propusă ca o masură esenţială ce ar permite funcţionarea mai eficientă a instituţiilor într-o Europă lărgită. serviciilor şi capitalului. în ce priveste populaţia. Conferinţa interguvernamentală lansată în februarie 2000 a avut drept sarcina schimbarea sistemului. prin Tratatul de la Amsterdam. în special ponderarea voturilor în Consiliu şi componenţa Comisiei. El prevede ca.Ø 2004: Irlanda şi Olanda Ø 2005: Luxemburg şi Marea Britanie Ø 2006: Austria şi Finlanda. Voturile Statelor Membre sunt ponderate în baza populaţiei lor şi corectate în favoarea ţărilor mai puţin populate. înainte cu un an ca Uniunea Europeana să depăşească numărul de 20 de membri. Pragul pentru majoritate calificată este stabilit la 62 voturi din 87 (71%). Rolul Consiliul European constă în faptul că are principala responsabilitate pentru pilonii 2 şi 3 ai UE. Procedura de vot în cadrul Consiliului este cea a unanimităţii. Tratatul de la Nisa introduce schimbări în ponderarea voturilor în Consiliu.infoeuropa. când fiecărei ţări îi va veni rândul la Preşedinţie o dată la 12 ani. Majoritatea calificată corespunde numărului de voturi necesar pentru adoptarea unei decizii în Consiliu când sunt în dezbatere subiecte ce cad sub incidenta Articolului 205(2) al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (fostul Articol 148(2)). Deciziile ar deveni mai puţin reprezentative. acoperind astfel domeniile pieţei unice şi majoritatea politicilor comune. după aderare. Consiliul împarte responsabilitatea cu Parlamentul în cadrul primului pilon (dimensiunea comunitară).ro 22 . dezavantajul creat de acest sistem este reprezentat de discontinuitatea programelor şi iniţiativelor Consiliului – cu atât mai evidentă după aderarea celor zece noi SM în 2004. Dacă principalul avantaj (şi motiv) al unei preşedinţiei prin rotaţie este întărirea imaginii şi accentuarea importanţei rolului Uniunii în SM. Un Protocol asupra instituţiilor a fost anexat Tratatului Uniunii Europene. Alături de acestea.

Tratatul de la Nisa a modificat modul de funcţionare a Consiliului prin extinderea procedurii de vot a majorităţii calificate la alte domenii de decizie (cum ar fi cel al politicii comerciale comune). II.Consiliul este implicat în procedura de co-decizie. precum şi a gestionării Fondurilor Structurale şi a bugetului anual al Uniunii. precum şi birouri de reprezentare în SM. •µ de reprezentare: primeşte scrisorile de acreditare ale ambasadorilor ţărilor din afara spaţiului comunitar în UE şi are Delegaţii – cu rang de ambasade . prin rotaţie. pe o perioadă de un an. alături de PE. avizează anumite decizii ale Comisiei Europene şi poate amenda altele.5 ani). având responsabilitatea implementării şi coordonării politicilor.în statele candidate sau în alte state din afara Uniunii. Reforma instituţională propusă de Constituţia europeană are în vedere: Ø înlocuirea preşedinţiei prin rotaţie cu alegerea unui preşedinte pe o perioadă de cinci ani (eventual prin două mandate de 2. Comisia Europeană Comisia Europeană reprezintă interesele Uniunii Europene (spre deosebire de Parlament şi de Consiliu) şi este organul executiv al UE. Ø numirea Ministrului european al Afacerilor Externe. 23 . •µ de iniţiativă: are monopolul iniţiativei în chestiuni de competenţă comunitară (politici comunitare). Principalele competenţe ale Comisiei sunt: •µ de control: supraveghează respectarea Tratatului UE şi implementarea legislaţiei comunitare. •µ de execuţie: joacă rolul unui guvern la nivel comunitar. Ø preşedenţia consiliilor specifice (cu excepţia celui pentru afaceri externe) va fi acordată SM.3.

Ø lista este supusă aprobării PE. Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) are rolul de a asigura uniformitatea interpretării şi aplicării dreptului comunitar şi are competenţa de a soluţiona litigii care implică SM. fiind susţinută de un aparat birocratic format din 24 000 de funcţionari şi organizat în direcţii generale. servicii specializate şi unităţi. Curtea de Justiţie are sediul la Luxemburg şi este compusă din 15 judecători (corespunzător numărului SM) şi 8 avocaţi generali. comisarii sunt numiţi de către Consiliu. cu un mandat de şase ani. Reforma instituţională propusă de Constituţia europeană are în vedere: Ø schimbarea componenţei Comisiei începând cu anul 2009. 24 . cu un mandat de 5 ani. Ø odată lista aprobată. II. De asemenea. ministru de afaceri externe/vice-preşedinte şi 13 comisari aleşi pe baza unui sistem de rotaţie între SM (până în 2009. aceştia includ un preşedinte şi doi vice-preşedinţi. Ø Parlamentul European aprobă nominalizarea. Ø Consiliul alcătuieşte o listă cu candidaţi pentru funcţia de comisari. direcţii.4. Ø crearea. în cadrul Comisiei. Conform 25 Iniţial au fost doar 9 comisari. reprezentând interesele UE şi nu al SM din care provin şi aleşi după cum urmează: Ø Consiliul nominalizează un candidat la preşedinţia Comisiei. Curtea Europeană de Justiţie Înfiinţată în 1952.Comisia Europeană este constituită 20 de comisari25 (2 comisari pentru fiecare din cele 5 SM mari şi câte unul pentru cele 10 SM mici). instituţii comunitare. fiecare SM va fi reprezentat de un comisar). La momentul actual. după cum urmează: preşedinte. a funcţiei de ministru al afacerilor externe. de comun acord cu preşedintele desemnat. iar activitatea comisarilor se desfăşoară la Bruxelles şi la Luxemburg. companii sau persoane fizice din spaţiul UE. Sediul Comisiei este la Bruxelles.

rezultând degrevarea CEJ. 25 . ca şi pe cele administrative între instituţiile II. a Europeană şi persoanele fizice sau juridice. Ø aprobarea regulilor de procedură ale Curţii de către Consiliu se face acum prin majoritate calificată. Curtea desfăşoară acest tip de control anual şi elaborează un raport pe care îl înaintează Parlamentului European (şi care serveşte la descărcarea bugetară a Comisiei). Judecătorii aleg Preşedintele Curţii. Curtea de Justiţie este asistată în activitatea sa de către Tribunalul Primei Instanţe. care poate fi reînnoit. la rândul său compus din 15 judecători şi având rolul de a soluţiona disputele dintre Comisia Europeană şi persoanele fizice sau juridice. Ø prin decizia unanimă a Consiliului şi în urma ratificării parlamentelor naţionale.5. Rolul său este de a controla aspectele financiare ale UE. numărul judecătorilor se va ridica la 25. mai exact legalitatea operaţiunilor bugetului comunitar şi corespondenţa acestuia cu programul anual de gestionare a sa. Curtea Europeană de Conturi (CEC) a dobândit statutul de institiţie a UE numai în 1993 (prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam) şi reprezinta “conştiinţa financiară” a Uniunii. cu un mandat de trei ani. care poate fi acum amendat de Consiliu – pe bază de unanimitate şi la cererea Curţii însăşi sau a Comisiei. Ø o mai bună împărţire a atribuţiilor între CEJ şi Tribunalul Primei Instanţe. Curtea Europeană de Conturi Înfiinţată în 1977. Începând cu 1989. soluţionarea disputelor referitoare la drepturile de proprietate industrială intră sub jurisdicţiea CEJ. cele mai importante aspecte ale acesteia fiind: Ø flexibilitate crescută în privinţa adoptării statutului CEJ. Tratatul de la Nisa a adus o reformă majoră în cadrul CEJ.prevederilor Tratatului de la Nisa (intrat în vigoare în februarie 2003) şi odată cu adăugarea de noi SM. precum şi pe cele dintre instituţiile comunitare sau dintre acestea şi funcţionarii lor.

dintre care 250 sunt auditori. care trebuie să aibă un reprezentant al fiecărui SM. 26 Aşa cum reiese din Articolul 4 al Tratatului UE. Curtea de Conturi nu poate acorda sancţiuni în cazul descoperirii de nereguli. De asemenea. membrii Curţii îşi aleg un Preşedinte. Consiliul European Consiliul European nu are. propriu-zis. cu un mandat de trei ani. statut de instituţie a UE. Membrii Curţii sunt asistaţi în activitatea lor de 550 de profesionişti în domeniu. II. într-o Uniune lărgită pare a dobândi rolul unui forum de discuţii în care Preşedenţiile succesive ale Consiliului încearcă să coordoneze obiectivele şi priorităţile fiecărui mandat. provenind din cele 15 SM. cu un mandat de şase ani. 26 .6. iar lucrările sale sunt găzduite de SM care deţine Preşedenţia Consiliului Uniunii Europene. CEC se poate organiza în “camere”. marcat de iniţiative precum cea a uniunii monetare. Deşi rolul său în trasarea direcţiilor de dezvoltare ale Uniunii a fost până acum unul important.Curtea de Conturi este independentă în raport cu celelalte instituţii comunitare şi are deplină libertate în privinţa organizării şi planificării activităţii sale de audit şi de raportare. la rândul lor. Tratatul de la Nisa specifică în detaliu componenţa CEC. Consiliul European este constituit din şefii de stat sau de guvern ai SM. Curtea este constituită din 15 membri (independenţi şi cu experienţă în auditul finanţelor publice). însă are un rol esenţial în trasarea priorităţilor şi definirea orientărilor politice generale ale UE26. în vederea adoptării anumitor categorii de rapoarte şi opinii. ci doar informează organismele comunitare competente.

Ombudsmanul European Ombudsmanul European (sau Mediatorul European) este echivalentul unui Avocat al Poporului la nivel comunitar. informarea instituţiei în cauză. •µ de a asigura o mai mare implicare a societăţii civile în iniţiativa europeană şi de a promova dialogul social. Ombudsmanul European trimite un raport de activitate Parlamentului. Consiliului şi Comisiei în procesul de luare a deciziei.7. Comitetul Economic şi Social Comitetul Economic şi Social (CES) este un organ consultativ. II. •µ de a întări rolul organizaţiilor şi asociaţiilor societăţii civile în ţările ne. în termen de trei luni.membre ale UE. Instituţia Ombudsmanului există din 1992 iar rolul său este de a primi reclamaţii referitoare la acte de administrare deficientă27 în activitatea instituţiilor sau organismelor comunitare. 27 În engleză. la consumatori şi ecologişti.de la reprezentanţi ai sindicatelor.8. CES este constituit din 222 de membri . şi este numit de Parlament pe o durată de cinci ani. Rolul CES este: •µ de a oferi consultanţă Parlamentului.II. din partea cetăţenilor europeni sau a oricărei persoane fizice sau juridice cu sediul în unul din SM. înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957). care reflectă implicarea societăţii civile în viaţa politică şi care reprezintă cele mai importante grupuri de interese din domeniile economic şi social. „maladministration”. Ombudsmanul soluţionează o astfel de reclamaţie prin efectuarea de investigaţii. la sfârşitul fiecărui an. căutarea unei soluţii amiabile şi emiterea de recomandări către instituţia respectivă – la care aceasta trebuie să răspundă printr-un raport detaliat. 27 .

printre ariile sale de expertiză numărându-se acum şi problemele de mediu. ca răspuns la cererea organizaţiilor locale şi regionale de a fi reprezentate în cadrul UE. dar a clarificat criteriile de eligibilitate pentru calitatea de membru. mediu. cultura. formarea profesională. CR poate emite opinii şi din proprie iniţiativă. II. ale cărui opinii sunt cerute şi luate în considerare de către Consiliul UE. Activitatea CR reflectă trei principii de bază ale activităţii UE: 28 Consultarea sa este obligatorie atunci când sunt vizate măsuri ce afectează domeniile sale de activitate. De asemenea. Parlament şi Comisie28. De asemenea. Fondul Social. CES acţionează ca un forum european de reflecţie pentru organizaţiile şi asociaţiile societăţii civile. numiţi de către Consiliul Uniunii Europene (la recomandarea SM) pentru o perioadă de patru ani şi care îşi desfăşoară activitatea în exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea SM. protecţia consumatorului. Tratatul de la Nisa nu a schimbat numărul şi distribuţia locurilor SM în cadrul CES.9. etc. sănătatea publică. problemele de tineret. dezvoltare regională şi afaceri sociale – ultima pe probleme specifice. CES poate emite opinii şi din proprie iniţiativă. constituind. precum politica de ocupare a forţei de muncă. CR este constituit din 222 de reprezentanţi ai autorităţilor locale şi regionale. CR este un organ consultativ. în acelaşi timp. sănătatea. coeziunea economică şi socială. o punte de legătură între acestea şi UE. egalitatea de şanse. Rolul său a fost extins odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam. în domenii ce interferează cu interesele locale şi regionale – cum ar fi: educaţia. Comitetul Regiunilor Comitetul Regiunilor (CR) este cea mai nouă instituţie comunitară şi a fost înfiinţat prin Tratatul de la Maastricht (1992). Domeniile în care este consultat CES sunt reprezentate de: piaţa internă. cooperarea transfrontalieră şi transportul. educaţie.Prin componenţa şi domeniile sale de activitate. 28 .

BEI este un organism cu personalitate juridică şi independenţă financiară şi are sediul la Luxemburg. aprobarea bilanţului şi raportului anual. au fost clar stipulate condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru dobândirea calităţii de membru. printr-o organizare corespunzătoare a activităţii lor. Activitatea BEI se desfăşoară pe baza unui document strategic. Consiliul Guvernatorilor numeşte membrii Consiliului Directorilor. naţional. ai Comitetului de Management şi ai Comitetului de Audit. regional şi local. Banca Europeană de Investiţii Instituţie financiară a UE. locale sau regionale. în viitor. ci stipulează că. înfiinţată în baza Tratatului de la Roma. De asemenea.10. 2. alcătuit din 15 miniştri de finanţe (număr echivalent celui al SM). principiul subsidiarităţii: UE nu trebuie să îşi asume sarcini ce se potrivesc mai bine administraţiilor naţionale. banca fiind administrată de un Consiliu al Guvernatorilor.1. document care defineşte politica băncii pe 29 The Corporate Operational Plan. în vederea realizării unei guvernări europene solide. Acţionarii BEI sunt SM ale Uniunii. autorizarea operaţiunilor de finanţare din afara Uniunii şi luarea de decizii cu privire la majorările de capital. numit “Planul Operaţional Corporativ”29 şi aprobat de Consiliul Directorilor. Tratatul de la Nisa nu a schimbat numărul sau distribuţia locurilor SM în cadrul CR. Responsabilităţile Consiliului constau în: stabilirea politicilor de creditare. 3. 29 . II. principiul proximităţii: toate nivelurile de guvernare trebuie să aibă drept scop apropierea de cetăţeni. numărul membrilor nu poate fi mai mare de 350. principiul parteneriatului: colaborarea şi implicarea în procesul de decizie a autorităţilor de la nivel european. În ceea ce priveşte eligibilitatea acestora. Banca Europeană de Investiţii (BEI) finanţează proiecte ce duc la realizarea obiectivelor Uniunii în Europa şi în toată lumea.

31 E vorba de ţările zonei mediteraneene. În plus. •µ întărirea ajutorului comunitar de dezvoltare şi a politicii de cooperare în ţările partenere31. •µ promovarea unui sistem eficient de plăţi. astfel încît să se păstreze valoarea monedei unice (Euro) şi economia europeană să nu fie afectată de procesele inflaţioniste.11. BCE este administrată de un preşedinte şi un consiliu executiv. •µ pregătirea ţărilor în curs de aderare pentru integrarea în UE. •µ păstrarea şi administrarea rezervelor Statelor Membre. ultimul fiind adoptat în decembrie 2001 şi acoperind perioada 2002-2004. Principalul obiectiv al BCE este asigurarea stabilităţii preţurilor. fiind în acelaşi timp un instrument de evaluare ulterioară (ex-post) a activităţilor băncii. care menţin o cooperare strânsă cu băncile centrale naţionale ale SM ce au aderat la zona Euro – alcătuind astfel Sistemul European de Bănci Centrale (SEBC). ţările Americii Latine şi ale Asiei.termen mediu şi stabileşte priorităţile operaţionale prin prisma obiectivelor stabilite de Consiliul Guvernatorilor. politica monetară are şi rolul de a sprijini alte obiective politice stabilite la nivel comunitar. Obiectivele acestui sistem sunt: •µ definirea şi implementarea politicii monetare a zonei euro. 30 30 . “Iniţiativa 2000” are drept scop promovarea modernizării tehnologice şi pregătirea capitalului uman pentru a face faţă unei economii în schimbare. •µ derularea operaţiunilor externe. •µ protecţia mediului şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Documentul acoperă o perioadă de trei ani.a fost înfiinţată în 1998 şi este responsabilă pentru politica monetară a UE. Banca Centrală Europeană Banca Central Europeană (BCE) – cu sediul la Frankfurt . cele balcanice. ale cărei priorităţi operaţionale sunt: •µ sprijinirea dezvoltării regionale şi a coeziunii economice şi sociale pe teritoriul Uniunii. sau Eurosistemul. •µ implementarea iniţiativei “Inovarea 2000”30. II.

am văzut că UE este structurată pe trei piloni: dimensiunea comunitară (primul pilon) politici externe şi de securitate comune (al doilea pilon) şi cooperarea judiciară şi a poliţiei în domeniul criminalităţii (al treilea pilon). Tratatul de la Nisa nu schimbă componenţa Consiliului Guvernator al BCE. Tocmai de aceea. caracterizată prin: • • • • drept de iniţiativă împărţit de către Comisie şi S/M. relaţia care există între instituţiile Uniunii Europene şi procesul de decizie este direct afectată de procesul de extindere şi de creşterea numărului SM. Viitorul UE şi procesul de decizie După cum am arătat anterior. prin majoritate simplă – un membru. însă aduce schimbări în ceea ce priveşte regulile de decizie (decizii adoptate.Banca Central Europeană a înlocuit Institutul Monetar European32. rol consultativ pentru Parlamentul European. 32 European Monetary Institute (EMI) 31 . a participării şi interesului insuficiente din partea societăţii civile şi a sectorului privat. metoda de decizie este cea inter-guvernamentală. Revenind la procesul de decizie. Astfel. ci şi a deficitului democratic cu care Uniunea s-a confruntat în anii trecuţi. În domeniul ultimilor doi piloni. un vot). în general. III. considerăm utilă o scurtă trecere în revistă a ceea ce înseamnă procesul de decizie la nivel comunitar şi ce va aduce nou reforma în acest sens. s-a spus adesea că acesta nu este destul de apropiat de cetăţeni. Reforma instituţională care are loc în momentul de faţă nu este însă numai rezultatul acestei extinderi. că nu reflectă suficient interesele locale şi sectoriale. rol minor pentru Curtea de Justiţie. consensul ca regulă generală de vot în Consiliu (unanimitate).

Procedura co –deciziei Procedura co-deciziei implică una. cooperarea şi consultarea (ultimele trei fiind prezentate în cadrul descrierii atribuţiilor Parlamentului European). metodele utilizate în acest scop sunt: co-decizia.Spre deosebire de acestea. după cum urmează: Ø Comisia propune un act legislativ. Comisia Europeană şi Consiliul Uniunii Europene. reforma instituţională acordă un rol crescut procedurii co-deciziei. Ø Consiliul UE are două alternative: 1) acceptă amendamentele Parlamentului à propunerea legislativă este adoptată. pe baza unui raport întocmit de comisia parlamentară relevantă. 2) modifică amendamentele. două sau trei etape. avizul conform. prin adoptarea unei poziţii comune. În ceea ce priveşte procesul de decizie. dimensiunea comunitară – care reprezintă însăşi esenţa Uniunii – este caracterizată. sunt făcute amendamente la propunerea Comisiei à aceasta reprezintă prima etapă. Datorită acestui fapt am considerat necesară o prezentare detaliată a co-deciziei şi a modului în care aceasta funcţionează la nivelul celor trei instituţii cu atribuţii în domenii: Parlamentul European. largă utilizare a votului majoritar în Consiliu (majoritate calificată). la nivelul deciziei. interpretare uniformă a legislaţiei comunitare de către Curtea de Justiţie. 32 . care devine astfel principala metodă de decizie la nivel comunitar şi limitează rolul celorlate proceduri. prin: • • • • dreptul de iniţiativă ca monopol al Comisiei. Ø Parlamentul European adoptă o poziţie cu referire la actul respectiv. Dintre acestea. rol activ pentru Parlamentul European. de obicei.

Ø În eventualitatea unui dezacord între Parlament şi Consiliu. respectiv Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Ø Comisia ia în considerare amendamentele Parlamentului şi trimite Consiliului o propunere amendată. dacă nu se ajunge la nici un acord. care reflectă componenţa PE. printr-o majoritate absolută a membrilor săi (314 voturi). Ø Parlamentul este invitat să confirme acest acord în cea de-a treia etapă. delegaţia include întotdeauna raportorul Parlamentului. ce are forma unui text comun. prin majoritate calificată. Consiliul poate adopta. sau poate modifica amendamentele Parlamentului prin unanimitate. Ø În majoritatea cazurilor.Ø Pe baza unei recomandări a comitetului corespunzător. în a doua etapă. amendamentele Parlamentului care au fost acceptate de către Comisie. cele două părţi ajung la un acord. respectiva propunere de legislativă nu va fi adoptată. exemplificată prin iniţierea unei propuneri pentru o directivă şi implicând şi organismele cu rol consultative. un comitet de conciliere – format din membri ai Consiliului şi o delegaţie a Parlamentului – se întâneşte timp de maxim şase săptămâni. În Figura 2. este reprezentată grafic procedura co-deciziei. Delegaţia Parlamentului. 33 . respinge sau amendează poziţia Consiliului. Parlamentul emite o opinie prin care: aprobă. este formată din 15 membri şi este prezidată de unul din vice-preşedinţii PE.

Figura 2: Procedura co-deciziei COMMISIA Propunerea legislativă CONSILIUL Examinarea propunerii CONSILIUL Nu aprobă amendamentele CONSILIUL Poziţie comună prin majoritate calificată CR CES PARLAMENTUL Amendamente CONSILIUL Opinie Opinie Fără amendamente CONSILIUL Poate adopta actul prin majoritate absolută: jumătate + 1 Acceptă amendamentele Poate adopta actul prin majoritate absolută : jumătate + 1 PARLAMENTUL – în decurs de 3 luni Aprobă poziţia comună a Consiliului CONSILIUL Adoptă actul Nu reacţionează Respinge poziţia comună a Consiliului Amendează poziţia comună a Consiliului COMISIA CONSILIUL Convoacă comitetul de conciliere Opinie pozitivă negativă CONSILIUL Adoptă actul prin consens COMITETUL DE CONCILIERE Ajunge la un acord pe un Text comun. în decurs de 6 sapt. Nu text comun sau CONSILIUL Adoptă actul prin majoritate calificată PARLAMENTUL & CONSILIUL Adoptă Textul comun Nu adoptă 34 .

ceea ce înseamnă reprezentarea a cel puţin jumătate din SM şi a 60% din totalul polulaţiei Uniunii. adoptarea acesteia va face obiectul Conferinţei Interguvernamentale din octombrie 2003.Un alt element de noutate adus de Constituţia Europeană la nivelul deciziei este reprezentant de utilizarea sistemului de vot al majorităţii calificate ca procedură standard de decizie în cadrul Consiliului şi simplificarea sa. Menţionăm aici că acestea sunt deocamdată numai propuneri. chiar dacă sondajele arată la ora actuală o acceptare de 95% a schimbărilor propuse de Constituţia Europeană. 35 . Astfel. deciziile vor fi adoptate prin majoritate dublă. începând cu anul 2002. iar dreptul naţional de veto va fi păstrat numai în câteva sectoare. cum ar fi impozitarea şi poltica externă. va creşte rolul Parlamentului în procesul de decizie. rezultate în urma procesului de consultare reprezentat de Convenţia europeană şi că. Mai mult.

eu.cor.mie. Bruxelles: 2003 (CONV 477/03) “Draft Treaty Establishing a Constitution for Europe”.euobserver.euractiv.esc.Bibliografie: “The functioning of the Institutions” – Reflection paper prepared by the Convention Secretariat and approved by the Praesidium.com/ http://www.eu.europarl.ro http://www.eib.int http://www.int/ http://www.int/ http://www.ro 36 .int/ http://www.org/ http://www.eu. European Covention: July 2003 (CONV 850/03) Adrese web: http://www.ro http://www.ecb.eu.europa.com http://www.infoeuropa.clube.int http://www.

Anexa 1: Distribuţia locurilor în Parlamentul European şi echilibrarea voturilor în Consiliul Uniunii Europene. conform Tratatului de la Nisa State Membre Germania Marea Britanie Franţa Italia Spania Polonia România Olanda Grecia Cehia Belgia Ungaria Portugalia Suedia Bulgaria Austria Slovacia Danemarca Finlanda Irlanda Lituania Letonia Slovenia Estonia Cipru Luxemburg Malta TOTAL Locuri în Parlamentul European 99 72 72 72 50 50 33 25 22 20 22 20 22 18 17 17 13 13 13 12 12 8 7 6 6 6 5 732 Echilibrarea voturilor în Consiliul UE 29 29 29 29 27 27 14 13 12 12 12 12 12 10 10 10 7 7 7 7 7 4 4 4 4 4 3 345 37 .

transporturi şi turism 13 CULT Cultură.crt.int/committees/empl_home. educaţie. crt. mass-media şi sport 14 DEVE Dezvoltare şi cooperare 15 AFCO Afaceri constituţionale 16 FEMM Drepturile femeii şi egalitatea de şanse 17 PETI Petiţii Sursa: http://www. justiţie şi afaceri interne 5 ECON Probleme economice şi monetare 6 JURI Probleme legale şi piaţă internă 7 ITRE Industrie. Acronim Domeniu de activitate FIAP 1 Febra aftoasă GENE 2 Genetică umană şi alte tehnologii noi ale medicinii moderne Sistemul de intercepţie ECHELON ECHE 3 ESB2 4 Monitorizarea acţiunilor întreprinse la recomandarea BSE ESB1 5 Cercetare a BSE (encefalopatia spongiformă la bovine) TRAN 6 Cercetare a regimului de tranzit comunitar Sursa: http://www.europarl.htm Acronim Comitete temporare Nr.europarl.Anexa 2: Comitete parlamentare Comitete permanente: Nr.htm 38 . cercetare şi energie 8 EMPL Ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale 9 ENVI Mediu.int/committees/empl_home. tineret. politica de securitate şi de apărare comună 2 BUDG Buget 3 CONT Control bugetar 4 LIBE Drepturile şi libertăţile cetăţenilor. comerţ exterior. drepturile omului. sănătate publică şi protecţia consumatorului 10 AGRI Agricultură şi dezvoltare rurală 11 PECH Pescuit 12 RETT Politică regională.eu.eu. Domeniu de activitate 1 AFET Afaceri externe.

Anexa 3 Schema : Puterea de decizie în UE COMISIA EUROPEANĂ supervizează Propune legislaţia şi bugetul numeşte PARLAMENTUL EUROPEAN CONSILIUL UNIUNII EUROPENE cetăţeni codecizie guverne naţionale Legislaţia UE Bugetul UE arbitrează CURTEA DE JUSTIŢIE supervizează CURTEA DE CONTURI 39 .

Ea conferă Parlamentului European o influenţă mai mare asupra procesului legislativ. Această posibilitate a fost introdusă prin Tratatul de la Amsterdam.GLOSAR Abţinerea constructivă: procedura care permite unui stat membru să se abţină de la vot în Consiliul de Miniştri. implementarea Articolului 101 (fondurile Băncii Centrale Europene sau ale băncilor centrale ale statelor membre). legislaţia care pune în aplicare tratatele şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie. dar trebuie să accepte faptul că aceasta reprezintă un angajament al Uniunii. cercetare. SM în cauză nu este obligat să aplice decizia. măsurile privind politica externă şi de securitate comună şi cele privind justiţia şi afacerile interne. declaraţiile şi rezoluţiile UE. prin intermediul unei a doua lecturi a propunerilor Comisiei. Fondul Social. Acquis-ul comunitar: numit şi patrimoniul comunităţii. aplicabilitatea procedurii cooperării a fost 40 . în noul Articol 23 al Tratatului Uniunii Europene. învăţămant profesional. Dacă abţinerea constructivă este însoţită de o declaraţie oficială. sănătate şi protecţia muncii (Articolul 138). Acordul de Politică Socială etc. Sapard (pentru agricultură) şi ISPA (pentru transport şi mediu). De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam. Asistenţa de pre-aderare: suportul financiar oferit de UE ţărilor în curs de aderare pentru adaptarea acestora la standardele UE în vederea armonizării legislaţiei lor cu cea comunitară. fără a bloca o decizie a cărei adoptare necesita unanimitate. această procedură a fost aplicată în special în următoarele domenii: transporturi. în materie de politică externă şi de securitate comună. Cooperare (procedura de): procedură de decizie ce a fost introdusă prin Actul Unic European. mediu înconjurator. cooperare pentru dezvoltare. Se compune din principiile şi obiectivele politice ale tratatelor. coeziune economică şi socială. Se compune din trei instrumente financiare principale: Phare (pentru infrastructura administrativă şi sistemul juridic). precum şi tratatele internaţionale ale UE şi cele bilaterale ale Statelor Membre. reţele transeuropene. este un corp de drepturi şi obligaţii care uneşte Statele Membre ale UE. În consecinţă. SM trebuie să se abţină de la orice demers care ar putea să contravină acţiunii întreprinse de Uniune în baza deciziei respective. De la intrarea în vigoare a Tratatului UE. combaterea discriminării.

iar preşedintele Comisiei Europene participă ca membru 41 . ea a fost extinsă la noi domenii cum ar fi excluderea socială. aceasta a dus la sporirea puterilor legislative ale Parlamentului în următoarele domenii: libera circulaţie a forţei de muncă. Statutul său oficial a fost conferit prin Tratatul de la Maastricht. mai eficientă şi mai transparentă. Ea permite Parlamentului European să adopte instrumente legislative împreună cu Consiliul de Miniştri. Consiliul European: termen folosit pentru a descrie întâlnirile regulate ale şefilor de stat sau de guvern ai Statelor Membre. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO): înfiinţată în 1951 prin Tratatul de la Paris cu scopul de a crea o piaţă comună în sectorul cărbunelui şi oţelului. Consiliul Europei: organizaţie internaţională înfiinţată în 1949 cu scopul de a proteja şi promova valorile comune precum şi dezvoltarea economică şi socială a ţărilor din Europa. protecţia consumatorului. cultura (măsuri stimulative) şi cercetarea (program cadru). educaţia (măsuri stimulative). etc. Tratatul de la Amsterdam a simplificat procedura de co-decizie. agricultură. industrie. În plus. fostul Articol 189b) ce a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht. procedura de cooperare se mai aplică numai în câteva domenii ale uniunii economice şi monetare. dreptul de stabilire a reşedinţei. care astfel a devenit mai rapidă. piaţa internă. Consiliul Uniunii Europene: una dintre instituţiile Uniunii Europene. Se întruneşte de cel puţin două ori pe an. transport. Co-decizia: procedură de decizie (Articolul 251 al Tratatului CE. sănătatea (măsuri stimulative). Se compune din miniştrii Statelor Membre responsabili cu chestiunile aflate pe agenda de lucru: afaceri externe. mediul înconjurător (program general de acţiune). serviciile. sănătatea publică şi combaterea fraudei. EURATOM: înfiinţată în acelaşi timp cu Comunitatea Economică Europeană (CEE) prin Tratatul de la Roma. În prezent. având menirea de a elabora o politică comună de utilizare a energiei atomice în scopuri paşnice.considerabil redusă în favoarea procedurii de co-decizie. În practică. reţelele trans-europene (linii directoare).

ci şi una cu dimensiune politică. Tratatul de la Maastricht a luat act de această nouă dimensiune. compusă din aranjamentele stabilite UEM.al doilea pilon – politica externă şi de securitate comună . Comunitatea Europeană (CE): noul nume al Comunităţii Economice Europene (CEE) atribuit odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht (1993). având ca obiectiv principal crearea unei Pieţe Comune pentru Statele Membre. Uniunea Economică şi Monetară (UEM): procesul prin care politicile economice şi monetare ale Statelor Membre se armonizează în scopul introducerii monedei unice. prin care hotărăsc să introducă treptat libera circulaţie a persoanelor prin eliminarea controlului la frontiere. Luxemburg şi Olanda). subliniind că este nu numai o organizaţie economică. CECO. Convenţia şi instituţiile care le pun în aplicare au devenit parte a acquis-ului comunitar. ex.al treilea pilon – cooperarea poliţiei şi a justiţiei în combaterea criminalităţii Schengen (Acord şi Convenţie): Acordul semnat în 1985 de către cinci state (Belgia. 42 . Germania. semnată în 1990 de către aceleaşi cinci state. Comunitatea Economică Europeană (CEE): Comunitate înfiinţată în 1957 prin Tratatul de la Roma. prevede mecanisme şi garanţii pentru punerea în practică a liberei circulaţii a persoanelor. Convenţia de la Schengen. cetăţenia europeană. prin Tratatele celor trei comunităţi (CE. astfel că CEE şi-a pierdut caracterul sectorial. etc . Acordul. Din 1999. Este una dintre instituţiile UE. Menirea sa este de a da Uniunii impulsul necesar pentru dezvoltare şi pentru definirea liniilor directoare ale politicii generale. EURATOM). Franţa.cu drepturi depline. activităţile s-au extins către alte domenii. Pilonii Uniunii Europene: cei trei piloni ai Tratatului UE sunt: . De-a lungul anilor.primul pilon – dimensiunea comunitară. politicile comune.

Olanda. Spania. integrate cu o Politică Externă şi de Securitate Comună şi o Politică de Cooperare în Justiţie şi Afaceri Interne. Luxemburg. Marea Britanie. Belgia. Grecia.Uniunea Europeană (UE): organizaţie înfiinţată prin Tratatul de la Maastricht. Irlanda. Statele Membre (SM) ale UE: Italia. Suedia. Germania. EURATOM). Franţa. Portugalia. Austria. care se compune din cele trei comunităţi (CE. Danemarca. CECO. 43 . Finlanda.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful