ISTORIA ROMANILOR Elaborai, n aproximativ dou pagini, un eseu despre ideea romanitii romnilor, avnd n vedere:

- menionarea a dou epoci istorice n care a fost studiat ideea romanitii romnilor; - numirea unui istoric si prezentarea unei cauze pentru care acesta a abordat ideea romanitii romnilor; - menionarea a dou idei formulate pentru susinerea ideii romanitii romnilor; - formularea unui punct de vedere referitor la semnificaia studierii romanitii romnilor si susinerea acestuia printr-un argument istoric.

Romanizarea reprezint elementul esenial al identitii lingvistice si culturale ale poporului romn. Poporul romn, ca si cel italian, spaniol, francez sau portughez, vorbeste o limb latin format pe baza latinei vorbite n Imperiul Roman. Procesul de romanizare a Daciei si Moesiei, nceput naintea cuceririi romane, s-a realizat repede si cu mare intensitate att n mediul urban ct si n cel rural. Astfel limba romn este alctuit dintr-un strat de aproximativ 70% de cuvinte cu origine latin. Acest strat se afl pe un substrat format din cca. 160-200 de cuvinte de origine daco-moesian, iar deasupra se afl un alt strat format din cca. 20% cuvinte de origine slav. Limba romn are n prezent 4 dialecte: daco-romn, vorbit la N de Dunre si aromn, megleno-romn si istro-romn, vorbite la S de Dunre. Limba romn literar, s-a format n secolul al XIX-lea, pe baza graiului din Muntenia cu un aport important al graiului din Moldova. nceputurile ideii de romanitate corespunde ncheierii procesului etnogenezei romnesti n spaiul dacomoesian, moment din istorie marcat de stabilirea identitii sale entice ntre celelalte popoare europene. Prima atestare a elementului romanic la N de Dunre n izvoarele istorice medievale, dateaz din secolul al VII-lea si este menionat ntr-un tratat militar bizantin, Strategikon, populaia fiind desemnat cu termenul de romani. Cu acelasi termen sunt menionai autohtonii de la N de Dunre si de ctre mpratul Bizantin Constantin Porfirogenetul n lucrarea sa, Despre administrarea Imperiului, din secolul al X-lea. Mai trziu Ioan Kynnamos (secolul al XII-lea) le atribuie romnilor originea italian. Pe lng aceste izvoare bizantine, un rol important l au i cronicile maghiare, care atestau prezena romnilor n Transilvania la venirea ungurilor i a hunilor, cronica notarului anonim al regelui Bela al III-lea, Gesta Hungarorum (secolul al XI-lea), i a lui Simon Keza (secolul al XIII-lea). Odat cu implicarea, voievozilor romni, n lupta antiotoman, ncepnd cu secolul al XIV-lea, cronicarii umanisti au nceput s se intereseze si ei de originea romnilor. Astfel Antonio Bonfini, Flavio Biondo, Enea Silvio Picolomini (Papa Pius al II-lea) si alii, vorbeau de originea roman a locuitorilor de la N de Dunre. Umanistii transilvneni, Nicolaus Olahus si Johannes Honterus au fost si ei preocupai de romanitatea romnilor, primul susinnd unitatea de neam, limb si obiceiuri ale romnilor, iar cel de-al doilea numeste Dacia, teritoriul locuit de romni. Crturarii umanisti romni, Miron Costin, Grigore Ureche, Constantin Cantacuzino si Dimitrie Cantemir, accentueaz originea roman a romnilor. Spre sfrsitul secolului al XVII-lea si n secolul al XVIII-lea (n epoca modern) lupta de emancipare naional a romnilor se acentueaz, iar oamenii de cultur si istoricii romni s-au implicat tot mai mult n abordarea originii si continuitii romnilor. Astfel n epoca modern, activitatea episcopului greco-catolic, Inochentie Micu-Klein si a altor intelectuali din Scoala Ardelean Gheorghe Sincai, Petru Maior, Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu, etc, se nscrie n aceast direcie. Reprezentanii Scolii Ardelene au accentuat pe originea exclusiv latin n detrimentul elementului dacic si pe vechimea romnilor n acest spaiu, aducnd diverse argumente istorico-lingvistice. Aceste argumente au fos sintetizate ntr-un memoriu numit Supplex Libellus Valachorum, 1791. Paralel cu strduina romnilor de a susine miscarea de emancipare, muli erudii unguri si austrieci s-au strduit s dovedeasc, ntregii lumi, c romnii din Transilvania nu au cum s fie urmasii direci ai Romei, pentru a justifica stpnirea din interiorul arcului Carpatic. Astfel a aprut teoria imigraionist, care susinea venirea romnilor de la S de Dunre n secolul al XIII-lea, ulterior ungurilor. Aceast teorie iniiat de Franz Sulzer n lucrarea sa Istoria Daciei Trans-Carpatice si a fost desvrsit n secolul al XIX-lea de ctre austriacul Robert Roesler n Studii romneti. Teoria Roeslerian susinea c: vechea toponimie a diprut, dacii au fost exterminai de romani sau dusi la Roma pentru sclavie, n 165 de ani nu se putea romaniza Dacia, caracterul nomad al romnilor dovedit de pstorit, existenta unor similitudini lingvistice intre romana si alete dialecte din S Peninsulei Balcanice (albaneza, dalmata), ceea ce ar demonstra ca ne-am format acolo, tacerea 1

izvoarelor care nu vorbeau de romni pn la sfrsitul mileniului ci dupa aceea, etc. Istoricii si lingvistii romni, M. Koglniceanu, A.D. Xenopol si B.P. Hasdeu au adus o serie de argumente care au demontat teoria imigraionist, susinnd teoria continuitii, prin care se susinea continuitatea dacic si daco-roman n acest spaiu. Argumentele acestora au fost: aproximativ 70% din vocabular este de origine latina, toponimia si hidronomia daco-roman, fondul de cuvinte al crestinismului de origine latina, caracterul sedentar al romnilor dovedit de terminologia agricol de origine latin, asemnrile dintre limba romn i cele din S Dunrii este cauzat de existena unui fond de cuvinte cu mult mai vechi, diferit de cel al ungurilor, izvoarele istorice demne de crezare iar teoria tcerii izvoarelor nu se justific mai ales c romnii apar n documente sub un alt nume (valahi sau vlahi) iar niciun izvor istoric nu vorbeste in perioada amintit de migrarea unei mase mari de populaie din S Dunarii spre N, etc. Dup al Doilea Rzboi Mondial, istoriografia comunist, a accentuat la nceput rolul slavilor n etnogeneza romneasc, iar odat cu preluarea puterii de ctre Nicolae Ceausescu si dorina acestuia de a susine vechimea romnilor, a accentuat pe elementul geto-dac, minimaliznd rolul romanilor, pe care i trata ca asupritori. n anii `80 istoriografia maghiara, bulgar si romn a intrat ntr-o polemic pentru a dovedi ntietatea n aceast zon, ns dup cderea comunist si integrarea acestor ri n Uniunea European, aceast competiie a ncetat. Azi romanitatea romnilor nu mai este contestat deoarece este un fapt cert si deci nu mai trebuie demonstrat. n concluzie, se poate observa c romanitatea romnilor este cunoscut de mult vreme si a fost analizat n funcie de interesele celor care s-au pronunat. ncepnd cu secolele al XVII-lea al XVIII-lea romanitatea a devenit o problem politic, pentru a justifica stpnirea austriac n Transilvania, ns odat cu accentuarea luptei pentru emancipare a romnilor, intelectualii romnii au adus argumente istoricolingvistice. Politizarea problemei romanitii s-a sfrsit dup cderea comunismului, din 1989 si revenirea la democraie. Elaborai, n aproximativ dou pagini, un eseu despre constituiile din Romnia, avnd n vedere:
- precizarea anului adoptrii unei constituii din Romnia; - prezentarea unei cauze a adoptrii constituiei precizate; - menionarea unei asemnri si a unei deosebiri dintre prevederile a dou dintre constituiile din Romnia; - menionarea a cte unei consecine a adoptrii fiecreia dintre cele dou constituii pentru care ai optat; - formularea unui punct de vedere cu privire la necesitatea adoptrii unor legi fundamentale pentru statul romn si susinerea acestuia printr-un argument istoric.

Una din primele realizri ale domniei lui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, si una dintre cele mai importante realizri ale epocii moderne a fost promulgarea primei Constituii interne a Romniei n data de 1 iulie 1866. Aceasta a fost una democratic, realizat dup modelul Constituiei din Belgia, 1831. Prin acest lege fundamental, Romnia devenea monarhie constituional ereditar, tronul se mostenea pe linie masculin n baza dreptului de primogenitur, femeile fiind excluse. Constituia era de factur liberal si cuprinde principii democratice: separarea puterilor n stat, pluralism politic, guvernare reprezentativ si suveranitatea naional. n privina Drepturilor Romnilor se enunau drepturile civile si politice de care se bucurau cetenii romni. De exemplu: libertatea constiinei, libertatea nvmntului, a presei, a ntrunirilor, a asocierii, respectarea proprietii private care era sacr si inviolabil, etc. Tot aici se specifica n articolul 7 faptul c, cetenia romn era dobndit numai de cretini. Puterile statului erau deinute n conformitatea cu principiul separrilor puterilor n stat: puterea executiv deinut de domn/rege si guvern; puterea legislativ de ctre parlament si domn/rege iar puterea judectoreasc de ctre instituii judectoresti. Adunrile reprezentative (Parlament bicameral), erau: Senat si Camera Deputailor. Atribuiile Parlamentului erau: de adoptarea legilor si bugetului statului; dreptul de autoconducere; de autodizolvare si interpelare. Parlamentarii erau alesi prin vot censitar, n colegii electorale: patru pentru Camera Deputailor si dou pentru Senat. Guvernul era alctuit din ministri n frunte cu un prim-ministru. Ministri aveau responsabilitatea legilor si rspundeau n faa Parlamentului. Puterea judectoreasc avea n frunte Curtea de Casaiune (nalta Curte de Casaie i Justiie). 2

