Modulul I ȘCOALA

SEPTEMBRIE
A-nceput să plece vara Pe furiş pe lîngă noi, Cu ochi calzi ca-ntotdeauna Mai priveşte spre-napoi. A-nceput să ruginească Frunza-n arbori şi în vii. Drumurile către şcoală Sînt iar pline de copii... Codru-ncepe să rărească, Păsările au plecat. A rămas pustiu, săracul, Toamna-n cuiburi s-a mutat...
Virgil Carianopol

CEL MAI FRUMOS DRUM
Cel mai frumos drum este drumul spre şcoală. E ca un fuior argintiu de beteală – pe care mergi tu – melcuşor cu căsuţa în spate, melcuşor cu ghiozdan. Ai lăsat în urmă, an după an, şapte pitici legănaţi de părinţi şi bunici. Unde sînt cuburile şi tricicleta şi mingea pufoasă? Ehei, sînt de mult, ehei, sînt acasă. Acum ai pe degete un strop de cer şi un strop de cerneală, semn că eşti în drumul spre şcoală.
Daniela Crăsnaru
4

• Ce dispoziţie ai la început de an şcolar? • Descrie drumul spre şcoală.

Numai Anişoara îşi uitase buchetul acasă. • Compară prima zi din anul școlar curent cu cea a personajelor din text. copii frumoşi. s-o iubeşti.. E şcoala noastră primul glob de aur. Iar tu. Elena Dragoş BUCHETUL DE FLORI În curtea şcolii era o zarvă mare. fii stăpîn pe ea.. copile. la draga voastră şcoală!. Aici.. ca şi cum le-ar fi numărat în gînd.. În cîteva clipe în mîinile Anişoarei apăru un buchet mult mai mare şi mai frumos decît cel uitat acasă. Toţi aveau buchete de flori în mînă. Cei mici trec pragul cu sfială. Să ai şi tu o floare.. — Ţi-o dau şi eu pe asta. îi întinse Vasilică o floare albă ca neaua. zise Olguţa. — Şi de la mine. • Cum ţi s-a părut gestul colegilor de clasă? Argumentează. copile. recunoscu Anişoara şi se făcu rumenă ca bujorii din mîna Lenuţei. — Ia şi de la mine care-ţi place. Lenuţa scoase o floare din buchetul ei şi-i spuse Anişoarei: — Ţine. E şcoala noastră pentru toţi tezaur. Lenuţa o întreabă mirată: — N-aveţi flori în grădină? — Avem. am uitat să le iau.. Prichindeii din clasa întîi se îngrămădiseră la uşa coridorului ca nişte puişori speriaţi şi-şi aşteptau învăţătoarea.. –Bine-aţi venit. Şi eu. Învaţă-te. Eufrosinia Cojocaru PRIMA ZI DE ŞCOALĂ E prima zi de şcoală. E şcoala noastră suflet pentru carte. Învaţă-te să-ţi fii stăpîn pe fapte Şi zilnic pas cu pas te-ai ridica. dar eu. Vezi Ce mîndru-s cu ghiozdanu-n spate? Şi toamna rîde prin livezi.. Anişoara o luă şi se uită lung la petalele roşii. Atunci Ionel îi întinse şi el buchetul. Gheorghe Gheorghiu 5 . Dar ochii îi mai erau trişti. E-o fabrică de visuri şi poveşti..ŞCOALA E şcoala noastră cuib de-nţelepciune. — Şi eu. să-i ducă în clasă. Tufişurile-s vulpi roşcate.. De-aici încep să zboare mulţi copii Şi ea mereu în inimi le rămîne Cu sfaturi multe şi impresii mii. Elevii mari sînt zgomotoşi.

ajungi atît de tîrziu şi ai atît de puţin timp liber. Nu mă speriasem peste măsură. Dar n-a rezistat mai mult de o zi Şi a început să ronţăie poezii. aceste flori albe ca urma cretei de pe tabla cea neagră. Crizantemele. pentru că îl tentează drumul spre glorie. Apoi. Încît a jurat să nu se mai atingă de nici o carte. A gustat şi din cîteva cărţi de matematică. Mă tem că ai putea să nu le vezi. Cîtva timp a înfulecat numai dicţionare. Ba. pe masa de lucru? Dar. Cît rămăsese numai la literatură. Liviu Damian ÎN BIBLIOTECĂ Ce spaimă. Vreo lună s-a mulţumit cu romane poliţiste Şi a dus ipocrizia atît de departe. ca să nu mă sperie prea tare. Unde să aşez acest buchet? La pragul şcolii? Acasă. Crizantemele. Fiindcă din miezul acestei clipe de reculegere vreau să mă apropii de Dumneata. A mîncat într-o doară Cartea de bucate. Ana Blandiana 6 . ce emoţii şi ce scandal: Am descoperit printre cărţi un şoarece intelectual! La început. de obicei. Ba. A înghiţit şi cîteva cărţi de istorie. Iar tabla înmulţirii fiindu-i simpatică. ca să nu pară Că are gusturi prea ciudate. ca să-şi mascheze tendinţele intelectualiste.UN BUCHET PENTRU ÎNVĂŢĂTOAREA MEA Din grădinile toamnei voi culege un buchet de crizanteme şi mă voi gîndi la Dumneata. această frumuseţe severă şi apropiată sufletului meu ca şi caligrafia Dumitale.

La plecare. E ca un adevărat bibliotecar. cu titluri aurite. Stardi ştie a potrivi bine culorile. cărţi de povestiri. şi i-a dat trei palme peste ceafă. fac impresie bună. de poezii şi chiar ilustrate. ajutor Pentru toţi ce vor să-i ceară. Un ceas întreg mi le-a tot arătat. întruna Că ne-nvaţă ce e bine. Eu nu ştiu: n-am îndrăznit să glumesc cu Stardi. diferit colorate. Nu-mi părea adevărat că-i numai cu un an mai mare decît mine. i-am răspuns ca unui om în vîrstă: — Plecăciune! 7 . toate în ordine. zicîndu-i cu glas gros: — Ce zici de căpăţîna asta de bronz? E o căpăţînă din care o să iasă ceva. aşa că are o bibliotecă mică. Nu e bogat. ea chiar noaptea Şi să ştie orişicine. de călătorie. pe cînd eu le-am vrăfuit pe ale mele! Pentru el. cînd mi-a zis „la revedere“ cu faţa întunecată. Virgil Carianopol BIBLIOTECA LUI STARDI Am mers la Stardi. S-o-ntrebaţi. că. Ea dă sfaturi tuturor. Îi place să le schimbe ordinea. care stă cu casa în faţa şcolii. lucitoare. Stardi a închis ochii ca un cîine de vînătoare la dezmierdările aspre ale stăpînului. Tot ce trebuie să facem Ea nu doarme. dragi copii. Mă dureau ochii de-atîta citit. Pune volumele albe lîngă cele roşii. le cercetează legătura. te asigur. cînd cumpără o carte. dar păstrează cu multă îngrijire cărţile de şcoală şi pe cele pe care i le dau părinţii. Îl invidiez pentru biblioteca pe care o are. la nevoi. Este trează pentru noi. E făclie-n univers. aşa că. Are şi catalog. suflînd între foi. Dă lumină tuturor. Lectură în familie Are-nţelepciunea veche. o netezeşte şi o priveşte ca pe o comoară. cu mîinile lui scurte şi groase. e o sărbătoare. Înţeleaptă. i-a cumpărat o bibliotecă de nuc cu o perdea verde şi i-a legat toate volumele la culoarea ce-i place lui. care l-a observat că are patima asta. perdeaua verde se dă la o parte şi se văd trei şiruri de cărţi. E interesant cu cîtă grijă le deschide. care-i gras şi îndesat ca şi fiul. De-aceea. La urmă. Toţi banii pe care îi capătă îi pune deoparte şi-i cheltuieşte la librărie. nu-şi poate cumpăra cărţi multe. Ea vă luminează drumul Pentru cît aveţi de mers. Stă mereu pe lîngă cărţile sale: le şterge de praf. Tatăl său. prin cameră a trecut tatăl lui. le răsfoieşte. dacă se văd de departe. Par noi.CARTEA Cartea e ca mama noastră. Aşa că trăgînd de şnur.

Iarna. şi cartea tace. O albină. O fetiţă te-a închis. O întreb. Şi-mi arată lung. cît am stat cu el. • De ce oamenii au nevoie de cărţi? 8 .I-am spus tatei: — Nu înţeleg! Stardi nu-i talentat. n-are maniere frumoase. Tata mi-a zis: — Fiindcă-l stimezi. n-a rostit cincizeci de cuvinte. Zugrăvită-n fel şi fel? Cîmpul de zăpadă. Edmondo de Amicis CARTEA Între munţi Stai pe masă Şi-ntre cîmpii. Iar în casă Frumuseţile din ţară. De apă vie? Nufăr. am stat bucuros. În grădină. nu mi-a arătat o jucărie. Te-a răsfoit: Cartea mea. Eu am adăugat: — Într-un ceas. Ion Horea • Ce este o carte? Argumentează. De nu. Chipul tău Mugure De la-nceput. folosind idei din textele citite. parcă. Şi penel. Pe ogoare. Tata a zis: — Fiindcă are caracter. afară. Cin’ ţi-a dat Spic şi floare. Între pluguri Un copil Şi mistrii. are faţa aproape caraghioasă şi cu toatea astea mă supune. Numai foile-şi desface Trestie şi barcă. cu toate astea. Ca pe-un strop Şi pe ape. n-a rîs nici o dată şi. Toată o livadă. Şi te ştie. Şi pe dealuri. Cu peniţă Strugure. Şi ţi-a făcut În pădure. Ca o pasăre frumoasă. Tu i te-ai deschis în vis. Cin’ te mînă Vara. I-ai cîntat Ce poţi să fii? Şi i-ai şoptit.

vai de picioare. uşori. Într-una din zile părintele vine la şcoală şi ne aduce un scaun lung şi după ce-a întrebat pe dascăl care cum ne purtăm. Dulcii mei învăţători! Mult se cade. Să vă fie cald şi bine! Să trăiţi ani mulţi. am rămas cu ochii holbaţi unii la alţii. cum era obraznică. a bufnit în rîs. Noi. Trece omul prin lumină Şi în faţă li se-nchină.. Nimeni nu se naşte învăţat. Doi bătrîni învăţători Dulcii mei învăţători! Se tot leagănă cuminte Mult se cade. 9 . După Ion Creangă • Cum crezi. se cuvine De aducere aminte. şcolarii. apoi a pus nume scaunului: Calul Bălan. Şi a zis părintele că în toată sîmbăta să fie ascultat fiecare şcolar ce a învăţat într-o săptămînă. împletit frumos. Învăţătura este cea mai bună avuţie. două flori. Să trăiţi ani mulţi. fricos şi de umbra mea. Păcatul ei. În altă zi iar vine părintele la şcoală şi ne aduce dar de şcoală nouă un drăguţ bici cu curele. se cuvine Să vă fie cald şi bine! Trec copii pe lîngă poartă. Dulcii mei învăţători! Mult se cade. E greu să îndrepţi un pom şi să înveţi un om. uşori. şi la fiecare greşeală să-i ardă şcolarului un Sfînt Nicolai. se cuvine Să vă fie cald şi bine! Grigore Vieru CALUL BĂLAN ŞI SFÎNTUL NICOLAI Părintele Ioan umbla prin sat din casă în casă şi sfătuia pe oameni să-şi dea copiii la învăţătură.BĂTRÎNII ÎNVĂŢĂTORI Două albe. Apoi a plîns cu mîinile la ochi de sărea cămaşa de pe dînsa. S-au adunat o mulţime de băieţi şi fete la şcoală. Smărăndiţa. între care eram şi eu. Atunci chiar fiica părintelui. Mult se cade preamărită Viaţa voastră cea trudită. un băiat ruşinos.. Unde nu e cap. sărmana! Căci nu după mult timp era pe Calul Bălan. Şi părintele îi pune numele Sfîntul Nicolai. e bine să existe în şcoală un Cal Bălan şi un Sfînt Nicolai? De ce? ZICE-O VORBĂ DIN BĂTRÎNI Un om este preţuit după măsura priceperii lui. uşori. „Bună ziua”-n gură poartă. s-a gîndit puţin. Dăruită tuturor Ca dulceaţa de pe flori! Să trăiţi ani mulţi.

Uneori e colorată. ai parte. Covor negru pe perete. (…) Roade pete din caiete. Nu-i din var şi nici din ghips Îţi vorbeşte şi nu-i om. A învăţa nu e niciodată tîrziu. Mai lesne-i să ciopleşti pomul decît omul. Şcoala face pe om. sfaturi multe (…) Celor ce vor să le-asculte! Nu e şoarece. om. Memorează cel puţin trei dintre ele. — Ionele. doamnă învăţătoare. • Marchează (☑) proverbele pe care nu le-ai știut. Eu vin singur. 10 . Învăţătorul îl întreabă: — Cum te numeşti? —? — Cum îţi zice tata? —? — Cum te strigă mama cînd te cheamă la mîncare? — Dacă mama nu mă strigă la mîncare. E rotundă sau pătrată. Vezi să nu-l murdăreşti. — Nici o grijă. Cine ştie carte are patru ochi. Ai carte. Cea mai mare învăţătură e să ştii cînd să taci din gură. nu te-au învăţat la şcoală să dai „bună ziua”? — Noi venim la şcoală dimineaţa. Pisica învaţă de mică să prindă şoareci. nici orbete. Are foi şi nu e pom. Ce înveţi la tinereţe. are parte. Omului cu învăţătură îi curge miere din gură. Şi e bună pentru scris! Dă exemple.G HICI: Banii nu aduc învăţătură. poftim un manual nou-nouţ. Ar fi bine şi frumos Are cretă şi burete. La o mînă de învăţătură se cere un car de purtare bună. (…) (…) GLUME DE PRIN LUME În clasă a venit un elev nou. n-ai parte. — Puişor. n-ai carte. N-am să mă ating de el. învăţătura aduce banii. Cine are carte. aceea ştii la bătrîneţe. Să nu-i dăm nimic de ros.

Autorul Topul personajelor literare din acest modul Personajele literare Titlul şi autorul textelor literare Ce am învăţat de la ele? 1.. _________ ______________ __________ 2. _________ ______________ __________ 3.Topul textelor literare din acest modul: Titlul 1. • Nimeni nu se naște învățat. textului textele localităţi.. Titlul Timp în Spaţii. literar literare ___________ ____________ ____________ ___________ ____________ ____________ ___________ ____________ ____________ ___________ ____________ ____________ ___________ ____________ ____________ ___________ ____________ ____________ ___________ ____________ ____________ ___________ ____________ ____________ . locuri. 2. _________ ______________ __________ IMPRESII ŞI PREFERINŢE DE LECTURĂ Scrie titlul unor texte ce au ca învăţături următoarele idei: • Învățătura este cea mai bună avuție. 5. • E greu să îndrepți un pom și să înveți un om. Completează tabelul: Am învăţat Vreau să mai următoarele citesc despre: cuvinte noi: ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ ______________ 11 Completează tabelul în baza textelor din top. 3. _________ ______________ __________ 4. 4. _________ ______________ __________ 5.