P. 1
TAXONOMIE VEGETALA I

TAXONOMIE VEGETALA I

|Views: 736|Likes:
Published by Dan Condur

More info:

Published by: Dan Condur on Oct 16, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/15/2013

pdf

text

original

TAXONOMIE VEGETALĂ I

NOMENCLATURA TAXONILOR Specia este unitatea fundamentală a sistematicii Fiecare plantă are un nume alcătuit din două cuvinte (denumire binara): • primul reprezintă genul; se scrie cu literă mare, ca substantiv la cazul nominativ • secundul reprezintă specia; se scrie cu literă mică, substantiv sau adjectiv la nominativ, sau la cazul genitiv Ex: Achillea millefolium – coada șoricelului Uneori denumirea de specie este formată din două cuvinte, un substantiv, un adjectiv sau ambele contopite.

Grup Terminaţiile „ae", „ta" şi „psida” Încrengătură Ex. Euchlorophyceae, Subîncrengătură Lycopsida, Spermatophyta Clasă etc. Subclasă Ordin Terminaţia „ales“ Subordin Ex. ordinul Ranales Familie Terminaţia „ae" (sau „eae") – Subfamilie Ex. familia Labiatae sau familia Apioideae Gen Subgen Specie subspecie varietate

Grupul Thallophyta (plante inferioare) •încrengătura Virophyta (virusuri) •încrengătura Bacteriophyta (bacterii) •încrengătura Flagellophyta (flagelate) •încrengătura Cyanophyta (alge albastre) •încrengătura Chlorophyta (alge verzi) •încrengătura Heteroflagellatae (Heterokontae) •încrengătura Bacillariophyta (diatomee) •încrengătura Phaeophyta (alge brune) •încrengătura Rhodophyta (alge roşii) •încrengătura Myxophyta (mixomicete) •încrengătura Mycophyta (ciuperci) •încrengătura Lichenophyta (licheni) Grupul Cormophyta (plante superioare) •încrengătura Bryophyta (muşchi) •încrengătura Pteridophyta (ferigi) •încrengătura Spermatophyta (plante cu seminţe) .

mergând de la forme unicelulare. însă fără meristeme şi fără organe (rădăcini. . Talofitele se împart în mai multe încrengături.GRUPUL THALOPHYTA (Plante inferioare) Sunt plante puţin structurate. aşa cum se presupune că au apărut filogenetic pe arena evoluţiei. până la forme cu structuri apropiate cormofitelor.). care vor fi etalate şi detaliate. tulpini etc. de la inferior la superior. de la simplu la complex.

ÎNCRENGĂTURA VIROPHYTA (VIRUSURI) Mulţi sistematicieni consideră că virusurile ar trebui clasificate într-un regn aparte. care să se numescă Virobionta. . deoarece. probabil. Virusurile sunt strict parazite şi provoacă viroze. ar reprezenta primul stadiu de organizare a materiei vii.

vibrioni. . 5 microni şi 6 microni. B. Forme de bacterii A. bacili. spirochete. bacili. vibrioni şi spirochete. fără nucleu diferenţiat (au un nucleoid). D. Au dimensiuni cuprinse între O.ÎNCRENGĂTURA BACTERIOPHYTA (BACTERII) Sunt organisme unicelulare. coci. care se grupează în patru tipuri de bază: coci. Au forme diferite. C. Peretele celular este constituit dintr-o mucopeptidă (nu din celuloză). Forma de rezistenţă este sporul.

Cele mai multe flagelate sunt autotrofe.ÎNCRENGĂTURA FLAGELLOPHYTA (FLAGELATE) Sunt organisme unicelulare primitive. Întrucât flagelatele au caractere de plante şi animale în acelaşi timp. Nu au mare importanţă pentru medicină. datorită prezenţei clorofilei fotosintetizante. Se amintesc: Euglena viridis. Se formează un polizaharid numit paramilum (niciodată amidon) şi picături de ulei. se pot considera că stau la baza celor două mari regnuri: vegetal şi animal. şi Peranema sp. . cu organizare celulară şi cu un organ locomotor numit flagel. geniculata (Fig. sanguinea (plantă bogată în hematocromi de culoare roşie). E. (plante saprofite). 68). E. Urceolus sp.

j.Euglena geniculata (după Schnell): a. f. fotoreceptor. stigma. k. h. olefaroplast. g. b. c. cromozomi. i. . e. paramilum. vacuole. cuticulă striată. citoplasmă. dictiozom. d. cromatofor. Nucleu.

prin amestecarea pigmenţilor. Periferia citoplasmei este mai verde (nu există cromatofori) din cauza aglomerării de clorofilă. ficoeritrină (de culoare roşie)şi carotină (de culoare galbenă). iar centrul este practic incolor. citoplasmă şi un nucelu neindividualizat. în afară de clorofilă. Partea periferică a citoplasmei colorată în verde se numeşte cloroplasmă. cianofitele mai conţin ficocianină (pigment albastru care dă culoarea specifică acestor alge). algele pot căpăta variaţii de culori de la verde la albastru.ÎNCRENGĂTURA CYANOPHYTA (ALGE ALBASTRE) Sunt organisme vegetale cu structura cea mai simplă. Celula este formată numai dintr-un perete. singurul pigment fotosintetizant. . Prin fotosinteză se formează glicogen.

Rivularia sp. sunt consumate de peşti.Exemple: Gloeocapsa sp. rubescens (colorează în roşu lacurile alpine). în corpul acestora carotenii convertindu-se în vitamina A.. sunt simbionte cu ciupercile. Nostoc sp. vitamina A ajunge să fie extrasă şi folosită în medicină. Oscillatoria erythraea (colorează în roşu Marea Roşie). Nostoc sp. formând licheni. De aici. şi Rivularia sp. O.. ce se depozitează în ficat.. Algele albastre acvatice. bogate în caroteni. Oscillatoria rubescens Nostoc commune .

). prin diviziune normală. aceasta din urmă de generaţia sporofitică ş.ÎNCRENGĂTURA CHLOROPHYTA (ALGE VERZI) Sunt taxoni monocelulari sau pluricelulari filamentoşi. care conţin în principal clorofilă. pe care se structurează gameţii. cariochinetică. Este cea mai mare grupă de alge. m. care în ultimă instanţă duc la formarea zigotului). pe zidurile caselor etc. ulterior. Există o alternanţă de generaţii (generaţia sporofitică este urmată de cea gametofitică. care. a. asigură formarea unei plante diploide (generaţia diploidă). Zigotul. d. Se întâlnesc în mediul acvatic. . duc la apariţia zigotului. asexuată (prin spori) şi sexuată (prin gameţi: macro . Înmulţirea lor poate fi vegetativă (prin diviziunea celulelor solitare sau prin fragmentări ale talurilor). prin contopire.şi microgameţi. în apele dulci sau sărate (marine). apoi în solurile umede. dar şi xantofilă şi carotenoizi.

.Interesează trei clase: •Euchlorophyceae. •Conjugatae •Charophytae.

Ulotrix zonata (cu principii active vomitive de tip central pentru câini) şi alte alge. fiind un foarte bun furaj şi un posibil aliment al cosmonauţilor). apoi de Pleurococcus vulgaris (verdeaţa zidurilor). Chlorella vulgaris Cultivarea algei Chlorella vulgaris . Scenedesmus caudatus (la fel de bogată în proteine ca şi precedenta algă). Chlorella vulgaris (foarte bogată în proteine.CLASA EUCHLOROPHYCEAE Este reprezentată de volvocale (Volvox globator) constituie în colonii cu mii de indivizi.

Ca forme filamentoase. (mătasea broaştei). se amintesc Zygnema sp. conţinând în citoplasmă cristale de sulfat de calciu). Closterium moniliferum (ca o semilună. Există forme unicelulare.CLASA CONJUGATAE Cuprinde alge care au caracteristică înmulţirea sexuată prin conjugarea unor celule din filamentele alăturate. producându-se în felul acesta zigoţi. cu membrane impregnate cu săruri Cosmarium botrytis din apele stătătoare uşor acide. şi Spirogyra sp. Spirogyra .

CLASA CHAROPHYTAE Cuprinde alge verzi evoluate. prin producţia lor de oxigen în apă. cât şi pentru că au un rol pozitiv (în cantităţi desigur normale). Scenedesmus sp.. mai ales Chlorella sp.. Interesează într-o oarecare măsură genurile Chara şi Nitella. etc. Algele verzi sunt foarte importante pentru viitorul omenirii atât pentru faptul că asigură hrana animalelor şi a oamenilor. |Nitella flexilis .

care se întâlnesc prin locurile umede. Momentan. care depozitează ca substanţe de rezervă uleiuri grase.ÎNCRENGĂTURA HETEROFLAGELLATAE (HETEROKONTAE) Se mai numesc şi alge verzi-gălbui Sunt mai ales unicelulare Există şi forme fllamentoase. leucozină şi volutină. Membrana lor bogată în pectină se gelifică. Reprezentant este Botrydium granulatum. nu prezintă importanţă pentru medicină. cu aspect de veziculă fixată pe sol. Sunt plante autotrofe. Botrydium granulatum .

Peretele celular este pectic şi se impregnează cu bioxid de siliciu Au o formă caracteristică. alta inferioară = hipovalvă sau hipotecă). c.ÎNCRENGĂTURA BACILLARIOPHYTA (DIATOMEE) Sunt plante unicelulare. astfel diatomeea se mişcă alunecând. Schema unei diatomee (după Kursanov): a. circulând pe la celălalt capăt al celulei. . nucleu. Citoplasmă iese afară pe la un capăt şi intră. d. brâu. hipovalvă. e. epivalvă (epitecă).una superioară = epivalvă sau epitecă. citoplasmă. de mediu acvatic. b. unite în colonii. semănând cu o cutie cu capac (două valve îmbucate .

acumulările fiind cunoscute sub numele de pământ kiesselgur. Diatomeele au valoare filogenetică. Gomphonema sp.Se cunosc depozite din Cretacic. considerându-se că fac trecerea spre algele brune. datorită prezenţei feofilului (care maschează clorofila). şi Cymbella sp.. Pinnularia viridis . cu diatomee fosile bogate în bioxid de siliciu. Ca exemple se pot da: Pinnularia sp.

Algele brune reprezintă un important izvor de hrană pentru animalele acvatice. produsul de asimilaţie fiind polizaharidul laminarina. Sunt plante autotrofe. Macrocystis pyrifera de până la 400 metri lungime .de exemplu. chiar uriaşe . care maschează clorofila. alături de manitol şi ulei (niciodată amidon).ÎNCRENGĂTURA PHAEOPHYTA (ALGE BRUNE) Se numesc astfel întrucât conţin fucoxantină (brună).întâlnite mai ales în mările reci. Macrocystis pyrifera . Sunt plante macroscopice.

care are un corp cauloid (formă asemănătoare unei tulpini). care stă la baza producerii agar-agarului (se constată că există şi la alge roşii. de circa 10 ori (de aceea are utilizări în ginecologie. datorită prezenţei unui derivat fenolic numit sargalină (hipotensiv şi antihelmintic). prin imbibiţie.Exemple: Laminaria cloustoni. gmelini. ce se măreşte în grosime în prezenţa apei (după uscare). L. cu aceeaşi calitate). bogată în iod. flexicaulis. Genul Agarum. . ducând chiar la crearea unor dificultăţi şi pericole pentru navigaţie (în Marea Sargaselor). Sargassum sp. L. cu specia A. genul are însă şi taxoni cu valoare medicinală.. pentru lărgirea netraumatizantă a cervixului uterin). saccharina cu mare valoare alimentară. care este o algă ce acoperă suprafeţe enorme de apă.

Sargassum Sargassum depus pe litoral .

şi unul galben-carotină. Aceşti pigmenţi permit ca algele roşii să se dezvolte la adâncimi marine mari. . Conţin un pigment numit ficoeritrină.ficocianina . De aceea. care este ficoeritrina. Mai au un pigment albastru . de peste 100 m.ÎNCRENGĂTURA RHODOPHYTA (ALGE ROŞII) Se cunosc peste 1. 100 de specii de alge roşii. care maschează clorofila şi imprimă culoarea roşie. algele respective îşi secretă un pigment asimilator complementar verdelui. unde nu pătrund decât radiaţiile verzi ale spectrului solar. care trăiesc în special la mari adâncimi.

Înmulţirea se face asexuat. care conţine o oosferă).Algele roşii sunt tot plante autotrofe. printr-o oogamie avansată . sintetizând ca materie de rezervă o formă specială de amidon numit rodamilon (care se aseamănă cu glicogenul). Conţine chiar nişte „ţesuturi" cu funcţii bine delimitate. şi sexuat. . inclusiv funcţia de înmulţire. prin spori mobili formaţi dintr-un sporange. Algele roşii mai sunt bogate în iod. masiv etc.carpogamie (după numele elementului sexual feminin . brom etc. Membrana lor celulară este foarte bogată în pectine.carpogon -. filamentos simplu sau ramificat. Talul este pluricelular. care pot deveni mucilagii abundente.

13. 2.. sperm. ramua sporangică a concocelilor. 11. 7. 3. 6. carposporangiu. . 1. 10. spermagonie. concospor. B – Porphyra haitanensis. concospori eliberaţi. 12 tal tânăr.Diagrama ciclului de viaţă la Porphyra spp. 4. 9. ou fertilizat. carpospor. 8. carpogon. monospor şi tal tânăr. – A – Porphyra yezoensis. ta. concoceli filamentoşi.

Familia Gelidiaceae •Ordinul Gigartinalis. După importanţa lor în medicină. se descriu: •Ordinul Gelidiales. . Familia Corallinaceae. •Ordinul Cryptonemiales.CLASA FLORIDEAE Cuprinde alge roşii cu o evidentă alternanţă de generaţii. Familia Gigartinaceae.

Drogul fiert în apă. din care se extrage. în părţi egale. de asemenea. el fiind utilizat şi în terapie ca laxativ. utilizabil cum s-a arătat. dacă se adaugă 1% apă (după răcire). Sunt de amintit Gelidium corneum şi G. .Ordinul Gelidiales. cartilagineum. Familia Gelidiaceae. se formează un gel moale. ciuperci şi alge unicelulare. agar-agarul (numit altfel şi gelatina sau cleiul de Japonia sau geloza). după răcire dă un gel foarte consistent. Agar-agarul este un mediu de cultură solid pentru bacterii.

se prepară şi mucilagiul vegetal numit coreină.în această familie. Familia Gigartinaceae.Ordinul Gigartinalis. utilizat în combaterea colitelor. . Din cele două alge mai sus arătate. plante din care se prepară carrageenul. se clasifică Gigartina mamillosa şi Chondrus crispus. expectorant etc. identic cu agar-agarul (alga din urmă se mai numeşte şi muşchi de Irlanda). Carrageenul se utilizează ca antidiareic.

Genul Corallina are reprezentanţi care se folosesc în medicină ca plante vermifuge şi tonice. a lăsat numeroase depozite calcaroase în decursul erelor geologice. Fac parte mai multe specii de alge cu tal filamentos ramificat. impregnat cu calciu. Familia Corallinaceae.Ordinul Cryptonemiales. . Genul Lithothamnion are un tal asemănător coralilor (care sunt însă animale). Cuprinde cele mai evoluate alge roşii.

s-a arătat deja această importanţă a lor. pe scurt. unii autori susţin înrudirea algelor roşii cu flagelatele. Pentru medicină. Din punct de vedere filogenetic. .Importanţa algelor roşii. există puţine dovezi de înrudire cu algele albastre sau cu cele verzi coleochete.

-. iar altele posedă pigmenţi galbeni .ÎNCRENGĂTURA MYXOPHYTA (MIXOMICETE) Sunt plante de mediu umed bogat în materii organice. sunt deci organisme heterotrofe. Există mixomicete care conţin pigmenţi roşii . Cu alte cuvinte. care se deplasează cu ajutorul pseudopodelor (de aceea. —.de exemplu. altele au pigmenţi bruni . Reticularia sp. prezentându-se ca o masă abundentă citoplasmatică. unii autori le consideră animale). Plantele fac tranziţia spre ciuperci. Nu au membrană. . numită plasmodiu.de exemplu. diformă.de exemplu. întrucât posedă sporangi cu spori. Fuligo septica. Lycogala sp.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->