Domnul avea o domnie electiv ereditar, n cazul n care se mbolnvea sau deceda s-a stabilit clar cine conduce statul (fie o locotenen domneasc, fie o Regen n funcie de situaia dat). Atribuiile domnului erau executive: sef al statului, al armatei, al administraiei avnd atribuii executive, numea si revoca ministri si funcionarii statului, administraia fiind condus de ctre acestia. Astfel persoana domnului este neviolabil, toate actele trebuie contrasemnate de ministrul de resort. Alte atribuii: bate moned, acorda amnistie si graiere, este comandantul suprem al armatei, acorda distincii si decoraii, confer gradele militare, ncheie tratate, convenii i pacte; declar rzboi si ncheie pace; deschide sesiunea parlamentar prin adresarea mesajului tronului; conduce sedinele guvernului. De asemenea domnul are si atribuii legislative: sancioneaz legile si le promulg, n plus Carol I a dobndit si dreptul de veto absolut(prin intermediul cruia putea respinge orice lege). Aceast Constituie a contribuit din plin la evoluia Romniei din perioada ce a urmat, prin elaborarea ei viaa politic s-a modernizat, monarhia devenind elementul de echilibru al acesteia. Prin adoptarea Constituiei, Romnia s-a comportat ca un stat independent, deoarece nu a inut cont nici de puterea suzeran, Imperiul Otoman si nici de Marile Puteri Garante. Chiar dac a fost revizuit de mai multe ori prin modificarea articolului 7, prin reducerea colegiilor electorale, formarea regatului, etc., legea fundamental, elaborat n 1866 se menine pn n 1923. Evenimentele din 1918, care au dus la realizarea Marii Uniri, au dus la cresterea teritoriului si a populaiei de aproape 3 ori, la nmulirea minoritilor naionale si confesionale, fapt ce a fcut necesar o nou constituie. Astfel dup ce a fost promulgat de regele Ferdinand I, Constituia intr n vigoare la data de 29 martie 1923. Aceasta are aceeasi structur ca cea din 1866, pstrnd majoritatea articolelor din legea fundamental. Modificri eseniale s-au adus n titlul Despre teritoriu Romniei prin care Regatul Romniei este un Stat naional unitar si indivizibil (...) este nealienabil (...). n privina drepturilor Romnilor se pstrez toate drepturile si libertile civile si politice ale romnilor, n plus se introduce dreptul de vot universal, egal, direct, obligatoriu si secret, exceptndu-se femeile, magistraii si militarii, desi femeile au aceleasi drepturi civile cu brbaii. Proprietatea nu mai este un drept absolut ci devine garantat de stat si are funcie public. Numrul mare de minoriti naionale si confesionale face ca n constituie s fie prevzut egalitatea tuturor cetenilor indiferent de religie si etnie. Puterile statului sunt n general aceleasi ca n 1866, cu mici modificri: monarhul pierdea dreptul de veto absolut (astfel nct monarhia este cu adevarat constituional), se introduce un Consiliu Legislativ, cu rol consultativ, etc. Aceast Constituie rmne n vigoare pn n 1947, cu o pauz ntre 1938-1940. Modificri importante exist n Constituia din 1938, intrat n vigoare n urma referendumului organizat de regele Carol al II-lea si promulgat la 27 februarie 1938. Constituia din 1938 introducea domnia autoritar a lui Carol al II-lea, prin faptul c regele devenea un factor politic activ, participnd efectiv la activitatea de guvernare: convoac Parlamentul, numete i revoac minitri, poate s guverneze prin decrete-lege. Se menine formal principiul separrii puterilor n stat, deoarece prerogativele executive regelui sunt extinse n dauna celor legislative, Parlamentul avnd mai mult un rol de decor. De asemenea sunt este desfiinat pluripartidismul, fiind nfiintat un singur partid Frontul Renasterii Naionale care l avea drept conductor pe Carol al II-lea, iar dreptul de vot este restrns, prin impunerea vrstei de 30 de ani pentru alegtori. Constituia din 1965, la fel ca cea din 1948 si 1952 menine regimul comunist prin: proclamarea suveranitii populare (nu cea naional); unicitatea puterilor n stat (n loc de separarea puterilor); sublinia rolul conductor al partidului unic n stat si al clasei muncitoare; reprezentarea poporului print-un singur organ ales (Marea Adunare Naional) si reafirm centralismul democratic (n plan economic, politic, administrativ). Romnia devenea Rebublic Socialist si era condus prin principiul conducerii colective. n privina drepturilor si libertilor civile si politice ale romnilor, acestea sunt nclcate, introdus nc din 1948 dreptul de vot universal (pentru toi cetenii peste 18 ani, mai puin cei cu anumite condamnri) este totusi pstrat de Constituia din 1965. Constituia din 1991, revizuit n 2003, a fost necesar deoarece s-a revenit la democraie. Prin aceasta s-a impus Statul de Drept, n care cetenii sunt egali n faa legii, s-a format o Societatea Civil, s-a revenit la sistemul Pluripartid, etc. Constituiile statului romn au evoluat asa cum s-a vzut mai sus, privind drepturile si libertile civile ale romnilor, instituiile statului romn, formele de organizare politic ale statului si a teritoriului n funcie de contextul intern si internaional n care au fost elaborate. Astfel am trecut de la monarhie constituional (1866) la 3

monarhie autoritar (1938), apoi o republic cu un regim comunist (1947) si iar la republic cu regim democrat (1991). De la vot censitar (1866), la vot universal cu restricii (1923), iar n 1948 la vot universal pentru toti cetenii. De la domn la rege (1866-1881), apoi la secretar general (1948), iar n 1974 la presedinte al RSR. n revizuirea lor a trebuit s se in cont si de contextul internaional, cele mai bune exemple pot fi, modificarea articolului 7 al Constituiei din 1866 pentru recunoasterea Independenei si adaptarea legislatiei romnesti la cea a Uniunii Europene, n 2003.

Elaborai, n aproximativ dou pagini, un eseu despre proiecte politice de realizare a statului

romn modern si evoluia lui, avnd n vedere:

- menionarea a dou proiecte politice elaborate n vederea modernizrii spaiului romnesc si prezentarea unui fapt istoric prin care romnii au realizat statul romn modern; - menionarea a dou evenimente prin care Romnia se afirm pe plan internaional si precizarea secolului n care se desfsoar unul dintre aceste evenimente; - formularea unui punct de vedere referitor la importana realizrii statului romn modern si susinerea acestuia printr-un argument istoric.

Statul romn modern a fost imaginat ca un proiect politic al unei ntregi generaii de politicieni. nceputurile proiectului politic, se gsesc n secolul al XVIII-lea, cnd panfletele si memoriile politice au contestat domniile fanariote. La nceputul secolului al XIX-lea, o parte a boierimii cu vederi liberale s-au grupat n Partida Naional, cu scopul de liberaliza regimul politic, ns ncercarea a esuat. Miscarea condus Tudor Vladimirescu si impunerea Regulamentelor Organice, au continuat politica proiectelor politice naionale. Valul revoluionar european de la 1848-1849, a cuprins si spaiul romnesc. Astfel n Moldova, ara Romneasc, Transilvania, Bucovina si Banat, romnii au integrat cerinele generale ale revoluiei europene, dar au nscris si cereri specifice lor. Printre cele mai radicale cerine, ale programelor s-au ntlnit si mproprietrirea ranilor cu despgubire s-au unirea Moldovei cu ara Romneasc. n ara Romneasc a funcionat chiar o puter revoluionar, sub forma Guvernului revoluionar, care a condus ara pe baza programului revoluionar Procamaia de la Izlaz, ce ajucat rol de Constituie. Dup nfrngerea revoluiei (1849), Rusia si Turcia au semnat Convenia de la Balta-Liman, n urma creia s-a stabilit ca domnii romni s fie numii pentru 7 ani, n acelasi timp autonomia Principatelor fiind restrns. Domnii numii n temeiul Conveniei de la Balta-Liman, Grigore Al. Ghica si Barbu tirbei, au reformat si modernizat societatea, n acelasi timp, n Moldova, Grigore Al. Ghica, a permis rentoarcerea revoluionarilor exilai si chiar organizarea miscrilor unioniste. Pe plan extern ntre 1853 -1856 s-a desfsurat Rzboiul Crimeei, cstigat de Turcia, sprijinit de coaliia condus de Frana si Anglia n detrimentul Rusiei. n urma acestui rzboi s-a desfsurat Congresului de pace de la Paris (1856), cnd Frana a pus problema unirii Principatelor Romne, n condiiile care Imperiul Otoman si Austria au susinut faptul c romnii nu vor s se uneasc, reprezentantul Franei, contele Walewski a propus consultarea romnilor si s-a decis formarea Divanurilor Ad-hoc, adunri cu rol consultativ. n tratatul de pace ncheiat pe n 1856 prevederile referitoare la romni mai cuprindeau: nlturarea protectoratului Rusiei, meninerea suzeranitii otomane si instaurarea garaniei Puterilor europene, libertatea navigaiei pe Dunre si neutralizare Mrii Negre, nfiinarea unei Comisii europene a Dunrii cu sediul la Galai, restituirea ctre Moldova judeelor din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad). Ca urmare a Congresului, Turcia a numit doi caimacani pentru organizarea alegerilor, iar revoluionarilor de la 1848 care au fost exilai li s-a permis s se ntoarc n ar. Caimacanii Moldovei Th. Bals si urmasul su, Nicolae Vogorid ns falsific alegerile si la protestul Comisiei europene ele sunt reluate si moldovenii din Divanul ad-hoc hotrsc: respectarea drepturilor Principatelor ndeosebi a autonomiei lor n cuprinderea vechilor lor capitulai ncheiate cu nalta Poart, unirea Principatelor ntr-un stat sub numele de Romnia, prin strin cu mostenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei si ai crei mostenitori s fie crescui n religia rii neutralitatea pmntului Pricipatelor si puterea legiuitoare s fie ncredinat unei Adunri Obstesti, n care s fie reprezentate toate interesele naiei. n 1857, ambele adunri, transformate de romni n adevrate adunri cu caracter reprezentativ au fost dizolvate, rezoluiile acestora, mpreun cu raportul Comisiei europene, sunt trimise celor sapte Puteri. 4

Reprezentanii acestora s-au ntrunit n 1858 n cadrul Conferinei de la Paris, unde au fost luate n dezbatere aceste documente. Sedinele conferinei au fost consacrate exclusiv problemelor privin organizarea viitoare a Principatelor, relaiilor acestora cu Poarta, chestiunii Dunrii si mnstirilor nchinate. Astfel aici printr-o Convenie s-a oferit urmtoarea soluie: un stat cu numele de Principatele Unite ale Moldovei si ri Romnesti", dar cu meninerea a doi domnitori, dou adunri, dou capitale si dou instituii unice: Comisi Central (elabora proiectele legilor comune) cu sediul la Focsani si nalta Curte de Justiie si Casaie. Romnii l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domn n ambele Principate pe 5 si 24 ianuarie 1859, iar la sfrsitul anului 1861 vor obine si recunoasterea unirii instituiilor. n timpul domniei lui Cuza (1859-1866) se va lua si o parte dintre msurile necesare modernizrii societii. Cele mai importante legi n acest sens fiind cele privind cele de unificare monetar, a armatei, a postei si telegrafului luate la nceputul domniei, legea agrar si ce electoral. Cele mai mari probleme le-a creat ns adoptarea legii agrare deoarece conservatorii nu erau de acord cu conditiile propuse de guvernul M. Koglniceanu si chiar au dat guvernului o moiune de cenzur de care a profitat Cuza dizolvnd parlamentul la 2/14 mai 1864. Dup lovitura de stat Cuza a adoptat prin plebiscit legea electoral si Statutul dezvolttor al Conveniei de la Paris. n august 1864 a fost promulgat prin decret si legea rural lege care desfiina claca si mproprietrea fostii clcasi. Acestia erau mprii, dup numrul de vite pe care l aveau, n: fruntasi, mijlocasi si plmasi. n funcie de categoria din care fcea parte, fiecare ran primea o anumit suprafa de teren agricol, mproprietrirea s-a fcut cu teren din proprietatea statului sau din cele 2/3 ale fiecre proprieti particulare expropiate. Legea nu avea n vedere si pdurile si se fcea prin despgubirea proprietarilor ntr-o perioad de 15 ani. Timp de 30 de ani cei mproprietrii nu aveau voie s nstrineze pmntul primit. De asemenea, prin aceast lege se desfiinau toate obligaiile n produse agricole sau munc ale ranilor fa de proprietari. Prin legea instruciunii publice, nvmntul primar devine gratuit si obligatoriu, tot n timpul lui Cuza s-au nfiinat Universitile de la Iasi si Bucuresti. Dup detronarea lui Cuza domnia prinului strin cerut de Adunrile ad-hoc ncepe cu adoptarea Constituiei din 1866 care consacra numele de Romnia, dar pentru a fi pe deplin constituit, statul romn avea nevoie si de recunoasterea oficial a independenei si pentru aceasta a ncercat nti s-o obin pe cale diplomatic. Pentru c nu a reusit, Carol I a profitat de izbucnirea rzboiului ruso-turc din 1877-1878 pentru a o proclama pe 9 mai 1877. Pentru c Rusia si manifestase intenia de a participa la rzboiul din Balcani, n septembrie 1876, I.C. Brtianu se deplaseaz la Livadia pentru a discuta problema romneasc, dar arul nu voia o alian militar cu Romnia deoarece dorea s reanexeze S. Basarabiei. nelegerea romno-rus s-a ncheiat n secret abia n noiembrie 1876 si privea trupele ariste care treceau prin teritoriul romnesc n drum spre Balcani si respectarea integritii teritoriale a Romniei, convenie semnat pe 4 aprilie 1877 la Bucuresti. Declaraia de rzboi a Rusiei survine pe 12 aprilie 1877 si ncepe trecerea Prutului. La 26 aprile 1877 au nceput duelurile de artilerie ale Romniei cu Poarta si s-a intrat n starea de rzboi. Pe 9 mai 1877, n urma unei interpelri a deputatului Nicolae Fleva pentru ministrul de externe despre raporturile Romniei cu Poarta, a fost proclamat independena Romniei, M. Koglniceanu rspunznd suntem independeni, suntem o naiune de sine stttoare". Dup ce rusii au fost respinsi la Plevna, marele duce Nicolae, comandantul armatei ariste, a trimis domnitorului Carol o telegram prin care i solicita ajutorul, cerndu-i cu insisten ca armata romn s treac Dunrea si s ocupe poziii de lupt n faa Plevnei. n aceste condiii, trupele romne trec Dunrea lund poziie de lupt, alturi de armata rus n faa Plevnei, trupele ruso-romne fiind puse sub comanda lui Carol. n 30 august 1877 are loc atacul general asupra Plevnei, armata romn trebuind s cucereasc reduta Grivia (cheia Plevnei). A fost cucerit Grivia, dar nu Plevna. n atac au murit peste 2500 de soldai. La 28 noiembrie are loc asaltul asupra Plevnei n timpul cruia armata romn cucereste Opanezul. n condiiile n care armata romn a intrat prima n Plevna, rnit Osman Pasa, comandantul militar al Plevnei, vrea s-i predea sabia colonelului Cerchez, dar acesta o refuz si spada este predat rusilor. Dup cucerirea Plevnei, n timp ce armata rus a continuat ofensiva pe direcia Sofia-Adrianopol, armata romn a mai cucerit Vidinul, Smrdanul si a inut sub foc continuu Belogradcikul. La sfrsitul rzboiului, Romnia obine la Congresul de pace de la Berlin, 1878 recunoasterea independenei si unirea cu Dobrogea ncheind o prim etap important n constituirea statului naional. n secolul al XIX-lea, romnii au profitat de evenimentele internaionale si au reusit s formeze statul naional modern si independent. Acest fapt i-a permis Romniei s se transforme n Regat n 1881 si s se 5

dezvolte pe plan intern, iar pe plan extern s se orienteze, n secret ctre Tripla Alian, alturi de Germania, Austro-Ungaria si Italia. Proiectul politic naional se va desvrsi n 1918, cnd se realizeaz statul naional unitar.

Elaborai, n aproximativ dou pagini, un eseu despre evoluia Romniei, n secolele al XIX-lea al

XX-lea, avnd n vedere:

- menionarea a dou documente internationale si a cte unei prevederi referitoare si la Principatele Romne/ Romnia, nscrise n fiecare dintre acestea, n secolul al XIX-lea; - precizarea anului adoptrii unei constituii n Romnia, n secolele al XIX-lea al XX-lea si prezentarea unei caracteristici a regimului politic constituit prin aceast lege fundamental; - menionarea a dou evenimente la care particip Romnia, pe plan internaional, n secolele al XIX-lea al XX-lea si a cte unei consecine a fiecruia pentru statul romn; - prezentarea unui fapt istoric, din secolul al XIX-lea, prin care romnii si-au constituit statul modern si precizarea unei aciuni prin care l-au consolidat, la nceputul secolului al XX-lea; - formularea unui punct de vedere referitor la evoluia Romniei, n secolele al XIX-lea al XX-lea si susinerea acestuia printr-un argument istoric.

n urma Rzboiului Crimeei (1853-1856), n timpul Congresului de Pace de la Paris (1856), Frana a pus problema unirii Principatelor Romne. n condiiile in care Imperiul Otoman si Austria au susinut faptul c romnii nu vor s se uneasc, reprezentantul Franei, contele Walewski a propus consultarea romnilor si s-a decis formarea Divanurilor Ad-hoc, adunri cu rol consultativ. Alese dup rezolvarea numeroaselor probleme create de Turcia si Austria, Adunrile Ad-hoc au hotrt, n decembrie 1857, c dorinele romnilor presupun n primul rnd unirea Moldovei cu Muntenia ntr-un singur stat cu numele de Romnia, condus de un prin strin. Dar, Marile Puteri reunite n cadrul Conferinei de la Paris (1858) au prevzut existena a doi domni, dou guverne si a dou adunri pentru statul numit Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei. Pe baza Conveniei de la Paris, document care organiza Principatele Romne, romnii au ales ca domn al Moldovei si al rii Romnesti, pe 5 si 24 ianuarie 1859, aceeasi persoan: Alexandru Ioan Cuza, astfel prin dubla alegere realizndu-se Unirea celor dou ri. n acelasi an, actul de la 24 ianuarie a obinut acordul Marilor Puteri si n 1861 firmanul otoman de unire instituional. n decembrie 1863, primul-ministru Mihail Koglniceanu pune n discuia Adunrii, legea secularizrii averilor mnstiresti, lege indispensabil pentru reforma agrar. De fapt, discuiile pe marginea reformei agrare l-au determinat pe domn s dizolve, pe 2/14 mai 1864, Adunarea si s propun modificri la Convenia de la Paris. Modificrile s-au concretizat n Statutul Dezvolttor al Conveniei de la Paris, un nou document cu rol constituional. Avnd poziia consolidat n interior si exterior, Cuza a putut trece la nfptuirea reformei agrare, reform fr de care nu se poate discuta despre modernizarea statului romn. La 14 august 1864 a fost promulgat prin decret, legea rural care desfiina claca si mproprietrea fostii clcasi. Legea rural a avut importante consecine economice si sociale. A ntrit proprietatea rneasc si a mbuntit situaia unei bune pri a locuitorilor satelor. Aceast lege a avut, ns si limite: au fost mpropietrite 511896 de familii, cu toate acestea muli rani au rmas fr pmnt sau aveau pmnt foarte puin, multe terenuri nu au fost luate n proprietate, muli rani continund s le munceasc prin nvoiala cu proprietarii, iar altele au rmas nelucrate. Pe termen lung reforma agrar s-a dovedit eficient, producia ncepnd treptat s creasc. Silit s abdice pe 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza a lsat o ar unita si n plin proces de modernizare, ar care era gata s pun n aplicare un alt punct a dorinelor Adunrilor Ad-hoc din 1857: numirea unui prin strin. Principalele instituii care au contribuit la consolidarea statului naional au fost monarhia si Parlamentul. Drepturile si ndatoririle acestora erau reglementate prin Constituia din 1866. Coninut: numele rii era Romnia, se proclamau principiul monarhiei ereditare, libertile si drepturile fundamentale ale ceteanului, suveranitatea naional. Guvernmntul era reprezentativ, proprietatea era declarat sacr si inviolabil, se consacra principiul egalitii n drepturi si al separrii puterilor n stat, nu erau amintite raporturile cu Imperiul Otoman. Puterea executiv era exercitat de ctre domnitor si ministrii numii si revocai de ctre acesta. Domnitorul avea dreptul de veto absolut, drepturi n materie legislativ, putea convoca, amna sau dizolva Adunarea Deputailor si Senatul, sanciona sau nu o lege, forma guvernul, avea dreptul de a bate moned, era conductorul armatei, numea sau 6

confirma n toate funciile publice, avea dreptul de amnistie, graiere, de a ncheia tratate sau convenii, de a conferi decoraii, etc. Puterea legislativ era deinut de Reprezentana Naional format din dou Camere: Adunarea Deputailor si Senatul. Adunarea Deputailor avea drept de legiferare, drept de autoconducere, dezbtea si adopta bugetul, dreptul de interpelare, rspundea la mesajul tronului etc. Puterea judectoreasc era ncredinat judectoriilor, instana suprem era Curtea de Casaie. Constituia a fost completat de un sistem electoral. n plan extern a fost perceput ca o manifestare a independenei. Dup semnarea Conveniei cu Rusia din 4 aprilie 1877, Rusia declar rzboi Turciei. Turcia bombardeaz Nordul Dunrii, iar romnii rspund prin bombardarea Vidinului. n aceste condiii, la 9 mai 1877, ministrul de externe Mihai Koglniceanu, rspunznd unei interpelri n Camera deputailor, proclam Independena Romniei, a doua zi aceasta fiind votat si de ctre Senat. Desi nu a participat de la nceput la rzboi, armata romn s-a remarcat n luptele purtate la Plevna, Smrdan, Vidin, etc. n urma tratatelor ncheiate la San Stefano si Berlin, n 1878 Marile Puteri au recunoscut independena Romniei. La Congresul de la Berlin s-a stabilit pentru Romnia: obinerea Independenei cu condiia acceptrii modificrii articolului 7 al Constituiei din 1866, Romnia primea Dobrogea cu Delta Dunrii si Insula Serpilor (deinut anterior de Turcia) si era nevoit s-i cedeze Rusiei judeele din Sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad si Ismail). n aceste condiii, n 1878, Carol a primit titlul de Alte Regal, iar n 1881 Romnia a devenit regat. La 10 mai Carol I si Elisabeta de Wied au fost ncoronai ca rege si regin a Romniei, iar la 14 mai 1881 a fost reglementat succesiunea la tron prin pactul de familie, mostenitor al tronului fiind proclamat prinul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen. Carol a colaborat cu personalitile politice ale vremii Ion C. Brtianu, D.A. Sturdza, Lascr Catargiu. El a demonstrat reale caliti de om politic si n ciuda unor dificulti pe care le-a avut la nceputul domniei a stiut s apere interesele romnilor. n 1883 Romnia a aderat, alturi de Germania, Italia si Austro-Ungaria la Tripla Alian. Acest lucru a fost realizat att din motive obiective, ncercarea Romniei de a evita izolarea politic, dar si din motive subiective, slbiciunea fireasc a regelui Carol I fa de Germania. Aderarea a rmas secret pn la nceputul Primului Rzboi Mondial, n 1914. n condiiile declansrii acestuia regele face cunoscut oamenilor politici romni existena acestui tratat semnat cu Puterile Centrale. Interesele Romniei nu coincideau cu ale acestora motiv pentru care n Consiliul de Coroan ntrunit la Sinaia, n 21 iulie 1914, s-a stabilit neutralitatea Romniei. Desi i se prea greu s respecte o asemenea hotrre, Carol I, n ciuda ameninrilor din partea rudelor sale germane, constient fiind c nu avea sens s se aventureze ntr-un rzboi din care romnii nu aveau nimic de cstigat, a fost de acord cu neutralitatea. Era ns clar c aceasta nu va dura mult. Trebuia deci ca intrarea n rzboi s serveasc intereselor naionale. n urma unor ndelungate negocieri la 4 august 1916, I.I.C. Brtianu si reprezentanii diplomatici ai Franei, Marii Britanii, Rusiei (Antanta) si Italiei au semnat conveniile militare si politice care stipulau condiiile intrrii Romniei n rzboi. n noaptea dintre 14/15 august 1916, trupele romne intr n poziie de lupt. Anul 1918 a reprezentat anul Marii Uniri, an n care s-a format statul naional unitar romn. La 27 martie 1918, 15 noiembrie 1918 si 1 decembrie 1918, Basarabia, Bucovina si respectiv Transilvania au cerut unirea cu Romnia. Adunarea Naional de la Alba Iulia a demonstrat odat n plus dorina transilvnenilor de unire n condiiile n care toi cei 1228 de delegai prezeni acolo au votat unirea n prezenta a cca.100000 de persoane, venite acolo pentru a-si vedea un vechi vis ndeplinit. n aceste condiii 15 octombrie 1922, regele Ferdinand si regina Mria au fost ncoronai ca suverani ai Romniei Mari, la Alba Iulia. n urma realizrii Unirii o fost elaborate o serie de legi printre care cele mai importante au fost introducerea votului universal, n 1918, reforma agrar, n 1921, sau legea administrativ, n 1925, care prevedea norme unitare de organizare teritorial a statului romn, iar n 1923 a fost elaborat o nou Constituie, completat n 1926 cu o nou lege electoral. Regele Ferdinand I a condus n conformitate cu Constituia din 1923, avnd o bun relaie cu partidele politice, n special cu Partidul Naional Liberal, si cu liderul acestuia I.I.C. Brtianu. n perioada 1859-1918 statul romn a evoluat ascendent, ncepnd cu unirea Moldovei cu Muntenia, continund cu modernizarea legislativ, cu dezvoltarea industriei si instaurarea monarhiei si culminnd cu anul 1918, anul realizrii Marii Uniri. Astfel n mai puin de un secol s-a scris cea mai strlucit pagin din istoria romnilor avnd n vedere c acum s-a format statul national modern, a fost elaborat prima Constituie a Romniei, s-a obinut independena Romnei, s-a realizat Marea Unire, etc. Toate acestea s-au realizat ntr-un context 7

internaional favorabil, la sfrsitul Rzboiului Crimeei, redeschiderea Chestiunii Orientale si rzboiul RusoTurc (1877-1878), la sfrsitul Primului rzboi mondial. Un rol important au avut si personalitile perioadei n special: Al. I. Cuza, Carol I, Ferdinand I dar si I.C. Brtianu, I.I.C. Brtianu, M. Koglniceanu, etc.

Elaborai, n aproximativ dou pagini, un eseu despre evoluia crizei orientale si consecinele sale

asupra spaiului romnesc, n secolul al XIX-lea, avnd n vedere:

- precizarea unei mari puteri implicate n desfsurarea crizei orientale att n prima ct si n a doua jumtate a secolului al XIX-lea; - menionarea cte unui document internaional elaborat n cadrul crizei orientale referitor si la rile Romne, respectiv, la Romnia si a cte unei prevederi n acest sens; - prezentarea unui fapt istoric prin care Romnia se implic n criza oriental, n a doua jumtate a secolului al XIX-lea; - formularea unui punct de vedere referitor la consecinele crizei orientale asupra spaiului romnesc si susinerea acestuia printr-un argument istoric.

n secolul al XIX-lea Principatele Romne au fost afectate si ele de Criza Oriental, implicndu-se de voie sau de nevoie n acest conflict, nc de la nceputul secolului, avnd ca obiectiv obinerea autonomiei si independenei fa de Imperiul Otoman. Astfel, n urma rzboiului ruso-turc (1806-1812) si a Tratatului de pace de la Bucuresti, Basarabia, a fost cedat de catre Turcia nvingtorilor (Rusiei). Mai trziu (1828-1829), ntre cele dou mari Puteri s-a desfsurat un nou conflict, cstigat tot de Rusia si finalizat prin Tratatul de pace de la Adrianopol (1829). La Adrianopol s-a sabilit printre altele: oficializarea Proteciei ariste n Principate, autonomie administrativ pentru ambele ri, dreptul de navigaie pe Dunre cu vase proprii, etc. La jumtatea secolului al XIX-lea tensiunile ruso-otomane au dat nastere Rzboiului Crimeii (1853-1856), rzboi la carea a luat parte, alturi de Turcia, si o coaliie de state n frunte cu Frana si Anglia. n acest rzboi Rusia a fost nvins, iar condiiile pcii s-au stabilit la Congresul de Pace de la Paris (1856). La acest Congres, prezidat de ministrul de externe francez contele Walewski, Frana a pus problema unirii Principatelor Romne. n condiiile care Imperiul Otoman si Austria au susinut faptul c romnii nu vor s se uneasc reprezentantul Franei, contele Walewski a propus consultarea romnilor si s-a decis formarea Divanurilor Adhoc, adunri cu rol consultativ. Tot la Paris s-a decis: nlturarea meninerea suzeranitii otomane si nlocuirea Protectoratului Rus cu o Garanie colectiv a Marilor Pureri; cedarea ctre Moldova a judeelor din Sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad si Ismail); libera navigaie pe Dunre, etc. Alese dup rezolvarea numeroaselor probleme create de Turcia si Austria, Adunrile Ad-hoc au hotrt, n decembrie 1857, c dorinele romnilor presupun n primul rnd unirea Moldovei cu Muntenia ntr-un singur stat cu numele de Romnia, condus de un prin strin. Dar, Marile Puteri reunite n cadrul Conferinei de la Paris (1858) au prevzut existena a doi domni, dou guverne si a dou adunri pentru statul numit Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei. Pe baza Conveniei de la Paris, document care organiza Principatele Romne, romnii au ales ca domn al Moldovei si al rii Romnesti, pe 5 si 24 ianuarie 1859, aceeasi persoan: Alexandru Ioan Cuza, astfel prin dubla alegere realizndu-se Unirea celor dou ri. n acelasi an, actul de la 24 ianuarie a obinut acordul Marilor Puteri si n 1861 firmanul otoman de unire instituional. Realizarea Unirii a fcu posibil si realizarea unui program de reforme, astfel au fost elaborate: legea secularizrii averilor mnstiresti, noua lege fundamental Statutul Dezvolttor al Conveniei de la Paris, reforma agrar, Codul civil, Codul penal, legea nvmntului, etc. Dup nlturarea lui Cuza, la conducerea rii a fost adus un principe strin, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Acesta a devenit domn la data de 10 mai 1866, sub numele de Carol I. nc de la nceputul domniei Carol I si-a manifestat intenia de a obine independena Romniei de sub Imperiul Otoman. Romnia s-a manifestat ca un stat independent prin elaborarea Constituiei din 1866, prin participarea la expoziii n nume propriu sau chiar prin aducerea, pe tronul Romniei, a lui Carol I. Totusi suzeranitatea otoman exista n mod oficial de aceea cel mai important obiectiv al Romniei n aceast perioad era obinerea independenei. Lupta pentru independen a fost favorizat de redeschiderea crizei orientale, n anii 1875-1876, odat cu rscoalele si rzboaiele antiotomane din Bulgaria, Bosnia si Heregovina, Serbia si Muntenegru. Acestea erau susinute de Rusia care dorea s dein supremaia n zon. Romnia a dorit s obin independena pe cale diplomatic, ns noua constituie Otoman (1876), a pstrat statutul Romniei de Provincie Imperial. n aceste 8

condiii, singura cale de obinere a independenei era cea militar si apropierea de Rusia. n urma tratativelor ncepute n 1876 la Livadia, n data de 4 aprilie 1877, se ncheie Convenia romno-rus, care prevedea: Rusia avea dreptul s treac, cu armata, peste teritoriul Romniei, pe propraia cheltuial si pe un traseu care s ocoleasc Bucurestiul, Rusia trebuia s pstreze integritatea teritorial a Romniei si s respecte drepturile politice ale statului romn. n 12 aprilie, Rusia a declarat rzboi Portii, iar otomanii au bombardat localitile de la Nordul Dunrii, romnii rspunznd prin bombardarea Vidinului. La 9 mai 1877, ministrul de externe, Mihail Koglniceanu, rspunznd unei interpelri, a proclamat n cadrul Adunrii Deputailor independena Romniei, a doua zi fiind proclamat si n Senat. Romnii si-au manifestat intenia de a participa la rzboiul ruso-turc, prin vocea prim-ministrului I.C. Brtianu, ns ruii au refuzat. Totui dup ce aslturile ruseti au fost respinse la Plevna, marele duce Nicolae, conductorul trupelor ruseti, i-a cerut sprijin lui Carol I. Acesta a acceptat i a obinut comanda trupelor romno-ruse de la Plevna. Dup un asalt euat asupra Plevnei, cnd doar soldaii romni au cucerit reduta Grivia, Plevna este asediat i nevoit s capituleze n faa romnilor. n acest rzboi armata romn a mai participat la lupte importante, pn n 1878, la Rahova, Smrdan, Vidin, etc., pn la capitularea Turciei. n urma tratatelor ncheiate la San Stefano (februarie) i Berlin (iunie-iulie), din 1878, Marile Puteri au recunoscut independena Romniei. La Congresul de la Berlin s-a stabilit pentru Romnia: obinerea independenei cu condiia acceptrii modificrii articolului 7 al Constituiiei din 1866, Romnia primea Dobrogea cu Delta Dunrii si Insula Serpilor (deinut anterior de Turcia) si era nevoit s-i cedeze Rusiei judeele din Sudul Basarabiei (Cahul Bolgrad si Ismail). La 14 noiembrie 1878, Dobrogea a devenit Romniei, iar 1881 Romnia a devenit Regat. Pe plan economic s-a putut realiza o politica protecionist si o legislaie care s favorizeze dezvoltarea Romniei. Principatele romne s-au aflat, n secolul al XIX-lea, n mijlocul evenimentelor, care sunt cunoscute sub numele de criza oriental. Participarea romnilor la aceste evenimente, au determinat si realizare obiectivelor propuse: autonomia (Tratatul de la Adrianopol 1829), Unirea Moldovei cu ara Romneasc a fost favorizat de Rzboiul Crimeei si Congresul de la Paris(1856), iar obinerea Independenei s-a realizat prin participarea Romniei la Rzboiul din Balcani (1877-1878). n acest secol s-au remarcat si oamenii politici, ce au condus ara, cei mai reprezentativi fiind: Al. I. Cuza, I.C. Bratianu, M. Koglniceanu, Carol I, etc.

Elaborai, n aproximativ dou pagini, un eseu despre implicarea Romniei n relaiile

internaionale, de la criza oriental la marile aliane ale secolului al XX-lea, avnd n vedere:
- menionarea cte unui obiectiv urmrit de Romnia prin implicarea sa n criza oriental, respectiv, n relaiile internaionale din prima jumtate a secolului al XX-lea; - prezentarea unui eveniment internaional, din a doua jumtate a secolului al XX-lea, n care se implic Romnia si precizarea unei consecine a acestuia pentru statul romn; - menionarea unei asemnri si a unei deosebiri dintre aciunile desfsurate de Romnia, pe plan internaional, n prima, respectiv, n a doua jumtate a secolului al XX-lea; - formularea unui punct de vedere referitor la implicarea Romniei n relaiile internaionale, de la criza oriental la marile aliane ale secolului al XX-lea si susinerea acestuia printr-un argument istoric.

n secolul al XIX-lea Principatele Romne au fost afectate si ele de Criza Oriental, implicndu-se de voie sau de nevoie n acest conflict, nc de la nceputul secolului, avnd ca obiectiv obinerea autonomiei, realizarea statului modern si independenei fa de Imperiul Otoman. La sfrsitul rzboiului ruso-turc (1828-1829), n urma Tratatului de la Adrianopol s-a stabilit printre altele: oficializarea Proteciei ariste n Principate, autonomie administrativ pentru ambele ri, dreptul de navigaie pe Dunre cu vase proprii, etc. La jumtatea secolului al XIX-lea tensiunile ruso-otomane au dat nastere Rzboiului Crimeii (1853-1856), rzboi la carea a luat parte, alturi de Turcia, si o coaliie de state n frunte cu Frana si Anglia. n acest rzboi Rusia a fost nvins, iar condiiile pcii s-au stabilit la Congresul de Pace de la Paris (1856). La acest Congres, prezidat de ministrul de externe francez contele Walewski, Frana a pus problema unirii Principatelor Romne. n condiiile care Imperiul Otoman si Austria au susinut faptul c romnii nu vor s se uneasc reprezentantul 9

Franei, contele Walewski a propus consultarea romnilor si s-a decis formarea Divanurilor Ad-hoc, adunri cu rol consultativ. Tot la Paris s-a decis: nlturarea meninerea suzeranitii otomane si nlocuirea Protectoratului Rus cu o Garanie colectiv a Marilor Pureri; cedarea ctre Moldova a judeelor din Sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad si Ismail); libera navigaie pe Dunre, etc. Alese dup rezolvarea numeroaselor probleme create de Turcia si Austria, Adunrile Ad-hoc au hotrt, n decembrie 1857, c dorinele romnilor presupun n primul rnd unirea Moldovei cu Muntenia ntr-un singur stat cu numele de Romnia, condus de un prin strin. Dar, Marile Puteri reunite n cadrul Conferinei de la Paris (1858) au prevzut existena a doi domni, dou guverne si a dou adunri pentru statul numit Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei. Pe baza Conveniei de la Paris, document care organiza Principatele Romne, romnii au ales ca domn al Moldovei si al rii Romnesti, pe 5 si 24 ianuarie 1859, aceeasi persoan: Alexandru Ioan Cuza, astfel prin dubla alegere realizndu-se Unirea celor dou ri. n acelasi an, actul de la 24 ianuarie a obinut acordul Marilor Puteri si n 1861 firmanul otoman de unire instituional. nc de la nceputul domniei Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen si-a manifestat intenia de a obine independena Romniei de sub Imperiul Otoman. Romnia s-a manifestat ca un stat independent prin elaborarea Constituiei din 1866, prin participarea la expoziii n nume propriu sau chiar prin aducerea, pe tronul Romniei, a lui Carol I. Totusi suzeranitatea otoman exista n mod oficial de aceea cel mai important obiectiv al Romniei n aceast perioad era obinerea independenei. Lupta pentru independen a fost favorizat de redeschiderea criza orientale, n anii 1875-1876, odat cu rscoalele si rzboaiele antiotomane din Bulgaria, Bosnia si Heregovina, Serbia si Muntenegru. Acestea erau susinute de Rusia care dorea s dein supremaia n zon. Romnia a dorit s obin independena pe cale diplomatic, ns noua constituie Otoman (1876), a pstrat statutul Romniei de Provincie Imperial. n aceste condiii, singura cale de obinere a independenei era cea militar si apropierea de Rusia. n urma tratativelor ncepute n 1876 la Livadia, n data de 4 aprilie 1877, se ncheie Convenia romno-rus, care prevedea: Rusia avea dreptul s treac, cu armata, peste teritoriul Romniei, pe propraia cheltuial si pe un traseu care s ocoleasc Bucurestiul, Rusia trebuia s pstreze integritatea teritorial a Romniei si s respecte drepturile politice ale statului romn. La 9 mai 1877, ministrul de externe, Mihail Koglniceanu, rspunznd unei interpelri, a proclamat n cadrul Adunrii Deputailor independena Romniei, a doua zi fiind proclamat si n Senat. Acesat independen a fost obinut, numai dup participarea Romniei la rzboiul din Balcani (1877-1878), romnii remarcndu-se la Plevna, Smrdan, Vidin, Rahova, etc. Dup Tratatul de la San Stefano si apoi dup cel de la Berlin din 1878, Romnia obine independena, fapt ce i permite s desfsoare o politic intern si extern proprie. La 14 noiembrie 1878, Dobrogea a devenit Romniei, iar 1881 Romnia a devenit Regat. Pe plan extern Romnia a aderat, secret la Tripla Alian n anul 1883. Romnia a intrat n secolul al XX-lea avnd ca obiective pstrarea independenei si integritii rii si unirea cu provinciile aflate sub stpnirea imperiilor vecine: Transilvania, Basarabia si Bucovina. Pentru realizarea lor, la nceputul primului rzboi mondial (1914-1918) ea era membr a Triplei Aliane alturi de Germania, AustroUngaria si Italia, dar a intrat n rzboi dup semnarea unei convenii politice si a uneia militare prin care Antanta (Anglia, Frana, Rusia, Italia) i recunostea drepturile asupra Transilvaniei si Bucovinei. La sfrsitul rzboiului n 1918, Basarabia, Bucovina si Transilvania si-au proclamat unirea cu Romnia, iar obiectivele majore au devenit, recunoasterea de ctre Marile Puteri a integritii teritoriale si a suveranitii naionale. n condiiile relaiilor tensionate cu Rusia, care nu recunostea unirea Basarabiei si cu Ungaria care la rndul ei, a declarat c nu recunostea hotrrea Adunrii Naionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Romnia particip la Congresul de pace de la Paris-Versailles (1919-1920), dar nu n calitate de putere cobeligerant cum i se promisese n Convenia politic ncheiat cu Antanta pe 4/16 august 1916. Delegatia romn a semnat la 28 iunie 1919 tratatul cu Germania desi i cunoscuse coninutul doar cu cinci minute nainte, dar nerespectarea punctului de vedere n legtur cu tratatul cu Austria, de la Saint-Germain, determin retragerea delegaiei de la negocieri, acesta fiind semnat mai trziu. La Trianon la 4 iunie 1920, a fost recunoscut si unirea Transilvaniei. Ultimul teritoriu romnesc a crui unire a fost recunoscut de Anglia, Frana, Italia si Japonia a fost Basarabia si recunoasterea a avut loc prin tratatul semnat la Paris pe 28 octombrie 1920. Asa cum am mai amintit Rusia nu a recunoscut niciodat aceast unire si a folosit toate mijloacele posibile pentru a recupera teritoriul. Din aceste motive si urmrind realizarea obiectivelor sale de politic extern n cadrul unei epoci marcate de tendine 10

revizioniste, Romnia a avut ca prim obiectiv semnarea unei aliane multilaterale cu Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia si Grecia. Aliana care n viziunea lui Take Ionescu trebuia s constituie o barier n calea Germaniei si a unei eventuale aliane a acesteia cu Rusia sovietic si era deschis si Austriei si Ungariei. Polonia a convenit doar s semneze un tratat polono-romn, tratat semnat la la Bucuresti, dar Cehoslovacia, Iugoslavia si Romnia au format n scurt timp Mica nelegere. n 1928 Romnia a aderat la Pactul Briand-Kellogg, prin care rzboiul ca mijloc de rezolvare a diferendelor ntre state era interzis. Romnia depus eforturi mari pentru recunoasterea, de ctre URSS, a unirii Basarabiei cu Romnia. Acest obiectiv a fost urmrit n cadrul tratativelor de la Copenhaga, Viena (1924) si Riga (1932). n anii '30, tratativele au fost purtate de ctre Nicolae Titulescu cu Maxim Litvinov, nefinalizate datorit demiterii lui Titulescu. Avnd trei vecini revizionisti, Romnia continu seria tratatelor bilaterale si a alianelo regionale prin semnarea n 16 februarie 1933 la Geneva, a unui nou plan de organizare a Micii nelegeri si mpreun cu Iugoslavia, Turcia si Grecia a Pactului nelegerii Balcanice (1934). n 1936 a fost semnat la Montreux un protocol romno-sovietic care deschide drumul unei posibile ncheieri a unui pact de asisten mutual ntre cele dou state. Din pcate, slbiciunile politicii Societii Naiunilor, contradiciile dintre Marile Puteri si politica revizionist a U.R.S.S.-ului au dus la esecul sistemelor de alian regional si la izbucnirea celui de-al Doilea Rzboi Mondial (1939-1945). Dup pierderea Basarabiei n vara anului 1940, Romnia a renunat la garaniile franco-engleze si a intrat n rzboi ca aliat al Germaniei pentru a o recupera (22 iunie 1941), dar luptele dincolo de Nistru si nfrngerile suferite au nemulumit opinia public si partidele politice, care s-au aliat si au nceput tratativele cu Aliaii. La 23 august 1944 regele Mihai a ordonat arestarea maresalului Ion Antonescu si ntoarcerea armelor mpotriva Germaniei. Astfel, Romnia a luptat mpotriva Germaniei de la 23 august 1944 pn la sfrsitul rzboiului (9 mai 1945), participnd la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si Austriei, chiar dac Uniunea Sovietic a amnat deliberat semnarea Conveniei de armistiiu ntre Romnia si Naiunile Unite pn la data de 12 septembrie. Conform acordului de procentaj semnat la Moscova, n 9 octombrie 1944, ntre Churchill si Stalin, Conferina de la Ialta hotrse deja c Romnia intr n sfera de influen sovietic n proporie de 90% si s-a instaurat regimul comunist de aceea la Conferina de pace de la Paris (29 iulie-15 octombrie 1946), desi Romnia a ncercat s obin cobeligerana evocnd efortul de rzboi (locul IV) nu a reusit. La final s-a semnat tratatul din 10 februarie 1947 consfinea recuperarea Transilvaniei, pierderea Basarabiei si a Bucovinei de nord si plata unei despgubiri, ctre U.R.S.S. n ceea ce priveste raporturile cu URSS, la sfrsitul rzboiului, economia romneasc a fost aservit pentru o perioad intereselor sovietice, n contul despgubirii de rzboi, n timp ce n plan politic a fost instaurat regimul comunist. n 1955 cnd U.R.S.S. a creat Pactul de la Varsovia, aliana militar a statelo comuniste, Romnia s-a numrat printre membrii si fondatori. Treptat Romnia se distaneaz de poziia Moscovei, iar n 1963, n cadrul Organizaiei Naiunilor Unite, Romnia voteaz altfel dect URSS si aliaii si. n 1964 este respins planul economistului bulgar Valev, nsusit de ctre Moscova, plan ce prevedea faptul c n Romnia trebuia s se dezvolte prioritar agricultura. n timpul regimului lui Nicolae Ceausescu Romnia a refuzat s rup relaiile cu Israelul, n 1967, a recunoscut RFG (1967), a condamnat invadarea Cehoslovaciei de ctre trupele Tratatului de la Varsovia, Romnia a fost vizitat de ctre presedinii SUA, Richard Nixon (1969) si Gerald Ford (1972) etc. Dar n anii '80 rigiditatea liniei ideologice ceauiste precum i politica economic, nerespectarea drepturilor omului au determinat o accentuat izolare internaional a regimului comunist. n anii `90, Romnia a nceput negocierile cu structurile euro-atlantice. Dup cele prezentate mai sus, se poate observa c datorit poziiei sale geografice, Romnia nu a putut evita conflictele crizei orientaledin secolul al XIX-lea, si nici conflagraiile mondiale din secolu al XX-lea, politic rii noastre fiind influenat de evoluia situaiei internaionale si de Marile Puteri ale Lumii. n aceast perioad, Romnia a obinut independena, formarea statului modern si a Romniei mari, ns n a doua parte a secolului al XX-lea, evoluia Romniei a fost ncetinit de regimul comunist, care a dominat Europa Estic, cu acordul puteilor democratice, acord dat la sfrsitul celui de-al Doilea Rzboi Mondial.

11

Elaborai, n aproximativ dou pagini, un eseu despre evoluia Romniei n secolul al XX-lea,

avnd n vedere:
- numirea unei aliane la care a aderat Romnia, la nceputul secolului al XX-lea si menionarea a dou fapte istorice prin care romnii au realizat Romnia Mare; - menionarea unui fapt istoric, care a favorizat modificarea regimului politic din Romnia, la mijlocul secolului al XX-lea si prezentarea unei caracteristici a noului regimului politic; - menionarea unui eveniment internaional n care se implic Romnia, n a doua jumtate a secolului al XX-lea; - formularea unui punct de vedere referitor la evoluia Romniei n secolul al XX-lea si susinerea acestuia printr-un argument istoric

La nceputul secolului au loc cele dou Rzboaie Balcanice (1912-1913), la cel de-al doilea participnd si Romnia, n urma Pcii de la Bucuresti obinnd Cadrilaterul. n 1914 a nceput Primul Rzboi Mondial. Desi fcea parte din Tripla Alian, Romnia s-a declarat neutr la nceputul conflictului. Regele Ferdinand mpreun cu liderul liberal I.I.C. Brtianu au discutat cu reprezentanii Triplei nelegeri, care insistau ca Romnia s intre n rzboi de partea acesteia. Intrarea n rzboi ns era strns legat de problema ntregirii naionale. n 4 august 1916, au fost perfectate nelegerile cu Frana, Rusia si Anglia, motiv pentru care Romnia a intrat n conflict de partea Antantei, n noaptea de 14/15 august armata romn a trecnd Carpaii n Transilvania. La sfrsitul rzboiului, n 1918, s-a format Romnia Mare. Desfasurndu-se n contextul afirmrii pe plan internaional a principiului autodeterminrii si a destrmrii Marilor Imperii, unirea Basarabiei, Bucovinei si a Transilvaniei cu Regatul Romniei s-a realizat n mod diferit n etape trecnd de la autonomie, la independen si unire. Primul teritoriu unit cu Romnia a fost Basarabia. n primvara anului 1917 s-a format la Chisinu, Partidul Naional Moldovenesc, acesta a organizat n octombrie Congresul ostasilor moldoveni care a proclamat autonomia Basarabiei si a decis constituirea Sfatului rii n calitate de organ reprezentativ, condus de Ion Incule. n decembrie 1917, a fost proclamat Republica Democratic Moldoveneasc iar n luna urmtoare independena acesteia. n 27 martie 1918 tot printr-o decizie a Sfatului rii, s-a hotrt unirea Basarabiei cu Romnia. n octombrie 1918 s-a format Consiliul Naional Romn cu rol de organ reprezentativ, condus de Iancu Flondor. Acesta a proclamat autonomia Bucovinei, apoi independena cu sprijin romnesc, fiind stabilite si instituiile rii. n 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat n unanimitate unirea necondiionat a Bucovinei cu Romnia. n Transilvania, n septembrie 1918 Partidul Naional Romn si Partidul Social-Democrat au formulat Declaraia de la Oradea, prin care se cerea independena fa de Ungaria. n octombrie 1918 s-a format Consiliul Naional Romn Central, ca organ Politic unic al romnilor din Transilvania. Acesta a devenit centrul de coordonare al miscrii naionale din Transilvania. Acesta adreseaz o not ultimativ guvernului ungar cernd ntreaga putere de guvernare, n acest context s-au desfsurat la Arad, n noiembrie, tratativele romno-maghiare, tratative n cadrul crora maghiarii au oferit romnilor doar autonomia Transilvaniei. La 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918 a avut loc Adunarea Naional de la Alba-Iulia, la care au participat 1228 de delegai si peste 100000 de oameni. Adunarea deschis de ctre Gheorghe Pop de Bsesti a adoptat rezoluia de unire a Transilvaniei cu Romnia, s-a format de asemenea Marele Sfat Naional (cu rol de for legislativ), care a desemnat ca organ executiv Consiliul Dirigent. n 29 Decembrie 1919 primul Parlament al Romniei Mari ratific unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romnia. Dup realizarea Marii Uniri era necesar o nou lege fundamental care s consacre hotrrile luate de romni n 1918, astfel a fost elaborat Constituia din 1923. Se meninea principiul separrii puterilor n stat, puterea legislativ aparinea Parlamentului, puterea executiv: regelui care o exercita prin intermediul guvernului, iar cea judectoreasc naltei Curi de Casaie si Justiie. Pe lng lege fundamental au mai fost realizate n perioada interbelic: reforma monetar, reforma fiscal, reforma agrar, reforma administrativ, reforma a nvmntului, etc. Cele mai importante partide politice, democratice, ale perioadei au fost PNL si PN ns au fost si partide extremiste, de stnga PCR si de dreapta Legiunea Arhanghelului Mihail. Odat cu cresterea influenei 12

totalitarismului n Europa si partidele extremiste, n special cele de dreapta, ncep s se manifeste tot mai mult n Romnia. Acest fapt influeneaz si politica extern a rii, de la aliane care vizau respectarea Tratatelor de pace de la Paris si aprarea granielor, cu Frana, Italia, Polonia, Cehoslovacia, etc., la aliane care doreau revizuirea granielor, cum a fost Axa Roma-Berlin-Tokio, n timpul guvernrii Antonescu. Aceast orientare a fost favorizat de izbucnirea celui de-al Doilea Rzboi Mondial, n 1939, si de cresterea puterii n Europa lui Hitler, dar si de pierderile teritoriale din 1940: Basarabia, N Bucovinei si Hera n favoarea URSS-ului, N-V Transilvaniei n favoarea Ungariei si Cadrilaterului n favoarea Bulgariei. ncepnd cu 1941 Romnia particip, alturi de puterile Axei, la rzboiul mpotriva URSS-ului. n data de 23 august 1944, Romnia ntoarce armele mpotriva Germaniei si lupt alturi de Aliai pn la sfrsitul rzboiului, n 1945. La sfrsitul rzboiului, Romnia a intrat n sfera de influen sovietic, n conformitate cu negocierile de la Moscova (1944) sau Ialta (1945). Dup ce au trucat alegerile din 1946 si au nlturat monarhia n 1947, comunistii au nceput s introduca stalinismul n toate domeniile. Astfel n Republica Popular Romnia s-a impus: naionalizarea colectivizarea cenzura, poliia politic (Securitatea), etc, astfel nct pn la nceputul anilor `60 supunerea fa de URSS era total. Pe plan extern Romnia a fcut parte din Pactul de la Varsovia (1955) si CAER (1949), aliane din care au fcut parte si celelalte state comuniste aflate sub influena Kremlinului. Dup moartea lui Stalin (1953), la nceputul anilor `60, Gheorghe Gheorghiu Dej s-a distanat de politica Moscovei, politic continuat de Nicolae Ceausescu, care ajunge n fruntea PCR n 1965. n Republica Socialist Romnia, la nceput, viaa oamenilor s-a mbuntit, ns treptat, sub influena comunismului asiatic se introduce cultul personalitii, iar viaa oamenilor se nruteste tot mai mult. La acest fapt a contribuit si hotrrea lui Ceausescu de a plti datoriile externe pe seama populaiei. Politica de sistematizare, raionalizarea alimentelor si combustibilului, cenzura, etc. au nrutit viaa romnilor si au determinat accentuare disidenei. Nemulumirea romnilor a izbucnit, ntr-un context internaional favorabil, n 1989 cnd si n Romnia este nlturat regimul comunist si Nicolae Ceausescu. Pe plan extern, Ceausescu a fost adeptul unui comunism naional, fapt ce a atras simpatia trilor occidentale. El a fost liderul comunist care a condamnat invazia Cehoslovaciei, de ctre rile comuniste membre ale Pactului de la Varsovia, n 1968, el a ncheiat relaii diplomatice cu RFG, a fost vizitat de lideri occidentali si a vizitat Occidentul, etc. Aceast politic a ncetat n anii `80, mai ales dup ce Gorbaciov a preluat puterea n URSS (1985) si a nceput perestroika si glasnost, iar Ceausescu s-a orientat pe plan extern catre rile din Lumea a III-a din Asia si Africa. ncepnd cu 1990, Romnia a nceput un drum anevoios spre Statul de Drept, a fost elaborat o nou Constituie n 1991, s-a revenit la pluripartidism, iar pe plan extern s-a orientat spre Uniunea European si NATO, cu care a nceput negocierile de aderare. Evoluia Romniei n secolul al XX-lea a fost influenat de cele dou rzboaie mondiale. Dac n urma Primului rzboi mondial, Romnia s-a format ca stat naional, n urma celui de-al Doilea Rzboi Mondial, Romnia a intrat n sfera de influen comunist. Dup cele prezentate mai sus, se poate observa c datorit poziiei sale geografice, Romnia nu a putut evita conflagraiile mondiale si nici celelalte evenimente din secolul al XX-lea, politica rii noastre fiind influenat de evoluia situaiei internaionale si de Marile Puteri ale Lumii.

Elaborai, n aproximativ dou pagini, un eseu despre realizarea Romniei Mari, avnd n vedere:
- precizarea secolului n care s-a realizat Romnia Mare si menionarea a doi factori externi care au favorizat acest proces istoric; - prezentarea unui fapt istoric prin care romnii au nfptuit Romnia Mare si menionarea a dou consecine ale acestuia; - formularea unui punct de vedere referitor la importana realizrii Romniei Mari si susinerea acestuia printr-un argument istoric.

n secolul al XX-lea se desvrseste proiectul politic naional prin realizarea Romniei Mari. Constituirea statului naional unitar romn, prin unirea Vechiului Regat cu Basarabia, Bucovina si Transilvania, a fost favorizat de conjunctura internaional creata de Primul Rzboi Mondial (1914-1918) si de proclamarea la nivelul Europei a principiilor naionalitilor, autodeterminrii. De aceast conjunctur, care a dus la destrmarea imperiilor si la apariia de noi state independente pe harta Europei au profitat popoarele care fceau 13

parte din imperiile multinaionale Austro-Ungar si arist care, n urma evenimentelor din 1917-1918 au disprut de pe hart. n Basarabia se creaz, n martie 1917, Partidul Naional Moldovenesc si se intensific miscarea pentru autonomie. Convocat la Chisinu, n octombrie, Congresul ostasilor moldoveni proclam autonomia si constituie, sub conducerea lui Ion Incule, Sfatul rii ca organ reprezentativ. Autonomia va fi ns demonstrat de proclamarea, la 2 decembrie 1917 a Republicii Democratice Moldovenesti. La 24 ianuarie 1918 a fost proclamat independena Republicii Democratice Moldovenesti. Datorit agitaiilor bolsevice si n condiiile n care Ucraina si manifesta dorina de a o ocupa, nu a putut menine ordinea intern si a cerut guvernului romn s trimit trupe determinnd ruperea relaiilor diplomatice dintre Rusia si Romnia. La 27 martie 1918, Sfatul rii s hotrasc cu majoritate de voturi unirea Basarabiei cu Romnia Ca si Basarabia, Bucovina, provincia romneasc ocupat de austrieci n 1775, trebuia s fac fa la sfrsitul rzboiului preteniilor Ucrainei de a o ocupa. Acestea mpreun cu Manifestul adresat de mpratul Carol I privind federalizarea Austro-Ungariei si constituirea la Viena a Consiliului Naional Romn care dreptul la autodeterminare, exprimnd si dorina de secesiune, l-au determinat pe Sextil Puscariu s convoace la 14 octombrie 1918 o adunare naional la Cernui. Proclamndu-se Adunare Constituant ea a hotrt unirea Bucovinei integrale cu celelalte provincii romnesti din Imperiul Austro-Ungar ntr-un stat naional independent si formarea unui Consiliu Naional si a unui Birou Executiv condus de Iancu Flondor. n condiiile n care Adunarea Ucrainian aciona pentru ncorporarea nordului Bucovinei, Consiliul Naional a proclamat autonomia iar n data de 12 noiembrie independena instituional, intrnd n tratative cu guvernul de la Iasi. n urma tratativelor a fost convocat, n 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei care a votat n unanimitate unirea necondiionat a Bucovinei cu Romnia. Cu totul alta este situaia n Transilvania, unde partidele politice, Partidul Naional al Romnilor din Transilvania, Banat si Ungaria si Partidul Social Democrat, constituite n 1881 si 1905 nu trebuiau dect s-si reia activitatea si s anune hotrrea de autodeterminare prin Declaraia de la Oradea (29 septembrie 1918). Avnd la baz tot principiul naionalitilor ea avea ca principale puncte libertatea naiunii, separarea politic de Ungaria si a fost urmat de constituirea ca organ reprezentativ a Consiliul Naional Romn Central, astfel Transilvania devine autonom. Avnd aceleasi atribuii ca si Sfatul rii, C.N.R.C. a constituit consilii si grzi naionale locale care s preia controlul politic si administrativ n ntreaga provincie si a intrat n tratative cu guvernul ungar care i-a oferit doar autonomia Transilvaniei, desi romnii doreau independena. Acest fapt i-a determinat pe romni s convoace o Mare Adunare, care s dea expresie voinei romnilor transilvneni. La Adunarea Naional convocat pentru 1 decembrie 1918 la Alba Iulia au participat 1228 de delegai alesi si ali peste 100.000 de oameni venii din toate colurile Transilvaniei. Adunarea, deschis de Gheorghe Pop de Bsesti, au votat n unanimitate rezoluia privind unirea Transilvaniei cu Romnia. Rezoluia mai prevedea: formarea Sfat Naional (rol de for legislativ) n frunte cu Gheorghe Pop de Bsesti, care a desemnat ca organ executiv Consiliul Dirigent, condus de Iuliu Maniu; reforma agrar; egalitatea minoritilor cu majoritatea, etc. Unirea celor trei provincii a fost promulgat de regele Ferdinand prin decretele-lege din 22 aprilie, 11 si 18 decembrie 1918 si au avut ca rezultat constituirea unui stat, de aproape trei ori mai mare (cu o suprafa de 295049 km2) si o populaie de aproxiamtiv 18 milioane de locuitori (n 1930). n 29 Decembrie 1919 primul Parlament al Romniei Mari voteaz unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romnia, iar n anul urmtor sunt dizolvate organele regionale de conducere din Transilvania, basarabia si Bucovina. n 15 octombrie 1922 Ferdinand si regina Maria au fost ncoronai ca regi al Romniei Mari n catedrala ortodox de la Alba Iulia. Pe n plan intern au fost o serie de msuri n vederea realizrii unirii efective ca de exemplu n plan economic n 1920 a fost dat legea pentru unificarea monetar, iar n 1921 a fost legiferat reforma agrar, aceasta a fost cea mai ampl reform de acest fel din Europa acelei perioade. A fost expropiat peste 66% din suprafaa deinut de mosieri, pmntul a fost mprit la 1400000 de capi de familie. Romnia a devenit brusc o ar de mici propietari. n plan administrativ a fost dat legea administrativ, n 1925. Legea stabilea mprirea teritoriului Romniei n judee si comune. Comunele puteau fi rurale si urbane judeele erau mprite n circumscripii numite pli. n fruntea consiliului comunal se afla primarul iar reprezentantul guvernului n jude era prefectul. n plan politic n 1926, a fost adoptat legea electoral, care stabilea un mod unitar de organizare desfsurare si nregistrare a 14

rezultatelor alegerilor parlamentare. Legea introducea prima majoritar", care avea menirea de a evita o frmiare excesiv a spectrului politic. n 1923 a fost elaborat o nou Constituie acesta avea rolul de consolida statul naional unitar romn. Aceasta a stat la baza dezvoltrii rii pn n 1938. Ea prevedea n special caracterul naional si unitar al statului romn, drepturile si libertile cetenilor, separarea puterilor n stat. n cadrul acestui ultim principiu puterea legislativ aparinea uneia dintre principalele instituii ale statului: Parlamentul, puterea executiv: regelui care-o exercita prin intermediul guvernului, iar cea judectoreasc naltei Curi de Casaie si Justiie. Recunoasterea internaional a noilor granie, rezultate n urma unirii, Romnia a cutat s o obin la Conferina de Pace de la Paris (1919-1920). Desi nu a fost acceptat la discuii din cauza pcii separate cu Puterile Centrale, tratatele cu Austria si Ungaria au recunoscut unirea Bucovinei si a Transilvaniei. n privina unirii Basarabiei aceasta a fost recunoscut de Marile Puteri n Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920, dar niciodat de Rusia sovietic si Ucraina. Nerecunoasterea unirii de ctre Rusia si regimul revizionist instaurat n Ungaria au devenit astfel principale probleme ale Romniei Mari, probleme pe care a ncercat s le rezolve prin aliane regionale cu Cehoslovacia, Iugoslavia, Grecia, Turcia, dar care i s-au dovedit fatale n contextul desfsurrii celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Chiar dac Basarabia, Bucovina si Transilvania, au parcurs etape, si-au proclamat autonomia, apoi independena si unirea, au existat ns si diferene, cauzate si de condiiile specifice imperiilor din care au fcut parte. Romnia ca si alte state, cum ar fi Cehoslovacia, Polonia, Regatul Srbo-Croato-Sloven, a profitat de evenimentele ce au avut loc la sfrsitul Primului rzboi mondial, pentru a realiza Marea Unire. n noua conjunctura, Romnia a putut s evolueze si datorit reformelor politice, economice, sociale si culturale, care s-au realizat n perioada interbelic.

Elaborai, n aproximativ dou pagini, un eseu despre regimul comunist n Romnia (1945-1989),

avnd n vedere:
- precizarea perioadei de manifestare a comunismului n Romnia; - menionarea unei cauze a instaurrii comunismului n Romnia; - prezentarea unui fapt istoric din timpul regimului stalinist n Romnia si precizarea unei consecine a acestuia; - menionarea unui eveniment internaional la care particip Romnia, n perioada 1945-1989; - menionarea a dou asemnri si a unei deosebiri dintre stalinism si naional-comunism ca tipuri de regim comunist n Romnia; - formularea unui punct de vedere referitor la rolul regimului comunist n Romnia si susinerea acestuia printr-un argument istoric.

A doua jumtate a secolului al XX-lea aduce n urma celui de-al Doilea Rzboi Mondial si a nelegerilor dintre Aliai, n jumtatea estic a Europei un nou regim politic impus de Uniunea Sovietic cu ajutorul armatei sovietice. n Romnia acest lucru se ntmpl dup lovitura de stat din 23 august 1944, cnd a fost arestat maresalul Ion Antonescu mpreun cu membrii guvernului de ctre o coaliie alctuit din PNL, PN, PSD si Partidul Comunist Romn, coaliie numit Blocul Naional Democrat sprijinit de regele Mihai. De aceea, n 6 martie 1945 comisarul Vsinski, bazndu-se pe Acordul de procentaj stabilit la Moscova n octombrie 1944 ntre Churchill si Stalin, 1-a obligat pe rege s-1 numeasc prim-ministru pe Petru Groza. Acesta conducea un guvern controlat de comunisti, beneficia de sprijinul unei disidene liberale conduse de Gheorghe Ttrescu, a uneia rniste n frunte cu Anton Alexandrescu si a nceput s ia msuri pentru instaurarea regimului comunist. Msurile ncep n 1945, cu exproprierea terenurilor mai mari de 50 de hectare pentru realizarea unei reforme agrare si continu cu suprimarea libertii presei prin interzicerea ziarelor de opoziie, impunerea legii epurrii aparatului de stat, crearea de tribunale populare, nfiinarea sovromurilor si desfiinarea Senatului. Lor li se aduga lichidarea prin teroare poliieneasc a vechilor elite politice si culturale, precum si a oricrei opoziii, inclusiv a celei dinuntrul partidului folosind ca metode arestrile pentru colaboraionism, condamnrile si deportrile n Uniunea Sovietic ncepute cu liderii si funcionarii regimului antonescian (1946). 15

Pentru a pune capt protestelor aliailor fa de aceste msuri, n noiembrie 1946 guvernul organizeaz alegeri pe care le falsific obinnd majoritatea din voturi, astfel putnd s treac la etapele urmtoare ale comunizrii rii: dizolvarea partidelor politice si procesul liderilor ei (elita PN este condamnat n 1947, liderii liberalilor si ai social-democrailor n 1948 si fruntasii Bisericii greco-catolice n 1948) si abdicarea silit a regelui Mihai (30 decembrie 1947). n 1948 comunistii ncheie preluarea puterii politice odat cu Constituia din 13 aprilie si ncep lupta mpotriva proprietii private prin naionalizarea a ntreprinderilor industriale si miniere, reprezentnd 90% din producia rii si transformarea lor n sovromuri. Pn n 1950 sunt confiscate si restul de uniti economice, social-culturale si locuine care se altur proprietii statului mpreun cu terenurile agricole colectivizate ncepnd din martie 1949. Formele de rezisten anticomunist au fost variate de exemplu: n Bucovina au existat grupuri de partizani care au opus rezisten regimului comunist, n Dobrogea partizanii acionau n pdurile Babadagului sau n Delt, ranii s-au rsculat mpotriva echipelor de colectivizare, n 1977 minerii din Valea Jiului s-au revoltat mpotriva condiiilor precare de via, n 1987 s-a declansat o puternic miscare de contestare a regimului comunist n Brasov. La acestea se adaug disidena oamenilor de cultur, nemulumii de situaia grea a romnilor si a cenzurii din cultur. n ceea ce priveste colectivizarea dup dou reforme agrare semnificative 57% dintre gospodrii aveau mai puin de 5 hectare, dar comunistii protestau mpotriva exploatrii capitaliste la sate. Colectivizarea s-a desfsurat n perioada 1949-1962. Scopurile acesteia au fost distrugerea chiaburilor si organizarea gospodriilor agricole colective (GAC), dup modelul sovietic al colhozurilor si al sovhozurilor. Colectivizarea a determinat protestele ranilor, opoziia lor manifestat si prin atacarea autoritilor comuniste si mai mult a declansat rezistena rneasc concretizat pe parcursul ntregii perioade dintre 1948 si 1962 printr-un lung sir de rscoale n toate zonele rii (Botosani, Suceava, Nsud, Galai, Arad, Vrancea, Dmbovia, Ialomia, Vlasca, Ilfov). n aceste condiii metodele folosite pentru nfiinarea GAC-urilor mergeau de la brutaliti, confiscri, arestri, deportri pn la corupere, campanii de pres si izolare. Ca si n urma naionalizrii proprietilor particulare, fostii proprietari, numii chiaburi, au fost deportai n zone slab populate sau internai n lagre de munc. Campania s-a bazat pe voluntariat dar si pe metodele de tortur. Dup o perioad mai pasnic cu, confiscarea inventarului agricol si a recoltei, restricii comerciale, interdicii etc, n 1958 s-a revenit n for la modelul stalinist pentru ca n 1962, 96% din suprafaa arabil a rii s fac parte din GAC-uri. n aceste condiii colectivizarea a fost declarat ncheiat. Dar colectivizarea nu a dus la cresterea nivelului de trai datorit att produciilor destul de mici obinute ct si a lipsei de utilaje agricole performante. n paralel cu procesul de colectivizare s-a trecut si la industrializarea forat. La 11 iunie 1948 a nceput naionalizarea mijloacelor de producie. Dup model sovietic a fost adoptat sistemul planurilor cincinale, de planificare a produciei. Romnia a devenit membr a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, dar URSS i-a cerut acesteia s rmn printre rile agricole ale lagrului socialist, n semn de protest Gheorghiu-Dej a nceput aplicarea unui masiv proiect de industrializare. La nceputul anilor `60, Dej se distaneaz de Moscova, astfel cnd URSS propune planul Valev (1964), iar Romnia ncepe industrializarea cu construirea combinatului siderurgic de la Galai. Regimul lui Nicolae Ceausescu, ce s-a impus n 1965 cnd Romnia s-a transformat din Republic Popular n Republic Socialist, iar partidul unic, din Partidul Muncitoresc n Partidul comunist Romn, a fost un regim naional comunist, deoarece Ceausescu s-a distanat si mai mult de Moscova. Pe paln economic s-au preferat industria grea, constructoare de masini si petrochimia. Au fost construite multe combinate industriale. Se ncerca amplasarea echilibrat a capacitilor industriale pe ntreg teritoriul rii. Romnia a aderat la Fondul Monetar Internaional si avea relaii economice privilegiate cu Comunitatea Economic European. Dup 1970, Nicolae Ceausescu a accentuat rata de dezvoltare a industriei fr a ine cont de indicatorii economici reali. Acestia au fost suplinii de un dirijism economic absolut care, pe termen scurt, s-a resimit pozitiv, dar pe termen lung s-a dovedit o politic falimentar datorit specializrii unor ntregi regiuni, distrugerea accentuat a mediului si depopularea satelor. Pentru c Romnia producea mrfuri de calitate inferioar cu costuri mari a crescut datoria extern si aceast problem nu a fost rezolvat nici prin eforturile admnistrativ-birocratice, permanenta reorganizare si rotire a cadrelor, accentuarea izolrii economice si a stalinismului. 16

n plan extern dup revoluia din Ungaria, n 1958 se retrseser trupele sovietice din Romnia ceea ce a permis reorientarea regimului Gheorghe Gheorghiu Dej si distanarea de Moscova condus de antistalinistul Nikita Hrusciov si Declaraia din aprilie 1964. Prin aceast declaraie Partidul Comunist Romn si rezerva dreptul de a edifica socialismul n conformitate cu realitile naionale. Astfel, pe plan diplomatic si economic se reiau relaiile cu Occidentul, iar pe plan intern este desovietizat cultura si sunt eliberai deinuii politici (1962-1964). n 1968 Nicolae Ceausescu s-a remarcat n mod deosebit prin aciunea sa de condamnare a reprimrii Primverii de la Praga, de ctre trupele Tratatului de la Varsovia, din care fcea parte si Romnia. Dup 1964, regimul nchisorilor si exterminarea fizic a opozanilor au fost nlocuite de metode mai subtile de supraveghere a societii n ansamblu: o puternic reea de informatori si ncurajarea delaiunii, ascultarea convorbirilor telefonice, domiciliul obligatoriu sau dosarul personal. Din 1974 Nicolae Ceausescu, devine primul presedinte al Romniei, iar cultul personalitii, preluat de la comunistii asiatici, se impune si n ara noastr, n timp membri familiei prezideniale sunt numuii n funcii cheie. n 1989, desi Romnia anuna rambursare datoriei externe, criza economic devenise acut n toate sectoarele, puterea politic era concentrat n minile lui Nicolae Ceausescu si a soiei sale, Elena. Securitatea avea un caracter extrem de represiv mpiedicnd formarea unei disidene n partid sau a unei opoziii interne, izolat pe plan internaional. n aceste condiii ncep miscri mpotriva regimului comunist la Timisoara si Bucuresti. Acestea se extind n toat ara si se finalizeaz cu prbusirea regimului comunist si revenirea la un regim democratic. Comunismul n Romnia, ca si n celelalte ri comuniste, a cauzat rmnerea n urm n raport cu civilizaia occidental. Fie stalinist, fie naionalist-comunist, n comunism romnii au avut de suferit. La cderea comunismului au contribuit si mbuntirea relaiilor URSS SUA, odat cu preluarea puterii de ctre Mihail Gorbaciov, adept al politiciilor perestroika (reformare) si glasnost (liberalizare).

Elaborai, n aproximativ dou pagini, un eseu despre Romnia comunist si Rzboiul rece, avnd n vedere:
- menionarea unei cauze a instaurrii comunismului n Romnia si precizarea secolului n care a avut loc acest eveniment istoric; - prezentarea unei aciuni desfsurate n timpul regimului comunist n Romnia si menionarea a dou consecine ale acesteia; - menionarea unei aciuni desfsurate de Romnia n cadrul Rzboiului rece, pe plan extern; - formularea unui punct de vedere referitor la rolul comunismului n Romnia si susinerea acestuia printr-un argument istoric.

n a doua jumtate a secolului al XX-lea, la sfrsitul celui de-al Doilea Rzboi Mondial, lumea s-a confruntat cu o perioad de tensiuni ntre URSS si SUA, alturi de aliaii lor. Aceast perioad, cunoscut si sub numele de Rzboi Rece, a cunoscut mai multe momente tensionate, dar si momente de destindere relativ. nceputul Rzboiului Rece, este considerat a fi discursul inut de ctre premierul britanic, Winston Churchill n martie 1946, n faa studenilor Universitii Fultton (SUA). Aceast stare de tensiuni ntre URSS si statele occidentale n frunte cu SUA era un fapt evident nc din ultimii ani de rzboi. Actul de la 23 august 1944, Acordurile de la Moscova (octombrie 1944) si Ialta (februarie 1945), au contribuit, decisiv, la crearea condiiilor favorabile pentru ntrirea poziiilor URSS-ului n Romnia. Acestea au hotrt c Romnia intra n sfera de influen sovietic n proporie de 90%, astfel c oficializarea regimuluii comunist, prin alegerile din 1946, a fost doar o chestiune formal. Delegaia romn, condus de Gheorghe Ttrescu, la Conferina de pace de la Paris (29 iulie -15 octombrie 1946), s-a confruntat si cu cererile Ungariei de a obine noi teritorii n Transilvania. n final, tratatul din 10 februarie 1947 consfinea recuperarea Transilvaniei, pierderea Basarabiei si a Bucovinei de nord si plata unei despgubiri ctre U.R.S.S. Creaarea Consiliului Economic de Ajutor Reciproc (CAER), n 1949, a determinat o ripost din partea SUA, prin aplicarea Planului Marshall si crearea Organizaiei pentru Cooperare Economic European. Romnia, ca ar comunist, a fost nevoit s se limiteze la comerul n cadrul CAER. La Washington, n aprilie 1949, SUA si alte state 17

democratice, pun bazele blocului politico-militar NATO. n replic, URSS si statele aflate n sfera de influen sovietic, semneaz, n 1955, o alian cunoscut sub numele de Tratatul de la Varsovia. Dac dup rzboi, Romnia a urmat cu strictee politica Moscovei, moartea lui Stalin (1953), evenimentele anticomuniste din Ungaria (1956) si retragerea trupelor sovietice din Romnia (1958), l-au determinat pe Gheorghe Gheorghiu Dej s se ndeprteze de aceasta. n 1963, n cadrul Organizaiei Naiunilor Unite, Romnia voteaz altfel dect URSS si aliaii si. n 1964 este respins planul economistului bulgar Valev, nsusit de ctre Moscova, plan ce prevedea faptul c n Romnia trebuia s stat agricol. Aceast tendin vine pe fondul preteniilor de patriotism ale regimului comunist din Republica Popular Romnia. Aceast politic este continuat de regimul comunist a lui Nicolae Ceausescu, care a preluat puterea dup moartea lui Dej, n 1965. Acum partidul unic a revenit la numele de Partidul Comunist Romn, a fost elaborat o nou constituie, iar ara poart numele de Republica Socialist Romnia. Politica de construcie a unui comunism romnesc, a fost susinut de Occident, care era interesat n promovarea si accentuarea politicii antisovietice. ncurajat n aceast direcie, Nicolae Ceausescu, a refuzat s rup relaiile cu Israelul, n 1967, a fost primul stat comunist din Estul Europei, care a stabilit raporturi diplomatice cu RFG (1967), a condamnat invadarea Cehoslovaciei de ctre trupele Tratatului de la Varsovia, (1968). Toate acestea l-au determinat pe presedintele Franei, Charles de Gaulle, s efectueze o vizit n Romnia (1968), pentru a-l felicita pe Nicolae Ceausescu. Aceast atitudine antisovietic a fost ncurajat si de SUA, care prin intermediul presedinilor Nixon si Ford, viziteaz Romnia. Tot n aceast politic antisovietic se nscriu si alte evenimente cum ar fi, acceptarea Romniei n Fondul Monetar Internaional, acordarea clauzei naiunii celei mai favorizate, acorduri economice si cu Banca Internaional pentru Reconstrucie si Dezvoltare (BIRD). Pe fondul perioadei de relativ destindere Nicolae Ceausescu, semneaz, alturi de alte 35 de state, Acordul final al Conferinei pentru Securitate si Cooperare European (CSCE), de la Helsinki, din 1975. Dup anul 1980, Ceausescu, devenit n 1974 Presedinte, a ncercat s se implice n rezolvarea tensiunilor arabo-izraelian, a conflictului din Vietnam, ns fr prea mult succes. n ultimii ani de conducerea Ceausescu s-a orientat, exclusiv spre relaii diplomatice cu ri din Lumea a III-a si din Liga Arab. La scderea popularitii lui Ceausescu n Occident, a contribuit si venirea la conducerea URSS-ului, a lui Mihail Gorbaciov (1985) adept al politicii Perestroika (reformare) si Glasnost (liberalizare) si al mbuntirii relaiilor cu SUA. Aceast politic, Gorbaciov, a ncercat s o impun si Romniei, prin vizita fcut n ara noastr (1987), cnd a criticat starea de aici, ns aceast cale nu a fost urmat de liderul comunist de la Bucuresti. mbuntrea relaiilor URSS Occident, cderea comunismului n Europa de Est (1989), desfiinarea URSS-ului si a Tratatului de la Varsovia (1991), au pus capt Rzboiului Rece. n cele prezentate se poate observa c Romnia a luat parte la Rzboiul Rece nc de la sfrsitul celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Dac n prima perioad s-a supus n totalitate Moscovei, treptat politica Romniei cunoaste o distanare de Moscova, apogeul acestei distanri fiind atins n 1968, cnd s-a condamnat Invazia de la Praga. Politica extern a avut un mare impact si pe plan intern, astfel atunci cnd Romnia a colaborat cu Europa Occiudental si SUA, nivelul de trai al romnilor a crescut, n timp ce n perioada de supunere n faa URSS-ului si cea de relaii cu rile din Lumea a III-a, a reprezentat o perioad de scdere drastic a nivelului de trai al romnilor.

18