Dreptul Uniunii Europene. Evoluţie. Izvoare. Instituţii.

CAPITOLUL I. Comunităţile Europene - temei al procesului de realizare a Uniunii Europene 1. Precizări prealabile. Precursorii integrării europene → ,,Ideea europeană,, prin folosirea sintagmei ,,Statele Unite ale Europei,, este destul de veche (1849)1. De-a lungul anilor ea a fost preluată şi folosită în diverse împrejurări. Astfel, la 19 septembrie 1946, Winston Churchil în discursul său de la Universitatea din Zűrich, afirma necesitatea constituirii Statelor Unite ale Europei, iar ca primă etapă a acesteia, realizarea unui parteneriat Franţa-Germania. → La 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei2 - ca o concretizare a ideii europene ,, având ca membri fondatori 10 state: Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia şi Suedia - al cărui rol principal s-a circumscris domeniului social şi cultural, nu militar şi economic.3 → La 7 iunie 1947, în plan economic, George Marschal4 anunţă oficial lansarea unui vast program de sprijin economic – peste 10 miliarde de dolari – numit Planul Marschal5. În acel moment statele europene se aflau în
Ideea Unităţii europene a fost exprimată în sec.al XVIII-lea de către J. J. Rousseau, I. Kant; în sec.al XIX- lea de către Saint-Simon, Proudon sau Victor Hugo (1849) ; La 7. 09.1929. Aristide Briand în cadrul Societăţii Naţiunilor a propus Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor să creeze între statele Europene o legătură federală care să nu aducă atingere, însă, suveranităţii acestor state. A se vedea, Roxana Munteanu, Drept European, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1996, p.17-19; Henri Brugmans, L’ide′ Européenne, 1920-1970, Bruges, 1970, citat de Pierre Mathijsen, Compediu de drept European, Ed. a VII-a Ed. Club Europa, Bucureşti, 2002,p.12. 2 Congresul de la Haga din 7-10 mai 1948 a condos la creearea Consiliului Europei. 3 A se vedea, O Manolache, Tratat de drept comunitar, Ed.a V-a, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, p.3. 4 La 5 ianuarie 1947 George Marschal, secretar de stat al Statelor unite ale Americii a anunţat într-un discurs, ţinut la Harvard, că S.U.A. va face,, tot ceea ce poate pentru a sprijini revenirea la o economie sănătoasă în lume ,,printr-un ajutor economic în favoarea Europei occidentale,, . 5 Oferta a fost acceptată de cele 16 ţări europene, la 15 iulie 1947; A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p.13.; Acestea au fost: Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Elveţia şi Turcia; au aderat ulterior, Germania (3. 10.1949), Spania (20.07.1959), Statele Unite şi Canada au avut calitatea de asociaţi; A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p.
1

1

reale dificultăţi economice şi sociale ca urmare acelui de-al doilea război mondial încheiat recent . Cu toate că, planul Marschal nu a avut consecinţele pe care americanii le-au sperat odată cu lansarea programului, a oferit totuşi, prilejul înfiinţării la 16 aprilie 1948 a Organizaţiei de Cooperare Economică Europeană (O.C.E.E.). Deşi, a fost înfiinţată ca organizaţie permanentă de coordonare a politicilor economice naţionale6 şi însărcinată cu repartizarea ajutorului american nu a putut realiza în fapt un început al înlăturării barierelor economice şi comerciale între ţările membre7 . → La 4 aprilie 1949, în plan politico-militar, se înfiinţează Organizaţia Atlanticului de de Nord - N.A.T.O8 având ca membri fondatori 12 state, inclusiv S.U.A.9 → Maniera de abordare a problematicii construcţiei europene, de angajare a acesteia pe cale comunitară - ca primă etapă parteneriatul FranţaGermania - a fost reînnoită de către Ministrul Afacerilor de externe (din Franţa) Robert Schuman în proiectul cuprins în declaraţia de la 9.05.1950 la Paris10: ,,Europa nu se face dintr-o dată, nici printr-o construcţie de ansamblu, ea se va face prin realizări concrete, creând mai întâi o solidaritate de fapt,,. Funcţionarea construcţiei europene înlătură în acelaşi timp, integrarea globală, în profitul unei integrări sectoriale, şi integrarea politică în profitul integrării economice. → Jean Monnet11 şi Robert Schuman au formulat un principiu fundamental potrivit căruia ,, prin punerea în comun a producţiilor de bază şi instituirea unei Înalte Autorităţi noi, ale cărei decizii vor lega Franţa, Germania şi ţările care vor adera, se vor pune primele baze concrete ale unei federaţii europene indispensabilă păcii,, . Prin această propunere Decaraţia de la 9 mai 1950 sugerează ca începutul edificiului european să fie acela al
22, subsol nr. 3. 6 A se vedea, Grigore Geamănu, Drept internaţional public, vol. II, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982, p. 295. 7 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 3 8 S-a format un nou sistem de alianţe militare, reprezentate prin : Tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948 între Marea Britanie, Franţa, ţările Benelux (Belgia, Olanda şi Luxeburg), asociind pe cele cinci state (Uniunea Occidentală), cu Statele Unite şi Canada, invitând şi alte state din Europa să adere. 9 Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Portugalia şi S.U.A. Au aderat ulterior Turcia, Grecia (25. 02.1952) şi R. F.Germania (6.05.1955). 10 Proiectul îi poartă numele; A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, Droit communautaire général, 8 édition, Ed. Dalloz, Paris, 2001, p.1. 11 Propunerile lui Robert Schuman au fost inspirate şi pregătite de Jean Monnet, Comisar General pentru Planul de modernizare şi de echipament al Franţei. 2

sectorului de cărbune şi oţel datorită ponderii economice a acestor industrii, dar şi constituirii unor garanţii că ,,orice război între Franţa şi Germania să devină (…) din punct de vedere material imposibil,, . 2. Instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului – C.E.C.O. → Propunerea a fost acceptată iniţial de 5 state – Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg12. Marea Britanie, la 27 mai 1950 s-a declarat neinteresată prin refuzul de a participa la negocieri, pe motiv că nu putea lua în considerare o limitare, chiar parţială, sub aspectul suveranităţii. Următoarele evenimente, au marcat instituirea Tratatului C.E.C.O., astfel : pe data de 10 iunie 1950 declaraţia lui Schuman a fost urmată de negocieri deschise la Paris; la 20 iunie 1950 a avut loc tot la Paris o Conferinţă care a avut ca scop elaborarea Tratatului instituind C.E.C.O.; la 18 aprilie 1951 a fost semnat la Paris Tratatul C.E.C.O. ; la 25 iulie 1952 Tratatul C.E.C.O.13 a intrat în vigoare, după ratificarea acestuia de cele 6 state: Franţa, Italia, R.F.Germania, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Tratatul a fost încheiat pentru o perioadă de 50 ani. La 10 februarie 1953 se deschide Piaţa comună, pentru cărbune, iar la 10 mai 1953, pentru produse siderurgice. Tratatul de la Paris transferă de la statele membre un anumit număr de competenţe - cu puteri de decizie – către instituţiile comunitare, create de acesta. Ca şi Tratatele europene ulterioare (C.E.E. şi C.E.E.A.), Tratatul C.E.C.O. reprezintă mai mult decât un acord internaţional clasic, deoarece a creat instituţii independente de autorităţile publice naţionale şi le-a înzestrat cu drepturi suverane în domeniile legislativ, administrativ şi judiciar, drepturi care le-au fost transferate –după cum am arătat – de la statele membre14. Cele 4 instituţii create de Tratatul C.E.C.O. sunt următoarele15 : - Înalta Autoritate - organ cu pronunţat caracter supranaţional. Are responsabilitatea de a administra piaţa comună a cărbunelui şi oţelului ,,în care să domnească libera circulaţie şi libera concurenţă – obiectiv al
Belgia, Olanda şi Luxemburg, s-au constituit din 29.10.1947 într-o uniune vamală numită Benelux. 13 Primul Preşedinte al Înaltei Autorităţi a fost Jean Monnet, el şi-a ţinut prima reuniune la Luxemburg la 10.08.1952. A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p. 28; Cu privire la Tratatul ce instituie C.E.C.O., pe parcursul lucrării, vom folosi prescurtarea T.C.E.C.O. 14 A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 43. 15 A se vedea, Gui Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 2.
12

3

Brânduşa Ştefănescu. op.1954.ceea ce a determinat abandonarea proiectului.M.E. op.1954.O. 17 Este vorba despre proiectul de Tratat semnat la Paris la 27 mai 1952 ..pe care le exercită nu numai asupra statelor membre ci şi direct asupra întreprinderilor de sector.E.C.E.E şi C. cit. Tratatul a fost ratificat în anul 1954 de statele membre C.E. .O.E.. se întrunesc pentru a desemna un nou preşedinte al Înaltei Autorităţi în locul lui Jean Monnet. La memorandum se afirma că integrarea economică ar trebui să preceadă integrarea politică. şi T. op.Curtea de Justiţie – asigură autoritatea dreptului în limitele teritoriale ale celor 6 state semnatare ale Tratatului.Schuman19.între statele semnatare ale Tratatului C.a două noi propuneri de cooperare mai strânsă a celor 6 state sub forma Comunităţii europene de apărare17 şi a Comunităţii politice europene18 3.care să corespundă unei organizaţii cu un profil mai larg de activitate.C.A.O.C.E. la creearea Uniunii Europei Occidentale (U.10. şi C.C.O.23 16 4 . aşa cum fusese schiţată iniţial de Planul Monnet .) şi la aderarea la 6.. Marc Blanquet. Acest fapt a condus.cit.T. la Organizaţia Atlanticului de Nord (N.A. 1954 . op.O.Consiliul Special de Miniştri .E. cele 6 state membre C. .E.C.E.E.E. pe parcursul lucrări vom folosi prescurtările T. 14.garantează că Înalta Autoritate acţionează în strânsă legătură cu guvernele naţionale.) 18 Proiectul de statut cu privire la Comunitatea politică europeană –din martie 1953 .A.E.pentru instituirea unei Comunităţi europene de apărare. 1955 a R.O.16 Integrarea realizată prin crearea C.O.O.C.E.) → La 20 mai 1955.O.E. sau E.29.a fost elaborat de către Adunarea C. p. 19 La 20.) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (C.Adunarea parlamentară .E.E.2.T.E.U. .F.05. Munteanu.C. Instituirea Comunităţii Economice Europene (C.O. nu au dat curs. p. cit.E. p.C.05. A se vedea R. instituţiile C.E.E.îi este încredinţată controlul politic al Înaltei Autorităţi.08. Reprezintă un al doilea proiect de integrare la care cele 6 state semnatare ale C. un model de integrare juridică. Cu privire la Tratatele ce instituie C.E. .A.cu excepţia Franţei care a refuzat să participle la dezbateri . Tratatul de la Paris reprezintă un prim pas pe calea integrării europene. Pierre Mathijsen.Tratatului – scop în care are puteri decizionale – obligatorii . prin încheierea acordurilor de la Paris din 23. cit. p. pregătind istituţiile celor două comunităţi create ulterior – C.E.A.C. Benelux-ul propune într-un memorandum creearea unei Pieţe comune cu o dimensiune economică mult mai largă decât producţia de cărbune şi oţel – aceea propusă de Tratatul C.C. n-a putut fi extinsă şi pe plan politic dat fiind nereuşita – din anii 1953. A se vedea.E.la 30.şi Gui Isaac.1955.E.A.G.O. A se vedea.R.

care să cuprindă domeniul specific al energiei atomice. 22 A se vedea. la acea vreme era ministru de externe Belgian.Spaak21 este însărcinat să elaboreze un raport . după numele preşedintelui) adoptat de cei 6 miniştri de externe ai statelor semnatare ai T.. O.Acesta urmează unele idei din Planul .C. ca şi la o uniune în domeniul nuclear. Hans Joachim Heeser.E. în condiţiile unui regim comun şi ale armonizării legislaţiilor 24. Manolache. pentru un comerţ liber.05.E. cele două tratate erau pregătite pentru semnare: . convenindu-se în acest scop o conferinţă interguvernamentală la Bruxelles pentru 26.A.din decembrie 1952.O.. libera circulaţie a serviciilor şi o politică agricolă comună.Tratatul ce instituie o Comunitate Economică Europeană – Piaţa comună. vizând promovarea utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice şi dezvoltarea unei puternice industrii nucleare. 07. (denumit astfel. fără o uniune vamală23. Guvernul britanic. 1951 prin acest tratat impunea extinderea integrării europene la toată economia printr-o nouă integrare.6. → Miniştrii Afacerilor Externe ale celor 6 state semnatare ale T.Tratatul ce instituie o Comunitate Europeană a Energiei Atomice – T. la 25. → Astfel că.O. feb ruarie 1953 – prin care au fost schiţate contururile unei pieţe comune europene20. deşi iniţial a acceptat invitaţia. reuniţi la Conferinţa de la Messina – din 1.H..03. 24 Idem 20 21 5 . potrivit căruia cele 6 state se declară .C.E.Manolache. op. 5-6. op. .E.C.angajate în stabilirea fundamentelor unei A se vedea pentru detalii O. a refuzat să participe la negocierile din cadrul acestui comitet22. realizarea unei pieţe comune implica: stabilirea unei uniuni vamale.1957. Scopurile politice sunt precizate în Preambulul Tratatului..Spaak. cit.C.referitor la posibilităţile unei Uniuni economice generale.E. un comitet interguvernamental.E. 1956. Raportul .. 23 A se vedea.1956. 96. p.C.Beyen.). la Veneţia pe data de 29. Paul-Henri Spaak.. .. sub preşedenţia lui P. deschide rapid calea unor noi negocieri ce conduc la semnarea a două tratate. cit. înlăturarea restricţiilor vamale. la Roma.. 1959) p.C.. → Cu acest prilej. menţinându-şi opţiunea pentru o cooperare interguvernamentală în cadrul Organizaţiei de Cooperare Economică Europeană (O. Potrivit raportului. Britich Policy with regard to the unification efforts on the European Continent (Leyden. p. 2 iunie 1955 – vor recunoaşte că logica internă a ceea ce au început în anii 1950. sectorială.

Ambele tratate au fost încheiate pe o durată nelimitată. ca şi prin actele lor adiţionale.o Convenţie relativă la unele instituţii comune Comunităţilor Europene. A se vedea. p.. şi C. Bucureşti. şi anume . însă într-o structură mai puţin deschisă caracterului supranaţional.) conform propriilor proceduri constituţionale. În acest scop. Gui Isaac.E. libera circulaţie a factorilor de producţie (a persoanelor.Uniuni fără încetare mai strînsă între popoarele Europei. o creştere accelerată a nivelului de viaţă. au două instituţii comune cu C.E.1957 au fost semnate la Bruxelles protocoalele cu privire la privilegii şi imunităţi şi la Curtea de Justiţie a C. şi C. prin actele lor institutive. În plan instituţional cele două tratate de la Roma preiau modelul T. Angajamentele imediate prevăzute în conţinutul Tratatului C. Tratatul C. şi care să determine realizarea: unei uniuni vamale care să presupună: libera circulaţie internă a mărfurilor şi protecţia externă printr .C.1958 cele două tratate intră în vigoare.A.. preluate din raportul Spaak.E. tratatul prevede mai întâi crearea unei pieţe comune la nivelul celor 6 state. transporturi. cu o puternică unitate a producţiei care să pemită o expansiune continuă. cit. Brânduşa Ştefănescu. → La 01. a capitalurilor). protecţia liberei concurenţei.E.C. o stabilitate crescută.E. 24...E.E. 25 26 6 .prin mecanismul instituţional şi decizional pe care-l prevăd elementele supranaţionale să fie măcar în aparenţă contracarate26. care să aibă caracteristicile unei pieţe naţionale. vizează realizarea unei zone de politică comună.O. prevede de asemenea atât armonizarea politicilor economice generale cât şi dezvoltarea ploliticilor sectoriale comune în special în: agricultură.Adunarea parlamentară şi Curtea de Justiţie.E. Cele două Comunităţi. 1979.25. relaţii comerciale cu statele terţe. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.3. ca urmare a ratificării lor de către părţile contractante (cele 6 state membre ale C.C. → Odată cu semnarea Tratatelor de la Roma (25. a serviciilor. : Adunarea Parlementară şi Curtea de Justiţie. a fost adoptată (la Roma) . Din această perspectivă. → La 17 .O. a întreprinderilor.E. Marc Blanquet.C.01.un tarif vamal comun.A.04.E.1957). op.E. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. prevăd pentru cele două Comunităţi următoarele instituţii: Consiliul A se vedea.E. în doctrina de specialitate s-a precizat că .03.E.E. Tratatatele C.O.E.

▪ Potrivit Convenţiei de la Stockolm. şi cele 6 state comunitare. cursul de schimb etc. O.ca organ executiv. cit. referitoare la: condiţiile de concurenţă. 1983.O. şomajul.D.ca organ de conducere generală. p. în cadrul unei zone de comerţ liber28. Japonia şi S.E.S.C 27 rămase. II. p.30. Comisia . Marea Britanie. Gautron. O. Gr. acceptând Tratatul de la Roma. Drept internaţional Public.E. Noua organizaţie a avut ca obiect de reglementare condiţiile în care comerţul se desfăşoară între state.L. cu anumite exigenţe însă care au îngreunat negocierile. O. 7. cit. respectiv Consiliul Ministerial .au încheiat la Stockolm.ca organ suprem. Droit européen.82. A se vedea. iar în 1986. inflaţia.E. Portugalia. Bucureşti. Elveţia. asigurarea condiţiilor de export. 7.E. Comisia executivă. standardele de calitate. aceasta a decis în favoarea integrării sub forma unei asocieri. p. p. Finlanda a devenit membru asociat. o convenţie privind înfiinţarea unei Asociaţii Europene a Liberului Schimb – A. 29 În 1973 a aderat Islanda. Canada. . E.care a avut ca model Tratatul C. Dalloz.E. Manolache. ▪ În anul 1960.P. Paris. La aceasta au aderat: Australia. Geamănu. Danemarca. ▪ În anul 1961 la 9 august. op. 27 28 7 .A. 31 La 10 mai 1967 Guvernul Britanic a depus la Consiliu cererea de aderare la Comunităţile Europene. J. care în condiţiile date. 10 éd. care să constituie o unitate economică de sine stătătoare. În privinţa Marii Britanii. vol.U.C. Cererea a fost menţinută în următorii 2 ani şi discutată la diverse întruniri ale Consiliului.. politica privind mediul înconjurător. Guvernul Britanic şi-a manifestat disponibilitatea pentru a accede la structurile comunitare. a fost reconstituită pe baze şi cu obiective noi sub denumirea de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică . iar în anul 196731 şi-a reînnoit candidatura.. cele 7 state necomunitare – Austria.de Miniştri .E. 30 A se vedea. Norvegia. Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană. → În anul 1961. C.E.D. aceasta să aibă loc între statele membre O. şi Suedia29 . zona comercială liberă se caracterizează prin renunţarea la taxele vamale între ţările membre pentru produsele de provenienţă naţională pe baza unui certificat de origine (cu atenuări de maximum 50% în privinţa gradului de încorporare în produse a unor materii prime de provenienţă străină). op. Manolache.ca organ executiv. 296.E. cu anumite rezerve32.C.

Realizarea anticipată a Uniunii Vamale a dus la păstrarea unor diferenţe în domeiul taxelor şi al măsurilor cu efect echivalent asupra terifelor şi cotelor. 1284.E. Pierre Mathjisen. art. are atribuţia de a pregăti şedinţele Consiliului de miniştri. ▪ Cu prilejul fuziunii executivelor. ceea ce constituie un obstacol în calea comerţului liber. 01. prin semnarea aşa numitului Tratat de Fuziune a executivelor. 9-11. a fost amânată reprezentând o ameninţare pentru suveranitatea statelor membre.8 şi deciziile de accelerare(1960). Prin urmare regula majorităţii în adoptarea deciziilor care trebuia realizată la sfîrşitul anului 1965. 3. 35 Buletinul C. luată cu majoritate în Comisia Executivă.R.... C. p.E.E. ▪ La 29. prin care Franţa – ce aplicase aşa numita politică a scaunului gol prin refuzarea de a participa. la Bruxelles33 se produce o simplificare în plan instituţional. → Între 1-2 decembrie 1963.O..R.R. – compus paritar din miniştri reprezentanţi ai statelor membre. J.E.E. de a cenzura. şi Consiliu şi Comisia. cit.. la lucrările instituţiilor comunitare. Brânduşa Ştefănescu. 1966. dată de la care Comunităţile Europene au comune. p. 34 A se vedea. cit. Din acel Marea Britanie şi-a revizuit atitudinea în favoarea aderării la Comunităţile europene datorită unor dificultăţi economice şi financiare cum şi a stabilirii legăturilor sale cu Commonwealth-ul 33 La această dată a fost semnat şi Protocolul asupra privilegiilor şi imunităţilor. şi Pierre Druin. intrat în vigoare la 1 iulie 1967. C. op.O. aproape 7 luni.E.E.R.E. p.P. cu 18 luni înaintea calendarului stabilit de Tratat 36.→ La 8 aprilie 1965.O. 1966 are loc celebrul acord asupra dezacordului35 semnat la Luxemburg. op. A se vedea. cele 6 state semnatare ale Tratatelor comunitare au adăugat mecanismului comunitar. 36 Doisprezece ani.în Consiliul Ministerial să se adopte orice decizie cu unanimitate sau deloc. ce urmează să devină act comunitar34. pe lângă cele două instituţii Adunarea Parlamentară şi Curtea de Justiţie (comune din 1967). 1966.26. la Haga a avut loc reuniunea şefilor de stat şi de guvern prin care s-a luat hotărârea de a deschide negocierile între Comunităţi şi statele care au înaintat cereri de aderare. Ancorări. 22 – 23 octombrie.O. stagnând astfel activitatea acestora – îşi impune voinţa ca . 32 8 .P. un Comitet de reprezentanţi permanenţi – C.. → De la 1 iulie 1968 a devenit complet operaţională Uniunea Vamală. 1217 şi (1962 ) J.Le Monde. 15. nr. în . modifica şi aproba în unanimitate orice propunere sau iniţiativă. A se vedea.

.moment tarifele şi restricţiile cantitative dintre statele membre (cele 6 state) erau complet abolite.. De la Europa . 197039 cele 6 state au semnat un acord în privinţa adoptării unui sistem de resurse proprii pentru a asigura finanţarea Comunităţilor. Tratatul intră în vigoare la 1 ianuarie 1973. L. Techniques et économiques. de exemplu Marea Britanie. procente din T.5. barierele vamale interne complet suprimate şi un tarif extern comun. A se vedea. cit.37 ▪ Prin această .Bull. 2-13) 37 9 . 1974. 04. Roxana Munteanu. Ed. 4.ul colectat de statele membre. Irlandei.A. p. ea a fost admisă la 1 ianuarie 198141. Gui Isaac. finalizat. L’élagissement des Communautés européennes.40 Tratatul de amendare a anumitor prevederi bugetare ale Tratatelor de istituire a celor trei Comunităţi şi ale Tratatului de fuziune a conferit Parlamentului puteri bugetare specifice → A doua lărgire a Comunităţilor Europene a fost iniţiată de Grecia care a cerut aderarea la 12 iunie 1975. cit. ▪ Doctrina juridică a denumit aderarea celor trei state ca fiind o .P.. spre o Uniune Europeană → La 22 decembrie 1972..O.. p. taxe vamale. care a înlocuit contribuţiile financiare ale statelor membre. Marc Blanquet. Norvegiei şi Danemarcei la Comunităţile Europene. 94/19.. 38 A se vedea. iar din luna februarie 1988 dintr-o sursă suplimentară reprezentând un anumit procent din media PIB-ului în Uniune (1988 Ec. op. Norvegia n-a aderat la Comunităţi deoarece n-a ratificat Tratatul. după ratificarea de către cele 6 parlamente naţionale 40 Resursele proprii Comunităţilor sunt asigurate de taxe agricole.celor 6 state” la o Europă deschisă spre extindere. primă lărgire a Comunităţilor Europene . 39 J.V. ca urmare a referendumului negativ din 24 septembrie 1972.80: Fiecare nouă lărgire însă creează tensiuni în procesul de integrare datorită caracterului eterogen al intereselor statelor.primă lărgire s-a consacrat principiul că aderarea se realizează fără repunerea în cauză a sistemului. şi Pussochet J. op. are loc semnarea Tratatului de aderare a Marii Britanii. adică acceptarea sistemului comunitar în ansamblul său incluzând şi legislaţia adoptată de instituţiile Comunităţilor38 ▪ Prin decizia 70/243 din 21.. la Bruxelles. a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1971.

Luxemburg. 42 Primul Consiliu European se reuneşte la 10 -11. 1975 la Dublin (Irlanda). Irlanda. al cărui obiectiv urma să fie realizat în termen de 7 ani (până la 31. Editura Lumina Lex. Pierre Mathijsen. 2-7. statele membre au hotărât amendarea tratatelor existente prin Actul Unic European.Spaţiul Schengen. (Franţa.12. 1984 47 La această dată este semnat acordul privind .Declaraţie solemnă asupra Uniunii europene. 28 iulie 1977. Italia. Dicţionar de termini comunitari. proiectul Tratatului asupra Uniunii Europene. 2000. C. 278/1 din 1976.1992) pe baza unui program şi un calendar complex. 07.. Consiliu şi Comisia au elaborat o Declaraţie Comună asupra Drepturilor Fundamentale44 document la care s-au asociat şi şefii de stat şi de guvern prin propria Declaraţie asupra Democraţiei45.18. Olanda şi Luxemburg). E. 103/1din 1977 45 Pentru detalii a se vedea. la Paris. Pentru a face posibilă implementarea acestui program. de către 5 ţări membre ale C. 03. 12 state membre. referitor la eliminarea progresivă a controalelor la fronterele lor comune. p. ▪ La 5 aprilie 1977 Parlamentul European. p. prezintă Consiliului European . Germania.. Marea Britanie. Actul a fost ratificat de cele nouă parlamente naţionale de la vremea respectivă: Franţa.E. Bull. Integrarea Europeană. Primele alegeri au avut loc în iunie 1979. exprimându-şi voinţa de a transforma întregul complex de relaţii dintre statele membre într-o Uniune Europeană46. Belgia... 44 J.. care au formulat cereri de aderare la 28 martie. Oland. O. ▪ La 14 iunie 198547 Comisia C.E.. 41 10 . cit. la 9. 6 43 J.→ Cu Spania şi Portugalia. Andrei Popescu. Comunităţile Europene numărau în 1986. şi care au fost admise de 1 ianuarie 1986. Belgia. cei zece şefi de stat şi de guvern au semnat în cadrul Consiliului European de la Stuttgart o . op. Cartea Albă privind finalizarea Pieţei Interne . C. O. ▪ La 19 iunie 1983. respectiv. A se vedea. Grecia este primul stat care semnează un Acord de Asociere cu Comunităţile Europene. reprezentanţii în Cosiliu ai statelor membre au semnat Actul privind alegerea reprezentanţilor Adunării prin sufragiu universal direct43. Danemarca. 46 A se vedea. Bucureşti.L. Ion Jinga. şefii de stat şi de guvern din ţările membre ale Comunităţilor Europene hotărăsc să se întâlnească de cel puţin de trei ori pe an în cadrul unei Reuniuni politice numită Consiliu European42. ▪ În zilele de 9 şi 10 decembrie 1974. 1961. Germania.. ▪ La 20 septembrie 1976.

Cluj Napoca. care avea misiunea de a obliga statele participante ca prin cooperare între ele şi cumpărări intervenţioniste pe pieţele de devize. care a propus înfiinţarea treptată până în 1980 a Uniunii Economice şi Monetare.E. comunităţile introduc cursul de schimb european . semnează Tratatul de cooperare cu ţările Maghreb (Algeria. 38.E. p. privind înfiinţarea Curţii de Conturi europene. Roxana Munteanu. Planul nu a reuşit datorită ridicării convertibilităţii dolarului cu aurul. P.l. Editura Sfera s. Gyula Fábián.C. Uniunea Economică şi Monetară a fost definită în rezoluţia Consiliului Comunităţilor şi a reprezentanţilor statelor membre din 21 martie 1971. Drept instituţional comunitar. Această dată marchează încetarea politicii obstrucţioniste a Franţei. Maroc.r.E... 52 A se vedea. 81.5% în minus sau în plus52. Şarpele valutar.E. → În anul 1976 C. la 8 octombrie 1970 un plan care îi poartă numele. cit. în legătură cu aceasta. op..) care a abrogat Tratatele de la Arusha şi Yaounde. 51 Cauzată de prăbuşirea sistemului monetar de la Bretton Woods. 39. de la care să nu permită fluctuaţii mai mari de 2. ca urmare a destabilizării financiare mondiale51. Uniunea Economică şi Monetară → În 1969 se retrage Charles de Gaulle de la preşedenţia Franţei. A se vedea. Iordania. Proiectul pentru o Uniune Economică şi Monetară îi aparţine lui Pierre Werner49 care a prezentat. cit.5. unde şefii de stat şi de guvern sunt de acord să primească noi membri şi să realizeze treptat o uniune economică şi monetară până în anul 198048. 48 11 . Gyula Fábián. 49 Pierre Werner a fost prim ministru luxeburghez. → La 24 aprilie 1972. să menţină monedele naţionale la un nivel stabilit de comun acord. op. şi 46 de state din zona Africa – Caraibe -Pacific (A. 2004. p. → La 28 ianuarie 1975 a fost semnată Convenţia de la Lomé I între C. → În martie 1975 este semnată Convenţia de la Bruxelles. Tunisia) iar în 1977 cu ţările Maschrik (Egipt. Noul ei preşedinte George Pompidou iniţiază o întâlnire la nivel înalt la Haga în 1-2 decembrie 1969. Siria). 50 A se vedea. Planul prevedea o unificare progresivă a politicilor economice naţionale şi crearea unei organizaţii monetare care să conducă în 1980 la o monedă comună50.

. Actul Unic European → Actul unic a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie şi la Haga la 28 februarie 1986 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1987.ECU – European Currency Unit55. → În 1985 au fost semnate Tatatele de aderare ale Spaniei şi Portugaliei la C.. mecanismul de curs valutar şi Fondul European de Cooperare Monetară. În anul 1989 a fost semnat al IV-lea Tratat. iar cel de-al doilea care constituie un acord între statele membre pentru formularea şi implementarea în comun a unei politici externe comune56.M.. 1986.caracterul ireversibil al operei realizată de Comunităţi.C. → Comunicatul publicat la 2 decembrie 1979. p.piaţa internă. Din 1 ianuarie 1979.C.→ În anul 1976 a fost semnat Tratatul Lomé II. nu este o simplă modificare terminologică.. a fost schimbat de Sistemul Monetar European.. la Copenhaga să stabilească ca primă prioritate a acestei etape. op.. cit. pentru ca apoi. care în 1984 a fost urmat de cel de III-lea Tratat Lomé.U. Trecerea de la .pieţei interne..01.. cit.E are drept obiectiv finalizarea . Actul a fost numit .18. ci este considerat un obiectiv ambiţios care implica Idem.E.E. Problema pieţei unice a fost reluată la întrunirile Consiliului European din 25-26 iunie 1984 de la Fontainbleau. la sfârşitul Conferinţei de la Haga preciza ..U. cu participarea a 66 de state. În această privinţă Comisia a prezentat o Carte Albă pentru Consiliul Europei de la Milano din 28-29 iunie 1985. a funcţionat ca unitate de cont între statele member. stabilită pe baza unui coş valutar.. la .. A. op..intrat în vigoare la 13 martie 1979. p. 55 E. sistemul . şi a unei unităţi monetare europene . Pierre Mathijsen.U. 6.Şarpele valutar.. care au intrat în vigoare la 01. 40 56 A se vedea.unic.E.... în care greutatea valutelor naţionale era determinată de cota de participare în circuitul comercial inter. Aceasta reprezintă a III-a lărgire a C. şi din 29-30 martie 1985 de la Bruxelles. şi necesitatea .de a pregăti căile unei Europe unite. în 1982. deoarece combină două instrumente diferite: primul care prevede modificarea celor trei tratate europene.piaţa comună. 53 54 12 . care avea trei elemente de bază: E.53 → În 6-7 iulie 1978 Consiliul European de la Bremen ( Germania) decide crearea unui Sistem Monetar European54 S. A se vedea.. desăvârşirea pieţei interne unice. Gyula Fábián.

E cuprinde atât prevederi noi. → A.Politica Comunităţii). persoanelor. prin care A.Politica Comunităţii). titlu nou adăugat în Tratatul C. În Actul Unic European se regăsesc. referitoare la: . articolele 130 R la 130 T. titlu nou adăugat în Tratatul C.mediul înconjurător (titlu VII. 59 Referitoare la posibilitatea de a se legifera. 118 B59). p. şi încredinţate la 15 A se vedea.adoptarea a 310 directive de apropiere a legislaţiilor în vederea stabilirii progresive a pieţei interne până la 31 decembrie 1992. .E. în mare parte. .E.10 Art.politica socială (articolele 21 şi 22.. cit. titlu nou adăugat în Tratatul C... 57 58 13 . piaţa internă.cercetarea ştiinţifică şi tehnologică (tilu VI. cât şi prevederi modificatoare a tratatelor. A. puterile acordate Comisiei pentru aplicarea regulilor stabilite de Consiliu. cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi mediul. în partea a treia referitoare la .E. cu majoritate calificată. tehnice şi fiscale57 .U. În acest context.E.atribuţii ale Parlamentului European în domeniul legislativ (cu privire la o mai mare implicare a acestei instituţii înprocedurile legislative). art. 118 A şi art. introduce în Tratatul C. crearea Tribunalului de Primă Insatnţă. Aceste obiective au fost discutate la 27-28 iunie 1988. . O.U.Politica Comunităţii). în partea a treia referitoare la . în cadrul Consiliului European de la Hanovra. a fost preconizată să asigure : .U.eliminarea frontierelor fizice. serviciiilor şi capitalului este asigurată în conformitate cu dispoziţiile Tratatului58. 14(2) din Tratatul C. cele trei categorii de măsuri .E. articolele 130 A la 130 E. a creat condiţiile pentru punerea în aplicare a reformelor care să conducă la realizarea Uniunii Economice şi monetare şi la cooperarea în domeniul politicii externe pentru edificarea unei Uniuni politice. includerea în Tratat a capitolelor privind coeziunea economică şi socială (dezvoltare regională).precizate în Carta Albă. . respective prin care se permite Comisiei să stimuleze dialogul socialla nivel European. în acest domeniu. Manolache.structura instituţională .o zonă fără frontiere interne în care libera circulaţie a mărfurilor.E. articolele130F la 130 Q.E. .coeziunea economică şi socială (Titlul V.E. în partea a treia referitoare la .întărirea procesului decisional al Comunităţilor prin: extinderea votului cu majoritate calificată.E. op.E.E.

60 → În anul 1995 intră în vigoare Tratatul de la 61 Schengen . Primul alineat din preambul. Ed. cit. Germania. R. Finlanda şi Suedia. şi A..B.. Prin acest Tratat s-au pus bazele a ceea ce astăzi numim . Modificările Tratatelor comunitare potrivit obiectivelor amintite ar fi urmat să fie ratificate până la sfârşitul anului 1992. Drept comunitar general. 60 61 62 63 Va fi utilizat în continuare prin sintagmele: TMs.D. a fost semnată o convenţie între aceleaşi ţări referitor la aplicarea concretă a acordului din 1985. Austria..U. 1999. cuprindea în preambulul său. cinci ţări membre ale C. Apoi mai multe state membre ale Uniunii Europene au semnat acordul de la Schengen: Italia. care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Spaţiul Schengen.E. Consiliul Ministerial votează Codul vamal comunitar.1991). → La 22 octombrie 1990 România semnează un Tratat de cooperare cu Comunităţile europene. cit. 06. Tratatul de la Mastricht . → În timp ce Tratatul de la Roma stabilea . 04.E. la 6. Bucureşti... sau T. la 25. Ion Jinga. tot la Schengen. op. p. p. Grecia. pentru prima dată.02.1991.. 12. 221. → În anul 1991 se desfiinţează C. La 19 iunie 1990. prin care se prevede desfiinţarea treptată a controalelor la graniţele interne comune până în anul 1990 pentru circulaţia persoanelor. → La 1 ianuarie 1990 se înfiinţează oficial Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare . 11. op. (5.7.R. tratatul de la Mastricht marcheză o nouă etapă în procesul de creare a unei Uniuni fără încetare mai strânsă A se vedea.A. → În anul 1992. didactică şi Pedagogică.U. Spania şi Portugalia. → La 1 iulie 1990 începe prima fază a Uniunii Economice şi Monetare (1990-1994). Ţinca. la 19. 1992. la 27. 7.. p. 1996. la 28. Belgia.fundamentele unei uniuni fără încetare mai strânsă între popoarele europene63. Andrei Popescu.decembrie 1990.E.E. 1990. 01. Olanda şi Luxemburg) semnează la Shengen (Luxemburg) un acord (este prima variană a tratatului) privind eliminarea progresivă a controalelor la frontierele lor comune. 14 . şi O.10 La data de 14.R.E. 1985. O Manolache. 05. cu sediul la Londra. A. A se vedea. 11. (Franţa.Tratatul asupra Uniunii Europene62 → La 7 februarie 1992 cei 12 membri ai Comunităţilor Europene au semnat la Mastricht Tratatul privind instituirea Uniunii Europene.1991) şi Pactul de la Varşovia (25. hotărârea statelor de a realiza o Uniune europeană. 1995. celor două conferinţe interguvernamentale deschise la Roma.

S. 110. ea se poate angaja numai în plan politic65. Roxana Munteanu. p.al doilea pilon.Dispoziţii comune (Titlul I. este întemeiată pe următorii piloni sau fundamente: . II. Comunitatea europeană a cărbunelui şi oţelului ( art.C. . Acestea se referă la o Uniune Europeană prin fixarea obiectivelor acesteia: stabilirea unei uniuni economice şi monetare incluzând în cele din urmă o monedă unică.Comunităţile – primul pilon. → Uniunea europeană. păstrarea acquisu-lui comunitar şi respectarea principiului subsidiarităţii. 96. Tratatul asupra Uniunii europene cuprinde şapte titluri precedate de preambul.Cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne J. articolele A la F). op. IV. . p.. o politică externă şi de securitate comună cuprinzând şi evenuala stabilire a unui cadru pentru o politică de apărare comună.Dispoziţii asupra cooperării în domeniile justiţiei şi afacerilor interne( articolele K la K 9).G). cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. Cele şapte titluri cuprind: . cuprinse în Titlurile. 107 66 Ibidem. . constituit în principal dintr-o singură instituţie care este cu adevărat A se vedea. 2)64. H ). III.Dispoziţii finale ( articolele L la S). în care deciziile sunt luate cât mai aproape posibil de cetăţeni (art. Comunitatea europeană a energiei atomice (art. nu are competenţa de a încheia tratate. A alin. . Comunităţile îşi păstrează personalitatea lor juridică putând să se angajeze şi să angajeze statele membre în acorduri internaţionale66.Dispoziţii privind politica externă şi de securitate comună ( articolele J la J 11). . → Uniunea europeană – potrivit TMs. art.al treilea pilon.I).Politica externă şi de securitate comună – P. .Dispoziţii pentru modificarea Tratatelor ce instiuie Comunitatea economică europeană (în vederea stabilirii Comunităţii europene. 64 65 15 . potrivit Tratatului de la Mastricht. . . cit. Idem. → Uniunea europeană dispune de un cadru instituţional unic.între popoarele Europei. nu are capacitatea de a se angaja ca atare pe plan extern faţă de state terţe.A.E.I. nu are personalitate juridică. introducerea cetăţeniei uniunii.

cit. 1994.E. drepturile omului.14. devenit prin Tratatul de la Mastricht Consiliul Uniunii Europene. care este instituţie exclusiv comunitară. L1/1.U. op.S.S. Finlanda. alte zece state au depus cereri de aderare: România.E. Parlamentul european. respectarea minorităţilor şi protecţia lor (criterii politice)..F.L. Acordul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 199469. precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei în interiorul uniunii (criterii economice) şi să respecte acquis-ul comunitar70. Comisia europeană.instituţia Uniuii.. şi începe a doua etapă a Uniunii Economice şi Monetare . cu sediul la Frankfurt. Ungaria.U. asemănătoare Comisiei Europene şi un Comitet Parlamentar Mixt( a se vedea. respectiv. Kecsmar. Enlargissement: consequences de la proposition de la Commision.E.E. Cehia. Consiliul european. p. 67 16 . Slovacia.L. K. Bulgaria.O.) şi Comunitatea Europeană. şi O. o ţară candidată trebuie să aibă instituţii stabile care să garanteze democraţia. Prin urmare sistemul instituţional unic al Uniunii Europene este format din instituţiile comunitare67 (Consiliul Comunităţilor Europene.T.E. care impulsionează dezvoltarea Uniunii şi defineşte orientările politicii generale.O.S. Estonia.U. cit.E. A se vedea.E. J.E. → De la 9 mai 1994 România devine membru asociat la Uniunea Europei Occidentale . primatul dreptului. J. Printre instituţiile comunitare nu figurează Curtea de conturi.E. Pierre Mathijsen. Letonia şi Lituania. Slovenia. asemănător Consiliului European. 15 -16. nr. 70 A se vedea.A.C. în R. Islanda. A se vedea.U. Manolache. p. Polonia. Acordul n-a fost ratificat de Elveţia.E.O. 69 Acordul prevede un Consiliu S. Atfel.M. → La 2 mai 1992 a fost semnat la Porto Acordul de constituire a unui Spaţiu Economic European (S. 22. Polonia. existenţa unei economii de piaţă viabile.E.) între ţările membre ale Acordului European de Liber Schimb68 (A. op. Curtea de justiţie) şi Consiliul european. Norvegia. → Din anul 1994 funcţionează Institutul Monetar European – I. 68 Austria.M.M. p. → La 21 .22 iunie 1993 are loc Consiliul european de la Copenhaga ocazie cu care se precizează că statele est-europene vor fi admise în Uniunea Europeană de îndată ce vor îndeplini condiţiile sau criteriile economice şi politice fixate prin tratatele de asociere.U. Lichtenstein. 434/2000.L 113/19). După adoptarea T. → La 21 decembrie 1992.E. regulile de procedură ale Autorităţii de Supraveghere A. o Autoritate de Supraveghere A.E. 1994. Ungaria şi Cehoslovacia semnează la Cracovia Tratatul de înfiinţare a C.L. Suedia şi Elveţia.

Prin această a IV-a lărgire dată U.72. şi M. (97) 2000. în Developments in the European Union . p. Bull. O. nr. În documentul adoptat Comisia a detaliat cele trei serii de condiţii de îndeplinit stabilite de Consiliul European de la Copenhaga pentru a face posibilă aderarea la Uniune.E. 316/1995 p. Aderarea celor trei ţări la U. prin care se fac recomandări detaliate în cazul fiecărei cereri şi asupra lansării procesului de negociere71.a fost lărgită prin Tratatul de la Amsterdam. România depune la Paris în mod oficial crerea de aderare la U. Manolache.E. Ungaria.E. Dinan. şi Tratatul de la Mastricht74. s-a hotărât ca de la începutul anului 1993 pot începe negocierile de aderare cu Austria. a devenit efectivă la 1 ianuarie 1995. A se vedea. Estonia. iar competenţa i. A se vedea J.E..7-8/1997. urmare a conferinţei interguvernamentale deschisă la Torino la 29 Comunicarea Comisiei COM. C. La 10 noiembrie 1997 Consiliu şi-a exprimat acordul său asupra componentelor strategiei de preaderare stabilită în . UE nr. U. Cram. op.Agenda 2000.. În acelaşi an la Consiliul European de la Cannes se elaborează o .14. A fost infiinţat prin Tratatul de la Mastricht. By L. 8. după A.7-9. Acesta a fost semnat la 2 octombrie 1997 la Amsterdam.E. 1 şi urm.Agenda 2000 Pentru o Europă mai puternică şi mai extinsă. 11/1997. Ed. Comisia a adoptată 16 iulie 1997 . numără 15 state membre → La 22 iunie 1995. cit. în noiembrie. → Cu privire la cererile de aderare ale celor 10 state menţionate. 74 Tratatul de la Mastricht îl vom denumi în continuare T. 73 Convenţia a fost semnată la 26 iulie 1995. → În anul 1998 intră în vigoare Convenţia Europol de cooperare poliţienească73. Norvegia a înaintat cerere de aderare. ce conţine măsuri în vederea armonizării legislative pentru statele europene asociate. dar a retras-o în urma unui referendum negativ.. Anlargement.→ La reuniunea Consiliului European de la Edinburg din decembrie 1992. Nugent. 72 Bull.U. N. p. Finlanda şi Suedia. Baun. 280/282.. E.. 277/278. D. prin care s-a creat Biroul European de Poliţie. Slovenia şi Cipru. . Tratatul de la Amsterdam Tratatul de la Amsterdam reprezintă. În acelaşi an.. Punctul de vedere al Comisiei a fost ca aceste negocieri trebuie să fie deschise cu numai şase ţări: Polonia. U. p. Cehia.Carte Albă.Of. Europol are sediul la Haga (Olanda). cea de-a treia revizuire importantă a Tratatelor comunitare.Tratatul cu privire la Uniunea Europeană 71 17 .

Simplificare. Comisia Europeană şi Curtea de Justiţie. Noul Tratat cuprinde trei părţi: -a. În privinţa drepturilor fundamentale. ca şi Parlamentul European.cooperarea întărită. F par. în principal: instituţiile comunitare. Tratatul de la Amsterdam reglementează . . la art. ▪ Curtea de conturi. 175. drepturile şi obligaţiile statelor care nu participă la această cooperare şi să fie deschisă tuturor statelor membre. 18. 43 par. . să nu afecteze acquis-ul comunitar.1. TMs. precizăm că Uniunea nu a aderat la Convenţia europeană a drepturilor omului. ▪ s-au înlocuit unele proceduri de decizie cu procedura codeciziei.U.b. dobândeşte statutul de instituţie comunitară. 80.75.avîndu-se în vedere lărgirea Uniunii . art. 5 T. principiile funndamentale şi politicile comunitare. 156. – potrivit căruia Uniunea respectă drepturile fundamentale aşa cum sunt garantate prin prin Convenţia europeană de apărare a În acest scop statele membre trebiue să respecte cele şase condiţii prevăzute la art. Prevederi generale şi finale.în cadrul reglementărilor din Titlul IV din Tratatul C.E. referitor la controlul activităţii instituţiilor în domeniul respectării drepturilor fundamentale.în materia reglementată de dispoziţiile articolelor 29-42 din T. Modificări de fond aduse tratatelor.c. imigrarea şi alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor( articolele 61-69). în principal în domeniul pieţei interne (articolele: 12.martie 1996. 148. 42. 43. . În privinţa instituţiilor remarcăm: ▪ a fost întărit considerabil rolul Parlamentului European prin stabilirea unui plafon pentru numărul membrilor săi . . potrivit art. a. ▪ Curtea de Justiţie a primit noi competenţe: . astfel: să favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii.E. 150.U. 162. 71. dar. 179). şi ale articolului 6 par.E.în sensul că acesta nu va putea depăşi şapte sute (art..45.. Dispoziţiile Tratatului privesc. 2 din T. în măsura în care cele două Tratate prevăd această competenţă. acest lucru impune şi o modificare a legislaţiilor naţionale privind alegerea Parlamentului European. 189 din Tratatul C. azilul. cooperarea să privească majoritatea statelor membre. să nu folosească această cale decît ăn ultimă instanţă. să respecte principiile tratatelor şi cadrul instituţional unic al Uniunii.E.U.). 75 18 . Tratatul a intrat în vigoare la 1 mai 1999. privind cooperarea în domeniul poliţiei şi al justiţiei în materie penală. 172. privind vizele.E.E. Consiliu. 2 T.U.

Respectarea principiilor de la articolul 6 paragraful 1 este controlată de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. semnată la Roma. ca principii generale de drept comunitar76 a fost inclus la paragraful 2 al articolului 6 din T. Roxana Munteanu.înaltul grad de copetitivitate”. pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. p.. În acest context paragraful 1 al art. cooperării pentru dezvoltare. op. energiei. o protecţie socială adecvată. A se vedea. formării şi perfecţionării profesionale. ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă care să permită un progres egal. menţionăm că acţiunile în domeniu privesc: .drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. p. al dreptului la muncă şi al condiţiilor muncii. 1950. Articolul 140 din T. şi celelealte politici: ale mediului.U. 78 A se vedea. cit. . igiena muncii. şi în domeniul transporturilor. vor trebui să inspire noua misiune comunitară .CE stabileşte că. Este vorba despre revizuire care urmăreşte să evidenţieze legătura dintre competitivtate şi . securităţii sociale. cercetării şi tehnologiei. 6 precizează că Uniunea este întemeiată pe principiile libertăţii şi democraţiei. dialogul social. securităţii sociale.promovarea ocupării forţei de muncă. respectului drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. principii care sunt comune statelor membre.E. care să permită un nivel ridicat al ocupării locurilor de muncă etc – Comisia încurajează cooperarea între statele membre şi facilitează coordonarea acţiunilor acestora în toate domeniile politicii sociale şi mai ales în domeniul ocupării forţei de muncă. 2 alin. Aceste politici potrivit Tratatului de la Amsterdam (art. dreptul sindical şi negocierile colective între patroni şi salariaţi (lucrători). la 4. 53. 2 T. cit. 11. precum şi al statului de drept.. 53 76 77 19 . modificat prin Tratatul de la Amsterdam. şi aşa cum rezultă din tradiţiile constituţionale comunebstatelor membre.77 În privinţa politicilor comunitare. dezvoltarea resurselor umane. protecţiei împotriva accidentelor şi bolilor profesionale. industriei.politica socială. politica comună în domeniul agriculturii şi pescuitului. protecţiei consumatorilor.politica comercială comună. Paul Mircea Cosmovici. UE)78. Paul Mircea Cosmovici. progresu economic şi social echilibrat şi duarbil” care figurează printre noile obiective ale Uniunii (art. Roxana Munteanu. 2). op. 136 .

U. precizează că simplificarea nu aduce atingere acquis-ului comunitar80. care au constat în adăugiri 79 la textul iniţial. 1997. potrivit art. (nu primeşte dispoziţii nici de la Guvernele statelor member. op. O declaraţie referitoare la art. s-a procedat la o renumerotare completă a T. 1998 – cursurile deschimb valutar între monedele celor 11 state au fost îngheţate. 83 A se vedea. la ratificarea de către părţile contractante. p.A.CE..). la intrarea în vigoare şi la redactarea lui în limbile oficiale ale U. în Revue trimestrielle de droit europeén.cit. a înlocuit Institutului Monetar European. Ion Jinga Popescu Andrei. în special. 4. în care 11 state europene care au îndeplinit criteriile de convergenţă în decontările scriptice. articolele..A. T.. 2003. acstea reprezentând în continuare doar forma fizică de apariţie a . Cele două Tratate astfel simplificate şi renumerotate se mai numesc şi versiuni consolidate ale Tratatelor .CE şi T. s-a infiinţat Banca Centrală Europeană 82 (deşi a fost prevăzută a se înfinţa pentru 1.C..CE astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile T. T. Jacqué. şi reprezintă banca de emisie pentru moneda Euro. 81 A se vedea. deoarece. Drept financiar şi fiscal.). este instituţie independentă.81 Dispoziţiile finale se referă la durata tratatului (nelimitată).E. Această dată marchează începutul fazei a III-a a Uniunii Economice şi Monetare (U. Astfel. prezentarea T. – P. 82 B. 2) Efectele juridice ale actelor în vigoareadoptate pe baza tratatelor menţionate nu sunt afectate. 12 par. şi din T. 10 din T. nici din partea instituţiilor C. 79 80 20 . 199883). nici ale dispoziţiilor din actele de aderare. op.E. şi a fost introdusă moneda unic . p. prevede: 1) Abrogarea sau suprimarea dispoziţiilor caduce din T. Simplificarea tratatelor a rezultat din faptul că tratatele comunitare au fost supuse unor revizuiri succesive.E.E. şi adaptarea unor dispoziţii ale acestor tratate.A.31.A. Roxana Munteanu. aşa cum erau în vigoare înainte de intrarea în vigoare a T.A.CECO. Paul Mircea Cosmovici.. EURATOM. A se vedea. Dan Drosu Şaguna. Articolul 10 din T.E.euro. fără a fi abrogate dispoziţiile caduce... → La 1 ianuarie 1999. 84 La sfârşitul fazei a II-a . A se vedea. nu afectează efectele juridice nici ale dispoziţiilor din aceste tratate. În consecinţă.b. La simplification et la onsolidation des traités.prin T. aduse textelor tratatelor sunt cuprinse şi în protocoalele anexate la acestea.E. 1 din T. titlurile şi secţiunile din T.euro. Bucureşti. p. nr. J.. cele rezultând din termenele pe care le acordă. 3) Se abrogă Convenţia din 25 martie 1957 nreferitoare la unele instituţii comune Comunităţilor Europene şi Tratatul din 8 aprilie 1965 ce instituie un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor Europene. . ca urmare a revizuirii decisă la Amsterdam şi în special datorită simplificării.U. 1999-200284 Aceste adăugiri.01 2001.. 563.CE şi a T. p. cit. 25. 58. 12. are sediul la Frankfurt.E.U. sunt renumerotate conform tabelelor de echivalenţă ce figurează în anexa la Tratat.T. Editura All Beck.M. care face parte integrantă din acesta. Grecia s-a alăturat zonei euro la 1..A. 07. 903 şi urm.CE devenea tot mai neclară.

s-a considerat că această ţară nu îndeplineşte. Tratatul de la Nisa. la 15 02. 06. şi România. prin Regulamentul consiliului 1268/1999 din 21 iunie 1999). nr. modificări ale Tratatelor comunitare privind instituţiile europene. P. p. A se vedea. 1267/1999 din 21 iunie 1999). p.a examinat ăn special. în această fază. prin Regulamentul Consiliului Nr.C. la 8 martie 2001 a fost adoptat un parteneriat pentru aderare. semnează cu statele A. Pentru Turcia. modernizării agriculturii şi modernizării regionale: PHARE. cit. → La 23. op. cit. 434/2000. Letonia. Moscovici. 6. în RMCUE.Agenda 2000. Malta. 02 2003. ponderea votului în cadrul Consiliului. A se vedea. 47. SAPARD (Special Accesion Programme for Agriculture and Rural Development . C.Instrument for Structural Policy for Pre-accesion -. p. ISPA (Instrumente structurale pentru preaderare . protecţiei mediului.urmare a Conferinţei interguvernamentale compusă din reprezentanţii statelor membre deschisă la Bruxelles la 14 februarie 200087.. destinate dezvoltării instituţionale interne.s-a căzut de acord în cadrul reuniunii de vârf de la Nisa. este primul tratat care face referire la 27 state membre ţinând cont de cererile de aderare ale statelor din Europa de est. Lituania. Momentul efectiv de începere a negocierilor a fost 28 martie 2000. Fabian Gyula.16 85 21 . 86 Referitor la negocierile de aderare cu Turcia. 9. cu privire la statul de drept. A se vedea. intrat în vigoare la 1. O.E.E. la Cotonou (Benin) o Convenţie care intră în vigoare în locul Tratatului de la Lome. 2000.măsuri de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală în ţările candidate din centrul şi estul Europei. şi Bulgaria86 -potrivit unor Conferinţe interguvernamentale cu fiecare din aceste ţări. extinderea eventuală a voturilor cu majoritate calificată în cadrul acestuia.urmare a concluziilor Consiliului European de la Koln din iulie 1999şi a raportului preşedenţiei. Noi extinderi ale Uniunii Europene → Asupra textului Tratatului de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 . Perspectives de L’Union Européenne après le Conseil Européen d’Helsinki.→ Ca urmare a Consiliului European de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999. din 711 decembrie 2000. democraţia şi drepturile omului. cooperare întărită. 200085 încep negocierile de aderare între U.. Slovacia. statele membre au aprobat fonduri separate pentru sprijinirea statelor candidate. criteriile fixate de Consiliul European de la Copenhaga. Manolache. 87 Conferinţa interguvernamentală . problrmele referitoare la mărimea şi compunerea Comisiei.P. dezvoltării infrastructurii. Tratatul de la Nisa. ăn vederea punerii în aplicare a tratatului de la Amsterdam. op. Tratatul a De la această dată prin .

▪ prevederi noi au fost aduse domeniului cooperării judiciare în materie penală. p. şi ale statului de drept( art.U.U.şi care priveşte extinderea Uniunii Europene. 17 T. ale respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale.E. 22 .. 27. (art. procedurile de vot şi coopearea întărită. după cum urmează89: ▪ modificările aduse T.Prevederi asupra cooperării întărite. ▪ au fost introduse prevederi noi referitoare la cooperarea întărită în domeniul politicii externe şi de securitate comună.E.E..E.E.67 din Tratatul C.O. şi Tratatele ce instituie Comunităţile Europene şi unele acte asociate acestora88.C. op.A.E. Tratatele C..7-13. cit..modificat T...90de încălcare gravă de către un stat membru a principiilor libertăţii.. 6. Comisia va cuprinde câte un reprezentant din fiecare stat membru. Pierre Mathijsen.. T. ▪ modificările tratatelor C.U. Art. 26. şi la fondurile de cercetare privind cărbunele şi oţelul. este consolidat (art. noul alineat secund T.U. 29. sub responsabilitatea Consiliului.O.. ▪ Comitetul Politic şi de securitate. modificat de Tratatul de la Nisa). şi-a schimbat numele în .Prevederi asupra unei cooperări mai strânse.E.E. . modificat de Tratatul de la Nisa). 3. şi la Tratatul C.T. Protocolul care afost anexat la Tratatul C. 1 T.E.E. Protocolul asupra art. şi Euratom. la .. în timp ce rolul N.C.U. au în vedere situaţiile în care există un .U.) ▪ alte modificări privesc structurarea treptată a unei politici de apărare comună în cadrul politicii externe şi de securitate comună. introdus de Tratatul de la Nisa. 25 T.1-6.U.E.E. ale democraţiei... şi Euratomşi care priveşte statutul curţii de Justiţie.a. 7. exercită acum control politic asupra operaţiunilor şi direcţionează strategic operaţiunile de administrare a crizelor (art.1 T. şi anume: 1. pentru o cooperare mai strânsă între autorităţile judiciare şi alte autorităţi competente ale statelor membre (art.. alături de Europol s-a înfiinţat Eurojust (Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară).E.e... Protocolul care a fost anexat la T. ▪ Titlul VII intitulat . C. Parlamentul Partea I. privesc în special instituţiile.U. luându-se notă de alte 3 declaraţii..E.E.S-au mai adoptat 4 protocoale.. 2..U. modificat prin Tratatul de la Nisa).Modificări de fond:art. 88 89 90 A se vedea.U. 27 de la . introduse de Tratatul de la Nisa)..risc clar..E. rolul Uniunii Europei Occidentale practic dispare.E. al doilea par. Astfel. Protocolul care a fost anexat la T. Partea aII-a Dispoziţii finale şi tranzitorii:art. precum şi 24 de declaraţii. şi care se referă la consecinţele financiareale expirării tratatului C..O.o. 4.

92 A se vedea. adaptarea sferelor de competenţă) . O. desfăşurarea lucrărilor unei Convenţii privind viitorul Europei. p. inclusiv o distincţieîntre Uniune şi Comunităţi. Manolache.E. La 1. şi a T. rolul Consiliului. iar procedura codeciziei a fost extinsă ▪ Tratatul de la Nisa stipulează un nou statut al Curţii de Justiţie. ( Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene). op. prin consens. la cererea unuia dintre statele membrevotul de 62% din populaţia Comunităţii. eficienţa procesului de luare a deciziilor şi funcşionarea instituţiilor). echilibru instituţional şi rolul parlamentelor naţionale. posibila adoptarea unui text constituţional în cele din urmă). în urma căror dezbateri şi compromisuri s-a ajuns la adoptarea.J. → În perioada 4-15 decembrie 2001. având în vedere Declaraţia privind viitorul Uniunii. metoda de desemnare a comisarilor. statutul Cartei drepturilor fundamentale. atribuţiile şi alegerea Parlamentului European.European va avea cel mult 732 membri91.03. cit. iar pentru rezolvarea unor probleme specifice s-au înfiinţat camere jurisdicţionale. (Tribunalului de Primă Instanţă). . reducerea numărului instrumentelor legislative.I.spre o constituţie europeană (simplificarea tratatelor existente.o mai bună repartizare a competenţei în cadrul Uniunii Europene ( în sensul delimitării stricte a atribuţiilor. a unui Germania şi Luxemburg îşi păstrează numărul de locuri în Parlament.C. votul majoritar a fost introdus pentru încă 27 de cazuri. 2002 Convenţia îşi deschide lucrările.P. Tratatul defineşte şi competenţele C. . mai multă transparenţă şi eficienţă (în special.simplificarea instrumentelor Uniunii (distincţia între funcţiile legislative şi măsurile de executare. diviziunea între un tratat de bază şi dispoziţiiale altor tratate. recurgerea în măsură mai mare la legislaţia cadru). celelalte state pierd din numărul de locuri. anexată la Tratatul de la Nisa. Acestea au durat 16 luni.mai multă democraţie. Cosiliul european de la Laeken (Belgia) decide. Declaraţia de la Laeken a solicitatat ca problemele spre dezbatere (aproximativ 60) să se concentreze asupra următoarelor aspecte92: . votul majoritar în Consiliu va necesita majoritatea statelormembre şi. Întrunirile Convenţiei s-au ţinut la Bruxelles.18 91 23 .

2001. A fost respins însă în procedurile de referendum desfăşurate în Franţa (29 mai 2005) şi în Olanda94 (1 iunie 2005). Cipru şi Malta. dată la care s-a încheiat a III-a etapă şi ultima etapă a UEM. 02. la 13 iulie. Slovenia. op. 2002 se pune în circulaţie moneda EURO în 12 state membre. Lituani.01. 10 state est . Procesul de ratificare a fost prelungit peste termenul stabilit (noiembrie 2006) până la jumătatea anului 2007. Slovacia.. 48.a fost examinat în cadrul unei conferinţe interguvernamentale la Roma ( ale cărei lucrări au început în 4 octombrie 2003 ). Comisia adoptă Cartea verde a creării unei procuraturi în vederea protejării pe cale penală a intereselor Comunităţilor95 → La 1. şi anume: Cehia. Letonia. → La 15 aprilie 2003. → În decembrie 2002 – la Consiliul European de la Copenhaga au fost invitate să adere la U. p.. Danemarcei şi Suediei. 2. Prin aderarea celor 10 state la 1 mai 2004.europene..proiect al unei Constituţii Europene. Estonia.One Europe. În cadrul declaraţiei . cât şi promisiuni de ajutoare de peste 1 miliard euro/ajutor pe an (s-a stabilit ca negocierile să fie încheiate până în octombrie 2004).a fost aprobat la întrunirea Consiliului European din 17 şi 18 iunie 2004. 3. Gyula Fábián. Proiectul de Constituţie a parcurs mai multe etape în vedera adoptării lui 93 sub forma unui Tratat. a fost prezentat Consiliului European întrunit la Halkidiki – Salonic. Polonia. România şi Bulgaria au primit atât asigurări că nu trebuie să reia negocierile cu noile state membre.E. se realizează a V-a lărgire a Uniunii Europene. → La 11. 94 95 În această ţară referendumul a avut rol consultativ. la care Proiectul de Constituţie nu a primit acordul Consiliului European de la Roma în 13 şi 14 decembrie 2003. au fost semnate tratatele de aderare cu cele 10 state candidate care au încheiat negocierile în vederea dobândirii statului de membre ale Uniunii Europene. cu excepţia Angliei. 24 . În cele din urmă Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa a fost semnat la 29 octombrie 2004 şi supus ratificării de către statele membre potrivit procedurilor naţionale.. în 20-21 iunie 2003. care numără 25 de state membre. Ungaria. cit. la Atena. 2002 moneda unică devine singurul mijloc de plată şi în ministerele europene. La 28. A se vedea.12. 93 1. convenit la consiliul European din iunie 2005.

Uniunea numără în prezent 27 de state. urmând să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009. după doi ani de criză instituţională. 10. A derarea acestor state s-a realizat la 1 ianuarie 2007. au ajuns la un acord asupra unui nou tratat. → La 3 octombrie 2005 s-a decis deschiderea negocierilor de aderare a Turciei şi Croaţiei la Uniunea Europeană. iar la 15-17 decembrie 2005 s-a discutat să se acorde Macedoniei statutul de stat candidat. 2007. Guvernul român a adoptat în şdedinţa din 19 decembrie 2007 proiectul de lege pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona. din 13 aprilie 2005. după ce va fi ratificat96 de fiecare dintre cele 27 de state membre. 12. 96 25 . pe cale parlamentară. reunite în cadrul unei conferinţe interguvernamentale. la Luxemburg. Astfel. după ce francezii şi olandezii au respins. schimbările climatice. Precizări prealabile. Tratatul de la Lisabona este rezultatul negocierilor între statele membre. în vederea transmiterii sale la Parlament. economice şi sociale au condus şefii de stat şi de guvern să-şi propună prin Tratatul de la Lisabona să adapteze instituţiile europene şi metodele lor de lucru.→ La 25 aprilie 2005. În România au fost deja demarate procedurile în vederea ratificării acestuia.E. Provocările secolului al XXI-lea cu care se confruntă statele membre ale Uniunii europene . şefii de stat şi de guvern din ţările membre U. 1.mondializarea economiei. Constituţuia Europeană. la lucrările căreia au participat Comisia Europeană şi Parlamentul European. aprovizionarea cu energie sau noile ameninţări la adresa securităţii le-au determinat să conştientizeze că nu mai sunt în măsură să facă faţă singure tuturor acestor probleme fără frontiere. care să pună capăt blocajului creat în 2005. evoluţia demografică. prin referendum. Primul stat care a ratificat Tratatul de la Lisabona a fost Ungaria la 18. Tratatul de la Lisabona – Tratat de reformare a Uniunii Europene 10. Evoluţiile politice. a fost semnat Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană (după obţinerea avizului pozitiv al Comisiei. conform propriilor reguli constituţionale. cu numai câteva luni înaintea alegerilor pentru Parlamentul European. şi a avizului conform al Parlamentului European din 13 aprilie 2005). Documentul astfel materializat prin Tratatul de la Lisabona a fost semnat la 13 decembrie 2007. să consolideze legitimitatea democratică a Uniunii şi a valorilor sale fundamentale.

care-şi va păstra denumirea (T. la semnarea Actului Final al Conferinţei care a adoptat Tratatul Constituţional. egalitatea şi statul de drept. şi vor fi denumite în continuare . Tratatul asupra Uniunii Europene-nou. în calitate de stat candidat. 1 par.E. → Din perspectivă istorică. par.U. în lucrarea de faţă.). democraţia.C.. Tratatul privind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom). 1.nou are 14 considerente. → Titlul I.E. 10. au aceeaşi valoare juridică. la Roma.Dispoziţii generale”.U.. f. f. modificate conform Tratatului de la Lisabona.. Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a Tratatelor existente – Tratatul asupra Uniunii Europene..-nou). T.. în octombrie 2004. ca izvor al dezvoltării valorilor universale ce constă în drepturile inviolabile şi inalienabile ale persoanei.temeiul juridic al Uniunii este T. Anterior acestuia România a participat. U. Conform noului Tratat Uniunea Europeană dobândeşte personaliate juridică (art.E.La fel ca şi Tratatul de la Amsterdam şi. cuprinde un Preambul şi şase Titluri. Tratatului de la Lisabona i-au fost anexate 13 Protocoale şi 65 de Declaraţii Elaborarea Tratatului – realizat în baza mandatului précis şi detaliat agreat la Consiliul European din 21-23 iunie 2007de la Bruxelles– a reluat practice substanţa prevederilor fostului Tratat Constituţional. Cele două tratate. E. reprezentă tratatele de bază ale Uniunii. potrivit Tratatului de la Lisabona.Preambulul introduce un al doilea considerent care pune în lumină moştenirea culturală. în continuare T. va substitui Comunităţile Europene şi o va succeede (art.tratatele”(art. Îl vom denumi. 97 98 26 .U. după cum urmează : . precum şi libertatea.E. 2. care prevede că: . → T. care cu aceeaşi valoare juridcă.E. 3.U. U. 48 ). – nou. 3) De asemenea.nou.E. semnarea Tratatului finalizează procesul de reformă demarat în 2001 la Laeken şi care urmărae elaborarea unui tratat cuprinzător pentru Europa. intitulat .U.acesta urmând să fie redenumit Tratatul privind funcţionarea U. Tratatul de la Lisabona este primul Tratat al Uniunii pe care România l-a semnat în calitate de stat membru98 Tratatul de la Lisabona aduce o serie de noutăţi pe care le vom sublinia cu ocazia prezentării celor două tratate astfel modificate.E.U. respectiv Nisa. T. (T.Enou97) şi Tratatul asupra Comunităţii Europene (T. religioasă şi umanistă a Europei.E (nou) şi T.). rămâne în vigoare.

Uniunea instituie o piaţă internă. 1)100. şi teritoriale. dreptul la proprietate. U.U. 99 27 . precum dreptul la integritate.E. democraţiei. promovarea coeziunii economice. . 3b. egalitatea între sexe. 1a. art. precum şi la respecarea principiilor Cartei O. 2 cu un text nou).8) cuprinde prevederi referitoare la: Valorile comune statelor membre. care acţionează pentru o dezvoltare durabilă a Europei (…). respectarea drepturilor omului. este guvernată de principiul cooperării loiale (art.delimitarea competenţelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii. a valorilor sale şi bunăstarea popoarelor sale. Se poate vorbi despre o veritabilă . licvistică şi religioasă etc.. interdicţia torturii sau a tratatamentelor inumane sau degradante. deşi nu este specificată. aderă la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamental.Uniunea. f. 3 şi 4).U. libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii din 7 decembrie 2000. 8-8C (care înlocuieşte Titlul II şi art.. a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor 100 Carta este un adevărat compediu al drepturilor de care beneficiază cetăţenii faţă de legislaţia europeană. în sensul posibilităţii de a încheia. statului de drept. ca atare. promovarea valorilor pe care se întemeiază în relaţiile sale cu restul comunităţii internaţionale. denumit . exercitarea acestor competenţe fiind reglementată de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii (art.5). dreptul la educaţie. sunt: promovarea păcii. acorduri speciale.obiectivele Uniunii (art. egalităţii. dreptul la libertate. ceea ce contribuie la (…) respectarea şi dezvoltarea dreptului internaţional. şi o uniune economică şi monetară. respectul vieţii private şi de familie. printre politicile acesteia. sociale.N. la Strasbourg. precum şi solidaritatea între statele membre. Obiectivele Uniunii vor fi realizate în funcţie de competenţele care îi sunt atribuite prin tratate (T. Uniune şi state membre.. a libertăţii. astfel cum a fost adaptataă la 12 decembrie 2007.).. . . 2 alin. cu ţările în cauză. ne-discriminarea.Uniunea dezvoltă relaţii privilegiate cu ţările învecinate.nou şi T. 7a nou). şi de a realiza acţiuni în comun (art.Dispoziţii privind principiile democratice”. a cărei monedă este euro (potrivit art. .relaţia.E. . prevăzute în art. care înlocuieşte art.Uniunea recunoaşte drepturile.Uniunea se întemeiază pe valorile care sunt comune statelor membre99 (…) potrivit unui nou art. 6 alin. 3a) . diversitatea culturală. 6) . aderarea respectivă nu afectează competenţele Uniunii (art.politică de vecinătate” pe care o dezvoltă Uniunea. care au aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor (art. 1a sunt: respectarea demnităţii umane. → Titlul II.

4) prin punerea în aplicare a politicilor Uniunii în spaţiul acesteia (…).Comisie”) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (anterior tratatului. cu un prag minim de Şase membri pentru fiecare stat membru. 9A).. Reprezentarea cetăţenilor este asigurată în mod proporţional descrescător. defineşte clar noţiunea de cetăţenie. 8 C. (în conformitate cu art. Alege preşedintele Comisiei (art. corobotate art. Aceasta conferă Uniunii continuitate în definirea orientărilor şi 101 Potrivit art. îşi alege un preşedinte stabil cu majoritate calificată. Banca Centrală europeană.. şi se substituie Comunităţii Europene.Consiliul European (art. 2) prin respectarea principiului subsidiarităţii. cetăţenii Uniunii se bucură de anumite drepturi. 89).pentru o durată de doi ani şi jumătate (faţă de şase luni).-nou. ce aparţine oricărei persoane ce are cetăţenia unui stat membru.E) .J.E. Comisia Europeană (denumită în continuare . Cu privire la reglementările detaliate ale instituţiilor.E. Consiliul U.). Consiliul European (fosta instituţie politică a U. 101 8C) . teza ultimă).Parlamentul European (art.U.nu poate depăşi şapte sute cincizeci. 8A şi 8Bdin T. adăugăm: implicarea lor sporită în aspecte privind spaţiul de libertate. 3.E. Numărul membrilor Parlamentului European – reprezentanţi ai cetăţenilor Uniunii .nou face trimitere. 5) prin participarea la cooperarea interparlamentară (…). rolul activ al parlamentelor naţionale se materializează: 1) prin faptul informării lor de către instituţiile Uniunii cu privire la proiectele de acte legislative ale Uniunii (potrivit Protocolului privind rolul parlamentelor naţioanle în cadrul U. iar drepturile şi obligaţiile cetăţenilor Uniunii sunt prevăzute în tratate (în art. Curtea de Conturi. → Titlul III intitulat . şi care se adaugă cetăţeniei naţionale.U. 8A).cetăţenia Uniunii. 3) prin participarea la procedurile de revizuire a tratatelor. T. spre completare. pe care se întemeiază funcţionarea Uniunii. Potrivit principiului democraţiei reprezentative. securitate şi justiţie. 28 .U.3b. la T. 9 este înlocuit cu un text nou).E. împreună cu Consiliu.). . cu posibilitatea de a fi reînnoit. 9B) dobândeşte statutul de instituţie a Uniunii. Nici unui stat membru nu i se atribuie mai mult de nouăzeci şi şase de locuri.E.. 3 T. consolidarea rolului acestora în controlul subsidiarităţii (art.U.-nou.). în această calitate (art.E.C. f. C. la care adaugă. sau cu privire la cererile de aderare la U. 17 alin. Reforma instituţională constă în următoarele: .E. f. 9A) este implicat într-o mai mare măsură: în procesul legislativ. par.E). articolul 9 par. plus preşedintele.E.Dispoziţii privind instituţiile” (art. Datorită faptului că. fără să o înlocuiască. De asemenea. Uniunea dobândeşte personalitate juridică. Consiliul (anterior tratatului.U.. în exercitarea funcţiilor bugetare şi de control politic şi consultative.rolul activ al parlamentelor naţionale în funcţionarea Uniunii (art. 2 T. preia instituţiile Comunităţii: Parlamentul European. cu statut de instituţii.

ajutorul umanitar etc) Excepţiile de la principiul majorităţii calificate în luarea deciziilor sunt prevăzute de tratate. şi reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia Uniunii. energie. Tratatul de la Lisabona simplifică sistemul de vot . sport. cu excepţia celei Afaceri Externe.E. cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării.U. Cel puţin patru membri ai Consiliului pot constitui minoritatea de blocare. cuprinzând cel puţin cincisprezece dintre aceştia.problemelor europene” rezultată.E. Sistemul de preşedenţie rotativă a Consiliului nu dispare. Majoritatea sistemului de vot va intra în vigoare la 1 noiembrie 2014102. retragerea voluntară a unui stat membru din Uniune. f. iniţiativele înaltului reprezentant pentru P.. protecţia diplomatică şi consulară. politica spaţială. 9C ) cu majoritate calificată (în loc de unanimitate): . în caz contrar se consideră majoritate calificată.E.U. atât din extinderea Uniunii Europene (de la 15 la 27 de state. obiectivul şi organizarea fondurilor structurale şi fondului de coeziune etc) . 205 alin. protecţie civilă.E. Eurojust. Europol.prin extinderea principiului majorităţii calificate – astfel.. Statele membre au convenit pentru o redistribuire a voturilor statelor membre în Consiliu.fie prin aplicarea majorităţii calificate în domenii care în prezent sunt supuse votului cu unanimitate (azilul. pentru adoptarea unei decizii este nevoie de acordul favorabil a 55% din membrii Consiliului. se reduce numărul comisarilor Celelalte condiţii privind votul cu majoritate calificată sunt stabilite de art. politica comună a transporturilor. care va fi realizată în mai multe etape în perioada 20142017. Noua durată a mandatului va permite statului membru aflat la preşedenţie să-şi coordoneze mai bine startegiile şi să urmărească efectele acestora. serviciile de inters economic general. 2 din T. f. 9D).S. Preşedenţia formaţiunilor Consiliului. dar se schimbă. . controlul la frontiere.priorităţilor politice generale. potrivit art 201b din T. .Referitor la Comisie (art.Se extind domeniile în care deciziile se adoptă de către Consiliu (art. ţinând seama de complexitatea crescută a . dreptul de iniţiativă populară. în tratatele în vigoare (resursele proprii ale Uniunii..C. migraţia. turism. în numai trei ani) cât şi din creşterea numărului domeniilor de competenţă a U. în prezent.fie prin exinderea votului cu majoritate calificată la noi domenii pentru care nu există bază juridică. 102 29 . este asigurată de reprezentanţii statelor membre în cadrul Consuliului după un sistem de rotaţie egal.

respectarea demnităţii umane.E. care preia denumirea titlului VII. urmând ca ţările să fie reprezentate printr-un sistem de rotaţie.Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii şi Dispoziţii speciale privind politica externă şi de securitate comună”. începând cu 1 noiembrie 2014. principiile egalităţii şi solidărităţii. Tribunalul . în vederea asigurării cooperării în toate domeniile relaţiilor internaţioanale.Dispoziţii privind formele de cooperare consolidată”.europeni de la 27 în prezent la două treimi din numărul statelor membre. de către Parlamentul European şi Consiliu care hotărăsc în coformitatate cu procedura legislativă ordinară. şi ale art.U. deoarece în anumite momente unele state nu vor avea reprezentant în Comisie.două treimi” sunt compuse dintr-un număr de membri. 30 . → Titlul IV este este integrat în T. . înfiinţate pe lângă Tribunal. → Titlul V.denumit anterior Tribunal de Primă Instanţă – şi tribunale specializate. este intitulat . incluzând preşedintele şi Înaltul Reperezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.Acţiunea externă”. ce a avut ca punct de plecare dificultatea obţinerii unui acord între cei 27 de comisari. 10A 10B.obiectivele Uniunii în acest sens: politici comune şi acţiuni. Euratom. precum şi respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a dreptului internaţional. noi) cu privire la .U. astfel cum este modificat.. . ar putea crea probleme de ligitimitatea în privinţa deciziilor. Reducerea numărului de comisari.. Aceasta are personalitate juridică fiind singura abilitată să emită moneda euro. → Titlul IV.-nou..Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiţie. statul de drept. . f. 103 Principiile sunt: democraţia. este denumit . universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.E.Banca Centrală Europeană dobândeşte statutul de instituţie a Uniunii. Aceste .rolul Consiliului European şi al Consiliului în identificarea intereselor şi obiectivelor startegice ale Uniunii în acţiunea externă. cuprinde reglemntări referitoare la: . ..principiile ce stau la baza acţiunii externe a Uniunii103. potrivit prevederilor din T. Capitolul I (este nou introdus ca şi art. Statele membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul competenţelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la instituţiile acesteia. 280A -280 I din T.

T. secţiunea 2. Tratatul de la Lisabona include o clauză de solidaritate între statele membre ce presupune ca. În 31 .A.C.A.S.Competenţa Uniunii în materie de politică externă şi de securitate comună include: . Înaltul Reprezentant este vicepreşdinte al Comisiei Europene.N. Dispoziţii privind politica de securitate şi de apărare comună (P. Uniunea poate încheia acorduri cu sau mai multe state sau organizaţii internaţionale.E. 10C potrivit căruia . În cadrul P..S...).U. Pentru punerea în aplicare a P.E. statele membre pun la dispoziţia Uniunii capacităţi civile şi militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu. şi reprezintă Uniunea în chestiunile referitoare la P. în situaţia în care un stat membru face obiectul unie agresiuni armate pe teritoriul său.nou introduce. în relaţiile cu state terţe sau organizaţii interanţioanle. 24 nou).E.C. Tratatul de la Lisabona creează funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate care pune în aplicare. Această politică include definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii. T.Pe baza principiilor enunţate Uniunea dezvoltă şi construieşte parteneriate cu ţările şi cu organizaţiile internaţionale. în domeniile ce fac obiectul polticii externe şi de securitate comună (art. pentru statele membre care întrunesc cele mai înalte capacităţi militare şi care au subscris la angajamente mai stricte în materie (…). posibilitatea de a stabili o cooperare structurată permanentă în cadrul Uniunii (reglementată de art.U.A.S.S.C). regionale sau globale.E. U. potrivit art. prin utilizarea mijloacelor naţionale şi ale Uniunii. celelalte state membre sunt obligate să îi acorde ajutor şi asistenţă prin toate mijloacele de care dispun. şi la definirea treptată a unei politici de apărare commune.C.E.nu va interfera cu responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte formularea şi implementarea politicilor sale externe” Capitolul al II-lea. Postul de înalt reprezentant .. care poate să conducă la o apărare comună.Dispoziţii speciale referitoare la Politica externă şi de securitate comună (P.. Politica de securitate şi de apărare comună – P.toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii. 51 din Carta O.face parte integrantă din P. este intitulat ...toate domeniile politicii externe.C.nou introduce un art.S.S. Şi P.A. Capitolul al II-lea.S.. 28E). secţiunea 1.S. .C.C. .E.C..

cercetare. introduce posibilitatea pentru orice stat membru.U. referitor la modificarea Tratatelor. U. se infiinţează Agenţia Europeană de Apărare. 28A. competenţă exclusivă.acest scop. şi art. 2). T. le vom expune pe parcursul lucrării în funcţie problematica analizată..forţă regională” dobândeşte calitatea unui subiect de drept cu evidente capacităţi de acţiune pe scena internaţională.C.E. a Parlamentul European şi parlamentele naţionale (…). 2A alin. nu dă acesteia dreptul de a se substitui statelor membre în chestiuni pentru care nu a primit mandate să o facă. Articolul 48 se înlocuieşte cu un text nou. 2A2E. cuprinde 7 părţi. Declaraţia politică ataşată Tratatului precizează că personalitatea juridică a Uniunii. 46A (nou). Ne vom referi în continuare la dispoziţiile noi introduse de tratat. * Partea I intitulată . 32 . prevede pentru statul retras. Potrivit acestui titlu Competenţele Uniunii se împart în trei categorii: 1.. şi o procedură nde revizuire simplificată (alin. 10. se modifică..-nou. în conformitate cu o procedură de revizuire ordinară (alin. 3. 1). Tratatul de la Lisabona care modifică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene sau Tratatul de fucţionarea a Uniunii Europene. achiziţii şi armament (art. prevede că. iar cele care modifică T.Principiile” introduce un nou Titlu I . să se retragă din Uniune. alin. în privinţa informării despre această cerere. 6). T.. în care Uniunea poate legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic. Articolul 49.E. posibilitatea. Prin Tratatul de la Lisabona Uniunea Europeană (fosta Comunitate Europeană) dintr-o . 3) → Titlul VI (fostul Titlul VIII). Statele membre pot face acest lucru numai dacă sunt abilitatea de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor adoptate de Uniune (art.Categoriile şi domeniile de competenţă ale Uniunii. Articolul 49A.E. cu privire la procedura de aderare. f. sub autoritatea Consiliului) în domeniul dezvoltării capacităţilor de apărare.Uniunea Europeană are personalitate juridică”. potrivit normelor sale constituţionale. de a depune o nouă cerere de aderare. introduce art.. care defineşte statutul juridic al Uniunii Europene.

. dezvoltării tehnologice şi spaţiului . coordonare sau completare a acţiunii statelor membre.stbilirea normelor privind concurenţa necesare funcţionării pieţei comune.politica comercială comună. . fără a înlocui prin aceasta competenţele 33 . .uniunea vamală.politica monetară pentru statele care au adoptat moneda euro. . fără ca aceste competenţe să se suprapună (art. competenţă partajată cu statele membreîn domenii determinate. 3.coeziunea economică. 2A alin. . .agricultura şi pescuitul. . Uniunea are competenţa de a desfăşura acţiuni: . în care atât Uniunea cât şi statele membre pot legifera şi adopta acte obligatorii din punt de vedere juridic.mediul. 2.energia. competenţă de sprijinire. pentru a le defini şi pune în aplicare programele în domeniile cercetării. în domeniile cooperării pentru dezvoltare şi ajutor umanitar.transporturile.politica socială.piaţa internă.spaţiu de libertate securitate şi justiţie. 2). . . socială şi teritorială.Uniunea dispune de o competenţă exclusivă în următoarele domenii: . Competenţa Uniunii este partajată cu statele membre în următoarele domenii: . pentru aspectele definite în prezentul tratat.în special. . .protecţia consumatorului.reţelele transeuropene.şi pentru a duce o politică comună. cu excepţia conservării resurselor biologice ale mării. În domeniile în care poate întreprinde acţiuni Uniunea nu lipseşte statele membre de posibilitatea de a-şi exercita propria competenţă.încheierea unui acord internaţional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislative al Uniunii. . . pentru aspectele definite în prezentul tratat. .obiectivele com une de securitate în materie de sănătate publică. .conservarea resurselor biologoce ale mării în cadrul politicii comune a pescuitului.

. formarea profesională.Nediscriminarea şi cetăţenia Uniunii”.cooperarea administrativă Coordonarea politicilor economice în cadrul Uniunii este de competenţa statelor membre.. garantarea unei protecţii sociale corespunzătoare. ►caută să combată orice discriminare pe motive de sex.protecţia civilă.turismul. handicap.în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale Uniunea: ► ţine seama de: cerinţele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă.industri.dreptul de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre. în special. drepturile cetăţenilor europeni (art. 34 . . 2F. Consiliul adoptând măsuri şi. în special.orice persoană are dreptul la protecţia la protecţia datelor cu caracter personal (art.statelor în domeniile respective (art. vârstă sau orientare sexuală. .Nediscriminarea” este nou introdusă. se manifestă în următoarele domenii: . 16B) * Denumirea celei de-a II-a părţi este . prin definirea orientărilor acestor politici este asigurată prin măsuri luate de Uniune. . rasă sau origine etnică.Uniunea asigură coerenţa între diferitele sale politici şi acţiuni. religie sau convingeri. de formare profesională şi de protecţie a sănătăţii umane. de cerinţele privind un nivel ridicat de educaţie.protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane. de: . Coordonarea politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre şi. . orientările generale ale acestor politici. referitoare la faptul că: .Dispoziţii generale”. Aceştia se bucură. printre altele. 2E ). combaterea excluziunii sociale. .cultura. Tratatul introduce un nou titlu II . Pentru Statele a căror monedă este euro li se aplică dispoziţii speciale.. cu respectarea obiectivelor Uniunii şi a principiului atribuirii de competenţă. În această parte sunt precizate expres.. . 17 alin. 2). .educaţia. . şi art.

- dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European, precum şi la alegerile locale în statul membru unde îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat; - dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei ţăriîn care statul membru ai cărui resortisanţi sunt nu este reprezentat, de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat; - dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European, de a se adresa Ombudsmanului European, precum şi dreptul de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale Uniuniiîn oricare dintre limbile tratatelor şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă. Articolul 17 T.F.U.E. se coroborează cu dispoziţiile Titlului II ,,Dispoziţii privind principiile democratice”, art. 8, 8A, 8B, din T.U.E.-nou, pentru a avea reglementarea completă referitoare la ,,cetăţenia Uniunii”, potrivit Tratatului de la Lisabona. * Partea a III-a este intitulată ,,Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii”, - (…) sunt nou introduse ,,acţiunile interne”. Se introduce un titlu nou, I, cu denumirea ,,Piaţa internă” cu privire la care Uniunea şi statele membre împart competenţa, în timp ce Uniunea adoptă măsuri în privinţa instituirii şi asigurării funcţionării acesteia. ,,Cooperarea vamală” – denumirea fostului titlu X, Partea a IIIa este translatat devenind capitolul 1a din aceeaşi parte, fiind cuprinsă prin urmare în Piaţa internă a Uniunii (cu privire la care Uniunea şi statele membre împart competenţa) La titlu II, intitulat ,,Agricultura,, se adaugă şi ,, pescuitul”, domenii cu privire la care Uniunea defineşte şi pune în aplicare o politică comună. Titlul IV se denumeşte ,, Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie” şi înlocuieşte fostul Titlu IV ,,Vize, azil, imigraţie şi alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor”. ,,Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie,, constituit de Uniune reprezintă baza legală necesară pentru dezvoltarea unor politici de imigrare, acordare de vize, de azil mai eficiente, inclusiv pentru o cooperare în domeniile, civil, penal şi al poliţiei, mai eficiente în acţiunile de combatere a terorismului şi a crimei organizate. Astfel: Cap. 1, Dispoziţii generale, cuprinde precizări referitoare la faptul că: - absenţa controalelor asupra persoanelor la frontierele inerne, este asigurată de Uniune, care dezvoltă o politică comună în
35

domeniul dreptului de azil, al emigrării şi al controlului la frontierele externe; - lupta împotriva criminialităţii, a rasismului şi a xenofobiei; - măsuri de coordonare şi cooperare între autorităţile poliţieneşti şi judiciare; - recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare în materie penală, şi apropierea legislaţiilor penale. Cap. 2, Politicile privind controlul la frontiere, dreptul de 104 azil şi imigrarea. Uniunea dezvoltă politicile comune menţionate, iar punerea lor în aplicare este reglementată de principiul solidarităţii şi al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusive pe plan financiar. În Cap. 3, 4 şi 5, Uniunea dezvoltă o ,,cooperare judiciară în materie civilă(cu incidenţă transfrontalieră), penală, respective în domeniul poliţiei”. Coooperarea în materie civilă se întemeiază pe principiul recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare. Aceasta presupune adoptare unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege şi a normelor administraitive ale statelor membre. În domeniul penal, pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, pornind de la Eurojust Consiliul, poate institui, un Parchet European, care, după caz, în colaborare cu Europol, are competenţa de a cerceta, de a urmări şi de a trimite în judecată autorii şi coautorii infracţiunilor. În domeniile menţionate statele pot stabili o formă de cooperare consolidată (potrivit art. 69E alin. 1 par. 3 şi art. 280D alin. 1). Uniunea instituie şi o cooperare poliţienească care implică toate autorităţile competente din statele membre, inclusiv serviciile de poliţie, serviciile vamale şi serviciile specializate de aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau al depistării şi al cercetării infracţiunilor. Europol susţine şi consolidează acţiunea autorităţilor poliţieneşti (art. 69G). Titlu VI, în cap. 3, se introduce un art. 97a, cu privire la ,,Proprietatea intelectuală”, instituie temeiul legal al creării de ,,titluri europene de proprietate intelectuală pentru a asigura o protecţie uniformă a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniunea, şi a unor sisteme centraliazate de autorizare, coordonare şi control la nivelul Uniunii.
Această politică trebuie să fienîn conformitate cu Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refigiaţilor, potrivit art. 63 T.f.U.E.
104

36

Titlu VII, Politica economică şi monetară, aduce o serie de noutăţi prin reglementarea: 1. unor situaţii, eventuale, mai speciale din statele membre, de exemplu, ,,Dificultăţi în ceea ce priveşte aprovizionarea cu anumite produse - energie”; ,,Procedura în caz de deficit excesiv”; (la Cap. 1, Politica economică, art. 100 şi 104) 2. unor aspecte ale politicii monetare, de exemplu, ,,Măsurile privind utilizarea monedei Euro”(Cap. 2, art. 111), ,,Dispoziţii privind statele membre a căror monedă este Euro”(Cap. 3), ,,Dispoziţii tranzitorii privind statele membre care fac obiectul unei derogări”. Titlul IX, Politica socială, este fostul titlu XI, intitulat ,,Politica socială, educaţia, formarea profesională şi tineretul”. Titlul XI, Educaţia, formarea profesională, tineretul şi sportul, este fostul capitol 3 din titlul XI, la care s-a adăugat ,,sportul”. Titlul XVII, Coeziunea economică, socială şi teritorială” Titlul XVIII, Cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi spaţiul”. Ambele titluri îşi păstrează numărul, dar se adaugă, politica teritorială, respectiv, a spaţiului. Dintre regiunile (teritoriile, n. a.) avute în vedere de tratat, ,,o atenţie deosebită se acordă zonelor rurale, zonelor afectate de tranziţia industrială, precum şi regiunilor afectate de un handicap natural şi demographic grav şi permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice, cu densitate foarte scăzută a populaţiei, precum şi regiunile insulare, transfrontaliere şi muntoase” (art. 158, par.c). Uniunea elaborează o politică europeană a spaţiului, în scopul promovării progresului ştiinţific şi tehnic, a competitivităţii industriale, precumşi pentru punerea în aplicare a politicilor sale (art. 172a, punct 1). În această parte, a III-a, referitoare la ,,Politicile şi Acţiunile interne ale Uniunii sunt adăugate, la cele prevăzute prin T.C.E., şi politici cu privire la : energie(Titlul XX), turism (Titlul XXI), protecţie civilă (Titlul XXII), cooperare administrativă. (Titlul XXIII). În cazul turismului şi protecţiei civile Uniunea completează acţiunea statelor membre, în sectorul turismului, respective, la nivel naţional, regional şi local. * Denumirea părţii a patra, Asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări, rămâne neschimbată, în privinţa titulaturii.

37

Cooperarea pentru dezvoltare” este translatat (fost titlul XX. totală sau parţială. eradicarea sărăciei (art. 2. Titlul I. partea a III-a). modificat).Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii. . . 188 K.vizează populaţia din ţările terţe. alin. a relaţiilor economice şi financiare cu una sau mai multe ţări terţe (art. intitulat . Măsuri restrictive pot fi adoptate şi împotriva unor persoane fizice sau juridice. precum şi să le protejeze pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste situaţii diferite.Cooperarea cu ţările terţe şi ajutorul umanitar” este nou introdus. modificat).nou. Titlul II. intitulat .Cooperarea economică.U. Uniunea putând încheia.. face referire la acţiunea acesteia pe scena internaţională.C. nou introdus. 5). şi este intitulată . din T. 188 D. . este intitulat . 1). Cuprinde şapte titluri. nou introdus.. este translatat (fostul titlul XXI.nou. prevede întreruperea sau restrângerea. Cap. partea a treia). financiară şi tehnică cu ţările terţe”. Obiectivul principal al Uniunii în acest domeniu este reducerea.. În acest domeniu Uniunea negociază şi încheie acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale. 188 N (fost art. 38 . principiile şi obiectivele Uniunii. . şi în cele din urmă. cap. victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om. potrivit dispoziţiilor generale prevăzute în Titlul V. Cap. Cooperarea (…) desfăşurată de Uniune are loc în special în domeniul financiar.E. 1. alin. titlul V. 300 T. 1) În acest scop se creează un Corp voluntar European de ajutor umkanitar (art. fost 177 T.Ajutorul umanitar”.E. 1.E. alin..* Partea a cincea este nou introdusă.. 188 J. alinl. în acest scop. cap.. adoptată (de către Consiliu) potrivit . nou introdus..Măsurile restrictive”.Acţiunea externă a Uniunii. 188 J.. cu ţări terţe. 3. 1.. grupuri sau entităţi fără character statal (art. Titlu IV. .E..Politica comercială comună” este translatat –preluănd denumirea titlului IX din partea a treia. potrivit art. având ca temei. 2).Dispoziţiilor generale privind acţiunea externă a Uniunii” (T. cu privire la .C. altele decât ţările în curs de dezvoltare. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc” (art. şi are în vedere cazul în care o decizie.U. Titlul III. orice acord util cu ţările terţe şi cu organizaţii internaţionale Cap.

a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate.Izvoarele de drept derivat” 39 .Consiliul Europei.U. este intitulat .E (denumită Instituţiile Comunităţii). * Partea a şasea.T.organele Organizaţiilor Naţiunilor Unite şi cu instituţiile sale specializate. proceduri adoptate şi alte dispoziţii. modificat). nou introdus. în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. ..C. 1. E. şi anume Consiliul European (secţiunea 1a) şi Banca Centrală Europeană (secţiunea 4a). este intitulat..C. alin.U.Acordurile internaţionale”.. Titlul VII. procedura de negociere şi încheiere a acordurilor internaţionale. nou introdus). reglementează. în art.Dispoziţii instituţionale”. În acest capitol se introduc secţiuni noi.. 2). Titlu V. 2 se redenumeşte astfel .Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.E. 188 L.Dispoziţii instituţionale şi financiare” Aceasta reglementează instituţii noi. Uniunea stabileşte orice formă de cooperare utilă cu: . intitulat . care modifică conţinutul secţiunilor corespunzătoate din T.E105: 105 A se vedea. Titlul VI..Actele juridice ale Uniunii.E. . în spiritul solidarităţii. (fost . nou introdus). 188 N (fost art. Relaţiile Uniunii cu organizaţiile internaţionale şi ţările terţe şi delegaţii ale Uniunii.. cap. se intitulează . .Organizaţia pentru Cooperare şi dezvoltare Economică (art.1. fostă a cincea în T. alin.E. nou introdus. Aceste acorduri sunt obligatorii atât pentru instituţiile Uniunii cât şi pentru statele membre(art. în cazul în care se prevede astfel în tratate sau în cazul în care încheierea unui acord fie este necesară pentru realizarea.O. şi a unor relaţii de ajutor militar între statele membre. potrivit căruia. alin. similare acelora existente în N. fie este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii.188 K. . Cap. Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale. pune bazele creării unei forţe armate a U. Tratatul F. 188 L.C. în cadrul Titlului I. 2. în cadrul politicilor Uniunii. nou introdus.A.Dispoziţii comune mai multor instituţii”).Clauza de solidaritate” prevede ca Uniunea şi statele membre să acţioneze în comun. Prin această prevedere Tratatul f.. 300 T.. intitulat .. fie poate influenţa normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a a cestora (art. 188 P. nou introdus).

.Proceduri de adoptare a actelor comunitare” (secţiunea 2)..Execuţia bugetului şi descărcarea”. (potrivit Preambulului TMs..Cap. Titlul II îşi menţine denumirea. .juxtapunere a două structuri sociale. cu mofificările corespunzătoare. temeiul juidic al Uniunii Europene rămâne Tratatul de la Maastricht.. . Ed..Cap.înainte de acest tratat prin creearea Comunităţilor Europene. statele membre ale Comunităţilor Europene (cele 6.Cap. Dalloz. . . L’Union européenne.Actele juridice ale Uniunii” (secţiunea 1). 1. este intitulat . *Partea a şaptea. 3. adăugat sau translatat.. 4. şi anume: . Traités Paris – Roma – Mastricht.a procesului de integrare europeană angajată . → Înainte de TMs.E...Cap... . şi pentru prima dată cuprinde hotărârea statelor membre de a realiza o Uniune europeană şi de a o dota cu mijloace de acţiune necesare. Dar acest tratat este continuarea şi dezvoltarea într-o nouă etapă . legate între ele printr-o instiuţie comună”106: A se vedea.1. 5.66 106 40 . 2.Dispoziţii generale şi finale” reprezintă partea a şasea din T.Cap. . 6.Resursele proprii ale Uniunii”.E. Dispoziţii commune”. Paris.C. Bugetul annual al Uniunii”.Formele de cooperare consolidată”cuprinde articole care sunt înlocuite în totalitate prin raportare cu cele din T. Capitolul II Uniunea Europeană – etapă nouă în procesul de integrare europeană promovat prin crearea Comunităţilor Europene. dar introduce capitole noi. apoi. p. Combaterea fraudei”. .Cadrul financiar multianual”..).C. în număr de 12) aveau să ajungă la o .E. . . . nou introdus. Louis Cartou. Precizări prealabile → Deşi Actul Unic European...Organele consultative ale Uniunii”.Cap. 3.. în preambulul său.C. deşi este nou introdus are în vedere aceleaşi organe (…) cu modificări ale dispoziţiilor lor în raport de T. . Titlul III.. cu dispoziţii al căror conţinut este modificat. Cap.

.E. art. şi 208 EURATOM) .E. în domeniul politicii. încredinţată.pentru a răspunde finalităţilor permanente ale integrării europene”107 → Prin tratatul Tratatul de la Maastricht denumirea Comunitatea Economică Europeană – C. (titlu II. economice şi ne-economice. Competenţele comunitare.politica monetară capătă amploare.. 2.E.competenţele economice ale C.G) pentru a exprima lărgirea domeniilor de competenţă comunitară.. marcată.E. esenţialmente externe. art. Gui Isaac et Mark Blanquet.E.piaţa internă”. guvernate de principiul unanimităţii. s-a încheiat pentru 50 de ani. 2. EURATOM. au urmat Tratatele de la Roma. → Comunităţile Europene.întâlniri la nivel înalt” – samituri.E. Comunităţile Europene. care s-au încheiat pentru o durată nelimitată (art.înlocuiri” sunt: . conservă competenţele iniţiale prevăzute. Chiar dacă T.O. semnate de către plenipotenţiarii celor 6 state fondatoare ratificate şi intrate în vigoare după principiile clasice ale dreptului tratatelor.E.C. Comun celor două structuri era Consiliul European.pe de o parte Comunităţile Europene (C.E.. 312 CE. care reunind şefi de stat sau de guvern avea să-i succeadă aşa numitele . denumite organizaţii de integrare. 7. ale căror decizii sunt luate de către instituţii distincte de ale statelor membre.competenţele ne-economice sunt adăugate la acestea. sunt dezvoltate. În mare. această structură a fost preluată de Tratatul de la Maastricht. p.. cit. op. înainte şi după Tratatul de la Maastricht → Comunităţile s-au născut prin tratate multilaterale. în mod esenţial de creearea unei monede unice. .. –a fost înlocuită cu termenii Comunitatatea Europeană – C.pe de altă parte Cooperarea politică europeană (CPE). . negociate pe parcursul conferinţelor internaţionale. unor reuniuni a miniştrilor statelor membre.O. cu excluderea domeniului apărării.C. 1. potrivit dispoziţiilor din TMS. de la cele economice la cele ne-economice. C.A..). Consecinţele acestei . . căreia avea să-i aducă importante modificări. printr-un acord între state. 22 41 . Ansamblu de competenţe constituie . şi primeşte competenţe noi. 107 A se vedea.E.C.

79 alin. Actul Unic a fixat drept obiectiv realizarea unei unei . Competenţele CEE au fost completate şi precizate prin Actul Unic European (17-18 februarie.întreprinderile. minereuri extrase din materiale neprelucrate-brute. cărbune şi oţel”108. potrivit art.O. 196). se referă la oţeluri speciale). .O. . Ca obiect.pieţe interne” până la 1 ianuarie 1993. precizat de art.C.asigura unificarea economică a statelor membre într-un domeniu.E. Idem. cit. are drept obiect punerea în comun – în domenii limitate – industriile nucleare ale statelor membre. dispoziţiile Tratatului au în vedere şi acele întreprinderi sau .1) o activitate de producţie în domeniul cărbunelui şi oţelului.Tratatul de la Roma – CEEA sau EURATOM. Persoanele sunt persoane fizice care exercită pe teritoriul Comunităţii în tot sau în parte activităţile lor întrun domeniu prevăzut de Tratat. sunt acelea care desfăşoară pe teritoriul C.statele membre. în anexa.asociaţiie”.CECO . Tratatul se aplică unor subiecte determinate: State membre.C. . 1986) adoptat pe baza unei Cărţi albe a Comisiei (iunie 1985). Ca şi T.recizează noţiunea de cărbune şi produse siderurgice.Tratatul de la Roma – CEE (numit şi Tratatul Pieţei Comune)... şi .EURATOM. limitat. Întreprinderile. Domeniul de competenţă al acestui tratat este limitat la obiect şi subiectele sale... în mod obişnuit. . de asemenea. 80.C. se aplică tuturor economiilor statelor membre. 197: substanţe mineraliere specifice. care acţionează în numele Comunităţii. .în sensul prezentului tratat”. Subiectele de drept avute în vedere de tratat sunt : . Obiectul este format din acle produse definite prin art.E. o 108 109 A se vedea. se adaugă . (art..Tratatul de la Paris .organisme” care desfăşoară. ca adevăraţi administratori ai acesteia109. Louis Cartou. şi anexa III.E. p.C.O. Tratatul precizează produsele corespunzătoare acestor industrii (în anexa I. 42 . este limitat la industriile de cărbune şi oţel.persoane şi întreprinderi” (desemnate prin art. atât în privinţa obiectului său cât şi în privinţa destinatarilor lui (a subiectelor).. În plus. II defineşte condiţiile de aplicare a tratatului la produse feroase. T. 80. 68. Întreprinderile sunt întreprideri sau instituţii de drept public sau de drept privat care exercită în tot sau în parte activităţile lor în aceleaşi domenii.*Competenţele iniţiale ale celor trei tratate institutive sunt prevăzute după cum urmează: . op. 48 C.. a avut un domeniu de competenţă limitată. potrivit art.

A).E. 180 din 13. de exemplu.E. cuprinzând dispoziţii noi referitoare la reţelele transeuropene (de la art. De exemplu. 110 111 43 . 1990. şi asociaţiile de întreprinderi. pe baze.E). p. a fost solicitată să intervină. Uniunea economică şi monetară era compusă din acele politici care. în marea lor majoritate.E.. Louis Cartou. *Extinderea competenţelor comunitare la noi a domenii economice În momentul intrării în vigoare a Actului Unic European. telecomunicaţiile.U. politica universitară rămânea de domeniul competenţei naţionale în măsura în care nu se dovedea ca având o contribuţie la formarea profesională. 69.. industria (art. Politica transporturilor s-a dezvoltat în limita prevederilor Tratataului. 129. aceea de Uniune vamală şi de Uniune Economică şi monetară. cit. 06. şi se regăsesc moficate în Tms..E.111 Pe de altă parte. cărbune. CJCE. mediu înconjurător. în Tratatul C. Curtea de Justiţie a a dat o interpretare mai largă noţiunii de formare profesioanlă pentru a premite studenţilor să beneficieze de dispoziţiile dreptului comunitar. care se adăuga politicii industriale generale.80). 1989. transporturile.E. C. considerate şubrede110. pentru acest sector.A la 130. Pentru a ocoli această limită. op. La aceste politici se adaugă sectoarele tradiţionale: siderurgie. cercetarea.E. energiea.activitate de distribuţie. sau artizanatul (art. cercetarea (de la 130. 242/87 şi 56/88 din 30. Sectoarele eonomice ale C.P). se extind. 1990. *Extinderea competenţelor comunitare la domenii neeconomice. în domenii care erau situate în fara sferei de competenţă economică pe care tratatele le-o atribuise.B la D). 112 Directivele 90-364 la 366 din 28. 07. energia. L.E. domeniul nuclear. politica agricolă. protecţia consumatorului.E. alta decât vânzarea către consumatorii casnici. a se vedea. 129.E. în mod esenţial. de exemplu: protecţia consumatorilor (art.E. Comunităţile Europene evidenţiau două însuşiri. n. de exemplu. JOCE. 130). sau. mediul (de la art. Aceste politici au fost înserate de A. erau formate în limita tratatului C. C.E. avea să înceapă să adopte acele dispoziţii juridice care se aplicau în domeniile de cativitate neeconomice. Nu prevede nici o dispoziţie cu privire la politica enegetică. directivele ce reglementau libera circulaţie a persoanelor ne-active112 Ibidem.F la 130. ce privesc. tratatul C. 130. 05. De ramarcat că TMs.

*Uniunea Economică şi monetară .E. 3-A şi 4-A (baza generală).mari orientări”113. a doua. al cărui motor este Banca centrală europeană (BCE). iar a treia..adâncire calitativă”114 prin consolidarea unui număr de politici comune existente şi prin lansarea de politici noi. op. Textele adoptate în acest scop sunt articolele introduse în Tratatul C. Uniunea economică şi monetară a fost prevăzută a se realiza în trei etape. În aceste domenii instituţiile comunitare aveau să ia iniţiative mai ales sub forma rezoluţiilor. care să depăşească Sistemul Monetar European (SME). 128). 70.TMs. ci adâncirea Uniunii Economice şi Monetare. prima începând de la 1 iulie 1990. etc. de la 1 ianuarie 1994. aşa numitele.). 6 Idem. p.prezentare generală. în domeniile ne-economice.. Realizarea va fi Ecu. Sistemul european al băncilor centrale (SEBC). Această politică trebuie să se sprijine pe o Uniune economică condusă prin. 129 şi urm). cultura (art. cit p. sau realizate. *** Comunităţile Europene au fost supuse unui proces de . etc sau dispoziţii luate în cadrul politiciii economice: protecţia lucrătorilor.126 şi urm. până-n momentul respectiv. care vor fi sistematic realizate115. A se v edea.supravegheri multilaterale”.independent de formarea profesională ( art. cit. de o manieră timidă. Unul din principiile. politicile: industrială. nu creearea. mediu înconjurător. a fost. Louis Cartou. conferă Comunităţii europene competenţe. clare. recomandărilor. Gestiunea acestei monede va fi încredinţată unei organizaţii independente. Dincolo de politicile: socială. moneda unică. chiar dacă în acest sistem vor co-exista şi monedele naţionale. considerate ambiţioase ale TMs. de la 102-A la 109-M (politica economică şi monetară)..E. Protocoalele anexate la Ttratul de la Mastricht au definit statutul acestor organisme. regională şi energetică. 3. Guy Isaac et Marc Blanquet. op. a cărei realizare să facă obiectul unei . .. cercetare ştiinţifică şi tehnologică. încep să se concretizeze. de la 1 ianuarie 1999. de exemplu: politica educaţiei . alături de programele de protecţie a mediului înconjurător şi al consumatorilor. 44 . şi anume: art. de la 73-A la 73-N (capitalurile). Cooperarea politică europeană116 113 114 115 A se vedea. prin instiuirea unei monede unice Ecu. sănătatea publică (art.

p. la . în principal. Éd. 116 45 . Louis Cartou. începând cu domeniul penal pentru reprimarea actelor de terorism (care reuneşte regulat miniştrii de Justiţie)120. după cum urmează: . La coopération politique européenne. 1986. 118 A se vedea.interstatală”118. fiind organizată printr-o serie de rapoarte. R..raportul Davignon (27 octombrie 1970) precizează ..Planul Fouchet117deşi eşuează (1961-1962) realizează primele negocieri referitoare la creearea unei Uniuni politice europene. Guy Isaac et Marc Blanquet. Bruges. 2 éd. şi care fi fost în măsură să asigure cooperarea statelor în materie de ştiinţă. 1971. Bruxelles. Schoutheete de Ph.dezvolarea actuală a Comunităţilor europene impune ca statele membre să-şi armonizeze a punctele lor de vedere “ şi să definească metodele de cooperare politică europeană. op.rapoartele de la Copenhaga (1973) şi de la Londra (1981) ca şi declaraţia solemnă asupra Uniunii Europene (1983) vin să întărească obligaţiile statelor membre în a-şi preciza condiţiile de funcţionare a organelor cooperării politice ca şi legăturile între cooperarea politică şi instituţiile comuniatare119. Această cooperare rămâne însă exclusiv .. şefii de stat şi de guvern din cele şase state membre hotărăsc pe lângă accelearea procesului de integarare şi realizare în etape a uniunii economice şi monetare şi relansarea cooperării politice. deşi acoperă. politica externă. cit. . La Samitul de la Paris din 1974. cit.Samitul de la Haga. 76 119 A se vedea. şefii de stat şi de guvern hotărăsc să se întâlnească de trei ori pe an în Consiliu European pentru a dezbate în acelaţi timp cu problememle comunitare şi chestiunile cooperării politice A se vedea. Du Collège d’Europe. Labor. p. Mecanismul cooperării politice.. are în vedere atât o cooperare tehnică în domeniul poliţiei în materie de luptă împotriva actelor de terrorism (care începând cu anii 1976 se bazează pe reuniuni ale miniştrilor de interne – formează grupul Trevi) cât şi o cooperarece ce vizează instaurarea treptată a unui spaţiu judiciar european.. Bloes. miniştrii afacerilor externe din Luxemburg afirma că . cultură şi de apărare a drepturilor omului.. În anul 1969. Planul avea ca scop creearea unei Uniuni care s-ar fi caracterizat printr-o politică externă şi de apărare comună. 117 A se vedea. 120 Idem. Le plan Fouchetet le problème de l’Europe politique. op. 7.

etc. Valeréri Giscard d’Estaing. Cele mai importante summit-uri au fost considerate cele de la Haga (decembrie 1969) şi Paris (octombrie 1972). Copenhaga (decembrie 1973). Cadrul organizatoric ce stă la originea Consiliului European este reprezentat de întâlnirile la cel mai înalt nivel ale şefilor de stat şi de guvern. 1972. Paris (octombrie 1972.La aceste acte se adaugă dispoziţiile Actului Unic European. denumite summit-uri..cooperarea europeană în materie de politică externă” care . Roma (mai 1967). în zilele 19-20 octombrie.instituţionalizând şi codificând. în caliatate de entitate distinctă.Conferinţa de la Paris a fost întrunită din iniţiativa preşedintelui Republicii Franceze.). punerea în aplicare a uniunii economice şi monetare.... ştiinţifică şi tehnologică. primul summit .. comunicatul cuprinde o serie de angajamente politice: continuarea şi desăvârşirea unei uniuni economice şi monetare. Cooperarea astfel concepută. Bonn (iulie 1961). 9. A se vedea. noi cereri de aderare. definirea principiilor politicii externe comune faţă de statele în curs de 121 122 Ibidem. Haga (decembrie 1969).. Consiliul European122 → În prezent. împuternicit (abilitat) să angajeze guvernul acestui stat membru (art. Publicat la sfâtrşitul conferinţei. 1 C. politicile mediului şi energiei. nu trebuie confundat cu Consiliul Uniunii Europene sau Cosiliul Comunităţilor Europene format din câte un reprezentant din fiecare stat membru. în preambulul comunicatului său final.. p. compus din şefi de stat şi de guvern. .p..... .... 4. Rezultatele acestei conferinţe privesc: desăvârşirea politicii agricole.. la nivel ministerial.al celor 9” state membre). Consiliul European. dezvoltarea politicii sociale şi a politicilor: industrială. 79 46 ... prefigurează viitorul Uniunii Europene.. Copenhaga şi Londra.E. practicate între anii 1961 şi 1974. o serie de principii referitoare la relaţiile externe. negocierile cu Marea Britanie. 203 alin.. Louis Cartou.. extinsă şi în privinţa aspectelor politice şi economice. . punerea în aplicare a unei politici regionale. Ea a definit. ca temei al necesităţii firmării pe plan mondial a Comunităţilor europene. şi anume: Paris (februarie 1961). cu privire la . fără să comunitarizeze practicile interguvernamentale anterioare ale cooperării politice”121 înlocuiesc Declaraţiile (Rapoaretele) de la Luxemburg. Paris decembrie 1974).Summit-ul de la Haga a avut drept sarcină deblocarea construcţiei europene şi asumarea de angajamente politice.

însă. reuniunile se desfăşoară în statul care deţine preşedenţia Consiliului U. în art. 123 124 47 .. p. Sistemul summit-urilor . şi de a defini orientările sale generale. dobândeşte un statut oficial. întrunirile obişnuite semestriale ale Consiliului europeanau loc în ultima lună a încheierii perioadei de şase luniîn care fiecare stat membru exercită prin rotaţie. s-a decis (la propunerea preşedintelui francez) ca. 2 C. pentru negocierea în privinţa aderării Marii Britanii). sunt angajamente politice.E. precum şi pe preşedintele Comisiei. şi faţă de statele din Europa de est. acesta reuneşte şefii de stat sau de guvern din statele membre. Raportul Vedel.. Rolul său este de a da impulsurile necesare dezvoltării Uniunii. → Prin Tratatul de la Maastricht.. iar când Uniunea va număra 28 de membri. D.excelent în principiu” a fost considerat că prezenta inconveniente . Actele adoptate cu ocazia acestor summit-uri nu sunt acte comunitare. care prevede în art.80. Întâlnirea este organizată cu ajutorul logistic al Secretariatului General al Consiliului U. întâlnirile la cel mai înalt nivel să aibă loc într-o formă mai puţin solemnă. în această privinţă aproape identic dispoziţiile din Actul Unic. 2 că. de a debloca anumite negocieri (de exemplu.E. preşedenţia Consiliului Uniunii Europene într-o localitate din cadrul statului membru respectiv. toate reuniunile acestui Consiliu să aibă loc la Bruxelles. aceea a Consiliului European125. dezvoltarea instituţională. În prezent. prin Summit-ul de la Paris. Rolul acestor summit-uri a fost mai ales de a da un impuls instituţiilor comunitare. nr. capitala statului care asigura preşedenţia Comunităţilor la vremea respectivă. cooperarea politică. raport la unui grup ad-hoc pentru examinarea problemeireferitoare la creşterea competenţelor Parlamentului european. Din acest motiv. 203 alin.E.dezvoltare. asumarea de angajamente politice solemne şi iniţiative noi123. A se vedea. care a reluat. Publicat în suplimentul BCE.. Idem. şi al celui ce deserveşte Comisia Europeană. şi regulată. → Existenţa Consiliului European a fost juridic consacrată prin Actul Unic European. un Cosiliu European de fiecare preşedenţie se va ţine la Bruxelles. sub preşedenţia şefului de stat sau de guvern al statului membru care exercită preşedenţia Consiliului126..spre deosebire de instituţii care se întruneau la date fixe”124. prin Tratatul de la Nisa s-a hotărât ca. 126 Potrivit art. El se întruneşte de cel puţin două ori pe an sau ori de câte ori este nevoie. 1975). la Haga. 125 Prima reuniune a Consiliului European a avut loc la Dublin (10 şi 11 martie. 4/1972. Aceştia sunt asistaţi de miniştri de externe şi de un membru al Comisiei. care din punct de vedere juridic nu pot fi sancţionate. de statele industrializate.

E. Astfel. precizează rolul Consiliului European.defineşte principiile şi orientările generale ale politicii externe şi de securitate comună. inclusiv pentru problemele care au implicaţii în domeniul apărării. în special prin adoptarea unor acţiuni comune şi a unor poziţii comune. . în art. hotărând cu majoritate calificată. Consiliul European nu este o instituţie nici a Comunităţilor nici a Uniunii. pe baza orientărilor generale stabilite de Consiliul European. deliberând pe baza raportului Consiliului U. 1 şi 2.. este considerat în doctrină că . Prin urmare. asigură unitatea.deciziile necesare pentru definirea şi implementarea politicii externe şi de securitate comună sunt luate de Consiliul U. cit. Consiliul European are cel mai înalt statut politic. pentru ca în alin.. . 127 A se vedea. şi le pune în aplicare.E. Strategiile comune precizează obiectivele şi durata lor.E. 192 48 . op. în componenţa precizată”127.E. după cum urmează: . → Tratatul de la Amsterdam a confirmat statutul Consiliului European ca principală sursă a impulsului pentru integrarea Europei. 13 alin. există şi acţionează mai curând ca un super-Consiliu. Consiliul European. în domeniile în care statele membre au interese comune importante. 3.E.stabileşte strategii comune care vor fi implementate la nivelul Uniunii.. Manolache. în/şi pentru punerea în aplicare a politicii comunitare se realizează astfel: . O.E. El se pronunţă numai din punct de vedere politic. în aplicarea politicii comunitare. .Consiliul European nu participă la procesul formal de luare a deciziilor stabilit prin tratatele comunitare.. iar sarcina punerii în aplicare a politicii comunitare revine instituţiilor comunitare. 3. În acest domeniu. Pe baza acestor concluzii. Tratatul de la Mastricht. coerenţa şi eficacitatea Uniunii.E. recomandă Consiliului European strategii comune. Modul de conlucrare al Consiliului European cu Consiliul U. Consiliul U. să precizeze modul de conlucrare al acestuia cu Consiliul U.Consiliul U. adoptă concluzii de orientare generală a politicilor economice ale statelor membre şi ale Comunităţii. potrivit art. p. 99 alin.E. precum şi mijloacele care vor trebui furnizatede Uniune şi de statele membre. adoptă o recomandare care stabileşte orientările generale. în special Consiliului U.Consiliul U.

131 În cadrul Consiliului de la Edinburg. Manolache. O. de exemplu: Austria. deoarece nu sunt acte ale unei instituţii (comunitare). Revista de Drept Comunitar. 1. reforma polticii agricole comune. 4. op.→ Prin Tratatul de la Nisa potrivit art.8890. efectele juridice ale unui act comunitar nu intră în sfera controlului juridcţional al Curţii de Justiţie şi nu face obiectul unei trimiteri prejudiciare în interpretare sau în examinare de validitate (în condiţiile art. p. Finlanda şi Suedia. uniunea economică şi monetară.E. Ed. 2003. 234 C. etc. p. acorduri asupra noilor bugete sau corectarea lor. Ed. 192. prin urmare. prin Tratatul de la Lisabona. p. acordarea de ajutoare suplimentare pentru cele patru ţări comunitare considerate mai puţin dezvoltate (Spania. Consiliul European trebuie să prezinte Parlamentului un raport asupra fiecăreia dintre reuniuni şi un raport anual. Portugalia şi Irlanda). Grecia. 130 A se vedea. → Prin Tratatul de al Lisabona Consiliul European devine instituţie a Uniunii Europene. Hotărârile sale nu sunt adoptate potrivit procedurii prevăzute în tratatele comunitare. 4 alin 3 al T. 1/2003. s-au luat importante decizii referitoare la: introducerea alegerilor directe.E. Bucureşti. materiile bugetare. actele acestuia trebuie privite din perspectiva calităţii de instituţie a Uniunii. Cu toate acestea. Brânduşa Ştefănescu. Consiliul European a adoptat decizii de principiu în probleme importante chiar înainte să fi fost făcută o propunere din partea Comisiei sau ca Parlamentul European să fi fost consultat.U. ceea ce ar determina ca unele din hotărârile sale să aibă caracter discreţionar128. motiv pentru care le Idem. Actele Consiliului European Până în prezent. Trimiterea prejudiciară în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. s-a dat acordul pentru primirea de noi membri. 192. p. 156 Euratom)129. 101 şi urm. extinderea Comunităţilor131. din decembrie 1992. 2005. Neavând. Din această cauză actele Consiliului European nu pot modifica obligaţiile statelor membre stabilite prin dispoziţiile Tratatelor comunitare sau prin actele instituţiilor comunitare130. În această calitate îl vom analiza în cadrul instituţiilor Uniunii Europene. cit. 128 129 49 . Militaru Ioana Nely.. cu privire la progresele realizate de Uniune. Datorită schimbării statului juridic al Consiliului European. de la primele reuniuni ale acestuia şi până în prezent. A se vedea. Lumina Lex. în cadrul Consiliului European. şi art. Rosetti. Trimiterea prejudiciară în faţa Curţii Europene de Justiţie. Bucureşti.

pot încheia contracte cu privire la angajarea personalului Comunităţilor..dispun de puteri şi competenţe care. 43-48/59.. Guy Isaac. iar în sistemul Tratelor de la Roma Comisia .în fiecare stat membru. Guy Isaac. Personalitatea juridică a Comunităţilor Europene. 12.prin Tratatul de la Bruxeles din 1965. în numele a două personalităţi distincte (până-n anul 2002. . 1960. op. Algera. Marc Blanquet. 953. cu toate prerogativele ce decurge din aceasta. Marc Blanquet. 07. materializat în obiective de atins. Tratatele prevăd expres că . Prin urmare au calitatea de subiecte de drept. 185 EURATOM. Având personalitate juridică. că acestea: . cit.deţine monopol de reprezentare în ordinea juridică a statelor membre”136 reprezentând Comunităţile. semnatarii tratatelor care au instituit Comunităţile Europene au recunoscut fiecăreia dintre ele o personalitate distinctă de cea a statelor membre. 135 CJCE. Rec. în justiţie.. . în principiu aparţin statelor. p. 30. fiecare instituţie are dreptul să încheie acte juridice.acţionează. inclusiv acele state prin voinţa cărora au aderat la acestea. în prezent132 (până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona) → Potrivit art. cit. 134 A se vedea. 44/59. în faţa instanţelor naţionale. 6. şi CJCE. 1094. se afirmă. 15. 07.vom supune atenţiei la capitolul corespunzător ce analizează instituţiile Uniunii. Fiddelaar. 136 A se vedea. În practică. 30. 184 Euratom (şi fostului art. A se vedea. cit. Comunitatea posedă capacitate juridică mai largă decât aceea recunoscută persoanelor juridice din statele respectiveprin legislaţiile naţionale”: ele au dreptul să dobândească şi să înstrăineze bunuri mobile şi imobile şi să stea în justiţie (potrivit art. p. 1957. op. în numele Comunităţilor. inclusiv CECO). 12. Marc Blanquet. Lachmuller. 118. 1960. Rec. 30-32. Referitor la Comunităţi. Instituţiile Comunităţilor nu au personalitate juridică133.grupeză acele state prin voinţa cărora s-au instituit. p. 6 CECO). 6 CECO). 16. de un scop. CJCE. prin care angajează personalul propriu al acestora. de organizare de sine stătătoare (instituţii proprii). 281 CE. Rec. 282CE. şi fostului art. distinct de al statelor membre. 7/56 et 3 a 757. în doctrina juridică 134. iar în ciuda fuziunii lor . 132 133 50 . De asemenea.sunt persoane juridice de drept public135. Comunităţile dispun de un patrimoniu propriu (buget autonom). Guy Isaac. op.

229. Prin urmare. Rev. 1996. La nature juridique de l’Union européenne. M. 137 138 51 . RTDE. 140 A se vedea.până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona 4. “nu reprezintă un argument decisiv în a-i refuza personalitatea”140. A Tizzano. Curtea Internaţională de Justiţie a precizat faptul că. A. 1992. 141 A se vedea. Colin. Spre deosebire de Comunităţi şi de statele membre. Uniunea europeană nu se bucură de personalitate juridică139. 93. 11./Conseil. du marché unicque européen. din punct de vedere juridic. Boulouis. Pliakos. însă. D. şi A.Guy Isaac et Marc Blanquet. → Prin Tratatul de la Lisabona. au dreptul de legaţie etc. Y. tratate. la 1 ianuarie 1995 139 A se vedea. 4/1998. 187.. aff. Tratatele au conferit Comunităţilor calitatatea de subiecte de drept internaţional. şi J.Comunitatea are personalitate juridică” . eur. 1995. din octombrie 1972. Douriaux. p. La personnalité internationalede l’Union européenne. În sens contrar. Mélanges Peiser. 1971. PUG. → La Samitul de la Paris. cit p. şefii de stat şi de guvern şi-au afirmat intenţia de a transforma.9-12. RTDE. convenţii internaţionale. aff eur. 1993. 4/1992. Originea şi natura juridică a Uniunii europene141 Prin depăşirea obiectivului economic al Comunităţilor. 48T. şi operele citate acolo..-nou) 5. în prezent . lipsa unei dispoziţii exprese referitoare la conferirea personalităţii juridice a Uniunii europene. să acţioneze în faţa unei instanţe internaţionale. op. De la personnalité juridicque de l’Union européenne. având toate prerogativele care decurg din această calitate (art. À proposdes dispositionis institutionnelles du Traité sur l’Union européenne. Rev. Uniuniea Europeană. Une personnalité juridicque pour l’UE?. 22/70. Commission c. Curtea de Justiţie a precizat că acestea au în vedere mai ales personalitatea internaţională a Comunităţilor137. 03. p. În limitele competenţelor materiale atribuite prin Tratat. şi prin afirmarea explicită a vocaţiei politice a Uniunii Europene. au dreptul să devină şi membre ale unei organizaţii internaţionale138.→ Referitor la dispoziţiile Tratatelor prin care . în special prin încheierea de acorduri. 262 De exemplu.U.chiar de la înfiinţarea acesteia. 5. Rev. înainte de sfârşitul CJCE. Comunităţile îşi exercită prerogativele în această calitate. Pechstein. Le Traité sur l’Union européenne. p. Comunităţile Europene au devenit membre ale Organizaţiei Internaţionale a Comerţului (OMC). 31. Comunităţile Europene sunt înlocuite cu Uniunea Europeană care se bucură de personalitate juridică.1. Charpentier. Tratatul de la Maastricht constituie documentul cel mai important după tratatele de la Roma. Rec..E. J.

în timp ce Consiliul să devină . . la Samitul din 1974.ale cărei competenţe se extindeau mai ales la politica externă.C. se unifică acţiunea comunitară cu cooperarea politică. 1/76.un centru de decizie unic”. Bucureşti.recomandă integrarea în competenţele comunitare a materiilor ce fac obiectul cooperării politice. de l’Universté de Bruselles. prin adoptarea la 14 februarie 1984 a Proiectului de tratat asupra Uniunii Europene. 1976. 142 52 .. proiectul avea ca scop substituirea celor trei tratate comunitare cu o entitate unică – Uniunea. cu posibilitatea de extindere la politica de apărare.1. p. 143 Bull. → Raportul143 cuprinde o serie de propunericu privire la întărirea coeziunii interne şi externe a Europei comunitare. iar Consiliul European devenea o instituţie145. Le traité d’union européenne. Suppl. Editura Economică. Primul Minstru al Belgiei M. care a fost transmis statelor membre pentru ratificare.6.. Cornelia Lefter. în special prin .C. privit ca un proces prin care se întăresc puterile instituţiilor comunitare. în timp ce instituţiile erau reformate: Parlamentul dobândea puterea de codecizie. cit p.. Capotorti et autres.deceniului. după cum urmează: . pentru ca. Obiectivul Uniunii Europene.. Fundamente ale dreptului comunitar instituţional. A se vedea . 10. 548. Rapport Tindemans: une tentative mort-ée de l’union politique de l’Europe. 1985. Considerat în doctrină un veritabil proiect de constituţie europeană în 87 de articole. punct 1. În acest context numai instituţia Parlamentului s-a angajat formal pe calea materializării acestui obiectiv. Guy Isaac et Marc Blanquet.politică externă comună”. ansamblul relaţiilor lor într-o Uniune Europeană.propune ca participanţii la cooperarea politică să acţioneze în mod regulat în schimbarea punctelor de vedere referitoare la problemele specifice ale Europei în materie de apărare şi să-şi organizeze cooperarea în producţia de armament.Declaraţia Solemnă asupra Uniunii Europene” adoptată de către Consiliul European de la Stuttgart în anul 1983144. 2003. RMC.. 145 A se vedea. 144 Bull.propune statelor membre să transforme treptat cooperarea lor politică într-o . 6/83. a fost reafirmat în mai multe rânduri de statele membre. nr. op. Tindemans să prezinte un raport asupra conţinutului Uniunii Europene şi a mijloacelor de realizare a acesteia142. .33. Éd. Burner.E.. Guvernele statelor membre n-au susţinut acest proiect preferând revizuirea celor trei Tratate prin semnarea Actului Unic European. apoi. J.E.

11.E. calificându-se. ce cuprinde. 12. mai strânsă între În noiembrie 1989. destrămarea Uniunii sovietice. cit p.cădea zidul Berlinului” Comunităţile erau deja angajate pe calea realizării Uniunii Economice şi monetare. op.de a transforma ansamblul relaţiilor între statele membre într-o Uniune Europeană şi a o înzestra cu mijloacele necesare de acţiune”149. C.celor 12” pentru a da o urmare concretă voinţei exprimată de semnatarii AUE . Republica Federală Germania deja accceptase principiile şi calendarul unei Conferinţe interguvernamentale asupra Uniunii Economice şi Monetare. C. F. impuneau Comunităţilor obligaţia de a-şi mări capacitatea de acţiune în exterior. 11. 150 Nr. care va fi semnat de miniştrii afacerilor externe şi de finanţe ai celor 12 state. el însuşi. şi 17 protocoale şi 33 de declaraţii. M. Astfel. a fost prelungită până la 1 noiembrie 1993. Datorită dificultăţilor de ratificare întâmpinate mai ales datorită Danemarcei. 146 151 152 JOCE. 53 . cit p. 148 Preşedintele Franţei la acea vreme. 149 A se vedea.” În mesajul lor din 19 aprilie 1990. drept . şi care n-au putut fi depăşite decât prin Decizia şefilor de stat şi de guvern reuniţi în cadrul Consiliului European din 12 decembrie 1992151.. printr-un acord al şefilor de stat şi de govern cu privire la proiectul de tratat asupra Uniunii Europen. op. şi F.152 Tratatul de la Maastricht reprezintă un compromis care se situează între orientările raportului Tindemans şi proiectul Parlamentului European. cit p. La sfârşitul Consiliului European din 14-15 decembrie a aceluiaşi an.. → Rezultatul este însăşi textul Tratatului de la Mastricht în 112 pagini (în JOCE)150. Mitterand148 subliniază necesitatea accelerării construcţiei politice a Europei . la 7 februarie 1992. căderea comunismului în Europa centrală şi de est. M. în baza raportului Delors .→ Creearea Uniunii Europene ţine însă de împrejurări exterioare.pe temeiul că avantajele pieţei unice n-ar fi fost complete fără eliminarea definitivă a incertitudinilor legate de taxele de schimb şi a acosturilor tranzacţiilor. 12.. 1992 A se vedea. unificarea Germaniei146.. Kohl147. 191 din 25 iulie 1991. intrarea în vigoare a Tratatului asupra U. când . Germania la acea vreme.o nouă etapă în procesul ce creează o uniune fără sfârşit. A se vedea în acest sens. op. Acestea s-au finalizat la sfârşitul Consiliului European de la Mastricht la 9-10 decembrie 1991. Guy Isaac et Marc Blanquet. 147 Cancelarul a R. Guy Isaac et Marc Blanquet. au fost deschise două Conferinţe interguvernamentale care şi-au desfăţurat lucrările în paralele pe tot parcursul anului 1991.. 348/2 din 31. Guy Isaac et Marc Blanquet.

E.E.primul pilon al U. Consiliul U.E.E. care dobândeşte statutul de instituţie a C. Uniunea Europeană este lipsită de personalitate juridică şi de capacitatea de a se angaja pe plan internaţional.orientările politice generale”(art. N.Uniunea este întemeiată pe Comunităţile europene completate prin politicile şi formele de cooperare instituite prin prezentul tratat. 3 din Titlul I. De Witte. 4. Heukels. iar Comisia. 13. T. 1. 12 şi operele citate acolo. A se vedea. Comunităţile Europene . a.. Comisie europeană). in T. 1998.. din 16 noiembrie 1993. → Tratatul nu transformă însă Comunităţile Europene în Uniune – aşa cum era prevăzut în proiectul de tratat al Uniunii Europene de către Parlament ...dă impulsurile necesare dezvoltării sale” şi defineşte . B. Uniunea europeană se prezintă ca un tablou triptic constituit din trei piloni sau componente: . şi Curtea de conturi.justiţia şi afacerile interne – JAI. 14.E. comunitar (chiar dacă Consiliul C. Comisia europeană. and the nature of European Union: greek temple or french catehdral?. . par. Uniunea dispune de un cadru instituţional unic. Curtea de justiţie a C.. M. 156 A se vedea.E. esenţialmente. par. se va numi Consiliul Uniunii europene155. T. .U. Ea are drept misiune de a organiza de o manieră coerentă şi solidară relaţiile între statele membre şi între popoarele lor (art. 153 154 54 . cit p. Consiliul European este singurul organ/instituţie specific al Uniunii.) care îi stabilise . 4. . Brus ... Kluwer Law International. Astfel. op. n. op. pe aceeaşi linie cu Tratatul de la Roma (C. 1. 155 JOCE. Blokker. care .politica externă şi de securitate comună – PESC.). care este.E. 1.U. The pillar structue. cit p. ea presupune schimbarea radicală a configuraţiei şi structurii acesteia. The European Union after Amsterdam.handicap major pentru afirmarea identităţii sale pe plan internaţionale”154.şi nu se creează o nouă entitate pe lângă Comunităţi.Comunităţile – acquis-ul comunitar fiind completat prin creearea Uniunii economice şi monetare.E. şi Guy Isaac et Marc Blanquet.popoarele Europei”. Idem.. Guy Isaac et Marc Blanquet. lucru considerat în doctrină ca fiind un .Creearea Uniunii Europene este cea mai importantă reformă a Tratatului ce instituie Comunitatea Economică Europeană din 1957”.E. 156 . Titlul I. éd.). şi anume: Parlamentul european..U. 28/18. potrivit T.fundamentele” 153.

→ Schimbarea denumirii ,,Comunităţii Economice Europene” în ,,Comunitate Europeană” marchează evoluţia acesteia prin atribuirea de noi competenţe, ne-economice. → Cetăţenia Uniunii, în cadrul T.C.E., reprezintă depăşirea de către aceasta a domeniilor economice şi sociale. Astfel, dreptul de circulaţie şi sejur a persoanelor în spaţiul comunitar se realizează independent de exerciţiul unei activităţi economice (art. 18 pct. 1 T.C.E., modif. prin T. Nisa). Cetăţenia europeană157 comportă deja un anumit număr de drepturi civile noi158. → Uniunea Economică şi Monetară, completează T.C.E. prin dispoziţii de organizare a punerii în aplicare. Pe lângă piaţa unică şi politicile comune, Uniunea Economică şi Monetară devine de acum înainte unul din obiectul misiunilor Comunităţii. Uniunea Economică este întemeiată pe strânsa coordonare a politicilor economice ale statelor membre pe piaţa internă potrivit obiectivelor comune şi a conduitei conforme cu respectarea unei economii de piaţă bazată în condiţii de concurenţă liberă. Uniunea Monetară este orientată spre adoptarea unei monede unice, spre definirea coduitei unei politici monetare, inclusiv, a unei politici unice de schimb, în vederea menţinerii stabilităţii preţurilor şi susţinerii politicilor economice în Comunitate. Procedura şi calendarul de punere în aplicare a Uniunii monetare presupunea parcurgerea următoarelor etape159: - prima etapă a debutat la 1. 07. 1990 - presupunea asigurarea circulaţiei libere a capitalurilor în întreg spaţiul comunitar, creşterea
A se vedea, M. F. Verdier, Le droit de vote et d’éligibilité des citoyens de l’Union européenne aux élections municipales, RTDE, 1999, p.59. 158 - dreptul de vot (de a alege şi de a fi ales) în cadrul alegerilor municipale din orice stat membru (potrivit art. 19 pct. 1 T.C.E., modif. prin T. Nisa); - dreptul de vot (de a alege şi de a fi ales) în cadrul alegerilor europene – dreptul de a fi ales în Parlamentul European, potrivit art. 19 pct. 2 T.C.E., modif. prin T. Nisa (a se vedea, Directiva din 06.12. 1993, JOCE, n. L. 329/34, din 30. 12. 1993 ;
157

- dreptul de a cere protecţie diplomatică şi consulară oricărui stat membru, atunci când cetăţeanul U.E. se deplasează în afara teritoriului comunitar, pe teritoriu unui stat terţ, în care statul său de origine nu are reprezentanţă diplomatică, potrivit art. 20 C.E., T.C.E., modif. prin T. Nisa (a se vedea, Decizia reprezentanţilor guverenelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului din 19. 12. 1995, referitoare la protecţia cetăţenilor U.E., de către reprezentanţii diplomatici şi consulari, JOCE, n. L. 314/73, din 28. 12. 1995).

- dreptul de petiţie către Parlamentul European şi dreptul de a adresa plângeri mediatorului, desemnat de această instituţie (art. 21 C.E., T.C.E., modif. prin T. Nisa (A se vedea, R. Kovar et. D. Simon, La citoyenneté européenne, CDE, 1993, p.285) 159 A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeană. Dicţionari de termeni comunitari, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 86-87.

55

gradului de cooperareîntre băncile centrale din ţările membre şi coordonarea politicilor economice ale acestor state; - a doua etapă, a început la 1. 01. 1994 – a avut în vedere înfiinţarea Institutului Monetar European (I.M.E) cu sediul la Frankfurt –Germania (prefigura viitoarea Bancă Centrală Europeană), coordonarea politicilor monetare naţionale, asigurarea independenţei băncilor centrale naţionale şi monitorizarea politicilor economice şi fiscale, astfel încât să se asigure respectarea criteriilor de convergenţă – condiţie esenţială pentru determinarea ţărilor ce vor fi admise în spaţiul viitoarei monede unice europene; - a treia etapă, a debutat la 1. 01. 1999, este caracterizată prin realizarea unei politici monetrae unice, prin trecerea efectivă la moneda euro160, transformarea Institutului Monetar European în Banca Centrală Europeană, Înfiinţarea Sistemului European al Băncilor Centrale (S.E.B.C. reuneşte băncile centrale din ţările participante la euro) şi fixarea unor rate de schimb irevocabile între monedele participante şi euro. → Competenţele Comunităţii introduse prin A.U.E. sunt consolidate, de exemplu: coeziunea economică şi socială, cercetarea, dezvoltarea, mediul înconjurător şi relaţiile externe (cooperarea) Sunt integrate, oficial, competenţe noi în sfera de acţiune a Comunităţii, de exemplu: educaţia şi formarea profesională, politicile privind tineretul, cultura, sănătatea publică. La acestea se adaugă: politica industrială, reţelele transeuropene (transporturi, telecomunicaţii, energia), protecţia consumatorilor, regimul vizelor pentru resortisanţii ţărilor terţe şi politica socială. → Reforma instituţională are în vedere: - continuarea demersului început de A.U.E., prin lărgirea câmpului de aplicare a procedurii de cooperare între Consiliu şi Paralament, a avizului conform al Parlamentului şi a votului majorităţii calificate în cadrul Consiliului;
Introducerea monedei Euro a fost prevăzută a se realiza potrivit unui calendar, în trei etape: 23. 05. 1998 – statele membre ale U.E. decid să participe la creearea acestei monede noi, la fixarea parităţilor între diferitele monede naţionale participante la Euro şi aprobarea Comitetului Executiv al B.C.E.; 1. 01. 1999- începe faza a treia a U.E.M., se stabileşte ,,zona Euro”care cuprinde 11 din cele 15 state membre ale U.E. – Grecia nu a fost admisă deoarece nu satisfăcea criteriile criteriile de convergenţă, iar Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca au refuzat să participe) se introduce a Euro ca monedă de cont pe piţele financiar-valutaredin statele U.E.; 1. 01. 2002.- se introduce efectiv a Euro ca monedă de schimb în toate ţările participante (până la 30. 06. 2002 Euro a circulat în paralele cu monedele naţionale, pentru care s-a prevăzut a fi retrase treptat, pentru ca de la 1. 07. 2002 acestea să dispără de pe piaţa, fiind înlocuite definitiv cu moneda unică europeană). A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, op. cit. p. 86-87.
160

56

- inaugurarea altora noi: aprobarea prin vot, de către Parlament, a Preşedintelui şi a celoralţi membri ai Comisiei (sub forma unui drept de investitură)161, desemnaţi ca o consecinţă a unei întruniri a Consiliului Uniunii Europene într-o compunere deosebită, prevăzută în T.C.E. la nivelul cel mai înalt, adică al şefilor de stat şi de guvern162; dreptul de codecizie al Parlamentului, ce permite acestei istituţii adoptarea unor acte împreună cu Consiliu. 4. 1. b. Politica externă şi de securitate comună (P.E.S.C.)– al doilea pilon al Uniunii Europene Cooperarea politică europeană (C.P.E.) consolidată şi lărgită a îmbrăcat forma celui de-al doilea pilon al Uniunii Europene numită, cooperarea comună. → Referitor la consolidarea, aceasta rămâne limitată, în măsura în care procedura adoptării de poziţii şi acţiuni comune reclamă unanimitatea. Astfel, potrivit art. 12 (J. 2. TMs.) Uniunea urmăreşte realizarea obiectivelor (...): - definind principiile şi orientările generale ale politici externe şi de securitate comune; - luând deciziile privind strategiile comune; - adoptând acţiuni comune; - adoptând poziţii comune; - intensificând cooperarea sistematică între statele membre în conducerea politicii lor. → În ce priveşte lărgirea, P.E.S.C. include chestiunile referitoare la securitatea Uniunii ,,înţelegând precizarea termenilor politicii de apărare comună care pe viitor va asigura reuşita unei apărări comune”163. Astfel, potrivit art. 11 (J. 2. TMs.) Uniunea stabileşte şi implementează o politică externă şi de securitate comună, care acoperă toate domeniile politicii externe şi de securitate. La acestea se adaugă relaţia Uniunii Europene cu Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.) care este considerată de doctrină ,,un braţ militar al U.E., care face parte integrantă a dezvoltării acesteia, în

A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 14. A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 121. potrivit T. Nisa preşedintele Comisiei va fi desemnat ca urmare a unei întruniri a Consiliului U.E, la cel mai înalt nivel, adică al şefilor de stat şi de guvern. 163 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 14.
161 162

57

E. 1. cât şi prin Oficiul European de Poliţie (Europol). 164 Aici se includ: condiţiile de intrare şi de circulaţie a resortisanţilor din ţări terţe pe teritoriul statelor membre.O. potrivit art. A fost anexată o Declaraţie referitoare la U. şi cu Alianţa Atlantică. Portugaliei. condiţiile de şedere ale acestora pe teritoriul statelor membre.E. Portugaliei. adoptarea de poziţii şi acţiuni comune. Germaniei. şi asupra relaţiilor sale cu U. 31 (K.O. 14. şi anume: 1.. 1. 29 (K.): politica de azil. componenta de apărare a U.). Guy Isaac et Marc Blanquet. Statele membre consideră următoarele domenii ca fiind de interes comun.”164.O. care nu fac parte din U. Declaraţia Belgiei.apropierea.O. lupta împotriva fraudei de dimensiune internaţională (în măsura în care n-a fost La TMs. 29. Declaraţia subsumează două decalaraţii. Marii Britanii. Germaniei. în etape. Formele de cooperare interguvernamentală sunt. Olandei.o cooperare mai strânsă între autorităţile judiciare şi alte autorităţi competente ale statelor membre. accesul la locurile de muncă. Luxemburg-ului. O.E. a normelor de drept penal ale statelor membre (art. . 166 58 . care sunt membre ale U. c. op.. 4. de către Consiliu. Spaniei. în acelaşi timp corolarul inevitabil al totalei libertăţi de circulaţie a persoanelor în Comunitate”165.E. Consiliul le va recomanda statelor membre potrivit regulilor constituţionale ale acestora. regruparea familială. autorităţile vamale şi celelalte autorităţi competente ale statelor membre. cit p.E. Olandei. care sunt membre ale U. Declaraţia Belgiei. A treia componentă a Uniunii Europene este reprezentată de Cooperarea în domeniile justiţiei şi afacerilor interne (poliţiei) considerată în doctrină ca fiind . a şederii şi a munci fără respectarea regulilor în materie a resortisanţilor din ţări terţe pe teritoriul statelor membre.E. lupta împotriva toxicomaniei (în măsura în care n-a fost acoperit de punctele 7. Marii Britanii.E. fost K. elaborarea de convenţii pe care.. Italiei. 1 TMs. Justiţia şi Afacerile Interne (J.I. atât direct. sunt invitate să adere la aceasta. TMs. politica de imigrare şi politica faţă de resortisanţii din terţe ţări166.sensul că UEO trebuie să devină. Acest obiectiv se atinge prevenind şi combătând criminalitatea organizată sau de orice natură. printr-o: . potrivit art. .cooperare mai strânsă între forţele de poliţie. regulile referitoare la trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi exercitarea controluluila frontieră. atât cât se impune.E.. 3 TMs) : informarea şi consultarea reciprocă între statele membre în cadrul Consiliului.O. Franţei. lupta împotriva imigrării. prin care celelalte state membre ale U. asupra rolului U. 165 A se vedea. 2. prin elaborarea unei activităţi comune a statelor membre. cum şi membre ale U.A. 8 şi 9).) – al treilea pilon al U.E.E.

şi tratatele institutive ale C.. a se vedea..C.iar Uniunii. se extinde şi se simplifică procedura codeciziei. 1999. Dispoziţiile referitoare la cooperarea în domeniile poliţiei şi domeniul judiciar penal.E. cooperarea poliţienească. 05. . Astfel: . a fost redus la domeniile de drept penal şi poliţie.acoperit de punctele 7.la primul pilon. cooperarea în materie penală. 05. au intrat în vigoare la 1. C 340 din 10. în JOCE n.. 2. 3. Are competenţe limitate numai în ca cadrul pilonului . adică în A se vedea. A fost publicat în JOCE n. după ratificarea de către cele 15 state semnatare. de menţinere a păcii.E.a adăugat Tratatului asupra Uniunii europene 13 protocoale şi 59 de declaraţii. 8.al treilea pilon. cooperarea vamală. şi Titlul I . cuprinde 150 de pagini. Nu are competenţa să controleze pilonul P. Rezultă că este vorba de patru domenii de cooperare (6.. cooperarea în materie civilă. d.. 1999. 4.3. şi cinci domenii de acţiune (1. R. este consolidat. adică de restabilire a păcii169. 4. Competenţa Curţii de justiţie.E. cit p.E. . D. mai ales prin vocaţia Consiliului Uniunii de a lua decizii politice referitoare la misiuni umanitare. . secţiunilor şi a titlurilor. 11. 169 Aceste misiuni sunt denumite ..O. pct. 1999.E. Competenţele comunitare se lărgesc în privinţa politicii privind accesul la locurile de muncă.Petersburg”. Et si Amsterdam avait fait encore autre chose de bien: permettre de réaliser la politique de défense commune? RMC. 31 (K. op. 167 168 59 . 2. Munteanu. mediu înconjurător.Dispoziţii comune” din TMs. 5). C 124/24 din 1. 179.S. 7. par. misiuni de prevenire conflictelor şi de gestiune a crizelor. P. Sunt întărite relaţiile cu U. 77. 1997. a politicii comerciale comune iar politicile referitoare la sănătatea publică. Vignes. Curtea de justiţie îşi exercită competenţa în cadrul tratatelor de origine. Uniunea Europeană după revizuirea Tratatului asupra Uniunii Europene prin Tratatelede la Amsterdam şi Nisa → Trataul de la Amsterdam 168(semnat la 2 octombrie 1987) care a modificat TMs. care ar putea fi comunitarizate167 4. şi în privinţa dispoziţiilor finale. 2.C. cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne art. trec în primul pilon al C. 1. Dispoziţiile sale ca şi noua renumerotare a articolelor.c). C.S.: . p.al doilea pilon. extinderi ale mecanismelor comunitare existente în sfera pilonilor şi obiective noi. 178. 8 şi 9). 9).. protecţia consumatorilor se consolidează.E..

Reprezentarea intereselor statelor membre se materializează prin ponderea vocilor lor în cadrul Consiliului Uniunii172. 15. Potrivit tratatului de la Nisa171 numărul de parlamentari europeni a fost prevăzut de 732 (T. azilul. Diferenţa până la 732 deputaţi s-a repartizat în urma alegerilor pentru legislatura 2004-2009 (s-a hotărât apoi ca numărul deputaţilor să fie de 786. Uniunea Europeană. p. Deoarece ritmul construcţiei europene nu trebuie afectat de statele mai puţin rapide.A se vedea. şi operele citate acolo. La Traité d’Amsterdam . şi Guy Isaac et Marc Blanquet. pentru un număr de 535. 19. 2005. Astfel173. şi să stabilească statutul partidelor ploitice la nivel european. prezăzuse un număr de 700). Guy Isaac et Marc Blanquet. → Perspectiva aderării a noi state a determinat necesitatea unor schimbări pentru perfecţionarea şi adaptarea structurii instituţiilor comunitare la noile realităţi. p. Lejeune (études coordonnées par). lăsând deschisă posibilitatea şi altor state membre să urmeze aceeaşi linie de conduită170. începând cu anul 2007). original.competenţă comunitară. şi operele citate acolo. Consiliul Uniunii Europene are competenţa să aprobe statutul deputaţilor europeni cu majoritate calificată. 57. Tratatul de la Amsterdam organizează pentru prima dată distincţia dintre angajamentele subscrise de către statele membre. . A. op. de echilibrare. De la 1 ianuarie 2004 a intrat în vigoare o nouă repartiţie a locurilor în Parlament. a intereselor naţionale cu interesul comunitar. op. cit. Tratatul aplică un sistem care să atenueze consecinţele aderării statelor care au o populaţie mai mică. A se vedea. 18. Editura All Beck. În acest context reuniunea de la Nisa contribuind la afirmarea Comunităţilor europene pe plan mondial. 17. p. în ceea ce priveşte sistemul majorităţii calificate în cadrul Consiliului. inclusiv politicile privind vizele. p. imigrarea. Astfel cooperarea întărită în interiorul Comunităţilor europene îndreptăţeşte statele membre mai ambiţioase să progreseze. 2001 şi a intrat în vigoare la 1. În cadrul Uniunii. s-a realizat un mecanism. cit. cooperarea în materie civilă şi alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor. 170 60 . Y. Buxelles. 172 A se vedea. Bucureşti. atunci când vin în concurs cu statele cu o populaţie mai mare. 2003. Bruylant. Guy Isaac et Marc Blanquet. Stelian Scăunaş. op. cit. 02. 173 A se vedea. espoirs et déceptions. 171 Tratatul de la Nisa a fost semnat la 26 02. 1998.

cit.Tratatul de la Nisa stabileşte că. un stat membru al acestuia poate solicita verificarea. după aprobarea lor prin vot din partea Parlamentului. Prin urmare. câte 29 de voturi fiecare). ce statuează cu majoritate calificată. ce a determinat ca tribunalul de primă instanţă să devină de acum înainte judecător de drept comun pentru acţiunile 174 A se vedea. când o decizie este luată de Consiliu. Italia. Tratatul de la Nisa prevede organizarea internă a instituţiei. 61 .Reprezentarea interesului general comunitar este asigurat de către Comisia Europeană. începând cu 1 ianuarie 2005. Drept consecinţă: se menţine egalitatea voturilor între cele 4 state mari (Germania. insistă asupra necesităţii şi logicii independenţei membrilor săi cu privire la statele de origine. al şefilor de stat şi de guvern care. 4% când vor adera toate statele. Tratatul C.. numărul comisarilor va fi inferior numărului total de state membre. iar Spania şi Polonia. la cel mai înalt nivel. începând cu 1 ianuarie 2005. şi reponderarea. Consiliu va decide în acelaşi timp membrii Comisiei şi modalităţile unei rotaţii egale a statelor în cadrul Comisiei. numirea vicepreşedintelui Comisiei şi posibilitatea demisiei unuia din membrii săi. 18. câte 27 de voturi. Guy Isaac et Marc Blanquet. ca şi ceilalţi membrii ai Comisiei vor fi desemnaţi urmare a întrunirii Consiliului U. fapt. Prin urmare prima Comisie numită după ce Uniunea va avea 27 de state. p. op.modificat mai discret dar mai profund”174. Comisia va fi compusă dintr-un naţional din fiecare stat membru (renunţându-se la situaţia în care statele mari să propună câte doi comisari). decizia nu va fi luată. Dacă această condiţie nu este îndeplinită.. Franţa şi Marea Britanie. dacă statele membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia Uniunii. . Potrivit Tratatului de la Nisa preşedintele. atribuirea de resposabilităţi comisarilor (a portofoliilor). i s-a adăugat camerele jurisdicţionale.E. . cu majoritate calificată. Pragul majorităţii calificate va fi de 258 voturi (mai mare ca înainte) şi va creşte la 73. Membrii Consiliului vor avea un total de 345 voturi repartizate în funcţie de mărimea statelor. remanierea acestora în cursul mandatului. sunt numiţi de către Consiliu. Astfel.E.Tratatul de la Nisa combină două sisteme de luare a deciziei: dublarea majorităţii calificate. specializate în anumite domenii.Sistemului jurisdicţional . 3 state mari nu vor mai putea bloca procesul decisional.

nu face nici o menţiune referitoare la Cartă.domenii considerate cheie”: fiscalitate. 5. în afara Conferinţei interguveranamentale – convocată pentru februarie 2000 – a fost elaborată o Cartă a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (proclamată cu ocazia Consiliului European de la Nisa). 176 177 62 . p.Metoda de integrare este simbolizată prin luarea deciziilor cu majoritate în cadrul Consiliului (nu cu unanimitate)176. Tratatul de la Nisa cuprinde 27 de dispoziţii referitoare la extinderea câmpului de utilizare a votului cu majoritate în .S.E – P.. în acelaşi timp. Prin Tratatul de la Nisa procesul comunitar se caracterizează prin utilizarea metodei de integrare (nu de cooperare). . Uniunea Europeană depăşeşte cadrul conceptual .E. se menţine unanimitatea pentru fiscalitate.. Aceasta se explică prin autonomia politicii de apărarea a Uniunii Europene prin raportare la Uniunea Europei Occidentale. T. ..E.politic. Cu toatea acestea. dar.dobândind prin succesiune calitatea de 175 Idem. Ibidem. Prin Tratatul de la Lisabona. atribuindu-se şi competenţa de a primi chestiunile prejudiciare în anumite domenii. trecerea la majoritate a fost amânată pentru anul 2007. . deşi prevede dotarea Uniunii cu un sistem preventiv în privinţa încălcării drepturilor fundamentale ale omului în statele membre. deoarece câmpul de aplicare a acesteia a fost extins şi la al doilea pilon al U.U. şi prin vocaţia de a depăşi dimensiunea economică cu scopul de a învesti din ce în ce mai mult în domeniul politic175. Uniunea Europeană potrivit Tratatului de la Lisabona → Uniunea Europeană trebuie analizată din prisma celor două tratate pe care se întemeiază. politica socială şi de coeziune. 3.U..dimensiunilor” apărării drepturilor fundamentale în cadrul ordinii juridice comunitare. Astfel.E.C. 19.. aceasta din urmă nemaifiind considerată ca un braţ militar al Uniunii 177.nou şi T.Vocaţia politică a Comunităţilor şi Uniunii Europene este evidenţiată printr-o realizare şi creştere progresivă a . Astfel. iar pentru politica de coeziune..directe. azilul.f. . Tratatul de la Nisa. şi imigrarea şi politica comercială comună.Cooperarea întărită” face obiectul unei incontestabile promovări prin Tratatul de la Nisa. rezultatele sunt parţiale deoarece.

posibilitatea unei cooperări mai strânse între statele membre interesate în domeniul de securitate şi de apărare – cooperararea structurată permanentă (art. 2) . Uniunea Europeană nu se limitează numai la a fi succesoarea Comunităţii Europene în privinţa a tot ceea ce a dobândit aceasta din momentul instituirii . 28 E. 3. Astfel. 3 T.S.C.C.E.E.-nou). la relaţiile cu state terţe sau organizaţii internaţionale.U. Comunitatea Europeană primul pilon al acesteia (fără Euratom). adaptat şi adăugat – referitor la competenţele existente.E. coordonare sau completare.U. Cap. la politica externă şi de securitate comună sau la justiţie şi afaceri interne. din perspectiva rglementării lor. chestiunile referitoare la securitatea Uniunii şi la definirea unei politici de apărare comună.E. include toate domeniile politicii externe. 10..C.în privinţa competenţei Uniunii în materie de P.-nou şi Părţii a 5-a din T. atât prin calitatea sa de subiect de drept pe scena internaţională – prin acţiunea externă a Uniunii. alin.samituri” la caliatatea de instituţie în cadrul Uniunii. . desprindem următoarele: 1) . cu excepţia competenţei de a controla respectarea art. competenţele sunt178 : exclusive.Uniunea moşteneşte o Comunitate.dobândieşte un statut juridic nou. utilizând mijloacele naţionale şi ale Uniunii (art. unei arhitecturi europene. 6 şi art.U.-nou).S.personalitate juridică a Comunităţii Europene (art.E. (Titlul V. Uniunea: . din cadrul lucrării de faţă.dobândeşte competenţe noi..E. comune sau partajate. cât şi prin evoluţia Consiliului European. Prin tratatul de reformă.E. prin Tratatul de la Lisabona. (potrivit Titlului V din T. 48 T. U. (al doilea pilon al Uniunii anterior Tratatului de la Lisabona).U. Este introdusă. T.U. Curtea de Justiţie nu este competentă în domeniul P.13 alin.). cu toate prerogativele ce decurg din aceast (capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organizaţii interanţionale). din T. sunt lărgite şi consolidate cele existente. 63 . compusă din 27 de state. f. 25 B. T. –nou) P.S.E. 28 A.U. Competenţele Uniunii.-nou şi 178 A se vedea în acest sens. de sprijinire. Raportându-ne la cei trei piloni ai Uniunii Europene. este pusă în aplicare de Înaltul Reprezentant şi de statele membre.-nou). de la aşa numitele . pe care o adaptează însă. şi anume.E. Prin Tratatul de la Lisabona.E.prin tratatele care au modificat. astfel.

f.cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală” (C.C.C. 3). par. 10 A.f. 179 64 .P. U. Prin urmare. acordurile internaţionale. 2). În acţiunea externă a Uniunii intră şi: politica comercială comună. într-un .P.). şi anume:at . Acţiunea externă a Uniunii urmăreşte realizarea obiectivelor acesteia. aceste principii sunt: democraţia.. potrivit T. regionale sau globale (potrivit art. alin.S.nou. T. cu respectarea drepturilor funamentale inclusive ale diferitelor sisteme de drept şi ale tradiţiilor juridice ale statelor membre (art.).U.U. alături de Politica de Securitate şi de Apărare Comună . alin 1). fost J..).I. securitate şi justitţie”constituit de Uniune.E. dezvoltarea şi extindertea sa179. şi are la bază principiile care au inspirat crearea. deşi limitat.J. par.. Astfel. universalitatea şi indivizibilitateadrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.U. T. precum şi respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a dreptului internaţional.E.. Apatizii sunt asimilaţi resortisanţilor ţărilor terţe (art. P.U.din cadrul T.S.spaţiu de libertate. f. acesta intră în cadrul . Uniunea asigură absenţa controalelor asupra persoanelor la frontierele interne şi dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil. statul de drept..U. f. în transferul de suvernitate de la statele membre la Uniunea Europeană. 240a. relaţiile Uniunii cu organizaţii internaţionale.).U. . alin. 2. 61 T. principiile galităţii şi solidarităţii. cooperarea cu ţările terţe şi ajutorul umanitar (cooperarea pentru dezvoltare şi cooperarea economică.A. al imigrării şi al controlului la frontierele externe care este întemeită pe solidaritatea între statele membre şi care este echitabilă faţă de resortianţii statelor terţe. ţările terţe şi delegaţii ale Uniunii. T. Tratatul de la Lisabona constituie un plus. E.A. → Personalitatea juridică a Uniumii europene se manifestă în special prin acţiunea acesteia pe scena internaţională. financiară şi tehnică cu ţările terţe şi ajutorul umanitar). face parte din acţiunea externă a Uniunii.depune toate eforturile pentru a dezvolta relaţii şi a construi parteneriate cu ţările terţe şi cu organizaţii internaţionale. respectarea demnităţii umane.Politicilor şi acţiunilor interne ale Uniunii”(partea a 3-a T.referitor la pilonul . 10 A. A. Potrivit art.E. 61 T.de a controla legalitatea anumitor decizii menţionate în art. măsurile restrictive.. 2.E.E..E. clauza de solidaritate (Partea a 5-a.Ms..-nou). f.. prin T.E. 1.

A.E.C. 180 65 . alin. titlu V.S.C.). Obiectivul principal al Uniunii în acest domeniu îl reprezintă reducerea şi. În domeniul P. ►acorduri în domeniul comerţului cu service culturale şi audiovizuale. 188 C. modificat). art. 188. modalităţile de punere în aplicare a acestor acţiuni şi decizii. 28 A. 2. este P..f. 3. 10 A.: ► prin definirea orientărilor generale.Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii”. 188 N. b). a).nou). Parte integrantă din P.-nou).U. În cadrul acţiunii externe Uniunea are competenţă în: 1. par.E (fost 300 T..C. 4.S. T.U. sub autoritatea Consiliului (art. f. 2).U. eradicarea sărăciei (art. în materie de politică comercială comună. par.E. par. 4. Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale (art. 24 T. T.S. în condiţiile art. par.S. în cazul în care aceste acorduririscă să aducă atingere diversităţii culturale şi lincvistice a Uniunii (art. poziţiile care trebuie luate de Uniune. E.E. În acest scop se înfiinţează Agenţia Europeană de Apărare. pct. În această materie Uniunea negociază şi încheie acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale. Pentru realizarea acestui obiectiv Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile Acorduirl internaţionale din domneiul transporturilor sunt reglementate de partea a treia . în cele din urmă.3. alin. 2. 2).3. 4. U. alin... în situaţia în care aceste acorduri pot să perturbe în mod grav organizarea acestor servicii la nivel naţional şi să aducă atingere răspunderii statelor membre pentru prestarea acestor servicii (art. precum şi în cel al investiţiilor directe (art. statele membre pun la dispoziţia Uniunii capacităţi civile şi militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu. T.E. în materia cooperării pentru dezvoltare.E.E.. Pentru punerea în aplicare a P. 188 C.180 3. ►prin consolidarea cooperării sistematice dintre statele membreprivind orientarea politicii acestora. astfel: ►acorduri în domeniul comerţului cu servicii şi al aspectelor comerciale ale proprietăţii intelectuale.A.. ►în domeniul comerţului cu servicii sociale şi de sănătate. pct.C.S. 188 D. 188 N. alin. ►prin adoptarea deciziilor care definesc: acţiunile care trebuie întreprinse de Uniune. materie de P.. par.C.desfăşoară politici comune şi acţiuni şi acţionează pentru asigurarea unui înalt nivel de cooperare în toate domeniile relaţiilor internaţionale (potrivit art.C.

E. → Procedura unică de aderare la U. care era obligat să solicite un aviz din partea Comisiei. 181 A se vedea. deşi la acesta au subscris iniţial decât şase state – fondatoare. cu ţări terţe. T.U. → Tratatul de la Mastricht a înlocuit procedurile specifice de aderare – foarte puţin diferite. Marc Blanquet. O din T. materializare a proiectului amintit – prin dispoziţiile lor au prevăzut şi ele posibilitatea aderării. În domeniul măsurilor restrictive. 23. modificat).188G (188 H alin. 237 CEE din redactarea provenită din Actul Unic European precizează: . în acest sens. Aderarea de noi state la Uniunea Europeană Proiectul de integrare regională prezentat în anul 1950 de către Robert Schuman s-a adresat . 66 . 1. . 10 din T.E. şi la art. 181 A. E. inclusive de asistenţă. în special în domeniul financiar.internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor acesteia (prevăzute la art. 188 D. 205 Euratom) printr-o procedură unică de aderare la Uniunea Europeană care implică aderarea simultană la cele trei Comunităţi.U. care transpune la nivelul U. 188 J). în special articolelor 188 D.f. p.E.E. ►acordă asistenţă şi ajutor populaţiei din ţările terţe. art. altele decât ţările în curs de dezvoltare – fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale tratatelor. care este prevăzută în art. victime ale unor catatstrofe naturale sau provocate de om. precum şi să le protejeze pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste situaţii diferite. cele trei tratate prevedeau că statele care doreau să devină membre adresau. Conform procedurilor originare de aderare la Comunităţile Europene. 4. de altfel181 . În acest sens acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc (art. poate solicita acest lucru adresând o cerere Consiliului. cit. În acest sens Uniunea: ►desfăşoară acţiuni de cooperare economică. Tratatele institutive. art. înainte de pronunţarea sa în privinţa aderării.E. Guy Isaac. 237 CEE.oricărui stat European”. în cazul în care se adoptă o decizie care prevede întreruperea sau restrângerea 7..la fiecare dintre cele trei Comunităţi (art. o cerere Consiliului.devenit art. fost art.orice stat European care respectă principiile enunţate în art.U.E). 49 T.. 98 CECO. finanaciară şi tehnică. 1 şi care doreşte să devină membru al U. op. 6 par.U.

p.E. republicii Finlanda şi regatului Suediei la Uniunea Europeană: ..E. din 1 ianuarie 1995). de exemplu. . 100. cit. 183 A se vedea. (JOCE. 184 Criteriul prevăzut în text a suscitat controverse legate de solicitarea şi a altor state care nu sunt . referitoare la admiterea regatului Norvegiei. Idem. care conţine .actele instituţiilor comunitare.. n.. Actul final al Conferinţei de aderare semnat la 24 iunie 1994 la Corfu de către 16 state. care rezultă chiar din art. de către Secretarul general al Consiliului U. şi de către Ministrul afacerilor german în numele preşedintelui Conferinţei.dacă decizia este favorabilă. referitor la cererea de aderarela U. nesemnat. op. fac obiectul unui acord între statele membre şi statul solicitant. a republicii Austria.verbal de semnare al Tratatului. Ovidiu Ţinca. a. pe care se întemeiază U. p. Procesul. op. cit.europene”. p.Actele referitoare la aderarea regatului Norvegiei.. 49 T. dar care face parte integrantă a tratatelor.U. iar Turcia care şi-a depus candidatura în 1987.ci şi din practica aderării de noi state (în perioada 1969-1972 sau diferit după 1993) 183. De exemplu. care cu privire la consecinţele refuzului ratificării regatului Norvegiei.E. care se pronunţă cu majoritate absolută a voturilor membrilor săi. Actul referitor la condiţiile de aderare şi la adaptările tratatelor. cit. A se vedea. ţări din fosta Uniune Sovietică (Ucraina..241 din 29 august 1994.orice stat European (…) poate solicita să devină membru al Uniunii”. C.. însoţit de 50 de declaraţii. acte cu cararcter internaţional: Tratatul de aderare semnat la 42 iunie 1994 la Corfu. 24. republicii Finlanda.acordul trebuie ratificat de către toate statele contractante potrivit regulilor constituţionale din statele respective. condiţiile şi adaptările pe care această admitere le antrenează în privinţa Tratatelor pe care se întemeiază Uniunea. JOCE.E. L. republicii Finlanda şi regatului Suediei la Uniunea Europeană. 182 67 . referitoare la aderare.Consiliul se pronunţă în unanimitate după consultarea Comisiei şi după avizul conform al Parlamentului European. cu caracter intern al Uniunii: avizul Comisiei din 19 aprilie 1994. decizia Consiliului U. republicii Austria. La acestea adăugăm . . Prin urmare.100. O primă condiţie a aderării este îndeplinirea criteriului teritorial. Guy Isaac. care trebuia ratificat. Marc Blanquet. Cererea înaintată de Maroc în 1985 a fost respinsă. rezoluţiile legislative ale Parlamentului European din 4 mai 1994. op.). din 16 mai 1994. Belarus etc.E.statelor europene”184.E şi anume . p. 49.. Cornelia Lefter. regatului Suediei şi regatului Norvegiei. instrumentele de aderare ale unui stat reprezintă un ansamblu complex de acte. Cu toată simplificarea introdusă de TMs. republicii Austria. dintre 12 state membre şi 4 state candidate. potrivit Tratatelor de la Roma şi de la Paris (fostul Tratat CECO) aderarea este rezervată numai .Decizia Consiliului U. nu i s-a contestat caracterul de ţară europeană. A se veadea. n. cu privire la cererea statelor candidate. semnat la Bruxelles din 26 iulie 1994.E. din 1 ianuarie 1995 cu privire la adaptarea instrumentelor referitoare la aderarea noilor state membre ale U. cu un conţinut şi cu natură juridică diverse182 → Condiţiile pe care un stat candidat trebuie să le îndeplinească în vederea aderării rezultă nu numai din Tratatele institutivereglementate însă destul de puţin .

incluzând nu numai Comunităţile Europene ci şi cele două componente (piloni) interguvernamentale ale Uniunii (Politica externă şi de securitate comună – P. în condiţiile Tratatului de la Mastricht..S. şi Justiţia şi afacerile interne – J. din Grecia. în baza acquis-ului comunitar. Cum integrarea a avut iniţial drept obiectiv şi camp de cuprindere sfera economică era şi firesc să fie inclus drept condiţie de îndeplinit pentru statele ce doresc să adere la structurile comunitare. potrivit art.care sunt hotărâte să întărească idealurile lor de apărare a păcii şi libertăţii”. Guy Isaac. EURATOM. Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală . presupune existenţa unei forme de stat democratice. Portugalia şi Spania. A doua condiţie denumită în doctrina de specialitate criteriul tehnic înseamnă că admiterea unui nou stat membru presupune fără îndoială o adaptare a tratatelor institutive. sunt obligate să adere simultan.C.statele candidate. op. ca şi prin atitudinea fără echivoc a acestora faţă de regimurile politice totalitare.). Această condiţie s-a conturat prin luările de poziţii repetate ale instituţiilor comunitare.A. p.J. 49. A treia condiţie cu privire la aderare vizează criteriul politic. 185 A se vedea. . care nu deschide calea unor renegocieri fundamentale a acestora185.I. în sensul unei organizări politice liberale. li se impune aderarea globală la Uniunea Europeană.. . CECO). înainte de 2002 la cele trei Comunităţi(CE.C. care s-a desprins cu toată evidenţa din prima lărgire a Comunităţilor. cit.care împărtăşesc idealurile lor”. în perioada în care erau state candidate186. În preambulul Tratatului CEE.E.P. Îndeplinirea criteriului politic. în baza acestora.. devenit prin Tratatul de la Amsterdam.). EURATOM.b. statele fondatoare invită să se alăture eforturilor lor şi alte popoare ale Europei . d. Marc Blanquet. c. iar după acest an la cele două Comunităţi (CE.statelelor candidate. Această condiţie presupune şi faptul că: statele candidate trebuie să accepte imediat tratatele şi ansamblul actelor adoptate. Criteriul se exprimă în principiul acceptării acquis-ului comunitar. mai înainte de aderarea lor la Comunităţi.25 186 68 . adică. 24. de către instituţiile comunitare. . din partea statului candidat. Idem. A patra condiţie referitoare la aderare este îndeplinirea criteriului economic. p. vreme îndelungată.

Pentru relaţiile Comunităţilor europene cu ţările din Europa centrală şi de est. Aceste . ca şi o interdependenţă sporită în domeniile: economic. A se vedea. încheiate pe de o parte.acorduri europene” care pun în evidenţă apropierea geografică dintre ele dintre statele respective. 102. EURATOM).E.O. în care statele trebuiau să îndeplinească gradual cerinţele de dezvoltare economică generală şi sectorială necesare integrării lor pe piaţa comunitară187. şi pe de altă parte. Roxana Munteanu. Revue du Marché commun et de l’Union européenne. p. 507-515. iar această asociere va sprijini România să realizeze obiectivul integrării – obiectiv realizat la 1 ianuarie 2007192. venite din partea unor state. sprijinind dezvoltarea economică a României. 319. Les accords européens. I. Cehia. analyse générale.să asigure o bază pentru 187 188 69 . cit. J. 190 A se vedea. că obiectivul final al României este să devină membru al Uniunii. CE. p. M..să promoveze dezvoltarea comerţului. Cornelia Lefter. şi Comunităţile europene pe de altă parte. Gautron. op. op. Ele sunt instrumente juridice multilaterale. 206 T. 319. op. citat de Roxana Munteanu.1 următoarele obiective ale asocierii: -să asigure un cadru adecvat pentru dialogul politic între părţi. Comunităţile europene şi statele membre au încheiat acorduri de asociere de tip nou cu Ungaria. şi art. nr. Slovacia. C. M Marescau. România şi Bulgaria189. din 12 aprilie 1993 192 Acordul European încheiat de România prevede în art. reprezintă un instrument juridic important al construcţiei europene şi al recompunerii spaţiului european190. între Comunităţile Europene (reprezentate de Cinsiliu U.Pentru statele care au aderat până în anul 1990 (în cadrul primelor lărgiri) s-au prevăzut perioade de tranziţie.. cit. 189 A se vedea. cu niveluri de dezvoltare diferite. care să permită dezvoltarea unor legături politice strânse. Economica. a se vedea. cultural şi politic. recunoaşte în preambul. ca etapă pregătitoare pentru aderare188. 20 din 6 aprilie 1993. Paris. intrat în vigoare la 1 februarie 1995191. între acesta şi fiecare stat membru al U. 364/1993. Primul acord de asociere s-a încheiat cu Grecia la 9 iulie 1961 şi a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1962.. iar ca urmare a trecerii ţărilor din Europa centrală şi de est la economia de piaţă şi statul de drept. 73. p. precum şi relaţii economice armonioase între părţi.) şi statul candidat. După 1990 Comunităţile europene s-au confruntat cu numeroase cereri de aderare. motiv pentru care politica comunitară în privinţa aderării lor s-a reorientat potrivit noilor realităţi. Acordul european instituind o asociere între România pe de o parte. → Într-o primă perioadă Comunităţile Europene au încheiat cu statele candidate acorduri europene de asociere (potrivit art. cit. . p. social financiar.E. Les relations Communautés Europe de l’Est. 238 T. până la încheierea acordurilor de asociere. 191 Acordul de asociere a fost ratificat de România prin Legea nr. Polonia. 1991. Astfel.

→ O altă etapă a procesului de pregătire a statelor candidate la U.E. este iniţiată de Consiliul European de la Copenhaga, din 1993 (21-22 iunie), care a stabilit un set de criterii de îndeplinit pentru statele respective, - denumite criteriile de la Copenhaga193. Astfel, statele trebuie: - să aibă instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului şi respectarea minorităţilor (criteriu politic); - să dispună de o economie de Piaţă funcţională în măsură să facă faţă presiunilor concurenţiale de pe Piaţa U.E. (criteriu economic); - să aibă capacitatea de a-şi asuma obligaţiile ce decurg din calitatea de membru al Uniunii, inclusiv prin subscrierea la obiectivele Uniunii Economice şi Monetare şi transpunerea acquis-ului comunitar. În cadrul Consiliului European de la Copenhaga, şefii de stat şi de guvern au declarat în mod solemn că ,,respectarea şi menţinerea democraţiei reprezentative a drepturilor omului în fiecare din statele membre constituie elemnte esenţiale ale apartenenţei la Comunităţi”. Reuniunea de la Copenhaga a introdus şi un statut nou pentru ţările candidate la procesul de integrare europeană, care consacrând un tip de relaţii speciale între Uniune şi statele respective, de la data reuniunii apărând în toate documentele oficiale denumirea de ,,ţări asociate”. Aceste state au beneficiat de untratatment privilegiat în raporturile cu Uniunea, constând în suport financiar direct şi facilităţi economice şi comerciale. Durata acordării acestui sprijin a depins de îndeplinirea criteriilor prezentate mai sus. → Consiliul european de la Essen (Germania) din 9- 10 decembrie 1994 adoptă prima strategie de preaderare (pregătire) a ţărilor din Europa centrală şi de Est pentru aderarea lor la U.E., pentru
cooperarea economică, socială, finanaciară şi culturală; - să sprijne eforturile României de dezvoltare a economiei, de desăvârşire a tranziţiei într-o economie de piaţă şi de consolidare a democraţie; - să stabilească instituţii adecvate pentru a face o asociere efectivă; - să asigure un cadru pentru integrarea graduală a româniei în Comunităţi. Pentru a facilita dialogul politic şi de specialitate dintre U.E. şi statul candidat, pentru România au fost create organe commune în acest sens, şi anume: Consiliul de asociere (organ politic care se reauneşte la nivel ministerial şi are drept sarcină supervizarea aplicării acordului şi promovarea dialogului politic), Comitetul de asociere (alcătuit din trei înalţi funcţionari însărcinaţi să asisteConsiliul de asociereşi să asigure continuitatea desfăşurării reuniunilor acestuia), Comitetul Parlamentar mixt de Asociere (ce are drept atribuţie insituirea şi menţinerea dialogului dintre reprezentanţii parlamentului ţării associate şi P.E., subcomitete tehnice (multidisciplinare, formate din experţi). A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 102-103. 193 A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeană. Dicţionar de termeni comunitari, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 39. şi, Cornelia Lefter, op. cit. p. 101-102.

70

ca în anul următor (în 15- 16 decembrie) la Consiliul European de la Madrid să se introducă cel de-al patrulea criteriu referitor la capacitatea administraţiei ţărilor candidate de a gesiona calitatea de membru al Uniunii Europene. → În iunie 1995 Comisia Europeană a adoptat ,,Cartea albă de pregătire ţărilor asociate în vederea integrării lor în Piaţa internă a U.E.”. → În anul 1997 Comisia Europeană a publicat ,,Agenda 2000” document care propune o strategie de preaderare, cuprinzând o nouă abordare a problematicii şi noi instrumente de realizare a sarcinilor ce decurg din implementarea programelor corespunzătoare. Principalul aspect al reformei politicii de preaderare se referă la faptul că sprijinul Uniunii Europene pentru aderare este orientat spre toate formele de ajutor financiar, punându-se în aplicare aşa – numitele parteneriate pentru aderare, elaborate în urma negocierilor purtate cu fiecare stat candidat. Parteneriatele194 au reprezentat programe multianuale care vizau finanţarea de investiţii prioritare, ajutoare pentru agricutură şi intervenţii structurale, creşterea economică generală, respectarea democraţiei, cooperarea culturală şi armonizarea legislaţiei. Pentru fiecare ţară candidată în parte a existat un asemenea parteneriat, complementar unui Program Naţional de Adoptare a Acquis-ului comunitar (PNAA) Strategia de preaderare s-a întemeiat, de asemenea şi pe acorduri bilaterale europene încheiate cu ţările candidate195, care au stabilit priorităţile pentru fiecare stat candidat, în vederea îndeplinirii criteriilor economice şi politice inclusiv pentru resursele financiare necesare implementării priorităţilor identificate. Înstrumentele financiare ale strategiei de preaderare s-au materializat în ajutoare comunitare de preaderare, de exemplu fondurile derulate prin programele PHARE (din anul 2001 acest program s-a concentrate cu prioritate asupra problemelor consolidării cadrului instituţional în vederea aderării), ISPA (pentru investiţii în domeniile, transporturi şi mediul înconjurător), SAPARD (pentru agricultură şi dezvoltare rurală)
Parteneriatul de Aderare România- Uniunea Europeană a fost semnat la 6 decembrie 1999, în baza Deciziei Consiliului nr. 261 din 30 martie 1998, care a stabilit principiile, priorităţile, obiectivele immediate şi condiţiile Parteneriatului de Aderare. Finanţarea acestora este reglementată prin Memorandumul de finanţare negociat în anul 2000. 195 Aceste acorduri s-au încheiat ca urmare a Reglementării Consiliului nr 622 din martie 1998 a Consiliului.
194

71

Prin Tratatul de la Amsterdam principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană (principiile libertăţii, ale democraţiei, ale respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ca şi ale statului de drept) sunt prevăzute în art. 6 § 1 T.U.E. şi devin o condiţie formală de aderare prevăzută expres în art. 49 T.U.E (fost O T.U.E). 6. 1. Apartenenţa la Uniunea Europeană → În prezent, tratatele comunitare nu prevăd ca statele ce compun Comunităţile să-şi piardă calitatea de membre ale acestora. Tratatele ,,tac”196 în privinţa dreptului unui stat membru de a se retrage sau a posibilităţii de a fi exclus. Urmarea faptului că un stat membru nu poate denunţa unilateral tratatele, coroborată cu durata nelimitată a acestor tratate (C.E. şi EURATOM) semnifică apartenenţa definitivă la Comunităţi. Această concluzie se explică prin chiar obiectivul tratatelor, acela că, integrarea regională care implica în mod necesar angajarea statelor în această acţiune se face într-o manieră ireversibilă şi intuitu personae. Prin aceste particularităţi construcţia comunitară se apropie se propie din ce în ce mai mult de caracteristicile specifice lae unui stat federal197. Interdicţia juridică pentru un stat membru de a nu se retarage în mod unilateral din Comunităţi nu trebuie absolutizată. În primul rând pentru că, deşi nu se retrage în mod unilateral un stat poate împidica funcţionarea Comunităţilor, practicând ceea ce se numeşte ,,politica scaunului gol” , adică de a refuza să participe la lucrările instituţiilor comunitare, paralizând astfel activitatea acestora. O astfel de politică a fost practicată de Franţa aproape 6 luni, în perioada iunie 1965 – februarie 1966, prin faptul că nu a fost de accord cu abandonarea regulii unanimităţii în favoarea adoptării regulii majorităţii în adoptarea deciziilor în cadrul Consiliului198. În al doilea rand, s-a pornit de la considerentul că, dacă într-o federaţie separarea unui stat este de neconceput, a fortiori este de neconceput şi în cazul Comunităţilor199, iar sistemul comunitar este suficient de suplu pentru a permite chiar ,,renegocierea” cu un stat, Este cazul acţiunii deliberate a partidului laburist din Marea Britanie
196

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 25.

Idem. A se vedea, Brânduşa Ştefănescu, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Editura Academiei, Bucureşti, 1979, p. 26. 199 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 25.
197 198

72

cit. Prevederile Tratatului CEE aplicabile ţărilor şi teritoriilor de peste mări au constituit un cadru adecvat pentru aceste relaţii. de condiţiile climatice.f. O situaţie specială a existat în privinţa Groenlandei. Retragerea presupune următoarea procedură: . care la 1 februarie 1985 a încetat să mai facă parte din Comunităţi cărora le-a aparţinut de la 1 ianuarie 1973. în conformitate cu normele sale constituţionale. Acordul se negociază potrivit art.U. 29/1din 1 februarie 1985). opinia Comisiei asupra statutului Groenlandei (1983. . cit. A se vedea. guvernul său având competenţe independente. n. p. 18. Această atitudine a fost determinată de localizarea geografică izolată. după doi ani de la notificarea intenţiei de retragere făcută de statul respective Consiliului European. Prin Actul său de Reglementare din 1979 (Home Rule Act) Groenlanda s-a bucurat de un statut special în Regat. 3 din T. să se retragă din Uniune. A se vedea în acest sens. 188N alin. care hotărăşte cu majoritate calficată. în domeniul pescuitului. Pierre Mathijsen. de particularităţile culturale ale populaţiilor sale neeuropene. ţinând seama de cadrul viitoarelor sale relaţii cu Uniunea. op. cu o execepţie. Pierre Mathijsen. ca parte a Regatului Danemarcei (ca provincie daneză). Tratatul încetează să-şi producă efectele (să se mai aplice) asupra statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau. 1-13) şi textul tratatului amendat prin diferite regulamente ale Consiliului (JOCE. După dobândirea independenţei sale naţionale (1979) în 1982 locuitorii Groenlandei au hotărât prin referendum ieşirea din Comunităţi. în A se vedea. în absenţa unui astfel de accord. 18. în raport de celelalte state membre. după aprobarea Parlamentului European.acordul se încheie de către Consiliu în numele Uniunii. op.care în 1974 în Piaţa comună a determinat în mod deliberat această atitudine a Comunităţilor. care au condus la căutarea de noi relaţii şi aranjamente. cu toate că au fost necesare o serie de prevederi adiţionale201. Consiliul European. EC Bull.E. Uniunea negociază cu statul respective un acord care stabileşte condiţiile de retragere. agriculturii şi creşterii animalelor. p. → Prin Tratatul de la Lisabona orice stat membru poate hotărî.statul membru care hotărăşte să se retragă notifică intenţia sa Consiliului European. . 200 201 73 . de natură externă200.în baza orientărilor Consiliului European.

1. ci este mai mult o modalitate specială de extindere teritorială a tratatelor204. unor state.ţări şi teritorii”. deoarece T. în caul în care se hotărăşte.-nou).U.E. Statutul de membru al Uniunii Europene.. sunt enumerate în anexa II din Tratatul CE. 25. Potrivit acestor texte Comunităţile pot încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale. statele membre convin să asocieze la Comunităţi ţările şi teritoriile neeuropene203 care întreţin relaţii speciale cu Danemarca. 206 EURATOM. şi care le consacră particularitatea este acordarea unui “regim special de asociere. OMS…). a. să depună o nouă cerere de aderare. care admit membrii cu drepturi depline şi membrii cu drepturi restrânse202. contrar anumitor organizaţii internaţionale (UNESCO. p. op. Marc Blanquet. titular de drepturi şi obligaţii. Roxana Munteanu. cel puţin parţial. ca find un acord creând legături speciale şi privilegiate cu un stat terţ care trebuie. Franţa. Aceste relaţii nu s-au stabilit în baza unei veritabile asocieri care să antreneze o participare efectivă la instituţiile comunitare. să participle la regimul comuniatar. hotărăşte în unanimitate să prorogue acest termen.). Olanda şi Marea Britanie. prevede posibilitatea pentru acesta. op. în principiu. potrivit art. 204 Idem. 205 A se vedea. creând o asociere caracterizată prin drepturi şi obligaţii reciproce. în conformitate cu procedura prevăzută de art. 49 (T. Un asemenea A se vedea.accord cu statul membru .-nou. Tratatele comunitare consacră statutul de membru. 310 CE (fost 238) şi art. numite astfele de Tratatul CE. Guy Isaac.E. p. 182 CE. 319 202 203 74 . pur şi simplu (n. În prezent. în cauză. Scopul asocierii este promovarea dezvoltării economice şi sociale a ţîrilor şi teritoriilor şi stabilirea unor relaţii economice strânse între ele şi Comunităţi în ansamblul lor. Acorduri de asociere sunt prevăzute în art. acţiuni în comun şi proceduri speciale205. Astfel. cit. Aceste . Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a dat o definiţie largă acordului de asociere.. cit. Retragerea statului membru din Uniune nu este definitivă.U. O situaţie aparte pentru aceste Comunităţi. Membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European şi al Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile şi nici la adoptarea deciziilor Consiliului European şi ale Consiliului care privesc satatul în cauză.

care au.Izvoarele dreptului comunitar. cuprinzând un ajutor financiar au mai fost încheiate cu unele state din bazinul mediteranean – Algeria. În speţă este vorba de acordul de asociere cu Turcia. ca o etapă pregătitoare pentru aderare la Comunităţi (de exemplu. 206 75 .E. ca urmare a trecerii ţărilor din Europa centrală şi de est la economia de piaţă (este cazul acordurilor cu Ungaria. A se vedea. Roxana Munteanu.. → Normele dreptului uniunii Stricto sensu. şi care reglementează conduita statelor membre. Capitolul . a instituţiilor Uniunii Europene şi a Uniunii însăşi.. Instituţiile comunitare. în principiu. 12/86. 238 C. Demirel. op. sau. Siria (a se vedea. normele juridice comunitare cuprind. şi anume: principiile generale de drept comune CJCE.accord poate comporta angajamente faţă de statele terţe în toate domeniile acoperite de tratat206. Capitolul . 207 Acorduri de asociere întemeiate pe art. de exemplu. au fost încheiate ca acorduri de asociere de tip nou. Tunis. L. 1 Definiţia şi specificul dreptului uniunii 1. precum şi regulile conţinute în actele adoptate de instituţiile comunitare209 (denumite drept comunitar derivat210) Lato sensu. Capitolul III. n.E. S-au încheiat acorduri de asociere ce au avut în vedere şi instaurarea progresivă a unei uniuni vamale cu Comunităţile. cit. Polonia. Iordania. JOCE. 209 A se vedea . caracter de prioritate.. acordurile de asociere cu Cipru şi Malta207 De asemenea. acordul cu Grecia). a persoanelor fizice şi juridice din statele membre. au fost încheiate acorduri de asociere. convenţiile şi protocoalele anexate lor.. Maroc. 09. actele de aderare ale noilor state membre (denumite drept comunitar primar sau originar). Slovacia. de efect direct şi de aplicabilitate directă. tratatele comunitare subsecvente. 1987. Egipt. şi regulile nescrise aplicabile în ordinea juridică comunitară. Cehia. → Tratatul de la Lisabona………………. 30. alături de acele prevăzute mai sus. Definiţa. specificul şi principiile dreptului uniunii Secţiunea. 337din 29 noiembrie 1982) 208 A se vedea..U. Dreptul uniunii reprezintă totalitatea normelor juridice. 318. Cornelia Lefter şi bibliografia citată acolo. normele dreptului uniunii. Definiţia. România şi Bulgaria). 210 A se vedea. sunt cuprinse în208: Tratatele institutive ale Comunităţilor Europene. p.vezi art310 Tf.

E. o Cartă constituţională. .R. lucru confirmat de către Curtea de Justiţie: prin creearea unei Comunităţi pe termen nelimitat.stabilesc principiile de bază care fie sunt puse în aplicare chiar de către tratate. cu efect direct.. şi cu aplicabilitate directă. E.în mod particular – puteri reale izvorâte din limitarea suveranităţii sau din transferul de putere de la state către Comunitate. propriile capacităţi juridice şi de reprezentare pe plan internaţional. 1964. pe care îi vom numi şi subiecte ale 211 212 213 A se vedea. administrativ şi judiciar. 585 la 593 76 . jurisprudenţa Curţii de Justiţie. obligaţii. fie sunt implementate prin actele legislative ale instituţiilor. stabilind o ordine juridică specifică. Parlement européen. 6/64. . şi .sistemelor de drept ale statelor membre. Din jurisprudenţa Curţii de Justiţie rezultă că destinatarii normelor de drept comunitar. o Comisie. a Comunităţilor214. p. cit.43. având propriile instituţii. Rec. op.. o Curte de Justiţie. 215 CJCE. le vom analiza într-un capitol ulterior → Destinatarii normelor dreptului uniunii Tratatele comunitare deşi au început ca tratate internaţionale au devenit . Potrivit art. propria personalitate. În speţă se are în vedere Tratatul C. un Consiliu.C.. A se vedea.1339. drepturi care le-au fost transferate de la statele membre. Tratatele institutive ale Comunităţlor Europene se disting de tratatele internaţionale clasice prin următoarele212: .formează un set de reguli care impun în mod direct. Pierre Mathijsen. 214 CJCE. statele membre şi-au limitat propriile drepturi suverane într-un număr de domenii şi au creat un corp legislativ obligatoriu pentru cetăţenii lor şi pentru ele însele215 . Parti ecologiste Les Verts c. Enel. Costa v. op. 47. 7 din Tratatul C. → Caracteristicile sau principiile normelor dreptului uniunii de a fi proritare.au creat instituţii independente213 de autorităţile publice naţionale şi le-au înzestrat cu drepturi suverane în domeniile legislativ. şi care dau naştere la drepturi pentru statele membre şi pentru personae fizice şi juridice din cadrul Comunităţilor. o Curte de Conturi. Cornelia Lefter. sarcinile încredinţate Comunităţii sunt realizate de: un Parlament European. p. fără interferenţe sau intervenţii. 294/83. regulile care-şi au temeiul juridic în relaţiile externe ale Comunităţilor. în actele convenţionale încheiate de statele membre în aplicarea tratatelor211.. cit.E.

. cit. 483 (Curtea Supremă Administrativă Germană).. Editura C. Dreptul uniunii se diferenţiază de dreptul internaţional public prin următoarele: .R...96. create de ele.comunităţile. ale cărei prevederi nu aparţin nici dreptului internaţional şi nici dreptului statelor membre. p. 6/64. cetăţenii216. a urmărit să unească pieţele naţionale Avem în vedere nu numai presoanele fizice şi şi persoanele juridice CMLR.J.. 219 A se vedea. Rev. Ulterior.E. din momentul în care acesta intră în vigoare şi se aplică de către organele lor de jurisdicţie221. şi .J. 1964. Costa v. Dacian Cosmin Dragoş..a 3-a. în timp ce ordinea juridică internaţională se întemeiază în principal pe ideea de cooperare220.. (. 2007. Ed. Drept urmare. aceste istituţii suprastatale au creat la rândul lor norme de drept comunitar.Beck. care au acceptat să renunţe la o parte din suveranitatea lor şi să se supună deciziilor unor instituţii supranaţionle. aplicabile la nivelul întregului spaţiu comunitar. Aceasta se realizează prin ceea ce este specific ordinii juridice comunitare. având caracter prioritar faţă de normele interne. cit.. Normele comunitare.. C. Enel.C. De altfel. 1967. a subliniat că Tratatul C. p. Mecanisme. integrată în sistemul juridic al statelor membre.C.acestei ramuri de de drept sunt .. p. 220 A se vedea. Bucureşti. spre deosebire de tratatele internaţionale clasice. şi anume faptul că dezvoltă un proces de integrare. devin parte a dreptului naţional fără a fi necesară receptarea lor prin acte normative interne219. Roxana Munteanu. Într-o altă hotărâre Curtea a subliniat că . Uniunea Europeană. naţionale.E.C.Tratatul (C.E. 268-270 221 C.. în principiu. 49. E.este un drept intern al statelor membre.) stabilind o piaţă comună şi armonizând progresiv politicile economice ale statelor membre. normele juridice ale dreptului uniunii au luat naştere prin voinţa suverană a statelor membre.585 la 593 216 217 77 .. op.H. Cornelia Lefter. din punct de vedere formal.într-o ordine juridică diferită. op.ele însele” după cum precizează hotărîrea CJCE) Acestor subiecte li se impune o conduită specifică .E.. aparţine dreptului internaţional public218.E. Instituţii.statele membre. 218 A se vedea. a instituit o ordine juridică proprie. dreptul Uniunii.217 2. Specificul dreptului Uniunii Întemeiat pe tratate încheiate între state suverane. exprimată prin tratate. Tratatele comunitare (dreptul primar) şi actele instituţiilor (dreptul derivat) fac parte din ordinea juridică a statelor membre..

Costa v.63. A se vedea şi Decizia Comisiei europene a drepturilor omului din 19 ianuarie 1989 cu privire la calitatea de jurisdicţie internă a Curţii de Justiţie de la Luxemburg raportată la art.. competenţa ei obligatorie fiind excepţională225.. Curtea de Justiţie este o jurisdicţie internă a Uniunii.E. 6/64.N. după modelul jurisdicţiilor statale – prin persoana justiţiabililor.curtea internaţională de Justiţie de la Haga. 1988.C. dar şi cu garantarea unităţii de aplicare a acestuia227. p. fiind investită nu numai cu garantarea respectării dreptului uniunii. E. 241. c. p.E.C. 226 A se vedea. însă în limitele prevăzute de tratatele comunitare224. şi chiar instituţiile comunitare. în Annuaire francais du droit international. Armand Colin. Marc Blanquet.. care este o parte a pieţei comune şi este definită de Tratat ca . . care să aibă caracteristicile unei pieţe interne222.a. . în timp ce subiectele dreptului uniunii sunt statele membre.. 2002. instituţiile . Alexandru Bolintineanu. 270/80. Droit Communautaire general. . ed.C. în principiu.Ed Armacord. serviciilor şi capitalului. că dreptul comunitar este un drept intern a unei comunităţi de state. 1964. Ed. p.R. 2000.o zonă fără frontiere în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor.26 din Convenţia Europeană a drepturilor omului. 2001. angajată într-un proces de integrare. A se vedea. persoanele fizice/juridice.Curtea de Justiţie este o jurisdicţie internă226 a unei comunităţi de state.585 la 593. În dreptul uniunii pe lângă dispoziţiile cuprinse în tratate care reprezintă sursa primară a acestui drept.. adoptând legislaţie în mod autonom. Drept internaţional contemporan. P. Enel.U.create prin tratatele comunitare -exercită drepturi suverane provenite de la statele membre. 241 227 A se vedea. prin natura litigiilor care îi sunt supuse spre soluţionare şi prin procedura după care statuează228. op. Roxana Munteanu.J. 222 223 224 C. cit. . fără a limita argumentele. S. C. Art. 8 Ed. versiune tradusă în limba română . Pludor Ltd.subiectele dreptului internaţional public sunt statele. organ judiciar principal al O. p..383. Iată de ce se poate vorbi. 2002.. Guy Isaac. Roxana Munteanu. Timişoara. p. Harlequin Record Schops Ltd. A se vedea. All Beck.Piaţa internă. Les Institutions européennes.223nu poate fi reglementată decît de un drept intern. cit. 225 A se vedea.într-o singură piaţă. este competentă să soluţioneze.în dreptul internaţional public izvorul dispoziţiilor sale sunt tratatele care exprimă voinţa suverană a statelor semnatare. 207-212. comun al statelor membre. 14 (2) C. Moreau Defarges. Bucureşti. Adrian Năstase. persoanelor. Paris.J. 78 .. Bogdan Aurescu.. numai litigiile dintre state. Dalloz.E. op.

Principiile dreptului uniunii 3. Transferul de suveranitate realizat de către statele membre organelor/instituţiilor comunitare. şi ulterior. Grmley. Pentru aceasta noua ordine juridică ce constituie fundamentul Comunităţilor şi al Uniunii trebuie să se impună pe lângă sau în cadrul ordinii juridice naţionale din fiecare stat membru231. Paris. P.asupra organizării. p. Literatura juridică A se vedea. scrise sau nescrise. iniţial a Comunităţilor Europene. create în principal de către state în relaţiile pe care le stabilesc în acest scop. 1. puse în aplicare de către organele guvernamentale şi sancţionate de instanţele judecătoreşti. L’Union européenne. → Ordinea juridică de drept internaţional reprezintă un ansamblu de norme juridice. p. se caracterizează printr-o descentralizare accentuată de funcţii prin care se lasă statelor controlul direct asupra . P. 1990. 228 79 . este în vigoare în interiorul unei colectivităţi statale. dacă e cazul. O. cit. Kapiteyn.. by L. 229 A se vedea. Guy Isaac. constituţia şi legea. asupra sancţiunilor (……………. → Ordinea juridică internă sau naţională.164-165………………………. op. L. să constate şi să sancţioneze.W.J. a le interpreta. să le interpretează.40 231 A se vedea. pe ansamblu Comunităţilor există o echitabilă repartizare a drepturilor şi îndatoririlor. a Uniunii Europene este considerat a avea natură ireversibilă230. Manolache.Deventer. Ordinea juridică a uniunii → Ordinea juridică reprezintă un ansamblu organizat şi structurat de norme juridice care are propriile izvoare. cunoaşte o centralizare aproape completă de funcţii prin care se creează şi se aplică dreptul. are ca principale izvoare. op. Kluwer. p. Dalloz. cit. Marc Blanquet.65. Manolache. Cartou. Ed. 1996. p. dotat cu organe şi proceduri apte de a le emite. în scopul instituirii. În vederea respectării principiului egalităţii de tratament. încălcarea acestora229. Traités de Paris – Rome – Maastricht. cit. Ver Loren van Themat. Introduction to the law of the European Communities.66.Vezi Aurescu → Ordinea juridică a uniunii reprezintă un sistem organizat de norme juridice diversificate şi ierarhizate.3. op. O. şi o corectă şi uniformă aplicare a actelor comunitare. prin raportare la statele membre. p..131 230 A se vedea. inclusiv actele unilaterale ce provin de la puterile publice naţionale. a constata şi sancţiona încălcarea lor. propriile organe şi proceduri apte să adopte acte.

p. care priveşte următoarele aspecte: a.. acestea fiind..C.68.235 A se vedea. E. după cum am arătat. Judicial. p. 2) este o ordine juridică integrată în sistemul juridic din statele membre.P. cit. 2. independente.D. G. Waelbroeck. → Primele două teorii. acestea trebuie să aplice dreptul comunitar identic. Gautron.Boston.. Alexandru Bolintineanu. consideră dreptul internaţional şi dreptul naţional ca fiind două ordini juridice separate. Ordinea juridică internă şi ordinea juridică de drept internaţional În privinţa raporturilor dintre dreptul naţional şi dreptul internaţional şpublic au fost evocate de trei teorii233. b. norma de drept internaţional trebuie transformată într-o normă internăcare poate fi astfel modificată sau abrogată de o normă internă ulterioară234.. Manolache.204. cit. care presupune: a. Adrian Năstase. autonomia reglementărilor jurisdicţionale ale litigiilor prin prin implicarea organelor de jurisdicţie ale uniunii. .II. Kluwer Law and Taxation Publishers. subiectele de drept ale uniunii. p. 5-th ed.. D. şi Gr. pentru detalii în acest sens. denumite dualiste. şi H. independentă de diversele sisteme juridice naţionale.1427.. Manolache. d. Pentru a se putea aplica în dreptul intern. Ver Loren van Themat. Schermers. în timp şi în spaţiu. organele naţionale. 1435-1437. Judicial protectionin the European Communities. Waelbroeck. A se vedea. p. autonomă. nu numai statele ci şi persoanele (fizice/juridice). cu aceeaşi forţă juridică.66. b. J. şi O..79 235 A se vedea. 1992. inclusiv instanţele naţionale (de toate gradele) care aplică regulile dreptului comunitar. cit..p.. op. op. cit. în sensul că acestea nu depind de calificările recunoscute prin dreptul naţional. 232 233 80 .a evocat în acest sens două caractere aparent în contrast ale ordinii juridice comunitare232: 1) este o ordine juridică de sine stătătoare. autonomia normelor uniunii care nu pot fi lipsite de eficacitate prin reguli de drept intern al statelor membre. op.16. autonomia noţiunilor de drept al uniunii. Deventer.. Bucureşti. P.. care au competenţe de atribuţie. 1983. op. c. vol..79 234 A se vedea. autonomia izvoarelor dreptului uniunii. ceea ce determină imposibilitatea apariţiei de conflicte între ele. fără să contrazică unitatea şi uniformitatea regulilor comunitare. O. Această teorie nu este însă preluată în practica generală statelor. p. 3. Geamănu. Drept internaţional public. D. p. Bogdan Aurescu.

din ce în ce mai frecvent. în privinţa tratatelor din domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale. tuturor statelor membre240. din 1958. Această teorie are două variante. în ansamblu ei.239 3. cit. p. cit.Beck. constituţiile diverselor state conţin prevederi referitoare la locul pe care îl au normele de drept internaţional în ordinea juridică internă şi raportul acestora cu normele de drept intern. Bucureşti. ca şi practca diplomatică. 2006.H. p.Jurisprudenţa internaţională şi. O perspectivă juridico-filozofică. op.→ Doctrina monistă. jurisprudenţa internă. din 1949. În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei. supremaţia dreptului internaţional asupra celui intern. p. Bogdan Aurescu. Adrian Năstase. Reguli asemănătoare se găsesc în Constituţiile Greciei şi Spaniei. pentru detalii în acest sens. Gr. a Franţei. A se vedea. p.238 De asemenea. . Integrarea europeană. Geamănu. Astfel. nu sunt asimilate cu legile interne. se stipulează la modul general. este construită pe ideea că dreptul internaţional şi cel intern formează o singură ordine juridică. O.11 prevede că . În acelaşi spirit Constituţia României în art. cit. în aplicarea lor. Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii. cit..legile în vigoare nu vor fi aplicate dacă această aplicare este în conflict cu prevederile tratatului…sau cu rezoluţiile organizaţiilor internaţionale. op.1).101 236 237 81 . 239 A se vedea. op.16. Pentru ambele variante normele de drept internaţional. cea a primatului dreptului intern. op. 2).. Bogdan Aurescu. A se vedea.68. Alexandru Bolintineanu. Ştefan Munteanu. propriu.. pentru detalii.. Editura C. nefiind necesar un proces de transformare prin măsuri legislative naţionale. şi cea a primatului dreptului internaţional237. Alexandru Bolintineanu. 238 A se vedea. 240 A se vedea. 78-79.Statul roman se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună – credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte (alin.18. au confirmat principiul conform căruia dreptul internaţional nu poate exista fără ca primatul său în raport cu ordinea juridică naţională să nbu fie recunoscut. sau Constituţia Olandei care prevede că . ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei. fac parte din dreptul intern (alin. Prioritatea / supremaţia dreptului uniunii Dreptul uniunii are o forţă specifică de a se impune ca drept comun. 3. Manolache. în privinţa variantelor doctrinei moniste. în constituţiile Republicii Federale Germane. Adrian Năstase. un sistem unic ale cărui norme cunosc o anumită ierarhizare236. p.

cit.E.19.Prin crearea unei Comunităţi(în prezent Uniune) de durată nelimitată.1968.26/62. în dreptul uniunii. p. Hauptzollant Padeborn. puteri reale provenind dintr-o limitare de suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la comunitate.şi direct aplicabile în toate statele membre.. Aceste acte comunitare trebuie aplicate ca atare de instituţiile naţionale... op. ci posedă o aptitudine generală de a completa patrimoniul juridic al particularilor . Numai art. 1963. 2 C. Bogdan Aurescu. în tratatele institutive ale acesteia nu există nici o prevedere expresă care să reglementeze problema încorporării sale în ordinea juridică naţională a statelor membre.. Le système juridique communautaire. 1963. 241dar şi în temeiul obligaţiilor pe care Tratatul le impune într-un mod clar definit persoanelor precum şi statelor membre şi instituţiilor Comunităţiilor. statele membre şi-au limitat drepturile C.Simon. Nederland Administraţie der belastingen.Acest drept nu numai că se înserează în ordinea internă a statelor membre. din momentul în care tratatul intră în vigoare şi pe care organele lor de jurisdicţie sunt obligate să o aplice. Alexandru Bolintineanu. A se vedea şi D. propria sa capacitate juridică şin propria capacitate de reprezentare pe plan internaţional şi. 241 82 . s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie în diversele sale hotărîri 243. N. 249 alin.. respectiv. Se poate afirma că. atât în raporturile cu alţi particulari cât şi în relaţiile cu statul. p. moniste. hot.R. Supremaţia sau prioritatea dreptului comunitar a fost consacrată implicit prin tratatele institutive – care. monismul decurge din chiar natura Uniunii Europene242.. în dreptul uniunii. 02. în acelaşi sens. propria sa personalitate. 143-152 şi. CML. Rep. Adrian Năstase. prin contrast cu tratatele internaţionale obişnuite . cu deosebire.au creat o ordine juridică proprie.Algemene Transport – en Expeditie Onderneming van Gend and Loos c.drepturile subiective şi/sau obligaţii. 585 la 594. C. 28/67. 129-130.36-37.V. Aceste drepturi se nasc nu numai când ele sunt expres acordate de Tratat. prevede referitor la regulamente că sunt obligatorii în toate elementele lor . Din 3 aprilie 1968. prelim. Astfel. 243 A se vedea. nefiind necesară transformarea lor în drept naţional prin măsuri legislative interne. În spiritul doctrinei. 242 A se vedea. în ECR. Firma Molkerey Zentrale Westfalen Lippe GmbH c. integrată în sistemul juridic al statelor membre. având propriile ale instituţii. din 5. Prelim. E. prin Hotărârea Costa/ Enel Curtea a creat pe cale de interpretare doctrina priorităţii dreptului uniunii: .C. Cu toate acestea. hot. hot Costa/ ENEL din 15 iulie 1964..

caracterul necondiţionat al angajamentelor: . împotriva unei ordini juridice acceptate de către acestea pe bază de reciprocitate. iar cererile de derogare ale statelorsunt supuse unor proceduri de autorizare care ar fi fără obiect dacă statele ar avea posibilitatea să se sustragă obliigaţiilor lor printr-o printr-o simplă lege. înseamnă că dispoziţiile respectivelor regulamente n-ar avea nici un efect dacă un stat ar putea în mod unilateral să-i anihileze efectele printr-un act normativ opozabil textelor comunitare. . Ioana Nely Militaru. că . prin intermediul unei trimiteri prejudiciare245 în baza art. A se vedea. dacă ele ar putea fi puse în cauză prin actele legislative viitoare ale semnatarilor. .. au drept corolar imposibilitatea pentru state de a face să prevaleze. 244 245 83 . . potrivit art.sursă de drept independentă . Curtea a precizat. Editura Lumina Lex. cit. prevederi juridice interne.principiul nediscriminării:. . regulamentele sunt obligatorii şi direct aplicabile în fiecare stat membru. deşi în domenii limitate.89-92. 358-359.nu ar putea să i se opună. cât şi pe le însele. Bucureşti. şi mai general din termenii şi spiritual tratatului. o măsură unilaterală ulterioară. aceasta se face în baza unei clause speciale precise. fără a fi privat de caracterul său de drept comunitar şi A se vedea. 234 C.. 2005. din cauza naturii sale originale şi speciale. p. . p.lor suverane. şi astfel nu creat un sistem de legi care obligă pe naţionalii lor. Roxana Munteanu.. Trimiterea prejudiară în faţa Curţii Europene de Justiţie...caracteristica regulamentelor: faptul că. op. pe cale de interpretare. sau fără a da naştere la o discriminare interzisă de articolul 7 (abrogat prin Tratatul de la Amsterdam)..Integrarea în dreptul fiecărei ţări membre a dispoziţiilor care provin din sursă comunitară. În sprijinul caracterului prioritar al dreptului comunitar Curtea de Justiţie a invocat şi alte argumente244 : .E. ci numai eventuale. Forţa executorie (obligatorie) a dreptului comunitar cu privire la legile interne ulterioare nu poate diferi de la un stat la altul fără să pericliteze realizarea obiectivelor tratatului avute în vedere la articolul 10 alineat 2..mecanismul derogărilor: .dreptului izvorât din Tratat . fără nici o rezervă.Obligaţiile contractate prin Tratat nu ar fi necondiţionate.atunci cînd dreptul de a acţiona unilateral este recunoscut statelor.E. 249 din Tratatul C. care nu ar putea astfel să-i fie opozabilă.

sau având un caracter facultative sau obţional ar periclita însăşi bazele economică şi juridică ale Tratatului. 2433. CJCE. Prin urmare trebuie să fie asigurată interpretarea uniformă a dreptului comunitar în fiecare stat membru. 249 A se vedea. Introduction to European Union Law.18/23. 71. p. în baza CJCE. împiedică adoptarea valabilă de noi măsuri legislative naţionale în măsura în care ele ar fi incompatibile cu dispoziţiile comunitare249. şi dreptul naţional al statelor membre. în caz contrar el s-ar reduce la o simplă construcţie teoretică.1997. 1990. 15 iulie 1964. 1978. p..06. În noua formulare dată de Curtea dreptul comunitar nu se mai integrează în dreptul statelor membre ci în . pe de o parte.ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul acestora. 71. O.246. a drepturilor şi obligaţiilor corespunzând dispoziţiilor din tratat. Transferul operat de state. Rec. and others. 71. op. antrenează deci o limitare definitivă a drepturilor lor suverane împotriva căreia nu ar putea prevala un act unilateral incompatibil cu noţiunea de Comunitate. p.629. Astfel că. cu rang de prioritate din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia din statele membre247. Cairns. şi O. cit. E. 106/77. din ordinea lor juridică internă în beneficial ordinii juridice comunitare.fără a pune în discuţie baza juridică a Comunităţii însăşi.C. op. O. trebuie să fie în aşa fel concepută încât acele prevederi şi măsuri nu numai că fac automat inaplicabilă orice prevedere contrară din dreptul naţional actual. Costa/ ENEL. Manolache. şi C. London. 246 247 84 . 226 C.96. I. p.. op. în ECR.. 248 A se vedea. cit. Curtea a evidenţiat. prelim. Secrétary of State for Transport. 9.. Dată fiind prioritatea dreptului comunitar ca principiu. un stat membru care ignoră oastfel de îndatorire ar putea fi acţionat în justiţia comunitară potrivit art. Literatura juridică248 a evidenţiat şi principiul eficacităţii sau al efectelor utile în interpretarea şi aplicarea dreptului comunitar precizând în acest sens că. originar şi derivat. W. dreptul comunitar. ex parte Factorame Ltd. consid. din 19. relaţia între prevederile Tratatului şi măsurile direct aplicabileale instituţiilor comunitare. Cavendish Publishing Limited.E. fac parte integrantă. Ulterior. (acţiunea în constatarea neîndeplinirii de către state a obligaţiilor ce le revin prin Tratatele comunitare)250. pe de altă parte. 03. Manolache. 213/89.Sydney. că. 585 la 594. hot. cit. în măsura în care sunt parte integrantă şi au prioritate în ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecărui stat membru. într-o altă hotărâre. 250 A se vedea.1990. Regina c.R. dar. Simmenthal. statele membre au obligaţia de a garanta ca legislaţia naţională să nu prezinte vreun obstacol la deplina lui eficacitate. Manolache.

. 71 253 M. vol. Caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar Legat de caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar literatura juridică254 face distincţie între aplicabilitatea directă şi efectul direct. 255 A se vedea.XLIII. Commission c.. A se vedea. J. Manolache.E. evidenţiind faptul că norma direct aplicabilă are efect direct. regulamentele . 256 A se vedea.2003. adică efectul direct al dreptului comunitar. cit.10. caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar. şi b) în ceea ce priveşte persoanele. au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. în REDI. a) Aplicabiliatea directă a dreptului comunitar. revizuită în anul 2003253. 76. p. de exemplu. Constituţia României. Suprem Spaniol din 17. 4. 256 C. 254 A se vedea. 04. Legat de acest caracter. Manolache. regulile de drept comunitar vor face inoperante orice reguli de drept naţional în vigoare sau viitoare. al României. cit. 07. penal252. Trib. cauza 48/71 251 252 85 . precum şi celelalte reglementări comunitare cu cararcter obligatoriu.C. nr. 242-243. se aplică de plin drept în acelaşi moment şi cu efecte identice pe întreaga întindere a teritoriului Comunităţii. precizează în articolul 148 alineat 2 . p. 767 din 31. O. prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.1/1991. cu respectarea prevederilor actului de aderare.. 3.principiului priorităţii. stabilite de tratatul însuşi sau de procedurile pe care le instituie. şi reclamă adoptarea de acte naţionale complementare de aplicare din partea puterii legislative sau executive.. 4. 3.255 De asemenea.incomplete.Ca urmare a aderării. Hot. O. p. op. adică aplicabilitatea directă. nr. op. op. 1990. sau anumite directive. în timp ce norma care are efect direct nu este întotdeauna direct aplicabilă. Gautron. inclusiv tirbunalele. cit. 1972. hot. -C. Italie. Curtea a precizat că regulile de drept comunitar. 77.J. Din 13. De altfel.Of. Partea I. în măsura în care ar fi contrare251.. are două consecinţe: a) în ceea ce priveşte statele şi autorităţile naţionale. Prioritatea dreptului comunitar trebuie să se manifeste chiar şi asupra prevederilor naţionale de ordin constituţional sau eventual. p.

257Prin urmare dspoziţiile din Tratatele comunitare au caracter direct aplicabil. iar problema aplicabilităţii lor directe se pune numai în cazul în care nu au fost transpuse în termenele prevăzute. op. Liber amicorum Pierre Pescatore. potrivit art. dar. op. 260 A se vedea. p. Roxana Munteanu. A se vedea. Roxana Munteanu. directivele trebuie transpuse în dreptul intern. cu operele citate acolo... Simmenthal.259 Însă dispoziţiile cuprinse în actele unilaterale ale instituţiilor se impun statelor membre în condiţii diferite. În privinţa deciziilor trebuie făcută distincţia între deciziile adresate de instituţiile comunitare statelor membre şi deciziile care au C. A se vedea. 261 Sunt numite acte de . → În privinţa dreptului comunitar derivat. 249 C. O. precizând că aceste tratate au putere obligatorie prin ele înşile în ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia dintre statele membre. cit.75. hot. 257 258 Dispoziţiile Tratatului au. efect direct integral (orizontal şi vertical) sau efect direct limitat (numai vertical). nota 3. sunt suficient de clare şi precise. Roxana Munteanu. încât nu se impune intervenţia autorităţilor naţionale258.Statele. ordin de executare şi nici chiar publicare de către autorităţile naţionale. Curtea a cosiderat că tratatele comunitare nu puteau fi lipsite de natura lor proprie printr-o asimilare directă sau indirectă în dreptul intern.260 Între actele instituţiilor.legislaţie indirectă.. p. op. 344..261 Prin urmare.E.. regulamentul. cit. În privinţa lui nu este necesară adoptarea vreunei legislaţii suplimentare sau transformare. 344. cauza 106/77. R. autorităţile naţionale. receptare. ele se integrează numai în baza publicării comunitare în dreptul aplicabil pe teritoriul statelor Comunităţii. Kovar. A se vedea. din 9. 03. Obsevation sur l’intensité normative des directives. cât şi derivat. 344. Incorecta transpunere a directivei de către statele membre nu atrage după sine inexistenţa juridică a respectivei directive. p. cit. Manolache. 359 şi urm.C. tribunalele nu posibilitatea de a interveni în privinţa dispoziţiilor respective Nefiind prevăzută expres calificarea unui text ca direct aplicabil revine Curţii de Judtiţie obligaţia de interpretare.629. cer măsuri naţionale de aplicare. ▪ Aplicabilitatea directă are în vederea ansamblul dreptului comunitar. în Du droit international au droit de l’intégration. cit. 259 86 . după caz. Rec. atât dreptul primar. Şi directivele beneficiază de aplicabilitate directă. p. 1978.J. acesta se impune în ordinea juridică aplicabilă în statele membre fără transformare. este singura categorie de acte pentru care tratatul prevede în mod expres aplicabilitatea directă. op. A se vedea. p. → Referitor la dreptul primar.E.

77 264 C. Aplicabilitatea directă a dreptului comunitar presupune că regulile acestuia trebuie să fie pe deplin şi uniform aplicate în toate statele membre de la data intrării în vigoare şi cît timp continuă să fie în vigoare263. 4. potrivit căruia . L’Union européenne..144.. a cărui sarcină. 2006. cit... într-o cauză de competenţa sa. 266 A se veda... drepturile conferite persoanelor prin dreptul comunitar. puneau în evidenţă faptul că redactarea însăşi a art. op.p. ci doar statelor (ca subiecte de drept internaţional). . ca urmare a publicării lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene262. 262 263 87 . Manolache. jurisprudenţa comunitară a recunoscut că statele pot adopta prin clauzele specifice ale respectivului tratat. ca organ al unui stat membru. supra. cit. op. Paris. Lefter.. Dreptul derivat. A se vedea.Traités de Paris – Rome – Mastricht. cit. 86. în măsură de a fi aplicate de tribunalele naţionale266. O consecinţă a aplicării dreptului comunitar este efectul direct al acestuia265.. O. Articolul nu face deci nici o menţiune despre particulari. Bazându-se pe concepţia internaţionalistă... este de a proteja. 25 nou.Prevederile direct aplicabile sunt un izvor direct de drepturi şi obligaţii pentru toţi cei afectaţi de ele. În hotărârea sa. 265 A se vedea. O Manolache. op. Van Gend en Loos. b) Efectul direct al dreptului comunitar Deşi din interpretarea textelor comunitare şi a normelor de drept internaţional public ar rezulta că tratatele internaţionale nu pot crea direct drepturi şi impune obligaţii persoanelor particulare. Instanţa Ccomunitară solicită aplicabilitatea directă a art. L. noi taxe de vamă (…) şi să se abţină să le mărească pe cele pe care le aplică în relaţiile lor comerciale reciproce. Curtea se îndepărtează de soluţia tradiţională din dreptul internaţional. Şi Hot. drepturi şi obligaţii pentru particulari. care îşi prezentaseră observaţiile. această consecinţă priveşte orice tribunal naţional.. 12 CE (25 nou). 3.. care constituie fără îndoială decizia de referinţă pe care a pronunţat-o în materie. Cartou. Deciziile”. . 12 (art. Prima categorie se integrează în dreptul aplicabil statelor membre. Suprem Spaniol din 17 aprilie 1990.cit. Trib.. 106/77..ca destinatari persoane fizice sau juridice. Simmenthal SpA.. mai multe guverne. care sublinia că destinatarii A se vedea infra. p. după renumerotarea făcută de Tratatul de la Amsterdam). p. .76.Statele membre se angajează să se abţină să introducă între ele.264. p.Izvoarele dreptului comunitar. indiferent că sunt state sau persoane care sunt părţi în relaţia juridică în conformitate cu dreptul comunitar. C.. Dalloz. Astfel.

că cetăţenii ca şi statele membre sunt afectaţi prin funcţionarea mecanismelor comunitare. nu numai că impune obligaţii persoanelor. dincolo de guvernele naţionale. 267 268 88 . Soluţia consacrată de către Curte este diferită de cea care ar fi fost impusă în cazul unui tratat internaţional obişnuit şi se găseşte în raţiunea naturii speciale a Tratatului ce instituie C. şi în fine. cadrul instituţional şi mai ales jurisdicţional pe care-l prevede267: „obiectivul tratatului CE (.1965. mai mult. Curtea reaminteşte că „preambulul Tratatului de la Roma se adresează popoarelor. precum Parlamentul sau Comitetul economic şi social269.. Idem .02. În sfârşit. 269 Ibidem.) este de a instaura o piaţă comună a cărei funcţionare vizează în mod direct pe orice justiţiabili ai Comunităţii“. ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre. dar este de asemenea.1. constituie o nouă ordine juridică.. destinat să le confere drepturi270 care devin parte a moştenirii lor juridice. Van Gend Loos. era o dezvăluire a voinţei neechivoce a autorilor tratatului de a nu-i conferi un efect direct. dar şi în virtutea obligaţiilor pe care Tratatul le impune statelor membre şi CJCE. iar Tratatul „constituie mai mult decât un acord care nu creează decât obligaţii reciproce între statele contractante şi Comunitate. în funcţie de scopurile şi sistemul tratatului. independent de legislaţia statelor membre. ci mai ales resortisanţii lor“268. 05.. Curtea ia în considerare mai întâi obiectivul tratatului. 26-62 Rec. aff. dimpotrivă. În plus. 234 CE. Curtea se îndepărtează în mod deliberat de interpretarea textuală şi subiectivă care îi este astfel propusă şi hotărăşte. Ea deduce de aici un veritabil principiu general: dreptul comunitar. că individul contribuie direct la luarea deciziilor comunitare prin participarea lui în cadrul instituţiilor comunitare.. Curtea invocă un argument juridic extras din art. Aceste drepturi se nasc nu numai când ele sunt expres acordate de Tratat. Pentru a demonstra aceasta. constă în finalitatea integrării care solicită aplicabilitatea directă a dreptului comunitar. potrivit căruia această dispoziţie confirmă că statele i-au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată în faţa instanţelor naţionale.E. reaşează în această perspectivă. Fundamentul aplicabilităţii directe constă în particularitatea însăşi a ordinii juridice comunitare.obligaţiei pe care articolul amintit o creează sunt statele – nemenţionându-se particularii. În pofida împărtăşirii acestei teze de către unul dintre avocaţii generali.

iar în măsura în care acestea din urmă sunt însoţite de un termen. Van Gend en Loos.p. Munteanu. aff. Avec références au Traité sur l’Union Européenne. Boulouis. din 07.efect vertical.C. ca atare. din 14. hot. apt să confere particularilor drepturi pe care jurisdicţiile naţionaleau obligaţia să le ocrotească. 1993.E.Curtea a precizat că regulamentul produce efecte directe şi este. nediscriminare). O. şi hot. sau impun statelor membre obligaţii de a face. vertical şi orizontal. şi hot. Persoanele particulare – ca efect al interpretării – pot deveni titulare de drepturi individuale chiar dacă ele nu sunt expres desemnate ca destinatari ai unei dispoziţii comunitare. Directivele.instituţiilor Comunităţii271.J.. 17. şi R. cit. liberă circulaţie a resortisanţilor comunitari. p. 26/62. efectul direct se realizează la expirarea termenului prevăzut275. op. vertical. op. (în materie de concurenţă. după cum întreprinderile care au obţinut o decizie de scutire vor putea să o opună autorităţilor statale cât şi altor întreprinderi. al directivelor. ca şi Prevederile dreptului comunitar (în speţă directivele) pot fi invocate de persoane particulare în faţa unei instanţe naţionale contra autorităţilor statului. şi R. p. o întreprindere care ar fi victima unei înţelegeri ilicite ar putea să se prevaleze de o decizie a Comisiei constatând o asemenea infracţiune. op. o3. Manolache. aff. În lumina jurisprudenţei efectul direct are intensitate variabilă în funcţie de diferitele categorii de norme comunitare: a) efectul direct complet. 351. aff. Marimex. De exemplu. 245-246.E. Montchrestien. cu condiţia ca această prevedere să fie clară. În această categorie de acte intră regulamentele272. principiile generale ale dreptului274. aff. în anumite condiţii. drepturile şi/sau obligaţiile pe care le generează pot fi puse în valoare atât în raporturile particularilor cu statele membre . 12. 272 . Astfel. 1971.02. 05 1972. cit. din. Paris. unele articole din Tratatul C. 1972. deciziile adresate persoanelor273. dacă statul respectiv nu le-a pus în aplicare în termen sau le-a pus incorect în aplicare. a se vedea. Destinatarul nu este deci criteriul determinant al efectelor unei dispoziţii comunitare. Droit institutionnel des Communatés européennes. Aceste dispoziţii conţin interdicţii sau obligaţii de a nu face. A se vedea în acest sens. cit. Este cazul deciziilor adresate statelor şi. C.. cit. 84/71. Kovar.. 5.1. Munteanu. 273 Aceste decizii generează drepturi şi/sau obligaţii în beneficiul sau în sarcina destinatarilor. R. precum şi al unui mare număr de articole din Tratat. Leonesio. Drepturile şi obligaţiile pot fi invocate numai în raporturile dintre state (autorităţile statale) şi persoane. b) efect direct limitat (parţial). 4 éd. p. Rec.76. 43/71. 271 CJCE. p. 270 89 .. 352.1965. op. putând crea drepturi şi pentru terţi. adică să nu necesite în executarea ei alte concretizări din partea legislativului naţional. Politi. 26 274 A se vedea. 93/71. 275 Pentru o listă completă a articolelor din Tratatul C.cât şi în relaţiile dintre persoane – efect orizontal. J.E. precisă şi necondiţionată şi să fie perfectă din punct de vedere tehnic. A se vedea în acest sens. declarate de Curte ca având efect parţial.

din 04. L’Europe des juges. op. Principii ce guvernează sistemul de competenţe în cadrul Uniunii Europene 3. oricare ar fi legislaţia ţării de care aparţin. aff.276. Efectul orizontal indirect poate decurge şi din obligaţia judecătorului de a interpreta dreptul naţional în spiritual directivei278. Op. a. 1976. necondiţionate.E. A se vedea. efectul direct al regulii comunitare.persoanele particulare pot invoca prevederile unei directive în faţa tribunalului naţional contra autorităţilor statului în virtutea unui efect direct vertical. înseamnă obligaţia de a aplica aceste texte. pentru justiţiabili. p. în principiu. din 09. J. hot. L. hot. R. din efectul direct al dreptului comunitar.77. 347.280 Aprecierea aptitudinii unei norme comunitare de a genera efecte directe rezultă din interpretarea dreptului comunitar şi pe cale de consecinţă din competenţa judecătorului comunitar prin intermediul mecanismului chestiunilor prejudiciare (potrivit art. dacă invocarea acestor acte juridice sunt în măsură să clarifice dispoziţiile dreptului naţional sau . 106/77. dacă statul respectiv nu le-a pus în aplicare în termen sau le-a pus incorect în aplicare. 276 277 279 C. hot. 248. op. p.91-92.p. 1973.. Cairns. Curtea de justiţie a semnalat cazuri în care regula naţională este contrară unei reguli comunitare ce are efect direct279.C.J.5.deciziile adresate staelor membre trebuie să fie clare. 3. Manolache. aff.. Bruxelles. Munteanu. Deşi între persoane.. 280 281 A se vedea. Bruylant. 12.cit. op. De remarcat că pentru judecător.p. aff. cit. 90 . să remodeleze soluţiile oferite de acesta.. 234 C. 5. dacă dispoziţiile respective sunt suficient de precise. Lecourt. Prin urmare. precise şi complete. 1978. În astfel de situaţii judecătorul nu poate aplica dreptul naţional. . 03. 278 Ibidem. 1968.277. p. Idem. O. practica a recunoscut un efect indirect orizontal. cit. din 11. 167-170. Principiul competenţei de atrbuţie A se vedea.)281. cit. 34/62. 04.. W. Tillotson. Curtea precizând că revine jurisdicţiilor naţionale să asigure protecţia juridică decurgând. directivele nu au efect.120/73.E. nefiind necesară omăsură naţională de care să depindă luarea în considerare a acestor dispoziţii.

E. 1964. Raluca Berecea.. Bruylant. p. .C.potrivit art. Bucureşti. în profitul ordinii juridice comunitare.Beck.şi confirmat ulterior prin T. Sakkoulas.5 C. statal. 5.competenţele rezervate statelor membre. la început. Le juge communautairÉe et l’articulation des compétences normatives entre la Communauté européenne et ses États membres. care precizează. în concepţia jurisprudenţei Curţii. 282 283 91 . şi de actele succesive care le-au modificat şi completat ulterior. Comunităţile dispun de competenţe a căror întindere şi natură sunt fără precedent în dreptul internaţional public283.H. prin T..Parlamentul European. din această perspectivă competenţele atribuite Comunităţilor se împart în: . K. internă.Ms. prevede în art. că este vorba despre . Consiliul. din ordinea lor juridică. A se vedea. iar T. 284 A se vedea. pe de altă parte.C.Principiul competenţei de atribuire îşi are corespondentul în dreptul internaţional public denumit principiul specialităţii organizaţiilor internaţionale. prin intermediul unei hotărîri.E. în acest sens. Principii. 5 .. o comunitate dotată cu atribuţii proprii… şi mai precis cu puteri reale născute dintr-o limitare de competenţă sau transfer de atribuţii de la state la Comunitate. 1141. Rec. 2007. priveşte drepturile şi obligaţiile ce corespund dispoziţiilor tratatului. se evidenţiază prin284: . în art.E. principiul competenţei de atribuţie. 1999. Boskovits. Prin urmare.competenţe de tip internaţional şi competenţe de tip intern. Astfel. precizează . 6/64.competenţe de control şi competenţe de acţiune. Principiul competenţei de atribuire instituit. – are natura juridică a unui transfer ireversibil.Comunitatea acţionează în limitele competenţelor care i-au fost conferite şi în limitele obiectivelor care îi sunt atribuite prin prezentu tratat”. 15. Atribuirea de competenţă .E.competenţele exclusive.competenţele concurente şi . Editura C. exemplare. În privinţa raporturilor dintre competenţele naţionale (ale statelor membre) şi cele comunitare (ale instituţiilor). Drept comunitar. potrivit prevederilor Tratatului şi jurisprudenţei Curţii. pe de o parte. Da Costa. CJCE. Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi îşi exercită atribuţiile în condiţiile şi în scopurile prevăzute de tratatele institutive ale C. 07. transferul ce se realizează de la state.. 304. Comisia.E. . şi antrenează … o limitare definitivă a drepturilor lor suverane”282.

în mod tradiţional sunt rezervate statelor membre. . şi art. 1 Euratom) şi a categoriilor de acţiuni de întreprins (art. Guy Isaac. cu totul independente în raport cu acestea (în principal.E. 285 286 92 . → Un element de originalitate al construcţiei comunitare este determinat de exercitarea competenţei de tip internaţional şi a celei de tip intern – statal. prin care.). aprobă sau refuză actele adoptate de către statele membre (art. 33. de fiecare dată când tratatele creează obligaţii în sarcina statelor membre.. 2 C. A se vedea.E. deci într-o manieră generală” Comisia este îndreptăţită .E. Competenţa internaţională a Comunităţii este evidenţiată de288: . educaţia. tratatele conferă instituţiilor comunitare o competenţă derivată. 34. Într-un anumit număr de cazuri.. → Competenţele de acţiune se exercită în domeniile în care. autorizând statelor să deroge de la obligaţiile lor (art. prin intermediul acţiunilor de acţiune.E. Guy Isaac. 287 Ibidem.)285. p. a intrat în competenţa de acţiune a Comunităţii. autorizează. p. sau acele dispoziţii specifice care obligă statele membre de a informa sau de a consulta instituţiile comunitare.A. Ele sunt definite de către Tratate prin intermediul obiectivelor de atins (art. 226 C. economice şi sociale ale Comunităţii. cit. 35. De exemplu.pentru îndeplinirea sarcinilor care-i sunt conferite. de autorizare.→ Competenţele de control rezultă din faptul că. speciale.E.. p. Până la Tratatul de la Maastricht. în versiunea anterioară T. p. Considerate ca fiind cele mai importante. 3 C.E.). A. art. 2 Euratom). 118 C.E. mai ales înaintea adoptării măsurilor care ele consideră a fi luate (de exemplu. 36. şi art. Comisiei) competenţa generală de a controla executarea lor (art. Marc Blanquet.să culeagă” toate informaţiile şi să procedeze la verificările necesare.). 109. 34. 111. 108. protecţia consumatorilor. Idem. Comunităţile sunt însărcinate să ia măsurile necesare realizării scopurilor pentru care au fost create286. de exemplu: intrarea şi circulaţia persoanelor în piaţa internă. Comisia are resposabilitatatea de a pune în aplicare clauza de salvgardare. dispoziţiile Tratatului C. avea să consacre numai competenţele generale. pentru viitor şi alte domenii. iar celelalte două tratate pe cele cu caracte sectorial. 288 A se vedea. etc287. ca tratat general. În mod special. C. op. potrivit art. op. 284 C.E. 32. Marc Blanquet. ele acordă simultan instituţiilor comunitare.. 211 C. cultura.E. sănătatea. După Tratatul de la Maastricht. 34 Euratom şi art.puterea de informare şi consultare. cit. abrogat prin T.E..

.E. avizul Comisiei prin care se atrage atenţia asupra riscurilor în privinţa infracţiunilor. Un alt exemplu. impersonal.E ). 249 C.nu leagă” statele membre de aceasta (art. şi se exercită prin intermediul: . în cazul Tratatului C. 37 C. şi art. . 47 C. care abilitează Comisia să formuleze avize şi recomandări. . 211 C. în aceaşi timp. deschis particularilor. reprezintă prin urmere un instrument specific de coordonare a legislaţiilor naţioanle (potrivit. art. se exercită prin intermediul actelor neobligatorii (de exmplu. art. care pot acţiona în condiţii acţiunii în anulare (art. lăsând autorităţilor naţionale libertatea în privinţa formei şi a mijloacelor. 230 C.). Coordonarea poate îmbrăca şi formă obligatorie. sunt rezervate statelor. 249 C..E). sau Consiliu.leagă” particualrii cărora se adresează (art.regulamentului comunitar.E ).E). conform cu normele de drept). recomandările. la drepturi şi obligaţii nu numai pentru statele membre.. Directiva .pretorului Curţii de Justiţie. 93 .E.E.E. care în mod normal. Are caracter general.E.E. în acelaşi scop (art. dând naştere. ci şi pentru cetăţenii lor (art. în anumite cazuri.puterea de control. 104 § 9 C. Un alt exempu competenţă de coordonare.). dar care . este direct aplicabil pe teritoriul statelor membre. Comunităţile dispun. se realizează. care leagă statele membre destinatare în privinţa rezultatului de atins. ce sugerează conduite. 152 C. Aceasta se exercită prin intermediul recomandărilor. de puterea pe care ele o exercită direct asupra cetăţenilor statelor membre.. cu privire la domeniile ce fac obiectul Tratatului (art. în aceleaşi condiţii (art.E. sau chiar obligatorii (deciziile Comisiei în maria autorizărilor sau a derogărilor). de exemplu.deciziile (adoptate de Consiliu sau Comisie) care . ce reprezintă în mod evident puterea legislativă a Comunităţii.puterea de coordonare a politicilor şi comportamentelor statelor membre.).). Acestea intră în categoria competenţelor. prin intermediul deciziilor adresate statelor membre. sub forma unei directive. 44 C.. 249 C. care invită la o anumită conduită. mai ales. . Prin intermediul competenţelor de tip intern.

p.Tehnici de atribuire de competenţe: competenţe exprese (explicite). Din punct de vedere formal tratatele nu cuprind titluri sau capitole consacrate expres atribuirii de competenţe (cum este cazul constituţiilor federale). cit. december 1985. op. mai ales. etc. instrumentele cu craracter obligatoriu.o vedere sintetică a puterilor Comisiei şi Consiliului”291. 202 C.. limitativ determinate prin tratat. în economia tratatelor. 36. 81.. A se vedea.) care realizează doar . 2. se face potrivit unui demers funcţional şi într-o perspectivă prepoderent economică293. Atribuirea de competenţă trebuie căutată în dispoziţiile materiale ale tratatelor..E. apărare.). şi J. Marc Blanquet. 7 C.. nu generale (art.primind” numai atribuţii specifie. cit. 161 Euratom). şi sub formă de obiective de atins. Guy Isaac. Atribuirea de competenţă. (în special în art. Quelques observations sur le développement des compétences communautaires. puteri împărţite Consiliului. The scope of Community Competence . de acţiuni de întreprins. etc).Idem. competenţe implicite (de prelungire)290.acordurilor internaţionale pe care Comunitatea le poate încheia cu statele terţe. Manin. în special. competenţe subsidiare (comlementare). Asemenea dispoziţii nu sunt prezente nici în capitolele cu privire la instituţii. n. op. 3. A. de exemplu: comerţ. Usher. monedă. 5. Tizzano. 293 Exemplu de obiectiv economic. instituţiile comunitare nu dispun decât de competenţele care le-au fost atribuite.E. p. tratatele nu prezintă competenţele sub formă de materii292.E.E. 399 290 A se vedea. Marc Blanquet. 36. art.Ibidem. p. Revue du marché unique européen . penru care. Princiliul atribuirii de competenţe se regăseşte la nivelul competenţei funcţionale. Sunt avute în vedere. 1997. care determină. 36. 289 94 . prin intermediul cărora creează drepturi şi obligaţii pentru particulari şi care au forţă juridică pe teritoriul statelor membre289. Raţiunea metodei funcţionaliste... agricultură. p. À propos de l’accord instituant l’OMC et de l’accord sur les marchés publics: la qustion de l’invocabilité des accords internationaux conclus par la Communautés européenne. Its Recognition and Enforcement. 4/1998. mai mult sau mai puţin precis diferitele acţiuni (drepturi de vamă.. Journal of Common Market Studiers. RTDE. 5 C. sau Comisiei ca şi formele şi condiţiile de exercitare a acestor puteri. Guy Isaac. 121. şi A. P. creearea unei pieţe unice implică asemenea competenţe. p. considerăm că. adică acţiunile lor pot şi trebuie să se manifeste într-un anumit număr de domenii. 36. justiţie civilă. Potrivit art.. p. 291 A se vedea.. p. → Competenţe exprese.sau 211C. 249 C. adică la nivelul puterilor şi mijloacelor de acţiune acordate instituţiilor în vederea ăndeplinirii misiunilor Comunităţii (art.… în limitele atribuţiilor conferite prin prezentul tratat. instituţiile . a) 1. sau funcţii de îndeplinit. De asemenea. 40. ale puterii legislative.E. n. 292 În constituţiile federale sunt prezentate pe materii.

întinderea. 306. De exemplu: 294 Ibidem. şi Raluca Bercea.ale Comunităţilor şi cele ale statelor membre. ca intensitate. în practică.chiar exprese. este lipsa unei delimitări clare între competenţele .au optat autorii Tratatelor institutive. 36. 95 . p. cit. în funcţie de domenii294. op. motiv pentru care. a competenţelor comunitare este foarte variabilă.

→ Competenţe subsidiare298. La place de l’article 235 CEE dans le système des attributions de compétence a la Communauté..dacă o acţiune a Comunităţii apare necesară pentru a realiza. un mijloc de a extinde competenţa funcţională a instituţiilor comunitare la domenii de competenţă materială a Comunităţilor. unul din obiectivele acesteia. . direct. H. şi mai ales să le confere De exemplu. persoanelor şi serviciilor. competenţele conferite instituţiilor ăn materia politicilor comune. în vederea realizării acestor obiective. potrivit.a. extinderea competenţei funcţionale ale instituţiilor la dimensiunile competenţei materiale a Comunităţii. . penale. prin intermediul regulamentelor. art. regulamentare şi administrative ale statelor membre care au o incidenţă directă asupra stabilităţii şi funcţionării pieţei comune” sau. 279. precizează că: . şi. Lextinsion des compétences de la CEE par l’article 235. cit. poate crea organe noi. p. tehnice. art. În acest sens. p. Idem.Competenţele subsidiare (sau complementare) reprezintă. că puterile conferite sub forma atribuţiilor specifice exercitate potrivit competenţei funcţionale a instituţiilor. 297 De exemplu. practic nelimitate.competenţa instituţiilor rezultă din ansamblul puterilor ce le sunt atribuite în mod punctual şi limitativ295.E.E. p.. De exemplu. Common market Law Review. p.a. G. 37 296 De exmplu. veterinare.. p.). p. etc. Bruxelles et Nathan. conferă. adoptă dispoziţiile potrivite (în acest scop.). Competenţele conferite Comisiei şi Consiliului în scopul de a elimina obstacolele interpuse în llibera circulaţie a mărfurilor. obligaţii noi pentru statele membre sau pentru particulari. . sociale. 94. 2 şi 3 CE.E. 886. 295 96 . alimentare.competenţele sunt indicate de o manieră sintetică şi cuprinzătoare296.Dispoziţiile potrivite” pe care Consiliu le poate lua sunt instrumentele juridice prevăzute la art. C. tocmai. şi René Berentz. şi 203 Euratom. Labor. 85. Ibidem. privite totalitatea lor 297 .E. 37. The internal market unlimited: some observations on the legal basis of Community legislations. Olmi. şi. potrivit art. Consiliul. Consiliul impune. exercitarea de noi puteri instituţiilor comunitare. Guy Isaac.la apropierea dispoziţiilor legislative. 1974. Marc Blanquet.. 1 şi 2 Euratom. în funcţionarea pieţei comune. 95 C. de natură diveresă.Metoda funcţională poate conduce la câteodată chiar la un potenţial de competenţe normative. ci cuprind categorii de acte normative.stabilitatea şi funcţionarea pieţei interne”(art. nu erau suficiente pentru atingerea obiectivele prevăzute expres prin tratate. Câmpul de aplicare al acestor dispoziţii nu se circumscriu unei materii. op. paris. fără ca prezentul tratat să fi prevăzut puterile de acţiune atribuite (unei instituţii. 37. care au ca obiect . 249 C. Mélanges Dehousse. Aceste articole permit. n. pe perioada de tranziţie. 1992. norme: fiscale. Consiliul este abilitat să procedeze... 1979. articolele 308 C.) în acest scop. Ibidem. 37. n. 298 A se vedea. Din analiza textelor tratatelor rezultă conştientizarea de către autorii lor. statuând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi după consultarea Parlamentului. p. Afdi. Lesguillons.

1978. 04. 301 A se vedea. L. 03. 1976). Curtea a subliniat. 04. este obligatoriu ca tratatul să nu fi prevăzut competenţe de acţiune necesare în scopul vizat (sau chiar dacă există asemenea competenţe. programelor Euratom începînd cu anul 1973. sau protecţia păsărilor sălbatice (directiva din 02. punerea în aplicare a unor politic. 1975 şi din 16. 194 din 25. noi. realizarea principiului egalităţii de tratatament între. p. nr. 299 97 . 12. JOCE. 1979). 1976 şi L. 01. 308 C.349/10 din 23. 02. Comm. 73/1. prin creearea fondului european de dezvoltare regioanlă (Regulamnetul din 18. 11.personalitate juridică299. în materie). nr. această acţiune trebuie să fie necesară pentru realizarea obiectivului respectv (Curtea dispunând de un control limitat. sunt reduse) Utilizarea art. 1975 şi L. Raluca Bercea. în domeniul relaţiilor exterioare300. 1973. 03. 07. 11. femei şi bărbaţi (directivele. politica protecţiei consumatorilor (directiva din 19. în materie regională. 12. L. în întregime. 12. JOCE. în materie socială. Consiliul putând acţiona pe calea acordurilor încheiate cu state terţe. în afara. L. permite Consiliului .E. 1973). 6/24 din 10. prin creearea Centrului european pentru dezvoltarea de formaţii profesionale. 1973). din 09. 22/70. în materie de relaţii economice externe acordurile de coperare cu statele terţe. politica cercetării. 1973. L. JOCE. 04. 1979. 04. c/Conseil. JOCE. 1976 şi din 19. JOCE. că art. JOCE. 1979. de exemplu: politica energetică (Regulamentul din 09. 1975 şi din 08. 158/19 din 26. în acest sens. 1975 şi L. 1980. politica mediului. de asemenea. lucrătorii. 263. prin creearea Fondului european de cooperare monetară (Regulamnetul din 03. JOCE nr. a permis numeroase acţiuni comunitare: în materie economică şi monetară. 89/2 din 05. A permis. 1975. 12. 02. nr.să ia măsurile potrivite.. 1980). 39/40 din 12. nr.E. 1971. 31. 412/1 din 12. nr. 1979). 07. din 21.31 din 05. 1979. 06. 02.03. 307. înclusiv. op. cit. 103 din 25. L. Rec. de exemplu norme de calitate a apei (directivele din 12. 300 CJCE. Recurgerea la competenţele subsidiare este condiţionată de o serie de 301 cerinţe : acţiunea avută în vedere trebuie să tindă la îndeplinirea unuia din obiectivele Comunităţilor. 308 C. nr. 06.

acestor organizaţii li s-a atribuit competenţa de a legifera în propria ordine internă. 5. Marc Blanquet. Rec. 174. 305 Avis. prin aplicarea ei în materie de competenţă externă a Comunităţilor. p. D. 29. V. în modul cel mai complet a sarcinilor conferite unor organisme internaţionale. 1956. 11. Atribuirea de competenţă şi raporturile între competenţele naţionale şi competenţele comunitare307. p. în acelaşi domeniu să încheie acorduri cu state terţe306. de o manieră implicită din aceste dispoziţii”305. jurisprudenţa internaţională a recunoscut acele competenţe care nu sunt expres atribuite dar care sunt indispensabile îndeplinirii. cit. 04. 26. precizând că. 154. Dacă la început. 1/76. 304 CJCE. şi E. CIJ. cit. rezultă.04. Rec. 8/55. Quelques réflexions sur la répartition des compétences entre la Communauté européenne et ses États membres.355. din moment ce. a) 2. referitor la repararea prejudiciilor suferite de către irndivid în serviciul Naţiunilor unite. Guy Isaac. Rec. Common market law review. Raluca Bercea. iar Curtea de Justiţie a recunoscut expres că această teorie este valabilă şi în ordinea juridică comunitară304. op. Fédéchar. Cross. competenţa prin care îşi asumă angajamente externe poate să rezulte nu numai dintr-o atribuţie expres prevăzută în tratat ci. 308. J. 754. Louis. 11. 40. A ese vedea. 3.→ Competenţe implicite302. 1992. Montréal. Revue d’intégration européenne. sunt în mod necesar competente ca. op. afirmând următoarele . A se vedea. 447. p.. 1949. 1977. Prin urmare Curtea face o paralelă între competenţa internă recunoscută Comunităţilor şi competenţa externă a acestora. potrivit teoriei puterilor implicite. 291.Şi instituţiile comunitare dispun de competenţe nescrise. 98 . 1979. Preemtion of member state law in the European Economic Community: a frame work for analysis. 302 303 306 307 A se vedea. ulterior a admis atribuirea de noi competenţe şi funcţii în măsura în care ele sunt necesare realizării scopurilor fixate prin actele institutive303. avis.

în op. 73. 02. Raluca Bercea. op. Potrivit principiului competenţei de atribuire. exclude progresiv competenţa naţională. 308 309 99 .G. în materie. Astfel. încă. op. Marc Blanquet. în acest sens. 313 A se vedea. etc. partajate. era de domeniu exlusiv al statelor membre.. Rec. Trataele institutive nu reglementează expres decât un singur domeniu de competenţă concurentă.. Competenţele atribuite Comunităţilor sunt considerate competenţe concurente313. Marc Blanquet. 40. p. Gezamenlyke Steekolenmijnen. pentru că acestea din urmă dau falsa impresie că statele membre şi Comunităţile sunt simultan competente în aceeaşi materie315. Paris. atâta vreme cât şi în măsura în care autorităţile comunitare nu au intervenit. 07. referitor la stabilirea lor într-o instiuţie de învăţământ.→ Competenţele rezervate308 statelor membre. 46. dacă se dovedeşte că din cauza competenţelor rezervate statelor membre. 9/74. Litec. 315 A se vedea. comune sau paralele. art. 311 CJCE. → Competenţele concurente312.F. p. 312 Denumire utilizată de. cit. efectul util al tratatului este diminuat şi finaliatatea sa compromisă311. Marc Blanquet. Guy Isaac. toate competenţele neatribuite Comunităţilor sunt rezervate statelor membre: de exemplu. art. politica pentru învăţământ şi formare profesională.309 În aceste domenii statele membre îşi conservă integral puterile lor. în op. folosirea sintagmei competenţe concurente. beneficiari de dreptul de sejur.E. cit. 1961. 317 Denumire utilizată de. Marc Blanquet.. În acest sens a se vedea. 41. J.P. potrivit Curţii de Justiţie310 . 118. Referitor la exercitarea competenţelor concurente doctrina evidenţiază următoarele ipoteze317: Denumire utilizată de. statele membre pierd posibilitatea de a lgifera în momentul intrării în vogoare a legislaţieic comunitare316. cit. art. acolo unde este necesar. 314 A se vedea. p. Rec. Guy Isaac. Marc Blanquet. Guy Isaac. Casagrande. 310 De exemplu. pentru a impune copiilor de lucrători emigranţi. CJCE. în op. cit. p.E. 1974. 23. 41. rezervată statelor membre. cit. cit. acela al politicilor comerciale comune. adică statele membre îşi conservă competenţa de a adopta acte normative sau de a-şi asuma angajamente faţă de state terţe prin încheierea de convenţii. 41. Jacqué. 30/59. Statele membre n. 30 C. A ese vedea. 2001. Într-o altă formulare.133 din Tratatul de la Nisa.ar fi putut invoca competenţa rezervată. 72 din Constituţia R. în domeniile în cauză. ansmblul obligaţiilor statelor membre ce rezultă din îndatorirea acestora de a colabora cu instituţiile comunitare sunt puse în valoare şi în domeniul lor de competenţă. 318. 318. Droit institutionnel de l’Union européenne. cit. Ori. op. 296 C. Guy Isaac.314 Doctrina preferă. Guy Isaac. care prin anii 1973-1974. 03. acelora. Raluca Bercea. 40. op. exercitarea efectivă a competenţei comunitare. prin art. dar fără a fi exclusă. p. unui regim discriminatoriu. incursiunea competenţei comunitare în suveranităţile naţionale. şi. 316 A se vedea. p.

3. de a utiliza orice mijloace juridice sau politice cu scopul de a sprijini instituţiile comunitare de îndată ce au demarat proceduri prin care tind să îşi exericte competenţa proprie şi mai ales. tratatele. intervenţia statelor este întotdeauna posibilă. Rec. dacă o oragnizaţie comună de piaţă n-a fost pusă în aplicare. De exemplu. De asemenea a fost evidenţiată obligaţia statelor membre. dar fiind departe de a a-l finaliza prin acţiunea prioprie. 02. 1977. 1977. 68/76. Comm. Rec. măsurile cele mai potrivite. 1976. 2161). Idem. Rec. 319 CJCE. Marc Blanquet. 25. Van der Hazel. Comm. Atâta vreme ce Comunitatea nu a exercitat competenţa sa. Ca şi în cazul anterior Statele membre au îndatorirea să respecte. principiile generale de drept. compatibile cu măsurile deja luate de instituţiile comunitare. CJCE. c.competenţe comunitare neexercitate. şi. rec. statele membre sunt autorizate să menţină sau să ia. . CJCE. op. Comunitatea a pus în aplicare o structură comună pentru un produs determinat. obligaţia de cooperare. cu condiţia ca acestea să nu afecteze regulile de liberă circulaţie din tratat (CJCE. 42. 1978. 14. 1979. 06.. în care./France. 05. în convenţiile internaţionale la care ele sunt părţi sau în organizaţiile internaţionale la care sunt membre319. 03. 2729./France. Pigs and Bacon. 18. 111/76. 26. şi. în domeniul agricol. astfel încât să nu pună în pericol obiectivele sau funcţionarea regimului deja insaturat de acestea320. Rec. 07. Vriend. p. 4. 29. Kramer. Rec. 16. 1979. 327. c. 318 100 . 11. 177/78. 94/79. A se vedea pentru detalii. Guy Isaac. dar nu nelimitat. Cel mai frecvent caz întâlnit în practică este acela în care Comunităţile au început să exercite competenţa sa într-un domeniu. 26. 2347.competenţe comunitare exercitate parţial. prin care tind să se substituie Statelor membre. Redmond. statele au dreptul să menţină şi să adopte măsurile naţionale în acest sector. 1980. 09. şi CJCE. 83/78. iar statele membre continuând acţiunea acesteia. 232/78. Rec. cit. pe plan naţional. 1279. 6/76. 320 Exemplul tip este acela al politicii agricole comune. 515. trebuie să se abţină de la orice măsură care ar putea deroga de la cea a Comunităţii (CJCE. deoarece sunt obligate să respecte stipulaţiile generale ale tratatului şi principiile generale de drept318. inclusiv. 901.) Sau până la sfârşitul perioadei de tranziţie nu este posibil ca un stat membru să menţină o structură naţională de piaţă a cărei funcţionare ar fi incompatibilă cu structura pusă în aplicare ca eşalon de Comunitate (CJCE.

I. 263.dispoziţiile adoptate de către acestea sunt exclusive faţă de orice dispoziţii divergente ale statelor membre. 1982). 22/70. Curtea de Justiţie a afirmat existenţa competenţei exclusive. → Competenţe exclusive325 (competenţe rezervate statelor membre326. în multe cazuri. după cum precizează considerentele Deciziei Consiliului din 24. 327 Idem.competenţe comunitare exercitate în totalitate. 43. L.caracterul exclusiv. intervenţia comunitară interzice statelor membre nu numai adoptarea oricărei dispoziţii legislative divergente în materie ci şi asumarea unor angajamente. sau nu al competenţei Comunităţilor nu decurge numai din dispoziţiile tratatului ci poate depinde. C. 210/10.. 321 322 Denumire utilizată de Guy Isaac. este preferată intervenţia concurentă a statelor membre. dar. În acest context . prin încheierea de convenţii cu state terţe sau organizaţii internaţionale322. Astfel. în practică. op. 19. Rec. fie carenţei instituţiilor. 16. 43. 1971. în câteva domenii. Convenţia cu privire la conservarea speciilor păsărilor migratoare ce aparţin faunei sălbatice (JOCE. p. 03. Din momentul în care Comunităţile şi-au exercitat integral competenţele într-un anumit domeniu . op. p. unei competenţe CJCE. n.. De exemplu. Comm. şi să sdopte dispoziţii legislative divergente324. s-a afirmat în doctrină că. ale statelor membre. sau nu. 61/77. fie în materie de angajamente externe. Această afirmaţie a Curţii. 02. principiul priorităţii dreptului comunitar asupra dreptului naţional face ca dispoziţiile naţionale contrare să fie lipsite de efecte juridice. 42. 1993. pentru că anumite state dein Europa de est nu votiau să încheie convenţii cu Comunităţile deoarece nu le recunoşteau ca atare. Rec./Conseil. cit. numai la expirarea unui anumit termen. Marc Blanquet. 02. deoarece. Comunitatea n-a exercitat complet competenţa sa pâna la expirarea termenului328. 07. dar rămânând supuse. cit. p... Ibidem. potrivit căreia se încheie în numele Comunităţii. statele membre au rămas abilitate să acţioneze în materie. 43 328 Acest lucru s-a datorat. C. autorizării. 323 Avizul 2/91 al Curţii de Justiţie. divergente. 324 A se vedea. 417./Irlande. op. În acest context. Convention n. 170 de l’Oit: Rec. controlului sau chiar aprobării instituţiilor comunitare. A se vedea. care sunt de natură a lipsi statele membre de o competenţă pe care ele puteau să o exercite. 325 326 101 . Iar încheierea de către Comunităţi a unui acord extern interzice statelor să-şi asume anagajamente pe plan internaţional. Raluca Bercea. în egală măsură. Guy Isaac. intervenţia directivei nr. Marc Blanquet. Comm.1061. p. 31. din intensitatea normativă a măsurilor adoptate de instituţiile comunitare în aplicarea acestor dispoziţii. independent de faptul că până atunci Comunitatea şi-a exercitat puterile. cu titlu tranzitoriu323. n-a înlăturat definitiv intevenţia naţională. iar în scopul de a înlătura un vid juridic. 06. 1978. 319. înainte. 19. 1982.327. Prin urmare.CJCE. 79/409 referitoare la protecţia păsărolor sălbaice retrage statelor membre orice competenţă externă în materie.321. cit.

1934. 12. Politica comercială comună a fost concepută . Curtea a precizat competenţa exclusivă a Comunităţilor în materia politicilor comerciale comune şi în adoptarea măsurilor de conservare a resurselor biologice ale mării. 1/75. 41/76. 12.în perspectiva funcţionării pieţei comune. 02. op. p. Marc Blanquet. Deciziile Consiliului din 19. 43. p. 1970).. a dovedit ca necesară. Rec. 1359. 1970. 11. sau autonome331. Guy Isaac. 1972) şi din 27. n. 1972... op. 11. 326 din 29. Astfel. 1975). L. 99 din 21. 02.. 01. dacă nu o .). (JOCE. în interiorul căreia interesele particulare ale statelor membre trebuie să se coordoneze reciproc. n.. 331 CJCE. datorită unor dificultăţi de punere în aplicare a acesteia329. 1975. 329 330 102 . 15. 12. Marc Blanquet.abilitare specifică din partea Comunităţii” 332. au luat iniţial forma deciziilor Consiliului. dispozitivele . În acest sens. în cadrul politicii comune a pescuitului. Decizia Consiliului din 16. Curtea a afirmat că după expirarea perioadei de tranziţie (01. L. 133 C. Avizul..12.. 03. exercitată îngreunat. 299 din 31. (JOCE. cel puţin o . (art. 333 A se vedea. L.333 A se vedea.cadru” ale măsurilor naţionale de aplicare. cit. Comunitatea va exercita competenţă exclusivă prin adoptarea măsurile convenţionale330. 12. Curtea a precizat că nefinalizarea politicii comerciale până la 01. 43 De exemplu. Rec. n. Referitor la politicile comerciale comune. 199). 1976. pentru apărarea interesului global al Comunităţii. Guy Isaac. 1975 (JOCE. Donckerwolcke. cit.E. 332 Idem.redelegare” de competenţă către statele membre. 1969.comunitare.

încât să răspundă interesului colectiv al Comunităţii336. 338 A se vedea. Guy Isaac. 130 R par. dar numai într-un domeniu specific. acela al protecţiei mediului (art. 1978..E. Rec. până la această dată competenţele erau concurente. → Principiul a fost introdus în dreptul comunitar prin A. 14. 336 CJCE. de autorităţi numai în măsura în care are nevoie de ajutorul acestora.) principiul subsidirităţii exprimă voinţa individului sau a statului federal de a depinde de stat. în preambulul căruia se precizează că . Fabian Gula. în cadru naţional. 1979334. 102 al Actului de adeziune din 1972. 07. op cit p. La expirarea acestei perioade măsurile naţionale – de conservare – în vigoare. statele membre puteau lua. 11. 804/79. 4 şi 6/76. → Reglementarea principiului este realizată de Tratatul de la Maastricht. considerate individual. contunuă să se aplice. 32/79. 01. cit.E. 1981. op. Rec. 5. 44. statele acţionează ca gestioar al interesului comun”.statele membre se declară CJCE.E. începând cu 01. Marc Blanquet.. 04./Royaume-Uni. în măsura în care obiectivele avute în vedere în par./Royaume-Uni. ci într-un . Astfel. 10. Astfel. caracterizat printr-o competenţă exclusivă a Comunităţii. 1279 CJCE. 1045. atât a mijloacelor autonome (proprii) cât şi a angajamentelor contractuale cu statele terţe la expirarea termenului fixat prin art.. acţionând foarte puţin. 1 al articolului menţionat pot fi realizate mai bine la nivel comuniatar decât la nivelul statelor membre. France c.nu eexercită o competenţă proprie”. 05. prin utilizarea. 2403.. p. 68 şi operele citate acolo.U. 141/78. statele membre putând adduce chiar adaptări solicitate de cerinţele biologice şi tehnice. A se vedea în acest sens.→ În privinţa adoptării măsurilor de conservare a resurselor biologice ale mării. Kramer. 05. care poate varia în timp. ci permite organizarea pentru fiecare domeniu de competenţă concurentă. 1976. măsurile de conservare cele mai potrivite sub rezerva respectării dispoziţiilor de drept comunitar 335. un partaj. 3. 2923. Comm c. Statele membre. el nu trasează o frontieră rigidă între competenţele statelor membre şi cele ale Comunităţii.). În caz de carenţă prelungită a Consiliului. (…. ele fiind obligate în prealabil nu numai să consulte ci şi să obţină acordul Comisiei337. b) Principiul subsidiarităţii338 Principiul subsidiarităţii este un principiu de reglare a exercitării competenţelor comunitare şi nu de atribuire de competenţe. Rec. 3. 4 C. 07. statele membre au obligaţia de a acţiona prin adoptarea măsurilor de conservare.cadru nou. Comunitatea va avea competenţă exclusivă.. Comm c. de o asemenea manieră./Royaume-Uni. în acest caz . Rec. 337 CJCE. modificat prin TMs. acţiunea Comunităţii se impunea în această materie. 334 335 103 . 1980. ca urmare a circumstanţelor şi exigenţelor obiectivelor avute în vedere. Ideea este ca statul să garanteze peste tot.

prin urmare.. a transporturilor.E. cit.. 1). Manolache. conform principiului subsidiarităţii.. Principiul subsidiarităţii. tuturor instituţiilor Uniunii. două aspecte: .decise să continue procesul de creare a unei Uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei. obiectivele acţiunii avute în vedere nu pot fi realizate de o manieră satisfăcătoare de către statele membre însă pot fi realizate mai bine. 90. 2). → În mod originar principiul subsidiarităţii este ancorat în art. a concurenţei sau în domeniul politicii comerciale comune.necesitatea intervenţiei. 5 din tratatul C. În acest caz intervenţia comunitară A se vedea. în care deciziile vor fi luate cât mai aproape de cetăţeni. 1975. 3. presupune. 1/75 al Curţii de Justiţie. ceea ce determină Comisia să facă această definire cu privire la obligaţia Comunităţii de a acţiona şi referitor la desesizarea statelor privind dreptul de a interveni unilateral. şi în măsura în care. principiul subsidiarităţii acţionează în domeniile politicilor agricole. p. Sub acest aspect. irevocabil şi fără alternative342. op. care. O. date fiind dimensiunile sau efectele acţiunii avute în vedere (par. Comisia afirmă că principiul . 1355-1363. Acelaşi tratat în art. prin compararea şi evaluarea mijloacelor şi instrumentelor de care dispun fiecare. 2 definind obiectivele Uniunii Europene se referă şi la principiul subsidiarităţii. În acest sens ele vor acţiona cu titlu definitiv. conform. fie a Comunităţii fie a statelor membre. . Manolache. inserat de TMs. se impune. 339 340 104 . 3 B (5) alin. op. .eficacitatea legală. 3 B (5). Comunitatea trebuie să reţină modul de intervenţie care lasă mai multă libertate statelor. în cadrul cărora are două dimensiuni340: . art. la nivel comunitar. dacât dacă. în ECR. → Prin Comunicarea din 17 octombrie 1992. domenii ce nu sunt definite explicit de tratat. 342 A se vedea. la modul general. Comunitatea nu intervine. conform principiului subsidiarităţii. p. 341 Avizul nr.nici nu se aplică domeniilor ce aparţin competenţei exclusive a Comunităţii”. Idem.Comunitatea acţionează în limitele competenţelor care îi sunt conferite şi a obiectivelor care îi sunt încredinţate prin Tratat (par.nu determină competenţe”(acest lucru îl face Tratatul) iar potrivit. În domeniile care nu ţin de competenţa sa exclusivă. persoanelor fizice şi întreprinderilor. care dispune .Uniunea/Comunităţile are competenţa exclusivă să acţioneze în domeniile şi în măsura obiectivelor care le sunt încredinţate în mod expres şi evident341. cit. 90. O..339 Principiul nu se aplică decât competenţelor concurente (partajate sau rezervate-competenţe nedefinite explicit de tratat). art.

. p. 343 344 105 . B (2) din TMs. cit. se pune pentru orice acţiune comunitară. Mijloacele destinate acţiunii comunitare trebuie să fie proporţinale cu obiectivul urmărit. 91. la nivel comunitar (art. obiectivul nu poate fi realizat de o manieră suficientă printr-o acţiune a statelor membre. considerate separate. potrivit căruia. În acest caz.este obiectivă. respectiv. 2).. O. . aplicarea principiului are în vedere respectarea identităţii naţionale şi păstrarea competenţelor naţionale. Uniunea/Comunităţile va interveni în măsura în care aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivel comunitar decât la nivelul statelor membre. p. care trebuie să procedeze la consultări mai largi înainte de a propune măsuri legislative. care să justifice conformitatea cu principiul subsidiarităţii346. din 11-12 decembrie 1992. Manolache. dat fiind dimensiunile şi efectele acţiunii respective nu pot realiza obiectivele propuse. 3 B 5 alin. iar competenţa comunitară este excepţia. s-a afirmat în legătură cu principiul subsidiarităţii că. Cu acest prilej. în care statele membre. competenţa naţională este regula. Comunitatea acţionează doar în limitele competenţelor încredinţate de tratat şi dacă acţiunea are ca obiect realizarea unuia sau mai multora dintre obiectivele sale(art. în care se exercită competenţe concurente sau partajate.obligativitatea acţiunii comunitare. 3 B 5 alin. Idem Ibidem. 345 A se vedea pentru detalii. Comunitatea este obligată să intervină dacă. acest principiu constituie esenţa titlului I din tratat. Astfel. 3 B (5) pune în lumină trei elemente principale. 92.limita în acţiunea comunitară. în baza art. protecţiei consumatorilor sau al mediului. A (I) şi art. legal. fiind circumscrisă strict obiectivelor avute în vedere. Un rol esenţial în punerea în aplicarea regulilor de mai sus revine Comsiei.în domeniile care nu aparţin competenţelor exclusive ale Uniunii/Comuităţilor. prin luarea în considarare a cetăţenilor într-un mod mai efectiv în procesul decizional344. .natura şi intensitatea acţiunii comunitare. domeniile politicii sociale. priveşte doar competenţele exclusive ale Comunităţii. şi dacă el poate fi realizat. ce reprezintă esenţa acestui principiu345: . → La Consiliul European de la Edinburg. 91. s-a precizt că art. indiferent că este sau nu de domeniul competenţei exclusive a Comunităţii. 1). mai bine. 346 Rolul crescut al Comisiei –în exercitarea dreptului se iniţiativă legislativă– se datorează tratatului de la Maastricht. op. dar nu este nelimitată.obligatorie343. În acest caz intervenţia comunitară are caracter de necesitate. sănătăţii.

directivele sunt preferabile regulamentelor. 335. A se vedea. principiul subsidiarităţii nu pune în cauză competenţele atribuite Comunităţii prin Tratat.334. -M.. Dacă se impune măsura legiferării. p. şi Raluca Bercea. a principiilor stabilite de Curtea de Justiţie. 95. O. Actele menţionate în text ( A. Manolache. → Prin Rezoluţia sa din 20 aprilie 1994. 5. 134. după cum urmează349: 1. p. aşa cum sunt interpretate de Curtea de Justiţie. Favret. prevederile Consiliului de la Edinburg din anul 1992) şi Concluziile Consiliului de la Birmingham din 16 octombrie anul 1992. forma acţiunii comunitare trebuie să fie cât mai simplă posibil pentru realizarea obiectivului şi să dovedească o executare necesră şi eficace. op. în condiţiile menţineriii echilibrului instituţional şi a realizării integrale a acquis. Comunicarea Comisiei. fiecare instituţie. trebuie să verifice dacă acţiunea legislativă pe care o întreprind respectă principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii347. care. 3. 93. 348 A se vedea. transparenţă şi subsidiaritate” care vizează procedurile de punere în aplicare a principiului subsidiarităţii. prevederile Acordului interinstituţional din anul 1995 şi Protocolului cu privire la aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii anexat la Tratatul de la Amsterdam. a fost cel mai des incriminată pentru depăşirea constantă a competenţelor de către Comunităţi. TMs. Înainte de intrarea în vigoare a TMs. cit. p.cadru şi măsurilor detaliate.E. cit. O. veghează la respectarea principiului subsidiarităţii. 93. Pentru detaliile reeferitoare la procedură. Parlamentul European a contatat că principiul subsidiarităţii a dobândit statutul de normă juridică constrângătoare şi de rang constituţional şi că ea obligă atât instituţiile europene cât şi statele membre. în exercitarea competenţelor sale. în spiritul actelor menţionate anterior348 s-au conturat criteriile de aplicare şi de control ale acestuia. p. 92. Acordul interinstituţional din 25 octombrie 1993 . adoptat de Parlamentul European. a făcut demersuri pentru verificarea respectării regulilor partajului de competenţă cu instituţiile naţionale. pe parcursul întregii proceduri legislative. Manolache. 143. a se vedea. op cit. Rezoluţia Parlamentului European din anul 1992. Raluca Bercea. 4. directivelor. ambele aspecte ale subsidiarităţii trebuie să fie ntrunite. 349 a se vedea. aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii se face cu respectarea dispoziţiilor generale şi a obiectivelor Tratatului. op cit. op.. 347 106 .Democraţie. → În contextul preocupării pentru respectarea principiului subsidiarităţii.ului comunitar.. p. de asemenea. Acordul interinstituţional din anul 1993. şi J.U. (deci înainte de consacrarea principiului subsidiarităţii) Comisia. op. Acordul întăreşte imperativul general potrivit căruia instituţiile menţionate.→ Extrem de relevant în această materie este. 2. cit. Consiliu şi Comisie.

5. motivele pentru care consideră că o parte a propunerii sau aceasta în întregime nu este conformă cu principiul subsidiarităţii. 5 C. respectiv cu art./Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene. dacă este cazul. Prin urmare. Această cerinţă se realizează numai prin respectarea regulilor generale stabilite de art. Principiul proporţionalităţii . În cadrul procedurilor de codecizie şi de cooperare (potrivit. p. trebuie să ţină seama de necesitatea ca orice cheltuieli (financiare. c. CJCE.. art. Comisia trebuie să recurgă la consultări.).E. respectiv. Parlamentului şi Consiliului. 251 C. E. op. 10 C. administrative) ce revin Comunităţii. operatorilor economici şi persoanelor fizice. guvernelor naţionale. În viitor se doreşte ca parlamentele naţionale să fie avertizate din timp de Comisia Europeană cu privire la poiectul de act normativ care se bazează pe acest principiu.E. 71 350 107 . 9. 1997. înainte de a face propuneri legislative. Respectarea principiului subsidiarităţii face obiectul unei reexaminări potrivit regulilor stabilite prin Tratatul C. 5 C. Germania c.E. 8. Consiliul trebuie să informeze Parlamentul cu privire la poziţia sa referitoare la aplicarea principiului (art. 233/1994. respectarea acestui principiu.” De exemplu.) în cadrul expunerii de motive a propunerii comune. statele membre sunt obligate să ia toate măsurile corespunzătoare pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor lor (potrivit Tratatului) şi să se abţină să ia orice măsură care ar putea să pericliteze realizarea obiectivelor Tratatului. Rec. A se vedea pentru detalii. în prezent.Curtea are posibilitatea de a examina respectarea principiului subsidiarităţii la adoptarea actelor normative comunitare şi de a anula acele prevederi care au fost adoptate cu nesocotirea ei.6.E. Parlamentul şi Consiliul trebuie să analizeze conformitatea de principiu cu imperativele de subsidiaritate a propunerilor Comisiei.E. 11. Consiliul este obligate să detalieze. art. autorităţilor locale. şi proporţionale cu obiectivul de realizat. 7. să publice documentele cu privire la aceste consultări (cu excepţia cazurilor de urgenţă deosebită şi confidenţialitate). dacă întreprinderea vreunei acţiuni comunitare nu este posibilă ca urmare a aplicării principiului subsidiarităţii. controlată doar ulterior adoptării actului normative (comunitar)350. măsurile comunitare trebuie să lase o cât mai mare libertate posibilă pentru decizia naţională a statelor membre. 5. de asemenea. trebuie să prezinte Consiliului European. 3.10. 1997. 252 C. raportul trebuie trimis şi Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social. Fabian Gula . este verificată. trebuie să motiveze pertinenţa propunerilor sale în raport de principiul subsidiarităţii. un raport annual cu privire la aplicarea art. să fie minime. cit. în concordanţă cu asigurarea obiecrivului măsurii şi cu respectarea prevederilor Tratatului..

ci şi ca o limită de natură obiectivă a competenţei comunitare. Raluca Bercea. 5 alin. chiar şi într-o formă generală. p. Guy Isaac. 48. op. Schrader. Paris.Î mod concret.353 Potrivit acestui principiu. 33352. Le principe de proportionnalité dans la jurisprudence de la Cour relative au droit communautaire agricole.. Marc Blanquet.). 344. 354 A se vedea. şi C. etc. 2263. 353 CJCE.. cit.→ Jurisprudenţa Curţii de Justiţie este cea care a introdus în ordinea juridică comunitară principiul proporţionalităţii. atunci când Comunitatea are de ales între mai multe mijloace de acţiune. 1989.A. 81 par. mai puţin constrângătoare. . Dubouis. Consiliul trebuie să se limiteze la obiectvele prevăzute de art. art. Principiul proporţionalităţii are un câmp de aplicare mai întins decît cel al subsidiarităţii. cit. 11. pot fi utilizate: recomandare. ea trebuie să utilizeze . 3 C. stipulează că. RTDE. → Principiul este reglementat ca atare în art.şi S. 48. aderarea la o convenţie ineternaţională. 07. sprijin financiar.E. art.Acţiuneaa Comunităţii nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului Tratat”.E. 265/87. p. cât şi acela al competenţelor exclusive. Marc Blanquet. 5 alin 3 C. Litec. 351 108 . p. 2005. proporţional cu acesta).. acţiunea sa cuprinzând atât domeniul de exercitare a competenţelor concurente. măsura cu eficacitate egală cu aceea care lasă cea mai mare libertate statelor membre. 30 C. A se vedea în acest sens.C. 352 Această dispoziţie a fost interpretată nu doar ca o referinţă implicită la principiul proporţionalităţii. 3 care prevede ajutoarele de stat considerate compatibile cu piaţa comună. Astfel.. sau dacă alte mijloace.E.principiul proporţionalităţii solicită ca orice sarcină impusă destinatarilor regulilor comunitare să fie limitată măsurii strict necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut în Tratat. 34 C. L. 271. pe care l-a circumscris unui domeniu specific: protecţia operatorilor economici împotriva prejudiciilor ce pot rezulta din reglementările comunitare351. Dacă actul A se vedea. În acest caz trebuie să se examineze cu atenţie dacă o intervenţie pe cale legislativă (ce presupune adoptarea unui act comunitar) se dovedeşte necesară.. → Înainte de a fi reglementat prin art. op. mijloacele folosite de autorităţi trebuie să fie proporţionale cu scopul lor. op. Néri. în cadrul Politicii Agricole Comune (P. referinţe la principiul proporţionalităţii au fost identificate în dispoziţii diverse ale tratatelor institutive.E. Rec. Curtea a precizat că . cit. particularilor şi întreprinderilor354. 1981. p. stipulează că atingerile legitime pe care statele membre le pot aduce principiului liberei circulaţii a mărfurilor trebuie să fie justificate de interesul general (adică.Blumann. sau în materie de concurenţă. cu cât mai puţine sacrificii posibile din partea destinatarilor cărora li se adresează. Droit institutionnel de l’Union européenne. Guy Isaac. sau art. 652.

Teoria generală a dreptului. Ştefan Munteanu. I.comunitar se dovedeşte indispenspensabil. directivelor prin raportare la regulament şi directivelor. Bucureşti.Constantin Eremia. Simona Cristea. ale Idem. 05. Nicolae Popa. pe lângă faptul că.. CJCE. Ed a 2-a. conţine în anexă un protocol. Mihail . care determină acţiunea legiuitorului sau. Bucureşti. 358 A se vedea. 157/96.principiul proporţionalităţii. Ed..a dreptului. Reamintim că Tratatul de la Amsterdam. ce conduc la apariţia normelor juridice . Precizări prealabile → În accepţiune materială. reclamă ca actele instituţiilor să nu depăşească limitele a ceea ce este strict necesar realizării obiectivelor legitime urmărite prin reglementările în cauză. Integrarea euopeană. All Beck. reafirmă ideea că în activitatea lor Comunităţile Europene trebuie să lase autorităţilor naţioanale o marjă largă de decizie.. care face parte din categoria principiilor generale ale dreptului comunitar. În acest sens Curtea a precizat că . iar atunci când instituţia are posibilitatea să aleagă între mai multe măsuri.2211. Rec. principiilor generale ale dreptului şi acqui-ului comunitar. The Queen. 1998. care dau naştere unor reguli izvorâte din necesităţile practice (dacă e vorba de obicei)358. acestea să nu fie disproporţionate în raport cu scopurile vizate356. 101. 355 356 109 . care modifică unele prevederi ale TMs. Dreptul comunitar nu este numai rezultatul unor condiţii materiale de existenţă ci şi al dorinţei statelor membre. O perspectivă juridico-filozofică. Protocolul. prin izvoare de drept înţelegem condiţiile materiale de existenţă ale societăţii. cu condiţia respectării dispoziţiilor tratatelor institutive357. Capitolul III. p.). de exemplu.a. p.Beck. 2006. 161. se cuvine să recurgă la cea mai puţin constrângătoare pentru cel ce urmează să o execute (pentru destinatarul măsurii. iar atunci când se impun unele sarcin. conţinutul său nu trebuie să se caracterizeze print-un . Izvoarele dreptului comuniatar 1. 357 A se vedea.exces de reglementare. C. n.cadru prin raportare la măsurile mai detaliate355. Ed. 05. este de natură să asigure un control al respectării celor două principii.H. ci se cuvine a se da preferinţă. cu caracter constrângător”. prin care se cere fiecărei instituţii comunitare să vegheze în permanenţă la corecta respectare a principiilor subsidiarităţii proporţionalităţii.

op. Simona Cristea. contractul normativ îmbracă forma tratatului.Comunităţilor Europene/Uniunii Europene . Conelia Lefter. fac parte. inclusiv cele care le modifică. actele normative (legile. 133. izvoare nescrise. → În accepţiune formală izvoarele dreptului reprezintă formele de exprimare a normelor juridice. În ramura dreptului muncii şi al securităţii sociale.178. concretizată în creşterea continuă a nivelului de trai al naţiunilor europene şi în colaborarea lor reciproc avantajoasă359. în aplicarea acestor tratate (dreptul secundar sau derivat). Marc Blanquet. cit. sub forma contractelor colective de muncă. jurisprudenţa Curţii de justiţie. În dreptul internaţional public.izvoare secundare. contractul normativ reprezintăizvor de drept în materia organizării şi funcţionării structurii federative a statelor. din . contractul normativ este izvor de drept. cit. alături de tratatele institutive şi actele adoptate de instituţiile comunitare şi: a) regulile de drept aplicabile în ordinea juridică comunitară: normele juridice care rezultă din convenţiile statelor membre încheiate în aplicarea tratatelor comunitare. dreptul comunitar distinge două categorii de izvoare: . din perspectivă. în care se prevăd condiţiile generale al organizării procesului muncii într. p. 359 360 110 .ramură determinată şi pe baza cărora sunt încheiateapoi contracte individuale de muncă. op.. * În sens larg361 . contractul normativ360 şi actul normative. le completează sau le revizuiesc.. Dreptul comunitar primar Dreptul comunitar primar este format din a) tratatele institutive (originare) ale Comunităţilor Europene. * În sens restrâns.. obiceiul juridic. 52. p. în sens larg. Nicolae Popa. b) alte tratate comunitare care au modificat prevederile A se vedea. 361 A se vedea. op.de a asigura o pace durabilă între popoarele lor. formală. tratatele institutive (dreptul primar sau originar). p. doctrina. şi .izvoare primare. practica judecătorească şi precedentul judiciar. în principiu. b) regulile de drept a căror origine este exterioară ordinii juridice comunitare: normele juridice care rezultă din relaţiile exterioare ale Comunităţilor. regulile juridice conţinute în actele adoptate de instituţii. cit.izvoarele dreptului comunitar. MihailConstantin Eremia. În dreptul constituţional. principiile generale de drept. 2. A se vedea pentru detalii. în sens generic) în sens restrâns. Guy Isaac.

85.E. 362 363 364 365 În continuare îl vom folosi în text. se impune numai o decizie unanimă a Consiliului.vi-a.C..E. 149 C.. în T. respectiv. intrate în vigoare în august 1965..E. prin care sporesc puterile bugetare ale Parlamentului European. 2006 p. 32 § 3 C. L’Union européenne. ed. intrat în vigoare la 1 ianuarie 1971. Dintre cele mai importante modificări amintim: . se realiza cu intervenţia Curţii de Justiţie.E.A. bugetare.E. → Modificările şi completările aduse tratatelor originarere zultă nu numai din tratate propriu-zise ci şi din acte ale instituţiilor comunitare. semnată şi intrată în vigoare în acelaşi timp cu tratatele de la Roma. prescurtat. Este însoţit de numeroase anexe şi protocoale adiţionale ( protocoale asupra statutului Curţii de justiţie şi asupra privilegiilor şi imunităţilor).A.Convenţia referitoare la anumite instituţii comune. asupra propunerii Curţii de Justiţie după consultarea Comisiei şi Parlamentului (art. 1975.C. 90 C.C...O363.O.E.E. tratatul ce instituie un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor şi protocolul unic asupra privilegiilor şi imunităţilor. intrate în vigoare la 1 ianuarie 1958. C.E.iniţiale al Tratatelor institutive.. de la Luxemburg.E. Dalloz. 364semnate la 25 martie 1957. de exemplu în cadrul procedurii simplificate de revizuire365. cu aceeaşi valoare ca şi tratatul.E. T. .Tratatele de la Roma care instituie C.O.C.E.A. Această procedură simplificată.originare sunt: . asupra Curţii de Justiţie.E.E.E.deciziilor. . RTDE. A se vedea.E. 222 C. Tratatele sunt însoţite de numeroase anexe şi protocoale dintre care amintim pe cel care defineşte statutul Băncii europene de investiţii. şi T. T.Tratatele . L’importance des conventions communautaires pour la création d’un droit communautaires. Hauschild.C. T. adică a .A.E. care impun o ratificare din partea statelor membre. şi C.E. din 22 aprilie 1970. semnat la 18 aprilie 1951 intrat în vigoare la 23 iulie 1952.E. şi de la Bruxelles din 22 iulie 1975. 80 § 2 C. .E. şi Louis Cartou. suiv.Tratatul de la Paris care instituie C. Aceste texte au intrat în vigoare la 14 ianuarie 1958.107 § 5 C. sau asupra recomandării B.C. c) convenţiile între statele membre362. intrat în vigoare la 1 iunie 1977.E.) 111 . În continuare le vom folosi în text.E..131 et.E. sau în cazul actelor de natură particulară.E. Este vorba despre o revizuire pur comunitară. care evită faza diplomatică. 2 C. În cadrul T. Paris.. şi protocoalele semnate la Bruxelles la 17 aprilie 1957 asupra privilegiilor şi imunităţilor.C.E. Traités de Paris – Rome – Maastricht.226 şi 245 alin. prescurtat.. asupra propunerii Comisiei şi după avizul Parlamentului (art. 221 C.C. la 8 aprilie 1965.E. a) Tratatele institutive . semnate la Bruxelles. şi avizul conform al Parlamentului (art.C..). 76..

190 C. p. Editura Academiei Române. . Reguli generale. Tratatul de la Nisa.369 b) Alte tratate care modifică Tratatele institutive sunt: Actul unic European (A. 2285. intrată în vigoare 1 ianuarie 1971.E. III.C.E.. 04. n. op. Laissa.A. intrat în vigoare la 1 iulie 1987370.Aderarea noilor state membre se realizează prin acte care au valoare de drept primar şi care pot modifica în oricare domeniu dreptul comunitar.E). Curtea de Justiţie a precizat în acest sens că . ci de conţinutul său. C. R. Bucureşti. 10. Tratatul de la Amsterdam (T. 28. p. 31 et 35/86.Decizia cu privire la înlocuirea contribuţiilor financiare prin resursele proprii ale Comunităţilor. Dreptul european al concurenţei.E.A.U. care a făcut obiectul unei adoptări de către statele membre. în conformitate cu regulile constituţionale respective. ca şi celelalte decizii amintite.U. Rec.U. a se vedea. semnat la Mastricht la 7 februarie 1992. semnat la Luxemburg şi la Haga din 17 şi 28 februarie 1986.E.) semnat la 2 octombrie 1997. şi VII din T.57. 2001.E. Drept comunitar general. Titlurile II. n. Roxana Munteanu. Deciziile cu privire la resursele proprii.E. Înţelegerile între întreprinderi. Ţinca. 1999.A.).actele de aderare367 ale statelor care au devenit membre ale Comunităţilor.169 din 29 iunie 1987 366 367 112 . 51……………………………………………………………… 370 J. Editura Didactică şi Pedagogică. 369 A se vedea.. Aceste decizii privesc chiar conţinutul Tratatului deşi denumirea lor nu corespunde conţinutului lor.C. în baza art. p.).. de exemplu. cit. deorece Curtea de Justiţie a decis că natura unui act nu depinde de forma sau denumirea sa. relifează categoria dreptului J. aff. 133..A.C..E. decizia din 20 septembrie 1976 cu privire la alegerea reprezentanţilor Parlamentului European referitoare la votul universal direct (in baza art.E. Aceste tratate nu constituie drept comunitar asimilabil tratatelor comunitare institutive decât în privinţa acelor dispoziţii care modifică tratatele comunitare.O. În schimb alte dispoziţii din titlurile V şi VI. L 253/42 din 07. modificarea compunerii instituţiilor şi a organelor comunitare: A sevedea. O. 2000 Acestea conţin dispoziţii instituţionale care au fost deja integrate în tratatele comunitare .. de exemplu. 368 Asupra condiţiilor şi limitelor în care actele de aderare conferă valoare de drept comunitar primar anumitor dispoziţii de drept derivat. Tratatul asupra Uniunii Europene (T. ce corespund celui de-al 2-lea şi al 3-lea pilon. L. Marc Blanquet. A se vedea şi. 1988. IV. înlocuită prin decizia referitoare la sistemul de resurse proprii din 29 septembrie 2000366.. sunt asimilate Tratatelor instuitutive.J. Guy Isaac. constituie surse de drept comunitar primar368. Bucureşti. modificarea ponderii voturilor în cadrul Consiliului.O.E. 269 C. S. Paul Mircea Cosmovici. Jtes. şi 173 C.

devenea tot mai neclară. cit. Prima parte conţine .E.E. 373 Deşi a ieşit din vigoare.C.E. articolele.în cazul unei lacune în Tratatul C..U.comunitar complementar371.E. 135. Sunt numite şi tratate compozite. Paul Mircea Cosmovici.E. de integrare sectorială – au prioritate faţă de dispoziţiile Tratatului C. şi prin Tratatul de fuziune a executivelor (Bruxelles. Datorită operaţiei de simplificare s-a decis renumerotarea completă a T. secţiunile din T. de asemenea. instituţiile sunt comune.simplificare. şi a T.E..E. aceastea îşi execită atribuţiile în cadrul fiecărei comunităţi. . cit. 135. 372 A se vedea. prin Convenţia cu privire la anumite instituţii comune (Roma.U.dispoziţiile specifice ale Tratatului C.modificări de fond.C.E. Guy Isaac. care.. sunt renumerotate conform tabelelor de echivalenţe figurând în anexa din Tratat.O. nu modifică pe cele ale Tratatului C. stipulează că dispoziţiile Tratatului C.A. 1 din T.A.E. pentru că. op..O. 1957). cuprinzând anexe şi protocoale cu scopul de a înlătura dispoziţiile caduce şi pentru a adapta textul anumitor dispoziţii. op..E. potrivit regulilor de drept internaţional.U. 9 din Taratatul de la Amstedam. 371 113 .C. numai din punct de vedere istoric se înţelege mai bine ansamblul izvoarelor dreptului comunitar şi raporturile dintre. Deşi. – tratat general. Guy Isaac. Marc Blanquet. vom face referire şi la T.373 şi nu derogă de la stipulaţiile Tratatului C. 374 A se vedea.E. Autonomia tratatelor institutive. care acoperă toate activităţile economice (inclusiv piaţa energiei atomice) .E. Astfel.E.A. şi din T.. deoarece ca urmarea revizuirii decisă la Amsterdam.tratat special. A se vedea pentru detalii. titlurile.. şi în special datorită simplificării . 1965). p.E. aduse T. astfel cum au fost modificateprin dispoziţiile T.tratat special . şi dreptul derivat corespunzător acestui tratat.tratate speciale. p. Marc Blanquet.E. → Raporturile dintre tratatele institutive. A doua parte realizează o . Roxana Munteanu. op. care face parte integrantă din acesta372.A . . a tratatelor comunitare.E.E.374 Raporturile dintre tratate le putem prezenta astfel: . 53-59.. p. 12 par. Raporturile reciproce dintre tratatele institutive sunt guvernate de art.C. şi celor trei tartate comunitare (institutive). prezentarea T.A. abrogarea Convenţiei din 25 martie 1957 cu privire la anumite instituţii commune şi a tartatului de fuziune din 8 aprilie 1965 şi înlocuirea lor cu art.E. 305 C.tratat general.C. potrivit art.se aplică dispoziţiile Tratatului C. Tratatul de la Amsterdam este structurat pe trei părţi. cit. . Se prevede.. potrivit dispoziţiilor din fiecare tratat.C.

C. şi Guy Isaac. Lefter. 12. şi că. 11. aff. câmpul de aplicare al Tratatului este limitat la activităţile economice 379 . ceea ce nu este alteceva decît .E. menţionează însă că au caracter imperative. cit. în cauza Van Gend en Loos din 05.considerând că Tratatul C. Rec. referirindu-se la art..C. făcând să prevaleze o mai mare armonizare în interpretarea dispoziţiilor lor .2151 et JDI 1979. objectifs P.E. cit.. n.325 378 De exemplu.C.J. aff. 2 şi 3 C. Structura tratatelor institutive este aproape identică. şi ! şi 2 C. politica agricolă) nu va legitima invocarea necunoaşterii unui alt obiectiv (libera circulaţie a produselor)380 Idem 14 .74 380 C.O. 136. A se vedea. op.scopurile socio-economice proprii fiecărui tratat comunitar ( art. 12.E. Marc Blanquet. Walrave. aff. 12. 375 376 114 . Rec. 10. scopurile etice şi politice care au animat şefii statelor fondatoare .E. 02. despre care Curtea de Justiţie n-a ezitat să precizeze. → În preambul şi în clauzele de început sunt enunţate: .E. Guy Isaac.Curtea de Justiţie a încercat să atenueze independenţa/autonomia tratatelor.E.E. este o normă fundamentală în lumina căruia celelalte tratate trebuie sistematic interpretate.A. 1978.) a concepţiilor juridice care inspiră structura pieţei comune în general. drept bază legală pentru a explica principiul efectului direct al dreptului comunitar.A.C... op.acestea trebuie reintegrate din perspectiva Tratatului C. 26/62. Mélanges Ganshof van der Meersch. cit. 48/74.E. caluze materiale. 377 A se vedea pentru detalii. 136.E. Les objectifs de la Communauté européenne comme principes d’interprétation dans la jurisprudence de la Cour de Justice. 2 T. Marc Blanquet.36/74...E. p. 56. op. atunci cînd se constată că dispoziţiile din Tratatul C. clauze finale. Din această perspectivă Curtea de Justiţie a arătat că incapacitatea unei instituţii comunitare de a realiza în termen unul din aceste obiective (de exemplu. 1974..E. 1963. p. 929.a. délibération 1/1978.aplicarea la un domeniu înalt specializat (cum este Piaţa nucleară.în termini similari..376 → Structura tratatelor institutive..E. că au aceeaşi forţă juridică ca orice alte dispoziţii din Tratat.. Pescatore. Charmasson . cuprinzând patru categorii de clauze377: preambul şi clauze de început.375 Astfel. adică efect direct378. .C. C. clauze instituţionale.E. 379 C.Tratatul nu stabileşte o ierarhie a obiectivelor fundamentale. cu privire la Piaţa comună a produselor nucleare au caracter sumar. 1974.J.) Ansamblul acestor dispoziţii cuprind obiective şi principii cu caracter general.C. p. a invocat preambului Tratatului C.E..J. p.. şi C.

384 115 . numite şi tratate de integrare sectorială . astfel definit de tratat. organizarea. finanţele..E..741 C. dar şi pentru libera circulaţie a lucrătorilor (art.cadru. 44 C.).E. p. De aceea competenţele încredinţate instituţiilor sunt mai mult operaţionale (de exemplu în domeniul cercetării) decât normative Din punct de vedere al naturii efectelor dispoziţiile materiale ale tratatelor distingem între dispoziţii direct aplicabile (de exemplu. se impart între cele ale unui tratat cadru cu cele ale unui tratat lege. Marc Blanquet.E.. Cu privire la aceste clauze Curtea a utilizat termenii .C.). op.A.E.O. în materie de politici comune (politica agricolă comună – art.E. Tratatul realizează o adevărată legislaţie în sectorul amintit.).C.E. 23. al Comunităţilor sunt descrise în prima parte.384 Tratatul C. 32 la 37C.. clauzele materiale ale Tratatului C.A. de exemplu..382.C. cu privire la atribuţiile Comisiei.sistemul instituţional.C.E.O. regulamentele) care dau naştere la drepturi pentru particulari şi de care 381 382 383 Aviz. se elaborează o legislaţie cu totul specială.E. Guy Isaac.J.E. funcţionarea şi competenţele instituţiilor... 40 C. la acţiunile ce se derulează în faţa Curţii de Justiţie → Clauzele materiale383.. Cea mai mare parte a clauzelor din tratate definesc regimul economic şi social (economic şi tehnic pentru T. faţă de sistemul C.şi un tratat. Pentru realizarea unei integrări economice de ansamblu. Astfel. 1977.E. 133 C.C.E. 99 C. politica de conjunctură – art. şi T. 136.).E. formulează obiective de atins şi principii ce stau la baza instituţiilor.339.şi . conţinea o codificare completă şi detaliată a regimului aplicabil statelor membre şi întreprinderilor în sectorul cărbune-oţel..C.E. astfel: baza Comunităţilor. constituţie. .E.A. Este de remarcat o reducere al caracterului supranaţional al sistemul instituţional al Tratatelor C.C.A. 1986. politica comercială comună – art.E.şi C. din punct de vedere al tehnicii juridice folosite în redactarea clauzelor materiale distingem două tratate speciale.cu referire specială la Tratatul C.E.O.E. În . Clauzele materiale ale Tratatului C.E. 70 şi 71 C.E.E..E. aff.cadrul. relaţiile exterioare.E381..T. C.04. 04. lăsând Înaltei Autorităţi decât misiunea de executare. A se vedea. pe care ele însele le-au instiuit. sau libertatea de stabilire (art. 294/83. cit.. politica transporturilor – art.T.cartă constituţională. Rec. Rec. funcţia publică. Les Verts c/ Parlement européen... 1/76 din 26.→ Clauzele instituţionale care formează .E.

E. ci pe baza unui set complex de relaţii între statele membre. al Tratatelor C. 146. RTDE..E.cit. art. 230 C. Amsterdam şi Nisa.E.O. adică. Manolache. statele membre şi-au conservat Guvernul francez este depozitarul Tratatului C. O.E şi C. 232 C.E. Lefter.E. 387 A se vedea. C. modalităţile de intrare în vigoare ale tratatelor Tratate solemne. şi fostul art. op. literatura juridică. L’importance des conventions communautaires pour la création d’un droit communautaires. tratatul devin lege în cadrul statelor membre şi trebuie aplicat în mod direct de către tribunalele naţionale.E.A.E. Această prioritate este garantată de o serie de acţiuni ce pot fi deduse în faţa Curţii de Justiţie care sancţionează .58.E..E.O. 386 A se vedea. p.aceştia se pot prevala în faţa instanţelor naţionale ale statelor membre. guvernul Italian.A. caracterul de self-executing al Tratatului. 1975. art. Sarcina de punere a lor în aplicare revine în primul rând instituţiilor comunitare în temeiul art 4 C. În această privinţă.. tratatele C. Hauschild.O. Tratatele de la Mastricht. încălcarea tratatelor (art. 385 116 .E.C. 388 A se vedea.. A se vedea în acest sens. 234 C. cetăţenii lor şi instituţiile comunitare386 Caracterul de autoritate al tratatelor . şi dispoziţii care trebuie să facă obiectul unei prealabile măsuri de aplicare din partea fie a instituţiilor fie a statelor membre (de exemplu. p..) C..C. ele au prioritate în raport cu celelalte acte comunitare (dreptul derivat sau dreptul născut din relaţiile exterioare al Comunităţilor. Tratatul C. Tratatele institutive sunt singura sursă de drept comunitar.E. 35 C. a arătat.. 148 la 150 C. op. art. convenite de părţile contractante. deoarece au modificat. cu referire la Tratatul originar C. cit. iar drepturile şi obligaţiile pe care el le stabileşte nu există pur şi simplu între statele membre pe o bază internaţională reciprocă..C.E. p.E. neputând intra în vigoare decât după depunerea instrumentului de ratificare din partea tuturor semnatarilor385. Convenţiile între statele membre încheiate în aplicarea tratatelor comunitare388 În principiu.E.E. 139.E.387.Regulile din tratate se situează în vârful ierarhiei ordinii juridice comunitare. iar cel Italian.21.A. şi în subsidiar. Marc Blanquet. în baza ratificării.şi C.E. directivele sau deciziile) → Clauzele finale ale tratatelor au în vedere modalităţile de ratificare şi de revizuire. cit. dar în baza acestora.. au ca depozitar. în principal. tratatele comunitare sunt ratificate de către fiecare stat contractant potrivit regulilor constituţionale respective.. op.E. Guy Isaac.E.

dacă este nevoie. 1968. L. 1990.dreptul de a încheia între ele acorduri şi convenţii..389 → Astfel. 401 din 30. Paris. R. precum şi a sentinţelor arbitrale. 110. 5 éd. 225 din 20. nr. Dalloz. obiectul lor este în strânsă legătură cu executarea tratatelo r 391 : . 117 . 1991 390 A se vedea. 12.. p. Iaşi.recunoaşterea reciprocă a societăţilor în sensul alineatului 2 din articolul 48. 09. M. 1990 referitoare la eliminarea dublei impuneri în cazul corectării beneficiilor întreprinderilor asociate394.Aceste acorduri constituie neândoielnic un izvor de drept comunitar. . menţinerea personalităţii juridice în cazul transferării sediuluidintr-o ţară în alta şi posibilitatea fuziunii unor societăţi supuse unor legislaţii naţionale diferite. 10. în diverse domenii. 1980.Convenţia din 29.Convenţia din 23. .simplificarea formalităţilor privitoare la recunoaşterea şi executarea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti. . 1968 cu privire la competenţa judiciară şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială. 1989 394 JOCE nr. 10. cit. Munteanu. 10. Ed.E. . 391 A se vedea.C. Boulouis. 1989)393. cu privire la recunoaşterea reciprocă a societăţilor.p. L. J. 12. 2002. potrivit art. Au fost încheiate convenţii între statele membre care. din 17. Chevalier. A se vedea.. . 08.Convenţii referitoare la brevetele europene (Műnchen 05. 1973) şi comunitare (Luxemburg 15.. 1977. 07.Convenţia de la Bruxelles din 27. negociate în executarea tratatelot. a II-a. tome 1. . 305 389 392 393 JOCE. Grands arrets de la Cour de Justice des Communautés européennes. statele membre vor începe negocieri între ele. exercitarea şi protecţia drepturilor în condiţiile acordate de fiecare stat propriilor cetăţeni. în vederea încheierii de acorduri. 239 din T. 293 C. pentru a garanta cetăţenilor lor390: . sunt destinate să le completeze. 266 din 09.E. sau într-o altă dispoziţie specificăa unuia din tratatele institutive. Editura Polirom. .protecţia persoanelor. 02. . în măsura în care. L. etc. Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene. op. JOCE.Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980 cu privire la legea aplicabilă obligaţiilor contractuale392.eliminarea dublei impuneri în interiorul Comunităţii. deşi nu au în mod direct fundamentul juridic în art.

JOCE. politica energetică). op.22. Consiliul ia măsurile adecvate hotărând în unanimitate. 05. 396 Idem.396 în domenii precum: politica energetică. care precizează: Dacă realizarea – în cadrul funcţionării pieţei comune – a unui obiectiv al Comunităţii impune o acţiune a Comunităţii. ce ţin locul funcţiei legislative pe care tratatul n. aranjamentele. 395 398 Idem. 2000. instituţiile comunitare se abţin. stabilit de Consiliu în 1995. Statele membre pot încheia acorduri în formă simplificată. → Alte acorduri între statele membre încheiate într-un domeniu de competenţă comunitară. mecanismele financiare corectoare. 1971. 05. este pusă în evidenţă Nu există o regulă referitoare la publicarea acestor acorduri. C. concordatul şi alte proceduri similare. După anul 1970. A se vedea. 110 din 30.a exercitat-o. Manolache. 10.prin încheierea sau pregătirea unor convenţii sau acorduri.E. Recurgând la art. 397 A se vedea.E.. Prin asemenea convenţii statele membre au creat reguli de drept noi. prin folosirea ca temei juridic al acestui articol. creând astfel reguli de drept originale.→ Acordurile încheiate de reprezentanţii statelor membre în cadrul Consiliului. proprietatea industrială. relaţiile cu ţările din Europa de est398. p. sau se impune o revizuire a Tratatului? Statele membre au acoperit această lacună . Cu privira la această problemă s-a pus întrebarea dacă. Acestea depend de decizia Statelor member. cit. Domenii diverse sunt vizate. cel mai frecvent s-a recurs la dispoziţiile art 308 C. politica mediului. privind procedurile de insolvabilitatereţine elementele esenţiale ale acestui proiect)397. şi opera citată acolo. 308 C.. fără ca prezentul Tratat să fi prevăzut puterile de acţiune cerute în acest scop. politica regională. la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European. 132. nesupuse ratificării. n.)395. O. 118 . un Regulament – 1346/2000 – adoptat de Consiliu la 29. fără a fi necesară revizuirea Tratatului: uniunea economică şi monetară. respectiv o materie care a fost omisă de Tratat (de exemplu. p. care n-a fost semnat totuşi de statele membre. 1971. falimentul (proiectul de Convenţie privind falimentul. A se vedea. chesiunea scrisă din 12. Louis Cartou.E. op.cit. Aceste acorduri iau forma acordurilor reprezentanţilor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului Comunităţilor Europene (U. lichidarea.

12. p. nu trebuie să fie confundat nici cu termenul identic cu semnificaţia din common law. 203. Rec. Precizări prealabile O caracteristică principală care distinge Comunităţile europene de organizaţiile internaţionale clasice. o putere normativă comparabilă cu o putere legislativă naţională400 Deşi redactorii tratatelor s-au ferit să utilizeze termenii . în caz contrar el va fi lipsit de efecte juridice404. 07. 17. 139. 1970.Declaraţia nr.E. Eexemplificăm în acest sens..C. 404 A se vedea. Cairns. aff. ambele în J. deoarece Consiliul trebuie să acţioneze unanim.act comunitar. 2003/72 din 22. 09. cu excluderea vreunei abţineri.. L. Manolache. op.A. Termenul . 23 399 119 .C. De asemenea.J. pentru ca apoi .sistemul legislativ al Comunităţii.. . privind suplimentarea statutului pentru o societate cooperativă europeană. Guy Isaac. şi care o apropie de ordinea juridică internă este capacitatea de a crea reguli de drept. cu operele citate acolo. 03. 401 C. Rec. Dreptul derivat /Actele juridice adoptate de instituţiile comunitare 3.. 61. încredinândastfel anumitor organe. Köster.E.. din 18. 08.399 3. cit. trebuie să fie conform obiectivelor fundamentale. pentru a exercita după o procedură prestabilită.alături de competenţele de atribuţie şi implicite ale Comunităţilor şi o competenţă subsidiară a acestora. ca reprezentând . p.. 07... Propunerea pe care o face Comisia în cazul de faţă trebuie să fie rezultatul tuturor statelor membre. O..E. Marc Blanquet. Termenul .acţionând în calitatea sa de legislator.. care putea fi adoptat de Comisie potrivit dreptului comunitaral concurenţei a fost considerat ca şi un regulament de bază403.act comunitar. referindu-se la T. 1435/2003 din 22. op. op. privind statutul pentru o societate cooperativă europeană şi a Directivei nr. Curtea de Justiţie n-a ezitat acest lucru. 400 A se vedea. generale ale Comunităţilor.. Of. p.. sau . 1.J. Tratatul de la Amsterdam se referă la Consiliu în art. 1978..legislaţie. Simmenthal. 25/70. Dreptul derivat nu trebuie să contravină dreptului primar.629 403 A se vedea.. ca un instrument legislativ adoptat de organele legislative constituţionale din Marea Britanie şi S. 2003. şi obiectivelor cu caracter specific – care sunt înfăptute prin intermediul Ibidem. adoptarea de către Consiliu a Regulamentului nr.E. 25. aff. înseamnă orice instrument legislativ sau administrativ. adoptat de autorităţile administrativ. 207 C. p.C.207/1. iar actul denumit comfort letter – scrisoare administrativă informală. 2003.puterea legislativă a Comunităţii.lege. O.402.1161 402 C.106/7..401 sau . 23: şi W.. 39 anexată la Actul final să facă referire la caliatatea instituţiilor de a redacta legislaţie comunitară. cit. Manolache. cit.U..

14) A se vedea.nici una neavând vocaţia să se impună celelilalte. . nici art..acte comunitare specifice sau nenumite adoptate de Comisie sub forma unor declaraţii prin care se aduc la cunăştinţă criteriile pentru examinarea cazurilor individuale în cadrul conduitei concurenţiale şi a ajutoarelor de stat408. P.Pentru îndeplinirea misiunilor şi în condiţiile prestabilite…de tratat. La hierarchie de normes communautaire.diverselor politici comunitare şi principiilor generale ale dreptului comunitar. 16 annexée du traité sur L’Union européenne. Actele comunitare sunt definite în art.. de toate categoriile de acte.G. Parlamentul European împreună cu Consiliul. CDE. Rev. ori al înfiinţării de diverse comitete şi comisii auxiliare. 405 406 120 .acte adoptate de Parlament sub forma unor rezoluţii sau de Consiliu sub formă de concluzii (fără efecte juridice) prin care.E.. O. 169 408 Idem. Instituţiile comunitaremai pot aadopta şi alte acte care nu au natura celor menţionate în art.Kovar.7 C. 94/37 din 13 aprilie 2005. de Actele adoptate potrivit Tratatului C:E. erau deciziile. Încercări de ierarhizare.C. pentru domeniul proprietăţii intelectuale. în procedura bugetară. Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiunilor ce le sunt încredinţate prin prezentul tratat (art..Of. chronique d’échec annocé. La Déclaration n.. E. Marché unique. 1995. a se vedea.acte de modificare a unor prevederi ale Tratatului C. 407 A se vedea. 249 C.: .D. Consiliul şi Comisia.407: . nereuşiete însă. hotărăsc regulamente şi directive iau decizii şi formulează recomandări şi avize. Recherches sur la notion de hierarchie des normes en droit communautaire. p.E. cit. R. 249 C.J.Tizzano. De asemenea. 2004/48 a Parlamentului şi a Consiliului referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (Comisia consideră că cel puţin un număr de 11 drepturi de proprietate sunt de domeniul de aplicare a Directivei) – J. 2 din Directiva nr.) potrivit scopurilor şi în condiţiile stabilite în Tratat. L. . Declaraţia Comisiei (2005/295) privind art. nu se face vreo deosebire între instituţii în privinţa acordării unora dintre ele competenţa adoptării de mai multe acte. Prin urmare instituţiile nu posedă o autorizare generală de a adopta astfel de acte. Manolache. 1997. op.O. Monjal. Articolul 161 din Tratatul Euratom este identic405. De exemplu. au fost întreprinse de Tratatul de la Mastricht şi Amsterdam406. L. 249 şi nici o altă dispoziţie comunitară nu stabileşte o ierarhie între categoriile de acte enumerate . – Y. recomandările şi avizele (art. 2000.E. De reţinut că. sau numai de o categorie. 319. 3.E.

p. dar pot să acţioneze pentru a completa procedurile existente) 409 410 411 CJCE..acordurile interinstituţionale –încadrate din categoria actelor nenumite. în . aff.288 (aceste acorduri nu po modifica tratatele de bază sau legislaţia secundară. se solicită acordarea de priorităţi etc. Regulamentul Regulamentul reprezintă principala sursă de drept derivat. 161 Euratom. şi art. 87. ci ca un fascicol de decizii individuale.411. 19 – 22/62. jtes. 2000. Arătând efectele juridice ale regulamentului Tratatul C. Caracterul său esenţialmente normativ rezută din faptul că. 2 C.. trebuie să se analizeze nu ca un regulament. dă o definiţie completă conferindu-i prin aceasta o natură şi eficacitate în întregime comparabile cu cea a unei legi naţionale. potrivit art.considerate a fi mai apropiate de de declaraţiile politice de intenţie decât de angajamentele juridice formale ceea ce obligă într-un sens textual precis409. 13.E.E.. op. 943.. 41 – 44/1970.). 1971.în timp ce trăsăturile esenţiale ale deciziei rezultă tocmai din limitarea destinatarilor cărora se adresează. Jo Shaw. Houndsmills. Curtea a precizat că elemental A se vedea. Fédération nationale de la boucherrie. p. Astfel. este obligatoriu în toate elementele sale şi este direct aplicabil în fiecare stat membru. p. Vlad Constantineso. Rec. 121 . .exemplu se prezintă o situaţie. 54. Prin Regulament se exprimă puterea legislativă a Comunităţii. şi Robert Kovar. Regulamentul este adoptat de către Consiliu. nr.E. CJCE. ci unor categorii avute în vedere în mod abstract şi în ansablul lor410. jtes. 05. Rec.. Astfel. Palgrave.Journal du droit international. desemnaţi şi identificabili. fiecare intersând individual pe fiecare autor de cerere411. se poate atrage atenţia asupra unor urgenţe unor măsuri. cit. 251 C. XVII. Curtea a apreciat că un regulament referitor la un ansmblu de cereri de autorizaţii de import al cărăor număr nu mai poate creşte datorită expirării termenului acestor cereri. 12. 1972. se invită sau se solicită organelor abilitate să adopte măsuri sau să contribuie la luarea lor. Law of the European Union Third ed. a. regulamentul are caracter general. nu se adresează unor destinatari limitaţi. potrivit aqrt. . Brânduşa Ştefănescu. 2. Comisie (în domeniile de competenţă proprie sau ale celor delegate de Consiliu) şi Banca Centrală Europeană. Consiliu şi Parlament ( în cadrul procedurii codeciziei. Basingstoke. p. Chronique de jurisprudence de la Cour de Justice des Communautés européennes. 3. 3. 249 alin. Caracter general. 1962. Ca şi o lege naţională conţine prescripţii generale şi impersonale. 14. Hamshire.

şi efectele pe care actul adoptat le produce sau urmează să le producă în viitor. cit. Firma I. ci şi întreprinderile. Trebuie examinate astfel.. 30/67. care precizează că regulamentele sunt principalul instrument pentru uniformitate în tot cuprinsul Comunităţiii.. XI.C. 420 CJCE. A. Zucherfabrikwatenstedt.le este interzis statelor orice aplicare incompletă419 sau selectivă420 aacestuia. 122 . adică nu sunt obligatorii. 1991. 07. jurisprudenţa Curţii a subliniat. cit.. 11.C. op.obligatoriu în toate elementele rezultă că: . p. 1968.Caen. conţine o reglementare aplicabilă diverselor situaţii cu efecte concrete diferite sau dacă.Euratom îi corespunde în sistemul T.O. Curtea rezervîndu-şi dreptul de a proceda la o nouă calificare a actului respectiv. Nold. 101. p. astfel încât aceasta să poată fi determinată în mod individual. 30. care nu leagă decât în privinţa rezultatatului Concluziile avocatului general Roemer. 18/72. 419 CJCE. decizia generală. . p.C. Regulamentele obligă nu numai statele. 417 A se vedea.Caen. cit.îl deosebeşte de directivă. 30. aff. p.416 b. 415 A se vedea . Prin urmare. cit. Industria Molitoria Imolese. Boulouis. regulamentul poate conţine prevederi care se adresează unei anumite persoane.415 De asemenea.) având caracter normativ erga omnes.E. Rec. op. În acest sens Curtea a calificat deciziile generale C. şi J. A se vedea în acest sens.de distincţie între unregulament şi o decizie trebuie sau nu căutat în aplicabiliatea generală a actului în discuţie412 . 416 A se vedea. 278. 18/57. în cauza 40/1964. că natura unui act nu depinde de forma sau denumirea pe care i-a dat-o instituţia care l-a adoptat.E. în Rec. Tillotson. Granaria.68.E. De asemenea din faptul că este . 62. 413 Regulamentul nu-şi pierde caracterul de generalitate dacă. 412 414 CJCE../Italie. acestea . drept acte cvasilegislative (. p. 6/68. 249 C. 20. Cornelia Lefter. 205. ci de obiectul şi conţinutul său în raport cu definiţiile furnizate de tratate. Roxana Munteanu.E.E. p. cit. 02. Marc Blanquet. Comm. 1973.Regulamentului” din T.166. Droit social international et européen. 11. J. Lyon. Comisiei C. şi CJCE. 03.nu leagă. op. şi T. G.. 143. 418 A se vedea.O. op. Sgarlata c. Rec. op.. 1959.C. are aplicare teritorială limitată414. Caracter obligatoriu în toate elementele sale417.E. 13. Guy Isaac. CJCE. 1972. 08. 39/72.1172. 03. Dalloz. Rec. fiind creatoare de drepturi subiective în beneficial particularilor418 Prin acest caracter se deosebeşte de recomandare şi aviz care potrivit art. 1968. 413 . Lyon. în ciuda caracterului său normativ.. p. 89.

425 A se vedea. Regulamentele se pot clasifica în regulamente de bază şi regulamente de executare. p. În această privinţă Curtea a arătat. CJCE. Comm. aşa cum a subliniat şi Curtea în jurisprudenţa sa: . Faptul că regulamentul este direct aplicabil în . dar poate impune toate modalităţile de aplicare şi de executare a acestuia. 990. 249 C. PUF. p. c/Italie. 423 CJCE.având în vedere natura şi funcţia în sistemul izvoarelor de drept comunitar. O.Regulamentul dispune astfel de o putere normativă completă. c. 285. Le système juridique communautaire. direct. ceea ce înseamnă că el se adresează. în. Guy Isaac.423. Simon. De exemplu. şi R. op cit. p. Rec.toate. Distincţia nu este făcută de art. ci şi faptul că . 39/72. 07. ceea ce înseamnă că produce. → Clasificare424. 12.o lege imperfectă. Politi. op. Rec. D.persoane fizice şi juridice. Astfel.. obligaţia de a lua măsurile necesare de aplicare. 1972. 202 421 422 123 .. înseamnă că el intră în vigoare şi se aplică simultan şi uniform pe ansamblu Comunităţii. Rec. Marc Blanquet. Astfel. 144. 1973. în mod obligatoriu modalităţile se executare şi aplicare. 10. 1049. şi subiectelor de drept intern ale statelor membre . cit.. op.. şi este de asemenea apt să confere particularilor drepturi pe care jurisdicţiile naţionale sunt obligate să le protejeze. 101. 10. automat. statele membre. datorită unui regulament incomplet. 424 A se vedea. nu se permite nici o recepatare a regulamentului în dreptul intern al statelor membre. CJCE.. 1973. existând .. A se vedea. regulamentul dă naştere. pe ansamblul statelor membre. 1997.. prin el însuşi. cit. Regulamentul este singura categorie de acte pentru care Tratatul prevede expres că este direct aplicabil. 14. ci este introdusă de practica instituţiior şi confirmată de Curte425. nu poate numai să prescrie un rezultat.. Paris. 02. autorităţilor naţionale sau comunitare. fără nici o intervenţie din partea autorităţilor naţionale. 34/73. Variola. nu numai statelor membre şi instituţiilor.sunt contrare tratatului orice modalităţi de executare a cărei consecinţă poate fi un obstacol pentru efectul direct al regulamentelor comunitare şi ar compromite aplicarea lor simultană şi uniformă pe ansamblul Comunităţii422. 43/71. 173. nu numai că. el produce efecte imediate.. Manolache. prin el însuşi la drepturi şi obligaţii pentru particulari.. fără să fixeze el însuşi. p.E. Munteanu. revine implicit sau explicit. Caracterul direct aplicabil în toate statele membre421.. efecte juridice în ordinea juridică a statelor membre. toate statele membre. Regulamentul este direct aplicabil .

op. Munteanu. 90-91.şi ele sunt subordonate. 173. cit. cu condiţia ca aşteptările lor legitime să fie respectate428.regulamente de bază. jurisprudenţa a precizat că este suficient ca aceasta să indice situaţia de ansamblu care a dus la CJCE. Curtea a acceptat totuşi. 429 O. Ele se publică. prin derogare de la regulile din Tratatul C. op cit. 1993. sau acestea au fost puse într-o situaţie mai favorabilă. infra . 211 din T. 7/99. în a douăsprezecea zi de la data acelei publicări. Citat de O. 430 A se vedea.Of. 17. 173.E. aceste condiţii sunt cerute şi în cazul deciziilor şi directivelor. Potrivit art. Regulamentul nu are efect retoactiv.consid. 93/662 din 6 dec. Manolache. R. p. din punct de vedere al interpretării şi validităţii. un regulament trebuie să indice: temeiul legal al adoptării sale (scopul şi conţinutul măsurii).) şi intră în vigoare la data menţionată în textul lor. Comitetului Economic şi social. este utilizată pentru a desemna regulamentele adoptate de Consiliu potrivit procedurii prevăzute în Tratat. Medici Grimm. 25/70.E. Preambulul trebuie să cuprindă şi o motivare în fapt şi în drept pentru hotărîrile luate430. 428 CPI. Prevăzut de art.Motivarea actelor comunitare” 426 427 124 . 253 T. obligatoriu. Koster. în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J. 285. 173. Manolache.E. Regulamentele de executare pot fi adoptate de către Consiliu sau de către Comisie – abilitată de către Consiliu în baza art. p. În privinţa condiţiilor de fond. op. p. 12.2702-2703.C. după caz) şi parcurgerea formalităţilor procedurale prevăzute pentru adoptarea actului în cauză (cine a avut iniţiativa sau propunerea legislativă.. cit. regulamentele să-şi producă efectele la o dată anterioară publicării.. p.. regulamentului de bază faţă de care trebuie să fie conforme. cit. 13 al Deciziei Nr. → Efecte. Citat de O. dacă acest fapt nu produce nici o vătămare părţilor interesate. Referitor la motivarea actului. şi operele citate acolo.Denumirea de . 1970. ca.C. iar în lipsa acestei precizări.E. citat de .426 Regulamentele trebuie să aibă un conţinut427.C. propunerile sau avizele care trebuie obţinute (din partea Parlamentului.. Manolache. → Condiţii429. p. în anumite situaţii. consultarea altor organisme).. op. Curtea de Justiţie a recunoscut astfel Consiliului posibilitatea de a adopta regulamente pentru executarea propriilor sale regulamente şi chiar a validat recurgerea de către Consiliu la o procedură simplificată pentru elaborarea regulamentelor de executare. Comitetului Regiunilor etc. U.

.. potrivit definiţiei din art. RAS c. 433 A se vedea.când sunt puse în aplicare pe plan naţional ceea ce se realizează prin măsuri legislative sau regulamentare. lăsând autorităţilor naţionale competenţa în privinţa formei şi a mijloacelor432. mai suplă. Prin intermediul directivei redactorii Tratatelor au oferit instituţiilor un instrument de uniformizare juridică. directiva leagă (obligă) fiecare stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul ce urmează să fie atins. prelim. 435 CJCE. directivele nu pot fi invocate în raporturile dintre particulari.C. cosid. fără distincţie. Walding.C.C. Home Office. 1974. op.. ci numai contra unui stat membru căruia îi sunt adresate. 129-130. 2002. . Bens.. 1/1976. citat de O.. Marc Blanquet. 13. 10.. 9424. în J. 206. 175. 87/78. 3 din T.. Directiva Potrivit art. Bouluis. Euratom. 161 alin. ord. şi nu poate fi invocată în consecinţă ca atare împotriv acestor persoane436. 94 T.. T. cosid. 19. 9-15. 3..E. potrivit căruia instanţele naţionale au posibilitatea să supună Curţii probleme privind interpretarea şi examinarea de validitate a tuturor actelor instituţiilor comunitare. şi art. hot... Directivele posedă un dublu mecanism de aplicare: .p.. 03. 234 C. din 24. 249 alin.434 a) Directiva nu are aplicabilitate generală. op.C. în RTDE.E. ele neputând să impună obligaţii persoanelor. 5/67. 434 Idem.. cit. Guy Isaac. 2002. Astfel. 12.. În justificarea extinderii efectului direct la directive s. p.adoptarea actului şi obiectivele generale pe care acest act şi le propune să le atingă431. alin. 431 125 . 144. c.. Manolache.. . în cadrul căruia se adresează atât întreprinderilor cât şi statelor membre. ea nu obligă decât . dobândesc în final. Curtea a admis o asemenea posibilitate dacă sunt în discuţie directive care au o natură regulamentară. prelim. săi care sunt. CJCE. p.E. Fiecare caracteristică a directivei. 3.. 1978. p. 432 Corespunde recomandării în sistemul T.E. 233/01. 41/74. 30. nr.O... pare să fie aleasă pentru a fi contară regulamentului. adresabilitatea ei fiind limitată. un efect normativ. 3 din T. Dario Lo Bue. 436 CJCE. cit. 11.C. statele membre. deci. Ca regulă însă. din 04.a arătat că art. 10(B)I. implică în plus ca aceste acte să poată fi invocate de către persoane particulare în faţa instanţelor naţionale435.)433.. 249. 1968 şi CJCE. în ECR.. 3. special adaptată funcţiei de apropiere de legislaţiile naţionale (art. o formulă bazată pe un partaj de sarcini şi o colaborare între nivelul comunitar şi nivelul naţional. Van Duyn.E.destinatarii.

94.. Trib.C. Rec.E. în materia liberei circulaţii a lucrătorilor. cit.). 1987). Italie. J. Directiva este un act obligatoriu care intră în vigoare în ziua pe care o menţionează cuprinsul ei. C...măsuri de exexcutare.cu aplicabilitate generală. şi nu . 94 C. 07. art. 05. Directivele impun statelor . Gautron. L. Suprem Spaniol din 17. ceea ce face necesară modificarea legislaţiilor naţionale sau adoptarea de prevederi legale în domeniile ce fac obiectul lor440. consacrat în cazul apropierii dispoziţiilor legislative naţionale cu cele comunitare (art. 44 par.a.. 208.E.. 11. Commission c. referitoare la transpunerea ei. 43 şi 47 par. Hot. p. Directiva obligă în privinţa rezultatului. . potrivit art.439. 124/86. E. 02. Curtea aprecia că directivele sunt destinate să fie traduse în dispoziţiile interne (CJCE. . 98/47 din 16. prin stabilirea în sarcina statelor membre a unor obligaţii de a face.C. O. Ministère public c. 437 438 126 . 09.). C. Curtea a calificat-o în această situaţie. 1984. Ratti. 209.E. Kloppenburg. 440 A se vedea. Manolache.) ea face obiectul unei aplicări simultane pe ansamblul Comunităţii.). 1 C.). 93... (131/84..de mijloace. care au o incidenţă directă asupra instituirii şi funcţionării pieţei comune (art. 1984). 04. Belgique.1075.).437 Directivele vizează armonizarea legislaţilor (…) în măsura ăn care această armonizare este necesară pentru asigurarea instituirii şi funcţionării pieţei interne (art..necesitatea apropierii legislaţiilor naţionale foarte diverse privind alimentele şi medicamentele prin elaborarea de directive care să impună obligaţia de modificare a legislaţiilor divergente în măsura în care este necesară pentru funcţionarea pieţei commune aşa încât comerţul cu aceste produse să nu fie afectat. p.). cu dreptul comunitar (n. 94 T. apropierea dispoziţiilor legislative. 7/0/83.. fiind cazul cel mai frecvent (art.obligaţii de rezultat.. Commission c.măsuri de transpunere. în REDI nr. Consiliul hotărăşte prin directive (….când se adresează tuturor statelor membre. 1979). din 18. . 2005 439 A se vedea. 24. b. ceea ce reprezintă chiar funcţia proprie în sistemul tratatului.E. A se vedea. Recomandarea Comisiei (2005/309) din 12. p. op. 148/78. dreptul de intervenţie al Comunităţii pe calea directivelor. Consiliul adoptă directive (…. 441 A se vedea.. 22.1 C. Literatura juridică subliniază de altfel.. 93 T. 2/1996.E.. 176. sau în alte hotărâri a folosit expresiilie. Of. De exemplu. de reglementare şi administrative a statelor membre438. ca fiind act .. cit. Este însă un act incomplet pentru că reclamă acte normative naţionale în vederea punerii ei în aplicare şi stabileşte în această privinţă termene. (CJCE.. 04.441 CJCE. ea se prezintă ca un procedeu de legilaţie indirectă.. op. exemplificând . 2004 privind transpunertea în dreptul naţional a Directivelor referitoare la piaţa internă – J.E. potrivit art.C.măsuri de introducere. a unor restricţii sau a unor interdicţii.. 021992.

toate măsurile necesare pentru a se conforma directivelor 442şi a arătat că un stat membru nu ar putea invoca dispoziţii. 1/1976. 24. p. hot. 292. Italie. efectul unei directive trebuie să fie apreciat nu numai în funcţie de forma actului în cauză. în RTDE. inclusiv autorităţilor jurisdicţionale. ceea ce înseamnă că. p. ci ţinând seama şi de substanţa şi de funcţia sa în sistemul tratatului447. 12. Munteanu. op. În anumite cazuri directivele creează drepturi individuale în beneficial subiectelor de drept ale statelor membre – al particularilor. Commission c. citată de R. Bélgique. 444 CJCE. 02. 442 127 . 14/ 83. din 04. Munteanu. În privinţa condiţiilor de transpunere a directivelor în dreptul intern. 9 -15. Italie. cosid.10. jurisdicţia naţională este ţinută să interpreteze dreptul său naţional în lumina textului şi finalităţii directivei. Boulois. 446 CJCE. cit.. un stat nu s-ar putea prevala de propria sa carenţă pentru a refuza instanţelor sale dreptul de a aplica dispoziţiile de natură să producă efecte directe444. Munteanu. Ratti. 04. J. op. 163/78. cit. 1984. cit. p. Curtea aprecizat că la expirarea termenelor prevăzute pentru a proceda la introducerea unei directive în ordinea juridică internă. directiva nu poate să aibă efect direct. 129-130. Deutsche Tradax . aplicând dreptul naţional mai ales dispoziţiile unei legi naţionale în mod special introdusă în vederea executării unei directive. 1979. 1985. op. 1979. 1974. În măsura în care termenul prevăzut pentru implementare în ordinea juridică internă nu a expirat. p. prelim. Obligaţiile ce decurg dintr-o directivă pentru statele membre se impun tuturor autorităţilor naţionale. citate de R. 447 CJCE. deci ca un element al unei legalităţi a cărui CJCE. 291. 1984. 291. p. op. citate de R. Commission c. p. de a lua în termenele stabilite. deşi prin definiţie se limitează a se adresa numai statelor membre. pentru atingerea rezultatului avut în vedere de art. Asfel. 41/74. 10. 03. 148/78. în cadrul competenţelor lor. directiva se încorporează în mod direct în ordinea sa juridică.. 10. fiind adresată statului. cit. 09. Munteanu. 04. 291. op. Van Duyn. 11. 221/83. 443 CJCE. În acest sens Curtea a precizat că. 249 alin. 445 A se vedea. Von Colson şi Kamann. şi 124/86 Commission c. 22. 1974. 05. 04. acest efect se naşte numai la expirarea termenului şi în cazul culpei statului în cauză445. nr.Curtea a precizat caracterul constrângător al directivelor pentru state în privinţa obligaţiei ce le revine. cit. Ministère public c. Harz c. practici sau situaţii din ordinea sa internă pentru a justifica nerespectarea obligaţiilor ( neimplementarea corectă a directivei) şi a termenelor rezultând din directivele comunitare443. 1984 şi 06. 3 din tratat446. şi 79/83. din 18. 231…………………. 12. citate de R. 1987. 279/83 şi 131/84.

a directivei. şi a mijloacelor pe de altă parte. ci intră în detaliere măsurilor de implementare a acestora450. 292. 52..453 A se vedea. 38/77.. Marc Blanquet. c.. caz în care instituţiile comunitare au tendinţa de a redacta directivele din ce în ce mai precis. 1977. 225 şi 245.intensităţii normative. şi de a determina cât mai detaliat chiar şi modalităţile. 450 451 453 CJCE. potrivit art. p. . decret. iar autorii tratatelor nu se mai limitează la determinarea obiectivelor urmărite. op. Astfel. 249 C. motiv pentru care problema . 449 A se vedea. Statele membre sunt libere să aleagă forma şi mijloacele pentru atingerea rezultatului prevăzut în conţinutul directivei Deşi statele dispun. în cea ce priveşte forma şi mijloacele. prezintă două elemente. hotărâre.respectare şi sancţionare. 11. în cazul nerespectării particularul are vocaţia să o ceară448. etc. circulară. Deşi structura directivei. 128 . – Favret. 452 Idem.E. 144. Guy Isaac. Curtea a evidenţiat caracterul relativ al acestei distincţii451.competenţa lăsată statelor membre. unul imperativ – rezultatul de atins. 448 Idem. Rec. şi bibliografia citată acolo. 249 C. p. op. şi celălalt rezervat aprecierii destinatarului.E. cit. astfel încât statelor membre nu le rămâne decât să transpună pur şi simplu reglementarea comunitară în dreptul intern. op cit. nu există nici un criteriu care să le permită identificarea cu certitudine a rezultatului de atins pe de o parte.449 O altă ipoteză este aceea a creşterii progresive a intensităţii normative a directivelor. 23. rămâne deschisă. M. sau. Chevalier. R. Munteanu. Grands arrets de la Cour de Justice des Communautés européennes. A se vedea. de o libertate totală în privinţa alegerii actului juridic de transpunere a directivei: lege. sunt în funcţie de rezultatul pe care Consiliul sau Comisia înţelege îl vrea de atins. Astfel că. statului membru – forma şi mijloacele. Tome I.. J.. cit. exigenţă care fixează finalitatea şi limitele competenţei rezervate statelor452. Boulois şi R. utilizarea libertăţii care este rezervată statelor în privinţa alegerii formelor şi a mijloacelor trebuie să ţină seama de obiectivul urmărit de directivele în cauză.. Enka. şi J. rezultatul neputând fi atins decât printr-un singur mijloc. p. p.. potrivit art. cu atât mai mult cu cât Curtea a admis că directivele pot să fie direct aplicabile în absenţa măsurilor naţionale de transpunere. 2212. distincţia dintre regulament şi directivă a devenit mai puţin clară.

109/94. Munteanu. în ECR. iar dacă transpunerea. Marc Blanquet.. de asemeanea.. p. Manolache. d. 225/94. din 29.. necondiţionate şi suficient de precise.. împotriva oricărei dispoziţii naţionale neconforme directivei sau în măsura în care ele definesc drepturile pe care persoanele le pot revendica împotriva statului. Guy Isaac. Greciei. 1801. cit. şi O. 207/94.în toate cazurile în care dispoziţiile unei directive apar ca fiind. ca problemă juridică. sau presupune măsuri naţionale de implementare. intervenţia naţională. R.conţine o precizare care fixează termenul în care statele trebuie să ia măsurile naţionale de transpunere. . nefiind un simplu . Curtea a subliniat că . după ce s-a pronunţat cu privire la efectul direct al directivei şi la necesitatea eficienţei ei. cit. cit. nu se pune dacă statul destinatar a efectuat obligaţia de transpunere. de introducere a directivei în ordinea juridică. se pune problema aplicabilităţii directe. cerute pentru transpunerea directivelor în dreptul intern.act de executare. aplicabilitate directă.recepţie. 1995. p. op. de natură administrativă. În acest sens. nu de aplicabilitatea directă. Dacă directiva n-a fost transpusă în termenele prevăzute de aceasta. cosid.456. op. care prin natura lor se pot modifica potrivit voinţei autorităţilor naţionale şi care sunt lipsite de o publicitate adecvată. 8-9. 6(I). Directiva nu are. p. Problema aplicabilităţii directe. Curtea a considerat că simple practici administrative. în absenţa măsurilor luate în termen. 454 129 . 455 A se vedea. în principiu. a renunţat la cerinţele CJCE. ca măsură. în lipsa căreia aceasta nu se aplică.Mergând pe linia îndeplinirii condiţiilor conforme exigenţelor de securitate şi de certitudine juridică. 293. 456 Idem. 1995.prin natura ei directiva apeleză la un act naţional pentru punerea ei în aplicare. Curtea. aceste dispoziţii pot fi invocate. Directiva are efect direct Absenţa aplicabilităţii directe este evidentă deoarece455: . presupune un act de . op. 145. 06. A se vedea. nu ar purea fi considerate ca reprezentând o executare valabilă a obligaţiei care revine statelor membre destinatare ale unei directive potrivit art. 249 din tratat454. Comisia c. Prin urmare.. din punct de vedere al conţinutului lor. 181. nu s-a realizat corect este o problemă de conformitate a dreptului naţional cu dreptul comunitar. Fiind solicitată să răspundă în legătură cu efectul direct al directivei.

în condiţii speciale anumite directive nu sunt lisite de efect direct în statele membre ceea ce estompează diferenţa dintre directivă şi regulament. 183.461. hot. Efectul direct al unei directive implică faptul că o autoritate naţională nu poate aplica unei persoane o măsură legislativă sau administrativă care nu este în acord cu o CJCE.a referit doar la gradul de liberatate permis statului conform directivei457 Prin definiţie directiva nu are efecte obligatorii decât faţă de statele destinatare. ceea ce implică faptul că persoanele particulare pot invoca astfel de acte în faţa instanţelor lor naţionale. 1987. Din moment ce vocaţia normală a directivei în sistemul tratatului este de a face obiectul unei transpuneri naţionale care antrenează o modificare a situaţiei juridice a particularilor458. 80/86.preciziei şi necondiţionării şi s . Particularii nu se pot prevala de aplicabilitatea directă decât contra autorităţilor publice. Prelim. potrivit Curţii de Justiţie. p. 5613.E. Manolache. 2) persoana care caută să invoce directiva nu are un interes direct în ceea ce priveşte prevederile invocate. p. inclusiv autorităţile fiscale sau autorităţile descentralizate precum colectivităţile teritoriale şi municipale460 (efect direct vertical). précis sau necondiţionat.3968. Kolpinghuis. 457 130 . Curtea a admis totuşi că. 68. cit.a avut loc. 458 Un stat nu cere respectarea unei directivea cărei transpunerea n. op. fără nici o distincţie. 1999. 1999. Manolache.. consid. 183. 435/97. 69. Lefter.este pus în lumină. cit. 461 A se vedea. Potrivit jurisprudenţei459 în materie. 234 C. Rec. şi de art. CJCE. O. 08. A se vedea. Efectul direct vertical al directivei – raporturile dintre state şi resortisanţii săi . 3) obligaţia presupusă a fi încălcată nu era destinată pentru beneficiul persoanei care caută să invoce prevederile ei. 462 A se vedea. 10. op. cit. 460 Idem.. 09. WW and others. din 16. p. care . O. op. 459 A se vedea.împuterniceşte instanţele naţionale să trimită Curţii orice chestiuni referitoare la examinarea de validitate şi interpretarea tuturor actelor instituţiilor comunitare. directiva nu are efect direct în trei situaţii: 1) când dreptul sau interesul pretins în baza directivei nu este suficient de clar. (A)(I). şi operele citate acolo.. Raţiunea pentru care o persoană poate să invoce prevederile unei directive înaintea unei instanţe naţionale constă în faptul că obligaţiile ce se nasc potrivit acelei directive se impun tuturor autorităţilor statelor membre462. ceea ce înseamnă că nu are efecte juridice faţă de alte subiecte. respectiv particularii. C. în ECR.

persoanele vătămate prin faptul netranspunerii pot să pretindă repararea daunelor încercate. 77. în virtutea căruia aceste acte juridice pot fi invocate în măsura în care acest fapt este necesar să clarifice dispoziţiile dreptului naţional sau să remodeleze soluţiile oferite de acesta464. consid. 249 C. 1805 464 A se vedea. dacă sunt întrunite trei condiţii: 1) rezultatul prevăzut de directivă să comporte atribuirea de drepturi în beneficiul persoanelor. uneori... esenţialmente normativ. La prima vedere limitarea destinarilor o deosebeşte de regulament. În acest sens. a) Decizia este un act individual. în anumite cazuri. În cazul în care directiva nu este transpusă în legislaţia naţională de către un stat membru. în raporturile dintre persoane. în ECR. deciziile puteau fi generale. Efectul indirect orizontal decurge din obligaţia judecătorului naţional de ainterpreta dreptul naţional în aşa fel încât să fie conciliabil cu directiva. Decizia poate fi adoptatănde Consiliu sau Comisie466. din 07. Decizia Este caracterizată de art. E. 4 ca fiind un act obligatoriu în toate elementele sale pentru destinatarii pe care ea îi desemnează. a precizat de asemenea că. Rewe Handelsgesselschaft Nord mbH and Rewe – Markt Steffen c.O. 1981. p. asemănătoare cu directivele C. op. 41. Curtea de Justiţie. Adoptarea lor era de competenţa Înaltei (Autorităţi Comisiei) 463 131 . 07. C. Potrivit tratatelor de la Amsterdam şi Nisa. ca să fie înlăturate consecinţele transpunerii cu întârziere. Manolache. statul în cauză are obligaţia de despăgubire potrivit criteriilor stabilite în dreptul său intern.E. 2) conţinutul acestor drepturi să fie identificabil în baza dispoziţiei directivei.4. aplicarea retroactivă a acestei măsuri dă posibilitatea. decizia poate fi adoptată şi de Parlamentul European împreună cu Consiliu U. cu condiţia ca directiva să fi fost transpusă în mod corect. Hauptzollamt Kiel. 158/80. prin procedura de codecizie.E. 3. hot. care are caracter abstract. p.E. jurisprudenţa Curţii a precizat CJCE. 1981. O. sau individuale.C. 3) existenţa unei legături cauzale între încălcarea obligaţiei ce revine statului şi daunele suferite de persoana lezată465.prevedere a unei directive care are toate caracteristicile necesare spre a face posibilă aplicarea ei de către insatnţă463. Prelim. În practică s-a admis şi un efect orizontal indirect al directivelor. atunci când un stat membru a luat măsuri de punere în aplicare a unei directive după expirarea termenului prevăzut. alin.185 466 În sistemul T. cit. 465 Idem.

asemănându-se cu directiva469. care nu leagă decât destinatarii în privinţa rezultatului. ed. 145. R. 471 Idem. prin ele însele.decizii. deciziile nu reprezintă o categorie omogenă de acte în materie de aplicabilitate directă. 38. 14. Spre deosebire de directivă. ori persoanelor fizice sau juridice. Boulouis. patrimoniul juridic al acestora prin crearea de drepturi şi obligaţii. deciziile pot impune un obiectiv ca şi mijloacele proprii de realizare a acestuia. pentru a determina în caz de îndoială dacă este vorba de o decizie sau un regulament. În această ipoteză ele modifică.că. prin urmare. de exemplu.. 295.mărind sau grevând... iar dacă prescrie unui stat sau tuturor statelor membre un obiectiv a cărui realizare parcurge toate etapele de edictare a măsurilor naţionale de aplicabilitate generală. 469 A se vedea. Sylvane Poillot – Peruzzetto. Christian Gavalda. se prezintă ca un instrument de legislaţie indirectă. p. Astfel. autorităţilor comunitare.3. 470 A se vedea. Decizia este asimilabilă unui act administrativ individual – din dreptul intern – constituind în cadrul . J. p. trebuie să le protejeze471. în egală măsură statelor membre. Dalloz. constatând incompatibilitatea unui ajutor de stat – vizează. 6 èd. Atunci când destinatarul este un stat membru. numai măsurile naţionale de aplicare pot modifica situaţia juridică a CJCE. Kovar. să se aplice unui caz particular. trebuie să se verifice nu numai dacă actul respectiv priveşte în mod individual subiecţii determinaţi467ci şi generalitatea şi abstractizarea măsurii în cauză468. instituţiilor comunitare.instrumentelor. Marc Blanquet. cit. cit. Conseil. sunt lipsite de forţă obligatorie470 Spre deosebire de regulament. 467 132 . unul de executare administrativă al dreptului comunitar. Ca şi regulamentul. pe care judecătorii naţionali.persoane fizice şi juridice. Tome II. Grands arrets de la Cour de Justice de Communautés Européennes. Repertoire de Droit Communautaire. Deciziile se pot adresa. Cofédération nationale des producteurs de fruites et légumes c. 468 A se vedea.. 16 şi 17/62. Munteanu. Chevallier. op. R. imediat şi direct. decizia este un act obligatorie în toate elementele sale. situaţia juridică a destinatarilor . Dalloz. 1994.. p. M. b) Decizia este obligatorie în întregul ei. 12. deoarece soluţiile variază în funcţie de natura persoanelor cărora ele se adresează. interzicând.. op.. deciziiile produc un efect direct atunci când ele se adresează particularilor . 1962. Caracteristicile precizate permit a distinge decizia de alte acte care deşi calificate . Citată de R. o înţelegere între întreprinderi.. Guy Isaac.

alin.efectul util”. clară şi suficient de precisă473..particularilor. În cazul deciziei. Recomandările şi avizele Potrivit art. 474 CJCE.825 476 A se vedea. 1970. a arătat că un anumit efect intern nu este exclus. 4647.100 şi C-101/1989. de fiecare dată. 06. 475 CJCE. 103/88. Rec. 12. drepturile beneficiarilor pe care ea le creează. eficacitatea practică adreptului comunitar derivat475. destinatarii fiind statele membre. administrative sau economice. 136. Franz Grad/Finanzamt Traunstein.nu leagă”. că recunoscând efectul direct – în relaţiile cu cetăţeanul comunitar. 249 C. 1970. sunt întemeiate pe posibilitatea de a se reclama împotriva statului. aplicabilitatea directă astfel recunoscută deciziilor adresate statelor membre. 12.al unei decizii adresate unui stat membru trebuie asigurat . efectul direct al dreptului derivat. C. ca şi în cazul directivelor. în sensul art. I. 34 alin. nici de către ceilalţi particulari. Ibidem. Fratelli Costanzo c/Commune de Milan. 9/1970. 1838. în acest scop. prin comparaţie cu regimul juridic al directivei. de a fi neobligatorii. reglementate de art. nu trebuie confundată cu deciziile cadru sau deciziile din cadrul pilonului III. alin ultim.. a instituţiilor descentralizate ale acestuia. În schimb ca şi directivele.U. dacă natura. în acest din urmă caz. 472 473 133 . orice omisiune în executarea ei474. pentru prima dată. În nici un caz. 2 lit. sau deciziile din pilonul II din acelaţi Tratat476. 06. altul decât regulamentul. 249. b şi c din T. nici pentru autorul. 22. şi terţii vor avea dreptul să se prevaleze de efectul lor direct. Rec. de asemenea. Rec. nici de către statul membru. De altfel. 3. recomandările şi avizele se deosebesc de celelalte acte de drept derivat. 4. cit. şi termenii dispoziţiei în cauză sunt susceptibile să producă efecte directe472. să se examineze. Pentru aceasta este necesar ca decizia să formuleze o obligaţie necondiţională. CJCE. adică nu au forţă obligatorie. p. Prin urmare fiind obligatoriii în întregul lor. deoarece . economia. în starea actuală a jurisprudenţei comunitare.E. Fabian Gula. Curtea a indicat. Curtea a recunoscut. 10. Curtea aprecizat. rămâne limitată şi lipsită de automatism. aceste decizii nu pot fi opuse justiţiabililor. Decizia. Prin aceasta . nici pentru destinatarul lor. op. de altfel. Curtea de Justiţie. Kaefer et Procaci.E. 1989. 1990. 5. Datorită acestui caracter.

chiar Curtea consideră. instrumente utile de orientare a legislaţiilor naţionale”479. Sté usines a tubes de la Sarre.prin art. cit. Kovar. 4 par. 10. Rec. 12.pentru asigurarea funcţionării şi dezvoltării pieţei comune . 479 CJCE. 13. p. 1990. L 267/29 din 28. 410. L 281/23 din 06. iar atunci când ele au drept obiect completarea dispoziţiilor de drept comunitar..recomandările şi avizele nu intră sub incidenţa controlului Curţii de justiţie. p. 322/88. Rec. n.E (acţiunea în anulare). Deşi recomandările şi avizele nu au caracter obligatoriu sunt . 296. 3 Comisia poate adresa recomandări statelor membre în materie de taxe şi redevenţe percepute în transporturi.4407. 1993. Of. 151 par. 1957. 2 al directivei Nr. 188. şi R. 10. 127. că ele nu sunt lipsite de orice efect juridic. cu scopul de a le asigura deplina punere în aplicare. 480 A se vedea. iar judecătorii naţionali sunt obligaţi să le ia în considerare atunci când ele clarifică interpretarea dispoziţiilor naţionale. adresat de către Comisie guvernului irlandez. Juris-Claseurs Europe. Astfel. A se vedea. dacă acesta prevede în mod expres sau dacă Comisia le consideră necesare. 93/551 din 05. 1978. 478 CJCE. recomandările adoptate de Comisie şi Consiliul sunt invitaţii în vederea adoptării unei anumite sau anumitor reguli de conduită .competenţa de a formula recomandări şi avize în materiile care fac obiectul Tratatului. 481 De exemplu. 201. 5 Consiliul adoptă recomandări în vederea realizării obiectivelor prevăzute în acest articol. cit.prin art. op. în condiţiile art. şi operele citate acolo. Manolche. 230 C. 10. în domeniul transportului rutier.mijloc indirect de apropiere a legislaţiilor naţionale”482. JOCE n.nu trebuie să se confunde actul lipsit de forţă obligatorie cu actul. .prin art. din punct de vedere juridic. motiv pentru care.. 1993 cu privire la aplicarea art. joacă rolul de . 477 134 . 1 şi 14/57. învitând pe destinatar să adopte o linie de conduită determinată480. 77 alin. Dacă avizele adresate de către Comisie întreprinderilor sau statelor membre nu exprimă decât o opinie481. avizele Comisiei nr. . referitor la Titlul XII . Absenţa efectului obligatoriu nu înseamnă şi absenţa efectelor juridice. au caracter obligatoriu 478. R. În acest sens. O. 1989. înrudite cu directivele neobligatorii. prin raportare la recomandări şi avize doctrina a subliniat că . 1978. Munteanu. Grimaldi..: .Cultură”.E. 12. op. T. fără efect ”477. 211 acordă Comisiei .C. Ordre juridique communautaire. referitor la armonizarea anumitor dispoziţii în materie socială. Fasc. 91/670 a Consiliului în problema acceptării echivalenţei licenţelor de pilot britanice şi belgiene (J. avizul din 25 09.. 10.

cu privire la termenele de platăîn tranzacţiile comerciale 483 A se vedea. de l’Université de Bruxelles. 484 Idem. cu privire la Codul european privind plata electronică (Relaţii între instituţii financiare. Scopul precizării motivelor pe care.484. regulamentelor şi prevederilor administrative în legătură cu întreprinderile pentru investiţii colective în documente transferabile . ele neavând o adevărată autonomie juridică483 Dacă. P.E. ca şi argumentarea acelor fapte care au fost decisive pentru adoptarea măsurii485. nr. de exemplu. şi operele citate acolo. in Les instruments du rapprochement des législations dans le cadre de la CEE. 6. 12. Motivarea actelor comunitare. Vandersanden. 1985. 12.73. 87/598 din 22. Astfel. 188.85/612 din 20. p. Soldatos et G. 230 C. op. 482 135 . nr. 95. directive sau decizii. 05. ci vor fi tratate ca regulamente. în condiţiile art.E. a Consiliului cu privire la sub . (acţiunea în anulare). este de a se da posibilitatea organelor comunitare de jurisdicţie de a controla legalitatea deciziei contestate şi de a furniza persoanei în cauză suficiente detalii spre a i se permite să aprecieze dacă decizia este bine A se vedea. o decizie este motivată. regulamentele. el nu mai sunt considerate cu acest titlu. 1986. cit. 3. op. din actele denumite . A ceastă condiţie se consideă îndeplinită şi dacă motivarea este cuprinsă şi într-un act anterior adoptării actului comunitar. după caz. C. directivele şi deciziile adoptate împreună de Parlamentul European şi Consiliu. Declaraţia de motive trebuie să menţioneze faptele pe care măsura se bazează. p. cit. preambulul actului respectiv trebuie să cuprindă în expunerea de motive raţiunile de fapt şi de drept care au determinat adoptarea măsurii. 95/198 din 12. recomandări sau avize” rezultă un caracter obligatoriu. Manolche. 25 alin. Lipsa motivării sau insuficienta motivare dă posibilitate Curţii de justiţie să anuleze actul în cauză.. Exemplificăm în acest sens următoarele recomandări: nr. comercianţi şi stabilimentele de prestări de servicii şi consumatori). nu intră avizele referitoare la procedura de adoptare a unor acte comunitare obligatorii. 249 C. O. a Consiliului. p. 1976. 1995 a Comisiei adresată statelor membre. Argumentele respective trebuie să aibă caracter decisiv şi să fie clar formulate. pe baza încălcării unei cerinţe procedurale esenţiale. Lefter. 85/612 privind coordonarea legilor. 253.În categoria avizelor avute în vedere de art.1 directiva nr.paragraful 2 al art. 485 A se vedea . Potrivit art. ed. precum şi cele adoptate de Consiliu sau Comisie trebuie să fie motivate şi să facă referire la orice propunere sau aviz cerut obligatoriu în executarea prezentului tratat.

partea operativă a acestuia. Consiliului. răspunsul negative al Parlamentului European blochează adoptarea actului comunitar respective. 2285.un principiu fundamental al ordinii juridice comunitare potrivit căruia un act care provine de la o autoritate publică comunitară (instituţie). 488 Ibidem. (în prezent art. 300/89. C. spre exemplu. 1991. 1991. 06. CPI. 39. În fapt. Idem. p. op.697. 90/366 a Consiliului a fost anulată întrucât acesta era competent să o adopte în conformitate cu art. 235 (308). op. Din 13. în cazul . 2000. hot. fiind irelevant dacă au fost favorabile sau nu489. trebuie să se ţină seama de motivele carea u dus la adoptarea lui. 194. destinatarul măsurii nu este în situaţia de a aprecia. este.. Toulouse. Acestea ar putea constitui o încălcare a art. ca urmare. consid. cit. 06. 490 A se vedea. cit. să nu fie A se vedea. 2000. 73. atunci când instituţia care a adoptat actul în discuţie nu a ales temeiul juridic corespunzător. motivele reale pentru decizie şi. referitoare la intrarea în vigoare a actelor comunitare. în contextual dreptului la liberă circulaţie al acestora. 7.. lisită de vreo justificare legală488. 2867.195. 3. p. CJCE. 11.fondată ori să-i conteste legalitatea acesteia dacă este viciată de eroare486. Guy Isaac. p. astfel încât să afecteze validitatea măsurii în cauză. Consiliu. 12) şi nu potrivit art. 150-152. În declararea motivelor nu trebuie să apară contradicţii. L’entrée en vigueur et l’application dans le temps du droit communautaire. dacă se stabileşte că. 204 şi 270/97 (conexate). total sau parţial. Mélanges Marty. 7 alin. acestea s-au inspirat din regulile de drept din ordinea juridică naţională şi de drept internaţional. în tot sau în parte. cit. p. Referitor la motivarea legală. În cauză. Partea operativă a unui act este strâns legată de motivare. A se vedea. 2 C. op.avizelor conforme” . un act comunitar poate fi anulat. Comisiei. Manolache. fapt care a generat încălcarea unor prerogative ale unei alte instituţii comunitare în procesul de luarea deciziilor487. p. 253 CE. Lefter.E. Intrarea în vigoare a actelor comunitare490. a se vedea. în luarea deciziei a modificat propunerea iniţială a Comisiei asupra temeiului juridic al actului respective. p. Comisia c. ECR. şi Guy Isaac et Marc Blanquet. 5/6 (II). 486 487 136 . I. În ceea ce priveşte soluţiile reţinute de tratate. Directiva nr. astfel încât atunci când ea trebuie să fie interpretată. EPAC c. 489 Prin excepţie. În ceea ce priveşte indicarea propunerilor şi avizelor obligatorii se consideră că este suficient să se menţioneze dacă ele au fost cerute. Pentru pmposibilitatea recurgerii la o dublă bază legislativă a unei directive. C. Directiva privea dreptul de şedere al studenţilor. 1978. În acest sens Curtea de justiţie a formulat . asemănător celui al lucrătorilor. în ECR. urmare a contradicţiilor. O.

Rec. C. 495 CJCE. 15 C:E. că publicarea unei decizii nu înlocuieşte notificarea acesteia. dar o asemenea publicare nu are decât efectul de informare a publicului (de opozabilitate). De altfel. În lipsa acestei publicări. şi nu vor intra în vigoare (art. Deciziile şi directivele. → Publicarea şi notificarea actelor comunitare. deoarece numai aceasta din urmă o face opozabilă495. directivele şi deciziile adoptate de Parlament şi Consiliu. 787. Guy Isaac et Marc Blanquet.directivele Consiliului şi Comisiei care sunt adresate tuturor statelor membre. după ce textul principal devine executoriu”494 Celelalte acte ale Consiliului şi Comisiei. Rec. 01..O).E. Curtea a precizat. op. potrivit art.repară. 05. această omisiune”492. Rec.E. 14. adică toate deciziile (cuprinzând deciziile care se adresează tuturor statelor membre. Regulamentul interior al Consiliului (art. 98/78.E. 18. 1975. 11.opozabil justiţiabililor mai înainte de a se creea posibilitatea luării lui la cunoştinţă”491. cel puţin parţial. p. Rec. Curtea a precizat că .O.. precizând că obligaţia de publicare priveşte: . erau scutite de publicare. Hauptzzollamt Bielefield. de altfel. 150.M. ele pot să pregătească aplicarea luând măsurile necesare în vederea aplicării. → Formele notificării şi publicării496 491 492 CJCE. Tratatul de la Maastricht.C.P. în doctrină.. 150. p.E). 254 C. . un neaju ns al tratatului) şi directivele adresate anumitor state membre trebuie numai să facă obiectul unei notificări. cu condiţia ca acesta să nu intre în vigoare decât..în lipsa deciziei contrare a Consiliului sau a C. p. 496 Guy Isaac et Marc Blanquet. CJCE. obligatoriu. 1979. 100/74. în Guy Isaac et Marc Blanquet. 52/69. în cadrul procedurii de codecizie. 1974. op.dacă instituţiile nu pot aplica un regulament nepublicat. 07. în mod contestabil. 493 494 137 . CJCE. considerat. cit.C.aplicabile” (potrivit fostului art. actele nu vor fi . nu şi al legalităţii sale”493 . 17) prevede că aceste directive şi decizii sunt publicate . nicidecum o condiţie de intrare în vigoare. şi ale EURATOM (ca şi deciziile şi recomandările C. Înainte de Tratatul de la Maastricht. Geigy.O. 25... op.regulamentele. . 607...R. împreună. 1972. 69. 254 C. 185/73. 29. 151. cit. Racke.-ului”.E.în lipsa publicării are efect doar în privinţa caracterului obligatoriu al textului. cit.E.1393.R. numai regulamentele C. chiar dacă se adresau tuturor statelor membre.A. cu caracter general) făceau obiectul unei publicări.E.

183. textele adresate statului membru sau unei persoane particulare ce intră în jurisdicţia unui stat membru. 1958). Potrivit dispoziţiilor referitoare la regimul lincvistic. 215.. 02. trebuie să ţină seama de raporturile stabilite între societatea respectivă. În ciuda precauţiilor luate de instituţii. 497 138 . Publicarea. şi a deciziilor Consiliului C. cu durată nelimitată. Europembalage. final. Jurnalul Oficial apare în toate limbile oficiale ale Comunităţilor. 6/72. p.destinatarii” cărora art.să intre în sfera internă a destinatarului. Pentru statele membre. 21. de exemplu. Société Alma. care precizează expres care este sau care sunt . în principiu. Rec. 1973. se trimite prin scrisoare recomandată. în practică s-a constatat o creştere a numărului de rectificări. 10. 12. notificarea se face. a ieşit din vigoare. înlăturarea erorilor CJCE. 09. 04. în principiu. 1973. 02. CJCE. 06. 8/56. comun celor trei comunităţi până-n anul 2002. 1958. Rec. fie.O. din 20. şi EURATOM. prin scrisoare poştală.E. 21. Notificarea fie. 1957.E.C. iar deschiderea unui birou intr-un stat membru va putea fi determinant498. 498 CJCE. trebuie notificate în limba statului respective. Prin Tratatul de la Nisa denumirea . care vizează. Referitor la regimul lincvistic. 215. Jurnalul oficial al Uniunii Europene.E.. 390 şi 419. pentru particulari – persoane fizice sau juridice – notificarea se face. 6/72.O. 10. prin intermediul ambasadorilor acreditaţi pe lângă ele. Rec. în schimbul unei recipise de primire. se face obligatoriu în Jurnalul oficial al Comunităţilor Europene. în special pentru notificările ce privesc întreprinderile ce intră sub incidenţa jurisdicţiei statelor terţe . în cadrul Piaţei comune..C. Europembalage. 499 JOCE. alegerea limbii oficiale a deciziei/directivei. dar instituţiile comunitare optează să utilizeze calea diplomatică. potrivit dispoziţiilor din tratat. prin remiterea notificării unei persoane împuternicită în acest scop..Jurnalul oficial al Comunităţilor Europene”.E. iar din anul 2002 până la intrarea în vigoare a tratatului de la Nisa comun pentru cele două Comunităţi. când Tratataul C. din 15. a fost înlocuită cu . prin intermediul reprezentanţilor lor permanenţi la Bruxelles. cu un stat membru. 254 prescriul notificarea lor. 1958499(şi a Înaltei Autorităţi C. Este suficient ca actul notificat .Directivele şi deciziile conţin în textul lor un articol. în pricipiu. să ajungă la sediul societăţii”497. Atunci când o societate are sediul social într-un stat terţ.

ceea ce permite destinatarilor să nu fie puşi brusc în faţa unor noi obligaţii şi/sau lasă timp autorităţilor naţionale sau comunitare să ia măsurile de aplicare cerute. 17/67. cu data pe care o are Jurnalul Oficial ce conţine textul regulamentului. instituţiile comunitare prevăd frecvent o intrare în vigoare întârziată – posterioară celei de-a 20 –a zi de la publicare. 13. sub controlul Curţii de Justiţie care solicită autorului actului să probeze că .a avut raţiuni serioase în a considera că orice termen între publicare şi intrarea în vigoare ar fi putut fi. impunându-se că întrarea în vigoare a unui regulament survine la aceeaşi dată în toate statele membre501. 25. cit. 12. nu ziua în care Jurnalul Oficial devine disponibil pe teritoriul fiecărui stat membru. Curtea de justiţie a precizat că. 01.a zi de la publicare. 1967. 501 502 139 .trebuie utilizat în caz de necesitate imperioasă. corespunzătoare limbilor oficiale ale Comunităţilor →Termenul de intrare în vigoare500 Actele pentru care se cere notificarea intră în vigoare în ziua notificării lor. posterior intrării în vigoare. Racke. CJCE. op. adică în aceeaşi zi a publicării în Jurnalul Oficial. sau chiar o aplicare amânată – o amânare a producerii efectelor. întră în vigoare la data fizată în cuprinsul ei. 254 C.a sesiuni a Consiliului din 09. În practică. 152. Acest tip de intrare în vigoare se efectuează.ziua publicării” se înţelege.. 69. sau în lipsă. 500 A se vedea. în scopul evitării unui vid legislativ sau al unor interpretări divergente unor texte comnitare. 571. 02. potrivit art.materiale datorate traducerilor şi publicărilor în culegeri diferite. care coincide. Max Neumann.. 1967. adică este fixat înainte de a 20. se apropie de acela utilizat Jurnalul Oficial pe ansamblul teritoriului Comunităţilor. Rec. În practica codificată în Declaraţia scrisă în procesul verbal al celei de-a 207. p.. 98/78. prin . Actele care se publică. 1979. dar nu înainte de 3 zile. în a 20 zi de la publicare.E. prejudiciabil pentru Comunitate502. . În privinţa termenului de intrare în vigoare imediată. Rec. în speţă. ci ziua în care este disponibil la sediul Oficiului de publicaţii oficiale ale Comunităţilor de la Luxemburg. Atunci când termenul de intrare în vigoare prezintă un caracter de urgenţă. alte soluţii sunt considerate a compromite unitatea şi aplicarea uniformă a dreptului comunitar. în plus. Guy Isaac et Marc Blanquet. CJCE.

precizăm a nu se confunda data intrării în vigoare (data notificării sau.legalitatea comunitară505. CJCE. respectarea acestora. p. În acest sens Curtea impune. considerând că . atât de către instituţiile comunitare – în adoparea actelor de drept derivat. Inter. 3969. şi operele citate acolo. aplicând dreptul naţional. op.intrarea în vigoare imediată se realizează sistematic.o directivă produce efecte juridice faţă de statele membre destinatare din momentul notificării sale”. C-129/96. p. să-l interpreteze în lumina textului şi finalităţii unei directive în domeniul acoperit de aceasta.chiar în timpul perioadei de transpunere statele. prelevări.. inconvenientul intrării în vigoare imendiate este atenuat în măsura în care Comisia comunică prin telex.451. Rec. 503 504 140 .). cit. Kolpinghuis. Precizări prealabile Principiile generale ale dreptului sunt denumite în literatura juridică ca reprezentând supra . 4. rezultă că .trebuie să se abţină să ia acele măsuri de natură a compromite serios rezultatul prescris prin această directivă”504. pentru regulamentele ce fixează sumele corespunzătoare taxelor ce se aplică mai ales importurilor şi exporturilor de produse agricole (restituiri. 152.. a se vedea.Environnement Wallonie. chiar înaintea expirării termenului de transpunere503. Guy Isaac et Marc Blanquet. Guy Isaac et Marc Blanquet. 505 A se vedea.a transpunerii -constituie o încălcarece determină posibilitatea invocării în justiţie. fie cu cu o zi înainte . a sumelor raportate. de exemplu. Astfel. Principiile generale ale dreptului 4. Principiile generale de drept sunt reguli nescrise pe care Judecătorul comunitar (Curtea de Justiţe) le aplică şi care astfel sunt CJCE. În privinţa directivei. în principiu a 20-a zi ce urmează publicării) cu data transpunerii. 08. op.fie în aceeaşi zi cu apariţia Jurnalului Oficial. 1986. cit. AJDA 1998.seara . trebuie. sume compensatorii. faţă de care au o autoritate superioară– cât şi de statele membre – în privinţa tuturor actelor ce intră în câmpul de aplicare al dreptului comunitar şi a fortiorii în executarea acestora. 10. apoi.. et. Numai nerespectarea acestei ultime date . seviciilor naţionale vamale sau de intervenţie în agricultură. cares e afiţează înainte de a se aplica. 80/86. adică data (fixată chiar în directivă) punerii în aplicare în ordinea juridică internă. 176. 1. . jurisdicţiile naţionale.

2. naţionale şi internaţionale. 508 CJCE. cu referire la . 3.excepţia de reciprocitate în executarea obligaţiilor de către state” . comune sistemelor juridice. 22. 156 509 CJCE.Referirea la principiile generale de drept.. De exemplu. Jean. cu excepţia cazurilor expres prevăzute. n. 13. Droit européen. principiile generale de drept internaţional public. → Principiile generale de drept internaţional public nu sunt compatibile cu structura şi exigenţele sistemului comunitar. ele răspund însă exigenţelor supreme ale dreptului şi ale conştiinţei colective”507. A se vedea.ce poate fi invocată de către partea lezată printr-o neexecutare a obligaţiilor ce revin celeilalte părţi. 03.principiului contradictoriu al procesului”. principiile generale comune sistemelor de drept ale statelor membre. 1217. Rec.T.P. A se vedea.) nu are drept scop să creeze obligaţii reciproce diferitelor subiecte destinatare ale normelor comunitare. În această categorie includem. principiile generale de drept.N. naţionale şi internaţionale.E.A. principii proprii dreptului comunitar. poate fi dispensată de executarea propriilor obligaţii ridicând excepţia de mai sus . comune sistemelor juridice. → .a. p. ele sunt produsul metodelor de interpretare utilizate în jurisprudenţa acesteia506.. datorită caracterului foarte general al acestora. 1961.. Rec. ci stabileşte o ordine juridică nouă. rezultă interdicţia pentru statele membre de a-şi face singure dreptate”509. p. principiul bunei credinţe. cu titlu de exemplu: principiul general al securităţii juridce.12. 4. S. 42 şi 49/59. cit.Curtea a precizat că „Tratatul (C.U.încorporate în ordinea juridică comunitară. încălcarea . 90-91/1963. prezintă mai ales dificiltăţi în identificare. principiul legalităţii. cu privire la care Curtea a precizat că ar însemna . 1997. Dalloz. din economia tratatului. Pot fi deosebite patru categorii de principii pe care Curtea le aplică şi cu care se confruntă atât în privinţa identificării cât şi a stabilirii compatibilităţii lor cu ordinea juridică comunitară: 1. Guy Isaac et Marc Blanquet. De exemplu. 176. op. pe care părţile sunt îndreptăţite să le cunoască.Claude Gautron.. 1964. 506 507 141 . violarea principiului elementar de drept potrivit căruia hotărârea judecătorească se bazează pe fapte şi documente. Luxembourg et Belgique.. etc. şi cu privire la care îşi pot exprima opinia”508 .. 11.

06. 337. care interzic. socială şi culturală sensibil egal”514 Curtea introduce. Curtea îşi rezervă: . p. 1969. p. 176. op. de pildă. al recursului în faţa unei instanţe naţionale513. Drept comunitar general. 1958. Curtea invocă . citat de. cit.Prin excepţie. însă. Rec. 3219.dreptul de a alege dintre diferitele soluţii oferite de sistemele naţionale de drept pe acelea cu valoare intrinsecă pentru nevoile sistemului comuniatar515. 225. în dreptul comunitar şi principii care provin dintr-un singur stat membru. 1969. în spiritul. Hats fourneux et aciéries belges. 512 CJCE. 04.. Rec.81. 1999. Rec. 02. statelor să refuze propriilor cetăţeni dreptul de a intra şi a se stabili pe teritoriul lor510. Algéra. p. Bosch. 07. 07. Prin intermediul acestor principii. Descoperirea acestor principii comune nu presupune identificarea lor sub forma unei suprapuneri aproape mecanice a sistemului naţional de drept. În concluzie. 06. 13/61. Klomp. 23/68. . principiile proporţionalităţii şi al încrederii legitime. cit. P. 513 CJCE. se vedea şi. → Principiile generale comune sistemelor de drept ale statelor membre. Curtea a apelat la principii de drept internaţional public. 514 A se vedea. de exemplu.24.dreptul de respinge acele principii comune care sunt incompatibile cu exisgenţele comunitare. op. care îndeobşte. etc. Curtea se inspiră din sistemele naţionale de drept ale statelor membre precizând. 21. 101. acele principii care . Le recours.A.. 12. principiul egalităţii în faţa legii512. Rec. 204.principiile generale. Sayag. CJCE. 1980.. Guy Isaac et Marc Blanquet. 43. O. sunt admise în sistemele naţionale de drept ale statelor membre” de exemplu. dans la jurisprudence de la CJCE. 25. de altfel. 10. 8/57.. Curtea desprinde. 1957. doctrina şi jurisprudenţa statelor membre511. 511 CJCE. 9/69. că ea are obligaţia să se orienteze potrivit regulilor recunoscute de către legislaţiile. Didactică şi pedagogică R. Rec. 7/56-7/67. Bucureşti. în orientarea şi evoluţia sistemelor naţionale de drept. în mod regulat. a des normes déduites de la comparaisondes droits des Etats membres. RIDC. produsă de-a lungul anilor şi în nivelul lor de dezvoltare economică. p. Manolache. Pescatore. 510 142 . Astăzi. care nu erau consacrate decât în dreptul german. şi Ovidiu Ţinca. al fiecărui stat membru. Ed. 515 CJCE. 1962.îşi au originea în apropierea sistemelor lor juridice. chiar înainte de semnarea tratatelor de la Roma.

Dacă în tratatele comunitare nu se face referire expresă la principii de drept obligatorii. 288 alin. Atunci când nici o prevedere contrară nu este cuprinsă în Tratate se vor aplica principiile generale ca parte a ordinii juridice comunitare521. 1965. Rec. prevederi divergente. cit. Comunitatea trebuie să repare. şi aplicabiliatatea directă a dreptului comuniatar. libera circulaţie.E. cooperarea loială.moştenire juridică comună vestului Europei ca o formă a dreptului natural”.. Sgarlata. O.26. Modul de aplicare a principiilor generale de drept Principiile generale de drept .potrivit art. de exemplu: supremaţia. au caracter prioritar. 46/64. . CJCE. 2 C. 519 Ibidem. Aplicarea principiilor se poate face prin referire expresă în tratatele comunitare518. 230 C. nu cuprind prevederi exprese în sensul dorit517. Dacă există. 4. această instituţie elaborează un proiect în vederea organizării de alegeri prin vot universal direct. ele se vor putea aplica fără reţinere atunci când nu sunt în contradicţie cu vreo prevedere a Tratatelor519. 190 pct. după o procedură uniformă în toate statele membre sau conform principiilor comune tuturor statelor membre.E. cu referire la alegerile pentru Parlamentul European.. efectul direct aplicabil.în materie de răspundere extracontractuală. conform principiilor generale comune de drept ale statelor membre. se face referire la la acţiuni introduse pe temeiul unei reguli de drept privitoare la aplicarea Tratatului. 1965.. 04.. etc. 516 517 143 . Dacă un asemenea principiu se regăseşte în categoria principiilor generale comune sistemelor de drept ale statelor membre distincţia faţă de acestea se realizează destul de dificil. nediscriminarea bazată pe naţionalitate. prevedrile din tratat sunt prioritare520. → Principiile proprii sistemului comunitar rezultă din dispoziţiile tratatelor. op. op. 17. 2. echilibrul instituţional. 520 CJCE. p. . Internationale Handelsgesellschaft. dacă tratatele comunitare. Rep. 521 A se vedea. 324. 1970. Manolache. p. 518 Idem.potrivit art.. O. 1125 A se vedea.dreptul de a adapta acele principii comune pe care înţelege să le transpună potrivit autonomiei dreptului comunitar516. 11/70.24-25. daunele produse de instiutuţiile sale sau de angajaţii săi aflaţi în exerciţiul funcţiilor lor”.potrivit art. Manolache. CML. 12. 01. atunci când se stabileşte competenţa Curţii de justiţie. cit. de exemplu: . . 4.

7 pct. op. forţa amjoră şi starea de necesitate. J. 5-6/1984. precum şi al statului de drept. principiul încrederii legitime.Principiile generale de drept pot fi invocate atunci când organele comunitare de jurisdicţie vor face un control de legalitate a actelor emise de instituţiile comunitare522. cit. 4. şi anume: dreptul de proprietate. principiul protecţiei contra intervenţiilor arbitrare sau disproporţionate din partea autorrităţilor publice. 524 A se vedea. . modificate la rândul lor prin Tratatul de la Nisa. op. Drepturile fundamentale ale omului. referitoare la acestea.. după cum urmează525: . şi aşa cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre. Steenbergen. drepturile fundamentale ale omului constituie o categorie specială a principiilor generale. nici unul din Tratatele institutive nu cuprinde prevederi. 205 525 A se vedea. decât cele prezentate în textul lucrării de faţă. cit. 6. principii care sunt comune statelor membre. în art. 82.1 . Uniunea respectă drepturile fundamentale. libertatea religioasă. Principiile aplicate de către Curtea de justiţie şi forţa lor juridică523. dreptul la un recurs jurisdicţional efectiv. op. Deşi. a. la par. p. respectul securităţii juridice. al respectului drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.. nr. şi O. dreptul la libertate de expresie. principiul egalităţii în domeniul reglementărilor economice. recunoaşterea lgitimei apărări. posibilitatea cesionării unor drepturi. acţionând cu o majoritate de patru cincimi dintre membrii săi după obţinerea avizului conform al Parlemntului European poate că există u n risc clar al unei încăcări A se vedea. la par. Consiliu. O.Uniunea este fondată pe principiul democraţiei.. toate acestea fiind considerate principii generale ale dreptului comunitar”. neretroactivitate legii penale. cit. exprese sau generale. a Parlamentului European sau a Comisiei. J. Mertens de Wilmars. Manolache. 3. aşa cum au fost garantate de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. semnată la Roma la 4 noiembrie 1950526. Ovidiu Ţinca. Manolache. The Court of Justice of the European Communities and governance in an economic crisis în MLR.Tratatul de la Amsterdam a introdus în Tratatul de la Maastricht noi dispoziţii în această materie.26-28. respectarea secretului profesional şi al afacerilor. p. vol. 526 A intrat în vigoare la 3 septembrie 1953 522 144 . respectul drepturilor câştigate. 1 . reprezentând partea cea mai numeroasă a acestora524. la art. principiul nulla poena sine lege. p.26 523 Mai sunt şi altele principii generale aplicate de către Curtea de Justiţie. p. Tratatele ulterioare acestora conţin astfel de prevederi.Tratatul de la Maastricht.1388-1389. principiul bunei administrăriîn raporturile cu statele membre. 2 . dreptul la libera exercitare a activităţilor economice. respectul vieţii private şi de familie. principiul îmbogăţirii fără justă cauză. Pe baza unei propuneri motivate din partea unei treimi dintre statele membre.

Comisia/Germaniei. dar Curtea de Justiţie. 4/73. 178. 15 05. 530 A se vedea. Curtea a făcut trei precizări530 importante: 1) în materia drepturilor fundamentale. Rec. 209/90 I. garanţiile naţionale cele mai ridicate. 04. cu condiţia să nu se aducă atingere acestor drepturi. 1986. principiile generale au menirea să aplice . a sublinit că reprezintă referinţa primordială în materia drepturilor fundamentale531. Rec. 17. respectiv 1970528. Nöld. prevăzută de dreptul comunitar. 6. 491. 1974. Rec. Curtea de justiţie a statuat că drepturile fundamentale fac parte integrantă din principiile generale ale dreptului. op. a Parlamentului. par. Rec. 3) acestor drepturi fundamentale. 1125 529 CJCE. 179. s-a precizat importanţa primordială pe care aceste instituţii o dau respectării drepturilor fundamentale. în ordinea juridică comunitară sunt integrate dispoziţiile Convenţiei Europene a drepturilor omunlui şi libertăţilor fundamentale ca standard minim. Guy Isaac et Marc Blanquet. 08. p. 12. ce se inspiră din tradiţiile constituţionale comune. care trebuie luate în considerare în raport de funcţia socială a bunurilor sau activităţilor protejate li se pot aduce anumite limitări în scopul realizării obiectivelor de interes general urmărite de Comunitate.gravede către un membru a principiilor enunţate în art. aşa cum acestea rezultă din constituţiilor statelor membre ca şi din Convenţia Europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale de la Roma (1950). în anul 1986. 12. 419. 11. Referitor la această Convenţie. 1969. În anii 1969527. Curtea de justiţie.. a căror respectare trebuie garantată în cadrul şi structura obiectivelor Comunităţii. 2) prin intermediul principiilor generale. Stauder. Consiliului şi Comisiei. 222/84. Internationale Handelsgesellschaft. De asemenea. În Declaraţia comună din 5 aprilie 1977. 11/70. în anul 1974529. Ulterior. la nivel comunitar. Rec.. trebuie interpretată în lumina principiilor generale ale dreptului şi în special a drepturilor fundamentale532 S-a pus problema aderării Comunităţilor Europene la Convenţie. 2639 527 528 145 . a CJCE. această justificare . 1şi să adreseze recomandări corespunzătoare acestui stat. Curtea a considerat că atunci când un stat membru invocă dispoziliile Tratatului pentru a justifica o reglementare naţională care este de natură să împiedice exercitarea unui drepr garantatprin tratat. 14. cit. 1992. 1663 532 CJCE. 26/69. prin avizul din 28 martie 1996. 531 CJCE. 1970. 05. CJCE. Johnston.

p. 535 Idem...La Consiliul European de la Nisa din 7 – 11.. 536 Ibidem 537 De exemplu..... 291.U.. 171-177. în 1948. 534 Proclamare a fost făcută împreună de către preşedinţii Consiliului.. 206. adoptată de O. 2000. Parlamentului şi Comisiei în 7 decembrie 2000 – Bull. U.. a Organizaţiei Internaţionale a Muncii asupra libertăţii sindicale şi protecţiei dreptului sindical.apreciat că în prezent Comunităţile nu pot încheia acorduri internaţionale în acest sens şi. iar Curtea de justiţie se va putea referi..N. 533 146 . etc. 12/2000.. 8-16. Convenţia nr.. prin această proclamare protecţia drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii va fi mai vizibilă şi mai transparentă pentru cetăţean.U. adoptat de O. L’Union Européenne. şi O. cu titlu de exemplu. A se vedea.. nr... Consiliul Uniunii Europene şi Comisia au proclamat solemn Carta drepturrilor fundamentale ale omului care a fost elaborată de o convenţie compusă din 30 reprezentanţi ai parlamentelor naţionale.B nr.. Parlamentul. 29. Constantinesco. op.E. 16 reprezentanţi ai Parlamentului European. dreptul de a forma sindicate (consacrat în documente internaţionale de referinţă)537.. Ovidiu Ţinca..... Cartei rangul unei interpretări autentice a principiilor juridice menţionateîn art. în SUB. mai ales că ea a fost aprobată de toate guvernel şi parlamentele535. 15 reprezentanţi personali ai şefilor de stat sau de guvernşi un comisar reprezentând Comisia534. p...U. . Ion Traian Ştefănescu..... Pedone.O demarcaţie netă între drepturile fundamentale ale omului şi alte principii de drept nus-a putut stabili..N... 87/1948. op. Încludem în aceasta.... Declaraţia universală a drepturilor omului.N. cit..U. Curtea de justiţie a recunoscut o serie de astfel de principii. în viitor. Les Communautés Européennes.... Pactul internaţional referitor la drepturile civile şi politice. în 1966. şi Phillipe Manin.... dar ele pot intra. îceea ce înseamnă că el pot fi aplicate până la confuziune536. sociale şi culturale.. p. şi în categoria drepturilor omului. Manolache. atribuind. La Charte des droits fondamenteaux de l’Union européenne. De exemplu. Pactul internaţional referitor la drepturile economice. nu pot adopta norme comunitare în materia drepturilor omului533.... 1997. în 1966.... cit. 12. în aceeaşi măsură.. 1/2002. A se vedea pentru detalii.. Convenţa Europeană a drepturilor omului din 1950. la Cartă când se va examina compatibilitatea unui act specific cu drepturile fundamentale. p..E. adoptat de O. V... următoarele principii: dreptul fundamental la inviolabilitatea domiciliului (principiu comun tuturor sistemelor juridice ale statelor membre). 6 din T... principiul democraţiei (care se reflectă prin necesitatea participării cetăţenilor la exercitarea puterii prin intermediul adunării reprenzentative - A se vedea. S-a pus în lumină că.. de asemenea. astfel..

nu numai în faţa organelor jurisdicţionale. de exemplu.ca un factor esenţial în echlibrul instituţional urmărit de Tratat. 35/67. sau dreptul de a obţine informaţii. 511. presupunând un tratatament egal al părţilor în situaţii identice şi comparabile545. 539 Pentru o analiză detaliată a acestor principii . Principiul egalităţii. 1961. op. Manolache. interzice discriminarea după naţionalitate (art.. 21. despre documente care determină Comisia să hotărască asupra faptului dacă un acord a încălcat art. CJCE. Manolache. 543 A se vedea.dreptul de a fi audiat. 2 C. Ferwerda. 545 CJCE. . c. 02. 1980. S.141 C. 07. 1958.N. Rec.dreptul de asistenţă din partea autorităţilor naţionale. 8/57.E.156. ci şi în faţa organelor administrative. faţă de terţii interesaţi543. 42 şi 49/59. cit. Consiliul putând adopta potrivit art. 1968. 29-33. interzice discriminarea între sexe prin aplicarea principiului că femeile şi bărbaţii trebuie să primească plată egală pentru muncă egală. 541 CJCE. chiar pur consultative. 1979.. în condiţiile impuse de respectarea caracterului contradictoriu al procedurii.E. 481. 2 C. 05. . Principiul respectării dreptului la apărare. a se vedea.. Groupement des hauts fourneaux…. 06.A. interzice expres discriminarea pe motive de naţionalitate. 11. dreptul de asistenţă şi reprezentare legală544. 251 C. 542 CJCE. după cum urmează: . 22.T.E.E. După acest principiu trebuie să se călăuzească procedura în faţa organelor comunitare de jurisdicţie. dreptul la respectarea vieţii private (derivă din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre). Rec. în proceduri contradictorii la un proces corect539. şi operele citate acolo. p. sau administrative542 . dreptul tuturor persoanelor. se cere consultarea Parlamentului.12 par. În procesul aplicării dreptului comunitar. 223. 85 C. Rec. respectului dreptului la apărare” are multiple aspecte: .art. în cazuri strict determinate.E. b. op..art.. Rec. cit. Potrivit art 43 alin.P. Van Eick. O. 540 CJCE. 03. 85/76. când aceasta a fost solicitată. ca mijloc prin care acesta participă la procesul legislativ comunitar.. O.. 544 Idem. 03. Hoffmann-Laroche. p. care presupun sancţiuni pecuniare540. 265/78. Princiliul are aplicaţii chiar în textele comunitare. 13.U. garantarea .34. reguli în scopul interzicerii unei astfel de discriminări. Legat de acest aspect se pune problema audierii martorilor. Rec. care presupun sancţiuni disciplinare541. 617 538 147 . cu respectarea confidenţialităţii în cazul secretului profesional. sau după sex.Parlamentul European)538.

prelim. 07. Pays – Bas. Lorentz.inopozabilitatea unui act care n-a făcut obiectul unei publicităţi adecvate552. Manolache. . 25.34. 120/73. B. în următoarele domenii549: . Principiul se impune.prescripţia şi decăderea. 1993. 551 CJCE. în anumite cazuri. p. Rec. 211. 69. p. preocupată. consid. o hotărîre de interpretare sau A se vedea. Christian Philip. Rec. Cu excepţia unor cazuri speciale. şi operele citate acolo. alin. 549 A se vedea. . nu poate avea ca punct de început.. p. Curtea impune termene pentru exercitarea de către instituţii a competenţelor lor. limitează sau respinge efectul retroactiv care însoţeşte.N. face referire la combaterea discriminării bazate pe sex. 98/78. al producerii efectelor. religie ori credinţă. 550 CJCE. Dictionaire Juridique des Communautée Européennes. Racke. . Principiul securităţii juridice.art. în mod firesc. se bazează pe ideea certitudinii dreptului. Manolache. un act comunitar. 1971. Curtea. citat de. în spiritul securităţii juridice. cit. Guy Isaac et Marc Blanquet.O. atât în ceea ce îi priveşte pe particulari. 06. 11. 1481. p. Comisia trebuie să se pronunţe într-un termen de două luni cu privire la compatibilitatea cu Tratatul a proiectelor de ajutoare prezentate de către state550. 1979. . Walrave and L.neretroactivitatea. 26-29. 01. op. 36/74.. 3. de exemplu. în special. O. 639.. handicap. cit. 552 CJCE. în ECR. 1974. 1465. 40. persoanelor şi capitalului546.E.N. pentru utilizarea căilor de drept din partea justiţiabililor. vârstă sau orientare sexuală. 13 C. exclude orice discriminareîntre producători şi consumatori în cadrul Comunităţii în organizarea comună a pieţelor agricole. Discriminarea trebuie să fie justificată suficient şi în obiectiv. 546 547 148 . 548 A se vedea. cit. Rec. op. 10. d. 12. 1974.J. 1973. Koch c.art. hot. CJCE. Principiul nediscriminării se aplică tuturor relaţiilor juridice care pot fi statornicite în cadrul teritoriului comunitar în virtutea locului unde au fost convenite sau a locului unde îşi produc efectele 547. Association Union Cycliste International and others. 24. o dată anterioară publicării sale. în materia acţiunii în carenţă reclamantul trebuie să sesizeze instituţia într-un termen rezonabil.alte dispoziţii interzic discriminarea în materia liberei circulaţii a mărfurilor. origine etnică ori rasială. şi nu arbitrar. O. cât şi statele membre şi instituţiile comunitare548. op. 180. 59/70. 40. PUF. sub sancţiunea decăderii551. Ami Barav.

1981. rev. Rec. Marché unicque europ. 4 par. Principiul se opune formulărilor ambigue ale textelor comunitare557. 02. Mengozzi. iar interpretarea textelor comunitare trebuie făcută în concordanţă cu normele de drept în vigoare şi nu în raport cu modificările ulterioare. 1975. a reglementărilor în cauză555. Société Gondrand. C. un text nu va putea fi aplicat decât în mod excepţional la o perioadă anterioară publicării lui.. . op. Defrenne. al transpunerii directivelor pe simple căi administrative. Compagnie Continentale France. 43/75. 169/80. 169/73.previzibile pentru justiţiabili. Roquette. . 66/74. cu efect imediat şi fără un avertisment prealabil. 208. p.încrederea legitimă554. 04. 560 A se vedea. Principiul în cauză interzice o nouă evaluare în profunzime a săvârşirii unei fapte care ar avea ca rezultat impunerea fie a unei a doua sancţiuni. p. 04. 1975. A se vedea. 157. 7 al Convenţiei Europene privind drepturile omului. Farrauto. p. . fie o primă sancţiune în cazul în care CJCE.clare şi precise.A. Rec. sau comunicarea unei decizii într-o altă limbă.02. 09. Acest principiu este transpus din dreptul german şi protejează mai ales destinatarii dispoziţiilor comunitare împotriva modificărilor. şi P. 117. 06. cit. p. op. 1975. 533. Rec.Claritatea şi precizia dreptului. prin natura lor.eficace şi să vizeze toate cazurile stabilite.T. 08. 13. 1976.non bis in idem – este prevăzut în art. cit. . 556 CJCE.limitate în timp în privinţa efectelor. Rec. Rec. 862. 145/79. Principiu autorităţii de lucru judecat . 1931 558 CJCE. 05. Hubeau. 555 CJCE. 74/74. 1917. 1 din Protocolul Nr. 557 CJCE. astfel că. . 05. şi Ovidiu Ţinca. 559 CJCE. Évolution de la méthode suivie par la jurisprudence communautaire en matière de protection de la confiance légitime. când are loc o transpunere a unei directive în dreptul intern.N. e. 1997/4. decât a destinatarilor559. 143. 1980. 102/79. în cazul în care este stabilită răspunderea pentru a doua oară. 1983. 455. Le principe de la protection de la confiance légitime dans la jurisprudence de la CJCE. 18. Rec.de declarare de nevaliditate dată cu ocazia unei trimiteri prejudiciare553. Principiul autorităţii de lucru judecat. c/Belgique. pentru se putea stabili cu certitudine drepturile şi obligaţiile. Com. 553 554 149 . 07. Rec. În concluzie. F. ca şi împotriva furnizării de informaţii eronate556. CDE. juridică. reglementările trebuie să fie560: . Ami Barav. CJCE. modificabile558. 1473. în plus faţă de prima. Christian Philip. 14.

să se abţină de la orice măsură care ar primejdui realizarea obiectivelor comunitare (art. 374/89.să ia toate măsurile corespunzătoare. 563 Ibidem 564 A se vedea..E. 1991. Este considerat că rezultă din însăşi natura dreptului comunitar. face referire deseori la art. p. pentru a asigura îndeplinirea îndatoririlor ce rezultă din Tratat ori din acţiunea întreprinsă de instituţiile Comunităţii (art.. Principiul loialităţii564. cit. Idem. f. p. 19. 10 alin..să furnizeze Comisiei informaţiile cerute spre a se verifica dacă măsurile pe care ele le-au luat sunt conform dreptului comunitar.E. op. care prevede că . ECR. 367. 02.E. Ms.C.ca la un izvor distinct al obligaţiilor statului membru în siatemul Tratatului.răspunderea nestabilită prin prima decizie este stabilită prin cea de-a doua decizie561. C. O Manolache. 1 T. de aemenea. cit.C. adică legislaţiei primare sau secundare (art. în art.E. partea I).de natură generală. 10 T. Ele se abţin de la orice acţiune contrară intereselor Uniunii sau susceptibilă de a dăuna eficacităţii sale”. Belgiei. O. Principiul loialităţii denumit şi principiul solidarităţii este promovat de Curtea de Justiţie565 şi prevăzut. p. Comisia c. 2 T. A se vedea. că posibilitatea sancţiunilor concurente nu înseamnă în mod necesar că posibilitatea a două proceduri paralele urmărind scopuri diferite este inacceptabilă562.. 10 alin. deoarece dispune trei obligaţii în sarcina statelor membre.C. Accepatbiliatatea unei proceduri duale de acest fel reiese din sistemul special de împărţire a jurisdicţiei între Comunitate şi statele membre cu privire la carteluri563.). 561 562 150 . una a Comunităţii şi alta naţională. şi operele citate acolo.statele membre sprijină activ şi fără rezervă politică externă şi de securitate comună într-un spirit de loialitate şi de solidaritate recprocă (. două pozitive .). 10 T. A se vedea. 10 alin. CJCE. Manolache. 1991. .. 2 (I-II). acceptate două proceduri paralele. astfel: . astfel ca să se impună o dublă sancţiune în materie de carteluri. 34. Un alt exemplu de obligaţie de loialitate rezultă din art. 565 Curtea de Justiţie.. . op. şi una negativă. 11 par. Au fost însă. 1 T. S-a arătat. partea II).E. 45. Este necesar însă ca faptele incriminate să se fi produs pe teritoriul comunitar şi procedurile respective să fie introduse în faţa instanţelor aflate în cadrul acestuia. 2 T. indiferent că sunt generale sau speciale.C. pentru darea unei hotărâri prejudiciare.

289. p. O. Parlamentul European. ci conţine în art. Acordurile (convenţiile) încheiate de Comunităţile europene (Normele juridice ce rezultă din relaţiile exterioare ale Comunităţilor) Tratatul C. Consiliul (par.Guillarmond. 2000.E. ceea ce i-a dat Comunităţii posibilitatea să intervină pe scena internaţională fără a se limita la atribuţiile exprese de competenţă externă. p. R.5.sistemul tratatului”. dar se integrează în ordinea juridică a Uniunii şi devin izvor de drept. 161. Analyse synthetique des accords qui lient les Communautés a des pays tiers. Commission européenne. Acordurile încheiate de Uniune cu state terţe sau organizaţii internaţionale567. doar o dispoziţie de procedură în acest sens566. Pedone. :::::::::::::::::::::::::::::::::CJCE. Demirel. cit. Droit communautaire et droit international public. citat de. 310 (în temeiul căruia încheie acorduri mixte569. şi ale art. 1990. RMC. Cu toate acestea. 345. pe lângă Uniune. 3. 566 151 .E. RGDIP. nu numai că o obligă pe plan internaţional. 162. 300 C. Acordurile încheiate în conformitate cu art. 568 A se vedea. 30. Les accords internationaux dans la jurisprdence de la CJCE. 3) va cosulta Parlamentul European. SFEDI. 133 par. după cum urmează: 1. Jacot. 300 CE. În privinţa încheierii acestor acorduri. Cornelia Lefter. înainte de încheierea acordurilor. 04. Înterpretînd dispoziţiile art. Kovar. 569 A se vedea. Droit international et droit communautaire. 1973. juin 2001. 3 CE). op. sub rezerva competenţelor recunoscute Comisiei în acest domeniu. 567 A se vedea.. 2. cit. Comisia sau un statmembru poate să ceară avizul Curţii de Justiţie privind compatibilitatea cu dispoziţiile Tratatului. p. Rec. 300 CE (în temeiul căruia încheie acorduri). şi statele membre) Curtea de Justiţie a precizat că astfel de acorduri . 1979. Les accords liant les Communautés européennes et l’ordre juridiqué communautaire.Rideau. Curtea de Justiţie a considerat că o asemenea competenţă decurge din . Acordurile sunt încheiate de Consiliu. 1). nu conţine nici o dispoziţie de fond prin care atribuie Comunităţii competenţa de a încheia acorduri internaţionale nici măcar în vederea realizării obiectivelor pe care le fixează.Comisia prezintă recomandări Consiliului. 76.leagă instituţiile comunitare şi Potrivit art. Librairie de l’Université de Genevé.1. Acordurile încheiate de către Uniune în cadrul competenţelor ei externe. Guy Isaac et Marc Blanquet. ci o împarte cu statele membre568. şi J. Parlamentul emite avizul său într-un termen pe care Consiliul îl fixează în funcţie de urgenţă. care o autorizează să înceapă negocierile necesare(par. Prin urmare aceste acorduri creează obligaţii în egală măsură în sarcina Uniunii şi a statelor membre. care hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisie. 1974. la care sunt părţi.. cu excepţia acordurilor privind politica comercială comună (art. p. 300 CE obligă instituţiile Comunităţilor şi statele membre. op. semnarea şi încheierea acordurilor sunt decise de Consiliu. 5. 4. Consiliul. Perspectives actualles. Uniunea nu are competenţă absolută.

statele membre”, iar în continuare, referindu-se la Acordul de asociere a Greciei cu CEE, a arătat că ,,dispoziţiile acordului fac parte integrantă, începând cu intrarea în vigoare a acestuia, din ordinea juridică a Uniunii (comuniatară)”570. Pentru încheierea acestor acorduri Consiliul utilizează în practică ,,decizii „ sau ,,regulamente”, în anexa cărora acestea sunt reproduse. Actele astfel utilizate nu intră în categoria actelor reglementate de art. 249 CE, prin urmare nu trebuie analizate din perspectiva ,,receptării”, ,,transpunerii” sau ,, implementării” acordului571. Tratatele nu conţin nici o prevedere referitoare la publicarea acordurilor externe, motiv pentru care vor avea următorul regim juridic: - dacă autorizaţia de încheiere este dată prin intermediul regulamentului (în anexa căruia sunt reproduse acordurile), publicarea acordului se realizează întotdeauna înaintea încheiereii acordului; - dacă autorizaţia de încheiere se acordă pe calea deciziei, încheierea acordului nu are loc înainte ca Instituţia Consiliului să fi decis publicarea. Regulamentul intern al Consiliului prevede publicarea ,, acordurilor internaţionale încheiate de Comunitate”572 În orice caz, acordul nu-şi produce efectele, nefiind, deci, opozabil decât din momentul publicării.573 Acordul – fiind un act al unei instituţii comunitare – Consiliu -în măsura în care priveşte Comunitatea, devine parte integrantă a ordinii juridice comunitare de la data intrării sale în vigoare, regulamentul sau decizia de încheiere a Consiliului conţinând şi o menţiune în acest sens, respectiv ,,la data intrării în vigoare a acordului acesta va fi publicat în Jurnalul Oficial (este vorba despre JOCE). 5. 2. Actele unilaterale adoptate de organele instituite de către anumite acorduri externe ale Uniunii Uniunea a încheiat numeroase acorduri sau convenţii externe cu state terţe care instituie organe (de exemplu de gestiune) şi cărora le-a fost conferită puterea de a adopta acte obligatorii unilaterale, fără să se fi prevăzut posibilitatea ratificării sau aprobării pentru a fi
CJCE, 131/73, Haegeman, 30. 02. 1974, Rec. 459. CJCE, avis 1/1991, 14. 12. 1991, Rec. I – 6079. 572 A se vedea, Regulamentul Consiliului în versiunea din 31 mai 1999 (JOCE, n. L. 147/13 din 12 06. 1999) 573 CJCE, , 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69.
570 571

152

obligatorii pentru părţi. Dintre acestea amintim: consiliul acordurilor de asociere sau cooperare cu ţări mediteraneene, consiliul de miniştri ai Convenţiei de la Lomé, consiliul internaţional cu privire la cacao: art. 12 din Acordul internaţional cu privire la cacao din 1975, consiliul internaţional referitor la cafea: art. 15 din Acorda ul al cafelei din 1976 etc. Actele adoptate de organele instituite prin aceste acorduri au fost reproduse în anexele regulamentelor comunitare, urmând să fie publicate în JOCE574. Curtea de Justiţie n-a avut nici o obiecţie în a considera, în principiu, că astfel de acte normative fac parte integrantă din ordinea juridică comunitară, fiind prin urmare considerate izvoare de drept comunitar575. Prin urmare, ea şi-a extins competenţa şi la măsurile adoptate de către organele instituite prin aceste convenţii, fie că au fie că nu au caracter obligatoriu576. De exemplu, unele din măsurile cu caracter obligatoriu adoptate de către organele instituite prin aceste acorduri sunt deciziile luate de către Consiliul de asociere, instituit prin acordul de asociere între CE şi Turcia577. Celelalte măsuri l-a care s-a făcut referire nu au caracter obligatoriu, au valoarea unor recomandări şi sunt numite aranjamente; ele provin, de exemplu, de la o Comisie mixtă instituită prin Convenţia între CE şi ţările AELS578 referitoare la un tranzit comun.579
Dintre acestea enumerăm: regulamentul comunitar din 19. 10. 1976, referitor la aplicarea regulamentului economic şi al regulilor de control adoptate la 26. 07. 1976 de către consiliul internaţional referitor la cacao publicat în JOCE, n. L. 321 din 10. 11. 1976; regulamentul din 18. 10. 1976 cu privire la aplicarea sistemului de certificate de origine adoptat la 30. 09. 1976, de ătre consiliul internaţional al cafelei, publicat în JOCE, n. L. 309 din 10. 11. 1976; regulamentul din 19 . 01. 1982, referitor la aplicarea deciziei nr. 1/82 a consiliului de asociere CEE/Malta, publicat în JOCE, n. L. din 23. 01. 1982; regiulamentul nr. 485/85 referitor la aplicarea deciziei nr. 2/85 a Consiliului de miniştri ACP- CEE, publicat în JOCE, n. L. 61/1 din 1. 03. 1985. A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p.162. 575 CJCE, 87/75, Bresciani, 5. 02. 1976., Rec. 129. 576 CJCE, 192/89, Sevince, 20.09. 1990, Rec. I – 3461. 577 CJCE, 192/89, Sevince, 20.09. 1990, Rec. I – 3461; CJCE, 355/93, Eroglu, 5. 10. 1994. Rec. 2311. 578 Este vorba despre acordul multilateralde asociere încheiat la 2 mai 1992, la Porto, între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi ţările membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS), pe de o parte (Austria, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Lihtenstein şi Elveţia), privind creearea unui Spaţiu Economic European (SEE). Acordul a intrat în vigoare la 3 ianuarie 1994 (nu a fost ratificat de Lichtenstein şi Elveţia). 579 CJCE, 188/91, Rec. I- 363. Curtea de Justiţie şi-a declarat competenţa şi în privinţa interpretării acestor măsuri; A se vedea, Ioana- Nely Militaru, Trimiterea prejudiciară în faţa
574

153

Astfel de organe – comisie mixtă, consiliu de asociere etc – nu constituie cu siguranţă instituţii ale Comunităţilor, dar Curtea a arătat, referindu-se la deciziile consiliului de asociere CEE - Turcia că, ţinând cont de legătura directă pe care actele acestuia le prezintă cu un acord (respectiv, convenţie) care face parte din ordinea juridică comunitară, şi ele fac parte integrantă din această ordine, din momentul intrării lor în vigoare580. De asemenea, deciziile organelor instituite prin acordurile externe sau prin organizaţiile internaţionale la care Comunităţile Europene au aderat fac parte din ordinea juridică comuniatară, constituind prin urmare, izvoare de drept. 5. 3. Acordurile încheiate de către statele membre cu state terţe. Curtea de Justiţie n-a exclus posibilitatea ca structurile comunitare (Comunităţile) şi ulterior Uniunea să fie legate prin acordurile la care ele nu sunt părţi, dar care au fost încheiate de statele lor membre. → În legătură cu acordurile internaţionale încheiate de statele membre înainte de 1 ianuarie 1958, art. 307 alin.1 T.CE prevede că drepturile şi obligaţiile izvorîte din asemenea acorduri încheiate între unul sau mai multe state membre, pe de o parte, şi unul sau mai multe state terţe, pe de altă parte, nu vor fi afectate de dispoziţiile Tratatului. Prin urmare, aplicarea Tratatului nu afectează de angajamentul statelor membre, respective, de a respecta drepturile ţărilor terţe şi de a îndeplini obligaţiile ce rezultă dintr-un acord anterior. Pentru anumite acorduri Comunităţile/Uniunea s-a substituit statelor membre în privinţa angajamentelor născute. Argumentul determinant fiind transferul de la statele membre către Uniune a competenţelor precedent exercitate de către ele în domenii acoperite prin tratat581. Este cazul GATT582-ului. La data încheierii Tratatului CEE, statele membre erau efectiv legate prin angajamente ce decurgeau din
Curţii Europene de Justiţie, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 85 şi urm. 580 CJCE, 192/89, Sevince, 20.09. 1990, Rec. I – 3461. CJCE, 21 a 24/72, International Fruit Company, 12. 12. 1972, Rec, 1210. GATT este prescurtarea de la ,,General Agreement on Tarrifs and Trade”- Acordul general pentru Tarife vamale şi Comerţ . Parte la acest acord sunt în prezent 123 state însumând peste 90% din comerţul mondial. Din 1995, GATT face parte din Organizaţia Momdială a Comerţului (OMC). OMC este ănsărcinat să trateze toate problemele comercuiale, ,,noua denumire sugerând permanentizarea dialogului pe acestă temă, justificată de globalizarea şi mondializarea economiei”. A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, op. cit. p. 110.
581 582

154

Cu toate acestea..au drept obiect. Juris.p. cit. Communautés européennes.. 459. iar din jurisprudenţa ulterioară a Curţii se desprinde ideea că soluţia consacrată în hotărârea GATT nu se aplică şi altor acorduri (convenţii) internaţioanle (aşa cum este. 586 A se vedea. nu este considerat izvor de drept al Uniunii. ca şi pe exercitarea efectivă a acestor competenţe de către instituţiile Comunităţii în cadrul GATT584. Procedure. Ea a analizat articolul 307 CE într-o maieră restrictivă. bazat pe succesiunea Comunităţilor europene la obligaţiile statelor membre.acest acord. 1992. 585 Soluţia reţinută de art. în grija de a proteja ordinea juridică a Uniunii. 16. 1974. 302. Le droit des Communautés européennes.. arătând că dispoziţiile lui . Munteanu. 163/90. . Convenţia Europeeană de apărare a drepturilor omului). dar care o leagă prin efect de succesiune (ca în ipoteza GATT-ului).. 307CE (234) şi pe transferul gradual al competenţelor intervenit în domeniul politicii comerciale. 583 155 . să precizezecă aplicarea tartatului nu afectează angajamentul statului membru avut în vedere.. A se vedea şi. n-a generalizat raţionamentul referitor la GATT. Curtea şi-a întemeiat această poziţie – cu scopul de a conchide asupra caracterului obligatoriu al acestui acord – pe art. 51. p. citate de Joe Verhoeven. respective.. Curtea de Justiţie a acceptat să interpreteze angajementele care decurg din acordurile multilaterale încheiate între statele membre la care Comunitatea nu este parte.. 307 CE are meritul de a nu lega un stat membru –prin aderarea sa la Comunitate – de obligaţii pe care nu şi le-a asumat. 306. De aceea în măsura în care aceste acorduri sunt incompatibile cu Tratatul statele membre. Joel Rideau. Cour de Justice. Comunitatea nu este legată de o convenţie internaţională încheiată de statele membre anterior intrării în vigoare a Tratatului CE decât dacă sunt reunite patru criterii586: Aliniatul 2 al art.. p. 07. 161. Comunitatea şi-a asumat competenţe anterior exercitate de statele membre în domeniul aplicării Acordului generale. dispoziţiile acestui acord au drept efect să lege Comunitatea. Presses Universitaires de France. paris. 584 Curtea a precizat. Leopold Legros. Astfel. CJCE. Haegeman. Acordul respectiv nu intră în ordinea juridică comunitară. A se vedea. R. Curtea. 1995. punct 23. În măsura în convenţiile anterioare nu sunt compatibile cu Tratatul. 30. 60. cât şi părţi ale Acordului ) vor trebui să ia măsuri corespunzătoare pentru a înlătura incompatibilităţile stabilite583.. R.ClasseursDroit international. 131/73. (atât ale Uniunii. Rec. Cu toate acestea. 02. op. Kovar. Fasc.. CJCE. dar poate afecta acest drept. statele trebuie să folosească mijloacele adecvate pentru a elimina ceste incompatibilităţi. A se vedea. 307 CE prevede obligaţia statelor membre de a elimina incompatibilităţile existente între tratatele anterioare şi dreptul comunitar. de exemplu. în privinţa acordului de liber schimb CE-Suedia. ed. că în măsura în care. p. conform principiilor de drept intrernaţional. 1988. în baza Tratatului CE.. de arespecta drepturile statelor terţe decurgând dintr-un acord anterior şi de a respecta obligaţiile corespunzătoare585.

– M. care au fost transferate către Uniune. 587 588 156 . cit. p. Favret. J. J. p. 4. A fortiori. în privinţa drepturilor şi obligaţiilor născute anterior. Curtea a dedus că trebuie respectate. şi principiilor generale ale dreptului şi superioară dreptului derivat588. rămâne deschisă problema de a şti dacă Uniunea va fi legată prin acordurile încheiate de către statele sale membre. 590 A se vedea. acceptarea de către statele terţe a substituirii Comunităţii statelor terţe. op. de exemplu. cit. op.din blocul legalităţii comunitare”590(în prezent al Uniunii). op. Guy Isaac et Marc Blanquet. p. Din jurisprudenţa ulterioară a Curţii se desprinde ideea că soluţia consacrată în hotărârea GATT nu se aplică şi altor acorduri (convenţii) internaţioanle Prin urmare. reprezentând. op. Curtea a evitat să se pronunţe că Uniunea este legată printr-un Acord. ca orice act al acesteia. Uniunea în calitate de succesoare a statelor membre părţi la acest acord. acordurile încheiate în cadrul Consiliului Europei587 5. A se vedea.leagă instituţiile”. în cazul Convenţiei Europeane de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. p. şi 589 A se vedea. sau că ele prevalează asupra actelor de drept derivat (potrivit jurisprudenţei uniunii). cit.atribuirea de competenţă. aceste acorduri fac parte . ceea ce antreanează prioritatea lor asupra dreptului derivat al uniunii şi în special al regulamentelor Prin urmare. Guy Isaac et Marc Blanquet. se integrează. 163. 164. prin urmare izvoare de drept. a fost considerat partener la acesta. ca atare. De menţionat că. chiar ratifictat de către toate statele membre. ca şi asupra acordurilor dintre statele membre şi acordurilor între aceste state şi statele terţe care obligă Uniunea (în speţă Comunitatea)589. după 1 ianuarie 1958. – Gautron. posterior intrării în vigoare a Tratatului CEE. a cărui respectare este asiguartă de Curte în cadrul competenţei sale atât contencioase cât şi A se vedea. în domenii care relevă competenţa lor internaţională (reziduală sau tranzitorie). exercitarea efectivă a acesteia şi participarea instituţiilor. Se consideră că aceste acorduri internaţionale au o valoare normativă inferioară dreptului primar. în numele ei. 212. de exmplu. în măsura în care acordurile externe . → Iar în privinţa GATT-ului. 244. în ordinea juridică a Uniunii. cit.. Locul acordurilor externe în ordinea juridică comunitară Acordurile internaţionale încheiate de Uniune (Comunităţi)..

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene Jurisprudenţa (denumită şi practica judecătorească). Simona Cristea. Rolul jurisprudenţei este acela de a interpreta şi aplica la cazuri concrete legea. op. Guy Isaac et Marc Blanquet.. şi R. Dehousse.. 173.. International Fruit Company. 49. op. de exemplu.. Din această perspectivă. A se vedea... art. Manolache. 28 CE . 596 A se vedea.. intrării în vigoarea a Tratatului CEE. 597 Este vorb ade spre Regulamentul nr.. op. cu cât legea este mai generală şi prezintă mai multe lacune594.. Louis Cartou. 164. 50.. Hotărârile judecătoreşti nu sunt obligatorii pentru cauzele ce survin în viitor.592 6. 36. A se vedea.. Mihail-Constantin Eremia. 595 A se vedea. cit. 593 594 157 . Manolache.. referitoare la validitatea noilor acorduri încheiate după intrarea în vigoare a unui Regulament în materie597. În sistemul juridic continental jurisprudenţa nu este acceptată ca izvor de drept. p. Idem. se consideră că jurisprudenţa Curţii de Justiţie reprezintă un izvor esenţial de drept deaorece în numeroase probleme Curtea completează şi precizează dispoziţiile Tratatelor. Jurisprudenţa Uniunii a fost considerată izvor de drept. 1210. Reamintim că Tratatul de la Roma (CE) are caracteristicile unui tratat-cadru.măsuri cu efect echivalent. op. sau reglementării lacunare. O. cit. 12. ele nu au efecte erga omnes. 49. concomitent cu aigurarea respectării lor595.. la libera circulaţie a lucrătorilor etc)596. nu poate fi izvor de drept. O. este alcătuită din totalitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele de toate gradele. în principiu. din materia concurenţei. şi datorită lipsei de reglementare. p. cit. art. p. Nicolae Popa. 1972.. nefiind afectată de forma (decizie sau regulament) în care s-a încheiat acordul...p. Această prioritate priveşte atît actele comunitare anterioare cât şi posterioare. în această lumină. A se vedea. 591 592 CJCE. Interpretarea dreptului... p.necontencioase (prejudiciare)591.. este cu atât mai necesară. 12. prin urmare. Deşi. 17/62. 39 CE ordine publică. în practică se constată de multe ori faptul că instanţele de judecată ajung la soluţii unitare în interpretarea şi aplicarea unui text de lege593. 21 a 24/72. 72. p. p. cit. jurisprudenţa nu poate avea efect creator. cit. Rec.. care stabileşte întrun mod foarte general obiectivele iar în privinţa politicilor prin care se realizaeză aceste obiective recurge la concepte cu un contur neclar ( de exemplu.. p. însă. în prezent abrogat şi înlocuit.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful