1

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA, EXECUŢIA ŞI
EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR SANITARE AFERENTE
CLÃDIRILOR
(REVIZUIRE ŞI COMASARE NORMATIVELE I9-1994 ŞI I9/1-1996)
CONTRACT nr. 373 din data 11.09.2008
BENEFICIAR : Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor
EXECUTANT : Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi
Economia Construcţiilor – INCERC Bucureşti
FAZA 1 :
REDACTAREA a I-a
PROIECT DE ANCHETÃ PUBLICÃ ŞI STUDIU DE IMPACT
TITLU PROPUS :
NORMATIV PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA
INSTALAIILOR SANITARE DIN CLÃDIRI ŞI DE ALIMENTARE CU APÃ ŞI
CANALIZARE DIN ANSAMBLURI DE CLÃDIRI
COLECTIV DE ELABORARE :
Prof. onorific dr. ing. LIVIU DUMITRESCU
Prof. univ. dr. ing. ŞTEFAN VINTILÃ
Prof. univ. dr. ing. TRAIAN CRUCERU
Drd. ing. FLORIN VASILACHE
BUCUREŞTI
2009
2
NORMATIV PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI
EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR SANITARE DIN CLÃDIRI
ŞI DE ALIMENTARE CU APÃ ŞI CANALIZARE DIN
ANSAMBLURI DE CLÃDIRI
Indicativ I9 - 2009
Înlocuieşte I9 - 94
şi I9/1- 96

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE
1.1. Prevederile din prezentul normativ se aplicã la proiectarea şi executarea:
- instalaţiilor sanitare din clădiri :
- de locuit şi social-culturale;
- administrative, laboratoare, clãdiri similare din industrie - grupuri sanitare, etc.-
care folosesc apa potabilã.
- reţelelor exterioare de alimentare cu apă, cuprinse între branşamentele
instalaţiilor interioare de alimentare cu apă şi staţiile de ridicare a presiunii din
ansamblurile de clădiri sau reţelele de distribuţie pentru alimentarea cu apă ale localităţilor
în cazul în care aceestea au debit şi presiune necesară;
- reţelelor exterioare de canalizare din ansamblurile de clãdiri, cuprinse între
racordurile instalaţiilor interioare de canalizare şi colectoarele principale de canalizare ale
localităţilor sau staţiile de tratare a apelor uzate ale ansamblurilor de clădiri.
1.2. Normativul cuprinde, de asemenea, prevederi referitoare la proiectarea şi
executarea instalaţiilor de apã necesare intervenţiilor în caz de incendiu, în cazul în care
sunt comune cu instalaţiile interioare de alimentare cu apă, la obiectivele indicate la
pct. 1.1.
1.3. Nu fac obiectul prezentului normativ:
- proiectarea şi executarea surselor de apã;
- staţii de corectare a calitãţii apei;
- staţii de pompare orãşeneşti;
- staţii de epurare;
- instalaţii de apã şi canalizare cu caracter tehnologic din industrii, sere,construcţii
agrozootehnice etc.;
- instalaţii pentru stingerea incendiilor care sunt distincte de instalaţiile de
alimentare cu apă interioare;
- prepararea apei calde cu surse alternative de energie (solarã, geotermalã,
eolianã etc.).
3
1.4. Prevederile normativului se apticã atât la obiectivele noi, cât şi la reabilitarea
sau modernizarea instaţiilor existente.
Pentru constructiile provizorii, normativul are caracter de recomandare.
1.5. În conţinutul normativului se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la
instalaţiile sanitare şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri cum sunt
cele privind elementele constructive ale clãdirilor, intercondiţionãri cu alte categorii de
instalaţii etc.
Respectivele prevederi fac trimiteri la alte prescripţii tehnice; ele nu se substituie
acestora şi nu au prioritate faţă de acestea.
Prevederile menţionate sunt incluse în fiecare capitol, în corelare cu problemele
de instalaţii sanitare şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri,
specifice capitolului respectiv.
Aceste prevederi trebuie sã stea în atenţia celorlalţi specialişti (arhitecţi, ingineri
constructori şi ingineri de instalaţii de altă specialitate) cu care colaboreazã specialiştii din
domeniul instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din
ansambluri de clădiri.
1.6. In sensul prevederilor articolului anterior, la proiectarea şi executarea
instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de
clădiri se respectã, de asemenea, prevederile corespunzãtoare cuprinse în:
- Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în construcţii;
- Instructiuni tehnice ISCIR;
- Norme pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze
naturale;
- Normativul pentru protecţia antiseismicã a construcţiilor de locuinţe,
socialculturale, agrozootehnice si industriale - P 100;
- Normativ de sigurantã la foc a constructiilor - P 118;
- Norme de prevenire şi stingere a incendiilor;
- Normativul pentru fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la umezire - P 7;
- Ghid privind proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu
apã şi canalizare utilizând conducte din PVC, polietilenã şi polipropilenã - GP-043/1999;
- Normativul privind proiectarea şi executarea instalaţiilor cu conducte din mase
plastice;
- Alte prescripţii, cuprinse în anexã.

4
2. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE
2.1. Proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu
apă şi canalizare din ansambluri de clădiri se face cu scopul ca acestea sã corespundã
calitativ cel puţin nivelurilor minime de performanţã, referitoare la cerinţele esenţiale
definite de Legea nr. 10/1995 şi Legea 123/2007 privind calitatea în constructii:
- A. rezistentǎ mecanicǎ şi stabilitate;
- B. securitate la incendiu;
- C. igiena , sanatate si mediu ;
- D. siguranta in exploatare;
- E. protectia impotriva zgomotului;
- F. economia de energie si izolarea termica .
Nivelurile minime de performanţã referitoare la aceste cerinţe esenţiale sunt
prevederile obligatorii din prezentul normativ şi reglementãrile tehnice în vigoare.
2.2. Alegerea soluţiilor se face dupã criterii tehnice şi economice, ţinând seama de
necesitãţile specifice şi de posibilitãţile de realizare.
În analizele privind economicitatea unei soluţii, inclusiv oportunitatea unei
modernizãri sau transformãri, se iau în considerare toate aspectele legate de costul
investiţiei şi al exploatãrii.
Proiectarea şi executarea lucrârilor de instalaţii sanitare din clădiri şi de
alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri
2.3. Proiectarea lucrãrilor de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi
canalizare din ansambluri de clădiri se recomandã sã fie realizatã de cãtre societãţi (agenţi
economici) care au certificare profesionalã din partea organismelor abilitate.
2.4. Instalaţiile sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din
ansambluri de clădiri se realizezã numai pe bazã de proiect.
Proiectul se elaboreazã de cãtre proiectanţi autorizaţi, cu competenţe în domeniu.
Autorizarea proiectanţilor se face pe baza unor regulamente specifice aprobate de
cãtre M.D.L.P.L.
Proiectul se verificã de cãtre verificatori de proiecte atestaţi M.D.L.P.L. Referatul de
verificare al proiectului face parte integrantã din proiect.
5
2.5. Proiectul instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare
din ansambluri de clădiri se întocmeşte pe faze de proiectare.
2.6. Proiectarea lucrărilor de construcţii pentru obiective de investiţii noi, inclusiv
extinderi, se elaborează în trei faze şi anume:
- studiul de fezabilitate;
- proiectul tehnic;
- detalii de execuţie.
2.7. Pentru obiectivele de investiţii noi, inclusiv extinderi, ale căror documentaţii
tehnicoeconomice intră în competenţa de aprobare a Guvernului, se elaborează un studiu
de prefezabilitate anterior elaborării studiului de fezabilitate.
Studiul de prefezabilitate
2.8. Studiul de prefezabilitate este constituit din:
- piese scrise care cuprind: date generale, necesitatea şi oportunitatea investiţiei,
scenarii tehnico economice, date privind ampasamentul, cheltuieli pentru elaborarea
documentaţiei tehnico-economice, valoarea totală estimată a investiţiei, avize şi acorduri
de principiu;
- piese desenate care cuprind: plan de amplasare în zonă şi plan general.

2.9. Datele privind amplasamentul cuprind:
- situaţia juridică privind proprietatea asupra terenului care urmează a fi ocupat,
suprafaţa estimată a terenului, caracteristicile geofizice ale terenului, nivelul maxim al
apelor freatice;
- studiile topografice preliminare;
- datele climatice ale zonei în care este situat amplasamentul.

2.10. Cheltuieli pentru elaborarea documentaţiei tehnico-economice şi valoarea
estimată, cuprind:
- cheltuieli pentru elaborarea documentaţiilor de proiectare (studiu de
prefezabilitate, studiu de fezabilitate, expertiză tehnică, proiect tehnic şi detalii de
executie), după caz;
- cheltuieli pentru activitatea de consultanţă şi asistenţă tehnică, cheltuieli pentru
obţinerea avizelor şi acordurilor de principiu;
- valoarea totală estimată a investiţiei.


6
2.11. Piesele desenate cuprind:
- plan de amplasare în zonă (1:25.000 - 1:5.000);
- plan general (1:2.000 - 1:500).
Studiul de fezabilitate
2.12. Studiul de fezabilitate cuprinde aceleaşi date ca studiul de prefezabilitate
referitor la : datele generale, informaţii generale privind proiectul şi date tehnice ale
investiţiei.
2.13. Studiul de fezabilitate cuprinde în plus faţă de studiul de prefezabilitate:
- caracteristicile principale ale construcţiilor din cadrul obiectivului de investiţii,
categoria de importanţă şi caracteristicele constructive, numărul de niveluri şi destinaţia
tuturor încăperilor, tipul şi structura acoperişului sau terasei, numărul total de consumatori
etc;
- situaţia existentă a utilităţilor şi necesarul de utilităţi;
- soluţii tehnice de asigurare cu utilităţi;
- concluziile evaluării impactului asupra mediului;
- costurile estimative, valoarea totală, eşalonarea costurilor şi sursele de finanţare a
investiţiilor ale investiţiei.
2.14. Piesele desenate ale studiului de fezabilitate cuprind:
- plan de amplasare în zonă (1:25000 - 1:5000);
- plan general (1: 2000 - 1:500);
- planuri şi secţiuni generale de arhitectură, instalaţii, inclusiv planuri de
coordonare a tuturor specialităţilor ce concură la realizarea proiectului;
- planuri speciale, profile longitudinale, profile transversale, după caz.
Conţinutul-cadru al documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţii
2.15. Lucrările de intervenţii sunt lucrările la construcţii existente, inclusiv instalaţiile
aferente, asimilate obiectivelor de investiţii, care constau în: reparaţii capitale,
transformări, modificări, modernizări, consolidări, reabilitări termice, precum şi lucrări de
intervenţii pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi
calamităţi naturale, efectuate în scopul asigurării cerinţelor esenţiale de calitate şi
funcţionale ale construcţiilor, potrivit destinaţiei lor;
2.16. Proiectarea lucrărilor de construcţii pentru intervenţii la construcţii existente,
inclusiv instalaţiile aferente, se elaborează în patru faze şi anume:
7
- expertiză tehnică şi, după caz, audit energetic;
- documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii;
- proiectul tehnic;
- detalii de execuţie.
Proiectul tehnic
2.17. Proiectul tehnic se elaboreazã pe baza studiului de fezabilitate aprobat şi
conţine :
a) Pãrţile scrise:
- brderou şi foaie cu responsabilitãţi (lista de semnãturi);
- memoriu tehnic;
- breviar de calcul
- caiete de sarcini;
- liste cu cantitãţi de lucrãri (antemãsurãtori), liste cu cantitãţi de echipamente,
inclusiv dotãrile şi specificaţii tehnice;
- graficul de realizare a lucrãrilor.
b) Pãrţile desenate:
- schemele funcţionale (schema staţiei de pompare, schema coloanelor de
alimentare cu apă şi canalizare);
- planurile instalaţiei, cu amplasarea reţelelor interioare, a obiectelor sanitare şi a
echipamentului;
- planul reţelelor exterioare de alimentare cu apã si canalizare.
Detalii de execuţie
2.18. Detaliile de execuţie se elaboreazã pe baza proiectului tehnic avizat de
beneficiar, dupã stabilirea executantului şi a furnizorilor (producãtorilor) echipamentelor şi
materialelor de instalaţii, în urma licitaţiei de execuţie.
Detaliile de execuţie pentru instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi
canalizare din ansambluri de clădiri trebuie sã conţinã urmãtoarele documentatii:
a) Pãrţile scrise:
- borderou şi foaie cu responsabilitãţi (lista de semnãturi);
- memoriu tehnic;
- instrucţiuni de exploatare şi de reglare;
- graficul cu fazele determinante pentru controlul calitãţii execuţiei;
- graficul de realizare a lucrãrilor.
b) Pãrţile desenate:
- schemele funcţionale;
8
- planurile instalaţiei, cu reţelele interioare, obiectele sanitare şi a echipamentelor;
- planul şi profilul longitudinal al reţelelor exterioare de alimentare cu apã şi
canalizare;
- secţiuni şi detalii de montaj;
- detalii de execuţie pentru elementele instalaţiei (suporţi, pozarea aparaturii de
mãsurã şi control etc.).
2.19. Proiectul de execuţie al instalaţiei sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă
şi canalizare din ansambluri de clădiri (proiectul tehnic, detaliile de execuţie, dispoziţiile de
şantier) se cuprind în Cartea tehnicã a construcţiei, deţinutã de proprietar.
2.20. Începerea executãrii oricãror lucrãri de instalaţii sanitare din clădiri şi de
alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri este permisã numai dupã ce
executantul a primit:
- proiectul instalaţiei, la fazele Detalii de execuţie şi Proiect tehnic;
- avizele si acordurile necesare;
- autorizaţia de construire.
2.21. Executarea lucrãrilor de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi
canalizare din ansambluri de clădiri poate fi realizatã numai de cãtre societãţi (agenţi
economici) care au primit certificarea profesionalã din partea organismelor abilitate de
M.T.C.T. şi agreerea tehnicã din partea beneficiarului sau distribuitorului de alimentare cu
apã, dupã caz.
2.22. Executarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi
canalizare din ansambluri de clădiri se realizeazã cu materiale şi echipamente omologate
şi agrementate, conform Legii nr. 10/1995, însoţite de certificate de calitate şi care
corespund prevederilor din proiect.
2.23. Se asigurã controlul execuţiei lucrãrilor pe şantier de cãtre beneficiar
(investitor), pe baza Normativului C 56, şi executant prin persoane specializate şi atestate:
inspectori de şantier, responsabili tehnici cu execuţia lucrãrilor, autorizaţi MDLPL şi, dupã
caz, consultanţi, experţi tehnici.
9
3. GRADUL DE ECHIPARE
3.1. Echiparea şi dotarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apã şi
canalizare din ansambluri de clădiri, se face în funcţie de destinaţia şi caracteristicile
clãdirilor sau a spaţiilor ce urmeazã a fi dotate, de caracteristicile reţelelor exterioare de
apã şi canalizare, de nivelul de confort la care trebuie sã rãspundã clãdirile respective,
precum şi de cerinţele investitorilor.
3.2. Pentru clãdirile de locuinţe cu caracter social se recomandã dotarea cu
urmãtoarele obiecte şi accesoriile respective:
- pentru camere de baie:
- căzi de baie (mãrimea 1700 mm), cu baterie amestecătoare de baie;
- lavoar din porţelan sanitar (mãrimea 600 mm), cu baterie amestecãtoare de
apã rece si caldã, prevãzutã cu piesã tip "perlator";
- vas de closet cu rezervorul montat pe vas sau la înãlţime;
- spaţiu pentru maşina de spălat rufe şi racordurile necesare pentru apã caldã,
rece si canalizare;
- sifon de pardosealã
- pentru grupul sanitar suplimentar:
- lavoar din porţelan sanitar cu baterie amestecãtoare de apã rece şi caldã,
prevãzutã cu piesã tip „perlator";
- vas de closet cu rezervorul montat pe vas sau la înãlţime;
- cadã de duş (minim 800 x 800 mm) cu baterie de duş;
- spaţiu pentru maşina de spãlat rufe şi racordurile necesare pentru apã rece,
caldã si canalizare, în cazul în care nu s-a prevãzut în camera de baie;
- sifon de pardosealã;
- pentru bucãtãrii:
- spãlãtor (din fontã sau tablã emailatã, eventual inox) cu platformã,cu baterie
de apã rece şi caldã, prevãzutã cu piesã tip "perlator";
- spaţiu pentru maşin de spãlat vase şi racordurile necesare pentru apã rece,
caldã şi canalizare;
- sifon de pardosealã.
- pentru pãrţile comune:
- chiuvetã cu douã robinete dublu serviciu pentru apã rece şi apã caldã.
Acestea sunt amplasate, de regulã, câte una la 3-4 nivele, lângã casa scãrii, în
spaţiile care adãpostesc gurile pentru evacuarea deşeurilor menajere sau în alte spaţii
disponibile, ferite de înghet.
10
3.3. Dotarea minimã cu obiecte sanitare şi accesorii a clãdirilor se face ţinând
seama de prevederile cuprinse în STAS 1478 „Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apã la
construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare", de prevederile
reglementãrilor tehnice în vigoare în care se precizeazã dotãrile necesare pentru diferite
categorii de clãdiri şi încãperi şi de prevederile temei de proiectare.
În Anexa 2, este prezentată dotarea cu obiecte sanitare a clădirilor social-culturale,
conform prevederilor STAS 1478.
3.4. Sifoanele de evacuare a apelor de pe pardosealã se prevãd în:
- camere de baie (din clãdiri de locuinţe şi alte categorii de clãdiri cu camere de
baie);
- bucãtãriile din clãdirile social culturale;
- camere de duşuri;
- încãperi pentru pisoare;
- încãperi în care se monteazã fântâni de bãut apã;
- în dreptul punctelor de scurgere în încãperi prevãzute cu maşini de spãlat
rufe, cazane de fiert rufe, marmite şi alte echipamente cu posibilitãţi de evacuare directã a
volumului suplimentar de apã;
- încãperi în care existã posibilitatea spãlãrii sau stropirii pardoselii (spãlãtorii de
rufe, de vase, veselã, legume, centre de sifoane etc.);
- la magazine cu profil alimentar, având suprafaţa în care se desfãşoarã
operaţiuni de vânzare de peste 100 m
2
(peşte, carne,legume, fructe, lactate etc.);
- la spãlãtoriile şi camerele interioare de gunoi ale clãdirilor de locuit;
- în curţile de luminã având o suprafatã sub 8 m
2
;
- în exteriorul camerelor frigorifice, în apropierea uşii;
- se recomandă în grupurile sanitare de folosinţã comunã.
3.5. Pentru menţinerea gãrzii hidraulice, la sifoanele de pardosealã se recomandã
racordarea la acestea, a conductei de scurgere a unui obiect sanitar cu utilizare frecventã.
3.6. Recipienţi pentru colectarea apelor de pe pardosealã se prevãd la:
- centralele termice şi punctele termice;
- staţii de pompare;
- subsolurile tehnice, pentru evacuarea apelor provenite din neetanşeitãţile
instalaţiilor;
- curţile de luminã cu suprafaţa mai mare de 8 m
2
, precum şi în cazul în care
apa de evacuat conţine suspensii solide care pot înfunda sifoanele de pardosealã.
11
3.7. Echiparea şi dotarea construcţiilor cu sisteme, instalaţii sau echipamente
pentru prevenirea şi stingerea incendiilor se face în conformitate cu prevederile
“Normativului pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalatiilor de stingere a
incendiilor " şi reglementãrile tehnice specifice.
4. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ
Prevederi generale
4.1. Pentru alimentarea cu apã de consum se folosesc numai surse a cãror apã
îndeplineşte condiţiile de potabilitate (conform STAS 1342).
4.2. Apa nepotabilã se poate folosi, cu acordul organelor sanitare, pentru:
- stingerea incendiilor;
- stropitul spaţiilor verzi;
- spãlarea pardoselilor, vehiculelor, diluarea apelor reziduale;
- spãlarea closetelor şi pisoarelor la clãdirile civile şi anexele clãdirilor de producţie.
Pentru aceste cazuri se prevãd indicatoare de avertizare cã apa este nepotabilã.
4.3. Legarea directã a reţelelor de apã potabilã cu reţelele de apã nepotabilã este
strict interzisă.
4.4. La stabilirea soluţiei privind instalaţiile de alimentare cu apã se ţine seama de:
- destinaţia şi caracteristicile construcţiei (clãdire de locuit, administrativã,
social-culturalã, înaltã etc.);
- caracteristicile proceselor tehnologice (amplasarea utilajelor, punctelor
obligatorii de alimentare cu apã etc.)
- condiţiile de igienã, confort, cerinţe de esteticã etc.;
- caracteristicile terenului de fundare a construcţiei, în conformitate cu
prevederile normativului P 7;
- clasa de importanţã a construcţiei din punct de vedere seismic, conform
prevederilor STAS 9165 şi de condiţiile de proiectare antiseismicã a instalaţiilor şi
echipamentelor conform prevederilor Normativului P 100;
- parametrii apei din reţelele exterioare de alimentare cu apă în punctul de
racord al instalaţiei interioare sau la sursele proprii de alimentare cu apã şi anume: debitul,
presiunea de serviciu (sarcina hidrodinamicã disponibilã), regimul de furnizare a apei
(continuu sau intermitent) şi calitatea apei.
12
Retele exterioare de alimentare cu apã rece
4.5. Reţelele exterioare de alimentare cu apã potabilã, din ansamblurile de clãdiri
şi incintele clădirilor social culturale sau de producţie se fac, de regulã, inelare. Se admit
ramificaţii de maximum 500 m pentru alimentarea cu apã a clãdirilor indicate mai înainte
cu excepţia celor vitale sau de importanţã deosebitã (STAS 4163).
4.6. Reţelele de apã pentru consum menajer si industrial pot fi comune cu cele
pentru incendiu.
4.7. În cazul unor construcţiilor civile sau de producţie învecinate, pentru fiecare
dintre ele se prevãd şi se executã instalaţii separate de alimentare cu apã.
4.8. Reţelele exterioare de distribuţie a apei reci din ansamblurile de clădiri sau
incinte industriale cu o singură zonă de presiune se pot racorda:
- direct, la conductele de distribuţie ale reţelei de alimentare cu apã a localitãţii;
- indirect, la conductele de distribuţie ale reţelei de alimentare cu apã a localitãţii,
prin intermediul staţiilor de pompare.
4.9. Funcţie de presiunea disponibilã în reţeaua de alimentare cu apã şi de
presiunea necesarã, la punctele de consum se prevãd regulatoare de presiune, fie pe
racordurile la clãdiri, fie pe racordurile la armăturile obiectelor sanitare de la fiecare nivel al
clãdirii, dupã caz.
4.10. Zonarea presiunii pe verticalã se face în funcţie de înãlţimea clãdirilor,
respectând condiţia: presiunii maxime de 6 bar pentru fiecare zonã de presiune.
4.11. În cazul a douã zone de presiune, prima zonã, cu presiune mai micã, se
alimenteazã pânã la limita presiunii disponibile a reţelei din care se alimenteazã, iar a
doua zonã, cu presiune mai mare, asigurã alimentarea cu apã a celorlalte niveluri
superioare, pânã la limita de 6 bar, pentru a doua zonă de presiune, cu condiţia ca
reţelele de distribuţie şi armăturile de la partea inferioară a zonei a doua de presiune să fie
dimensinate corespunzător presiunii respective.
În cazul instalaţiei comune de apă pentru consum menajer şi pentru hidranţi de
incendiu, alimentarea cu apã a hidranţilor interiori se face în funcţie de presiunea
necesarã, prin una din zonele de presiune, fãrã a depãşi la capetele de debitare (ajutaj -
teavã de refulare) presiunea de 4 bar.
13
4.12. În cazul în care presiunea necesarã pentru stingerea incendiilor este mai
mare de 6 bar, se prevăd reţele separate, atât în exteriorul, cât şi în interiorul clădirilor.
Branşamente
4.13. Fiecare clădire sau grup de clădiri dintr-o incintă este alimentată, de regulă,
printr-un singur branşament.
4.14. Se prevăd două sau mai multe branşamente pentru reţelele de consum
menajer sau pentru cele comune (menajer + incendiu) în următoarele situaţii:
- când nu se poate realiza debitul necesar printr-un singur branşament;
- când lipsa de apă poate produce prejudicii grave consumatorului;
- în cazul reţelelor cu mai mult de 8 hidranţi de incendiu interiori pe nivel;
- în cazul în care se prevăd rezervoare de incendiu şi staţie de pompare de
incendiu;
- in cazui clădirilor înalte şi foarte înalte;
- la clădiri importante şi vulnerabile la incendiu, stabilite de investitori;
- la urmãtoarele clãdiri:
- cu volumul mai mare de 5000 m
3
, destinată copiilor cu vârstă preşcolară,
instituţii medicale, aziluri pentru bătrâni sau infirmi, muzee, expoziţii, biblioteci sau arhive,
magazine şi depozite anexe;
- cinematografe, cluburi şi case de cultură (fără scenă amenajată), săli de
concerte şi de întruniri, de gimnasticăşi de sport, cu capacitate de 600 de locuri sau mai
mult;
- teatre dramatice sau muzicale, cluburi şi case de cultură cu scenă amenajată.
4.15. În cazul prevederii mai multor branşamente, pe fiecare din ele se montează
armături de închidere, precum şi ventile de reţinere, astfel încât să poată fi scoase separat
din funcţiune în caz de avarii şi să împiedice circulaţia apei în sens invers, prin contorul de
apă.
4.16. Alimentarea printr-un branşament de la reţeaua exterioară şi altul de la o
sursă proprie se admite în cazul în care reţeaua exterioară nu asigură continuitatea
debitului şi presiunii sau când investitorul solicită o siguranţă mai mare în exploatare. În
acest caz se montează ventile de reţinere pe legătura reţelei exterioare la sursa proprie.
Pentru folosirea sursei proprii trebuie să se obţină avizul din partea organelor de
drept.
14
4.17. Se recomandă ca branşamentul să fie perpendicular pe conducta de la care
se alimenteazã.
4.18. Căminele de branşament se amplasează, de regulă, în incinta
consumatorului, la limita ei. În cazuri excepţionale se admite amplasarea căminului pe
trotuar, ţinând seama de existenţa altor instalaţii subterane.
4.19. Pe branşamentele cu lungimi mai mari de 15 m, care sunt amplasate sub
zone carosabile, precum şi în cazul montării contoarelor în căminele de branşament din
incintă sau din interiorul clădirilor, se prevede un robinet de închidere în imediata
apropiere a punctului de racord la reţeaua exterioară.
Contorizarea consumului de apã
4.20 Întreaga cantitate de apă preluată din reţeaua exterioară se contorizează în
vederea stabilirii cantităţilor de apã consumată.
Se folosesc numai echipamente de contorizare omologate de cãtre Biroul Român
de Metrologie Legalã (B.R.M.L). Montarea contoarelor se face conform indicaţiilor din
documentaţia tehnicã a producătorului.
4.21.Contorizarea consumului de apã rece se face astfel:
a. la clãdiri individuale, printr-un contor;
b. la clădiri cu mai mulţi beneficiari, contorizarea se face cu un contor general pe
clãdire sau scarã şi cu contoare pentru fiecare beneficiar;
c. la clădirile racordate la o staţie comună de ridicare a presiunii (S.P.) şi la o
centralã termicã (C.T.), respectiv la un punct termic (P.T.) comun, contorizarea consumului
de apă se face printr-un contor general la intrarea în S.P., C.T., P.T., cu contor pentru
fiecare dintre ramurile de plecare din acestea, cu contor pentru fiecare clădire, scară şi
respectiv, cu contor pentru fiecare beneficiar. La clădirile de locuit, contoarele se
montează la bucătărie şi la baie, iar dacă alimentarea cu apă se face prin coloane
separate, se montează şi la grupul sanitar suplimentar.
4.22. Contorizarea consumului de apă caldă de consum se face astfel:
a. la clădiri individuale, prin contorul de apã rece;
b. la clădiri cu mai multi beneficiari, în cazul preparării centralizate a apei calde de
consum, contorizarea se face cu un contor general de apă caldă pe clădire sau scară şi cu
contoare de apă caldă pentru fiecare beneficiar;
c. la clădiri racordate la o centrala termică, respectiv la un punct termic comun, cu
preparare centralã a apei calde, contorizarea consumului de apă caldă se face cu un
15
contor general pe racordul de apã rece al instalaţiei de preparare a apei calde, cu un
contor de căldură pe racordul de intrare în distribuitorul de apă caldă, cu contor de apă
caldã pe fiecare ramurã la ieşirea din distribuitor, pe fiecare clãdire sau scarã şi contoare
pentru fiecare beneficiar, conform art. 4.22.
4.23. Contoarele de apã se pot amplasa:
- în cãminul de branşament;
- în încãperea staţiei de pompare;
- în centrale termice sau puncte termice;
- în subsolul construcţiilor, cu condiţia asigurãrii unui acces permanent şi uşor
pentru exploatare;
- în cadrul fiecãrui apartament, respectiv în cadrul proprietãţii fiecãrui
beneficiar.
Rezervoare de acumulare
Prevederi generale
4.24. Rezervoarele de acumulare pot fi numai pentru consum menajer sau pot fi
comune, pentru consum menajer, incendiu, eventual şi pentru consum industrial.
4.25. Stabilirea volumului rezervoarelor de acumulare a apei pentru consum
menajer plus incendiu, eventual pentru consum industrial, se face în conformitate cu
prevederile STAS 1478 şi a indicaţiilor din prezentul normativ.
Se recomandã ca rezervoarele cu capacitate mai mare de 50 m
3
sã fie cu douã
compartimente.
4.26. În cazul rezervoarelor de acumulare a apei pentru consum menajer şi pentru
incendiu sau pentru consum menajer, industrial şi pentru incendiu, se prevãd mãsuri
pentru asigurarea rezervei intangibile pentru incendiu.
4.27. La staţiile de pompare pentru douã zone de presiune se poate folosi un
rezervor comun pentru ambele zone.
4.28. Pentru spitale, sanatorii şi maternitãţi, rezerva de apã de consum se asigura
prin însumarea necesarului:
- pentru un interval de 2 - 5 ore pentru întreg consumul, ţinând seama de specificul
consumului, precum şi de condiţiile impuse prin avizul societăţii de distributie a apei;
16
- pentru un interval de 24 ore pentru sãlile de operaţii, sterilizare, pansamente,
cabinete de tratament, reanimare, pregãtire bolnavi, pregãtire medici, camera de gardã,
saloanele pentru bolnavi, ce pot folosi grupul operator şi cabinetele de tratamente
chirurgicale.
În acest scop se urmãreşte alimentarea prin reţele separate a acestor puncte de
consum sau prin scoaterea din funcţiune a celorlalţi consumatori în caz de necesitate, prin
manevrarea a maximum trei armãturi de închidere pentru fiecare grup operator.
4.29. Pentru unitãţile spitaliceşti cu 400 de paturi şi mai mult se recomandã
prevederea, pe lângã o gospodãrie proprie de apã, o sursã proprie de apã.
4.30. În scopul supravegherii permanente a alimentãrii normale cu apã a
rezervoarelor, se prevãd instalaţii automate pentru semnalizarea opticã şi acusticã a
nivelelor din rezervor pentru ca, la scãderea nivelelor semnalizate, sã fie aplicate mãsurile
de exploatare în regim de avarii, stabilite prin instrucţiunile de exploatare, care pot fi:
înlãturarea avariilor în timp util, restrângerea unor consumuri, întãrirea regimului de
supraveghere etc. Semnalizarea se face în cazul în care existã personal permanent de
supraveghere.
În cazul rezervoarelor de acumulare comune - menajer plus incendiu, se au în
vedere şi prevederile din “Normativul pentru proiectarea, executarea şi exploatarea
instalaţiilor de stingere a incendiilor”.
Amplasarea rezervoarelor
4.31.Amplasarea rezervoarelor se face ţinând seama de înscrierea
corespunzãtoare a acestora în schema tehnologicã de alimentare cu apã, precum şi de
condiţiile de fundare şi stabilitate generalã şi localã a terenului.
La alegerea amplasamentului se evitã, pe cât posibil, terenurile cu apã freaticã,
terenurile sensibile la umezire, tasabile sau cu capacitate portantã redusã şi versanţii cu
pante abrupte. Se evitã amplasarea rezervoarelor pe versanţii nestabili sau care îşi pot
pierde stabilitatea datoritã lucrãrilor de executare a rezervoarelor.
4.32. Amplasarea rezervoarelor de apã se face în interiorul sau în exteriorul
clãdirilor, si anume:
- în exteriorul clãdirilor; caz în care se pot prevedea rezervoare îngropate,
semiîngropate sau subterane; în cazul rezervoarelor exterioare de apã potabilã se asigură
în jurul lor o zonã de protecţie sanitarã cu regim sever, ale cãror limite se stabilesc în
conformitate cu prevederile legale în vigoare privind protecţia sanitarã a surselor,
construcţiilor si instalaţiilor cu apã;
17
- în interiorul clãdirii, într-o încãpere adecvatã, destinatã echipamentului de
înmagazinare şi pompare a apei.
4.33. La amplasarea rezervorului de apă la subsolul clădirii, se recomandã ca
acesta sã aibă nivelul pãrţii superioare a preaplinului, deasupra nivelului terenului pentru a
se putea evita posibilitatea pătrunderii în rezervor a apelor provenite prin refularea
canalizării exterioarã.
Instalaţii de ridicare a presiunii apei reci
Prevederi generale
4.34. Instalaţiile de ridicare a presiunii apei reci se prevãd atunci când presiunea
disponibilã a apei din reţeaua exterioară, în punctul de racord al instalaţiei interioare, este
temporar sau permanent insuficientã pentru funcţionarea normalã a tuturor punctelor de
consum.
4.35. În componenţa staţiilor de pompare a apei intră: rezervorele tampon sau
rezervoarele de înãlţime, pompele şi dispozitivele de automatizare a funcţionii pompelor.
Alegerea soluţiei de staţie de pompare depinde de natura, mãrimea şi variaţia
consumului de apã din instalaţiile interioare, precum şi de mãrimea înãlţimii necesare de
pompare.
4.36. Staţiile de pompare pot servi unul sau mai mulţi consumatori.
La proiectarea staţiilor de pompare a apei, alegerea soluţiei se face în funcţie de
regimul maxim admis de presiune, de numãrul şi felul consumatorilor, regimul de înãlţime
al clãdirilor etc.
4.37. Se evitã prevederea unei singure instalaţii de ridicare a presiunii pentru clãdiri
cu presiuni necesare diferite.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, se prevãd dispozitive de reducere a
presiunii (diafragme, regulatoare de presiune) la clãdirile la care presiune disponibilã este
mai mare.
4.38. Se recomandã amplasarea instalaţiei de ridicare a presiunii în centrul de
greutate al consumului şi, când este posibil, comasarea cu alte clãdiri ca: puncte termice,
centrale termice, centrale de aer comprimat etc.
4.39. Alegerea pompelor şi a schemei de automatizare se face pe baza unei
analize tehnico-economice, urmãrindu-se realizarea unor costuri minime de energie la
18
pomparea apei, în condiţiile unor costuri cât mai reduse ale investiţiei şi a unui de personal
minim de exploatare.
4.40. În scopul asigurãrii alimentãrii nivelelor inferioare ale construcţiilor direct din
reţeaua exterioară, pe durata scoaterii din funcţiune a staţiei, se prevede o conductã de
ocolire a rezervorului, a pompelor şi a recipientelor hidropneumatice.
Rezervoare tampon
4.41. Pompele pot aspira apa, dintr-un rezervor tampon deschis (cu nivel liber al
apei), rezervor tampon închis sau dintr-un rezervor de acumulare.
4.42. Prevederea rezervoarelor tampon închise (sub presiune cu pernã de aer, de
azot sau cu membrană) se admite numai pentru consumuri menajere şi cu respectarea
urmãtoarelor condiţii:
- se asigură în permanenţă prin supraveghere continuã, perna de aer sau de azot,
sau se folosesc recipiente cu membranã;
- presiunea din conducta de aspiraţie nu scade sub 1 bar.
La scãderea presiunii sub 1 bar se scot automat din funcţiune pompele, cu
avertizare opticã şi acusticã.
Se recomandã ca, în general , sã se adopte soluţia cu rezervor tampon închis.
4.43. Pompele instalate în staţiile de ridicare a presiunii care aspirã dintr-un
rezervor cu douã compartimente, au conducte de aspira]ie din fiecare compartiment.
4.44. În cazul în care din rezervorul tampon se alimenteazã şi hidranţii interiori
pentru stins incendiu, capacitatea rezervorului tampon se calculeazã pentru a se asigura şi
rezerva intangibilã de apã necesarã hidrantilor interiori.
4.45. În cazul instalaţiilor de distribuţie comune pentru consum menajer şi pentru
hidranţii de incendiu interiori, la stabilirea volumului rezervorului tampon, la rezerva
intangibilã de incendiu se include şi cantitatea de apã ce se consuma în clãdire în timpul
incendiului.
4.46. Se recomandã montarea a cel puţin trei robinete cu plutitor pentru siguranţa în
funcţionarea rezervorului tampon deschis. Spaţiul de montaj al robinetelor cu plutitor nu
trebuie sã afecteze volumul util al rezervorului tampon deschis.
4.47. La amplasarea rezervorului tampon deschis se iau mãsuri de respectarea
condiţiilor igienicosanitare pentru evitarea contaminãrii apei potabile (rezervorul se
19
prevede cu capac, nu se amplasează sub reţele care transportã apã nepotabilã, se
prevede spaţiu de acces între rezervor şi plafonul încãperii etc.).
Pompe
4.48. Pentru alimentarea cu apã a clãdirilor se recomandã folosirea
electropompelor cu ax orizontal sau vertical, cu turaţie constantă sau variabilã, în funcţie
de variaţia consumului de apă şi a dispozitivelor utilizate pentru automatizarea pornirii şi
opririi pompelor.
4.49. La instalaţiile de pompare se prevãd, de regulã, pentru fiecare grup de
pompe, câte un agregat montat, de rezervã.
4.50. Pentru consumatorii vitali, la care întreruperea alimentãrii cu apã poate duce
la explozii, distrugeri, avarii grave sau pierderi de vieţi omeneşti, numãrul pompelor de
rezervã se stabileşte pe baza unei analize tehnico-economice.
4.51. Pentru consumatorii individuali, cu consum mic, sub 10 l/s, se poate folosi o
un agregat de pompare format din electropompã, recipient de hidropneumatic şi instalaţia
de automatizare.
4.52. În cazul instalaţiilor separate, pentru consum menajer şi hidranţi interiori de
incendiu, se prevãd pompe independente pentru consum de incendiu şi pentru consum
menajer, cu sorburi de aspiraţie separate şi cu dispozitive sau poziţionarea sorburilor care
să asigure rezerva intangibilă de incendiu.
4.53. Pompele se monteazã, de regulã, astfel încât nivelul minim al apei din
rezervor sã fie mai sus decât partea superioară a pompei dacă nu sunt prevãzute cu
sisteme de autoamorsare, care se monteazã conform documentaţiei tehnice a agregatelor.
4.54. Pornirea şi oprirea pompelor pentru consum menajer se face astfel:
- în cazul staţiilor de pompare cu rezervor tampon deschis sau închis,
automatizarea funcţionãrii pompelor se face:
 în cazul pompelor cu turaţie constantă, în funcţie de presiune cu
presostete şi recipiente hidropneumatice;
 în cazul pompelor cu turaţie constantă, cu dispozitive de automatizare în
funcţie de debit şi presiune;
 în cazul pompelor cu turaţie variabilă, în funcţie de debit şi presiune cu
microprocesoare montate pe pompe;
20
- în cazul rezervoarelor de înãlţime, cu pompe cu turaţia constantă, pornirea,
respectiv oprirea pompelor de umplere se face în funcţie de nivelul apei din rezervor;
- în toate cazurile se asigurã pornirea şi oprirea manualã a pompelor.
- la atingerea nivelului minim admis de aspiraţie, în cazul vaselor tampon deschise,
se asigurã oprirea automatã a pompelor.
4.55. Pentru staţiile de pompare ale ansamblurilor de clãdiri sau a unor clãdiri de
importanţã deosebitã (spitale, hoteluri etc.) cu pompe cu turaţie constantă şi
automatizarea în fucţie de presine cu presostate şi recipiente hidropneumatice, se
recomandã alegerea a cel puţin douã recipiente de capacitãţi egale, având volumul total
util cel putin egal cu volumul util rezultat din calcul.
4.56. La instalaţiile mici cu volumul recipientelor sub 500 l, se recomadã prevederea
recipientelor de hidropneumatice cu membranã şi pernă de azot.
4.57. În cazul instalaţiilor comune pentru consum menajer şi hidranţi interiori de
incendiu, pornirea pompelor pentru consum menajer se face automat, în funcţie de
presiune, de debit şi presiune, iar a pompelor de incendiu cu butoane amplasate în sala
pompelor şi la hidranţii de incendiu şi oprirea lor din staţiile de pompare.
4.58. La instalatiile de pompare cu reglajul pornirii şi opririi pompelor în funcţie de
presiune cu presostate şi recipiente hidropneumatice cu pernă de aer, se admite montarea
unui singur compresor alimentat de la o singurã sursã de energie sau sã se foloseascã
statia de compresoare centralizatã, dacã aceasta asigurã o alimentare continuã cu aer
comprimat.
În cazul utilizării recipientelor hidropneumatice cu membrană şi pernă de azot, nu
sunt necesare compresoarele de aer. Completarea azotului se realizează cu butelii mobile
pentru azot.
4.59. La instalaţiile cu recipiente hidropnumatice mai mici de 100 litri, se admite
folosirea ejectoarelor, în locul compresoarelor, dacã staţia de pompare se livreazã
echipatã cu toate componentele necesare aferente acestei soluţii, inclusiv ejectorul.
5. INSTALAŢII PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM
Instalaţii locale pentru prepararea apei calde de consum
5.1. Instalaţiile locale pentru prepararea apei calde de consum se recomandã, de
regulã, la clãdirile care nu dispun de instalaţii proprii de încãlzire centralã, când nu sunt
condiţii de racordare la reţelele exterioare de apã caldã sau când regimul de furnizare a
21
apei calde nu satisface cerinţele beneficiarilor (funcţionare intermitentã, temperaturã
insuficientã).
Se pot prevedea instalaţii locale de preparare a apei calde şi în cazul când clãdirea
este prevãzutã cu încãlzire centralã, dacã prepararea localã este mai economicã si mai
eficientã, în special în perioada caldã a anului.
5.2. Tipul de instalaţie localã de preparare a apei calde ce se adoptã depinde de
sursa de energie disponibilã (electricã, gaze naturale sau lichefiate, combustibili solizi
etc.). Se recomandã folosirea aparatelor prevãzute cu instalaţii automate de ardere cu
termoregulator.
5.3. Aparatele de preparare localã a apei calde pot fi cu acumulare sau fãrã
acumulare. Folosirea aparatelor fãrã acumulare se recomandã în cazul în care este
necesar sã se prepare instantaneu apã caldã şi, totodatã, se dispune de energia electricã
sau de gazele combustibile necesare.
5.4. în cazul folosirii energiei electrice, se dã prioritate sistemelor cu acumulare,
care sã poatã utiliza energia electricã în perioadele de consum redus.
Instalaţii centrale pentru prepararea apei calde de consum
5.5. La adoptarea sistemului de instalaţie centralã pentru prepararea apei calde de
consum se va ţine seama de:
- necesarul specific de apã caldã de consum, numãrul de consumatori şi durata
efectivã a perioadei de consum;
- natura, regimul de furnizare şi parametrii agentului termic primar;
- tipurile aparatelor folosite pentru prepararea apei calde de consum, care pot fi: cu
acumulare (boilere orizontale sau verticale) sau fãrã acumulare (aparate în contracurent);
- prevederile specifice din Normativul pentru proiectarea si executarea instalaţiilor
de încãlzire centralã 1-13.
5.6. Prepararea apei calde de consum în centrale şi puncte termice se realizeazã
cu boilere (solutie recomandatã când consumul maxim orar de apã este mai mic de 1
m
3
/h), cu aparate în contracurent sau cu aparate în contracurent si acumulatoare de apã
caldã.
22
5.7. La schema de preparare a apei calde cu boilere se ţine seama de urmãtoarele:
- în cazul boilerelor orizontale, racordarea conductei de alimentare cu apã rece se
face la partea inferioarã a boilerului, opusã iesirii agentului termic, iar cea a apei calde de
consum la partea superioarã a boilerului, lângã intrarea agentului termic;
- ventilul de sigurantã se poate monta pe boiler, la partea superioarã, sau pe
conducta de alimentare cu apã rece.
5.8. Prepararea apei calde de consum cu aparate în contracurent se recomandã:
- în cazul în care consumul de apã caldã este mai mare de 1 m
3
/h;
- la schemele de racordare la centralizate de alimentare cu căldură.
5.9. Prepararea apei calde cu aparate în contracurent se poate realiza dupã diferite
scheme de racordare în funcţie de mãrimea consumului, raportul dintre consumul maxim
orar de apă caldă menajeră şi consumul maxim orar pentru încălzire, eficienţa energeticã,
condiţiile de confort , de tipul:
 în paralel cu schimbătorele de căldură pentru încălzire;
 în serie paralel cu schimbătorele de căldură pentru încălzire;
 în serie cu schimbătorele de căldură pentru încălzire şi cu injecţie din
primar.
Se recomandã utilizarea schemei de preparare a apei calde de consum în serie cu
schimbãtoarele de căldură pentru încălzire şi cu injecţie din primar şi de utilizare a
schimbătoarelor de cãldurã cu plãci.
5.10. La prepararea apei calde de consum cu aparate în contracurent si rezervoare
de acumulare (fãrã serpentine de încãlzire) se recomandã luarea ucmãtoarelor mãsuri:
- legarea aparatului în contracurent cu rezervorul de acumulare se face numai în
paralel, cu montarea unei pompe de circulatie între acumulator si aparatul în contracurent;
pompa se monteazã pe conducta care face legătura între partea inferioară a rezervorului
şi racordul la schimbătorul de căldură corespunzător ieşirii agentului termic din schimbător;
- rezervorul de acumulare se monteazã numai în pozitie verticalã, fiind prevãzut cu
vane pentru izolarea lui.
5.11. În cazul preparãrii apei calde de consum cu aparate în contracurent (fãrã
acumulator de apã caldã), când reţeaua de alimentare cu apã nu asigură presiunea
necesarã instalaţiei de apã caldã, se admite intercalarea pe circuitul apei calde a unei
pompe de ridicare a presiunii (pentru acoperirea pierderilor de sarcinã în aparatele în
contracurent).
23
5.12. Racordarea conductei de recirculare la aparatele de preparare a apei calde se
face pe legãtura de apã rece, dupã ventilul de reţinere. Pe conducta de recirculare se
monteazã un ventil de reţinere.
5.13. Dotarea cu instalaţii sanitare a centralelor şi punctelor termice se face în
conformitate cu prevederile “Normativului pentru proiectarea si executarea instalaţiilor de
încãlzire centralã I –13”.
5.14. Pentru ansamblurile de clãdiri de locuit cu prepararea centralã a apei calde de
consum, instalaţiile de preparare a apei calde din centralele termice sau punctele termice
trebuie prevăzute cu posibilitatea opririi alimentãrii cu apã caldã de consum pe timpul
incendiului.
Retele exterioare pentru distribuţia şi recircularea apei calde de consum
5.15. Reţelele exterioare de distribuţie a apei calde de consum fac legãtura între
instalaţia de preparare a apei calde din punctele termice sau centralele termice şi
instalaţiile interioare de alimentare cu apă caldă şi se realizeazã, de regulã, ramificat.
5.16. Conductele de recirculare a apei calde de consum se prevãd, de regulã, la
clãdiri social culturale cu specific deosebit, cum sunt: construcţii pentru sãnãtate (spitale,
policlinici, sanatorii etc), creşe, grãdiniţe, hoteluri etc., precum şi la clãdirile de locuit.
Conductele de recirculare a apei calde se recomandă să se prevãd până la
consumatorul situat cel mai sus şi mai depărtat.
5.17. În cazul în care reţeaua de recirculare se montează până la baza clădiri,
aceasta se realizeazã astfel încât racordarea sã se facã înaintea contorului montat pe
conducta de alimentare cu apă caldă.
În cazul în care reţeua de recirculare se montează în interiorul clădirii după
contorul de apă caldă, se prevede un contor şi pe conducta de recirculare, pentru a se
putea reduce consumul de apă caldă cu cantitate de apă recirculată.
5.18. În cazul clãdirilor cu centralã termicã proprie se recomandã sã se prevadã
conducte de recirculare în cazul în care distanţa dintre sursa de preparare a apei calde şi
baza coloanei celei mai îndepãrtate depãseşte 15 m.
5.19. În funcţie de zonele de presiune se prevãd conducte de recirculare distincte.
5.20 Recircularea apei în sistemul de conducte de apã caldã de consum se
activeazã prin pompe separate pentru fiecare zonã de presiune în parte.
24
5.21. Se admite recircularea prin gravitaţie în cazul clãdirilor la care distanţa între
sursa de preparare a apei calde şi baza coloanei celei mai îndepãrtate nu depãseste 25
m, iar înãlţimea între axul aparatului de preparare a apei caldă şi punctul de racord al
conductei de recirculare la coloanã este mai mare de 5 m.
5.22. Pompele de ridicare a presiunii în reţeaua de apã caldã de consum, ca şi
pompele de recirculare se amplaseazã în spaţiile prevăzute pentru preparare a apei calde
de consum.
5.23. Se poate renunţa la conducta de recirculare în cazul în care conductele de
distributie sunt preizolate şi coloanele sunt izolate astfel încât pe timp de noapte
temperatura apei calde din coloane să nu coboare sub 38
0
C.
6. REŢELE INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE
ŞI APĂ CALDĂ DE CONSUM
6.1. Reţelele de distribuţie interioarã se pot realiza în sistem inelar, ramificat sau
mixt. Alegerea sistemului se face pe baza criteriilor economice şi de funcţionalitate.
6.2. Reţelele inelare de conducte pentru consum menajer si incendiu se prevãd cu
robinete de trecere astfel încât în caz de avarii, sã nu se întrerupã funcţionarea a mai mult
de 5 hidranţi pe un nivel al clãdirii. Robinetele de pe reţelele care alimenteazã hidranţii de
incendiu se sigilează în pozitie „normal deschisã", dacã nu sunt prevãzute cu dispozitive
de acţionare de la distanţã.
6.3. Schema de distribuţie inferioarã se aplicã pentru toate clãdirile prevãzute cu
subsoluri sau la care se pot prevedea canale de circulaţie vizitabile (clãdiri de producţie).
6.4. Schema de distribuţie superioarã se aplicã, în general, în cazul clãdirilor de
producţie, halelor de depozitare, centrelor comerciale şi al altor clãdiri la care schema de
distribuţie inferioarã nu este indicatã tehnic sau economic.
6.5. Pentru o zonã de presiune, conductele de distribuţie se monteazã în subsol.
Distribuţia superioarã se admite numai în cazul în care conductele pot fi montate în spaţii
de circulaţie sau încãperi de folosinţã comunã (spãlãtorii, uscãtorii, boxe etc.), cu
asigurarea evacuãrii apei provenite din eventualele defecţiuni.
25
6.6. Pentru clãdirile cu douã zone de presiune, se admite proiectarea unui nivel
tehnic amplasat la ultimul nivel sau la un nivel intermediar, atunci când soluţia rezultã
convenabilă din punct de vedere funcţional sau economic.
6.7. Se prevãd reţele de distribuţie separate pentru consum menajer în urmãtoarele
situaţii:
- la alimentarea cu apã a clãdirilor social-culturale sau din incintele clădirilor de
producţie în cazul în care, pentru procesele tehnologice respective, se foloseşte apa
nepotabilã;
- la alimentarea cu apã a clãdirilor social-culturale si de producţie la care se
prevãd instalaţii interioare speciale de stingere cu apã a incendiilor (ex. sprinklere,
drencere, apa pulverizatã);
- în cazul utilizãrii conductelor de mase plastice pentru apa potabilã sau pentru
procesele de producţie;
- la alimentarea cu apă a consumatorilor mari amplasaţi la nivelele inferioare
(bucãtãrii mari, spãlãtorii mecanice), care se asigură de la o reţea de presiune scãzutã;
- la alimentarea cu apã a unor spaţii cu destinaţie specialã: sãli de operaţii,
sterilizare, pansamente, cabinete de tratament, reanimare, pregãtire bolnavi, pregãtire
medici, camere de gardã, saloane pentru bolnavi, ce pot folosi grupul operator si
cabinetele de tratament chirurgical.
6.8. Alimentarea cu apã a hidranţilor de incendiu interiori, din construcţiile prevãzute
cu instalaţii de apã potabilã sau industrialã, se recomandã sã se facã prin reţele comune.
6.9. În cazul reţelelor comune se asigurã circulaţia apei în coloanele hidranţilor prin
legarea capetelor coloanelor la obiecte sanitare cu folosinţã permanentã (pisoare,
rezervoare WC etc.).
6.10. În reţelele instalaţiilor interioare de apã comune pentru incendiu şi consum
menajer se folosesc numai ţevi din oţel zincat. În cazul în care se folosesc reţele separate
pentru incendiu şi alte reţele din mase plastice pentru alimentarea cu apă, acestea se
separă din exteriorul clãdirilor, în cãminul de ramificaţie, iar pe conductele din mase
plastice, se prevăd organe de închidere.
6.11. Reţelele interioare de apã caldã de consum şi de recirculare se amplaseazã,
de regulã, pe trasee comune cu cele de apã rece şi se pot executa din conducte din oţel
zincat sau din mase plastice omologate, sau agrementate să rezistente la temperatura de
60°C.
26
6.12. Diferenţa de presiune dintre apa rece si caldã, la nivelul aceluiaşi obiect
sanitar nu trebue să fie mai mare de 0,3 bar.
7. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APÃ LA CLÃDIRILE
AMPLASATE ÎN ZONE FÃRÃ RETELE HIDROEDILITARE
7.1. În cazul în care nu existã posibilitatea alimentării cu apă de la o reţea a
ansamblului de clădiri, alimentarea cu apă se face de la sursã proprie (care poate servi
una sau mai multe clãdiri) în cazul în care apa îndeplineşte condiţiile de potabilitate.
Numãrul de persoane servite de o astfel de sursã depinde de situaţia localã (tipul sursei,
caracteristicile acesteia etc.).
7.2. Se recomandã folosirea apei subterane şi anume cea obţinutã prin:
- puţuri sãpate;
- puţuri forate;
- captãri de izvoare.
7.3. Înainte de executarea lucrãrilor de captare se iau probe şi se fac analizele
necesare de cãtre un laborator de specialitate.
In baza avizului favorabil se proiecteazã şi executã sursa de alimentare cu apã.
7.4. Când apa este potabilã şi nu existã pericol de poluare a stratului freatic se
recomandã folosirea cu precãdere a surselor subterane de mică adâncime (8 pânã la 20
m adâncime).
7.5. Apele de izvoare sunt alese numai dacã se constatã, în urma unor observaţii
mai îndelungate, cã au debit suficient şi îşi pãstreazã calitãţile, mai ales dupã perioadele
secetoase sau ploioase.
7.6. Locului de execuţie a puţului se stabileşte astfel ca acesta să fie:
- cât mai aproape de consumatori;
- cât mai depãrte de locurile în care apa ar putea fi infectată, atât prin infiltraţii de
suprafaţã, cât şi prin circulaţia apei subterane;
- amplasat pe un loc mai ridicat pentru a se evita colectarea în jurul puţului, a
apelor de ploaie sau rezultate din topirea zãpezii;
- amplasat pe un teren curat şi sãnãtos; nu se sãpa sau forează puţul pe un teren
unde au fost mai înainte grajduri, haznale, depozite de gunoaie etc;
27
7.7. Distanţa minimã de la sursele de captare de apã subteranã la sursa posibilã de
contaminare va fi:
- 50 m, când sursa de contaminare se aflã în amonte de captare;
- 20 m, când sursa de contaminare aflatã în aval.
7.8. Captarea prin puţuri sãpate se foloseşte când stratul de apã potabilã se aflã la
adâncimi relativ mici, dar nu mai mici de 5m.
7.9. Pomparea apei din puţurile sãpate se pote face cu pompe centrifuge cu ax
orizontal, în cazul în care este asiguratã înãlţimea minimã de aspiraţie iar diametrul puţului
permită montarea pompei. Se recomandã folosirea pompelor submersibile în cazul
adâncimii mai mari a pânzei de apã.
7.10. Pomparea apei din puţurile forate se face cu pompe submersibile.
7.11. Transportul apelor de la izvoarele de coastã la consumator se face:
- prin cãdere liberã, în cazul în care diferenţa de nivel dintre izvor si consumator
asigurã presiunea necesarã;
- prin pompare, când diferenţa de nivel este insuficientã.
7.12. Transportul apei de la izvoarele ascendente la consumator se face în limita
presiunii disponibile sau prin pompare.
8. ARMÃTURI DE ÎNCHIDERE, REGLAJ, SIGURANŢÃ, GOLIRE,
APARATE DE MÃSURÃ ŞI CONTROL, DISPOZITIVE PENTRU
PRELUAREA DILATÃRILOR ŞI EFORTURILOR ÎN CONDUCTE
Armături de închidere, reglaj, siguranţă şi golire
8.1. În instalaţiile de alimentare cu apă din interiorul clădirilor, armãturile de
închidere se prevãd:
- pe conductele de alimentare cu apã rece şi caldă, la intrarea în clãdiri;
- la baza coloanelor, în apropierea conductelor de distribuţie ale clãdirii;
- pe derivaţiile care alimenteazã unul sau mai mulţi consumatori, în funcţie de
specificul clãdirii;
- la locuinţe, hoteluri, cămine etc., pe racordurile armăturilor de la obiectele
sanitare pentru fiecare baie, grup sanitar suplimentar şi bucãtãrie;
28
- la punctele de legãturã ale conductelor de recirculare cu conductele de
alimentare cu apã caldã de consum, înaintea contorului de apă caldă, în cazul în care
conductele de recirculare nu însoţesc coloanele de apă caldă;
- la reţelele inelare de conducte ce alimenteazã hidranţii interiori de incendiu, în
conditiile prevăzute la art. 4.85.
8.2. În centralele şi punctele termice, armãturile de închidere se prevãd:
- pe conductele de alimentare cu apã rece, la intrarea în clãdire sau într-un cãmin
exterior;
- pe racordurile schimbãtoarelor de cãldurã, pe conductele de apã rece şi apă
caldã de consum;
- între schimbãtoarele de cãldurã, pentru scoaterea din funcţiune a unuia dintre
ele;
- pe conductele de plecare şi sosire ale distribuitoarelor si colectoarelor;
- pe conductele de aspiraţie şi refulare a pompelor;
- pe conductele de ocolire;
- pe racordul de umplere a instalaţiei de încãlzire centralã.
8.3. În staţiile de ridicare a presiunii, armãturile de închidere se monteazã:
- pe conductele de alimentare cu apã rece la intrarea în clãdire;
- pe conductele de alimentarea cu apă a rezervoarelor tampon sau de acumulare;
- pe conductele de aspiraţie şi refulare a pompelor;
- pe racordurile recipientelor sub presiune (alimentarea cu apã si aer comprimat,
golire);
- pe racordurile distribuitoarelor;
- pe conducta de golire.
8.4. Armãturile de reţinere se prevăd în urmãtoarele cazuri:
- pe conductele de alimentare cu apã rece a schimbãtoarelor de cãldurã;
- pe fiecare branşament, dupã contorul general;
- pe conductele de ocolire (by - pass);
- pe conductele de alimentare cu aer comprimat a recipientelor hidropneumatice;
- pe conductele de refulare ale pompelor, între pompe si armãtura de închidere;
- pe conductele de umplere a instalaţiilor de încãlzire centralã.
29
8.5. Armãturile de siguranţã se monteazã la recipientele sub presiune (recipiente
hidropnematice, boilere, aparate în contracurent etc.), cu exceptia boilerelor şi aparatelor
în contracurent care sunt alimentate cu agent termic cu temperatura sub 100°C.
Intre dispozitivele de siguranţã şi recipientele protejate nu se prevãd organe de
închidere.
8.6. Armãturile de închidere sunt dublate de armãturi pentru reglaj (diafragme sau
regulatoare de presiune), pe racordurile de alimentare cu apã rece şi caldã care servesc
obiecte ce necesitã presiuni inferioare faţã de cele disponibile.
8.7. Armãturile de închidere ale instalaţiilor interioare sunt dublate de armãturi sau
dispozitive de golire, în cazurile în care golirea porţiunile de instalaţii respective nu poate fi
fãcutã prin armãturile de serviciu.
8.8. Pe reţelele exterioare de alimentare cu apã rece, armãturile de închidere se
prevãd:
- în cãmine de racord prevãzute cu contoare;
- pe ramificaţiile reţelelor exterioare, ţinând seama de STAS 4163 şi prevederile
referitoare la instalaţiile de incendiu din prezentul normativ.
8.9. Pe reţelele exterioare de apã rece şi caldã armãturile de închidere sunt
prevãzute pentru secţionarea reţelelor şi a derivaţiilor.
La amplasarea lor se ţine seama de condiţiile de alimentare în caz de avarii a
consumatorilor ce nu admit întreruperi în alimentare.
Aparate de măsură şi control
8.10. Se prevãd termometre indicatoare:
- la fiecare aparat de preparare centralã a apei calde de consum;
- pe acumulatoarele de apã caldã de consum;
- pe distribuitoarele de apã caldã;
- pe una din conductele de alimentare cu apă rece a schimbătoarelor de căldură.
8.11. Pe racordurile de apã caldã de la fiecare clãdire sau scarã, înaintea
contoarelor; în caz de risc de lovire sau de demontare neautorizată, se prevăd racorduri
pentru montarea unui termometru indicator, protejat cu o teacã metalicã.
8.12. Indicatoarele de nivel cu tub de sticlã se prevãd obligatoriu la recipientele
hidropneumatice, cu exceptia celor cu membranã.
30
8.13. Se prevãd manometre indicatoare:
- pe racordurile de refulare ale pompelor şi compresoarelor;
- pe recipientele hidropneumatice.
8.14. Se prevede câte un racord cu robinet si mufã pentru montãri de manometre:
- pe distribuitoare;
- pe racordurile aparatelor în contracurent la conductele de apã rece şi caldã de
consum.
Se prevede câte un racord cu robinet şi mufã şi în puncte ale instalaţiei unde este
necesarã verificarea temporarã a presiunii.
8.15. Staţiile de ridicare a presiunii, precum şi instalaţiile de preparare a apei calde
din centralele şi punctele termice care alimenteazã cu apã clãdiri sau ansambluri de clãdiri
se prevãd cu instalaţii de automatizare.
Dispozitive pentru preluarea dilatãrilor şi eforturilor în conducte
Conducte din otel
8.16. Dilatãrile conductelor de apã caldã de consum sunt preluate pe cât posibil
natural, prin schimbãri de direcţie ale traseului, preferându-se forma L.
8.17. Pe traseele drepte de conducte se prevãd compensatoare din ţevi curbate în
formã de U, compensatoare axiale sau reticulare, în funcţie de caracteristicile geometrice
ale reţelei, parametrii de regim ai apei şi de condiţiile de amplasare ale conductelor în
pãmânt sau canale.
8.18.Calculul compensatoarelor de dilatare U si al conductelor autocompensatoare
se face în conformitate cu prevederile STAS 4377.
8.19. Pe coloanele instalaţiilor de alimentare cu apã se prevãd compensatoare tip
U. Înãltimea maximă a coloanelor din oţel pe care nu este necesar să se monteze
compensatoarele de dilatare este indicată în tabelul 1:
Tabelul 1
Înălţimea maximă a coloanelor din oţel pe care nu se montează
compensatoare de dilatere
Temperatura maxima a apei calde
[
0
C]
Înãltimea maximã a coloanei
[m]
40
60
40
35
31
8.20. Pentru conductele de oţel îngropate în pãmânt şi pentru variaţii de
temperaturã ale apei transportate pânã la 25°C nu sunt necesare compensatoare de
dilatare.
8.21. Compensatoarele de tip U se amplaseazã în axul câmpului (tronsonului de
reţea) compensat. Când nu este posibil, se admite amplasarea dezaxatã, însã numai în
treimea mijlocie a câmpului.
Compensatoarele axiale se amplaseazã în vecinãtatea suporturilor fixe, de
preferinţã de o parte şi de alta a acestora.
Indiferent de tipul folosit, compensatoarele se amplaseazã astfel încât sã permitã
vizitarea lor.
8.22. Compensatoarele în formã de U, pozate în plan vertical, se prevãd cu
dispozitive de evacuare a aerului pe porţiunea de conductã orizontalã, dacã acesta se
gãseşte deasupra conductei de distribuţie, respectiv cu robinet de golire, dacã acesta se
gãseşte dedesubtul conductei de distribuţie.
8.23. Preluarea eforturilor transmise de conductele de apã caldã se face prin
suporţi ficşi, rigidizaţi de elementele de construcţie adiacente.
8.24. În cazul montãrii conductelor de apã caldã împreunã cu conductele instalaţiei
de încãlzire, se utilizeazã acelaşi tip de suporţi.
8.25. Amplasarea suporţilor ficşi se face ţinând seama de prevederile din tabelul 2
şi cu recomandarea ca aceştia sã fie plasaţi lângã ramificaţii şi în vecinãtatea armãturilor
de separare sau închidere.
Tabelul 2
Distanţele între suporţii ficşi, în funcţie de diametrul conductei
şi de temperatura apei calde
Diametrul nominal al conductei
[mm]
Distanţa între suporţii ficşi [m] la o
temperaturǎ a fluidului de:
40
o
C 60
o
C
40
50
65
80
100
150
100
115
125
135
150
170
90
100
110
120
130
150
32
8.26. Pentru susţinerea conductelor se prevãd suporţi mobili glisanţi, rulanţi sau
suspendaţi, conformaţi antiseismic, dupã cataloagele de detalii tip. Distanţele de montaj
sunt indicate în tabelul 3.
Tabelul 3
Distanţele recomandate între suporturile mobile ale conductelor de apã în
funcţie de diametrul conductelor şi de existenţa izolaţiei termice
Distanţele recomandate între suporturile mobile [m] Diametrul interior al
conductelor [in] sau
[mm]
Conducte
neizolate
Conducte izolate cu grosimea
izolaţiei de maximum 40 mm
3/8 - 1/2
3/4 - 1
11/4 - 1 1/2
40 - 57,5
64 - 70
76 - 82
88 - 95
100 - 25
131 -150
3,3
4,2
5,1
5,7
6,1
6,7
7,0
7,5
8,0
2,0
3,0
4,0
4,6
5,1
5,7
6,0
6,5
9,5
Conducte din mase plastice
8.27. Pentru conductele din mase plastice prevederea, modul de amplasare şi de
dimensionare a compensatoarelor şi suporţilor se face conform prevederilor “Normativului
pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor tehnico-sanitare şi tehnologice cu tevi PVC
neplastifiate, PVC C , PE şi PP" - l 1 si G.P. - 043/99.
9. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ
Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei reci şi calde
Debitul de calcul pentru conductele de distribuţie a apei pentru clădirile de
locuit
9.1. Debitul de calcul pentru dimensionarea conductelor de distribuţie a apei reci şi
calde, pentru clădirile de locuit, se determină cu relaţia:
-
V
c
=
-
V
mz
+ y (
-
V
mz
)
1/2
[l/s] (1)
în care :
-
V
mz
este debitul mediu zilnic de apă, în litri pe secundă;
y - cuantila distribuţiei de repartiţie normală;
33
9.2. Debitul mediu zilnic pentru dimensionarea conductelor exterioare de distribuţie
a apei reci şi calde pentru clădirile de locuit, se stabileşte cu relaţia:
-
V
mz
= Σ N
p
-
V
sz
/ 3600 n
oz
[l/s] (2)
în care:
N
p
este numărul de persoane corespunzător unui necesar specific de apă;
-
V
sz
- necesarul specific de apă, pentru o persoană pe zi, respectiv q
strz
şi q
srz
pentru apă rece şi q
scz
, pentru apă caldă, conform datelor din tabelul 4, [l/zi.pers];
n
oz
- numărul mediu de ore pe zi, de utilizare a apei; pentru clădirile de locuit este
de 19 ore pe zi.
-
V
strz
- necesarul specific total de apă rece pentru reţelele exterioare, din care se
alimentează cu apă rece instalaţiile de distribuţie din interiorul clădirilor de locuit şi
instalaţiile de preparare a apei calde, [l/zi.pers.];
-
V
srz
- necesarul specific de apă rece pentru reţelele exterioare, din care se
alimentează cu apă rece numai instalaţiile de distribuţie din interiorul clădirilor de locuit;
reprezintă diferenţa dintre necesarul specific total de apă rece
-
V
strz
şi necesarul specific
de apă caldă
-
V
scz
, [l/zi.pers.];
-
V
scz
- neceasul specific de apă caldă pentru reţelele exterioare, din care se
alimentează cu apă caldă reţelele de distribuţie din interiorul clădirilor de locuit, [l/zi.pers.];
Pentru reţelele exterioare care alimentează cu apă rece instalaţiile de preparare a
apei calde
-
V
srz
=
-
V
scz
.
9.3. Cuantila distribuţiei de repartiţie normală y este funcţie de gradul de asigurare
al necesarului de apă după cum urmează:
- pentru clădirile de locuit, prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă
rece şi cu apă caldă preparată central sau cu încălzitoare instantanee cu gaz sau
electrice, se aplică un grad de asigurare de 99% căruia îi corespunde y = 2,326;
- pentru clădirile de locuint, prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă
rece şi cu apă caldă preparată cu cazane cu acumulare, cu combustibil gazos, solid sau
lichid, se aplică un grad de asigurare de 98%, căruia îi corespunde y = 2,054.
9.4. Necesarul specific total de apă rece
-
V
star
din care necesarul specific de apă
rece
-
V
sar
şi necesarul specific de apă caldă
-
V
sac
pentru clădirile de locuit în funcţie de
34
felul preparării apei calde, dotarea cu obiecte sanitare şi felul contorizării consumului de
apă, este dat în ANEXA 1.
9.5. Necesarul specific de apă rece şi caldă pentru clădirile administrative, social-
culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie, conform
STAS 1478, este dat în ANEXA 2.
9.6. Debitul mediu zilnic pentru dimensionarea coloanelor şi a conductelor de
distribuţie a apei reci şi calde din interiorul clădirilor de locuint, se stabileşte cu relaţia:
-
V
mz
= (Σ n
-
V
s
/ 3600 n
oz
)
-
V
sz
/
-
V
sp
[l/s] (3)
sau:
-
V
mz
= (Σ n
-
V
s
/ 3600 n
oz
) N
a
-
V
sz
/
-
V
sa
[l/s] (4)
în care:
n este numărul armăturilor de acelaşi fel, care asigură alimentarea cu apă;
-
V
s
- debitul specific de apă al unei armături care poate fi q
sr
pentru robinetele de
apă rece sau q
sb
pentru bateriile de amestec apă rece şi apă caldă, [l/s];
-
V
sp
- consumul specific de apă pentru o persoană, [l/s.pers.];
-
V
sa
- consumul specific de apă pentru un apartament, [l/s.ap.];
N
a
- numărul mediu de persoane pentru un apartament;
n
oz
şi
-
V
sz
au semnificaţia de la relaţia (2).
-
V
sp
= Σ
-
V
s
/ N sau
-
V
sp
= Σ
-
V
s
/ N
a
[l/s, pers.] (5)
în care :
N este numărul de persoane pentru care s-a calculat Σq
s.
9.7. Debitele specifice de apă ale armăturilor obiectelor sanitare, echivalenţii de
debit şi presiunea de utilizare conform STAS 1478, sunt date în ANEXA 3.
9.8. Valorile presiunii de utilizare din ANEXA 3, au caracter de recomandare şi nu
se impun faţă de valorile date în documentaţiile tehnice ale producătorilor.
Presiunile nominale de utilizare pot fi modificate în funcţie de caracteristicile
armăturilor cu condiţia asigurării debitelor specifice din ANEXA 3.
9.9. Pentru clădirile de locuint, numai la un necesar specific de apă de 280 litri
pentru o persoană pe zi, la un număr mediu de 2,75 persoane pe apartament şi la un
consum specific de 0,57 l/s.ap., în locul relaţiei (1) se poate aplica relaţia (6):
35
-
V
c
= a [ 0,15 ( E )
½
+ 0,004 E ] [l/s] (6)
în care:
-
V
c
este debitul de calcul, [l/s];
E - suma echivalenţilor de debit a punctelor de consum alimentate de conducta
respectivă;
E = ∑ e respectiv E = E
1
+ E
2
în care :
e este echivalentul de debit al unei armătrui de alimentare cu apă, care la un debit
specific de 0,2 l/s, este egal cu unitatea;
a - coeficient adimensional în funcţie de felul apei reci sau calde : a este egal cu 1
pentru apă rece şi 0,7 pentru apă caldă ;
E
1
- suma echivalenţilor de debit a bateriilor amestecătoare de apă caldă;
E
2
- suma echivalenţilor de debit a robinetelor de apă rece.
Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei pentru
clădirile administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la
vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie
9.10. Debitele de calcul pentru conductele de distribuţie a apei pentru clădirile
administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor
de producţie, q
c
, se calculează cu relaţiile din tabelul 4.
36
Tabelul 4
Debitele de calcul pentru conductele de distribuţie a apei pentru clădirile
administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi
unităţilor de producţie
Relaţiile de calcul ale
debitelor
Domeniul de
aplicare Nr.
crt.
Destinaţia clădirilor
cu Σ
-
V
s
cu E
cu Σ
-
V
s
cu E
1. Cămine pentru copii, creşe.
-
V
c
=0,45
√Σ
-
V
s
-
V
c
=0,20 √E Σ
-
V
s
≥ 0,20
E ≥ 1,0
2. Teatre, cluburi, cinematografe, gări,
policlinici.
-
V
c
=0,49
√Σ
-
V
s
-
V
c
=0,22 √E Σ
-
V
s
≥ 0,24
E ≥ 1,2
3. Birouri, magazine, grupuri sanitare de
pe lângă hale şi ateliere, hoteluri cu
camere de baie aferente camerelor de
cazare.
-
V
c
=0,54
√Σ
-
V
s
-
V
c
=0,24 √E Σ
-
V
s
≥ 0,28
E ≥ 1,4
4. Instituţii de învăţământ.
-
V
c
=0,60
Σ
-
V
s
-
V
c
=0,27 √E Σ
-
V
s
≥ 0,36
E ≥ 1,8
5. Spitale, sanatorii, cantine,
restaurante, bufete.
-
V
c
=0,67
√Σ
-
V
s
-
V
c
=0,30 √E Σ
-
V
s
≥ 0,44
E ≥ 2,2
6. Hoteluri cu grupuri sanitare comune.
-
V
c
=0,85
√Σ
-
V
s
-
V
c
=0,38 √E Σ
-
V
s
≥ 0,72
E ≥ 3,6
7. Cămine de studenţi, internate, băi
publice, grupuri sanitare pentru
sportivi, artişti, personal de serviciu,
stadioane.
-
V
c
= Σ
-
V
s
-
V
c
=0,45 √E Σ
-
V
s
≥ 1,00
E ≥ 5,0
8. Grupuri sanitare la vestiarele
atelierelor şi unităţilor de producţie.
-
V
c
= 2 √Σ
-
V
s
-
V
c
=0,90 √E Σ
-
V
s
≥ 4,00
E ≥ 20
9.11. Pentru toate categoriile de clădiri indicate în tabelul 4, la valori ale Σ
-
V
s
şi E
mai mici decât cele indicate la domeniul de aplicare a relaţiei de calcul, se aplică relaţia
generală :
-
V
c
= Σ
-
V
s
sau
-
V
c
= 0,2 E [l/s] (7)
9.12. Debitele de calcul pentru conductele de legătură dintre coloane şi armăturile
punctelor de consum, din clădirile administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la
vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie de calculează cu relaţia (7).
37
Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei pentru scopuri tehnologice
9.13. Debitul de calcul pentru conductele de distribuţie a apei în scopuri
tehnologice, q
c
, se calculează cu relaţia:
-
V
c
= ∑ K n
-
V
u
[l/s] (8)
în care:
K – coeficient de simultaneitate care se stabileşte în funcţie de procesul tehnologic;
n – numărul punctelor de consum;
-
V
u
- debitul specific al utilajului [l/s].
Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei pentru stingerea incendiilor
9.14. Debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă numai instalaţii de
stingere a incendiilor sau instalaţii de stingere a incendiilor şi instalaţiile pentru consum
menajer sau de producţie, se stabileşte conform prevederilor Normativului pentru
proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, indicativ
NP 086-05.
La debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă instalaţii de stingere a
incendiilor şi instalaţiile pentru consum menajer sau de producţie, conform prevederilor
Normativului pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a
incendiilor, nu se ia în calcul:
- pentru reţelele interioare de distribuţie, 85% din debitul de apă necesar duşurilor
sau băilor şi debitul de apă pentru spălarea utilajului tehnologic şi pardoselilor;
- pentru reţelele exterioare de distribuţie, debitul de apă necesar pentru pentru
stropit străzi şi spaţii verzi.
Debitul de calcul pentru instalaţiile de preparare a apei calde
9.15. Debitul de calcul pentru instalaţiile de preparare a apei calde pentru consum
menajer, în cazul preparării apei calde cu schimbătoare de căldură fără acumulare, este
egal cu debitul de calcul al conductelor de apă caldă.
În cazul preparării apei calde în schimbătoare de căldură cu acumulare,
dimensionarea instalaţiei de preparare a apei calde se face pe bază de cronograme de
consum, folosind datele din Anexa 4.
38
9.16. Pentru băile publice şi spălătoriile de rufe se consideră un consum constant
de apă caldă în timpul funcţionării.
9.17. Pentru calculul consumului de apă caldă la vestiarele complexelor sportive,
atelierelor, halelor industriale, cantinelor, restaurantelor, bufetelor etc., se ţine seama că
durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor este de 45 min pe schimb.
9.18. Pentru caculul consumului de apă caldă la cluburi, case de cultură, teatre, se
ţine seamă că durata maximă de utilizare a duşurilor este de 30 min la sfârşitul fiecărei
repetiţii sau spectacol.
9.19. La căminele de cazare comună pe şantiere, timpul de funcţionare al duşurilor
este de 2…3 h.
Debitul de calcul pentru conductele de recirculare a apei calde
9.20. Pentru stabilirea debitului de calcul pentru conducta de recirculare a apei
calde, se determină temperatura apei din conducta de distribţie, după perioada de
întrerupere a functionarii instalatiei,cu relaţia:
d
k
me i me
e t t t t


) 1 (
) (
÷
÷
÷ + = [
0
C] (9)
în care:
t

– temperatura apei din conducta de distributie după o anumita perioadă de
oprire a functionarii instalatiei de alimentare cu apă caldă [
0
C];
t
i
– temperatura apei in momentul opririi functionarii instalatiei de alimentare cu
apă caldă [
0
C];
t
me
– temperatura aerului din mediul înconjurător conductei [
0
C];
k – coeficientul de transmisie a căldurii, de la conductă la temperatura aerului din
mediu înconjurător conductei; pentru conducta neizolată se poata lua in medie de 41,86
kJ/m
2
.K;
 - coeficientul de eficientă a termoizolatiei, care se recomanda a fi de 0,80 – 0,85;
 - greutatea specifica a apei [kg/m
3
];
c – căldura specifică a apei calde care este 4,186 kJ/kg .K;
d – diametrul interior al conductei [m];
39
 - perioada de intrerupere a functionarii alimentarii cu apă caldă, în ore.
9.21. În cazul în care în perioada de nefuncţionare a instalaţiei de alimentare cu
apă caldă, temperatura apei din conducta de distribuţie a apei calde nu coboară sub
temperatura de 40°C, se poate renunţa la conducta de recirculaţie a apei calde.
Calculul se efectuează şi pe coloana de distribuţie a apei caldă până la ultimul
consumator.
9.22. În cazul în care, în perioada de nefuncţionare a instalaţiei de alimentare cu
apă caldă, temperatura apei din conducta de distribuţie şi pe coloana de apă caldă până la
ultimul consumator, coboară sub temperatura de 40°C, pentru stabilirea debitului de calcul
al conductei de circulaţie se aplică următoarea relaţie de calcul:

-
V
circ
= π 1000 Σ d
2
l / 4 τ [l/s] (10)
în care:
-
V
circ
– debitul de calcul al conductei de circulaţie [l/s];
d
i
– diametrul conductei de distribuţie şi a coloanei, în care apa s-a răcit sub
temperatura de 40°C [m];
l – lungimea conductei de distribuţie şi a coloanei, în care apa s-a răcit sub
temperatura de 40°C [m];
τ - timpul în care se va face evacuarea apei răcite din conducta de distribuţie şi a
coloanei, respectiv timpul de circulaţie a apei în conductă, care se recomandă să fie
cuprins între 1800 şi 3600 secunde.
10. DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE INSTALATII
Dimensionarea conductelor
10.1. Diametrele conductelor se determină în funcţie de :
- debitele de calcul, determinate conform cap 9;
- vitezele recomandate pentru dimensonarea conductelor;
- presiuni disponibile.
10.2. Presiunea maximă admisă pentru o zonă de presiune este de 6 bar, atât
pentru apă rece cât şi pentru apă caldă.
40
10.3. La instalaţiile la care presiunea disponibilă esta dată sau impusă de condiţiile
de funcţionare a celorlalte instalaţii, diametrele se aleg astfel încât presiunea disponibilă,
să fie pe cât posibil, consumată integral pentru ridicarea apei, învingerea pierderilor de
sarcină în întreaga instalaţie şi asigurarea presiunii de utilizare la punctele de consum,
fără a depăşi vitezele maxime admise.
10.4. La instalaţii în care presiunea necesară rezultă ca urmare a dimensionării
conductelor, se au în vedere vitezele maxime de mai jos, precum şi vitezele recomandate.
10.5. Viteze maxime admise în reţelele instalaţiilor de alimentare cu apă, sunt:
- pentru spitale şi săli de spectacole: 1,5 m/s;
- pentru clădiri de locuit şi social-culturale: 2,0 m/s;
- pentru clădiri social-culturale, instalaţii de alimentare cu apă comune cu hidranţi de
incendiu sau numai pentru hidranţi de incendiu: 3,0 m/s;
- pentru clădiri de producţie, instalaţii de apă tehnologice şi instalaţii de apă potabilă
în industrii: 3,0 m/s;
10.6. Vitezele recomandate pentru dimensionarea conductelor de alimentare cu
apă rece sau caldă pentru consum menajer, în funcţie de diametrele nominale ale
conductelor sunt redate în tabelul 5.
Tabelul 5
Vitezele recomandate pentru dimensionarea conductelor de alimentare
cu apă rece sau caldă pentru menajer în funcţie de dimaetrul conductei
Diametrul nominal al conductei
[mm]
Viteze recomandate pentru dimensionarea
conductelor, [m/s]
10 0.10……….0.75
15 0.45……….0.80
20 0.45……….0.90
25 0.55……….1.00
32 0.55……….1.10
40 0.75……….1.20
50 0.75……….1.30
63 0.75……….1.30
80 0.85……….1.40
100 0.85……….1.45
125 1.10……….1.50
150 1.10……….1.55
200
250
300
1.20……….1.60
41
10.7. Pierderile de sarcină ale conductelor de alimentare cu apă rece sau apă caldă
se detrermină cu ajutorul nomogramelor sau a tabelelor de calcul din Manualul de
Instalaţii, Ghidul 049/99 şi a Normativului I –1;
La determinarea pierderilor de sarcină s-a utilizat relaţia de calcul Coolebruck –
White pentru calculul coeficientului lui Darcy.
Dimensionarea pompelor
Pompe pentru apă rece sau caldă de consum menajer
10.8. Debitul pompei trebuie să fie mai mare sau cel puţin egal cu debitul de calcul
al instalaţiei.
10.9. Presiunea de pompare necesară, P
pnec,
pentru apă rece sau caldă de consum
menajer, se determină cu relaţia:
P
pnec
 P
î
 P
a
+ P
ps
+ P
u
[Pa] (11)
în care:
P
î
este presiunea, datorită înalţimii coloanei de apă dintre cota punctului de
consum plasat cel mai dezavantajos şi cota nivelului din rezervorul sau conducta din care
aspiră pompa, transformată din metri colană de apă în Pa;
P
a
- presiunea din rezervorul sau conducta din care aspiră pompa, [Pa];
P
ps
- pierderile totale de sarcină (liniare şi locale) ale apei, pe traseul conductei de
pompare, [Pa];
P
u
- presiunea de utilizare a apei, la punctul de consum situat cel mai
dezavantajos, [Pa].
10.10. Pentru pompele la care automatizarea se realizează în funcţie de presiune,
pompele trebuie să asigure debitul de calcul la o presiune mai mare sau cel puţin egală cu
presiunea de pornire.
Pompe pentru apă în scopuri tehnologice.
10.11. Debitul pompei trebuie să fie cel puţin egal cu debitul de calcul al conductei
principale de distribiţie.
Pompe pentru instalaţii comune
10.12. Pentru pompe care alimentează mai multe categorii de consumatori care
funcţionează simultan, debitul de calcul rezultă prin însumarea, ca şi pentru conducte.
42
10.13. În cazul instalaţiilor de distribuţie comune pentru consum menajer şi hidranţi
de incendiu, debitul pompelor se stabileşte conform prevederilor art. 9.12.
Pompe de recirculaţie
10.14. Debitul pompei de recirculaţie este egal cu debitul de calcul al conductei de
recirculaţie.
10.15. Pompele de recirculaţie trebuie să asigure presiunea necesară pentru
învingerea pierderilor de sarcină pe conductele de distribuţie şi pe conductele de
recirculaţie (la trecerea debitului de recirculaţie).
Dimensionarea rezervoarelor
Rezervoare tampon deschise
10.16. Volumul util al rezervorului tampon deschis V
URD
, se calculează cu relaţia:
V
URD
=
-
V
p
/ 2 n [m
3
] (12)
în care :
-
V
p
este debitul pompelor în funcţiune, care aspiră din rezervorul tampon deschis,
[m
3
/h] şi care trebuie să îndeplinească condiţia:
-
V
URP p
H k s [m
3
/h] (13)
n - numărul de porniri pe oră ale pompei conform prevederilor din cartea tehnica a
pompei;
H
URP
- presiunea de utilizare a apei, în sectiunea robinetului cu plutitor care
alimentează rezervorul tampon deschis şi care se determină cu relaţia:
H
URP
= H
disp
± H
g
– h
rb
[bar] (14)
H
disp
- presiunea disponibilă a apei în punctul de racord al conductei de branşament
la conducta publică, în bar;
H
g
- înălţimea geodezică (diferenţa dintre cota nivelului apei din rezervorul
tampon deschis şi cota nivelului apei din conducta publică, în punctul de racord),
transformată în bar;
h
rb
- suma pierderilor totale de sarcină (liniare şi locale) pe conducta de branşament,
(inclusiv pierderea locală de sarcină în apometru), în bar.
Coeficientul k se determină cu relaţia:
g
D
N k 2
4
2

 = (15)
în care:
N – numărul robinetelor cu plutitor;
43
D – diametrul robinetului cu plutitor;
μ = 0,63….0,68 – coeficientul de debit;
g = 9,81 m/s
2
– acceleraţia gravitaţională.
Volumul total al rezervorului tampon deschis este:
V
RD
= V
URD
+ V
rRD
[m
3
] (16)
în care:
V
rRD
este volumul construit, necesar executării racordurilor, orificiului de preaplin,
etc., determinat de proiectant.
10.17. În cazul în care, din rezervorul tampon deschis se alimentează şi hidranţii
interiori pentru stingerea incendiului, volumul total al acestuia se va calcula adăugând şi
volumul rezervei intangibile de apă necesară hidranţilor interiori.
10.18. Se recomandă montarea a cel puţin trei robinete cu plutitor, pentru
siguranţa în funcţionarea rezervorului tampon deschis. Spaţiul de montaj al robinetelor cu
plutitor nu trebuie să afecteze volumul util al rezervorului tampon deschis.
10.19. La amplasarea rezervorului tampon deschis se iau măsuri de respectare a
condiţiilor igienico-sanitare pentru evitarea contaminării apei potabile (rezervorul se
prevede cu capac, nu se amplasează sub reţele de transport apă nepotabilă, montate la
plafonul încăperii, etc.).
Rezervoare tampon închise.
10.20. Rezervoarele tampon închise (sub presiune cu pernă de aer) se prevăd
numai pentru consumuri menajere şi cu respectarea următoarelor condiţii:
- perna de aer trebue să fie asigurată în permanenţă, fie prin supraveghere
continuă, fie prin completarea automată, ori prin folosirea recipienţilor cu membrană;
- presiunea din conducta de aspiraţie nu trebue să scadă sub 1 bar; la
scăderea presiunii sub 1 bar, se scot automat din funcţiune pompele, cu avertizare optică
şi acustică.
Recipiente de hidropneumatice
10.21. Volumul recipientelor hidropneumatice, V
h
, se determină conform datelor
din STAS 1478.
În vederea reducerii la minim a volumului recipientelor se recomandă utilizarea de
pompe cu un număr mare de porniri-opriri pe oră, o diferenţă de presiune între presiunea
de pornire şi de oprire mai mică de 0,5 bar şi o diferenţă de presoine dintre presiunea de
pornire şi presiunea iniţială mai mică de 0,05 bar.
44
Rezervoare de acumulare
10.22. Rezervoare de acumulare se prevăd pentru:
- instalaţii alimentate din reţele exterioare cu funcţionare intermitentă;
- reţele interioare sau exterioare a căror alimentare directă de la sursă cu
cantităţile de apă necesare pentru acoperirea nevoilor menajere, tehnologice sau pentru
stingerea incendiilor nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau nu este raţională din
punct de vedere economic;
- obiective speciale la care desfăşurarea procesului tehnologic sau
combaterea unui incendiu trebuie asigurate şi în caz de avarie a sursei de alimentare cu
apă.
10.23. Capacitatea acestor rezervoare, V
rez
, trebuie să asigure o rezervă de apă
pentru consum menajer, în scopuri tehnologice şi de combatere a incendiului, calculată
astfel:
V
rez
= V
den
+ V
inc
+ V
comp
[m
3
] (18)
sau V
rez
= V
den
+ V
av
+ V
comp
[m
3
] (19)
în care:
V
den
- este volumul necesar ca urmare a denivelării apei determinate de aspiraţia
apei în sorb, [m
3
]; acest volum se ia în considerare numai pentru rezervoare având peste
2000 m
3
;
V
inc
- volumul rezervei de stingere a incendiului [m
3
], calculat conform prevederilor
Normativului pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instala]iilor pentru combaterea
incendiilor;
V
av
- volumul rezervei pentru consum menajer sau în scopuri tehnologice, care să
asigure funcţionarea în caz de avarie la sursă, [m
3
];
V
comp
- volumul de compensare ce trebuie acumulat pentru a asigura funcţionarea
raţională a instalaţiei, [m
3
].
10.24. Pentru reducerea volumului rezervoarelor se recomandă amplasarea
sorbului de aspiraţie în cuve sub nivelul fundului rezervorului şi prevederea de dispozitive
de reducere a denivelării în aspiraţie; în cazurile în care aceste măsuri nu sunt posibile, la
stabilirea volumului total al rezervorului se ţine seama şi de volumul de apă necesar
umplerii secţiunii de aşezare a sorbului precum şi denivelării apei de aspiraţie în sorb.
10.25. Volumul rezervei de incendiu, V
inc
, se calculează cu relaţia:
45
V
inc
= V
i
+ V
cons
– V
a
[m
3
] (20)
în care:
V
i
volumul de apă necesar stingerii tuturor incendiilor simultane, în metri cubi;
pentru centre populate, V
i
se determină conform SR 1343/1 – 95;
V
cons
volumul de apă necesar asigurării debitului de apă potabilă sau industrială pe
timp de incendiu, în metri cubi, conform pct. 9.12;
V
a
volumul minim de apă cu care rezervoarele pot fi alimentate în timpul
incendiului, care se determină cu relaţia:
V
a
= 3,6 T
i
q
a min
. [m
3
] (21)
în care:
T
i
durata teoretică a incendiului (sau, în cazuri speciale, aceea parte din durata
incendiului în care se poate asigura alimentarea rezervorului), în ore;
q
a min
debitul minim de alimentare pe timp de incendiu, determinat în secţiunile de
control situate la intrarea apei în rezervoare, în litri pe secundă.
10.26. La determinarea rezervei de apă se au în vedere şi următoarele condiţii:
a) în cazul în care rezervoarele de înmagazinare sunt comune pentru apă potabilă
sau industrială şi pentru stingerea incendiilor, la stabilirea capacităţii rezervoarelor se ia în
considerare rezerva de incendiu sau rezerva de avarie, şi anume, cea mai mare din
valorile acestor două rezerve;
b) în caz de funcţionare în regim de avarie se admite folosirea rezervei de
incendiu, cu luarea măsurilor tehnico - organizatorice prevăzute în instrucţiunile de
exploatare, necesare pentru funcţionarea cu restricţii a consumului în regim de avarie,
remedierea operativă a avariei şi întărirea măsurilor de prevenire a incendiilor în zonele
afectate;
c) volumul rezervei pentru incendiu poate fi redus cu volumul V
a
numai în cazul
când alimentarea rezervorului de la sursă poate avea loc fără întrerupere, în condiţiile de
siguranţă prevăzute de prescripţiile legale în vigoare, chiar în timpul incendiului;
d) instalaţiile speciale de stingere a incendiilor (sprinklere, drencere) trebuie să
aibă o rezervă proprie, conform prevederilor STAS 1478.
e) rezerva de apă pentru stingerea incendiilor poate fi păstrată împreună cu
cantităţile de apă necesare consumului menajer sau industrial cu respectarea normelor
sanitare, luându-se măsuri ca să se împiedice folosirea rezervei de apă pentru incendiu în
alte scopuri, cu excepţia cazului prevăzut de aliniatul b) de mai sus.
46
10.27. Volumul rezervei de avarie, V
av
, se determină, de la caz la caz, în funcţie de
timpul necesar înlăturării avariei, T
av
şi debitul de exploatare în condiţii de avarie,
-
V
av
, cu
relaţia:
V
av
= T
av
(
-
V ’
med orar

-
V ’
a
) [m
3
] (22)
în care:
T
av
este timpul de înlăturare a avariei, [h];
-
V ’
med orar
- debitul mediu orar necesar funcţionării instalaţiei în regim de exploatare
la avarie (cu restricţii), [m
3
/h];
-
V ’
a
- debitul de apă de alimentare a rezervorului pe căile neavariate, rămase în
funcţiune, [m
3
/h].
10.28. Rezerva de apă pentru compensarea consumului menajer sau în scopuri
tehnologice se determină cu ajutorul unui bilanţ al cantităţilor de apă furnizate şi
consumate în instalaţie, astfel încât cantitatea de apă acumulată să fie minimă şi să
asigure funcţionarea instalaţiei în condiţiile impuse de la caz la caz.
11. INSTALAŢII DE CANALIZARE
Prevederi generale
11.1. Apele evacuate la canalizare respectă prevederile „Normativului pentru
condiţii de descãrcare a apelor uzate de canalizare a centrelor populate" - C 90.
11.2. În interiorul clãdirilor, instalaţia de canalizare se proiecteazã cu reţele
separate, în funcţie de natura apelor colectate, şi anume:
- ape uzate;
- ape meteorice;
- ape care conţin substanţe agresive (acizi, baze etc.);
- ape uzate provenite de la bucãtãriile unitãţilor de alimentaţie, garaje etc.;
- ape contaminate provenite de la spitale de boli contagioase, laboratoare de
analize medicale, laboratoare cu substanţe radioactive;
- ape ce conţin substanţe combustibile.
47
11.3. Colectarea la reţelele exterioare a apelor de canalizare din interiorul clãdirilor
se face numai dupã tratarea lor, când este cazul, prin neutralizare, dezinfecţie, separarea
grãsimilor sau a nisipurilor etc.
11.4. Apele uzate provenite de la unitãţi medicale, precum şi de la alte instituţii,
care prin specificul lor contamineazã apele uzate cu agenţi patogeni, se evacueazã la
canalizarea exterioarã cu luarea mãsurilor de dezinfecţie impuse prin avizul organelor
sanitare.
11.5. În cazurile în care canalizarea exterioarã intrã sub presiune în timpul ploilor
mari, legarea la canal a obiectelor sanitare, precum şi a altor puncte de consum situate
sub nivelul strãzii, se face printr-o reţea separatã, luându-se pentru aceastã reţea, mãsuri
de înlãturare a pericolului de refulare şi anume:
- racordarea indirectã, prin intermediul unei staţii de pompare pentru ape uzate;
- prevederea de armãturi contra refulãrii de tip cu închidere etanşã;
- folosirea de sisteme de drenare în sol a apelor meteorice (cazul curţilor de
luminã cu suprafaţã de 8 m
2
).
Armãturile contra refulãrii se prevãd numai în cazul clãdirilor cu personal de
exploatare permanent.
11.6. Instalaţia interioarã de canalizare se leagã la reţeaua exterioarã, prin
intermediul unui cãmin de vizitare.
În terenurile normale, cãminele de vizitare se amplaseazã faţã de clãdire, la
distanţa minimã de 1,5 m şi la distanţa maximã de 10 m.
11.7. În terenurile sensibile la umezire, cãminele de vizitare se amplaseazã ţinând
seama de prevederile Normativului pentru proiectarea si executarea constructiilor fundate
pe terenuri sensibile la umezire, P 7.
11.8. Sistemul de canalizare exterioarã, din cadrul ansamblurilor de clãdiri pote fi
unitar sau saparativ şi se stabileşte, de regulã, corespunzãtor sistemului de canalizare
publicã.
11.9. În ansamblurile de locuinţe şi în incinte de producţie, traseele colectoarelor se
coordoneazã cu restul conductelor, amplasându-se la distanţe cerute de normele în
vigoare (STAS 8591).
48
11.10. Cãminele de vizitare, pe reţeaua exterioarã de canalizare, se prevãd
conform indicatiilor STAS 3051.
11.11. Legarea conductelor de canalizare în cãminele adânci, în care se realizeazã
o diferenţã de nivel mai mare de 50 cm între cota de intrare a conductelor şi radierul, se
face astfel încât sã fie evitatã degradarea radierului şi, în acelaşi timp, sã nu fie stânjenit
accesul personalului de exploatare în cãmin.
Racordul de canalizare
11.12. Legarea instalaţiei de canalizare dintr-o incintã la reţeaua de canalizare din
ansamblul de clădiri, se recomandã sã se facã printr-un singur racord.
11.13. Cãminul de racord se prevede la limita incintei.
În cazuri exceptionale se admite amplasarea cãminului de racord pe trotuar, ţinând
seama de existenţa altor instalaţii subterane.
Colectoare orizontale
11.14. La alegerea traseului colectoarelor orizontale, se au în vedere urmãtoarele:
- în clãdirile cu subsol, în care traseele sunt accesibile, se reduce la minimum
numãrul de ieşiri ale conductelor de canalizare din clãdiri;
- se reduce la minimum numãrul schimbãrilor de direcţie;
- racordãrile legãturilor coloanelor la colectoare se face cu un unghi de max. 45°.
11.15. La clãdirile fãrã subsol amplasate în terenuri normale se admite montarea
îngropatã în pãmânt sub pardosealã a conductelor de canalizare cu trasee cât mai scurte,
fãrã schimbãri de direcţie, cu posibilitãţi de intervenţie pentru desfundare.
11.16. Nu se admite montarea conductelor în pardosealã, sub utilaje.
11.17. Schimbãrile de directie se fac cu unghiuri pânã la 90°.
Nu se utilizeazã ramificatii duble pe orizontalã.
11.18. Se prevãd tuburi (piese) de curãţire la schimbãri de direcţie, la punctele de
ramificaţie greu accesibile pentru curãţire din alte locuri, precum şi pe trasee rectilinii lungi,
la distanţele indicate în tabelul 6.
49
Tabelul 6
Distanţele maxime de montare a dispozitivelor de curãţire, pieselor de curãţire, la
conducte orizontale de canalizare a apelor uzate menajere, industriale şi meteorice
Distanţa dintre piese [m] Diametrul
conductei
[mm]
la ape industriale convenţional
curate si meteorice
la ape uzate
menajere
la ape foarte impurifîcate şi
cu suspensii mari şi grele
50-70
100
125 - 200
10
15
15
5
8
14
4
6
12
11.19. La ieşirea în exterior a conductelor de canalizare din clãdiri se asigurã
adâncimea minimã de protecţie contra îngheţului (conf. STAS 6054), mãsuratã la nivelul
finit (dupã amenajare) al terenului pânã la generatoarea superioarã a conductelor. Dacã
pozarea în aceste conditii nu este posibilã se iau mãsuri speciale contra îngheţului.
Coloanele de scurgere ale apelor menajere
11.20. Stabilirea numãrului de coloane şi a poziţiei acestora se face în funcţie de
sistemul constructiv adoptat, urmãrindu-se ca legãturile obiectelor servite sã fie cât mai
scurte.
11.21. În cazul coloanelor având înãlţimea peste 45 m se prevãd devieri ale
coloanelor (deplasarea axului); devierile se realizeazã la intervale de maximum 8 niveluri
una de alta, prin utilizarea curbelor de etaj sau a coturilor de 45° si mai mici. In acest caz
se monteazã suplimentar piese de curãţire înainte şi dupã deviere.
11.22. Pe coloanele de scurgere cu legãturi de la obiectele sanitare se prevãd
tuburi (piese) de curãţire la baza coloanei, deasupra ultimei ramificaţii şi la fiecare 2 nivele.
Înãlţimea de montaj a piesei de curãţire este de 0,4 - 0,8 m faţã de pardosealã.
In subsol, montarea pieselor de curãţire se face în spaţiile comune şi în spaţiile
aparţinând beneficiarilor pe care îi servesc.
11.23. În blocurile de locuinţe se prevãd coloane de canalizare separate pentru
bucãtãrii şi pentru grupurile sanitare; nu se admite racordarea la aceeasi coloanã de
canalizare a obiectelor sanitare din grupurile sanitare şi a celor din bucãtãrii.
50
De asemenea, nu se cupleazã la aceeaşi coloanã de canatizare grupuri sanitare
din apartamente învecinate, aflate pe acelaşi nivel.
Coloanele de scurgere de la bucãtãrii au diametrul de 70 mm, în cazul clãdirilor cu
mai putin de 3 nivele si minimum 100 mm la clãdiri cu mai mult de 3 nivele.
Conducte de ventilare
11.24. Ventilarea primarã (directã) se prevede prin prelungirea peste nivelul terasei
sau acoperişului a tuturor coloanelor de scurgere.
11.25. Ventilarea secundarã se prevede în mod obligatoriu pentru:
- conductele orizontale la care sunt racordate mai mult de trei closete;
- conductele orizontale care servesc minimum patru puncte de scurgere şi au un
grad de umplere mai mare de 0,5 la o lungime mai mare de 10m, mãsuratã de la coloana
verticalã pânã la ultima legãturã a unui punct de scurgere.
11.26. Ventilarea secundarã se poate prevedea:
- cu coloanã de ventilare separatã pânã deasupra terasei sau acoperişului;
- prin racordarea la o altã coloanã de ventilare vecinã;
- prin racordarea la o coloanã de scurgere prelungitã cu ventilare directã.
11.27. Racordarea ventilaţiilor secundare la coloanele de scurgere se face sub un
unghi ascuţit cu vârful în sensul scurgerii pentru a împiedica scurgerea prin coloana de
ventilaţie.
11.28. Ventilarea auxiliarã suplimentarã se prevede la clãdirile la care coloanele de
scurgere depasesc 45 m înãlţime.
Ventilarea auxiliarã dubleazã coloana de scurgere pe toatã înãlţimea clãdirii şi se
leagã la aceasta cel puţin o datã la 3 - 4 nivele.
11.29. Toate coloanele de ventilare, de orice fel, se prelungesc deasupra terasei
sau acoperişului cu 0,50 m cu conducte din fontã de scurgere şi cu cãciuli de ventilare.
11.30. Conductele de ventilare care ies deasupra teraselor în vecinãtatea
ferestrelor sau a altor deschideri legate de încãperi cu utilizare curentã se prelungesc
deasupra acestor deschideri conform tabelului 7.
51
Tabelul 7
Distanţele pe orizontală a coloanelor faţă de deschideri şi înălţimea minimă
a gurii de aerisire deasupra deschiderilor
Distanta orizontalã a coloanei fatã de
deschidere [m]
Inãltimea minimã a gurii de
aerisire deasupra deschiderii [m]
pânã la 1
de la 1-2
2-3
3-4
peste 4
1,50
1,30
1,00
0,70
0,50
11.31. Este admisã legarea mai multor coloane de ventilare într-una singurã.
Coloane pentru evacuarea apelor meteorice
11.32. La clãdirile cu terasã se recomandã ca evacuarea apelor meteorice sã se
facã prin conducte interioare.
Evacuarea apelor de pe terase aflate la cote diferite se face prin coloane
independente.
11.33. Apa evacuatã prin burlanele exterioare se poate scurge liber la rigolã sau la
o reţea de canalizare.
Burlanele racordate la canalizare se continuã la bazã, pe o înãltime de 0,90 m faţã
de trotuar, cu tuburi din fontã de scurgere pe care se prevede o piesã de curãtire.
11.34. Colectarea apelor meteorice de pe terase necirculabile se face prin
receptoare fãrã gardã hidraulicã.
11.35. În cazul teraselor circulabile şi a curţilor interioare legate la canalizarea
exterioarã, în sistem unitar, este obligatorie montarea fie a unor sifoane de linie (generale),
de preferinţã în subsol, fie prevederea unor cămine exteriore cu racordul sifonat.
11.36. Evacuarea apelor meteorice din curţile interioare se face la canalizarea
exterioarã prin reţea separatã de reţeaua de canalizare a apelor uzate menajere.
11.37. Conductele reţelei de canalizare a apelor meteorice trebuie sã reziste la o
presiune corespunzãtoare înãlţimii clãdirii, utilizându-se în acest scop, dupã caz, conducte
din mase plastice, fontã de scurgere sau ţevi din oţel tratate împotriva coroziunii.
52
11.38. Pe toate coloanele de scurgere a apelor meteorice, având înãltimea pânã la
45m, se prevãd piese de curãţire la primul şi la ultimul nivel.
11.39. Pe toate coloanele de scurgere a apelor meteorice, avand înălţimea până la
45 de m, se prevăd piese de curăţire la primul şi la ultimul nivel. La coloanele mai înalte de
45 m se recomanda prevederea unor deviere ale coloanelor la intervale de 8 niveluri, prin
utilizarea curbelor de etaj sau a coturilor de 45
0
şi mai mici.
Condiţii de amplasare a obiectelor sanitare
11.40. Distanţele minime de amplasare, precum şi cotele de montaj ale obiectelor
sanitare sunt cele indicate în STAS 1504.
11.41. Se urmãreşte suprapunerea pe verticalã atât a grupurilor sanitare, cât şi a
obiectelor sanitare situate în afara grupurilor sanitare.
11.42. La proiectarea grupurilor sanitare se urmãreşte aplicarea unor soluţii care sã
favorizeze modularea instalaţiilor.
11.43. Grupurile sanitare echipate cu duşuri şi lavoare din cãmine, internate,
cazãrmi, vestiare etc., se recomandă să se amplaseze spre mijlocul încãperii, neadosate
la pereţii încãperii.
11.44. Amplasarea obiectelor sanitare şi a utilajelor se face astfel încât sã se
realizeze trasee ale conductelor de legãturã cât mai scurte, cât mai simple şi, pe cât
posibil evitarea intersectãrii conductelor.
Staţii de pompare pentru ape uzate menajere
11.45. Pentru evacuarea apelor uzate prin pompare se folosesc staţii de pompare
cu funcţionare automatã şi cu comandã manualã.
11.46. Staţiile de pompare care servesc un numãr redus de obiecte sanitare pot fi
de tip monobloc.
Pentru un numãr mare de obiecte sanitare se recomandã utilizarea staţiile
executate şi echipate pe amplasamentul ales.
11.47. Staţiile de pompare se pot amplasa în cadrul clãdirii sau în exteriorul
acesteia.
Staţiile monobloc se pot amplasa lângã obiectele sanitare servite sau sub
pardosealã.
53
În cazul staţiilor executate în interiorul clãdirii, acestea trebuie separate de celelafte
încãperi pentru a evita pãtrunderea mirosului şi a gazelor în încãperile alãturate.
11.48. Staţiile de pompare a apelor uzate se prevãd cu tuburi de ventilare, atât
pentru încãpere cât si pentru rezervorul de acumulare. Tuburile de ventilare se duc pânã
deasupra clãdirii.
11.49. Rezervorul de acumulare se poate executa din tablã, din beton sau din
zidãrie de cãrãmidã. în toate cazurile, rezervorul se izoleazã hidrofug si se protejeazã
anticoroziv.
11.50. Evacuarea apei din rezervorul de acumulare se face cu pompe centrifuge
pentru ape murdare, cu ax orizontal sau vertical. Pompele cu ax orizontal se monteazã în
afara rezervorului, sub nivelul minim al apei (înecat). Pompele cu ax vertical se monteazã
înecat în interiorul rezervorului.
11.51. Staţiile de pompare a apelor uzate cu debit de pânã la 10 l/s se echipeazã,
de regulã, cu o singurã pompã. în cazul staţiilor de pompare a apelor uzate cu un debit de
peste 10 l/s, precum şi în cazul în care instalaţiile servite nu pot fi scoase temporar din
funcţiune, se prevede o pompã de rezervã montatã.
Staţiile de pompare pentru evacuarea apei colectate ocazional, care este relativ
curatã (fãrã fecale), pot fi echipate şi cu pompe de mânã, ca pompã de rezervã.
11.52. Pomparea apei uzate se face în reţeaua exterioarã, prin intermediul unui
cãmin de vizitare. Nu se recomandã refularea în colectoarele interioare.
11.53. Conducta de refulare se recomandã sã se execute în interiorul statiei cu o
buclã, care depãşeşte nivelul terenului cu circa 0,5 m, pentru a împiedica pãtrunderea apei
din reţeaua exterioarã, în cazul intrãrii sub presiune a acesteia.
11.54. Se recomandã sã se monteze o clapetã de reţinere pe conducta de refulare,
cât mai aproape de pompã.
54
Instalaţii de canalizare la clãdiri amplasate în zone fãrã reţele publice de
canalizare
11.55. În cazul clãdirilor amplasate în zone fãrã reţele exterioare de canalizare,
evacuarea apelor uzate provenite de la instalaţiile sanitare se face la o instalaţie
exterioarã, special proiectatã pentru tratarea şi evacuare apelor uzate menajere.
11.56. La proiectarea instalaţiei exterioare pentru evacuarea şi tratarea apelor
uzate se ţine seama de situaţia localã (relief, existenţa culturilor agricole, numãrul de
persoane servite etc.), de considerente economice (utlizarea apei uzate, transportul
depunerilor etc.), de posibilitãţile de exploatare, de avizele legale acordate de organele în
drept, de distanţele minime obligatorii faţã de sursele de alimentare cu apã etc.
11.57. Pentru clãdirile sau grupurile de clãdiri cu un numãr de pânã la 50 de
persoane, se recomandã urmãtoarele scheme pentru evacuarea apelor uzate menajere:
- evacuarea apelor uzate într-un rezervor vidanjabil cu goliri periodice;
- evacuarea printr-o fosã septicã, cãmin de distribuţie, drenuri (de suprafaţã sau
de adâncime);
- evacuarea printr-o fosã septicã şi puţ absorbant;
- evacuarea printr-o fosã septicã, cãmin de distribuţie, drenuri de suprafaţã sau de
adâncime şi puţ absorbant;
- evacuarea printr-o fosã septicã, biofiltru, emisar (apã curgãtoare, râpã,
depresiune etc.).
11.58. În cazul localitãţilor care nu au reţele exterioare de canalizare, evacuarea
apelor meteorice se face, de regulã, la teren.
Clãdirile pot fi prevãzute cu instalaţii de canalizare a apelor meteorice, dacã existã
posibilitatea evacuãrii acestora într-un emisar, depresiune etc. şi dacã, pentru aceasta, s-
au obţinut aprobãrile legale.
11.59. Instalaţia interioarã de evacuare a apelor meteorice este complet separatã
de cea menajerã.
Se admite evacuarea printr-o reţea exterioarã de canalizare comunã a apelor
meteorice şi menajere în cazul unor sisteme locale de tratare şi evacuare a apelor uzate
şi anume, în cazul evacuãrii apei uzate într-un emisar, depresiune etc. în acest caz,
racordarea reţelei de canalizare a apelor meteorice la reţeaua de canalizare menajerã se
face numai dupã instalaţiile de tratare a apelor uzate.
55
12. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE
Debite specifice pentru ape uzate menajere
12.1. Debitele specifice de scurgere pentru ape uzate menajere de la diferite
obiecte sanitare sau puncte de consum q
s
, echivalentul lor de debit e
s
, diametrele
nominale ale conductelor de legatură D
n
şi pantele de montaj sunt date în ANEXA 4.
Debite de calcul pentru apele uzate menajere de la clădirile de locuit
12.2. Debitul de calcul q
c
pentru conductele de canalizare a apelor uzate menajere
care asigură evacuarea la mai mult de un obiect sanitar sau punct de consum, se
calculează cu relaţia generală:
-
V
c
=
-
V
cs
+
-
V
s.max
[l/s] ( 1 )
în care:
-
V
cs
este debitul de calcul pentru apa de scurgere în reţeaua de canalizaere,
corespunzător valorii sumei debitelor specifice ale obiectelor sanitare sau ale punctelor de
consum a apei, [ l/s], conform datelor din ANEXA 4;
-
V
smax
- debitul specific cu valoarea cea mai mare, care se scurge în reţeaua de
canalizare, [ l/s].
12.3. Debitul de calcul pentru apa de scurgere în reţeaua de canalizare de la
clădirile de locuit, corespunzător valorii sumei debitelor specifice de scurgere ale
obiectelor sanitare şi ale punctelor de consum q
cs
se calculează cu relaţia:
-
V
cs
=
-
V
mz
+ y (
-
V
mz
)
1/2
[l/s] (2)
în care:
-
V
mz
- debitul mediu zilnic de apă care se scurge în reţeaua de canalizare, [ l/s ];
y - cuantila distribuţiei de repartiţie normală
12.4. Debitul mediu zilnic de apă care se scurge în reţeaua de canalizare q
mz
se
calculează cu relaţia:

-
V
mz
= (Σ n
-
V
s
/ 3600 n
oz
)
-
V
sz
/
-
V
sp
[l/s] (3)
sau
-
V
mz
= (Σn
-
V
s
/ 3600 n
oz
) N
a
-
V
sz
/
-
V
sp
[l/s] (4)
în care:
n este numărul obiectelor sanitare şi ale puncelor de consum de acelaşi fel, prin
care apa se scurge în reţeaua de canalizare;
56
-
V
s
- debitul specific de scurgere al unui obiect sanitar sau al unui punct de
consum, [l/s],
-
V
sz
- necesarul specific total de apă rece pentru o persoană, din clădirile de locuit,
[l/zi.pers] conform datelor din tabelul 4;
-
V
sp
- debitul specific de scurgere care revine pentru o persoană, [l/s.pers.];
-
V
sa
- debitul specific de scurgere care revine pentru un apartament, [l/s.apart.];
n
oz
- numărul de ore pe zi de utilizare a apei, care pentru clădirile de locuit este de
19 ore pe zi;
N
a
- numărul mediu de persoane pentru un apartament.

-
V
sp
= Σ
-
V
s
/ N sau
-
V
sp
= Σ
-
V
s
/ N
a
[l/s.pers.] (5)
în care:
N este numărul de persoane pentru care s-a calculat Σ
-
V sp.
12.5. Cuantila distribuţiei de repartiţie normlă este funcţie de gradul de asigurare al
scurgerii apelor uzate astfel încât să nu apară pericolul de refulare la obiectele sanitare
sau sifoanele de pardoseală situate la nivelurile inferioare ale clădirii având următoarele
valori:
- pentru construcţii de locuinţe, prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu
apă rece şi cu apă caldă preparată central sau cu încălzitoare instantanee cu gaz sau
electrice, se aplică un grad de asigurare de 999%
o
căruia îi corespunde y = 3,08;
- pentru construcţii de locuinţe, prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu
apă rece şi cu apă caldă preparată cu cazane cu acumulare, cu combustibil gazos, solid
sau lichid, se aplică un grad de asigurare de 998%
o
, căruia îi corespunde y = 2,88;
12.6. Pentru clădirile de locuint, numai la un necesar specific de apă de 280 litri
pentru o persoană pe zi, la un număr mediu de 3,0 persoane pe apartament, şi la un debit
specific de scurgere de 2,31 l/s.apart. şi la o durată de utilizare a apei de 19 ore pe zi, în
locul relaţiei (2), se poate aplica relaţia:
-
V
cs
= 0,132 E
1/2
+ 0,0018 E [l/s] (7)
în care E ste suma echivalenţilor de debit pentru scurgere.
Debitele de calcul pentru clădirile administrative şi social-culturale
12.7. Debitele de calcul pentru conductele de canalizare ale clădirilor
administrative şi social-culturale, corespunzătoare valorii sumei debitelor specifice de
57
scurgere ale obiectelor sanitare şi ale punctelor de consum, q
cs
, se calculează cu relaţiile
din tabelul 8.
Tabelul 8
Debitele de calcul pentru clădirile administrative şi social-culturale
Relatiile de calcul ale
debitelor
Domeniul de aplicare
a relaţiei de calcul
Nr.
crt.
Destinaţia clădirii
cu ∑
-
V
s
cu E
cu ∑
-
V
s
cu E
1. Camine pentru copii, creşe
-
V
cs
=0,31

-
V
cs
)
0,5
-
V
cs
=0,18 E
>0,10 >0,3
2. Teatre cinematografe,
cluburi, gări, policlinici
q
cs
=0,38

-
V
cs
)
0,5
-
V
cs
=0,22 E
>0,13 >0,4
3. Clădiri pentru birouri, magazine,
grupuri sanitare pe lângă unităţi de
producţie şi ateliere
q
cs
=0,40

-
V
cs
)
0,5
-
V
cs
=0,23 E
>0,13 >0,4
4. Scoli, instituţii de invăţământ q
cs
=0,49

-
V
cs
)
0,5
-
V
cs
=0,28 E
>0,23 >0,7
5. Spitale, sanatorii, cantine, restaurante,
bufete
q
cs
=0,54

-
V
cs
)
0,5
-
V
cs
=0,31 E
>0,30 >0,9
6. Hoteluri cu grupuri sanitare comune q
cs
=0,66

-
V
cs
)
0,5
-
V
cs
=0,38 E
>0,43 >1,3
7. Cămine, băi, publice, grupuri sanitare
pentu sportivi, artişti, personal de
serviciu, stadioane şi cazărmi
q
cs
=0,80
cs
q E
-
V
cs
=0,46 E
>0,63 >1,9
8. Grupuri sanitare la vestiarele unităţilor
de producţie, ateliere
q
cs
=1,74

-
V
cs
)
0,5
-
V
cs
=1,0 E
>3,00 >9,0
12.8. Pentru toate categoriile de clădiri administrativa şi social-culturale, la valori ale
-
V
s
sau ale lui E mai mici decat cele indicate în domeniul de aplicare al relatiei de calcul,
se aplica relatia:
-
V
cs
= Σ
-
V
s
sau
-
V
cs
= . Σ E [l/s] (8)
58
Debitele de calcul pentru clădirile de producţie, ateliere
12.9. Debite de calcul pentru conductele de canalizare a apei uzate industriale,
-
V
si
, se calculează cu relaţia:
-
V
si
= Σ k
-
V
s
n [l/s] (9)
în care:
k este coeficient de simultaneitate în funcţionarea utilajelor de acelaşi fel, stabilit în
funcţie de procesul tehnologic;
-
V
s
- debitul specific de scurgere al unui utilaj, [ls];
n - numărul de utilaje de acelaşi fel.
Debite de calcul pentru conductele de canalizare a apei meteorice
Debitul de calcul al apelor meteorice din instalaţii interioare
12.10. Debit de calcul al apei meteorice din instalaţiile interioare de canalizare
este debitul de apă colectat de pe suprafeţele acoperisurilor, teraelor, pereţilor, curţilor de
lumini şi curţilor engleze.
Debitul de calcul al apei meteorice din instalaţii interioare,Q
ci
, se calculează cu
relaţia:
Q
ci
= 0,0001 i ΣΦ S
c
[l/s] (10)
în care:
i - intensitatea ploii de calcul [l/s.ha] ;
Φ - coeficientul de scurgere a apei meteorice de pe suprafaţa respectivă;
S
c
- suprafaţa de calcul [m
2
], corespunzătoare coeficientului de scurgere Φ ;
Intensitatea ploii de calcul în funcţie de frecvenţa normată a ploii şi durata ei se ia
conform datelor din STAS 1795.
Frecvenţa normată a ploii de calcul se ia conform STAS 1846-90 funcţie de clasa
de importanţă a căldurii.
12.11. Durata de calcul a ploii, t, se stabileste prin apreciere şi se verifică prin
calcul după alegerea diametrelor conductelor, cu relaţia:
v
t t
cs
1
+ = [min] (11)
în care:
t
cs
- timpul de adunare a apei de ploaie de pe suprafaţa receptoare şi timpul de
scurgere prin coloanele instalaţiei interioare de canalizare pluvială, [min] ;
Se recomandă t
cs
= 2 min.
59
l - distanţa cea mai mare pe care o parcurge apa de ploaie în conductele
orizontale de canalizare până la secţiunea de control, [m] ;
v - viteza de curgere a apei în conductele orizontale de canalizare,
corespunzătoare debitului maxim la scurgere cu nivel liber, [m/min].
12.12. Viteza de curgere a apei se ia aproximativ 60....120 m/min.funcţie de
materialul conductei.
12.13. Coeficientul de scurgere a apei meteorice, Φ , în funcţie de felul învelitorii
are valorile conform tabelului 9.
Tabelul 9
Coeficientul de scurgerre a apei meteorice în funcţie de felul învelitorii
Felul invelitorii u
Invelitori metalice, de ardezie si de sticla 0.95
Invelitori din tigla si azbociment 0,90
Terase necirculabile 0,85…0,90
Terase necirculabile cu strat de pietris margaritar 0,70…0,80
12.14. Suprafaţa de calcul, S
c
se consideră proiecţia pe orizontală a suprafeţei
receptoare, S.
In cazul suprafeţelor plane receptoare, pentru suprafeţele înclinate faţa de
orizontală cu un unghi mai mic sau egal cu 60
0
.
Sc = S cos α (12)
iar pentru suprafeţele înclinate faţa de orizontală cu un unghi mai mare de 60
0
.
S
c
= b S (13)
în care:
α - unghiul diedru făcut pe suprafaţa receptoare cu planul orizonal;
b - coeficientul de corecţie are valorile conform datelor din tabelul 10.
Tabelul 10
Datele de calcul pentru coeficientul b funcţie de unghiul diedru o
o b
60°…70° 0,4
70°…80° 0,3
80°…90° 0,3
60
Dimensionarea conductelor de legătură de la obiectele sanitare
12.15. Diametrele, pantele normale şi minime de montaj ale conductelor de
legătură de la obiectele sanitare la coloanele de scurgere sunt stabilite pe baza
cercetărilor experimentale şi au valorile indicate în tabelul 12 ( STAS 1795).
Dimensionarea colectoarelor orizontale de canalizare a apelor uzate
12.16. Diametrele conductelor orizontale (colectoare) de canalizare a apelor uzate
se dimensionează din condiţii constructive şi hidraulice.
12.17. Condiţiile constructive permit alegerea preliminară a diametrelor
conductelor colectoare şi anume, aceste diametre trebuie să fie cel puţin egale cu cel mai
mare dintre diametrele conductelor de legătură de la obiectele sanitare la coloane (tabelul
!!!!!!!!) şi respectiv, cu diametrul coloanei racordate la conducta orizontală de canalizare
care se dimensionează.
12.18. Condiţia hidraulică constă în verificarea vitezei reale, v, [m/s], de curgere a
apei cu nivel liber prin conducta orizontală de diametru ales, care trebuie să fie mai mare
sau cel puţin egală cu viteza minimă, V
min
, de autocurăţire a conductei şi mai mică sau cel
mult egală cu viteza maximă admisă, V
max
.:
V
min
 Vr  V
max
. (18)
12.19. Viteza minimă admisă a apei în conducte orizontale de canalizare este de
0,7 m/s pentru conducte închise şi 0,5 m/s pentru canale deschise şi rigole.
12.20. Viteza maximă admisă a apei în conducte orizontale de canalizare este de
4 m/s pentru conducte metalice, din PVC, ceramice şi din beton armat şi de 3m/s pentru
conducte din beton simplu şi azbociment.
12.21. Calculul hidraulic de verificare a vitezei reale, V
r
, se efectuează cunoscănd
debitul de calcul, q
c
, gradul de umplere, u, şi panta de montaj, i, a conductei.
Gradul de umplere, u, este raportul dintre înălţimea nivelului apei din conductă şi
diametrul interior al conductei.
Gradul de umplere maxim admis, în funcţie de diametrul conductei orizontale de
canalizare şi de natura apei uzate, este indicat în tabelul 11.
61
Tabelul 11
Gradul de umplere maxim admis în funcţie de diametrul conductei de canalizare
şi de natura apei uzate
Diametrul nominal al conductei, Dn
[mm]
s100 125 150, 200 >200
Natura apei uzate
Apa uzată menajeră şi industrială,
cu suspensii mai mari de 5 mm
0,65 0,65 0,65 0,70
Apa meteorică şi apă uzată
industrială convenţional curată
1,00 1,00 1,00 1,00
Apa uzată industrială, cu suspensii
mai mici de 5 mm
0,70 0,70 0,80 0,80
12.22. La conductele care transportă apă meteorică se admite scurgerea sub
presiune iar la conductele de apă industrială convenţional curată se admite scurgerea sub
presiune numai când această soluţie nu conduce la pericolul de refulare a apei în anumite
puncte de scurgere.
12.23. Pantele de montaj, i, ale conductelor sunt necesare pentru asigurarea
regimului de curgere cu nivel liber. Pentru realizarea vitezelor minime de autocurăţire este
necesară montarea conductelor de canalizare cu o pantă minimă, iar din motive de
siguranţa în funcţionare, se recomandă prevederea, ori de câte ori este posibil, a unor
pante mai mari decăt pantele minime, numite pante normale, la care se realizează viteze
de curgere mai mari decăt vitezele minime de autocurătire şi mai mici decăt vitezele
maxime admise.
12.24. Pantele normale şi minime de montaj, în funcţie de natura apei şi diametrul
conductei, sunt indicate în tabelul 12.
Tabelul 12
Pantele normale şi minime ale conductelor colectoare de canalizare în funcţie de diametrul
conductei şi de natura apei uzate
Apa uzată industrială
Apa uzată
menajeră
Cu suspensii
peste 5 mm
Cu suspensii
până la 5 mm
Conventional
curată
Apa meteorică
pante pante pante pante pante
Dn
[mm]
normale minime normale minime normale minime normale minime normale minime
50 0,0350 0,0250 0,0600 0,0500 0,035 0,0300 0,0250 0,0200 - -
70 0,0250 0,0150 0,0500 0,0400 0,025 0,0200 0,0200 0,0150 0,0250 0,0200
100 0,0200 0,0120 0,0400 0,0300 0,015 0,0120 0,0100 0,0080 0,0200 0,0150
125 0,0150 0,0100 0,0300 0,0200 0,0120 0,0100 0,0080 0,0060 0,0100 0,0080
150 0,0100 0,0080 0,0200 0,0150 0,0080 0,0070 0.0060 0,0055 0,0070 0,0060
200 0,0080 0,0070 0,0100 0,0080 0,0070 0,0060 0,0055 0,0050 0,0060 0,0050
250 0,0070 0,0065 0,0090 0,0070 0,0065 0,0055 0,0050 0,0045 0,0055 0,0046
62
12.25. Debitele de curgere la secţiune plină prin conductele colectoare de
canalizare, depind de diametrul conductei, panta conductei şi de materialul din care sunt
realizate conductele.
În STAS 1795 şi în normativul I –1 sunt date debitele de curgere la secţiune plină,
în funcţie de diametrul conductei şi panta conductei pentru conductele din beton,
azbociment, fontă ţi pentru conducte din mase plastice.
12.26. Pentru diferite grade de umplere, debitul de curgere a apei prin conducte
-
V , faţă de debitul apei la secţiunea plină
-
V
sp
, se determină în funcţie de valoarea x dată
de relaţia: x =
-
V /
-
V
sp
12.27. Pentru diferite grade de umplere, viteza medie de curgere a apei prin
conducte v , faţă de viteza apei la secţiunea plină v
sp ,
se determină în funcţie de valoarea
z dată de relaţia:
sp
v
v
z =
12.28. Valorile x şi z în funcţie de gradul de umplere al conductelor colectoare de
canalizare, sunt date în STAS 1795 şi în Manualul de Instalaţii, volumul Instalaţii Sanitare.
Dimensionarea coloanelor de canalizare a apelor uzate
12.29. Diametrele coloanelor se determină din condiţii constructive şi hidraulice.
Condiţia constructivă permite alegerea preliminară a diametrului coloanei care
trebuie să fie cel puţin egal cu cel mai mare dintre diametrele conductelor de legătură la
obiectele sanitare, puncte de consum sau grupuri de obiecte sanitare.
Condiţia hidraulică este ca debitul de calcul al coloanei să fie mai mic, cel mult
egal cu debitul maxim (capacitatea maximă de evacuare a coloanei) indicat în tabelul 13.
Dacă această condiţie nu este îndeplinită, diametrul preliminar al coloanei se alege cu o
dimensiune mai mare astfel încât condiţia hidraulică să fie îndeplinită.
Tabelul 13
Debitul maxim de curgere prin coloanele de canalizare în funcţie de diametrul conductei
Diametrul nominal, Dn [mm] 50 70 100 125 150 200
Debitul maxim, [l/s] 1,12 2,5 4,55 6,5 9,75 14,5
Dimensionarea conductelor de ventilare naturală a reţelei de canalizare
12.30. Coloana de ventilare principală trebuie să aibă diametrul mai mic cu o
dimensiune decât diametrul coloanei, dar min.50 mm.
12.31. Conducta de ventilare secundară a conductelor orizontale de scurgere
trebuie să aibă diametrul mai mic cu o dimensiune decât diametrul conductei pe care o
ventilează, dar min.50 mm.
63
12.32. Coloana auxiliară de ventilare trebuie să aibă diametrul de min.5o mm.
12.33. Diametrul conductei de ventilare care reuneşte mai multe coloane de
ventilare principale, Dr , se calculeză cu relaţia:
¿
+ = i D D Dr
2
max
2
5 , 0 (39)
în care:
D
max
- cel mai mare dintre diametrele coloanelor respective de ventilare, [mm];
D
i
- diametrul unei coloane de ventilare, [mm].
12.34. La realizarea unei legături orizontale a coloanelor de ventilare, diametrul
acestei conducte trebuie să fie egal cu cel mai mare dintre diametrele coloanelor de
ventilare respective.
Dimensionarea conductelor de canalizare a apelor meteorice
Dimensionarea coloanelor de canalizare a apei meteorice
12.35. Diametrul coloanei de canalizare a apei meteorice, la care se racordează
un singur receptor se alege în funcţie de înălţimea coloanei, astfel încât debitul de calcul,
-
V
c,
să nu depăsească debitul maxim din tabelul 14.
Tabelul 14
Debitul maxim de curgere prin coloane
-
V
c
, la racordarea unui singur receptor, în funcţie
de înălţimea şi de diametrul coloanei
Diametrul nominal, Dn [mm]
50 75 100 125 150 200
Imălţimea
coloanei,
H, [m]
-
V
c
[l/s]
1 2,0 3,8 7,1 11,2 16,8 33,0
3 2,5 4,7 8,4 13,0 19,2 40,9
6 3,0 5,6 9,7 15,1 22,5 46,2
12 3,9 6,8 11,5 17,5 26,7 54,2
16 4,3 7,5 12,3 18,9 28,4 58,2
24 5,0 8,5 14,0 21,8 32,0 64,3
45 5,8 9,6 15,5 23,8 35,3 68,8
Exemple de calcul:
Pentru
-
V =7 l/s, H=3 m,
rezulta Dn=100 mm.
Pentru
-
V =7 l/s, H=16 m,
rezulta Dn=75 mm
12.36. Debitul coloanei de canalizare care colectează ape meteorice de la două
sau mai multe receptoare, racordate la o conductă orizontală montată la partea superioară
a constructiei, se determină în funcţie de înălţimea coloanei şi de lungimea conductei
orizontale, astfel încât debitul de calcul
-
V
cs
să nu depăsească debitul maxim din
tabelul 15.
64
Tabelul 15
Debitul maxim de curgere prin coloane
-
V
c
, la racordarea a două sau mai multor
receptoare, în funcţie de lungimea conductei orizontale, de diametrul coloanei şi pentru
înălţimea coloanei de: 6, 12 şi 24 m
Diametrul nominal,
Dn [mm]
50 75 100 125 150 200
Înălţimea coloanei H=6 m
-
V c
6 4,0 7,2 12,0 17,0 25,5 52,0
12 4,4 7,8 12,5 18,0 27,0 54,5
18 4,7 8,4 13,0 19,0 28,0 57,0
Lungimea
conductei
orizontale
[m]
30 5,3 9,6 14,5 21,5 31,0 62,0
Inălţimea coloanei H=12 m
-
V c
6 5,0 7,5 14,5 22,0 32,0 64,0
12 5,5 8,0 15,0 23,5 33,5 67,0
18 6,0 9,0 16,0 24,5 35,0 70,0
Lungimea
conductei
orizontale
[m]
30 7,0 10,0 18,0 27,0 37,0 76,0
Inălţimea coloanei H=24 m
-
V c
6 5,8 9,5 15,5 25,0 36,0 79,0
12 6,3 10,3 17,3 27,0 40,0 82,0
18 6,8 11,5 18,5 29,0 42,5 86,0
Lungimea
conductei
orizontale
[m]
30 7,8 12,0 20,5 32,0 47,0 95,0
12.37. Pentru valori ale inalţimilor coloanelor sau ale lungimilor conductelor
orizontale montate la partea superioara a clădirilor, la care se racordeaza receptoare de
ape meteorice altele decat cele din tabelele 10 si 11, debitele maxime se stabilesc prin
interpolare.
12.38. Diametrele tronsoanelor succesive care alcătuiesc conducta orizontală la
partea superioară a constructiei, pentru racordarea receptoarelor de ape meteorice la
coloane, se determină în funcţie de înăltimea coloanei şi de lungimea conductei orizontale
măsurate de la cel mai depărtat receptor faţa de coloană până la tronsonul de conductă
care se dimensionează, astfel încât debitul de calcul
-
V
cs
pe tronsonul respectiv să nu
depăsească debitul maxim din tabelul 11.
12.39. Diametrul coloanei se ia cel puţin egal cu diametrul cel mai mare al
conductei orizontale montată la partea superioară a clădirii, la care sunt racordate
receptoarele de ape meteorice.
65
12.40. Coloanele care se racordează la colectoare orizontale trebuie să aibă
diametrul minim de 100 mm, debitul de calcul fiind apropiat de debitul maxim din tabelele
10 şi 11.
Dimensionarea conductelor orizontele (colectoare) de ape meteorice
12.41. Conductele orizontale colectoare de ape meteorice, montate la partea
inferioara, la care sunt racordate coloanele de canalizare, se dimensioneaza dupa aceeaşi
metodologie şi cu aceleaşi relaţii generale de calcul, ca şi conductele orizontale colectoare
de ape uzate menajere, cu precizarea ca se considera valorile pantelor normale si minime
de montaj din tabelul 7 si se poate admite gradul de umplere de maxim u = 1,00.
13. CONDIŢII DE AMPLASARE ŞI MONTARE A
INSTALAŢIILOR
Reţele de distribuţie a apei şi de canalizare în ansambluri
de clãdiri şi incinte industriale
Prevederi generale
13.1. Amplasarea reţelelor exterioare de apã şi de canalizare se face, în limita
posibilitãţilor, în afara zonei carosabile, de preferinţă în spaţiile verzi, pentru a putea fi
supuse cât mai puţin sarcinilor provenite din circulaţia vehiculelor şi pentru a facilita
accesul pentru intervenţii.
13.2. Pozarea conductelor în galerii subterane se face pe baza unor justificãri
tehnico-economice şi în cazul unor situaţii dificile (subtraversãri de drumuri, cãi ferate, ape
subterane etc.).
13.3. Se monteazã, acolo unde este posibil, conductele de apã caldã şi de
recirculare comune cu cele de încãlzire centralã, iar conductele de apã rece în exteriorul
canalelor, alãturi de acestea, direct în pãmânt.
13.4. Se recomandã montarea conductelor preizolate de apã caldã direct în
pãmânt. în acest caz este indicat ca reţeaua de apã caldã sã fie dotatã cu un sistem de
sesizare a eventualelor defecţiuni.
13.5. La înlocuirea conductelor de apã caldã montate în canale de protectie se pot
utiliza conducte preizolate.
66
Configuraţia şi traseele reţelelor
13.6. Traseele reţelelor se aleg astfel încât sã respecte cât mai mult posibil,
urmãtoarele condiţii:
- sã treacã cât mai aproape de consumatori, pe partea cu cele mai multe puncte
de consum;
- sã rezulte un numãr cât mai redus de intersecţii cu drumuri, cãi ferate, canale
etc.
13.7. La stabilirea traseelor se ţine seama de reţelele existente şi de cele prevãzute
a se realiza în perspectivã.
13.8. Întersecţiile reţelelor cu artere de circulaţie, cãi ferate, canale etc. sunt, de
regulã, perpendiculare.
Soluţiile tehnice privind intersecţiile de cãi ferate cu reţele de alimentare cu apă şi
de canalizare, se stabilesc ţinând seama de prevederile din STAS 9312, precum şi de
reglementãrile specifice cãilor ferate cu privire la subtraversãri de cãi ferate si drumuri, cu
conducte.
13.9. Pe porţiunile paralele cu cãile ferate, reţelele se prevãd în afara zonei de
protecţie a acestora.
13.10. La stabilirea traseelor reţelelor de apã potabilã se iau mãsuri de evitare a
contaminãrii apei de cãtre orice sursã de poluare.
Distanţe, adâncimi şi înãlţimi de montare
13.11. La amplasarea în plan şi pe verticalã a conductelor exterioare de apã şi de
canalizare se respectã distanţele prescrise faţã de alte conducte subterane sau cabluri
electrice si subterane, conform STAS 8591.
Montarea conductelor în pãmânt
13.12. În toate terenurile, cu excepţia celor stâncoase, sensibile la umezire sau de
umpluturã, conductele montate direct în pãmânt se pozeazã direct pe fundul nivelat şi
compact al tranşeii, fãrã fundaţie artificialã. În terenurile stâncoase conductele se
monteazã în tranşee pe un pat de nisip.
13.13. Pentru reţelele de conducte care se amplaseazã în terenuri sensibile la
umezire se iau mãsurile prevãzute în Normativul P 7.
67
13.14. În cazul amplasãrii în terenuri instabile sau agresive se iau mãsuri speciale
de protecţie (izolaţii, consolidãri etc.).
13.15. Montarea conductelor de apã direct în pãmânt se face sub limita de îngheţ
(conform STAS 6504) mãsuratã de la generatoarea superioarã a conductei pânã la
suprafaţa terenului amenajat. Dacã pozarea în aceste condiţii nu este posibilã, se iau
mãsuri speciale pentru evitarea pericoluli de îngheţ.
Montarea conductelor în canale subterane
13.16. Pentru montarea conductelor de apã şi de canalizare în canale de protecţie
se folosesc, de regulã, canale de tip vizitabile, prevãzute cu cãmine de control cu base
pentru colectarea apei provenitã de la conducte defecte sau prin infiltraţii sau
neetanşeitãţi.
13.17. Cãminele se amplaseazã la 50 m distanţã între ele, la schimbãri de direcţie
şi în punctele de ramificaţii.
13.18. Este admisã prevederea de canale circulabile sau semicirculabile, în care se
includ şi alte reţele, când aceasta se impune ca urmare a lipsei de spaţiu sau când
montarea în canal comun a mai multor reţele este mai avantajoasã din punct de vedere
economic, decât montarea separatã, cu condiţia respectãrii prevederilor din normativele
de specialitate, specifice reţelelor montate în canal comun.
13.19. Se evitã montarea conductelor de alimentare cu apã rece în canalele în care
se monteazã şi conducte de apã caldã. Când traseele conductelor de apã rece şi caldã
sunt comune şi se impune montarea conductelor de apã rece în canale, se adoptã, fie
soluţia de separare a canalului termic în douã compartimente, fie prevederea termoizolãrii,
la conductele de apã rece.
13.20. În canalele necirculabile ale reţelelor de apã şi canalizare este permis a se
poza conducte ce transportã fluide neutre si necombustibile (de exemplu reţele termice
etc).
13.21. Se evitã traversarea canalelor cu conducte de gaze naturale, combustibili
lichizi, canalizare sau cabluri electrice. În cazuri obligate, se iau mãsuri de protecţie
corespunzãtoare (tuburi de protecţie, izolãri etc), în condiţiile prescrise în normativele de
specialitate în vigoare.
68
13.22. La stabilirea dimensiunilor canalelor necirculabile se respectã distanţele
minime indicateîn continuare:
- între suprafaţa interioarã a peretelui canalului şi generatoarea
lateralã a termoizolaţiei finite a conductei celei mai apropiate .......................... 80 mm
- între termoizolaţiile finite a douã conducte apropiate .................................. 100 mm
- între faţa interioarã a planşeului (plãcii de acoperire) şi
generatoarea superioarã a termiozolaţiei finite a conductei,
în punctul cel mai de sus al acesteia ..................................................................50 mm
- între radierul canalului şi generatoarea inferioarã a
termoizolaţiei finite a conductei, în punctul cel mai de jos al acesteia...........100 mm
13.23. Spaţiile de circulaţie din canalele circulabile şi semicirculabile au
dimensiunile minime conform cu indicaţiile din tabelul 16.
Tabelul 16
Dimensiunile minime ale spaţiului de circulaţie în canale
Dimensiunile minime [mm] Tipul de canal
orizontal vertical
Canale circulabile
Canale semicirculabile
600
600
1800
1400 - 1600
13.24. Stabilirea dimensiunilor transversale ale canalelor circulabile sau
semicirculabile se face în conformitate cu prevederile catalogului de detalii tip.
13.25. Adâncimea minimã de la supraţata solului sau a suprastructurii drumului
pânã la partea superioarã a elementelor de acoperire a canalelor pentru pozarea
conductelor este:
- 80 cm în zona carosabilã;
- 60 cm în alei pietonale, cu condiţia luãrii mãsurilor pentru evitarea îngheţului.
Pentru spaţiile verzi adâncimea se stabileşte în funcţie de modul de amenajare,
întreţinere şi, eventual, circulaţia unor utilaje şi de evitarea îngheţului.
Condiţii de montare
Condiţii de montare specifice reţelelor exterioare de apã rece şi a accesoriilor lor
13.26. Conductele de apã rece se monteazã, de regulã, în exteriorul clãdirilor, în
pãmânt.
69
13.27. Vanele de ramificaţii şi sectorizare cu diametrul de 200 mm şi mai mare se
monteazã obligatoriu în cãmine vizitabile, conform STAS 4163.
13.28. Pentru vanele prevãzute a fi montate direct în pãmânt se prevãd tije de
manevrã protejate în ţeava de ghidare şi cutii cu capac. In acest caz se utilizeazã numai
vane din fontã cu mufe.
13.29. Poziţia vanelor se marcheazã prin indicatoare vizibile.
13.30. În cazul hidranţilor exteriori fãrã golire automatã se asigurã posibilitãţi de
închidere şi golire a acestora pentru timpul în care nu funcţioneazã. Armãturile de
închidere şi golire se amplasezã în subsolurile blocurilor sau, atunci când este posibil, în
cãmine.
13.31. Fântânile cu jet pentru bãut apã se prevãd cu dispozitive de închidere şi
golire de apã a racordurilor respective în anotimpul friguros. Se asigurã evacuarea apei de
la fântâni prin intermediul unui cãmin cu sifon sau gurã de scurgere stradalã.
Condiţii de montare specifice reţelelor exterioare de apã caldã de consum
13.32. Montarea conductelor de distribuţie a apei calde de consum se poate face:
- în canale de protecţie împreunã cu conductele instalaţiei de încãlzire, însã cu
termoizolaţie separatã;
- direct în pãmânt, când sunt preizolate termic şi protejate cu o manta de protecţie
din material plastic.
13.33. Conductele de recirculare a apei calde de consum au trasee comune cu cele
de distribuţie a apei calde.
13.34. Pentru reţelele de apã caldã de consum montate în canale de protecţie se
folosesc, de regulã, canale tip vizitabil, în condiţiile menţionate la art. 12.16.
Instalaţii interioare
Alcãtuire şi amplasare
13.35. Traseele instalaţiilor interioare de apã şi de canalizare se aleg astfel încât sã
se asigure lungimi minime de conducte, posibilitãţi de autocompensare a dilatãrilor şi -
eventual - de prefabricare. Se are, de asemenea, în vedere coordonarea tuturor
instalaţiilor din subsolurile clãdirilor, astfel încât sã se asigure accesul nestingherit al
personalului de întreţinere si exploatare în caz de avarii şi demontarea usoarã în vederea
reparaţiilor.
70
Traseele conductelor şi legãturile la echipamente (schimbãtoare de cãldurã,
pompe, recipiente etc.) se aleg astfel încât sã nu împiedice demontarea armãturilor şi
aparatelor. în caz de necesitate se prevãd pe conducte îmbinãri demontabile.
13.36. La alegerea traseelor se evitã trecerea prin:
- încãperi cu medii agresive;
- magazine, depozite de mãrfuri, mai ales alimentare sau obiecte de valoare,
degradabile etc.
- încãperi care, datoritã conductelor, îsi diminueazã valoarea funcţionalã (încãperi
scunde, cãmãri);
- încãperi cu substante care, în contact cu apa, pot produce incendii sau explozii.
In cazul cã, trecerea prin aceste încãperi nu se poate evita, se iau mãsuri
corespunzãtoare (canale, tuburi de protecţie, izolãri, tãvi colectoare etc.).
13.37. La amplasarea coloanelor se ţine seama de urmãtoarele recomandãri:
- se va urmãri gruparea coloanelor de alimentare cu apã împreunã cu cele de
canalizare
- stabilirea numãrului de coloane şi poziţia acestora se face astfel încât legãturile
la obiectele sanitare sã fie cât mai scurte;
- poziţia unghiurilor de racordare ale conductelor de canalizare sã nu favorizeze
înfundarea reţelei;
- se dã prioritate amplasãrii coloanelor de canalizare întrucât legãturile dintre
obiectele sanitare şi coloane se realizeazã cu piese de dimensiuni mari, limitate ca tipuri
constructive;
- soluţia aleasã nu trebuie sã dãuneze aspectului încãperii. Coloanele montate
aparent sunt amplasate, de regulã, în colţurile încãperilor;
- coloanele care, în mod accidental, pot fi expuse lovirilor se protejează cu rabiţ,
mãşti etc.
13.38. Se evitã montarea instalaţiilor în spaţii a cãror temperaturã scade sub 0°C.
Dacã evitarea nu este posibilã, se iau mãsuri speciale contra înghetului.
13.39. Se evitã retragerile de coloane de apã şi canalizare la plafoanele încãperilor
cu funcţiuni de vânzare în unitãţi comerciale, depozite de alimente, birouri etc, prin
amplasarea coloanelor pe lângã pereţii sau stâlpii încãperilor.
13.40. Se interzice trecerea conductelor prin camere frigorifice, casa liftului, coşuri
şi canale de fum, haznale, spaţii neaccesibile, coşuri de ventilare, deasupra tablourilor
electrice. În cazul prevederii conductelor de apã deasupra planşeului încãperii
transformatoarelor, se iau mãsuri speciale de evacuare a apelor în caz de avarie.
13.41. Panta minimã a conductelor de alimentare cu apã este de 1‰. La
conductele cu diametrul mai mare de 2", se admite montajul orizontal.
71
13.42. Pe traseele comune, conductele instalaţiilor se monteazã în plase orizontale
- la pozarea pe tavan - sau verticale - la pozarea pe pereţi, astfel încât sã poatã folosi
suporturi (reazeme) comune.
13.43. In cazul grupãrii conductelor în plase pe mai multe rânduri, se lasã spaţiu
suficient între rândurile de conducte, precum şi între conducte şi elementele de construcţie
pentru plecãrile derivaţiilor, manevrarea robinetelor, precum şi pentru întreţinere, revizii,
reparaţii etc.
13.44. Distanţa minimã între conducte paralele neizolate sau între acestea şi
suprafeţele finite ale elementelor de construcţii adiacente este de minimum 10 cm. Pentru
conductele izolate termic, distanţa între feţele exterioare ale izolaţiei sau între acestea şi
suprafaţa finitã a elementelor de construcţii vecine este de minimum 10 cm.
13.45. Distanţa între flanşele armãturilor a douã conducte apropiate este de cel
putin 5 cm. Armãturile se monteazã decalat, astfel încât distanţa între flanşele armãturii şi
conducta apropiatã sau izolaţia acesteia sã nu fie mai micã de 5 cm.
13.46. De regulã, conductele de apã se monteazã în acelaşi plan orizontal sau
deasupra celor de canalizare.
13.47. Conductele de apã rece se monteazã, de regulã, sub conductele de apã
caldã, cu exceptia conductelor de mase plastice.
13.48. Poziţia conductelor de apã sau canalizare faţã de conductele altor instalaţii,
precum şi distanţele minime faţã de acestea, este conformã cu prescripţiile în vigoare,
dupã cum urmeazã:
- faţã de instalaţiile electrice, conform "Normativului pentru proiectarea si
executarea instalatiilor electrice la consumatori cu tensiuni pânã la 1000 V.c.a. şi 1500
V.c.c.” I 7.
- faţã de instalaţiile de gaze, conform "Normativului pentru proiectarea şi
executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale" l - 6.
13.49. În sistemele de alimentare cu apã cu distribuţie inferioarã, conductele de
distribuţie orizontale din clãdiri se amplaseazã în subsolul general, dacã existã, sau în
subsol tehnic. Pentru conductele de distributie ale clãdirilor fãrã subsol se prevãd canale
circulabile pe întregul traseu al conductelor.
13.50. În interiorul clãdirilor nu se admite montarea direct în pãmânt a conductelor
de apã sub presiune. În cazul clãdirilor industriale, conductele se monteazã în canale
vizitabile.
13.51. La trecerea prin pereţi şi planşee, conductele şi coloanele de apã, se
monteazã în tuburi de protectie (manşoane).
72
Partea superioarã a manşoanelor de protecţie din încãperile dotate cu instalaţii
sanitare (bãi, bucãtarii, spãlãtorii), depãşeşte nivelul pardoselii finite cu 2 - 3 cm.
13.52. Se evitã trecerea conductelor prin rosturile de tasare-dilatare ale
construcţiilor separate prin pereţi.
În cazurile când aceasta nu se poate evita, se admite trecerea conductelor numai în
subsoluri, luându-se mãsuri pentru împiedicarea distrugerii conductelor ca urmare a
tasãrilor diferite ale construcţiilor, prevãzându-se goluri care sunt mai mari decât diametrul
exterior al conductelor cu 10 - 15 cm, conductele montându-se la partea inferioarã a
acestora.
13.53. La trecerea conductelor prin subsoluri având adãposturi de apãrare civilã se
respectă prevederile din "Normele tehnice privind proiectarea şi executarea adãposturilor
de apãrare civilã în subsolurile clãdirilor noi" - P 102.
13.54. La trecerea conductelor prin elemente de construcţie care au rol de
siguranţã la foc (pereţi şi planşee) se iau mãsuri de protecţie necesare (piese de trecere,
de etanşare etc.), asigurându-se limita de rezistenţã la foc prevãzutã prin norme.
13.55. La clãdirile înalte şi la clãdirile cu sãli aglomerate, trecerile conductelor prin
elementele de construcţie se executã având în vedere şi prevederile din reglementãrile
tehnice specifice.
13.56. În cazul construcţiilor amplasate în terenuri sensibile la umezire, amplasarea
conductelor de apã si de canalizare se face conform „Normativului pentru proiectarea si
executarea construcţiilor fundate pe pãmânturi sensibile la umezire" P-7.
13.57. Pentru cazul construcţiilor amplasate în diferite zone seismice se are în
vedere şi prevederile normativului P 100 privind proiectarea antiseismicã a instalaţiilor şi
echipamentelor.
13.58. În porţiunile în care conductele traverseazã elemente de construcţie nu se
admit îmbinãri ale acestora.
13.59. La clãdirile de locuit, în camerele de baie şi bucãtãrii, coloanele de
alimentare cu apã si canalizare se mascheazã cu elemente de acoperire estetice, usor
demontabile pentru a se asigura condiţii de igienã, precum şi pentru efectuarea de revizii
şi reparaţii.
13.60. Pentru legãturile ce urmeazã a rãmâne aparente, se are în vedere aspectul
estetic, precum si protec]ia faţã de loviri accidentale.
Amplasarea şi montarea armãturilor
13.61. Conductele instalaţiilor interioare de apã se monteazã asigurându-se golirea
printr-un numãr minim de dispozitive şi armãturi.
73
13.62. Conductele de alimentare şi legãturile la armãturile de serviciu ale obiectelor
sanitare se prevãd cu robinete de închidere si reglaj, eventual cu dispozitiv de reglaj.
La clãdirile social-culturale şi industriale se admit robinete cu închidere si reglaj
comune pentru câte un grup de obiecte sanitare.
La fiecare coloanã de apã rece şi caldã se prevãd robinete de închidere si golire la
baza coloanelor.
13.63. Montarea armãturilor pe conductele de apã din PVC, polietilenã şi
polipropilenã precum şi amplasarea lor se face conform prevederilor „Normativului l -1" si
G.P.- 043/99.
13.64. Poziţionarea armãturilor se face în locuri accesibile astfel încât sã permitã
manevrarea şi demontarea parţialã sau totalã, în vederea întreţinerii şi reparaţiilor în
condiţii facile.
13.65. Armãturile grele montate pe conducte se prevãd cu suporţi pentru a evita
încãrcarea suplimentarã a conductelor.
14. IZOLAŢII TERMICE ŞI PROTECŢIA ÎMPOTRIVA
COROZIUNII EXTERIOARE
Izolarea termică
14.1. Izolaţiile termice se aplică pe conducte, compensatoare, distribuitoare,
colectoare, rezervoare de apã, recipiente hidropneumatice, boilere şi aparate în contra
curent, în scopul reducerii pierderilor sau pentru evitarea condensãrile pe suprafeţele reci
a umiditãţii din aer.
14.2. La proiectarea si executarea izolaţiilor termice se respectã prevederile din
actele normative şi detalii tip de specialitate.
14.3. La izolarea termicã a elementelor instalaţiilor nu este permisã folosirea de
materiale degradabile sau a celor care, datoritã încãlzirii, se înmoaie, îşi diminueazã
capacitatea de izolare termicã sau degajã gaze, noxe etc., în condiţiile normale de
exploatare.
14.4. Conductele de apã se izoleazã astfel:
- conductele montate sub tencuialã, cu conducte preizolate (tip PEXAL);
- conductele montate aparent, cu vatã mineralã, vatã de sticlã sau spumã de
poliuretan, protejate la exterior sau conducte preizolate.
14.5. Conductele mascate se izoleazã fãrã protecţie specialã în exterior iar cele
preizolate cu protecţie la exterior.
Termoizolaţia conductelor montate în subsoluri tehnice şi canale subterane se
prevede cu înveliş protector, conform catalogului de „Detalii de elemente şi subansambluri
74
tip de instalaţii" volumul D.C. grupa D.C.1 sau cu manta din mase plastice, în cazul folosirii
conductelor preizolate.
Termoizolaţia conductelor montate aparent în alte niveluri ale clãdiri, inclusiv
subsoluri folosite, se prevede cu înveliş protector şi finisaj, stabilit în concordanţã cu rolul
funcţional al nivelului respectiv.
14.6. Izolaţia conductelor montate în exterior - pe suporţi, stâlpi sau pe faţa
exterioarã a pereţilor clãdirilor - se prevede cu înveliş de protecţie contra intemperiilor.
14.7. Izolaţia armãturilor, compensatoarelor cu presetupã şi a îmbinãrilor cu flanşe
se realizează de tip demontabilã.
14.8. Conductele de distribuţie a apei calde de consum montate direct în pãmânt se
execută cu conducte preizolate, protejatã la exterior cu manta din material plastic şi
prevăzute cu fir însoţitor pentru semnalarea eventualelor defecţiuni.
În acelaşi mod se izolează atât conductele, cât si accesoriile (coturi, curbe, vane
etc.).
Protecţia împotriva coroziunii exterioare
14.9. Izolaţiile contra coroziunii se folosesc pentru conducte şi alte piese metalice
îngropate în sol sau montate în medii agresive, conform prevederilor STAS 7335 privind
protecţia conductelor subterane din oţel contra coroziunii solului.
14.10. La montarea fãrã canal a reţelelor se studiazã agresivitatea solului şi a
apelor freatice, precum şi curenţii de dispersie şi se prevede, dacã este necesar, protecţia
catodică a conductelor împotriva coroziunii.
Stabilirea protecţiei catodice, proiectarea şi executarea acestei protecţii se face
potrivit indicaţiilor din „Normativul pentru protecţia contra coroziunii a construcţiilor
metalice îngropate", indicativ l 14 si STAS 7335/3 privind „Izolarea exterioarã cu bitum a
conductelor din oţel".
14.11. Vopsirea conductelor si a izolaţiilor se face în culori corespunzãtoare fluidului
transportat, în conformitate cu STAS 8589.
15. AMENAJÃRI CONSTRUCTIVE PENTRU
INSTALAŢIILE HIDROMECANICE
Subsoluri tehnice şi canale
15.1. Pentru montarea şi întreţinerea instalaţiilor în clãdirile care nu necesitã subsol
cu funcţiuni bine precizate se recomandã prevederea de subsoluri tehnice, vizitabile,
având înãlţimea liberã minimã de 1,80 m; subsolurile tehnice se prevãd cu goluri pentru
introducerea ţevilor si tuburilor necesare pentru eventualele reparaţii sau înlocuirii de
75
conducte şi cu canale de ventilare. Canalele de ventilare sunt duse peste acoperişul
clãdirii. Subsolurile tehnice se prevãd cu instalaţii de iluminat - conform Normativ l 7.
15.2. În cazul subsolurilor sau a subsolurilor tehnice, pardoseala se executã cu
pante şi rigole spre punctele de colectare a scurgerilor accidentale de apã.
15.3. Accesul la subsolurile tehnice, destinate instalaţiilor, este asigurat prin scãri şi
uşi normale, cu gabarit corespunzãtor necesitãţilor de control şi întreţinere a instalaţiilor.
15.4. Canalele circulabile se prevãd cu trape de acces de dimensiuni
corespunzãtoare; restul amenajãrilor constructive fiind cele menţionate la subsolurile
tehnice (art. 14.1).
15.5. Canalele pentru conducte se prevãd cu posibilitãţi de evacuare a apei
rezultate la golirea sau aerisirea conductelor.
În acest scop, canalele se executã cu pantã longitudinalã de maximum 1‰, iar
suporţii sau postamentele conductelor se prevãd cu orificii la partea inferioarã pentru a
permite scurgerea apei.
15.6. Evacuarea apelor de scurgere se face din punctele cele mai joase ale
canalelor prin cuve de colectare. Evacuarea se face, prin pompe fixe sau mobile, la
reţeaua de canalizare.
Prevederea de puţuri absorbante, pentru preluarea scurgerilor de apã, se admite
numai în cazul în care nu existã canalizare în zona şi extinderea ei nu este posibilã.
15.7. În zone cu nivel ridicat al pânzei de ape freatice se iau mãsuri contra
infiltraţiilor în canale (hidroizolaţii, drenuri etc.).
15.8. Pentru întreţinerea şi manevrarea diferitelor armãturi ale conductelor montate
în canale necirculabile se amenajeazã cãmine de vizitare cu guri şi scãri de acces.
Dimensiunile gurilor de acces se stabilesc în raport cu mãrimea armãturilor, dar nu mai
mici decât 80 cm diametru.
15.9. Racordarea canalelor exterioare la subsolurile tehnice se realizeazã astfel
încât sã permitã preluarea tasãrii diferite a clãdirilor faţã de canale, fãrã a periclita buna
funcţionare a instalaţiilor.
15.10. În cazul terenurilor sensibile la umezire se respectã prevederile Normativului
P7 -referitor la distanţa de amplasare, condiţii de montaj etc.
Staţii de ridicare a presiunii
15.11. Înãlţimea încãperilor şi golurilor de acces se dimensioneazã astfel încât sã
permitã atât introducerea şi montarea agregatelor, cât şi demontarea lor pentru reparaţii
sau înlocuire.
Spaţiile minime de siguranţã şi manevrã recomandate sunt indicate în cap. 12
„Condiţii de montaj pentru staţii de ridicare a presiunii pentru alimentãri cu apã".
76
15.12. La staţiile supraterane sau semiîngropate se prevãd, pentru aerisire, ferestre
cu ochiuri mobile, uşor accesibile pentru manevrare.
15.13. Se asigurã buna ventilare a încãperilor destinate spaţiilor tehnice şi, în mod
special, a celor subterane.
15.14. În cazul în care temperatura din interiorul staţiilor de ridicare a presiunii
poate fi negativã se asigurã încãlzirea de gardã în conformitate cu „Normativul pentru
proiectarea si executarea instalatiilor de încãlzire centrala" l 13.
15.15. În cazul cuplãrii staţiilor de ridicare a presiunii cu centralele termice, staţiile
de ridicare a presiunii se amplaseazã într-o încãpere separatã de centrala termicã, fiind
prevazutã uşa de acces între ele.
Se admite amplasarea staţiei de ridicare a presiunii în aceeaşi încãpere cu centrala
termicã în cazul clãdirilor de locuit individuale sau cu puţine apartamente precum şi a
clãdirilor civile şi anexelor industriale la care în staţia nu se monteazã pompe de incendiu.
16. MÃSURI PENTRU DIMINUAREA ZGOMOTELOR ŞI A VIBRAŢIILOR
PRODUSE DE INSTALAŢIILE HIDROMECANICE
16.1. La stabilirea soluţiilor instalaţiilor hidromecanice se ţine seama de prevederile
prezentului normativ precum şi de „Instrucţiunile tehnice de proiectare şi execuţie privind
protecţia fonicã a clãdirilor" - C 125.
16.2. Se urmãreşte dispunerea izolatã faţã de spaţiile unde se cere o limitare a
nivelului de zgomot a acelor elemente de instalaţii care în exploatare sunt surse de
zgomot.
16.3. În construcţiile în care se impun condiţii severe de silenţiozitate (studiouri de
radio-televiziune, sãli de concerte, hoteluri cu grad ridicat de confort, sanatorii etc.) se iau
mãsuri pentru izolarea fonicã şi a conductelor.
Încãperile în care aceste izolaţii sunt necesare se stabilesc prin tema de proiectare.
De asemenea, în clãdirile de locuit, în cazul în care nu se poate evita montarea
conductelor de alimentare cu apã şi canalizare pe pereţii dinspre camera de zi, se iau
mãsuri pentru izolarea fonicã a conductelor, armãturilor şi a obiectelor sanitare.
Nu se admite montarea conductelor de alimentare cu apa şi canalizare pe pereţii
spre dormitoare.
16.4. Staţiile de ridicare a presiunii care servesc ansambluri de blocuri se
recomandã sã fie amplasate în construcţii independente.
Construcţia staţiei este amplasatã faţã de alte construcţII de locuinţe şi social-
culturale la distanţa impusã de reducerea nivelului de zgomot la valoarea admisã. Când
acest lucru nu este posibil, se iau mãsuri corespunzãtoare de izolare la zgomot.
77
16.5. În cazul amplasãrii staţiilor de ridicare a presiunii în clãdiri se interzice
montarea echipamentului alãturi, sub sau deasupra încãperilor de dormit, de odihnã sau a
celor în care se desfãşoarã activitãţi pe care zgomotul pompelor sau compresoarelor le
poate perturba.
În toate cazurile se iau mãsuri de alegere a unor pompe silenţioase, de reducere a
nivelului de zgomot la valoarea admisa şi luarea mãsurilor de evitare a transmiterii
zgomotului în restul clãdirii.
16.6. Agregatele se amplaseazã pe fundaţii proprii, fãrã legãturi cu pardoseala sau
alte elemente de construcţii.
Postamentele se prevãd cu izolaţii pentru a împiedica transmiterea vibraţiilor cãtre
elementele de construcţii.
Spaţiile între fundaţiile clãdirii şi fundaţiile electropompelor sunt de minimum 25 cm.
Se pot prevedea postamente comune pentru douã agregate.
Se recomandã intercalarea de racorduri elastice între electropompe şi conducte.
În toate cazurile, la montarea pompelor se au în vedere şi indicaţiile de montaj ale
cãrţii tehnice a pompelor.
16.7. La staţiile de ridicare a presiunii la care se prevãd mãsuri pentru reducerea
zgomotului se evitã legãturile rigide la trecerea conductelor prin elemente de construcţii.
Se actioneazã, dupã caz, şi asupra vitezei apei în conducte, admiţându-se viteza minimã
în funcţie de diametrele conductelor respective.
17. ECHIPAMENTE
Prevederi generale
17.1. Pentru ca instalaţiile sanitare din clădiri şi instalaţiile de alimentare cu apă şi
canalizare din ansambluri de clădiri sã corespundã în exploatare cerinţelor de calitate,
funcţionalitate şi fiabilitate, echipamentele utilizate la realizarea instalaţiilor (aparate,
armãturi, ţevi etc.) trebuie sã îndeplineascã anumite condiţii de care este necesar sã se
ţinã seama la proiectarea si executarea lucrãrilor.
17.2. Echipamentele care constituie obiectul unor standarde la nivel republican sau
standarde de produs trebuie sã îndeplineascã toate caracteristicile (dimensiuni, condiţii de
calitate şi de funcţionalitate etc.) prevãzute în standardele respective.
17.3. La livrare este indicat, ca echipamentele sã fie însoţite de un certificat de
calitate eliberat de unitatea producãtoare.
17.4. Echipamentele care fac obiectul unor reglementãri tehnice ale ISCIR
(recipiente sub presiune, robinete de sigurantã s.a.) trebuie sã corespundã prevederilor
acestora.
17.5. Pentru utilizarea noilor produse, procedee şi echipamente în construcţii,
pentru care nu sunt elaborate reglementãri tehnice naţionale, precum şi pentru cele din
78
import, se obţine „Agrementul tehnic" conform prevederilor „Regulamentului privind
agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii" aprobat cu
H.G. nr. 392/1994.
17.6. Montarea echipamentelor pentru care nu existã reglementãri în vigoare se
face ţinând seama de prevederile din documentaţia tehnicã a echipamentului respectiv şi
de precizãrile din agrementul tehnic pentru
Conducte
17.7. Se recomandã utilizarea în instalaţiile interioare a urmãtoarelor ţevi si tuburi:
- pentru conducte de apã rece: ţevi din oţel zincate şi ţevi din mase plastice în
conditiile din Normativul l 1 si G.P. - 043/99;
- pentru conducte de apã caldã: tevi din oţel zincate, ţevi din mase plastice
rezistente la temperaturã în conditiile din Normativul l 1 si G.P. - 043/99;
- pentru conducte de canalizare: tuburi din fontã de scurgere, tevi din PVC şi tevi
din polipropilenã (PP). Fac excepţie conductele de scurgere a apelor uzate menajere şi
pluviale din PVC amplasate în subsolurile clãdirilor, în care caz se vor utiliza tuburi din
fontã de scurgere rezistente la presiunea nominalã de 0,5 bar; coloana din fontã de
scurgere se ridică deasupra pardoselii primului nivel cu circa 30cm.
- pentru racordarea obiectelor sanitare la instalaţia de apã rece şi caldã: tuburi
flexibile din metal sau mase plastice;
- pentru racordarea obiectelor sanitare la instalaţia de canalizare: tuburi din metal
şi ţevi din mase plastice;
- pentru racordarea pompelor la instalaţii: tuburi flexibile din metal sau mase
plastice, tuburi din cauciuc.
Utilizarea ţevilor şi tuburilor în instalaţiile de alimentare cu apã rece, caldã şi de
canalizare se face cu respectarea indicaţiilor furnizorului, iar pentru apa potabilã şi cu
acordul Ministerului Sãnãtãţii.
17.8. La reţelele exterioare de apã şi de canalizare din ansamblurile clãdirilor de
locuit, social-culturale şi industriale se recomandã folosirea cu prioritate a urmãtoarelor
ţevi si tuburi:
- pentru conducte de apã rece: tuburi din fontã de presiune, din oţel, protejate în
interior contra coroziunii (prin zincare sau prin alt procedeu), tuburi din beton
precomprimat, în conditiile din normativele respective şi ţevi din mase plastice, în condiţiile
din Normativul l 1 si GP - 43/99;
- pentru conducte de apã caldã: ţevi din oţel protejate la interior contra coroziunii
(prin zincare sau alt procedeu şi ţevi din mase plastice rezistente la temperatura apei
calde, în condiţiile din Normativul l 1 si GP - 43/99;
- pentru conducte de canalizare a apelor uzate menajere si a apelor pluviale:
tuburi din beton simplu, din beton armat, din azbociment, în conditiile din normativele
respective şi tuburi din mase plastice, în condiţiile din Normativul l 1 si GP - 43/99;
79
Armături de închidere
17.9. Pentru instalaţiile funcţionând cu presiuni pânã la 6 bar se recomandã
utilizarea robinetelor de trecere cu ventil şi mufe, cu sau fãrã descãrcare, pentru
diametrele 3/8"...2", respectiv a robinetelor cu sertar şi mufe cu filet, pentru diametre mai
mari, precum şi a robinetelor cu ventil sferic (bilã).
17.10. Se recomandã utilizarea armãturilor cu flanşe atunci când acestea sunt
legate funcţional de echipamente care, periodic, necesitã demontãri (pompe, rezervoare
s.a.).
17.11. Pentru instalaţiile care funcţionează la presiuni mai mari de 6 bar, se
utilizeazã armãturi de tip special pentru presiunile nominale respective.
18 EXECUTAREA LUCRĂRILOR
Prevederi generale
18.1. Executarea instalaţiilor sanitare se face coordonat cu celelalte instalaţii.
Aceastã coordonare urmãreşte pe întreg parcursul execuţiei, începând de la trasare.
18.2. La traversarea planşeelor sau a pereţilor din beton armat se folosesc golurile
prevãzute în proiect sau piese de trecere. În acest scop, se urmãreşte realizarea acestora
de cãtre constructor, care are obligaţia sã le execute odatã cu turnarea structurilor
respective.
Verificarea materialelor
18.3. La executarea lucrãrilor se utilizeazã numai echipamente care corespund
tehnic şi calitativ prevederilor proiectului, standardelor şi agrementelor tehnice.
18.4. Înaintea punerii în operã, toate echipamentele se supun unui control vizual
pentru a constata dacã nu au suferit degradãri de naturã sã le reducã starea tehnicã şi
calitativã (deformãri sau blocãri la aparataje, starea filetelor, a flanşelor, funcţionarea
armãturilor etc.); se remediazã eventualele defecţiuni şi se înlocuiesc echipamentele care
prin remediere nu pot fi aduse în stare corespunzãtoare.
18.5. Se verificã dacã recipientele sub presiune au fost supuse controlului ISCIR şi
dacã au placă de timbru şi cartea tehnicã respectivã.
18.6. La aparatele de mãsurã şi control se verifică existenta sigiliului şi a buletinului
de verificare emis de organele de metrologie.
80
Depozitare si manipulare
18.7. Pãstrarea echipamentelor de instalaţii sanitare se face în magazii sau spatii
de depozitare organizate în acest scop, în conditii care sã asigure buna lor conservare.
18.8. Echipamentele asupra cãrora condiţiile atmosferice nu au practic influenţã
nefavorabilã pe durata depozitãrii, se depoziteazã în aer liber pe platforme special
amenajate în acest scop, cu respectarea normelor specifice de tehnica securitãţii muncii.
18.9. Materialele ce pot fi deteriorate de intemperii sau de acţiunea directã a
soarelui, ca ţevi din mase plastice, materiale de izolaţii, obiecte sanitare din fontã etc. se
depoziteazã sub soproane sau în magazii.
18.10. Armãturile, obiectele sanitare ceramice, aparatele de mãsurã etc. se
pãstreazã în magazii închise.
18.11. Manipularea materialelor se face cu respectarea normelor de tehnica
securitãţii muncii şi în aşa fel încât sã nu se deterioreze. Se dă o atenţie deosebitã
materialelor casante sau uşor deformabile, ca: armãturi, obiecte sanitare, aparate de
mãsurã etc.
Tehnologii de îmbinare, etanşare şi fasonare a ţevilor din oţel
18.12. Îmbinarea ţevilor din oţel zincate se face prin fitinguri zincate sau prin flanşe
cu filet. Îmbinarea prin sudurã se admite, în general, la instalaţii sanitare pentru confecţii
metalice, ca: distribuitoare, rezervoare etc. care, dupã execuţie, se izolează anticorosiv.
18.13. Filetul ţevilor este necesar sã corespundã prevederilor STAS 402 şi trebuie
sã permitã înşurubarea pieselor cu mâna pânã la cel puţin jumãtate şi cel mult trei sferturi
din lungimea filetului piesei.
18.14. La îmbinãrile cu filet etanşarea se executã cu fuior de cânepã îmbibat cu
pastã de miniu de plumb sau pastã de grafit amestecatã cu ulei de in dublu fiert sau alte
materiale de etanşare omologate în acest scop.
18.15. Etanşeitatea îmbinãrilor prin flanşe se face cu garnituri confecţionate din
carton - STAS 1733 - şi pastã de miniu de plumb sau grafit, îmbibat cu ulei de in fiert sau
alte materiale de etanşare omologate în acest scop.
18.16. Garniturile îmbinãrilor cu flanşe nu trebuie sã obtureze secţiunea de trecere
a ţevii, iar marginea garniturii nu trebue sã ajungã pânã la şuruburile flanşei.
81
18.17. Pentru realizarea îmbinãrilor prin flanşe la conducte de apã rece şi caldã din
oţel zincat se utilizeazã flanşe plate cu filet. În cazurile în care sunt necesare intervenţii
frecvente în timpul exploatãrii, se folosesc îmbinãri demontabile cu racorduri olandeze
care sunt admise numai în locuri accesibile, vizitabile.
Montarea conductelor
Conducte de apă rece şi caldă
18.18. Conductele se monteazã dupã ce, în prealabil, s-a fãcut trasarea lor.
La trasare se respectã cu stricteţe pantele prevãzute în proiect, astfel încât sã fie asiguratã
aerisirea şi golirea completã a conductelor.
18.19. Ţevile sudate longitudinal se monteazã astfel încât sudura sã fie vizibilã pe
toatã lungimea ei.
18.20. Coloanele din oţel zincat se fixeazã pe elementele de construcţie prin brăţări
montate, de regulã, câte una pe etaj, însã nu la mai mult de 3,50 m distanţă una de alta.
Coloanele din mase plastice se fixează de elementele de costrucţii conform prevederilor
din Normativul l - 1 şi G.P.- 043/99.
Conducte din fontǎ de scurgere
18.21. Susţinerea conductelor orizontale se face cu brăţări ancorate de planşeu sau
cu console din oţel lat sau rotund, în cazul montării lor în lungul zidurilor.
Distanţa maximã între douã puncte de susţinere este de 2 m.
18.22. Susţinerea coloanelor se realizeazã cu brăţări din oţel rotund sau lat, fixate
sub mufele tuburilor la distanţe de 2,50 -3 m una de alta şi prin console sub cotul de la
baza coloanelor.
18.23. Se recomandã utilizarea etanşării cu plumb şi frânghie gudronatã pentru
traseele orizontale ale colectoarelor de canalizare, indiferent de natura apelor transportate.
18.24. La coloane se recomandã etansarea cu ciment şi frânghie albã.
18.25. Se admite folosirea pentru etanşarea îmbinãrilor a masticului bituminos cu
frânghie gudronatã. Pentru etanşare se pot folosi garnituri de etansare din cauciuc sau
alte materiale agrementate.
82
18.26. Montarea tuburilor şi a pieselor din fontã pentru scurgere se face cu mufele
contra sensului de curgere a apei. Se admite inversarea dispunerii mufelor numai pe
coloane, când se face legãtura cu ventilarea secundară.
18.27. Capacele pieselor de curăţire din fontã se fixeazã cu şuruburi, asigurându-se
etanşarea cu garnituri din carton sau cauciuc.
Conducte din fontã de presiune
18.28. Montarea conductelor în canale subterane, în lungul pereţilor sau sub tavane
se face cu piese de susţinere montate lângã mufe sau lângã flanşele conductei.
18.29. Îmbinarea tuburilor din fontã de presiune se poate face prin mufe sau prin
flanşe.
Imbinãrile prin flaşe se folosesc numai în cămine, staţii sau încãperi în care
conductele se monteazã aparent.
Pentru îmbinãrile efectuate pe tronsoanele de conducte îngropate în sol se folosesc
numai tuburi cu mufã.
Pentru conductele care funcţionează la presiune ridicatã (5-6 bar) se recomandã sã
se asigure îmbinãrile cu coliere de strângere pentru evitarea smulgerii materialului de
etanşare.
Conducte din gresie ceramicã pentru canalizare
18.30. Tuburile din gresie ceramicã (bazalt artificial) se pot folosi la instalaţiile
interioare în cazul apelor cu caracter agresiv, la care nu se pot utiliza tuburi din mase
plastice, atât pentru coloane, cât şi pentru conducte orizontale.
18.31. La montajul îngropat în pãmânt, tuburile se aşeazã pe un pat de nisip.
18.32. Tuburile din gresie ceramicã se îmbinã prin mufe, etanşarea asigurându-se
cu frânghie albã şi ciment sau cu alte materiale de etanşare omologate, similar ca la
tuburile din fontã.
Conducte din gresie ceramică antiacidă
18.33. La executarea reţelelor din gresie ceramicã antiacidã se folosesc tuburi şi
piese de legãturã cu mufã sau cu flanşe.
18.34. Îmbinarea, etanşarea şi fixarea tuburilor cu mufe se face utilizându-se chituri
antiacide corespunzãtoare.
83
18.35. Îmbinarea şi etanşarea tuburilor cu flanşe se face cu ajutorul inelelor şi
garniturilor speciale.
18.36. Montarea şi fixarea tuburilor din gresie ceramicã antiacidã se face la fel ca la
tuburile din ceamică.
Conducte de apă şi de canalizare din PVC
18.37. Îmbinarea şi montarea conductelor de alimentare cu apã şi de canalizare din
PVC se face conform prevederilor din Normativul l - 1 şi G.P.- 043/99.
Executarea izolaţiilor
18.38. Lucrãrile de izolare a conductelor se încep numai dacã, în prealabil, s-au
efectuat probele de presiune.
18.39. Izolaţiile termice ale conductelor şi aparatelor se aplicã numai dupã curăţirea
şi protejarea suprafeţelor cu straturi anticorosive.
18.40. Izolaţiile termice aplicate pe conducte se întrerup în dreptul organelor de
închidere şi de manevrã a elementelor de susţinere şi la îmbinãrile cu flanşe, precum şi la
manşoanele de trecere prin elemente de construcţie.
18.41. La executarea lucrãrilor de izolaţii se respectã prevederile din „Instrucţiunile
tehnice pentru executarea termoizolaţiilor la elemente de instalaţii" - C 142.
Montarea obiectelor sanitare şi a accesoriilor
18.42. Fixarea obiectelor sanitare pe elemente de construcţii se face fie direct, prin
şuruburi, fie indirect, prin intermediul consolelor sau a altor dispozitive de susţinere.
18.43. Pentru obiectele sanitare montate grupat - lavoare, spãlãtoare etc. - se pot
utiliza stative metalice, conform catalogului de detalii tip I.P.C.T.
18.44. La ieşirea din pereţi a conductelor de apã şi scurgere care servesc obiectele
sanitare, se recomandã sã se monteze, pentru mascarea golului, rozete nichelate sau
cromate.
18.45. Armãturile de perete ale obiectelor sanitare, precum şi rozetele metalice se
aplicã la faţa finitã a peretelui.
84
18.46. În scopul evitării deteriorării obiectelor sanitare, pe timpul executãrii lucrãrilor
de finisaj la construcţie, acestea se protejeazã obligatoriu pânã la terminarea lucrãrilor
respective.
Montarea armãturilor de închidere, siguranţă şi control
18.47. Toate armãturile se monteazã în poziţia închis.
18.48. Supapele de siguranţă cu pârghie şi contra - greutate se monteazã astfel
încât tija sã fie verticalã.
Săpături, umpluturi, lucrări auxiliare
18.49. Lucrãrile de sãpãturã şi umpluturã se executã conform prescripţiilor în
vigoare privind tehnica securitãţii muncii.
18.50. Sãpãturile se executã, de regulã, mecanizat.
În zonele cu instalaţii subterane dense, precum şi în acelea în care nu se cunosc traseele
instalaţiilor subterane, se recomandã ca sãpãturile sã se execute manual.
18.51. Determinarea lãţimii şanţurilor se stabileşte în funcţie de diametrul exterior al
conductei la care se adaugă 40 cm.
Lăţimea minimã a sanţurilor pentru conductele de apã este de 60 cm, iar pentru
conductele de canalizare de 70 cm.
18.52. Pe mãsura adâncirii sãpãturii, se iau mãsuri de consolidare a pereţilor prin
efectuarea sprijinirilor corespunzãtoare. Concomitent, se iau şi alte mãsuri de tehnica
securităţii muncii, indicate pentru lucrãri de acest fel.
18.53. În cazul în care natura terenului nu asigurã stabilitatea în timp a reţelelor
(terenuri de umpluturã, mlăştinoase etc.) se iau mãsuri de consolidare prin batere, radiere
de beton, grinzi, piloti etc.
18.54. În cazul în care, pe fundul sanţului, existã proeminenţe de bolovani, stânci,
fundatii vechi etc., care pot sã producã deteriorarea conductelor, se creazã un „pat
protector" de nisip sau pãmânt mãrunt, pe care se amplaseazã conducta.
18.55. Umplutura de pãmânt se executã numai dupã probarea instalaţiilor, astfel
încât sã nu fie deteriorate conductele.
18.56. La sãpãturile care traverseazã cãi de circulaţie se iau mãsuri pentru evitarea
tasãrii suprastructurii.
85
19. CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA
ŞI RECEPŢIA INSTALAŢIILOR
Conducte de apă rece şi caldă de consum
19.1. Conductele de apã rece şi caldã de consum sunt supuse la urmãtoarele
încercãri:
- încercarea de etanşeitate la presiune la rece;
- încercarea de funcţionare la apã rece şi caldã;
- încercarea de etanşeitate şi rezistentã la cald a conductelor de apã caldã şi a
celor de circulaţie.
19.2. Încercarea de etanşeitate la presiune la rece, ca şi încercarea de etanşeitate
şi rezistenţă la cald se efectueazã înainte de montarea aparatelor şi armãturilor de serviciu
la obiectele sanitare şi celelalte puncte de consum, extremităţile conductelor fiind obturate
cu flanşe oarbe sau dopuri.
19.3. Presiunea de încercare la etanşeitete şi rezistenţă la cald la conductele de
apã rece şi caldã este egalã cu 1,5 x presiunea de regim, indicatã în proiect pentru
instalaţia respectivã de alimentare cu apã, dar nu mai micã de 6 bar.
Conductele se menţin sub presiune timpul necesar verificãrii tuturor traseelor şi
îmbinãrilor, dar nu mai puţin de 20 de minute. În intervalul de 20 de minute nu se admite
scãderea presiunii.
Presiunea în conducte se realizeazã cu o pompã de încercãri hidraulice care se
amplaseazã în punctul cel mai de jos al conductelor şi se citeşte pe un manometru montat
pe pompã.
19.4. Încercarea de funcţionare la apã rece şi caldã se efectueazã dupã montarea
armãturilor la obiectele sanitare şi la celelalte puncte de consum şi cu conductele sub
presiunea hidraulicã de regim. Se verificã, prin deschiderea succesivã a armãturilor de
alimentare, dacã apa ajunge, la presiunea de utilizare, la fiecare punct de consum în
parte.
Verificarea se face prin deschiderea numãrului de robinete de consum
corespunzãtor simultaneitãţii şi debitului de calcul.
19.5. Încercarea de etanşeitate şi rezistenţã la conductele de apã caldã, inclusiv la
cele de circulaţie, se face prin punerea în funcţiune a instalaţiei de apã caldã la presiunea
de regim stabilitã prin proiect şi la o temperaturã de 55-60°C.
86
Presiunea şi temperatura de regim se pãstrezã în instalaţie pe timpul necesar
verificãrii etanşeitãţii îmbinãrilor şi a tuturor punctelor de susţinere şi fixare a conductelor
supuse dilatãrilor, dar nu mai puţin de 6 ore.
Dupã rãcirea completã se repetã încercarea de etanşeitate la presiune la rece.
19.6. Pentru verificarea funcţionãrii conductelor de circulaţie, se măsoară
temperatura apei în conducta de apã caldã, la ieşirea din aparatul de preparare, şi din
conducta de circulaţie, înainte de racordarea la aparat.
19.7. Încercarea de funcţionare se efectueazã având echipamentele în funcţiune,
conform prevederilor din proiect (staţii de ridicare a presiunii, aparate de preparare a apei
calde, pompe etc.).
19.8. Conductele de apã rece din mase plastice se încearcã conform prevederilor
Normativului l 1 si G.P. - 043/99.
Conducte de canalizare
19.9. Conductele interioare de canalizare se supun la urmãtoarele încercãri:
- încercarea de etanşeitate;
- încercarea de funcţionare.
19.10. Încercarea de etanşeitate se efectueazã prin verificarea etanşeitãţii pe
traseul conductelor şi la punctele de îmbinare.
19.11. Conductele prevãzute cu elemente de mascare se verificã pe parcursul
lucrãrii, înainte de închiderea lor după care se încheie procese verbale pentru lucrări
ascunse.
19.12. Încercarea de etanşeitate se face prin umplerea cu apã a conductelor astfel:
- conducte de canalizare a apelor meteorice pe toata înãlţimea clãdirii;
- conducte de canalizare a apelor menajere, pânã la nivelul de refulare prin
sifoanele de pardosealã sau prin obiectelor sanitare.
19.13. Încercarea de funcţionare se face prin alimentarea cu apã a obiectelor
sanitare şi a punctelor de scurgere la un debit normal de funcţionare şi prin verificarea
condiţiilor de scurgere.
87
19.14. La efectuarea probelor de funcţionare se verificã pantele conductelor, starea
pieselor de susţinere şi de fixare, existenţa pieselor de curãţire, conform precizãrilor din
proiect şi din prezentul normativ.
Condiţii generale în vederea recepţiei instalaţiilor
19.15. Recepţia lucrãrilor de instalaţii se efectueazã în conformitate cu prevederile
prezentului normativ şi a reglementãrilor privind calitatea şi recepţia lucrãrilor de construcţii
şi instalaţii aferente şi anume:
- Legea calităţii în construcţii;
- Normativ pentru verificarea calitãţii şi recepţia lucrãrilor de construcţii şi instalaţii
aferente, indicativ C 56;
- Instrucţiuni tehnice pentru efectuarea încercãrilor hidraulice şi pneumatice la
recipiente, indicativ l 25;
- Regulamentul de recepţie a lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora,
nr. 273/1994.
19.16. În vederea recepţiei se urmãreşte dacâ executarea lucrãrilor s-a fãcut în
conformitate cu prevederile din proiect, a reglementãrilor tehnice privind execuţia lucrãrilor
aferente, precum şi a instrucţiunilor de montaj ale producãtorului de echipamente.
19.17. La recepţia lucrărilor se au în vedere - în special - condiţiile tehnice privind:
- echiparea cu obiecte sanitare şi aparate corespunzãtoare;
- folosirea echipamentelor prevãzute în proiect;
- respectarea traseelor conductelor;
- funcţionarea normalã la parametrii prevãzuţi în proiect a echipamentelor din
staţiile de ridicare a presiunii, din centrale şi puncte termice etc.;
- montarea şi funcţionarea corespunzãtoare a obiectelor sanitare şi a armãturilor
aferente de alimentare cu apã şi de scurgere, precum şi a pieselor auxiliare;
- rigiditatea fixãrii elementelor de instalaţii de elementele de construcţii;
- asigurarea dilatãrii libere a conductelor;
- modul de amplasare a armãturilor şi aparatelor de reglare şi control şi
accesibilitatea acestora;
- aplicarea mãsurilor pentru diminuarea zgomotelor şi vibraţiilor;
- calitatea izolaţiilor şi vopsitoriilor;
- aspectul estetic al instalaţiilor.
88
19.18. În vederea diminuãrii posibilitãtilor de coroziune şi pentru prelungirea duratei
de funcţionare a instalaţiilor se face - obligatoriu - rodajul instalaţiei de apã caldã de
consum timp de 60 de zile, la temperatura de regim de 45°C, dupã darea în folosinţã a
instalaţiilor şi recepţionarea lucrãrilor.
19.19. Pentru lucrãrile ascunse se face verificarea calităţii materialelor utilizate şi a
execuţiei şi se efectueazã probele înainte de izolare şi mascare şi se încheie procese-
verbale pentru astfel de lucrãri.
19.20. Recepţia lucrãrilor se face în prezenţa investitorului sau a reprezentantului
acestuia, iar dupã întocmirea proceselor-verbale de recepţie, executantul predã
investitorului schema funcţionalã a instalaţiei şi instrucţiunile de exploatare.
20. PRESCRIPŢII GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA
INSTALAŢIILOR SANITARE
Organizarea, personalul de exploatare şi modul de desfăşurare a activităţii
de exploatare.
Organizarea exploatării instalaţiilor sanitare.
20.1. Exploatarea instalaţiilor sanitare începe după recepţia lucrărilor de construcţii
şi instalaţii aferente acestora, când investitorul certifică realizarea de către constructor a
lucrărilor în conformitate cu prevederile contractuale şi cu cerinţele documentelor oficiale
care certifică că instalaţia poate fi dată în folosinţă.
20.2. Exploatarea instalaţiilor sanitare trebuie să se facă astfel încât acestea să
menţină pe întreaga durată de folosinţă următoarele cerinţe de calitate, care au caracter
de obligativitate:
- rezistenţă şi stabilitate;
- siguranţă în exploatare;
- siguranţă la foc;
- igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
- izolaţia termică, hidrofugă şi economie de energie;
- protecţie împotriva zgomotului.
20.3. Exploatarea instalaţiilor trebuie făcută pe întreaga perioadă de utilizare a
acestora, dar o atenţie deosebită trebuie acordată în primii 2- 3 ani, după darea în
folosinţă - perioada de rodare - în care apar multe defecte, determinate de defecţiuni de
fabricaţie şi execuţie, nedepistate la probele şi recepţiile finale.
89
20.4. La exploatarea instalaţiilor sanitare se vor respecta pe lângă indicaţiile din
instrucţiunile de exploatare şi prevederile cuprinse în:
- prescripţiile tehnice conexe domeniului instalaţiilor sanitare;
- fişele tehnice ale aparatelor, utilajelor, echipamentelor şi materialelor date de
fabricant.
20.5. Prin “exploatarea" unei instalaţii sanitare se înţeleg următoarele operaţii:
- controlul şi verificarea instalaţiei pentru asigurarea funcţionării în regim normal;
- revizia instalaţiei;
- reparaţii curente;
- reparaţii capitale;
- reparaţii accidentale.
20.6. Controlul şi verificarea instalaţiei au caracter permanent, făcând parte din
urmărirea curentă privind starea tehnică a construcţiei, care corelată cu activitatea de
întreţinere şi reparaţii au ca obiectiv menţinerea instalaţiei la parametrii proiectaţi.
Controlul şi verificarea instalaţiei se fac pe baza unui program, de către personalul
de exploatare.
Programul de întocmeşte de beneficiar (administratorul) instalaţiei, ţinând cont de
prevederile proiectului şi de instrucţiunile de exploatare ale echipamentelor.
Programul va cuprinde prevederi referitoare la întreaga instalaţie, pe categorii de
elemente ale instalaţiei şi pe operaţiuni funcţionale, consemnate în instrucţiunile de
exploatare ale instalaţiei.
20.7. Revizia instalaţiei se face periodic, conform indicaţiilor menţionate la fiecare
element de instalaţie, şi are ca scop cunoaşterea stării instalaţiei la un anumit moment în
vederea luării unor eventuale măsuri pentru ca instalaţia să funcţioneze la parametrii
proiectaţi.
20.8. Reparaţiile curente se fac la unele elemente ale instalaţiilor sau la o parte din
acestea, care pot afecta buna funcţionare a întregii instalaţii sau a unei părţi de instalaţie.
Reparaţiile curente se fac pe baza constatărilor făcute la revizii sau preventiv, pentru
elementele susceptibile unor defecţiuni într-o perioadă apropiată de timp.
20.9. Reparaţiile capitale se fac cu scopul ca, prin înlocuirea unor elemente de
instalaţie, să se asigure funcţionarea instalaţiei la parametrii prevăzuţi în proiect sau la
parametrii superiori acestora (lucrări de modernizare). Perioada şi data reparaţiei se
90
stabilesc în funcţie de constatările făcute cu ocazia verificărilor şi reviziilor în decursul
exploatării, şi de durata de viaţă normată, avându-se în vedere gradul de uzură al
elementelor instalaţiei şi influenţa în exploatare (pierderi de apă şi energie, reparaţii
repetate etc.), frecvenţa apariţiei defecţiunilor, cheltuielile necesare remedierilor etc.
20.10. Reparaţiile accidentale sunt determinate de apariţia neaşteptată a unor
defecţiuni sau avarii a căror înlăturare imediată se impune pentru menţinerea instalaţiei în
stare normală de funcţionare şi de siguranţă.
20.11. Se recomandă cuplarea activităţii de întreţinere şi exploatare a instalaţiilor
sanitare cu alte tipuri de instalaţii existente în clădire, cu care în multe cazuri se
condiţionează.
Responsabilii cu exploatarea şi obligaţiile acestora
20.12. Responsabilitatea exploatării revine proprietarului, utilizatorului sau
administratorului clădirii, care asigură exploatarea tuturor instalaţiilor.
Printr-o reglementare interioară se stabilesc atribuţiile ce revin diferiţilor locatari şi
cele care revin responsabilului cu întreaga instalaţie, acesta răspunzând şi de exploatarea
părţilor comune de instalaţie.
În construcţiile multifuncţionale (locuinţe şi alte destinaţii) se va prevedea o
organizare unitară a exploatării, care să ţină seama de specificul fiecăreia dintre destinaţii,
precum şi de modul de gestionare a cheltuielilor.
20.13. Proprietarii construcţiilor precum şi administratorii şi utilizatorii construcţiilor
au obligaţia, prin lege, să efectueze la timp lucrările de întreţinere şi reparaţii, respectiv să
folosească instalaţiile din construcţii în conformitate cu instrucţiunile de exploatare.
20.14. Exploatarea instalaţiilor sanitare se poate face cu personal de exploatare
propriu, având sarcini permanente în acest scop, sau cu personal aparţinând unor unităţi
tip “SERVICE", cu care s- au încheiat contracte sau înţelegeri.
Personalul de exploatare propriu şi cel al unităţilor tip “SERVICE" trebuie să fie
autorizat pentru activitatea pe care o desfăşoară.
20.15. Personalul de exploatare are obligaţia de a cunoaşte în detaliu configuraţia
instalaţiei, modul de funcţionare al acesteia, poziţia şi rolul fiecărui element. parametrii
funcţionali, urmările nerespectării parametrilor proiectaţi, cauzele posibile şi modul de
înlăturare a cauzelor care perturbă buna funcţionare.
91
În acest scop se va folosi schema funcţională a instalaţiei şi instrucţiunile de
exploatare ale instalaţiei, iar când acestea nu există, se recomandă întocmirea unei
scheme pe baza planurilor existente şi a unui releveu, precum şi instrucţiunile de
exploatare.
La instalaţiile de stingere cu apă a incendiilor se vor avea în vedere şi instrucţiunile
de funcţionare şi verificare periodică a instalaţiilor, care trebuie să cuprindă schema de
principiu, descrierea, modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţie normală şi în
caz de incendiu.
20.16. Pentru menţinera instalaţiei la valoarea parametrilor de proiectare,
persoanele care se ocupă cu întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor au obligaţia să
remedieze orice defecţiune, îndată ce aceasta a fost sesizată, limitând astfel pierderile de
apă, de energie, scăderea gradului de confort, de siguranţă etc.
Până la înlăturarea defecţiunii se impune, după caz, scoaterea din funcţiune a
punctelor de consum, a echipamentelor sau a părţilor de instlaţie, defecte.
20.17. Responsabilul, care se ocupă cu exploatarea instalaţiilor sanitare, are datoria
de a îndruma beneficiarii direcţi ai instalaţiilor în vederea utilizării directe a diferitelor
elemente ale instalaţiei.
În acest scop se vor afişa la loc vizibil îndrumări privind utilizarea instalaţiilor sanitare din
apartamente, grupuri sanitare etc.
20.18. Lucrările de reparaţii ale instalaţiilor sanitare se vor executa de către
organizaţii de specialitate sau de personalul de întreţinere a clădirii pespective, atunci
când acesta este calificat şi autorizat pentru astfel de lucrări şi dispune de utilajele
necesare.
20.19. Recepţionarea lucrărilor efectuate în timpul exploatării (reparaţii capitale,
modificări, modernizări, extinderi etc.) se va face în conformitate cu prevederile
“Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare" - I.9 şi a
“Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora"
aprobate prin H.G. nr. 273/1994, precum şi a indicaţiilor din prezentul normativ.
După recepţie, lucrările de reparaţii vor fi consemnate - conform reglementărilor în
vigoare - în cartea tehnică a construcţiei.
Echipamente şi materiale
20.20. La efectuarea reparaţiilor, echipamentele, accesoriile şi materialele folosite
pentru înlocuirea celor necorespunzătoare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
92
- să fie însoţite de certificatul de calitate şi de garanţie al producătorului;
- echipamentele standardizate să respecte toate caracteristicile dimensionale, de
calitate şi fiabilitate prevăzute în standardele de produs respective;
- echipamentele care funcţionează sub presiune să corespundă reglementărilor
tehnice ISCIR;
- echipamentele sau materialele produse în ţară sau provenite din import, care nu
au la bază un standard privind calitatea produsului, să fie însoţite de agrementul tehnic
sau de certificatele de omologare eliberate de organele abilitate în acest scop.
Certificatele de calitate şi de garanţie, agrementul tehnic sau certificatele de
omologare precum şi instrucţiunile de exploatare ale fabricilor constructoare de
echipamente şi instalaţii se vor păstra, în mod obligatoriu, la cartea tehnică a construcţiei,
împreună cu instrucţiunile de exploatare ale instalaţiei.
20.21. În toate cazurile, dar în special în cazul clădirilor vechi, se va urmări cu
ocazia reparaţiilor curente sau capitale, precum şi cu ocazia unor modificări aduse clădirii,
să se îmbunătăţească situaţia instalaţiilor sanitare prin adoptarea unor soluţii eficiente şi
prin folosirea unor echipamente şi materiale cu performanţe superioare în locul celor
scoase din uz, astfel încât să fie satisfăcute cerinţele de calitate menţionate în legea
calităţii, reducându-se costul exploatării şi asigurăndu-se creşterea gradului de confort.
20.22. La toate echipamentele şi accesoriile instalaţiei care necesită un control şi o
întreţinere permanentă (de ex. apometrele, robinetele de întreţinere, filtrele etc.) sau care
sunt prevăzute pentru control şi întreţinere (de ex. armăturile de închidere) trebuie asigurat
în permanenţă accesul şi posibilitatea de control şi manevră uşoară.
Alte precizări
20.23. Lucrările de modificări, modernizări, extinderi şi reparaţii capitale ale
instalaţiilor sanitare din clădiri trebuiesc făcute pe baza unui proiect cu respectarea
reglementărilor tehnice în vigoare şi a avizelor organelor în drept, când este cazul.
20.24. Tehnologiile aplicate pentru remedierea defecţiunilor vor fi cele curente
specifice fiecărui caz sau cele indicate în instrucţiuni speciale.
Condiţii generale de furnizare a apei
20.25. Pentru ca societatea (regia) de distribuţie a apei să furnizeze apa în
instalaţia interioară este necesar să existe un contract între societate (regie) şi beneficiarul
instalaţiei, iar, din punct de vedere tehnic, branşamentul să fie executat şi recepţionat pe
baza reglementărilor societăţii (regiei) de distribuţie a apei.
93
20.26. În contractele de furnizare a apei, încheiate între societăţi (regii) şi abonaţi se
recomandă să se includă şi obligativitatea asigurării prin persoane fizice, juridice sau
unităţi “SERVICE" a activităţii de întreţinere a instalaţiilor sanitare.
20.27. Echipamentul de măsurare (apometrul) cu ajutorul căruia se înregistrează
consumul de apă, va fi exploatat (întreţinut, verificat, reparat sau înlocuit) de către
societatea (regia) de apă.
20.28. Beneficiarul instalaţiilor interioare are următoarele obligaţii:
- să respecte reglementările tehnice privind buna funcţionare a aparatelor de
măsură şi control şi să evite degradarea lor;
- să menţină curăţenia în căminele de apometru sau la locul de amplasare a
cestuia;
- să permită personalului împuternicit de conducerea societăţii (regiei) de distribuţie
a apei accesul la căminul apometrului sau la locul de montaj al acestuia în vederea
efectuării controlului, înregistrării consumurilor şi executării lucrării de întreţinere şi
reparaţii;
- să nu desigileze robinetele sigilate de delegaţii societăţii (regiei);
- să nu racordeze la instalaţia interioară vase sau recipiente prin intermediul cărora
se pot introduce în circuitul apei potabile substanţe toxice sau microorganisme (bacterii,
microbi etc.);
- să nu facă modificări ale instalaţiilor în urma cărora se pot produce accidente,
deteriorări, contaminări, ca de exemplu: racordări ale instalaţiei interioare cu vase sau
recipiente, racordarea directă între conductele de apă şi alte reţele;
- să nu facă legături directe între conducte de apă şi alte reţele (ex. reţele de apă
nepotabilă, reţele de canalizare etc.).
Condiţii generale de evacuare a apelor uzate în reţelele exterioare
20.29. Pentru evacuarea apelor uzate şi a celor meteorice în reţeaua publică de
canalizare este necesar să existe un contract între societatea (regia) de colectare a apelor
uzate şi beneficiarul instalaţiei interioare de canalizare, iar, din punct de vedere tehnic,
racordul să fie executat şi întreţinut în conformitate cu reglementările societăţii (regiei).
20.30. Beneficiarul instalaţiei interioare de canalizare are următoarele obligaţii:
- apele evacuate la canalizare vor respecta, din punct de vedere al calităţii,
prevederile “Normativului pentru condiţiile de descărcare a apelor uzate în reţelele de
canalizare a centrelor populate" - C.90;
94
- să nu evacueze în reţeaua interioară de canalizare substanţe, deşeuri, reziduri
etc., care ar putea duce la înfundarea sau deteriorarea racordului de canalizare sau a
reţelei publice de canalizare;
- să asigure curăţenia şi integritatea căminului de racord.
20.31. Proprietarii construcţiilor precum şi administratorii construcţiilor în care se
desfăşoară activităţi de la care rezultă substanţe care pot fi dăunătoare pentru reţeaua de
canalizare, au obligaţia ca, în timpul exploatării instalaţiilor, să facă periodic şi controlul
calităţii apelor uzate evacuate în reţeaua de canalizare publică în vederea prevenirii unor
efecte dăunătoare locale, precum şi asupra reţelei publice de canalizare.
Controlul calităţi apei uzate se va face în laboratoare de specialitate.
Principalii parametri care caracterizează starea tehnică şi modul de întreţinere şi
utilizare a instalaţiei.
Generalităţi
20.32. Principalii parametri care pot fi influenţaţi de existenţa unor defecţiuni sau/şi
deficienţe în exploatarea instalaţiilor sanitare, având drept urmare creşterea cheltuielilor de
exploatare şi scăderea gradului de confort şi siguranţă şi care trebuiesc urmăriţi
permanent pentru asigurarea funcţionării instalaţiei la parametrii proiectaţi, sunt:
- nivelul consumurilor de apă;
- nivelul consumurilor de energie termică;
- nivelul consumurilor de energie electrică;
- nivelul zgomotului în instalaţie;
- starea construcţiei în zona conductelor şi echipamentelor;
- calitatea apei furnizate de reţeaua exterioară (publică);
- apariţia unor anomalii în alimentarea cu apă a unor puncte de consum.
Nivelul consumului de apă
20.33. Creşterea consumului de apă, peste valoarea normală, poate avea
următoarele cauze:
- creşterea numărului consumatorilor;
- defecţiuni în instalaţie;
- exploatarea neraţională;
- calitatea necorespunzătoare a apei.
NOTĂ: Dacă în urma verificării instalaţiei se constată că nu există motive care să justifice
creşterea consumului de apă se va cere societăţii (regiei) de distribuţie a apei să verifice
sau să înlocuiască apometrul.
95
20.34. Defecţiunile în instalaţie, care pot produce pierderi importante de apă, pot fi:
- pe reţelele de distribuţie;
- la armăturile de serviciu;
- la pompe;
- la rezervorul tampon;
- în instalaţia de preparare a apei calde.
20.35. Exploatarea neraţională constă, în principal, în:
- menţinerea robinetelor deschise pe tot timpul unei utilizări, când nu este necesar
să se utilizeze apa;
- presiunea prea mare la punctele de consum, datorită nereglării presiunii în
instalaţie;
- prepararea apei calde la o temperatură prea mare sau prea mică în comparaţie cu
cea de utilizare;
- furnizarea cu intermitenţă a apei (caldă şi rece);
- înlăturarea cu întârziere a defecţiunilor;
- nereglarea reţelei de recirculare a apei calde;
- racordarea directă a instalaţiei de apă cu cea de încălzire (pierderi de apă prin
vasul de expansiune când se încarcă instalaţia sau în cazul defectării robinetului de
trecere de pe racordul de umplere);
Pentru realizarea unei exploatări raţionale se impune:
- educarea consumatorilor în spiritul folosirii raţionale a armăturilor de serviciu;
- reglarea presiunii în instalaţie în vederea obţinerii presiunii minime de utilizare la
toate punctele de consum;
- distribuirea apei calde la temperatură cât mai apropiată de cea de utilizare;
În acest scop se recomandă elaborarea în cadrul reparaţiilor capitale a proiectului
privind automatizarea instalaţiei de preparat apă caldă şi a studiului privind oportunitatea
înlocuirii preparării centrale a apei calde cu prepararea locală, cu ocazia reparaţiilor
capitale;
- furnizarea apei calde şi reci pe toată perioada de consum.
Pentru a asigura furnizarea continuă a apei, în cazul instalaţiilor dotate cu staţii de
hidrofor, se va stabili pe baza unei documentaţii tehnice (proiect), capacitatea rezervorului
tampon corespunzător necesarului de apă pe perioada de întrerupere a furnizării apei de
către reţeaua publică (în măsura în care condiţiile locale permit):
- înlăturarea defecţiunilor odată ce apar;
- reglarea hidraulică a reţelei de recirculare a apei calde;
96
- întreruperea legăturii directe dintre instalaţia de alimentare cu apă şi cea de
încălzire şi prevederea conductei de semnalizare a umplerii vasului de expansiune, dacă
acesta lipseşte.
Nivelul consumului de energie termică
20.36. Creşterea consumului de energie termică poate avea următoarele cauze:
- folosirea unor cazane pentru prepararea apei calde de consum, care funcţionează
cu randament redus;
- utilizarea unor cazane neperformante;
- lipsa aparaturii de măsură şi control la cazane;
- exploatarea necorespunzătoare a cazanelor;
- folosirea unor schimbătoare de căldură care funcţionează cu randament redus, cu
serpentine sau ţevi sparte;
- defecţiuni ale instalaţiei de distribuţie a apei calde;
- defecţiuni ale armăturilor de serviciu;
- temperatura apei de consum prea mare sau prea mică, în comparaţie cu cea de
utilizare;
- furnizarea cu intermitenţă a apei calde;
- presiunea disponibilă prea mare la bateriile amestecătoare;
- exploatarea defectuoasă a bateriilor amestecătoare;
- termoizolaţie necorespunzătoare la reţelele de distribuţie şi la echipamentul d
epreparat apă caldă;
- funcţionarea instalaţiei de recirculare a apei calde în perioada de întrerupere a
funcţionării instalaţiei de încălzire a apei.
Pentru remedierea situaţiei se recomandă:
- controlul modului de explatare a cazanelor şi verificarea randamentului acestora;
- completarea aparatelor de măsură şi control lipsă;
- solicitarea diagnostificării performanţelor cazanelor sau schimbătoarelor de
căldură în vederea înlocuirii celor neperformante;
- solicitarea diagnostificării performanţelor sistemului central de preparare a apei
calde de consum în vederea adoptării unor sisteme performante;
- stabilirea regimului de temperatură eficientă a apei de consum;
- sudarea sau înlocuirea serpentinelor sau ţevilor defecte;
- curăţirea şi spălarea periodică a schimbătoarelor de căldură;
- furnizarea pe toată perioada de consum a apei calde la o temperatură cât mai
apropiată de cea de utilizare;
- furnizarea continuă a apei calde pe toată perioada de consum;
97
- reducerea presiunii disponibile la armături de serviciu la valoarea presiunii minime
de utilizare;
- folosirea raţională a bateriilor amestecătoare şi înlocuirea bateriilor uzate cu baterii
performante;
- refacerea termoizolaţiei defecte de la reţelele şi de la instalaţia de preparare a
apei calde, utilizând materiale izolatoare având randament superior (în ordine: spumă de
poliuretan, vată de sticlă, vată minerală); şi folosirea conductelor preizolate în cazul
înlocuirii conductelor de apă caldă;
- punerea în funcţiune a instalaţiei de recirculare a apei calde conform indicaţiilor
din art. 4.29- 4.33.
Nivelul consumului de energie electrică
20.37. Creşterea consumului de energie electrică poate avea următoarele cauze:
- defecţiuni la pompe;
- folosirea unor agregate de pompe supradimensionate pentru alimentarea cu apă
şi/sau pentru recircularea apei calde de consum;
- folosirea neraţională a staţiei de hidrofor;
- folosirea neraţională a pompelor de recirculare a apei calde de consum;
- folosirea unor pompe cu uzură avansată.
Pentru menţinerea consumului de energie electrică la nivelul minim este necesar:
- înlocuirea cu ocazia reparaţiilor capitale sau a defectării pompelor
supradimensionate cu pompe corespunzătoare necesităţilor reale;
- folosirea staţiei de hidrofor numai în orele când presiunea din reţeaua publică
este insuficientă şi utilizarea în măsură cât mai mare a presiunii disponibile în reţeaua
publică.
La staţiile de hidrofor existente se vor înlocui, când condiţiile permit - pe bază de
proiect şi cu avizele legale - rezervoarele tampon deschise cu rezervoare închise, pentru
folosirea la maxim a presiunii disponibile din reţeaua publică şi reducerea consumului de
energie electrică.
Asigurarea în permanenţă a pernei de aer în recipienţi de hidrofor, menţinând
astfel numărul teoretic de porniri orare ale pompelor.
- folosirea pompelor de recirculare numai în orele cu consum de apă foarte redus,
dacă în aceste ore funcţionează instalaţia de preparare a apei calde, sau folosirea
pompelor după un program coordonat cu cel de preparare a apei calde.
Nu se recomandă recircularea apei calde în perioadele în care instalaţia de
preparare a apei calde nu funcţionează, iar la instalaţiile fără acumulare, recircularea este
interzisă în această situaţie.
98
Nivelul zgomotului
20.38. Creşterea nivelului de zgomot în instalaţie poate avea următoarele cauze:
- defecţiuni la agregatul de pompare;
- curgerea apei în rezervorul tampon de la înălţime;
- lipsa sau distrugerea garniturilor dintre rezervoare şi elementele constructive de
susţinere;
- defectarea garniturii la armăturile de reţinere;
- deteriorarea legăturilor elastice dintre pompe şi conducte;
- defecţiuni la armăturile de serviciu;
- deteriorarea fonoizolaţiei dintre obiectele sanitare şi suporţi, pereţi etc.;
- presiunea mare la armăturile de serviciu;
- viteza mare de scurgere a apei în conducte;
- folosirea unor armături de serviciu cu un nivel acustic specific care depăşeşte pe
cel admis.
Pentru menţinerea nivelului de zgomot în limitele admisibile se vor lua, după caz,
următoarele măsuri:
- se vor prelungi conductele de alimentare cu apă a rezervorului până în
apropierea fundului rezervorului (aproximativ la nivelul sorbului);
- se vor introduce bucăţi de material elastic între rezervorul tampon şi elementele
constructive de susţinere;
- se vor înlocui garniturile defecte;
- se vor înlocui racordurile elastice defecte cu unele noi, iar dacă acestea lipsesc
(la instalaţiile vechi), se vor introduce cu ocazia unor reparaţii;
- se vor reface instalaţiile defecte;
- se va reduce presiunea la armăturile de serviciu la valoarea minimă de utilizare;
- se vor folosi armăturile de serviciu silenţioase şi se vor dota cu perlator.
Starea construcţiei şi terenului în zona conductelor şi echipamentelor
20.39. Apariţia unor zone umede pe pereţi şi planşee şi/sau tasarea locală a
terenului poate avea următoarele cauze:
- conductele de alimentare cu apă defecte;
- conductele de canalizare defecte;
- distrugerea hidroizolaţiei la sifoanele de pardoseală, sau la cele de terasă;
- distrugerea hidroizolaţiei dintre perete şi căzile de baie sau de duş;
- scurgeri de apă pe lângă preaplin sau pe lângă ventilul de scurgere al căzii;
- fisuri la conducte de scurgere sau de preaplin al căzii;
99
- condensarea umidităţii din aer pe suprafaţa rece a conductelor neizolate sau
izolate necorespunzător;
- idem, pe tencuiala care acoperă conducte neizolate sau izolate necorespunzător;
- influenţa reţelelor de canalizare şi refulare la nivelul superior;
- existenţa unui robinet deschis, care debitează o cantitate de apă mai mare decât
poate prelua conducta de canalizare a obiectului racordat.
După depistarea cauzelor, se vor remedia defecţiunile după caz, prin:
- refacerea hidroizolaţiei;
- înlocuirea garniturilor defecte;
- lipirea sau înlocuirea conductelor fisurate;
- izolarea corespunzătoare a conductelor;
- desfundarea reţelei de canalizare şi înlăturarea cauzelor (curăţirea periodică de
depuneri a reţelelor de canalizare);
- în cazul tasării terenului, se va remedia defecţiunea la conductă sau îmbinare şi
se va compacta terenul.
Calitatea apei
20.40. Calitatea apei furnizate de reţeaua exterioară se va stabili prin analize
periodice efectuate în laboratoare de specialitate şi prin constatări directe.
Se recomandă ca beneficiarul instalaţiei interioare să facă analiza calităţii apei, la
un laborator de specialitate, ori de câte ori constată deprecierea calităţii apei primite.
De calitatea apei furnizată în sistemul centralizat răspunde furnizorul, care are
obligaţia efectuării periodice a analizelor de calitate a apei, iar în situaţia alimentării cu apă
din surse proprii, se recomandă efectuarea de analize de calitate a apei în laboratoare de
specialitate, cel puţin o dată pe lună.
20.41. Furnizarea apei de către reţeaua exterioară la alţi parametri decât menţionaţi
în STAS 1342 poate fi accidentală sau pe o durată mai lungă de timp, datorită fie stării
generale necorespunzătoare a reţelei, fie apariţiei unor situaţii deosebite cu efecte pe o
durată mai lungă în timp.
Efectele asupra instalaţiilor interioare pot fi:
- eroziunea conductelor, a garniturilor, a armăturilor şi a scaunelor ventilelor, a
interpunerii de suspensii între garnitură şi scaun etc., având ca urmări pierderi de apă şi
energie şi mărirea cheltuielilor de exploatare;
- depuneri pe conducte, rezervoare, în schimbătoare de căldură, pe obiecte sanitare
etc. având ca urmări scăderea presiunii disponibile, creşterea consumurilor de energie,
reducerea gradului de confort;
- schimbarea gustului apei.
100
Pentru asigurarea calităţii apei la nivelul prevederilor legale se recomandă:
- echiparea instalaţiei interioare cu filtre pentru reţinerea suspensiilor mecanice
(nisip, rugină, alte impurităţi) sau cu sisteme electronice pentru eliminarea depunerilor de
pe conducte şi pentru prevenirea formării unor noi depuneri;
- datarea instalaţiei cu echipamente locale de purificare a apei pentru reducerea
bacteriilor, substanţelor organice, clorului etc.;
- la instalaţiile echipate cu rezervoare de apă (rezervoare tampon sau de
înmagazinare) şi/sau boilere, se recomandă ca - periodic - acestea să fie golite, curăţate,
spălate şi dezinfectate pentru a elimina depunerile şi a evita pătrunderea lor în instalaţie;
- curăţirea şi spălarea periodică a recipienţilor de hidrofor.
20.42. În cazul în care sursa impurificării apei o constituie starea reţelei exterioare
proprii, se vor remedia defectele după care reţeaua se va curăţa, spăla şi dezinfecta.
Anomalii în alimentarea cu apă caldă a unor puncte de consum
20.43. Lipsa apei la unele puncte de consum poate fi cauzată de:
- presiunea scăzută în reţeaua de alimentare cu apă;
Dacă presiunea în reţeaua publică este permanent insuficientă, se va introduce în
schema instalaţiei o staţie de ridicare a presiunii, pe baza unui proiect;
- funcţionarea defectoasă a instalaţiei de ridicare a presiunii datorită reglajului incorect al
presostatului sau al unor defecţiuni la agregatul de pompare;
- creşterea pierderilor de sarcină pe traseu, datorită depunerilor în conducte, măririi
rugozităţii prin coroziune, depozitelor de ferobacterii etc.
Această deficienţă se poate remedia prin înlocuirea pe bază de proiect a
agregatului de pompare cu altul cu o înălţime de pompare mai mare; înlocuirea
conductelor corodate sau înfundate cu unele noi, dotarea instalaţiei cu filtre pentru
reţinerea impurităţilor şi/sau cu un sistem electromagnetic pentru eliminarea depunerilor
de pe conducte şi pentru prevenirea formării unor depuneri noi.
- blocarea parţială sau totală a unor armături;
- neechilibrarea reţelelor de distribuţie;
- creşterea consumului de apă la o valoare superioară debitului de calcul datorită: risipei
de apă, furnizării apei cu intermitenţă, existenţei unor neetanşeităţi la armături, conducte,
îmbinări etc. sau apariţiei unor noi consumatori;
101
- debitul de calcul subapreciat (subdimensionarea conductelor fiind necesară înlocuirea
acestora cu altele cu diametrul mai mare).
20.44. Temperatura mai redusă a apei calde la unele puncte de consum în
comparaţie cu cea de la sursă, se poate datora:
- termoizolaţiei necorespunzătoare la unele conducte, fiind necesară refacerea
acesteia;
- instalaţiei de recirculare a apei calde care nu funcţionează corect datorită
neechilibrării reţelei sau nefuncţionării pompelor de recirculare.
Pentru ca instalaţia de recirculare să funcţioneze normal este necesar să se facă
echilibrarea hidraulică a reţelei, verificarea şi punerea în funcţiune a pompei după un
program normal.
20.45. Apa nu se încălzeşte în perioada de timp prevăzută în proiect sau nu se
asigură temperatura necesară la ieşirea din aparatele de preparare a apei calde datorită:
- debitului prea mic de agent termic ca urmare a existenţei unor rezistenţe locale
suplimentare pe conducta de racord (conducta înfundată, sertarul sau ventilul unor vane
blocate etc.) sau a subdimensionării conductei de racord;
- temperatura prea scăzută a agentului termic ca urmare a temperaturii scăzute a
agentului termic la sursă;
- a degradării termoizolaţiei sau a inundării canalului termic prin infitraţii sau datorită
unei conducte sparte;
- agentul termic nu circulă prin serpentină (racordurile serpentinei sunt reci) datorită
prezenţei aerului în serpentină sau racordul spre serpentină conţin aer (care trebuie
eliminat), a înfundării cu corpuri străine a racordului spre serpentină care trebuie înlăturate
sau a blocării în poziţia închis, a sertarului unei vane de pe racord, fiind necesară
deblocarea lui;
- depuneri mari pe suprafaţa de schimb, care trebuie îndepărtate;
- tirajul insuficient la instalaţiile locale de preparare a apei calde, care folosesc
diverşi combustibili, datorită subdimensionării coşului sau poziţionării defectuoase
deasupra acoperişului;
102
- presiunea insuficientă la instalaţia de alimentare cu gaze;
- defectarea aparaturii de reglaj automat al admisiei agentului termic la aparatele de
preparat apă caldă;
- reglarea necorespunzătoare a aparaturii de reglaj automat.
Pentru obţinerea apei calde în timp normal şi la temperatura de utilizare, se impune:
- asigurarea debitului şi temperaturii agentului termic la parametrii prevăzuţi în proiect;
- menţinerea permanent a instalaţiei de preparare a apei calde într-o stare tehnică
normală.
20.46. Apa se încălzeşte prea repede la acelaşi consum de apă caldă, iar diferenţa
dintre temperatura apei calde şi a agentului termic este foarte mică sau egală cu zero
datorită serpentinei corodate, iar agentul termic se amestecă cu apa de consum.
În acest caz se sudează sau se înlocuieşte serpentina după caz.
20.47. Temperatura prea mare a apei calde la punctele de consum mare în
comparaţie cu temperatura uzuală se poate datora:
- instalaţiei de funcţionare automată a cazanului nereglată sau defectă;
- aparaturii de măsură şi control defectă;
- nesupravegherii arderii la cazanele de preparat apă caldă care nu sunt dotate cu
instalaţii automate de ardere.
Pentru funcţionarea instalaţiei la parametrii proiectaţi se verifică instalaţia de reglaj,
precum şi aparatura de măsură şi control şi se fac remedierile necesare, iar, dacă este
cazul se înlocuiesc piesele defecte.
Instalaţiile vechi, neechipate cu instalaţii de automatizare, se vor supraveghea
permanent, intervenind prompt, când este cazul.
20.48. Oscilaţii mari de temperatură în timpul folosirii bateriilor, la deschiderea sau
închiderea unor robinete de pe ramificaţii sau coloane comune, se poate datora:
- subdimensionării conductelor;
- reducerii secţiunii libere a conductelor din cauza depunerilor.
103
Pentru remediere se înlocuiesc conductele cu altele cu diametrul mai mare şi se
prevăd, când este cazul, filtre pentru reţinerea impurităţilor din apa furnizată din reţeaua
exterioară.
20.49. Pătrunderea apei calde în conductele de apă rece şi invers este determinată
de diferenţa mare între presiunea apei reci şi a apei calde la baterii.
În acest caz se reglează presiunea la baterie cu ajutorul robinetelor de la obiectul
sanitar respectiv, astfel încât să fie, pe cât posibil, egale (diferenţă maxim admisă 0,3 bar).
Reglarea hidraulică a instalaţiei de alimentare cu apă (rece şi caldă)
şi de recirculare a apei calde
Generalităţi
20.50. Pentru reducerea pierderilor de apă şi energie precum şi a zgomotului în
instalaţie, este necesară reglarea instalaţiei, astfel încât presiunea disponibilă la toate
punctele de consum să fie cât mai aproape de valoarea presiunii minime de utilizare.
Reglarea hidraulică a instalaţiei de alimentare cu apă rece şi caldă
20.51. În cazul unui excedent de presiune în instalaţie la intrarea în clădire, în lipsa
unui regulator de presiune, se va reduce presiunea disponibilă prin închiderea parţială a
robinetului de închidere de la intrarea în clădire.
Închiderea se va face în perioada de consum maxim, asigurând presiunea de utilizare la
obiectele sanitare cele mai defavorizate.
20.52. Pentru reducerea presiunii la valorile presiunii de utilizare la toate punctele
de consum, se vor folosi robinetele de închidere de pe coloane, niveluri şi, în final, cele de
reglaj de la obiectele sanitare.
20.53. Pentru fiecare baterie amestecătoare se va verifica presiunea disponibilă,
reglându-se, cu ajutorul celor două robinete de închidere aferente obiectului sanitar
respectiv, presiunea, astfel încât presiunea disponibilă a apei reci şi a apei calde să fie, pe
cât posibil, egală.
20.54. În cazul asigurării presiunii cu ajutorul staţiilor de hidrofor, se va verifica, în
momentul pornirii pompelor, în condiţiile unui consum maxim, disponibilul de presiune la
obiectele plasate cel mai defavorabil.
104
Dacă în acest caz există, la aceste puncte de consum, o presiune disponibilă mai
mare decât presiunea de utilizare, se va regla presostatul pentru o presiune de pornire mai
mică, reducându-se corespunzător şi presiunea de oprire.
Pentru celelalte puncte de consum reglajul se va face cu ajutorul robinetelor de
închidere de pe coloane, niveluri şi cele de reglaj de la obiectele sanitare.
20.55. Având în vedere că pe parcursul utilizării instalaţiei intervin diferiţi factori
perturbatori (ex. depuneri pe conducte, închiderea şi deschiderea robinetelor de trecere
impusă de necesitatea unor remedieri etc.) este necesară verificarea periodică a instalaţiei
şi corectarea reglajului.
20.56. Se recomandă montarea robinetelor de închidere şi reglaj la toate obiectele
sanitare, la care nu au fost montate iniţial.
Pentru a evita dereglarea instalaţiei, urmare a unor intervenţii necesare, se
recomandă ca, pe lângă armăturile de închidere să se prevadă - cu ocazia reparaţiilor
capitate - şi o armătură pentru reglarea presiunii, astfel încât, în cazul unor intervenţii, să
se acţioneze numai armătura de închidere, cea de reglaj rămânând în poziţia în care a fost
reglată.
Reglarea hidraulică a instalaţiei de recirculare a apei calde.
20.57. Reglajul hidraulic al reţelei de recirculare a apei de consum se va face după
reglarea reţelei de distribuţie a apei calde, folosind numai armăturile de pe conductele de
recirculare.
20.58. La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare numai pe orizontală şi
numai pentru conducta principală de distribuţie a apei calde - fără ramificaţii - nu este
necesar un reglaj hidraulic.
20.59. La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare şi pe ramificaţii (până la
baza coloanelor sau până la cel mai de sus obiect sanitar) reglajul hidraulic este necesar
pentru a asigura recircularea apei calde prin toate conductele şi, deci, ridicarea gradului de
confort şi reducerea pierderilor de apă şi energie. Reglajul se va face cu ajutorul
robinetului de trecere montat pe conducta de recirculare care, dacă se încălzeşte rezultă
că pe conducta respectivă de recirculare circulă apa caldă.
105
Reglajul instalaţiei poate fi considerat satisfăcător dacă la toate robinetele se
constată aproximativ aceeaşi temperatură.
Reglajul instalaţiei de recirculare începe cu ultima coloană a instalaţiei (situaţia cea
mai dezavantajoasă), la care robinetul de închidere, de pe conducta de recirculare, se va
lăsa complet deschis şi continuă spre CT (PT) cu următoarele ramificaţii, la care robinetele
se închid din ce în ce mai mult, pe măsura apropierii de schimbătoarele de căldură (boilere
sau aparate contracurent). Reglajul se face în perioada de consum nul, cu instalaţia de
preparare a apei calde în funcţiune.
Protecţia, siguranţa şi igiena muncii
20.60. Pe toată durata de exploatare a instalaţiilor sanitare (inclusiv revizii, reparaţii,
înlocuiri, dezinfectări) vor fi respectate cerinţele referitoare la protecţia, securitatea şi
igiena muncii.
20.61. Verificările, probele şi încercările echipamentelor componente ale instalaţiilor
sanitare vor fi efectuate respectându-se instrucţiunile specifice de protecţie a muncii în
vigoare pentru fiecare categorie de echipamente.
20.62. Conducătorii societăţilor comerciale, regiilor autonome etc. sau seviciile care
exploatează instalaţiile sanitare au obligaţia să asigure:
- luarea de măsuri organizatorice şi tehnice pentru crearea condiţiilor de securitate
a muncii;
- realizarea instructajului de protecţie a muncii pentru tot personalul de exploatare la
interval de cel mult 30 zile şi consemnarea acestuia în fişele individuale sau alte formulare
specifice care urmează să fie semnate individual;
- controlul aplicării de către întregul personal a normelor şi instrucţiunilor specifice;
- verificarea însuşirii cunoştinţelor asupra normelor şi măsurilor de protecţie a
muncii.
20.63. Realizarea instructajelor specifice de protecţie a muncii, verificarea
cunoştinţelor şi abaterile de la normele în vigoare, inclusiv sancţiunile aplicate, vor fi
consemnate în fişele de instructaj individuale.
106
20.64. Manevrele corespunzătoare exploatării vor fi efectuate numai de personal
calificat.
20.65. Instalaţiile vor fi echipate cu dispozitivele de protecţie necesare menţionate
în norme.
20.66. Zonele periculoase sau cele cu instalaţii în probe se îngrădesc şi se
avertizează, interzicându-se accesul persoanelor neautorizate.
20.67. Persoanele cărora li se schimbă locul de muncă vor fi instruite pentru a
corespunde noilor condiţii de lucru.
20.68. Măsurile de protecţia muncii menţionate în art. 2.60-1.67 nu sunt limitative şi
se vor completa cu măsurile de protecţie a muncii specificate cuprinse în instrucţiunile de
exploatare ale instalaţiilor respective, care se vor afişa la locul de muncă.
Prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata exploatării instalaţiilor sanitare
20.69. Respectarea reglementărilor de prevenire şi stingere a incendiilor precum şi
echiparea şi dotarea cu mijloace şi echipamente de prevenire şi stingere a incendiilor la
construcţii este obligatorie pe întreaga durată de exploatare a instalaţiilor sanitare aferente
construcţiilor.
20.70. În exploatarea instalaţiilor sanitare se vor respecta prevederile din ,”Normele
generale de prevenire şi stingere a incendiilor" şi “Normativul de prevenire şi stingere a
incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora" -
indicativ C 300. Măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor vor fi precizate şi în
instrucţiunile de exploatare.
20.71. Obligaţiile şi răspunderile privind prevenirea şi stingerea incendiilor revin atât
proprietarilor şi administratorilor instalaţiilor în funcţiune, cât şi unităţilor şi personalului
care efectuează exploatarea acestor instalaţii.
20.72. Pe durata reviziilor, reparaţiilor, înlocuirilor şi dezafectărilor instalaţiilor vor fi
respectate toate măsurile specifice de prevenire şi stingerea incendiilor; răspunderile
privind prevenirea şi stingerea incendiilor revin unităţilor şi persoanelor care efectuează
aceste operaţii.
107
20.73. Personalul care exploatează instalaţiile va fi instruit pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor, înaintea dării în exploatare a instalaţiilor şi periodic, în timpul
exploatării instalaţiilor, verificându-se însuşirea cunoştinţelor.
20.74. Înainte de executarea unor operaţii cu foc deschis (sudură, lipire cu flacără,
topire de materiale hidroizolante etc.) se va face un instructaj special personalului care
efectuează aceste lucrări.
20.75. Lucrările cu foc deschis vor fi executate numai după obţinerea permisului de
lucru cu foc (anexa 11), astfel încât să se evite riscul producerii de incendiu sau explozii.
Înainte de începerea lucrărilor cu foc deschis, semnatarii permisului de lucru cu foc vor
controla îndelinirea condiţiilor şi realizarea măsurilor menţionate în permis.
20.76. Locurile cu pericol de incendiu sau explozie vor fi marcate cu indicatoare de
avertizare conform prevederilor STAS 297/1.2.
20.77. În vederea intervenţiei în caz de incendiu vor fi organizate echipe de
intervenţie cu atribuţii concrete şi se vor stabili măsuri de alertare a serviciilor proprii de
pompieri şi a pompierilor militari.
Scoaterea din funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă (caldă şi rece)
20.78. Instalaţiile de alimentare cu apă, care, după recepţie, nu sunt puse în
funcţiune până la patru săptămâni sau care sunt în conservare, se vor închide şi se vor
goli complet prin obiectele sanitare şi robinetele de golire.
Dacă recepţia se face în sezonul rece, iar instalaţia de încălzire nu funcţionează în
perioada respectivă, instalaţiile de alimentare cu apă se vor goli imediat după recepţie
indiferent de mărimea perioadei de întrerupere.
20.79. Instalaţiile aferente clădirilor cu program sezonier se vor verifica, făcându-se
remedierile şi reparaţiile necesare după care se vor închide şi goli, în vederea conservării.
20.80. În clădirile de locuinţe unifamiliale, în cazul unei absenţe mai mari de trei zile,
se recomandă să se închidă robinetul de alimentare după apometru şi să se golească
instalaţia. În cazul clădirilor cu mai multe apartamente şi cu încălzire proprie pe
apartament se recomandă să se închidă coloanele, respectiv ramificaţiile care asigură
alimentarea cu apă a apartamentelor neutilizate şi să se golească instalaţia.
108
20.81. Înainte de închiderea instalaţiei de alimentare cu apă de la robinetul general,
de după apometru sau cel de pe coloană sau ramificaţii, se va controla dacă robinetele şi
bateriile de la punctele de consum sunt închise.
20.82. Nu se recomandă menţinerea sub presiune şi fără supraveghere a
instalaţiilor de alimentare cu apă nefolosită pe o perioadă mai lungă de timp deoarece se
poate ajunge la agravarea unor defecţiuni, având drept urmare degradarea şi/sau
inundarea clădirii, precum şi deprecierea calităţii apei prin stagnare.
Repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă (rece sau caldă)
20.83. La repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă se va urmări:
- eliminarea aerului din instalaţie;
- spălarea instalaţiei;
- verificarea şi remedierea eventualelor defecţiuni;
- reglarea instalaţiei.
20.84. Repunerea în funcţiune se va face respectând următoarele operaţii:
- deschiderea parţială a armăturii folosite pentru închiderea instalaţiei şi
deschiderea progresivă a robinetului, respectiv bateriei aflate în poziţia cea mai depărtată
şi la cea mai mare înălţime, pentru eliminarea aerului, şi evitarea loviturilor de berbec.
Operaţia se va repeta pentru toate coloanele şi ramificaţiile.
- deschiderea completă, după eliminarea aerului, a armăturilor de închidere şi
umplerea instalaţiei cu apă, închiderea armăturii făcându-se odată cu apariţia apei;
- spălarea instalaţiei după umplere se face lăsând să curgă sub formă de jet, câteva
minute, pe fiecare robinet în parte. În acest timp, se recomandă ca celelalte robinete
(baterii) să fie închise;
- verificarea instalaţiei, care se face cu instalaţia sub presiune şi cu toate robinetele
şi bateriile închise.
Verificarea constă în controlul vizual al etanşeităţii armăturilor, îmbinărilor şi
conductelor şi a stării generale a instalaţiei.
109
20.85. La instalaţiile dotate cu staţii de pompare, înainte de pornirea pompelor se
verifică dacă:
- băile de ulei şi casetele de rulmenţi sunt în perfectă stare de curăţenie şi
prevăzute cu lubrifiantul necesar;
- axul pompei se roteşte uşor cu mâna;
- este amorsată pompa şi a fost evacuat tot aerul, fiind interzisă pornirea pompei,
dacă nu este umplută complet cu apă;
- există tensiune electrică de alimentare.
20.86. Pornirea electropompelor se face cu respectarea următoarelor reguli:
- se verifică instalaţiile electrice şi se porneşte electromotorul; se observă indicaţiile
manometrului şi se verifică cu ajutorul ampermetrului corecta funcţionare a
electromotorului;
- după atingerea turaţiei de regim se deschide treptat vana de pe conducta de
refulare;
- se urmăresc indicaţiile vacumetrului, ale manometrului şi ale ampermetrului.
20.87. Dacă instalaţia este prevăzută cu recipienţi de hidrofor, înainte de punerea în
funcţiune, se reface perna de aer prin punerea în funcţiune a compresorului, care trebuie
să funcţioneze până când manometrul indică o presiune egală cu valoarea presiunii
iniţiale, menţionată în proiect.
20.88. Instalaţiile de apă care au fost scoase din funcţiune prin închiderea
robinetului de concesie pot fi repuse în funcţiune numai de către societatea (regia) de
distribuţie a apei.
20.89. După verificarea instalaţiei şi remedierea eventualelor defecţiuni, se va regla
instalaţia conform indicaţiilor din art. 2.50-2.56.
110
21. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ RECE
Generalităţi
21.1. Exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă rece se efectuează asupra
instalaţiilor delimitate de apometrul general şi robinetele (bateriile) de la punctele de
consum şi care cuprind:
- instalaţiile interioare de alimentare cu apă rece;
- reţelele exterioare de alimentare cu apă rece;
- staţii de pompare (hidrofor), inclusiv rezervoare de apă.
21.2. La exploatarea de alimentare cu apă rece, se vor menţine instalaţiile
racordate numai la reţelele de alimentare cu apă potabilă, conform prevederilor din
“Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare:, I9/1- 96.
21.3. Alimentarea cu apă de la reţeaua publică se face conform avizului societăţii
(regiei) de distribuţie a apei, avându-se în vedere şi prevederile din art. 2.26-2.28.
Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece.
Generalităţi
21.4. Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece se efectuează
asupra instalaţiei din interiorul clădirii - de la limita clădirii până la punctele de consum.
Controlul şi verificarea
21.5. Controlul şi verificarea instalaţiilor interioare se face zilnic şi constă în:
- controlul vizual al etanşeităţii instalaţiei (conducte, îmbinări, armături de închidere
şi de serviciu);
- controlul modului de alimentare cu apă a punctelor de consum (presiune, debit);
- controlul direct al calităţii apei; (culoare, miros, conţinut de suspensii etc.)
- verificarea integrităţii termoizolaţiei.
111
21.6. Eventualele defecţiuni sesizate cu ocazia controlului se vor remedia imediat.
Până la remedierea defecţiunilor, datorate neetanşeităţii instalaţiei, porţiunile de
instalaţie defecte vor fi scoase din folosinţă, izolându-se.
Revizia
21.7. Revizia instalaţiei se face periodic, de regulă o dată pe an, şi constă în:
- controlul etanşeităţii instalaţiei (conducte, îmbinări, armături de închidere şi de
serviciu);
- verificarea gradului de corodare sau depunere prin demontarea unor armături de
pe traseu şi controlarea capetelor conductelor;
- verificarea modului de fixare a suporţilor conductelor şi armăturilor şi a gradului
de uzură a garniturilor aferente;
- verificarea manşoanelor de trecere prin pereţi şi planşee şi a izolaţiei dintre
manşon şi conductă. Golurile din pereţi şi planşee cu rol de protecţie la foc, vor fi etanşate
obligatoriu cu materiale rezistente la foc;
- verificarea modului de funcţionare a armăturilor de închidere (uşurinţă în
manevrare, gradul de închidere şi deschidere, starea garniturilor). În cazul blocării sau
reducerii secţiunii de trecere din cauza depunerilor, armăturile se vor demonta şi se vor
curăţa, iar pentru etanşare se vor folosi garnituri noi;
- verificarea etanşeităţii robinetelor de reţinere, verificarea reductoarelor de
presiune prin demontarea şi verificarea pieselor componente şi, la nevoie, înlocuirea celor
defecte;
- verificarea reglajului instalaţiei.
21.8. După fiecare revizie sau după fiecare intervenţie la care s-au folosit
robinetele de închidere pentru reglajul hidraulic al instalaţiei, se va efectua reglarea din
nou a instalaţiei.
21.9. Rezultatele constatărilor făcute cu ocazia verificărilor şi reviziilor vor fi trecute
într-un proces - verbal pentru a fi avute în vedere cu ocazia reparaţiilor curente şi capitale.
112
Reparaţii curente
21.10. Reparaţiile curente se fac pentru remedierea defecţiunilor constatate cu
ocazia verificărilor şi reviziilor şi au drept scop menţinerea siguranţei în funcţionare a
instalaţiilor.
Reparaţii capitale
21.11. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea parţială sau totală a unor părţi din
reţea sau a întregii reţele interioare de alimentare cu apă rece.
21.12. Reparaţiile capitale sunt, de regulă, planificate şi ţin seama de durata de
folosinţă a elementelor instalaţiei şi de rezultatele verificărilor anterioare.
21.13. În cazul înlocuirii obiectelor sanitare sau a accesoriilor acestora se
recomandă ca înlocuirea să se facă cu obiecte sanitare, respectiv armături de serviciu,
care conduc la un consum mai mic de apă şi de energie şi au o mare fiabilitate.
În acest scop se recomandă:
- folosirea closetelor şi pisoarelor dotate cu robinete de alimentare cu apă rece
sub presiune cu diverse sisteme de acţionare, având consum redus de apă pentru
spălare;
- dotarea lavoarelor, căzilor de baie (duş), bideurilor şi spălătoarelor cu baterii
amestecătoare cu consum redus de apă şi de mare fiabilitate.
Din această categorie de baterii se recomandă: bateriile cu manocomandă,
bateriile cu cartuş interior ceramic, bateriile cu elemente de etanşare ceramice, bateriile cu
dispozitiv automat de amestec, bateriile prevăzute cu elemente de formă torică, cu filet
trapezoidal cu deschidere lentă, cu dublă etanşeitate etc.
21.14. Pentru a înlătura principala cauză a defectării armăturilor - impurităţile din
apă - se recomandă montarea pe reţeaua de alimentare, la apometru, a unui filtru (sau a
unei baterii de filtre) pentru reţinerea impurităţilor.
Reparaţiile accidentale
21.15. Reparaţiile accidentale sunt reparaţiile care trebuie efectuate îndată ce a
apărut o defecţiune care periclitează siguranţa în funcţionare a instalaţiei.
113
Până la remediereaa defecţiunii, porţiunea de instalaţie, care conţine avaria trebuie
scoasă din funcţiune.
Prescripţii specifice
21.16. Pentru menţinerea potabilităţii apei, în instalaţia interioară de alimentare cu
apă, este interzisă racordarea directă a conductelor de apă potabilă cu cele nepotabile sau
cele de ape uzate precum şi racordarea la reţea a unor aparate care pot contamina apa
din instalaţie.
În cazul în care este necesară spălarea unor conducte sau armături de scurgere,
aceasta se va face folosind jetul unui furtun, pe o perioadă cât mai scurtă de timp. Nu se
va lăsa furtunul în contact cu tubul de scurgere, sifonul de pardoseală sau căminul folosit
pentru spălare.
21.17. La părţile din instalaţii care sunt utilizate numai rareori (ex. la garaje, pivniţe
etc.) este necesar să se reîmprospăteze conţinutul de apă al conductelor în mod regulat,
minimum o dată pe lună.
21.18. Pentru evitarea îngheţării apei în conductele expuse îngheţului, este
necesar ca, în funcţie de condiţiile locale, să se asigure periodic o circulaţie a apei în
conductele respective, dacă nu pot fi golite pe o perioadă de îngheţ.
21.19. În cazul instalaţiilor interioare de alimentare cu apă comune pentru consum
menajer şi incendiu se vor avea în vedere, în timpul exploatării, pe lângă cele menţionate
în art. 3.4-3.9 şi prevederile din instrucţiunile de fucţionare şi verificare periodică ale
instalaţiilor prevăzute pentru stingerea incendiilor.
Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece.
Generalităţi
21.20. Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece montate
subteran sau suprateran se efectuează asupra reţelelor exterioare a căror exploatare nu
intră în obligaţia societăţii de distribuţie a apei şi care sunt delimitate de apometru (căminul
apometru) şi clădirea (sau clădirile) servite de aceste reţele.
21.21. Controlul şi verificarea, reviziile şi reparaţiile curente şi capitale ale reţelelor
montate în paralel cu cele de apă caldă de consum de fac odată şi în aceleaşi condiţii cu
ale acestora, iar a celor montate direct în sol conform indicaţiilor de la art. 2.34.- 3.41.
114
Controlul şi verificarea
21.22. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare montate în sol se fac lunar prin
parcurgerea traseului şi observarea:
- stării umpluturilor pe traseu;
- stării umpluturilor în jurul căminilor şi hidranţilor;
- băltirii sau depozitării de materiale pe traseul reţelei sau pe cămine;
- stării căminilor (starea generală a construcţiei, starea capacului, a treptelor de
acces şi a vanelor, precum şi existenţa apei în cămin).
21.23. Pentru depistarea defecţiunilor în stare incipientă, se recomandă ca în
timpul verificării să se folosească aparatură electronică de detectare, iar operaţia să se
desfăşoare în timpul nopţii, pentru a evita influenţa zgomotelor produse de vehicole şi de
consumul mărit al apei din timpul zilei.
21.24. Rezultatul controlului şi verificării, precum şi propunerile de remediere, se
trec într- un proces-verbal de constatare.
Revizia
21.25. Revizia reţelei se face parcurgând traseul acesteia pentru a constata starea
reţelei şi a construcţiilor aferente (ca la verificare) precum şi uşurinţa de manevrare
(închidere şi deschidere) a vanelor, funcţionarea hidranţilor, fântânilor şi armăturilor de
golire.
21.26. Revizia reţelei se face de două ori pe un an (de regulă înaintea perioadei
de îngheţ şi după perioada de îngheţ).
Reparaţii curente
21.27. Reparaţiile curente constau în remedierea defecţiunilor constatate cu
ocazia operaţiunilor de verificare şi revizie.
21.28. În cazul unor defecţiuni care impun înlocuirea unor porţiuni mai mari din
reţelele metalice subterane, se recomandă să se prevadă şi măsuri de protecţie electrică,
în special în cazul terenurilor agresive şi a celor bogate în curenţi electrici, în paralel cu o
izolaţie întărită a conductei.
115
21.29. Se va da o atenţie deosebită modului de umplere cu pământ a tranşeii,
după efectuarea reparaţiei, pentru a evita spargerea tubului sau distrugerea izolaţiei prin
lovire cu corpuri tari sau scoase din umpluturi sau aduse din alte locuri.
După efectuarea reparaţiei şi umplerea cu pământ a tranşeii, este obligatoriu
aducerea terenului la starea iniţială (anterioară ivirii defecţiunii).
Reparaţii capitale
21.30. Reparaţiile capitale se planifică în funcţie de starea generală a reţelei şi
constau în înlocuirea unor porţiuni de reţea sau/şi a unor accesorii (vane, hidranţi etc.)
care au suferit deteriorări avansate.
Reparaţii accidentale
21.31. Reparaţiile accidentale se fac ori de câte ori apare o defecţiune sau o
avarie pe reţea.
Curăţirea, spălarea şi dezinfectarea reţelei
21.32. Reţelele de alimentare cu apă montate direct în sol sunt expuse
impurificării apei. Cauzele care pot conduce la degradarea calităţii apei sunt:
- intervenţiile efectuate pentru remedierea defecţiunilor la conducte, îmbinări,
armături şi accesorii, fără să se ia măsuri corespunzătoare pentru evitarea impurificării
apei;
- materialul de construcţii sau de îmbinare;
- infiltraţiile de apă din terenul învecinat prin neetanşeităţile conductelor şi ale
îmbinărilor;
- infiltraţii prin hidranţii de stropit;
- stagnarea timp îndelungat a apei în unele ramificaţii;
- calitatea apei furnizată de reţeaua publică.
21.33. Pentru menţinerea calităţii apei la parametrii normali şi pentru eliminarea
depunerilor din conducte, care reduc secţiunea utilă a acestora, este necesar ca, periodic,
reţelele să fie curăţate, spălate şi dezinfectate.
116
21.34. Curăţirea, spălarea şi dezinfectarea reţelei se efectuează la intervale de 3-
5 ani sau atunci când se constată alterarea calităţii apei sau când s-au produs depuneri în
conducte, şi întotdeauna după efectuarea unor lucrări de reparaţii sau extinderi.
21.35. Verificarea calităţii apei se face prin analize de laborator şi constatări
directe, iar existenţa depunerilor se constată prin măsurători şi, direct, prin reducerea
capacităţii de transport şi necesitatea măririi presiunii de pompare (în cazul staţiilor de
pompare), respectiv reducerea presiunii de utilizare, în cazul racordării directe.
21.36. Curăţirea conductelor se face cu ajutorul unor dispozitive adecvate
(răzuitoare, perii, buşoane din burete de material plastic armat, cabluri etc.) pentru
depuneri aderente sau prin spălare pentru îndepărtarea depunerilor neaderente sau a
celor desprinse de pe pereţi cu ajutorul răzuitoarelor etc.
21.37. Dezinfecţia conductelor trebuie efectuată periodic şi după fiecare reparaţie
sau curăţire, folosind cloramină, clorură de var în soluţie sau clor gazos.
Repunerea în funcţiune se face numai după ce rezultatele analizelor confirmă o
calitate corespunzătoare a apei.
Operaţia de dezinfecţie se va efectua numai de personal special instruit.
21.38. Primenirea apei din ramificaţiile care alimentează hidranţii se va face prin
punerea în funcţiune a acestora o dată pe lună.
22. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ
DE CONSUM
Generalităţi
22.1. Exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă caldă de consum se
efectuează asupra reţelei de preparare a apei calde şi robinetelor (bateriilor) de la
punctele de consum.
22.2. Pentru buna alimentare cu apă caldă de consum este necesar să se facă
reglajul temperaturii apei calde şi reglajul hidraulic al reţelelor (interioare şi de recirculare)
conform prevederilor de la atr. 2.50-2.59.
117
22.3. Reglajul temperaturii apei calde se face la instalaţia de preparare a apei
calde conform prevederilor din cap. 5.
22.4. Nu se admite alimentarea cu apă caldă de consum, prin racordarea
punctelor de consum la reţele de apă caldă nepotabilă (ex. racordarea directă la reţele de
termoficare, încălzire etc.).
22.5. În vederea diminuării coroziunii şi prelungirii duratei de folosinţă a instalaţiilor
se va face - obligatoriu - rodajul instalaţiei de apă caldă de consum timp de 60 zile, la
temperatura de regim de 45
o
C, după recepţionarea lucrărilor şi darea în folosinţă a
instalaţiei.
Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă de consum.
Generalităţi
22.6. Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă de consum se
efectuează asupra instalaţiilor din interiorul clădirii - de la limita clădirii până la punctele de
consum.
Controlul, verificarea, revizia, reparaţiile curente, capitale şi accidentale
22.7. Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă
caldă, precum şi reparaţiile curente, capitale şi accidentale se efectuează odată cu cele
ale instalaţiilor interioare alimentate cu apă rece, operaţiile de controlul, verificare, revizie
şi reparaţii fiind aceleaşi (art. 3.4 - 3.19).
Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum.
Generalităţi
22.8. Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum se
efectuează asupra reţelelor exterioare de distribuţie a apei calde de consum şi reţelele de
recirculare a apei calde, aferente, cuprinse între CT (PT) şi clădirea alimentată care
urmează, de regulă, traseul reţelelor termice exterioare, montându-se aerian sau subteran
(în canale termice, ţevi de protecţie sau direct în sol).
22.9. Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă şi a reţelelor
termice exterioare se face, de regulă, de acelaşi personal de exploatare.
118
22.10. Se recomandă ca operaţiile de verificare, revizie şi reparaţie curente şi
capitale să fie comune ambelor tipuri de reţele, (vezi “Normativul pentru exploatarea
instalaţiilor de încălzire centrală" - ind. I 13/1).
Controlul şi verificarea
22.11. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de
consum se fac periodic, odată cu controlul şi verificarea reţelelor termice.
Controlul periodic se face planificat şi constă în verificarea stării fizice a
elementelor componente ale reţelei (conducte, armături, termoizolaţii, suporţi, sisteme de
măsură etc.).
Pentru porţiunile de reţea, separată de cea termică, se verifică în plus canalul
termic şi căminele de vizitare.
22.12. Verificarea stării conductelor se face prin căminul de vizitare - o dată pe an
- şi prin deschiderea canalelor nevizitabile - o dată la 2 ani.
Verificarea stării conductelor montate aerian se face o dată pe an.
22.13. Verificarea constă în controlul coroziunii exterioare a conductelor,
armăturilor, suporturilor şi a celorlalte elemente metalice, controlul stării termoizolaţiei şi a
proiecţiei acestora.
Controlul coroziunii exterioare, datorate curenţilor telurici, se face prin măsurători electrice
la intervale de minimum 3 ani.
22.14. Pentru evitarea corodării elementelor metalice ale reţelei de alimentare cu
apă caldă se va verifica şi asigura funcţionarea normală a sistemului de protecţie, care
poate consta din:
- protecţia electrică a conductelor contra coroziunii;
- protejarea anticorozivă a suprafeţelor metalice;
- dotarea conductelor preizolate cu sisteme de avertizare a avariilor îmbrăcămintei
de protecţie sau a ţevii.
119
Totodată se vor păstra în stare uscată canalele termice prin împiedicarea
infiltraţiilor de apă din reţelele de distribuţie şi recirculare a apei calde şi evacuarea apei
din canale şi căminele de colectare.
22.15. La constatarea pierderilor de apă din reţeaua exterioară de alimentare cu
apă caldă se fac verificări pe traseul reţelei, începând cu zonele de acces (cămine de
vizitare, guri de acces, cămine de golire etc.).
22.16. După depistarea locului pierderilor de apă se izolează porţiunea de reţea
defectă, se desface canalul termic şi se remediază defecţiunea.
22.17. Depistarea pierderilor de apă la conductele preizolate se face cu ajutorul
firelor de control din termoizolaţie.
Poziţia avariei este localizată cu ajutorul unei aparaturi specifice.
22.18. Controlul reţelelor de conducte preizolate se poate face continuu, prin
prevederea unor aparate de control şi semnalizare la dispeceratul reţelelor sau prin control
periodic prin conectarea aparaturii la diverse prize prevăzute anume pe traseul reţelei.
22.19. Depistarea pierderilor de apă şi, deci, a avariei, la conductele îngropate
direct în sol, se face conform prevederilor art. 3.25 şi prin parcurgerea traseului şi
constatarea tasării terenului sau a pavajului.
Verificarea termoizolaţiei
22.20. Verificarea termoizolaţiei se face la următoarele intervale:
- o dată pe an la reţele supraterane sau montate în canale termice vizitabile;
- o dată la 2 ani la reţele montate în canale nevizitabile, prin deschiderea acestora.
22.21. Verificarea termoizolaţiei constă în controlul vizual al protecţiei
termoizolaţiei, a stării plasei de sârmă şi a inelelor distanţiere.
22.22. Starea materialului termoizolaţiei se verifică prin analizarea proprietăţilor
eşantioanelor de termoizolaţie (conductivitatea termică, greutatea specifică, porozitate,
conţinut de apă etc.) şi se compară rezultatele cu cele prevăzute în proiectul de execuţie.
22.23. Starea întegrităţii termoizolaţiei conductelor preizolate se constată cu
ajutorul firelor de contact (art. 4.17).
120
Verificarea şi întreţinerea canalelor termice şi a căminelor de vizitare
22.24. Verificarea şi întreţinerea canalelor termice şi a căminelor de vizitare constă
în analiza stării acestora şi constatarea prezenţei apei provenită din infiltraţii sau defecţiuni
la conducte şi evacuarea acesteia. Se vor remedia defecţiunile constatate.
22.25. Se verifică periodic conţinutul de gaze infiltrate în cămine şi canale termice,
cu ajutorul detectoarelor de gaze - şi se iau măsurile de evacuare a acestora. Se va
anunţa regia de distribuţie a gazelor de existenţa unor defecţiuni în reţeaua de distribuţie.
Dacă gazele provin din reţeaua de canalizare se iau măsuri de etanşare.
Se verifică periodic starea elementelor constructive care împiedică pătrunderea
gazelor din canalele termice în subsolul clădirilor (gurile de aerisire montate pe canale
înainte de intrarea acestora în clădire, menţinerea etanşării golului de pătrundere a
conductei în subsol etc.).
Exploatarea instalaţiilor de recirculare a apei calde de consum.
Generalităţi
22.26. Exploatarea instalaţiilor de recirculare a apei calde de consum se face
odată cu a instalaţiilor de distribuţie a apei calde; operaţiile de control şi verificare, reviziile
şi reparaţiile curente, capitale şi accidentale efectuându-se în mod asemănător.
22.27. Exploatarea instalaţiei de recirculare a apei calde constă în:
- menţinerea unei stări tehnice corespunzătoare;
- reglarea hidraulică a instalaţiei, astfel încât să se asigure circulaţia apei calde pe
toate circuitele;
- integrarea raţională în schema de funcţionare a instalaţiei de preparare şi
furnizare a apei calde, astfel încât să se evite pierderile de energie termică şi electrică.
Reglarea hidraulică
22.28. Reglarea hidraulică a instalaţiei de recirculare a apei calde se face conform
prevederilor din art. 2.57-2.59, iar integrarea în schema de funcţionare a instalaţiei de
preparare şi furnizare a apei se face conform indicaţiilor din instrucţiunile de exploatare,
121
având în vedere specificul instalaţiei şi prevederilor din prezentul capitol, pentru instalaţiile
vechi, pentru care nu există instrucţiuni de exploatare.
Prescripţiile menţionate în art. 4.26- 4.34, se referă numai la cazurile frecvent
întâlnite, ele nu acoperă toate cazurile posibile.
Regimul de funcţionare
22.29. Punerea în funcţiune a instalaţiei de recirculare se face având în vedere
regimul de alimentare cu energie a aparatelor pentru prepararea apei calde şi
caracteristica consumului de apă caldă.
22.30. În cazul în care furnizarea agentului termic se face intermitent, iar apa
caldă este furnizată după program, pompa de recirculare se va pune în funcţiune după
începerea perioadei de încălzire a apei, dar înainte de începerea perioadei de consum,
astfel încât temperatura apei din reţeaua de distribuţie să fie egală cu cea de utilizare când
începe consumul de apă.
Verificarea temperaturii apei se face prin citirea termostatului de pe conducta de
distribuţie şi a celui de pe conducta de recirculare, diferenţa de temperaturi trebuie să fie
de circa 5- 10
o
C.
22.31. În cazul în care furnizarea agentului termic se face intermitent, deci
prepararea apei calde se face după program, iar consumul este continuu, pompa de
recirculare se va pune în funcţiune în perioadele când consumul de apă caldă este mai
mic decât debitul pompei şi dacă aparatele de preparare apăcaldă primesc, în acest timp,
agent termic.
22.32. Nu se recomandă menţinerea în funcţiune a pompei de recirculaţie în
perioadele în care alimentarea cu agent termic este întreruptă sau când consumul este
mai mare decât debitul pompei.
22.33. În cazul furnizării permanente a agentului termic, pompa de recirculare se
pune în funcţiune numai în perioadele când consumul de apă este mai mic decât debitul
pompei, urmând să fie scoasă din funcţiune când consumul de apă caldă depăşeşte
debitul pompei.
Consumul de apă caldă se poate citi la contorul montat pe conducta de apă rece
care alimentează aparatele de preparat apă caldă.
122
23. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE PREPARARE A APEI CALDE DE
CONSUM
Generalităţi
23.1. Exploatarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum se efectueazǎ
asupra:
- instalaţiilor de preparare centrală a apei calde de consum din centralele termice
de bloc, folosind, de regulă, schimbătoare de căldură cu acumulare (boilere), servind mai
mulţi beneficiari;
- instalaţiilor de preparare centrală a apei calde de consum care servesc un singur
beneficiar (ex. un apartament, un ansamblu spitalicesc, un grup şcolar etc.)
- instalaţiilor de preparare locală a apei calde de consum.
Exploatarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum se efectuează
numai pentru cele care sunt independente de cele de încălzire centrală, având fie sursă
proprie de încălzire, fie un racord independent de la o sursă comună ce cea de încălzire
centrală, prin care se asigură necesarul de căldură pentru prepararea apei calde după
necesităţi.
23.2. Exploatarea instalaţiilor din C.T şi P.T., care servesc ansambluri de clădiri, la
care schema de preparare a apei calde de consum se integrează în cea de încălzire,
căreia îi este, de regulă, subordonată, se efectuează pe baza instrucţiunilor de exploatare
pentru C.T., respectiv P.T., precum şi a “Normativului pentru exploatarea instalaţiilor de
încălzire centrală" - I 13/1.
Exploatarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum
Generalităţi
23.3. Pentru prepararea şi furnizarea apei calde de consum în bune condiţiuni în
vederea asigurării unui grad de confort ridicat, reducerii pierderilor de apă şi energie şi a
deplinei siguranţe în funcţionare, în timpul exploatării se vor efectua următoarele operaţii.
- reglajul termic al instalaţiei de preparare a apei calde;
- reglajul hdraulic al instalaţiei;
- controlul şi verificarea instalaţiei;
123
- revizia instalaţiei;
- efectuarea reparaţiilor curente, capitate şi accidentale.
Reglajul termic
23.4. Reglajul termic al instalaţiei de preparare a apei calde de consum se face cu
scopul de a asigura alimentarea cu agent termic a aparatelor de preparat apă caldă în
condiţiile prevăzute în proiect.
23.5. Apa caldă de consum trebuie furnizată, la punctele de consum, la o
temperatură cât mai apropiată de cea de utilizare.
În acest scop se face reglajul temperaturii de furnizare a apei calde de consum la
schimbătorul de căldură, având în vedere temperatura frecventă de utilizare a majorităţii
consumatorilor şi scăderea temperaturii pe reţelele de distribuţie, datorită pierderilor de
căldură. Temperatura maximă de preparare şi furnizare a apei calde nu trebuie să
depăşească 60
o
C. În afara vârfurilor de consum se recomandă menţinerea temperaturii
economice medii de furnizare a apei calde de 50
o
C.
23.6. Pentru menţinerea temperaturii apei calde la o valoare constantă,
independent de mărimea consumului, este necesar ca instalaţia de preparare a apei calde
să fie dotată cu dispozitive automate de reglaj, care reglează debitul de agent termic
necesar preparării apei calde de consum în funcţie de cantitatea de apă caldă solicitată de
consumatori. În acest scop se recomandă ca instalaţiile neechipate cu dispozitive de reglaj
să fie echipate îndată ce situaţia permite.
23.7. Reglarea regulatorului de temperatură se face diferit, după tipurile de
aparate folosite.
În acest scop se vor respecta indicaţiile din cartea tehnică a aparatului.
23.8. Reglajul regulatorului, prevăzut cu dispozitiv automat de închidere, constă în
stabilirea temperaturii la care să se facă închiderea vanei montate pe conducte de
alimentare cu agent termic.
23.9. Controlul reglajului se face prin măsurarea temperaturii apei cu ajutorul
termometrelor etalonate.
Temperatura la care vanele se închid sau încep să se deschidă să fie identică cu
temperatura corespunzătoare reglajului.
124
Reglajul hidraulic
23.10. Reglajul hidraulic se va face la instalaţiile de preparare a apei calde de
consum prevăzute cu două sau mai multe aparate de preparat apă caldă, dar neechipate
cu dispozitive automate de reglaj, atât pe circuitele agentului termic, cât şi pe cele ale apei
calde de consum, astfel încât să se asigure la fiecare aparat de preparat apă caldă,
debitele de agent termic, respectiv de apă rece de consum, stabilite prin proiect.
23.11. Reducerea debitului de agent termic, la nivelul celui necesar, se realizează
pein obturarea secţiunii de trecere, care, după soluţia din proiect, se poate face: cu
ajutorul unei diafragme calibrate, cu ajutorul unei vane de reglaj, însoţită de una de
închidere, prin intermediul unei pompe cu debit variabil sau cu ajutorul unui ventil cu trei
căi şi a unui by-pass etc.
23.12. La instalaţiile existente, în lipsa diafragmelor sau a vanelor speciale de
reglaj, se pot folosi robinetele de închidere şi ca robinete de reglaj, iar în lipsa
dispozitivelor de măsurare a debitului de agent termic, se va utiliza un termometru cu
contact sau se face numai un control cu mâna al temperaturii agentului termic pe conducta
de întoarcere.
23.13. În lipsa unor dispozitive de reglaj automat, se impune supravegherea
permanentă a temperaturii apei calde de consum şi, după necesităţi, acţionarea fie a
vanelor de închidere de pe conductele de alimentare cu agent termic, fie a arzătoarelor
(injectoarelor) cazanelor.
23.14. La instalaţiile locale de preparare a apei calde, cu excepţia cazanelor de
baie şi a celor cu vas de rupere a presiunii, reglajul se face conform indicaţiilor din cartea
tehnică a aparatului.
23.15. La cazanele de baie şi la cele de rupere a presiunii este necesară o
supraveghere permanentă.
Controlul şi verificarea
23.16. Controlul şi verificarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum se
face zilnic şi constă în:
- controlul şi verificarea conductelor şi a accesoriilor acestora;
- controlul aparatelor de preparat apă caldă şi al accesoriilor;
125
- controlul şi verificarea pompelor de recirculare a apei calde;
- controlul şi verificarea surselor de energie termică.
23.17. Verificarea, revizia şi reparaţiile curente, capitale şi accidentale, a
conductelor şi a accesoriilor acestora, se fac odată cu verificarea instalaţiei interioare de
alimentare cu apă caldă.
23.18. Controlul şi verificarea aparatelor de preparat apă caldă constă în:
- verificarea funcţionării serpentinei;
- verificarea etanşeităţii îmbinărilor;
- verificarea funcţionării aparatelor de măsură;
- verificarea funcţionării dispozitivelor de siguranţă.
23.19. Verificarea funcţionării serpentinei constă în verificarea circulaţiei agentului
termic pe conducta de ducere şi de întoarcere.
Operaţia se face prin citirea indicaţiei termometrelor de pe cele două racorduri sau
prin controlul cu mâna.
23.20. Verificarea funcţionării aparatelor de măsură se face prin compararea
rezultatelor cu alt aparat etalon.
23.21. Exploatarea aparatelor de preparat apa caldă prevăzute cu dispozitive de
ardere şi reglaj automat se va face conform indicaţiilor din cartea termică a
echipamentului.
23.22. Exploatarea pompelor de recirculare a apei calde se face conform
prevederilor din art. 4.26- 4.30.
Revizia
23.23. Revizia instalaţiei de preparare a apei calde se face anual şi constă în:
- rezivia conductelor de alimentare cu apă rece, de distribuţie a apei calde şi de
recirculare, precum şi a accesoriilor acestora;
126
- revizia aparatelor de preparat apă caldă (starea generală, etanşeitatea
îmbinărilor, starea termoizolaţiei, starea suporţilor, mod de funcţionare etc.);
- verificarea gradului de corodare a suprafeţelor de schimb de căldură şi a
mantalei schimbătorului de căldură prin demontarea aparatului.
Cu această ocazie aparatul se curăţă de depuneri şi se spală, se remediază
eventualele defecţiuni şi, dacă este cazul, se grunduieşte din nou cu grund agrementat
pentru contact cu apă potabilă:
- verificarea modului de funcţionare a aparaturii de reglaj a debitului agentului
termic;
- verificarea modului de funcţionare a aparaturii de măsură şi a dispozitivelor de
siguranţă;
- verificarea instalaţiilor anexe (instalaţia de gaze, instalaţia electrică etc.);
- verificarea termoizolaţiei.
Revizia aparatelor de preparat local apa caldă se face conform indicaţiilor din
cartea tehnică a aparatului. Se recomandă ca verificarea să fie făcută de specialiştii firmei
furnizoare a aparatului sau de personal calificat abilitat de fabricant.
Reparaţii curente
23.24. Reparaţiile curente se efectuează pe baza constatărilor făcute cu ocazia
verificării şi a reviziei instalaţiei de preparat apa caldă şi, preventiv, pentru elementele la
care se întrevede că vor putea apare defecţiuni după o perioadă relativ scurtă de timp.
23.25. Reparaţiile curente se fac de către personalul de exploatare, folosind
piesele de rezervă din stoc.
Pentru echipamentele de preparat apă caldă, se recomandă folosirea personalului
recomandat de fabricant.
Reparaţii capitale
23.26. Reparaţiile capitale se fac cu scopul restabilirii complete a capacităţii de
lucru a instalaţiilor în vederea realizării caracteristicilor tehnice iniţiale.
127
Cu această ocazie se înlocuiesc parţial sau total elementele ale instalaţiei.
23.27. Se recomandă ca, în cadrul reparaţiilor capitale, să fie înlocuite
echipamentele depăşite din punct de vedere tehnic cu altele noi, cu fiabilitate ridicată, cu
grad de siguranţă în funcţionare sporit, dotare cu dispozitive de reglaj automat, cu consum
mai mic de energie etc.
23.28. În cazul menţinerii echipamentelor existente, cu ocazia reparaţiilor capitale
se vor efectua şi următoarele operaţii:
- demontarea tuturor părţilor componente ale instalaţiei de preparat apă caldă
(boilere, pompe etc.);
- înlocuirea pieselor uzate care nu mai corespund condiţiilor de funcţionare;
- înlocuirea serpentinelor sau plăcilor de la schimbătoarele de căldură;
- înlocuirea unor porţiuni din conductele de alimentare cu apă caldă şi agent
termic, care sunt deteriorate;
- refacerea izolaţiei conductelor de apă caldă, de transport agent termic, precum şi
a boilerelor.
Reparaţii accidentale
23.29. Reparaţiile accidentale sunt determinate de apariţia neaşteptată a unor
defecţiuni, deteriorări sau avarii, care trebuiesc înlăturate imediat, pentru a asigura
funcţionarea în deplină siguranţă a instalaţiei.
24. EXPLOATAREA STAŢIILOR DE POMPARE
Generalităţi
24.1. Exploatarea staţiilor de pompare a apei se efectuează asupra celor care
asigură:
- alimentarea cu apă rece pentru consumul menajer;
- alimentarea cu apă pentru consumul menajer şi pentru combaterea incendiilor,
când instalaţiile sunt comune;
128
- recircularea apei calde de consum;
- evacuarea apelor uzate de la un obiect sanitar sau de la mai multe obiecte
sanitare din clădire sau a apei colectate de pe pardoseli sau în cazul golirii instalaţiei şi a
rezervoarelor de apă.
24.2. Defecţiunile specifice fiecărui tip de pompă şi modul de remediere sunt
menţionate în cartea tehnică a fiecărei pompe.
24.3. Remedierile vor fi efectuate numai de personal calificat, fiind recomandabil
ca acesta să fie abilitat de fabricantul agregatului de pompare.
24.4. Intervenţiile la instalaţia electrică şi cea de automatizare se vor face numai
de către persoane autorizate.
24.5. Personalul de exploatare are obligaţia să studieze şi să-şi însuşească
indicaţiile cuprinse în instrucţiunile de exploatare ale fabricilor constructoare, care sunt
specifice fiecărui tip de pompă, precum şi instrucţiunile de exploatare ale staţiei de
pompare, pentru a putea remedia defecţiunile în cel mai scurt timp.
24.6. În cazul unor defecţiuni care impun înlocuirea pompelor şi a celorlalte
echipamente, precum şi cu ocazia reparaţiilor capitale se recomandă ca staţia de pompare
să fie reutilată numai cu echipamente performante, cu randament şi fiabilitate ridicată,
silenţioase, antrenate - dacă este oportun din punct de vedere tehnico economic - cu
motoare cu turaţie variabilă, pentru a se realiza economii de energie, confort în exploatare
şi cheltuieli de întreţinere reduse.
24.7. În cazul clădirilor vechi, în care pompele sunt amplasate alături sau
sub/deasupra încăperilor de dormit, de odihnă sau a celor în care se desfăşoară activităţi
pe care zgomotul pompelor sau compresoarelor le poate perturba se recomandă ca, odată
cu înlocuirea pompelor, să se schimbe şi amplasamentul staţiei de pompare cât mai
departe de zona protejată.
Totodată se vor lua măsuri de reducere a nivelului de zgomot, produs de
electropompe, prin:
- aplicarea unui tavan fonoabsorbant în încăperea staţiei de hidrofor, iar când
pereţii fac parte din structura de beton a clădirii se va executa o izolaţie fonică şi la pereţi;
- amplasarea electromotoarelor pe fundaţii cu suspensii elastice;
129
- introducerea unor racorduri elastice între electropompe şi conducte;
- introducerea unor garnituri elastice la clapeţii supapelor de contrasens.
24.8. În încăperea staţiei de pompare se va fixa, la loc vizibil, schema staţiei de
pompare şi instrucţiunile de exploatare.
De asemenea, va fi afişat regulamentul privind tehnica securităţii şi protecţiei
muncii care va cuprinde măsurile specifice necesare a fi respectate în operaţiile de
exploatare curentă şi reparaţii pentru toate categoriile de instalaţii aferente.
În cazul staţiilor de pompare pentru ape uzate vor fi menţionate, în mod expres,
măsurile speciale caracteristice acestui tip de instalaţii, măsurile de prim ajutor care
trebuiesc acordate în primă urgenţă în caz de intoxicare cu gaze evacuate din instalaţiile
de canalizare, echipamentul de protecţie obligatoriu (măşti de alimentare cu aer din spaţiul
exterior staţiei de pompare, centuri de siguranţă cu dispozitive de ridicare etc.), precum şi
componenţa formaţiei de lucru (respectiv de minim 3 operatori).
24.9. Pentru o bună exploatare a staţiilor de pompare se vor păstra în evidenţă
toate documentele de certificare a calităţii echipamentelor, cartea tehnică a utilajelor,
procesele verbale de autotizare şi funcţionare, şi se va menţine intactă placa de timbru a
echipamentelor.
Exploatarea staţiilor de pompare
Controlul şi verificarea
24.10. Controlul şi verificarea staţiei de pompare se face zilnic de către mecanicul
de serviciu, care va trebui să depisteze neregulile (vizibile sau sesizabile) din punct de
vedere al exploatării şi să stabilească cauzele care ar putea produce sau au produs
defecţiuni.
Operaţia constă în verificarea:
- etanşeităţii conductelor, armăturilor şi echipamentelor;
- starea elementelor care contribuie la exploatarea în siguranţă a staţiei de
pompare; armături de siguranţă, elemente în mişcare (motoare, pompe, compresoare),
protecţia contra electrocutării, nivelul gazelor emanate în staţiile de pompare a apelor
uzate etc.;
130
- nivelul zgomotelor produse de echipamente în mişcare;
- indicaţiile aparatelor de măsură;
- starea izolaţiei termice a conductelor şi echipamentelor;
- buna funcţionare a instalaţiilor de iluminat, forţă şi automatizare.
De asemenea, se vor unge lagărele electropompelor şi toate piesele în mişcare
conform indicaţiilor din cartea tehnică a agregatului.
Mecanicul de serviciu trebuie să urmărească indicaţiile aparatelor de control:
manometre, ampermetre etc., pentru a se controla şi dacă toate elementele staţiei
funcţionează normal, la parametrii prevăzuţi în proiect.
24.11. La staţiile de hidrofor se va urmări dacă conţinutul de aer în recipienţi se
menţine în limitele normale, şi dacă presiunea de pornire şi oprire a pompelor este cea
indicată în proiect.
24.12. La rezervorul tampon şi la cel de înălţime se va verifica dacă sunt pierderi
de apă prin preaplin, dacă alimentarea cu apă se face normal şi dacă starea generală a
rezervorului este cea corespunzătoare.
24.13. La rezervoarele la care pornirea şi oprirea pompelor se face funcţie de
nivelul apei din rezervor, se va verifica dacă pompele pornesc şi se opresc la nivelele
stabilite prin proiect.
24.14. În timpul exploatării staţiei se vor respecta următoarele reguli pentru buna
funcţionare a pompelor:
- încălzirea palierelor nu trebuie să depăşească 60
o
C (nu trebuie să depăşească o
temperatură suportabilă la atingerea cu mâna);
- verificarea etanşeităţii presetupelor (ele trebuie să fie strânse uşor pentru a
permite ca puţină apă să poată umezi garnitura);
- se efectuează controlul palierelor răcite cu apă, verificând dacă sistemul de
răcire nu este întrerupt;
- se verifică dacă încălzirea electromotorului este normală;
131
- se verifică dacă se menţine nivelul normal al uleiului în lagăre; schimbarea
uleiului se face conform indicaţiilor fabricantului;
- se verifică starea cuplajului pompă-motor;
- se verifică şi se menţin în stare de funcţionare conductele care preiau apa de la
presetupe.
24.15. Pentru staţiile de pompare a apelor uzate vor fi respectate, în mod
suplimentar, şi următoarele prescripţii:
- îndepărtarea la timp a depunerilor care pot obtura aspiraţia pompelor;
- menţinerea în perfectă stare de funcţionare a sistemului de ventilare a staţiei de
pompare (încăpere şi rezervor) prin efectuarea la timp a curăţirii, reviziei şi reparării
elementelor componente;
- menţinerea curăţeniei în încăperea pompelor;
- menţinerea în perfectă stare de funcţionare a instalaţiei de evacuare a lichidelor
din încăperea pompelor;
- spălarea periodică a bazinului de recepţie şi menţinerea în stare de funcţionare a
instalaţiei de spălare;
- spălarea periodică a încăperii pompelor.
Revizia
24.16. Revizia staţiei de pompare se face anual, urmărindu-se cunoaşterea în
detaliu a fiecărui element al staţiei în vederea unor eventuale intervenţii care să permită
evitarea unor accidente.
24.17. La agregatele de pompare se va verifica:
- starea generală a agregatului;
- modul de fixare pe postament;
- modul de racordare la reţelele de aspiraţie şi refulare;
- starea instalaţiei de alimentare cu energie electrică;
132
- starea instalaţiei de automatizare;
- nivelul de zgomot produs în timpul funcţionării.
24.18. La rezervoare se va verifica:
- starea stratului de protecţie interior şi exterior;
- gradul de corodare;
- starea izolaţiei termice;
- calitatea îmbinărilor;
- modul de funcţionare a robinetelor de alimentare cu apă;
- starea flotoarelor şi modul în care sunt reglate;
- starea sorbului în general şi a elementelor componente;
- starea preaplinului, inclusiv existenţa gărzii hidraulice (dacă este cazul);
- etanşeitatea la trecerea conductelor prin pereţii rezervorului;
- modul de fixare pe postament.
Rezervorul se va curăţa de depuneri, se va spăla şi dacă este necesar, se va
grundui şi vopsi cu grund şi vopsele agrementate pentru contact cu apă potabilă.
24.19. La recipienţii de hidrofor se va verifica:
- starea stratului interior de protecţie (dacă este necesar, recipientul se va
grundui);
- etanşeitatea îmbinărilor şi calitatea garniturilor.
Recipientul se va curăţa de depuneri şi se va spăla.
Verificarea recipientelor sub presiune şi a armăturilor de siguranţă se face în
conformitate cu prevederile ISCIR pentru echipamente care intră sub acest control.
24.20. La armăturile de închidere se va verifica:
133
- modul de închidere şi deschidere a robinetelor (uşurinţă de manevrare, gradul de
închidere şi deschidere etc.);
- etanşeitatea robinetelor.
24.21. La ventilele de siguranţă se va verifica:
- funcţionarea la presiunea de evacuare precum şi capacitatea de acţionare (în
timpul exploatării instalaţiei se va acţiona periodic dispozitivul de aerisire al robinetului de
siguranţă, iar după închiderea dispozitivului se va observa dacă robinetul se închide);
- etanşeitatea îmbinărilor.
24.22. La aparatele de măsură şi control se va efectua verificarea funcţionării şi
eventual, reetalonarea (de către unităţi specializate) sau după caz - înlocuirea acestora.
Aparatele de măsură vor avea marcate pe scală valorile limită permise.
24.23. La conducte şi izolaţii se va verifica:
- starea generală a conductelor şi izolaţiei;
- etanşeitatea îmbinărilor (la filet, garnituri) şi pe traseul conductelor;
- modul de fixare al conductelor şi al suporţilor acestora;
- calitatea manşoanelor de protecţie şi a izolaţiei la trecerea conductelor prin pereţi
şi planşee.
24.24. Instalaţia de automatizare - de siguranţă sau reglare a parametrilor - se
întreţine, verifică şi revizuieşte de către o unitate specializată, conform indicaţiilor
producătorului. Unitatea poate face parte din organizaţia de exploatare a instalaţiilor sau
poate fi independentă, asigurând serviciile pe bază de contract.
24.25. Instalaţia de evacuare a apei, aferentă staţiei de pompe, se verifică dacă
poate asigura evacuarea în bune condiţii a apei rezultate ca urmare a unor defecţiuni la
robinetele de plutitor, sau al golirea instalaţiei (rezervor, recipiente de hidrofor, conducte).
24.26. Rezultatul verificărilor făcute la revizie se consemnează într-un proces
verbal care va sta la baza reparaţiei şi a recepţiei care se va face după reparaţie.
134
Reparaţii curente
24.27. Reparaţiile curente se efectuează pe baza constatărilor făcute de verificări
şi revizii şi preventiv, pentru elementele la care se întrevede că vor putea apare defecţiuni
după o perioadă relativ scurtă de timp.
Prin efectuarea reparaţiilor curente se asigură funcţionarea staţiei de pompare la
parametrii prevăzuţi în proiect.
24.28. Reparaţiile curente se fac la unele elemente care pot afecta buna
funcţionare a instalaţiei şi durează, în general, o perioadă scurtă de timp.
Reparaţiile curente se fac de către personalul de exploatare folosind, de regulă,
piesele de rezervă din stoc.
Reparaţii capitale
24.29. Reparaţiile capitale sunt planificate; ciclurile perioadei de timp între două
reparaţii capitale se stabilesc în funcţie de durata normală de serviciu a instalaţiei şi de
gradul de uzură a elementelor acestora.
24.30. În cadrul reparaţiilor capitale se înlocuiesc unele elemente ale instalaţiei
sau părţi din acestea cu scopul menţinerii instalaţiei la parametrii proiectaţi.
24.31. Repararea agregatelor de pompare, a compresoarelor precum şi
reetalonarea aparatelor de măsură şi control se face în ateliere de specialitate.
24.32. În cazul înlocuirii unor pompe şi echipamente, se recomandă ca înlocuirea
să se facă conform prevederilor de la art. 6.6.
24.33. Realizarea lucrărilor de reparaţii capitale, verificările, probele şi recepţia
instalaţiei se fac similar celor de investiţii (vezi art. 2.19).
Procesul-verbal, încheiat după efectuarea probelor şi recepţia instalaţiei, se va
depune la cartea tehnică a construcţiei.
Reparaţii accidentale
24.34. Reparaţiile accidentale, care sunt determinate de apariţia neaşteptată a
unor defecţiuni, deteriorări sau avarii, se execută imediat, pentru a menţine în permanentă
siguranţă funcţionarea instalaţiei.
135
24.35. În cazul avariei parţiale sau totale a unor echipamente, se separă imediat
echipamentul avariat de restul instalaţiilor astfel:
- la pompe, se opreşte electromotorul şi apoi se închid vanele la aspiraţia şi
refularea pompei;
- la rezervorul tampon, se opresc pompele şi se închide robinetul de pe conducta
de alimentare a rezervorului; alimentarea cu apă a instalaţiei făcându-se pe conducta de
ocolire;
- la recipienţii de hidrofor, în cazul existenţei unui singur recipient, se procedează
ca la rezervorul tampon, iar în cazul în care instalaţia este echipată cu mai mulţi recipienţi
se izolează recipientul defect, prin închiderea robinetelor de izolare;
- la staţiile de pompare a apei uzate, în cazul defectării pompei şi în lipsa rezervei,
se scoate din funcţiune instalaţia aferentă (obiectul sau obiectele sanitare).
24.36. La instalaţiile de pompare comune pentru consum menajer şi incendiu sau
la cele independente de incendiu se vor respecta prevederile din instrucţiunile de
funcţionare şi verificare periodică ale instalaţiilor prevăzute pentru stingerea incendiilor,
care trebuiesc să cuprindă modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţie normală
şi în caz de incendiu.
24.37. În vederea efectuării reparaţiilor curente sau accidentale este necesar ca
unitatea de exploatare să dispună de rezerve de echipament de tipul celor aflate în
exploatare şi anume:
- o electropompă, montată sau în depozit;
- armături de închidere, reţinere şi siguranţă;
- seturi de aparatură de măsură şi control;
- ţevi, flanşe, fitinguri, vată minerală, materiale de etanşare, garnituri etc.;
- automat de pornire.
Protecţia, siguranţa şi igiena muncii
24.38. În afara prevederilor privind protecţia muncii, menţionate în art. 2.60- 2.68,
la staţiile de pompare a apelor uzate trebuiesc respectate şi următoarele măsuri specifice:
136
- curăţirea şi manipularea pompelor trebuie făcută cu mănuşi de cauciuc cu cleşte
special, cu cârlige sau alte dispozitive;
- personalul de exploatare trebuie să respecte cu deosebită rigurozitate normele
de igienă personală;
- se interzice fumatul şi folosirea sculelor cu flacără;
- sudarea rezervoarelor metalice de primire se va face după ce s-au făcut mai
multe verificări şi sunt create condiţii normale de lucru (încăperea este bine ventilată şi nu
există riscul unor accidente).
25. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE
Generalităţi
25.1. Evacuarea apelor uzate din clădiri în reţelele exterioare (publice) de
canalizare se va face cu respectarea prevederilor din art. 2.29- 2.31.
25.2. Staţiile de pompare a apelor uzate, aferente instalaţiilor de canalizare, se vor
exploata conform prevederilor din cap. 6.
25.3. Proprietarii şi administratorii clădirilor care asigură exploatarea instalaţiilor de
canalizare, ce fac obiectul prezentului normativ, răspund de calitatea apelor evacuate în
reţeaua publică de canalizare.
25.4. Pentru evitarea deteriorării reţelelor de canalizare interioare, executate din
ţevi PVC - tip U - , este interzisă evacuarea în reţea a apei calde cu temperaturi mai mari
de 40
o
C.
25.5. În blocurile de locuinţe, precum şi în alte clădiri, unde folosirea
necorespunzătoare a instalaţiei de canalizare poate perturba buna ei funcţionare, se vor
afişa, la loc vizibil instrucţiunile de exploatare a instalaţiei de canalizare cu indicaţiile de
folosire raţională a acesteia.
137
Exploatarea instalaţiilor interioare de canalizare a apelor uzate menajere şi a celor
meteorice.
Controlul şi verificarea
25.6. Controlul şi verificarea instalaţiilor de canalizare constă în:
- verificarea aspectului general al instalaţiei;
- depistarea unor anomalii în funcţionarea reţelei de canalizare (refulări periodice,
reducerea debitului evacuat, emanaţii de mirosuri provenite din reţeaua de canalizare
etc.);
- urmărirea gradului de etanşeitate al instalaţiei şi depistarea eventualelor pete de
umezeală pe pereţi, planşee, conducte, tasarea pardoselii etc.;
- integritatea izolaţiei fonice specifice (garnituri de cauciuc la prinderi, garnituri sau
frânghie gudronată şi mastic bituminos la traversarea pereţilor şi planşeelor);
- integritatea dispozitivelor de susţinere a conductelor;
- controlul subsolurilor şi canalelor tehnice în vederea depistării eventualelor
scurgeri şi/sau infiltraţii;
- controlul depunerilor de frunze, gunoaie, zăpadă etc. pe receptorii de terasă sau
pe capacele gurilor de scurgere a apelor meteorice;
- existenţa căciulilor de protecţie la coloanele de ventilare.
Revizia
25.7. Revizia instalaţiei se face anual şi se referă la calitatea apelor uzate şi la
funcţionarea în ansamblu, astfel:
- controlul calitativ al apei uzate se face pe baza analizelor de laborator;
- controlul calitativ se realizează folosind metode şi mijloace specifice;
- verificarea aspectului general al instalaţiei;
- verificarea gradului de etanşeitate al instalaţiei (îmbinări, starea tuburilor, sifoane
şi recipienţi de pardoseală, coloane de ventilare etc.);
138
- verificarea legăturii directe a reţelei de canalizare cu atmosfera pentru a evita
suprapresiunile şi depresiunile în reţea;
- verificarea sistemului de prindere şi susţinere a coloanelor şi colectoarelor şi
modul de conservare a pantelor colectoarelor;
- verificarea dispozitivelor de susţinere şi fixare a obiectelor sanitare.
Reparaţii curente
25.8. Reparaţiile curente constau în remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia
controalelor şi verificărilor.
Reparaţii capitale
25.9. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea unor elemente din instalaţie uzate
sau deteriorate, în vederea asigurării funcţionării instalaţiei la parametrii proiectaţi.
25.10. În cazul unor lucrări de reparaţii la conductele de canalizare, se recomandă
înlocuirea, la colectoarele amplasate în subsolul clădirilor, a tuburilor din P.V.C. - U cu
tuburi de fontă de scurgere etanşe la presiune normală de 0,5 bari sau cu ţevi din
polipropilenă (PP).
Conducta din fontă de scurgere, respectiv din polipropilenă, se va ridica deasupra
pardoselii primului nivel cu circa 30 cm.
Reparaţii accidentale
25.11. Reparaţiile accidentale constau în remedierea operativă a defecţiunilor şi
avariilor apărute, pentru a menţine în permanentă siguranţă în funcţionare a instalaţiei şi
evitarea unor urmări grave.
Curăţirea şi spălarea instalaţiei
25.12. Pentru a evita formarea de depozite întărite în instalaţia interioară de
canalizare se recomandă să se efectueze periodic curăţirea şi spălarea reţelei.
25.13. Curăţirea şi spălarea instalaţiilor interioare de ape uzate se face anual sau
de câte ori se impune.
139
25.14. Spălarea şi curăţirea instalaţiei se începe din amonte de la obiectele
sanitare - folosind unelte şi dispozitive adecvate.
25.15. După colectarea şi evacuarea depunerilor scoase din instalaţie, se curăţă
locul de muncă şi se procedează la etanşarea dispozitivelor de curăţire.
25.16. Reţeaua de canalizare a apelor meteorice se recomandă să fie revizuită şi
curăţată anual, precum şi după furtuni violente.
Exploatarea reţelelor exterioare de canalizare
Controlul, verificarea şi revizia
25.17. Controlul, verificarea şi revizia reţelelor exterioare de canalizare constau
într-un control de suprafaţă (control exterior) şi un control de adâncime (control interior).
25.18. Controlul exterior se face lunar şi constă în parcurgerea la suprafaţă a
traseelor canalelor de către echipele de control.
În cadrul controlului exterior se verifică:
- dacă pe traseul canalelor sau/şi în jurul căminelor s-au ivit tasări ale solului sau
ale pavajelor;
- dacă capacele sau grătarul căminilor şi gurilor de scurgere sunt crăpate sau
lipsă, creând pericol pentru circulaţie şi posibilităţi de introducere a gunoaielor în canal;
- dacă pe cămine şi guri de scurgere s-au depozitat diverse materiale, care
împiedică vizitarea şi intervenţia rapidă în caz de necesitate, respectiv dacă împiedică
scurgerea apelor meteorice în reţeaua de canalizare;
- dacă capacele şi grătarele sunt aşezate corect în lăcaşul lor.
25.19. Controlul interior al canalelor se face o dată pe an cu ajutorul oglinzilor
(canalele fiind de regulă nevizitabile) sau cu ajutorul unor “roboţi" speciali.
25.20. În cazul controlului interior se mai verifică:
- dacă pereţii şi treptele căminelor au suferit degradări;
140
- dacă pereţii tuburilor au suferit fisurim deformaţii, eroziuni şi orice alte degradări,
care favorizează uzura anormală a reţelei;
- dacă scurgerea prin canale şi prin rigolele căminelor se face normal şi nu se
produc depuneri.
25.21. Observaţiile echipei de control se trec într- un proces-verbal pentru
remedierea defecţiunilor constatate.
Reparaţii curente
25.22. Reparaţiile curente constau în:
- înlocuirea capacelor uzate şi defecte la căminele de vizitare;
- înlocuirea grătarelor uzate şi defecte la gurile de scurgere;
- fixarea treptelor dislocate şi înlocuirea celor uzate la căminele de vizitare;
- repararea reţelei defecte (tuburi, îmbinări, rigole);
- repararea zidăriilor, tencuieli şi a altor elemente de construcţie care compun
canalele şi lucrările accesorii acestora;
- repararea pavajelor deteriorate de exfiltraţii anormale şi/sau de defecţiuni ale
canalizării.
Reparaţii capitale
25.23. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea unor tronsoane sau refacerea
unor cămine sau guri de scurgere în vederea asigurării unei normale funcţionări a reţelei
de canalizare.
Reparaţii accidentale
25.24. Reparaţiile accidentale se fac ori de câte ori se constată deteriorări,
defecţiuni sau avarii, pentru menţinerea instalaţiei în stare normală de funcţionare şi
siguranţă.
141
25.25. După efectuarea reparaţiilor (curente, capitale sau accidentale) şi umplerea
cu pământ a tranşeei, este obligatorie aducerea terenului la starea iniţială (anterioară ivirii
defecţiunii).
Curăţirea şi spălarea reţelelor
25.26. În cazul reţelelor de canalizare la care nu se asigură viteza de autocurăţire
şi au loc depuneri, este necesară curăţirea şi spălarea reţelei.
25.27. Spălarea reţelei exterioare de canalizare are drept scop prevenirea
înfundării canalelor prin depuneri care se întăresc.
Spălarea se face cu apă curată sau uzată colectată în căminele de spălare.
25.28. Curăţirea canalelor nevizitabile se face prin mijloace mecanice sau prin
spălare.
Se recomandă curăţirea cel puţin o dată pe an.
25.29. Gurile de scurgere se curăţă cel puţin de patru ori pe an.
25.30. Pentru curăţirea canalelor se folosesc sfere metalice, perii, răngi, sârmă
groasă etc.
25.31. În cazul în care canalul nu poate fi desfundat prin folosirea mijloacelor
clasice, înseamnă că tubul este spart şi pământul a obturat trecerea. În acest caz, se
execută săpătura şi se înlocuieşte tubul defect.
25.32. Curăţirea canalelor se va face din amonte spre aval.
25.33. Gurile de scurgere cu sifon şi depozit se curăţă cu autovidanja.
Protecţia, siguranţa şi igiena muncii
25.34. Instrucţiunile de protecţie, siguranţă şi igiena muncii pentru exploatarea
reţelelor exterioare de canalizare şi a construcţiilor aferente (cămine, hasnale, separatoare
de grăsimi şi nămol etc.), vor cuprinde, în afara indicaţiilor menţionate în art. 2.60-2.67 şi
indicaţii privind:
- măsuri de igienă personală a celor care lucrează la exploatare pentru evitarea
pericolului de îmbolnăvire sau contaminare a persoanelor cu care vin în contact;
142
- măsuri de curăţire şi, după caz, de dezinfecţie a echipamentului de protecţie şi
interdicţia utilizării acestuia în afara serviciului;
- măsuri de protecţie în timpul lucrului.
25.35. Înainte de intrarea în căminul de vizitare se va face aerisirea după caz -
timp de 1/2 - 3 ore. Totodată se vor lua şi măsuri de siguranţă menţionate la art. 6.8,
pentru staţiile de pompare a apelor uzate.
În cazul curăţirii hasnalelor şi separatoarelor de grăsimi şi nămol, în vederea
executării unor reparaţii, se va folosi masca de gaze, iar lucrătorul va fi supravegheat de
alţi doi oameni care, la nevoie, să- l poată trage în exterior cu ajutorul unor frânghii.
26. INDICAŢII FINALE
26.1. Exploatarea în bune condiţiuni a instalaţiilor sanitare se va face printr- o
activitate permanentă, competentă şi disciplinată.
26.2. Funcţionarea instalaţiilor sanitare va fi urmărită permanent, conform
indicaţiilor din prezentul normativ, de către un personal calificat, verificat şi autorizat pentru
anumite operaţii (activităţi).
Rezultatele controalelor, verificărilor şi reviziilor instalaţiei vor fi consemnate într-
un registru anume întocmit, după modelul din ANEXA 4.
26.3. Evidenţa lucrărilor de reparaţii curente se va ţine într- un registru special,
întocmit după modelul din ANEXA 5.
26.4. Lucrările de reparaţii capitale, modernizări, extinderi, modificări etc., se vor
face conform legii - după proiect - având în vedere prevederile “Normativului pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare" - ind. I9, şi se vor recepţiona având în
vedere “Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora" -
nr. 273/1 iunie 1994.
26.5. La toate instalaţiile sanitare se va ţine evidenţa consumului de apă astfel:
- la instalaţiile mari, la care exploatarea instalaţiilor sanitare se face de către un
personal permanent - pe două sau trei schimburi - evidenţa consumului se va face într- un
registru de evidenţă, întocmit conform ANEXEI 6;
143
- la instalaţiile mici, cu consum redus de apă şi un personal de exploatare cu
activitate zilnică într- un singur schimb sau numai de câteva ore, se va ţine numai evidenţa
consumului zilnic de apă.
26.6. În cazul schimbării - temporar sau definitiv - a personalului de exploatare sau
în cazul unor intervenţii speciale, se va întocmi un proces verbal de predare- primire, după
modelul celui din ANEXA 7.
26.7. Toate documentele menţionate mai sus constituie anexe la cartea tehnică a
construcţiei.
144
ANEXA 1
Necesarul specific de apă rece şi caldă pentru clădirile de locuit în funcţie de felul
preparării apei calde, de gradul de dotare cu obiecte sanitare şi a contorizării consumului
de apă
Necesar specific de apă
-
V
sz
[ l/zi.pers ]
necesarul
specific total
de apă rece
-
V
strz
pentru
cazul:
necesarul
specific de
apă rece
-
V
srz
pentru cazul:
necesarul
specific de
apă caldă de 60
o
C
-
V
scz
pentru
cazul:
FELUL PREPARĂRII APEI
CALDE ŞI DOTAREA CU
OBIECTE SANITARE
1 2 3 1 2 3 1 2 3
a) prepararea centrală a apei
calde:
- apartamente cu closet,
lavoar, cadă de baie şi
spălător
- apartamente cu closet,
lavoar, cadă de duş şi spălător
b) preparea locală a apei calde
cu încălzitoare instantenee cu
gaze sau energie electrică:
- apartamente cu closet,
lavoar, cadă de baie sau
duş şi spălător
c) preparare locală a apei calde
cu cazane cu acumulare
funcţionând cu lemne, cărbuni,
combustibil lichid sau gaze
- apartamente cu closet,
lavoar, cadă de baie sau duş
şi spălător
Notă:
- cazul 1 – fără contorizare şi cu
armături vechi
- cazul 2 – cu contorizare şi cu
armătări vechi
- cazul 3 – cu contorizare şi cu
armături eficiente
280
210
140
120
210
140
120
100
140
120
100
80
170
120
70
60
120
70
60
50
70
60
50
40
110

90
70
60
90

70
60
50
70

60
50

40
145
ANEXA 2
Necesarurile specifice de apă rece şi caldă pentru clădirile administrative,
social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie
Necesar specific, [l]
Nr.
crt.
Destinaţia clădirii
total apă din care apă
caldă de 60
0
C
1. Birouri (pentru un funcţionar pe schimb) 20 5
2.
Cluburi, case de cultură şi teatre
a) cu prepararea centrală apei calde:
- actori (pentru o persoană pe zi )
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi)
b) fără apă caldă:
- actori (pentru o persoană pe zi)
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi)
35
12
25
12
15
-
-
-
4. Cinematografe (pentru un loc pe zi) 5 -
5. Cantine, restaurante, bufete:
- bufete (pentru o persoană)
- cantine şi restaurante (pentru o persoană, o masă la
prânz pe zi)
- cantine şi restaurante (pentru o persoană, trei mese
pe zi)
5
22
44
3
10
20
6. Cămine (pentru un ocupant pe zi)
- cu obiecte sanitare în grupuri sanitare comune
- cu lavoare în camere
- cu grupuri sanitare pentru fiecare cameră
80
90
170
40
50
60
7. Internate şcolare (pentru un ocupant pe zi)
- cu obiecte sanitare în grupuri sanitare comune
- cu lavoare în camere
70
80
30
40
8. Hoteluri şi pensiuni (pentru un pasager pe zi)
- cu duşuri sau căzi de baie în grupuri sanitare comune
- cu duşuri în grupuri sanitare pentru fiecare cameră
- cu căzi de baie în grupuri sanitare pentru fiecare cameră
110
150
200
60
80
100
9. Creşe, grădiniţe cu internat (pentru un copil pe zi ) 100 50
10. Grădiniţe cu copii externi (pentru un copil pe schimb) 20 8
11. Spitale, sanatorii, case de odihnă (pentru un bolnav pe zi)
- cu căzi de baie şi duşuri în grupuri sanitare
- cu căzi de baie pentru fiecare cameră, pentru bolnavi
- cu căzi de baie pentru fiecare cameră, pentru
tratamente balneologice
235
325
425
115
165
225
12. Dispensare, policlinici (pentru un bolnav pe zi) 15 3
13. Băi publice (pentru o personă)
- cu duşuri 60 30
146
- cu căzi de baie 200 100
14. Şcoli (pentru un elev pe program) fără duşuri sau băi 20 5
15. Grupuri sanitare pentru terenuri de sport, stadioane
(pentru o manifestare sportivă)
- pentru un spectator
- pentru un sportiv
6
50
-
20
16. Gări (pentru o persoană în traficul zilnic) 5 -
17. Spălătorii (pentru un kilogram de rufe uscate)
- cu spălare semimecanizată
- cu spălare mecanizată
45
55
25
30
18. Secţii de spălare din garaje pentru un:
- autoturism
- autocamion
300
500
-
-
19. Intreprinderi industriale (pentru un muncitor pe schimb) cu
procese tehnologice din grupa:
I
II
III a)
b)
IV
V
VI a)
b)
50
60
60
75
75
85
60
75
20
25
25
30
30
40
25
30
OBSERVATII:
a) Durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor în vestiarele întreprinderilor
industriale este de 45 min. pentru fiecare schimb.
b) Datele din tabelul 4 se iau în considerare la calculul necesarului de căldură şi de
combustibil pentru prepararea apei calde de consum şi la stabilirea capacităţii rezervorului
de acumulare (pentru apă rece şi apă caldă de consum).
c) Necesarurile specifice de apă din tabel pot fi reduse dacă se prevăd armtăuri
performante şi/sau măsuri de reducere a pierderilor şi a risipei de apă.
147
ANEXA 3
Debitele specifice de apă, echivalenţii de debit şi presiunea de utilizare pentru
diferite armături de utilizare a apei reci şi calde în scopuri menajere şi igienice
Nr.
crt Denumirea punctului de consum
Debite
specifice
[l/s]
Echivalenţi
de debit
e
Presi-unea
normală de
utilizare
P
u
[bar]
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
a) Baterii pentru:
Spălător DN 15 sau chiuvetă DN 15
Spălător DN 20
Cazan de baie DN 15
Baie DN 15
Duş flexibil DN 15
Baie DN 20 (pentru tratamente)
Duş DN 15
Duş masaj hidraulic DN 20
Albie de spălat rufe DN 15
Baie de piciore DN 15
Lavoar DN 15
Spălător circular DN 15
b) Robinete pentru:
Spălător DN 15
Spălător DN 20
0,20
0,30
0,20
0,20
0,10
0,30
0,20
0,30
0,20
0,10
0,07
0,10
0,20
0,30
1,00
1,50
1,00
1,00
0,50
1,50
1,00
1,50
1,00
0,50
0,35
0,50
1,00
1,50
0,2
0,2
0,3
0,3
0,3
0,3
0,3
0,3
0,2
0,2
0,2
0,2
0,2
0,2
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
Chiuvetă DN 15
Albie de spălat rufe DN 15
Cazan de fiert rufe DN 15
Încălzitor de apă cu gaze DN 15
Marmită DN 15
Rezervor de pisoar DN 15
Pisoar individual DN 10
Spălător circular DN 15
Baie de picioare DN 15
Lavoar DN 15
Bideu DN 15
Rezervor de closet DN 10
Rezervor de closet DN 15
Spălarea closetului sub presiune DN 15
Fântână de băut apă
Maşină de spălat vase DN 15
Maşină de spălat rufe DN 15
Robinet de stropit grădina DN 15
Robinet de stropit grădina DN 20
Robinet de stropit grădina cu dispozitiv de aerare
0,20
0,20
0,20
0,20
0,20
0,20
0,035
0,07
0,07
0,07
0,07
0,10
0,15
1,20
0,035
0,10
0,17
0,17
0,25
0,30
1,00
1,00
1,00
1,00
1,00
1,00
0,17
0,35
0,35
0,35
0,35
0,50
0,75
6,00
0,17
0,50
0,85
0,85
1,25
1,50
0,2
0,2
0,2
0,35
0,2
0,2
0,2
0,2
0,2
0,2
0,2
0,2
0,2
0,6
0,2
0,4
0,4
0,6
0,6
0,6
35
36
37
38
39
40
41
Robinet pentru maşini de evacuare hidraulică a
deşeurilor menajere
Hidrant de stropit DN 20
Hidrant de stropit DN 25
Robinet dublu sau simplu serviciu DN 10
Robinet dublu sau simplu serviciu DN 15
Robinet dublu sau simplu serviciu DN 20
Robinet dublu sau simplu serviciu DN 25
1,25
3,00
4,00
0,50
1,00
1,50
2,50
0,25
0,60
0,80
0,10
0,20
0,30
0,50
0,5*
1*
1*
0,2
0,2
0,2
0,2
148
ANEXA 4
MODEL
Pentru registru de evidenţă a activităţilor de control, verificare şi revizie a
instalaţiilor sanitare.
1. Data de consemnare:
2. Cine a efectuat controlul (revizia):
3. Perioada de efectuare a controlului (reviziei);
4. Constatări şi propuneri de măsuri pentru remedierea defecţiunilor constatate:
5. Executarea şi perioada de execuţie propusă:
6. Observaţii:
Semnătura celor care au efectuat controlul:............
149
ANEXA 5
MODEL
Pentru registru de evidenţă a lucrărilor de reparaţii
Data Cine completează
datele
Executant Perioada de execuţie
1. Descrierea lucrărilor de reparaţii executate:
2. Cine a verificat lucrările executate:
Data ..................., numele şi semnătura ..................................................................
3. Cine a luat în primire lucrările executate:
Data ..................., numele şi semnătura ..................................................................
4. Observaţii:
Textul, numele şi semnătura
...........................................................
...........................................................
150
ANEXA 6
MODEL
Pentru registru de evidenţă zilnică a parametrilor instalaţiilor sanitare
Data înregistrării Cine completează tabelul
Apă rece Apă caldă
Consum m
3
/zi Consum max. 1/h Consum m
3
/zi
Consum max.
1/h
Temp. med. ° C
x x x x x
Observaţii: x Observaţii: x
Notă: La "Observaţii" se vor menţiona eventualele anomalii constatate şi cauzele care le-
au determinat, precum şi măsurile propuse pentru remediere. De asemenea, se va
menţiona ora la care a avut loc consumul maxim.
151
ANEXA 7
MODEL
privind procesul-verbal de predare şi primire în exploatare a unor instalaţii de
alimentare cu apă şi de canalizare
1. Adresa clădirii:
2. Reprezentantul unităţii de exploatare sau de execuţie (intervenţie) care face predarea
instalaţiei:
3. Reprezentantul unităţii (eventual proprietarul sau beneficiarul) care ia în primire
instalaţia:
4. Principalele caracteristici ale clădirii:
5. Principalele caracteristici ale instalaţiei:
6. Au fost predate şi luate în primire următoarele părţi şi elemente componente principale:
Nr. Părţi şi elemente componente Observaţii
A. Instalaţia de alimentare cu apă
B. Instalaţia de canalizare

7. Observaţii suplimentare:
8. Cu ocazia predării şi primirii în exploatare a instalaţiei, s-au predat următoarele
documentaţii şi acte justificative:
Localitatea:
Data:
Reprezentantul unităţii care predă
lucrarea:
Reprezentantul unităţii care primeşte
lucrarea;
152
ANEXA 8
UNITATEA
Permis de lucru cu foc
În baza art. nr. ........ din "Normativul pentru exploatarea instalaţiilor sanitare" elaborat de
PRODOMUS şi aprobat de MILPAT cu ordinul nr. ...... din ...... se eliberează "Permis de
lucru cu foc" pentru dl ........................ care urmează să execute următoarele ........
................... ......................la ...... de la data de ..... ora ....... până la data de .... ora ...... cu
respectarea următoarelor măsuri:
1. Îndepărtarea materialelor şi substanţelor combustibile de pe locul de execuţie al
lucrărilor şi din apropierea acestuia pe o distanţă de ..... metri, astfel încât să înlăture
posibilitatea aprinderii acestora.
2. Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia şi înlăturarea posibilităţilor de
producere a incendiilor şi a exploziilor atât la întreruperea şi terminarea lucrărilor cât şi pe
parcursul lor.
3. Asigurarea la locul de muncă a următoarelor mijloace de stingere a incendiilor
..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
4. Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice
procesului tehnologic, destinaţiei construcţiei şi instalaţiei aferente, conform
regulamentelor în vigoare.
5. Anunţarea conducătorului sectorului de activitate (proprietar, beneficiar etc.) despre
începerea, întreruperea şi terminarea lucrărilor cu foc deschis.
6. Controlul şi supravegherea lucrărilor cu foc deschis se face de către dl .......................................................
7. Alte măsuri specifice de prevenire a incendiilor
..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Personalul de execuţie, control şi supraveghere a fost instruit asupra măsurilor menţionate
mai sus.
Nume şi prenume Calitatea Semnătura
0
Şeful sectorului în care se execută lucrările:
Nume şi prenume Semnătura
Responsabilul (şeful) personalului de execuţie
Nume şi prenume Semnătura
153
C U P R I N S
Pag.

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE...........................................................................2
2. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE..........................................4
3. GRADUL DE ECHIPARE............................................................................................9
4. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ...................................................................11
5. INSTALAŢII PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM.........................21
6. RETELE INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE ŞÎ APĂ CALDĂ DE
CONSUM........................................................................................................................24
7. INSTALATII DE ALIMENTARE CU APÃ LA CLÃDIRILE AMPLASATE ÎN ZONE
FÂRÂ RETELE HIDROEDILITARE...............................................................................26
8. ARMÃTURI DE ÎNCHIDERE, REGLAJ, SIGURANŢÂ, GOLIRE, AP. DE
MĂSURĂ ŞI CONTROL, DISPOZITIVE PENTRU PRELUAREA DILATÃRILOR
ŞI EFORTURILOR ÎN CONDUCTE................................................................................28
9. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ………………..….33
10. DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE INSTALATII............................................40
11. INSTALAŢII DE CANALIZARE................................................................................47
12. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE.........................................56
13. CONDIŢII DE AMPLASARE ŞI MONTARE A INSTALAŢIILOR.............................66
14. IZOLAŢII TERMICE ŞI PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII EXTERIOARE....75
15. AMENAJÃRI CONSTRUCTIVE PENTRU INSTALAŢIILE HIDROMECANICE......76
16. MÃSURI PENTRU DIMINUAREA ZGOMOTELOR ŞI A VIBRAŢIILOR
PRODUSE DE INSTALAŢIILE HIDROMECANICE.......................................................78
17. ECHIPAMENTE........................................................................................................79
18. EXECUTAREA LUCRĂRILOR.................................................................................81
19. CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA ŞI RECEPŢIA INSTALAŢIILOR.....87
20. PRESCRIPŢII GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA
INSTALAŢIILOR SANITARE..........................................................................................90
21. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ RECE.................112
22. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ
CALDĂ DE CONSUM....................................................................................................119
23. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE PREPARARE A APEI
CALDE DE CONSUM....................................................................................................125
24. EXPLOATAREA STAŢIILOR DE POMPARE.........................................................131
25. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE............................................140
26. INDICAŢII FINALE...................................................................................................146
154
27. ANEXE
ANEXA 1. Necesarul specific de apă rece şi caldă pentru clădirile de locuit
în funcţie de felul preparării apei calde, de gradul de dotare cu obiecte
sanitare şi a contorizării consumului de apă…........................................................148
ANEXA 2. Necesarurile specifice de apă rece şi caldă pentru clădirile
administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele
atelierelor şi unităţilor de producţie.....................................................................................149
ANEXA 3. Debitele specifice de apă, echivalenţii de debit şi presiunea de
utilizare pentru diferite armături de utilizare a apei reci şi calde în scopuri
menajere şi igienice.....................................................................................................151
ANEXA 4. Model pentru registru de evidenţã a activitãţilor de control, verificare
Şi revizie a instalaţiilor sanitare.................................................................................152
ANEXA 5. Model pentru registru de evidenţã a lucrãrilor de reparaţii...................153
ANEXA 6. Model pentru registru de evidenţã zilnicã a parametrilor instalaţiilor
sanitare.........................................................................................................................154
ANEXA 7. Model privind procesul verbal de predare şi primire în exploatare a
unor instalaţii de alimentare cu apã şi de canalizare.............................................. 155
ANEXA 8. PERMIS DE LUCRU CU FOC.....................................................................156

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR SANITARE DIN CLÃDIRI ŞI DE ALIMENTARE CU APÃ ŞI CANALIZARE DIN ANSAMBLURI DE CLÃDIRI 1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

Indicativ I9 - 2009 Înlocuieşte I9 - 94 şi I9/1- 96

1.1. Prevederile din prezentul normativ se aplicã la proiectarea şi executarea:  instalaţiilor sanitare din clădiri : - de locuit şi social-culturale; - administrative, laboratoare, clãdiri similare din industrie - grupuri sanitare, etc.care folosesc apa potabilã.  reţelelor exterioare de alimentare cu apă, cuprinse între branşamentele instalaţiilor interioare de alimentare cu apă şi staţiile de ridicare a presiunii din ansamblurile de clădiri sau reţelele de distribuţie pentru alimentarea cu apă ale localităţilor în cazul în care aceestea au debit şi presiune necesară;  reţelelor exterioare de canalizare din ansamblurile de clãdiri, cuprinse între racordurile instalaţiilor interioare de canalizare şi colectoarele principale de canalizare ale localităţilor sau staţiile de tratare a apelor uzate ale ansamblurilor de clădiri. 1.2. Normativul cuprinde, de asemenea, prevederi referitoare la proiectarea şi executarea instalaţiilor de apã necesare intervenţiilor în caz de incendiu, în cazul în care sunt comune cu instalaţiile interioare de alimentare cu apă, la obiectivele indicate la pct. 1.1. 1.3. Nu fac obiectul prezentului normativ:  proiectarea şi executarea surselor de apã;  staţii de corectare a calitãţii apei;  staţii de pompare orãşeneşti;  staţii de epurare;  instalaţii de apã şi canalizare cu caracter tehnologic din industrii, sere,construcţii agrozootehnice etc.;  instalaţii pentru stingerea incendiilor care sunt distincte de instalaţiile de alimentare cu apă interioare;  prepararea apei calde cu surse alternative de energie (solarã, geotermalã, eolianã etc.).

2

1.4. Prevederile normativului se apticã atât la obiectivele noi, cât şi la reabilitarea sau modernizarea instaţiilor existente. Pentru constructiile provizorii, normativul are caracter de recomandare. 1.5. În conţinutul normativului se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la instalaţiile sanitare şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri cum sunt cele privind elementele constructive ale clãdirilor, intercondiţionãri cu alte categorii de instalaţii etc. Respectivele prevederi fac trimiteri la alte prescripţii tehnice; ele nu se substituie acestora şi nu au prioritate faţă de acestea. Prevederile menţionate sunt incluse în fiecare capitol, în corelare cu problemele de instalaţii sanitare şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri, specifice capitolului respectiv. Aceste prevederi trebuie sã stea în atenţia celorlalţi specialişti (arhitecţi, ingineri constructori şi ingineri de instalaţii de altă specialitate) cu care colaboreazã specialiştii din domeniul instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri. 1.6. In sensul prevederilor articolului anterior, la proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri se respectã, de asemenea, prevederile corespunzãtoare cuprinse în:  Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în construcţii;  Instructiuni tehnice ISCIR;  Norme pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale;  Normativul pentru protecţia antiseismicã a construcţiilor de locuinţe, socialculturale, agrozootehnice si industriale - P 100;  Normativ de sigurantã la foc a constructiilor - P 118;  Norme de prevenire şi stingere a incendiilor;  Normativul pentru fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la umezire - P 7;  Ghid privind proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apã şi canalizare utilizând conducte din PVC, polietilenã şi polipropilenã - GP-043/1999;  Normativul privind proiectarea şi executarea instalaţiilor cu conducte din mase plastice;  Alte prescripţii, cuprinse în anexã.

3

sanatate si mediu .L. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE 2. . inclusiv oportunitatea unei modernizãri sau transformãri. cu competenţe în domeniu. Proiectarea şi executarea lucrârilor de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri 2. 10/1995 şi Legea 123/2007 privind calitatea în constructii: .2. referitoare la cerinţele esenţiale definite de Legea nr. . se iau în considerare toate aspectele legate de costul investiţiei şi al exploatãrii.3. 4 . securitate la incendiu. Referatul de verificare al proiectului face parte integrantã din proiect. Alegerea soluţiilor se face dupã criterii tehnice şi economice. economia de energie si izolarea termica . În analizele privind economicitatea unei soluţii. . 2.2. 2.P.B. rezistentǎ mecanicǎ şi stabilitate. siguranta in exploatare.C. igiena . Autorizarea proiectanţilor se face pe baza unor regulamente specifice aprobate de cãtre M. protectia impotriva zgomotului.L. Instalaţiile sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri se realizezã numai pe bazã de proiect. .L. ţinând seama de necesitãţile specifice şi de posibilitãţile de realizare.D. Proiectul se elaboreazã de cãtre proiectanţi autorizaţi.L.A.P. Proiectul se verificã de cãtre verificatori de proiecte atestaţi M. .D. Nivelurile minime de performanţã referitoare la aceste cerinţe esenţiale sunt prevederile obligatorii din prezentul normativ şi reglementãrile tehnice în vigoare.D.4.1.E.F. Proiectarea lucrãrilor de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri se recomandã sã fie realizatã de cãtre societãţi (agenţi economici) care au certificare profesionalã din partea organismelor abilitate. Proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri se face cu scopul ca acestea sã corespundã calitativ cel puţin nivelurilor minime de performanţã.

2. se elaborează în trei faze şi anume: .5. 2.cheltuieli pentru activitatea de consultanţă şi asistenţă tehnică. proiect tehnic şi detalii de executie). . date privind ampasamentul. Pentru obiectivele de investiţii noi. . . 5 . Studiul de prefezabilitate 2.10. Cheltuieli pentru elaborarea documentaţiei tehnico-economice şi valoarea estimată. 2.cheltuieli pentru elaborarea documentaţiilor de proiectare (studiu de prefezabilitate.2. cheltuieli pentru elaborarea documentaţiei tehnico-economice.situaţia juridică privind proprietatea asupra terenului care urmează a fi ocupat. necesitatea şi oportunitatea investiţiei.9. Studiul de prefezabilitate este constituit din: .studiul de fezabilitate. .detalii de execuţie. inclusiv extinderi. 2. inclusiv extinderi. scenarii tehnico economice. după caz. nivelul maxim al apelor freatice. .piese scrise care cuprind: date generale. .datele climatice ale zonei în care este situat amplasamentul.6. Proiectarea lucrărilor de construcţii pentru obiective de investiţii noi. . expertiză tehnică.7.8. cheltuieli pentru obţinerea avizelor şi acordurilor de principiu. suprafaţa estimată a terenului. valoarea totală estimată a investiţiei. se elaborează un studiu de prefezabilitate anterior elaborării studiului de fezabilitate.piese desenate care cuprind: plan de amplasare în zonă şi plan general. caracteristicile geofizice ale terenului.proiectul tehnic. avize şi acorduri de principiu. cuprind: .valoarea totală estimată a investiţiei.studiile topografice preliminare. studiu de fezabilitate. Proiectul instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri se întocmeşte pe faze de proiectare. Datele privind amplasamentul cuprind: . ale căror documentaţii tehnicoeconomice intră în competenţa de aprobare a Guvernului.

1:500). eşalonarea costurilor şi sursele de finanţare a investiţiilor ale investiţiei. Studiul de fezabilitate 2.14. numărul total de consumatori etc. modificări.000). tipul şi structura acoperişului sau terasei. potrivit destinaţiei lor. instalaţii. inclusiv planuri de coordonare a tuturor specialităţilor ce concură la realizarea proiectului. 2. . . Lucrările de intervenţii sunt lucrările la construcţii existente. Piesele desenate ale studiului de fezabilitate cuprind: . plan general (1:2.13. consolidări. .1:5000). profile transversale.000 .plan general (1: 2000 .15. reabilitări termice.planuri speciale.2.11. după caz.16.1:500).000 . Piesele desenate cuprind: . . care constau în: reparaţii capitale. 2. efectuate în scopul asigurării cerinţelor esenţiale de calitate şi funcţionale ale construcţiilor. inclusiv instalaţiile aferente. . informaţii generale privind proiectul şi date tehnice ale investiţiei.concluziile evaluării impactului asupra mediului.1:5.12.plan de amplasare în zonă (1:25.costurile estimative. se elaborează în patru faze şi anume: 6 . Conţinutul-cadru al documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţii 2. precum şi lucrări de intervenţii pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi calamităţi naturale. .caracteristicile principale ale construcţiilor din cadrul obiectivului de investiţii. categoria de importanţă şi caracteristicele constructive.plan de amplasare în zonă (1:25000 . 2.situaţia existentă a utilităţilor şi necesarul de utilităţi. . modernizări. valoarea totală. transformări. numărul de niveluri şi destinaţia tuturor încăperilor. Studiul de fezabilitate cuprinde în plus faţă de studiul de prefezabilitate: .planuri şi secţiuni generale de arhitectură. Proiectarea lucrărilor de construcţii pentru intervenţii la construcţii existente. profile longitudinale. asimilate obiectivelor de investiţii.soluţii tehnice de asigurare cu utilităţi. inclusiv instalaţiile aferente. Studiul de fezabilitate cuprinde aceleaşi date ca studiul de prefezabilitate referitor la : datele generale.

după caz. . .breviar de calcul . b) Pãrţile desenate: .schemele funcţionale (schema staţiei de pompare. inclusiv dotãrile şi specificaţii tehnice. .graficul cu fazele determinante pentru controlul calitãţii execuţiei.18.documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii. Proiectul tehnic se elaboreazã pe baza studiului de fezabilitate aprobat şi conţine : a) Pãrţile scrise: . . dupã stabilirea executantului şi a furnizorilor (producãtorilor) echipamentelor şi materialelor de instalaţii. .17.planurile instalaţiei. 7 . Detaliile de execuţie se elaboreazã pe baza proiectului tehnic avizat de beneficiar. b) Pãrţile desenate: .. Detalii de execuţie 2.memoriu tehnic.graficul de realizare a lucrãrilor.detalii de execuţie. .liste cu cantitãţi de lucrãri (antemãsurãtori).memoriu tehnic. a obiectelor sanitare şi a echipamentului.expertiză tehnică şi.planul reţelelor exterioare de alimentare cu apã si canalizare. Proiectul tehnic 2.schemele funcţionale.brderou şi foaie cu responsabilitãţi (lista de semnãturi).caiete de sarcini. . . . .proiectul tehnic.graficul de realizare a lucrãrilor. cu amplasarea reţelelor interioare. în urma licitaţiei de execuţie. schema coloanelor de alimentare cu apă şi canalizare).borderou şi foaie cu responsabilitãţi (lista de semnãturi). liste cu cantitãţi de echipamente. audit energetic.instrucţiuni de exploatare şi de reglare. . Detaliile de execuţie pentru instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri trebuie sã conţinã urmãtoarele documentatii: a) Pãrţile scrise: . . .

planul şi profilul longitudinal al reţelelor exterioare de alimentare cu apã şi canalizare.. . . deţinutã de proprietar.C.19.21.planurile instalaţiei. Proiectul de execuţie al instalaţiei sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri (proiectul tehnic. . şi agreerea tehnicã din partea beneficiarului sau distribuitorului de alimentare cu apã.22. însoţite de certificate de calitate şi care corespund prevederilor din proiect. experţi tehnici. pe baza Normativului C 56. Executarea lucrãrilor de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri poate fi realizatã numai de cãtre societãţi (agenţi economici) care au primit certificarea profesionalã din partea organismelor abilitate de M.T.  avizele si acordurile necesare. dupã caz. pozarea aparaturii de mãsurã şi control etc. 10/1995. 2.  autorizaţia de construire. 2.20.secţiuni şi detalii de montaj. consultanţi. cu reţelele interioare. Se asigurã controlul execuţiei lucrãrilor pe şantier de cãtre beneficiar (investitor).23. dispoziţiile de şantier) se cuprind în Cartea tehnicã a construcţiei. şi executant prin persoane specializate şi atestate: inspectori de şantier. dupã caz. 8 . Executarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri se realizeazã cu materiale şi echipamente omologate şi agrementate. 2. autorizaţi MDLPL şi. responsabili tehnici cu execuţia lucrãrilor. 2. detaliile de execuţie. Începerea executãrii oricãror lucrãri de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri este permisã numai dupã ce executantul a primit:  proiectul instalaţiei.detalii de execuţie pentru elementele instalaţiei (suporţi. la fazele Detalii de execuţie şi Proiect tehnic. conform Legii nr.T. 2. obiectele sanitare şi a echipamentelor.).

.1.vas de closet cu rezervorul montat pe vas sau la înãlţime. . rece si canalizare. eventual inox) cu platformã. 9 . lângã casa scãrii. se face în funcţie de destinaţia şi caracteristicile clãdirilor sau a spaţiilor ce urmeazã a fi dotate. Echiparea şi dotarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apã şi canalizare din ansambluri de clădiri. caldã si canalizare.lavoar din porţelan sanitar cu baterie amestecãtoare de apã rece şi caldã. . câte una la 3-4 nivele. ferite de înghet. .spaţiu pentru maşina de spãlat rufe şi racordurile necesare pentru apã rece.cadã de duş (minim 800 x 800 mm) cu baterie de duş.spaţiu pentru maşina de spălat rufe şi racordurile necesare pentru apã caldã.chiuvetã cu douã robinete dublu serviciu pentru apã rece şi apã caldã. . cu baterie amestecãtoare de apã rece si caldã. GRADUL DE ECHIPARE 3. de regulã.  pentru pãrţile comune: . prevãzutã cu piesã tip "perlator". de nivelul de confort la care trebuie sã rãspundã clãdirile respective. cu baterie amestecătoare de baie. Pentru clãdirile de locuinţe cu caracter social se recomandã dotarea cu urmãtoarele obiecte şi accesoriile respective:  pentru camere de baie: . 3. . precum şi de cerinţele investitorilor. Acestea sunt amplasate. . de caracteristicile reţelelor exterioare de apã şi canalizare.3. caldã şi canalizare.vas de closet cu rezervorul montat pe vas sau la înãlţime. . prevãzutã cu piesã tip "perlator".  pentru bucãtãrii: .2.spãlãtor (din fontã sau tablã emailatã.cu baterie de apã rece şi caldã. în cazul în care nu s-a prevãzut în camera de baie. .lavoar din porţelan sanitar (mãrimea 600 mm). prevãzutã cu piesã tip „perlator".spaţiu pentru maşin de spãlat vase şi racordurile necesare pentru apã rece. în spaţiile care adãpostesc gurile pentru evacuarea deşeurilor menajere sau în alte spaţii disponibile. .sifon de pardosealã.sifon de pardosealã.sifon de pardosealã  pentru grupul sanitar suplimentar: .căzi de baie (mãrimea 1700 mm).

). . . .). . 3. precum şi în cazul în care apa de evacuat conţine suspensii solide care pot înfunda sifoanele de pardosealã. 3.în exteriorul camerelor frigorifice. .centralele termice şi punctele termice.3. . .6. 3. în apropierea uşii.camere de baie (din clãdiri de locuinţe şi alte categorii de clãdiri cu camere de baie). .subsolurile tehnice. pentru evacuarea apelor provenite din neetanşeitãţile instalaţiilor. lactate etc. 10 .încãperi în care se monteazã fântâni de bãut apã.4. . la sifoanele de pardosealã se recomandã racordarea la acestea.curţile de luminã cu suprafaţa mai mare de 8 m2. Dotarea minimã cu obiecte sanitare şi accesorii a clãdirilor se face ţinând seama de prevederile cuprinse în STAS 1478 „Instalaţii sanitare.3. . conform prevederilor STAS 1478. . a conductei de scurgere a unui obiect sanitar cu utilizare frecventã. În Anexa 2.se recomandă în grupurile sanitare de folosinţã comunã. legume.încãperi pentru pisoare.în curţile de luminã având o suprafatã sub 8 m2.legume. de vase.camere de duşuri. cazane de fiert rufe.staţii de pompare. de prevederile reglementãrilor tehnice în vigoare în care se precizeazã dotãrile necesare pentru diferite categorii de clãdiri şi încãperi şi de prevederile temei de proiectare. carne. . Alimentarea cu apã la construcţii civile şi industriale. centre de sifoane etc. este prezentată dotarea cu obiecte sanitare a clădirilor social-culturale. având suprafaţa în care se desfãşoarã operaţiuni de vânzare de peste 100 m2 (peşte. Pentru menţinerea gãrzii hidraulice.bucãtãriile din clãdirile social culturale. Sifoanele de evacuare a apelor de pe pardosealã se prevãd în: . veselã. . Recipienţi pentru colectarea apelor de pe pardosealã se prevãd la: . fructe.în dreptul punctelor de scurgere în încãperi prevãzute cu maşini de spãlat rufe. marmite şi alte echipamente cu posibilitãţi de evacuare directã a volumului suplimentar de apã.5.încãperi în care existã posibilitatea spãlãrii sau stropirii pardoselii (spãlãtorii de rufe. Prescripţii fundamentale de proiectare".la magazine cu profil alimentar. .la spãlãtoriile şi camerele interioare de gunoi ale clãdirilor de locuit.

punctelor obligatorii de alimentare cu apã etc.7.caracteristicile terenului de fundare a construcţiei. Pentru aceste cazuri se prevãd indicatoare de avertizare cã apa este nepotabilã. înaltã etc. presiunea de serviciu (sarcina hidrodinamicã disponibilã).3. . Legarea directã a reţelelor de apã potabilã cu reţelele de apã nepotabilã este strict interzisă. administrativã. . pentru: .) .3. instalaţii sau echipamente pentru prevenirea şi stingerea incendiilor se face în conformitate cu prevederile “Normativului pentru proiectarea.). . cerinţe de esteticã etc. 11 . diluarea apelor reziduale.spãlarea pardoselilor.4. 4.clasa de importanţã a construcţiei din punct de vedere seismic. 4.2.spãlarea closetelor şi pisoarelor la clãdirile civile şi anexele clãdirilor de producţie.condiţiile de igienã. Apa nepotabilã se poate folosi. Echiparea şi dotarea construcţiilor cu sisteme. Pentru alimentarea cu apã de consum se folosesc numai surse a cãror apã îndeplineşte condiţiile de potabilitate (conform STAS 1342). în conformitate cu prevederile normativului P 7. confort.. . . cu acordul organelor sanitare. executarea şi exploatarea instalatiilor de stingere a incendiilor " şi reglementãrile tehnice specifice. social-culturalã.1.parametrii apei din reţelele exterioare de alimentare cu apă în punctul de racord al instalaţiei interioare sau la sursele proprii de alimentare cu apã şi anume: debitul. .stingerea incendiilor.destinaţia şi caracteristicile construcţiei (clãdire de locuit. conform prevederilor STAS 9165 şi de condiţiile de proiectare antiseismicã a instalaţiilor şi echipamentelor conform prevederilor Normativului P 100.stropitul spaţiilor verzi. vehiculelor. regimul de furnizare a apei (continuu sau intermitent) şi calitatea apei. . 4. 4.caracteristicile proceselor tehnologice (amplasarea utilajelor. La stabilirea soluţiei privind instalaţiile de alimentare cu apã se ţine seama de: . INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ Prevederi generale 4.

11.8.5. Zonarea presiunii pe verticalã se face în funcţie de înãlţimea clãdirilor. prin intermediul staţiilor de pompare. Funcţie de presiunea disponibilã în reţeaua de alimentare cu apã şi de presiunea necesarã. la punctele de consum se prevãd regulatoare de presiune. fãrã a depãşi la capetele de debitare (ajutaj teavã de refulare) presiunea de 4 bar. din ansamblurile de clãdiri şi incintele clădirilor social culturale sau de producţie se fac. În cazul instalaţiei comune de apă pentru consum menajer şi pentru hidranţi de incendiu. În cazul unor construcţiilor civile sau de producţie învecinate. Reţelele exterioare de distribuţie a apei reci din ansamblurile de clădiri sau incinte industriale cu o singură zonă de presiune se pot racorda: . de regulã. respectând condiţia: presiunii maxime de 6 bar pentru fiecare zonã de presiune. cu condiţia ca reţelele de distribuţie şi armăturile de la partea inferioară a zonei a doua de presiune să fie dimensinate corespunzător presiunii respective. 12 . pânã la limita de 6 bar. Se admit ramificaţii de maximum 500 m pentru alimentarea cu apã a clãdirilor indicate mai înainte cu excepţia celor vitale sau de importanţã deosebitã (STAS 4163). fie pe racordurile la armăturile obiectelor sanitare de la fiecare nivel al clãdirii. 4. cu presiune mai mare.10. 4. la conductele de distribuţie ale reţelei de alimentare cu apã a localitãţii. 4. . inelare. iar a doua zonã. În cazul a douã zone de presiune. alimentarea cu apã a hidranţilor interiori se face în funcţie de presiunea necesarã. pentru fiecare dintre ele se prevãd şi se executã instalaţii separate de alimentare cu apã.6. se alimenteazã pânã la limita presiunii disponibile a reţelei din care se alimenteazã.indirect. 4. fie pe racordurile la clãdiri. Reţelele exterioare de alimentare cu apã potabilã. dupã caz.9. cu presiune mai micã. prima zonã.direct.7. 4. la conductele de distribuţie ale reţelei de alimentare cu apã a localitãţii.Retele exterioare de alimentare cu apã rece 4. 4. pentru a doua zonă de presiune. prin una din zonele de presiune. Reţelele de apã pentru consum menajer si industrial pot fi comune cu cele pentru incendiu. asigurã alimentarea cu apã a celorlalte niveluri superioare.

.  în cazul reţelelor cu mai mult de 8 hidranţi de incendiu interiori pe nivel. Se prevăd două sau mai multe branşamente pentru reţelele de consum menajer sau pentru cele comune (menajer + incendiu) în următoarele situaţii:  când nu se poate realiza debitul necesar printr-un singur branşament. cât şi în interiorul clădirilor. se prevăd reţele separate. În acest caz se montează ventile de reţinere pe legătura reţelei exterioare la sursa proprie. 4. prin contorul de apă.4.16.  când lipsa de apă poate produce prejudicii grave consumatorului.cu volumul mai mare de 5000 m3.15. destinată copiilor cu vârstă preşcolară.  la urmãtoarele clãdiri: . Pentru folosirea sursei proprii trebuie să se obţină avizul din partea organelor de drept. săli de concerte şi de întruniri. instituţii medicale. biblioteci sau arhive. de gimnasticăşi de sport. În cazul în care presiunea necesarã pentru stingerea incendiilor este mai mare de 6 bar. .  in cazui clădirilor înalte şi foarte înalte.14. Branşamente 4.  la clădiri importante şi vulnerabile la incendiu. muzee. astfel încât să poată fi scoase separat din funcţiune în caz de avarii şi să împiedice circulaţia apei în sens invers. magazine şi depozite anexe.13. 4. precum şi ventile de reţinere. În cazul prevederii mai multor branşamente. aziluri pentru bătrâni sau infirmi. Fiecare clădire sau grup de clădiri dintr-o incintă este alimentată. expoziţii. cluburi şi case de cultură cu scenă amenajată. de regulă.  în cazul în care se prevăd rezervoare de incendiu şi staţie de pompare de incendiu. cu capacitate de 600 de locuri sau mai mult. cluburi şi case de cultură (fără scenă amenajată). stabilite de investitori. 4.cinematografe. Alimentarea printr-un branşament de la reţeaua exterioară şi altul de la o sursă proprie se admite în cazul în care reţeaua exterioară nu asigură continuitatea debitului şi presiunii sau când investitorul solicită o siguranţă mai mare în exploatare. atât în exteriorul. pe fiecare din ele se montează armături de închidere. 13 .teatre dramatice sau muzicale.12. printr-un singur branşament.

22. la clădiri cu mai mulţi beneficiari. Căminele de branşament se amplasează.Contorizarea consumului de apã rece se face astfel: a. în cazul preparării centralizate a apei calde de consum.) şi la o centralã termicã (C. 4. ţinând seama de existenţa altor instalaţii subterane.T. 4. la clãdiri individuale.4.T. respectiv la un punct termic (P.P.T. Se recomandă ca branşamentul să fie perpendicular pe conducta de la care se alimenteazã..21. Contorizarea consumului de apă caldă de consum se face astfel: a. care sunt amplasate sub zone carosabile. se montează şi la grupul sanitar suplimentar. 4. Contorizarea consumului de apã 4.R. la limita ei. cu preparare centralã a apei calde.).T. cu contor pentru fiecare beneficiar. contorizarea consumului de apă caldă se face cu un 14 . b. c. printr-un contor.17. 4. contorizarea se face cu un contor general de apă caldă pe clădire sau scară şi cu contoare de apă caldă pentru fiecare beneficiar.18. precum şi în cazul montării contoarelor în căminele de branşament din incintă sau din interiorul clădirilor. prin contorul de apã rece. la clădirile racordate la o staţie comună de ridicare a presiunii (S. b. C. scară şi respectiv.20 Întreaga cantitate de apă preluată din reţeaua exterioară se contorizează în vederea stabilirii cantităţilor de apã consumată. cu contor pentru fiecare dintre ramurile de plecare din acestea. P.P. de regulă. La clădirile de locuit.. contorizarea se face cu un contor general pe clãdire sau scarã şi cu contoare pentru fiecare beneficiar. respectiv la un punct termic comun.M.) comun. la clădiri cu mai multi beneficiari. contoarele se montează la bucătărie şi la baie. la clădiri individuale. în incinta consumatorului. iar dacă alimentarea cu apă se face prin coloane separate. Se folosesc numai echipamente de contorizare omologate de cãtre Biroul Român de Metrologie Legalã (B.. Pe branşamentele cu lungimi mai mari de 15 m.L). la clădiri racordate la o centrala termică. În cazuri excepţionale se admite amplasarea căminului pe trotuar. se prevede un robinet de închidere în imediata apropiere a punctului de racord la reţeaua exterioară. Montarea contoarelor se face conform indicaţiilor din documentaţia tehnicã a producătorului. cu contor pentru fiecare clădire. contorizarea consumului de apă se face printr-un contor general la intrarea în S.19. c.

se face în conformitate cu prevederile STAS 1478 şi a indicaţiilor din prezentul normativ. se prevãd mãsuri pentru asigurarea rezervei intangibile pentru incendiu.în subsolul construcţiilor.27. cu un contor de căldură pe racordul de intrare în distribuitorul de apă caldă.22. 4. ţinând seama de specificul consumului. . cu contor de apă caldã pe fiecare ramurã la ieşirea din distribuitor.25.în cãminul de branşament. industrial şi pentru incendiu. Stabilirea volumului rezervoarelor de acumulare a apei pentru consum menajer plus incendiu.în încãperea staţiei de pompare. . sanatorii şi maternitãţi. pe fiecare clãdire sau scarã şi contoare pentru fiecare beneficiar. eventual pentru consum industrial. .23. respectiv în cadrul proprietãţii fiecãrui beneficiar.28. incendiu. 4. La staţiile de pompare pentru douã zone de presiune se poate folosi un rezervor comun pentru ambele zone. precum şi de condiţiile impuse prin avizul societăţii de distributie a apei.5 ore pentru întreg consumul. pentru consum menajer. 4. 4.în centrale termice sau puncte termice. cu condiţia asigurãrii unui acces permanent şi uşor pentru exploatare. . 4. Rezervoare de acumulare Prevederi generale 4.în cadrul fiecãrui apartament.26. conform art. Se recomandã ca rezervoarele cu capacitate mai mare de 50 m3 sã fie cu douã compartimente. 15 . Rezervoarele de acumulare pot fi numai pentru consum menajer sau pot fi comune. În cazul rezervoarelor de acumulare a apei pentru consum menajer şi pentru incendiu sau pentru consum menajer.24. 4. rezerva de apã de consum se asigura prin însumarea necesarului: . eventual şi pentru consum industrial.pentru un interval de 2 . Pentru spitale. Contoarele de apã se pot amplasa: .contor general pe racordul de apã rece al instalaţiei de preparare a apei calde.

. Amplasarea rezervoarelor 4.29. În cazul rezervoarelor de acumulare comune . 4. si anume:  în exteriorul clãdirilor. Se evitã amplasarea rezervoarelor pe versanţii nestabili sau care îşi pot pierde stabilitatea datoritã lucrãrilor de executare a rezervoarelor. semiîngropate sau subterane. 4. restrângerea unor consumuri.Amplasarea rezervoarelor se face ţinând seama de înscrierea corespunzãtoare a acestora în schema tehnologicã de alimentare cu apã. sã fie aplicate mãsurile de exploatare în regim de avarii. care pot fi: înlãturarea avariilor în timp util. Amplasarea rezervoarelor de apã se face în interiorul sau în exteriorul clãdirilor. la scãderea nivelelor semnalizate. pansamente. în cazul rezervoarelor exterioare de apã potabilã se asigură în jurul lor o zonã de protecţie sanitarã cu regim sever. ale cãror limite se stabilesc în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind protecţia sanitarã a surselor. caz în care se pot prevedea rezervoare îngropate. stabilite prin instrucţiunile de exploatare.pentru un interval de 24 ore pentru sãlile de operaţii. sterilizare.31. La alegerea amplasamentului se evitã. construcţiilor si instalaţiilor cu apã. o sursã proprie de apã. întãrirea regimului de supraveghere etc. pregãtire bolnavi. cabinete de tratament. reanimare. saloanele pentru bolnavi. precum şi de condiţiile de fundare şi stabilitate generalã şi localã a terenului. se au în vedere şi prevederile din “Normativul pentru proiectarea. Pentru unitãţile spitaliceşti cu 400 de paturi şi mai mult se recomandã prevederea. terenurile cu apã freaticã. pe lângã o gospodãrie proprie de apã. Semnalizarea se face în cazul în care existã personal permanent de supraveghere. În acest scop se urmãreşte alimentarea prin reţele separate a acestor puncte de consum sau prin scoaterea din funcţiune a celorlalţi consumatori în caz de necesitate. 4. terenurile sensibile la umezire. ce pot folosi grupul operator şi cabinetele de tratamente chirurgicale. În scopul supravegherii permanente a alimentãrii normale cu apã a rezervoarelor. camera de gardã. executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor”. pregãtire medici.menajer plus incendiu. se prevãd instalaţii automate pentru semnalizarea opticã şi acusticã a nivelelor din rezervor pentru ca. prin manevrarea a maximum trei armãturi de închidere pentru fiecare grup operator. tasabile sau cu capacitate portantã redusã şi versanţii cu pante abrupte. 16 .32.30. pe cât posibil.

La proiectarea staţiilor de pompare a apei. Staţiile de pompare pot servi unul sau mai mulţi consumatori. mãrimea şi variaţia consumului de apã din instalaţiile interioare.36. 4. în interiorul clãdirii. se prevãd dispozitive de reducere a presiunii (diafragme. precum şi de mãrimea înãlţimii necesare de pompare. într-o încãpere adecvatã. Alegerea pompelor şi a schemei de automatizare se face pe baza unei analize tehnico-economice. 4.33. comasarea cu alte clãdiri ca: puncte termice.37. regulatoare de presiune) la clãdirile la care presiune disponibilã este mai mare.38. deasupra nivelului terenului pentru a se putea evita posibilitatea pătrunderii în rezervor a apelor provenite prin refularea canalizării exterioarã. este temporar sau permanent insuficientã pentru funcţionarea normalã a tuturor punctelor de consum. regimul de înãlţime al clãdirilor etc. centrale termice. se recomandã ca acesta sã aibă nivelul pãrţii superioare a preaplinului. destinatã echipamentului de înmagazinare şi pompare a apei.39. alegerea soluţiei se face în funcţie de regimul maxim admis de presiune.34. 4. 4. Se evitã prevederea unei singure instalaţii de ridicare a presiunii pentru clãdiri cu presiuni necesare diferite. Instalaţii de ridicare a presiunii apei reci Prevederi generale 4. În cazul în care acest lucru nu este posibil. 4. Se recomandã amplasarea instalaţiei de ridicare a presiunii în centrul de greutate al consumului şi. În componenţa staţiilor de pompare a apei intră: rezervorele tampon sau rezervoarele de înãlţime. 4. Alegerea soluţiei de staţie de pompare depinde de natura. La amplasarea rezervorului de apă la subsolul clădirii. Instalaţiile de ridicare a presiunii apei reci se prevãd atunci când presiunea disponibilã a apei din reţeaua exterioară. urmãrindu-se realizarea unor costuri minime de energie la 17 . în punctul de racord al instalaţiei interioare. pompele şi dispozitivele de automatizare a funcţionii pompelor.35. centrale de aer comprimat etc. de numãrul şi felul consumatorilor. când este posibil.

La scãderea presiunii sub 1 bar se scot automat din funcţiune pompele.  presiunea din conducta de aspiraţie nu scade sub 1 bar. Pompele instalate în staţiile de ridicare a presiunii care aspirã dintr-un rezervor cu douã compartimente. În cazul instalaţiilor de distribuţie comune pentru consum menajer şi pentru hidranţii de incendiu interiori. 4.42.pomparea apei. dintr-un rezervor tampon deschis (cu nivel liber al apei). a pompelor şi a recipientelor hidropneumatice.41. la stabilirea volumului rezervorului tampon. Spaţiul de montaj al robinetelor cu plutitor nu trebuie sã afecteze volumul util al rezervorului tampon deschis. perna de aer sau de azot. Pompele pot aspira apa. sã se adopte soluţia cu rezervor tampon închis.46. sau se folosesc recipiente cu membranã. Se recomandã montarea a cel puţin trei robinete cu plutitor pentru siguranţa în funcţionarea rezervorului tampon deschis. 4. în general . 4.43. de azot sau cu membrană) se admite numai pentru consumuri menajere şi cu respectarea urmãtoarelor condiţii:  se asigură în permanenţă prin supraveghere continuã. În scopul asigurãrii alimentãrii nivelelor inferioare ale construcţiilor direct din reţeaua exterioară. pe durata scoaterii din funcţiune a staţiei. capacitatea rezervorului tampon se calculeazã pentru a se asigura şi rezerva intangibilã de apã necesarã hidrantilor interiori. Rezervoare tampon 4.45. 4. se prevede o conductã de ocolire a rezervorului.47. Prevederea rezervoarelor tampon închise (sub presiune cu pernã de aer.40. cu avertizare opticã şi acusticã. 4.44. în condiţiile unor costuri cât mai reduse ale investiţiei şi a unui de personal minim de exploatare. În cazul în care din rezervorul tampon se alimenteazã şi hidranţii interiori pentru stins incendiu. Se recomandã ca. 4. 4. la rezerva intangibilã de incendiu se include şi cantitatea de apã ce se consuma în clãdire în timpul incendiului. au conducte de aspira]ie din fiecare compartiment. La amplasarea rezervorului tampon deschis se iau mãsuri de respectarea condiţiilor igienicosanitare pentru evitarea contaminãrii apei potabile (rezervorul se 18 . rezervor tampon închis sau dintr-un rezervor de acumulare.

). 19 . recipient de hidropneumatic şi instalaţia de automatizare.49. Pompele se monteazã. la care întreruperea alimentãrii cu apã poate duce la explozii. pentru fiecare grup de pompe. nu se amplasează sub reţele care transportã apã nepotabilã. astfel încât nivelul minim al apei din rezervor sã fie mai sus decât partea superioară a pompei dacă nu sunt prevãzute cu sisteme de autoamorsare. cu dispozitive de automatizare în funcţie de debit şi presiune. 4. de regulã. în funcţie de debit şi presiune cu microprocesoare montate pe pompe. cu sorburi de aspiraţie separate şi cu dispozitive sau poziţionarea sorburilor care să asigure rezerva intangibilă de incendiu.51. se poate folosi o un agregat de pompare format din electropompã. câte un agregat montat. distrugeri. Pentru consumatorii vitali. 4. de regulã.52. 4. automatizarea funcţionãrii pompelor se face:  în cazul pompelor cu turaţie constantă. de rezervã. în funcţie de variaţia consumului de apă şi a dispozitivelor utilizate pentru automatizarea pornirii şi opririi pompelor. Pentru consumatorii individuali.  în cazul pompelor cu turaţie variabilă.54. În cazul instalaţiilor separate.  în cazul pompelor cu turaţie constantă. 4. La instalaţiile de pompare se prevãd. Pompe 4. 4. se prevãd pompe independente pentru consum de incendiu şi pentru consum menajer. cu turaţie constantă sau variabilã. numãrul pompelor de rezervã se stabileşte pe baza unei analize tehnico-economice. 4. se prevede spaţiu de acces între rezervor şi plafonul încãperii etc. care se monteazã conform documentaţiei tehnice a agregatelor. Pornirea şi oprirea pompelor pentru consum menajer se face astfel:  în cazul staţiilor de pompare cu rezervor tampon deschis sau închis. cu consum mic. Pentru alimentarea cu apã a clãdirilor se recomandã folosirea electropompelor cu ax orizontal sau vertical. sub 10 l/s. avarii grave sau pierderi de vieţi omeneşti.53. pentru consum menajer şi hidranţi interiori de incendiu. în funcţie de presiune cu presostete şi recipiente hidropneumatice.50.48.prevede cu capac.

59. de debit şi presiune. INSTALAŢII PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM Instalaţii locale pentru prepararea apei calde de consum 5. în funcţie de presiune.57. 4.  în toate cazurile se asigurã pornirea şi oprirea manualã a pompelor. nu sunt necesare compresoarele de aer. se asigurã oprirea automatã a pompelor.58. 4. 4. Completarea azotului se realizează cu butelii mobile pentru azot. La instalaţiile cu recipiente hidropnumatice mai mici de 100 litri. se admite montarea unui singur compresor alimentat de la o singurã sursã de energie sau sã se foloseascã statia de compresoare centralizatã. La instalaţiile mici cu volumul recipientelor sub 500 l. hoteluri etc.1. când nu sunt condiţii de racordare la reţelele exterioare de apã caldã sau când regimul de furnizare a 20 . La instalatiile de pompare cu reglajul pornirii şi opririi pompelor în funcţie de presiune cu presostate şi recipiente hidropneumatice cu pernă de aer. cu pompe cu turaţia constantă. se recomandã alegerea a cel puţin douã recipiente de capacitãţi egale. în locul compresoarelor. Instalaţiile locale pentru prepararea apei calde de consum se recomandã. respectiv oprirea pompelor de umplere se face în funcţie de nivelul apei din rezervor. În cazul instalaţiilor comune pentru consum menajer şi hidranţi interiori de incendiu. în cazul rezervoarelor de înãlţime. 5. dacã staţia de pompare se livreazã echipatã cu toate componentele necesare aferente acestei soluţii. pornirea pompelor pentru consum menajer se face automat.  la atingerea nivelului minim admis de aspiraţie. în cazul vaselor tampon deschise. iar a pompelor de incendiu cu butoane amplasate în sala pompelor şi la hidranţii de incendiu şi oprirea lor din staţiile de pompare. se admite folosirea ejectoarelor. 4.56. având volumul total util cel putin egal cu volumul util rezultat din calcul. la clãdirile care nu dispun de instalaţii proprii de încãlzire centralã. dacã aceasta asigurã o alimentare continuã cu aer comprimat.) cu pompe cu turaţie constantă şi automatizarea în fucţie de presine cu presostate şi recipiente hidropneumatice. de regulã. Pentru staţiile de pompare ale ansamblurilor de clãdiri sau a unor clãdiri de importanţã deosebitã (spitale. pornirea. 4. inclusiv ejectorul. se recomadã prevederea recipientelor de hidropneumatice cu membranã şi pernă de azot. În cazul utilizării recipientelor hidropneumatice cu membrană şi pernă de azot.55.

care sã poatã utiliza energia electricã în perioadele de consum redus. în cazul folosirii energiei electrice. 5. dacã prepararea localã este mai economicã si mai eficientã. se dã prioritate sistemelor cu acumulare. Se recomandã folosirea aparatelor prevãzute cu instalaţii automate de ardere cu termoregulator.3. în special în perioada caldã a anului. temperaturã insuficientã). combustibili solizi etc.2.  natura.4. cu aparate în contracurent sau cu aparate în contracurent si acumulatoare de apã caldã. regimul de furnizare şi parametrii agentului termic primar. 5.). Folosirea aparatelor fãrã acumulare se recomandã în cazul în care este necesar sã se prepare instantaneu apã caldã şi. 21 .  prevederile specifice din Normativul pentru proiectarea si executarea instalaţiilor de încãlzire centralã 1-13.5.  tipurile aparatelor folosite pentru prepararea apei calde de consum. totodatã. Aparatele de preparare localã a apei calde pot fi cu acumulare sau fãrã acumulare. La adoptarea sistemului de instalaţie centralã pentru prepararea apei calde de consum se va ţine seama de:  necesarul specific de apã caldã de consum.6. numãrul de consumatori şi durata efectivã a perioadei de consum. Instalaţii centrale pentru prepararea apei calde de consum 5.apei calde nu satisface cerinţele beneficiarilor (funcţionare intermitentã. Tipul de instalaţie localã de preparare a apei calde ce se adoptã depinde de sursa de energie disponibilã (electricã. gaze naturale sau lichefiate. Prepararea apei calde de consum în centrale şi puncte termice se realizeazã cu boilere (solutie recomandatã când consumul maxim orar de apã este mai mic de 1 m3/h). se dispune de energia electricã sau de gazele combustibile necesare. 5. Se pot prevedea instalaţii locale de preparare a apei calde şi în cazul când clãdirea este prevãzutã cu încãlzire centralã. 5. care pot fi: cu acumulare (boilere orizontale sau verticale) sau fãrã acumulare (aparate în contracurent).

Prepararea apei calde de consum cu aparate în contracurent se recomandã:  în cazul în care consumul de apã caldã este mai mare de 1 m3/h. pompa se monteazã pe conducta care face legătura între partea inferioară a rezervorului şi racordul la schimbătorul de căldură corespunzător ieşirii agentului termic din schimbător. fiind prevãzut cu vane pentru izolarea lui. 5. 5. raportul dintre consumul maxim orar de apă caldă menajeră şi consumul maxim orar pentru încălzire. sau pe conducta de alimentare cu apã rece.5. La prepararea apei calde de consum cu aparate în contracurent si rezervoare de acumulare (fãrã serpentine de încãlzire) se recomandã luarea ucmãtoarelor mãsuri:  legarea aparatului în contracurent cu rezervorul de acumulare se face numai în paralel. condiţiile de confort . Prepararea apei calde cu aparate în contracurent se poate realiza dupã diferite scheme de racordare în funcţie de mãrimea consumului.7. iar cea a apei calde de consum la partea superioarã a boilerului. când reţeaua de alimentare cu apã nu asigură presiunea necesarã instalaţiei de apã caldã. se admite intercalarea pe circuitul apei calde a unei pompe de ridicare a presiunii (pentru acoperirea pierderilor de sarcinã în aparatele în contracurent). 5. cu montarea unei pompe de circulatie între acumulator si aparatul în contracurent. 5. racordarea conductei de alimentare cu apã rece se face la partea inferioarã a boilerului. Se recomandã utilizarea schemei de preparare a apei calde de consum în serie cu schimbãtoarele de căldură pentru încălzire şi cu injecţie din primar şi de utilizare a schimbătoarelor de cãldurã cu plãci.  rezervorul de acumulare se monteazã numai în pozitie verticalã. 22 . La schema de preparare a apei calde cu boilere se ţine seama de urmãtoarele:  în cazul boilerelor orizontale.11.10.8. eficienţa energeticã.  în serie cu schimbătorele de căldură pentru încălzire şi cu injecţie din primar.  ventilul de sigurantã se poate monta pe boiler.  la schemele de racordare la centralizate de alimentare cu căldură. de tipul:  în paralel cu schimbătorele de căldură pentru încălzire.9. opusã iesirii agentului termic. lângã intrarea agentului termic. În cazul preparãrii apei calde de consum cu aparate în contracurent (fãrã acumulator de apã caldã). la partea superioarã.  în serie paralel cu schimbătorele de căldură pentru încălzire.

Pentru ansamblurile de clãdiri de locuit cu prepararea centralã a apei calde de consum. la clãdiri social culturale cu specific deosebit. În cazul clãdirilor cu centralã termicã proprie se recomandã sã se prevadã conducte de recirculare în cazul în care distanţa dintre sursa de preparare a apei calde şi baza coloanei celei mai îndepãrtate depãseşte 15 m. 5. sanatorii etc). instalaţiile de preparare a apei calde din centralele termice sau punctele termice trebuie prevăzute cu posibilitatea opririi alimentãrii cu apã caldã de consum pe timpul incendiului. ramificat. În funcţie de zonele de presiune se prevãd conducte de recirculare distincte. Retele exterioare pentru distribuţia şi recircularea apei calde de consum 5. 5.19.17. policlinici. aceasta se realizeazã astfel încât racordarea sã se facã înaintea contorului montat pe conducta de alimentare cu apă caldă. se prevede un contor şi pe conducta de recirculare. Conductele de recirculare a apei calde de consum se prevãd.12. 5. pentru a se putea reduce consumul de apă caldă cu cantitate de apă recirculată. Racordarea conductei de recirculare la aparatele de preparare a apei calde se face pe legãtura de apã rece. 5.20 Recircularea apei în sistemul de conducte de apã caldã de consum se activeazã prin pompe separate pentru fiecare zonã de presiune în parte.5. hoteluri etc. dupã ventilul de reţinere.13. Dotarea cu instalaţii sanitare a centralelor şi punctelor termice se face în conformitate cu prevederile “Normativului pentru proiectarea si executarea instalaţiilor de încãlzire centralã I –13”. de regulã. cum sunt: construcţii pentru sãnãtate (spitale.16. Reţelele exterioare de distribuţie a apei calde de consum fac legãtura între instalaţia de preparare a apei calde din punctele termice sau centralele termice şi instalaţiile interioare de alimentare cu apă caldă şi se realizeazã. Conductele de recirculare a apei calde se recomandă să se prevãd până la consumatorul situat cel mai sus şi mai depărtat.15. creşe. În cazul în care reţeua de recirculare se montează în interiorul clădirii după contorul de apă caldă.18. grãdiniţe. 23 .14. În cazul în care reţeaua de recirculare se montează până la baza clădiri. 5. 5. precum şi la clãdirile de locuit. de regulã. Pe conducta de recirculare se monteazã un ventil de reţinere.. 5.

uscãtorii. ca şi pompele de recirculare se amplaseazã în spaţiile prevăzute pentru preparare a apei calde de consum. Schema de distribuţie superioarã se aplicã. sã nu se întrerupã funcţionarea a mai mult de 5 hidranţi pe un nivel al clãdirii.2. Se admite recircularea prin gravitaţie în cazul clãdirilor la care distanţa între sursa de preparare a apei calde şi baza coloanei celei mai îndepãrtate nu depãseste 25 m. Pentru o zonã de presiune. Robinetele de pe reţelele care alimenteazã hidranţii de incendiu se sigilează în pozitie „normal deschisã". 6.3. 5. Reţelele de distribuţie interioarã se pot realiza în sistem inelar. boxe etc. centrelor comerciale şi al altor clãdiri la care schema de distribuţie inferioarã nu este indicatã tehnic sau economic. Se poate renunţa la conducta de recirculare în cazul în care conductele de distributie sunt preizolate şi coloanele sunt izolate astfel încât pe timp de noapte temperatura apei calde din coloane să nu coboare sub 38 0C.21.23. 24 .5. Reţelele inelare de conducte pentru consum menajer si incendiu se prevãd cu robinete de trecere astfel încât în caz de avarii.22.).5. în cazul clãdirilor de producţie.1. Alegerea sistemului se face pe baza criteriilor economice şi de funcţionalitate. în general. Pompele de ridicare a presiunii în reţeaua de apã caldã de consum. 6.4. iar înãlţimea între axul aparatului de preparare a apei caldă şi punctul de racord al conductei de recirculare la coloanã este mai mare de 5 m. Schema de distribuţie inferioarã se aplicã pentru toate clãdirile prevãzute cu subsoluri sau la care se pot prevedea canale de circulaţie vizitabile (clãdiri de producţie). Distribuţia superioarã se admite numai în cazul în care conductele pot fi montate în spaţii de circulaţie sau încãperi de folosinţã comunã (spãlãtorii. conductele de distribuţie se monteazã în subsol. 6. REŢELE INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE ŞI APĂ CALDĂ DE CONSUM 6. cu asigurarea evacuãrii apei provenite din eventualele defecţiuni. 6. 5. ramificat sau mixt. 6. dacã nu sunt prevãzute cu dispozitive de acţionare de la distanţã. halelor de depozitare.

6.6. Pentru clãdirile cu douã zone de presiune, se admite proiectarea unui nivel tehnic amplasat la ultimul nivel sau la un nivel intermediar, atunci când soluţia rezultã convenabilă din punct de vedere funcţional sau economic. 6.7. Se prevãd reţele de distribuţie separate pentru consum menajer în urmãtoarele situaţii:  la alimentarea cu apã a clãdirilor social-culturale sau din incintele clădirilor de producţie în cazul în care, pentru procesele tehnologice respective, se foloseşte apa nepotabilã;  la alimentarea cu apã a clãdirilor social-culturale si de producţie la care se prevãd instalaţii interioare speciale de stingere cu apã a incendiilor (ex. sprinklere, drencere, apa pulverizatã);  în cazul utilizãrii conductelor de mase plastice pentru apa potabilã sau pentru procesele de producţie;  la alimentarea cu apă a consumatorilor mari amplasaţi la nivelele inferioare (bucãtãrii mari, spãlãtorii mecanice), care se asigură de la o reţea de presiune scãzutã;  la alimentarea cu apã a unor spaţii cu destinaţie specialã: sãli de operaţii, sterilizare, pansamente, cabinete de tratament, reanimare, pregãtire bolnavi, pregãtire medici, camere de gardã, saloane pentru bolnavi, ce pot folosi grupul operator si cabinetele de tratament chirurgical. 6.8. Alimentarea cu apã a hidranţilor de incendiu interiori, din construcţiile prevãzute cu instalaţii de apã potabilã sau industrialã, se recomandã sã se facã prin reţele comune. 6.9. În cazul reţelelor comune se asigurã circulaţia apei în coloanele hidranţilor prin legarea capetelor coloanelor la obiecte sanitare cu folosinţã permanentã (pisoare, rezervoare WC etc.). 6.10. În reţelele instalaţiilor interioare de apã comune pentru incendiu şi consum menajer se folosesc numai ţevi din oţel zincat. În cazul în care se folosesc reţele separate pentru incendiu şi alte reţele din mase plastice pentru alimentarea cu apă, acestea se separă din exteriorul clãdirilor, în cãminul de ramificaţie, iar pe conductele din mase plastice, se prevăd organe de închidere. 6.11. Reţelele interioare de apã caldã de consum şi de recirculare se amplaseazã, de regulã, pe trasee comune cu cele de apã rece şi se pot executa din conducte din oţel zincat sau din mase plastice omologate, sau agrementate să rezistente la temperatura de 60°C.
25

6.12. Diferenţa de presiune dintre apa rece si caldã, la nivelul aceluiaşi obiect sanitar nu trebue să fie mai mare de 0,3 bar.

7. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APÃ LA CLÃDIRILE AMPLASATE ÎN ZONE FÃRÃ RETELE HIDROEDILITARE
7.1. În cazul în care nu existã posibilitatea alimentării cu apă de la o reţea a ansamblului de clădiri, alimentarea cu apă se face de la sursã proprie (care poate servi una sau mai multe clãdiri) în cazul în care apa îndeplineşte condiţiile de potabilitate. Numãrul de persoane servite de o astfel de sursã depinde de situaţia localã (tipul sursei, caracteristicile acesteia etc.). 7.2. Se recomandã folosirea apei subterane şi anume cea obţinutã prin:  puţuri sãpate;  puţuri forate;  captãri de izvoare. 7.3. Înainte de executarea lucrãrilor de captare se iau probe şi se fac analizele necesare de cãtre un laborator de specialitate. In baza avizului favorabil se proiecteazã şi executã sursa de alimentare cu apã. 7.4. Când apa este potabilã şi nu existã pericol de poluare a stratului freatic se recomandã folosirea cu precãdere a surselor subterane de mică adâncime (8 pânã la m adâncime). 7.5. Apele de izvoare sunt alese numai dacã se constatã, în urma unor observaţii mai îndelungate, cã au debit suficient şi îşi pãstreazã calitãţile, mai ales dupã perioadele secetoase sau ploioase. 7.6. Locului de execuţie a puţului se stabileşte astfel ca acesta să fie:  cât mai aproape de consumatori;  cât mai depãrte de locurile în care apa ar putea fi infectată, atât prin infiltraţii de suprafaţã, cât şi prin circulaţia apei subterane;  amplasat pe un loc mai ridicat pentru a se evita colectarea în jurul puţului, a apelor de ploaie sau rezultate din topirea zãpezii;  amplasat pe un teren curat şi sãnãtos; nu se sãpa sau forează puţul pe un teren unde au fost mai înainte grajduri, haznale, depozite de gunoaie etc; 20

26

7.7. Distanţa minimã de la sursele de captare de apã subteranã la sursa posibilã de contaminare va fi:  50 m, când sursa de contaminare se aflã în amonte de captare;  20 m, când sursa de contaminare aflatã în aval. 7.8. Captarea prin puţuri sãpate se foloseşte când stratul de apã potabilã se aflã la adâncimi relativ mici, dar nu mai mici de 5m. 7.9. Pomparea apei din puţurile sãpate se pote face cu pompe centrifuge cu ax orizontal, în cazul în care este asiguratã înãlţimea minimã de aspiraţie iar diametrul puţului permită montarea pompei. Se recomandã folosirea pompelor submersibile în cazul adâncimii mai mari a pânzei de apã. 7.10. Pomparea apei din puţurile forate se face cu pompe submersibile. 7.11. Transportul apelor de la izvoarele de coastã la consumator se face:  prin cãdere liberã, în cazul în care diferenţa de nivel dintre izvor si consumator asigurã presiunea necesarã;  prin pompare, când diferenţa de nivel este insuficientã. 7.12. Transportul apei de la izvoarele ascendente la consumator se face în limita presiunii disponibile sau prin pompare.

8. ARMÃTURI DE ÎNCHIDERE, REGLAJ, SIGURANŢÃ, GOLIRE, APARATE DE MÃSURÃ ŞI CONTROL, DISPOZITIVE PENTRU PRELUAREA DILATÃRILOR ŞI EFORTURILOR ÎN CONDUCTE
Armături de închidere, reglaj, siguranţă şi golire 8.1. În instalaţiile de alimentare cu apă din interiorul clădirilor, armãturile de închidere se prevãd:  pe conductele de alimentare cu apã rece şi caldă, la intrarea în clãdiri;  la baza coloanelor, în apropierea conductelor de distribuţie ale clãdirii;  pe derivaţiile care alimenteazã unul sau mai mulţi consumatori, în funcţie de specificul clãdirii;  la locuinţe, hoteluri, cămine etc., pe racordurile armăturilor de la obiectele sanitare pentru fiecare baie, grup sanitar suplimentar şi bucãtãrie;

27

În centralele şi punctele termice.  între schimbãtoarele de cãldurã. pentru scoaterea din funcţiune a unuia dintre ele.  pe conductele de alimentarea cu apă a rezervoarelor tampon sau de acumulare.  pe conducta de golire.4.  pe racordurile distribuitoarelor.  pe racordul de umplere a instalaţiei de încãlzire centralã.  pe conductele de ocolire. dupã contorul general. la intrarea în clãdire sau într-un cãmin exterior. armãturile de închidere se prevãd:  pe conductele de alimentare cu apã rece.  pe conductele de ocolire (by . 4. 8. între pompe si armãtura de închidere.  pe conductele de aspiraţie şi refulare a pompelor.  la reţelele inelare de conducte ce alimenteazã hidranţii interiori de incendiu.pass).2.  pe conductele de refulare ale pompelor.  pe racordurile schimbãtoarelor de cãldurã. Armãturile de reţinere se prevăd în urmãtoarele cazuri:  pe conductele de alimentare cu apã rece a schimbãtoarelor de cãldurã.  pe conductele de alimentare cu aer comprimat a recipientelor hidropneumatice.  pe fiecare branşament.3.  pe racordurile recipientelor sub presiune (alimentarea cu apã si aer comprimat. pe conductele de apã rece şi apă caldã de consum. în cazul în care conductele de recirculare nu însoţesc coloanele de apă caldă. golire).  pe conductele de umplere a instalaţiilor de încãlzire centralã. 28 . înaintea contorului de apă caldă. 8. în conditiile prevăzute la art. la punctele de legãturã ale conductelor de recirculare cu conductele de alimentare cu apã caldã de consum.85.  pe conductele de plecare şi sosire ale distribuitoarelor si colectoarelor. armãturile de închidere se monteazã:  pe conductele de alimentare cu apã rece la intrarea în clãdire. 8.  pe conductele de aspiraţie şi refulare a pompelor. În staţiile de ridicare a presiunii.

8. înaintea contoarelor. Armãturile de siguranţã se monteazã la recipientele sub presiune (recipiente hidropnematice.  pe ramificaţiile reţelelor exterioare. se prevăd racorduri pentru montarea unui termometru indicator.  pe acumulatoarele de apã caldã de consum.). în caz de risc de lovire sau de demontare neautorizată. Se prevãd termometre indicatoare:  la fiecare aparat de preparare centralã a apei calde de consum. protejat cu o teacã metalicã.9. armãturile de închidere se prevãd:  în cãmine de racord prevãzute cu contoare. aparate în contracurent etc. Pe reţelele exterioare de alimentare cu apã rece. cu exceptia celor cu membranã.8. 29 . Intre dispozitivele de siguranţã şi recipientele protejate nu se prevãd organe de închidere. cu exceptia boilerelor şi aparatelor în contracurent care sunt alimentate cu agent termic cu temperatura sub 100°C.  pe distribuitoarele de apã caldã. Pe reţelele exterioare de apã rece şi caldã armãturile de închidere sunt prevãzute pentru secţionarea reţelelor şi a derivaţiilor. boilere.5. Armãturile de închidere ale instalaţiilor interioare sunt dublate de armãturi sau dispozitive de golire. 8.11.10. 8.  pe una din conductele de alimentare cu apă rece a schimbătoarelor de căldură.6.7. Armãturile de închidere sunt dublate de armãturi pentru reglaj (diafragme sau regulatoare de presiune). Pe racordurile de apã caldã de la fiecare clãdire sau scarã. 8. Aparate de măsură şi control 8. pe racordurile de alimentare cu apã rece şi caldã care servesc obiecte ce necesitã presiuni inferioare faţã de cele disponibile. ţinând seama de STAS 4163 şi prevederile referitoare la instalaţiile de incendiu din prezentul normativ. Indicatoarele de nivel cu tub de sticlã se prevãd obligatoriu la recipientele hidropneumatice.12. 8. 8. 8. La amplasarea lor se ţine seama de condiţiile de alimentare în caz de avarii a consumatorilor ce nu admit întreruperi în alimentare. în cazurile în care golirea porţiunile de instalaţii respective nu poate fi fãcutã prin armãturile de serviciu.

8. 8. prin schimbãri de direcţie ale traseului. 8. 8. Dilatãrile conductelor de apã caldã de consum sunt preluate pe cât posibil natural. precum şi instalaţiile de preparare a apei calde din centralele şi punctele termice care alimenteazã cu apã clãdiri sau ansambluri de clãdiri se prevãd cu instalaţii de automatizare. 8. pe distribuitoare.13. compensatoare axiale sau reticulare. parametrii de regim ai apei şi de condiţiile de amplasare ale conductelor în pãmânt sau canale.Calculul compensatoarelor de dilatare U si al conductelor autocompensatoare se face în conformitate cu prevederile STAS 4377.19.8.16.18. Înãltimea maximă a coloanelor din oţel pe care nu este necesar să se monteze compensatoarele de dilatare este indicată în tabelul 1: Tabelul 1 Înălţimea maximă a coloanelor din oţel pe care nu se montează compensatoare de dilatere Temperatura maxima a apei calde [ C] 40 60 0 Înãltimea maximã a coloanei [m] 40 35 30 .17. Pe coloanele instalaţiilor de alimentare cu apã se prevãd compensatoare tip U.15. în funcţie de caracteristicile geometrice ale reţelei. preferându-se forma L.  pe racordurile aparatelor în contracurent la conductele de apã rece şi caldã de Dispozitive pentru preluarea dilatãrilor şi eforturilor în conducte Conducte din otel 8. Se prevede câte un racord cu robinet si mufã pentru montãri de manometre:  consum.  pe recipientele hidropneumatice.14. Pe traseele drepte de conducte se prevãd compensatoare din ţevi curbate în formã de U. Staţiile de ridicare a presiunii. Se prevãd manometre indicatoare:  pe racordurile de refulare ale pompelor şi compresoarelor. Se prevede câte un racord cu robinet şi mufã şi în puncte ale instalaţiei unde este necesarã verificarea temporarã a presiunii.

Compensatoarele în formã de U. Pentru conductele de oţel îngropate în pãmânt şi pentru variaţii de temperaturã ale apei transportate pânã la 25°C nu sunt necesare compensatoare de dilatare. dacã acesta se gãseşte dedesubtul conductei de distribuţie.25. se admite amplasarea dezaxatã.21. Când nu este posibil. pozate în plan vertical. Compensatoarele axiale se amplaseazã în vecinãtatea suporturilor fixe.23. se utilizeazã acelaşi tip de suporţi. 8. compensatoarele se amplaseazã astfel încât sã permitã vizitarea lor. însã numai în treimea mijlocie a câmpului. Tabelul 2 Distanţele între suporţii ficşi. În cazul montãrii conductelor de apã caldã împreunã cu conductele instalaţiei de încãlzire. 8. 8. respectiv cu robinet de golire. dacã acesta se gãseşte deasupra conductei de distribuţie. Indiferent de tipul folosit. 8. în funcţie de diametrul conductei şi de temperatura apei calde Diametrul nominal al conductei [mm] 40 50 65 80 100 150 Distanţa între suporţii ficşi [m] la o temperaturǎ a fluidului de: 40oC 100 115 125 135 150 170 60oC 90 100 110 120 130 150 31 . de preferinţã de o parte şi de alta a acestora. Amplasarea suporţilor ficşi se face ţinând seama de prevederile din tabelul 2 şi cu recomandarea ca aceştia sã fie plasaţi lângã ramificaţii şi în vecinãtatea armãturilor de separare sau închidere.22.20. 8.8. se prevãd cu dispozitive de evacuare a aerului pe porţiunea de conductã orizontalã. rigidizaţi de elementele de construcţie adiacente. Compensatoarele de tip U se amplaseazã în axul câmpului (tronsonului de reţea) compensat. Preluarea eforturilor transmise de conductele de apã caldã se face prin suporţi ficşi.24.

1/2 3/4 .cuantila distribuţiei de repartiţie normală.5 9. PVC C .0 Conducte izolate cu grosimea izolaţiei de maximum 40 mm 2.5 9.70 76 .1 5. rulanţi sau suspendaţi.25 131 -150 Conducte din mase plastice 8.26. pentru clădirile de locuit. Pentru susţinerea conductelor se prevãd suporţi mobili glisanţi. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei reci şi calde Debitul de calcul pentru conductele de distribuţie a apei pentru clădirile de locuit 9.7 7. .0 6.8. .7 6.95 100 .l 1 si G. Pentru conductele din mase plastice prevederea.5 64 . conformaţi antiseismic.57.1 11/4 .3 4. Distanţele de montaj sunt indicate în tabelul 3.5 8.0 7.P.82 88 .2 5. modul de amplasare şi de dimensionare a compensatoarelor şi suporţilor se face conform prevederilor “Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor tehnico-sanitare şi tehnologice cu tevi PVC neplastifiate. Debitul de calcul pentru dimensionarea conductelor de distribuţie a apei reci şi calde.27. dupã cataloagele de detalii tip.043/99.0 4. Tabelul 3 Distanţele recomandate între suporturile mobile ale conductelor de apã în funcţie de diametrul conductelor şi de existenţa izolaţiei termice Diametrul interior al conductelor [in] sau [mm] 3/8 . în litri pe secundă. PE şi PP" .1.1 1/2 40 .6 5.1 6.7 6. se determină cu relaţia:    V c = V mz + y ( V mz)1/2 [l/s] în care :  V este debitul mediu zilnic de apă. 32 (1) mz y . Distanţele recomandate între suporturile mobile [m] Conducte neizolate 3.0 4.1 5.0 3.

se aplică un grad de asigurare de 99% căruia îi corespunde y = 2. respectiv qstrz şi qsrz pentru apă rece şi qscz. . Necesarul specific total de apă rece V  rece V sar star din care necesarul specific de apă  şi necesarul specific de apă caldă V sac pentru clădirile de locuit în funcţie de 33 . Cuantila distribuţiei de repartiţie normală y este funcţie de gradul de asigurare al necesarului de apă după cum urmează: . [l/zi.9.326.necesarul specific total de apă rece pentru reţelele exterioare. prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă rece şi cu apă caldă preparată cu cazane cu acumulare.necesarul specific de apă rece pentru reţelele exterioare. din care se alimentează cu apă rece instalaţiile de distribuţie din interiorul clădirilor de locuit şi instalaţiile de preparare a apei calde. din care se alimentează cu apă caldă reţelele de distribuţie din interiorul clădirilor de locuit. conform datelor din tabelul 4. pentru o persoană pe zi.].054.].pers. [l/zi.  V strz . 9. - neceasul specific de apă caldă pentru reţelele exterioare. noz .pers. se aplică un grad de asigurare de 98%. se stabileşte cu relaţia:   [l/s] V mz = Σ Np V sz / 3600 noz în care: Np este numărul de persoane corespunzător unui necesar specific de apă. cu combustibil gazos. [l/zi.  V srz .4. căruia îi corespunde y = 2. Debitul mediu zilnic pentru dimensionarea conductelor exterioare de distribuţie a apei reci şi calde pentru clădirile de locuit.  reprezintă diferenţa dintre necesarul specific total de apă rece V strz şi necesarul specific (2)  de apă caldă V  V scz scz .]. [l/zi.pers. pentru clădirile de locuit este de 19 ore pe zi.3. din care se alimentează cu apă rece numai instalaţiile de distribuţie din interiorul clădirilor de locuit.  V sz .2.necesarul specific de apă. prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă rece şi cu apă caldă preparată central sau cu încălzitoare instantanee cu gaz sau electrice.pers]. solid sau lichid.pentru clădirile de locuit.numărul mediu de ore pe zi.  9. Pentru reţelele exterioare care alimentează cu apă rece instalaţiile de preparare a   apei calde V srz = V scz . de utilizare a apei. pentru apă caldă.pentru clădirile de locuint.

Debitele specifice de apă ale armăturilor obiectelor sanitare. [l/s.  V s . 9.felul preparării apei calde.  V sp .debitul specific de apă al unei armături care poate fi qsr pentru robinetele de apă rece sau qsb pentru bateriile de amestec apă rece şi apă caldă.consumul specific de apă pentru un apartament.ap. Presiunile nominale de utilizare pot fi modificate în funcţie de caracteristicile armăturilor cu condiţia asigurării debitelor specifice din ANEXA 3. în locul relaţiei (1) se poate aplica relaţia (6): 34 . au caracter de recomandare şi nu se impun faţă de valorile date în documentaţiile tehnice ale producătorilor. [l/s.8.  V în care : sp =  ΣVs/N sau  V sp =  Σ V s / Na [l/s. este dat în ANEXA 2.. 9. Valorile presiunii de utilizare din ANEXA 3. conform STAS 1478. 9.  V sa .  noz şi V sz au semnificaţia de la relaţia (2). 9. Na .57 l/s. 9. sunt date în ANEXA 3.9. Pentru clădirile de locuint.ap. [l/s].]. socialculturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie. se stabileşte cu relaţia:     V mz = (Σ n V s / 3600 noz ) V sz / V sp [l/s] (3) sau:  V mz =   (Σ n V s / 3600 noz ) Na V sz /  V sa [l/s] (4) în care: n este numărul armăturilor de acelaşi fel. care asigură alimentarea cu apă.5. Debitul mediu zilnic pentru dimensionarea coloanelor şi a conductelor de distribuţie a apei reci şi calde din interiorul clădirilor de locuint.7. este dat în ANEXA 1.].] (5) N este numărul de persoane pentru care s-a calculat Σqs. numai la un necesar specific de apă de 280 litri pentru o persoană pe zi. echivalenţii de debit şi presiunea de utilizare conform STAS 1478. dotarea cu obiecte sanitare şi felul contorizării consumului de apă.6.75 persoane pe apartament şi la un consum specific de 0. Necesarul specific de apă rece şi caldă pentru clădirile administrative.pers.numărul mediu de persoane pentru un apartament.consumul specific de apă pentru o persoană. la un număr mediu de 2. pers.

10. a . social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie. E = ∑ e respectiv E = E1 + E2 în care : e este echivalentul de debit al unei armătrui de alimentare cu apă. social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie 9. V c = a [ 0. este egal cu unitatea. [l/s].suma echivalenţilor de debit a punctelor de consum alimentate de conducta respectivă.15 ( E )½ + 0. E1 .7 pentru apă caldă . se calculează cu relaţiile din tabelul 4.suma echivalenţilor de debit a bateriilor amestecătoare de apă caldă.suma echivalenţilor de debit a robinetelor de apă rece.004 E ] în care:  V este debitul de calcul.coeficient adimensional în funcţie de felul apei reci sau calde : a este egal cu 1 pentru apă rece şi 0. Debitele de calcul pentru conductele de distribuţie a apei pentru clădirile administrative. E2 . 35 . [l/s] (6) c E . qc. Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei pentru clădirile administrative.2 l/s. care la un debit specific de 0.

policlinici. Spitale. cantine. se aplică relaţia   V c = ΣV s sau  V c = 0. băi publice. 5. personal de serviciu.24 √E  √Σ V s  V c=0. la valori ale Σ V generală : s şi E mai mici decât cele indicate la domeniul de aplicare a relaţiei de calcul. Birouri. restaurante. din clădirile administrative. artişti.49 V c=0. Cămine de studenţi.8 E ≥ 2.38 √E  V c=0.2 E ≥ 3. Instituţii de învăţământ. social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie Relaţiile de calcul ale debitelor  cu E cu Σ V s   V c=0.45 V c=0. Teatre.00 E ≥ 20  9.   V c = 2 √Σ V s  V c=0.90 √E  Σ V s≥ 4. 7.36 E ≥ 1. magazine.20 √E  √Σ V s   V c=0.45 √E  Σ V s≥ 0. 1. Grupuri sanitare la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie. 36 . gări. Hoteluri cu grupuri sanitare comune. social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie de calculează cu relaţia (7).28 E ≥ 1.0 Σ V s≥ 0. Debitele de calcul pentru conductele de legătură dintre coloane şi armăturile punctelor de consum.2 E ≥ 1. Domeniul de aplicare  cu E cu Σ V s  E ≥ 1.20  Σ V s≥ 0.85  √Σ V s   V c = ΣV s  V c=0. bufete. sanatorii.0  V c=0. 3. internate.72  Σ V s≥ 1.11.27 √E Nr.30 √E  V c=0.60  ΣV s  V c=0. creşe.4 4.Tabelul 4 Debitele de calcul pentru conductele de distribuţie a apei pentru clădirile administrative.00 8. grupuri sanitare de pe lângă hale şi ateliere.54 V c=0.  Σ V s≥ 0. stadioane. cinematografe. Destinaţia clădirilor Cămine pentru copii. 6.44  Σ V s≥ 0.67  √Σ V s  V c=0. cluburi.2 E [l/s] (7) 9. 2.22 √E  √Σ V s   V c=0. hoteluri cu camere de baie aferente camerelor de cazare. crt. grupuri sanitare pentru sportivi.24  Σ V s≥ 0. Pentru toate categoriile de clădiri indicate în tabelul 4.6 E ≥ 5.12.

Debitul de calcul pentru conductele de distribuţie a apei în scopuri tehnologice. qc.13. în cazul preparării apei calde cu schimbătoare de căldură fără acumulare. Debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă numai instalaţii de stingere a incendiilor sau instalaţii de stingere a incendiilor şi instalaţiile pentru consum menajer sau de producţie.pentru reţelele interioare de distribuţie. Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei pentru stingerea incendiilor 9. se calculează cu relaţia:   Vc=∑KnVu în care: K – coeficient de simultaneitate care se stabileşte în funcţie de procesul tehnologic. În cazul preparării apei calde în schimbătoare de căldură cu acumulare. conform prevederilor Normativului pentru proiectarea. debitul de apă necesar pentru pentru stropit străzi şi spaţii verzi. 37 . 85% din debitul de apă necesar duşurilor [l/s] (8) sau băilor şi debitul de apă pentru spălarea utilajului tehnologic şi pardoselilor. se stabileşte conform prevederilor Normativului pentru proiectarea. La debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă instalaţii de stingere a incendiilor şi instalaţiile pentru consum menajer sau de producţie. n – numărul punctelor de consum. Debitul de calcul pentru instalaţiile de preparare a apei calde pentru consum menajer. nu se ia în calcul: .  V u . indicativ NP 086-05.14. Debitul de calcul pentru instalaţiile de preparare a apei calde 9. executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor.debitul specific al utilajului [l/s].Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei pentru scopuri tehnologice 9. executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor.pentru reţelele exterioare de distribuţie. . este egal cu debitul de calcul al conductelor de apă caldă. folosind datele din Anexa 4. dimensionarea instalaţiei de preparare a apei calde se face pe bază de cronograme de consum.15.

86 kJ/m2. pentru conducta neizolată se poata lua in medie de 41. 38 . teatre.K. tme – temperatura aerului din mediul înconjurător conductei [0C].18. Pentru stabilirea debitului de calcul pentru conducta de recirculare a apei calde. c – căldura specifică a apei calde care este 4.  . 9. Debitul de calcul pentru conductele de recirculare a apei calde 9. k – coeficientul de transmisie a căldurii.K. se determină temperatura apei din conducta de distribţie.80 – 0. atelierelor. restaurantelor.9. d – diametrul interior al conductei [m]. La căminele de cazare comună pe şantiere. se ţine seamă că durata maximă de utilizare a duşurilor este de 30 min la sfârşitul fiecărei repetiţii sau spectacol.19. care se recomanda a fi de 0. 9. Pentru calculul consumului de apă caldă la vestiarele complexelor sportive.. bufetelor etc. se ţine seama că durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor este de 45 min pe schimb. halelor industriale. de la conductă la temperatura aerului din mediu înconjurător conductei.186 kJ/kg .17. timpul de funcţionare al duşurilor este de 2…3 h.coeficientul de eficientă a termoizolatiei.16. Pentru caculul consumului de apă caldă la cluburi.greutatea specifica a apei [kg/m3]. case de cultură.  . după perioada de întrerupere a functionarii instalatiei. ti – temperatura apei in momentul opririi functionarii instalatiei de alimentare cu apă caldă [0C]. cantinelor.85. 9. Pentru băile publice şi spălătoriile de rufe se consideră un consum constant de apă caldă în timpul funcţionării.20.cu relaţia: k (1 ) d t  t me  (ti  tme )e  [0C] (9) în care: t – temperatura apei din conducta de distributie după o anumita perioadă de oprire a functionarii instalatiei de alimentare cu apă caldă [0C].

.21.1. respectiv timpul de circulaţie a apei în conductă. temperatura apei din conducta de distribuţie şi pe coloana de apă caldă până la ultimul consumator.presiuni disponibile. în perioada de nefuncţionare a instalaţiei de alimentare cu apă caldă. 39 . 9. Calculul se efectuează şi pe coloana de distribuţie a apei caldă până la ultimul consumator. . di – diametrul conductei de distribuţie şi a coloanei. În cazul în care. DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE INSTALATII Dimensionarea conductelor 10. .2. 9. determinate conform cap 9. coboară sub temperatura de 40°C. care se recomandă să fie cuprins între 1800 şi 3600 secunde. În cazul în care în perioada de nefuncţionare a instalaţiei de alimentare cu apă caldă. în ore.debitele de calcul. atât pentru apă rece cât şi pentru apă caldă. în care apa s-a răcit sub temperatura de 40°C [m]. se poate renunţa la conducta de recirculaţie a apei calde. 10. 10. Diametrele conductelor se determină în funcţie de : . temperatura apei din conducta de distribuţie a apei calde nu coboară sub temperatura de 40°C. în care apa s-a răcit sub temperatura de 40°C [m].vitezele recomandate pentru dimensonarea conductelor.22. Presiunea maximă admisă pentru o zonă de presiune este de 6 bar.timpul în care se va face evacuarea apei răcite din conducta de distribuţie şi a coloanei.perioada de intrerupere a functionarii alimentarii cu apă caldă. τ . pentru stabilirea debitului de calcul al conductei de circulaţie se aplică următoarea relaţie de calcul:  V circ = π 1000 Σ d2 l / 4 τ [l/s] în care:  V (10) circ – debitul de calcul al conductei de circulaţie [l/s]. l – lungimea conductei de distribuţie şi a coloanei.

40 0.4.1. diametrele se aleg astfel încât presiunea disponibilă.5. .1.30 0.20 0.75 0.0.5 m/s.0 m/s. [m/s] 0.pentru clădiri de locuit şi social-culturale: 2. învingerea pierderilor de sarcină în întreaga instalaţie şi asigurarea presiunii de utilizare la punctele de consum.0. se au în vedere vitezele maxime de mai jos. 10.pentru clădiri social-culturale.1.80 0. .45……….1.10……….10.0.55 1.1.0 m/s. fără a depăşi vitezele maxime admise.55……….1. La instalaţiile la care presiunea disponibilă esta dată sau impusă de condiţiile de funcţionare a celorlalte instalaţii. precum şi vitezele recomandate. . Vitezele recomandate pentru dimensionarea conductelor de alimentare cu apă rece sau caldă pentru consum menajer.45 1.50 1. 10.pentru clădiri de producţie. 10.1.20……….10……….30 0.10 0. în funcţie de diametrele nominale ale conductelor sunt redate în tabelul 5.pentru spitale şi săli de spectacole: 1. Tabelul 5 Vitezele recomandate pentru dimensionarea conductelor de alimentare cu apă rece sau caldă pentru menajer în funcţie de dimaetrul conductei Diametrul nominal al conductei [mm] 10 15 20 25 32 40 50 63 80 100 125 150 200 250 300 40 Viteze recomandate pentru dimensionarea conductelor. consumată integral pentru ridicarea apei.60 . Viteze maxime admise în reţelele instalaţiilor de alimentare cu apă.10………. să fie pe cât posibil.75………. instalaţii de alimentare cu apă comune cu hidranţi de incendiu sau numai pentru hidranţi de incendiu: 3. sunt: .1.1.85……….90 0.6.3.75……….00 0.75……….55………. La instalaţii în care presiunea necesară rezultă ca urmare a dimensionării conductelor.0 m/s.45………. instalaţii de apă tehnologice şi instalaţii de apă potabilă în industrii: 3.1.85……….

Pps . datorită înalţimii coloanei de apă dintre cota punctului de consum plasat cel mai dezavantajos şi cota nivelului din rezervorul sau conducta din care aspiră pompa. pe traseul conductei de pompare. Debitul pompei trebuie să fie cel puţin egal cu debitul de calcul al conductei principale de distribiţie. Ghidul 049/99 şi a Normativului I –1. se determină cu relaţia: Ppnec  Pî  Pa + Pps + Pu în care: Pî este presiunea.12. Ppnec.10. Pentru pompe care alimentează mai multe categorii de consumatori care funcţionează simultan.9. ca şi pentru conducte. Presiunea de pompare necesară. Dimensionarea pompelor Pompe pentru apă rece sau caldă de consum menajer 10. pompele trebuie să asigure debitul de calcul la o presiune mai mare sau cel puţin egală cu presiunea de pornire. Pierderile de sarcină ale conductelor de alimentare cu apă rece sau apă caldă se detrermină cu ajutorul nomogramelor sau a tabelelor de calcul din Manualul de Instalaţii.7. [Pa]. pentru apă rece sau caldă de consum menajer. [Pa]. la punctul de consum situat cel mai dezavantajos. 10.presiunea de utilizare a apei. transformată din metri colană de apă în Pa.11. 10.pierderile totale de sarcină (liniare şi locale) ale apei. Pompe pentru apă în scopuri tehnologice. Pentru pompele la care automatizarea se realizează în funcţie de presiune. Pompe pentru instalaţii comune 10. [Pa]. debitul de calcul rezultă prin însumarea. 10.presiunea din rezervorul sau conducta din care aspiră pompa. Pu .8.10. La determinarea pierderilor de sarcină s-a utilizat relaţia de calcul Coolebruck – White pentru calculul coeficientului lui Darcy. Debitul pompei trebuie să fie mai mare sau cel puţin egal cu debitul de calcul al instalaţiei. Pa . [Pa] (11) 41 .

16.15.12. hrb .10. Hg . Dimensionarea rezervoarelor Rezervoare tampon deschise 10. 9.presiunea de utilizare a apei. în bar. care aspiră din rezervorul tampon deschis. Pompele de recirculaţie trebuie să asigure presiunea necesară pentru învingerea pierderilor de sarcină pe conductele de distribuţie şi pe conductele de recirculaţie (la trecerea debitului de recirculaţie).13.presiunea disponibilă a apei în punctul de racord al conductei de branşament D 2 2g 4 (15) . în bar. debitul pompelor se stabileşte conform prevederilor art. se calculează cu relaţia:  VURD = V p / 2 n [m3] (12) în care :  V este debitul pompelor în funcţiune. transformată în bar. În cazul instalaţiilor de distribuţie comune pentru consum menajer şi hidranţi de incendiu. p [m3/h] şi care trebuie să îndeplinească condiţia:  V p  k H URP [m3/h] pompei. (inclusiv pierderea locală de sarcină în apometru).14. în sectiunea robinetului cu plutitor care alimentează rezervorul tampon deschis şi care se determină cu relaţia: HURP = Hdisp ± Hg – hrb la conducta publică. Pompe de recirculaţie 10. în punctul de racord). 10. 42 [bar] (14) Hdisp . Volumul util al rezervorului tampon deschis VURD.suma pierderilor totale de sarcină (liniare şi locale) pe conducta de branşament.numărul de porniri pe oră ale pompei conform prevederilor din cartea tehnica a HURP .înălţimea geodezică (diferenţa dintre cota nivelului apei din rezervorul tampon deschis şi cota nivelului apei din conducta publică. (13) n . Debitul pompei de recirculaţie este egal cu debitul de calcul al conductei de recirculaţie. Coeficientul k se determină cu relaţia: k  N în care: N – numărul robinetelor cu plutitor.

În vederea reducerii la minim a volumului recipientelor se recomandă utilizarea de pompe cu un număr mare de porniri-opriri pe oră. la scăderea presiunii sub 1 bar. şi acustică. montate la plafonul încăperii.).05 bar. se determină conform datelor din STAS 1478. se scot automat din funcţiune pompele.21. etc.68 – coeficientul de debit. Volumul total al rezervorului tampon deschis este: VRD = VURD + VrRD în care: VrRD este volumul construit. 10.19. Spaţiul de montaj al robinetelor cu plutitor nu trebuie să afecteze volumul util al rezervorului tampon deschis. fie prin completarea automată.D – diametrul robinetului cu plutitor. pentru siguranţa în funcţionarea rezervorului tampon deschis. 10. cu avertizare optică .0. etc.perna de aer trebue să fie asigurată în permanenţă. fie prin supraveghere continuă.63…. În cazul în care. g = 9.81 m/s2 – acceleraţia gravitaţională. orificiului de preaplin. necesar executării racordurilor. din rezervorul tampon deschis se alimentează şi hidranţii interiori pentru stingerea incendiului. La amplasarea rezervorului tampon deschis se iau măsuri de respectare a condiţiilor igienico-sanitare pentru evitarea contaminării apei potabile (rezervorul se prevede cu capac. Volumul recipientelor hidropneumatice. determinat de proiectant.18. ori prin folosirea recipienţilor cu membrană. Vh. Recipiente de hidropneumatice 10. Rezervoarele tampon închise (sub presiune cu pernă de aer) se prevăd numai pentru consumuri menajere şi cu respectarea următoarelor condiţii: . μ = 0..20. Se recomandă montarea a cel puţin trei robinete cu plutitor. 10.17. 43 [m3] (16) presiunea din conducta de aspiraţie nu trebue să scadă sub 1 bar. nu se amplasează sub reţele de transport apă nepotabilă. o diferenţă de presiune între presiunea de pornire şi de oprire mai mică de 0. Rezervoare tampon închise. volumul total al acestuia se va calcula adăugând şi volumul rezervei intangibile de apă necesară hidranţilor interiori. 10.5 bar şi o diferenţă de presoine dintre presiunea de pornire şi presiunea iniţială mai mică de 0.

acest volum se ia în considerare numai pentru rezervoare având peste 2000 m3. calculată astfel: Vrez = Vden + Vinc + Vcomp sau în care: Vden . în scopuri tehnologice şi de combatere a incendiului.22. calculat conform prevederilor Normativului pentru proiectarea. Vinc. Rezervoare de acumulare se prevăd pentru: .23. tehnologice sau pentru stingerea incendiilor nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau nu este raţională din punct de vedere economic.obiective apă. . se calculează cu relaţia: 44 speciale la care desfăşurarea procesului tehnologic sau combaterea unui incendiu trebuie asigurate şi în caz de avarie a sursei de alimentare cu [m3] [m3] (18) (19) Vrez = Vden + Vav + Vcomp . [m3].25. în cazurile în care aceste măsuri nu sunt posibile. Vcomp . Capacitatea acestor rezervoare. executarea şi exploatarea instala]iilor pentru combaterea incendiilor.reţele interioare sau exterioare a căror alimentare directă de la sursă cu cantităţile de apă necesare pentru acoperirea nevoilor menajere. Volumul rezervei de incendiu.24.volumul rezervei pentru consum menajer sau în scopuri tehnologice. care să asigure funcţionarea în caz de avarie la sursă.instalaţii alimentate din reţele exterioare cu funcţionare intermitentă. 10. trebuie să asigure o rezervă de apă pentru consum menajer. . [m3]. 10. Pentru reducerea volumului rezervoarelor se recomandă amplasarea sorbului de aspiraţie în cuve sub nivelul fundului rezervorului şi prevederea de dispozitive de reducere a denivelării în aspiraţie. [m3].volumul rezervei de stingere a incendiului [m3].Rezervoare de acumulare 10. 10. Vav . Vinc . Vrez. la stabilirea volumului total al rezervorului se ţine seama şi de volumul de apă necesar umplerii secţiunii de aşezare a sorbului precum şi denivelării apei de aspiraţie în sorb.volumul de compensare ce trebuie acumulat pentru a asigura funcţionarea raţională a instalaţiei.este volumul necesar ca urmare a denivelării apei determinate de aspiraţia apei în sorb.

conform pct.26. în cazuri speciale. în litri pe secundă. luându-se măsuri ca să se împiedice folosirea rezervei de apă pentru incendiu în alte scopuri. şi anume. conform prevederilor STAS 1478. determinat în secţiunile de control situate la intrarea apei în rezervoare. 9. drencere) trebuie să aibă o rezervă proprie. b) în caz de funcţionare în regim de avarie se admite folosirea rezervei de incendiu. în metri cubi. qa min debitul minim de alimentare pe timp de incendiu. cea mai mare din valorile acestor două rezerve. 10. cu luarea măsurilor tehnico . necesare pentru funcţionarea cu restricţii a consumului în regim de avarie. cu excepţia cazului prevăzut de aliniatul b) de mai sus. în condiţiile de siguranţă prevăzute de prescripţiile legale în vigoare. Vcons volumul de apă necesar asigurării debitului de apă potabilă sau industrială pe timp de incendiu.6 Ti qa min. d) instalaţiile speciale de stingere a incendiilor (sprinklere. remedierea operativă a avariei şi întărirea măsurilor de prevenire a incendiilor în zonele afectate. care se determină cu relaţia: Va = 3. în care: Ti durata teoretică a incendiului (sau. c) volumul rezervei pentru incendiu poate fi redus cu volumul Va numai în cazul când alimentarea rezervorului de la sursă poate avea loc fără întrerupere.organizatorice prevăzute în instrucţiunile de exploatare. La determinarea rezervei de apă se au în vedere şi următoarele condiţii: a) în cazul în care rezervoarele de înmagazinare sunt comune pentru apă potabilă sau industrială şi pentru stingerea incendiilor. chiar în timpul incendiului.12. 45 . pentru centre populate. Va volumul minim de apă cu care rezervoarele pot fi alimentate în timpul [m3] incendiului. în ore. în metri cubi. Vi se determină conform SR 1343/1 – 95. aceea parte din durata (21) incendiului în care se poate asigura alimentarea rezervorului). la stabilirea capacităţii rezervoarelor se ia în considerare rezerva de incendiu sau rezerva de avarie. e) rezerva de apă pentru stingerea incendiilor poate fi păstrată împreună cu cantităţile de apă necesare consumului menajer sau industrial cu respectarea normelor sanitare.Vinc = Vi + Vcons – Va în care: Vi [m3] (20) volumul de apă necesar stingerii tuturor incendiilor simultane.

 ape care conţin substanţe agresive (acizi. garaje etc.  ape meteorice. instalaţia de canalizare se proiecteazã cu reţele separate. baze etc. se determină. de la caz la caz.debitul mediu orar necesar funcţionării instalaţiei în regim de exploatare la avarie (cu restricţii).27. Tav şi debitul de exploatare în condiţii de avarie. şi anume:  ape uzate.  ape uzate provenite de la bucãtãriile unitãţilor de alimentaţie. Apele evacuate la canalizare respectă prevederile „Normativului pentru condiţii de descãrcare a apelor uzate de canalizare a centrelor populate" . rămase în funcţiune. cu relaţia:   Vav = Tav ( V ’med orar – V ’a) în care: [m3] (22) Tav este timpul de înlăturare a avariei.debitul de apă de alimentare a rezervorului pe căile neavariate. Volumul rezervei de avarie. 10. [m3/h]. 11.1.  V ’a . În interiorul clãdirilor.10..C 90. [h].  ape ce conţin substanţe combustibile. [m3/h]. Vav. INSTALAŢII DE CANALIZARE Prevederi generale 11. V av. laboratoare cu substanţe radioactive. Rezerva de apă pentru compensarea consumului menajer sau în scopuri tehnologice se determină cu ajutorul unui bilanţ al cantităţilor de apă furnizate şi consumate în instalaţie. astfel încât cantitatea de apă acumulată să fie minimă şi să asigure funcţionarea instalaţiei în condiţiile impuse de la caz la caz. în funcţie de  timpul necesar înlăturării avariei. 46 .  V ’med orar .2. 11. laboratoare de analize medicale.  ape contaminate provenite de la spitale de boli contagioase.).28. în funcţie de natura apelor colectate.

de regulã. 11. P 7.5 m şi la distanţa maximã de 10 m. Apele uzate provenite de la unitãţi medicale. precum şi a altor puncte de consum situate sub nivelul strãzii. la distanţa minimã de 1.9. separarea grãsimilor sau a nisipurilor etc. În terenurile normale.6. care prin specificul lor contamineazã apele uzate cu agenţi patogeni. corespunzãtor sistemului de canalizare publicã. Colectarea la reţelele exterioare a apelor de canalizare din interiorul clãdirilor se face numai dupã tratarea lor. 11. Armãturile contra refulãrii se prevãd numai în cazul clãdirilor cu personal de exploatare permanent. precum şi de la alte instituţii.7.  prevederea de armãturi contra refulãrii de tip cu închidere etanşã. 47 . prin neutralizare. se face printr-o reţea separatã. prin intermediul unei staţii de pompare pentru ape uzate. când este cazul. În terenurile sensibile la umezire. legarea la canal a obiectelor sanitare. 11. cãminele de vizitare se amplaseazã faţã de clãdire.  folosirea de sisteme de drenare în sol a apelor meteorice (cazul curţilor de luminã cu suprafaţã de 8 m2).4. luându-se pentru aceastã reţea. prin intermediul unui cãmin de vizitare. În ansamblurile de locuinţe şi în incinte de producţie. dezinfecţie. se evacueazã la canalizarea exterioarã cu luarea mãsurilor de dezinfecţie impuse prin avizul organelor sanitare. amplasându-se la distanţe cerute de normele în vigoare (STAS 8591).3. traseele colectoarelor se coordoneazã cu restul conductelor. Sistemul de canalizare exterioarã. mãsuri de înlãturare a pericolului de refulare şi anume:  racordarea indirectã.11. În cazurile în care canalizarea exterioarã intrã sub presiune în timpul ploilor mari. 11. 11. din cadrul ansamblurilor de clãdiri pote fi unitar sau saparativ şi se stabileşte. 11. cãminele de vizitare se amplaseazã ţinând seama de prevederile Normativului pentru proiectarea si executarea constructiilor fundate pe terenuri sensibile la umezire.5. Instalaţia interioarã de canalizare se leagã la reţeaua exterioarã.8.

11. Legarea conductelor de canalizare în cãminele adânci. 45°.14. La alegerea traseului colectoarelor orizontale. Nu se admite montarea conductelor în pardosealã.17. fãrã schimbãri de direcţie.15. precum şi pe trasee rectilinii lungi. Legarea instalaţiei de canalizare dintr-o incintã la reţeaua de canalizare din ansamblul de clădiri. cu posibilitãţi de intervenţie pentru desfundare. 11.  se reduce la minimum numãrul schimbãrilor de direcţie. 11.  racordãrile legãturilor coloanelor la colectoare se face cu un unghi de max. 11. Cãminele de vizitare. Cãminul de racord se prevede la limita incintei. se recomandã sã se facã printr-un singur racord. ţinând seama de existenţa altor instalaţii subterane. se prevãd conform indicatiilor STAS 3051. Colectoare orizontale 11. 11.16. la punctele de ramificaţie greu accesibile pentru curãţire din alte locuri. 48 .18. sub utilaje. în care traseele sunt accesibile. se au în vedere urmãtoarele:  în clãdirile cu subsol. în care se realizeazã o diferenţã de nivel mai mare de 50 cm între cota de intrare a conductelor şi radierul.11. În cazuri exceptionale se admite amplasarea cãminului de racord pe trotuar. Racordul de canalizare 11. se reduce la minimum numãrul de ieşiri ale conductelor de canalizare din clãdiri. în acelaşi timp.11. Schimbãrile de directie se fac cu unghiuri pânã la 90°.10. Se prevãd tuburi (piese) de curãţire la schimbãri de direcţie. pe reţeaua exterioarã de canalizare. la distanţele indicate în tabelul 6. 11.12.13. Nu se utilizeazã ramificatii duble pe orizontalã. se face astfel încât sã fie evitatã degradarea radierului şi. La clãdirile fãrã subsol amplasate în terenuri normale se admite montarea îngropatã în pãmânt sub pardosealã a conductelor de canalizare cu trasee cât mai scurte. sã nu fie stânjenit accesul personalului de exploatare în cãmin.

49 . Stabilirea numãrului de coloane şi a poziţiei acestora se face în funcţie de sistemul constructiv adoptat. In subsol. 11.200 Distanţa dintre piese [m] la ape industriale convenţional curate si meteorice 10 15 15 la ape uzate menajere 5 8 14 la ape foarte impurifîcate şi cu suspensii mari şi grele 4 6 12 11. 11. devierile se realizeazã la intervale de maximum 8 niveluri una de alta.20. La ieşirea în exterior a conductelor de canalizare din clãdiri se asigurã adâncimea minimã de protecţie contra îngheţului (conf. În blocurile de locuinţe se prevãd coloane de canalizare separate pentru bucãtãrii şi pentru grupurile sanitare.Tabelul 6 Distanţele maxime de montare a dispozitivelor de curãţire. deasupra ultimei ramificaţii şi la fiecare 2 nivele. Pe coloanele de scurgere cu legãturi de la obiectele sanitare se prevãd tuburi (piese) de curãţire la baza coloanei.8 m faţã de pardosealã. pieselor de curãţire. nu se admite racordarea la aceeasi coloanã de canalizare a obiectelor sanitare din grupurile sanitare şi a celor din bucãtãrii. STAS 6054). prin utilizarea curbelor de etaj sau a coturilor de 45° si mai mici.0. 11. Dacã pozarea în aceste conditii nu este posibilã se iau mãsuri speciale contra îngheţului. montarea pieselor de curãţire se face în spaţiile comune şi în spaţiile aparţinând beneficiarilor pe care îi servesc. În cazul coloanelor având înãlţimea peste 45 m se prevãd devieri ale coloanelor (deplasarea axului).22.4 .21.23. Înãlţimea de montaj a piesei de curãţire este de 0. Coloanele de scurgere ale apelor menajere 11.19. In acest caz se monteazã suplimentar piese de curãţire înainte şi dupã deviere. urmãrindu-se ca legãturile obiectelor servite sã fie cât mai scurte. mãsuratã la nivelul finit (dupã amenajare) al terenului pânã la generatoarea superioarã a conductelor. la conducte orizontale de canalizare a apelor uzate menajere. industriale şi meteorice Diametrul conductei [mm] 50-70 100 125 .

Conductele de ventilare care ies deasupra teraselor în vecinãtatea ferestrelor sau a altor deschideri legate de încãperi cu utilizare curentã se prelungesc deasupra acestor deschideri conform tabelului 7.24. 11. Ventilarea primarã (directã) se prevede prin prelungirea peste nivelul terasei sau acoperişului a tuturor coloanelor de scurgere.29. 11. se prelungesc deasupra terasei sau acoperişului cu 0. Ventilarea secundarã se poate prevedea:  cu coloanã de ventilare separatã pânã deasupra terasei sau acoperişului. Conducte de ventilare 11. Ventilarea auxiliarã dubleazã coloana de scurgere pe toatã înãlţimea clãdirii şi se leagã la aceasta cel puţin o datã la 3 . Toate coloanele de ventilare. 11. Ventilarea secundarã se prevede în mod obligatoriu pentru:  conductele orizontale la care sunt racordate mai mult de trei closete. mãsuratã de la coloana verticalã pânã la ultima legãturã a unui punct de scurgere.30.De asemenea.  conductele orizontale care servesc minimum patru puncte de scurgere şi au un grad de umplere mai mare de 0. 11.  prin racordarea la o altã coloanã de ventilare vecinã. Racordarea ventilaţiilor secundare la coloanele de scurgere se face sub un unghi ascuţit cu vârful în sensul scurgerii pentru a împiedica scurgerea prin coloana de ventilaţie.5 la o lungime mai mare de 10m. Coloanele de scurgere de la bucãtãrii au diametrul de 70 mm.50 m cu conducte din fontã de scurgere şi cu cãciuli de ventilare. nu se cupleazã la aceeaşi coloanã de canatizare grupuri sanitare din apartamente învecinate.27. în cazul clãdirilor cu mai putin de 3 nivele si minimum 100 mm la clãdiri cu mai mult de 3 nivele.28. 11. 50 .25.26.4 nivele. Ventilarea auxiliarã suplimentarã se prevede la clãdirile la care coloanele de scurgere depasesc 45 m înãlţime. 11. aflate pe acelaşi nivel.  prin racordarea la o coloanã de scurgere prelungitã cu ventilare directã. de orice fel.

00 0. fontã de scurgere sau ţevi din oţel tratate împotriva coroziunii. dupã caz.70 0. conducte din mase plastice. 11. 11.90 m faţã de trotuar. Burlanele racordate la canalizare se continuã la bazã. Este admisã legarea mai multor coloane de ventilare într-una singurã. 11. În cazul teraselor circulabile şi a curţilor interioare legate la canalizarea exterioarã. pe o înãltime de 0. în sistem unitar. este obligatorie montarea fie a unor sifoane de linie (generale). de preferinţã în subsol.35. utilizându-se în acest scop. Coloane pentru evacuarea apelor meteorice 11. Evacuarea apelor meteorice din curţile interioare se face la canalizarea exterioarã prin reţea separatã de reţeaua de canalizare a apelor uzate menajere.33.37. fie prevederea unor cămine exteriore cu racordul sifonat.50 11. Evacuarea apelor de pe terase aflate la cote diferite se face prin coloane independente.31.50 1. 51 . Conductele reţelei de canalizare a apelor meteorice trebuie sã reziste la o presiune corespunzãtoare înãlţimii clãdirii. La clãdirile cu terasã se recomandã ca evacuarea apelor meteorice sã se facã prin conducte interioare. cu tuburi din fontã de scurgere pe care se prevede o piesã de curãtire. 11.36.32. Colectarea apelor meteorice de pe terase necirculabile se face prin receptoare fãrã gardã hidraulicã. 11.30 1. Apa evacuatã prin burlanele exterioare se poate scurge liber la rigolã sau la o reţea de canalizare.Tabelul 7 Distanţele pe orizontală a coloanelor faţă de deschideri şi înălţimea minimă a gurii de aerisire deasupra deschiderilor Distanta orizontalã a coloanei fatã de deschidere [m] pânã la 1 de la 1-2 2-3 3-4 peste 4 Inãltimea minimã a gurii de aerisire deasupra deschiderii [m] 1.34.

Staţii de pompare pentru ape uzate menajere 11. neadosate la pereţii încãperii. 11. cât şi a obiectelor sanitare situate în afara grupurilor sanitare.46. 11.11. Grupurile sanitare echipate cu duşuri şi lavoare din cãmine. Pentru un numãr mare de obiecte sanitare se recomandã utilizarea staţiile executate şi echipate pe amplasamentul ales. Se urmãreşte suprapunerea pe verticalã atât a grupurilor sanitare. se recomandă să se amplaseze spre mijlocul încãperii. vestiare etc. cât mai simple şi. Amplasarea obiectelor sanitare şi a utilajelor se face astfel încât sã se realizeze trasee ale conductelor de legãturã cât mai scurte. Condiţii de amplasare a obiectelor sanitare 11. Staţiile de pompare se pot amplasa în cadrul clãdirii sau în exteriorul acesteia. Staţiile monobloc se pot amplasa lângã obiectele sanitare servite sau sub pardosealã. Distanţele minime de amplasare.38.39. 11. Pentru evacuarea apelor uzate prin pompare se folosesc staţii de pompare cu funcţionare automatã şi cu comandã manualã.44. 11.45. prin utilizarea curbelor de etaj sau a coturilor de 450 şi mai mici. La proiectarea grupurilor sanitare se urmãreşte aplicarea unor soluţii care sã favorizeze modularea instalaţiilor. Pe toate coloanele de scurgere a apelor meteorice. 11.. Pe toate coloanele de scurgere a apelor meteorice. 11. având înãltimea pânã la 45m. se prevăd piese de curăţire la primul şi la ultimul nivel. 11.42.40.41. Staţiile de pompare care servesc un numãr redus de obiecte sanitare pot fi de tip monobloc. La coloanele mai înalte de 45 m se recomanda prevederea unor deviere ale coloanelor la intervale de 8 niveluri. se prevãd piese de curãţire la primul şi la ultimul nivel. avand înălţimea până la 45 de m. 52 . precum şi cotele de montaj ale obiectelor sanitare sunt cele indicate în STAS 1504. cazãrmi.47.43. internate. pe cât posibil evitarea intersectãrii conductelor.

pot fi echipate şi cu pompe de mânã. sub nivelul minim al apei (înecat).49. Staţiile de pompare a apelor uzate cu debit de pânã la 10 l/s se echipeazã. prin intermediul unui cãmin de vizitare. se prevede o pompã de rezervã montatã. acestea trebuie separate de celelafte încãperi pentru a evita pãtrunderea mirosului şi a gazelor în încãperile alãturate. precum şi în cazul în care instalaţiile servite nu pot fi scoase temporar din funcţiune.48. în cazul staţiilor de pompare a apelor uzate cu un debit de peste 10 l/s. în toate cazurile. 11. Pomparea apei uzate se face în reţeaua exterioarã. 53 . care depãşeşte nivelul terenului cu circa 0. 11.În cazul staţiilor executate în interiorul clãdirii. 11. cu ax orizontal sau vertical. din beton sau din zidãrie de cãrãmidã.51. 11.50. Evacuarea apei din rezervorul de acumulare se face cu pompe centrifuge pentru ape murdare. de regulã.52. care este relativ curatã (fãrã fecale).5 m. pentru a împiedica pãtrunderea apei din reţeaua exterioarã. atât pentru încãpere cât si pentru rezervorul de acumulare. cât mai aproape de pompã. ca pompã de rezervã. 11. Rezervorul de acumulare se poate executa din tablã. Staţiile de pompare pentru evacuarea apei colectate ocazional. Staţiile de pompare a apelor uzate se prevãd cu tuburi de ventilare. Tuburile de ventilare se duc pânã deasupra clãdirii.53. rezervorul se izoleazã hidrofug si se protejeazã anticoroziv. Pompele cu ax orizontal se monteazã în afara rezervorului. Conducta de refulare se recomandã sã se execute în interiorul statiei cu o buclã.54. 11. Se recomandã sã se monteze o clapetã de reţinere pe conducta de refulare. în cazul intrãrii sub presiune a acesteia. 11. Nu se recomandã refularea în colectoarele interioare. cu o singurã pompã. Pompele cu ax vertical se monteazã înecat în interiorul rezervorului.

de considerente economice (utlizarea apei uzate. de regulã.Instalaţii de canalizare la clãdiri amplasate în zone fãrã reţele publice de canalizare 11.).57. 11. Clãdirile pot fi prevãzute cu instalaţii de canalizare a apelor meteorice. 11. de distanţele minime obligatorii faţã de sursele de alimentare cu apã etc. special proiectatã pentru tratarea şi evacuare apelor uzate menajere. evacuarea apelor meteorice se face. emisar (apã curgãtoare.). la teren. şi dacã.55.58. Pentru clãdirile sau grupurile de clãdiri cu un numãr de pânã la 50 de persoane. transportul depunerilor etc. de posibilitãţile de exploatare.  evacuarea printr-o fosã septicã.56. în cazul evacuãrii apei uzate într-un emisar. cãmin de distribuţie. existenţa culturilor agricole. 11. depresiune etc. se recomandã urmãtoarele scheme pentru evacuarea apelor uzate menajere:  evacuarea apelor uzate într-un rezervor vidanjabil cu goliri periodice. dacã existã posibilitatea evacuãrii acestora într-un emisar. În cazul clãdirilor amplasate în zone fãrã reţele exterioare de canalizare. râpã. Instalaţia interioarã de evacuare a apelor meteorice este complet separatã de cea menajerã. sau obţinut aprobãrile legale. pentru aceasta. în acest caz. depresiune etc. În cazul localitãţilor care nu au reţele exterioare de canalizare.  evacuarea printr-o fosã septicã. Se admite evacuarea printr-o reţea exterioarã de canalizare comunã a apelor meteorice şi menajere în cazul unor sisteme locale de tratare şi evacuare a apelor uzate şi anume. racordarea reţelei de canalizare a apelor meteorice la reţeaua de canalizare menajerã se face numai dupã instalaţiile de tratare a apelor uzate. depresiune etc. 11.). drenuri (de suprafaţã sau de adâncime). de avizele legale acordate de organele în drept.  evacuarea printr-o fosã septicã şi puţ absorbant. cãmin de distribuţie.  evacuarea printr-o fosã septicã. 54 . drenuri de suprafaţã sau de adâncime şi puţ absorbant. numãrul de persoane servite etc.59. evacuarea apelor uzate provenite de la instalaţiile sanitare se face la o instalaţie exterioarã. La proiectarea instalaţiei exterioare pentru evacuarea şi tratarea apelor uzate se ţine seama de situaţia localã (relief. biofiltru.

Debitul de calcul qc pentru conductele de canalizare a apelor uzate menajere care asigură evacuarea la mai mult de un obiect sanitar sau punct de consum. prin care apa se scurge în reţeaua de canalizare. diametrele nominale ale conductelor de legatură Dn şi pantele de montaj sunt date în ANEXA 4. 55 . [ l/s]. care se scurge în reţeaua de canalizare.  V smax . Debitul mediu zilnic de apă care se scurge în reţeaua de canalizare qmz se calculează cu relaţia:    V mz = (Σ n V s / 3600 noz ) V sau sz /  V sp [l/s] (3)  V în care: mz   = (Σn V s / 3600 noz ) Na V sz /  V sp [l/s] (4) n este numărul obiectelor sanitare şi ale puncelor de consum de acelaşi fel. 12. y .4.2.debitul specific cu valoarea cea mai mare.12. [ l/s ].debitul mediu zilnic de apă care se scurge în reţeaua de canalizare.max [l/s] (1) în care:  V cs este debitul de calcul pentru apa de scurgere în reţeaua de canalizaere.3.1. Debite de calcul pentru apele uzate menajere de la clădirile de locuit 12. corespunzător valorii sumei debitelor specifice ale obiectelor sanitare sau ale punctelor de consum a apei. conform datelor din ANEXA 4. Debitul de calcul pentru apa de scurgere în reţeaua de canalizare de la clădirile de locuit. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE Debite specifice pentru ape uzate menajere 12.cuantila distribuţiei de repartiţie normală 12. corespunzător valorii sumei debitelor specifice de scurgere ale obiectelor sanitare şi ale punctelor de consum qcs se calculează cu relaţia:    V cs = V mz + y ( V mz)1/2 [l/s] în care: (2)  V mz . se calculează cu relaţia generală:    V c = V cs + V s. [ l/s]. echivalentul lor de debit es. Debitele specifice de scurgere pentru ape uzate menajere de la diferite obiecte sanitare sau puncte de consum qs.

apart. prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă rece şi cu apă caldă preparată central sau cu încălzitoare instantanee cu gaz sau electrice. Debitele de calcul pentru conductele de canalizare ale clădirilor administrative şi social-culturale. care pentru clădirile de locuit este de 19 ore pe zi.pentru construcţii de locuinţe. se aplică un grad de asigurare de 998%o. Na .132 E1/2 + 0. şi la o durată de utilizare a apei de 19 ore pe zi. [l/s. se aplică un grad de asigurare de 999%o căruia îi corespunde y = 3. se poate aplica relaţia:  V cs = 0. numai la un necesar specific de apă de 280 litri pentru o persoană pe zi.pers] conform datelor din tabelul 4.debitul specific de scurgere care revine pentru un apartament.0018 E [l/s] (7) în care E ste suma echivalenţilor de debit pentru scurgere. noz .7. [l/s.] în care: (5)  N este numărul de persoane pentru care s-a calculat Σ V sp. [l/zi. 12. din clădirile de locuit. solid sau lichid.apart. în locul relaţiei (2).pentru construcţii de locuinţe. la un număr mediu de 3.88. prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă rece şi cu apă caldă preparată cu cazane cu acumulare. căruia îi corespunde y = 2.     V sp = Σ V s / N sau V sp = Σ V s / N a [l/s. [l/s].numărul de ore pe zi de utilizare a apei. 12. corespunzătoare valorii sumei debitelor specifice de 56 .necesarul specific total de apă rece pentru o persoană.pers. cu combustibil gazos. Cuantila distribuţiei de repartiţie normlă este funcţie de gradul de asigurare al scurgerii apelor uzate astfel încât să nu apară pericolul de refulare la obiectele sanitare sau sifoanele de pardoseală situate la nivelurile inferioare ale clădirii având următoarele valori: . V s .pers.debitul specific de scurgere al unui obiect sanitar sau al unui punct de consum.08.  V sz .debitul specific de scurgere care revine pentru o persoană.  V sa . Debitele de calcul pentru clădirile administrative şi social-culturale 12. .31 l/s. Pentru clădirile de locuint.numărul mediu de persoane pentru un apartament. şi la un debit specific de scurgere de 2.].].5.0 persoane pe apartament.  V sp .6.

creşe  V cs=0.31  (Σ V cs)0.40  (Σ V cs)0.49  (Σ V cs)0.3 7. cantine.10 2.22 E  V cs=0.5  V cs=0.5 qcs=0. restaurante. personal de serviciu. la valori ale  V s sau ale lui E mai mici decat cele indicate în domeniul de aplicare al relatiei de calcul.5 qcs=0. Cămine. policlinici qcs=0.4 4.43 1.13 0. magazine.7 5.30 0.13 0.9 qcs qcs=1. instituţii de invăţământ  V cs=0. ateliere  V cs=1.00 9. stadioane şi cazărmi 0.0 E 3. Spitale.5 8.46 E 0. Teatre cinematografe. artişti. crt. Camine pentru copii.23 0.38 E  V cs=0.28 E  V cs=0. Scoli. grupuri sanitare pentu sportivi. Clădiri pentru birouri.scurgere ale obiectelor sanitare şi ale punctelor de consum. sanatorii. publice. Tabelul 8 Debitele de calcul pentru clădirile administrative şi social-culturale Nr.3 1.5 qcs=0. Grupuri sanitare la vestiarele unităţilor de producţie.54  bufete (Σ V cs)0.4 3. qcs=0. băi. ΣE [l/s] (8) 57 . se calculează cu relaţiile din tabelul 8. gări. Pentru toate categoriile de clădiri administrativa şi social-culturale.31 E  V cs=0.0 12.66  (Σ V cs)0. cluburi.63 1.74  (Σ V cs)0.80 0. qcs.23 E 0.38  (Σ V cs)0.5  V cs=0.8.  cu ∑ V Destinaţia clădirii Relatiile de calcul ale debitelor s Domeniul de aplicare a relaţiei de calcul  cu ∑ V s cu E cu E 0. se aplica relatia:   V cs = Σ V s  sau V cs =. 0.5 Hoteluri cu grupuri sanitare comune qcs=0.9 6. grupuri sanitare pe lângă unităţi de producţie şi ateliere 0.18 E 0.

[ls]. Debit de calcul al apei meteorice din instalaţiile interioare de canalizare este debitul de apă colectat de pe suprafeţele acoperisurilor.0001 i ΣΦ Sc în care: i . [min] . Sc .suprafaţa de calcul [m2]. Φ . teraelor. 58 .numărul de utilaje de acelaşi fel. pereţilor. se calculează cu relaţia:   V si = Σ k V s n [l/s] (9) în care: k este coeficient de simultaneitate în funcţionarea utilajelor de acelaşi fel.intensitatea ploii de calcul [l/s.timpul de adunare a apei de ploaie de pe suprafaţa receptoare şi timpul de scurgere prin coloanele instalaţiei interioare de canalizare pluvială. cu relaţia: t  tcs  1 v [l/s] (10) [min] (11) în care: tcs . Durata de calcul a ploii.11. se stabileste prin apreciere şi se verifică prin calcul după alegerea diametrelor conductelor. stabilit în funcţie de procesul tehnologic. t.Qci.9. n . Debitul de calcul al apei meteorice din instalaţii interioare.  V si.coeficientul de scurgere a apei meteorice de pe suprafaţa respectivă. Intensitatea ploii de calcul în funcţie de frecvenţa normată a ploii şi durata ei se ia conform datelor din STAS 1795. ateliere 12. Debite de calcul pentru conductele de canalizare a apei meteorice Debitul de calcul al apelor meteorice din instalaţii interioare 12.  V s .10.debitul specific de scurgere al unui utilaj. 12. se calculează cu relaţia: Qci = 0. Frecvenţa normată a ploii de calcul se ia conform STAS 1846-90 funcţie de clasa de importanţă a căldurii. corespunzătoare coeficientului de scurgere Φ . Se recomandă tcs = 2 min.Debitele de calcul pentru clădirile de producţie.ha] . Debite de calcul pentru conductele de canalizare a apei uzate industriale. curţilor de lumini şi curţilor engleze.

. 12.funcţie de materialul conductei. Φ . Suprafaţa de calcul.unghiul diedru făcut pe suprafaţa receptoare cu planul orizonal.3 (13) (12) 59 .coeficientul de corecţie are valorile conform datelor din tabelul 10.13.90 0. [m] . Sc se consideră proiecţia pe orizontală a suprafeţei receptoare. S. Coeficientul de scurgere a apei meteorice. corespunzătoare debitului maxim la scurgere cu nivel liber. în funcţie de felul învelitorii are valorile conform tabelului 9..95 0.120 m/min.70…0. Viteza de curgere a apei se ia aproximativ 60. v . Tabelul 9 Coeficientul de scurgerre a apei meteorice în funcţie de felul învelitorii Felul invelitorii Invelitori metalice.12. pentru suprafeţele înclinate faţa de orizontală cu un unghi mai mic sau egal cu 600. Sc = S cos α iar pentru suprafeţele înclinate faţa de orizontală cu un unghi mai mare de 600. 12.85…0.viteza de curgere a apei în conductele orizontale de canalizare. In cazul suprafeţelor plane receptoare.90 0. [m/min].. de ardezie si de sticla Invelitori din tigla si azbociment Terase necirculabile Terase necirculabile cu strat de pietris margaritar  0.3 0.80 12.4 0. b . Sc = b S în care: α .14.distanţa cea mai mare pe care o parcurge apa de ploaie în conductele orizontale de canalizare până la secţiunea de control. Tabelul 10 Datele de calcul pentru coeficientul b funcţie de unghiul diedru   60…70 70…80 80…90 b 0.l .

17. care trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu viteza minimă. 12. 12. cu diametrul coloanei racordate la conducta orizontală de canalizare care se dimensionează. u. ceramice şi din beton armat şi de 3m/s pentru conducte din beton simplu şi azbociment.15. Vr. Viteza maximă admisă a apei în conducte orizontale de canalizare este de 4 m/s pentru conducte metalice. u. din PVC.20.: Vmin  Vr  Vmax. qc. v. Viteza minimă admisă a apei în conducte orizontale de canalizare este de 0.Dimensionarea conductelor de legătură de la obiectele sanitare 12. de autocurăţire a conductei şi mai mică sau cel mult egală cu viteza maximă admisă. Diametrele conductelor orizontale (colectoare) de canalizare a apelor uzate se dimensionează din condiţii constructive şi hidraulice. Condiţiile constructive permit alegerea preliminară a diametrelor conductelor colectoare şi anume. Condiţia hidraulică constă în verificarea vitezei reale. în funcţie de diametrul conductei orizontale de canalizare şi de natura apei uzate. Vmax. Calculul hidraulic de verificare a vitezei reale. este raportul dintre înălţimea nivelului apei din conductă şi diametrul interior al conductei. a conductei. Vmin. se efectuează cunoscănd debitul de calcul. 12.16. 60 .7 m/s pentru conducte închise şi 0. Gradul de umplere maxim admis.21. aceste diametre trebuie să fie cel puţin egale cu cel mai mare dintre diametrele conductelor de legătură de la obiectele sanitare la coloane (tabelul !!!!!!!!) şi respectiv. 12. i. Diametrele. (18) 12.19. şi panta de montaj.5 m/s pentru canale deschise şi rigole.18. gradul de umplere. Gradul de umplere. de curgere a apei cu nivel liber prin conducta orizontală de diametru ales. este indicat în tabelul 11. pantele normale şi minime de montaj ale conductelor de legătură de la obiectele sanitare la coloanele de scurgere sunt stabilite pe baza cercetărilor experimentale şi au valorile indicate în tabelul 12 ( STAS 1795). Dimensionarea colectoarelor orizontale de canalizare a apelor uzate 12. [m/s].

0065 0.0400 0. numite pante normale.0250 0.0200 0.0300 0.0150 0.0350 0.0600 0.0100 0.0300 70 0.015 0.0500 0.0055 Apa meteorică Conventional curată pante pante normale minime normale minime 0. se recomandă prevederea.0300 0. în funcţie de natura apei şi diametrul conductei. sunt indicate în tabelul 12.0200 100 0.0070 0.035 0.0150 0.0050 0.0100 0.0200 0.0090 0.025 0.0250 0.0050 0.0200 0.23. Pantele de montaj.0080 0.0500 0.00 0. 12.0070 200 0.0080 0.70 0.80 Natura apei uzate Apa uzată menajeră şi industrială.22. ale conductelor sunt necesare pentru asigurarea regimului de curgere cu nivel liber. 200 100 200 0.0150 0.Tabelul 11 Gradul de umplere maxim admis în funcţie de diametrul conductei de canalizare şi de natura apei uzate Diametrul nominal al conductei.0250 0.0060 0.0100 150 0.0100 0.0050 0.0080 0.0150 0.24.0070 0.00 0.0080 0.0200 0.0046 61 .0055 0.0065 0.0070 0.0100 0. Pantele normale şi minime de montaj.70 0.0400 0. iar din motive de siguranţa în funcţionare.0200 0.80 0.0120 0.0120 0. Pentru realizarea vitezelor minime de autocurăţire este necesară montarea conductelor de canalizare cu o pantă minimă. ori de câte ori este posibil.0070 0.0250 0.65 1.0120 125 0.0150 0.70 1. cu suspensii mai mici de 5 mm 12.0200 0. cu suspensii mai mari de 5 mm Apa meteorică şi apă uzată industrială convenţional curată Apa uzată industrială.0100 0.00 0. a unor pante mai mari decăt pantele minime.0070 0.0200 0.0080 0.0060 0.0045 0.0080 0.0060 0.65 1.0060 0. La conductele care transportă apă meteorică se admite scurgerea sub presiune iar la conductele de apă industrială convenţional curată se admite scurgerea sub presiune numai când această soluţie nu conduce la pericolul de refulare a apei în anumite puncte de scurgere.0055 0. i.00 0. Dn [mm] 125 150.0060 250 0. la care se realizează viteze de curgere mai mari decăt vitezele minime de autocurătire şi mai mici decăt vitezele maxime admise. 12. Tabelul 12 Pantele normale şi minime ale conductelor colectoare de canalizare în funcţie de diametrul conductei şi de natura apei uzate Apa uzată industrială Apa uzată Cu suspensii Cu suspensii Dn menajeră peste 5 mm până la 5 mm [mm] pante pante pante normale minime normale minime normale minime 50 0.65 1.0055 0.0080 0.

viteza medie de curgere a apei prin conducte v .5 150 9.12. Condiţia hidraulică este ca debitul de calcul al coloanei să fie mai mic. Dn [mm] Debitul maxim. Dacă această condiţie nu este îndeplinită.25. Tabelul 13 Debitul maxim de curgere prin coloanele de canalizare în funcţie de diametrul conductei Diametrul nominal. cel mult egal cu debitul maxim (capacitatea maximă de evacuare a coloanei) indicat în tabelul 13.27. se determină în funcţie de valoarea z dată de relaţia: z  v v sp 12.28.31. depind de diametrul conductei. Diametrele coloanelor se determină din condiţii constructive şi hidraulice. Pentru diferite grade de umplere. Dimensionarea coloanelor de canalizare a apelor uzate 12. în funcţie de diametrul conductei şi panta conductei pentru conductele din beton.29. Coloana de ventilare principală trebuie să aibă diametrul mai mic cu o dimensiune decât diametrul coloanei. dar min. Pentru diferite grade de umplere. 12. 62 . fontă ţi pentru conducte din mase plastice.30. se determină în funcţie de valoarea x dată   de relaţia: x = V / V sp 12. azbociment. [l/s] 50 1. puncte de consum sau grupuri de obiecte sanitare. Conducta de ventilare secundară a conductelor orizontale de scurgere trebuie să aibă diametrul mai mic cu o dimensiune decât diametrul conductei pe care o ventilează. Condiţia constructivă permite alegerea preliminară a diametrului coloanei care trebuie să fie cel puţin egal cu cel mai mare dintre diametrele conductelor de legătură la obiectele sanitare. faţă de viteza apei la secţiunea plină vsp .75 200 14.12 70 2.26.50 mm. Valorile x şi z în funcţie de gradul de umplere al conductelor colectoare de canalizare.55 125 6.50 mm. volumul Instalaţii Sanitare.5 Dimensionarea conductelor de ventilare naturală a reţelei de canalizare 12. debitul de curgere a apei prin conducte   V . faţă de debitul apei la secţiunea plină V sp . dar min.5 100 4. diametrul preliminar al coloanei se alege cu o dimensiune mai mare astfel încât condiţia hidraulică să fie îndeplinită. 12. sunt date în STAS 1795 şi în Manualul de Instalaţii. În STAS 1795 şi în normativul I –1 sunt date debitele de curgere la secţiune plină. Debitele de curgere la secţiune plină prin conductele colectoare de canalizare. panta conductei şi de materialul din care sunt realizate conductele.

Diametrul coloanei de canalizare a apei meteorice.3 68.0 9.5 6. Dr . racordate la o conductă orizontală montată la partea superioară a constructiei.5o mm.2 16. Coloana auxiliară de ventilare trebuie să aibă diametrul de min.7 7.33. H=3 m.9 4.cel mai mare dintre diametrele coloanelor respective de ventilare.9 28. astfel încât debitul de calcul V cs să nu depăsească debitul maxim din tabelul 15.3 5.0 21.3 Exemple de calcul: 200 33.34. Dimensionarea conductelor de canalizare a apelor meteorice Dimensionarea coloanelor de canalizare a apei meteorice 12. la racordarea unui singur receptor. să nu depăsească debitul maxim din tabelul 14.3 18.32.5 12.2 58. H.8 7. [m] 1 3 6 12 16 24 45 50 2. 63 . Tabelul 14  Debitul maxim de curgere prin coloane V c .7 8.5 D 2i (39) în care: Dmax .0 2. astfel încât debitul de calcul. se calculeză cu relaţia: Dr  D 2 max  0.36.6 15.0 3.12.8 Diametrul nominal. La realizarea unei legături orizontale a coloanelor de ventilare. [mm].0 19. H=16 m.2 64.8 35.7 15. rezulta Dn=100 mm.5 17. la care se racordează un singur receptor se alege în funcţie de înălţimea coloanei.5 23.5 3.8  Pentru V =7 l/s.  V c.1 22.35. se determină în funcţie de înălţimea coloanei şi de lungimea conductei  orizontale.5 26. Di . [mm]. Dn [mm] 75 100 125 150  V c [l/s] 3.4 13.1 11. în funcţie de înălţimea şi de diametrul coloanei Imălţimea coloanei.0 5.2 54.8 11.diametrul unei coloane de ventilare.  Pentru V =7 l/s. diametrul acestei conducte trebuie să fie egal cu cel mai mare dintre diametrele coloanelor de ventilare respective.0 40. 12.8 32. 12.6 9. Diametrul conductei de ventilare care reuneşte mai multe coloane de ventilare principale.9 46.2 5. Debitul coloanei de canalizare care colectează ape meteorice de la două sau mai multe receptoare.8 4.5 14. rezulta Dn=75 mm 12.4 8.

0 67.5 27. la care se racordeaza receptoare de ape meteorice altele decat cele din tabelele 10 si 11.5 57.0 32.6 14.37.0 28.3 6.5 8.5 17.0 54.0 95.3  Vc Înălţimea coloanei H=6 m 7.5 25.5 6.0 42.0 70.0 52.5 21.0 5.0 86.0 32.5 35.5 10.5 20.3 18.0 7.0 Lungimea conductei orizontale [m] 6 12 18 30 5.0 36. la care sunt racordate receptoarele de ape meteorice.3 11.0 40.0 14.0 31.2 12. se determină în funcţie de înăltimea coloanei şi de lungimea conductei orizontale măsurate de la cel mai depărtat receptor faţa de coloană până la tronsonul de conductă  care se dimensionează.8 6.38.0 23. Diametrul coloanei se ia cel puţin egal cu diametrul cel mai mare al conductei orizontale montată la partea superioară a clădirii.8 7.4 4.0 17. 12.0 16. astfel încât debitul de calcul V cs pe tronsonul respectiv să nu depăsească debitul maxim din tabelul 11.5 47. pentru racordarea receptoarelor de ape meteorice la coloane.0 15. 64 . Pentru valori ale inalţimilor coloanelor sau ale lungimilor conductelor orizontale montate la partea superioara a clădirilor.0 10. la racordarea a două sau mai multor receptoare.0 18.0 12. 50 75 100 125 150 200 Dn [mm] Lungimea conductei orizontale [m]  Vc 6 12 18 30 4.39.0 25.0 79.5 27.5 15.0 29.0 82.0 Lungimea conductei orizontale [m] Inălţimea coloanei H=24 m  Vc 6 12 18 30 5.0 4.5 Inălţimea coloanei H=12 m 7.0 22.0 9.0 19.0 27. 12 şi 24 m Diametrul nominal. în funcţie de lungimea conductei orizontale.5 12.8 9. 12.Tabelul 15  Debitul maxim de curgere prin coloane V c .5 24.0 8.0 76. Diametrele tronsoanelor succesive care alcătuiesc conducta orizontală la partea superioară a constructiei.0 33.0 7.0 62.0 37.8 12.7 5. de diametrul coloanei şi pentru înălţimea coloanei de: 6.5 18.4 13.0 9. debitele maxime se stabilesc prin interpolare.0 64.

alãturi de acestea.12. la care sunt racordate coloanele de canalizare.00. 13. 13. Conductele orizontale colectoare de ape meteorice.41. se dimensioneaza dupa aceeaşi metodologie şi cu aceleaşi relaţii generale de calcul. iar conductele de apã rece în exteriorul canalelor. pentru a putea fi supuse cât mai puţin sarcinilor provenite din circulaţia vehiculelor şi pentru a facilita accesul pentru intervenţii.40. Se recomandã montarea conductelor preizolate de apã caldã direct în pãmânt. Se monteazã. Pozarea conductelor în galerii subterane se face pe baza unor justificãri tehnico-economice şi în cazul unor situaţii dificile (subtraversãri de drumuri. debitul de calcul fiind apropiat de debitul maxim din tabelele 10 şi 11. în afara zonei carosabile. în limita posibilitãţilor. acolo unde este posibil. ape subterane etc. 13. montate la partea inferioara. La înlocuirea conductelor de apã caldã montate în canale de protectie se pot utiliza conducte preizolate.5. conductele de apã caldã şi de recirculare comune cu cele de încãlzire centralã. 65 . de preferinţă în spaţiile verzi. direct în pãmânt. cu precizarea ca se considera valorile pantelor normale si minime de montaj din tabelul 7 si se poate admite gradul de umplere de maxim u = 1.). Dimensionarea conductelor orizontele (colectoare) de ape meteorice 12. 13.2.4. în acest caz este indicat ca reţeaua de apã caldã sã fie dotatã cu un sistem de sesizare a eventualelor defecţiuni. Amplasarea reţelelor exterioare de apã şi de canalizare se face. Coloanele care se racordează la colectoare orizontale trebuie să aibă diametrul minim de 100 mm. CONDIŢII DE AMPLASARE ŞI MONTARE A INSTALAŢIILOR Reţele de distribuţie a apei şi de canalizare în ansambluri de clãdiri şi incinte industriale Prevederi generale 13. cãi ferate.3.1. 13. ca şi conductele orizontale colectoare de ape uzate menajere.

13.9. 66 .6. sunt. se stabilesc ţinând seama de prevederile din STAS 9312. Pentru reţelele de conducte care se amplaseazã în terenuri sensibile la umezire se iau mãsurile prevãzute în Normativul P 7. Distanţe. conform STAS 8591. cu excepţia celor stâncoase.7. pe partea cu cele mai multe puncte de consum. reţelele se prevãd în afara zonei de protecţie a acestora. 13. precum şi de reglementãrile specifice cãilor ferate cu privire la subtraversãri de cãi ferate si drumuri. 13. 13. cãi ferate. 13.11. La amplasarea în plan şi pe verticalã a conductelor exterioare de apã şi de canalizare se respectã distanţele prescrise faţã de alte conducte subterane sau cabluri electrice si subterane.8. conductele montate direct în pãmânt se pozeazã direct pe fundul nivelat şi compact al tranşeii. În toate terenurile. În terenurile stâncoase conductele se monteazã în tranşee pe un pat de nisip. canale etc. perpendiculare. cãi ferate. Pe porţiunile paralele cu cãile ferate. canale etc. adâncimi şi înãlţimi de montare 13. urmãtoarele condiţii:  sã treacã cât mai aproape de consumatori. Întersecţiile reţelelor cu artere de circulaţie. La stabilirea traseelor reţelelor de apã potabilã se iau mãsuri de evitare a contaminãrii apei de cãtre orice sursã de poluare. sensibile la umezire sau de umpluturã. 13. fãrã fundaţie artificialã. La stabilirea traseelor se ţine seama de reţelele existente şi de cele prevãzute a se realiza în perspectivã. Montarea conductelor în pãmânt 13.Configuraţia şi traseele reţelelor 13.10. cu conducte.12. Soluţiile tehnice privind intersecţiile de cãi ferate cu reţele de alimentare cu apă şi de canalizare. Traseele reţelelor se aleg astfel încât sã respecte cât mai mult posibil. de regulã.  sã rezulte un numãr cât mai redus de intersecţii cu drumuri.

13. fie prevederea termoizolãrii.21. Dacã pozarea în aceste condiţii nu este posibilã. în care se includ şi alte reţele. În cazuri obligate. la conductele de apã rece. de regulã. Se evitã montarea conductelor de alimentare cu apã rece în canalele în care se monteazã şi conducte de apã caldã. În cazul amplasãrii în terenuri instabile sau agresive se iau mãsuri speciale de protecţie (izolaţii. Montarea conductelor în canale subterane 13. se iau mãsuri speciale pentru evitarea pericoluli de îngheţ. 13. 13. În canalele necirculabile ale reţelelor de apã şi canalizare este permis a se poza conducte ce transportã fluide neutre si necombustibile (de exemplu reţele termice etc). Când traseele conductelor de apã rece şi caldã sunt comune şi se impune montarea conductelor de apã rece în canale. prevãzute cu cãmine de control cu base pentru colectarea apei provenitã de la conducte defecte sau prin infiltraţii sau neetanşeitãţi.15. Se evitã traversarea canalelor cu conducte de gaze naturale. în condiţiile prescrise în normativele de specialitate în vigoare.14. Cãminele se amplaseazã la 50 m distanţã între ele. 13. cu condiţia respectãrii prevederilor din normativele de specialitate. când aceasta se impune ca urmare a lipsei de spaţiu sau când montarea în canal comun a mai multor reţele este mai avantajoasã din punct de vedere economic. izolãri etc).). Este admisã prevederea de canale circulabile sau semicirculabile. se adoptã. decât montarea separatã.19.18. se iau mãsuri de protecţie corespunzãtoare (tuburi de protecţie. fie soluţia de separare a canalului termic în douã compartimente. consolidãri etc. 13. la schimbãri de direcţie şi în punctele de ramificaţii.13. 67 . combustibili lichizi. canale de tip vizitabile.20. 13.17. canalizare sau cabluri electrice. specifice reţelelor montate în canal comun.16. Pentru montarea conductelor de apã şi de canalizare în canale de protecţie se folosesc. Montarea conductelor de apã direct în pãmânt se face sub limita de îngheţ (conform STAS 6504) mãsuratã de la generatoarea superioarã a conductei pânã la suprafaţa terenului amenajat.

.. Pentru spaţiile verzi adâncimea se stabileşte în funcţie de modul de amenajare.....50 mm  între radierul canalului şi generatoarea inferioarã a termoizolaţiei finite a conductei...26..... 100 mm  între faţa interioarã a planşeului (plãcii de acoperire) şi generatoarea superioarã a termiozolaţiei finite a conductei. 80 mm  între termoizolaţiile finite a douã conducte apropiate ........ Stabilirea dimensiunilor Dimensiunile minime [mm] orizontal 600 600 transversale vertical 1800 1400 ... întreţinere şi... Adâncimea minimã de la supraţata solului sau a suprastructurii drumului pânã la partea superioarã a elementelor de acoperire a canalelor pentru pozarea conductelor este:  80 cm în zona carosabilã.... în exteriorul clãdirilor..... în punctul cel mai de sus al acesteia ... 13..... eventual.... Tabelul 16 Dimensiunile minime ale spaţiului de circulaţie în canale Tipul de canal Canale circulabile Canale semicirculabile 13.. de regulã... Conductele de apã rece se monteazã........ Condiţii de montare Condiţii de montare specifice reţelelor exterioare de apã rece şi a accesoriilor lor 13...... cu condiţia luãrii mãsurilor pentru evitarea îngheţului....... 68 . în punctul cel mai de jos al acesteia...... Spaţiile de circulaţie din canalele circulabile şi semicirculabile au dimensiunile minime conform cu indicaţiile din tabelul 16..................23..1600 ale canalelor circulabile sau semicirculabile se face în conformitate cu prevederile catalogului de detalii tip...13................25.22.......  60 cm în alei pietonale........ La stabilirea dimensiunilor canalelor necirculabile se respectã distanţele minime indicateîn continuare:  între suprafaţa interioarã a peretelui canalului şi generatoarea lateralã a termoizolaţiei finite a conductei celei mai apropiate .......... circulaţia unor utilaje şi de evitarea îngheţului...100 mm 13...... în pãmânt.24.....

Instalaţii interioare Alcãtuire şi amplasare 13.28. în condiţiile menţionate la art. însã cu termoizolaţie separatã.35.34.32. în vedere coordonarea tuturor instalaţiilor din subsolurile clãdirilor. Poziţia vanelor se marcheazã prin indicatoare vizibile. 13. astfel încât sã se asigure accesul nestingherit al personalului de întreţinere si exploatare în caz de avarii şi demontarea usoarã în vederea reparaţiilor. de asemenea. posibilitãţi de autocompensare a dilatãrilor şi eventual . 69 . 13. Vanele de ramificaţii şi sectorizare cu diametrul de 200 mm şi mai mare se monteazã obligatoriu în cãmine vizitabile.33.de prefabricare. atunci când este posibil. Pentru vanele prevãzute a fi montate direct în pãmânt se prevãd tije de manevrã protejate în ţeava de ghidare şi cutii cu capac.  direct în pãmânt.31. Armãturile de închidere şi golire se amplasezã în subsolurile blocurilor sau. Se asigurã evacuarea apei de la fântâni prin intermediul unui cãmin cu sifon sau gurã de scurgere stradalã.29. 12. Pentru reţelele de apã caldã de consum montate în canale de protecţie se folosesc. când sunt preizolate termic şi protejate cu o manta de protecţie din material plastic. de regulã. Fântânile cu jet pentru bãut apã se prevãd cu dispozitive de închidere şi golire de apã a racordurilor respective în anotimpul friguros. canale tip vizitabil.27. Conductele de recirculare a apei calde de consum au trasee comune cu cele de distribuţie a apei calde. Condiţii de montare specifice reţelelor exterioare de apã caldã de consum 13. în cãmine. Montarea conductelor de distribuţie a apei calde de consum se poate face:  în canale de protecţie împreunã cu conductele instalaţiei de încãlzire.13. În cazul hidranţilor exteriori fãrã golire automatã se asigurã posibilitãţi de închidere şi golire a acestora pentru timpul în care nu funcţioneazã. 13. Traseele instalaţiilor interioare de apã şi de canalizare se aleg astfel încât sã se asigure lungimi minime de conducte.16. 13. 13.30. 13. Se are. conform STAS 4163. In acest caz se utilizeazã numai vane din fontã cu mufe.

La conductele cu diametrul mai mare de 2". tãvi colectoare etc. tuburi de protecţie. casa liftului. 13. 13. spaţii neaccesibile.41. depozite de alimente. mai ales alimentare sau obiecte de valoare.  se dã prioritate amplasãrii coloanelor de canalizare întrucât legãturile dintre obiectele sanitare şi coloane se realizeazã cu piese de dimensiuni mari. în mod accidental. 13. La alegerea traseelor se evitã trecerea prin:  încãperi cu medii agresive. pot produce incendii sau explozii.  încãperi care. în caz de necesitate se prevãd pe conducte îmbinãri demontabile. recipiente etc. Se interzice trecerea conductelor prin camere frigorifice. se iau mãsuri speciale contra înghetului. deasupra tablourilor electrice. La amplasarea coloanelor se ţine seama de urmãtoarele recomandãri:  se va urmãri gruparea coloanelor de alimentare cu apã împreunã cu cele de canalizare  stabilirea numãrului de coloane şi poziţia acestora se face astfel încât legãturile la obiectele sanitare sã fie cât mai scurte. birouri etc. izolãri. trecerea prin aceste încãperi nu se poate evita. Se evitã retragerile de coloane de apã şi canalizare la plafoanele încãperilor cu funcţiuni de vânzare în unitãţi comerciale. Dacã evitarea nu este posibilã. depozite de mãrfuri. Se evitã montarea instalaţiilor în spaţii a cãror temperaturã scade sub 0°C. îsi diminueazã valoarea funcţionalã (încãperi scunde.  încãperi cu substante care. se admite montajul orizontal. 70 .37. datoritã conductelor. În cazul prevederii conductelor de apã deasupra planşeului încãperii transformatoarelor.39. pompe. de regulã. 13.Traseele conductelor şi legãturile la echipamente (schimbãtoare de cãldurã. cãmãri). mãşti etc. coşuri de ventilare.36.) se aleg astfel încât sã nu împiedice demontarea armãturilor şi aparatelor. coşuri şi canale de fum.38. în colţurile încãperilor. în contact cu apa. Panta minimã a conductelor de alimentare cu apã este de 1‰. 13. se iau mãsuri corespunzãtoare (canale. degradabile etc.).  coloanele care. prin amplasarea coloanelor pe lângã pereţii sau stâlpii încãperilor.  soluţia aleasã nu trebuie sã dãuneze aspectului încãperii. haznale.  magazine. limitate ca tipuri constructive. 13.40. pot fi expuse lovirilor se protejează cu rabiţ. In cazul cã. se iau mãsuri speciale de evacuare a apelor în caz de avarie. Coloanele montate aparent sunt amplasate.  poziţia unghiurilor de racordare ale conductelor de canalizare sã nu favorizeze înfundarea reţelei.

se monteazã în tuburi de protectie (manşoane). Poziţia conductelor de apã sau canalizare faţã de conductele altor instalaţii. 13. Conductele de apã rece se monteazã. astfel încât distanţa între flanşele armãturii şi conducta apropiatã sau izolaţia acesteia sã nu fie mai micã de 5 cm.a. conductele de apã se monteazã în acelaşi plan orizontal sau deasupra celor de canalizare. precum şi între conducte şi elementele de construcţie pentru plecãrile derivaţiilor.45. se lasã spaţiu suficient între rândurile de conducte. 13. distanţa între feţele exterioare ale izolaţiei sau între acestea şi suprafaţa finitã a elementelor de construcţii vecine este de minimum 10 cm. conductele se monteazã în canale vizitabile.50.6. În cazul clãdirilor industriale.46. Pentru conductele izolate termic. Distanţa minimã între conducte paralele neizolate sau între acestea şi suprafeţele finite ale elementelor de construcţii adiacente este de minimum 10 cm. De regulã. precum şi pentru întreţinere. manevrarea robinetelor.51.” I 7. 13.42.sau verticale . dupã cum urmeazã:  faţã de instalaţiile electrice.47.c.  faţã de instalaţiile de gaze.43. conductele şi coloanele de apã. şi 1500 V. conform "Normativului pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale" l .49. 71 .c. 13. 13.c. dacã existã.48.la pozarea pe tavan . In cazul grupãrii conductelor în plase pe mai multe rânduri. În interiorul clãdirilor nu se admite montarea direct în pãmânt a conductelor de apã sub presiune. sub conductele de apã caldã. Pe traseele comune. 13. sau în subsol tehnic. precum şi distanţele minime faţã de acestea. La trecerea prin pereţi şi planşee. revizii. de regulã. 13. Pentru conductele de distributie ale clãdirilor fãrã subsol se prevãd canale circulabile pe întregul traseu al conductelor. reparaţii etc.la pozarea pe pereţi.13. cu exceptia conductelor de mase plastice. astfel încât sã poatã folosi suporturi (reazeme) comune. este conformã cu prescripţiile în vigoare. conductele de distribuţie orizontale din clãdiri se amplaseazã în subsolul general. Armãturile se monteazã decalat. conform "Normativului pentru proiectarea si executarea instalatiilor electrice la consumatori cu tensiuni pânã la 1000 V. 13.44. În sistemele de alimentare cu apã cu distribuţie inferioarã. Distanţa între flanşele armãturilor a douã conducte apropiate este de cel putin 5 cm. conductele instalaţiilor se monteazã în plase orizontale . 13.

prevãzându-se goluri care sunt mai mari decât diametrul exterior al conductelor cu 10 . 13. 72 . La clãdirile înalte şi la clãdirile cu sãli aglomerate. La clãdirile de locuit.57.3 cm. 13.P 102. În cazul construcţiilor amplasate în terenuri sensibile la umezire. În porţiunile în care conductele traverseazã elemente de construcţie nu se admit îmbinãri ale acestora.60.56. trecerile conductelor prin elementele de construcţie se executã având în vedere şi prevederile din reglementãrile tehnice specifice.59.54. conductele montându-se la partea inferioarã a acestora.15 cm. amplasarea conductelor de apã si de canalizare se face conform „Normativului pentru proiectarea si executarea construcţiilor fundate pe pãmânturi sensibile la umezire" P-7.53. 13. Pentru cazul construcţiilor amplasate în diferite zone seismice se are în vedere şi prevederile normativului P 100 privind proiectarea antiseismicã a instalaţiilor şi echipamentelor. se admite trecerea conductelor numai în subsoluri.61. Pentru legãturile ce urmeazã a rãmâne aparente. coloanele de alimentare cu apã si canalizare se mascheazã cu elemente de acoperire estetice. spãlãtorii). bucãtarii. 13.52.). În cazurile când aceasta nu se poate evita. 13.Partea superioarã a manşoanelor de protecţie din încãperile dotate cu instalaţii sanitare (bãi. usor demontabile pentru a se asigura condiţii de igienã. La trecerea conductelor prin subsoluri având adãposturi de apãrare civilã se respectă prevederile din "Normele tehnice privind proiectarea şi executarea adãposturilor de apãrare civilã în subsolurile clãdirilor noi" . 13.55. asigurându-se limita de rezistenţã la foc prevãzutã prin norme. 13. în camerele de baie şi bucãtãrii. precum si protec]ia faţã de loviri accidentale. 13.58. se are în vedere aspectul estetic. 13. La trecerea conductelor prin elemente de construcţie care au rol de siguranţã la foc (pereţi şi planşee) se iau mãsuri de protecţie necesare (piese de trecere. Conductele instalaţiilor interioare de apã se monteazã asigurându-se golirea printr-un numãr minim de dispozitive şi armãturi. Amplasarea şi montarea armãturilor 13. luându-se mãsuri pentru împiedicarea distrugerii conductelor ca urmare a tasãrilor diferite ale construcţiilor. depãşeşte nivelul pardoselii finite cu 2 . de etanşare etc. Se evitã trecerea conductelor prin rosturile de tasare-dilatare ale construcţiilor separate prin pereţi. precum şi pentru efectuarea de revizii şi reparaţii.

13.3. 14.P. conform catalogului de „Detalii de elemente şi subansambluri 73 . eventual cu dispozitiv de reglaj. 14. colectoare. distribuitoare. recipiente hidropneumatice.  conductele montate aparent. Izolaţiile termice se aplică pe conducte. îşi diminueazã capacitatea de izolare termicã sau degajã gaze.5. 13.64. cu vatã mineralã.. 13. boilere şi aparate în contra curent. în condiţiile normale de exploatare. protejate la exterior sau conducte preizolate. La proiectarea si executarea izolaţiilor termice se respectã prevederile din actele normative şi detalii tip de specialitate.043/99. compensatoare. datoritã încãlzirii.65.4. polietilenã şi polipropilenã precum şi amplasarea lor se face conform prevederilor „Normativului l -1" si G. Poziţionarea armãturilor se face în locuri accesibile astfel încât sã permitã manevrarea şi demontarea parţialã sau totalã. Conductele de apã se izoleazã astfel:  conductele montate sub tencuialã. în vederea întreţinerii şi reparaţiilor în condiţii facile. La fiecare coloanã de apã rece şi caldã se prevãd robinete de închidere si golire la baza coloanelor. Conductele de alimentare şi legãturile la armãturile de serviciu ale obiectelor sanitare se prevãd cu robinete de închidere si reglaj.62.63. La clãdirile social-culturale şi industriale se admit robinete cu închidere si reglaj comune pentru câte un grup de obiecte sanitare.1.13. Montarea armãturilor pe conductele de apã din PVC.2. noxe etc. rezervoare de apã. IZOLAŢII TERMICE ŞI PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII EXTERIOARE Izolarea termică 14. 14. Conductele mascate se izoleazã fãrã protecţie specialã în exterior iar cele preizolate cu protecţie la exterior. se înmoaie. Armãturile grele montate pe conducte se prevãd cu suporţi pentru a evita încãrcarea suplimentarã a conductelor. vatã de sticlã sau spumã de poliuretan. 14. Termoizolaţia conductelor montate în subsoluri tehnice şi canale subterane se prevede cu înveliş protector.. 14. cu conducte preizolate (tip PEXAL). în scopul reducerii pierderilor sau pentru evitarea condensãrile pe suprafeţele reci a umiditãţii din aer. La izolarea termicã a elementelor instalaţiilor nu este permisã folosirea de materiale degradabile sau a celor care.

precum şi curenţii de dispersie şi se prevede. în conformitate cu STAS 8589. protejatã la exterior cu manta din material plastic şi prevăzute cu fir însoţitor pentru semnalarea eventualelor defecţiuni. 15. Stabilirea protecţiei catodice. Pentru montarea şi întreţinerea instalaţiilor în clãdirile care nu necesitã subsol cu funcţiuni bine precizate se recomandã prevederea de subsoluri tehnice. grupa D. conform prevederilor STAS 7335 privind protecţia conductelor subterane din oţel contra coroziunii solului. curbe. se prevede cu înveliş protector şi finisaj. vizitabile.pe suporţi. Termoizolaţia conductelor montate aparent în alte niveluri ale clãdiri.7. Izolaţia conductelor montate în exterior . 14. în cazul folosirii conductelor preizolate. cât si accesoriile (coturi.11. stabilit în concordanţã cu rolul funcţional al nivelului respectiv.se prevede cu înveliş de protecţie contra intemperiilor. Protecţia împotriva coroziunii exterioare 14. protecţia catodică a conductelor împotriva coroziunii.1 sau cu manta din mase plastice.). Izolaţia armãturilor.tip de instalaţii" volumul D. inclusiv subsoluri folosite.10. indicativ l 14 si STAS 7335/3 privind „Izolarea exterioarã cu bitum a conductelor din oţel".C. stâlpi sau pe faţa exterioarã a pereţilor clãdirilor . 14. vane etc. AMENAJÃRI CONSTRUCTIVE PENTRU INSTALAŢIILE HIDROMECANICE Subsoluri tehnice şi canale 15. Conductele de distribuţie a apei calde de consum montate direct în pãmânt se execută cu conducte preizolate. 14.8. compensatoarelor cu presetupã şi a îmbinãrilor cu flanşe se realizează de tip demontabilã. Izolaţiile contra coroziunii se folosesc pentru conducte şi alte piese metalice îngropate în sol sau montate în medii agresive. Vopsirea conductelor si a izolaţiilor se face în culori corespunzãtoare fluidului transportat. La montarea fãrã canal a reţelelor se studiazã agresivitatea solului şi a apelor freatice. 14. subsolurile tehnice se prevãd cu goluri pentru introducerea ţevilor si tuburilor necesare pentru eventualele reparaţii sau înlocuirii de 74 . având înãlţimea liberã minimã de 1.6.9. În acelaşi mod se izolează atât conductele. proiectarea şi executarea acestei protecţii se face potrivit indicaţiilor din „Normativul pentru protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate".80 m. 14.1.C. dacã este necesar.

5. 14. Canalele de ventilare sunt duse peste acoperişul clãdirii.9.8.11. prin pompe fixe sau mobile. pentru preluarea scurgerilor de apã.4.). 15. este asigurat prin scãri şi uşi normale. 15. Evacuarea apelor de scurgere se face din punctele cele mai joase ale canalelor prin cuve de colectare. 15. Racordarea canalelor exterioare la subsolurile tehnice se realizeazã astfel încât sã permitã preluarea tasãrii diferite a clãdirilor faţã de canale. canalele se executã cu pantã longitudinalã de maximum 1‰.conform Normativ l 7. 15. 75 . În acest scop. Subsolurile tehnice se prevãd cu instalaţii de iluminat .2. fãrã a periclita buna funcţionare a instalaţiilor. Prevederea de puţuri absorbante. Pentru întreţinerea şi manevrarea diferitelor armãturi ale conductelor montate în canale necirculabile se amenajeazã cãmine de vizitare cu guri şi scãri de acces. 15. Canalele circulabile se prevãd cu trape de acces de dimensiuni corespunzãtoare. restul amenajãrilor constructive fiind cele menţionate la subsolurile tehnice (art. Spaţiile minime de siguranţã şi manevrã recomandate sunt indicate în cap.1). 15. drenuri etc.10. În cazul terenurilor sensibile la umezire se respectã prevederile Normativului P7 -referitor la distanţa de amplasare. 15. Canalele pentru conducte se prevãd cu posibilitãţi de evacuare a apei rezultate la golirea sau aerisirea conductelor. se admite numai în cazul în care nu existã canalizare în zona şi extinderea ei nu este posibilã.conducte şi cu canale de ventilare. 12 „Condiţii de montaj pentru staţii de ridicare a presiunii pentru alimentãri cu apã". În zone cu nivel ridicat al pânzei de ape freatice se iau mãsuri contra infiltraţiilor în canale (hidroizolaţii.3. În cazul subsolurilor sau a subsolurilor tehnice. 15. cu gabarit corespunzãtor necesitãţilor de control şi întreţinere a instalaţiilor. Accesul la subsolurile tehnice.7.6. Evacuarea se face. Dimensiunile gurilor de acces se stabilesc în raport cu mãrimea armãturilor. cât şi demontarea lor pentru reparaţii sau înlocuire. 15. iar suporţii sau postamentele conductelor se prevãd cu orificii la partea inferioarã pentru a permite scurgerea apei. la reţeaua de canalizare. dar nu mai mici decât 80 cm diametru. Staţii de ridicare a presiunii 15. condiţii de montaj etc. Înãlţimea încãperilor şi golurilor de acces se dimensioneazã astfel încât sã permitã atât introducerea şi montarea agregatelor. pardoseala se executã cu pante şi rigole spre punctele de colectare a scurgerilor accidentale de apã. destinate instalaţiilor.

staţiile de ridicare a presiunii se amplaseazã într-o încãpere separatã de centrala termicã. a celor subterane. 16. La stabilirea soluţiilor instalaţiilor hidromecanice se ţine seama de prevederile prezentului normativ precum şi de „Instrucţiunile tehnice de proiectare şi execuţie privind protecţia fonicã a clãdirilor" . 15. pentru aerisire. sanatorii etc. armãturilor şi a obiectelor sanitare. 15. în mod special.15. 15. 16. în clãdirile de locuit.14. În cazul cuplãrii staţiilor de ridicare a presiunii cu centralele termice. 76 . ferestre cu ochiuri mobile. Se urmãreşte dispunerea izolatã faţã de spaţiile unde se cere o limitare a nivelului de zgomot a acelor elemente de instalaţii care în exploatare sunt surse de zgomot.15. Când acest lucru nu este posibil. Staţiile de ridicare a presiunii care servesc ansambluri de blocuri se recomandã sã fie amplasate în construcţii independente. MÃSURI PENTRU DIMINUAREA ZGOMOTELOR ŞI A VIBRAŢIILOR PRODUSE DE INSTALAŢIILE HIDROMECANICE 16. în cazul în care nu se poate evita montarea conductelor de alimentare cu apã şi canalizare pe pereţii dinspre camera de zi. uşor accesibile pentru manevrare.13.2. Nu se admite montarea conductelor de alimentare cu apa şi canalizare pe pereţii spre dormitoare. Construcţia staţiei este amplasatã faţã de alte construcţII de locuinţe şi socialculturale la distanţa impusã de reducerea nivelului de zgomot la valoarea admisã. sãli de concerte. hoteluri cu grad ridicat de confort. Încãperile în care aceste izolaţii sunt necesare se stabilesc prin tema de proiectare.4. În cazul în care temperatura din interiorul staţiilor de ridicare a presiunii poate fi negativã se asigurã încãlzirea de gardã în conformitate cu „Normativul pentru proiectarea si executarea instalatiilor de încãlzire centrala" l 13. se iau mãsuri corespunzãtoare de izolare la zgomot. Se asigurã buna ventilare a încãperilor destinate spaţiilor tehnice şi. La staţiile supraterane sau semiîngropate se prevãd. se iau mãsuri pentru izolarea fonicã a conductelor. fiind prevazutã uşa de acces între ele.C 125.) se iau mãsuri pentru izolarea fonicã şi a conductelor.12.3. De asemenea. 16. În construcţiile în care se impun condiţii severe de silenţiozitate (studiouri de radio-televiziune.1. Se admite amplasarea staţiei de ridicare a presiunii în aceeaşi încãpere cu centrala termicã în cazul clãdirilor de locuit individuale sau cu puţine apartamente precum şi a clãdirilor civile şi anexelor industriale la care în staţia nu se monteazã pompe de incendiu. 16.

16.5. În cazul amplasãrii staţiilor de ridicare a presiunii în clãdiri se interzice montarea echipamentului alãturi, sub sau deasupra încãperilor de dormit, de odihnã sau a celor în care se desfãşoarã activitãţi pe care zgomotul pompelor sau compresoarelor le poate perturba. În toate cazurile se iau mãsuri de alegere a unor pompe silenţioase, de reducere a nivelului de zgomot la valoarea admisa şi luarea mãsurilor de evitare a transmiterii zgomotului în restul clãdirii. 16.6. Agregatele se amplaseazã pe fundaţii proprii, fãrã legãturi cu pardoseala sau alte elemente de construcţii. Postamentele se prevãd cu izolaţii pentru a împiedica transmiterea vibraţiilor cãtre elementele de construcţii. Spaţiile între fundaţiile clãdirii şi fundaţiile electropompelor sunt de minimum 25 cm. Se pot prevedea postamente comune pentru douã agregate. Se recomandã intercalarea de racorduri elastice între electropompe şi conducte. În toate cazurile, la montarea pompelor se au în vedere şi indicaţiile de montaj ale cãrţii tehnice a pompelor. 16.7. La staţiile de ridicare a presiunii la care se prevãd mãsuri pentru reducerea zgomotului se evitã legãturile rigide la trecerea conductelor prin elemente de construcţii. Se actioneazã, dupã caz, şi asupra vitezei apei în conducte, admiţându-se viteza minimã în funcţie de diametrele conductelor respective.

17. ECHIPAMENTE
Prevederi generale 17.1. Pentru ca instalaţiile sanitare din clădiri şi instalaţiile de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri sã corespundã în exploatare cerinţelor de calitate, funcţionalitate şi fiabilitate, echipamentele utilizate la realizarea instalaţiilor (aparate, armãturi, ţevi etc.) trebuie sã îndeplineascã anumite condiţii de care este necesar sã se ţinã seama la proiectarea si executarea lucrãrilor. 17.2. Echipamentele care constituie obiectul unor standarde la nivel republican sau standarde de produs trebuie sã îndeplineascã toate caracteristicile (dimensiuni, condiţii de calitate şi de funcţionalitate etc.) prevãzute în standardele respective. 17.3. La livrare este indicat, ca echipamentele sã fie însoţite de un certificat de calitate eliberat de unitatea producãtoare. 17.4. Echipamentele care fac obiectul unor reglementãri tehnice ale ISCIR (recipiente sub presiune, robinete de sigurantã s.a.) trebuie sã corespundã prevederilor acestora. 17.5. Pentru utilizarea noilor produse, procedee şi echipamente în construcţii, pentru care nu sunt elaborate reglementãri tehnice naţionale, precum şi pentru cele din
77

import, se obţine „Agrementul tehnic" conform prevederilor „Regulamentului privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii" aprobat cu H.G. nr. 392/1994. 17.6. Montarea echipamentelor pentru care nu existã reglementãri în vigoare se face ţinând seama de prevederile din documentaţia tehnicã a echipamentului respectiv şi de precizãrile din agrementul tehnic pentru Conducte 17.7. Se recomandã utilizarea în instalaţiile interioare a urmãtoarelor ţevi si tuburi:  pentru conducte de apã rece: ţevi din oţel zincate şi ţevi din mase plastice în conditiile din Normativul l 1 si G.P. - 043/99;  pentru conducte de apã caldã: tevi din oţel zincate, ţevi din mase plastice rezistente la temperaturã în conditiile din Normativul l 1 si G.P. - 043/99;  pentru conducte de canalizare: tuburi din fontã de scurgere, tevi din PVC şi tevi din polipropilenã (PP). Fac excepţie conductele de scurgere a apelor uzate menajere şi pluviale din PVC amplasate în subsolurile clãdirilor, în care caz se vor utiliza tuburi din fontã de scurgere rezistente la presiunea nominalã de 0,5 bar; coloana din fontã de scurgere se ridică deasupra pardoselii primului nivel cu circa 30cm.  pentru racordarea obiectelor sanitare la instalaţia de apã rece şi caldã: tuburi flexibile din metal sau mase plastice;  pentru racordarea obiectelor sanitare la instalaţia de canalizare: tuburi din metal şi ţevi din mase plastice;  pentru racordarea pompelor la instalaţii: tuburi flexibile din metal sau mase plastice, tuburi din cauciuc. Utilizarea ţevilor şi tuburilor în instalaţiile de alimentare cu apã rece, caldã şi de canalizare se face cu respectarea indicaţiilor furnizorului, iar pentru apa potabilã şi cu acordul Ministerului Sãnãtãţii. 17.8. La reţelele exterioare de apã şi de canalizare din ansamblurile clãdirilor de locuit, social-culturale şi industriale se recomandã folosirea cu prioritate a urmãtoarelor ţevi si tuburi:  pentru conducte de apã rece: tuburi din fontã de presiune, din oţel, protejate în interior contra coroziunii (prin zincare sau prin alt procedeu), tuburi din beton precomprimat, în conditiile din normativele respective şi ţevi din mase plastice, în condiţiile din Normativul l 1 si GP - 43/99;  pentru conducte de apã caldã: ţevi din oţel protejate la interior contra coroziunii (prin zincare sau alt procedeu şi ţevi din mase plastice rezistente la temperatura apei calde, în condiţiile din Normativul l 1 si GP - 43/99;  pentru conducte de canalizare a apelor uzate menajere si a apelor pluviale: tuburi din beton simplu, din beton armat, din azbociment, în conditiile din normativele respective şi tuburi din mase plastice, în condiţiile din Normativul l 1 si GP - 43/99;
78

Armături de închidere 17.9. Pentru instalaţiile funcţionând cu presiuni pânã la 6 bar se recomandã utilizarea robinetelor de trecere cu ventil şi mufe, cu sau fãrã descãrcare, pentru diametrele 3/8"...2", respectiv a robinetelor cu sertar şi mufe cu filet, pentru diametre mai mari, precum şi a robinetelor cu ventil sferic (bilã). 17.10. Se recomandã utilizarea armãturilor cu flanşe atunci când acestea sunt legate funcţional de echipamente care, periodic, necesitã demontãri (pompe, rezervoare s.a.). 17.11. Pentru instalaţiile care funcţionează la presiuni mai mari de 6 bar, se utilizeazã armãturi de tip special pentru presiunile nominale respective.

18 EXECUTAREA LUCRĂRILOR Prevederi generale
18.1. Executarea instalaţiilor sanitare se face coordonat cu celelalte instalaţii. Aceastã coordonare urmãreşte pe întreg parcursul execuţiei, începând de la trasare. 18.2. La traversarea planşeelor sau a pereţilor din beton armat se folosesc golurile prevãzute în proiect sau piese de trecere. În acest scop, se urmãreşte realizarea acestora de cãtre constructor, care are obligaţia sã le execute odatã cu turnarea structurilor respective. Verificarea materialelor 18.3. La executarea lucrãrilor se utilizeazã numai echipamente care corespund tehnic şi calitativ prevederilor proiectului, standardelor şi agrementelor tehnice. 18.4. Înaintea punerii în operã, toate echipamentele se supun unui control vizual pentru a constata dacã nu au suferit degradãri de naturã sã le reducã starea tehnicã şi calitativã (deformãri sau blocãri la aparataje, starea filetelor, a flanşelor, funcţionarea armãturilor etc.); se remediazã eventualele defecţiuni şi se înlocuiesc echipamentele care prin remediere nu pot fi aduse în stare corespunzãtoare. 18.5. Se verificã dacã recipientele sub presiune au fost supuse controlului ISCIR şi dacã au placă de timbru şi cartea tehnicã respectivã. 18.6. La aparatele de mãsurã şi control se verifică existenta sigiliului şi a buletinului de verificare emis de organele de metrologie.

79

Depozitare si manipulare 18. îmbibat cu ulei de in fiert sau alte materiale de etanşare omologate în acest scop. 18. obiectele sanitare ceramice. se pãstreazã în magazii închise. materiale de izolaţii. Armãturile. Garniturile îmbinãrilor cu flanşe nu trebuie sã obtureze secţiunea de trecere a ţevii. 18. în general.16. rezervoare etc. care. ca ţevi din mase plastice. La îmbinãrile cu filet etanşarea se executã cu fuior de cânepã îmbibat cu pastã de miniu de plumb sau pastã de grafit amestecatã cu ulei de in dublu fiert sau alte materiale de etanşare omologate în acest scop. obiecte sanitare din fontã etc. Tehnologii de îmbinare. 18. se depoziteazã în aer liber pe platforme special amenajate în acest scop. 80 . 18. cu respectarea normelor specifice de tehnica securitãţii muncii.11. în conditii care sã asigure buna lor conservare. Îmbinarea ţevilor din oţel zincate se face prin fitinguri zincate sau prin flanşe cu filet. etanşare şi fasonare a ţevilor din oţel 18. Se dă o atenţie deosebitã materialelor casante sau uşor deformabile. aparate de mãsurã etc. Materialele ce pot fi deteriorate de intemperii sau de acţiunea directã a soarelui. Echipamentele asupra cãrora condiţiile atmosferice nu au practic influenţã nefavorabilã pe durata depozitãrii.7. dupã execuţie. iar marginea garniturii nu trebue sã ajungã pânã la şuruburile flanşei.15. 18. Etanşeitatea îmbinãrilor prin flanşe se face cu garnituri confecţionate din carton . obiecte sanitare. 18.10. Filetul ţevilor este necesar sã corespundã prevederilor STAS 402 şi trebuie sã permitã înşurubarea pieselor cu mâna pânã la cel puţin jumãtate şi cel mult trei sferturi din lungimea filetului piesei. Îmbinarea prin sudurã se admite. 18. la instalaţii sanitare pentru confecţii metalice.9.STAS 1733 .12. aparatele de mãsurã etc.13. ca: armãturi. se depoziteazã sub soproane sau în magazii.şi pastã de miniu de plumb sau grafit.8. Pãstrarea echipamentelor de instalaţii sanitare se face în magazii sau spatii de depozitare organizate în acest scop. Manipularea materialelor se face cu respectarea normelor de tehnica securitãţii muncii şi în aşa fel încât sã nu se deterioreze. 18.14. se izolează anticorosiv. ca: distribuitoare.

s-a fãcut trasarea lor.23.50 -3 m una de alta şi prin console sub cotul de la baza coloanelor.50 m distanţă una de alta. fixate sub mufele tuburilor la distanţe de 2.P. 18. Distanţa maximã între douã puncte de susţinere este de 2 m. câte una pe etaj. Coloanele din oţel zincat se fixeazã pe elementele de construcţie prin brăţări montate.25.24. Pentru realizarea îmbinãrilor prin flanşe la conducte de apã rece şi caldã din oţel zincat se utilizeazã flanşe plate cu filet. Susţinerea coloanelor se realizeazã cu brăţări din oţel rotund sau lat. 18. vizitabile. La coloane se recomandã etansarea cu ciment şi frânghie albã.17. 18. astfel încât sã fie asiguratã aerisirea şi golirea completã a conductelor. În cazurile în care sunt necesare intervenţii frecvente în timpul exploatãrii.1 şi G.20.18. Ţevile sudate longitudinal se monteazã astfel încât sudura sã fie vizibilã pe toatã lungimea ei.21.19. de regulã. Conducte din fontǎ de scurgere 18. Conductele se monteazã dupã ce.18. 18. 81 . Coloanele din mase plastice se fixează de elementele de costrucţii conform prevederilor din Normativul l .. însã nu la mai mult de 3. Susţinerea conductelor orizontale se face cu brăţări ancorate de planşeu sau cu console din oţel lat sau rotund. Se recomandã utilizarea etanşării cu plumb şi frânghie gudronatã pentru traseele orizontale ale colectoarelor de canalizare. se folosesc îmbinãri demontabile cu racorduri olandeze care sunt admise numai în locuri accesibile. La trasare se respectã cu stricteţe pantele prevãzute în proiect.22. 18. Se admite folosirea pentru etanşarea îmbinãrilor a masticului bituminos cu frânghie gudronatã. indiferent de natura apelor transportate. în cazul montării lor în lungul zidurilor. în prealabil. 18. Montarea conductelor Conducte de apă rece şi caldă 18.043/99. Pentru etanşare se pot folosi garnituri de etansare din cauciuc sau alte materiale agrementate.

Montarea conductelor în canale subterane. atât pentru coloane. Conducte din fontã de presiune 18. Capacele pieselor de curăţire din fontã se fixeazã cu şuruburi.32. cât şi pentru conducte orizontale. similar ca la tuburile din fontã. etanşarea şi fixarea tuburilor cu mufe se face utilizându-se chituri antiacide corespunzãtoare. Se admite inversarea dispunerii mufelor numai pe coloane. staţii sau încãperi în care conductele se monteazã aparent.30.28. 18. Imbinãrile prin flaşe se folosesc numai în cămine. la care nu se pot utiliza tuburi din mase plastice. Montarea tuburilor şi a pieselor din fontã pentru scurgere se face cu mufele contra sensului de curgere a apei. 18.26. 82 .31. 18. Conducte din gresie ceramicã pentru canalizare 18. în lungul pereţilor sau sub tavane se face cu piese de susţinere montate lângã mufe sau lângã flanşele conductei. 18. 18. Tuburile din gresie ceramicã (bazalt artificial) se pot folosi la instalaţiile interioare în cazul apelor cu caracter agresiv. etanşarea asigurându-se cu frânghie albã şi ciment sau cu alte materiale de etanşare omologate. Îmbinarea tuburilor din fontã de presiune se poate face prin mufe sau prin flanşe. Îmbinarea.34. Pentru îmbinãrile efectuate pe tronsoanele de conducte îngropate în sol se folosesc numai tuburi cu mufã.29.27. când se face legãtura cu ventilarea secundară. tuburile se aşeazã pe un pat de nisip. asigurându-se etanşarea cu garnituri din carton sau cauciuc.18. Tuburile din gresie ceramicã se îmbinã prin mufe. La executarea reţelelor din gresie ceramicã antiacidã se folosesc tuburi şi piese de legãturã cu mufã sau cu flanşe. Pentru conductele care funcţionează la presiune ridicatã (5-6 bar) se recomandã sã se asigure îmbinãrile cu coliere de strângere pentru evitarea smulgerii materialului de etanşare.33. La montajul îngropat în pãmânt. Conducte din gresie ceramică antiacidă 18.

La ieşirea din pereţi a conductelor de apã şi scurgere care servesc obiectele sanitare. 18. pentru mascarea golului.1 şi G. spãlãtoare etc. precum şi la manşoanele de trecere prin elemente de construcţie. . Montarea obiectelor sanitare şi a accesoriilor 18..043/99.45. Montarea şi fixarea tuburilor din gresie ceramicã antiacidã se face la fel ca la tuburile din ceamică.41. prin şuruburi. Lucrãrile de izolare a conductelor se încep numai dacã. fie indirect. conform catalogului de detalii tip I. se recomandã sã se monteze.36.43. 18. precum şi rozetele metalice se aplicã la faţa finitã a peretelui. Conducte de apă şi de canalizare din PVC 18.C 142. în prealabil.lavoare.se pot utiliza stative metalice. rozete nichelate sau cromate. Executarea izolaţiilor 18.40. 18.C. Armãturile de perete ale obiectelor sanitare. Îmbinarea şi montarea conductelor de alimentare cu apã şi de canalizare din PVC se face conform prevederilor din Normativul l .18. Izolaţiile termice aplicate pe conducte se întrerup în dreptul organelor de închidere şi de manevrã a elementelor de susţinere şi la îmbinãrile cu flanşe.P.38.39. Pentru obiectele sanitare montate grupat . 18. s-au efectuat probele de presiune.P.37.42. Îmbinarea şi etanşarea tuburilor cu flanşe se face cu ajutorul inelelor şi garniturilor speciale. La executarea lucrãrilor de izolaţii se respectã prevederile din „Instrucţiunile tehnice pentru executarea termoizolaţiilor la elemente de instalaţii" . prin intermediul consolelor sau a altor dispozitive de susţinere. Fixarea obiectelor sanitare pe elemente de construcţii se face fie direct. 18.35. Izolaţiile termice ale conductelor şi aparatelor se aplicã numai dupã curăţirea şi protejarea suprafeţelor cu straturi anticorosive.T. 83 . 18. 18.44.

18. precum şi în acelea în care nu se cunosc traseele instalaţiilor subterane.54.51. În zonele cu instalaţii subterane dense.) se iau mãsuri de consolidare prin batere. Pe mãsura adâncirii sãpãturii. 84 . Concomitent. La sãpãturile care traverseazã cãi de circulaţie se iau mãsuri pentru evitarea tasãrii suprastructurii. umpluturi. acestea se protejeazã obligatoriu pânã la terminarea lucrãrilor respective. pe care se amplaseazã conducta. mecanizat. pe fundul sanţului.47. 18.48. mlăştinoase etc. lucrări auxiliare 18. În cazul în care. care pot sã producã deteriorarea conductelor.52. Determinarea lãţimii şanţurilor se stabileşte în funcţie de diametrul exterior al conductei la care se adaugă 40 cm. 18. indicate pentru lucrãri de acest fel.46. 18. radiere de beton.49. se recomandã ca sãpãturile sã se execute manual. fundatii vechi etc. Supapele de siguranţă cu pârghie şi contra . existã proeminenţe de bolovani.greutate se monteazã astfel încât tija sã fie verticalã. 18. grinzi.53.. iar pentru conductele de canalizare de 70 cm. stânci. 18.55. se iau mãsuri de consolidare a pereţilor prin efectuarea sprijinirilor corespunzãtoare. Montarea armãturilor de închidere. În cazul în care natura terenului nu asigurã stabilitatea în timp a reţelelor (terenuri de umpluturã. Lăţimea minimã a sanţurilor pentru conductele de apã este de 60 cm. În scopul evitării deteriorării obiectelor sanitare. astfel încât sã nu fie deteriorate conductele. Lucrãrile de sãpãturã şi umpluturã se executã conform prescripţiilor în vigoare privind tehnica securitãţii muncii. 18. se creazã un „pat protector" de nisip sau pãmânt mãrunt.50. Umplutura de pãmânt se executã numai dupã probarea instalaţiilor. siguranţă şi control 18. Săpături.56. se iau şi alte mãsuri de tehnica securităţii muncii. Toate armãturile se monteazã în poziţia închis. pe timpul executãrii lucrãrilor de finisaj la construcţie.18. piloti etc. de regulã. Sãpãturile se executã. 18.

Presiunea de încercare la etanşeitete şi rezistenţă la cald la conductele de apã rece şi caldã este egalã cu 1. la fiecare punct de consum în parte. Se verificã. 85 . Presiunea în conducte se realizeazã cu o pompã de încercãri hidraulice care se amplaseazã în punctul cel mai de jos al conductelor şi se citeşte pe un manometru montat pe pompã. Încercarea de etanşeitate şi rezistenţã la conductele de apã caldã.2. În intervalul de 20 de minute nu se admite scãderea presiunii. dar nu mai puţin de 20 de minute. Încercarea de funcţionare la apã rece şi caldã se efectueazã dupã montarea armãturilor la obiectele sanitare şi la celelalte puncte de consum şi cu conductele sub presiunea hidraulicã de regim. 19. CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA ŞI RECEPŢIA INSTALAŢIILOR Conducte de apă rece şi caldă de consum 19.4.5. 19.  încercarea de funcţionare la apã rece şi caldã. Conductele se menţin sub presiune timpul necesar verificãrii tuturor traseelor şi îmbinãrilor. dacã apa ajunge. Conductele de apã rece şi caldã de consum sunt supuse la urmãtoarele încercãri:  încercarea de etanşeitate la presiune la rece. Verificarea se face prin deschiderea numãrului de robinete de consum corespunzãtor simultaneitãţii şi debitului de calcul. se face prin punerea în funcţiune a instalaţiei de apã caldã la presiunea de regim stabilitã prin proiect şi la o temperaturã de 55-60°C. indicatã în proiect pentru instalaţia respectivã de alimentare cu apã.19.5 x presiunea de regim. extremităţile conductelor fiind obturate cu flanşe oarbe sau dopuri. inclusiv la cele de circulaţie. 19. ca şi încercarea de etanşeitate şi rezistenţă la cald se efectueazã înainte de montarea aparatelor şi armãturilor de serviciu la obiectele sanitare şi celelalte puncte de consum. prin deschiderea succesivã a armãturilor de alimentare.3. dar nu mai micã de 6 bar. la presiunea de utilizare. Încercarea de etanşeitate la presiune la rece. 19.1.  încercarea de etanşeitate şi rezistentã la cald a conductelor de apã caldã şi a celor de circulaţie.

Încercarea de funcţionare se face prin alimentarea cu apã a obiectelor sanitare şi a punctelor de scurgere la un debit normal de funcţionare şi prin verificarea condiţiilor de scurgere. Conductele de apã rece din mase plastice se încearcã conform prevederilor Normativului l 1 si G. Încercarea de etanşeitate se face prin umplerea cu apã a conductelor astfel:  conducte de canalizare a apelor meteorice pe toata înãlţimea clãdirii.043/99. înainte de racordarea la aparat. pompe etc. Dupã rãcirea completã se repetã încercarea de etanşeitate la presiune la rece. înainte de închiderea lor după care se încheie procese verbale pentru lucrări ascunse.). se măsoară temperatura apei în conducta de apã caldã. Conductele interioare de canalizare se supun la urmãtoarele încercãri:  încercarea de etanşeitate.9. Încercarea de etanşeitate se efectueazã prin verificarea etanşeitãţii pe traseul conductelor şi la punctele de îmbinare. Încercarea de funcţionare se efectueazã având echipamentele în funcţiune.13. şi din conducta de circulaţie.8. conform prevederilor din proiect (staţii de ridicare a presiunii.11. 19. la ieşirea din aparatul de preparare. Conducte de canalizare 19. .  conducte de canalizare a apelor menajere. 19. Conductele prevãzute cu elemente de mascare se verificã pe parcursul lucrãrii. dar nu mai puţin de 6 ore. aparate de preparare a apei calde. 19. pânã la nivelul de refulare prin sifoanele de pardosealã sau prin obiectelor sanitare. 86 . 19. 19.10. 19.7.  încercarea de funcţionare.12. Pentru verificarea funcţionãrii conductelor de circulaţie.Presiunea şi temperatura de regim se pãstrezã în instalaţie pe timpul necesar verificãrii etanşeitãţii îmbinãrilor şi a tuturor punctelor de susţinere şi fixare a conductelor supuse dilatãrilor.P.6. 19.

 Instrucţiuni tehnice pentru efectuarea încercãrilor hidraulice şi pneumatice la recipiente.16.  funcţionarea normalã la parametrii prevãzuţi în proiect a echipamentelor din staţiile de ridicare a presiunii. Recepţia lucrãrilor de instalaţii se efectueazã în conformitate cu prevederile prezentului normativ şi a reglementãrilor privind calitatea şi recepţia lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente şi anume:  Legea calităţii în construcţii..  aplicarea mãsurilor pentru diminuarea zgomotelor şi vibraţiilor.  folosirea echipamentelor prevãzute în proiect. conform precizãrilor din proiect şi din prezentul normativ. existenţa pieselor de curãţire. precum şi a instrucţiunilor de montaj ale producãtorului de echipamente.  aspectul estetic al instalaţiilor. indicativ l 25.  montarea şi funcţionarea corespunzãtoare a obiectelor sanitare şi a armãturilor aferente de alimentare cu apã şi de scurgere. Condiţii generale în vederea recepţiei instalaţiilor 19. 19. 19. a reglementãrilor tehnice privind execuţia lucrãrilor aferente.  rigiditatea fixãrii elementelor de instalaţii de elementele de construcţii. La recepţia lucrărilor se au în vedere .în special .  asigurarea dilatãrii libere a conductelor. La efectuarea probelor de funcţionare se verificã pantele conductelor.  calitatea izolaţiilor şi vopsitoriilor.15. din centrale şi puncte termice etc. 273/1994.  Regulamentul de recepţie a lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.  modul de amplasare a armãturilor şi aparatelor de reglare şi control şi accesibilitatea acestora. precum şi a pieselor auxiliare.  respectarea traseelor conductelor.17. În vederea recepţiei se urmãreşte dacâ executarea lucrãrilor s-a fãcut în conformitate cu prevederile din proiect.19.  Normativ pentru verificarea calitãţii şi recepţia lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente. 87 . starea pieselor de susţinere şi de fixare. nr. indicativ C 56.14.condiţiile tehnice privind:  echiparea cu obiecte sanitare şi aparate corespunzãtoare.

3 ani. Exploatarea instalaţiilor trebuie făcută pe întreaga perioadă de utilizare a acestora. 20. . când investitorul certifică realizarea de către constructor a lucrărilor în conformitate cu prevederile contractuale şi cu cerinţele documentelor oficiale care certifică că instalaţia poate fi dată în folosinţă.perioada de rodare . Pentru lucrãrile ascunse se face verificarea calităţii materialelor utilizate şi a execuţiei şi se efectueazã probele înainte de izolare şi mascare şi se încheie proceseverbale pentru astfel de lucrãri. la temperatura de regim de 45°C. . În vederea diminuãrii posibilitãtilor de coroziune şi pentru prelungirea duratei de funcţionare a instalaţiilor se face . refacerea şi protecţia mediului. iar dupã întocmirea proceselor-verbale de recepţie. Exploatarea instalaţiilor sanitare începe după recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora. 20. 20. determinate de defecţiuni de fabricaţie şi execuţie.2. nedepistate la probele şi recepţiile finale. 20.20. Exploatarea instalaţiilor sanitare trebuie să se facă astfel încât acestea să menţină pe întreaga durată de folosinţă următoarele cerinţe de calitate.igiena.rodajul instalaţiei de apã caldã de consum timp de 60 de zile.în care apar multe defecte.rezistenţă şi stabilitate. 19. după darea în folosinţă . Organizarea exploatării instalaţiilor sanitare. . dar o atenţie deosebită trebuie acordată în primii 2.3.protecţie împotriva zgomotului. dupã darea în folosinţã a instalaţiilor şi recepţionarea lucrãrilor. hidrofugă şi economie de energie. PRESCRIPŢII GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR SANITARE Organizarea. .19.siguranţă la foc. personalul de exploatare şi modul de desfăşurare a activităţii de exploatare. sănătatea oamenilor. Recepţia lucrãrilor se face în prezenţa investitorului sau a reprezentantului acestuia. care au caracter de obligativitate: .obligatoriu .19. . executantul predã investitorului schema funcţionalã a instalaţiei şi instrucţiunile de exploatare. 88 .1.siguranţă în exploatare.18.izolaţia termică. 19.

20.4. La exploatarea instalaţiilor sanitare se vor respecta pe lângă indicaţiile din instrucţiunile de exploatare şi prevederile cuprinse în: - prescripţiile tehnice conexe domeniului instalaţiilor sanitare; - fişele tehnice ale aparatelor, utilajelor, echipamentelor şi materialelor date de fabricant. 20.5. Prin “exploatarea" unei instalaţii sanitare se înţeleg următoarele operaţii: - controlul şi verificarea instalaţiei pentru asigurarea funcţionării în regim normal; - revizia instalaţiei; - reparaţii curente; - reparaţii capitale; - reparaţii accidentale. 20.6. Controlul şi verificarea instalaţiei au caracter permanent, făcând parte din urmărirea curentă privind starea tehnică a construcţiei, care corelată cu activitatea de întreţinere şi reparaţii au ca obiectiv menţinerea instalaţiei la parametrii proiectaţi. Controlul şi verificarea instalaţiei se fac pe baza unui program, de către personalul de exploatare. Programul de întocmeşte de beneficiar (administratorul) instalaţiei, ţinând cont de prevederile proiectului şi de instrucţiunile de exploatare ale echipamentelor. Programul va cuprinde prevederi referitoare la întreaga instalaţie, pe categorii de elemente ale instalaţiei şi pe operaţiuni funcţionale, consemnate în instrucţiunile de exploatare ale instalaţiei. 20.7. Revizia instalaţiei se face periodic, conform indicaţiilor menţionate la fiecare element de instalaţie, şi are ca scop cunoaşterea stării instalaţiei la un anumit moment în vederea luării unor eventuale măsuri pentru ca instalaţia să funcţioneze la parametrii proiectaţi. 20.8. Reparaţiile curente se fac la unele elemente ale instalaţiilor sau la o parte din acestea, care pot afecta buna funcţionare a întregii instalaţii sau a unei părţi de instalaţie. Reparaţiile curente se fac pe baza constatărilor făcute la revizii sau preventiv, pentru elementele susceptibile unor defecţiuni într-o perioadă apropiată de timp. 20.9. Reparaţiile capitale se fac cu scopul ca, prin înlocuirea unor elemente de instalaţie, să se asigure funcţionarea instalaţiei la parametrii prevăzuţi în proiect sau la parametrii superiori acestora (lucrări de modernizare). Perioada şi data reparaţiei se
89

stabilesc în funcţie de constatările făcute cu ocazia verificărilor şi reviziilor în decursul exploatării, şi de durata de viaţă normată, avându-se în vedere gradul de uzură al elementelor instalaţiei şi influenţa în exploatare (pierderi de apă şi energie, reparaţii repetate etc.), frecvenţa apariţiei defecţiunilor, cheltuielile necesare remedierilor etc. 20.10. Reparaţiile accidentale sunt determinate de apariţia neaşteptată a unor defecţiuni sau avarii a căror înlăturare imediată se impune pentru menţinerea instalaţiei în stare normală de funcţionare şi de siguranţă. 20.11. Se recomandă cuplarea activităţii de întreţinere şi exploatare a instalaţiilor sanitare cu alte tipuri de instalaţii existente în clădire, cu care în multe cazuri se condiţionează. Responsabilii cu exploatarea şi obligaţiile acestora 20.12. Responsabilitatea exploatării revine proprietarului, utilizatorului sau administratorului clădirii, care asigură exploatarea tuturor instalaţiilor. Printr-o reglementare interioară se stabilesc atribuţiile ce revin diferiţilor locatari şi cele care revin responsabilului cu întreaga instalaţie, acesta răspunzând şi de exploatarea părţilor comune de instalaţie. În construcţiile multifuncţionale (locuinţe şi alte destinaţii) se va prevedea o organizare unitară a exploatării, care să ţină seama de specificul fiecăreia dintre destinaţii, precum şi de modul de gestionare a cheltuielilor. 20.13. Proprietarii construcţiilor precum şi administratorii şi utilizatorii construcţiilor au obligaţia, prin lege, să efectueze la timp lucrările de întreţinere şi reparaţii, respectiv să folosească instalaţiile din construcţii în conformitate cu instrucţiunile de exploatare. 20.14. Exploatarea instalaţiilor sanitare se poate face cu personal de exploatare propriu, având sarcini permanente în acest scop, sau cu personal aparţinând unor unităţi tip “SERVICE", cu care s- au încheiat contracte sau înţelegeri. Personalul de exploatare propriu şi cel al unităţilor tip “SERVICE" trebuie să fie autorizat pentru activitatea pe care o desfăşoară. 20.15. Personalul de exploatare are obligaţia de a cunoaşte în detaliu configuraţia instalaţiei, modul de funcţionare al acesteia, poziţia şi rolul fiecărui element. parametrii funcţionali, urmările nerespectării parametrilor proiectaţi, cauzele posibile şi modul de înlăturare a cauzelor care perturbă buna funcţionare.

90

În acest scop se va folosi schema funcţională a instalaţiei şi instrucţiunile de exploatare ale instalaţiei, iar când acestea nu există, se recomandă întocmirea unei scheme pe baza planurilor existente şi a unui releveu, precum şi instrucţiunile de exploatare. La instalaţiile de stingere cu apă a incendiilor se vor avea în vedere şi instrucţiunile de funcţionare şi verificare periodică a instalaţiilor, care trebuie să cuprindă schema de principiu, descrierea, modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţie normală şi în caz de incendiu. 20.16. Pentru menţinera instalaţiei la valoarea parametrilor de proiectare, persoanele care se ocupă cu întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor au obligaţia să remedieze orice defecţiune, îndată ce aceasta a fost sesizată, limitând astfel pierderile de apă, de energie, scăderea gradului de confort, de siguranţă etc. Până la înlăturarea defecţiunii se impune, după caz, scoaterea din funcţiune a punctelor de consum, a echipamentelor sau a părţilor de instlaţie, defecte. 20.17. Responsabilul, care se ocupă cu exploatarea instalaţiilor sanitare, are datoria de a îndruma beneficiarii direcţi ai instalaţiilor în vederea utilizării directe a diferitelor elemente ale instalaţiei. În acest scop se vor afişa la loc vizibil îndrumări privind utilizarea instalaţiilor sanitare din apartamente, grupuri sanitare etc. 20.18. Lucrările de reparaţii ale instalaţiilor sanitare se vor executa de către organizaţii de specialitate sau de personalul de întreţinere a clădirii pespective, atunci când acesta este calificat şi autorizat pentru astfel de lucrări şi dispune de utilajele necesare. 20.19. Recepţionarea lucrărilor efectuate în timpul exploatării (reparaţii capitale, modificări, modernizări, extinderi etc.) se va face în conformitate cu prevederile “Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare" - I.9 şi a “Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora" aprobate prin H.G. nr. 273/1994, precum şi a indicaţiilor din prezentul normativ. După recepţie, lucrările de reparaţii vor fi consemnate - conform reglementărilor în vigoare - în cartea tehnică a construcţiei. Echipamente şi materiale 20.20. La efectuarea reparaţiilor, echipamentele, accesoriile şi materialele folosite pentru înlocuirea celor necorespunzătoare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
91

20. Condiţii generale de furnizare a apei 20. apometrele. extinderi şi reparaţii capitale ale instalaţiilor sanitare din clădiri trebuiesc făcute pe baza unui proiect cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare şi a avizelor organelor în drept. se va urmări cu ocazia reparaţiilor curente sau capitale. Pentru ca societatea (regia) de distribuţie a apei să furnizeze apa în instalaţia interioară este necesar să existe un contract între societate (regie) şi beneficiarul instalaţiei. Lucrările de modificări. împreună cu instrucţiunile de exploatare ale instalaţiei. modernizări. Certificatele de calitate şi de garanţie. să fie însoţite de agrementul tehnic sau de certificatele de omologare eliberate de organele abilitate în acest scop.25. dar în special în cazul clădirilor vechi.echipamentele sau materialele produse în ţară sau provenite din import. . reducându-se costul exploatării şi asigurăndu-se creşterea gradului de confort. 20. agrementul tehnic sau certificatele de omologare precum şi instrucţiunile de exploatare ale fabricilor constructoare de echipamente şi instalaţii se vor păstra.22. Alte precizări 20. 20. branşamentul să fie executat şi recepţionat pe baza reglementărilor societăţii (regiei) de distribuţie a apei.echipamentele standardizate să respecte toate caracteristicile dimensionale. . armăturile de închidere) trebuie asigurat în permanenţă accesul şi posibilitatea de control şi manevră uşoară.) sau care sunt prevăzute pentru control şi întreţinere (de ex. filtrele etc. La toate echipamentele şi accesoriile instalaţiei care necesită un control şi o întreţinere permanentă (de ex.21. de calitate şi fiabilitate prevăzute în standardele de produs respective. să se îmbunătăţească situaţia instalaţiilor sanitare prin adoptarea unor soluţii eficiente şi prin folosirea unor echipamente şi materiale cu performanţe superioare în locul celor scoase din uz. care nu au la bază un standard privind calitatea produsului. .24.echipamentele care funcţionează sub presiune să corespundă reglementărilor tehnice ISCIR. astfel încât să fie satisfăcute cerinţele de calitate menţionate în legea calităţii. din punct de vedere tehnic. la cartea tehnică a construcţiei. când este cazul. În toate cazurile. în mod obligatoriu.23..să fie însoţite de certificatul de calitate şi de garanţie al producătorului. robinetele de întreţinere. Tehnologiile aplicate pentru remedierea defecţiunilor vor fi cele curente specifice fiecărui caz sau cele indicate în instrucţiuni speciale. precum şi cu ocazia unor modificări aduse clădirii. 92 . iar.

C. . microbi etc.să nu facă modificări ale instalaţiilor în urma cărora se pot produce accidente.90.să nu racordeze la instalaţia interioară vase sau recipiente prin intermediul cărora se pot introduce în circuitul apei potabile substanţe toxice sau microorganisme (bacterii.26. ca de exemplu: racordări ale instalaţiei interioare cu vase sau recipiente. racordul să fie executat şi întreţinut în conformitate cu reglementările societăţii (regiei).28. din punct de vedere tehnic. reţele de canalizare etc. înregistrării consumurilor şi executării lucrării de întreţinere şi reparaţii. va fi exploatat (întreţinut. .să permită personalului împuternicit de conducerea societăţii (regiei) de distribuţie a apei accesul la căminul apometrului sau la locul de montaj al acestuia în vederea efectuării controlului. deteriorări.să menţină curăţenia în căminele de apometru sau la locul de amplasare a cestuia. . Condiţii generale de evacuare a apelor uzate în reţelele exterioare 20. reţele de apă nepotabilă.). Beneficiarul instalaţiilor interioare are următoarele obligaţii: .20. 20. . Pentru evacuarea apelor uzate şi a celor meteorice în reţeaua publică de canalizare este necesar să existe un contract între societatea (regia) de colectare a apelor uzate şi beneficiarul instalaţiei interioare de canalizare. din punct de vedere al calităţii. 20. iar.să nu facă legături directe între conducte de apă şi alte reţele (ex. . verificat. racordarea directă între conductele de apă şi alte reţele. Echipamentul de măsurare (apometrul) cu ajutorul căruia se înregistrează consumul de apă.apele evacuate la canalizare vor respecta. 93 . încheiate între societăţi (regii) şi abonaţi se recomandă să se includă şi obligativitatea asigurării prin persoane fizice.să respecte reglementările tehnice privind buna funcţionare a aparatelor de măsură şi control şi să evite degradarea lor.29.să nu desigileze robinetele sigilate de delegaţii societăţii (regiei).). contaminări. . reparat sau înlocuit) de către societatea (regia) de apă. În contractele de furnizare a apei. Beneficiarul instalaţiei interioare de canalizare are următoarele obligaţii: .30. prevederile “Normativului pentru condiţiile de descărcare a apelor uzate în reţelele de canalizare a centrelor populate" . 20. juridice sau unităţi “SERVICE" a activităţii de întreţinere a instalaţiilor sanitare.27.

Generalităţi 20.nivelul zgomotului în instalaţie. 20.să nu evacueze în reţeaua interioară de canalizare substanţe.nivelul consumurilor de apă.starea construcţiei în zona conductelor şi echipamentelor. peste valoarea normală.32. să facă periodic şi controlul calităţii apelor uzate evacuate în reţeaua de canalizare publică în vederea prevenirii unor efecte dăunătoare locale. Proprietarii construcţiilor precum şi administratorii construcţiilor în care se desfăşoară activităţi de la care rezultă substanţe care pot fi dăunătoare pentru reţeaua de canalizare..exploatarea neraţională. sunt: .apariţia unor anomalii în alimentarea cu apă a unor puncte de consum. deşeuri. . au obligaţia ca.. . având drept urmare creşterea cheltuielilor de exploatare şi scăderea gradului de confort şi siguranţă şi care trebuiesc urmăriţi permanent pentru asigurarea funcţionării instalaţiei la parametrii proiectaţi.să asigure curăţenia şi integritatea căminului de racord.creşterea numărului consumatorilor. . . . . .31. care ar putea duce la înfundarea sau deteriorarea racordului de canalizare sau a reţelei publice de canalizare. poate avea următoarele cauze: .calitatea necorespunzătoare a apei. . NOTĂ: Dacă în urma verificării instalaţiei se constată că nu există motive care să justifice creşterea consumului de apă se va cere societăţii (regiei) de distribuţie a apei să verifice sau să înlocuiască apometrul. 94 . Principalii parametri care pot fi influenţaţi de existenţa unor defecţiuni sau/şi deficienţe în exploatarea instalaţiilor sanitare. în timpul exploatării instalaţiilor.nivelul consumurilor de energie termică. reziduri etc. . Principalii parametri care caracterizează starea tehnică şi modul de întreţinere şi utilizare a instalaţiei. precum şi asupra reţelei publice de canalizare.33. Creşterea consumului de apă. Controlul calităţi apei uzate se va face în laboratoare de specialitate. Nivelul consumului de apă 20. .nivelul consumurilor de energie electrică.calitatea apei furnizate de reţeaua exterioară (publică).defecţiuni în instalaţie.

. cu ocazia reparaţiilor capitale. datorită nereglării presiunii în instalaţie. . capacitatea rezervorului tampon corespunzător necesarului de apă pe perioada de întrerupere a furnizării apei de către reţeaua publică (în măsura în care condiţiile locale permit): . .racordarea directă a instalaţiei de apă cu cea de încălzire (pierderi de apă prin vasul de expansiune când se încarcă instalaţia sau în cazul defectării robinetului de trecere de pe racordul de umplere).presiunea prea mare la punctele de consum.reglarea hidraulică a reţelei de recirculare a apei calde. care pot produce pierderi importante de apă.prepararea apei calde la o temperatură prea mare sau prea mică în comparaţie cu cea de utilizare. în: . Pentru a asigura furnizarea continuă a apei.la rezervorul tampon.la armăturile de serviciu. .20.educarea consumatorilor în spiritul folosirii raţionale a armăturilor de serviciu. .menţinerea robinetelor deschise pe tot timpul unei utilizări. 95 . . Pentru realizarea unei exploatări raţionale se impune: . . când nu este necesar să se utilizeze apa. pot fi: .în instalaţia de preparare a apei calde. . .reglarea presiunii în instalaţie în vederea obţinerii presiunii minime de utilizare la toate punctele de consum. . În acest scop se recomandă elaborarea în cadrul reparaţiilor capitale a proiectului privind automatizarea instalaţiei de preparat apă caldă şi a studiului privind oportunitatea înlocuirii preparării centrale a apei calde cu prepararea locală. 20.înlăturarea defecţiunilor odată ce apar. .furnizarea apei calde şi reci pe toată perioada de consum.furnizarea cu intermitenţă a apei (caldă şi rece).la pompe. Defecţiunile în instalaţie.nereglarea reţelei de recirculare a apei calde.35. se va stabili pe baza unei documentaţii tehnice (proiect). .34. .distribuirea apei calde la temperatură cât mai apropiată de cea de utilizare. în principal. în cazul instalaţiilor dotate cu staţii de hidrofor.înlăturarea cu întârziere a defecţiunilor.pe reţelele de distribuţie. Exploatarea neraţională constă. .

solicitarea diagnostificării performanţelor sistemului central de preparare a apei calde de consum în vederea adoptării unor sisteme performante.utilizarea unor cazane neperformante. . . . . .funcţionarea instalaţiei de recirculare a apei calde în perioada de întrerupere a funcţionării instalaţiei de încălzire a apei.solicitarea diagnostificării performanţelor cazanelor sau schimbătoarelor de căldură în vederea înlocuirii celor neperformante. dacă acesta lipseşte. Nivelul consumului de energie termică 20. care funcţionează cu randament redus. . .furnizarea continuă a apei calde pe toată perioada de consum. . 96 . cu serpentine sau ţevi sparte. . .folosirea unor schimbătoare de căldură care funcţionează cu randament redus. .folosirea unor cazane pentru prepararea apei calde de consum.defecţiuni ale armăturilor de serviciu.stabilirea regimului de temperatură eficientă a apei de consum. . . . Creşterea consumului de energie termică poate avea următoarele cauze: . .defecţiuni ale instalaţiei de distribuţie a apei calde. .exploatarea necorespunzătoare a cazanelor.36.controlul modului de explatare a cazanelor şi verificarea randamentului acestora.sudarea sau înlocuirea serpentinelor sau ţevilor defecte.presiunea disponibilă prea mare la bateriile amestecătoare. .furnizarea pe toată perioada de consum a apei calde la o temperatură cât mai apropiată de cea de utilizare.lipsa aparaturii de măsură şi control la cazane.furnizarea cu intermitenţă a apei calde.temperatura apei de consum prea mare sau prea mică. Pentru remedierea situaţiei se recomandă: . .completarea aparatelor de măsură şi control lipsă.curăţirea şi spălarea periodică a schimbătoarelor de căldură. .termoizolaţie necorespunzătoare la reţelele de distribuţie şi la echipamentul d epreparat apă caldă.exploatarea defectuoasă a bateriilor amestecătoare..întreruperea legăturii directe dintre instalaţia de alimentare cu apă şi cea de încălzire şi prevederea conductei de semnalizare a umplerii vasului de expansiune. . în comparaţie cu cea de utilizare.

. .punerea în funcţiune a instalaţiei de recirculare a apei calde conform indicaţiilor din art. menţinând astfel numărul teoretic de porniri orare ale pompelor.folosirea raţională a bateriilor amestecătoare şi înlocuirea bateriilor uzate cu baterii performante.reducerea presiunii disponibile la armături de serviciu la valoarea presiunii minime de utilizare.folosirea neraţională a pompelor de recirculare a apei calde de consum..29. . Creşterea consumului de energie electrică poate avea următoarele cauze: . sau folosirea pompelor după un program coordonat cu cel de preparare a apei calde. Pentru menţinerea consumului de energie electrică la nivelul minim este necesar: .folosirea unor pompe cu uzură avansată. Asigurarea în permanenţă a pernei de aer în recipienţi de hidrofor. dacă în aceste ore funcţionează instalaţia de preparare a apei calde. şi folosirea conductelor preizolate în cazul înlocuirii conductelor de apă caldă. Nu se recomandă recircularea apei calde în perioadele în care instalaţia de preparare a apei calde nu funcţionează.folosirea unor agregate de pompe supradimensionate pentru alimentarea cu apă şi/sau pentru recircularea apei calde de consum.înlocuirea cu ocazia reparaţiilor capitale sau a defectării pompelor supradimensionate cu pompe corespunzătoare necesităţilor reale.refacerea termoizolaţiei defecte de la reţelele şi de la instalaţia de preparare a apei calde. 4.folosirea staţiei de hidrofor numai în orele când presiunea din reţeaua publică este insuficientă şi utilizarea în măsură cât mai mare a presiunii disponibile în reţeaua publică.folosirea neraţională a staţiei de hidrofor. . utilizând materiale izolatoare având randament superior (în ordine: spumă de poliuretan. La staţiile de hidrofor existente se vor înlocui.37. Nivelul consumului de energie electrică 20. . vată minerală). . pentru folosirea la maxim a presiunii disponibile din reţeaua publică şi reducerea consumului de energie electrică.4. . .33.rezervoarele tampon deschise cu rezervoare închise. . vată de sticlă. iar la instalaţiile fără acumulare.defecţiuni la pompe. când condiţiile permit .folosirea pompelor de recirculare numai în orele cu consum de apă foarte redus. recircularea este interzisă în această situaţie.pe bază de proiect şi cu avizele legale . 97 .

Nivelul zgomotului 20. pereţi etc. Apariţia unor zone umede pe pereţi şi planşee şi/sau tasarea locală a terenului poate avea următoarele cauze: .defectarea garniturii la armăturile de reţinere. Pentru menţinerea nivelului de zgomot în limitele admisibile se vor lua. .conductele de alimentare cu apă defecte.lipsa sau distrugerea garniturilor dintre rezervoare şi elementele constructive de susţinere. .se va reduce presiunea la armăturile de serviciu la valoarea minimă de utilizare. . . . . 98 .39. sau la cele de terasă. după caz. .viteza mare de scurgere a apei în conducte. se vor introduce cu ocazia unor reparaţii. . .curgerea apei în rezervorul tampon de la înălţime. Creşterea nivelului de zgomot în instalaţie poate avea următoarele cauze: .fisuri la conducte de scurgere sau de preaplin al căzii. . . .defecţiuni la agregatul de pompare. iar dacă acestea lipsesc (la instalaţiile vechi).. Starea construcţiei şi terenului în zona conductelor şi echipamentelor 20.folosirea unor armături de serviciu cu un nivel acustic specific care depăşeşte pe cel admis. . . .distrugerea hidroizolaţiei la sifoanele de pardoseală. .deteriorarea fonoizolaţiei dintre obiectele sanitare şi suporţi.se vor reface instalaţiile defecte.se vor introduce bucăţi de material elastic între rezervorul tampon şi elementele constructive de susţinere. .scurgeri de apă pe lângă preaplin sau pe lângă ventilul de scurgere al căzii.distrugerea hidroizolaţiei dintre perete şi căzile de baie sau de duş.se vor înlocui garniturile defecte.deteriorarea legăturilor elastice dintre pompe şi conducte. .defecţiuni la armăturile de serviciu. .se vor înlocui racordurile elastice defecte cu unele noi.38.conductele de canalizare defecte.presiunea mare la armăturile de serviciu. următoarele măsuri: . .se vor folosi armăturile de serviciu silenţioase şi se vor dota cu perlator.se vor prelungi conductele de alimentare cu apă a rezervorului până în apropierea fundului rezervorului (aproximativ la nivelul sorbului).

.înlocuirea garniturilor defecte. iar în situaţia alimentării cu apă din surse proprii. 20. După depistarea cauzelor. datorită fie stării generale necorespunzătoare a reţelei.idem.lipirea sau înlocuirea conductelor fisurate. Efectele asupra instalaţiilor interioare pot fi: .influenţa reţelelor de canalizare şi refulare la nivelul superior. care are obligaţia efectuării periodice a analizelor de calitate a apei. fie apariţiei unor situaţii deosebite cu efecte pe o durată mai lungă în timp. în schimbătoare de căldură. .schimbarea gustului apei.. ori de câte ori constată deprecierea calităţii apei primite. se va remedia defecţiunea la conductă sau îmbinare şi se va compacta terenul. . creşterea consumurilor de energie. având ca urmări scăderea presiunii disponibile. De calitatea apei furnizată în sistemul centralizat răspunde furnizorul. a interpunerii de suspensii între garnitură şi scaun etc. . 99 .depuneri pe conducte. pe tencuiala care acoperă conducte neizolate sau izolate necorespunzător.desfundarea reţelei de canalizare şi înlăturarea cauzelor (curăţirea periodică de depuneri a reţelelor de canalizare). la un laborator de specialitate.refacerea hidroizolaţiei. pe obiecte sanitare etc. . a armăturilor şi a scaunelor ventilelor. . având ca urmări pierderi de apă şi energie şi mărirea cheltuielilor de exploatare.41. reducerea gradului de confort. . a garniturilor.condensarea umidităţii din aer pe suprafaţa rece a conductelor neizolate sau izolate necorespunzător. Calitatea apei 20.în cazul tasării terenului. . se recomandă efectuarea de analize de calitate a apei în laboratoare de specialitate. se vor remedia defecţiunile după caz. Se recomandă ca beneficiarul instalaţiei interioare să facă analiza calităţii apei.eroziunea conductelor.izolarea corespunzătoare a conductelor. .40.. cel puţin o dată pe lună. rezervoare.existenţa unui robinet deschis. care debitează o cantitate de apă mai mare decât poate prelua conducta de canalizare a obiectului racordat. prin: . . Furnizarea apei de către reţeaua exterioară la alţi parametri decât menţionaţi în STAS 1342 poate fi accidentală sau pe o durată mai lungă de timp. Calitatea apei furnizate de reţeaua exterioară se va stabili prin analize periodice efectuate în laboratoare de specialitate şi prin constatări directe.

pompare..43. se va introduce în schema instalaţiei sau o staţie al de ridicare a presiunii.neechilibrarea reţelelor de distribuţie. dotarea instalaţiei cu filtre pentru reţinerea impurităţilor şi/sau cu un sistem electromagnetic pentru eliminarea depunerilor de pe conducte şi pentru prevenirea sau totală formării a unor depuneri noi. rugină. În cazul în care sursa impurificării apei o constituie starea reţelei exterioare proprii. . la pe baza unui de proiect. Anomalii în alimentarea cu apă caldă a unor puncte de consum 20. sau apariţiei unor noi consumatori. substanţelor organice. .creşterea pierderilor de sarcină pe traseu. înlocuirea conductelor corodate sau înfundate cu unele noi. alte impurităţi) sau cu sisteme electronice pentru eliminarea depunerilor de pe conducte şi pentru prevenirea formării unor noi depuneri. conducte. .datarea instalaţiei cu echipamente locale de purificare a apei pentru reducerea bacteriilor. spălate şi dezinfectate pentru a elimina depunerile şi a evita pătrunderea lor în instalaţie. . curăţate.creşterea consumului de apă la o valoare superioară debitului de calcul datorită: risipei de apă. Dacă presiunea în reţeaua publică este permanent insuficientă.echiparea instalaţiei interioare cu filtre pentru reţinerea suspensiilor mecanice (nisip.42. măririi rugozităţii prin coroziune. blocarea parţială unor armături.acestea să fie golite.la instalaţiile echipate cu rezervoare de apă (rezervoare tampon sau de înmagazinare) şi/sau boilere. furnizării apei cu intermitenţă. datorită depunerilor în conducte. spăla şi dezinfecta.curăţirea şi spălarea periodică a recipienţilor de hidrofor. . îmbinări etc.funcţionarea defectoasă a instalaţiei de ridicare a presiunii datorită reglajului incorect al presostatului unor defecţiuni agregatul . existenţei unor neetanşeităţi la armături.Pentru asigurarea calităţii apei la nivelul prevederilor legale se recomandă: . Lipsa apei la unele puncte de consum poate fi cauzată de: . . depozitelor de ferobacterii etc. 100 .presiunea scăzută în reţeaua de alimentare cu apă. clorului etc. se vor remedia defectele după care reţeaua se va curăţa. se recomandă ca . 20.periodic . Această deficienţă se poate remedia prin înlocuirea pe bază de proiect a agregatului de pompare cu altul cu o înălţime de pompare mai mare.

. . fiind necesară deblocarea lui. fiind necesară refacerea acesteia. . . . sertarul sau ventilul unor vane blocate etc.debitul de calcul subapreciat (subdimensionarea conductelor fiind necesară înlocuirea acestora cu altele cu diametrul mai mare). a sertarului unei vane de pe racord.45.) sau a subdimensionării conductei de racord. a înfundării cu corpuri străine a racordului spre serpentină care trebuie înlăturate sau a blocării în poziţia închis. care trebuie îndepărtate. 101 . Apa nu se încălzeşte în perioada de timp prevăzută în proiect sau nu se asigură temperatura necesară la ieşirea din aparatele de preparare a apei calde datorită: .depuneri mari pe suprafaţa de schimb.temperatura prea scăzută a agentului termic ca urmare a temperaturii scăzute a agentului termic la sursă. Pentru ca instalaţia de recirculare să funcţioneze normal este necesar să se facă echilibrarea hidraulică a reţelei.debitului prea mic de agent termic ca urmare a existenţei unor rezistenţe locale suplimentare pe conducta de racord (conducta înfundată. .agentul termic nu circulă prin serpentină (racordurile serpentinei sunt reci) datorită prezenţei aerului în serpentină sau racordul spre serpentină conţin aer (care trebuie eliminat). Temperatura mai redusă a apei calde la unele puncte de consum în comparaţie cu cea de la sursă.a degradării termoizolaţiei sau a inundării canalului termic prin infitraţii sau datorită unei conducte sparte. .termoizolaţiei necorespunzătoare la unele conducte. se poate datora: . care folosesc diverşi combustibili. datorită subdimensionării coşului sau poziţionării defectuoase deasupra acoperişului.tirajul insuficient la instalaţiile locale de preparare a apei calde.44. 20.instalaţiei de recirculare a apei calde care nu funcţionează corect datorită neechilibrării reţelei sau nefuncţionării pompelor de recirculare. verificarea şi punerea în funcţiune a pompei după un program normal. 20.

. 20. Pentru obţinerea apei calde în timp normal şi la temperatura de utilizare. .aparaturii de măsură şi control defectă. dacă este cazul se înlocuiesc piesele defecte. neechipate cu instalaţii de automatizare.46.nesupravegherii arderii la cazanele de preparat apă caldă care nu sunt dotate cu instalaţii automate de ardere.asigurarea debitului şi temperaturii agentului termic la parametrii prevăzuţi în proiect.47. la deschiderea sau închiderea unor robinete de pe ramificaţii sau coloane comune. iar diferenţa dintre temperatura apei calde şi a agentului termic este foarte mică sau egală cu zero datorită serpentinei corodate.. 20.defectarea aparaturii de reglaj automat al admisiei agentului termic la aparatele de preparat apă caldă. iar agentul termic se amestecă cu apa de consum.48. precum şi aparatura de măsură şi control şi se fac remedierile necesare. se vor supraveghea permanent. În acest caz se sudează sau se înlocuieşte serpentina după caz. . se impune: . iar.reglarea necorespunzătoare a aparaturii de reglaj automat.reducerii secţiunii libere a conductelor din cauza depunerilor.subdimensionării conductelor. Pentru funcţionarea instalaţiei la parametrii proiectaţi se verifică instalaţia de reglaj. 20. când este cazul.instalaţiei de funcţionare automată a cazanului nereglată sau defectă. Instalaţiile vechi.menţinerea permanent a instalaţiei de preparare a apei calde într-o stare tehnică normală. intervenind prompt. . . se poate datora: . Apa se încălzeşte prea repede la acelaşi consum de apă caldă. Oscilaţii mari de temperatură în timpul folosirii bateriilor. . Temperatura prea mare a apei calde la punctele de consum mare în comparaţie cu temperatura uzuală se poate datora: .presiunea insuficientă la instalaţia de alimentare cu gaze. 102 .

astfel încât presiunea disponibilă a apei reci şi a apei calde să fie. pe cât posibil. este necesară reglarea instalaţiei. astfel încât presiunea disponibilă la toate punctele de consum să fie cât mai aproape de valoarea presiunii minime de utilizare. în final. în momentul pornirii pompelor. 103 .Pentru remediere se înlocuiesc conductele cu altele cu diametrul mai mare şi se prevăd. pe cât posibil.52. 20. asigurând presiunea de utilizare la obiectele sanitare cele mai defavorizate. egale (diferenţă maxim admisă 0.3 bar). în condiţiile unui consum maxim. se va reduce presiunea disponibilă prin închiderea parţială a robinetului de închidere de la intrarea în clădire. 20. în lipsa unui regulator de presiune. când este cazul. niveluri şi. cele de reglaj de la obiectele sanitare. astfel încât să fie. În cazul unui excedent de presiune în instalaţie la intrarea în clădire. Pentru fiecare baterie amestecătoare se va verifica presiunea disponibilă.51. filtre pentru reţinerea impurităţilor din apa furnizată din reţeaua exterioară. 20. se va verifica. Reglarea hidraulică a instalaţiei de alimentare cu apă (rece şi caldă) şi de recirculare a apei calde Generalităţi 20. Reglarea hidraulică a instalaţiei de alimentare cu apă rece şi caldă 20.49. egală.50. Pentru reducerea pierderilor de apă şi energie precum şi a zgomotului în instalaţie. Pătrunderea apei calde în conductele de apă rece şi invers este determinată de diferenţa mare între presiunea apei reci şi a apei calde la baterii. În cazul asigurării presiunii cu ajutorul staţiilor de hidrofor. disponibilul de presiune la obiectele plasate cel mai defavorabil. În acest caz se reglează presiunea la baterie cu ajutorul robinetelor de la obiectul sanitar respectiv. se vor folosi robinetele de închidere de pe coloane.53. Închiderea se va face în perioada de consum maxim.54. Pentru reducerea presiunii la valorile presiunii de utilizare la toate punctele de consum. 20. presiunea. cu ajutorul celor două robinete de închidere aferente obiectului sanitar respectiv. reglându-se.

20. depuneri pe conducte. Pentru celelalte puncte de consum reglajul se va face cu ajutorul robinetelor de închidere de pe coloane. reducându-se corespunzător şi presiunea de oprire.59. Pentru a evita dereglarea instalaţiei. 104 . Reglarea hidraulică a instalaţiei de recirculare a apei calde.fără ramificaţii . 20. Având în vedere că pe parcursul utilizării instalaţiei intervin diferiţi factori perturbatori (ex. să se acţioneze numai armătura de închidere. niveluri şi cele de reglaj de la obiectele sanitare. La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare numai pe orizontală şi numai pentru conducta principală de distribuţie a apei calde . la care nu au fost montate iniţial.) este necesară verificarea periodică a instalaţiei şi corectarea reglajului.58. cea de reglaj rămânând în poziţia în care a fost reglată. deci. la aceste puncte de consum. 20. 20. pe lângă armăturile de închidere să se prevadă .cu ocazia reparaţiilor capitate . închiderea şi deschiderea robinetelor de trecere impusă de necesitatea unor remedieri etc.56. folosind numai armăturile de pe conductele de recirculare. astfel încât. Se recomandă montarea robinetelor de închidere şi reglaj la toate obiectele sanitare. o presiune disponibilă mai mare decât presiunea de utilizare. dacă se încălzeşte rezultă că pe conducta respectivă de recirculare circulă apa caldă.Dacă în acest caz există. se va regla presostatul pentru o presiune de pornire mai mică.57. în cazul unor intervenţii. urmare a unor intervenţii necesare. La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare şi pe ramificaţii (până la baza coloanelor sau până la cel mai de sus obiect sanitar) reglajul hidraulic este necesar pentru a asigura recircularea apei calde prin toate conductele şi.nu este necesar un reglaj hidraulic. se recomandă ca. Reglajul hidraulic al reţelei de recirculare a apei de consum se va face după reglarea reţelei de distribuţie a apei calde. Reglajul se va face cu ajutorul robinetului de trecere montat pe conducta de recirculare care. ridicarea gradului de confort şi reducerea pierderilor de apă şi energie.şi o armătură pentru reglarea presiunii. 20.55.

regiilor autonome etc. Realizarea instructajelor specifice de protecţie a muncii. . dezinfectări) vor fi respectate cerinţele referitoare la protecţia.luarea de măsuri organizatorice şi tehnice pentru crearea condiţiilor de securitate a muncii. 20. probele şi încercările echipamentelor componente ale instalaţiilor sanitare vor fi efectuate respectându-se instrucţiunile specifice de protecţie a muncii în vigoare pentru fiecare categorie de echipamente.realizarea instructajului de protecţie a muncii pentru tot personalul de exploatare la interval de cel mult 30 zile şi consemnarea acestuia în fişele individuale sau alte formulare specifice care urmează să fie semnate individual. inclusiv sancţiunile aplicate. 105 . Protecţia.verificarea însuşirii cunoştinţelor asupra normelor şi măsurilor de protecţie a muncii. Reglajul se face în perioada de consum nul.62.63. Reglajul instalaţiei de recirculare începe cu ultima coloană a instalaţiei (situaţia cea mai dezavantajoasă). la care robinetele se închid din ce în ce mai mult.61. reparaţii.controlul aplicării de către întregul personal a normelor şi instrucţiunilor specifice. cu instalaţia de preparare a apei calde în funcţiune. la care robinetul de închidere. Conducătorii societăţilor comerciale. înlocuiri. verificarea cunoştinţelor şi abaterile de la normele în vigoare. se va lăsa complet deschis şi continuă spre CT (PT) cu următoarele ramificaţii. Pe toată durata de exploatare a instalaţiilor sanitare (inclusiv revizii. siguranţa şi igiena muncii 20. . Verificările. 20. sau seviciile care exploatează instalaţiile sanitare au obligaţia să asigure: . vor fi consemnate în fişele de instructaj individuale. securitatea şi igiena muncii. . pe măsura apropierii de schimbătoarele de căldură (boilere sau aparate contracurent). de pe conducta de recirculare. 20.Reglajul instalaţiei poate fi considerat satisfăcător dacă la toate robinetele se constată aproximativ aceeaşi temperatură.60.

106 . interzicându-se accesul persoanelor neautorizate. 20. Pe durata reviziilor.60-1.69.66. Respectarea reglementărilor de prevenire şi stingere a incendiilor precum şi echiparea şi dotarea cu mijloace şi echipamente de prevenire şi stingere a incendiilor la construcţii este obligatorie pe întreaga durată de exploatare a instalaţiilor sanitare aferente construcţiilor.64. 20.”Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor" şi “Normativul de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora" indicativ C 300.20.72. 2. reparaţiilor.70.67 nu sunt limitative şi se vor completa cu măsurile de protecţie a muncii specificate cuprinse în instrucţiunile de exploatare ale instalaţiilor respective. Instalaţiile vor fi echipate cu dispozitivele de protecţie necesare menţionate în norme. Prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata exploatării instalaţiilor sanitare 20.71. 20.65.68. 20. răspunderile privind prevenirea şi stingerea incendiilor revin unităţilor şi persoanelor care efectuează aceste operaţii. care se vor afişa la locul de muncă. 20. cât şi unităţilor şi personalului care efectuează exploatarea acestor instalaţii. Persoanele cărora li se schimbă locul de muncă vor fi instruite pentru a corespunde noilor condiţii de lucru. 20. În exploatarea instalaţiilor sanitare se vor respecta prevederile din . Măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor vor fi precizate şi în instrucţiunile de exploatare.67. Manevrele corespunzătoare exploatării vor fi efectuate numai de personal calificat. Obligaţiile şi răspunderile privind prevenirea şi stingerea incendiilor revin atât proprietarilor şi administratorilor instalaţiilor în funcţiune. 20. Măsurile de protecţia muncii menţionate în art. înlocuirilor şi dezafectărilor instalaţiilor vor fi respectate toate măsurile specifice de prevenire şi stingerea incendiilor. Zonele periculoase sau cele cu instalaţii în probe se îngrădesc şi se avertizează.

20. făcându-se remedierile şi reparaţiile necesare după care se vor închide şi goli.77. iar instalaţia de încălzire nu funcţionează în perioada respectivă. Lucrările cu foc deschis vor fi executate numai după obţinerea permisului de lucru cu foc (anexa 11).) se va face un instructaj special personalului care efectuează aceste lucrări. Locurile cu pericol de incendiu sau explozie vor fi marcate cu indicatoare de avertizare conform prevederilor STAS 297/1. Înainte de începerea lucrărilor cu foc deschis. se recomandă să se închidă robinetul de alimentare după apometru şi să se golească instalaţia.2. respectiv ramificaţiile care asigură alimentarea cu apă a apartamentelor neutilizate şi să se golească instalaţia. Instalaţiile aferente clădirilor cu program sezonier se vor verifica. În vederea intervenţiei în caz de incendiu vor fi organizate echipe de intervenţie cu atribuţii concrete şi se vor stabili măsuri de alertare a serviciilor proprii de pompieri şi a pompierilor militari. 107 .79.75.73.74. în vederea conservării.78. înaintea dării în exploatare a instalaţiilor şi periodic. instalaţiile de alimentare cu apă se vor goli imediat după recepţie indiferent de mărimea perioadei de întrerupere. 20. Instalaţiile de alimentare cu apă. 20. topire de materiale hidroizolante etc. semnatarii permisului de lucru cu foc vor controla îndelinirea condiţiilor şi realizarea măsurilor menţionate în permis. în cazul unei absenţe mai mari de trei zile. după recepţie.80. verificându-se însuşirea cunoştinţelor. Personalul care exploatează instalaţiile va fi instruit pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. În clădirile de locuinţe unifamiliale. nu sunt puse în funcţiune până la patru săptămâni sau care sunt în conservare. În cazul clădirilor cu mai multe apartamente şi cu încălzire proprie pe apartament se recomandă să se închidă coloanele. se vor închide şi se vor goli complet prin obiectele sanitare şi robinetele de golire. 20. Dacă recepţia se face în sezonul rece. Înainte de executarea unor operaţii cu foc deschis (sudură. 20. lipire cu flacără. în timpul exploatării instalaţiilor. astfel încât să se evite riscul producerii de incendiu sau explozii. Scoaterea din funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă (caldă şi rece) 20. 20.76. care. 20.

Repunerea în funcţiune se va face respectând următoarele operaţii: . îmbinărilor şi conductelor şi a stării generale a instalaţiei. se va controla dacă robinetele şi bateriile de la punctele de consum sunt închise. pe fiecare robinet în parte. a armăturilor de închidere şi umplerea instalaţiei cu apă.20. Verificarea constă în controlul vizual al etanşeităţii armăturilor.reglarea instalaţiei. având drept urmare degradarea şi/sau inundarea clădirii. câteva minute. pentru eliminarea aerului.82. respectiv bateriei aflate în poziţia cea mai depărtată şi la cea mai mare înălţime.spălarea instalaţiei. . .deschiderea parţială a armăturii folosite pentru închiderea instalaţiei şi deschiderea progresivă a robinetului. de după apometru sau cel de pe coloană sau ramificaţii.verificarea instalaţiei. . La repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă se va urmări: . care se face cu instalaţia sub presiune şi cu toate robinetele şi bateriile închise. . închiderea armăturii făcându-se odată cu apariţia apei. 20. În acest timp. după eliminarea aerului. Operaţia se va repeta pentru toate coloanele şi ramificaţiile.eliminarea aerului din instalaţie. se recomandă ca celelalte robinete (baterii) să fie închise. Nu se recomandă menţinerea sub presiune şi fără supraveghere a instalaţiilor de alimentare cu apă nefolosită pe o perioadă mai lungă de timp deoarece se poate ajunge la agravarea unor defecţiuni. . precum şi deprecierea calităţii apei prin stagnare. .81. 108 .spălarea instalaţiei după umplere se face lăsând să curgă sub formă de jet. 20. Repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă (rece sau caldă) 20.verificarea şi remedierea eventualelor defecţiuni.84.83. Înainte de închiderea instalaţiei de alimentare cu apă de la robinetul general. şi evitarea loviturilor de berbec.deschiderea completă.

20.băile de ulei şi casetele de rulmenţi sunt în perfectă stare de curăţenie şi prevăzute cu lubrifiantul necesar. Pornirea electropompelor se face cu respectarea următoarelor reguli: .se verifică instalaţiile electrice şi se porneşte electromotorul.88.20. ale manometrului şi ale ampermetrului. Instalaţiile de apă care au fost scoase din funcţiune prin închiderea robinetului de concesie pot fi repuse în funcţiune numai de către societatea (regia) de distribuţie a apei.87.axul pompei se roteşte uşor cu mâna. 20. Dacă instalaţia este prevăzută cu recipienţi de hidrofor. După verificarea instalaţiei şi remedierea eventualelor defecţiuni. înainte de pornirea pompelor se verifică dacă: . dacă nu este umplută complet cu apă. se reface perna de aer prin punerea în funcţiune a compresorului. care trebuie să funcţioneze până când manometrul indică o presiune egală cu valoarea presiunii iniţiale.50-2.se urmăresc indicaţiile vacumetrului. înainte de punerea în funcţiune. fiind interzisă pornirea pompei. se observă indicaţiile manometrului şi se verifică cu ajutorul ampermetrului corecta funcţionare a electromotorului.după atingerea turaţiei de regim se deschide treptat vana de pe conducta de refulare.85.89. menţionată în proiect. . se va regla instalaţia conform indicaţiilor din art. 20. 20. .56. . La instalaţiile dotate cu staţii de pompare.este amorsată pompa şi a fost evacuat tot aerul.există tensiune electrică de alimentare.86. 109 . . 2. .

La exploatarea de alimentare cu apă rece.2. .28. avându-se în vedere şi prevederile din art. . armături de închidere şi de serviciu). 21. debit).verificarea integrităţii termoizolaţiei.instalaţiile interioare de alimentare cu apă rece.4.controlul modului de alimentare cu apă a punctelor de consum (presiune.26-2. 110 . conţinut de suspensii etc. Generalităţi 21. Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece. îmbinări.1.controlul direct al calităţii apei. inclusiv rezervoare de apă. Controlul şi verificarea instalaţiilor interioare se face zilnic şi constă în: . .) .controlul vizual al etanşeităţii instalaţiei (conducte. conform prevederilor din “Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare:.de la limita clădirii până la punctele de consum. se vor menţine instalaţiile racordate numai la reţelele de alimentare cu apă potabilă. (culoare.96.3.21. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ RECE Generalităţi 21. .5. Exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă rece se efectuează asupra instalaţiilor delimitate de apometrul general şi robinetele (bateriile) de la punctele de consum şi care cuprind: .staţii de pompare (hidrofor).reţelele exterioare de alimentare cu apă rece. miros. Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece se efectuează asupra instalaţiei din interiorul clădirii . Controlul şi verificarea 21. Alimentarea cu apă de la reţeaua publică se face conform avizului societăţii (regiei) de distribuţie a apei. 2. I9/1. 21.

. . îmbinări. se va efectua reglarea din nou a instalaţiei. Revizia instalaţiei se face periodic.verificarea etanşeităţii robinetelor de reţinere. 21. După fiecare revizie sau după fiecare intervenţie la care s-au folosit robinetele de închidere pentru reglajul hidraulic al instalaţiei. datorate neetanşeităţii instalaţiei.6. armături de închidere şi de serviciu). gradul de închidere şi deschidere.verificarea reglajului instalaţiei.verificarea modului de fixare a suporţilor conductelor şi armăturilor şi a gradului de uzură a garniturilor aferente. verificarea reductoarelor de presiune prin demontarea şi verificarea pieselor componente şi.verbal pentru a fi avute în vedere cu ocazia reparaţiilor curente şi capitale. iar pentru etanşare se vor folosi garnituri noi. 21. . Eventualele defecţiuni sesizate cu ocazia controlului se vor remedia imediat. izolându-se. .controlul etanşeităţii instalaţiei (conducte.9. şi constă în: . starea garniturilor).verificarea manşoanelor de trecere prin pereţi şi planşee şi a izolaţiei dintre manşon şi conductă. Rezultatele constatărilor făcute cu ocazia verificărilor şi reviziilor vor fi trecute într-un proces . înlocuirea celor defecte. 111 . Până la remedierea defecţiunilor. . Revizia 21. În cazul blocării sau reducerii secţiunii de trecere din cauza depunerilor. armăturile se vor demonta şi se vor curăţa. vor fi etanşate obligatoriu cu materiale rezistente la foc.8. Golurile din pereţi şi planşee cu rol de protecţie la foc. la nevoie.7.verificarea modului de funcţionare a armăturilor de închidere (uşurinţă în manevrare. .21.verificarea gradului de corodare sau depunere prin demontarea unor armături de pe traseu şi controlarea capetelor conductelor. porţiunile de instalaţie defecte vor fi scoase din folosinţă. de regulă o dată pe an.

Reparaţii capitale 21. bateriile cu elemente de etanşare ceramice. bateriile cu cartuş interior ceramic. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea parţială sau totală a unor părţi din reţea sau a întregii reţele interioare de alimentare cu apă rece. În acest scop se recomandă: . respectiv armături de serviciu. Reparaţiile curente se fac pentru remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia verificărilor şi reviziilor şi au drept scop menţinerea siguranţei în funcţionare a instalaţiilor. bateriile prevăzute cu elemente de formă torică.11.dotarea lavoarelor.14. cu dublă etanşeitate etc. În cazul înlocuirii obiectelor sanitare sau a accesoriilor acestora se recomandă ca înlocuirea să se facă cu obiecte sanitare. 21. 21. .15.13.impurităţile din apă . cu filet trapezoidal cu deschidere lentă. Pentru a înlătura principala cauză a defectării armăturilor . bideurilor şi spălătoarelor cu baterii amestecătoare cu consum redus de apă şi de mare fiabilitate. a unui filtru (sau a unei baterii de filtre) pentru reţinerea impurităţilor. căzilor de baie (duş). 112 . bateriile cu dispozitiv automat de amestec. Reparaţiile accidentale sunt reparaţiile care trebuie efectuate îndată ce a apărut o defecţiune care periclitează siguranţa în funcţionare a instalaţiei.Reparaţii curente 21. 21. având consum redus de apă pentru spălare. Din această categorie de baterii se recomandă: bateriile cu manocomandă. Reparaţiile accidentale 21. la apometru. Reparaţiile capitale sunt.folosirea closetelor şi pisoarelor dotate cu robinete de alimentare cu apă rece sub presiune cu diverse sisteme de acţionare.se recomandă montarea pe reţeaua de alimentare. planificate şi ţin seama de durata de folosinţă a elementelor instalaţiei şi de rezultatele verificărilor anterioare. de regulă.10.12. care conduc la un consum mai mic de apă şi de energie şi au o mare fiabilitate.

21.17.Până la remediereaa defecţiunii. în instalaţia interioară de alimentare cu apă. Generalităţi 21. pivniţe etc. La părţile din instalaţii care sunt utilizate numai rareori (ex. porţiunea de instalaţie. sifonul de pardoseală sau căminul folosit pentru spălare.41.16. pe o perioadă cât mai scurtă de timp. Prescripţii specifice 21.4-3. minimum o dată pe lună. pe lângă cele menţionate în art.21. în timpul exploatării. dacă nu pot fi golite pe o perioadă de îngheţ.. Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece.3. În cazul în care este necesară spălarea unor conducte sau armături de scurgere.) este necesar să se reîmprospăteze conţinutul de apă al conductelor în mod regulat.9 şi prevederile din instrucţiunile de fucţionare şi verificare periodică ale instalaţiilor prevăzute pentru stingerea incendiilor. 21. În cazul instalaţiilor interioare de alimentare cu apă comune pentru consum menajer şi incendiu se vor avea în vedere. este interzisă racordarea directă a conductelor de apă potabilă cu cele nepotabile sau cele de ape uzate precum şi racordarea la reţea a unor aparate care pot contamina apa din instalaţie. 113 . aceasta se va face folosind jetul unui furtun.18. în funcţie de condiţiile locale. Pentru menţinerea potabilităţii apei.34. la garaje. care conţine avaria trebuie scoasă din funcţiune. să se asigure periodic o circulaţie a apei în conductele respective. iar a celor montate direct în sol conform indicaţiilor de la art. este necesar ca. reviziile şi reparaţiile curente şi capitale ale reţelelor montate în paralel cu cele de apă caldă de consum de fac odată şi în aceleaşi condiţii cu ale acestora. 21. 21. 2. Controlul şi verificarea. Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece montate subteran sau suprateran se efectuează asupra reţelelor exterioare a căror exploatare nu intră în obligaţia societăţii de distribuţie a apei şi care sunt delimitate de apometru (căminul apometru) şi clădirea (sau clădirile) servite de aceste reţele.19. Nu se va lăsa furtunul în contact cu tubul de scurgere. 3.20. Pentru evitarea îngheţării apei în conductele expuse îngheţului.

Rezultatul controlului şi verificării. precum şi existenţa apei în cămin).26. 21. iar operaţia să se desfăşoare în timpul nopţii.24. 21. 21. se recomandă ca în timpul verificării să se folosească aparatură electronică de detectare. în special în cazul terenurilor agresive şi a celor bogate în curenţi electrici.stării umpluturilor pe traseu. fântânilor şi armăturilor de golire. 114 . se recomandă să se prevadă şi măsuri de protecţie electrică.băltirii sau depozitării de materiale pe traseul reţelei sau pe cămine. Reparaţiile curente constau în remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia operaţiunilor de verificare şi revizie.stării căminilor (starea generală a construcţiei. precum şi propunerile de remediere. Revizia reţelei se face parcurgând traseul acesteia pentru a constata starea reţelei şi a construcţiilor aferente (ca la verificare) precum şi uşurinţa de manevrare (închidere şi deschidere) a vanelor.23. Revizia reţelei se face de două ori pe un an (de regulă înaintea perioadei de îngheţ şi după perioada de îngheţ). starea capacului. . Reparaţii curente 21. Revizia 21. . În cazul unor defecţiuni care impun înlocuirea unor porţiuni mai mari din reţelele metalice subterane. a treptelor de acces şi a vanelor. .stării umpluturilor în jurul căminilor şi hidranţilor. Pentru depistarea defecţiunilor în stare incipientă.22.28.27.25. pentru a evita influenţa zgomotelor produse de vehicole şi de consumul mărit al apei din timpul zilei. funcţionarea hidranţilor.un proces-verbal de constatare.Controlul şi verificarea 21. se trec într. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare montate în sol se fac lunar prin parcurgerea traseului şi observarea: . în paralel cu o izolaţie întărită a conductei. 21.

.21. periodic. Se va da o atenţie deosebită modului de umplere cu pământ a tranşeii. . după efectuarea reparaţiei.infiltraţii prin hidranţii de stropit. . spălate şi dezinfectate. Cauzele care pot conduce la degradarea calităţii apei sunt: . . pentru a evita spargerea tubului sau distrugerea izolaţiei prin lovire cu corpuri tari sau scoase din umpluturi sau aduse din alte locuri.33.32. Reţelele de alimentare cu apă montate direct în sol sunt expuse impurificării apei. 21. .stagnarea timp îndelungat a apei în unele ramificaţii. Reparaţiile capitale se planifică în funcţie de starea generală a reţelei şi constau în înlocuirea unor porţiuni de reţea sau/şi a unor accesorii (vane. Pentru menţinerea calităţii apei la parametrii normali şi pentru eliminarea depunerilor din conducte. hidranţi etc.materialul de construcţii sau de îmbinare. Curăţirea. este necesar ca.) care au suferit deteriorări avansate. După efectuarea reparaţiei şi umplerea cu pământ a tranşeii. Reparaţii accidentale 21. 115 . îmbinări.infiltraţiile de apă din terenul învecinat prin neetanşeităţile conductelor şi ale îmbinărilor. Reparaţii capitale 21. Reparaţiile accidentale se fac ori de câte ori apare o defecţiune sau o avarie pe reţea. este obligatoriu aducerea terenului la starea iniţială (anterioară ivirii defecţiunii). reţelele să fie curăţate.30. armături şi accesorii. care reduc secţiunea utilă a acestora.calitatea apei furnizată de reţeaua publică. spălarea şi dezinfectarea reţelei 21.intervenţiile efectuate pentru remedierea defecţiunilor la conducte. fără să se ia măsuri corespunzătoare pentru evitarea impurificării apei.31.29.

) pentru depuneri aderente sau prin spălare pentru îndepărtarea depunerilor neaderente sau a celor desprinse de pe pereţi cu ajutorul răzuitoarelor etc. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ DE CONSUM Generalităţi 22. buşoane din burete de material plastic armat. Curăţirea conductelor se face cu ajutorul unor dispozitive adecvate (răzuitoare. Primenirea apei din ramificaţiile care alimentează hidranţii se va face prin punerea în funcţiune a acestora o dată pe lună. Exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă caldă de consum se efectuează asupra reţelei de preparare a apei calde şi robinetelor (bateriilor) de la punctele de consum.1. Repunerea în funcţiune se face numai după ce rezultatele analizelor confirmă o calitate corespunzătoare a apei. Curăţirea. 22.59. Operaţia de dezinfecţie se va efectua numai de personal special instruit. şi întotdeauna după efectuarea unor lucrări de reparaţii sau extinderi.50-2. 2. 21. cabluri etc. Dezinfecţia conductelor trebuie efectuată periodic şi după fiecare reparaţie sau curăţire.37. 22.35.36. spălarea şi dezinfectarea reţelei se efectuează la intervale de 35 ani sau atunci când se constată alterarea calităţii apei sau când s-au produs depuneri în conducte. 21. 21. direct. Pentru buna alimentare cu apă caldă de consum este necesar să se facă reglajul temperaturii apei calde şi reglajul hidraulic al reţelelor (interioare şi de recirculare) conform prevederilor de la atr. iar existenţa depunerilor se constată prin măsurători şi.2.34. prin reducerea capacităţii de transport şi necesitatea măririi presiunii de pompare (în cazul staţiilor de pompare). perii. în cazul racordării directe.38. clorură de var în soluţie sau clor gazos. respectiv reducerea presiunii de utilizare. 21.21. 116 . folosind cloramină. Verificarea calităţii apei se face prin analize de laborator şi constatări directe.

verificarea. 5. montându-se aerian sau subteran (în canale termice. În vederea diminuării coroziunii şi prelungirii duratei de folosinţă a instalaţiilor se va face . prin racordarea punctelor de consum la reţele de apă caldă nepotabilă (ex. revizie şi reparaţii fiind aceleaşi (art. capitale şi accidentale 22. Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum se efectuează asupra reţelelor exterioare de distribuţie a apei calde de consum şi reţelele de recirculare a apei calde. precum şi reparaţiile curente. Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă de consum. 22.19). verificare. Reglajul temperaturii apei calde se face la instalaţia de preparare a apei calde conform prevederilor din cap. Controlul.5.7. Exploatarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă de consum se efectuează asupra instalaţiilor din interiorul clădirii . ţevi de protecţie sau direct în sol). capitale şi accidentale se efectuează odată cu cele ale instalaţiilor interioare alimentate cu apă rece. după recepţionarea lucrărilor şi darea în folosinţă a instalaţiei.8. 22. de regulă. Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă şi a reţelelor termice exterioare se face.de la limita clădirii până la punctele de consum. Generalităţi 22. traseul reţelelor termice exterioare. verificarea şi revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă. aferente.9. cuprinse între CT (PT) şi clădirea alimentată care urmează.6. de acelaşi personal de exploatare.3. de regulă. Nu se admite alimentarea cu apă caldă de consum.22. reparaţiile curente. 117 .obligatoriu . racordarea directă la reţele de termoficare. Exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum.rodajul instalaţiei de apă caldă de consum timp de 60 zile. încălzire etc.).3. la temperatura de regim de 45oC.4 . Controlul. 3. 22. operaţiile de controlul. Generalităţi 22. revizia.4.

10.).dotarea conductelor preizolate cu sisteme de avertizare a avariilor îmbrăcămintei de protecţie sau a ţevii. 22. Controlul coroziunii exterioare. se face prin măsurători electrice la intervale de minimum 3 ani.o dată pe an .13. separată de cea termică. armături. armăturilor. (vezi “Normativul pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală" .12.14.22.o dată la 2 ani. . 118 .protecţia electrică a conductelor contra coroziunii. Verificarea constă în controlul coroziunii exterioare a conductelor. se verifică în plus canalul termic şi căminele de vizitare. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum se fac periodic.protejarea anticorozivă a suprafeţelor metalice. Controlul periodic se face planificat şi constă în verificarea stării fizice a elementelor componente ale reţelei (conducte. datorate curenţilor telurici. Controlul şi verificarea 22. I 13/1). . Verificarea stării conductelor se face prin căminul de vizitare . Se recomandă ca operaţiile de verificare. suporţi. sisteme de măsură etc. suporturilor şi a celorlalte elemente metalice. termoizolaţii.şi prin deschiderea canalelor nevizitabile . 22. revizie şi reparaţie curente şi capitale să fie comune ambelor tipuri de reţele. controlul stării termoizolaţiei şi a proiecţiei acestora. Pentru porţiunile de reţea. Pentru evitarea corodării elementelor metalice ale reţelei de alimentare cu apă caldă se va verifica şi asigura funcţionarea normală a sistemului de protecţie. odată cu controlul şi verificarea reţelelor termice. care poate consta din: .ind. Verificarea stării conductelor montate aerian se face o dată pe an.11. 22.

deci. Verificarea termoizolaţiei constă în controlul vizual al protecţiei termoizolaţiei.15. a avariei. prin deschiderea acestora. Verificarea termoizolaţiei 22.Totodată se vor păstra în stare uscată canalele termice prin împiedicarea infiltraţiilor de apă din reţelele de distribuţie şi recirculare a apei calde şi evacuarea apei din canale şi căminele de colectare. Starea întegrităţii termoizolaţiei conductelor preizolate se constată cu ajutorul firelor de contact (art. 22.19.23. 4. După depistarea locului pierderilor de apă se izolează porţiunea de reţea defectă.17). la conductele îngropate direct în sol. 22. greutatea specifică. 22. 22. 3.). conţinut de apă etc. Controlul reţelelor de conducte preizolate se poate face continuu.16.o dată la 2 ani la reţele montate în canale nevizitabile. se desface canalul termic şi se remediază defecţiunea.20. 22. Verificarea termoizolaţiei se face la următoarele intervale: . La constatarea pierderilor de apă din reţeaua exterioară de alimentare cu apă caldă se fac verificări pe traseul reţelei.18. Starea materialului termoizolaţiei se verifică prin analizarea proprietăţilor eşantioanelor de termoizolaţie (conductivitatea termică. Poziţia avariei este localizată cu ajutorul unei aparaturi specifice.17. porozitate. guri de acces.22. . Depistarea pierderilor de apă şi. cămine de golire etc.21. prin prevederea unor aparate de control şi semnalizare la dispeceratul reţelelor sau prin control periodic prin conectarea aparaturii la diverse prize prevăzute anume pe traseul reţelei. 22. se face conform prevederilor art. 22. începând cu zonele de acces (cămine de vizitare. Depistarea pierderilor de apă la conductele preizolate se face cu ajutorul firelor de control din termoizolaţie.25 şi prin parcurgerea traseului şi constatarea tasării terenului sau a pavajului. 22.) şi se compară rezultatele cu cele prevăzute în proiectul de execuţie. 119 . a stării plasei de sârmă şi a inelelor distanţiere.o dată pe an la reţele supraterane sau montate în canale termice vizitabile.

Verificarea şi întreţinerea canalelor termice şi a căminelor de vizitare 22.24. Verificarea şi întreţinerea canalelor termice şi a căminelor de vizitare constă în analiza stării acestora şi constatarea prezenţei apei provenită din infiltraţii sau defecţiuni la conducte şi evacuarea acesteia. Se vor remedia defecţiunile constatate. 22.25. Se verifică periodic conţinutul de gaze infiltrate în cămine şi canale termice, cu ajutorul detectoarelor de gaze - şi se iau măsurile de evacuare a acestora. Se va anunţa regia de distribuţie a gazelor de existenţa unor defecţiuni în reţeaua de distribuţie. Dacă gazele provin din reţeaua de canalizare se iau măsuri de etanşare. Se verifică periodic starea elementelor constructive care împiedică pătrunderea gazelor din canalele termice în subsolul clădirilor (gurile de aerisire montate pe canale înainte de intrarea acestora în clădire, menţinerea etanşării golului de pătrundere a conductei în subsol etc.). Exploatarea instalaţiilor de recirculare a apei calde de consum. Generalităţi 22.26. Exploatarea instalaţiilor de recirculare a apei calde de consum se face odată cu a instalaţiilor de distribuţie a apei calde; operaţiile de control şi verificare, reviziile şi reparaţiile curente, capitale şi accidentale efectuându-se în mod asemănător. 22.27. Exploatarea instalaţiei de recirculare a apei calde constă în: - menţinerea unei stări tehnice corespunzătoare; - reglarea hidraulică a instalaţiei, astfel încât să se asigure circulaţia apei calde pe toate circuitele; - integrarea raţională în schema de funcţionare a instalaţiei de preparare şi furnizare a apei calde, astfel încât să se evite pierderile de energie termică şi electrică. Reglarea hidraulică 22.28. Reglarea hidraulică a instalaţiei de recirculare a apei calde se face conform prevederilor din art. 2.57-2.59, iar integrarea în schema de funcţionare a instalaţiei de preparare şi furnizare a apei se face conform indicaţiilor din instrucţiunile de exploatare,
120

având în vedere specificul instalaţiei şi prevederilor din prezentul capitol, pentru instalaţiile vechi, pentru care nu există instrucţiuni de exploatare. Prescripţiile menţionate în art. 4.26- 4.34, se referă numai la cazurile frecvent întâlnite, ele nu acoperă toate cazurile posibile. Regimul de funcţionare 22.29. Punerea în funcţiune a instalaţiei de recirculare se face având în vedere regimul de alimentare cu energie a aparatelor pentru prepararea apei calde şi caracteristica consumului de apă caldă. 22.30. În cazul în care furnizarea agentului termic se face intermitent, iar apa caldă este furnizată după program, pompa de recirculare se va pune în funcţiune după începerea perioadei de încălzire a apei, dar înainte de începerea perioadei de consum, astfel încât temperatura apei din reţeaua de distribuţie să fie egală cu cea de utilizare când începe consumul de apă. Verificarea temperaturii apei se face prin citirea termostatului de pe conducta de distribuţie şi a celui de pe conducta de recirculare, diferenţa de temperaturi trebuie să fie de circa 5- 10oC. 22.31. În cazul în care furnizarea agentului termic se face intermitent, deci prepararea apei calde se face după program, iar consumul este continuu, pompa de recirculare se va pune în funcţiune în perioadele când consumul de apă caldă este mai mic decât debitul pompei şi dacă aparatele de preparare apăcaldă primesc, în acest timp, agent termic. 22.32. Nu se recomandă menţinerea în funcţiune a pompei de recirculaţie în perioadele în care alimentarea cu agent termic este întreruptă sau când consumul este mai mare decât debitul pompei. 22.33. În cazul furnizării permanente a agentului termic, pompa de recirculare se pune în funcţiune numai în perioadele când consumul de apă este mai mic decât debitul pompei, urmând să fie scoasă din funcţiune când consumul de apă caldă depăşeşte debitul pompei. Consumul de apă caldă se poate citi la contorul montat pe conducta de apă rece care alimentează aparatele de preparat apă caldă.
121

23. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE PREPARARE A APEI CALDE DE CONSUM
Generalităţi 23.1. Exploatarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum se efectueazǎ asupra: - instalaţiilor de preparare centrală a apei calde de consum din centralele termice de bloc, folosind, de regulă, schimbătoare de căldură cu acumulare (boilere), servind mai mulţi beneficiari; - instalaţiilor de preparare centrală a apei calde de consum care servesc un singur beneficiar (ex. un apartament, un ansamblu spitalicesc, un grup şcolar etc.) - instalaţiilor de preparare locală a apei calde de consum. Exploatarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum se efectuează numai pentru cele care sunt independente de cele de încălzire centrală, având fie sursă proprie de încălzire, fie un racord independent de la o sursă comună ce cea de încălzire centrală, prin care se asigură necesarul de căldură pentru prepararea apei calde după necesităţi. 23.2. Exploatarea instalaţiilor din C.T şi P.T., care servesc ansambluri de clădiri, la care schema de preparare a apei calde de consum se integrează în cea de încălzire, căreia îi este, de regulă, subordonată, se efectuează pe baza instrucţiunilor de exploatare pentru C.T., respectiv P.T., precum şi a “Normativului pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală" - I 13/1. Exploatarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum Generalităţi 23.3. Pentru prepararea şi furnizarea apei calde de consum în bune condiţiuni în vederea asigurării unui grad de confort ridicat, reducerii pierderilor de apă şi energie şi a deplinei siguranţe în funcţionare, în timpul exploatării se vor efectua următoarele operaţii. - reglajul termic al instalaţiei de preparare a apei calde; - reglajul hdraulic al instalaţiei; - controlul şi verificarea instalaţiei;
122

9. este necesar ca instalaţia de preparare a apei calde să fie dotată cu dispozitive automate de reglaj. Controlul reglajului se face prin măsurarea temperaturii apei cu ajutorul termometrelor etalonate. Temperatura maximă de preparare şi furnizare a apei calde nu trebuie să depăşească 60oC. constă în stabilirea temperaturii la care să se facă închiderea vanei montate pe conducte de alimentare cu agent termic.5. În acest scop se face reglajul temperaturii de furnizare a apei calde de consum la schimbătorul de căldură. Apa caldă de consum trebuie furnizată. 23. Reglajul termic 23. după tipurile de aparate folosite. Temperatura la care vanele se închid sau încep să se deschidă să fie identică cu temperatura corespunzătoare reglajului.8. independent de mărimea consumului. În acest scop se vor respecta indicaţiile din cartea tehnică a aparatului. Pentru menţinerea temperaturii apei calde la o valoare constantă. la o temperatură cât mai apropiată de cea de utilizare. care reglează debitul de agent termic necesar preparării apei calde de consum în funcţie de cantitatea de apă caldă solicitată de consumatori.4. . Reglarea regulatorului de temperatură se face diferit. Reglajul regulatorului. 23. 23. În afara vârfurilor de consum se recomandă menţinerea temperaturii economice medii de furnizare a apei calde de 50oC. Reglajul termic al instalaţiei de preparare a apei calde de consum se face cu scopul de a asigura alimentarea cu agent termic a aparatelor de preparat apă caldă în condiţiile prevăzute în proiect.7. la punctele de consum.revizia instalaţiei. datorită pierderilor de căldură.efectuarea reparaţiilor curente.. prevăzut cu dispozitiv automat de închidere. având în vedere temperatura frecventă de utilizare a majorităţii consumatorilor şi scăderea temperaturii pe reţelele de distribuţie. 123 . În acest scop se recomandă ca instalaţiile neechipate cu dispozitive de reglaj să fie echipate îndată ce situaţia permite. 23. 23.6. capitate şi accidentale.

se va utiliza un termometru cu contact sau se face numai un control cu mâna al temperaturii agentului termic pe conducta de întoarcere. debitele de agent termic. după soluţia din proiect. stabilite prin proiect. La instalaţiile existente.controlul aparatelor de preparat apă caldă şi al accesoriilor. se realizează pein obturarea secţiunii de trecere. Controlul şi verificarea 23. dar neechipate cu dispozitive automate de reglaj. 124 . La instalaţiile locale de preparare a apei calde. cu ajutorul unei vane de reglaj. 23. 23. după necesităţi.Reglajul hidraulic 23. acţionarea fie a vanelor de închidere de pe conductele de alimentare cu agent termic. 23. însoţită de una de închidere. iar în lipsa dispozitivelor de măsurare a debitului de agent termic. La cazanele de baie şi la cele de rupere a presiunii este necesară o supraveghere permanentă. Reducerea debitului de agent termic. . se poate face: cu ajutorul unei diafragme calibrate.16. cât şi pe cele ale apei calde de consum. În lipsa unor dispozitive de reglaj automat. care. Reglajul hidraulic se va face la instalaţiile de preparare a apei calde de consum prevăzute cu două sau mai multe aparate de preparat apă caldă. 23. în lipsa diafragmelor sau a vanelor speciale de reglaj. la nivelul celui necesar.13. prin intermediul unei pompe cu debit variabil sau cu ajutorul unui ventil cu trei căi şi a unui by-pass etc. cu excepţia cazanelor de baie şi a celor cu vas de rupere a presiunii. se impune supravegherea permanentă a temperaturii apei calde de consum şi.10.14. se pot folosi robinetele de închidere şi ca robinete de reglaj. respectiv de apă rece de consum. 23. atât pe circuitele agentului termic.12. astfel încât să se asigure la fiecare aparat de preparat apă caldă. Controlul şi verificarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum se face zilnic şi constă în: . reglajul se face conform indicaţiilor din cartea tehnică a aparatului.11.controlul şi verificarea conductelor şi a accesoriilor acestora.15. fie a arzătoarelor (injectoarelor) cazanelor.

22.18. 23. Verificarea funcţionării serpentinei constă în verificarea circulaţiei agentului termic pe conducta de ducere şi de întoarcere. capitale şi accidentale. Verificarea.controlul şi verificarea pompelor de recirculare a apei calde. 23.controlul şi verificarea surselor de energie termică.26. revizia şi reparaţiile curente. Operaţia se face prin citirea indicaţiei termometrelor de pe cele două racorduri sau prin controlul cu mâna.30. Revizia instalaţiei de preparare a apei calde se face anual şi constă în: . Exploatarea pompelor de recirculare a apei calde se face conform prevederilor din art.23. 23.21.verificarea etanşeităţii îmbinărilor. Controlul şi verificarea aparatelor de preparat apă caldă constă în: .17. 125 . se fac odată cu verificarea instalaţiei interioare de alimentare cu apă caldă. Revizia 23. 23.4.. .verificarea funcţionării serpentinei. 23. 4. a conductelor şi a accesoriilor acestora. Exploatarea aparatelor de preparat apa caldă prevăzute cu dispozitive de ardere şi reglaj automat se va face conform indicaţiilor din cartea termică a echipamentului. Verificarea funcţionării aparatelor de măsură se face prin compararea rezultatelor cu alt aparat etalon. .rezivia conductelor de alimentare cu apă rece.verificarea funcţionării dispozitivelor de siguranţă.19.verificarea funcţionării aparatelor de măsură.20. precum şi a accesoriilor acestora. de distribuţie a apei calde şi de recirculare. 23. . .

verificarea instalaţiilor anexe (instalaţia de gaze. . instalaţia electrică etc. . Reparaţiile curente se efectuează pe baza constatărilor făcute cu ocazia verificării şi a reviziei instalaţiei de preparat apa caldă şi. Reparaţii capitale 23. . pentru elementele la care se întrevede că vor putea apare defecţiuni după o perioadă relativ scurtă de timp. Cu această ocazie aparatul se curăţă de depuneri şi se spală.verificarea gradului de corodare a suprafeţelor de schimb de căldură şi a mantalei schimbătorului de căldură prin demontarea aparatului. se grunduieşte din nou cu grund agrementat pentru contact cu apă potabilă: . dacă este cazul. etanşeitatea îmbinărilor. mod de funcţionare etc. Reparaţiile capitale se fac cu scopul restabilirii complete a capacităţii de lucru a instalaţiilor în vederea realizării caracteristicilor tehnice iniţiale. Reparaţiile curente se fac de către personalul de exploatare. se recomandă folosirea personalului recomandat de fabricant.. starea suporţilor. starea termoizolaţiei.verificarea termoizolaţiei.verificarea modului de funcţionare a aparaturii de măsură şi a dispozitivelor de siguranţă. se remediază eventualele defecţiuni şi.26. preventiv.).). 126 . Revizia aparatelor de preparat local apa caldă se face conform indicaţiilor din cartea tehnică a aparatului.25. Pentru echipamentele de preparat apă caldă. Reparaţii curente 23.verificarea modului de funcţionare a aparaturii de reglaj a debitului agentului termic.revizia aparatelor de preparat apă caldă (starea generală.24. Se recomandă ca verificarea să fie făcută de specialiştii firmei furnizoare a aparatului sau de personal calificat abilitat de fabricant. . folosind piesele de rezervă din stoc. 23.

Se recomandă ca.alimentarea cu apă rece pentru consumul menajer. EXPLOATAREA STAŢIILOR DE POMPARE Generalităţi 24. în cadrul reparaţiilor capitale. Reparaţiile accidentale sunt determinate de apariţia neaşteptată a unor defecţiuni. pentru a asigura funcţionarea în deplină siguranţă a instalaţiei. cu ocazia reparaţiilor capitale se vor efectua şi următoarele operaţii: .înlocuirea serpentinelor sau plăcilor de la schimbătoarele de căldură. 23. . cu fiabilitate ridicată. cu grad de siguranţă în funcţionare sporit. Exploatarea staţiilor de pompare a apei se efectuează asupra celor care asigură: .). deteriorări sau avarii.refacerea izolaţiei conductelor de apă caldă. când instalaţiile sunt comune.29. pompe etc. cu consum mai mic de energie etc. . 24. Reparaţii accidentale 23. .28. de transport agent termic.înlocuirea pieselor uzate care nu mai corespund condiţiilor de funcţionare.1. precum şi a boilerelor. 127 . . care trebuiesc înlăturate imediat. să fie înlocuite echipamentele depăşite din punct de vedere tehnic cu altele noi. .înlocuirea unor porţiuni din conductele de alimentare cu apă caldă şi agent termic. 23. dotare cu dispozitive de reglaj automat.demontarea tuturor părţilor componente ale instalaţiei de preparat apă caldă (boilere.27. În cazul menţinerii echipamentelor existente.Cu această ocazie se înlocuiesc parţial sau total elementele ale instalaţiei.alimentarea cu apă pentru consumul menajer şi pentru combaterea incendiilor. care sunt deteriorate.

fiind recomandabil ca acesta să fie abilitat de fabricantul agregatului de pompare. 24. 24. precum şi cu ocazia reparaţiilor capitale se recomandă ca staţia de pompare să fie reutilată numai cu echipamente performante. pentru a se realiza economii de energie. silenţioase. să se schimbe şi amplasamentul staţiei de pompare cât mai departe de zona protejată. în care pompele sunt amplasate alături sau sub/deasupra încăperilor de dormit. În cazul clădirilor vechi. .recircularea apei calde de consum. prin: .dacă este oportun din punct de vedere tehnico economic .. 24. care sunt specifice fiecărui tip de pompă. . Defecţiunile specifice fiecărui tip de pompă şi modul de remediere sunt menţionate în cartea tehnică a fiecărei pompe.7. Remedierile vor fi efectuate numai de personal calificat. produs de electropompe.cu motoare cu turaţie variabilă. Intervenţiile la instalaţia electrică şi cea de automatizare se vor face numai de către persoane autorizate. În cazul unor defecţiuni care impun înlocuirea pompelor şi a celorlalte echipamente. iar când pereţii fac parte din structura de beton a clădirii se va executa o izolaţie fonică şi la pereţi. antrenate .6. confort în exploatare şi cheltuieli de întreţinere reduse.3.5. odată cu înlocuirea pompelor.2.evacuarea apelor uzate de la un obiect sanitar sau de la mai multe obiecte sanitare din clădire sau a apei colectate de pe pardoseli sau în cazul golirii instalaţiei şi a rezervoarelor de apă. precum şi instrucţiunile de exploatare ale staţiei de pompare.aplicarea unui tavan fonoabsorbant în încăperea staţiei de hidrofor. pentru a putea remedia defecţiunile în cel mai scurt timp. cu randament şi fiabilitate ridicată. 128 .4. de odihnă sau a celor în care se desfăşoară activităţi pe care zgomotul pompelor sau compresoarelor le poate perturba se recomandă ca. 24. 24.amplasarea electromotoarelor pe fundaţii cu suspensii elastice. Personalul de exploatare are obligaţia să studieze şi să-şi însuşească indicaţiile cuprinse în instrucţiunile de exploatare ale fabricilor constructoare. 24. Totodată se vor lua măsuri de reducere a nivelului de zgomot.

24.starea elementelor care contribuie la exploatarea în siguranţă a staţiei de pompare. la loc vizibil. centuri de siguranţă cu dispozitive de ridicare etc. ..etanşeităţii conductelor. nivelul gazelor emanate în staţiile de pompare a apelor uzate etc. care va trebui să depisteze neregulile (vizibile sau sesizabile) din punct de vedere al exploatării şi să stabilească cauzele care ar putea produce sau au produs defecţiuni. . va fi afişat regulamentul privind tehnica securităţii şi protecţiei muncii care va cuprinde măsurile specifice necesare a fi respectate în operaţiile de exploatare curentă şi reparaţii pentru toate categoriile de instalaţii aferente..).10. elemente în mişcare (motoare. Operaţia constă în verificarea: . armături de siguranţă. pompe. Pentru o bună exploatare a staţiilor de pompare se vor păstra în evidenţă toate documentele de certificare a calităţii echipamentelor. măsurile de prim ajutor care trebuiesc acordate în primă urgenţă în caz de intoxicare cu gaze evacuate din instalaţiile de canalizare. procesele verbale de autotizare şi funcţionare. echipamentul de protecţie obligatoriu (măşti de alimentare cu aer din spaţiul exterior staţiei de pompare. Controlul şi verificarea staţiei de pompare se face zilnic de către mecanicul de serviciu. 129 .introducerea unor garnituri elastice la clapeţii supapelor de contrasens. compresoare).introducerea unor racorduri elastice între electropompe şi conducte. Exploatarea staţiilor de pompare Controlul şi verificarea 24. În încăperea staţiei de pompare se va fixa. cartea tehnică a utilajelor.8.9. 24. schema staţiei de pompare şi instrucţiunile de exploatare. măsurile speciale caracteristice acestui tip de instalaţii. precum şi componenţa formaţiei de lucru (respectiv de minim 3 operatori). armăturilor şi echipamentelor. De asemenea. În cazul staţiilor de pompare pentru ape uzate vor fi menţionate. în mod expres. şi se va menţine intactă placa de timbru a echipamentelor. protecţia contra electrocutării.

14. 24. . La rezervorul tampon şi la cel de înălţime se va verifica dacă sunt pierderi de apă prin preaplin.nivelul zgomotelor produse de echipamente în mişcare.. . În timpul exploatării staţiei se vor respecta următoarele reguli pentru buna funcţionare a pompelor: .se verifică dacă încălzirea electromotorului este normală. Mecanicul de serviciu trebuie să urmărească indicaţiile aparatelor de control: manometre. 24. .buna funcţionare a instalaţiilor de iluminat. se va verifica dacă pompele pornesc şi se opresc la nivelele stabilite prin proiect.13.indicaţiile aparatelor de măsură. şi dacă presiunea de pornire şi oprire a pompelor este cea indicată în proiect. verificând dacă sistemul de răcire nu este întrerupt. .verificarea etanşeităţii presetupelor (ele trebuie să fie strânse uşor pentru a permite ca puţină apă să poată umezi garnitura). dacă alimentarea cu apă se face normal şi dacă starea generală a rezervorului este cea corespunzătoare. forţă şi automatizare. La staţiile de hidrofor se va urmări dacă conţinutul de aer în recipienţi se menţine în limitele normale. 130 . . 24.starea izolaţiei termice a conductelor şi echipamentelor. pentru a se controla şi dacă toate elementele staţiei funcţionează normal. 24. la parametrii prevăzuţi în proiect. La rezervoarele la care pornirea şi oprirea pompelor se face funcţie de nivelul apei din rezervor.. ampermetre etc.11. se vor unge lagărele electropompelor şi toate piesele în mişcare conform indicaţiilor din cartea tehnică a agregatului. .se efectuează controlul palierelor răcite cu apă. De asemenea.12.încălzirea palierelor nu trebuie să depăşească 60oC (nu trebuie să depăşească o temperatură suportabilă la atingerea cu mâna).

.starea instalaţiei de alimentare cu energie electrică. .îndepărtarea la timp a depunerilor care pot obtura aspiraţia pompelor. urmărindu-se cunoaşterea în detaliu a fiecărui element al staţiei în vederea unor eventuale intervenţii care să permită evitarea unor accidente.16.spălarea periodică a bazinului de recepţie şi menţinerea în stare de funcţionare a instalaţiei de spălare.starea generală a agregatului.15.menţinerea în perfectă stare de funcţionare a instalaţiei de evacuare a lichidelor din încăperea pompelor. în mod suplimentar. .menţinerea curăţeniei în încăperea pompelor. . Revizia 24.17. . schimbarea uleiului se face conform indicaţiilor fabricantului.. La agregatele de pompare se va verifica: .modul de fixare pe postament.se verifică starea cuplajului pompă-motor. 131 .se verifică şi se menţin în stare de funcţionare conductele care preiau apa de la presetupe.menţinerea în perfectă stare de funcţionare a sistemului de ventilare a staţiei de pompare (încăpere şi rezervor) prin efectuarea la timp a curăţirii. Revizia staţiei de pompare se face anual.spălarea periodică a încăperii pompelor.modul de racordare la reţelele de aspiraţie şi refulare. Pentru staţiile de pompare a apelor uzate vor fi respectate. . reviziei şi reparării elementelor componente. 24.se verifică dacă se menţine nivelul normal al uleiului în lagăre. . şi următoarele prescripţii: . . . 24. .

starea izolaţiei termice. . Recipientul se va curăţa de depuneri şi se va spăla. recipientul se va grundui). La recipienţii de hidrofor se va verifica: . 24. . 24.starea preaplinului.. .etanşeitatea la trecerea conductelor prin pereţii rezervorului.modul de fixare pe postament.calitatea îmbinărilor.18.20.nivelul de zgomot produs în timpul funcţionării. .starea stratului interior de protecţie (dacă este necesar. se va spăla şi dacă este necesar. inclusiv existenţa gărzii hidraulice (dacă este cazul). La armăturile de închidere se va verifica: 132 .19.starea instalaţiei de automatizare. se va grundui şi vopsi cu grund şi vopsele agrementate pentru contact cu apă potabilă. .starea sorbului în general şi a elementelor componente.modul de funcţionare a robinetelor de alimentare cu apă. . . . .starea stratului de protecţie interior şi exterior. Verificarea recipientelor sub presiune şi a armăturilor de siguranţă se face în conformitate cu prevederile ISCIR pentru echipamente care intră sub acest control.gradul de corodare. 24.starea flotoarelor şi modul în care sunt reglate. Rezervorul se va curăţa de depuneri. La rezervoare se va verifica: . . .etanşeitatea îmbinărilor şi calitatea garniturilor.

conducte). aferentă staţiei de pompe. 24. 24. 24.etanşeitatea îmbinărilor.de siguranţă sau reglare a parametrilor . recipiente de hidrofor.starea generală a conductelor şi izolaţiei.modul de închidere şi deschidere a robinetelor (uşurinţă de manevrare. verifică şi revizuieşte de către o unitate specializată. gradul de închidere şi deschidere etc. . La conducte şi izolaţii se va verifica: . 24.funcţionarea la presiunea de evacuare precum şi capacitatea de acţionare (în timpul exploatării instalaţiei se va acţiona periodic dispozitivul de aerisire al robinetului de siguranţă. Instalaţia de evacuare a apei.). 24. Rezultatul verificărilor făcute la revizie se consemnează într-un proces verbal care va sta la baza reparaţiei şi a recepţiei care se va face după reparaţie. La ventilele de siguranţă se va verifica: . sau al golirea instalaţiei (rezervor.23.etanşeitatea îmbinărilor (la filet. . conform indicaţiilor producătorului.etanşeitatea robinetelor..se întreţine. reetalonarea (de către unităţi specializate) sau după caz .22. Aparatele de măsură vor avea marcate pe scală valorile limită permise. 133 . .înlocuirea acestora. Instalaţia de automatizare . iar după închiderea dispozitivului se va observa dacă robinetul se închide). .modul de fixare al conductelor şi al suporţilor acestora.21.calitatea manşoanelor de protecţie şi a izolaţiei la trecerea conductelor prin pereţi şi planşee. se verifică dacă poate asigura evacuarea în bune condiţii a apei rezultate ca urmare a unor defecţiuni la robinetele de plutitor. Unitatea poate face parte din organizaţia de exploatare a instalaţiilor sau poate fi independentă. . asigurând serviciile pe bază de contract.25.26.24. La aparatele de măsură şi control se va efectua verificarea funcţionării şi eventual. 24. garnituri) şi pe traseul conductelor.

28. Realizarea lucrărilor de reparaţii capitale. Reparaţii accidentale 24.6. 24. piesele de rezervă din stoc. 6.32. se recomandă ca înlocuirea să se facă conform prevederilor de la art.33. în general. probele şi recepţia instalaţiei se fac similar celor de investiţii (vezi art. încheiat după efectuarea probelor şi recepţia instalaţiei. Reparaţiile curente se fac la unele elemente care pot afecta buna funcţionare a instalaţiei şi durează. În cadrul reparaţiilor capitale se înlocuiesc unele elemente ale instalaţiei sau părţi din acestea cu scopul menţinerii instalaţiei la parametrii proiectaţi. care sunt determinate de apariţia neaşteptată a unor defecţiuni. Reparaţii capitale 24. 134 . a compresoarelor precum şi reetalonarea aparatelor de măsură şi control se face în ateliere de specialitate. 24.Reparaţii curente 24. se va depune la cartea tehnică a construcţiei. Procesul-verbal. Repararea agregatelor de pompare. de regulă. 24. pentru elementele la care se întrevede că vor putea apare defecţiuni după o perioadă relativ scurtă de timp.30. pentru a menţine în permanentă siguranţă funcţionarea instalaţiei. o perioadă scurtă de timp. ciclurile perioadei de timp între două reparaţii capitale se stabilesc în funcţie de durata normală de serviciu a instalaţiei şi de gradul de uzură a elementelor acestora. Prin efectuarea reparaţiilor curente se asigură funcţionarea staţiei de pompare la parametrii prevăzuţi în proiect. 2. Reparaţiile capitale sunt planificate.19). verificările. În cazul înlocuirii unor pompe şi echipamente. Reparaţiile curente se efectuează pe baza constatărilor făcute de verificări şi revizii şi preventiv. deteriorări sau avarii. Reparaţiile accidentale. se execută imediat.27.29. 24. 24.31.34. Reparaţiile curente se fac de către personalul de exploatare folosind.

montată sau în depozit. vată minerală.la rezervorul tampon.armături de închidere. se opresc pompele şi se închide robinetul de pe conducta de alimentare a rezervorului. la staţiile de pompare a apelor uzate trebuiesc respectate şi următoarele măsuri specifice: 135 . .36. 24. materiale de etanşare.60.37.la staţiile de pompare a apei uzate. se procedează ca la rezervorul tampon. reţinere şi siguranţă. menţionate în art. prin închiderea robinetelor de izolare. care trebuiesc să cuprindă modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţie normală şi în caz de incendiu. siguranţa şi igiena muncii 24. iar în cazul în care instalaţia este echipată cu mai mulţi recipienţi se izolează recipientul defect. La instalaţiile de pompare comune pentru consum menajer şi incendiu sau la cele independente de incendiu se vor respecta prevederile din instrucţiunile de funcţionare şi verificare periodică ale instalaţiilor prevăzute pentru stingerea incendiilor.ţevi. garnituri etc. Protecţia.seturi de aparatură de măsură şi control. în cazul existenţei unui singur recipient. flanşe.o electropompă. . 24.automat de pornire.68. se opreşte electromotorul şi apoi se închid vanele la aspiraţia şi refularea pompei.2. În cazul avariei parţiale sau totale a unor echipamente. în cazul defectării pompei şi în lipsa rezervei. . alimentarea cu apă a instalaţiei făcându-se pe conducta de ocolire. se scoate din funcţiune instalaţia aferentă (obiectul sau obiectele sanitare). . 2. . .38.. se separă imediat echipamentul avariat de restul instalaţiilor astfel: .35. În vederea efectuării reparaţiilor curente sau accidentale este necesar ca unitatea de exploatare să dispună de rezerve de echipament de tipul celor aflate în exploatare şi anume: . . În afara prevederilor privind protecţia muncii. fitinguri.la pompe.24.la recipienţii de hidrofor.

. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE Generalităţi 25. . Evacuarea apelor uzate din clădiri în reţelele exterioare (publice) de canalizare se va face cu respectarea prevederilor din art.2. 136 .2. Pentru evitarea deteriorării reţelelor de canalizare interioare. 25. aferente instalaţiilor de canalizare. ce fac obiectul prezentului normativ.5.29. Staţiile de pompare a apelor uzate. 2. 25.curăţirea şi manipularea pompelor trebuie făcută cu mănuşi de cauciuc cu cleşte special..se interzice fumatul şi folosirea sculelor cu flacără. la loc vizibil instrucţiunile de exploatare a instalaţiei de canalizare cu indicaţiile de folosire raţională a acesteia.1. este interzisă evacuarea în reţea a apei calde cu temperaturi mai mari de 40oC. . cu cârlige sau alte dispozitive.tip U .sudarea rezervoarelor metalice de primire se va face după ce s-au făcut mai multe verificări şi sunt create condiţii normale de lucru (încăperea este bine ventilată şi nu există riscul unor accidente).4.31. 25. 6. În blocurile de locuinţe. 25.. executate din ţevi PVC . Proprietarii şi administratorii clădirilor care asigură exploatarea instalaţiilor de canalizare. răspund de calitatea apelor evacuate în reţeaua publică de canalizare. 25. precum şi în alte clădiri.3. se vor exploata conform prevederilor din cap. unde folosirea necorespunzătoare a instalaţiei de canalizare poate perturba buna ei funcţionare.personalul de exploatare trebuie să respecte cu deosebită rigurozitate normele de igienă personală. se vor afişa.

garnituri sau frânghie gudronată şi mastic bituminos la traversarea pereţilor şi planşeelor). Revizia instalaţiei se face anual şi se referă la calitatea apelor uzate şi la funcţionarea în ansamblu. . tasarea pardoselii etc. conducte.). gunoaie.controlul depunerilor de frunze. coloane de ventilare etc.controlul calitativ al apei uzate se face pe baza analizelor de laborator. . emanaţii de mirosuri provenite din reţeaua de canalizare etc. Controlul şi verificarea 25.verificarea gradului de etanşeitate al instalaţiei (îmbinări. ..integritatea dispozitivelor de susţinere a conductelor. sifoane şi recipienţi de pardoseală. reducerea debitului evacuat.). starea tuburilor. .controlul calitativ se realizează folosind metode şi mijloace specifice. . astfel: .urmărirea gradului de etanşeitate al instalaţiei şi depistarea eventualelor pete de umezeală pe pereţi. pe receptorii de terasă sau pe capacele gurilor de scurgere a apelor meteorice. planşee.depistarea unor anomalii în funcţionarea reţelei de canalizare (refulări periodice.Exploatarea instalaţiilor interioare de canalizare a apelor uzate menajere şi a celor meteorice.controlul subsolurilor şi canalelor tehnice în vederea depistării eventualelor scurgeri şi/sau infiltraţii. zăpadă etc.verificarea aspectului general al instalaţiei.integritatea izolaţiei fonice specifice (garnituri de cauciuc la prinderi. .existenţa căciulilor de protecţie la coloanele de ventilare. . . 137 .7.6.verificarea aspectului general al instalaţiei. . Revizia 25. . Controlul şi verificarea instalaţiilor de canalizare constă în: .

.V. .13.verificarea legăturii directe a reţelei de canalizare cu atmosfera pentru a evita suprapresiunile şi depresiunile în reţea.verificarea dispozitivelor de susţinere şi fixare a obiectelor sanitare.12. pentru a menţine în permanentă siguranţă în funcţionare a instalaţiei şi evitarea unor urmări grave. a tuburilor din P. În cazul unor lucrări de reparaţii la conductele de canalizare. 138 . 25. 25. Conducta din fontă de scurgere.. . Curăţirea şi spălarea instalaţiei 25. se va ridica deasupra pardoselii primului nivel cu circa 30 cm.verificarea sistemului de prindere şi susţinere a coloanelor şi colectoarelor şi modul de conservare a pantelor colectoarelor.U cu tuburi de fontă de scurgere etanşe la presiune normală de 0. la colectoarele amplasate în subsolul clădirilor.C.10.8. respectiv din polipropilenă. Reparaţii capitale 25.11. se recomandă înlocuirea. Reparaţii curente 25. Reparaţiile accidentale constau în remedierea operativă a defecţiunilor şi avariilor apărute. Reparaţii accidentale 25. Pentru a evita formarea de depozite întărite în instalaţia interioară de canalizare se recomandă să se efectueze periodic curăţirea şi spălarea reţelei. în vederea asigurării funcţionării instalaţiei la parametrii proiectaţi. Reparaţiile curente constau în remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia controalelor şi verificărilor. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea unor elemente din instalaţie uzate sau deteriorate.5 bari sau cu ţevi din polipropilenă (PP).9. Curăţirea şi spălarea instalaţiilor interioare de ape uzate se face anual sau de câte ori se impune.

15.dacă pe traseul canalelor sau/şi în jurul căminelor s-au ivit tasări ale solului sau ale pavajelor. Spălarea şi curăţirea instalaţiei se începe din amonte de la obiectele sanitare . .dacă pereţii şi treptele căminelor au suferit degradări. 25. verificarea şi revizia reţelelor exterioare de canalizare constau într-un control de suprafaţă (control exterior) şi un control de adâncime (control interior). care împiedică vizitarea şi intervenţia rapidă în caz de necesitate. În cadrul controlului exterior se verifică: . .25. 25.14.17.dacă capacele sau grătarul căminilor şi gurilor de scurgere sunt crăpate sau lipsă.18. verificarea şi revizia 25. Exploatarea reţelelor exterioare de canalizare Controlul. 139 .19.20.folosind unelte şi dispozitive adecvate.16. Reţeaua de canalizare a apelor meteorice se recomandă să fie revizuită şi curăţată anual. precum şi după furtuni violente. se curăţă locul de muncă şi se procedează la etanşarea dispozitivelor de curăţire. . Controlul. 25. După colectarea şi evacuarea depunerilor scoase din instalaţie. respectiv dacă împiedică scurgerea apelor meteorice în reţeaua de canalizare. 25. 25. Controlul interior al canalelor se face o dată pe an cu ajutorul oglinzilor (canalele fiind de regulă nevizitabile) sau cu ajutorul unor “roboţi" speciali.dacă capacele şi grătarele sunt aşezate corect în lăcaşul lor. În cazul controlului interior se mai verifică: . creând pericol pentru circulaţie şi posibilităţi de introducere a gunoaielor în canal. Controlul exterior se face lunar şi constă în parcurgerea la suprafaţă a traseelor canalelor de către echipele de control.dacă pe cămine şi guri de scurgere s-au depozitat diverse materiale.

defecţiuni sau avarii. . îmbinări. eroziuni şi orice alte degradări.fixarea treptelor dislocate şi înlocuirea celor uzate la căminele de vizitare.dacă pereţii tuburilor au suferit fisurim deformaţii. Observaţiile echipei de control se trec într.înlocuirea capacelor uzate şi defecte la căminele de vizitare.23.repararea pavajelor deteriorate de exfiltraţii anormale şi/sau de defecţiuni ale canalizării. pentru menţinerea instalaţiei în stare normală de funcţionare şi siguranţă. 140 . Reparaţii capitale 25. care favorizează uzura anormală a reţelei. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea unor tronsoane sau refacerea unor cămine sau guri de scurgere în vederea asigurării unei normale funcţionări a reţelei de canalizare. Reparaţii accidentale 25. . .repararea zidăriilor.un proces-verbal pentru remedierea defecţiunilor constatate.dacă scurgerea prin canale şi prin rigolele căminelor se face normal şi nu se produc depuneri. .24. rigole). Reparaţiile accidentale se fac ori de câte ori se constată deteriorări.22. .21. 25. tencuieli şi a altor elemente de construcţie care compun canalele şi lucrările accesorii acestora. Reparaţii curente 25.înlocuirea grătarelor uzate şi defecte la gurile de scurgere. Reparaţiile curente constau în: .repararea reţelei defecte (tuburi.. .

25. siguranţa şi igiena muncii 25. Spălarea se face cu apă curată sau uzată colectată în căminele de spălare.32. este obligatorie aducerea terenului la starea iniţială (anterioară ivirii defecţiunii). hasnale. Spălarea reţelei exterioare de canalizare are drept scop prevenirea înfundării canalelor prin depuneri care se întăresc. este necesară curăţirea şi spălarea reţelei. Curăţirea canalelor nevizitabile se face prin mijloace mecanice sau prin spălare. înseamnă că tubul este spart şi pământul a obturat trecerea. 2. În cazul reţelelor de canalizare la care nu se asigură viteza de autocurăţire şi au loc depuneri. Curăţirea şi spălarea reţelelor 25.29. separatoare de grăsimi şi nămol etc.60-2. vor cuprinde. 25.34. 25.31.30. Gurile de scurgere se curăţă cel puţin de patru ori pe an.). După efectuarea reparaţiilor (curente. Instrucţiunile de protecţie. 141 .67 şi indicaţii privind: .33. răngi. În acest caz. se execută săpătura şi se înlocuieşte tubul defect. Pentru curăţirea canalelor se folosesc sfere metalice. În cazul în care canalul nu poate fi desfundat prin folosirea mijloacelor clasice.26.28.27. Se recomandă curăţirea cel puţin o dată pe an. capitale sau accidentale) şi umplerea cu pământ a tranşeei.măsuri de igienă personală a celor care lucrează la exploatare pentru evitarea pericolului de îmbolnăvire sau contaminare a persoanelor cu care vin în contact. 25. sârmă groasă etc. în afara indicaţiilor menţionate în art. siguranţă şi igiena muncii pentru exploatarea reţelelor exterioare de canalizare şi a construcţiilor aferente (cămine. 25. Curăţirea canalelor se va face din amonte spre aval. 25. perii.25. Protecţia. 25. 25. Gurile de scurgere cu sifon şi depozit se curăţă cu autovidanja.

evidenţa consumului se va face într.. 26. 142 .35. după caz. Exploatarea în bune condiţiuni a instalaţiilor sanitare se va face printr. de către un personal calificat.un registru de evidenţă. se va folosi masca de gaze.. extinderi. Totodată se vor lua şi măsuri de siguranţă menţionate la art. 6. de dezinfecţie a echipamentului de protecţie şi interdicţia utilizării acestuia în afara serviciului. INDICAŢII FINALE 26.o activitate permanentă. se vor face conform legii .la instalaţiile mari. 26. să. verificărilor şi reviziilor instalaţiei vor fi consemnate întrun registru anume întocmit.având în vedere prevederile “Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare" .pe două sau trei schimburi . 26. Înainte de intrarea în căminul de vizitare se va face aerisirea după caz timp de 1/2 .măsuri de protecţie în timpul lucrului. după modelul din ANEXA 4.5. la nevoie.3 ore. 25.4.8. în vederea executării unor reparaţii. Rezultatele controalelor. iar lucrătorul va fi supravegheat de alţi doi oameni care. conform indicaţiilor din prezentul normativ. 26. La toate instalaţiile sanitare se va ţine evidenţa consumului de apă astfel: . verificat şi autorizat pentru anumite operaţii (activităţi).1. întocmit conform ANEXEI 6.după proiect . 26. Lucrările de reparaţii capitale. Evidenţa lucrărilor de reparaţii curente se va ţine într. Funcţionarea instalaţiilor sanitare va fi urmărită permanent. pentru staţiile de pompare a apelor uzate. 273/1 iunie 1994.un registru special. I9. întocmit după modelul din ANEXA 5.l poată trage în exterior cu ajutorul unor frânghii. În cazul curăţirii hasnalelor şi separatoarelor de grăsimi şi nămol. modernizări. modificări etc.măsuri de curăţire şi. competentă şi disciplinată.3. şi se vor recepţiona având în vedere “Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora" nr. la care exploatarea instalaţiilor sanitare se face de către un personal permanent .2. .ind.

la instalaţiile mici.temporar sau definitiv . se va ţine numai evidenţa consumului zilnic de apă.. se va întocmi un proces verbal de predare.un singur schimb sau numai de câteva ore. cu consum redus de apă şi un personal de exploatare cu activitate zilnică într.6. 26. În cazul schimbării .primire.a personalului de exploatare sau în cazul unor intervenţii speciale. 143 . Toate documentele menţionate mai sus constituie anexe la cartea tehnică a construcţiei.7. 26. după modelul celui din ANEXA 7.

cadă de baie şi spălător .apartamente cu closet. cadă de baie sau duş şi spălător Notă: . lavoar. lavoar. cărbuni.cazul 2 – cu contorizare şi cu armătări vechi . lavoar.ANEXA 1 Necesarul specific de apă rece şi caldă pentru clădirile de locuit în funcţie de felul preparării apei calde. combustibil lichid sau gaze . de gradul de dotare cu obiecte sanitare şi a contorizării consumului de apă FELUL PREPARĂRII APEI CALDE ŞI DOTAREA CU OBIECTE SANITARE  Necesar specific de apă V necesarul necesarul specific total specific de de apă rece  apă rece V srz  V strz pentru pentru cazul: cazul: 1 2 3 1 2 3 sz [ l/zi. cadă de baie sau duş şi spălător c) preparare locală a apei calde cu cazane cu acumulare funcţionând cu lemne.apartamente cu closet.apartamente cu closet.pers ] necesarul specific de apă caldă de 60  o C V scz pentru cazul: 1 2 3 a) prepararea centrală a apei calde: .cazul 1 – fără contorizare şi cu armături vechi . lavoar.apartamente cu closet.cazul 3 – cu contorizare şi cu armături eficiente 280 210 140 170 120 70 210 140 120 120 70 60 110 90 90 70 70 60 140 120 100 70 60 50 70 60 50 120 100 80 60 50 40 60 50 40 144 . cadă de duş şi spălător b) preparea locală a apei calde cu încălzitoare instantenee cu gaze sau energie electrică: .

cantine şi restaurante (pentru o persoană.actori (pentru o persoană pe zi) .cu duşuri sau căzi de baie în grupuri sanitare comune . trei mese pe zi) 6. Destinaţia clădirii crt. Internate şcolare (pentru un ocupant pe zi) . policlinici (pentru un bolnav pe zi) 13. [l] Nr. total apă 20 din care apă caldă de 600C 5 35 12 25 12 5 5 22 44 15 3 10 20 80 90 170 70 80 110 150 200 100 20 40 50 60 30 40 60 80 100 50 8 235 325 425 15 60 115 165 225 3 30 145 .cu căzi de baie şi duşuri în grupuri sanitare . pentru bolnavi .cu căzi de baie pentru fiecare cameră.cu lavoare în camere 8.cu duşuri 4. case de odihnă (pentru un bolnav pe zi) .cu obiecte sanitare în grupuri sanitare comune . Creşe.cu căzi de baie pentru fiecare cameră. Dispensare. pentru tratamente balneologice 12. Spitale. 5.cu grupuri sanitare pentru fiecare cameră 7. Cămine (pentru un ocupant pe zi) . 1. grădiniţe cu internat (pentru un copil pe zi ) 10.actori (pentru o persoană pe zi ) .spectatori. Hoteluri şi pensiuni (pentru un pasager pe zi) .cu căzi de baie în grupuri sanitare pentru fiecare cameră 9. sanatorii.cu duşuri în grupuri sanitare pentru fiecare cameră . Birouri (pentru un funcţionar pe schimb) Cluburi.cu lavoare în camere . Băi publice (pentru o personă) .ANEXA 2 Necesarurile specifice de apă rece şi caldă pentru clădirile administrative. vizitatori (pentru un loc pe zi) b) fără apă caldă: . Grădiniţe cu copii externi (pentru un copil pe schimb) 11. bufete: .cantine şi restaurante (pentru o persoană. a) cu prepararea centrală apei calde: . social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie Necesar specific. o masă la prânz pe zi) .spectatori. restaurante.cu obiecte sanitare în grupuri sanitare comune . vizitatori (pentru un loc pe zi) Cinematografe (pentru un loc pe zi) Cantine. case de cultură şi teatre 2.bufete (pentru o persoană) .

cu spălare semimecanizată . stadioane (pentru o manifestare sportivă) . Gări (pentru o persoană în traficul zilnic) 17. c) Necesarurile specifice de apă din tabel pot fi reduse dacă se prevăd armtăuri performante şi/sau măsuri de reducere a pierderilor şi a risipei de apă. Secţii de spălare din garaje pentru un: . pentru fiecare schimb.cu spălare mecanizată 18.. Şcoli (pentru un elev pe program) fără duşuri sau băi 15. 146 .cu căzi de baie 14.autoturism . Spălătorii (pentru un kilogram de rufe uscate) . Grupuri sanitare pentru terenuri de sport.pentru un sportiv 16.pentru un spectator .autocamion 19. b) Datele din tabelul 4 se iau în considerare la calculul necesarului de căldură şi de combustibil pentru prepararea apei calde de consum şi la stabilirea capacităţii rezervorului de acumulare (pentru apă rece şi apă caldă de consum). Intreprinderi industriale (pentru un muncitor pe schimb) cu procese tehnologice din grupa: I II III a) b) IV V VI a) b) 200 20 100 5 6 50 5 45 55 20 25 30 300 500 - 50 60 60 75 75 85 60 75 20 25 25 30 30 40 25 30 OBSERVATII: a) Durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor în vestiarele întreprinderilor industriale este de 45 min.

3 0.50 0.50 Presi-unea Echivalenţi normală de de debit utilizare e Pu [bar] 1.80 0.2 0.2 0.00 4.3 0.10 0.50 0.50 1. echivalenţii de debit şi presiunea de utilizare pentru diferite armături de utilizare a apei reci şi calde în scopuri menajere şi igienice Nr.2 0.50 1.2 0.07 0.20 0.2 0.50 0.2 0.20 0.00 0.6 0.00 1.4 0.20 0.2 0.20 0.50 1.00 1.07 0.30 1.ANEXA 3 Debitele specifice de apă.07 0.2 Denumirea punctului de consum a) Baterii pentru: Spălător DN 15 sau chiuvetă DN 15 Spălător DN 20 Cazan de baie DN 15 Baie DN 15 Duş flexibil DN 15 Baie DN 20 (pentru tratamente) Duş DN 15 Duş masaj hidraulic DN 20 Albie de spălat rufe DN 15 Baie de piciore DN 15 Lavoar DN 15 Spălător circular DN 15 b) Robinete pentru: Spălător DN 15 Spălător DN 20 Chiuvetă DN 15 Albie de spălat rufe DN 15 Cazan de fiert rufe DN 15 Încălzitor de apă cu gaze DN 15 Marmită DN 15 Rezervor de pisoar DN 15 Pisoar individual DN 10 Spălător circular DN 15 Baie de picioare DN 15 Lavoar DN 15 Bideu DN 15 Rezervor de closet DN 10 Rezervor de closet DN 15 Spălarea closetului sub presiune DN 15 Fântână de băut apă Maşină de spălat vase DN 15 Maşină de spălat rufe DN 15 Robinet de stropit grădina DN 15 Robinet de stropit grădina DN 20 Robinet de stropit grădina cu dispozitiv de aerare Robinet pentru maşini de evacuare hidraulică a deşeurilor menajere Hidrant de stropit DN 20 Hidrant de stropit DN 25 Robinet dublu sau simplu serviciu DN 10 Robinet dublu sau simplu serviciu DN 15 Robinet dublu sau simplu serviciu DN 20 Robinet dublu sau simplu serviciu DN 25 147 .20 0.3 0.15 1.35 0.00 1.50 2.07 0.00 1.20 0.2 0.6 0.20 0.10 0.2 0.50 1.00 0.10 0.035 0.85 1.50 1.25 3.17 0.50 1.00 1.2 0.50 0.00 1.10 0.3 0.20 0.20 0.3 0.35 0.2 0.35 0.2 0.30 0.50 0.75 6.00 0.30 0.10 0.2 0.2 0.00 1.17 0.17 0.2 0.20 0.00 0.2 0.25 0.35 0.6 0.00 1.17 0.30 0.2 0.5* 1* 1* 0.4 0.60 0.35 0.2 0.10 0.2 0.00 0.25 1.2 0.20 0.35 0.30 0.035 0.2 0.3 0.30 0.2 0.2 0.07 0.85 0.20 0.25 0.2 0.50 1.00 1. crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Debite specifice [l/s] 0.6 0.20 0.20 0.00 1.

4... Executarea şi perioada de execuţie propusă: 6. Constatări şi propuneri de măsuri pentru remedierea defecţiunilor constatate: 5.ANEXA 4 MODEL Pentru registru de evidenţă a activităţilor de control...... 1. Observaţii: Semnătura celor care au efectuat controlul:. Perioada de efectuare a controlului (reviziei). Cine a efectuat controlul (revizia): 3.. Data de consemnare: 2... 148 .. verificare şi revizie a instalaţiilor sanitare.

...................................... Descrierea lucrărilor de reparaţii executate: 2.................................................... numele şi semnătura ...............................ANEXA 5 MODEL Pentru registru de evidenţă a lucrărilor de reparaţii Data Cine completează datele Executant Perioada de execuţie 1................................... .................................. 4............................... numele şi semnătura ............... Observaţii: Textul............. Cine a verificat lucrările executate: Data ...... numele şi semnătura ................ 3........... Cine a luat în primire lucrările executate: Data ........ 149 ......

ANEXA 6 MODEL Pentru registru de evidenţă zilnică a parametrilor instalaţiilor sanitare Data înregistrării Cine completează tabelul Apă rece Consum m3/zi Consum max. 1/h Temp. ° C x x x x x Observaţii: x Observaţii: x Notă: La "Observaţii" se vor menţiona eventualele anomalii constatate şi cauzele care leau determinat. 1/h Consum m3/zi Apă caldă Consum max. precum şi măsurile propuse pentru remediere. med. De asemenea. 150 . se va menţiona ora la care a avut loc consumul maxim.

Au fost predate şi luate în primire următoarele părţi şi elemente componente principale: Nr. s-au predat următoarele documentaţii şi acte justificative: Localitatea: Data: Reprezentantul unităţii care predă Reprezentantul unităţii care primeşte lucrarea: lucrarea. Principalele caracteristici ale clădirii: 5. Instalaţia de alimentare cu apă Observaţii B. 151 . Reprezentantul unităţii (eventual proprietarul sau beneficiarul) care ia în primire instalaţia: 4. Adresa clădirii: 2. Instalaţia de canalizare 7. Observaţii suplimentare: 8. Reprezentantul unităţii de exploatare sau de execuţie (intervenţie) care face predarea instalaţiei: 3.ANEXA 7 MODEL privind procesul-verbal de predare şi primire în exploatare a unor instalaţii de alimentare cu apă şi de canalizare 1. Părţi şi elemente componente A. Cu ocazia predării şi primirii în exploatare a instalaţiei. Principalele caracteristici ale instalaţiei: 6.

.............. Controlul şi supravegherea lucrărilor cu foc deschis se face de către dl ...................... din .... Anunţarea conducătorului sectorului de activitate (proprietar..............) despre începerea.............................. 3..................................... Asigurarea la locul de muncă a următoarelor mijloace de stingere a incendiilor ........... Îndepărtarea materialelor şi substanţelor combustibile de pe locul de execuţie al lucrărilor şi din apropierea acestuia pe o distanţă de .............................. ora ................................................................. astfel încât să înlăture posibilitatea aprinderii acestora..... 2..................... destinaţiei construcţiei şi instalaţiei aferente......................................la .................................. se eliberează "Permis de lucru cu foc" pentru dl .. 5.............. Personalul de execuţie................ Alte măsuri specifice de prevenire a incendiilor ....... din "Normativul pentru exploatarea instalaţiilor sanitare" elaborat de PRODOMUS şi aprobat de MILPAT cu ordinul nr.......... ................. metri....................................... Respectarea regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice procesului tehnologic......... 6.......... cu respectarea următoarelor măsuri: 1....... de la data de ...... control şi supraveghere a fost instruit asupra măsurilor menţionate mai sus.................... Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia şi înlăturarea posibilităţilor de producere a incendiilor şi a exploziilor atât la întreruperea şi terminarea lucrărilor cât şi pe parcursul lor........... 7................................ANEXA 8 UNITATEA Permis de lucru cu foc În baza art......................................................................................... conform regulamentelor în vigoare.......................................................................................... ora ...................... . care urmează să execute următoarele ........ nr........ întreruperea şi terminarea lucrărilor cu foc deschis............ Nume şi prenume Calitatea Semnătura 0 Şeful sectorului în care se execută lucrările: Nume şi prenume Semnătura Responsabilul (şeful) personalului de execuţie Nume şi prenume Semnătura 152 ....................................... 4............... ...................... până la data de ........................................... beneficiar etc.............. ........

..................78 17........112 22....................................................................................................119 23........ DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ………………...66 14..............131 25...............2 2........................... DOMENIU DE APLICARE........................................26 8................................ EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ RECE.......................................4 3........................................... DE MĂSURĂ ŞI CONTROL.............. EXECUTAREA LUCRĂRILOR.......................146 153 ........................................ CONDIŢII DE AMPLASARE ŞI MONTARE A INSTALAŢIILOR.. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ................ EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE PREPARARE A APEI CALDE DE CONSUM.... DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE INSTALATII. ECHIPAMENTE.......... INSTALATII DE ALIMENTARE CU APÃ LA CLÃDIRILE AMPLASATE ÎN ZONE FÂRÂ RETELE HIDROEDILITARE.CUPRINS Pag.. SIGURANŢÂ..... AP....................................................................................................................................... CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE.................................................................…... INDICAŢII FINALE......................... EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ DE CONSUM.. ARMÃTURI DE ÎNCHIDERE....11 5....................40 11................140 26.......... RETELE INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE ŞÎ APĂ CALDĂ DE CONSUM.............................81 19..........................................................125 24.............................................56 13.....................28 9..............21 6............................. AMENAJÃRI CONSTRUCTIVE PENTRU INSTALAŢIILE HIDROMECANICE...........................................................................76 16....... EXPLOATAREA STAŢIILOR DE POMPARE... GRADUL DE ECHIPARE.33 10...........................9 4. INSTALAŢII DE CANALIZARE............................................75 15.................87 20............................ OBIECT......................................... REGLAJ..................... INSTALAŢII PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM................ CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA ŞI RECEPŢIA INSTALAŢIILOR.................................................................................................90 21......... 1................................. DISPOZITIVE PENTRU PRELUAREA DILATÃRILOR ŞI EFORTURILOR ÎN CONDUCTE...................... PRESCRIPŢII GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR SANITARE..24 7....................... EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE......... GOLIRE.......47 12........................ DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE....79 18...................................... MÃSURI PENTRU DIMINUAREA ZGOMOTELOR ŞI A VIBRAŢIILOR PRODUSE DE INSTALAŢIILE HIDROMECANICE........................ IZOLAŢII TERMICE ŞI PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII EXTERIOARE............................................................

....................... Model privind procesul verbal de predare şi primire în exploatare a unor instalaţii de alimentare cu apã şi de canalizare..............................................................................148 ANEXA 2..........................................156 154 ........154 ANEXA 7.. Necesarul specific de apă rece şi caldă pentru clădirile de locuit în funcţie de felul preparării apei calde............................................................................... ANEXE ANEXA 1.................................................... de gradul de dotare cu obiecte sanitare şi a contorizării consumului de apă…....... Model pentru registru de evidenţã zilnicã a parametrilor instalaţiilor sanitare...... PERMIS DE LUCRU CU FOC.......................... Model pentru registru de evidenţã a activitãţilor de control.......................................... Necesarurile specifice de apă rece şi caldă pentru clădirile administrative.152 ANEXA 5...................................151 ANEXA 4.....149 ANEXA 3...................... Model pentru registru de evidenţã a lucrãrilor de reparaţii......................................................... 155 ANEXA 8.......... Debitele specifice de apă...... echivalenţii de debit şi presiunea de utilizare pentru diferite armături de utilizare a apei reci şi calde în scopuri menajere şi igienice......27...........................153 ANEXA 6.................... social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie......................... verificare Şi revizie a instalaţiilor sanitare.............

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful