P. 1
Etica Si Deontologie Profesionala

Etica Si Deontologie Profesionala

|Views: 92|Likes:
Published by Roxana Scripcaru

More info:

Published by: Roxana Scripcaru on Oct 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/14/2013

pdf

text

original

MORALA SI DEONTOLOGIA

− Morala, etica intima a fiecarui individ poate fi definita ca simtul datoriei bazat pe
viziunea personala asupra lumii, pe experienta de viata, fiind considerata singura restrictie admisibila la adresa libertatii unui jurnalist. − Deontologia, stiinta obligatiilor profesionale, datoreaza conceptul lui Jeremy (1748-1832), reprezentant al curentului utilitarist prin lucrarea sa „Deontologia sau stiinta moralei”. Provenind etimologic din 2 cuvinte grecesti: deon (ceea ce e just, convenabil) si logos (stiinta), deontologia inseamna a cunoaste ceea ce e just, moral. Deontologia tinde spre a fi inteleasa ca un set de reguli pe care un profesionist trebuie sa le respecte, fie ca acestea isi au originea in morala, fie ca isi au izvorul in reglementari tehnice. − Deontologia prin natura sa este o parte a moralei, in mod particular este morala care se aplica unei profesii, unei activitati umane, insa prin sfera de aplicare sfarseste adesea in domeniul dreptului, fiind liantul necesar intre dreptul profesional si morala profesionala, intr-o tendinta tot mai accentuata de a reduce rolul moralei si de a-l transforma in drept. PIATA, JUSTITIA SI DENTOLOGIA

− „piata” in sine nu este suficienta pentru garantarea unei bune comunicari sociale,
in absenta unei reglementari etatice lumea afacerilor nu se preocupa de deotologie.

− Reglementarile etatice sunt reprezentate de legile edictate de stat pentru ca mijloacele

de comunicare sa asigure un serviciu pentru toate tipurile de public, fiind de asemenea chemate sa impiedice anumite practici. Reglementarile statale ofera si garantiile libertatii de exprimare, garantii afirmate si aparate si la nivel international (de exemplu: Conventia europeana a drepturilor omului). condamnate atat de drept cat si de deontologie.Mijloacele de comunicare pot cauza prejudicii grave fara a incalca legea, unele acte autorizate de lege pot fi contrare deontologiei si totodata deontologia poate tolera acte ilegale: uzurparea identitatii pentru a dovedi un scandal care aduce o atingere grava interesului general.  eficacitatea legii depinde de mediul social-politic, putand fi utilizata in mod diferit de cei aflati in acel moment la putere;  toleranta poate alterna cu respectarea literei legii, astfel incat sa reduca la tacere opinia publica;  anumite domenii (viata privata) sunt prost definite astfel incat o lege prea vaga sau prea.precisa. nu poate servi scopului pentru care a fost edictata;
1

− Cele 2 domenii , dreptul si deontologia nu trebuie confundate, anumite acte fiind

− Aplicarea legii in materie de presa atrage numeroase „pericole”:

 anumite atitudini sociale (fata de sexualitate) evolueaza astfel incat legea risca sa inghete o norma devenita desueta. CODURI: TIPURI, INTERPRETARE SI APLICARE 3.1.-Obiective si istoric − Indiferent ca se numeste cod etic, al onoarei, de conduita sau charta a jurnalistilor, reguli de conduita sau declaratie de principii, adoptarea acestuia nu inlatura insuficienta si nici pericolele nerespectarii sale, intrucat codul etic isi va dovedi utilitatea in momentul in care jurnalistul , subiectului caruia i se adeseaza poseda un simt moral. − Claude Jean Bertrand sublinia importanta si obiectivele codului deontologic: codul informeaza publicul asupra profesiei, semnaleaza faptul ca acesta are reguli de conduita , ii sporeste credibilitatea, protejeaza clientul, creaza si solidaritatea in interiorul grupului, mentine prestigiul profesiei.Prin emiterea valorilor si principiilor unanim recunoscute Codul ofera un sentiment de securitate, evitand totodata interventia statului. − Din punct de vedere istoric, codurile s-au multiplicat la inceputul sec.XX sub efectul miscarilor progresiste care denuntau abuzurile capitalismului salbatic in presa. − In 1896 jurnalistii polonezi din Galitia si-au redactat o lista de obligatii si au constituit un tribunal al onoarei. − In 1910, o asociatie a presei din Kansas, S.U.A. a adoptat un cod privitor la editori si directori, urmand ca in 1924, 6 cotidiene sa aiba propria carta. − Primul cod national a fost cel francez: Charta indatoririlor apartinand sindicatului national al jurnalistilorfrancezi adoptata in 1918, primul cod international fiind cel din 1926, cel al Asociatiei interamericane a presei. Codul onoarei a fost adoptat in 1939 de Federatia internationala a jurnalistilor. − Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a determinat o aparitie peste tot in lume a codurilor deontologice. O.N.U. a incercat adoptarea unui cod, refuzat insa de organizatiile profesionale. − Urmatorul val de interes pentru normele deontologice s-a remarcat in cadrul Unesco la inceputul anilor 70 si ulterior dupa razboiul din Golf (1991). 3.2.-Tipuri de clauze − Desi codurile deontologice prin principiile enuntate vor varia in functie de cultura unei natiuni, regimul politic, ele neputand fi identice in tarile liberale si in tarile comuniste, musulmane sau budiste, cu toate acestea in continutul acestora se vor regasi cateva reguli fundamentale.Continutul unui cod sintetic ar putea fi rezumat la: -Valori fundamentale : *sa respecti viata; *sa promovezi solidaritatea intre oameni; -Reguli morale generale: *sa nu minti; *sa nu-ti insusesti bunurile altuia; *sa nu provoci simtul suferinta; -Principii jurnalistice: *sa fii competent; *sa nu faci nimic care sa diminueze
2

increderea publicului fata de mijloacele de comunicare; *sa i o viziune larga si profunda asupra informarii; *sa oferi o imagine exacta, completa si inteligibila despre actualitate; *sa deservesti toate grupurile; *sa stimulezi comunicarea, intelegerea intre oameni; *sa acoperi si sa promovezi drepturile omului si democratia; *sa contribui la armonia societatii. Clasificarea clauzelor normelor deontologice cunoaste mai multe criterii: I.-Dupa natura regulilor: 1.-reguli ideale: scopul spre care profesionistii trebuie sa tinda (sa nu accepte misiuni contrare deontologiei, sa prezinte intotdeauna mai multe puncte de vedere, sa lupte pentru apararea drepturilor omului etc.). 2.-reguli generale: reguli valabile pentru toti cetatenii (sa nu falsifice in mod voluntar o informatie, sa nu accepte avantaje financiare privind publicarea sau nepublicarea unui articol etc.). 3.-reguli privitoare la exceptii: reguli pe care un mijloc de comunicare le poate neglija cand serveste interesului public, cand dezvaluie comportamente antisociale etc.). 4.-reguli controversate: mijloacele de comunicare trebuie sa puna in discutie tot ceea ce vine de la nivel guvernamental sau jurnalistul nu trebuie sa arunce responsabilitatea textelor asupra superiorului. II.-Dupa functiile mijloacelor de comunicare 1.-sa observe ceea ce se petrece in jur: jurnalistul nu trebuie sa cedeze nici unei presiuni care urmareste sa influenteze selectia sau prezentarea stirilor. 2.-sa ofere o imagine asupra lumii: jurnalistul trebuie sa ofere o imagine exacta a acesteia, sa nu provoace xenofobie, rasism etc. 3.-sa serveasca drept forum: prin intermediul media sa realizeze comunicare sociala, astfel incat diversele grupuri trebuind sa poata sa se exprime sau sa raspunda atunci cand sunt implicate. 4.-sa transmita cultura/sa distreze. 5.-sa vanda: este interzisa eliminarea, destorsiunea, inventarea stirilor pentru a face pe placul ofertantilor de publicitate. III.-In functie de aria de actiune a regulilor 1.-reguli proprii anumitor mijloace de comunicare: desi cele mai multe reguli vizeaza jurnalismul scris, acestea sunt recomandabile tuturor categoriilor de mijloace de comunicare in masa: radio-televiziune publica, radio-televiziune comerciale, presa de tip magazin, edituri etc. 2.-reguli privind un sector de actualitate: anumitor categorii ce se impun un ansamblu de reguli specifice: jurnalistii financiari, reporteri sportivi, reporteri care realizeaza
3

anchete. In aceasta categorie, exista 3 sectoare care fac obiectul unei atentii deosebite: terorismul, faptele diverse si procesele. 3.-reguli specifice anumitor tari: ce decurg din mostenirea culturala, gradul de dezvoltare economica, structura mijloacelor de comunicare IV.-Dupa categoria profesionistilor 1.-reguli doar pentru patroni: managerul unui mijloc de comunicare in masa trebuie sa separe strict interesele sale jurnalistice de cele comerciale, nu trebuie sa omita anumite informatii , nici sa dea altora o importanta indusa de un scop politic. 2.-reguli numai pentru jurnalisti: sa ramana.neutri, sa fie onesti, sa evite conflictele de interese, sa nu se foloseasca de calitatea de jurnalist pentru a obtine un avantaj personal. V.-In functie de responsabilitatea specifica 1.-fata de colegii sai: sa lupte pentru drepturile jurnalistilor , sa fraternizeze cu ceilalti jusrnalisti, sa nu-si insuseasca ideile, datele apartinand altora si sa-si ajute colegii in dificultate. 2.-fata de surse: sa vegheze la exactitatea fiecarui cuvant utilizat, sa nu publice o informatie care i-a fost data cu conditia ca ea sa nu fie facuta publica in atribuire, sa-si exercite spiritul critic fata de informatori, sa nu se lase manipulat. 3.-fata de persoanele controversate: nu trebuie sa se lanseze in acuzatii daca ele nu servesc binelui public, nu trebuie sa utilizeze dreptul de a informa in scopul de a prejudicia persoane, grupuri din punct de vedere fizic, moral, intelectual, etc. 4.-fata de utilizatori: jurnalistul nu trebuie sa cauzeze prejudicii beneficiarului, sa nu socheze constiinta morala a grupului, sa nu satisfaca curiozitatea publicului in loc sa-i serveasca interesele, sa nu cultive imoralitatea, indecenta sau vulgaritatea. VI.-In functie de stadiul operatiunilor 1.-obtinerea informatiei: sa nu inventeze informatia, sa nu utilizeze mijloace necinstite. pentru obtinerea informatiei, sa nu plateasca informatia martorilor oculari sau criminalilor , sa nu utilizeze mijloace coercitive. 2.-selectia: trebuie inlaturate zvonurile, informatiile neverificate, comunicatele atasatilor de presa, nu trebuie emisa informatie prin tergiversari, sub presiuni interne sau actiune, directe sau indirecte; selectia.trebuie facuta dupa importanta, utilitatea informatiei si nu de curiozitatea unei mase subeducate. 3.-prezentarea: sa nu-si amestece faptele si comentariile , sa prezinte mai multe puncte de vedere, sa se indice sursele, sa se semnaleze daca este vorba de informatii nesigure, de fotografii trucate, sa se puna titluri si sa se compuna rezumate care corespund continutului articolului, sa se evite descrierile inutil socante, ale executiilor, accidentelor etc.
4

4.-dupa publicare: acordarea dreptului la replica, uneori reglementat legal; in cazul existentei unei plangeri trebuie efectuata o ancheta si in cazul esecului trebuie publicate erate si scuzele.

3.2.-Codurile mijloacelor de comunicare destinate divertismentului

− Deontologia nu poate fi identica cu cele 2 sectoare: jurnalism si divertisment; Si
in acest sector al divertismentului se regasesc prescriptii asemanatoare referitoare la rasism, ura, violenta ; codurile stipuleaza a ca este interesul televiziunii sa inoveze, sa stimuleze creativitatea, sa trateze marile probleme morale si sociale. − Divertismentul mediatic trebuie sa promoveze demnitatea si fraternitatea, valorile vietii umane, evita termenii care incita la dispret fata de rasa, religie, nationalitate, sa nu stimuleze instinctele primare, sa nu prezinte o fictiune ca si cum ar fi vorba de o realitate, sa nu ridiculizeze legea etc. 3.4.-Interpretarea si aplicarea codurilor. − Regasindu-se la cele 2 niveluri: fundamental si cotidian, deontologia nu poate prevedea toate situatiile in care trebuie sa actioneze jurnalistul, adesea facandu-se apel la bunul simt sau la simtul moral al fiecaruia. − Codurile deontologice cer un complement: formarea deontologica a jurnalistilor care trebuie antrenati in rezolvarea problemelor cotidiene si sa experimenteze pe teren pentru a adapta dispozitiile deontologiei la situatiile din teren.

5

REZOLUTII CU PRIVIRE LA ETICA ZIARISTICA

 Rezolutia 1003/1993 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu
privire la etica ziaristica si Rezolutia 1215/1993 cu privire la etica ziaristica In spatiul european, principiile eticii ziaristice au fost afirmate si enuntate prin rezolutiile 1003/1993 si 1215/1993 ale Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, adoptate pentru Romania prin H.G.25/1994, publicate in M.Of.265 din 20.09.1994. Grupate in 6 puncte principale: Informatie si opinii, dreptul la informatie ca un drept fundamental al omului-editori, patroni si ziaristi, functia ziaristului si activitatea sa etica, statutul redactiei ziaristice, situatii de conflict si cazuri de protectie speciala, etica si autocontrolul in ziaristica, cele 38 de articole ale rezolutiei 1003/1993 afirma principii ale ziaristicii recomandate a fi aplicate de cei care practica aceasta meserie in Europa. *Informatii si opienii 1.-In afara drepturilor si obligatiilor legale, stipulate in legislatia de specialitate, mijloacele de informare in masa au o raspundere morala fata de cetateni si de societate, raspundere care trebuie scoasa in evidenta mai ales in momentul actual, cand informatia si comunicarea joaca un rol de mare importanta in ceea ce priveste ata formarea atitudinii individuale a cetateanului, cat si evolutia societatii si a vietii democratice. 2.-Profesia de ziarist implica drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati. 3.-Principiul de baza al oricarei evaluari etice a ziaristicii este ca trebuie facuta o distinctie clara intre stiri si pareri, evitandu-se orice confuzie intre acestea. 4.-Stirile trebuie difuzate cu respectarea adevarului, dupa ce au fost efectuate verificarile de rigoare, prezentarea, descrierea sau naratiunea fiind facute intr-un mod impartial. Zvonurile nu trebuie confurndate cu stirile. Titlurile si rezumatele stirilor trebuie sa reflecte cat mai fidel continutul faptelor si al datelor prezentate. 5.-Exprimarea opiniilor poate consta in reflectii sau comentarii asupra unor idei generale sau in observatii privind informatii avand legatura cu evenimente concrete. Desi opiniile sunt inevitabil subiective si, prin urmare, nu pot si nu trebuie supuse criteriului adevarului, ele trebuie totusi exprimate intr-o maniera onesta si scritica. 6.-Opiniile exprimate sub forma de comentarii ale unor evenimente sau actiuni cu referinta la persoane sau institutii nu trebuie sa nege sau sa ascunda in mod intentionat fapte sau date reale. *Dreptul la informatie ca drept fundamental al omului-editori, patroni si ziaristi 7.-Activitatea mijloacelor de informare in masa este una de „mediere”; ele presteaza servicii de informare si drepturile de care se bucura in ceea ce priveste libertatea informatiei sunt in functie de destinatari , adica de cetateni.
6

8.-Informatia este un drept fundamental, evidentiat in jurisprudenta Comisiei Europene si a Curtii Europene pentru Drepturile Omului Este un drept al cetateanului, care are prin urmare, si dreptul de a cere ca informatia furnizata de ziaristi sa fie transmisa cu respectarea adevarului, in cazul stirilor, si in mod onest, in cazul opiniilor, fara nici o interventie exterioara, fie din partea autoritatilor publice, fie din partea sectorului privat. 9.-Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei. 10- In acest sens, pe langa libertatea mijloacelor de informare in masa, trebuie asigurata si protejata de presiuni interne libertatea in cadrul mijloacelor de informare in masa. 11.-Companiile care isi desfasoara activitatea in domeniul informatiei trebuie sa fie agenti socio-economici cu caracter special, ale caror obiective patronale trebuie sa tina seama de necesitatea de a asigura exercitarea unui drept fundamental. 12.-Organizatiile respective trebuie sa asigure o totala transparenta in materie de proprietate si gestiune a mijloacelor de informare, 13.-Consecinta acestor imperative este necesitatea dea intari garantiile libertatii de expresie a ziaristilor, pentru ca ei sunt aceia care, in ultima instanta, transmit informatia 14.-Nici editorii, nici patronii,nici ziaristii nu trebuie sa considere ca informatia este un bun personal. 15.-Orice informatie conforma imperativelor etice necesita o tratare a beneficiarilor ei ca persoane si nu ca masa. *Functia ziaristului si activitatea sa etica 17.-Informarea si comunicarea, joaca un rol determinant in evolutia individului si a societatii. Sunt elemente indispensabile ale vietii democratice, deoarece garantarea participarii cetatenilor la viata publica este o conditie a dezvoltarii plenare a democratiei. 18.-Importanta informatiei, in special a stirilor transmise de radio si televiziune, in domeniul culturii si educatiei a fost subliniata in Recomandarea nr.1067 a Adunarii. 19.-Prin urmare, ziaristica nu trebuie sa denatureze informatia adevarata, impartiala si opiniile oneste, nici sa le exploateze in scopuri proprii, intr-o incercare de a crea sau modela opinia publica, 20.-In redactarea informatiilor si a opiniilor, ziaristii trebuie sa respecte principiul prezumtiei de nevinovatie, in mod special in cazurile in care sunt in curs de judecata, si sa se abtina de la formularea de verdicte. 21.-Trebuie respectat drepturile cetatenilor la viata privata. 22.-In ziaristica scopul nu scuza mijloacele;informatia trebuie obtinuta prin mijloace legale si etice.

7

23.-La cererea persoanelor interesate, mijloacele de informare in masa trebuie sa rectifice, prin mijloace informative adecvate, automat si urgent, furnizand toate informatiile si opiniile care s-au dovedit false sau eronate 24.-Pentru asigurarea calitatii muncii si independentei ziaristilor, acestia trebuie sa aiba un salariu corespunzator si sa beneficieze de conditii si instrumente de lucru adecvate. 25.-Ziaristii nu trebuie sa confunde subiectele controversate sau senzationale cu subiectele importante din punct de vedere informativ. In exercitarea profesiei lor, acestia nu trebuie sa aiba ca scop principal dobandirea prestigiului si a influuentei personale. 26.-Avand in vedere complexitatea procesului de difuzare a informatiei, , ziaristii trebuie sa aiba o pregatire profesionala adecvata. *Statutul redactiei ziaristice − In cadrul organizatiilor care se ocupa de difuzarea informatiilor, editorii, patronii si ziaristii trebuie sa coabiteze. In acest scop, trebuie elaborat statutul personalului ziaristic, care sa reglementeze relatiile profesionale intre ziaristi, editori si patroni in cadrul mijloacelor de informare, independent de normele obisnuite privind relatiile de serviciu. *Situatii de conflict si cazuri de protectie speciala − In cadrul societatii apar uneori situatii tensionate si conflictuale ca efect al terorismului, discriminarii fata de minoritati, xenofobiei sau razboiului. In astfel de situatii, mijloacele de informare in masa, au obligatia morala de a apara valorile democratice;respectul pentru demnitatea umana, rezolvarea problemelor prin mijloace pasnice, in spiritul tolerantei;prin urmare, au obligatia sa se opuna violentei si incitarii la ura si confruntare, respingand orice discriminare bazata pe criterii de cultura, sex sau religie. scop, mijloacele de informare in masa trebuie sa joace un rol major in prevenirea tensiunilor si sa incurajezeintegerea, toleranta si increderea reciproca intre diferitele comunitati in regiunile aflate in conflict. Luand in considerare influenta deosebita a mijloacelor de informare in masa si in special, a televiziunii, asupra sensibilitatii copiilor si tinerilor, trebuie sa se evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exalta violenta, exploatarea sexului sau depravarea, precum si folosirea deliberata a unui limbaj nepotrivit.

− Nimeni nu trebuie sa ramana neutru fata de apararea valorilor democratice. In acest

*Etica si autocontrolul in ziaristica.

− mijloacele de informare in masa trebuie sa se angajeze sa respecte in mod riguros

principiile etice care garanteaza libertatea expresiei si dreptul fundamental al cetatenilor de a primi informatii adevarate si opinii oneste.
8

− Supravegherea aplicarii acestor principii necesita crearea de organisme sau
mecanisme de autocontrol formate din editori, ziaristi, asociatii ale utilizatorilor mijloacelor de informare in masa, specialisti din mediile universitare si judecatoresti.

− Organismele sau mecanismele de autocontrol vor publica anual rezultatele cercetarilor

efectuate de posteriori in ceea ce priveste corectitudinea informatiilor difuzate de mijloace ;

5.-Codul deontologic al riaristilor adoptat de Clubul roman de presa − Clubul roman de presa, organizatie nonguvernamentala, cu personalitate juridica infiintat in 1998 si reprezentand peste 40 de case editoriale cuprinzand cele mai importante institutii mass-media nationale a propus introducerea unui cod etic al ziaristilor si instituirea unui Consiliu de onoare care sa urmareasca respectarea normelor deontologice. Dupa definirea profesiei de ziarist, Codul deontologic al ziaristului enunta in cele 10 articole ale sale drepturile si obligatiile ziaristului, sintetizandu-le in buna masura pe cele cuprinse in prevederile internationale mentionate. Codul deontologic este insotit de o anexa recomandare vizand neacordarea dreptului la replica ; − Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevarul, indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa, obligatie ce decurge din dreptul constitutional al publicului de a fi corect informat. − Ziaristul poate da publicitatii numai informatiile de a caror veridicitate este sigur, dupa ce in prealabil le-a verificat, de regula, din cel putin 2 surse credibile. − Ziaristul nu are dreptul sa prezinte opiniile sale drept fapte. Stirea de presa trebuie sa fie exacta, obiectiva si sa nu contina pareri personale. − Ziaristul este obligat sa respecte viata privata a cetatenilor si nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obtine informatii sau imagini despre acestea.Minorii si bolnavii aflati in situatii dificile si victimele unor infractiuni beneficiaza de pastrarea confidentialitatii identitatii. − Se va mentiona rasa, nationalitatea, apartenenta la o anumita minoritate (religioasa, ligvistica, sexuala) numai in cazurile in care informatia publica se refera la un fapt strict legat de respectiva problema. − Ziaristul va evita detalierea unor vicii sau a unor elemente morbide legate de crime. − Ziaristul va da publicitatii puntele de vedere ale tuturor partilor implicate in cazul unor pareri divergente. Nu se vor aduce acuzatii fara sa se ofere posibilitatea celui invinuit sa-si exprime punctul de vedere. Se va avea in vedere respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie. − Ziaristul va pastra secretul profesional privind sursele informatiilor obtinute confidential
9

− Ziaristul are responsabilitatea civica de a actiona pentru instaurarea justitiei si dreptatii sociale. In cazurile in care are stiinta de abuzuri sau de incalcari ale legilor, potrivit clauzei de constiinta, ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerinta care sa-i influenteze decizia. Ziaristul are dreptul de a fi informat, la angajare, asupra politicii editoriale a institutiei massmedia. − ziaristului ii sunt interzise intelegeri care ar putea afecta impartialitatea sau independenta sa. − Nu trebuie acceptate nici un fel de privilegii, tratamente speciale, cadouri sau favoruri care pot compromite integritatea ziaristului. − Pentru a evita conflictele de interese, se recomanda ca ziaristul sa nu fie membru al vreunui partid politic. − Ziaristul care ditorsioneaza intentionat informatia, face acuzatii nefondate, plagiaza, foloseste neutorizat folografii sau imagini tv si surse ori calomniaza savarseste abateri profesionale de maxima gravitate. − Ziaristul si redactia au datoria de a face corectiile necesare in cazul in care, din vina lor, vor fi date publicitatii informatii inexacte - dreptul la replica

10

EVOLUŢIA ETICII ÎN RELAŢIILE PUBLICE − Apariţia relaţiilor publice a generat numeroase probleme etice în Statele Unite, deoarece agenţiile de presă obişnuiau să înfăţişeze realitatea într-un mod exagerat, plin de senzaţie şi, prin urmare, deformat. − Eduard Bernays, considerat "părintele relaţiilor publice", a numit perioada dintre 1850 şi 1905 ”era publicului damnat”. Agenţii de presă ofereau publicitate aproape la orice preţ, lucru care a generat o reputaţie nefastă relaţiilor publice moderne. − Abia în 1906 s-a pus problema eticii în practica relaţiilor publice, o dată cu principiile formulate de Ivy Lee. − Unul dintre primii specialişti în PR care au susţinut că practicianul de relaţii publice trebuie să acţioneze aşa cum o face consilierul etic în management a fost John W. Hill. Preocupările sale s-au centrat pe teme din zona responsabilităţii sociale sau managementului problemelor şi, atât activitatea sa de consilier, cât şi cărţile sale din domeniul relaţiilor publice au la bază principii etice ; − Conflictele civile din anii 1960 au impus atât guvernului cât şi sectorului de business un grad mai mare de responsabilitate şi, astfel, relaţiile publice s-au îndreptat către forme mai deschise, mai etice şi mai responsabile social. Dezvoltarea managementului problemelor i-a obligat pe oamenii de business la decizii etice şi, în mod similar, relaţiile publice s-au mulat pe nevoia de acurateţe a publicului. − Deşi cercetările au arătat că înainte textele de PR acordau o foarte mică pondere eticii, în ultima decadă s-a constatat o creştere a interesului în acest sens.

Situaţia actuală a practicii eticii în PR este strict legată de codurile etice elaborate de cele mai importante asociaţii de profesionişti. Apartenenţa la astfel de grupuri nu este obligatorie pentru practicienii de relaţii publice. Membrii asociaţiei consimt să respecte un cod etic conceput pentru întregul grup. Unele coduri presupun interzicerea anumitor acţiuni, altele prezintă o serie de principii etice care ar trebui respectate. Cele mai multe asociaţii profesionale de PR au coduri etice, fie că sunt concepute în termeni negativi sau pozitivi Exemple de asociaţii de relaţii publice importante care au adoptat coduri etice: • International Public Relations Association (IPRA) au adoptat Codul de la Atena, • European Public Relations Confederation, a preluat Codul de la Atena şi şi-a formulat propiul cod codul de la Lisabona, • Public Relations Society of America • International Association of Business Communicators Aceste coduri etice oferite ca exemplu nu diferă atât de mult în funcţie de ţară ci, mai degrabă, în funcţie de organizaţia care le adoptă: unele dintre acestea se axează pe anumite sfaturi de natură profesională pentru practicienii de PR (precum PRSA), în timp
11

ce altele preferă să se supună unor principii etice generale, care pornesc de la valori precum demnitate, respect, sau drepturile omului..

În România s-a înfiinţat Asociaţia Română a Profesioniştilor în Relaţii Publice (ARRP) care are ca principal obiectiv promovarea codului deontologic al specialistului în Relaţii Publice şi principiile etice privitoare la activitatea de comunicare agreate prin codurile de la Atena şi Lisabona. Succesul în relatiile publice este definit de câştigarea şi menţinerea unei reputaţii bune şi este garantat de principiile eticii deontologice. Cele şapte principii asumate de practicianul german de relaţii publice, care reprezintă un adevărat ghid al profesiei de specialist în Relaţiile publice din Germania sunt: • • • • • • • Prin munca mea servesc interesului public.Trebuie să fiu sincer şi cinstit. Prin munca mea servesc interesele celui care m-a angajat. Prin ceea ce fac sunt legat de o organizaţie căreia îi sunt loial Dacă organizaţia pentru care lucrez încalcă demnitatea umană şi drepturile fundamentale în comunicare, voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a îndrepta greşelile şi a corecta comportamentul comunicaţional. În mod conştient şi intenţionat voi fi sincer, transparent şi clar cu jurnaliştii şi cu alte medii de comunicare cu publicul. Voi respecta libertatea şi independenţa interlocutorilor mei. În acest sens nu voi apela la nici o formă de constrângere sau coerciţie asupra lor. Nu voi face nimic pentru a dăuna credibilităţii şi reputaţiei profesiei mele

Asociaţia Română a Profesioniştilor în Relaţii Publice (ARRP) este o organizaţie non-profit, care funcţionează din iunie 1995. Din momentul constituirii şi până în prezent, ARRP a reprezentat principalul for de dezbatere a problemelor specifice profesiei de specialist în Relatii Publice în Romania. Asociaţia are ca principale obiective: promovarea principiilor deontologice prevăzute în Codul de la Atena , Codul de la Lisabona, elaborarea unor standarde profesionale pentru desfăşurarea activităţii de relaţii publice în România şi să asigure încredereadiferitelor segmente de publicîn activitatea de relaţii publice şi în specialiştii care adesfăşoară.

12

CODUL INTERNAŢIONAL DE ETICĂ PENTRU RELAŢII PUBLICE – „CODE OF ATHENS” .

1.

Să contribuie la realizarea climatului moral şi cultural care să permită fiinţelor umane să se realizeze pe deplin şi să se bucure de drepturile imprescriptibile la care sunt indreptăţiţi conform "Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului".

2. Să stabilească modele de comunicare şi canale care, prin dezvoltarea liberei circulaţii
a informaţiilor esenţiale, vor face ca fiecare membru al grupului să simtă că este informat şi să-i dea totodata sentimentul implicării şi responsabilităţii sale personale, precum si pe cel al solidarităţii cu ceilalţi membri;

3. Să se poarte întotdeauna şi în toate împrejurările în aşa fel încât să merite şi să asigure
confidenţialitatea celor cu care vine în contact;

4. Să ţina minte că, datorită relaţiei dintre profesia sa şi public, comportamentul sau chiar şi în particular va avea un impact asupra modului în care profesiunea sa în ansamblu este apreciată. Membrii Asociaţiei Internationale de Relaţii Publice vor acţiona: 5. Pentru a respecta în cadrul realizării activităţilor profesionale principiile morale şi regulile cuprinse în "Declaratia Universala a Drepturilor Omului";

6. Pentru a respecta şi a menţine demnitatea umana, precum şi pentru a recunoaşte
dreptul fiecărui individ de a face propriile judecăţi;

7. Pentru a asigura condiţii morale, psihologice şi intelectuale pentru dialog într-un sens
real, precum şi pentru a recunoaşte dreptul parţilor implicate de a-şi prezenta cazul şi a-şi exprima punctele de vedere;

8. Pentru a acţiona, în toate cazurile, în aşa fel încât să ia în calcul interesele parţilor
implicate: atât interesele organizaţiei pe care o servesc, cât şi interesele publicului ţintă;

9. Pentru a realiza acţiunile şi angajamentele folosind cuvintele astfel încat să se evite
orice neîntelegere şi să se manifeste loialitate şi integritate în toate cazurile, astfel încât să se păstreze încrederea clienţilor sau angajaţilor, actuali sau din trecut, precum şi a tuturor audienţelor ţintă care sunt afectate de acţiunile sale. Membrii Asociatiei Internationale de Relatii Publice NU vor: 10. Subordona adevarul altor cerinţe;

11. Transmite informaţii care nu sunt bazate pe fapte stabilite şi verificabile; 12. Lua parte în orice întreprindere sau acţiune care nu este etică sau onestă sau care poate
aduce atingere demnitaţii şi integrităţii umane;

13

13. Folosi orice metode sau tehnici "de manipulare" concepute pentru a crea motivaţii
subconştiente pe care individul nu le poate controla prin propria sa liberă voinţa, astfel încat nu poate fi făcut răspunzator de acţiunile întreprinse pe baza lor.

14

FUNCTIILE MIJLOACELOR DE COMUNICARE IN MASA −
Pentru a aprecia asupra modului in care mijloacele de comunicare in masa isi indeplinesc in mod corespunzator atributiile, trebuie identificate si definite scopurile acestora, scopuri incadrate sub denumirea de functie, fiecareia dintre acestea corespunzandu-i desfunctii, tinte ale deontologiei. J.Herbert Altschull identifica 3 modele de presa: modelul de piata (capitalist); modelul comunitar (socialist), modelul tarilor in curs de dezvoltare , modele rezultate din analiza crezului, scopurilor si viziunilor referitoare la libertatea presei. Astfel dupa scopurile jurnalismului, * in tari piata aceasta vizeaza: Cautarea adevarului; responsabilitatea sociala; informarea (educarea) nici politica, nici culturala; slujirea impartiala a populatiei si a doctrinei capitaliste; a sluji ca un „caine de paza” al democratiei *in tari comunitare: investigarea adevarului; responsabilitatea sociala; educarea populatiei si recrutarea de aliati politici si culturali; slujirea populatiei cerand sprijin pentru doctrina corecta; a modela viziuni si comportamente. *in tari in curs de dezvoltare: slujirea adevarului; responsabilitatea sociala; educarea politica si culturala; slujirea populatiei prin cautarea , in parteneriat cu guvernul unei schimbari pentru scopuri benefice; a sluji ca instrument al pacii. 7 functii ale presei: de socializare, de identitate; de mitologizare, de compensare, de informare, de divertisment, de educare. F.Ball, identifica doar 3 functii : de insertie sociala, de recreere, de purificare sufletesca, iar M. Mathieu le grupeaza in 7 categorii : de evaziune, de coeziune sociala, de distribuire a cunostintelor, de depozitare a actualitatii, de ghid a actualitatii, de recreere si purificare. Dupa M.Wiley presa indeplineste 5 functii: de a furniza informatii, de a analiza aceste informatii, de a oferi un cadru general de referinte pentru cunoastere, de a distra, de a difuza o cunoastere enciclopedica. D. McQuail stabileste 2 mari familii de functii: a) pentru societate in ansamblul ei: de informare de corelare, de asigurare a continuitatii, de divertisment, de mobilizare; b) pentru indivizi, luati in parte: de informare, de stabilire a identitatii, de integrare in societate, de divertisment.

− −

− −


1.-Functia de informare

15


Functia de informare raspunde nevoii oamenilor de a controla mediul inconjurator; denumita si functie de supraveghere, ea accentueaza, astfel cum apreciaza profesorul M.Coman, „statutul de instrument de control al realului pe care il are presa”. Din aceasta perspectiva informatiile oferite prin intermediul mijloacelor de comunicare pot fi clasificate in: a) informatii generale: informatii cu caracter informativ, necesar pentru evaluarea unui eveniment si pentru stabilirea unei strategii (ex.: date privind viata politica interna, cotatiile bursiere, evolutia inflatiei, starea delincventei); b) informatii instrumentale, de serviciu: informatii datorita carora oamenii isi organizeaza viata de zi cu zi (ex.: informatii despre starea vremii, situatia circulatiei, zonele blocate, evenimente culturale si sportive ). c) informatia de prevenire : vizeaza dimensiunea anticipativa a invormaţiei (informatii vizand prevenirea unor boli, noi trasee si orare ale transportului in comun, informatii vizand pregatirea publicului pentru confruntarea cu o serie de evenimente neasteptate si nedorite: catastrofe naturale, accidente, crize).

2.-Functia de interpretare Functia de interpretare priveste stirea ca pe o viziune , cultural determinata asupra unor informatii, ea sintetizand informatiile respective si semnificatiile atribuite lor, datele concrete, cat si intelesul ce poate fi atribuit evenimentelor sau stirilor prezentate. Prima forma de interpretare consta in decizia de a face publica1, gest ce implica atat o judecata de valoare, cat si un proces de interpretare a realului in functie de un ansamblu de norme, reprezentari, simboluri. A doua forma in cadrul acestei functii o reprezinta stabilirea ierarhiei evenimentelor, act ce implica o responsabilitate sociala mare. Alaturi de aceste 2 forme directe si implicite de interpretare, punerea in contact si conectarea stirilor constitue forme directe de semnificare a evenimentelor. Importanta acestor forme a dus la construirea unei conventii: „separarea prezentarii evenimentelor de opiniile persoanelor ale celor care le relateaza”, idee sintetizata in 1992 de S.P.Scott: „Faptele sunt sacre , comentariile sunt libere”. Interpretarea se concretizeaza in genuri jurnalistice bine determinate:editorialul care prezenta politica ziarului intr-o anumita problema si comentariul , ce reprezinta un punct de vedere personal al autorului. 3.-Functia de legatura Consumarea produselor mass-media leaga milioane de oameni care, fiind expusi in mod constant acelorasi mesaje ajung sa impartasesca valori si reprezentari culturale comune, sa gandesca prin informatii, idei si simboluri analoage. Legatura astfel creata nu se mai bazeaza pe proximitatea spatiala, nationala, regionala, religioasa sau culturala ci pe cea informationala.
1

-Introducere in sistemul mass-media, p.88
16

Se considera ca cea mai importanta functie a mass-media este aceea de a crea un public , o comunicare imaginara, un ansamblu de oameni delocalizati, nelegati prin mecanisme sociale ori prin dependinte economice, functie datorita careia presa exercita o actiune de coagulare a societatii, reprezentand un adevarat eveniment social”. 4.-Functia de culturalizare Prin aparitia si cresterea ponderii mass-media, o mare parte a activitatilor de transmitere a valorilor si modelelor culturale, de formare a gandirii si comportamentului au fost preluate de presa. Presa raspunde nevoilor comunitatilor de perpetuare a valorilor comune si de identificare cu acele modele pe care comunitatea le considera repere de actiune. Mass-media are si o functie de socializare explicit asumata: prin emisiunile sau publicatiile destinate copiilor, cele de invatare a limbilor straine, documentare cu un continut educativ, etc. Transmiterea valorilor prin mass-media contribuie la realizarea stabilitatii sociale, la mentinerea structurilor culturale, oferind un set de roluri sociale si un vocabular simbolic. 5.-Functia de divertisment Produsele media raspund nevoii oamenilor de relaxare, odihna, evadare din grijile cotidiene. Scaderea timpului alocat muncii si cresterea celui ramas la dispozitia individului pentru alte activitati a dus la utilizarea mass-media ca principal furnizor de bunuri destinate ocuparii timpului liber, evolutiile tehnologice permanente conducand la perfectionarea instrumentelor de difuzare a unor mesaje de interes general. Prin accesibilitate, cost si cantitate mass-media se impun drept cele mai importante furnizoare de divertisment in societatea moderna. Ponderea mesajelor de divertisment difera de la un canal la altul, de la un tip de institutie la altul. Resursele remarcabile ale mass-media de a oferi un raspuns adecvat nevoilor umane de relaxare si evadare au condus la amplificarea functiei de divertisment in detrimentul celei de informare. 6.-Functia de vector al publicitatii Principalul scop al mijloacelor media este de a „seduce” un public in scopul de a-l vinde ofertantilor de publicitate, straduindu-se sa creeze un context favorabil publicitatii. Ratiunile comerciale – divertismentul atrage publicul , dimensiunile, in crestere, ale audientei atrag firmele interesate sa-si faca publicitate , veniturile mari din publicitate aduc profitul dorit) au determinat privilegierea produselor orientate spre distractie si evaziune. Tuturor acestor functii ale mijloacelor de comunicare in masa le corespund disfunctiile sistemului mass-media, analiza lor functionala fiind analizata Lass Well si Wright1. Functii 1.-Supravegherea: informeaza si asigura

Disfuncti Posibilitatea de a crea panica, exag
17

stiri -Avertisment-pericole naturale -Instrumentale-stiri vitale pentru economie, public, societate -Expunere la norme, personalitati, evenimente 2.-Corelarea: selecteaza, interpreteaza, critica Impune norme sociale-consens, demasca deviatiile. Confirma statut-lideri de opinie. Impiedica amenintarile la adresa stabilitatii sociale, panica. Monitorizeaza, dirijeaza opinia publica. Controleaza guvernul, protejeaza. 3.-Transmiterea culturii: invata . Mareste evaziunea sociala- largeste baza experientei comune. Socializare continua-inainte/dupa educatie, ajutoare, integrare. 4.-Distratie Pauze private, escapism, umple timpul liber Creeaza cultura de masa- arta, muzica- expunere de masa. Eleveaza gesturile, performantele

.Narcotizarea – apatie, pasivitate, p Suprapunere, perspective reduse

Sporeste conformitatea, perpetueaz stereotipurile. Creeaza pseudo-evenimente, imagi „personalitati”. Impiedica schimbarea sociala, inov

Reduce varietatea subculturilor, ma Depersonalizeaza, lipsa cotactului Tendinte spre standardizare, impie

Incurajeaza.escapismul.,preocupare Corupe arta fina. Delireaza gusturile si impiedica de

CAPITOLUL III INTRODUCERE IN TEORIILE COMUNICARII DE MASA 1.-Conceptul de comunicare de masa Dupa Ch.Whight2, comunicarea de masa era definita prin 3 coordonate: -era directionata catre o audienta mare, eterogenia si anonima; -mesajele sunt transmise public, adesea planificate pentru a atinge majoritatea membrilor audientei; -comunicarea tinde sa fie sau sa opereze intr-un sistem organizat complex si care presupune multe cheltuieli. M.Real, observa ca acest tip de comunicare „emana de la o sursa individuala sau organizationala prin modalitati de codare si multiplicare electronice sau mecanice,

2

Perspective asupra comunicarii teoriilor de masa, p.16
18

adresandu-se unor audiente relativ mari, eterogene si anonime, care nu au decat posibilitati limitate de feed- back”. Alte definitii ale conceptului de comunicare de masa au fost date de T.O’Sullivan: „practica si produsul ofera divertisment si informatii unei audiente formate din persoane necunoscute; aceste continuturi, transmise pe suporturi tiparite, sonore si audiovizuale, au statutul unor marfuri, care sunt produse industriale, consumate in mod personal, privat de catre public”, de M. Janowetz: „suma institutiilor si a tehnicilor prin care grupuri specializate folosesc tehnologiile moderne pentru a distribui continuturi simbolice unor audiente largi, eterogene si dispersate.” Termenul de mass-media cu care este sinonima in limbajul de specialitate comunicarea de masa, provine din doua cuvinte: englezescul mass-care trimite la masa si latinescul media care se refera la suporturile pe care sunt facute mesajele. Conceptul de media comporta mai multe acceptiuni: -tehnica sau ansamblul de tehnici de producere a mesajelor sau de fabricare a unor suporturi manevrabile si de transmitereinstantanee a mesajelor printr-un canal anume de catre un receptor; -amsamblul mesajelor create cu ajutorul acestei tehnici; -amsamblul organizatiilor care produc sau trateaza aceste mesaje (dupa Y.Lavoine). Comunicarea de masa implica ideea de difuzare a unui produs catre mai multi receptori- „media” fiind fie suportul, fie tehnica, fie suma institutiilor prin care se asigura circulatia mesajelor, intr-un mod din ce in ce mai rapid, pe arii geografice din ce in ce mai mari, catre conglomerate din ce in ce mai nomeroase de oameni. Elementele componente ale sistemului mass-media pot fi clasificate in diverse categorii: a-dupa suportul pe care este transmis mesajul: media tiparite si media electronice; b-dupa modul de achiezitionare: produse cumparate direct (carte, casete, CDuri), cele pentru care se plateste o taxa de acces (televiziune prin cablu, Internet), cele pentru care nu se plateste un pret direct (radioul si televiziunile comerciale); c-dupa continut: media de informare, media de divertisment si de publicitate; d-dupa marimea publicului: media de masa, media de grup (presa de intreprinderi, afisele de institutii, televiziunea cu circuit inchis) si media individuale (aparatul foto, walkman-ul). e-dupa caracteristicile tehnice: media de difuzare (transmit mesajul prin cablu, unde hertziene) si medii autonome (traduc semnalele radioul, monitorul TV). f-dupa functie: media de informare (stocheaza si prelucreaza datele), media de reprezentare (latura mesajelor) si media de distributie (transmit mesaje-sistemele de telecomunicatii ). g-dupa modul de corelare a comunicatiilor: media off-line, contin mesaje pe un suport care nu permite comunicarea directa (cartea, ziarul, CD.ul) si media on-linetransmit mesaje largi comunicatorii. Caracteristicile noilor medii de comunicare (internetul, listele de e-mail, televiziunea prin cablu, hibrizi de tipul cartilor care au incluse CD-uri) au fost rezumate la:
19

-amestecarea unor tehnologii de tipul tiparitura si radio care erau definite anterior; -trecerea de la lipsa de media la o abundenta a mijloacelor de comunicare; -trecerea de la un continut adresat masei catre un continut realizat pentru grupuri sau indivizi; -trecerea de la media unidirectionala catre media interactive. 2.-Caracteristicile comunicarii de masa Individualizarea comunicarii de masa se realizeaza prin sublinierea caracteristicilor emitatorului (creatorul mesajului), canalul de difuzare, receptorului (publicul) si continutul transmis. a-Comunicatorii In mass-media mesajele sunt produse de echipe specializate in cautarea si procesarea informatiilor si conceperea si fabricarea divertismentului, echipe ce fac parte din structuri organizationale complexe, bazate pe ierarhii clare , norme si proceduri de lucru standardizate. Productia de mesaje mass-media este costisitoare antrenand numeroase resurse tehnice si umane. Finalizarea unui produs media este rezultatul contribuirii unor numerosi si variati specialisti (de ex. la realizarea unei singure pagini de ziar contribuie reporteri, fotoreporteri, editori, graficieni, secretari de redactie, comentatori, editorialisti, tehnicieni etc. Activitatea zilnica a jurnalistilor nu presupune o relatie de comunicare interpersonala concreta, acestia raportandu-se la un public global, la o imagine pe care siau construit-o dupa audienta lor. b-Canalul Mesajele transmise de comunicatori sunt distribuite cu ajutorul unui ansamblu de tehnologii controlate de numeroase institutii specializate, sistemul permitand ameliorarea calitatii comunicarii, cresterea ariei de difuzare si vitezei de circulatie a mesajelor. Exista trei mari tipuri de media (dupa T.Ball): a-media autonome-suportul de transmitere poarta in el mesajul. O parte nu implica instalatii tehnice de decodare (carti, ziare, afise), cealalta parte presupune existenta unui decodor (radio, televizor, lectorul de casete sau CD-uri) datorita caruia mesajul este modificat in forme accesibile simturilor umane. b-media de desfacere-suportul transmite mesajele : cablu, satelit. c-media de comunicare-permit dialogul la distanta: telefonul, posta. Media transmit mesajul din forma initiala intr-o forma variata de caracteristici tehnice: cuvantul vorbit devine suma de scene conventionale (scrise) sau unda electrica : imaginea reala devine suma de puncte (alte, negre, colorate) sau unda electronica. Aceste
20

operatii modifica structura si semnificatia initiala a mesajului imprimandu-i o seama de trasaturi noi, independente de existentele originale ale comunicatorilor. De aceea, specialistii in comunicare de masa sunt obligati sa-si adecveze structura si continutul mesajului la caracteristicile canalului de transmisie. Modul in care publicul percepe mesajul transmis este afectat de caracteristicile diferitelor media: suportul tiparit permite un contact prelungit cu informatiile date, suportul electronic ofera mesaje care apar si dispar cu rapiditate. c-Publicul Legatura care consta intre cei care percepteaza anumite mesaje mass-media si care nu traiesc in aceeasi zona, nu au aceleasi valori si convingeri este tocmai participarea la receptarea produselor mass-media identice, in urma unei decizii liber asumate. Comunicarea de masa este unidirectionata, emitatorul dominand actul de transmitere a mesajelor, raspunsul receptorului este slab, fara puterea de a schimba continutul comunicarii. Profesorul M.Coman3, observa ca in sistemul mass-media exista doua forme de non-comunicare care afecteaza comportamentul receptorilor: 1.-receptorii nu pot comunica direct cu emitatorul, ei pot suspenda actul de comunicare, dar nu pot fi in dialog permanent si continuee cu producatorii de mesaje mass-media ; dimensiunea interactiva care se poate manifesta (de ex.: participarea publicului la dezbateri, telefonul telespectatorului) este selectiva, fara putere de influiente si lente. 2.-Receptorii mesajelor nu sunt legati intre ei printr-un sistem de comunicare complex. d.-Continutul Oferta mass-media cuprinde mai multe categorii de bunuri culturale. 1.-informatiile – pot aparea sub forma unor date brute, neprelucrate (rezultatele sportive, cotatiile bursiere) sau sub forma unor date prelucrate si ambalate in formate, genuri si stiluri jurnalistice ; 2.-idei si opinii – oamenii pot afla parerile semenilor, a specialistilor de diferite domenii sau editorialistilor; 3.-divertisment – mass-media sunt cele mai importante surse de divertisment, atat prin cantitate, cat si prin varietatea formelor; 4.-mesaje cu continut educational – cu o pondere tot mai scazuta, dimensiunea educativa este predominata in revistele sau canalele specializate. Avand in vedere subiectii carora li se adreseaza – „omul mediu” – continutul mesajelor mass-media va fi unul simplu, clar, plin de afectivitate, trasaturi ce ofera subiectilor un acces dorit, simplu si rapid la intelegerea mesajelor. 3.-Noul spatiu media O posibilitate a noii forme pe care o va lua spatiul media o constituie „autostrazile informatiei”(information SuperhighWay), un sistem care va transmite informatii, divertisment si servicii pentru cumparatori oferite de corporatii care se ocupa de comunicare.
3

Introducere in sistemul mass-media, p.20
21

In sintagma „autostrazile informatiei” sunt cuprinse modelul televiziunii prin cablu, internetul, serviciul on-line, etc. Internet-ul a fost descris ca un numar nelimitat de canale de comunicare, comert electronic si cea mai accesata forma de interactivitate care sparge bariera intre consumator si ofertant, cele mai populare 3 servicii oferite fiind e-mail-ul, grupurile de discutie. si world wide web. 4.-Modificarile teoriilor comunicarii de masa Schimbarile aparute in media determina si modificari ale teoriilor de comunicare de masa, in sensul: a-punerii unui accent. mai mare pe utilizarea mass-media, in care rolul publicului devine din ce in ce mai clar. b-existentei unei mutatii catre stiinta cognitiva sau catre metodele de prelucrare a informatiilor prin deplasarea variabilelor de la variabile de persuasiune (credibilitatea sursei) la concepte ca natura discursului utilizat si incadrarea acestora (modul in care este ambalat si prezentat un produs media) prin schimbarea variabilelor dependente de la atitudini la cunoastere. Audienta fragmentata sau segmentata caracteristica noilor spatii media duce la o scadere a impactului acestuia. CAPITOLUL IV EFECTELE COMUNICARII DE MASA In general, se admite faptul ca mijloacele de comunicare in masa pot exercita. o influenta puternica, pe termen lung, daca mesajul este omogen si mai ales, daca urmeaza calea pe care o doresc si beneficiarii.4 In functie de continut, comunicarea in masa poate determina apartitia unor efecte pozitive sau negative. Efectele mass-media se pot resimti in zone diferite ale societatii. Dupa Denis McQuail, mass-media pot actiona asupra: -indivizilor -grupurilor -institutiilor -intregii societati, putand afecta personalitatea umana in dimensiunea : -cognitiva (schimbarea imaginii despre lume); -afectiva (crearea sau modificarea unor atitudini si sentimente) -comportamentala (schimbari ale modului de actiune al indivizilor si fenomenelor sociale)2. Efectele exercitate de mesajele mass-media asupra receptorilor se concretizeaza intr-o mare varietate de forme. S-au propus diferite metode teoretice si diferite sisteme de clasificare a multiplelor forme de influentare pe care le-au detectat.
4

Introducere in sistemul mass-media, p.51
22

Caracteristicile atribuite acestor efecte s-au modificat : cercetatorii au trecut de la efectele globale la efectele specifice ,de la cele directe, pe termen scurt, la efecte difuze indirecte, pe termen lung. Si imaginea receptorului a suferit modificari : de la un public pasiv , supus influentei mesajelor s-a trecut la un public activ, care solutioneaza continuturile. 1.-Teoria glontului „Teoria glontului”, denumita si „teoria acului hipodermic” sau „teoria benzii de transmisie” preconizeaza efectele puternice, mai mult sau mai putin universale ale mesajelor de comunicare in masa asupra tuturor membrilor audientei care sunt expusi la aceste mesaje. Conceptia a fost influentata de puterea pe care propaganda parea sa o aiba in primul razboi mondial. Teoria a fost o conceptie populara in anii dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cand multi se temeau ca un demagog stil Hitler ar putea ajunge la putere in S.U.A. prin forta comunicarii de masa. In esenta, acest model se reduce la urmatoarea schema1: Sursa (stimul)
transmitere mesaj , direct fara intermediar, unic

indivizi izolati (raspuns)

Expresia „acul hipodermic” vine sa sublinieze idei ca mesajele presei penetreaza constiinta receptorului cu usurinta unui ac care strapunge pielea si ca ele genereaza un raspuns imediat, rapid si necontrolat rational, analor celui provocat de o impunsatura. „Glontul magic” reprezentat de mass-media functioneaza ca un declansator de comportament social programat , fiind de ajuns o companie de presa bine construita pentru a obtine imediat orientarea atitudinii si comportamentului publicului in directia dorita. Se considera ca exista doua situatii-tip care favorizeaza emergenta unui efect „stimul-raspuns”: dezordinea sociala (panica, terorism, violenta) si companiile de influentare a publicului. 2.-Modelul efectelor limitate sau legea consecintelor minimale Prin cercetarile sale despre armata, Hooland a demonstrat ca filmele de orientare erau eficace in transmiterea informatiilor dar nu si in schimbarea atitudinilor. Joseph Klapper in cartea sa „The Effects of Mass Comunication” a prezentat principiile generale ale efectelor comunicarii de masa: -comunicarea de masa nu serveste ca o cauza necesara si suficienta a efectelor asupra audientei, ci functioneaza mai degraba printr-o conjugare cu alti factori si influente mediatoare. -factorii de mediere sunt de o asemenea natura incat ei acorda de obicei comunicarii de masa rolul unui agent partial , dar nu de factor mare. 3.-Teoria cultivarii Teoria cultivarii a fost dezvoltata de cercetarorul G.Gerbner
23

In cadrul acestei teorii se argumenteaza faptul ca pentru telespectatorii pasionati , televiziunea monopolizeaza si inlocuieste toate sursele de informatie, idei si constientizari.. Efectul acestei expuneri la aceleasi mesaje produce ceea ce cercetatorii au numit „cultivare” sau invatarea unor conceptii , viziuni despre lume, roluri si valori comune. Cercetatorii care s-au ocupat de cultivare au aratat ca diferentele dintre telespectatorii pasionati si cei moderati apar chiar si la un numar de alte variabile, incluzand varsta, pregatirea, citirea stirilor, sexul persoanei. Pe parcursul cercetarilor, au fost adaugate 2 concepte suplimentare: „curentul principal” si „rezonanta”. Curentul principal se produce cand vizionarea indelungata conduce la o convergenta de rezultate de la un grup la altul. Rezonanta se produce cand efortul de cultivare este sustinut pentru un anumit grup din populatie. 4.-Spirala tacerii Teoria realizata de Elisabeth Noelle-Neumann, sustine in esenta ca mass-media au efecte puternice asupra opiniei publice, dar ca aceste efecte au fost subestimate sau nedetectate din cauza limitarilor in cercetare, pentru producerea acestor efecte puternice concurand 3 caracteristici ale comunicarii de masa: acumularea, omniprezenta si consonanta. (redarea uniforma a unui eveniment sau probleme). Teoria spiralei postuleaza ca indivizii au un organ senzitiv cvasistatic prin care determina care sunt parerile si tipurile de comportament aprobate sau dezaprobate in mediul in care traiesc si care sunt opiniile si formele de comportament care castiga sau pierd putere. Mass-media joaca un rol important in spirala tacerii deoarece ele reprezinta sursa la care se uita oamenii pentru a gasi distributia opiniei publice. Mass-media pot afecta spirala tacerii in 3 feluri: 1.-contureaza impresiile in legatura cu opiniile dominante; 2.-contureaza impresiile in legatura cu opiniile care castiga teren; 3.-fixeaza impresii in legatura cu opiniile pe care le poate exprima unora in pulbic fara a deveni izolat. Dorinta de a vorbi despre o problema este influentata in mare parte de climatul de opinie – daca acesta se indreapta impotriva unei persoane, acea persoana va ramane tacuta . Forta de motivare pentru aceasta tacere este frica de izolare. 5.-Efectul celei de-a treia persoane Ipoteza efectului celei de-a treia persoana arata ca oamenii tind sa supraestimeze influente pe care mesajele comunicarii de masa o au asupra atitudinilor si comportarii altora. Teoria efectului celei de-a treia persoana poate fi separata in 2 componente: una legata de perceptie (oamenii vor percepe ca un mesaj va avea efecte mai mari asupra altora decat asupra lor insisi) si cea legata de efecte (oamenii vor intreprinde diferite actiuni care vor constitui un efect al mesajului original).
24

O interpretare a efectului celei de-a treia persoana este ca oamenii pot fi mai influentati de mass-media decat cred ca sunt – oamenii ii vad pe ceilalti mai influentati de mass-media decat sunt ei insisi. 6.-Efectele violentei din televiziune Au fost emise diferite ipoteze in legatura cu efectele posibile ale violentei din televiziune: -ipoteza catharsismului – sugereaza ca vizionarea violentei la televizor duce la reducerea tendintei agresive deoarece permite o exprimare indirecta a agresiunii ; -ipoteza de imitare sau de modelare sugereaza ca oamenii invata de la televizor comportamente agresive si apoi ies in strada si le reproduc; -ipoteza dezinhibitiei sugereaza ca televiziunea reduce inhibitia oamenilor in legatura cu comportamentul agresiv fata de alti oameni. Desi unele studii au sustinut ideea cathatsisului, mult mai multe dintre acestea au sustinut celelalte 2 ipoteze. 7.-Teoria invatarii sociale Utila pentru analizarea efectelor posibile ale violenteidin televiziune, teoria invatarii sociale a fost fundamentata de Albert Bandura. Teoria invatarii sociale arata ca invatarea are loc atunci cand un comportament este intarit de o recompensa . Cu toate acestea, oamenii pot ocoli aceasta metoda ineficienta de invatare si pot acumula anumite comportamente prin observarea pur si simplu si stocarea observatiilor ca un ghid pentru un comportament ulterior. Multe din efectele din mass-media pot avea lor printr-un proces de invatare sociala. 8.-Modelul efectelor puternice Pe langa efectul spiralei tacerii, modelul efectelor puternice a fost realizat prin studii si de Mendelsonn (1973), Maccoby si Farqulear (1975) si Ball-Kokeach.(1984). S-a demonstrat faptul ca dependenta oamenilor de televizor este un factor important in producerea efectelor. Persoanele care erau mai dependende de televiziune aveau mai multe sanse ca urmarind o emisiune sa-si schimbe valorile si atitudinile fata de valorile discutate. in acea emisiune. Concluzionand asupra amplorii efectelor comunicarii de masa se poate observa ca teoria glontului, una dintre primele si cele mai simple notiuni despre comunicarea de masa a atribuit efecte puternice comunicarii, concept ce a fost inlocuit de modelul efectelor limitate, cu toate ca cercetarile facute asupra decalajului de cunoastere , efectelor violentei din televiziune au aratat ca comunicarea de masa nu a avut numai efecte limitate, ci are efecte puternice. CAPITOLUL V LIBERTATEA DE EXPRIMARE SI LIMITELE SALE 1.-Obiectul libertatii de exprimare prin preasa
25

Drept fundamental al omului, libertatea de expresie permite exprimarea opiniilor, credintelor religioase, convingerilor sale, modalitatilor de manifestare a acesteia fiind variate: viu grai, scris, imagini, sunete. Libertatea de expresie implica si libertatea presei, insa intre cele doua concepte nu poate fi pus semnul echivalentei, cea din urma presupunand un continut complex: atat in ceea ce priveste activitatea spirituala, cat si pe cea a mijloacelor materiale. O presa libera presupune libertatea tuturor activitatilor pe care le implica realizarea dreptului de exprimare si pe cel de informare.1 Obiectul libertatii presei il reprezinta informatiile corecte si de interes public precum si opiniile sau comentariile cu privire la situatii sau evenimente concrete. Libertatea de exprimare prin presa este subordonata dreptului la informare ce apartine beneficiarilor mesajelor mass-media , ambele intrand in sfera de cuprindere a notiunii de interes public. Delimitarea neta intre stire si opinie elimina pericolul vicierii opiniei publice de aprecieri eronate asupra faptelor prezentate, aceste constituind un alt aspect important al libertatii de expresie prin presa si totodata al eticii ziaristice. 2.-Legislatia presei din Romania Fundamentul legal al libertatii de exprimare a presei in Romania se regaseste in principiul constitutionalaplicat prin dispozitiile art.30: „ Libertatea de expresie a gandurilor, opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisa. Libertatea presei implica si libertatea de a infiita publicatii. Nici o publicatie nu poate fi suprimata”. Totodata prevederile constitutionale mentionate aduc si limitari ale libertatii afirmate. Libertatea de expresie nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi, de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa , incitarea la discriminare , la separatism teritorial, contrare bunelor moravuri.” Conform dispozitiilor art.30 din norma.constitutionala : „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi aplicate si interpretate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne au prioritate reglementarilor internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Asadar, si in acest domeniu al libertatii de exprimare devin in mod direct si pe deplin aplicabile prevederilor internationale in materie: 1.-Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala ONU la 10 decembrie 1948, desi cu caracter de recomandare, declaratia afirma libertatea de expresie drept ” cea mai inalta aspiratie a oamenilor”, proclamand ca „ orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii, fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a primi si raspandi informatia sau idei, prin orice mijloace si independent de frontierele de stat”.
26

2.-Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, adoptat de Adunarea Generala ONU la 16 decembrie 1966, care prin dispozitiile art.19 reafirma dreptul la libera exprimare proclamat prin Declaratie. 3.-Conventia Europeana a drepturilor omului, intrata in vigoare la 3 septembrie 1953, prevede prin dispozitiile art.10 dreptul la exprimare si informare: „Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau comunica informatii ori idei fara sa poata exista vreun amestec al autoritatilor publice si fara sa se tina seama de frontiere”. 4.-Rezolutiile 1003/1993 si 1215/1993 adoptate de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Dreptul la libera exprimare nu este unul absolut. El cunoaste limitari si ingradiri legale care pot viza: -asigurarea cuvenitei. recunoasterii si respectarea drepturilor si libertatilor altora; -satisfacerea justelor cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica. (Declaratia universala a drepturilor omului). -interzicerea propagandei in favoarea razboiului si orice indemn la ura nationala, rasiala sau religioasa care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau violenta (Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice); -masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitate nationala , integritate teritoriala sau siguranta publica, pentru apararea ordinii si prevenirea infractiunilor , pentru protectia societatii si a moralei, pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altuia, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale si pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti. (Conventia Europeana a Drepturilor Omului). 3.-Titularii libertatii de exprimare Libertatea de exprimare prin presa este subordonata dreptului la informare. Informatia de presa parcurge de la sursa la receptor etapa obtinerii informatiei, a selectarii, verificarii, elaborarii, editarii , tiparirii si desfasurarii sale. Libertatea de exprimare a presei presupune existenta sa in toate aceste etape, conflicte si incalcari ale acestei libertati putand fi semnalate in fiecare dintre cele 7 etape. Astfel poate exista un conflict, aprecieri sau viziuni diferite intre ziarist/jurnalist si sursa sa de informare, intre/ ziarist si editorul materialului de presa, intre editor/ realizator si patronul institutiei de presa, intre jurnalisti si distribuitorii de presa. In scopul intaririi garantiilor libertatii de exprimare a jurnalistului, legislatia din mai multe state europene au reglementat „clauze de constiinta” a jurnalismului care presupune posibilitatea ziaristului asupra caruia se exercita presiuni in interiorul redactiei de a pune capat contractului de munca fara a avea de suferit din punct de vedere financiar sau al vechimii in munca. 4.-Limitari ale libertatii de aparare 4.1.-Respectul vietii private
27

Una dintre cele mai importante si semnificative limitari ale dreptului la libera expresie este respectul vietii private si de familie. Importanta respectului vietii private rezida prin numeroasele reglementari internationale si interne: a.-Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art.12); b.-Pactul international cu privire la drepturile civile si politice (art.17); c.-Conventia Europeana a Drepturilor Omului (art.8); d.-Constitutia Romaniei. Notiunea de viata intima, familiala si privata desi se afla intr-o relatie de interdependenta si se explica unele prin altele, ele nu se confunda, fiind distincte. Astfel, este intim ceea ce se refera la viata particulara sau familiala a cuiva sau ceea ce este caracteristic unui mediu restrans, unui cadru limitat, familiar si constituie viata familiala relatiile pe care le presupune familia. Conform Rezolutiei nr.428, paragraful c, pct.2 si 3, apartinand Adunarii Consultative a Consiliului Europei: „dreptul la respectarea vietii private consta in posibilitatea persoanei de a-si duce viata asa cum doreste, cu un minimum de ingerinte. Acest drept se refera la viata privata, la viata familiala si la cea a caminului, la integritatea fizica si morala, la onoare si reputatie, la faptul de a nu fi prezentat intr-o lumina falsa, la nedivulgarea unei fapte inutile si jenante, la publicarea fara autorizatie a fotografiilor private, la protectia impotriva spionajului si a indiscretiilor nejustificate sau inadmisibile, la protectia impotriva utilizarilor abuzive a comunicarilor private, la protectia impotriva informatiilor confidentiale comunicate sau primite de un particular. In timp ce legislatia franceza contine dispozitii care sanctioneaza atentatul la intimitatea vietii private (Atteinte a l’intimite’ de la vie prive’) atat in domeniul dreptului penal, cat si civil, jurisprudenta americana a consacrat „right of privacy”, legislatia penala reglementand delictul de invazie in viata privata care consta intr-o ingerinta. injusta si nelegala in viata privata a unei persoane din partea celorlalti indivizi sau autoritati. Asadar, obligatia de a respecta dreptul la viata intima, de familie si privata revine tuuror, nu numai autoritatilor. 4.2.-Protectia juridica a datelor cu caracter personal Protectia juridica a datelor cu caracter personal s-a realizat prin legea 677/2001 publicata in Monitorul Oficial 790/12.12.2001. Scopul edictarii legii este declarat prin dispozitiile art.1: garantarea si protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice, in special a dreptului la viata intima, familiala si privata cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Prin dispozitiile sale, legea defineste domeniul de aplicare (art.2), precum si o serie de termeni utilizati in cuprinsul sau (art.3) : date cu caracter personal, prelucrarea datelor cu caracter personal, stocarea datelor, sistem de evidenta, operator, tert, destinatar, date anonime, caracteristicul datelor cu caracter personal (art.4), conditii de legitimitate privind prelucrarea datelor (art.5), reguli speciale (Cap.3) drepturile persoanei vizate (Cap.4) etc. Prin dispozitiile art.11 se prevede o importanta exceptie de la normele legale: care nu se aplica in situatia in care prelucrarea datelor se face exclusiv in scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca prelucrarea priveste date cu caracter personal care
28

au fost facute publice in mod manifest de catre persoana vizata sau care sunt strans legate de calitatea de persoana publica a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor in care este implicata. 4.3.-Dreptul la propria imagine Dreptul la propria imagine comporta facultatea pentru individ de a se opune publicarii imaginii sale fara consimtamantul sau.5 Notiunea de imagine a fost extinsa de la caracteristicile exterioare, fizice ale persoanei la care , ca atribut de personalitate. Reglementarea normativa. a dreptului la propria imagine este realizata in cap.11 art.88 din legea 8/1996 privind drepturile de autor sub titlu „protectia portretului”: difuzarea unei opere care contine un portret necesita autorizarea persoanei reprezentate in acel portret, autorului, proprietarului sau posesorului operei fiindu-i interzisa reproducerea sau comunicarea publica fara consimtamantul persoanei reprezentate sau al succesorilor timp de 20 de ani dupa moartea acestuia. In categoria operelor protejate se includ si operele fotografice precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog. Cu toate acestea, autorizarea persoanei reprezentate nu este necesara daca persoana este model, a primit o remuneratie pentru o poza, este o persoana general cunoscuta si portretul a fost executat cu ocazia activitatilor sale publice, sau portretul constituie numai un detaliu al unei opere ce reprezinta o adunare, un peisaj sau o manifestare publica. Dreptul la propria imagine are anumite particularitati care ii imprima o anumita independenta fata de dreptul la viata privata, intrucat nu este exclus ca intre imaginea reprosata si viata privata sa nu existe nici o legatura. CAPITOLUL VI DREPTUL LA INFORMATIE 1.-Continutul dreptului la informatie Rezolutia 1003/1993 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei prin pct.17 releva importanta informatiei: „informarea si comunicarea sunt elemente indispensabile ale vietii democratice deoarece garantarea participarii la viata publica este o conditie a dezvoltarii democratiei”. Potrivit aceleeasi Rezolutii informatia este un drept al cetateanului din care rezulta si dreptul de a cere o informatie furnizata sa fie transmisa cu respectarea adevarului in cazul stirilor si in mod onest in cazul opiniilor fara nici o interventie exterioara. In acest context, statului ii revine obligatia evolutiva de a asigura cadrul realizarii liberului acces la orice informatie de interes public: art.31 al.2 din Constitutia Romaniei: „Autoritatile publice competente sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal”. Dreptul la informatie are un continut complex1: -dreptul de a fi informat in mod prompt si corect;
5

-Regimul juridic, p.51
29

-dreptul de a informa; dreptul la acces la sursele de informatie; -dreptul la recurs in cazul refuzului accesului la informatii -dreptul la selectivitate sau la non-informare; -dreptul la confidentialitate; -dreptul la protectia surselor confidentiale. Asigurarea si functionarea in mod concret a liberului acces la informatii conduce la3: -mai putina coruptie (oamenii si institutiile devin coruptibili daca publicul nu le poate urmari activitatea); -eradicarea foametei (foametea se datoreaza inactivitatii guvernului; aflandu-se sub constanta urmarire a presei guvernale nu indraznesc sa fie nepasatoare); o societate mai sanatoasa (lipsa informatiilor cu privire la raspandiri HIV-SIDA sau a epidemiei SARS in China); _______________________________________ 1-Cercelescu, C, M, op.cit., p.97 2-Popa, D, T, Dreptul comunicarii, Editura Nova, 1999, p.42 3-Liberul acces la informatie-manual pentru functionarii publici, editat de Centrul pentru jurnalism independent, Bucuresti, 2004, p.15 -un mediu mai curat (multe dintre deciziile care afecteaza mediul sau se aduc la cunostinta publicului); -respectarea drepturilor omului (un guvern transparent, care ar publica rezultatele anchetelor vizand incalcarile drepturilor omului, are sansa sa respecte drepturile omului); -respectarea vietii private (asigurarea drepturilor individului de a vedea informatiile detinute in legatura cu el conduce la respectarea dreptului sau la viata privata; -o societate mai sigura; -o democratie mai puternica. Adoptarea legilor cu privire la libertatea de informare a condus la enuntarea unor principii ale legislatiei specifice, cuprinse in dispozitiile din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: 1.-Legile vizand liberul acces la informatii trebuie sa se ghideze dupa principiul maximei transparente; 2.-Institutiile publice trebuie sa fie obligate sa-si publice din oficiu documentele importante; 3.-Institutiile publice trebuie sa promoveze activ guvernarea transparenta; 4.-Exceptiile trebuie sa fie strict determinate si formulate; 5.-Cererile de informatii trebuie procesate rapid si corect, orice refuz urmand sa fie reanalizat de un for independent; 6.-Oamenii nu trebuie sa fie descurajati sa depuna cereri din cauza costurilor exorbitante; 7.-Sedintele institutiilor publice sa fie deschise publicului; 8.-Legile care nu respecta principiul maximei transparente trebuie amendate sau respinse;
30

9.-Persoanele care ofera informatii despre anumite nereguli (sau cele care le semnaleaza) trebuie protejate. 2.-Accesul la informatiile cu caracter public In legislatia nationala , dreptul la informatie este reglementat de Legea 544/12.10.2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. Conform dispozitiilor art.2 lit.b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei. Pe langa acestea, sfera notiunii de informatii publice cuprinde nu numai activitatea autoritatilor sau institutiilor publice, cu orice alta informatie legata de interesele generale ale societatii. Dreptul la informare este limitat, conform art.12, Legea 554/2001, fiind exceptate: -informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca face parte din categoriile informatiilor clasificate; -informatiile privind deliberarile autoritatilor, cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria de informatii clasificate; -informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca posibilitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale; -informatiile cu privire la datele personale; -informatiile privind procedarea in timpul anchetei penale sau disciplinare daca se pericliteaza rezultatul achetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pune in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane ; -informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate ; -informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor. Conform art.13, Legea 2554/2001, nu sunt incluse in categoria informatiilor clasificate, informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau institutie publica. De asemenea, informatiile cu privire la datele personale ale unei persoane devin publice (art.14) in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice. In vederea asigurarii accesului oricarei persoane la informatiile de interes public, autoritatile si institutiile publice au obligatia sa organizeze comportamente specializate de informare si relatii publice sau sa desemneze persoane cu atributii in acest domeniu. Asigurarea accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, din oficiu prin afisarea la sediul autoritatii sau institutiei publice, prin publicarea in Monitorul Oficial, prin mijloacele de comunicare in masa, in publicatii proprii, in pagina de Internet etc. Autoritatile sau institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in 10 zile sau in cel mult 30 zile de la inregistrarea solicitarii in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor si urgena solicitarii.
31

Refurul comunicarii se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petitiilor. Pentru informatiile solicitate verbal, functionarii din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile de interes public. Conform art.18 , legea 2544/2001, atributiile publice au obligatia sa acorde fara discriminari acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de comunicare in masa , in termen de 2 zile de la inregistrarea cererii. Impotriva refuzului explicit sau tacit al angajatului de a comunica informatiile de acces public, persoana lezata poate depune reclamatie in termen de 30 zile de la luarea la cunostinta la conducatorul unitatii, acesta fiind obligat a raspunde in 15 zile. Persoana vatamata se poate adresa sectiei de contencios-administrativ a tribunalului in 30 zile de la data expirarii termenului prescris de lege pentru raspunsul scris, hotararea instantei fiind supusa recursului la Curtea de Apel. 3.-Informatii cu caracter secret Se afirma faptul ca legislatia ambigua cu privire la informatiile cu caracter secret poate fi asociata cenzurii intrucat da posibilitatea unor interpretari abuzive din partea autoritatilor publice care le detin. Reglementate anterior prin legea 23/1971 privind apararea secretului de stat, informatiile cu caracter secret/ clasificat fac obiectul dispozitiilor Legii 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate. Prin informatii clasificate se intelege (art.15) informatiile , datele , documentele de interes pentru securitatea nationala, care datorita nivelurilor de importanta si consecintelor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sa fie protejate. Secretele de stat sunt informatiile care privesc securitatea nationala, prin a caror divulgare se pot prejudicia siguranta nationala si apararea tarii, iar informatiile secrete de serviciu sunt informatiile prin a caror divulgare se pot prejudicia persoane juridice de drept public sau privat. Dupa definirea categoriilor ce intra in componenta informatiilor secrete de stat (art.17), legea prevede prin art.19 persoanele imputernicite sa atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informatiilor cu prilejul elaborarii lor. Se prevede, de asemenea, posibilitatea oricarei persoane fizice sau juridice de a face contestatie la autoritatile care au clasificat informatia, impotriva clasificarii, a duratei acesteia, precum si a modului in care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare (art.20). Accesul la informatii secrete de stat este permis numai in baza unei autorizatii scrise, eliberate de conducatorul persoanei juridice care detine astfel de informatii, dupa notificarea prelabila a Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat. In ceea ce priveste informatiile de serviciu, conducatorii autoritatilor si institutiilor publice, ai agentilor economici cu capital integral sau partial de stat si ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligati sa stabileasca informatiile care constituie secret de serviciu si regulile de protectie a acestora, sa coordoneze activitatea si sa controleze masurile privitoare la pastrarea secretului de serviciu, fiind interzisa clasificarea ca secrete de serviciu a informatiilor care prin natura sau continutul lor sunt
32

destinate sa asigure informarea cetatenilor pentru favorizarea ori acoperirea eludarii legii sau obstructionarea justitiei. Pe langa clasele de secretizare: secrete de stat si secrete de serviciu, legea mai prevede si niveluri de secretizare: Strict secret de importanta deosebita, strict secret si secrete. 4.-Presa si sursele neoficiale Importanta nedezvaluirii sursei de catre jurnalisti a fost afirmata de Rezolutia Parlamentului European adoptata la 18.01.1994, cea de-a patra Conferinta Interministeriala Europeana din 7-8.01.1994 privind secretul profesional cu privire la sursele de informare de rang de principiu al libertatii presei si al drepturilor omului. Exceptiile privind dezvaluirea identitatii sursei vizeaza situatiile in care: -sursa consimte; -sursa este banuita in mod rezonabil de tradare, spionaj sau infractiuni similare; nedezvaluirea ar pune in pericol siguranta statului; dezvaluirea este necesara pentru protejarea unui interes public sau privat care are preeminenta. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in mod constant ca obligarea jurnalistilor sa divulge sursa de informatii obtinuta confidential ingreuneaza obtinerea acestora fiind astfel lezat dreptul cetateanului de a fi informat si prin urmare se incalca dispozitiile art.10 al Conventiei Europene. In legislatia nationala , protectia sursei informatiei obtinute confidential este reglementata prin art.91 Legea 8/1996, legea drepturilor de autor. Editorul sau producatorul , la cererea autorului este obligat sa pastreze secretul surselor de informatii folosite in opere si sa nu publice documente referitoare la acestea . Dezvaluirea secretului este permisa cu consimtamantul persoanei care l-a incredintat sau in baza unei hotarari judecatoresti, definitive si irevocabile. Incalcarea dispozitiilor legale atrage raspunderea civila sau penala . Dreptul la protectia sursei este limitat doar in cazul autorilor de opere publicistice si audiovizuale, majoritatea materialelor de presa nefiind opere protejate de Legea drepturilor de autor, ci simple stiri , continand informatii brute, neprelucrate prin comentarii. BIBLIOGRAFIE 1.C.J. Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul European, 2000 2.W.J.Severin, J.W.Tankard,jr., Perspective asupra teoriilor comunicarii de masa,Polirom,2004 3.M.Coman,Introducere in sistemul mass-media, Polirom, 2004 4.F.C.Rus, Introducere in stiinta comunicarii si a relatiilor publice, Institutul European 2002 5. Tudor Catineanu, Elemente de etica,Ed.Dacia, 1982, 6. 7.T.Slama-Cazacu, Stratageme comunicationale si manipularea, Polirom,2000 8.C. M.Cercelescu, Regimul juridic al presei, Teora, 2002 9.Constitutia Romaniei 10.Declaratia universala a drepturilor omului
33

11.Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale de la RomaLegea 30/1994 si Legea 79/1995. 12.Rezolutia 1003/1993 si Recomandarea 1215/1993 privind etica jurnalistica 13.Legea audio-vizualului 504/2002

34

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->