§2.

Abordarea realismului politic privind conceptul de securitate „Ideea utopică conform căreia există un interes al întregii lumi pentru pace [...] au împinspoliticienii şi autorii de scrieri politice de peste tot să uite de neplăcutul fapt că există divergenţefundamentale de interese între naţiunile care doresc să conserve starea existentă pe arenainternaţională şi naţiunile care vor să o schimbe”17. Aceasta este teza centrală a paradigmeirealiste cu privire la natura ordinii internaţionale şi este o concepţie diametral opusă celei aliberalismului, care susţine că prin intermediul raţiunii umane este posibilă evitarea conflictelorşi asigurarea securităţii internaţionale. S. Guzzini consideră că începutul relaţiilor internaţionalenu sînt legate de realism, ci de idealism (liberalism), teorie politică care era iniţial o reacţieîmpotriva practicilor diplomatice din secolul al XIX-lea. Dezbaterea dintre liberalism, numit demulţi „idealism”, şi realism este considerată prima dezbatere din relaţiile internaţionale. Aşa încîtrealismul este apreciat drept o critică la adresa liberalismului de natură utopistă. R. N. Berki şiM. Griffiths merg şi mai departe susţinînd că realismul constă pur şi simplu din susţineri negative18. Dacă liberalismul face apel la raţionalitatea acţiunii umane şi a statelor pe arenainternaţională, atunci realismul susţine că acţiunile sînt în mare măsură imprevizibile şiiraţionale. În timp ce liberalii optează pentru armonia intereselor şi dezarmare reciprocă, realiştiipledează pentru urmărirea interesului naţional şi pentru înarmarea progresivă în atingereasecurităţii maxime. Dacă liberalismul se opune intervenţionalismului în treburile interne ale unuistat terţ, realiştii cred că intervenţia este binevenită în cazul în care aceasta satisface pe deplincreşterea puterii şi a prestigiului propriu. Dacă, în fine, liberalii susţin că războiul esteliteralmente neprofitabil din punct de vedere economic, realiştii se întreabă, nedumeriţi, cumatunci să obţii noi pieţe de desfacere pentru propriile produse, braţe ieftine de muncă şi materie Ceea ce mai trebuie de evidenţiat este că criticii realismului politic au enunţat două marilacune ale acestei abordări în studiul securităţii. În primul rînd, este vorba de accepţiuneaexageratmilitaristă a conceptului şi, în al doilea rînd, s-a atras atenţia asupra faptului căînarmarea progresivă a ţărilor, cu scopul de a mări sentimentul de siguranţă produce un efectinvers – sentimentul de securitate scade din cauza că adversarul face acelaşi lucru, iar înconsecinţăse ajunge la o „cursă a înarmărilor” şi, respectiv,la o „dilemă a apărării”, careproduce în fapt o insecuritate generală. . Paradigma Şcolii de la Copenhaga – securitate axată pe ameninţări „Modul în care s-a încheiat Războiul Rece şi, mai ales, acuzaţia că acest fenomen areprezentat „eşecul” abordărilor tradiţionaliste ale securităţii au intensificat dezbaterile în cadrulcomunităţii studiilor de securitate cuprivire la domeniul şi aria de cuprindere a disciplinei”,susţin Tim Bird şi Stuart Croft în articolul „The Copenhagen School and European Security”30.Aceiaşi autori afirmă că idei asupra modului cum trebuie înţeleasă securitateaexistau, de fapt, şiînainte de sfîrşitul Războiului Rece. În anii 1960-1970 se discuta mult asupra importanţeizonelor de influenţă, în anii 1970-1980 a crescut preocuparea analiştilor faţă de însemnătateafactorilor economici şi de mediu în abordarea conceptului de securitate. Aceste preocupări însănu erau luate în serios de către cercurile ce formulau politicile de securitatea, datorită abordăriigraduale a politicii: „politică înaltă” şi „politică joasă” (discutate de noi în paragraful precedent). Colapsul URSS-ului a creat o problemă teoretică acută şi a compromis viziuneamilitaristă a securităţii argumentată atît de profund de către Paradigma Realistă. Esenţaproblemei este că implozia URSS-ului nu a fost generată de către o ameninţare sau insecuritate politică ori militară, cum s-ar fi aşteptat realiştii, ci, în primul rînd, de deficienţe grave alesistemului social şi economic. Aceste deficienţe au slăbit întreg sistemul sovietic şi în ultimăinstanţă l-au făcut să cadă.Mulţi cercetători au realizat acest lucru şi au început să contesteabordarea militaristă a securităţii. Aşa încît „Şcoala de la Copenhaga” a devenit numele comunpentru întreaga analiză a conceptului de securitate prin care s-a încercat reconceptualizareatermenului. Cei mai importanţi reprezentanţi ai aceste şcoli sînt fără îndoială Barry Buzan şiO le Waever. Prima analiză cu adevărat profundă a conceptuluia fost făcută de B. Buzan în cartea

argumentează autorul. în sens general este lipsaameninţării.se referă în principal la supravieţuire. cît şi sursa cea mai înaltă de autoritateguvernamentală. statele şi teama”. Astfel. Boothatunci cînd a întrebat : ”Care este obiectul de referinţă principal – statele sau oamenii? Securitatea cui anume este pe prim plan?”34.care. G. Aşaîncît securitatea militară. B. niciodată absolută35. Balzs. identitate şi obiceiuri culturale şi religioase. Important este şi faptul că. Chiar la începutul cărţii sale autorul sugera că concepţiitradiţionale despre securitate au avut (şi în mintea multora încă mai au) o fundamentare îngustă31. Printre contradicţiile majore. a elementelortradiţionale de limbă. O. din perspectiva Şcolii de la Copenhaga.Securitatea. afirmăprofesorul de studii internaţionale. (3) avînd în vederedurabilitatea anarhiei.Luciani. ca şi un mod de a ordona priorităţile. aceste sectoare nuoperează izolat unul de celălalt. Aceasta însă mai înseamnă că înanarhie securitatea nu poate fi decît relativă. se referă în primul rînd lasoarta colectivităţii umane şi abia în al doilea rînd la securitatea personală.dintre mijloacele violente şi scopurile paşnice etc.corelaţiei şi importanţei obiectelor de referinţă în studiul securităţii: sistemul internaţional. social şi de mediu”33. doar statul este capabil să formeze politici care să asigure securitatea. ca suport esenţial pentru toate acţiunileumane. . Securitatea economică priveşte accesul la resurse. priveşte interacţiunea dublă a capacităţilor de ofensivă şidefensivă armată şi percepţia statelor despre intenţia celuilalt. Buzan concluzionează că securitatea naţională. De exemplu ce ar înseamnasecuritate în sens general? Cum este acest sens general transferat entităţilor specifice? Care estecu exactitate obiectul de referinţă al securităţii dacă ne referim la securitate naţională? Pe de altăparte. dinamica securităţiinaţionale este puternic relaţionată şi de interdependenţa dintre state. dar cuprinde în mod raţional şi o gamă consistentă depreocupări legate de condiţiile de viaţă. înţelesul practic al securităţii poate fi conceput în mod raţionaldacă poate fi făcut operaţional într-un mediu competitiv. Buzan afirma că acest concept al securităţii cuprinde multe contradicţii importante. a sistemelor de guvernare şi a ideologiilor care lelegitimează. politic. Citînd definiţiile mai multor autori date securităţii. pot crea confuzie şi erori. Dezbaterile ulterioare s-au centrat asupra dilemei enunţate de către K. Acest argumentpare a fi important dacă se iau în consideraţie implicaţiile ordinii anarhice ale sistemuluiinternaţional. a fiinţelor umaneindividuale. cultură. Căci Buzan afirmă: „Contextul anarhic determină condiţiile politiceelementare în care înţelesurile securităţii naţionale şi internaţionale urmează să fieconstruite”. pe cînd securitatea internaţională se referă la capacitatea statelor şi a societăţilor dea-şi menţine identitatea independentă şi integritatea funcţională. atenţionează Buzan. Securitatea socială se preocupă decapacitatea de susţinere.„Popoarele. statul este exponentul securităţii. L. printre care J. Aşa contextul anarhiei. căci. Securitatea mediuluise referă la menţinerea biosferei locale şi planetare. economic. după Buzan. ce înseamnă securitatea internaţională? Se aplică ea vreunei entităţi superioare statului sauexistă vreun sens în care securitatea dintre state este un fenomen indivizibil? etc. Martin. Securitatea. susţine autorul: „Securitatea colectivităţilor umaneeste afectată de cinci sectoare principale: militar. în limitele unor condiţii de evoluţie acceptabile. ci fiecare defineşte un punct central în cadrul problematiciisecurităţii. din perspectiva lui Buzan. dacă nu sînt înţelese. Waever. (2) deşi statele sînt principalele obiecte de securitate.Buzan evidenţiază că prin cartea sa el intenţionează „să se ocupe mai mult de ideea de securitateîn sine decît de condiţiile empirice în care trebuie formulată politica de securitate”32 şi doreşte înprincipal să răspundă la întrebări de factură empirică şi filosofică.statele şi indivizii. Securitatea politică se referă lastabilitatea organizaţională a statelor. crede autorul. sînt cele dintre securitatea individuală şi securitatea naţională. impune conceptului desecuritate trei condiţii majore: (1) statele sînt obiectul principal de referinţă al securităţii.fiindcă ele constituie atît cadrul ordinii. Un alt meritoriu aport în definirea conceptului constă în iniţierea şi explicarea dinamicii. statul este ţinta securităţii. Unul dintre cele mai merite ale cărţii este acela că a definit şi argumentat exhaustivsectoarele principale ale securităţii. Buzan este în favoarea satului. finanţe şi pieţe necesare pentru asusţine un nivel acceptabil al bunăstării şi de putere a statului.

spune Buzan. avînd cinci sectoare ale securităţii. într-un sistem de piaţă. spune Buzan. Căci în relaţiile dintre state. susţine savantul. atrage atenţia Buzan.ameninţările sociale constituie adesea o parte a pachetului mai larg de ameninţări armate şipolitice. spune Buzan. ci ameninţă să distrugă înadîncime straturile de interese sociale şi individuale care stau la baza statului. pentru a elucida lucrurile. ele agresează direct ideea de stat. luptă. la nivelul de coeziune socio-politică. pentru a produce progres. politice. ameninţările politiceprovin din marea diversitate de idei. mai degrabă. (6) un gard înalt de control al statului asupra mass-media36.prin prisma protejării componentelor statului de ameninţările venite din exterior. ci. aceasta poate duce la denaturareasau dezmembrarea instituţiilor. (4) lipsa unei coerenţe a identităţii naţionale sau prezenţa unor identităţi naţionalecontradictorii în interiorul statului. sunt supuse în primul rînd vulnerabilităţilor politice interne. aşa încît elesunt de cele mai multe ori structurale: „rezultă mai degrabă din natura situaţiei decît din intenţiiparticulare ale unui atacant faţă de altul”37. vulnerabilitatea saeste nelimitată.Însă atunci cîndun stat este şi o putere mică şi în acelaşi timp un stat slab. Însă niciun indicator unic nu defineşte în mod clar diferenţa dintre statele slabe şi cele puternice. (5) lipsa unei ierarhii clare şi nerespectarea autorităţilorpolitice.ideologiaorganizaţională. intrînd în sferamilitară sau politică. securitatea naţională poate fi percepută în primul rînd. Este interesant să remarcăm că slab – puternic nu se referă aici lacapacităţi sau putere propriu-zisă. subminînd sau desfiinţînd ideea de stat. Cît priveşte ameninţările sociale. Ameninţările economice sunt şi mai greu de definit şi localizat.Iar statele slabe.niveluri acceptabile de producţie. Problema centrală. cît şi din exterior. căci. care nu pot fi considerate în mod rezonabildrept ameninţări la adresa securităţii naţionale. concluzionează autorul38.Aceste aspecte au fost cel mai mult criticate. acestea. pot apărea trei . Întrucît statul este o entitate esenţialmente politică. descoperim cinci tipuri majore ale ameninţărilor:militare. pe de altă parte. ameninţările politice sînt de temut înegală măsură ca şi cele militare. distribuţie. inovaţie şi creştere piaţa trebuie să impună continuuameninţări cu falimentarea actorilor ineficienţi.susţine pe bună seamă Buzan. (3) conflicte politice majore referitoare la ideologia ce trebuie folosită în organizareastatului. Buzan este conştient de „confruntarea istorică” stat – individ şi. Mai mult. pot fi cu greu de deosebit de cele politice. există unnumăr şi o varietate uriaşe de ameninţări economice. Iar dacă securitatea socială depinde de capacitatea statului de susţinere astructurilor tradiţionale de limbaj. Buzan începe cu cercetarea ameninţărilor militare pentru că. Dar atunci cîndconsecinţele ameninţăriieconomice ajung dincolo de sectorulstrict economic. atunci ameninţareaacestor valori provin mai des din interiorul statului decît din afara lui. introduce conceptele „stateslabe” şi „state puternice”. a ameninţărilor în funcţie de sector. identitate şi obiceiuri etnice. acţiuneaarmată nu doar loveşte în însăşi esenţa funcţiilor de protecţie a statului. reprimînd. Una dintre cele mai revelatoare inovaţii aduse de Buzan în abordarea securităţii esteanaliza conceptului prin prisma ameninţărilor. Iar pentru cei ce susţin că individul trebuie să aibă o poziţie privilegiată ca referent primar al securităţii (în special pentru liberali). evidenţiază pregnant autorul. De aceea. ameninţările externe semnificative asupra nivelului socia ajung pînă la atacuri la adresa identităţii naţionale. Acolo unde statul este puternic. prejudiciere şi dezmembrare şi poate distrugeprofund ecosistemul. concurenţă. darBuzan exemplifică nişte condiţii pe care ne putem aştepta sa le găsim la statele slabe: (1) unnivel ridicat de violenţe politice. cultură. în speţă. după Buzan. (2) un rol pregnant al poliţiei politice în viaţa cotidiană acetăţenilor. statul devine. din natura anarhică a sistemului internaţional. căzînd cu uşurinţă în domeniul politic. Ameninţareamilitară supune baza fizică a statului la presiuni. ea venind atît din interior. nesiguranţă şi deci actorii se află într-o permanentăameninţare. Astfel. mai degrabă. argumentează Buzan. este că într-o economie de piaţă funcţională poziţia actorilor estetotdeauna una de risc. o ameninţare la adresa securităţii decît o sursă de securitate. economice şi ecologice. Pentru a funcţiona în mod eficient. Pe de alta parte. sociale. pentru a obţine profit. căci sugerau o viziuneneorealistă asupra securităţii. Înconsecinţă.instituţiile statale.

În concluzia acestui capitol. noi. se fac puţini paşi serioşi în înlăturarea acestor pericoleiminente şi nu numai din cauza fenomenului „blatistului” („mă comport ca un blatist: beneficiezde un bun fără să plătesc pentru el. şi de aceea ca fiind mai curînd o problemă de destin decît ochestiune de pe agenda securităţii naţionale. secete. . În mod tradiţional. deşi au fost recunoscute ca fiind prejudicieri serioasela adresa naţională şi internaţională. Deversările de acizi. puterea şi stabilitatea socio-politică.chestiuni care privesc securitatea naţională: legăturile dintrecapacităţile economice. valuri uriaşe. ceilalţi. studiile lui Barry Buzan. au rederecţionatconceptul în limite mult mai largi. spune Buzan. epidemii. care spunea căvolumul „Popoarele. Acest lucru este ilustrat şi de comentariul lui K. iar de cînd afost publicată. Booth. în timp ce toţi ceilalţi plătesc”)42. Toate acestea au fostvăzute ca o parte a luptei oamenilor împotriva naturii. în timp ce chestiuni de securitate naţionalăţin mai mult de lupta oamenilor între ei. Aşa încît ameninţările ecologice. furtuni. este esenţial a evidenţia faptul că atît abordarea realistă cît şiliberală au adus un aport semnificativ la dezvoltarea multidimensională a conceptului desecuritate. Însă o dată cu expansiunea cunoaşterii se realizează cătoate aceste calamităţi nu sînt întîmplătoare. Însă Şcoala de la Copenhaga. statele şi teama” rămîne cea mai cuprinzătoare analiză teoretică aconceptului de securitate în literatura relaţiilor internaţionale pînă la această oră. gazele de seră sau fluorurile decarbon care provoacă subţierea stratului de ozon sunt atacanţi identificabili. dezvoltîndînţelegerea „atotcuprinzătoare” a securităţii pecare o cunoaştem astăzi. am scris note de subsol la ea43. făcîndparte din condiţiile naturale de viaţă.pe de altă parte39. aceste au fost percepute ca întîmplătoare. şi în special. Ameninţările ecologice însă par a fi foarteimportante: cutremure. ci şi din cauză că acţiuni înacest sens ar aduce prejudicii serioase industriilor ţărilor dezvoltate.Marea problemăcare rămîne este lipsa dorinţei de cooperare în acest domeniul a tuturor actorilor implicaţi. esteceea ce Hardinnumeşte ca fiind „tragedia bunurilor publice”41 şi eschivarea de la acţiunecolectivă. şi capacitatea militară. Buzan încearcă să definească ameninţărileecologice40. În capitolului dedicat ameninţărilor. pe de o parte. inundaţii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful