40545185 Iolanda Mitrofan Pie Repere Teoretice Ice Si Aplicative

prof. dr.

IOLANDA MITROFAN

PSIHOTERAPIE
(REPERE TEORETICE, METODOLOGICE ŞI APLICATIVE)

Editura SPER Colecţia "ALMA MATER" Bucureşti, 2008

Carte

editată

de SPER CONSEDIT

Editura SPER de Consiliul Învăţământul Superior (CNCSIS) ISBN 978-973-8383-38-8

acreditată

Naţional al Cercetării Ştiinţifice din I

Toate drepturile sunt rezervate autorului. Nici o parte a lucrării nu poate fi copiată, fără acordul scris al autorului.

tradusă

sau

reprodusă

in orice fel

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României l\lITROFAN,IOLANDA . . Psihoterapie: (repere teoretice, metodologice aplicative)/ Iolan:da Mitrofan. - Bucureşti: Editura SPER, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-8383-38-8
615.851

şi

Difuzare - Editura SPER - SPER CONS EDIT Bd. Chişinău nr. 12, sector 2, Bucureşti Tel/fax 031.104.35.18; 021.628.10.52; 0722.508.098 0726.010.49 1 (Manuela Vintilă, coordonator difuzare carte) E-mail: sperpsi@gmail.com Tehnoredactare şi copertă: Mădălina Voicu

Cuprins

Introducere ... ... ............. .. .... ......... .... .......... ...... .. ..... .... .. .. ...... ... ...:....... ... :.

11

CAPITOLUL I Concepte-cheie: Psihoterapie, Consiliere, Dezvoltare personală. .. .. . .
• • • • • • cine sunt beneficiarii celor trei tipuri de înrudite? ... ........ ... .......... ..... .. .. .. ............... ... ...... .................. . Puncte comune şi diferenţiatoare între psihoterapie, consiliere şi dezvoltare personală.............. . .... . ... . . . .. . ........ . . . . . . ....... .. . .. . . ...... . ...... . ... Etapele metodologice ale procesului psihoterapeutic ... .... .. .......... .. .. . Etapele metodologi.ce ale procesului de consiliere ...... ;.... .. .. .. .. .. ....... Cadrul terapeutic, specificul practicării şi derularii programului de asistare psihologică diferenţiat pe forme de intervenţie .................... Durata programelor terapeutice şi de consiliere ...... .. .. .. .. .. .. ..............
activităţi

14
14 15 18 20 21 22

Cui se

adresează şi

CAPITOLUL II Obiective, specific, tipuri şi domenii aplicative ale consilierii şi psihoterapiei ......... .. ........... ..... ..... .... ...... .. ... ...... ..... ... ... ......... ..... ..... .........
• • • • • • • • •

25 Obiective ..... .. ......... .. ..... .. ............ .. ... ..... ... ................ ......... ..... .. .......... 25 Specificul activităţilor şi proceselor terapeutice ....... .. ..... ......... ..... .... 26 Spaţiul terapeutic, relaţia terapeutică şi sarcinile (competenţele) terapeutului ... ........... ...................... ............... ...... .. .... .. ........ ......... .... ... 26 Fluiditatea şi ccnţinutul travaliului terapeutic reconstitutiv, clarificator şi restructurativ - catre o paradigmă unitlcatmire ......... :.... 29 Lucrul terapeutic în echipă .................................................................. ;. 30 Diferenţe şi interferenţe Între consiliere psihologică şi psihoterapie, ca alternative specializate de ajutor psihologic ... :.... .. ...... .... ~ ...... .... .. 31 Scurt istoric şi câteva domenii de aplicaţie ale consilierii . şi psihoterapiei .......... ...... ................................ ......... .. ...... ..... ....... ... ...... ........ 35 Evaluarea muncii de consilierel psihoterapie .............. .:.......... .. .. .. .... , 42 Condiţii facilitatoare ale consilierii şi psihoterapiei ............ .. .... .. ...... 43

1

CAPITOLUL III Formarea terapeuţilor - precolldiţii, cunoştinţe teoretice, abilităţi, competenţe ................................. ............. :............... :.. ........ .... .. .... ........ ....
• • • •
Precondiţii şi cunoştinţe

46
46 49 50 51

teoretice în relaţia de ajutor terapeutic....... Nivelul de competenţă (abilitare şi deprinderi) ............ .. ......................... Competenţa auto cunoaşterii şi personalitatea psihoterapeutului .. .. ... Dimensiuni ale personalităţii consiliemlui. Cât de autentic este? .. ...
5

• • •

un set obligatoriu de calităţi personale? .......... ............ ........... Ce se întâmplă cu valorile personale? ............ .............. ...... .. ............ . Formarea consilierului şi psihoterapeutului în grupul experienţial ...

Există

52 55 56

CAPITOLUL IV Terapeutul ca persoană şi "prezenţă" terapeutică ~ eficienţă şi profesionalism ................... ..... .... ......... o.. ....... .... ... .... ... .. . .. ... . .... .. ... ....... ...
• • • • • • • • • • • • • • Ce calităţi personale necesită practicarea unei consilieri şi psihoterapii eficiente? Evitarea perfecţionismului în exercitarea activităţii de consiliere şi psihoterapie ........... ............ Onestitatea faţă de propriile limite .. o...... .. .... .. .. .. .......... .. .. ..... ......... ... Relaţia cu clienţii dificili sau pretenţioşi.... .. .. . ........ .. ..... ................... Să înţelegem tăcerea clientului ........ o ........................ o........ .... ...... ...... Relaţia cu clienţii neimplicaţi .... .................... o .......... o................... ..... Să acceptăm rezultatele lente ......................... ..... .... o ................ o......... Cum să evităm auto amăgirea în munca terapeutică.......................... Să evităm să ne rătăcim printre problemele pacienţilor (clienţilor) .. Să ne dezvoltăm simţul umorului........ .. .... .... ..... .. ............... .. ......... ... Stabilirea de scopuri realiste .......: ................... .. ................... .... ... ....... Refuzul de a da sfaturi .. ...... ....... ........................................................ Dezvoltarea propriului stil în consiliere .... ........ .. ..... ...... .. .. ............... Cum poţi face faţă epuizării profesionale în munca de consiliere şi psihoterapie ......... ... .... ..... ... ... ... .. .. ........ .. .............. ......... .... ...... ....... .... .
o . . . . . . o. o . . . . . . o . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . o . o . . . o • • o • • • • • • • • • • • • • • • o . . . o . . . . . . . . . . . . .... .... ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . o . . . ...... .. o

59
60 63 64 65 66 67 68 69 69 70 71 71 72 72

CAPITOLUL V
Câteva repere etice în practica de consiliere
şi

psihoterapie .. ..... ... ....

77

CAPITOLUL VI Orientări şi metode în psihoterapie........ .... .............. .. ......... ....... ..... ......

82 82

MODULI.
Abordările

psihodinamice ..... .... .. ........ .. ................. .... ..... ..........................

1. Abordarea psihodinamică clasică .. ...... ....... .. ... ... .... ..... .. ..... ........ .... ... ... 2. Abordările psihodinamice postfreudiene ... ...... .. .. ... .. .... .. ....... .. .. .... ..... .

MODULII
A.
Abordările

umaniste -

experienţiale şi

holiste ... ... ..... ... .... .. .... ... ..... .. .. .
99 106
11
J

1. Abordarea existenţială .. .. .... ...... .... ... ... .. ... ...... ... ...... ....... ............ ......... .. 2. Abordarea nondirectivă sau consilierea centrată pe persoană... ... .......... 3. Abordările holiste: psihoterapia gestalt (PG) şi psihoterapia experienţială unificatoare (PEU) .............................. .................. ...... .. ...... 4. Abordarea tranzacţională. Concepţia lui E. Beme asupra personalităţii

umane ........ ....... .. ............................ ........... .... ... ... ................ ... ....... ............
5. Psihodrama clasică ............................ ............ ............................ .... .. .....
6

12:

,3-

ici sugestive
.L.

şi

de

meditaţie

creatoare ... ............ ... .......... ..... ...... ...

126
130 13 1 133 135

Relaxarea bazată pe destinderea musculară ... .... .... .... ..... .... .. ... ............ _. Relaxarea prin conştientizarea tensiunilor fizice ................. ... ..... ........ .J. Meditaţia experienţială cu suport imagistic .. ...... .. .......... .. .......... .. ....... ..:.. Meditaţia creatoare transfiguratoare în PEU ........................................
.-i

vL III.

Abordările

comportamentale .......... ...... .. ........ .... .. .. .............

161
161 164 165 166

1. Abordarea

compOliamentală clasică...... .... .... .. .. .. .... .. ............ .. ............

_. Abordarea cognitiv-comportamental ă ................................ .... .............. 3. Abordarea raţional-emotivă ............... .. .. ............... ........ .. ........... .......... ~. Consilierea/ psihoterapia centrată pe realitate .. ..... ........... .. ....... ... .. ......

ITOLUL VII
terapiile de familie......... .... ......... .. .................. ..... ............ .... .. ........ • Terapia de familie a lui M. Bowen ......................... .. ... ... ... ................ • Terapia structurală de familie............... .. ....................... ..... .. .. ........... • Terapia experienţială a comunicării.. . .. .. . .. . .. . .. ....... .. ....... ..... ............. • Terapia strategică de familie................. ... .... ......................... .. ........... • Terapia sistemică de familie (TSF) ................................................... • Terapia narativă de familie ....... .................... ...... .................. ..... ...... ..

167 168
170 171 173 174 180

ITOLUL VIII
oterapia cuplului .................. ........ ........... ...... .......... .. ... ... .. ...... .... ..... • Obiectivele şi sarcinile terapeutului de cuplu .. .............. .. .............. .. .. • De ce mergem la terapeut? .. ........................... .. ................................. • Terapia centrată pe problemă ... ............................. .. ... ................ .... .. . • Cum abordează terapeutul problema? .. .................................. .......... . • Problema puterii în cuplu ......... .......... .... ................ .. ......................... • Problemele de ordin sexual ............................ ... .. ........... .. ..... .. ........... • Cum rezolvăm o problemă de cuplu? .. .... ......... .. .... .................... ....... • Comportamentele reciproc negative ........ ....... .. .... ........ ...... .. .. .. .. ....... • Terapia centrată pe comunicare ........ ............ .. .. .......... ............ ... ........ • Cum să fim sinceri cu partenerul........................ .. ............ ................. • Rolul politeţii în comunicare.......................... .. ........ .. ................. .. .... • Bariere în comunicare .......... .. ....................................... ..................... • Agenda ascunsă.. .. ............. .. ................... .. ...................... .... ... .. .......... • Jocul comunicaţional ........................ .. ............. .. ................................ • Identificarea şi negocierea regulilor .. .... .. .... .... .... ...... .. ........ ...... .... .... • Mecanismul familial................................ .... ........ ... .. .... ................. .... • Cum să depăşim monotonia? ............. .. .. .. .... .... ........ .. ...... .. ................ • Terapia psihanalitică de cuplu........ ....... .. ........................ .................. • Terapia cu grup de cupluri ............................. .. .... .. .... ...... ... ......... .. .... 7

184
184 184 186 189 190 193 197 198 199 200 203 207 209 2 13 215 217 218 219 221

CAPITOLUL IX Psihoterapia copilului cu
• • • • • •

tulburări emoţionale şi

de comportament .. .

Ce este psihoterapia copilului? ............. ... .... ...... ....... .:............. ..... ..... Obiectivele şi desfăşurarea procesului psihoterapeutic ...... ... ... ... ...... Cum abordăm copiii prin metode şi tehnici experienţiale şi analitice (expresiv-creative, unificatoare şi gestalt-creative) .. ........... ... .... .. ... .. Alte mijloace expresive în psihoterapia copilului .... ... .... ................ .. Gestalt-terapia şi terapia unificării la copii ... ... .... .... ... .. ... ... ..... ... ... .. . Specificul relaţiei terapeutice în psihoterapia copilului. .. ...... .. .. .....

227 227 229
238 249 267 27]

CAPITOLUL X
Consilierea şi psihoterapia copilului în Ioana Stal1cU
• • • • •
situaţii

familiale de risc ........

274
274 275 276 277 27 8

Consilierea copiilor cu părinţi divo11aţi .............. ..... .. ..................... .. . Consiherea copiilor cu unul sau ambii părinţi alcool ici .. .... ........ .. .... Consilierea copiilor cu deficit de atenţie ................. .. ..... .. ................. Consilierea Ia distanţă .... .... ..................................... .. .... .. .. .. ............... Elemente de deontologie a consilierii psihologice şi şcolare ..... .. .....

Experienţa

CAPITOLUL XI pierderii şi a durerii la copii. Repere în consiliere şi psihoterapie................ .................................. ...... .. ..... ..... .... .................. ...
• • • • • • • Pierderi aşteptate versus pierderi neaşteptate......... .... ........ ..... ......... . Fazele durerii şi reacţiile comportamentale caracteristice Ia copii.... Consilierea copiilor cu pierderi semnificative şi a famili ilor acestora.. ........ ..... .. ......... .... ... ..... ... ... ........ ....... ......... ... ....... ... .. ..... ...... Câteva tehnici specifice de lucru ...... .. ... ....... ........... .. .. ... .... .... .... ....... Copiii şi veştile rele. Durerea şi comunicarea te rap utică. Repere în consiliere şi psihoterapie .. .. .. .. ... .......... .. .... ......... ... .. .. ...... ......... .. ....... Abilitatea profesională de a comunica veştile rele copiilor.. ....... .. .... Structura procesului dezvăluirii - un model pentru părinţi , consilieri şi psihoterapeuţi .... .. .. .. .. .. .... .. ... ... .... .. .. .. .. .. .. .... ...... .. .. .. .. .....

282 282 285 290 293
296 301 303

CAPITOLUL XII Psihoterapia durerii la adulţi - elemente de psihotraumatologie ... ...
• • • • Pierderea speranţei de viaţă - terapia persoanelor cu tentativă suicidară sau care ameninţă cu suicidul ....... ...... ...... .. ...... .. ... ........ .. ... Abordări teoretice majore ale problemelor compOliamentului suicidar ... Structura unui program de terapie scurtă contexhlal-modulară la pacienţii cu risc suicidar .. .. ... ... .. ...... .. .. .. .................. .... .. .............. .. .. . Psihoterapia centrată pe trauma violului -intervenţ ia în sihmţie de criză şi durere multiplă .. .. ............. ........... ...... ... ..... ... .. .. .... ... ........ .... .. 8

310
3] O 310 311 314

• • • •

Derularea procesului terapeutic al traumei produsă de abuzul fizic şi/sau sexual....... ........ ............... ... ... ..... ........... .... .......... .. ... ... ........ .... . Psihoterapia în situaţii de mutilare prin combustie ...... .......... ....... .. .. Structura şi rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator centrat pe psihotrauma post-arsură ...... ............. ....... ........ ...... ........ ....... Psihoterapia bolnavilor hemodializaţi ... ...... ........... ........ ....... .... ... .... .

315 323 328 331

APITOLUL XIII -ihosocioterapia pierderilor multiple. Transmutarea suferinţei şi ~~hnici de supravieţuire - abordare existenţială şi spirituală :Jorll Bllzducea .............. ............................ .. ........... ........ ... ... ... .......... ......
• • • • •
Provocările vieţii actuale. O lume în transformare ........ ..... .. ... ... ....... Înspre ce ne îndreptăm? ....... ... ..... .. ..... .............. .. ..... ... ...... ....... ..... . Durerea - o experienţă personală şi comunitară . . . ... .. . . . . . .... . .. . .. .. . . . . .. . Fonne şi posibilităţi de ajutorare: atenuare - ameliorare - aplanare. Psihosocioterapia durerii dintr-o perspectivă existenţială şi spirituală ...... Repere în consiliere şi terapie .............. ...... ...... ..... .............. ........ .. ......

337
33 7 339 340 352 357

=APITOLUL XIV sihoterapia în toxicodependenţă .... .... ....... ......... ... .. .... ..... .. ... ... .... ........ ......
'ODUL 1. Abordarea individuală a toxicomanilor ana Stancu ....... ........ .......... ............. ........... .... ......... ....... ... ......... ...... .... ..... ...... 1. Fără motivaţie, nu există transformare ..... ...... .... ..... ... ..... ..... ... ....... ...... .. .... • Introducere ..... .... .. ...... ... ........ ...... .. ........ ... ...... ..... ...... ...... .... ........ .. .. ... • Motivaţia - o perspectivă psihoterapeutică .. .. .......... .. .. ........ ... ... ....... • Motivaţia toxicodependentului ..... ........... .. ...... ... .. ..... ....... ..... ...... ...... • Un model teoretic asupra schimbării umane .... ........ .... .... ... ..... ... ...... 2. Terapeuhll faţă în faţă cu toxicodependentul .......... .............. .... ... ........... .. • Introducere .. ..... ..... ........ .. ...... ...... .... ....................... .... ... .... .. .. ........... . • Personalitatea toxicodependenhllui ......... ............. ....... ......... ... .... .. .... • Modificările produse de toxicodependenţă în structura personalită.ţii ..... ... ................. ..... ......................... .............. .. ..... . .. ....... • Evaluarea psiho l ogică individuală a toxicodependentului ... .......... ... • Interviulmotivaţional (de complianţă la tratament) ....... ............. ..... . • Capcanele psihoterapeumlui în lucrul cu toxicodependenţii ..... .. .. .. .. • Strategii de explorare şi susţinere a clientului .... .. .............. ..... .. ....... . • Strategii de lucru cu ambivalenţa ............................. .................. .. .. .. . • Strategii de lucru cu rezistenţa .......... .............. ...... ..... ..... .... ..... .... ...... • Consolidarea angajării în schimbare ................... ..... ....... ... .... .... .. ...... • Etapa menţinerii şi prevenirea recăderilor ... .. .. ..... ............. ... ... ...... ... . • Modalităţi de a face faţă SihIaţiilor cu risc crescut pentru recădere ..... • Modificarea stilului de viaţă, element central pentm menţinerea abstinenţei .. ..... .... ..... ..... ...... .... ... ... .................. .. .. .. .......... ....... .. ...... ....
9

363
363 363 363 364 367 371 375 375 376 378 380 383 385 388 392 396 400 404 405 409

• o intervenţie de scurtă durată în toxiocodependenţă .. .. .... ....... ..........
• Psihoterapia experienţială şi toxicodependenţa ............. ................... . MODUL 2. Psihoterapia de grup în toxicodependenţă Seral1'lis Sas........ .. ...................... ........ .......... ................. .................. ...... .............. • Consideraţii generale..................................................... ...... .... ......... • Structura şi metodologia procesului psihoterapeutic de grup cu toxicomani ................................. ............... .. ........ ........... .. ................... • Procesul terapeutic în cadrul grupului cu toxicomani (factori curativi şi dinamică) .................... .... .. ............................ .. .................. • Transferul în grup ................................................ .. ....... .. ........ .. ......... • Rezistenţa În grup .... .............. ......... ........ .............. ........ .. .. ..... ............ • Profilul terapeutului .. .. ........... .............................................. .. ............ MODUL III. Relaţii-capcană În familia toxicomanului Cristina Denisa Godeanu (Stoica) ............................................. .. ......... .. ........... • Introducere................................................................... .... .. ................ 1. Relaţii şi scenarii-capcană în familia toxicomanului .. .. .. .. .. ........... .... 2. Identificarea şi evaluarea relaţiilor-capcană În familie .. .......... .. .... .. .. 3. Toxicomanul şi familia sa în scenariul terapeutului .......................... 4. Abordarea psihoterapeutică a familiei toxicomanului ... .. ..... .. ...... .. .. .
Postfaţă

412 414 418 418 419 439 447 453 458 466 466 467 476 482 490

........... ... ...... .. .......... .. .............. .. ... ............................. ........ ...........

502 504

Bibliografie selectivă ................................. ..................... ...... .. .................

Introducere
De la bun început facem precizarea că actualul tratat şi suport de curs are ca scop familiarizarea studenţilor sau aspiranţi lor în practica psihologiei ş i a psihoterapiei cu câteva noţiuni introductive privind bazele conceptuale, metodologice şi aplicative ale domeniului psihoterapiilor. Scopul acestei lucrări este familiarizarea cititorului cu conţinutul activităţii de psihoterapie şi de consiliere, precum şi cu reperele obligatorii ale formării psihoterapeutului şi consilierului ca persoană şi ca profesionist. Ni s-a părut important să facem o serie de delimitări conceptuale privind tipurile de psihoterapie, competenţele necesare şi aplicaţiile ei directe, precum şi asupra diferenţelor şi interferenţelor dintre consiliere şi psihoterapie - două discipline strâns conectate teoretico-metodologic. De aceea referirile conceptuale şi aplicati ve din această lucrare acoperă ambele domenii , aflate într-o relaţie profesională de subsumare şi fom1are progresivă. Deşi orice psihoterapeut include competenţele unui consilier psihologic, nu toţi consilierii sunt automat şi terapeuţi, dar dacă demersul lor fom1ativ, cunoştinţele in domeniul clinic, interesul vocaţional şi aptitudinile îi conduc într-acolo, desigur vor putea fi şi terapeuţi, în condiţiile unei practici adecvate şi speciali zării pe anumite domenii de asistare. Mult mai importantă însă considerăm că este informarea asupra abilităţilor comunicaţionale, emoţionale şi comportamentale pentru munca de acest tip, care ţin de dezvoltarea şi analiza personală, de formarea propriuzisă pentru practicarea cu succes şi competenţă a acestei profesii, indiferent de orientarea teoretică şi metodologică la care aderă terapeutul (p sihodinamică, experienţială, comportamental-cognitivă, holistică sau
integrativă).

în domeniu sunt transfom1ate în elemente utile numai în măsura în care sunt transformate în capacită.ţi şi competenţe personale de contact şi de dialog terapeutic autentic, mediate de o "prezenţă terap eutică"
disponibilă, echilibrată, matură, responsabilă şi creativă.

Cunoştinţele

Pentru deschiderea orizontului informării în domeniu ne-am străduit să valorificăm o parte a preocupărilor noastre în principalele domenii aplicative ale consilierii şi psihoterapiei adultului, copilului, cuplului, familiei şi grupurilor. Am găsit de cuviinţă să readucem în atenţia cititorului specificul intervenţiei şi procesului psihoterapeutic în domenii aplicative de mare actualitate, cum ar fi psihotraumatologia, confruntarea cu problematica morţii şi a bolilor cu prognostic rezervat, toxicodependenţa, asistarea comportamentului suicidar şi abuziv, a tulburărilor emoţionale şi comportamentale ale copilului şi familiei,
11

precum şi a perturbărilor interacţionale ale cuplului şi famili ei. Psihoterapia, mai mult decât oricând, se extinde astăzi din domeniul clinic în comunitate, interferând cu dezvoltarea personală, cu consilierea preventivă şi cu cea centrată pe problemă existenţială. Centrul de greutate al intervenţiilor aplicative psihologice pe linia sănătăţii pare să se comute din ce în ce mai consistent de la asistenţa intramuros la cea extramuros, asigurând continuumul firesc al integrării persoanelor în familie, în comunitate, în fluxul modificărilor imprevizibile ale vieţii cotidiene şi ale mediului, el însuşi adânc şi pe tem1en nedefinit perturbat. Noi probleme de mediu, noi probleme sociale, noi provocări la adaptare, dezvoltare şi supravieţuire. .. Aceste modificări circumscriu aria tematică şi obiectivele actuale ale psihoterapiilor şi consilierii psihologice. Metodele şi tehnicile psihoterapeutice, chiar dacă îşi păstrează o anumită specificitate la nivelul conceptelor şi teoriilor care le infuzează, tind la integrativitate şi unificare, adaptându-se marilor provocări ale fiinţei umane, în fiecare perioadă de evoluţie, în contextul transfol111ărilor socio-economice, ideologice, valorice, culturale, spirituale şi de mediu. Graniţele între intervenţiile preventive, curative şi de reinserţie socială, în contextul schimbător al evenimentelor cotidiene, sunt şi ele, în mod natural, din ce în ce mai fluide. Raportul şi echilibrul fragil dintre sănătate şi boală creează un continuum al devenirii, o experienţă dinamică plină de sens, care ne provoacă la cunoaştere, evoluţie şi transfonnare. Aceasta face ca psihoterapiile, consilierea psihologică şi dezvoltarea personală să-şi articuleze armonios , consonant obiectivele şi acţiunile, nu doar Între ele, ci mai ales cu cele ale domeniilor medicale, pe de o parte, şi cu cele ale politicilor sociale şi educaţionale, pe de alta. Din perspectiva acestor convingeri am construit şi rescris această carte, sintetizând şi selectând acele cunoştinţe teoretice şi aplicative care să confere sens înţelegerii sarcinilor, specificului şi rostului domeniului psihoterapiei în societatea contemporană, pentru cei care aleg şi pot să se dedice specializării profesionale în acest tip de ofertă de ajutor. Conceptele, teoriile, autorii şi precizările metodologice sintetice incluse în cmie sunt doar puncte de plecare Într-un shldiu mai aprofundat, pentru cei interesaţi direct de acest domeniu. Nu am dorit să sărăcim problematica vastă a psihoterapiilor prin schematizări excesive, ci doar să ancorăm cititorul într-o atitudine de explorare, reflexie şi aprofundare ulterioară , oferindu-i şansa de aşi alege pe cont propriu sursele teoretice fundamentale, care au configurat şi reconfigurează continuu istoria vie a psihoterapiiloL Un alt obiectiv este cunoaşterea şi respectarea câtorva repere ale cadrului etic şi deontologic al desfăşurării muncii de consilier şi psihoterapeut. Conţinutul căJ.ţii a valorificat unele dintre lucrările mele anterioare, precum şi unele dintre contribuţiile colaboratorilor mei apropiaţi în cadrul unor
12

Dont Buzducea. Câteva elemente privind telmicile de relaxare şi două exerciţii meditati ve originale aparţinând lui Cătălin Nedelcea au fost citate şi revalorificate astfel din cartea sa în coautorat cu Paula Dumitru . Tuturor le sunt recunoscătoare pentru colaborarea fructuoasă în slujirea nevoilor de dezvoltare şi promovare a psihoterapiei. 2002). Editura SPER. am avut onoarea şi bucuria de a-i fi însoţit. 2001). Cristian Ciupercă. stimulat sau confirmat în progresele şi efOIml devenirii lor ca rofesionişti dedicaţi unui scop comun. ce ş i cllm ?. 1999. coord. ed i ţia a doua . unele fragmente sau păni revizuite şi adăugite din câteva cărţi epuizate. Editura SPER.:are. centrată pe :. rolanda Mitrofan Noiembrie. Prof. Datorez mulţumiri speciale Ioanei Stancu. 2005 . ghidat. Doru Buzducea (Iolanda Mitrofan. Între educaţie şi psihoterapie. Le :nulţumesc pentru munca lor minuţioasă. Editura SPER. responsabilă şi consumatoare de multă energie şi dăruire îi revine Mădălinei Voieu . O contribuţie senmificativă în redactarea laborioasă . Cine. pentru care mulţumirile nu sunt îndeajuns şi pe măsura efortului său real. Editura SPER. 2002). Ioana Nieulae (Stancu) .ceptivitatea şi nevoile celor în dificultate sau ale celor care tind la un nivel mai xtins de conştiinţă. Editura Albedo. Am utilizat. Editura SPER... Editura SPER. coord. citate şi preluate cu acordul său din propria lucrare. Cristian Ciupercă (rotanda Mitrofan. Cristina Denisa Godeanu (Stoica) şi Seramis Sas (Iolanda Mitrofan. . Acest scop este promovarea. de-a lungul multor ani de fonnare. de asemenea. psihoterap ia ş i cOl7silierea copiliului. scrise de mine în colaborare cu Adrian Nuţă Iolanda Mitrofan.:ontaminat. de înţelegere şi autosprijin. Consilierea psihologică. 2007 . 2005). "crescând împreună". Editura SPER. . Mic trafaf de consiliere psihologică şi şcolară. Adrian Nuţă. în . de dezvoltare umană în general. Terapia foxicodependenţei. Psihologia şi terapia cuplului. dr. 1999. Ps ihologia pierderii şi terapia durerii . posibilităţi şi limite.Optimizarea comporlmnentului profesional.olume pe care le-am coordonat sau pe care le-am scris în coautorat. Elena Otilia Vladislav (rolanda Mitrofan. 2003). ca şi în sprijinirea procesului educaţional universitar şi postuniversitar de formare a specialiştilor în domeniu. pentru contribuţiile ei ~onsistente. practicarea :i transformarea psihoterapiei într-o ofertă realistă şi creativă. consilierii şi optimi zării umane. Psihopatologia.

perfom1ând în relaţiile lor cu sine şi cu alţii. prin extensie. sau. uneori. Aceasta pentru că nici în literatura de specialitate nu s-a ajuns la o distincţie clară Între cele două domenii de activitate. în vorbirea curentă cuvintele "collsiliere" şi . este chiar o componentă importantă a fom1ării şi a competenţei lor.CarI Rogers) . ea acoperă o sferă mai largă de beneficiari. Consiliere.. a unui grup sau organizaţii. beneficiarii se nun1esc de obicei "clienţi" (termen utilizat mai ales de părintele terapiei nondirective sau "terapiei centrată pe client" . Problemele existenţiale de tot felul. motivaţi să se autodepăşească sau să-şi împlinească viaţa. grupuri. relaţiilor interumane patogene. fiind un fel de "terapie pentru normali". a unei familii. cum ar fi şi terapeuţii. • activităţi Cui se adresează înrudite? Există şi cine sunt beneficiarii celor trei tipuri de trei categorii de beneficiari ai intervenţiilor de consiliere. dezvoltarea personală a devenit ingredientul sau condiţia necesară a prezervării sănătăţii. dar mai ales în grup. Pentru consilierii şi moderatorii sau trainerii de dezvoltare personală în grup.CAPITOLUL 1 Concepte-cheie: Psihoterapie. ele rămânând interconectate şi fluide. individual. Cât despre "dezvoltarea personală". a unui cuplu. 14 . De această confunzie nu scapă. iar pentru profesioniştii în domenii socio-umane. cupluri şi familii. disfuncţionale. Dezvoltare personală Adesea. organizaţii şi colectivităţi . cu cariera sau cu mediul. Psihoterapeuţii se adresează mai curând "pacienţilor". În zilele noastre. competenţei şi bunăstării în majoritatea domeniilor vieţii. maladive. nici măcar specialiştii . de orice tip.psihoterapie" se confundă. psihoterapie şi dezvoltare personală (optimizare umană): indivizi. de la caz la caz şi de la o etapă la alta a evoluţiei unei persoane. stresul şi riscurile vieţii modeme reclamă tot mai fi'ecvent practica dezvoltării personale. adică persoanelor care se confruntă cu starea de boală.

Consilierea este recomandată pentru problemele interpersona/e care pot fi rezolvate prin luarea unor decizii În mai profundă concordanţă cu nevoile şi n1. indicaţia psihoterapiilor este rezervată. psihice -i psihosomatice. Cu cât lumea în care trăim manifestă mai multe "simptome" de . nu se face o demarcaţie corectă Între tulburare minoră şi majoră . ~. politice şi religioase etc. sistematizează asemănările şi 15 .. Tomşa. psihoze sau psihopatii).maladie socială". Petterson (apud. care ţin de structura personalităţii (trăiri afective. deosebirile dintre consiliere şi psihoterapie după patru criterii: 1 gradul de severitate al tulburării clientulUll. natura problemelor clientuluq. chiar dacă în unele cazuri asocierea lui cu psihoterapia resocializatoare şi de familie poate fi benefică. în cazul cărora tratamentul chimioterapeutic este prioritar. consilierea psihologică este indicată în cazul unor tulburări minore ale personalităţii . confruntările şi discriminările sociale. fluctuante sau pur şi simplu inexistente. Psihoterapia este o intervenţie indicată pentru afecţiuni majore ale personalităţii (nevroze. În plus.otivele personale. afectând. efectele îmegistrate fiind foatte discrete. precum şi relaţiile inter. De aceea. de grup şi chiar organizaţionale sau colective (sociale). 1. Conform acestui criteriu. Ele translatează în spaţiul social. obligatoriu şi adesea unic .nOlU1ali care se confruntă cu diverse probleme şi au un dezechilibru uşor al edificiului personalităţii. Punctul slab şi depăşit actualmente este că. afecţiunile somatice. intrând sub spectrul psihopatologiei sociale. iar psihoterapia este activitatea de elecţie pentru problemele intrapersonale. întreţinând sau agravând dinamicile de grup şi colective. minore. economice. indicaţiile psihoterapiei sunt relativ reduse în psihoze. Ioana Stancu. vorbim nu doar de terapii individuale. în forme directe sau subtile. 1999. modificările de mediu cu impact catastrofal.Obiectivul general al psihoterapiei este asistarea şi depăşirea impas ului existenţial de toate tipurile. • Puncte comune şi dezvoltare personală diferenţiatoare Între psihoterapie. Gh. consiliere şi C.H. cu atât şi nevoia de psihoterapeuţi comunitari creşte.şi transgeneraţionale . ci şi de terapii de cuplu. relaţiile perturbate şi evenimentele traumatizante. accidentele şi situaţiile-limită . 2005). Nucleul ce10r mai profunde perurbări şi disfuncţii interpersonale îl constituie Însă cuplul. relaţiile parteneri ale şi de familie. În ceea ce priveşte utilitatea psihoterapiilor în tulburările psihopatice ale personalităţii. creat de confruntarea cu pierderile. de familie.

Psihorerapia şi consilierea sunt astfel absorbite Într-un unic proces de dezvoltare personală şi autotransfonnare. cu hllburările aferente. cu nuanţări. iar restruch1rarea personalităţii conduce firesc şi la o mai corectă şi economică utilizare a resurselor interne. 2004). raportate la evoluţia fiinţei umane şi a propriului ei scenariu de viaţă . metodele şi tehnicile utilizatd. iar dinamica restructurării potenţează şi redirecţionează resurse blocate sau necunoscute. cunoscută sub numele de Terapia Unificării (Iolanda Mitrofan. mahlrizarea psiho-spirihIaIă a persoanei în dinamica sa evolutivă .) este: armonizarea şi unificarea Eu-Sine. cele două scopuri se articul ează astfel încât primul scop devine instrument de realizare al celui de-al doilea. optimizarea şi autotransfol111area creatoare. ideal de viaţă etc. redimensionarea. [3. Metodele sunt structurate pe etape şi paşi terapeutici. este dificil să separi cognitivul de afectiv.). de la o etapă la alta a vieţii. iar cea afectivă. cunoştinţele şi informaţiile de trăirile afective. După acest criteriu se poate înţelege că sfera cognitivă ar fi subordonată consilierii. relativ artificial separate. Conform criteriului în cauză nu există diferenţe majore Între cele două activităţi psihologice. amintirile. scopul în dezvoltarea personală (D. Cele două aspecte se completează reciproc. metodele şi tehnicile fiind practic comune psihoterapiei şi consilierii. psihoterapiei. Scopul psihoterapiei: restructurarea personalităţii. Aceasta pare să conducă şi la o unificarc metodologică a celor trei concepte. scopurile consilierii şi psihoterapie4 Scopul consilierii: folosirea mai eficientă a resurselor personale. cum personalitatea este un tot. 16 . integrarea şi redirecţionarea responsabilă şi eficientă a propriului scenariu de viaţă şi a dinamicilor evolutive relaţionale şi colective. potenţarea propriilor capacităţi evolutive. accente şi redirecţionări creativ-evolutive. Ele se reîntâlnesc şi se îmbogăţesc pe terenul practicilor de dezvoltare personală.atitudini. în mod creativ şi autotransfol111ator. Indicatorii realizării sale sunt: conştientizare extinsă de sine. Însă.P. în sensul că o utilizare mai eficientă a disponibilităţilor şi resurselor presupune şi o modificare a personalităţii (chiar dacă nu profundă). convingeri personale. fiind fundamentate de o teorie asupra personalităţii şi de o anumită filozofie de viaţă exprimată Într-o orientare terapeutică specifică: [4. În consecinţă. aşa încât este deshll de greu să le sepan. indiferent de orientarea teoretică la care aderă terapeutul sau consilierul care le susţine. de la un context de evenimente la alhll. În propria mea metodă .

dar psihoterapia şi dezvoltarea personală includ o multitudine de telmici nonverbale. ele se aseamănă şi se deosebesc după trei criterii: finalitate. este o relaţie de tip adult-adult) . deşi cele două tipuri de activităţi se îmbină organic. iar psihoterapia ca pe un demers mai complex de tratament psihologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente disfuncţionale sau pe reechilibrarea şi restructurarea personalităţii (1996. Cu privire la finalitate. psihosomatice. inconştientul cu confljctele sale refulate. centrată fiind pe 17 . ambele urmăresc să ajute persoanele aflate în dificultate. şi P. profesor/expert-elev).psihanalitică comportamental-cognitivă umanist-experienţială holistică. de tip transferenţial (în psihanaliză. (în terapiile comportamental-cognitive. p. pe când psihoterapia vizează adâncurile psihicului. p miicularizată. recomandându-se persoanelor cu tulburări psihocompOliamentale mai severe. echivalentă simbolic relaţiei părinte-copil). Consilierea are un caracter ceva mai liber. bazându-se pe stabilirea unei relaţii terapeutice Între cel care solicită asistenţa şi cel care o acordă . b. Golu (1993) precizează că. potenţând procesele de "creştere împreună" . în toate cele trei forme de asistare psihologică. Menţionăm că relaţia terapeutică . în consens cu cele mai sus menţionate: Irina Holdevici defineşte consilierea psihologică ca un proces intensiv de acordare a asistenţei psihologice pentru persoanele normale care doresc să-şi atingă obiectivele şi să funcţioneze mai eficient. mutual responsabil şi reconstructiv (în terapiile umanist-experienţiale şi în dezvoltarea personală experienţială . dominant verbale. M. c. integrativă şi transp ersonală Wte precizări comparativ~ între C. în funcţie de orientarea metodologică a terapeutului: a. echivalentă relaţiei de tip educaţional Cu privire la adresabilitate. este o relaţie psihologică de tip contractual care poate fi diferită. adresabilitate. metodologie. mai evidente şi mai uşor controlabile conştient. având coordonate metodologice mai riguros elaborate şi mai sofisticate. ambele folosesc metode şi tehnici comune. 205). de tip creativ. sunt avansate ŞI de alţi autori. consilierea se adresează unei stmcturi de suprafaţă a personalităţii. expresiv-creative şi corporale. Cu privire la metodologie. oarecum situaţional.

după caz. Le vom detalia în continuare. indiferent de orientarea teoretică pe care s-a construit metoda respectivă sunt aceleaşi. drepturile şi obligaţiile autoasumate ale ambilor). Se asigură complianţa la tratamentul medicamentos sau alternativ asociat. în special în cazul pacienţilor internaţi sau sub tratament chimioterapeutic sau. documentarea completă diagnostică.zu --' serviciile medicale. psiholog. psihoterapia şi medicina alternativă sau complementară. suport şi angajare a clientului în rezolvarea şi integrarea propriei probleme de "acum şi aici". cooperează cu efecte mult mai bune în evoluţia acestuia. precum şi a modalităţi lor-cadru de lucru (ritmicitatea şi durata întâlnirilor. În cazul e. psihoterapeut). bine articulate şi nuanţate după receptivitatea şi nevoile cazului.-. Cel mai frecvent chimioterapia. din perspectiva terapeutului şi precizarea obiectivelor comune. nevoile şi receptivitatea c1ientului(ţilor). Se au în vedere: 18 pacienţilor orientaţi de către sau către .utilizând predominant sau exclusiv dialogul de clarificare. dacă pacientul beneficiază de tratament recuperator în echipă terapeutică. inforn1area asupra regulilor de confidenţialitate şi colaborare terapeutică din perspectiva codului etic şi deontologic al activităţilor de consiliere şi psihoterapie). în ambulatoriu. din perspectiva clientului.a--I u ~ (sau a sistemului relaţional perturbat). lalianţa terapeutic~ (inclusiv "contractul" psihologic de asistare şi lucru împreună dintre terapeut şi beneficiar(i). alternativ. Lucrul asociat în echipă este recomandabil în condiţiile respectului limitelor de competenţă ale specialiştilor care asistă acelaşi caz (medic. I derularea programului psihoterapeutj(~. aducând precizări ce ţin de propria noastră viziune. stabilirea obiectivelor terapiei (sau consilierii). motivarea şi complianţa în terapie. prognostică şi asupra planului terapeutic în echipă este obligatorie pentru o intervenţie complexă şi asociată cu efecte de potenţare mutuală prin mijloace complementare. din contextul său existenţial sau situaţional de viaţă. reconstitutivă şi restructurativă: 'I v-al u a-r-.ea c. orientat şi individualizat. concepţie şi practică personală. "problemă" şi • Etapele metodologice ale procesului psihoterapeutic Etapele metodologice ale unui proces terapeutic. centrată pe metoda unificatoare. alte reguli ce ţin de specificul metodei în implicarea beneficiarului. în beneficiul pacientului şi al familiei sale.

conştientizate şi exersate de acesta pe pmcursul terapiei. această etapă de mijloc a procesului terapeutic include. dar neclitic. indicii de progres şi evaluarea lor împreună cu clientul. rezistenţele manifestate. a expelienţelor perceptuale. recmlalizmea şi reinvestirea resurselor conştientizate (energie. exersează redimensionări şi conştientizări. activarea spontană a resurselor auto creative şi echilibrmlte. modificările pe care le operează în strategia sa de viaţă. cognitive şi comportamentale. 4. în viziunea terapiei unificării pe care o practic. acceptme şi reinvestire afectiv-spilituală a relaţiilor cu sine. decizionale. 2. atitudinale. modificălile emoţionale. în contextul conştientizălii "lecţiei de viaţă" personale şi tranfamiliale (transgeneraţionale). disponibilizarea pentru noi proiecte şi strategii expelienţiale cu sens. câţiva paşi semnificativi: 1. El îl confirmă ca martor capabil să împăliăşească şi să susţină noile experienţe ale clientului. sepmme. imaginea de sine şi dinamica relaţională. Plin conştientizare extinsă şi resemnificare (un nou nivel de conştientizare al Eu-lui). volitive. provocarea şi reconstituirea experienţelor traumatizante prin modalităţi simbolice de expresie şi dramaterapeutice. ci prin susţinere necondiţionată. integrarea treptată. cu alţii şi cu lumea. nivelul de activare al resmselor. afective şi cognitive antelioare şi a mecanismelor autoblocante. nivelul de autoacceptare dobândit. Terapeutul reflectă realist. inf0l111aţii. schimbmea perspectivei asupra expelienţelor blocante prin insigt-uli succesive (pe baza reexpelimentălii "acum şi aici" Plin tehnici specifice . ca efect al resemnificălii şi travaliilor de iertare. 3. 19 . emoţionale de relaţie.). . metapoziţii. din perspectiva prezentului.joc de rol. rezultatele eforturilor sau strategiilor de autotransfomlare care l-au condus pe client către o stare de echilibru sau de mai mare satisfacţie a calităţii vieţii personale. profesional şi social.dimunica răspunsurilor terapeutice. capacităţile compensatOlii. integrălile şi autocontrolul dobândi te. reconstruirea de sine şi a scenmiului de viaţă. Terapeutul gratifică eforturile şi iniţiativele clientului în a se adapta creativ la contextul său familial. capacităţi creatoare) în noi direcţii de decizie. acţiune şi comportament cu efect autorestructurmlt. 6. ca efecte personale de dezvoltare şi rezolvare a problematicilor blocante de la începutul terapiei. tehnica scaunului gol etc. în dinamica lor. mecanismele defensive. miile tematice şi simptomatologice. gândmilor şi comportamentelor aşociate expelienţelor antelioare readuse în prezent. corecţii cognitive. explorarea şi analiza trăirilor. 5.

refonnularea obiectivelor de lucru în funcţie de evoluţia relaţiei şi de reactivitatea clientului în procesul de consiliere. precum şi mobilizarea pentru noi proiecte. lidentificarea problemei de baz@ şi a celor derivate din perspectiva clientului şi a consilierului. acceptarea limitelor şi a contextului. de participare autentică în procesul de autovindecare. confirmarea succesului şi autonomiei clientului în dezvoltarea sa. ameliorare şi dezvoltare. separarea terapeutică şi "lăsarea uşilor deschise". clarificarea intenţiilor. costurile. locaţia. cu posibilitatea în caz de recidivă sau de necesitate). cognitive şi compoltamentale ale clientului la problema identificată şi conectarea lor cu obiectivele iniţiale. cristalizarea sau consolidarea efectelor benefice în timp saul fmalizarea unui ciclu sau program terapeutic. 20 . transferul iniţial. dizolvându-se şi conştientizându-se. cu diferenţa că durata şi amplitudinea explorării sunt mai reduse în cazul consilierii. deschiderea realismului şi optimismului faţă de sine şi traiectoria sa existenţială . gratificare a efortului şi calităţilor care l-au condus la rezolvarea sau depăşirea "problemelor" şi controlul propriei sale vieţi. Se descurajază dependenţa terapeutică pe tot parcursul terapiei.reevaluarea cazului i a efectelor tera eutice de restructura rei la încheierea tera ie'. ceea ce susţine procesul creşterii sale interioare şi al fixării şi îmbogăţirii achiziţiilor terapeutice dobândite prin propriul său efort creativ şi responsabil de auto-schimbare. schiţarea obiectivelor consilierii împretU1ă cu clientul şi acceptarea contractuală a cadrului consilierii (durata şi fi'ecvenţa şedinţelor. auto încrederea şi valorizarea clientului. reluării an după • Etapele metodologice ale procesului de consiliere Sunt destul de asemănătoare celor ale unui proces psihoterapeutic. aşteptărilor mutuale şi maniera de colaborare pe parcursul consilierii. realizarea relaţiei şi stimularea alianţei terapeutic~. pas cu pas. lexplorarea problemei. a contactului facilitator muncii de explorare şi clarificare. Iată care sunt aceste etape: levaluarea completă a cazulu~ în contextul situaţiei de viaţă cu care se confruntă. stinzu/ându-se autonomia. asigurarea clientului de respectarea principitilui confidenţialităţii).1 analiza răspunsurilor emoţionale.

este un proces centrat pe aspectele inconştiente ale minţii care sunt mai puţin accesibile nivelului conştient şi mai rezistente la schimbare. nu este eficientă şi aceste situaţii necesită psihoterapia (P). 2005. se adresează ambelor niveluri de procesare şi utilizare a info1TI1aţiilor şi energiilor. ca şi de reluare a unui nou ciclu în caz de nevoie (principiul "uşilor deschise"). D. conştienhll şi inconştienhll. 1. C. C. presupune lucrul fluid şi stimulativ cu ambele faţete al realităţii psihice (inteme şi exteme). evaluarea final~ a rezultatelor consilierii. să. ca şi în alte terapii umaniste cu componentă spÎl1hlală. angajând senmificativ resursele creatoare şi autotransfom1atoare ale beneficiarilor.. comportamente şi scenarii de viaţă.). !proiectarea şi luarea noilor decizi~.P . implementarea deciziilor şi a strategiilor altemativ~ în propria viaţă. Pentru cei care suferă perturbări majore al căror efect asupra personalităţii este prea puternic. sustinerea şi validar~ soluţiilor rezolutive de viaţă practicate de către client. 24-25).ll1zimea. specificul practicării şi derulării programului asista re psihologică diferenţiat pe forme de intervenţie Iată câteva precizări privind maniera în care acţionează cele trei forme asistare psihologică . P. p.P. conceperea şi alegerea personală a noilor răspunsuril. îl ajută pe individ să se clarifice. . Persona şi Umbra (în accepţiunea lui c.Z. Hoxter susţine că conştientului.Consilierea (C. în opinia noastră . fiind un proces de autorestructmare. pe axa Îl1tegrării Ego-SÎl1e. • Cadrul terapeutic. ll1cetarea de comun acord a consilierii cu menţinerea unui contac~ catamnestic de confinnare a evoluţiei. 21 .facilitarea insight-urilOlj şi descoperirea împreună ~ solutiilod posibile.G. Stoian. Dezvoltarea personală.): activitatea de consiliere se adresează iar psiboterapia inconştientului (apud.şi recunoască ŞI să-şi accepte conflictele emoţionale. Jung). avem în vedere inclusiv din1ensiunea transconştientă şi transpersonală. În terapia unificării. Psihoterapia (P) şi Dezvoltarea ':ersonală (D. suprafaţa şi profi. dezvoltarea şi matm1zarea spi11ruală. H. apărute în circumstanţe nefavorabile.

. Poate sunteţi trist sau. grup de dezvoltare spirituală prin diverse practici meditati ve. Reflectaţi timp de 20 de minute la propria dvs ... în cele ce um1ează.. Amplificaţi-o . cât şi P. se pot desfăşura individual. cu un număr variabil de şedinţe (de minimum 45 minute. . grup de stimulare a performanţelor sau creativităţii. şi D.P. dimponivă. • • 22 . la solicitarea beneficiarului. . dar reperizat pe cicluri intensive de travaliu optimizator. în funcţie de orientarea teoretică şi metodologică a terapeutului) . un exerciţiu meditativ de autoexplorare. binedispus. mulţumit sau nemulţumit. maximum 60 minute).. • dezvoltarea personală este un proces aproape continuu.P.. de minimum 30-45 minute. . bine organizat . la primele evenimente care vă vin în minte şi la modul în care vă amintiţi sau vă imaginaţi doar că aţi reacţionat ahmci . focalizându-vă atenţia asupra senzaţiilor. asupra evenimentelor care au ţesut şi ţes În continuare filmul interior al existenţei voastre . în maniera terapiei unificării: Aşezaţi-vă într-un loc liniştit şi observaţi-vă. în cadrul cabinetului profesionist. .. Dar oricare ar fi starea dvs. autorestruchlrare. uşor sau dificil. proceduri şi practici asociate (inclusiv de medicină altemati vă. 6-10 întâlniri. durata intervenţiei este de obicei diferită : • consilierea necesită o perioadă mai scmtă de timp (cca. Ea se desfăşoară sub forma atelierelor şi seminariilor în grup de D . Fiţi conştient dacă vă este plăcut sau neplăcut. să vă acordaţi acest timp şi acest interes conştient asupra propriei persoane. încercaţi să Fiţi doar conştient de ea . cu posibile reluări ciclice la intervale de luni şi ani.spaţiul terapeutic sau lucrativ. workshop-uri tematice. emoţiilor. cât şi în grup. incitat sau plictisit .• Durata programelor terapeutice şi de consiliere Luând în considerare specificul derulării procesului şi al conţinutului lucrativ pe paşi. viaţă. EXERCIŢII ŞI ÎNTREBĂRI Vă conştientizare şi propun. complementară şi de integrare psihosomatică) . calm sau neliniştit. într-un cadru adecvat şi oficial. frustrat sau împlinit. trăirilor şi gândmilor care o însoţesc . incitant sau enervant să vă observaţi . maximum 90 minute. Stmteţi tensionat sau relaxat. în funcţie de noile lui obiective de viaţă. Atât c.. . grup de autocunoaştere . pe parcursul mai multor ore şi zile (lucrul maraton). • psihoterapia se desfăşoară pe perioade mai lungi de timp.

. aţi apela la ajutorul cuiva sau nu? Dacă da. S-ar putea ca la unele să nu vă puteţi da un răspuns clar sau răspunsul să vă creeze o stare anume . Acum găsiţi o modalitate altemativă de a vă satisface nevoia şi încă alte două posibilităţi cel puţin . 23 . drept eroul unor secvenţe de film. Ce vă trece prin minte acum? Ce simţiţi? Ce înţelegeţi chiar în clipa asta despre dvs. figUl1le care se asociază. câteva ore." . . de a vă manifesta sau de a face şi reevaluaţi-vă starea. Acţionaţi aşa cum aţi ales atunci când meditaţi şi imaginaţi alternative privind modul de a fi. ce v-ar împiedica s-o faceţi? . gânduri le. Dacă nu. impulsuri şi reacţii întreţesute cu acţiuni. la ce vă aşteptaţi? . Sunteţi faţă În faţă cu dvs.. la ce vă aşteptaţi? ..• • • • treptat trecutul în prezent... contextul. .... posibilităţile. emoţiile. senzaţiile corporale. ( dvs.. Acum vă invit să verificaţi În realitate. identificaţi persoanele implicate. . cel care vă vine .. evident.. derulaţi dialogm1. înşivă După Aduceţi .Ce aţi aflat nou despre Dacă nevoia(ilc) dvs. . trăirile. disconfort sau mânie. Poate preferaţi să evitaţi sau să ignoraţi răspunsul. nu... locul. Ce alte Întrebări vă vin acum în minte? Ce simţiţi şi experimentaţi chiar acum? Ce aţi prefera mai curând? Ce nevoie presantă aveţi chiar acum? .? Ce vă vine să faceţi? Alegeţi să experimentaţi cel puţin una dintre altemativele pentru care v-aţi decis. locuri . imaginile care se perindă. rămâne e) frustrată( e) şi apar şi alte motive de blocaj.. persoane. . nelinişte. relaţii. Daţi curs modalităţii de a o satisface. întâmplări.. mai întâi imaginând felul în care se întâmplă lucrurile. Ce consecinţe vă aşteptaţi să um1eze deciziei şi acţiunilor pe care le imaginaţi dvs. să vă amuzaţi sau să vă aplicaţi brusc o etichetă de genul "eşti un.. Lăsaţi filmul să se deruleze . frustrare . Aţi alege să vă asiste un profesionist? Dacă. ca şi cum v-aţi observa pe dvs. înşivă şi cu tot ceea ce "conţineţi" în această clipă.. o .. să-I bagatelizaţi. nemulţumire. cu tot ceea ce vă reprezintă: imagini. puneţi-vă toate acele Întrebări care vă vin acum În minte şi poate vă răspundeţi onest la ele . acţiunile .. gânduri . tristeţe .. trăiri şi emoţii asociate. Conştientizaţi trăirile. .? .alegeţi dvs. Ce aţi adus la suprafaţă? .. zile sau săptămâni) .? .. răspunsul..

Dacă da. Care sunt etapele şi paşii procesului psihoterapeutic? . care tip de asistare vi se pare mai pOh-ivit? • dezvoltarea personală • consiliere • psihoterapie ÎNTREBĂRI SUPLIMENTARE 1_ Care sunt principalele diferenţe metodologice între cele h-ei fom1e de asistare psihologică? 2.

ideologii şi religii traversează perioade cu -:sc dezadaptativ mai mult sau mai puţin semnificativ. etnii. profesional. emoţionale şi dezadaptative. cu stresul cotidian în creştere e onomic. culturi. familial şi socioprofesional dezorganizator. prevenirea. Oricare ar fi diferenţele . psihoso711atice. profesii. Ele sunt necesare ori de câte ori persoanele se confruntă cu: • blocarea capacităţilor uzuale de a face faţă provocărilor vieţii. sunt activităţi psihologice ~ofesioniste centrate pe relaţia de ajutor în situaţiile de criză personală sau _ . !:aţionare şi integrare socială . la cele excluse sau :1larginalizate social. • în situaţii de impas existenţial.ectivă. de dificultate în adaptare. Confruntaţi cu o diversitate de probleme. în _Jpta pentru supravieţuire şi de integrare a traumeloL • Obiective Psihoterapia şi consilierea psihologică sunt tipuri de interventie de scurtă sau de mai lungă durată.CAPITOLUL II Obiective. de impas existenţial iminent sau trenant. tipuri şi domenii aplicative ale consilierii şi psihoterapiei Definiţie. a relaţionării cu semenii.:intre ei. cognitive şi comportamentale) şi relaţionale (interpersonale) cu impact individual. ca şi problemelor survenite în educarea şi dezvoltarea lor. ghidare rezolutivă şi cataliză a strategiilor creativ-adaptative ale clienţilor (pacienţilOJ~ În a face faţă unor probleme personale (emoţionale. oameni de cele mai :. În termeni generali. asigurarea de suport. având ca obiective: • • remiterea unor tuburări psihice. de la persoanele înalt capacitate şi perfonnante. specific. politic. pierderi şi traume. şi P. C.verse vârste. cu toţii au nevoie de ajutor specializat pentru a putea ':epăşi obstacole diverse în calea dezvoltării lor. accidente etc. intervenţii chirurgicale. socio-familial. suferinţă psihică şi somatică în contextul anumitor maladii. ecologic). 25 .

reabilitare.sp a ţi--p . modificarea realistă şi pozitivarea imaginii de sine.ă-l--. În munca de consiliere şi de psihoterapie scopul este spnJll1Irea beneficiarilor în a-şi rezolva problemele prin resurse proprii.i--d i--r.. • Spaţiul terapeutic. activarea resurselor blocate.o ! -reechilibrării se configurează dinamic între doi poli .-i.h --og i-c'j al refaceri i treptate şi .beneficiarul direct al activităţii de consiliere/ clientului sau pacientului.Ambele tipuri de asistare psihologică acoperă o paletă largă de problematici specifice.a . prin modificarea atitudinilor. Situaţiile de viaţă şi variatele tipuri de pierderi sau de suprasolicitări pot genera. respectat ŞI respectabil.a. grupurilor şi colectivităţiloL Ce este spaţiul psihologic terapeutic? • un spaţiu al cunoaşterii şi rear111onizării. recuperare şi reintegrare socială . de la cele de SUPOlt psihoemoţional şi social.n t e-e cr-e e. familiilor. utilizându-şi potenţialul de care dispun. • Specificul activităţilor şi proceselor terapeutice ICheia tuturor intervenţiilOlj circumscrise consilierii şi psihoterapiilor este dezvoltarea unor noi strategii de coping existenţial.z. conştientizare ŞI schimbare a perspectivei evaluative asupra problemelor de viaţă. precum şi a relaţiilor disfuncţionale. !Două pârghii psihologic~ de maximă importanţă în actul asi stării clientului sunt: auto acceptarea prin explorare de sine. În unele fOl1ne de terapie acest spaţiu 26 . concepţiilor şi comportamente lor manifestate în contexte existenţial e specifice. terapeutului Relaţia terapeutică relaţia terapeutică şi sarcinile (competenţele) terapeutul şi psihoterapie. la cele de adaptare şi integrare familială şi comunitară eficientă. 'W"-e l-t.u -s i.. cu riscul unor suferinţe individuale şi colective semnificative.m --. familii le şi grupurile sau colectivităţile În dificil/tate să-şi găsească propriile soluţii. în cazul cuplurilor.a .consilierul/ clientul/ pacientul . astfel Încât persoanele. complementare sau compensatorii. de la cele educaţionale la cele de sănătatc . profund motivant pentru viaţă şi pentru valorile ei. întreţine sau agrava anumite traume şi răSplll1Suri dezadaptative sau patogene.

• un" spaţiu reÎncărcării recanalizării relaţional. resemnificând evenimentele şi reacţiile manifestate anterior începerii consilierii sau terapiei (Iolanda Mitrofan. polarizat şi catalizator al regăsirii de sens şi de sine. Nuţă. blochează sau pot debloca soluţia(iile) unei probleme sau punctele nodale ale descifrării şi "dezlegării" unui scenatiu personal sau familial disfuncţional. al "purificării " mental-emoţionale. Iolanda Mitrofan. Procesul de autoreevaluare pe care clientul îl realizează în cadrul terapeutic se produce ca um1are a atitudinii facilitat oare sau de cataliză psihoemoţională şi cognitivă pe care consilierul (terapeutul) a manifestat-o pe parcursul întâlnirilor. ceea ce permite o reintegrare mai matură în spaţiul relaţiilor personale şi cotidiene. Efortul consiliellliui şi terapeutului profesionist este de a-l "oglindi" pe client în contextul situaţiei cu care se conflllntă şi are ca scop ajutarea acestuia În a-şi conştientiza mai adecvat şi mai complet propriile nevoi. mai iubitoare de sine şi de alţii. l!!!!I trebuie înţelese ca ~noda1ităţi de sfătuire expelial@. Aceasta înseamnă că cei doi patiicipanţi sau co-parteneri în actul psihoterapeutic (cel care asistă şi asi statul) descoperă împreună noi posibilităţi de reevaluare. şi P. mai curând. al încrederii şi compasiunii. • un spaţiu creat de natura interconectivă a întâ!nirii terapeutice. C. ~ pot fi privite. după ce clientul a fost sprijinit pas cu pas să se reevalueze şi să înţeleagă diferit lucmrile. al stimulării. al reconstruirii unor graniţe identitare sanatoase. ca Winamici procesuale de explorare" împreună 'j a elementelor-cheie care explică. 27 . Specifice munCll terapeuţilor sunt focalizarea şi clarificarea impactului unei probleme sau al unui context de viaţă traumatizant. Redescoperirea de sine şi schimbarea se întâmplă spontan. autenticităţii şi acceptării necondiţionate. şi investit cu valenţe • un spaţiu al cOl1fidenţia/ităţii. după ce au lucrat împreună la descifrarea simbolică a reacţiilor. provocativ sau de risc. 2004. informaţional şi energetic " al "baterii/ar". aşa cum adesea se presupune în mod eronat de către nespecialişti. simptomelor şi evenimentelor provocatoare.psihologic este oarecum sacralizat sufleteşti tămăduitoare. reenergizării şi resurselor către scopuri mai realiste. asupra clientului. mai împlinitoare. A. 2005). decizie şi acţiune în contextul problematic. aşteptări şi posibilităţi de a face faţă sau de a rezolva şi depăşi probleme personale.

ajutându-l să conştientizeze şi să acorde sens evenimentelor şi stărilor personale. susţine şi validează 28 . Consilierii şi terapeuţii sunt totodată repere emoţionale echilibrante şi garanţi ai succesului clientului în munca pe care acesta o parcurge cu sine. ci un co-participant şi un sprijin avizat în crearea de către client a unor strategii personale rezolutive. în stimularea optimizării şi adaptării lor la realitate. Consilierul (şi cu atât mai puţin psihoterapeutul) nu este un "profesor" care predă o lecţie de viaţă. atunci când cazul o lmpune. conştientizare şi resemnificare reperizează. Consilierul şi terapeutul se vor abţine de a-i configura clientului un nou plan sau scenariu de viaţă după propriile-i presupuneri sau nevoi de acţiun e şi nu se va substitui în niciun caz acestuia în luarea deciziilor sau găsirea opţiunilor. de complezenţă sau dezirabile social. implementa sau schimba în viaţa sa cotidiană. îl decuplează progresiv de la fantasme producătoare de suferinţă. evitând cu răbdare şi abilitate tentaţia facilă de a-i prescrie acestuia scenarii alternative de viaţă şi soluţii prefabricate.În Op1l1la noastră (coincidentă şi cu cea a altor psihoterapeuţi din orientarea umanistă). printr-un proces specific de analiză. Aceasta este valabil în cea mai mare parte în lucrul cu adulţii. Ei sunt investiţi emoţional. respectându-i valorile. ajutându-l să dedramatizeze evenimentele sau trăii-ile şi să se deculpabilizeze sau dezanxieteze. reconectează treptat clientul sau pacientul la realitatea vieţii şi la posibilităţile sale. descurajându-Ie pe cele fantasmatice sau nerealiste. fără a-i indica sau sugera propriile explicaţii. ceea ce impune un nivel de competenţă socială. Responsabilitatea acestor profesionişti presupune exerciţiul conştient de a se feri să impună şi să sugereze propriile soluţii sau interpretări clientului. rolul consilierului şi terapeutului profesionist este de a însoţi şi stimula procesul de autoexplorare al clientului său. moral şi informaţional de clienţii lor. descoperi pe cont propriu (asistat fiind). dar se impune cu adaptări specifice în asistarea adolescenţi lor şi copiilor aflaţi în dificultate. maturitate şi responsabilitate deosebit. Aceasta atitudine şi abilitate terapeutică va fi cultivată în perioada stagiului de supervizare a tinerilor specialişti de către un terapeut forn1ator. Ce sarcini are terapeutul? cu entuziasm soluţiile şi alternativele pe care beneficiarul consilierii sau terapiei le va concepe. eventual "educative".

2005). larificator şi restructurativ . precum şi cunoştinţe şi abilităţi telmice terapeutice specifice. 29 . cât şi relaţional. transgeneraţionale. pe măsură ce progresează în munca sa de autocunoaştere şi autorevalorizare. Deşi de cele mai multe ori consilierea este o muncă centrată pe o persoană. ele îşi pierd sensul în viaţa clientului.de cuplu. Trecerea fluidă a unui proces de consiliere centrat pe o problemă într-un proces psihoterapeutic centrat pe focalizarea cauzelor psihologice şi interpersonale mai profunde. • Fluiditatea şi conţinutul travaliului terapeutic reconstitutiv. pe termen lung.a insight-urilor deblocante. nu este exclusă nici practicarea ei sub forma consilierii extinse . atât la nivel individual. ajutându-l să-şi accepte limitele cu naturaleţe. cu competenţă acreditată În domeniu. Ieliatea şi resenmificarea sunt două chei importante ale schimbării vindecătoare şi evolutive. Cristina Denisa Stoica. raţional-emotive. Acesta încetează să se auto saboteze prin menţinerea suferinţei şi a răspunsurilor dezadaptative. necesitând o profunzime şi o subtilitate ?sihologică mai înaltă a "lucrului" terapeutic. Cu alte cuvinte. pentru că îşi pierd din "puterea" lor aproape magică de a menţine subiectul într-o capcană defensivă. grupale. cognitive. Simptomele. îl sprijină emoţional şi prin tehnici specifice (verbale şi nonverbale.către o paradigmă unificatoare În cazul în care procesul clarificării şi recuperării clientului se anunţă a mai dificil. Ele deschid câmp larg experienţelor creative şi autotransfon11atoare. consilierul va orienta cazul către un psihoterapeut-psiholog sau medic. pe psihodinamicile personale. situaţională. de grup. iraţională sau autodistructivă. spre binele clientului principal şi al celor conectaţi la problema-ţintă. simbolice. colective (v. deblocândui şi recanalizându-i energia spre scopuri mai realiste şi echilibrante. rezistenţele. Iolanda Mitrofan. blocajele. deculpabilizându-l pentru vini reale sau imaginare. cogniţiile disfuncţionale şi compOltamentele ce ţin de o anumită patologie mai intensă sau mai discretă sunt asfel dizolvate treptat. comportamentale) să-şi gestioneze şi controleze propria viaţă mai responsabil. de familie. se practică adesea. în dinamicile familiale. familiale şi transgeneraţionale.

la care participă simultan sau succesiv mai mulţi specialişti. fraţi. părinte spiritual sau alte persoane implicate (voluntari. Activităţile de consiliere şi psihoterapie dezvoltă o bună colaborare profesională şi interumană Între medic. roluri şi percepţii .De la natura individuală a perturbărilor. În special în asistarea toxicomanilor. În funcţie de domeniul de aplicaţie) faciliteză şi sporeşte eficienţa acestor profesii interconectate. kinetoterapeut. armonizator relaţii. persoane investite şi de transfer etc. studenţi). în beneficiul clienţilor şi pacienţilor. în spaţiul terapeutic se trece Întotdeauna la natura relaţională a perturbărilor şi suferinţei. iar competenţele bine stabilite şi respectarea lor previn erolile de intervenţie. Alături de aceştia. în re socializarea schizofrenilor. dincolo de beneficiul terapeutic propriu-zis al acesteia. insinuând necesitatea unei colaborări sau deţinerea unei duble competenţe. persoane dializate etc. în asistarea persoanelor cu handicap sau diverse afecţiuni severe (ex. participarea familiei are şi o valenţă co-terapeutică . asistent social. O bună echipă de reabilitare. educator. emoţii · şi sentimente care conectează pacientul focalizat cu persoanele semnificative din viaţa lui .). atitudinea terapeutică şi de sprijin consensual este cea care garantează succesul. la nivelul relaţiilor şi suferinţei emoţionale. complementar şi sincron. aceasta nu Înseanmă că un consilier este superpozabil sau interşanjabil cu un psihoterapeut. asistent social şi alţi profesionişti. multidimensionale. defectolog. neoplazii. Deşi graniţele competenţelor celor doi specialişti sunt fluide.părinţi. jurist. aşa încât lucrul terapeutic se extinde şi în afara graniţelor psihologice ale cadrului terapeutic. Asistarea de către un supervizor a echipei terapeutice (din care consilierul/ psihoterapeutul face parte integrantă. parteneri. competitOli. iar supervizarea şi intersupervizarea de sprijin mutual În echipă este regula de aur a profesionalismului În acest domeniu. ci şi ca un co-terapeut ad-hoc. plieteni. alături de medic. 30 . evocând şi transformând vindecător. SIDA. colegi. • Lucrul terapeutic în echipă Lucrul terapeutic în echipă este cel mai productiv. familia şi implicarea ei funcţionează adesea nu doar ca o palte din "problemă". psiholog. conectând benefic pentru client procesul psiho-socio-medical recuperator sau integratoL Când un caz sau o familie constituie "subiectul" comun al unei intervenţii progresive. recuperare sau de acţiune preventivă acţionează armonios. Pierderea ei sau conflictele de competenţă sabotează sau sacrifică indubitabil progresul clientului.

printr-o relaţie de natură profesională . consilierea poate fi înţeleasă drept "un proces de învăţare-predare" prin care clienţii sunt ajutaţi să identifice compOliamentul care trebuie schimbat şi etapele adecvate acestei schimbări. Deşi pe ansamblu cele două profesiuni sunt surori. După Wallace şi Lewis (1990. cursuri postuniversitare. Să le abordăm pe rând . consilierea psihologică presupune. generează şi catalizează alternativele planurilor de viaţă. formare şi supervizare pe tennen lung. uneori natura problematicilor clienţilor. p. este un serviciu oferit de un consilier cu competenţă recunoscută. 2. 6 caracteristici (apud. Consilierea teffi1enul de consiliere este uzitat şi în alte domenii ale vieţii sociale. după majoritatea autorilor. ca :i suport optimizator sau chiar terapeutic pentru profesioniştii domeniului.1r unele dintre domeniile aplicati ve ale acestor competenţe profesionale -ecesită analiză personală didacti că. .. educaţional şi social este comună celor două domenii aplicative . stimulează învăţarea de noi compoliamente şi atitudini.. p. financiar. 4). d esfăşurarea. respectiv a pacienţilor vizaţi. administrativ. ele nu sunt gemene şi cu atât mai puţin "lmiviteline" . ajutând clientul în modificarea stilului de viaţă. cum ar fi cel juridic. Rezultă din cele de mai sus că activităţile de consiliere şi terapie sunt :regătite cu minuţiozitate de însăşi "consilierea" consilierilor şi terapeuţilor. •. politic. precum şi descoperirea soluţiilor viabile pentru acesta. ca şi intenţiile şi durata asistării pot să difere parţial sau în totalitate. 90). • Diferenţe şi interferenţe Între consiliere psihologică psihoterapie. 3. are responsabilitatea de a-l ajuta pe client.Munca în echipă este cheia succesului şi a satisfacţii lor deloc neglijabile ~ domeniul foalie larg al asistării complexe a persoanelor în dificultate. folosind tehnici şi abilităţi pe care le-a dobândit prin educaţie şi formare profesională (master. Dar mijloacele. fonnează sau dezvoltă abilitatea de a lua decizii şi de a facilita rezolvarea problemelor clientului. Maria-Liana Stănescu. pe care ne-am permis să le nuanţăm după cum Uffi1ează: 1. Deşi 31 . supervizare). Catalizează procesul de luare a deciziilor de către client sau aparţinători.. ca alternative specializate de ajutor psihologic şi Oferta de ajutor psihologic.consilierea şi psihoterapia. 2003 . Rezultatul final al consilierii constă în acţiunile întreprinse de client pentru schimbarea sa compOliamentală. care.

O relaţie de consiliere eficientă este aceea în care cei doi sunt egali şi stabilesc împreună scopurile. deoarece el acţionează ca un moderator al dezvoltării altor persoane prin intermediul prezenţei sale psihologice . este un mod de viaţă pentm consilier. tulburălilor de instinct sexual şi alimentar. în care respechll mutual este fundamental.. ci şi cu "sufletul". ambele se pot desfăşura atât în cadrul clinic. În opinia noastră (Iolanda Mitrofan. în vreme ce consilierea este mai curând preventivă.4. tulburărilor de identitate etc. Psihoterapia rămâne Însă în mai mare măsură apanajul specialiştilor de pe terenul clinicii (spitale. 2. A. 14-15): 1. empatiza şi intui. cu un accent mai mare pe abilită. psihoterapia este predominant o activitate curativă. Psihoterapia Iată acum şi câteva caracteristici diferenţiatoare ale psihoterapiei comparativ cu consilierea psihologică şi socială. În cazul asistării copiilor raporturile egalitare. participati ve. maturitate şi echil1bm emoţional.stmctura personalităţii sale facilitează sau blochează scopurile şi efectele procesului de consiliere. Nuţă. pierderea. comportamentelor suicidare. principala competenţă a consiliemlui este capacitatea de a facilita relaţiile umane. 32 . psihoterapia se adresează cel mai adesea unor probleme senmificative din sfera sănătăţii psihice. durerea şi blocajul în dezvoltare. cu capacitatea de a simţi. având în centm trauma. de a fi deschis . reactivitatea nevrotică sau consecinţele disociale ale psihozelor. dând curs copilului liber din voi. 2005. având Însă obiective relativ diferenţiate. este o activitate comună a consilierului şi clientului. de dezvoltare şi de educaţie. cât şi extraclinic. 6. precum şi al unui volum de cunoştinţe diagnostice şi terapeutice mult mai larg şi adânc în sfera sănătăţii şi a maladii lor mentale şi psihosociale. alcoolism). Deducem de aici importanţa factorului personal În exercitarea acestei profesii care se face nu doar cu cunoştinţe profesionale.ţi şi tehnici specifice unei metode sau şcoli teoretico-metodologice în care este format psihoterapeutul. p. 5. tulburăJilor adictive (toxicodependenţe. Acest lucru este perfect valabil şi în cazul practicării psihoterapiei. adaptate vârstei şi puterii de înţelegere a copilului sunt obligatorii (aşa că pregătiţi -vă să vă şi jucaţi. dar neuitând nicio clipă cine sunteţi cu adevărat şi ce scopuri aveţi!). psihosomatice şi somatice. de deschidere. indiferent de locul unde se desIaşoară consilierea şi de nahll'a problemei cu care se confruntă clientul. Aceasta presupune abilităţi speciale de comunicare empatică. de remediere.

ca ecran de transfer terapeutic. identificările cu clienţii ş i abţinerea de la interpretări speculative. maturizare şi asanare psihoemoţională şi spirituală. care să-i pennită stabilirea unor raporturi constant echidistante. terapii compOliamentale. permiţând o remodelare creatoare a personalităţii . U1nanist-existenţială) . psihodinamice şi experienţiale) sau mai sCU1iă (terapii sCU1ie focalizate pe problemă. în vreme ce consiherea practică mai ales relaţia terapeutică de la egal la egal (de la adult la adult). prin diversitatea lor. în special potenţialul contratransferenţial. în vreme ce consilierea se practică mai mult in cabinete private. tendinţele la manipulare şi control trebuie să facă obiectul unei aprofundări a analizei didactice şi a unei supervizări de igienizare.3. 5. a Eului. reprogramare şi restructurare mentală de profunzime. pe tennen lung. în paradigma umanistă. în vreme ce consilierea acţionează. T-group Iraining etc. cele de tip lemn building. cognitive.) . in mediul organizaţional. cu terapia socială sau cu training-urile de comunicare. se centrează mai curând pe dimensiunea prezent. gradul de auto dezvăluire al psihoterapeutului in relaţia cu clientul este mai restrâns. compOliamental-cognitivă. de asemenea. psihoterapia are obiective de profunzime şi un plan terapeutic bine structurat. relaţia transferenţială de 33 . cât şi a viitorului. servicii de sănătate mintală. cu durată mai lungă (vezi terapiile psihanalitice.de ex. policlinici. Ele au în vedere atât dimensiunea trecutului şi a prezentului. dar rară a se angaja în acţiuni de analiză. mai deschis şi mai puţin expertal în intervenţie şi atitudine. morale şi autentice cu pacienţii şi persoanele asistate. deşi păstreză orientarea generală a unei şcoli de fonnare. în funcţie de responsivitatea clientului. în mediul educaţional . corecţie. raportat la un scop bine definit. in servicii de resocializare şi reabilitare extraclinice. 4. Se practică. În mediul penitenciar. în diverse tipuri de organizaţii profesionale (în acest caz fiind asociată cu dezvoltarea personală în grup. raţional-emotive). mai frecvent. stabilit Împreună cu clientul. psihoterapiile. Conştientizarea proiecţiilor. 6. situându-se astfel. centre de reabilitare). a rolurilor manifestate şi a relaţiilor cu alţii şi cu lumea. psihoterapeutul este obligat la o perpetuă autoanaliză şi conştientizare pentru a-şi controla posibilele fluctuaţii ale disponibilităţii emoţionale şi de contact profesional. cu accente şi modalităţi de intervenţie specifice în funcţie de metodă şi de orientare teoretică (psihanalitică. limitativ. deblocând drumul spre viitor. psihoterapia antrenează un demers explorator şi de conştientizare (bazat pe insight). Consilierea. spre deosebire de cel al consilierului. practică şi alte tipuri de relaţii terapeutice. asimetrice . În centre comunitare şi organizaţii de ajutor psihologic şi social. conştientizare . centrat şi mai precis.

ca pe o "lecţie existenţială" sau o încercare plină de sens. la nivel conştient. în anumite cadre şi e jalonată de scopuri imediate. practicându-se astăzi tot mai mult modelele interferente. precisă.. reţinem că: • C. parţial "hrănitoare emoţional". existenţiale şi experienţiale şi mai puţin de cele psihodinamice şi analitice. în vreme ce în consiliere. acţionând oarecum la "suprafaţa iceberg-ului" şi ţinând prea puţin cont de procesele inconştiente. optimizator.(psihanaliza. abordările psihodinamice) sau relaţia expertală de tip profesor-elev (terapiile comportamental-cognitive). Ea utilizează impasul maladiv ca o posibilitate de autodeblocare şi de relansare în lupta pentru viaţă şi bunăstare psihosocială. se desfăşoară mai curând ca o activitate suportivă . nu neapărat vindecător. În etapele de vârstă timpurie. dimpotrivă. Astfel. tinde să devină un proces de profunzime. IÎn concluzi~. flexibile. clarificatoare. consilierea este cel mai adesea infuzată de metodele comportamentale asociate cu cele expresiv-creative. stimulativă şi părinte-copil optimizatoare (experienţiaIă). chiar dacă disputele tem1inologice par fără de sfârşit. este preferat sau utilizat în exclusivitate cel de client (adică cel ce beneficiază de un serviciu ameliorativ. care îmbină elemente tehnice şi atitudinale din mai multe şcoli. există tendinţa ca în psihoterapie să se utilizeze mai curând termenul de pacient. la copii şi adolescenţi. eclectice sau integrative. consilierea adulţilor se apropie mult prin natura relaţiei terapeutice "de la persoană la persoană" de psihoterapiile umaniste. axat pe dinamica restructurativă a personalităţii . 34 . de ajutorare limitată . de tip adlerian de pildă sau o consiliere analitică de grup. 7. restructurativ sau transfonnator. ca şi în dezvoltarea personală. inconştient şi uneori transconştient. nevoile şi posibilităţile de răspuns imediat ale clienţilor. Nu se exclud însă modelele integrative. atât în consiliere. cât şi în psihoterapie. pliate pe realitatea. Aceasta nu înseamnă că nu se practică şi o consiliere analitică. bizuindu-se pe o relaţie terapeutică asimetrică parţial tip educaţională. • P. din care derivă noi scenarii de viaţă şi un nou lI10dus vivendi. situaţie evidentă în cazul serviciului psihoterapeutic).

creşterea autoîncrederii şi a capacităţii de face cele mai bune alegeri pentm sine. 4.Interferenţe şi suprapuneri Între C. Iar zâmbetul final de despăl1ire şi respiraţia profund eliberatoare a celui care consimte să întrerupă. al riturilor n1agice şi şamanice şi chiar în aşa-numitul "sfat al bătrâni lor" din 35 . a modurilor stereotipe. unele dintre metode stimulând în special soluţiile alternative de viaţă şi adaptarea creativă (vezi orientarea experienţială în consiliere şi psihoterapie). Adică Plin propliile-i "puteri". 3. Ceea ce au însă. • Scurt istoric psihoterapiei şi câteva domenii de aplicaţie ale consilierii şi IRădăcinile istoric~ ale celor două forn1e de asistare psihologică îşi trag seva din trecuhIl imemorial al practicilor colective şi individuale vindecătoare. ambele caută să reducă şi să transfonne comportamentele de autoapărare nevrotică. cu o mai bună acceptare şi revalorizare de sine din perspectiva propriilor calităţi şi defecte. clarificarea şi pozitivarea imaginii de sine.citatea beneficiarilor de a-şi configura noi obiective şi de a dezvolta noi strategii de adaptare. un efect real este câştigarea "pariului" cu viaţa. în mod spontan şi întotdeauna în favoarea clienhllui. valorează mai mult decât orice cuvânt de mulţumire sau promisiune de viitor. De unul singur. ambele dezvoltă capacitatea clienţilor de a lua decizii şi de a-şi remodela traiectoria de viaţă. 5. contactul terapeutic la momentul potrivit. şi P. ambele se finalizează cu o reevaluare a stălii şi modificărilor survenite în relaţia clientului cu sine şi cu alţii. IConchiden~ că efectele estimate în ambele tipuri de intervenţie constau în capr. tendinţele la repetarea compOltamentelor de eşec. Reshll rezolvă nahlra. chiar şi atunci când viaţa îl confruntă cu o nouă încercare sau ameninţare. . a potenţialului de care dispune şi pe care învaţă să şi-l reactualizeze şi dezvolte pennanent. rigide de a gândi şi acţiona. comunicarea mediată de "prezenţa" personală şi adesea de carisma profesională a terapeutului sau consiliemlui. ambele utilizează autenticitatea şi calitatea relaţiei terapeutice sau de consiliere. 2. în mod firesc. ambele domenii de asistare umană sunt următoarele elemente: 1. deblocarea resurselor personale de coping şi de dezvoltare pe cont propriu. în comun. De data asta el o să ştie cum să facă faţă.. Mai simplu spus. ambele urmăresc şi scopuri identice: explorarea propriei persoane şi înţelegerea de sine.

extinzându-se în epoca modernă în domeniul educaţiei şi al reprezentărilor sociale despre cum poţi trăi mai în acord cu tine însuţi şi mai sănătos. orientarea vocaţională (pentru carieră). precum şi relativa structurare a celor trei mari direcţii În psihoterapie (psihanaliza. prefigurând probabil primele fomle de consiliere educaţională. dependenţă. iar anii ce vor urma leagă strâns practica de consiliere de cea de psihoterapie. în acest context. practicile de exorcizare şi vindecare spirituală au contribuit şi ele pe deplin la treptata laicizare a asistării bolilor şi necazurilor sufleteşti sau sociale. Psihanaliza şi replica ei. ci şi al educaţiei permannte. Rogers). H. precum şi exacerbarea frecvenţei tulburărilor emoţionale. A. Au unnat alţi celebri autori care au creat istorie în psihoterapie: J. aptitudinilor şi personalităţii. al familiei. evoluând polar şi oarecum în contradicţie. a cărei tradiţie era incontestabilă. Sfatul duhovnicesc practicat în matricea spitituală creştină. psihodiagnoza inteligenţei. În 1891. Janet. al grupurilor de suport CCR.H. Charcot. în lucrarea intitulată "Ilustrări ale influenţei minţii asupra corpului În stare de sănătate şi de boală". Apare astfel necesitatea rezolvării numeroaselor probleme individuale independent de cele comunitare. au tra11sfol111at consilierea psihosocială şi psihoterapia într-o dimensiune a lumii civilizate aspirând la securitate şi bunăstare.M. în întreaga societate vestică. După al doilea război mondial. Cari Rogers propune iniţial. 36 . Tennenul de "psihoterapie" este introdus de psihiatrul englez D.primitive tribale. Fenomenele sociale şi economice de după anii '40-50 au extins consilierea din sfera educaţională şi a formării profesionale în cea a metodelor de ajutor profesionist în noul context social creat. prea restrictiv. societăţile În prima jumătate a secolului XX. consilierea se impune ca o practică uzuală a activităţilor de asistenţă socială. agresivitate socială. sugestie. Toate acestea. psihoterapie". La aceasta contribuie. prin infol1naţii şi repere metodologice specifice. abandon şi violenţă familială. Freud. psihologică şi medicală. marginalizare şi suferinţă. P . corelate cu o multitudine de problematici sociale de inadaptare. Duke în 1872. termenul de consiliere ca înlocuitor al celui de orientare vocaţiona/ă. Binet a Încercat să extindă principiile psihoterapiei la educaţie. Terapia CompOliamentală. vis a vis de abordarea clienţilor. S. Bernheim consacră sintagma în lucrarea sa "Hipnotism. psihice şi de adaptare în comunitate. deţin ponderea în spaţiul clinic şi extraclinic. dr. care aveau să fertilizeze ulterior consilierea psihologică nu doar pe terenul şcolii. comportamentalismul şi noua paradigmă umanistă-experienţiaIă).

Ellis. impune o orientare crentrată în prezent. Nici psihanaliza clasică freudiană nu rămâne fără urnlaşi. existenţiale şi experienţiale în psihoterapie şi dezvoltare personală. copiii cu handicap şi bolile ce necesită spitalizare prelungită. terapia analitică (C. În aceeaşi linie pragmatică a intervenţiei. spontaneitatea. tot mai frecvent absorbit. sărăcie. promovează conştientizarea "acum şi aici". Persoanele cu nevoi speciale. Melanie Klein şi. cât şi al muncii. 37 . Lacan. condiţionare şi decondiţionare compOliamentală. revigorând o filozofie mai completă şi mai deschisă despre om. ea se bucură în dezvoltarea ei de disidenţi şi reformişti . Karen Homey. asimilat în procese complexe de dezvoltare. cealaltă se centrează exclusiv pe simptom. Anii '50-60 marchează înfiinţarea "Organizaţiilor profesionale de consilieri". Căutarea sensului existenţial şi autoîmplinirea polarizează multitudinea de metode umanist-experienţiale care se dezvoltă şi se continuă prin anii '70-80 cu metode transpersonale. analiza reichiană (W. dar se extinde rapid în organizaţiile neguvernamentale. optimizare şi transformare umană. asistarea bătrânilor cu probleme de depresie. Jung). F. Pragmatismul şi simplificarea demersului.consilierea. cazurile de abandon al copilului tot mai numeroase. dar şi dezvoltarea fără precedent a noii orientări umaniste. până la neopsihanaliza actuală: terapiile psihodinamice. Ea îşi regăseşte vocaţia mai întâi pe terenul şcolii. ce aprofundează şi includ dimensiunea spirituală şi autotransfoffilatoare în demersul psihoterapeutic. în asistenţa socială şi în educaţia pentru sănătate. terapeuţii comportamentalişti sunt continuaţi astăzi prin metoda cognitivă (A. bazată pe mişcarea "potenţialului uman". eludând etiologia şi sperând optimist în miraculoase vindecări bazate pe învăţare. ca resurse autovindecătoare şi autotransformatoare. mai recent. Riemann sunt câteva nume de referinţă.G. continuatori şi tranformatori. abandon şi izolare (odată cu prelungirea duratei medii de viaţă) creează noi provocări consilierii psihologice şi sociale. existenţială şi experienţială. al abuzului fizic şi sexual. predispunând la fenomene de hospitalism. Dimpotrivă. care activează atât pe terenul şcolii. Unnează pătrunderea pe terenul managemenhllui organizaţional şi mai ales pe terenul greu de asistat al familiei.Dacă prima direcţie se centrează eminamente pe cauzele tulburărilor şi dinmicilor personale peliurbate. de la un deceniu la alrul. Reich). Beck) şi prin terapia raţional­ emotivă a lui A. terapia lui Alfred AdIel'. al toxicodependenţelor a căror fi'ecvenţă creşte fără precedent. Winnicott. mobilizarea rapidă ŞI în splijinul persoanei sunt Însă conotaţiile de bază ale noului subdomeniu profesional . excepţională Noua psihoterapie umanistă. creativitatea şi autenticitatea.

g2rup e. adulţi). se conturează sunt: consilierea personală. în contextul Isistemului familia~.: :.. Frankl.. V. C. adulţi).: za l .:..A. iar în 1959 Alme Roe argumentează publicistic necesitatea educaţiei universitare a consilierilor ca specialişti (2003. Boss..J:~ a.: psihoterapia individuală. E. J. consilierea vocaţională sau educaţională.::. artterapeutic. de cuplu şi de familie. p. Glasser.u. tinzând la integrativitate teoretică şi metodologică. Perls. Beme. Lowen. M. Fletcher. în grup (copii. S.cu sau fără SUPOlt ocupaţional. fiind în realitate o psihoterapie a sistemului familial pelturbat şi nu doar o terapie individuală a copilului. psihoterapia este centrată pe copil.:::. A.. L.R. Rogers. în grup de cupluri sau de familii. F. o Dezvoltarea personală poate fi practicată: individual (copii.. Noua În cadrul acestei orientări umaniste şi transpersonale menţionăm lui A.:________________________-. biblioterapeutic sau ergoterapeutic). Assagiolli."Joumal of Counseling Psychology".. :îl. W . psihoterapia de grup (suportivă. experienţială şi resocializatoare . ~--~~--------------------------~ Tipurile de psihotera ie se ::. adolescenţi. Wilber. psihoterapia ambientală şi de mediu.:. psihodinamică. R. editată de Gilbelt Wrenn şi Frank M. Maslow.:. psihoterapia în grup de cupluri sau de familii. adolescenţi.. analitică. Grof. în grupuri organizaţionale 38 . Rollo May. K. .. Biswanger. :. :-. Lilly etc. reunificând viziunea despre om ca fiinţă compl exă multidimens ională (corp-minte-spirit) şi autocreatoare. În 1954 se consemnează apariţia primei reviste de specialitate în S. psihoterapia cuplului (maritală) şi a familiei.în psihoterapie este holistică. Moreno. 8). J. menţiune specială: în cazul IcopiilOll. Tipurile de cOllsiliere care~~~~~~~--------------------. consilierea organizaţională şi de grup. contribuţiile paradigmă ~~------------------------------~ Principalele tipuri şi forme de psihoterapiei şi dezvoltării personale practică a consilierii.

SPER şi "Salvaţi Copiii". grup pentru optimizarea relaţiei profesor-elev etc.. psihoterapeuţi.consilierea şi psihoterapia integrativă a familiilor şi copiilor adoptaţi şi în plasament. SPER. 2002.. 2003.consilierea şi psihoterapia persoanelor afectate de SIDA şi a familiilor lor (vezi şi Iolanda Mitrofan. Ed.consilierea şi terapia resocializatoare a marginalilor. asistenţi sociali. Laurenţiu Mitrofan. Doru Buzducea.medici. gmp de cunoaştere şi auto cunoaştere în situaţii-limită etc. Ruxandra Răşcanu. gmp de training organizaţional. infectaţi cu HIV este recunoscut ca psihopatogen şi depresor şi. Domenii aplicative: Cu timpul diversificarea problematicii psihosociale generează noi aplicaţii. în consecinţă. 1999 şi 2001. Ed. 2003). Marian Enache. din ce în ce mai specializate şi cu formări din ce în ce mai complexe. Ed. . Terapia toxicodependenţei . discriminate sau abuzate (fizic. Iolandei Mitrofan.medici. persoanelor excluse social. gmp de dezvoltare şi analiză didactică pentm profesioniştii în ştiinţe socio-umane . emoţional şi moral). Mihaela Zivari. semnate Victor Badea. Victor Badea şi colab. 2003. tehnici de relaxare şi sacroterapie. maltratare şi practici sexuale aberante (parafilii). . grup pentru părinţi (centrat pe relaţia parental-filiaIă.consilierea şi terapia persoanelor abuzate/abuzive fizic şi sexual (copii şi adulţi). thanatoterapeuţi şi consilieri spirituali (gradul de suprasolicitare al cadrelor medicale şi sociale care lucrează cu bolnavi neoplazici. Victor Badea. cu referire directă la viol. 39 După . asistenţi sociali etc. psihologi. Psihologie şi psihopatologie În dependenţa de drog. grup de meditaţie. leucemici. Iolanda Mitrofan şi colab..consilierea şi terapia toxicodependenţilor şi a familiilor lor (vezi şi lucrarea sub coord. 2004). . .. . . grup de cupluri centrat pe comunicare.consilierea şi terapia integratoare şi de suport a copiilor străzii şi persoanelor adulte fără adăpost (vezi în acest sens şi contribuţiile ro11'iâl1eşti recente. pe problemele matemităţii şi puerperale). Ed.posibilităţi şi limite. Apar astfel: . se diferenţiază: gmp de dezvoltare personală centrat pe carieră (comportament profesional). Ed. sexual.natura obiectivelor şi tipul de participanţi. SPER. SPER. 2002). grup de dezvoltare transpersonală. aceşti profesionişti necesită ei înşişi asistenţă de suport psihologic).consilierea şi terapia de suport a personalului care asistă persoanele aflate în iminenţa morţii . Ars Docendi.

. . precum şi a celor cu nevoi speciale.consilierea parental-filială . După cum se poate constata din desfăşurarea domeniilor aplicative de mai sus. 1999 şi Ioana Stancu.. complex şi recuperator al bolnavilor psihici. . .consilierea şi dezvoltarea personală a copiilor instituţionalizaţi. . . profesională şi socială incapacitate de muncă.consilierea părinţilor adolescenţi.consilierea managerială şi terapia organizaţională.psihoterapiile asociate în tratamentul medical."Şcoala părinţilor".consilierea pre şi postnatală (puerperală). dezrădăcinare. relaţională.consilierea persoanelor cu nevoi speciale şi a familiilor lor. .consilierea de prevenire a abandonului copilului şi psihoterapia tulburărilor de maternitate.consilierea pastorală şi spirituală. .psihoterapia şi dezvoltarea personală a copiilor abandonaţi sau separaţi temporar de părinţi.consilierea premaritală. Menţionăm ca în ultimii ani s-au făcut în România eforturi de revigorare şi dezvoltare a consilierii în domeniul şcolar şi al orientării profesionale şi cel puţin câteva cărţi sunt de referinţă în acest sens (Gh. . catastrofe naturale etc. . război. . a mamelor sociale şi a personalului din instituţiile de ocrotire.sacroterapia şi thanatoterapia (terapia persoanelor în iminenţa morţii).psihoterapiile stresului posttraumatic şi consilierea în situaţii de pierdere traumatogenă (corporală.consilierea minoritarilor cu dificultăţi de integrare. educaţionale şi spirituale.consilierea şi psihoterapia cuplului şi familiei cu disfuncţii de relaţie şi comunicare.consilierea victimelor violenţei domestice şi a familiei dezorganizate. . . .). . . precum cea în care trăim . 1996. într-o lume cu multiple perturbări psihosociale. rezultă că sfera de acoperire a consilierii şi intervenţiilor specializate de acest tip este mult mai extinsă decât cea a psihoterapiilor propriu-zise.psi~oterapiile de resocializare a bolnavilor psihotici şi a persoanelor cu handicap.consilierea şi psihoterapia de suport a vârstnicilor instituţionalizaţi şi neinstituţionalizaţi (gerontoconsilierea). şomaj prelungit. lucru firesc. somatici. . psihosomatici.consilierea şi psihoterapia victimelor traficului de carne vie.consilier ea şi psihoterapia integratoare a imigranţilor cu dificultăţi de adaptare. . 2005). precum şi a mediului de substituţie familială. 40 . . Tomşa .consilierea psihosexuală şi contraceptivă. .

a maturizării afective. Opţiunile educaţionale. de integrare a copiilor cu nevoi speciale. îşi propune stimularea expresiei personale. Un loc special printre beneficiarii acestor servicii îl ocupă tinerii şi copiii. a putelii de manifestare şi afm11are a Eului. consilierea centrată pe situaţiile de criză aduce sub focusul intervenţiei resemnificarea şi acceptarea momentelor de criză ca momente de 41 . ca şi acceptarea m011ii ca pe un eveniment firesc. a creativităţii şi atitudinilor integratoare sau tolerante. de grup sau familial. delicvenţiale şi toxicodependente. reacţii şi atitudini constituie obiectivul unei consilieri de remediere sau de adaptare. a competenţelor profesionale şi creatoare într-un domeniu. individuală sau în grup. cognitive şi spirituale.Pe măsură ce transfoID1ăriie economice. în special a comportamentelor dezadaptative. dar şi ca urmare a impactului globalizării economice şi culturale. adaptarea la mediul şcolar sau profesional. de alegere a carierei. Consilierea stimulează conceptul de sine. suport şi dezvoltare personală să crească. de facilitare. Rogers) şi conştientizarea stadiului de dezvoltare în care se află fiecare client. politice. Corecţi a unor comportamente care predispun la eşec relaţional sau la erori de înţelegere a anumitor situaţii. acomodarea Între membrii unei familii disfuncţionale. Aşa încât ne aşteptăm ca în următorii ani. conştientizarea propriilor ca lităţi şi defecte. Din punct de vedere al obiectivelor şi situaţiilor care necesită acest tip de intervenţie se pot distinge alte câteva tipuri : consilierea preventivă (ex. cu care de altfel con lucrează strîns: consilierea asociată cu dezvoltare personală. oamenii se confruntă cu alte tipuri de probleme psihologice şi sociale ce necesită ajutor şi asistenţă specializată . ideologice antrenează noi crize şi provocări sociale. talentelor şi aptitudinilor.). modificarea stilului de viaţă pentru creşterea bunăstării şi acceptarea modificărilor fireşti care ţin de vârstă. urmăreşte optimizarea comportamentului relaţional individual. disponibilităţi lor. asumarea responsabilităţii propriilor acţiuni şi dobândirea unui comportament mai asertiv şi prosocial. nevoia de consiliere integratoare. de tranziţie în ordinea naturală şi spirituală. de prevenire a riscului pentru consumul de droguri etc. fiind actualmente o prioritate.ex. comportamentele parentale. consilierea preventivă. odată cu integrarea ţării noastre În comunitatea europeană. consilierea de facilitare şi mediere . a intereselor. programe de educaţie sanitară şi sexuală. Ea urmăreşte realizarea procesului de autoactualizare (concept introdus de C. integrarea într-un nou mediu socio-cultural pot fi obiectivele unor demersuri de consiliere psihologică concertate şi clar diferenţiate de consilierea psihopedagogică sau educaţională.

dependenţe diverse (alimentare.a un u-i-te-r-a-p-eu-'~ este lesne de observat atunci când persoana asistată stagnează în reacţii de negativism.e. copilul autist etc. ca şi al unei psihoterapiil. dezamăgirii sau imprevizibilului năucitor al unor situaţii .şi gestiona şi rezolva problema într-un mod responsabil. tentative suicidare.ţare a unor răspunsuri alternative la probleme vechi care se repetă şi de reprocesare a senmificaţiilor evenimentelor dintr-o perspectivă schimbată sau mai matură . să ierte şi să accepte pe alţii. pierdere în statut şi prestigiu.. să evite repetarea erorilor şi. dezechilibru financiar şi emoţional.). decepţiei. utilizându-şi toate disponibilităţile şi neaşteptând permanent o nouă formă de ajutor. detenţie. Consilierea ajută clientul aflat în situaţie de criză să se confrunte cu frustrălile şi să. anxÎetate de separare.ex.. în caz de eşec.a-. şomaj prelungit.r. să. Aceasta presupune că persoana( ele) asistată( e) învaţă să emită soluţii discriminative. constă în posibilitatea clientului de a nu rămâne ancorat sau dependent de terapeut. Acceptarea unei situaţii ireversibile..şi refol1nuleze noi obiective."creştere" personală şi interpersonală. decesul unei persoane dragi. maladia gravă a unuia dintre memblii familiei.ii-----n-s i. să aibe capacitatea de a se remotiva pentru o nouă încercare de soluţionare a problemelor.u I -.c---m un.e. Adică.c. iertându-se şi acceptându-se pe sine. ca urmare a deblocării capacităţii sale de a. crizelor sau provocări lor existenţiale ulterioare. sarcini nedorite sau rezultate în ui1na unui viol.un w' co . altfel spus. de droguri etc. Un nivel crescut de autoîncredere şi de clarificare asigură autonomia clientului şi aşterne calea unor compOltamente responsabile şi a unei bune capacităţi de a face faţă stresurilor.ş. Îl învaţă să facă faţă traumei. Ce tipuri de crize pot . pierderea locului de muncă.fi asistate? Toate tipurile de pierdeti şi abuzuti. investindu-le cu sens. ptilej de schimbare a strategiilor nepottivite sau eronate care s-au dovedit inadecvate în raport cu ciclul de viaţă şi cu contextul actual.c. ~r. optimism şi menţinere a contactelor sociale integratoare poate fi de asemenea un succes al unei consilieri. învaţă să se auto-ajute . acceptându -şi în acelaşi timp limitele şi solicitând sprijin numai atunci când nu şi-l poate ofeti singură.li. divorţ. 42 . Este un bun prilej de învă.şI' --. pierdeti de sarcină şi reacţii postavOlt. • Evaluarea muncii de con sili ere/ psihoterapie ISuccesul unei consilieri.şi asume consecinţele. cu adevărat. de genul unui handicap şi învăţarea convieţuirii cu el în condiţii de linişte. apmiţia unui copil cu hmldicap sever sau impasul educaţional al acestuia .

Consilierii au avut întotdeauna :::::l vedere reperele socio-culturale şi istorice ale evoluţiei persoanelor asistate. homosexuali. :. toxicodependenţi etc. de aceea este --:-cesar ca intervenţia să fie pe cât posibil multidisciplinară şi să nu ignore -ciunul dintre factorii care pot contribui la o situaţie de criză. lărgeşte şansele unei intervenţii corecte. 3T recent activitatea lor s-a îmbo găţ.it cu consilierea cross-culturaIă. Dar pentru aceasta este nevoie ca acel consilier sau terapeut să fie :amiliarizat cu realitatea existenţială a vârstnicilor. vârstnici. valorile. dificultăţi financiare şi de sănătate ireversibile. Acesta _ fie senmul unei intervenţii neprofesioniste a consilierului (terapeutului). stereotipiile şi prejudecăţile cu care se confruntă grupurile de minoritari. au nevoie să Înţeleagă 3. morale şi spilitual-religioase specifice. credinţele şi problemele fiecărui grup minoritar. comportament :-0testatar sau revendicativ. Dezvoltarea identităţii de sine şi autoacceptarea sunt obiective importante în munca de consiliere şi psihoterapie.titudinile. de pildă.? sihoterapeuţii care asistă persoane ap311inând unor grupuri minoritare. În consecinţă.lamentativitate. într-o manieră. ca şi în cea de dezvoltare personală. precum şi a caracteristicilor _-OIle diferenţiale. fie ele mascate sau exprimate. etnic sau rasia1. În special consilierii şi . :eţ ine 43 . contextul socio-familial sau socio-cultural : 't frâna sau defavoriza demersul unei consilieri individuale. Uneori. fie ::e _:-e indicatorul necesităţii unui proces terapeutic mai adânc şi mai bine _ llcturat. consilierea şi terapia suportivă gerontologică poate ajuta vârstnicii să se :eintegreze în viaţă. care reflectă o anun1Îtă cultură. perseverând în eroare şi autosabotându-se. Lucrul cu ~lia extinsă. o altă problemă care . alcoolism şi tendinţe suicidare. de succes. care se confnmtă cu un risc :idicat pentru depresie. social. sau cu colectivitatea implicată. să accepte moaltea cu seninătate sau să se pregătească pentru :narea trecere. Aşa de . tradiţii şi valori -?miliale. este necesar să se aibe în vedere o constituie discrin1Înările. -temi că. • Condiţii facilitatoare ale consilierii şi psihoterapiei Un rol important în profesarea activităţii de consilieri psihoterapeut îl respectarea nevoilor şi valorilor clientului. care :ernnalează senmificaţia luării în atenţie a diferenţelor între consilier (terapeut) şi :uent privind mediul cultural. neajutorare şi dependenţă sau îşi agravează reacţiile ~zadaptative ori se ancorează în conduite de şantaj emoţional. cum ar fi Jligranţi. Intervenţiile pe grupmi n1Înoritare sau asistarea persoanelor care fac parte din această categorie pot fi făcute corect nun1ai în baza cunoaşterii etapelor psihologice prin care trec oamenii cu sentimente de opresiune. erţie.>ildă. condiţiile externe. cu norme. cazul poate fi orientat către un alt terapeut profesionist :~il către un alt consilier.

cit. p. consilierii trebuie să cunoască multe altemative ale stilului de pentru a asista clienţii în rezolvarea problemelor de viaţă. Psihoterapeuţii nu fac nici ei excepţie de la respectarea acestor cerinţe. consilierul şi psihoterapeutul trebuie să cunoască istoria socială şi calităţile distinctive ale sub grupurilor etnice sau socio-economice. . Ori. se dezaprobă propria cultură şi se manifestă atitudini discriminative faţă de alte culturi.. Orice proces terapeutic sau de consiliere urmăreşte producerea de modificări în viaţa clienţilor. Se formează o receptivitate faţă de problemele etnice şi culturale ale unei societăţi multi culturale şi se obţine o familiarizare cu paleta atât de largă a problemelor din viaţa de zi cu zi. de pildă .conformarea . 24). " (op. Pentru a evalua corect un client care aparţine altor grupuri culturale. . exteriorizarea sentimentelor. pe de o parte. . în consilierea grupurilor minoritare. între aprecierea şi dezaprecierea propriului grup şi a grupului dominant. M. de la un spaţiu geografic la altul. iar pe de altă parte. "Cunoaşterea fundamente lor culturale şi sociale ale profesiunii de consilier este utilă acestuia în tentativa de a-i ajuta pe clienţi să îşi identifice sau reconcilieze rolurile diferite pe care le joacă în viaţă.se apreciază cultura dominantă. la evaluarea altora pe baza etnocentrismului. Stănescu.apare un conflict între aprecierea şi dezaprecierea propriului grup.introspecţia . ce înseanmă pentru acel grup a fi normal sau anonnal. cit. a vorbi mai mult decât a acţiona etc.Modelul teoretic elaborat de Atkinson (apud. pe de altă parte.articularea sinergică sau conştientizarea: aprecierea propriului grup şi a altor minorităţi şi aprecierea selectivă a grupului dominant. .se caracterizează prin conflictul dintre empatia faţă de alte minorităţi şi etnocentrism. şi dezaprecierea grupului majoritar. L. Coloratura manifestărilor psihopatologice şi cea a reacţiilor în contextul bolilor somatice poate să difere de la o cultură la alta. pe de o parte. p. cum ar fi. &n fina~. viaţă. o parte din mijloacele intervenţiilor clasice se pot dovedi inadecvate.rezistenţa . după cum urmează: .. ca de pildă contactul vizual.disonanţa . 44 . 23) precizează particularităţile acestor etape. op.se referă la analiza propriului grup.

aţi opta pentru practicarea consilierii sau a psihoterapiei? 6. aspira să lucraţi? Motivaţi această aspiraţie. 3. Care sunt elementele comune şi diferenţiale între consiliere Şl psihoterapie? 2. Ce aşteptaţi de la voi în calitate de psiholog? În ce măsură aşteptările voastre se întâlnesc cu obiectivele şi pmticulmităţile de derl. Care sunt principalele tipuri şi forme de psihoterapie? 5. În ce fel vă simţiţi disponibili. dacă. interesaţi sau domici să. pacienţi. Cu ce categorie de clienţi aţi evita să lucraţi sau v-ar fi dificil? Motivaţi această opţiune. Ce impact are asupra psihologică? .llm'e a :lcestei 111lU1Ci de asistare 10. Motivaţii atracţiile şi clienţi. 8. Care sunt principalele tipuri şi forme de consiliere? 4. Ce domenii aplicative vă incită în mai mare măsură.:-:REBĂRI ŞI EXERCIŢII 1. exercitaţi o astfel de activitate? 7. respingerile sau reţinerile pe care le resimţiţi în eventualitatea că aţi fi în situaţia să asistaţi psihologic anumite categOlii de Cu ce categorie aţi voastră contactul şi relaţia cu astfel de categorii de persoane? 11. 9. Identificaţi punctele nodale în istOlia constituirii domeniului consilielii şi psihoterapiei.

abilităţi. • psihologia cuplului şi a familiei. • psihodiagnoza cogniţiei. stadiilor dezvoltării şi a creativităţii . Majoritatea şcolilor f0l111atoare în psihoterapie consideră că vârsta minimă de la care se poate practica psihoterapia şi consilierea este 25 de ani. Vârsta prin ea însăşi . matură cognitiv. • teoriile învăţării şi dezvoltării. • psihanaliza. O precondiţie în practicarea psihoterapiei este nivelul de maturitate psihologică şi biologică. • psihodiagnoza personalităţii. Identitatea profesională a acestor roluri profesionale s-a decantat treptat. evident după un stagiu complet incluzând pregătirea academică teoretică. în special proiectivă .ut. o vivacitate şi sănătate mentală şi corporală. Cu cât persoanele motivate şi formate Înaintează în vârstă şi în capacitatea de autoechilibrare şi evoluţie creatoare. lucrul de integrare şi dezvoltare personală continuă . de echilibru şi sănătate mentală. cunoştinţe teoretice. Împărtăşire şi cataliză a proceselor vindecătoare sau armonizatoare la nivelul indivizilor şi relaţiilor interumane. o personalitate disponibilă şi adesea carismatică. competenţe • Precondiţii şi cunoştinţe teoretice în relaţia de ajutor terapeutic Ofelta de ajutor pe care o practică psihoterapeuţii şi consilierii diferă de alte tipuri de ajutor pe care le găsim în viaţa cotidiană. Lucrul cu sine. asociată cu respectarea condiţiilor mai sus menţionate.CAPITOLUL III Formarea terapeuţilor precondiţii. supervizarea şi intervizarea 46 . • psihologia socială şi a dezvoltării . nu asigură şi nu garantează însă obligatoriu posibilitatea şi disponibilitatea unei practici adecvate şi cu atât mai puţin de succes terapeutic. conectată la relaţia de sprijin. analiza şi/sau dezvoltarea personală didactică (individuală şi/sau în grup) şi abili tarea postuniversitară (masteraIă) pentru practicarea profesiei. cu mai puţin efort şi cu efecte mai durabile. emoţional şi spiritual. de integrare almonioasă psihocorporală. cu atât devin mai disponibile pentru o muncă de succes în aceste domenii. înglobând cunoştinţe teoretice variate: • psihiatria şi psihologia clinică. Intervine şi o altă variabilă care ţine de un anumit talent sau aptitudine pentru a fi terape. • consilierea pastorală.

Acest lucru nu se poate realiza decât dacă un consilier sau un terapeut îşi dezvoltă la rândullui o serie de calităţi. sportului şi practicilor meditati ve. ca o componentă de bază a personalităţii consilierului şi terapeutului poate fi măsurată şi exprimată sub mai multe forme. rapeutic sau de consiliere care necesită existenţa şi dezvoltarea anumitor -~-urse personale. Empatia. congmenţa între ideile. puterea şi intimitate~. ISinceritatea şi onestitate~ se referă la poziţia faţă de sine a terapeutului. precum şi a -ui regim sănătos şi echilibrat de viaţă . iar intimitatea vizează abilitatea lui de stabili o relaţie In 47 . Prin competenţă. După Kurplus. Sinceritatea şi deschiderea de sine sunt "paşaportul" către încrederea clientului. autorii înţeleg abilitatea consilierului şi terapeutului de a-şi accepta propriile limite.echipa de profesionişti ca modalitate de igienă mentală şi profesională a !'!'apeutului. de a se comporta pozitiv cu clienţii . presupune o influenţă socială. asocierea mişcării. de a emite aşteptări realiste faţă de clienţi. Wespectu4 presupun~ menţinerea unei atitudini non-evaluative faţă de client. dinamica ei depinde de abilităţile şi deprinderile profesioniste ale :onsiliemlui (skills). acceptarea sa necondiţionată şi valorizarea lui ca o persoană denmă de stimă şi valoare. presupune o pregătire teoretică hotărâtoare . Puterea se referă la abilitatea consilierului şi terapeutului de a influenţa clientul fără a-l controla. Ivey (1988) distinge empatia substractivă (prin care consilieml/terapeutul se îndepăltează de lient). atenţie acordată clientului. cum afirmă C. ati emană şi se manifestă din ascultarea activă . Hoffillan şi Splete (1984) consideră că cele mai senmificative kalităţi care definesc un consilieil sunt: ~ompetenţa. 1 Sensul acestei fom1e de influenţă socială constă în stimularea unei dezvoltări al111011ioase a celui asistat. sentimentele. fără de care actul terapeutic nu poate avea loc: este o relaţie umană.:entimente exprimate sau neexprimate verbal de client. Relaţia de consiliere-terapie realizează şi un broces de influenţă socială. Pietrofesa. dar şi de capacitatea responsivă a clientului. centrată pe . comportamentul şi orientarea sa teoretică.sunt condiţii permanente în -:acticarea şi formarea continuă pentm profesia de terapeut. empatia bazală (în care răspunsurile consiliemlui sunt paralele cu enunţul lientului) şi aditivă (în care răspunsul consiliemlui invadează ideile şi sentimentele clientului). dar sugerate sau relevate nonverbal. Rogers (1951). se precizează patm caracteristici ale relaţiei de ajutor .

Complementar modelului medical.. atractÎvÎtatea (capacitatea de a fi plăcut şi de a induce gânduri pozitive despre sine). La acestea se adaugă şi alte calităţi necesare. despre conceptele de bază ale consilierii. . contactul cu realitatea clientului sau pacienrului (consilierul şi terapeutul trebuie să ia în considerare mediul social. credibilitatea (rezultată din nivelul său de congruenţă între comportamentul verbal şi cel non-verbal . astfel încât să atingă un nivel de funcţionare superior. dar care luate în sine nu sunt suficiente pentru exercitarea profesiei de consilier şi de psihoterapeut. . fiind înţeles în contextul realităţii în care trăieşte. să posede cunoştinţe despre dezvoltarea umană (a vârstelor). el trebuie să cunoască foarte bine teoriile personalităţii. .rezolvare de probleme de viaţă.sinceră şi deschisă. gestual. cum ar fi: abilitatea de a demonstra nivelul de expertiză (competenţă) .. inclusiv asupra relaţiei dintre componentele mediului şi cele intrapsihice.--------. Se poate vorbi de o I"filosofie" a consilierii şi psihoterapieil ~rofesional~ bazată pe trei principii: sarcina esenţială este depăşirea sau resemnificarea impasului existenţial şi maladiv prin facilitarea dezvoltării umane şi a resurselor creative şi rezolutive ale beneficiarului. 48 . scopul este de a pregăti o corespondenţă dinamică între persoană şi mediu şi de a dezvolta procesele autocompensatorii şi strategiile de coping la evenimentele şi sihlaţiile achmle şi viitoare. emoţional). modelele şi tehnicile de bază ale psihoterapiei.o adaptare mai flexibilă. Oricare ar fi orientarea teoretică pentru care optează un terapeut sau un consilier (psihodinamică. acţionează asupra întregii persoane. Ce presupune acesta: . la dinamica personalităţii lor în sihlaţii variate.un mai bun control al propriei vieţi .mimicopantomimic. . psihic şi fizic al acestuia. neuro-vegetativ. cognitivă sau umanist-expelienţiaIă) . Se dezvoltă astfel o atitudine de mobilizare antiboală şi o stimulare a resurselor compensatorii prin care clienhll este eliberat de prejudecăţi şi anxietate de eşec. consilierea. ICunoştinţele teoretic~ îi ajută pe ambii specialişti să aibe acces la psihologia clienţilor.fOltificare în faţa schimbărilor. Rezultatul aplicării acestei intervenţii este dezvoltarea sinelui psihosocial matur. scenariul lui de viaţă). fără teama respingerii. ca şi psihoterapia.

. . elaborarea unui program de dezvoltare. M.a psihopatologiei şi patologiilor sociale. .a structurilor de personalitate în evoluţia lor. Precizăm că etapele unui proces de consiliere. _ cepte precum: rol social. cit. implementarea programului. Stănescu.alianţa terapeutică. p. -:-:-ugram de prevenire sau remediere. . op. comunicarea de bază şi avansată.a mecanismelor intrapsihice perturbate şi compensatorii. consilierii trebuie să cunoască semnificaţia unor . compOliament social.a dinamicilor inconştiente individuale. precum şi a valorii lor simbolice în confruntarea cu viaţa şi în relaţiile interpersonale. evaluarea rezultatelor finale.a tipurilor de traume şi blocaje.a dinamicilor şi temelor disfuncţionale familiale şi transgeneraţionale . sarcinile dezvoltării. trainingul de abilitare u1111ăreşte dezvoltarea u rmătoarelor abilităti: stabilirea unei relaţii "lucrative" . capacitatea de o oferi sprijin clientului în a descoperi ajutorare şi auto-stimulare. clarificarea problemei (problemelor) . După Egan (1988). privită ca o relaţie de ajutor. căile de auto- Aceste deprinderi profesionale facilitează la asistat dezvoltarea unor deprinderi proprii de rezolvare a problemelor şi de auto-responsabilizare.. o • Nivelul de competenţă (abilitare şi deprinderi) Se poate antrena şi optimiza prin programe speciale. 27). în mare măsură coincidente cu cele generale ale unui proces psihoterapeutic şi se bazează pe dobândirea următoarelor competenţe şi abilităţi: 49 . în acord cu Gazda (1984). _::Z\'oltării Pentru psihoterapeuţi .Cunoştinţe specifice o Pentru consilieri "Vizând aspectele psiho-sociale mai mult decât cele intra-psihice ale şi creşterii. formularea scopului sau a ţintei. comportament de c::: oping». raportul dintre comunitate şi grupul social.suplimentar celor de mai sus ei trebuie să aibă o cunoaştere a rofundată: ." (L. . sunt.

Nuţă. 2. În pregătirea pentru profesie. ca şi echivalentul său din alte domenii ce presupun eficienţa şi asistarea contactului uman (medicina. îi sunt atribuite. 2005. în general.facilita rea propriei înţelegeri şi a angajării în schimbare. se află în situaţia de a explora. intermediar între organizaţia din care face parte şi persoanele aflate în dificultate. p. • cunoaşterea principalelor reglementări privind protecţia copilului. este aceea de a se cunoaşte pe sine însuşi. • cunoaşterea sistemului de valori al adulţilor. poate fi un excelent cunoscător al legislaţiei în vigoare privind protecţia copilului şi depozitarul avizat al tehnicilor de intervenţie. PE SINE ÎNSUŞI (Iolanda Mitrofan. • cunoaşterea şi respectarea codului etic şi deontologic al profesiei de psiholog şi psihoterapeut. tranziţie . ca persoană. pedagogia). • cunoaşterea problematicii familiei şi a riscului de a deveni înlocuitor al părinţilor. • cunoaşterea reţelei de instituţii de stat ŞI de organizaţii neguvernamentale. Aceasta necesită concreteţe.etapă axată pe înţelegere şi explorare de sine. facUitare . El poate învăţa să devină un operator expert în proiectul de reintegrare socială a adulţilor şi de prezervare a sănătăţii psihice şi psihosociale. 57-67). prin ele însele. acţiune . Cu alte cuvinte. consilierul şi psihoterapeutul. credem că. A. terapeut (consilier). 3. nu sunt suficiente. menţine şi dezvolta o relaţie profesionalizată. Pentru a stabili.1. de a înţelege şi de a optimiza şi celălalt pol al relaţiei în care s-a angajat. Deşi aceste cunoştinţe şi abilităţi sunt esenţiale. pe baza a trei abilităţi ale consilierului: empatie. respect şi stil cald. viitorul consilier poate asimila perfect aspectele metodologice ale diferitelor etape practice ale intervenţiei. copiilor şi adolescenţilor din comunitatea respectivă. următoarele competenţe şi cunoştinţe indispensabile: • cunoaşterea principalelor etape ale dezvoltării umane. asistenţa socială. 50 . dacă nu cumva cea mai impOltantă. Oricărui • Competenţa autocunoaşterii şi Asumpţia noastră personalitatea psihoterapeutului este că una dintre cele mai importante competenţe ale consilierului şi terapeutului. adevăr şi deschidere de sine din partea consilierului.angajează alte două abilităţi ale consilierului: confruntarea şi urgenţa pentru a detennina clientul să se implice într-o direcţie corespunzătoare.

Sursa cea mai bună care ne poate susţine în eforturile de a-l asista pe celălalt. derula şi finaliza Olicât de multe proiecte de intervenţie individuală şi socială. psihoterapeutul nu este în niciun fel scutit de contactul cu propriul univers interior. ci ca la o persoană. şi care este o formă subtilă de învăţare. oricât de ample. psiholog. Adrian Nuţă asupra faptului că "relaţia pe care consilierul! terapeuuli o stabileşte cu clientul său. contactul cu universul celuilalt. ibidem. reclamă renunţarea atentă la rolurile stereotipe şi manifestarea ca o persoană reală . oricât de sofisticată. dar şi cu ceilalţi. A lucra cu tine însuţi. Chiar dacă lucrează într-o echipă de specialişti (medic. într-un grup experienţial. "Dacă nu ne cunoaştem natura reală. • Dimensiuni ale personalităţii consilierului. mai întâi. dacă nu ne experimentăm propria fiinţă. pentru a deveni nu doar profesionist. pe lân gă componentele teoretice sau practice (lucrul didactic) şi de un set de demersuri experienţial-fom1ative cu scop de cunoaştere. credem că psihoterapeutul poate iniţia. Dacă această relaţie dintre conştiinţa şi lumea sa Iăuntlică este neclară . p. p. şi expertiza metodologică . dacă nu suntem atenţi la nevoile şi resursele noastre. 57-67).) . clienrului îi va fi imposibil să experimenteze creşterea şi să se raporteze la partenerul său de dialog nu ca la un reprezentant al lumii pe care o respinge sau din care se simte exclus. În absenţa unei interacţiuni între persoane reale. ci şi o persoană autentică (idem op. 2005 . 57).. şi mai grav. training-urile pentru consilieri şi psihoterapeuţi au nevoie. într-o manieră greu de cuantificat. la fel de utile ca masajul conştiincios la piciorul de lemn al unui pacient. Nu putem promova creşterea sau dezvoltarea în clienţii noştri dacă nu reuşim să facem asta. dezvoltare personală şi optimizare psihologică a viitorului profesionist. înclinăm să considerăm cunoştinţele teoretice. complet neexplorată. distorsionată sau. cit. cit. argumentează 51 . duinţa de a ne trăi întregul potential. inclusiv în zonele ei oarbe. Ele vor fi tot atâtea eşecuri .În orice interacţiune ce valorizează contactul uman. este. modalitatea cea mai bogată în posibilităţi de clarificare şi unificare interioară. asistent social. cu funcţii şi roluri bine definite. contact ce precede şi condiţionează. în noi înşine. cit. este experienţa continuă a ceea ce suntem şi stră. pedagog). sociolog. Din aceste motive. analiză. necunoscute sau ascunse. unul dintre cei mai puternici detenninanţi ai procesului de schimbare ne pare a fi dimensiunea umană. Cât de autentic este? În cartea citată mai sus (op. credem." (op. aflat temporar într-o situaţie dezavantajoasă.

60-63) precizează că "trăsăturile sau însuşirile enumerate nu le considerăm obligatorii sau indispensabile tmei relaţii 52 . Clientul este de asemenea nesigur. căruia îi poate spori. fiind nesigur de ceea ce este el cu adevărat. atât de client. fără niciun fel de consecinţe. cel mai adesea. Consilierul (terapeutul) autentic. interacţiunea consilier-client lasă urme. Când terapeutul se disociază de propriile valori şi trăiri emoţionale. apt pentru a-şi revela propriul univers lăuntric. ci că se compOliă ca fiinţă umană.Când terapeutul se ascunde în spatele rolului profesional. În sensul cel mai bun al acestor cuvinte. Real în relaţia pe care o stabileşte şi lăsându-se cunoscut. Aceasta nu înseamnă că îşi va dezvălui brutal propriile vulnerabilităţi. măcinat sau "stors" În contactele sale. mobilitatea conştienţei. relaţia devine sterilă. făcând relaţia tot mai in autentică. nu va avea încredere şi se va angaja într-o relaţie lipsită de onestitate. îl "atinge" emoţional pe clientul său. îşi blochează şi mai mult resursele. clientul se ascunde în spatele rolului corespondent. spaime sau dezamăgiri. venind mai aproape de ceea ce poate să fie sau. cât şi de consilier. • Există un set obligatoriu de calităţi personale? Vom prezenta în continuare o serie de trăsături ce ne par a fi în mod particular inlportante pentru terapeuţii care UTIl1ăresc să producă schimbări senmificative în viaţa altora. a cărui in securitate se consolidează. îl poate inspira şi ajuta pe client. îndepărtându­ se de ceea ce poate să fie . Indiferent de ceea ce se întâmplă. 2005. Oricum am privi lucrurile. Consilierul (terapeutul) poate ajunge să se simtă uzat. Alături de cunoştinţe. cu discrinlinare. în numele unei "detaşări profesionale". Evenimentul este procesat. ele definesc un consilier care. cit. dimpotrivă. anume acela de client-problemă. În replică şi ca o completare la profilul şi indicatorii sistematizaţi de G. Corey. la nivel inconştient. A. înainte de a fi profesionist. epuizantă. Nuţă (ibidem op. iar cele două tipuri de insecuritate se alimentează reciproc în planul inconştient al fiecăruia dintre cei doi protagonişti. pe termen lung. de exemplu. O relaţie care a eşuat nu este un simplu eşec. clientul va imita acest model. confruntându-se şi încercând să facă faţă unei vieţi problematice. p. acesta serveşte ca model pentru client. contraproductivă şi. competenţa tehnică şi abilităţile de contact. Clientul îşi poate mobiliza resursele. măşti profesionale şi activităţi cu risc scăzut. Din perspectiva noastră. este o fiinţă umană autentică". ostilitatea ascunsă. Dacă oferta sa relaţională este caracterizată de comportamente incongruente. vitalitatea interioară şi sănătatea psihologică sunt variabile cruciale pentru succesul consilierului şi al tuturor persoanelor implicate în organizaţii cu vocaţie umanitară.

Există totuşi o calitate obligatorie: orientarea conştientă spre evoluţie. Utilizează puterea în beneficiul clienţilor şi nu abuzează de ea. • Trăieşte în prezent. este gata oricând să le reexamineze. nu îşi blochează energia în comportamente şi atitudini defensive. Deschis către nou. se conduce pe sine dinăuntrul propriului sistem de valOli. de ereditatea sa sau de ambianţa în care îşi duce viaţa . acţionând pentru a deveni persoana care crede că poate să fie. În loc de a trăi conf0l111 scenariilor scrise de mediul familial. De aceea. chiar dacă aceasta este dezagreabilă sau dureroasă. Are toleranţă înaltă la ambiguitate. • Este capabil să se reinventeze. terapeutul: • Are o identitate. • 53 . se regenerează şi se reproiectează continuu. fiind disponibil a se avânta în necunoscut dacă nu este satisfăcut cu ceea ce este. • Este deschis către schimbare. pentru a avea acces la niveluri superioare de eficienţă personală şi interpersonală. Dispune de energie pentru a-şi restructura pozitiv relaţiile interpersonale. • Îşi expansionează conştiinţa. Ştie că atât timp cât conştiinţa este limitată şi libertatea este limitată. ci o investeşte creativ în acţiuni care-i Iărgesc individualitatea. Chiar dacă. Din acest centru personal al respectului de sine radiază ajutorul pe care îl poate oferi celorlalţi . în "prezentul" lor. Se simte adecvat în raporturile cu ceilalţi şi le pennite să-şi manifeste puterea. indiferent dacă este umplut cu bucurie sau cu suferinţă. Dispune de energie vitală pentru a lua decizii . • Se respectă şi se apreciază. Scopurile şi valorile sale nu sunt simple răspunsuri la ceea ce alţii aşteaptă sau doresc de la el. ştie ce vrea de la viaţă şi discerne între aspectele esenţiale şi neesenţiale ale acesteia. este capabil să ceară şi să plimească ajutorul din exterior. evitând a se izola de ceilalţi într-o falsă demonstraţ. Este capabil să savureze momentul prezent şi să absoarbă experienţa de fiecare clipă .de ajutor eficiente." Astfel. îi permite conştienţei să se extindă şi nu se limitează la compOltamente şi activităţi verificate ale căror consecinţe sunt previzibile. care duce la fomle tot mai evoluate de independenţă responsabilă şi interdependenţă feltilă . Se plasează astfel pe spirala ascensională a dezvoltării personale. fără a-i face dependenţi sau datori. • Îşi recunoaşte şi îşi acceptă propria putere. ci sunt expresii ale gradului de conştientizare a nevoilor interioare. De asemenea. Deschis spre experienţa emoţională a celorlalţi.ie a puterii sau valorii individuale. El ştie cine este. poate fi alături de ei. şi-a stabilit clar scopurile şi valorile. Deoarece creşterea presupune părăsirea a ceea ce este familiar şi aventurarea pe un teritoriu necunoscut. nici îngrijorat sau preocupat excesiv de viitor. Nu este nici fixat în trecut şi copleşit de amintiri .

empatia este o modalitate de cunoaştere şi înţelegere a semenului care exclude supra-identificarea cu el. Această atitudine se bazează pe respectul. Este conştient de primele condiţionări la care a fost supus şi de circumstanţele care l-au modelat ca personalitate. Nu se ascunde în spatele măştilor. • Îşi recunoaşte propriile greşeli. fără a-şi pierde însă propria identitate. Calitate fundamentală pentru interacţiunea socială eficientă. Persoana proactivă este influenţată de stimuli externi. Simţul umorului îl ajută să nu fie copleşit de probleme sau imperfecţiuni . se simte bine. contradicţii sau prostii. lumea clientului. alege să meargă mai departe. rolurilor sau comportamentelor de faţadă . Nu este invadat de vină şi nu se lamentează în legătură cu ceea ce nu a făcut sau cu ceea ce ar fi trebuit să facă. Numită de unii "empatie". alături de dorinţa de a se conflUnta cu situaţii noi. Oricine poate parcurge aceste caracteristici le poate aprecia drept nerealiste. dar răspunsul ei este o opţiune. • Este sincer şi onest. Acesta este expresia filosofiei sale de viaţă şi consecinţa naturală a experienţelor pe care le-a asimilat. nu o face mecamc. această calitate îi permite să fuzioneze temporar cu trăirile celuilalt. O persoană reactivă este afectată de ambianţa socială. de alţii "intuiţie simpatetică". se retrage pe o poziţie defensivă . Deşi poate ÎmplUmuta idei. • Face alegeri care îi modelează viaţa. Este pregătit pentru a se dezvălui în mod adecvat celor care merită. Poate să râdă de propriile erori. să cunoască Are un interes sincer pentru bunăstarea celuilalt. AdnlÎte că a greşit şi transfol1nă erorile în tot atâtea prilejwi de a învăţa. • Este proactiv şi nu reactiv. Fiind atent la proiecţia propriilor trăiri asupra dorinţelor şi trebuinţelor celuilalt. Fără a-şi trata greşelile cu superficialitate. grija şi aprecierea celuilalt ca o persoană valoroasă. Dacă este tratată cu consideraţie. Este angajat în trăirile şi gândurile sale şi nu încearcă să pretindă că este altceva sau altcineva. tehnici sau modalităţi de acţiune de la cei din jur. un răspuns ghidat de valori selectate cu grijă. Aceasta coincide cu o încredere superioară în judecăţile şi evaluări le intuitive.oamenii angajaţi în procesele de evoluţie psihologică sunt capabili să accepte un grad înalt de ambiguitate în vieţile lor. • Are simţul umorului. Are capacitatea de a subordona o pulsiwle unei valori. asimilând ceea ce este • Este capabil esenţial. acţionează Într-o manieră ce depăşeşte simpla reciprocitate comportamentală. dacă nu. • Îşi dezvoltă un stil de lucru propriu. Ea rezidă într-o schimbare a perspectivei de la "toht! sau nimic" la • 54 . Cine ar putea fi în toate aceste feluri? Există o modalitate prin care aceste calităţi pot fi înţelese şi acceptate cu uşurinţă. Nu este victima lor şi le poate revizui când consideră că este cazul.

teoretic.centrate pe contactul uman şi oferta de ajutor. întrebările cheie se reiterează (ibidem op. mai degrabă. Lista pe care am alcătuit-o nu are rolul de a descuraja definitiv consilierul şi terapeutul în formare ci. penh1. cât şi în clienţii săi. • Ce se întâmplă cu valorile personale? Analiza rolului. La un pol.imaginea unui continumn. Şi în cazul consilierului sau psihoterapeutului. dar să-şi cenzureze aprecierea valorică a modalităţilor acţionale şi atitudinale specifice clientului său? 2. o calitate este extrem de caracteristică pentru o persoană supusă evaluării. fiind uneori chiar opuse? 5. Este posibil să fie în dezacord cu valorile clientului său şi totuşi să le accepte necondiţionat? 3. În ' acelaşi timp. Între aceşti doi poli există. Cum îşi poate conserva consilierul (terapeutul) propriile valori dacă. Cum va acţiona consilierul (terapeutul) atunci când organizaţia În care lucrează adoptă o poziţie precisă privind anumite compOltamente şi valori? 8. îi permite clientului să selecteze liber comportamente sau valori care diferă net de ale sale. Cât de justificată este acţiunea unui consilier (terapeut). locului şi influenţei valorilor este un subiect de mare sensibilitate în toate profesiile . cit. e posibil ca terapeutul să evalueze evenimentele care-i afectează viaţa. la celalalt pol este extrem de necaracteristică. Este de dorit să nu emită judecăţi de valoare în rap Olt cu alegerile clientului său? Altfel spus. p. 63 -64): 1.. Ce diferenţă este între consilierul care îşi exprimă direct valorile şi consilierul care le exprimă indirect. Cât de "neutru" este un consilier (terapeut) atunci când îşi provoacă clientul să reflecteze asupra propriului compOltament. atunci când este convins că valorile clientului său îl conduc spre comportamente antisociale sau auto distructive? 55 . spre binele lui? 6. de a-i permite să examineze şi să dezvolte o concepţie proprie asupra calităţilor pe care se va strădui să le urmărească pentru a promova creşterea atât în el însuşi. "ghidându-l" pe client pentru a le accepta. o infinitate de puncte ce definesc procentul sau gradul în care o calitate sau trăsătură aparţine unei persoane. Care este cea mai indicată procedură pentru consilierul (terapeutul) care se află într-un conflict valoric evident cu clientul său? 7.l a afla dacă ceea ce obţine este totuna cu ceea ce îşi doreşte? 4.

În care sunt suspendate temporar regulile jocurilor sociale. valorile convenţionale şi stereotipurile comportamentale. pentru o direcţie de acţiune sau alta . Pe de altă palie. • Formarea consilierului şi psihoterapeutului în grupul experiellţial Grupul experienţial. · Îmbunătăţirea imaginii de sine. este crucial pentm terapeut să fie conştient de valorile sale. sau "cunoaşterea" sa. grupul experienţial este un spaţiu de ameliorare şi creştere a competenţei interpersonale şi a eficienţei relaţionale. atât asupra clientului..1nţelepciunea . îl poate confrunta cu consecinţele faptelor sale. autentice. decristalizarea percepţiilor rigide faţă de sine şi/sau faţă. terapeutulle transmite prin practica sa. Pentru viitorul consilier (terapeut). În felul aces ta. Grupul acţionează ca o "insulă culturală". răspunde la Wl nivel maximal nevoilor membrilor de a se autocunoaşte şi autoafil111a. Intervenţia consilierului (terapeutului) este influenţată de valorile şi de filosofia sa de viaţă. indiferent sau pasiv. Mai degrabă. susţinându-l şi încurajându-l în eforturile de evaluare. oferta de ajutor nu devine sinonimă cu predica sau activitatea didactică. cât şi asupra lui însuşi. Chiar dacă uzează de ceea ce pare a fi . 56 . el poate provoca valorile clientului său şi.Cine poate da răspunsuri corecte? Există oare răspun uri corecte? Peisajul etic descris mai sus are însă şi câteva zone clare.sunt doar câteva dintre direcţiile de utilizare a resurselor gnlpului. de a experimenta modalităţi de interacţiune noi. restructurarea cognitivă . în care sunt identificate şi asistate pentru a fi depăşite atihldinile impersonale. sarcina sa este să rămână alert la pericolele de a-i manipula şi de a-i determina să accepte valori care nu le sunt proprii sau pentru care nu sunt Încă pregătiţi . prin trăsăturile sale cardinale. fiind conştient de Întemeierea deciziei sale şi de consecinţele ei previzibile. de alţii. Când terapeutul menţine În câmpul conştiinţei atât valorile sale. În lucrul cu clienţii săi. el nu oferă soluţii prefabricate clientului său. în cazul unor componamente distructive.. prin scopurile pe care le unnăreşte şi prin procedurile tehnice pe care le urmează. devenind astfel un substitut parental. chiar dacă nu impune direct anumite valori. de modul cum le-a dobândit şi de felul cum acestea îi influenţează interacţiunea cu cli nţii. el poate opta. cu cel mai înalt grad de responsabilitate posibil. sincere. De aici nu rezultă că atitudinea cea mai potrivită pentru con ilier şi terapeut este aceea de a rămâne neutru. inautentice. restruchll'area emoţională. Astfel. cât şi valorile clientului său.

lnvaţă să­ şi concretizeze propriile nevoi şi să dobândească deprinderi care să le penl1ită satisfacerea nevoilor fără a-i viola pe ceilalţi. Deschizându-se. prin experienţa de paliicipare. iar scopul întâlnirii membrjlor este transformarea. Membrii grupului au posibilitatea de a adopta şi experimenta noi atitudini. Grupul experienţial se plasează "aici şi acum". implicându-i într-o micro-colectivitate în care au ocazia de a se confirma prin intermediul altora. Participanţii la grupul experienţial îşi conştientizează şi îşi dezvoltă capacitatea de a se auto -observa şi auto-explora. Ei îşi extind conştiinţa de sine a corpului şi trăirilor. În grup. de a se evalua şi reevalua. la asimilarea şi resenmificarea experienţelor traumatizante ca modalităţi de extindere a experienţei individuale. capătă control asupra propriilor proiecţii în loc de a-i învinovăţi pe alţii. fiecare înţelegând astfel că nu este singurul care are o anumită problemă. La nivelul grupului. cu şi prin intel1l1ediul grupului. Grupul este un perimetru de auto. considerate frâne pentru dezvoltarea emoţională. acţiunea. Membrii grupului sunt oglinzi fidele. responsabilitatea şi recunoaşterea libeIiăţii personale. intelectualizare ŞI interpretare. membrii comunică efectiv şi se autodezvăluie. ei descoperă căldura. sunt recunoscute capacităţile personale şi resursele de care dispune fiecare. ceea ce amplifică implicarea. în experienţa imediată. contactul este trăit în sensul unicităţii celuilalt şi în sensul conştientizării deosebirilor şi asemănărilor dintre membrii grupului. Experienţa individualităţii şi experienţa comunităţii se întrepătrund. Membrii grupului experienţial dobândesc experienţa de a lucra cu sine şi prin sine. Dinamica interacţională conduce la diminuarea rezistenţe lor şi apărărilor. satisface nevoile de apaiienenţă ale oamenilor. o experienţă de "creştere împreună" . simultan. Grupul experienţial multiplică şi adânceşte cunoştinţele oamenilor despre ei înşişi.Grupul experienţial. ajută întregul grup să prospere. impolianţa personală pentru ceilalţi. iar reacţiile lor autentice sunt factori de igienizare mentală. îşi experimentează propria putere şi capacitatea de autosupOli în loc de a manipula mediul. Fiecare persoană din grup este provocată la autodescoperire şi. conduite ŞI comportamente. de a oferi suport comprehensiv empatic şi stimulativ în relaţiile interpersonale. Membrii grupului îşi asumă responsabilitatea pentru propriile acţiuni. Principiul de bază este experienţa. 57 . apropierea. Sunt confirmate şi stimulate în grup aseIiivitatea. încrederea. îi asistă în schimbările pe care doresc să le facă. Angajându-se în experienţa de creştere cu alţii. Sunt descurajate tendinţele de abstractizare.şi inter-formare pentru viitorii psihoterapeuţi şi consilieri. Grupul este un sistem tranzient. priza de conştiinţă. fără teama de risc. este susţinută în confruntarea sa cu situaţia provocativă.

descurajând agresivitatea. 2. hotărât. timp de 2-5 zile (v. Nuţă. 5. ÎNTREBĂRI ŞI PROVOCĂRI 1. Ce calităţi personale este de aşteptat să dezvolte un bun consilier şi terapeut? Care este modalitatea de a dezvolta atitudini şi abilităţi terapeutice şi de ce? În ce măsură interesele şi di sponibilităţile tale se întâlnesc cu cerinţele practicării profesiei de consilier şi psihoterapeut? Ce aspecte te-ar împiedica să te fonnezi în acest domeniu? Argumentează. Moderatorul sau liderul de grup acţionează într-o maniera democratică. trăieşte o stare de creativitate asociată cu simţul umorului. dinamizator.Grupul experienţial permite descoperirea disponibilităţii de a primi şi oferi ajutor. Iolanda Mitrofan. suportiv. Model de permisivitate. cu o capacitate de comunicare plină de încredere şi un asistent permisiv. cu 4-6 ore/zi. cu un ritm optim săptămânal. energizant. Şedinţele grupului experienţial durează între 60-90 minute. analitic. 2005). fin. Este esenţial pentru lider să fi căpătat auto suport. creşterea stim ei de sine prin capacitatea de a-i ajuta pe alţii . Grupul experienţial se dezvoltă maximal când este condus de un cuplu compatibil şi complementar. deschisă a trăirilor. El stimulează cooperarea. în sensul de a se putea confrunta cu zonele necunoscute din el sau din celălalt fără teamă. de înţelegere mutuală. exprimarea sinceră. În cazul training-urilor formative pentru psihoterapeuţi se poate lucra şi într-o manieră intensivă . în acelaşi timp. un observator lucid al detaliilor din desfăşurarea şedinţei pe care le şi supune ulterior analizei. interpretativ. profund şi uşor didactic. dragostea pentru joc şi capacitatea de a se bucura de ceea ce descoperă celălalt. Care sunt abilităţile şi competenţele care ţi-au reţinut în cea mai mare parte atenţia? 6. lasă procesul să curgă. 4. are misiunea de a crea o atmosferă destinsă. formativ. Liderul grupului experienţial unificator controlează şi. El se autosprijină şi asigură sprijin şi clientului (sau grupului) atunci când există confruntare cu necunoscutul. Ce conexiuni observi între profilul tău de personalitate şi profilul competenţelor şi abilităţilor necesare în practicarea consilierii şi psihoterapiei? 58 . A. Liderul grupului este secondat de un asistent. un lider activ. 3. oferind un climat afectiv securizant şi posibilitatea abandonării distorsiunilor cognitive prin feed-back cu valenţe corective.

20) Credinţele şi comportamentul terapeutului sunt factori importanţi. de asemenea.tii. poţi cunoaşte dinamica psiho-compOltamentală. motivaţiile. "Fiecărei şedinţe de terapie îi aducem calităţile noastre umane şi e. precizează G.. să-ţi potenţeze sau să-ţi împiedice eficacitatea În activitatea de consiliere. valorile şi trăsăturile de personalitate care ar putea. Cu toate că astfel de cunoştinţe şi abilităţi sunt esenţiale. totuşi ele nu sunt prin ele însele suficiente pentru a stabili şi menţine o relaţie terapeutică efectivă. dar. O parte din literatura dedicată fom1ării sale scoate în evidenţă capacitatea terapeutului de a privi la.. Persoana şi profesionistul sunt entită!i care se împletesc şi nu pot fi separate în realitate. Cea mai puternică sursă de a ne b?/Ilienţa clienţii într-o direcţie pozitivă este exemplul nostru viu: cine suntem şi cât de dispuşi suntem să luptăm permanent pentru a trăi la nivelul propriului potenţial . a înţelege şi a se accepta pe sine în aceeaşi măsură ca şi sinele altei persoane.CAPITOLUL IV Terapeutul ca persoană şi "prezenţă" terapeutică - eficienţă şi profesionalism Se pune întrebarea ce anume asigură eficienţa unui terapeut şi în ce măsură persoana şi profesionistul sunt roluri ce se împletesc indestructibil în practica acestei profesii? Studiile arată (G. fiecare În parte. În pregătirea pentru consiliere şi terapie poţi dobândi o cW10aştere a teoriilor personalităţii şi a psihoterapiei. această dimensiune umană este una dintre cele mai puternice determinaţii ale întâlnirii terapeutice pe care o avem Cll clien. Sugerez să-ţi reevaluezi Inodurile în care poţi lucra la dezvoltarea ta ca persoană. nu numai că-ti extinzi conştiinţa de sine. " (op. În opinia mea. În măsura în care rămâi deschis la autoevaluare. construieşti fundaţia pentru dezvoltarea abilităţilor de profesionist. este nevoie să fim dispuşi să introducem creşterea şi schimbarea în propria noastră existenţă. poţi învăţa diagnostic şi intervenţii tehnice. Calitatea relatiei tera eul (consilier) . 1991) că cel mai important instrument cu care lucrează un bun consilier sau terapeut este el Însuşi ca persoană.tperienţele care ne-au influenţat.. cit.client bună succesul În activitatea de cOl1siliere şi terapie: 59 . luându-ţi în considerare nevoile. Corey. Dacă sperăm să introducem creşterea şi schimbarea în clienţii noştri. Corey. . p.

consilierea şi terapia solicită un practician dispus să abandoneze rolurile stereotipe şi capabil să se manifeste ca o persoană reală într-o relaţie. valori şi propriul sine. adică o prezenţă optimizatoare pentru alţii? Indicatorii unui terapeut eficient Analizând consilierii/ psihoterapeuţii care s-au dovedit 60 eficienţi. au capacitatea de a deveni persoana care sunt în realitate şi pe care o plac . competenţă în aplicarea tehnicilor şi simţ etic. la rândul lor. Ca formă fundamentală de învăţare. în calitate de consiliel1 şi terapeuţi devenim repere şi . În măsura în care avem speranţa că schimbarea noastră merită toate riscurile şi eforturile. Mai simplu spus. la rândul său. În contextul relaţiei de la persoană la persoană. a interveni în calitate de consilieri terapeut pe baza valorilor personale ale clientului. a-i considera demni de încredere. clientul va răspunde în aceeaşi manieră. comportamentul nostru va fi incongruent.a fi interesat de cum apare lumea din punctul de vedere al clientului. a avea opinii pozitive despre oameni. rezultahIl va fi o consiliere sterilă. dacă vom opta pentru o activitate cu risc scăzut şi vom decide să rămânem ascunşi şi vagi. Dacă însă . Dacă rămânem doar expelli tehnici şi abandonăm propriile reacţii. a avea o imagine de sine pozitivă şi încredere în propriile abilităţi. iar terapia efectuată un simulacru. modele pentru clienţii noştri. • Ce calităţi personale psihoterapii eficiente? necesită practicarea unei consilieri şi Se pare că cea mai impOliantă calitate a unui consilierlterapeut eficient este autenticitatea. capabili şi prietenoşi. clientul poate experimenta astfel creşterea. ascunzându-se. un profesionist eficient. Doar faptul de a fi "o bună persoană" nu te face însă. ne putem aştepta ca şi clienţii noştri să imite acest mod de a fi şi să fie neîncrezători. astfel. Dar ce calită. Dacă vom fi autentici şi ne vom dezvălui la momentul potrivit. vom putea transmite şi clienţilor speranţa că . fireşte. Dacă un terapeut sau un consilier aleg să se ascundă în spatele siguranţei rolului profesional.ţi personale îl fac pe acest profesionist "terapeutic". vor fi oneşti în interacţinea cu noi. Un psihoterapeut "viu" are nevoie să posede cunoştinţe. de cel care îl asistă. Gradul de autenticitate şi sănătate psihică a consilierului şi a terapeutului este variabila crucială care determină devenirea. G. clienţii vor tinde să preia aceste calităţi şi. Tocmai prin autenticitatea noastră vom putea ajunge foarte aproape de problemele clienţilor. .

pot dărui ajutor şi dragoste. sunt capabili să ceară şi să primească de la alţii. ce este esenţial.. Au bunăvoinţa şi curajul de a părăsi ceea ce este sigur şi cunoscut. experienţa. cit. pot experimenta şi cunoaşte lumea clientului. îşi extind cunoştinţele de sine şi de alţii. în acelaşi timp însă nuşi pierd propria identitate prin supraidentificare cu ceilalţi. îşi dezvoltă UI1 stil propriu de cOl1siliere sau terapeutic care este al filosofiei şi experienţei lor de viaţă.Corey (idem. Nu-i subapreciază pe ceilalţi pentru a resimţi putere faţă de ei. identifică un ansamblu de personale. ei se implică în sarcinile propuse de realitate. Întrucât creşterea depinde de abandonarea familiarului şi pătrunderea în teritorii necunoscute. Se simt adecvaţi cu ceilalţi şi le permit altora să fie puternici în prezenţa lor. se respectă şi se autoapreciază. În plus. mai degrabă decât dintr-o existenţă aşezată odată pentru totdeauna. Nu se gândesc doar la ce aşteaptă ceilalţi de la ei şi se străduiesc să trăiască după anumite standarde interioare. op. Cu toate că împrumută liber idei şi tehnici de la alţi terapeuţi. sunt dispuşi şi capabili să tolereze ambiguitatea. Sunt dispuşi să-şi reexamineze valorile şi scopurile. Nu se izolează de ceilalţi. menite să evite . Îşi folosesc puterea în mod sănătos. nu imită mecanic stilul altora. ca un fel de demonstrare a propriei puteri. în beneficiul clienţilor şi evită să abuzeze de ea. ei manifestă mai multă încredere în ei înşişi. se simt" vii" şi alegerile lor sunt orientate spre viaţă. 1989). Realizează că o conştiinţă limitată înseamnă o libertate limitată. Dincolo de simţul propriei valori şi forţe. sunt deschişi la schil1ibare. Sunt angajaţi în a trăi din plin. ce vor de la viaţă. Empatia lor este nonposesivă. Pe măsură ce-şi întăresc Eul. Iată care sunt acestea: calităţi şi caracteristici au o identitate. sunt capabili să-şi reculloască şi să-şi accepte propria putere. ce sunt capabili să devină. atunci când nu sunt satisfăcuţi cu ceea ce au sau cu ceea ce sunt. Mai degrabă decât să-şi investească energia în compOliamente defensive. Au o atitudine activă faţă de viaţă. Ei ştiu cine sunt. ceea ce înseamnă mai multă încredere în judecăţile şi procesele lor intuitive şi disponibilitatea de a experimenta noi compOliamente. Sunt conştienţi de propriile conflicte şi suferinţe şi au un cadru de referinţă pentru a se identifica cu alţii. 61 . oamenii care sunt angajaţi într-un proces de dezvoltare personală sunt dispuşi să accepte un anume grad de ambiguitate în existenţa lor. Nu acceptă ca evenimentele să-i modeleze pasiv. Ei ajung eventual să realizeze că sunt demni de încredere.

'aţă din greşeli. Sunt dispuşi să-i provoace pe "cei lalţi semnificativi" să rămână la rândul lor deschişi faţă de procesul creşterii. Nu sunt victimele deciziilor pripite. Sunt capabili să experimenteze. l . Pot revitaliza şi recrea relaţii semnificative din viaţa lor.. La celălalt pol. Sunt conştienţi de diferenţele de clasă socială. . . Sunt conştienţi de modul în care propria cultură îi afectează şi respectă diversitatea valorilor presupuse de alte culturi. să trăiască "acum şi aici". se implică profund În munca lor şi extrag din ea sensuri 110i. au simţul umorului.ia şi persoana în raport cu care fac . opţiuni care le modelează viaţa. fac alegeri. Fără a emite pretenţii încearcă să fie şi nt dispuşi să se dezvăluie altora Cll . nu sunt constrânş i de auto definiri limitate. Această preocupare este bazată pe respect. Au şi alte interese care le dau sentimentul sensului şi autoreahzării . indicatorii unor terapeuţi sau consilieri ineficienţi sunt: 62 . să privească evenimentele vleţu _. Sunt capabili să le revizuiască dacă este necesar. grijă. Sim. SUl1t sincer interesaţi de bunăstarea altora. În acelaşi timp nu sunt Sclavii muncii lor şi faptul de a avea o viaţă plină nu depinde exclusiv de ea . Pentru că sunt într-o continuă auto evaluare. alături de alţii._ ___ să râdă. Nu sunt fixaţi în rre ut sau în viitor. îi face să-şi vadă problemele şi imperfecţiunile într-o perspecm-ă ":e -amblu.H . în bucurie sau suferinţă. fac greşeli şi sunt dispuşi să le adm ită. Pot accepta recompensele rezultate din munca lor şi pot admite cu onestitate nevoile Eului gratificate astfel. precum şi ce caracteristici personale ar putea împiedica o persoană să practice eficient munca de consilier . Iau decizii asupra modului în care ar vrea să se producă schimbarea şi lucrează pentru a deveni persoana care le-ar plăcea să devină. sunt capabili să se "reinventeze".. în special de propriile slăbiciuni şi contradicţii.sunt autellfÎ i. În general trăiesc În prezent. rasă şi sex. încredere şi evaluare reală a celorlalţi.117 '. cam ce gafe şi erori. într-o perspectivă mai S·~: acţioneze."""'. erori şi temeri Să unnărim acum şi ce înseanmă un terapeut sau un consilier mai puţin experimentat. apreciază influenţa culturii.atitudini.:-. să facă ceea U"1l". şi sunt deschişi faţă de propria experienţă emoţională. Indicatorii unui terapeut ineficient . Pot Împărtăşi emoţiile altora. fără să se supraîncarce cu învinuiri despre cum ar fi putut sau trebuit să larg ă.

nu reuşesc săfacă distincţie Între cine ajută şi cine este ajutat. Corey. legate direct de tranzacţia prezentă. alţii mă vor vedea ca pe un incompetent. puţini sunt capabili s-o recunoască. aceasta îmi dovedeşte incompetenţa".Dacă un client nu se simte mai bine este vina mea. să raportez mecanic evenimentele din trecutul meu ar putea fi o pseudodezvăluire. spunându-şi lucruri cwn ar fi: "Trebuie să ştiu tot ce este de ştiut despre profesia mea şi dacă arăt că este ceva ce eu nu ştiu. in acest caz. Pentru mine. O pseudorealitate se degajă din nevoia lor de a fi "văzuţi" ca umani şi încercarea disperată de a fi ei înşişi eşuează. Dacă in mod constant sunt plictisit sau iritat Într-o şedinţă de consiliere. autodezvă/uirea "Am găsit următorul Evitarea perfecţionismului în exercitarea şi psihoterapie • Studenţii activităţii de cOllsiliere care unnează să lucreze în servicii umane şi consiliere obişnuiesc pe ei înşişi la o uriaşă presiune. nevoile clientului rămân secundare sau "suspendate". Desigur. 1991 . pllnândll-se În schimb pe ei Înşişi În această ipostază.. "Trebuie să fiu în stare să-i ajut pe toţi cei care Îmi cer ajutorul. "Trebuie să radiez mereu încredere! Nu există nesiguranţă de sine. În primul rând. p . dezvăluirile excesive ale consilierului îşi au originea în nevoile sale frustrate şi." să se supună 63 . Deseori. tind să-i scoată pe clienţi din centrul atenţiei. devine esenţial să dezvălui ceea ce si/nt. Pe de altă parte. dacă aş fi într-adevăr profesionist nu aş face greşeli. Punctul cheie este că dezvăluirea ar trebui să aibe efectul de a încuraja clientul să-şi adâncească nivelul de autoexplorare sau de a aprofimda relaţia terapeutică. ".". Timpul este important. cred că este imprudent să-ţi împărtăşeşti orice trăire sau fantezie jluctuantă pe care o experimentezi. reper folositor pentru a determina când alîllme este facilitatoare (ne mărturiseşte Corey. iar dezvăluirea pe care o fac să aibe drept efect "închiderea" emoţională a clientului. . pentru simplul motiv că nu sunt conştienţi de sine şi de felul în care se "folosesc " de client. dacă este cineva pe care nu pot să-I ajut.". S-ar putea să facă eroarea de a-i încărca pe aceştia cu reacţii trecătoare sau impresii pe care le au despre ei. "Trebuie să fiu consilierul peliect şi dacă nu sunt aş putea provoca pagube serioase. poate fi folositoare. din experienţa sa de consilier) . 12-23). dezvăluirea sentimentele persistente..Lucrează activ La demonstrarea umanităţii lor." (G. au atitudinea şi prostul obicei de a-şi Împărtăşi propriile probleme trecute şi actuaLe şi de a foLosi reLaţia pentru a-şi satisface propriile nevoi..

Un aspect important al acestei situaţii este că uneori ne blocăm în aşteptarea că am fi atotştiutori. pe parcursul fom1ării. consilierul începător la care face referinţă exemplul anterior îi mărturiseşte clientului în mod direct că problema este prea complicată pentru ea şi îl trimite la alt consilier. în ambele cazuri se întâmplă să se facă greşeli. Iată şi un exemplu: . Este nevoie de cw-aj pentru a ne admite propriile imperfecţiuni.. ei vor găsi o direcţie care îi va conduce spre creştere. Kottlet şi Blau dezvoltă ideea conform căreia consilierii educaţionali trebuie să încurajeze o discuţie deschisă şi sinceră despre erori.Jaş putea mărturisi lipsa de cunoştinţe şi pricepere În abordarea acestei probleme? Ar trebui săfac astfel încât să evit să par o începătoare? Ar trebui să ştiu cum să-I ajut? O să-şi creeze o impresie negativă despre cabinetul de consiliere dacă. Ei vor fi încurajaţi să-şi împăltăşească greşelile sau ceea ce ei percep ca atare. Fie că este vorba de terapeuţi şi consilieri începători sau cu experienţă... Mai multe întrebări invadează mintea consilierei în formare: . În cmtea "Terapeutul imperfect".. ba chiar îi vom câştiga prin sinceritatea admiterii limitelor noastre. are sarcina de a asista un client licean.. Ne temem că ne vom pierde respectul clienţilor dacă vom spune: "Simt că nu vă pot ajuta În această problemă" sau "nu dispun de informaţia şi abilitatea necesare pentru a vă ajuta În această problemă". 0 studentă. Deşi raţional ştim că oamenii nu sunt perfecţi. la toate pricepuţi. Bunăvoinţa tinerei consiliere de a-şi accepta limitele cu o teamă pe 64 . Dacă sunt dispuşi să accepte să facă greşeli şi să-şi dezvăluie îndoielile în şedinţele de supervizare. Eroare! .Una dintre cele mai frecvente erori este să ne imaginăm că trebuie să fim continuu perfecţi. El vine cu dorinţa de a discuta despre posibilitatea avortului prietenei lui." Din fericire. Nu numai că nu vom pierde respectul clienţilor. Ei încurajează cititorii să se deschidă faţă de propriile erori şi să le considere ca pe nişte oportunităţi pentru creşterea şi dezvoltarea personală şi profesională. însărcinată .i spun că nu pot să-I ajut În acest caz? Dar fata care se găseşte în această situaţie? Este suficient să lucrez numai cu el? Are el nevoie doar de informaţii? Doar informaţiile îi pot rezolva problema? . De aceea este necesară supervizarea. Ea asigură suportul şi cadrul avizat al acceptării lor şi al corectării ulterioare. • Onestitatea faţă de propriile limite care cei mai mulţi dintre noi o avem este faţă de propriile noastre limite ca terapeuţi sau consilieli. chiar dacă ne lipseşte experienţa. emoţional ne este greu să acceptăm .

vor să vă întâlnească în societate. De exemplu. Nu ne putem aştepta să reuşim cu fiecare client.t să încercăm să lucrăm cu acele categorii de clienţi care nu ne atrag. În acest caz ar fi bine să aflăm sau să testăm ce constituie penhu noi o "limită" şi să Încercăm să ne deschidem către acea categorie de clienţi. chiar şi consilierii şi terapeuţii cu experienţă devin apatici sau posomorâţi şi încep să se îndoiască de valoarea lor. De multe OIi terapeuţii şi consilielii tind să se împovăreze cu cerinţa nerealistă de a acorda ajutor. părinţii. • Relaţia cu clienţii dificili sau pretenţioşi o problemă majoră care-i pune în încmcătură pe începători este cum să te descurci cu clienţii pretenţioşi sau mofull'oşi.soţia. . În timp.clienţii vă pot suna din când în când acasă şi se pot aştepta la o discuţie lungă. grupuri sau populaţii.se aşteaptă să manipulaţi alte persoane . deoarece nu ne putem identifica cu ei. . Cum se pot manifesta acestea? . prostituate etc.1pm1: persoane cu handicap. vor să aveţi grijă de ei. toxicomani. .. Este necesar să. E bine să fii sincer cu tine şi cu clienţii tăi şi să admiţi că nu te poţi ocupa chiar de toţi cu succes. Înainte de a hotărî că. copii. pentlU că acest fapt ne-ar putea deprima sau altele. soţul. ei nu ar avea încredere în noi. când sunt forţaţi să admită că SUl1t clienţi de care nu se pot ocupa.vă cer să nu-i părăsiţi şi să continuaţi să le pUliaţi de grijă. Aceasta este valabil şi pentru alte grl. .onestitate a ajutat-o să evite capcana de a se prezenta Într-o imagine favorabilă. adolescenţi. Practică şantajul emoţional.pot cere să vă vadă mai des şi pentlU mai mult timp decât este posibil. S-ar putea să fim surprinşi de propriile progrese. să vă asumaţi responsabilităţile lor. indiferent de cât de mali sunt pretenţiile. 65 . cu atât mai puţin să înainteze Într-o direcţie terapeutică senmificativă. dar falsă. nu avem experienţă sau calităţi personale pentru a avea succes în munca cu anwnite categorii de persoane. ar fi de dOI. putem aflffi1a că nu vom fi capabili să lucrăm cu vârstnicii niciodată. clientului său. pentru ca acestea să accepte punctul lor de vedere. copilul. menţinem un echilibru delicat între a ne cunoaşte în mod real limitele şi a încerca să depăşim ceea ce uneori considerăm a fi limită . Într-o diversitate de forme: . Dacă vom face acest lUClU vom costata că există mai multe categOIii de identificare decât am crezut. a1coolici.

clientul poate aştepta ca terapeutul să ia conducerea şi să decidă ce să spună.? Acum probabil că înţelegeţi de ce un supervizor vă poate ajuta să vă aprofundaţi analiza personală care să vă disponibilizeze să lucraţi eficient.. rezistenţe şi blocaje în procesul de consiliere. îşi evaluează nişte insight-uri abia realizate. Tăcerea poate spune mai mult decât cuvintele şi probabil interacţiunea s-a făcut la suprafaţă şi amândurora le este frică sau ezită să ajungă la un nivel mai profund. iar terapeutul poate aştepta acelaşi lucm de la client. Clarificarea relaţiei în termeni contraetuali psihologiei este de dorit şi vă scuteşte de multe dificultăţi. inclusiv în astfel de situaţii. preocupaţi. regulile colaborării şi să vă faceţi cunoscute aşteptările vis-a-vis de clienţi. Ar putea fi folositor să revedeţi împreună cu supervizoml câteva şedinţe şi să evaluaţi modul în care vaţi simţit cât timp aţi devenit "victima" unui client cu pretenţii excesive şi cum i-aţi făcut faţă. direct şi au legătură cu propriile dvs.. clientul poate fi ostil faţă de terapeut şi astfel să înceapă un joc de testare şi provocare a terapeutului: . distraşi sau pot să nu aibe nimic de spus pentru moment. Cum v-aţi descurcat sau blocat într-o astfel de situaţie? Aţi putut spune NU clienţilor atunci când aţi dorit? V -aţi opus clienţilor pretenţioşi sau v-aţi lăsat manipulaţi aşa cum şi alţii au făcut-o înaintea dvs. momentele de tăcere pe parcursul unei de consiliere ar putea părea ore. Se întâmplă să ne simţim ameninţaţi de tăcere şi să recurgem la o manevră nepotrivită de a o mpe. Reamintiţi-vă ce pretenţii a emis clientul faţă de dvs .iale de la prima şedinţă cadml terapeutic. lămuriţi o cale de a nerezolvate este să scăpa • Să înţelegem tăcerea clientului Pentm terapeutul începător. şedinţe 66 . Tăcerea poate avea multe semnificaţii şi în activitatea de consiliere este necesar să învăţăm să descoperim aceste semnificaţii... clientul şi terapeutul pot fi plictisiţi.de toate aceste probleme ale relaţiei transferenţ.Eu stau aici ca o stană de piatră şi observ dacă el (ea) poate ajunge la mine". Iată câteva semnificaţii ale tăcerilor ce survin într-oşedintă individuală sau de grup: clientul se poate gândi în linişte la lucrurile pe care tocmai le-a discutat. clientul şi terapeutul pot comunica rară cuvinte. Explorarea contratransferurilor pe care le dezvoltaţi în relaţia terapeutică este extrem de utilă pentru a preveni repetarea unor erori de contact terapeutic. pentru a ne descărca anxietatea. Veţi fi surprinşi câte dintre problemele lui vă afectează. probleme.

reacţia de rezistenţă inSUl1110ntabilă a clienrului. cu clientul. Puteţi începe prin a recunoaşte tăcerea şi sentimentele pe care le resimţiţi faţă de ea. Este posibil ca terapeurul (consilierul) să încerce prea mult să se facă înţeles şi acceptat. care "regresează" în rolul de copil neajutorat. deşi este obligatoriu să u'ecventeze şedinţele. Aceasta este valabil şi pentru clienţii lipsiţi de voinţă. Este preferabil decât să vă faceţi că nu există şi să umpleţi golul cu o vorbărie fără rost sau de complezenţă. împreună • Relaţia cu clienţii neimplicaţi o problemă cu care vă puteţi confrunta în dialogul terapeutic este cea de clienţii care au o participare redusă în procesul de consiliere sau psihoterapeutic. În realitate. Dacă el însă persistă să uite.. Înţelegeţi astfel. Chiar şi în siruaţia în care clienţii sunt tlimişi de tlibunal spre consiliere. ori să vorbiţi zgomotos pentru a vă "auzi" unul pe celălalt. de indiferenţa sau neasumarea niciuneia dintre responsabilităţile ce îi revin în procesul de explorare şi schimbare. cauza eşuării relaţiei terapeutice se află în contra transferurile pe care le manifestă terapeuţii începători sau neexperimentaţi. terapeuţii ineficienţi invocă lipsa de participare.-În concluzie. căutaţi împreună senmificaţia tăcerii şi emoţiile pe care le ascunde. clientul nu va mai reveni în consiliere. În opinia specialiştilor din domeniu este o eroare să "nu-ţi înfrunţi" clientul care nu se implică şi să ai o atirudine hiperprotectivă . Lipsa lor de motivare este pusă în evidenţă de uitarea sau anularea frecventă a întâlnirilor.. Este uşor pentru consilierii începători să se lase atraşi în . terapeuhll le poate spune că. pentru că nun1ai astfel ea poate deveni "terapeutică"."terapeuhllbomboană". ei sunt legată 67 . în "oglindă". Excesul de implicare al terapeurului antrenează deficit de implicare. al clientului. ca explicaţie a lipsei de progres. Tocmai confruntarea directă. Una dintre cauze este teama lor că dacă ar fi mai puţin implicaţi. în măsura În care consilierul investeşte emoţional mult mai mult decât clienhll. sinceritatea sunt cele care duc la un nivel mai mare de implicare a clientului.jocuri" neproductive cu astfel de clienţi. Pentru a vă simţi confOltabil. să Întârzie sau să refuze să vină la întâlnÎli Oli să nu realizeze sarcinile pe care şi le-a asumat în timpul sau în afara terapiei. Veţi ajunge astfel la semnificaţia ei reală şi veţi evita să atribuiţi clientului alte intenţii sau să vă proiectaţi propriile nelinişti şi preocupări . În numeroase cazuri. El este astfel supramotivat să apară drept impOltant şi eficient în relaţie. ahmci trebuie întrebat dacă doreşte să mai vină la consiliere. dar efectul este de a crea condiţii de deresponsabilizare din partea clienrului. este bine să exploraţi semnificaţiile posibile ale tăcerii.. fără să emită vreo pretenţie asupra clienţilor. de ce este necesar să păstrăm un echilibru al relaţiei.

Pentru aceasta este nevoie ca terapeutul să poată accepta faptul de a nu şti dacă clientul face progrese şi dacă el este cel care a ajutat la schimbarea sau creşterea acelei persoane. Ei se întreabă: clienţii . • Să acceptăm rezultatele lente Să nu aşteptaţi rezultate instantanee. înainte de a căpăta câteva câştiguri terapeutice. Iată ce mărturiseşte Corey: . 34) înrăutăţească situaţia 68 . cât şi mie Însumi. Cei mai mulţi terapeuţi începători sunt neliniştiţi când nu culeg roadele muncii lor rapid. Acum mă simt mult mai vulnerabil ca înainte. Este posibil ca uneori clienţii să poată părea că merg spre rău.cei care vor decide cum îşi vor folosi acest timp. Deşi îl însoţeşte şi stimulează. " Acest moment va fi depăşit dacă vom avea răbdare şi-l vom folosi ca pe o oportunitate de creştere. În cadrul relaţiei terapeutice. EventualIi se poate dovedi că. Atunci când am devenit mai puţin anxios în legătură cu perfonnanţa mea. am fost capabil să acord atenţie sporită atât clientului. Poate era mai bine să nu dau importanţă problemelor mele. proiectându-şi sau prelungindu-şi în client propriile nevoi şi posibilităţi. Deşi la început consilierea pare a fi o muncă grea şi lipsită de satisfacţii.. Doamne. nu se poate "manifesta în locul lui". Nu putem "vindeca" pacienţii sau în câteva şedinţe.Am învăţat că singurul mod de a căpăta încredere în mine ca terapeut era acela de a-mi permite să am îndoieli în ceea ce mă priveşte. ea te ajută să descoperi că schimbarea nu se măsoară în numă1Ul clienţilor şi este rezultatul efOlturilor unite şi consonante ale clientului şi terapeutului. p. am fost mai bine înainte de a începe consilierea (terapia) ..Jmi ajut într-adevăr clientul în vreun fel? Este posibil să se lui? Se produce cu adevărat vreun rezultat sau doar cred eu că facem progrese?" Sperăm să puteţi învăţa să toleraţi ambiguitatea de a nu şti cu siguranţă încă de la începutul terapiei dacă pacientul se implică pozitiv. . Multi clienti se pot manifesta astfel: "Oh. cit. După ce clientul a decis să colaboreze sincer şi a înlăturat "împotrivirea" şi "masca". ne putem aştepta ca el să resimtă o creştere în intensitate a durerilor personale şi a dezamăgirilor sau dezorganizărilor care pot degenera în depresie sau reactie de panică." (op. să simt incertitudinea în legătură cu eficienţa mea şi ambivalenţă in ceea ce priveşte dorinţa de a mai continua sau nu activitatea de consilier. Aceasta ţine de dinamica rezultatelor.. deşi sunt clienţi fără voia lor. îşi pot totuşi folosi bine şi în favoarea lor acest timp. Adică este nevoie ca el să renunţe la propria-i tendinţă de avea control asupra reacţiilor şi ritmului personal de evoluţie al clientului sau la orgoliul de a fi autorul efectului.

Nicio completă fără discuţie necesară • Să evităm ( clienţilor) să ne rătăcim printre problemele pacienţilor O greşeală frecventă la începători este că sunt prea îngrijoraţi pentru clienţii lor. Uneori ne identificăm atât de puternic cu clientul încât ne pierdem sOl1mul. fie trăită conştient. dar să-i lăsăm să-şi aswne responsabilitatea propriei existenţe şi a alegerilor făcute în afara şedinţelor de consiliere. Aceasta ne va conduce către o explorare mai detaliată a fenomenului .. Trebuie să învăţăm să-i "eliberăm" pe clienţi şi să nu ne împovărăm cu problemele lor până când îi vom reîntâlni. Este ca şi cum ne pierdem simţul identităţii. cât şi de client.• Cum să evităm auto amăgirea în munca terapeutică consilierilor şi terapeuţilor începători nu ar fi a menţiona fenomenul de deziluzionare conectat cu autoamăgirea care poate avea loc în procesul terapeutic. Obişnuim să ne acordăm credit nouă înşine pentru creşterea clienţilor noştri . "să-i lăsăm să plece acasă" . Motivaţia autoamăgirii. Demersul cel mai indicat este acela de a fi prezenţi în măsura maximă de care suntem capabili. El poate fi resimţit de ambii.. precum şi cea de a simţi că noi într-adevăr facem schimbări semnificative. să fim alături de clienţii noştri. Am deveni mai conştienţi de sine. pentru ambele părţi . Căutăm evidenţa progresului şi ne întunecăm raţiunea atunci când există elemente ale eşecului. Este periculos să "încorporezi" nevroza sau impasul clientului. dar ea poate fi subtilă şi inconştientă . Uneori nevoia noastră de a mălturisi schimbările şi progresele poate voala realitatea şi ne poate face mai puţin sceptici decât ar trebui să fim. se poate baza pe nevoia de a face ca relaţia să merite şi să fie productivă . Autoamăgirea nu trebuie neapărat să. Este impOliant să fim conştienţi de tendinţa către autoamăgire într-o relaţie de consiliere sau de terapie. Nevoia de a simţi că am fost folositori . ceea ce ne-ar putea ajuta să devenim mai conştienţi şi de ceea ce se intâmplă cu altul . atât de consilier. ne poate conduce in timp spre autoamăgire. 69 . asumându-ne-o pe a lor. Empatia devine astfel "distructivă" şi ne pozitionează împotriva interventiei terapeutice. întrebându-ne ce hotărâre trebuie să luăm. ajutându-l pe celălalt să se bucure de viaţă. Pur şi simplu. atunci când aceasta se datorează poate în mai mare măsură unei alte variabile care probabil nu are legătură cu relaţia terapeutică. având drept urmare limitarea efectului de autoamăgire. Amândoi investesc pentru a vedea rezultate pozitive.clientul sau pacientul nostru.

autoritari. dar este absolut obligatoriu să lucrăm asupra noastră în cadrul altor şedinţe. riscăm să ne pierdem şi clienţii sau să-i "folosim" inadecvat şi ne etic pentru a ne întâlni cu propriile nevoi nesatisfăcute. de ex. ca şi terapia. în lupta lor şi ne confundăm cu ei. El se produce atunci când propriile nevoi şi conflicte interioare nerezolvate ale consilierului sau psihoterapeutului î7npiedică relaţia terapeutică. Acest "transfer de probleme interioare" poatiă numele de contratrans(er şi se Întâmplă atunci când terapeutul include În relaţia cu clientul propriile sale probleme. Dacă nu facem acest lucm. dedicate nouă înşine. nu vom mai fi terapeuţii eficienţi în a-i ajuta să se regăsească pe ei înşişi. îşi pot îmbogăţi relaţia prin umor. Cum un10rul (comicul) şi tragicul slmt strâns legate. mai degrabă le blocăm evoluţia decât îi susţinem. • Să ne dezvoltăm simţul umorului serioasă. constituie o problemă trebuie să devină excesivă. este necesar ca practicanţii domeniului să se centreze pe ei înşişi în supervizare şi analiza lor personală. Deşi seriozitatea nu Atât consilieml. perturbând procesul de consiliere.): nevoia de afi plăcut.. clienţi care sunt percepuţi drept materni. cit. cât şi clientul. e necesar să reamintim că nu este poh'ivit să folosim timpul clienţilor pentru a lucra asupra reacţiilor pe care le avem faţă de ei. În concluzie. idenl op. consilierea. de către supervizor . susţinut de către pacienţi: teama că fnjhltând clienţii aceştia ar putea să plece sau să gândească nefavorabil despre terapeut. inducând o notă de gravitate. Preluându-le responsabilitatea. judicativi etc.un terapeut cu experienţă şi calităţi didactice. apreciat. Deoarece contratransferul care nu este conştientizat.Dacă ne pierdem în scenariile clienţilor. Forme obişnuite de cOlltratransjer (după G. paterni. sentimentele erotice şi cOllzportmnentul sexual sedllctiv din partea terapeutului (În măsura În care terapeutul devine preocupat de fantasme sexuale sau deliberat orientează atenţia clientului către aceste fantezii orientate spre el): reacţii extrelne Îndreptate către anumiţi clienţi care evocă În terapeuf vechi trăiri. În dorinţa de a dicta clienţilor Inodul În care ei ar trebui să trăiască şi deciziile pe care ar trebui să le ia. după ce ne permitem să simţim 70 . sjătuirea constrângătoare cu aSUInarea de către consilier a unei poziţii de superioritate. recunoscut şi controlat cu succes de terapeut are drept efect înceţoşarea obiectivităţii acestuia. Corey.

acordând atenţie altemativelor ce se deschid la capătul celor 6 şedinţe prevăzute contractual. pacienţii şi clienţii vin în terapie sau în consiliere căutând şi chiar cerând sfaturi. Să luăm. Ac1. El se prezintă ca un om profund nemulţumit de viaţă. există şi situaţii • Stabilirea de scopuri realiste Stabilirea de scopuri realiste este esenţială în relaţia potenţială cu pacientul sau clientul. un program care presupune strict doar 6 şedinţe în agenţia sau clinica respectivă) nu pennite explorarea în adâncime a problemei. Dacă ne fixăm reahst scopurile poate vom fi trişti că nu am putut să realizăm mai mult.experienţe dureroase. uneori cât ai bate din palme . Oricum. restructurantă..li11orul care îmbogăţeşte situaţia cu o nouă valenţă Desigur. iar cadrul limitativ al consiliel1i (de ex. Aceasta nu presupune ca ei să aleagă o soluţie de compromis. O posibilitate este de a sonda dinamica din spatele problemei prezente.. .li11 să privim şi realitatea situaţiei: el vine la tine într-o situaţie de criză (tocmai l-a abandonat soţia) . Ei vor mai mult decât o direcţionare. Important este ca terapeutul să poată recunoaşte că râsul şi un10rulnu afectează atingerea scopurilor. situaţia în care acesta se află într-o remaniere majoră. . de pildă..li11orul care distrage şi 1. Ce alinare binevenită apare atunci când admitem că sufelinţa nu este exclusiv pe terenul nostru. poate fi utilă. • Refuzul de a da sfaturi De multe 011. În acest caz ei vor decide împreună asupra unor scopuri mai realiste. dar cel puţin nu vom trăi frustrarea de a nu fi putut realiza "miracole". Ne înşelăm crezând că suntem unici în durerea noash·ă şi că suntem singm1i care am parcurs experienţa tragicului. când râsul poate acoperi teama sau este o eschivă faţă de situaţiile neplăcute sau ameninţătoare. Consilierul se va antrena în a distinge între 1. 71 . ei îşi doresc un consilier înţelept care să ia o hotărâre în locul lor sau să le rezolve o problemă. care rar termină ceea ce începe şi care se simte incapabil şi neputincios . putem să râdem autentic de modul extrem de serios în care am abordat situaţia. orientarea cazului către un terapeut. sunt de acord că au nevoie de mai mult timp pentru a clarifica şi rezolva problema. chiar dacă amândoi.. clientul şi consilierul. dacă acest lucru se impune în continuare.

în consiliere sau terapie. deculpabilizându-i în cazul în care au dat greş. dacă o va face. Există variaţii largi ale modurilor de abordare eficientă. Sarcina terapeutului este de a-i ajuta pe clienţi să ia în mod independent decizii şi de a-i încuraja să accepte consecinţele propriilor lor alegeri. ci unul creativ. prescris. nu degrabă greşit şi ineficient. devină Evitând erorile telmice şi exersând arta dialogului. Este impOltant să acceptăm faphll că nu există un drum corect sau rigid. În acest sens lucrul cu propriile anxietăţi poate fi extrem de util. ca persoană. Chiar dacă un consilier se poate dovedi apt să rezolve o problemă a clientului. cât şi la persoana terapeutului. îi va creşte acestuia dependenţa faţă de el. este foarte important să-ţi găseşti propria expresie şi stilul care îţi împlineşte cel mai bine potenţialul. devenind astfel tu-însuţi. Clientul va persista atunci în a avea nevoie de un sfat la fiecare problemă a sa. Cei mai mulţi consilieri începători anticipează întâlnirea cu primii lor clienţi ca fiind anxiogenă : 72 . Altfel. Deşi stilul altcuiva de a face terapie te poate influenţa .Sarcina unui terapeut eficient este de a încerca să-I ajute pe client să-şi descopere singur soluţiile şi să-şi asume propria libertate de acţiune. neavând încredere că o va putea rezolva prin propriile-i puteri. veţi ajunge la aceste abilităţi şi veţi acţiona mai • Dezvoltarea propriului stil în consiliere Consilierii conştienţi şi terapeuţii în formare trebuie să fie preveniţi şi ajutaţi să de tendinţa lor de a imita stilul supervizorului sau fonnatorului lor. individualizat. îl poate împiedica să progreseze şi îl poate priva de libertatea de a acţiona liber. poţi asimila creator un model de aface consiliere sau terapie. Reţineţi! Dând sfaturi. • şi Cum poţi face psihoterapie Dacă faţă epuizării profesionale în munca de consiliere este adevărat că principalul nostru instrument de lucru în consiliere şi terapie suntem noi înşine. atât la caz. iar cea mai importantă abilitate este de a susţine şi "însufleţi". ahmci rămâne esenţial să Învăţăm să ne purtăm de grijă nouă înşine.

aprecierilor care ţi se aduc. epuizaţi .?" . nerecunoscuţi ca valoroşi. dacă până la un punct ne putem accepta neliniştile ca fiind normale. În ce constă acest nedorit "sindrom"? Consilierii atinşi de el simt că orice ar face nu pot schimba nimic şi că nu mai au nimic de dat.?"" . spune. Dacă eşti conştient de factorii care contribuie la subminarea vitalităţii tale. strivesc orice iniţiativă personală. dar şi de nevoia şi abilitatea noastră de a fi alături de ei.Y OI I capa bI. a te preocupa să te menţii apt să rezi şti ca persoană şi ca profesionist sunt condiţii de bază în exercitarea cu succes a profesiei. Aceia care o manifestă se pot simţi obosiţi . nici dorit. 73 răspunde cu vorbe ./ sa a)1tf.?". poţi evita producerea (. care te fac să-şi risipeşti energia iraţional. lipsiţi de importanţă şi ajung să meargă la serviciu în mod mecanic . Cauzele epuizării profesionale: munca rutinieră. T/·fi ~ . Dar cum terapia este un proces cu un impact extrem de putemic asupra clienţilor. Dacă suntem prea competitivi ar putea să ne neliniştească în plus ideea că avem colegi mai competenţi şi că am putea să le creăm o proastă impresie.. Cum O VO I. Această prezumţie este extrem de nocivă şi ea întăreşte sentimentul deprimant al incapacităţii de a schimba lucrurile. Împreună vom căpăta un plus de curaj şi de siguranţă. A fi tu lnsu~ şi a te dezvălui colegilor şi supervizorului. dincolo de el anxietatea excesivă ne va torpila încrederea . Vom putea conştientiza astfel că nu suntem singurii care avem astfel de preocupări şi temeli.sindromului autocombustiei profesionale 'j. lipsiţi de entuziasm şi simt că ceea ce pot oferi nu este nici primit. subaprecierea importanţei specifice a profesiei tale. Se simt neapreciaţi. Bunăvoinţa de a recunoaşte aceste anxietăţi şi de a le lucra cu supervizorul sau cu colegii ne ajută să ne detensionăm şi să câştigăm un sUPOlt preţios.Daca greşesc ? ". consideră. a-ţi da mare importanţă ţie ca persoană şi a nu frumoase laudelor. Ei tind să nu vadă rezultatele sau modul concret al eforturilor 10L Deseori se simt opresaţi de sistemul de lucru şi de cererile instituţionale care. Un real pericol pe care sindromul de ardereepuizare îl poate avea este izolarea treptată a consilierilor şi psihoterapeuţilor. Unii dintre ei sunt convinşi că acest sentiment al arderii este inevitabil pentru această profesie şi că nu se pot revitaliza pe ei înşişi.. "Vor reveni clienţii mei şi dacă da ce voi face în continuare?" unui anume grad de anxietate demonstrează că suntem de inceltitudinile viitorului.... ~ " Ce VOI· spune. ce sta survin i maladii/OI conştienţi Existenţa "Arderea" interioară se experimentează în diferite moduri. prin schimbul de experienţă.

dezvoltă pasiune. tensiunile în echipă. în jocuri. lipsa de încredere Între supervizori şi consilieri (terapeuţi) ori alţi lucrători din echipa de lucru.învaţă cum să ceri ceea ce vrei. dincolo de orele de lucru. a lucra cu oameni cu probleme grave.învaţă-ţi limitele şi cum să-ţi reglezi limitele cu alţii. . cu cei care nu vor să colaboreze cu tine sau cu cei care progresează greu.găseşte şi alte activităţi de interes în afara activităţii profesionale.ia iniţiativa de a începe proiecte care au însenmătate personală ŞI nu aştepta ca sistemul să sancţioneze această iniţiativă. Cum poate fi prevenită epuizarea profesională: scopmile. nu mă simt capabil să fac faţă". . "am prea mulţi clienţi şi prea multe cereri Într-un timp prea scmt. . să te hotărăşti unde să investeşti timp şi energie. Mă simt inutil.deivoltă relaţii de prietenie bazate pe ajutor reciproc.a fi în mod constant sub o presiune puternică de a produce. neţinând seama de timpul ŞI energia de care dispui. False consilierului: explicaţii pentru epuizarea profesională. călătorii sau experienţe noi. perfom1a şi a-ţi imagina obstacole uneori nerealiste. probleme financiare . a învinovăţi sistemul instituţional care îi îngrădeşte puterea de acţiune. deşi nu te aştepta Întotdeauna să obţii ceea ce vreI. din perspectiva a învinovăţi pe alţii pentru criza de epuizare. priorităţile şi aşteptările şi vezi dacă sunt realiste şi ceea ce vrei. problemele personale nerezolvate.recunoaşte că poţi fi un agent activ. a face faţă în mod fantezist cererilor.învaţă să controlezi impactul stresului. folosind justificări precum: sunt ratat ca profesionist. . realiza. 74 dacă obţii evaluează . conflictele.ia-ţi timp să evaluezi înţelesul proiectelor tale. . probleme cronice de sănătate. .caută varietate în ceea ce faci. lipsa SUPOliului emoţional din partea colegilor şi abundenţa cinismului. pacienţii mei sunt rezistenţi şi nu vor să se schimbe. . . . concmenţa şi sabotarea mutuală. . precum tensiunile din căsnicie. interes.

un om care trage să moară.. Notează. încearcă să reflectezi un timp asupra propriei tale persoane . un vârsnic neputincios abndonat de proprii săi copii. un copil abuzat de părinţi. Identifică-ţi vulnerabilităţile şi calităţile. dificultăţilor inerente şi indicatorilor de eficienţă şi ineficienţă ai unui terapeut începător. Notează tot ceea ce îţi vine şi desenează tot ceea ce simţi nevoia pentru a exprima cât mai autentic şi mai complet "portretul" eroului care te reprezintă . Fă-ţi un portret psihologic. 75 .cultivaţi relaţiile cu persoanele care vă aduc destindere. . fără să fi fost asistat în explorarea de sine şi în dezvoltarea ta personală. . tristă şi furioasă că a fost abandonată. o tînără div0l1ată proaspăt. optimizare sau consiliere din partea vreunui profesionist. un pacient depresiv care refuză să comunice.. atât cât poţi fi deocamdată. un tânăr care tocmai a aflat că i s-a pus diagnosticul de SIDA. un copil autist respins de propria familie. medicale.. • • Acum priveşte şi citeşte tot ceea ce ai ales să exprimi în desen Şl 111 eseu şi imagineză-ţi cum ar fi să joci rolul de consilier sau de terapeut pentru următoarele persoane: un adolescent care a fugit de acasă. un donm între două vârste care se uită în gol şi pare să nu te audă. victima unui viol sexual. precum şi resursele de care eşti conştient... deja ai beneficiat de un astfel de ajutor de analiză . compară-te pe tine cel de dinainte de a fi fost asistat cu cel de acum . dar ca şi cum ai gândi şi vorbi despre altcineva. Listează-le cât mai complet. întâmplător. . lucraţi schimbă EXERCIŢIU ŞI TEMĂ DE ESEU După ce ai citit de două ori acest curs şi ai revenit asupra calităţilor necesare. .tura cu colegul pentru o perioadă scurtă sau cere-i colegului să la un proiect comun.fonnaţi un grup de suport cu colegii pentru a împărtăşi deschis sentimentul de frustrare şi pentru a găsi o cale cât mai bună de interpretare a diverselor situaţii de muncă .. Dacă. o mamă disperată că şi -a pierdut copilul în Ul111a unei erOl.

cu ea şi cu tine. . tânăr • o relaţie de ajutor psihologic în real1tate. capacitatea de a fi răbdător şi tolerant.. capacitatea de a face faţă frustrării. o adolescentă nefericită care şi-a tăiat venele după ce a părăsit-o iubitul . alte situaţii şi transpune-te în situaţia de a fi în dialog.. capacitatea de a-i respecta valorile. consenmează experienţa ta mentală. capacitatea de a-ţi controla propriile emoţii şi de a empatiza. capacitatea de a încuraja şi susţine. de a însoţi emoţional şi verbal. fii conştient de tot ce se întâmplă în dialogul vostru. Ei.. capacitatea de a te bucura de comunicarea cu celălalt şi de a-l valoriza. capacitatea de a împăliăşi cu celălalt o experienţă. un toxicoman care şi-a adus familia în pragul disperării. capacitatea de a fi conştient când rişti să te identifici cu celălalt sau cu problemele sale.schizofren despre care se spune că are o minte dar care şi .. Ce simţi? experimentează Ce gândeşti? Ce crezi despre tine acum? Ce sens dai experienţei? ITem@ încearcă să te auto evaluezi cât mai sincer privind unnătoarele puncte: capacitatea de a te autoaccepta. capacitatea de a nu-l judeca şi controla pe altul. ce ai aflat? .. o femeie cu o pareză isterică. capacitatea de a-l asculta activ pe cel în dificultate. gratifica.. un genială.. lista poate continua. Observă-te . Desigur. nevoile. Alege şi tu. Acum. 76 . capacitatea de a fi flexibil în dialog. o familie care a pierdut absolut totul în Ul1na inundaţiilor. convinsă că nu poate să se deplaseze. fără efort. fără efort. la nesfârşit. de a asista psihologic .a ucis mama într-un acces del1ranthalucinator. credinţele. capacitatea de a-ţi asuma şi da curs propriilor nevoi. cu o persoană care chiar are nevoie.

Pe de altă parie.r CAPITOLUL V Câteva repere etice în practica de consiliere şi psihoterapie Ca practicieni ai domeniului este necesar să respectăm şi să aplicăm şi prevederile etice ale profesiei multor situaţii şi probleme cu care ne confruntăm în realitate. Importantă este găsirea unei balanţe între a da clienţilor prea multe informaţii şi a nu le da deloc sau prea puţine. cele neetice fiind în beneficiul practicianului consilier. trasând doar nişte linii directoare. va trebui să vădim realism. respectând nişte repere etice şi deontologice care ne jalonează activitatea. este prea târziu să-i cQlllunici unei minore intenţia de a-i consulta pe părinţii ei. după ce ea a dezvăluit că se pregăteşte de avorl. care stimulează paliiciparea activă în terapie. Un mod de a "sparge rezistenţa" încăpăţânată a unora dintre ei este să discuţi cu aceştia drepturile pe care le au şi la ce se pot aştepta de la consiliemllor. care difuzează de regulă doar ghiduri. promptitudine şi adecvare. începe de la prima şedinţă şi continuă pe tot parcursul procesului. Ca o defmiţie generală. Nu ne vom putea întotdeauna splijini pe răspunsUli deja date sau pe prescripţii oferite de organizaţii profesionale. cât şi de abilitate pentru ca practicienii să găsească un echilibru între a da prea multă inf0l111aţie şi a da prea puţină . pentm o practică acceptabilă. Ei aceştia 77 . Consimţământul infor/nat tinde să promoveze cooperarea activă a clienţilor în program. sunt considerate etice acele practici care sunt benefice clientului. cât şi prietenul ei au dreptul să ştie despre limitele confidenţialităţii Înainte de a face aselnenea importante dezvăluiri personale. De exemplu. Unul dintre cele mai bune moduri de a proteja drepturile clientului este de a dezvolta proceduri care să-I ajute să facă alegeri fiind inf0l111at. Cei care se Sin1t disperaţi în ceea ce priveşte nevoia lor de ajutor pot accepta foarie uşor Olice spune sau face consilierul lor. În linii mari. Clienţii adesea nu realizează că au drepturi şi nu se gândesc la responsabilităţile pe care le au în rezolvarea propriilor probleme. clienţii pot fi copleşiţi de terapeuţi sau consilieri dacă le dau iniţial prea multe detalii despre intervenţia pe care unnează să o facă. În acest caz. Este nevoie atât de intuiţie. codurile Dreptul la consimţământul informat. Procesul de informare a clienţilor. Consilierii şi terapeuţii care demonstrează că respectă drepturile clienţilor lor se bazează pe bunăvoinţă. atât ea.

Citind la domiciliu despre drepturile şi posibilităţile sale clientul va fi astfel mai bine pregătit să se implice în consiliere. Există unele excepţii: în unele ţări se prevede dreptul adolescenţi lor de a consulta consilieml despre controlul naşterilor. o problemă legată de drepturile clienţilor o constltme şi drepturile minori/ar la tratament. programe de educaţie. consilieml protejază cele mai bune interese ale acestor clienţi" (AACD. terapeuţii care lucrează cu minorii descoperă frecvent că sunt puşi în rolul unui avocat. Dreptul la amânare (renunţare) este prevăzut de asemenea în ghidul APA. .limitele şi excepţiile confidenţialităţii.condiţiile şi modul de continuare a relaţiei. Un standard etic senmificativ pentru această problemă este: "când se lucrează cu minori sau persoane care nu sunt în stare să-şi dea consimţămânhll. Care sunt unele dintre problemele legale şi etice în consilierea copiilor şi a adolescenţilor? Pot minorii să fie de acord cu tratamentul fără acordul şi ştiinţa părinţilor acestora? Care sunt limitele confidenţialităţii în această situaţie? În majoritatea statelor. cum ar fi gmpuri de suport.întreruperea relaţiei. că succesul relaţiei în Majoritatea codmilor etice profesioniste primi destule date privind alegerile informate: prevăd dreptul clienţilor de a .lungimea aproximativă a procesului terapeutic. Responsabilitatea 78 .responsabilităţile consilierului faţă de client. . Este util ca un consilier să cunoască şi să-şi infonneze clientul şi asupra altor altemative de ajutor din comunitate. . . Aceste informaţii pot fi date direct sau în scris. . contracepţie. În asemenea cazuri.scopurile generale ale consilierii.responsabilităţile clienţilor.calificarea şi pregătirea consiliemlui sau a terapeutului. 1988). . . riscurile implicate şi posibilitatea ca problema sau cazul clientului să fie discutată cu colegii sau supervizorul. intervenţii în criză. ajutându-l pe client să-şi clarifice mai mult ce implică procesul consilierii sau al terapiei. alte metode de tratament etc. Mai multe arii de discuţie pot include beneficiile consilierii. . aVOli. abuzul copilului şi despre alte probleme de criză. care precizează: "Consilierul Încheie o relaţie clinică de consiliere (consultanţă) când este evident că clientul nu are niciun beneficiu din această relaţie. abuz de droguri.caută opinia şi intervenţia unui specialist fără să realizeze rezolvarea problemei ţine de investiţia lor proprie în proces.parametrii legali şi etici care pot defmi relaţia. cunoaşterea şi consimţământul părinţilor pentm ca minoml să intre în relaţie cu un serviciu profesionist de ajutor sunt legale.

.când se lucrează cu minori sau Cll persoane incapabile de a-şi da acordul. iată câteva principii care pot asigura desfăşurarea într-un cadru etic şi legal a acestei forme de activitate: . nu şi din a celorlalţi participanţi. . Ultimul paragraf menţionat implică faptul că profesioniştii care lucrează cu copii. Iată şi câteva principii referitoare la confidenţialitate: . 1989). moderatorul-consilier sau terapeut nu poate face totul pentru a garanta respectarea confzdenţialitătii din partea tuturor membrilor grupului.relaţiile sexuale Între consilierul (terapeutul) de grup şi membrii grupului încalcă etica profesională (AACD. neglijenfa sau abuzul asupra copiilor şi bătrâni/oI'.consilierul (terapeutul) nu trebuie să se folosească de-a lungul terapiei de rolul şi puterea sa de conducător de grup în scopul de a promova contacte personale sau sociale cu membrii grupului. incestul. consilierii trebuie să obţină În prealabil consimţământul membrilor grupului sau să ascundă (protejeze) În mod adecvat informaţiile care pot duce la identificarea membrilor grupului. 1989.este esenţial ca un terapeut (consilier) de grup să fie informat şi familiarizat cu legile locale şi statale care au impact În activitatea sa.consilierului faţă de client continuă însă până când el începe să frecventeze un alt terapeut.în timpul activităţii de consiliere sau de psihoterapie. El poate asigura c011fidenţialitatea numai din partea sa.atât în cazul consilierii de grup.deşi con[zdenţialitatea este esenţială pentru succesul în terapia de grup. AMHCA. APA. . . cât şi al celei individuale.x. adolescenţi şi cu persoane iresponsabile sunt sfătuite în mod 79 . Pentru că desfăşurarea terapiei şi consilierii în grup este o modalitate de lucru importantă. violenţa[amiliaIă.ercite o preocupare specială pentru a proteja interesele acestor persoane.pentru a putea publica sau comunica în conferinţe materialele personale rezultate În urma terapiei. 1988. . În cazul în care clientul refuză întreruperea sugerată şi alternativa propusă. ASGW. terapeuţii trebuie să specţfice limitele confidenţialităţii. 1980. . consilierul nu este obligat să continue relaţia" CAP A şi AACD. terapeuţii nu trebuie să Încalce sau să diminueze drepturile legale sau civile ale clienţilor. este o strategie Înţeleaptă să se ceară clienţilor să semneze un contract [Îl care să-şi exprime acordul de a nu discuta sau de a nu scrie despre ce se Întâmplă În timpul şedinţelor sau de a vorbi despre cei prezenţi. 1989). . Aceasta mai ales În cazuri care implică lJ'/olestarea copiilor.când lucrează cu minori. terapeuţii trebuie să e.

ci şi conducătorii grupurilor împotriva unui proces apărut din neglijenţă sau ignoranţă. a pretinde un alt onorariu decât cel stabilit sau prevăzut contractual. Este bine ca terapeuţii să caute să obţină informaţii legale cu privire la procedurile şi practicile terapiei de grup. deformarea pregătirii profesionale sau a abilităţi/oI'.deosebit să respecte legile care limitează terapia de grup. provocarea intenţionată a suferinţei psihice. eşecul în neavertizarea şi protecţia unei potenţiale victirne a unui client care a emis ameninţări. violarea drepturilor civile. încheierea in adecvată a terapiei. 80 . Terapeuţii de grup trebuie să fie informaţi în legătură cu probleme cum ar fi: confidenţialitatea. eşecul în exercitarea unei grUi fireşti pentru a împiedica sinuciderea clientului. datoria de a proteja clientul şi pe ceilalţi şi înştiinţarea asupra practicilor folosite . diagnosticarea greşită. netrimiterea clientului la alt terapeut atunci când devine evidentfaptul că persoana are nevoie de o intervenţie ce depăşeşte nivelul de competenţă al respectivului terapeut. bunăstarea membrilor şi drepturile civile ale pacienţilor instituţionalizaţi . provocarea unui rău fizic de-a lungul exerciţiilor de grup. lovirea sau agresareafizică a unui client ca o tehnică de tratament. IMPORTANT!!! Acţiuni nerecomandate în timpul practicii terapeutice consiliere: şi de angajarea Într-o relaţie sexuală cu un client. eşecul în consultaţie. consimţământul în cunoştinţă de cauză. Paradise şi Kirlay (1990) susţin că cele mai importante prescripţii sunt: confidenţialitatea. consimţământul părinţilor. prescrie rea şi administrarea greşită a medicamentelor. Cunoaşterea drepturilor şi responsabilităţilor legate de terapiile de grup protejează nu numai clienţii. încălcarea principiului confidenţialităţii Într-un mod neadecvat.

). Încercaţi să contactaţi un practician consilier sau psihoterapeut. Asimilaţi codul etic şi deontologie al profesiei respective din documentele Colegiului Psihologilor din România. Puneţi­ i. p.. . în tratatul Iolanda Mitrofan (coord. întrebări pe care le consideraţi impOliante cu privire la modul în care a lacut faţă în diverse situaţii cu clienţi dificili. "Orientarea experienţială În psihoterapie". Discutaţi despre situaţii-capcană în relaţia terapeutică şi despre modul în care se respectă principiile etice şi deontologice. 2005. vă rog.Etică şi conduită în psihoterapie". 13-23. respectând codul etic şi deontologie.ÎNTREBĂR1 ŞI PRovocĂR1 1. 2. 3. Infonnaţi-vă suplimentar asupra diverselor coduri etice şi deontologice care protejază şi reglează profesiunea de consilier şi de psihoterapeut pe plan intemaţiona1. Care sunt cele mai impoliante cerinţe ale eticii şi deontologiei în activitatea de psihoterapeut şi de consilier? Lecturaţi suplimentar capitolul . editura SPER. autor Ovidiu Alexandru Pop.

aşadar. este corectă denumirea de abordare psihanalitică pentru abordarea psihodinamică clasică. Ionescu. 2. 1989. J-T.CAPITOLUL VI Orientări şi metode în psihoterapie o multitudine de abordări în consilierea psihologică şi psihoterapie. K.1 Există MODULI Abordările psihodinamice şi adăugite (apud Ioana Stancu. G.G. 2005. cât şi o metodă de intervenţie psihologică (în principal psihoterapeutică). Corey. Bowman. Acesta a realizat atât un model teoretic asupra personalităţii umane. Abordarea psihodinamică clasică Abordarea psihodinamică clasică îl are ca întemeietor pe Freudl. Iolanda Mitrofan . câteva sisteme de consiliere şi psihoterapie în cadrul celor trei mari orientări (curente) în domeniul psihoterapiilor. an Această clasificare respectă clasificările internaţionale care apar în toate tratatele de referinţă ale psihoterapiei şi consilierii. abordările umaniste . G. noi am optat pentru tratatele: R. 1990. 82 . 39-121 ). Corsini. grupate în trei module. p. 1990. 1989. 1995. Is. Pornind de la asemănările existente între acestea. 1988. 1978. atât modele asupra psihicului şi personalităţii umane. Corsini şi D. sistematizate şi selectate de Ioana Stancu în 2005 (p. revizuite de Iolanda Mitrofan) 1.experienţiale şi holiste. Richard. Prezentăm. 1996. Dintre acestea. De aceea. în acelaşi timp. 3 abord-·l e comporamen l · ( i t a -cogl1lwe. 2000. Ele sunt cele care şi-au pus amprenta mai profund asupra activi taţii de asistenţă psihologică de-a lungul istoriei moderne şi postmodeme a acestui domeniu aplicativ. 1997. în trei categorii: 1. cât şi abordări practice de consiliere psihologică şi psihoterapie. 39-56. Acestea sunt. Wedding. Gilliland. abordările psihodinamice. B. James. Irina Holdevici. le-am grupat. E. R. în acest capitol.

cât şi al unora dintre terapiile umaniste. Eul apare de timpuriu în viaţă şi operează după "principiul realităţii". El nu cunoaşte realitatea externă şi operează după "principiul plăcerii". experienţiale. Freud asupra "aparatului" psihic 1920 Freud introduce trei concepte de bază. de a se adapta lumii externe şi . El le consideră nivelurile sau dimensiunile pe care se structurează psihicul uman sau "aparatul" psihic. Sub acţiunea influenţelor externe. Când nu poate realiza aceasta. atât în cadrul psihanalizei. El conţine ceea ce este ereditar. de o impOltanţă deosebită este instinctul sexual. din Sine ia naştere o noua structură: !Eu~. Eul are o dublă funcţie . Printre acestea.!Abordarea psihanalitic@ poate fi considerată o metodă de intervenţie profundă. cu ajutorul procesului secundar (adică raţional sau t:onştient). "Cum consilierea psihologică nu are ca scop. Id-ul dinamic este _ sistemul din care se diferenţiază celelalte componente ale psihicului.pe de o parte. căutând doar satisfacerea instinctelor. • Repere psihanalitice conceptuale . Eul şi Supraeu~. Aceasta în forma ei nemodificată. oferind edificiul conceptual şi posibilităţile de dezvoltare. îmbogăţire şi reshllcturare de paradigmă teoretică şi metodologică pe care s-au construit alte metode. asupra personali taţii umane. 83 După . Constituie matricea teoretică a dezvoltării majorităţii metodelor de psihoterapie. adică instinctele care îşi au originea în organizarea şi funcţionarea somatică şi îşi găsesc aici o primă expresie psihică. precizează Ioana Stancu (2005. Sarcina Eului este dificilă: el mediază între cerinţele Id-ului şi solicitările externe. Id-ul are doar două instrumente pentru a obţine plăcerea: acţiunea reflexă şi procesul primar (realizarea dorinţelor în vise sau prin intermediul imaginaţiei) . de a controla instinctele Sinelui. precum şi concepţia psihanalitică asupra personalităţii pot fi de ajutor şi în procesul consilierii. 39). restructurarea personalităţii . apare anxietatea. p. pe de altă p~llte. luând decizii în legătură cu satisfacerea acestora. de cele mai multe ori. Freud recunoaşte două clase de instincte: ale vieţii (libido) şi ale morţii (thanatos). Anxietatea. ea conducând la o restructurare a edificiului personalităţii prin explorarea inconştientului şi analiza mecanismelor şi exprimărilor sale simbolice.teoria lui S. am putea concluziona că abordarea psihanalitică este mai puţin utilizată în cabinetele de consiliere psihologică. ca şi abordare de sine stătătoare". Însă o serie de tehnici şi proceduri ale psihanalizei. care aveau să facă istorie în psihoterapie: !Sinele. !Sinele (Id-ul)! este zona cea mai veche din punct de vedere ontogenetic.

84 . aceste stadii urmând logica gratificării sexuale şi fiind considerate stadii ale dezvoltării personalităţii umane. vorbit logoreic) pot avea o fixaţie orală. "Nevroza se simplului fapt că Egoul. Eul aparţine conştiinţei. prin care se prelungesc influenţele maternă şi paternă. La intrarea în "salonul conştiinţei" se află un "gardian" sau un cenzor care cercetează fiecare tendinţă psihică. Eul. băutură. AllpOlt. Dacă pulsiunea a reuşit să treacă de cenzura "gardianului". ji-ică şi inabilitate de a forma relaţii intime. furie. "plină" cu pulsiuni psihice. ISupraeu~ este un precipitat format în perioada copilăriei. Zona anală are o semnificaţie majoră în această perioadă. între care cele sexuale au un rol primordial. De exemplu. 155). Inconştientul a fost comparat de Freud cu o cameră spaţioasă. Freud asupra dezvoltării personalităţii umane Freud descrie o serie de stadii ale dezvoltării. rejecţia altor persoane. Între conştient şi inconştient se află preconştientul. adulţii care au nevoi excesive "orale" (hrană. Această cameră s-ar afla în vecinătatea uneia mai strâmte . împrumutând energia de la Id şi îndeplinind ordinele impulsive ale acestuia. Dacă Sinele şi Supraeul intră în zona inconştientului. Acum se învaţă controlul sfincterian.preconştientul. • Concepţia lui S.conştiinţa. Este bine ca acum copilul să înveţe că acestea sunt sentimente acceptabile. ale tradiţiilor de rasă şi naţionale. p. deprivarea de gratificaţia orală poate da naştere şi unor probleme în viaţa de adult: neîncrederea în alţii. consideră că lumea externă este prea rezistentă pentru a fi manevrată" (G.se întinde de la naştere până la sfârşitul primului an de viaţă. ale întregii familii . trebuie să ţină cont şi de un al treilea nivel structural .la adult .lafixaţii orale. fumat.Supraeul. Suptul la sân satisface o dublă nevoie a copilului: pentru mâncare şi plăcere.şi devine conştientă doar dacă reuşeşte să atragă "focusul" conştiinţei. Supraeul conţine Eul ideal şi conştiinţa morală. cu scopul de a vedea dacă poate s-o lase să iasă din inconştient. ea pătrunde într-o altă zonă . De asemenea. În cursul adoptării acestui compoliament există o multitudine de situaţii în care copilul simte ostilitate. Stadiul anal (1 -3 ani) . Frustrările acestei zone orale pot conduce . precum şi cerinţele mediului social cel mai apropiat. datorează prelungită şi nerezolvată. 1991. droguri. Stadiul oral (0-1ani) . pe lângă funcţia de mediere între Id şi mediul social.conduce la comportament nevrotic . ură şi alte sentimente negative.

conflictul principal al acestui stadiu este dorinţa incestuoasă a copilului faţă de părintele de se. - . ele încep identificarea cu aceasta. confirmarea şi acceptarea identităţii de sex-roL În consiliere şi psihoterapie se întâlnesc clienţi cu probleme de identificare cu sex-rolul şi acceptare a propriei sexualităţi.ll111ează o cură de psihanaliză. În această perioadă se formează: . Rezolvarea conflictului lui Oedip constă în transfOlmarea dragostei erotice faţă de mamă într-o afecţiune mai acceptabilă şi în dezvoltarea unei puternice identificări cu tatăl. Stadiul falic (3-6 ani). în mod special.. pe cele care au legătură cu persoanele iubite. Perioada este importantă pentm că influenţează felul de a te simţi în rolul de băiat sau fată. În teoria lui asupra personalităţii. Confol1n teoriei lui Freud.Disciplina parentală Şl atitudinile părinţilor faţă de adoptarea controlului sfincterian îşi vor pune amprenta senmificativ asupra personalităţii în devenire a copilului. integrarea traumelor de acest tip constituind condiţii de bază în maturizarea Eului adult.atitudinile faţă de plăcerea sexuală. bărbat sau femeie. simte reţinere faţă de tată şi dezvoltă teama că acesta îl va pedepsi pentm că el îşi iubeşte mama.atitudinile şi răspunsurile emoţionale faţă de ceea ce este " bun " sau " "rau. preluând compOltamente specifice acesteia. Acesta este cunoscut sub numele de "complexul lui Oedip". Sinonimul complexului lui Oedip pentm fetiţe este "complexul Electrei" . de mamă apare şi reprimarea acestora pentm a proteja persoana de apariţia unor trăiri greu de sup0l1at. Atunci când descoperă că nu-şi pot înlocui mama în relaţia cu tata. în terapiile experienţiale şi în cea a unificării." opus.atitudinile şi răspunsurile comportamentale faţă de ceea ce este "masculin " sau "feminin ". 85 . chiar dacă persoana nu l. Băiatul îşi îndreaptă atenţia către mamă. În acelaşi timp cu dezvoltarea unor dorinţe incestuoase faţă. Asimilând conceptual multe dintre reperele psihanalizei. Aceasta deoarece ei le consideră "rele" şi gândesc (inconştient) că şi-ar pierde iubirea părinţilor dacă le-ar exprima. Freud arată că acceptarea şi exprimarea sentimentelor negative au o strânsă legătură cu felul în care părinţii s-au raportat la copilul lor în aceasta perioadă anală . cauza acestora se află situată în perioada "fali că" şi o incursiune în trecutul persoanei poate ajuta procesului de consiliere sau psihoterapie. . În acord cu punctul de vedere al lui Freud. În această perioadă zona genitală are cea mai mare impOltanţă pentru copil. Fetele simt iubire erotică faţă de tată şi îşi dispreţuiesc mama. mai ales. conturarea. Mulţi clienţi în terapie şi consiliere nu-şi acceptă sentimentele negative şi. problematica identitară este semnificativă.

în scopul menţinerii echilibrului între cele 3 forţe care-l "presează" (Sinele. . Psihoterapeutul. adolescenţii ajung să "investească" energia sexuală în variate activităţi acceptate social. 1991. Supraeul şi cerinţele sociale). . "Persoana nevrotică se apără mai mult şi înfruntă mai puţin. 86 . Stadiul genital (12-18 ani). în special. înfruntarea" (G. La personalitatea sănătoasă.incapacitate de aface faţă schimbării. Allport. jocuri şi o serie de activităţi distractive. ~. deoarece cei care vin şi cer asistenţă psihologică le utilizează frecvent şi într-o manieră dezadaptativă. în această perioadă. Toate aceste stadii accelltueazâ rolul sexualitâţii în dezvoltarea personalităţii. Acum este o perioadă de "liniştire" a impulsurilor sexuale.imaginea de sine negativă. În concepţia lui Freud trecerea /a un stadiu superior se face dacă nu apar fixaţii la stadiile anterioare.sentinlente de inferioritate. angajându-se în diverse sporturi sau pregătindu-se pentru o carieră. a acelora care au legăhlră cu sex-rolul şi angajarea în relaţii intime. Acestea Slmt: . Freud insistă mai mult asupra stadiilor anterioare stadiu lui genital şi im ia în discuţie conflictul prezent în adolescenţă. trebuie să cunoască foarte bine felul de a se manifesta al acestor mecanisme. • Mecanismele de apărare ale Eului În concepţia lui Freud. Acum. . apelează la anumite mecanisme de apărare. teoria psihanalitică poate ajuta la rezolvarea unor probleme şi. alături de înfruntare. chiar dacă există restricţii sociale. p. dar şi consilierul. În consiliere. O fOID1ă de manifestare a acestora sunt rezistenţele terapeutice comportamente care tind să blocheze sau să saboteze achll terapeutic la nivelul dialogului şi a relaţiei transferenţiale în terapie. predomină. Apărarea este o strategie adaptati vă. co/?flicte valorice. de obicei.Stadiul de latenţă (6-12 ani).confuzie cu privire la sex-rol. O serie de probleme ale adultului pot avea originea în această perioadă. Este timpul socializării şi al formării relaţiilor cu ceilalţi. Copilul este mai mult interesat de şcoală. fonnând prietenii. . !Mecanismele de apărare ale Eulu~ sunt nişte strategii prin care încercăm să înşelăm disconforhll şi anxietatea. 164). Defensele nevrotice sunt adesea elementele inconştiente care ajută persoana să se autosaboteze.dependenţă şi iniţiativă scăzută.

8. Allport.constă în întoarcerea la modele comportamentale şi afective din trecut. • Procesul psihodinamic. Regresia . Prin regresie se evită asumarea vârstei adevărate şi a responsabilităţilor inerente acesteia. Multe din normele şi valorile morale sunt învăţate de copii. de reprimare. 1995. Dacă procesul este eliberat şi transformat. reevaluarea şi resemnificarea acestora pnn prisma prezentului (Iolanda Mitrofan. 2000. 3. În sens larg. 9. şi pnn reconstituirea dramaterapeutică. Negarea . intenţii şi gânduri altor persoane. 2004). Formaţiunea reactivă . Raţionalizarea . 5. Compensarea. Ea are de obicei funcţia de a realiza apărarea imaginii de sine.încorporarea în Eul propriu a unor elemente străine acestu ia . Proiecţia . Uneori problemele relaţionale ale adultului pot fi rezolvate pnn retrăirea unor situaţii conflictuale din trecut. tehnicile şi procedurile utilizate Am prezentat anterior concepţia lui Freud asupra "aparatului psihic". asupra dezvoltării personalităţii umane. "toate mecanismele de apărare au rol compensator" (Irina Holdevici. p. De exemplu. prin compensare o persoană îşi maschează anumite deficienţe. care au fost reprimate. p. AIlunlite comportamente dezadaptative pot avea motivaţii inconştiente. care vor "manipula" din umbră structurarea rolurilor identitare 6.o fonnă de apărare prin care persoana pretinde hotărât exact opusul a ceea ce simte. 7. accentuându-şi caracteristicile dezirabile. pentru a scăpa de culpabilitate. Sublimarea .procesul prin care impulsurile instinctuale reprimate se exprimă în fonne acceptabile social. o persoană îşi poate sublima sadismul reprimat devenind chirurg sau măcelar. într-o primă fază.Care sunt deci strategiile principale de apărare ale Eului? 1.constă în negarea existenţei unui lucru rău deja întâmplat."adaptează ideea cuiva despre realitate la impulsurile şi credinţele sale" (G. 166). 87 . În sens restrâns. 2. inclusiv unele compOliamente specifice rolurilor parentale. putem afirma că unele probleme ale clienţilor întâlnite în cabinetul de psihoterapie sau consiliere pot fi explicate prin prisma punctului de vedere freudian. 23). 4. Reprimarea . Pomind de la aceasta. prin mecanismul introiecţiei.procesul prin care gândurile şi dorinţele dezagreabile sunt împiedicate să devină conştiente . Introiecţia . iar dacă nu. precum şi mecanismele de apărare ale Eului.constă în atribuirea propriilor noastre sentimente. iar conştientizarea acestora poate conduce la dispariţia şi înlocuirea lor cu o conduită adaptativă. putem vorbi de sublimare.

care slmt produsul unor reprimări repetate" (G. alte tulburări pot fi explicate prin fixarea libidoului la unul dintre stadiile dezvoltălii personalităţii. eliberând persoana de efectele lor. abţinându-se de a se amesteca sau sugera clientului anumite comentarii.De asemenea. Analiza viselOll . sunt: Il. problemele vieţii pot fi abordate în mod realist fără constrângeri şi anxietăţi paralizante. în terapiile psihodinamice. Atitudinea terapeutului este pe tot parcmsul demersului de "ecran alb" şi de neutralitate binevoitoare. 1996. lăsând "materialul" brut al inconştientului să iasă la lumină. confoffi1 aceluiaşi principiu al asociaţiilor libere. 1991. I ehnicile şi procedurile utilizat~ creează conţinutul demersului T psihanalitic. Acestea pot fi Însă utilizate şi "detaşate" de context. conform lrinei Holdevici. Allport. Uneori fluxul asociaţiilor libere poate fi blocat prin punerea în funcţiune a rezistenţelor clientului . Metoda asociaţii/or liber~ . Procesul de consiliere şi psihoterapie se bazează pe descoperirea cauzelor simptomului.. Demersul psihanalitic clasic este de lungă durată (5-6 şedinţei timp de câţiva ani) pentru că el are un obiectLv pretenţios: aducerea conflictelor în conştient şi rezolvarea acestora. după paşii specifici unui proces de anali ză şi decriptare simbolică. Poziţia celor doi nu este întâmplătoare şi are ca scop crearea unui grad de frustrare emoţională facilitator pentru regresia emoţională şi contactul cu inconştientul.clientul.etiologică. este lnaÎ puţin important decât ceea ce l-a produs. 156). într-o abordare eclectică. Simptomul. AllpOli. De multe ori analiza unui vis se impune a fi amânată până când alte detalii senmificative sunt furnizate în cursul altor vise. !Durata!. Strategia . aşezat în decubit dorsal. Ele. p. înseamnă 88 . procedeu care Înseamnă de fapt o restructurare a personalităţii.fără a avea niciun contact vizual cu terapeutul. IObiectivu~ Terapiile şi consilierea psihodinamică sunt centrate pe aducerea la nivelul conştiinţei a motivaţiilor in conştiente care produc comportamente dezadaptative şi pe Întărirea Eului clientului. 171). 1991. ~. lăsând la o palie convenienţele. 36-44. pentru că o viaţă sănătoasă predominarea conştientului. încurajări sau interpretări. este invitat şi aşteptat să spună tot ceea ce-i trece prin minte. p . "Când mecanismele de apărare ale Eului SlU1t dominante. avem de a face cu <> viaţă grav tulbmată" (G. jena sau dorinţa de a face o impresie bună. Psihoterapeutul şi consilierul trebuie să ştie că nu există un simbolism universal al viselor şi că fiecare individ visează după un cod specific personalităţii lui. "Revenind asupra gândurilor şi sentimentelor primejdioase şi înfruntându-le. insight-ul" asupra cauzelor comportamentului şi mai puţin p e comportmnentul în sine. săptămână. p.analiza se face asupra visului în Întregime sau asupra unor detalii senmificative ale visului. Ideea este că astfel conţinuturile reprimate ale inconştientului vor ieşi la iveală. pe .

Interpretărila "Interpretarea analitică constă în aceea că terapeutul ordonează materialul discontinuu produs de client în cursul asociaţiilor libere şi a analizei viselor. Analiza acestor reacţii poate conduce la descoperirea unor experienţe din copilălia clientului. Psihanaliza avansează În rezolvarea conflictelor inconştiente printr-o serie de catharsis-uri (descărcări emoţionale) şi insight-uri (descoperili bruşte şi intuitive). Analiza acţiunilor clientuluzj . 15. De aceea. Dacă consilierul sau psihoterapeutul Îşi menţin neutralitatea. ci are un caracter iraţional şi proiectiv. Consecutiv acestora au loc modificări favorabile în sfera personalităţii. Interpretarea nu este un sfat. gânduri. specifică altor curente terapeutice. 89 . Rezistenţele pot Îmbrăca diferite forme: dezacordul cu consilierul. consilierul nu mai poate avea o imagine clară a clientului şi a problemei sale.constă În analiza forţei şi naturii specifice a 7. 1996. majoritatea reacţiilor emoţionale ale clientului nu au legătură cu situaţia prezentă. pentru a nu cădea în capcana contratransferului. 43). 1r'4'-. o sugestie. Rolul acesteia este de a vedea dacă clientul este pregătit. Analiza rezistenţelor demonstrează clientului în ce măsură îl împiedică acestea să afle adevărul despre problema prezentă . conferindu-i o explicaţie cu sens prin prisma conceptelor psihanalitice" (Irina Holdevici. fie printr-un alt gen de analiză personală. 16. întârzieri şi absenţe de la şedinţe. eficienţa asistenţei psihologice având clar de suferit. -na-l-iz-a-tr-a-n-sji. experienţe care au generat aceste tendinţe.-e-rL-t/-u-'4 Transferul reprezintă un mecanism prin care rapOliarea la o altă persoană nu are legătură cu ceea ce este ea În realitate. dacă Eul său este suficient de putemic pentru a se confrunta cu o nouă porţiune din tenebrele inconştientului.comportamentul verbal şi nonverbal al clientului pot furniza elemente impOliante pentru procesul consilierii sau psihoterapiei. dar şi acesta poate răspunde emoţional la solicitările clientului. Ele sunt mecanisme prin care persoana se apără de anxietatea inerentă aducerii în conştient a unor motive şi conflicte inconştiente. p. o încercare de influenţare a clientului şi nici nu este irefutabilă. Contratransferu~ Nu numai clientul poate transfera asupra consilierului atitudini. atitudinilor conştiente şi a compOliamentului prezent al clientului. fie prin analiza didactică. 18.13.-A . adonnirea în timpul şedinţelor. 1 Analiza EgOlt/U~ . Ea are ca scop obţinerea insight-ului asupra materialului inconştient. orice consilier sau terapeut trebuie să-şi realizeze un fel de "curăţare" a psihicului propriu. Consilierul trebuie să-şi controleze sentimentele şi atitudinile faţă de client (Iară a deveni nereceptiv şi lipsit de căldură). Analiza rezistenţelod Rezistenţele reprezintă orice fapt care interferă cu dezvoltarea normală a şedinţelor. sentimente care au legătură cu o imagine sau amintire impOliantă din viaţa sa. precum şi la cunoaşterea motivaţiilor inconştiente care au stat la baza compoliamentului. Odată acesta realizat. neîmpărtăşirea tuturor gândurilor. ci izvorăsc din tendinţe ascunse.

3 face Iwnină" în cazul clienţilor care prezintă o incorectă sau difuză asimilare a sex-rolului.Concluzii 1. de cele mai multe ori este necesar. cu consecinţele negative inerente acestei asumări defechlOase. deşi supralicitează impOlianţa factorului sexual. Melanie Klein. atât din punct de vedere teoretic. Tomşi. se 2. 4. Relaţia transferenţială este mult accentuată în practica psihanalitică. Corey. Wilmicott. D. 70). precum şi tehnica psihanalitică nu au cum să lipsească din pregătirea generală a unui terapeut şi consilier psihologic. "Dacă consilierul ignoră istoria timpurie a clientului. 1986. dar şi cu aplicaţii în consiliere. 90 . Alte modele terapeutice nu pun aşa mare accent pe transfer şi contratransfer. 2. lui Freud asupra dezvoltării personalităţii umane. cât şi practic. Modelul psihanalitic asupra psihicului şi personalităţii un1ane. John Bowlby etc. iar IA. 5). Psihanaliza accenhlează legă hIra existentă între problemele cu care clientul la consiliere sau psihoterapie şi evenimentele semnificative din copilăria timpurie. Abordările psihodinamice postfreudiene Teoria psihodinamică freudiană a fost completată şi revizuită ulterior de o serie de psihanalişti care nu au fost de acord cu toate aspectele acesteia. poate fi un punct de reper pentru . el va avea o VIZllll1e limitată asupra cauzelor suferinţei acestuia" (G. transferul şi contratransferul sunt nişte realităţi şi orice consilier şi psihoterapeut se confruntă cu ele. unele prin modificarea conceptelor analitice şi procedurilor. Concepţia prezintă 3. Abordările psihodinamice postfreudiene aduc modificări procesului de consiliere/ psihoterapie.G. Corey. 1986. c. adică de fOill1atorii şi supervizorii care le asigură analiza didactică şi igiena mentală continuă. Pentru procesul psihoterapeutic.. pe parcursul unor stagii variabile sau sihlaţii profesionale şi existenţiale specifice.G. Analiza proiecţiilor şi contratransferului în supervizarea tinerilor terapeuţi este esenţială în prevenirea erorilor terapeutice şi în deblocarea cursului terapiei. Jun~ (terapia analitică). AdIel'. p. iar altele au apărut ca o reacţie împotriva acesteia" (G. "Unele modele terapeutice au luat naştere ca o extindere a psihanalizei. p. Chiar dacă nu întotdeauna este plăcut să te întorci în trecut pentru a rezolva disfuncţiile prezenmlui. Aşadar şi terapeuţii au nevoie de terapeuţii lor. lReprezentanţi~ acestei abordări sunt: A. Acest model a avut o influenţă majoră asupra tumror sistemelor de consiliere şi psihoterapie. mai importante sunt contribuţiie lui Adled şi Ic. Jung.

El este depozitarul arhetipurilor (elemente universale. care nu este individual. Adle11 accentuează detenninismul social în defavoarea celui biologic.Ronald Fairbaim. o punte de legătură între abordarea novatoare pe care o denumeşte "analitică" şi abordarea holistică transpersonală aChlală. Umbra. linconştientul colecti~. psihodrama analitică de grup. orientând-o către abordarea umanistă şi transpersonală. k. .psihanaliza focală. Winnicot şi Francoise Dolto. iar Umbra semnifică partea întunecată.Persona). neacceptată a psihicului. acordă importanţă şi părţii spirituale. Jung distinge 3 nivele psihice: con tientul (Eul este partea conştientă a persoanei .terapia relaţiilor obiectuale. mistice. G. Anima este imaginea colectivă a femeii în psihicul bărbahilui. . . Gerda Boiesen. Ulnbra poate fi individuală. influenţa familiei şi a factorilor de mediu în detenninarea comportamentului individului. Persona reprezintă masca socială. pentru istoria psihoterapiei. Alţi autori de referinţă sunt: . care a redimensionat semnificativ evoluţia psihoterapiei. Jllld. cu continuatori umanişti ca A.neopsihanaliza. ca şi in cel terapeutic. dar şifamilială şi colectivă (ultimele două constituind obiect de studiu în 91 . El consideră că influenţele din copilărie pot da naştere unor complexe de inferioritate. Babnt .terapia dinamică de scurtă durată. transpersonale şi creative din om. Heinz Kohut . în uitare. iar tendinţa de a le compensa poate constihli o sursă motivaţională şi volitivă puternică pentru destinul personal. fie pentru că li s-a retras conştienţa prin aşa numită refulare. Este cunoscut mai ales pentru teoria arhetipurilor şi pentru conceptul de inconşient colectiv. cu rădăcini în tradiţiile spirituale. Erick Erickson. constihlie substrahll oricărui psihism individual. David Rappaport . precum şi neoreichieni ca Richard Meyer (somatoanaliza). Sinele. . şi din conţinuturi ce sunt de fapt percepţii senzoriale care n-au ajuns niciodată în conştient. În procesul de consiliere. Lowen şi John PielTakos (analiza bioenergetică) sau vegetoterapeuţi ca Ola Raknes. ICelemaiimportante arhetipud sunt: Persona. clienţii sunt încurajaţi să-şi asume responsabilitatea propriului destin. În teoria lui asupra psihicului. Otto Kemberg. ci general uman ."psihologia Ego-ului". imagini primordiale care au semnificaţie pentru noi toţi). David Boadella şi Federico NavalTo. "vegetoterapia".Wilhelm Reich . El este aşadar. .Heinz Hmiman. D. Animus este imaginea colectivă a bărbahllui în psihicul femeii.analiza reichiană. Anima.M.Karen Homey . le.pe terenul psihanabzei aplicate la copii contribuţii esenţiale au Melanie Klein . AnÎmus.David Malon .

Interpretarea transferului şi contratransferului se menţin ca obiective în terapia analitică.. valorificând anumite texte din autorul preferat. 5. 2004). fără a pierde contactul cu lumea externă. ca şi al consilierii de orientare analitică este acela ca persoanele să devină mai arn10nioase cu lumea lor internă. Care sunt principalele tehnici şi proceduri în derularea demersului terapeutic psihanalitic? Care sunt consecinţele creării psihanalizei în evoluţia metodelor ŞI curentelor în domeniul psihoterapiei şi consilierii? Ce contribuţii semnificative au adus continuatorii lui Freud? Ce consecinţe întrevede~ în dinamica elaborării şi implementării diversităţii de metode psihoterapeutice: a.---------------------------------------------------------------. 2005).. viziunea ulterioară a analizei transgenera~onale în contextul terapiei unificălii . adică creştere personală (în terapia nondirectivă se va regăsi sub denumirea de "autoactualizare"... Iolanda Mitrofan.. Umbra nu poate fi conştientizată decât în relaţia cu un adversar. visele au rolul de a echilibra persoana. ITEMĂ).. 3. deoarece proiecţiile lor se exercită doar acolo (aspect impOliant în analiza şi terapia relaţiilor palteneriale de cuplu) . iar Animusul şi Anima numai în relaţia cu sexul opus... Acest scop are un nume precis în orientarea jungiană: "individuaţie".. 4. având unele corespondenţe cu cel de "integrare unificatoare" din terapia unificării . Alt concept introdus de Jung este cel de "olientare a personalităţii" şi se referă la felul în care o persoană se rela~onează cu alţii şi cu mediul de viaţă.r. Scopul terapiei. c. Freud? 2. Alegeţi cele mai interesante texte şi încercaţi să le care dintre aceşti autori sunt mai aproape de modul vostru de a simţi şi gândi.. Cristina Denisa Stoica. ci acum ele au o funcţie mai importantă pentru viaţa psihică în ansamblu).Iolanda Mitrofan. În viziunea lui Jung.. autorilor comparaţi. Completa~-vă cunoştinţele. dar şi acela de a transmite inforn1aţii importante despre evoluţia individuală).. citind în original sau în traducere lucrări ale în curs. ÎNTREBĂRI 1.. b. în lumea ştiinţifică actuală. Există persoane cu Olientare inl:roveliă (accentul cade pe subiectivitate) şi altele extraverte (interesul este extern). interpretarea viselor (visele nu mai sunt analizate ca la Freud predominant sexual.. Aflaţi menţionaţi 92 . în formarea terapeuţilor şi consilierilor.v.. iar în terapiile experienţiale şi holistice conceptul va fi asimilat în cel de dezvoltare şi maturizare personală. În procesul de consiliere/ psihoterapie jungian se folosesc asociaţiile libere. în asistarea şi optimizarea umană .. Realizaţi un eseu pe o tematică aleasă de voi. Care sunt principalele contribuţii teoretice ale lui S.

• terapia experienţială a unificării (PEU). Dezvoltare personală. • psihodrama clasică .2006. lista bibliografică): contribuţii deschizătoare metoda P. Biswanger. • psihoterapia nondirectivă sau centrată pe persoană . Tart etc. Ch. Reich. (Psihoterapia Experienţială a Unificării). Grof (terapia sub LSD şi terapia prin respiraţie holotropică). Abordările umaniste - experienţiale şi holiste În lucrarea de referinţă "Orientarea experienţială. Adrian Nuţă 1999.John Grinder şi Richard Bandler.2000. publicaţii şi servicii formative.L. S. cu propriile-i contribuţii. 1999.metode clasice: • psihoterapia gestalt .E. . interpersonală şi transpersonală" (Iolanda Mitrofan şi colab. Societatea de Psihoterapie Experienţială din România continuă şi dezvoltă această tradiţie a abordărilor experienţiale şi transpersonale.. proiecte. • analiza bioenergetică . ci şi în cea a consilierii psihologice şi şcolare. .2003.E.2000). 93 .V.W. 2000).U . A. K. • terapiile transpersonale-r R.Lowen. bazată pe meditaţie creati vă şi transpersonală restructurativă . noi am clasificat metodele reprezentative ale curentului umanist-experienţial în trei categorii: .Iolanda Mitrofan Acestea au adus nu doar în sfera terapiei şi dezvoltării personale de drumuri şi reformatoare de paradigmă. ca opţiune teoretico-metodologică a Şcolii şi Centrului formativ SPER de la Bucureşti. Assagioli (Psihosinteza). Victor Frankl.metode moderne: • analiza existenţială . Wilber.Jacob Levi Moreno. şi dezvoltarea personală unificatoare (Iolanda Mitrofan.. care a promovat şi introdus această orientare în practica psihoterapeutică din România.2004. • analiza tranzacţională . cercetări. studii.Eric Beme. Rolo May etc. cât şi practice. didactice şi de asistare (v. Rogers. eficientizând-o printr-o serie de elemente atât teoretice. centrate pe metoda P. editura SPER.metode postmoderne: • programarea neurolingvistică .MODULII A..Frederick Perls.CarI R.

Elena Anghel. Iolanda Mitrofan.competenţă universitară transversală (Iolanda Mitrofan. 1. Abordarea existenţială Fundamentele filosofice Originea acestei abordări (Iolanda Mitrofan. o anxietate în faţa vieţii. Cătălin Nedelcea. Cristina Denisa Stoica. 1999-2004. 2003.a. 1999). Elena Vladislav. Laurenţiu Mitrofan. în terapia şi consilierea copilului. 2001-2006. Marina Badea. aplicaţii şi adaptări în sfera clinicii psihosomatice şi psihiatrice (Iolanda Mitrofan. Ioana Stancu. adolescentului. 1990-2003. aplicaţii şi extensii în consilierea psihologică şcolară (Ioana Stancu. Kierkegaard. 1999. întreaga echipă 1997-2007).extensii sau transfon11ări ale acesteia în domeniul analizei (Iolanda Mitrofan. în dezvoltarea personală unificatoare şi învăţarea experienţială în grup . Sartre. 2005. în sfera terapii lor corp orale şi transpersonale (Adrian Nuţă. Claudia Popescu). Dragoş şi Alina Ileana ş. Doru Buzducea. Fără experienţa acestei 94 . Paula Dumitru. Adrian Nuţă. Ioana Stancu). 2000. la fel ca şi principiile filosofiei orientale. lP.a. Buber). Carmen Maria Mecu. M. aplicaţii şi h'ansfonnări în psihotraumatologie (Iolanda Mitrofan. 2003. adaptări în gerontopsihologie (Rozeta Drăghici). Doru Buzducea. 2002. Adrian Nuţă. 2007). Nicolae Mitrofan. transgeneraţionale aplicaţii. Toţi aceşti autori. Victor Badea. Laurenţiu Mitrofan ş. consideră omul ca o entitate unică. 2007). p. 2001. Augustina Ene. 2003. Adrian Nuţă. Raluca Tomşa. 2007. Diana Vasile. Cristina Denisa Stoica. M. Marina Badea. Elena Anghel. Filosofia danezului Kierkegaard are In centrul ei conceptul de "teamă". capabilă de creştere şi fiind în continuă dezvoltare. 20062007. precum şi în filosofia şi psihologia orientală. Diana Vasile. în asistarea marginalilor. cuplului şi familiei (Iolanda Mitrofan şi Elena Vladislav. Elena Anghel. Paula Onu. în terapii creativ-expresive şi dramaterapie unificatoare (Iolanda Mitrofan. 2003). 1999.). Laurenţiu Mitrofan. 2001-2006. Marina Badea. Ion Cosmovici. Heidegger. Cristina Denisa Stoica. 2007). 2005). excluderii şi patologiei sociale (Victor Badea.. Geanina Cucu-Ciuhan. un fel de nelinişte ontologică. 132-151) o găsim în lucrările existenţialişti10r europeni (S. optimizarea organizaţională şi a compOliamentului profesional (Cătălin Nedelcea. 2005.

Ellenberger. Libe11atea omului îi creează acestuia premisele construirii devenirii sale. Noi avem potenţialul de a acţiona. Corey. M. 12. Buber susţinea că noi suntem condiţionaţi în formarea noastră . Sar1re). singuri. conform modelului existenţial (după G. p. Asumarea anxietăţii existenţiale îl poate face pe om să devină stăpânul destinului său . O altă idee nodală este că sensul existenţei noastre nu este fixat. 78-83). Sa11re).P. căci "esen~al nu este ceea ce s-a racut dintr-w1 om.temeri. "Sunt absolut liber şi absolut responsabil de situaţia mea" (lP . Lib~rtatea şi responsabilitated. Dimensiunile de bază ale existenţei umane. A fi în lume nu înseanmă o manieră superficială de raportare la sine şi la ceilalţi . destinul. Noi suntem în întregime responsabili pentru viaţa noastră şi pentru acţiunile noastre. odată pentru totdeauna. Biswanger). Rollo May (psiholog american). acestea pot fi eludate. Sartre accentuează asupra libe11ăţii absolute a omului.psihanalist ce abandonează freudisll1ul în favoarea fenomenologiei lui E. Medard Boss (psihiatru elveţian . dar avem oportunitatea de a construi relatii cu ceilalti. Pentru ca dezvoltarea personalităţii noastre să fie armonioasă avem nevoie de relaţii autentice. ceea ce ne face să devenim mai responsabili în alegerile noastre. Capacitatea omului de a fi conştient şi de a lua decizilj. Husserl. de către ceilalţi. Angel. M . • Concepţia existenţialiştilor asupra naturii umane Abordarea existenţială are ca punct central ideea că procesul de consiliere sau psihoterapie nu reprezintă un set de tehnici. Eugene Minkowski. 1990. derivată din libertatea noastră. ce a devenit adeptul lui L. într-o lume în care totul e nesigur. Suntem autorii propriei vieţi. inacţiunea este o decizie. 95 . ci o manieră de a înţelege felul de a fiinţa al oamenilor în lume. în fond. lP. . Acest curent filosofic a dat naştere unei abordări psihologice existenţiale ai cărei reprezentanţi sunt Ludwig Biswanger . omul trece ca un sonmambul pnn viaţă. ne alegem acţiunile noastre şi ne construim. Victor Frankl. anxietatea este o parte a vieţii. viaţa şi chiar problemele cu care ne confruntăm . profunde. sunt: 11. Chiar dacă există constrângeri. de la suflet la suflet. noi suntem.. ci că noi ne reconstruim continuu idealurile şi dezvoltarea. în sensul că ne construim destinul. iar nu de la 1'0\ la rol. ci una autentică şi responsabilă. Heidegger postulează implicarea profundă a omului în v iaţa sa. Cele două merg mână în mână. ci ceea ce face el din ceea ce s-a racut din el" (1. parţial.

1963). 13. pentru a evita singurătatea şi nefericirea. dacă nu slmtem în stare să ne simţim bine cu noi. Fiecare om îşi doreşte să se descopere pe sine. EfOltul pentru construirea identităţii şi a relaţiilor interpersonale presupune. "Înainte de a avea o relaţie solidă cu altcineva. o perioadă.. În acelaşi timp. Acesta nu este un proces simplu. sugestii de la persoanele importante din viaţa noastră şi centrândune mai puţin pe ceea ce suntem şi vrem cu adevărat. 80). iar nu pe frustrările personale. "De ce sunt aici?". căci clientul se va simţi ca . valori renunţare înseamnă renunţarea 96 . "Ce să fac cu viaţa mea?" sunt întrebări frecvente ale oamenilor. Această este acompaniată. fiecare om intră în relaţie cu alţi semeni.-e--v a-10-r i-Ie--il1t r. trebuie să avem o bună relaţie cu noi Înşine" (G. consilierul sau terapeutul îl ajută pe om să-şi clarifice direcţia propriei vieţi. valori.constituie obiectivul etapei ("fiecare individ trebuie să-şi descopere înţelesul propriei vieţi"..e nu are un înţeles în sinel constituie conţinutul demersului lucrativ al etapei. p. 1990. Problema este că mulţi dintre noi ne construim identitatea preluând idei. căci îţi trebuie curaj pentru a-ţi descoperi interiorul şi a trăi conform cu ceea ce eşti. ci presupune curajul de a te confrunta cu tine. În abordarea existenţială.0 frunză în bătaia vântului" până când îşi va găsi propriul sistem de valori. Căutarea înţelesului propriei vieţi este corelativă cu: * p'-eb-a-r-as-a r. căci acestea vor fi bazate pe prea-plinul lui. @. Străduinţa pentru construirea identităţii şi a relaţiilor Cli alţilj. nu vom fi în stare să fim în armonie cu ceilalţi . * ICurajul de a fii. precizează Victor Frankl. * IConştientizarea faptului că fiinţarea în lun:.: __________. * IExperienţa singurătăţi il: ne ajută să înţelegem că noi singuri ne decidem sensul vieţii.o-ie-c-ta-t--'~. de o inevitabilă anxietate. căci este o perioadă nu fomte uşoară pentru acesta.În consilierea şi psihoterapia existenţială. Dar numai când un om se simte bine cu sine poate să-şi construiască relaţii personale satisfăcătoare. Corey. Căutarea propriului sistem de la valorile Împrumutate de la ceilalţi. * IRelaţionarea cu ceilalţil: noi ne relaţionăm continuu cu ceilalţi. Încrederea psihoterapeutului sau a consilierului în capacitatea clientului de a-şi construi un sistem propriu de valori este foarte impOltantă în această etapă. * !Căutarea unui nou înţelesl . Căutarea înţelesului vieţi4 Mulţi clienţi vin la consiliere sau terapie pentru că nu şi-au găsit semnificaţia existenţei proprii.-. asumarea responsabilităţii reprezintă o condiţie a schimbării .e-a-d .

să-şi contureze scopwi care să-I definească şi împlinească. "Este absolut necesar să ne gândim la moarte dacă vrem să ne gândim. el va putea: să-şi clarifice identitatea personală. să iubească . Oamenii pot să se îndrepte spre adevăratul lor sens al existenţei chiar şi atw1ci când suferă. ci în concordanţă cu tine. ca o condiţie a vieţi4 Existenţialiştii consideră anxietatea a vieţii. ne face să realizăm că viaţa este finită şi că nu avem o eternitate la dispoziţie pentru a ne realiza planurile. p. cu potenţial benefic. A nu fugi din faţa necunoscutului (ce se asociază evident cu anxietatea) şi a te relligia Într-un colţ călduţ. să muncească. Confruntarea cu moarte~. a avea tălia să te confnmţi cu neliniştea din faţa schimbărilor. Pe măsură ce clientul conştientizează că este singurul responsabil de ceea ce este.ţii. Înstrăinării de adevărata natură a Sinelui şi a vieţuirii În conforn1itate nu cu ceea ce eşti . dar nu oricum. 83). Confruntarea cu momtea. 16. existenţiali ştii nu luptă pentru anihilarea acesteia. însă. ci pentru transformarea anxietăţii nevrotice într-una norn1ală. 1997. la viaţă" (G. p. ca o condiţie • Procesul de consiliere / psihoterapie Scopul principal al consilierii şi terapiei existenţiale este a-i ajuta pe au libeltatea de a-şi construi propriul destin. înseanmă a trăi . Aceste scopuri ale analizei existenţiale derivă din ideea că simpomele celor care se prezintă la consiliere sau terapie sunt expresia alienării. bine-ştiut. cli~nţi să conştientizeze că 97 . Iar când acesta este găsit. pozitivă. să fie mulţumit de sine şi viaţa sa. Terapeuţii existenţialişti ajută clienţii să facă faţă anxietăţii inerente alegerilor şi să accepte ideea că destinul lor nu este determinat din afară. Anxietatea nevrotică. de anumite f011e. el reuşeşte să accepte prezenţa anxietă. ci cu ceea ce i-ai lăsat pe ceilalţi să facă din tine. A învăţa să accepţi anxietatea este un pas în direcţia unei vieţi autentice. Ei delimitează între anxietatea nonnală. să construiască . În deplin acord cu propriile decizii şi acţiuni. ca un corolar al unei vieţi autentice şi. iar nu lliga din faţa acesţei idei. imobilizează persoana şi-o face incapabilă de a acţiona . să-şi construiască relaţii personale satisfăcătoare. Corey. Anxietatea. 115). dar şi responsabilitatea pentru propriile acţiuni. deoarece "prin intern1ediul ei individul conştientizează faptul că existenţa este limitată şi de aceea individul este singurul responsabil de scopul şi direcţia vieţii" (Iolanda Mitrofan şi Doru Buzducea. într-o manieră plină de înţeles . Deoarece existenţa nu poate fi concepută în afara anxietăţii .r Acest înţeles nu este complet atâta vreme cât persoana este în viaţă. şi cea nev1'Otică. Anxietatea norn1ală este benefică. 15. 1990. ei vor fi capabili să creeze.

consilier-client specifică acestei abordări este de "acceptare necondiţionată. alienarea. pentru conştientizarea tehnici de concentrare a atenţiei. clientul trebuie Isă reflecteze la următoarele întrebării: . Mai frecvent întâlnite sunt: telmica fanteziei dirijate. înţelegere şi comunicare mutuală. Anun1e. Una dintre telmicile larg utilizate în abordarea existenţială este lexpeiimentarea imaginativă a morţii propriii. Apoi i se sugerează să descrie ce-ar spune persoanele prezente la ceremonial despre sine. tTemele maior~ ale întâlnirilor de consiliere sau de terapie sunt anxietatea. De asemenea. tehnici de educare a voinţei. valorizare şi încurajare" (Iolanda Mitrofan. 115). se cere clientului să-şi imagineze că a murit şi că paliicipă la propria înmonnântare. ce ai schimba în felul tău de a trăi? 98 . În aceastaă abordare pot fi folosite unele tehnici psihanalitice sau unele specifice orientării comportamentaliste. tehnici de relaxare. 1997. fantezia şi reveria. relaxarea şi reveria. telmici dramatice. p. respect. izolarea. moartea şi implicaţiile ei pentru viaţă şi pem1anenta căutare a sensului vieţii. libertatea şi responsabilitatea. În timpul şedinţelor clientul este încurajat să.şi caute un plan de acţiune conform propriului şi unicului său fel de a fiinţa în lume. analiza viselor. adoptate în funcţie de situaţia concretă a clientului. relaxarea musculară. senzaţiilor corporale. D. Buzducea. Relaţia • Tehnicile şi procedurile utilizate Consilierii şi terapeuţii existenţialişti nu au un set de tehnici Şi proceduri specifice. Ce ai făcut cu propria viaţă? Cine te-a influenţat cel mai mult? Ce aşteptări nu ţi-ai îndeplinit? Ce proiecte ai realizat şi ce proiecte ai lăsat netem1inate? Ce regreţi cel mai mult şi care este cea mai mare mulţumire a ta? Dacă ai putea să-ţi refaci viaţa.

Periplul lui existenţial i-a facilitat apropierea de filosofie. • • Abordarea existenţiali stă este profund lU11anistă. După colegiu. Aici face primii paşi în cariera lui de consilier şi terapeut. dar şi de 99 . Tehnicile utilizate nu mai au o atât de mare senmificaţie în cadrul acestui model. dar a înţelege şi realiza consilierea şi terapia. Acum îl va cunoaşte pe Otto Rank şi va fi profund impresionat de concepţia aceshlia. va realiza programe de cercetare la Universitatea din Chicago. în favoarea lui "Teachers College of Columbia University". În plimii ani de colegiu este fOalie interesat de istorie şi religie. Urmărind. singurătatea şi chiar moartea. bazată pe respect şi înţelegere. punând în centrul el omul. Ceea ce contează este relaţia consilier/psihoterapeutclient/pacient. pe scurt. Aici descoperă psihologia clinică prip intennediul cursurilor realizate de Leta HollingwOli. de oameni obişnuiţi. Existenţialiştii ŞI • sunt cei care găsesc o latură benefică în fenomene considerate ca negative. frustrarea. Un an de stagiahlră îl va petrece la "Institut for Child Guidance". iar.Concluzii • Abordarea existenţială accentuează libertatea umană responsabilitatea fiecărui om în construirea destinului propriu. religie. psihologie. pe care îl abandonează. cu potenţialul său de a-şi construi propriul său destin. Apoi. până atunci. nemulţumit fiind. 2. o relaţie de la adult la adult. pleacă la New York şi se înscrie la un institut de studii filosofice şi religioase. timp de 20 de al1i va fi directorul unei chnici psihopedagogice din Rochester. dar şi de clienţii săi. asupra modalităţii Rogers s-a născut Într-o familie americană de protestanţi din mediul mral. după 1940. de studenţii . Abordarea nondirectivă sau consilierea Istoricul abordării Consilierea şi centrată pe persoană terapia centrată pe persoană sau şi nondirectivă a fost de dezvoltată de ICarI Rogersl. o clinică În care va lua cunoştinţă cu gândirea freudiană. ca de exemplu: anxietatea. traseul vieţii sale vom Înţelege mai bine această teorie asupra personalităţii umane. Rogers va fi profesor la o catedră de Psihologie Clinică la Ohio State University.

a propriilor experienţe. Percepţia realităţii de către persoană este strâns conectată cu percepţia persoanei despre sine. 1997. fără distorsiuni sau cenzurări realizate din diverse motive (frica de pedepse. Dacă persoana are Însă o imagine falsă despre sine. • Concepţia asupra naturii umane Ideea în jurul căreia se coagulează teoria rogersiană asupra naturii umane este încrederea în capacitatea de dezvoltare pozitivă a persoanei într-un climat de respect şi încredere. dacă condiţiile exterioare o pem1it. Are mai puţină importanţă dacă condiţiile exterioare sunt frustrante sau nu. apare allxietatea. Eul nu-şi poate îndeplini funcţia sa de orientare corectă a actualizării persoanei şi. se manifestă atât la nivel fizic. teama de a nu dezamăgi persoanele iubite). p.acţionând asupra persoanei prin intelmediul percepţiei (subiective) pe care individul o are asupra realităţii. Deci putem spune că o imagine incorectă despre sine blochează dezvoltarea persoaneI. adică cu Eul propriu. nu mai poate fi vorba de o dezvoltare pozitivă. persoana trebuie să dispUllă de libertate experienţială. controlul comportamentului îi scapă în aceeaşi măsură . Din variata sa experienţă Rogers a dat naştere unei noi abordări a consilierii şi psihoterapiei. care-l împinge pe individ să-şi reprime mai întâi exteriorizarea. cea nondirectivă (1942). devine nevrotică" (Iolanda Mitrofan. "tendinţă de actualizare". cât şi psihic şi constă într-o organizare pozitivă. Între tendinţa de actualizare a persoanei şi Eul propriu există fine influenţări: Eul orientează tendinţa de actualizare şi aceasta tinde către îmbogăţirea Eului. datorită confuziei pe care termenul de nondirectivitate a iscat-o printre specialişti. Această capacitate de dezvoltare. "Când libeltatea existenţială este ameninţată. ci indirect . libertatea de a-şi recunoaşte propriile simţiri şi gânduri.personalităţi într-un domeniu. adică Într-o dezvoltare a persoanei în direcţia maturităţii. Ulterior sistemul său s-a numit consiliere/ psihoterapie centrată pe client. în această situaţie. evolutivă a individului. Pentru ca Eul să corespundă realităţii. 85). dar nu direct. apropiindu-l ca sens de cel de neimplicare. este inerentă oricărei fiinţe umane. 100 . Mediul de viaţă îşi pune amprenta asupra acestei tendinţe. contează dacă persoana le percepe sau nu ca atare. apoi existenţa sentimentelor sale. Astfel persoana devine confuză şi dezorientată. cu imaginea pe care o are despre ea. în sens evolutiv. O parte a experienţei trăite scăpând cunoaşterii sale.

acceptare a Eului. căldură. • Procesul de consiliere/ psihoterapie Procesul de consiliere/ psihoterapie rogersian este caracterizat prin nondirectivitate sau centrare pe persoană. independenţă de cultură şi mediu. Această tendinţă de autoactualizare. detaşare. Într-o atmosferă de încredere şi toleranţă. Dacă pentru aceştia un anumit nivel al anxietăţii este necesar impulsionălii persoanei pentru a-şi consţrui o viaţă congruentă cu poten~alul propriu. pentru că anxietatea conduce la atitudinea de defensivă. simţ neostil al umorului şi spirit creator. specifIcă fIecărei persoane. Punctul de vedere al lui C. dezvoltarea persoanei pot funcţiona liber. spontaneitate. celiitudine etică. ameninţări sau alte represiuni" CA. Rogers este de părere că anxietatea are un efect frenator asupra dezvoltării n01TI1ale. ea este cea mai în măsură să descopere modalitatea de compOliament şi acţiune care s-'o ajute să se dezvolte pozitiv. Rogers asupra omului este profund umanist. ce se caracterizează prin securitate. altul decât cel care o trăieşte. convingerile şi atitudinile proprii. Rogers are o concepţie puţin diferită comparativ cu cea a existenţialiştilor cu privire la fenomenul anxietăţii. structură de caracter democratică. 92) . implicit. toleranţă şi respect. înţelegere empatică. a celorlalţi şi a naturii umane. p. tendinţa de actualizare şi. centrare pe problemă. 101 . sentimentele. Luca. prospeţime continuă a aprecierii. al libeliăţii expelienţiale şi construirii imaginii autentice de sine. Odată drumul deschis către Eul propriu. o persoană autoactualizată are următoarele caracteristici: percepţie corectă a realităţii. 1997. dar selective. sentimentul social. C. Pentru ca nivelul anxietăţii să poată scădea trebuie ca subiectul să se simtă la adăpost de orice exigenţe. în Iolanda Mitrofan. fIreşti a personalităţii.. dacă nu este împiedicată în desfăşurarea ei.În procesul consilierii şi terapiei centrată pe client se porneşte tocmai din acest punct. Ce înseanmă aceasta? Înseanmă o lipsă a direcţiilor. a diagnosticelor şi interpretărilor dinspre consilier spre client. Dacă în interiorul său persoana poate să fIe liberă. Ca o consecinţă a acestei idei este şi climatul afectiv specifIc abordării centrate pe client. "Condiţia indispensabilă progresului terapeutic este reducerea anxietăţii. După Carl Rogers şi Abraham Maslow. orizonturi nelimitate. relaţii sociale profunde. în direcţia unei atitudini mature faţă de viaţă şi sine. cu emoţiile. care este duşmanul dezvoltării . Nu există un mai bun specialist asupra vieţii. Dar nu există un punct terminus al autoactualizării. conduce la fOl1narea de persoane mahlre. persoanele învaţă să ia contact cu ceea ce sunt cu adevărat. acest proces durează cât viaţa omului. autoactualizate.

consilierul! psihoterapetitul să experimenteze sentimente de consideraţie pozitivă faţă de client. dar şi felul în care se răspunde acestuia. TOhişi. iar nu o concepţie declarativă. kscultarea refl. să se afle într-o stare de acord intern. chiar şi în această abordare nondirectivă.ectivă (activă)1 Important pentru ascultarea activă este nu numai segmentul de auzire şi înţelegere a ceea ce clienhll spune. şi • Tehnicile procedurile Consilierii şi terapeuţii acestei orientări elimină din ~fera procesului terapeutic tehnicile directive care să-i pună în rolul de experţi . Ea este o consecinţă a concepţiei despre natura umană. Procesul consilierii şi psihoterapiei nondirective este eficient. În climatul afectiv de încredere şi toleranţă. clientul va putea să renunţe la măşti. sunt prezente o serie de tehnici. 102 . a doua persoană. pe care o numim terapeut. clientul să. să se afle într-o stai'e de dezacord intern. Contactul cu sine înseamnă restabilirea ~1llităţi~ personalităţii. o atitudine. În principal se asistă clientul în procesul lui de creştere. adică procesul numit "actualizarea de sine" se declanşează numai dacă consilierul are convingeri şi atitudini de încr edere în capacitatea de dezvoltare a fiinţei umane. Această încredere în oameni a consilierului este ceva profund. el presupune un pas important spre nilloaşterea . 1. astfel încât acesta va putea să-şi rezolve mai bine atât problemele prezente. cât şi pe cele viitoare. nu-şi dea seama decât într-o măsură minimă de consideraţia pozitivă necondiţionată şi înţelegerea empatică pe care consilierul! terapeutulle dovedeşte faţă de sine. prima persoană.Atitudinea aceasta nu trebuie confundată cu indiferenţa sau neimplicarea consilierului. cel puţin pe perioda desfăşurării şedinţelor. a încrederii pe care consilierul o are în fiecare personă de "a se direcţiona" singură dacă un climat securizant este asigurat. de vulnerabilitate sau angoasă. emoţiile şi gândmile sale reale. la faţade şi va lua contact cu sentimentele. consilierul! psihoterapeutul să aibă o înţelegere empatică a clientului. va intra în legătură cu sine şi cu lumea. În concepţia lui Rogers (1979) scopul consilierii sau al terapiei nu este numai rezolvarea problemei clientului. şi acceptarea Eului real şi spre declanşarea procesului de actualizare. pe care o numim client. Conforn1 lui Rogers ul111ătoarele 6 condiţii sunt necesare şi suficiente pentru ca procesul de actualizare să se declanşeze: două persoane să fie 1n contact psihologic.

astfel încât ceea ce înţelegem s-ar putea să fie câteodată fOalie departe de ceea ce a vrut celălalt să spună . În fiecare dintre aceste etape se pot produce peliurbaţii. o propoziţie de genul "Sunt stresat" poate să însemne: "Am o stare de disconfort fizic". • chestionezi. • ridiculizezi. • consolezi. Pentru a-i înţelege cât mai exact pe ceilalţi. IDe exemph~. o persoană ar trebui să gândească ea însăşi reflectiv. acesta îşi va pune el însuşi întrebarea dacă este adevărat ceea ce tocmai a afirmat. simpatizezi. ci a încerca să ghicim cât mai exact senmificaţia 103 . judeci. faci sugestii. Într-o comunicare dintre două persoane. • dai un sfat. rea siguri. Pentm că dacă l-ar întreba pe vorbitor dacă a înţeles corect. etichetezi. nu interogativă. • moralizezi sau spui clientului ce ar trebui să facă. "Mi-aş dori să nu mai fiu tensionat". "Iau decizii cu dificultate" . A gândi reflectiv reprezintă încercarea de a alege dintre multiplele variante posibile pe cea mai apropiată de senmificaţia reală a mesajului transmis. secvenţa iniţială (adică ceea ce vrea să spună o persoană) parcurge trei etape până la înţelegerea ei de către cealaltă persoană: codarea senmificaţiei de către emiţător. • interpretezi sau analizezi. critici sau blamezi . "Mi-e greu să mă concentrez". Clientul va trebui mai întîi să "lupte" cu ele şi de-abia apoi să revină la problemele sale. • eşti de acord. • persuadezi pe cineva. una afirmativă . aprobi. auzirea şi recodarea ei de către receptor. Un ascultător reflectiv încearcă să înţeleagă cât mai exact ceea ce i s-a comunicat şi apoi exprimă ceea ce a înţeles într-o altă propoziţie. Esenţa ascultării este încercarea de a înţelege cât mai exact ceea ce celălalt spune. ci sunt mai degrabă. propui soluţii. ordoni ceva. Căci ascultarea reflectivă nu înseanmă a şti cu exactitate Înţelesul real a ceea ce ni se comunică. învinovăţeşti. • îi distragi atenţia cuiva de la ceea ce spune sau schimbi subiectul discuţiei. Aceasta presupune conştientizarea faptului că o afirmaţie poate să însenme foarte multe lucruri. Acestea nu au rolul de a favoriza comunicarea. • avertizezi.Ascultarea reflectivă nu este atunci când: • dai o directivă. nişte blocaje în calea ei . • nu eşti de acord.

Ascultătorul reformulează ceea ce a auzit. Este cea mai profundă formă de reflectare (din această cauză unii autori o prezintă tot ca pe o parafrazare) şi presupune o înţelegere a dimensiunii emoţionale a mesajului. fără a modifica prea mult propoziţia iniţială. "Ce crezil simţi în legătură ca asta?". . Există mai multe nivele ale reflectării: . dar şi una de răspuns . acceptare totală şi valorizare necondiţionată a clienrului. 3. ca modalitate de a stimula comunicarea. prin care ascultătorul extinde setllilificaţia mesajului mai depatie de ceea ce a vrut să spună vorbitorul. !Focalizarea dialogului în prezenq prin întrebări de genul: "Ce simţi acun1?".ca repetare a unui singur cuvânt sau a mai multora din ceea ce vorbitorul a afirmat. Rogers îşi deplasează interesul de la consiliereal terapia individuală la cea de grup. elaborând versiunea sa de "grup de întâlnire" . ci doar o exprimă. Ele însă nu înlocuiesc atihldinea fundamentală de deschidere. . Reprezintă o reformulare mai profundă.acestuia. .Reflectare tip ecou . efortul de a înţelege cât mai exact ceea ce ni se spune. Ascultarea reflectivă (activă) reprezintă .Parafrazarea. cu scopul stimulării dialogului şi al clarificării gândurilor şi sentimentelor. kmplificareJ: se foloseşte pentru a scoate în evidenţă un aspect important al situaţiei. • Abordarea rogersiană centrată pe grup Începând cu 1967. Deci. dar ar fi putut să spună. Experienţa în grup poate conduce la structura personalităţii individului. Irina Holdevici (1996) considera că Rogers are în vedere unnătoarele fenomene în cadrul grupului de întâlnire: 1. ITehnicile de deschider~: folosirea expresiilor "şi".Reflectarea sentimentelor. pnn urmare.Reflectarea ca reformulare. mI numai o secvenţă de ascultare. "deci tu". 104 modificări permanente în . De multe ori se repetă ultimul cuvânt. Toate aceste tehnici şi proceduri slmt doar nişte instrumente folosite în contextul procesului de consilierel psihoterapie. 2. 4. "aşadar" atunci când clientul se blochează. ascultarea reflectivă (activă) presupune .

în timpul acestora sunt discutate anumite teme. . sunt respectate ulTI1ătoareie reguli: a) till număr de 6 sau 8 membri. Şedintele au următoarele caracteristici: au loc într-o încăpere liniştită. conducătorul grupului îşi va exprima deschis opinia cu privire la respectivele afirmaţii.ile cu probleme de viaţă. Cei care pot beneficia de apartenenţa la un grup de întâlnire sunt: persoanele n01111<. la un nivel minimal. exprimarea şi acceptarea propriilor sentimente de către fiecare membru al grupului . adolescenţii cu tulburări de comportament. membrii grupului fiind aşezaţi în jurul unei mese. 105 . chiar acestea pot îmbrăca forme mai virulente. Rogers nu este interesat de dinamica de grup. 3. la care se adaugă coordonatorul de grup. interesul său centrându-se pe conştientizarea. d) grupul trebuie să fie omogen din punctul de vedere al vârstei. c) selecţionarea membrilor grupului se face astfel încât subiecţii să beneficieze de pe U1111a grupului şi grupul să beneficieze de pe urma persoanelor. Se stimulează confruntările autentice dintre membrii grupului. schizofrenii aflaţi în faza de remisiune. aduse în centrul atenţiei de membrii grupului.2. este asigurată. În privinţa componenţei grupurilor de întâlnire. sunt necesare un număr minim de 20 de şedinţe. copiii cu tulburări de compOltament. persoanele nevrotice. dacă Coezivitatea grupului. durează o oră şi se realizează de două ori pe săptămână. deci ele au o importanţă directă pentru cei din grup. e) sunt contraindicate pentru a face parte din grup persoanele foarte agresive sau cele extrem de sofisticate dotate şi cu o notă de sadism. f) este recomandat ca persoanele să nu se cunoască foarte bine înainte de a face parte dintr-un grup. persoanele cu afecţiuni somatice invalidante. Dacă însă se ajunge la o notă de sadism. b) membrii grupului pot avea diverse probleme sau diverse structuri de personalitate. necesară oricărei intervenţii de grup. persoanele anxioase. în grupurile de întâlnire.

ca tehnică. un punct nodal îl reprezintă relaţia consilier-client. Korzbyski). este atras şi de K. de abordarea fenomenologică şi perspectiva existenţială. Abordările experienţială holiste: psihoterapia gestalt (PG) unificatoare (PEU) şi psihoterapia Introducere IFrederick S. de psihologia gestaltistă. avem o capacitate Înnăscută de autoactualizare care. relaţie bazată pe Încredere şi acceptare necondiţionată a clientului. De asemenea. jocul de rol din psihodrama fundamentată de IL. Jan Smuts . Concepţia lui Rogers asupra personalităţii umane este fenomenologică: noi ne structurăm personalitatea în acord cu felul cum percepem realitatea. 106 . El a Încorporat. iar în 1946 a emigrat în S. De la analistul său Wilhelm Reich el preia ideea "lucrului cu corpul". Moreno. de Întărire a Eului. Rank. respectiv terapeut-pacient. care Concepţia stă • • • • 3. dacă nu este frânată de factori din mediu. Responsabilitatea evoluţiei clientului îi revine. unde problemele clienţilor nu mai sunt văzute În tenneni de tulburare şi deficienţă . ca în orice grup de consiliere/ terapie. oamenii.cel care a lansat termenul de "holism" şi A.A.În grupurile de întâlnire. În construcţia abordării gestaltiste Perls a fost influenţat de o serie de intelectuali ai timpului său CE. Friedlander. Fonnaţia sa inţială era de psihanalist.U. El s-a născut în 1893 într-o familie de evrei din Berlin. Per1~ este fondatorul abordării gestaltiste. ca o modalitate de a Înţelege şi schimba personalitatea. Concluzii • la baza acestei abordări este că noi. iar nu o consiliere/ psihoterapie individuală în grup. Homey şi O. de dezvoltare personală. consilierea psihologică şi educaţională integrează perspectiva dezvoltată de Rogers. conduce persoana spre împlinire personală. se urmăreşte o consiliere/ psihoterapie de grup (adică a dinamicii grupului). în cea mai mare măsură. Psihoterapia. ci se accentuează nevoile de autocunoaştere. În această abordare. acestuia.

acţiuni. Tot în acest institut sunt fom1aţi primii consilierii psihoterapeuţi gestaltişti: P. gândeşte şi trăieşte prezentul şi fomte puţin pe "de ce" -ul din spatele acestuia . este necesară integrarea infom1aţiilor "culese" din mediu.asimilarea de către persoană. Individul. -z-:i-s-te-nţ""~. un întreg în care fiecare element are legătură cu celelalte. ce pune accent pe faptul că fiecare element al structurii personalităţii este conectat cu întregul. holistic) presupune relaţionarea cu mediul şi cu ceilalţi fără a pierde simţul identităţii proprii. o conduce pe aceasta la gânduri. Weisz. ce funcţionează ca o unitate dinamică. se suprapune un altul. E. abordarea gestaltistă a continuat să se dezvolte. Aici s-au organizat o serie de seminarii. P. standardelor specifice altor indivizi. din care foarte importante au fost cel din Cleveland şi "Esalen Institute din California". miros. Până în anul 1970 (anul morţii lui Perls) au fost Înfiinţate şi alte institute de gestaltterapie. valorilor. workshopuri şi glUpUli terapeutice. Actul de naştere al abordării gestaltiste a fost înfiinţarea Institutului de Gestaltterapie de către F . pe lângă Eul său real. Treptat. Contactu se realizează prin toate simţurile . Vntroiecţi~ .văz. Perls. mişcare etc.• Specific teoretic şi metodologie Abordarea gestaltistă este una holistă. adică realizează contactul cu realitate . După moartea fondatolUlui său (1970). • Concepţia gestaltistă asupra personalităţii umane În abordarea gestalt conceptul de "holism" se aplică atât personalităţii. pipăit. comportamente neconfom1e cu esenţa ei . gust. considerată 107 . la propriul domiciliu din New York.a. schimbarei. în ' acelaşil ~imp. pentru a supravieţui şi a se dezvolta. cât şi relaţiei individului cu mediul. a convingerilOl~. Un bun contact (unitar. intră în relaţie cu mediul. auz. sănătos. După experimentarea contactului. IContactul Înseanmă îmbogăţire şi. pe cum se simte. Prin introiecţie persoana se Înstrăinează de sine. Ceea ce asimilează în viltutea lui "trebuie". Shapiro ş. astfel că în 1989 existatI în lume 62 de institute de terapie gestaltistă. Într-un mod nediscriminatoriu. Principalele rezistenţe lacQntact sunt: 1. Perls este concentrat pe conştiinţa lui "aici şi acum". fără a se întreba dacă îi este necesar sau bine sau dacă i se potriveşte. Uneori contactul cu mediul este pelturbat de anumite r-ke modalităţi prin care persoana evită relaţionarea veridică cu datele realităţii. Goodman.

gândire şi afectivitate. Se realiz~ază prin reţinerea acţiunii pe care o persoană ar fi dorit s-o realizeze în afară şi uneori deturnarea acesteia spre sine. care ocupă tot mai mult "spaţiu" în structura personalităţii. 4. Astfel. imaginea de sine se deformează şi. ceea ce simte.lProiecţi~: se petrece atunci când o persoană atribuie altora gânduri. persoana nu . reţinere sau echilibrare a tensiunii impulsive cu tensiunea senzorio-motorie opusă" (Iolanda Mitrofan. . gândeşte sau face. Proiecţia dă naştere erorii în aprecierea de sine şi în aprecierea altora. p. drumul dezvoltării personale este blocat.are prin opunerea unei forţe altei tensiuni. 35). între ceea ce este al meu şi ceea ce vine din afară. Dihotomii frecvent întâlnite sunt între: minte şi corp. Această simbioză între sine şi cei lalţi conduce persoana la a fi intol erantă faţă de diferenţele pe care le sesizează la aceştia . Wetrof7ecţi~ "descrie procesul general de negare.:lcţiune şi un altul care îi rezistă acestuia. implicit. persoanele la care -predomină confluenţa sunt învăţate să distingă între sine şi ceilalţi.preluat. 3. "a vorbi.şi poată regăsi identitatea şi căi pentru împlinirea personală.şi asumă responsabilitatea pentru ceea ce e. infantil şi matur. efectul fiind de rigidizare. în consilierea/ psihoterapia gestaltistă se recurge la distincţia între Eu/ non-Eu. dorinţe proprii. în relaţia simbiotică părinte-copil. Fonne de deflecţie uzuale sunt: "a nu privi pe cineva în ochi". Toţi oamenii au elemente introectate în structura personalităţii lor. din punct de vedere energetic. Reunirea părţilor şi reîntregirea personalităţii este unul dintre scopurile consilierii/ psihoterapiei gestaltiste. pălintele consideră copilul ca pe o extensie a lui. valori. De exemplu. Nu există o separaţie între eu şi alţii. Văzând la alţii ceea ce refuză să vadă la sine. pentru ca drumul spre un contact normal şi sănătos cu mediul să nu mai fie perturbat şi persoana să.ICol1f7uenţ~: constă în absenţa graniţei între sine şi mediu. conduce la blocarea expresivităţii şi spontaneităţii persoanei. !Def7ecţi~: constă în evitarea contactului sau într-un contact rigid şi neautentic. artificial. Căci numai o reală cunoaştere de sine poate ghida adecvat dezvoltarea personală. Când reglarea organismică eu-mediu . credinţe. 5. persoana trăieşte conflicte intra sau interpersonale. Retroflecţia este un proces fOalie costisitor pentru organism. În consilierea/ psihoterapia gestaltistă. 108 străin. În plus. 2. Se împiedică o exprimare. Confluenţa · împiedică realizarea unor relaţii satisfăcătoare cu ceilalţi. Orice conflict presupune două părţi care se opun (de exemplu. 1997. sentimente. sentimente contradictorii). iar nu ca pe o persoană cu individualitate proprie şi reacţionează prin resentimente la tendinţele acestuia de libertate. De aceea. dar a nu comunica" etc. În retroflecţie există un impuls care împinge la . înfranare. între eu şi tu. o desc~rc. este peliurbată. conştient şi inconştient.

Pe măsură ce trebuinţele dintr-un stadiu sunt pa11ial satisfăcute. După contact unnează ultima etapă: retragerea. 109 . fiecare om are o constelaţie de nevoi proprii. Ciclul experienţei gestalt explică cum se realizează interacţiunea ommediu. Maslow ierarhizează aceste nevoi fundamentale ale oamenilor. În structura personalităţii. persoana îşi adună resurse şi acţionează în direcţia împlinirii nevoii. deci aptă de a se împlini. Astfel persoana care şi-a Împlinit nevoia activată poate să-şi reorienteze interesul de la obiectul care a condus la satisfacerea ei. Nevoia personală (fiziologică sau psihică) activată creează tensiune în organism. nevoi de relaţionare personală. nevoia de a fi liber. care poate acţiona mai eficient în direcţia împlinirii sale. Autoactualizarea presupune parcurgerea piramidei de jos în sus. întregeşte • Ciclul personale expetienţei gestalt al satisfacetii nevoilor şi teoria schimbării Punctul de pornire al unui ciclu gestalt este o nevoie personală activată. Pentru a-şi satisface nevoia. Însă. A. intră în funcţiune nevoile din straturile superioare. există câteva care pot fi considerate fundamentale şi comune pentru majoritatea oamenilor. atingerea şi împlinirea nevoilor ce ţin de vârful piramidei.În abordarea gestaltistă există o ~ehnică specifică reîntregiriil ~olarităţilor şi anume "dialogul pă11ilor". este cea care are o imagine reală de sine şi prin urmare se raportează autentic la sine şi la ceilalţi. Persoana sănătoasă psihic. Acţiunea este urmată de contactul cu obiectul nevoii. adică cu obiectul care poate satisface nevoia persoanei. nevoi de siguranţă şi confoli. creativ (de autoactualizare). obţinând o piramidă cu cinci trepte: nevoi biologice. Această stare tensională se simte şi conştientizează. este disponibilă spre armonizarea continuă a polarităţilor inerente vieţii sufleteşti. având drept cauză satisfacerea nevoilor personale şi ca efect schimbarea şi dezvoltarea personală.1 Această împăcare a polarităţilor persoana. nevoia de valorizare. îşi asumă responsabilitatea pentru actele sale şi este capabilă să-şi găsească modalităţile de satisfacere a nevoilor fără a îngrădi drepturile altora. ea este capabilă să se confrunte sincer cu propriile conflicte interne şi cu cele ce apar în relaţiile cu semenii.

dihotomizate: figura poate să rămână fără fond (obiechll realizării nevoilor este doar în imaginaţia persoanei şi nu are un fundament real) sau contextul fără figură (persoana nu-şi orientează clar scopurile către ceva din realitate. asumarea responsabilităţii pentru propriile acţiuni. Zinker. p. ultima etapă a ciclului gestalt. 110 creşterea conştiinţei . să se autoactualizeze. 1978) sunt: de sine. "Adaptarea nu poate fi decât creativă . implicit. mutarea suporhllui personal din exterior în interior. La persoana bolnavă (psihic sau somatie) fondul şi figura sunt "rupte". avem de a face cu introiecţia . Satisfacerea unei nevoi conduce. figura îşi pierde din evidenţă. asumarea graduală a propriilor experienţe şi rezolvarea afacerilor "neîncheiate" din trecut. dacă conştientizarea este împiedicată.şi satisfacă nevoile personale. avem o evitare a lui. conţinuturile sunt proiectate în afară. a deveni mai apt să ceri ajutor şi să oferi ajutor. pentru a fi evolutivă. iar dacă satisfacerea nevoilor nu este urmată de o retragere. 1997. la îmbogăţirea şi schimbarea personală.Acest ciclu al satisfacerii nevoilor poate fi întrerupt în oricare dintre fazele lui. În termenii psihologiei gestalt. deci să se împlinească. Dar numai adaptarea dinamică şi creativă la mediu il ajută pe om să.41). închide o etapă şi creează premisele deschiderii către o altă nevoie. altfel este blocantă şi patogenă" (Iolanda Mitrofan. avem detaşarea unei figuri în fondul percep tiv al persoanei. . avem retroflecţie. persoana se orientează către ceva specific din mediu care să i-o satisfacă. înseanmă că persoana a intrat în confluenţă cu obiechll. Retragerea. lăsând loc alteia care corespunde unei alte necesităţi . dezvoltarea abilităţi lor şi valorilor care să satisfacă propriile nevoi rară a le viola drepturile altora. • Procesul de consiliere/ psihoterapie în abordarea gestaltistă Scopurile procesului de consiliere/ psihoterapie gestalt (cf. Dacă simţirea nu se realizează. Pe măsură ce nevoia este împlinită. dacă acţiunea nu se întîmplă. AtUnci când o nevoie este activată. care să-i satisfacă nevoile). La persoana normală există o mobilitate a figurilor şi o legăhlră unitară între figură şi fond. dacă contactul nu se realizează .

rolul consilierului! terapeutului este: * De a centra atenţia clientului asupra senzaţiilor corporale. · Rolul focalizării pe ceea ce se petrece în prezent este deblocarea mecanismelor care detul11ează contactul real cu sine şi cu lumea şi. * De a orienta atenţia clientului asupra limbajului cOlporal. implicit.Dacă ochii tăi ar vorbi. "aici şi acum". adolescenţilor cu tulburări de adaptare. persoanelor care doresc să-şi optimizeze comportan1entul (Iolanda Mitrofal1. workshopuri. cu scopuri de formare a consilierilor/ de optimizare comportamentală. Fiind atent la ceea ce transmite corpul şi la incongruenţele dintre cuvânt şi mimică-gestică. care împiedică o asumare a propriilor nevoi. ce ar spune ei?". acestea vor fi reconveliite în formulări personalizate: "mie îmi este greu". * De a ajuta clientul să înţeleagă mecanismele din spatele cuvintelor. mai supoltivă. .. Astfel sunt descurajate formulările generale. consiliere/ terapie de grup.Poţi purta o discu~e între mâna ta stângă şi cea dreaptă?". p. depresive. ca de ex. consiliere/ terapie a cuplului şi familiei. consilieml poate spune clientului: . "este dificil".. Perls utiliza frecvent frustrarea . 42). copii). consilierii/ psihoterapeuţii gestaltişti preferă o conduită mai blândă. interpretările şi verbalizările excesive. ca mecanism deblocant al resurselor personale. "mie îmi este dificil". creşterea conştiinţei de sine. fobice. "mie" îl face pe client mai conştient de ceea ce este şi poate. Trecerea de la general la pronumele "eu". emoţionale şi de identitate. sentimentelor şi gândurilor care se petrec în prezent. 111 .sunt indicate: persoanelor cu tulburări anxioase. Există terapeutice Consilierea/ psihoterapia Indicaţii gestaltistă mai multe modalităţi de lucru în consilierea/ terapia gestaltistă: consiliere/ terapie individuală (pentru adulţi. În prezent. somatofol111e. precum şi În procesul de consiliere. precum şi asupra incongl1lenţelor dintre verbal şi nonverbal. dorinţe. clientul "învaţă" să nu se mai mintă pe sine şi să se cunoască mai bine. * De a "forţa" clientul (prin frustrare) să-şi găsească propriile posibilităţi şi să descopere că ceea ce aşteaptă de la consilier poate realiza şi singur. terapeuţilor. De exemplu. căci toate acestea nu fac decât să împiedice experimentarea prezentului de către client. 1997. incapacităţi .: "este greu". * De a împiedica intelectualizările.

dar. situaţiilor de viaţă propuse etc. ele condiţionează persoana în a rămâne mai mult în expectativă decât în acţiune . pe cât posibil. clientul nu face decât să nege ceea ce afirn1ase anterior şi. tehnicile şi procedurile pot fi considerate de jocalizare. care induc. focalizarea atenţiei poate fi realizată prin întrebări de genuy: "Ce simţi tu acum?"..* De a ajuta clientul afirn1aţiile centrează căutarea soluţiilor să reconvertească întrebările în afirmaţii. Întrebările presupun o cerere de ajutol'are şi chiar o neimplicare. "De ce-ţi aminteşte asta?". "cred".). să nu spună nimic..de la clasic la postmodern În abordarea gestalt clasică. pe parcursul consilierul îl face pe client să fie mai conştient de sine. p. de fapt. Mai impOltantă este atitudinea consilierului/ terapeutului. de ce-urile. să-şi asume responsabilitatea actelor sale şi să găsească modalităţi de a trăi mai eficient şi mai mulţumi tor. "e posibil". Toate acestea în relaţie cu trăirile afective.. De asemenea.. de obicei.. gândurile şi 11 2 . Acestea sunt doar unele dintre modalităţile prin care. Consilierul gestaltist orientează atenţia clientului spre această expresie pentru a decela exact ceea ce e neputinţă de ceea ce e nevoinţă. De multe ori. folosite cu o frecvenţă ridicată sunt neimplicante. a senzaţiilor epidermice sau interne. "Ce se întâmplă în corpul tău acum?". a ritmului respirator şi cardiac. convingelilor. prin expresii de genul "eu . căci rolul lor este de a centra atenţia clientului asupra sa (asupra senzaţiilor. relaţiilor. . Exerciţiile (cf. în gestalt se utilizează o serie de exerciţii care au funcţia de focalizare a atenţiei asupra a ceva. Deoarece pentru ca un client să devină autentic este nevoie ca terapeutull consilierul să fie autentic. evitându-se. gândurilor. Cuvintele care exprimă probabilitatea: "poate". justificări şi intelectualizări . I Tehnici de conştientizare corporal4 a tensiunii musculare. a mimicii şi pantomimicii etc. în spatele expresiei "nu pot" stă ideea "eu nu vreau". De ex. pe când ideea pe pwpria persoană şi o ajută să se angajeze în din afară. sentimentelor. şedinţelor.". 1997. 46-53) mai frecvent utilizate sunt: 1. * De a susţine clientul să se debaraseze de cuvintele "blocante". valOlilor. • Tehnici şi proceduri . Iolanda Miu'ofan. Învăţarea acestor tehnici nu este echivalentă cu succesul consilierii.

la nivel imaginativ. ca parte integrantă în arsenalul telmic al terapiei wuficării.. (idem op. 113 . Dacă ar fi să iei cu tine ceva sau pe cineva.. modificarea viziunii asupra vieţii. .. o resemnificare creativă şi o integrare a experienţelor blocante anterioare. Ca şi precedenta. de mediu. . fie pentru a pune în legătură pălţile Eului aflate în conflict... asupra sieşi şi a contactelor intemmane. Tehnica arată modul cum persoana face faţă siruaţiilor izolante şi poate constitui suportul pentm depăşirea unor probleme de viaţă. cu un zid .n. p. 2. Tehnica aceasta scoate în evidenţă percepţia de sine în relaţie cu mediul. modalităţile de relaţionare cu ceilalţi... Ce gândeşti? . Ce simţi? .. A fost creată de Perls şi o variantă a ei (top dog-under dog) constituie modalitatea prin care sunt puse "faţă în faţă" imaginea de sine reală cu imaginea de sine ideală. Rolul exerciţiilor de conştientizare corporală este de a face persoana mai conştientă de corpul său şi de modul cum îşi poate utiliza corpul ca să devină mai conştientă de ceilalţi . Prin componenta meditativ-creativă dirijată şi dinamizatoare Goc de rol simbolic). creativ şi matlllizant. pomind de la şi inspirată fiind de terapia gestalt. * ITehnica cubu~. Descrie-l. Este o tehnică. Ce simţi? . orientarea predominantă a personalităţii. Ce faci? Acţionează ca şi cum te-ai afla faţă în faţă cu zidul". în prezenţa şi cu provocarea gmpului-martor. 47). Tehnici de con tientizare a ectivă i relational * Tehnica scaunului o: ca suport fie pentru a experimenta dialogul cu persoane seumificative din viaţă... afectiv. Ce faci? . Instructajul exerciţiului este: "Te afli închis într-un cub . ce sau pe cine ai lua în cub?".-e r:-s-o-na-'J constă în descrierea de i-p către client a spaţiului personal aşa cum este perceput şi văzut în prezent. inclusiv a scenariului şi traiectoriei de evoluţie . a fost elaborată de Iolanda Mitrofan în cadml P. 47) şi este tot o tehnică metaforică prin care clienrul experimentează... p.amintirile pe care le evocă. o siruaţie de izolare. dezvoltând un compOliament nou. cognitiv şi acţional simultan. urmată de transpunerea dramaterapeutică şi focalizarea meditativă . ea pemute descoperirea unor resurse personale de a face faţă siruaţiilor blocante din viaţă. Tehnica poate fi utilizată însă şi în maniera clasică gestalt terapeutică.ta-~r hn -. metaforică prin care clienhll se confruntă. cit.-ic-a -r. De asemenea..exerciţiul stării de maltor asupra rolului experimentat corporal. * ITehnica zidu4: a fost elaborată de Iolanda Mitrofan (1997.-i-i-s-p-a-ţ-iu-l-u. * 'IT<-e.U. Instructajul exerciţiului este: "Te afli în faţa unui zid. blocajele sau disconfortul existente în relaţia eu-lume. o reuni ficare a polarităţilor şi o transfonnare personală care pennite autodeblocarea..sin1bol relevant pentru proiectarea atirudinii şi strategiei de a face faţă unui obstacol existenţial.E. Ce gândeşti? . clienrul focalizat resemnifică şi transfigurează spontan experienţa.rez-e. e-p-. imaginativ. Aceasta pem1ite o extensie spontană a conştienţei de sine. Plin acest exerciţiu sunt developate reacţiile emoţionale şi strategiile de confruntare cu obstacole existenţiale.

. precum şi rapOliarea. de activarea şi recanalizarea lor spontană către obiective sau acţiuni mai realiste şi eficiente. suport. * 'Tehnica" rămâi în starea respectivă'j constă în încurajarea clienţilor să prelungească o anumită stare (afectivă. dezirabil. cu pas. Menţionăm că toate cele trei tehnici originale fac parte din arsenalul "tehnie" şi procedural al terapiei unificării. pentm propriile elaborări. anterioară. Ce ai aflat chiar acum despre tine? Ce decizi să faci în continuare? Alege trei variante în care poţi face ce ai ales să faci . a găsi modalităţile de a o depăşi. Acţionează chiar acum. * 'Tehnica amplificării/ diminuărilj. Are puncte comune cu cea instructajul fiind unnătorul: "Ai pătnms într-o peşteră şi s-a blocat intrarea. capabil să-I "hrănească" emoţional şi să-i creeze montaje mentale pozitive care să-I ajute să facă faţă realităţii mai eficient.E. Funcţia exerciţiului este de a cunoaşte mai bine propriile emoţii... Deşi odată verbalizate ele conduc şi la o descărcare emoţională. * 'Tehnica peştera anteziei ei clientul experimentează imaginativ situaţii noi în care fie el. 2004. atitudini prin această "mărire" sau blocare conştientă. în general.. 2004). Ce gândeşti?.1. (v. Ce simţi?.. aşa cum simţi şi alegi şi fii conştient de felul în care îţi creezi experienţa. urmată de analiza şi conştientizarea resurselor autocreative. au constituit un model feliil de reconstmcţie şi de "individuare" treptată. etc. 2000. mai ales. exerciţiul vizează. Ce sens are pentru tine? Ce şi cum poţi face altfel? Ce efecte se produc? Cum sau în ce felle faci faţă? Ce sens au acum pentm tine? ..(lolanda Mitro[an. sentimente care n-au fost comunicate până în momentul respectiv.. conştientizarea deplină a pălţilor neacceptate din propria persoană .. Aceste tehnici reprezintă doar o fomte mică pmte din exerciţiile create şi practicate în P.V. Dar este momentul să precizez că multe dintre modalităţile clasice de lucru gestalt au stimulat ulterior dezvoltarea altor modalităţi tehnice. gânduri. 1 se cere clientului să exagereze sau să diminueze până la autointerdicţie exprimarea unor trăiri emoţionale sau idei. posturală etc. implicit. ele fiind parţial înrădăcinate în unele modalităţi tehnice apmţinând spiritului metodologie gestalt. Ce faci? . dar fiind utilizate ca tehnici provocative meditative transconştiente.) pentru a o cunoaşte mai bine şi. a clienţilor la principiul feminin (ce constă în oferirea de protecţie. se produce un efect autorestructurativ benefic. voluntară a lor. ca o terapie holistă postmodernă. Această modalitate de a utiliza meditaţia creativă (care declanşează nivelul transconştient de procesare şi resemnificare a informaţiilor şi a experienţelor trăite) este facilitată de reconstituirea simbolică prin improvizaţie dramaterapeutică. a unei anumite mişcări sau posturi. * 'Tehnica scenarizărizj: se referă la punerea în acţiune a unor gânduri." De multe ori. 114 * . exerciţiul evidenţiază dificultăţile de adoptare a identităţii feminine. fie celelalte personaje joacă un rol pozitiv. Observă-te pas. sprijin). iar în ceea ce ne priveşte. În consecinţă.

Dacă pentru psihanalişti visul reprezintă calea regală spre inconştient. implicit.E. Pentm a diminua ancorarea în scheme fIxe. 1969.U. după ce a precizat toate elementele negative ale acestora. clientul este pus să-şi imagineze opusul a ceea ce afll111ă. 4. o relaţie sau propria persoană din lumina a cel puţin 3 calităţi. ITames Simki~. Celelalte persoane din gmp (l0-15) aveau o conduită de observare a ceea ce se întâmpla cu protagonistul. de către client. Zinker) şi psihoterapia experienţială unificatoare (P. deci erau nişte benefIciari cumva in direcţi ai procesului de consiliere/ psihoterapie. * ITehnica metapoziţii/oa: este derivată din ~ehnica scaunului goij şi constă în experimentarea succesivă. * Psihoterapia de grup gestalt-creativă (J. Experimentarea din perspective "cât mai distanţate" a conflictului permite creşterea gradului de evaluare obiectivă a acestuia şi. În abordarea gestalt se aduce în prezent visul. fie prin implicarea imaginativă a clientului în contextul acestuia. IT. pentm gestaltişti visul este "calea regală spre integrare" (Perls. Visul conţine părţi de înţeles şi de asimilat. Perls.ITehnica reconverSlel gestaltist~: i se propune clientului să reconsidere un obiect. fIe prin dramatizarea lui în timpul şedinţei (în contextul consilierii/ psihoterapiei de gmp). rigide de gândire. Perls lucra cu un membru al grupului. apoi a celei care e martoră la discuţia celor două şi o evaluează. cât şi ceilalţi psihoterapeuţi au fost interesaţi atât de varianta individuală. Zinke~.lolanda Mitrofan) . şi simte şi apoi să conştientizeze efectele acestei potenţiale transformări în planul vieţii proprii. creează premisa unei abordări mai realiste a lui în viaţa reală. grupul este un trib care sărbătoreşte ceva foarte important. . situat în centm ("locul fIebinte"). gestaltişti 115 . A lucrat cu grupul gestalt (1976) folosind scenarii metaforice de grup. Reconsideră acest model.continuitate şi discontinuitate • Atât fondatoml gestaltismului. a rolurilor altor persoane. o situaţie. lLucnd cu visu4. * ITehnici de diminuare şi integrard. F. ca de exemplu: grupul este o navă spaţială. apoi rolul celei de-a treia care a văzut cum a fost evaluată discuţia de către martor şi aşa mai departe. 66). simţire şi acţiune. El a îmbogăţit maniera de lucru prin suportul creativ. creând un grup gestaltist în care toţi membrii erau implicaţi în procesul de consiliere/ terapie iar consilierul! terapeutul deţinea controlul. mai întâi a celei cu care se află în conflict. cât şi de cea de grup. el este o modalitate de întregire a Eului prin conştientizarea unor pă11i ascunse ale personalităţii. p.

constituit din părţile care îl alcătuiesc .Naufragiat într-o comunitate izolată. solidaritate-izolare. Efectele sunt transfiguratoare şi restructurante pentru scenariile personale. agresivitate. . "Fluviul". cum ar fi: " Casa" . cum ar fi: libeltate-constrângere. am continuat această linie metodologică. Iolanda Mitrofan şi Cristina Denisa Stoica. cât şi la nivelul dinamicii grupului.membrii grupului. La rândul nostru. "Sabotoriinteriori ". "Îngeri şomeri şi angajatm'i disperaţi ". v. ataşament. transformând-o într-o manieră personalizată. "Demoni cu C. Iolanda Mitrofan. roluri asumate în familie ·sau în comunitate. adaptare creativă vs. "Albă ca Zăpada şi Neagră ca Smoala". "Oceanul poluat". focalizat pe teme relevante pentru dimimicile de grup şi persOllale. cu punct de plecare în gestaltul creativ. "Salvarea habitatului sau a planetei "..[olanda Mitrofanl. toleranţă-intoleranţă etc. Să · sintetizăm 116 . un tunel în care a fost blocat un tren cu călători . transgeneraţionale şi colective (Iolanda Mitrofan. cu accent pe reconstrucţia relaţiei · Ego-Sine şi a dinamicilor de grup.abandon . "Concurs pentru angajare la Circ" etc. într-o viziune complementară şi asociată: trăire a experienţei de grup şi individuale în prezent. care se confruntă cu situaţia supravieţuirii) . analitic.grupul este un chip uman. familiale. improvizaţie creatoare şi joc transfigurator simbolic (Iolanda Mitrofan. asumându-şi prin dramatizare funcţiile şi caracteristicile proiectate asupra acelei păI1i asumate. relaţii. competiţie. "Chipul uman" . un organism. conflict. "Legenda personală în 7 zile ". urmate de analiză. 2004.autonoillie." " Situaţii-limită" (de ex. autorestructurare . 1997. manipulare. 2004) . holisticitatea abordării (consonanţa şi oglindirea pă11ii în întreg ŞI a întregului în parte. " Cercul magic". dependenţă. resurse în situaţii de criză. .gl'upul construieşte simbolic o casă în care fiecare membru este un aspect sau o parte al casei. principiile care stau la baza proceselor de grup de tip gestalt şi experienţial-unificator-restructurativ (cf. 2006). cooperare. "aici şi acum".E. 226). Astfel am creat în cadrul metodei pe care am denumit-o "psihoterapia experienţială a unificării" (P .U) o serie de scenarii simbolice care pennit improvizaţii dramaterapeutice unificatoare. p. atât la nivel individual. autenticitateinautenticitate. Conştientizează funcţii. ". conştientizare. autodistrucţie. prin metaforă şi scenariu metaforic. Temele drama terapeutice unificatoare permit lucrul simbolic. resemnificare. unificator al polarităţilor şi transfonnator.

efect de optimizare sau schimbare a scenariului personal de viaţă. improvizaţie creatoare melo-ritmică . focalizarea pe dinamica polarităţilor şi integrarea acestora. lut etc. modelaj. maturizarea cognitivă .Împărtăşirea experienţei. metaforă şi scenariu simbolic etc. investite ca imagouri masculin-feminin egalitare. ce Înseamnă mai mult decât suma individuale la un moment dat. dans. activarea resurselor personale şi interpersonale creative şi maturizante. expresivitatea comunicării şi stimularea empatiei ca resursă colectivă . care deblochează resursele creative şi adaptative. specifică acestei noi terapii. În grupul experienţial. utilizarea suportului creativ complex."starea de observator" conştient (în Gestalt). dramatizare. constructiv şi proiectiv (mişcare. grupul permite utilizarea unei serii de exerciţii deblocante şi unificatoare bazate pe mişcare. "starea de martof' transconştient (conştienţă extinsă) în P.desen. U. înrădăcinată însă . individual şi grupal (dinamica interrelaţională). foarte importantă este coeziunea. efect de autorestructurare şi dinamizare transfom1atoare. ele sunt adaptate contextului de grup. experimentarea acum şi aici. seminţe. . construcţie creatoare colectivă şi individuală dinelemente naturale . scoici. conştientizarea conştientizărilor unificarea intrapsihică şi intragrupală spontană şi creativă . folosirea experimentului de gmp de către un lider care se implică dinamic şi autentic sau de către o echipă polarizată pe roluri coterapeutice catalizatoare. Cu cât gruptll este mai coeziv.. În plus. postură. echilibrantă a grupului.pietre. în bună măsură. focalizarea pe experienţa trăită de către fiecare participant . frunze . În plus. cu atât membrii grupului se implică mai sincer şi mai profund în ceea ce se întâmplă în timpul şedinţelor. pictură.. Terapia unificatoare utilizează nivelul de operare transconştient facilitat de meditaţia creatoare. în grupul experienţial unificator se produce o extensie a conştienţei de sine şi o resenmificare autotransfiguratoare. atât în maniera gestalt. şi în prinCipiile teoretice gestalt.E. deschiderea. afectivă şi spirituală. 117 . autenticitatea. principiul oglinzilor şi interconexiunilor.de grup. contactul autentic dintre participanţi . creativitatea dinamicilor transformatoare. Evident. plastică . Tehnicile şi procedurile utilizate în grupurile gestalt ŞI 111 cele unificatoare sunt aceleaşi cu cele folosite în consilierea/ psihoterapia individuală . cât şi în cea unificatoare.

pe ceea ce simte. acţionează clienhll în prezent. redimensionează şi diversifică tehnic şi metodologic terapia gestalt. sănătoasă din punct de vedere fizic şi psihic este lill întreg. prin facilitarea unor interacţiuni autentice între membrii acestuia sau între terapeut şi client. atihldinea consilierului faţă de client şi maruritatea lui contează mai mult decât abilităţile lui tehnice. indivizii să avanseze către autenticitate şi dezvoltare personală. căci. ci este adus şi reconstiruit în prezent. gândeşte. Trecuhll nu este interpretat. în special prin unele modalităţi tehnice care au permis dezvoltări şi transformări ulterioare benefice terapeutic. dezvoltă.holism": persoana n01mală. • Terapia experienţială unificatoare. o unitate a fizicului şi psihicului. 118 . Când spunem gestaltism. procesul de consilierel psihoterapie gestaltist nu trebuie considerat o sumă de tehnici.Lucrul cu grupul. Ca şi în celelalte abordări experienţiale. Abordarea gestaltistă aduce în atenţie o dimensiune umdamentală a omului creativitatea. Grupul gestaltcreativ a inspirat şi facilitat în cea mai mare măsură grupul experienţial unificator de dezvoltare personală. Ceea ce este nerezolvat şi "deschis" în trecut ("afaceri nefinalizate") este transpus în prezent şi retrăit "aici şi acum" pentru a se închide şi vindeca. ca o nouă contribuţie în peisajul ştiinţific românesc şi internaţional. intrând.. creativitatea este "calea regaIă". Concluzii • Melitul plincipal al abordălii gestaltiste este accenhll pus pe ideea de . Ea se adaptează continuu şi creativ influenţelor mediului. în efOltul persoanei spre mahmzare. poate fi o poartă pe care. ca şi elaborarea terapiei unificării. spiriruală şi transpersonală. ca în orientarea psihodinamică. implicit ne gândim la integrarea polarităţilor. îmbogăţind-o cu o dimensiune meditativ-creativă specifică. • • • • Deşi în această abordare se folosesc o varietate de tehnici şi proceduri. adaptează. Procesul de consilierel psihoterapie este centrat aici şi acU/n.

!Egogram~ estel:eprezentare grafică a cantităţii de energie pe care o conţine starea Eului. o modalitate de a cât şi celorlalţi. Este divizat în Părinte Critic şi Părinte Afectuos. Persoanele au egograme specifice datorită energiei de care dispun precum şi modalităţii de distribuţie a acesteia între cele 5 stări ale Eului. lM. introiectarea nonnelor. În cazul personalităţilor nonnale stările Eului sunt distincte. ~tările Eulu4 În fiecare individ există 3 stadii ale Eului. I'-S-ta-d-il-ll-E-u-h-li-P-ăr-'i-nt-'~ implică. ea se realizează pe baza scăderii intensităţii celorlalte stări. IStadiul Eului Adulg reprezintă o instanţă obiectivă. .întăriri compOltamentale. .4. libertate. ~cenariul de viaţ~: se structurează încă de timpuriu. jocuri psihologice. Bemel şi este continuată şi dezvoltată de ITh. Dusay şi K. Doru . Dusa~. Berne asupra Analiza tranzacţională este atât o teorie asupra personalităţii umane. cât şi un sistem de consiliere/ psihoterapie.modalităţi de stucturare a timpului. active. Haris. ca în cazul tulburărilor delirante. cât şi unei funcţionări defectuoase. dinamice şi observabile: stadiul Eului Copil. simţi şi acţiona. egograme. Copilul Liber este caracterizat prin spontaneitate. căci cantitatea de energie a individului rămâne constantă. Îşi are originea în lucrările lui lE. impulsivitate. realistă. o dominanţă a unei singure stări a Eului sau o exc1udere a uneia sau a două stări). atitudinilor şi credinţelor de la proprii pălin~ sau de la alte figuri parentale.stările Eului. regulilor morale. IStadiul Eului CopiII: este structurat confonn pattern-urilor din copilărie şi este divizat în Copil Liber şi Copil Adaptat.M. Stadiul de Copil Adaptat înseanmă confoffi1ism şi complezenţă. în Ul111a interacţiunilor cu părinţii sau cu alte persoane. tranzacţii psihologice. logică. Hrănitor. al Eului Adult şi al Eului Părinte . iar Pălintele Afectuos presupune grijă şi empatie faţă de ceilalţi. atât 119 reprezintă sieşi. Fiecare stadiu reprezintă o modalitate specifică de a gândi. Personalitatea sănătoasă presupune o dezvoltare al111onioasă şi distinctă a tuturor stărilor Eului. curiozitate şi creativitate. Abordarea tranzacţională. Teoria asupra personalitătii se bazează pe o serie de concepte: . personalităţii umane Concepţia lui E. Atunci când energia unui sistem creşte. scenarii de viaţă. cu o trecere rapidă de la o stare a Eului la alta. şi structura realitatea prin atribuirea de roluri. Disfuncţiile personalităţii pot fi datorate atât unor structuri patologice ale stadiilor Eului (putem avea un amestec al stadiilor Eului. Părintele Critic este starea Eului caracterizată prin criticism şi autoritate. neafectivă.

stimulări şi între stadiile Eului apa11inând a două persoane. .Buzducea (1997. 3. .K. K. ~ltăririle comportamentah4 Fiecare stadiu al Eului are nevoie de Întăriri (stroke) pentru a se fixa. dezaprobare).Tu eşti O. Eu nu sunt O.K. . K. Când doi oameni comunică. Eu sunt O. Eu nu sunt O. 120 . Se copilărie nOffi1ală. Hanis. Comunicarea. Eu sunt O. aprobare) sau negative (critică. 4. De obicei se întâlneşte la persoanele care au fost tratate în timpul copilăriei cu brutalitate. Este un scenariu sănătos de viaţă. ÎntăriIile pozitive sunt superioare. tranzacţionează cele 6 stări ale Eului. Tranzacţiile pot fi: * IComplementar~: vectorii tranzacţionali sunt paraleli. K. . Este un scenariu "depresiv" de viaţă care se formează la cei cărora nu li s-au îndeplinit nevoile nmdamentale în copilărie. 149). iar întălirile negative sunt de preferat lipsei întăIililor. citându-l pe Th. Ex 1: răspunsuri s ) ( R Corina (Eul Adult): De unde ai cumpărat pâinea? Dan (Eul Adult): De la alimentara din colţ.K. Este un scenariu de inutilitate. întâlneşte la oamenu care au avut o 2. fericită. ITranzacţiil~: unităţi de comunicare interpersonală.Tu eşti O. p. Răspunsul vine de la stadiul Eului căruia i-a fost adresată întrebarea şi se întoarce către stadiul care a trimis stimulul. K. Se întâlneşte la persoanele care au fost tratate în copilăria timpurie cu indiferenţă şi ironie. în cazul tranzacţiilor complementare. Este specific psihoticilor.Tu nu eşti O. distinge 4 scenaru existenţiale: 1.Tu nu eşti O. Scenariu paranoid de raportare la realitate.K. Întărilile pot fi pozitive (laudă. poate continua mult timp.

Adu-mi tu. 4: 121 . alta decât cea care a trimis stimulul. EX.2: s ) ( R Viorica (Eul Copil): Mi-e aşa o lene.3: Alexandra (Eul Copil): Mi-am pierdut cerceii! Ce mă fac?! Florin (Eul Părinte): Stai liniştită.EX.răspunsul nu mai vine de la starea Eului care a primit mesajul şi se adresează unei stări a Eului. te rog. Îţi voi cumpăra eu alţii! * ~ncrucişatel . cana cu Comel (Eul Copil): Răsfăţato! apă! EX.

Sunt conduse de către Eul Adult. Se învaţă în familia de origine. să nu fie prezentă. mental. dorinţelor. păreri despre diverse subiecte. Există un mesaj deschis. ci doar le generează. Jocurile nu rezolvă problemele. psihologic. b) Ir-R-ih-l-a-Iu-r-il-'~ . ce presupune exprimarea sinceră a sentimentelor. implicit.presupun existenţa unor obiective şi consumul fizic şi intelechIal necesar pentru atingerea lor.sunt fomle de comunicare programate culhlral.se desfăşoară pe două planuri simultane: unul explicit şi unul ascuns. Pot fi considerate strategii de E.cea mai plăcută modalitate de struchlrare a timpului. Fiecare persoană are un repelioriu de jocuri. c) !Discuţii tematic~ . Din punct de vedere fizic o persoană poate aparţine unui gmp dar. gândurilor. şi unul ascuns. în acelaşi timp. de la un gmp la altul. aparţin Eului Părinte şi sunt îndeplinite de Copilul Adaptat. sunt reactivări ale strategiilor folosite în timpul copilăriei. fără motive ascunse. f) IIntimitate~ .ieşirea din sfera relaţiilor interumane prin reverii.modalităţi de petrecere a timpului într-un anumit grup în care se schimbă anumite opinii. depresie sau chiar autism. social. e) ~ ocuril~ .se realizează în timpul comunicării desfăşurate pe două nivele: social şi psihologic. diferă de la o regiune la alta. de scurtă sau lungă durată. a două nivele ale comunicării: cel social şi cel psihologic. fantasme etc. Sunt conduse de către Eul Părinte sau Eul Copil. sunt detemunate de scenariul existenţial al persoanei şi relaţionările interumane. sunt simple sau complexe. Qocurile psihologic~ presupun activarea. Beme elaborează o tipologie în care introduce 6 modele de struchlrare a timpului: supravieţuire. Este o comunicare sinceră. a) IRetragere~ . d) IActivităţil~ .Costel (Eul Adult): De unde ai cumpărat pâinea? Elena (Eul Părinte): De unde puteai foarte bine s-o cumperi hl când ai venit acasă! * IUlterioar~ . Sunt comunicate nonverbal sau prin mijloacele verbale extralingvistice şi pot genera jocuri psihologice. Retragerea poate duce la singurătate. Sunt mecanisme defensive construite pe baza experienţelor din copilăria timpurie când s-a apelat la acestea pentru a obţine recunoaşterea. IModalităţi de structurare a timpuhllj. De regulă planul deschis presupune mesaje Adult-Adult iar cel implicit mesaje Părinte-Copil sau CopilPărinte. Oamenii joacă întotdeauna unul dintre cele trei roluri: 122 .

realizarea unor activităţi care să dezvolte caracteristicile stadiilor Eului slab dezvoltat.K. . evidenţierea şi Întreruperea jocurilor psihologice.. 1997. El fundamentează această abordare pornind de la extraordinara intuiţie a valenţelor terapeutice ale teatrului. cât şi în grup . Psihodrama clasică Fondatorul psihodramei este ~. stau Ia baza disfuncţiilor comunicării. 123 .se decodifică mesajele ascunse din cadrul relaţionărilor cu alte persoane. deci nu ii valorizez.K. • Procesul de consiliere/ psihoterapie bazat pe analiza tranzacţională Acest model de consiliere se bazează pe teoria descrisă anterior şi are următoarele scopuri: personalităţii umane modificarea scenariilor de viaţă . 5. echilibrarea egograme1or prin transfer energetic de la cele mai putemice la cele mai slabe. împreună cu aceste 3 roluri. p.1. Metodele şi procedeele utilizate în analiza tranzacţională (conform D. 3. MorenOl. Ieşirea din această triadă nevrotică Înseamnă conştientizarea jocurilor şi înlocuirea lor cu o comunicare autentică. rolul de victimă: eu nu sunt O. Buzducea. jocul de rol. deci sunt un Înfrânt.pentru înţelegerea Eului de Copil al clientului. Pe parcursul vieţii victima va căuta un persecutor care s-o Înfrângă şi un salvator care să o ajute să-i confirn1e neputinţa. analiza jocurilor psihologice . rolul de salvator: ceilalţi nu sunt O. deci le ofer sprijin. Aceste trei roluri funcţionează în relaţie de interdependenţă şi sutit interşanjabile . a apariţiei conflictelor şi chiar a tulburărilor de tip nevrotic.L. rolul de persecutor: ceilalţi nu sunt O. Modelul de consiliere poate fi aplicat atât individual. Jocurile psihologice. 157) sunt: regres ia de vârstă .. 2.K.

Vntâlnire~. 366). doi actori umani care se vor Înfierbânta de spontaneitate. ceea ce permite exprimarea liberă şi spontană a cauzelor care au dus la dereglarea lui psihică şi socială" (P. în sensul că energia eliberată de persoană prin intermediul spontaneităţii poate deveni fundamentul actului de creaţie. Şedinţa de psihodramă moreniană are trei momente: încălzirea. Există două concepte cheie ale psihodramei care o individualizează pe aceasta de celelalte abordări de grup: spontaneitatea şi întâlnirea. 1974. prin care individul interpretează diverse roluri sociale. cât şi compo11amentul persoanei în diferite situaţii problematice. 124 . Încălzirea se realizează prin exerciţii şi discuţii şi se creează o ambianţă de spontaneitate. cu ajutorul jocului de rol. Boria. scenică. Spontaneitatea este strâns legată de creativitate. pune în scenă o întâmplare din viaţa lui sau una imaginată de e!. Creativitatea este legată de genotip. reale sau imaginare. slăbiciunile şi defectele lor. sunt explorate atât conţinuturile vieţii psihice. reprezentarea discuţia fmală. conducătorul gmpului. Golu. Pentm Moreno jocul de rol nu are numai funcţie diagnostică. Astfel avem: protagonistul. doar În pal1e conştienţi de scopurile lor reciproce" (G. Rolurile din psihodramă sunt bine delimitate. p. Eul auxiliar. ~ontaneitate~ reprezintă adaptarea promptă atât la nevoile interioare. ea nu poate fi influenţată. crescând capacitatea de adaptare optimă a persoanei la solicitările mediului din care face palie. Esenţa întâlnirii moreniene constă în autenticitatea relaţiei dintre persoane. Astfel. cu ajutorul Eului auxiliar şi al auditoriului. În reprezentarea scenică protagonistul (o persoană din gmp). două persoane în aceeaşi stare de spontaneitate pot să nu fie la fel de creative. de încredere în sine şi în alţii . La discuţia [mală fiecare dintre cei prezenţi comunică protagonistului ce emoţii a trăit şi cu ce imagini au fost asociate acestea . 1996.Psihodrama este un model de consiliere/ psihoterapie de grup în care. "Într-o întâlnire cele două persoane sunt prezente în spaţiu cu toate fOIţele. Ea poate fi indusă prin crearea unui cadru optim. ci şi una ameliorativă. 31). cât şi la cerinţele realităţii. auditoriul.jocul scenic. La discuţia finală participă întreg auditoriu!. Modalităţile de desfăşurare a psihodramei creează premisele spontaneităţii persoanelor şi întâlnirii autentice între oameni. p. Psihodrama se bazează pe . terapeutică.

Jucând un anumit rol. Auditoriul .o persoană care se identifică cu protagonistul şi exprimă ceea ce acesta nu reuşeşte.o persoană joacă rolul alteia cu care. al auditoriului şi prin intermediul jocului de rol îşi explorează interioritatea psihică. cât şi în cea de grup.este ales de protagonist pentru a juca un rol în reprezentarea scenică . privindu-se în "oglindă". Conducătorul .Jucat" de un Alter Ego. 1997.consilierul! terapeutul. 1996. p. o modalitate de cunoaştere a vieţii psihice. ttocul de ro~ îl implică pe individ ca un tot: cognitiv. ea poate învăţa modalităţi de relaţionare adecvată şi eficientă. 280). Ea se poate utiliza în combinaţie cu alte metode de consiliere/ psihoterapie sau ca sistem de consiliere/ psihoterapie de sine stătător.Protagonistul . care ulterior au fost preluate şi adaptate şi de alte orientări de consiliere/ psihoterapie: 1) ""Iin-v-e-r-si-u-n-e-a-d-e-r-o-'~ . Poate fi folosit ca o modaliate centrală de abordare a problemelor clientului (şi aici avem de a face cu psihodrama) sau ca adjuvant al altora. 2) Idublull . Badea. Eul auxiliar . reprezintă o modalitate de exprimare a conflictelor interpersonale. Psihodrama . în viaţa de zi cu zi. precum şi "mijloc de perfecţionare personală" (V. în acelaşi timp. Jocul de rol poate produce modificări în sfera personalităţii.ceilalţi membri ai grupului care nu sunt implicaţi direct în conducătorului şi reprezentaţie. interacţionează • Procesul de consiliere/ psihoterapie bazat pe jocul dramatic Jocul dramatic se poate utiliza atât în consiliereal psihoterapia individuală. p.este acela care. Modificând imaginea de sine apar schimbări în sfera comportamentală. De asemenea. el este "regizorul" reprezentaţiei şi analistul materialului ce apare pe parcurs. Cun1 se explică aceasta? Comp0l1amentul unei persoane reflectă şi imaginea de sine a ei. 3) loglind~ . afectiv şi comp0l1amental (Irina Holdevici. de obicei. cu ajutorul Eurilor auxiliare. el poate descoperi aspecte necunoscute despre sine. într-o abordare eclectică .protagonistul priveşte o scenă în care el este . 165). însuşirea 125 . În psihodramă sunt utilizate o serie de ~ehnici psihodramatic~. persoana poate afla mai multe despre sine şi.

p. p. dar sunt folosite variabil de majoritatea orientărilor şi metodelor terapeutice. 1999. Între educaţie şi psihoterapie" (Editura SPER. Tehnici sugestive şi de meditaţie creatoare Tehnicile sugestive.lll10r schimbări comportamentale produce ajustarea imaginii de sine în conformitate cu noua situaţie. Am optat pentru prezentarea tehnicilor de relaxare aşa cum apar ele sistematizate şi comentate în lucrarea lui Cătălin Nedelcea şi Paula Dumitru "Optimizarea comportamentului profesional. care la rândul său va afecta comportamentul" (Irina Holdevici. încorporat. cu ceea ce crede despre sine persoana. De exemplu. cele umaniste (experienţiale şi holiste) incluzându-Ie după necesităţi în demersul procesului terapeutic. considerată B. cu suport sugestiv. clasice sau ericksoniene (bazate în mai mare măsură pe metaforă). modelul comportamental asimilat antrenează modificări emoţionale ŞI intelectuale. Majoritatea lor pornesc de la unitatea şi conexiunea funcţională dintre planul psihic şi cel somatic. a observat apariţia anumitor senzaţii corporale la pacienţii cu care lucra şi pe care aceştia le relatau la ieşirea din transă. în special cele de relaxare. Abordările holiste au o predilecţie specială pentm utilizarea meditaţi ei creatoare şi a tehnicilor de integrare psihosomatică. din care vom prelua în continuare unele pasaje semnificative. intră în sfera metodelor de autoreglare şi chiar de autoprogramare psihică. precum şi a lll10r modalităţi hipnoterapeutice. Schultz. Este vorba despre 126 . "Multe sisteme şi telmici de relaxare Îşi au originea În practicile meditative orientale de tip yoga sau în practica hipnozei terapeutice. consilierea/ psihoterapia prin joc dramatic nu trebuie numai o modalitate de a achiziţiona noi deprinderi ŞI comportamente. va fi explicat. 167). devenind un nou element al concepţiei faţă de sine. 1996. Majoritatea sistemelor clasice de relaxare pornesc de la această asemănare cu hipnoza şi utilizează tehnici de tip inductiv. la fel cum orice destindere musculară va fi urn1ată de efecte de relaxare pe plan psihic. 134-144). inclusiv comp0l1amentalcognitivă şi psihodinamică (vezi hipnoanaliza). "Comportamentul care nu corespunde cu modul de a fi. astfel că. Ea are efecte mai profunde asupra personalităţii. practicând hipnoza fracţionată. Orice stare de tensiune psihică va avea o componentă somati că. [n concluzi~.

senzaţiile de căldură şi greutate, pe care le-a integrat în trainingul autogen, unde demersul este invers: se sugerează apariţia respectivelor senzaţii pentru a obţine prin aceasta o stare de tip hipnotic. Nu toţi psihologii sunt de acord însă cu faptul că trainingul auto gen intră în aria sistemelor de relaxare de tip hipnotic, însă, în general, adepţii hipnozei terapeutice tradiţionale consideră starea de relaxare ca tranzitorie către transa hipnotică. Până în acest moment reţinem că tel111enul de relaxare poate denumi fie starea, fie tehnica, mijlocul de obţinere a stării. Starea de relaxare intră în sfera stărilor modificate de conştiinţă, după unii autori ea fiind mai aproape de starea de veghe, iar după alţii mai aproape de cea hipnotică. Instalarea sa este acompaniată de apariţia unor modificări fiziologice şi senzoriale: scăderea ritmului cardiac şi respirator, relaxare a musculară, senzaţii de greutate şi căldură în corp şi membre, precum şi a unora psihologice: starea de calm şi bine subiectiv, diminuarea tensiunilor interioare, a anxietăţii, potenţarea capacităţilor imaginative şi asociative etc. Relaxarea reprezintă prin sine o experienţă pozitivă , plăcută şi sanogenă pentru persoană, iar practica ei regulată are pe termen lung efecte de ameliorare şi optimizare a stării psihice generale, a tonusului şi dispoziţiei afective a individului, a stării de sănătate psihică şi somati că sau chiar dispariţia unor simptome precizate. Ea se asociază cu creşterea încrederii în sine, o imagine pozitivă despre propria persoană şi diminuarea experienţelor afective negative. Prin posibilitatea de a fi practicată relativ uşor aproape de orice persoană interesată şi în condiţiile în care această practică este constantă, relaxarea devine un important mijloc de autoreglare, deloc de neglijat în condiţiile stresului inerent vieţii acestui sfârşit de mileniu. Există deci două aplicaţii sau finalităţi majore ale practicării tehnicilor de relaxare: terapeutică şi de autoreglare" (op. cit. , p. 134-135). Utilizarea unor tehnici de relaxare răspunde unor necesităţi de optimizare personală, de destresare. Persoanele cu fISC crescut de suprasolicitare, cu activităţi de conducere sau cu răspunderi decizionale deosebite, chirurgii şi medicii care asistă persoane aflate în iminenţa morţii sau cu boli incurabile, piloţii, persoanele din serviciile secrete sau de poliţie, cele care asigură paza şi reeducarea celor din penitenciar efectuează munci cu valenţe extrem de stresante, iar practica relaxării poate face ca acest stres să scadă în timp sau chiar să dispară. Să nu uităm că reacţia la stres este holistică , a organismului ca întreg, şi că stresul poate fi cauza multor boli (cele denumite în limbajul curent prin sintagma "pe fond nervos" sau tulburări nevrotice). Reacţia la stres este de asemenea personală, individualizată, ea depinzând în mare măsură de modul În care individul percepe o situaţie, cu toate că există şi stresori generali, cum ar fi poluarea, zgomotul sau evenimentele de tip traumatic.

127

Reacţia la stres urmează modelul sindromului general de adaptare descris de H. Selye şi are 3 faze: de alannă - prima confruntare cu situaţia şi declanşarea procesului de căutare a soluţiilor; de rezistenţă - poate fi uneori foarte lungă (mai mulţi ani), în care persoana şi-a elaborat o strategie de a face faţă stresului, dar care funcţionează cu consum energetic şi substanţial; de epuizare - echivalentă cu apariţia bolii, a nevrozei, iar în cazurile de experiment de laborator pe şobolani, chiar a m0l1ii. Telmicile de relaxare sunt utilizate nu doar în prevenţia şi reducerea reacţiilor la stres, ci şi în tratarea anumitor afecţiuni, psihice şi psihosomatice. Indicaţia de elecţie este tulburarea anxioasă. În psihoterapia experienţială se utilizează de obicei tehnici de relaxare dinamică, activă, care se aplică pe fondul stării de veghe, precum şi tehnici de tip meditativ, în care accentul este pus pe focalizarea succesivă a atenţiei asupra a diferite aspecte, până la focalizarea pe un singur element. Un argument pentru valoarea adaptativă a practicării meditaţi ei ar putea fi, dincolo de întreaga istorie a disciplinelor orientale, tendinţa relativ recentă din S.U.A. de a utiliza meditaţia ca mijloc terapeutic asociat celorlalte intervenţii medicale şi aplicabil în aproape toate tipurile de afecţiuni (idem op. cit., 1999, p. 135).

Literatura descrie o gamă variată de metode de relaxare. Irina Holdevici (1995) prezintă două clasificări ale acestor metode: • Clasificarea lui E. de Winter (1963), care utilizează 2 criterii: a. criteriul raţional, după care desprindem între metode ştiinţifice, psihologice, medicale şi metode empirice, extramedicale; b. criteriul conceptual, rezultând metode: analitice (Jacobson), sintetice (Schultz) şi eclectice (antrenamentul psihoton). • Stovskis şi Wiesenhuter (1963), care desprind: a. metode active, în care subiechll are un rol important; b. metode pasive, în care accentul cade pe terapeut (de tip hipnotic).
Aceeaşi largă circulaţie:

autoare face o trecere în

revistă

a sistemelor de relaxare de

. lRelaxarea analitică - Jacobso~ Starea de relaxare este definită ca absenţă a oricărei contracturi musculare. Telmica presupune parcurgerea unor faze succesive, de la relaxarea musculară la cea psihică. Subiectul face exerciţii de conştientizare a tensiunii musculare, exerciţii de contractură a diferitelor grupe musculare, de relaxare diferenţiată pe grupe de muşchi, de conştientizare a tensiunilor musculare reziduale produse de stările afective. Finalitatea este ca subiectul să-şi controleze tonusul muscular, să se relaxeze, să-şi controleze practic propriile
stări emoţionale.

128

.IAntrenamentul auto gen - Schult~ Probabil cel mai răspândit sistem de relaxare, cuprinde exerciţii organizate în 2 cicluri, menite a produce subiectului o serie de senzaţii de destindere, greutate in corp şi membre, căldură in corp şi pleoape, răcirea frunţii (în primul ciclu) şi de calmare şi control al respiraţiei şi ritmului cardiac (in cel de-al doilea) . Cel de-al doilea ciclu al antrenamentului autogen poate fi practicat numai sub indrumarea unui specialist atestat în această metodă . • IAntrenamentul psihofiziologie - Ajuriaguer~ Este o metodă clinică derivată din antrenamentul autogen, care porneşte de la premisa că orice emoţie se traduce in modificări de tonus muscular. Importante sunt controlul musculaturii striate şi aprofundarea relaţiilor interpersonale medic-pacient. .lHipnoza activă în trepte - Kretschmed Utilizată mai ales în clinica de psihiatrie, vizează abordarea inconştientului profund al pacientului. Se procedează în paşi : 1. inducerea relaxării prin sugestii de căldură şi greutate; 2. inducerea hipnozei prin tehnica fixării privirii; 3. aplicarea terapeutică a hipnozei; 4. lichidarea relaţiei terapeutpacient şi practicarea individuală a relaxării de către pacient. .IReglarea activă a tonusului - Stovskisl În cadrul acestei metode subiectul este solicitat să coopereze la ameliorarea senzaţiilor sale, prin autoeducaţie voluntară . Relaţia cu acesta este mai degrabă conti·actuală . • I elaxarea dinamică de tip sofrologic - Cayced~ R Sofrologia este o disciplină ce studiază modificarea stărilor de conştienţă, indiferent de sursa acestora. Autorul a încercat o sinteză între relaxare, hipnoza medicală şi practicile de tip oriental, propunând un sistem ce cuprinde exerciţii de respiraţie, mişcări simple, exerciţii de relaxare musculară , focalizarea atenţiei asupra funcţiilor organismului . • Pedagogia relaxării - G. Alexander • Tensiunea dinamică - Atlas • Antrenamentul de conştientizare senzorială - Gindler • Relaxarea funcţională - Fuchs • Tehnica mişcărilor pasive - Michaux • Tehnica răspunsurilor "relaxate" - Benson După cum se poate observa din cele de mai sus, peisajul tehnicilor de relaxare este extrem de variat în practica psihologică. Propunem mai jos câteva exemple de exerciţii de relaxare relativ simple, care după o perioadă scmtă de exersare pot fi utilizate fără ajutorul unui trainer.

129

1. Relaxarea

bazată pe

destinderea

musculară

Acest tip de exerciţiu are o componentă sugestivă, starea de relaxare fiind obţinută Plin sugerarea destinderii musculare. Cătălin Nedelcea concepe şi prezintă în c~1ea sa, scrisă în colaborare cu Paula Dumihu (1999, p. 137-141) o serie de exerciţii orginale, pe care le prezentăm în continuare, ca posibile exemplificări de tehnici sugestive, implementate de autor în activitatea de dezvoltare personală cu grupuri de dezvoltare personală în manieră experienţială. El le-a testat validitatea în activitatea sa practică, ceea ce ne detennină să le repunem în atenţia cititorului interesat. ,,Maniera de a sugera aceste senzaţii începând de la picioare, continuând cu braţele, tnmchiul şi capul ne este proprie, iar eliminarea disconfortului, a tensiunii prin inlaginarea membrelor ca nişte tuburi elastice plin care acestea se scurg şi ies din corp este o valOlificare a unei idei apa11inând unui fost coleg de facultate", mărtmiseşte autorul. Am ales acest exerciţiu datOlită bunelor rezultate obţinute cu el, atât în lucrul personal, cât şi în lucrul cu alte perS0a11e.

Instructaj - subiectul stă aşezat Într-o poziţie comodă, cu ochii închişi. Am să te rog să fi atent ce anume se întâmplă cu tine în aceste nlOmente, fi atent la senzaţiile pe care le simţi în COlp, la punctele de contact cu exteriorul şi la relaţiile pe care le stabileşti cu exteriorul. Acum poţi fi atent la ceea ce se întâmplă în jur, la toate sunetele pe care le auzi, mirosuri, atingeri şi vei constata că, pe măsură ce te preocupi de ele, acestea vor deveni tot mai estompate, mai puţin importante, !nai Îndepărtate, dar fără a dispărea complet, astfel Încât poţi fi atent numai la tine, la ceea ce simţi. Dacă poziţia în care stai nu este cea !nai bună, schimb-o, astfel încât să te poţi simţi atât de bine cât doreşti. Îţi laşi picioarele să se destindă, să se relaceze, muşchi cu muşchi, începând de la şolduri şi până în vâ!ful degetelor, le relaxezi tot mai mult şi-ţi imaginezi că acestea sunt ca nişte tuburi elastice, prin care disconfortul, oboseala, tensiunea din cOlpul tău se scurg şi ies afară, le poţi simţi cum curg, ies şi se pierd. te simţi tot mai calm, mai bine şi mai relaxat. Îţi îndrepţi acU/n atenţia asupra mâinilor tale şi le laşi să se destindă, atât cât vrei, destinzi fiecare muşchi şi articulaţie, începând de la umăr şi până în vârful degetelor. Îţi imaginezi că şi mâinile sunt ca două tuburi elastice, moi, prin care ultimele rămăşiţe de tensiune din corpul tău curg, ies afară prin zona degetelor şi se pierd, simţi cum te relaxezi, atât de mult cât doreşti. Corpul tău este şi el destins acum, e liniştit şi calm. Destinzi cOlpul tot mai mult, aşa Încât să te simţi atât de bine cât vrei. Destinzi spatele, fiecare muşchi, apoi abdomenul şi toracele, după care îţi îndrepţi atenţia asupra gâtului. Relaxezi toţi muşchii gâtului, îi laşi moi şi liniştiţi, să se odihnească după oboseala pe care au acumulat-o, astfel Încât să se simtă foarte bine.
130

Relaxezi acum capul, începând din creştet; dacă în capul tău 171ai tensiune sau disconfort le laşi să coboare uşor, să curgă. pentru a le da afară prin cele două tuburi moi ale mâini/ar. Acum cOlpul tău este În întregime relaxat, te sirnţi bine. calm şi armonios. Poţi alege să te destinzi şi mai mult sau să rărnâi În starea În care te afli. aşa cum vrei. Rămâi câteva minute în această stare, te simţi bine, te odihneşti, eşti calm şi armonios. După 4-5 minute: Conştientizezi acum toate modificările care ali apărut În corpul şi În starea ta pe parcursul acestui exerciţiu, după care Începi să-ţi îndrepţi din nou atenţia asupra a ceea ce se întâmplă în jurul tău, ceea ce te face să fii din nou atent la tine, la cOlpul tău care se silnte bine şi odihnit. eşti pe deplin conştient de corpul tău. Începi acum să revii uşor din starea de relaxare, simţi cum tom/sul tău creşte tot mai mult, ca şi dorinţa de a te mişca, de a fi activ. Revii uşor la starea ta firească, te simţi bine şi odihnit. În momentul În care simţi că este necesar. deschizi ochii, te mişti, te Întinzi şi-ţi dezmorţeşti cOlpul, aşa Încât orice urmă a relaxării să dispară, după care îţi poţi relua liniştit locul şi activitatea.
există Încă

2. Relaxarea prin

conştientizarea

tensiunilor fizice

Instructaj 1 - se cere subiectului(ţilor) să se aşeze Într-o poziţie relaxată şi să facă tot ce consideră necesar pentru a se simţi cât mai bine în această poziţie: slăbirea curelei, a şireturilor, apelul la o pernă sau chiar modificarea poziţiei. Poţi Închide ochii acum. Lasă-ţi muşchii să se destindă, relaxează întreg cOlpul şi verifică Încă odată dacă poziţia în care stai este cea mai comodă. Îţi îndrepţi atenţia uşor, fără a te grăbi, asupra a ceea ce simţi. Explorează cu atenţie toate zonele cOlpului tău fără a pierde vreuna din vedere şi sesizează dacă mai există zone, locuri unde simţi tensiune sau discol?fort, poate le-ai găsit sau poate mai ai nevoie să cauţi. Dacă În corpul tău nu există nicio zonă tensionată, caută acea zonă care este cel mai puţin relaxată. Analizează cu atenţie senzaţiile pe care le ai În acea parte a cOlpului, explorează-le şi află ce simţi în legătură cu ele, ce stare psihică îţi produc. Este posibil să simţi unele emoţii sau prin minte să-ţi treacă unele gânduri, continuă să-ţi explorezi acea parte a corpului care este tensionată sau nwi puţin relaxată şi conştientizează ce stare experimentezi. Amplifică uşor această stare, astfel încât ea să devină Illai clară, mai bine sesizabilă. Amplţjic-o şi mai mult, .fă-o să devină cât de puternică poţi. Acwn poţi s-a explorezi şi mai bine. ia cunoştinţă de ceea ce trăieşti, află ce Înseamnă pentru tine, caută să afli mai mult despre această stare.
comodă,

131

acum ce poţi face ca această stare să scadă în intensitate şi chiar să dispară definitiv, poate îţi va fi de folos ceea ce ai făcut pentru a o amplifica sau poate ai nevoie de altceva, poate vei acţiona dinspre fizic spre psihic sau invers, este bine oricum ai proceda. Află cum anume poţi face ca această stare să dispară definitiv, poate ai făcut-o deja sau poate mai durează puţin. (Eventual se poate solicita subiectului un semnal ideomotor la finalizarea acestei activităţi). Orice urmă de tensiune a dispărut din corpul tău, te simţi bine, peJj'ect relaxat şi liniştit. Rămâi o vreme în starea aceasta. După 4-5 minute: Acum poţi începe să-ţi revii uşor din relaxare, eşti odihnit şi calm, revii uşor la starea ta firească, te simţi tot mai activ, când doreşti poţi deschide ochii, te poţi mişca, te întinzi, te dezmorţeşti, le simţi bine.
Această tehnică necesită o precizare. În mod uzual prezenţa unor zone

Află

tensionate pe plan fizic, muscular, în condiţiile relaxării (subiectul trebuie să. caute o poziţie relaxantă, să se aşeze mea, să facă ceea ce crede că e necesar pentru a-şi asigura un maxim de confort, apoi să-şi destindă toţi muşchii) indică prezenţa unor stări afective negative de tip rezidual, persistente chiar şi în situaţiile în care persoana se simte confortabil. Acestea sunt legate la rândullor de problemele sau conflictele intrapsihice bazale ale persoanei. Tehnica a fost astfel concepută încât, prin analiză ulterioară împreună cu trainerul, aceste probleme să poată fi developate (dacă e cazul) şi eventual să se lucreze cu persoana asupra lor, căpătând astfel o reală valoare diagnostică. Este evident că vor fi excluse tensitmile provocate de cauze fizice, de exemplu o durere produsă de o arsură. Însă, chiar unele disconforturi aparent somatice, dureri sau tensiuni în zona stomacului, dureri de cap, probleme legate de ritmul cardiac şi respirator pot fi indicatori ai acestor conflicte interioare ale persoanei. Din aceste considerente facem recomandarea ca această tehnică să fie învăţată (2-3 exersări) Împreună cu un psihoterapeut avizat, după care subiectul o poate practica cu uşurinţă singur.

Instructaj 2 - un exerciţiu bazat pe fenomenul de contrast. Subiectul este aşezat pe scaun, cu ochii deschişi . O să experimentezi acum starea de tensiune, de încordare, strânge puternic pumnul drept, ţine-l aşa câteva secunde şi vezi ce se Întâmplă: respiraţia ta poate suferi unele modificări, la fel şi bătăile inimii, iar dacă strângi şi mai tare ,nâna va începe să te doară. Desfaci brusc pumnul şi respiri puternic, sesizezi cum se sÎlnte acum mâna ta dreaptă. Acum poţi încerca să încordezi puternic întreg braţul drept, tot mai tare, menţii câteva secunde şi destinzi brusc expirând puternic. Reiei exerciţiul cu ambele braţe, strângi tare, Încordezi până la limita durerii şi destinzi brusc.
132

În exerciţiu sunt cuprinse pe rând picioarele, trunchiul, capul. În momentul în care se lucrează cu tot corpul, exerciţiul se repetă de 2-3 ori. Sesizează acum cum se silnte corpul tău. Te Întinzi uşor, stai liniştit 2-3 minute, iar apoi îţi poţi relua activitatea. Este foarte probabil ca eliberarea bruscă de o stare de tensiune puternică să detennine o destindere, o relaxare similară. Acesta este principiul pe care se bazează acest exerciţiu, exprimat sumar. Esenţa sa constă în aceea că subiectul îşi produce în mod voluntar o stare de tensiune musculară puternică, după care se destinde brusc, iar relaxarea apărută consecutiv încordării voluntare va cuprinde şi acele zone ale corpului involuntar tensionate la subiect, precum şi o parte a psihicului acestuia. După câteva repetiţii se va instala o stare de relaxare suficient de amplă, probabil şi datorită apariţiei unei oboseli minimale. După cum se poate observa, tehnica este deosebit de simplă, lecturarea atentă a instructaj ului fiind suficientă pentru punerea sa în practică de către orice persoană.

3.

Meditaţia experienţială CII

suport imagistic

Acest gen de exerciţiu (idem op. cit., p. 141-144) urmează în linii mari principiile meditaţiei ca telmică, la care se adaugă unele elemente de specific aparţinând experienţialismului. Starea subiectivă de tip meditativ se aseainănă destul de mult cu cea de relaxare, în sensul că aceasta este prezentă, asociată fiind Însă cu unele senzaţii specifice: căldură, corp uşor şi nu greu şi chiar de zbor, de plutire. Starea conştiinţei este una modificată de tip fluid, în care se activează o serie de disponibilităţi latente ale persoanei. Tehnica are anumite caracteristici care o individualizează; face apel la o serie de elemente pe care le prezentăm mai jos şi dintre care unele se regăsesc şi în exerciţiile anterioare: • [ehnica ecranului menta~, pe larg folosită în programarea neurolingvistică, ecran pe care subiectul poate vizualiza o serie de conţinuturi personale şi cu ajutorul căruia poate lucra asupra lor. ocalizarea succesivă a atentiei e diferite elemente, ână la fixare e unul sin Ul este un procedeu, aşa cum spuneam mai sus, specific meditaţiei şi care ilustrează foarte bine concepţia asupra stării meditative ca stare de focalizare a atentiei . • lEleme~te de sugestie indirectă, ericksonian~, de tipul: "poate ai lacut aceasta deja sau poate mai trebuie să cauţi puţin" sau "te destinzi atât cât vrei", sunt de natură a atrage în mod indirect atenţia subiectului că el este responsabil de ceea ce se întâmplă.
133

• IIeşirea din exerciţiu utilizând mişcare~. Mişcarea face de multe ori legătura dintre fizic şi psihic şi este totodată poate cel mai bun mijloc de exprimare a conţinuturilor psihice. Mişcarea înseamnă activitate şi real, iar prezenţa ei senmalează subiectului faptul că exerciţiul s-a încheiat, ancorându-l în realitatea imediată, concretă . La fel ca şi telmicile de relaxare, meditaţia poate fi utilizată fie în scop de autoreglare sau de autoperfecţionare, fie în scop terapeutic . În ceea ce priveşte această din urmă direcţie, putem diferenţia o finalitate diagnostică - de aducere la lumină a unor conţinuturi, conflicte ale subiectului, de recoltare de informaţii despre personalitatea acestuia; şi o finalitate terapeutică - reglajul stărilor afective, relevarea unor r~surse şi disponibilităţi personale etc. Într-o poziţie comodă, cea mai comodă pe care o poţi găsi. ~e mişti puţin, te Întinzi, îţi modifici poziţia corpului, astfel Încât aceasta să fie cât mai comodă, să te simţi cât de bine doreşti. Închide ochii şi .fii foarte atent la ceea ce se Întâmplă În jurul tău; vei constata că poţi percepe o mulţime de lucruri din jur, ai senzaţii de contact, auzi sunete, simţi mirosuri, explorezi această lume a senzaţiilor cufoarte mare atenţie, eşti conştient de tot ceea ce se întâmplă înjurul tău. După ce ai conştientizat pe deplin ce se Întâmplă În jurul tău şi relaţiile pe care le ai În acest moment cu mediul, poţi să-ţi îndrepţi atenţia asupra corpului tău, asupra senzaţiilor pe care le ai şi să-ţi laşi corpul să se destindă; observă cUJn se modifică senzaţiile pe care le trăieşti datorită rehrării muşchilor; te relaxezi tot l11ai mult, iar dacă simţi nevoia, acesta este cel mai bun moment să-ţi schimbi poziţia, asţfel Încât să te simţi atât de bine cât vrei. Eşti relaxat, respiri uşor şi regulat, uşor şi regulat, eşti atent la respiraţia ta, la felul în care aerul intră şi iese din pieptul tău, intră şi iese, eşti foarte atent la aerul care intră şi iese din pieptul tău; vei observa că poţi avea control asupra respiraţiei tale, că o poţi face cât de liniştită şi regulată doreşti, respiri uşor şi regulat, te destinzi, te relaxezi. Iei contact cu lucrurile care Îţi trec acum prin minte, o mulţime: idei, sentimente, amintiri, imagini, senzaţii, culori, prin minte îţi trec o mulţinle de lucruri pe care le priveşti, le observi cum apar pe ecranul minţii tale, vin şi se duc: gânduri, sentimente, amintiri, imagini, senzaţii, le priveşti cum apar pe ecranul interior al minţii tale, le urmăreşti pentru câteva clipe, apoi le laşi să treacă, fără a te opri prea mult asupra vreuneia dintre ele, vin şi trec, eşti martorul imaginilor care formează propria ta lume interioară, le urmăreşti cum apar pe ecran, te opreşti pentru câteva clipe asupra lor şi le laşi să treacă, eşti martorul propriei tale lumi interioare.
134

Instructaj: Te

aşezi

Explorezi astfel intreaga ta lume interioară, liniştit, detaşat, iei cunoştinţă de ceea ce se întâmplă, priveşti imaginile care apar pe ecran şi înveţi cum poţi controla viteza cu care acestea circulă, descoperi ce poţi face ca acestea să circule mai rapid sau ca să le poţi păstra În faţa ta mai multă vreme: poate pe unele nu le cunoşti foarte bine. Le explorezi cu atenţie şi alegi din lumea propriilor inwgini interioare una care te face să te simţi foarte bine, care-ţi place foarte mult, U/1 peisaj, un colţ de natură unde vrei să melgi. Opreşti peisajul pe ecran in faţa ta şi îl explorezi cu atenţie, te apropii uşor de el şi-l priveşti în toate detaliile sale; eşti acum foarte aproape de el; aproape pe nesimţite pătrunzi uşor în interiontl peisajului şi-l explorezi de data aceasta dintr-o nouă viziune, trăieşti toate senzaţiile legate de el, simţi senzaţii, auzi sunete, vezi culori, trăieşti plenar experienţa de a fi în acest peisaj, priveşti înapoi şi conştientizezi ce anume s-a schimbat În viziunea ta. Te mişti În interiorul acestui peisaj şi-l explorezi în toate detaliile sale, aşa încât experienţa ta este şi mai bogată. Găseşti un loc unic În acest peisaj, un loc numai al tău, unde ti-ai dorit întotdeauna să fii şi unde te poţi simţi parte integrantă a acestui peisaj. Mergi În acest loc, iei contact cu el şi experimentezi condiţia de parte a peisajului, eşti o bucăţică de natură, parte integrantă a acestui peisaj minunat, vibrezi acum iÎ7 acelaşi ritm cu natura, eşti o parte a ei, vibrezi armonios, cald, trăieşti experienţa de parte a peisajului, conştientizezi ce anume este nou în felul tău de a vedea lucntrile. Te bucuri pentru o vreme de armonia faptului de afi o parte a peisajului. După 4-5 minute: Conştientizezi incă odată ce anume ţi-a adus nou şi util această experienţă, memorezi foarte bine locul în care eşti, este locul tău, şi înveţi ce poţi face ca să poţi merge aici de câte ori vrei, după care Începi din nou să te mişti uşor în interiorul acestui peisaj, îl explorezi Încă odată în toate detaliile lui şi te îndrepţi uşor spre punctul prin care ai intrat, poate l-ai găsit sau poate trebuie să-I mai cauţi puţin, găseşti acest punct şi ieşi din acest peisaj, acum îl poţi vedea iarăşi în faţa ta, proiectat pe ecranul interior al minţii tale, te îndepărtezi de el uşor, aşa Încât să ajungă la dimensiunea iniţială şi laşi ca locul peisajului pe ecran să fie luat de altă imagine, apoi de alta, eşti din nou martorul propriei lumi interioare, al gândurilor care-ţi trec prin minte, eşti conştient de felul în care respiri uşor şi liniştit, de aerul care intră şi iese din pieptul tău, eşti relaxat şi pe deplin liniştit.

4.

Meditaţia

creatoare transjiguratoare În PEU

Am grupat în cele ce unnează o suită de meditaţii creative bazate pe puterea transfiguratoare a metaforei, sub fOlma unor posibile exerciţii în lucrul cu sine însuşi. Ele fac parte din arsenalul tehnic al psihoterapiei experienţiale a unificării (PEU) şi sunt trăite, create de mine şi practicate în cursul experienţei de
135

dezvoltare personală cu grupurile asistate. Cea mal mare patie dintre ele pot fi adaptate sub forma unor meditaţii dinatnice bazate pe dramatizare (de ex. Jocul de şah) sau sub f01111a unor exerciţii de grup centrate pe stări modificate de conştiinţă (Iolanda Mitrofan, 2001). Ceea ce au în comun toate aceste exerciţii este experimentarea schimbării perspectivei asupra propriei persoane, asupra altora şi a relaţiilor intemmane, facilitând unificarea şi armonizarea creati vă. Ele acţionează ca modalităţi provocative insidioase de conectare a conştientului, inconştientului şi transconştientului, având ca efect o experienţă de cunoaştere extinsă şi de integrare transpersonală, chiar dacă, aparent, unii le-ar putea recepta doar ca simple tehnici de fantazare ghidată sau de relaxare progresivă. Această modalitate de receptare se referă doar la sesizarea mijloacelor (instrun1entelor de lucm) şi nu a procesului de restructurare psihomentală, care constituie scopul şi efectul real al acţiunii lor.

autoanaliză şi

INVITAŢIE LA O CĂLA~TORIE ÎNTR-O FRUNZĂ

Un

exerciţiu

de extindere a percepţiei sinestezice

posibilă călătorie scapă,

Îţi propun o experienţă simplă, care îţi va folosi drept vehicul Într-o în tine Însuţi. Te invit să explorăm Împreună o lume care ne

chiar dacă suntem în ea şi cu ea continuu. Alege un loc şi un moment liniştit, aşează-te confortabil, lasă-ţi cOlpul să se destindă În cea mai convenabilă poziţie a sa, priveşte-l, ascultă-I, sinzte-l cU/n se destinde, aşa cum doreşte şi cum poate el acum şi aici... Lasă să se Întâmple uşoara aplecare a pleoapelor către sine, lasă-ţi pleoapele În voia lor, dă curs nevoii ochilor de a se închide ... Treptat, pe măsură ce te destinzi şi respiraţia devine lină, egală, ca de la sine, imaginează-ţi că pe ecranul tău interior, prinde Încet, Încet, contur o frunză. Ea Îşi caută forma şi culoarea, aşa cum o gândeşti tu acum, aşa cum vrei tu acum. Clarifică-ţi din ce în ce mai mult inzaginea ei, forma, 7nărimea, culoarea, nuanţele, nervurile şi apropie-te din ce în ce mai Inultde.fi'unza
aleasă.

Apropie-te de ea încet, foarte Încet, atent, conştient de fiecare pas al pe măsură ce te deschizi şi te apropii tot mai mult de ea ... Priveşte-i cu at,enţie conturul... Plimbă-te liniştit de-a lungul lui, înconjoară frunza de la dreapta la stânga, lent, foarte lent, urmăreşte-i .fiecare nervură, pe rând, începând cu nenJura centrală. Conştientizează fiecare ramificaţie a nervurii centrale, fiecare ramificaţie delicată a fiecărei nervuri, din ce în ce mai fină. Pe măsură ce fnaintezi, nervurile sunt din ce în ce mai clare, mai largi, mai încăpătoare, mai pulsatile, mai răcoroase ...
tău către frunză,

136

. apoi verde catifelat. Vizualizează-i culoarea de la bază spre vâlj . limpede. Pe măsură ce urci cu privirea. simţi pulsaţia gustului În nervuri... eşti una cu viul vibrant al frunzei.. o 137 Alege-ţi nervură . Mai Întâi verde Închis. gustă verdele ei luminos. eşti una cu culoarea.. al verdelui luminos. Acum simte mirosul verdelui luminos. atât cât îţi provoacă plăcere. cufundă-te în ea uşor.. treptat. verde greu.. Priveşte prin văzul frunzei ca printr-un smarald. Acum. Înmiresmate. transparent. . peliecte. a impresii/or şi urmelor de senzaţii. la căldura moale şi învăluitoare. . pătrunde în luminozitatea ei verde.. verdele se deschide. unde devine uşor...pe care vrei şi o poţi explora. Te scalzi în verde greu şi În verde uşor. verde opac. intensitatea acestQr senzaţii. răcoros. concentrează-ţi întreaga fiinţă În vâliu! luminos al frunzei şi conştientizează gustul frunzei. fii una cu mişcarea lor către creştere . la gusturi dulci şi călduţe . ascultă sunetul viu şi puternic al seve/or urcând şi bucurându-se. Simte mirosul proaspăt. de o răcoare verde care te duce. Călătoreşti odată cu seve le dulci-amărui-acrişoare.. Acum adună-te uşor. uşor. Menţine-te în ea şi amplifică.. urcă odată cu sevele. limpede. dincolo de frunză . de la gusturi acrişoare şi reci. relaxat.. coagulează-ţi simţurile ş i atenţia deodată. Înoţi În seve linlpezi. simte siguranţa şi claritatea sa şi puterea. de la răcoarea blândă. Transparenţa sa fţi permite să vezi clar. clare. Cufundă-te din nou în frunză .. te laşi purtat de o mireasmă luminoasă... revino la suprafaţa frunzei.. traversează o lume de senzaţii. Pătrunde liniştit. a conexiunilor dintre senzaţii. transparent. din matca nenJ urii prin care ai călătorit. curgi odată cu ele. eşti doar respiraţia frunzei ... uşor calzi ai frunzei. prin porii luminoşi. În celulele frunzei . Acum guşti şi miraşi transparenţa.. eşti una cu lumina. Acum urcă din nou de-a lungul nervurii centrale şi simte gustul uşor transparent al vâliului frunzei . a senzaţiilor pure şi a nuanţelor de senzaţii. Eşti una cu mirosul.. simte răcoarea vibrantă şi pură a sevelor... respiră împreună cu ea . a senzaţiilor ascunse . cufundă-te ca Într-o baie reconfortantă. limpezi. energizante. pe măsură ce devii tot mai sigur de noile tale senzaţii. cu gustul lor pe care doar tu îl poţi simţi acum. devine din ce in ce mai luminos. Experimentează gustul ferm şi opac al bazei frunzei. eşti una cu gustul. până spre vâli. ... înviorătoare de senzaţii. fără efort.. fii conştient de întreaga frunză. Călătoreşti într-o lume familiară şi totuşi nouă. răcoros. Lasă să ţi se întârnple aceste senzaţii... verde uşor şi scânteietor. eşti una cu sunetul. te duce din ce în ce mai departe.

fii conştient de toate aceste fantastice prelungiri şi anlplificări ale fiinţei tale in lume. Ea se bazează pe două exerciţii de autoexplorare. Eşti tu însuţi şi eşti şi natură deodată. eşti chiar lumina ei blândă şi clară. căldura şi puterea ei de a creşte. la sunetul viu al respira/iei sale şi reÎntoarce-te in tine apoi. eşti chiar mişcarea prin care ea se recreează continuu. fără forme .. imagini. luminos şi de bine. mişcări. Ascultă-ţi sunetul interior. sunetul. annonic al respiraţiei. răcoarea. obosit şi insingurat. parcurgându-Ie. în continuă devenire. te dilaţi odată cu viul. revino la lumea ji-lmzei. aceea pe care tu o doreşti şi o alegi în mod liber. în stările de veghe şi somn. de frunză integrată în concertul naturii. cu creşterea. eşti chiar sunetul care o face completă şi o reÎmprospătează. redescoperă-ţi resursele firesc. de putere regeneratoare şi de armonie. Un exerciţiu UMBRA ŞI LUMINA pentru integrarea polarităţilor şi armonizarea Eu-lui Îţi propun o experienţă care te poate ajuta să intri în contact cu părţile cu cele acceptate. le trăieşti cu toată fiinţa ta şi te reîncarci cu toată forţa necesară refacerii şi păstrării resurselor tale. impovărat.. culoarea. cum te extinzi odată cu lumea în care ai pătruns. regizorul şi actorul lor. Ori de câte ori te simţi departe de tine. MU/711Urat şi sinuos. de siguranţă şi de înţelegere. a/711onios şi puternic. iată. tactilului şi simţului tennic. gustului.fonna. lasă să se întâmple în fiecare clipă a vieţii tale mirarea continuă de a fi prezent.. eşti chiar transparenţa ei.Respiră lin şi egal.. cu mişcarea. îţi poţi crea tu însuţi proiectul şi strafegia mentală a unei autorestructurări benefice. aijost mirosul. eşti chiar vibraţia ei delicată şi vie. oferă-le dreptul de a se împlini. Eşti jhmză. dinăuntru şi dinafară deodată. foră limite. gustul. autocontemplare şi auto conştientizare cu suport simbolic prin care. Simţi cum te dilaţi. şi l38 . Ai experb11entat întâlnirea cu frunza. treptat şi sigur. cu acceptare. clar şi egal. cu iubire. Ascultă-ţi sunetul inconfundabil. tale respinse fnţelegându-te. eşti pe deplin conştient de tine. Te bucuri de această întâlnire cu simţurile. inconfimdabil. deopotrivă. ai respirat odată cu ea.. văzului. o lume de verde mătăsos. acceptându-te şi creându-ţi " buna formă" interioară. le ai dintotdeauna. eşti scenaristul. Eşti una cu viul. emoţii. spre a putea să te un ţfici. Eşti stăpânul şi slujitorul lor deopotrivă. adică toate acele transparente cărămizi şi tnlcuri pe care mintea noastră le foloseşte continuu. cu calm şi putere. foră contur.. temător şi trist. ascultă ritrnul tău personal. eşti conştient de ele. cu Încredere. mirosului. Păstrează deschise porţile auzului. ca şi în cele de trecere de la una la cealaltă. Eu îţi arăt doar vehiculele pe care le poţi folosi: senzaţii. deplin răspunzător de tine Însuţi. Recunoaşte-ţi in acest concert sunetul propriu şi savurează-I . dar acum.

înveţi să colaborezi cu nevoile şi disponibilităţile tale spontane. ce imagini. În ce parte a ei este clară şi densă? . Fă. la sursa potenţialului tău de dezvoltare şi autoactualizare. Întâlnire CII Umbra Aşează-te astfel Încât să te simţi confortabil... Adresează-i un mesaj important şi răspunde În locul ei aşa cum presupui că ea ar putea să o facă. transjigurezi şi te maturizezi spiritual. dorinţa şi starea. Atunci când. să schimbi ceva În conturul şi densitatea ei. densitatea. declanşezi. lasă-ţi mintea să se liniştească..jăcând din trupul tău creuzetul alchimic al vieţii. dăruieşti. pozitive... readuse în minte acum şi caută să. vibraţia. respiraţia. "lucrând asupra ta ". Încotro se îndreaptă? . Dialogaţi atât cât simţiţi nevoia spre a vă Înţelege mai bine .o! Încearcă să experimentezi schimbarea pe care tu ai ales să o faci.i înţelegi intenţia . Conştientizează-i intenţia. Dincotro se adună? . creezi şi transforrni. Acum alege să faci o mişcare .. acţionând . de ceea ce eşti şi poţi deveni chiar acum. dacă doreşti. de a se dezvălui. cea pe care o conţii în tot ceea ce faci atunci când gândind ..încălzeşti.intra astfel Într-un contact real cu tine. ceea ce consideri că ţi-ar plăcea sau ai avea nevoie. poţi înţelege cum.. două dintre fenomenele care te exprimă cel mai bine. cel mai complet. unindu-te cu Lumina.. mişcarea. fonna. Poţi face asta chiar acU/n . atunci când. încearcă să devii II/ai conştient de tine. speri. proiectezi. În ce parte a ei este gata să se disipeze? ... imaginând .te mişti.. energizezi.. Urmăreşte-i conturul. Cum este Ea acum? Ce simţi faţă de Ea? Răspunde-ţi cu onestitate şi continuă să explorezi . atunci când iubind . Lasă-ţi muşchii să se destindă treptat. care fac parte dinfiinfa ta: Umbra... ce se întâmplă cu Umbra? Ce simte Ea acum? Încotro se clarifică? Încotro se densijică? Ce formă are Ea acU/n? Urmăreşte...clarifici. Ce poţi spune despre starea Ei de acum? 139 Poţi . ca suprafaţa unui lac limpede.. Înţelegi. Acum îţi poţi vizualiza Umbra.restructurezi. las-o să prindă contur. odihnindu-se. . Ia cunoştinţă de modul ei de a fi.. să se adune... Lasă imaginea familiară a Umbrei tale să se proiecteze pe ecranul interior. în mod natural. Pentru început. Focalizează întreaga ate11ţie asupra Umbrei tale. experimentează pe rând. susţii. te hrăneşti şi te pelpetuezi. respiri. conturul de acum şi descrie-l . fidelă oglindă Întunecată ce te însoţeşte pretutindeni. lasă-le să se Întâmple .. Poţi dobândi un mai bun control asupra posibilităţilor tale de devenire.i mişcarea liberă. Vezi. Ce formă şi ce mărime are? . transmiţi şi explici. Alege. să se clarifice treptat. doreşti. neîncetând să-ţi reamintească faptul simplu că eşti şi Lumina. păstrezi şi elimini. intensitatea... ce gânduri Îţi trec prin minte... În ce parte a ei şovăie? . Conştientizează ce sentimente. . de a se desfăşura . În zona obscură În care Îţi procesezi informaţiile şi îţi dirijezi sau blochezi energiile. Uitîndu-te cu Umbra..

. fii observatorul tăcut şi prezent. Mângâie-o. Şi dacă pleoapele simt nevoia să se închidă. îndepărtate. dar intensitatea. atinge-i uşor forma cu degetele. liniştit. Ce observi acum? Cum este forma ei. Caută să descoperi cum devii prezent În această postură pe care tu ai ales-o. Acum acţionează conform alegerii tale . mai şterse. mintea ta se calmează şi se goleşte. miroase-o şi pătrunde. O străfulgerare de-a clipă. Descoperă. priveşte-o cu atenţie şi grijă. Asistă la curgerea lor din ce în ce mai disipată. atât cât s-o poţi zări.deruleze imaginile. relaxaţi. ele vin şi trec .. simte-i vibraţia. se elimină.. Fii ceea ce ai ales. undeva.. de coparticiparea voastră? Acum. Asistă cum vin şi cum trec în afara ecranului tău interior. dincolo de spaţiul locuit de Umbra ta. susţine-o ferm.. apoi din ce în ce mai estompate. Cine eşti tu acum? Ce faci? Ce sinIţi? Ce vrei? Alege . Pe măsură ce ele se duc. imaginile curg clare. fţi e cald? Cum fţi este? Rămâi În contact viu cu ea. emoţiile ce vin şi întreaga fiinţă pe Umbră. ca de la sine .. de Umbra ta .. Ce silnji acum? Te strânge? Ţi-e largă? O pierzi În tine? Te copleşeşte? Te apasă? Te simţi liber? Te închide? Te pierde? Ţi-e frig. Copacul şi Lumina Poţi sta aşezat sau în picioare. fragile. dar elastic. gândurile.. se disipează? Continuă să te apropii de Ea delicat. aşa după cum doreşti În acest moment.. liniştit şi sigur... . poţi păşi brusc. spontan. Acum. primeşte-o răspândindu-se În fiinţa ta. Acum eşti unit cu Umbra ta. lasă-le să o facă . dar dimensiunile ei actuale? Cum este noua ei mişcare? Încearcă să te apropii din ce În ce mai mult. în spatele ei. Îndreaptă-ţi coloana fără efort...... mai sărace. Sesizează noi şi neobservate detalii . fii martorul ce se deschide spre devenirea Formei Ei. la nuanţele de stări şi de gânduri care le însoţesc. colorate. se opacizează? Se condensează. Ce sesizezi acum ? Fii atent la modul cum îţi pândeşti propria Umbră. atât cât s-o poţi recunoaşte . Ceface ea acum? Fuge? Se micşorează? Se măreşte? Alunecă? Se intensifică. respiră egal. Explorează-ţi din nou starea.. dacă alegi să călătoreşti mai departe. mintea continuă să-ţifocalizezi Lasă-ţi să-şi 140 . stinse . atât cât poţi prin forma Ei. în alt spaţiu posibil. se clarifică.. În vre/ne ce muşchii se lasă destinşi.. pe măsură ce mintea ţi se calmează. Lasă primele imagini să curgă liber. apoi fragmentate. fiind totodată peifect conştient de prezenţa ei şi de a ta. jiizionează cu Ea. identifică-te cuEa . observă şi simte atent şi deschis noua lume În care ai avut privilegiul de a fi pătruns. o stare de bine te inundă . gust-o.

ca parte armonioasă CI lor simultan.. urmează-ţi drumul. încet.i forma perfectă. Pătrunde cu fiinţa ta. Priveşte amestecul razelor lui cu norii grei de ploaie. lină. 141 . fluid. simte-i PGlfUl11ul proaspăt şi suav al muguri/or gata să se . de consistenţa lui şi a fiecărei părţi care îl compune: rădăcina. Curgi odată cu soarele spre zenit. parfzllnate. jocul cald-rece. Pătrunde şi răspândeşte-te În interiorul flexibil şi răcoros al crengilor. voi creşteţi Împreună. soarele coboară În tine. până devii una cu razele. de mărimea. Lăsaţi dansul vostru să se întâmple. Ascztltă-i respiraţia uşoară. egală. rămâi conectat. unul din altul. priveşte dansul lor pelfect armonic. fii conştient de forma. în stam inele aşteptând să se trezească. ca pe un joc divin. grele de praful aurit al polenului . Fii copacul căutat. simţi şi Înveţi bucuria lui de a se deschide. între a ninge lumină şi a plânge de râs. uşor şi blând. învăluitoare şi clare. Lasă-te cuprins de frenezia lurninii sale. ramurile delicate. urmăreşte drumul soarelui care. uşor nehotărât al cerului.. Bucură-te de a fi o parte vie a luminii şi de a lumina la rându-ţi. deplin conectat cu cerul şi cu pământul. deplin conştient de tine. În infinita lui graţie şi putere creatoare. surâzând. Acum eşti una cu starea tânărului copac. Ai experimentat trecerea stărilor dintr-una în cealaltă. Priveşte cu atenţie alunecarea strălucitoare. Fă-ţi crengile şi mugurii raze şi lasă lumina să curgă prin toţi porii tăi deschişi. izbucneşte În miezul zilei. Lasă-ţi chiar aCllln crengile subţiri să se prelungească până la cer. de copacul ales. Într-o superbă Întâlnire prin care cerul se uneşte cu pământul prin tine. puternic şi sigur. dar reînnoită şi blândă a soarelui de primăvară. această pace a trecerii soarelui amestecat cu nori. tulpina. În întâmpinarea soarelui. crengile. Pe măsură ce te Înalţi. a unui tânăr copac. cu crengile înmugurite de curând. în cupele uşoare. ale mugurilor.Acum poţi umple treptat locul rămas liber cu imaginea pe care tu o alegi. Urmăreşte pelfect liniştit această alternanţă a jocului.. acum. prin sevele şi lemnul tău verde. să se adune În spaţiul tău interior dintre sprâncene. deschidă . mugurii. respiri odată cu el. aşa cum ai ales tu s-o creezi. Lasă-l să răsară simplu. Apropie-te încet. Respiră liniştit în ritmul vostnl comun. în rădăcina lui. reînnoite. Te îndrepţi înalt şi deschis cu toţi mugurii deodată spre Înaltul cerului. insinuează-te de-a lungul trunchiului şi urcă odată cu seve le. încălzit şi purificat de lumină. acum eşti chiar aşteptarea lui.. vibrati/ă. vizualizează.

. eşti simplă Jmaginează-ţi-o Tăcere iluminată. laşi sunetul tău curat să se işte.. Obsena-ţi' totoatastmea In pe care-o Încerci.. .. Pe măsură ce te extinzi. te aduni şi-al/zi cum Tăcerea concertează divin. se extinde . oriunde în trup şi În minte. Constanta şi divina ei bucurie. Ascultă atent cum Tăcerea îţi dilată Încet. Respiri şi auzi cum urci cu Tăcerea deodată. . pe măsură ce corpul tău destins. să-şi caute forma. absorbant al Tăcerii. o pătrunzi.? E' fiaţa.. foarte lin.. puterea şi rostul. Întreaga-ţi fiinţă se silnte tăcând peste tot. Încet. În orice lăcaş al fiinţei. miroşi şi respiri adânca ei bucurie.... Apoi redevii ghem tăcut. Ascultă Tăcerea creşterii tale.. din firul tăcut care eşti. blând În toate . călătoreşti din ce în ce mai departe . de la stânga la dreapta. Acum te cujimzi din ce în ce mai adânc în Tăcere. pulsezi liniştit şi egal. liniştit şi egal. ea poate veni dinspre stânga. Fii conştient de locul în care apare. O simţi mai întâi discret. Te silnţi doar Tăcere. simultan.. Jar dacă forma Îţi pare greoaie.. de jos către sus. mai adânc . Desprins din ecranul mirat că te pierde. în vreme ce calma. migrând Îndărăt. plutind beatific. relaxat. Trăieşte Tăcerea. chiar acum. delicat şi plăcut. acum poţi evada lin. eşti una cu ea deodată.. Şi iată. Odată extins. Las-o să curgă. imponderabilă formă. confuză. Şi dacă forma pe care-ai ales-o îţi este plăcută vederii. în senzaţii. Şi când. ea sigur se-ntâ/npIă în partea de sus. în gânduri. În imagini. Urci simplu şi creşti cu Tăcerea-mpreună . Inai sigur. Ce formă are? Ce adâncime? Ce consistenţă? Pare o pâclă deasă şi apăsătoare ori e o ceaţă uşoară. spre trecutul din care revine. irizând transparenţe pe alocuri? E Încep ut ori sfârşit de senzaţii? E o promisiune mereu înnoită ori o Împlinire fără sfârşit? E geamănă somnului tău sau stării de veghe? E-n tine ca şi în afara ta? E numai în tine sau numai în afară? O conţii sau ea te conţine pe tine? De unde vine şi-ncotro se duce? Explorează-te şi las-o să se Întâmple . Estesus.. neclară. Laşi gânduri. fără margini şi ţel.. apoi din ce În ce lllai clar. E' . eşti gust luminos şi o caldă mireasmă. întreaga-ţi fiinţă trăieşte acolo. ce inunzi spaţiul primitor. fiecare celu lă . devine uşor.? E In spate. Alege acum Forma Tăcerii tale şi vizualizeaz-o pe acel ecran interior. 142 . guşti.SPAŢIUL Exerciţiu DINTRE NOI de tăcere Acum te invit să cunoaştem împreună Tăcerea. şi e gata să urce. . plutind liniştit.. şi-odată cu ea.. transparent. din ecran. estompat şi uşor. imagini şi stări tot în urmă . dintre gânduri. Forma-Tăcere va fi depăşit linia mediană a ecranului. de jos şi stă gata să cadă. imaginează-ţi că în unna ei se trasează un fir auriu. Tu o urmezi Îndeaproape acum. Tu însuţi. egală cu sine. E-n stânga? ? JOs ? • "? ." d' E -n dleapta . ca fiind spaţiul dintre noi. precisa ei formă alunecă-n sus. tot mai aproape.

. Acum te invit să pătrunzi În apa ce cald te primeşte şi lin te cufundă în ea până la glezne. ascultând cU/n celulele trupului tău ţi se pun in acord. descoperă fruntea În aşteptare şi dacă o cută mirată se simte. să te reÎntrupeze.. Încetul cu-ncetul se iscă un Chip . Chipul prinde contur.. Şi dacă deja eşti destins. gâtuI să se răsfeţe şi simte întreaga căldură a trupului... dar sonor al Tăcerii şi lasă vibraţia lui să l e bucure. Continuă să-i respiri forma obraji/or.... până la piept. Mai treaz. măsurându-se timpul. cum 143 . tâmpla. Acum poţi găsi În tine un Sunet la fel de puternic precum forţa Tăcerii. tot mai sigur. E Chipul pe care. Acum.. consistenţă şi-ncet. Observă cum această căldură lent dijuzează in beatifica undă. pe care o poti colora după cum s imţi nevoia. Simte-i atingerea mângâietoare ../iane dorind să înconjoare trupul pe care abia-I bănuieşti in luminile apei. inconjoară-1 lin şi uşor cu Întreaga iubire şi lasă-1 treptat să devină un cerc transparent şi adânc.. simţi muşchii jlexibili . iţi propun o călătorie: urmează forma Chipului lent. mai prezent. O Aşează-te aşa EXPLORAREA CHIPULUI meditaţie asupra fIinţei iubite Îţi vine acum.. incepi să-I apropii de inima ta ce aşteaptă deschisă ca floarea de nufăr. Acum intoarce-ţi auzul spre foşnetul ce se intâmp lă la graniţa trupului tău cu spaţiul in care te scalzi. părul. imagine vie ce ţi se arată tot Illai clar.. Lasă-ţi şi braţele.Descoperă miezul ascuns.. Ascultă dorinţa muşchilor de-a se lăsa în voie. volum. precum Într-o clepsidră acvatică. aici În lăcaşul pe care tu l-ai ales pentru reÎntâlnirea cu sine. până la brâu. jără grabă şi lasă-ţi respiraţia calmă să devină treptat mângâiere. simţi forţă În oase... Întinde-o uşor.... Poţi să-ţi răsfiri după voie degetele lăsând apa să treacă. poţi fi Însuţi tu Sunetul care se trezeş te la viaţă. privindu-l. păstrează-ţi atenţia vie şi concentrată in punctul dintre sprâncene. ..mătasea . Şi timpul ce curge e una cu inima ta ce-şi cântă egal şi sonor bucuria de a-ţi fi ţie ritm. Ascultă impulsul trupului tău din clipa aceasta şi-ngăduie. foarte-ncet.. umerii. Ascultă cum ritmul tău se armonizează cu al apei. liniştit.in timp ce continui să te afunzi până la genunchi. din care. creativ şi mai bun..i dreptul de-a se destinde treptat . mai mirat. Treptat. Presimte mireasma discretă a fiinţei de care te-apropii . . Şi dacă alegi. un ochi blând de apă .

.. cu line câmpii şi lnunţi semeţiţi către cer. îl percepi sub o magică lupă. îllniroşi şi îl guşti delicat şi atent la nuanţe ... Alege-ţi culoarea pe care-o preferi şi ascute-ţi auzul..deodată simţi râsul cascadă cum vine. îţi apare o nouă planetă. dejorţa pe care-o degajă. Acum poţi pătrunde spre miez. liniştit şi-lnplinit levitezi deasupra tâmplefor. urmează forma delicată a nărilor şi-ncearcă să fii chiar aerul pur ce-l respiră.jără efort şi oprelişti. jrunţii. pe măsură ce Chipul fericit din interiorul lor se măreşte.. o vreme distingi disparate nuanţe şiforme. şi ca de la sine.. În porii pregătifi să-fi prinzească plăcuta atingere şi să-ţi afle mesajul. Puteţi continua dialogul cât este nevoie şi dacă simţiţi cum din jocul vostru se face lumină şi-o bucurie imensă vă inundă-ntru-totul. Rărnâi concentrat. atunci poţi porni mai departe . se colorează la rându-i . 144 . pe suprafaţa unui Fuct pe care tu îl alegi.. vibrarii sonore. Fii conştient de modul În care revine. Curgi repede. Imaginează-ţi că luneci extrem de încet.. atingeri ori alte senzaţii. Eşti râsul cu totul. să guşti. cu peşteri în care te poţi cuibări liniştit.. ca pe ţărmul de mare. săIăşluieşte o clipă-n lăcaşul atât de suav şi . Uşor. Şi dacă te simţi luminos şi trezit dintr-o dată. prezent. urcând şi coborând concentrat.jluture transparent către gură şi desenează-i cu aripa Întregul contur şi surâsul... un joc de lwnini şi de wnbre anlestecate până când brusc. te laşi să pluteşti rotitor. Păduri nesfârşite. alunecă lin înspre zona bărbiei şi simte-i.iată! .. apoi intră-ncel.. Acum poţi urca învigorat pe obrazul Său drept.. Aici pregăteşte-te să simţi mareea privirii ce te iscodeşte. La rându-ţi. . . fii însăşi mireasma pe care-ndelung şi-o doresc. experimentând contactul cu coaja. delicat. cât mai încet cu putinţă. O poţi mângâia circular. lasă-te acum pe pleoapa ochiului drept. tot mai extinse. Pătrunde în cutele lui. prin culori sau miresme. apoi te prelinge pe-obrazul Său stâng.. Lasă-te energizat de unda-răcoare... Acum poţi pricepe intenţia Chipului drag şi lnesajul.. coboară în colţul lniratului ochi ce te-acceptă şi gustă din roua sărată. răspunde-i aşa cum doreşti.. cascade cântând ori livezi aburind de mireSlne te pot invita să pătrunzi. Şi ca şi cum te-ai fi urcat pe-o colină. Acum. să descoperi...Coboară spre pleoapa ochiului stâng şi respir-o. de te ademeneşte cu lacuri adânci şi coline prelungi şi domoale. foarte-ncet şi atent. încet. Inwginează-ţi cum modelezi cu respiraţia ta cercuri ample. viu şi puternic. ţeşi luminoase. Zbori blând . Acum te apropii din ce în ce mai mult de chipul iubit. dar totuşi mereu transformată prin tine ... O poţi explora după voie.. iubindu-te mereu şi mereu altfel. În jurul capului fiinţei iubite. se dilată. din ce În ce mai ample... aceeaşi... largi cercuri. Fii concentrat doar asupra privirii de-anl/n şi brusc vei vedea curcubeul ţâşnind către tine. consistenţa şi forma deodată. Acum poţi parcurge linia nasului.. în irisul tandru şi lasă-te îmbăiat de lumini şi de umbre.

.jilzionaţi. simţindu-i căldura. pătrunde şi rescrie În mintea ta scenariul existenţe i sale. Vizua lizează: cU/n se naşte.te lin Explorează. Şi dacă SCURTĂ MEDITAŢIE CU OBIECT Un exerciţiu de dezvoltare a empatiei Îndrăgosteşte-te de CEVA sau de CINEVA care lUt-ţi aparţine . separă-te lent.te din fiinţa iubită şi l11ulţumeşte. auzi cu auzul său. O poţi face în orice clipă. mai vital şi mai bun. pas cu pas de Fiinţa din spatele Formei. foarte Încet şi cufundă-te în interioritatea sa unică. reaşează lin.te Apropie-te incet. identifică. de viul acela. cum se odih n eşte.1 şi descoperă observă. Fii toate acestea acum. bn/sc. iubitor. Aşează. norul. iubitor.i imaginea până se face lumină. copacul. Simte durerea şi bucuria pietrei când se sfărâmă şi când rezistă. cum visează şi cum se trezeşte. cum respiră. oricât de subtil şi imponderabil arfi. o mireasmă. o plantă. decantează. o p lajă. muntele ori fiinţa iubită sau orice-ai ales. o apă. vibraţia fină. când ele se-ntâmpIă. cu viaţa lor secretă şi simplă.unfir de iarbă... Lasă. Fii parte a lui sau a ei şi celulă. palpită şi simte-mpreună cu el sau cu ea în fiece clipă.. cum vine şi cum pleacă. răbdător. adu-ţi-l incetul cu-ncetul aproape de inimă. Apropie-ţi palmele lin şi primeşte-I În cuibul lor ca şi cum te-ai ruga. cum face. o fiinţă. şi alege-ţi" obiectul transfigurează.. delicat. apoi restructurează. Vezi cu ochii săi. ascultă-i prezenţa până devine sunet. Intră În dialog atent şi deschis. piatra. lumina. A fiinţei când se pierde şi când se regăseşte pe sine. Călătoreşte În interiorul lui. . cum se hrăneşte. un nor. apa. o sămânţă. adună imaginea lui Într-un glob transparent şi uşor chiar acum . cum trăieşte. un munte. tot ceea ce te atrage. un sunet. un copac. păstrează-i mireasma până rămâne părere . orice ar Însemna asta. În clipa În care eşti. Fii conştient. separă şi unifică. iubirii". o piatră.i cu toate celulele tale deodată. cu cellilele sale. protejându-l. salut-o cu devoţiune. Simte durerea şi bucuria firului de iarbă când este călcat sau dansează liber sub adierea vântului. 145 . priveşte. gustă-i .ai explorat îndeajuns noul Chip. Fii firu l de iarbă.jiinţa până ajunge nectar. absorbit de el acum. cu structura sa. Respiră-i intreagajiin{ă şi. Acum te Întorci mai bogat. Respiră adânc şi liber acum. cU/n se mişcă şi cum stă. Atent.

de abur. Şi simte-te parte a Ei. creator şi creat. Îndrăgosteşte-te de zăpadă. miroase şi simte-i vibraţia. extrage esenţa. înlăuntrul tău. sunetul şi tăcerea. adânc şi sonor. de căldura prezenţei cuiva sau de focul din vatră. Traduci în celulele tale prin acelaşi limbaj prezenţa fiinţei. discret şifluid. să 146 . Într-o aglomerare de nori sau Într-o curgere de apă. alege aşezat.cum toate cresc şi descresc. Îndrăgosteşte-te de Soare. sigur şi ferm. Descoperă Existenţa aşa cum răbufneşte ea în ochii cuiva. gustă. Constaţi că aceeaşi subtilă şi energizantă plăcere te-ncearcă atunci când observi mişcarea fiinţei iubite ori cea a luminii pe lucruri. de seminţe şi fructe. cel ce dă şi primeşte. ea participă la creaţie. de a rezista şi de a se opune a muntelui. priveşte. astfel. aşa cum se exprimă într-o ramură de cireş. plin şi vidat deodată. fidelă­ ntru toate. căci orice căLătorie e doar o Îndrăgostire perpetuă şi orice înaintare începe p rin a te aşeza iubitor. contemplă-ţi iubirea. ca şi cele ale persoanei alese. ca şi în afară. observă cum toate vin şi pleacă. ritmul armonic. Admiră mişcarea şi oprirea. ca şi pe cea a soarelui în plină vară sau a vântului care te Inângâie ori răscolitoarea furtună ori misterul zăpezii. se-ntâmplă lafel. te retragi. Într-un ritual neîntrerupt şi sacru al Existenţei. Acum te poţi simţi dintr-o dată bogat şi divers. mai întâi. Reaminteşte-ţi! . Fii una cu toate stările celor din jur. Ascultă. Şi toate-s prezente deodată. sub toate formele ei necesare. Aceeaşi plăcere revigorantă atunci când atingi trupul ei. de privirea copilului. contel71plă-ţi propria stare conectată la lume. învolburarea şi disiparea. . spectator şi spectacol.. le cunoşti ş i te bucuri. subtil şi jJ'UI1IOS. trăieşte-o. concentrat şi dilatat. contemplă şi Admiră fii conştient de o stare anume şi du-o până la las-o să ardă deplin şi domol până se stinge. Te simţi văzător şi văzut. ca să poţi Înainta. ori când plouă pe lume. de Apli. Acum. capăt. Observă puterea de a fi. dar şi mişcarea continuă. Şi a pătrunde În tine Însuţi sau În interiorul cuiva. Observă distruc/ia ce naşte drum revenirii şi bucllră-te că. răvăşirea la ÎI?finit a formelor sale. de ceaţă. egal. dorinţa şi împlinirea. inspirul şi exp iru 1. de ploaie. atinge. Iubeşte-i forţa de a rămâne. Eşti conştient că admiri deopotrivă fermitatea şi stabilitatea stâncii. surparea mătăsoasă a nisipului. Apoi vei fi liber să zbori mai departe. de-a fi egală cu sine. Trăieşti toate ipostazele de a fi. dar în aceeaşi măsură şi forţa transfigurării.

.? I .. I sa Il F ruct . Ce forţă au sunetele lui interioare. până ce el devine tot mai greu. Şi-acum. seJ?făşoară... Priveşte-l cum Îşi trăieşte răsji-ângerea ca pe o victorie şi-ncearcă să simţi asemenea lui această putere.. Dacă alegi să-ncepi cu celălalt. se dilată. şi Într-o bună zi exersează explozia . 1. 'T' t' vfi' VI .. creşti şi transmite ceva din căldura aceea discretă şi pură ce sălăşluieşte În chiar miezul tău. 147 . se concentrează. El se deschide. Şi într-un caz şi-n celălalt e bine . ce gusturi străine se decantează. va reitera arta creşterii sale.. Imaginează-te echilibrist o clipă. opac. ARTA MERSULUI PE SÂRMĂ. Asistă la naşterea fructului.. Ce pierZI. elnite . prinzând rădăcini. se-adună. . Un exerciţiu de autorestructurare Încă te familiarizezi cu arta mersului pe sârmă.dă-n pârg.. poţi explora ce simţi când mergi spre Frică.. Il I ? . Acolo el cântă. Ascult-o atent . acum. siJnfeo .. reperează-i vibraţia.. obsenJă atent cum ghemui din mijlocul florii se-adună Încet. adânci şi suave deodată. dulce-acru. poate mai mulţi . când. să le răsji-ângă? Ai simţit parfirmul pătrunzător pe care-l degajă atunci când izbucneşte-n afară ? El exersează forţa solară-n limbajul 7niresmei.. Ce nuanţe frenetice curg dinăuntru-n afară.DE LA SÂMBURE LA FRUCT Despre vulnerabilitatea puterii şi puterea vulnerabilităţii Ai privit vreodată un Mugure când se deschide? Ai simţit nevăzuta lui forţă interioară ce pare să Învingă petalele. alege-ţi înălţimea potrivită şi verţjlcă o dată pilonii pe care e Întinsă sârma ta: FRICA la un capăt.. rotunjit . U po.. Şi simte cum foetusul-ji'uct. dinspre acel interior În care veghează un sâmbure. De-acum şi de-aici el o duce cu sine spre altundeva şi cândva. vom merge Împreună spre Curaj. pe rând .. Fragil se Înfăşoară În el până dă pe-afară şi poate desprinde petalele florii.te la capătul pe care îl doreşti.. crud şi incert îşi caută gustul şi formaculoare cu-ncetul. DE LA FRICĂ LA CURAJ.... Imaginează-ţi cum se-ntorc sevele-n miezul acesta.. ce putere prin care istoria fructului devine memoria vie a sâmbure/ui . Aşează. l'ncearca.. devine puternic. Îngusta punte. CURAJUL Azi Acum vom Învăţa să explorăm îţi propun să la celălalt. Deschide-te. Cum soarbe lumina pe care-o preface În gust şi-n miros cu cât te afimzi mai spre miez! .. Dacă Îţi alegi să urci pilon1l1 Fricii.

tu urcă mai departe . privirea-n exterior ceva anume sau pe cineva. Propune-ţi să te vezi mergând. vezi ce simţi. O Frica.FRICA şi CURAJUL . dacă vrei să schimbi ceva la tine În timp ce mergi. aşa încât să Îi ". Ce simţi? Ce-ţi trece brusc prin minte? Ce-ţi vine chiar acum să faci. nici un pericol nu te va paşte În l110d real?! Îţi vine să faci cale-ntoarsă oare sau să renunţi chiar de la Început? Ori poate că te uiţi În sus. Şi orice ai ales. deodată? Să te opreşti. călătorind pe firul ce uneşte. privind tot Înainte". priveşte-le cum lent se derulează. să-ncremeneşti privind la ţintă sau să te-avânţi în grabă. Fii conştient dacă te simţi privit şi cine te asistă la urcuş sau dacă nimeni nu o face. iar altă dată s-o cunoşti mai bine. Dar lasă-le să curgă pe ecran şi liniştit... Ori pur şi siJnplu. desigur. " . sigur şi lin. Tu poţi interveni oricând. în timp ce îţi fixezi piciorul la capătul de jos al scării şi. Priveşte-te. ClIm arată? ". Sau. ". fireşte. . precum unfilm cu ÎncetinÎtorul. rămâi atent.Acum de-oriunde te-ai fi hotărât să-ncepi. la stânga şi la dreapta şi apoi porneşti la drum. de starea-n care intri chiar acum. Te uiţi înjos? Ai spectatori sau nu? Şi ce simţi şi-ntr-ul1 caz şi-n celălalt ? Observă-ţi primele impulsuri şi reacţii şi dacă toate-acestea le-ai aflat... ca-ntr-o oglindă . să te auzi şi să te simţi deodată in trup şi-n minte. te rog să urci inwginara scară de sfori care te leagă de pământ. Fii conştient dacă priveşti la scară sau cauţi cu . imaginează-ţi acele fapte că se şi intâmplă. te poţi susţine şi ajuta.devii o cruce. în urmă iar altă dată îţi vei regăsi prudenta. consumă-le şi lasă-le să se îndepărteze din ecranul tău mental. să-ţi fii chiar propriul martor tăcut şi detaşat. egal şi liniştit. Observă-te cum urci şi în ce ritm.o dată îţi vei pierde vechea teamă. dată poţi să-ţi laşi poţi face faţă. la drtlln! ". E poate o prăjină lungă şi uşoară sali o umbrelă. ce părţi din COlp participă INai mult şi ce simt ele când ascensionezi. Respiră adânc. dar disponibil. Cll braţele pe lateral . o poţi face .. Fii conştient de cOlpul tău aici. Observă ce senzaţii şi trăiri îţi traversează sufletul acum. pe care eventual o poţi deschide şi ti-ansforma în paraşută? ! . ori cu groază?! Sau să te asiguri că mai jos e o plasă.Odată ajuns sus. 148 . .Acum încearcă să revii la drumul tău şi explorează-ţi mersul i'n detaliu. în care cineva te ppate prinde şi dacă vei cădea. Şi cum te sprijini pe subţirea punte.. ce imagini. fii conştient de ceea ce îţi vine spontan să faci şi ce alegi. ce experimentează talpa ta atunci când mai parcurge câte-un pas? Îţi iei cu tine un obiect cu care să te ajuţi să nu-ţi pierzi echilibrul? . pe care poţi avea acces la sârmă. Te poţi opri sau poţi să-ţi sugerezi chiar ţie insuţi cum şi ce poţi face . la nevoie. Întânlplări şi fapte reintră pe ecranul tău mental În vreme ce tu urci pe-această scară". extrem de liniştit.

că te amuzi. cu fiecare pas. cu bucuria de a o fi parcurs. poţi trece prin FRICĂ pelject conştient că este doar acea provocare ce te Învaţă să fii rezistent. vei câştiga o nouă perspectivă asupra propriilor acţiuni şi-asupra sieşi. Continuă să e. precum un slujitor umil . fiind atent la însăşi acţiunea ce-o decizi. lată. s-o străbaţi. că te Fii îţi amplifică emoţiile şi caută să ascultă. cea care-ţi dă şansa.Continuă să ce simţi înălţime. să o pierzi. fie ea negativă ori pozitivă. apoi cum mintea. Descoperi că FRICA şi CURAJUL sunt egale în importanţă şi că linia subţire. cea care te provoacă să-ţi reactivezi CURAJUL. 149 . continuă drumul atent. Aşa Încât. fiinţa În Observă cum fiecare emoţie. Ele fţi susţin înaintarea şi. După cum poţi consuma experienţa CURAJULUI. să le cunoşti pe cât mai mult posibil. luptător. astfel drumul. observă cum displli de inepuizabile resurse În a găsi mereu altceva.compară. s-o cunoşti. abstrage. Descoperi că orice Împrejurare e doar un prilej de a Înainta şi de a te cunoaşte.. Descoperi că poţi şi că vrei. Rostul ei este să-ţi susţină Înaintarea. Alege ce şi cum să experimentezi aşa încât. Descoperă şi gustă bucuria de a te vedea mergând la conştient de modul În care senzaţiile şi gândurile îţi domolesc sali le c1arifici. poţi fi una cu el. separă şi uneşte.suspendată. Vei observa treptat că toate-s Împreună. plăcerile şi dificultăţile lui. constaţi că eşti din ce În ce mai sigur şi mai liber. cunoaşte-ţi deci. îl poţi depăşi spre a-l pierde. că eşti viu. este posibil să-ţi schimbi stilul . că te joci. pe măsură ce o faci. este FRICA. pelject conştient că lucrul cel mai frumos şi adevărat ce ţi se poate Întânlpla este contactul dintre talpa piciorului tău şi puntea subţire pe care tu ai ales să o încerci. între cer şi pă/nânt . afli deja ceea ce n-ai fi putllt bănui înainte de a te fi angajat i'n această frumoasă experienţă a întâlnirii cu tine însuţi. atrage după sine o soluţie.să preferi verticala. nu uita. Acesta este doar începutul . Dar la capătul ei. să Înveţi să te caţeri la infinit. prezent. pe sâl7l/G orizontală. împlinit şi puternic. Cunoaşte-ţi acţiune.: rersezi. Şi dacă Într-un târziu vei fi deprins arta de-a merge la Înălţime. la tot cu cât Înaintezi. doar sub controlul tău. flexibilă ce le uneşte e chiar echilibrul tău. pentru ca apoi. ac{ionezi.. Observă cumpăneşte. ghidată de voinţa ta de-a merge. că te In iri. ori de câte ori reîncepi mersul pe sârmă. Astfel.

firul de păr devine copac şi pielea ta. de vibraţiile conectate ale minţii şi cOlpului tău. ca să nu spun telemania interioară. iar ţinta pe careo vedeai atât de clar adineauri. fii forma atât de precis desenată. În sfârşit. De la o vreme. dormind. cum inunzi interiorul firavului trup. egală a aerului prin plămâni şi simţi cum fiecare clipă e egală. Te laşi sedus de gustul nou al întâmplărilor tale mărunte. înghiţind. timp ce te bucuri cum nici n-ai făcut-o vreodată. doar atât?" Constaţi că te laşi mers. s-o cunoşti . cu văi şi urcuşuri abrupte. observi cum o pe braţ. Îţi percepi bătăile inimii egale.ÎNTAAIPLĂRI MĂRUNTE Despre dependenţă şi abandon De la o vreme. cu mlaştini. devine pământul crăpat sau Inustind de prea multă rouă. ascunsă de dâmbul pe care Încerci să te urci. volumlll ce pare acum curgăto r şi poţi să distingi nuanţele negrului ei în mişcare ."Asta e tot.. negru catifelat.. (convins că furnica se-ndreaptă precis Întracolo). Înghiţit. să te uluiască sau să teu/nple. citeşti mai atent. adormit şi visat şi în timp ce-ţi priveşti gesturile. negru sidef . devii dependent de spectacolul propriei fiinţe ca şi cum ai fi descoperit telefilia. asculţi înfrigurat. dar pentru care nu bagi mâna înfoc şi nici nu ai paria că există.. constante şi mişcarea lină. parcă tăcerea Îţi e mai familiară Îl1trucâtva.. evacuând. stând. Te vezi şi te auzi mergând. cu cea care urmează şi cu cea care-a fost. respirat. realizezi că privit prin el. cu ape . senzaţiile şi trăirile. AcU/n ai decis să experimentezi starea ei şi începi să pătrunzi chiar acolo unde bănuieşti sau ţi-ar plăcea să crezi c-ar fi ochiul. Acum poţi simţi cât de greu sau cât de uşor te strecori printre ele. dar constaţi că priveşti mai curând printre rânduri.. respirând. dar fără efort. plăpândă furnică îţi urcă Şi-n 150 .. concentrat. Ceva care să te bulverseze. negru mătase. să-i simţi chiar vibraţia în timpul urcuşului. pluteşte-n conturul minusculei sale structuri. dar auzi doar foşnetul dintre sunete şi iată. . Observă-te cUin Încerci să vezi lumea prin ochii ei . Dar. aşezat. aşadar. Inai aproape.. pe care ţi-o vedeai altădată netedă şi curată. de biată fiinţă. aştepţi să se-ntâ/nple ceva . acU/n e pierdută privirilor tale mărunte. Ceva care să te trezească din ritmulll1onocord în care trăieşti. ceva care să-ţi arate şi cealaltă faţă a lumii pe care o bănuieşti. de minunea de-a fi. Grăbită şi suplă urmează o ţintă precisă firul de păr pe care nici nu-l ştiai până acum şi te-ntrebi: "Ce caută oare?" Priveşte-o atent. visând şi te Întrebi pentru a mia oară .negru abanos.. Iţi vine deodată În Ininte să fii chiar furnica şi simţi cum te scurgi. cu munţi. evacuat. brusc.presupus Inozaic.

doar o zăreşti. trecând prin toate prăpăstiile şi munţii din cale. să se-ntâ7nple ceva . arunci caietul. îţi vine s-o strângi. O fi întrerupătorul defect? Sau altcineva l-a atins. .FURNICĂ. şi iat-o din nou cum urcă pe falangele tale subţiri. Din curiozitate.DR UM şi un copac pe care scrijelezi . Ţi-aminteşti ? Tu doar aşteptai. foarte atent. Respiri adânc şi brusc se aprinde lumina. s-o striveşti. Tu mergi. ei bine. 151 .ŢINTĂ. la Început. n-ai timp nici măcar să visezi. s-o loveşti.Experimentezi perspectiva furnicii şi constaţi că habar nu ai de ţintă. se-ntoarce năucă şi cade . doar... Te simţi responsabil de trauma ei şi te Întrebi ce rol ai jucat În scenariul acesta de fapt.o clipă eşti tentat să produci un cutrenlllr. Asculţi şi priveşti. . Te-ncem'că o părere de rău. alergând către firul de păr. ca un somnambul. ce sens a avut şi dacă ai fi putut proceda în alt mod? / Te-ntrebi dacă ea a decis să se arunce În hău şi de ce ? Sau pur şi si/nplll. Un alt fel de zbor pentru cei care nu au aripi . te simţi oarecum vinovat sau confuz... in fotoliu. atent.. apoi ştergi şi desenezi o şerpuire lină sub care scrii . . Te aşezi ARTA RĂBDĂRII Despre cealaltă faţă a lumii Simt zăpuşeala de azi ca pe o capcană şi mă gândesc la momentul când aceste pagini vor ajunge În mâna ta .cădere liberă. Dar nici o mişcare mi pare acum s-o trădeze. i-a fost greu să se ţină de braţ? Sali ceea ce tu numeşti ţintă pentru ea era drum şi a ales să continue Înlocuind urcuşul cu zborul.... mişcându-ţi lin braţul. Jubilezi. Apoi Întorci pagina.. dar vezi cum furnica abilă se strecoară în căuşul palmei şi se ţine de el. Pur şi simplu tu mergi. ca din întârnplare?! .şi când toamna târzie ţi se va scurge în palme ca o ploaie subţ ire. dar continui să te mişti într-acolo. . Te-ntorci iar la tine (cel ce priveşte) şi. pentru o clipă.FURNICA MEA MERGÂND CĂTRE ŢINTĂ.. Cine ştie ? . o laşi să alunece şi o ajuţi puţintel. nici o foşnire discretă nu pare-a răzbate.. Priveşti spre covor. îţi cauţi caietul şi desenezi cu înfrigurare două pete negre. Te simţi singur. probabil automat. alăturate şi scrii în dreptul lor . s-o arunci. anunţând friguri mari şi n e linişti. " E mult prea departe de ţintă aculn! ". de departe . Ajunsă acolo. dar ea scapă . ba chiar Îi resimţi abandonul ca pe gustul cireşei amare. Înţelegi că ceva minunat se-ntâmplase şi că ai Întrerupt cursul spontan al acelui ceva. apoi adaugi .

ca şi cum ar fi prinw. descoperi spaţiul mirific în care-ai pătruns şi eşti conştient de modul în care aluneci. de starea pe care-o trăieşti În timp ce exp 10 rezi. vezi. ca o ceară topită ce naşte faguri moi în fiinţa mea şi. aşa cum lemnul consimte să devină floare şi frunză. pentru cine. ce sens. miroşi. uşor vibratile. Auzi. Consilnţi că eşti gata s-o explorezi. lentă. brusc. poţi vizualiza vechi întânzplări. laşi să curgă imagini mai clare. foarte-ncet. migală şi uilnire şi singur găseşti momentul cel mai potrivit şi intrarea. fără scop. cum acţionezi şi toate Îţi spun cine eşti şi nu eşti. iar lumea în care noi doi anI pătruns pare nouă . consistenţa pe care i-o dă jilziunea. cel sau cea ce mă însoţeşti în această experienţă. colorate. devii chiar romanul cu ai cărui eroi te identifici sau de care te separi. Veghez şi trăiesc Întâlnirea lor. ce rost au toate astea. ca şi cum ai citi un roman. cel mai atent. A1ă aşez greu şi atent. ca-ntr-un film cu eroi cunoscuţi sau.fi aşteptarea însăşi. Sunt Poartă Deschistl. pe măsură ce înaintezi în propriul spaţiu. trezeşte.Pentru tine atunci poate că este miezul de iarnă din praguf altui mileniu. guşti şi simţi. asist la jilziunea noastră transparent-aurie şi-nţeleg că Soarele şi Pământul Îşi Împărtăşesc impresiile şi emoţiile. Te priveşti cum te joci.. constaţi cum la rându-ţi. floarea. mirată spre Sine. cum vorbeşti. În timp ce cunoşti şi iată. aştept ca şi cum aş . foarte lin şi atent. cu simţurile toate deschise spre interior . până la nemişcare. oricât de tentante ar fi . fără vise. citeşte-ţi romanul şi fii cel mai bun spectator sau cititor al creaţiei tale. Încet. SU111 starea de aşteptare. Sunt starea de tranziţie dintre ele.. pentru când? Consimt la această transfigurare cu totul şi o las să sentâmple. Priveşte-ţi spectacolul. Pentru ce. lnă preling precum mierea. experimentând încă o dată întâlnirea. Iar tu. devine apă­ ngheţată. Observ cU/n fagurele În care pătrund devine una cu mierea. răspândindu-lnă lent În fiecare ungher. mişcarea lor. Refine-le.. Acum poţi zări faţa cealaltă a lumii prin noua fiinţli ce Încet se complet ino centă. dar eu simt acum Soarele în trup invaziv. Presimt îndulcirea luminii şi Îngreunarea ei. 152 . Aştept. Şi tot ce se-ntâmplă acolo pare să aibă o noimă pe care tu o găseşti. ce-nţelegi şi ce nu înţelegi. în timp ce fagurele opalin se crista /izează. fii conştient de ele. cu grijă. fără dorinţe. fruct. foarte lentă. Continuă doar să exişti şi să vezi cum exişti. Aluneci lin. CUln te mişti. ca şi cunl In-aş fi pus la păstrare în hexagonale lăcaşuri de taină. dar du-te mai departe. fără să cauţi explicaţii şi intelpretări.. . ca şi cwn ar fi ultinw. Aştept ca dialogul lor să se scurgă şi contopirea lor să devină deplină.nai vii. fi'uctul sămânţă şi sămânţa rădăcină.

Te-ai gândit să renunţi? Ei bine. fără rost. unnăreşte-o atent. cine te-njură? Cui îi lipseşti şi cui nu? Cine se plânge şi cine se bucură de noua ta stare? . Încet... caută să dijilzezi în micuţajiinţă. foarte atent.. Le Înlocuieşte cineva? CUl71 procedezi? Eşti doar un biet Semafor Înrădăcinat. foarte-ncet. Eşti defect. după ce mai Întâi vei fi smuls şi dus la groapa comună sau retopit pentru alte scopuri mai noi?! Şi-n tot acest timp fii conştient de stările tale. de limitele În a te recondiţiona şi a trăi. Imaginează-te pe rând. Dar cum ar fi dacă deodată te-ai face piidure. iar şi iar. dar orice ar fi. când vrea. Într-un târziu. Perfect adevărat . adâncă şi vie şi absorbantă.. străzi...ti dintre ei s-au accidentat ori poate-ali murit de când tu eşti deconectat de la sursa de care depinzi? Sau poate că doar becurile tale s-au ars. Acum te Întorci Într-o lume ceva mai familiară. Ea poate ji o libelulă sau o albină ori un fluture.. Şi câ. Ce preferi .tia discretă pe care-o produce când exersează zborul. te aduni şi retrăieşti nostalgia de afi gâză şi apăsarea de a fi semafor. fii doar conştient de tentaţia ta şi lasă-te În această căutare atent. În vreme ce gâza năucă e complet ignorantă şi zboară bezmetic oriunde îi vine. E comod.Şi dacă o minusculă gâză traversează ecranul sau spaţiul În care-ai pătruns.să fii gâză sau semafor? Ai să.. Trăieşte experienţa de afi Semafor. repetă.. Ce se Întâmplă? De cine depinzi? Şi ce se alege de cei pe care-i ghidezi? Cine te-ascultă. cine te Întreabă. gâză şi semafor. urmează-ţi riibdarea . dar ai Învăţat să trăieşti conştiincios. Presimţi şi auzi vibra.. imobil. Ea este liberă şi el depinde de altcineva sau ceva. în vreme ce el depinde de sursa de energie şi de scopul său. de voinţa ei dea zbura. de dependenţele tale. la intersecţia dintre cele mai circulate artere? Sau poate vei ji-nlocuit cu un altul mai bun.. oameni.mi spui că ea depinde mai curând de ea Însăşi. mai Întâi . Când eşti mai aproape de tine? Cine eşti sau ce eşti? 153 . maşini. Iar compari . printre case. Compară-ţi starea actuală cu cea de atunci . Întoarce-te acum la gâza pe care nu demult ai experimentat-o.mai mult intuieşti. să fii important şi să fii reparat. gunoaie ..te cu răbdare.. Ce vezi? Ce auzi? Ce simţifaţă de cei pe care-i ghidezi.. aripile-abia conturate . prin care respiră miliarde de fiinţe deodată ?! .... cum se comportă faţă de tine? Ce crezi? Ce gândeşti? Ce aştepţi? Şi ce vrei? Te temi de ceva? Acum eşti bntsc. În care aproape-ai uitat să exişti (conştient).. Dar tot tu revii şi-mi spui amuzat că-i plăcut să ghidezi. jii lina cu ea. observă. cine te ignoră. Încă o dată. Încearcă să distingi cât mai 7nulte detalii. mâncat de rugină. Îi poţi zări linia fină a c01pului ce pare-o nălucă. Încotro zboară? Ce simte? Ce vrea? Şi ceface? Răspunde-ţi la toate aceste-ntrebări şi revino . Alege să fii semaforul din intersecţia ta preferată. deconectat..

dar şi o parte din reziduurile transformate ale Ţănnului. meduzele. îl otrăveşte prin depunerile ei. drept ofrandă. Apoi se retrage şi-i deschide Ţărmului spaţiul necesar să se dezvolte. El se lasă construit şi distrus parţial de Ea. să crească. înglobând şi transformând perpetuu propriile-i deşeuri. dar fn egală măsură se linzpezesc şi se înnămolesc unul prin intennediul celuilalt la graniţa lor. l11odelându-1 Încetul cu Încetul. crabii. De fapt mnândoi participă la un proces de reconstruire mutuală. Creştere / Descreştere. când apele se liniştesc. îl inundă spre a-şi hrăni miliardele de fiinţe ce o alcătuiesc. dar şi generoasă le depune la picioarele Ţărmului. le alchi/nizează-n humus din care cresc grădini. cu delicate flori. Construcţie / Distrucţie. În fiecare bob de grâu desigur. poţi intui ceva din forma unei scoici ori a vreunui peşte şi dacă ai s-asculţi atent. Iar când demult se va fi-ndepărtat de Mare. bogatul Ţărm devine chiar Câmpie din care se hrănesc imense holde. îl umple şi. El creşte Într-un fel pe seama Ei. apoi. să se construiască. Marea îl Îmbogăţeşte şi-I spală În acelaşi timp. Ea îi readuce daruri. asimilând aluviunile şi Într-un alt fel pe seama Lui. o parte din vietăţile ei. unul prin intermediul celuilalt. să se extindă.l erodează.. Marea şi Ţărmul funcţionează pe/fect de milioane şi milioane de ani.flux. păstrătoare dar şi transfiguratoare i le readuce. s-a instituit o între Mare şi Ţărm . pierzând totodată câte ceva din forma sa veche. pe care tot ea le-a preluat cu refluxul anterior. . să se lransfonne pe seama asimilării creatoare a " darurilor primite ". pe care tot A1area. atunci când Înfometată. dar redăruindu-i tot ce i-a luat cu delicateţe sau cu impetuozitate.MAREA ŞI ŢĂRMUL Arta cOllvieţuirii creatoare După ce Dumnezeu a hotărât să regulă simplă de convieţuire separe pământul de ape. dacă priveşti cu luare-aminte. Marea strângătoare. unul Împreună cu celălalt. Iar El creşte. vei prinde respiraţia egală cu a Mării de demult şi de departe. dar fl şi purifică totodată. oferta sa de viaţă ce a decis s-o lase să se scurgă în materie pe care am putea-o nU/ni "moartă ". Ea îi facilitează dezvoltarea. Scoicile. ea aduce cu sine Ţărmului. 154 . se dilată. cu vre/nea. în cubneafill'iei. peştii ce nu Inai pot respira.Flux / Reflux. de convieţuire creatoare. livezi şi vii. Apoi. transformă deşeurile-daruri în nisip în care-şi creşte ciudăţenii de arbuşti uscaţi şi rezistenţi. dacă nu am greşi profilI1d. Când Marea este În . stelele de mare şi felurite alge şi lot ce-i prisoseşte. respectând acest principiu divin. mai curând virtuală decât reală.

Uitarea de Sine. care la rându-i lirnitează sau distorsionează imaginea realităţii. îl ajută şi. fiecare e fericit p rin el Însuşi. Se poate clar citi că regula simplă după care funcţionează e acceptarea şi iubirea unificatoare. iar iubirea dintre piirţi e echilibru. o persoană care nu-şi exercită vocaţia naturală a generozităţii. În societate . ei ridiculizează competiţia şi agresivitatea În natură. În prietenie. Atunci când această regulă de aurfuncţionează În cuplu. pacea.vre/n e regula simplă a convieţuiri i dintre Ţărm ş i A1are se lor rămâne creatoare şi paradoxal stabilă.echilibrul. pe termen lung poate declanşa un dezechilibru de proporţii la scara Întregii naturi sau a întregului sistem. păstrează. Pentru că ceea ce Într-un rnoment şi Într-un conte"t anume poate fi " un fir de praf'. creatoare şi eliberatoare. ei ne oferă modelul desăvârşit al interdependenţei creatoare. Astfel. În relaţia lor spontană. bazată p e cooperare prin complel11entaritate şi al respectării mutuale a evo luţie i autonome. eficienţa şi satisfacţia se menţin. limpezirii şi construirii conştiente de sine ş i de altul. îl poate limita sau desfi inţa pas cu pas pe acesta. catalizator şi stimulativ. natural şi spontan. În relaţiile comunitare. darpelfect responsabil sau conştient de Sine şi de impactul său asupra partenerilor de Joc. dar fiecare se bucură. nimerit din Întâmplare.l asistă Într-un anume fel pe celălalt. În felul acesta. poate avea consecinţe imediate. Când unul se manifestă. costul şi impactul transformări/or mutuale sunt periculoase. pervertinduse În intruzivitate şi control subtil. ca şi În cele viitoare.fi un Jucător de elită Înseamnă În primul rând afi unul modest. dar şi prin intermediul celuilalt. relaţiile dintre oameni au şansa de a evolua după acest principiu pe care Apa şi Pământul. dar mai ales la distanţii. ci dimpotrivă. efeclllllui llU mai este facilitator. dăun ător celuilalt şi lui Însuşi. dovedind inutilitatea şi absurdul acestora în relaţiile armonioase şi evolutive dintre părţile lumii. Tot astfel. În familie. autolimitându-se sau degradându-se În acelaşi timp pe sine. Într-un alt contat (cum ar fi cel al relaţiilor umane). fie doar şi pentru câteva clipe. rodeşte şi se transformă pe cont propriu. l-au validat În milioane de ani. Fiecare il naşte. Astfel. iar dezvoltarea personală este în egală măsură şi dezvoltare inte/personaIă. După cum excesul de generozitate poate fi la fel de păgubitor. DGI~ ori de câte ori regula convieţuirii creatoare este Încălcată.flr de prq( conţine excesul de colb ce poate acoperi o oglindă. Îl1străinându-i pe oameni unii de alţii şi de ei înşişi.. relaţia Şi câtă 155 . Şi astfel nesemntficativul. iar a. ne determină să respectăm regulile divine ale Jocului. Fiecare creşte şi descreşte pe seama celuilalt şi astfel rămân mereu În echilibru. ca principiu de organizare şi jimcţionare a lumii. se exprimă şi acţionează excesiv. Jnterconexiunea. introducând regllli şchioape şi jumătăţi de /năsură în tranzacţiile lor cotidiene.

aceasta te-ar putea propulsa în căutarea unui alt adversar-partener şi experienţa s-ar putea repeta. importanţa de sine şi ostilitatea exacerbează întreaga energie a agresivităţii şi devenim doar" Mare filrioasă " sau "Pământ ce erupe ". în absenţa oricărei picături de apă. atât de partea învinsului. demonstrăm încălcarea jlagrantă a regulii naturale de convieţuire. un deşert nesfârşit . Imaginaţi-vă pentru o clipă cllm ar fi o planetă fără pic de apă. cu pierderile inerente. Imaginaţi-vă. Atunci când competiţia devine oarbă şi furia. căfăi şi victime. călătorind prin univers (ori poate doar un banal şi mort meteorit) sau chiar o sferă acoperită cu nisipuri veşnice. preferă să-şi imagineze conturul lucrurilor. ci doar o pierdere şi un dor imens de cel pe care iată. atunci când inundănl. cât şi de partea învingătorului. dar bine consolidată. probabil un bolovan neinsujleţit. din păcate. decât să le vadă. ardem. preţ. de asemenea. conslllnându-l... smulgem şi Îngh iţim sau zdruncinăm. fermă şi dură.. doar nesfârşite Întinderi de ape . că nu există cu adevărat invingători şi învinşi. singura sllrsă de sănătate. răvăşim. atunci când lumina devine mult prea puternică). Natura ne reaminteşte pelpetuu de codul regal al convieţuirii pel/ecte.-- . inflexibilitatea şi in toleranţa. aSÎmilându-l. egocentrismul. cadrul de viaţă. aparent putemici şi unici. iar interiorul nostru nu face altceva decât să oglindească efectele. Iar jocul de-a competiţia exagerată cafalsă dispută a unei false puteri duce inevitabil la conflict sau război.. ca după un potop apocaliptic. Pretutindeni. ci doar pe spinarea lui nisipoasă şi anlOrţită.. armonie şi putere. vulnerabili câştigători ai locului Puterii. cllm şi când ai încălcat regula simplă prin care ţi-ai transformat habitatul atât de armonios conceput Într-un banal şi stupid ring de luptă .-- -------------------------------------------------------~~ În astfel de condiţii apare exerciţiul competiţiei exagerate sau Cll orice nutrit de o slabă sau neclară imagine de sine şi de cecitatea funcţională a orgoliosului care În locul unei banale perechi de ochelari (fie şi de soare.. 156 . Şi dacă nu simţi cu adevărat vreun câştig. devorându-l. în ilifinita şi spontana ei înţelepciune. ci doar coparticipare la distrucţie şi pervertire colectivă. acoperim. Şi tot Natura. ei bine. ai reuşit să-I elimini. fie pe cea a unui bulgăre pietrificat sau a unui deşert atotcuprinzător pentru care bucuria rodirii este interzisă. orgoliul. cum arfi o planetă acoperită în Întregime de ocean. Devenim singuri întemniţaţi în capcana victoriei. ne atrage atenţia că orice exces În funcţionarea regulii locului dintre Mare şi Ţărm transformă inevitabil habitatul planetar. Şi dacă istoria socială nu ne-a convins încă. Am ales astfel să trăim fie experienţa de-a fi absurdul Ocean care nu mai locuieşte Între braţele prin/itoare ale unui Ţărm. evaporăm ori topim cu lava noastră fierbinte pentru a Îngheţa şi mortifica apoi" teritoriile" celuilalt. experimentăm gustul amar al unei puteri fără martori sau al unui mesaj fără destinatar. Se-ntâmplă să fii chiar acum Ocean unic sau Deşert planetar şi ce simţi? Ajlă atunci prin ce. jrustraţia.

poţi deprinde arfa dansului În doi şi chiar În mai mulţi. fnţelegând totodată ce Îl diferenţiază pe desăvârşitul Războinic de desăvârşitul Artist. uşor alunecoase la suprafaţă. chiar dacă nu i-ai cunoscut pe de-a-ntregul limitele şi posibilităţile. poţi reînvăţa bucuria echilibrului. oferit drept trofeu. un pericol pentru alţii. Ai simţit mereu că te poţi învârti pe acolo. Un pion onest. dar oricwn.adică un pion cu sarcini şi reguli precise de funcţionare.regi. sacrificat sau câştigat şi. aruncat. dar care totodată Îţi taie respiraţia (" dacă am să cad dincolo?! ") . exercitându-ţi atribuţiile până la suprema pelfecţiune . Ai dedus că transformarea ta ar fi teoretic posibilă dacă accepţi Întotdeauna ceea ce eşti. regula silnplă a coevoluţiei creatoare. Te-ai obişnuit cu mediul mereu compartimentat în pătrate egale. j7JmOS de previzibile.. nebuni sau pioni . pedepsit. Tu ce experimentezi deocamdată şi la ce te aştepţi? . 157 . de-o parte şi de alta a tablei de şah. ridicat la rangul de potenţial rege sau regină. prin nu se ştie ce /nirabilă Întâmplare .. consemnat. liniştit şi pur.Abia când sesizezi că orice câştig e egal CII o pierdere şi că iluzia luptei e unfi/nl ce poate rula la infinit Într-o sală de cinematograf cu un singur spectator . repetând la infinit numărul lui limitat de " mutări".creşti brusc şi devii Jucătorul de şah. filsese un spaţiu familiar definitiv încheiat. regulile de mişcare sunt fixe . respins. Te afli În faţa tablei pe care n-ai văzut-o niciodată de sus sau dinafară şi care pentru tine. Dar nu uita. uşor lucitoare. acum şi aici. sacrificat. dăruit. până acum. de a-ţi înţelege (oare?!) rolul şi sensul. .. cai. supus.. dar alege să respecte sau nu. fiecare dintre ei îl conţine pe celălalt. că poţi fi Însemnat pentru unii. relaţiile cu vecinii . Probabil că uneori ţi-a trecut prin minte că ar mai exista şi altceva în afara acestui spaţiu ale cărui reguli şi tranzacţii În mişcare le-ai cunoscut (oare?!) şi practicat (cert!). doamne! Ce neant atrăgător prin necunoscut. Înnobilat. albe şi negre. nu-i aşa. De la o vre/ne. Şi brusc şi firesc redescoperi acum regula simplă a Jocului dintre Mare şi Ţărm . Ai e.eperimentat din interior regulile Jocului şi arta de a le recunoaşte. sigure.tu însuţi.. te poţi simţi saturat până la plictis. pelfecte. recunoscut sau pur şi simplu. pentru că. de a te supune.. negociat. până la greaţă . stabile. folosit. Ei. O meditaţie JOCUL DE ŞAH asupra schimbării perspectivei Imaginează-ţi o clipă că eşti unul dintre pionii de pe tabla de şah care tocmai a fost eliminat..

care să-i îmbogăţească sensul.Probabil că. vaiI. te trezeşti brusc În pielea Jucătorului. atunci când adversarul afost mai puternic. Îi poţi zări până şi firele de praf şi slabele sclipiri pe care unele "piese" le reflectă după ce se Încălzesc sub razele nu tocmai generoase ale unui bec banal de 40W. programează. Şi ce mai contează dacă nu ai ştiut niciodată cui fi aparţine cu adevărat puterea sali neputinţa. în taină sau în puţinele clipe de răgaz. mai liber şi mai bogat. perpetuă. un pion mai disponibil. Priveşti jocul şi eşti conştient că-n orice clipă. al întâmplării. neatentă sau obosită. . Şi probabil că În clipele tale de succes te-ai simţit cu doi centimetri mai Înalt decât eşti pentru că. când eşti în afara tablei de şah poţi.. să experimentezi 158 . îţi dă brusc impresia că eşti văzut mai puternic şi chiar ajungi să-ţi uiţi dimensiunea fixă a formei bine cizelate. ai visat să fii altcineva. este expulzat? I La urma urmelor. este păstrat şi cineva pleacă. iar respectarea regulilor asigură un număr nelimitat de şanse şi strategii de a lovi adversarul. a aparţine unei echipe victorioase. printr-o mişcare greşită. de slabă. ai participat la triumf şi la pierdere. .. Contempli tot acest mic univers previzibil şi repetitiv şi-ncerci să imaginezi o mutare care să-I scoată din monotonia sa. pe tabla de şah totul e ordonat şi frumos. de mizerabilă. ai resimţit că eşti o rotiţă lafel de stricată. Acum. cum s-a poţi face. ai experilnentat gustul dulce al puterii şi amărăciunea neputinţei. iată. O poţi privi cu ochi de jucător. cât de "pătrată" . pentru care-ai luptat. de şase sau zece centimetri. miza Jocului rămâne aceeaşi: cine Învinge pe cine? Adică ce înseamnă asta . Dar ce regulă ai mai putea introduce când oricât de multe" variante" de mutare ar fi. de care habar nu aveai că există. care să-i crească eleganţa sau adâncimea. atât cât ţi-a fost proiectată atunci cănd cineva sau ceva te-a modelat În lemn. în toate amănuntele. aproape nelimitată. pe cine anwne exprimă şi cui serveşte? I Important pentru tine e că ţi-ai făcut datoria. ca şi pe cel umilitor al pierderii. în sfârşit. printr-un capriciu al soartei. dar şi tabla de şah. poţi să dărâl71i nu numai piesele. În nici un caz Jocul de şah ? 1.. ca şi tot gn/pul căruia Îi aparţii. Şi apoi.că cineva învinge pe altcineva? I Că cineva e mai tare şi cineva e mai slab? I Că cineva rămâne. mai divers În mişcări şi mai cunoscător. acum poţi vedea cât de mică e tabla de şah pe care tu o credeai până deunăzi atât de mare. pentru că asta ar Însenma lin alt joc.. definitivă. nici nu bănuiai că cineva Îţi gândeşte. anticipă şi evaluează fiecare mişcare a ta pe tabla de şah. în os ori În banalul "material plastic ". cât de JT1onotonă şi simplă prin regulile ei fixe. În fildeş. Ai Încercat pe rând sentimentul ameţitor al câştigului. de a deveni coparticipant la victorie ori la înfrângere. Şi iată. Şi evident.. de inutilă. dar.

se suprimă. atât de promiţătoare. să-I cucerească. ele pur şi simplu nu mai vin. de masa la care stai. le poţi cunoaşte .. altele . În schiJnb. atât de năucitoare. mai uşoare. respiră. Cum ar putea intra În contact viu. sunt identice şi că locurile cel mai puţin explorate sun! atât de diverse./i-tll7loasă. de diversă.mirosul particular al mesei pe care era sprUinită tabla de şah (şi doamne. de scăunelulfamiliar şi observi că toate tablele de şah din spaţiul de A/CL În care joci... . Te simţi brusc eliberat de tabla de şah. poţi simţi temperatura lemnului nelustruit sau să te minun. Eşti zÎltr-U/1 ocean de Întrebări în care pluteşte adormit un grăunte nisipos de răspunsuri. mai deschise.. nu mai pleacă.plorezi mai adânc şi mai larg. singura soluţie este accesul la verticală. Începi să te bucuri fără să ştii de ce. adevărat. Acwn. Revii la vechea ta tablă de şah şi înţelegi că singura şansă e să negociezi cu "piesele" tale un program de mutaţie interioară. care să le facă mai dinamice. pentru ca nimeni să nu mai Învingă pe nimeni şi fiecare să se-nvingă pe sine pentru a putea explora nelimitatele spaţii de mai sus. mai solare. În care se-ntâmplă mereu acelaşi lucru: cineva se luptă cu altcineva. al ' spaţiului În care ea trâieşte. pentru că ori de câte ori aterizai pe ea.. constaţi că viteza de apariţie a Întrebărilor este atât de mare. nici nu bănuiai că există.ezi de transparenţa sticlei. cum s-ar putea provoca (activa?) În minunatele piese de şah . Cu cât e. în sfârşit. măcar pentru a-şi reaminti că există?! 159 . mai bine zis la infinit. nu mai sunt..punct umil. atât de imprevizibile.. să se extindă pe orizontală prin eliminarea celuilalt. Acum eşti martorul simultan al tablei de şah şi al e. miza şi sensul ace/or jocuri nu sunt. de mai jos. Cineva Încearcă să ocupe spaţiul altcuiva. cu cât eşti Inai atent. ceva viu şi adevărat care să le schimbe consistenţa. tu erai" mort ''). te bucuri că în sfârşit nimic nu se mai repetă şi fiecare clipă pe care o trăieşti acoperă o altă realitate -fascinant de bogată. miraculos de.. concentrat. de autotransl11odelare pe lungă durată. chiar aşa. nzai limpezi. pluteşte (deşi altădată credeai că e bine fixată. de creştere.. mai puternice. Încât începi să te întrebi ce jocuri se practică ACOLO şi dacă. Cum ar putea deveni mai libere? Cwn de şi-ar putea reaminti starea lor de când erau păduri. nu-i aşa. defini şi recunoaşte. Şi asta ce mai e şi pentru ce şi de ce şi Încotro şi cum şi de lInde şi prin ce? . mai transparente.. pe viaţă şi pe moarte. opacitatea. cu sufletul lor din alt timp pentru a-şi creşte (cultiva?!) sufletul lor peste timp. aici. pentru că. Şi fiecare Întrebare naşte o alta. elefanţi ori cine ştie ce alt animal ori petrol ori Dumnezeu ştie ce. de oriunde. de nouă. Şi-ncerci să afli cum ar putea izbucni. încât răspunsurile nu mai au loc de circulaţie.din fildeş. ori să vezi o infinitate de forme şi culori pe care nici măcar nu le poţi demuni. din lemn sau chiar În cele din plastic. nu cumva. aşezată) . E suficient să experimentezi o singură dată postura Jucâtorului pentru a te inunda brusc o infinitate de Întrebări.:(teriorului ei. mai curajoase. din os.

ce mai contează?! S-ar putea să Înţelegi că tu creşti şi. Eşti liber să-ţi numeşti Jocul oricum doreşti şi s-ar putea să deviijocu/ Însuşi de la o vreme . poate în jos. Ce implicaţii ar putea avea metodele experienţiale în dezvoltarea personală. ceva pleacă din tine. în lumea contemporană? TEME • • pe care le pot avea metodele umanistholistică. Artă şi că-n timp ce faceţi toate acestea vă iubiţi Între voi. multe. 4. reintrând în cOlpul acesta de Împrumut. deopotrivă. poate spre stânga. a persoanelor. altceva decât aţi făcut până aici şi că jocul se cheamă de aici Înainte Transformare de sine. Cunoaştere. un cerc alături de altele. Care sunt principiile teoretice care stau la baza acestei orientări metodologice? 3. Ce scop ai. Aflaţi care dintre aceşti autori sunt mai aproape de modul vostru de a simţi şi gândi. în spirală. ce doreşti şi-ncotro? S-ar putea să te strângă forma În care ai reintrat.Şi ca orice Jucător cinstit. să redevii "piesă" (n-ai decât să alegi acum chiar şi rolul numit "rege/ regină ") ş i. Şi dacă te străduieşti puţin. . valorificând anumite texte din autorul preferat. Călătorie. poţi să te uiţi de jur-Împrejur cu atentie şi­ ai să constaţi că Însuşi pătratul în care erai aşezat la-nceputul experienţei devine cerc.. ce î/npreună alcătuiesc un cerc şi mai mare. află cine mai eşti acum şi ce poţi face cu tine. organizaţiilor şi colectivităţilor la început de mileniu III. Alegeţi cele mai interesante texte şi încercaţi să le comparaţi. citind în original sau în traducere lucrări ale autorilor menţionaţi în curs . Ce metodă vă stâmeşte interesul în mai mare măsură? Argumentaţi şi căutaţi date suplimentare în bibliografie. Acum eşti pelfect conştient că aveţi ceva de făcut Împreună. poate în sus. ori dreapta. Îţi propun să experimentezi din nou spaţiul Tablei de şah. piese albe şi negre din care ţâşnesc o infinitate de culori şi lumini curgătoare. familiilor. care În fiecare clipă riscă să piardă sau să totul. grupurilor. ori să te sirnţi ca şi cum încet. încet. o sferă ce se rostogoleşte mereu către sus. deodată cu tine. Realizaţi un eseu pe o tematică aleasă de voi. Completaţi-vă cunoştinţele. cu referire la respectiva metodă. şi ceilalţi. câştige ÎNTREBĂRI 1. Explorare. Mirare. Care sunt principalele metode în cadrul orientării umanist-experienţiale în psihoterapie şi consiliere? 2. o infinitate de cercuri. experienţiale Reflectaţi asupra în implicaţiilor abordarea 160 .

comportamentale au apărut ca o reacţie la cele psihodinamice. căci prin administrarea întăririlor există posibilitatea de control a compOliamentului. abisale" (Irina Holdevici. Vntărireg se referă la stimulii care. de situaţiile. * dualismele corp-minte. Deşi există diferenţe în modalităţile de a explica personalitatea umană. totuşi mediul are rolul dominant. Există întăriri pozitive şi negative. două au influenţat mai mult procesul de consilierel terapie: Întărirea şi controlul. 1. Spre deosebire de acestea. Abordarea comportamentală clasică • Concepţia asupra personalităţii umane Cei care au elaborat teorii comportamentale asupra personalităţii umane sunt: iDollard şi Miller. 111-122. abisale ale psihismului şi pe funcţia eliberatoare de simptome psihice a "insight-ului". toţi aceştia sunt de acord asupra a mai multor idei: * studiul personalităţii umane înseamnă studiul comportamentului. abordările comportamentale centrează procesul de consiliere/ psihoterapie asupra manifestărilor comportamentale. Eysenck. Abordările comportamentale au ca fundament teoretic curentul "behaviorism" din psihologie. * deşi în dezvoltarea personalităţii există nişte bariere fixate genetic. 55). p. asupra simptomelor. adaptative.) Abordările utilizăm sistematizarea realizată de Ioana Stancu. care consideră că personalitatea umană "se structurează şi funcţionează în raport de stimulii exteriori. Lundin. p. Mowrer şil ISkinnelJ. rolurile şi interacţiunile sociale şi nu de f0l1ele psihice inteme. 161 d . astfel încât diferenţele dintre persoane au legăhlră cu experienţele lor de viaţă diferite. ce puneau accentul pe f0l1ele inconştiente. cresc probabilitatea de manifestare a lui. Conceptul de I"controrj este strâns legat de cel de "întărire". corp-spirit nu sunt relevante în dezvoltarea. Knllnboltz. 1996. predicţia şi controlul comportamentului uman. * mediul şi experienţele individului detem1ină dezvoltarea personalităţii .MODUL III Abordările comportamentale (în prezentarea acestui modul 2005. Clientul care vine la consiliere prezintă compOliamente dezadaptative şi rostul consilierii! terapiei este de a-l ajuta să le elimine şi să le înlocuiască cu altele. adăugaţi comportamentului. Dintre conceptele de bază ale behaviorismului.

confruntarea cu situaţia anxiogenă se rea li zează în plan imaginar şi în stare de relaxare. Ea are mai multe etape: a) învăţarea relaxării . ca în orice sistem de consiliere şi psihoterapie. 162 . acceptarea şi Înţelegerea clientului ca o entitate unică . consilieml să înţeleagă exact problemele clientului. consilierea/ psihoterapia înseanmă . Bucher. iar. spre deosebire de tehnica expunerii. acesta să fie motivat pentru a accede la procesul complex şi dificil al modificării comportamentului. unde confruntarea se realizează chiar în realitate. În consilierea comportamentală. şi consilierea/ psihoterapia este tot un proces ce presupune învăţarea. b) stabilirea ierarhiei stimulilor anxiogeni. Carson şi sistematizate de Irina Holdevici. pe de altă parte. anxietatea): tehnica implozivă şi tehnica expunerii. c) procedeul desensibilizării. pe de o parte. În această vIZIUne. comportamente adaptative.În perspectiva behavioriştilor persoana nOlmală dispune de un set de atitudini. este esenţială ascultarea atentă. 1996) sunt: ITehnica stingerii comportamente/or nedorit~ . Tehnicile consilierii! psihoterapiei comportamentale (după Coleman. O relaţie pozitivă dintre client şi consilier este necesară pentm ca. • Procesul de consiliere/ psihoterapie bazat pe abordarea comportamentală dezvoltarea personalităţii este văzută de comportamentalişti ca o rezultantă a unui proces de învăţare. iar problemele psihice nu sunt decât fenomene învăţate: reacţii emoţionale şi deprinderi de viaţă dezadaptative. ITehnica desensibilizării sistematic~. valori. În cazul tehnicii implozive. poate fi depăşită prin confruntarea cu situaţia anxiogenă în condiţii de deplină siguranţă. Ambele tehnici au ca premisă ideea că anxietatea. A fost elaborată de Wolpe (1969) şi reprezintă o metodă Plin care clientul este învăţat să rămână calm În situaţii anxiogene.în primele şedinţe de consiliere. ca reacţie condiţionată la anumiţi stimuli.comportamentele dezadaptative îşi reduc frecvenţa de apariţie şi apoi se sting dacă nu le mai Întărim corespunzător. Dacă În tratamentul tulburărilor anxioase sunt folosite două modalităţi de stingere a comportamentului nedorit (în acest caz. Astfel. eliminarea simptomelor şi a comportamentelor dezadaptative şi Învăţarea unor modele de comportament mai eficiente.

psihozelor şi în cazurile de autism. consilierul/ terapeutul îi descrie acestuia diferite. ITehnica contractuluzJ. ITehnica aversiv~ . consilierea de grup. cum ar fi: reducerea tracului de examen. Se accelerează un comportament dorit producând condiţiile în care el apare. pentru a-i stimula unui copil dorinţa de a citi. Un comportament dezadaptativ se reduce dacă exagerăm întărirea sa. tulburări anxioase. b) care sunt consecinţele executării lui. ITehnica paradoxaZ4 Se cere clienhllui să amplifice frecvenţa comportamentului dezadaptativ. Acestea sunt: ITehnica PremarĂ]. cât şi faphllui că noile comportamente dezirabile induse prin această metodă nu au tendinţa de a se generaliza şi la alte situaţii decât strict la cele asupra cărora s-a acţionat direct. Deşi utilizată pentru o serie de deprinderi greşite (mâncat excesiv. fumat. Prima activitate trebuie să-i urmeze imediat celei de-a doua. Alte tehnici de modificare a comportamentelor nedorite au fost descrise de Dan David. O activitate cu frecvenţă mai mare poate funcţiona ca întărire pentru o activitate cu frecvenţă mai mică . Este indicată când comportamentul este strâns 163 . ITehnica saţierizj. şi se desfăşoară de 2-3 ori pe săptămână. Sancţiunea constă fie în retragerea întăririlor pozitive. ITehnica asertiv~ constă în învăţarea exprimării deschise şi adecvate a gândurilor şi sentimentelor.În timp ce clientul este relaxat.învăţarea unor modele dezirabile de comportament prin imitarea unor persoane. 58-61. Tehnica desensibilizării sistematice s-a dovedit utilă într-o serie de situaţii. începând cu cele neutre din punct de vedere al1Xiogen. De exemplu. p. (Metoda 1110delăriIj . Ea este indicată persoanelor timide şi celor care au dificultăţi în stabilirea contactelor interpersonale. dependenţă de droguri. Tehnica este indicată pentru consilierea copilului.presupune Înlăturarea modelelor nedorite de comportament prin sancţionarea acestora. fie în aplicarea de stimuli aversivi. Indicaţiile tehnicii sunt: consilierea cuplului. Durata unei ş edinţe este de 30 min. 2000. până la cele puternic anxiogene. cât ş i lmele cazuri de impotenţă şi frigiditate. actualmente nu se mai foloseşte datorită aspectelor etice implicate. fobii . consilierea adolescentului în relaţiile lui cu familia. ITehnica aJ11orsajulu~. este bine să-i asigurăm în camera lui o bibliotecă . psihoterapia depresiilor. Contractul este o înţelegere scrisă între două sau mai multe persoane prin care se stabileşte explicit modul de relaţionare situaţii reciprocă: a) care este comportamentul fiecărei persoane. deviaţii sexuale). alcoolism. căreia dorim să-i creştem frecvenţa .

afectivitate şi comportament. . Conform acestei abordări. 2. prin implicarea lor în diverse activităţi.legat de anxietatea de performanţă. . .distragerea clienţilor de la gândurile negative. Abordarea cognitiv-comportamentală leagă cogniţia persoanei de comportamentul ei. . astfel încât în tratamentul acestora se urmăreşte identificarea şi înlocuirea acestora cu altele pozitive. considerând că felul de a se compOlia al unui individ într-o anumită situaţie depinde de caracteristicile situaţiei şi de modalitatea în care acesta o interpretează.informarea clienţior asupra mecanismelor anxietăţii .T.explicarea de către consilier clientului a relaţiei dintre gândire.discutarea unei experienţe stresante recente (se descrie detaliat experienţa. care a elaborat atât o teorie structurală asupra depresiei.analiza gândurilor asociate modificărilor de dispoziţie din cadrul şedintei de consiliere. IA. Corolarul acestei idei este că. realiste şi funcţionale. Metode de modificare a gândurilor negative şi comportmnentelor aferente: . problemele din sfera psihică sunt un rezultat al predominanţei Igândurilor negative şi a convingerilor disfuncţionalel. pentru a schimba comportamentul ineficient al persoanei.programarea activităţilor. Metodele şi tehnicile abordării cognitiv-comportamentale pot fi ate în două categorii: 1.explicarea clienţilor a lIDor principii de planificarea riguroasă a timpului.retrăirea evenimentelor anxiogene pe plan imaginativ sau prin intermediul jocului de rol şi analiza trăirilor psihice aferente. . Tehnica duce la scăderea compOliamentului nedorit datorită scăderii anxietăţii de perfol1nanţă . frecvenţei 2. . Metode de identificare a gândurilor negative: .verificarea veridicităţii gândurilor negative automat asociate unor situaţii. emoţiile şi gândurile aferente). trebuie să intervenim asupra felului în care aceasta interpretează situaţiile. . Abordarea cognitiv-comportamentală Bazele abordării cognitiv-comportamentale au fost puse de BecW. IA. luându-se în calcul sen zaţi ile . cât şi o teorie psihologică care a fost apoi definitivată de RusW şi colaboratorii săi. 164 .

care stipulează că secvenţele procesului prin care iau naştere problemele. tristeţe.efectuarea unor sarcini cu caracter imploziv de 10-20 de ori pe zi . . cât şi imaginar (de ex.imageria: clienţii erau încurajaţi să-şi imagineze răspunsuri pozitive pentru situaţii stresante. Oamenii au o tendinţă egală de a gândi atât raţional.). Acestea sunt învă. Procesul de consiliere este unul activ şi directiv de scurtă durată în care clientul este ajutat prin diverse metode să renunţe la gândirea sa iraţională. emoţiile născute de ceea ce gândeşte persoana. De fapt sunt prejudecăţi. La baza ei stă concepţia autorului despre modalitatea oamenilor de a-şi crea probleme. B.). frustrare. Conform acestui model.clientul este ajutat să discrimineze Între stările afective raţionale (frică. . "niciodată". în cadrul educaţi ei.ţate devreme. cuiva cu frică de lift i se cere să meargă cu liftul de multe ori pe parcursul unei zile). iar uneori şunt trecute de la o generaţie la alta cu titlul de "înţel epciune". C. la care oamenii pot renunţa în cadrul procesului de consiliere/ psihoterapie. ca modalitate . care sunt doar o consecinţă a primelor. . iar convingerile şi ideile iraţionale Sili1t cele care stau la baza tulburărilor din sfera psihică. tulburările emoţionale sunt: A. !Metodele utilizate În cadrul acestei abordări sung: .Ellis utiliza umorul în şedinţele terapeutice. . Ellis considera că probemele noastre sunt consecinţa felului În care gândim.) şi cele iraţionale (panică. depresie etc.identificarea situaţiilor stresante şi analiza gândurilor şi emoţiilor aferente . "întotdeauna". . un eveniment care i se întâmplă persoanei. Abordarea raţional-emotivă Această abordare a fost iniţiată de IAlbert Ellisl. .3.importantă este evaluarea veridicităţii ideilor rezultante din situaţia respectivă. de întrerupere a convingerilor iraţionale.temele pentru acasă (de ex. să facă liste cu gândurile negative. să scrie dezavantajele fumatului. . . absolutisme de genul "ar trebui". "trebuie". nemulţumire etc. în cazul fumătorilor etc. acţiunea de consiliere sau terapeutică se va focaliza asupra gândurilor şi nu asupra emoţiilor. cât şi iraţional. supersti ţii . devenind mai sănătoşi. Această abordare !Operează cu paradigma ABCI.gândurile iraţion ale asociate faptului trăit. atât în plan real.studierea unor materiale pentru învăţarea felului în care oamenii se perturbă prin intem1ediul gândirii .jocul de rol. 165 .

Alegeţi cele mai interesante texte şi încercaţi să le comparaţi . când. 131). Abordarea nu necesită metode şi tehnici speciale. tot ceea ce poate face acum este să-şi clădească un prezent mult mai eficient" . Consilierea/ psihoterapia centrată pe realitate Bazele acestei abordări au fost puse de Glassed. Care sunt principalele metode de orientare comportamentală? 2. La baza acestei abordăli stă ~eOlia alegeli~: în Olice împrejurare noi alegem tot ceea ce facem. iar nu pe trecutul lui ("trecutul s-a dus. inclusiv nefericirea pe care o simţim. p.procesul intervenţiei este centrat pe prezentul clientului. .W. !principiile consilierii/ terapiei centrate pe realitate sun~: . atât a celor felicite.această abordare pune accentul pe responsabilitatea personală pentru tot ceea ce ni se întâmplă. Glasser consideră că acest model poate fi aplicat nu numai în cadrul de consilere/ psihoterapeutic. ceea ce Îl1seanmă că deţinem un control mai mare asupra vieţii noastre.4.rolul consilierului este acela de a-şi asista clienţii în planificarea unui comportament responsabil.de cele mai multe ori la baza problemelor este o relaţie umană nesatisfăcătoare. dar şi în şcoli. Este iluzoriu să credem că problemele noastre sunt detenninate de exterior. Iw. Glasser. 2000. Care sunt obiectivele şi specificul demersului terapeutic în metoda cognitivcomportamentală? 3. mult mai mare decât ne imaginăm. Aflaţi care dintre aceşti autori sunt mai aproape de modul vostru de a simţi şi gândi. în relaţiile familiale. clientul nu mai poate schimba nimic în trecut. citind în original sau în traducere lucrări ale autorilor menţionaţi în curs. se află în inteliolUl nostru. în sfera educaţională etc. 166 . . ÎNTREBĂRI ŞI TEME DE LUCRU 1.consilierea/ psihoterapia realităţii centrează clientul pe ceea ce alege el să facă în prezent şi nu încurajează plângerile excesive. Care sunt premisele şi specificul metodei raţional-emotive? 4. de fapt. Care sunt principiile de lucru în consilierea şi terapia centrată pe realitate? TEMĂ: Completaţi -vă cunoştinţele. Realizaţi un eseu pe o tematică aleasă de voi. . valorificând anumite texte din autorul preferat. cât şi a celor nefelicite. ci este folosit dialogul sincer. motiva~a faptelor şi alegelilor noastre. deschis şi adecvat situaţiei. . W. care în 1967 a înfiinţat "Institute for Reality Therapy".

este profund implicat. nevrotice şi comportamentale ale copiilor. !Teme foarte frecvent~ sunt: abandonul. Ele au în vedere problemele graniţelor dintre generaţii. cognitive decizionale etc. copii şi adulţi. Ele se practică atât în clinică. 141). Diana Lucia Vasile. violenţa familială etc. dar nu numai. Chiar dacă consilierul nu are întotdeauna pregătirea necesară pentru a aborda terapeutic familiile. dintr"e fi-aţi. sexuale. comunicaţionale. precum şi cele transgeneraţionale sau psihogenealogice (lolanda Mitr·ofan. în scopul reechilibrării şi optin1izării rolurilor. dinamicile emoţionale dintre soţi. cât şi în afara clinicii. Adesea. astfel Încât intervenţia de consiliere să fie mai eficientă. Aşa au apărut psihoterapiile de familie (P . 2004). problemele identitare.F. el poate să utilizeze teoriile psihoterapiilor de familie pentru a înţelege mai bine dinamica familiilor şi felul cum indivizii sunt influenţaţi de aceasta. • • Specific: P. factorul familial. prin efectele lor benefice şi consonante cu paleta de proceduri medicale. precum şi strategiile terapiilor de familie.F. graniţelor intrasistemice şi relaţiilor (emoţionale. conflictele şi lupta pentru putere. se adresează întregului sistem perturbat şi relaţiilor intrafamiliale disfuncţionale. p. 2005. ludoterapeutice şi ergoterapeutice integrate în planul terapeutic curativ sau recuperator. disfullcţiile sexuale şi afective.). Acest fapt este foarte evident în cazul tulburărilor emoţionale. Consilierul psihologic sau şcolar. În tratamentul complex al anumitor bolnavi. Clistina Denisa Stoica. dintre părinţi şi copii.). ca şi în cea a evoluţiei bolnavilor sub tratament. pacienţii nu sunt decât "metafora" tulburărilor relaţionale şi de comunicare din familiile şi cuplurile lor. la rândul său. inadecvările în comportamentul de rol-sex. 167 . psihoterapeutice. prin natura complexităţii sale structurale şi funcţionale. culpabilitatea şi anxietatea de separare. în cabinete private sau în diverse organizaţii neguvernamentale şi centre de asistenţă a copilului şi familiei. psihici şi psihosomatici. terapiile de familie asociate sunt de neînlocuit.CAPITOLUL VII Psihoterapiile de familie Experienţa clinică ne-a dovedit ca m dinamica diverselor tipuri de patogenii. 2001 . Iolanda Mitrofan. nu poate ignora impactul pe care familia îl are asupra fiecărui membru al său (Ioana Stancu.

fiecare sistem terapeutic de familie are propria sa listă de caracteristici pentru o familie funcţională. de la cele cu foalie multe probleme. !Diferenţierea Sineluzj reprezintă "gradul relativ de autonomie pe care un individ îl păstrează. sistemul emoţional familial nuclear. în abordarea sa. Ter~pia de familie a lui Bowen are drept nucleu lopt conceptel interconectate: diferenţierea Sinelui. Editura SPER. procesul proiectiv al familiei. dar nu numai. terapeutul are nevoie să cunoască caracteristicile unei familii sănătoase. distanţarea emoţională. regresia socială. anume acelea care pot să aibă un impact mai puternic şi asupra procesului de consiliere (mult mai frecvent practicat). • Terapia de familie a lui M. Frecvent. 2005) . p. iar efortul de sintetizare a acestui material extensiv în sfera aplicaţiilor în consiliere îi aparţine Ioanei Stancu (v. cit. pe scurt. câteva tipuri de terapii de familie. 2001). 120). cât şi asupra celui psihoterapeutic. 2001. Există o varietate foarte mare de familii. pentru a şti asupra căror caracteristici să intervină. a căror interacţiune dă specificul familiei: f0l1a care îi detel111ină pe membrii familiei 168 . Sistematiza rea terapiilor de familie de mai jos este realizată după cartea "Terapii de familie" (Iolanda Mitrofan. în timp ce rămâne în relaţie senmificativă cu ceilalţi" (Iolanda Mitrofan. În orice sistem familial. Diana Lucia Vasile. Bowen se concentra asupra unui membru al familiei şi a felului cum se relationează acesta cu restul familiei. Bowen lMurray Bowel~ a dezvoltat o teorie psihodinamică de familie bazată pe ideea că fiecare familie este un sistem de relaţii emoţionale. Vom prezenta în continuare. astfel încât consilierul sau terapeutul trebuie să realizeze o evaluare a acestora. poziţia procesul de transmitere multigeneraţională. atât din punct de vedere teoretic. de frate sau soră. Sunt multe definiţii asupra unei familii sănătoase. cât şi practic.Pentru a ajuta familiile să-şi îmbunătăţească interacţiunile dintre membrii săi şi atitudinile şi compOliamentele acestora. triangularea. până la cele fără probleme. Bucureşti.. Diana Lucia Vasile. şi op . există două forţe opuse. funcţionale.

triangularea este contraproductivă pentru individuare. 124) . 2001. proiecţia problemei (sau concentrare a atenţiei) asupra unui copil. constituindu-se în supape de descărcare a tensiunii maritale. Persoanele slab diferenţiate sunt mai dependente emoţional. Diana Lucia Vasile. Această anxietate creşte când persoana intră într-o relaţie senmificativă emoţional şi este cu atât mai crescută cu cât nivelul stresului la care este supusă relaţia este mai mare şi cu cât cei doi sunt mai nediferenţiaţi. Olice relaţie trece alternativ prin perioade de apropiere şi îndepărtare a celor doi membri. p. Diana Lucia Vasile. !Distanţarea emoţional~ este o modalitate de scădere a anxietăţi i în cadrul familiilor fuzionale . Oricum. conflictele. pentru că tIiada reprezintă o interacţiune mai stabilă. !procesul de transmitere multigeneraţionalg. Când nivelul anxietăţii creşt e într-o familie. cei doi pot atrage în relaţia lor o a treia persoană. deci membrii ei sunt mai nediferenţiaţi. Două persoane. să rămână împreună ŞI 169 . vor fomla un nucleu emoţional instabil. p. decât cognitiv. orice individ unlan dispune de o anxietate de bază. Prin urmare. Poziţia pe care fiecare copil o are în sistemul fratern influenţează comportamentul său . cele cu un nivel ridicat al diferenţierii iau decizii în conformitate cu evidenţa empirică şi mai puţin cu factori emoţionali. fSistemu! emoţional familial nuclead se referă la modalităţile de relaţionare emoţională dintre membrii familiei. !poziţia de frate sau sor~. Rolul primar al consilierului este de a ajuta fiecare per s oană să se d esprindă din nediferenţierea familială simbiotică. dezvoltarea unui sindrom fizic sau psihic la unul dintre soţi. cu cât diferenţierea va creşte. dependente emoţional de familiile de origine. În acord cu Bowen. 124). Oamenii aleg să se căsătorească cu indivizi cu un nivel al diferenţierii similar cu al lor. !procesul proiectiv al familiezj se referă la faptul că "nivelul de diferenţiere al părinţilor trece mai departe la unul sau alhll dintre copiii lor" (Iolanda Mitrofan. Pentru a-şi ţine anxietatea relaţională sub control. cu atât persoana va fi mai puţin vuhlerabilă la stres. Cu cât o familie este mai fuzională . cu consecinţe nega6 ve asupra dezvoltării lor. cu atât nivelul anxietăţii este mai crescut. Membrii familiilor ce preiau transgeneraţional modalităţi dezadaptative de adaptare emoţională tind să aibă urmaşi cu nivele de diferenţiere mai scăzute decât ale lor. membrii acesteia pot u6JJza modalităţi diferite de a face faţă acestei situaţii: distanţarea emoţională . 2001. ITriangulare~ este "unitatea de bază a interdependenţei în sistemul emoţional familial" (Iolanda Mitrofan. pentru că în triade oamenii funcţionează mai degrabă în registrul emoţional. odată căsători te.cea care care îi împinge spre individualitate. Copiii acestor familii pot intra în triade emoţionale cu părinţii lor. căci . mai reponsabi lă ş i mai rezis tentă la presiunile familiei.

!Regresia social~ . ierarhie. subsistemul fratriilor. În terapia lui Bowen consilierul lucrează frecvent cu părinţii copilului cu probleme.interacţiunile specifice familiilor pot fi observate şi la nivel social. În relaţia de consiliere. graniţe. comunică deschis şi flexibil şi prezintă puţine comportamente simptomatice. în loc de a lucra doar cu copilul sau cu întreaga familie. 170 . Minuchid. în interiorul ei au loc o serie de interacţiuni conform unor reguli . Familia este mai mult decât o sumă de indivizi. Cea mai bună modalitate prin care consilierul poate înţelege structma unei familii este observaţia interacţiunilor dintre membrii săi în contextul şedinţelor de consiliere. subsistemul celor de acelaşi sex. subsisteme. Totalitatea acestor reguli constituie un întreg. o structură. • Terapia structurală de familie Principalul reprezentant al acesteia este Is . iar membrii familiei pot să nu fie conştienţi de existenţa acestora. Fiecare individ are locul şi rolul său în diverse subsisteme. Înainte de a face schimbări este nevoie de a cunoaşte bine caracteristicile fiecărui membru al familiei . căci scopul intervenţiei este creşterea diferenţierii Eului. ~tructura [amiliezj constituie totalitatea pattem-milor de interacţiune între membrii acesteia. diada maritală. în ansamblu. consilierul ajută fiecare membru al cuplului marital să-şi crească nivelul diferenţierii atât faţă de soţ/soţie. Pentru a înţelege terapia structurală de janzilie este nevoie să cunoaştem conceptele ei de bază: structură. Frecvent membrii familiei nu ştiu cum s-a format această structmă. De cele mai multe ori regulile ce guvernează relaţiile familiale sunt nespuse. un psihiatru argentinian. precum şi familiile lor. Conform acestor concepte cheie. explicite sau nu. care ajută clienţii să se cunoască pe sine. ce pune la baza terapiei de familie ideea de structmă . subsistemul adulţilor. subsistemul celor cu interese comune etc. precum şi ale familiei. o familie sănătoasă este una în care membrii ei sunt diferenţiaţi. iar atitudinile şi comportamentul său variază în funcţie de acestea. Cel mai frecvent instrument utiliza în cadrul acestei teorii este Igenogram~. iar în cazul stresului cronic membrii unei societăţi se comportă predominant emoţional. Fiecare familie este compusă dintr-o serie de subsisteme: fiecare individ. iar pattern-urile pot fi schimbate numai printr-o decizie conştientă . cât şi faţă de familia de origine. dia ama relaţiilor inter eneraţionale.

dar şi a familiei. Aici nu există graniţe clare între indivizi şi între subsisteme. kerarhi~ ne arată cine are puterea deciziei în familie. Membrii acestor familii au dificultăţi de relaţionare cu cei din afară şi tind să fie foarte dependenţi unii de alţii. În acelaşi timp însă. membrii familiei au puţine contacte între ei. în funcţie de context. Ultima fază a terapiei este kestructurarea familial@. idei sau sentimente individuale.IGraniţele interpersonal~ separă aceste subsisteme ŞI reglează schimburile care se petrec la nivelul lor. Icriteriile pentru a stabili dacă o familie este sau nu sănătoas@ sunt: 171 . În familiile cu graniţe rigide. De exemplu. De fapt. Părinţii ce fac parte din familii cu graniţe difuze sunt supraimplicaţi în activităţile şcolare sau extraşcolare ale copiior lor. ca întreg. Slăbiciunea acestor familii cons tă în faptul că membrii săi nu-şi pot oferi SUPOlt şi afecţiune unul altuia. a graniţelor şi a ierarhiei familiale. ei îşi oferă suport maxim unul altuia. dar şi cu cei din afara familiei. clare sau difuze. Ei au foarte rar interese. Această putere este de obicei împălţită între indivizi sau între subsisteme. să le respecte autonomia specifică vârstei. dar există şi familii disfuncţionale în care copiii au mai multă putere decât unul sau altul dintre părinţi. Familiile cu graniţe difuze sacrifică autonomia şi libeitatea pentru apropiere şi suport. Consilierul este Iilctiv şi directi~. care să pennită satisfacerea nevoilor individuale. dar şi autonomia acestora. în familii. Nucleul terapiei iniţiată de Virginia Satir este comunicarea. dar şi cu copiii lor şi. a subsistemelor. consilierul trebuie să stabilească mai întâi relaţia terapeutică. De cele mai multe ori. În familiile cu graniţe clare sunt promovate atât comunicarea dintre subsisteme. părinţii pot să aibă o comunicare bună atât între ei. Uneori se pot crea alianţe între diverşi indivizi din familie cu scopul împăIţirii puterii de decizie. Apoi urmează ~iagnoza structural~. ea credea că membrii unei familii pot fi învăţaţi să comunice mai sincer şi mai eficient. Pentru a schimba anun1ite aspecte disfuncţionale. adică identificarea caracteristicilor familiei confol1n conceptelor sus menţionate. în care se ul1năreşte dezvoltarea unei structuri de familie satisfăcătoare. Ele pot fi rigide. !procesul terapie~ structurale de familie depinde de înţelegerea structurii. acelaşi lucru fiind valabil şi dinspre copii spre părinţi. Ei nu sunt angajaţi nici unul faţă de altul. • Terapia experienţială a comunicării Acest tip de terapie a fost dezvoltat de !Virginia SatiIj şi se constituie ca un curent important desprins din terapia comunicaţională. puterea o deţin părinţii. nici faţă de restul lumii. punând membrii familiei în diverse situaţii astfel încât aceştia să conştientizeze felul în care ei interacţionează. în acelaşi timp.

1995. există mai multe stiluri de comunicare ineficiente: concilierea (a comunica astfel î'ncât să nu superi pe nimeni). este nevoie de o bună imagine de sine. dans.(fiecare membru spune ceea ce simte sau sau fără a fi rejectat). a diverselor jocuri simbolice. Prin intem1ediul jocului de rol. IRegulile familial~ sunt alt aspect important al terapiei. distragerea (schimbarea subiectului când conflictul este iminent). improvizaţie creatoare de tip plastic. Kottman. 277). încă de la începutu l terapiei. fie nu le respectă. p. şi stilul de comunicare congruent. astfel încât consilierul acordă timp suficient. în directă legătură cu emoţiile şi gândirea proprii. sculpturi de grup familial (adică configurări posturale simbolice. Pentru a putea comunica onest. T. congruentă. să empatizeze unul cu altul şi să diminueze mesajele ascunse din comunicare. comunicarea stil computer (se realizează strict în plan cognitiv. gândeşte fără să-i comunicarea congruentă fie frică Un alt aspect important în terapia comunicaţională este lîncrederea înl bine a membrilor familieil. construcţiei unei imagini de sine pozitive la membrii familiei. roluri clare şi relaţii satisfăcătoare cu exteriorul. După Satir (apud J. [procesul terapeuticJ. să ceară informaţii suplimentare fără teamă . în funcţie de s ituaţie. ce constă într-o comunicare deschisă . În acest curent consilierul învaţă membrii familiei să recunoască ce stiluri de comunicare folosesc şi în ce situaţii şi îi ajută să deprindă o comunicare congruentă: să-şi exprime deschis dezacordul. evitându-se emoţiile). dezaprobarea (a da vina pe ceilalţi şi a nu-ţi asuma responsabilitatea) . Muro. la regulile şi rolurile din familie . de asemenea. să ofere feed-back într-o manieră nonjudicativă. Acestea împiedică comunicarea liberă şi deschisă. speranţele şi dorinţele lor. 172 . Satir descrie. Eber alese de participanţi) . expresie muzicală etc. Punctul nodal al terapiei comunicaţionale este Ischimbarea pattern-I ~rilor de comunicare ineficiente din familiei. reguli flexibile. consilierul (terapeutul) ajută famiEa să recunoască aceste reguli şi să le schimbe. Multe familii cu probleme au reguli implicite pe care membrii acestora fie nu le cunosc. sau tehnici interacţionale. Consilierul care abordează familiile în confom1itate cu acest model trebuie să fie deci atent la pattem-urile de comunicare. să vorbească despre fricile.

. în final. care conduce la un nivel inadecvat de utere la unul dintre co ii. 143).:e~i--=l:. ci doar de o Înţelegere mai adecvată a clienţilor şi de o eficientizare a intervenţiei.:::ll:.-_ _ --=C:. terapia strategică presupune multă creativitate şi flexibilitate în aplicarea ei. În terapia strategică. în adevărahll înţeles al acesteia. pentru ca. ~----------------------~ entru co 111 cu robleme com ortamentale strategici consideră că explicaţia fenomenului constă în conflictul dintr Ipărinţ~. 2001 . Deşi pare simplă. De aceea. reîncadrarea (schimbarea perspectivei asupra problemei. acest lucru este valabil pentru toate tipurile de terapie şi de consiliere de familie. Apoi terapeutul realizează o evaluare a interacţiunilor familiale pomind de la observarea familiei în timpul şedinţelor. ar fi recăpătarea controlului de către părinţi. o familie funcţională este "un sistem deschis. prescrierea simptomului (clientul este încuraj at să continue comportamentul simptomatic. COnfOlTIl acestora. de obicei într-o anumită situaţie şi la o anumită oră). cu scopul schimbării funcţionării acesteia şi rezolvării probemei (căci terapeuţii strategici sunt directivi şi autoritari). 173 . p. confoml principiilor şi strategiior furnizate de curentele terapeutice de familie.. cu graniţe bine conturate. clare şi care permit schimbul de informaţii în mod adecvat şi predictibil" (Iolanda Mitrofan. În consilierea psihologică sau şcolară nu se poate vorbi de o abordare de familie. ci de soluţionarea problemei. /Tehnici utilizatd de consilierii strategici (pe lângă instrucţiunile ~-----~ directe ): paradoxul. în aceste situaţii. De aceea primul pas al terapiei este ajutarea familiei pentru a-şi clarifica problema. De fapt.. sarcinile metaforice (se acţionează asupra problemei prezente Într-o manieră simbolică).• Terapia strategică de familie r . în sensul că aceasta este văzută ca necesară sistemului familial). Scopul intervenţiei .ai impOltanţi reprezentanţi ai acestei terapii sunt [ay Haleyl şi ICloe Madanesl. Terapeuţii strategici consideră că membrii familiei nu au nevoie de insight-uri în legă hIra cu dinamica familială. dar şi supervizare de specialitate. principalul IscoPi al intervenţiei terapeutice este kezolvarea problemei prezentei. Diana Lucia Vasile. să ofere Idirective clara. consilierii care vor să utilizeze acest tip de terapie este necesar să aibă o formare specifică.:.

Întrebările-ghid adresate familiei În etapa 174 .neutralitatea. o familie este considerată disfuncţională când există în interiorul sistemului său pattern-uri rigide. Salvador Minuchin şi Jay Haley.• Terapia sistemică de familie (TSF) !Reprezentanţii actual~ ai acestei metode sunt constituiţi sub numele de Şcoala de la Milano: Mara Selvini-Palzzoli. . adică ale dinamicii relaţionale care generează disfuncţionalitatea familiei . în colaborare cu familia. ci va stimula familia să înţeleagă rostul simptomului şi conexiunile sale cu sistemul relaţiilor perturbate dintre membri. diferită de scopul unnărit de terapeut. Gianfranco Cecchin şi Guiliana Prata. Un alt scop este detern1inarea familiei să creeze căi diferite pentru flexibilizarea modalităţi lor de relaţionare din interiorul său. aşa cum a fost ea conceptualizată de teoria generală a sistemelor asupra compOltamentelor umane şi mai ales asupra familiei. Luigi Boscolo.circularitatea. Acesta va umări nu doar eliberarea de simptom şi schimbarea proceselor interpersonale. Ideea de bază a TSF este cea de sistem. . devenite inutile pentru reflectarea realităţii curente actuale. ci se acceptă sau nu în TImcţie de utilitatea lor în procesul de aflare a unor noi informaţii care ar putea determina schimbarea sistemului familial disfuncţional.fOlmularea ipotezelor. Murray Bowen. Metoda sistemică de familie a fost elaborată în jurul anului 1978. evident. astfel că ele nu sunt considerate bune sau rele. formularea ipotezelorl se referă la supoziţiile pe care echipa terapeutică. Soluţia "interacţională" patogenă (simptomul) pe care a găsit-o familia la problema cu care se confruntă este. care fie au fost preluate din generaţiile anterioare. Familiile perturbate folosesc planuri vechi. Aceste ipoteze nu sunt supuse unei judecăţi de valoare. !Procesul terapeutic! !Terapeuţii de orientare sistemică folosesc în lucrul terapeutic trei! Irrincipii:1 . !Scopul TSF! este spnJ1mrea familiei să descopere. "jocurile interacţionale" ale familiei dau naştere unor simptome care o aduc în terapie. Astfel. blocate. Contribuţii semnificative în dezvoltarea acestei teorii au avut Gregory Bateson. fie apal1in familiei actuale. să întrerupă ŞI eventual să schimbe regulile "jocurilor" interacţionale din sistemul familial pelturbat. le emite cu privire la natura problemei familiei.

iar orice acţiune a terapeutului ar putea fi capabilă să dish-ugă echilibrul pe care familia reuşise să îl obţină în timp. în mod egal. vor duce la o înţelegere mai aprofW1dată a organizării şi funcţionării sistemului şi la o planificare a intervenţiilor terapeutice. derivată din conceptul lui Bateson de cibernetică circulară şi din cel de cauzalitate circulară. Trebuie avut în vedere că.sistemul terapeut-familie . Răspunsurile date de familie la întrebările terapeutului vor da naştere la noi ipoteze de lucru. Acesta aduce o nouă lumină asupra faptelor şi compOltamentelor familiale. lNeutralitate~ presupune ca terapeutul să adopte o poziţie liberă de orice judecăţi morale şi o distanţă psihologică egală faţă de fiecare membru al familiei . Când se adresează o întrebare lillui membru al familiei despre relaţia dintre alţi doi membri ai acesteia. cu cine crezi că va fi el de acord. o definire a relaţiei pe care cel întrebat o are cu cele două persoane vizate. Este un mijloc de a de a activa dinamica sistemului. se referă la centrarea pe relaţiile existente în interiorul sistemului familial din perspectiva percepţiei diferite pe care o are fiecare membru asupra acestor relaţii. terapeutul creează un nou sistem . ITehnici terapeutice în TSFI ITehnica întrebărilor circular~. Terapeutul nu este chemat să judece. "Cine beneficiază cel mai mult de situaţia actuală?" sau "Care este motivaţia pentru schimbare?". Terapeutul şi echipa susţin. în replică. cine crezi că se va supăra cel mai rău?" "Dacă îl întreb pe tatăl tău. este mai mare. cu mama sau cu fratele tău?" 175 . spre a o ajuta. Se cere unui membru al familiei să comenteze sau să speculeze cu privire la credinţele. prin intervenţia sa. Astfel. terapeutul obţine. ICircularitate~. vizează ' ipotezele privind rolul simptomului în sistemul fami lial cu privire la chestiuni specifice contextului familial: "Ce anW11e v-a determinat să apelaţi la terapie?". Exemple de întrebări circulare: "Dacă sora ta ar pleca de acasă.iniţială. Terapeuhll foloseşte în acest scop "modelul triadic" al întrebărilor circulare. ci să înţeleagă şi să accepte chiar şi puncte de vedere care nu fac parte din sistemul lui de valori Acest principiu este cu atât mai greu de menţinut cu cât dorinţa sau tendinţa de a intra într-o legătură mai puternică cu familia.. Se foloseşte şi penhlJ a diagnostica sistemul familial în dinamica sa interacţională. sentimentele şi comportamentele altor membri ai familiei. de a testa şi nuanţa ipotezele iniţiale. pe fiecare membru al familiei. terapeutul trebuie să manifeste mare grijă şi competenţă pentru a facilita deschiderea unei căi pentru un nou tip de echilibru în familie. cu o serie de ajustări .

se poate spune sau scrie o scrisoare familiei cam în acest mod: . precum şi la mesajele lor ascunse. De aceea. De ex. ci stimularea capacităţii familiei de a găsi propriile soluţii alternative la simptomul cu care se confruntă . Dacă indicaţia se urmează se demonstrează că simptomul este sub controlul voluntar al familiei sau al membrului respectiv. ce face tatăl tău?" "Părinţii tăi se ceartă mai puţin după ce tatăl tău s-a îmbolnăvit?" "Ce crezi că o detennină pe mama ta să nu îţi audă dorinţele?" "Cum aţi descrie relaţia dintre soţul dvs. dimpotrivă. Acest lucru c util deopotrivă terapeutului şi clienţilor."Când fratele tău începe să . cea utilizată de grupul de la Milano nu are ca scop apariţia mecanismelor defensive.jumătate din echipa noastră consideră că tatăl manifestă grijă atunci când îşi protejează fiica faţă de mamă. Analiza acesteia oferă date relevante despre dinamica familială.şi piardă controlul. se reexaminează prezumţiile şi se stabilesc conexiuni între evenimente. denumită în alte orientări reformulare. IUtilizarea conotaţiei pozitive a motivelod atribuite pattem-urilor comportamentale simptomatice ale unui membru al familiei. expresivitatea nonverbală a respodentului este extrem de edificatoare. Întrebările circulare fac posibilă clarificarea concepţiilor şi aşteptărilor diverse ale membrilor familiei şi compararea diverselor puncte de vedere. Burbatti. IPrescrierea simptomulu~ este o tehnică paradoxală prin care familia sau doar un membru sunt direcţionaţi în a manifesta în continuare simpromul. care devin mai conştienţi de modul cum funcţionează şi cum este organizată familia. şi copii?" Evident. evaluarea răspunsurilor nu se limitează doar la canalul verbal. pentru că prin răspunsul persoanei se fac noi presupuneri. Reprezintă un tip de prescriere prin care familia primeşte mesajul din pattea echipei terapeutice cum că aceasta ar avea păreri diferite de cele ale terapeutului care lucrează direct cu familia respectivă. iritaţi . unnând drumurile ocolite sau întOltocheate ale terapeuhllui şi exprimă aceste sentimente nonverbal în timpul şedinţei.. Scopul acestei manipulări terapeutice este acela de a forţa familia să-şi găsească propriile explicaţii şi rezolvări. este considerată esenţială în obţinerea succesului în TSF. Castoldi şi Maggi (1993) atrag atenţia asupra folosirii excesive a întrebărilor circulare. terapeutul e nevoie să fie totdeauna atent şi conştient de ceea ce se întâmplă dincolo de cuvinte cu membrii familiei. dacă nu se urmează înseanmă că familia a renunţat la simptom şi că poate fWlcţiona şi rară el. facilitează formularea şi reformularea ipotezelor. De asemenea. Uneori membri familiei devin obosiţi. IMesajele diferite din echipa terapeutic~ este o tehnică de diversiune. care riscă "împărtăşirea" unei ahl10sfere artificiale în timpul şedinţei. a rezistenţelor. Această tehnică. Spre deosebire de prescrierea simptomului pe care o practică Haley în modelul strategic. Cealaltă jumătate consideră compOltamentul tatălui ca o cale de a 176 .

Data viitoare veniţi tot singuri. De aceea. părinţii vor fi intervievaţi singuri şi li se vor da aceste prescripţii pentru a trasa o graniţă clară şi stabilă Între cele două generaţii . Selvini-Palazzoli. Fiecare părinte. la discreţie. IPrescrierile invariant~ sunt utilizate în cazul familiilor cu copii schizofi:enici sau cu copii anorexici. pentru că este extrem de important ca nimic să nu fie uitat sau omis. care. bine ascuns şi departe de copii.. ce anume să facă împreună cu X. " "Dispariţia" părinţilor elin câmpul de control emoţional al copiilor reprezintă o componentă a tehnicii prescrierii invariante . precum şi al altor membri ai familiei. 1986. joia şi sâmbăta . 5): "Din două în două zile . p.. prin simptomele lor.o ajuta pe mamă să se descurce cu fata. copilul. lmde. În ziua în care este responsabil. (1978. indiferent de ce va face X.Jocmile" relaţionale ale familiei. Mama va trebui să se comporte ca şi cum nu ar fi acolo. tatăl va decide singur.." În unele cazuri sarcina de a Înregistra în jurnal posibilele greşeli se poate Încredinţa unui alt copil sau chiar pacientului însuşi. repetitive. dacă acesta este capabil să o îndeplinească. miercurea şi vinerea . de ex. ca în exemplul de mai jos (după M. (asiguraţi-vă că toată familia este acasă între aceste ore). Duminica. de altfel.. răspundeţi ca1m: < <Asla ne priveşte dom' pe noi doi». Dacă la intoarcere unul dintre copii vă intreabă unde aţi fost. urmat de descrierea tuturor elementelor simptomatice pe care le manifestă de obicei). p. 177 . Lăsaţi doar un bileţel pe care să scrieţi «Nu vomfi diseară acasă!». Evaluaţi singuri care ar putea fi efectele asupra familiei . ce. Ele se bazează pe ideea că. pentru a citi tol ce s-a Întâmplat Între timp. în celelalte zile .lunea. Mai mult. amândoi. in care veţi nota data şi comportamentul nonverbal şi verba1 al fiecărui copil. activează şi modifică pattern-urile rigide. începând de mâine până la şedinţa viitoare şi Între orele . când şi cum pas cu pas) ale litualmilor pe care familia trebuie să le Ul111eZe Întocmai.jocurile" interacţionale părinţi-copii. toată lumea se va purta în mod spontan. cu jurnalul. ieşiţi seara.părinţii dispar. indiferent de ce face X (numele celui care prezintă simptomul. va trebui să scrie în jurnalul său orice încălcare din partea partenerului a regulii de a nu se amesteca. mama va avea puterea de a decide ce va fi necesar să se facă referitor la X. În oraş. Iată un exemplu după Mara Selvini-Palazzoli şi colab. Tatăl va trebui să se comporte ca şi cum nu ar fi acolo. Aceasta descoperă. dându-Ie informaţii minimale copiilor referitoare la acţiunile lor (spaţiu secret al cuplului). ţineţi fiecare un jurnal. Terapeutul trebuie să fie foarte minu~os în descrierea detaliilor specifice (adică cine.. Înainte de cină. Din când În când. IRitualurile şi ceremoniil~ sunt metode Plin care se prescriu anumite tipuri de compOltamente menite să modifice .marţea. la aceleaşi ore. . Nimeni nu trebuie avertizat că veţi p1eca. 341 -342): " Ţineţi secret tot ce am discutat în această şedinţă. aceşti copii Încearcă să rezolve impasul în care se află cei doi părinţi în relaţia lor partenerială. blocante din . este destul de putemică " .

efectul fiind de obicei nu doar de descărcare a tensiunilor. terapeutul introduce întrebările circulare şi odată cu ele informaţii noi. bona etc. Cel mai frecvent contraparadox utilizat de Şcoala de la Milano este informarea familiei că. În acelaşi timp. nu întârzie să apară în sistemul familial.echipa terapeutică analizează datele disponibile din convorbirile telefonice.a p. Uneori.vecini.echipa se sparge în două grupuri: cel care va .. această şedinţă este unica ocazie în care echipa poate colecta infonnaţii despre mediul social şi contextul în care familia există . obsevaţii metacomunicative. la jocm11e interacţionale ale acesteia. lPostşedinţ~ . 'IŞe-d-in-t-. IContraparadoxu~ este o tehnică menită să introducă mesaje contradictorii în sistemul familial. Este o formă de a controla şi manipula familia cu propriile ei jocuri patogene.echipa reunită analizează şi conchide asupra situaţiei existente.is ~ . conectează noile informaţii cu ipotezele iniţiale. Se testează ipotezele ce au fost fommlate de echipă în preşedinţă. punctări şi clarificări. ci şi de renunţare la acest tip de joc patogen. Terapeutul îi denumeşte din acel moment drept co -terapeuţi şi astfel cuplul patogen se transformă în cuplu -vindecător al propriului copil. ca parte a rescrierii şi dinamizării unui proces interacţional aflat în desfăşurare. elaborează vm1ate ipoteze cu p11vire la natura problemei familiale. prieteni. catalizând schimbarea terapeutică. IEtapele procesului terapeutig 4 etape ale procesului terapeutic. fişele cu date din eventuale şedinţe anterioare. Modificarea pattem-urilor relaţionale 1n cuplu este cea mai bună dovadă. Aceste p11me ipoteze vor constitui punctul de plecare în contactul terapeutic direct cu familia.iu z----' intra în contact direct cu familia (la început lucrau doi terapeuţi.jocul" familial. cit. deşi terapeuţii sunt agenţi ai schimbării. deocamdată. săi (apud op.r-o-p. deoarece la această primă întâlnire pot participa şi membri ai familiei extinse sau alţi pmiicipanţi la viaţa familială . după ce părinţii au putut demonstra că au ţinut secretul faţă de copii . Efectul spontan. 178 Există .r---. prin aceasta vindecându-se şi pe sine. opus prescripţiei . verifică dacă acestea din urmă sunt utile în construirea plenului explicativ privind . după Mara Selvini-Palazzoli şi colab. 1996): IPreşedinţ~ . asistente medicale. actualmente doar un singur terapeut colaborează direct) şi cel care observă (prin perete cu oglindă unidirecţională sau prin urmărirea înregistrărilor video). cu şedinţa a patra.I"Părinţii -coterapeuţi'i este o tehnică utilizată începând aprox. ~nstigare~ este tehnica prin care unul dintre membrii familiei îl aţâţă pe un altul împotriva unui al treilea. ei nu doresc ca familia să schimbe ceea ce pare a fi un echilibru în cadrul ei şi în consecinţă prescriu să nu se facă nicio schimbare.

contraparadoxurilor.. Această confuzie va simula generarea de noi soluţii la problema cu care se confmntă. Echipa respectă întotdeauna decizia familiei de a încheia terapia. după care se desparte de familie. de a "normaliza" eventualele recăderi. Scopul este. dar se poate Întinde şi pe perioade mai mari. 179 dispărând şi lăsând . În noile variante ale modelului sistemic terapeutic s-au produs câteva ls'-c-h--bim ă-'riI: . acţionând ca un input. la sfârşitul terapiei terapeuhll poate avertiza familia că este posibil să existe reveniri ale simptomului sau se îndoieşte că efectele vor fi de lungă durată.terapeuhll continuă să strângă infolmaţii de la familie. a mesajelor neclare. În general. De regulă.lchlrarea urmărită prin intervenţia aplicată. Acum se recunosc modificările apărute şi se explorează mai în detaliu chestiunile mai intime. este necesar să se acorde suficient timp pentru a avea loc restn. De regulă. care se desfăşoarăI [nsă în afara limitelor spaţiale ale cabinetulu~. ce nu puteau fi dezvăluite altor persoane dinafara familiei nucleare. analiza . aproape locul întâlnirii directe cu familia. IÎncheierea terapieil se produce atunci când se ajunge la un acord comun Între terapeut şi familie cu privire la momenhIl oporhm. De aceea. este luat În considerare şi analizat de Întreaga echipă. la această şedinţă sunt invitaţi să p31ticipe doar membri familiei nucleare.terapeutul revme în cabinetul terapeutic ŞI comentează cu familia ce s-a descoperit Împreună cu echipa observatoare sau prescrie o sarcină ce trebuie îndeplinită. intervenţia finală se prezintă sub forma unui paradox. Se consumă mai puţin timp cu problema pentru care s-a solicitat ajutor. iar familia este Învăţată să observe şi să recunoască diferenţele. adică a unei prescrieri. după Walsh şi McGrow: conectarea . deoarece se foloseşte acest element de mister pentru formularea paradoxurilor.terapeutul testează motivaţia familiei şi explorează părţile sistemului care vor susţine Întremperea jocurilor familiale (membriresursă pentru schimbare) . Feed-back-ul rezultat din ultima şedinţă. Întregul proces se va relua la următoarea întâlnire cu familia. evident. testarea . Având În vedere că modificările privesc întreaga familie. perioada de timp dintre şedinţe este de regulă de o lună.~ntervenţia finalăI . dar nu şi în afara contextului terapeutic: procesarea feed-back-ului de către familie . Terapeutul nu comunică Însă niciodată direct ceea ce crede echipa despre caz. Burbatti şi colab. ritual etc. Acest al doilea interviu cu familia are trei componente. (1996) adaugă şi o a 15-a etapă.preşedinţa s-a condensat semnificativ.se centrează pe interacţiunile din nucleul familiei. ce vizează tocmai confuzia familiei.

căutând să le insufle puterea şi energia necesară pentru a-şi crea propriile lor concepţii ("poveşti") despre sine şi despre lume. nu se subordonează sau chiar neagă povestea impusă de 180 . terapeutul se preocupă mai mult de relaţia ce există între familie şi persoana care a recomandat acesteia terapia. Metoda se struchlrează Între 1970-1980. De aceea. care este derivată din propria experienţă de viaţă şi care uneori nu se potriveşte. . şi se dezvoltă la începutul anilor '90. Wremise concephJalel. În felul acesta îşi pierde capacitatea de a stabili singur sensul propriei valori şi identităţi.. Autorii pleacă de la premisa că. Dacă noi învăţăm să recunoaştem în mod conştient efectele insidioase ale acestor credinţe şi le percepem ca nefiind inerente nouă. oamenii îşi rescriu viaţa. p. Autorii pun accent pe adevărul experienţei trăite. dacă acest lucru este benefic pentru familie. încă de la naştere. omul este modelat. . se observă că actualmente accentul se deplasează de la procesul fom1UIării ipotezelor . de unde şi denumirea metodei. Noua Zeelandă) .în varianta clasică . putem deveni liberi să ne dezvoltăm. Cu fiecare act. Este exact ceea ce îşi propune terapia narativă.la procesul interacţiunii dintre echipa terapeutică şi sistemul familial. detelminat şi condiţionat de familia şi cultura de apartenenţă în modul de a se percepe şi de a vorbi despre el însuşi şi despre lume. când este recunoscută. a unei noi poveşti sau naraţiuni despre propria viaţă. White şi Epson afim1ă : "Poveşti le sunt pline de goluri pe care oamenii trebuie să le umple pentru ca povestea să poată fi jucată. pusă sub forma unei noi concepţii. În concluzie. autorii ajută clienţii să construiască o poveste altemativă despre ei înşişi. Se bazează pe o filosofie eliberatoare asupra oamenilor. Evoluţia vieţii este asemănătoare procesului de a redeveni autori. Australia) David Epson (Centrul de terapie de familie. adică personalizând-o. dezbătând-o şi făcând-o a lor" (1990.se formulează doar o singură ipoteză iniţială care va ghida procesul terapeutic. iar ipoteza se va referi la această relaţie. 13). ŞI ISpecific şi obiectiv~.în cadrul primei şedinţe. ca una dintre cele mai active metode terapeutice. Auckland. procesului de reintrare a persoanei în poveste. Aceste goluri se umplu din experienţa trăită şi din imaginaţia oamenilor.noua atitudine terapeutică se referă la coaliţia cu unul dintre membrii familiei. • Terapia narativă de familie IReprezentanţi şi iniţiator~: Michael White (centrul Dulwich.

De aici şi 181 .. oferă noi posibilităţi ca persoana să acţioneze pentm a-şi recupera viaţa şi relaţiile cu alte persoane aflate sub influenţa problemei. ITehnica de baz@ a terapiei narative este externalizarea. după autorii săi (1988. având propria sa identitate. categoriei normative) impuse dinafară. subminează sentimentul de eşec care se dezvoltă în persoane ca răspuns la persistenta prezenţă a problemei . în relaţia sa cu problema respectivă. Practica externalizării are. 39-40). ajutând clientul să-şi recunoască responsabilitatea pentru propriul comportament. externă persoanei" cu care are un anumit tip de relaţie. p. terapeutul separă problema de p ers oană . Prin întrebări de genul "Cum îţi afectează a cea stă problemă viaţa ?" . Diana Lucia Vasile.etichetă. cu privire la problemă. Acest proces permite problemei să devină .0 parte separată şi . 2001. p. ca răspuns la interiorizarea problemei (simptomului. Extemalizarea îi ajută pe clienţi să perceapă anumite părţi ale Eului care nu sunt contaminate de simptom. Problema este problemă . să personifice problemele pe care le trăieşte ca opresive". Cititoml interesat poate găsi detalii cu privire la procesul terapeutic şi studii de caz exemplificatoare în catiea noastră "Terapii de familie" (Iolanda Mitrofan. mai puţin stresant. uneori. "saturate" de termeni ce se referă la problemă sau la dificultăţile pe care le are. eliberează persoana pentm a aborda problemele "serioase" mai uşor. în ciuda eforturilor făcute de a o elimina. spre a se uni în lupta lor împotriva problemei şi de a scăpa influenţelor ei în viaţa şi relaţiile lor. Ea sparge obişnuinţa terapeutului şi mai ales a clientului de a asculta şi formula mesaje. astfel. oferă posibilitatea existenţei unui dialog. mai eficient. 215 -224) . White defineşte extemalizarea ca "abordare terapeutică ce încurajează persoana să obiectiveze şi. următoarele efecte: reduce conflictele sau disputele neproductive dintre persoane cu privire la "cine este responsabil pentm problema apămtă" . mal degrabă decât a unUl monolog. El recunoaşte puterea unei probleme. Aceasta conduce spontan la o nouă viziune asupra propriei persoanei. ca fiind liberă şi responsabilă de alegerile pe care le face.credo-ul terapIeI narative de familie: "persoana nu se identifică niciodată cu problema. naraţiuni încărcate. societate. pavează calea persoanei în a coopera cu ceilalţi . SPER. Ed. diferită de identitatea persoanei" .

Proiectaţi un posibil model de intervenţie. Analizaţi 182 . fiinţele lor în întregime radiază posibilităţi şi speranţe. În ce măsură aţi fi avut nevoie sau aţi avea nevoie în prezent de un consilier sau de un terapeut de familie? Dacă da. Ei sunt cu adevărat sub influenţa optimismului". Conştientizaţi resmsele şi factorii compensatori care v-au ajutat sau vă ajută să depăşiţi momentele de impas familial. 28) precizează: . de viaţă familială . pe individ. nu poţi vedea transformările. Autoanalizaţi-vă din perspectiva scenariului dvs. cu tot sufletul tău. a relaţiilor cu părinţii şi fraţii. îi fac atât de apreciaţi în înh'eaga lume. p. Poate că tocmai creativitatea şi flexibilitatea de care dau dovadă terapeuţii celui "de-al treilea val" în psihoterapie. dintre care autorii acestei metode.. deşi se prezintă ca o terapie nondirectivă . O'Hanlon (1994. argumentaţi. deşi se consideră a fi o terapie de familie. Vocea. flexibilitatea pentru a putea fi nondirectiv. ÎNTREBĂRI ŞI PROVOCĂRI • • • • • Care sunt obiectivele principale ale terapiilor de familie? comparativ principalele metode din câmpul terapiilor de familie... fiind mai curând U11 fel de terapie individuală care ţine cont de relaţiile pe care persoana le are cu ceilalţi. Limita care i se impută acestei metode este că. În plus.Dacă nu crezi.Precizări şi concluzii Terapia narativă cere terapeutului o mulţime de caracteristici: respectul faţă de natura umană în general. Identificaţi problemele personale care ar putea avea o legătură cu ceea ce anticipaţi ca dificil de realizat. Prin ce anume diferă din punct de vedere al derulării procesului terapeutic? Imaginaţi cel puţin trei situaţii dis funcţionale familiale. creativitatea. poţi spune cu toată convingerea că oarnenii nu sunt una cu problemele lor. blocaje sau frustrări pe care le-aţi trăit sau pe care le trăiţi şi în prezent. argumentaţi. Dacă nu. Când White şi Epson sunt În acţiune. capacitatea de a stimula potenţialul şi resursele fiecărei persoane pe care o are în faţă. Cu ce dificultăţi vă aşteptaţi să vă confruntaţi? Meditaţi asupra modului în care anticipaţi aceste posibile dificultăţi . a eventualelor suferinţe. din jurul său. Comentând contribuţiile esenţiale ale metodei narative. postura. întrebările puse persoanei o direcţionează spre anumite tip mi de răspunsuri. că oamenii nu se identifică cu problemele lor şi că dificultăţile lor sunt construcţii sociale şi personale. pune accent mai mult pe persoană.

Identificaţi temele sale de dezvoltare şi posibilele dificultăţi sau blocaje. Ce terapie credeţi că i s-ar "potrivi"? . La ce concluzii aţi ajuns? Abordaţi o familie spre a-i cunoaşte mai bine modul în care funcţionează .• • Meditaţi asupra propriei evoluţii din perspectiva dinamicii şi a rolurilor familiale.

pentm că/oarle mulţi îl ignoră: terapia de cuplu şi de familie. Bloch sau J. să se c unoască mai bine. J. Gottman. posibilităţile • De ce mergem la terapeut? În general. persoanele care vin la terapeut au următoarele tipuri de probleme: 1) au o imagine de sine ne gativă. S. În acest scop. oferindu-le o perspectivă neutră. Terapeutul este singura persoană care îi poate ajuta să depăşească impasul existenţial. Sperăm că eforturile noastre de a vă pune în faţa unor terapii eficiente şi de certă actualitate vor fi răsplătite printr-o mai mare deschidere a dvs. N. Coche.==~----~~==~----~------- ---. El poate stimula şi cataliza descoperirea de către patieneri a unor alternative reale de rezolvare a problemelor parteneri ale şi familiale. cum să se poată detaşa de anumite probleme şi. Ackerman. către tot ceea ce înseamnă înţelegerea şi acceptarea unui domeniu pe care fomie puţini români îl cunosc. terapeuhil îi poate determina să conştientizeze propriile defecte şi vulnerabilităţi. Mai presus de orice. să înţeleleagă ce se află în spatele atitudinilor pe care alţii le adoptă faţă de ei.. cum le poată evita. se sprijină pe experienţa bogată a unor terapeuţi de renume: Virginia Satir. Haley. prezentându-vă cât mai concis şi cât mai clar conţinuhll fiecăreia. Domeniul terapiilor de cuplu. fără a le impune să aleagă vreuna. vom apela la câteva dintre abordările terapeutice. sentimentele şi părerile despre ei Înşişi fiind defavorabile.--- CAPITOLUL VIII Psihoterapia cuplului • Obiectivele şi sarcinile terapeutului de cuplu Acest capitol al lucrării reprezintă un impuls pentru a vă familiariza cu de abordare terapeutică a cuplului confruntat cu problemele maritale şi disfuncţii care îi copleşesc sau îi deprimă pe unul sau pe ambii parteneri. ceea ce veţi regăsi aici. cOlnpetentă a sih13ţiei în care se află. Minuchin. Framo. Vom exemplifica cu studii de caz pentru a înţelege mai bine şi pentru a putea pune în practică şi dvs. A. obiectivă. lăsându-i pe aceştia să pună în practică compOliamentul considerat a fi cel mai eficient. D. implicit. desprins ca o subspecializare a terapiilor de familie sau constmit în ideea compensării limitelor abordărilor individuale ale pacienţilor şi clienţilor cu probleme parteneri ale producătoare de suferinţă. Judith şi E. Beck. J. cu avantajele şi dezavantajele fiecăreia. 184 .

dacă tatăl este din întâmplare prost dispus. Fiecare este liber să -i spună celuilalt ce simte. Au nevoie de o asistenţă competentă şi obiectivă care să le dea posibilitatea să-şi revitalizeze relaţia. Se poate discuta despre orice: despre dezamăgiri. pentru a vă ajuta să descoperiţi cum operează ei În familie. şi alţii au nevoie de consiliere sau chiar de terapie pentm a mai putea salva ceva. neacceptate de ceilalţi. sinceritatea şi iubirea . vocea dură sau stridentă. temeri. Şi unii. într-o măsură mai mare sau mai mică. puţine ori. Membrii ei se uită unul la celălalt şi nu unul prin celălalt sau în podea. 4) relaţiile extrafamiliale sunt puţine şi formale. să conştientizeze disfuncţionalitatea latentă sau. Încercaţi. veţi susţine că nu aveţi probleme majore. tatăl poate fi şi el sincer: 185 . comunicarea. inclusiv În cea a dvs. însă. Bine ar fi să fie aşa. Numai că ei nu se gândesc că succesele de acest gen pălesc în faţa unei convieţuiri încărcate de nefericire şi banal. tristă sau goală.. Casa în care trăiesc aceşti oameni este plină de lumină şi culoare. să îşi pună întrebări în l egărură cu ceea ce până acum au considerat a fi irelevant în relaţia lor pmienerială. Pentru un consilier sau terapeut de cuplu este impOliant.2) comunicarea cu ceilalţi membri ai familiei este in directă. de exemplu. Există. să răspundeţi sincer la uID1ătoarele întrebări: 1) Te simţi bine aşa cum trăieşti în cuplul tău (familia ta)? 2) Crezi că partenerul(a) şi ceilalţi membri ai familiei discută cu tine orice problemă ar avea? 3) Ai vrea să faci un anumit lucru. dar te simţi îngrădit? De multe ori. o persoană care are probleme nu le poate ascunde. vagă şi. regulile şi legăhlra cu societatea) vor fi detaliaţi în continuare. fiul îi poate spune deschis: Tată. oricât ar încerca. Mulţi dintre dvs. cel puţin. bucurii sau îndoieli. şi cazuri când indivizii reuşesc să dea impresia unei căsnicii fericite şi consideră aparenţa exleriorizată drept un succes personal. nesinceră. eşti cam morocănos astă seară. nu de sau depăşite Aceşti factori (auto-valorizarea. Într-o familie fericită poţi simţi autenticitatea. la fel ca şi pentru clienţii săi potenţiali. datorită ignoranţei sau indiferenţei. să-şi demonstreze lor Înşişi că mai pot fi fericiţi. De exemplu. El nu se teme că tatăl va riposta: Cum îndrăzneşti să vorbeşti aşa cu tată! tău? Dimpotrivă. Faţa morocănoasă. corpul tensionat sau gârbovit trădează stările negative prin care aceasta trece. Dar nu puţine sunt persoanele care nu reuşesc să identţfice problemele pe care le au. 3) regulile folosite în sistemul famili al sunt rigide. fără teama de a atrage antipatii. şi cum pot fi modificaţi pentru a vă micşora problemele.

desigur dacă mama nu intervine într-o manieră care să saboteze inconştient sau conştient relaţia tatălui cu fiul şi aceasta se poate propriul soţ este perturbată . cu • Terapia centrată pe problemă De obicei. El vine la terapeut cu scopul de a-i demonstra celuilalt că a încercat şi această variantă şi tot nu s-a schimbat nimic. eventual s-au sprijinit în afim1aţii mutual şi au evitat să se ia "la întrecere" în jocul neprofitabil "Cine are dreptate sau cine are mai multă dreptate" sau în cel falimentar "Unul explică şi celălalt sancţionează sau explică pe dos". Un alt exemplu ar fi acela în care un copil scapă din mână un pahar care se sparge. Alţii pot reacţiona altfel: Te-ai tăiat? Am să-ţi aduc un leucoplast şi apoi am să strâng cioburile. 3) trebuie săfacă ceva pentru a începe procesul de schimbare. Acest dialog constructiv poate avea loc. cu trimiterea copilului plângând în camera sa. fmstrare sexuală. fără a-i dezvălui celuilalt intenţiile. în special copilul în evoluţia sa. Credeam că eşti aşa numai cu lnine.part pentru că nu îl ţineai cu ambele mâini. au consonat. La care fiul poate răspunde: Îţi mulţumesc că mi-ai spus. Efecte? Toată lumea pierde. reţineţi .o "afacere emoţională" întâmpla dacă relaţia ei nefinalizată. Aşadar. dispută a puterii. Când terapeutul examinează o problemă maritală. Pentm aceasta trebuie ca fiecare membm al ei să ţină cont de um1ătorii trei paşi: 1) trebuie să recunoască problemele cu care se confruntă. De 186 . Acesta din urmă se poate întâmpla pentru că cei doi soţi au transformat scena parentală într-o scenă de război conjugal disimulat. gelozie etc. Există. 2) trebuie să dorească să schimbe ceva. un cuplu prezintă terapeuhllui problema cu care se confruntă pentru a încerca să o depăşească şi a rămâne împreună. Am avut o zi îngrozitoare. Din punctul nostm de vedere. De fapt. Unii părinţi reacţionează cu o mustrare sau. Iată în cele ce urmează câteva metode terapeutice de îmbunătăţire a calităţii vieţii maritale şi familiale . transferat simbolic sau infiltrat tensional în alte roluri: cele parentale.Sunt Într-adevăr /1lOrocănos. poate. care ar pune sub semnul întrebării autovalorizarea copilului. în acest caz. el observă deseori că motivele disensiunilor se află la nivelul regulilor dintre parteneri. se poate folosi incidentul ca o ocazie de învăţare. ambii părinţi au cooperat. duplicitatea lui a lacut ca lucrurile să rămână în acelaşi stadiu disfuncţional. Dar. orice relaţie maritală sau partenerială consensuală poate deveni una care te ajută să creşti. în loc să fie un motiv de pedeapsă. au fost coerenţi în atihldine şi comunicare. Cred că paharul s-a :. însă. şi cazuri când unul dintre soţi este hotărât să div0l1eze.

soţiei i se pare normal să aibă grijă de soţul bolnav. Dacă nu poate. Din perspectiva terapeuhllui. un clarificator şi o oglindă amplificatoare a realităţii sentimentelor şi deciziilor conştiente asumate. El poate sesiza şi că unul din ei doreşte să rezolve nişte probleme. cu o atitudine echidistantă şi evitând Olice alianţă cu vreunul dintre aceştia. Când regulile unui mariaj sunt prea ligide. soţul trebuie să devină mai bolnav decât ea pentru ca ea să poată continua să aibă glijă de el. faptul că ea nu vrea niciodată să se simtă bine. Terapeuhll trebuie să întrerupă acest ciclu. dacă vor să facă terapie de familie. O astfel de decizie este deosebit de dificilă. Există situaţii când unele probleme apar o singură dată. iar celălalt evită soluţionarea lor şi se centrează pe altele. pomind de la propriile nevoi şi posibilităţi. membrii cuplului percep diferit utilitatea banilor. făcând pmie dintr-un ciclu. terapeutul poate simţi că unul din membrii cuplului îl depăşeşte pe celălalt în dezvoltar-e şi calea cea mai indicată este divOlţul. Dar există şi căsătOlii în care clizele se petrec regulat. evalua obiectiv şi decide în cunoştinţă de cauză asupra traiectOliei relaţiei lor. Pot interveni ameninţări cu bătaia sau tentative de suicid. după care ameninţălile erup din nou şi ciclul poate continua. Majoritatea terapeuţilor consideră. ci va însoţi competent partenerii în a se cunoaşte. soţia ar putea spune că problema este aceea că soţul ei este iresponsabil în priv inţa cheltuirii banilor. din moment ce acesta este singurul pattern de compOliament pe care îl au. dacă soţia se îmbolnăveşte. De exemplu. Însă . apoi un comportament amiabil. că este necesar să-şi construiască o nouă viaţă alătmi de altcineva. Disensiunile dintr-un cuplu îşi au originea îndeosebi în absenţa flexibilităţii. aşa că el caută plăcerea în altă parte. de a-i convinge sau suspne în deciziile lor. terapeurul rămânând un malior avizat. Soţul ar putea răspunde că ipocrizia soţiei este de vină. Cel mai bine este ca parienerii să fie convinşi să trăiască împreună. că a face terapie pe un cuplu separat nu este decât o veritabilă pierdere de timp . nemulţmnilile apar imediat. însă. 187 . Înainte de Olice. Cea mai bună soluţie este întotdeamla cea aswnată de comun acord în cuplu. Adesea. penh-u că terapeuhll trebuie să îşi asume responsabilitatea implicălii sale în a influenţa destinelor unor omneni. El nu va sugera şi nu va impune o decizie după propriul său scenariu de viaţă sau confonn credinţelor şi valOlilor sale. chiar dacă nu toate smlt exteriorizate. terapeuhll de cuplu este necesar să fie un bun moderator şi negociator al partenerilor. trebuie să clarifice şi să stimuleze în dinmTuca de cuplu "mişcarea decisivă" care să fie asumată responsabil de ambii cu privire la separare sau la renegocierea contracrului partenelial. Sunt şi cazuri când un cuplu vrea să trăiască separat în timp ce lucrează la căsnicia lor. încercând să-i readucă pe membrii cuplului pe o direcţie continuă şi armonică .exemplu. Există prea multe f0l1e care îi conduc pe drumuri separate când trăiesc separat. nutrite de nevoi inconştiente presante. ceea ce îi detennină să-şi stabilească reguli diferite. iar şedinţele de terapie tind să devină conversaţii despre problenze în loc să fie încercări de rezolvare a acestor probleme.

De exemplu. inevitabil. terapeutul va fi de acord cu aceştia. terapeutul îi poate spune mamei să nu se mai amestece. dar nu le impune. Nu de puţine ori constată că propriul mariaj suferă schimbări. Pentru ca terapeutul să reuşească să-i motiveze pe membrii cuplului disfuncţional să-i urmeze indicaţiile . el este implicat personal în orice probleme există: astfel. În primul caz. În această situaţie. când membrii cuplului Slillt încurajaţi să vorbească despre cât de disperată este situaţia lor. 2) abordarea directă. 188 . vor fi mai dispuşi să urmeze indicaţiile terapeutului. este nevoie să coopereze cu ceilalţi membri ai familiei. În al doilea caz. ca reacţie la experienţa lui cu membrii cuplwilor consiliate. experienţa. 2) splme oamenilor ce să facă. devine parte a problemei în loc să fie o parte a soluţiei. Supervizorul îl poate ajuta. terapeutul apelează la una din ul111ătoareie două modalităţi: 1) spune oamenilor ce pot să facă. terapeutul cere efectiv unei persoane să intreprindă un anumit tip de acţiune . el va folosi disperarea lor. Este nevoie ca terapeutul să exagereze anumite consecinţe ale comportamentului ce trebuie schimbat. el trebuie să fie destul de diplomat pentru a nu se discredita în faţa celor pe care îi consiliază. dacă o mamă se amestecă când tatăl şi fiul încearcă să discute. De asemenea. Dacă se alătură unei părţi . în momentele sale de impas profesional. Depinde. de maturitatea. Astfel. el poate alege două căi: 1) abordarea indirectă.În general. atunci când doreşte ca ei să facă ac el lucru. partenerii conştientizând încă o dată că toate încercările lor au eşuat. ca motivaţie în acceptarea prescripţiilor lui. Aceasta este o intervenţie paradoxală . terapeutul vrea să obţină schimbarea cu ajutorul revoltei pacientului faţă de ceea ce i se cere să facă . bărbaţi sau femei sunt forţate să iasă la lumină în timp ce se luptă cu problemele celorlalţi. este nevoie să încerce ceva nou. Indiferent de modul în care îi cere acest lucru (mai blând sau mai ferm). când îi determină pe palteneri să vorbească despre tot ceea ce au încercat să întreprindă pentru a rezolva problema. atlmci când nu doreşte ca ei săfacă lucrul respectiv. terapeutul îi spune să renunţe la acest mod de comportament. decât să-i liniştească (splillându-le că nu e aşa de rău) . ar'ătându-le că şi el consideră situaţia foarte dificilă. De obicei. însă. desigur. echilibrul şi profesionalismul lui să depăşească aceste capcane specifice muncii de terapeut şi să ajute efectiv indivizii să găsească cea mai blillă soluţie a ieşirii din impas. De aceea. Totuşi . propriile lui prejudecăţi despre viaţă. Apelând la acest tip de terapie. ele pot fi scoase în evidenţă . A cere cuiva să nu mai facă ceva este una dintre cele mai dificile sarcini. terapeutul ajunge să se perceapă pe sine ca un negociator sindical implicat în probleme conflictuale. s-ar putea trezi că este păltinitor indiferent dacă asta îi place sau nu. Pe măsură ce nereuşitele sunt enumerate.

modul în care terapeutul descrie importanţa sarcinii este relevant. terapeutul poate spune: Vă voi cere să faceţi un lucru care vă va părea stupid. este necesar să se explice de ce nu a fost îndeplinită în totalitate. dar pe core totuşi vreau să-I faceţi. el poate sublinia că problemele respective puteau fi şi ele eliminate dacă ar fi îndeplinit sarcina trasată. dacă ar face-o . Accentuarea vinovăţiei îi motivează pe parteneri să nu mai repete această situaţie şi să rezolve prompt sarcinile următoar'e care le revin. Printre aceştia. În concliţiile în care membrii familiei nu au îndeplinit sarcina. În general. cea mai bună atitudine din partea terapeuhllui este să arate că ei au pierdut o oportunitate de a ieşi din impas. terapeutul le-ar putea spune că nu vor şti niciodată acest luciU de vreme ce nu au îndeplinit-o. ea este felicitată şi interviul continuă din acel punct. De exemplu. el trebuie să ceară întotdeauna la întrevederea următoare o relatare despre aceasta. 2) sarcina a fost îndeplinită parţial. În timp ce intervievează o familie. 3) sarcina nu a fost îndeplinită. probabilitatea ca ei să nu îndeplinească următoarea sarcină ar creşte considerabil. atâta timp cât terapeutul a menţionat singur că este. familia nu poate considera că sarcina este stupidă. pentru că este mai probabil să fie îndeplinită . există o mare probabilitate ca oamenii să facă ceea ce le cere. De asemenea. Dacă membrii familiei au Îndeplinit-o parţial. sarcina cerută trebuie să fie una sistematică şi logică. • Cum abordează terapeutul problema? Modul cum abordează un terapeut o problemă maritală este determinat de mai mulţi factori . De exemplu. Dacă familia a îndeplinit sarcina. cei mai importanţi sunt: a) ITerapeutul trebuie să evite minimizarea problemelOlI Indiferent de problemele existente într-un cuplu. dacă în timpul interviului se ridică alte probleme. Dacă se comportă ca şi cum şi-ar cunoaşte meseria. el va observa comportamenhll spontan al membrilor ei şi va fixa sarcinile în funcţie de trăsăhlrile respectivei familii.Terapeutul trebuie să ţină cont de fiecare în parte atunci când fixează sarcinile. Nu în ultimul rând. Dacă partenerii apreciază că îndeplinirea sarcinii nu le-ar fi fost de vreun folos. rezultatul este unul din următoarele trei : 1) sarcina a fost îndeplinită. În acest caz. Terapeuhll nu trebuie să accepte scuze pentru această situaţie. Când terapeutul trasează o sarcină. terapeuhll trebuie să fie perceput ca având autoritate şi creclibilitate. dacă membrii familiei acţionează într-un mod sistematizat şi logic. terapeutul nu trebuie să încerce să atenueze 189 . deoarece. Mai mult.

soţia intelectuală care susţine drepturile femeilor ar putea ezita să-şi fOl1nuleze obiecţiile de a spăla lenjeria murdară a soţului ei. trebuie flexibilizată viaţa unui cuplu. Dacă va proceda astfel. Terapeutul trebuie să caute un compOliament concret. se pot identifica motivele care-i făceau fericiţi pe patieneri în trecut şi se pot reactualiza la noua conjunctură. Trebuie lăsat loc pentru deschidere. În spatele ei se ascund altele. soţul care protestează că soţia sa nu este afectuoasă. În general. El trebuie să fie impalţial. dar tocmai aici se poate manifesta problema cea mai importantă. terapeutul ar trebui să sublinieze că aceasta este o problemă importantă. De exemplu. Partenerii Împart puterea în multe feluri. poate fi centrat pe felul cum doreşte el să fie primit când se întoarce acasă de la muncă. să fie prins într-o coaliţi~. puterii. Practic. c) ITerapeutul va evita. dacă soţul crede că soţia este indiferentă faţă de prietenii lui . d) ITerapeutul trebuie să accentueze rolul prezentului şi să evite treclItuJ. • Problema puterii în cuplu Multe cupluri ajung la disensiuni din cauza Împălţirii at'iilor de control. De exemplu. dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple pe cât par. membrii cuplului vor pleca de la premisa că el nu înţelege gravitatea situaţiei lor şi s-ar putea chiar să renunţe la ideea de terapie. în mod constant. poate chiar mai impOliante decât ceea ce trebuie consiliat. terapeutul trebuie să-şi ţină propriile prejudecăţi în afara schimbărilor pe care le caută cuplul consiliat. este foatie impOliant ca patienerii să nu fie lăsaţi să adopte o poziţie pe care n-o mai pot schimba. dialog. să nu ţină cont de similitudinea de sex cu unul dintre parteneri. e) Tera eutul trebuie să evite să ermită ada tarea unor oziţil ireversibil . un 190 a autorităţii şi . Terapeutul ar trebui să găsească ceva în prezent care să pennită ieliarea. De asemenea. o regulă precisă care să ducă la schimbare. minimizându-l. Desigur. terapeutul ar trebui să exploreze în detaliu această problemă. De exemplu. b) ITerapeuful trebuie să evite lucrurile abstracta Este bine ca el să ceară partenerilor unui cuplu să se concentreze asupra unor comportamente concrete şi nu asupra unor probleme mari. astfel încât perechea să poată depăşi situaţia conflictuală. partenerii văd situaţia lor ca o consecinţă a lucrurilor care s-au întâmplat în trecut. uneori un lucru din trecut poate fi folosit pentru a motiva cuplul în prezent. dacă soţia nu simte că soţul o tratează cu respect. De exemplu. orice problemă poate părea minoră.impasul. În majoritatea situaţiilor.

comportamentul disfuncţional al unui copil îi detem1ină pe părinţi să-şi reorienteze atenţia asupra lui şi să ignore vechile probleme ale lor. este esenţialmente ierarhică. toate rolurile. bărbatul poate fi într-o poziţie superioară sau inferioară în raport cu femeia în arii diferite sau alternativ. pentru că există anumite elemente de specificitate care diferenţiază cele două sexe.soţ poate să ia toate deciziile privind modul în care se vor cheltui resursele financiare. Problemele care apar pomesc În special din ignorarea ideii potrivit căreia relaţia modernă de parteneriat surprinde reciprocitatea puterii şi autorităţii. dar ş i puternic (ca ajutor dat fan1iliei). în funcţie de palticularităţile persoanelor şi relaţiei respective. Cu alte cuvinte. cât şi de femeie. între oricare două persoane intervine reciprocitatea. atitudinilor şi comportamentelor celor două sexe. printr-o echilibrare a domeniilor şi nivelurilor În care cei doi îşi exercită autoritatea şi puterea. pe diferite niveluri şi în diferite intensităţi. pus în practică. printr-o complementa11tate a rolurilor. Altfel spus. însă. Din această perspectivă. ca să nu mai vorbim că. posibilă. vechile surse generatoare de conflict reapar. egalitatea este posibilă cu ajutorul diferenţelor. de la un cuplu la altul. De exemplu. pot fi îndeplinite atât de bărbat. În cuplu situaţia este aceeaşi. iar pe aceasta să uite de rolul scăzut al ei în luarea deciziilor. Astfel. în condiţiile în care suma activităţilor (şi impOltanţei acestora) desIaşurate de o femeie ar fi ecl1ivalentă cu suma activităţilor (şi importanţei acestora) desIaşurate de un bărbat. relaţia ar fi următoarea: 191 . dar şi asimetria. Însă. o egalitate prin lipsa diferenţelor nu este mai ales că există şi punctul de vedere potrivit căruia orice relaţie socială. cl1iar dacă aici intervin sentimentele de dragoste sau de afecţitme faţă de partener. membrii familiei se influenţează unii pe alţii în moduri care redimensionează problema ariilor de control. chiar dacă ei multiplică numărul problemelor în loc să le simplifice. În contextul mai general al unui egalitarism afirmat şi. Uneori. tot mai des. una dintre ele tinzând s-o domine pe cealaltă. Partea negativă a ideologiei egalitariste rezidă. de multe ori cu o intensitate crescândă . ceea ce ar putea crea impresia că toate sarcinile. situaţia copilului îl poate face pe tată să treacă în plan mai îndepărtat nemulţun1irile soţiei. există deosebiri în ceea ce priveşte rolurile asumate. Matematic. Din această perspectivă. în faptul că orice diferenţă este văzută ca o sursă de inegalitate. De obicei. odată ce problema dispare. auto11tatea şi puterea Între cele două sexe pot fi relativ egal distribuite. Prin Ul1nare. Aceste arii ale competenţei pot conduce la o diviziune a puterii şi la un aranjament ierarhic care este satisfăcător pentru ambii soţi. iar celălalt poate stabili pattem-ul de socializare al copiilor. copilul apare .ca fiind neajutorat (datorită comportamentului său) .în acelaşi timp . Această impresie este total greşită.

el putând fi renegociat în condiţiile în care contextul iniţial suferă modificări (apariţia unui copil. Y2) + . indiferent de numărul indicatorilor avuţi în vedere. de numărul renegocierilor. neapărat. În esenţă.activitate desfăşurată de bărbat x . ceea ce nu lnseamnă că nu pot exista acti vităţi care să aibă ponderi egale. + f(F n n) . că are o autoritate sporită faţă de partener. nu este interesat. el variind în funcţie de importanţa acordată de cuplu fiecărei activităţi în parte. dacă avem în vedere timpul avut la dispoziţie de fiecare . 192 . situaţia este relativă. conceptul de "luare a deciziilor" este perceput ca fiind unul dintre indicatorii principali ce definesc rapOltul de autoritate şi putere. În aceste cazuri (delegare sau renunţare deliberată) puterea pare să fie legată de cei care nu iau decizia.numărul total de activităţi desfăşurate de bărbat F . noi considerăm că echivalenţa activităţilor (în funcţie de importanţa acestora) între femeie şi bărbat duce la o echilibrare a raporturilor de autoritate şi putere.XI)+f(F 2.numărul total de activităţi desfăşurate de femeie m. decesul unui părinte etc. Este posibil ca decizia să fie luată de către un membru al cuplului.).activitate desfăşurată de femeie M . acest număr aroe un caracter schimbător.importanţa activităţii desfăşurate de bărbat Se observă că numărul activităţilor desfăşurate de cele două sexe nu este identic. în contextul în care luarea deciziilor nu este sinonimă nici cu puterea. însă. cu cât luăm în considerare mai mulţi indicatori .. Dintr-o altă perspectivă. atunci numărul activităţilor suferă o nouă renegociere. Situaţia se complică. + f(B m Ym) .. k=l unde 11 . nici cu autoritatea..importanţa activităţii desfăşurate de femeie y .X2)+ .n i=l m k =l Lf(Fj. Totuşi. dacă un membru al cuplului are o capacitate decizională mai mare decât celălalt nu înseamnă. De exemplu.X i ) = f(F I. prin dialog ŞI înţelegere se poate ajunge la o relativă egalizare a autorităţii şi puterii în sistemul familial. pur şi simplu.x i =l m Lf(Bi'Yi) = f(B I. şomaj . Se mai observă că fiecare activitate are o impOltanţă diferită. Totuşi. Yl) + f(B 2. Mai mult. pentru că celălalt membru a delegat funcţia de luare a deciziei sau.. Cu alte cuvinte.X j )= Lf(Bj'Yj) n Lf(Fj.

. intercorelaţi . care. Acest fapt ridică noi probleme. revenind la concephll de "luare a deciziilor". potrivit căreia o multirudine de cauze (xl. în condiţiile în care intervin o serie de expectaţii greşite privind autoritatea şi puterea pe care trebuie să le aibă un inclivid dintr-o anumită clasă socială. Această discrepanţă între autoritatea pe care bărbatul crede că ar trebui s-o aibă şi puterea pe care o deţine de fapt cauzează o instabilitate maritală considerabilă.. în timp ce. în stabilirea struchlrii de autoritate şi putere în cuplu trebuie să se ţină cont de mai mulţi indicatori. deoarece raporturile de autoritate şi putere tind să devină negociabile şi mereu schimbătoare. În 193 . . Narura problemelor se referă la durata. în funcţie de apariţia/ modificarea! dispariţia unor factori cu rol important în influenţarea cauzelor ce generează aceste raporruri. bărbatul dintr-o clasă socială inferioară pretinde autoritate pe baza modelului tradiţional . ceea ce face ca raporrurile de autoritate şi putere să aibă la bază cauzalităţi neliniare. Orice negociere sau redefinire a importanţei unui indicator poate avea ca efect modificarea autorităţii în cuplu. pe când la o femeie a face dragoste când vrea el poate Însenma că se foloseşte de ea sau că o domină. unde soţi ile preferă decizii reciproce. • Problemele de ordin sexual Cele mai multe anxietăţi sau nelinişti conjugale pleacă de la insatisfacţia (reală sau imaginară) legată de viaţa sexuală .se complică şi mai mult. numeroase cercetări arată faprul că (la nivel declarativ) luarea deciziilor se doreşte a fi egalitară. De exemplu. între aceste cauze nu există o relaţie unică sau sigură. Ahmci când femeia este respinsă. în acest caz. Intervine. în timp ce soţii mai degrabă ar despărţi zonele de cheltuială şi ar decide unilateral. dintre acestea unele fiind mai importante. x2. calitatea şi frecvenţa contactelor sexuale. în luarea propriu-zisă a deciziilor. De exemplu. cât şi în relaţia de interdependenţă cu celelalte cauze (cine aduce mai mulţi bani în familie. nu cu certirudinea. soţia contemporană deţine o autoritate substanţială. atât în domeniul deciziilor privind cheltuirea bugetului familiei . Situaţia Tocmai de aceea. relaţia cauzală complexă. cu excepţia zonei finanţelor. cine are priorităţi mai mari în viitorul apropiat etc .) care pot influenţa structura de autoritate şi putere. neliniară. Mânzat. mai vizibile sau mai frecvente decât altele. neacţionând Împreună şi deodată (1. ajunge să creadă că nu mai este atractivă. 1999). corelate permanent cu probabilitatea. Acest fenomen tinde să se generalizeze în societatea contemporană. xn) pot conduce la producerea efechllui. Toruşi. A face dragoste când vrea ea poate confirma unui bărbat iubirea soţiei lui. să definească mai exact raporturile dintre pa11eneri.

Aşadar. O cercetare efectuată pe trei eşantioane diferite (plimul constituit din 75 de cupluri aflate la prima căsăt0l1e. la fel de viguroasă şi chiar mai puternică decât cea a bărb atu lui. cu vechimea concubinajului de cel puţin un an. tensiunile şi supărările unuia dintre parteneri. bărbatul se simte jignit dacă observă o lipsă de entuziasm sau neimplicare din patiea soţiei în actul sexual. Mulţi visează să ejaculeze foarte târziu. Paradoxal. nu coincide la cei doi parteneri. corpul lor. iar zonele erogene înalt valorizate. cu vechimea căsătoriei între 5-20 ani. cei care conştientizează acest lucru se lovesc de alte probleme. al doilea alcătuit din 75 de cupluri necăsătorite. încât înlocuiesc dorinţa sexuală cu dorinţa erecţiei şi a orgasmului. venerat şi preţuit . de multe ori.schimb. Pe de altă palie. de la cuplu la cuplu. De ce se ajunge aici? Terapeuţii spun că problemele sexuale apar atunci când există o proastă comunicare Între parteneri. De exemplu. între care nu există coabitare) a ajuns la o serie de concluzii foalte interesante: 1) frecvenţa relaţiilor nedorite în anul precedent interviurilor a fost mai înaltă în cuplurile căsători te. pentru că pot genera disfuncţii şi nemulţumiri. deşi exprimarea dorinţelor ar trebui să fie cel mai uşor lucru într-o relaţie intimă. implicaţii deosebite sunt determinate şi de momentul dorinţei sexuale care. unul dintre ei nu reuşeşte să-i comunice celuilalt ce simte sau ce ar vrea cu adevărat. nu 194 . Aşa se face că femei le au început să fie dorite şi visate mai mult ca înainte. bărbaţii devenind stresaţi şi complexaţi de ideea că . Terapeutul poate focaliza discuţiile despre sex. de tipul celor caseta 1. neliniştile masculine au crescut. printre cauzele cele mai frecvente regăsindu-se: oboseala. Nemulţumirile privind insatisfacţia vieţii sexuale pornesc şi din ignorarea ideii potrivit căreia femeia posedă dorinţă sexuală. care-i obligă să fie mult mai atenţi la aşteptările şi dorinţele acesteia. în vederea obţinerii unei stări care să favorizeze apariţia orgasmului. psihologii descoperă frecvent că majoritatea indivizilor care declară că se iubesc fără limite au aşteptări despre care preferă să 11U discute cu partenerii lor. Surprinzător. o pot pierde. dacă nu-şi vor satisface partenera. semnificaţiile simbolice atribuite de cei doi parteneri actului sexual sunt periculoase. foarte puţini dintre cei intervievaţi au indicat plictiseala sau insatisfacţia drept motive majore pentru lipsa de dorinţă . al treilea fomlat din 75 de cupluri necăsătorite. situaţie nouă. Bărbaţii au început să conştientizeze rolul fiecărei păl1i a corpului femeii în relaţia sexuală şi modalităţile de excitare a acestora. Schimbarea de optică asupra poziţiei active a femeii în raporhll sexual a generat şi efecte negative. adaptate variabil. 2) explicaţiile date de subiecţi sunt asemănătoare. Cel mai important rămâne acela că bărbaţii devin atât de preocupaţi de propria performanţă. utilizând un set de sugestii. În multe cazuri. De asemenea.

ci pentru a obliga femeia (epuizată de un număr excesiv de orgasme) să implore: . ajunge!". ajungându-se la concluzia că femeia a devenit activ-pasivă. vaginul este anexat labiilor mici. femeia este elementul pasiv şi bărbatul cel activ. În esenţă. nu neglijaţi aspectul nonverbal al comunicărilor sexuale. Practic. bărbahll contemporan a devenit un sclav al femeii. Freud Între orgasmul clitoridian şi orgasmul vaginal. femeia şi-a câştigat unul dintre cele mai impOliante drepturi: acela de a fi respectată ca femeie. Revenind la demersul nostru. de constrângerea de eficacitate hedonică. mai bine-zis. nu Înseanmă că vă respinge pe dvs. Sugestii pentru discutaţi întrebaţi-l îmbunătăţirea vieţii sexuale sincer cu partenerul ce vă satisface cel mai mult. El suferă de "obligaţia de juisare generală . 195 . Acest fapt l-a detenninat să devină mai arogant. deşi orgasmele pot varia în frecvenţă şi În intensitate. deoarece clitorisul este anexat vaginului. al sexului femeii. secolul XX e dominat de răsturnarea concepţiei potrivit căreia.pentru a se satisface mai mult. Caseta 1 De cealaltă pmie. 1977). cum ar dori să procedaţi pentru a fi şi el satisfăcut. aveţi răbdare cu palienerul şi ţineţi cont şi de dorinţele lui. pentru a se acorda mai multă atenţie trăirilor femeii în actul sexual şi pentru a se conştientiza faptul că satisfacţia bărbatului creşte o dată cu creşterea satisfacţiei femeii. în achIl sexual. de a pretinde satisfacţie sexuală şi nu doar de a oferi. se consideră că toate încep şi se tern1ină în acelaşi loc: axa vagin-Iabii-clitoris. uneori asemenea mesaje vorbesc mai mult decât cuvintele. al sexului sau. iar labiile mici sunt anexate clitorisului. fiind deci imposibil a afinna că orgasmul este dependent În totalitate de o structură sau alta. Practic. au apărut păreri potrivit cărora nu există diferenţe între cele două orgasme. Referitor la distincţia fl'eudiană .Ajunge. ca persoană. Toată fOlmaţia de organe sexuale este legată direct de măduva spinării şi de creier. Înţeleasă În termeni de erecţie/ ejaculare pern1anente" (Bruckner şi Finkielkraut. fiţi conştient că preferinţele sexuale se pot schimba de-a lungul timpului. mai agresiv şi mai dispreţuitor faţă de femeie. trăsătmi ce creionează pOliretul unui bărbat întotdeauna nesigur.. de a nu mai fi privită ca obiect sexual. până la sfârşitul secolului XIX. dacă pmienerul respinge un tip de activitate sexuală . femeii nu i se acorda creditul dorinţei sexuale. nu exista plăcere sexuală feminină. A trebuit să apară distincţia lui S. neliniştit de virilitatea sa.

o isterie mas cu lină la fel de apăsătoare ca şi isteria feminină. şi bărbatul are impresia că posedă. Însă alegerea unor poziţii de duet sexual trebuie făcută cu înţelegere pentm nevoile fiecămia. căci posibilităţile de a permanentiza relaţia se reduc considerabil. pretenţia bărbatului de a poseda s-a diminuat considerabil. nimeni nu posedă pe nimeni. ceea ce vrea . . urmărind plăcerea. Dorinţa femeii de a ajunge la orgasm a devenit aşa de mare. Mai gravă este situaţia când actul sexual rămâne singurul lucru care leagă două persoane. pe el să îl lase complet rece. 196 . aşa cum susţine J. Mai degrabă tindem să fim de"acord cu ipoteza lui S. de obicei. De aceea. Evola (1969). însă nu putem fi siguri dacă această pretenţie s-a mutat în dreptul femeii. iar stigmatul a devenit din ce în ce mai mic. pentru că. iluzie. s-ar condamna singuri la necunoaşterea împlinilii sexuale. Dorinţa s-a transformat în obsesie. aşadar. Deşi tinde să caute continuu. pentru că ţine să fie el cuceritoml. Există. indivizii tind să nu-şi mai păstreze controlul asupra sentimentelor şi senzaţiilor. Totuşi. Plăcerea e prea mare pentm a refuza căutarea orgasmului. se pare că s-a depăşit stadiul în care p31tenerii supOltau ani în şir chinul unor poziţii detestate şi nu îndrăzneau să ceară ceea ce i-ar fi stimulat cu adevărat. De altfel. bărbatul dă înapoi. s-au diversificat modurile de acuplare. deoarece el domină pentm că i se creează această. Poziţia care bărbatului îi procură satisfacţie maximă ar putea fi indiferentă femeii. încât ea va încerca să-I oprească alături pe bărbatul care o poate satisface. ca modalitate de obţinere reciprocă a orgasmului. activitatea la bărbat şi pasivitatea la femeie nu privesc decât planul exterior.în timp ce bărbatul a rămas mai mult pasiv-activ. căci plăcerea (departe de a o elibera) o leagă de bărbat. şi implicit a bărbatului . pentru că n-ar avea decât de pierdut: lipsiţi de spontaneitate şi/sau inhibaţi. asupra felului în care se manifestă în fiecare aspect al relaţiei sexuale de cuplu. Prin urmare putem afirma cu celtitudine că. iar tehnica pe care ea o crede a fi expresia sofisticării erotice. să nu se limiteze la o singură relaţie sexuală toată viaţa.. chiar dacă feminismul crede că a făcut din bărbat sclavul femeii. de Beauvoir (1949) care afirmă că. exceptând cazurile de viol. dacă ne gândim că femeia nu poate să posede decât devenind pasivă: dacă ea se oferă cu prea multă îndrăzneală . Ca atare. femeia a devenit şi ea sclava sexului. şi femeia obsedată obţine. se încearcă ieşirea din normele schematice şi rigide ale sexului tradiţional. în intimitate. Totuşi. Prin urmare. femeia este cea care posedă şi bărbatul este cel posedat. femeia nu este sinceră când pretinde că nu vrea decât o aventură. prin conştientizarea de către femeie a puterii ei de atracţie. În esenţă. chiar dacă există încă bărbaţi care folosesc mereu poziţia misionarului ("bărbatul deasupra") de teamă să nu fie consideraţi pasivi sau femei care refuză poziţia deasupra bărbatului. pentru a nu părea prea "fierbinţi" . Însă. ideea de posesiune este destul de relativă.

putând acopen secvenţe importante din întâlnirile terapeutice: a. Proiecţia Enumeraţi-Ie efectelor unei soluţii ce se va întâmpla dacă alegem soluţia x? cum se va simţi patienerul meu? cum mă voi simţi eu? ce efecte negative pot apărea? va rezolva în totalitate problema? Caseta 3 197 . Identificaţi toate soluţiile Încercaţi să găsiţi cât mai multe soluţii pentru a vă rezolva problema. sunt necesari cinci paşi .• Cum rezolvăm o problemă de cuplu? opinii potrivit cărora. pentru rezolvarea unei probleme de cuplu. discutaţi apoi şi cu partenerul şi căutaţi să precizaţi cât mai clar situaţia care vă nemulţumeşte. d. Identificaţi Există corect problema care este problema pe care o avem? în ce condiţii apare ea? ce persoane sunt prezente când apare problema? cum reacţionăm când apare problema? ce trebuie să schimbăm? ce mă împiedică să soluţionez problema? Caseta 2 c. Gândiţi pozitiv şi determinaţi-vă şi partenerul să gândească aşa. Întrebările din caseta 2 vă pot ajuta să identificaţi corect problema. fără a încerca să le evaluaţi. Identificaţi cele mai bune soluţii posibile Priviţi lista soluţiilor găsite de dvs. Veţi vedea cu alţi ochi şi cu altă minte problema care vă frământă. Revizuiţi-vă mentalitatea Dacă vă gândiţi că problema nu se poate rezolva. b. important este să vreţi să o descoperiţi. Identificaţi corect problema Gândiţi-vă singur. pe toate în ordinea în care apar. Aceştia pot fi consideraţi posibile repere în lucrul cu cuplurile disfuncţionale. vă înşelaţi amarnic. Orice situaţie are o ieşire . şi încercaţi să vă imaginaţi ce se va întâmpla dacă încercaţi fiecare soluţie (vezi caseta 3).

se poate aborda acest aspect. deoarece prejudecata egoistă lărgeşte prăpastia dintre voi şi vă transformă intimitatea în câmp de luptă. blam sau pedeapsă. şi ale celuilalt. majoritatea fiind încărcate de supărare. despre sacrificiile făcute de fiecare în căsnicia dvs . La acest lucru contribuie şi ceea ce psihologii au denumit prejudecata egoistă.cea mai bună soluţie Priviţi lista cu soluţiile care v-au mai rămas şi încercaţi să vă. oamenii au tendinţa să interpreteze evenimentele dintr-o perspectivă subiectivă.. chiar dacă întrebarea este neutră în ton şi cuvinte.. ei Încetează să se mai asculte cu atenţie unul pe celălalt şi nu fac altceva decât să pregătească contra-atacuri la atacurile primite. Când celălalt deschide discuţia despre sarcina respectivă. atât dvs. aşa că atacă şi el. chiar şi în condiţiile în care nu s-a urmărit acest lucru. În terapie. cât şi partenerului dvs. fie În glumă. să încercaţi să priviţi obiectiv faptele dvs. fie în serios. unul dintre parteneri se aşteaptă să fie criticat pentru că nu şi-a îndeplinit o anumită sarcină în gospodărie care îi revenea. Incapacitatea de a rezolva conflictul.. cel care aşteaptă critica răspunde cu o altă critică. lipsa îndemânării în a detensiona dizarmonia predispune cuplul la acumularea unei serii de conflicte nerezolvate care pot crea un context negativ. care îi plasează în poziţia cea mai favorabilă . dintr-o dorinţă de a vă demonstra. " 198 . Această prejudecată egoistă are o influenţă puternică asupra relaţiilor cu ceilalţi. Identificaţi gândiţi • Comportamentele reciproc negative Cuplurile nefericite au. puţine interacţiuni plăcute. Alegeţi-o şi puneţi-o în practică. în care angajarea pmienerilor în rezolvarea constructivă a problemelor să fie puţin probabilă. despre contribuţiile pe care le-aţi avut la bunul mers al acesteia şi veţi conştientiza că v-aţi supralicitat rolul. referitoare la un lucru pe care nici partenerul nu l-a îndeplinit. că lucrurile pozitive vi se datorează În lnai mare măsură. folosind câteva dintre sugestiile ul1nătoare: . Din acest moment. Fără să-şi dea seama. care ar fi cea mai bună dintre acestea. partenerul consideră că este îndreptăţit să răspundă cu aceeaşi monedă şi astfel începe un lanţ de interacţiuni negative. Acesta simte tonul clitic şi se simte atacat. Relaţia dintre membrii unui cuplu disfuncţional se caracterizează adesea prin comportament negativ reciproc: dacă unul dintre soţi se comportă negativ. iar de cele negative nu sunteţi aşa de mult răspunzător. Un astfel de lanţ de compOliamente negative poate fi activat. în general. e. De exemplu.Amintiţi-vă de momentele când aţi discutat cu partenerul. Ar fi bine să nu vă mai amăgiţi..

persoanele conţinutul 199 . Astfel. starea de spirit a celui care receptează afectează şi ea mesajului. Mai mult. în funcţie de starea de spirit pe care o avem în momentul respectiv. foarte mulţi dintre noi avem tendinţa de a presupune că celălalt înţelege ce vrem să-i spunem şi ne surprinde când aflăm că. deseori considerăm că partenerul ne poate citi şi gândurile. el poate fi considerat sincer. Cele mai mari şanse de a conştientiza ambele aspecte ale mesajului le au persoanele flexibile. acelaşi mesaj poate avea impact diferit în funcţie de tonalitatea vocii sau starea de spirit a celui care transmite informaţia . Concluzionând. descoperită şi exersată pentru a se evita neînţelegerile. deschise. În al treilea rând. disfuncţionalităţile. tolerante şi empatice. de fapt . Eşti alintată ca o pisică poate fi atât o fom1ă de alint (când e spusă cu o voce caldă). Din nefericire. fără să o întrebi . pentru o persoană deprimată. În acelaşi timp. Puţini sunt conştienţi de ambele aspecte ale mesajului. Aceasta este o dimensiune a comumcării ce trebuie permanent avută în vedere în terapie. există multe cazuri când intenţia şi irnpactul au conţinuturi diferite. În acest scop. rareori îl cerem şi de puţine ori ni se oferă . o bună În al doilea rând. Nu ne interesează feed-back-ul. Cel care transmite mesajul trebuie să fie clar şi precis şi să verifice dacă celălalt a înţeles sensul informaţiilor sale. o serie de cauze putând explica acest lucru. dar poate suna şi ca un reproş (când nervozitatea caracterizează glasul bărbatului). În primul rând. ce se referă la ceea ce vrei să transmiţi . Dimpotrivă. dizannoniile şi pentru a se îmbunătăţi calitatea relaţiei de paliene11at. acelaşi conţinut poate fi spus în moduri diferite. Această scurtătură în comunicare generează probleme deosebite pentru că este destul de greu să identifici ce simte sau ce gândeşte o altă persoană. acelaşi conţinut poate fi receptat în moduri diferite. 2) o componentă-sentiment. care se referă la modul în care este rostit mesajul. un compliment poate suna fals. în funcţie de sentimentele prin care trece cel care trebuie să decodifice mesajul. pentru că puţini cer sau oferă feed-back. trebuie ca ambii membri ai cuplului să se asigure că mesajul nu e distorsionat. De asemenea. cel care receptea ză mesajul trebuie să se asigure că percepţia lui nu este deformată. Într-o dispoziţie mai bună.• Terapia centrată pe comunicare comunicare înseanmă ca patienerul să înţeleagă exact ceea ce ai vrut să îi transmiţi . distorsiuni le ce apar între comunicatori pot fi explicate prin faptul că aceştia nu conştientizează că mesajele au două componente: 1) o componentă de conţinut. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazurile în care presupunem că celălalt ne cunoaşte atât de bine încât el înţelege ce vrem să-i comunicăm. nu este deloc aşa. Cu alte cuvinte.

Întrebaţi-l. . pentru a îmbunătăţi comunicarea.ascultaţi atent conţinutul. Membrii cuplului ar trebui să-şi clarifice aşteptările şi dorinţele. În foarte multe situaţii.rigide şi intolerante gândesc că este o pierdere de vreme să încerce să înţeleagă şi punctul de vedere al celuilalt.le pe rând. . Aşa că. dar observaţi şi starea afectivă a celuilalt. Practic. mergându-se până acolo încât se uită de unde s-a plecat şi se încearcă rezolvarea altor aspecte care n-au reprezentat sursa iniţială de dialog.încercaţi să înţelegeţi punctul de vedere al partenerului.nu consideraţi că înţelegeţi gândurile celuilalt. în acest caz.uile care-i apropie sau cele care-i îndepărtează. În acelaşi context.nu deviaţi discuţia de la această problemă. să identifice prin dialog lucn. . . nu puţine sunt situaţiile când partenerul îi comunică celuilalt o nemulţumire.cereţi şi oferiţi feed-back. Una dintre acestea rezidă în faptul că. Destule complicaţii apar şi în condiţiile în care mesajul este înţeles. de a-şi exprima sentimentele clar şi concis. singuri. să ţineţi cont de ceea .enumera ţi-vă nemulţumirile şi rezolvaţi .nu favorizaţi apariţia culpabilizărilor. necomunicativi şi. nimeni nu ascultă şi amândoi ajung să devină frustraţi.nu uitaţi niciun moment ce problemă se discută. însă. trebuie ce apare sintetizat în caseta 4: Ce trebuie să faceţi Aşadar. pentru că în acest mod nu se soluţionează niciuna dintre nemulţumiri. membrii cuplului nu rezolvă nimic acuzându-se reciproc. Conştientizarea mecanismelor şi experienţelor prin care au devenit două persoane "singure sub acelaşi acoperiş" construieşte o bună parte a demersului terapeutic . . . abordarea unei probleme ajunge să genereze discuţii colaterale. Câteva repere în optimizarea comunicării de cuplu pot fi utile deopotrivă terapeutului şi clienţilor. în ultimă instanţă. Caseta 4 • Cum să fim sinceri cu partenerul o bună relaţie de parteneriat se caractelizează şi prin faptul că cei doi au disponibilitatea de a-şi spune sincer unul altuia ce simt. datorită următoarelor motive: 200 . ca răspuns la nemulţumirile care i s-au prezentat. se evită comunicarea sinceră a acestor aspecte. .

care. atunci când se aduc în discuţie probleme care-l vizează şi nemulţumiri de care se face direct răspunzător.. 3) celălalt îşi poate pierde încrederea în pattener şi în relaţie. Dacă vă iubeşte. atunci când acesta va observa lipsurile sau vulnerabilităţile celui cu care trăieşte. aveţi şansa să descoperiţi acest lucru şi să vă călItaţi fericirea În altă parte.1) individul consideră că nu va mai fi iubit la fel de mult de partener. veţi găsi Îlnpreună modalităţile de rezolvare a tensiunilor latente ce plutesc ameninţător deasupra relaţiei.Luaţi-vă ininw În dinţi şi comunicaţi sincer cu partenerul ce credeţi că merge şi ce nu În relaţia dvs. pentru că ele nu fac altceva decât să le ofere o linişte aparentă. 2) se poate deteriora am10nia cuplului prin discutarea unor aspecte ce ar scoate în evidenţă neconcordanţele dintre parteneri. În spatele ei se vor ascunde şi multiplica frustrările şi nemulţumirile. dacă ea este Întâmplătoare sau dacă este chiar consecinţa problelnelor pe care vreţi să le abordaţi. Gândiţi-vă. Stări trist anxios ncrvos negative morocănos puţin rănit frustrat deprimat singur Mă simt oarecum foarte Stări pozitive calm relaxat bine dispus fericit . Terapeutul sprijină partenerii în identificarea şi depăşirea acestor idei preconcepute. înainte de a vă discuta problemele. mulţumit încrezător Caseta 5 201 . în ce stare sufletească vă aflaţi. Iată câteva repere şi sugestii: .fi. căutaţi să modificaţi ceva astfel Încât să depăşiţi stările negative pentru a avea acces la cele pozitive" (vezi caseta 5). Dacă nu. vor exploda cu o intensitate sporită. În orice situaţie aţi . mai devreme sau mai târziu.

confecţionaţi două cutii p entru sugestii. trebuie să se asigure că celălalt înţelege exact fondul nemulţumirilor ei. care are trei stadii: 1) ascultarea nemulţumirilor În acest stadiu unul dintre paltene11 ascultă plângerile celuilalt şi se asigură că înţelege exact mesajul care se doreşte a fi transmis. Scrieţi câte o singură nemulţumire pe bileţel. trebuie să încerce să înţeleagă empatie perspectiva celuilalt. Dacă lucrurile merg bine. De ase/nenea. Nu trebuie săfiţi Într-o stare de disconfort. ci să-I motiveze să depăşească împreună acest impas. Important este să nu lec/uraţi nemulţumirile celuilalt decât în momentul când vă simţiţi pregătit pentru acest lucru. Iată procedura: . 2) construirea agendei În acest stadiu se alcătuieşte o listă cu aspectele exacte care se încearcă a fi rezolvate. care va urma acelaşi algoritm. apare sintetizat în casetele 6 şi 7.fi mai uşor şi mai repede soluţionată. Ele trebuie să fie cât mai punctuale şi reciproc acceptate de parteneri. Caseta 7 202 . Persoana nemulţumită o modalitate eficientă trebuie să-şi afirme nemulţumirile clar şi precis. puteţi apela la o alta. cât şi pmtenerul care ascultă nemulţumirile. este important să programaţi un timp când amândoi puteţi vorbi despre modalităţile prin care credeţi că se va rezolva nemulţumirea exprimată ". 3) rezolvarea nemulţumirilor Stadiul rezolvării nemulţumirilor vizează punerea în practică a aspectelor negociate anterior.de a comunica sincer cu paltenerul este cutia cu sugestii. problema dispare şi lasă loc alteia. . deoarece veţi avea dificultăţi În a încerca să înţelegeţi şi punctul de vedere al partenerului. pentru a putea . Caseta 6 Partenerul persoanei nemulţumite trebuie să vadă nemulţumirile celuilalt ca pe nişte sentimente legitime. Dacă nu vă surâde varianta cutiei cu sugestii. atât persoana nemulţumită. Scrieţi pe un bileţel nemulţumirea mlt/tă şi puneţi-o în cutia celuilalt. Ce trebuie să facă.Dacă vă este greu să vă comunicaţi verbal nenlulţwnirile. şi anume întrunirea de familie. trebuie să nu-l învinovăţească pe celălalt. trebuie să caute să nu răspundă cu propriile nemulţumiri.

iar eu te ajut să faci curat. În caseta 8 regăsiţi câteva sugestii care vă pot ajuta în demersu l terapeutic centrat pe optimizarea relaţiei de cuplu. oricine ar găti. dacă n-am ieşi seara atât de mult amândoi. Ea: Sună bine. Ea: Te ocupi tu cu gătitul. dar şi eu spăl. agresivitatea verbală diminuând sinceritatea dintre parteneri. Ea: Ce anume te deranjează. Acest lucru scade calitatea comunicării. El: Spui că nu te ajut destul? Ea: Exact.Un exemplu care evidenţiază importanţa primelor două stadii este prezentat mai jos: 1) ascultarea nemulţumirilor El: Casa e întotdeauna într-o mare dezordine şi nu-mi place deloc. Asta e problema. 2) construirea agendei El: Bun. Ea: Ei bine. în loc să fie puse în ordine imediat. El: Dar eu mă ocup mai mult cu gătitul. prin 203 . într-o manieră prescriptivă comportamentală. cel mai mult. calc şi fac cumpărături. Ne putem permite să ieşim să mâncăm o dată pe săptămână. dacă m-ai ajuta şi tu. ca joia. când amândoi suntem foarte ocupaţi. luăm masa în oraş. Ea: Nu e toată casa mereu în dezordine. hai să batem palma. aşa că am crezut că tu trebuie. ar fi posibil să fac ceea ce vrei. Desigur aceste puncte. Ea: Deci. El: De obicei. Ea: Aş avea. de străini . Mi-ar plăcea. şi acest lucru mă deranjează. decât sunt fiecare dintre ei faţă. de fapt? El: Cred că bucătăria. să faci curat. mai curând educaţională. este. celălalt face curat. să mâncăm în oraş. însă. • Rolul politeţii în comunicare o serie de cercetări evidenţiază faptul că soţii sunt mai nepoliticoşi unul faţă de altul. ce-ar fi dacă fac eu curat şi găteşti tu? Sau tu mă ajuţi să gătesc. ca şi altele din casetele anterioare. Ai timp destul să pui vasele la loc până plecăm. Ea: De ce? El: Mă deranjează că vasele stau zile întregi îngrămădi te. El: Bună idee. Mă ajuţi prea puţin şi vrei prea mult de la mine. pot fi utilizate şi în altă manieră terapeutică. El: Nu asta e problema. Iar joia El: Bine.

. experimentare.. dacă simţiţi că aveţi reacţii impulsive. Partea proastă este că multe nemulţumiri sunt generale şi puţine sunt specifice.... ci într-una pozitivă. sau Ar Însemna mult pentru mine să . cum ar fi: Aş fi mult mai fericită dacă .provocare.. încercaţi să le transfo1111aţi în plângeri pozitive. şi Caseta 9 204 . . fără să mă întrebi care sunt planurile mele. nu folosiţi un limbaj grosolan. transformaţi-o După În caseta 9 regăsiţi o sene de plângeri specifice negative. nu-mi ceri niciodată părerea pentru deciziile impoI1ante. Ul1l11 Reguli ale politeţii în comunicare daţi şansa celuilalt să termine ce are de spus. mai bine închideţi discuţia şi o redeschideţi altădată. când te ridici de la televizor să-ţi iei o bere. nu vă enervaţi. pentru a nu induce şi celuilalt această stare. Plângere specifică pozitivă: Aş vrea să mă întrebi şi pe mine cum miam petrecut ziua. Caseta 8 De asemenea. Plângeri specifice negative nu mă săruţi pasional decât când vrei să facem sex. din negativă în pozitivă . Plângere specifică: Niciodată nu mă întrebi cum mi-am petrecut şi eu ziua. Plângere specifică negativă: Niciodată nu mă întrebi cum mi-am petrecut ziua. Nu întrerupeţi brusc discuţia.. trebuie să aveţi în vedere faptul că este indicat să nu vă într-o manieră negativă. comportament mai potrivit. niciodată nu îmi faci complimente. sau Nu vrei să înţelegi că . conştientizare ŞI găsirea acţiune dirijată pe cont propriu a discret de către terapeut.-n1Î aduci ceva. exprimaţi nemulţumirile ce aţi transformat plângerea generală într-una specifică. nu mă întrebi pe mine dacă vreau să. induc o motivaţie mai scăzută la schimbare decât cele pozitive. spuneţi calm şi argumentat ceea ce puteţi face şi ceea ce nu. De obicei îmi povesteşti doar ce ai făcut tu. Formulări de genul: Tu niciodată nu . Un exemplu relevant este prezentat mai jos: Plângere generală: Nu te interesează niciodată ce fac eu. îţi inviţi prietenii la cină. Pentru exerciţiu.

este bine să vă avertizaţi partenerul că nu el este vinovat de starea dvs. Pentru aceasta este necesar să te uiţi în ochii interlocutomlui când asculţi şi să nu afişezi o figură impasibilă. nu vă creaţi singuri alte probleme ". MajOlitatea oamenilor. gândiţi-vă dacă merită să vă certaţi pentru respectiva problemă. Acceptaţi opiniile celuilalt şi construiţi-vă argumentaţia în funcţie de aceste opum. au o expresie facială care denotă indiferenţă. asupra celuilalt. dacă repetă când vorbesc! nu înţelegi! lucrmile pe care le spun! subiectul până nu mă grăbi! menţine când termin ce am de spus! Caseta 11 205 r . În caseta 10 vă prezentăm alte câteva reguli de politeţe ce trebuie respectate într-o discuţie familială. nu transferaţi nervii dvs. păstraţi începeţi conversaţia Caseta 10 Politeţea în comunicare se referă şi la ceea ce specialiştii au denumit ascultare activă. pentru că. Din această perspectivă. Trăsăturile ascultării priveşte-mă active întreabă-mă. De asemenea. atunci când partenerii le vorbesc despre problemele lor profesionale sau despre altele care pe ei nu-i interesează . altfel. Este ea atât de irnportantă ca să justifice tensiunea dintre voi? Dacă da. căutaţi să oferiţi sugestii pozitive. căutaţi să vă liniştiţi şi nlllnai după aceea reluaţi interacţiunea cu el. fără a fi ironic. păstraţi spiritul de glumă. atunci când aveţi o zi proastă. cu mimica. A fi ascultător activ înseamnă însă să răspunzi cu ochii. puteţi da impresia că nu luaţi în serios nemulţumirile partenerului. zâmbetul în conversaţie. Iată Reguli ale politeţii în comunicare într-un mod prietenos. cu mintea. În condiţiile in care nu puteţi evita o discuţie aprinsă. ascultarea activă presupune ca cel care receptează mesajul să aibă în vedere sugestiile din caseta 11 . Dacă nu.câteva formulări posibile în manieră prescriptivă: "Revenind la rolul politeţii în comunicare. Din respect faţă de partener trebuie să fii sau cel puţin să dai de înţeles că eşti atent. argumentaţi-vă punctul de vedere Într-un nlOd politicos. fiţi răbdător.

Nemulţumiri legate de modul în care este receptat mesajul "nu se uită niciodată la mine când vorbesc. direcţionând discuţia spre alte problenle sau preocupări. Ele nu ştiu. ci în a fi interesat de ceea ce partenerul vorbeşte cu tine. el Îşi dă seama că îi acorzi atenţie şi că Îţi pasă de preocupările lui. Ea În legătura pe care o poţi face Între ceea ce spune partenerul şi ceea ce ţi s-a intâmplat ţie sau altor persoane semnţjicative din viaţa ta. Prin aceasta. " comportamentul lui nu-mi pennite să-mi dau seama dacă inţelege ce vreau să-i spun ". în relaţia de cuplu.. o valoare terapeutică mai semnificativă ar putea s-o aibă transformarea acestor conţinuturi în tot atât ea situaţi i experienţiale bazate pe joc de rol.0 altă regulă de politeţe este aceea de a-ţi încuraja partenerul să detalieze subiectul care pe el Îl fascinează. Din punctul nostru de vedere. constă ° 206 . "pune intrebări de parcă s-ar Îndoi de tot ceea ce spun". Împărtăşirea acestor gânduri transformă interlocutorul în ascultător şi redirecţionează discuţia În sensul dorit de tine. ci şi înţelegerea sensului şi efectelor lui în realitate. verbal şi nonverbal. Mai mult. "se comportă de parcă mi-ar face o favoare prin faptul că 7nă ascultă". de asemenea. De asemenea. experimentând în cadrul terapeutic noul mod de intercomunicare şi interacţiune al cuplului focusat. Schimbările se pot produce în timp dacă se schimbă perspectiva înţelegerii asupra modului de intrare în contact şi se extinde conştientizarea sensului şi semnificaţiilor mesajelor comunicate. pentru că aceeaşi politeţe fI va determina să nu te plictisească prea tare. că secretul unei conversaţii reuşite nu constă în a avea ceva interesant de spus. modalitate diplomatică de a schimba discuţia este asocierea. care permite nu doar exersarea noului comportament. Nici nu ştiu dacă mă ascultă sau nu". şi punerea unor Întrebări. probabil. dacă îi dai libertatea de a vorbi cât vrea despre un anumit subiect. cel care ascultă trebuie să evite să apară în situaţii care pe celălalt îl irită (vezi caseta 12). el nu va abuza de ea.Ascultarea activă presupune. Multe persoane evită să fOITnuleze întrebări din teama de a nu deveni ridicole. Caseta 12 Detaliem în continuare şi alte elemente ce pot constitui subiect de consiliere cu o componentă comportamental-prescriptivă: . fără ca celălalt să-şi dea seama că vechea tel'nă de conversaţie nu te interesa".

comunicarea indirectă distorsionează destul de profund calitatea relaţiei de palieneriat. 2.• Bariere în comunicare Simţim nevoia de a fi Împreună cu altcineva. fără a fi dorite sau interiorizate). dar devine disfuncţională în condiţiile în care ajunge să fie folosită fOalie frecvent. căutând să le rezolve Într-o manieră activă. 4. Shldii clinice şi psihologice au demonstrat că problemele maritale sunt datorate în special deficienţelor comunicaţionale. De asemenea. Barierele care apar În comunicare sunt favorizate de factorii prezentaţi în caseta 13. 5. 6. Diferenţele Diferenţele comunicaţionale culhlrale de gen-rol Comunicarea indirectă Folosirea diferită a cuvintelor Presupunerile incorecte şi generalizarea Comunicarea contradictorie Monologul Comunicarea defensivă Caseta 13 în ceea ce priveşte diferenţele culturale şi cele de gen-rollucmrile sunt evidente (palienerii evitând să-şi spună unul altuia ce Îi deranjează în efectuarea unor sarcini care le sunt atribuite sau impuse. care ne acceptă aşa cum suntem şi ne tolerează defectele pe care le avem. 207 Dacă . În esenţă. prin faptul că primii vorbesc mai des despre intenţiile. Înţelesul diferit acordat aceluiaşi mesaj Îngreunează comunicarea. De asemenea. presupunerile incorecte determină disfuncţionalităţi. În această situaţie receptoml nu mai ştie ce să creadă. nemulţumirile şi problemele lor. Simţim nevoia de a fi înţeleşi . cercetările au arătat că palienerii din cuplurile fericite diferă senmificativ de cei din farrliliile nefericite. Din această perspectivă . mai ales atunci când ş i semnalele non verbale nu concordă cu cele exprimate verbal. 7. ea protejează individul de riscul respingerii mesajului prezentatjără perdea. ce se pot amplifica pe măsura trecerii timpului (vezi caseta 14). ca şi tentaţia de a generaliza. satisfacţia conjugală apare ca fiind direct proporţională cu capacitatea de a dialoga sincer cu celălalt. chiar dacă nu găsim Întotdeauna modalităţile cele mai potrivite de a spune clar ceea ce vrem. 8. Sursele barierelor 1. Comunicarea contradictorie se referă la faphll că două sau mai multe mesaje trirrlise de aceeaşi persoană se opun Între ele. 3.

Caseta 16 208 .expunere sistematică şi concisă. Caseta 15 De asemenea. comunicarea trebuie să îndeplinească mai multe condiţii . pentru că nu-i oferă posibilitatea de a-şi exprima dezacordul faţă de mesajul oferit. Comunicarea defensivă este şi mai supărătoare. El este frustrant pentru receptor. fără o căutare f0l1ată a unor expresii sau cuvinte. presupun că el ştie. Terapeutul: I-aţi spus să vă ajute? Ea: Cred .. Evitaţi: să încerce să ţină cont să întrebaţi să fiţi Căutaţi: în loc să răspundeţi.utilizarea tennenilor adecvaţi pentru exprimarea exactă a intenţiilor. Terapeutul: I-aţi spus? Ea: Nu. să înţelegeţi nemulţumirile reluaţi în forme diferite conţinutul celuilalt. naturaleţea .Exemplu de presupunere incorectă Terapeutul: Ce vă deranjează cel mai mult? Ea: Faptul că nimeni nu mă ajută în casă. ascunzându-se în spatele acestor temeri. cele mai importante fiind prezentate în caseta 15. Condiţiile esenţiale ale comunicării claritatea .exprimarea firească. Pentru a fi eficientă . mesajului. Caseta 14 Monologul inhibă efectiv comunicarea şi interacţiunea dintre parteneri. proprietatea . deoarece apare când o persoană se simte ameninţată de cealaltă şi comunică cu ea. Terapeutul: Vă referiţi la soţ? Ea: Da. este recomandabil ca patienerii de sugestiile aflate în caseta 16. lipsit de reacţie. impasibil..

ascunsă sau implicită. defapt. însă. • Agenda ascunsă parte a demersului terapeutic de tip corectivoptimizator are în vedere lucrul cu "agenda ascunsă" . s-ar putea ca el să interpreteze toate mesajele celuilalt prin filtrul acelei agende. rezolvarea agendei ascunse poate reinvia senzaţia de a fi fndrăgostit. Dimpotrivă. chiar dacă aveţi grijă să exteriorizaşi o aparenţă liniştitoare. rară a verifica dacă aşa stau lucrmile). din diverse motive. el poate exterioriza frământările sale în Inod indirect în cadrul unor discuţii colaterale. dacă unul dintre parteneri are o agendă ascunsă . De e. nerezolvate. Veţi începe să vă simţiţi singuri chiar dacă trăiţi împreună. Exemple de distorsiuni ale mesaj ului sunt prezentate în tabelul 1. săptămâni sau chiar ani. rămân neexteriorizate şi. poate readuce romantismul şi poate cOl?leri conceptului de "toleranţă" alte dimensiuni. Ajungeţi să uitaţi să vă bucuraţi de viaţă. implicit.fiecare vă gândiţi. de cele mai multe ori. În acelaşi timp. totuşi. Partea proastă este că mulţi dintre noi declanşează o adevărată muncă de detectiv pentru a strânge "dovezi" care să susţină această agendă ascunsă. Într-o atmosferă mai relaxantă şi mai puţin tradiţionalistă.xemplu. În felul următor: discutaţi cu partenerul. Dacă agenda va rămâne ascunsă mai multe zile. dizarmoniile şi disensiunile se vor amplifica. dar rămânând în mod conştient ascunsă. insatisfacţia şi frustrarea vor creşte. ca adevărata problemă să fie dacă celălalt te iubeşte atât de mult încât să meargă la socrii. Cam care ar fi conţinutul discuţiilor brodate şi orientate spre această temă rezultă din pasajele următoare: o importantă "Nu de puţine ori. este indicat să aveţi în vedere um1ătoarele: 1) Faceţi afll1naţii folosind mai degrabă Eu decât Noi (folosirea lui Noi presupune că ştiţi ce simte celălalt. Efectul pervers al acestor căutări este că se distorsionează conţinutul mesajelor. la o alta. în loc să petreacă alături de prieteni. aţi putea discuta despre posibilitatea de a vă petrece sărbătorile de iarnă cu părinţii unuia dintre voi. Agenda ascunsă se manifestă. " În general. 2) Faceţi afirmaţii folosind mai degrabă Eu decât Tu (afirmaţiile conţinând Tu invadează teritoriul celuilalt şi sunt destul de riscante). avem tendinţa să îi ascundem anumite idei care nouă ni se par importante. în timp ce credeţi că vă referiţi la o anumită problemă. atunci când dialogăm cu partenerul de viaţă. S-ar putea. agenda fiind exprimată.În aceeaşi ordine de idei. adică jl-ământările care. creându-se discrepanţe între intenţie şi impact. Agenda ascunsă reprezintă suma acestor idei. 209 .

Poate că soţul este. dar poate că ea a privit acest mesaj ca pe o dovadă că soţul nu mai este atras de ea. EL: Repetă. Fiecare mesaj este evaluat în termenii acestui filtru de afecţiune. dar s-ar putea şi ca ea să denatureze mesajele. Tabelul 2 Tip de agendă ascunsă Problema Afecţiunea centrală Filtrul care Celălalt operează Negativă De răspuns Interesul Influenţa De statut nu mă iubeşte Celuilalt nu-i pasă de mme Celălalt nu mă tratează ca pe un egal 210 . Mesajele sunt filtrate pentru a arăta această lipsă de interes sau de răspuns.. îngrijorat în legătură cu sănătatea ei. S-ar putea ca ea să aibă dreptate. Cea mai des întâlnită este agenda ascunsă negativă.Pentru o înţelegere mai clară. Arăţi foarte rău. Filtrul care operează este "Soţull soţia nu mă iubeşte" şi dovezile sunt adunate pentru a hrăni acest sentiment de durere. iar filtrul care operează este "Soţului/ soţiei nu îi pasă de mine şi nu îll o interesează problemele mele". Problema este că agenda ei a rămas ascunsă. Aici. EA: Nu cred că ar trebui să avem un copil până tennin studiile EA: Astă seară sunt obosită. vom detalia primul exemplu. Nu s-a implicat în relatie. Mă gândeam la altceva. Filtrul care operează este "Soţul/ soţia nu mă tratează ca pe un egal". problema este nu ce a intenţionat el prin acest mesaj ori dacă ea îl distorsionează sau nu. Mesajele sunt filtrate pentru a arăta că partenerul este dominator. care are ca problemă centrală afecţiunea. Aş prefera să nu facem sex. soţia are agenda ascunsă . Sentimente puternice vor fi asociate cu ea şi fiecare mesaj va părea să aibă "un mesaj în mesaj" Tabelull Mesaj Agendă probabilă EL: Ar trebui să te duci la doctor.adevăr. într. Al doilea tip de agendă este agenda de răspuns.El nu mai ţine la mine". te rog. În acest caz. EA: Nu-l interesez trei tipuri de agende ascunse (tabelul 2). Atâta timp cât este ascunsă ea nu poate fi rezolvată. Al treilea tip este agenda ascunsă de statut. nu te-am ascultat. Se gândeşte că sunt urâtă. Există EA: Nu mă mal iubeşte. Aici. problema centrală este influenţa. problema centrală este interesul. EL: Nu vrea să rămână cu mine. EL: Ei nu-i pasă de mine. În acest caz.

Ştiu că poţi s-o faci . Exemple de mesaje care ascund În spatele lor interogaţii sau nelinişti existenţiale sunt redate în caseta 18. Aş că Sunt furioasă pe tine pentru nu apreciezi efOliurile mele. Veţi conştientiza că. atunci noi trebuie să identificăm ceea ce se află în spatele mesajelor lui. Vreau să-mi spui ce pot pentru a fi o soţie bună. nereuşind cu adevărat să faceţi vreun progres. Mesajul celuilalt Aş Reacţie ascunsă vrea să ştiu părerea ta. gândi ţi-vă la cuplul dvs. aveţi o agendă ascunsă dacă: 1) aveţi unele probleme pe care vă este frică să le discutaţi. pe care evitaţi să le discutaţi. să Mi-e fac frică să-ţi spun ce simt. Ele pot semnala doar supărări minore. dar vă învâliiţi în cerc. Caseta 18 Agendele ascunse apar chiar şi în căsătoriile cele mai liniştite şi nu trebuie ignorate niciodată. dar este mai 211 .puţin Pentru a particulariza. EA (Nu-i place cum sunt): Bine. EA (Nu vrea să stea cu mine): Mai bine nu mergem dacă o stai cu alte femei. 3) aveţi probleme despre care vorbiţi mereu.. Caseta 17 Cum putem rezolva problema agendelor ascunse? Prin eliminarea a ceea ce cuplurile aşează deasupra mesajelor 101'. EL (Nu are încredere în mine): Dar ar trebui să faci şi tu cunoştinţă cu alţi oameni . EA (Nu îl mai interesez): Dar sunt prea timidă. Când mergem la mama ta mă răneşti Întotdeauna şi nu mă simt bine. probleme care vă sperie. EL: Hai să Încercăm să ne amestecăm printre ceilalţi invitaţi la petrecerea asta. o să merg la petrecere. 2) aveţi sentimente putemice în legătură cu un lucru şi le ascundeţi. Această muncă de decriptare se poate face în mai multe şedinţe terapeutice. cel dvs. Dacă celălalt nu reuşeşte să fie sincer cu noi. vrea ca anul acesta să nu mai petrecem sărbătorile cu părinţii tăi. Un exemplu de recunoaştere a unei agende ascunse este redat În caseta 17. EL (Nu ţine cont de ce-i spun): Nu-i adevărat.

Un exemplu care evidenţiază rolul ascultării şi rezumării este prezentat în caseta 19. uneori îmi place. 212 . În orice caz. EL: Aşadar. tu doar cedezi dorinţelor mele.probabil să aprindă semafoare roşii . Există două etape importante cu ajutorul cărora se pot demonta agendele ascunse: 1) Trebuie să asculţi suficient de bine. apărute pe parcursul unei maturizări relaţionale diferenţiate.) EA: Da. iar armonia poate să mai atenueze angoasele conştientizării unor opinii diferenţiate. că ceea ce îi uneşte reprezintă mult mai puţin decât ceea ce îi separă. indiciile existenţei unei agende ascunse ar trebui examinate pentru a vedea ce se află dincolo de ele. tensiunile par să se risipească. EL: Înţeleg. de multe ori simţeam că tu nu mă vrei lângă tine şi asta mă făcea să mă simt prost. Însă. EA: Spui că eu nu îţi arăt că vreau să fim apropiaţi. Însă. folosind alte cuvinte. Bărbatul se simte prins la mijloc.) EL: Corect. Acum ajungem la adevăratele probleme. dar de cele mai multe ori nu este prea grozav. Când canalele de comunicare se blochează cuplurile descoperă. utilizând alte cuvinte. 2) Trebuie să ieşi din cadrul punctului tău de vedere şi să încerci să înţelegi validitatea punctului de vedere al partenerului. De ce nu eşti satisfăcută? EA: Cred că principala mea nemulţumire este că tu nu eşti prea romantic când suntem în pat. (Aici soţia rezumă ceea ce a spus soţul. El: Vrei să spui că te tratez cam impersonal. uneori mă simt folosită. Caseta 19 O situaţie des întâlnită şi de puţine ori rezolvată este agenda ascunsă apărută în relaţia noră-soacră. de obicei. simte că lor nu le place modul în care ea efectuează anunute sarcini şi presupune că ei cred că nu este destul de bună pentru fiul lor. indicând faptul că paltenerul care selectează mesajele duce în spate o încărcătură periculoasă de nemulţumiri care se umflă ca un balon. Soţia se simte insultată de părinţii soţului. EL: Hai să vedem atunci de ce te plângi tu. Nu înţeleg de ce te plângi. Mă faci să mă simt prost. Cuplul este gata acum să-şi explice problemele şi să găsească o soluţie în timp. EA: Ce vrei să spui? Obţii ceea ce doreşti. (Aici soţul rezumă ceea ce a spus soţia. pentru a putea rezuma ceea ce spune pmtenerul tău. o dată ce agendele ascunse sunt eliminate şi comunicarea devine sinceră şi matură. EA: Cred că problema este că eu nu sunt satisfăcută când facem dragoste. Adică.

Acum dvs_. să spunem clar celuilalt ce nemulţul11ili avem. aparţineţi unuia dintre aceste tipuri. terapeuţii. altul decât acela pe care-l aveţi de obicei. penh-u a putea rezolva cu succes o situaţie familială conflictuală. El se gândeşte: "Dacă măcar s-ar asculta unii pe alţi i!". până atunci. lată câteva 4) nerelevantă . Experienţa ne arată că agenda ascunsă şi. Din această perspectivă . Nu vă puteţi imagina cât de sUiprins veţi fi să constataţi că o să aveţi o altă viziune asupra unor opinii care. problemele dintre cele două piliţi nu sunt rezolvate întotdeauna prin menţinerea atitudinii de mediere a soţului. Neascultându-se. incercaţi să preluaţi fiecare câte un tip de atitudine. Cea mai eficace modalitate de a înţelege este punerea în locul celuilalt. De cealaltă paIte. 3) raţională . păreau a fi de nezdruncinat". implicit. soţul trebuie să fie acela care să le comunice părinţilor că este felicit alături de soţie.. situaţie 2) de blamare . pe alţii să decidă. socrii trebuie să fie mai concilianţi. aşa cum este ea. îi vor numai binele şi trebuie acceptaţi ca atare.cei care alUncă vina pe ceilalţi pentru problemele apărute. • Jocul comunicaţional În linii mari. trebuie să­ i explice soţiei că părinţii lui îl iubesc. trebuie să descifraţi şi motivaţia poziţiei adoptate de aceştia. Dvs. Ele pot fi rezolvate numai prin atacarea directă a agendelor ascunse. Acestea sunt doar câteva exemple Plivind rolul negativ al agendelor ascunse în viaţa conjugală şi faIllilială. Soţia trebuie să explice părinţilor soţului ce poate să-i ofere fiului lor şi cât de mulţlU11it este acesta cu ceea ce primeşte. trebuie să înţelegeţi şi atitudinea celorlalţi . În caseta 20 vă prezentăm o listă de combinaţii pe CaI-e le puteţi folosi.cei care iau în calcul toate datele pentru a găsi soluţia cea mai potrivită. iar aceştia trebuie să vadă că el respectă opiniile soţiei lui şi că aşteaptă acelaşi respect din paItea lor. În această situaţie bărbatul încearcă să medieze relaţiile dintre soţie şi părinţi. împreună cu clienţii pot experin1enta diverse jocuri de ro/. oamenii adoptă patru tipuri de atitudini: 1) de conciliere . pentlU a putea fi înlăturate . Şi aceasta se poate învăţa în cadlUl unei consilieli sau al unei terapii maIitale.cei care sunt evazivi şi lasă sugestii: . pentru a nu distruge fericirea fiului lor. 213 .cei care încearcă să rezolve împăciuitor o problematică. El h-ebuie să-şi susţină soţia în faţa părinţilor. De asemenea. Depinde de fiecare dintre noi să le eliminăm.h-as într-o paIte şi în alta de cei doi adversali neraţionali pe care el ar vrea să -i împace_ Agenda ascunsă a soţiei este de obicei unnătoarea: "Cărei familii îi aparţii tu? Eş6 soţul meu sau fiul lor?". Însă. partenerul şi chiar copilul dvs. Agenda ascunsă a părinţilor este: "De cine asculţi tu? Cine te-a crescut?".

Tatăl-soţ (blamând): Tacă-ţi gura. .De asemenea. fiule. să Mama-soţie (hiper-raţională): Dacă mergi. . de a intra într-un joc comunicaţional reprezintă un semn al matmităţii şi al dorinţei de a evita sau rezolva situaţiile problematice. (conciliant): Cum spui tu. situaţii pentru a înţelege Exemplul 1 Tatăl-soţ (blamând): De ce nu ai planificat concediul nostru? Mama-soţie (blamând): De ce ţipi? Ai la fel de mult timp ca şi mine! Fiul (blamând): Tăceţi din gură. voi începe să fac bagajele mâine Tatăl-soţ dimineaţă. tu întotdeauna planifici vacanţe frumoase . a nu fi de acord fără să blamezi sunt compOltamente obţinute 214 . draga mea. Capacitatea dvs. nu te amesteca în treburi care nu te privesc! Tatăl Mama Blamare Conciliere Hiper-raţionalizare Fiul Blamare Conciliere Hiper-raţionalizare Nerelevant Conciliere Hiper-raţionalizare Blamare Conciliere Hiper-raţionalizare Nerelevant Blamare Conciliere Hiper-raţionalizare Nerelevant Blamare Nerelevant Şi combinaţiile Nerelevant Blamare Conciliere Hiper-ra ţi onalizare Nerelevant Conciliere Conciliere Nerelevant Blamare Hiper-raţionalizare Blamare pot continua . Fiul (conciliant): Mamă. A putea să-ţi ceri scuze fără să tI conciliant. Mama-soţie (hiper-raţională): Bine. Mama-soţie (blamând): Cine spune asta? Şi apoi. draga mea? ar fi să ne luăm după vremea mai bine mergem la munte. în cazul în care sunteţi consilier sau terapeut. Eu sunt cel care face regulile aici.. Întotdeauna vă cettaţi. dar şi a clientului dvs. Oricum nu voi pleca în vacanţă cu voi.. Caseta 20 Exemplul 2 Tatăl-soţ (conciliant) : Unde ai vrea prognozată . exemplificăm două tipuri de mai bine cum acţionează jocul comunicaţional.

devenind perimate şi dis funcţionale. alteori le interiorizăm atât de mult încât nu observăm că. cu voce tare. a regulilor care ne ghidează viaţa. Acest lucru vă va ajuta să descoperiţi unele dintre motivele neinţelegerilor voastre. să descoperiţi care reguli mai sunt de actualitate şi care sunt depăşite. Citiţi-le. sesizăm rolul impOliant al acestora în funcţionarea vieţii familiale. Abia în momentele de criză observăm. păstrarea acelora care sunt validate la nivel familial şi refonnularea altora ce-şi găsesc justificarea doar în egoismul sau prejudecăţile unora dintre noi. stări pe care încercăm să le eliminăm. Enumeraţi-le fără a emite judecăţi de valoa!'e În privinţa utilităţii sau a respectării lor. ţi le poţi exprima? 2) Cui i le poţi spune? Le discuţi cu Olicare din membrii familiei sau doar cu unii dintre ei? 215 . cât de dispuşi sunteţi la schimbare şi cât de toleranţi sunteţi În raport cu nevoile altora. de foarte puţine ori. impuse de alţii sau de propria dorinţă de a pune puţină ordine Într-o existenţă care. că lipsa regulilor. faptul că unele reguli nu sunt bine înţelese de ceilalţi.inadvelienţa sau anomia lor generează insatisfacţie şi dizan11onie. ne-ar scăpa de sub control. de a-şi găsi echilibrul şi maturitatea.mult mai uşor în cazul acelora care înţeleg necesitatea acestor jocuri. Libertatea cuvântului implică trei arii majore: 1) Ce poţi spune despre ceea ce vezi şi auzi? Dacă ai anumite nelămuriri sau dacă ai anumite stări interioare (frică. Însă. Veţi observa. • Identificarea şi negocierea regulilor Fiecare dintre noi trăieşte după anumite reguli. furie etc. dacă nu ştiaţi până atunci. Uneori adoptăm sau preluăm reguli fără a fi conştienţi. Acest lucru se poate realiza astfel: Procedură. iar altele nu sunt nici măcar acceptate. de fapt.. Aceste persoane au posibilitatea de a creşte. cu ajutoml comunicării. de a se dezvolta. altfel. ele intră În contradicţie cu evoluţia realităţii sociale.) generate de compOliamentele celor de lângă tine. la un moment dat. "Aşezaţi-vă Împreună cu ceilalţi menlbri ai fmniliei În jurul unei Inese şi scrieţi fiecare pe o coală de hârtie regulile după care vă desfăşuraţi viaţa personală şi familială. apoi. chiar dacă nu întotdeauna apelăm la modalităţile cele mai indicate. " Negocierea sinceră a regulilor poate avea loc doar în familiile unde fiecare are dreptul la cuvânt. apoi. Încercaţi. fiecare În parte. de a îmbunătăţi calitatea relaţiei conjugale sau familiale. cine face regulile în familia dvs. Veţi fi sUiprinşi când veţi constata câte deosebiri sunt Între listele lecturate. Una dintre cele mai eficiente modalităţi constă în identificarea.

creşterea personală a fiecărui a va avea de suferit. ce ştii tu . orice faptă poate fi discutată şi înţeleasă de cei care-ţi sunt cei mai apropiaţi. pentru a nu redeschide răni ale trecutului sau pent:m a evita stări de spirit negative. Dimpotrivă.. Aşadar. Această tendinţă de a evita discutarea anumitor aspecte la vârsta copilăliei poate genera blocaje comunicaţionale grave intergeneraţionale. Ceea ce face ca pattem-ul tu eşti prea . dacă nu vorbesc de aceste probleme. cu excepţia cazului când toţi cei pe care vrei să îi protejezi sunt surzi. deschise. verificaţi regulile după care trăiţi. orice regulă care-i Împiedică pe membrii familiei să comenteze sau să ştie ceea ce se întâmplă reprezintă o sursă excelentă pentru dezvoltarea unei persoane mărgini te. Acest lucru nu funcţionează niciodată. tată! are o amantă. dacă ei nu pot vorbi despre ele. proşti şi orbi.. Regula este exprimată de obicei prin "Eşti prea mic(ă) ca să . potrivite cu vremurile? Sau sunt rigide. indiferent de natura sentimentelor. 216 . apal1in mai mult celei de-a doua categorii. sau Asta e o copilărie . ignorante şi necreative şi a unei situaţii familiale asemănătoare. De asemenea. Un alt aspect al tabuuri lor familiale este legat de secrete.un simplu copil . Eşti doar un copil. este foarte probabil să fiţi fericit. dacă membrii familiei nu şi le cunosc reciproc. Indiferent de gravitatea ei. ". cred că vă daţi seama că este necesară o schimbare. este ca şi când nu ar fi existat.. închise şi depăşite? Dacă regulile dvs. Sunt ele flexibile .nic să fie şi mai rău este faptul că adultul îi sugerează copilului că lumea lui mărginită.i cu copiii "pentru a-i proteja". Mulţi părinţi încearcă să ascundă copiilor lor anumite lucruri din trecut sau din prezent: mama a născut un copil Înainte să se căsătorească. poţi învăţa cum să eviţi reapariţia ei. sunt destule caZUli în care adulţii evită să discute anumite lucrw..să o poţi cunoaşte . să reducă sinceritatea şi să blocheze comunicarea. unul din părinţi are cazier. poţi să descoperi fragilitatea umană şi rolul contextului În adoptarea anumitor atitudini. Ei consideră că. Dacă regulile fac parte din prima categorie. Ca o concluzie.3) Cum procedezi dacă nu eşti de acord cu cineva sau ceva? Ai curaj să dialoghezi cu membrii familiei despre asta? Chiar dacă tocmai ei sunt sursa nemulţumirilor? Important de reţinut este faptul că. familia ale cărei reguli permit libeliatea aflării şi comentării oricărui lucru (indiferent cât este de dureros sau păcătos) are cele mai mari şanse să fie o familie care te ajută să creşti. spun pălinţii. implicaţia fiind că lumea adulţilor este prea complicată pentru ca tu .. În multe familii există subiecte care nu sunt abordate niciodată.. Numai vorbind despre ea. Acest lucru nu face decât să scadă încrederea interpersonală. mama are un iubit etc.

iar el consimte să îşi ajute soţia. Pentru a remedia acest lucru. sarcinile din prima categorie au prioritate. apropiată foarte mult de inginerie: evaluezi resursele. În acelaşi timp.!i realizate la nivel optim şi nu preluate doar formal". iar tu mergi cu mine pentru că eşti soţul meu. interacţiunile şi activităţile nu se produc la întâmplare. dacă soţia îi cere soţului: vreau să merg la cumpărăruri. curăţenia. Dacă aveţi animale. Evident. Cea mai mare problemă a unei familii este legată de alegerea unor modalităţi ineficiente de a gestiona resursele membrilor săi.• Mecanismul familial Într-o familie. Mecanismul intern al familiei trebuie să asigure fiecărui membru o evidenţă concretă a valorii sale. în mod sigur nu va fi o companie prea plăcută. aţi putea proceda în acelaşi mod în care aţi făcut-o atunci când aţi identificat regulile care vă ghidează viaţa: "Aşezaţi-vă la o masă şi Întocmiţi fiecare o listă a tuturor activităţilor necesare jimcţionării optime a familiei. cât de bine le realizează fiecare.).fimcţie de disponibilităţi. Fiecare membru al familiei are timpul său. Acest timp poate fi Există 217 . totul trebuie negociat pentru a putea fi realizat cu plăcere. gătitul. capacitatea de a gândi. energie fizică şi emoţională. Fiecare persoană trebuie să aibă sentimentul că a contribuit cu ceva la bunul mers al vieţii familiale. capacităţi şi alţi factori care ţin de familia dvs. Veţi descoperi dacă sarcinile sunt inegal distribuite. În condiţiile în care timpul petrecut cu ceilalţi este prea mic (datorită serviciului. cumpărăturile. in listă veţi include lucruri precum spălarea şi călcarea hainelor. puteţi flexibiliza şi mai mult reîmpă11irea sarcinilor. ş i cât de mulţumit sunteţi de modul În care este realizată. Dacă i se cere acordul. Discutaţi cu ceilalţi şi împărţiţi sau reÎmpărţiţi sarcinile În . o grădină sau un câmp. Toate acestea reprezintă materia primă care susţine mecanismul familial. el va fi de acord numai pentru a evita o ceartă. cu totul altfel vor sta lucrurile. experienţă anterioară . o mecanică a faIlliliei . Probleme la fel de importante şi la fel de frecvente derivă din folosirea timpului care rămâne după ce sarcinile au fost îndeplinite. De exemplu. deplasări lor etc. Însă. le veţi include ş i pe acestea pe listă. dacă sunt îndeplinite toate sarcinile. vezi ce obiective ai şi te gândeşti la modalităţile de înfăptuire. Scrieţi apoi cine îndeplineşte fiecare sarcină În familia dvs. Una din cele mai frecvente plângeri este aceea că indivizii consideră că au prea multe lucruri de făcut şi prea puţin timp pentru ele. de a simţi. cefe din a doua categorie fiind abordate dacă situaţia o va permite. calcularea cheltuielilor etc. Stabiliţi-le in aşa măsură încât să poată. Separaţi activităţile familiale În două categorii: acum şi mai târziu.

împălţit în trei categorii: 1) timp pentru sine. în care să stea singuri. Mulţi se plâng că timpul petrecut împreună de toţi membrii familiei este foarte scurt. indiferent cât de stupid ar suna ele. pentru că o dată cu ele. 2) timp pentru un anumit membru al familiei 3) timp pentru toţi. Alţii se arată deranjaţi de faptul că nu mai pot avea un timp al lor. Mă săturasem să mă tot uit în fiecare seară la televizor. va fi mai romantic. Nu abandonaţi nicio sugestie. Caseta 21 218 . Cuplul! Ea: N-ar fi distractiv să mergem în parc şi să ne plimbăm ca doi îndrăgostiţi? El: Da. • Cum să depăşim monotonia? depăşire Pentru identificarea unor modalităţi de trebuie să aveţi în vedere trei etape: 1) Brainstorming a monotoniei în cuplu. ŞI pe ale lui ŞI se pot pierde în practică ideile alese. Luaţi în considerare toate ideile. de a fi fericit. Lăsaţi-vă imaginaţia să caute lucrurile care vă crează plăcere. 2) Alegerea încrucişată Vorbiţi cu partenerul despre ideile dvs.. 3) Acţiunea efectivă Puneţi şi. cred că ai dreptate. Ea: Ce bine că vrei. ascultaţi-le decideţi împrelmă pe care dintre acestea le veţi încerca. se îngustează şi posibilităţile dvs. Ea: Bine. că nu se ştie cât o să stăm. Cuplul 2 Ea: N-ar fi distractiv îndrăgostiţi? să mergem în parc şi să ne plimbăm ca doi El: Excelentă idee! Chiar dacă e târziu. El: Hai să ne uităm la televizor. Hai să mergem altă dată. dar e destul de târziu. El: Îmbracă-te mai gros. Nu aşteptaţi să treacă timpul. rară a fi disturbaţi.

. La un alt nivel. nu doar Î n UTIna unor eforturi de gândire. Astfel. Există studii care încearcă să demonstreze că. La urma urmelor. G. familiile se apără împotriva expunerii celor mai intime sentimente. fusese iniţial atras de soţia lui ca de un obiect a/ libidoului care i-ar putea satisface fanteziile sexuale. Dacă părerile nu concordă.. Însă.monotoniei poate fi re ali zată şi în mod spontan. SaUy G. decât să Înveţe să le Înţeleagă mai bine. dl. Pentru a identifica motivele. celălalt deschis la experienţe noi. Psihanaliştii se ocupă de această problemă. Introspecţia poate fi realizată pătmuzându-se în spatele atitudinilor. ceva trebuie schimbat. G. Iată un exemplu de schiţă prescurtată a unei evaluări psihanalitice: O fetiţă. ci prin reducerea apărării: pacienţii experimentează şi exprimă părţile reprimate din ei . astfel încât aceştia să interacţioneze unul cu celălalt pe baza realităţilor curente. a avut aşteptări inconştiente legate de faptul că soţia ar fi ace/aşi gen de persoană (care suferă mult şi se auto-sacrifică) cum era şi mama sa. Din acest punct de vedere. Visurile sunt considerate a avea un conţinut manifest. aceste sentimente de dependenţă ameninţau propria masculinitate. el tânjea după consolare maternă din partea ei. cercetându-se motivele ascunse care le detemlÎnă. tratamentul psihanalitic nu funcţionează prea mult prin introspecţie. el a aflat că: Tatăl ei. aşa Încât el se comporta ca şi cum ar fi fost puternic şi n-ar fi avut nevoie de nimeni. Terapeutul poate ajuta partenerii să aprecieze care mod de comportament este mai indicat pentm relaţia de parteneriat în care se află. interacţiunile de cuplu şi de familie fiind văzute ca versiuni deghizate ale sentimentelor latente. Din interviuri succesive.. În mod normal. Riscul cel mai mare este legat de faptul că partenerii îşi expun sentimentele chiar în faţa acelor oameni de care vor cel mai mult să se ascundă . terapeutul psihanalist a apelat la elemente de dinamică a familiei şi a cuplului în special. ar fi mai important pentru membrii cuplului să-şi exprime nevoile inconştiente. Terapia psihanalitică reali zează schimbarea personalităţii şi o creştere din interior. sLţferea de fobie faţă de şcoală. creând un climat de încredere şi avansând foarte lent. În caseta 21 vă prezentăm două tipuri de cupluri: unul încătuşat în tiparul vieţii de zi cu zi. dl. 219 . Depăşirea • Terapia psihanalitică de cuplu Principalul scop al acestei abordări este de a elibera membrii familiei de restricţiile inconştiente. este mare lucm să determini pe cineva să-şi expună emoţiile stânjenitoare sau rănile mai vechi . mai degrabă decât pe baza unor imagini inconştiente ale trecutului.

terapeutul este privit în mai mică măsură ca persecutor sau judecător al vieţilor noastre. se blochează mai des. Însă. iar el este folosit de terapeut pentru a evidenţia modelele contrastante şi pentru a reconsidera anumite atitudini şi comportamente. pot sesiza mai uşor cauzele disfuncţiilor. De obicei. devin mai ezitanţi . ele pot fi convinse să asiste la câteva şedinţe de grup. Se insistă. După prezentarea situaţiei cu care cuplul audiat se confhmtă. li se modifică tonul vocii şi maniera de apreciere. Adesea. celelalte ascultându-l cu multă atenţie . încât să le proiecteze asupra altora. timiditatea.ă conflictele altor căsătorii. pentru a nu împinge actul terapeutic în direcţii irelevante. Terapeutul trebuie să aibă în vedere posibilitatea apariţiei acestui fenomen. de integrare a cuplului într-un grup. Nu puţine persoane constată după prima şedinţă de terapie că există cupluri care prezintă disfuncţionalităţi mult mai grave decât ale lor: Dumnezeule. Există şi riscul ca oamenii care fac parte dintr-un grup să fie atât de preocupaţi de problemele lor. asupra faptului că subiecţii trebuie să critice atitudinile sau comportamentele celorlalţi într-o manieră constructivă. când încep să vorbească despre problemele lor. dacă consideră că metoda de grup nu le ajută. terapeutu1 soli citând argumentare a fiecărui punct de vedere. însă. Cuplurile reunite într-un grup nu au o istorie comună sau probabilitatea unui viitor împreună. iar gradul de sinceritate să crească considerabil. Persoanele nu se cunosc între ele. deoarece procesul de grup apare în prim-plan . îi învaţă să folosească drept punct de referinţ. Terap euţii spun că este extrem de rar pentru un cuplu să înceteze să mai lucreze cu grupul. bazează 222 . Atenţia se îndreaptă la un moment dat asupra unui cuplu. Unul din motivele pentru care terapia de grup funcţionează eficient se pe faptul că oamenii sunt mult mai obiectivi în legătură cu problemele altora. jena să fie diminuate. comparativ cu problemele pe care ei înşişi le au. pentru a le putea evita sau depăşi în cazul apariţiei lor. indivizii ascultă mult mai atent declaraţiile celorlalţi şi privesc mult mai interesaţi atitudinile lor decât o fac faţă de terapeut. Când analizează un alt cuplu.problemele celorlalţi. de cele mai multe ori inconştient. i-ai văzut pe cei doi? Şi eu care credeam că doar noi avem asemenea probleme! Practic. Utilitatea terapiei cu grup de cupluri rezidă în aceea că indivizii conştientizează că problemele lor maritale nu sunt unice şi nici atât de grave pe cât par. odată ce s-a obişnuit cu el. Dimpotrivă. ceea ce face ca reticenţa. pot identifica mai repede soluţiile ieşirii din impas. având opţjunea de a se întoarce la terapia cu un singur cuplu. fiecare persoană din grup este rugată să-şi exprin1e părerea. un grup este format din trei cupluri. În acest context. acest tip de terapie oferă indivizilor oportunitatea de a examina în profunzime căsniciile altor oameni.

de şcolarizarea mai bună. respectul pentru identitatea diferită a celuilalt semnifică înţelegerea aşteptărilor lui. implicit. cu alte cuvinte pot avea un rol activ în a schimba cursul unor evenimente. Acesta este un prim pas către conştiinţa faptului că am în mine puterea să fac ceva cu tine dacă doresc. atâta timp cât formularea este mai degrabă noi decât eu. El manifestă o rigiditate extremă. Este de dorit ca fiecare persoană să . tată a 7 copii. A fost tratat pentru un sindrom depresiv-anxios cu scăderea marcată a activităţii psiho-motrice. trăieşte de 7 ani în concubinaj cu un bărbat despărţit de prima soţie. Cuplul B El: Apare ca o persoană pasiv-dependentă. de 18 ani. mă comport ca un neputincios. singura modalitate prin care îşi exprima sentimentele agresive. spune că vede toate impeljecţiunile şi aduce corecţiile necesare. pensionat de invaliditate. insomnie. inapetenţă. căsătorit de 19 ani. Face caz de inteligenţa ei. faptul că mariaj ele lor sunt mult îmbunătăţite. Folosirea lui noi este ceva obişnuit În faza iniţială a terapiei. l -a lăsat soţiei administrarea salariului. care evoluează de peste un an. Are 38 de ani. ceea ce duce la Eu nu fac niciodată nimic cu tine. Simptomele depresive par a fi in legătură cu reprobarea care o simte din partea socrilor şi teama de a nu afla şi copiii ei de modul de viaţă pe care îl duce. De exemplu. terapeutul poate sugera schimbarea exprimării prin utilizarea lui eu. Cuplul C El: 39 de ani.şi asume responsabilitatea pentru ea însăşi . care este foarte puţin comunicativă. Statura înaltă. logoreea şi perspicacitatea lui par s-o inhibe puternic pe soţie. Ea: 27 de ani. noi credem etc. deoarece ascunde diferenţele dintre patteneri. pentru că nu-am cedat libertatea de acţiune. Ea: Îl consideră incapabil şi vinovat de eşecul În educaţia copiilor. orb de 9 ani.Cele mai multe cupluri au o reacţie imediată şi pozitivă faţă de grup şi câteva şedinţe. Un semn de îmbunătăţire este acela în care fiecare partener devine mai individuat şi renunţă la sintagme precum: noi suntem. În ultimii 3 ani renunţase la alcool. acceptarea acestora şi . după Un exemplu de terapie cu grup de cupluri este descris mai jos: Cuplul A El: 46 de ani. înlăturarea problemei ce părea de nerezolvat. 223 . În acelaşi timp. Însă. relatează. dacă unul dintre parteneri afirmă: Noi nu facem niciodată nimic împreună. Înainte de boală a înregistrat un faliment şi dificultăţi în educaţia fiului cel mare. dar orice încercare de a o ajuta în treburile casnice este greşit înţeleasă şi devine obiectul criticii ei. răspunde în locul lui la întrebări.

doar cu celălalt. dar acestea trebuie rezolvate. cât şi unul tehnic. altfel tinzând să devină distructive pentru grup . evoluează Dinamica grupului 1) în prima fază. ca şi cum gmpul s-ar elibera de terapeut. bărbatul trebuie să se asigure de suportul celorlalţi. Conducerea grupului de catre doi terapeuţi . Deci. de a clarifica şi Înţelege problemele dintre ei. se observă o rela~e de rivalitate . Tendinţa este sesizată în special la bărbaţi pentru că. Fiind doi terapeuti. Independenţă.un bărbat şi o femeie. Aşadar. cele trei cupluri au conflicte în planul relaţiilor conjugale. Această nouă poziţie adoptată de parteneri duce la o mai bună cunoaştere a necesităţilor.competiţie. soţ şi soţie. prin tendinţa iniţială a membrilor celor trei cupluri de a se lăsa conduşi. abordând-o şi din alt punct de vedere sau prevenind eventualele riscuri iatrogenice. Dependenţă. este vital ca această relaţie să se păstreze de-a lungul perioadei de lucru cu grupul. contribuie la eficienţa sa. prieteni buni). soţii încearcă să se discrediteze reciproc lJ1 ochii celorlalţi. celălalt poate să echilibreze situaţia . La nivel terapeu6c. 224 . în prima fază. Poziţia terapeutului faţă de grup este de dependenţă . pot apărea dificultăţi. Simptomele depresive de 6 luni şi sunt consecutive ritualuri/or dezvoltate de la căsătorie: nevoia compulsională de a spăl.independenţă. Cll 4 copii. Este esenţial ca relaţia dintre cei doi lideri să se înscrie într-un cadru teoretic comun. în cazul în care unul dintre ei trebuie să lipsească din diferite motive. a sentimentelor. Dacă unul dintre ei trece cu vederea sau exagerează impOlianţa unei anumite probleme. 2) în a doua fază. a structurii partenerului şi reprezintă baza ameliorării relaţiei conjugale. spălatul repetat al mâinilor etc. Ca în orice relaţie. prin faptul că intervenţiile paltenerilor devin tot mai peliinente. Conducerea comună oferă atât un avantaj terapeutic. sfătuiţi. fenomen ce se manifestă Plin atitudinea tolerantă a unora faţă de ceilalţi şi prin tendinţa cupluri lor de a-şi compara problemele conjugale. soţii au tendinţa de a se suporta reciproc. grupul poate lucra. a relaţiilor cu socrn. a dificultăţi lor în educaţia copiilor. conflicte puse pe seama problemelor financiare. cei doi lideri se pot completa reciproc. în timp ce o fenzeie se poate apăra singură de agresivitatea bărbaţilor. Oricare ar fi relaţia dintre cei doi terapeuţi în afara grupului (colegi.Ea: 35 de ani. A doua este una de identificare. Se formează două subgmpe: bărbaţii şi femeile . de mai multe ori alimentele Înainte de a le găti. supravegheaţi . căsătorită de 15 ani. Diferen ţele considerabile din punct de vedere teoretic cu privire la ce este mai folositor membrilor grupului pot submina eficacitatea terapiei .

ţarea experienţială. Mai mult. în timp ce insight-ul este vital pentru unele grupuri. Terapia cu grup de cupluri se practică cel puţin o dată la 3 săptămâni. precum şi de a-şi înţelege. Este important ca terapeutul să conştientizeze aceste probleme şi să le trateze în consecinţă. în care cuplurile şi partenerii îşi manifestă stilul de a se comporta în societate. mai afectuos.I considere pe cel care se confesează mai uşor ca fiind mai deschis. privind atât relaţia terapeutică (raportul dintre echipă şi fiecare membru al grupului). Etapa finală este menită să consolideze câştigurile terapeutice. să valideze progresele şi să parafeze schimbarea. universalitatea problemelor şi trăirilor declanşează dinamica grupului. este posibil ca acest cuplu să creadă că între el şi terapeut s-a stabilit o relaţie specială şi ar putea fi tentat să se simtă "superior" celorlalte cupluri. Factorii curativi ai grupului sunt astfel puşi în mişcare. aceeaşi ÎNTREBĂRI ŞI TEME DE LUCRU 1. În cele de mijloc Învăţarea de la celălalt pare să fie un ingredient vital. Membrii grupului pot vedea fiecare cuplu în acţiune şi îi oferă observaţii preţioase cu privire la modul în care ajung să se certe. Orice discrepanţă între nivelurile lor de autodezvăluire va genera o dinamică a grupului destul de neplăcută. parteneri ală şi unele dintre aceste prescripţii? 225 . Reamintiţi-vă câteva prescripţii indicate în terapia comportamentului partenerial şi a comunicării în cuplu. Necesitatea ca nivelul de autodezvăluire să fie egal este şi mai mare când cei doi terapeuţi sunt căsătoriţi. grupul reprezintă un microcosmos al comunităţii marita le. grupul ajungând să. Dacă în etapele de Început ale terapiei. cât şi folosirea materialului de la şedinţa de grup în cadrul şedinţelor individuale şi invers. dar mai ales să le prevină. Care sunt sarcinile de bază ale unui terapeut marital? 2.Se consideră că foarte important este ca ambii terapeuţi să aibe capacitate de a se confesa. altruismul şi feed-backul sunt mult mai importante pentru altele. Ceea ce face terapia cu grup de cupluri eficientă sunt două ingrediente: lucrul În cuplu şi lucrul În grup. Dacă unul dintre cupluri are întâlniri terapeutice cu unul dintre membrii echipei şi în afara gmpului. mai slab. mai accesibil. Datorită structurii p31iiculare a fiecărui grup se dezvoltă şi un stil propriu de lucru. Ce conexiuni observaţi între relaţia dvs. Mai mult. învă. Astfel. senmifica şi resemnifica experienţele de convieţuire şi de dezvoltare personală . dar probabil şi mai vulnerabil. să-şi întindă capacane şi să evite imtimitatea. trebuie să existe reguli clare între terapeuţi şi clienţi. decât celălalt.

parteneriale (autoanaliză). probleri1e parteneriale. Dacă acceptă. Succes! . alegeţi un moment potrivit în care să vă puteţi împărtăşi experienţa introspectivă pe care aţi parcurs-o. 4. Rugaţi-vă partenerul să facă acelaţi lucru. folosind unele sugestii şi exerciţii din acest capitol. Încercaţi Împreună cu paltenerul să lucraţi asupra agendei ascunse în cadrul dinamicii parteneriale care vă caracterizează .3. Elaboraţi un eseu asupra vieţii dvs . Identificaţi principalele dvs. 5.

să fie reactivată . . Car! Rogers vorbea de funcţia sanogenetică ce există în fiecare persoană şi care aşteaptă. Irina Holdevici. . eliminarea eventualelor stagnări.lcturii psihice şi potenţialului dinamic evolutiv. În psihoterapia experienţială.relaţionarea apropiată. scopul final este de a-l ajuta pe copil să fie conştient de sine şi de existenţa sa în lume.practica: terapeutul încurajând copiii să folosească noul mod de gândire. toate terapiile au câteva aspecte comune: . în toate tipurile de terapie este impOliantă înţelegerea senmificaţiei unui anume tip de compoliament. De asemenea.libertatea emoţională: terapeutul încuraj ând copiii să-şi elibereze şi să-şi exprime sentimentele. deviaţii în f0l111area personalităţii. Posibilităţile de acţiune ale psihoterapiei sunt mult mai mari la copil şi adolescent datorită nefinisării mobilităţii st1l.învăţarea cognitivă şi experienţială: direct sau indirect terapeutul încearcă să-i înveţe pe copii moduri diferite şi adaptative de comportament. Dupa Jerome Franc şi Judd Marmor (apud. caracteristic vârstei. simţire în activităţile zilnice . poate completa acţiunea terapeutică. se consideră că acum este posibilă corectarea unor mecarllsme de apărare distorsionate. compensator. Deşi există multe sisteme psihoterapeutice. . 1996).CAPITOLUL IX Psihoterapia copilului cu tulburări de comportament emoţionale şi • Ce este psihoterapia copilului? Psihoterapia copilului s-a dezvoltat iniţial ca ramură a psihoterapiei adultului. învăţarea copilului să facă mai bine faţă problemelor sale emoţionale şi sprijinirea maturizării personalităţii. însă a cunoscut o serie de delimitări datorate cunoaşterii mai profunde a dinanllcii dezvoltării personalităţii. regresiuni. Accesul la aceasta funcţie sanogenetică poate fi mai uşor în cazul copiilor decât la adult şi datorită faptului că rezistenţele şi mecarusmele lor de apărare nu sunt foarte putemice. Se urmăreşte deblocarea 227 . compOliament. deblocarea altora. cât şi modu l în care funcţionează relaţia şi comunicarea dintre terapeut şi copil. în cazul celor cu tulburări psihice. care se deosebesc atât în ceea ce priveşte baza teoretică. de încredere între terapeut şi copil. care ocupă o arie extrem de largă în asistarea copilului şi a familiei sale. al căror efect maturizant.

trebuie să dea dovadă de flexibilitate. Pentru asigurarea succesului terapiei. că în baza conştientizării. Este foarte uşor să folosim tern1eni ca "relaţie caldă şi de încredere". a lansat paradoxul schimbării. iar intervenţia forţată retardează acest proces. să dezvolte o atitudine empatică. îşi înţeleg sentimentele şi problemele. de încredere cu copilul şi el se simte destul de în siguranţă pentru a alege alternative în modul lui de a gândi şi acţiona. nu să i se impună modelul de schimbare al terapeutului. Se consideră. în acest sens. îşi rezolvă conflictele cu alţi oameni. emoţii. fără a fi prea indirect şi permisiv. corp. este important pentru copil să fie ajutat să devină conştient de sine ca persoană întreagă (senzaţii fizice. de comportament şi adaptare într-o varietate de moduri: primesc suport emoţional. să realizeze o relaţie de încredere. Psihoterapia nu este pedagogie. terapeutul trebuie să cunoască modul cum se dezvoltă şi învaţă copiii şi să înţeleagă momentele importante care corespund fiecărui nivel particular de vârstă. gânduri. creativitatea. când o puteau face în mod spontan. care spune că "schimbarea survine când cineva devine ceea ce este în prezent şi nu când devine ceea ce nu este". un factor de influenţare de prim ordin este relaţia terapeutică. Securitatea emoţională a acestei relaţii cu terapeutul dă copilului un sens al siguranţei şi îi pernlite să încerce să rişte un mod nou de a simţi şi de a se comporta. este necesar ca terapeutului să-i placă copiii. înainte de aceasta? Există mai multe motive. dar uneori este foarte greu să o construieşti şi să o menţii. fără a fi deranjant. iar creativitatea. organismul poate creşte. să-i respecte. Se doreşte ca ei să ştie că au posibilitatea să facă alegeri în viaţa lor şi unele alegeri sunt imposibil de Tacut. ajutând copilul să intre în contact cu nevoile sale neconştientizate. Dar se poate pWle întrebarea: de ce îşi schimbă copiii modul lor de a fi în terapie. De asemenea. umorul şi spontaneitatea sunt privite ca aspecte ale unei bune sănătăţi psihice. Un terapeut gestaltist. În cazul copilului şi adolescentului trebuie ţinut cont de 228 . Cel mai important este că terapeutul creează o relaţie caldă. încearcă noi soluţii la problemele vechi. responsabilităţi i ş i a filosofiei lui de viaţă. realizarea unei mai bune acceptări de sine ca persoană şi în relaţie cu lumea. Deci. Psihoterapia va avea astfel un efect pozitiv asupra compOliamentului etic al copilului. El trebuie să poată să fie direct. dorinţe şi posibilităţi) şi abia apoi să i se faciliteze schimbarea. flexibilitatea terapeutului. onestă şi deschisă în relaţiile cu copiii. şi amabil. autoacceptării şi a dreptului de a fi aşa cum eşti. Psihoterapia îi ajută pe COplll cu tulburări emoţionale. Treaba terapeutului este să-i ajute pe copii să vadă lumea din jurul lor aşa CWll este ea în realitate. Arnold Beisser. ci mai curând o artă în care sunt îmbinate tehnicile şi cunoştinţele teoretice cu experienţa. În acest sens. Terapeuţii experienţialişti cred că oamenii au un impuls natural spre sănătate.procesului de evoluţie normală.

structură care spune că anumite probleme trebuie tratate într-o anumită ordine. Toate aceste stadii au teluri comune: .reducerea problemelor emoţionale sau de compoltament ale copilului. şi terapeutul trebuie să fie conştient de această etapizare şi de structura pe care o impune terapiei. 2001 . prietenos. Terapeutul trebuie să fie famialiarizat cu tipurile de dificultăţi de învăţare care afectează copilul. precum şi expectaţiile culturale manifestate faţă de copil. un mijloc şi un sfârşit. El trebuie să cunoască lucrul cu dinamica sistemului familial şi să aibă în atenţie mediul care îl influenţează pe copil . Pentm a reuşi o relaţie bună cu copilul. psihoterapia şi consilier ea copilului . Totuşi. coord. o persoană valoroasă. amabil. cauzate adesea de factori emoţionali. particularităţile Tratamentul copilului porneşte de la nevoile sale specifice.. p.psihologice şi neurofiziologice proplii. pe de altă palte. procesul terapeutic trebuie să fie un proces foarte flexibil. alte instituţii în care este implicat -. Fiecare terapeut îşi va găsi propriul stil în realizarea unui balans între sesiuni directive şi ghidate. Realitatea copilului este mai impOltantă decât tehnica şi teoria terapeutului . precizam în capitolul elaborat în colaborare cu Elena Otilia Vadi slav (op. şcoala. cit. care are un început.îmbunătăţirea adaptării la şcoală. 102-141) că procesul de lucm cu copilul este unul curgător.casa. • Obiectivele şi desfăşurarea procesului psihoterapeutic În cartea noastră "Psihopatologia. În plus. . se intervine în modificarea mediului în care trăieşte copilul şi psihoterapia este combinată şi cu metode educaţionale ŞI tehnici compOltamentale. de fundalul motivaţional şi de necesităţile relaţionale specifice etapei cronologice respective.abordare experiellţială" (Iolanda Mitrofan. pe de o parte.îmbunătăţirea stimei de sine. 229 . Diagnoza şi strângerea de informaţii se fac permanent în cadml demersului terapeutic. fiecare fază a procesului terapeutic îşi are ţelurile ei specifice. p. 104-111). Editura SPER. în care să-I lase pe copil "să conducă". Deoarece tratamentul fiecărui copil este unic şi diferit. în familie sau cu egalii.. el urmăreşte o progresie. terapeutul are nevoie să aibă simţul umomlui şi să pennită copilului jucău ş şi expresiv din el să se manifeste liber. Este impOltant ca el să creadă în mod felm că fiecare copil este un unicat. de la problemele sale emoţionale şi situaţiile obiective în care el se află. şi cele pelmisive. . Atunci când este cazul.

nu se prezintă spontan la consultaţii. care-i permite copilului să se dezvăluie pe sine. Aceasta şi pentru că părinţii Sili1t cei care decid venirea la cabinet. Chiar dacă părinţii nu sunt direct afectaţi de comportamentul copilului. să-I neglijeze sau să-I trateze ca pe un obiect despre care se discută.i vorbească copilului "de sus". De aceea. îl vede. Chiar în prima sesiune terapeutul este interesat de motivele pentru care este adus copilul la cabinet. În această situaţie. chiar dacă nu-şi spune şi el punctul de vedere. Astfel. copilul este impiedicat să fantazeze. şcoala sau medicul de familie îi îndrumă pe părinţi spre psihoterapie.1. molestare. IPrima fază a procesului terapeutic centrat pe copilj primei faze este stabilirea alianţei terapeutice într-un mediu securizant. Acesta. moaltea sau îmbolnăvirea cuiva drag) şi doresc să fie siguri că sentimentele trăite de copil nu-l vor copleşi şi nu vor avea efecte negative pe te1111en lung. şcoală. atât pentru copil. pentru ca el să-şi dorească să revină la cabinet. Însă terapeutul continuă să strângă informaţii de-a lungul tratamentului şi poate avea surpriza deformării inf01111aţiilor iniţiale. Prima întâlnire este momentul stabilirii unei relaţii de încredere cu copilul. Terapeutul nu trebuie să. să se îngrijoreze cu privire la presupusele lucruri rele ce se spun despre el. şcoală sau autorităţi. se formulează ipotezele şi obiectivele terapeutice. cât şi pentru părinţi. El poate vedea dacă terapeutul este un participant corect şi impal1ial. conflicte latente sau manifeste. iar copilul poate fi la început refractar. Doar ocazional copiii se adresează ei înşişi terapeutului şi aceştia sunt mai ales adolescenţii. Alteori. îl aude. transf01111ării sau îmbogăţirii obiectivelor in timp. ei trăiesc disconfort. Cei mai mulţi terapeuţi afi1111ă că este necesar ca atunci când familia vorbeşte despre copil. Prima sesiune este foarte importantă în realizarea alianţei terapeutice. medic de familie). Primele sesiuni au şi o valoare diagnostică: se strâng inf01111aţii din mai multe surse (copil. Uneori părinţii îşi aduc copiii la terapie pentru că aceştia au suferit incidente traumatice (abuz. Cei mai mulţi se îndreaptă spre cabinetul de psihoterapie atunci când situaţia începe să fie dificilă. familie. copilul descoperă că terapeutul este interesat de el. speriat sau nemotivat pentru relaţia terapeutică. vorbeşte cu el în mod serios şi nu priveşte problema sa ca pe un fapt dificil. accident. trebuie să fie o experienţă plăcută pentru copil. el să fie de faţă. predictibil. Puţini părinţi soli cită ajutor psihologic pentru copiii lor în cazul când aceştia prezintă uşoare elemente simptomatice în comportament. ci este adus de părinţi în urma unui şir de incidente. aflându-se 1ntr-o relaţie de strânsă dependenţă faţă de părinţi.. interesat de fiecare membru al familiei şi în special de copil. anxietate sau simt că trebuie să facă ceva în această privinţă. îl tratează cu respect. uneori insupOliabilă. Terapeutul 230 Ţelul .

O sursă importantă de informaţii este observarea relaţiilor dintre părinţi şi copil (şi fraţi eventual) în timp ce ei sunt în cabinet. terapeutul formulează ipoteze cu privire la: acceptă. pentru că aceasta îi va pennite să se simtă mai liniştit. şi uneori plltem să ne folosim de desen. de a comenta sau de a interpreta ce se ascunde în spatele celor 231 . în contact fizic şi aparent dependent. Cea mai bună modalitate de a face aceasta este să i se explice copilului în tem1eni practici. să vorbească cu termeni pe care el să-i înţeleagă.polarizarea rolurilor şi stabilirea graniţelor intergeneraţionale. dacă el o sau este a părinţilor sau a profesorilor.de la început dacă "problema" este a copilului. observă încă . În general.dinamicile emoţionale conştiente şi inconştiente în sistemul familial.comunicările pelturbate şi dublele mesaje. Pentru o abordare bună. 1 se poate spune ceva de genul: "Când ne vom Întâlni vom vorbi despre multe lucruri. concret-intuitivi. de jocuri şi jucării. Copilul şi părinţii stau împreună sau separaţi? Dacă stau împreună. se află. copilul va avea libeltatea de a fi deschis cu terapeutul său .. terapeutul îl informează despre ceea ce presupune relaţia terapeutică.. .măsuril e educative pe care părinţii le aplică copilului. . . Primul lucru de observat este proximitatea fizică.alianţele şi conflictele intrafamiliale. indică aceasta o lipsă a contactului emoţional sau o independenţă sănătoasă? Apoi se observă dacă copilul se mişcă liber prin cameră sau părintele îi controlează comportamentul. Ce reacţie au părinţii la comportamentul copilului lor? Cere acesta aprobare când vorbeşte? Vorbeşte liber sau este blocat de prezenţa părinţilor? Îl lasă părinţii să vorbească sau răspund în locul lui ? Plecând de la aceste informaţii. de modelaj. Astfel pot Învăţa ceva despre tine şi te pot ajuta să te simţi mai bine. să evite încercarea de a generaliza.valoarea simbolică a simptomelor. cu atât mai bine . în al doilea rând. legaţi unii de alţii? Dacă stau despărţiţi . copilul este lăsat să vorbească despre lucrurile de fiecare zi sau despre orice altceva vrea el. Când rămâne singur cu copilul. inclusiv despre problemele tale. Aceasta are două consecinţe importante: în primul rând. Prima sesiune este momentul când i se explică copilului confidenţialitatea. Terapeutul trebuie să răspundă la nivelul de înţelegere al copilului.şi cu cât aceasta începe mai devreme. copilul simte că primeşte un respect special şi se va raporta pozitiv la terapeut şi la terapie şi. . ". prima sesiune este un moment în care terapeutul Încearcă să promoveze stima de sine a copilului şi valorizarea propriei persoane. . În special dacă eşti speriat sali nefericit .

însă odată cu progresul terapiei ele tind să conflueze din ce în ce mai mult. Iniţial se pot desprinde trei tipuri de obiective: • din perspectiva părinţilor. • din cea a terapeutului. pattern232 . fricile. ananmeză. îi respectă disponibilitatea. majOlitatea duratei tratamentului şi se concentrează pe problemele personale. interviul preliminar cu părinţii şi cu copilul. în funcţie de vârsta copilului. Experienţele integrative implică recunoaşterea sentimentelor reprimate şi concilierea dintre conştient şi inconştient. modelaj. cu intensificarea relaţiei terapeutice. Ceea ce copilul exprimă prin desen. Cel mai impOliant este să asculte şi să fie interesat. terapeutul devine flexibil şi schimbă discuţia. Într-un mod deschis. Chiar dacă copilul se simte bine în această interacţiune. Din evaluarea psihologică. arată fanteziile sale proprii. Copiii au adesea blocaje în comunicarea verbală. Obiectivele se pot şi schimba pe măsura progresului terapeutic. terapeutul clarifică obiectivele terapeutice. se simt stingheriţi sau opun rezistenţă în a -şi exprima direct trăirile interioare sau nu le conştientizează . casă-copac­ persoană) sau jucăriile. dând o coerenţă procesului terapeutic. de obicei. De asemenea. • din perspectiva copilului. Înseanmă că este prea devreme acum să se fOlţeze o discuţie posibil stresantă sau problema atinsă este prea dureroasă pentru copil. trăirile şi credinţele. ceea ce duce la integrarea personalităţii. în special pe cele stânjenitoare cum ar fi udatul patului (în caz de enurezis) sau fUliul şi mincilU1a (în tulburările comportamentale). făcând alianţă cu vreunul dintre ei. Dacă copilul devine iritat când se abordează anumite situaţii. atitudinile. 2. terapeutul trebuie să fie atent să nu se concentreze prea direct pe simptomele copilului. povestiri. lucrativă şi facilitatoare de schimbare. Aceasta constituie. Este momentul în care are loc cea mai mare parte a muncii terapeutice. pe problemele de zi cu zi. Se pot folosi acum testele de desen (familie.spuse de copil. terapeutul trebuie să evite să învinuiască copilul sau să ia palie la dezacordul părinte-copil. Este etapa activă. Aceste tehnici încurajează proiecţia. IA doua fază a procesului psihoterapeutic centrat pe copi~ Este formată din sesiunile de mijloc ale procesului terapeutic. fmstrările. fiecare având un focus diferit. anxietăţile. Folosirea tehnicilor expresive contribuie la eliminarea acestor blocaje şi copiii îşi pot dezvălui direct sau simbolic sentimentele. Aceste obiective se află în grade diferite de apropiere sau de depărtare.

tehnica utilizării mmionetelor sau a păpuşilor facilitează medierea procesului de explorare şi analiza terapeutică. nevoile şi sentimentele sale. şi pe de altă parte observă şi. gata să-i primească mesajul şi să -i pennită să-'1 transmită. creşte capacitatea copilului de a fi conştient de sine şi de existenţa sa în lume. Secrerul este c~ terapeutul să fie receptiv şi deschis. pot începe să relaţioneze mai bine cu egalii şi cu adulţii din viaţa lor. ahmci când este nevoie. proiecţia va fi singura cale prin care copilul vorbeş te despre el. nu este necesar să. Ei pot începe în final să experimenteze stări de calm. descoperirile şi să-şi conştientizeze modificările din comportament. Apoi. el se află pe de o parte implicat activ în dialogul şi jocul cu copilul.şi verbalizeze insight-urile. terapeuhll trebuie să-şi dezvolte o bună relaţie între Eul său actor şi Eul său spectator. iar creativitatea umană este limbajul primar pentru realizarea insight-ului şi vindecării. Prin realizarea de asociaţii între tehnicile expresive şi sihlaţiile din viaţa reală a copilului sau. Cu alte cuvinte. dar ele nu trebuie utilizate ca nişte reţete. bucurie şi valoare de sine. Aşadar. deşi el traduce pentru sine ceea ce aude şi vede. prin echilibrarea elementelor din joc. resentimentele. ei pot începe să integreze moduri mai bune de comp0l1ament. Astfel. prin metaforă şi simbol oferă . pentru a ghida interacţiunea sa cu copilul. Adesea pare suficient să-şi manifeste deschis comportamenhll şi emoţiile blocate care au interferat cu procesul lor de creştere emoţională. direcţionează firul procesului terapeutic. Însă este extrem de imp0l1ant modul cum terapeutul manipulează acest material. Copilul direcţionează cum să se lucreze cu el şi orientează spre ceea ce are el nevoie. baza proiectivă de exprimare şi explorare. impulsurile. fiind o prezenţă stimulatoare. Tehnicile expresive stimulează creativitatea copilului. Tehnicile sunt numeroase. 233 . Terapeuhll experienţialist nu-i interpretează copilului materialul pe care acesta îl oferă prin proiecţie . De exemplu.urile de compOliament şi de gândire . Explicarea şi interpretarea sunt considerate fără temei dacă nu sunt direct percepute şi simţite de copil ca experienţe personale de autoacceptare şi auto schimbare. altfel spus. neuitând care este scopul şi sensul terapiei. iar în timp provoacă schimbări în înţelegere şi comportament. nu trebuie privite ca un scop în sine. Adesea. să facă mai bine faţă multor frustrări. Pentru unii copii. şi în special pentru cei mici. pas cu pas. dorinţele. Jocul prin dramatizare şi improvizaţie narativă. el poate spune prin intermediul unei marionete lucruri pe care nu le va spune niciodată direct. Terapeurul păstrează întotdeauna în minte că fiecare copil este o persoană unică şi procedura sau tehnica sunt doar un catalizator al procesului terapeutic. fantezie şi desene cu constrângerile realităţii.

copilul învaţă să se autoaccepte. îl acceptă şi este sincer cu el. prea mult sau prea periculos pentru el. depinde de copil şi de situaţie. căreia să i se încredinţeze şi nu una uşor de manipulat sau prea permisivă . Atunci opune rezistenţă şi vrea să fugă . În tera ie se vorbeşte de trei ti uri de schimbări: . fericirea şi satisfacţia copilului. care simte când ceva îi este permis sau nu. Rezistenţele nu sunt întodeauna date de negativismul copilului. la limita unei noi modalităţi de expresie. el începe să se comporte diferit. când începe să schimbe felul în care simte. aceste aspecte sunt legate Între ele. astfel încât.se referă la schimbări în modul în care copilul se comportă şi acţionează . referindu-se la adulţi .schimbări emoţionale . atât pentru coerenţa sa interioară. Este impOltant pentru copil să simtă că terapeutul este o persoană puternică pe care se poate baza.se referă la capacitatea de a se înţelege pe sine şi pe cei din mediul său. a unei noi descoperiri.schimbări cognitive . cum se relaţionează cu a l ţi oameni sau obiecte din spaţiul său de viaţă. Uneori terapeutul pregăteşte tehnici pe care copilul le refuză şi atunci nu trebuie să fOl1eze. ci să-i respecte limitele. ci suntem într-un "loc care poate fi lărgit". el va începe să se comporte diferit şi să înţeleagă diferit Sihtaţia. dar are tendinţa să testeze limitele persoanelor cu care interacţionează. cât şi pentru imaginea pe care o are în ochii copilului. Un bun terapeut asistă şi acompaniază copilul în procesul evoluţiei sale. Astfel încât. de a identifica ceea ce este important vs. de fiecare dată când apar rezistenţele. Prin faptul că terapeutul îl înţelege . . Ele sunt cruciale în terapie. Fiecare sesiune terapeutică este impredictibilă. vom şti că nu suntem Într-o luptă cu o graniţă rigidă. ci este bine să se lină cont de faphtl că experienţele de viaţă l-au învăţat pe acesta să se apere şi să se opună când ceva este prea greu. să simtă ceva diferit.Uneori terapeutul se poate simţi deranjat de ceva din comportamentul copilului şi atunci este important să discute cu copilul despre aceasta.schimbări comportamentale . Este un lucru similar celui pe care Fritz Perls (creatorul gestaltterapiei) îl numea "impas". atunci când el începe să înţeleagă ceva diferit. El credea că ahl11ci când intrăm într-un impas oferim persoanei posibilitatea să fie martoră la procesul de renunţare la vechile strategii şi să trăiască aceasta cu sentimenhll că nu mai are suport. să se conştientizeze şi astfel să crească şi să se dezvolte emoţional.schimbări în confortul. Terapeuhll poate trata direct frica ce se ascunde în spatele rezistenţelor sau poate să-i permită copilului să decidă pentru el însuşi când este gata să rişte ceva care este dificil pentru el. ceea ce nu este important. Similar. Deci. în 234 . . Cum copilul este o unitate. În psihoterapia experienţială se consideră că în fiecare "perete de rezistenţă" se află noi arii de creştere.

I ajute să facă faţă mai Întâi crizei. terapeutul întrebându-se dacă copilul poate promova sau menţine aceste câştiguri. pierderii unei relaţii importante şi a încrederii în sine. Când devin plictisiţi şi doresc să petreacă mai mult timp cu prietenii. compoliamentale ale copilului. Este semn că nu se mai poate avansa în terapie şi copilul are nevo ia de a integra şi de a asimila în propriul său mod de maturizare şi de creştere schimbările care au avut loc ca rezultat al terapiei. Uneori acest platou este un semn de rezistenţă care trebuie respectat. terapeutul trebuie să.cluburi. 2. Aceasta face ca atâta timp cât se implică în terapie ei să vină cu plăcere la cabinet. El are nevoie de mai mult timp . Un bW1 moment de stopare a terapiei este atunci când se atinge un platou în schimbare. Însă terapia nu trebuie să se încheie niciodată în mijlocul unei crize. IA treia fază a procesului terapeutic centrat pe copiij Încheierea terapiei poate fi un moment dificil pentru copil. Pentm a putea face aceste predicţii. schimbările terapeutice sunt: emoţ ional e şi de suprafaţă (direct observabile şi manifeste în compoliamentul copilului). De aceea. este semn că se apropie sfârşitul terapiei . Copiii înţeleg vag conexiunea dintre problemele lor emoţionale şi terapie. prieteni. semn că terapia începe s ă-I plaseze pe dmmul vieţii sale. la părinţi şi la egali. Scopul ultimei etape în terapie este consolidarea şi întărirea câştigurilor obţinute. fotbal. Chiar dacă copilul este pregătit să sfârşească terapia. aspectele cognitive. cu acţiune latentă. terapeutul trebuie 235 . Ei sunt egocentrici şi aprecierea lor este emoţională: ei agreează sau nu terapeutul şi terapia. relaţia terapeutică răcindu-se emoţional.tratament nu trebuie ignorată relaţia dintre. EI începe să fie implicat În activită. De asemenea. şi poate prezenta probleme care se centrează în jurul separării . Există anumite chei de a cunoaşte când trebuie oprită terapia: 1. la nivelul personalităţii acestuia ŞI care se instaleaza abia la un oarecare interval de la sfârşitul curei psihoterapeutice. de mai multă forţă. de profunzime. 3. poate avea nevoie să se deschidă când va fi mai în vârstă. Una este aceea când compOliamentul copilului s-a schimbat prin raportare la şcoală. din m31 multe motive. O alta este când se produce o răceală în relaţia sa cu terapeutu1 şi materialul din sesiunea de terapie este din ce în ce mai puţin productiv din punct de vedere terapeutic. încheierea terapiei nu se face brusc şi copilul trebuie să fie pregătit pentru acest lucru. .ţi exterioare .

să privească schimbările

dincolo de schimbările simptomatice şi să se focalizeze pe care au avut loc în funcţionarea emoţională a copilului.

Cum identificăm momentul oportun pentru oprirea procesului terapeutic? Câţiva indicatori de progres:
Terapeutul american Robert Leve (în "Child and Adolescent Psychotherapy", 1995) ne oferă un ghid de întrebări pe care şi le pune înainte de a şti dacă este momentul oportun pentru finalul terapiei. Este bine să se
cunoască dacă:

- Problemele emoţionale ale copilului sunt sub control. Copilul a controleze comportările impulsive şi are o mai bună toleranţă la frustrare. - Nivelul de gândire al copilului este adecvat vârstei. Copilul normal trebuie să aibă o bună înţelegere a cauzei şi efectului, să fie realist în judecarea situaţiilor şi să fie capabil să discrimineze importantul de neimportant în viaţa sa. - Nivelul fanteziei copilului este adecvat pentru încheierea terapiei. Fanteziile adecvate vârstei indică creativitate, sunt un mod natural de a lucra cu conflictele şi, în general, sunt un Setru1 al adaptării şi creşterii emoţionale . Un copil nOD11al recunoaşte diferenţa dintre fantezie şi realitate. În acest caz, fanteziile au un sens psihologic în faptul ca servesc un scop, încearcă să reducă o temere sau să exprime o dorinţă conştientă sau inconştientă. Aceste fantezii sunt indicaţii pozitive pentru încheiere. Fanteziile dezorganizate, bizare sau discontinue sunt slabi indicatori prognostici. - Copilul are abilitatea de a învăţa din traume emoţionale. Acesta este unul dintre cele mai importante câştiguri terapeutice care indică încheierea. Terapeutul observă şi compară modurile în care copilul se adapta la schimbările care aveau loc în viaţa sa, la începutul terapiei, cu modul în care face faţă unor schimbări similare în momentul prezent. Când copilul poate tolera aceste schimbări şi chiar poate beneficia de ele, el a învăţat reacţii emoţionale noi şi mai adaptative, care anunţă o prognoză pozitivă pentru viitor. - Copilul poate să-şi revină din traume emoţionale . Viaţa oricărui copil este plină de supărări, dar copiii normali au abilitatea de a trece peste aceste experienţe şi de a se întoarce la un echilibru emoţional normal. Abilitatea de a se reface emoţional este un prognostic foarte bun pentru încheiere.
învăţăt să-şi

Trebuie !acută precizarea că a treia fază a procesului psihoterapeutic în mod special familia ca resursă echilibrantă şi de consolidare a progreselor terapeutice şi integratoare. Părinţii trebuie încurajaţi şi sprijiniţi săutilizează

236

şi ajute copiii să menţină câştigurile terapeutice. Ei sunt o parte integrantă a tratamentului încă de la începl~t şi rolul lor pe parcursul terapiei este esenţial în menţinerea tratamentului şi atingerea unor ţelmi pozitive. Pe măsură ce înaintăm în asistarea copilului şi monitorizarea efectelor, rolul părinţilor este din ce în ce mai semnificativ, ei devenind practic adevăraţi coterapeuţi şi persoanele cele mai avizate de sprijin, întărire şi prevenire a recăderilor sau de reapariţie a unor noi răspunsuri dezadaptative în evoluţia copilului. Practic, terapia copilului este în realitate o terapie de familie centrată pe copil, iar asistarea relaţiilor peliurbate ale cuplului parental sau ale întreg sistemului familial extins (cu bunici, fraţi, rude implicate) constituie cheia succesului terapeutic şi a menţinerii unor efecte pozitive. Terapeutul stabileşte o alianţă de colaborare cu părinţii, în care aceştia sprijină tratamentul copilului lor prin aducerea la timp la cabinet, prin furnizarea de infol111aţii necesare despre funcţionarea copilului la şcoală şi în familie şi prin lucrul cu terapeutul în obţinerea unei înţelegeri empatice a nivelului de dezvoltare a copilului, a trăs ături lor de personalitate şi a problemelor sale personale . Terapeutul îi ajută pe părinţi în managemenhll problemelor, învăţându­ i să întâlnească nevoile copilului în mod adecvat şi să îşi recunoască interacţiunile neadecvate, blocante. Părinţii învaţă pe parcursul terapiei alte moduri de relaţionare şi comunicare mai adaptati ve. De asemenea, unii părinţi sunt ajutaţi să se adapteze schimbărilor realizate de copiii lor prin terapie, care presupun o mai mare independenţă şi aseliivitate.
Această scmiă prezentare a specificului demersului terapeutic cu copii va folosi cititorului drept grilă în înţelegerea cazurilor clinice particulare. D eşi fiecare caz este unic, toate au în comun principiile teoretice şi metodele de lucru specifice terapiei experienţiale . Desigur, noi am optat pentru metodele experienţiale pentru că le considerăm mai flexibile, mai creative şi mai adaptate lucrului terapeutic cu copiii şi familiile, dar, menţionăm de asemenea că tehnicile comportamentale sunt nelipsite şi, în anumite cazuri clinice severe, sunt singurele care pot fi. utilizate sau în asociere cu cele experienţiale (de ex. în cazul copiilor autişti). Foarte apropiată de abordările experienţiale, ca specific metodologic, este şi terapia narativă familială.

Metoda psihanalitică sau cea analitică jungiană sunt de asemenea utilizate de o altă parte a profesioniştilor în domeniu, influenţând consistent gândirea şi strategia de intervenţie, în special de tip familial. Aşadar, este bine să utilizăm, după caz, nevoi, recep6vitate şi stil terapeutic, metode şi tehnici din abordări diverse, o anumită integrativitate metodologică fiind recomandabilă în domeniul psihoterapiilor copilului şi familiei.
237

• Cum abordăm copm prin metode şi tehnici experienţiale analitice (expresiv-creative, unificatoare şi gestalt-creative)

şi

Desenul ca abordare diagnostică şi terapeutică a copilului Cunoaşterea universului interior al copilului beneficiază de un ajutor considerabil din partea tehnicilor expresiv-creative de investigaţie şi terapie, dintre care desenul serial, modelajul, jocul cu nisip, exerciţiul mimicopantomimic şi dramaterapeutic, improvizaţi a muzicală , exprimarea prin dans şi mişcare sunt cele mai frecvent utilizate de consilierii şi psihologii specializaţi in problemele copilului (v. Iolanda Mitrofan, Elena Otilia Vladislav, 1997, p. 170-183). Desenul liber sau tematic constituie o cale foarte potrivită de evaluare a personalităţii în f0l111are a copilului şi a problemelor sale emoţionale, precum şi a relaţiilor sale cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate existenţială, a capacităţi lor şi a dificultăţilor sale de a se adapta la mediul social. Cum şi cât poate fi decriptată Ilill1ea subiectivă a copilului mic prin desen? Pe ce se bazează valoarea diagnostică şi terapeutică a acestui mijloc expresiv? Răspunsul acestor întrebări este dat de va loarea simbolică a desenelor ca "ACTIVATORI" de informaţie psihologică inconştientă sau de mesaje pe care copilul este incapabil de a le exprima verbal, ci doar afectiv-imagistic, prin intermediul liniilor grafice, culorilor, formelor, poziţiilor şi dimensiunilor personajelor sau obiectelor desenate. Mecanismul psihologic prin care conflicte inconştiente nerezolvate, probleme incol11unicabile, atitudini şi sentimente faţă de persoanele importante din viaţa sa, frustraţii şi anxietăţi, blocaje şi suferinţe reprimate sunt devoalate - îl constituie PROIECŢIA. În alţi tenneni, problemele ascunse, neconştientizate, reprimate sau negate, îngropate în abisurile inconştientului sunt exprimate Într-o manieră simbolică, adesea h·ansparentă, în produsele creaţiei artistice ale subiectului, şi sunt atribuite (proi ectate) în elementele acesteia şi în relaţiile dintre aceste elemente. Astfel, personajele unei poveşti inventate de copil, dramatizate de el împreună cu alţii sau prin jocul de marionete ori pur şi simplu redate grafic, sunt investite cu senU1ificaţii, emoţii, sentimente şi gânduri pe care copilul le trăieşte în legătură directă cu evenimentele vieţii sale, cu relaţiile sale cu familia şi alte persoane senU1ificative din viaţa sa . Atât desenele, cât şi jocurile sunt considerate drept cele mai relevante modalităţi de expresie ale primilor ani de viaţă, ele oferind date impOltante despre inteligenţa şi afectivitatea copilului. În mod special desenul liber, spre deosebire de desenul după model (preferat în şcoala tradiţională), îndeplineşte rolul unei veritabile creaţii, care exprimă spontan viziunea personală a copilului
238

asupra mediului înconjurător şi, Plin aceasta, se instituie Într-un veritabil test psihodiagnostic al personalităţii lui. Dintre testele proiective bazate pe desen utilizate special în psihodiagnoza copilului sunt: Testul "omuleţului" (F. Goodenough), care oferă indicii asupra nivelului intelectual al copilului. În funcţie de nivelul său de maturitate psihomotrică, de percepţia propriei scheme corporale şi de proiectarea sa în desenul unui omuleţ aceşti indici pot fi semnificativi pentru dezvoltarea cognitivă , evaluată concret prin gradul de pelfecţiune şi completitudine a desenului, echilibrul general, bogăţia detaliilor. Testul "femeii plimbându-se prin ploaie" (testul H. Fay) solicită o integrare mai complexă a lillor elemente ale desenului liber, ce pennit evaluarea nivelului de inteligenţă. Testul desenului liber al lui G. Minkowska (reprezentând personaje sau orice altceva) pemlite aprecierea modului pmiicular de percepţie al copilului în două tipuri distincte: tipul senzorial şi tipul raţional. La tipul senzorial, modalitatea de realizare a desenului nu este prea precisă, dar detaliile sunt legate unele de altele printr-un viu dinamism. Tipul raţional , dimpotrivă, are o manieră mai precisă de a desena. Fiecare element, obiect sau fiinţă sunt redate riguros şi adesea simetric, dar fiecare este izolat, imobil şi fără nicio legătură cu restul desenului. Dar desenul hber ne oferă şi indicii privind viaţa afectivă a subiectului prin intemlediul analizei conţinutului . Testul " desenului figurii umane" (K.. Machover). Autoarea pleacă de la modificarea testului "omuleţului", propunând desenarea succesivă a două persoane de sex diferit. Testul "casă-copac-persoană" (RTP - engl. house-tree-person, al lui J.N. Book) îmbogăţeşte Sihlaţia proiectivă, având două etape de lucru: momentul creator nonverbal - realizarea unui desen prin folosirea celor trei elemente indicate, şi momentul verbal, interpretativ, în care copilul este solicitat să descrie, să definească şi să interpreteze ceea ce a desenat. Această a doua etapă creează asociaţii libere deosebit de relevante pentru cunoaşterea problemelor emoţionale şi relaţionale ale copilului. Din acest desen pot fi înţelese modul în care percepe copilul mediul înconjurător, proiecţia propriului său mod de a fi şi simţi, în raport cu sine şi cu alţii. Testul " desenului familiei" (utilizat de mai mulţi autori clasici - F. Minkowska, M. Porot, Cain şi Gomila, N. Appel, F. Barcellos, N. Fukada) este relevant pentru cunoaşterea raporturilor pe care le are copilul cu famiha , ele fiind decisive în formarea personalităţii sale. M. Porot considera că simpla observare a desenului unei familii permite cunoaşterea sentimentelor reale pe care copilul le resimte faţă de ai săi, situaţia în care el se plasează în cadrul familie sale, relaţiile dintre membrii familiei şi impachll lor asupra copilului
239

din perspectiva acestuia. Dimensiunile personajelor familiale, centralitatea şi excentralizarea lor în spaţiul grafic, distanţele dintre membrii familiei şi dintre figurile centrale şi copilul investigat sunt elemente de diagnostic importante şi totodată factori de suport pentru o discuţie relevantă de conştientizare şi chiar de optimizare a raporturilor perturbate din familie. Din această ultimă perspectivă testul famihei poate constitui şi o tehnică provocativă utilizată in terapia cu familia copilului cu tulburări emoţionale şi de comportament. Utilizat mai ales ca probă de cunoaştere, testul familiei poate fi folosit pentru declanşarea unui dialog, ghidat de întrebări de genul: "Povesteşte -mi despre familia pe care ai desenat-o ... Unde se află ei? Ce fac ei? Hai să vorbim despre fiecare personaj din această familie ... Ce rol are fiecare? Ce vârstă? Ce sex') Ce face fiecare? Ce simte, ce gândeşte fiecare? Ce vrea fiecare? Care este cel mai simpatic dintre toţi? Dar cel mai antipatic? Care este cel mai amabil? Dar cel mai puţin drăguţ? Care este cel mai fericit, dar cel mai puţin fericit? Tu pe cine preferi dintre ei?". Se pot de asemenea, discuta situaţii care să provoace proiecţii interesante: "Dacă tata propune o plimbare cu maşina, dar nu este loc pentru toţi, cine e cel care va rămâne acasă?". În timpul probei se pot observa reacţiile afective ale copilului, mai ales inhibiţiile şi refuzul de a desena sau vorbi despre anumiţi membri ai familiei sau chiar despre sine, jena sau teama faţă de unele personaje, resentimentele, ostilitatea. Se unnăresc oscilaţiile afective, trecerile de la tristeţe la veselie, mânia, nemulţumirile faţă de unele personaje, izolarea şi sentimentul de autodevalorizare sau de insecuritate. Elemente ca egocentrismul ŞI autocentralitatea, redate grafic prin dimensiunile exagerate, sublinierile Ş1 detaliile suplimentare, precizia grafică a trăsăturilor unor personaje, precum şi estomparea, absenţa, imprecizia desenării altora pot fi uşor identificate şi decriptate ca semnificaţie. Alegerea culorilor pentru sine şi anumite persoane nu este nici ea întâmplătoare. Desenarea în culori vii, luminoase sau teme, Întunecoase este în directă legătură cu emoţiile şi sentimentele copilului faţă de persoanele desenate, iar preferinţa lui pentru desenul alb-negru ne poate sugera blocajele emoţionale, elemente de depresie, retragere sau lipsă de rezonanţă afectivă, dificultăţi de exprimare a sentimentelor şi trăirilor. În finalul discuţi ei, copilul este întrebat dacă este mulţumit sau nu de desenul pe care l-a Tacut şi dacă ar dori să schimbe ceva sau să îl mai facă odată, aşa cum i-ar plăcea lui acum. Noul desen poate aduce date suplimentare despre relaţia cu propria familie, despre aşteptările copilului şi speranţele sale. Orice omisiune sau deformare a unui personaj într-un sens sau altul ne aduce date preţioase din punct de vedere al cunoaşterii lunui sale interioare, dar şi al comportamentului său în raport cu aceste personaje ce exprimă simbolic realitatea relaţiilor sale în familie. O altă posibilitate este reprezentarea grafică a familiei prin simboluri sau animale, pe baza unui exerciţiu analogic. Copilului i se cere să-şi imagineze
240

membrii familiei altfel decât oameni şi să-i deseneze aşa cum doreşte el. Ei pot fi pete de culoare, linii, forme, obiecte sau animale sau orice l-ar ajuta pe copil să-i reprezinte. Se pot provoca apoi dialoguri între anumite părţi din desen, aflate în contrast sau în opoziţie (o pată colorată poate sta de vorbă cu O pată neagră, un animal mic intră în dialog cu unul mare şi puternic, unul supărat cu unul vesel, unul curajos cu unul fricos etc.). Atunci când o anun1ită parte din desen este subliniată sau îngroşată, haşurată, i se acordă o import anţă. mai mare în interpretare. În acest scop se adresează întrebări ajutătoare copilului pentru a- şi clarifica raporturile şi sentimentele cu elementul simbolic respectiv, după caz: "Ce gândeşte acest triunghi/ plantă/ animal? Încotro se duce? Ce vrea să facă? Ce i se va întâmpla?" etc . Valoarea acestor tehnici este nu numai diagnostică, ci şi educaţional-terapeutică . Copilul învaţă să -şi comunice mai adecvat şi în mod spontan sentimentele, dorinţele, învaţă să-şi conştientizeze mai clar poziţiile şi atitudinile, dar ş i să-i înţeleagă mai bine pe cei cu care intră în contact sau pe cei cu care are dificultăţi de contact şi de comunicare. Efectul constă într-o mai bună socializare şi mahlrizare emoţională. Alte modalităţi tehnice de investigare şi terapie cu suport expresiv (pictural, grafic) vin să întregească registrul testelor de desen propriu-zise. Acestea asociază exerciţiile de fantazare , asociaţiile creative şi sugestive cu redarea prin desen sau prin pictură a sentimentelor şi stărilor trăite "aici Şl acum", a perceperii spaţiului interior şi a identităţi i proprii de către copil. Redăm în continuare câteva dintre aceste modalităţi de lucru expresivmetaforice:

a) lDesenullumii interioare, din linii, figuri şi culorA Copilul este rugat să închidă ochii şi să pătrundă în lumea lui interioară: "Vezi cum îţi apare lumea ta dinăuntru. Cum o poţi reda pe hârtie folosind doar linii, curbe şi figuri ? Vezi ce culori apar în lumea ta, în spaţiul tău interior... unde este plasat fiecare lucru şi unde te afli tu acolo. Acum desen ează tot ce ţi-ai imaginat..." .
b) \pictura sentimentelor din acest 11lomen~ 1 se cere copilului să realizeze o pictură cu degetele de la mâini sau chiar de la picioare, care să reprezinte starea lui de acuni. sau starea lui când e fericit ori supărat (în funcţie de scopul propus). Pictura cu degetele are calităţi relaxante prin angajarea tactil-kinestezică şi oferă satisfacţie şi uşurinţă în exprimarea sentimentelor, în mai mare măsură decât pictura cu inst~Llmente. Culorile alese, fluiditatea mişcării, tonuri le şi consistenţa petelor de vopsea oferă indicii interesante privind afectivitatea, în vreme ce modalitatea grafică de exprimare corelează mai mult cu nivelul şi calitatea cogni ţi ilor (percepţii, reprezentări, idei).
241

c) Vmaginarea şi desenarea unei "tufe de tranda[iri'j Acest exerciţiu este utilizat de V. Oaklander (1988, p. 32), o terapeută de orientare gestalt. Cum se desfăşoară? I se sugerează copilului să închidă ochii şi să-şi imagineze că este o tufă de trandafiri. Pentru ca asociaţiile libere să fie stimulate, psihologul orientează fluxul imaginativ al copilului prin întrebări de genul: "Ce fel de tufă de trandafiri eşti tu? Eşti foalte mică? Eşti foalte mare? Eşti groasă? Eşti subţire? Ai flori? Dacă da, ce fel sunt florile tale, ce culoare au? Ai multe flori sau câteva? Sunt boboci? Au frunze? Cum arată ele? Cum sunt rădăcinile tale? Sau poate nu ai? Sunt lungi şi puternice sau plăpânde? Sunt răsucite? Ai spini? Unde te afli tu? Într-o grădină, într-un parc, într-un oraş , într-un deşert? Eşti într-un ghiveci sau creşti direct din pământ sau prin ciment? Ce este în jurul tău? Sunt şi alte flori sau tu eşti singur? Sunt copaci, animale, păsări , oameni? Arăţi tu ca o tufă de trandafiri sau ca altceva? Este ceva în jurul tău ca un gard? Dacă da, cum apare el? Sau eşti într-un loc deschis? Cum este să fii o tufă de trandafiri? Cum supravieţuieşti tu? Are cineva grijă de tine? Cum este vremea acum pentru tine?". Atenţie! Exerciţiul se poate lucra atât individual, cât şi în grup de copii (terapeutic sau în grup experienţial de dezvoltare şi optimizare). Apoi, copiii (dacă se preferă să se lucreze în grup experienţial) sunt rugaţi să deschidă ochii şi să deseneze tufa lor de trandafiri. Se discută cu ei ulterior, dacă ceea ce şi-au imaginat şi reprezentat prin desen are vreo legătură cu viaţa lor reală . Astfel sunt aduse la lumină o serie de situaţii şi trăiri din viaţa copilului, relevante pentru înţelegerea, evaluarea şi terapia sa, când este neVOIe. â) \DesenuLseria4 Este o metodă individuală de lucru cu copilul cu dificultăţi comportamentale şi de adaptare, practicată de J.A.B. Allan (1988), în scop psihoterapeutic. Metoda este de inspiraţie jungiană şi implică o serie de 12 şedinţe a câte 20-25 minute fiecare, odată pe săptămână , când i se cere copilului să deseneze un tablou, în prezenţa consilierului psiholog. Desenul serial a fost utilizat într-o varietate de situaţii: de la instituţiile de ocrotire, la practica privată de evaluare şi de consiliere în şcoli, dar poate fi folosit şi pentru cunoaşterea şi psihoterapia copilului preşcolar cu probleme. Încă din 1959 CG. Jung accentua impOltanţa analizării desenelor "în serie", de-a lungul timpului, analiza dmir a uneia sau două lucrări fiind insuficientă pentru înţelegerea persoanei şi pentru terapia sa. J.A.B. Allan constata că atunci când un copil desenează în prezenţa terapeutului, potenţialul de vindecare este activat, conflictele sunt exprimate şi rezolvate treptat, iar terapeutul poate câştiga o viziune clară şi mai exactă asupra inconştientului copilului. Cadrul cabinetului de consiliere şi ritmicitatea efectuării desenelor în
242

acest cadm, totdeauna la aceeaşi oră, creează un ritual cu funcţie terapeutică - tU1 spaţiu "sanctuar" şi un timp în afara timpului obişnuit. Acestea, împreună cu o alianţă terapeutică pozitivă, încurajează creşterea psihică şi transfo1111area. Din perspectivă jungiană, aceste condiţii activează în inconştient mersul spre vindecare. "Fantasmele şi imaginile produse astfel simbolizează şi concretizează prin forme tangibile, cum ar fi desenele, dar şi modelajul, punerea în scenă sau povestirea, facilitând astfel creşterea psihică . Hârtia devine astfel locul sigur în care sunt plasate proiecţiile, în timp ce simbolurile şi imaginile devin recipiente pentm emoţii variate. Astfel, sentimentele pot fi exprimate în siguranţă şi , prin aceasta, în inconştient se produc noi imagini, sentimente şi stări. Desenul în serie jalonează drumul copilului spre pacea interioară, în funcţie de natura traumei sa).l a conflictului psihologic." (apud. Ch. Schaefer, 1988, p. 98). Alian observă că unii copii încep desenul serial prin a produce imagini de suferinţă, alţii imagini reparatorii (ale vindecării), în timp ce alţii vor reda imagini stereotipe în desen. Unii copii petrec mult timp cu imagini dureroase, în vreme ce alţii se îndreaptă direct spre imagini ale vindecării, părând a nu avea nevoia de a-şi împărtăşi durerea. Alţii apar blocaţi, stămind într-o ambivalenţă intens conflictuală, între dorinţa de a creşte şi dorinţa de distmgere. Aceste pattern-uri expresive devin vizibile doar în timp, de aici rezultând nahll'a serială a acestei abordări terapeutice. Adesea, în desenul serial, un copil poate prezenta o temă simbolică, pe care o reia în mai multe desene, perseverent. Alteori in1aginea aleasă se schimbă de mai multe 011, în f01111a sau în funcţia ei, semn al unei evoluţii, de la violenţă şi distmgere la echilibrare şi fLmcţionare sănătoasă. Astfel, într-un caz citat de autOlulmenţionat, o fetiţă de 6 ani abuzată sexual, desena constant dOl111itoare şi băi în care se aflau persoane expunându-şi organele genitale şi angajate în raporturi sexuale. La sfârşitul tratamentului prin desen serial, imaginea donnitoarelor şi băilor se menţine, dar persoanele desenate "do11neau fiecare în patul său, camerele păreau curate şi luminile aprinse". Utilizarea desenului selial evidenţiază trei stadii principale în aplicarea metodei pe copiii cu tulburfui şi dezorganiză.ri moderate. Fiecare stadiu reflectă anumite imagini sau teme tipice. "'IÎn.!..-st a- il- l11·ţ--', între prima şi a 4-a şedinţă desenele reflectă: - d- ll-i-- ia ~ - o viziune globală asupra lumii interioare a copilului; - pierderea controlului intem şi prezenţa sentimentelor de disperare
deznădejde; ŞI

- stabilirea unui rap01t iniţial cu consilierul, care uneori este încorporat Într-un desen în fom1a simbolică a uriaşului prietenos, pilotului de aVlO11 , doctorului sau asistentului.
243

Iîll stadiul intennedimJ, de la a S-a la a 8-a şedinţă, conţinutul desenelor poate
reflecta: - expresia unei emoţii în forma ei pură; - conflictul între contrarii (răul bine) şi izo larea sentimentelor ambivalente; - adâncirea relaţiei dintre copil şi ajutorul său. La srarşitul acestei faze, copilul foloseşte desenul pentu a comunica direct despre problema dureroasă sau penuu a dezvălui un secret. stadiul tem1ina~, de la a 9-a la a 12-a şedinţă, copilul tinde să deseneze: - imagini care reflectă sensul stăpânirii de sine, al autocontrolului şi

IÎn

valorizării;

- scene ce reflectă o imagistică pozitivă: abs enţa războiului, violenţei, luptei, distrugerii; - simbolul central al Sinelui (autoportret, forme de mandale); - scene umoristice; - tablouri ce reflectă deplasarea legăturii de ataşament de la consilier către alte persoane,

rouă scurte exempIificăr~
Pentru a exemplifica modul în care poate fi folosită metoda desenului serial în cunoaşterea şi psihoterapia copiilor, vom prelua de la .T.A.B. Allan două cazuri cu probleme severe de comportament în colectivitatea preşcolară şi
şcolară.

Exemplele se referă la doi copii, unul de 6 ani şi celălalt de 7 ani, care proveneau din familii destrămate. Băieţelul se mutase de 14 ori în viaţa lui, iar fetiţa era abandonată de mama sa, nemaiavând niciun contact cu ea.

Continutul desenelor pe parcursul terapiei IStadiul iniţiaij, de la şedinţa 1 la şedinţa 4 Desenele din stadiul iniţial ilustrează lumea internă a celor doi COp1l. Băieţelul înfăţişează camioane izbind maşini mici, omorând persoane, u'ecând peste benzile şoselei şi făcându-se praf în casele de pe cealaltă parte a şoselei. Desenele fetiţei prezintă întreaga lume "în flăcări", vulcani peste tot, cutremure de pământ rupând lmnea în bucăţi, case aruncate în aer, oameni prinşi în ele, rachete şi bombe explodând. Tema centrală în ambele cazuri este devastarea şi dezastul. Desenele reflectă sentimente de deznădejde. Temele primelor trei desene sunt revelatoare pentu efectul traumei legate de incompetenţa, incapacitatea şi in securitatea copiilor provocate de adulţii in1pOlianţi ai vieţii lor. Astfel, lipsa ajutorului transpare clar din desenele fetiţei, care se reprezintă plinsă Înt'-un munte în timpul unui cutremur. Apar unele Încercări rudimentare ale eroilor de a
244

scape distrugerii sau să facă ceva pozitiv. 01icum, în această fază, forţele distructive sau negative câştigă întotdeauna. Din comentariul copiilor rezultă că persoanele plinse ies din munte, dar sunt ucise cu pietre, iar pe şoseaua desenată de băieţel, ciocnÎ1ile dintre maşini sunt pe1111anente. Desenele reprezintă un mijloc de stabilire a contactului iniţial cu terapeutu1. Frecvent, copiii folosesc desenele pentm a începe să construiască o relaţie cu terapeutul. Băiatul a început să deseneze multe elicoptere şi aeroplane zburând peste şosea. Apoi el a desenat hărţi şi labirinturi şi a încercat să provoace consilieml pentru a găsi ieşirea: "Pariez că nu ştii cum se iese din labirint...". La rândul ei, fetiţa a continuat să -i ceară consilierului: "Poţi ghici ce am desenat?". Părea că de fapt, în subtext, copiii întreabă: "Mă înţelegi? Ştii ce mi s-a întâmplat? Eşti destul de deştept ca să mă ajuţi?" . Fetiţa îi cerea totdeauna consilierului să-i scrie numele în fata desenului. stadiul interl11edia~, de la a 5-a la a '8-a şedinţă, desenele tind să ilustreze încerca

IÎn

lUmătoarele:

Expresia unei emoţii în formă. pură. Este faza în care anumite sentimente dureroase sunt separate de celelalte sen6mente şi exprimate în forma pură. De exemplu, băiatul a continuat să deseneze autostrăzi, dar şi-a simbolizat depresia lui prin desen: "camionul a dispărut într-o groapă mare, în mijlocul şoselei" . Fetiţa şi-a exprimat intensitatea furiei printr-un desen ce înfăţişa un uriaş revărsându-şi mânia pe gură, iar într-o lucrare ulterioară a reflectat tristeţea şi mâhnirea ca "o armată a furnicilor care cară o lacrimă uriaşă, într-un loc sigur, ca să poată fi spartă fără a răni pe cineva" . Lupta cu sentimentele ambivalente. Desenele U1111ătoare au arătat deopotrivă forţe pozitive sau negative, coexistând ca egale. Astfel , întrun desen, apare un buştean prăbuşindu-se la pământ, încărcat cu explozive, dar se previne 0l110rârea în aer a mii de păsări. Într-un alt desen, un copac rău aruncă o suliţă spre un erou, dar un om de zăpadă pune repede un scut între acesta şi suliţă. Adâncimea relaţiei cu cel care ajută: consilierul. Acesta apare acum într-un desen ca imagine a ajutorului, a salvatorului. Băiatul a desenat un om într-un elicopter care aduce butuci pentm a repara gropile din şosea, precum şi provizii. Fetiţa a desenat un uriaş binevoitor care salvează un băiat din inundaţia care a venit pe pământ, după foc. Destăinuirea problemelor profunde. Prin stabilirea relaţiei terapeutice, copilul începe să aibe încredere în cel ce-i oferă ajutorul şi împărtăşeşte unele gânduri şi sentÎ1nente profunde. Băiatul îşi defineşte starea "SlU1t trist" şi vorbeşte despre supărarea lui în legătură cu desele schimbări de
245

iar problemele comportamentale nu au mai fost senmalate. ca şi în momentele în care iţi doreai să mori ca să nu mai simţi atâta durere. pentIu exprimarea sentimentelor lor şi stimularea comunicăIii nonverbale. după cum copiii spun de obicei: "Nu mai vreau să vin aici" şi terapia încetează. În acest moment impOltant al terapiei. pedagogii şi educatOlii pot apela la rândullor la desene. consilierul i-a spus: "Cred că atunci când mama ta a plecat de acasă a fost Într-adevăr foarte dureros pentru tine. Desenele tind să reprezinte: • Imagini ale autocontolului şi valorizării. Desigur. benzile şoselei nu sunt încălcate. • Imaginile pozitive interioare au fost restabilite. Fetiţa desenează o scenă însorită. de la a 9-a la a 12-a şedinţă: Odată ce sentimentele cele mai adânci şi mai dureroase au fost exprimate simbolic şi destăinuite verbal. Fetiţa a desenat un copil care a incercat să se sinucidă pentIu că mama lui a plecat definitiv şi a comentat că el încă se gândeşte la sinucidere câteodată. a cărui prezenţă în orice instituţie cu profil educaţional este o necesitate. sub fom1a cercurilor. Atragem atenţia însă că utilizarea acestei metode ţine în primul rând de competenţa psihologului analist. Tot acum apar şi mandalele. ca mijloace promiţătoare pentru semnalarea unor probleme ale copii lor. lucru vădit în desene. Este bine ca ei să fie deschişi în a colabora cu specialiştii psihologi şi psihoterapeuţi ai copilului. conflicte. Nu mai sunt războaie. cu fOl1naţie de psihodiagnostician şi consilier. Pentru băiat. apar chiar tumuri de control pentru a păstra ordinea şi "a ţine un ochi atent asupra traficului". la grădiniţă. ca apoi să-i piardă şi despre teama pe care o Încearcă la noul cămin. pătratelor sau triunghiurilor în jurul imaginii centrale. • Treptat ataşamentul se deplasează de la terapeut către alte persoane. la şcoală. reparaţia drumului e terminată. traficul pe autostradă revine la nom1al. copiii desenează o linie. • Manifestarea imageriei pozitive. dar nu tI'ebuie să se hazardeze în a interpreta sau provoca discuţii irelevante şi chiar periculoase prin diletantism. nu numai ca mijloc de evaluare a stălilor şi problemelor copilului în dificultate. După o serie de desene în care apar elemente de umor. pentru ca Împreună să găsească cele mai adecvate modmi de evaluare şi asistenţă.domiciliu. Din studiile cazuistice menţionate mai sus rezultă valoarea incontestabilă a desennlni serial. că i-a fost greu să-şi facă noi prieteni. dar şi ca un sUPOlt terapeutic de excepţie. Îmi pare bine că îmi spui despre aceste simtăminte" . IStadiul tel'mina~. 246 . ele tind să se mişte repede spre rezolvare. explozii. toate maşinuţele şi camioanele merg lin. cu arbori exotici şi zâmbete pe toate feţele.

5) 1 se poate cere copilului să realizeze un dialog între două păt1i din desen. Ei sunt speriaţi să facă acest lucru şi se pot retrage în ei înşişi. ei ordonează lumea în modul în care doresc şi sunt mult mai dispuşi să coopereze la instrucţiunile viitoare. " 4) Terapeutul selectează lucrurile specifice din desen şi-l ghidează pe copil să se identifice cu ele. să folosească pronumele personal "Eu". care este rolul tău etc. 2) Copilul poate realiza o poveste plecând de la desen. terapeutul ajutându-l pe copil "s ă se recunoască" ca fiind exprimat prin desen sau prin părţi din desen. Urmează apoi munca de identificare. Am linii roşii peste tot şi un lnic pătrat în interiorul meu. 6) Se încurajează copilul să dea atenţie culorilor. Ce-ţi transmit culorile strălucitoare? Dar cele Întunecate?" Toate aceste modalităţi de lucru terapeutic conduc spre revelarea sinelui copilului şi spre autoexprimare. Copiii nu-şi recunosc Întotdeauna problemele. " Pentru a ajuta procesul i se pot pune copilului întrebări ajutătoare: "Ce faci tu? ". terapeutul poate ghida procesul terapeutic pe mai multe căi. care 247 combină tehnica . poate descrie desenul în propriul său mod. De exemplu: "Gândeşte-te asupra culori/ar pe care le-ai folosit. 1) [JOCUl "Desellulunei povestiri" Este o tehnică creată de Steward Gabel. Ei exprimă astfel că au nevoie de mai mult timp până să se simtă în siguranţă.e) lDesellullibed Desenul liber este cerut de obicei la începutul terapiei. "Ai făcut vreodată acest lucru? ". să se autodezvăluie. "Ce ai Închis tu? ". Se folosesc întrebări de tipul: "Tu te-ai simţit vreodată aşa? ". În această manieră . Copiii doresc mai curând să deseneze sau să picteze ceea ce vor ei decât să li se spună ce să facă. Această exprimare de sine şi această libetiate a gândirii şi acţiunii sunt de altfel primul ţel al intervenţiei terapeutice. De exemplu: 1) Copilul este încurajat să~şi verbalizeze gândurile şi sentimentele pe care le-a trăit în timpul desenării. ei exprimă o patie din propria personalitate. De exemplu: "Fii micul pătrat şi descrie-te cum arâţi. De exemplu: "Eu sunt acest desen . 3) 1 se cere copilului să descrie desenul ca şi când el ar fi desenul. "Se potriveşte asta cu viaţa ta în vreun fel?". După ce copilul şi. îşi eliberează propriile lor sentimente şi atitudini care ar fi putut să fie inhibate şi ascunse. prefăcându-se că nu aud întrebările terapeutului.a terminat desenul. Când copiii desenează liber şi fără nicio indicaţie.

în consecinţă. Acum este recomandat să i se sugereze copilului să creeze alte finaluri povestirii . este examinarea ei din toate unghiurile. Acest proces alternativ conduce la o interacţiune strânsă înh'e terapeut şi copil. Când o serie de desene cu o poveste acompaniatoare a fost completată. copilul. copilul este rugat să traseze primul linia pe foaia de hâliie. găsind formele ce sugerează un desen cu sens. terapeutul îl face pe copil conştient de noi alternative de a simţi şi a acţiona. de soluţii mai adaptative la probleme sale. Exerciţiul corporal are ca efect eliberarea copilului de inhibiţii şi. devin o poveste mai completă. eventual. finaluri care ar putea fi mai satisfăcătoare. În acest joc interacţional terapeutul desenează primul o simplă linie pe hâliie şi-l direcţionează pe copil să traseze alte linii pentru a realiza un desen. 248 . coerentă. Produsul final seamănă foarte puţin cu liniile originale de pe foaia de hâliie. În acest mod. dar furnizează şi un bogat material diagnostic şi conduce la o mai bună conştiinţă de sine a copilului. După ce termină. g) lMâzgăleal~ Tehnica mâzgălelii . Terapeutlll încorporează apoi acestă linie într-un desen care este o urmare a desenului copilului şi apare astfel realizată o secvenţă de desene care. Desenul este apoi completat utilizând acele linii care se potrivesc cu imaginea mentală şi conduc la altele. Copiii povestesc despre formele lor sau îşi imaginează că devin aceste fornle şi se exprimă în acest fel pe ei înşişi. descrisă de Florance Cane (1951). după ce a fost experimentată o libeliate a mişcărilor. Apoi . după ce mâzgăleala e completată pe foaie. cu ochii închişi .Squiggly a lui Winnicott (unde copilul şi terapeutul desenează altemativ fonne şi se Întorc la ele acordându-le o semnificaţie terapeutică) şi "Tehnica povestirii mutuale" a lui Richard Gardner. devenind mai spontani şi mai creati vi. în timp ce alţii vor contura şi vor colora o singură pictură largă. transferă aceasta într-wl desen pe o foaie de hârtie (mâzgăleaIă). Următorul pas. desenele pot fi revăzute pentru a se accentua morala sau lecţia care poate fi învăţată de aici. După această fază iniţială. copilul este întrebat: "Ce este acesta?" sau "Ce se petrece aici?" şi se poate porni astfel o discuţie mai îndelungată. Unii copii pot găsi mai mult de un desen. se manifestă o mai mi că constrângere in realizarea mâzgălelii pe foaia de hârtie. este o metodă neameninţătoare de"a-i ajuta pe copii să exprime acele părţi din ei înşişi pe care nu le-ar împărtăşi cu uşurinţă. Procedura originală cere mai întâi copilului să-şi utilizeze întregul corp pentru a face un desen în aer cu mişcări largi şi ritmice.

Vaporaşul a câştigat lupta! Ce experienţe reale de viaţă ai avut tu. se numeşte "Lupta". Analiza unei fantezii este o problemă fOalie controversată. auto interpretări şi exprimări ale sentimentelor legate de propriile desene. obiectiv.Jncearcă să-ţi imaginezi că tu eşti unicul vapor şi explică ceea ce simţi. în timp ce copilul desenează. În psihoterapia copilului abundă ideile despre fantezie. înainte de a încerca orice interpretare. • Alte mijloace expresive În psihoterapia copilului Il. Ce simţi tu faţă de furtună? 249 . descris după Violet Oaklander (1988. COplll le se confmntă cu ele şi învaţă să le controleze. Este dezirabil ca. Se pare însă că pot avea loc schimbări semnificative fără producerea vreunui insight. Este mai bine ca terapeutul să rămână un observator pasiv. Copilul îşi imaginează cu ochii deschişi că este un mic vapor în timpul unei fmiuni putemice. Vântul este puternic şi încearcă să scufunde vaporul. Câştigarea unui mai bW1 control emoţional conduce la dobândirea unui mai bun sens al identităţii personale. Valurile ÎI izbesc cu putere. p.fie asemănătoare cu situaţia dintre vântul muribund şi vaporaşul Învingător? Imaginează-ţi că tu eşti micul vaporaş care tocmai a Învins furtuna. Observarea procesului desenării este un aspect cmcial al folosirii artei ca instrument terapeutic. . Odată cu lansarea ideii stimulării emisferei drepte şi a interesului pentru educaţia umanistă s-a produs o proliferare a căI1ilor care tratează astfel de subiecte. care să. Descriem în continuare câteva astfel de exerciţii de fantazare: Un fmmos exerciţiu de fantazare. terapeutul să obţină de la copii cât mai multe infOlmaţii. 16). exteriorizează. Vorbeşte-Ini despre modul cum diferite păr{i ale corpului tău trebuie să lupte cu furtuna. Cum îţi comunică diferite părţi ale cmpului tău dacă vei ieşi Învingător sau Învins din furtună? Pe neaşteptate vântul a atacat pentru ultima oară micul vapor şi apoi moare. Falltezh~ Tehnicile fanteziei presupun folosirea întregului potenţial imagistic şi ele pot fi Îmbinate sau nu cu desenul şi mişcarea fizică.It) !Desenarea sentimente/Oll Prin reprezentarea grafică a unora elin sentimentele lor.

1986. Întoarce obiectul şi priveşte-l din diverse părţi şi unghiuri.Jnchide ochii şi intră În spaţiul tău interior. cu ochii închişi. Cei care sunt nesiguri şi fricoşi pot simţi un sentiment al controlului şi stăpânirii de sine prin intermediul lutului. ACll711 eu doresc să faci ceva cu lutul. Sali poate că tu vrei ca el să urmeze drumul fău . deschide uşa şi vezi ce se poate Întâmpla. Un alt exerciţiu care pune în evidenţă strategiile copilului de a face faţă obstacolelor este "fantezia zidului" (Iolanda Mitrofan . Degetele tale Încep să se mişte. " Acest gen de fantezii pot fi continuate cu dialog gestaltist. Apoi să vorbească despre animalul respectiv şi să povestească o istorioară despre el.R. astfel încât copilul să poată deveni conştient de trăirile sale. 69): ." hnaginează-ţi că eşti să Din această situaţie imaginară se desprind informaţii valoroase despre locul copilului în lumea sa şi despre modul cum face el faţă forţelor exterioare . Li se poate cere copiilor să-şi imagineze că sunt animale şi să scoată sunete ca acestea. Mergi. cât şi tactile. putând fi utilizat cu succes şi de cei care au mari dificultăţi în exprimarea sentiment~lor. Crowley. Ce simţi tufaţă de el? Acum fă lin desen despre tine însuţi ca vaporaş Într-o jitrtună. p. plastilina. o figură.J. J. Peştera are o uşă mare în spatele căreia se află ceva care vrea să iasă. Mills. El pare să spargă adesea blocajele copilului.marea jitrtună care tocmai nu a reuşiI scufunde vaporaşul. Observă dacă lutul pare să dorească să urmeze propriul săli drum. 1995. Lutul oferă atât experienţe kinestezice. fiecare cu diferite. Realizează o formă. Copiii supăraţi pot exprima supărarea lor în lut în diverse fonne. ~. . Lasă-te să fii swprins de ceea ce se întâmplă. p. Flexibilitatea şi maleabilitatea lutului se potrivesc unei varietăţi de nevoi. Modelaju4 Materialele pentru modelaj pot fi lutul. Vei avea doar câteva min1lte pentru a face asta. Acum fii această bucată de lut. aluatul. Simte lutul Cll ambele mâini pentru câteva minute. Când ai terminat. Copilul agresiv poate utiliza lutul pentru a-l lovi şi sfărâma. 47): "Imaginează-ţi că mergi pe un drulJ7 şi pe neaşteptate îţi apare În faţă lin zid.Jmaginează-ţi că te afli în faţa unei peşteri. deschide ochii şi priveşte la ceea ce ai realizat. Tu eşti lutul!" calităţi 250 . Respiră de dOllă ori profill1d. În fantezia "Peştera" apar temerile şi conflictele ascunse ale copilului. 1997. Ce faci tu în această situaţie? Clim Îţ i apare zidul? Ce simţi faţă de el? ". Un astfel de exerciţiu cu lutul este um1ătorui (C.

îi pot da un titlu sau pot povesti despre procesul de realizare a colajului. limitele sale acţionând ca factor de reglare şi de protecţie pentru imaginaţia celui care se joacă . Se utilizează cu succes pozele decupate din reviste sau cărţi . jucându-se acolo ca o dramă. Descriem în continuare cum apare jocul cu nisip în viziunea Dorei Kalff. Limita de timp este de trei minute pentru fiecare temă şi s-a constatat că aceasta elimină perfecţionismul şi adesea conduce la rezultate mult mai interesante decât timpul îndelungat. ColajuA Colajul este realizat prin lipirea sau ataşarea de materiale de o mare varietate pc hârtie sau pânză . Pot fi utili:z:ate în colaj: hârtie de toate tipurile. În acest ultim caz. ~. fire de lână. sllnilar cu pictura şi jocul cu nisip. Acest joc al imaginaţiei dinamizează inconştientul ş i acţionează astfel asupra psihicului copilului. Un colaj poate fi realizat în multe fehlli. celofan. macaroane. ceva ce i-ar plăcea să existe sau să modeleze din lut: familia sa sau problema sa sau o imagine simbolică despre el însuşi sau i se poate cere să facă o poveste. un animal. coji. cartoane de ouă . capace de sticlă. Jocul cu nisipl Este o tehnică terapeutică de sorginte jungiană şi simbolul joacă un rol important. O problemă inconştientă se exprimă în cutia de nisip. cu ochii închişi . copilului i se spune să realizeze. În activitatea sa terapeutică cu copiii şi adolescenţii Dora Kalff a descoperit analogii între copilărie şi dinamismul integrării personalităţii descris de Jung ca principiul totalităţii. Ea utilizează o cutie de nisip (57x72x7 cm). copiii pot lucra pe o singură bucată de lut sau pe propria lor bucată. lucruri moi şi aspre. Modelajul poate fi realizat de un singm copil sau în grup. asamblând apoi obiectele realizate. . Conflictul este transpus din viaţa internă a copilului în viaţa externă şi devine vizibil pentru terapeut. Copiii pot povesti despre colajul în sine. seminţe de toate felurile etc. 251 W. sau ceva dintr-un vis. frunze. poleială. real e sau imaginare. variate texturi.În alte exerciţii cu lUhll. ele reproducând cam tot ce se poate să existe în jurul copilului. Colajul ajută la eliberarea imaginaţiei şi poate fi utilizat ca exprimare senzorială şi emoţională. un peşte . Jucăriile sunt de o mare diversitate. o scenă cu lutul său. o pasăre. Jocul in nisip al unui copil poate fi interpretat ca o reprezentare tridimensională a unei sihlaţii psihice. nasturi. fotografiile.

Copilul trebuie ajutat să devină conştient de multitudinea de opţiuni care sunt disponibile să le înlocuiască pe cele înguste. Richard Gardner a creat "tehnica mufuală a realizării de (apud. Problema principală a terapeutului de copii ar fi să utilizeze insighturile sale terapeutice. deschiderea către fanteziile interioare sau utilizarea mijloacelor video sau audio. Se consideră că poveştile copilului sunt mai uşor de analizat decât visurile. el conţine. atmosferă şi soluţii iniţiale ca şi în povestirea copilului. Terapeutul trebuie să deschidă noi căi neluate în considerare în schema de gândire a copilului. înlăuntrul simbolului ţelul de atins: realizarea Sinelui. Graţie exteriorizării sale prin joc. testele proiective. Crearea de poveştA Crearea poveştilor este o practjcă de primă importanţă în psihoterapia copilului. 252 poveşti" . alese de el. la reacţiile emoJionale ale copilului atunci când spune povestirea. 211). Dora Kalff consideră că. primul joc lămureşte deja situaţia. problema internă a devenit vizibilă şi evoluţia psihică face un pas înainte. Pe de altă parte. Se încearcă astfel să i se ofere copilului mai multe altemative. Utilizarea lor în terapie implică: realizarea poveştilor de către terapeut şi povestirea lor copiilor. Din poveştile pe care le realizează copilul. Oancea. jocurile sunt explicate copilului prin raportarea la situaţii cotidiene de viaţă. Dr. detelmină figura sau figurile care-l reprezintă pe copil sau care corespund persoanelor semnificative din mediul său. realizarea poveştilor de către copii . El cere mai întâi copilului să povestească o istorioară şi este atent la atmosfera şi cadrul povestilii. asociaţiile libere şi alte producţii ale adultului. După aceea sunt eliberate energii noi pentru a duce la dezvoltarea sigură a Eului. p. terapeutul este capabil să faciliteze insight-uri asupra conflictelor. Fiecare poveste se termină cu o lecţie sau o morală delivată din situaţia poveştii. dar oferă o rezolvare mai potrivită la cele mai impoltante conflicte. marionetele. a microfonului de jucărie sau a unui set TV imaginar. structurile jocului şi detaliile sale fumizează terapeutului liniile directoare pentru tratament. autodistructive. în termeni uşor de înţeles. frustrări lor sau mecanismelor de apărare ale copilului. 15. în unele cazuri. 1989. jocul cu nisip).Terapeutul interpretează pentru el însuşi simbolurile apărute în seria de jocuri cu nisip şi. utilizarea unor lucruri care să stimuleze poveştile (cum ar fi picturile. Apoi Gardner spune propria sa poveste pomind de la aceleaşi personaje. adesea. desenatul.

f0l1a fizică. drumul eroului mitologic. Ch. sfârşind prin obţinerea victoriei. Vandenplas-Holper (1993) evaluează calităţile poveştilor pentru copii în vederea stimulării socio-emoţionale. 253 .basmele şi legendele oferă un material foatie blU1 de lucru cu copiii. Modul de folosire a poveştii ar fi unnătorul: copilului cu o anume tulburare socioemoţională i se citeşte o poveste ce abordează o temă care să-I ajute să iasă din situaţia sa. şi valoarea educativă a poveştilor. De exemplu. ci prin spectacolul "aspectelor tangibile ale binelui şi răului". Copilul are nevoie "d~ ceva" care să-I facă să vadă toate avantajele unui comportament confom1 cu morala. singurătate. dar că în loc de a se ascunde. "Psihoanaliza poveştilor cu zâne". nu prin intem1ediul preceptelor etice clasice. Se urmăreşte analiza poveştilor în funcţie de structura şi conţinutul lor. care capătă atunci pentru el toată semnificaţja lor. trebuie să vină de hac tuturor obstacolelor. basmul are o mare valoare ca expresie a unUl scenariu iniţiatic. semnificaţia . El poate să înveţe prin basme" că lupta contra gravelor dificultăţi din viaţă este inevitabilă şi face parte intrinsecă din existenţa umană. se caracterizează prin curaj şi nu are nevoie de ajutoare exterioare în atingerea scopului. Lucrul cu basmu4 Din perpectivă psihologică. Una dintre cele mai cunoscute este catiea lui B. Se aşteaptă ca micuţul să se identifice cu personajul plincipal din poveste şi să încerce să-I imite. înţelepciUl1ea. a modului în care poate folosi terapelltlll aceste poveşti pentru stimularea socioemoţională a copilului. Şi 16. Ele se referă la emoţiile lU1iversale de bază: dragoste. care. Au fost publicate nlU11eroase lucrări cu privire la structura. generaţie după generaţie. unui copil care este fricos şi nu are încredere în forţele proprii i se splU1e o poveste în care eroul este învingător. 1976. ură. fără a conştientiza. a valorilor pe care acestea le vehiculează şi cu care lectorul sau auditoriul sunt confruntaţi în final. Tărâmul basmelor îi dezvoltă copilului capacitatea de a-şi construi şi verbaliza trăirile şi proiecţiile. Autorul este de părere că basmele se adresează "Eu-lui fraged " al copilului şi favorizează dezvoltarea sa. cit. este supus lU1ui nU111ăr de încercări care-i verifică vitejia. tăria de caracter. înainte de a intra în rândul oamenilor maturi. Copiii. 24). refac. nici etic. p. Betelheim (1976). fIiCă. sentimente de izolare şi de a fi fără valoare. furie . fără să-I primejduiască nici afectiv. în vederea desprinderii problemelor pe care le abordează personajele prezente în poveste.. eliberând totodată presiunile inconştiente şi preconştiente. "(op. el trebuie să înfi-unte în mod ferm încercările neaşteptate şi adesea injuste.

Am folosit basmul popular "Prâslea cel Voinic şi merele de aur". copilul în universul său infantil şi. 1997. religios sau politic. cu care i-am familiarizat în prealabil pe copii. iar adulţilor să li se transmită noţiuni religioase. ci şi la nivelul inconştientului colectiv . reprezentările hipocondriace sau perversităţile intelectuale care se pot manifesta social. el Îşi popu l ează treptat universul cu aliaţi puternici şi duşmani diabolici. educarea manierelor de a face faţă crizelor sau sihJaţiilor stresante. stabilind relaţii reciproce senmificative. Structura basmului nu numai că o preia pe cea a riturilor de iniţiere. de încercări grele şi deziluzii. se consideră că se stimulează înţelegerea de sine şi a celorlalţi. c. p. ci. cit.G. în situaţia de a rezolva imaginativ două sihwţii problematice din viaţa lor reală. op. repetă structura experienţelor infantile. 254 . 177. Basmul stimulează descentrarea copilului. idiosincraziile. Jung a explicitat această influenţă prin funcţia terapeutică a simbolurilor arhetipale. . care-l face să se pună în locul alhlia şi să regăsească în altul ceva din el însuşi. adesea considerabilă. Basmul nu acţionează doar la nivelul conştienhdui sau al inconştientului personal. Toate acestea sunt sinlboluri instrumentale cu ajutorul cărora conţinlllllrile inconştientului sunt preluate de conştient p entru afi intelpretate şi integrate. Elena Otilia Vladislav. " ("În lumea arhetipurilor". Ei au fost puşi. p. Într-un fel. Iolanda Mitrofan.Iată de ce este deosebit de important să li se povestească copiilor basme. În aparenţă lipsite de telnei. apelând la ajutorul personajelor şi obiectelor miraculoase din basm. Am aplicat această tehnică În mod experimental pe 36 de copii cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani . p. am elaborat o tehnică imaginativă în care copilul realizează o interferenţă între ~ lumea sa reală şi lumea fantastică a basmului. Alt aspect este acela al rezolvării problemelor copilului . 128). se Îndreaptă spre conţinuturi neînsemnate şi le ridică Însemnătatea până la nivele patologice. precum şi ideile tensionale. În lipsa lor. Prin intermediul basmelor. care au rolul de a direcţiona energia arhetipurilor din inconştient în conştient. în acelaşi timp.Putându-se identifica pe plan imaginar cu eroul basmului. cit. . 1994. care este o succesiune de misiuni şi dueluri. creându-i jocul de perspectivă .. energia arhetipurilor. Astfel. Iată câteva detalieri privind modul de lucru şi rezultatele experimentului (v. 184). individual . rămâne Fiind interesată de influenţa pe care o are basmul asupra copilului. . legende. se vede în lumina basmului ca şi cum ar fi crescut brusc şi ar fi învingător. Astfel se nasc fobiile. idem op. 2001 .

Alţi copii intră în lumea basmului aduşi de Zmeu. "Mă duc cu Zmeul În poveste. Astfel. dacă (iai imaginat. Închipuie-ţi că poate să vinâ oricare dintre personajele din basmul nostru să te ajute să nu-ţi mai fie frică sau urât.R. " 255 . "ClI ce obiect fermecat ar veni personajul tău? ". te rog. " Ce ar face cu el? " A doua situaţie : . se identifică cu Împăratul: "Prâslea şi fraţii lui să-mi păzească pomul cu merele de aur. ochii şi imaginează-ţi că eşti singur noaptea. " 1 se citeşte lista eu personajele din basm. acum. acum. "Acesta ce ar face pentru tine? ". Mă pun pe spinarea lui şi mă duc la palatul lui " (B. Să-mi aducă merele de allr. poţi să deschizi ochii şi să-mi spui ce personaj ai vrea să vil/ă În ajutorul tău." Fetiţele se identifică cel mai des cu fetele de Împărat: "Fratele cel mij"lociu să mă ia de nevastă şi să trăim Într-un palat. Închipuie-ţi că lInul sali mai multe personaje din basmul nostru pot să vină şi să te ajute să scapi de pedeapsă.).Prima situaţie: . "Ce arface el pentru tine? ". În Întuneric. ochii şi imaginează-ţi că ai făclIt o năzdrăvănie şi eşti gata-gata să fi pedepsit (acasă sau la grădiniţă) . se intervine cu întrebări care să-I stimuleze să facă asociaţii: "Ce personaj vrei sâ vină În ajutorul tău? ". băieţelul B. " (CA. Prin analiza de conţinut a povestirilor născocite de copii s-au desprins trei maniere prin care aceştia. Unii copii se identifică cu diferite personaje ş i dau răspunsuri corespunzătoare. dacâ {iai imaginat. 1 se citeşte lista cu obiectele miraculoase din basm. Zmeii şi Zgripţuroaica sunt făpturi fantastice ce fac legătura între "tărâmul nostru" şi "tărâmul celălalt".Închide. investigarea se derulează identic cu cea din prima situaţie. se raportează la conţinutul basmeloL Le vom expune în continuare. " Pe măsură ce copilul îşi derulează povestirea. 1) Transpunerea în lumea imaginativă a basmului. " Foarte bine. "Să vină Zmeul. se identifică cu Prâslea şi ar vrea ca Împăratul să-I ia cu el la palat şi să-I lase să-i păzească merele.). te rog. poţi să deschizi ochii şi să-mi spui ce personaj ai vrea să vină În ajutorul tău să nu-ţi mai fie frică . " (IL) . însoţindu-I e cu exemple din protocoalele experimentale. Prâslea să mă ajute să nu-mi fure nimeni merele.R. Numa i că acum se Întâmplă un lucru neobişnuit. " În continuare. aflaţi în situaţii problematice..Jnchide. "A r putea el singur să te ajute sau ar veni şi alt personaj?"'. "Ce s-ar Întâmpla dacă ar veni cu acest obiect? ". "Zmeii vor să mă ia de nevastă. P.. " 1 se citeşte lista de personaje pentru a i le reaminti. dar Prâslea mă salvează. de Zgripţuroaică sau de Împărat..C. Probabil din această cauză sunt aleşi de copii drept vehicule capabile să îi ducă în lumea imaginară a basmului. " Foarte bine.

două situaţii: 3) În povestirile copiilor apar dorinţele.» . Exemple în care se observă rolul compensator al imaginaţiei: "Să-nli aducă Prâslea jucării." (S.N).). fi'ustrările lor ascunse.Doamna nu ştie asta. e frumos. că n-am văzut niciodată.). " (VN) . " (NI. " (I. "Împăratul mă pedepseşte pentru că am înjurat. fat ce-i trebuie. pentru că este un băieţel cuminte. dar nu stă cu mine în casă.(VM) . " Fratele cel mare să nu mai trimită copiii după bere. sentimentele.D.).) . "Personajele nu au pe unde să vină pentru că am lacăt la uşă. 2) Transpunerea personajelor din basm în viaţa reală.). să aibă grijă de mine. să nu mai dea cu palma în mine.) . "Prâslea să mă ducă la mare. Împăratul mă duce la el la palat să văd capete de animale sau de Zmei puse pe perete.'prâslea şi Zgripţuroaica sună la uşă.). Când văd că mama mă Îmbracă În pantaloni nU-lni place. " (S. În ambele cazuri apar dorinţele fetelor de a trăi în familii nedezbinate. Răspunsurile din prima situaţie probl ematică mi-au permis să observ care sunt sentimentele copiilor atunci când sunt pedepsiţi: "Când vrea I71wna să­ mi dea o palmă sau să-mi facă ceva.ine când sunt singură. " (NI. Interesante sunt răspunsurile a două fetiţe în cazul cărora părinţii sunt divorţaţi şi ele locuiesc doar cu mamele şi bunicii: "Prâslea să lnă păzească. Se observă cum tatăl este proiectat în Prâslea. " (I. "Împăratul mă duce la el la palat. mă Învaţă să fac karate. Astfel.L. " (VM) . S-au constatat una în care copiii proiectează în personajele din basm persoane din viaţa lor reală (educatoare.)." (I. Puii de Zgripţuroaică să măfacă să a111 o rochie." (MM).A. Zmeii şi Balaurul îl omoară pe tăticu' şi eu plec cu ei în poveste. " Zgripţuroaica să zboare cu mine până la palatul lui Prâslea şi să vină înapoi acasă la mine. Exemple pentru prima situaţie: "Zmeul mă pedepseşte. " (B.I. păpuşi. " (CR. Tatăl meu e gras şi e puternic şi stă cu l1.. Exemple pentru a doua situaţie: . "Îmi imaginez că Fata cea Mare şi Fata cea Jvlică de Împărat sunt mama şi sora mea. C). "Tăticul mă bate În fiecare zi când spun o prostie. mănâncă mâncarea din frigider). Acolo e bine. Mă uit pe vizor Întâi.i fie milă de mine. Unii cred că Zmeii 256 . " (s. În povestirile copiilor apar idei interesante asupra personajelor mitice. Zmeul are şi rol pozitiv şi rol negativ. haine. " (CA. nepedepsită pe apă. că Îmi place. dau telefon. "Nu pot să-i dau telefon lui Prâslea pentru că el nu are telefon.L. Mi-aş imagina că Fiul cel Mare este tatăl meu şi Prâslea e fratele meu.). " Prâslea să-i spună Doamnei educatoare: «Să nu-l mai pedepsiţi pe D. Prâslea să o facă să.). că dacă ar fi cineva şi n1-ar filra. " (VL. părinţi) şi cealaltă în care personaj ele se poartă ca nişte persoane reale (sună la uşă. Să se ducă el să ia bere.

" În metafora literară. El ar veni cu mărul de aur şi m-ar transforma În Zmeu. OIicât de străină sau îndepărtată ar fi experienţa descrisă. O. dar răi la suf7et. 257 .. în stare să sesizeze atât latura pozitivă. Eu aş face . acasă şi /7. Şt i u că oamenii sunt buni.i bat pe oamenii buni.c. 1976): "Noi trebllie să .). b) la nivel inconştient ele funcţionează ca resurse şi puteri interioare alese de copil să-i vină în ajutor. au două niveluri de înţelegere: a) la nivel conştient sunt prieteni care îi ajută pe copii să depăşească s i tuaţia grea în care se află. E bun .fIm capabili să experimentăm o sincronie imediată În tre o metaforă şi referentul său. 2) Ca mijloc de stimulare a creativităţii (demonstrat statistic). a tipurilor de relaţii părinţi-copii. creativitatea fiind un garant al sănătăţii psihice. "ZmeU erau răi. " (B. dacă sunt Zmeu. " Reiese de aici că Zmeul face rău din ignoranţă. " (I1. dar pe ei îi ajută: "Zmeul cel Mic Îi spune lui Prâslea ce 0/7/ făcut el Îmi spune să fiu cuminte. pentru că mie mi se pare că sunt răi . dar mă ajută. se lansează ul1nătoarea ipoteză: cu cât este lăsat copilul mai liber să-şi imagineze. dar pe mine mă ajută.. 3) Ca tehnică psihoterapeutică ce se poate înscrie în rândul celorlalte tipuri de terapie prin metaforă la copii . corespondenţa dintre metaforă şi "referentul" său trebuie să fie suficient de strânsă ca să evoce simţul unei familiarităţi imagistice: cititorul trebuie să fie condus în interiorul unei bogăţii a imaginii. Cred că Zmeul ar fi ca un iepuraş. "Zmeul e rău.). cu cât îi va fi mai Încurajată creativitatea. Metafora terapeuticâ! a. privite ca metafore.: " Zmeul e rău. Zmeu! e rău. nu e aşa de bun. Însă cel mai expresiv răspuns a fost dat de fetiţa C. mi se pare că sun! răi. dar şijru711oşi. Alţii admit că Zmeii sunt şi buni şi răi: "bneul cel Mic şi Zgripţuroaica mă apără. cât şi cea terapeutică îl au în comun este corespondenţa (Jaynes. Când vine un hoţ să­ I Împungă cu coarnele.A. Poveştile metaforice Un element pe care atât metafora literară .). e şi bun şi rău. EI este rău pentru că eu i se pare că oamenii sunt răi. În urma analizei rezultatelor experimentului se cons ideră că această tehnică imaginativă poate fi utilizată în mai multe moduri: l) Ca mijloc de diagnosticare a personalităţii şi vieţii socio-emoţionale a copiilor. ca nişte oameni. dar pe mine mă apără. Remarcând că aceşti copii au scoruri mari la originalitate.).R.. Personajele şi obiectele miraculoase din basm. copii-educatoare. " (S.. " (D . dar mie. cât şi cea negativă a arhetipurilor.sunt răi. jucând rolul unei tehnici proiective. cu atât va fi el mai receptiv la sensul ascuns al simbolurilor arhetipale. să. mai face năzdrăvănii.

ruşinat sau rezistent. reinterpretarea. este necesar să se creeze ceea ce Rossi numea "porţiune de realitate fenmnenologică". sentimentul de izolare al copilului din jurul problemei sale ("Nimeni nu are problenza . Stabilesc o temă globală a conflictului metaforic in relaţie cu protagonistul. ţintele metaforei terapeutice sunt modificarea.nea") este înlocuit cu un sentiment al împărţirii experienţei ("Ei au o problernă ca a mea "). Povestea. Dezvoltă un nou sentiment al identificării cu protagonishll ca rezultat al victorioaselor sale "călătorii eroice". 2. evenimentele. şi suficient de indirect ca să nu se simtă stânjenit. Într-un mod sau alhll. Personifică procese incollştiente în forma eroilor sau salvatorilor (reprezentând abilităţile şi resursele protagonishllui) ŞI ticăloşii sau obstrucţionări (reprezentând fricile şi credinţele negative ale protagonistului) . in care lumea creată prin metafora terapeutică este experimentată de către copil. Ei consideră că basmele sunt un exemplu excelent despre cum metafora poate fi utilizată atât literar. terapeut şi poveste. Întrebându-se cum poate crea cineva părţi de realitate fenomenologică prin care metafora terapeutică obţine aceste efecte. cât şi terapeutic. 4. Totuşi. conectarea dintre problema metaforică şi problema copilului rămâne insuficient conştientizată. Odată identificarea stabilită între copil şi poveste. 1978). Crowley (1986) au pornit de la stuctierea componentelor basmelor. 3. în care protagonishll este victorios . remanierea. personajele. cât şi familiaritatea raţională bazată pe o înţelegere a experienţei personale. Aceasta creează trei căi de relaţionare empatică între copil. aceasta ' reprezentând fineţe a metaforei terapeutice. În metafora terapeutică aceasta este facilitată prin reprezentarea problemei copilului suficient de exact. Copilul trebuie să creeze o punte de conectare personală între sine şi evenimentele din poveste. 258 . multe basme clasice: 1. Acesta este sentimentul identificării care conţine puterea transformatoare a metaforei (Gordon. Personifică sih1aţiile de învăţare paralele. locurile trebuie să vorbească despre viaţa obişnuită a celor ce o ascultă şi ea trebuie să aibă un limbaj care să fie familiar. în care protagonisrul îşi învinge sau îşi rezolvă problemele. care îi dă posibil itatea copilului să se identifice cu personajele şi evenimentele descrise. J. Prezintă o criză metaforică în interiorul unui context de rezolvare ine vitabilă . Pentru a funcţiona în sens terapeutic. Metafora terapeutică trebuie să evoce atât familiaritatea imagistică a metaforei literare. astfel încât el să nu se simtă singur. 5.În timp ce descrierea este funcţia principală a metaforei literare. Mills şi R.

ea este atât multisenzorială. Metafora artis tică O altă aplicare a metaforei terapeutice ce se alăhlră utilizării poveştilor metaforice. 1986. (op . 74) a fost creată pentru a-i ajuta pe copii să facă faţă durerii fizice. filmele. ci mai degrabă să o controleze. Deoarece metafora arti stică implică utilizarea obiectelor în spaţiu. cât şi metafora artistică se focalizează în special pe integrarea funcţionării creierului drept şi stâng pe nivele in conştiente prin abordări multisenzoriale. Metafora artistică utilizează strategii de desenare. . 1. b. Ea presupune trei paşi simpli în care copilul este pus să deseneze: 259 . animalele. personajele din desene animate. în acelaşi timp.6. activităţi şi evenimente familiare copilului. Aceste asociaţii placute pot funcţiona ca "bilet de intrare" în lumea resurselor interne ale copilului.. p . tovarăşii de joacă. cât ş i tridimensională. Metafora "Cunl săfacifaţă mai bine suferinţei" (1986.Metafore terapeutice pentru copii şi copilul interior" (1986). O altă sursă bogată de creare a metaforelor este experienţa din viaţa reală . ele ajută fOlmarea "structurii cadru" (Brink. evenimentele. mintea inconştientă poate exprima şi rezolva problema copilului pe calea reprezentărilor conştiente. amintirile care au avut efect benefic. o constituie metafora miistică . Scopul său este de a furniza un instrument aliistic prin care: 1) senzaţiile dureroase pot fi obiectivate şi 2) în acelaşi timp se poate avea acces la resursele interioare. O să ne referim în continuare la două dintre metaforele artistice descrise de 1. . fizici. Culminează cu o sărbătoare în care este recunoscută vitejia protagonistului. dând o altă dimensiune experienţe i terapeutice. Crowley în cmiea lor . Atât metafora povestirii. 65) Metaforele terapeutice pot fi create prin diverse strategii: prelu3nd teme din poveştile populare sau cele S. De asemenea. jocuri din carton create de către copil. cit. integrând sistemele senzoriale şi evocând schimbarea inconştientă. Mills şi R. nu este utilizată să mascheze durerea. folosind poveşti originale bazate pe motive din basme şi poveşti originale bazate pe propria imaginaţie a copilului şi a terapeutului. Terapeutul soli cită şi utilizează experienţe pozitive ale cop ilului hobby-urile sale. utilizând scene. să o slăbească şi ajută copilul să se disocieze de ea.F. Aceasta ajută mesajul terapeutic să se exprime în termeni tangibili. p . 1982) a metaforei. Această tehnică . folosită ca adjuvant în demersul diagnosticului şi tratamentului medical. Se transmit astfel într-o expresie exterioară sentimentele şi senzaţi i l e interioare şi.

conflictele copiilor. Toată atenţia copilului este în mod obişnuit centrată pe sentimentul de a fi bolnav. 2. "Terapia prin desen animat" poate fi utilizată în conjuncţie cu orice altă intervenţie terapeutică. Prin a-i cere copilului să deseneze cum arată o stare de "mai bine" terapeuhll sugerează că "mai bine" există. utilizând propriul său "medic inconştient". personajul favorit din desenele animate poate fi încorporat Întro povestire metaforică. care-l ajută pe copil să se deconecteze de la simţul durerii. anxietăţile . Rolul încercării de a aduce o imagine vizuală a durerii activează "nivelul secund al conştiinţei" (Rossi. transpus într-o marionetă în . ele îl pot ajuta pe copil să se disocieze de durere prin transformarea ei Într-o imagine pe hârtie. Începe acum să construiasc un "pod" metaforic de la disconfort la confort. Al treilea scop al desenării este de a ajuta să se manifeste sistemul senzorial care este nefolosit de către copil. Copilul bolnav este blocat pe un dureros canal kinestezic. care descrie în mod simbolic abi l ităţile şi resursele copilului pentru a-l achlaliza.1) cum apare durerea chiar acum. Ei pornesc de la ideea că personajele din desenele animate şi aventurile lor sunt ipso iaeto simboluri pute111ice pentlU mulţi copii şi de aceea ele pot fi utilizate cu uşurinţă ca alternativă metaforică pentlU luclUl cu fricile. Mills şi R. desenat sau decupat ca scop sau ajutor în "jocul panoului resurselor". 3) cine poate să ajute primul desen să se transforme în al doilea desen. CrowIey. "Terapia prin desen animat" este o altă telmică metaforică utilizată de J. 260 . Acesta este un pas important în a ajuta copilul să câştige un simţ al controlului durerii. Când copilul înţelege şi începe să deseneze. Acest pod este produs în interiorul celui de al doilea desen şi apoi devine real şi concret în al treilea desen. Astfel. care este în relaţie cu sensul mişcării de la necunoscut la cunoscut. care difuzează atenţia şi furnizează o bogăţie de resurse preţioase . Desenarea modului cum arată durerea ajută să se activeze alte părţi ale creierului. Aceste desene servesc mai multor scopuri: În primul rând. acţiunea sa senmifică că "mai bine" este de asemenea o realitate potenţială. 2) cum apare starea de bine (lipsa durerii) . Al doilea scop este acela că redarea durerii într-o imagine tangibilă dă copilului un sens al cunoaşterii . Al patrulea scop al desenării este unul al puterii de implicare.j ocul magic al marionetelor" sau desenat ca pmte din "desenul resurselor interioare". 1972).

jn timp ce restul grupului priveşte. Apoi copilul vorbeşte prin "intermediul" marionetei despre sine. 261 . care spune în mod direct ceva ce lui îi vine greu să exprime. 1981) sau dau copilului suportul emoţional necesar în relaţia cu "teroarea" şcolii sau îl ajută să facă faţă coşmaruriloL La nivel inconştient. ajutoarele din desenele animate simbolizează forţele şi resmsele interioare. terapeutul. Marioneta implică detaşare şi copilul se simte în siguranţă să releve ceva din intimitatea sa în acest mod. Mariolletel~ Este mai uşor pentru copil să vorbească prin intermediul marionetei. Un alt exerciţiu de interacţiune este următorul: . cât şi în terapie. ceea ce explică atracţia copilului pentru un anume personaj . 1 se poate cere copilului să aleagă marioneta şi să fie vocea marionetei: "Spune de ce ai fost aleasă". p. Se constată cum copiii se exprimă mult mai uşor pnn intermediul marionetelor şi chiar comunică mai uşor cu marioneta aleasă de terapeut decât cu terapeutul însuşi (mai ales copiii mici). personajele din desenele animate pot deveni prieteni imaginari ce-l acompaniază pe copil în cabinetul doctorului (Gardner şi Ohness. Ca şi alte materiale altistice. copilul şi terapeutul sau doi copii aleg câte o marionetă şi acestea comunică nonverbal una cu alta. În terapie ele pot fi utilizate în diferite moduri: în exerciţii conduse de terapeut. Copilul alege una sau două marionete care-i amintesc de el sau de cineva pe care-l cunoaşte. un alt copil sau chiar grupul îi pot pune marionetei orice tip de întrebare. tehnica terapeutică ar putea decurge astfel: 1) Desenează Cun1 arată coşmarul! 2) Desenează ce personaj din desenele animate te-ar putea face să te simţi în sigmanţă! 3) Cum poate arăta starea ta de mai bine? impOltanţi 18. " Sau: " Un copil alege două marionete şi ele interacţionează nonverbal. apoi verbal. 1988.La nivel conştient. spontan în timpul terapiei sau în teatrul de marionete. Oaklander. în cazul unui copil cu coşmarmi. De exemplu. 105). În orice situaţie. marionete le servesc atât în scop diagnostic. Mai jos descriem câteva dintre acestea (Y. " Marionetele introduc alte marionete sau alţi copii. în timp ce restul gnlpului priveşte.

a unor figuri de bunici. un desen. dar ei le identifică cu uşurinţă cu variate "părţi" din ei . ei sunt capabili să-şi rezolve conflictele interioare mai bine. iar Erickson numeşte jocul "calea regală de înţelegere a eforturilor Ego-ului infantil la sinteză". KleiI1 pliveşte jocul ca un tip de reprezentare simbolică a fanteziei inconştientului şi-l interpretează ca atare. volumul atenţiei. un cuplu de fete. un tigru. în alegere pe o anume situaţie problematică în viaţa copilului sau poate realiza un spectacol vesel doar de dragul distracţiei. jocul este forma copilului de auto-terapie. prin care lucrează adesea asupra confuzii lor. Pot fi de ajutor adăugarea: unei păpuşi-doctor. prin jocul marionetelor. un bebeluş. organizarea cognitivă. cum se apropie de materiale. a unui lup. În terapie. abilităţile de rezolvare a problemelor. a unui şarpe. un spectacol cu marionete sau un joc dramatic improvizat. Poţi observa la copil când se joacă multe lucruri despre maturitatea . Copilul poate de asemenea să se joace evitând să-şi exprime sentimentele şi gândurile. orientarea în realitate. imaginaţia şi creativitatea sa. Terapia prin joc (ludoterapiaJI Jocul continuă să fie una din căile principale de lucru cu copiii în terapie. pe care le alege. pe care le respinge? Care este stilul său general de joacă? Este organizat sau dezorganizat? Care este pattern-ul său dejoc? Se 262 consideră . modurile de a intra în contact şi aşa mai depmie. Violet Oaklander ne împăliăşeşte în caliea sa "Gestaltterapia la copil şi adolescent" maniere le în care utilizează jocul în cadml terapiei (1988. un crococlil. o vrăjitoare. Psihanalista M. un cuplu de băieţi. Se folosesc o varietate de marionete: un bărbat. chiar că. o femeie. Waelder declară că jocul aduce copilului oportunitatea de a asimila treptat ceea ce în viaţa reală ar putea fi dificil să integreze.În teatml de marionete COplll povestesc istoria lor pnn intermediul marionetelor. un rege. un câine şi multe animale şi păpuşi. 60). anxi etăţi Ior şi conflictelor sale. inteligenţa. "Observ procesul copilului. a unui poliţist. Cum se joacă el. Uneori. să le echilibreze şi să integreze multe aspecte din ei înşişi. 19. Tema poate fi aleasă de către copil sau de către terapeut. p. jocul se poate realiza în acelaşi mod cum se utilizează o poveste. care se bazează. un diavol. Copiii nu numai că pun în acţiune situaţiile de viaţă prin intermediul diferitelor marionete. o scenă din jocul cu nisip. El ajută la realizarea raportului necesar dintre terapeut şi copil ş i poate fi un bun instmment diagnostic.

de a imita diferite animale etc. Îi poate spune: " Pari să [zi cam len!". coregraf. Se joacă el după an/lmite leme? Agresiune? ingrijorare? Există o seamă de accidente de maşini. maşinile în contact unele cu altele? Se privesc. "Nu te-am observat niciodată să le atingi ". a observat cum. anxietăţilor în mod deschis.Observ conţinutul jocului În sine. să producă insight-ul şi schimbarea. " Te-ai simţit vreodată ca această maimuţă? " " Te-ai simţit vreodată îngrămădit ?" " Te-ai aflat vreodată Într-o luptă ca aceşti doi soldaţi? " Se produce un nivel de integrare tocmai prin exprimarea situaţiilor. în timpul povestirii.I repete. dramatizarea sporeşte eficacitatea tehnicii. ce poate fi simbolică sau directă . Gardner. să înţeleagă şi să lucreze asupra conflictelor sale. regizor. jucării care evocă imagini nonverbale şi schematice. Integrarea se produce atât prin exprimarea deschisă. material senzorial. scenarist. animal. obiect ş i apoi se aduce situaţia înapoi la copil şi la viaţa sa. sentimentelor. Dramaterapial Dramaterapia este o formă de psihoterapie a copilului în care spontaneitatea jocului dramatic. Sau i se poate cere să se identifice cu orice om. să intoneze. de avioane? Observ modurile de contact ale copilului. I se poate cere copilului să se oprească la orice punct al jocului şi să . creatorul " tehnicii povestirii mutuale". R. " Îţi murdăreşte cineva camera? ". Într-o atmosferă I pennisivă. să accentueze sau să exagereze acţiun ea sa. Dacă parteneml se repetă în timpul jocului terapeuhll poate direcţiona întrebările către viaţa copilului. într-adevăr. vorbesc unele cu altele?" Terapeutul poate direcţiona conştientizarea copilului asupra procesului jocului şi contactului din joc. cât şi prin experimentarea de către copil a situaţiei de joc în siguranţă. ca şi intervenţiile terapeuhllui ajută copilul să se exprime. animalele. 110. Îl poate întreba: "Îţi plac lucrurile ordonate acasă? ". El crede că terapeutul însuşi trebuie să aibă libertatea de a se rostogol i pe podea. Terapeutul trebuie să poată juca mai multe roluri în acelaşi timp şi să aibă capacitatea de a fi simultan actor. "Acest avion este singur". 263 . marionete. să joace anumite roluri şi cum. Realizează el un bun contact cu sine şi cu jocul când se joacă? R ealizează contact Între obiecte? In tră oamenii. copiii doreau în mod spontan să gesticuleze. copiii cu tulburări sunt ajutaţi să ajungă la învoială cu dificultăţile lor. Prin utilizarea mijloacelor expresive cum ar fi păpuşi.

improvi zaţiile dramatice în care intervine şi limbajul verbal. "Copilul experimentează diferite situaţii de joc. totul în afara cuvintelor. p. Ei joacă pă11i din ei înşişi şi pe măsură ce joacă devin mai conştienţi de ei înşişi. În a doua situaţie. copiii pot dezvolta o conştiinţă totală de sine-corp (prin mişcări corp orale şi expresie facială. cit. olfactivi şi uneori gustativi). pantomima şi. La terminarea unor exerciţii dramatice creative îl putem întreba pe copil despre ceea ce s-a întâmplat. expunerea multisenzorială sporeşte semnificativ şansele ca terapeutul săfie auzit şi ajută ca mesajul săfle recepţionat. imaginaţie. "Astfel. cât mai ales a stimulilor nonverbali (fizici. 211). intelect). În dramaterapia de tip gestaltist sunt prezente exerciţiile de conştientizare senzorială. ce a fost pentru el. Activitatea jocului dramatic serveşte de asemenea să transmită ideile şi fanteziile ascunse. în aceeaşi măsură. 1981. organizarea şi desfăşurarea sa.. importantă nu este transmiterea mesajului verbal." (Schattner. intensifică conştientizarea senzorială . Courtney. nu discuţia. copilul se vede pe sine cu ochii altora şi învaţă să se pună în situaţia altuia. utilizând expresiile vocale şi mişcările corpului în afara cuvintelor. La un nivel mai complex pantomima poate implica exprimarea acţiunii şi interacţiunii prin intennediul mişcării corporale. Se consideră că pantomima simplelor imagini senzoriale. nevoile sale. În gestaltterapie este prezentă tehnica scaunului gol.Dramatizarea îmbogăţeşte comumcarea terapeutică şi poate servi la antrenarea copilului în tratament. Jocul de rol direct şi inversarea rolurilor sunt telmici dramatice ce pot fi utilizate în terapia copilului. Se lucrează atât asupra situaţiilor 264 . eroul dramei joacă rolul celui care i se opune în viaţa reală. Terapeutul poate observa cum îşi utilizează copilul corpul. observă rigiditatea sau uşurinţa mişcărilor. Astfel se produce rapid şi eficient conştientizarea. atât procesul jocului dramatic. ce simte el acum etc. p. Copiii care au participat deja la mai multe experienţe pantomimice vor adăuga cu uşurinţă limbajul verbal în jocul dramatic. 40). la un nivel mai înalt. simţuri. mai reali. cât şi conţinutul ce reiese din joc. " (op. Vede astfel în mod clar încurcăturile copilului. vizuali. dezvoltarea personajelor. mai implicaţi. În acest caz. jucarea unei poveşti. În dramele creative. În prima situaţie copilul se joacă pe sine (îşi joacă propriul rol) faţă de o altă persoană care joacă un alt rol. ariile în care dezvoltarea sa a rămas În UID1ă. într-un mod ce poate fi dificil să-I exprirne în cuvinte. comunicarea sentimentelor şi dispoziţiilor. Ea a fost creată de Fritz Perls ca un mijloc de provocare a unei conştientizări importante şi aduce mai multă claritate în munca terapeutică. Violet Oaklander gândeşte însă că experienţa în sine determină schimbarea. Sunt impOliante. conştientizează diferite părţi din el. kinestezici. tactili.

visele servesc o varietate de funcţii pentru copii. gesturile şi inflexiunile vocii copilului. Copilul poate juca diferite "părţi" din vis. Astfel. Irwin şi Judith A. poshlra. fantezii. el îşi comunică impresia pe care i-a făcut-o dialogul dintre poziţiile 1 şi 2. În general. trebuinţe. ce gândeşte şi simte despre situaţiile create. aflat în poziţia 3. Perls a creat jocul" câinele de sus" şi " câinele de jos". În sistemul terapeutic al lui Perls se pune un accent important şi pe analiza viselor: "diferitele părţi ale visului nu sunt altceva decât părţi ale personalităţii noastre ". copiii trebuiau să creeze o poveste pornind de la un desen. cât şi a celor neterminate din trecut şi a celor proiectate pentru viitor. Telmica poate merge mai departe. atitudini. pacientul exprimă remarci şi impresii ce sporesc în conştientizare şi obiectivitate. Ele pot eXpt1ma sentimente pe care copilul se simte incapabil să le exprime în viaţa reală. 197) un experiment în care au introdus un număr de combinaţii de tehnici artterapeutice pentru a-i ajuta pe copii să-şi pună în valoare fantezia. efectul imediat fiind activarea resurselor interioare.lucruri care-i neliniştesc. ci pune în valoare capacitatea imaginativă şi oferă conştientizarea faptului că se poate aborda o problemă din multiple pozi ţii. Pe scaunul gol pot fi puse diferite persoane din viaţa copilului. toate fiind aduse "aici şi acum". 265 . Altădată li s-a cerut copiilor să realizeze o lucrare atiistică pornind de la o dramatizare. poate angajeza un dialog sau poate descrie cadml visului. Modalităţile artterapeutice pot fi combinate cu cele dramaterapeutice în cadrul demersului terapeutic. o clarificare care este esenţială în procesul de centrare. p . utilizabil şi în terapia copilului. Cu cât înaintează în poziţiile 4. în care pacientul jo acă pe rând cele două "păt1i" ale Eului aflate în opoziţie. Rubin prezintă în cartea "Drama în Therapy" (1981. 5 şi chiar 6. Astfel. 5 alte părţi ale Eului său. Eleanor C. 4. întrebări şi curiozităţi. însă el nu analizează şi nu interpretează visul. Numai copilul singur poate deveni conştient de ceea ce visul încearcă să-i comunice. Ele pot fi expresia anxietăţii . prezentând şi argumentând pW1ctele lor de vedere. Terapeutul trebuie să fie atent la respiraţia . Ele pot descrie dorinţe. "părţi" din personalitatea sa sau simboluri ale altcuiva. după care să pună în scenă povestea. pacientul proiectând în poziţiile 3. Acest exerciţiu al metapoziţiilor nu numai că detel111ină un echilibru interior mai bun.prezente. În gestaltterapie scopul este de a-l ajuta pe copil să înveţe despre el şi despre viaţa sa prin intermediul viselor sale. Tehnica scaunului gol este un ajutor în clarificarea unei sciziuni şi polarităţi din personalitate. expresia facială.

Astfel. îi cerem copilului să îşi mai întâi fiecare parte a corpului şi apoi corpul în ansamblu. furioşi sau bucuroşi. Copiii hiperactivi nu au un sentiment de control al corpului lor. ei îşi pierd simţul de sine şi nu au acces la o mare patie din senzaţiile fizice şi la emoţiile lor. care le este de ajutor în exteriorizarea şi lucrul cu propriile dificultăţi. pe nisipuri mişcătoare. prin care sunt învăţaţi să respire profund. 111. Exemple de exerciţii de mişcare: 1. Concluzia la care au ajuns autorii a fost că "este artificial să se facă distincţii. p . 2. Uneori putem să-i cerem copilului să exagereze o anumită mişcare sau gest şi îl Întrebăm ce mişcare particulară îi aminteşte sau ce-l face aceasta să simtă. 206) Tehnici de mişcare şi de dan~ Dacă copiii devin deconectaţi de la corpurile lor. au fost folosite în serviciul copilului. dezvoltarea spontaneităţii. un timp mia a fost folosită în interesul dramei şi drama în interesul artei. În cazul lor exerciţiile de mişcare se îmbină cu cele respiratorii. prin ploaie. copiii se angajează într-un joc simbolic şi fantezist de o intensă naturaleţe. să se folosească de el într-un mod natural. 1981 . De aceea. Îi sugerăm copilului să realizeze diferite tipuri de mers: să-şi imagineze că merge pe gheaţă. exerciţiile de mişcare corporală sunt foarte importante pentru ei. Folosindu-ne de diferite tipuri de muzică. amplu. 3. cit. deblocarea emoţională. pe iarba plină de rouă etc." (op . muşchii noştri rea cţioneJză într-un anume fel). să se simtă confOliabil cu el. dezvoltarea sens ibilităţi i către sine şi către alţii. Copiii cu insecuritate. au blocaje la nivel corporal şi o respiraţie superficială. Liberi. mişte 266 . anxioşi. încearcă să se simtă ca ele.În cadrul experimentului. să realizeze un dans al lui. este nevoie să utilizăm în terapie metode pentru a-i ajuta pe copii să-şi cunoască corpul. arta şi drama. sunt utile exerciţiile prin care îi cerem copilului să exprime corporal diferite emoţii. care să-I reprezinte. utilizând ambele modalităţi terapeutice. Copilul poate imita diferite animale: se mişcă ca ele. să se creeze bariere între cele două modalităţi terapeutice . 4. poate asocia respectivei mişcări situaţii din viaţa sa. pe nisip fierbinte.. Ştiut fiind faptul că fiecare emoţie are un contrapunct fizic (oricând suntem înspăimântaţi. mişcările corporale servesc unor scopUli variate: eliberarea de energie şi tensiune. S. creşterea conştientizării corporale. De aceea. În terapie. Iărgindu-i aria mijloacelor de autoexprimare. Mai degrabă pare natural şi corect să permitem copiilor să-şi urmeze propriile impulsuri pentru exprimarea de sine într-o varietate de moduri. în timp ce amândouă.

Orice admonesta re . pozitive şi negative. De exemplu.J se cere copilului să inventeze o poveste În care. · 267 . Amintim aici doar câteva. cât şi de distorsiunile celorlalţi (adulţi) pe care-i cunoaşte. Acesta este "drumul" către alienarea de sine.Se poate utiliza umlătoarea metodă (V. Îi sugerăm să/le el acest copil din poveste. o iubeşte. copilul începe să-şi pună întrebări. încă fragilă şi nestructurată. Orice copil este derutat atunci când simte ură. faţă de care copilul nu are mecanisme de contracarare sau de neutraliza re. pur şi simplu nu ştie cum să reacţioneze. o reconciliere. El va încerca să "fugă" de aceste pă11i.. ale unei persoane. În gestaltterapia copilului este bine ca şi copilul să înţeleagă rolul şi caracterul inerent al polarităţilor în personalitate. începe să aibă probleme în a-şi accepta anmnite părţi ale Sinelui. de pildă) copilul se va întreba dacă nu cumva este egoist şi leneş . p. tristeţe-bucurie etc. o unificare. • Gestalt-terapia şi terapia unificării la copii corporalâ Integrarea polarităţilor prin metaforă şi mişcare Un copil este foarte ingrijorat de distorsiunile din el. De asemenea. 1978. Oaklander. Există multe tehnici care se centrează pe aceste polarităţi. Iărgind prăpastia dintre Sub-Eu-rile polare. El este uimit atunci când o persoană pe care o considera curajoasă. cum să-i facă faţă. puternică şi protectoare se simte în anwnite contexte situaţionale slabă şi neajutorată. 1 se Întâmplă ceva unui copil şi acesta devine apoi foarte mânios. iar ill1 altul ghiceşte te vrea să exprime statuia. o sinteză a pă11ilor opuse. de fapt. in momentul in care preferă să se joace în loc să-i ajute la alte activităţi (gospodăreşti. O dezvoltare dinamică şi sănătoasă a vieţii presupune o integrarc. pe care nu le place sau pe care părinţii şi uneori profesorii le critică. răutate faţă de persoana pe care. "îngheaţă" într-o statuie şi spun apoi ce emoţi e exprimă prin statuile lor. Părţile opuse pot fi reliefate în sentimentele pe care copiii le cunosc: dragoste-ură . când muzica se opreşte. de exemplll. deoarece ele au fost descrise mai sus. dintre tehnicile bazate pe alte vizuale. o disonanţă intemă în personalitatea copilului. astfel: a) un copil "îngheaţă" într-o statuie.·' Jocul statuilor poate fi utilizat cu succes intr-un grup de copii. orice mustrare "sapă" un dezechilibru. b) copiii se mişcă pe muzică şi. 233): . să se mişte prin cameră pentru a-şi exprima sentilnentul de mânie şi să realizeze lin dans al mâniei. dacă părinţii îl acuză de hedonism.

Ele pot fi uşor adaptabile la lucrul cu copiii. părţi numite subpersonalităti. "Sunt un muncitor convins şi conştiincios".Desenul 1 se cere copilului să deseneze anumite obiecte care produc bucurie şi altele care produc tristeţe sau să deseneze starea sa atunci când este relaxat şi apoi atunci când se simte încordat. conflictele etc. elaborată de Iolanda Mitrofan (op.. De exemplu. cit. seminţe etc. care ulterior să fie împărţită în mai multe segmente. utilitatea lor fiind incontestabilă. Contribuţii în acest sens. aceasta este o modalitate adecvată pentru a descoperi discrepanţa dintre cele două imagini. Colajul din elemente naturale este o tehnică specifică terapiei mlificării . chiar dacă mecanismele profunde şi 268 . Tehnica a dezvoltat analiza de simbol pomind de la cele 4 elemente lll1ldamentale . Foc. "Mi-e teamă de înălţime".) Copilul poate modela din plastilină sau din lut starea sa aşa cum o vede el din interior.. "Sunt un bun înotător". Demersul poate continua cu un dialog dintre copil şi fiecare parte a sa.Apă. op. în fiecare segment fiind apoi trecut un cuvânt care reprezintă o pmie a Sinelui. Tema "stil şcoală" Copilul. Un alt exerciţiu este desenarea unei plăcinte. "Sunt leneş". iar apoi aşa cum crede că apare în faţa celorlalţi. Modelajul şi colajul din elemente naturale (fru11ze. Pământ şi relevanţa lor proiectivă în desen şi modelaj pentru relaţiile cu părinţii şi temele identitare neintegrate. tensionat. Sinele atunci când se simt slabi sau când se simt puternici. cea a Sinelui interior şi cea a Sinelui extelior. poate realiza o reprezentare a părţilor sale oponente. 2006). 2004) şi dezvoltată ulterior sub numele de mtgenogramă (idem. Editura Polirom. privind experimentarea şi extinderea metodei unificării la copii aduce şi Marina Badea în cap. pentru a clarifica cerinţele. p. Un astfel de exerciţiu implică repetarea întrebării "Cine sunt?" şi notarea fiecărui răspuns aşa cum apare el. 57 din lucrarea sub coord. Copiilor mai mari li se poate sugera să schiţeze Eul. III. 2003. Examinarea acestor răspunsuri lllluizează informaţii despre anumite pă11i ale unei persoane şi reprezintă un punct de pomire spre explorarea Sinelui. 2000.improvizaţia creatoare de renaturalizare a spaţiului identitar şi a relaţiilor cu antecesorii. mai ales dacă este elev. Metafora unificatoare Rolul psihoterapeutic al metaforelor este cunoscut din cele mai vechi timpuri. pietre. cit. Assagioli) se găsesc multe posibilităţi de a ajuta clientul să-şi identifice părţi variate ale Sinelui. Aer. în tehnicile derivate din psihosinteză (psihoterapie creată de R. Iolandei Mitrofan "Cursa cu obstacole a dezvoltălii umane".

cu efect direct asupra implicării clientului în procesul terapeutic. cât şi pentru copil. Metafora este una din căile de imersie în inconştient . Mişcarea corporală şi În general. Atunci când copilul va dobândi o capacitate mai bună de a-şI controla mişcările fine. este evident că îşi foloseşte în totalitate corpul. povestirile cu caracter metaforic. va apuca lucrurile cu degetul mare şi cu cel arătător. Deoarece copiii sunt mai sugestibili decât adulţii . în stare de hip~10ză. Formele sub care se utilizează metaforele în psihoterapie sunt: afirmaţiile cu caracter metaforic făcute de pacient. 1997). În lucrul cu copiii cel mai des se utili zează ritualuri le metaforice. fie de către copil (această ultimă situaţie fiind cea mai benefică). scăparea. Copilul este stimulat şi încurajat să intre în rolurile personajelor imaginate de sine. Putem urmări cât de atent îşi examinează copilul mâinile şi degetele şi . deci. felul în care ne folosim corpul şi îl îmbunătăţim sunt subiecte importante atât pentru adult. Într-o manieră creati vă. metafora poate fi un mijloc de comunicare Între terapeut şi clientul său . de destructurare şi restructmare profundă a personalităţii. atât în psihoterapie. având în vedere caracteristicile gândirii copilului (magică. care rezultă dintr-o îmbinare a tehnicii jocului de rol cu realizarea de poveşti şi povestiri metaforice. este bine ca. În ceea ce-l priveşte pe copil. fie de către terapeut. animistă . şi aceasta deoarece metafora este un veritabil liant.complexe de acţiune a metaforei nu sunt bine elueidate. modul în care stăm sau în care ne mişcăm. aruncarea. prin ea terapeutul şi clientul se conectează afectiv. mai târziu. cât şi dincolo de aceasta. rostogolirea. de multe ori polare. predominant metaforică). tendoanele şi atiiculaţiile funcţionează . alte acte produse de corpul său: ciupitul. a acestei tehnici valoroase cu alte tehnici psihoterapeutice. cu atât mai mult dacă acesta este copil. De asemenea. Totuşi. combinarea. rotirea. care necesită conciliere şi integrare. blocajele Mişcarea este considerată a fi unul din simţurile noastre. să se adopte tehnica povestirilor terapeutice metaforice. care nu sunt altceva decât părţi ale personalităţii sale. de deblocare şi activare a resmselor interioare (Iolanda Mitrofan. În cazul copiilor. care îi va ajuta să-şi recunoască problema şi să găsească modalităţi rezolutive pentru ea. Pentru Lise Liepmann mişcarea sau percepţia kinestezică reprezintă o senzaţie de atingere intemalizată. 269 . metaforice şi acţiunile sau ritualmile metaforice. este bine ca în terapie accentul să cadă pe metaforă. producţiile imaginative. este ceea ce simţim atunci când muşchii. cea mai profitabilă este.

aceasta este o cale pentru a descoperi alte modalităţi de a se exterioriza. Astfel se explică relaţia dintre afectivitate şi motricitate. Accst lucru se poate explica prin relaţia existentă între oxigen . "The Language ofthe Body". se va abţine să mai plângă şi-şi va contracta muşchii într-un anun1it fel. Lowen. frica.stare de excitare: cu cât o persoană este mai excitată. Teama. Copiii sunt dintr-un anunlit punct de vedere mai perseverenţi decât adulţii. De asemenea. Atunci când copilul intră la şcoală se dezvoltă spiritul competitiv. Poate fi o boală sau intervenţia părinţilor sau plânsul copilului frustrat în timp ce părintele nu ştie ce să facă. după care i se spune copilului: "Fii acel copil! Arată-mi cum eşti tu supărat ! Inventează un dans nervos. Se pot întâmpla multe lucruri care să restricţioneze corpul unei persoane.Copilul pare să dispună de o energie nelimitată şi de posibilităţi motrice multiple. 270 . De aceea aceşti copii trebuie ajutaţi să-şi redobândească corpul. de cuvinte sau pentru a-şi ascunde manifestările corpului. care-l enervează foarte tare. Un exemplu este realizarea unei povesti oare în care unui copil i se întâmplă ceva rău. pentru că modul de manifestare corporală din timpul jocului developează aspecte ale personalităţii. în copilărie să se întâmple ceva care să blocheze acest proces. Spre deosebire de aceasta. emoţia detelmină o respiraţie superficială. nu renunţă. Respiraţia este un aspect foarte important al conştientizării corpului. Respiraţia adâncă Împrăştie anxietatea şi face loc sentimentelor plăcute. vor avea succes. Copiii învaţă funcţionarea muşchilor lor în momentul În care sunt exprime emoţiile. cu atât are mai multă nevoie de oxigen. înţelegerea şi acceptarea părţilor Sinelui permit o întărire a Sinelui şi o mai mare autodeterminare. Fiecare emoţie se asociază cu o mişcare corporală . respiraţia adâncă are efecte pozitive asupra părţilor corpului. să înveţe să-I folosească. iar copilul se abţine să mai facă ceea ce alţii se aşteaptă ca el să facă. 1971). iar dacă această "ţinere în chingi" se repetă. De asemenea. A.anxieu:te . vor încerca repetat până. Este posibil ca. supărat!". jocul este foarte impOltant. în cele din urmă. Conştientizarea. Dacă apar probleme. la un moment dat. în timp vor apărea tulburări emoţionale. de aceea execută toate activităţile corporale cu mai multă preocupare şi cu mai viu interes. îşi va strânge umerii sau îşi va lăsa capul în jos pentru a se apăra de atacuri. ca şi puterea lui fizică şi morală (v. Există multe modalităţi prin care un copil poate fi convins să-şi exprime trăirile emoţionale. Deconectarea de corpul lui îl va face pe copil să piardă sensul Sinelui. să-I cunoască. De multe ori ne abţinem în a nc manifesta natural. să se simtă bine cu el. dar şi de a Învăţa să-şi nuanţeze puşi să-şi exprimările emoţionale. De exemplu.

cu tot ceea ce are ea caracteristic. Trebuie să-ţi laşi copilul să se compOlte liber. că un preşcolar mic caută copii de vârsta sa. care a trăit şi care continuă să ne îmbogăţească în viaţa adultă. cu resurse. Marurizarea nu înseamnă asfixierea copilului din noi. Poate ar trebui să vorbim şi despre "infantilizarea adulhllui". după cum ştim. este modalitatea de delimitare a cadrului comun. dar şi revenirea la noi înşine este W1 proces la care majoritatea renunţă. pentru că. asistându-l în demersul său de autoexplorare. copilul care a fost efectiv. dar şi cu dorinţe. tot aşa în terapia copilului jocul este mijloc de imersie în lumea lui. ca activitate transformatoare. să se experimenteze pe sine. Faptul că un antepreşcolar preferă să se joace mai mult cu adultul. să laşi copilul din tine să se împrietenească cu el. Îmbogăţindu-şi jocul cu obiecte a căror întrebuinţare este o continuă surpriză. al adulrului şi mişcarea liberă în veşmânrul lejer şi degajat al copilului. "Terapia unificării". cu temeri. în lumea sa. dircolo de caracteristica sa Uocuri cu rolwi sau cu jucăIii sofisticate. jocuri cu reguli sau în care "regula" este spontaneitatea). premisă a transfonnării. Pentru a intra în contact cu un copil trebuie să. jocul este pentru copil sursa şi resursa energetică. Marurizarea începe prin a stabili un contact SăI1ătos şi rcal cu copilul din noi. dar mai ales este forţa restruchlrării şi programării în sens evolutiv. învaţă să diferenţieze în interiorul său. vârsta copilăliei este vârsta jocului. de această dată cu conotaţii pozitive: tendinţa de a coborî în noi înşine şi a păşi către copilul din noi. Jucându-se. Aşa cum în unele terapii accenhll cade pe verb ali zare. putem spune că terapeuhll îi oferă c1ienhllui său o oglindă. 2000). nici ascunderea lui. contachll cu el pent111 pacifizare şi reunificare. În psihologia vârstelor se vorbeşte despre "adulti zarea copilului" ca fiind o tendinţă cu conotaţii negative. să decan teze experienţele şi să le unifice prin găsirea unor puncte comune. cine sunt ceilalţi. nici fuga de el. Prin joc copilul se construieşte pe sine. aşa cum îşi doreşte el. cu nevoi. aşa cum este el. În orice om există un copil. cu nahlraleţe.i oferi o oglindă a sa. indiferent dacă este joc individual. Ea implică dezbrăcarea pentru un timp a veşmânhllui prea sc0l10s.• Specificul relaţiei terapeutice în psihoterapia copilului Din punct de vedere al activităţii predominante şi specifice. în diadă sau în grup. doi copii interacţionează mult mai sincer. mai deschis şi mai natural. Iolanda Mitrofan. chiar dacă s-au cunoscut în urmă cu două secunde. fiecare din alte motive: de la lipsa de timp până la lipsa de interes faţă de propria persoană şi personalitate (v. Rămânând în acelaşi spa~u metafOlic al "oglinzii" şi al "oglindirii". 271 . Jocul este "oglinda" vieţii intelioare. În cazul în care clienhll este un copil. Aceasta este singura modalitate de a intra şi de a te menţine în cadrul copilului. psihice a copilului. Întoarcerea spre copilul din noi. aşa cum de la el ar trebui să luăm exemplu. copilul află cine este el. uneori. a relaţiei terapeut-client (copil). să exploreze.

Acesta este primul pas. dintr-o dată totul este posibil. cognitivă sau sentimentală. uneori iremediabilă. neobişnuită. ca strălucire. dar mai ales valorizat. pentru că este fOalie vie. Odată preluate. Clientul aşteaptă să se vadă într-o oglindă potrivită cu sine. dar şi cu conflictele sale. din lumea lui. universul său. adânc şi firesc cu copilul este cel care dă forţă tehnicii terapeutice. pentru că sinceritatea este o caracteristică a vârstelor mici. dar va reacţiona în consecinţă. Logica lui. este una fOalie specială. unifică. ca adult. pentru că te ghidează în demersul terapeutic. Spiritul deschis şi sincer al copilului posedă un "simţ olfactiv" care îl ajută să-şi dea seama dacă vrei să-i impui sau să-I evaluezi. . te afli Într-un vulcan metaforic care poate erupe oricând.oglinda terapeutului. fascinalltă. Orice atitudine lipsită de autenticitate atrage după sine o expuI zare imediată. Acestea sunt în strânsă conexiune cu cele mai profunde resurse ale personalităţii. dar mai ales copilul cu sine însuşi. Contactul dintre copilul din noi şi cadrul copilului din faţa noastră devine pilonul principal al procesului terapeutic. pentru că metoda şi tehnicile terapeutice se sprijină pe canalul energetic stabilit între client şi terapeut şi fără de care metoda şi tehnica sunt inelie. Intrarea în lumea lui ÎnSeaIllilă a-i prelua "elemente" din inflexiunile vocii. Odată ce ai pătruns în lumea lui trebuie să fii la fel ca el. iar pentru clientul-copil "oglinda" este copilul-terapeut. Când lucrezi cu copiii. pentru că în el se află "sâmburele" responsivităţii terapeutice şi al eficienţei terapiei. ca dimensiuni. dacă eşti sincer sau dacă simulezi. acestea vor fi conveliite în energie tranf0l111atoare ce-i va fi transmisă înapoi copilului pentru a-şi construi propria sa reconversie. din expresivitatea corporală şi mimică. Copilul are cadrul său. Schimbarea în terapia copilului trebuie iniţiată şi pregătită din interiorul cadrului copilului. Într-o dublă direcţie: terapeutul cu copilul. Nu numai că va ştii. Contactul real. lumea sa. colorată. Cadrul copilului trebuie nu numai acceptat. Şi poate acest lucru chiar mai repede decât un adult. din trăirea emoţională . Spiritul ludic al copilului şi al terapeutului leagă. în care el a investit şi care este valoros pentru el. din spiritul ludic. Dar lava lui este foarte preţioasă . este inadecvată. este altceva.

Care sunt etapele terapeutice ŞI conţinutul lor în procesul psihoterapeutic centrat pe copil? 2. Care sunt principalele modalităţi creativ-expresive în lucrul terapeutic cu copilul? 3.ÎNTREBĂRI ŞI TEME 1. Revedeţi valenţele terapeutice ale desenului. Inventaţi un joc dramaterapeutic pornind de la o poveste şi experimentaţi tehnica cu un grup de copii (preşcolari sau şcolari mici). evaluare şi încercare de SUPOlt terapeutic. la copii. . dacă este cazul. 4.vă experienţa din perspectiva Copilului Interior. Notaţi-vă şi evaluaţi . Încercaţi să lucraţi cu câţiva copii folosind tehnicile de desen în scop de explorare.

aşa că ei vor încerca să facă o alegere pentru a diminua conflictul interior. Ceilalţi sunt profund afectaţi. Ei se pot simţi neiubiţi de tatăl sau mama absentă şi pot fi foarte furioşi. întrepătrund şi adesea interferă sau se confundă cu intervenţiile de consiliere şcolară . vor reacţiona la divo11 prin tristeţe şi sentimente de abandon. au coşmaruri. chiar dacă nu toţi copiii sunt grav afectaţi. deoarece se simt rejectaţi. 2005. Evident. Ioana Stancu În acest capitol vom descrie câteva aspecte practice ale activităţii de consiliere psihologică centrată pe copil. coord. p. Şi în acest domeniu al asistării copilului terapiile de familie se extind. • Consilierea copiilor cu părinţi divorţaţi În cazul divorţului părinţilor. Copiii care au SUPOlt material. care au suferit puţine schimbări de mediu.CAPITOLUL X Consilierea şi psihoterapia copilului în situatii familiale de risc . Între 6-8 ani. mulţi au dificultăţi sociale şi emoţionale. Editura Polirom. indicăm studenţilor interesaţi lecturarea cărţii "Cursa cu obsacole a dezvoltării umane". Ei pot să aibă probleme de concentrare a atenţiei. Uneori. cu o imagine pozitivă de sine. în ideea diminuării tensiunii interioare. constând în analiza efectivă a intervenţiei de consiliere pentru trei tipuri de situaţii. activitatea şcolară are de suferit în acesţe condiţii. Ei sunt înspăimântaţi de incertitudinea situaţiei. pot izbucni în plâns la orice provocare. în mediul şcolar (apud Ioana Stancu. care pot crea dificultăţi consilierului prin gravitatea lor. Prin urmare. Pentru practica psihoterapiei copilului pe terenul c1inicii. deci sentimente de culpă. Însă a alege înseamnă a respinge pe unul dintre părinţi. Aceşti copii se pot simţi divizaţi între loialitatea faţă de cei doi părinţi. La şcoală pot să pună la grea încercare rezistenţa 274 . 153-166). devin extrem de anxioşi. copiii pot dezvolta planuri şi fantezii de reunire a familiei. ai căror părinţi au abilităţi de comunicare bune se adaptează mai bine divorţului părinţilor. 2003. Iolanda Mitrofan. copiii nu fac distincţia clară între ce simt ei şi ce simt părinţii lor.

pe îmbunătăţirea imaginii de sine şi a atitudinii faţă de părinţi. consilierul şcolar este necesar să aibă următoarele obiective: acceptarea de către aceştia că divorţul s-a întâmplat şi că părinţii lor nu mai sunt căsătoriţi. Ocazional. • Consilierea copiilor cu unul sau ambii părinţi alcoolici În societatea românească. pot simţi pierdere. droguri ilegale. În grup se va pune accentul pe înţelegerea şi exprimarea sentimentelor legate de divorţ. delincvenţă . de stomac). Oricum Însă . Pot deveni furioşi la cel mai mIC incident şi au tendinţa să provoace profesorii şi consilierul şcolar. ca mecanism de fugă faţă de situaţia famj!iaIă. ruşine că părinţii lor se deSpaIi. De asemenea. abuzul de alcool. Adolescenţii pot răspunde la divorţul părinţilor prin utilizarea de alcool. dar şi dependenţa de alcool (alcoolismul) sunt relativ frecvente. promiscuitate. La şcoală au dificultăţi de concentrare a atenţiei şi o slabă implicare în sarcinile şcolare. Simţul abandonului poate afecta serios Încrederea şi eficienţa şcolară . este şi un important suport afectiv pentru membrii săi. ul1l1ărind găsirea celor mai bune modalităţi de compoliare în relaţie cu copiii/ adolescenţii/ tinerii. ieşirea din conflictul cu părinţii şi centrarea pe aspectele vieţii lor. frică.profesorilor. situaţii. se utilizează consilierea individua l ă pentru astfel de cea de grup poate fi fOaIie benefică. rejecţie. iniţi erea de noi relaţii (evitarea izolării sociale) . rezolvarea furiei şi a sentimentelor de învinovăţire. Consilierul şcolar poate lucra atât cu părinţii. pe dobândirea abilităţilor de a face faţă schimbărilor din viaţa lor. cât şi cu profesorii.12 ani pot separa nevoile lor de nevoile părinţilor lor. pe lângă faptul că oferă posibilitatea experimentării faptului că nu eşti singurul care trece printr-o astfel de situaţie. Pot intra în conflicte cu colegii şi profesorii. Copiii între 8. La această vârstă copiii pot simţi simptome psihosomatice (dureri de cap. acceptarea faphllui că divorţul este un aranjament permanent ŞI că părinţii lor nu se vor mai împăca. Dacă la 6-8 ani sentimentul predominant era tristeţea. acum se întâlneşte de obicei furia. de obicei. totuşi şi Deşi. singurătate. Când lucrează cu aceşti copiii adolescenţii tineri cu părinţi divorţaţi . grupul. Ei învinovăţesc frecvent pe unul dintre părinţi şi îşi descarcă furia asupra acestuia. se pot implica exagerat în activităţile şcolare. Consilierea de grup de nahlră experienţială poate avea rezultate foarte bune. mai ales În mediile cu venituri materiale 275 .

pot fi neîngrijiţi şi pot avea semne. În familiile alcoolicilor există 3 reguli clare: să nu vorbeşti. Când stabileşte obiectivele intervenţiei. Ei SW1t 276 . memOlie deficitară. Nu au încredere în ei. dar şi cu persoanele cu autoritate. sentimentele şi drepturile celorlalţi. ale căilor respiratorii. confuzi şi cu sentimente de insecuritate foarte intense (pentru că nu există predictibilitate şi siguranţă în mediul lor de viaţă). Se simt neiubiţi şi. Este foarie impOliant ca aceşti copiii adolescenţii tineri să fie îndnunaţi spre grupuri de suport (gen Alcoolicii Anonimi). telmici de dezvoltare a asertivităţii şi de îmbunătăţire a imaginii de sine. să nu ai încredere. Având în vedere descrierea de mai sus. Ca şi în situaţia celor cu părinţi divOlţaţi. impulsivitate. Fizic. Un alcoolic nu îşi pune în pericol numai sănătatea sa fizică şi psihică. ajung să creadă că nu merită să fie iubiţi . Pot dezvolta sentimente de vinovăţie pentru că nu au prevenit ceea ce se întâmpl ă în familliile lor. deficit în a respecta reguli. Ei pot fi agresivi. Uneori revolta lor împotriva a ceea ce se întâmplă acasă poate lua f011na comportamentului delincvent. să înveţe să ia decizii. • Consilierea copiilor cu deficit de atenţie În momentul de faţă nu se ştie exact care sunt cauzele deficitului de atenţie. Alcoolismul părinţilor îşi pune amprenta astfel asupra copiilor: ei sunt anxioşi. Din punct de vedere fizic. consilierul trebuie să aibă în minte chiar contracararea acestor reguli aberante şi nesănătoase de comportament. dar şi pe a celor din jur. tehnici de relaxare (scad anxietatea). Cei care suferă cel mai mult sunt copiii. pot avea infecţii ale urechilor. incapacitate de concentrare. pot fi ostili şi agresivi atât cu colegii. toleranţă scăzută la fiustrare şi rutină. să intre în contact cu propriile emoţii şi să le exteliorizeze. Cei cu sindromul de hiperactivitate (deficit de atenţie) se manifestă prin distractibilitate. de obicei. cei cu părinţi alcoolici pot beneficia de consilierea de grup. În acelaşi timp. este uşor să înţelegem că aceşti copii pot avea mari probleme şcolare (ei nu pot realiza sarcinile şco l are şi nu se pot integra în sistemul de nOffi1e discipinare pe care le presupune şcoala). Aceşti copii trebuie învăţaţi să se exprime. nonne. tehnicile gestalt pentru a lua contact cu emoţiile şi nevoile personale. să aibă încredere În ceilal~. Aici pot fi utilizate jocuri de rol pentru experimentarea situaţiilor cu care se confruntă. să nu simţi. agitaţie motOli e şi verbală. tehnicile RET de verificare a veridicităţii unor convingeri defectuoase. Se pare oricum că această tulburare are şi un fundament organic. a consumului de alcool sau droguri ilegale. iar din punct de vedere al activităţii psihice prezintă defid de atenţie. alergii şi probleme cu somnul. deficit de control.scăzute. nu au încredere în sine şi în alţii. trebuie infOl111aţi despre efectele alcoolismului. dominatOli şi cu labilitate emoţională.

pentru că ei creează probleme fără întrerupere. abordarea este frecvent comportamentală. Consilierul are responsabilitatea de a lucra şi cu părinţii. din diverse motive. pentru a-i/le pennite clientului/clienţilor să-şi exploreze starea. atunci când clientul simte că nu mai doreşte continuarea şedinţei. intemet) şi-a câştigat un loc bine definit în sfera consilierii. Consilierea prin telefon este un serviciu Plin care un consilier specializat lucrează cu un client sau grup de clienţi. • Consilierea la distanţă În ultim. problemele sau clizele personale Într-o singură sesiune sau într-o relaţie terapeutică pe tennen lung sau continuu. căci costurile acesteia sunt mai scăzute decât ale celeilalte. Clientul solicitant demarează procesul de consiliere sunând la telefon. sesiunea de consiliere nu trebuie să dureze mai mult decât ar fi fost în situaţia face-to-face. prin telefon. deci impersonale. consilierea la distanţă . Consilierea la distanţă înlătură inhibiţiile inerente cererii ajutorului şi mai are avantajul că poate fi încheiată brusc. precum şi dezvoltarea unor abilităţi: de comunicare. precum şi de cele care. de cele care locuiesc la distanţă. adică prin intel111ediul tehnicilor modeme de realizare a comunicării (telefon. dar şi de gradul În care clientul permite aprofundarea acesteia. imposibilitatea de a observa clientul şi conduita lui generală 277 . urmărindu-se relaxarea şi creştere auto controlului. reducerea elementelor de feed-back pe parcursul comunicării. Intervenţia pentru aceştia este frecvent medicamentoasă (consilierul nu are dreptul de a prescrie medicamente. consilierea prin telefon va câştig probabil în detrimentul celorlalte modalităţi de consiliere la distanţă. urmând apoi să urmărească efectele medicamentelor). Consilierea prin telefon are Însă şi dezavantaje: ~{~dierea" comunicării prin mecanisme tehnice. astfel încât aceştia să nu dezvolte o atitudine negativă faţă de şcoală şi să nu dev ină supraprotectori (reducându-le responsabilitatea copiilor). precum şi de cele care se limitează să trăiască doar în casa lor. Psihologic.ii ani. dar el îi poate orienta către medic. Consilierea prin telefon are avantajul că poate fi folosită chiar de către persoanele timide.frecvent aceia de care cadrele didactice se plâng încontinuu. de control a mâniei. În contextul consilierii şcolare. de rezolvare a conflictelor. Intensitatea sau profunzimea sesiunii de consiliere este detenn. Probabil că şi la noi În ţară această formă de consiliere va fi din ce În ce mai folosită. nu vor să vină la cabinet. Ori Cun1 .inată de tipul problemei vizate.

în sensul că solicitantul are nevoie de informaţii de la un specialist . dificultatea de a asigura deplina confidenţialitate a comunicării cu clientul. Conjidenţialitatea. pentru aceste situaţii.- .- . am putea spune doar că este..-' ~aşi ai procesuluil obişnuit de consiliere: . în România nu exista o legislaţie care să reglementeze deciziile etice ale consilierilor psihologiei şi şcolari . de multe ori. Un consilier la distanţă are nevoie de aceleaşi abilităţi generale de consiliere şi. pentru problemele care nu necesită un procedeu de analiză laborios. iar pentru cea prin internet este nevoie de bune abilităţi de comunicare scrisă. Chiar în 278 .) poate fi îngustat de elementele tehnice neperfom1ante.a d-. De folos sunt şi au fost standardele etice ale SUA (Ethical Standards. Este secţiunea codului etic care stipulează că orice client al consilierii trebuie să beneficieze de confidenţialitate. . Consilierea la distanţă poate fi o altemativă de consiliere pentru situaţiile urgente. în plus de acestea.stabilirea contactului. consilierul are nevoie de o bună capacitate de suport emoţional. specifice altor ţări .încheierea şedinţei şi programarea următoarei şedinţe. în anumite privinţe. accentul etc. . consilierea la distanţă este de fapt o consultanţă. Consilierea la distanţă nu este fundamental diferită de cea obişnuită.clarificarea problemei. Probabil că. contact vizual. 1. mimică . se poate vorbi de o intervenţie În criză şi.- . mult. Această lipsă a fost suplinită de către consilieri prin consultarea altor coduri etice. . registrul de elemente paraverbale (ton. dar nu Întotdeauna oferă soluţii clare.- --~------------------- (comunicarea nonverbală.stabilirea scopului solicitantului consilierii. • Elemente de deontologie a consilierii psihologice şi şcolare Acestea sugerează cadrul necesar pentru luarea unor decizii etice.is t-an-ţ ăj urmează cam aceiaşi ---s. mult mai limitată. În aceste situaţii el ia o decizie ţinând cont atât de cadrul etic.analiza eventualelor posibilităţi de rezolvare a problemei. Pentru consilierea prin telefon este necesar un bun control al vocii. ritm. ACA) care reglementează relaţia consilier-client. de unele specifice. rlin-t-e-v e r --n-ţ-ia-d-e-c o n il-i-er e-I. . postură. stil vestimentar). În linii mari. Uneori Însă. gestică. . o voce plăcută şi expresivă. pentru clienţii care nu au timp să se deplaseze la cabinet şi pentru cei fomie timizi. dar ş i de situaţia specifică. Uneori este utilă consultarea cu alţi specialişti. modulaţia vocii. Câteodată consilierul se poate confrunta cu dileme etice. din punct de vedere etic. din cauza posibilelor interceptări de către o terţă persoană. Până de curând.

Responsabilitatea. personale şi sociale ale elevilor şi studenţilor. el poate organiza diverse întâlniri cu aceştia. Consilierul are responsabilitatea de a nu intra în relaţii de consiliere cu persoanele cu care are deja o relaţie: membri ai familiei. Între dreptul copiilor la confidenţialitatea infonnaţiilor şi dreptul părinţilor de a şti ce se întâmplă în şedinţa de consiliere. consilierul are responsabilitatea de a fumiza rezultatele testelor beneficiarilor acestora. atât din paliea părinţilor. când sunt probleme legale. Consilierul trebuie să fie conştient de propriile vulnerabilităţi şi de potenţialul acestora de a interfera cu obiectivitatea procesului de consiliere şi să nu lucreze cu persoanele care au probleme cu impact asupra propriilor vulnerabilităţi (de aceea este necesară analiza personală. dar Înainte trebuie să spună copilului despre această decizie. La începutul consilierii cu un copil. Consilierul şcolar se poate confrunta cu cereri frecvente de dezvăluire a info1111aţiilor. . Dacă realizează testări psihologice. Consilierul are responsabilitatea de a informa părinţii copiilor dacă aceştia reprezintă un pericol pentru ei sau pentru alte persoane. Consilierul trebuie să-şi cunoască abilităţile şj să nu lucreze cu probleme ale clienţilor care ar necesita abilităţi pe care nu le are . vocaţionale. este impOliant ca acest aspect să se. Consilierul are responsabilitatea de a infom1a clienţii. consilierul trebuie să-i spună acestuia că nu va dezvălui nicio informaţie din şedinţa de consiliere. Responsabilitateajaţă de clienţi.cazul copiior minori. C. 2. planuri. cât şi a profesorilor. fără acordul lui. Consilierul poate furniza părinţilor. respecte. primul are câştig de cauză. prieteni apropiaţi etc. în care să le explice standardele codului etic. Consilierul are responsabilitatea de a nu impune propriile valori. are mai multe subdiviziuni: a. Pentru a preîntâmpina acest lucru. Excepţiile de la regula confidenţialităţii trebuie împărtăşite clientului încă din prima şedinţă de consiliere. 279 . fără a intra în detalii. Singurele excepţii de la regula confidenţialităţii sunt: când clientul cere el însuşi consilierului să dezvăluie anumite info11naţii. într-un limbaj cât mai accesibil acestora. ca secţiune a codului etic. procedurile şi scopurile consilierii. atitudinile copilului. când clientul reprezintă un pericol pentru sine sau o altă persoană . profesorilor doar infonnaţii generale despre sentimentele.onsilierul şcolar trebuie să ia în considerare nevoile educative. despre regulile. încă din prima şedinţă. dar şi supervizarea cazurilor). decizii sau credinţe clienţilor lui.

faţă de părinţi (mai ales pentru consilierul Consilierul şcolar trebuie să stabilească relaţii de cooperare cu părinţii elevilor. Responsabilitatea faţă de şcoală şi comunitate (rnai ales pentru consilierul şcolar).b. să le respecte drepturile şi responsabilităţile acestora. Constă în cunoaşterea abilităţilor ŞI limitelor ŞI în implicarea profesională ţinând cont de acestea. Responsabilitateafaţă de sine. Consilierul are responsabilitatea de a oferi asistenţă şi informaţii de specialitate familiilor în dificultate. De asemenea. iar apoi pe binele consilierilor. Este necesară realizarea unor relaţii de coopel'are cu colegii. Responsabilitateafaţă de colegi sau faţă de Asociaţiile Profesionale. Consilierii trebuie să aibă competenţa necesară pentru realizarea activităţii de consiliere. cu scopul îndeplinirii funcţiilor consilierii. • Confzdenţialitate. Este necesar ca rolul lui să şi-l facă cunoscut părinţilor elevilor. De asemenea. 280 . dar şi să realizeze un echilibru între confidenţialitatea faţă de copii şi dreptul legal al părinţilor de a cunoaşte informaţii despre copiii lor. c. d. agresivitate). fără însă a leza confidenţialitatea clienţilor. f Responsabilitatea faţă de profesie. prin participarea la supervizări. Valorile consilierului trebuie să fie integritatea. Prezentăm în continuare o scurtă sinteză a Codului Etic al Asociaţiei Britanice de COllsiliere. supervizarea fiind concentrată în primul rând pe binele clienţilor. impm1ialitatea şi respectul faţă de client. în relaţia cu părinţii funcţionează aceeaşi regulă a confidenţialităţii. e. Principiile acestuia sunt: • Valorile. şi anume ajutorul oferit clienţilor. Consilierul are responsabilitatea de a face astfel încât procesul educaţional să se îmbunătăţească constant şi să corespundă nevoilor elevilor din şcoala respectivă. Supervizarea. • • Competenţă. • Practică nediscriminatorie a clienţilor. Se manifestă prin păstrarea unui contact regulat cu colegii. Responsabilitatea şcolm) . vandalism. la manifestări ştiinţifice ale organizaţiilor profesionale. Aceasta se manifestă prin furnizarea infom1aţiilor despre activităţile cu potenţial periculos (consum de droguri. trebuie respectate standardele etice. Orice limită a confidenţialităţii trebuie să fie explicată clienţilor. În munca de consiliere este recomandată o supervizare regulată (mai ales pentru consilierii începători).

Constituiţi împreună cu câţiva colegi un grup de suport pentru consilierea copiilor în dificultate familială. consilierea copiilor cu părinţi divorţaţi. atitudinile. Care sunt cele mai senmificative aspecte ale consilierii copiilor cu deficit de atenţie? 4. Succes! . Care sunt obiectivele divorţaţi? şi specificul consilierii copiilor cu părinţi 2. Autoanalizaţi-vă reacţiile. precum şi rezistenţele clienţilor. în funcţie de caz şi de dinamica grupului pe care îl asistaţi. consilierea copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate. consilierea copiilor cu un părinte alcoolic sau cu o boală cronică severă etc. Care sunt obiectivele şi specificul consilierii copiilor cu unul sau ambii părinţi alcoolici? 3. Discutaţi cu supervizorul (conducătorul de seminar! atelier de lucru). la muncă. Înregistraţi-vă progresele şi blocajele. comportamentele. precum şi cu ceilalţi membrii ai echipei de lucru transferurile.).ÎNTREBĂRl ŞI TEME DE LUCRU 1. Alegeţi o cazuistică-ţintă şi implicaţi-vă în asistarea unor copii în dificultate (ex. Observaţi şi conştientizaţi cum faceţi faţă în toată această dinamică a "creşterii împreul1ă". Care sunt partjcularităţile consilierij la distanţă? TEMĂ: Iniţiaţi un proiect de ajutorare a copiilor cu situaţii familiale de impas existenţial. Întâlniţi-vă săptămânal cu supervizorul pe care îl alegeţi să vă îndrume şi lucraţi împreună la acest proiect aplicativ. Ţineţi un jurnal profesional în care consemnaţi experienţa voastră de începători în munca de consiliere. dificultăţile. Apoi întreprindeţi un proiect de cercetare şi asistare a unei categorii de copii care au nevoie de consiliere. gândurile. illdividualizat. imaginea de sine şi impactul pe care îl aveţi asupra celor asistaţi. contratransferurile şi paşii practici ai demersului de cOllsiliere.

în funcţie de stadiile de dezvoltare. Multe pierderi nu sunt recunoscute şi nici apreciate la adevărata lor valoare. Din punctul de vedere al dezvoltării personalităţii. ' al evenimentelor care nu pot fi anticipate. experimentează reacţii dureroase speciale. Pierderile neaşteptate sunt rezultatul întâmpIării. o sursă a stresului pentru mulţi copii. Cu siguranţă că profunzimea experienţelor durerii diferă de la un caz la altul. Repere în consiliere şi psihoterapie • Pierderi aşteptate versus pierderi neaşteptate În lucrarea noastră "Psihologia pierderii şi terapia durerii " (Iolal1da Mitrofal1. Studiile lui Bowlby (1971. După naştere urmează şi alte asemenea modificări . 1992). mai ales dacă are loc separarea lor de obiectul ataşamentului. Editura SPER.. 1973) arată că în primele şase luni de viaţă copiii dezvoltă un ataşament special faţă de persoanele care îi îngrijesc. 135-160). acesta va reprezenta un fundament pentru ca ei să poată face faţă viitorului . copiii sunt mai puţin pregătiţi să se confrunte cu pierderea. Vom încerca să luăm în discuţie toate aspectele pierderii şi durerii aplicate la copilărie. dacă primesc infonnaţii prompte şi clare despre pierdere. Experienţa şi deprinderile lor 282 . Schneider (1994) arăta că jelirea şi tIisteţea pot afecta dezvoltarea nonna1ă. definim pierderile aşteptate ca fiind acele pierderi conştientizate şi pentru care te poţi pregăti în avans. dacă li se pem1ite să participe la durerea familiei. Încă de la naştere copilul experimentează schimbări cauzate de separai'e şi pierdere a unui anumit model de dezvoltare. Probabil că cele mai pregnante schimbări se produc la pubertate (Lendrum şi Syme. 2002. Atunci când se instalează un oarecare confort. faţă de care manifestă un puternic ataşament şi care îi pot ajuta să rezolve sentimentele de pierdere implicate în asemenea sihlaţii. dimpotrivă. schimbări esenţiale trecerii spre mahlritate. Pierderea copilului diferă de pierderea adultului În multe modalităţi. alterând aşteptările individului şi percepţia sa asupra lumii sau. CAPITOLUL XI Experienţa pierderii şi a durerii la copii. p. pot mări oportunitatea pentru creşterea şi rezolvarea altor experienţe. Doru Buzducea. Copiii sunt capabili să rezolve pierdetile dacă au o relaţie de securitate rezonabilă cu proprii părinţi înainte de apariţia pierderii. recunoscând natura unică a acestei suferinţe. De asemenea. Copiii au nevoie de sprijin din partea adulţilor.

Acolo unde există violenţă sau abuz. se tem de pierderea controlului asupra propriilor emoţii şi. Ca o parte a procesului de dezvoltare stadială. precun1 pierderea identităţii. efectele asupra copilului necesită intervenţia imediată a unui specialist. anticipă şi cer îndeplinirea nevoilor. munca de dezvăluire poate fi făcută de către adulţii din jurul 283 . mutarea Într-o altă casă. Copiii pot experimenta un întreg nivel al pierderii interioare. ca: nevoia de a schimba casa sau şcoala . iar abilitatea lor de a da un anumit sens experienţelor este redusă . sunt primii care recunosc faptul că se află în suferinţă. el încercând să nege procesul de jelire care l-ar face şi mai capabil să rezolve durerea. În multe situaţii pierderile pot fi anticipate. pierderea contactului cu alţi membri ai fan1Îliei şi chiar pierderea animalelor preferate. schimbarea şcolii). De asemenea. ale relaţiilor.cognitive sunt limitate. Atunci când copilul este prea mic pentru a anticipa pierderea.mor strategii de a le face faţă. În cazurile în care durerea nu este înţeleasă. maschează reacţiile prin diverse strategii: activitate sexuală crescută. durerea experimentată de către copil nu este interiorizată şi asumată. Fiecare copil a suferit un anun1Ît tip de pierdere în timpul copilăriei sau chiar. depind de ceilalţi . Ţ oţi copiii. Pierderea mediului familial stabil înseamnă şi o mulţime de alte pierderi. Adolescenţii experimentează puternic aceste sentimente. Nu este surprinzător că aceşti factori. pierdeli multiple (divoq. Pregătirea copiilor pentru pierderi înseamnă capacitatea de a spune "la revedere" şi dezvoltarea l. au nevoie de supOli şi de îngrijire din p31iea adulţilor în validarea sentimentelor şi încorporarea pierderilor în rândul experienţelor de viaţă. inclusiv cei care nu arată semne evidente de durere. apariţia unor probleme serioase. ale imaginii de sine. relaţii conflictuale cu cei dinjur etc. Nu toate pierderile sunt cauzate de separaţie. Chiar şi naşterea unui nou frăţior poate fi resimţită ca o pierdere a poziţiei de copil lU1ic şi a avantajelor care decurg din aceasta. decesul bunicii. (Dyregrov. ale identită~i sexuale şi ale aşteptărilor parentale. Factorul comun în toate aceste situaţii este dat de teama de a pierde ataşamentul şi dragostea părintească. 1991). îl pot pune pe adolescent în situaţia de a fi copleşit de sentimentele de pierdere şi insecuritate. copiii se pregătesc pentru viitor. suferinţa lor poate fi minimalizată şi considerată inexistentă de către adulţi. Schimbarea şcolii. combinaţi cu creşterea independenţei şi a retragerii graduale de sub influenţa parentală. în anumite cazuri. majOlitatea se confruntă cu stres specific cauzat de modificările corporale. ClUn ar fi hospitalism sau m031iea unui prieten drag sunt numai câteva exemple de pierderi experimentate de către copii în timpul vieţii . În timpul adolescenţei. Apar evenimente care au inevitabil rezultate dureroase şi care au nevoie să fie înţelese şi depăşite. Uneori. . confidenţei sau stimei de sine. au un control redus asupra circumstanţelor în raport cu adulţii. deseori. Este vital pentru un copil ca aceste pierderi să tie recunoscute sau să fie luate în serios.

apatie. 1988). naşterea unui frăţior. Există şi copii care răspund la pierdere printr-o disperare imediată şi care nu poate fi eliminată atât timp cât obiectul durerii reapare (Dyregrov. Deseori sunt asociate cu evenimente traumatice şi chiar adulţii consideră dificil a le face faţă. Chiar şi în cazurile în care este evidentă pierderea suferită de către un copil. Dyregrov (1991) atrage atenţia în ceea ce priveşte distincţia care trebuie Tacută între efectele cauzate de natura traumatică a morţii şi reacţiile dureroase . Pierderile neaşteptate sunt mult mai dificil de rezolvat pentru copii. gama manifestărilor include o mare varietate de reacţii: anxietate. Unele reacţii nu apar în mod clar şi de aceea pot fi interpretate în mod greşit sau incomplet înţelese de către aparţinători şi îngrijitori. . scopul ajutorului acordat copiilor este depăşirea durerii şi jelirii. în cazul în care pierderea include întreaga familie. Copiii pot fi introduşi în problematica pierderilor prin discuţii şi chiar folosind Că11i sau alte surse. 284 . În cazul m0l1ii neaşteptate. . Pe lângă aceste pattern-uri comune. frustrare. Există totuşi reacţii comune experimentate de majoritatea copiilor aflaţi în suferinţă. Nu există o cale unică pentru jelire şi nicio formulă unică de parcurgere a procesului dureros . . Wolfelt (1992) descrie câteva mituri comune referitoare la durere: durerea unui copil este de scurtă durată .de suport emoţional pentru eliminarea disconfortului (anxietate. Autorul menţionează faptul că fiecare copil răspunde la durere într-o modalitate personală . . disperare. . cu greu se poate admite ideea că un anume tip de comportament al acestuia este consecinţa durerii. sentimente şi com ortamente. .de a participa la ceremoniile familiale. ruşine. acolo unde situaţia o face posibilă. negare. in securitate).de recunoaştere a problemei şi asigurare că a fost luat în serios. experienţa durerii şi jelirii poate fi predictibilă. protest.de a fi ajutat să depăşească în timp aceste pierderi şi să recapete bucuria de trăi. tulburări de somn şi simptome fizice (Wells. crezând că prin această modalitate pot ţine durerea la distanţă. moartea unui bunic necesită o pregătire specială .şi rezolve propria durere. tristeţe. . Fiecare copil experimentează în mod unic o varietate de gânduri.de reasigurare. singurătate. Fixarea acestei atitudini poate produce neplăceri îngrijitorilor şi este recunoscută ca fiind un mecanism de apărare incapabil să ajute copilul să.de a fi ajutat să plângă. Pierderii iniţiale îi răspund de regulă prin negare. Experienţe ca începerea şcolii.de a fi ajutat să-şi exprime jalea într-o modalitate apropiată sufletului său. Reacţiile imediate includ: şoc. vinovăţie. îndoieli. dezorganizare. 1991).de răspunsuri oneste la întrebările legate de pierdere.acestuia. vinovăţie. În funcţie de aceasta se nasc şi anumite nevoi : .

pamca. Ei spun că se simt ca şi cum n-ar fi în contact cu ei înşişi . evitare şi reducere a anxietăţii. este important ca cei care lucrează în munca de consiliere cu aceştia să recunoască reacţiile lor comportamentale. copiii trec prin aceste faze la fiecare pierdere suferită. Un efect al pierderii îl reprezintă disocierea. manifestări mai speciale: lovituri. suspendat în timp şi spaţiu.• Fazele durerii şi reacţiile comportamentale caracteristice la copii Fiecare experienţă dureroasă este -unică. Regresia poate include. Această experienţă de disociere poate dura de la câteva ore până la câteva luni. oricât de minoră ar putea fi aceasta. Pentru că expresia durerii fizice şi a celei sufleteşti în cazul copiilor diferă de cea a adulţilor. Ajută la suprimarea acelor emoţii care ne fac să ne simţim vulnerabili. Mulţi copii par a se mişca prin viaţă pur şi simplu ca nişte roboţi . În această fază nu este un lUClll neobişnuit ca pentlll câteva momente pierderea să fie pur şi simplu uitată. protestul). Este posibil ca în această perioadă copilul să arate foalie puţin interes pentru tot ceea ce este în jUllll său. să evite conversaţiile şi orice contact interpersonal. hiperactivitatea. Conştient sau inconştient. să se retragă din activităţile sociale. Regresia este o altă caracteristică ce poate însoţi durerea. Fazele urmează una după alta şi includ. creşterea activităţii orale (îşi sug degetele sau părul . murdărirea hainelor. S-a constatat că acei copii care primesc sprijin din exterior trec mai uşor şi mai sănătos prin pierdere şi chiar mai productiv pentru varietatea sentimentelor exprimate. iritabilitatea. Toate aceste reacţii pot determina stres şi iritabilitate. muşcă hainele. Fiecare proces dureros prin care trece copilul include trei faze : • durerea de început. • durerea subsidiară. Faza durerii de început În cazul durerii de început (timpurii) cele mai comune reacţii includ: negarea (disocierea. de asemenea. alarma. • durerea acută . mai multe componente. la conservarea energiei necesare următoarelor faze. la rândul lor. creioanele). 285 . să pară rupt de realitate. pentru a găsi cea mai bună modalitate de răspuns. negarea este un mecanism care ajută la prevenţie. La fel ca adulţii. zâmbind şi răspunzând unor iluzii. muşcăhlri.

Pot merge până Într-acolo încât sunt capabili de orice compromis. nu este. pot determina comportamente regresive care pot dura câteva luni de zile. În acelaşi timp. ei revin de obicei la nivelul de echilibru antelior. Pe cât de iritabil ar putea fi răspunsul de acest gen al copilului. Ei se pot bucura de amintirile pe care le au cu părintele respectiv. Se poate apela la terapia prin joc de SCUltă durată. mulţi oameni. scrisori. Regresia copiilor îi detelmină adesea pe adulţi să fie îngrijoraţi . vor putea cere copilului să îşi reajusteze compOltamentele la cele potlivite cu vârsta. apărând în mod recurent şi cu potenţial de repetare chiar' şi la intervale de câţiva ani. este toruşi l. pot privi poze. deşi compOltamenrul copilului poate detel111ina resentimente sau gelozie din partea adultului implicat. După o pierdere. Pot învinui în mod furios pe cel care îi Îngrijeşte sau pe alţii pentru absenţa părintelui pierdut. Regresia poate fi o parte a procesului de vindecare după pierdere. COpll pot exprima faptul că au nevoie de mai multă securi zare devenind mai posesivi decât de obicei sau chiar furând. Copiii cu un părinte absent pot nega realităţile circumstanţiale care au generat pierderea şi refuză să creadă că părintele nu mai este disponibil pentru ei. dându-i astfel copilului posibilitatea să se comporte în virtutea regresiei comportamentale pe care o manifestă. Distragerea. devierea şi hiperactivitatea sunt alte reacţii comportamentale la pierdere. fără ca adulhtl să fie implicat într-o sihJaţie stresantă. adulhllui i se oferă posibilitatea să găsească modalităţi de comunicare mai uşoare cu copilul. Adulţii care se tem că prin comportamentul regresiv copilul poate deveni penibil în preajma altor copii. 286 . temându-se de faptul că modificările circumstanţiale în sfera compOltamentului s-ar putea pel111anentiza.şi vadă părintele sau să îl sune la telefon. Ahmci când adultul care îngrijeşte copilul se simte la un moment dat sub nivelul adultului dinaintea sa.ID semn din partea copilului că poate dezvolta sentimente puternice de ataşament.Unii . Într-un mod obsesiv uneori . Stresurile majore. cum ar fi moartea unui părinte sau divorţul părin~lor. concentrându-se pe câte o activitate care să ajute copilul să îşi asume încet actele şi responsabilităţile anterioare. numai să. pentru marea majoritate a copiilor. astfel încât problemele legate de pierdere să fie discutate. de toate vârstele. care pot fi depăşite cu mare dificultate. Este impOltant să se stabilească expecta~i şi pelioade de timp corecte. pot cere acestuia să restrângă compOltamentele respective la mediul privat al casei. Odată ce copiilor li se permite să-şi exprime supărările şi să facă unele reajustăIi necesare. foarte actiyj. Cu toate acestea. că acceptă să fie Îngrijit dc cineva şi că poate răspunde cu aceeaşi dragoste. poate avea pmte de reacţii extrem de neplăcute din partea copilului. când ceva reînvie experienţa pierdelii. tOhlŞi părinţii trebuie să îşi impună deciziile cu fennitate. o alegere conştientă a acestuia. pentru a evita să se gândească la ceea ce s-a întâmplat. de obicei. Deşi nu trebuie să fie duri cu copilul. pot deveni foarte. După o perioadă rezonabilă de timp.

Este firesc pentru oricine să simtă fiică faţă de perspectiva pierderii celor pe care îi iubeşte. Pentru că pierderea cuiva iubit este asimilată unui lisc fizic. Unii încep să fie preocupaţi de problemele celorlalţi. atunci se poate face o examinare medicală. şi deficienţele de concentrare a atenţiei sau tulburările hiperactive care trebuie tratate dintr-o perspec6vă pur medicală. În cazul în care copilul este încă foarte anxios. dar cei mai mulţi au Învăţat că Îşi pot continua viaţa şi după pierderea cuiva de care au depins cândva. să se masturbeze sau să cânte şi să îşi vorbească sieşi. care au glijă de ei. cât şi pediatrii pot decide că aceia care trec prin asemenea faze au nevoie de îngrijire medicală. pentru a-şi distrage atenţia de la ceea ce s-a întâmplat. aceasta se întâmplă în timpul nopţii. ca atare. Sau îşi pot concentra toată energia în activităţi şcolare. Oriunde ar apărea. cluburi sau hobby-uri. dar se poate întâmpla şi la şcoală. aceşti specialişti fiind mai în măsură să diferenţieze între o stare de agitaţie datorată durerii. mult prea frecvent atât profesorii. Atunci când se aşteaptă de la ei să fie tăcuţi sau concentraţi. Depinzând de alţii. pentru a linişti copilul că totul este în ordine şi nimic rău nu i se poate întâmpla. Copiii trebuie reasiguraţi de faptul că propria moarte este ceva mult prea îndepă11at şi că temerile prelm1gite de această natură nu se pot justifica. O altă consecinţă a pierderii o reprezintă reacţia faţă de alarmă şi panică. pe de altă parte. copilul reacţionează ca şi în cazul unei ameninţări la propria viaţă. pentru că. mai ales atunci când îi împiedică pe ceilalţi să se odilmească sau să studieze.Copiilor începe să le displacă să se joace singuri şi. Este indicat un control neurologic. lucruri care le oferă deopotrivă o activitate care îi ţine ocupaţi şi îi face să se simtă competenţi. fără această grijă. Adulţii se pot întreba dacă viaţa mai merită trăită. w1ii copii pot să asculte sau să danseze rock. au avut prea puţine experienţe de acest gen sau chiar le-au lipsit în totalitate. Adolescenţii folosesc adesea căşti le casetofonului sau telefonul pentru a umple timpul liber şi pentru a-şi bloca reacţiile interioare. Copiii. cer compania altei persoane sau privesc în mod constant la TV. care cere timp şi SUP0l1. tensiune musculară. asemenea comp0l1amente sunt extrem de jenante sau enervante. sport. fără a realiza că este vorba de o fază normală a exprimării durerii. cei care supraveghează copilul. Unii pot începe să recurgă la alcool sau la droguri. cuprinşi de panică (ce poate dura uneori până la câteva ore) şi sleiţi de puteri pentru a merge mai departe. ei sunt mult mai vulnerabili. Faptul că poate lua cu elIa culcare o jucărie sau un animal de care este 287 . ei pot muri cu adevărat. Aceasta poate determina manifestări somatice specifice: creşterea pulsului. uscarea gmii etc. Unii psihologi sunt de părere că insomnia ce apare după o pierdere majoră este legată pur şi sin1plu de resimţirea pericolului în care se găsesc ("Nu pot să dorm pentru că nu sunt sigur că inima mea va mai bate după ce mă trezesc') . Aceste reacţii psihologice 110l111ale îi pot face să se simtă anxioşi. pentru că acestea îi ajută să uite de problemele cauzate de pierderile suferite. Din nefericire. În cele mai multe cazuri.

1990. Ce poate fi racut în asemenea cazuri? Copilul trebuie reasigurat în mod absolut că mama se va întoarce după câteva ore. iar copilul rămâne bocind în urmă. Răspunsul non verbal al copilului la întoarcerea mamei de la spital (după o cură) este de igJ. Copiii stau şi ascultă la conversaţiile adulţilor care se axează pe pierdere şi separare. Reacţiile de separare la copiii mici pot îmbrăca forma regresiei sau a depresiei atunci când sunt separaţi de proprii părinţi (îugJ. În cazul în care unul dintre părinţi pleacă de acasă pentru câteva zile. p. când îi pregăteşte micul dejun. Din când în când. studiile privitul peştilor într-un acvmiu produce relaxare şi scăderea tensiunii musculare. Împărtăşirea lIDor gânduri. din cauza temerii copilului că îngrijitorul poate pleca sau ar putea dispărea din nou. Acest tip de anxietate poate fi trăit în mod intens. ba chiar şi reducerea presiunii sângelui. iar ataşamentul faţă de un părinte decedat poate crea dificultăţi şcolare de proporţii . este indicat să se lase acestora un număr de telefon la care pot suna şi vorbi cu ei în orice moment. mamă? ".îl poate face să se simtă mai puţin vulnerabil. Nu de puţine ori mamele se culpabilizează atunci când trebuie să meargă la serviciu. lăsându-i la bunici. 25). Părintele nu poate părăsi camera rară a auzi un fi·enetic stligăt: " Unde eşti. De exemplu. Atunci când părinţii se hotărăsc să petreacă un sfârşit de săptămână fără copii. mergând până la coşmaruri. Pot fi încurajaţi să vorbească despre rutina zilei şi este extrem de impOltant ca din tonul vocii mamei să reiasă faptul că nimic rău nu s-a întâmplat cu ea.1Îfestă şi atunci când copiii dOlm depmte de îngrijitOli sau când aceştia sunt departe de ei. nu numai pentru nevoi şi sentimente. În familiile în care unul dintre copii a decedat. prezenţa unor gesturi prieteneşti îl vor face pe copil să se simtă acceptat şi îngrijit. Anxietatea de separare se maJ. Anxietatea de separare apare adesea în momentele în care îngrijitorul dispare pentru o perioadă scurtă de timp sau atunci când părinţii hotărăsc să se separe. copilul se teme că acesta se va separa şi că ar putea decide să nu se mai întoarcă la el (Linn. copilului i se poate da un calendar în care să bifeze fiecare zi până ce părintele se va întoarce. iar atunci când merge la toaletă aude imediat copilul vorbind sau ciocănind la uşă. îi va demonstra faptul că cineva îşi asumă responsabilitatea pentru viaţa lui. reacţii ce pot persista o perioadă mai îndelungată după ce copilul şi aparţinătorul se reunesc.durerea acută Această etapă include câteva componente: 288 .l0rm·e în prima zi şi. foarte arată că ataşat Faza secundară a procesului de jelire . se poate apela şi la telefon. ceilalţi fraţi pot să nu mai vrea să mem'gă la şcoală. pentru a vorbi personal cu copilul. Dacă îngrijitorul copilului se îmbolnăveşte. mai apoi.ijitori). un zâmbet în ziua ul111ătom"e. Anxietatea de separare se produce şi atunci când are loc tranziţia de la un îngrijitor la altul. mai mult.

Majoritatea copiilor care au suferit pierderi mai păstrează în primele şase luni după pierdere dispoziţia de doliu şi durere. Mesaje de genul" Sentimentele tale sunt importante pentru mine şi-mi voi face timp să le ascult" trebuie date cât mai des cu putinţă. Refacere şi reaşezare Cel mai in1POrtant moment este acela al începerii procesului de refacere şi vindecare. nefiind ceva neobişnuit ca la un moment dat să predomine o stare. ca mai apoi un alt sentiment să devină predominant. reîntoarceri. în timp ce alţii de teamă şi culpabilizare. Chiar dacă aceste sentimente sunt prezente sub formă de mixtură sau în mod succesiv. că reîntoarcerea la creativitate implică durere şi că nu există cale de a scmia toate acestea. iar capacitatea de concenh'are şi organizare este încă şubredă. dar lucrulile vor evolua într-un sens pozitiv. Începe parcurgerea drumului bunăstălii fizice şi psihice. Pentru cei mai mulţi copii ajutorul trebuie să sosească înainte ca ei să integreze în mod pozitiv pierderea. După o vreme în care au experimentat toate sentimentele şi trăiIile nOlmale în asemenea momente. teamă. extinzând perioada de timp necesară refacerii. Încă se mai păstrează sentimentele de anxietate. Uneori copiii prezintă o mixtură a acestor sentimente. în final. începerea procesului de reorganizator. anxietate vinovăţie şi ruşine . Fiecare fază ajută copilul să depăşească pierderea prin acceptarea a ceea ce s-a întâmplat şi prin începerea procesului de refacere şi reaşezare sufletească. Aceşti copii pot rămâne furioşi sau depresivi şi chiar striviţi sub ruinele propriilor pierderi. copiii se hotărăsc să revină la o viaţă care să le asigure creşterea şi dezvoltarea personală. în procesul de vindecare trebuie ul111ărite şi tratate fiecare în parte. Cercetările indică faptul că sentimentele de ambivalenţă şi conflictele interioare contradictorii legate de persoana pierdută complică procesul durerii. Unii copii se pot simţi copleşiţi de anxietate sau tristeţe. tristeţe. Copiii trebuie să ştie că sentimentele şi reacţiile lor sunt comune şi normale în situaţiile de durere. popasuri. întreg procesul trebuind să fie parcurs. Aceasta înseamnă abandonarea trecutului şi trăirea în prezent şi viitor. experienţa dezorganizării şi disperării. Pe acest drum există multe obstacole. Este foarte important pentru copil să simtă că se află în centrul preocupărilor adultului şi că experienţa sa are valoare în ochii acestuia. plânset lăuntric. greutăţi. Are loc integrarea celor întâmplate în sfera a tot ceea ce este bun în viaţa celui care a suferit pierderea. Faza durerii subsidiare. Sunt 289 . Este onest să cunoască faptul că plânsul este o palie a acestui proces şi că trebuie să înţeleagă şi să găsească o modalitate de a-i permite să se producă. furie.dor şi căutare.

Pentru copiii aflaţi în suferinţă. Linn. 290 .fără puterea necesară refacerii şi reaşezării pe noi fundamente. evită asemenea subiecte. întrucât chiar acei profesionişti care lucrează de mult timp cu copiii se simt depăşiţi şi neajutoraţi în faţa pierderilor traumatice pe care le suportă copiii. Nu este uşor pentru copil să străbată drumul refacerii şi restructurării după pierdere. durerii. Pierderea conţine şi o palte traumatizantă pentru copil. R. nimic în afară de eradicarea pierderii nu va aduce confortul adevărat. dmere. se simte jenat şi nu vrea să vorbească despre pierdere. depăşit şi chiar poate înrăutăţi starea sufletească a copilului aflat în situaţii dureroase. aşa că orice interven~e din partea profesioniştilor trebuie să ţină cont de acest aspect extrem de important. Se izolează şi consideră că nimeni nu a mai trecut prin asemenea situaţii. Acesta este unul din argwnentele constituirii grupurilor de suport şi al implicării consilierii ca formă necesară de intervenţie. neştiutor. părinţilor. 1990. Toate tipurile de pierdere cer o perioadă de timp. Unora le lipseşte abilitatea de a se implica în relaţii cu ceilalţi şi chiar devin preocup aţi de probleme de sănătate care implică durere fizică. Un profesionist fără o asemenea practică se poate simţi confuz. afişarea unor atihldini apatice şi a indiferenţei faţă de momte. Copiii învaţă unii de la alţii cum să parcurgă experienţele dureroase şi cum să facă faţă dezal11ăgiriior rezultate de pe urma pierderilor. Se pot teme exagerat de mult de singmătate. Este de preferat consultarea unui specialist în pierdere şi separare. al căror impact a copleşit toate sferele vieţii. iar efortul care nu se încununează Cll acest rezultat este privit ca nefolositor şi chiar poate provoca fmie şi teamă. episoade serioase de agresivitate îndreptate împotriva îngrijitorilor. stres. 36) sau de a se elibera de ele într-o asemenea manieră încât îngrijitorii să nu observe cele întâmplate. necesară pentru liniştirea apelor. speranţei şi m011ii. Există tendinţa de a încerca să îndme în linişte asemenea sentimente (E. prezenţa mult mai multor boli sau dureri la copil decât existau în mod obişnuit. suferinţei. discuţii superficiale şi indiferente despre dmere şi pierdere. • Consilierea copiilor cu pierderi semnificative acestora Există şi şi a familiilor copii care au suferit pierderi impO1tante. sau chiar un timp mult mai îndelungat pentru despăgubiri[e rezultate de pe urma procesului dureros. rudelor şi prietenilor. Semnele care sugerează aceste situaţii pot fi: deteriorarea relaţiilor dintre copil şi aparţinător. activităţile copilului trădează intenţia şi eforhll depus pentru a scăpa de anxietate. Acest tip de intervenţie necesită o pregătire şi o practică în domeniul pierderilor. n-au mai fost niciodată experimentate şi nici nu au mai văzut la alţii situaţii de asemenea magnitudine.

Copiii trebuie asiguraţi de faptul că nu sunt singmi şi că ceea e -unt ei este absolut n01111al în asemenea situaţii. înainte de a-şi începe propria muncă cu copilul aflat în suferinţă. să se explice in mod foarte clar faptul că nevoile personale. Interacţiunile dintre copil şi consilier ajută îngrijitorul sau substitutul parental să înţeleagă mai bine natura problemelor cu care se confruntă copilul. să stabi lească o întâlnire prealabilă cu îngrijitorul acestuia (părinte. Copiii au nevoie de sprijin şi să-şi valideze sentimentele cauzate de pierdere. este indicată prezenţa a cel puţin unuia dintre persoanele care se ocupă de copil. Totdeauna te vei Întoarce acasă. cu acea persoană care l-a ajutat până în prezent cel mai mult. prin raportarea la adult.P. Moody şi c. Întâlnirile de început pot fi făcute în mod separat cu copilul. Ai putea ghici câteva din aceste probleme? ". Descoperirile făcute alături de consilier pot mări ataşamentul îngrijitorului faţă de copil. Dacă se observă o anume apăsare sau anumite inhibiţii la copil. pentru a afla ce s-a !acut până în prezent.). Pe de altă patie. O modalitate corectă de lucru este aceea de a-i include în planul de acţiune şi pe aceştia. tutore etc. cum a încercat acesta să rezolve problemele copilului. Spre exemplu. cât şi asistenţii sociali regretă faptul că nu pot face mai multe pentru copil. sentimentele şi gândurile acestora vor fi tratate cu respect şi atenţie pe măsură . O asemenea participare dezvoltă un sentiment al respectului mutual. consilierul are responsabilitatea de a detem1Îna cauza acestora. Ar fi mai util pentru consilier ca. la cel puţin câteva şedinţe. Asta cred eu că se va întâmpla cu tine după fiecare Întâlnire de-a noastră. maniera de abordare a situaţiilor ivite.A. 291 . înţelegere şi iertare pentru neînţelegerile şi tensiunile trecute care au alterat relaţia lor. sentimentele şi frământările copiilor şi pot pune întrebări într-o modalitate terapeutică. Fiecare dintre noi doi se va Întoarc e acasă. Aceştia pot înţelege mai bine gândmile. Consilierul poate observa care dintre aceste informaţii nu-i fac plăcere copilului sau pe care nu le poate împărtăşi şi altora. " Este impOliant ca. R. în special dacă se simt pat1ial responsabili pentru pierderile aceshlia. De cele mai multe ori asemenea atitudini complică şi chiar măresc disconfOliul copilului. Moody (1991) constată faphll că majoritatea îngrijitOlilor decid ca orice intervenţie să înceapă cu ei şi doar după aceea cu copilul. după plima întâlnire a consilierului cu cei at1aţi în suferinţă. se poate chiar începe discuţia sugerând în mod indirect anumite aspecte din cele discutate cu îngrijitorul: "M-am Întâlnit cu tatăl tău săptămâna trecută şi lni-a spus că este destul de supărat din cauza mai multor probleme. îngrijitorii şi alţi membli ai familiei şi. Copilul trebuie asigurat de faptul că se va întoarce acasă după fiecare întâlnire: "Lasă-mă să ghicesc ce anume se va Întâmpla cu line după fiecare întâlnire. Rezultatele acestei întâlniri vor sta mai apoi la baza discuţiilor dintre consilier şi copil. Cei care vor lucra cu copiii aflari m suferinţă pot găsi o smsă importantă şi bogată de infol1naţii la apmţinătorii acestora. atât îngrijitorii.

dramatizarea conflictelor interioare etc. folosind aceleaşi expresii pentru descrierea sentimentelor. se va stabili cât mai curând posibil o relaţie respectabilă. forma de comunicare. iar părinţii trebuie asiguraţi de claritatea şi utilitatea acestora în stabilirea problemelor. nu numai în primele luni după pierdere. acestea vor cauza la rândul lor alte calamităţi asemănătoare. dat fiind faptul că încercările lor anterioare au fost întâmpinate de reacţii şi răspunsuri negative din paltea adulţilor. Alţi copii învaţă strategii şi modalităţi de a evita asemenea subiecte. desen. Este imp01tant să se încurajeze familia să rezolve într-un mod autentic problemele apărute. odată dezvăluite sentimentele dramatice. modelaj. Copiii sunt dispuşi să îşi asume experienţele dificile şi chiar să îşi d ezvălui e emoţiile. Unii copii întâmpină dificultăţi în dezvăluirea propriilor sentimente. Iolanda Mitrofan şi Elena Otilia Vladislav. care să stâmească interesul acestora pentru conversaţii pe anumite teme (D. Chiar şi acei copii care suferă într-un mod evident şi vizibil din punct de vedere fizic.). Se poate stabili atenţia pe care şi-o acordă unul altuia. Exprimarea. se pot teme de faptul că. fie trăirilor complexe pe care le detem1ină pierderile suferite. exprimarea verbală a sentimentelor negative conduce la "ofilirea" acestora. tot întâmpină greutăţi atunci când este vorba de dezvăluirea suferinţei emoţionale. să se comporte ca Ş1 cum nimic nu s-ar fi întâmplat.prin cuvintele lor .în care sunt încuraj aţi . Pe de altă parte. onestă şi de încredere cu aceştia . cu scopul de a mulţumi interesul profesional al adultului. Trebuie cunoscute modalităţile de exprimare a emoţiilor în familia respectivă. ce se întâmplă când unul este în dificultate etc. în detrimentul lor. dacă vorbesc sau nu deschis despre ceea ce simt. Schaefer. Există o mulţime de bariere care trebuie învinse. Deseori copiii au dificultăţi majore în exprimarea verbală a simţămintelor. a diagnosticului dacă este cazul. datorate fie nedezvoltării deprinderilor de comunicare. jocuri. În realitate. revizuirea şi reaşezarea sentimentelor reprezintă componente vitale ale procesului de însănătoşire. Majoritatea copiilor nu simt faptul că sunt examinaţi sau testaţi prin asemenea modalităţi comune pentru ei. ci din nou şi din nou. obiceiurile etc. Nu este profesionist şi nici uman să considerăm că acei copii care refuză să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce ei simt nu SlUlt afectaţi de pierdere şi nici să considerăm că ar putea evolua fără ajutor într-o direcţie sănătoasă.propriile sentimente. Copiii trebuie încurajaţi şi ajutaţi să scoată la lumi11ă . trebuie identificate şi respectate regulile familiei respective. Una dintre modalităţile de a Există situaţii 292 . 1997). dacă şi adulţii imp01tanţi din jurul lor procedează la fel. Atunci când copilul sau familia se află în criză sau prezintă dificultăţi serioase. În cazul copiilor se vor folosi diverse telmici specifice (poveşti. deschisă. Atunci când se intervine la nivel familial.

Ei încearcă să convertească sau să nege acest sentiment de vorbească 293 . majoritatea copiilor intră în încurcătură. îngrijorare etc. dar eficientă. violenţă. " Atunci când durerea generează supărare. ceea ce nu înseamnă că nu vor primi ajutorul consilierului dacă li se oferă. • Câteva tehnici specifice de lucru Atunci când copiii nu sunt dispuşi sau nu se simt confortabil să despre sentimentele lor. Întrebările se reiau. Este fomte important să nu se anticipeze şi nici să nu se sugereze răspunsul copilului . Acei copii care hotărăsc să-şi exprime sentimentele cauzate de pierdere pot ajunge la concluzia că aceste sentimente nu sunt un răspuns 110mlal la durere şi rămân culpabilizaţi gândindu-se la faptul că au putut reacţiona "aşa de greşit". Există şi copii care au un alt mod de a simţi pierderea şi durerea. se poate inventa o poveste în care el însuşi să fie unul dintre actorii acesteia. furie. dacă este cazul. De asemenea. Ce lucruri îl fac să se supere atât de repede?". dacă te pot ajuta în vreun fel. Chiar şi ahmci când îşi conveltesc sau îşi reprimă sentimentele trebuie ajutaţi să înveţe că sentimentele sunt sentimente şi că nu sunt bune sau rele. Deseori se tem de faptul că dacă se vor simţi trişti. se poate folosi unjoc în care se pot implica sentimente legate de pierdere şi separare. plânset. sprijinul şi conforhll necesar vor putea să-şi împărtăşească durerea şi resentimentele. iar alţii convertesc sentimentele de tristeţe în ostilitate. ca de exemplu imagini video sau Căl1i de poveşti. Dacă copilul întâmpină dificultăţi în exprimarea verbală a ceea ce simte.ajuta copiii care nu-şi pot exprima sentimentele este aceea de a converti aceste sentimente care cauzează disconfOlt în alte simţăminte: "Poţi să-mi spui câteva lucruri despre George? Mi-ai spus săptămâna trecută că se supără foarte repede. mai puţin vizibil în exterior. teamă. frică şi singurătate. aş fi foarte Încântat să o fac. O modalitate simplă. şi care nu cer ajutor în mod explicit. "Ştiu că este greu pentru tine să vorbeşti despre suferinţa ta.). putem să apelăm la combinarea discuţiilor cu activităţi externe. oferindu-i posibilitatea dezvăluirii sentin1entelor (anxietate. vor intra într-o stare neplăcută. o reprezintă tehnica celor cinci sentimente: tristeţe. O altă modalitate de a ajunge la sufletul copilului este aceea de a concentra toate simţurile aceshlia spre o activitate care să fie relevantă scopurilor terapeutice urmări te. Îşi pot suprin1a sentimentele gândindu-se că nu sunt destul de mari ca să poată fi luaţi în serios şi dacă vor primi validarea. O pmte a copiilor convertesc sentimentele de furie în depresie. iritabili tate. fericire. Se urmăreşte consonanţa dintre comportamentul verbal şi cel nonverbal al copilului atunci când răspunde la test. dar eu sunt aici lângă tine şi.

El poate fi ajutat să observe că degetele sale sunt strânse în punm. reacţiile compOliamentale vor căpăta un sens. Atunci când un copil este furios. Vor deveni neîndemânatici. caută să-şi exprime nedreptatea sau neglijarea la care sunt supuşi ca să obţină sentimentul de control al sihJaţiei. dar poate fi ajutat reîmprospătându-i mem0l1a cu anumite situaţii în care s-a comportat Într-un anume fel. dinţi. integrate şi.ie şi chiar izolare din pal1ea celorlalţi copii. Controlul şi stăpânirea acestor sentimente se va obţine atunci când pierderea şi separarea vor fi înţelese. Dacă explici asta unui copil În perioada În care este furios. dar că. Tehnica "rezolvării mutuale a problemei" o tehnică familială deosebit de utilă ar fi cea dezvoltată de către R. rezolvate. Li se va explica faphll că şi adulţii simt din când în când aceleaşi impulsuri de moment în exprimarea sentimentelor de furie şi frustrare. ceea ce ar duce la un compOliament pasiv-agresiv. în felul acesta. că maxilarul este încleştat. Copiii adoptă un comp0l1ament pasiv-agresiv din cauza unuia sau mai multor motive: refuză să-şi exteriorizeze furia. spunem că în fiecare seară există certuri legate de ora de culcare a copilului. Părintele sau aparţinătorul şi copilul se întâlnesc cu o altă persoană (consilierul). obrajii crispaţi etc. urmând paşi specifici: • În primul rând se exprimă acordul asupra faptului că există o problemă şi definesc exact care este problema . pas cu pas. Această convertire poate lua forma furiei şi a violenţei.tristeţe. culpabilizaţi şi neajutoraţi. În cele din urmă. energia sa emoţională se va localiza în anumite zone corporale observabile (mâini. Este mult mai util să-I ajuţi pe copil să-şi exprime în mod direct furia şi agresivitatea. sfârşesc prin a fi nefericiţi. Vom avea grijă să nu cadă în cealaltă extremă: reprimarea acestor sentimente şi ahmci când nu este cazul. Îngrijitorii care reacţionează prin pedeapsă la asemenea exprimări indirecte de furie şi agresivitate se dovedesc a fi prea puţin înţelepţi pentru munca cu copiii. Poate că este dificil de identificat de prima dată "zona furioasă".să. dar caută să fie pedepsiţi pentru a-şi valida comportamentul exprimat. obraji. copiii au nevoie să înţeleagă faptul că furia nu trebuie exprimată totdeauna sub impulsul primului moment. 294 . vor uita să-şi facă temele etc. ceea ce atrage după sine rejecţ. încercând să-şi imagineze soluţii pentru problemă. folosind metodele discutate anterior. În tendinţa de a fi concreţi. Acestea ar putea fi schimbate cu alte momente mult mai plăcute pentru copil. au ajuns să poată stăpâni aceste sentimente şi că acum dau frâu liber acestora doar când este necesar. va fi fascinat de noua sa descoperire. Dreikurs (1974) sub numele de "rezolvare muhlală a problemei". Dintr-o dată.). ochi etc.

angajament şi unire a eforturilor în rezolvarea problemei respective. de cooperare. Vor fi încurajaţi să . întă. Interacţiunile dintre părinte (tutore) şi copil încep prin definirea problemei şi'" se termină într-o notă pozitivă. În al cincilea rând.• În al doilea rând vor stabili dacă sunt sau nu capabili să învingă împreună problema (părintele şi copilul devin o echipă. ahmci o vom elimina de pe listă. 295 . • • • • • În final. atunci aceasta poate veni cu cel puţin cinci sugestii care să privească îmbunătăţirea comunicării în familia respectivă. timp în care vor medita în linişte la cele discutate. se vor încuraja unul pe altul şi vor devalOl1za lucl1. Faptul că sunt implicaţi. când copiii se simt fără ajutor. Ul111ând a se întâlni din nou şi a stabili concluzia la care au ajuns.şi folosească energia şi sursele de care dispun. Vor stabili dacă problema s-a rezolvat în totalitate sau numai anUl11ite părţi şi faţete ale ei. vor spune "nu ştiu" etc. după ce s-a realizat Ul1 consens într-o anume direcţie. Uneori. Dacă este implicată o terţă persoană. agreată de toată lumea. vor folosi propoziţii incomplete. Al treilea pas ar fi ca fiecare dintre membrii familiei să exploreze împreună toate posibilităţile şi toate alternativele în rezolvarea problemei respective. În cazul în care nu se ajunge la o soluţie comw1ă. mai mult. În al şaselea rând. Această tehnică dă rezultate surprinzătoare. familia va supune la vot părerile şi soluţiile discutate. iar dacă nu s-a obţinut nimic bun se reevaluează situaţia şi se reîncepe procesul de la capăt. Vor mormăi. atunci se poate lua o pauză de o săptămână. Dacă cineva are vreo obiecţie legată de vreW1a dintre soluţiile sugerate. copiii se vor simţi mult mai bine contribuind ei înşişi la rezolvarea problemei respective. Aceasta va elimina conflictul latent dintre "părerea ta " şi "părerea mea".uile care ar putea sabota încercarea respectivă. pentru a o selecta pe cea care a întrunit cele mai multe voturi. În al patrulea rând membrii familiei vor discuta fiecare punct de pe lista stabilită antelior. membrii familiei vor încerca să determine dacă fiecare persoană implicată este dornică să înceapă acest nou experiment în săptămâna următoare. iar problema devine inamicul numărul unu).!ind sentimentul muncii în echipă şi. nici nu sunt dornici să pmticipe la acest proces. La srarşitul perioadei de probă. membrii familiei se reîntâlnesc pentru a evalua eforturile depuse şi rezultatele la care s-a ajuns. că li se cere părerea şi se ţine cont de dorinţele şi nevoile lor în rezolvarea problemei contlibuie la maturizarea şi creşterea nonnală a acestora.

În acest caz. p. Anxietatea de evitare poate fi depăşită sugerându-Ie beneficiile momentelor de plânset. se vor accepta nevoile şi dorinţele acestuia. să se simtă mai bine.. o tactică fomie bună este aceea de a discuta franc cu copilul despre timpul pe care îl cheltuieşte pentru depresia respectivă şi pe care ar putea să-I folosească în diverse alte scopuri: să se împrietenească cu el însuşi . s-a constat faptul că se trece mai uşor şi mai repede peste consecinţele produse de pierdere. Situaţia se complică în cazul anumitor copii care nu au reuşit să rezolve prin integrare pierderile suferite şi la care se instalează depresia cronică. Există copii care şovăie în a plânge în faţa altora. Repere Într-o lume ce fiinţează sub imperiul sufelinţei şi al deznădejdii. • Copiii şi veştile rele.Alte tehnici şi tactici o altă modalitate de a lucra cu copiii care au suferit pierderi este aceea de a identifica împreună cu ei alţi copii care au trecut prin situaţii asemănătoare. conduc la ne sincroni zări şi chiar lipsă de comunicare. 43) . copilălia este deseori umbrită de necazuri şi veşti rele. ci ne propunem să problematizăm câteva din posibilităţile de a da veştile rele. Durerea în consiliere şi psihoterapie şi comunicarea terapeutică.pentru că aşa ceva nu există -. "să călătorească" împreună cu copilul de-a lungul întregului "naufragiu". Iar atunci când există o relaţie suportivă puternică în familia respectivă. Nu ne propunem să prezentăm o fonnulă infailibilă pentru a face ceea ce este corect să faci . îndurând pierderea şi separarea. din patiea celui care este pus în situaţia de a da o veste rea. 1984. Acei copii care înainte de separare sau pierdere au avut o relaţie caldă cu părinţii s-au dovedit a fi mult mai cooperat* cu cei care se ocupă de ei după pierderea suferită CA. să facă anumite lucruri care-i fac plăcere etc. iar pUliătorul veştilor rele este tot timpul pus în situaţia de a răspunde nevoilor copilului. Fiecare situaţie este unică. Nu puţine sunt situaţiile în care adulţii implicaţi în acest proces nu cunosc calea de a face acest lucru. dar în schimb există câteva modalităţi mult mai de ajutor decât altele. Este extrem de impoliant ca pUltătorii veştilor rele să meargă în direcţia corectă. Brenner. ca venind din interior. astfel încât acesta să poată să reacţioneze şi să răspundă într-un 296 . lipsa de experienţă şi cunoştinţe în domeniu etc. Nu există nicio modalitate corectă! dreaptă de a comunica veştile rele copiilor. Copilul va fi tratat cu mult respect. să se cunoască mai bine. modalităţi al căror scop este acela de a alina suferinţa celor mici şi necăjiţi. Nepriceperea.

Se referă la situaţii temporare sau permanente şi includ ceea ce s-a întâmplat deja sau ce urmează să se întâmple. nelinişte. panică etc. conducând în felul acesta la nelimpezirea problemelor şi la neconştientizare. Repetarea dezvăluirilor este necesară pentm ca el să devină conştient de importanţa situaţiei pe care deja o cunoaşte şi pentru a asocia pierderile implicate. Uneori se referă la situaţia copilului. provocând un disconfort psihoafectiv de sCUliă sau de lungă durată. dizabilitate. astfel încât copilul să aibă confirmarea acestor veşti. atunci apare suferinţa. schimbarea locuinţei. adulţii au tendinţa să sub estimeze impachll repetării dezvăluirii veştilor rele. Orice profesionist care lucrează cu copiii poate fi confmntat cu astfel de situaţii. psihologi. O dezvăluire poate să fie !acută la iniţiativa copilului sau la iniţiativa adultului. în timpul 297 . separarea de un părinte care munceşte peste graniţă sau care este în închisoare. De regulă. moarte etc. implică repetări. voluntari). cât şi profesioniştii (medici. alteori la cineva important pentru copil. spitalizare prelungită . Pentm acei copii care ştiu deja sau care suspectează iminenta apariţie a veştilor rele. Dezvăluirea. Acest lucm se întâmplă mai ales atunci când pierderile repetate se asociază cu o situaţie de aşteptare prelungită. sociale şi familiale (boală cronică. consilieri. fie la o persoană fOalie impOliantă. Unele infom1aţii pe care se bazează veştile rele sunt de-a dreptul bmtale: "Mama şi tata sunt pe cale să divorţeze" sau " Mama ta spune că vei merge Într-un spital ca să mori". Veştile rele pot fi legate de o varietate de circumstanţe medicale.mod adecvat veştilor nedorite. Copiii care au o boală cronică pot fi expuşi la o serie de episoade dureroase în timpul evoluţiei bolii lor. asistente medicale. Dezvăluirea veştilor rele rareori se reduce la o simplă discuţie şi. procesul suferinţei poate să fi început deja. adopţie. asistenţi sociali. acestea se referă fie la o situaţie.). familiile afectate de HIV/SIDA). probleme şcolare. dezvăluirea veştilor rele fiind făcută de către adult ca răspuns la întrebările sau preocupările copilului. Fiecare dintre noi a trăit experi enţa primirii unor veşti care ne-au provocat suferinţă. Veştile rele sunt acele veşti care alterează drastic imaginea despre trecut şi/sau prezent. De regulă. de obicei. Dacă vestea dată implică o pierdere. veştile rele devin un factor stresor repetitiv. preoţi . divol1. O dezvăluire reactivă este iniţiată de către copil. Dezvăluirea proactivă este făcută la iniţiativa adultului . terapeuţi. Includ o serie de inceliitudini. În acest proces sunt implicaţi atât părinţii. Un copil ai cămi părinţi au divorţat poate deveni mult mai conştient de importanţa situaţiei atunci când unul dintre cei doi părinţi se recăsătoreşte. fiecare implicând noi pierderi şi mult mai multe veşti rele. Pentm unele familii aflate în suferinţă (ex.

Se poate oare răspunde deschis şi franc la orice întrebare adresată de către copil? Onestitate în acest caz nu Înseamnă deschidere totală. Există studii realizate despre efectului veştilor rele asupra bunăstării psihice a copiilor pe tennen lung care evidenţiază faptul că dezvăluirea acestora este mult mai benefică în comparaţie cu evitarea şi Întârzierea comunicării lor (Slavin şi colab. Copiii au o cunoaştere corectă a oricărei situaţii care îi afectează. Esenţialul Într-o dezvăluire este să fii în legătură continuă cu gânduri le şi sentimentele copilului. Este dificil de separat efectul veşti lor rele de modalitatea în care sunt date. Onestitate înseamnă înţelegerea şi a acestui lucru. probabil. în special cei mici. dată fiind complexitatea factorilor implicaţi. Uneori ei interpretează anumite veşti ca fiind rele. Reacţiile negative sunt nebănuite . Odată clmificate veştile rele. Abordarea protectiv-deschisă este recomandată în munca cu copiii. confuze şi dau naştere la stres şi sentimente de singurătate . . ignoră potenţialul ş i experienţa personală a copiilor în înţelegerea acestor situaţii de maxim tragism şi suferinţă. un copil interpretează veşti l e ca fiind rele. ceea ce poate intra în conflict cu drepturile şi confortul emoţional al altora. 1982. veştile rele dezvăluite într-o modalitate adecvată pot conduce la scăderea intensităţii stresului şi pot reduce intensitatea sentimentelor de depresie. Pe de altă parte. Decizia este mai dificilă atunci când veştile rele sunt asociate cu stigmatizarea şi chiar include incertitudini de tot felul. ruşine şi inadecvare. Uneori. veştile rele sunt incomplete. O pmie a copiilor cm'e au trecut prin astfel de experienţe sunt deschişi şi cooperanţi în înţelegerea veşti lor rele şi chiar îşi oferă sprijinul activ în ajutarea altor copii care trec prin situaţii similare. Teoria conform căreia copiii . ci selectivitatea informaţiei. Dezvăluirea veştilor rele nu înseamnă şi nu se poate compara cu o situaţie de genul "totul sau nimic". adulţii pot dezvolta o atitudine empatică.căreia percepţia copilului asupra a ceea ce înseamnă veşti le rele se schimbă . Recunoscând că esenţa veştilor rele este pierderea şi că. copilul se va mobiliza în ceea ce trebuie să facă. nu au nevoie să ştie totul pentru că încă nu au capacitatea de a înţelege conceptele şi noţiunile abstracte despre boală. Sunt anumite aspecte ale veştilor rele care nu se doresc a fi discutate. Empatizarea cu copiii nu este deloc uşoară. vulnerabilitate pe care copilul le poate simţi. dar nici nu este rezonabil să sugerezi că un răspuns imediat sau pe termen lung la veştile rele este influenţat de modalitatea în care acestea sunt dezvăluite. Rosenheim şi Reicher. Întrucât există şi 298 . Procesul de luare a deciziilor este întotdeauna extrem de dificil. Copiii sunt dependenţi în clarificm'ea lucrurilor de decizia adulţilor de a se implica în dezvăluirea şi lămurirea acestor situaţii neplăcute. 1985). Veştile rele date într-o modalitate nefericită pot cauza stres adiţional şi pot exacerba pierderile inerente. vină. moarte şi alte surse ale veştilor rele.

ori să fie un bun cunoscător al psihologiei copilului aflat în suferinţă. Acest profesionist poate oferi supOli emoţional şi poate lămuri orice informaţie de care copilul are nevoie. El este pregătit să ofere sprijin emoţional imediat şi să continue dezvăluirile o lungă perioadă de timp. Ce crezi despre propunerea mea? ". Toate aceste posibilităţi trebuie explorate împreună cu 299 . Copiii care nu vor ca părinţii lor să se implice încearcă În felul acesta să se protejeze de stări neplăcute. dar totuşi să faci unele sugestii pentru a-i asigura de un suport continuu: "Este Într-adevăr dificil pentru mine să ştiu ce să-ţi spun. Cred că ar fi de mare ajutor dacă mama şi tata ar şti despre ceea ce gândeşti tu şi despre ceea ce simţi. pentru a fi apt să răspundă întrebărilor care ar putea să i se pună . "Cred că tefrământă o mare problemă şi eu m-aş simţi mai bine să vorbim despre ceea ce se întâmplă şi ceea ce simţi tu în legătură cu asta. De obicei. copiii au posibilitatea să-şi exprime sentimentele şi neliniştile lor. Pentru că. al celorlalte persoane implicate şi al circumstanţelor situaţiei specifice. Uneori încearcă să se protejeze de ceea ce ei cred că ar putea fi răspunsul părinţilor. "In ce mod te gândeşti la asta? ". această persoană este un părinte. psihoterapeutul sau consilierul poate încuraja copilul să Împărtăşească gândurile şi sentimentele folosind întrebări deschise. În aceste situaţii.momente în care copiii sunt împinşi la izolare. Într-un mediu securizant. Răspunsurile şi atenţia acordată copiilor le Întăresc sentimentul că ceea ce simt este luat în serios şi le oferă "permisiunea" să simtă ceea ce simt şi să gândească ceea ce gândesc. ca: "Ce simţi în legătură cu asta? ". El poate să fie specializat în dezvăluirea veştilor rele atât copiilor. în cele mai multe situaţii. iar pentru a verifica răspunsurile primite . aceste persoane sunt şi ele afectate într-un fel sau altul de veştile rele. Ideal ar fi ca orice profesionist care lucrează cu copiii şi este implicat şi în dezvăluirea veştilor rele să aibă o relaţie bună cu copilul şi cu celelalte persoane implicate. de a discuta temerile lor şi de a lămuri dilemele în care se frământă. Copiii pot veni cu întrebări pe care le-au pus mai întâi părinţilor. profesioniştii care lucrează cu copiii au misiunea de a crea un mediu supOliiv şi fără prejudecăţi.dacă le primesc . dar nu în toate cazurile. contribuind astfel la dezvoltarea propriului confort emoţional. Adultul este perceput ca fiind o persoană pricepută şi disponibilă să înţeleagă situaţiile aşa cum se văd ele prin prisma ochilor de copil. este necesar ajutorul unui profesionist cu experienţă în asemenea dezvăluiri de veşti rele. Specialiştii implicaţi în munca cu copiii sunt puşi deseori în situaţii de dificultate. confuzie şi anxietate. Putem încerca să stăm de vorbă împreună sau aş putea doar eu să am o întâlnire cu ei. să se simtă capabil să facă faţă situaţiilor specifice. Copiii se simt cel mai bine în prezenţa celor cu care au o relaţie continuă bazată pe încredere şi care oferă siguranţă şi protecţi e . cât şi apat1inătorilor şi poate răspunde reacţiilor lor. " Poate urma o remarcă onestă în legătură cu cât de dificil este să ştii ce să spui.testează şi opinia specialistului.

Aceasta ajută la promovarea ŞI răspunsul înţelegător faţă de "perfom1anţele" comportamentale şi şcolare ale copilului şi. trebuie avut grij ă cui i se vor comunica acestea. dar nu cu preţul tensionării relaţiei părinte-copil. li se va spune şi celorlalţi copii din familie. dezinfonnare şi discriminare (Schaefer şi Lyons. în orice caz. reduce tensilmile existente şi alte efecte adverse ale posibilelor conflicte. Această indicaţie devine şi mai stringentă în situaţia în care vestea proastă este despre diagnosticul SIDA. personalul din şcoala în care învaţă copilul. chiar dacă numai temporar şi. Atunci când veştilor rele li se poate asocia stigmatizarea. mai ales atunci când veştile rele se referă chiar la ei înşişi. De exemplu: "X are o boală în sânge. Stabilirea unor circumstanţe ideale pentru când şi unde să dai veştile rele este dificil de realizat. este bine ca acestea să fie evitate pe cât posibil. în privinţa situaţiilor şi a circumstanţelor care provoacă suferinţă este în general de folos ş i uneori chiar necesar să-i infonnezi pe ceilalţi . dar mmătoarele sugestii pot fi reţinute şi aplicate acolo unde este posibil: " Mai degrabă mai devreme decât prea târziu". 135). Depinde de situaţia particulară cine anume va fi infom1at. Motivele pentru care trebuie să se ţină cont şi să se selecţioneze persoanele cărora li se spune şi ce anume li se va spune trebuie să fie explicate copilului. copiilor trebuie să li se spună cine sunt aceste persoane şi ce li s-a spus despre ei. copiii şi familiile lor trebuie să facă faţă unui mediu social ce conţine panică. 1993. Dacă veştile rele sunt despre un eveniment care deja a avut loc sau care este pe cale de a se întâmpla. 1993. anumite persoane vor fi infonnate înaintea altora. Atunci când deja au fost infonnate alte persoane. teamă. Îi face să se teamă. conducătorii cluburilor din care copilul face parte etc. se întăreşte nevoia copilului de a face el primul pas către comunicare. Comunicarea deschisă despre veştile rele trebuie încurajată. dar întârzieiile pot măIi conflictul. Este o boală nouă şi oamenii nu au sentimente prea bune faţă de ea. Incitând copilul la conştientizarea acestei probleme (a ceea ce părinţii ştiu deja). creşte suportul psihologic. în acelaşi timp. discuţie care poate sugera şi. convinge de ceea ce ei ştiu deja. "(D. Uneori. uneori. 135). 300 . de aceea. p. Scbaefer. în cele mai multe situaţii. copiii pot fi implicaţi în decizia de a le spune celorlalţi. este de dorit să fie infonnaţi alţi membri ai familiei. p . în mod inevitabil. dar există şi tendinţa de a exclude fraţii atunci când fratele sau sora lor este subiectul veştii proaste. O modalitate de a răspunde şovăielilor copilului de a-şi implica proprii părinţi este aceea de a discuta cu el posibilul comportament al părinţilor. Aceştia pot deveni vulnerabili faţă de efectele adverse ale conflictului şi este foarte posibil să se manifeste resentimente faţă de un frate sau o soră care primeşte atenţie specială fără un motiv aparent.copilul. Atunci când se consideră potrivit.

nelămuriri. prea bolnavi sau prea stresaţi. să fie implicaţi în procesul de dezvăluire. Ambele tipuri de dezvăluiri discutate (proactivă şi reactivă) pot fi anticipate şi apoi planificate. "Acolo unde reacţiile şi răspunsurile nu vor fi inhibate ". Studiile realizate arată că acei copii care au suferit de boli grave şi care au ştiut din vreme diagnosticul s-au adaptat mai bine decât copiii care au aflat adevărul despre ei cu mult mai târziu. Introspecţia. să • Abilitatea profesională de a comunica veştile rele copiilor Toţi specialiştii implicaţi în munca cu copiii au obligaţia ŞI responsabilitatea profesională şi umană de a se pregăti în comW1icarea veştilor rele. empatie. "Atenţie maximă". Timpul cel mai indicat pentru comunicarea veşti lor rele este atunci când cei implicaţi sunt capabili să dea atenţie totală la ceea ce se spune şi să nu fie prea obosiţi . Se recomandă ca dezvăluirile să aibă loc când toţi cei ce sunt implicaţi în atare situaţii sunt de faţă. "Staţi împreună după aceea ". dileme) . Asemenea rateuri în comunicarea veştilor rele se întâmplă mai ales atunci când adulţii implicaţi SW1t nepregătiţi pentru "cum să te exprimi şi cum să te comporţi în timpul dezvăluirilor". privat şi pe cât posibil ferit de orice fel de perturbări.copiii sunt ajutaţi mult mai mult şi mai bine dacă li se explică situaţia ca atare. atunci când primeşte o veste rea. trebuie fie In mijlocul unui mediu familiar. Este bine ca procesul de comunicare a veşti lor rele să fie planificat şi pregătit cu mult înainte. cel puţin perioada imediată după ce veştile rele sunt date. Chiar şi atunci când SW1t incertitudini despre ceea ce s-a întâmplat sau urn1ează să se întâmple. întârzierea dezvăluirii este de natură a crea mai lllultă anxietate şi stres pentru toată lumea din jurul copilului. Locul unde veştile rele sunt dezvăluite nu va inhiba copilul în exprimarea emoţiilor sau în problematizarea situaţiei (întrebări. Controlul asupra acestor sentimente poate preveni eşecul dezvăluirilor. Copilul. planificare şi repetiţie. cărţi etc. "Context familiar". în acelaşi timp.) la îndemână. Ei trebuie să aibă abilitatea de a găsi cea mai adecvată abordare la orice situaţie particulară. liniştit. Veştile rele pot fi dezvăluite atunci când cei implicaţi sunt capabili să stea unul cu celălalt. Adulţii implicaţi pot avea sentimente puternice referitoare la veştile rele şi. Meditând la următoarele întrebări poţi obţine clarificarea sentimentelor şi cristalizarea atitudinii faţă de astfel de situaţii: Mă simt anxios pentru ceea ce s-a 301 . "Când toţi cei implicaţi sunt prezenţi ". preferabil acasă şi cu multe lucruri personale Uucării. Acest proces implică introspecţie . Locul ales trebuie să fie confOltabil.

Registml preocupărilor copilului include de regulă ul111ătoarele întrebări: Ce s-a întâmplat? Ce se va Întâmpla? Este adevărat? Va trebui să aştept? Este vreo speranţă? Voi fi blamat? Pot face ceva mai bun? Ce responsabilităţi am? Cum potfi de ajutor? Pot să am Încredere în oameni? Pot să mă bazez pe observaţiile şi judecăţile mele? Sentimentele Inele sunt adecvate situaţiei? Ca adult. Cred că altcineva ar putea să se descurce mai bine? Empatia.întâmplat?. Sunt vulnerabil la o astfel de situaţie?. Prin tehnica paşilor mărunţi. În felul acesta se reduce posibilitatea ca dezvăluirea să fie dominată numai de percepţia adultului asupra situaţiei respective. Procesul de emitere a veştilor rele este asimetric. iar anumite pă11i din dezvăluire trebuie să se facă lent (trenant). Voi fi blamat oare pentru veştile rele?. Sprijinul emoţional poate fi dat atât verbal. Voi blama pe cineva pentru veştile rele şi dacă da. Cei implicaţi în procesul de dezvăluire trebuie să fie apropiaţi unul de celălalt. În felul acesta copilul te va simţi alături de el pe parcursul întregului proces de comunicare a acestor mesaje mai puţin dorite. de preferat stând unul lângă celălalt. prea puţin conştient de ceea ce Înseamnă în realitate esenţa veştilor rele.). Prin această modalitate. Planificarea. căldură . pe cine anume?. veştile rele vor fi introduse gradual şi progresiv. ceea ce poate insemna atenţie. uneori. Am sentimente puternice faţă de copil şi care sunt acestea?. Înseamnă anticiparea a ceea ce copilul este pregătit să simtă şi să gândească şi a modalităţii în care copilul poate reacţiona la veştile rele. Copilului i se poate vorbi în linişte folosind un ton cald al vocii. iar receptoml (copilul) este încă nesigur pe sine şi. Adultul va răspunde întotdeauna nevojlor copilului şi nu va încerca să pună în mod rigid în aplicare un plan detel111inat. cât şi nonverbal. Mă simt vinovat în vreun fel de ceea ce s-a Întâmplat?. afirmare. Copilul poate sta în braţele adultului şi chiar să se cuibărească în braţele acestuia. Este vreo reacţie pe care eu o consider dificil de lucrat cu ea?. bunătate. 302 . Ceea ce spune un copil poate fi de la început ghidat de dorinţele şi nevoile lui. Bănuiesc oare care vorfi reacţiile copilului?. copilul este pregătit treptat. fiecare pas rele vând puţin câte puţin din conţinutul veştilor. astfel incât copilul să nu fie supus bmsc unui şoc emoţional. Contactul vizual este impOliant în timpul dezvăluirii şi ajută la întărirea prezenţei emoţionale a adultului. trebuie să te aliniezi nevoilor şi dorinţelor copilului legate de modul în care are loc dezvăluirea. Desfăşurarea unei dezvăluiri nu poate fi niciodată prezisă cu o acurateţe completă. dar care nu este fezabil. printr-o serie de încercari (glume etc. revelând disponibilitatea acestuia pentlU căldură şi înţelegere . Un bun profesionist şi cu experienţă in domeniu va putea selecta imediat o modalitate de a trata o situaţie particulară.

Dificultăţile apar oricum atunci când evenimentele viitoare sunt nesigure sau când situaţia devine din ce în ce mai grea pe o perioadă mai lungă de timp . Este imperios necesar ca el să obţină. Adultul care comunică veştile rele trebuie să răspundă şi să comenteze întrebările copilului. ". "Ştiu că în ultimul timp ai fost destul de bolnav şi medicul ţi-a făcut nişte analize . Dând copiilor infOlTI1aţii sigure despre ceea ce Ul111ează să se întâmple îi vom ajuta să îşi dobândească încrederea în predictibilitatea evenimentelor şi încrederea în oameni.. cea mai recomandată modalitate de a aborda subiectul este să recunoşti deschis ceea ce copilul a făcut. Acest tip de situaţii îi pun pe cei implicaţi în dilemă: cât de mult din ceea ce Uffi1ează să se întâmple ar trebui dezvăluit la un moment dat?! 303 . În cazul în care copilul nu ştie nimic despre ceea ce urmează să fie spus. 1994).. "Ştiu că În ultimul timp i-ai văzut pe mami şi pe tati ţipând unul la altul . Se dau infoffi1aţii scurte şi simple. vede.ambele fiind caracteristice bolilor cronice sau handicapurilor. "Ştii că starea lui George s-a deteriorat mult în ultimul timp. pas cu pas.Jn ultimul timp am ren-zareat că ai pus mai mliite Întrebări despre vizitele tale la spital. Informaţia poate fi dată într-un mod cât mai simplu şi mai sensibil cu putinţă. vuillerabil.. Este bine că te interesează acest lucru. Te-ai Întrebat de ce? ". Ştiind ce mmează să se întâmple. copilul este mai pregătit să mediteze la aceste evenimente şi la felul în care ar putea simţi. a văzut şi să-I inviţi să vorbească despre acest lucru: .. se poate gândi tot tin1pul că se poate întâmpla ceva şi mai rău decât în realitate (Jewett.un model pentru consilieri şi psihoterapeuţi părinţi. Se poate începc de la experienţa personală a copilului. ce se întâmplă. dezvăluirea poate începe cu următoarea etapă: Etapa 2: Povestind copilului despre veştile rele Se dau infoffilaţii factuale despre: ce s-a întâmplat. anxios. ce se va întâmpla. a spus. un sens al situaţiei în care se găseşte şi să înceapă să facă faţă veştilor rele.. cronologic cu ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce va unna să se întâmple .• Structura procesului dezvăluirii . Poate avea loc o suferinţă anticipatorie legată de pierdere. dar mă întrebam dacă există vreun motiv special . folosind abordarea narativă.. aude şi simte: " Ştiu că l-ai văzut pe tata vorbind cu cei doi poliţişti . ".. ".. ce este de făcut. În absenţa unor infOlmaţii clare şi credibile. poate să fie confuz. un copil se va lupta să înţeleagă ce se întâmplă . Alinierea la dorinţele şi nevoile copilului este necesară la începutul unei dezvăluiri reactive (iniţiate de către copil) . ". de la ceea ce un copil ştie. Etapa 1: Descoperirea a ceea ce copilul ştie sau suspectează Atwlci când există indicii că vestea rea este bănuită sau cunoscută de către copil.

mângâierea sunt extrem de confOliabile. boală etc. Comunicarea cu copilul este importantă atât verbal. p. nu le sunt fat11iliare.). Trebuie explorată "agenda" copilului. Etapa 4: În îiltâmpÎnarea nevoilor şi dorinţelor copilului Informaţiile şi explicaţiile trebuie date ca răspuns la nevoile şi dorinţele copilului. dar nu pot deveni substitute pentru o discuţie cu copilul. Toţi copiii se simt vulnerabili. cât şi nonverbal. Fiecare trebuie lămurit cu onestitate şi consistenţă. Observaţiile lui Blueband-Langer asupra copiilor aflaţi în faza terminală a bolii relevă că experienţa personală a copiilor este critică pentru stadiul de conştientizare: "experienţa bolii îi face neputincioşi în a asimila informaţia legată de ceea ce văd sau aud din propria experienţă" (1978. dându-i-se timp să gândească şi să vorbească. 168). Copilului trebuie să i se dea explicaţii în concordanţă cu vocabularul şi capacitatea sa cognitivă. Unii termeni (în special cei medicali) au nevoie de explicaţii mult mai prudente. totuşi copilul poate să se teamă de eventuale pierderi. Când dezvălui veştile rele despre evenimente iminente este bine să fii ghidat de ceea ce copiii par a vrea să ştie ca rezultat a ceea ce ei spun.• Copiii sunt mai înclinaţi să creadă veştile triste atunci când cel puţin o patie din ele au fost întâlnite în propria lor experienţă. Etapa 3: Explicaţii în legătură cu orice altceva vrea copilul să ştie Copilul trebuie întrebat dacă există orice altceva ce ar vrea să ştie şi să i se dea posibilitatea de a vorbi despre gândmile şi sentimentele lui. poate să apară şi teama de abandon. receptivitate şi responsivitate la expresivitatea copilului. Eiser (1990) sugerează faptul că credinţele unui copil despre boală pot reflecta experienţa personală la fel de mult ca orice schimbare structmală în capacitatea de înţelegere a acestuia. gândindu-se că fetiţa ei a întrebat-o despre viitorul îndepărtat. când de fapt întrebarea fetiţei se referea la efectele chimioterapiei pe care tocmai o primise. Chiar dacă veştile rele nu implică separare. Uneori veştile rele includ termeni şi concepte care. Atingerea. iar în cazurile în care veştile rele sunt mai grave. Buckman (1988) întăreşte acest din ul1nă punct cu o istorioară a unei fetiţe de 6 ani bolnavă de leucemie care şi-a întrebat mama: "Când mă voi simţi mai bine? ". chiar copiilor mai mari. folosind întrebări deschise şi verificând exact ceea ce copilul spune. Mama a devenit foarte stresată. exprimate în timpul etapei anterioare. 304 . Prezenţa llliui adult de încredere reprezintă o asigurare a apatienenţei şi a securităţii emoţionale. De obicei stresul şubrezeşte înţelegerea şi poate fi suficient de puternic în a cauza unui copil dificultăţi de adaptare la o situaţie traumatizantă (pierdere. Această focalizare pe nevoile copilului cere din patiea părinţilor sau profesioniştilor un climat de comunicare deschis.

Asigurările trebuie date chiar şi atunci când copiii nu exprimă asemenea gânduri şi sentimente. Copiii care nu sunt conştienţi de faphll că moartea este ireversibilă pot fi nefericiţi. Trebuie avut grijă ca să nu primească alte mesaje care ar intra în conflict cu asigurările date. Copiilor trebuie să li se spună în mod clar faptul că nu sunt responsabili de veştile rele şi că nici nu ar fi putut să le prevină. dar pot fi depăşite prin testul realităţii . Nitschke şi colaboratorii (1982) prezintă cum copiii cu cancer tenninal. prin sentimentele persoanei la un moment dat sau prin circumstanţe atenuante. comparativ cu stresul cauzat de blamul de sine şi ruşine. copilul poate fi liniştit prin aSIgurarea faptului că celălalt este bine sau chiar fericit. dizannonii familiale etc. În situaţiile în care grija de sine reprezintă o palie impOliantă şi esenţi ală a programului de tratament. există motive pragmatice şi etice pentru a implica copilul. vina şi ruşinea . Cele mai multe comportamente pot fi explicate prin lipsa de cunoştinţe. Copiii au. A încerca să alungi sau să negi contribuţia copilului sau a altei persoane.oricât de bine intenţionat ai fi . Veştile rele determină şi un distrugător sentiment de neajutorare şi inutilitate. Copiii pot şi trebuie ajutaţi în momentul în care se dezvăluie vestea rea. atunci când este cazul. Posibilitatea de a crea probleme acolo unde nu există este minimă.Atunci când veştile rele implică separare. iar copiii se pot simţi supăraţi pe cel care pare a nu vrea să fie cu ei (Buckman. 1988). în vârstă de numai 6 ani. Sentimentele devastatoare de ruşine şi culpabilizare nu pot fi îndepăliate la modul absolut. Motivând prin dorinţa de a reduce durerea emoţională. în general. În schimb. În particular. Reasigurarea poate fi dată rară a exagera fericirea actuală sau imaginară a persoanei absente. Acest sentiment poate fi depăşit în timpul dezvăluirii . sunt capabili să ia decizii cu privire la tratament şi sunt doritori să facă acest lucru. Astfel de gânduri şi sentimente negative apar când veştile rele sunt dezvăluite . prin reasigurarea copiilor că vor fi informaţi cu ceea ce se întâmplă şi consultaţi în legătură cu deciziile care vor trebui să fie ll!ate. 305 . Discuţiile care determină copiii să se gândească la aceşti factori ameliorativi îi pot ajuta să pună lucrurile într-o perspectivă mai cooperantă . Sentimentele de ruşine şi jenă pot fi detenninate de stigmatizare şi chiar anumite detenninări de ordin medical şi social (diverse boli. copilul are nevoie să fie ajutat să vadă lucrurile în perspectivă.şi nu face altceva decât să ducă la instalarea unui climat tensionant şi de neîncredere.) . tendinţa de a se blama pentru veştile rele. în care copilul este lăsat să se descurce cu aceste sentimente de unul singur. nu este de ajutor . Există şi situaţii în care copilul sau altă persoană este responsabilă sau contribuie la veştile rele. este bine să se dea această asigurare atunci când cineva a murit. aceasta poate avea efect opus. Gândirea magică facilitează blamul de sine.

Să li se spună copiilor despre alţii care s-au descurcat bine într-o situaţie similară poate fi de ajutor. 1991). care pot deveni o altă sursă de stres şi motiv de îndoială şi neîncredere în oameni. de obicei. p. pentru o moarte liniştită. făcându-i să se gândească la ceea ce trebuie să facă ei înşişi. 1993.În general. copiii trebuie implicaţi în activităţi care sa-1 ajute. Complexitatea emoţională şi intelectuală. Acceptarea realităţii pierderii reprezintă primul pas în consiliere. ca unnare. Implicarea copiilor nu este fără dificultate şi. spunându-i ce poate face pentru ajutor. in stabilirea autonomiei şi a sensului de apa11enenţă. iar cele încălcate diminuează încrederea copilului în adulţi. Promisiunile trebuie date cu prudenţă. ca şi despre dezamăgire. discutând deschis despre speranţă." (ludd. un copil nu va fi capabil să Înceapă procesul de Înţelegere a pierderilor. acestea 306 . Tendinţa de a fi optimist sau pretenţia de a discuta doar aspectele bune ale situaţiei trebuie evitate. copiii sunt de obicei dispuşi să-i ajute pe ceilalţi care sunt afectaţi. iar durerea nerezolvată (W orden. Copilului nu trebuie să i se dea o asigurare falsă. 196). chiar dacă nu pentru vindecare. ci pentru o ultimă dorinţă sau pentru o ultirnă fază co/?fortabilă. Chiar când veştile rele se referă la ei. ineficientă. vorbind cu el despre ajutor. Copilul nu trebuie presat în speranţă. cu amintiri abrupte sau numai cu anumite părţi din adevăr este totdeauna msensibilă şi. iar speranţa poate creşte dând copilului o informaţie clară şi onestă. Sentimentul neajutorării poate fi depăşit atunci când veştile rele sunt dezvă luite . dar poate de asemenea creşte stresul. a adolescenţei justifică nevoia de a se implica în controlul propriilor experienţe. Consistenţa veştilor rele ajută copilul să accepte realitatea lor şi să aibă încredere în cei implicaţi. fără de care celelalte scopuri ar rămâne nerealizate. o modalitate de a diminua intensitatea disperării şi a pierderii suferite şi pennite unui copil să accepte gradual întreaga importanţă a veştilor rele. Este de preferat să se aleagă termeni mai puţin emoţionanţi sau supărători. acestea trebuie Înţelese. Copiii recunosc asemenea discordanţe. uneori. au speranţă: "Totdeauna există puţină speranţă. trebuie să fie ajutaţi să se implice în conformitate cu capacităţile lor şi să nu-şi stabilească angajamente mult prea mari. ţinându-se cont de faptul că eufemismele. ambiguităţile şi subtilităţile produc confuzie şi ele trebuie evitate. Dacă veştile rele conţin inceliitudini. Falsa reasigurare nu este de ajutor şi nu contribuie la creşterea încrederii copilului în cei implicaţi. dar nici nu trebuie negată opol1unitatea de a diminua disperarea. Strategia de a răspunde cu unele speranţe nerealiste. iar remarcile lui nu trebuie ignorate. Fără acceptarea realităţii veşti lor rele. Atunci când se vorbeşte despre viitor nu pot fi ocolite angajamentele şi. Onestitatea poate fi respectată fără a expune un copil detaliilor brutale. Speranţa este un răspuns protectiv la veşti le rele. Chiar copiii care mor şi care experimentează ceea ce pare a fi cea mai fără speranţă situaţie.

să testeze orice vină sau jenă. Acest lucru poate fi realizat printr-o comunicare bună. Acest răspuns îl va detelmina pe copil să întrebe: "De ce nu poţi să măfaci bine? ". Deseori. nici măcar cele despre care copilul se poate simţi ruşinat! culpabilizat. la care se poate răspunde: "Uneori există lucruri pe care nimeni nu le poate şti cu exactitate. Copiii au nevoie să fie protejaţi de propriile durerii răni. dar este posibil să i se ofere un răspuns de încredere. Cred că este important. Este dificil de prezis cwn va reac~ona un copil la veştile rele. în special când verifică prin obs ervaţiile sau experienţele lor." (Buckman. într-o modalitate corectă şi sensibilă. să experimenteze mult mai puţine fantasme stresante. dar este dificil să vorbim despre asta acum ". 1988. 2. p. 1983). copiii nu pun direct asemenea întrebări dacă nu intuiesc deja adevărul şi nu sunt pregătiţi să-I audă (Pearson. Una dintre cele mai dificile întrebări pe care copilul le pune adultului este: "Am să mor? ". El sugerează un răspuns de genul: " Dacă vom putea să te facem bine.Îţi voi spune Într-o zi " sau "Eşti mult prea mic pentru a înţelege". Nu există sentimente corecte sau greşite. Poţi fi ajutat să lucrezi cu sentimentele. . copiii pun aceeaşi întrebare unei persoane şi chiar velifică răspw1surile. Orice circw11stanţe care fac imposibilă o pronusllme trebuie explicate cu grij ă şi în mod onest. Patru mesaje esenţiale trebuie stabilite în lucrul cu copiii: 1. deseori. Este dificilă menţinerea unui răspuns onest şi consistent în faţa cerelilor repetate ale copilului de a i se promite că veştile rele pot fi îndreptate. Nu există modalităţi corecte sau greşite de exprimare a sentimentelor. Mult mai de ajutor este răspunsul: "Văd că eşti foarte Îngrijorat ş i îmi pare rău că eşti supărat. sunt mult mai pregătiţi să accepte realitatea veşti lor rele şi suferinţa. Copiii cărora li s-a dat o informaţie onestă şi consistentă. 4. întrebând şi alte persoane. dar este de ajutor să cW10aştem modalităţile în care un copil poate reacţiona. În asemenea circumstanţe este recomandabil să se sugereze reasigurarea că problema nu este amânată sau evitată. Asemenea situaţii pot fi cruciale în stabilirea încrederii copilului în adulţi. De regulă. Când veştile rele sunt date. Este de ajutor să-ţi exprimi sentimentele. 201). Buckman a dat un exemplu despre cwn se poate răspunde la întrebarea: "Când Ină voi face bine? ". prin lucrul în echipă şi prin informa~e consistentă.trebuie onorate. răspunsuri care trebuie evitate. greşite. Copiii pot exprima 307 . Când un adult se simte incapabil să răsplmdă cu onestitate la întrebările copilului. mesaje imp0l1ante despre reacţiile apropiate copilului sunt inevitab ile şi. o vom face ". 3. Copiii vor reacţiona oricând în timpul dezvăluirilor şi un răspuns confortabil nu trebuie amânat. va încerca să dea răspunsuri de genul: .

iar oferirea acestei posibilităţi nu compromite siguranţa lor sau a celorlalţi. Îacând dificilă orice atitudine supOltivă din partea adul~lor. . Încurajarea comunicării: toate principiile precedente pun accentul pe felul în care i se răspunde copilului.personalitatea copilului. " pot să ajute în acest sens.cum a reacţionat copilul la pierderi sau evenimente stresante anterioare. neîncredere. Copiii trebuie să ştie că sentimentele lor sunt recunoscute. iar contactul fizic oferă un confort la orice vârstă. . Copiii au nevoie să lucreze cu propriile sentimente. . negare. Empatia. fmie. trebuie să fie foarte greu pentru tine. Exprimarea mutuală a gândurilor şi sentin1entelor contribuie la crearea unui mediu deschis şi onest. Reacţiile specifice cer răspunsuri pmticulare. oricare ar fi acestea. teamă. tristeţe.contextul şi circumstanţele. Unii copii minimalizează importanţa veştilor rele. singurătate . Unele reacţii la veştile rele pot părea ciudate şi nepotlivite. disperare etc.etnia copilului. indiferent de reacţia copilului. Îară să fie întâmpinaţi de declaraţii care să implice cunoaşterea exactă a modului în care simt.abilitatea copilului de a înţelege semnificaţia veştilor proaste. Nu trebuie lăsaţi s ă încerce sentimente confuze sau să se simtă culpabilizaţi de ceea ce se întâmplă. vinovăţie. . emoţii de situaţii unele sugestii despre cum poate se pot obţine luând în considerare: reacţiona un copil în astfel . Împărtăşirea gândurilor şi sentimentelor previne izolarea copiilor şi le dă posibilitatea să ofere şi să primească confOlt emoţional. dar.la veştile rele: anxietate. Poate nu este încă momentul potrivit pentm o analiză profundă a celor întâmplate sau pe cale de a se întâmpla. deşi unii copii mai mari ar putea să fie lăsaţi singuri şi să iasă la plimbare sau să caute singurătatea în camera lor. Pentm un copil nu este neobişnuit să simtă simultan emoţii diferite şi chiar conflictuale. . culpabilizare. o varietate de Totuşi. în care copiii pot pune întrebări. Acceptarea gândurilor şi sentimentelor copilului. pot vorbi despre anxietăţile lor şi îşi pot exprima gândurile ş i trăirile. aplicarea uffilătoarelor principii poate fi de folos: Prezenţa adultului alături de copil: prezenţa unui adult de încredere este suportivă în sine. . dar ajutorul poate fi oferit prin recunoaşterea empatică a dificultăţilor existente ş i 308 .cultura şi dinamica familiei de origine a copilului. Afirmaţii empatice de genul: "Văd că eşti supărat. .relaţia copilului cu cei prezenţi.felul în care va fi dată vestea. iar al~i arată o oarecare uşurare la comunicarea acestora. Împărtăşirea sentimentelor.

putem vorbi oricând. "Ce simţi tu? ". mai târziu. senzaţiile corporale... Conştientizaţi cum anume le-aţi făcut sau nu leaţi făcut faţă . Autodezvăluiţi-vă în diade. . Ce reacţii anticipaţi în cazul în care chiar voi aţi putea fi cel care le comunică veştile? 4. Sprijinul emoţional. ÎNTREBĂRI ŞI PROVOCĂRI Care sunt fazele durerii provocate de pierderi şi reacţiile comportamentale specifice copiilor? 2. Observatorii vă vor da feed-back la sfârşitul secvenţei lucrati ve. Exersaţi imaginativ respectiva situaţie. modelând un exerciţiu terapeutic prin joc de rol asistat. un terapeut. Care sunt diferenţele între reacţiile la pierderi aşteptate şi cele la pierderi neaşteptate în cazul copiilor? 3. încercând să modelaţi experimental o situaţie posibilă de acest tip. Dacă răspunsul este negativ: "Foarte bine. Amintiţi-vă de propriile pierderi dureroase prin care aţi trecut. Dacă răspunsul este pozitiv: "Ce fel de sentimente ai? ". imaginile care vă vin în minte şi gândurile care le însoţesc .prin provocarea la discuţii libere: "A i putea să-mi vorbeşti despre sentimentele tale? ". Observaţi-vă trăirile. Ce aţi aflat despre voi înşivă? Continuaţi cu lill exerciţiu prin joc de rol. apoi lucraţi în grupuri de câte patru persoane . dacă doreşti ". de acest tip. împreună cu un coleg...un client. Poate fi întotdeauna oferit prin întâmpinarea nevoilor şi dorinţelor patiiculare ale oricărui copil. e-n regulă. doi observatori. despre modul în care aţi experimentat fiecare rol şi despre implicaţiile experienţei voastre de conştientizare în profesia de consilier sau terapeut. Transpuneţi-vă în situaţia de a fi consilier pentru copii şi familii confruntate cu situaţii de pierdere. Revedeţi câteva modalităţi tehnice de a sprijini copilul în cazul comunicării veştilor rele. Discutaţi între voi.

De regulă este recomandată intervenţia unui terapeut în cazul în care o persoană se află în următoarele situaţii: a. şi-a pierdut interesul şi motivaţia pentru viaţă şi pentru diferite acţiuni şi simte că ar prefera să moară.elemente de psihotraumatologie • suicidară Pierderea speranţei de viaţă . a indicat că ar avea motive să comită suicidul. d. unii care prin actul suicidar încearcă să comunice ceva. c. Se simte inutilă şi fără scop şi se gândeşte că nu mai are rost să trăiască. încât persoana să comită suicidul. în timpul unei terapii devine stresată. Esenţial este să schin1be situaţia de mediu problematică. iar alţii care reuşesc să-şi ia viaţa. unii care eşuează în tentativele lor de a se sinucide. g. • Abordări teoretice majore ale problemelor comportamentului suicidar • Teoria intervenţiei în criză. Terapia cu o persoană care ameninţă cu suiciduI sau cu o persoană care a avut o tentativă de suicid este foalie dificilă. se simte confuză şi fiustrată. dar aceasta nu va dura pentl1l totdeauna. agitată şi vorbeşte despre suicid sau are o tentativă de suicid. iar alţii care iau hotărârea fennă să moară. f.vârşesc. b. suferă de o boală incmabilă şi afim1ă că vrea să se sinucidă. Persoana se află în criză. este supărată în legătură cu ceva.CAPITOLUL XII Psihoterapia durerii la adulţi . e. a avut deja o tentativă de suicid şi are în jm de 50-60 de ani. deoarece o simplă eroare poate declanşa reacţii atât de destabilizatoare şi de stresante.terapia persoanelor cu sau care ameninţă cu suicidul tentativă Există două tipmi de persoane: unele care ameninţă cu suicidul. iar altele care-l să. se află într-un conflict. Persoana trebuie ajutată să-şi rezolve 310 . este stresată sau depresivă şi se gândeşte la suicid.

boala. În cadml sindromului premenstmal la femei s-a constatat că în această perioadă şi în prima fază a menst:maţiei sunt comise jumătate din tentativele de suicid. pe ceilalţi şi viitorul.au un mod de gândire rigid şi dihotomic. aşadar. adaptat pentru fiecare persoană şi circumstanţă. Apariţia anumitor circumstanţe.văd situaţiile de viaţă prin care trec ca fiind lipsite de speranţă. 311 . de cea.au pierdut controlul propriei persoane. Persoana suicidară interpretează evenimentele şi problemele intel11e şi extel11e în moduri ilogice. ca cele şase sesiuni (pe care se baz ează această terapie) să fie aplicate cu pauze de o săptămână. • Teoria biochimică. În acest caz. existând dorinţa de a pedepsi în acest fel un alt personaj. cum ar fi pensionarea. inconştient.au multe distorsiuni cognitive în ceea ce priveşte Sinele. Ea se vede atât pe sine. Într-un mod negativ.de obicei sistemul de luare a deciziilor şi de rezolvare a problemelor este deficitar. . intervenţia psihoterapeutică trebuie să reechilibreze balanţa chimică a organismului. . Durata intervenţiei este. care afectează neurotransmiţătorii de monoamină şi reduc nivelul excitaţiei cortica1e. 6 săptămâni. .sau să-şi atenueze problemele de moment. Ea trebwe asigmată că există persoane pe care se poate baza. nu mai au sens şi consideră suicidul ca o soluţie dezirabilă. Impulsurile agresive sunt întoarse către sine. poate duce la o stare depresivă şi la înclinaţii suicidare. • Teoria psihodinamică. pentru a permite asimilarea şi reordonarea informaţiilor.au pierdut simţul valorii personale şi sunt izolaţi. lipsit de speranţă. iraţionale şi negativiste. cât şi viitoml. . Este recomandabil. El şi-a denumit psihoterapia "contextual-modulară". La un moment dat există o schimbare în balanţa biochimică a organismului. • Teoria cognitivă. • Teoria circumstanţială. Impulsul suicidar este văzut ca reflectând un conflict intel11. Aceasta asociază persoana swcidară cu depresia. singurătatea. Există şase caracteristici ale persoanelor suicidare: . Francis Macnab (1991) a construit un modul de terapie scurtă. În general. transformat în simbol. . sentimentul de inutilitate sau bătrâneţe. • Structura unui program de terapie la pacienţii cu risc suicidar Urmărind scurtă contextual-modulară aceste şase caracteristici descrise.

"Ce-ţi trece prin minte?" . se încearcă învăţarea pacientului să experimenteze durerea şi pierderea sau umilinţa fără a fi autodistmctiv. explorarea anxietăţii . formarea unei alianţe vitalizante. explorarea factorilor care au dus la decizia de suicid. se caută să se dezvolte controlul mâniei şi ostilită. în care se evaluează viziunea despre sine şi ceilalţi.telmică de autorelaxare după Schultz. b. În această secţiune. se stimulează imageria pe tema succesului. se identifică şi se exteriorizează problemele. se continuă practica relaxării şi imageriei şi conştientizarea unor temeri nerecunoscute până în prezent. Sesiunea IV a. posibjlităţi de a schimba evaluarea. Pacientul este învăţat să folosească imageria şi relaxarea. c. d. "Cum te manifeşti? ".Sesiunea 1 a. trecut. este întrebat ce face el acum. c. cât şi posibilitatea de a-şi exterioriza emoţiile asociate cu anxietatea (" Ce simţi când eşti neliniştit? ". pacientul este încurajat să se vadă în centrul evenimentelor.ţii. b. El îi explică pacientului că una din cauzele deprimării sale este anxietatea. terapeutul încurajează pacientul să se considere persoana-cheie în sistemul său de sUPOlt.. Sesiunea V a. d. pacientul învaţă să-şi domine anxietatea. fraze de genul: .0 s ă înfrâng acest obstacol şi voi trăi". despre evenimente şi lume. evaluare. se caută obiectul mâniei şi ostilităţii. ce speră să facă şi ce speră să fie. 312 .sunt câteva din întrebările-ghid). e. c. Anxietatea pacientului este deseori accentuată de o gândire rigidă ŞI distorsionată . se caută originile mâniei şi ostilităţii. "Ce gândeşti? ". b. Sesiu1lea III În cadrul dialogului terapeutic: a. se începe reconstrucţia cognitivă referitoare la Sine. terapeutul îl învaţă pe pacient primul exerciţiu din <<1:rainingul» auto gen . prezent şi vii tor şi se încearcă a se interioriza idei. Sesiunea II a. În acest sens. d. b. se argumentează şi se acceptă ideea că suicidul este o cal e greşită de a reacţiona în criză.

noi atitudini. c. se recapitulează celelalte achiziţii anterioare. d.cu terapie electroconvulsivă. dar Şl a singurătăţii. pentru că ea trebuie să-I susţină din punct de vedere psihic. pozitive. Aproximativ 11-17% dintre depresivi comit suicid. tu încerci mereu să fugi. pacientul învaţă noi modalităţi adaptati ve.Eşti stăpânit de teamă. de in/pulsul tău distructiv. b. 313 . Este importantă relaţia cu familia pacientului. pacientului i se explică importanţa prieteniilor. d. psihoterapia cognitivă şi altele. arătându-i-se înţelegere şi simpatie şi deschizându-se drum modalităţilor prin care îşi poate rezolva problemele. Există depresii în care pacientul este anxios (mai ales în rândul bătrânilor) şi depresii în care pacientul este apatic. existenţială. De asemenea. care permit acceptarea şi afirmarea de sine şi reorganizarea resurselor interne. c. Farmacoterapia constă în principal în administrarea de medicamente antidepresive şi este apanajul în exclusivitate al medicului psihiatru. iar suicidul este considerat un factor care apare fomie frecvent drept cauză a mOlialităţii tinerilor din ţările industrializate. se acordă mai multă importanţă mecanismelor de control şi de suport al Sinelui. Ce încerci de fapt să faci sau să le spui prin gestul tău? Ce încerci de fapt să-ţi faci ţie însuţi? Încearcii sii experimentezi durerea. . iar in cazul unor tulburări de intensitate psihotică . creării de căi mai eficace în a stăpâni crizele şi evenimentele dureroase şi se întăreşte sistemul de credinţe şi compOliamentul pacientului.b. se reconstruieşte imaginea propriei persoane ca fiind eficace şi demnă. se poate asocia cu psihoterapia supOliivă. cu puţin ajutor din partea mea". care au probleme similare cu problemele lui. se foloseşte în continuare imageria pentru a crea situaţia de confort psihologic. pacientul trebuie informat despre alte organizaţii sau grupuri existente. coordonatorul echipei recuparatorii. Psihoterapia suportivă se aplică in 90% dintre cazuri şi are ca scop reducerea anxietăţii pacientului.. Oamenii vor veni şi te vor găsi mort. Trebuie precizat că în tulburările depresive farmacoterapia (ca tratament principal). Tipul medicamentului antidepresiv este ales în funcţie de specificul pacientului. La pacienţii unde există riscul sui ci dar este foarte important ca medicamentul să aibă o toxicitate foarte redusă. psihoterapia analitică. este ajutat să conştientizeze sensul gestului său suicidar Şl să experimenteze suportarea durerii. Sesiunea VI a. alţii au făcut aşa. Spune-ţi ţie însuţi că vei găsi în tine puterea de a trece peste asta.

cât şi timp pentru pregătirea unor consilieri. credem. agresarea sau invadarea unei alte persoane este destabilizatoare şi provoacă U11 grad ridicat de stres. d. în diverse momente.victimele violului recunosc patru faze ale răspunsului psihologic: a. . Am optat pentru exemplificarea modului în care poate fi derulat. Macnab (1991. c. psihoterapeuţi specializaţi în domeniu. tot prin terapia contextual -modulară a lui Francis Nacnab. care este atât de necesar în perioada dificilă din ultimii ani.~------ - Concluzia tuturor celor prezentate este faptul că tentativa de suicid poate fi prevenită printr-o psihoterapie adecvată şi bine structurată. de asemenea. fireşte. după comiterea violului. stabilizarea reechilibrării . cum este de altfel decizia de suicid. Premise teoretice în abordarea cazului: . Studiile arată că uneori este nevoie de o repetare a procesului terapeutic pentru a se ajunge la vindecare psihică . aflaţi pe punctul de a lua decizii ireparabile. uneori chiar disperaţi. • Psihoterapia centrată pe trauma violului de criză şi durere multiplă -intervenţia în situaţie Asaltarea. p. atât adulte cât şi tinere. În primă fază. Scopul acestui modul practicat de către Fr.criza este precipitată de "invazia" unei alte persoane. în timp ce" invazia "/asaltul are loc. Organizarea de programe concrete şi susţinute de terapie suportivă în cadrul clinicilor sau al unor centre special create ar aduce. 314 . imediat după aceea. Acest lucru reprezintă de fapt scopul unui psihoterapeut. la creşterea frecvenţei fenomenului suicidar în rândul populaţiei . o ra ză de speranţă pentru viitorul atâtor indivizi dezorientaţi . atât fonduri pentru creşterea şi echiparea unor cabinete adecvate. alături de alte cauze. un program de psihoterapie centrat pe trauma violului. conştientizarea simptomelor şi creşterea controlului asupra acestor simptome atunci când ele reapar. când starea de anomie şi pauperi zare continuă au dus. asumpţii şi conştientizări despre ceea ce era înainte de criză. pentru valenţele sale didactice şi claritatea ghidajului metodologie. Modulul este fom1at . din şase sesiuni . pe o p erioadă lungă de tilnp. amintiri. b. comparativ cu percepţia de sine după criză. Pentru aceasta ar trebui. 178) este acela de a reduce timpul suferinţei.

b. psihotice. 315 . în timp. De regulă. • Derularea procesului terapeutic al traumei fizic şilsau sexual produsă de abuzul În prima sesiune terapeutică este esenţială stabilirea scopurilor terapeutice. ci şi o reflecţie a puterii bărbatului în societate comparativ cu vulnerabilitatea femeii. Este din ce în ce mai tolerată şi mai acceptată la nivelul opiniei publice ideea conform căreia. a unei bune percepţii şi a gândilii practicei concrete. autocriticismul şi auto-discriminarea. nu are un sistem de sigmanţă adecvat al locuinţei. Cu sigmanţă a auzit vorbindu-se despre periculozitate. implicit. Victima este adesea victimizată În trei situaţii: în primul rând în timpul actului. trebuie să contracareze blamul de sine. cufundate Într-o bulversare mentală şi socială. ci posibil pe termen lung dmere fizică şi psihică. dar.De obicei. vindecarea. este necesar să se prevină instalarea W10r efecte patologice: lipsa dorinţei sexuale. Factori care fac victima de o vulnerabilitate particulară: locuieşte singură. victimele violului se simt copleşite şi fără resmse interioare de a depăşi acest moment. lucrează până noaptea târziu şi se reîntoarce singură într-o casă pustie. retragerea socială etc. Violatorul adesea rămâne nepedepsit şi nu se produce integrarea lui Într-un program de tratament. Îll al treilea rând. prezenţa unor atitudini şi comportamente nevrotice. în al doilea rând de către poliţie şi de către sistemul medical şi. lipsa unei protecţii adecvate. depresia. o violenţă fără scuze. într-o societate normală. vulnerabilitatea o erează Ia câteva niveluri: a. de teama ofenselor din partea prietenilor şi de multe alte anxietăţi şi ruminaţii care persistă în timp. vulnerabilitatea psihologică. Violul în sine este o grotescă şi violentă crimă împotriva unei femei. reacţii exagerate. Este normal să se reacţioneze printr-o dezorganizare mentală şi socială dar. Sunt invadate de teamă şi panică. de această dată. Aşadar. Pe de altă parte. poate fi vulnerabilă Plin lipsa resurselor personale. se simt murdărite din punct de vedere fizic şi psihic. este victima unei astfel de situaţii. pornind de la evaluarea atentă a victimei: . Revenirea. Poate că niciodată nu s-a gândit că ar putea fi obiectul unei astfel de întâmplări nefericite. Este o invazie sexuală. c. o persoană care trece printr-o asemenea situaţie critică este surprinsă total nepregătită.caracteristici ale personalităţii Înainte de criză: capacităţile de a depăşi o criză. Violul nu reprezintă doar un act agresiv din partea unui bărbat împotriva unei femei . perpetuând nu numai pe moment teroare şi suferinţă. lipsa banilor şi. asemenea evenimente sunt inevitabile.

r---' evaluare preterapeutic: a. număml atacatorilor. filosofie etc. acţiunile posibile.alcoolism. . evenimente de viaţă nedorite şi stresante. reacţiile acestora în interioml reţelei de sprijin. . complicaţii medicale).când s-a întâmplat. Persoana este încurajată să relateze detaliile asalhllui . b. . alte probleme cu poliţia. ~--------------------. d. n a· ar . resurse psihice (atitudine. distincţia dintre violenţă şi ameninţare . Urmăreşte următoarele repere în dialogul de E x. Derularea programului de intervenţie scurtă . status social. percepţia sistemelor de sUPOlt social.p--r a. status marital. Evaluarea hlhlror acestor contacte. Există şi câţiva factori care pot împiedica o refacerei vindecare rapidă a stării de sănătate a victimei: stres financiar.sensibilitatea şi stabilitatea sunt vitale în asigurarea persoanei că ceea ce ea caută (un mediu sigur în care poate dezvălui criza) există deja. 3. rasă. Persoana descrie orice acţiune (poliţienească.). stil de viaţă. vulnerabilităţi. . familială. blamul de sine şi învinuirea de sine. e. Macnab este următoarea: Sesiunea 1 1.Io .~. handicap mental. reacţiile sale. Ir.stresori de viaţă: stres economic. cum s-a întâmplat. asalturi multiple. religiozitate. agenţii sociale) care a avut loc după asalt. dezorganizare familială. c. modul în care percepe agresiunea (folosirea armelor.caracteristici ale personalităţii în timpul crizei: lmagme de sme. schimbări de viaţă. complicaţii medicale.factori demografici: vârstă. abuz de drog. după F. Persoana este încurajată să evalueze dacă şi cum asaltul ar fi putu fi prevenit: erorile şi greşelile comise. 4. 2. 316 . Evaluările persoanei în ceea ce priveşte violenţa implicată. gradul violenţei suferite. ameninţări. şomaj. evenimentele imediat după aceea.suport social: disponibilitatea şi calitatea relaţiilor. locul rezidenţei. Persoana este încurajată să evalueze: stresul dinaintea crizei şi capacitatea sa de cooperare "aic: şi acum". natura asaltului. medicală. tipul de viol. lipsa suportului social adecvat etc.

Spre exemplu.. O inventariere a statusului psihosocial al persoanei: anterior crizei. Prin ce modalităţi încearcă să facă faţă stresului (fumat. status profesional. urmeaza inteI\1enl'ta te. faţă de sine.emţllu . facies care exprimă disperare etc. relaxare. după situaţia de criză. în contextul altor stresori actuali. După ce s-au parcurs etapele evaluatorii ale acestei pnme seSllli11.resursele de adaptare. resurse cognitive. valorile personale. Persoana poate să se obişnuiască treptat cu evenimentul. ~mplicarea responsabilă şi participativăI: Persoana este încurajată să reclilloască şi să accepte faptul că terapia este un proces colaborativ de declanşare a resurselor interioare şi realizare a stabilizării. 317 . evaluarea condiţiilor secundare (fizice. educaţie.că ·P'L()l)\:\. răspunsurile la încercările variate de a le schimba. alcool.). Spre ex. filosofie. în diverse momente şi situaţii. filosofia proplie. modalităţile în care se fac anunţate.rape~t\. religie şi alţii. fără ca încă să fie sub control. droguri. grupurile de SUPOlt efectiv disponibile şi relaţionările securizante (reţeaua de suport social).~-'Z. O distincţie va fi făcută între ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce putea să se întâmple sau ceea ce ar putea să se mai întâmple. sonU1. a dorinţelor magice etc. psihologice şi sociale). seara înainte de culcare se poate asculta o muzică terapeutică. care va fi "activat" în mod spontan. f. repetarea (frecvenţa). cât de mult este posibil. durata.să. 5. Unele proceduri simple pot ajuta la stabilirea echilibrului. meditaţie. atitudinile faţă de crize. valori. Terapia este un proces de redobândire a controlului. care va continua şi după celelalte cinci sesiuni care urmează . acum este făcută distincţia între criză şi informaţiile stocate sub formă de amintiri. în contextul altor stresori care ar putea-o expune din trecut. religie)? 1. care pot fi relevanţi pentru capacităţile ei de a face faţă statutului de viCtin1ă. excese alimentare. IIntervenţie terapeuticăI. de conştientizare a tendinţei la regresie. O inventati ere a factOlilor maritali.\. h. . coşmarun. stima de sine. g. sociali. O identificare a simptomelor: natura simptomelor (pa nică . faţă de viitor şi faţă de lume.

orice femeie' poate opri un viol dacă într-adevăr îşi doreşte acest lucru. e. ce tip de supOli va primi în vederea depăşirii traumei. f.Sesiunea II Sesiunea persoana să clarifice câteva sentimente şi să de a beneficia de pe urma stabilizării situaţiei de control a sentimentelor. dacă o femeie este violată. Sesiunea începe cu procesul de conştientizare a sentimentelor şi afectelor. femeile deseori falsifică povestea violului lor. cu regulile vieţii ş i cu relaţiile umane. O victimă a violului se confruntă ou următoarele mituri: a. h. • Anxietatea poate fi în legătură cu repetarea vizitelor. conştientizarea mişcărilor şi a umbrelor. cu aşteptarea unei uşurări şi compensaţii. înSeal1U1ă că ceva 1n neregulă s-a întâmplat cu ea la început. d.luarea în considerare a câtorva tipuri de alienări şi izolări. amintirilo: dureroase.reevaluarea rolului şi a ceea ce înseanU1ă să fii femeie. blamul de sine. Majoritatea victimelor violului vin la terapie cu o sumă de traU/ne. precum şi cu nevoia d stăpânire a situaţiei. • Anxietatea este prezentă la victimă în legătură cu modul în care vor reacţiona oamenii. c. orice femeie violată este de respins. • Anxietatea poate fi în legătură cu repetarea traumei. neputinţă. Repere de abordat: • Există un gen de anxietate care înconjoară miturile violului în cultura noastră. Vor ca imediat să poată controla aceste situaţii şi să le integreze în experienţele lor. ca ŞI recunoască modalităţile acuzaţiile. cum vor adopta miturile 1n legătură cu violul şi rejecţia celei violate. Apare un sentiment putemic al lipsei de ajutor. secundă ajută g. o vizită a altor atacatori. • Anxietatea poate fi în legătură cu sentimentele de nefericire. • Anxietatea este prezentă în: . numai femeile promiscue sunt violate. b. scepticism în legătura cu viaţa şi DUl1U1ezeu. numai bărbaţii bolnavi violează. femeile precipită sau provoacă violul.-le şi obţinând controlul asupra lor. femeile caută 1n secret această fomlă de dominare sexuală. . • Anxietatea victimei poate fi determinată de şase categorii de factori: 318 . . cărora nu le va putea face faţă .adoptarea unei noi şi uzuale definiţii negative despre sine. pierderi şi teama că anumite sentimente mult mai tragice vor erupe. • Anxietatea victimei este prezentă 1n legătură cu tot ceea ce crede despre lume. identitateatacatorilor. confruntându.

Sinele.procesul de obţinere a controlului asupra acestor anxietăţi şi asupra comportamentului. Terapeutul poate ajuta persoana să recunoască diferitele categorii de frici care o afectează şi să recunoască anxietatea care înconjoară fricile. pierderii stimei de sine. ITerapi~. 1.IContinuarea muncii terapeutic~.alte persoane. Momentele de bază ale sesiunii sunt: 1.. . sensului demoralizălii şi neajutorării. c. a.miturile culturale. 5. Sesiunea III Accentul principal al sesiunii se va pune pe stabilitatea emoţională şi pe dobândirea controlului. 2.empatie . O atenţie particulară va fi dată sentimentelor de violare şi prejudiciu. intensitatea.lumea înconjurătoare. o restabilizare a stării emoţionale şi un mai bun management al anxietăţii. Persoana este încurajată să descrie temerile proprii şi să înceapă de acolo de unde doreşte să înceapă. cu colaborarea în tera ie. progresului din prima sesiune. b. Persoana este încurajată să recunoască modalităţile de control a anxietăţii. mobilizare a resurselor pozitive. 319 . blamului de sine şi furiei.trauma şi amintirile ei.managementul tipurilor de temeri. reacţiilor la sesiunea trecută. 4. .angajar~. . 3. Asigurările sunt date în legătură cu direcţiile de recunoaştere ŞI conştientizare. Se procedează la o examinare a modalităţi lor eficiente sau ineficiente de a face faţă variatelor tipwi de anxietate. control şi reglare. Se monitorizează anxietatea. modalităţile de generalizare şi intervenţiile asupra ei. .atacatorul. ITranziţia la lucrul asupra anxietăţi~: . nivelurilor de control. . . 6. IÎntâlnire .

. a. Cum îşi imaginează persoana viitoml în relaţie cu sentimentele ei şi cu modul în care se simte ca persoană. " .sentimentele din tine însăţi.sentimente faţă de lume. Relaţia persoanei cu sentimentele dinainte de criză . imaginii pozitive despre eficacitate şi control. reconstrucţia.sentimentele faţă de atacatorul tău. alteori dorim să le punem deoparte şi să mergenl mai departe în viaţă . Cum poate fi înfrântă această putere de influenţă a trecutului. relaţionărilor şi lumii înconjurătoare. Uneori aceste sentimente sunt atât de puternice. Încurajarea obţinerii controlului sentimentelor şi reconstrucţia Continuarea muncii "Astăzi anxietăţii şi Relaxarea este concentrată spre acceptarea şi constmirea controlului a stărilor de dispoziţie pozitivă. . Lucml cu evenimentele trecute (cât de persistente sunt şi ce capacitate de influenţare au).--_----. b. . cum trec unele în altele. fferapi~: a. 3. Sesiunea IV sesiune se ocupă cu reorganizarea cognitivă şi Aproape Întotdeauna mânia şi intensitatea răspunsului sunt date de semnificaţia care se acordă violului. elementelor de i a reactiilor la sesiune vreau să vorbeşti despre sentimentele tale: . Auto-sugestie pozitivă pentm reconstmcţia stimei de sine~ bunelor sentimente despre sine. rouresului făcut rin relaxare.. 1. Cum se generalizează de la unul la celălalt. Această ŞI mai multe ori.sentimentele faţă de tine însăţi.2. c. Cum sunt exprimate aceste sentimente. ea acordă o semnificaţie distorsionată evenimentului. Identificarea tuturor sentimentelor. încât ne speriem de intensitatea lor. d. 4.sentimentele faţă de alţi oameni. 320 . . . b.

c. Se analizează sentimentele provocate de către traumă.răspunsul emoţional . Putem re organiza şi rearanja amintirile legate de eveniment. 2. Nu avem altă soluţie decât aceasta. f.răspunsul compOliamental. cooperarea cu amintirile. discuţii. modalitatea de tratare. Conştientizarea nevoii de control asupra trecutului prin controlul emoţional şi comportamental. Reconstrucţia practică a răspunsului. 5. Încurajarea dezvoltării relaxării şi procedurilor de imagerie şi evaluarea progresului realizat în reorganizarea cognitivă şi reconstmcţie. Este mgată să retraverseze memoria. d. 321 vorbeşte . distorsiunile de memorie. Implicarea învăţării directe: eveniment . Distincţia dintre rezolvarea problemei şi rezolvarea emoţiilor. în timp ce terapeutul memoriei. Învăţarea strategiilor de prevenţie. Persoana este încurajată să intre într-o stare relaxată . lTerapial: a.1 Sesiunea V seSlUne se axează asupra amintirilor dureroase. cum să izolăm un eveniment de efectele acestuia. folosind limbajul metaforei şi imageria.4. Conştientizarea stimei de sine şi a procedurilor de creştere a acesteia. provocările apărute. 1.înscrier . IContinuarea muncii terapeutice şi acasăI: a. Această atie .tir-g n i. b. fTerapial: a. Distincţia dintre evenimentul actual şi teama de a reveni. /Tranziţia la managementul distresului şi distorsionărilorl lco -. g. 6. practicarea reconstrucţiei cognitive. !Acordarea asigurărilor adecvate.interpretarea dată . efectul acestora asupra compOltamentului şi simptomatologia rezultată.v--'~. Se centrează dialogul pe trauma rezultată. reorganizare. Modalităţile diferite de a percepe un eveniment: interpretare. 4.modul în care este perceput . b. c. răspunsul afectiv şi comportamental la aceste amintiri. răspuns emoţional şi răspuns compOltamental. Scopul nostm este de a reduce puterea memoriei negative. intr-o transă simplă. folosirea unui jurnal pentru a nota experienţele din timpul folosirii tehnicilor Ca) şi (b). e. Recunoaşterea evenimentelor şi senmelor care provoacă stres. autorelaxare şi imagerie. b. 3.

3. a organizării auto-managementului şi la creşterea bunăstării emoţionale. e. Apoi persoana este încurajată "să vadă" memoria ca o mobilă într-o copacii din parc. c. Veifi mai capabilă să devii o altă persoană.. 4.. Această sesiune ajută la evaluarea resurselor. Preocuparea pentm folosirea acestor resurse.. să o facă în mod difelit. i se sugerează progresele obţinute. practicarea relaxării şi imageriei pozitive. ?" Se dau sugestii constmctive: "Vei începe să vezi cum memoria ta. Identificarea şi evaluarea relaţiilor impOliante şi a grupurilor d suport. Vei Începe să gândeşti mult mai bine despre tine . 5. Se ia o pauză. conştientizarea puterii psihic disponibile pentru o perioadă de timp./Derularea terapie~ a. Reevaluarea resurselor în contextul experienţelor trecute. identificarea capacităţilor interne şi externe şi a resurselor care pot conduce la o reaşezare pozitivă şi la maturizare.c.' viziunea asupra lumii. 2. În timp ce terapeutul vorbeşte. Se apelează la anumite sugestii de genul "Ar fi bine dacă. b. Stabilirea modului în care fiecare sesiune determină no i resurse şi noi strategii disponibile persoanei. Sesiunea VI Se focalizează pe kesursele personalităţi~ clientei. c. În relaxare. Identificarea semnelor.. Stabilirea modalităţi lor în care pot fi ma: eficiente.. IContinuarea muncii terapeutice şi acasăI a. resursele disponibile din pmiea gmpmilor de SUPOli. Este încurajată mai apoi să rearanjeze memOlia. să o plaseze într-un context diferit. pictmile unei galerii. d. Vei vedea cum toate acestea se vor fixa puternic În mintea ta .. resurselor ŞI strategiilor unu. " f. psihologice. îşi va schimba tonul vocii pentm a induce sugestiv rearanjarea memoriei. cameră. 6. conştientizarea creşterii de sine. resursele culturale pe care le simte ca fiind relevante (literatura. Se foloseşte metafora pentm a reoperaţionaliza amintirile. 1. automanagement mult mai eficient. bunăstării 322 .. ISe dau reasigurări adecvat~. Identificarea resurselor interioare. florile din grădină. b. ~:':":'_-----. d. filosofia şi religia). în mod indirect. filosofia de viaţă . circumstanţelor prezente şi perspectivelor viitomlui.

relaxare şi hipnoză. s-a recurs la tehnici psihoterapeutice cognitive. 7.IConcluziile de final. 1996). dezagreabilă. Administrarea lor se bazează pe manifestările compOltamentale ale pacientului. Aceasta este considerată una dintre nevoile de bază în centrele de tratare a bolnavilor arşi. Încurajarearesurselor şi a mediului să fie mult mai suportiv.. cogniţie.cooperarea cu nevoia de a primi SUPOlt psihoterapeutic în mod regulat. c. reflexe şi o coloratură psihoafectivă negativă determinată de acţiunea unor stimuli nocivi asupra receptorilor specifici (sau asupra oricăror receptori. comportamentale. în ultima vreme s-a manifestat interesul pentru abordări psihoterapeutice asociate chimioterapiei. În acest scop.. din păcate .~ 6. administrarea medicamentelor antialgice. "Rămas bun . Stabilirea a ceea ce s-a învăţat prin parcurgerea acestui modul. pragul durerii. terapie ocupaţională. Interpretarea rolului terapeutic şi a relaţionării terapeutice în timpul celor şase sesiuni ale modulului şi natura rolului şi relaţionării din viitoarele întâlniri . În acest caz. factori interpersonali şi culturali. "1 Metoda modulară a lui Francis Macnab centrată pe trauma violului rămâne deschisă În timp.ăr'. însoţită de o serie de fenomene somato-vegetative.IContinuarea muncii terapeutic~ a. 323 . Intensitatea durerii depinde de o serie de factori: extinderea şi profunzimea arsurii. i--lR--s--. Reorganizarea nevoilor reîntoarcerii la terapie din când În când sau atunci când resursele interioare şi exterioare sunt depăşite de revenirea simptomelor.5. Acceptanţă . • Psihoterapia în situaţii de mutilare prin combustie Durerea fizică şi psihică reprezintă cea mai severă experienţă îndurată de pacientul ars. durerea este definită ca "o situaţie particulară. vârsta şi etapa de dezvoltare emoţională. • Strategii de prevenire a durerii Cea mai uzuală strategie de prevenire a durerii fizice este. imaginea de sine suportă severe distorsiuni. dacă depăşeşte un anumit prag de intensitate şi durată)" (Iamandescu. responsivitatea la analgezice. Pentru evitarea efectelor secundare ale administrării medicamentelor. d. În cazul mutilării prin combustie. ea ig u r-. stadiul de însănătoşire. dar şi pentru ameliorarea durerii psihice. verbale sau nonverbale. neexc1uzând revenirea c1ientei pentru consolidarea efectelor pozitive sau prevenirea unor noi răspunsuri emoţionale neadecvate. b.

dar importantă . ca un "sentiment îngrozitor" (Browne. astfel încât să se realizeze prin focalizare o disociere în experienţa sa despre durere. Identificarea şi modificarea gândurilor negative şi distorsionate ale pacientului poate avea un impact pozitiv asupra experienţei sale afective. aceasta va fi adaptată stilului cognitiv al pacientului. Prezintă. a tehnicii de restructurare a gândurilor e aceea de a ajuta pacientul să reinterpreteze sensul durerii. îl vom ajuta să-ş i concentreze atenţia în altă parte. Ca şi în cazul altor forme de intervenţie cognitivă. neplăcute. În consecinţă. senzaţia de durere poate fi privită ca o senzaţie de arsură. O altă categorie de tehnici se aplică în cazul pacientului care are nevoie de vigilenţă în timpul procedurii medicale. poate viziona o emisiune televizată sau audia un program la radio etc. în mare. corespund stilului cognitiv al pacientului: a. Există pacienţi care nu vor să ştie nimic despre procedurile iminente. Explicându-i că prezenţa durerii dovedeşte că arsura nu este severă şi că sensibilitatea crescută se datorează apariţiei unor muguri de ţesut epitelial semn de vindecare. Pacientul devine astfel "martorul" conştient al durerii sale. în timp ce alţii vor cere detalii suplimentare. Dacă avem de-a face cu un pacient evitant. strategiile cognitive se împm1 şi ele în două categorii care. El renunţă la a se mai identifica de fapt cu durerea. Constantin. abordează procedeele medicale neplăcute printr-una din cele două reacţii cognitive generale: ori sunt tipic evitanţi şi doresc să ştie cât mai puţin despre procedură. în general. O altă aplicaţie simplă. reacţii comportamentale bazate pe evitarea evenimentelor nocive. Pacientul ars are anumite cogniţii eronate despre procedurile medicale şi durerea pe care o suferă în timpul tratamentului. pentru distragerea de la evenimentele Astfel.• Tehnici psihoterapeutice cognitive O tehnică potrivită este considerată a fi aceea de restructurare a gândurilor. Cel mai simplu mijloc de a afla utilitatea tehnicii este de a întreba pacientul cât de mult vrea să ştie . ceea ce îi creează premisa acceptării şi controlului acesteia. pot avea un impac! pozitiv asupra emoţiilor rezultate. în timpul procedurilor. Informarea prealabilă a pacientului despre procedurile la care va fi supus şi senzaţiile pe care le poate trăi în timpul desfăşurării actului medical este o altă tehnică ce poate contribui la reducerea durerii şi anxietăţii bolnavului. Dacă s-a concentrat destul de mult. Oamenii. apud P. îi dăm acestuia posibilitatea de a interpreta propria experienţă într-o lumină pozitivă . 324 . b. 1995. Premisa terapiilor cognitive este aceea că gândurile negative pot fi tratate drept conduite care. atunci când slmt modificate. ori sunt sensibili şi reclamă cât mai multe infoID1aţii posibile despre ce vor experimenta. el poate fi angajat într-o discuţie. 1997). de obicei. Acesta va fi încurajat să se concentreze asupra senzaţiei de durere.

cit. op. În aceste condiţii. creşterea rezistenţei la stres şi diminuarea efectelor negative ale stresului deja instalat (Irina Holdevici.). în sens restrâns. exerciţii de respiraţie) poate fi mai folositoare decât intervenţiile de relaxare prelungite. În acelaşi timp. Aplicarea condiţionării clasice în controlul durerii înseanmă conceptualizarea procedeelor de îngrijire ca stimuli pentru durere şi anxietate. în multe ţări ale lumii se manifestă un interes crescut pentru tehnicile de relaxare. dar şi pe telmen scurt. în care se ignoră manifestările compOltamentului de durere şi se urn1ăresc compOliamente mai adaptative. Toate metodele de relaxare presupun însă un anumit antrenan1ent. De aceea. 1995. având ca efect un repaus cât mai eficient. 325 . cât şi cea de procedură. Condiţionarea operantă are câteva aplicaţii caracteristice în tratamentul durerii la bolnavii arşi. se va oferi ajutor pentru limitarea durelii excesive printr-o strategie de întărire. deoarece uneori pot scăpa procedurilor ca rezultat al manifestărilor de durere. urmată de cuplarea răspunsurilor de relaxare în prezenţa acestor stimuli. scurtă (spre exemplu. idem. cât şi pentru terapeut. b. în mod potenţial. pacienţii oscilează între o multitudine de emoţii sub influenţa factorilor farmacologici. ele nu corespund prea bine situaţiei boh1avului ars. economisirea energiei fizice şi psihice. fiziologici şi de mediu. Durerea va fi înţeleasă ca o problemă pe telmen lung. natura tratan1entului implicând prea multe surse de distragere atât pentru pacient. care urn1ăreşte realizarea unei decontracţii musculare şi nervoase.• Psihoterapia comportamentală Există două categorii de intervenţie operantă. anxietatea şi comportamentul-răspuns la administrarea medicamentelor. o tehnică psihoterapeutică şi autof0l111ativă. dependenţa emoţională. o metodă de relaxare eficientă. tratându-se atât durerea de fond. o alternativă preferabilă e aceea de a pernlite pacientului să aibă perioade de odihnă înainte de a manifesta compOliamentul de durere pe intervale de timp fixate (Browne. aceste tehnici pot :fi folosite în cazul unor pacienţi. 1995). Deşi. Una dintre ele se referă la cazul în care comportamentul pacientului este mai pronunţat decât cel anticipat. Printre factOlii care contlibuie la o astfel de manifestare se înscriu influenţele culturale. Se va planifica în acest scop administrarea analgezicelor la intervale fixe. • Tehnicile de relaxare La ora actuală. comportamentală: clasică ŞI a. Relaxarea reprezintă. În mod tipic. Este probabil ca pacienţii să-şi extindă aceste comportamente. O altă situaţie este aceea a prevederii unor perioade de odihnă pe durata tratătii plăgilor. o perioadă de învăţare înainte de a deveni un bun al subiectului.

prin promovarea edu~aţiei şi tratament fizic. pornind de la principiile generale de tratament. este o stare modificată de conştiinţă (Irina Holdevici. Explicaţiile sunt 326 . Recuperarea cu cele mai bune rezultate depinde în mare măsură de implicarea pacientului în propriul program de tratament. 1995). schimbarea pansamentului). comportamentul prilejuit de ea. el va trebui să dea dovadă de creativitate şi ingeniozitate. însuşirile lui şi obligaţiile ambelor părţi. nevoie de dependenţă etc. pacientul va fI instruit. ca şi răsill1etui afectiv al acesteia şi. A-l face să colaboreze este sarcina întregii echipe şi a familiei. Ambele componente se combină şi formează planuri eficiente de tratament. La bază se află sugestia prin intennediul căreia se acţionează asupra indivizilor aflaţi fie în stare de veghe. impOlianţa exerciţiului şi mişcării pentru deşterea mobilităţii. • Terapia fIzică şi oţupaţională Terapia fizică şi ocupaţională îşi propune să contribuie la recuperarea pacientului ars până când acesta va realiza un stil de viaţă cât mai aproape de norn1al. va elabora un plan individual care va fi integrat în planul general de îngrijire. a funcţionalităţii. istoria medicală şi scopurile reale ale recuperării. Ele pot detennina modificări de ordin psihic manifestate prin depresie. sepsia rănilor pot marca schinibarea capacităţii pacientului de a paliicipa la programul de recuperare. S-a pus întrebarea dacă există un tip de compOliament sau de personalitate predispozante la durere. Obiectivele tratamentului trebuie să fie definite cât mai clar şi în termenii realităţii . insomnie. Planul va fi implementat cât mai repede posibil şi schimbat în funcţi e de necesităţile apărute. disperare. în cadrul echipei complexe recuperatorii. efectele medicaţiei. astenie. Starea cognitivă. Planul cuprinde nevoile şi abilităţile pacientului. De aceea. tratarea durerii este una dintre urgenţele în tratamentul bolnavilor arşi . ca şi relaxarea. secundar. fie în stare de relaxare. Ştiind că fiec are pacient este unic. stres psihic. Este sigur însă că percepţia durerii este diferită de la un individ la altul. Tratamentul variază în funcţie de nevoile individului. starea fizică şi psihologică. De la început. îr!\ legătură cu nevoia de poziţionare. Hipnoza poate fi folosită înaintea începerii unor proceduri medicale dureroase (spre exemplu. Psihoterapeutul va face o evaluare a pacientului şi . a puterii. astfel încât să găsească cele mai adecvate combinaţii ale intervenţiei terapeutice pentru fiecare pacient. a coordonării şi dexterităţii . dar nu s-a putut da un răSptillS tranşant. . Mulţi autori o consideră o stare de relaxare profundă. Terapeutul trebuie să menţină o atitudine activă şi să fi e deschis noilor tehnici şi metode.Hipnoza. la nivelul său de înţelegere. Obiectivele generale ale unui astfel de plan sunt: îmbunătăţirea şi prevenirea pierderii unei serii de mişcări.

mult timp după extemare. adecvate nevoilor pacientului. dar va menţine o atitudine pozitivă. de susţinere. de interesele lui şi de gravitatea arsurii. a stimei de sine. Dacă din punct de vedere emoţional pacientul nu este pregătit să audă ce va fi spus. Este in1portant să se facă o evaluare zilnică a situaţiei. O trecere în revistă a unor pacienţi care au fost ajutaţi anterior şi prezenţa acestora poate avea un efect pozitiv. În timpul exerciţiilor vor fi monit0l1zate diverse va11abile: puls. vor fi incluse în program exerciţiile fizice. Pe măsură ce pacientul devine mai independent creşte motivaţia sa şi mândria realizărilor. acesta are mai multă voinţă de a-şi asuma responsabilitatea propriului program şi devine apt să-şi atingă scopurile. fără a omite senmalarea unor posibile complicaţii . imobilizarea după grefare. Implicarea tÎll1purie în activităţile zilnice este importantă din punct de vedere psihic şi fizic. Educarea familiei sau a persoanelor importante din anturajul bolnavului este la fel de importantă . activă produce cele mai bune rezultate. tenis etc). uneori. aplicarea atelelor. executate în scopul menţinerii puterii şi rezistenţei fizice şi promovării independenţei funcţionale. Abilitatea de a îndeplini sarcini aparent simple (spre exemplu. Cu cât are mai mult control asupra rezultatelor. i se cere executarea unor exerciţii dureroase sau cel puţin neplăcute. făcând câteva demonstraţii necomplicate în şedinţe practice. Ele sunt diverse.cu atât mai necesare cu cât. Executarea lor fi·ecventă. Activităţile care pot fi obiectiv măsurate şi realizează un feed-back imediat vor dezvolta abilitatea de a-şi monitoriza singur prop11ile progrese. deci va creşte stima de sine. la care se pot adăuga infol1l1aţii scrise. Instruirea timpurie a familiei legată de importanţa terapiei va conduce la scăderea anxietăţii acesteia la externarea bolnavului. Implicarea terapeutului ocupaţional în recuperarea pacientului ars începe în prima zi şi continuă. de cele mai multe ori. oboseală. tensilme. În locul exerciţiilor tradiţionale se poate ţine seama de hobby-ul pacientului (golf. a mânca) poate avea beneficii imediate în construirea încrederii de sinc. Nevoia de informaţie poate fi legată de vârsta pacientului. dmere. El se va ocupa de poziţionarea bolnavului. Terapeutul va începe educarea pacientului prin cunoaşterea ŞI înţelegerea lui. 327 . Terapeutul ocupaţional este printre primii care îl vor ajuta pe pacient să înţeleagă că procesul de recuperare va dura. Maximizarea independenţei este una din cheile succesului. Li se vor oferi instrucţiuni simple şi oportune în legătură cu modul în care îl pot ajuta pe pacient. s-ar putea să nu înţeleagă cea mai simplă explicaţie . Treptat. respiraţie. coordonare etc. aplicarea pansamentelor pentru presiune etc.

Ei au beneficiat de asistenţă pe o durată de aproximativ 2 luni (16 şedinţe). concepţii. cu nivel de pregătire cel puţin mediu. Observarea conduitei expresive a pacientului în raport cu cele relatate (mimică. Tehnici. Obiective. într-un ritm de aproximativ două pe săptămână. exagerare deliberată. evidenţierea unor simptome disfuncţionale. A. I Programul a fost conceput de noi şi aplicat de Constantin Paula sub directa noastră coordonare şi supervizare (" Aspecte psihologice şi sociale asociate leziunilor de arsură". Tehnici: Am folosit metoda interviului centrat pe evidenţierea unei suferinţe psihologice în urma evenimentului psihotraumatizant şi evaluarea gradului de afectare a vieţii pacientului pe diverse niveluri. ce crede el despre imaginea de sine. aspiraţii. explorarea avantajelor şi dezavantajelor schimbării! menţinerii comportamentului actual. 1997). ton. Efecte: descărcare cathartică şi detensionare. Interviul s-a desfăşurat în etape succesive şi a avut o valoare cathartic -psihoterapeutică (aproximativ cinci şedinţe). Tehnici: analiză cathartică. autoobservare. pnn stimularea eforturilor de (trebuinţe. pauze.• Structura şi rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator centrat pe psihotrauma post-arsură! Prezentăm în continuare structura şi rezultatele unui program psihoterapeutic aplicat de Paula Constantin (1996-1997) în cazul a doi pacienţi.autoevaluare. Universitatea Bucureşti. pretenţii. Stimularea autoconştientizării problemelor. Etape terapeutice. Evaluare. decatastrofizare. atitudinile şi comportamentul celorlalţi faţă de el. Efecte: creşterea puterii pacientului de verbalizare şi nuanţare a stărilor emoţionale asociate traumei arsurii. Pentru o evaluare obiectivă a conduitei pacientului am desfăşurat în paralel interviuri cu familia şi colegii/ prietenii pacientului. Efecte. care sunt reacţiile cognitive. tensiune afectivă etc. B. factori care îmbunătăţesc/ înrăutăţesc situaţia). analiza problemelor (de când au apărut şi în ce situaţie. Cunoaşterea subiectului "auto dezvăluire" sub toate aspectele situaţie familială). Obiective: stimularea capacităţii de auto cunoaştere. 328 . gesturi . reatribuirea responsabilităţii pentru acţiuni şi consecinţe.) a completat datele obţinute. Obiective: conştientizarea de către bolnav a compOltamentelor maladaptative. corp orale şi compOltamentale ale pacientului.

trebuinţe. inversarea rolurilor. care se în martie 1996. clarificarea unor trebuinţe şi motivaţii cu privire la relaţionare percepute eronat sau distorsionat. Obiective: ameliorarea nivelului de funcţionalitate şi interacţiune . modelarea comportamenhllui prin joc de rol. creşterea mobilităţii relaţional-adaptative. cu centrare pe probleme specifice (familiale. singurătăţii. Efecte: reducerea izolării sociale. dorinţe etc. îmbunătăţirea relaţiilor cu familia prin creşterea comunicării. Transformarea comportamentului prescris în conduită uzuală. creşterea adecvării sociale. Obiective: reanalizarea situaţiei. corectarea unor imagini. aşteptări. aspiraţii. Efecte: creşterea capacităţii de autocunoaştere ŞI autoacceptare. D. reducerea sentimentului de a fi diferit. nu prezintă desfigurare. planificarea activităţii. clarificarea capacităţii individului de acceptare. scăderea conflictelor. a propriilor atitudini. formule de comportament în sens adaptativ. dezvoltarea abilităţilor de relaţionare . integrare profesională etc. reducerea sentimentelor de frustrare.). a sentimentelor de inadecvare şi inutilitate socială. stimularea potenţialului de recuperare personală.C. acceptare de sine şi concentrare pe calităţi. creşterea iniţiativei de contact social şi afirmativitate. antrenament ase11iv. identificarea comp0l1amenhllui care trebuie schimbat. ci doar arsură vizibilă la nivelul mâinilor. Pacienta este necăsătorită. planificarea petrecerii timpului liber. internează 329 . loisir.. pensionată pe caz de boală. restructurarea modelului de expectanţă.C. cu care nu poate efectua o serie de mişcări. Formarea şi educarea comportamentului în sensul compatibilizăIii cu cerinţele. prevenirea scindării relaţiilor conjugale. îmbunătăţirea unor calităţi şi dezvoltarea altora noi. discutarea unor soluţii alternative variate şi evaluarea lor. istoria psihosocială anterioară. Tehnici comportamentale: repetarea. pentru chirurgie reparatorie la nivelul mâinilor. • Exemplificare cazuistică CazulI E. Tehnici: expunere gradată la Sihlaţii potenţial stresante de contact social. Interviuri repetate cu pacienta şi interviuri paralele cu membrii familiei au condus la obţinerea de infoDnaţii despre trăsăturile de personalitate ale pacientei. la un an de la arsură. o tânără farmacistă de 27 de ani din Bucureşti. gânduri şi aspiraţii. expectaţii.

nesiguranţă în luarea unei hotărâri. antrenarea calităţilor sociale pentru modelarea unui comportament adecvat. deşi este vădit marcată psihologic. cu care îşi propune să petreacă o palte din timpul său liber. creşterea încrederii în sine şi a sentimentului valorii personale. Am constatat prezenţa unnătoarelor simptome: • în plan afectiv: tristeţe şi nemulţumire. Cazul II G.Bolnava prezenta unnătoarele simptome psihice. prin 330 . Neagă simptome de anxietate. Rezultate: treptat s-a redus depresia. neîncredere în sine. s-a îmbunătăţit imaginea de sine. izolare şi sentimente negative. aceasta nedorind să vorbească despre accident şi despre cicatricile sale. evitând gânduri le care îi provoacă sentimente neplăcute . Abordarea clientei este dificilă. training asertiv. pesimism. concepţia despre sine. După trei şedinţe în care bolnava încearcă să reziste vorbind despre orice altceva. Programul terapeutic a durat două luni (trei şedinţe pe săptămână) şi a avut ca obiective diminuarea stării de deprimare. reorientarea profesională. vorbeşte despre sentimentele şi modul ei de viaţă după accident. pesimism. nemulţumire. Stabilirea legăturii terapeutice. reducere drastică a contactelor sociale (admite în preajmă doar familia). La aproximativ două luni de la externare s-a angajat bibliotecară. proastă dispoziţie generală. a reluat contactul cu prietenii din facultate. treptat ea începe să se simtă în siguranţă în cadrul terapeutic. creşterea numărului de contacte sociale. • în plan comportamental: izolare severă (nu părăseşte casa decât noaptea pentru o sCU1tă plimbare). sentimente de nesiguranţă şi inadecvare. Tehnici utilizate: examinarea avantajelor şi dezavantajelor menţinerii/ schimbării compOltamentului actual şi clarificarea câştigurilor primare şi secundare. Am încercat să clarificăm împreună regulile şi fonnulele după care trăieşte. inhibiţie în relaţiile cu ceilalţi. vede pretutindeni potenţiali critici. prin descrierea unor variate situaţii de viaţă. Etape terapeutice: a. este o tânără internată pentru a noua oară pentru chirurgie reconstructivă în unna arsurii (veche de 4 ani) care a desfigurat-o.ină. apatie. păstrând însă devierile de la subiect când se atinge un punct nevralgic (mecanisme inconştiente de apărare). evaluarea nivelului abilităţilor sociale şi ierarhizarea scopurilor interacţionale pe care vrea să le obţ. pacienta a devenit mai optimistă şi mai activă. Menţionăm că nivelul cultural-educaţional ridicat al pacientei a influenţat hotărâtor efectul psihoterapiei.D. post-traumatice: tristeţe.

autoblamul şi izolarea sunt neresponsive la psihoterapie. renunţă la întâlnirile noastre. dializa peritoneală şi transplantul renal. Una dintre problemele majore cu care se confruntă bolnavul hemodializat este pierderea rolului social. terapia are mai multe şanse dacă este instituită precoce. Îşi exprimă dorinţa de a avea o slujbă. Ea este de acord că nu poate să continue mult timp să -şi ducă viaţa în acest mod. de a ieşi fără să se teamă de privirile altora. nu are sentimentul de a fi diferită. imediat după producerea impactului traumatic. cât şi asupra situaţiei sale economice. imaginea de sine negativă se structurează. listând avantajele şi dezavantajele. În realitate se simte nefericită şi incapabilă să schimbe ceva. Alterarea capacităţii de muncă are implicaţii atât asupra vieţii sufleteşti a bolnavului. Altfel. Există trei tipuri de tratament care pot fi acordate: hemodializa. b. consecinţele acestei invalidităţi vizează sentimente de devalorizare. În acest moment.contrast. Stabilirea obiectivelor principale ale terapiei Am examinat împreună rolul izolării în viaţa ei. Am stabilit faptul că este dezirabil să-şi schimbe modul de gândire şi comportamentul. identificarea cu boala ca urmare a tratamentului de hemodializă care-i jalonează timpul. Îi este dificil să îndure sentimentul de jenă şi posibilă marginalizare. prieteni. inhibarea oricărei iniţiative . c. • în plan cognitiv: gândire dihotomică centrată univoc negativ. pierderea capacităţii de evaluare rezonabilă a realităţii şi neacceptarea propriei imagini de sine (autorespingere). Insuficienţa renală cronică rezultă 331 . cu toate implicaţiile pe care le presupune aceasta. • Psihoterapia bolnavilor hemodializaţi Probleme psihologice din scăderea capacităţii funcţionale a rinichilor. nu se simte subiect de discuţii. În consecinţă. dar este convinsă că nu are nevoie de acest lucru acum şi că are mai mult de câştigat din menţinerea comportamentului actual. În ceea ce priveşte componenta psihologică. în spital se simte bine. datorită leziunilor organice ireversibile. iar inactivismul. Concluzie: Acest caz este o dovadă a faptului că un model disfuncţional de gândire ŞI comportament este mai dificil de modificat după ce s-a dezvoltat şi stabilizat (în 4 ani de evoluţie) .

Pacientul devine anxios datorită separării de persoanele apropiate odată cu pătrunderea în mediul spitalicesc. Atenţia psihologilor. stresul persistă cu atât mai mult cu cât boala este mai gravă. unde-şi petrece o bună parte din viaţă. ca o pierdere a prestigiului. simte că şi­ a pus viaţa în mâinile unui grup de necunoscuţi. Pacientul renal se teme de pierderea dragostei şi a respectului. îi este teamă că dependenţa sa pasivă de ceilalţi ar putea crea dezaprobarea sau oboseala familiei şi a prietenilor. corpul său devine "proprietatea" medicilor săi. spitalizate şi teama de moarte modifică crezul interior al individului. însă. ceea ce îi aminteşte de propria lui moarte. Unii pacienţi se plâng de pierderea acestor funcţii şi rămân convinşi. pentru a lăsa loc unei dureri palpabile. orice mistificare a durerii dispare. Este resimţită ca o cădere iremediabilă. Bolile cu debut acut. Odată cu internarea pacientului în spital. că este incapabil de a se reîntoarce la muncă. Boala cuprinde în sine cele mai concrete trăsături ale suferinţei. În bolile cronice. ca o deposedare. deoarece ştie că suferă de o boală debilitantă. • Anxietatea faţă de separare. psihoterapeuţilor. Sângele său este drenat. ea expunând omul unui proces care pare a-i răpi demnitatea şi capacitatea de reafilmare. Afecţiunile severe pot temporar distruge funcţiile fizice şi mentale anterior stăpânite. este supus şi expus la 332 . cu care nu are legături personale şi care poate sau nu poate fi capabil de a-şi asuma responsabilitatea supravieţuirii sale. acest stres se va diminua odată cu ieşirea bolnavului din spital. 1998). Bolnavii cu insuficienţă renală cronică sunt expuşi la o gamă largă de stresuri. cu repercusiuni asupra stării lor psihice. Maladia îşi are centrul de greutate în chiar Eul pacientului. asistenţilor sociali a fost îndreptată asupra noţiunii de calitate a vieţii bolnavului hemodializat. Extrem de importantă pentru aprecierea drept calitate bună a vieţii este restabilirea capacităţii de muncă Ce. confom1 căruia ar fi indestructibil şi stăpân pe destinul său. Când un pacient se intemează. • Frica de a pierde dragostea şi acceptarea familiei şi prietenilor. Strain şi Grossman deosebesc opt categorii de stresuri psihologice: • Ameninţarea privind auto respectul şi integritatea. Pentru pacientul renal cronic această teamă devine de multe ori o realitate. în ciuda asigurării contrariu lui.Boala determină o autodevalorizare subtilă a persoanei. Dacă boala are o evoluţie favorabilă. bolnavul vede în jurul său alţi pacienţi bolnavi ca şi el sau chiar decese. că ei nu le vor recâştiga niciodată. necesitând un tratament ambulator susţinut. • Frica de afectarea unor părţi corporale. Iureş. • Frica de a pierde controlul asupra funcţiilor fIZice sau mentale. De asemenea. În acest mediu spitalicesc.

lipsa de speranţă. • Frica de neacceptareîn societate. iar mecanismul de defensă (negarea) care i-a servit când era spitalizat nu mai este adecvat. Pe linie cognitivă. cu atât se accentuează sentimentul de a nu mai putea să restabilească legăturile . . depresie. Bolnavii căsătoriţi . . La pacientul vulnerabil. teama de moarte). Pe lângă acestea. sexuală.dependenţa de programul terapeutic. durerea poate creşte amplitudinea fiecăruia dintre aceste stresuri. Acei bolnavi care îşi neagă boala sau care nu-şi recunosc limitele şi care depun eforturi pentru menţinerea unei aparenţe de bunăstare în condiţiile stării lor fizice precare. fiecare din aceste stresuri poate constitui o experienţă dureroasă şi invers. Bolnavul se simte amprentat de o realitate dezavantajoasă. care poate genera o respingere socială. împiedicându-i adaptarea. îşi construiesc un stres cronic. reîntors din spital. sentimentul de neajutorare. • Frica de durere. apatie. Au sentimentul pierderii autorespectului. însă. Boala cronică. complexe de inferioritate. dependenţa de familie şi de echipa nefrologică. activitate unor complicaţii metabolice. poate influenţa formarea relaţiilor interpersonale şi calitatea lor. prezintă mai puţine modificări psihologice negative în comparaţie cu pacienţii necăsătoriţi . Aceste proceduri spitaliceşti necesită ca pacientul să-şi asume un rol pasiv-supus faţă de doctor. anxietate. se produce sentimentul de neajutorare. realităţii că pelfol1nanţa Dintre factorii de stres. iar dominantă peste acestea toate este frica de momte. bolnavii tind să creadă că ar putea surmonta anumite situaţii negative şi neprielnice şi să le transforme în condiţii favorabile. De multe ori bolnavul renal cronic. fără vlagă.restricţii de dietă şi de ordin social. • Frica de persoane necunoscute derivă de asemenea din dependenţa bolnavului de un grup de necunoscuţi. care poate sau nu poate reprezenta un suport pentru buna sa funcţionare fiziologică . la care se adaugă lipsa vitalităţii şi energiei. de hemodializă şi de membrii familiei. este pus în faţa sa este scăzută. apariţia 333 . Kaplan De Nour îi menţionează pe următorii: . ceea ce împinge spre exacerbarea fricii. Cu cât despăt1irea de prieteni şi rude sau izolarea sa este mai mare.probe. bolnavul cu insuficienţă renală cronică mai este expus şi la alte surse de stres: restricţii dietetice şi de mişcare. Această teamă de durere se asociază tuturor stresurilor menţionate anterior. cu toate evenimentele pe care le implică. În componenta afectivă.pierderea funcţiilor organismului (diureză.

insomnie. este foarte relevant un studiu realizat de către S. tremur. De aceea. dar prin intervenţii psihologice poate fi atenuat impasul psihologic inerent bolii. S-a putut constata faptul că la bolnavii aflaţi sub o puternică stare de stres în timpul zilei de hemodializă se înregistrează rezultate riscante şi agravante din punct de vedere medical. în timp ce bolnavul este doar schiţat. În general. dorinţă. şi ale căror resurse de rezistenţă sunt diminuate în tot acest context. ci şi ameliorarea calităţii vieţii (idem.).). Supradimensionarea aparatului de diali ză demonstrează dependenţa totală şi importanţa acordată acestuia. vulnerabile la anxietate. arată că. Perspective terapeutice În cazul insuficienţei renale cronice nu se pune problema vindecării bolii cronice printr-o psihoterapie. rugaţi fiind să deseneze aparatul de dializă şi asistenta.ruia persoana poate să exploreze aspectele acestor conflicte. de aceea. astenie. tratamentul psihologic nu are în vedere forn1ele clasice ale psihoterapiei (ca psihanaliza. ca şi semnificaţiile sau interpretările pe care le dă acestora. Utilizând un test proiectiv simplu. acestea au fost schiţate supradimensional. Tulburările sexuale au fost indicate în desenarea corpului uman prin elemente proiective specifice (exemplu: domină lipsa unei pă11i din corp). un copac sau o persoană. de moarte şi intenţie de suicid. Psihoterapia suportivă ajută persoana bolnavă În a explora realităţile acestor experienţe dificile. adecvată şi recomandată persoanelor bolnave. modificări senzoriale. depresie şi la consecinţele acestora. pacienţii pot uneori să experimenteze rejecţia socială. vulnerabilitate şi regresie. Psihoterapia suportivă oferă persoanei un spaţiu securizant şi odihnitor. Basch şi colaboratorii săi. Wolf. autorii au constatat dezorganizare. punând bolnavii să deseneze o casă. ci fonne 334 . să testeze posibilele soluţii sau În interiorul căruia poate aduna forţa interioară de a lua decizii potrivite pentru rezolvarea conflictelor. dependenţă). Boala operează schimbări ale statutului social şi . N. ceea ce denotă neacceptarea în esenţă a si t uaţiei de dependenţă. diminuare a concentrării atenţiei. utilizând metoda proiectivă a desenului. în timp ce figura umană a fost redată mică. terapia cognitiv compOltamentală etc. anxietate. În ceea ce priveşte imaginea de sine a pacienţilor cu insuficienţă renală cronică. apatie. psihoterapia nu vizează doar tratarea sindroamelor psihopatologice (depresie. sentimente de vinovăţie . în cadrul că. Psihoterapia suportivă este suficientă.Apar irascibilitate. neînsemnată. Aparatul de dializă este redat cu multe detalii şi pă11i componente. op. Adesea bolnavul este desenat cu faţa Întoarsă de la aparat. cit.

terapeutică kinetoterapeuţi. ca forţa muşchilor să fie bună sau să crească. având ca obiectiv ameliorarea disfuncţionalităţilor menţionate. de enervare şi rejecţie. asupra stadiului acesteia. Pe de altă parte. medicale. de aproximativ zece şedinţe. centrat pe discutarea cazurilor şi a reacţiilor la problemele acestora. asistent social) şi care acţionează prin intel111ediul şi prin modelarea altei echipe. pacientul poate fi iniţiat în tehnici de relaxare psihocorporală (de exemplu. cea care tratează direct pacientul. Se preconizează pe lângă discuţii terapeutice în grup şi psihoterapie individuală scurtă. antrenamentul Schultz). creându-se astfel un cerc vicios. negarea "oficiaIă" a stării de boală sau a gravităţii acesteia se pot conjuga cu epuizarea personalului. starea depresivă şi apatică a pacientului.u bolnavi renali fiind caracterizat prin comportamente tensionale şi un mare potenţial agresiv. iar subiectul să fie convins că poate realiza perf0l111anţe psihofizice mulţumitoare. Este necesar totuşi. atât În ceea ce priveşte interesele. terapiile psihologice În contextul dializei sunt ghidate pe următoarele direcţii: 335 . este larg utilizat în serviciile clinice. În general. psiholog. trebuie stimulată atitudinea activă. preocupările.variate de psiho-socio-terapie. Un alt aspect important este corecta informare a pacientului asupra bolii. Aceste discuţii care se desfăşoară de mai multe ori pe săptămână. În care se implică o echipă (psihiatru. asupra posibilităţilor terapeutice etc. se realizează după modelul grupurilor Balint şi al psihoterapiei de grup (neanalitică). centrate pe situaţia şi problemele particulare ale subiectului. pe posibilităţile sale de control al comportamente lor distructive sau autodistructive. Totodată. Privitor la acest ultim aspect. pe creşterea complianţei pentru tratament şi a autonomiei personale. Acest model de psihoterapie în grup a echipei terapeutice. care se manifestă şi el prin apatie şi dezinteres. Pacientul anxios. agresiv şi necooperant induce personalului o atitudine similară. Este vorba de o intervenţie indirectă. socioterapeuţi. de iritare şi agresivitate. cu toate condiţiile restrictive ale tratamentului. cât şi exerciţiile fizice. Programele de terapie psihologică pentru menţinerea unei stări psihice echilibrate la personal au în vedere discutarea în echipă a problemelor şi cazurilor. combaterea pasivităţii şi depresiei. Această intervenţie reuneşte ergoterapeuţi. Programul psihoterapiei pentru bolnavii dializaţi are în vedere: creşterea independenţei şi iniţiativei. s-a constatat că ceea ce epuizează mai mult personalul sunt relaţiile intercolegiale. controlul agresivităţii. întreg depariamentul de terapie pentJ. De asemenea.

pentru ameliorarea trăirii schemei corporale. prin membrii echipei terapeutice nefrologic şi ai familiei. Evaluaţi psihologic şi acordaţi-i suport de consiliere. adică a intervenţiei une: echipe psihiatrice (psihoterapeut. Abordaţi un caz cu psihotraumă de tipul celor mai sus menţionate. a menţinerii pe cât posibil a relaţiilor sexuale şi a păstrării unei calităţi acceptabile a vieţii.implicarea "psihoterapiei de legătură". anxietăţii şi a noncomplianţei şi creşterea autonomiei personale. a relaţiilor în cuplu. 5. care activează în mare măsură prin intermediari. . combaterea regresiei. creşterea încrederii în sine şi a autorespectului. Alcătuiţi un eseu despre experienţa voastră de contact cu persoanele psihotraumatizate.. Care sunt obiectivele şi specificul asistării psihologice asociată tratamentului în cazul persoanelor mutilate prin combustie? 3.vizarea psihoterapeutică a familiei. Revedeţi principalele etape ale terapiei contextual-modulare a lui Francis Macnab. negării. . Conectaţi-vă starea pe care o conştientizaţi cu propriul vostru scenariu de viaţă. Ce impact a avut psihotrauma clientului asupra voastră? Reevaluaţi-vă disponibilitatea de a susţine psihoterapeutic astfel de cazuri.). Care sunt obiectivele şi specificul asistării psihologice asociată tratamentului în cazul persoanelor hemodializate? 4. psiholog etc. TEME ŞI ÎNTREBĂRI l. intervenţii psihoterapeutice obligatorii asupra personalulu: departamentului de hemodializă. depresiei. atitudinile şi tendinţele pe care le aveţi în modul de a-l înţelege şi susţine. . asistent social.intervenţii psihoterapeutice asupra pacienţilor (în grup şi individuale). Care sunt diferenţele şi asemănările de conţinut în asistarea persoanelor cu comportament suicidar şi a celor abuzate fizic şi sexual? 2. Observaţi-vă cu atenţie reacţiile.

m. de adaptare creativă şi de conştientizare lărgită. Editura SPER. alături de slujitorii tuturor cultelor religioase şi de căutătorii şi aspiranţii la spiritualitate. medicii. să introducă elemente de civilizaţie şi în triburile în care încă se mai păstrează primitivismul ş.a. în ultimul capitol. asistenţii sociali şi educatorii. Psihoterapeuţii şi consilierii.abordare existenţială şi spirituală Doru Buzducea Molto: "Disperarea nu este libeliatea însăşi. ediţia 1. Se pune problema unui efort colectiv de integrare şi toleranţă. Se produc ciocniri şi interferenţe de civilizaţii. 2002). întreţin şi agravează suferinţa pe tem1en lung. O lume în transformare În cartea noastră "Psihologia pierderii şi terapia durerii" (Iolanda Mitrofan. atrăgeam atenţia. Pierderile multiple şi crizele asociate sunt semnale fără precedent pentru criza existenţială şi spirituală cvasigenerală cu care se confruntă umanitatea. sănătatea şi bunăstarea fiinţei umane.CAPITOL UL XIII Psihosocioterapia pierderilor multiple. de sprijin mutual în confruntarea cu provocări de ecosistem care pun înjoc supravieţuirea. culturale şi politice. ci o pregătire necesară pentru libeliate" (RoUo May) • Provocările vieţii actuale. EfOliuri financiare uriaşe se fac pentru implementarea unor cercetări care să vindece boli incurabile. să dezvolte acele zone şi regiuni ale lumii de mult rămase în urmă. economice.d. 337 l . contemporane care declanşează. Transmutarea suferinţei şi tehnici de supravieţuire . asupra implicaţiilor personale şi comunitare ale evenimentelor . Editura Albedo. iar sistemele valorice sunt zdruncinate. ediţia a II-a. Doru Buzducea. nu pot rămâne neimplicaţi şi indiferenţi la valul de evenimente interconectate care afectează echilibrul. nu fără costuri psihologice şi sociale. integrări comunitare. Sistemele etico-morale sunt puse pe alocuri sub semnul întrebări. Se produc schimbări rapide şi complexe 1n toate sferele vieţii sociale. 1999.

iar copiilor lu'ana cea de toate zilele. Numărul femeilor. politici. Mass-media cuprinde până la saturaţie crimă. ceremonii. Înţelegerea şi cooperarea transculturală deţin adevărata putere şi sunt relevante în reaşezarea la noi parametri şi dinwnsiuni a vieţii sociale. agresivitatea şi intoleranţa şi alte fenomene încărcate de conotaţii negative iau amploare. foster) Sililt din ce în ce mai solicitate. civile.maselor. caracterizată prin individualism. bolile sărăciei . violenţa intrafamilială. Sistemele de transpolt public au devenit din ce în ce mai aglomerate. adolescenţilor loviţi de maladia incurabilă creşte vertiginos. Implementarea măsurilor de politică socială în vederea dezvoltării justiţiei sociale depind de puterea economică a ţării respective. deprinderi. Scandalurile politice şi sexuale sunt la modă. tabuuri. tinerilor un loc de muncă. toxicodependenţele. îmbrăcăminte şi adăpost. Se resimte nevoia de a deveni cetăţean universal. credinţe. emoţionale. Bolile cu transmitere sexuală iau amploare. iar nevoile lor (fizice. Cu toţii reflectăm moştenirea ţării şi familiei în care neam născut. Schimburile inf0l11laţionaie şi diferitele tranzacţii transculturale reprezintă deja un lucru comun. catastrofe şi dezastre. iar departamentele locale de servicii sociale se confruntă cu o lipsă din ce în ce mai acută a resurselor finandare necesare rezolvării problemelor sociale comunitare. Sărăcia nu cunoaşte graniţe. iar opinia publică citeşte din ce în ce mai mult pamfletele politice. nivel educaţional şi vârstă. cunoaşterea credinţelor şi a schimburilor interconfesionale. bătrânilor le lipseşte sprijinul familial. Miturile unei lumi fără margini sunt de-a dreptul spulberate. băh'âni . tineri). accidente. Psihopatologia pare a se extinde de la domeniul individual şi interpersonalla cel comunitar şi social. La toat~ acestea mai putem adăuga: nutriţie precară. competiţie între indivizi pentru status. şomajul alarmant. migraţia . Aşteaptă să fie înţeleşi . mod de petrecere a timpului liber. terorismul 338 Războaiele internaţional. lu'ană. religie. Refugiaţii aşteaptă să primească protecţie. copiilor. Creşte numărul celor singuri (copii. instituţii. obiceiuri. Vor libertate. câştigă teren şi în ţările în care până nu demult se vorbea doar despre egalitate şi bunuri comune. valori. valorilor şi standardelor de viaţă ale diferitelor regiuni ale lumii. iar prostituţia îmbracă diverse forme. prin educaţie. sistemele de sănătate sărăcite financiar. minimalizate sau pur şi simplu ignorate. dependenţa de substanţe chimice. nevoia de educaţie din ce în ce mai neglijată etc. Tradiţia vestică. Chiar şi atunci când se vorbeşte aceeaşi limbă pot exista diferenţe culturale între oameni. durere şi suferinţă în diverse forme. Loveşte indivizi şi familii indiferent de etnie. Multe din problemele care ar putea fi rezolvate sunt evitate. Alternativele la îngrijirea familială (plasament. intimitate şi confidenţialitate . sociale. spirituale) să fie satisfăcute. recunoaştere.

în timp ce in altele lucrul acesta este ridicat la rang de cult. 339 . negrii americani. personalitate. status social. Foamete. Asiaticii consideră contactul vizual ca un semn al ostilităţii ş i impoliteţii. Aceste competenţe deţin cheia succesului şi previn excluderea socială. vărsare de sânge. Distanţa confOltabilă este dată şi de clasă.ţii . furiei. menţinerea "distanţei". Pentru unele persoane sfaturile practice sunt mai folositoare decât atitudinile empatice. Negrii americani consideră contactul vizual ca un semn al lipsei de respect atunci când ascultă . Volumul vocii poate fi un indicator al ostilită. Vocea ridicată este o caracteristică normală pentru unele culturi. singura în măsură să asigure continuitatea şi sănătatea umanităţii . Posibilitatea de exp11mare a gândurilor. latino-americanii. Dezvoltarea personală şi o conştienţă extinsă sunt pilonii pe care se construieşte maturitatea spirituală (individuală şi colectivă) . Modalităţile • Înspre ce ne îndreptăm? Avalanşa Întrebarea este învăluită în mister şi ar necesita o sumedenie de răspunsuri . sunete. anxÎetate existenţială. gen. de adaptare. arabii preferă o distanţa mai inti mă/ apropiată. noi probleme răsar şi noi mutaţii se produc.e dezvoltăm inteligenţa culturală. sentimentelor. emoţională şi socială . Ele previn în mare măsură unele dintre tulburările noastre emoţionale.) ocupă un loc extrem de impOltant. dar un semn de înaltă onoare atunci când vorbesc. Dinamicile epidemiilor ne îngrozesc. poluare.. războaie. În anumite zone culturale păstrarea tăcerii în timp ce altul vorbeşte reprezintă ceva neobişnuit . În timp ce asiaticii preferă o distanţă mai mare atunci când comunică cu cineva. risc de catastrofă ecosistemică şi moarte. expresia facială. expresivitate emoţională. Comunicarea nonverbală include tăcere. postura sunt extrem de importante în comunicare. nevrotice şi psihosomatice. Pierde11le multiple se vor întinde ca o pată de ulei. marginalizarea şi suferinţele de diverse tiPU11. francezii. ca cea arabă sau nord-americană. În Asia se tinde spre folosirea unei voci joase. indienii. Comunicarea verbală (cuvinte. Cu toţii avem însă nevoie să n. maladii incurabile. limbajul trupului. speranţelor ş i provocă11 l or poate conduce la mărirea încrederii în ceilalţi . contact vizual. strigăte etc. deschise.de comunicare se diversifică din ce în ce mai mult. cutremure. bucuriei sau depresiei. mii de oameni mor în chin şi suferinţă şi mulţi alţii sunt condanmaţi la o existenţă tragică şi lipsită de speranţă. Se caută din ce în ce mai mult atitudini flexibile. Probabil că maladia incurabilă va căpăta propOlţii m1aşe şi devastatoare. Mulţi oan1eni vor muri şi mulţi alţii se vor declara supravieţuit0l1 ai multiplelor pierderi. În clipa in care scriem această c31te. Pe măsură ce găsim unele soluţii. oneste şi care să exprime educaţie şi civilizaţie. Gesturile. de probleme globale şi necazuri individuale este de ne stăpânit.

1986). Doru Buzducea. 340 . cum ar fi ascultarea atentă. Profesioniştii implicaţi în pierderi ireparabile nu sunt nici ei imuni la sentimentele şi senza~ile asociate pierderii. cunoştinţe apropiate.m . psihice şi cognitive asociate pierderii. pozitive sau negative. Profesioniştii devin foarte ataşaţi de pacienţi în timpul procesului de îngrijire şi aceasta serveşte la intensificarea sentimentelor pierderii atunci când pacienţii vor muri. Durerea implică una sau mai multe persoane. Perioada de timp petrecută cu un pacient poate legitima durerea" (Chapman Dick. Tennenii de traumă.Toate limbile pământului sunt prea sărace pentru a descrie durerea şi suferinţa. Durerea este o experienţa unică pentru fiecare individ în parte. Vom include câteva metode şi tehnici de intervenţie. sprijinul terapeutic şi grupurile de suport axate pe dur~rea produsă de maladiile incurabile. trauma. Nu există reţete în vederea ameliorării sau eliminării durerii şi nici zile mai bune sau mai proaste. O asistentă medicală comenta: "Dacă am o relaţie profesională de lungă durată cu un pacient. Timpul redresării diferă de la o persoană la altă şi include un număr variat de factori de influenţă . pattem-uri de viaţă masochiste. speranţă şi aşteptări sunt câţiva dintre factorii care dau înţeles şi senmificaţie pierderii. comunicare efectivă . Consilierii pot avea beneficiul experienţei şi cunoaşterii profesionale. Există aceeaşi durere pentru toţi şi pentru toate zilele. În cazul spitalizării nu se poate trasa o graniţă emoţională Între pacient şi profesionist. 1989. profesionişti implicaţi în îngrijirea persoanelor aflate pe moatie etc.d.o experienţă personală şi comunitară Durerea prezintă şanse egale pentru fiecare fiinţă în patie. dezastru natural. durere. ca şi pentru Olicine altcineva. viol monstruos ş. Legăturile emoţionale. un atac banditesc. suferinţă etc. 164). p. Abordarea holistică sugerează faptul că implicarea profesioniştilor în tratarea aspectelor fizice atrage după sine şi implicarea în sfera psihosocială . p. anxietate cronică. 2002. 62). care implică energie şi interes.a. dar durerea şi suferinţa sunt reale şi pentm ei. Nimeni nu este imun la durere. plieteni. boli psihosomatice (Iolanda Mitrofan. Poate fi rezultatul m0l1ii iubitului sau iubitei sau poate fi rezultatul unui eveniment neaşteptat ca suicidul. • Durerea . Poate veni pe furiş sau dintr-o dată. este mult mai probabil să vorbim despre pierdere. Vom încerca în cele ce urmează să surprindem manifestările fIzice. Durerea poate afecta familii întregi. Durabilitatea şi intensitatea acestor factori influenţează percepţia pierderii (Baker şi Kelly. sunt prea puţin încăpători pentm asemenea experienţe: depresie cronică.

În studiul realizat de către Martin (1990) , sentimentele pierderii exprimate de către multe infim1iere sunt mult mai intense şi mai de durată decât au fost anticipate. Autorul explică acest fapt prin relaţia strânsă pe care acestea au realizat-o cu pacientul înainte ca el să moară. Martin argumentează afirmaţia că atunci când un pacient este rejectat de către familia sa, infim1iera ori asistenta medicală îşi va asuma rolul de înlocuitor al familiei. Acest sens al identificării cu pacientul şi cu durerea acestuia va cauza sentimente de frustraţie şi pierdere. Suportul de care au nevoie persoanele aflate în durere trebuie să includă familia de origine, prieteni şi vecini. Christ şi Wiener (1985) arată că pentru majoritatea persoanelor seropozitive sprijinul familial lips eşte, ceea ce măreşte drama trăirilor interioare. Doka (1989) introduce conceptul de durere nerecunoscută, o durere neînţeleasă şi fără recunoaştere socială. Aceste pierderi au loc atunci când unei persoane nu i se recunoaşte un rol clar şi corect sau când nu are capacitatea de a simţi durerea. Autorul citat evidenţiază faptul că societatea are seturi de norme care stabilesc cine sunt persoanele care suferă, cât timp suferă, unde, când şi cum. În acest caz, persoana suferă pierderea, dar nu întotdeauna are posibilitatea de a jeli public, de a i se recunoaşte de cătJe societate durerea care o chinuie. Într-o societate care are roluri şi nom1e clar stabilite, este extrem de dificil de trăit altfel. În această situaţie se află cei ce suferă pierderi legate de SIDA, homosexualii şi alte grupuri sociale aflate la risc de excludere şi marginalizare socială. Studiul lui Gordon (1993) arată că infirmierele care lucrează cu pacienţi seropozitivi primesc foalte puţin sprijin din paltea familiei şi a prietenilor. Această atitudine reflectă tendinţa societăţii de a-i stigmatiza şi discrimina, din cauza căreia pacienţii se confruntă cu o pierdere a confidenţialităţii şi a stimei de sine. • Confruntarea cu moartea. Suportul psihoterapeutic în refacere redresare

renaştere şi

Factorii care influenţează relansarea din durerea pricinuită de maladille incurabile includ (în asistarea terapeutică a perdanţilor) modalităţile în care cei apropiaţi au decedat, pricinile de suferinţă, dramele suferite, contextul instituţional sau mediul familiar ş.a.m.d. Când apar incidente nedorite, supravieţuitorii se pot simţi vinovaţi, se pot blama (" Dacă nu aş fi făcut... ", "Dacă aş fi ascultat de părinţi", "Dacă l-aş fi putut ajută măcar şi numai pentru o clipă" etc.). Sunt regrete care reflectă "afaceri netemunate" şi se pot baza pe realitatea percepţiei.

341

Este foarte important ca afacerile nefinalizate să fie rezolvate înainte d' apariţia morţii, pentm că după aceea nu mai este posibil. Atitudinile , sentimentele clare sunt cel mai mare cadou care poate fi acordat apropiaţilor celor dragi, incluzând dragostea noastră, gândurile, scuzele şi dorinţele. Durerea conduce la schimbarea de atitudini în rândul celor car suferă şi poartă doliu, ca şi la creşterea capacităţilor de a recunoaşte varietate de comportamente ca moduri de a face faţă la pierderi. Acesproces poate fi interceptat şi măsurat înainte de a deveni sever, iar tratamentl.L poate începe timpuriu. Este necesar să se recunoască atât procesul de secătuir interioară, cât şi procesul dureros. În studiul lui Benllett şi Kelaher (1993), anxietatea a fost legată d nivelul durerii. În cazul celor la care durerea este prezentă la un nivel ridicat este cel mai probabil să se înregistreze şi un nivel mare de anxietate. Relaţi interactivă dintre durere şi anxietate îi determină pe cercetători să- ş. exprime îngrijorarea în legătură cu faptul că durerea ar avea o influenţă pentru profesioniştii din domeniul medical. Dacă nu se lucrează cu durerea. personalul poate fi mult mai expus la secătuire interioară. W. Stroebe şi M. Stroebe (1987) au analizat legătura dintre stres ş: durere pentm a explica consecinţele fizice şi psihologice care rezultă dit suferinţă. Ei au arătat că problemele de sănătate, anxietatea şi inabilitatea de 2 face faţă pot fi rezultatul expunerii la multiple experienţe de durere. Price şi Murphy (1984) analizează secătuirea interioară ce însoţeşt pierderea şi durerea. Ei consideră că modul de înţelegere a durerii s-a modificat în ultimile două decenii. Durerea indică nu numai o stare de tristeţe, ci un proce_ ce poate include, după o amunită perioadă de timp, un evantai de stări inteme ş: comportamente, dintre care unele depăşesc tristeţea şi plânsul. Ei consideră că secătuirea interioară implică pierderi considerabile pentru cel care lucrează cu pacienţi în iminenţa morţii şi este, în parte, un răspuns la pierdere. Pierderea implicată este descrisă drept o pierdere a unei părţi a Sinelui, care poate include deziluzia, pierderea motivaţiei pentru implicare creativă , retragerea emoţională din relaţiile interpersonale. Mai mult decât atât, relaţiile sociale (loc de muncă etc.) pot fi de asemenea afectate. Aceeaşi autori afim1ă că "persoanele se încred în propria judecată refet'itoare la faptul că cei care lucrează cu un nivel înalt de stres, cu persoane care mor sau care suferă, îşi pun propriile relaţii intime în situaţie de risc. Victimele secătuirii interioare nu sunt buni iubiţi" (1994, p. 50). Kavenaugh (1973) propune şapte stadii de adaptare la o muncă stresantă: şoc, dezorganizare, emoţii volatile, vinovăţie, pierdere şi singurătate . uşurare şi restabilizare. Stadiile de şoc şi dezorganizare rezultă din faptul că îngrijitorii care sunt pregătiţi să vindece îşi văd pacienţii murind, deşi ei îş i doresc să vadă cum se însănătoşesc . Lipsa de concentrare în depăşirea acestor
342

stadii poate conduce la o stare de nerealism şi dezorientare la locul de muncă. Modul în care profesioniştii se adaptează la aceasta poate afecta sănătatea lor emoţională şi abilitatea de a accepta moartea ca un rezultat nOffi1al şi anticipat. Emoţiile negative apar periodic pentru o mare parte din personalul care lucrează în îngrijire terminală. Grupurile de suport sunt necesare pentru a oferi empatie şi acceptarea acestor emoţii. Este îndeobşte recunoscut faptul că profesioniştii care oferă suport nu ştiu că, la rândullor, au nevoie să primească sprijin şi suport. Înţelegerea şi depăşirea stadiului de vină este un pas important în adaptarea cu succes la pierdere. Decesul unui pacient poate conduce la o revizuire a standardului de îngIijire pe care profesioniştii il-au ofelit. Unii dintre profesionişti pot face aceasta Iară a simţi vreo greşeală reală sau imaginară în acordarea celui mai bun nivel de îngIijire cu putinţă. Sentimentul de vină poate acţiona ca un antidot psihologic faţă de sentimentele de neajutorare. Recunoaşterea acestor procese mobilizează personalul să lucreze cu propriile sentimente de neajutorare mult mai uşor decât să poarte greutatea culpei. Vinovăţia nerezolvată reprezintă poate cel mai destructiv factor implicat în sindromul de stres, ce poate conduce la secătuirea interioară. Tristeţea apare atunci când persoana este pe deplin conştientă de pierdere. Un sentiment persistent de singurătate poate fi un semnal că este nevoie ca persoana să-şi ia un timp pentru relaxare şi odihnă. Cei care au trecut cu bine prin stadiile menţionate mai înainte pot descoperi un anumit sens al realizării, prin conştientizarea faptului că ei au reuşit să supravieţuiască acestui stres. Conştientizarea faptului că au trecut cu bine poate aduce un sentiment de uşurare. Adaptarea care urn1ează este o posibilitate de a echilibra un mediu deja alterat. Un rezultat pozitiv conduce la schimbări care adesea implică lărgirea capacităţi lor profesionale şi umane ale celor implicaţi. • Sprijin exterior - salvarea prin prieteni În astfel de situaţii, de o importanţă deosebită se dovedesc a fi grupurile de suport, persoanele pe care te poţi sprijini. În cazul persoanelor seropozitive, după mai bine de 10 ani de popularizare a acestei boh, ele încă se mai confruntă cu stigmatizarea şi discriminarea. Este igI10rată în câteva culturi şi privită ca o boală asociată cu anumite comportamente murdare, ca o boală care nu afectează persoanele cuminţi. Fără prieteni şi fără sprijin extern, pacienţii se pot simţi izolaţi şi singuri, abandonaţi de soartă , iar tristeţea poate avansa în intensitate. Apar stresul şi anxietatea, se neglijează pe ei şi pe ceilalţi şi, uneori , apare abuzul de substanţe narcotice. Evenimentele curente le pot afecta profund abilitatea şi instinctul de supravieţuire, alterând funcţionarea la parametri
343

norn1ali a propriei personalităţi . A găsi înţeles şi sens în aceste decese, necazuri şi pierderi multiple Înseamnă o încercare de continuă adaptare la jale, durere ş i chin interior. Evenimentele curente de viaţă includ: div orţ; separare de cei dragi: pierderea slujbei; migrarea dintr-un loc în altul sau dintr-o ţară în alta: pierderea asigurării medicale; abuzul sexual, emoţional sau fizic; ziduri spirituale; un partener sau copil bolnav; schimbări majore în plan financiar ş . a.m.d. Sunt unii care, din motive bine întemeiate - gen, vârstă, cultură , etnie. percepţie de sine, religie, stil de viaţă - sunt incapabili în a-şi exprima sentimente autentice şi nevoi iminente. Aceste persoane îşi îngroapă propriile sentimente; se percep ca fiin d destul de puternice pentru a rezista. Pentru ele, puternic e acela care renunţă la durere. Când durerile sunt înăbuşi te, mai târziu, o nouă explozie va avea loc, aducând la lumină tot ceea ce în trecut nu a fost rezolvat. Refacerea va fi mult mai dificilă şi va avea nevoie de mult mai mult timp. Durerile acumulate în timpul vieţii nu sunt neapărat individuale şi nu au o singură istorie. Dacă vom ignora să le tratăm la timp, vor reveni multiplicate deja şi cu istorii poate mult mai tragice. Supărările şi necazurile sunt unice pentru fiecare în parte şi, într-adevăr, suferinţa cuiva poate fi câştigul altcuiva. Cum să înv ăţăm să convieţuim şi să facem faţă acestor dureri şi necazuri? Durerea este o reacţie şi un răspuns natural la decesul cuiva apropiat. Prezintă coordonate emoţionale, cognitive, fizice, comportamentale şi spirituale (Worden, 1991). Tristeţea reprezintă cel mai comun sentiment al pierdelii, care poate fi exprimat Plin lacrimi şi plânset. Furia poate fi vizibilă, înăbuşită sau reprimată. În special femeile nu recunosc sentin1entele de furie pe care le au în contextul unui deces. De asemenea, prietenilor nu le face mare plăcere să audă sau să vadă furia care poate însoţi un deces. Supravieţuitorii deseori exprimă sentimente de singurătate, abandon şi neglijare din pmtea plietenilor. Culpabilizările sunt frecvente: "Dacă aş fi ascultat de mama mea p e care am iubit-o ... ", ca şi anxietatea cu privire la viitor: "Cine va mai avea grijă de mine?". Copiii pot fi anxioşi şi pot întreba: " Oare va muri fata? Cine va avea grijă de mine?". Frica faţă de necunoscut. Teama de viitor. Frica de a nu putea supravieţui. Sunt foarte puţini oamenii care, ştiind ceea ce ei sunt, nu simt nevoia de a întoarce viaţa măcar cu o secundă înapoi , atunci când nenorocirile se abat asupra lor. O nenorocire nu vine niciodată singură şi niciunul dintre noi nu este scutit de umbra mOl1ii. Cei ce au suferit pierderi prin deces mălturisesc că primele 15-20 de secunde după ce realizezi tragicul eveniment sunt teribil de greu de supOltat. Plânsul şi scrâşnirea dinţilor te-apucă. Nu puţini sunt cei care încărunţesc. Nu numai că se simt confuzi, dar simt că o să şi înnebunească în
344

secunda

un11ătoare.

Imaturii

emoţional, dependenţii

sunt în cea maI mare

măsură expuşi .

Pierderea puterii de concentrare, imparţialitate a memoriei, probleme simple care par a fi complicate, şofatul care se transformă în hazard pentru tot restul drumului, sentimentul de nevrednicie - toate devin cea mai haotică faţă a răspunsului la sufelinţă. Răspunsul la moarte include, în plan fIzic, intensificarea ritmului cardiac, respiraţie tăiată, uscăciunea gurii, transpiraţia palme lor, lacrimi involuntare, crampe stomacale violente, greaţă. Zilele următoare includ dureri de cap, sufocări , pierderi de apetit, slăbiciuni musculare, hiperventilaţie etc. Tulburări de somn apar adesea. Somnul poate fi absent sau de sCUliă durată.. Apar vise şi coşmaruri despre cel decedat. O continuă senzaţie de amoqeală, goliciune şi irealitate pune stăpânire pe cel chinuit şi necăjit. În plan comportamental, aceste dureri se manifestă prin retragere din activităţile cu caracter social, absenteism cronic, hiperactivitate, poveşti interminabile despre cel decedat, vlZlte frecvente la locul înmon11ântării, activităţi deşarte. Fotografiile celui decedat pot fi distruse sau, din contră, afişate la loc de cinste. Cel decedat poate fi ridicat în slăvi şi idealizat astfel încât să nu mai poată fi recunoscut de prieteni şi cei apropiaţi. Nu mai are niciun fel de sentimente şi aspecte negative, totdeauna fiind în relaţii extraordinar de bune cu cei din jur. Atunci când aceste comportamente sunt de scmi termen şi gradual modificate, în funcţie de rezolvarea durerilor, nu reprezintă un potenţial patologic pentru viitoarea conduită a persoanei suferinde. Dacă asemenea gânduri nu scad în timp, ele pot reprezenta un simptom al unei reacţii dureroase complicate, în a cărei ameliorare se impune intervenţia unui psihoterapeut. Vorbitul şi scrisul despre moarte reprezintă un exerciţiu intelectual până în momentul în care moartea se apropie de sufletul şi inima noastră. Atunci se poate dobândi un înţeles al durerilor şi suferinţelor. Fiecare dintre noi va supravieţui într-un mod unic, într-un timp personal, căpătând deprinderi şi sisteme de supOli proprii, înţeles asupra ·relaţiilor de pierdere ş . a .m.d. Nu există o modalitate corectă de a suferi. Etapele şi treptele doliului sunt discret ghidate de către consilier, care-l asistă pe cel prins în astfel de mreje. Adesea un travaliu de doliu şi de separare constructivă, eventual însoţit de un travaliu de iertare, după caz, este binevenit întro terapie de supOli. Parkes (1972, p. 110) recunoaşte că supravieţuitorii devin în prin1a fază a doliu lui amoqiţi şi nemişcaţi . Apoi refuză ajutorul, devin elastici în conştiinţă, uluiesc ptietenii şi chiar propria familie prin această calmă abilitate de a funcţiona, se reîntorc la muncă după câteva săptămâni de stat şi de privit, se cred mai profunzi şi mai pricepuţi în înţelegerea vieţii.

345

stare care însoţeşte pierderea poate dura câteva săptămâni sa' chiar luni, după care vine vremea revenirilor şi a redresării. Rudele s reîntorc la casa lor, prietenii realizează că-ţi merge din ce în ce mai bine şi că s pot reîntoarce la proplia lor viaţă, să-şi trăiască amaruI zilei de mâine. Văzându-te singur, amorţit şi şocat de cele întâmplate, nevenindu-ţi st crezi cele ce ai trăit, începi să te sinlţi dezorganizat şi să simţi că nu-ţi mai pasă d ceea ce cândva se chema convenţional ordine. Realizezi că viaţa se schimbă mereL şi că ceea ce ţi-a aparţinut cândva nu se mai reîntoarce la tine. Trăieşti experienţa singurătăţii, goliciunii, izolării şi fragmentării. Rugul interior arde Îl1truna şi nu s mai mistuie. Micile probleme de altădată devin de astă dată munţi de netrecut. deciziHe sunt ilogice, farfuriile murdare se scufundă în chiuvetă ş.a . m.d. Interiorul devine şifonat şi fărâmiţat. Persoanele anterior organizate vor fac e lucruri de-a dreptul bizare, pentru a crea aparenţele că pot păstra ordinea ş i controlul. Dacă, în această perioadă, apar şi alte pierderi, atunci o re1ntoarcere la starea iniţială, descrisă anterior, este iminentă . Odată depăşită această etapă, reapare reorganizarea. Aceasta înseamnă că urnlează şi alte zile în care memoria nu-ţi va fi ocupată doar de cel iubit şi dispărut, starea de somn se apropie de n0l111al, lacrimile şi singurătatea încep să dispară, angajarea în sfera socială şi comună celorlalţi devine mai aproape de sufletul tău. Viitorul este anticipat mai pozitiv, apare şi bucuria restabilirii prieteniilor. Aniversarea la o perioadă de timp a decesului înseamnă un nou moment de confuzie. Emoţii puternice te vor încerca. Este normal să fie aşa, dar fără durere şi stres. Reconcilierea cu pierderea şi reintegrarea în viaţă este tot ce-ţi mai rămâne. Semnele acestora încep să apară în primul an şi, mai apoi, în anii ce vor mai urma. Sufletulmâhnit este pregătit pentru orice fel de întâmplări. Nimic şi nimeni nu-l mai poate lua prin surprindere. • Prima ţintă este aceea de a accepta realitatea pierderii suferite. Înainte de confruntarea cu pierderea şi acceptarea ei , înainte de recunoaşterea emoţională şi intelectuală a adevăratei şi ireversibilei separări (cel puţin în această lume), procesul durerii este dej a început. • A două ţintă majoră se referă la începerea procesului de angajare practică în durere şi suferinţă , o provocare pentru lacrimile şi expectaţiile noastre culturale, dar şi pentru puterea de a reconvelti cât mai rapid, în propriul nostru interior, cele întâmplate. Durerea poate produce un disconfOlt profund celor care parcă nu sunt afectaţi de ea, celor care o neagă. Prezenţe întâmplătoare sau contexte de hazard pot
346

Această

aduce neplăceri. În zilele noastre, oamenii se simt vinovaţi şi le este de durere, nu se mai recunoaşte antica nevoie omenească. de a trăi şi prin suferinţă. Există o mulţime de lucruri şi fapte care pot ajuta procesul îndurerării. Acesta este un moment în care blamarea de sine şi blamarea altora apare în prim plan. Viaţa poate fi înfăşurată în regretele lui " dacă": " Dacă nu m-aş fi născut!" ş . a . m . d. Suferinţa absolută regretă chiar şi ziua naşterii , aşa cum plângerea lui Iov ne-o demonstrează, regretă ziua cunoaşterii iubitei care te părăseşte, regretă ziua ceasului fatal când fu să fie, regretă tot ceea ce se leagă de disperare. Ce să mai vorbim de roluri şi lucruri majore ca iubirea, sentimentul apartenenţei, finanţe, poziţii comunitare etc. Cererile şi strigătele după ajutor nu sunt totdeauna auzite. În astfel de situaţii , rolul specialistului consilier este de a valida cunoaşterea şi sprijinul sentimentelor de doliu, încurajarea ventilaţiei durerilor şi prevenirea altora de acelaşi gen. Tot ce trebuie să faci este să asculţi atent şi empatic, fără a judeca şi fără a da sfaturi. • A treia ţintă impOliantă priveşte ajustarea contextului şi circumstanţei în care se petrec pierderile. Înseamnă cristalizarea şi respectarea diferenţelor individuale de vârstă, gen, etnie, credinţ e spirituale şi religioase, ale percepţii lor sprijinului extem, ale instinctului de supravieţuire, ale evenimentelor curente de viaţă, ale importanţei relaţiilor interpersonale. Durerea se amplifică în magnitudine odată cu pătrunderea traume lor în întreaga familie , afectând toţi membrii familiei. Problemele par complexe şi fără soluţii la prima vedere. Modificările pot fi atât de pregnante, încât se pot schimba deprinderi care păreau deja consolidate: un anumit fel de a găti, de a conduce, de a planta pomi în grădină, de a face cumpărături etc. Unele roluri pot fi drastic diminuate. Noile deprinderi par a fi distrugătoare - şi nu este imposibil să şi fie. Ajutor pentru reale şi adecvate deprinderi practice poate fi obţinut de la prieteni, colegi, grupuri de supoli, specialişti şi chiar de la alţi păliaşi de suferinţă. Ajutorul propriului consilier este de un real folos în învingerea momentană a durerii.
11lşine
Iată un scmi exemplu de ajutor dat de către Doru Buzducea, în calitate de consilier (op. cit., p. 174), unui copil de 9 ani, semiabandonat într-o clinică de imunodeficienţă pentru copii . O scrisoare pe care acesta dorea să o tlimită mamei sale. Nu ştia să scrie, pentru că de la vârsta de 5 ani a fost lăsat mai mult în spital decât acasă.

347

" Dragă mamă, Te rog să-ţi faci timp să vii pe la mine la spital, pentru că mi-e dor de tine. Am vorbit cu domnul doctor Sorin, care mi-a spus că s-ar putea să vin Într-o zi,pe acasă cu Dont, să vă vizitez. Plâng mereu când mă gândesc la tine. Aş vrea să vin de tot acasă. Ce mai fac Fa/ii mei? Unde îmi este biciul meu, măi mama? Când o să-mi cumperi calculatorul, jocul mecanic, jucăriile promise şi Îmbrăcămintea de care am nevoie? Am strâns câteva hăinufe care au rămas mici de mine, pentru sora mea Petra şi chiar câteva pentru Bobi. Cu drag şi dor, băiatul tău, Cătălin din Colentina. Azi, 4 iunie 1998".
Scrisoarea a fost trimisa mamei, care şi-a mărit frecvenţa vizitelor la spital. Copiii sunt extrem de sensibili la separare. Ajutorul poate veni de la terapeutul familial, de la consilierul şcolar, de la învăţător şi profesor, de la partenerul de joacă. Există diverse moduri de a căpăta un sens al securităţii într-o lume prăbuşită la pământ. • Cea din urmă ţintă se referă la reorganizarea emoţională şi pătrunderea din nou, pe uşa din faţă, în viaţă . Consilierii specializaţi În pierdere numesc acest lucru eliberare şi pătrundere. Totuşi, cei care au iubit cu adevărat nu-şi pot pennite întotdeauna eliberarea, pentru că acest lucru implică o izgonire a ceea ce a mai rămas din celălalt În tine, eliminarea imaginilor şi gândurilor despre cel pierdut, ca şi când niciodată nu s-ar fi întâmplat ceea ce de fapt s-a întâmplat. Durerea consumă cantităţi en0l111e de energie, ducând, treptat, la epuizare şi secătuire intelioara. Dar când apare reconcilierea cu pierderea, suferinţa este capabilă să se transmute într-o experienţă mult mai confortabilă, Energia este acum capabilă sa se reintegreze Într-o nouă viaţa, individul poate accepta prezentul şi se poate angaja în viitor, planificând şi chiar sperând. Specialiştii în pierdere au una dintre cele mai utile obligaţii profesionale şi morale, aceea de a provoca şi ajuta persoanele care au suferit pierderi la reconcilierea şi reintegrarea durerii şi suferinţei. Comunicarea efectivă şi ascultarea activă sunt esenţiale acestui proces . • Transmutarea suferinţei -împărtăşire, comunicare şi ascultare
atentă

În consiliere şi terapie, deprinderile de împăl1ăşire, comunicare şi ascultare atentă merg mână în mână şi alcătuiesc împreună "vasul al chimic" al transmutării suferinţei Într-o experienţă de creştere şi maturizare. 348

A comunica înSealllilă a împăl1i şi împăliăşi cunoaştere şi experienţă, a schimba infom1aţie, a cristaliza o relaţionare plină de înţeles. Înseamnă un efort de a auzi ceea ce spune celălalt, a lua aminte la murmur şi suspin, a acorda atenţie mişcărilor şi gesturilor, a exprima ceea ce simţi şi gândeşti la un moment dat, în legătură cu ceva sau cineva. Comunicăm verbal şi nonverbal, conştient şi inconştient, voit sau nevoit. Comunicarea se produce prin cuvinte, cântec, m011l1ăit, geamăt, chicote, râsete, dialect, argou, sarcasm, hiperbolă şi o multitudine de limbaje care au la rândullor sub-limbaje cu tonalităţi, fraze şi rostiri specifice derivaţiilor etnice şi culturale. Comunicăm mai ales emoţii şi metafore, carc adesea au sens şi vibraţie doar în limba nativă. Felul în care comunicăm stâmeşte reacţii şi răspunsuri dintre cele mai diverse. Trebuie să fim tot timpul conştienţi de ceea ce dorim să spunem şi s-o facem într-o formă cât mai succintă şi cu un grad ridicat de acurateţe şi rezonanţă. Mesajul poate fi transmis prin scris, verbal (face to face), prin atingere sau prin limbajul tmpului. Acesta din urmă, împreună cu expresia facială, ne dau de gol de cele mai multe ori. Să fim atenţi şi la modul în care cel căruia i-a fost adresat mesajul îl va recepta şi înţelege. Important este să fim pe aceeaşi lungime de undă. Un rol impoliant îl are şi contextul în care are loc comunicarea. O bună comunicare are loc atunci când cei care comunică se simt confortabil unul cu altul şi acceptă faptul că sunt diferiţi şi că. se vor putea respecta reciproc. În terapie, comunicarea eficientă cere claritate, deschidere, onestitate, compasiune, confidenţialitate, respect pentm alte puncte de vedere, voinţa de aţi asuma riscul, recunoaşterea şi acceptarea faptului că valorile sunt diferite şi că prejudiciul este dăunător şi chiar prezintă un potenţial pericol. Comunicarea şi ascultarea atentă sunt dependente una de cealaltă. Ascultarea atentă cere linişte, loc ferit de zgomote, continuitate, uşa închisă, telefon scos din priză, ţigara stinsă (cel mai bine este să lipsească din context), limbajul corporal intrat în alertă, contact vizual, câmp vizual interactiv fără bariere mateliale, minte iscoditoare. Relaţia interpersonală trebuie să fie relaxantă şi calrnă, evitând datul sfaturilor sau devalorizarea sentimentelor. Ea se bazează pe acceptare necondiţionată. Atenţie foalie mare la faptul că durerea şi jalea nu se exprimă în modalităţi coerente şi că diferenţele de limbă, sex, cultură, stil de viaţă îşi spun cuvântul. Dacă ai înţeles ceea ce ţi s-a spus, atunci dă asigurare celui ce-ţi transmite mesajele sau reformulează şi solicită confinnarea interlocutomlui. Deseori, persoanele care se confruntă cu multiple pierderi nu ştiu cum să exprime chinul şi durerea. Unii exprimă pierderea prin implicarea în activităţi care solicită fOalie mult timp şi care permit o întoarcere târzie sau chiar deloc acasă. În aceste cazuri se poate sugera o plimbare pe plajă, mersul la film, luarea cinei cu un foalie bun prieten.
349

Nu sunt excluse nici abuzurile de tutun, cafea sau alcool. De obicei, aceste abuzuri sunt temporare. Mijloacele de reducere a durerii trăite nu trebuie să fie spectaculoase, ci mărunte şi sigure. De exemplu, mersul la gimnastică de trei-patru ori pe săptămână, măcar o masă decentă pe zi, timp de recreere, program raţional de somn. Stabilirea unui timp special pentru jelire, doliu şi plânset înainte sau după muncă Înseamnă că individul poate funcţiona normal după aceea în timpul orelor de lucru. Înseamnă căutarea şi găsirea unui loc liniştit, rămânerea acolo 20-30 de minute şi cheltuirea acestui timp împreună cu imaginea celui dispărut (pierdut). "În mintea ta, vorbeşte cu el, atinge-l, plânge, strigă, gândeşte şifii cu el atât cât poţi de mult, dar evită idealizarea lui ... " Inciziile cu grad scăzut de anestezie sunt, aşa cum este şi firesc, dureroase, dar se pare că procesul de vindecare necesită asemenea scurtcircuitări de redresare. În altă ordine de idei, parcă ceva magic se întâmplă între cap şi inimă atunci când jalea şi durerea sunt aştemute pe hâltie. ,,Puterea cathartică a scrisului dezvoltă eliberare emoţională şi poate ajuta eventual viaţa să devină mai uşoară" (Rainer, 1978, p. 53). Ţinerea unui jurnal al lacrimi lor, durerilor, temerilor, suferinţelor, disperălii şi chinurilor poate fi de ajutor. Cuvintele sClise eliberează memoria şi sentimentele Încărcate negativ încep să se ofilească. Se evită şi idealizarea celui pierdut printr-o descriere reală a acestuia. Obiceiurile lui sunt văzute obiectiv, unele fiind ilitabile, fiustrante, iar altele insupOltabile. Dacă, În relaţia cu cel pierdut, a fost prezentă vreo formă de abuz, deşi negată odinioară, acum poate fi povestită în scris. În timpul întâlnirilor terapeutice, supravieţuitorului trebuie să i se dea - atât cât este posibil - asigurarea că viaţa este Încă plină de speranţă, frumoasă chiar, provocatoare pe alocuri, plină de oportunităţi şi înţeles. Există multe alte lucruri pozitive care pot să se Întâmple În jurul său. Invită-I să Înveţe, să experimenteze. Gândirea pozitivă poate fi dezvoltată aştemând pe hârtie câteva lucruri pozitive care i s-au întâmplat: evenimente de viaţă, o sClisoare de la un prieten, un cântec de pasăre auzit într-o seară, un telefon neaşteptat de plăcut, stabilitate financiară, o pisică iubitoare şi orice altceva este pozitiv în viaţa sa. Concentrarea pe lucrurile bune ajută enorm de mult la echilibrare, măreşte doza de confort, pennite recunoaşterea frumuseţii vieţii aici şi acum, dezvoltă un sens al păcii şi securităţii. Supravieţuitorii norocoşi trec prin pierdere şi suferinţă cu ajutorul prietenilor, familiei, consilierilor specialişti în pierdere şi a partenerilor de suferinţă. Alţii pot beneficia şi de ajutorul grupurilor de suport. Lucrând într-o clinică de boli infecţioase specializată în tratarea persoanelor infectate cu virusul imunodeficienţei umane, în calitate de
350

În continuare redăm deja celebrele «20 de dorinţe ale lui Nicu».când de fapt întregul lor univers plânge şi jeleşte. a fost prezentată de către echipa de asistenţă psihosocială din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecţioase Colentina din Bucureşti la cea de-a XII-a Conferinţă Internaţională SIDA. brichetă cowboy. suporturi pentru pistol. puri. parcă. considerându-se un norocos pentm faptul că a ajuns să lucreze acolo unde se spune că iadul a coborât pe pământ. inocenţi. tutun cowboy. nevinovaţi. un copii de 11 ani. iar unii conştienţi de boala pe care o au. înţeleasă sau validată. Mi-a spus exact ceea ce veţi citi în continuare: «două telefoane staţie poliţie. pantofi cowboy. Polumbo (1978) sugerează faptul că modul lor diferit de a suferi este influenţat de stadiul de dezvoltare cognitiv şi emoţional. şapte rulete 5 111». Dorinţele şi speranţele acestor copii sunt uneori de-a dreptul uluitoare. aflat În faza tenninală. două ţigări cowboy. sunt greşit interpretaţi ca simţindu-se bine . probabil va fi trecut în lumea celor sfinţi atunci când această carte va fi văzut lumina tiparului. un lasou ca teroriştii. pentm că nu tot timpul plâng sau sunt în mod vizibil întristaţi. uneori. nu? L-am întrebat care arfi dorinţele lui. Analiza conţinutului simbolic al «dorinţelor» este relevantă pentru modul în care copilul poate face faţă suferinţei. arc + săgeţi otrăvite pentru pui. Paradoxal. îmbrăcăminte cal. orice altă suferinţă umană. ceas ca al lui Doru. Copiii îşi exprimă pierderile altfel decât adulţii şi. Sunt destul de dezvoltaţi din punct de vedere cognitiv pentru a 351 . cinci frânghii. 011'1 avut inspiraţia să-I provoc la trăirea întru speranţă. ţinte cowboy. undiţă + mulinetă. ce a avut loc în iunie-iulie 1998 la Geneva. Pierderea prin moarte a unui părinte este în mod evident o traumă. D. cit. mănuşi cowboy. Discuţiile purtate cu părinţii acestora sunt uneori sfâşietoare. Nerezolvarea acestor pierderi la vremea lor le va afecta viaţa mai târziu. Lucrând cu el asupra pierderilor într-o după amiază tristă. durerea lor nu este recunoscută. " Această listă. Nimic nu poate fi mai distmgător pentIU un copil decât pierderea unui părinte sau a unui frate.. numită pe bună dreptate «cele 20 de dorinţe ale lui Nicu». infectat cu H1V şi care. Buzducea (idem op. Copiii cu vârste cuprinse Între 5 şi 7 ani reprezintă un grup particular vulnerabil. Fără să stea pe gânduri mi-a spus: (da repede un pix de pe masa mea şi scrie în viteză ce-ţi voi spune eu». costum cowboy. găleată cal. patru agăţători. Nici copii nu trebuie uitaţi în procesul consilierii. de a înţelege măcar în parte durerea şi suferinţa lor. deşi. cal. Aceste geniale vorbe ce insuflă speranţă unui copil deja aflat pe patul morţii anulează. 1999. dar nu totul duce în mod necesar la stagnare în dezvoltare. Iată un fragment de mărturisire din experienţa clinică parcursă de el: "Majoritatea celor infectaţi sunt copii.consilier. 2002. p. 178) a avut posibilitatea de a fi alături de aceştia. pipă cowboy.

Plecând de la formele tribale de organizare a vieţii societare şi până la mutaţiile şi altemativele moderne. amăgire sau posibilă realitate? Privind în istoria umanităţii de până acum. dar şi cinstit în acelaşi timp . Copiii care şi-au pierdut întreaga familie sunt totdeauna expuşi riscului. Separarea geografică poate fi o posibilă piedică în trăire a acestor ritualUJi Dar durerea poate dezvolta şi posibilitatea identificării personale şi fortificării Eului. se pare că un asemenea deziderat nu este cu putinţă pent1l.pelmanente ale m011ii. este impOliant să dezvol. suferinţei şi m011ii .ll cu sufetinţa" nu se desIaşoar. a acestei speranţe de mai bine. Punctarea morţii cu anumite ritualuri înseamnă o oportunitate de a valida şi memoriza viaţa celui decedat.. Speranţa unei lumi cereşti este prezentă nu numai la societăţile creştine.lri şi încă se mai resimte nevoia unor noi cunoştinţe În domeniul pierderilor.lpuri de SUp01i. în acelaşi mod ca şi cu adulţii. să supravieţuiască pierderilor.l lun1ea noastră. ci şi la orice tip de comunitate religioasă. S-au spus foatie multe luc1l. nevoia de transcendenţă. Dincolo de înţelegerea noastră este faptul că totdeauna copiii găsesc resurse să înţeleagă durerea. durerii.ameliorare aplana re. Din acest punct de vedere. Cum să expliCI moartea copiilor? Cum să răspunzi pe înţelesul lor. putem constata prezenţa. Psihosocioterapia durerii dintr-o perspectivă existenţială şi spirituală Un cer nou şi un pământ nou. pe care să domnească pacea şi bt. infirmitatea sau moartea. ritualurile morţii echivalează cu o socioterapie. Practic este imposibil să elimini sărăcia. SIDA etc. Egoul şi deprinderi le sociale sunt insuficier:' dezvoltate.". Mulţi copii nu a acces la consilieri specializaţi în pierdere sau la g1l. într-o modalitate sau alta. Durerea şi suferinţa sunt părţi naturale ale vieţii noastre. bolile sărăciei. Credinţa în ceva de dincolo de noi şi de dincolo de raţiune. de a ne acorda SUP01i unui altuia. Suferinţa copiilor poate fi reactivată când sun' reactivate evenimente imp01iante legate de pierdere.ma înţelegere. Ideal. din cercetările privitoare la stabilirea unor strategii de a face faţă diverselor 352 . durerea. înţelege ramificaţiile • Forme şi posibilităţi de ajutorare: atenuare . explorării şi creşterii în modalităţi şi sensuri nebănuite până atunci. dar au la îndemână foarte puţiw mijloace de a le face faţă. abordări preventive pentru copiii care şi-au pierdut părinţii. Datele pe care le avem provin în special din sfera bolilor terminale precum cancerul. o regăsim în orice perioadă istorică şi pe orice meridian al globului pământesc . este important de recunoscut că "Iucil. să găsească modalităţi creative pentru umplerea vieţii.

informare şi educaţie. Dilly. • tratament suportiv. 353 . despre creşterea sensului suferinţei şi eliberarea din fricile şi temerile dispariţiei. Asemenea lui Freud. 1975. Dezvoltarea psihologică normală necesită. învăţarea unor lucruri noi despre lunle şi viaţă. 1991). Pies şi Helquist. • abordări existenţiale şi spirituale. precum şi din cercetările calitative şi fenomenologice concentrate pe diferite categOlii de pacienţi. • tehnici de orientare psihanalitică. 1989. conştientizălii şi acceptării schimbărilor şi limitelor propriei vieţi (Jung. 1987. 1960. dezvoltarea unor relaţii pline de sens. Bowlby (1971. Ne pot vorbi despre eliberarea sufletului de modelele tradiţionale referitoare la suferinţă.adesea prin imagini plastice şi metafore dramatice . IPrima jumătate a vieţii cuprind~: experienţa separării şi a căpătării identităţii. Winiarski. Peste toate acestea. Baker şi Wheelwright. Într-o dezvoltare nOl1mlă. • tehnici cognitiv-comportamentale. 1981) şi UNeil (1989) consideră durerea ca fiind r~spunsul emoţional la suferinţă şi pierderea ataşamenhllui figurilor primare. învăţarea unui mod propriu de a te bucura şi de a-ţi crea un sens al vietii. cristalizarea independenţei în faţa părinţilor. Una dintre implicaţiile acestei teorii se referă la faptul că impactul pierderilor poate fi redus prin realizarea unei ataşament de substitut. dobândirea prin muncă a unui status social. Cele mai frecvente tehnici psihoterapeutice includ: • intervenţia în criză. de cuplu sau familială (Solomon şi Mead. ca şi supravieţuitorii morţii clinice ne pot ajuta . Impactul existenţial al pierderilor asupra unei persoane este enorm. 1993. Freud (1917) şi Lindemann (1944) discută problema în cauză ca fiind strâns legată de obiectul pierderii. Este o perioadă a stabilizălii. a reflecţiilor. 1982).probleme. Literatura de specialitate descrie perspective psihoterapeutice diferite ce se pot utiliza în domeniul pierderilor ŞI suferinţei. în jurul vârstei de 35-40 de ani apar schimbări majore de atihldine faţă de viaţă.să pătrundem în experienţe umane de mare profunzime. Gordon. strategiilor de adaptare. calitatea vieţi i aplicată la sfera medicală. pacienţii. despre reorientarea şi modificarea viziunii asupra vieţii. Plietenii şi colegii rămân cei mai impOlianţi profesori în acest domeniu al pierderilor. ICea de-~ doua jumătate a vieţW este marcată de un declin al obiectivelor şi scopurilor stabilite în prima jumătate a vieţii şi pregătirea pentru momie. părăsirea cuibului familial şi dezvoltarea unui sens al propriului Eul Sine. prin sprijin emoţional. 1956. 1978. precum şi psihoterapie individuală. Supravieţuitorii multiplelor pierderi. printre altele.

a. vrând . Zinkin. care au loc în personalitatea lor Plin apariţia pierderilor sumative: devin mai deschişi la diversitate. 1975. odată produsă. Identitatea este marcată de experienţele care produc rupturi. "Ce tipuri de relaţii vor fi importante pentru mine În viitor? Ce priorităţi voi stabili În cheltuirea timpului?" Toate aceste proiecţii ale viitorului implică oameni. iar lipsa de perspectivă În rezolvarea acestor crize măreşte pericolu. Există supravieţuitori care vorbesc şi despre modificări pozitive. Pierderea şi durerea trebuie acceptate pentru a putea fi depăşite. Dialogul cu pacienţii pe marginea tratamentului şi prognozelor este esenţial în informarea lor despre schimbările ce vor să vină . Dar acceptarea ei.ICrizeld aduc cu sine şi posibilitatea creşterii personale. Toate acestea se află În interdependenţă şi acţionează simultan. Viitorul ridică 354 . dezorganiză11i. găsirea unor sensuri atunci când eşti Înconjurat de nonsensuri etc. apar schimbăl1 de personalitate. de obicei.d. separări în relaţiile interpersonale. părerilor şi opţiunilor de viaţă pe care persoana se baza până la acel moment. şi descifrarea sensului ei ca parte a unui ciclu natural pot deschide drumul unei experienţe evolutive spirituale. locuri sau lucruri. lPierderil~ reprezintă şi un moment de reevaluare a ideilor. Există crize biologice. considerăm că de cele mai multe ori ne confruntăm cu situaţia de a căuta speranţa acolo unde nu există.nevrând. circumstanţelor şi planurilor de viitor. activitatea sexuală suferă schimbări. Moartea este de neevitat şi vine când eşti sau când nu eşti pregătit. sentimentele de compasiune se intensifică. Discuţiile despre procesul mOlţii devin din ce in ce mai dificile pe măsură ce timpul se apropie. culturale: separarea de cei dragi. ajung să se împrietenească cu sine şi să se cunoască mai bine. Pot apărea noi înţelesuri şi adaptări (Liberman. retragerea 'sau asumarea unor noi responsabilităţi. O parte a identităţii este proiectată în viitor. ca ŞJ posibilitatea de distrugere şi risipire a achiziţiilor anterioare. O dezvoltare nOl1nală aduce cu sine recunoaşterea şi acceptarea crizelor.m. Pierderile ridică înalte provocări filosofice : merită sau nu să trăieşti?. proiectarea viitorului poate fi gândită în mod pesimist. psihice. de orice natură ar fi ele. asumpţiile de bază despre Univers sunt modificate. 1989). Implică situaţii de modificare a modelelor comportamentale. necesare. dilema de a rămâne Între oameni sau a te izola. implică evenimente asociate cu pierderea şi o experienţă asociată cu Întreruperea ataşamentului faţă de persoane. moartea păl1nţilor. interoga ţii cu privire la sistemul de valori etc. În calitate de profesionişti implicaţi în acordarea de sprijin psihoterapeutic persoanelor care se confruntă cu multiple pierderi. Plin aceste schimbăl1 majore. Imaginea de sine poate fi alterată. Dar ele reprezintă şi un pericol pentru psihic. decese ş. Noi soluţii sun. Criza.

Disperarea asumată este un pas către a deveni mai treaz. supravieţuitorii răspund chiar prin curajul disperării. Paul Tillich (1952/ 1980) definea anxietatea existenţială ca fiind "stadiul în care o fiinţă este conştientă de posibilitatea sa de a nu exista" (p. dezavantajul care-/ caracterizează" (1989. ruminaţii excesive pun stăpânire pe subiect. 30) afirma că . preciza M .. 35. Aşteptările şi consideraţiile despre viaţă. nerăbdător faţă de prezent şi înşelător faţă de viitor" (Camus. lipseşte orientarea spre viitor. destinul. 355 . şi o viaţă autentică. Lipseşte iniţiativa. p.n. un subiect al ruminaţiilor macabre îl reprezintă soarta. Anxietatea răsare din confruntarea cu non-existenţa. Soarta şi destinul sunt esenţiale experienţelor supravieţuitorilor şi cruciale modului sănătos de a se confilmta cu multiplele pierderi.problema inceliitudinii şi a lipsei de încredere.şi a luat-o. dar este ceva mai mult decât teama faţă de moarte. fonnate de-a lungul anilor. p. Alţii pot dezvolta atitudini hedoniste sintetizate în dictonul: "Să ne înveselim acum. ci şi al unei părţi mari a Sinelui" (Shrader. s. nimeni nu este osândit. afirma un supravieţuitor. sunt zdruncinate. p.Dacă moartea. Oamenii se definesc şi prin rolurile sociale pe care le îndeplinesc. Stabilirea integrităţii individuale în faţa experienţelor este esenţială în regăsirea de sine. 1992. Disperarea despre care amintean1 poate constitui fundamentul unei vieţi viguroase. cu excepţia celui care crede in osândă". atunci nimeni nu ştie mai mult decât un singur capitol din ea ". Heidegger (1962) distingea între două modele de existenţă: o viaţă inautentică. ideea morţii îi salvează". "Dacă viaţă . 1948. 1921/1954). în ace/aşi timp.fizică distruge oameni. mai conştient. În confruntarea cu disperarea şi cu lupta Între a exista şi a nu exista. caracterizată de o existenţă falsă. apare ahedonismul. caracterizată de o existenţă conştientă şi conştientizată. 68). Confruntarea cu moartea reprezintă o patie importantă a beneficiilor paradoxale de care supravieţuitorii au parte. 80)... Relaţia este reciprocă. decât cel care renunţă la libertate. Martin Buber (1970) conc1uzionează faptul că "omul devine un Eu prin Tu" (p. 44-45). "Ostil trecutului. "Teama de moarte este începutul înţelepciunii" (Miguel de Unamuno. p..). Yalom (1985. Fiecare persoană există prin ceilalţi. 110). dar şi un merit: . Bu ber (1970).nea se aseamănă cu o carte. În confruntările şi frământările acestor supravieţuitOli. "Pentru subiecţii care au suferit pierderi masive.Posibilitatea disperării reprezintă avantajul uman şi. Dar "nimeni nu. Planificarea şi perspectivele viitOlului sunt transfigurate. va exista un sens al pierderii nu numai la nivelul istoriei. întâlneşte soatia. Beethoven a spus: "Voi lua soalia de beregată!" . Nu de puţine ori se ridică dilema dintre a accepta existenţa destinului sau a-ţi asuma responsabilităţile care decurg. iar Kierkegaard Înţelege disperarea ca fiind un defect. căci mâine vom muri!".

pentm alţii acestea nu-şi au rostul. Alţii beneficiazi de ajutorul unui psihoterapeut. ci caută. 102). iar psihanalishll Otto Rank descrie nevrotic drept acea persoană care .. ISpiritualitate~ aduce multe beneficii supravieţuitorilor multiplelo' pierderi. . magnihldinea impachllui generat de pierderile multiple devine copleşitoare. "E:: de înţeles şi plină de scopuri" (Frankl. Supravieţuitorii care nu se izolează. vor observa.care doreşte să trăiască ceva mai mult decât ca simplă victimă trebuie să facă ceea ce V. 1981. A trăi viaţă autentică nu este la îndemâna Olicui. p. incluzând responsabilitat pentru propriul nostru destin. Soarta este Încurajată numai de c care actualizează Libertatea" (1970. Uni: se bucmă de sprijin din pmiea unor gmpUli de suport. p. p. dar reprezintă o încercare vitală pentru Ull:. 126). punctul în care psihoterapeutul trebuie să intervină. iar Buber nota c' "Soro'ta şi Libertatea sunt făgăduite una alteia. durerii sunt variabile şi individuale (Martocchio. Înţelepciunea izvorâtă din spiritualitate aduce spriji valoric însemnat.. 140). "Libertatea este mama tuturor valori/oI' precizează psihologul existenţialist Rono May (1981. 1985).. că nu sunt singuri. ISprijinul sociali. Unii preferă să fie ascultaţi în mod empatic. iar alţii refuză Olice fOlmă de ajutor. Fără ajutorul altora.Nu contea: ceea ce noi aşteptăm de la viaţă. ci supravieţuitorii trebuie să utilizeze sprijinul din toate părţile de unde poate fi găsit" (1992. Aceasta va conduce inevitabil la schimbări. în primul rând. ci dezvoltă Mulţi existenţialişti modalitate de a-i face face viaţa plină faţă şi a dobândi o nouă creştere a personalităţii. termenii destinului . Frankl sugera în 1959: . 87) Dilema dintre libertate şi destin este profundă şi exact aici este. Spiritualitatea nu elimină suferinţa. May. în timp ce alţi: preferă sfatuIi directe. strategiile cele mai la îndemâna oamenilor au fos' credinţele religioase. 1959/ 1984. Orice supravieţuitOli. 6). Supravieţuitorii din studiul lui Shrader confmnă această idee afll111ând că "pierderile multiple nu pot fi rezolvate cu succes de unui singur. În timp ce pentru unii lihlalUlile deţin un loc impOliant. Disperarea nu este libertatea Însăşi. probabil. să împăltăşească propria experienţă cu alţii.refuză îrnprunmtul vieţii penttu a evita să plăteasc ' datoria (mOatiea)" (1945. Nimic nu este mai impoltant în refacere dccât sprijinul social. p . 235).J)isperarea autentică este acea emoţie care forţează persoana să vină . ~ 98). supravieţuitor au scris despre faptul că cei care evită lupta c nonexistenţa evită de fapt existenţa. preferând să treact singuli Plin drama durelii. p. . Unii au supravieţuitori Manifestările 356 . ci ceea ce viaţa aşteaptă de la noi" (1984. Cu mult înainte de apariţia unor tehnici modeme şi ştiinţifice d psihoterapie adaptate durerii. p. ci o pregătire necesar pentru libertate" (R. Onestitatea şi integritatea sunt adevăratele valori ale vieţii autentice.

1993). ce ţi-ar plăcea să facil simţi/ gândeşti? ". supravieţuitorii sunt cel mai mult ajutaţi prin confruntarea directă cu realitatea. Într-un studiu destinat să măsoare influenţa suportului social asupra durerii în rândul supravieţuitorilor homosexuali. confort şi un sens al securităţii şi stabilităţii într-o viaţă plină de ambiguităţi" (Jue.spre deosebire de amintirile dureroase provocate de "lucrul cu durerea" în cadrul psihoterapiei . Pentru cei care se complac Însă într-o neputinţă învăţată.ţile • Repere în consiliere şi terapie Confruntarea cu pierderile copleşitoare poate tenta supravieţuitorii să ignore trecutul. 1994).îndurat dureri supravieţliire similare. dobândirea unui confOlt . Cei mai mulţi 357 . Nu există modalitate de a înlocui aceste pierderi. 1994. se pot folosi întrebări de învăluire: " Dacă nu ai fi copleşit de pierderi. În evreieşti. Închiderea emoţională poate însenma mai mult. clar şi fără ambiguităţi . Supravieţuitorii multiplelor pierderi experimentează schimbări irevocabile în viaţă. Una dintre tehnicile utile în asemenea situaţii o reprezintă concentrare a asupra viitorului. O multitudine de pierderi înseanmă o multitudine de dureli. Durerea experimentată este copleşitoare. se recomandă terapia directivă. dar procesul regăsirli de sine trebuie să înceapă cu înţelegerea şi acceptarea acestei realităţi dureroase. de exemplu. Dacă nu este pregătit să gândească la viitor. De cele mai multe ori. Sprijinul social este crucial mai ales pentru cei traumatizaţi. supravieţuitorii sunt copleşiţi şi încearcă să gândească că aşa ceva nu este posibil să fie adevărat. "Relaţiile apropiate dezvoltă suport continuu. acumularea durerii nerezolvate în fonne incomensurabile lasă fără umbră de speranţă orice încercare de redresare. iar alţii au descoperit tehnici şi modalităţi de pe care vor să le împăliăşească. Cum poţi proceda? Chestionează-l în mod direct despre viitor. De aici rezistenţa prin negarea durerii. Cu toate acestea. Acei supravieţuitori care se pot baza pe un sistem social format din familie sau prieteni sunt norocoşi. Există cineva care îi ajută şi şi suferinţe există speranţă. comunită. Lennon (1990) a concluzionat că suportul social reprezintă o variabilă crucială în determinarea nivelului de distres în rândul acestora. Dar durerea este esenţială pentru procesul de vindecare şi creştere. prin cutumă se răspunde imediat la suferinţa unuia dintre membrii acesteia (Jay. 325). Rolul profesionistului este acela de partener în suferinţă (Ochberg. Este o realitate greu de acceptat pentru majoritatea supravieţuitorilor. Consilierii trebuie să folosească limbajul evocativ. p.

supravieţuitorii îşi pot explima durerea şi împăltăşi suferinţa celorlalţi. • • • 358 . văduve. ceea ce implică asumarea unui risc. Reprezintă o excelentă sursă de infom1are şi educaţie. Există şi păreri conform cărora trainerii trebuie să se integreze printre patticipanţi. contactele sociale şi deţin cea mai utilă funcţie . !Funcţiile terapeutice ale grupulu~: dezvoltarea unui sens al reintegrării şi al universalităţii. eliminarea sentimentelor de izolare şi alienare. care nu sunt prea străini de cele ce aud. 1987). • validarea şi valorizarea pierderilor suferite. resurse existente la nivel comunitar. elimină deficienţele care ar putea apărea. Interacţiunile şi interrelaţionările cu alţi supravieţuitori ai multiplelor pierderi sunt benefice din mai multe motive: Oferă garanţia faptului că experienţa supravieţuitorilor este înţeleasă. reasigurarea emoţională. Prezenţa a doi traineri este de preferat. date fiind circumstanţele de viaţă în care se găsesc.recunosc faptul că se află Într-o situaţie anormală. fiecare dintre patticipanţi confruntându-se. schimb de experienţe şi cunoştinţe. Există păreri care consideră menţinerea unor graniţe extrem de necesară. de problemele pe care le abordează etc. unică pentru viaţa lor. Selecţia participanţilor se face în funcţie de scopul grupului. Pot reprezenta cea mai terapeutică sursă de refacere. incluzând persoanele suferinde de cancer. Distanţa pe care trainerii ar trebui să o păstreze Între ei şi membri grupului este controversată. la rândul său. IRegulile de bază! sunt: confidenţialitate şi respect unul faţă de celălalt. facilitează accesul la informaţie. IGrupurile de supor~ sunt validate ştiinţific ŞI practic. Oferă cadru de discuţii privind apariţia unor noi medicamente. întrucât reprezintă o sursă a reasigurării emoţionale. Conştientizează faptul că trec printr-o situaţie de dezastlU. persoane seropozitive. adolescenţi etc. întrucât prezintă oportunitatea explorării unor perspective diferite şi reduce din stresul care l-ar putea ·năpădi pe unul singur (Klein şi Fletcher. oferă echilibru şi stabilitate grupului. În cazul grupurilor axate pe multiple pierderi se recomandă doi traineri (purtători ai imago-urilor parentale) şi între 7 .aceea de martor la experienţa supravieţuitorilor. Sunt folosite cu succes pentru o largă varietate de probleme. alcoolism. asigură continuitate atunci când unul dintre ei lipseşte etc.10 participanţi în mod regulat. IStructura unui grup de supor~ diferă în funcţie de specificul grupului. cu diverse pierderi. pierderi comune. precum şi tematică.

O altă modalitate cu valenţe terapeutice o constituie ritualuri le.m. 272). rude. punctualitate în începerea şi temunarea şedinţelor. se schimbă numărul de telefon. "Scopul grupurilor de suport este acela de a dezvolta protecţie. Deseori sunt invitate diferite personalităţi cu diverse preocupări: jurist. umor. asistent social. p. obiceiuri practicate pentru a comemora ceva anume. recunoaşterea furiei. preot etc. ale căror pierderi sunt similare" (O'Donnell. pmteneri de viaţă. 10S). educaţie . prieteni. care includ: selecţia atentă a pmticipanţilor. IRegulile de funcţionar~. modificarea percepţiilor şi mobilizarea de a împlini nevoi şi dorinţe. Simbolizează tranziţia. maseur. p. evaluare continuă. "Ritualurile pot fi modalităţi practice de rezolvare cu succes a durerii individuale sau familiale" (Rando.d. Ritua1urile mişcă pasiunile" (Kollar. Membrii grupului se ascultă şi se respectă unul pe altul. poezii.d . aranjarea camerei după tem1inarea şedinţelor ş. blamului. vinovăţiilor. cunoştinţe. dar nu adresa. psihoterapie Balint. se folosesc casete. alături de un medicnutriţionist. o evidenţă a modului în care "afectează mintea. p. probleme religioase şi spirituale ş. Scopul poate fi atins printr-o varietate de căi. vindecarea şi continuitatea (van der Hart.a. IRitualuril~. 1). o singură persoană vorbeşte la un moment dat. voinţa şi inima noastră. empatie. Ele sunt o modalitate excelentă de achmlizare 359 . dorinţă de a învăţa. lDurat~ variază de la câteva săptămâni la câteva luni. Ritualurile sunt proceduri formale şi solenme. Regula de aur a grupului o reprezintă confidenţialitatea. stabilirea conţinutului şi a regulilor de grup. specialişti. muzică. comunicarea şi învăţarea deprinderilor (inclusiv alimentare). lDesfăşurare~. . epidemiolog. 1983). Persoanele din grup sunt părinţi. dezvoltă o perspectivă controlabilă asupra separării şi împrospătează aducerea aminte. 1989.. La început se pune accentul pe angajare. îngrijitori. psihoterapeut (altul decât cel care conduce). mediu securizant unde individul are oportunitatea de a căpăta încredere şi a discuta realitatea pierderilor sale cu alţii.m. jenei. folosirea relaxării şi exerciţiilor de ghidare a imaginaţiei. exerciţii de exprimare a stresului. Ritualurile sunt o formă a vindecării holistice. soţi .----_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _. cunoaşterea resurselor comunitare şi dorinţa intensă de a participa la grup. Ritualurile sunt extrem de necesare şi utile în comemorarea pierderilor. atitudini cooperante şi abţinerea de la judecarea altuia. fotografii. 1989.a. nu se acceptă consumul de drog sau alcool. 1984. IConţinutul şedinţelor terapeutic~ se poate axa pe descrierea procesului durerii şi discuţii asupra lui. Sunt investite cu sens şi multe înţelesuri .Iscopu~.

funerariile şi veghea (priveghiul) sun: cele mai comune forme de ritualmi pentru cazmile de deces.stabilesc o punte de legătură între supravieţuitor şi cel decedat.întrerup rutina zilnică.naj-are-a -. de la o ţară la alta. 1989.oferă oportunitate pentru suport. I'R-'-ă-s-p-âr-ld-i-r-ea-c-e-n-u-ŞI"'" celor care au fost arşi la crematoriu reprezintă un ~ moment special. . formă sufletească. 274) şi pot fi individuale sau colective.... . fotografii şi alte obiecte de aducere aminte.locul în care cei mai mulţi supravieţu itori mărturisesc că pot "sta de vorbă" cu cel decedat.. .un i o c -p-e-c. dmeros şi solemn pentru fan1Îlie şi cei apropiaţi. Vom aminti câteva ritualuri. 1995): . ceea ce implică un efort colectiv din pmiea celor apropiaţi.-l.c ed-a'ij. Serviciile memoriale. considerate a fi cele mai cunoscute şi mai popularizate: tproiectul Numelor (The Names Project Ouil/A folosit la comemorarea celor care au murit din cauza maladiei incmabile (SIDA) . Varietatea ritualmilor diferă de la o regiune culturală la altă.gr -p . şi înainte de a mmi cel drag.de. o sărbătoare cu adânci semnificaţii etc.l.c l . Aceste ceremonii îndeplines o sumă de funcţii valide (Fulton. !Vizitarea unui loc speciaij. Ritualmile care supravieţuiesc timp vor structura timpul. !RituluI reamintiri~. Alţi supravieţuitori preferă să păstreze scrisori. psihoterapeuţii şi asistenţii sociali. Este cea mai răspândită formă de aducere aminte în asemenea situaţii... grrr--l. p.-o -ar ea --e-ui-. IComemorarea anun1Îtor zil~ care.a pierderii.î. .s ia p en-tru -n. 360 .aduc în prim plan realitatea pierderii. Ceremoniile demonstrează "înţelegerea continuităţii legăturii dintre viaţă şi momie" (Ko11ar. Acestea sun extrem de importante pentru supravieţuitori. tămânală a unor Specialiştii cei mai apropiaţi de sufletul celor care au trecut pnn durerosul proces al multiplelor pierderi sunt consilierii.omamentarea cu dife11te simbolmi care să ajute la comemorarea pierderii. simbolizând natura sa irevocabilă. de la un popor la altul. erau sărbătorite împreună: ziua de naştere a celui decedat. IScI1erea unui necrolo~. Pot merge acolo pentru regăsirea de sine... în aşa fel încât aducerea aminte va lua contm ....u. acolo unde mergeau dirl când în când numai cu cel drag şi acum pierdut .e .

Evaluarea este un efort colaborativ. atitudinile şi motivaţia sa pentru o asemenea muncă. stresorii existenţi. profesionistul care decide să lucreze cu supravieţuitorii multiplelor pierderi trebuie să se întrebe şi să se analizeze în legătură cu aptitudinile. dincolo de toate acestea. reţeaua socială În care con vieţuieşte etc. să exploreze altemativele de atingere a scopurilor propuse şi să-i încurajeze în efortul de realizare a acestora. de învingere a temeri lor şi transmutare a suferinţei. nevoia de a acorda sprijin emoţional continuu. cât şi a specialistului. Calitatea personalului afectează calitatea îngrijirii primite. Această muncă cere deprinderi specifice asi stării traumelor şi dezastrelor existenţiale. pierderile antelioare. Este o muncă dificilă. ICel mai bun consilie~ trebuie să prezinte următoarele caracteristici: să deţină deprinderi foarte bune de comunicare. compasiune.'Perienţei avute. prezenţă personală. strategiile de care dispune. Supravieţuitoml vine la psihoterapie pentm a găsi uşurare pentm problemele şi durerea sa.ionată a diferenţelor şi să respecte diversitatea. 337). Cel mai util consilier este acela care deţine deprinderile fundan1entale pentru munca de psihoterapie şi cel care este conştient de specificul problemei cu care se COnfi'lUltă. p. Funcţiile terapiei includ educaţie. sensibilitate. Evaluarea iniţială include gândmile clientului. să identifice ceea ce vor în fapt. conştiinţă a limitelor personale (Lattanzi. pentru a descoperi o altă perspectivă asupra pierderilor. transpunerea în starea de părtaş la suferinţă. Consilierul trebuie să aibă atitudini de acceptare necondiţ. de maturizare şi evoluţie spirituală. pentm a obţine În1preună cu terapeutul o reaşezare şi o interiorizare corectă a celor întâmplate. 361 .Un rol important îl deţin adesea şi voluntarii implicaţi într-o asemenea Profesionistul trebuie să fie conştient de unicitatea domeniului şi de specificitatea sa în comparaţie cu alte probleme care necesită psihoterapie. "unele persoane sunt mai potrivite decât altele să ofere Îl1gIijire în suferinţă" (Mmtocchio. 1985. care trebuie să fie foalte bine informat asupra complicaţiilor suferite de către supravieţuitorii multiplelor pierderi. magnitudinea şi impactul pierderilor. este o oportunitate pentru creşterea personală atât a clientului. Creşterea personală apare în timpul acestui proces de asistare şi reaşezare valorică a ex. ghidat totuşi de către consilier. 1982). empatie. dar. frustrantă şi uneori ambiguă. Este extrem de important ca dialogul existenţial să nu se focalizeze în mod exclusiv pe problemele prezentate. Aşadar. abilitate de a fi cu oamenii. asigurarea muncă. Consiherul ajută clienţii să evalueze situaţia în care se găsesc. deprindelile acestuia. Şi mai folositor este acel consilier care a trecut poate prin experienţe de pierdere similare sau apropiate clientului şi care deţine cunoştinţe şi practică în psihoterapia existenţialistă. confidenţialităţii.

Identifica._ prin dialog problemele lor emoţionale şi stategiile prin care se adaptează solicitălilor din mediul lor profesional. Care sunt principalele metode şi telmici utile în asistarea durerii produs de maladiile incurabile? 2. 3. 4. Stabiliţi un contact de suport şi notaţi-vă experienţa. Intraţi în contact cu câteva familii care au suferit pierderea unui membr în Ulma Ullei maladii incurabile. Vizitaţi o secţie clinică de copii infectaţi cu virusul HIY. Discutaţi cu câţiva specialişti care asistă bolnavi incurabili.ÎNTREBĂRI ŞI PROVOCĂRI 1. Observaţi-vă pe voi înşivă după această experienţă de contact. .

atunci când spunem că am înţeles de ce cineva s-a comportat într-un anumit fel înseanmă că am desluşit motivul acţiunii sale. în 363 . coord. abordarea în grup şi abordarea familiei.CAPITOLUL XIV Psihoterapia în toxicodependenţă capitol include trei modalităţi smerglce de asistare psihoterapeutică a toxicodependenţilor: abordarea individuală. 2003). Acest MODUL 1. ca fenomen psihic. 2002. Transformarea personală presupune efort şi acţiuni îndreptate în direcţia renunţării la anumite atitudini. De fapt. au identificat şi structurat principalele forn1e de tratament psihoterapeutic asociat tratamentului medical. care deţine prioritatea în orice program de recuperare şi reinse11ie socială a persoanelor cu toxicodependeţă. care pot oferi repere teoretice şi metodologice utile celor interesaţi de acest domeniu special de intervenţie . revizuită. ca parte integrantă din tratament. NU EXISTĂ TRANSFORMARE • Introducere Motivaţia. În tratatul colectiv. astfel încât acum se recunoaşte faptul că nu se poate vorbi de activitate sau acţiune umană fără a lua în calcul şi motivul pentru care au fost săvârşite acestea. valori. Abordarea Ioana Stancu individuală a toxicomanilor 1. comportamente şi adoptarea. şi-a câştigat în timp atenţia cuvenită. Am considerat utilă republicarea parţială. posibilităţi şi limite" (lolanda Mtrofan. Cristina Denisa Godeanu (Stoica) şi Seramis Sas. în consens cu cercetările internaţionale în domeniu privind strategiile de intervenţie complexe. coordonat de noi. Editura SPER. sau integrală a capitolelor referitoare la tipurile şi specificul celor trei abordări psihoterapeutice.. au fost elaborate mai multe capitole teoretice. Ioana Stancu (Niculae). necesare prevenţiei şi tratamentului dependenţei de drog şi problematicilor complexe generate de aceasta la nivelul familiei şi comunităţii. "Terapia toxicodependenţei. Trei dintre membrii echipei pe care am coordonat-o. în cadrul unui proiect al Organizaţiei Salvaţi Copiii. FĂRĂ MOTIVAŢIE.

De fapt. atunci când solicită ajutor din pattea unui specialist. o persoană motivată se recunoaşte după o serie de compOltamente: doreşte deschis să fie ajutată. presupune. De aceea.şi îmbunătăţească imaginea de sine. Pe legătura strânsă dintre motivaţie şi schimbare compOltamentală se bazează şi un model consacrat de intervenţie terapeutică în lucrul cu toxicodependenţii: interviul motivaţional. • Motivaţia Motivaţia. este şi nu prea este motivat să se schimbe. 2. între o substanţă numită drog (legal sau ilegal) şi o anunută persoană consumatorul. Ea depinde de o serie de factori care aparţin vieţii şi personalităţii individului şi . Astfel. a da feed-back. volitivă şi compOltamentală care nu poate exista fără susţinerea energetică a motivaţiei. fizică şi psihică. Toxicodependenţa implică o legătura foatte strânsă . a oferi alternative. a unora noi. 3. Spunem că este ambivalent. toxicodependentul vrea şi nu vrea să se desprindă de consumul de droguri . pentru un psihoterapeut. în context terapeutic. Motivaţia clientului este cunoscută după ceea ce acesta spune şi face. a creşte dezirabilitatea comportamentului neadictiv. Iar unele dintre modalităţile prin care terapeutul poate face acest lucru sunt: 1. poate fi mult influenţată de terapeut şi intervenţiile acestuia. a ajuta clientul să. din partea persoanei dependente. Ruperea acesteia şi construirea unui nou stil de viaţă. mai întâi. este mai încrezătoare în terapeut şi procedeele terapeutice. pe o scală a motivaţiei care să se întindă de la puţin motivat până la foatte motivat. 364 . a sprijini clientul să.locul acestora. 4. De obicei. Ea se impune a fi tradusă în termeni care să aibă acoperire concretă . 5. Acesta va fi descris pe larg în acest capitol după ce. este cooperantă. toxicodependentul ar trebui să fie situat la nivelul superior al acesteia pentru a putea realiza desprinderea de comportamentul adictiv.şi clarifice scopurile. nu poate fi cunoscută direct. Iar acestea nu pot fi realizate fără sprijinul constant al motivaţiei. prima sarcină a psihoterapeutului în lucrul cu persoanele dependente o reprezintă încurajarea implicării motivaţionale în propria schimbare. să poată fi observaţi în realitate. liber de presiunea şi constrângerile drogului. . afectivă . o implicare cognitivă. ca element cheie fără de care renunţarea la drog nu este posibilă. nu lipseşte de la şedinţe şi depune mai mult efort pentru realizarea planului terapeutic. vom aborda motivaţia toxicomanului.o perspectivă psihoterapeutică ca o stare internă a persoanei. este îngrijorată în legătură cu situaţia sa.

pornind de la cunoştinţele sale în domeniu . 9. Pe de o parte. El nu va fi "împins" de prestigiul unui specialist să aleagă o cale de acţiune. De fapt. 365 . Aceasta presupune o identificare clară a problemei şi explicaţii pertinente asupra celor mai bune soluţii de abordare. precum şi alte persoane semnificative din viaţa acestuia. El trebuie să-I spijine să conştientizeze discrepanţa dintre valorile sale personale şi compOliamentul prezent.6.oferă alternative. Stephen Rollnick. A oferi alternative . De aceea. atunci când ajung prima oară -într-un cabinet de psihoterapie sau consiliere. Miller. oferă ajutor şi subliniază efectele negative ale consumului. rolul terapeutului este ca. dacă îl protejează pe individ de consecinţele actelor sale. ci să-I ajute pe om să se sfătuiască singur. Însă este adevărat că o intervenţie terapeutică absolut nondirectivă îl poate face pe client să se simtă puţin confuz. Cei apropiaţi consumatollliui pot face ca dependenţa să continue dacă văd consumul de droguri ca pe ceva norn1al sau. spre deosebire de sfătuire . terapeutul poate implica şi familia toxicodependentului. uneori este util ca specialistul să ofere informaţii competente asupra situaţiei clientului. Cei mai mulţi oameni. p. precum şi multiplele efecte negative ale drogului în toate domeniile vieţii sale. "Ce mă sfătuiţi să fac?". să ajute clientul să conştientizeze costurile consumului şi beneficiile schimbării comportamentale. Pentru a creşte dezirabilitatea compOliamentului neadictiv. ci va fi liber să opteze pentlll soluţia pe care o consideră cea mai bună. 1. "A oferi c!jentului alternative face să scadă rezistenţa clientului şi creşte complianţa terapeutică" (William R. De aceea. familia şi prietenii îşi exprimă îngrijorarea. specialistul nu dă sfaturi in această situaţie. pentlll că implică intervenţia mai multor factori . 23). prin intennediul anumitor strategii (unele dintre ele vor fi descrise in paginile unnătoare). dimpotrivă . persoana are sau crede că are anumite avantaje în urma ingerării substanţei şi. 2. Oferirea de alternative. ci . 8. nu este (sau nu vrea să fie?!) foarte conştientă de consecinţele ei negative. a respecta clientul şi opţiunile sale. pe de altă patie. A creşte dezirabilitatea comportamentului neadictiv Oare de ce o persoană continuă să consume un anumit drog. 1989. Sunt foarte surprinşi când specialistul răspunde că rolul lui nu este să dea sfaturi. a te implica activ în procesul schimbării clientului. aşteaptă sfaturi: "Şi eu ce să fac acum?". a fi empatic. 7. respectă şi libertatea clientului. Dacă. Iar clientul este liber să aleagă ce soluţie i se pare viabilă sau să-şi găsească propria rezolvare. deşi este conştientă de multele necazuri care derivă din acesta? Fenomenul nu este simplu. a fi flexibil. motivaţia pentru schimbare creşte.

de probleme: familia îşi pierde încrederea în ei. este influenţată mult de capacitatea de a asculta reflectiv. relaţiile cu prieteni. O bună cunoaşter prezentului poate fi un element cheie pentru schimbare. din n0l111e.-l care să arate gradul de afectare a sănătăţii fizice şi psihice de către Prezentarea de informaţii obiective despre efectele drogurilor şi a riscului la care expune un consumator reprezintă un bun element pentru favOlizarea schimbării. dar şi o deprindere de a înţelege clientul chiar dacă nu ai trecut prin experienţe similare. drumul spre o viaţă liberă de presiunea drogulUl trece neapărat şi prin îmbunătăţirea imaginii de sine. Pentru ca o persoană să­ modifice compOliamentul. A fi empatie Empatia terapeutului este un factor ce favorizează motivaţia pentru schimbare. A ajuta clientul să-şi clarifice scopurile Oferirea feed-back-ului nu este suficientă pentru facilitarea schimbă r: Feed-back-ul este un standard. Unul cele mai eficiente ar fi prezentarea rezultatelor unor teste medicale sau I-"HllUlU ?! . de obicei întrerup frecventarea şcolii sau a serviciului. de obicei exterior. 4. Acestea fac ca imaginea pe care o au despre ei înşişi să se deterioreze simţitor. şi valorile personale. odată ce dependenţa de drog devine mai puternică. De aceea. Aceasta pe de o palie. Empatia. ca o deprindere.3. P de altă parte. el îl ajută pe acesta să facă un pas important i direcţia facilitării modificării stilului de v iaţă. datorită multiplelor efecte negative ale drogurilor (mai ales ale celor ilegale). A sprijini clientul să-şi îmbunătăţească imaginea de sine Unii dintre toxicodependenţi au început să consume droguri pentru obţine o stare sufletească mai bună. Studiile experimentale au arătat că stilul empatic de terapie este asociat cu un nivel scăzut de rezistenţă al clienţilor şi cu o schimbare comportamentală mai rapidă şi mai durabilă. de fapt. nu numai capacitatea de a te identifica cu experienţa unei alte persoane. Feed-back-ul terapeutic poate fi oferit în mai multe moduri. A respecta clientul şi opţiunile sale În cazul lucrului cu toxicodependenţii. pentru a avea mai multă încredere în ei înşişi. standardele trebuie să vină din interior. 6. apar tot felu. 7. Toxicodependentul trebuie să creadă că merită o viaţă mai bună şi că are puterea să depăşească obstacolele întinse peste tot de dependenţă. Empatia terapeutului este. pentru a se simţi mai bine în propria 1 0 piele. 5. A da feed-back Câteodată oamenii nu-şi propun sau nu reuşesc să se schimbe pentn n-au suficiente informaţii despre situaţia lor curentă. apare mai pregnant tendinţa 366 . neconsumatori se deteriorează. atunci când terapeutul ajută clientul să-: clarifice scopurile şi valorile. De aceea.

8. Cercetările efectuate asupra implicării active au demonstrat că un simplu telefon poate chiar tripla şansele reuşitei procesului terapeutic. Terapeutul s-ar putea să cadă pradă acestei capcane. • Motivaţia Motivaţia toxicodependentului persoanelor toxicodependente este de obicei fluctuantă ŞI conflictuală. chiar dacă clientul a întârziat şi chiar să încheie o şedinţă mai devreme. Din această cauză. clientul va deveni rezistent şi va spm1e că nu are. dacă terapeutul se identifică cu partea care spune "nu mai consuma drogmi". într-o manieră de respect şi acceptare. cel puţin în prima fază a terapiei. chiar imperios necesar să renunţe la consumul de droguri. Însă aceasta nu înseanmă că terapeuhll nu-l poate ajuta pe client. să dea dovadă el însuşi de multă flexibilitate. când s-a obţinut motivarea schimbării. în lUCllll cu toxicodependenţii . Apoi. de fapt. terapeutul ar trebui. A fi flexibil De obicei. Odată ce relaţia terapeuti că este realizată. se va urmări responsabilizarea clientului pentlll transfol111area sa. Însă. încercând să-I convingă că este bine. dar îi şi arăţi indirect că nu ai încredere în capacitatea sa de a decide singur. De fapt. îi înca1ci libertatea. De obicei. Însă. nicio problemă. terapeutul ar trebui să aibă iniţiativă . el este ambivalent în această privinţă şi. aşa cum vom vedea mai departe. oamenii nu vin la consiliere sau psihoterapie pentru a fi convertiţi la sistemul de valori al specialistului. Ne-am putea gândi că în felul acesta nu încurajăm responsabilitatea clienhllui pentlll propria schimbare. persoana spune: "am nevoie de ajutor". De exemplu. o singură situaţie ar fi de discutat aici . un alt argument pentlll care este contraindicat să impui clientului dorinţa ta este că. tmucodependenţii pot fi caracterizaţi prin inflexibili tate şi ambivalenţă. 9. terapeutul poate cere clientului o palticipare mai constantă şi un compOltament mai rezonabil. ar tr'ebui să tolereze întârzierile şi să încerce să realizeze o şedinţă completă. A te implica activ în procesul schimbării clientului În legătură cu implicarea activă. primul scop este ancorarea clientului în procesul schimbării (aceasta din cauza ambivalenţei) şi de-abia apoi. dar 367 . în acest fel.terapeutului de a impune clientului opţiunile sale. Acest conflict poalta numele de ambivalentă şi transpare încă de la începutul consilierii.şi lămuri şi rezolva probleme care ţin de dnll1lUllor de viaţă. pentru sine. să conştientizeze efectele reale ale consumului de droguri şi să ia cea mai bună decizie pentru sine. ce trebuie să facă terapeutul? Să aştepte să fie contactat sau să-I sune el pentru a-şi exprima interesul şi a refixa o nouă şedinţă? Într-o abordare activă. la cererea acestuia. ci pentm a. Dacă clientul nu vine la o şedinţă de terapie.

cere sprijin. Această abordare face să scadă rezis clienrului şi să crească angajarea lui în chiar procesul schimbării. pe celălalt taler al balanţei. trebuie consumată c doză mai mare. nu direcţionarea clienrului către schimbare îl \ ajuta pe acesta să se transfomle. persoana care iniţial lua o anumită 368 . se va identifica cu partea din sine care afirmă că nu e . Persoanele dependente sunt ataşate de drog din mai multe moti\ Acestea îi determină ca. ci acceptarea faptului că doar o parte a lui vr " acest lucru. Dar strategia terapeutică abordare a ambivalenţei nu trebuie să fie persuasiunea. pentru că. Un fenomen corelat cu dependenţa fizică este creşterea toleranţei pentn. în pofida cunoaşterii costurilor şt consumului. Când aceasta lipseşte din corp. Deci. 38). iar o altă patie neagă existenţa vreunei probleme. consilierul ar trebui să înţeleag" mai profund complexitatea dilemei clienhllui şi să facă mişcările ca într-u: prietenesc joc de şah şi nu ca în cazul asalrului unui castel (W. acea substanţă. astfel încât. Ataşamenrul poate fi înţeles în termenii d ependenţei fizice. a-l determina să se schimbe.În următoarea propoziţie adaugă: "dar nu este o problemă serioasă". drogul produce modificări metabolice ce vor sta la baza une noi nevoi. Miller. În locul atacului "monstrului negării". consilierii şi psihoterapeuţii care lucrea ză cu toxicodependente interpretează ambivalenţa ca pe o problemă care rezolvată. deşi ' o primă vedere pare paradoxal. fiind ambivalent. S. Ce se va întâmpla în această situaţie? Vor' să-I facă să renunţe neapărat la consumul de drog. pe când o altă patie a sa spune "nu". Care sunt factorii ce stau la baza ambivalenţei toxicodependentului? P de o palie este ataşamenrul faţă de consum. neexistente în mod nomlal în organism: nevoia de o anumit" substanţă. este mai productivă înţelegerea a'mbivalenţei ca fiind ce\ normal. Uneori. în cazul celor cu un comportament adictiv. în sensul convingerii consumatorului de a opta pentru ceva ferm. Este bine ca să nu încerce să-I convingă pe client că trebuie să se schimbe. Acesta est sindromul de sevraj sau răul fizic şi psihic care senmalizează scădere concentraţiei de drog din sânge. necesară schimbarea şi va rezista procesului terapeutic. ambivalenţa are un rol central viaţa lor. iar nu pentru a mai crea o stare de bine. Consumat c perioadă de timp. în situaţia respecti vă. Acum drogul va fi luat pentru a reduc neplăceri le. Dar ambivalenţa nu este specifică numai persoanelor toxi A avea sentimente şi idei diferite despre ceva este o experienţă obişnuită. să continue să ia droguri. apar simptome fizice şi psihice car ne arată că organismul cere satisfacerea nevoii nou create. pentru a obţine acelaşi efect. p. Rolnick 1989. În locul "luptei" negarea clienhllui. iar. află consecinţele negative ale drogului În variate domenii ale vieţii. O parte sine afirmă.. Datorită aceshli fenomen.

pe celălalt . persoana va apela la consumul de droguri. idei şi comportamente atât de apropiere. Cert este că acel interval de "bine". De câte ori se va simţi depăşit de o situaţie sau va vrea să retrăiască acele senzaţii. evitare-evitare (individul trebuie să opteze Între două posibilităţi neplăcute) şi apropiere-evitare (persoana este atrasă de un lucru dar. Cum ia naştere această legătură? Imediat după ce a consumat droguri. pe de cealaltă pmte. ambele compOltamente având atât beneficii. Termenul "atracţie fatală" poate defini metaforic ceea ce trăieşte toxicodependentul: nu poate trăi nici cu drog. inedite. Iar după un timp. În funcţie de persoană şi tipul de drog consumat. datorită costurilor. trăirile pot fi stimulante sau relaxante. în cazul primei. scăzând progresiv până la anihilare. sunt suficiente pentru a crea o puternică legătură psihică între individ şi drog. Ambivalenţa toxicodependenţilor este de fapt un conflict apropiere-respingere: persoana are sentimente. în acelaşi timp. ataşamentu l se referea la organismul fizic (ce se obişnuise cu drogul până la a avea nevoie de el ca de-o substanţă absolut necesară metabolismului său). cât şi de respingere faţă de drogul respectiv. O altă metaforă pentru ambivalenţa toxicodependenţilor poate fi balanţa sau balansoarul. frustrări şi neînţelegeri atât pentru toxicodependent. ele pot fi chiar terifiante. va ajunge să aibă nevoie de tot mai mult. individul intră Într-o stare modificată de conştiinţă care îi poate oferi idei. Împreună cu iluzia că vei scăpa de probleme pentru o perioadă de timp. ambivalenţa este generatoare de confuzii. "Consilierea şi psihoterapia toxicodependenţilor reclamă Întotdeauna o 369 . cât şi pentru terapeut. nici fără el. îl şi respinge). În afara ei mai există şi un alt fel de dependenţă: cea psihică. pe măsura creşterii dependenţei). nemaitrăite. Iar acestea nu sunt întotdeauna conştientizate de către persoana dependentă. pe măsura trecerii timpului. Acest tip de conflict este o sursă generatoare de un stres intens. Pe o parte a balanţei se află nevoia de a continua conswnul datorită beneficiilor sale iar. Conflictele motivaţionale sunt de trei tipuri: apropiere-apropiere (persoana trebuie să facă o alegere Între două altemative plăcute). trăiri afective şi senzaţii noi.stoparea lui. Din această cauză. dependenţa psihică presupune o legătură Între psihicul persoanei şi drog. Aceste trăiri nu sunt neapărat plăcute. Am spus că o sursă a ataşamentului de substanţă o reprezintă dependenţa fizică. o nevoie construită artificial care se cere satisfăcută continuu . de "high" (care poate fi de cel mult câteva ore. Mai putem să privin1 balanţa şi dintr-o altă lun1Înă: pe un taler continuarea consumului. cât şi costuri. nevoia de a-l stopa. Apoi. care creează o legătură cel puţin la fel de puternică Între consumator şi drog. drogul va deveni singurul centru de interes al persoanei.cantitate de drog. Dacă.

ne reglează faptele şi acţiunile. pentm un individ o problemă de sănătate poate fi un semnal de alannă. ce nuanţează tabloul ambivalenţei. proces care . De ce apare această reacţie paradoxală? Pentru că. În următoarea secţiune vom discuta despre nlOdelul schimbării comportamentale dezvoltat de James Prochaska şi Carlo DiClemente. De asemenea. fără a înainta în vreun fel în direcţia schimbării. Dimpotrivă. atunci când i se impune cuiva o resh'icţie. Reacţiile paradoxale pot "colora" şi ele tabloul compOliamentului adictiv şi ambivalenţei . transformându-l într-o realitate complexă . model ce are ca axă centrală conceptul de "motivaţie" . Rollnick. Deci. aceasta este privită ca un atentat la propria liberiate şi ea detennină o creştere a atractivităţii comportamentului prohibit. este unul dintre cele mai importante aspecte ale comportamentului adictiv.în mod n011nal . Pe baza acestui model teoretic s-a constmit un tip de intervenţie psihoterapeutică specifică toxicodependenţilor: interviulmotivaţional. dar se aşteaptă să nu poată să trăiască fără drogul respectiv. contextul social şi cultural influenţează percepţia propriului comportament la fel de mult ca şi evaluarea costurilor şi beneficiilor acestuia. Alături de acest aspect central se mai află Însă şi altele. va rămâne să oscileze Între cei doi poli . Miller. 1989. Dacă un individ vrea să se lase de consum. fără a înţelege că ambivalenţa este un fenomen normal şi extrem de complex. Sistemul motivaţional al clientului nu poate fi Înţeles în afara contextului social (familie. un terapeut are puţine şanse de reuşită în munca sa. Apoi. uneori greu de descifrat. Toate caracteristicile sus-menţionate ilustrează complexitatea fenomenului ambivalenţei şi rolul central jucat de aceasta în contextul vieţii şi comportamentului unei p~rsoane toxicodependente. p. 43). chiar o simplă creştere a consecinţelor neplăcute face să întărească motivaţia şi tiparul compOliamental respectiv. CompOliamentul adictiv mai trebuie înţeles şi din perspectiva scăderii autocontrolului. iar nu o scădere. comunitate). Ambivalenţa motivaţională 370 . Două persoane diferite vor acorda altă senmificaţie şi vor reacţiona diferit în faţa unui acelaşi fapt. aşteptările noastre ne influenţează puternic comportamentul.a consun1a sau a nu mai consuma. S. prieteni . care poate trece de la sine. Un aspect ar fi valorizarea diferită a beneficiilor şi costurilor dependenţei . Se cunoaşte că toxicodependenţii au un autocontrol mai scăzut şi o rezistenţă la fmstrare rrunimă . pe când un altul o poate considera ceva nesemnificativ. S-a constatat că o creştere a costurilor unui comportament (rezultată din amurute restricţii sociale şi culturale) nu detennină individul să reacţioneze într-o altă manieră. De exemplu.considerabilă răbdare şi toleranţă pentm ambiguitate" (W.

iar determinarea se află la interfaţa dintre contemplare şi acţiune. s-a constatat că poate fi extins asupra schimbării umane în general. erau parcurse mai multe etape. fiecare etapă având caracteristici specifice. Precontemplare Schimbarea comportamentului Poate fi reprezentat sub forma unui cerc pentru că. urmând ca ele să fie detaliate în subcapitolul următor. Acest model poate fi reprezentat grafic sub forma unui cerc împărţit în 4 stadii. Ei au lucrat mai mult timp în context terapeutic. de obicei.• Un model teoretic asupra schimbării umane Psihologii Carlo C. În continuare vom prezenta mai pe larg acest model al schimbării. fie că este realizată sau nu sub îndrumare terapeutică. DiClemente şi Jim Prochaska au elaborat un model teoretic asupra felului în care oamenii se schimbă. construit iniţial ca o explicaţie a modului în care se renunţă la comportamentul adictiv în context terapeutic. cu persoane dependente de tutun (fumători) şi au constatat că acestea parcurgeau mai multe etape până când reuşeau să renunţe la fumat. de acceptare a fumatului şi până la stoparea lui. iar ignorarea diferenţelor existente între stadiile schimbării conduce la adoptarea unor intervenţii neadecvate nevoilor individului. în care precontemplarea este punctul iniţial de la care poate porni schimbarea. care este consacrat în ţările ce se confruntă de mai mult timp cu problematica dependenţei de droguri. Modelul. Pomind de la modelul schimbării. fie că este vorba de comportament adictiv sau alt comportament. s-a constituit un procedeu terapeutic de intervenţie în toxicodependenţă (interviul motivaţional). Deci. precum şi cele mai oportune intervenţii psihoterapeutice specifice fiecărui stadiu. identificarea stadiului este esenţială pentru alegerea celor mai adecvate modalităţi terapeutice. o persoană parcurge de mai multe 01'1 acest proces până la stabilizarea 371 . Din momentul iniţial. Interviul motivaţional stipulează adaptarea strategiilor terapeutice stadiului sch imbării în care se află clientul.

în general. nu să-I schimbe" (Gerald Bennet. această abordare are meritul de a construi relaţia terapeutică. . cu o încurajare a consumului. în această etapă. În acest stadiu. !precontel11plare~ reprezintă stadiul iniţial de la care poate porni schimbarea. ci la rugăminţile sau presiunile unor persoane apropiate.Prochaska şi DiClemente au descoperit că fumătorii recădeau de 3 până la 7 ori până reuşeau să se lase de fumat. mă simt bine şi atât. o să iau bacul şi o să mă angajez. nu există nicio problemă. de care va fi nevoie cu siguranţă. Deşi aceste strategii s-ar putea să semene. că este nevoie să se schimbe. dar nu fac nimic rău. La şcoală mă duc. Precontemplatorii sunt foatte motivaţi. Mai trag şi eu câteodată. Ce poate face terapeutul în această etapă? Poate să -i câştige încrederea consumatorului. Comportamentul lor reprezintă o problemă pentru ceilalţi. să insiste pe modalităţile de prevenire a diverselor boli (hepatită. în momentul când persoana va fi pregătită pentru schimbare.firesc . El este Împăcat cu sine. datorită faptului că drogurile au multiple consecinţe negative. iar nu una obiectivă. Acest model. Acum cât sunt tânăr. Oricum. Fiecare om are propliul ritm de creştere. ei se simt bine aşa cum sunt. ele nu fac decât să prevadă nişte neplăceri mai mari (contactarea unei boli sau săvârşirea unor acte penale. De exemplu. 1989. pentru drogurile injectabile. prin persuasiune sau confruntare. consideră recăderea ca o etapă necesară în procesul schimbării. încercând să-I convingă pe acesta." "Precontemplatorii sunt descrişi. Aceasta este o judecată morală.nevoia de schimbare. Mai devreme sau mai târziu. dar sunt motivaţi să continue comportamentul lor. 372 schimbării. dintr-o perspectivă realistă asupra transfon11ării umane. În legătura cu situaţia lor aceştia pot spune ceva de genul: "Nu înţeleg de ce părinţii mei mă tot bat la cap toată ziua. de exemplu). o să termin douăsprezece clase. Unii toxicodependenţi ajung În cabinetul de consiliere când sunt În precontemplare. 17). respectându-i opţiunile şi oferindu-i infon11aţii pertinente despre cum ar putea să limiteze. să ţină sub control posibilele efecte negative ale drogului. persoana nu este deschisă schimbării. Ei nu vin din proprie iniţiativă. Dar aceştia nu sunt motivaţi să se schimbe. Însă pentru orice transformare există un ritm natural. Aparent nesemnificativă. HIV). În această etapă un terapeut neexperimentat poate cădea în capcana alianţei cu persoanele apropiate consumatorului. iar nu pentru ei. p. va apărea . fundamentul oricărei intervenţii eficiente. Înseamnă de fapt că nu sunt motivaţi să facă ceea ce vor ceilalţi să facă. Dar vreau şi eu să mă distrez. la o primă vedere. mai ales din perspectiva celor care "au adus" consumatorul ca să fie schimbat rapid. pentru individ. ca oameni nemotivaţi. Persoana îşi acceptă propriul compottament şi nu intenţionează să modifice ceva în această privinţă. care nu trebuie forţat.

Care este rolul terapeutului în această etapă? Există tehnici specifice interviului motivaţional care pot fi utilizate acum cu scopul creşterii conştientizării şi stimulării conflictului motivaţional până la ajungerea într-un punct decizional. S. făcându-l să iasă din punctul ine11ial al conflictului motivaţional şi îndreptându-l într-una din direcţii (de obicei înspre schimbare). Caracteristica perioadei este ambivalenţa motivaţ. că este acceptat de un grup de prieteni sau că are o părere mai bună despre sine în momentele de "high". prin strategii specifice. Rollnick. Dacă persoana s-a decis să facă um1ătorui pas către stoparea consumului. Acum rolul psihoterapeutului este ca. ca de exemplu faptul că se simte relaxat sau plin de energie.ionaIă. MiIler. indivizii şi nu informaţile iau decizia . Ei speră ca o anumită informaţie să decidă pentru ei. Oricum. p. 373 . Chiar dacă au apărut probleme de sănătate . Dar. să întărească decizia luată şi să-I ajute pe individ să găsească cele mai acceptabile şi accesibile modalităţi de punere în practică a deciziei luate. apud W. Jocul beneficiilor şi costurilor. dependenţa fizică şi psihică . Însă el este încă foarte ataşat de beneficiile acestuia.Tot în această etapă psihoterapeutul poate oferi infol111aţii pertinente consumatorului despre efectele consumului de droguri sau feed -back-uri privind situaţia lui actuală (pe baza unor teste psihologice) . "Contemplarea este stadiul în care mulţi clienţi aşteaptă o informaţie care să-i determine să facă schimbarea. mai ales dacă nu are el însuşi o toleranţă crescută faţă de ambivalenţă şi dacă se lasă "prins" de nevoile stringente ale celorlalţi membri ai familiei (ce vor o transfol111are rapidă a persoanei dependente). există celălalt taler al balanţei pe care pot fi aşezate avantajele. 1989. 195). pentru ca acesta să conştientizeze riscurile la care se expune în continuare. chiar pentru terapeut. când este deja pregătită pentru acţiune. familiale sau de serviciu. De aceea spunem că un contempla tor vrea şi nu prea vrea să renunţe la drog . Trecerea rapidă de la motivaţia pentru schimbare la cea pentru perpetuarea comportamentului poate fi extrem de stresantă . decizia pentru schimbare nu înseanmă că schimbarea se va realiza în mod automat. aşa că persoana contemplatoare poate intra într-o aşteptare foarte neproductivă" (Carlo DiClemente. spunem că ne aflăm în etapa keterminări~. Următorul stadiu al acestui model este kontemplareal. Însă este la fel de adevărat că informaţia relevantă din punct de vedere personal poate avea un impact puternic asupra consumatorului. fără griji şi probleme. Individul a conştientizat unele efecte negative ale drogului şi o parte din sine ar vrea să renunţe la a mai lua droguri. îl fac pe consumator să oscileze continuu între cele două extreme: abstinenţa şi drogul.

alteori pot persista ore). pentru că are impresia că şi-a rezolvat problema Dacă nu sunt dificultăţi în punerea în practică a planului de acţiune. După stadiul acţiunii urmează cel al menţinerii. pentru că renunţarea 1comportamentul adictiv presupune o asistenţă de specialitate mai îndelungată În mod normal. Pentru că sunt situaţii cu risc crescut pentru recădere. dar psihoterapia trebuie continuată. căreia nu i-a putut face faţă. de a-l ajuta să aibă încredere în sine şi 'capacitatea sa de a duce la capăt ceea ce şi-a propus. cât şi a: menţinerii . Ea este şi va rămâne. Toţi toxi~odependenţi: experimentează "pulsiuni". însă cu timpul ele devin mai rare şi mai puţin intense. şedinţeI.şi recapete încrederea în sine. lRecădere~ poate apărea din motive variate: fie persoana a experimenta o pulsiune foarte puternică. Testul schimbării comportamentale îl reprezintă menţinerea compoltamentului timp de câţiva ani. chiar dacă la o intensitate mai scăzută. construcţia unor abilităţi necesare clientului (astfel încât el să nu se ma: refugieze în consum în locul înfruntării realităţii) şi în realizarea unor modalităţi de a face faţă pulsiunii de a consuma drog.În această etapă ambivalenţa nu este definitiv şi irevocabil rezolvat:. o caracteristică _ persoanei . Ajuns în această etapă. De aceea. În această etapă terapeutul are rolul de a monitoriza progresele lacUl. Rolul terapeutului este de a-l ajuta pe acesta să. Acum persoana se angajează în diferite acţiuni care au ca sc o~ realizarea schimbării. Mulţi clienţi susţin că acest pulsiuni pot apărea chiar şi după ani de zile după ce adicţia a deveni controlabilă. Individul care a recăzut se întoarce la terapeut demoralizat. clientul s-ar putea să simtă nevoia să întrerup~ şedinţele de psihoterapie. Acestea constau Îr. în posibilitatea de a putea depăşi compoltamentul adictiv. de client. atât în stadiul acţiunii. c constă în stabilizarea noului compOltament. kcţillnea~ Od~tă ce decizia pentru schimbare a fost luată. stadiul acţiunii durează 3-6 luni pentru a fi comple pentru că este nevoie de timp pentru a stabiliza un nou patterr compOltamental. fie în viaţa acesteia s-a întâmplat un eveniment foarte stresant care să o determine să reînceapă să consume drog. se poate ca persoana să recadă la vechiul comportament. ce variază ca intensitate şi frecvenţă în timp (uneori sunt trecătoare. de a-i oferi suport. trecem :: etapa acţiunii. Însă . lucrul psihoterapeutic include şi aici strategii C. rezolvare a ambivalentei. Vor fi necesare acum modalităţi de a-i creşte motivaţia pentru schimbare (care scade simţitor în 374 . pot fi rărite. Acum terapeutul va lucra c clientul asupra unor strategii de a preveni recăderile . fără încredere în sine şi cu fhca că vechiul compOltament s-ar putea să fie imposibil de depăşit. ~1enţinere~. în cabinetul de psihoterapie este necesar să fie dezvoltate strategii de a rezista pulsiunii.

datorită acesteia. de psiholog) şi se adresează cu predilecţie desfacerii legăturii psihice construite între persoană şi drog. Aceasta este perspectiva optimistă. Aceasta trebuie să constituie doar prima etapă. . vorbim de psihoterapie. după care să urmeze consilierea psihologică sau psihoterapia. Deci. care are rolul de a trata sevrajul (adică multitudinea de simptome fizice şi psihice ce apar la întreruperea bruscă a administrării drogului). de restructurare a personalităţii. pentru cele mai multe cazuri de toxicodependenţă trebuie "tratate" ambele dependenţe: cea fizică şi cea psihică. este posibil ca schimbarea să nu se producă şi viaţa persoanei să fie o continuă rulare de abstinenţă şi consum. iar recăderile se întâmplă. Am spus "în cele mai multe cazuri". ceea ce este absolut fals. Cura de dezintoxicare se realizează în unităţi medicale şi durează. Dar dependenţa psihică nu este ceva superficial. În opinia multor specialişti din ţara noastră. În acest din urmă caz. 375 . tratarea toxicodependenţei se reduce la dezintoxicare. TERAPEUTUL FATĂ ÎN FATĂ CU TOXICODEPENDENTUL . De aceea. Căci ciclul reîncepe. de a-i reîntări decizia pentru acţiune şi menţinere. de obicei. intervenţii ce se realizează în cabinetele specializate. intervenţia psihologică are ca scop o restructurare a unor componente ale personalităţii şi. Pentru dependenţa fizică există dezintoxicarea. Deşi majoritatea specialiştilor care lucrează în domeniul toxicodependenţei cunosc impOlianţa acestei etape ce se adresează dependenţei psihice. construirea unui nou stil de viaţă. fie în tratament medicamentos de substituţie. ci doar psihică. pentru că există droguri care nu provoacă dependenţă fizică. 2. După realizarea curei de dezintoxiare. în medie. până ce schimbarea se realizează. ci presupune antrenarea întregii personalităţi în această legătură individ-drog. • Introducere Toxicodependentul poate fi considerat o persoană de două on dependentă de drog: fizic (în cele mai multe cazuri) şi psihic. cei mai mulţi o eludează. care constă fie în tratament medicamentos simptomatic.ul1na recăderii). O dată. de obicei. Din păcate. pe baza ei. de câteva ori. în condiţiile în care dependenţa psihică este mult mai greu de rezolvat decât cea fizică. Se poate vorbi de consiliere psihologică în cazul în care intervenţia este de mai scurtă durată (datorită unor factori care nu ţin. cam două săptămâni. este nevoie de consiliere psihologică sau psihoterapie. de multe ori. prin înlocuirea drogului consumat cu metadonă sau alte produse farmaceutice. în care se realizează o intervenţie mai profundă.

famili uniparentale). Deşi nu este scopul capitolului de faţă de a analiza. Aceasta pentru că este important ca psihoterapeutul să cunoască ce tip de personalitate are consumatorul şi cum i-a afectat drogul viaţa psihică . Vor fi descrise strategiile optime de intervenţie în funcţie de stadiulmotivaţional al clientului. va fi prezentat şi un model de evaluare psihologică a pacientului cu probleme de adicţie. şi factorii de mediu şi educaţionali. de la o şcoală la alta). traiul în familii dezorganizate (părinţi divorţaţi . În prima parte a subcapitolului de faţă vom discuta despre personalitatea toxicodependentului. severitate. Acesta poate fi utilizat atât ca model de consiliere psihologică. cu titlu informativ. structura personalităţii clientului şi. De asemenea. în sensul trăsăturilor de personalitate predispozante pentru consumul de droguri şi a transfom1ăriior suferite de aceasta în urma consumului. IFactorii de mediul mai importanţi sunt: deprivările sociale ŞI economice (părinţi săraci . Apoi vom descrie un model de intervenţie psihoterapeutică în cazul toxicodependenţei (interviul motivaţiona1).drogul. totuşi vor fi enumeraţi. nu în ultimul rând. cât şi de psihoterapie. traiul în comunităţi dezorganizate. accesibilitatea drogurilor şi alcoolului. condiţii materiale scăzute). istoricul familial de alcoolism. dacă abordarea psihologică ţine seama de multiplele transformări produse în sfera personalităţii de către drog. frecvent utilizat în cabinetele de specialitate din ţările care se confruntă cu problematica drogurilor. într-o manieră exhaustivă. şomeri. decese etc. factorii ce concură la realizarea toxicodependenţei. Ultima parte se va ocupa de etapa menţinerii ŞI prevemrea ţine Dacă de mai mulţi recăderiloL • Personalitatea toxicodependentului ersonalitate entru consumul de droguri poate fi considerată ca fiind o rezultantă a dintre un produs . intersecţiei Dependenţa 376 . evenimente dureroase: despărţiri . mobilitatea excesivă (de la o localitate la alta. asocierea cu cei care consumă droguri.specialistul va realiza consiliere psihologică sau psihoterapie factori: timpul şi disponibilitatea cbentului. specializarea sa.a dependenţei psihice. factori de mediu şi educaţionali şi factori de personalitate. intervenţia psihologică ţinând seama de aceste considerente.

acestea anunţă încă din copilărie că este vorba de o structură de personalitate mai dificilă care. ce nu oferă un cadru valoric şi nOffi1ativ coerent. altele deţin trăsături care le "protejează". care primesc tot ceea ce-şi doresc fără să li se pretindă ceva în schimb. 377 pozitivă . IPersonalitate~. carenţe afective. prin disfuncţiile existente în sânul ei şi educaţia inadecvată oferită copiilor. fie a uneia de retragere socială şi timiditate excesivă . caracterizată prin neîncredere în sine şi complexe de inferioritate. ba chiar este incriminat penal. prin inadecvare şi mult stres. nu toţi indivizii care se confruntă cu astfel de condiţii de mediu sau educaţionale devin toxicodependenţi. poate da naştere unei psihopatii. atitudinea a părinţilor faţă de alcool şi consumul de droguri. pot ajunge să fie folosite de către anxioşi pentru a scăpa de această suferinţă psihică. Unele persoane sunt mai fragile psihic. mediu familial sumbru sau violent.în acest caz . Atiuldinea rebelă şi drogul sunt de aceeaşi p31ie a baricadei. În extrema cealaltă. Totuşi. hedonismuI. O imagine de sine defavorabilă. timiditatea nu dă posibilitatea realizării unor relaţii nOffi1ale şi fireşti şi este trăită cu un maxim disconfort. că familia. Pentru că uh factor care mediază felul în care sunt receptate acestea este personalitatea.o rezultantă a compOltamenullui impulsiv ce caracterizează acest tip de personalitate. se traduce în viaţa persoanelor prin reacţii disproporţionate faţă de evenimente. care le ţin deoparte de consumul de droguri. să fii spontan şi dezinhibat. lipsa comunicării sau o comunicare deficitară între părinţi şi copii. O altă trăsătura de personalitate predispozantă poate fi considerată anxietatea. consumul de droguri fiind . dacă nu este corect îndrumată. riscă să dezvolte personalităţi hedoniste. ce induc o stare de relaxare. Iar dacă persoana descoperă că există substanţe care te fac să te simţi bine. ca atitudine pozitivă faţă de tot ceea ce este plăcere. prin simpla lor enumerare. !Anxietateal. De fapt. Copiii cărora nu li s-a refuzat nimic. Observăm. Anxietatea. poate constitui un element de risc pentru debuull consumului. de vreme ce a consuma droguri înseanmă a face ceva ce nu este aprobat social. Deci. este un factor de "risc" pentru consumul de droguri. Drogurile depresive ale sistemului nervos central. poate sta la baza fie a unei atitudini rebele. ca frică de ceva nedefinit. S-a constatat că există o corelaţie pozitivă între tulburări le de compOliament şi hiperactivitatea din copilărie şi consumul de droguri de mai târziu. drumul până la a le consuma s-ar putea să fie scurt. pentru că viaţa este văzută ca un şir de plăceri şi nicio faptă care ar putea să ducă la plăcere nu trebuie ratată . ~maginea de sin~ este un alt factor care poate juca un rol important în debutul şi întreţinerea consumului de droguri. metode educaţionale oscilante.IFactori educaţional~ mai impOltanţi pot fi consideraţi următorii: disciplina excesiv de severă în familie sau toleranţa exagerată.

378 Dacă până . Personalităţi imature (adolescenţi. c. Adolescen ţi sunt o populaţie de risc pentru droguri (de fapt. d. În general. de obicei. persoanele care soli cită consiliere psihologică sau psihoterapie pentru toxicodependenţă sunt normale psihic (adică nu au afecţiuni psihice). o etapă caracterizată prin multe transformări fizice şi psihice ce fac ca ce care o parcurg să fie vulnerabili. iar tentaţia de a încerca cât mai mult~ lucruri noi este foarte prezentă. cele mai multe debuturi a:. cu trăsături de personalitate predispozante şi care trăiesc într-un mediu care favorizează consumul de droguri. b. Cei din celelalte categorii nu au o personalitate patologică. parcurge un dru complicat şi destul de dificil. adolescenţi şi tineri imaturi. Adolescenţa est. După clasificaţi Antoine şi Maurice Porot (1999). pentru că personalitatea lor este înc ă imatura valorile nu le sunt bine conturate. Personalitatea. utilizatorii de droguri pot fi în mai multe categorii: a. Personalitatea adevăraţilor toxicomani este patologică (a. Aceste atitudini pozitive faţă de droguri pot s: predi