Curs I, Psihoterapie

21.02. 2009

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

PSIHOTERAPIE
CURS 1 - Psihoterapia copilului: Specific, obiective, faze
Psihoterapia copilului s-a dezvoltat iniţial ca ramură a psihoterapiei adultului ,însa a cunoscut o serie de delimitări datorate cunoaşterii mai profunde a dinamicii dezvoltării personalitaţii. Carl Rogers vorbea de funcţia sanogenetica ce exista în fiecare persoană şi care aşteaptă ,în cazul celor cu tulburari psihice, să fie reactivată şi explicându-se astfel, faptul că accesul la această funcţie poate fi mai uşor în cazul copiilor decât la adult şi pentru că rezistenţele şi mecanismele lor de apărare nu sunt foarte puternice. În psihoterapia experienţiala, care ocupă o arie extrem de largă în asistarea copilului şi a familiei sale, scopul final este de a-l ajuta pe copil să fie conştient de sine şi de existenţa sa în lume, urmărindu-se deblocarea procesului de evoluţie normală, ajutând copilul să intre în contact cu nevoile sale neconştientizate, realizarea unei mai bune acceptări de sine ca persoană şi în relaţie cu lumea. Psihoterapia va avea astfel un efect pozitiv asupra comportamentului etic al copilului, responsabilităţii şi a filosofiei lui de viaţa, considerându-se în acest sens, că în baza conştientizării, autoacceptării şi a dreptului de a fi aşa cum eşti, organismul poate creşte, însă intervenţia forţată împiedică acest proces. Psihoterapia îi ajută pe copiii cu tulburări emoţionale, de comportament şi adaptare să işi înţeleagă sentimentele şi problemele, să îşi rezolve conflictele cu alţi oameni, să încerce noi soluţii la problemele vechi, în timp ce, treaba terapeutului este sa-i ajute pe copii să vadă lumea din jurul lor aşa cum este ea în realitate. Se doreşte ca ei să ştie că au posibilitatea să facă alegeri în viaţa lor şi unele alegeri sunt imposibil de făcut. De aceea este foarte important ca terapeutul să creeze o relaţie calda şi de incredere cu copilul astfel încât acesta să se simtă în siguranţă pentru a alege alternative în modul lui de a gândi şi acţiona. Terapeutul trebuie să fie familiarizat cu tipurile de dificultăţi de învăţare care afectează copilul,cauzate adesea de factori emoţionali.El trebuie să cunoască lucrul cu dinamica sistemului familial şi să aibă în atenţie mediul care îl influenţează pe copil -casa, şcoala etc., iar atunci când este cazul, să se intervină în modificarea mediului în care trăieşte copilul. In acest sens, psihoterapia este combinată atât cu metode educaţionale cât şi cu tehnici comportamentale. Pentru a reuşi o relaţie bună cu copilul, terapeutul are nevoie să aibă simţul umorului şi să permită copilului jucăuş şi expresiv din el să se manifeste liber. Este important ca el să creadă în mod ferm că fiecare copil este unicat, o persoană valoroasă. Tratamentul copilului porneşte de le nevoile sale specifice, de la problemele sale emoţionale şi situaţiile obiective în care se află. Obiectivele procesului terapeutic Tratamentul fiecarui copil este unic şi diferit, motiv pentru care procesul terapeutic trebuie să fie un proces foarte flexibil, şi totuşi el urmăreşte o progresie, care are un început, un mijloc şi un sfârşit; terapetul fiind conştient de această etapizare şi de structura pe care o impune terapiei ce trebuie tratată într-o anumită ordine. Toate aceste stadii au ţeluri comune: -reducerea problemelor emoţionale sau de comportament ale copilului; -îmbunătăţirea adaptării la şcoală, în familie sau cu egalii; -îmbunătăţirea stimei de sine. Fazele procesului terapeutic 1

Curs I, Psihoterapie

21.02. 2009

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 1. Scopul primei faze constă în stabilirea alianţei terapeutice într-un mediu securizant care-i permite copilului să se dezvăluie pe sine. De aceea trebuie să fie o experienţă plăcută pentru copil, pentru ca el să-şi dorească să revină la cabinet. Prima întâlnire este momentul stabilirii unei relaţii de încredere cu copilul, este momentul când i se explică copillui confidenţialitatea şi este informat despre ceea ce presupune relaţia terapeutică. Această confidenţialitate prezintă doua consecinţe importante: în primul rând, copilul simte că primeşte un respect special şi se va raporta pozitiv la terapie şi, în al doilea rând, copilul va avea libertatea de a fi deschis cu terapeutul său. În general, prima sesiune este un moment în care terapeutul încearcă să promoveze stima de sine a copilului şi valorizarea propriei persoane şi astfel, copilul este lăsat să vorbească despre lucrurile de fiecare zi sau despre orice altceva vrea el, pentru că aceasta îi va permite să se simtă mai liniştit. Cei mai mulţi terapeuţi afirmă că este necesar ca atunci când familia vorbeşte despre copil, el trebuie să fie de faţă, chiar dacă nu-şi spune şi el punctul de vedere; astfel copilul este împiedicat să fantazeze, să se îngrijoreze cu privire la presupusele lucruri rele ce se spun despre el. Terapeutul nu trebuie să-i vorbească copilului "de sus", să-l neglijeze sau să-l trateze ca pe un obiect despre care se discută. Primele sesiuni au şi o valoare diagnostică, în sensul că se strâng informaţii din mai multe surse (copil, familie, şcoală etc.), apoi se formulează ipotezele şi obiectivele terapeutice. O sursă importantă de informaţii este observarea relaţiilor dintre părinţi şi copii (şi fraţi eventual) în timp ce ei sunt la cabinet; primul lucru de observat fiind proximitatea fizică-adică părinţii şi copilul stau împreună sau separaţi? Dacă stau împreună, se afla în contact fizic şi aparent dependent, legaţi unii de alţii? Dacă stau despărţiţi, indică aceasta o lipsă a contactului emoţional sau o independenţa sănătoasă? Apoi se observă dacă copilul se mişca liber prin cameră sau parintele îi controlează comportamentul. Ce reacţie au părinţii la comportamentul copilului lor? Cere acesta aprobare când vorbeşte? Vorbeşte liber sau este blocat de prezenţa părinţilor? Plecând de la aceste informaţii, terapeutul formulează ipoteze cu privire la : - măsurile educative pe care părinţii le aplică copilului; - alianţele şi conflictele intrafamiliale; - comunicările perturbatoare şi dublele mesaje. Chiar în prima sesiune terapeutul este interesat de motivele pentru care este adus copilul la cabinet. Cei mai mulţi se îndreaptă spre cabinetul de psihoterapie atunci când situaţia începe să fie dificilă, uneori chiar insuportabilă, atât pentru copil cât şi pentru părinţi, dar cu toate că părinţii nu sunt direct afectaţi de comportamentul copilului ei trăiesc disconfort, anxietate sau simt că trebuie să facă ceva în această privintă. Uneori părinţii işi aduc copii la terapie pentru că aceştia au suferit incidente traumatice (abuz, molestare, accident, moartea sau îmbolnăvirea cuiva drag) şi doresc să fie siguri că sentimentele traite de copil nu-l vor coplesi si nu vor avea efecte negative pe termen lung; alteori, şcoala sau medicul îi îndrumă pe părinţi spre psihoterapie. Din evaluarea psihologică, anamneza, interviul preliminar cu parinţii şi cu copilul, terapeutul clarifică 3 tipuri de obiective terapeutice : -din pespectiva părinţilor; -din perspectiva copilului; -din perspectiva terapeutului. 2. A doua fază a procesului psihoterapeutic centrat pe copil - este formată din sesiunile de mijloc ale procesului terapeutic, fiecare având un focus diferit. Este etapa activă, lucrativă, facilitatoare de schimbare, şi se concentrează pe problemele personale, pe problemele de zi cu zi; practic este momentul în care are loc cea mai mare parte a muncii terapeutice. Copiii au adesea blocaje în comunicarea verbală, se simt stingheriţi sau opun rezistenţă în a-şi exprima direct trăirile interioare sau nu le conştientizeaza dar, prin folosirea unor tehnici expresive ce incurajeaza proiecţia, aceste blocaje sunt eliminate şi copiii işi pot dezvălui direct sau simbolic sentimentele, trăirile şi credinţele, într-un mod deschis, fapt ce duce la integrarea personalităţii. Ceea ce 2

Curs I, Psihoterapie

21.02. 2009

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z copilul exprimă prin desen, modelaj, povestiri, arată fanteziile proprii, nevoile, anxietăţile, fricile, frustrările, impulsurile, dorinţele etc. Adesea, PROIECŢIA va fi singura cale prin care copilul vorbeşte despre el. De exemplu, el poate spune prin intermediul unei marionete lucruri pe care nu le va spune niciodată direct; tehnica utilizării marionetelor sau a păpuşilor usurând medierea procesului de explorare şi analiza terapeutică. De asemenea, şi jocul prin dramatizare şi improvizaţie narativă, prin metaforă şi simbol oferă, pas cu pas, baza proiectivă de explorare şi de exprimare, iar în timp provoacă schimbări în înţelegere şi comportament. Tehnicile expresive stimulează creativitatea copilului, iar creativitatea umană este limbajul primar pentru realizarea insight-ului şi vindecării. Ele sunt numeroase, dar nu trebuie utilizate ca nişte reţete, nu trebuie privite ca un scop în sine. De aceea, terapeutul păstrează întotdeauna în minte că fiecare copil este o persoană unică, tehnica fiind doar un catalizator al procesului terapeutic. Copilul direcţionează cum să se lucreze cu el şi orientează spre ceea ce el are nevoie, secretul terapeutului constând în a fi receptiv şi deschis, gata să-i primească mesajul şi să-i permită să-l transmită. Este important pentru copil să simtă că terapeutul este o persoană puternică pe care se poate baza. Prin faptul că terapeutul îl înţelege,îl acceptă şi este sincer cu el, copilul învaţă să se autoaccepte, să se conştientizeze şi astfel să crească şi să se dezvolte emoţional. Un bun terapeut asistă şi acompaniază copilul în procesul evoluţiei sale. Uneori terapeutul pregăteşte tehnici pe care copilul le refuză şi atunci nu trebuie să forţeze, ci să-i respecte limitele. Aceste rezistenţe nu sunt întotdeauna date de negativismul copilului, ci este bine să se tină cont de faptul că experienţele de viaţa l-au învăţat pe acesta să se apere şi să se opună când ceva este prea greu, prea mult sau prea periculos pentru el. Terapeutul poate trata direct frica ce se ascunde în spatele rezistenţelor sau poate să-i permită copilului să decidă pentru el însuşi când este gata să rişte ceva care este dificil pentru el. În terapie se vorbeşte de 3 tipuri de schimbări: -schimbări comportamentale- se referă la modul în care copilul se comportă şi acţionează, cum se relaţionează cu alţi oameni sau obiecte din spaţiul său de viaţă; -schimbări cognitive - se referă la capacitatea de a se înţelege pe sine şi pe cei din mediul său,de a identifica ceea ce este\sau nu important; -schimbări emoţionale - se referă la schimbări în confortul, fericirea şi satisfacţia copilului. 3. A treia fază a procesului psihoterapeutic reprezintă încheierea terapiei, ce poate fi un moment dificil pentru copil, din mai multe motive şi poate prezenta probleme care se concentrează în jurul separării, pierderii unei relaţii importante şi a încrederii în sine. De aceea, încheierea terapiei nu se face brusc şi copilul trebuie să fie pregătit pentru acest lucru dar, mai ales, e important ca terapia să nu se încheie niciodată în mijlocul unei crize. Chiar dacă copilul este pregătit să sfârşească terapia, terapeutul trebuie să-l ajute să facă fată mai întâi crizei. Scopul ultimei etape în terapie este consolidarea şi întărirea câştigurilor obţinute, terapeutul întrebându-se dacă copilul poate promova sau mentine aceste câştiguri. Terapia poate fi oprită atunci când se consideră că: - comportamentul copilului s-a schimbat prin raportare la şcoală ,la părinţi la egali şi începe să fie implicat în activităţi exterioare de gen cluburi,fotbal,prieteni ,semn că terapia începe să-l plaseze pe drumul vieţii sale - sau când se produce o răceală în relaţia sa cu terapeutul iar materialul din sesiunea de terapie este mai puţin productiv, adica atunci când devin plictisiţi şi doresc să petreacă mai mult timp cu prietenii, relaţia terapeutică răcindu-se emoţional,este semn că se apropie sfârsitul terapiei. Înainte de a şti dacă este momentul oportun pentru finalul terapiei,terapeutul american Robert Leve considera că este bine să se cunoasca dacă: - Problemele emoţionale ale copilului sunt sub control - dacă a învăţat să-şi controleze comportările impulsive şi are o toleranţa la frustrare mai bună; 3

Curs I, Psihoterapie

21.02. 2009

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z - Nivelul de gândire al copilului este adecvat vârstei - adică trebuie să înţeleagă foarte bine cauza şi efectul, să fie realist în judecare situaţiilor şi să fie capabil să discearnă importantul de neimportant în viaţa sa. - Nivelul fanteziei copilului este adecvat pentru încheierea terapiei - în acest caz, fanteziile adecvate varstei indică creativitate şi de aceea au un sens psihologic prin faptul că servesc un scop,încearcă să reducă o temere sau să exprime o dorinţă conştientă sau inconştientă. - Copilul are abilitatea de a învăţa din traume emoţionale - reprezintă unul din cele mai importante câştiguri terapeutice care indică încheierea; de exemplu atunci când copilul poate tolera schimbările ce aveau loc în viaţa sa, la începutul terapiei, şi poate beneficia de ele ceea ce înseamnă că a învăţat reacţii emoţionale noi mai adaptative. - Copilul poate să-şi revină din traume emoţionale - chiar dacă viaţa oricărui copil este plină de supărări, copiii normali au abilitatea de a trece peste aceste experienţe şi de a se întoarce la un echilibru emoţional normal. Trebuie făcută precizarea că a treia fază a procesului psihoterapeutic utilizează în mod special -familia ca resursă - echilibrantă şi de consolidare a progreselor terapeutice. În acest sens, părinţii trebuie încurajaţi şi sprijiniţi să-şi ajute copiii să menţină câştigurile terapeutice, să sprijine tratamentul copilului lor prin aducerea la timp la cabinet, să furnizeze informaţii despre funcţionarea copilului la şcoală şi în familie. Practic, terapia copilului este în realitate o terapie de familie centrată pe copil , iar asistarea relaţiilor perturbate ale cuplului parental sau ale întregii familii (cu bunici,fraţi,rude implicate) reprezintă cheia succesului terapeutic şi a menţinerii unor efecte pozitive.

4

Curs II, Psihoterapie

28.02. 2009

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

CURS 2

Desenul - ca abordare diagnostică şi terapeutică a copilului

Desenul liber sau tematic - constituie o cale foarte potrivită de evaluare a personalităţii în formare a copilului şi a problemelor sale emoţionale, precum şi a relaţiilor sale cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate existenţiala,a dificultăţilor de adaptare la mediul social. Mecanismul psihologic, prin care conflicte inconştiente nerezolvate, probleme care nu pot fi comunicate, atitudini şi sentimente faţă de persoane importante din viaţa sa, frustraţii şi anxietăţi, blocaje sau suferinţe reprimate sunt dezvăluite, îl constituie PROIECŢIA. Atât desenele, cât şi jocurile sunt considerate drept cele mai relevante modalităţi de expresie ale primilor ani de viaţă, ele oferind date importante despre inteligenţa şi afectivitatea copilului; dar, în mod special, desenul liber spre deosebire de desenul după model, îndeplineşte rolul unei adevarate creaţii deoarece exprimă spontan viziunea personală a copilului asupra mediului înconjurător şi de asemenea se instituie într-un veritabil test psihodiagnostic al personalităţii lui. Cele mai întâlnite teste proiective bazate pe desen sunt: 1. Testul"omuleţului"-(F.Goodenough)-oferă indici asupra nivelului intelectual al copilului, şi în funcţie de nivelul său de maturitate psihomotrică, de proiectarea sa în desenul unui omuleţ, aceşti indici pot fi semnificativi pentru dezvoltarea cognitivă, evaluată concret prin gradul de de perfecţiune şi completitudine a desenului, echilibrul general bogăţia detaliilor. 2. Testul "femeii plimbându-se în ploaie"-(testul H.Fay) - solicită o integrare mai complexă a unor elemente ale desenului liber, ce permit evaluarea nivelului de inteligentă. 3. Testul desenului liber-(testul lui Minkowska) - permite aprecierea modului particular de pecepţie al copilului în 2 tipuri distincte: - tipul senzorial (în care modalitatea de realizare a desenului nu este prea precisă, dar detaliile sunt legate unele de altele printr-un viu dinamism) - tipul raţional (în care fiecare element, obiect sau fiinţă sunt redate riguros, izolat, fără nicio legătură cu restul desenului. Dar desenul liber ne oferă şi indici privind viaţa afectivă a subiectului prin intermediul analizei conţinutului. 4. Testul "desenului figurii umane" (H.Machover) - pleacă de la testul "omuleţului", propunându-se astfel desenarea succesivă a doua persoane de sex diferit. 5. Testul "casă-copac-persoană"(HTP) - are 2 etape de lucru: -momentul creator nonverbal-realizarea desenului prin folosirea celor 3 elemente indicate şi - momentul verbal - în care copilul este solicitat să descrie, să interpreteze ceea ce a desenat; aceste etape creând asociaţii libere pentru cunoaşterea problemelor emoţionale şi relaţionale ale copilului. 6. Testul"desenului familiei" (utilizat de Minkowska, Cain si Gomila, N.Fukada)-este relevant pentru cunoaşterea legăturilor pe care copilul le are cu familia, ele fiind decisive în formarea personalităţii sale.Testul familiei poate constitui şi o tehnică provocativă utilizată în terapia cu familia copilului cu tulburări emoţionale şi de comportament. În timpul probei se pot observa reacţiile afective ale copilului,mai ales inhibiţiile, refuzul de a desena sau vorbi despre anumiţi membrii ai familiei sau chiar de sine, se urmăresc oscilaţiile afective, trecerea de la tristeţe la veselie, alegerea culorilor pentru sine şi pentru anumite persoane; desenarea în culori vii, deschise este în directă legătură cu emoţiile şi sentimentele copillului faţă de persoanele desenate, în timp ce, desenul alb-negru ne poate sugera blocaje emoţionale, elemente de depresie, retragere sau lipsa de rezonanţă afectivă, dificultăţi de exprimare a sentimentelor şi trăirilor. O altă posibilitate este reprezentarea grafică a familiei prin simboluri sau animale, în care copilului i se cere să-şi imagineze membrii familiei altfel decât oameni şi să-i deseneze aşa cum doreşte el. 5

odata pe săptămână. curbe.este cerut de obicei de la începutul terapiei deoarece copiii doresc mai curând să deseneze sau să picteze ceea ce vor ei decât să li se spună ce să facă.expresia unei emoţii în forma ei pură. Toate aceste modalităţi de lucru terapeutic conduc spre revelarea sinelui copilului şi spre autoexprimare. practicată de J.Allan în scop terapeutic. pe care nu le-ar împărtăşi cu uşurinţă. figuri şi culori .Oaklander şi se poate lucra atât individual cât şi în grup de copii.al autocontrolului şi valorizării. -scene umoristice. şi se sugerează copilului să închidă ochii şi să-şi imagineze că este o tufă de trandafiri.02. în timp ce alţii vor reda stereotipe în desen. Imaginare şi desenarea unei "tufe de trandafiri"-exerciţiul este utilizat de V. stadiul iniţial . . e. desenele pot fi revăzute pentru a se accentua morala sau lecţia care poate fi invăţată de aici. semn al unei evoluţii. acum este recomandat să i se sugereze copilului să creeze alte finaluri care ar putea fi mai satisfăcătoare. din linii. după care este întrebat: "ce este acesta? sau "ce se petrece aici?" pornind astfel o discuţie mai îndelungată. psihologul punându-i diferite întrebări de genul: Ce fel de tufă de trandafiri eşti? Eşti mică sau mare? Sunt boboci? Au frunze? Sunt şi alte flori sau tu eşti singur? etc.o viziune globală asupra lumii interioare a copilului. b. un copil poate reprezenta o tema simbolică pe care o reia în mai multe desene.între prima şi a 4-a şedinţă.conflictul între bine şi rău şi izolarea sentimentelor. . se manifestă o mai mică constrângere în realizarea mâzgălelii pe foaia de hârtie. primul. Desenul liber .adâncirea relaţiei dintre copil şi ajutorul său. de la violenţă şi distrugere la echilibrare. d. desenul reflectă: -imagini legate de sensul stăpânirii de sine. perseverent. Pictura sentimentelor din acest moment-i se cere copilului să realizeze o pictură cu degetele de la mâini sau chiar de la picioare. copilul este rugat să traseze primul linia pe foaia de hârtie. 3. Utilizarea desenului serial se realizeaza in 3 stadii: 1. -tablouri ce reflectă deplasarea legăturii de ataşament de consilier către alte persoane. f. figuri etc. .Curs II. care să reprezinte starea lui de acum sau starea lui când e fericit sau supărat. Jocul "Desenul unei povestiri"-este o tehnică utilizată de Steward Gabel. stadiul terminal -de la a 9-a şedinţă la a 12-a. Desenul lumii interioare. Psihoterapie 28. îşi eliberează propriile lor sentimente şi atitudini care ar fi putut fi inhibate şi ascunse.A. în care terapeutul desenează el.tehnica mâzgălelii descrisa de Florance Cane. alteori imaginea aleasă se schimbă de mai multe ori în forma sau în funcţia ei. Metoda este de inspiraţie jungiană şi implică o serie de 12 şedinţe a câte 20-25 de minute fiecare. Când o serie de desene cu o poveste acompaniatoare a fost completată. c. Adesea în desenul serial. Allan observă că unii copii încep seria prin a produce imagini de suferinţă. o simpla linie pe hârtie şi-l directionează pe copil să trazeze alte linii pentru a realiza un desen. 2.stabilirea unui raport iniţial cu consilierul. Când copiii desenează liber şi fără nici o indicaţie. stadiul intermediar-de la a 5-a la a 8-a şedinţă.cartiaz. este o metodă de a-i ajuta pe copii să exprime acele părţi din ei înşişi. în prezenţa consilierului psihologic. După această fază iniţială. alţii imagini reparatorii.B. 2009 www. 6 . g.pierderea controlului intern şi prezenţa sentimentelor de disperare. ei exprimă o parte din propria personalitate. Mâzgăleala . Desenul serial -este o metodă individuală de lucru cu copilul cu dificultăţi comportamentale şi de adaptare. conţinutul desenelor reflectă: . când i se cere copilului să deseneze un tablou. .copilul este rugat să închidă ochii şi să pătrundă în lumea lui interioară şi apoi să poată reda pe hârtie folosind doar linii. desenele reflectă: .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Câteva modalităţi de lucru expresiv-metaforice: a. Exerciţiul corporal are ca efect eliberarea copilului de inhibiţii şi în consecinţă.

Desenarea sentimentelor . 2009 www. se confruntă cu ele şi învaţă să le controleze. Psihoterapie 28.02. copiii le exteriorizează.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z h.Curs II. 7 .prin reprezentarea grafică a unora din sentimentele lor.cartiaz. Câştigarea unui bun control emoţional conduce la dobândirea unui mai bun sens al identităţii personale.

Prin intermediul basmelor. COLAJUL . 5. Această tehnică imaginativă poate fi utilizată în mai multe moduri: 1) ca mijloc de diagnosticare a personalităţii şi vieţii socio-emoţionale a copiilor .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 3 Mijloace expresive în psihoterapia copilului 1. aflaţi în situaţii problematice. 4. asociaţiile libere şi alte producţii ale adultului. Fiecare poveste se termină cu o lecţie sau o morală derivată din situaţia povestii. FANTEZIA . o problemă inconştientă se exprimă în cutia de nisip jucându-se acolo ca o dramă.reprezintă o practică de primă importanţă în psihoterapia copilului şi se consideră că poveştile copilului sunt mai uşor de analizat decât visurile. forţa fizică. Prin analiza de conţinut a povestirilor născocite de copii s-au desprins 3 maniere prin care aceştia.este realizat prin lipirea sau ataşarea de materiale de o mare varietate pe hârtie sau pânză şi ajută la eliberarea imaginaţiei putând fi utilizat ca exprimare senzorială şi emoţională.sentimentele şi frustrările lor ascunse.în care i se cere copilului mai întâi să povestească o istorioară şi este atent la atmosfera şi cadrul povestirii. Acest joc al imaginaţiei dinamizează inconştientul şi acţionează astfel asupra psihicului copilului. înţelepciunea. Problema principală a terapeutului de copii ar fi să utilizeze insight-urile sale terapeutice. stimuleaza descentrarea copilului. cei care sunt nesiguri şi fricoşi pot simţi un sentiment al controlului şi al stăpânirii de sine prin intermediul lutului.astfel încât copilul să poată deveni conştient de trăirile sale.Curs III. 2.Mergi . care-l face să se pună în locul altuia şi să regăsească în altul ceva din el însuşi.materialele pentru modelaj pot fi lutul. LUCRUL CU BASMUL . iar copilul trebuie ajutat sa devină conştient de multitudinea de opţiuni care sunt disponibile să le înlociuască pe cele înguste. autodistructive. CREAREA DE POVEŞTI .Richard Gardner a creat "tehnica mutuală a realizării de poveşti" . Un exerciţiu care pune în evidenţă strategiile copilului de a face faţă obstacolelor este "fantezia zidului: "Imaginează-ţi că mergi pe un drum şi pe neaşteptate îţi apare în faţă un zid. Limita de timp este de 3 minute pentru fiecare temă şi s-a constatat că aceasta elimină perfectionismul şi adesea conduce la rezultate mult mai interesante decât timpul îndelungat.basmele şi legendele oferă un material foarte bun de lucru cu copiii. drumul eroului mitologic care este supus unui număr de încercări care-i verifică vitejia. se consideră ca se stimulează întelegerea de sine şi a celorlalţi. Dr. 2009 www.a tipurilor de 8 . se raportează la conţinutul basmelor: 1)Transpunerea în lumea imaginativă a basmului 2)Transpunerea personajelor din basm în viaţa reala 3) În povestirile copiilor apar dorinţele . peştera are o uşă mare în spatele căreia se află ceva care vrea să iasa.deschide uşa şi vezi ce se poate întâmpla.03. la reacţiile emoţionale ale copilului atunci când spune povestirea apoi Gardner sune propria sa poveste pornind de la aceleaşi personaje. MODELAJUL . oferind o rezolvare mai potrivită la cele mai importante conflicte. Copiii fără a conştientiza refac. Ce faci tu în această situaţie? Cum îţi apare zidul şi ce simţi faţă de el?" iar în fantezia "Peştera" apar temerile şi conflictele ascunse ale copilului "Imginează-ţi că te afli în faţa unei peşteri. aluatul şi poate fi realizat de un singur copil sau în grup.cartiaz. JOCUL CU NISIP-este o tehnică terapeutică jungiană şi poate fi interpretat ca o reprezentare tridimensională a unei situaţii psihice. Copiii supăraţi pot exprima supărarea lor în lut în diverse forme.tehnicile fanteziei presupun folosirea întregului potenţial imagistic şi ele pot fi combinate sau nu cu desenul şi mişcarea fizică. 3. alese de el. 6. generaţie dupa generaţie. Psihoterapie 07." Acest gen de fantezii pot fi continuate cu dialog gestaltist. atmosfera ca şi în povestirea copilului. creându-i jocul de perspectivă. plastilina.

este o tehnică utilizată de J.03.Cum poate arăta starea ta de mai bine! 8.cum apare starea de bine (lipsa durerii ). în acest sens copii sunt capabili să-şi rezolve conflictele interioare mai bine.psihanalista M. 7.Crowley au descris 2 exemple de metafore artistice: 1.copii-educatoare etc. b. De exemplu. 2.cartiaz. Pentru a funcţiona în sens terapeutic. Metafora terapeutică trebuie să evoce atât familiaritatea imagistică a metaforei literare. METAFORA TERAPEUTICĂ a. În cartea "Metafore terapeutice pentru copii şi copilul interior". . cât şi familiaritatea raţională bazată pe o înţelegere a experienţei personale. terapeut şi poveste.ruşinat sau rezistent. care pornesc de la ideea ca personajele din desenele animate şi aventurile lor sunt simboluri puternice pentru mulţi copii şi de aceea pot fi utilizate ca alternativă metaforică pentru lucrul cu fricile. . Psihoterapie 07. anxietăţile.Crowley. aceasta fiind facilitată prin reprezentarea problemei copilului suficient de exact astfel încât el să nu se simta singur şi suficient de indirect ca să nu se simtă stânjenit. Poveştile metaforice . Copilul trebuie să creeze o punte de conectare personală între sine şi evenimentele din poveste.cum apare durerea chiar acum. ajută să se manifeste sistemul senzorial care este nefolosit de către copil. TERAPIA PRIN JOC (LUDOTERAPIA) . J. în cazul unui copil cu coşmaruri. tehnica terapeutică poate decurge astfel: 1.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z relaţii părinţi-copii. 2)ca mijloc de stimulare a creativităţii 3)ca tehnică psihoterapeutică ce se poate înscrie în rândul celorlalte tipuri de terapie prin metafora la copii. în timp ce. Tema poate fi aleasă de către copil sau de către terapeut care se bazează în alegere pe o situaţie problematică în viaţa copilului sau poate realiza un spectacol vesel doar de dragul distracţiei.cine poate să ajute primul desen să se transforme în al 2-lea desen. Metafora artistică . aceasta creând 3 căi de relaţionare empatică între copil.Mills si R.creata pentru a-i ajuta pe copii să facă fată durerii fizice.Curs III. Waelder declară că jocul aduce copilului oportunitatea de a asimila treptat ceea ce în viaţa reală ar putea fi dificil să 9 . îl ajută să câştige un simţ al controlului durerii.utilizează strategii de desenare. 2009 www. de asemenea este mai uşor pentru copil să vorbească prin intermediul marionetei care spune în mod direct ceea ce lui îi vine greu să exprime şi chiar comunică mai uşor cu marioneta aleasa de terapeut decât cu acesta însuşi. este necesar să se creeze ceea ce Rossi numea "porţiune de realitate fenomenologică" în care lumea creată prin metafora terapeutică este experimentată de către copil. 9. să le echilibreze şi să integreze multe aspecte din ei înşişi.Mills si R. conflictele acestora. care îi dă posibilitatea copilului să se identifice cu personajele şi evenimentele descrise. MARIONETELE . Aceasta presupune 3 paşi simpli în care copilul este pus să deseneze: .un element pe care atat metafora literară cât şi cea terapeutică îl au în comun este corespondenţa: "Noi trebuie sa fim capabili să experimentăm o sincronie imdiată între o metaforă şi referentul său". Aceste desene servesc mai multor scopuri şi anume: îl pot ajuta pe copil să se disocieze de durere prin transformarea ei într-o imagine pe hartie.Klein priveşte jocul ca un tip de reprezentare simbolică a fanteziei inconştientului şi-l interpretează ca atare.Desenează cum arată coşmarul! 2. scopul fiind acela de a furniza un instrument artistic prin care senzaţiile dureroase pot fi obiectivate şi să se poată avea acces la resursele interioare.Desenează ce personaj din desenele animate ar putea să te facă să te simţi în siguranţa! 3."Terapia prin desen animat".jocuri din carton create de catre copil dând o alta dimensiune experienţei terapeutice.acestea implică detaşare şi copilul se simte în siguranţă să releve ceva din intimitatea sa.Metafora"Cum să faci faţă mai bine suferinţei" .

să joace anumite roluri. creatorul "tehnicii povestirii mutuale" a observat cum. R.03. TEHNICI DE MIŞCARE ŞI DE DANS . DRAMATERAPIA . astfel: a) un copil "îngheaţă" într-o statuie. 11. b) copiii se mişcă pe muzică şi când muzica se opreşte "îngheaţă" într-o statuie şi spun apoi ce emoţie exprimă prin statuile lor. tehnica fiind un ajutor în clarificarea unei rupturi şi polarităţi din personalitate. abilităţile de rezolvare a problemelor. copiii doreau în mod spontan să gesticuleze. un desen. iar altul ghiceşte ce vrea să exprime statuia.să se mişte ca ele.pe nisipuri mişcătoare. În gestaltterapie este prezentă tehnica scaunului gol .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z integreze.mişcările corporale servesc scopuri diferite precum eliberarea de energie şi de tensiune. să intoneze.să se simtă ca el. 2009 www. cu marionetele etc. 10. deblocarea emoţională. o scenă în jocul cu nisip.cartiaz. scopul este de a-l ajuta pe copil să înveţe despre el şi despre viaţa sa prin intermediul viselor sale.i se cere copilului să imită diferie animale. De aemenea. dramatizarea sporind eficacitatea tehnicii. în timpul povestirii. "parţi" din personalitatea sa. dezvoltarea sensibilităţii către sine şi către altii. prezentând şi argumentând punctele lor de vedere. o clarificare ce este esenţială în procesul de centrare. imaginaţia şi creativitatea sa.prin ploaie. . Psihoterapie 07. În terapie. orientarea în realitate.Gardner.dezvoltarea spontaneităţii. În sistemul terapeutic al lui Pearls se pune un accent important şi pe analiza viselor: "diferitele părţi ale visului nu sunt altceva decât părţi ale personalităţii noastre".este o formă de psihoterapie în care spontaneitatea jocului dramatic.i se cere copilului sa exagereze o anumita mişcare sau gest şi este întrebat ce mişcare particulară îi aminteşte sau ce-l face aceasta să simtă. Exemple de exerciţii de mişcare: -i se sugerează copilului să realizeze diferite tipuri de mers:să-şi imagineze că merge pe gheaţa. Pe scaunul gol pot fi puse diferite persoane din viaţa copilului. În gestaltterapie. . Jocul statuilor poate fi utilizat cu succes într-un grup de copii. ca şi intervenţiile terapeutului ajută copilul să se exprime. să înteleagă şi să lucreze asupra conflictelor sale.pe nisip fierbinte. jocul se poate realiza în acelaşi mod cum se utilizează o poveste. inteligenţa. Pearls a creat şi jocul"câinele de sus" şi "câinele de jos". 10 .Curs III. în care pacientul joacă pe rând cele 2 părţi ale Eului aflate în opoziţie.creată de Fritz Pearls ca un mijloc de provocare a unei conştientizări importante şi aduce mai multă claritate în munca terapeutică.putându-se observa la copil atunci când se joacă multe lucruri despre maturitatea.

care nu sunt altceva decât părţi ale personalităţii sale. modul în care stăm sau în care ne mişcăm. chiar dacă nu toţi copiii sunt grav afectaţi. şi notarea fiecarui răspuns aşa cum apare el. Ei pot să aibă probeleme de concentrare a atenţiei. activitatea socială are de suferit în aceste condiţii. Ceilalţi sunt profund afectaţi. De exemplu: „Sunt lenes". dacă apar probleme. Simţul abandonului poate afecta serios încrederea şi eficienţa şcolară. puternică şi protectoare se simte în anumite situaţii slabă şi neajutorată.Tema "stil-şcoală". . nu renunţa. ca şi puterea lui fizică şi morală. ruşine că părinţii lor se despart.în general. se adaptează mai bine divorţului părinţilor. pot simţi pierdere. în fiecare segment fiind apoi trecut un cuvânt care reprezintă o parte a Sinelui. Copiii intre 8-12 ani pot separa nevoile lor de nevoile părinţilor lor. naturale este o tehnică specifică unificării. singuratate. o iubeşte. Copiii sunt mai perseverenţi decât adulţii. Exista mai multe tehnici care se centrează pe aceste polarităţi.cu atât mai mult dacă aceasta este copil.acest exerciţiu implică repetarea întrebării"cine sunt?. Obiectivele şi specificul consilierii copiilor cu părinţii divortaţi În cazul divorţului părinţilor.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 4 Gestalt-terapia şi terapia unificării la copil Integrarea polarităţii prin metaforă şi mişcare corporală În gestaltterapia copilului. până când în cele din urmă vor avea succes. de fapt. ai căror părinţi au abilităţi de comunicare bune. Între 6-8 ani. Orice copil este derutat atunci când simte ură. sunt înspăimântaţi de incertitudinea situaţiei. Copiii care au suport material. ci vor încerca repetat. Psihoterapie 14. de aceea conştientizarea.Copilul este stimulat şi încurajat să intre în rolurile personajelor imaginate de sine. care ulterior să fie împărţită în mai multe segmente/sectoare. la un moment dat. „Sunt un bun inotator" etc. tristeţe-bucurie etc. este bine ca şi copilul să înţeleagă rolul şi caracterul inerent al polarităţii în personalitate. La şcoală pot să pună la grea încercare rezistenţa profesorilor. rautate faţă de persoana pe care.Curs IV. şi acceptarea părţilor sinelui permit o întărire a Sinelui dar şi o mare autodeterminare. care au suferit puţine schimbări de mediu. vor reacţiona la divorţ prin tristeţe şi sentimente de abandon. cu o imagine pozitivă de sine.etc)-colajul din elem. Pot deveni furioşi la orice mic incident şi au tendinţa să provoace profesorii şi consilierul şcolar. felul în care ne folosim corpul şi îl îmbunătăţim sunt subiecte importante atât pentru adult cât şi pentru copil. El este uimit atunci când o persoană pe care o consideră curajoasă. în copilărie să se întâmple ceva care să blocheze acest proces.2008 www. Deconectarea de corpul lui îl va face pe copil să piardă sensul Sinelui. Este posibil ca. rejecţie. printre care amintim: . Oricum însă. Părţile opuse pot fi reliefate în sentimentele pe care copiii le cunosc: dragoste-ură. .Modelajul şi colajul din elemente naturale(frunze. copiii nu fac distincţia clară între ce simt ei şi ce simt părinţii lor. Un alt exerciţiu este desenarea unei plăcinte. ei pot simţi 11 . -Mişcarea corporală şi blocajele . pot izbucni în plâns la orice provocare. înţelegerea. Prin urmare. frică.metafora poate fi un mijloc de comunicare între terapeut şi clientul său. au coşmaruri.cartiaz. devin extrem de anxioşi.pietre. mulţi au dificultăţi sociale şi emoţionale.de multe ori polare.03.Desenul . de exemplu o boală sau o intervenţie a a părinţilor. deoarece se simt rejectaţi. La această vârstă.Metafora unificatoare . Se pot simţi neiubiţi de tatăl sau de mama absentă şi pot fi foarte furioşi.

întâlnindu-se mai des în mediile cu venituri materiale scăzute. pot fi ostili şi agresivi atât cu colegii. Un alcoolic nu îşi pune în pericol numai sănătatea sa fizică şi psihică. Daca la 6-8 ani sentimentul predominat era tristeţea.03. • Îeşirea din conflictul cu părinţii şi centrarea pe aspectele vieţii lor. nu au încredere nici în ei înşişi. în cea de grup punându-se accentul pe înţelegerea şi exprimarea sentimentelor legate de divorţ. tehicile gestalt pentru a lua contact cu emoţiile şi nevoile personale. confuzi şi prezintă sentimente de insecuritate foarte intense. Deşi. pot fi neîngrijiţi şi pot avea semne. delicvenţă. să nu ai încredere şi să nu simţi. dar sunt ocazii când se implică exagerat în activităţile şcolare. de stomac). • Iniţierea de noi relaţii (evitarea izolării sociale). să intre în contact cu propriile emoţii şi să le exteriorizeze. Pot dezvolta sentimente de vinovăţie pentru că nu au evitat ceea ce se întâmpla în familia lor. Obiectivele consilerului care lucrează cu copii/adloescenţi/tineri ai caror părinţi sunt divorţaţi sunt urmatoarele: • Acceptarea de către aceştia că divorţul s-a întâmplat şi că părinţii lor nu mai sunt căsătoriţi. Ca şi în situaţia copiilor cu părinţii divorţaţi. În acelaşi timp. iar revolta lor faţă de ceea ce se întâmplă acasă poate lua forma comportamentului delincvent. 12 . Obiectivele şi specificul consilierii copiilor cu unul sau cu ambii părinţi alcoolici În societatea românească. învinovăţesc frecvent pe unul din părinţi şi îşi descarcă furia asupra acestuia.2008 www. cei mai afectaţi fiind copiii. se simt neiubiţi şi ajug să creadă că nici nu merită să fie iubiţi. În familiile alcoolicilor există 3 reguli: să nu vorbesti. tehnici de relaxare care ajută la scăderea anxietăţii şi tehnici de dezvoltare a asertivităţii şi de îmbunătăţire a imaginii de sine. cât şi cu persoanele cu autoritate. să aibă încredere în ceilalţi şi să înveţe să ia decizii. • Acceptarea faptului că divorţul este un aranjament permanent şi că părinţii lor nu se mai împacă. acum se întâlneşte de obicei furia. Când stabileşte obiectivele consilierii.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z simptome psihosomatice (dureri de cap. ca mecanism de fugă fată de situaţia familială. droguri ilegale. Copiii trebuie învăţaţi să se exprime. Copiii cu părinţi alcoolici sunt anxioşi.cartiaz. Psihoterapie 14. şi aceştia pot beneficia de consiliere de grup în cadrul căreia se apelează la jocuri de rol pentru experimenterea situaţiilor în care se află. consilierul trebuie să aibă în vedere contracararea acestor reguli aberante şi nesănătoase de comportament. promiscuitate. abuzul de alcool şi dependenţa de acesta (alcoolismul) sunt relativ frecvente. se utilizează consilerea individuală şi cea de grup este benefică. de obicei. de asemenea pot intra în conflicte cu colegii şi profesorii. • Rezolvarea furiei şi a sentimentelor de învinovăţire. Adolescenţii pot răspunde la divorţul părinţilor prin utilizarea de alcool. tehnicile RET de verificare a veridicităţii unor convingeri defectuoase. Fizic. Consilierea de grup ofera un bun suport afectiv. dar nici în alţii. La şcoală au dificultăţi de concentrare a atenţiei şi o slaba implicare în sarcinile şcolare. dobândirea abilităţilor de a face faţă schimbărilor din viaţa lor şi îmbunătăţirea imaginii de sine şi a atitudinii faţă de părinţi.Curs IV. ci şi pe a celor din jur. trebuie informaţi despre efectele alcoolismului. a consumului de alcool sau a drogurilor ilegale.

din cauza interceptării de către o a treia persoană. consilerea la distanţă urmează aceeaşi paşi ca şi o consiliere obişnuită: • stabilirea contactului.cartiaz. impulsivitate. fiind aceia de care cadrele didactice se plâng în continuu. de control al mâniei. dominatori şi cu labilitate emoţională. dificultatea de a asigura deplina confindenţialitate a comunicării cu clientul. Consilierea prin telefon are avantajul că poate fi folosită şi de către persoanele timide. ritm. doar că este în anumite privinţe limitată. cursV 21.) poate fi îngustat de elementele tehnice neperformante.imposibilitatea de a observa clientul şi conduita acestuia (contact vizual. 4. „medierea” comunicării prin mecanisme tehnice. • stabilirea scopului solicitantului consilierii. norme. iar pentru cea prin internet este nevoie de bune abilităţi de cominucare scrisa. accent etc.). Particularităţile consilierii la distanţă În ultimii ani. agitaţie motorie şi verbală. deci impersonale. cele care se limiteaza la a trăi doar în casa lor. toleranţă scăzută la frustrare şi rutină. intervenind la nivel comportamental. registrul de elemente paraverbale (ton. Un consilier la distanţă are nevoie de aceleaşi abilităţi generale de consiliere şi altele specifice pe lângă acestea. Pentru aceasta consiliere este necesar un bun control al vocii. În linii mari. iar din punct de vedere al activităţii psihice prezintă deficit de atenţie. reducerea elementelor de feed-back pe parcusul comunicării. consilierul urmărind efectele medicamentelor. memorie deficitară. Nu au încredere în ei. dar se pare că această tulburare are şi un fundament organic. astfel încât aceştia să nu dezvolte o atitudine negativă faţă de şcoală şi să devină supraprotectori. incapacitate de concentrare. Cei cu sindromul de hiperactivitate (deficit de atenţie) se manifestă prin distractibilitate. • clarificarea problemei. dar şi dezvoltarea unor abilităţi de comunicare. 13 . Dezavantajele sunt: 1. postură etc. deficit în a respecta reguli. Din cele de mai sus este uşor de dedus că au probleme şcolare mari. o voce plăcută şi expresivă. Se urmăreşte relaxarea şi creşterea autocontrolului. deoarece creează probleme fără întrerupere.03. pentru a le premite clienţilor să-şi exploreze starea. deficit de control. este orientat către un doctor. atunci când clientul simte că nu mai doreşte să continue şedinţa.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 5 Aspecte semnifcative ale consilierii copiilor cu deficit de atenţie Nu se ştie exact care sunt cauzele deficitului de atenţie. problemele sau crizele personale într-o singură sesiune sau într-o relaţie terapeutică pe termen lung sau continuu. 2. Intervenţia este de obicei medicamentoasă. Ei pot fi agresivi. consilierea la distanţă a câştigat un loc bine definit în sfera consilierii.Psihoterapie. cele care locuiesc la distanţă sau cele care din diverse motive nu vor să meargă la cabinet. Consilierea la distanţă nu este fundamental diferită de cea obişnuitî. Consilierea prin telefon este un serviciu prin care un consilier specializat lucrează cu clienţii prin telefon. Această consiliere înlătură inhibiţiile inerente cererii ajutorului şi mai are avantajul că poate fi încheiată brusc. 3. Consilierul are responsabilitatea de a lucra şi cu părinţii în acelaşi timp.2008 www. de rezolvare a conflictelor. sentimentele şi drepturile celorlalţi. iar cum consilierul nu are dreptul de a prescrie medicamente.

cartiaz.Psihoterapie. cursV 21.03. pentru probleme care nu necesită un procedeu de analiză laborios. • încheierea şedinţei şi programarea următoarei şedinţe. 14 . pentru cei foarte timizi sau cei ce nu au timp să se deplaseze la cabinet.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z • analiza eventualelor posibilităţi de rezolvare a problemei. Consilierea la distanţă poate fi o alternativă de consiliere pentru situaţiile de urgeţă.2008 www.

. La fel ca adulţii. Copiilor începe să le displacă să se joace singuri şi ca atare. foarte activi. iritabilitatea. Fazele urmează una după alta şi includ. . într-un mod obsesiv uneori. Deşi nu trebuie să fie duri cu copilul. care pot fi depăşite cu dificultate. muşcături.alarma. negarea este un mecanism care ajută la prevenţie. la conservarea energiei necesare următoarelor faze. Cu toate acestea. Conştient sau inconştient. Copiii cu un părinte absent pot nega realităţile circumstanţiale care au generat pierderea şi refuză să creadă că părintele nu mai este disponibil pentru ei. Un efect al pierderii îl reprezintă disocierea. copiii trec prin aceste faze la fiecare pierdere suferită. mulţi oameni. După o pierdere. sport.).cele mai comune reacţii includ: .pentru a-şi distrage atenţia de la ceea ce s-a întâmplat. Unii încep să fie preocupaţi de 15 . este totuşi un semn din partea copilului că poate dezvolta sentimente puternice de ataşament. să pară rupt de realitate. devierea şi hiperactivitatea sunt alte reacţii comportamentale la pierdere. să evite conversaţiile şi orice contact interpersonal.Curs VI.negarea (disocierca. murdărirea hainelor. de toate vârstele. . Atunci când adu1tul.03. Ei se pot bucura de amintirile cu părintele respectiv. pot deveni foarte. mai multe componente. să se retragă din activităiţile sociale. Regresia poate include. de asemenea. Mulţi copii par a se mişca prin viaţă pur şi simplu ca nişte roboţi. poate avea parte de reacţii extrem de neplăcute din partea copilului. Regresia este altă caracteristică ce poate însoţi durerea. Ajută la suprimarea acelor emoţii care ne fac să ne simţim vulnerabili. Distrugerea. *durerea subsidiară. scrisori. Sau îşi pot concentra energia în activităţi şcolare.panica. Este posibil ca în această perioadă copilul să arate foarte puţin interes pentru tot ceea ce este în jurul său. Tehnici specifice de lucru Fiecare experienţă dureroasă este unică. pentru marea majoritate a copiilor. la rândul lor. * durerea acută. a) Faza durerii de început.. creşterea activităţii orale (îşi sug degetele sau părul. numai să-şi vadă părintele absent sau să îl sune la telefon. Regresia poate fi o parte a procesului de vindecare după pierdere. pot privi poze. manifestări mai speciale: lovituri. totuşi părinţii trebuie să îşi impună deciziile cu fermitate. zâmbind şi răspunzând unor iluzii. Această experienţă de disociere poate dura de la câteva ore la câteva luni. Pot învinui pe cel care îi îngrijeşte sau pe alţii pentru absenţa părintelui pierdut. suspendat în timp şi spaţiu. că acccptă să fie îngrijit de cineva şi că poate răspunde cu acceaşi dragoste. care îngrijeşte copilul. 2008 www. creionele). cer compania altei persoane sau privesc în mod constant la TV.dinaintea sa. protestul).ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 6 Fazele durerii provocate de pierderi şi reacţiile comportamentale specifice copiilor. Pot merge până într-acolo încât sunt capabili de orice compromis. se simte la un moment dat sub nivelul adultului ????.cartiaz. deşi comprtamentul copilului poate determina resentimente sau gelozie din partea adultului implicat. evitare şi reducere a anxietăţii. Fiecare proces dureros prin care trece copilul include trei faze: * durerea de început. hiperactivitatea. muşcă hainele. cluburi sau hobby-uri. Ei spun că se simt ca şi cum n-ar fi în contact cu ei înşişi. În această fază nu este un lucru neobişnuit ca pentru câteva momente pierderea să fie pur şi simplu uitată.. Psihoterapie 28. oricât de minoră ar putea fi aceasta. pentru a evita să se gândească la ceea ce s-a intâmplat.

Este firesc pentru oricine să simtă frică faţă de perspcetiva pierderii celor pe care-i iubeşte.începerea procesului de reorganizare.xietate vinovăţie şi ruşine. Pentru cei mai mulţi copii ajutorul trebuie să sosească înainte ca ei să integreze în mod pozitiv pierderea. dispoziţia de doliu şi durere. Este onest. plânset lăuntric. pentru că acestea îi ajută să uite de problemele cauzate de pierderile suferite. Este foarte important să nu se anticipeze şi nici să nu se sugereze răspunsul copilului. Majoritatea copiilor care au suferit pierderi mai păstrează în primele şase luni după. Unii pot începe să recurgă la alcool sau la droguri. an. iar capacitatea de concentrare şi organizare este încă şubredă. o reprezintă tehnica celor cinci sentimente: tristeţe. dar eficientă. întreg procesul trebuind să fie parcurs. Psihoterapie 28. nefiind ceva neobişnuit ca la un moment dat să predomine o stare. furie. Refacere şi reaşezare După o vreme în care au experimentat toate sentimentele şi trăirile normale în asemenea momente.etape: .03. în procesul de vindecare trebuie urmărite şi tratate fiecare în parte. Unii psihologi afirmă că insomnia ce apare dupa o pierdere majoră e legata de resimţirea pericolului în care se găsesc” un pot să dorm ptr. . Întrebările se reiau. dar cei mai mulţi au învăţat că îşi pot continua viaţa şi dupa pierderea cuiva de care au depins cândva. să cunoască faptul că plânsul este o parte a acestui proces şi că trebuie să înţeleagă şi să găsească o modalitate de a-i (pcnuite???) permite să se producă. se poate inventa o 16 . Încă se mai păstreaza sentimentele de anxietate. frică şi singurătate. putem să apelăm la combinarea discuţiilor cu activităţi externe. că un sunt sigur că inima mea va bate după ce mă trezesc.dor şi căutare. Adolescenţii folosesc adesea căşlile caselofonului sau telefonul pentru a umple timpul liber şi pentru a-şi bloca reacţiile interioare. . copiii se hotărăsc să revină la o viaţă care să le asigure creşterea şi dezvoltarea personală. Adulţii se pot întreba dacă viaţa mai merită trăită. Uneori copiii prezintă o mixtură a acestor sentimente. ca de exemplu imagini video sau cărţi de poveşti.experienţa dezorganizării şi disperării. dacă este cazul.verbal al copilului atunci când răspunde la test. că reîntoarcerea la creativitate implică durere şi că nu există cale de a scurta toate acestea. în timp ce alţii de teamă şi culpabilizare.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z problemele celorlalţi. b) Faza secundară a procesului de jelire . Unii copii se pot simţi copleşiţi de anxietate sau tristeţe.” Copiii trebuie reasiguraţi de faptul că propria moarte este ceva mult prea îndepărtat şi că temerile acestea un sunt justificate.. Chiar dacă aceste sentimente sunt prezente sub formă de mixtură sau în mod succesiv. .. Dacă copilul întâmpină dificultăţi în exprimarea verbală a ceea ce simte. O altă modalitate de a ajunge la sufletul copilului este aceea de a concentra toate simţurile acestuia spre o activitate care să fie relevantă scopurilor terapeutice urmărite. fericire. extinzând perioada de timp necesară refacerii. O altă consecinţă a pierderii o reprezintă reacţia faţă de alarmă şi panică.cartiaz. furie.Curs VI. Copiii trebuie să ştie că sentimentele şi reacţiile lor sunt comune şi normale în situaţiile de durere. Fiecare fază ajută copilul să depăşească pierderea prin acceptarea a ceea ce s-a întâmplat şi prin începerea procesului de refacere şi reaşezare sufletească. O modalitate simplă. Aceşti copii pot rămâne furioşi sau depresivi . ca mai apoi un alt sentiment să devină predominant. Se urmăreşte consonanţa dintre comportamentul verbal şi cel non. Este foarte important pentru copil să simtă că se află în centrul preocupărilor adultului c) Faza durerii subsidiare. teamă. Începe parcurgerea drumului bunăstării fizice şi psihice. 2008 www. Înseamnă abandonarea trecutului şi trăirea în prezent şi viitor.tristeţe. Cercetările indică faptul că sentimentele de ambivalenţă şi conflictele interioare contradictorii legate de persoana pierdută complică procesul durerii.durerea acută. Câteva tehnici specifice de lucru Atunci când copiii nu sunt dispuşi sau nu se simt confortabil să vorbească despre sentimentele lor.

lea rând. În acest caz. s-a constat că se trece mai uşor şi mai repede peste consecinţele produse de pierdere. iar problema devine inamicul numărul unu.în al 2-lea rând vor stabili dacă sunt capabili să învingă împreună problema.în al 6. se vor încuraja unul pe altul şi vor devaloriza lucrurile care ar putea sabota încercarea respectivă. eliminând astfel conflictul . atunci aceasta poate veni cu cel puţin cinci sugestii care să privească îmbunătăţirea comunicării în familia respectivă. . asistenţi sociali. dreaptă de a comunica veştile rele copiilor. Psihoterapie 28. să facă anumite lucruri care-i fac plăcere etc. . Există copii care şovăie în a plânge în faţa altora. membrii familiei vor discuta fiecare punct de pe lista stabilită anterior. teamă.în final. atunci o vor elimina de pe listă. Anxietatea de evitare poate fi depăşită sugerându-le beneficiile momentelor de plânset. membrii familiei vor încerca să determine dacă fiecare persoană implicată e dornică să reia acest experiment urmatoarea săptămână. Dacă este şi o terţă persoană. îndurând pierderea şi separarea.rând. Este extrem de important ca purtătorii veştilor rele să meargă în direcţia corectă. cât şi profesioniştii (medici. oferindu-i posibilitatea dezvăluirii sentimentelor (anxietate. dupa ce s-a realizat un consesns într-o anume direcţie. astfel încât acesta să poată să reacţioneze şi să răspundă într-un mod adecvat veşlilor nedorite. copilăria este deseori umbrită de necazuri şi veşti rele. Orice profesionist care lucrează cu copiii poate fi confruntat cu astfel de situaţii.în primul rând se exprimă acordul asupra faptului că există o problemă şi definesc exact care este problema. ca venind din interior. consilieri. asistente medicale. 17 . Copilul va fi tratat cu mult respect. psihologi. .al 3-lea pas ar fi că fiecare dintre membrii familiei să exploreze împreună toate posibilităţile şi toate alternativele în rezolvarea problemei respective. se poate folosi un joc în care se pot implica sentimente legate de pierdere şi separare. să se simtă mai bine. . Situaţia se complică în cazul anumitor copii care nu au reuşit să rezolve prin integrare pierderile suferite şi la care se instalează depresia cronică.în al 4. Nu există nicio modalitate corectă. dar există modalităţi mult mai de ajutor decât altele. Acei copii care înainte de separare sau pierdere au avut o relaţie caldă cu părinţii s-au dovedit a fi mult mai cooperanţi cu cei care se ocupă de ei după pierderea suferită. părintele şi copilul devin o echipă. nelinişte. 2008 www. În acest proces sunt implicaţi atât părinţii. Fiecare dintre noi a trăit experienţa primirii unor veşti care ne-au provocat suferinţă. terapeuţi. se vor accepta nevoile şi dorinţele acestuia. o tactică foarte bună este aceea de a discuta franc cu copilul despre timpul pe care îl cheltuieşte pentru depresia respectivă şi pe care ar putea să-l folosească în diverse alte scopuri: să se împrietenească cu el însuşi. ingrijorare etc. încercând să-şi imagineze soluţii pentru problemă. voluntari). De asemenea.Curs VI.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z poveste în care el însuşi să fie unul dintre actorii acesteia. Dacă cineva are vreo obiecţie în legătură cu vreuna din soluţiile sugerate. preoţi.cartiaz.03. familia va supune la vot părerile şi soluţiile discutate ptr. Copiii şi veştile rele: repere în consiliere şi psihoterapie Într-o lume ce fiinţeză sub sub imperiul suferinţei şi al deznadejdii. . a selecta pe cea care a primit cele mai multe voturi. Alte tehnici şi tactici O altă modalitate de a lucra cu copiii care au suferit pierderi este aceea de a identifica împreună cu ei alţi copii care au trecut prin situaţii asemănătoare. să călătorească împreună cu copilul de-a lungul întregului “naufragiu".). Tehnica "rezolvarii mutuale a problemei" Părintele sau aparţinătorul şi copilul se întâlnesc cu o alta persoană (consilierul). să se cunoască mai bine. urmărind paşi specifici: . -în al 5-lea rând. Iar atunci când există o relaţie suportivă puternică în familia respectivă.

fără prejudecăţi. O parte a copiilor care au trecut prin astfel de experienţe sunt deschişi şi cooperanţi în înţelegerea veştilor rele şi chiar îşi oferă sprijinul activ în ajutarea altor copii care trec prin situaţii similare.poate să fie făcută la iniţiativa copilului sau la acea a adultului . psihoterapeutul sau consilierul poate încuraja copilul să împărtăşească gândurile şi sentimentele folosind întrebări deschise. O dezvăluire reactivă este iniţiată de către copil. Reacţiile negative sunt nebănuite.cartiaz. Odată clarificate veştile rele. Un copil ai cărui părinţi au divorţat poate deveni mult mai conştient de importanţa situaţiei atunci când unul dintre cei doi părinţi se recăsătoreşte. provocând un disconfort psihoafectiv de scurtă sau de lungă durată. Copiii sunt dependenţi în clarificarea lucrurilor de decizia adulţilor de a se implica în dezvăluirea şi lămurirea acestor situaţii neplăcute. Dacă vestea dată implică o pierdere. Veştile rele sunt acele veşti care alterează drastic imaginea despre trecut şi/sau prezent. Onestitate înseamnă întelegerea şi a acestui lucru. dat fiind complexitatea factorilor implicaţi. Sunt anumite aspecte ale veştilor rele care nu se doresc a fi discutate. Veştile rele pot fi legate de o varietate de circumstanţe medicale. Abordarea protectiv-deschisă este rccomandată în munca cu copiii. confuzie şi anxietate. alteori la cineva important pentru copil. ci selectivitatea informaţiei. De regulă. veştile rele devin un factor stresor repetitiv. Repetarea dezvăluirilor este necesară pentru ca el să devină conştient de importanţa situaţiei pe care deja o cunoaşte şi pentru a asocia pierderile implicate. 18 . Procesul de luare a dceiziilor este întotdeauna extrem de difícil. în timpul căreia percepţia copilului asupra a ceea ce înseamnă veştile rele se schimbă. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când pierderile repetate se asociază cu o situaţie de aşteptare prelungită. copilul se va mobiliza în ceea ce trebuie să facă întrucât există şi momente în care copiii sunt împinşi la izolare. De regulă. veştile rele dezvaluite într-o modalitate adecvată pot conduce la scăderea intensităţii stresului şi pot reduce intensitatea sentimentelor de depresie. fiecare implicând noi pierderi şi mult mai multe veşti rele. Pe de altă parte. Este dificil de separat efectul veştilor rele de modalitatea în care sunt date. fie la o persoană foarte importantă. Pentru unele familii aflate în suferinţă . procesul suferinţei poate să fi început deja. Se referă la situaţii temporare sau permanente şi includ ceea ce s-a întâmplat deja sau ce umează să se întâmple. Pentru acei copii care ştiu deja sau suspectează iminenta apariţie a veştilor rele. Dezvăluirea veştilor rele rareori se reduce la o simplă discuţie şi. Decizia este mai dilicilă atunci când veştile rele sunt asociate cu stigmatizarea şi chiar include incertitudini de tot felul.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z panică etc. atunci apare suferinţa. Dezvăluirea veştilor rele nu înseamnă şi nu se poate compara cu o situaţie de genul "totul sau nimic".Curs VI. sociale şi familiale. Unele informaţii pe care se bazează veştile rele sunt de-a dreptul brutale. Specialiştii implicaţi în munca cu copiii sunt puşi deseori in situaţii de dificultate. Psihoterapie 28. Includ o serie de incertitudini. dar nici nu este rezonabil să sugerezi că un răspuns imediat sau pe termen lung la veştile rele este influenţat de modalitatea în care acestea sunt dezvaluite. Empatizarea cu copiii nu este deloc uşoară.03.dacă le primesc – testează şi opinia specialistului. 2008 www. Uneori se referă la situaţia copilului. iar pentru a verifica răspunsurile primite . Copiii care au o boală cronică pot fi expuşi la o serie de episoade dureroase în timpul evoluţiei bolii lor. Uneori veştile sunt incomplete şi dau naştere la stres şi sentimente de singuratate. Dezvăluirea. conducând în felul acesta la nelimpezirea problemelor şi la neconştientizare. Copiii pot veni cu întrebări pe care le-au pus întâi părinţilor. implică repetări. adulţii au tendinţa să subestimeze impactul repetării dezvăluirii veştilor rele. dezvăluirea veştilor rele fiind făcută de către adult ca răspuns la întrebările sau preocuparile copilului. În aceste situaţii. de obicei. Profesioniştii care lucrează cu copiii au misiunea de a discuta temerile lor şi de a lămuri dilemele în care se afla. acestea se referă fie la o situaţie. Se poate oare răspunde deschis la orice întrebare adresată de către copil? Onestitate în acest caz nu înseamnă deschidere totală. Veştile rele date într-o modalitate nefericită pot cauza stres adiţional şi pot exacerba pierderi inerente. astfel încât copilul să aibă confirmarea acestora.

. cel puţin perioada imediată după ce veştile rele sunt date. 19 .cartiaz. este de dorit să fie informaţi atât membri ai familiei.Se recomanda ca dezvaluirile să aibă loc când toţi cei ce sunt implicaţi în atare situaţii sunt de faţă.copilul. . .după aceea .03. dar nu cu preţul tensionării relaţiei părinte-copii. Dacă veştile rele sunt despre un eveniment care deja a avut loc sau care este pe cale de a se întâmpla. . . Chiar şi atunci când sunt incertitudini despre ceea ce s-a întâmplat sau urmează să se întâmple. Locul ales trebuie să fie confortabil. conducătorii cluburilor din care copilul face parte etc. În privinţa situării lor şi a circumstanţelor care provoacă suferinţă este în general de folos şi uneori chiar necesar să-i informezi pe ceilalţi.veştile rele pot fi dezvăluite atunci când cei implicaţi sunt capabili să stea unul cu celălalt. rele este atunci când cei implicaţi sunt capabili să dea atenţie totală la ceea ce se spune şi să nu fie prea obosiţi.acolo unde reacţiile şi răspunsurile nu vor fi inhibate.stabilirea importanţei. prea bolnavi sau prea stresaţi."Mai degrabă mai devreme decât prea târziu". Depinde de situaţia particulară. Psihoterapie 28. cu mult mai târziu.locul unde veştile rele sunt dezvăluite nu va inhiba copilul în exprimarea emoţiilor sau în problematizarea situaţiei . cărţi etc.timpul cel mai indicat pentru comunicarea veştilor. 2008 www. Studiile realizate arată că acei copii care au suferit de boli grave şi care au ştiut din vreme diagnosticul s-au adaptat mai bine decât copiii care au aflat adevărul despre ei. cine anume va fi informat. În orice caz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Comunicarea deschisă despre veştile rele trebuie încurajată.) la îndemână. Este bine ca procesul de comunicare a veştilor rele să fie planificat şi pregătit cu mult înainte. personalul din şcoala in care învaţă copilul. privat şi pe cât posibil ferit de orice fel de perturbări. atunci când primeşte veste rea trebuie să fie în mijlocul unui mediu familiar.Curs VI. dar următoarele sugestii pot fi reţinute şi aplicate acolo unde este posibil: . preferabil acasă şi cu multe lucruri personale (jucării.atenţie maximă. copiii sunt ajutaţi mult mai mult şi mai bine dacă li se explică situaţia ca atare.Context familiar. liniştit. Stabilirea unor circumstanţe ideale pentru când şi unde să dau veştile rele este dificil de realizat. întârzierea dezvăluirii este de natura a crea mai multă anxietate şi stres pentru toată lumea din jurul copilului.

c. Sesiunea 4 a. pacientul este încurajat să se vadă în centrul evenimentelor. se caută să se dezvolte controlul mâniei şi ostilităţii d. 20 . pozitive. posibilitălţi de a schimba evaluarea. se caută obiectul mâniei şi ostilităţii c. Sesiunea 5 a. este întrebat ce face el acum.04. 2008 www. Sesiunea 6 a. terapeutul încurajează pacientul să se considere persoana-cheie în sistemul său de suport. pacientului i se explică importanţa prieteniilor. se stimulează imageria pe tema succesului. 6 săptămâni: Sesiunea 1 a. explorarea factorilor care au dus la decizia de suicid. c. se foloseşte în continuare imageria pentru a crea situaţia de confort psihologic. terapeutul îl învaţă pe pacient primul exerciţiu din «trainingul» autogen .Curs VII. c. noi atitudini. ce speră să facă şi ce speră să fie. d. b. se argumentează şi se acceptă ideea că suicidul este o cale greşită de a reacţiona în criză. b.tehnică de autorelaxare după Schultz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 7 Psihoterapia pacienţilor cu comportament suicidar.cartiaz.modulară la pacienţii cu risc suicidar Durata este de cca. pacientul învaţă să-şi domine anxietatea. c. în care se evaluează viziunea despre sine şi ceilalţi. pacientul învaţă noi modalităţi adaptative. c. despre evenimente şi lume. dar şi a singurătăţii. creării de căi mai eficace în a stăpâni crizele şi evenimentele dureroase şi se întăreşte sistemul de credinţe şi comportamentul pacientului. se incearca invăţarea pacientului să experimenteze pierderea sau umilinţa fără a fi autodistructiv. b. Sesiunea 2 a. care permit acceptarea şi afirmarea de sine şi reorganizarea resurselor interne. se reconstruieşte imaginea propriei persoane ca fiind eficace şi demnă. b. b. În această secţiune. se caută originile mâniei şi ostilităţii. se recapitulează celelalte achiziţii anterioare. Psihoterapie 04 . d. este ajutat să conştientizeze sensul gestului său suicidar şi să experimenteze suportarea durerii. se continuă practica relaxării şi imageriei şi conştientizarea unor temeri nerecunoscute până în prezent. b. se identifică şi se exteriorizează problemele. se acordă mai multă importanţă mecanismelor de control şi de suport al Sinelui. El îi explică pacientului că una din cauzele deprimării sale este anxietatea. d. Terapia scurtă contextual. În acest sens. cât şi posibilitatea de a-şi exterioriza emoţiile asociate cu anxietatea Anxietatea pacientului este deseori accentuată de o gândire rigidă şi distorsionată. se începe reconstrucţia cognitivă prezent şi viitor şi se încearcă a se interioriza idei de genul “o sa înfrâng acest obstacol şi voi trăi". explorarea anxietăţii.evaluare. d. formarea unei alianţe vitalizante. Sesiunea 3 În cadrul dialogului terapeutic: a. Pacientul este invăţat să folosească imageria şi relaxarea.

Psihoterapie 04 .04. Farmacoterapia constă în principal în administrarea de medicamente antidepresive şi este apanajul în exclusivitate al medicului psihiatru.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Psihoterapia suportivă se aplică in 90% dintre cazuri şi are ca scop reducerea anxietăţii pacientului.cartiaz. coordonatorul echipei recuparatorii. 2008 www. 21 . Tipul medicamentului antidepresiv este ales în funcţie de specificul pacientului. Exista depresii in care pacientul este anxios şi depresii in care pacientul este apatic. La pacienţii unde există riscul suicidar este foarte important ca medicamentul să aibă o toxicitate foarte redusă. arătându-i-se întelegere şi simpatie şi deschizându-se drumul modalităţilor prin care îşi poate rezolva problemele.Curs VII.

c. locul rezidenţei. depresia.lipsa resurselor personale. în timp ce invazia/asaltul are loc. 2. religiozitate.suport social: diponibilitatea şi calitatea relaţiilor. Premisele teoretice în abordarea cazului: criza este precipitată de “invazia” unei alte persoane. Vulnerabilitatea operează la câteva niveluri: a. Psihoterapie 11. vulnerabilităţi. vindecarea. rasa.lucrează până noaptea târziu şi se întoarce singură într-o casă pustie.creşterea controlului asupra simptomelor. . schimbări de viaţă.factori demografici: vârsta. Victima este adesea victimizată în trei situaţii: 1.stil de viaţă. . b.stabilizarea reechilibrării.dezorganizare familială.04. asumpţii şi conştientizari despre ceea ce era înainte de criza comparativ cu percepţia de sine după criza. etc. . reacţiile acestora în interiorul reţelei de sprijin. pornind de la evaluarea atentă a victimei : . . Revenirea.victimele violului recunosc 4 faze ale raspunsului psihologic: a. status social. retragerea socială.conştientizarea simptomelor.alcoolism.abuz de drog.reducerea timpului suferinţei. imediat după aceea. Este necesar să se prevină instalarea unor efecte patologice: lipsa dorinţei sexuale. prezenţa unor atitudini şi comportamente nevrotice.caracteristici ale personalităţii în timpul crizei: imagine de sine. Lipsa unei protecţii adecvate – lipsa mijloacelor/banilor. autocriticismul si autodiscriminarea.locuieşte singură şi nu are sistem de siguranţă adecvat al locuinţei. de către poliţie şi de către sistemul medical. psihotice. în timpul actului. resurse psihice(atitudine. trebiue să contracareze blamul de sine. 3. teama ofenselor din partea prietenilor. şomaj. 2008 www.caracteristici ale personalităţii înainte de criză: capacităţile de a depăşi o criză. după comiterea violului. 22 . . în diverse momente . Program de intervenţie scurtă Pentru valenţele sale didactice se va exemplifica modulul lui F.stresori de viaţă: stres economic. anxietăţi şi ruminaţii care persistă în timp.filosofie). Sesiunea I În această sesiune esenţiala este stabilirea scopurilor terapeutice. . Mcnab. Modulul este format .cartiaz. status marital. pe o perioada lungă de timp. al carui scop este: . Vulnerabilitatea psihologică. de asemenea din 6 sesiuni. amintiri. . percepţia sistemelor de suport social.Curs VIII.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 8 Psihoterapia centrată pe trauma produsă de abuzul fizic şi/sau sexual. d. evenimente de viaţă nedorite şi stresante. b. Reacţii exagerate. c.handicap mental. Program de intervenţie scurtă Derularea procesului terapeutic al traumei produsă de abuzul fizic şi/sau sexual. a unei bune percepţii şi a gândirii practice/concrete. . Factori care fac victima de o vulnerabilitate particulară: . .

1.) i. medical. etc. durata. valori. f. reacţiilor la sesiunea trecută. Proceduri simple pot ajuta la stabilirea echilibrului. Momentele de bază ale sesiunii sunt: 1. religie. Persoana este încurajată să evalueze dacă şi cum asaltul ar fi putut fi prevenit. b. de exemplu se poate asculta muzică terapeutică înainte de culcare.va continua şi după încheierea terapiei.după criză. stima de sine. h. Evaluarile persoanei referitor la violenţa implicată. modul în care percepe agresiunea c. filozofia proprie. Persoana se poate obişnui treptat cu evenimentul. b. 2008 www.04. profesionali. nivelurilor de control. Natura. Empatie. realizarea stabilizării. progresului din prima sesiune. etc.terapia este un proces de redobândire a controlului . a dezvălui criza. 3. etc).Curs VIII. cum se fac anunţate. Angajare – sensibilitatea şi stabilitatea sunt vitale în a asigura persoana că mediul este sigur pt. agenţii sociali). Tranziţia la lucrul asupra anxietăţii. atitudini. Capacităţile ei de a face faţă statutului de victimă – factori: maritali.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Există şi câţiva factori care pot împiedica o refacere/vindecare rapidă a stării de sănătate a victimei : stres financiar. Prin ce modalităţi încearcă să facă fată stresului (fumat. religioşi. sist. 23 . Întâlnire – empatie – angajare.persoana este încurajată să recunoască şi să accepte faptul că terapia este un proces colaborativ de declanşare a resurselor interioare pt. evaluarea condiţiilor secundare) 5. d. relaţionări securizante. g. Întâlnire – observare atentă.anterior crizei. 2. persoana este încurajată să relateze detaliile asaltului. excese alimentare. droguri.procesul de obţinere a controlului supra anxietăţii şi comportamentului. Explorare. complicaţii medicale. Distincţia dintre ceea ce s-a întâmplat. încă. Implicarea responsabilă şi participativă : . . c. Identificarea simptomelor (panică. familie. Sesiunea II Aceasta sesiune ajuta persoana să clarifice câteva sentimente şi să recunoască modalităţile de a beneficia de pe urma stabilizării situaţiei de control a sentimentelor. educativi. alcool. gradul violenţei suferite. care va fi “activat” în mod spontan în diverse momente. . Intervenţia terapeutică.cartiaz. sociali.managementul tipurilor de temeri. a. . asalturi multiple. facies care exprimă disperarea. 4. 4. lipsa suportului social adecvat.etc. în contextul altor factori stresori din trecut şi actuali. Persoana este încurajată să evalueze: stresul . Evaluare prin identificarea a. O inventariere a statusului psihosocial al persoanei . fără să fie sub control. e. alte probleme cu poliţia. Persoana descrie orice acţiune care a avut loc după asalt (poliţie. somn. resursele. valorile personale. relaxare. Psihoterapie 11. 3. grupuri de suport disponibile. Se face distincţia dintre criză şi informaţiile stocate sub forma de amintiri. ceea ce putea să se întâmple sau ceea ce ar putea să se întâmple. Terapia – terapeutul poate ajuta persoana să recunoască diferite categorii de frici care o afectează şi să recunoască anxietatea care le înconjoară. coşmaruri. frecvenţa. 2.

1. 2008 www. Tranziţia la managementul distresului si distorsionarilor cognitive. Continuarea muncii terapeutice – recunoaşterea modalităţilor de control a anxietăţii (intensitate. faţă de lume.incurajarea obţinerii controlului şi reconstrucţia Sinelui. Psihoterapie 11.lucrul cu evenimentele trecute . efectul acestora asupra comportamentului şi simptomatologia rezultată. 2. relaţia persoanei cu sentimentele dinaintea crizei. de cele mai multe ori. etc. Se dau asigurarile adecvate. modalităţi de generalizare. Scopul nostru este de a reduce puterea memoriei negative. 5. de transă simplă. copacii într-un parc. 5. Tranziţia: “Astăzi vreau sa vorbeşti despre sentimentele tale. Terapia . reconstrucţie cognitivaă.Dobândirea controlului asupra Sinelui. . imagerie. 2. Întâlnire – empatie – înscriere. 1. reconstrucţia şi conştientizarea. persoana este rugată să retraverseze memoria. Terapia – Într-o stare relaxată.cum îşi imaginează persoana viitorul în relaţie cu sentimentele ei . Se foloseste ca adjuvant o procedura de relaxare cu auto. sentimentele faţă de tine. Continuarea muncii terapeutice si acasa. faţă de alţii. resurse culturale. 4. 1. Continuarea muncii terapeutice. 6. Sesiunea VI Se focalizează pe resursele personalităţii persoanei.autorelaxare. şi intervenţiile asupra ei). Identificare: evaluarea progresului realizat în reorganizarea cognitivă şi reconstrucţie. să o plaseze într-un context diferit. resurse din partea grupurilor de suport. 1. 3. Continuarea muncii terapeutice şi acasă . Identificarea: monitorizarea progresului făcut prin relaxare. Întâlnire – empatie – inscriere. Sesiunea V Aceasta sesiune se axează asupra amintirilor dureroase. 3. faţă de atacator. Întalnire – empatie – angajare.hipnoza Sesiunea IV Aceasta sesiune se ocupă cu reorganizarea cognitivă şi reconstrucţia. 6. Victima .Curs VIII. Sesiunea III Accentul principal al sesiunii se va pune pe stabilitatea emoţională şi pe dobândirea controlului.cartiaz. Este încurajată să-şi rearanjeze memoria.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 5. Identificarea progreselor 24 . Se analizează sentimentele provocate de trauma. jurnal. 6.identificarea tuturor sentimentelor. acordă o semnificaţie distorsionată evenimentului. Identificarea elementelor de progres şi a reacţiilor la sesiunea anterioară. data de reasigurarea în legătură cu colaborarea în terapie. Acordarea asigurărilor adecvate. 3. Apoi este incurajată să vadă memoria ca o mobilă într-o cameră. 4. 5. Reorganizarea şi rearanjarea amintirilor legate de eveniment. Este important a se face distincţia dintre ceea ce este evenimentul şi înţelesul pe care continuă să i-l acorde. sentimentele din tine însuţi. Întâlnire – empatie – angajare.” 4. Tranziţia la reconstrucţie şi reorganizare. Se apeleaza la expresii sugestive de genul “ Vei vedea cum toate acestea se vor fixa puternic in mintea ta". autosugestie şi imagerie.04. Terapia – implicarea învăţării directe. 2. 2. distincţii şi modalităţi diferite de a percepe.

• Identificarea semnelor. Reasigurari – interpretarea rolului terapeutic şi a relaţionării terapeutice în timpul celor 6 sesiuni ale modulului si natura rolului şi relationarii din viitoarele întâlniri. • Identificarea şi evaluarea relaţiilor importante şi a grupurilor de suprt. 5. • Reevaluarea resurselor în contextul experienţelor trecute.” 25 . • Acceptantă – cooperarea cu nevoia de a primi suport psihoterapeutic în mod regulat.Curs VIII. folosire altor resurse. 2008 www. circumstanţelor prezente şi perspectivelor viitorului. • Reorganizarea nevoilor reîntoarcerii la terapie din când în când sau atunci când resursele interioare şi exterioare sunt depăşite de revenirea simptomelor. Preocuparea pt. 6. resurselor si strategiilor unui automanagement mult mai eficient.filosofia de viaţă şi viziunea asupra lumii.. Derularea terapiei: • Identificarea resurselor interioare. 7.04.Continuarea muncii terapeutice: • Stabilirea a ceea ce s-a învăţat prin parcurgerea acestui modul. Tranziţie: Conştientizarea modului în care resursele pot fi mobilizate.cartiaz. Concluziile de final – “Rămas bun . • Încurajarea resurselor şi a mediului să fie mult mai suportiv.. 4. conştientizarea puterii psihice disponibile pentru o perioadă de timp. Psihoterapie 11.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 3.

ignorându-se comportamentul de durere şi urmărindu-se comportamentele adaptative.05.). la terapia ocupaţională. -se va oferi ajutor pentru limitarea durerii excesive. urmând apoi cuplarea răspunsurilor de relaxare în prezenţa acestor stimuli) * o condiţionarea operantă -când comportamentul pacientului este mai pronunţat decât se anticipase.Relaxarea reprezintă o tehnică psihoterapeutică şi autoformativă.Curs IX. (Irina Holdevici ) -tehnica relaxării nu corespunde prea bine situaţiei bolnavului ars. gândurile negative reprezintă conduite care.o alternativă fiind fixarea acestor perioade înaintea manifestării comportamentului de durere. ●Strategii de prevenire a durerii -administrarea medicamentelor. poate viziona un film etc. 2009 www. durerea va fi înţeleasă ca o problemă pe termen lung.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 9 Obiectivele şi specificul asistării psihologice asociată tratamentului în cazul persoanelor mutilate prin combustie -durerea fizică şi psihică a pacientului ars reprezintă o experienţă extrem de severă. ►Tehnici aplicate pacientului care are nevoie de vigilenţă în timpul procedurii medicale: acesta este încurajat să se concentreze asupra durerii.cartiaz. strategiile cognitive se împart în funcţie de stilulul cognitiv al pacientului: ►Tehnici aplicate pacientului evitant ( pentru a-i distrage atenţia de la evenimentele neplăcute. se recurge. printr-o strategie de întărire. cât şi pentru terapeut. la tehnici psihoterapeutice cognitive. ●Tehnicile de relaxare a. atât pentru pacient. ceea ce reprezintă o interpretare într-o lumină pozitivă a experienţei dureroase. comportamentale. ►Tehnica reinterpretării sensului durerii: i se explică pacientului că prezenţa durerii şi a sensibilităţii crescute sunt semne ale apariţiei ţesutului epitelial. -se vor prevedea perioade de odihnă. în ultimul timp. Psihoterapie 09. el poate fi angajat în discuţii. imaginea de sine este sever distorsionată. au impact pozitiv asupra emoţiilor rezultate. contribuie la reducerea durerii şi a anxietăţii bolnavului. planificându-se. pe care o acceptă şi asupra căreia preia controlul. ●Tehnici psihoterapeutice cognitive ► Tehnica restructurării gândurilor -conform terapiilor cognitive. tratamentul implicând multe surse de distragere. astfel. la relaxare şi hipnoză. administrarea de analgezice la interval fixe. economisirea energiei fizice şi psihice. 26 . creşterea rezistenţei la stres şi diminuarea efectelor negative ale stresului déjà instalat. ►Tehnica informării prealabile a pacienţilor despre senzaţiile şi durerea din timpul actului medical. ● Psihoterapia comportamentală -Există două categorii de psihoterapie comportamentală : *o condiţionarea clasică în controlul durerii ( se conceptualizează procedeele de îngrijire ca stimuli pentru durere şi anxietate. -pentru evitarea efectelor secundare ale medicamentelor şi pentru ameliorarea durerii psihice. modificate. Oamenii abordează procedeele medicale neplăcute prin reacţii cognitive care îi clasifică în tipic evitanţi ori sensibili ( reclamând info. Astfel. având ca efect repausul eficient. despre ce vor experimenta). dar şi pe termen scurt. -în cazul mutilării prin combustie. ce urmăreşte realizarea unei decontracţii musculare şi nervoase. până când devine un martor conştient al durerii sale.

aplicarea pansamentelor pentru presiune etc. coordonare etc. reatribuirea responsabilităţii Efecte: creşterea puterii de verbalizare. C.Curs IX.2 şedinţe/săptămână. creşte motivaţia sa. elaborând un plan individual de îngrijire ce va cuprinde nevoile. prelungite de relaxare. ca şi relaxarea.05. autoevaluare. de la început.v. 2009 www.Obiective.Stimularea autoconştientizării problemelor.p. . Pacientul va fi instruit. îndeplinirea unor sarcini aparent simple ( a mânca) duce la construirea încrederii de sine şi a stimei de sine. funcţionalităţii şi a dexterităţii. iar pacientul îşi asumă responsabilitatea propriului program de recuperare. tensiune. -Psihoterapeutul va evalua pacientul. voinţa creşte. iar realizările cresc stima de sine. -Terapeutul ocupaţional se va ocupa de poziţionarea bolnavului. în cazul a doi pacienţi cu nivel de pregătire mediu. de respiraţie ) poate fi mai folositoare decât ex. Psihoterapie 09. aplicarea atelelor. aprox. B. privind poziţionarea sa. Tehnici -metoda interviului Efecte: descărcare cathartică şi detensionare. este o stare modificată de conştiinţă. istoria medicală şi scopurile reale ale recuperării. -Exerciţiile fizice sunt adecvate nevoilor pacientului. a puterii. prevenind pierderea unor mişcări.El va aborda o atitudine pozitivă. -Educarea familiei urmăreşte transmiterea unor instrucţiuni simple despre modul în care îl poate ajuta pe pacient .cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z -o metodă scurtă de relaxare ( ex. durere. imobilizarea după grefare.. importanţa exercitiului şi a mişcării pentru creşterea mobilităţii. ceea ce va reduce anxietatea familiei la externarea bolnavului. ●Structura şi rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator centrat pe psihotrauma post-arsură (Program psihoterapeutic aplicat de Paula Constantin. respiraţie. decatastrofizare. nuanţarea stărilor emoţionale asociate traumei arsurii.se află sugestia ( prin care se acţionează asupra pacienţilor aflaţi în stare de veghe sau de relaxare) şi se foloseşte înaintea începerii unor proceduri medicale dureroase.Tehnici. dar îi va explica bolnavului că procesul de recuperare va dura. Colaborarea pacientului priveşte întreaga echipă şi familia. Tehnici: analiză cathartică.Evaluare Cunoaşterea subiectului (prin stimularea eforturilor dr. se monitorizează zilnic variabilele: puls. -Recuperarea reuşită depinde de implicarea pacientului în programul de tratament.Formarea şi educarea comportamentului în sensul compatibilizării cu cerinţele 27 .autodezvăluire’’) Obiective -stimularea capacităţii de autocunoaştere. devenind apt să-şi atingă scopurile. b. asistenţă=2 luni. psihic şi fizic.d. în scopul menţinerii puterii şi a rezistenţei fizice şi a promovării independenţei funcţionale. Controlând rezultatele. exagerare deliberată. autoobservare. Obiective: -conştientizarea comportamentelor maladaptative. starea fizică şi psihologică. explorarea avantajelor şi a dezavantajelor schimbării/menţinerii comportamentului actual. Pe măsură ce pacientul devine mai independent. evidenţierea unor simptome disfuncţionale. analiza problemelor. precum şi obligaţiile ambelor părţi. ●Terapia fizică şi ocupaţională Obiectiv: recuperarea pacientului ars până la obţinerea unui stil de viaţă apropiat de normal. . oboseală.Efecte.La baza hipnozei.Hipnoza.) Etape terapeutice. -Tratamentul variază în funcţie de nevoile îndividului. promovând educaţia şi tratamentul fizic. a coordonării.În timpul ex. A. Implicarea timpurie în activităţile zilnice este benefică d. abilităţile şi însuşirile pacientului. considerată o stare de relaxare profundă.

sau că este subiect de discuţii). Tehnici comportamentale: repetarea. -se stabileşte necesitatea schimbării modului de a gândi şi a comportamentului.cartiaz. prevenirea scindării relaţiilor conjugale. avantaje/dezavantaje. modelarea comportamentului adecvat. stimularea potenţialului personal de recuperare. nesiguranţă. acceptarea de sine. a singurătăţii. modelarea comportamentului prin joc de rol. planificarea timpului liber. Neagă simptomele de anxietate. neacceptarea imaginii de sine (autorespingere). pesimism. neîncredere în sine. optimism. absenţa evaluării rezonabile a realităţii. este vădit marcată psihic.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Obiective: reanalizarea situaţiei. Cazul II – tânără internată pentru a noua oară pentru chirurgie reconstructivă în urma arsurii (veche de 4 ani ) care a desfigurat-o. Efecte: creşterea capacităţii de autocunoaştere şi autoacceptare. iar în spital se simte bine ( nu are sentimentul că este diferită. pesimism. după două luni de la externare. aspiraţii. valorizare personală. îi este greu să îndure sentimentul de jenă. ea începe să se simtă în siguranţă în mediul terapeutic şi vorbeşte despre sentimentele şi modul ei de viaţă. Tehnici utilizate: examinarea avantajelor/dezavantajelor menţinerii/schimbării comportamentului actual.05. trebuinţe cu privire la relaţionare. Program therapeutic: -2 luni ( trei şedinţe pe săptămână) Obiective: diminuarea stării de deprimare. identificarea comportamentului care trebuie schimbat. Simptome în plan comportamental: izolare severă. reducere drastică a contactelor sociale. relaţionare socială. activism sporit. dar consideră că acum nu are nevoie de acest lucru. găsirea de soluţii şi evaluarea lor. inhibiţie relaţională. planificarea activităţii. proastă dispoziţie. reorientare profesională. dar nu despre accident. îmbunătăţirea unor calităţi şi dezvoltarea altora noi. a sentimentului de inutilitate.Stabilirea obiectivelor principale ale terapiei -se examinează rolul izolării. D. Simptome în plan afectiv: tristeţe. -pacienta îşi exprimă dorinţa de a avea o slujbă. nesiguranţă decizională. Simptome în plan cognitive: gândire dihotomică negativă. nemulţumire. îmbunătăţirea imaginii de sine.329) Simptome psihice post-traumatice: -tristeţe. se simte nefericită şi incapabilă să schimbe ceva şi renunţă la tratament. 28 . deviind însă de la subiect de câte ori discuţia atinge un punct nevralgic ( mecanisme inconştiente de apărare). prieteni. expectaţii. nemulţumire.Transformarea comportamentului prescris în conduită uzuală Obiective: reducerea sentimentelor de frustrare.Curs IX. Rezultate: reducerea treptată a depresiei. -în realitate. scăderea conflictelor. aşteptări. ●Exemplificare cazuistică Cazul I ( vezi info pag. care nu vrea să vorbească despre accident şi cicatrice. Psihoterapie 09. b. Tehnici:expunerea gradată la situaţii stresante. izolare. a propriilor atitudini.Stabilirea legăturii terapeutice: abordare dificilă a clientei. creşterea încrederii în sine. 2009 www. ierarhizarea scopurilor interacţionale. creşterea comunicării. antrenarea calităţilor sociale. vede critici pretutindeni. creşterea iniţiativei de contact social. Efecte: reducerea izolării sociale. Etape terapeutice: a. îmbunătăţirea relaţiilor cu familia. După trei sedinţe în care pacienta încearcă să reziste vorbind despre orice altceva. marginalizare. evaluarea abilităţilor sociale. creşterea mobilităţii relaţionaladaptative. corectarea unor imagini. training asertiv. dezvoltarea abilităţilor de relaţionare. pacienta s-a angajat bibliotecară. apatie. antrenament asertiv.

Curs IX. având implicaţii sufleteşti dar şi economice. 6. de membrii familiei.insomnia. 4. dializa peritoneală şi transplantul renal.Frica de a pierde controlul asupra funcţiilor fizice sau mentale. identificarea cu boala. astenie.Frica de neacceptare în societate. Apar irascibilitatea. Psihoterapie 09. de hemodializă. apatie.05. tremorul.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z c.Frica de afectare a unor părţi corporale. dorinţă de moarte şi tendinţă de suicid. 29 .cartiaz. a concentrării. modificări senzoriale. 3. Strain şi Grossman identifică opt categorii de stresuri psihologice: 1. Componenta psihologică: sentimente de devalorizare. sentimente de vinovăţie. -pierderea funcţiilor organismului.Frica de durere. diminuarea atenţiei. inhibarea oricărei iniţiative. -restricţii de dietă şi de ordin social.Frica de a pierde dragostea şi acceptarea familiei şi a prietenilor. există trei tipuri de tratament: hemodializa. 2Anxietatea faţă de separare. Kaplan De Nour menţionează următorii factori de stress: -dependenţa de programul terapeutic. 2009 www.Frica de persoane necunoscute. 7. 8. Probleme majore: pierderea rolului social şi a capacităţii de muncă.Concluzie: Acesta este un caz care demonstrează că un model disfuncţional de gândire şi comportament este dificil de modificat după ce s-a dezvoltat şi stabilizat (în 4 ani de evoluţie).Ameninţarea privind autorespectul şi integritatea. 5. Bolnavii cu insuficienţă renală cronică sunt supuşi unei game largi de stresuri. Obiectivele şi specificul asistării psihologice asociată tratamentului în cazul persoanelor hemodializate Probleme psihologice -Insuficienţa renală cronică rezultă din scăderea capacităţii funcţionale a rinichilor.

Această intervenţie reuneşte ergoterapeuţi. Boala operereză schimbări ale statutului social şi de aceea pacienţii pot uneori să experimenteze rejecţia socială. psiholog. Psihoterapia suportivă este suficientă. Pacientul anxios. adecvată şi recomandată persoanelor bolnave. în care se implică o echipă terapeutică (psihiatru. controlul agresivităţii. care se manifestă şi el prin apatie şi dezinteres. combaterea regresiei.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În ceea ce priveşte imaginea de sine a bolnavului cu insuficienţă renală cronică . vulnerabile la anxietate. Un aspect important este corecta informare a pacientului asupra bolii. etc. combaterea pasivitaţii şi depresiei. şi ale căror resurse de rezistenţă sunt diminuate în tot acest context.vizarea psihoterapeutică a familiei. În general tratamentul psihologic nu are în vedere formele clasice ale psihoterapiei. . Psihoterapia suportivă oferă persoanei un spaţiu securizant şi odihnitor. Aceste discuţii se desfăşoară de mai multe ori pe săptămână. vulnerabilitate.intervenţii psihoterapeutice obligatorii asupra personalului departamentului de hemodializă. a stadiului acesteia.intervenţii psihotcrapeutice asupra pacienţilor pentru ameliorarea trăirii schemei corporale. Programele de terapie psihologică pentru menţinerea unei stări psihice echilibrate au în vedere discutarea în echipă a problemelor. asistent social) şi care acţionează prin intermediul şi prin modelarea altei echipe. negarea oficială a stării de boală sau a gravitătii acesteia se pot conjuga cu epuizarea personalului. depresiei. tulburări sexuale. De asemenea. Totodată trebuie stimulată atitudinea activă în ce privaşte interesele. . creşterea încrederii în sine şi a autorespectului. psihoterapia nu vizeaza doar tratarea simtoamelor psihopalologice (depresie. . Este vorba de o intervenţie indirectă. în cadrul căruia persoana poate să exploreze aspectele acestor conflicte şi să testeze posibilele soluţii sau în interiorul căruia poate aduna forţa interioară de a lua decizii potrivite pentru rezolvarea conflictelor.Curs IX. a menţinerii pe cât posibil a relaţiilor sexuale şi a păstrării unei calităţi acceptabile a vieţii.echipe psihiatrice carc activează în mare măsură prin intermediari. 2009 www.05. De aceea. regresie. depresie şi la consecinţele acestora. Pe de alta. Psihoterapie 09. anxietătii şi a noncomplianţei şi creşterea autonomiei personale. a relaţiilor în cuplu. agresiv şi necooperant induce personalului o atitudine de iritare şi agresivitate. cea care tratează direct pacientul. de enervare şi rejecţie. deprimare). anxietate. prin membrii echipei terapeutice şi a familiei. În cazul insuficienţei renale cronice se pune problema vindecăirii bolii cronice printr-o psihoterapie. socioterapeuţi. ci şi ameliorarea calităţii vieţii . . şi kinetoterapeuţi. preocupările şi exerciţiile fizice.cartiaz. Psihoterapia suportivă ajută bolnavul în a explora realităţile acestor experienţe dificile. terapiile psihologice în contextul dializei sunt ghidate pe urmatoarele direcţii. studiul lui S. negării. În general. parte. medicale. Programul psihoterapiei ptr. asupra posibilităţilor terapeutice.Basch şi al colaboratorilor a demonstrat: dezorganizare. ci forme variate de psiho-socio-terapie. starea depresivă şi apatică a pacientului. bolnavi dializaţi are în vedere creşterea independenţei şi iniţiativei. având ca obiectiv ameliorarea disfuncţionalităţilor. 30 . dar prin interventii psihologice poate fi atenuat impasul psihologic inerent bolii. pacientul poate fi iniţiat în tehnici de relaxare psihocorporală.

Parkes (1972) recunoaşte că supravieţuitorii devin în prima fază a doliului amorţiti şi nemişcaţi. care îl asistă pe cel prins în asfel de mreje. care implică energie şi interes. cât şi procesul dureros. după o anumită perioadă de timp. într-un timp personal. durerea nu mai indică doar o stare de tristeţe.05. Emoţiile negative apar periodic pentru o mare parte din personalul care lucrează în îngrijire terminală. Aceste pierderi au loc atunci când unei persoane nu i se recunoaşte un rol clar şi corect sau când nu are capacitatea de a simţi durerea. prietenii. Timpul redresării diferă de la o persoană la alta şi include un număr variat de factori de influenţă( legături emoţionale. Un sentiment persistent de singurătate poate fi un semnal că este nevoie ca persoana să-şi ia un timp pentru relaxare şi odihnă. Etapele şi treptele doliului sunt discret ghidate de către consilier. după caz. se pot blama. Recunoaşterea acestor procese mobilizeză personalul să lucreze cu propriile sentimente de neajutorare mult mai uşor decât să poarte greutatea culpei.un răspuns la pierdere. o durere neînţeleasă şi fără recunoaştere socială. Tristetea reprezintă cel mai comun sentiment al pierderii. Apoi refuză ajutorul. Ea este o experienţă unică pentru fiecare individ. Supărările şi necazurile sunt unice pentru fiecare în parte. ca şi la creşterea capacităţilor de a recunoaşte o varietate de comportamente ca moduri de a face faţă la pierderi. care poate fi exprimat prin lacrimi şi plânset. pentru că după aceea nu mai este posibil. uluiesc prietenii şi chiar propria familie prin această 31 . un evantai de stări interne şi comportamente. înregistrându-se o anumită tendinţă a societăţii de a-i stigmatiza şi discrimina. Price şi Murphy (1984) consideră că modul de înţelegere a durerii s-a modificat în ultimile doua decenii. ci un proces ce poate include. devin elastici în conştiinţă.Ei consideră că secătuirea interioară implică pierderi considerabile pentru cel ce lucrează cu pacienţi în iminenţa morţii şi este. în parte .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 10 Psihoterapia în confruntarea cu durerea şi moartea (Thanatoterapia) Durerea prezintă şanse egale pentru fiecare fiinţă în parte. un anumit înţeles asupra relaţiilor de pierdere. Este foarte important ca afacerile nefinalizate să fie rezolvate înainte de apariţia morţii. Durerea este o reacţie şi un răspuns natural la decesul cuiva. Doka (1989) introduce conceptul de durere necunoscută. Sentimentul de vină poate acţiona ca un antidot psihologic faţă de sentimentele de neajutorare.cartiaz. ce include familia de origine. căpătând deprinderi şi sisteme de suport proprii. Fiecare dintre noi va supravieţui într-un mod unic. 2009 www. Nu există o modalitate concretă de a suferi. eventual însoţit de un travaliu de iertare. pot exista regrete care reflectă afaceri neterminate. speranţă şi aşteptări). Durerea conduce la schimbarea de atitudini în rândul celor care suferă şi poartă doliu. Un înţeles al durerilor şi suferinţelor se poate dobândi doar atunci când moartea se apropie de sufletul şi inima noastră. nimeni nu este imun la durere. un rol foarte important avându-l suportul. supravieţuitorii se pot simţi vinovaţi. În confruntarea cu moartea. Grupurile de suport sunt necesare pentru a oferi empatie şi acceptarea acestor emoţii. În urma unui studiu realizat de Bennett şi Kelaher (1993) s-a constatat că există o relaţie interactivă între anxietate şi durere ce îi determină pe cercetători să-şi exprime îngrijorarea în legătură cu faptul că durerea ar avea o influenţă pentru profesioniştii din domeniul medical. Psihoterapie 16 . înăbuşită sau reprimată. Nu există reţete în vederea ameliorării sau eliminării durerii şi nici zile mai bune sau mai proaste. dintre care unele depăşesc tristeţea şi plânsul. Furia poate fi vizibilă. Studiul lui Gordon (1993) arată că pacienţii seropozitivi nu primesc un suport suficient din partea familiilor şi prietenilor.Curs X. Adesea un travaliu de doliu şi de separarea constructivă. motiv pentru care aceştia se confruntă cu o pierdere a confidenţialităţii şi a stimei de sine.Este necesar să se recunoască atât procesul de secătuire interioară . este binevenit într-o terapie de suport. vecinii. Culpabilizările sunt frecvente ca şi anxietatea cu privire la viitor. pozitive sau negative.

05. nu le vine să credă prin ce au trecut. în propriul interior. care de obicei sunt temporare. Durerea consumă cantităţi enorme de energie. goliciunii. în viaţă. apar şi alte pierderi. Aniversarea la o anumită perioadă de timp a decesului înseamnă un nou moment de confuzie. gen. contact vizual. suferinţa este capabilă să se transmute într-o experienţă mult mai confortabilă. telefon scos din priză. se întorc la muncă după câteva săptămâni de stat şi privit. se cred mai profunzi şi mai pricepuţi în înţelegerea vieţii. ale percepţiilor sprijinului extern. Psihoterapie 16 . Ţinte: 1. Relaţia interpersonală trebuie să fie relaxantă şi calmă. 32 . În consiliere şi terapie. persoanele care se confruntă cu multiple pierderi nu ştiu cum să exprime chinul şi durerea. 2009 www. onestitate. ducând. starea de somn se apropie de normal. Ascultarea atentă cere linişte. comunicare şi ascultare atentă merg mână în mână şi alcătuiesc împreună „valsul alchimic” al transmutării suferinţei într-o experienţă de creştere şi maturizare. Comunicarea şi ascultarea atentă sunt dependente una de cealaltă. uşa închisă. confidenţialitate. deschidere. 4. Începerea procesului de angajare practică în durere şi suferinţă – o provocare pentru lacrimile şi expectaţiile culturale. respect pentru alte puncte de vedere. lacrimile şi singurătatea încep să dispară.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z calmă abilitate de a funcţiona. voinţa de a-ţi asuma riscul. luarea cinei cu un foarte bun prieten. minte iscoditoare. emoţii puternice îi încearcă din nou. ale evenimentelor curente de viaţă. fără a judeca şi fără a da sfaturi . mersul la film. continuitate. Dacă. Memoria nu le va mai fi ocupată doar cu cel iubit şi dispărut. Deseori. credinţe spirituale şi religioase. caz în care se poate sugera o plimbare pe plajă. evitând datul sfaturilor sau devalorizarea sentimentelor. recunoaşterea şi acceptarea faptului că valorile sunt diferite şi că prejudiciul este dăunător şi chiar prezintă un potenţial pericol. Consilierii specializaţi în pierdere numesc acest lucru eliberare şi pătrundere. deciziile sunt ilogice. Micile probleme de altădată devin munţi de netrecut. El trebuie doar să asculte atent şi empatic . Comunicarea eficientă cere claritate. se simt dezorganizaţi şi că nu le mai pasă de ceea ce cândva se chema convenţional şi ordine. după care vine vremea revenirilor şi a redresării. deprinderile de împărtăşire.Această stare poate dura câteva săptamâni sau luni.Curs X. în această perioadă. Rolul specialistului consilier este de a valida cunoaşterea şi sprijinul sentimentelor de doliu.cartiaz. izolării şi fragmentării. câmp vizual interactiv fară bariere materiale. Realizează că viaţa se schimbă mereu şi ca ceea ce le-a aparţinut cândva nu se mai întoarce la ei. dar şi pentru puterea de a reconverti cât mai rapid. reapare reorganizarea. 3. cafea sau alcool. nimic şi nimeni nu îl mai poate lua prin surprindere. etnie. Trăiesc experienţa singurătăţii. cele întâmplate. Sufletul mâhnit este pregatit pentru orice fel de întâmplări. compasiune. loc ferit de zgomote. limbaj corporal intrat în alertă. pe uşa din faţă. angajarea în sfera socială şi comună celorlalţi devine mai aproape de suflet. Nu sunt excluse nici abuzurile de tutun. apare şi bucuria restabilirii prieteniilor. Ajustarea contextului şi circumstanţelor în care se petrec pierderile –înseamnă cristalizarea şi respectarea diferenţelor individuale de vârstă. Ea se bazează pe acceptare necondiţionată. treptat. la epuizare şi secătuire interioară. Tot ce le rămâne este reconcilierea cu pierderea şi reintegrarea în viaţă. ale instinctului de supravieţuire. Odată depăşită această etapă. Reorganizarea emoţională şi pătrunderea din nou. Acceptarea realităţii pierderii suferite 2. încurajarea ventilaţiei durerilor şi prevenirea altora de acelaşi gen. dar când apare reconcilierea cu pierderea. Unii se implică în activităţi care solicită foarte mult timp şi care permit o întoarcere târzie sau chiar deloc acasă. Viitorul este anticipat mai pozitiv. ale importanţei relaţiilor interpersonale. atunci o reîntoarcere la starea iniţială este iminentă.

dar procesul regăsirii de sine trebuie să înceapă cu înţelegerea şi acceptarea acestei realităţi dureroase. Nu există modalitate de a înlocui aceste pierderi. Poate fi de ajutor ţinerea unui jurnal al lacrimilor. Atunci când ei îşi pierd întreaga familie sunt întotdeauna expuşi riscului. Este o realitate greu de acceptat. vrând-nevrând .Curs X. cognitiv pentru a înţelege ramificaţiile permanente ale morţii. apar schimbări de personalitate.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Stabilirea unui timp special pentru jelire. suferinţelor. disperării şi chinurilor. Nimic nu poate fi mai distrugător pentru un copil decât pierderea unui părite sau a unui frate . şi descifrarea sensului ei ca parte a unui ciclu natural pot deschide drumul unei experienţe evolutive spirituale. doliu şi plânset înainte sau după muncă înseamnă că individul poate funcţiona normal după aceea în timpul orelor de lucru. consilierilor specialişti în pierdere şi a partenerilor de suferinţă . ci dezvoltă o modalitate de a-i face faţă şi a dobândi o nouă creştere a personalităţii. Acumularea durerii nerezolvate lasă fără urme de speranţă orice încercare de redresare. Identitatea este marcată de experienţele care produc rupturi. Concentrarea pe lucrurile bune ajută enorm la echilibrare. se află deseori în situaţia de a căuta speranţă acolo unde nu există. Psihoterapie 16 . Nici copiii nu trebuie uitaţi în procesul consilierii. dar au la îndemână foarte puţine mijloace pentru a le face faţă). Dincolo de înţelegerea noastră este faptul că întotdeauna copiii găsesc resurse să înţeleagă durerea. Există cazuri în care supravieţuitorii suferă modificări pozitive: devin mai deschişi la diversitate. Cuvintele scrise eliberează memoria şi sentimentele încărcate negativ încep să se ofilească.p. odată produsă. să găsească modalităţi creative pentru umplerea vieţii. Alţii pot beneficia şi de ajutorul grupurilor de suport. durerilor. ajung să se împrietenească cu sine şi să se cunoască mai bine. Asumpţiile de bază despre Univers sunt modificate. Psihosocioterapia durerii dintr-o perspectivă existenţială şi spirituală Profesioniştii implicaţi în acordarea de sprijin psihoterapeutic persoanelor care se confruntă cu pierderi multiple. 2009 www.cartiaz.d.Aceştia sunt cel mai mult ajutaţi prin confruntarea directă cu realitatea. explorării şi creşterii în modalităţi şi sensuri nebănuite până atunci.05.Nerezolvarea acestor pierderi la timpul lor le va afecta viaţa mai târziu. să se dezvolte abordări preventive. familiei. Gândirea pozitivă poate fi dezvoltată aşternând pe hârtie câteva lucruri pozitive întâmplate în viaţă. de a ne acorda suport unul altuia( din acest p. Spiritualitatea aduce multe beneficii supravieţuitorilor multiplelor pierderi. Moartea este de neevitat şi vine când eşti sau când nu eşti pregătit. Copiii îşi exprimă pierderile altfel decât adulţii. Imaginea de sine poate fi alterată. interogaţii cu privire la sistemul de valori. Supravieţuitorii multiplelor pierderi experimentează schimbări irevocabile în viaţă. Dar acceptarea ei.v ritualurile morţii echivalează cu o socioterapie). de aceea copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani reprezintă un grup particular vulnerabil (sunt destul de dezvoltaţi d.v. Este important ca. sentimentele de compasiune se intensifică. temerilor. 33 . activitatea sexuală suferă schimbări. separări în relaţiile interpersonale. să supravieţuiască pierderilor. proiectarea viitorului poate fi gândită în mod pesimist. Supravieţuitorii norocoşi trec prin pierdere şi suferinţă cu ajutorul prietenilor.d. Durerea poate dezvolta posibilitatea identificării personale şi fortificării Eului. Polumbo(1978) sugerează faptul că modul lor diferit de a suferi este influenţat de stadiul de dezvoltare cognitiv şi emoţional. Punctarea morţii cu anumite ritualuri înseamnă o oportunitate de a valida şi memoriza viaţa celui decedat. ea nu elimină suferinţa. pentru copiii care şi-au pierdut părinţii.

Funcţiile lor terapeutice sunt : -dezvoltarea unui sens al reintegrării şi al universalităţii. mediu securizant.ritualul reamintirii.cartiaz. sensibilitate.05. Deseori sunt invitate diferite personalităţi cu diverse preocupări. se folosesc casete . contactele sociale şi deţin cea mai utilă funcţie – martor la experienţa supravieţuitorilor. pentru a descoperi o altă perspectivă asupra pierderilor. O altă modalitate cu valenţe terapeutice o constituie ritualurile . facilitează accesul la informaţie. Ceremoniile (individuale sau colective ) demonstreză înţelegerea continuităţii legăturii dintre viaţă şi moarte. empatie.Cele mai cunoscute ritualuri sunt: Proiectul numelor. magnitudinea impactului generat de pierderi multiple devine copleşitoare. vizitarea unui loc special. fără ajutorul altora. să opună rezistenţă prin negarea durerii . muzică. În desfăşurarea întâlnirilor se pune accent. Regulile de bază sunt confidenţialitatea şi respectul unul faţă de celălalt. El trebuie să prezinte următoarele caracteristici: să deţină deprinderi foarte bune de comunicare . Grupurile de suport reprezintă o sursă a reasigurării emoţionale . -validarea şi valorizarea pierderilor suferite. probleme religioase şi spirituale . scrierea unui necrolog. poezii. pentru a obţine împreună cu terapeutul o reaşezare şi o interiorizare corectă a celor întâmplate. clar şi fără ambiguităţi. vindecarea şi continuitatea . exerciţii de exprimare a stresului. Dar durerea este esenţială pentru procesul de vindecare şi creştere. compasiune. Există cineva care îi ajută şi există speranţă. Psihoterapie 16 . amenajarea unui loc special pentru îngroparea celui decedat. simbolizează tranziţia . Scopul grupurilor de suport este acela de a dezvolta protecţie. în primul rând . Conţinutul sedinţelor terapeutice se poate axa pe descrierea procesului durerii şi discuţii asupra lui. prezenţă personală. În cazul grupurilor axate pe pierderi multiple se recomandă doi traineri şi între 7-10 participanţi în mod regulat. Supravieţuitorii care nu se izolează . Ele sunt o formă a vindecării holistice. Ele dezvoltă o perspectivă controlabilă asupra separării şi împrospătează aducerea aminte. Rolul profesionistului este acela de partener în suferinţă. fotografii . pe angajare . recunoaşterea furiei . vor observa. una dintre tehnicile utile în acest caz o reprezintă concentrarea asupra viitorului. 2009 www.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Sprijinul social are un rol important. extrem de necesare şi utile în comemorarea pierderilor. Şi mai folositor este acel consilier care a trecut prin toate experienţele de pierdere similare sau apropiate clientului şi care deţine cunoştinţe şi practică în psihoterapia existenţialistă. unde individul are oportunitatea de a căpăta încredere şi a discuta realitatea pierderilor sale cu alţii. comemorarea anumitor zile. vinovăţiilor . ci caută să împărtăşească propria experienţă cu alţii. Pentru cei ce se complac într-o neputinţă învăţată. umor.reasigurare emoţională. comunicarea şi învăţarea deprinderilor. cunoaşterea resurselor comunitare şi dorinţa intensă de a participa la grup. empatie .Curs X. că nu sunt singuri. blamului. dorinţă de a învăţa. Supravieţuitorul vine la psihoterapie pentru a găsi uşurare pentru problemele şi durerea sa . frecventarea săptămânală de către supravieţuitor a unor grupuri de suport. la început . Confruntarea cu pierderile copleşitoare poate tenta supravieţuitorii să ignore trecutul . Unii au îndurat dureri şi suferinţe asemănătoare . 34 . abilitate de a fi cu oamenii. În timpul acestui proces de asistare şi reaşezare valorică a experienţei avute apare creşterea personală. -eliminarea sentimentelor de izolare şi alienare. Cel mai util consilier este acela care deţine deprinderile fundamentale pentru munca de psihoterapie şi este conştient de specificul problemei cu care se confruntă. se recomandă terapia directivă. conştiinţă a limitelor personale. alţii au descoperit tehnici şi modalităţi de supravieţuire pe care vor să le împărtăşească. Durata terapiei variază de la câteva săptămâni la câteva luni. ale căror pierderi sunt similare . el trebuie să folosească un limbaj evocativ. atitudini cooperante şi abţinerea de la judecarea altora . răspândirea cenuşii. . jenei.

de învingere a temerilor şi transmutare a suferinţei.Curs X.cartiaz. cât şi a specialistului. 35 . 2009 www. este o oportunitate pentru creşterea personală atât a clientului. frustrantă şi uneori ambiguă .05. de maturizare şi evoluţie spirituală. dar dincolo de toate acestea. Psihoterapie 16 .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Pentru profesionistul care lucrează cu supravieţuitorii multiplelor pierderi este o muncă dificilă .

inadecvare şi mult stres. Afirmaţiile de mai sus conduc la concluzia că toxicomanii pot fi atât personalităţi care intră în sfera psihopatologiei (psihotici şi prepsihotici sau psihopaţi). metode educaţionale oscilante ce nu oferă un cadru valoric şi normativ corect.ca atitudine pozitivă faţă de tot ceea ce este plăcere poate fi considerat ca factor de risc pentru acele persoane care primesc tot ceea ce-şi doresc fără să li se pretindă ceva în schimb şi care consideră viaţa ca pe un şir de plăceri. evaluarea psihologică individuală. traiul în familii dezorganizate. altele deţin trăsături care le ţin departe de consumul de droguri. deficit de funcţionare intelectuală. accesibilitatea drogurilor şi a alcoolului. ameninţările. dezinhibat şi spontan poate fi tentată să le consume). carenţe afective. Personalitatea adolescenţilor este încă imatură. Dependenţa de droguri poate fi privită ca o rezultantă a intersecţiei dintre drog.Unele persoane sunt mai fragile psihic. evenimente dureroase. Factorii educaţionali importanţi pot fi: disciplina severă sau toleranţa exagerată în familie. sau dimpotrivă. strategii de lucru Trăsături de personalitate predispozante pentru consumul de droguri. asocierea cu alţi consumatori de droguri. Toxicodependenţa produce în personalitatea consumatorului aşa numitul sindrom deficitar. Imaginea de sine poate influenţa debutul şi întreţinerea consumului de droguri. deficit de bună dispoziţie şi afectivitate. dar cu un anumit grad de fragilitate psihică (personalităţi imature: adolescenţi. fiind considerate conduite care intră în normalitate vieţii. Psihoterapia este în aceste cazuri o intervenţie de restructurare şi optimizare a personalităţii şi de construcţie a unui nou stil de viaţă Evaluarea psihologică individuală a toxicodependentului are drept scopuri: -cunoaşterea unor trăsături ale personalităţii individului şi înţelegerea situaţiei sale.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 11 Psihoterapia individuală în toxicodependenţă: personalitatea toxicodependentului. persoana organizându-şi viaţa în jurul procurării drogului.Curs XI. Consumul prelungit duce la stagnarea dezvoltării psihice. tentaţia de a încerca lucruri noi este foarte prezentă. caracterizat prin: deficit de activitate. Factorii de mediu mai importanţi sunt: deprivările sociale şi economice. Anxietatea se traduce în viaţa persoanelor prin reacţii disproporţionate faţă de evenimente. retragere socială şi timiditate excesivă (dacă persoana descoperă că există substanţe care te fac să te simţi bine. inducând o stare de relaxare.Adolescenţa caracterizată prin multe transformări fizice şi psihice este o astfel de etapă. conştiinţa morală scade. întârzieri de maturizare. bătaia. valorile nu le sunt bine conturate. furtul. Drogurile. istoricul familial de alcoolism. cât şi personalităţi normale psihic. -determinarea tipului optim de intervenţie. Neîncrederea în sine şi complexele de inferioritate pot genera: atitudini rebele(a consuma droguri echivalează cu a face ceva ce nu este acceptat social). Personalitatea parcurge în drumul spre maturitate diferite etape în care indivizii pot fi vulnerabili. pot ajunge să fie folosite de anxioşi pt. Pe măsură ce mijloacele materiale scad. -stabilirea necesităţii unei intervenţii psihologice. Personalitatea este un factor care mediază modul în care sunt receptaţi ceilalţi factori.cartiaz. Există o corelaţie pozitivă între tulburările de comportament şi hiperactivitate din copilărie şi consumul de droguri de mai târziu. Transformările produse de toxicodependenţă la nivelul personalităţii sunt profunde şi pot afecta chiar nucleul personalităţii dacă dependenţa durează de mult timp. Psihoterapie 2009 www. Reperele ce trebuiesc urmărite în evaluare sunt: 36 . factori de mediu şi educaţionali şi factori de personalitate. sau persoane care s-au adaptat la presiunea grupului). Hedonismul. a scăpa de suferinţa psihică. mediu familial sumbru sau violent. traiul în comunităţi dezorganizate.

Interviul motivaţional are două faze: construirea motivaţiei pentru schimbare şi consolidarea angajării în schimbare. antecedente de tulburări psihice). ale atenţiei). una afirmativă nu interogativă. percepţia asupra posibilităţii schimbării. -evidenţierea discrepanţei dintre comportamentul prezent şi obiectivele de perspectivă. etc).ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z -consumul de droguri (tipurile de drog consumate. de a-l pregăti pe client pentru o explorare mai profundă. iar în dreapta costurile (dezavantajele) consumului. la şcoală. Evaluarea se poate face atât la începutul intervenţiei terapeutice. astfel încât acesta să ia propriile decizii în privinţa problemelor sale. la trecerea de la prima la cea de-a doua fază a interviului motivaţional şi are rolul de a întări lucrurile deja spuse. individ. Psihoterapie 2009 www. doar atunci când terapeutul simte real că apreciază un anumit aspect. terapeutul fiind doar un susţinător al acestuia. ci rezultă indirect din anumite comportamente ale persoanei: acordul cu terapeutul. înseamnă că aprecierile se vor face cu sinceritate. schimbare. În perioada de evaluare se poate investiga şi percepţia clientului în legătură cu consumul. 2-ascultarea reflectivă . Scopurile evaluării pot fi folosite în construcţia motivaţiei pentru schimbare.cartiaz. Scopul său este creşterea motivaţiei clientului. Reflectarea poate fi : reflectarea ca repetare. Altă arie ce trebuie investigată este cea a pregătirii pentru schimbare (nevoia personală de schimbare. -evitarea confruntării cu clientul. 4-sintetizarea a ceea ce spune clientul se face periodic. -efectele drogului asupra sănătăţii . abilitatea de a trece peste dificultăţile schimbării. putând astfel să înţelegem motivaţia clientului pt. anxietate. frecvenţa nevoii de consum). -creştera încrederii clientului în eficacitaea sa. dificultăţi materiale).prin care terapeutul încearcă să înţeleagă cât mai exact ceea ca i s-a comunicat şi apoi exprimă ceea ce a înţeles într-o altă propoziţie. Se pot utiliza chestionare sau protocoale de interviu. -probleme de viaţă (probleme familiale. la începutul şi sfîrşitul şedinţelor. momentul debutului. acceptarea dialogului. momentul în care doreşte să realizeze schimbarea).Curs XI. clientul fiind astfel încurajat să vorbească despre problemele sale. Aceste aprecieri au rolul de a creşte încrederea clientului în valoarea şi eficacitatea sa. 3-a fi suportiv cu clientul. consum şi pt. pentru a face comparaţie între cele două rezultate. Principiile ce trebuiesc urmărite în realizarea interviului motivaţional sunt: -exprimarea empatiei. cu cine şi consecinţele consumului) ajută la clarificarea sensului pe care drogul îl are pt.se referă la rezultatele unor investigaţii medicale. Aceasta nu se măsoară prin probe psihologice. de serviciu. modalitatea de comsum). parafrazarea şi reflectarea sentimentelor. multe fiind de orientare rogersiană. Responsabilitatea schimbării aparţine în întregime clientului. psihoze. complianţa la indicaţiile terapeutice. la care nu se poate răspunde printr-o propoziţie scurtă. Strategiile de lucru cu ambivalenţa sunt: 37 . -severitatea dependenţei (gravitatea sindromului de sevraj. cât şi la sfârşitul acesteia. când. -analiza funcţională (antecedentele consumului: unde. Interviul motivaţional este un model de intervenţie psihologică ce implică o varietate de strategii. reflectarea ca reformulare. -efectele neuropsihice (dificultăţi ale memoriei. -probleme personale de natură psihică (depresie. -folosirea rezistenţei clientului. creşterea toleranţei. Pe o foaie de hârtie clientul este rugat să noteze în stânga beneficiile consumului. exprimarea dorinţei de a fi ajutat. frecvenţa consumului. -istoricul familial (antecedente de alcoolism sau altă toxicomanie. Strategiile de explorare şi susţinere a clientului sunt: 1-utilizarea întrebărilor deschise. tentative de suicid.

schimbare presupune un efort îndelungat din partea terapeutului. Astfel se stimulează recunoaştera problemei de către client şi a intenţiei de schimbare. 5-explorarea viitorului . care apoi să creeze posibilitatea unei redirecţionări în favoarea evoluţiei psihoterapiei. face afirmaţii pro-schimbare. 38 .oferirea informaţiilor obiective despre rezultatele unor teste psihologice sau efectele consumului pot constitui modalităţi de a înclina balanţa în sensul motivării pt. 7-reîncadrarea . Clientului nu i se spune ce are de făcut. ignorarea terapeutului. mai relaxat. clientul pune mai puţine întrebări despre problema sa.Curs XI. Rezistenţa se exprimă prin mai multe tipuri de reacţii: disputa cu terapeutul. 8-paradoxul presupune că terapeutul joacă rolul părţii care spune că nu există nici o problemă. aşa că probabil se va hotărî să acţioneze astfel încât să-şi rezolve problema. Ea devine astfel un fel de feed-back pt. Consolidarea angajării în schimbare este faza a 2-a a interviului motivaţional şi începe atunci când clientul este pregătit pentru schimbare. dar el fiind rezistent la toate modalităţile terapeutice anterioare. printrun joc de rol în care clientul este observator al negocierii celor două polarităţi. Acesta trebuie să nu subestimeze ambivalenţa. Pregătirea pt. terapeutul poate recomanda clientului să nu se schimbe absolut deloc. ci este întrebat ce ar vrea să facă în direcţia schimbării sale. iar clientul preia rolul care afirmă că este o problemă. 8-paradoxul terapeutic – constă în a-l plasa pe client într-o situaţie în care rezistenţa sa să fie în beneficiul schimbării. Dacă toate eforturile au fost întâmpinate cu rezistenţă. 2-elaborarea – odată cu apariţia unei afirmaţii privitoare la dezavantajele consumului. 2-reflectarea amplificată . 6-explorarea valorilor personale 7-dialogul ambivalenţei constă în a pune faţă în faţă cele două părţi ale Eului aflate în conflict. 6-întărirea faptului că doar clientul are controlul asupra opţiunilor sale. să nu prescrie un plan pentru schimbare. negarea problemelor.se compară perioada de dinaintea consumului cu cea actuală.reflectă spusele clientului într-o formă exagerată. 9-feed-back-ul obiectiv.distagerea atenţiei clientului de la problema rezistenţei.cartiaz. sau să-şi construiască alta pornind de la cele prezentate de terapeut. Un exemplu de paradox terapeutic este „ a prescrie problema”. însoţit de o redirecţionare . pentru a deveni mai conştient de comportamentul său. Psihoterapie 2009 www.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 1-balanţa decizională – se pot discuta beneficiile şi costurile atât ale consumului . dar să ofere alternative clientului. schimbare sunt: scăderea rezistenţei.acordul iniţial cu clientul.se referă la nonrezistenţa terapeutului prin ascultare reflectivă. 4-redirecţionarea .se discută aspectele extreme ale comportamentului prezent( care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă continuă să consume). 5-acordul. dar nu a luat o hotătâre fermă în această direcţie. căci s-a constatat că un nivel scăzut al rezistenţei este asociat cu o schimbare de durată a clientului. pune mai multe întrebări despre schimbare. este mai calm. clientul va fi întrebat mai în amănunt despre aceasta. Strategiile de lucru cu rezistenţa sunt: 1-reflectarea simplă . 3-reflectarea dublă .constă în reflectarea a ceea ce spune clientul. procesul terapeutic.constă în a oferi o altă perspectivă informaţiilor furnizate de client.imaginarea schimbărilor ce s-ar putea produce în absenţa comsumului. din care acesta să o aleagă pe cea pe care o consideră potrivită. vorbeşte despre cum va fi viaţa sa în viitor. 3-utilizarea extremelor. 4-explorarea trecutului. va tinde să-şi păstreze această atitudine şi în continuare. Strategiile de lucru cu rezistenţa Rezistenţa este determinată în mare parte de stilul terapeutic. schimbare. cât şi ale stopării consumului de droguri. Semnele care arată pregătirea pt. întreruperea tratamentului. adăugând şi cealaltă parte a ambivalenţei.

Planul va cuprinde cele mai importante motive pt. scopurile personale. Acest proces presupune stabilirea scopurilor conform cu dorinţele clientului. modalităţile de realizare a scopurilor.cartiaz. persoanele ce pot oferi ajutor pe parcursul procesului de schimbare. 39 . planul schimbării va începe să se contureze. care schimbarea este necesară. stabilirea variantelor de acţiune şi construirea unui plan. rezultatele scontate.Curs XI.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Pe parcursul discuţiilor în legătură cu posibilele variante de acţiune. Psihoterapie 2009 www.

O echipă de cercetători multinaţională a ajuns la concluzia că în terapia adicţiilor o intervenţie de scurtă durată de 1 până la 3 şedinţe are un impact comparabil cu al uneia extinse (cercetarea vizează în special alcoolismulşi în mai mică măsură celelalte adicţii). În cazurile în care terapeutul are tendinţa să grăbească lucrurile în direcţia acţiunii. În cazul unei singure intervenţii terapeutul va alege ce crede că este mai important de realizat. Clientului i se oferă un feed-back în legătură cu situaţia sa şi.cartiaz. adică cognitiv-comportamentală. ca repliere a persoanei ce şi-a extins experienţa printr-un nou ciclu.Curs XII. cu o capacitate de autoreglare organică şi psihică. conştientizarea ei. se bazează pe empatie şi nondirectivitate (specifice psihoterapiei rogersiene). i se oferă câteva alternative (într-o manieră empatică). responsabilitatea. de simbioză între individ şi acţiunile sale). Psihoterapie 2009 www. terapeutul îl încurajează în efortul pe care urmează să-l întreprindă. este mai directivă. clientul îşi va folosi propriile aptitudini şi capacităţi pentru a realiza practic schimbarea. satisfacerea oricărei nevoi trece prin mai multe faze: percepţia nevoii. cea de-a doua fază.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 12 Psihoterapia de scurtă durată şi psihoterapia experienţială în toxicodependenţă 1. Acest ciclu al schimbării este asemănător cu cel descris de Prochaska şi DiClemente. 40 . terapeutul îşi va construi propria strategie de intervenţie. Ea este mai eficientă atunci când clientul este deja puţin motivat pt. Deşi accentuează empatia terapeutului şi responsabilitatea clientului. clientul poate deveni rezistent şi chiar poate renunţa la terapie. Tehnicile următoare. Intervenţia de scurtă durată se centrează pe motivarea clientului pentru că odată cu luarea deciziei motivaţionale. acest tip de terapie este şi directivă. Elementele intervenţiei de scurtă durată sunt: feed-back-ul. acţiunea întreprinsă pentru satisfacere şi retragerea. Conform acestui ciclu. Experienţa senzorială (legătura strânsă dintre stimul şi persoană) corespunde cu precontemplarea (etapa de acceptare a comportamentului. La baza autoreglării ei stă ciclul experienţei gestalt. o intervenţie scurtă este de preferat lipsei ei. Începând de la menţinere şi prevenirea recăderilor. preluate de la diverse şcoli şi subsumate termenului de „experienţială”. schimbare. Psihoterapia de scurtă durată în toxicodependenţă Comportamentul adictiv se poate schimba atunci când persoana a reuşit să se decidă.construirea motivaţiei pentru schimbare. Între fazele conştientizării şi acţiunii (din ciclul gestalt) s-ar interpune faza determinării din modelul schimbării. 2. Etapa conştientizării corespunde contemplării care înseamnă chiar conştientizarea consecinţelor negative ale consumului de drog. eludând procesul deciziei. alternativele. Prima fază. punându-se accent pe responsabilitatea personală. sau va întreprinde altceva care crede că s-ar mula pe necesităţile clientului. În acelaşi timp. Terapia gestaltistă are la bază concepţia personalităţii văzută ca un întreg unitar. Psihoterapia experienţială în toxicodependenţă Interviul motivaţional este o combinaţie de tehnici cognitiv-comportamentale şi umaniste. cât şi în perioada menţinerii schimbării. Dacă timpul de intervenţie este limitat. După un scurt interviu terapeutul va putea încerca o intervenţie de genul celei descrise mai sus. pot fi folosite atât în timpul intrviului motivaţional.angajarea în schimbare. empatia şi încrederea în sine. din care acesta s-o aleagă pe cea pe care o consideră cea mai potrivită.

a cunoaşte mai bine ambele părţi ale motivaţiei persoanei. în sensul renunţării la drog. O persoană matură psihic este capabilă să-şi integreze armonios părţile conflictuale în cadrul personalităţii sale. iar retragerea corespunde ieşirii din ciclul schimbării. Această comunicare este o bună modalitate de a cunoaşte mai bine cele două părţi aflate în conflict şi de a găsi o modalitate de rezolvare a ambivalenţei. cât şi ca suport metaforic pt. Contactul din gestalt este analog menţinerii schimbării. cu scopul conştientizării lor. confruntarea cu probleme de viaţă. ci concepţia terapeutică din spatele lor.cartiaz. Drogul s-a mulat pe o structură de personalitate şi pe o anumită modalitate de a face faţă cerinţelor vieţii. provocarea dialogului între părţile Eului aflate în conflict. Această analogie sugerează că o serie de principii. a acţiona efectiv în direcţia renunţării la drog este necesar ca ambivalenţa motivaţională să se rezolve şi aici sunt importante tehnicile şi principiile gestalt. Acestea sunt doar câteva dintre tehnicile ce pot fi folosite. Renunţarea la consum presupune o restructurare a stilului de viaţă. Toxicodependentul care vrea să renunţe la drog este împărţit între nevoia de drog şi dorinţa de a renunţa la el. 41 . Deoarece drogul a fost extrem de investit afectiv. De ea se poate beneficia în etapa de menţinere. că nu tehnicile în sine sunt importante. valori şi principii. sau se pot îmbina într-o abordare de sine stătătoare prin care problematica toxicodependenţei să fie abordată într-o manieră creativă.i se cere persoanei să exagereze anumite sentimente sau idei. Tehnicile gestal care pot fi îmbinate armonios cu comportamentul adictiv sunt:  Tehnica scaunului gol – reprezintă un suport pt.Curs XII.  Tehnica zidului din terapia unificării – este o modalitate cu ajutorul căreia se pot conştientiza strategiile prin care persoana se confruntă cu obstacole existenţiale. În terapia toxicodependenţei poate fi utilă ca o strategie de a face faţă pulsiunii de a consuma drog. atunci când se construieşte un nou stil de viaţă. Tehnicile specifice abordărilor experienţiale se pot folosi pentru îmbogăţirea interviului motivaţional. De menţionat. Analiza existenţială este o modalitate terapeutică de eliminare a disconfortului datorat impasului existenţial în care se află individul. Pt. Poate fi folosită în lucrul cu ambivalenţa pt.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Acţiunea are aceeaşi semnificaţie în cele două modele. momentul renunţării la el poate trimite individul într-un fel de vid existenţial care se cere a fi „umplut” cu alte norme. strategii şi tehnici din terapia gestalt ar putea fi folosite şi în psihoterapia toxicodependenţei.  Tehnica exagerării sau amplificării . Respingerea lui presupune o reformulare a scopurilor de viaţă. dar şi o restructurare a unor componente ale personalităţii. Psihoterapie 2009 www.

contemplarea şi fazele preparatorii pentru schimbare conform ciclului Prochaska – Di Clemente. autoritatea terapeutică. este autentică. dar şi la aceştia există dificultăţi în avansarea la nivelul acţiunii. Structura şi metodologia procesului psihoterapeutic de grup cu toxicomani 1. ruşine. Direcţia de lucru a terapeutului presupune provocarea persoanei dependente astfel încât să recunoască. În scopul eficientizării psihoterapiei de grup a pacientului dependent este deosebit de importantă o abordare a tratamentului în trei etape distincte. Majoritatea pacienţilor se află în aceasta etapă de tratament datorita presiunilor exterioare.Curs XIII. negare şi istoricul de consum. blamării sau criticilor celor din jur. Se folosesc tehnici ca : presiunea.cartiaz. Sarcina cea mai dificila în etapa iniţială a terapiei constă în contracararea şi dezamorsarea defensei de negare în timp ce este provocată autodezvăluirea şi conştientizarea. cum ar fi: forţa Ego-ului. a căror complianţă. Tratamentul psihoterapeutic presupune anticiparea şi dezamorsarea structurilor defensive puternic consolidate. Modul în care pacientul toxicodependent va fi abordat psihoterapeutic depinde de o serie de factori. datorită modificării de natură patologică din structura personalităţii. John Wallace afirma în 1978 ca tratamentul unui alcoolic sau dependent de droguri este un proces „dependent de timp”. manifestate activ/pasiv. Deşi recunosc ca au nevoie de tratament. să accepte problema şi să avanseze dincolo de ambivalenţă şi negare. pentru a stopa consumul. manifest. Grupurile de terapie sunt abordate dintr-o perspectivă interpersonală. Toţi sunt de acord ca abstinenţa este crucială. Terapeutul se va confrunta în această perioadă cu 2 nivele de rezistenţă: . simultan cu menţinerea anxietăţii în limite tolerabile. ei experimentând stări emoţionale de vină.dacă membrii grupului nu sunt ostili şi rezistenţi la tratament. trăsături psihopatologice. confruntarea. Etapa iniţială de tratament În acest stadiu tratamentul psihoterapeutic se confruntă cu precontemplarea. * Presiunea 42 .exista si pacienţi ostili si rezistenţi în mod activ. dar acestea au anumite limite în aplicarea lor. Există şi persoane care intră în tratament din initiativa proprie. Psihoterapie 2009 www.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 13 Psihoterapia de grup în toxicodependenţă Majoritatea cercetătorilor şi terapeuţilor care lucrează în domeniul dependenţei de substanţe psihoactive sunt de acord în ceea ce priveşte adaptarea formelor de psihoterapie de grup la necesităţile clinice particulare ale dependentului. fundamentată pe modelul teoretic al grupului de terapie interacţională al lui Irvin Yalom(1975). motivaţie. comportamentul lor este de falsă complianţă cu scop manipulativ pentru evitarea sancţiunii sociale dar . deşi redusă . de care dispun pacienţii dependenţi. complianţa lor la terapie este motivată de evitarea în viitor a condamnării. este considerată ca fiind elementul esenţial în procesul recuperării toxicodependentului. depresie şi revoltă.

Un efect pozitiv sau negativ asupra succesului terapiei îl au expectanţele sau atitudinile psihoterapeutului raportate la strategia de presiune. dificultăţi în relaţia de cuplu. explicaţia. cu ameninţarea pierderii locului de muncă. Utilizarea autorităţii terapeutice presupune aducerea de dovezi concrete ale efectelor distructive şi autodistructive produse de consumul unei substanţe şi prezentarea lor membrilor grupului. Psihoterapie 2009 www. ceea ce face ca mulţi pacienţi să sufere de o reducere a capacităţii de înţelegere. Neîncrederea psihoterapeutului în metoda utilizată sau în capacitatea de recuperare a pacientului va genera în client sentimentul pierderii definitive a oricărei speranţe de vindecare şi va afecta sever eficienţa psihoterapiei . Alături de presiunea realizată de membrii familiei. * Confruntarea este o metoda care se adresează structurilor defensive ale pacientului şi care trebuie aplicată în momentul în care pacientul are suficientă forţă personală şi resurse alternative pentru a substitui rolul mecanismelor de apărare ale Eului. mai ales atunci când aceştia neagă realitatea condiţiei lor de adicţie. care devin aproape sinonime cu tulburarea de dependenţă. strategia presiunii intervine înainte ca tehnicile de confruntare să fie introduse în terapie. care alimentează comportamentul adicvtiv în speranţa ca dispoziţia generală de disconfort va dispărea definitiv. raţionamentul şi determină deteriorări severe ale nivelului cognitiv. întărind la rândul lor rezistenţa la schimbare. Rolul acestei strategii este de a oferi într-un mod directiv. Ruth Fox afirma ca nu este necesar să aşteptăm ca un alcoolic să atingă nivelul de jos al degradării psihice înainte ca noi să luăm anumite măsuri. Pot să apară însă dificultăţi legate de libertatea şi drepturile individului cu privire la refuzul terapiei şi probleme serioase de etică profesională. membrii familiei.Curs XIII. Blane şi Hill arată că persoane apropiate(alţi toxicodependenţi. prieteni) pot motiva pacienţii pentru a se înscrie în programul de tratament. mai ales persoanele cu autoritate din organizaţia unde lucrează pacientul.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În prima etapa de tratament. dificultăţi la locul de muncă. confruntarea înseamna a oferi cuiva un feed-back realist asupra comportamentului acestuia – a fi o oglinda pentru cineva în vederea conştientizării modului în care este perceput de către ceilalţi. Persoanele apropiate camuflează la rândul lor problema dependenţei. oferirea de exemple de comportament şi nu include ghicitul. interpretarea. Este important ca terapeutul să înţeleagă necesitatea utilizării autorităţii terapeutice în scopul ghidării pacienţilor prin aceasta etapă iniţială de tratament. chiar cu ameninţarea sancţiunii. * Autoritatea terapeutică Alcoolul şi drogul afectează gândirea. Ea provoacă pacientul la experienţa trăirii acelui „ceva” evitat în mod frecvent. se pot implica în programul de tratament şi colegii de muncă. Confruntarea are drept ţintă „ceva” neconştientizat sau negat. orientarea către tratament a pacienţilor toxicodependenţi. grijă şi suport emoţional. divorţ. Alcoolicii sunt motivaţi pentru schimbare atunci când sunt în criza profesională. pe un ton al vocii respectuos şi securizant. c). sfatul şi critica cu privire la modul de manifestare al unei persoane.cartiaz. interpretare şi percepere a riscurilor de consum. Sunt defense care camuflează o stima de sine scăzută şi un puternic sentiment de ruşine şi vină. confruntarea presupune anumite observaţii. Chaftez. Washton (1992) sugerează următoarele direcţii pentru o confruntare eficientă a). separare. Se pot provoca discuţii despre probleme de sănătate. 43 . Raţionalizarea şi negarea reprezintă defense ale Eului. b). confruntarea se realizează cu empatie.

Cele opt obiective ce trebuie atinse de-a lungul etapei de mijloc a procesului de recuperare: 1.cartiaz. 44 . pentru a determina modalitatea de abordare optimă a membrilor grupului. Psihoterapie 2009 www. Pacientul identifică alternative la consum şi de ce are nevoie pentru a rămâne abstinent.întotdeauna trebuie acordată prioritate abstinenţei şi recuperării. Este important ca terapeutul să evalueze cu acurateţe stadiile de dezvoltare ale grupului. Dezvoltarea unei atmosfere securizante şi suportive. Pacientul identifică consecinţele consumului de droguri. . Este important de reţinut că: -tehnica de confruntare este mai eficientă când terapeutul va limita utilizarea ei la evenimentele observabile din cadrul grupului. Matano si Zalom sugerează cinci direcţii pentru integrare AA şi a principiilor recuperării în 12 trepte în contextul terapiei de grup: . 2. exemple din propria experienţă.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z d). permiţind instalarea unei atmosfere propice evoluţiei grupului către etapa finală de tratament. . paşii de recuperare şi tradiţiile AA.terapeutul să fie familiarizat cu limbajul. -confruntarea este mai puternică dacă se sprijină pe declaraţii concrete.anxietatea trebuie să fie gestionată cu atenţie. Asigurarea desfăşurării şedinţelor de terapie într-un climat de abstinenţă va motiva pacientul pentru urmarea psihoterapiei şi după perioada de internare.trebuie cunoscute cu claritate responsabilităţile participanţilor. 7. -terapeutul trebuie să menţină un echilibru între confruntare şi suport. . confruntarea include declaraţii de îngrijorare la defensele Eului unei persoane şi când este posibil. Când este posibil se introduce în tratament suportul socio-emoţional 6.Curs XIII. 4. . Etapa de mijloc a tratamentului Este etapa de acţiune a procesului de recuperare. necesară experienţei de manifestare a trăirilor afective. Pacientul conştientizează propria sa condiţie de abstinenţă. Pacientul identifică obiectivele personale ale terapiei sale. Educarea membrilor grupului în ceea ce priveşte conceptul de tulburare de dependenţă. atunci anxietatea şi tensiunea din grup va descreşte. Sarcina principală a terapeutului este de a menţine membrii grupului activ implicaţi în tratament. 3. modul cum afectează diferitele segmente ale vieţii sale. 5. 2. care impune oprirea consumului de alcool sau droguri pentru tot restul vieţii.pacientul acceptă să fie numit alcoolic sau dependent. 8. Dacă strategiile terapeutice sunt adecvat aplicate şi gestionate.

4. 5. ci că dificultăţile întâmpinate se datorează unor cauze exterioare. factori existenţiali (individul învaţă că există limite în lume şi că este el însuşi responsabil de propria viaţă). Pe de o parte este nevoie de menţinerea abstinenţei. insight-ul (pacienţii dobândesc o perspectivă mai obiectivă asupra conduitei interpersonale). dar intercorelate. coeziunea grupului. 11. prezintă o capacitate limitată de a respecta reguli. Psihologia Sinelui oferă cea mai bună înţelegere a experienţelor interne.Curs XIII. 45 . 4. pacienţii toxicodependenţi nu consideră că au o problemă. 2. Alonso şi Rutan (1983) identifică cinci categorii principale de dificultăţi frecvente la acest tip de pacient: 1. 10. înpărtăşirea informaţiilor). altruismul. Psihoterapie 2009 www. distincte. 9. output-ul (pacienţii dobândesc o perspectivă mai obiectivă asupra conduitei interpersonale). universalitatea (sentimentul că un individ nu este atât de diferit de ceilalţi). neobservabile. de 12: 1. orientarea (sfătuirea. conştienţa limitată.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 3. repetă compulsiv până depăşeşte problema.cartiaz. au dificultăţi serioase cu intimitatea în relaţii interpersonale. chiar dacă doreşte să se schimbe. dificultăţi în schimbare. legate de evenimente externe ce au loc în contextul „aici şi acum” al grupului. rezistent la schimbare. catharsis-ul. 5. Aici amintim Terapia deficienţelor structurale interne şi Terapia introiecţiilor. Modelul Yalom şi psihologia Sinelui în terapia de grup a toxicomanilor Există o interacţiune externă între membrii grupului şi oamenii din afară şi. 3. identificarea. 3. o interacţiune internă. reconsiderarea familiei primare(problemele nerezolvate legate de familie sunt reluate şi soluţionate). Modelul interacţional al lui Yalom (1983) este cel mai bun model sistematic în înţelegerea şi explicarea conduitei exterioare a membrilor grupului. tind să-şi reducă anxietatea prin manifestări impulsive şi abuz de substanţe. 2. inocularea speranţei. se percepe ca „acesta sunt eu” când devine conştient. Grupul de terapie apare ca fiind mai puţin restrictiv şi structurat şi se va centra pe schimbări de lungă durată în comportamentul şi personalitatea pacientului. experimentată în lumea interioară a individului. 12. 8. 6. input-ul interpersonal (se observă cum o persoană relaţionează cu ceilalţi şi invers şi se lucrează în direcţia obţinerii unor relaţii interpersonale mai satisfăcătoare). chiar şi în cazul existenţei motivaţiei. Factorii terapeutici a lui Yalom sunt în nr. De obicei. iar pe de altă parte necesitatea transformării personalităţii dependentului. simultan. 7. Etapa finală de tratament Această etapă are două direcţii de acţiune.

stiluri de relaţionare şi tehnici de rezolvare a problemelor. Identificarea – proces inconştient prin care indivizii intră în emulaţie sau imită persoanele pe care le admiră. Imitaţia – în grup învăţarea iniţială este imitativă. indivizii putând observa multe interacţiuni. le respectă sau cu care vor să semene. clarificare. Psihoterapie 2009 www.Curs XIII. interpretare şi experimentare aici şi acum. 46 .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Mecanismele schimbării şi „vindecării” în terapia de grup sunt în nr de trei: 1.cartiaz. 2. 3. Internalizarea normelor şi comportamentului membrilor grupului reprezintă semnalul unei deplasări autentice înspre sănătatea psihologică Rutan şi Stone consideră că mecanismele schimbării sunt valorificate optim într-un proces terapeutic care reclamă confruntare.

pâna în momentul când băieţii sunt aproape de majorat. La această dată părinţii adolescenţilor se despart de bunici. fenomenul de deturnare de la creştere. care în tinereţe s-a confruntat cu probleme ca alcoolul şi tutunul. fiul risipitor în care scenariul „nu este momentul să creşti” s-a transmis de la o generţtie la alta. Din punctul de vedere al prezervării acestui mit al familiei. cu asumarea creşterii şi deturnarea de la creştere. un anumit tip de relaţii numite relaţii – capcane. iar persoanele care trăiesc acest fenomen. După mai multe şedinţe şi evaluări se va evidenţia faptul că tatăl îşi asuma rolul de tata într-un mod dificil. deoarece bunicul era cel care lua decizii în familie. membrii familiei îi găsesc întotdeauna un rol în scenariul lor. în care membrii familiei sunt prinşi.şi demonstrată prin exemple. se bazează pe ipoteza că episodul toxicomanului.„cripta şi fantoma”)ce ţin de inconştientul colectiv. o ostilitate între cei doi fraţi întreţinută de scenariul familial. Băiatul repetă episodul de toxicomanie al tatălui. Reacţia tatălui. care s-a identificat cu fiul mai mic. Familia observată este o familie extinsă(părinţii adolescentului locuind cu părinţii soţului). îşi vede de treaba lui. cu prieteni buni. Relaţii şi scenarii – capcană în familia toxicomanului. muncitor. fiul cel mare reprezintă o ameninţare. Ex. Incapacitatea acestor persoane de a-şi comunica propriile nevoi şi de a le asculta pe ale altora poate fi corelată cu deturnarea de la creştere. care este un copil bun. Tendinţa la contrascenariu în astfel de familii este tipică. este corelat cu nevoia de creştere. Iar ca o concluzie emisă la acest 47 . În familia prezentată. demascând iluzia relaţionară. ca şi cum acesta i-ar permite tatălui să se confrunte încă o dată cu umbra lui. dar şi-a proiectat umbra în fiul mai mare. Această relaţie poate fi exprimată triunghiular astfel : creştere – asumarea creşterii – deturnarea de la creştere . Don D. Cei care au început aceste cercetări sunt Gregory Baetson. este cel care nu se integrează în scenariul familial. Fiul este umbra proiectată a tatălui. şi extinse apoi de către Ivan Boszormenyi – Nagy. ca şi cum i-ar mai da o şansa de a creşte. Au fost extinse de către Mara Selvini – Palozzi ale cărei cercetări porneau de la ipoteza că familia este un sistem cu autoreglare . sunt cele care au nevoie naturală de creştere. în consens cu modelul descris de Ferreira – familia nu a avut nici o problemă până în acel moment -. este cel care strică imaginea familiei. Scenariul „nu este momentul să creşti” transmis de la o generaţie la alta. şi respinge conştient modul de viaţă al familiei. numai fiul cel mare intră în contrascenariu. În practica cu familiile de toxicomani sau identificat în urma efectuării a numeroase cercetări aplicate pe grupuri de familii. Psihoterapie 2009 www. ne indică că în familia de origine a tatălui a funcţionat acelaşi scenariu „dacă creşti o să ai probleme”. părinţii sunt pe cale de a transmite acelaşi scenariu. locuind separat cu copiii în altă locuinţă. au fost abordate apoi sub aspectul transmisiei inconştientului familial de către Bert Hellinger care a creat terapia numită „constelaţii familiale”. Apare astfel. identificând şi demontând relaţiile capcană. Dinamica scenariilor – capcană în familia toxicomanului..capcană. care se acutizează în momentul când în familie apare o problemă. se implică într-un scenariu ce le va satisface în aparenţă nevoia de creştere. şi are tendinţa de a rămâne copilul supraadaptat şi în relaţii cu socrii.cartiaz.Mama se descrie ca o noră model. Părinţii adolescenţilor îşi descriu familia ideală. ce îi satisface în aparenţă nevoia adolescentului de creştere. Maria Torok şi Nicolas Abraham care au descris fenomenele de patologie de transmisie transgeneraţională(loialitatea familială.Curs XIV . dar fiind sabotate în creşterea lor. Jackson şi echipa de la Palo Alto. creându-le băieţilor şi celorlaţi membrii relaţii-capcană.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 14 Abordarea familială în toxicodependenţă Toxicomania este văzută de unii terapeuţi ca patologie de transmisie transgeneraţională. Terapeutul care întâlneşte o astfel de familie nu rămâne pe margine. generează astfel. dar cu siguranţă nu cel de terapeut. Un copil supraadaptat care îşi mulţumeşte părinţii . fără a fi conştienţi de acest lucru. tatăl se descrie identificându-se cu fiul cel mic. Se crează astfel. dezvoltând mai apoi o bronşită asmatiformă. Unul din miturile descrise de Ferreira se manifestă în acest caz. Această ipoteza poate fi confirmată de numeroasele observaţii privind comunicarea în familiile cu un membru toxicoman. mitul ispăşirii. contrascenarii şi relaţii.

cu un tată care ţine foarte mult la această imagine. atunci când nu este cu părinţii săi. în funcţie de structura familiei. să integreze ceea ce nu a fost integrat. se manifestă ca intricaţii familiale (Bert Hellinger). şi care prescrie copilului scenariul ”trebuie să fii la fel de bun ca mine.Curs XIV . dar adoptă un stil de viaţă care implică consumul de droguri. Până la un anumit punct. a recăzut. Un membru al familiei se poate autoexclude sau poate fi exclus dintr-un scenariu prescris de părinţi. venind dintr-o familie în care toţi membrii familiei au studii strălucite iar comportamentul său pune în pericol imaginea familiei. identifica un pattern foarte important specific familiilor de toxicomani. În familiile în care există mai mult de un copil. Aceste fenomene descrise de Selvini Palazzoli. toxicomanii formează adesea cu părinţii sau bunicii lor alianţe transgeneraţionale foarte puternice. decât recuperarea fiului. Tatăl va fi foarte afectat. scoate la suprafaţă „scenariul umbra” al familiei. de alţi membri ai familiei sau de social. iar mama se pune în poziţia de salvator al fiului. Acest rol de ţap ispăşitor îi oferă multe avantaje. Este vorba de existenţa unei foarte puternice legături între pacient şi mama sa sau între pacient şi altcineva care are rolul mamei. Metamesajul întregului comportament al părintelui în acest scenariu „Este mai bine să faci ca mine. cel mai important este cel de întârziere în asumarea responsabilităţii . Scenariul polar nu apare peste noapte. bine cotată în societate. Cecchin. copilul este în asentimentul familiei. Foarte important este faptul că tânărul a avut şi încă are o relaţie de extremă dependenţă faţă de mama sa. Este chiar dispus să-şi alunge fiul.cartiaz. Acest „ceva”. din care reiese faptul că refuzul lui de a creşte este evident. În acest caz este foarte important pericolul pe care îl prezintă lezarea mitului familiei ideale. Gianfranco Cecchin (1989). iar fiul nu s-a simţit destul de pregătit pt. aceştia sunt repartizaţi în polaritate câte unui scenariu. nu sunt decât capcane care întreţin scenariul ataşamentului. ce este corelat cu deturnarea de la creştere. acesta funcţionează în acelaşi timp în două scenarii polare. dinamica scenariilor polare. fiind o creştere neasumată. Psihoterapie 2009 www. Fiul trebuie recuperat rapid. care are o importantă funcţie de conducere. a profita de şansa de a ieşi în mod real din scenariu. Spre deosebire de cazul anterior. imaginea familiei. contrascenariul. Nevoile de creştere ale tânărului sunt satisfăcute de funcţionarea în contrascenariu. iar membrul familiei care intră în scenariul polar. aşa cum a fost descris de Ferreira şi scenariul „nu este momentul să creşti” . dar chiar dacă a urmat şi psihoterapie. Scenariul ales este polar cu acela ales de tatăl său . întreaga vină pe acesta. este genul de părinte care consideră că singura problema a familiei este toxicomania fiului.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z caz de terapeut după întreruperea temporară a şedinţelor este că părinţii mai aveau nevoie încă de proprii părinţi. Cel care a încercat să descrie acest tip de ataşamente prin termenii de Imbroglio Relational şi Instigare. Alt exemplu : Soluţia scenariul polar (contrascenariul). prioritar pentru el este păstrarea mitului familiei. iar fenomenele de excludere şi autoexcludere sunt foarte importante pt. Familia din acest exemplu. Infantilizarea şi întârzierea maturizării emoţionale la tânărul toxicoman sunt efectele acestei atitudinii materne. are rolul de a „întregi” familia. mitul familiei performante. apreciază că această relaţie este singura care rezistă şi atunci când acesta părăseşte familia.” Ca urmare fiul intră în contrascenariu mascat. cea ce avut un mare rol în decăderea sa. Din toate aceste cazuri prezentate se observă că dinamica scenariilor polare este diferită. este Selvini Palazzoli. deoarece acesta prezintă familia. este de intelectuali. Familia este pusă în situaţia să vadă ceea ce nu vede. Tatăl nu a reuşit să se integreze triunghiului părinte – toxicoman – terapeut. Eu am trecut prin asta”. pt. va fi în stare de panică. să se confrunte cu secrete. De asemenea. când unul dintre părinţi se foloseşte de aceste 48 . scenariul prescris de tată şi cel pe care şi-l alege singur. Alt exemplu : Tânăr care intră în contrascenariu ca „ţap ispăşitor”. Ataşamentul intergeneraţional un aspect al relaţiilor – capcană în familia toxicomanului. în raport cu tatăl. şi se poate vorbi despre modul în care un membru al familiei care nu se integrează scenariului familial conştient. aruncând astfel. care ilustrează o combinaţie între mitul familiei ideale.

există un număr mare de inversiuni ierarhice. „Cripta şi fantoama” în scenariul de viaţă al toxicomanului Experienţa clinică a unor psihoterapeuţi cu toxicomani. Astfel. În familiile cu subiecţi cu integrare socială foarte bună există foarte puţine inversiuni ierarhice şi ataşamente intergeneraţionale. de aceea episoadele de toxicomanie debutează la vârsta adolescenţei. tânărul toxicoman rămâne ataşat acesteia. care indică faptul ca aceştia se angajează într-o coaliţie importantă cu unul dintre părinţi contra celuilalt. care îi oferă părintelui posibilitatea de a se confrunta încă o dată cu umbra sa.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z „manevre transgeneraţionale” inconştient. Reprezentările privind ierarhia familială. acesta din urma indică modalitatea în care fiecare membru al familiei percepe ierarhia familială. atunci când acesta participă la joc. adoptând o ipoteză contrară celei tradiţionale(cea care susţinea că toxicomanii sunt sociopaţi. în familiile cu toxicomani. Henry Harbin. acesta fiind şi grupul de control. între toxicomanie şi „cripta şi fantoma”. Ipoteza lui Hachet are legătură cu scenariul umbra. „Cripta şi fantoma”au fost descrise de către doi psihanalişti freudieni clasici Nicholas Abraham şi Maria Torok. au realizat o cercetare. a se folosi de unul dintre copii contra celuilalt părinte. efectuate prin situarea unei persoane parentală la nivelul descendenţilor.cartiaz. Simptomele apar la copil. Joyce Dukes. care are o misiune reparatoare în raport cu unul dintre păriţi sau cu alţi înaintaşi. Rolul 49 .Curs XIV . S-a folosit testul Rorschach. ieşind în evidenţă faptul că nu există diferenţe semnificative între cele două grupuri de familii. pt. printre care şi problema separării. în familiile cu schizofreni au demonstrat că nu există un număr mare de ataşamente intergeneraţionale sau ataşamente în aceeaşi generaţie. părinţii şi toxicomanul determină inversiuni ierarhice. ceea ce justifică desele lui reîntoarceri. P. putere în ierarhie este aceeaşi ca şi în familiile de toxicomani. nerealizate de către părinţi în legătură cu familia de origine. Psihoterapie 2009 www. Reprezentările rezultate din aplicarea acestui test membrilor familiilor loturilor de familii cu schizofreni şi acelor cu toxicomani au scos în evidenţă predispoziţiile acestor tipuri de familii la inversiuni ierarhice. expatrieri foarte dureroase. lupta pt. Cercetările au fost efectuate pe trei loturi de subiecţi. Separările la toxicomani sunt foarte dificile. Cercetarea a avut ca punct de plecare date clinice privind familiile cu toxicomani. Trei cercetători :Cloe Madanes. Concluziile au fost că inversiunile ierarhice şi ataşamentele intergenerţionale nu trebuie neapărat asociate cu familiile monoparentale şi nici cu căminele perturbate. şi observa că vârsta medie de la care începe un toxicoman să consume droguri este de 19 ani. Drossos lansează ipoteza că toxicomania poate fi consecinţa unui doliu . la care participă toxicomanul. unul format din 18 heroinomani din clase defavorizate. una dintre persoanele parentale inversează poziţia celeilalte persoane în ierarhie şi nu propria poziţie. persoanele studiate nu au inversat poziţia alteia în ierarhie şi nici a lor însăşi. Un alt doliu nerealizat poate fi în legătură cu o persoană iubită de către toxicoman. vârstă apropiată de adolescenţă şi de problemele ei specifice. a condus spre corelaţia. vârstă care este asociată cu o serie de pierderi. În familiile cu schizofreni. testul proverbelor şi testul Ierarhiei Familiale. Chiar şi atunci când este plecat din familie. care a avut ca punct de plecare date clinice privind familiile de toxicomani. Hachet concepe toxicomania ca pe o tentativă nereuşita a „criptei şi fantomei”. Cercetarea lor a pornit de la ipoteza că heroinomanii formează cu părinţii lor sau cu substituientele de părinţi. orientaţi predominant către tovarăşii de grup).datorat unor călătorii. deoarece acestea apar foarte frecvent şi în familiile cu toxicomani care au ambii părinţi. determinând inversiuni în organizarea ierarhică a familiei. emigrări. al doilea din 9 subiecţi care proveneau din familii de schizofreni(ales datorită asemănărilor cu familiile toxicomanilor) şi al treilea lot format din 9 subiecţi care proveneau din familii cu grad de adaptare şi integrare socială foarte mare. şi membrii acestor familii sunt implicaţi în alianţe intergeneraţionale. alianţe ce trec dincolo de graniţele transgenerţionale. Secretul parental este pus în scenă de purtătorul fantomei care este toxicomanul.

sau apariţia unora patologice). alegerea unui plan de acţiune potrivit. relaţiile familiale actuale. luarea în considerare a soluţiilor alternative disponibile. Capacitatea de a rezolva probleme: identificarea corectă a problemei. se manifestă astfel : încorporare în legatură cu modul de reprezentare(lipsa reprezentărilor normale. istoria familiei de-a lungul mai multor generaţii. ce este făcut inconştient. încorporare în legătură cu modul de manifestare a comportamentului (conduite inexplicabile pt. grupul pentru dezvoltarea psihiatriei a introdus ideea că în evaluarea globală a familiei ar trebui să se ţină cont de factorii : prezentarea problemei actuale. schimbările survenite în timpul tratamentului. ci una ipotetică. familia trebuie să rezolve un conflict (este solicitată găsirea unei soluţii într-o situaţie conflictuală). cu investigatorul prezent în sală sau în spatele oglinzilor. Epstein şi colaboratorii săi au pus la punct un „Mc. Identificarea şi evaluarea relaţiilor capcană în familie. istoria familiei nucleare de la căsătorie până în zilele noastre.a . evaluarea finală şi pronosticul. După Nachin (1995)fantasmele de încorporare. Psihoterapie 2009 www. grupul familial trebuie să rezolve o problemă _ se observă şi se evaluează comportamentele membrilor familiei. În cazul toxicomanului. dezvoltarea părinţilor din copilărie la vârsta adultă. comunicarea problemei persoanelor care fac sau nu parte din familie.digestive). cu umbra sa . familia trebuie să ajungă la luarea unei decizii comune(nu constă în rezolvarea unei probleme reale. perioada de curte şi de logodnă. catamneza. vorbesc de două fenomene specifice „criptei” demetaforizarea şi obiectivarea. prima se referă la metafora „mot. iar cealaltă la pierderea obiectului.substituie ce a pierdut-. de a merge împreună în vacanţă). punerea în acţiune a planului ales. După Seywert există 4 categorii de sarcini . este realizată ca o sarcină. relaţii actuale cu familia de origine.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z toxicomanului în familie este de sacrificiu. demetaforizarea constă în punerea substanţei toxice în corp. familia realizează sarcini „naturale”(observaţia se face la domiciliul familiei). caracteristicile familiei. Evaluarea sistematică a familiei. 50 .mot”. subiect).iar obiectivarea constă în nevoia zilnică de drog. impresiile diagnostice.Curs XIV . cu secretele sale.scopul fiind reparator. încorporare în legatură cu o stare corporală(manifestate prin tulburări hepato. În 1970. pt a pune familia faţă în faţă. controlul aplicaţiei. încorporare în legătură cu modul de manifestare a afectelor (anestezie afectivă). Abraham di Torok. şi procesul interreacţional este observat în mod direct. legate de criptă. Master Model”. Ex. care pune accentul pe 6 dimensiuni majore în funcţionarea familială : 1.

care implică „ ţapul ispăşitor”. Miturile familiale. KAUFMANN. suspinelor. 6. inflexiunilor vocii. -. date. este un parametru greu de observat datoriăa numărului foarte mare şi complex de factori. şi elementele paraverbale.Rezonanţa afectivă. Se acordă importanţă şi evenimentelor care survin neaşteptat în timpul şedinţelor. conţinând nume. Psihoterapie 2009 - www. care se derulează sub ochiul psihoterapeutului şi „structura de fond” care se referă la cultura. Dar legăturile familiale sunt cel mai bun garant al coeziunii grupului familial. Evaluarea familiilor şi formularea ipotezelor. Ferreira descrie interdependenţa climatului afectiv cu anumite comportamente psiho – patologice. imobilităţii. – Climatul afectiv. 3. Comunicarea anchetatorul se centrează pe comunicarea directă. investirea narcisistă. realizat prin control subtil. sau rigid. modele. şi cea disfuncţională – caracterizată prin confuzia mesajelor.permite o reprezentare sociometrică (afectivă). Controlul comportamental. aceasta a folosit grila lui Seywert. supraimplicarea şi investirea simbiotică. Evaluarea familiei realizată prin comunicare este de maximă importanţă dar se vor observa şi conduitele non verbale. În acest sens. mimicii. controlul distanţei. presupune luarea în considerare a unor date privind reţeaua de comunicare. absenţei reacţiei. provizie de resurse. centrându-se pe tipul de comunicare. pe bază de grile a fost elaborată de Seywert. În observaţiile şi evaluările efectuate de către Iolanda Mitrofan.Rolurile funcţii familiale necesare: * la nivel instrumental – obiceiuri. Genogarama familială. capacitatea de metacomunicare etc. ce se pot reprezenta ca o descărcare emotivă. Angajamentul afectiv. Evaluarea familiei realizată cu ajutorul observaţiei asupra interacţiunii între membrii familiei prezenţi la şedinţă(se permite membrilor familiei prezenţi să se exprime şi se va observa secvenţele comportamentale repetitive). cea funcţională – caracterizată prin claritatea mesajelor. prin emoţii adecvate sau neadecvate.cartiaz. semnalizator al relaţiilor capcană. Cel care face distincţia între scenariul familial. cum sunt gesturile. pe organizarea inter – individuală şi dinamica familială. Evaluarea grupului familial se realizează şi cu ajutorul informaţiilor privitoare la funcţionarea familiei prin ancheta asupra compoziţiei şi distribuţiei geografice a familiei(care sunt membrii familiei nucleare şi lărgite implicaţi în problemele curente). miturile de deculpabilizare şi de reparaţie. repere. cel empatic. credinţe. râsului şi plânsului. 5. reprezintă şi pragul de toleranţă pe care îl are familia faţă de probleme şi tensiuni. ce trebuie să fie direct oservabilă la nivel afectiv şi instrumental. reprezintă capacitatea familiei de a reacţiona la diferiţi stimuli afectivi. Stierlin distinge între miturile care acordă familiei o dimensiune neconflictuală. care permite terapeutului să gândească într-o manieră sistemică relaţiile şi evenimentele din viaţa pacienţilor lor.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z evaluarea finală a rezultatelor obţinute. legături şi principalele evenimente de viaţă (Schutzenberger 1993). sau haotic sau laissez – faire.Kinston. L. Genograma familială este o evaluare sistemică globală. Genograma sau genosociograma . gratificaţia sexuală a adulţilor roluri specifice : adaptate sau neadaptate 4.Curs XIV . loialităţi este W. Evaluarea grupului familial. distonanţa între verbal şi non verbal etc. interacţiunile observabile aici şi acum şi „faptele existenţiale” care privesc familia. îmbracă mai multe forme ca : absenaţa angajamentului sau ce nu implică emoţia. atitudinile posturale. liniştii. Genograma rămâne un instrument 51 . pe baza observaţiei şi anchetei. fac distincţia între cele două stiluri comunicaţionale.WYNNE şi L. * la nivel afectiv – satisfacerea nevoilor afective fundamentale. care poate fi clară şi directă sau clară şi indirectă. reprezintă gradul de congruenţă între mitologie şi realitate. Reţeaua de reguli ce se bazează pe ipoteza trasgeneraţională. 2. locuri.

traduse printr-o atitudine paradoxală având tendinţa de a şterge cu buretele experienţa legată de consumul de droguri şi tendinţa de a-l trata pe tânărul dependent ca şi cum ar consuma în continuare. Astfel. toxicomanul se poate afla în stadiul pe care cei doi specialişti în toxicomanie. Aşadar. a-şi justifica comportamentul. pe perioada dezintoxicării. nivel de educaţie).social este foarte important. iar pe de altă parte îl tratează ca şi cum ar consuma droguri în continuare. migraţii. iar un rol important îl poate avea psihoterapeutul. iar în caz contrar cel care nu a depăşit această fază şi nu a reuşit să accepte situaţia poate sabota munca psihoterapeutului. cu ajutorul căruia terapeutul poate emite ipoteze în vederea unei evaluări sistemice ulterioare (McGoldrick). consumatorul găseşte raţionalizări pt. Toxicomanul şi familia în scenariul terapeutului În cazul toxicomaniei scenariul capcană . Presiunea schimbării se întâmplă la graniţa între nevoile reale ale persoanei dependente şi nevoile celor care fac parte din mediul său de viaţă. Faza de presiune a schimbării şi comunicarea paradoxală în familia toxicomanului Relaţii capcană generate de presiunea schimbării în familia toxicomanului în perioada postdezintoxicare reprezintă numai un aspect al scenariilor capcană care se derulează în acest tip de familie. Perioada în care persoana dependentă trece de la statutul de consumator la cel de neconsumator este o situaţie de criză în familia. în care comunicarea paradoxală se intensifică datorită presiunii schimbării. şi informaţii privind evenimentele critice (schimbări importante.cartiaz. sindromul de aniversar etc. Tendinţa de a comunica paradoxal creşte mai ales în situaţii de criză şi apare şi în familiile care nu au „tradiţie” în a comunica în acest mod. eşecuri şi reuşite). Este momentul în care terapeutul se poate manifesta în cadrul triunghiului toxicoman – părinte – psihoterapeut. care poate lucra cu toxicomanul pe sistemul de motivare având suportul părintelui. Tensiunea generată de presiunea schimbării poate determina reacţii atipice din partea părinţilor. îl numesc de precontemplare. fără a ţine seama de ritmul individului. cel al familiei ideale şi al mitului marginalizării ca prezente şi în familia toxicomanului. Pot apărea strategii de abordare a situaţiilor de criză. Prochaska si DiClemente. se întâmplă şi consumul de droguri. dacă fiul sau fiica lor nu-şi doresc dezintoxicarea. întreţinând comportamentul de consum. nu consideră consumul ca fiind o problemă pt.În şedinţa de elaborare a unei genograme. părintele îi cere copilului să uite peste noapte că a fost toxicoman. Importantă pentru surprinderea dinamicii scenariilor capcană în familia toxicomanului este faza în care se află acesta şi anume : faza de tragedizare şi faza de presiune a schimbării. un obiectiv important este reprezentat de către punerea în evidenţă a proceselor şi a fenomenelor de transmisie transgeneraţionale care vizează loialitatea familială. Părinţii care au trecut prin această situaţie ştiu foarte bine că. În stadiul de precontemplare. ocupaţie profesională. Psihoterapie 2009 www. emoţională şi comportamentală a fiecăruia dintre membrii familiei). schimbarea. el. Fenomenul de tragedizare este tipic în faza iminentă aflării veştii că fiul sau fiica consumă droguri. locul unde trăiesc.de tip funcţional(funcţionarea medicală. naştere şi deces. configuraţiile relaţionare fiind clare se pot emite ipoteze în legătură cu relaţiile capcană şi scenariile capcană care le conţin. într-un fel sau altul. 52 . După construirea unei genograme se cer informaţii de tip demografic (vârstă. această capcană a tragedizării poate înghiţi toată familia. problemele celorlaţi sunt mai importante decât recuperarea persoanei dependente. dar acestea sunt întemeiate pe mitul familiei. În cazul în care părintele depăşeşte faza de tragedizare poate acorda suport fiului/fiicei aflat în situaţie de criză. emise de familii ce au un membru toxicoman.Curs XIV . rezultând comunicarea paradoxală cu dublu mesaj. Ferreira descrie cele două mituri familiale. Atitudinea paradoxală generează o comunicare paradoxală punându-i pe membrii familiei în situaţi de a intra în relaţii capcană. recăderea se va întâmpla imediat după ieşirea din secţia de dezintoxicare sau în paralel cu tratamentul ambulatoriu pentru suport. De cele mai multe ori. Presiunea schimbării se referă la toţi acei factori care forţează.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z subiectiv de interpretare. În urma construcţiei ei.

pe care Prochaska si DiClemente o numesc de contemplare. 53 .cartiaz. deoarece acesta nu este pregătit să-i facă faţă. Activităţile iniţiate în faza de acţiune pot fi consolidate în faza de menţinere. falsa motivaţie şi recăderea. este momentul în care toxicomanul admite că are o problema şi este un moment cheie. menţinerii şi schimbării comportamentului. care se poate întâmpla brusc în aparenţă. confuzia rolurilor. oferindu-i tânărului suport şi acceptare. acesta are o relaţie de dependentă cu părintele de sex opus.de către I. Toxicomanul învaţă cum să facă faţă situaţiilor de risc crescut. în familiile în care consumatorul de drog este un adolescent. deoarece implică paradoxul pentru că i se cere tânărului toxicoman să se schimbe şi în acelaşi timp să stagneze să fie conştientizat. de cele mai multe ori părinţii unuia dintre ei îl acuză pe partenerul copilului lor. Caracteristic pt. Părinţii pot face acest lucru. Faza acţiunii(denumită de Prochaska si DiClemente). Dacă această presiune este foarte puternică. Triunghiul toxicoman –părinte – terapeut şi presiunea schimbării. iar tânărul aşteaptă să fie tratat ca atare. cu aşteptările lor. este momentul în care toxicomanul ia decizia schimbării comportamentului. pt. Conştientizarea scenariilor la care paricipă toţi membrii familiei este foarte importantă pt. ce pot fi evitate dacă cei implicaţi devin conştienţi cu ceea ce aşteaptă fiecare de la celălalt. ca triunghiul toxicoman –părinte – psihoterapeut să funcţioneze. este de acceptare a faptului că dependenţa a devenit o problemă. Câteva caracteristici ale familiei toxicomanului : nu există roluri clare în sistemul familial. Fenomenul se întâmplă la graniţa între nevoile fostului toxicoman şi nevoile celorlalţi membrii ai familiei.părintele ştie că fiul nu mai consumă droguri dar îl tratează ca şi când ar face-o. este nevoie de timp ca părintele şi copilul să se obişnuiască cu noul statut. Aceste nevoi şi aşteptări necomunicate nici de copii. Fenomenul numit presiunea schimbării a fost identificat în urma observaţiilor făcute . iar factorii exteriori cu care se poate asocia recăderea sunt mulţi. În aceste două faze părinţii trebuie să dea dovadă de mare flexibilitate. se face treptat cu răbdare. Apare reacţia paradoxală . se întâmplă recăderea chiar dacă tânărul merge la psihoterapeut. deoarece motivaţia reală nu se poate capăta decât în momentul în care consumatorul de drog admite că dependenţa de drog a devenit o problemă pt.Curs XIV . cuprinde perioada de postdezintoxicare şi se centrează pe explorarea comportamentului de consum. Lanţul abstinenţă – recădere este întreţinut de o falsă motivaţie. şi pot învăţa alături de psihoterapeut cum să fie receptivi la propriile nevoi. Tânărul încearcă să fie integrat într-un alt mod în familie şi societate. cu nevoile lor. sunt situaţii în care ceea ce îl determină pe toxicoman să decidă renunţarea la consum şi să caute ajutor este un eveniment din viaţa lui. Psihoterapie 2009 www. Faza acţiunii. În cazul presiunii schimbării este foarte important scenariul „acum nu este momentul să creşti”. În triunghiul toxicoman – părinte – psihoterapeut. Presiunea schimbării este asociată cu recăderea. graniţele difuze se pot observa încă de la primele şedinţe cu o astfel de familie. nici de părinţi se traduc printr-o mare tensiune şi confuzie. dar numai în combinaţie cu presiunea schimbării. consumul de droguri are funcţia de a menţine familia unită . pe mai multe familii de toxicomani. psihoterapeutul poate servi ca un fel de geam prin care tânărul toxicoman şi părintele lui să se vadă aşa cum sunt ei. Comunicarea disfuncţională. îşi poate descoperi o orientare profesională. Motivaţia exterioară.Mitrofan . el. după o perioadă mai mică sau mai mare de abstinenţă. cu ritmul lor. Aceşti factori exteriori pot avea un rol foarte important. poate deveni receptiv la nevoile altora. atunci când există doi parteneri care consumă drog. şi se referă la acei factori care forţează schimbarea. fără a ţine cont de ritmul individului şi este o zonă de tensiune şi conflict. a putea fi receptivi şi la nevoile celuilalt. poate explora propriile nevoi. deşi relaţia a debutat înainte de consumul de droguri. această fază.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Trecerea de la statutul de consumator la cel de neconsumator.

Psihoterapie 2009 - - www. se centrează pe gradul în care familia este afectată de consumul de droguri. deoarece într-o familie cu tată slab sau absent se va produce un dezechilibru. este foarte important ca înainte de a angaja familia în tratament să se primească şi acordul toxicomanului. Momentul în care consumatorul de drog s-a hotărât să părăsească familia coincide cu debutul unor comportamente deviante. fiind vorba despre consumul de droguri sau de acte delincvente. de multe ori. este foarte important ca terapeutul să telefoneze părinţilor atunci când consumatorul este de faţă. Stanton (1979).ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z conflictele profunde din familie sunt evitate cu ajutorul consumului de droguri. descrie rolul neobişnuit pe care îl poate juca toxicomanul în a ajuta familia să-şi menţină stabilitatea. în cazul familiei cu tată slab. Funcţia principală a crizei. calea administrării. Astfel. renunţarea consumatorului de drog la drog. Tatăl şi fiul consumatori de drog. drogul menţinând pe membrii familiei într-o relaţie de interdependenţă. Este recunoscută semnificaţia implicării familiei în menţinerea dependenţei. a observat ca în familiile cu un fiu consumator de drog. permiţând familiei să se reorganizeze. intrervenţia terapeutului constând în întreruperea acestui cerc. Începutul terapiei. Stanton (1977). constau în aprofundarea relaţiei dintre consumator şi părintele de acelaşi sex. Gerald Benett propune un model de abordare psihoterapeutică a toxicomanului. Terapia structurală se bazează pe ierarhia existentă în familie. debutul consumului de drog. tatăl fiind retras sau absent. terapeutul poate interveni în sensul accentuării importanţei acestuia în familie. Abordarea psihoterapeutică a familiei toxicomanului Scopul implicării familiei în tratamentul consumatorului de drog este acela de a identifica acele pattern-uri care funcţionează în sistemul familial şi care subminează încercarea toxicomanului de aşi schimba comportamentul. Folosirea genogramei familiale poate da la iveala mecanisme legate de consumul de droguri. Un model de tratament În 1989. se creează un cerc vicios. Cel care a aplicat acest tip de terapie în familiile toxicomanilor este Haley. modalitatea prin care consumul de drog a devenit o obişnuinţă. este efectuată cu ajutorul tehnicilor de evaluare propuse de Benett(1998). a depăşi împreună momentul. care vizează în primul rând identificarea celei mai importante relaţii a consumatorului de drog. Terapia strategică de familie este preocupată de modalitatea în care oamenii se schimbă. În această fază terapeutul trebuie să se ocupe de părintele de sex opus. a cărui anxietate de excludere poate creşte foarte mult. Terapia propriu –zisă : angajarea familiei în tratarea consumatorului de drog. este caracterizată de o schimbare în statutul consumatorului de drog în raport cu consumul de drog. Prima etapă este distragerea familiei de la astfel de conflicte şi a doua este evitarea separării de familie.cartiaz. se fixează o întâlnire cu întreaga familie. este aceea de a submina eforturile pe care le face 54 . au de cele mai multe ori o relaţie foarte slabă. Indivizii care trăiesc cu familia de origine. Evaluarea. ca o modalitate a familiei de a evita schimbarea. Din acest punct de vedere dependenţa este văzută ca un simptom. Sarcinile. nu sunt pregătiţi să implice familia şi va încerca să convingă terapeutul că nimeni din familie nu ştie că el consumă droguri. detalii şi proceduri legate de tratament. care se repetă în familia toxicomanului.Curs XIV . tatăl este de obicei slab şi ineficient. poate genera în familie conflicte la toate nivelurile. Faza de criză. Obiectivul important al psihoterapeutului este acela de a identifica dezechilibrul şi de a interveni în funcţie de el. care foloseşte elemente de terapie strategică şi structurală de familie. Acest tip de comportament are rolul de a aduna familia împreună pt.

Această primă fază a terapiei este foarte importantă. cu centrarea terapiei pe strategiile de motivare a schimbării şi de limitare a răului. intervenţiile viitoare. un comportament deranjat pot indica faptul că familia s-a reîntors în capcana relaţională. determinarea retroacţiunii. pe mecanismele doble bind. Intervenţia paradoxală în familia toxicomanului. în care clientul să recunoască faptul că are o problemă. poate fi folosită în toate instituţiile pt. şi aducerea acestuia în situaţia în care conflictul să fie trăit foarte intens. cu atât este mai uşor să angajezi familia în terapie. Guido L. Intervenţii ale terapeutului atunci când consumatorul se află într–una din fazele descrise de Prochaska şi DiClemente sunt : faza de precontemplare. cu scopul de a încuraja consumatorul să se separe de criză. pt. specifică unei familii se reproduce în primele şedinţe ale terapiei multiple. listează numeroasele funcţii pe care intervenţia paradoxală le poate avea. în cele rezidenţiale unde familia este accesibilă şi disponibilă. Există câteva ipoteze care stau la baza intervenţiei paradoxale : 1. circuitele repetitive indică elementele care constituie sistemul şi cu care trebuie lucrat. furnizează structura pt. deoarece în funcţie de modul în care se manifesă relaţia terapeut – membri ai familiei. Terapia multiplă de familie este centrată pe forţele familiale care menţin simptomul. Cadrul sistemelor umane este paradoxal. toxicomani. Kauffman. Si Laura Formenti. Sculptura familială şi coregrafia sunt des folosite. s-a centrat pe disfuncţionalităţile familiale. În spaţiul terapiei de familie multiple. deoarece se face centrarea pe evitarea provocărilor în defavoarea modalităţilor alternative de răspuns. aceştia pot sabota sau nu creşterea terapeutică.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z consumatorul pt. anticipată de terapeutul care trebuie să asiste familia. Psihoterapie 2009 - - www.Curs XIV .cartiaz. Faza de contemplare. cu cât motivaţia şi implicarea pacientului sunt mai mari. membrii familiei sunt confruntaţi cu rolurile pe care fiecare le deţine în apariţia şi întreţinerea toxicomaniei. în care are loc luarea deciziei de a schimba comportamentul Faza de menţinere. iar pe parinţii să-i asigure suport toxicomanului. fiind importante schimbările în stilul de viaţă Recăderea se poate întâmpla în acest stadiu al menţinerii. Faza de acţiune. După Neuburger. Dinamica relaţiilor – capcană. există două niveluri în care pot fi identificate circuite repetitive : pe de o parte. presupune implicarea activă a întregului sistem în munca terapeutică. pe delimitarea graniţelor între membrii familiei. acum poate exista riscul ca toxicomanul să părăsească terapia pt. Terapia multiplă de familie. Schimbarea motivaţională este adesea susţinută de ce se întâmplă în viaţa clientului. Cauzalitatea circulară este paradoxală – un element poate fi în acelaşi timp cauză şi efect. 55 . cu scopul de a topi intelectualizarea excesivă sau anxietatea. că este foarte prins în capcana relaţională familială. Criza este un punct crucial. Pe parcursul terapiei. Acest stadiu este foarte important. este o tehnică ce a trebuit să fie adaptată în lucrul cu toxicomanii.iniţiată de Laqueur. este centrată pe relaţiile – capcană care se pot desfaşura în familiile cu consumatori de drog. Specialiştii care au abordat toxicomanii prin terapia multiplă de familie au ajuns la concluzia că. Avantajul aplicării acestui tip de tratament în comunicarea terapeutică este acela că pacientul poate fi observat permanent. pe forţele exterioare cu care acestea sunt conjungate. a se separa. ca acesta să-şi menţină independenţa. deoarece consumatorul de drog are nevoie de suport din partea familiei. dinamica relaţiilor – capcană poate fi foarte bine observată şi abordată. este stadiul în care se consolidează comportamentul de schimbare. şi anume : accentuează existenţa unui cadru terapeutic. iar semnele de dezadaptare. 2. Familia este confruntată şi cu propria ei nevoie de a întreţine toxicomania.

Redefinirea problemei Când vorbeşte de identificarea cauzalităţii circulare. Pornind de la caracteristica de paradoxal al sistemelor umane.după cum spune el. nu este o terapie specială pt. care ar reprezenta primul nivel de recadraj terapeutic. identificate în familia toxicomanului. Ideea este introdusă de Bateson. Al doilea nivel de intervenţie clinică. Intervenţia terapeutică de tip sistemic vizează acele relaţii – capcană care au şi caracteristica de repetivitate. terapeutul elaborează intervenţii paradoxale în funcţie de derularea scenariului familial. schizofrenia. Terapia lui Hellinger are în vedere următoarele reguli ale sistemelor familiale : într-un sistem familial fiecare este legat de celalalt. 56 . Recădrarea terapeutică. că nu abordează toxicomania în sine. La cel de-al doile nivel. pt. Primul nivel de interveţie clinică. O constelaţie este tot timpul orientată către găsirea unei soluţii. care poate fi conflictul conjugal sau blocajele membrilor familiei. fiecare membru are dreptul de a aparţine sistemului familial. Reprezintă o abordare deosebită a familiei toxicomanului. homeostazie. toxicomani. iar soluţiile în terapia lui Hellinger au . şi este prezent mai ales în situaţiile de criză. un model terapeutic care vizează restabilirea paradoxului în terapie. pt. Neuburger vorbeşte despre identificarea „buclelor repetitive” care împiedică individul să evolueze.Curs XIV . şi se bazează pe lansarea unei capcane terapeutice pt. Reintroducerea paradoxului în cadru. Identificarea cauzalităţii circulare. Sistemul se luptă pt. După Hellinger „obiectivul unei constelaţii nu este acela de a elimina un simptom. permit propunerea unei altei definiţii a problemei în interiorul sistemului. Importanţa pt. membrii excluşi sunt întodeauna prezenţi. ceva dintr-un ritual.cartiaz. ca intervenţie terapeutică. definind-o „psihoterapie fenomenologică”. ci de a reda unei persoane locul său în familie în aşa fel încât să se poată reintegra cu toata energia sa pozitivă”. nu este recomandată să fie folosită la începutul terapiei cu toxicomani. fiecare membru are locul şi rangul său. puncte de vedere diferite. susţinută apoi de Mara Selvini Palazzoli. preluată de terapeuţii sistemici care sunt de părere că la un moment dat trebuie reintrodus paradoxul în sistemul familial. b) prescrierea simptomului şi conotaţia pozitivă – trebuie folosită cu grijă în cazul heroinomanilor. abordarea sistemică a familiei toxicomanului este redefinirea problemei. ci este văzută ca un simptom. Psihoterapie 2009 - www. definiţia problemei de către familie este toxicomania. că ele sunt în mare măsură transmise inconştient. dar în acelaşi timp are nevoie de schimbare. a putea interveni la acel nivel. Neuburger propune în spiritul terapiei sistematice de familie. ce nu sunt transmise verbal. a scoate familia din propria ei capcană. ca şi anorexia. pt. este de preferat să fie folosită la sfârşitul terapiei. Hellinger descrie regulile fundamentale care guvernează toate sistemele familiale ca pe „ordinele iubirii”. nu sunt dictate de la o generaţie la alta. Adepţii abordării sistemice au scos în evidenţă faptul că tocmai caracteristica de paradoxal al sistemului uman îi conferă vitalitate. Bert Hellinger Constelaţiile familiale reprezintă metoda terapeutică iniţiată şi dezvoltată de Bert Hellinger. terapeutul împreună cu membrii familiei şi să identifice elementele de repetivitate. dar vizează relaţiile – capcană dintr-o familie. Neuburger oferă un model de reintroducere a paradoxului în sistemul familial : a) tehica circularităţii informaţiei – momentul potrivit pt.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z pe de altă parte. Constelaţiile familiale. reintoducerea paradoxului este cel în care membrii familiei ajung să emită păreri contradictorii. În cazul toxicomaniei. de aceea este necesară redefinirea problemei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful