prof. dr.

IOLANDA MITROFAN

PSIHOTERAPIE
(REPERE TEORETICE, METODOLOGICE ŞI APLICATIVE)

Editura SPER Colecţia "ALMA MATER" Bucureşti, 2008

Carte

editată

de SPER CONSEDIT

Editura SPER de Consiliul Învăţământul Superior (CNCSIS) ISBN 978-973-8383-38-8

acreditată

Naţional al Cercetării Ştiinţifice din I

Toate drepturile sunt rezervate autorului. Nici o parte a lucrării nu poate fi copiată, fără acordul scris al autorului.

tradusă

sau

reprodusă

in orice fel

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României l\lITROFAN,IOLANDA . . Psihoterapie: (repere teoretice, metodologice aplicative)/ Iolan:da Mitrofan. - Bucureşti: Editura SPER, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-8383-38-8
615.851

şi

Difuzare - Editura SPER - SPER CONS EDIT Bd. Chişinău nr. 12, sector 2, Bucureşti Tel/fax 031.104.35.18; 021.628.10.52; 0722.508.098 0726.010.49 1 (Manuela Vintilă, coordonator difuzare carte) E-mail: sperpsi@gmail.com Tehnoredactare şi copertă: Mădălina Voicu

Cuprins

Introducere ... ... ............. .. .... ......... .... .......... ...... .. ..... .... .. .. ...... ... ...:....... ... :.

11

CAPITOLUL I Concepte-cheie: Psihoterapie, Consiliere, Dezvoltare personală. .. .. . .
• • • • • • cine sunt beneficiarii celor trei tipuri de înrudite? ... ........ ... .......... ..... .. .. .. ............... ... ...... .................. . Puncte comune şi diferenţiatoare între psihoterapie, consiliere şi dezvoltare personală.............. . .... . ... . . . .. . ........ . . . . . . ....... .. . .. . . ...... . ...... . ... Etapele metodologice ale procesului psihoterapeutic ... .... .. .......... .. .. . Etapele metodologi.ce ale procesului de consiliere ...... ;.... .. .. .. .. .. ....... Cadrul terapeutic, specificul practicării şi derularii programului de asistare psihologică diferenţiat pe forme de intervenţie .................... Durata programelor terapeutice şi de consiliere ...... .. .. .. .. .. .. ..............
activităţi

14
14 15 18 20 21 22

Cui se

adresează şi

CAPITOLUL II Obiective, specific, tipuri şi domenii aplicative ale consilierii şi psihoterapiei ......... .. ........... ..... ..... .... ...... .. ... ...... ..... ... ... ......... ..... ..... .........
• • • • • • • • •

25 Obiective ..... .. ......... .. ..... .. ............ .. ... ..... ... ................ ......... ..... .. .......... 25 Specificul activităţilor şi proceselor terapeutice ....... .. ..... ......... ..... .... 26 Spaţiul terapeutic, relaţia terapeutică şi sarcinile (competenţele) terapeutului ... ........... ...................... ............... ...... .. .... .. ........ ......... .... ... 26 Fluiditatea şi ccnţinutul travaliului terapeutic reconstitutiv, clarificator şi restructurativ - catre o paradigmă unitlcatmire ......... :.... 29 Lucrul terapeutic în echipă .................................................................. ;. 30 Diferenţe şi interferenţe Între consiliere psihologică şi psihoterapie, ca alternative specializate de ajutor psihologic ... :.... .. ...... .... ~ ...... .... .. 31 Scurt istoric şi câteva domenii de aplicaţie ale consilierii . şi psihoterapiei .......... ...... ................................ ......... .. ...... ..... ....... ... ...... ........ 35 Evaluarea muncii de consilierel psihoterapie .............. .:.......... .. .. .. .... , 42 Condiţii facilitatoare ale consilierii şi psihoterapiei ............ .. .... .. ...... 43

1

CAPITOLUL III Formarea terapeuţilor - precolldiţii, cunoştinţe teoretice, abilităţi, competenţe ................................. ............. :............... :.. ........ .... .. .... ........ ....
• • • •
Precondiţii şi cunoştinţe

46
46 49 50 51

teoretice în relaţia de ajutor terapeutic....... Nivelul de competenţă (abilitare şi deprinderi) ............ .. ......................... Competenţa auto cunoaşterii şi personalitatea psihoterapeutului .. .. ... Dimensiuni ale personalităţii consiliemlui. Cât de autentic este? .. ...
5

• • •

un set obligatoriu de calităţi personale? .......... ............ ........... Ce se întâmplă cu valorile personale? ............ .............. ...... .. ............ . Formarea consilierului şi psihoterapeutului în grupul experienţial ...

Există

52 55 56

CAPITOLUL IV Terapeutul ca persoană şi "prezenţă" terapeutică ~ eficienţă şi profesionalism ................... ..... .... ......... o.. ....... .... ... .... ... .. . .. ... . .... .. ... ....... ...
• • • • • • • • • • • • • • Ce calităţi personale necesită practicarea unei consilieri şi psihoterapii eficiente? Evitarea perfecţionismului în exercitarea activităţii de consiliere şi psihoterapie ........... ............ Onestitatea faţă de propriile limite .. o...... .. .... .. .. .. .......... .. .. ..... ......... ... Relaţia cu clienţii dificili sau pretenţioşi.... .. .. . ........ .. ..... ................... Să înţelegem tăcerea clientului ........ o ........................ o........ .... ...... ...... Relaţia cu clienţii neimplicaţi .... .................... o .......... o................... ..... Să acceptăm rezultatele lente ......................... ..... .... o ................ o......... Cum să evităm auto amăgirea în munca terapeutică.......................... Să evităm să ne rătăcim printre problemele pacienţilor (clienţilor) .. Să ne dezvoltăm simţul umorului........ .. .... .... ..... .. ............... .. ......... ... Stabilirea de scopuri realiste .......: ................... .. ................... .... ... ....... Refuzul de a da sfaturi .. ...... ....... ........................................................ Dezvoltarea propriului stil în consiliere .... ........ .. ..... ...... .. .. ............... Cum poţi face faţă epuizării profesionale în munca de consiliere şi psihoterapie ......... ... .... ..... ... ... ... .. .. ........ .. .............. ......... .... ...... ....... .... .
o . . . . . . o. o . . . . . . o . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . o . o . . . o • • o • • • • • • • • • • • • • • • o . . . o . . . . . . . . . . . . .... .... ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . o . . . ...... .. o

59
60 63 64 65 66 67 68 69 69 70 71 71 72 72

CAPITOLUL V
Câteva repere etice în practica de consiliere
şi

psihoterapie .. ..... ... ....

77

CAPITOLUL VI Orientări şi metode în psihoterapie........ .... .............. .. ......... ....... ..... ......

82 82

MODULI.
Abordările

psihodinamice ..... .... .. ........ .. ................. .... ..... ..........................

1. Abordarea psihodinamică clasică .. ...... ....... .. ... ... .... ..... .. ..... ........ .... ... ... 2. Abordările psihodinamice postfreudiene ... ...... .. .. ... .. .... .. ....... .. .. .... ..... .

MODULII
A.
Abordările

umaniste -

experienţiale şi

holiste ... ... ..... ... .... .. .... ... ..... .. .. .
99 106
11
J

1. Abordarea existenţială .. .. .... ...... .... ... ... .. ... ...... ... ...... ....... ............ ......... .. 2. Abordarea nondirectivă sau consilierea centrată pe persoană... ... .......... 3. Abordările holiste: psihoterapia gestalt (PG) şi psihoterapia experienţială unificatoare (PEU) .............................. .................. ...... .. ...... 4. Abordarea tranzacţională. Concepţia lui E. Beme asupra personalităţii

umane ........ ....... .. ............................ ........... .... ... ... ................ ... ....... ............
5. Psihodrama clasică ............................ ............ ............................ .... .. .....
6

12:

,3-

ici sugestive
.L.

şi

de

meditaţie

creatoare ... ............ ... .......... ..... ...... ...

126
130 13 1 133 135

Relaxarea bazată pe destinderea musculară ... .... .... .... ..... .... .. ... ............ _. Relaxarea prin conştientizarea tensiunilor fizice ................. ... ..... ........ .J. Meditaţia experienţială cu suport imagistic .. ...... .. .......... .. .......... .. ....... ..:.. Meditaţia creatoare transfiguratoare în PEU ........................................
.-i

vL III.

Abordările

comportamentale .......... ...... .. ........ .... .. .. .............

161
161 164 165 166

1. Abordarea

compOliamentală clasică...... .... .... .. .. .. .... .. ............ .. ............

_. Abordarea cognitiv-comportamental ă ................................ .... .............. 3. Abordarea raţional-emotivă ............... .. .. ............... ........ .. ........... .......... ~. Consilierea/ psihoterapia centrată pe realitate .. ..... ........... .. ....... ... .. ......

ITOLUL VII
terapiile de familie......... .... ......... .. .................. ..... ............ .... .. ........ • Terapia de familie a lui M. Bowen ......................... .. ... ... ... ................ • Terapia structurală de familie............... .. ....................... ..... .. .. ........... • Terapia experienţială a comunicării.. . .. .. . .. . .. . .. ....... .. ....... ..... ............. • Terapia strategică de familie................. ... .... ......................... .. ........... • Terapia sistemică de familie (TSF) ................................................... • Terapia narativă de familie ....... .................... ...... .................. ..... ...... ..

167 168
170 171 173 174 180

ITOLUL VIII
oterapia cuplului .................. ........ ........... ...... .......... .. ... ... .. ...... .... ..... • Obiectivele şi sarcinile terapeutului de cuplu .. .............. .. .............. .. .. • De ce mergem la terapeut? .. ........................... .. ................................. • Terapia centrată pe problemă ... ............................. .. ... ................ .... .. . • Cum abordează terapeutul problema? .. .................................. .......... . • Problema puterii în cuplu ......... .......... .... ................ .. ......................... • Problemele de ordin sexual ............................ ... .. ........... .. ..... .. ........... • Cum rezolvăm o problemă de cuplu? .. .... ......... .. .... .................... ....... • Comportamentele reciproc negative ........ ....... .. .... ........ ...... .. .. .. .. ....... • Terapia centrată pe comunicare ........ ............ .. .. .......... ............ ... ........ • Cum să fim sinceri cu partenerul........................ .. ............ ................. • Rolul politeţii în comunicare.......................... .. ........ .. ................. .. .... • Bariere în comunicare .......... .. ....................................... ..................... • Agenda ascunsă.. .. ............. .. ................... .. ...................... .... ... .. .......... • Jocul comunicaţional ........................ .. ............. .. ................................ • Identificarea şi negocierea regulilor .. .... .. .... .... .... ...... .. ........ ...... .... .... • Mecanismul familial................................ .... ........ ... .. .... ................. .... • Cum să depăşim monotonia? ............. .. .. .. .... .... ........ .. ...... .. ................ • Terapia psihanalitică de cuplu........ ....... .. ........................ .................. • Terapia cu grup de cupluri ............................. .. .... .. .... ...... ... ......... .. .... 7

184
184 184 186 189 190 193 197 198 199 200 203 207 209 2 13 215 217 218 219 221

CAPITOLUL IX Psihoterapia copilului cu
• • • • • •

tulburări emoţionale şi

de comportament .. .

Ce este psihoterapia copilului? ............. ... .... ...... ....... .:............. ..... ..... Obiectivele şi desfăşurarea procesului psihoterapeutic ...... ... ... ... ...... Cum abordăm copiii prin metode şi tehnici experienţiale şi analitice (expresiv-creative, unificatoare şi gestalt-creative) .. ........... ... .... .. ... .. Alte mijloace expresive în psihoterapia copilului .... ... .... ................ .. Gestalt-terapia şi terapia unificării la copii ... ... .... .... ... .. ... ... ..... ... ... .. . Specificul relaţiei terapeutice în psihoterapia copilului. .. ...... .. .. .....

227 227 229
238 249 267 27]

CAPITOLUL X
Consilierea şi psihoterapia copilului în Ioana Stal1cU
• • • • •
situaţii

familiale de risc ........

274
274 275 276 277 27 8

Consilierea copiilor cu părinţi divo11aţi .............. ..... .. ..................... .. . Consiherea copiilor cu unul sau ambii părinţi alcool ici .. .... ........ .. .... Consilierea copiilor cu deficit de atenţie ................. .. ..... .. ................. Consilierea Ia distanţă .... .... ..................................... .. .... .. .. .. ............... Elemente de deontologie a consilierii psihologice şi şcolare ..... .. .....

Experienţa

CAPITOLUL XI pierderii şi a durerii la copii. Repere în consiliere şi psihoterapie................ .................................. ...... .. ..... ..... .... .................. ...
• • • • • • • Pierderi aşteptate versus pierderi neaşteptate......... .... ........ ..... ......... . Fazele durerii şi reacţiile comportamentale caracteristice Ia copii.... Consilierea copiilor cu pierderi semnificative şi a famili ilor acestora.. ........ ..... .. ......... .... ... ..... ... ... ........ ....... ......... ... ....... ... .. ..... ...... Câteva tehnici specifice de lucru ...... .. ... ....... ........... .. .. ... .... .... .... ....... Copiii şi veştile rele. Durerea şi comunicarea te rap utică. Repere în consiliere şi psihoterapie .. .. .. .. ... .......... .. .... ......... ... .. .. ...... ......... .. ....... Abilitatea profesională de a comunica veştile rele copiilor.. ....... .. .... Structura procesului dezvăluirii - un model pentru părinţi , consilieri şi psihoterapeuţi .... .. .. .. .. .. .... .. ... ... .... .. .. .. .. .. .. .... ...... .. .. .. .. .....

282 282 285 290 293
296 301 303

CAPITOLUL XII Psihoterapia durerii la adulţi - elemente de psihotraumatologie ... ...
• • • • Pierderea speranţei de viaţă - terapia persoanelor cu tentativă suicidară sau care ameninţă cu suicidul ....... ...... ...... .. ...... .. ... ........ .. ... Abordări teoretice majore ale problemelor compOliamentului suicidar ... Structura unui program de terapie scurtă contexhlal-modulară la pacienţii cu risc suicidar .. .. ... ... .. ...... .. .. .. .................. .... .. .............. .. .. . Psihoterapia centrată pe trauma violului -intervenţ ia în sihmţie de criză şi durere multiplă .. .. ............. ........... ...... ... ..... ... .. .. .... ... ........ .... .. 8

310
3] O 310 311 314

• • • •

Derularea procesului terapeutic al traumei produsă de abuzul fizic şi/sau sexual....... ........ ............... ... ... ..... ........... .... .......... .. ... ... ........ .... . Psihoterapia în situaţii de mutilare prin combustie ...... .......... ....... .. .. Structura şi rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator centrat pe psihotrauma post-arsură ...... ............. ....... ........ ...... ........ ....... Psihoterapia bolnavilor hemodializaţi ... ...... ........... ........ ....... .... ... .... .

315 323 328 331

APITOLUL XIII -ihosocioterapia pierderilor multiple. Transmutarea suferinţei şi ~~hnici de supravieţuire - abordare existenţială şi spirituală :Jorll Bllzducea .............. ............................ .. ........... ........ ... ... ... .......... ......
• • • • •
Provocările vieţii actuale. O lume în transformare ........ ..... .. ... ... ....... Înspre ce ne îndreptăm? ....... ... ..... .. ..... .............. .. ..... ... ...... ....... ..... . Durerea - o experienţă personală şi comunitară . . . ... .. . . . . . .... . .. . .. .. . . . . .. . Fonne şi posibilităţi de ajutorare: atenuare - ameliorare - aplanare. Psihosocioterapia durerii dintr-o perspectivă existenţială şi spirituală ...... Repere în consiliere şi terapie .............. ...... ...... ..... .............. ........ .. ......

337
33 7 339 340 352 357

=APITOLUL XIV sihoterapia în toxicodependenţă .... .... ....... ......... ... .. .... ..... .. ... ... .... ........ ......
'ODUL 1. Abordarea individuală a toxicomanilor ana Stancu ....... ........ .......... ............. ........... .... ......... ....... ... ......... ...... .... ..... ...... 1. Fără motivaţie, nu există transformare ..... ...... .... ..... ... ..... ..... ... ....... ...... .. .... • Introducere ..... .... .. ...... ... ........ ...... .. ........ ... ...... ..... ...... ...... .... ........ .. .. ... • Motivaţia - o perspectivă psihoterapeutică .. .. .......... .. .. ........ ... ... ....... • Motivaţia toxicodependentului ..... ........... .. ...... ... .. ..... ....... ..... ...... ...... • Un model teoretic asupra schimbării umane .... ........ .... .... ... ..... ... ...... 2. Terapeuhll faţă în faţă cu toxicodependentul .......... .............. .... ... ........... .. • Introducere .. ..... ..... ........ .. ...... ...... .... ....................... .... ... .... .. .. ........... . • Personalitatea toxicodependenhllui ......... ............. ....... ......... ... .... .. .... • Modificările produse de toxicodependenţă în structura personalită.ţii ..... ... ................. ..... ......................... .............. .. ..... . .. ....... • Evaluarea psiho l ogică individuală a toxicodependentului ... .......... ... • Interviulmotivaţional (de complianţă la tratament) ....... ............. ..... . • Capcanele psihoterapeumlui în lucrul cu toxicodependenţii ..... .. .. .. .. • Strategii de explorare şi susţinere a clientului .... .. .............. ..... .. ....... . • Strategii de lucru cu ambivalenţa ............................. .................. .. .. .. . • Strategii de lucru cu rezistenţa .......... .............. ...... ..... ..... .... ..... .... ...... • Consolidarea angajării în schimbare ................... ..... ....... ... .... .... .. ...... • Etapa menţinerii şi prevenirea recăderilor ... .. .. ..... ............. ... ... ...... ... . • Modalităţi de a face faţă SihIaţiilor cu risc crescut pentru recădere ..... • Modificarea stilului de viaţă, element central pentm menţinerea abstinenţei .. ..... .... ..... ..... ...... .... ... ... .................. .. .. .. .......... ....... .. ...... ....
9

363
363 363 363 364 367 371 375 375 376 378 380 383 385 388 392 396 400 404 405 409

• o intervenţie de scurtă durată în toxiocodependenţă .. .. .... ....... ..........
• Psihoterapia experienţială şi toxicodependenţa ............. ................... . MODUL 2. Psihoterapia de grup în toxicodependenţă Seral1'lis Sas........ .. ...................... ........ .......... ................. .................. ...... .............. • Consideraţii generale..................................................... ...... .... ......... • Structura şi metodologia procesului psihoterapeutic de grup cu toxicomani ................................. ............... .. ........ ........... .. ................... • Procesul terapeutic în cadrul grupului cu toxicomani (factori curativi şi dinamică) .................... .... .. ............................ .. .................. • Transferul în grup ................................................ .. ....... .. ........ .. ......... • Rezistenţa În grup .... .............. ......... ........ .............. ........ .. .. ..... ............ • Profilul terapeutului .. .. ........... .............................................. .. ............ MODUL III. Relaţii-capcană În familia toxicomanului Cristina Denisa Godeanu (Stoica) ............................................. .. ......... .. ........... • Introducere................................................................... .... .. ................ 1. Relaţii şi scenarii-capcană în familia toxicomanului .. .. .. .. .. ........... .... 2. Identificarea şi evaluarea relaţiilor-capcană În familie .. .......... .. .... .. .. 3. Toxicomanul şi familia sa în scenariul terapeutului .......................... 4. Abordarea psihoterapeutică a familiei toxicomanului ... .. ..... .. ...... .. .. .
Postfaţă

412 414 418 418 419 439 447 453 458 466 466 467 476 482 490

........... ... ...... .. .......... .. .............. .. ... ............................. ........ ...........

502 504

Bibliografie selectivă ................................. ..................... ...... .. .................

Introducere
De la bun început facem precizarea că actualul tratat şi suport de curs are ca scop familiarizarea studenţilor sau aspiranţi lor în practica psihologiei ş i a psihoterapiei cu câteva noţiuni introductive privind bazele conceptuale, metodologice şi aplicative ale domeniului psihoterapiilor. Scopul acestei lucrări este familiarizarea cititorului cu conţinutul activităţii de psihoterapie şi de consiliere, precum şi cu reperele obligatorii ale formării psihoterapeutului şi consilierului ca persoană şi ca profesionist. Ni s-a părut important să facem o serie de delimitări conceptuale privind tipurile de psihoterapie, competenţele necesare şi aplicaţiile ei directe, precum şi asupra diferenţelor şi interferenţelor dintre consiliere şi psihoterapie - două discipline strâns conectate teoretico-metodologic. De aceea referirile conceptuale şi aplicati ve din această lucrare acoperă ambele domenii , aflate într-o relaţie profesională de subsumare şi fom1are progresivă. Deşi orice psihoterapeut include competenţele unui consilier psihologic, nu toţi consilierii sunt automat şi terapeuţi, dar dacă demersul lor fom1ativ, cunoştinţele in domeniul clinic, interesul vocaţional şi aptitudinile îi conduc într-acolo, desigur vor putea fi şi terapeuţi, în condiţiile unei practici adecvate şi speciali zării pe anumite domenii de asistare. Mult mai importantă însă considerăm că este informarea asupra abilităţilor comunicaţionale, emoţionale şi comportamentale pentru munca de acest tip, care ţin de dezvoltarea şi analiza personală, de formarea propriuzisă pentru practicarea cu succes şi competenţă a acestei profesii, indiferent de orientarea teoretică şi metodologică la care aderă terapeutul (p sihodinamică, experienţială, comportamental-cognitivă, holistică sau
integrativă).

în domeniu sunt transfom1ate în elemente utile numai în măsura în care sunt transformate în capacită.ţi şi competenţe personale de contact şi de dialog terapeutic autentic, mediate de o "prezenţă terap eutică"
disponibilă, echilibrată, matură, responsabilă şi creativă.

Cunoştinţele

Pentru deschiderea orizontului informării în domeniu ne-am străduit să valorificăm o parte a preocupărilor noastre în principalele domenii aplicative ale consilierii şi psihoterapiei adultului, copilului, cuplului, familiei şi grupurilor. Am găsit de cuviinţă să readucem în atenţia cititorului specificul intervenţiei şi procesului psihoterapeutic în domenii aplicative de mare actualitate, cum ar fi psihotraumatologia, confruntarea cu problematica morţii şi a bolilor cu prognostic rezervat, toxicodependenţa, asistarea comportamentului suicidar şi abuziv, a tulburărilor emoţionale şi comportamentale ale copilului şi familiei,
11

precum şi a perturbărilor interacţionale ale cuplului şi famili ei. Psihoterapia, mai mult decât oricând, se extinde astăzi din domeniul clinic în comunitate, interferând cu dezvoltarea personală, cu consilierea preventivă şi cu cea centrată pe problemă existenţială. Centrul de greutate al intervenţiilor aplicative psihologice pe linia sănătăţii pare să se comute din ce în ce mai consistent de la asistenţa intramuros la cea extramuros, asigurând continuumul firesc al integrării persoanelor în familie, în comunitate, în fluxul modificărilor imprevizibile ale vieţii cotidiene şi ale mediului, el însuşi adânc şi pe tem1en nedefinit perturbat. Noi probleme de mediu, noi probleme sociale, noi provocări la adaptare, dezvoltare şi supravieţuire. .. Aceste modificări circumscriu aria tematică şi obiectivele actuale ale psihoterapiilor şi consilierii psihologice. Metodele şi tehnicile psihoterapeutice, chiar dacă îşi păstrează o anumită specificitate la nivelul conceptelor şi teoriilor care le infuzează, tind la integrativitate şi unificare, adaptându-se marilor provocări ale fiinţei umane, în fiecare perioadă de evoluţie, în contextul transfol111ărilor socio-economice, ideologice, valorice, culturale, spirituale şi de mediu. Graniţele între intervenţiile preventive, curative şi de reinserţie socială, în contextul schimbător al evenimentelor cotidiene, sunt şi ele, în mod natural, din ce în ce mai fluide. Raportul şi echilibrul fragil dintre sănătate şi boală creează un continuum al devenirii, o experienţă dinamică plină de sens, care ne provoacă la cunoaştere, evoluţie şi transfonnare. Aceasta face ca psihoterapiile, consilierea psihologică şi dezvoltarea personală să-şi articuleze armonios , consonant obiectivele şi acţiunile, nu doar Între ele, ci mai ales cu cele ale domeniilor medicale, pe de o parte, şi cu cele ale politicilor sociale şi educaţionale, pe de alta. Din perspectiva acestor convingeri am construit şi rescris această carte, sintetizând şi selectând acele cunoştinţe teoretice şi aplicative care să confere sens înţelegerii sarcinilor, specificului şi rostului domeniului psihoterapiei în societatea contemporană, pentru cei care aleg şi pot să se dedice specializării profesionale în acest tip de ofertă de ajutor. Conceptele, teoriile, autorii şi precizările metodologice sintetice incluse în cmie sunt doar puncte de plecare Într-un shldiu mai aprofundat, pentru cei interesaţi direct de acest domeniu. Nu am dorit să sărăcim problematica vastă a psihoterapiilor prin schematizări excesive, ci doar să ancorăm cititorul într-o atitudine de explorare, reflexie şi aprofundare ulterioară , oferindu-i şansa de aşi alege pe cont propriu sursele teoretice fundamentale, care au configurat şi reconfigurează continuu istoria vie a psihoterapiiloL Un alt obiectiv este cunoaşterea şi respectarea câtorva repere ale cadrului etic şi deontologic al desfăşurării muncii de consilier şi psihoterapeut. Conţinutul căJ.ţii a valorificat unele dintre lucrările mele anterioare, precum şi unele dintre contribuţiile colaboratorilor mei apropiaţi în cadrul unor
12

Psihopatologia. Adrian Nuţă. Datorez mulţumiri speciale Ioanei Stancu. în . Consilierea psihologică. Editura SPER. Editura SPER. Tuturor le sunt recunoscătoare pentru colaborarea fructuoasă în slujirea nevoilor de dezvoltare şi promovare a psihoterapiei. practicarea :i transformarea psihoterapiei într-o ofertă realistă şi creativă.. 1999. 2007 . "crescând împreună". rolanda Mitrofan Noiembrie.. Editura SPER. Acest scop este promovarea. 2001). responsabilă şi consumatoare de multă energie şi dăruire îi revine Mădălinei Voieu . pentru care mulţumirile nu sunt îndeajuns şi pe măsura efortului său real. 2002). 2003). unele fragmente sau păni revizuite şi adăugite din câteva cărţi epuizate. Cine. scrise de mine în colaborare cu Adrian Nuţă Iolanda Mitrofan. Între educaţie şi psihoterapie. Mic trafaf de consiliere psihologică şi şcolară. Editura SPER. Doru Buzducea (Iolanda Mitrofan. citate şi preluate cu acordul său din propria lucrare. de dezvoltare umană în general. 2005). 2005 . Editura SPER. Le :nulţumesc pentru munca lor minuţioasă. Cristian Ciupercă (rotanda Mitrofan. Editura SPER. Cristian Ciupercă. psihoterap ia ş i cOl7silierea copiliului. de înţelegere şi autosprijin. Am utilizat. de-a lungul multor ani de fonnare.olume pe care le-am coordonat sau pe care le-am scris în coautorat. am avut onoarea şi bucuria de a-i fi însoţit.Optimizarea comporlmnentului profesional. pentru contribuţiile ei ~onsistente. Terapia foxicodependenţei. ghidat. O contribuţie senmificativă în redactarea laborioasă . Cristina Denisa Godeanu (Stoica) şi Seramis Sas (Iolanda Mitrofan. Câteva elemente privind telmicile de relaxare şi două exerciţii meditati ve originale aparţinând lui Cătălin Nedelcea au fost citate şi revalorificate astfel din cartea sa în coautorat cu Paula Dumitru . Editura Albedo. Psihologia şi terapia cuplului. consilierii şi optimi zării umane.ceptivitatea şi nevoile celor în dificultate sau ale celor care tind la un nivel mai xtins de conştiinţă. Prof. dr. stimulat sau confirmat în progresele şi efOIml devenirii lor ca rofesionişti dedicaţi unui scop comun. ce ş i cllm ?. Ps ihologia pierderii şi terapia durerii . Elena Otilia Vladislav (rolanda Mitrofan.:ontaminat. posibilităţi şi limite. centrată pe :. 1999. . 2002). de asemenea. Dont Buzducea.:are. ed i ţia a doua . coord. coord. . ca şi în sprijinirea procesului educaţional universitar şi postuniversitar de formare a specialiştilor în domeniu. Editura SPER. Ioana Nieulae (Stancu) .

relaţiilor interumane patogene. Cât despre "dezvoltarea personală". • activităţi Cui se adresează înrudite? Există şi cine sunt beneficiarii celor trei tipuri de trei categorii de beneficiari ai intervenţiilor de consiliere. stresul şi riscurile vieţii modeme reclamă tot mai fi'ecvent practica dezvoltării personale.psihoterapie" se confundă. organizaţii şi colectivităţi . prin extensie. disfuncţionale. competenţei şi bunăstării în majoritatea domeniilor vieţii. cu cariera sau cu mediul. Consiliere. În zilele noastre. fiind un fel de "terapie pentru normali". a unei familii. ele rămânând interconectate şi fluide. uneori. Psihoterapeuţii se adresează mai curând "pacienţilor".CarI Rogers) . de la caz la caz şi de la o etapă la alta a evoluţiei unei persoane. perfom1ând în relaţiile lor cu sine şi cu alţii.. cupluri şi familii. dezvoltarea personală a devenit ingredientul sau condiţia necesară a prezervării sănătăţii. beneficiarii se nun1esc de obicei "clienţi" (termen utilizat mai ales de părintele terapiei nondirective sau "terapiei centrată pe client" . adică persoanelor care se confruntă cu starea de boală. a unui grup sau organizaţii. psihoterapie şi dezvoltare personală (optimizare umană): indivizi. Aceasta pentru că nici în literatura de specialitate nu s-a ajuns la o distincţie clară Între cele două domenii de activitate. cum ar fi şi terapeuţii. a unui cuplu. este chiar o componentă importantă a fom1ării şi a competenţei lor. Pentru consilierii şi moderatorii sau trainerii de dezvoltare personală în grup. individual.CAPITOLUL 1 Concepte-cheie: Psihoterapie. ea acoperă o sferă mai largă de beneficiari. de orice tip. maladive. grupuri. Dezvoltare personală Adesea. motivaţi să se autodepăşească sau să-şi împlinească viaţa. în vorbirea curentă cuvintele "collsiliere" şi . De această confunzie nu scapă. nici măcar specialiştii . 14 . dar mai ales în grup. iar pentru profesioniştii în domenii socio-umane. Problemele existenţiale de tot felul. sau.

.maladie socială". politice şi religioase etc. nu se face o demarcaţie corectă Între tulburare minoră şi majoră . Tomşa. cu atât şi nevoia de psihoterapeuţi comunitari creşte. Petterson (apud. de grup şi chiar organizaţionale sau colective (sociale). care ţin de structura personalităţii (trăiri afective. vorbim nu doar de terapii individuale. De aceea. ci şi de terapii de cuplu. Gh. economice. Consilierea este recomandată pentru problemele interpersona/e care pot fi rezolvate prin luarea unor decizii În mai profundă concordanţă cu nevoile şi n1. relaţiile perturbate şi evenimentele traumatizante. Nucleul ce10r mai profunde perurbări şi disfuncţii interpersonale îl constituie Însă cuplul. 2005). afecţiunile somatice. sistematizează asemănările şi 15 . accidentele şi situaţiile-limită . creat de confruntarea cu pierderile. afectând. minore.H. chiar dacă în unele cazuri asocierea lui cu psihoterapia resocializatoare şi de familie poate fi benefică. modificările de mediu cu impact catastrofal.nOlU1ali care se confruntă cu diverse probleme şi au un dezechilibru uşor al edificiului personalităţii. intrând sub spectrul psihopatologiei sociale. Punctul slab şi depăşit actualmente este că. relaţiile parteneri ale şi de familie. 1. obligatoriu şi adesea unic . deosebirile dintre consiliere şi psihoterapie după patru criterii: 1 gradul de severitate al tulburării clientulUll. consilierea psihologică este indicată în cazul unor tulburări minore ale personalităţii . ~.Obiectivul general al psihoterapiei este asistarea şi depăşirea impas ului existenţial de toate tipurile. precum şi relaţiile inter. natura problemelor clientuluq. în forme directe sau subtile. În ceea ce priveşte utilitatea psihoterapiilor în tulburările psihopatice ale personalităţii. Ioana Stancu. în cazul cărora tratamentul chimioterapeutic este prioritar. fluctuante sau pur şi simplu inexistente. Cu cât lumea în care trăim manifestă mai multe "simptome" de . iar psihoterapia este activitatea de elecţie pentru problemele intrapersonale. confruntările şi discriminările sociale. Psihoterapia este o intervenţie indicată pentru afecţiuni majore ale personalităţii (nevroze. Conform acestui criteriu. Ele translatează în spaţiul social. În plus. indicaţiile psihoterapiei sunt relativ reduse în psihoze. consiliere şi C. 1999. • Puncte comune şi dezvoltare personală diferenţiatoare Între psihoterapie. de familie.otivele personale. psihice -i psihosomatice. indicaţia psihoterapiilor este rezervată.şi transgeneraţionale . întreţinând sau agravând dinamicile de grup şi colective. psihoze sau psihopatii). efectele îmegistrate fiind foatte discrete.

Conform criteriului în cauză nu există diferenţe majore Între cele două activităţi psihologice. 16 . cunoştinţele şi informaţiile de trăirile afective. relativ artificial separate.atitudini. în mod creativ şi autotransfol111ator. metodele şi tehnicile utilizatd. cum personalitatea este un tot. mahlrizarea psiho-spirihIaIă a persoanei în dinamica sa evolutivă . optimizarea şi autotransfol111area creatoare. indiferent de orientarea teoretică la care aderă terapeutul sau consilierul care le susţine. În propria mea metodă . Scopul psihoterapiei: restructurarea personalităţii. iar restruch1rarea personalităţii conduce firesc şi la o mai corectă şi economică utilizare a resurselor interne. cu nuanţări. fiind fundamentate de o teorie asupra personalităţii şi de o anumită filozofie de viaţă exprimată Într-o orientare terapeutică specifică: [4. Metodele sunt structurate pe etape şi paşi terapeutici. scopurile consilierii şi psihoterapie4 Scopul consilierii: folosirea mai eficientă a resurselor personale. de la o etapă la alta a vieţii. aşa încât este deshll de greu să le sepan. accente şi redirecţionări creativ-evolutive. 2004). Psihorerapia şi consilierea sunt astfel absorbite Într-un unic proces de dezvoltare personală şi autotransfonnare. de la un context de evenimente la alhll. metodele şi tehnicile fiind practic comune psihoterapiei şi consilierii.) este: armonizarea şi unificarea Eu-Sine. cu hllburările aferente.). Însă. Ele se reîntâlnesc şi se îmbogăţesc pe terenul practicilor de dezvoltare personală. în sensul că o utilizare mai eficientă a disponibilităţilor şi resurselor presupune şi o modificare a personalităţii (chiar dacă nu profundă). iar cea afectivă. convingeri personale. potenţarea propriilor capacităţi evolutive. Aceasta pare să conducă şi la o unificarc metodologică a celor trei concepte. După acest criteriu se poate înţelege că sfera cognitivă ar fi subordonată consilierii. cele două scopuri se articul ează astfel încât primul scop devine instrument de realizare al celui de-al doilea. Cele două aspecte se completează reciproc. integrarea şi redirecţionarea responsabilă şi eficientă a propriului scenariu de viaţă şi a dinamicilor evolutive relaţionale şi colective. cunoscută sub numele de Terapia Unificării (Iolanda Mitrofan. ideal de viaţă etc. Indicatorii realizării sale sunt: conştientizare extinsă de sine. [3.P. scopul în dezvoltarea personală (D. redimensionarea. În consecinţă. psihoterapiei. raportate la evoluţia fiinţei umane şi a propriului ei scenariu de viaţă . iar dinamica restructurării potenţează şi redirecţionează resurse blocate sau necunoscute. este dificil să separi cognitivul de afectiv. amintirile.

c. Cu privire la metodologie. mutual responsabil şi reconstructiv (în terapiile umanist-experienţiale şi în dezvoltarea personală experienţială . în funcţie de orientarea metodologică a terapeutului: a. (în terapiile comportamental-cognitive. b. consilierea se adresează unei stmcturi de suprafaţă a personalităţii. potenţând procesele de "creştere împreună" . 205). p miicularizată. expresiv-creative şi corporale. centrată fiind pe 17 . integrativă şi transp ersonală Wte precizări comparativ~ între C. oarecum situaţional. în toate cele trei forme de asistare psihologică. având coordonate metodologice mai riguros elaborate şi mai sofisticate. este o relaţie de tip adult-adult) . Consilierea are un caracter ceva mai liber. mai evidente şi mai uşor controlabile conştient. dominant verbale. metodologie. în consens cu cele mai sus menţionate: Irina Holdevici defineşte consilierea psihologică ca un proces intensiv de acordare a asistenţei psihologice pentru persoanele normale care doresc să-şi atingă obiectivele şi să funcţioneze mai eficient. Cu privire la finalitate. profesor/expert-elev). ambele folosesc metode şi tehnici comune. echivalentă relaţiei de tip educaţional Cu privire la adresabilitate. ambele urmăresc să ajute persoanele aflate în dificultate. pe când psihoterapia vizează adâncurile psihicului. sunt avansate ŞI de alţi autori. ele se aseamănă şi se deosebesc după trei criterii: finalitate. adresabilitate. bazându-se pe stabilirea unei relaţii terapeutice Între cel care solicită asistenţa şi cel care o acordă . recomandându-se persoanelor cu tulburări psihocompOliamentale mai severe. şi P. de tip transferenţial (în psihanaliză. Golu (1993) precizează că. inconştientul cu confljctele sale refulate. deşi cele două tipuri de activităţi se îmbină organic. este o relaţie psihologică de tip contractual care poate fi diferită. dar psihoterapia şi dezvoltarea personală includ o multitudine de telmici nonverbale. echivalentă simbolic relaţiei părinte-copil). M. iar psihoterapia ca pe un demers mai complex de tratament psihologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente disfuncţionale sau pe reechilibrarea şi restructurarea personalităţii (1996. psihosomatice.psihanalitică comportamental-cognitivă umanist-experienţială holistică. Menţionăm că relaţia terapeutică . p. de tip creativ.

În cazul e. "problemă" şi • Etapele metodologice ale procesului psihoterapeutic Etapele metodologice ale unui proces terapeutic. Se au în vedere: 18 pacienţilor orientaţi de către sau către . precum şi a modalităţi lor-cadru de lucru (ritmicitatea şi durata întâlnirilor.-. prognostică şi asupra planului terapeutic în echipă este obligatorie pentru o intervenţie complexă şi asociată cu efecte de potenţare mutuală prin mijloace complementare. Le vom detalia în continuare. Cel mai frecvent chimioterapia. aducând precizări ce ţin de propria noastră viziune. în ambulatoriu. în special în cazul pacienţilor internaţi sau sub tratament chimioterapeutic sau. după caz. orientat şi individualizat. centrată pe metoda unificatoare. stabilirea obiectivelor terapiei (sau consilierii). inforn1area asupra regulilor de confidenţialitate şi colaborare terapeutică din perspectiva codului etic şi deontologic al activităţilor de consiliere şi psihoterapie). din perspectiva terapeutului şi precizarea obiectivelor comune. Se asigură complianţa la tratamentul medicamentos sau alternativ asociat. concepţie şi practică personală.zu --' serviciile medicale. psihoterapeut). bine articulate şi nuanţate după receptivitatea şi nevoile cazului.a--I u ~ (sau a sistemului relaţional perturbat). drepturile şi obligaţiile autoasumate ale ambilor). reconstitutivă şi restructurativă: 'I v-al u a-r-. psiholog. Lucrul asociat în echipă este recomandabil în condiţiile respectului limitelor de competenţă ale specialiştilor care asistă acelaşi caz (medic. alternativ. nevoile şi receptivitatea c1ientului(ţilor). din perspectiva clientului. din contextul său existenţial sau situaţional de viaţă.ea c.utilizând predominant sau exclusiv dialogul de clarificare. în beneficiul pacientului şi al familiei sale. cooperează cu efecte mult mai bune în evoluţia acestuia. lalianţa terapeutic~ (inclusiv "contractul" psihologic de asistare şi lucru împreună dintre terapeut şi beneficiar(i). indiferent de orientarea teoretică pe care s-a construit metoda respectivă sunt aceleaşi. motivarea şi complianţa în terapie. dacă pacientul beneficiază de tratament recuperator în echipă terapeutică. I derularea programului psihoterapeutj(~. psihoterapia şi medicina alternativă sau complementară. suport şi angajare a clientului în rezolvarea şi integrarea propriei probleme de "acum şi aici". documentarea completă diagnostică. alte reguli ce ţin de specificul metodei în implicarea beneficiarului.

din perspectiva prezentului. disponibilizarea pentru noi proiecte şi strategii expelienţiale cu sens. câţiva paşi semnificativi: 1. imaginea de sine şi dinamica relaţională.dimunica răspunsurilor terapeutice. rezultatele eforturilor sau strategiilor de autotransfomlare care l-au condus pe client către o stare de echilibru sau de mai mare satisfacţie a calităţii vieţii personale. în dinamica lor. emoţionale de relaţie. Terapeutul gratifică eforturile şi iniţiativele clientului în a se adapta creativ la contextul său familial. 4. ca efect al resemnificălii şi travaliilor de iertare. corecţii cognitive. mecanismele defensive.). explorarea şi analiza trăirilor. această etapă de mijloc a procesului terapeutic include. nivelul de autoacceptare dobândit. modificările pe care le operează în strategia sa de viaţă. ci prin susţinere necondiţionată. . rezistenţele manifestate. integrarea treptată. 2. afective şi cognitive antelioare şi a mecanismelor autoblocante. provocarea şi reconstituirea experienţelor traumatizante prin modalităţi simbolice de expresie şi dramaterapeutice. metapoziţii. Terapeutul reflectă realist. cognitive şi comportamentale. tehnica scaunului gol etc. 5. conştientizate şi exersate de acesta pe pmcursul terapiei. miile tematice şi simptomatologice. capacităţile compensatOlii. în viziunea terapiei unificării pe care o practic. cu alţii şi cu lumea. schimbmea perspectivei asupra expelienţelor blocante prin insigt-uli succesive (pe baza reexpelimentălii "acum şi aici" Plin tehnici specifice . sepmme. 6. dar neclitic. nivelul de activare al resmselor. Plin conştientizare extinsă şi resemnificare (un nou nivel de conştientizare al Eu-lui). acceptme şi reinvestire afectiv-spilituală a relaţiilor cu sine. ca efecte personale de dezvoltare şi rezolvare a problematicilor blocante de la începutul terapiei. exersează redimensionări şi conştientizări. indicii de progres şi evaluarea lor împreună cu clientul. a expelienţelor perceptuale. activarea spontană a resurselor auto creative şi echilibrmlte. volitive. atitudinale. 3. gândmilor şi comportamentelor aşociate expelienţelor antelioare readuse în prezent. capacităţi creatoare) în noi direcţii de decizie. în contextul conştientizălii "lecţiei de viaţă" personale şi tranfamiliale (transgeneraţionale). acţiune şi comportament cu efect autorestructurmlt. inf0l111aţii. profesional şi social. decizionale. reconstruirea de sine şi a scenmiului de viaţă. 19 . recmlalizmea şi reinvestirea resurselor conştientizate (energie.joc de rol. El îl confirmă ca martor capabil să împăliăşească şi să susţină noile experienţe ale clientului. integrălile şi autocontrolul dobândi te. modificălile emoţionale.

de participare autentică în procesul de autovindecare. clarificarea intenţiilor. lexplorarea problemei. asigurarea clientului de respectarea principitilui confidenţialităţii). schiţarea obiectivelor consilierii împretU1ă cu clientul şi acceptarea contractuală a cadrului consilierii (durata şi fi'ecvenţa şedinţelor. auto încrederea şi valorizarea clientului. Se descurajază dependenţa terapeutică pe tot parcursul terapiei.reevaluarea cazului i a efectelor tera eutice de restructura rei la încheierea tera ie'. Iată care sunt aceste etape: levaluarea completă a cazulu~ în contextul situaţiei de viaţă cu care se confruntă.1 analiza răspunsurilor emoţionale. acceptarea limitelor şi a contextului. cristalizarea sau consolidarea efectelor benefice în timp saul fmalizarea unui ciclu sau program terapeutic. costurile. cognitive şi compoltamentale ale clientului la problema identificată şi conectarea lor cu obiectivele iniţiale. ceea ce susţine procesul creşterii sale interioare şi al fixării şi îmbogăţirii achiziţiilor terapeutice dobândite prin propriul său efort creativ şi responsabil de auto-schimbare. dizolvându-se şi conştientizându-se. separarea terapeutică şi "lăsarea uşilor deschise". deschiderea realismului şi optimismului faţă de sine şi traiectoria sa existenţială . lidentificarea problemei de baz@ şi a celor derivate din perspectiva clientului şi a consilierului. refonnularea obiectivelor de lucru în funcţie de evoluţia relaţiei şi de reactivitatea clientului în procesul de consiliere. 20 . stinzu/ându-se autonomia. precum şi mobilizarea pentru noi proiecte. confirmarea succesului şi autonomiei clientului în dezvoltarea sa. cu diferenţa că durata şi amplitudinea explorării sunt mai reduse în cazul consilierii. locaţia. aşteptărilor mutuale şi maniera de colaborare pe parcursul consilierii. transferul iniţial. pas cu pas. gratificare a efortului şi calităţilor care l-au condus la rezolvarea sau depăşirea "problemelor" şi controlul propriei sale vieţi. ameliorare şi dezvoltare. reluării an după • Etapele metodologice ale procesului de consiliere Sunt destul de asemănătoare celor ale unui proces psihoterapeutic. cu posibilitatea în caz de recidivă sau de necesitate). a contactului facilitator muncii de explorare şi clarificare. realizarea relaţiei şi stimularea alianţei terapeutic~.

evaluarea final~ a rezultatelor consilierii. • Cadrul terapeutic.): activitatea de consiliere se adresează iar psiboterapia inconştientului (apud. P. avem în vedere inclusiv din1ensiunea transconştientă şi transpersonală. nu este eficientă şi aceste situaţii necesită psihoterapia (P). Psihoterapia (P) şi Dezvoltarea ':ersonală (D. angajând senmificativ resursele creatoare şi autotransfom1atoare ale beneficiarilor. sustinerea şi validar~ soluţiilor rezolutive de viaţă practicate de către client. pe axa Îl1tegrării Ego-SÎl1e. !proiectarea şi luarea noilor decizi~. Jung). presupune lucrul fluid şi stimulativ cu ambele faţete al realităţii psihice (inteme şi exteme). Hoxter susţine că conştientului.Z. suprafaţa şi profi. în opinia noastră .Consilierea (C. 21 . Persona şi Umbra (în accepţiunea lui c. Dezvoltarea personală. fiind un proces de autorestructmare. p. . ca şi de reluare a unui nou ciclu în caz de nevoie (principiul "uşilor deschise"). 2005. 24-25). Stoian. specificul practicării şi derulării programului asista re psihologică diferenţiat pe forme de intervenţie Iată câteva precizări privind maniera în care acţionează cele trei forme asistare psihologică . dezvoltarea şi matm1zarea spi11ruală. C.P . 1.facilitarea insight-urilOlj şi descoperirea împreună ~ solutiilod posibile. implementarea deciziilor şi a strategiilor altemativ~ în propria viaţă. D.G. comportamente şi scenarii de viaţă. este un proces centrat pe aspectele inconştiente ale minţii care sunt mai puţin accesibile nivelului conştient şi mai rezistente la schimbare. Pentru cei care suferă perturbări majore al căror efect asupra personalităţii este prea puternic.şi recunoască ŞI să-şi accepte conflictele emoţionale. În terapia unificării. conştienhll şi inconştienhll. C. îl ajută pe individ să se clarifice. ll1cetarea de comun acord a consilierii cu menţinerea unui contac~ catamnestic de confinnare a evoluţiei. să. H. conceperea şi alegerea personală a noilor răspunsuril. se adresează ambelor niveluri de procesare şi utilizare a info1TI1aţiilor şi energiilor. apărute în circumstanţe nefavorabile. ca şi în alte terapii umaniste cu componentă spÎl1hlală.ll1zimea..P.).

uşor sau dificil. maximum 90 minute. incitat sau plictisit . Ea se desfăşoară sub forma atelierelor şi seminariilor în grup de D .. trăirilor şi gândmilor care o însoţesc . focalizându-vă atenţia asupra senzaţiilor. într-un cadru adecvat şi oficial. . în funcţie de orientarea teoretică şi metodologică a terapeutului) .spaţiul terapeutic sau lucrativ. .. să vă acordaţi acest timp şi acest interes conştient asupra propriei persoane. durata intervenţiei este de obicei diferită : • consilierea necesită o perioadă mai scmtă de timp (cca.. • psihoterapia se desfăşoară pe perioade mai lungi de timp. se pot desfăşura individual. bine organizat . Fiţi conştient dacă vă este plăcut sau neplăcut.P. de minimum 30-45 minute. la primele evenimente care vă vin în minte şi la modul în care vă amintiţi sau vă imaginaţi doar că aţi reacţionat ahmci . şi D. maximum 60 minute). un exerciţiu meditativ de autoexplorare. dimponivă. la solicitarea beneficiarului. Atât c. binedispus. autorestruchlrare. emoţiilor.• Durata programelor terapeutice şi de consiliere Luând în considerare specificul derulării procesului şi al conţinutului lucrativ pe paşi. Dar oricare ar fi starea dvs. • • 22 . viaţă. cât şi P. grup de dezvoltare spirituală prin diverse practici meditati ve.P. . încercaţi să Fiţi doar conştient de ea . EXERCIŢII ŞI ÎNTREBĂRI Vă conştientizare şi propun. incitant sau enervant să vă observaţi . 6-10 întâlniri. .. • dezvoltarea personală este un proces aproape continuu. Stmteţi tensionat sau relaxat. complementară şi de integrare psihosomatică) . Amplificaţi-o . frustrat sau împlinit. în maniera terapiei unificării: Aşezaţi-vă într-un loc liniştit şi observaţi-vă. proceduri şi practici asociate (inclusiv de medicină altemati vă.. cât şi în grup.. în cadrul cabinetului profesionist. Reflectaţi timp de 20 de minute la propria dvs . grup de stimulare a performanţelor sau creativităţii. . cu posibile reluări ciclice la intervale de luni şi ani. pe parcursul mai multor ore şi zile (lucrul maraton). workshop-uri tematice.. mulţumit sau nemulţumit. calm sau neliniştit. grup de autocunoaştere .. Poate sunteţi trist sau. în cele ce um1ează. în funcţie de noile lui obiective de viaţă. dar reperizat pe cicluri intensive de travaliu optimizator. asupra evenimentelor care au ţesut şi ţes În continuare filmul interior al existenţei voastre . cu un număr variabil de şedinţe (de minimum 45 minute.

disconfort sau mânie. la ce vă aşteptaţi? . gânduri . relaţii.. derulaţi dialogm1.• • • • treptat trecutul în prezent.. gânduri le. nelinişte. cu tot ceea ce vă reprezintă: imagini. .. imaginile care se perindă. . senzaţiile corporale. 23 . câteva ore. . impulsuri şi reacţii întreţesute cu acţiuni. aţi apela la ajutorul cuiva sau nu? Dacă da... trăiri şi emoţii asociate. . tristeţe . înşivă şi cu tot ceea ce "conţineţi" în această clipă.. Dacă nu. Acum găsiţi o modalitate altemativă de a vă satisface nevoia şi încă alte două posibilităţi cel puţin . Lăsaţi filmul să se deruleze . o .. .. mai întâi imaginând felul în care se întâmplă lucrurile. emoţiile.? . drept eroul unor secvenţe de film. Acum vă invit să verificaţi În realitate. ( dvs.. Conştientizaţi trăirile.Ce aţi aflat nou despre Dacă nevoia(ilc) dvs. să vă amuzaţi sau să vă aplicaţi brusc o etichetă de genul "eşti un.. Ce vă trece prin minte acum? Ce simţiţi? Ce înţelegeţi chiar în clipa asta despre dvs. . Ce aţi adus la suprafaţă? ..alegeţi dvs. înşivă După Aduceţi . nu.. răspunsul." . frustrare . S-ar putea ca la unele să nu vă puteţi da un răspuns clar sau răspunsul să vă creeze o stare anume . figUl1le care se asociază. Sunteţi faţă În faţă cu dvs. nemulţumire. Daţi curs modalităţii de a o satisface... puneţi-vă toate acele Întrebări care vă vin acum În minte şi poate vă răspundeţi onest la ele . posibilităţile. trăirile... contextul.. Aţi alege să vă asiste un profesionist? Dacă... să-I bagatelizaţi. persoane. întâmplări. locul. ca şi cum v-aţi observa pe dvs.? Ce vă vine să faceţi? Alegeţi să experimentaţi cel puţin una dintre altemativele pentru care v-aţi decis. Poate preferaţi să evitaţi sau să ignoraţi răspunsul.. la ce vă aşteptaţi? . cel care vă vine . de a vă manifesta sau de a face şi reevaluaţi-vă starea. zile sau săptămâni) .? . Ce consecinţe vă aşteptaţi să um1eze deciziei şi acţiunilor pe care le imaginaţi dvs. rămâne e) frustrată( e) şi apar şi alte motive de blocaj.. evident. locuri .. ce v-ar împiedica s-o faceţi? . identificaţi persoanele implicate. Acţionaţi aşa cum aţi ales atunci când meditaţi şi imaginaţi alternative privind modul de a fi. acţiunile . Ce alte Întrebări vă vin acum în minte? Ce simţiţi şi experimentaţi chiar acum? Ce aţi prefera mai curând? Ce nevoie presantă aveţi chiar acum? ..

Care sunt etapele şi paşii procesului psihoterapeutic? .Dacă da. care tip de asistare vi se pare mai pOh-ivit? • dezvoltarea personală • consiliere • psihoterapie ÎNTREBĂRI SUPLIMENTARE 1_ Care sunt principalele diferenţe metodologice între cele h-ei fom1e de asistare psihologică? 2.

ectivă. 25 . C. cognitive şi comportamentale) şi relaţionale (interpersonale) cu impact individual. Oricare ar fi diferenţele . ghidare rezolutivă şi cataliză a strategiilor creativ-adaptative ale clienţilor (pacienţilOJ~ În a face faţă unor probleme personale (emoţionale. culturi. în _Jpta pentru supravieţuire şi de integrare a traumeloL • Obiective Psihoterapia şi consilierea psihologică sunt tipuri de interventie de scurtă sau de mai lungă durată. cu stresul cotidian în creştere e onomic. sunt activităţi psihologice ~ofesioniste centrate pe relaţia de ajutor în situaţiile de criză personală sau _ . În termeni generali. politic. de dificultate în adaptare. ca şi problemelor survenite în educarea şi dezvoltarea lor. de la persoanele înalt capacitate şi perfonnante. !:aţionare şi integrare socială . ecologic). şi P. de impas existenţial iminent sau trenant. familial şi socioprofesional dezorganizator.CAPITOLUL II Obiective. accidente etc. • în situaţii de impas existenţial. psihoso711atice. asigurarea de suport. emoţionale şi dezadaptative.verse vârste. a relaţionării cu semenii. Ele sunt necesare ori de câte ori persoanele se confruntă cu: • blocarea capacităţilor uzuale de a face faţă provocărilor vieţii. etnii. la cele excluse sau :1larginalizate social. având ca obiective: • • remiterea unor tuburări psihice. profesii. ideologii şi religii traversează perioade cu -:sc dezadaptativ mai mult sau mai puţin semnificativ. oameni de cele mai :. tipuri şi domenii aplicative ale consilierii şi psihoterapiei Definiţie. pierderi şi traume. profesional. socio-familial. cu toţii au nevoie de ajutor specializat pentru a putea ':epăşi obstacole diverse în calea dezvoltării lor. intervenţii chirurgicale. Confruntaţi cu o diversitate de probleme. suferinţă psihică şi somatică în contextul anumitor maladii. specific. prevenirea.:intre ei.

.z. recuperare şi reintegrare socială . activarea resurselor blocate. respectat ŞI respectabil. complementare sau compensatorii. de la cele de SUPOlt psihoemoţional şi social.a.h --og i-c'j al refaceri i treptate şi .m --.-i. În unele fOl1ne de terapie acest spaţiu 26 . profund motivant pentru viaţă şi pentru valorile ei.beneficiarul direct al activităţii de consiliere/ clientului sau pacientului. 'W"-e l-t. • Specificul activităţilor şi proceselor terapeutice ICheia tuturor intervenţiilOlj circumscrise consilierii şi psihoterapiilor este dezvoltarea unor noi strategii de coping existenţial. reabilitare. astfel Încât persoanele. de la cele educaţionale la cele de sănătatc .ă-l--.consilierul/ clientul/ pacientul . În munca de consiliere şi de psihoterapie scopul este spnJll1Irea beneficiarilor în a-şi rezolva problemele prin resurse proprii.o ! -reechilibrării se configurează dinamic între doi poli .i--d i--r. concepţiilor şi comportamente lor manifestate în contexte existenţial e specifice. precum şi a relaţiilor disfuncţionale. în cazul cuplurilor.u -s i. Situaţiile de viaţă şi variatele tipuri de pierderi sau de suprasolicitări pot genera. terapeutului Relaţia terapeutică relaţia terapeutică şi sarcinile (competenţele) terapeutul şi psihoterapie. familii le şi grupurile sau colectivităţile În dificil/tate să-şi găsească propriile soluţii.sp a ţi--p .a . familiilor. grupurilor şi colectivităţiloL Ce este spaţiul psihologic terapeutic? • un spaţiu al cunoaşterii şi rear111onizării. conştientizare ŞI schimbare a perspectivei evaluative asupra problemelor de viaţă. prin modificarea atitudinilor. !Două pârghii psihologic~ de maximă importanţă în actul asi stării clientului sunt: auto acceptarea prin explorare de sine. la cele de adaptare şi integrare familială şi comunitară eficientă. modificarea realistă şi pozitivarea imaginii de sine. utilizându-şi potenţialul de care dispun.a . • Spaţiul terapeutic. întreţine sau agrava anumite traume şi răSplll1Suri dezadaptative sau patogene.Ambele tipuri de asistare psihologică acoperă o paletă largă de problematici specifice. cu riscul unor suferinţe individuale şi colective semnificative.n t e-e cr-e e..

provocativ sau de risc. 2004. Procesul de autoreevaluare pe care clientul îl realizează în cadrul terapeutic se produce ca um1are a atitudinii facilitat oare sau de cataliză psihoemoţională şi cognitivă pe care consilierul (terapeutul) a manifestat-o pe parcursul întâlnirilor. informaţional şi energetic " al "baterii/ar". decizie şi acţiune în contextul problematic. ceea ce permite o reintegrare mai matură în spaţiul relaţiilor personale şi cotidiene. al "purificării " mental-emoţionale. resemnificând evenimentele şi reacţiile manifestate anterior începerii consilierii sau terapiei (Iolanda Mitrofan. Specifice munCll terapeuţilor sunt focalizarea şi clarificarea impactului unei probleme sau al unui context de viaţă traumatizant. autenticităţii şi acceptării necondiţionate. mai curând. polarizat şi catalizator al regăsirii de sens şi de sine. • un spaţiu creat de natura interconectivă a întâ!nirii terapeutice. Nuţă. reenergizării şi resurselor către scopuri mai realiste. ca Winamici procesuale de explorare" împreună 'j a elementelor-cheie care explică. după ce clientul a fost sprijinit pas cu pas să se reevalueze şi să înţeleagă diferit lucmrile. Iolanda Mitrofan. C. Aceasta înseamnă că cei doi patiicipanţi sau co-parteneri în actul psihoterapeutic (cel care asistă şi asi statul) descoperă împreună noi posibilităţi de reevaluare. 27 . mai iubitoare de sine şi de alţii. A. aşa cum adesea se presupune în mod eronat de către nespecialişti. al reconstruirii unor graniţe identitare sanatoase.psihologic este oarecum sacralizat sufleteşti tămăduitoare. l!!!!I trebuie înţelese ca ~noda1ităţi de sfătuire expelial@. simptomelor şi evenimentelor provocatoare. • un" spaţiu reÎncărcării recanalizării relaţional. Redescoperirea de sine şi schimbarea se întâmplă spontan. blochează sau pot debloca soluţia(iile) unei probleme sau punctele nodale ale descifrării şi "dezlegării" unui scenatiu personal sau familial disfuncţional. asupra clientului. aşteptări şi posibilităţi de a face faţă sau de a rezolva şi depăşi probleme personale. şi investit cu valenţe • un spaţiu al cOl1fidenţia/ităţii. şi P. mai împlinitoare. 2005). Efortul consiliellliui şi terapeutului profesionist este de a-l "oglindi" pe client în contextul situaţiei cu care se conflllntă şi are ca scop ajutarea acestuia În a-şi conştientiza mai adecvat şi mai complet propriile nevoi. ~ pot fi privite. al stimulării. al încrederii şi compasiunii. după ce au lucrat împreună la descifrarea simbolică a reacţiilor.

descurajându-Ie pe cele fantasmatice sau nerealiste. evitând cu răbdare şi abilitate tentaţia facilă de a-i prescrie acestuia scenarii alternative de viaţă şi soluţii prefabricate. Consilierul şi terapeutul se vor abţine de a-i configura clientului un nou plan sau scenariu de viaţă după propriile-i presupuneri sau nevoi de acţiun e şi nu se va substitui în niciun caz acestuia în luarea deciziilor sau găsirea opţiunilor. de complezenţă sau dezirabile social. Aceasta atitudine şi abilitate terapeutică va fi cultivată în perioada stagiului de supervizare a tinerilor specialişti de către un terapeut forn1ator. susţine şi validează 28 . îl decuplează progresiv de la fantasme producătoare de suferinţă. descoperi pe cont propriu (asistat fiind). Ce sarcini are terapeutul? cu entuziasm soluţiile şi alternativele pe care beneficiarul consilierii sau terapiei le va concepe. conştientizare şi resemnificare reperizează. Responsabilitatea acestor profesionişti presupune exerciţiul conştient de a se feri să impună şi să sugereze propriile soluţii sau interpretări clientului. Ei sunt investiţi emoţional. eventual "educative". maturitate şi responsabilitate deosebit. ci un co-participant şi un sprijin avizat în crearea de către client a unor strategii personale rezolutive. ceea ce impune un nivel de competenţă socială. dar se impune cu adaptări specifice în asistarea adolescenţi lor şi copiilor aflaţi în dificultate. printr-un proces specific de analiză. Aceasta este valabil în cea mai mare parte în lucrul cu adulţii. Consilierul (şi cu atât mai puţin psihoterapeutul) nu este un "profesor" care predă o lecţie de viaţă. în stimularea optimizării şi adaptării lor la realitate. implementa sau schimba în viaţa sa cotidiană. Consilierii şi terapeuţii sunt totodată repere emoţionale echilibrante şi garanţi ai succesului clientului în munca pe care acesta o parcurge cu sine. reconectează treptat clientul sau pacientul la realitatea vieţii şi la posibilităţile sale.În Op1l1la noastră (coincidentă şi cu cea a altor psihoterapeuţi din orientarea umanistă). ajutându-l să dedramatizeze evenimentele sau trăii-ile şi să se deculpabilizeze sau dezanxieteze. respectându-i valorile. rolul consilierului şi terapeutului profesionist este de a însoţi şi stimula procesul de autoexplorare al clientului său. atunci când cazul o lmpune. ajutându-l să conştientizeze şi să acorde sens evenimentelor şi stărilor personale. moral şi informaţional de clienţii lor. fără a-i indica sau sugera propriile explicaţii.

de familie. îl sprijină emoţional şi prin tehnici specifice (verbale şi nonverbale. iraţională sau autodistructivă.de cuplu. necesitând o profunzime şi o subtilitate ?sihologică mai înaltă a "lucrului" terapeutic. deculpabilizându-l pentru vini reale sau imaginare. 2005). raţional-emotive. larificator şi restructurativ . pe psihodinamicile personale. grupale. cu competenţă acreditată În domeniu. cognitive. cât şi relaţional. Ieliatea şi resenmificarea sunt două chei importante ale schimbării vindecătoare şi evolutive. cogniţiile disfuncţionale şi compOltamentele ce ţin de o anumită patologie mai intensă sau mai discretă sunt asfel dizolvate treptat. spre binele clientului principal şi al celor conectaţi la problema-ţintă. simbolice. de grup. pe măsură ce progresează în munca sa de autocunoaştere şi autorevalorizare. familiale şi transgeneraţionale. blocajele. pentru că îşi pierd din "puterea" lor aproape magică de a menţine subiectul într-o capcană defensivă. Trecerea fluidă a unui proces de consiliere centrat pe o problemă într-un proces psihoterapeutic centrat pe focalizarea cauzelor psihologice şi interpersonale mai profunde. Simptomele. consilierul va orienta cazul către un psihoterapeut-psiholog sau medic. atât la nivel individual. Iolanda Mitrofan. ajutându-l să-şi accepte limitele cu naturaleţe. ele îşi pierd sensul în viaţa clientului. 29 . în dinamicile familiale. colective (v. deblocândui şi recanalizându-i energia spre scopuri mai realiste şi echilibrante. Cristina Denisa Stoica. Deşi de cele mai multe ori consilierea este o muncă centrată pe o persoană. • Fluiditatea şi conţinutul travaliului terapeutic reconstitutiv. pe termen lung. Cu alte cuvinte.către o paradigmă unificatoare În cazul în care procesul clarificării şi recuperării clientului se anunţă a mai dificil. situaţională. Ele deschid câmp larg experienţelor creative şi autotransfon11atoare. precum şi cunoştinţe şi abilităţi telmice terapeutice specifice. rezistenţele. nu este exclusă nici practicarea ei sub forma consilierii extinse . transgeneraţionale.a insight-urilor deblocante. comportamentale) să-şi gestioneze şi controleze propria viaţă mai responsabil. se practică adesea. Acesta încetează să se auto saboteze prin menţinerea suferinţei şi a răspunsurilor dezadaptative.

psiholog. O bună echipă de reabilitare.De la natura individuală a perturbărilor. iar supervizarea şi intersupervizarea de sprijin mutual În echipă este regula de aur a profesionalismului În acest domeniu. aceasta nu Înseanmă că un consilier este superpozabil sau interşanjabil cu un psihoterapeut. iar competenţele bine stabilite şi respectarea lor previn erolile de intervenţie. kinetoterapeut. plieteni.). aşa încât lucrul terapeutic se extinde şi în afara graniţelor psihologice ale cadrului terapeutic. persoane investite şi de transfer etc. În special în asistarea toxicomanilor. neoplazii. familia şi implicarea ei funcţionează adesea nu doar ca o palte din "problemă". în re socializarea schizofrenilor. participarea familiei are şi o valenţă co-terapeutică . dincolo de beneficiul terapeutic propriu-zis al acesteia. în asistarea persoanelor cu handicap sau diverse afecţiuni severe (ex. atitudinea terapeutică şi de sprijin consensual este cea care garantează succesul. jurist. SIDA. studenţi). emoţii · şi sentimente care conectează pacientul focalizat cu persoanele semnificative din viaţa lui . defectolog. multidimensionale. Alături de aceştia. competitOli. Activităţile de consiliere şi psihoterapie dezvoltă o bună colaborare profesională şi interumană Între medic. evocând şi transformând vindecător. Pierderea ei sau conflictele de competenţă sabotează sau sacrifică indubitabil progresul clientului. fraţi. părinte spiritual sau alte persoane implicate (voluntari. complementar şi sincron. alături de medic. educator. în beneficiul clienţilor şi pacienţilor. insinuând necesitatea unei colaborări sau deţinerea unei duble competenţe. armonizator relaţii. Asistarea de către un supervizor a echipei terapeutice (din care consilierul/ psihoterapeutul face parte integrantă. ci şi ca un co-terapeut ad-hoc. recuperare sau de acţiune preventivă acţionează armonios. parteneri. conectând benefic pentru client procesul psiho-socio-medical recuperator sau integratoL Când un caz sau o familie constituie "subiectul" comun al unei intervenţii progresive. 30 . asistent social. în spaţiul terapeutic se trece Întotdeauna la natura relaţională a perturbărilor şi suferinţei. persoane dializate etc. Deşi graniţele competenţelor celor doi specialişti sunt fluide. la nivelul relaţiilor şi suferinţei emoţionale. roluri şi percepţii . la care participă simultan sau succesiv mai mulţi specialişti. În funcţie de domeniul de aplicaţie) faciliteză şi sporeşte eficienţa acestor profesii interconectate. colegi. asistent social şi alţi profesionişti.părinţi. • Lucrul terapeutic în echipă Lucrul terapeutic în echipă este cel mai productiv.

. ca alternative specializate de ajutor psihologic şi Oferta de ajutor psihologic. este un serviciu oferit de un consilier cu competenţă recunoscută. folosind tehnici şi abilităţi pe care le-a dobândit prin educaţie şi formare profesională (master. Dar mijloacele. Rezultatul final al consilierii constă în acţiunile întreprinse de client pentru schimbarea sa compOliamentală. Deşi pe ansamblu cele două profesiuni sunt surori.. După Wallace şi Lewis (1990. uneori natura problematicilor clienţilor. formare şi supervizare pe tennen lung. Deşi 31 . generează şi catalizează alternativele planurilor de viaţă. printr-o relaţie de natură profesională . p. consilierea poate fi înţeleasă drept "un proces de învăţare-predare" prin care clienţii sunt ajutaţi să identifice compOliamentul care trebuie schimbat şi etapele adecvate acestei schimbări.. consilierea psihologică presupune. are responsabilitatea de a-l ajuta pe client. •. financiar. 2003 . fonnează sau dezvoltă abilitatea de a lua decizii şi de a facilita rezolvarea problemelor clientului. cum ar fi cel juridic. administrativ. pe care ne-am permis să le nuanţăm după cum Uffi1ează: 1.Munca în echipă este cheia succesului şi a satisfacţii lor deloc neglijabile ~ domeniul foalie larg al asistării complexe a persoanelor în dificultate.consilierea şi psihoterapia. Să le abordăm pe rând . după majoritatea autorilor. respectiv a pacienţilor vizaţi. 2. 3. 6 caracteristici (apud. ca :i suport optimizator sau chiar terapeutic pentru profesioniştii domeniului. ca şi intenţiile şi durata asistării pot să difere parţial sau în totalitate. 4). care. precum şi descoperirea soluţiilor viabile pentru acesta. supervizare). Maria-Liana Stănescu. • Diferenţe şi interferenţe Între consiliere psihologică psihoterapie. ele nu sunt gemene şi cu atât mai puţin "lmiviteline" . 90). ajutând clientul în modificarea stilului de viaţă. p..1r unele dintre domeniile aplicati ve ale acestor competenţe profesionale -ecesită analiză personală didacti că. stimulează învăţarea de noi compoliamente şi atitudini. Consilierea teffi1enul de consiliere este uzitat şi în alte domenii ale vieţii sociale. politic. Rezultă din cele de mai sus că activităţile de consiliere şi terapie sunt :regătite cu minuţiozitate de însăşi "consilierea" consilierilor şi terapeuţilor. educaţional şi social este comună celor două domenii aplicative . Catalizează procesul de luare a deciziilor de către client sau aparţinători. d esfăşurarea. cursuri postuniversitare.

empatiza şi intui. p. Deducem de aici importanţa factorului personal În exercitarea acestei profesii care se face nu doar cu cunoştinţe profesionale. tulburălilor de instinct sexual şi alimentar. 5. Aceasta presupune abilităţi speciale de comunicare empatică. precum şi al unui volum de cunoştinţe diagnostice şi terapeutice mult mai larg şi adânc în sfera sănătăţii şi a maladii lor mentale şi psihosociale. dar neuitând nicio clipă cine sunteţi cu adevărat şi ce scopuri aveţi!).stmctura personalităţii sale facilitează sau blochează scopurile şi efectele procesului de consiliere. de remediere.4. maturitate şi echil1bm emoţional. este o activitate comună a consilierului şi clientului. dând curs copilului liber din voi. 2005. participati ve. este un mod de viaţă pentm consilier. psihosomatice şi somatice. principala competenţă a consiliemlui este capacitatea de a facilita relaţiile umane. de deschidere. tulburărilor de identitate etc. adaptate vârstei şi puterii de înţelegere a copilului sunt obligatorii (aşa că pregătiţi -vă să vă şi jucaţi. 14-15): 1. de dezvoltare şi de educaţie. de a fi deschis . În cazul asistării copiilor raporturile egalitare. tulburăJilor adictive (toxicodependenţe. psihoterapia se adresează cel mai adesea unor probleme senmificative din sfera sănătăţii psihice. în care respechll mutual este fundamental. cu capacitatea de a simţi. indiferent de locul unde se desIaşoară consilierea şi de nahll'a problemei cu care se confruntă clientul.. O relaţie de consiliere eficientă este aceea în care cei doi sunt egali şi stabilesc împreună scopurile.ţi şi tehnici specifice unei metode sau şcoli teoretico-metodologice în care este format psihoterapeutul. cât şi extraclinic. Nuţă. comportamentelor suicidare. 32 . având Însă obiective relativ diferenţiate. Psihoterapia rămâne Însă în mai mare măsură apanajul specialiştilor de pe terenul clinicii (spitale. ambele se pot desfăşura atât în cadrul clinic. În opinia noastră (Iolanda Mitrofan. reactivitatea nevrotică sau consecinţele disociale ale psihozelor. alcoolism). durerea şi blocajul în dezvoltare. 2. ci şi cu "sufletul". 6. Psihoterapia Iată acum şi câteva caracteristici diferenţiatoare ale psihoterapiei comparativ cu consilierea psihologică şi socială. A. psihoterapia este predominant o activitate curativă. având în centm trauma. pierderea. cu un accent mai mare pe abilită. în vreme ce consilierea este mai curând preventivă. Acest lucru este perfect valabil şi în cazul practicării psihoterapiei. deoarece el acţionează ca un moderator al dezvoltării altor persoane prin intermediul prezenţei sale psihologice .

situându-se astfel. in mediul organizaţional. compOliamental-cognitivă. a Eului. asimetrice .de ex. gradul de auto dezvăluire al psihoterapeutului in relaţia cu clientul este mai restrâns. limitativ. prin diversitatea lor. Se practică. terapii compOliamentale. în vreme ce consiherea practică mai ales relaţia terapeutică de la egal la egal (de la adult la adult). 6.3. 4. centre de reabilitare). în mediul educaţional . psihoterapia antrenează un demers explorator şi de conştientizare (bazat pe insight). în funcţie de responsivitatea clientului. în vreme ce consilierea se practică mai mult in cabinete private. identificările cu clienţii ş i abţinerea de la interpretări speculative. mai frecvent. cu durată mai lungă (vezi terapiile psihanalitice. stabilit Împreună cu clientul. de asemenea. in servicii de resocializare şi reabilitare extraclinice. cu terapia socială sau cu training-urile de comunicare. morale şi autentice cu pacienţii şi persoanele asistate. servicii de sănătate mintală. centrat şi mai precis. mai deschis şi mai puţin expertal în intervenţie şi atitudine. maturizare şi asanare psihoemoţională şi spirituală. permiţând o remodelare creatoare a personalităţii . Consilierea. spre deosebire de cel al consilierului. psihoterapiile. dar rară a se angaja în acţiuni de analiză. raţional-emotive). psihodinamice şi experienţiale) sau mai sCU1iă (terapii sCU1ie focalizate pe problemă. pe tennen lung. corecţie. reprogramare şi restructurare mentală de profunzime. raportat la un scop bine definit. conştientizare . a rolurilor manifestate şi a relaţiilor cu alţii şi cu lumea. policlinici. psihoterapeutul este obligat la o perpetuă autoanaliză şi conştientizare pentru a-şi controla posibilele fluctuaţii ale disponibilităţii emoţionale şi de contact profesional. deblocând drumul spre viitor. cât şi a viitorului. cognitive. Conştientizarea proiecţiilor. ca ecran de transfer terapeutic. practică şi alte tipuri de relaţii terapeutice. cele de tip lemn building. relaţia transferenţială de 33 . care să-i pennită stabilirea unor raporturi constant echidistante. U1nanist-existenţială) . deşi păstreză orientarea generală a unei şcoli de fonnare.) . în diverse tipuri de organizaţii profesionale (în acest caz fiind asociată cu dezvoltarea personală în grup. În centre comunitare şi organizaţii de ajutor psihologic şi social. psihoterapia are obiective de profunzime şi un plan terapeutic bine structurat. se centrează mai curând pe dimensiunea prezent. T-group Iraining etc. Ele au în vedere atât dimensiunea trecutului şi a prezentului. în paradigma umanistă. cu accente şi modalităţi de intervenţie specifice în funcţie de metodă şi de orientare teoretică (psihanalitică. În mediul penitenciar. tendinţele la manipulare şi control trebuie să facă obiectul unei aprofundări a analizei didactice şi a unei supervizări de igienizare. în special potenţialul contratransferenţial. în vreme ce consilierea acţionează. 5.

optimizator. 34 . În etapele de vârstă timpurie. 7. flexibile. atât în consiliere. de ajutorare limitată . ca şi în dezvoltarea personală. cât şi în psihoterapie. reţinem că: • C. abordările psihodinamice) sau relaţia expertală de tip profesor-elev (terapiile comportamental-cognitive). nu neapărat vindecător. care îmbină elemente tehnice şi atitudinale din mai multe şcoli. dimpotrivă. practicându-se astăzi tot mai mult modelele interferente. acţionând oarecum la "suprafaţa iceberg-ului" şi ţinând prea puţin cont de procesele inconştiente. există tendinţa ca în psihoterapie să se utilizeze mai curând termenul de pacient. existenţiale şi experienţiale şi mai puţin de cele psihodinamice şi analitice. inconştient şi uneori transconştient. situaţie evidentă în cazul serviciului psihoterapeutic). pliate pe realitatea. parţial "hrănitoare emoţional". axat pe dinamica restructurativă a personalităţii . consilierea adulţilor se apropie mult prin natura relaţiei terapeutice "de la persoană la persoană" de psihoterapiile umaniste. este preferat sau utilizat în exclusivitate cel de client (adică cel ce beneficiază de un serviciu ameliorativ. IÎn concluzi~. bizuindu-se pe o relaţie terapeutică asimetrică parţial tip educaţională. de tip adlerian de pildă sau o consiliere analitică de grup. stimulativă şi părinte-copil optimizatoare (experienţiaIă). ca pe o "lecţie existenţială" sau o încercare plină de sens. Nu se exclud însă modelele integrative. Astfel. chiar dacă disputele tem1inologice par fără de sfârşit. în anumite cadre şi e jalonată de scopuri imediate. în vreme ce în consiliere. Aceasta nu înseamnă că nu se practică şi o consiliere analitică.(psihanaliza. la nivel conştient.. Ea utilizează impasul maladiv ca o posibilitate de autodeblocare şi de relansare în lupta pentru viaţă şi bunăstare psihosocială. consilierea este cel mai adesea infuzată de metodele comportamentale asociate cu cele expresiv-creative. tinde să devină un proces de profunzime. • P. precisă. la copii şi adolescenţi. se desfăşoară mai curând ca o activitate suportivă . restructurativ sau transfonnator. nevoile şi posibilităţile de răspuns imediat ale clienţilor. eclectice sau integrative. din care derivă noi scenarii de viaţă şi un nou lI10dus vivendi. clarificatoare.

ambele se finalizează cu o reevaluare a stălii şi modificărilor survenite în relaţia clientului cu sine şi cu alţii.Interferenţe şi suprapuneri Între C. Mai simplu spus. clarificarea şi pozitivarea imaginii de sine. ambele dezvoltă capacitatea clienţilor de a lua decizii şi de a-şi remodela traiectoria de viaţă. contactul terapeutic la momentul potrivit. 4. ambele domenii de asistare umană sunt următoarele elemente: 1. De unul singur. cu o mai bună acceptare şi revalorizare de sine din perspectiva propriilor calităţi şi defecte.citatea beneficiarilor de a-şi configura noi obiective şi de a dezvolta noi strategii de adaptare. comunicarea mediată de "prezenţa" personală şi adesea de carisma profesională a terapeutului sau consiliemlui. IConchiden~ că efectele estimate în ambele tipuri de intervenţie constau în capr. Iar zâmbetul final de despăl1ire şi respiraţia profund eliberatoare a celui care consimte să întrerupă. tendinţele la repetarea compOltamentelor de eşec. al riturilor n1agice şi şamanice şi chiar în aşa-numitul "sfat al bătrâni lor" din 35 . în mod spontan şi întotdeauna în favoarea clienhllui. Reshll rezolvă nahlra. chiar şi atunci când viaţa îl confruntă cu o nouă încercare sau ameninţare. un efect real este câştigarea "pariului" cu viaţa. deblocarea resurselor personale de coping şi de dezvoltare pe cont propriu. a modurilor stereotipe. 2. rigide de a gândi şi acţiona. De data asta el o să ştie cum să facă faţă. 5. valorează mai mult decât orice cuvânt de mulţumire sau promisiune de viitor. a potenţialului de care dispune şi pe care învaţă să şi-l reactualizeze şi dezvolte pennanent. . ambele utilizează autenticitatea şi calitatea relaţiei terapeutice sau de consiliere. unele dintre metode stimulând în special soluţiile alternative de viaţă şi adaptarea creativă (vezi orientarea experienţială în consiliere şi psihoterapie). şi P. ambele urmăresc şi scopuri identice: explorarea propriei persoane şi înţelegerea de sine. creşterea autoîncrederii şi a capacităţii de face cele mai bune alegeri pentm sine. în comun. 3. ambele caută să reducă şi să transfonne comportamentele de autoapărare nevrotică.. Adică Plin propliile-i "puteri". în mod firesc. Ceea ce au însă. • Scurt istoric psihoterapiei şi câteva domenii de aplicaţie ale consilierii şi IRădăcinile istoric~ ale celor două forn1e de asistare psihologică îşi trag seva din trecuhIl imemorial al practicilor colective şi individuale vindecătoare.

După al doilea război mondial. prin infol1naţii şi repere metodologice specifice. Sfatul duhovnicesc practicat în matricea spitituală creştină. 36 . Apare astfel necesitatea rezolvării numeroaselor probleme individuale independent de cele comunitare. care aveau să fertilizeze ulterior consilierea psihologică nu doar pe terenul şcolii.primitive tribale. precum şi exacerbarea frecvenţei tulburărilor emoţionale. comportamentalismul şi noua paradigmă umanistă-experienţiaIă). în acest context. evoluând polar şi oarecum în contradicţie. P . extinzându-se în epoca modernă în domeniul educaţiei şi al reprezentărilor sociale despre cum poţi trăi mai în acord cu tine însuţi şi mai sănătos. Bernheim consacră sintagma în lucrarea sa "Hipnotism. Janet. Psihanaliza şi replica ei. marginalizare şi suferinţă. agresivitate socială. prefigurând probabil primele fomle de consiliere educaţională. A. termenul de consiliere ca înlocuitor al celui de orientare vocaţiona/ă. Freud.H. au tra11sfol111at consilierea psihosocială şi psihoterapia într-o dimensiune a lumii civilizate aspirând la securitate şi bunăstare.M. Binet a Încercat să extindă principiile psihoterapiei la educaţie. aptitudinilor şi personalităţii. Charcot. Fenomenele sociale şi economice de după anii '40-50 au extins consilierea din sfera educaţională şi a formării profesionale în cea a metodelor de ajutor profesionist în noul context social creat. al grupurilor de suport CCR. în întreaga societate vestică. psihice şi de adaptare în comunitate. societăţile În prima jumătate a secolului XX. Duke în 1872. psihodiagnoza inteligenţei. orientarea vocaţională (pentru carieră). psihoterapie". abandon şi violenţă familială. Au unnat alţi celebri autori care au creat istorie în psihoterapie: J. psihologică şi medicală. în lucrarea intitulată "Ilustrări ale influenţei minţii asupra corpului În stare de sănătate şi de boală". dependenţă. deţin ponderea în spaţiul clinic şi extraclinic. Cari Rogers propune iniţial. al familiei. Terapia CompOliamentală. La aceasta contribuie. Rogers). Toate acestea. prea restrictiv. corelate cu o multitudine de problematici sociale de inadaptare. S. În 1891. dr. H. practicile de exorcizare şi vindecare spirituală au contribuit şi ele pe deplin la treptata laicizare a asistării bolilor şi necazurilor sufleteşti sau sociale. sugestie. iar anii ce vor urma leagă strâns practica de consiliere de cea de psihoterapie. vis a vis de abordarea clienţilor. ci şi al educaţiei permannte. consilierea se impune ca o practică uzuală a activităţilor de asistenţă socială. precum şi relativa structurare a celor trei mari direcţii În psihoterapie (psihanaliza. a cărei tradiţie era incontestabilă. Tennenul de "psihoterapie" este introdus de psihiatrul englez D.

Riemann sunt câteva nume de referinţă. Reich). impune o orientare crentrată în prezent. cealaltă se centrează exclusiv pe simptom. asistarea bătrânilor cu probleme de depresie. Căutarea sensului existenţial şi autoîmplinirea polarizează multitudinea de metode umanist-experienţiale care se dezvoltă şi se continuă prin anii '70-80 cu metode transpersonale. Jung). Ellis. În aceeaşi linie pragmatică a intervenţiei.G. creativitatea şi autenticitatea. Beck) şi prin terapia raţional­ emotivă a lui A. optimizare şi transformare umană. analiza reichiană (W. în asistenţa socială şi în educaţia pentru sănătate. al abuzului fizic şi sexual. predispunând la fenomene de hospitalism. de la un deceniu la alrul. existenţiale şi experienţiale în psihoterapie şi dezvoltare personală. până la neopsihanaliza actuală: terapiile psihodinamice. al toxicodependenţelor a căror fi'ecvenţă creşte fără precedent. excepţională Noua psihoterapie umanistă. copiii cu handicap şi bolile ce necesită spitalizare prelungită. Persoanele cu nevoi speciale. Ea îşi regăseşte vocaţia mai întâi pe terenul şcolii. terapeuţii comportamentalişti sunt continuaţi astăzi prin metoda cognitivă (A. Anii '50-60 marchează înfiinţarea "Organizaţiilor profesionale de consilieri". spontaneitatea. bazată pe mişcarea "potenţialului uman". continuatori şi tranformatori. terapia analitică (C. dar şi dezvoltarea fără precedent a noii orientări umaniste. Dimpotrivă. dar se extinde rapid în organizaţiile neguvernamentale. promovează conştientizarea "acum şi aici". Lacan. Nici psihanaliza clasică freudiană nu rămâne fără urnlaşi. Melanie Klein şi. ca resurse autovindecătoare şi autotransformatoare. Winnicott. mobilizarea rapidă ŞI în splijinul persoanei sunt Însă conotaţiile de bază ale noului subdomeniu profesional . mai recent. ce aprofundează şi includ dimensiunea spirituală şi autotransfoffilatoare în demersul psihoterapeutic. ea se bucură în dezvoltarea ei de disidenţi şi reformişti .consilierea. Unnează pătrunderea pe terenul managemenhllui organizaţional şi mai ales pe terenul greu de asistat al familiei. cazurile de abandon al copilului tot mai numeroase. Pragmatismul şi simplificarea demersului. abandon şi izolare (odată cu prelungirea duratei medii de viaţă) creează noi provocări consilierii psihologice şi sociale. tot mai frecvent absorbit. asimilat în procese complexe de dezvoltare. F. Karen Homey. 37 . revigorând o filozofie mai completă şi mai deschisă despre om. eludând etiologia şi sperând optimist în miraculoase vindecări bazate pe învăţare. cât şi al muncii. terapia lui Alfred AdIel'. existenţială şi experienţială. condiţionare şi decondiţionare compOliamentală. care activează atât pe terenul şcolii.Dacă prima direcţie se centrează eminamente pe cauzele tulburărilor şi dinmicilor personale peliurbate. sărăcie.

Maslow. consilierea vocaţională sau educaţională. . psihoterapia în grup de cupluri sau de familii.A. reunificând viziunea despre om ca fiinţă compl exă multidimens ională (corp-minte-spirit) şi autocreatoare. Lilly etc. consilierea organizaţională şi de grup.: za l . Glasser. În 1954 se consemnează apariţia primei reviste de specialitate în S. adulţi).g2rup e. Biswanger.: psihoterapia individuală."Joumal of Counseling Psychology".:..:. Rollo May. p.J:~ a. V.. menţiune specială: în cazul IcopiilOll. biblioterapeutic sau ergoterapeutic).. L. psihoterapia de grup (suportivă. în grup de cupluri sau de familii.în psihoterapie este holistică.:::. experienţială şi resocializatoare .. :-. Lowen.. K. adolescenţi.. în contextul Isistemului familia~.R. C. F. ~--~~--------------------------~ Tipurile de psihotera ie se ::.::. psihodinamică.: :. o Dezvoltarea personală poate fi practicată: individual (copii.u. analitică. :. S.. artterapeutic. Perls. fiind în realitate o psihoterapie a sistemului familial pelturbat şi nu doar o terapie individuală a copilului. tinzând la integrativitate teoretică şi metodologică. J. Assagiolli. E. editată de Gilbelt Wrenn şi Frank M.. Boss. de cuplu şi de familie. se conturează sunt: consilierea personală.cu sau fără SUPOlt ocupaţional. adulţi). W . adolescenţi. Rogers. Beme. R. Moreno. Noua În cadrul acestei orientări umaniste şi transpersonale menţionăm lui A. 8).. :îl. în grupuri organizaţionale 38 . iar în 1959 Alme Roe argumentează publicistic necesitatea educaţiei universitare a consilierilor ca specialişti (2003.:________________________-. M. Fletcher. Frankl. Wilber. Tipurile de cOllsiliere care~~~~~~~--------------------. Grof. A. în grup (copii.:. contribuţiile paradigmă ~~------------------------------~ Principalele tipuri şi forme de psihoterapiei şi dezvoltării personale practică a consilierii. psihoterapia ambientală şi de mediu. psihoterapia cuplului (maritală) şi a familiei. J. psihoterapia este centrată pe copil.

2003. grup de meditaţie. discriminate sau abuzate (fizic. Ed. Ruxandra Răşcanu. .natura obiectivelor şi tipul de participanţi. Iolanda Mitrofan şi colab. . grup de cupluri centrat pe comunicare. 39 După . emoţional şi moral). gmp de training organizaţional. thanatoterapeuţi şi consilieri spirituali (gradul de suprasolicitare al cadrelor medicale şi sociale care lucrează cu bolnavi neoplazici. Psihologie şi psihopatologie În dependenţa de drog. SPER. infectaţi cu HIV este recunoscut ca psihopatogen şi depresor şi.consilierea şi psihoterapia persoanelor afectate de SIDA şi a familiilor lor (vezi şi Iolanda Mitrofan. semnate Victor Badea.posibilităţi şi limite.. .consilierea şi terapia resocializatoare a marginalilor. grup de dezvoltare transpersonală. se diferenţiază: gmp de dezvoltare personală centrat pe carieră (comportament profesional). 2002). SPER. .consilierea şi terapia toxicodependenţilor şi a familiilor lor (vezi şi lucrarea sub coord.consilierea şi psihoterapia integrativă a familiilor şi copiilor adoptaţi şi în plasament.. asistenţi sociali etc.consilierea şi terapia integratoare şi de suport a copiilor străzii şi persoanelor adulte fără adăpost (vezi în acest sens şi contribuţiile ro11'iâl1eşti recente. psihoterapeuţi. 2002. grup pentru părinţi (centrat pe relaţia parental-filiaIă. Victor Badea. gmp de cunoaştere şi auto cunoaştere în situaţii-limită etc. Ed. Apar astfel: . persoanelor excluse social. în consecinţă. Ed. leucemici. Mihaela Zivari.consilierea şi terapia persoanelor abuzate/abuzive fizic şi sexual (copii şi adulţi). Terapia toxicodependenţei . SPER. din ce în ce mai specializate şi cu formări din ce în ce mai complexe.. Ed. Ars Docendi. . SPER şi "Salvaţi Copiii". psihologi. Victor Badea şi colab.medici. Laurenţiu Mitrofan. 1999 şi 2001.. grup pentru optimizarea relaţiei profesor-elev etc. asistenţi sociali. Ed. tehnici de relaxare şi sacroterapie.consilierea şi terapia de suport a personalului care asistă persoanele aflate în iminenţa morţii . sexual. aceşti profesionişti necesită ei înşişi asistenţă de suport psihologic). Doru Buzducea. maltratare şi practici sexuale aberante (parafilii). Marian Enache. 2003. cu referire directă la viol. 2003). gmp de dezvoltare şi analiză didactică pentm profesioniştii în ştiinţe socio-umane . 2004). . pe problemele matemităţii şi puerperale).medici. Iolandei Mitrofan. Domenii aplicative: Cu timpul diversificarea problematicii psihosociale generează noi aplicaţii.

consilierea şi dezvoltarea personală a copiilor instituţionalizaţi. psihosomatici.consilierea pastorală şi spirituală. somatici. . precum cea în care trăim . Tomşa . . dezrădăcinare. . . lucru firesc. .consilierea şi psihoterapia cuplului şi familiei cu disfuncţii de relaţie şi comunicare. profesională şi socială incapacitate de muncă.consilierea victimelor violenţei domestice şi a familiei dezorganizate. rezultă că sfera de acoperire a consilierii şi intervenţiilor specializate de acest tip este mult mai extinsă decât cea a psihoterapiilor propriu-zise.."Şcoala părinţilor".consilierea de prevenire a abandonului copilului şi psihoterapia tulburărilor de maternitate.psi~oterapiile de resocializare a bolnavilor psihotici şi a persoanelor cu handicap. 40 .consilierea managerială şi terapia organizaţională.consilierea parental-filială . . . complex şi recuperator al bolnavilor psihici. .consilierea pre şi postnatală (puerperală). război.psihoterapia şi dezvoltarea personală a copiilor abandonaţi sau separaţi temporar de părinţi. şomaj prelungit. 1999 şi Ioana Stancu. educaţionale şi spirituale. .consilierea premaritală. 1996. . Menţionăm ca în ultimii ani s-au făcut în România eforturi de revigorare şi dezvoltare a consilierii în domeniul şcolar şi al orientării profesionale şi cel puţin câteva cărţi sunt de referinţă în acest sens (Gh. într-o lume cu multiple perturbări psihosociale.consilierea minoritarilor cu dificultăţi de integrare.consilierea şi psihoterapia victimelor traficului de carne vie. . 2005).consilierea şi psihoterapia de suport a vârstnicilor instituţionalizaţi şi neinstituţionalizaţi (gerontoconsilierea). .consilier ea şi psihoterapia integratoare a imigranţilor cu dificultăţi de adaptare.sacroterapia şi thanatoterapia (terapia persoanelor în iminenţa morţii).consilierea psihosexuală şi contraceptivă. relaţională. .consilierea părinţilor adolescenţi. . catastrofe naturale etc. . . precum şi a celor cu nevoi speciale.psihoterapiile stresului posttraumatic şi consilierea în situaţii de pierdere traumatogenă (corporală. precum şi a mediului de substituţie familială. . . După cum se poate constata din desfăşurarea domeniilor aplicative de mai sus. a mamelor sociale şi a personalului din instituţiile de ocrotire. .psihoterapiile asociate în tratamentul medical.).consilierea persoanelor cu nevoi speciale şi a familiilor lor. .

adaptarea la mediul şcolar sau profesional. a intereselor. delicvenţiale şi toxicodependente. oamenii se confruntă cu alte tipuri de probleme psihologice şi sociale ce necesită ajutor şi asistenţă specializată .Pe măsură ce transfoID1ăriie economice. modificarea stilului de viaţă pentru creşterea bunăstării şi acceptarea modificărilor fireşti care ţin de vârstă. integrarea într-un nou mediu socio-cultural pot fi obiectivele unor demersuri de consiliere psihologică concertate şi clar diferenţiate de consilierea psihopedagogică sau educaţională.ex. reacţii şi atitudini constituie obiectivul unei consilieri de remediere sau de adaptare. disponibilităţi lor. ca şi acceptarea m011ii ca pe un eveniment firesc.). individuală sau în grup. Ea urmăreşte realizarea procesului de autoactualizare (concept introdus de C. programe de educaţie sanitară şi sexuală. de tranziţie în ordinea naturală şi spirituală. suport şi dezvoltare personală să crească. în special a comportamentelor dezadaptative. Din punct de vedere al obiectivelor şi situaţiilor care necesită acest tip de intervenţie se pot distinge alte câteva tipuri : consilierea preventivă (ex. comportamentele parentale. consilierea de facilitare şi mediere . îşi propune stimularea expresiei personale. a maturizării afective. talentelor şi aptitudinilor. de integrare a copiilor cu nevoi speciale. de facilitare. politice. de grup sau familial. Aşa încât ne aşteptăm ca în următorii ani. Consilierea stimulează conceptul de sine. consilierea preventivă. a creativităţii şi atitudinilor integratoare sau tolerante. a putelii de manifestare şi afm11are a Eului. cognitive şi spirituale. Rogers) şi conştientizarea stadiului de dezvoltare în care se află fiecare client. de prevenire a riscului pentru consumul de droguri etc. de alegere a carierei. conştientizarea propriilor ca lităţi şi defecte. acomodarea Între membrii unei familii disfuncţionale. nevoia de consiliere integratoare. cu care de altfel con lucrează strîns: consilierea asociată cu dezvoltare personală. urmăreşte optimizarea comportamentului relaţional individual. consilierea centrată pe situaţiile de criză aduce sub focusul intervenţiei resemnificarea şi acceptarea momentelor de criză ca momente de 41 . asumarea responsabilităţii propriilor acţiuni şi dobândirea unui comportament mai asertiv şi prosocial. Corecţi a unor comportamente care predispun la eşec relaţional sau la erori de înţelegere a anumitor situaţii. dar şi ca urmare a impactului globalizării economice şi culturale. Un loc special printre beneficiarii acestor servicii îl ocupă tinerii şi copiii. ideologice antrenează noi crize şi provocări sociale. odată cu integrarea ţării noastre În comunitatea europeană. fiind actualmente o prioritate. Opţiunile educaţionale. a competenţelor profesionale şi creatoare într-un domeniu.

crizelor sau provocări lor existenţiale ulterioare. ca urmare a deblocării capacităţii sale de a. să. dezechilibru financiar şi emoţional. ptilej de schimbare a strategiilor nepottivite sau eronate care s-au dovedit inadecvate în raport cu ciclul de viaţă şi cu contextul actual. pierderea locului de muncă.ş. pierdere în statut şi prestigiu. Acceptarea unei situaţii ireversibile. pierdeti de sarcină şi reacţii postavOlt. apmiţia unui copil cu hmldicap sever sau impasul educaţional al acestuia . Este un bun prilej de învă. Consilierea ajută clientul aflat în situaţie de criză să se confrunte cu frustrălile şi să.şi asume consecinţele. anxÎetate de separare.. de droguri etc. Îl învaţă să facă faţă traumei. cu adevărat. Ce tipuri de crize pot .fi asistate? Toate tipurile de pierdeti şi abuzuti. decesul unei persoane dragi.ex. sarcini nedorite sau rezultate în ui1na unui viol. să ierte şi să accepte pe alţii.un w' co . • Evaluarea muncii de con sili ere/ psihoterapie ISuccesul unei consilieri. maladia gravă a unuia dintre memblii familiei. dezamăgirii sau imprevizibilului năucitor al unor situaţii .e. Aceasta presupune că persoana( ele) asistată( e) învaţă să emită soluţii discriminative.şi gestiona şi rezolva problema într-un mod responsabil.ţare a unor răspunsuri alternative la probleme vechi care se repetă şi de reprocesare a senmificaţiilor evenimentelor dintr-o perspectivă schimbată sau mai matură .. Adică.e..a un u-i-te-r-a-p-eu-'~ este lesne de observat atunci când persoana asistată stagnează în reacţii de negativism.)."creştere" personală şi interpersonală. tentative suicidare.a-.c---m un. utilizându-şi toate disponibilităţile şi neaşteptând permanent o nouă formă de ajutor. Un nivel crescut de autoîncredere şi de clarificare asigură autonomia clientului şi aşterne calea unor compOltamente responsabile şi a unei bune capacităţi de a face faţă stresurilor. divorţ.u I -.c.ii-----n-s i. copilul autist etc. detenţie.şi refol1nuleze noi obiective. acceptându -şi în acelaşi timp limitele şi solicitând sprijin numai atunci când nu şi-l poate ofeti singură. ~r. iertându-se şi acceptându-se pe sine. 42 . învaţă să se auto-ajute .li. investindu-le cu sens. ca şi al unei psihoterapiil. şomaj prelungit. constă în posibilitatea clientului de a nu rămâne ancorat sau dependent de terapeut.şI' --. decepţiei.c. altfel spus. dependenţe diverse (alimentare. optimism şi menţinere a contactelor sociale integratoare poate fi de asemenea un succes al unei consilieri.r. în caz de eşec. să aibe capacitatea de a se remotiva pentru o nouă încercare de soluţionare a problemelor. să evite repetarea erorilor şi. de genul unui handicap şi învăţarea convieţuirii cu el în condiţii de linişte.

Aşa de . într-o manieră.lamentativitate.it cu consilierea cross-culturaIă. ca şi în cea de dezvoltare personală. erţie. În consecinţă. :. care :ernnalează senmificaţia luării în atenţie a diferenţelor între consilier (terapeut) şi :uent privind mediul cultural. Intervenţiile pe grupmi n1Înoritare sau asistarea persoanelor care fac parte din această categorie pot fi făcute corect nun1ai în baza cunoaşterii etapelor psihologice prin care trec oamenii cu sentimente de opresiune. • Condiţii facilitatoare ale consilierii şi psihoterapiei Un rol important în profesarea activităţii de consilieri psihoterapeut îl respectarea nevoilor şi valorilor clientului. morale şi spilitual-religioase specifice. lărgeşte şansele unei intervenţii corecte. alcoolism şi tendinţe suicidare. de aceea este --:-cesar ca intervenţia să fie pe cât posibil multidisciplinară şi să nu ignore -ciunul dintre factorii care pot contribui la o situaţie de criză. contextul socio-familial sau socio-cultural : 't frâna sau defavoriza demersul unei consilieri individuale. toxicodependenţi etc. fie ele mascate sau exprimate. dificultăţi financiare şi de sănătate ireversibile. fie ::e _:-e indicatorul necesităţii unui proces terapeutic mai adânc şi mai bine _ llcturat. o altă problemă care . În special consilierii şi .? sihoterapeuţii care asistă persoane ap311inând unor grupuri minoritare. 3T recent activitatea lor s-a îmbo găţ. vârstnici. Acesta _ fie senmul unei intervenţii neprofesioniste a consilierului (terapeutului). credinţele şi problemele fiecărui grup minoritar. :eţ ine 43 .>ildă. social. Dezvoltarea identităţii de sine şi autoacceptarea sunt obiective importante în munca de consiliere şi psihoterapie. este necesar să se aibe în vedere o constituie discrin1Înările. de pildă. homosexuali. cu norme. de succes. care reflectă o anun1Îtă cultură. condiţiile externe. consilierea şi terapia suportivă gerontologică poate ajuta vârstnicii să se :eintegreze în viaţă. precum şi a caracteristicilor _-OIle diferenţiale. Consilierii au avut întotdeauna :::::l vedere reperele socio-culturale şi istorice ale evoluţiei persoanelor asistate. să accepte moaltea cu seninătate sau să se pregătească pentru :narea trecere. cazul poate fi orientat către un alt terapeut profesionist :~il către un alt consilier. cum ar fi Jligranţi. valorile. neajutorare şi dependenţă sau îşi agravează reacţiile ~zadaptative ori se ancorează în conduite de şantaj emoţional. tradiţii şi valori -?miliale. perseverând în eroare şi autosabotându-se.titudinile. care se confnmtă cu un risc :idicat pentru depresie. -temi că. Dar pentru aceasta este nevoie ca acel consilier sau terapeut să fie :amiliarizat cu realitatea existenţială a vârstnicilor. stereotipiile şi prejudecăţile cu care se confruntă grupurile de minoritari. au nevoie să Înţeleagă 3. Uneori. Lucrul cu ~lia extinsă. sau cu colectivitatea implicată. comportament :-0testatar sau revendicativ. etnic sau rasia1.

cum ar fi. o parte din mijloacele intervenţiilor clasice se pot dovedi inadecvate. cit. viaţă. a vorbi mai mult decât a acţiona etc.se referă la analiza propriului grup.introspecţia . ce înseanmă pentru acel grup a fi normal sau anonnal. Orice proces terapeutic sau de consiliere urmăreşte producerea de modificări în viaţa clienţilor. şi dezaprecierea grupului majoritar. " (op. 24). Coloratura manifestărilor psihopatologice şi cea a reacţiilor în contextul bolilor somatice poate să difere de la o cultură la alta.se caracterizează prin conflictul dintre empatia faţă de alte minorităţi şi etnocentrism. se dezaprobă propria cultură şi se manifestă atitudini discriminative faţă de alte culturi.conformarea . "Cunoaşterea fundamente lor culturale şi sociale ale profesiunii de consilier este utilă acestuia în tentativa de a-i ajuta pe clienţi să îşi identifice sau reconcilieze rolurile diferite pe care le joacă în viaţă. de pildă . Pentru a evalua corect un client care aparţine altor grupuri culturale. consilierul şi psihoterapeutul trebuie să cunoască istoria socială şi calităţile distinctive ale sub grupurilor etnice sau socio-economice. . . exteriorizarea sentimentelor. M. pe de altă parte. 44 .rezistenţa . L. pe de o parte. după cum urmează: . . de la un spaţiu geografic la altul. Stănescu. între aprecierea şi dezaprecierea propriului grup şi a grupului dominant. iar pe de altă parte. consilierii trebuie să cunoască multe altemative ale stilului de pentru a asista clienţii în rezolvarea problemelor de viaţă. op. p. cit..articularea sinergică sau conştientizarea: aprecierea propriului grup şi a altor minorităţi şi aprecierea selectivă a grupului dominant. . Se formează o receptivitate faţă de problemele etnice şi culturale ale unei societăţi multi culturale şi se obţine o familiarizare cu paleta atât de largă a problemelor din viaţa de zi cu zi. la evaluarea altora pe baza etnocentrismului. în consilierea grupurilor minoritare. Ori. p.Modelul teoretic elaborat de Atkinson (apud. Psihoterapeuţii nu fac nici ei excepţie de la respectarea acestor cerinţe.se apreciază cultura dominantă. pe de o parte.disonanţa .apare un conflict între aprecierea şi dezaprecierea propriului grup.. 23) precizează particularităţile acestor etape. &n fina~. ca de pildă contactul vizual.

respingerile sau reţinerile pe care le resimţiţi în eventualitatea că aţi fi în situaţia să asistaţi psihologic anumite categOlii de Cu ce categorie aţi voastră contactul şi relaţia cu astfel de categorii de persoane? 11. 3. Identificaţi punctele nodale în istOlia constituirii domeniului consilielii şi psihoterapiei. În ce fel vă simţiţi disponibili. Motivaţii atracţiile şi clienţi. 9. exercitaţi o astfel de activitate? 7. pacienţi. aspira să lucraţi? Motivaţi această aspiraţie. Care sunt principalele tipuri şi forme de psihoterapie? 5. interesaţi sau domici să. aţi opta pentru practicarea consilierii sau a psihoterapiei? 6.:-:REBĂRI ŞI EXERCIŢII 1. Care sunt elementele comune şi diferenţiale între consiliere Şl psihoterapie? 2.llm'e a :lcestei 111lU1Ci de asistare 10. Care sunt principalele tipuri şi forme de consiliere? 4. Ce domenii aplicative vă incită în mai mare măsură. 8. Cu ce categorie de clienţi aţi evita să lucraţi sau v-ar fi dificil? Motivaţi această opţiune. Ce aşteptaţi de la voi în calitate de psiholog? În ce măsură aşteptările voastre se întâlnesc cu obiectivele şi pmticulmităţile de derl. Ce impact are asupra psihologică? . dacă.

de integrare almonioasă psihocorporală. • consilierea pastorală. în special proiectivă . evident după un stagiu complet incluzând pregătirea academică teoretică. • psihanaliza. Cu cât persoanele motivate şi formate Înaintează în vârstă şi în capacitatea de autoechilibrare şi evoluţie creatoare. • teoriile învăţării şi dezvoltării. o personalitate disponibilă şi adesea carismatică.ut. Împărtăşire şi cataliză a proceselor vindecătoare sau armonizatoare la nivelul indivizilor şi relaţiilor interumane. nu asigură şi nu garantează însă obligatoriu posibilitatea şi disponibilitatea unei practici adecvate şi cu atât mai puţin de succes terapeutic. supervizarea şi intervizarea 46 . Lucrul cu sine. conectată la relaţia de sprijin. lucrul de integrare şi dezvoltare personală continuă . • psihologia socială şi a dezvoltării . competenţe • Precondiţii şi cunoştinţe teoretice în relaţia de ajutor terapeutic Ofelta de ajutor pe care o practică psihoterapeuţii şi consilierii diferă de alte tipuri de ajutor pe care le găsim în viaţa cotidiană. Identitatea profesională a acestor roluri profesionale s-a decantat treptat. o vivacitate şi sănătate mentală şi corporală. Vârsta prin ea însăşi . O precondiţie în practicarea psihoterapiei este nivelul de maturitate psihologică şi biologică. • psihodiagnoza cogniţiei. abilităţi. Intervine şi o altă variabilă care ţine de un anumit talent sau aptitudine pentru a fi terape. de echilibru şi sănătate mentală. asociată cu respectarea condiţiilor mai sus menţionate. emoţional şi spiritual. stadiilor dezvoltării şi a creativităţii . cu atât devin mai disponibile pentru o muncă de succes în aceste domenii. cunoştinţe teoretice. cu mai puţin efort şi cu efecte mai durabile. • psihologia cuplului şi a familiei.CAPITOLUL III Formarea terapeuţilor precondiţii. matură cognitiv. înglobând cunoştinţe teoretice variate: • psihiatria şi psihologia clinică. analiza şi/sau dezvoltarea personală didactică (individuală şi/sau în grup) şi abili tarea postuniversitară (masteraIă) pentru practicarea profesiei. Majoritatea şcolilor f0l111atoare în psihoterapie consideră că vârsta minimă de la care se poate practica psihoterapia şi consilierea este 25 de ani. • psihodiagnoza personalităţii.

sportului şi practicilor meditati ve. asocierea mişcării. 1 Sensul acestei fom1e de influenţă socială constă în stimularea unei dezvoltări al111011ioase a celui asistat. Pietrofesa. Puterea se referă la abilitatea consilierului şi terapeutului de a influenţa clientul fără a-l controla. dar sugerate sau relevate nonverbal. congmenţa între ideile. presupune o influenţă socială. Rogers (1951). După Kurplus. empatia bazală (în care răspunsurile consiliemlui sunt paralele cu enunţul lientului) şi aditivă (în care răspunsul consiliemlui invadează ideile şi sentimentele clientului). rapeutic sau de consiliere care necesită existenţa şi dezvoltarea anumitor -~-urse personale. ati emană şi se manifestă din ascultarea activă . Acest lucru nu se poate realiza decât dacă un consilier sau un terapeut îşi dezvoltă la rândullui o serie de calităţi. fără de care actul terapeutic nu poate avea loc: este o relaţie umană. de a se comporta pozitiv cu clienţii . Wespectu4 presupun~ menţinerea unei atitudini non-evaluative faţă de client. iar intimitatea vizează abilitatea lui de stabili o relaţie In 47 . autorii înţeleg abilitatea consilierului şi terapeutului de a-şi accepta propriile limite. Ivey (1988) distinge empatia substractivă (prin care consilieml/terapeutul se îndepăltează de lient). Prin competenţă. dar şi de capacitatea responsivă a clientului. ca o componentă de bază a personalităţii consilierului şi terapeutului poate fi măsurată şi exprimată sub mai multe forme. Sinceritatea şi deschiderea de sine sunt "paşaportul" către încrederea clientului. puterea şi intimitate~.:entimente exprimate sau neexprimate verbal de client. cum afirmă C. comportamentul şi orientarea sa teoretică.echipa de profesionişti ca modalitate de igienă mentală şi profesională a !'!'apeutului. ISinceritatea şi onestitate~ se referă la poziţia faţă de sine a terapeutului. acceptarea sa necondiţionată şi valorizarea lui ca o persoană denmă de stimă şi valoare. Relaţia de consiliere-terapie realizează şi un broces de influenţă socială. Empatia. de a emite aşteptări realiste faţă de clienţi. atenţie acordată clientului. dinamica ei depinde de abilităţile şi deprinderile profesioniste ale :onsiliemlui (skills). precum şi a -ui regim sănătos şi echilibrat de viaţă . sentimentele. se precizează patm caracteristici ale relaţiei de ajutor .sunt condiţii permanente în -:acticarea şi formarea continuă pentm profesia de terapeut. Hoffillan şi Splete (1984) consideră că cele mai senmificative kalităţi care definesc un consilieil sunt: ~ompetenţa. centrată pe . presupune o pregătire teoretică hotărâtoare .

consilierea. să posede cunoştinţe despre dezvoltarea umană (a vârstelor). acţionează asupra întregii persoane. scenariul lui de viaţă).o adaptare mai flexibilă. dar care luate în sine nu sunt suficiente pentru exercitarea profesiei de consilier şi de psihoterapeut.fOltificare în faţa schimbărilor. . Oricare ar fi orientarea teoretică pentru care optează un terapeut sau un consilier (psihodinamică. psihic şi fizic al acestuia. fără teama respingerii.rezolvare de probleme de viaţă.. neuro-vegetativ. ICunoştinţele teoretic~ îi ajută pe ambii specialişti să aibe acces la psihologia clienţilor. emoţional).--------. el trebuie să cunoască foarte bine teoriile personalităţii. atractÎvÎtatea (capacitatea de a fi plăcut şi de a induce gânduri pozitive despre sine). scopul este de a pregăti o corespondenţă dinamică între persoană şi mediu şi de a dezvolta procesele autocompensatorii şi strategiile de coping la evenimentele şi sihlaţiile achmle şi viitoare. Se poate vorbi de o I"filosofie" a consilierii şi psihoterapieil ~rofesional~ bazată pe trei principii: sarcina esenţială este depăşirea sau resemnificarea impasului existenţial şi maladiv prin facilitarea dezvoltării umane şi a resurselor creative şi rezolutive ale beneficiarului.mimicopantomimic.. contactul cu realitatea clientului sau pacienrului (consilierul şi terapeutul trebuie să ia în considerare mediul social. Rezultatul aplicării acestei intervenţii este dezvoltarea sinelui psihosocial matur. astfel încât să atingă un nivel de funcţionare superior. modelele şi tehnicile de bază ale psihoterapiei. . 48 . cum ar fi: abilitatea de a demonstra nivelul de expertiză (competenţă) . fiind înţeles în contextul realităţii în care trăieşte. . Se dezvoltă astfel o atitudine de mobilizare antiboală şi o stimulare a resurselor compensatorii prin care clienhll este eliberat de prejudecăţi şi anxietate de eşec. Ce presupune acesta: . despre conceptele de bază ale consilierii. . ca şi psihoterapia. la dinamica personalităţii lor în sihlaţii variate. La acestea se adaugă şi alte calităţi necesare. Complementar modelului medical. cognitivă sau umanist-expelienţiaIă) . credibilitatea (rezultată din nivelul său de congruenţă între comportamentul verbal şi cel non-verbal .un mai bun control al propriei vieţi .sinceră şi deschisă. inclusiv asupra relaţiei dintre componentele mediului şi cele intrapsihice. gestual.

a dinamicilor şi temelor disfuncţionale familiale şi transgeneraţionale . privită ca o relaţie de ajutor. comportament de c::: oping». _::Z\'oltării Pentru psihoterapeuţi . sunt. implementarea programului. Precizăm că etapele unui proces de consiliere. . -:-:-ugram de prevenire sau remediere. precum şi a valorii lor simbolice în confruntarea cu viaţa şi în relaţiile interpersonale.alianţa terapeutică. formularea scopului sau a ţintei.a psihopatologiei şi patologiilor sociale. . Stănescu. cit. în acord cu Gazda (1984). trainingul de abilitare u1111ăreşte dezvoltarea u rmătoarelor abilităti: stabilirea unei relaţii "lucrative" .Cunoştinţe specifice o Pentru consilieri "Vizând aspectele psiho-sociale mai mult decât cele intra-psihice ale şi creşterii.. compOliament social. comunicarea de bază şi avansată. După Egan (1988)." (L. . în mare măsură coincidente cu cele generale ale unui proces psihoterapeutic şi se bazează pe dobândirea următoarelor competenţe şi abilităţi: 49 . evaluarea rezultatelor finale.a mecanismelor intrapsihice perturbate şi compensatorii. op. clarificarea problemei (problemelor) . consilierii trebuie să cunoască semnificaţia unor . M. . capacitatea de o oferi sprijin clientului în a descoperi ajutorare şi auto-stimulare. _ cepte precum: rol social. căile de auto- Aceste deprinderi profesionale facilitează la asistat dezvoltarea unor deprinderi proprii de rezolvare a problemelor şi de auto-responsabilizare. o • Nivelul de competenţă (abilitare şi deprinderi) Se poate antrena şi optimiza prin programe speciale.a tipurilor de traume şi blocaje. raportul dintre comunitate şi grupul social. elaborarea unui program de dezvoltare.a dinamicilor inconştiente individuale. 27). sarcinile dezvoltării. p.suplimentar celor de mai sus ei trebuie să aibă o cunoaştere a rofundată: . .a structurilor de personalitate în evoluţia lor.

Cu alte cuvinte. 50 . consilierul şi psihoterapeutul. Aceasta necesită concreteţe. 2. pe baza a trei abilităţi ale consilierului: empatie. A.etapă axată pe înţelegere şi explorare de sine. • cunoaşterea sistemului de valori al adulţilor. • cunoaşterea şi respectarea codului etic şi deontologic al profesiei de psiholog şi psihoterapeut. • cunoaşterea problematicii familiei şi a riscului de a deveni înlocuitor al părinţilor. 2005. pedagogia). asistenţa socială. terapeut (consilier). prin ele însele. El poate învăţa să devină un operator expert în proiectul de reintegrare socială a adulţilor şi de prezervare a sănătăţii psihice şi psihosociale. intermediar între organizaţia din care face parte şi persoanele aflate în dificultate. acţiune . se află în situaţia de a explora. 57-67). următoarele competenţe şi cunoştinţe indispensabile: • cunoaşterea principalelor etape ale dezvoltării umane. • cunoaşterea principalelor reglementări privind protecţia copilului. PE SINE ÎNSUŞI (Iolanda Mitrofan. viitorul consilier poate asimila perfect aspectele metodologice ale diferitelor etape practice ale intervenţiei. în general. ca persoană. menţine şi dezvolta o relaţie profesionalizată. Nuţă. Pentru a stabili. Oricărui • Competenţa autocunoaşterii şi Asumpţia noastră personalitatea psihoterapeutului este că una dintre cele mai importante competenţe ale consilierului şi terapeutului. ca şi echivalentul său din alte domenii ce presupun eficienţa şi asistarea contactului uman (medicina.angajează alte două abilităţi ale consilierului: confruntarea şi urgenţa pentru a detennina clientul să se implice într-o direcţie corespunzătoare. de a înţelege şi de a optimiza şi celălalt pol al relaţiei în care s-a angajat. p.1.facilita rea propriei înţelegeri şi a angajării în schimbare. credem că. respect şi stil cald. facUitare . Deşi aceste cunoştinţe şi abilităţi sunt esenţiale. tranziţie . dacă nu cumva cea mai impOltantă. nu sunt suficiente. poate fi un excelent cunoscător al legislaţiei în vigoare privind protecţia copilului şi depozitarul avizat al tehnicilor de intervenţie. este aceea de a se cunoaşte pe sine însuşi. • cunoaşterea reţelei de instituţii de stat ŞI de organizaţii neguvernamentale. 3. îi sunt atribuite. copiilor şi adolescenţilor din comunitatea respectivă. În pregătirea pentru profesie. adevăr şi deschidere de sine din partea consilierului.

într-o manieră greu de cuantificat. 57). reclamă renunţarea atentă la rolurile stereotipe şi manifestarea ca o persoană reală . "Dacă nu ne cunoaştem natura reală. 57-67). Chiar dacă lucrează într-o echipă de specialişti (medic. inclusiv în zonele ei oarbe. cit. aflat temporar într-o situaţie dezavantajoasă. • Dimensiuni ale personalităţii consilierului. cu funcţii şi roluri bine definite. ci şi o persoană autentică (idem op. dacă nu suntem atenţi la nevoile şi resursele noastre. distorsionată sau. training-urile pentru consilieri şi psihoterapeuţi au nevoie. dacă nu ne experimentăm propria fiinţă. psihoterapeutul nu este în niciun fel scutit de contactul cu propriul univers interior. dar şi cu ceilalţi. este. Cât de autentic este? În cartea citată mai sus (op. înclinăm să considerăm cunoştinţele teoretice. mai întâi. şi mai grav. Sursa cea mai bună care ne poate susţine în eforturile de a-l asista pe celălalt. necunoscute sau ascunse." (op. şi care este o formă subtilă de învăţare. Dacă această relaţie dintre conştiinţa şi lumea sa Iăuntlică este neclară . pe lân gă componentele teoretice sau practice (lucrul didactic) şi de un set de demersuri experienţial-fom1ative cu scop de cunoaştere. A lucra cu tine însuţi. clienrului îi va fi imposibil să experimenteze creşterea şi să se raporteze la partenerul său de dialog nu ca la un reprezentant al lumii pe care o respinge sau din care se simte exclus. dezvoltare personală şi optimizare psihologică a viitorului profesionist. credem că psihoterapeutul poate iniţia. oricât de sofisticată. derula şi finaliza Olicât de multe proiecte de intervenţie individuală şi socială. oricât de ample. sociolog. Nu putem promova creşterea sau dezvoltarea în clienţii noştri dacă nu reuşim să facem asta. pentru a deveni nu doar profesionist. credem. Din aceste motive. complet neexplorată.) . ibidem.. Ele vor fi tot atâtea eşecuri . cit. duinţa de a ne trăi întregul potential. la fel de utile ca masajul conştiincios la piciorul de lemn al unui pacient. 2005 . pedagog). p. în noi înşine. asistent social. analiză. şi expertiza metodologică . ci ca la o persoană. În absenţa unei interacţiuni între persoane reale. într-un grup experienţial. contact ce precede şi condiţionează. este experienţa continuă a ceea ce suntem şi stră. argumentează 51 . cit. p. Adrian Nuţă asupra faptului că "relaţia pe care consilierul! terapeuuli o stabileşte cu clientul său. unul dintre cei mai puternici detenninanţi ai procesului de schimbare ne pare a fi dimensiunea umană. contactul cu universul celuilalt. modalitatea cea mai bogată în posibilităţi de clarificare şi unificare interioară.În orice interacţiune ce valorizează contactul uman. psiholog.

Alături de cunoştinţe. este o fiinţă umană autentică". iar cele două tipuri de insecuritate se alimentează reciproc în planul inconştient al fiecăruia dintre cei doi protagonişti. înainte de a fi profesionist. apt pentru a-şi revela propriul univers lăuntric. pe termen lung. fără niciun fel de consecinţe. clientul se ascunde în spatele rolului corespondent. nu va avea încredere şi se va angaja într-o relaţie lipsită de onestitate. Aceasta nu înseamnă că îşi va dezvălui brutal propriile vulnerabilităţi. fiind nesigur de ceea ce este el cu adevărat. Evenimentul este procesat. la nivel inconştient. cit. ci că se compOliă ca fiinţă umană. Nuţă (ibidem op. A. competenţa tehnică şi abilităţile de contact. Clientul este de asemenea nesigur. măşti profesionale şi activităţi cu risc scăzut. făcând relaţia tot mai in autentică. în numele unei "detaşări profesionale".Când terapeutul se ascunde în spatele rolului profesional. îl poate inspira şi ajuta pe client. venind mai aproape de ceea ce poate să fie sau. căruia îi poate spori. Real în relaţia pe care o stabileşte şi lăsându-se cunoscut. p. spaime sau dezamăgiri. Din perspectiva noastră. ele definesc un consilier care. Indiferent de ceea ce se întâmplă. clientul va imita acest model. În replică şi ca o completare la profilul şi indicatorii sistematizaţi de G. îndepărtându­ se de ceea ce poate să fie . contraproductivă şi. vitalitatea interioară şi sănătatea psihologică sunt variabile cruciale pentru succesul consilierului şi al tuturor persoanelor implicate în organizaţii cu vocaţie umanitară. 60-63) precizează că "trăsăturile sau însuşirile enumerate nu le considerăm obligatorii sau indispensabile tmei relaţii 52 . îl "atinge" emoţional pe clientul său. Dacă oferta sa relaţională este caracterizată de comportamente incongruente. epuizantă. de exemplu. anume acela de client-problemă. Clientul îşi poate mobiliza resursele. interacţiunea consilier-client lasă urme. cât şi de consilier. Consilierul (terapeutul) autentic. măcinat sau "stors" În contactele sale. Când terapeutul se disociază de propriile valori şi trăiri emoţionale. În sensul cel mai bun al acestor cuvinte. Corey. a cărui in securitate se consolidează. Consilierul (terapeutul) poate ajunge să se simtă uzat. 2005. cel mai adesea. Oricum am privi lucrurile. O relaţie care a eşuat nu este un simplu eşec. confruntându-se şi încercând să facă faţă unei vieţi problematice. • Există un set obligatoriu de calităţi personale? Vom prezenta în continuare o serie de trăsături ce ne par a fi în mod particular inlportante pentru terapeuţii care UTIl1ăresc să producă schimbări senmificative în viaţa altora. cu discrinlinare. îşi blochează şi mai mult resursele. acesta serveşte ca model pentru client. atât de client. ostilitatea ascunsă. mobilitatea conştienţei. dimpotrivă. relaţia devine sterilă.

Dispune de energie vitală pentru a lua decizii . • Este capabil să se reinventeze. Se simte adecvat în raporturile cu ceilalţi şi le pennite să-şi manifeste puterea. care duce la fomle tot mai evoluate de independenţă responsabilă şi interdependenţă feltilă . Chiar dacă. fiind disponibil a se avânta în necunoscut dacă nu este satisfăcut cu ceea ce este. ci sunt expresii ale gradului de conştientizare a nevoilor interioare. chiar dacă aceasta este dezagreabilă sau dureroasă. • Îşi expansionează conştiinţa. • Se respectă şi se apreciază." Astfel. nu îşi blochează energia în comportamente şi atitudini defensive. acţionând pentru a deveni persoana care crede că poate să fie. Deschis către nou. • Este deschis către schimbare. ştie ce vrea de la viaţă şi discerne între aspectele esenţiale şi neesenţiale ale acesteia. şi-a stabilit clar scopurile şi valorile. Deschis spre experienţa emoţională a celorlalţi. Există totuşi o calitate obligatorie: orientarea conştientă spre evoluţie. Se plasează astfel pe spirala ascensională a dezvoltării personale. Deoarece creşterea presupune părăsirea a ceea ce este familiar şi aventurarea pe un teritoriu necunoscut. indiferent dacă este umplut cu bucurie sau cu suferinţă. Din acest centru personal al respectului de sine radiază ajutorul pe care îl poate oferi celorlalţi . Utilizează puterea în beneficiul clienţilor şi nu abuzează de ea. evitând a se izola de ceilalţi într-o falsă demonstraţ. El ştie cine este. fără a-i face dependenţi sau datori. pentru a avea acces la niveluri superioare de eficienţă personală şi interpersonală. Este capabil să savureze momentul prezent şi să absoarbă experienţa de fiecare clipă . terapeutul: • Are o identitate. • Îşi recunoaşte şi îşi acceptă propria putere. Nu este nici fixat în trecut şi copleşit de amintiri . Scopurile şi valorile sale nu sunt simple răspunsuri la ceea ce alţii aşteaptă sau doresc de la el. în "prezentul" lor. îi permite conştienţei să se extindă şi nu se limitează la compOltamente şi activităţi verificate ale căror consecinţe sunt previzibile. • Trăieşte în prezent. ci o investeşte creativ în acţiuni care-i Iărgesc individualitatea. De asemenea. poate fi alături de ei. În loc de a trăi conf0l111 scenariilor scrise de mediul familial. Are toleranţă înaltă la ambiguitate. este capabil să ceară şi să plimească ajutorul din exterior. Ştie că atât timp cât conştiinţa este limitată şi libertatea este limitată.de ajutor eficiente. se conduce pe sine dinăuntrul propriului sistem de valOli. Dispune de energie pentru a-şi restructura pozitiv relaţiile interpersonale. De aceea.ie a puterii sau valorii individuale. de ereditatea sa sau de ambianţa în care îşi duce viaţa . nici îngrijorat sau preocupat excesiv de viitor. se regenerează şi se reproiectează continuu. • 53 . este gata oricând să le reexamineze.

dar răspunsul ei este o opţiune. Numită de unii "empatie". O persoană reactivă este afectată de ambianţa socială. această calitate îi permite să fuzioneze temporar cu trăirile celuilalt. Poate să râdă de propriile erori. Ea rezidă într-o schimbare a perspectivei de la "toht! sau nimic" la • 54 . AdnlÎte că a greşit şi transfol1nă erorile în tot atâtea prilejwi de a învăţa. asimilând ceea ce este • Este capabil esenţial. Persoana proactivă este influenţată de stimuli externi. lumea clientului. dacă nu. să cunoască Are un interes sincer pentru bunăstarea celuilalt. Este pregătit pentru a se dezvălui în mod adecvat celor care merită. acţionează Într-o manieră ce depăşeşte simpla reciprocitate comportamentală. • Îşi dezvoltă un stil de lucru propriu. se simte bine. un răspuns ghidat de valori selectate cu grijă. Este conştient de primele condiţionări la care a fost supus şi de circumstanţele care l-au modelat ca personalitate. • Îşi recunoaşte propriile greşeli. Calitate fundamentală pentru interacţiunea socială eficientă. Această atitudine se bazează pe respectul. Cine ar putea fi în toate aceste feluri? Există o modalitate prin care aceste calităţi pot fi înţelese şi acceptate cu uşurinţă. • Face alegeri care îi modelează viaţa. Oricine poate parcurge aceste caracteristici le poate aprecia drept nerealiste. Simţul umorului îl ajută să nu fie copleşit de probleme sau imperfecţiuni . • Este proactiv şi nu reactiv. alături de dorinţa de a se conflUnta cu situaţii noi. Nu se ascunde în spatele măştilor. alege să meargă mai departe. Nu este victima lor şi le poate revizui când consideră că este cazul.oamenii angajaţi în procesele de evoluţie psihologică sunt capabili să accepte un grad înalt de ambiguitate în vieţile lor. Fiind atent la proiecţia propriilor trăiri asupra dorinţelor şi trebuinţelor celuilalt. contradicţii sau prostii. nu o face mecamc. Aceasta coincide cu o încredere superioară în judecăţile şi evaluări le intuitive. Are capacitatea de a subordona o pulsiwle unei valori. empatia este o modalitate de cunoaştere şi înţelegere a semenului care exclude supra-identificarea cu el. • Are simţul umorului. rolurilor sau comportamentelor de faţadă . tehnici sau modalităţi de acţiune de la cei din jur. Fără a-şi trata greşelile cu superficialitate. se retrage pe o poziţie defensivă . Acesta este expresia filosofiei sale de viaţă şi consecinţa naturală a experienţelor pe care le-a asimilat. grija şi aprecierea celuilalt ca o persoană valoroasă. de alţii "intuiţie simpatetică". Nu este invadat de vină şi nu se lamentează în legătură cu ceea ce nu a făcut sau cu ceea ce ar fi trebuit să facă. Este angajat în trăirile şi gândurile sale şi nu încearcă să pretindă că este altceva sau altcineva. Dacă este tratată cu consideraţie. • Este sincer şi onest. Deşi poate ÎmplUmuta idei. fără a-şi pierde însă propria identitate.

penh1. 63 -64): 1. o infinitate de puncte ce definesc procentul sau gradul în care o calitate sau trăsătură aparţine unei persoane. p. dar să-şi cenzureze aprecierea valorică a modalităţilor acţionale şi atitudinale specifice clientului său? 2. spre binele lui? 6. Cât de justificată este acţiunea unui consilier (terapeut).centrate pe contactul uman şi oferta de ajutor. e posibil ca terapeutul să evalueze evenimentele care-i afectează viaţa.l a afla dacă ceea ce obţine este totuna cu ceea ce îşi doreşte? 4. Care este cea mai indicată procedură pentru consilierul (terapeutul) care se află într-un conflict valoric evident cu clientul său? 7. Este posibil să fie în dezacord cu valorile clientului său şi totuşi să le accepte necondiţionat? 3. teoretic. "ghidându-l" pe client pentru a le accepta. cit. Ce diferenţă este între consilierul care îşi exprimă direct valorile şi consilierul care le exprimă indirect. întrebările cheie se reiterează (ibidem op. Cum va acţiona consilierul (terapeutul) atunci când organizaţia În care lucrează adoptă o poziţie precisă privind anumite compOltamente şi valori? 8. Cât de "neutru" este un consilier (terapeut) atunci când îşi provoacă clientul să reflecteze asupra propriului compOltament. Şi în cazul consilierului sau psihoterapeutului. mai degrabă. îi permite clientului să selecteze liber comportamente sau valori care diferă net de ale sale. o calitate este extrem de caracteristică pentru o persoană supusă evaluării. Este de dorit să nu emită judecăţi de valoare în rap Olt cu alegerile clientului său? Altfel spus.imaginea unui continumn. cât şi în clienţii săi. de a-i permite să examineze şi să dezvolte o concepţie proprie asupra calităţilor pe care se va strădui să le urmărească pentru a promova creşterea atât în el însuşi. atunci când este convins că valorile clientului său îl conduc spre comportamente antisociale sau auto distructive? 55 . la celalalt pol este extrem de necaracteristică. fiind uneori chiar opuse? 5. Între aceşti doi poli există. • Ce se întâmplă cu valorile personale? Analiza rolului. Lista pe care am alcătuit-o nu are rolul de a descuraja definitiv consilierul şi terapeutul în formare ci.. Cum îşi poate conserva consilierul (terapeutul) propriile valori dacă. La un pol. locului şi influenţei valorilor este un subiect de mare sensibilitate în toate profesiile . În ' acelaşi timp.

oferta de ajutor nu devine sinonimă cu predica sau activitatea didactică. de modul cum le-a dobândit şi de felul cum acestea îi influenţează interacţiunea cu cli nţii. cât şi valorile clientului său. indiferent sau pasiv. de alţii.sunt doar câteva dintre direcţiile de utilizare a resurselor gnlpului. În care sunt suspendate temporar regulile jocurilor sociale. cu cel mai înalt grad de responsabilitate posibil..Cine poate da răspunsuri corecte? Există oare răspun uri corecte? Peisajul etic descris mai sus are însă şi câteva zone clare. Mai degrabă. terapeutulle transmite prin practica sa. chiar dacă nu impune direct anumite valori. · Îmbunătăţirea imaginii de sine. 56 . cât şi asupra lui însuşi. De aici nu rezultă că atitudinea cea mai potrivită pentru con ilier şi terapeut este aceea de a rămâne neutru. Intervenţia consilierului (terapeutului) este influenţată de valorile şi de filosofia sa de viaţă. valorile convenţionale şi stereotipurile comportamentale.1nţelepciunea . de a experimenta modalităţi de interacţiune noi. pentru o direcţie de acţiune sau alta . Când terapeutul menţine În câmpul conştiinţei atât valorile sale. În lucrul cu clienţii săi. Pe de altă palie. în cazul unor componamente distructive. el poate provoca valorile clientului său şi. În felul aces ta. autentice. atât asupra clientului. Astfel. răspunde la Wl nivel maximal nevoilor membrilor de a se autocunoaşte şi autoafil111a. susţinându-l şi încurajându-l în eforturile de evaluare. prin scopurile pe care le unnăreşte şi prin procedurile tehnice pe care le urmează. restructurarea cognitivă . Grupul acţionează ca o "insulă culturală". • Formarea consilierului şi psihoterapeutului în grupul experiellţial Grupul experienţial. decristalizarea percepţiilor rigide faţă de sine şi/sau faţă. el nu oferă soluţii prefabricate clientului său. el poate opta. fiind conştient de Întemeierea deciziei sale şi de consecinţele ei previzibile. este crucial pentm terapeut să fie conştient de valorile sale. îl poate confrunta cu consecinţele faptelor sale. sau "cunoaşterea" sa. în care sunt identificate şi asistate pentru a fi depăşite atihldinile impersonale. inautentice. restruchll'area emoţională.. sarcina sa este să rămână alert la pericolele de a-i manipula şi de a-i determina să accepte valori care nu le sunt proprii sau pentru care nu sunt Încă pregătiţi . Pentru viitorul consilier (terapeut). prin trăsăturile sale cardinale. sincere. Chiar dacă uzează de ceea ce pare a fi . grupul experienţial este un spaţiu de ameliorare şi creştere a competenţei interpersonale şi a eficienţei relaţionale. devenind astfel un substitut parental.

contactul este trăit în sensul unicităţii celuilalt şi în sensul conştientizării deosebirilor şi asemănărilor dintre membrii grupului. fiecare înţelegând astfel că nu este singurul care are o anumită problemă. ceea ce amplifică implicarea.şi inter-formare pentru viitorii psihoterapeuţi şi consilieri. impolianţa personală pentru ceilalţi. îşi experimentează propria putere şi capacitatea de autosupOli în loc de a manipula mediul. Grupul este un sistem tranzient. priza de conştiinţă. la asimilarea şi resenmificarea experienţelor traumatizante ca modalităţi de extindere a experienţei individuale. Principiul de bază este experienţa. Sunt confirmate şi stimulate în grup aseIiivitatea. responsabilitatea şi recunoaşterea libeIiăţii personale.Grupul experienţial. de a se evalua şi reevalua. Grupul este un perimetru de auto. La nivelul grupului. Sunt descurajate tendinţele de abstractizare. Experienţa individualităţii şi experienţa comunităţii se întrepătrund. satisface nevoile de apaiienenţă ale oamenilor. Participanţii la grupul experienţial îşi conştientizează şi îşi dezvoltă capacitatea de a se auto -observa şi auto-explora. Membrii grupului au posibilitatea de a adopta şi experimenta noi atitudini. implicându-i într-o micro-colectivitate în care au ocazia de a se confirma prin intermediul altora. intelectualizare ŞI interpretare. Deschizându-se. este susţinută în confruntarea sa cu situaţia provocativă. de a oferi suport comprehensiv empatic şi stimulativ în relaţiile interpersonale. Ei îşi extind conştiinţa de sine a corpului şi trăirilor. 57 . încrederea. Membrii grupului experienţial dobândesc experienţa de a lucra cu sine şi prin sine. apropierea. ei descoperă căldura. iar reacţiile lor autentice sunt factori de igienizare mentală. fără teama de risc. ajută întregul grup să prospere. Angajându-se în experienţa de creştere cu alţii. membrii comunică efectiv şi se autodezvăluie. considerate frâne pentru dezvoltarea emoţională. Membrii grupului îşi asumă responsabilitatea pentru propriile acţiuni. în experienţa imediată. simultan. conduite ŞI comportamente. cu şi prin intel1l1ediul grupului. Grupul experienţial se plasează "aici şi acum". Grupul experienţial multiplică şi adânceşte cunoştinţele oamenilor despre ei înşişi. capătă control asupra propriilor proiecţii în loc de a-i învinovăţi pe alţii. Dinamica interacţională conduce la diminuarea rezistenţe lor şi apărărilor. iar scopul întâlnirii membrjlor este transformarea. prin experienţa de paliicipare. o experienţă de "creştere împreună" . Membrii grupului sunt oglinzi fidele. sunt recunoscute capacităţile personale şi resursele de care dispune fiecare. îi asistă în schimbările pe care doresc să le facă. Fiecare persoană din grup este provocată la autodescoperire şi. acţiunea. lnvaţă să­ şi concretizeze propriile nevoi şi să dobândească deprinderi care să le penl1ită satisfacerea nevoilor fără a-i viola pe ceilalţi. În grup.

un observator lucid al detaliilor din desfăşurarea şedinţei pe care le şi supune ulterior analizei.Grupul experienţial permite descoperirea disponibilităţii de a primi şi oferi ajutor. Care sunt abilităţile şi competenţele care ţi-au reţinut în cea mai mare parte atenţia? 6. energizant. suportiv. Model de permisivitate. Şedinţele grupului experienţial durează între 60-90 minute. formativ. Ce calităţi personale este de aşteptat să dezvolte un bun consilier şi terapeut? Care este modalitatea de a dezvolta atitudini şi abilităţi terapeutice şi de ce? În ce măsură interesele şi di sponibilităţile tale se întâlnesc cu cerinţele practicării profesiei de consilier şi psihoterapeut? Ce aspecte te-ar împiedica să te fonnezi în acest domeniu? Argumentează. Nuţă. Liderul grupului este secondat de un asistent. cu o capacitate de comunicare plină de încredere şi un asistent permisiv. exprimarea sinceră. El se autosprijină şi asigură sprijin şi clientului (sau grupului) atunci când există confruntare cu necunoscutul. dragostea pentru joc şi capacitatea de a se bucura de ceea ce descoperă celălalt. analitic. ÎNTREBĂRI ŞI PROVOCĂRI 1. 2005). trăieşte o stare de creativitate asociată cu simţul umorului. cu 4-6 ore/zi. în acelaşi timp. interpretativ. fin. Moderatorul sau liderul de grup acţionează într-o maniera democratică. Este esenţial pentru lider să fi căpătat auto suport. Grupul experienţial se dezvoltă maximal când este condus de un cuplu compatibil şi complementar. Iolanda Mitrofan. Liderul grupului experienţial unificator controlează şi. descurajând agresivitatea. deschisă a trăirilor. cu un ritm optim săptămânal. de înţelegere mutuală. lasă procesul să curgă. în sensul de a se putea confrunta cu zonele necunoscute din el sau din celălalt fără teamă. dinamizator. 2. timp de 2-5 zile (v. profund şi uşor didactic. 5. un lider activ. 3. El stimulează cooperarea. are misiunea de a crea o atmosferă destinsă. A. În cazul training-urilor formative pentru psihoterapeuţi se poate lucra şi într-o manieră intensivă . Ce conexiuni observi între profilul tău de personalitate şi profilul competenţelor şi abilităţilor necesare în practicarea consilierii şi psihoterapiei? 58 . oferind un climat afectiv securizant şi posibilitatea abandonării distorsiunilor cognitive prin feed-back cu valenţe corective. 4. creşterea stim ei de sine prin capacitatea de a-i ajuta pe alţii . hotărât.

Calitatea relatiei tera eul (consilier) . Persoana şi profesionistul sunt entită!i care se împletesc şi nu pot fi separate în realitate. 1991) că cel mai important instrument cu care lucrează un bun consilier sau terapeut este el Însuşi ca persoană. O parte din literatura dedicată fom1ării sale scoate în evidenţă capacitatea terapeutului de a privi la.tperienţele care ne-au influenţat. dar. poţi învăţa diagnostic şi intervenţii tehnice. de asemenea... Sugerez să-ţi reevaluezi Inodurile în care poţi lucra la dezvoltarea ta ca persoană.. Dacă sperăm să introducem creşterea şi schimbarea în clienţii noştri. motivaţiile. această dimensiune umană este una dintre cele mai puternice determinaţii ale întâlnirii terapeutice pe care o avem Cll clien. "Fiecărei şedinţe de terapie îi aducem calităţile noastre umane şi e. Corey. totuşi ele nu sunt prin ele însele suficiente pentru a stabili şi menţine o relaţie terapeutică efectivă. precizează G.tii. poţi cunoaşte dinamica psiho-compOltamentală. " (op. 20) Credinţele şi comportamentul terapeutului sunt factori importanţi. a înţelege şi a se accepta pe sine în aceeaşi măsură ca şi sinele altei persoane. În pregătirea pentru consiliere şi terapie poţi dobândi o cW10aştere a teoriilor personalităţii şi a psihoterapiei. Corey. Cu toate că astfel de cunoştinţe şi abilităţi sunt esenţiale.CAPITOLUL IV Terapeutul ca persoană şi "prezenţă" terapeutică - eficienţă şi profesionalism Se pune întrebarea ce anume asigură eficienţa unui terapeut şi în ce măsură persoana şi profesionistul sunt roluri ce se împletesc indestructibil în practica acestei profesii? Studiile arată (G. . nu numai că-ti extinzi conştiinţa de sine. valorile şi trăsăturile de personalitate care ar putea. În opinia mea.client bună succesul În activitatea de cOl1siliere şi terapie: 59 . luându-ţi în considerare nevoile. este nevoie să fim dispuşi să introducem creşterea şi schimbarea în propria noastră existenţă. să-ţi potenţeze sau să-ţi împiedice eficacitatea În activitatea de consiliere. Cea mai puternică sursă de a ne b?/Ilienţa clienţii într-o direcţie pozitivă este exemplul nostru viu: cine suntem şi cât de dispuşi suntem să luptăm permanent pentru a trăi la nivelul propriului potenţial . În măsura în care rămâi deschis la autoevaluare. cit. construieşti fundaţia pentru dezvoltarea abilităţilor de profesionist. p. fiecare În parte.

un profesionist eficient. astfel. Dacă un terapeut sau un consilier aleg să se ascundă în spatele siguranţei rolului profesional. Dacă însă . vor fi oneşti în interacţinea cu noi. rezultahIl va fi o consiliere sterilă. comportamentul nostru va fi incongruent. ne putem aştepta ca şi clienţii noştri să imite acest mod de a fi şi să fie neîncrezători. Tocmai prin autenticitatea noastră vom putea ajunge foarte aproape de problemele clienţilor. la rândul lor.ţi personale îl fac pe acest profesionist "terapeutic". valori şi propriul sine. dacă vom opta pentru o activitate cu risc scăzut şi vom decide să rămânem ascunşi şi vagi. a interveni în calitate de consilieri terapeut pe baza valorilor personale ale clientului.a fi interesat de cum apare lumea din punctul de vedere al clientului. . Mai simplu spus. vom putea transmite şi clienţilor speranţa că . competenţă în aplicarea tehnicilor şi simţ etic. ascunzându-se. clientul va răspunde în aceeaşi manieră. a-i considera demni de încredere. la rândul său. În măsura în care avem speranţa că schimbarea noastră merită toate riscurile şi eforturile. G. Dar ce calită. clienţii vor tinde să preia aceste calităţi şi. au capacitatea de a deveni persoana care sunt în realitate şi pe care o plac . a avea opinii pozitive despre oameni. Doar faptul de a fi "o bună persoană" nu te face însă. de cel care îl asistă. Ca formă fundamentală de învăţare. iar terapia efectuată un simulacru. Un psihoterapeut "viu" are nevoie să posede cunoştinţe. fireşte. clientul poate experimenta astfel creşterea. • Ce calităţi personale psihoterapii eficiente? necesită practicarea unei consilieri şi Se pare că cea mai impOliantă calitate a unui consilierlterapeut eficient este autenticitatea. Dacă vom fi autentici şi ne vom dezvălui la momentul potrivit. Dacă rămânem doar expelli tehnici şi abandonăm propriile reacţii. consilierea şi terapia solicită un practician dispus să abandoneze rolurile stereotipe şi capabil să se manifeste ca o persoană reală într-o relaţie. Gradul de autenticitate şi sănătate psihică a consilierului şi a terapeutului este variabila crucială care determină devenirea. a avea o imagine de sine pozitivă şi încredere în propriile abilităţi. În contextul relaţiei de la persoană la persoană. în calitate de consiliel1 şi terapeuţi devenim repere şi . capabili şi prietenoşi. adică o prezenţă optimizatoare pentru alţii? Indicatorii unui terapeut eficient Analizând consilierii/ psihoterapeuţii care s-au dovedit 60 eficienţi. modele pentru clienţii noştri.

oamenii care sunt angajaţi într-un proces de dezvoltare personală sunt dispuşi să accepte un anume grad de ambiguitate în existenţa lor. 1989). experienţa. Iată care sunt acestea: calităţi şi caracteristici au o identitate. Empatia lor este nonposesivă. Cu toate că împrumută liber idei şi tehnici de la alţi terapeuţi. Dincolo de simţul propriei valori şi forţe. în beneficiul clienţilor şi evită să abuzeze de ea. identifică un ansamblu de personale. În plus. cit. îşi extind cunoştinţele de sine şi de alţii. atunci când nu sunt satisfăcuţi cu ceea ce au sau cu ceea ce sunt.. pot dărui ajutor şi dragoste. Sunt dispuşi să-şi reexamineze valorile şi scopurile. sunt capabili să ceară şi să primească de la alţii. Se simt adecvaţi cu ceilalţi şi le permit altora să fie puternici în prezenţa lor. ca un fel de demonstrare a propriei puteri. Nu se gândesc doar la ce aşteaptă ceilalţi de la ei şi se străduiesc să trăiască după anumite standarde interioare. Întrucât creşterea depinde de abandonarea familiarului şi pătrunderea în teritorii necunoscute. Nu-i subapreciază pe ceilalţi pentru a resimţi putere faţă de ei. Mai degrabă decât să-şi investească energia în compOliamente defensive. Nu acceptă ca evenimentele să-i modeleze pasiv. Ei ştiu cine sunt. nu imită mecanic stilul altora. ei se implică în sarcinile propuse de realitate. 61 . pot experimenta şi cunoaşte lumea clientului. Au bunăvoinţa şi curajul de a părăsi ceea ce este sigur şi cunoscut. îşi dezvoltă UI1 stil propriu de cOl1siliere sau terapeutic care este al filosofiei şi experienţei lor de viaţă. în acelaşi timp însă nuşi pierd propria identitate prin supraidentificare cu ceilalţi. ce sunt capabili să devină. menite să evite . Îşi folosesc puterea în mod sănătos. ce vor de la viaţă. sunt dispuşi şi capabili să tolereze ambiguitatea. mai degrabă decât dintr-o existenţă aşezată odată pentru totdeauna. op. Pe măsură ce-şi întăresc Eul. Realizează că o conştiinţă limitată înseamnă o libertate limitată. Ei ajung eventual să realizeze că sunt demni de încredere. se simt" vii" şi alegerile lor sunt orientate spre viaţă. ce este esenţial. Nu se izolează de ceilalţi.Corey (idem. ei manifestă mai multă încredere în ei înşişi. sunt capabili să-şi reculloască şi să-şi accepte propria putere. Sunt angajaţi în a trăi din plin. Au o atitudine activă faţă de viaţă. sunt deschişi la schil1ibare. Sunt conştienţi de propriile conflicte şi suferinţe şi au un cadru de referinţă pentru a se identifica cu alţii. se respectă şi se autoapreciază. ceea ce înseamnă mai multă încredere în judecăţile şi procesele lor intuitive şi disponibilitatea de a experimenta noi compOliamente.

sunt capabili să se "reinventeze".:-. . Sunt conştienţi de modul în care propria cultură îi afectează şi respectă diversitatea valorilor presupuse de alte culturi.atitudini. 'aţă din greşeli.ia şi persoana în raport cu care fac . Pot revitaliza şi recrea relaţii semnificative din viaţa lor. au simţul umorului. Sunt capabili să le revizuiască dacă este necesar. într-o perspectivă mai S·~: acţioneze.sunt autellfÎ i. şi sunt deschişi faţă de propria experienţă emoţională.117 '. Această preocupare este bazată pe respect."""'. SUl1t sincer interesaţi de bunăstarea altora. Fără a emite pretenţii încearcă să fie şi nt dispuşi să se dezvăluie altora Cll . apreciază influenţa culturii. Sunt dispuşi să-i provoace pe "cei lalţi semnificativi" să rămână la rândul lor deschişi faţă de procesul creşterii.. precum şi ce caracteristici personale ar putea împiedica o persoană să practice eficient munca de consilier . nu sunt constrânş i de auto definiri limitate. indicatorii unor terapeuţi sau consilieri ineficienţi sunt: 62 .. opţiuni care le modelează viaţa. Sunt conştienţi de diferenţele de clasă socială. Au şi alte interese care le dau sentimentul sensului şi autoreahzării . Pentru că sunt într-o continuă auto evaluare. În general trăiesc În prezent. să privească evenimentele vleţu _. în special de propriile slăbiciuni şi contradicţii. În acelaşi timp nu sunt Sclavii muncii lor şi faptul de a avea o viaţă plină nu depinde exclusiv de ea . Sunt capabili să experimenteze. Pot Împărtăşi emoţiile altora. să trăiască "acum şi aici". Iau decizii asupra modului în care ar vrea să se producă schimbarea şi lucrează pentru a deveni persoana care le-ar plăcea să devină. . grijă. Nu sunt fixaţi în rre ut sau în viitor. rasă şi sex. încredere şi evaluare reală a celorlalţi. La celălalt pol. fac alegeri._ ___ să râdă.H . Indicatorii unui terapeut ineficient . Pot accepta recompensele rezultate din munca lor şi pot admite cu onestitate nevoile Eului gratificate astfel. Nu sunt victimele deciziilor pripite. fac greşeli şi sunt dispuşi să le adm ită. alături de alţii. îi face să-şi vadă problemele şi imperfecţiunile într-o perspecm-ă ":e -amblu. Sim. cam ce gafe şi erori. erori şi temeri Să unnărim acum şi ce înseanmă un terapeut sau un consilier mai puţin experimentat. fără să se supraîncarce cu învinuiri despre cum ar fi putut sau trebuit să larg ă. se implică profund În munca lor şi extrag din ea sensuri 110i. să facă ceea U"1l". în bucurie sau suferinţă. l .

" (G. "Trebuie să fiu consilierul peliect şi dacă nu sunt aş putea provoca pagube serioase. aceasta îmi dovedeşte incompetenţa". 12-23). să raportez mecanic evenimentele din trecutul meu ar putea fi o pseudodezvăluire. Corey. Dacă in mod constant sunt plictisit sau iritat Într-o şedinţă de consiliere. dacă este cineva pe care nu pot să-I ajut. au atitudinea şi prostul obicei de a-şi Împărtăşi propriile probleme trecute şi actuaLe şi de a foLosi reLaţia pentru a-şi satisface propriile nevoi. legate direct de tranzacţia prezentă.. dezvăluirile excesive ale consilierului îşi au originea în nevoile sale frustrate şi." să se supună 63 . nu reuşesc săfacă distincţie Între cine ajută şi cine este ajutat. reper folositor pentru a determina când alîllme este facilitatoare (ne mărturiseşte Corey. "Trebuie să fiu în stare să-i ajut pe toţi cei care Îmi cer ajutorul. ". p . puţini sunt capabili s-o recunoască. alţii mă vor vedea ca pe un incompetent. "Trebuie să radiez mereu încredere! Nu există nesiguranţă de sine. dezvăluirea sentimentele persistente. Punctul cheie este că dezvăluirea ar trebui să aibe efectul de a încuraja clientul să-şi adâncească nivelul de autoexplorare sau de a aprofimda relaţia terapeutică. Deseori. În primul rând. pllnândll-se În schimb pe ei Înşişi În această ipostază. Desigur. cred că este imprudent să-ţi împărtăşeşti orice trăire sau fantezie jluctuantă pe care o experimentezi. tind să-i scoată pe clienţi din centrul atenţiei. nevoile clientului rămân secundare sau "suspendate". 1991 . devine esenţial să dezvălui ceea ce si/nt. pentru simplul motiv că nu sunt conştienţi de sine şi de felul în care se "folosesc " de client. S-ar putea să facă eroarea de a-i încărca pe aceştia cu reacţii trecătoare sau impresii pe care le au despre ei. iar dezvăluirea pe care o fac să aibe drept efect "închiderea" emoţională a clientului.. Timpul este important. in acest caz.". autodezvă/uirea "Am găsit următorul Evitarea perfecţionismului în exercitarea şi psihoterapie • Studenţii activităţii de cOllsiliere care unnează să lucreze în servicii umane şi consiliere obişnuiesc pe ei înşişi la o uriaşă presiune. din experienţa sa de consilier) . . O pseudorealitate se degajă din nevoia lor de a fi "văzuţi" ca umani şi încercarea disperată de a fi ei înşişi eşuează. Pe de altă parte. poate fi folositoare.Lucrează activ La demonstrarea umanităţii lor. dacă aş fi într-adevăr profesionist nu aş face greşeli."..Dacă un client nu se simte mai bine este vina mea. spunându-şi lucruri cwn ar fi: "Trebuie să ştiu tot ce este de ştiut despre profesia mea şi dacă arăt că este ceva ce eu nu ştiu. Pentru mine.

Mai multe întrebări invadează mintea consilierei în formare: . Iată şi un exemplu: . Fie că este vorba de terapeuţi şi consilieri începători sau cu experienţă. Ea asigură suportul şi cadrul avizat al acceptării lor şi al corectării ulterioare. Un aspect important al acestei situaţii este că uneori ne blocăm în aşteptarea că am fi atotştiutori. De aceea este necesară supervizarea. Ei vor fi încurajaţi să-şi împăltăşească greşelile sau ceea ce ei percep ca atare.i spun că nu pot să-I ajut În acest caz? Dar fata care se găseşte în această situaţie? Este suficient să lucrez numai cu el? Are el nevoie doar de informaţii? Doar informaţiile îi pot rezolva problema? ." Din fericire. ba chiar îi vom câştiga prin sinceritatea admiterii limitelor noastre. Deşi raţional ştim că oamenii nu sunt perfecţi. chiar dacă ne lipseşte experienţa. Nu numai că nu vom pierde respectul clienţilor. la toate pricepuţi. consilierul începător la care face referinţă exemplul anterior îi mărturiseşte clientului în mod direct că problema este prea complicată pentru ea şi îl trimite la alt consilier. însărcinată . pe parcursul fom1ării.Una dintre cele mai frecvente erori este să ne imaginăm că trebuie să fim continuu perfecţi... Kottlet şi Blau dezvoltă ideea conform căreia consilierii educaţionali trebuie să încurajeze o discuţie deschisă şi sinceră despre erori. 0 studentă. El vine cu dorinţa de a discuta despre posibilitatea avortului prietenei lui. Eroare! .. • Onestitatea faţă de propriile limite care cei mai mulţi dintre noi o avem este faţă de propriile noastre limite ca terapeuţi sau consilieli. Ne temem că ne vom pierde respectul clienţilor dacă vom spune: "Simt că nu vă pot ajuta În această problemă" sau "nu dispun de informaţia şi abilitatea necesare pentru a vă ajuta În această problemă". În cmtea "Terapeutul imperfect". ei vor găsi o direcţie care îi va conduce spre creştere. Este nevoie de cw-aj pentru a ne admite propriile imperfecţiuni. Dacă sunt dispuşi să accepte să facă greşeli şi să-şi dezvăluie îndoielile în şedinţele de supervizare. Ei încurajează cititorii să se deschidă faţă de propriile erori şi să le considere ca pe nişte oportunităţi pentru creşterea şi dezvoltarea personală şi profesională.Jaş putea mărturisi lipsa de cunoştinţe şi pricepere În abordarea acestei probleme? Ar trebui săfac astfel încât să evit să par o începătoare? Ar trebui să ştiu cum să-I ajut? O să-şi creeze o impresie negativă despre cabinetul de consiliere dacă. emoţional ne este greu să acceptăm . în ambele cazuri se întâmplă să se facă greşeli. are sarcina de a asista un client licean. Bunăvoinţa tinerei consiliere de a-şi accepta limitele cu o teamă pe 64 ...

onestitate a ajutat-o să evite capcana de a se prezenta Într-o imagine favorabilă. când sunt forţaţi să admită că SUl1t clienţi de care nu se pot ocupa. . pentlU că acest fapt ne-ar putea deprima sau altele. .. menţinem un echilibru delicat între a ne cunoaşte în mod real limitele şi a încerca să depăşim ceea ce uneori considerăm a fi limită . deoarece nu ne putem identifica cu ei.1pm1: persoane cu handicap.se aşteaptă să manipulaţi alte persoane . nu avem experienţă sau calităţi personale pentru a avea succes în munca cu anwnite categorii de persoane. De exemplu. toxicomani. Dacă vom face acest lUClU vom costata că există mai multe categOIii de identificare decât am crezut. copilul. De multe OIi terapeuţii şi consilielii tind să se împovăreze cu cerinţa nerealistă de a acorda ajutor.clienţii vă pot suna din când în când acasă şi se pot aştepta la o discuţie lungă. soţul. adolescenţi. Înainte de a hotărî că.vă cer să nu-i părăsiţi şi să continuaţi să le pUliaţi de grijă. indiferent de cât de mali sunt pretenţiile. părinţii. chiar şi consilierii şi terapeuţii cu experienţă devin apatici sau posomorâţi şi încep să se îndoiască de valoarea lor. pentru ca acestea să accepte punctul lor de vedere. a1coolici. prostituate etc. cu atât mai puţin să înainteze Într-o direcţie terapeutică senmificativă. Practică şantajul emoţional. dar falsă. . să vă asumaţi responsabilităţile lor.soţia. S-ar putea să fim surprinşi de propriile progrese. 65 . ei nu ar avea încredere în noi. . • Relaţia cu clienţii dificili sau pretenţioşi o problemă majoră care-i pune în încmcătură pe începători este cum să te descurci cu clienţii pretenţioşi sau mofull'oşi. grupuri sau populaţii. E bine să fii sincer cu tine şi cu clienţii tăi şi să admiţi că nu te poţi ocupa chiar de toţi cu succes. copii. În timp.pot cere să vă vadă mai des şi pentlU mai mult timp decât este posibil.vor să vă întâlnească în societate. Aceasta este valabil şi pentru alte grl. Nu ne putem aştepta să reuşim cu fiecare client. putem aflffi1a că nu vom fi capabili să lucrăm cu vârstnicii niciodată. În acest caz ar fi bine să aflăm sau să testăm ce constituie penhu noi o "limită" şi să Încercăm să ne deschidem către acea categorie de clienţi.t să încercăm să lucrăm cu acele categorii de clienţi care nu ne atrag. Este necesar să. Într-o diversitate de forme: . clientului său. vor să aveţi grijă de ei. ar fi de dOI. Cum se pot manifesta acestea? .

clientul şi terapeutul pot comunica rară cuvinte. Veţi fi surprinşi câte dintre problemele lui vă afectează. Reamintiţi-vă ce pretenţii a emis clientul faţă de dvs . direct şi au legătură cu propriile dvs. lămuriţi o cale de a nerezolvate este să scăpa • Să înţelegem tăcerea clientului Pentm terapeutul începător. probleme. Tăcerea poate spune mai mult decât cuvintele şi probabil interacţiunea s-a făcut la suprafaţă şi amândurora le este frică sau ezită să ajungă la un nivel mai profund.. clientul poate aştepta ca terapeutul să ia conducerea şi să decidă ce să spună. şedinţe 66 . Ar putea fi folositor să revedeţi împreună cu supervizoml câteva şedinţe şi să evaluaţi modul în care vaţi simţit cât timp aţi devenit "victima" unui client cu pretenţii excesive şi cum i-aţi făcut faţă. rezistenţe şi blocaje în procesul de consiliere. Cum v-aţi descurcat sau blocat într-o astfel de situaţie? Aţi putut spune NU clienţilor atunci când aţi dorit? V -aţi opus clienţilor pretenţioşi sau v-aţi lăsat manipulaţi aşa cum şi alţii au făcut-o înaintea dvs. Clarificarea relaţiei în termeni contraetuali psihologiei este de dorit şi vă scuteşte de multe dificultăţi. momentele de tăcere pe parcursul unei de consiliere ar putea părea ore.. iar terapeutul poate aştepta acelaşi lucm de la client. îşi evaluează nişte insight-uri abia realizate.? Acum probabil că înţelegeţi de ce un supervizor vă poate ajuta să vă aprofundaţi analiza personală care să vă disponibilizeze să lucraţi eficient.Eu stau aici ca o stană de piatră şi observ dacă el (ea) poate ajunge la mine". clientul şi terapeutul pot fi plictisiţi. pentru a ne descărca anxietatea. Se întâmplă să ne simţim ameninţaţi de tăcere şi să recurgem la o manevră nepotrivită de a o mpe.de toate aceste probleme ale relaţiei transferenţ. inclusiv în astfel de situaţii. preocupaţi. distraşi sau pot să nu aibe nimic de spus pentru moment.. Explorarea contratransferurilor pe care le dezvoltaţi în relaţia terapeutică este extrem de utilă pentru a preveni repetarea unor erori de contact terapeutic. Tăcerea poate avea multe semnificaţii şi în activitatea de consiliere este necesar să învăţăm să descoperim aceste semnificaţii.iale de la prima şedinţă cadml terapeutic. Iată câteva semnificaţii ale tăcerilor ce survin într-oşedintă individuală sau de grup: clientul se poate gândi în linişte la lucrurile pe care tocmai le-a discutat.. regulile colaborării şi să vă faceţi cunoscute aşteptările vis-a-vis de clienţi. clientul poate fi ostil faţă de terapeut şi astfel să înceapă un joc de testare şi provocare a terapeutului: .

care "regresează" în rolul de copil neajutorat. cu clientul.. fără să emită vreo pretenţie asupra clienţilor.-În concluzie. El este astfel supramotivat să apară drept impOltant şi eficient în relaţie. Tocmai confruntarea directă. să Întârzie sau să refuze să vină la întâlnÎli Oli să nu realizeze sarcinile pe care şi le-a asumat în timpul sau în afara terapiei. împreună • Relaţia cu clienţii neimplicaţi o problemă cu care vă puteţi confrunta în dialogul terapeutic este cea de clienţii care au o participare redusă în procesul de consiliere sau psihoterapeutic.. reacţia de rezistenţă inSUl1110ntabilă a clienrului. Una dintre cauze este teama lor că dacă ar fi mai puţin implicaţi. Excesul de implicare al terapeurului antrenează deficit de implicare. Chiar şi în siruaţia în care clienţii sunt tlimişi de tlibunal spre consiliere. Înţelegeţi astfel. ahmci trebuie întrebat dacă doreşte să mai vină la consiliere."terapeuhllbomboană". al clientului. Este uşor pentru consilierii începători să se lase atraşi în . terapeuhll le poate spune că. În numeroase cazuri. ei sunt legată 67 . căutaţi împreună senmificaţia tăcerii şi emoţiile pe care le ascunde. sinceritatea sunt cele care duc la un nivel mai mare de implicare a clientului. este bine să exploraţi semnificaţiile posibile ale tăcerii. Lipsa lor de motivare este pusă în evidenţă de uitarea sau anularea frecventă a întâlnirilor. dar efectul este de a crea condiţii de deresponsabilizare din partea clienrului. Veţi ajunge astfel la semnificaţia ei reală şi veţi evita să atribuiţi clientului alte intenţii sau să vă proiectaţi propriile nelinişti şi preocupări . Dacă el însă persistă să uite. în "oglindă". ori să vorbiţi zgomotos pentru a vă "auzi" unul pe celălalt. Aceasta este valabil şi pentru clienţii lipsiţi de voinţă.. pentru că nun1ai astfel ea poate deveni "terapeutică". terapeuţii ineficienţi invocă lipsa de participare. Este posibil ca terapeurul (consilierul) să încerce prea mult să se facă înţeles şi acceptat. de indiferenţa sau neasumarea niciuneia dintre responsabilităţile ce îi revin în procesul de explorare şi schimbare. ca explicaţie a lipsei de progres. În opinia specialiştilor din domeniu este o eroare să "nu-ţi înfrunţi" clientul care nu se implică şi să ai o atirudine hiperprotectivă . deşi este obligatoriu să u'ecventeze şedinţele.jocuri" neproductive cu astfel de clienţi. Este preferabil decât să vă faceţi că nu există şi să umpleţi golul cu o vorbărie fără rost sau de complezenţă. Pentru a vă simţi confOltabil. Puteţi începe prin a recunoaşte tăcerea şi sentimentele pe care le resimţiţi faţă de ea. în măsura În care consilierul investeşte emoţional mult mai mult decât clienhll. cauza eşuării relaţiei terapeutice se află în contra transferurile pe care le manifestă terapeuţii începători sau neexperimentaţi. de ce este necesar să păstrăm un echilibru al relaţiei. clientul nu va mai reveni în consiliere. În realitate.

Adică este nevoie ca el să renunţe la propria-i tendinţă de avea control asupra reacţiilor şi ritmului personal de evoluţie al clientului sau la orgoliul de a fi autorul efectului. deşi sunt clienţi fără voia lor. proiectându-şi sau prelungindu-şi în client propriile nevoi şi posibilităţi. Ei se întreabă: clienţii . Poate era mai bine să nu dau importanţă problemelor mele. am fost capabil să acord atenţie sporită atât clientului..Jmi ajut într-adevăr clientul în vreun fel? Este posibil să se lui? Se produce cu adevărat vreun rezultat sau doar cred eu că facem progrese?" Sperăm să puteţi învăţa să toleraţi ambiguitatea de a nu şti cu siguranţă încă de la începutul terapiei dacă pacientul se implică pozitiv. După ce clientul a decis să colaboreze sincer şi a înlăturat "împotrivirea" şi "masca". Nu putem "vindeca" pacienţii sau în câteva şedinţe. Cei mai mulţi terapeuţi începători sunt neliniştiţi când nu culeg roadele muncii lor rapid. am fost mai bine înainte de a începe consilierea (terapia) . Este posibil ca uneori clienţii să poată părea că merg spre rău. Iată ce mărturiseşte Corey: . cit. Aceasta ţine de dinamica rezultatelor.. Deşi îl însoţeşte şi stimulează. nu se poate "manifesta în locul lui". să simt incertitudinea în legătură cu eficienţa mea şi ambivalenţă in ceea ce priveşte dorinţa de a mai continua sau nu activitatea de consilier.. • Să acceptăm rezultatele lente Să nu aşteptaţi rezultate instantanee. Multi clienti se pot manifesta astfel: "Oh. Acum mă simt mult mai vulnerabil ca înainte. Pentru aceasta este nevoie ca terapeutul să poată accepta faptul de a nu şti dacă clientul face progrese şi dacă el este cel care a ajutat la schimbarea sau creşterea acelei persoane. ne putem aştepta ca el să resimtă o creştere în intensitate a durerilor personale şi a dezamăgirilor sau dezorganizărilor care pot degenera în depresie sau reactie de panică. " Acest moment va fi depăşit dacă vom avea răbdare şi-l vom folosi ca pe o oportunitate de creştere. cât şi mie Însumi. p. Deşi la început consilierea pare a fi o muncă grea şi lipsită de satisfacţii. . 34) înrăutăţească situaţia 68 . Atunci când am devenit mai puţin anxios în legătură cu perfonnanţa mea. înainte de a căpăta câteva câştiguri terapeutice.cei care vor decide cum îşi vor folosi acest timp." (op. Doamne. În cadrul relaţiei terapeutice.Am învăţat că singurul mod de a căpăta încredere în mine ca terapeut era acela de a-mi permite să am îndoieli în ceea ce mă priveşte. îşi pot totuşi folosi bine şi în favoarea lor acest timp. EventualIi se poate dovedi că. ea te ajută să descoperi că schimbarea nu se măsoară în numă1Ul clienţilor şi este rezultatul efOlturilor unite şi consonante ale clientului şi terapeutului.

clientul sau pacientul nostru. Amândoi investesc pentru a vedea rezultate pozitive. ne poate conduce in timp spre autoamăgire.• Cum să evităm auto amăgirea în munca terapeutică consilierilor şi terapeuţilor începători nu ar fi a menţiona fenomenul de deziluzionare conectat cu autoamăgirea care poate avea loc în procesul terapeutic. cât şi de client. să fim alături de clienţii noştri. El poate fi resimţit de ambii. se poate baza pe nevoia de a face ca relaţia să merite şi să fie productivă . asumându-ne-o pe a lor. Uneori nevoia noastră de a mălturisi schimbările şi progresele poate voala realitatea şi ne poate face mai puţin sceptici decât ar trebui să fim. 69 . atât de consilier. Autoamăgirea nu trebuie neapărat să. atunci când aceasta se datorează poate în mai mare măsură unei alte variabile care probabil nu are legătură cu relaţia terapeutică. Aceasta ne va conduce către o explorare mai detaliată a fenomenului . precum şi cea de a simţi că noi într-adevăr facem schimbări semnificative. Empatia devine astfel "distructivă" şi ne pozitionează împotriva interventiei terapeutice. Demersul cel mai indicat este acela de a fi prezenţi în măsura maximă de care suntem capabili. Obişnuim să ne acordăm credit nouă înşine pentru creşterea clienţilor noştri . Nevoia de a simţi că am fost folositori . întrebându-ne ce hotărâre trebuie să luăm. ajutându-l pe celălalt să se bucure de viaţă. dar ea poate fi subtilă şi inconştientă . Am deveni mai conştienţi de sine. pentru ambele părţi . având drept urmare limitarea efectului de autoamăgire. Căutăm evidenţa progresului şi ne întunecăm raţiunea atunci când există elemente ale eşecului. ceea ce ne-ar putea ajuta să devenim mai conştienţi şi de ceea ce se intâmplă cu altul . dar să-i lăsăm să-şi aswne responsabilitatea propriei existenţe şi a alegerilor făcute în afara şedinţelor de consiliere. Motivaţia autoamăgirii. fie trăită conştient. "să-i lăsăm să plece acasă" . Pur şi simplu. Este ca şi cum ne pierdem simţul identităţii. Nicio completă fără discuţie necesară • Să evităm ( clienţilor) să ne rătăcim printre problemele pacienţilor O greşeală frecventă la începători este că sunt prea îngrijoraţi pentru clienţii lor. Este periculos să "încorporezi" nevroza sau impasul clientului. Este impOliant să fim conştienţi de tendinţa către autoamăgire într-o relaţie de consiliere sau de terapie.. Trebuie să învăţăm să-i "eliberăm" pe clienţi şi să nu ne împovărăm cu problemele lor până când îi vom reîntâlni. Uneori ne identificăm atât de puternic cu clientul încât ne pierdem sOl1mul..

dedicate nouă înşine. idenl op. apreciat. mai degrabă le blocăm evoluţia decât îi susţinem. după ce ne permitem să simţim 70 . e necesar să reamintim că nu este poh'ivit să folosim timpul clienţilor pentru a lucra asupra reacţiilor pe care le avem faţă de ei. Cum un10rul (comicul) şi tragicul slmt strâns legate. Acest "transfer de probleme interioare" poatiă numele de contratrans(er şi se Întâmplă atunci când terapeutul include În relaţia cu clientul propriile sale probleme. El se produce atunci când propriile nevoi şi conflicte interioare nerezolvate ale consilierului sau psihoterapeutului î7npiedică relaţia terapeutică. În dorinţa de a dicta clienţilor Inodul În care ei ar trebui să trăiască şi deciziile pe care ar trebui să le ia. clienţi care sunt percepuţi drept materni.. consilierea. Preluându-le responsabilitatea.un terapeut cu experienţă şi calităţi didactice. de către supervizor . de ex. inducând o notă de gravitate. ca şi terapia. îşi pot îmbogăţi relaţia prin umor. sjătuirea constrângătoare cu aSUInarea de către consilier a unei poziţii de superioritate. în lupta lor şi ne confundăm cu ei. • Să ne dezvoltăm simţul umorului serioasă. Deoarece contratransferul care nu este conştientizat. constituie o problemă trebuie să devină excesivă. riscăm să ne pierdem şi clienţii sau să-i "folosim" inadecvat şi ne etic pentru a ne întâlni cu propriile nevoi nesatisfăcute.Dacă ne pierdem în scenariile clienţilor.): nevoia de afi plăcut. sentimentele erotice şi cOllzportmnentul sexual sedllctiv din partea terapeutului (În măsura În care terapeutul devine preocupat de fantasme sexuale sau deliberat orientează atenţia clientului către aceste fantezii orientate spre el): reacţii extrelne Îndreptate către anumiţi clienţi care evocă În terapeuf vechi trăiri. paterni. nu vom mai fi terapeuţii eficienţi în a-i ajuta să se regăsească pe ei înşişi. recunoscut şi controlat cu succes de terapeut are drept efect înceţoşarea obiectivităţii acestuia. Corey. autoritari. judicativi etc. cât şi clientul. Forme obişnuite de cOlltratransjer (după G. este necesar ca practicanţii domeniului să se centreze pe ei înşişi în supervizare şi analiza lor personală. cit. Deşi seriozitatea nu Atât consilieml. perturbând procesul de consiliere. susţinut de către pacienţi: teama că fnjhltând clienţii aceştia ar putea să plece sau să gândească nefavorabil despre terapeut. dar este absolut obligatoriu să lucrăm asupra noastră în cadrul altor şedinţe. În concluzie. Dacă nu facem acest lucm.

li11orul care distrage şi 1. pacienţii şi clienţii vin în terapie sau în consiliere căutând şi chiar cerând sfaturi. Ei vor mai mult decât o direcţionare. • Refuzul de a da sfaturi De multe 011. Consilierul se va antrena în a distinge între 1. Ac1. de pildă. 71 .. Important este ca terapeutul să poată recunoaşte că râsul şi un10rulnu afectează atingerea scopurilor. când râsul poate acoperi teama sau este o eschivă faţă de situaţiile neplăcute sau ameninţătoare. Dacă ne fixăm reahst scopurile poate vom fi trişti că nu am putut să realizăm mai mult.li11 să privim şi realitatea situaţiei: el vine la tine într-o situaţie de criză (tocmai l-a abandonat soţia) . . Aceasta nu presupune ca ei să aleagă o soluţie de compromis. dar cel puţin nu vom trăi frustrarea de a nu fi putut realiza "miracole".li11orul care îmbogăţeşte situaţia cu o nouă valenţă Desigur. În acest caz ei vor decide împreună asupra unor scopuri mai realiste. Ne înşelăm crezând că suntem unici în durerea noash·ă şi că suntem singm1i care am parcurs experienţa tragicului. O posibilitate este de a sonda dinamica din spatele problemei prezente. .. situaţia în care acesta se află într-o remaniere majoră.experienţe dureroase. acordând atenţie altemativelor ce se deschid la capătul celor 6 şedinţe prevăzute contractual. restructurantă. ei îşi doresc un consilier înţelept care să ia o hotărâre în locul lor sau să le rezolve o problemă. care rar termină ceea ce începe şi care se simte incapabil şi neputincios . iar cadrul limitativ al consiliel1i (de ex. El se prezintă ca un om profund nemulţumit de viaţă. putem să râdem autentic de modul extrem de serios în care am abordat situaţia. un program care presupune strict doar 6 şedinţe în agenţia sau clinica respectivă) nu pennite explorarea în adâncime a problemei. uneori cât ai bate din palme .. dacă acest lucru se impune în continuare. Oricum. orientarea cazului către un terapeut. poate fi utilă. clientul şi consilierul.. sunt de acord că au nevoie de mai mult timp pentru a clarifica şi rezolva problema. chiar dacă amândoi. Să luăm. Ce alinare binevenită apare atunci când admitem că sufelinţa nu este exclusiv pe terenul nostru. există şi situaţii • Stabilirea de scopuri realiste Stabilirea de scopuri realiste este esenţială în relaţia potenţială cu pacientul sau clientul.

cât şi la persoana terapeutului. Este impOltant să acceptăm faphll că nu există un drum corect sau rigid. nu degrabă greşit şi ineficient. Reţineţi! Dând sfaturi.Sarcina unui terapeut eficient este de a încerca să-I ajute pe client să-şi descopere singur soluţiile şi să-şi asume propria libertate de acţiune. devenind astfel tu-însuţi. veţi ajunge la aceste abilităţi şi veţi acţiona mai • Dezvoltarea propriului stil în consiliere Consilierii conştienţi şi terapeuţii în formare trebuie să fie preveniţi şi ajutaţi să de tendinţa lor de a imita stilul supervizorului sau fonnatorului lor. ca persoană. individualizat. devină Evitând erorile telmice şi exersând arta dialogului. Deşi stilul altcuiva de a face terapie te poate influenţa . prescris. Altfel. îi va creşte acestuia dependenţa faţă de el. iar cea mai importantă abilitate este de a susţine şi "însufleţi". poţi asimila creator un model de aface consiliere sau terapie. Clientul va persista atunci în a avea nevoie de un sfat la fiecare problemă a sa. este foarte important să-ţi găseşti propria expresie şi stilul care îţi împlineşte cel mai bine potenţialul. dacă o va face. deculpabilizându-i în cazul în care au dat greş. neavând încredere că o va putea rezolva prin propriile-i puteri. atât la caz. Chiar dacă un consilier se poate dovedi apt să rezolve o problemă a clientului. ci unul creativ. ahmci rămâne esenţial să Învăţăm să ne purtăm de grijă nouă înşine. îl poate împiedica să progreseze şi îl poate priva de libertatea de a acţiona liber. Sarcina terapeutului este de a-i ajuta pe clienţi să ia în mod independent decizii şi de a-i încuraja să accepte consecinţele propriilor lor alegeri. Există variaţii largi ale modurilor de abordare eficientă. în consiliere sau terapie. Cei mai mulţi consilieri începători anticipează întâlnirea cu primii lor clienţi ca fiind anxiogenă : 72 . În acest sens lucrul cu propriile anxietăţi poate fi extrem de util. • şi Cum poţi face psihoterapie Dacă faţă epuizării profesionale în munca de consiliere este adevărat că principalul nostru instrument de lucru în consiliere şi terapie suntem noi înşine.

Bunăvoinţa de a recunoaşte aceste anxietăţi şi de a le lucra cu supervizorul sau cu colegii ne ajută să ne detensionăm şi să câştigăm un sUPOlt preţios. Dacă eşti conştient de factorii care contribuie la subminarea vitalităţii tale. ce sta survin i maladii/OI conştienţi Existenţa "Arderea" interioară se experimentează în diferite moduri.. nici dorit. Unii dintre ei sunt convinşi că acest sentiment al arderii este inevitabil pentru această profesie şi că nu se pot revitaliza pe ei înşişi. aprecierilor care ţi se aduc. Dacă suntem prea competitivi ar putea să ne neliniştească în plus ideea că avem colegi mai competenţi şi că am putea să le creăm o proastă impresie. A fi tu lnsu~ şi a te dezvălui colegilor şi supervizorului. Această prezumţie este extrem de nocivă şi ea întăreşte sentimentul deprimant al incapacităţii de a schimba lucrurile. subaprecierea importanţei specifice a profesiei tale. poţi evita producerea (. T/·fi ~ . 73 răspunde cu vorbe .. În ce constă acest nedorit "sindrom"? Consilierii atinşi de el simt că orice ar face nu pot schimba nimic şi că nu mai au nimic de dat. prin schimbul de experienţă. Aceia care o manifestă se pot simţi obosiţi . ~ " Ce VOI· spune. dar şi de nevoia şi abilitatea noastră de a fi alături de ei. Cauzele epuizării profesionale: munca rutinieră.?" . care te fac să-şi risipeşti energia iraţional.. Un real pericol pe care sindromul de ardereepuizare îl poate avea este izolarea treptată a consilierilor şi psihoterapeuţilor. lipsiţi de entuziasm şi simt că ceea ce pot oferi nu este nici primit. epuizaţi . nerecunoscuţi ca valoroşi. Vom putea conştientiza astfel că nu suntem singurii care avem astfel de preocupări şi temeli. Se simt neapreciaţi./ sa a)1tf. Împreună vom căpăta un plus de curaj şi de siguranţă..?"" . a-ţi da mare importanţă ţie ca persoană şi a nu frumoase laudelor. Dar cum terapia este un proces cu un impact extrem de putemic asupra clienţilor.?". consideră. Cum O VO I.sindromului autocombustiei profesionale 'j.Daca greşesc ? ". "Vor reveni clienţii mei şi dacă da ce voi face în continuare?" unui anume grad de anxietate demonstrează că suntem de inceltitudinile viitorului. lipsiţi de importanţă şi ajung să meargă la serviciu în mod mecanic . spune. strivesc orice iniţiativă personală. dincolo de el anxietatea excesivă ne va torpila încrederea .Y OI I capa bI. Ei tind să nu vadă rezultatele sau modul concret al eforturilor 10L Deseori se simt opresaţi de sistemul de lucru şi de cererile instituţionale care.. a te preocupa să te menţii apt să rezi şti ca persoană şi ca profesionist sunt condiţii de bază în exercitarea cu succes a profesiei. dacă până la un punct ne putem accepta neliniştile ca fiind normale.

probleme cronice de sănătate.găseşte şi alte activităţi de interes în afara activităţii profesionale. călătorii sau experienţe noi. problemele personale nerezolvate. din perspectiva a învinovăţi pe alţii pentru criza de epuizare. a face faţă în mod fantezist cererilor. "am prea mulţi clienţi şi prea multe cereri Într-un timp prea scmt. deşi nu te aştepta Întotdeauna să obţii ceea ce vreI.învaţă cum să ceri ceea ce vrei. .dezvoltă pasiune. . interes.recunoaşte că poţi fi un agent activ. . .ia-ţi timp să evaluezi înţelesul proiectelor tale. concmenţa şi sabotarea mutuală. priorităţile şi aşteptările şi vezi dacă sunt realiste şi ceea ce vrei. . a lucra cu oameni cu probleme grave. probleme financiare . Cum poate fi prevenită epuizarea profesională: scopmile.învaţă-ţi limitele şi cum să-ţi reglezi limitele cu alţii. . . . a învinovăţi sistemul instituţional care îi îngrădeşte puterea de acţiune. realiza.caută varietate în ceea ce faci. neţinând seama de timpul ŞI energia de care dispui. tensiunile în echipă. . în jocuri. Mă simt inutil.deivoltă relaţii de prietenie bazate pe ajutor reciproc. False consilierului: explicaţii pentru epuizarea profesională.învaţă să controlezi impactul stresului. pacienţii mei sunt rezistenţi şi nu vor să se schimbe.ia iniţiativa de a începe proiecte care au însenmătate personală ŞI nu aştepta ca sistemul să sancţioneze această iniţiativă. dincolo de orele de lucru. lipsa de încredere Între supervizori şi consilieri (terapeuţi) ori alţi lucrători din echipa de lucru. nu mă simt capabil să fac faţă". 74 dacă obţii evaluează . folosind justificări precum: sunt ratat ca profesionist. perfom1a şi a-ţi imagina obstacole uneori nerealiste. lipsa SUPOliului emoţional din partea colegilor şi abundenţa cinismului. cu cei care nu vor să colaboreze cu tine sau cu cei care progresează greu. precum tensiunile din căsnicie. . conflictele.a fi în mod constant sub o presiune puternică de a produce. să te hotărăşti unde să investeşti timp şi energie.

tristă şi furioasă că a fost abandonată. un vârsnic neputincios abndonat de proprii săi copii. fără să fi fost asistat în explorarea de sine şi în dezvoltarea ta personală. Fă-ţi un portret psihologic. . un om care trage să moară. Notează. • • Acum priveşte şi citeşte tot ceea ce ai ales să exprimi în desen Şl 111 eseu şi imagineză-ţi cum ar fi să joci rolul de consilier sau de terapeut pentru următoarele persoane: un adolescent care a fugit de acasă. medicale. o tînără div0l1ată proaspăt. compară-te pe tine cel de dinainte de a fi fost asistat cu cel de acum . un pacient depresiv care refuză să comunice. precum şi resursele de care eşti conştient. Identifică-ţi vulnerabilităţile şi calităţile.tura cu colegul pentru o perioadă scurtă sau cere-i colegului să la un proiect comun. optimizare sau consiliere din partea vreunui profesionist. Notează tot ceea ce îţi vine şi desenează tot ceea ce simţi nevoia pentru a exprima cât mai autentic şi mai complet "portretul" eroului care te reprezintă . lucraţi schimbă EXERCIŢIU ŞI TEMĂ DE ESEU După ce ai citit de două ori acest curs şi ai revenit asupra calităţilor necesare. un copil abuzat de părinţi. Dacă. o mamă disperată că şi -a pierdut copilul în Ul111a unei erOl. atât cât poţi fi deocamdată. dificultăţilor inerente şi indicatorilor de eficienţă şi ineficienţă ai unui terapeut începător. . un tânăr care tocmai a aflat că i s-a pus diagnosticul de SIDA... un donm între două vârste care se uită în gol şi pare să nu te audă. dar ca şi cum ai gândi şi vorbi despre altcineva.fonnaţi un grup de suport cu colegii pentru a împărtăşi deschis sentimentul de frustrare şi pentru a găsi o cale cât mai bună de interpretare a diverselor situaţii de muncă ...cultivaţi relaţiile cu persoanele care vă aduc destindere. . 75 . deja ai beneficiat de un astfel de ajutor de analiză . ... întâmplător. Listează-le cât mai complet. un copil autist respins de propria familie. încearcă să reflectezi un timp asupra propriei tale persoane . victima unui viol sexual.

cu o persoană care chiar are nevoie. o familie care a pierdut absolut totul în Ul1na inundaţiilor. o femeie cu o pareză isterică. gratifica. de a însoţi emoţional şi verbal.. o adolescentă nefericită care şi-a tăiat venele după ce a părăsit-o iubitul . capacitatea de a încuraja şi susţine.schizofren despre care se spune că are o minte dar care şi . capacitatea de a împăliăşi cu celălalt o experienţă. nevoile. Ce simţi? experimentează Ce gândeşti? Ce crezi despre tine acum? Ce sens dai experienţei? ITem@ încearcă să te auto evaluezi cât mai sincer privind unnătoarele puncte: capacitatea de a te autoaccepta. capacitatea de a te bucura de comunicarea cu celălalt şi de a-l valoriza. un toxicoman care şi-a adus familia în pragul disperării. capacitatea de a-ţi controla propriile emoţii şi de a empatiza. 76 .a ucis mama într-un acces del1ranthalucinator. capacitatea de a-i respecta valorile. fii conştient de tot ce se întâmplă în dialogul vostru. capacitatea de a fi răbdător şi tolerant. cu ea şi cu tine. la nesfârşit. un genială. capacitatea de a-l asculta activ pe cel în dificultate.... de a asista psihologic . capacitatea de a fi conştient când rişti să te identifici cu celălalt sau cu problemele sale.. ce ai aflat? . capacitatea de a fi flexibil în dialog. capacitatea de a-ţi asuma şi da curs propriilor nevoi. tânăr • o relaţie de ajutor psihologic în real1tate. fără efort. capacitatea de a face faţă frustrării. Acum. Observă-te . Ei. lista poate continua. capacitatea de a nu-l judeca şi controla pe altul. Alege şi tu. Desigur. alte situaţii şi transpune-te în situaţia de a fi în dialog. fără efort. convinsă că nu poate să se deplaseze.. consenmează experienţa ta mentală. credinţele. ..

Un mod de a "sparge rezistenţa" încăpăţânată a unora dintre ei este să discuţi cu aceştia drepturile pe care le au şi la ce se pot aştepta de la consiliemllor. care difuzează de regulă doar ghiduri. În linii mari. cât şi de abilitate pentru ca practicienii să găsească un echilibru între a da prea multă inf0l111aţie şi a da prea puţină . Importantă este găsirea unei balanţe între a da clienţilor prea multe informaţii şi a nu le da deloc sau prea puţine. începe de la prima şedinţă şi continuă pe tot parcursul procesului. atât ea. sunt considerate etice acele practici care sunt benefice clientului.r CAPITOLUL V Câteva repere etice în practica de consiliere şi psihoterapie Ca practicieni ai domeniului este necesar să respectăm şi să aplicăm şi prevederile etice ale profesiei multor situaţii şi probleme cu care ne confruntăm în realitate. clienţii pot fi copleşiţi de terapeuţi sau consilieri dacă le dau iniţial prea multe detalii despre intervenţia pe care unnează să o facă. Nu ne vom putea întotdeauna splijini pe răspunsUli deja date sau pe prescripţii oferite de organizaţii profesionale. trasând doar nişte linii directoare. Unul dintre cele mai bune moduri de a proteja drepturile clientului este de a dezvolta proceduri care să-I ajute să facă alegeri fiind inf0l111at. De exemplu. pentm o practică acceptabilă. Este nevoie atât de intuiţie. după ce ea a dezvăluit că se pregăteşte de avorl. respectând nişte repere etice şi deontologice care ne jalonează activitatea. codurile Dreptul la consimţământul informat. promptitudine şi adecvare. cât şi prietenul ei au dreptul să ştie despre limitele confidenţialităţii Înainte de a face aselnenea importante dezvăluiri personale. Ei aceştia 77 . este prea târziu să-i cQlllunici unei minore intenţia de a-i consulta pe părinţii ei. Cei care se Sin1t disperaţi în ceea ce priveşte nevoia lor de ajutor pot accepta foarie uşor Olice spune sau face consilierul lor. Ca o defmiţie generală. Procesul de informare a clienţilor. cele neetice fiind în beneficiul practicianului consilier. Pe de altă parie. Consilierii şi terapeuţii care demonstrează că respectă drepturile clienţilor lor se bazează pe bunăvoinţă. va trebui să vădim realism. care stimulează paliiciparea activă în terapie. În acest caz. Clienţii adesea nu realizează că au drepturi şi nu se gândesc la responsabilităţile pe care le au în rezolvarea propriilor probleme. Consimţământul infor/nat tinde să promoveze cooperarea activă a clienţilor în program.

abuzul copilului şi despre alte probleme de criză. Responsabilitatea 78 . . contracepţie. consilieml protejază cele mai bune interese ale acestor clienţi" (AACD.condiţiile şi modul de continuare a relaţiei. .caută opinia şi intervenţia unui specialist fără să realizeze rezolvarea problemei ţine de investiţia lor proprie în proces. aVOli. riscurile implicate şi posibilitatea ca problema sau cazul clientului să fie discutată cu colegii sau supervizorul. că succesul relaţiei în Majoritatea codmilor etice profesioniste primi destule date privind alegerile informate: prevăd dreptul clienţilor de a . Care sunt unele dintre problemele legale şi etice în consilierea copiilor şi a adolescenţilor? Pot minorii să fie de acord cu tratamentul fără acordul şi ştiinţa părinţilor acestora? Care sunt limitele confidenţialităţii în această situaţie? În majoritatea statelor.calificarea şi pregătirea consiliemlui sau a terapeutului. Mai multe arii de discuţie pot include beneficiile consilierii. programe de educaţie.limitele şi excepţiile confidenţialităţii. . . o problemă legată de drepturile clienţilor o constltme şi drepturile minori/ar la tratament.scopurile generale ale consilierii. Dreptul la amânare (renunţare) este prevăzut de asemenea în ghidul APA. În asemenea cazuri. Este util ca un consilier să cunoască şi să-şi infonneze clientul şi asupra altor altemative de ajutor din comunitate. cum ar fi gmpuri de suport. Există unele excepţii: în unele ţări se prevede dreptul adolescenţi lor de a consulta consilieml despre controlul naşterilor. Un standard etic senmificativ pentru această problemă este: "când se lucrează cu minori sau persoane care nu sunt în stare să-şi dea consimţămânhll.întreruperea relaţiei. abuz de droguri. Aceste informaţii pot fi date direct sau în scris. . .parametrii legali şi etici care pot defmi relaţia.responsabilităţile clienţilor. intervenţii în criză. care precizează: "Consilierul Încheie o relaţie clinică de consiliere (consultanţă) când este evident că clientul nu are niciun beneficiu din această relaţie. . terapeuţii care lucrează cu minorii descoperă frecvent că sunt puşi în rolul unui avocat. .responsabilităţile consilierului faţă de client. cunoaşterea şi consimţământul părinţilor pentm ca minoml să intre în relaţie cu un serviciu profesionist de ajutor sunt legale. alte metode de tratament etc. ajutându-l pe client să-şi clarifice mai mult ce implică procesul consilierii sau al terapiei.lungimea aproximativă a procesului terapeutic. 1988). Citind la domiciliu despre drepturile şi posibilităţile sale clientul va fi astfel mai bine pregătit să se implice în consiliere.

este esenţial ca un terapeut (consilier) de grup să fie informat şi familiarizat cu legile locale şi statale care au impact În activitatea sa.ercite o preocupare specială pentru a proteja interesele acestor persoane. . . terapeuţii trebuie să specţfice limitele confidenţialităţii. El poate asigura c011fidenţialitatea numai din partea sa. ASGW. . AMHCA. cât şi al celei individuale. 1988. violenţa[amiliaIă. 1989). . Pentru că desfăşurarea terapiei şi consilierii în grup este o modalitate de lucru importantă.consilierului faţă de client continuă însă până când el începe să frecventeze un alt terapeut. 1989. Ultimul paragraf menţionat implică faptul că profesioniştii care lucrează cu copii.consilierul (terapeutul) nu trebuie să se folosească de-a lungul terapiei de rolul şi puterea sa de conducător de grup în scopul de a promova contacte personale sau sociale cu membrii grupului.pentru a putea publica sau comunica în conferinţe materialele personale rezultate În urma terapiei. neglijenfa sau abuzul asupra copiilor şi bătrâni/oI'. consilierul nu este obligat să continue relaţia" CAP A şi AACD. consilierii trebuie să obţină În prealabil consimţământul membrilor grupului sau să ascundă (protejeze) În mod adecvat informaţiile care pot duce la identificarea membrilor grupului.când lucrează cu minori. . 1989).x. Aceasta mai ales În cazuri care implică lJ'/olestarea copiilor. terapeuţii nu trebuie să Încalce sau să diminueze drepturile legale sau civile ale clienţilor. APA. . adolescenţi şi cu persoane iresponsabile sunt sfătuite în mod 79 .relaţiile sexuale Între consilierul (terapeutul) de grup şi membrii grupului încalcă etica profesională (AACD.deşi con[zdenţialitatea este esenţială pentru succesul în terapia de grup. moderatorul-consilier sau terapeut nu poate face totul pentru a garanta respectarea confzdenţialitătii din partea tuturor membrilor grupului. este o strategie Înţeleaptă să se ceară clienţilor să semneze un contract [Îl care să-şi exprime acordul de a nu discuta sau de a nu scrie despre ce se Întâmplă În timpul şedinţelor sau de a vorbi despre cei prezenţi. incestul. 1980. .atât în cazul consilierii de grup. Iată şi câteva principii referitoare la confidenţialitate: . terapeuţii trebuie să e.când se lucrează cu minori sau Cll persoane incapabile de a-şi da acordul.în timpul activităţii de consiliere sau de psihoterapie. În cazul în care clientul refuză întreruperea sugerată şi alternativa propusă. iată câteva principii care pot asigura desfăşurarea într-un cadru etic şi legal a acestei forme de activitate: . nu şi din a celorlalţi participanţi.

consimţământul în cunoştinţă de cauză. eşecul în exercitarea unei grUi fireşti pentru a împiedica sinuciderea clientului. eşecul în consultaţie. încheierea in adecvată a terapiei. a pretinde un alt onorariu decât cel stabilit sau prevăzut contractual. lovirea sau agresareafizică a unui client ca o tehnică de tratament. ci şi conducătorii grupurilor împotriva unui proces apărut din neglijenţă sau ignoranţă. deformarea pregătirii profesionale sau a abilităţi/oI'. încălcarea principiului confidenţialităţii Într-un mod neadecvat. diagnosticarea greşită. violarea drepturilor civile. eşecul în neavertizarea şi protecţia unei potenţiale victirne a unui client care a emis ameninţări. provocarea unui rău fizic de-a lungul exerciţiilor de grup. bunăstarea membrilor şi drepturile civile ale pacienţilor instituţionalizaţi . consimţământul părinţilor. Cunoaşterea drepturilor şi responsabilităţilor legate de terapiile de grup protejează nu numai clienţii. Este bine ca terapeuţii să caute să obţină informaţii legale cu privire la procedurile şi practicile terapiei de grup. prescrie rea şi administrarea greşită a medicamentelor. Terapeuţii de grup trebuie să fie informaţi în legătură cu probleme cum ar fi: confidenţialitatea. 80 . netrimiterea clientului la alt terapeut atunci când devine evidentfaptul că persoana are nevoie de o intervenţie ce depăşeşte nivelul de competenţă al respectivului terapeut. datoria de a proteja clientul şi pe ceilalţi şi înştiinţarea asupra practicilor folosite . Paradise şi Kirlay (1990) susţin că cele mai importante prescripţii sunt: confidenţialitatea. IMPORTANT!!! Acţiuni nerecomandate în timpul practicii terapeutice consiliere: şi de angajarea Într-o relaţie sexuală cu un client.deosebit să respecte legile care limitează terapia de grup. provocarea intenţionată a suferinţei psihice.

întrebări pe care le consideraţi impOliante cu privire la modul în care a lacut faţă în diverse situaţii cu clienţi dificili.Etică şi conduită în psihoterapie". "Orientarea experienţială În psihoterapie". 13-23. Încercaţi să contactaţi un practician consilier sau psihoterapeut. 2005. respectând codul etic şi deontologie. 3. autor Ovidiu Alexandru Pop. editura SPER.ÎNTREBĂR1 ŞI PRovocĂR1 1. Asimilaţi codul etic şi deontologie al profesiei respective din documentele Colegiului Psihologilor din România. . vă rog. 2. Care sunt cele mai impoliante cerinţe ale eticii şi deontologiei în activitatea de psihoterapeut şi de consilier? Lecturaţi suplimentar capitolul .). Infonnaţi-vă suplimentar asupra diverselor coduri etice şi deontologice care protejază şi reglează profesiunea de consilier şi de psihoterapeut pe plan intemaţiona1. Discutaţi despre situaţii-capcană în relaţia terapeutică şi despre modul în care se respectă principiile etice şi deontologice. Puneţi­ i.. în tratatul Iolanda Mitrofan (coord. p.

Dintre acestea. an Această clasificare respectă clasificările internaţionale care apar în toate tratatele de referinţă ale psihoterapiei şi consilierii. Corsini. 1990. revizuite de Iolanda Mitrofan) 1. cât şi o metodă de intervenţie psihologică (în principal psihoterapeutică). atât modele asupra psihicului şi personalităţii umane. cât şi abordări practice de consiliere psihologică şi psihoterapie. De aceea. Bowman. abordările umaniste . James. grupate în trei module. 1988. R. Pornind de la asemănările existente între acestea. Gilliland. Corsini şi D. 2000. în acelaşi timp. Irina Holdevici. le-am grupat.experienţiale şi holiste. p.CAPITOLUL VI Orientări şi metode în psihoterapie o multitudine de abordări în consilierea psihologică şi psihoterapie. aşadar. 39-121 ). 1989. J-T. 1996.G. Prezentăm. Wedding. este corectă denumirea de abordare psihanalitică pentru abordarea psihodinamică clasică. Richard. 1997. noi am optat pentru tratatele: R. Is. câteva sisteme de consiliere şi psihoterapie în cadrul celor trei mari orientări (curente) în domeniul psihoterapiilor. abordările psihodinamice. B. 1990. E. în trei categorii: 1. 2005. Abordarea psihodinamică clasică Abordarea psihodinamică clasică îl are ca întemeietor pe Freudl. 1978. Corey. Iolanda Mitrofan . 39-56. G. în acest capitol. Acesta a realizat atât un model teoretic asupra personalităţii umane. 82 . sistematizate şi selectate de Ioana Stancu în 2005 (p. 1989. Acestea sunt. Ionescu. 3 abord-·l e comporamen l · ( i t a -cogl1lwe. G. Ele sunt cele care şi-au pus amprenta mai profund asupra activi taţii de asistenţă psihologică de-a lungul istoriei moderne şi postmodeme a acestui domeniu aplicativ. 2. 1995. K.1 Există MODULI Abordările psihodinamice şi adăugite (apud Ioana Stancu.

Eul are o dublă funcţie . atât în cadrul psihanalizei. Printre acestea. ca şi abordare de sine stătătoare". oferind edificiul conceptual şi posibilităţile de dezvoltare. Sarcina Eului este dificilă: el mediază între cerinţele Id-ului şi solicitările externe. • Repere psihanalitice conceptuale . Constituie matricea teoretică a dezvoltării majorităţii metodelor de psihoterapie. ea conducând la o restructurare a edificiului personalităţii prin explorarea inconştientului şi analiza mecanismelor şi exprimărilor sale simbolice. Freud recunoaşte două clase de instincte: ale vieţii (libido) şi ale morţii (thanatos). Eul apare de timpuriu în viaţă şi operează după "principiul realităţii". Aceasta în forma ei nemodificată. Însă o serie de tehnici şi proceduri ale psihanalizei. luând decizii în legătură cu satisfacerea acestora. El nu cunoaşte realitatea externă şi operează după "principiul plăcerii". cu ajutorul procesului secundar (adică raţional sau t:onştient). de a controla instinctele Sinelui. apare anxietatea. 83 După . !Sinele (Id-ul)! este zona cea mai veche din punct de vedere ontogenetic. precizează Ioana Stancu (2005. Anxietatea. precum şi concepţia psihanalitică asupra personalităţii pot fi de ajutor şi în procesul consilierii. adică instinctele care îşi au originea în organizarea şi funcţionarea somatică şi îşi găsesc aici o primă expresie psihică. din Sine ia naştere o noua structură: !Eu~. am putea concluziona că abordarea psihanalitică este mai puţin utilizată în cabinetele de consiliere psihologică. de a se adapta lumii externe şi . cât şi al unora dintre terapiile umaniste. El le consideră nivelurile sau dimensiunile pe care se structurează psihicul uman sau "aparatul" psihic. pe de altă p~llte. p. îmbogăţire şi reshllcturare de paradigmă teoretică şi metodologică pe care s-au construit alte metode. El conţine ceea ce este ereditar. restructurarea personalităţii . 39). Id-ul are doar două instrumente pentru a obţine plăcerea: acţiunea reflexă şi procesul primar (realizarea dorinţelor în vise sau prin intermediul imaginaţiei) . Sub acţiunea influenţelor externe. care aveau să facă istorie în psihoterapie: !Sinele. Eul şi Supraeu~. experienţiale. căutând doar satisfacerea instinctelor. "Cum consilierea psihologică nu are ca scop. Id-ul dinamic este _ sistemul din care se diferenţiază celelalte componente ale psihicului.pe de o parte.teoria lui S. de o impOltanţă deosebită este instinctul sexual. de cele mai multe ori. asupra personali taţii umane. Freud asupra "aparatului" psihic 1920 Freud introduce trei concepte de bază. Când nu poate realiza aceasta.!Abordarea psihanalitic@ poate fi considerată o metodă de intervenţie profundă.

1991. "Nevroza se simplului fapt că Egoul. AllpOlt. Dacă Sinele şi Supraeul intră în zona inconştientului. Eul aparţine conştiinţei. aceste stadii urmând logica gratificării sexuale şi fiind considerate stadii ale dezvoltării personalităţii umane.Supraeul. Stadiul anal (1 -3 ani) . trebuie să ţină cont şi de un al treilea nivel structural . Zona anală are o semnificaţie majoră în această perioadă. droguri. Freud asupra dezvoltării personalităţii umane Freud descrie o serie de stadii ale dezvoltării. Această cameră s-ar afla în vecinătatea uneia mai strâmte .la adult . ISupraeu~ este un precipitat format în perioada copilăriei. consideră că lumea externă este prea rezistentă pentru a fi manevrată" (G. "plină" cu pulsiuni psihice. fumat. De exemplu.conştiinţa. vorbit logoreic) pot avea o fixaţie orală.preconştientul. • Concepţia lui S. deprivarea de gratificaţia orală poate da naştere şi unor probleme în viaţa de adult: neîncrederea în alţii. ale întregii familii . rejecţia altor persoane. 84 . ale tradiţiilor de rasă şi naţionale. ji-ică şi inabilitate de a forma relaţii intime. adulţii care au nevoi excesive "orale" (hrană. între care cele sexuale au un rol primordial. 155).şi devine conştientă doar dacă reuşeşte să atragă "focusul" conştiinţei. cu scopul de a vedea dacă poate s-o lase să iasă din inconştient. împrumutând energia de la Id şi îndeplinind ordinele impulsive ale acestuia.conduce la comportament nevrotic . p. băutură. Este bine ca acum copilul să înveţe că acestea sunt sentimente acceptabile. La intrarea în "salonul conştiinţei" se află un "gardian" sau un cenzor care cercetează fiecare tendinţă psihică. Frustrările acestei zone orale pot conduce . Între conştient şi inconştient se află preconştientul. prin care se prelungesc influenţele maternă şi paternă. Stadiul oral (0-1ani) .se întinde de la naştere până la sfârşitul primului an de viaţă. Dacă pulsiunea a reuşit să treacă de cenzura "gardianului". Acum se învaţă controlul sfincterian. furie. precum şi cerinţele mediului social cel mai apropiat. Inconştientul a fost comparat de Freud cu o cameră spaţioasă. ea pătrunde într-o altă zonă . Suptul la sân satisface o dublă nevoie a copilului: pentru mâncare şi plăcere. pe lângă funcţia de mediere între Id şi mediul social. datorează prelungită şi nerezolvată. De asemenea. Eul. Supraeul conţine Eul ideal şi conştiinţa morală. În cursul adoptării acestui compoliament există o multitudine de situaţii în care copilul simte ostilitate.lafixaţii orale. ură şi alte sentimente negative.

chiar dacă persoana nu l. Asimilând conceptual multe dintre reperele psihanalizei. Mulţi clienţi în terapie şi consiliere nu-şi acceptă sentimentele negative şi. simte reţinere faţă de tată şi dezvoltă teama că acesta îl va pedepsi pentm că el îşi iubeşte mama." opus. integrarea traumelor de acest tip constituind condiţii de bază în maturizarea Eului adult.atitudinile şi răspunsurile comportamentale faţă de ceea ce este "masculin " sau "feminin ". În această perioadă zona genitală are cea mai mare impOltanţă pentru copil. mai ales. în terapiile experienţiale şi în cea a unificării. Confol1n teoriei lui Freud. Sinonimul complexului lui Oedip pentm fetiţe este "complexul Electrei" . în mod special. . Stadiul falic (3-6 ani). În această perioadă se formează: . preluând compOltamente specifice acesteia. În acelaşi timp cu dezvoltarea unor dorinţe incestuoase faţă. Atunci când descoperă că nu-şi pot înlocui mama în relaţia cu tata.. conflictul principal al acestui stadiu este dorinţa incestuoasă a copilului faţă de părintele de se. 85 . de mamă apare şi reprimarea acestora pentm a proteja persoana de apariţia unor trăiri greu de sup0l1at. Fetele simt iubire erotică faţă de tată şi îşi dispreţuiesc mama.Disciplina parentală Şl atitudinile părinţilor faţă de adoptarea controlului sfincterian îşi vor pune amprenta senmificativ asupra personalităţii în devenire a copilului. conturarea.atitudinile faţă de plăcerea sexuală. Aceasta deoarece ei le consideră "rele" şi gândesc (inconştient) că şi-ar pierde iubirea părinţilor dacă le-ar exprima. Rezolvarea conflictului lui Oedip constă în transfOlmarea dragostei erotice faţă de mamă într-o afecţiune mai acceptabilă şi în dezvoltarea unei puternice identificări cu tatăl. În acord cu punctul de vedere al lui Freud. pe cele care au legătură cu persoanele iubite. problematica identitară este semnificativă. Acesta este cunoscut sub numele de "complexul lui Oedip". În teoria lui asupra personalităţii. cauza acestora se află situată în perioada "fali că" şi o incursiune în trecutul persoanei poate ajuta procesului de consiliere sau psihoterapie. Perioada este importantă pentm că influenţează felul de a te simţi în rolul de băiat sau fată. bărbat sau femeie. ele încep identificarea cu aceasta. - .ll111ează o cură de psihanaliză. confirmarea şi acceptarea identităţii de sex-roL În consiliere şi psihoterapie se întâlnesc clienţi cu probleme de identificare cu sex-rolul şi acceptare a propriei sexualităţi. Freud arată că acceptarea şi exprimarea sentimentelor negative au o strânsă legătură cu felul în care părinţii s-au raportat la copilul lor în aceasta perioadă anală . Băiatul îşi îndreaptă atenţia către mamă.atitudinile şi răspunsurile emoţionale faţă de ceea ce este " bun " sau " "rau.

86 . trebuie să cunoască foarte bine felul de a se manifesta al acestor mecanisme. adolescenţii ajung să "investească" energia sexuală în variate activităţi acceptate social. • Mecanismele de apărare ale Eului În concepţia lui Freud.incapacitate de aface faţă schimbării. Apărarea este o strategie adaptati vă. apelează la anumite mecanisme de apărare. chiar dacă există restricţii sociale. În consiliere. 164).imaginea de sine negativă. co/?flicte valorice.dependenţă şi iniţiativă scăzută. Freud insistă mai mult asupra stadiilor anterioare stadiu lui genital şi im ia în discuţie conflictul prezent în adolescenţă.Stadiul de latenţă (6-12 ani). jocuri şi o serie de activităţi distractive. Copilul este mai mult interesat de şcoală. . a acelora care au legăhlră cu sex-rolul şi angajarea în relaţii intime. La personalitatea sănătoasă. teoria psihanalitică poate ajuta la rezolvarea unor probleme şi. în special. în această perioadă.sentinlente de inferioritate. O serie de probleme ale adultului pot avea originea în această perioadă. alături de înfruntare.confuzie cu privire la sex-rol. "Persoana nevrotică se apără mai mult şi înfruntă mai puţin. Stadiul genital (12-18 ani). ~. O fOID1ă de manifestare a acestora sunt rezistenţele terapeutice comportamente care tind să blocheze sau să saboteze achll terapeutic la nivelul dialogului şi a relaţiei transferenţiale în terapie. p. . Acestea Slmt: . Toate aceste stadii accelltueazâ rolul sexualitâţii în dezvoltarea personalităţii. Acum este o perioadă de "liniştire" a impulsurilor sexuale. în scopul menţinerii echilibrului între cele 3 forţe care-l "presează" (Sinele. În concepţia lui Freud trecerea /a un stadiu superior se face dacă nu apar fixaţii la stadiile anterioare. . înfruntarea" (G. deoarece cei care vin şi cer asistenţă psihologică le utilizează frecvent şi într-o manieră dezadaptativă. Supraeul şi cerinţele sociale). Defensele nevrotice sunt adesea elementele inconştiente care ajută persoana să se autosaboteze. Este timpul socializării şi al formării relaţiilor cu ceilalţi. de obicei. angajându-se în diverse sporturi sau pregătindu-se pentru o carieră. . predomină. fonnând prietenii. 1991. Acum. dar şi consilierul. !Mecanismele de apărare ale Eulu~ sunt nişte strategii prin care încercăm să înşelăm disconforhll şi anxietatea. Allport. Psihoterapeutul.

Dacă procesul este eliberat şi transformat. Introiecţia ."adaptează ideea cuiva despre realitate la impulsurile şi credinţele sale" (G. tehnicile şi procedurile utilizate Am prezentat anterior concepţia lui Freud asupra "aparatului psihic". AIlunlite comportamente dezadaptative pot avea motivaţii inconştiente. 2004). 2. De exemplu. p. iar dacă nu. 1995. Formaţiunea reactivă . 3. Raţionalizarea .constă în atribuirea propriilor noastre sentimente. În sens restrâns. 166). 7. asupra dezvoltării personalităţii umane. putem vorbi de sublimare. 23). p.constă în negarea existenţei unui lucru rău deja întâmplat. "toate mecanismele de apărare au rol compensator" (Irina Holdevici. precum şi mecanismele de apărare ale Eului. Compensarea.procesul prin care gândurile şi dorinţele dezagreabile sunt împiedicate să devină conştiente . inclusiv unele compOliamente specifice rolurilor parentale. pentru a scăpa de culpabilitate. Reprimarea . şi pnn reconstituirea dramaterapeutică. 4. 5. într-o primă fază. care vor "manipula" din umbră structurarea rolurilor identitare 6. reevaluarea şi resemnificarea acestora pnn prisma prezentului (Iolanda Mitrofan. intenţii şi gânduri altor persoane. 9.procesul prin care impulsurile instinctuale reprimate se exprimă în fonne acceptabile social. putem afirma că unele probleme ale clienţilor întâlnite în cabinetul de psihoterapie sau consiliere pot fi explicate prin prisma punctului de vedere freudian. Uneori problemele relaţionale ale adultului pot fi rezolvate pnn retrăirea unor situaţii conflictuale din trecut. 87 . Regresia . Sublimarea .încorporarea în Eul propriu a unor elemente străine acestu ia . de reprimare. iar conştientizarea acestora poate conduce la dispariţia şi înlocuirea lor cu o conduită adaptativă. Proiecţia . Prin regresie se evită asumarea vârstei adevărate şi a responsabilităţilor inerente acesteia. accentuându-şi caracteristicile dezirabile. Pomind de la aceasta.o fonnă de apărare prin care persoana pretinde hotărât exact opusul a ceea ce simte. În sens larg. prin mecanismul introiecţiei. 2000. o persoană îşi poate sublima sadismul reprimat devenind chirurg sau măcelar. Ea are de obicei funcţia de a realiza apărarea imaginii de sine. care au fost reprimate. Negarea . Multe din normele şi valorile morale sunt învăţate de copii. • Procesul psihodinamic. prin compensare o persoană îşi maschează anumite deficienţe.constă în întoarcerea la modele comportamentale şi afective din trecut. Allport.Care sunt deci strategiile principale de apărare ale Eului? 1. 8.

încurajări sau interpretări. conform lrinei Holdevici.fără a avea niciun contact vizual cu terapeutul. 156). Ele. p. aşezat în decubit dorsal. Poziţia celor doi nu este întâmplătoare şi are ca scop crearea unui grad de frustrare emoţională facilitator pentru regresia emoţională şi contactul cu inconştientul. 36-44. abţinându-se de a se amesteca sau sugera clientului anumite comentarii. după paşii specifici unui proces de anali ză şi decriptare simbolică. Uneori fluxul asociaţiilor libere poate fi blocat prin punerea în funcţiune a rezistenţelor clientului . problemele vieţii pot fi abordate în mod realist fără constrângeri şi anxietăţi paralizante. IObiectivu~ Terapiile şi consilierea psihodinamică sunt centrate pe aducerea la nivelul conştiinţei a motivaţiilor in conştiente care produc comportamente dezadaptative şi pe Întărirea Eului clientului.. AllpOli. Analiza viselOll . Acestea pot fi Însă utilizate şi "detaşate" de context. 1991. Demersul psihanalitic clasic este de lungă durată (5-6 şedinţei timp de câţiva ani) pentru că el are un obiectLv pretenţios: aducerea conflictelor în conştient şi rezolvarea acestora. !Durata!. săptămână. procedeu care Înseamnă de fapt o restructurare a personalităţii. este invitat şi aşteptat să spună tot ceea ce-i trece prin minte. jena sau dorinţa de a face o impresie bună. este lnaÎ puţin important decât ceea ce l-a produs. 171). lăsând la o palie convenienţele. Ideea este că astfel conţinuturile reprimate ale inconştientului vor ieşi la iveală. eliberând persoana de efectele lor. alte tulburări pot fi explicate prin fixarea libidoului la unul dintre stadiile dezvoltălii personalităţii. Strategia . ~. De multe ori analiza unui vis se impune a fi amânată până când alte detalii senmificative sunt furnizate în cursul altor vise. confoffi1 aceluiaşi principiu al asociaţiilor libere. p. Allport. avem de a face cu <> viaţă grav tulbmată" (G. "Revenind asupra gândurilor şi sentimentelor primejdioase şi înfruntându-le. Atitudinea terapeutului este pe tot parcmsul demersului de "ecran alb" şi de neutralitate binevoitoare. 1991. p .analiza se face asupra visului în Întregime sau asupra unor detalii senmificative ale visului. Psihoterapeutul şi consilierul trebuie să ştie că nu există un simbolism universal al viselor şi că fiecare individ visează după un cod specific personalităţii lui. care slmt produsul unor reprimări repetate" (G. "Când mecanismele de apărare ale Eului SlU1t dominante. în terapiile psihodinamice.De asemenea. lăsând "materialul" brut al inconştientului să iasă la lumină.clientul. 1996. insight-ul" asupra cauzelor comportamentului şi mai puţin p e comportmnentul în sine. sunt: Il. Procesul de consiliere şi psihoterapie se bazează pe descoperirea cauzelor simptomului. înseamnă 88 . I ehnicile şi procedurile utilizat~ creează conţinutul demersului T psihanalitic. Metoda asociaţii/or liber~ . într-o abordare eclectică. pe . pentru că o viaţă sănătoasă predominarea conştientului.etiologică. Simptomul.

neîmpărtăşirea tuturor gândurilor. eficienţa asistenţei psihologice având clar de suferit. ci izvorăsc din tendinţe ascunse. dacă Eul său este suficient de putemic pentru a se confrunta cu o nouă porţiune din tenebrele inconştientului. 43). 15. majoritatea reacţiilor emoţionale ale clientului nu au legătură cu situaţia prezentă. atitudinilor conştiente şi a compOliamentului prezent al clientului. fie printr-un alt gen de analiză personală. Odată acesta realizat. 1 Analiza EgOlt/U~ . Analiza rezistenţelod Rezistenţele reprezintă orice fapt care interferă cu dezvoltarea normală a şedinţelor. o sugestie. adonnirea în timpul şedinţelor. fie prin analiza didactică. Consilierul trebuie să-şi controleze sentimentele şi atitudinile faţă de client (Iară a deveni nereceptiv şi lipsit de căldură). sentimente care au legătură cu o imagine sau amintire impOliantă din viaţa sa. 18. Dacă consilierul sau psihoterapeutul Îşi menţin neutralitatea. Ea are ca scop obţinerea insight-ului asupra materialului inconştient.-A . Analiza acestor reacţii poate conduce la descoperirea unor experienţe din copilălia clientului. o încercare de influenţare a clientului şi nici nu este irefutabilă. Analiza rezistenţelor demonstrează clientului în ce măsură îl împiedică acestea să afle adevărul despre problema prezentă . Rolul acesteia este de a vedea dacă clientul este pregătit. consilierul nu mai poate avea o imagine clară a clientului şi a problemei sale. -na-l-iz-a-tr-a-n-sji. Psihanaliza avansează În rezolvarea conflictelor inconştiente printr-o serie de catharsis-uri (descărcări emoţionale) şi insight-uri (descoperili bruşte şi intuitive). De aceea. dar şi acesta poate răspunde emoţional la solicitările clientului.constă În analiza forţei şi naturii specifice a 7. Interpretărila "Interpretarea analitică constă în aceea că terapeutul ordonează materialul discontinuu produs de client în cursul asociaţiilor libere şi a analizei viselor.13. Ele sunt mecanisme prin care persoana se apără de anxietatea inerentă aducerii în conştient a unor motive şi conflicte inconştiente. Contratransferu~ Nu numai clientul poate transfera asupra consilierului atitudini. Analiza acţiunilor clientuluzj . 1996. 1r'4'-. Rezistenţele pot Îmbrăca diferite forme: dezacordul cu consilierul.comportamentul verbal şi nonverbal al clientului pot furniza elemente impOliante pentru procesul consilierii sau psihoterapiei.-e-rL-t/-u-'4 Transferul reprezintă un mecanism prin care rapOliarea la o altă persoană nu are legătură cu ceea ce este ea În realitate. experienţe care au generat aceste tendinţe. specifică altor curente terapeutice. ci are un caracter iraţional şi proiectiv. pentru a nu cădea în capcana contratransferului. întârzieri şi absenţe de la şedinţe. precum şi la cunoaşterea motivaţiilor inconştiente care au stat la baza compoliamentului. gânduri. orice consilier sau terapeut trebuie să-şi realizeze un fel de "curăţare" a psihicului propriu. Consecutiv acestora au loc modificări favorabile în sfera personalităţii. p. 89 . conferindu-i o explicaţie cu sens prin prisma conceptelor psihanalitice" (Irina Holdevici. 16. Interpretarea nu este un sfat.

Acest model a avut o influenţă majoră asupra tumror sistemelor de consiliere şi psihoterapie. transferul şi contratransferul sunt nişte realităţi şi orice consilier şi psihoterapeut se confruntă cu ele. Abordările psihodinamice postfreudiene aduc modificări procesului de consiliere/ psihoterapie. cu consecinţele negative inerente acestei asumări defechlOase. Modelul psihanalitic asupra psihicului şi personalităţii un1ane. Melanie Klein. unele prin modificarea conceptelor analitice şi procedurilor. p. Chiar dacă nu întotdeauna este plăcut să te întorci în trecut pentru a rezolva disfuncţiile prezenmlui. Wilmicott. mai importante sunt contribuţiie lui Adled şi Ic. adică de fOill1atorii şi supervizorii care le asigură analiza didactică şi igiena mentală continuă.G. Relaţia transferenţială este mult accentuată în practica psihanalitică. dar şi cu aplicaţii în consiliere. D. Concepţia prezintă 3. John Bowlby etc. "Dacă consilierul ignoră istoria timpurie a clientului.. 5). Pentru procesul psihoterapeutic. 70). Corey. Corey. "Unele modele terapeutice au luat naştere ca o extindere a psihanalizei. se 2. Jun~ (terapia analitică). Aşadar şi terapeuţii au nevoie de terapeuţii lor. 90 . Alte modele terapeutice nu pun aşa mare accent pe transfer şi contratransfer. p. el va avea o VIZllll1e limitată asupra cauzelor suferinţei acestuia" (G.Concluzii 1.3 face Iwnină" în cazul clienţilor care prezintă o incorectă sau difuză asimilare a sex-rolului. 1986. Abordările psihodinamice postfreudiene Teoria psihodinamică freudiană a fost completată şi revizuită ulterior de o serie de psihanalişti care nu au fost de acord cu toate aspectele acesteia. AdIel'. lReprezentanţi~ acestei abordări sunt: A. pe parcursul unor stagii variabile sau sihlaţii profesionale şi existenţiale specifice. iar altele au apărut ca o reacţie împotriva acesteia" (G. Jung. 4. 2. de cele mai multe ori este necesar. precum şi tehnica psihanalitică nu au cum să lipsească din pregătirea generală a unui terapeut şi consilier psihologic. cât şi practic. Psihanaliza accenhlează legă hIra existentă între problemele cu care clientul la consiliere sau psihoterapie şi evenimentele semnificative din copilăria timpurie. poate fi un punct de reper pentru .G. iar IA. deşi supralicitează impOlianţa factorului sexual. 1986. Tomşi. atât din punct de vedere teoretic. c. lui Freud asupra dezvoltării personalităţii umane. Analiza proiecţiilor şi contratransferului în supervizarea tinerilor terapeuţi este esenţială în prevenirea erorilor terapeutice şi în deblocarea cursului terapiei.

neacceptată a psihicului. în uitare. pentru istoria psihoterapiei. cu rădăcini în tradiţiile spirituale. iar tendinţa de a le compensa poate constihli o sursă motivaţională şi volitivă puternică pentru destinul personal. psihodrama analitică de grup.Persona). ICelemaiimportante arhetipud sunt: Persona. cu continuatori umanişti ca A. precum şi neoreichieni ca Richard Meyer (somatoanaliza). .analiza reichiană. transpersonale şi creative din om. constihlie substrahll oricărui psihism individual. Babnt . . mistice. Persona reprezintă masca socială.David Malon . "vegetoterapia". Este cunoscut mai ales pentru teoria arhetipurilor şi pentru conceptul de inconşient colectiv. David Boadella şi Federico NavalTo. El este depozitarul arhetipurilor (elemente universale.terapia dinamică de scurtă durată. David Rappaport . Heinz Kohut . Gerda Boiesen. G. influenţa familiei şi a factorilor de mediu în detenninarea comportamentului individului. În procesul de consiliere.Ronald Fairbaim. acordă importanţă şi părţii spirituale. El este aşadar. AnÎmus. Sinele. Jung distinge 3 nivele psihice: con tientul (Eul este partea conştientă a persoanei . D. ci general uman . ca şi in cel terapeutic. Jllld. şi din conţinuturi ce sunt de fapt percepţii senzoriale care n-au ajuns niciodată în conştient. În teoria lui asupra psihicului. Erick Erickson. le. iar Umbra semnifică partea întunecată. Anima. care nu este individual.pe terenul psihanabzei aplicate la copii contribuţii esenţiale au Melanie Klein . o punte de legătură între abordarea novatoare pe care o denumeşte "analitică" şi abordarea holistică transpersonală aChlală. Lowen şi John PielTakos (analiza bioenergetică) sau vegetoterapeuţi ca Ola Raknes. El consideră că influenţele din copilărie pot da naştere unor complexe de inferioritate. Adle11 accentuează detenninismul social în defavoarea celui biologic.M. Alţi autori de referinţă sunt: . Winnicot şi Francoise Dolto. ."psihologia Ego-ului". Anima este imaginea colectivă a femeii în psihicul bărbahilui.neopsihanaliza. clienţii sunt încurajaţi să-şi asume responsabilitatea propriului destin. imagini primordiale care au semnificaţie pentru noi toţi). .Heinz Hmiman. k.Karen Homey .Wilhelm Reich . Ulnbra poate fi individuală. Animus este imaginea colectivă a bărbahllui în psihicul femeii. linconştientul colecti~. Umbra. .terapia relaţiilor obiectuale.psihanaliza focală. care a redimensionat semnificativ evoluţia psihoterapiei. orientând-o către abordarea umanistă şi transpersonală. dar şifamilială şi colectivă (ultimele două constituind obiect de studiu în 91 . Otto Kemberg. fie pentru că li s-a retras conştienţa prin aşa numită refulare.

în formarea terapeuţilor şi consilierilor. În procesul de consiliere/ psihoterapie jungian se folosesc asociaţiile libere. Scopul terapiei.. Care sunt principalele contribuţii teoretice ale lui S.... deoarece proiecţiile lor se exercită doar acolo (aspect impOliant în analiza şi terapia relaţiilor palteneriale de cuplu) . c. visele au rolul de a echilibra persoana.. ca şi al consilierii de orientare analitică este acela ca persoanele să devină mai arn10nioase cu lumea lor internă. 3. având unele corespondenţe cu cel de "integrare unificatoare" din terapia unificării . Care sunt principalele tehnici şi proceduri în derularea demersului terapeutic psihanalitic? Care sunt consecinţele creării psihanalizei în evoluţia metodelor ŞI curentelor în domeniul psihoterapiei şi consilierii? Ce contribuţii semnificative au adus continuatorii lui Freud? Ce consecinţe întrevede~ în dinamica elaborării şi implementării diversităţii de metode psihoterapeutice: a. Interpretarea transferului şi contratransferului se menţin ca obiective în terapia analitică. ÎNTREBĂRI 1. În viziunea lui Jung. adică creştere personală (în terapia nondirectivă se va regăsi sub denumirea de "autoactualizare". în lumea ştiinţifică actuală. autorilor comparaţi. 2005). viziunea ulterioară a analizei transgenera~onale în contextul terapiei unificălii ..r.. Acest scop are un nume precis în orientarea jungiană: "individuaţie". 5.. Iolanda Mitrofan.---------------------------------------------------------------. 2004). Completa~-vă cunoştinţele.. Freud? 2. Cristina Denisa Stoica.. fără a pierde contactul cu lumea externă. dar şi acela de a transmite inforn1aţii importante despre evoluţia individuală). Alt concept introdus de Jung este cel de "olientare a personalităţii" şi se referă la felul în care o persoană se rela~onează cu alţii şi cu mediul de viaţă.v. iar în terapiile experienţiale şi holistice conceptul va fi asimilat în cel de dezvoltare şi maturizare personală. ITEMĂ).... Aflaţi menţionaţi 92 . Realizaţi un eseu pe o tematică aleasă de voi. Există persoane cu Olientare inl:roveliă (accentul cade pe subiectivitate) şi altele extraverte (interesul este extern). Umbra nu poate fi conştientizată decât în relaţia cu un adversar. valorificând anumite texte din autorul preferat. interpretarea viselor (visele nu mai sunt analizate ca la Freud predominant sexual. 4.. Alegeţi cele mai interesante texte şi încercaţi să le care dintre aceşti autori sunt mai aproape de modul vostru de a simţi şi gândi. ci acum ele au o funcţie mai importantă pentru viaţa psihică în ansamblu). iar Animusul şi Anima numai în relaţia cu sexul opus.. b.. citind în original sau în traducere lucrări ale în curs.Iolanda Mitrofan. în asistarea şi optimizarea umană .

bazată pe meditaţie creati vă şi transpersonală restructurativă . (Psihoterapia Experienţială a Unificării). K.L.Eric Beme.metode postmoderne: • programarea neurolingvistică . centrate pe metoda P.W. Rolo May etc. publicaţii şi servicii formative. • analiza tranzacţională .Frederick Perls. editura SPER. A.CarI R. ci şi în cea a consilierii psihologice şi şcolare. • terapia experienţială a unificării (PEU). Ch. cu propriile-i contribuţii.U .2003.Iolanda Mitrofan Acestea au adus nu doar în sfera terapiei şi dezvoltării personale de drumuri şi reformatoare de paradigmă. Wilber. studii.2004. Victor Frankl. • terapiile transpersonale-r R.metode clasice: • psihoterapia gestalt . Biswanger.2000). 1999. Adrian Nuţă 1999. Grof (terapia sub LSD şi terapia prin respiraţie holotropică). Abordările umaniste - experienţiale şi holiste În lucrarea de referinţă "Orientarea experienţială.. Tart etc.. 93 .MODULII A. şi dezvoltarea personală unificatoare (Iolanda Mitrofan.E. noi am clasificat metodele reprezentative ale curentului umanist-experienţial în trei categorii: ..2000. eficientizând-o printr-o serie de elemente atât teoretice. .metode moderne: • analiza existenţială . • psihodrama clasică . Reich. cât şi practice. lista bibliografică): contribuţii deschizătoare metoda P. ca opţiune teoretico-metodologică a Şcolii şi Centrului formativ SPER de la Bucureşti.Jacob Levi Moreno. Assagioli (Psihosinteza). S. Rogers. didactice şi de asistare (v.E. • psihoterapia nondirectivă sau centrată pe persoană .John Grinder şi Richard Bandler. Societatea de Psihoterapie Experienţială din România continuă şi dezvoltă această tradiţie a abordărilor experienţiale şi transpersonale.Lowen. interpersonală şi transpersonală" (Iolanda Mitrofan şi colab. 2000). care a promovat şi introdus această orientare în practica psihoterapeutică din România. • analiza bioenergetică . cercetări.2006.V. Dezvoltare personală. . proiecte.

2007). aplicaţii şi adaptări în sfera clinicii psihosomatice şi psihiatrice (Iolanda Mitrofan. Cristina Denisa Stoica. în terapii creativ-expresive şi dramaterapie unificatoare (Iolanda Mitrofan.extensii sau transfon11ări ale acesteia în domeniul analizei (Iolanda Mitrofan. Adrian Nuţă. 2005. adolescentului. 2000. Elena Anghel. 132-151) o găsim în lucrările existenţialişti10r europeni (S.. un fel de nelinişte ontologică. M. 2003. Heidegger. p. Raluca Tomşa. în asistarea marginalilor. excluderii şi patologiei sociale (Victor Badea. Fără experienţa acestei 94 . 2007). 1990-2003. 2005. Marina Badea. 1999. Cristina Denisa Stoica. Elena Anghel. transgeneraţionale aplicaţii. optimizarea organizaţională şi a compOliamentului profesional (Cătălin Nedelcea. Marina Badea. 2003). 2003. Augustina Ene. aplicaţii şi extensii în consilierea psihologică şcolară (Ioana Stancu. la fel ca şi principiile filosofiei orientale. Diana Vasile.competenţă universitară transversală (Iolanda Mitrofan. Kierkegaard. Doru Buzducea. M. 2001. 1999. Cătălin Nedelcea. 2007). Buber). 2003. lP. Abordarea existenţială Fundamentele filosofice Originea acestei abordări (Iolanda Mitrofan.a. în terapia şi consilierea copilului. precum şi în filosofia şi psihologia orientală. 1. în sfera terapii lor corp orale şi transpersonale (Adrian Nuţă. 2001-2006. Claudia Popescu). adaptări în gerontopsihologie (Rozeta Drăghici). 20062007. în dezvoltarea personală unificatoare şi învăţarea experienţială în grup . o anxietate în faţa vieţii. Toţi aceşti autori. Carmen Maria Mecu. Dragoş şi Alina Ileana ş. Elena Anghel. Paula Onu. Geanina Cucu-Ciuhan. Marina Badea. Adrian Nuţă. Nicolae Mitrofan. Paula Dumitru. consideră omul ca o entitate unică.a. Filosofia danezului Kierkegaard are In centrul ei conceptul de "teamă". Doru Buzducea. 1999-2004. Adrian Nuţă. 2002. Laurenţiu Mitrofan. Cristina Denisa Stoica. Ioana Stancu). Laurenţiu Mitrofan ş. întreaga echipă 1997-2007). Sartre. Elena Vladislav. 2005). aplicaţii şi h'ansfonnări în psihotraumatologie (Iolanda Mitrofan. Victor Badea. capabilă de creştere şi fiind în continuă dezvoltare. 2001-2006. 1999). Iolanda Mitrofan. cuplului şi familiei (Iolanda Mitrofan şi Elena Vladislav. Ioana Stancu. Ion Cosmovici. Laurenţiu Mitrofan. Diana Vasile. 2007.).

în fond.P. ci o manieră de a înţelege felul de a fiinţa al oamenilor în lume. Cele două merg mână în mână. Suntem autorii propriei vieţi. Acest curent filosofic a dat naştere unei abordări psihologice existenţiale ai cărei reprezentanţi sunt Ludwig Biswanger . anxietatea este o parte a vieţii. Victor Frankl. în sensul că ne construim destinul. Libe11atea omului îi creează acestuia premisele construirii devenirii sale. Sartre accentuează asupra libe11ăţii absolute a omului. într-o lume în care totul e nesigur. Noi avem potenţialul de a acţiona. conform modelului existenţial (după G. ne alegem acţiunile noastre şi ne construim. 1990. A fi în lume nu înseanmă o manieră superficială de raportare la sine şi la ceilalţi . destinul. sunt: 11. Medard Boss (psihiatru elveţian . profunde. 95 . viaţa şi chiar problemele cu care ne confruntăm . parţial. inacţiunea este o decizie. iar nu de la 1'0\ la rol. de la suflet la suflet. derivată din libertatea noastră. 78-83). Rollo May (psiholog american). dar avem oportunitatea de a construi relatii cu ceilalti. odată pentru totdeauna. ceea ce ne face să devenim mai responsabili în alegerile noastre.. căci "esen~al nu este ceea ce s-a racut dintr-w1 om. Capacitatea omului de a fi conştient şi de a lua decizilj. O altă idee nodală este că sensul existenţei noastre nu este fixat. p. . Eugene Minkowski. Sar1re). Biswanger). ce a devenit adeptul lui L. Dimensiunile de bază ale existenţei umane. ci că noi ne reconstruim continuu idealurile şi dezvoltarea. Asumarea anxietăţii existenţiale îl poate face pe om să devină stăpânul destinului său . M. ci una autentică şi responsabilă. Heidegger postulează implicarea profundă a omului în v iaţa sa.psihanalist ce abandonează freudisll1ul în favoarea fenomenologiei lui E. ci ceea ce face el din ceea ce s-a racut din el" (1. de către ceilalţi. Angel.temeri. Lib~rtatea şi responsabilitated. Chiar dacă există constrângeri. singuri. lP. Husserl. Buber susţinea că noi suntem condiţionaţi în formarea noastră . Corey. Sa11re). "Sunt absolut liber şi absolut responsabil de situaţia mea" (lP . M . Noi suntem în întregime responsabili pentru viaţa noastră şi pentru acţiunile noastre. acestea pot fi eludate. 12. • Concepţia existenţialiştilor asupra naturii umane Abordarea existenţială are ca punct central ideea că procesul de consiliere sau psihoterapie nu reprezintă un set de tehnici. Ellenberger. noi suntem. omul trece ca un sonmambul pnn viaţă. Pentru ca dezvoltarea personalităţii noastre să fie armonioasă avem nevoie de relaţii autentice.

Căutarea propriului sistem de la valorile Împrumutate de la ceilalţi. 80).-e--v a-10-r i-Ie--il1t r. căci clientul se va simţi ca . 1990.e nu are un înţeles în sinel constituie conţinutul demersului lucrativ al etapei. * ICurajul de a fii.0 frunză în bătaia vântului" până când îşi va găsi propriul sistem de valori. Căutarea înţelesului vieţi4 Mulţi clienţi vin la consiliere sau terapie pentru că nu şi-au găsit semnificaţia existenţei proprii. Dar numai când un om se simte bine cu sine poate să-şi construiască relaţii personale satisfăcătoare. valori renunţare înseamnă renunţarea 96 .constituie obiectivul etapei ("fiecare individ trebuie să-şi descopere înţelesul propriei vieţi". o perioadă. nu vom fi în stare să fim în armonie cu ceilalţi . Încrederea psihoterapeutului sau a consilierului în capacitatea clientului de a-şi construi un sistem propriu de valori este foarte impOltantă în această etapă. ci presupune curajul de a te confrunta cu tine. valori. * !Căutarea unui nou înţelesl .o-ie-c-ta-t--'~.. Corey. Fiecare om îşi doreşte să se descopere pe sine. * IExperienţa singurătăţi il: ne ajută să înţelegem că noi singuri ne decidem sensul vieţii.: __________. EfOltul pentru construirea identităţii şi a relaţiilor interpersonale presupune. căci este o perioadă nu fomte uşoară pentru acesta. "Înainte de a avea o relaţie solidă cu altcineva. Acesta nu este un proces simplu. "Ce să fac cu viaţa mea?" sunt întrebări frecvente ale oamenilor. trebuie să avem o bună relaţie cu noi Înşine" (G. fiecare om intră în relaţie cu alţi semeni. căci îţi trebuie curaj pentru a-ţi descoperi interiorul şi a trăi conform cu ceea ce eşti. Căutarea înţelesului propriei vieţi este corelativă cu: * p'-eb-a-r-as-a r. * IConştientizarea faptului că fiinţarea în lun:. Problema este că mulţi dintre noi ne construim identitatea preluând idei. 1963). În acelaşi timp. de o inevitabilă anxietate. În abordarea existenţială. sugestii de la persoanele importante din viaţa noastră şi centrândune mai puţin pe ceea ce suntem şi vrem cu adevărat. căci acestea vor fi bazate pe prea-plinul lui. asumarea responsabilităţii reprezintă o condiţie a schimbării . Această este acompaniată. 13. p. * IRelaţionarea cu ceilalţil: noi ne relaţionăm continuu cu ceilalţi. dacă nu slmtem în stare să ne simţim bine cu noi. iar nu pe frustrările personale. Străduinţa pentru construirea identităţii şi a relaţiilor Cli alţilj. @.e-a-d . consilierul sau terapeutul îl ajută pe om să-şi clarifice direcţia propriei vieţi.-. precizează Victor Frankl. "De ce sunt aici?".În consilierea şi psihoterapia existenţială. pentru a evita singurătatea şi nefericirea..

Deoarece existenţa nu poate fi concepută în afara anxietăţii . a avea tălia să te confnmţi cu neliniştea din faţa schimbărilor. 16. Înstrăinării de adevărata natură a Sinelui şi a vieţuirii În conforn1itate nu cu ceea ce eşti . ca o condiţie • Procesul de consiliere / psihoterapie Scopul principal al consilierii şi terapiei existenţiale este a-i ajuta pe au libeltatea de a-şi construi propriul destin. el reuşeşte să accepte prezenţa anxietă. A nu fugi din faţa necunoscutului (ce se asociază evident cu anxietatea) şi a te relligia Într-un colţ călduţ. ci în concordanţă cu tine. să iubească . p. iar nu lliga din faţa acesţei idei. să muncească. Iar când acesta este găsit. el va putea: să-şi clarifice identitatea personală. ei vor fi capabili să creeze. cu potenţial benefic. la viaţă" (G. Confruntarea cu moarte~. să-şi contureze scopwi care să-I definească şi împlinească. pozitivă. dar şi responsabilitatea pentru propriile acţiuni. să fie mulţumit de sine şi viaţa sa. Corey. Pe măsură ce clientul conştientizează că este singurul responsabil de ceea ce este. ca o condiţie a vieţi4 Existenţialiştii consideră anxietatea a vieţii. Terapeuţii existenţialişti ajută clienţii să facă faţă anxietăţii inerente alegerilor şi să accepte ideea că destinul lor nu este determinat din afară. să-şi construiască relaţii personale satisfăcătoare.ţii. Oamenii pot să se îndrepte spre adevăratul lor sens al existenţei chiar şi atw1ci când suferă. într-o manieră plină de înţeles . imobilizează persoana şi-o face incapabilă de a acţiona . înseanmă a trăi . ci pentru transformarea anxietăţii nevrotice într-una norn1ală. 1990. 83). existenţiali ştii nu luptă pentru anihilarea acesteia. Anxietatea. Anxietatea norn1ală este benefică. 115). 15. Ei delimitează între anxietatea nonnală. ne face să realizăm că viaţa este finită şi că nu avem o eternitate la dispoziţie pentru a ne realiza planurile.r Acest înţeles nu este complet atâta vreme cât persoana este în viaţă. p. "Este absolut necesar să ne gândim la moarte dacă vrem să ne gândim. dar nu oricum. să construiască . de anumite f011e. cli~nţi să conştientizeze că 97 . şi cea nev1'Otică. În deplin acord cu propriile decizii şi acţiuni. Anxietatea nevrotică. ca un corolar al unei vieţi autentice şi. Aceste scopuri ale analizei existenţiale derivă din ideea că simpomele celor care se prezintă la consiliere sau terapie sunt expresia alienării. deoarece "prin intern1ediul ei individul conştientizează faptul că existenţa este limitată şi de aceea individul este singurul responsabil de scopul şi direcţia vieţii" (Iolanda Mitrofan şi Doru Buzducea. A învăţa să accepţi anxietatea este un pas în direcţia unei vieţi autentice. bine-ştiut. ci cu ceea ce i-ai lăsat pe ceilalţi să facă din tine. 1997. Confruntarea cu momtea. însă.

Ce ai făcut cu propria viaţă? Cine te-a influenţat cel mai mult? Ce aşteptări nu ţi-ai îndeplinit? Ce proiecte ai realizat şi ce proiecte ai lăsat netem1inate? Ce regreţi cel mai mult şi care este cea mai mare mulţumire a ta? Dacă ai putea să-ţi refaci viaţa. alienarea. tehnici de educare a voinţei. 1997. p. respect. senzaţiilor corporale. libertatea şi responsabilitatea.şi caute un plan de acţiune conform propriului şi unicului său fel de a fiinţa în lume. Anun1e. D. De asemenea. Buzducea. clientul trebuie Isă reflecteze la următoarele întrebării: . valorizare şi încurajare" (Iolanda Mitrofan. În aceastaă abordare pot fi folosite unele tehnici psihanalitice sau unele specifice orientării comportamentaliste. se cere clientului să-şi imagineze că a murit şi că paliicipă la propria înmonnântare. izolarea. analiza viselor. ce ai schimba în felul tău de a trăi? 98 . moartea şi implicaţiile ei pentru viaţă şi pem1anenta căutare a sensului vieţii. Una dintre telmicile larg utilizate în abordarea existenţială este lexpeiimentarea imaginativă a morţii propriii. În timpul şedinţelor clientul este încurajat să. telmici dramatice. Relaţia • Tehnicile şi procedurile utilizate Consilierii şi terapeuţii existenţialişti nu au un set de tehnici Şi proceduri specifice. tehnici de relaxare. relaxarea şi reveria. fantezia şi reveria. tTemele maior~ ale întâlnirilor de consiliere sau de terapie sunt anxietatea. înţelegere şi comunicare mutuală. adoptate în funcţie de situaţia concretă a clientului. pentru conştientizarea tehnici de concentrare a atenţiei. Mai frecvent întâlnite sunt: telmica fanteziei dirijate. relaxarea musculară. Apoi i se sugerează să descrie ce-ar spune persoanele prezente la ceremonial despre sine. 115).consilier-client specifică acestei abordări este de "acceptare necondiţionată.

până atunci. în favoarea lui "Teachers College of Columbia University". de oameni obişnuiţi. cu potenţialul său de a-şi construi propriul său destin. Acum îl va cunoaşte pe Otto Rank şi va fi profund impresionat de concepţia aceshlia. pe care îl abandonează. de studenţii . pleacă la New York şi se înscrie la un institut de studii filosofice şi religioase.Concluzii • Abordarea existenţială accentuează libertatea umană responsabilitatea fiecărui om în construirea destinului propriu. Tehnicile utilizate nu mai au o atât de mare senmificaţie în cadrul acestui model. frustrarea. După colegiu. singurătatea şi chiar moartea. 2. va realiza programe de cercetare la Universitatea din Chicago. asupra modalităţii Rogers s-a născut Într-o familie americană de protestanţi din mediul mral. Ceea ce contează este relaţia consilier/psihoterapeutclient/pacient. În plimii ani de colegiu este fOalie interesat de istorie şi religie. Abordarea nondirectivă sau consilierea Istoricul abordării Consilierea şi centrată pe persoană terapia centrată pe persoană sau şi nondirectivă a fost de dezvoltată de ICarI Rogersl. • • Abordarea existenţiali stă este profund lU11anistă. timp de 20 de al1i va fi directorul unei chnici psihopedagogice din Rochester. traseul vieţii sale vom Înţelege mai bine această teorie asupra personalităţii umane. Periplul lui existenţial i-a facilitat apropierea de filosofie. după 1940. nemulţumit fiind. bazată pe respect şi înţelegere. Existenţialiştii ŞI • sunt cei care găsesc o latură benefică în fenomene considerate ca negative. dar a înţelege şi realiza consilierea şi terapia. Aici face primii paşi în cariera lui de consilier şi terapeut. o relaţie de la adult la adult. ca de exemplu: anxietatea. Rogers va fi profesor la o catedră de Psihologie Clinică la Ohio State University. o clinică În care va lua cunoştinţă cu gândirea freudiană. pe scurt. Urmărind. Un an de stagiahlră îl va petrece la "Institut for Child Guidance". iar. Aici descoperă psihologia clinică prip intennediul cursurilor realizate de Leta HollingwOli. Apoi. punând în centrul el omul. dar şi de clienţii săi. psihologie. religie. dar şi de 99 .

adică Într-o dezvoltare a persoanei în direcţia maturităţii.acţionând asupra persoanei prin intelmediul percepţiei (subiective) pe care individul o are asupra realităţii. Percepţia realităţii de către persoană este strâns conectată cu percepţia persoanei despre sine. cu imaginea pe care o are despre ea. în sens evolutiv. apropiindu-l ca sens de cel de neimplicare. Această capacitate de dezvoltare. apare allxietatea. 100 . cea nondirectivă (1942). 85).personalităţi într-un domeniu. • Concepţia asupra naturii umane Ideea în jurul căreia se coagulează teoria rogersiană asupra naturii umane este încrederea în capacitatea de dezvoltare pozitivă a persoanei într-un climat de respect şi încredere. Din variata sa experienţă Rogers a dat naştere unei noi abordări a consilierii şi psihoterapiei. Pentru ca Eul să corespundă realităţii. ci indirect . evolutivă a individului. dar nu direct. se manifestă atât la nivel fizic. Mediul de viaţă îşi pune amprenta asupra acestei tendinţe. este inerentă oricărei fiinţe umane. persoana trebuie să dispUllă de libertate experienţială. a propriilor experienţe. datorită confuziei pe care termenul de nondirectivitate a iscat-o printre specialişti. p. Deci putem spune că o imagine incorectă despre sine blochează dezvoltarea persoaneI. controlul comportamentului îi scapă în aceeaşi măsură . în această situaţie. fără distorsiuni sau cenzurări realizate din diverse motive (frica de pedepse. Între tendinţa de actualizare a persoanei şi Eul propriu există fine influenţări: Eul orientează tendinţa de actualizare şi aceasta tinde către îmbogăţirea Eului. cât şi psihic şi constă într-o organizare pozitivă. Eul nu-şi poate îndeplini funcţia sa de orientare corectă a actualizării persoanei şi. apoi existenţa sentimentelor sale. Dacă persoana are Însă o imagine falsă despre sine. nu mai poate fi vorba de o dezvoltare pozitivă. teama de a nu dezamăgi persoanele iubite). Astfel persoana devine confuză şi dezorientată. Are mai puţină importanţă dacă condiţiile exterioare sunt frustrante sau nu. "Când libeltatea existenţială este ameninţată. contează dacă persoana le percepe sau nu ca atare. O parte a experienţei trăite scăpând cunoaşterii sale. care-l împinge pe individ să-şi reprime mai întâi exteriorizarea. libertatea de a-şi recunoaşte propriile simţiri şi gânduri. dacă condiţiile exterioare o pem1it. Ulterior sistemul său s-a numit consiliere/ psihoterapie centrată pe client. 1997. "tendinţă de actualizare". devine nevrotică" (Iolanda Mitrofan. adică cu Eul propriu.

acceptare a Eului. Ca o consecinţă a acestei idei este şi climatul afectiv specifIc abordării centrate pe client. După Carl Rogers şi Abraham Maslow. cu emoţiile. orizonturi nelimitate.. conduce la fOl1narea de persoane mahlre. p. Ce înseanmă aceasta? Înseanmă o lipsă a direcţiilor. Rogers asupra omului este profund umanist. ea este cea mai în măsură să descopere modalitatea de compOliament şi acţiune care s-'o ajute să se dezvolte pozitiv.În procesul consilierii şi terapiei centrată pe client se porneşte tocmai din acest punct. structură de caracter democratică. C. care este duşmanul dezvoltării . al libeliăţii expelienţiale şi construirii imaginii autentice de sine. independenţă de cultură şi mediu. specifIcă fIecărei persoane. altul decât cel care o trăieşte. sentimentele. autoactualizate. dar selective. Într-o atmosferă de încredere şi toleranţă. Luca. fIreşti a personalităţii. căldură. detaşare. o persoană autoactualizată are următoarele caracteristici: percepţie corectă a realităţii. ameninţări sau alte represiuni" CA. sentimentul social. Dar nu există un punct terminus al autoactualizării. toleranţă şi respect. înţelegere empatică. prospeţime continuă a aprecierii. acest proces durează cât viaţa omului. ce se caracterizează prin securitate. centrare pe problemă. dacă nu este împiedicată în desfăşurarea ei. Odată drumul deschis către Eul propriu. Rogers are o concepţie puţin diferită comparativ cu cea a existenţialiştilor cu privire la fenomenul anxietăţii. simţ neostil al umorului şi spirit creator. 1997. a diagnosticelor şi interpretărilor dinspre consilier spre client. "Condiţia indispensabilă progresului terapeutic este reducerea anxietăţii. a celorlalţi şi a naturii umane. celiitudine etică. Rogers este de părere că anxietatea are un efect frenator asupra dezvoltării n01TI1ale. tendinţa de actualizare şi. implicit. pentru că anxietatea conduce la atitudinea de defensivă. spontaneitate. relaţii sociale profunde. 92) . Această tendinţă de autoactualizare. Dacă în interiorul său persoana poate să fIe liberă. 101 . Pentru ca nivelul anxietăţii să poată scădea trebuie ca subiectul să se simtă la adăpost de orice exigenţe. în direcţia unei atitudini mature faţă de viaţă şi sine. Punctul de vedere al lui C. în Iolanda Mitrofan. convingerile şi atitudinile proprii. Dacă pentru aceştia un anumit nivel al anxietăţii este necesar impulsionălii persoanei pentru a-şi consţrui o viaţă congruentă cu poten~alul propriu. Nu există un mai bun specialist asupra vieţii. persoanele învaţă să ia contact cu ceea ce sunt cu adevărat. dezvoltarea persoanei pot funcţiona liber. • Procesul de consiliere/ psihoterapie Procesul de consiliere/ psihoterapie rogersian este caracterizat prin nondirectivitate sau centrare pe persoană.

a doua persoană. pe care o numim terapeut. În concepţia lui Rogers (1979) scopul consilierii sau al terapiei nu este numai rezolvarea problemei clientului. chiar şi în această abordare nondirectivă. iar nu o concepţie declarativă. să se afle într-o stare de acord intern. consilierul! psihoterapetitul să experimenteze sentimente de consideraţie pozitivă faţă de client. pe care o numim client. kscultarea refl. a încrederii pe care consilierul o are în fiecare personă de "a se direcţiona" singură dacă un climat securizant este asigurat. o atitudine. În climatul afectiv de încredere şi toleranţă. cel puţin pe perioda desfăşurării şedinţelor. şi acceptarea Eului real şi spre declanşarea procesului de actualizare. clientul să. să se afle într-o stai'e de dezacord intern. astfel încât acesta va putea să-şi rezolve mai bine atât problemele prezente. Contactul cu sine înseamnă restabilirea ~1llităţi~ personalităţii.ectivă (activă)1 Important pentru ascultarea activă este nu numai segmentul de auzire şi înţelegere a ceea ce clienhll spune. sunt prezente o serie de tehnici. Ea este o consecinţă a concepţiei despre natura umană. Conforn1 lui Rogers ul111ătoarele 6 condiţii sunt necesare şi suficiente pentru ca procesul de actualizare să se declanşeze: două persoane să fie 1n contact psihologic. emoţiile şi gândmile sale reale. TOhişi. În principal se asistă clientul în procesul lui de creştere.Atitudinea aceasta nu trebuie confundată cu indiferenţa sau neimplicarea consilierului. Această încredere în oameni a consilierului este ceva profund. Procesul consilierii şi psihoterapiei nondirective este eficient. nu-şi dea seama decât într-o măsură minimă de consideraţia pozitivă necondiţionată şi înţelegerea empatică pe care consilierul! terapeutulle dovedeşte faţă de sine. de vulnerabilitate sau angoasă. va intra în legătură cu sine şi cu lumea. clientul va putea să renunţe la măşti. prima persoană. adică procesul numit "actualizarea de sine" se declanşează numai dacă consilierul are convingeri şi atitudini de încr edere în capacitatea de dezvoltare a fiinţei umane. la faţade şi va lua contact cu sentimentele. cât şi pe cele viitoare. dar şi felul în care se răspunde acestuia. 1. consilierul! psihoterapeutul să aibă o înţelegere empatică a clientului. şi • Tehnicile procedurile Consilierii şi terapeuţii acestei orientări elimină din ~fera procesului terapeutic tehnicile directive care să-i pună în rolul de experţi . 102 . el presupune un pas important spre nilloaşterea .

Acestea nu au rolul de a favoriza comunicarea. nu interogativă. A gândi reflectiv reprezintă încercarea de a alege dintre multiplele variante posibile pe cea mai apropiată de senmificaţia reală a mesajului transmis. astfel încât ceea ce înţelegem s-ar putea să fie câteodată fOalie departe de ceea ce a vrut celălalt să spună . ci a încerca să ghicim cât mai exact senmificaţia 103 . o propoziţie de genul "Sunt stresat" poate să însemne: "Am o stare de disconfort fizic". "Mi-aş dori să nu mai fiu tensionat". critici sau blamezi . • persuadezi pe cineva. acesta îşi va pune el însuşi întrebarea dacă este adevărat ceea ce tocmai a afirmat. "Iau decizii cu dificultate" . învinovăţeşti. Esenţa ascultării este încercarea de a înţelege cât mai exact ceea ce celălalt spune. judeci. una afirmativă . auzirea şi recodarea ei de către receptor. aprobi. rea siguri. Pentru a-i înţelege cât mai exact pe ceilalţi. • nu eşti de acord. Aceasta presupune conştientizarea faptului că o afirmaţie poate să însenme foarte multe lucruri. nişte blocaje în calea ei . IDe exemph~. • eşti de acord. simpatizezi.Ascultarea reflectivă nu este atunci când: • dai o directivă. ci sunt mai degrabă. • consolezi. • îi distragi atenţia cuiva de la ceea ce spune sau schimbi subiectul discuţiei. Căci ascultarea reflectivă nu înseanmă a şti cu exactitate Înţelesul real a ceea ce ni se comunică. • avertizezi. secvenţa iniţială (adică ceea ce vrea să spună o persoană) parcurge trei etape până la înţelegerea ei de către cealaltă persoană: codarea senmificaţiei de către emiţător. Un ascultător reflectiv încearcă să înţeleagă cât mai exact ceea ce i s-a comunicat şi apoi exprimă ceea ce a înţeles într-o altă propoziţie. • ridiculizezi. În fiecare dintre aceste etape se pot produce peliurbaţii. o persoană ar trebui să gândească ea însăşi reflectiv. etichetezi. ordoni ceva. "Mi-e greu să mă concentrez". • chestionezi. propui soluţii. • moralizezi sau spui clientului ce ar trebui să facă. faci sugestii. Într-o comunicare dintre două persoane. Pentm că dacă l-ar întreba pe vorbitor dacă a înţeles corect. • dai un sfat. • interpretezi sau analizezi. Clientul va trebui mai întîi să "lupte" cu ele şi de-abia apoi să revină la problemele sale.

dar ar fi putut să spună.ca repetare a unui singur cuvânt sau a mai multora din ceea ce vorbitorul a afirmat. 4. Este cea mai profundă formă de reflectare (din această cauză unii autori o prezintă tot ca pe o parafrazare) şi presupune o înţelegere a dimensiunii emoţionale a mesajului. Toate aceste tehnici şi proceduri slmt doar nişte instrumente folosite în contextul procesului de consilierel psihoterapie. elaborând versiunea sa de "grup de întâlnire" . . Rogers îşi deplasează interesul de la consiliereal terapia individuală la cea de grup. Deci. "aşadar" atunci când clientul se blochează. prin care ascultătorul extinde setllilificaţia mesajului mai depatie de ceea ce a vrut să spună vorbitorul. acceptare totală şi valorizare necondiţionată a clienrului. 104 modificări permanente în . Ele însă nu înlocuiesc atihldinea fundamentală de deschidere. 2.Reflectarea sentimentelor. De multe ori se repetă ultimul cuvânt. Ascultătorul reformulează ceea ce a auzit.Reflectare tip ecou . ITehnicile de deschider~: folosirea expresiilor "şi". efortul de a înţelege cât mai exact ceea ce ni se spune. Reprezintă o reformulare mai profundă. 3. cu scopul stimulării dialogului şi al clarificării gândurilor şi sentimentelor. ca modalitate de a stimula comunicarea.Reflectarea ca reformulare. fără a modifica prea mult propoziţia iniţială.Parafrazarea. . ci doar o exprimă. . Ascultarea reflectivă (activă) reprezintă . !Focalizarea dialogului în prezenq prin întrebări de genul: "Ce simţi acun1?".acestuia. Irina Holdevici (1996) considera că Rogers are în vedere unnătoarele fenomene în cadrul grupului de întâlnire: 1. "deci tu". mI numai o secvenţă de ascultare. kmplificareJ: se foloseşte pentru a scoate în evidenţă un aspect important al situaţiei. ascultarea reflectivă (activă) presupune . • Abordarea rogersiană centrată pe grup Începând cu 1967. pnn urmare. dar şi una de răspuns . Experienţa în grup poate conduce la structura personalităţii individului. Există mai multe nivele ale reflectării: . "Ce crezil simţi în legătură ca asta?".

2. aduse în centrul atenţiei de membrii grupului. schizofrenii aflaţi în faza de remisiune. la care se adaugă coordonatorul de grup. sunt respectate ulTI1ătoareie reguli: a) till număr de 6 sau 8 membri. exprimarea şi acceptarea propriilor sentimente de către fiecare membru al grupului . Dacă însă se ajunge la o notă de sadism. persoanele cu afecţiuni somatice invalidante. Rogers nu este interesat de dinamica de grup. 3. conducătorul grupului îşi va exprima deschis opinia cu privire la respectivele afirmaţii. Şedintele au următoarele caracteristici: au loc într-o încăpere liniştită. c) selecţionarea membrilor grupului se face astfel încât subiecţii să beneficieze de pe U1111a grupului şi grupul să beneficieze de pe urma persoanelor. f) este recomandat ca persoanele să nu se cunoască foarte bine înainte de a face parte dintr-un grup. în timpul acestora sunt discutate anumite teme. dacă Coezivitatea grupului. necesară oricărei intervenţii de grup. 105 .ile cu probleme de viaţă. b) membrii grupului pot avea diverse probleme sau diverse structuri de personalitate. membrii grupului fiind aşezaţi în jurul unei mese. durează o oră şi se realizează de două ori pe săptămână. copiii cu tulburări de compOltament. interesul său centrându-se pe conştientizarea. Se stimulează confruntările autentice dintre membrii grupului. deci ele au o importanţă directă pentru cei din grup. persoanele anxioase. . sunt necesare un număr minim de 20 de şedinţe. este asigurată. chiar acestea pot îmbrăca forme mai virulente. în grupurile de întâlnire. d) grupul trebuie să fie omogen din punctul de vedere al vârstei. Cei care pot beneficia de apartenenţa la un grup de întâlnire sunt: persoanele n01111<. la un nivel minimal. În privinţa componenţei grupurilor de întâlnire. e) sunt contraindicate pentru a face parte din grup persoanele foarte agresive sau cele extrem de sofisticate dotate şi cu o notă de sadism. adolescenţii cu tulburări de comportament. persoanele nevrotice.

unde problemele clienţilor nu mai sunt văzute În tenneni de tulburare şi deficienţă .U. consilierea psihologică şi educaţională integrează perspectiva dezvoltată de Rogers. Psihoterapia. conduce persoana spre împlinire personală. Concepţia lui Rogers asupra personalităţii umane este fenomenologică: noi ne structurăm personalitatea în acord cu felul cum percepem realitatea. 106 . jocul de rol din psihodrama fundamentată de IL. El a Încorporat. de dezvoltare personală. un punct nodal îl reprezintă relaţia consilier-client. Concluzii • la baza acestei abordări este că noi. ca în orice grup de consiliere/ terapie. iar nu o consiliere/ psihoterapie individuală în grup. ci se accentuează nevoile de autocunoaştere. este atras şi de K. De asemenea. De la analistul său Wilhelm Reich el preia ideea "lucrului cu corpul". dacă nu este frânată de factori din mediu. Per1~ este fondatorul abordării gestaltiste. În construcţia abordării gestaltiste Perls a fost influenţat de o serie de intelectuali ai timpului său CE. iar în 1946 a emigrat în S. Korzbyski). de psihologia gestaltistă.A.cel care a lansat termenul de "holism" şi A. respectiv terapeut-pacient. de Întărire a Eului. El s-a născut în 1893 într-o familie de evrei din Berlin. ca tehnică. în cea mai mare măsură. ca o modalitate de a Înţelege şi schimba personalitatea. Abordările experienţială holiste: psihoterapia gestalt (PG) unificatoare (PEU) şi psihoterapia Introducere IFrederick S. Moreno. care Concepţia stă • • • • 3. Friedlander. acestuia. Jan Smuts . de abordarea fenomenologică şi perspectiva existenţială. oamenii. Homey şi O. Rank. se urmăreşte o consiliere/ psihoterapie de grup (adică a dinamicii grupului). relaţie bazată pe Încredere şi acceptare necondiţionată a clientului. avem o capacitate Înnăscută de autoactualizare care. Responsabilitatea evoluţiei clientului îi revine. În această abordare.În grupurile de întâlnire. Fonnaţia sa inţială era de psihanalist.

Goodman. a convingerilOl~. IContactul Înseanmă îmbogăţire şi. la propriul domiciliu din New York. -z-:i-s-te-nţ""~. ce funcţionează ca o unitate dinamică. fără a se întreba dacă îi este necesar sau bine sau dacă i se potriveşte. valorilor. Într-un mod nediscriminatoriu. schimbarei.a. Contactu se realizează prin toate simţurile . o conduce pe aceasta la gânduri. • Concepţia gestaltistă asupra personalităţii umane În abordarea gestalt conceptul de "holism" se aplică atât personalităţii.asimilarea de către persoană. Până în anul 1970 (anul morţii lui Perls) au fost Înfiinţate şi alte institute de gestaltterapie. holistic) presupune relaţionarea cu mediul şi cu ceilalţi fără a pierde simţul identităţii proprii. gândeşte şi trăieşte prezentul şi fomte puţin pe "de ce" -ul din spatele acestuia . intră în relaţie cu mediul. pe lângă Eul său real. Perls este concentrat pe conştiinţa lui "aici şi acum". Prin introiecţie persoana se Înstrăinează de sine. considerată 107 . Un bun contact (unitar. E. pe cum se simte. sănătos. auz. mişcare etc. Tot în acest institut sunt fom1aţi primii consilierii psihoterapeuţi gestaltişti: P. Treptat. adică realizează contactul cu realitate . se suprapune un altul. Weisz. un întreg în care fiecare element are legătură cu celelalte. miros. Uneori contactul cu mediul este pelturbat de anumite r-ke modalităţi prin care persoana evită relaţionarea veridică cu datele realităţii. Individul. După experimentarea contactului. După moartea fondatolUlui său (1970). pentru a supravieţui şi a se dezvolta. în ' acelaşil ~imp. Shapiro ş. Principalele rezistenţe lacQntact sunt: 1. pipăit. abordarea gestaltistă a continuat să se dezvolte.văz.• Specific teoretic şi metodologie Abordarea gestaltistă este una holistă. gust. workshopuri şi glUpUli terapeutice. Aici s-au organizat o serie de seminarii. Vntroiecţi~ . Ceea ce asimilează în viltutea lui "trebuie". P. Perls. standardelor specifice altor indivizi. cât şi relaţiei individului cu mediul. este necesară integrarea infom1aţiilor "culese" din mediu. Actul de naştere al abordării gestaltiste a fost înfiinţarea Institutului de Gestaltterapie de către F . acţiuni. ce pune accent pe faptul că fiecare element al structurii personalităţii este conectat cu întregul. comportamente neconfom1e cu esenţa ei . astfel că în 1989 existatI în lume 62 de institute de terapie gestaltistă. din care foarte importante au fost cel din Cleveland şi "Esalen Institute din California".

4. în relaţia simbiotică părinte-copil. Retroflecţia este un proces fOalie costisitor pentru organism. gândeşte sau face. pentru ca drumul spre un contact normal şi sănătos cu mediul să nu mai fie perturbat şi persoana să. persoana trăieşte conflicte intra sau interpersonale. Se împiedică o exprimare. Se realiz~ază prin reţinerea acţiunii pe care o persoană ar fi dorit s-o realizeze în afară şi uneori deturnarea acesteia spre sine. Nu există o separaţie între eu şi alţii. 1997.ICol1f7uenţ~: constă în absenţa graniţei între sine şi mediu. dar a nu comunica" etc. Toţi oamenii au elemente introectate în structura personalităţii lor. Proiecţia dă naştere erorii în aprecierea de sine şi în aprecierea altora. Astfel. efectul fiind de rigidizare. Văzând la alţii ceea ce refuză să vadă la sine. sentimente. persoana nu .lProiecţi~: se petrece atunci când o persoană atribuie altora gânduri. De aceea.are prin opunerea unei forţe altei tensiuni. 5.preluat. Confluenţa · împiedică realizarea unor relaţii satisfăcătoare cu ceilalţi. conştient şi inconştient. 108 străin. implicit. Când reglarea organismică eu-mediu . drumul dezvoltării personale este blocat. infantil şi matur. credinţe. De exemplu. . în consilierea/ psihoterapia gestaltistă se recurge la distincţia între Eu/ non-Eu. În plus. valori.:lcţiune şi un altul care îi rezistă acestuia. dorinţe proprii. reţinere sau echilibrare a tensiunii impulsive cu tensiunea senzorio-motorie opusă" (Iolanda Mitrofan. din punct de vedere energetic. Această simbioză între sine şi cei lalţi conduce persoana la a fi intol erantă faţă de diferenţele pe care le sesizează la aceştia . !Def7ecţi~: constă în evitarea contactului sau într-un contact rigid şi neautentic.şi asumă responsabilitatea pentru ceea ce e. între ceea ce este al meu şi ceea ce vine din afară. Fonne de deflecţie uzuale sunt: "a nu privi pe cineva în ochi". conduce la blocarea expresivităţii şi spontaneităţii persoanei. între eu şi tu. pălintele consideră copilul ca pe o extensie a lui. 35). ceea ce simte. persoanele la care -predomină confluenţa sunt învăţate să distingă între sine şi ceilalţi. În consilierea/ psihoterapia gestaltistă. Reunirea părţilor şi reîntregirea personalităţii este unul dintre scopurile consilierii/ psihoterapiei gestaltiste. 2. o desc~rc. 3. p. este peliurbată. În retroflecţie există un impuls care împinge la .şi poată regăsi identitatea şi căi pentru împlinirea personală. gândire şi afectivitate. iar nu ca pe o persoană cu individualitate proprie şi reacţionează prin resentimente la tendinţele acestuia de libertate. sentimente contradictorii). înfranare. Dihotomii frecvent întâlnite sunt între: minte şi corp. imaginea de sine se deformează şi. "a vorbi. Wetrof7ecţi~ "descrie procesul general de negare. Căci numai o reală cunoaştere de sine poate ghida adecvat dezvoltarea personală. artificial. care ocupă tot mai mult "spaţiu" în structura personalităţii. Orice conflict presupune două părţi care se opun (de exemplu.

Însă. Pentru a-şi satisface nevoia.În abordarea gestaltistă există o ~ehnică specifică reîntregiriil ~olarităţilor şi anume "dialogul pă11ilor". nevoia de a fi liber. Această stare tensională se simte şi conştientizează. În structura personalităţii. ea este capabilă să se confrunte sincer cu propriile conflicte interne şi cu cele ce apar în relaţiile cu semenii. Astfel persoana care şi-a Împlinit nevoia activată poate să-şi reorienteze interesul de la obiectul care a condus la satisfacerea ei. 109 . Ciclul experienţei gestalt explică cum se realizează interacţiunea ommediu. A. există câteva care pot fi considerate fundamentale şi comune pentru majoritatea oamenilor. Nevoia personală (fiziologică sau psihică) activată creează tensiune în organism. nevoi de siguranţă şi confoli. întregeşte • Ciclul personale expetienţei gestalt al satisfacetii nevoilor şi teoria schimbării Punctul de pornire al unui ciclu gestalt este o nevoie personală activată. persoana îşi adună resurse şi acţionează în direcţia împlinirii nevoii. intră în funcţiune nevoile din straturile superioare. Acţiunea este urmată de contactul cu obiectul nevoii. atingerea şi împlinirea nevoilor ce ţin de vârful piramidei. Autoactualizarea presupune parcurgerea piramidei de jos în sus. După contact unnează ultima etapă: retragerea. Pe măsură ce trebuinţele dintr-un stadiu sunt pa11ial satisfăcute. Persoana sănătoasă psihic. este cea care are o imagine reală de sine şi prin urmare se raportează autentic la sine şi la ceilalţi. adică cu obiectul care poate satisface nevoia persoanei.1 Această împăcare a polarităţilor persoana. fiecare om are o constelaţie de nevoi proprii. nevoia de valorizare. care poate acţiona mai eficient în direcţia împlinirii sale. Maslow ierarhizează aceste nevoi fundamentale ale oamenilor. creativ (de autoactualizare). este disponibilă spre armonizarea continuă a polarităţilor inerente vieţii sufleteşti. deci aptă de a se împlini. îşi asumă responsabilitatea pentru actele sale şi este capabilă să-şi găsească modalităţile de satisfacere a nevoilor fără a îngrădi drepturile altora. obţinând o piramidă cu cinci trepte: nevoi biologice. nevoi de relaţionare personală. având drept cauză satisfacerea nevoilor personale şi ca efect schimbarea şi dezvoltarea personală.

41). persoana se orientează către ceva specific din mediu care să i-o satisfacă. • Procesul de consiliere/ psihoterapie în abordarea gestaltistă Scopurile procesului de consiliere/ psihoterapie gestalt (cf. altfel este blocantă şi patogenă" (Iolanda Mitrofan. 1997. implicit. Dacă simţirea nu se realizează. avem o evitare a lui. figura îşi pierde din evidenţă. Pe măsură ce nevoia este împlinită. să se autoactualizeze. deci să se împlinească. La persoana normală există o mobilitate a figurilor şi o legăhlră unitară între figură şi fond. dacă conştientizarea este împiedicată. ultima etapă a ciclului gestalt. "Adaptarea nu poate fi decât creativă .şi satisfacă nevoile personale. p. Zinker. dacă acţiunea nu se întîmplă. iar dacă satisfacerea nevoilor nu este urmată de o retragere. Satisfacerea unei nevoi conduce. avem detaşarea unei figuri în fondul percep tiv al persoanei. avem de a face cu introiecţia . dihotomizate: figura poate să rămână fără fond (obiechll realizării nevoilor este doar în imaginaţia persoanei şi nu are un fundament real) sau contextul fără figură (persoana nu-şi orientează clar scopurile către ceva din realitate. . asumarea responsabilităţii pentru propriile acţiuni.Acest ciclu al satisfacerii nevoilor poate fi întrerupt în oricare dintre fazele lui. În termenii psihologiei gestalt. asumarea graduală a propriilor experienţe şi rezolvarea afacerilor "neîncheiate" din trecut. conţinuturile sunt proiectate în afară. La persoana bolnavă (psihic sau somatie) fondul şi figura sunt "rupte". închide o etapă şi creează premisele deschiderii către o altă nevoie. 1978) sunt: de sine. dacă contactul nu se realizează . Dar numai adaptarea dinamică şi creativă la mediu il ajută pe om să. înseanmă că persoana a intrat în confluenţă cu obiechll. Retragerea. care să-i satisfacă nevoile). dezvoltarea abilităţi lor şi valorilor care să satisfacă propriile nevoi rară a le viola drepturile altora. a deveni mai apt să ceri ajutor şi să oferi ajutor. 110 creşterea conştiinţei . avem retroflecţie. pentru a fi evolutivă. la îmbogăţirea şi schimbarea personală. mutarea suporhllui personal din exterior în interior. lăsând loc alteia care corespunde unei alte necesităţi . AtUnci când o nevoie este activată.

1997. emoţionale şi de identitate. somatofol111e. * De a "forţa" clientul (prin frustrare) să-şi găsească propriile posibilităţi şi să descopere că ceea ce aşteaptă de la consilier poate realiza şi singur. * De a ajuta clientul să înţeleagă mecanismele din spatele cuvintelor. "aici şi acum". ce ar spune ei?". În prezent. copii). adolescenţilor cu tulburări de adaptare. · Rolul focalizării pe ceea ce se petrece în prezent este deblocarea mecanismelor care detul11ează contactul real cu sine şi cu lumea şi. Trecerea de la general la pronumele "eu". * De a împiedica intelectualizările. sentimentelor şi gândurilor care se petrec în prezent. cu scopuri de formare a consilierilor/ de optimizare comportamentală. incapacităţi . precum şi În procesul de consiliere.. dorinţe. p. workshopuri. rolul consilierului! terapeutului este: * De a centra atenţia clientului asupra senzaţiilor corporale. Astfel sunt descurajate formulările generale. acestea vor fi reconveliite în formulări personalizate: "mie îmi este greu". implicit. . ca mecanism deblocant al resurselor personale. care împiedică o asumare a propriilor nevoi. depresive. creşterea conştiinţei de sine. Perls utiliza frecvent frustrarea . * De a orienta atenţia clientului asupra limbajului cOlporal. persoanelor care doresc să-şi optimizeze comportan1entul (Iolanda Mitrofal1. consiliere/ terapie a cuplului şi familiei. consilieml poate spune clientului: ..Dacă ochii tăi ar vorbi.sunt indicate: persoanelor cu tulburări anxioase. "este dificil". consiliere/ terapie de grup. "mie îmi este dificil". Fiind atent la ceea ce transmite corpul şi la incongruenţele dintre cuvânt şi mimică-gestică. precum şi asupra incongl1lenţelor dintre verbal şi nonverbal. fobice. clientul "învaţă" să nu se mai mintă pe sine şi să se cunoască mai bine. "mie" îl face pe client mai conştient de ceea ce este şi poate. 42). 111 . consilierii/ psihoterapeuţii gestaltişti preferă o conduită mai blândă. Există terapeutice Consilierea/ psihoterapia Indicaţii gestaltistă mai multe modalităţi de lucru în consilierea/ terapia gestaltistă: consiliere/ terapie individuală (pentru adulţi. terapeuţilor. mai supoltivă. căci toate acestea nu fac decât să împiedice experimentarea prezentului de către client. interpretările şi verbalizările excesive.Poţi purta o discu~e între mâna ta stângă şi cea dreaptă?". De exemplu.: "este greu". ca de ex.

a ritmului respirator şi cardiac. De multe ori. I Tehnici de conştientizare corporal4 a tensiunii musculare. Învăţarea acestor tehnici nu este echivalentă cu succesul consilierii. clientul nu face decât să nege ceea ce afirn1ase anterior şi. pe parcursul consilierul îl face pe client să fie mai conştient de sine.. "e posibil". Exerciţiile (cf. tehnicile şi procedurile pot fi considerate de jocalizare. * De a susţine clientul să se debaraseze de cuvintele "blocante". Consilierul gestaltist orientează atenţia clientului spre această expresie pentru a decela exact ceea ce e neputinţă de ceea ce e nevoinţă. • Tehnici şi proceduri . convingelilor. şedinţelor. Cuvintele care exprimă probabilitatea: "poate". Toate acestea în relaţie cu trăirile afective.. de ce-urile. . "cred". sentimentelor. căci rolul lor este de a centra atenţia clientului asupra sa (asupra senzaţiilor. dar.* De a ajuta clientul afirn1aţiile centrează căutarea soluţiilor să reconvertească întrebările în afirmaţii. să nu spună nimic. Întrebările presupun o cerere de ajutol'are şi chiar o neimplicare. în gestalt se utilizează o serie de exerciţii care au funcţia de focalizare a atenţiei asupra a ceva. relaţiilor. situaţiilor de viaţă propuse etc. de fapt.. De asemenea. p. Mai impOltantă este atitudinea consilierului/ terapeutului. a senzaţiilor epidermice sau interne. De ex. care induc. "De ce-ţi aminteşte asta?". focalizarea atenţiei poate fi realizată prin întrebări de genuy: "Ce simţi tu acum?". 46-53) mai frecvent utilizate sunt: 1. 1997. pe cât posibil. gândurilor..). ele condiţionează persoana în a rămâne mai mult în expectativă decât în acţiune . Acestea sunt doar unele dintre modalităţile prin care. prin expresii de genul "eu . pe când ideea pe pwpria persoană şi o ajută să se angajeze în din afară.". de obicei. Deoarece pentru ca un client să devină autentic este nevoie ca terapeutull consilierul să fie autentic. Iolanda Miu'ofan. în spatele expresiei "nu pot" stă ideea "eu nu vreau". să-şi asume responsabilitatea actelor sale şi să găsească modalităţi de a trăi mai eficient şi mai mulţumi tor. a mimicii şi pantomimicii etc.de la clasic la postmodern În abordarea gestalt clasică. evitându-se. valOlilor. "Ce se întâmplă în corpul tău acum?". folosite cu o frecvenţă ridicată sunt neimplicante. gândurile şi 11 2 .. justificări şi intelectualizări .

Prin componenta meditativ-creativă dirijată şi dinamizatoare Goc de rol simbolic). Ce simţi? . o resemnificare creativă şi o integrare a experienţelor blocante anterioare. Tehnica arată modul cum persoana face faţă siruaţiilor izolante şi poate constitui suportul pentm depăşirea unor probleme de viaţă. Ce faci? . Descrie-l.-e r:-s-o-na-'J constă în descrierea de i-p către client a spaţiului personal aşa cum este perceput şi văzut în prezent. ea pemute descoperirea unor resurse personale de a face faţă siruaţiilor blocante din viaţă. Ce simţi? . p. Ca şi precedenta. Tehnica poate fi utilizată însă şi în maniera clasică gestalt terapeutică. cit. Instructajul exerciţiului este: "Te afli închis într-un cub . fie pentru a pune în legătură pălţile Eului aflate în conflict. o siruaţie de izolare. .exerciţiul stării de maltor asupra rolului experimentat corporal. Rolul exerciţiilor de conştientizare corporală este de a face persoana mai conştientă de corpul său şi de modul cum îşi poate utiliza corpul ca să devină mai conştientă de ceilalţi . . clienrul focalizat resemnifică şi transfigurează spontan experienţa. Ce faci? Acţionează ca şi cum te-ai afla faţă în faţă cu zidul". o reuni ficare a polarităţilor şi o transfonnare personală care pennite autodeblocarea. A fost creată de Perls şi o variantă a ei (top dog-under dog) constituie modalitatea prin care sunt puse "faţă în faţă" imaginea de sine reală cu imaginea de sine ideală. 113 . pomind de la şi inspirată fiind de terapia gestalt.. ce sau pe cine ai lua în cub?". Instructajul exerciţiului este: "Te afli în faţa unui zid... * ITehnica cubu~. a fost elaborată de Iolanda Mitrofan în cadml P. p. imaginativ... la nivel imaginativ. orientarea predominantă a personalităţii.n. urmată de transpunerea dramaterapeutică şi focalizarea meditativă . metaforică prin care clienhll se confruntă. cu un zid . ca parte integrantă în arsenalul telmic al terapiei wuficării. modalităţile de relaţionare cu ceilalţi. Este o tehnică. Dacă ar fi să iei cu tine ceva sau pe cineva..E.rez-e. * 'IT<-e... 47) şi este tot o tehnică metaforică prin care clienrul experimentează.. modificarea viziunii asupra vieţii. 2. Tehnici de con tientizare a ectivă i relational * Tehnica scaunului o: ca suport fie pentru a experimenta dialogul cu persoane seumificative din viaţă.amintirile pe care le evocă. afectiv.U. e-p-...-i-i-s-p-a-ţ-iu-l-u. creativ şi matlllizant. blocajele sau disconfortul existente în relaţia eu-lume. Ce gândeşti? . (idem op. dezvoltând un compOliament nou. 47).ta-~r hn -.. asupra sieşi şi a contactelor intemmane. Tehnica aceasta scoate în evidenţă percepţia de sine în relaţie cu mediul.. inclusiv a scenariului şi traiectoriei de evoluţie . cognitiv şi acţional simultan. Ce gândeşti? .-ic-a -r.sin1bol relevant pentru proiectarea atirudinii şi strategiei de a face faţă unui obstacol existenţial. Aceasta pem1ite o extensie spontană a conştienţei de sine.. în prezenţa şi cu provocarea gmpului-martor. * ITehnica zidu4: a fost elaborată de Iolanda Mitrofan (1997. Plin acest exerciţiu sunt developate reacţiile emoţionale şi strategiile de confruntare cu obstacole existenţiale. de mediu. De asemenea.

a unei anumite mişcări sau posturi.. * 'Tehnica amplificării/ diminuărilj. ele fiind parţial înrădăcinate în unele modalităţi tehnice apmţinând spiritului metodologie gestalt.. anterioară. mai ales. precum şi rapOliarea. dar fiind utilizate ca tehnici provocative meditative transconştiente.) pentru a o cunoaşte mai bine şi. suport. Acţionează chiar acum. Dar este momentul să precizez că multe dintre modalităţile clasice de lucru gestalt au stimulat ulterior dezvoltarea altor modalităţi tehnice. (v. 114 * . 2000.V. sentimente care n-au fost comunicate până în momentul respectiv. atitudini prin această "mărire" sau blocare conştientă. implicit. * 'Tehnica" rămâi în starea respectivă'j constă în încurajarea clienţilor să prelungească o anumită stare (afectivă. În consecinţă. pentm propriile elaborări. Ce sens are pentru tine? Ce şi cum poţi face altfel? Ce efecte se produc? Cum sau în ce felle faci faţă? Ce sens au acum pentm tine? . conştientizarea deplină a pălţilor neacceptate din propria persoană .. dezirabil.. Are puncte comune cu cea instructajul fiind unnătorul: "Ai pătnms într-o peşteră şi s-a blocat intrarea. posturală etc. * 'Tehnica scenarizărizj: se referă la punerea în acţiune a unor gânduri.. Observă-te pas. 2004.E. gânduri. au constituit un model feliil de reconstmcţie şi de "individuare" treptată. urmată de analiza şi conştientizarea resurselor autocreative. aşa cum simţi şi alegi şi fii conştient de felul în care îţi creezi experienţa. capabil să-I "hrănească" emoţional şi să-i creeze montaje mentale pozitive care să-I ajute să facă faţă realităţii mai eficient.1. 1 se cere clientului să exagereze sau să diminueze până la autointerdicţie exprimarea unor trăiri emoţionale sau idei. etc. se produce un efect autorestructurativ benefic.. a găsi modalităţile de a o depăşi. Deşi odată verbalizate ele conduc şi la o descărcare emoţională. a clienţilor la principiul feminin (ce constă în oferirea de protecţie.. Ce simţi?. Ce faci? . Menţionăm că toate cele trei tehnici originale fac parte din arsenalul "tehnie" şi procedural al terapiei unificării.(lolanda Mitro[an. Funcţia exerciţiului este de a cunoaşte mai bine propriile emoţii. Ce ai aflat chiar acum despre tine? Ce decizi să faci în continuare? Alege trei variante în care poţi face ce ai ales să faci . exerciţiul vizează. * 'Tehnica peştera anteziei ei clientul experimentează imaginativ situaţii noi în care fie el. de activarea şi recanalizarea lor spontană către obiective sau acţiuni mai realiste şi eficiente. Aceste tehnici reprezintă doar o fomte mică pmte din exerciţiile create şi practicate în P. Ce gândeşti?. iar în ceea ce ne priveşte. ca o terapie holistă postmodernă.. 2004). sprijin)." De multe ori. cu pas. voluntară a lor. Această modalitate de a utiliza meditaţia creativă (care declanşează nivelul transconştient de procesare şi resemnificare a informaţiilor şi a experienţelor trăite) este facilitată de reconstituirea simbolică prin improvizaţie dramaterapeutică. în general. exerciţiul evidenţiază dificultăţile de adoptare a identităţii feminine. fie celelalte personaje joacă un rol pozitiv.

o relaţie sau propria persoană din lumina a cel puţin 3 calităţi. Perls lucra cu un membru al grupului. p. implicit. lLucnd cu visu4. Zinke~. clientul este pus să-şi imagineze opusul a ceea ce afll111ă. ca de exemplu: grupul este o navă spaţială. Celelalte persoane din gmp (l0-15) aveau o conduită de observare a ceea ce se întâmpla cu protagonistul. IT. Zinker) şi psihoterapia experienţială unificatoare (P. Perls. de către client. a rolurilor altor persoane. * ITehnici de diminuare şi integrard. cât şi ceilalţi psihoterapeuţi au fost interesaţi atât de varianta individuală. . * ITehnica metapoziţii/oa: este derivată din ~ehnica scaunului goij şi constă în experimentarea succesivă. Visul conţine părţi de înţeles şi de asimilat. F. apoi rolul celei de-a treia care a văzut cum a fost evaluată discuţia de către martor şi aşa mai departe. o situaţie. apoi a celei care e martoră la discuţia celor două şi o evaluează.ITehnica reconverSlel gestaltist~: i se propune clientului să reconsidere un obiect. deci erau nişte benefIciari cumva in direcţi ai procesului de consiliere/ psihoterapie.lolanda Mitrofan) . Pentm a diminua ancorarea în scheme fIxe. simţire şi acţiune. gestaltişti 115 . după ce a precizat toate elementele negative ale acestora. 1969.continuitate şi discontinuitate • Atât fondatoml gestaltismului. * Psihoterapia de grup gestalt-creativă (J. ITames Simki~. situat în centm ("locul fIebinte"). 66). creează premisa unei abordări mai realiste a lui în viaţa reală. 4. Reconsideră acest model. În abordarea gestalt se aduce în prezent visul. A lucrat cu grupul gestalt (1976) folosind scenarii metaforice de grup. El a îmbogăţit maniera de lucru prin suportul creativ. el este o modalitate de întregire a Eului prin conştientizarea unor pă11i ascunse ale personalităţii. fIe prin dramatizarea lui în timpul şedinţei (în contextul consilierii/ psihoterapiei de gmp). şi simte şi apoi să conştientizeze efectele acestei potenţiale transformări în planul vieţii proprii.E. fie prin implicarea imaginativă a clientului în contextul acestuia. cât şi de cea de grup. rigide de gândire.U. Experimentarea din perspective "cât mai distanţate" a conflictului permite creşterea gradului de evaluare obiectivă a acestuia şi. Dacă pentru psihanalişti visul reprezintă calea regală spre inconştient. grupul este un trib care sărbătoreşte ceva foarte important. creând un grup gestaltist în care toţi membrii erau implicaţi în procesul de consiliere/ terapie iar consilierul! terapeutul deţinea controlul. pentm gestaltişti visul este "calea regală spre integrare" (Perls. mai întâi a celei cu care se află în conflict.

agresivitate. . urmate de analiză. "Legenda personală în 7 zile ". conflict. Să · sintetizăm 116 .U) o serie de scenarii simbolice care pennit improvizaţii dramaterapeutice unificatoare. familiale. p. "Fluviul". "Oceanul poluat". Iolanda Mitrofan şi Cristina Denisa Stoica. La rândul nostru. cât şi la nivelul dinamicii grupului. asumându-şi prin dramatizare funcţiile şi caracteristicile proiectate asupra acelei păI1i asumate. competiţie. "Albă ca Zăpada şi Neagră ca Smoala". care se confruntă cu situaţia supravieţuirii) .E. focalizat pe teme relevante pentru dimimicile de grup şi persOllale. resurse în situaţii de criză. "Chipul uman" ..grupul este un chip uman. " Cercul magic". 226). Temele drama terapeutice unificatoare permit lucrul simbolic. roluri asumate în familie ·sau în comunitate. 2006). solidaritate-izolare. holisticitatea abordării (consonanţa şi oglindirea pă11ii în întreg ŞI a întregului în parte. Conştientizează funcţii. "Salvarea habitatului sau a planetei ". cu accent pe reconstrucţia relaţiei · Ego-Sine şi a dinamicilor de grup. am continuat această linie metodologică. ".autonoillie. . autodistrucţie. Efectele sunt transfiguratoare şi restructurante pentru scenariile personale. ataşament. manipulare. constituit din părţile care îl alcătuiesc . analitic. conştientizare. "Concurs pentru angajare la Circ" etc.abandon . principiile care stau la baza proceselor de grup de tip gestalt şi experienţial-unificator-restructurativ (cf. 1997. autorestructurare .[olanda Mitrofanl. un organism. cum ar fi: " Casa" . 2004) . improvizaţie creatoare şi joc transfigurator simbolic (Iolanda Mitrofan. Astfel am creat în cadrul metodei pe care am denumit-o "psihoterapia experienţială a unificării" (P . "Demoni cu C. 2004. autenticitateinautenticitate. cum ar fi: libeltate-constrângere.Naufragiat într-o comunitate izolată. unificator al polarităţilor şi transfonnator. Iolanda Mitrofan. într-o viziune complementară şi asociată: trăire a experienţei de grup şi individuale în prezent. "Sabotoriinteriori ". un tunel în care a fost blocat un tren cu călători . transformând-o într-o manieră personalizată. toleranţă-intoleranţă etc. "aici şi acum". prin metaforă şi scenariu metaforic.gl'upul construieşte simbolic o casă în care fiecare membru este un aspect sau o parte al casei.membrii grupului. atât la nivel individual. "Îngeri şomeri şi angajatm'i disperaţi ". v. cu punct de plecare în gestaltul creativ." " Situaţii-limită" (de ex. cooperare. resemnificare. relaţii. adaptare creativă vs. transgeneraţionale şi colective (Iolanda Mitrofan. dependenţă.

pietre. plastică . modelaj.. postură.Împărtăşirea experienţei. în bună măsură. Terapia unificatoare utilizează nivelul de operare transconştient facilitat de meditaţia creatoare.E. creativitatea dinamicilor transformatoare. focalizarea pe dinamica polarităţilor şi integrarea acestora. contactul autentic dintre participanţi . efect de autorestructurare şi dinamizare transfom1atoare. seminţe. cu atât membrii grupului se implică mai sincer şi mai profund în ceea ce se întâmplă în timpul şedinţelor. ele sunt adaptate contextului de grup. ce Înseamnă mai mult decât suma individuale la un moment dat. specifică acestei noi terapii. frunze . atât în maniera gestalt. activarea resurselor personale şi interpersonale creative şi maturizante. focalizarea pe experienţa trăită de către fiecare participant . grupul permite utilizarea unei serii de exerciţii deblocante şi unificatoare bazate pe mişcare. U. individual şi grupal (dinamica interrelaţională). constructiv şi proiectiv (mişcare.de grup.. efect de optimizare sau schimbare a scenariului personal de viaţă. Evident. dramatizare. dans. echilibrantă a grupului. Cu cât gruptll este mai coeziv.desen. metaforă şi scenariu simbolic etc. lut etc. afectivă şi spirituală. 117 . care deblochează resursele creative şi adaptative. În plus. Tehnicile şi procedurile utilizate în grupurile gestalt ŞI 111 cele unificatoare sunt aceleaşi cu cele folosite în consilierea/ psihoterapia individuală . în grupul experienţial unificator se produce o extensie a conştienţei de sine şi o resenmificare autotransfiguratoare. folosirea experimentului de gmp de către un lider care se implică dinamic şi autentic sau de către o echipă polarizată pe roluri coterapeutice catalizatoare. În plus. şi în prinCipiile teoretice gestalt. deschiderea. înrădăcinată însă ."starea de observator" conştient (în Gestalt). expresivitatea comunicării şi stimularea empatiei ca resursă colectivă . investite ca imagouri masculin-feminin egalitare. foarte importantă este coeziunea. experimentarea acum şi aici. construcţie creatoare colectivă şi individuală dinelemente naturale . autenticitatea. maturizarea cognitivă . conştientizarea conştientizărilor unificarea intrapsihică şi intragrupală spontană şi creativă . În grupul experienţial. "starea de martof' transconştient (conştienţă extinsă) în P. cât şi în cea unificatoare. . utilizarea suportului creativ complex. principiul oglinzilor şi interconexiunilor. improvizaţie creatoare melo-ritmică . scoici. pictură.

ci este adus şi reconstiruit în prezent. ca o nouă contribuţie în peisajul ştiinţific românesc şi internaţional. poate fi o poartă pe care. Grupul gestaltcreativ a inspirat şi facilitat în cea mai mare măsură grupul experienţial unificator de dezvoltare personală. o unitate a fizicului şi psihicului. dezvoltă.holism": persoana n01mală. • • • • Deşi în această abordare se folosesc o varietate de tehnici şi proceduri. atihldinea consilierului faţă de client şi maruritatea lui contează mai mult decât abilităţile lui tehnice.Lucrul cu grupul. indivizii să avanseze către autenticitate şi dezvoltare personală. gândeşte. ca în orientarea psihodinamică. căci. ca şi elaborarea terapiei unificării. • Terapia experienţială unificatoare. Ca şi în celelalte abordări experienţiale.. îmbogăţind-o cu o dimensiune meditativ-creativă specifică. Procesul de consilierel psihoterapie este centrat aici şi acU/n. creativitatea este "calea regaIă". Când spunem gestaltism. intrând. Ea se adaptează continuu şi creativ influenţelor mediului. acţionează clienhll în prezent. redimensionează şi diversifică tehnic şi metodologic terapia gestalt. procesul de consilierel psihoterapie gestaltist nu trebuie considerat o sumă de tehnici. sănătoasă din punct de vedere fizic şi psihic este lill întreg. implicit ne gândim la integrarea polarităţilor. Abordarea gestaltistă aduce în atenţie o dimensiune umdamentală a omului creativitatea. spiriruală şi transpersonală. în special prin unele modalităţi tehnice care au permis dezvoltări şi transformări ulterioare benefice terapeutic. Ceea ce este nerezolvat şi "deschis" în trecut ("afaceri nefinalizate") este transpus în prezent şi retrăit "aici şi acum" pentru a se închide şi vindeca. adaptează. prin facilitarea unor interacţiuni autentice între membrii acestuia sau între terapeut şi client. Concluzii • Melitul plincipal al abordălii gestaltiste este accenhll pus pe ideea de . pe ceea ce simte. Trecuhll nu este interpretat. 118 . în efOltul persoanei spre mahmzare.

jocuri psihologice. Copilul Liber este caracterizat prin spontaneitate. impulsivitate. Doru . curiozitate şi creativitate.întăriri compOltamentale. cât şi un sistem de consiliere/ psihoterapie. . ~tările Eulu4 În fiecare individ există 3 stadii ale Eului. realistă. Bemel şi este continuată şi dezvoltată de ITh. ca în cazul tulburărilor delirante. Îşi are originea în lucrările lui lE. În cazul personalităţilor nonnale stările Eului sunt distincte. tranzacţii psihologice. introiectarea nonnelor. în Ul111a interacţiunilor cu părinţii sau cu alte persoane. al Eului Adult şi al Eului Părinte . Hrănitor. Dusay şi K. active. libertate. Dusa~. Berne asupra Analiza tranzacţională este atât o teorie asupra personalităţii umane.stările Eului. lM. Persoanele au egograme specifice datorită energiei de care dispun precum şi modalităţii de distribuţie a acesteia între cele 5 stări ale Eului. Abordarea tranzacţională. iar Pălintele Afectuos presupune grijă şi empatie faţă de ceilalţi.M.modalităţi de stucturare a timpului. scenarii de viaţă. atitudinilor şi credinţelor de la proprii pălin~ sau de la alte figuri parentale. o modalitate de a cât şi celorlalţi. neafectivă. ea se realizează pe baza scăderii intensităţii celorlalte stări. Atunci când energia unui sistem creşte. IStadiul Eului CopiII: este structurat confonn pattern-urilor din copilărie şi este divizat în Copil Liber şi Copil Adaptat.4. . Personalitatea sănătoasă presupune o dezvoltare al111onioasă şi distinctă a tuturor stărilor Eului. Fiecare stadiu reprezintă o modalitate specifică de a gândi. Este divizat în Părinte Critic şi Părinte Afectuos. o dominanţă a unei singure stări a Eului sau o exc1udere a uneia sau a două stări). şi structura realitatea prin atribuirea de roluri. Haris. simţi şi acţiona. cât şi unei funcţionări defectuoase. dinamice şi observabile: stadiul Eului Copil. Disfuncţiile personalităţii pot fi datorate atât unor structuri patologice ale stadiilor Eului (putem avea un amestec al stadiilor Eului. cu o trecere rapidă de la o stare a Eului la alta. regulilor morale. IStadiul Eului Adulg reprezintă o instanţă obiectivă. logică. egograme. !Egogram~ estel:eprezentare grafică a cantităţii de energie pe care o conţine starea Eului. I'-S-ta-d-il-ll-E-u-h-li-P-ăr-'i-nt-'~ implică. Teoria asupra personalitătii se bazează pe o serie de concepte: . Părintele Critic este starea Eului caracterizată prin criticism şi autoritate. personalităţii umane Concepţia lui E. Stadiul de Copil Adaptat înseanmă confoffi1ism şi complezenţă. atât 119 reprezintă sieşi. căci cantitatea de energie a individului rămâne constantă. ~cenariul de viaţ~: se structurează încă de timpuriu.

149). Este un scenariu sănătos de viaţă. Se întâlneşte la persoanele care au fost tratate în copilăria timpurie cu indiferenţă şi ironie. p. Răspunsul vine de la stadiul Eului căruia i-a fost adresată întrebarea şi se întoarce către stadiul care a trimis stimulul. întâlneşte la oamenu care au avut o 2. Se copilărie nOffi1ală. ~ltăririle comportamentah4 Fiecare stadiu al Eului are nevoie de Întăriri (stroke) pentru a se fixa. K. Eu nu sunt O. iar întălirile negative sunt de preferat lipsei întăIililor.Tu nu eşti O. Scenariu paranoid de raportare la realitate. ITranzacţiil~: unităţi de comunicare interpersonală. Eu nu sunt O. Tranzacţiile pot fi: * IComplementar~: vectorii tranzacţionali sunt paraleli. dezaprobare). 3. Întărilile pot fi pozitive (laudă. ÎntăriIile pozitive sunt superioare.Tu eşti O. Este specific psihoticilor. în cazul tranzacţiilor complementare.Tu eşti O. Ex 1: răspunsuri s ) ( R Corina (Eul Adult): De unde ai cumpărat pâinea? Dan (Eul Adult): De la alimentara din colţ. . Eu sunt O. stimulări şi între stadiile Eului apa11inând a două persoane. Eu sunt O. poate continua mult timp. K. K. aprobare) sau negative (critică.K.K. fericită. . Este un scenariu de inutilitate. tranzacţionează cele 6 stări ale Eului.K. Când doi oameni comunică.Tu nu eşti O. . distinge 4 scenaru existenţiale: 1.K. Hanis. . Comunicarea. 4. De obicei se întâlneşte la persoanele care au fost tratate în timpul copilăriei cu brutalitate.Buzducea (1997. 120 . citându-l pe Th. Este un scenariu "depresiv" de viaţă care se formează la cei cărora nu li s-au îndeplinit nevoile nmdamentale în copilărie. K.

alta decât cea care a trimis stimulul.2: s ) ( R Viorica (Eul Copil): Mi-e aşa o lene. te rog. Adu-mi tu. cana cu Comel (Eul Copil): Răsfăţato! apă! EX. EX.răspunsul nu mai vine de la starea Eului care a primit mesajul şi se adresează unei stări a Eului.3: Alexandra (Eul Copil): Mi-am pierdut cerceii! Ce mă fac?! Florin (Eul Părinte): Stai liniştită. Îţi voi cumpăra eu alţii! * ~ncrucişatel .EX. 4: 121 .

de la un gmp la altul. Retragerea poate duce la singurătate. sunt detemunate de scenariul existenţial al persoanei şi relaţionările interumane.ieşirea din sfera relaţiilor interumane prin reverii. Există un mesaj deschis. a două nivele ale comunicării: cel social şi cel psihologic. să nu fie prezentă. ci doar le generează. implicit. aparţin Eului Părinte şi sunt îndeplinite de Copilul Adaptat.sunt fomle de comunicare programate culhlral. f) IIntimitate~ . Din punct de vedere fizic o persoană poate aparţine unui gmp dar. fără motive ascunse. Oamenii joacă întotdeauna unul dintre cele trei roluri: 122 . fantasme etc. şi unul ascuns. mental. b) Ir-R-ih-l-a-Iu-r-il-'~ . e) ~ ocuril~ . sunt simple sau complexe. dorinţelor. depresie sau chiar autism. Sunt conduse de către Eul Adult. în acelaşi timp. Sunt comunicate nonverbal sau prin mijloacele verbale extralingvistice şi pot genera jocuri psihologice. De regulă planul deschis presupune mesaje Adult-Adult iar cel implicit mesaje Părinte-Copil sau CopilPărinte. diferă de la o regiune la alta. Este o comunicare sinceră. Fiecare persoană are un repelioriu de jocuri. Se învaţă în familia de origine. c) !Discuţii tematic~ . Sunt mecanisme defensive construite pe baza experienţelor din copilăria timpurie când s-a apelat la acestea pentru a obţine recunoaşterea.cea mai plăcută modalitate de struchlrare a timpului. Qocurile psihologic~ presupun activarea.presupun existenţa unor obiective şi consumul fizic şi intelechIal necesar pentru atingerea lor. gândurilor. Beme elaborează o tipologie în care introduce 6 modele de struchlrare a timpului: supravieţuire. a) IRetragere~ .se realizează în timpul comunicării desfăşurate pe două nivele: social şi psihologic. Pot fi considerate strategii de E.modalităţi de petrecere a timpului într-un anumit grup în care se schimbă anumite opinii. d) IActivităţil~ . social. Sunt conduse de către Eul Părinte sau Eul Copil. ce presupune exprimarea sinceră a sentimentelor.se desfăşoară pe două planuri simultane: unul explicit şi unul ascuns.Costel (Eul Adult): De unde ai cumpărat pâinea? Elena (Eul Părinte): De unde puteai foarte bine s-o cumperi hl când ai venit acasă! * IUlterioar~ . păreri despre diverse subiecte. IModalităţi de structurare a timpuhllj. psihologic. Jocurile nu rezolvă problemele. de scurtă sau lungă durată. sunt reactivări ale strategiilor folosite în timpul copilăriei.

K. împreună cu aceste 3 roluri. Ieşirea din această triadă nevrotică Înseamnă conştientizarea jocurilor şi înlocuirea lor cu o comunicare autentică. jocul de rol.1. 5. rolul de salvator: ceilalţi nu sunt O. Psihodrama clasică Fondatorul psihodramei este ~. realizarea unor activităţi care să dezvolte caracteristicile stadiilor Eului slab dezvoltat.. Buzducea. 1997. El fundamentează această abordare pornind de la extraordinara intuiţie a valenţelor terapeutice ale teatrului.K. rolul de persecutor: ceilalţi nu sunt O. rolul de victimă: eu nu sunt O. echilibrarea egograme1or prin transfer energetic de la cele mai putemice la cele mai slabe. 3.pentru înţelegerea Eului de Copil al clientului. . Pe parcursul vieţii victima va căuta un persecutor care s-o Înfrângă şi un salvator care să o ajute să-i confirn1e neputinţa. a apariţiei conflictelor şi chiar a tulburărilor de tip nevrotic. stau Ia baza disfuncţiilor comunicării. MorenOl. deci sunt un Înfrânt.se decodifică mesajele ascunse din cadrul relaţionărilor cu alte persoane. analiza jocurilor psihologice .K. Jocurile psihologice. 123 . deci le ofer sprijin. • Procesul de consiliere/ psihoterapie bazat pe analiza tranzacţională Acest model de consiliere se bazează pe teoria descrisă anterior şi are următoarele scopuri: personalităţii umane modificarea scenariilor de viaţă ..L. 157) sunt: regres ia de vârstă . cât şi în grup . Modelul de consiliere poate fi aplicat atât individual. 2. evidenţierea şi Întreruperea jocurilor psihologice. Metodele şi procedeele utilizate în analiza tranzacţională (conform D. Aceste trei roluri funcţionează în relaţie de interdependenţă şi sutit interşanjabile . deci nu ii valorizez. p.

În reprezentarea scenică protagonistul (o persoană din gmp). cât şi compo11amentul persoanei în diferite situaţii problematice. Golu. Boria. doi actori umani care se vor Înfierbânta de spontaneitate. scenică. auditoriul. Vntâlnire~. Pentm Moreno jocul de rol nu are numai funcţie diagnostică. doar În pal1e conştienţi de scopurile lor reciproce" (G. slăbiciunile şi defectele lor. Eul auxiliar. Psihodrama se bazează pe . terapeutică. Astfel. ci şi una ameliorativă. pune în scenă o întâmplare din viaţa lui sau una imaginată de e!. La discuţia finală participă întreg auditoriu!. Creativitatea este legată de genotip. Esenţa întâlnirii moreniene constă în autenticitatea relaţiei dintre persoane. ea nu poate fi influenţată. două persoane în aceeaşi stare de spontaneitate pot să nu fie la fel de creative.jocul scenic. 366). crescând capacitatea de adaptare optimă a persoanei la solicitările mediului din care face palie. La discuţia [mală fiecare dintre cei prezenţi comunică protagonistului ce emoţii a trăit şi cu ce imagini au fost asociate acestea . Ea poate fi indusă prin crearea unui cadru optim. sunt explorate atât conţinuturile vieţii psihice. 31). Astfel avem: protagonistul. cu ajutorul jocului de rol. reale sau imaginare. Rolurile din psihodramă sunt bine delimitate. Modalităţile de desfăşurare a psihodramei creează premisele spontaneităţii persoanelor şi întâlnirii autentice între oameni. p. conducătorul gmpului. Există două concepte cheie ale psihodramei care o individualizează pe aceasta de celelalte abordări de grup: spontaneitatea şi întâlnirea. cât şi la cerinţele realităţii. p. Şedinţa de psihodramă moreniană are trei momente: încălzirea. de încredere în sine şi în alţii . 1996. ~ontaneitate~ reprezintă adaptarea promptă atât la nevoile interioare. reprezentarea discuţia fmală. Încălzirea se realizează prin exerciţii şi discuţii şi se creează o ambianţă de spontaneitate. "Într-o întâlnire cele două persoane sunt prezente în spaţiu cu toate fOIţele.Psihodrama este un model de consiliere/ psihoterapie de grup în care. în sensul că energia eliberată de persoană prin intermediul spontaneităţii poate deveni fundamentul actului de creaţie. cu ajutorul Eului auxiliar şi al auditoriului. Spontaneitatea este strâns legată de creativitate. prin care individul interpretează diverse roluri sociale. 124 . 1974. ceea ce permite exprimarea liberă şi spontană a cauzelor care au dus la dereglarea lui psihică şi socială" (P.

în acelaşi timp. o modalitate de cunoaştere a vieţii psihice. Modificând imaginea de sine apar schimbări în sfera comportamentală. ea poate învăţa modalităţi de relaţionare adecvată şi eficientă. 280). Conducătorul . Cun1 se explică aceasta? Comp0l1amentul unei persoane reflectă şi imaginea de sine a ei. al auditoriului şi prin intermediul jocului de rol îşi explorează interioritatea psihică. Psihodrama . Eul auxiliar . Auditoriul .Protagonistul .Jucat" de un Alter Ego. Poate fi folosit ca o modaliate centrală de abordare a problemelor clientului (şi aici avem de a face cu psihodrama) sau ca adjuvant al altora. 1997. Badea. reprezintă o modalitate de exprimare a conflictelor interpersonale. Jucând un anumit rol. p.este ales de protagonist pentru a juca un rol în reprezentarea scenică . Ea se poate utiliza în combinaţie cu alte metode de consiliere/ psihoterapie sau ca sistem de consiliere/ psihoterapie de sine stătător. însuşirea 125 . cât şi în cea de grup. cu ajutorul Eurilor auxiliare. de obicei. În psihodramă sunt utilizate o serie de ~ehnici psihodramatic~. De asemenea.protagonistul priveşte o scenă în care el este . care ulterior au fost preluate şi adaptate şi de alte orientări de consiliere/ psihoterapie: 1) ""Iin-v-e-r-si-u-n-e-a-d-e-r-o-'~ .o persoană joacă rolul alteia cu care. el poate descoperi aspecte necunoscute despre sine. el este "regizorul" reprezentaţiei şi analistul materialului ce apare pe parcurs.este acela care. într-o abordare eclectică . 165). interacţionează • Procesul de consiliere/ psihoterapie bazat pe jocul dramatic Jocul dramatic se poate utiliza atât în consiliereal psihoterapia individuală. persoana poate afla mai multe despre sine şi.o persoană care se identifică cu protagonistul şi exprimă ceea ce acesta nu reuşeşte. 1996. afectiv şi comp0l1amental (Irina Holdevici. Jocul de rol poate produce modificări în sfera personalităţii. 3) loglind~ . în viaţa de zi cu zi.consilierul! terapeutul. precum şi "mijloc de perfecţionare personală" (V. privindu-se în "oglindă". 2) Idublull .ceilalţi membri ai grupului care nu sunt implicaţi direct în conducătorului şi reprezentaţie. ttocul de ro~ îl implică pe individ ca un tot: cognitiv. p.

în special cele de relaxare. Tehnici sugestive şi de meditaţie creatoare Tehnicile sugestive. De exemplu. modelul comportamental asimilat antrenează modificări emoţionale ŞI intelectuale. Am optat pentru prezentarea tehnicilor de relaxare aşa cum apar ele sistematizate şi comentate în lucrarea lui Cătălin Nedelcea şi Paula Dumitru "Optimizarea comportamentului profesional. considerată B. Majoritatea sistemelor clasice de relaxare pornesc de la această asemănare cu hipnoza şi utilizează tehnici de tip inductiv. "Multe sisteme şi telmici de relaxare Îşi au originea În practicile meditative orientale de tip yoga sau în practica hipnozei terapeutice. 167). Orice stare de tensiune psihică va avea o componentă somati că. Este vorba despre 126 . 1999. inclusiv comp0l1amentalcognitivă şi psihodinamică (vezi hipnoanaliza). cele umaniste (experienţiale şi holiste) incluzându-Ie după necesităţi în demersul procesului terapeutic. Majoritatea lor pornesc de la unitatea şi conexiunea funcţională dintre planul psihic şi cel somatic. intră în sfera metodelor de autoreglare şi chiar de autoprogramare psihică.lll10r schimbări comportamentale produce ajustarea imaginii de sine în conformitate cu noua situaţie. astfel că. "Comportamentul care nu corespunde cu modul de a fi. Între educaţie şi psihoterapie" (Editura SPER. la fel cum orice destindere musculară va fi urn1ată de efecte de relaxare pe plan psihic. p. devenind un nou element al concepţiei faţă de sine. practicând hipnoza fracţionată. din care vom prelua în continuare unele pasaje semnificative. va fi explicat. Schultz. p. clasice sau ericksoniene (bazate în mai mare măsură pe metaforă). cu ceea ce crede despre sine persoana. Ea are efecte mai profunde asupra personalităţii. precum şi a lll10r modalităţi hipnoterapeutice. a observat apariţia anumitor senzaţii corporale la pacienţii cu care lucra şi pe care aceştia le relatau la ieşirea din transă. care la rândul său va afecta comportamentul" (Irina Holdevici. consilierea/ psihoterapia prin joc dramatic nu trebuie numai o modalitate de a achiziţiona noi deprinderi ŞI comportamente. [n concluzi~. Abordările holiste au o predilecţie specială pentm utilizarea meditaţi ei creatoare şi a tehnicilor de integrare psihosomatică. dar sunt folosite variabil de majoritatea orientărilor şi metodelor terapeutice. 1996. încorporat. cu suport sugestiv. 134-144).

senzaţiile de căldură şi greutate, pe care le-a integrat în trainingul autogen, unde demersul este invers: se sugerează apariţia respectivelor senzaţii pentru a obţine prin aceasta o stare de tip hipnotic. Nu toţi psihologii sunt de acord însă cu faptul că trainingul auto gen intră în aria sistemelor de relaxare de tip hipnotic, însă, în general, adepţii hipnozei terapeutice tradiţionale consideră starea de relaxare ca tranzitorie către transa hipnotică. Până în acest moment reţinem că tel111enul de relaxare poate denumi fie starea, fie tehnica, mijlocul de obţinere a stării. Starea de relaxare intră în sfera stărilor modificate de conştiinţă, după unii autori ea fiind mai aproape de starea de veghe, iar după alţii mai aproape de cea hipnotică. Instalarea sa este acompaniată de apariţia unor modificări fiziologice şi senzoriale: scăderea ritmului cardiac şi respirator, relaxare a musculară, senzaţii de greutate şi căldură în corp şi membre, precum şi a unora psihologice: starea de calm şi bine subiectiv, diminuarea tensiunilor interioare, a anxietăţii, potenţarea capacităţilor imaginative şi asociative etc. Relaxarea reprezintă prin sine o experienţă pozitivă , plăcută şi sanogenă pentru persoană, iar practica ei regulată are pe termen lung efecte de ameliorare şi optimizare a stării psihice generale, a tonusului şi dispoziţiei afective a individului, a stării de sănătate psihică şi somati că sau chiar dispariţia unor simptome precizate. Ea se asociază cu creşterea încrederii în sine, o imagine pozitivă despre propria persoană şi diminuarea experienţelor afective negative. Prin posibilitatea de a fi practicată relativ uşor aproape de orice persoană interesată şi în condiţiile în care această practică este constantă, relaxarea devine un important mijloc de autoreglare, deloc de neglijat în condiţiile stresului inerent vieţii acestui sfârşit de mileniu. Există deci două aplicaţii sau finalităţi majore ale practicării tehnicilor de relaxare: terapeutică şi de autoreglare" (op. cit. , p. 134-135). Utilizarea unor tehnici de relaxare răspunde unor necesităţi de optimizare personală, de destresare. Persoanele cu fISC crescut de suprasolicitare, cu activităţi de conducere sau cu răspunderi decizionale deosebite, chirurgii şi medicii care asistă persoane aflate în iminenţa morţii sau cu boli incurabile, piloţii, persoanele din serviciile secrete sau de poliţie, cele care asigură paza şi reeducarea celor din penitenciar efectuează munci cu valenţe extrem de stresante, iar practica relaxării poate face ca acest stres să scadă în timp sau chiar să dispară. Să nu uităm că reacţia la stres este holistică , a organismului ca întreg, şi că stresul poate fi cauza multor boli (cele denumite în limbajul curent prin sintagma "pe fond nervos" sau tulburări nevrotice). Reacţia la stres este de asemenea personală, individualizată, ea depinzând în mare măsură de modul În care individul percepe o situaţie, cu toate că există şi stresori generali, cum ar fi poluarea, zgomotul sau evenimentele de tip traumatic.

127

Reacţia la stres urmează modelul sindromului general de adaptare descris de H. Selye şi are 3 faze: de alannă - prima confruntare cu situaţia şi declanşarea procesului de căutare a soluţiilor; de rezistenţă - poate fi uneori foarte lungă (mai mulţi ani), în care persoana şi-a elaborat o strategie de a face faţă stresului, dar care funcţionează cu consum energetic şi substanţial; de epuizare - echivalentă cu apariţia bolii, a nevrozei, iar în cazurile de experiment de laborator pe şobolani, chiar a m0l1ii. Telmicile de relaxare sunt utilizate nu doar în prevenţia şi reducerea reacţiilor la stres, ci şi în tratarea anumitor afecţiuni, psihice şi psihosomatice. Indicaţia de elecţie este tulburarea anxioasă. În psihoterapia experienţială se utilizează de obicei tehnici de relaxare dinamică, activă, care se aplică pe fondul stării de veghe, precum şi tehnici de tip meditativ, în care accentul este pus pe focalizarea succesivă a atenţiei asupra a diferite aspecte, până la focalizarea pe un singur element. Un argument pentru valoarea adaptativă a practicării meditaţi ei ar putea fi, dincolo de întreaga istorie a disciplinelor orientale, tendinţa relativ recentă din S.U.A. de a utiliza meditaţia ca mijloc terapeutic asociat celorlalte intervenţii medicale şi aplicabil în aproape toate tipurile de afecţiuni (idem op. cit., 1999, p. 135).

Literatura descrie o gamă variată de metode de relaxare. Irina Holdevici (1995) prezintă două clasificări ale acestor metode: • Clasificarea lui E. de Winter (1963), care utilizează 2 criterii: a. criteriul raţional, după care desprindem între metode ştiinţifice, psihologice, medicale şi metode empirice, extramedicale; b. criteriul conceptual, rezultând metode: analitice (Jacobson), sintetice (Schultz) şi eclectice (antrenamentul psihoton). • Stovskis şi Wiesenhuter (1963), care desprind: a. metode active, în care subiechll are un rol important; b. metode pasive, în care accentul cade pe terapeut (de tip hipnotic).
Aceeaşi largă circulaţie:

autoare face o trecere în

revistă

a sistemelor de relaxare de

. lRelaxarea analitică - Jacobso~ Starea de relaxare este definită ca absenţă a oricărei contracturi musculare. Telmica presupune parcurgerea unor faze succesive, de la relaxarea musculară la cea psihică. Subiectul face exerciţii de conştientizare a tensiunii musculare, exerciţii de contractură a diferitelor grupe musculare, de relaxare diferenţiată pe grupe de muşchi, de conştientizare a tensiunilor musculare reziduale produse de stările afective. Finalitatea este ca subiectul să-şi controleze tonusul muscular, să se relaxeze, să-şi controleze practic propriile
stări emoţionale.

128

.IAntrenamentul auto gen - Schult~ Probabil cel mai răspândit sistem de relaxare, cuprinde exerciţii organizate în 2 cicluri, menite a produce subiectului o serie de senzaţii de destindere, greutate in corp şi membre, căldură in corp şi pleoape, răcirea frunţii (în primul ciclu) şi de calmare şi control al respiraţiei şi ritmului cardiac (in cel de-al doilea) . Cel de-al doilea ciclu al antrenamentului autogen poate fi practicat numai sub indrumarea unui specialist atestat în această metodă . • IAntrenamentul psihofiziologie - Ajuriaguer~ Este o metodă clinică derivată din antrenamentul autogen, care porneşte de la premisa că orice emoţie se traduce in modificări de tonus muscular. Importante sunt controlul musculaturii striate şi aprofundarea relaţiilor interpersonale medic-pacient. .lHipnoza activă în trepte - Kretschmed Utilizată mai ales în clinica de psihiatrie, vizează abordarea inconştientului profund al pacientului. Se procedează în paşi : 1. inducerea relaxării prin sugestii de căldură şi greutate; 2. inducerea hipnozei prin tehnica fixării privirii; 3. aplicarea terapeutică a hipnozei; 4. lichidarea relaţiei terapeutpacient şi practicarea individuală a relaxării de către pacient. .IReglarea activă a tonusului - Stovskisl În cadrul acestei metode subiectul este solicitat să coopereze la ameliorarea senzaţiilor sale, prin autoeducaţie voluntară . Relaţia cu acesta este mai degrabă conti·actuală . • I elaxarea dinamică de tip sofrologic - Cayced~ R Sofrologia este o disciplină ce studiază modificarea stărilor de conştienţă, indiferent de sursa acestora. Autorul a încercat o sinteză între relaxare, hipnoza medicală şi practicile de tip oriental, propunând un sistem ce cuprinde exerciţii de respiraţie, mişcări simple, exerciţii de relaxare musculară , focalizarea atenţiei asupra funcţiilor organismului . • Pedagogia relaxării - G. Alexander • Tensiunea dinamică - Atlas • Antrenamentul de conştientizare senzorială - Gindler • Relaxarea funcţională - Fuchs • Tehnica mişcărilor pasive - Michaux • Tehnica răspunsurilor "relaxate" - Benson După cum se poate observa din cele de mai sus, peisajul tehnicilor de relaxare este extrem de variat în practica psihologică. Propunem mai jos câteva exemple de exerciţii de relaxare relativ simple, care după o perioadă scmtă de exersare pot fi utilizate fără ajutorul unui trainer.

129

1. Relaxarea

bazată pe

destinderea

musculară

Acest tip de exerciţiu are o componentă sugestivă, starea de relaxare fiind obţinută Plin sugerarea destinderii musculare. Cătălin Nedelcea concepe şi prezintă în c~1ea sa, scrisă în colaborare cu Paula Dumihu (1999, p. 137-141) o serie de exerciţii orginale, pe care le prezentăm în continuare, ca posibile exemplificări de tehnici sugestive, implementate de autor în activitatea de dezvoltare personală cu grupuri de dezvoltare personală în manieră experienţială. El le-a testat validitatea în activitatea sa practică, ceea ce ne detennină să le repunem în atenţia cititorului interesat. ,,Maniera de a sugera aceste senzaţii începând de la picioare, continuând cu braţele, tnmchiul şi capul ne este proprie, iar eliminarea disconfortului, a tensiunii prin inlaginarea membrelor ca nişte tuburi elastice plin care acestea se scurg şi ies din corp este o valOlificare a unei idei apa11inând unui fost coleg de facultate", mărtmiseşte autorul. Am ales acest exerciţiu datOlită bunelor rezultate obţinute cu el, atât în lucrul personal, cât şi în lucrul cu alte perS0a11e.

Instructaj - subiectul stă aşezat Într-o poziţie comodă, cu ochii închişi. Am să te rog să fi atent ce anume se întâmplă cu tine în aceste nlOmente, fi atent la senzaţiile pe care le simţi în COlp, la punctele de contact cu exteriorul şi la relaţiile pe care le stabileşti cu exteriorul. Acum poţi fi atent la ceea ce se întâmplă în jur, la toate sunetele pe care le auzi, mirosuri, atingeri şi vei constata că, pe măsură ce te preocupi de ele, acestea vor deveni tot mai estompate, mai puţin importante, !nai Îndepărtate, dar fără a dispărea complet, astfel Încât poţi fi atent numai la tine, la ceea ce simţi. Dacă poziţia în care stai nu este cea !nai bună, schimb-o, astfel încât să te poţi simţi atât de bine cât doreşti. Îţi laşi picioarele să se destindă, să se relaceze, muşchi cu muşchi, începând de la şolduri şi până în vâ!ful degetelor, le relaxezi tot mai mult şi-ţi imaginezi că acestea sunt ca nişte tuburi elastice, prin care disconfortul, oboseala, tensiunea din cOlpul tău se scurg şi ies afară, le poţi simţi cum curg, ies şi se pierd. te simţi tot mai calm, mai bine şi mai relaxat. Îţi îndrepţi acU/n atenţia asupra mâinilor tale şi le laşi să se destindă, atât cât vrei, destinzi fiecare muşchi şi articulaţie, începând de la umăr şi până în vârful degetelor. Îţi imaginezi că şi mâinile sunt ca două tuburi elastice, moi, prin care ultimele rămăşiţe de tensiune din corpul tău curg, ies afară prin zona degetelor şi se pierd, simţi cum te relaxezi, atât de mult cât doreşti. Corpul tău este şi el destins acum, e liniştit şi calm. Destinzi cOlpul tot mai mult, aşa Încât să te simţi atât de bine cât vrei. Destinzi spatele, fiecare muşchi, apoi abdomenul şi toracele, după care îţi îndrepţi atenţia asupra gâtului. Relaxezi toţi muşchii gâtului, îi laşi moi şi liniştiţi, să se odihnească după oboseala pe care au acumulat-o, astfel Încât să se simtă foarte bine.
130

Relaxezi acum capul, începând din creştet; dacă în capul tău 171ai tensiune sau disconfort le laşi să coboare uşor, să curgă. pentru a le da afară prin cele două tuburi moi ale mâini/ar. Acum cOlpul tău este În întregime relaxat, te sirnţi bine. calm şi armonios. Poţi alege să te destinzi şi mai mult sau să rărnâi În starea În care te afli. aşa cum vrei. Rămâi câteva minute în această stare, te simţi bine, te odihneşti, eşti calm şi armonios. După 4-5 minute: Conştientizezi acum toate modificările care ali apărut În corpul şi În starea ta pe parcursul acestui exerciţiu, după care Începi să-ţi îndrepţi din nou atenţia asupra a ceea ce se întâmplă în jurul tău, ceea ce te face să fii din nou atent la tine, la cOlpul tău care se silnte bine şi odihnit. eşti pe deplin conştient de corpul tău. Începi acum să revii uşor din starea de relaxare, simţi cum tom/sul tău creşte tot mai mult, ca şi dorinţa de a te mişca, de a fi activ. Revii uşor la starea ta firească, te simţi bine şi odihnit. În momentul În care simţi că este necesar. deschizi ochii, te mişti, te Întinzi şi-ţi dezmorţeşti cOlpul, aşa Încât orice urmă a relaxării să dispară, după care îţi poţi relua liniştit locul şi activitatea.
există Încă

2. Relaxarea prin

conştientizarea

tensiunilor fizice

Instructaj 1 - se cere subiectului(ţilor) să se aşeze Într-o poziţie relaxată şi să facă tot ce consideră necesar pentru a se simţi cât mai bine în această poziţie: slăbirea curelei, a şireturilor, apelul la o pernă sau chiar modificarea poziţiei. Poţi Închide ochii acum. Lasă-ţi muşchii să se destindă, relaxează întreg cOlpul şi verifică Încă odată dacă poziţia în care stai este cea mai comodă. Îţi îndrepţi atenţia uşor, fără a te grăbi, asupra a ceea ce simţi. Explorează cu atenţie toate zonele cOlpului tău fără a pierde vreuna din vedere şi sesizează dacă mai există zone, locuri unde simţi tensiune sau discol?fort, poate le-ai găsit sau poate mai ai nevoie să cauţi. Dacă În corpul tău nu există nicio zonă tensionată, caută acea zonă care este cel mai puţin relaxată. Analizează cu atenţie senzaţiile pe care le ai În acea parte a cOlpului, explorează-le şi află ce simţi în legătură cu ele, ce stare psihică îţi produc. Este posibil să simţi unele emoţii sau prin minte să-ţi treacă unele gânduri, continuă să-ţi explorezi acea parte a corpului care este tensionată sau nwi puţin relaxată şi conştientizează ce stare experimentezi. Amplifică uşor această stare, astfel încât ea să devină Illai clară, mai bine sesizabilă. Amplţjic-o şi mai mult, .fă-o să devină cât de puternică poţi. Acwn poţi s-a explorezi şi mai bine. ia cunoştinţă de ceea ce trăieşti, află ce Înseamnă pentru tine, caută să afli mai mult despre această stare.
comodă,

131

acum ce poţi face ca această stare să scadă în intensitate şi chiar să dispară definitiv, poate îţi va fi de folos ceea ce ai făcut pentru a o amplifica sau poate ai nevoie de altceva, poate vei acţiona dinspre fizic spre psihic sau invers, este bine oricum ai proceda. Află cum anume poţi face ca această stare să dispară definitiv, poate ai făcut-o deja sau poate mai durează puţin. (Eventual se poate solicita subiectului un semnal ideomotor la finalizarea acestei activităţi). Orice urmă de tensiune a dispărut din corpul tău, te simţi bine, peJj'ect relaxat şi liniştit. Rămâi o vreme în starea aceasta. După 4-5 minute: Acum poţi începe să-ţi revii uşor din relaxare, eşti odihnit şi calm, revii uşor la starea ta firească, te simţi tot mai activ, când doreşti poţi deschide ochii, te poţi mişca, te întinzi, te dezmorţeşti, le simţi bine.
Această tehnică necesită o precizare. În mod uzual prezenţa unor zone

Află

tensionate pe plan fizic, muscular, în condiţiile relaxării (subiectul trebuie să. caute o poziţie relaxantă, să se aşeze mea, să facă ceea ce crede că e necesar pentru a-şi asigura un maxim de confort, apoi să-şi destindă toţi muşchii) indică prezenţa unor stări afective negative de tip rezidual, persistente chiar şi în situaţiile în care persoana se simte confortabil. Acestea sunt legate la rândullor de problemele sau conflictele intrapsihice bazale ale persoanei. Tehnica a fost astfel concepută încât, prin analiză ulterioară împreună cu trainerul, aceste probleme să poată fi developate (dacă e cazul) şi eventual să se lucreze cu persoana asupra lor, căpătând astfel o reală valoare diagnostică. Este evident că vor fi excluse tensitmile provocate de cauze fizice, de exemplu o durere produsă de o arsură. Însă, chiar unele disconforturi aparent somatice, dureri sau tensiuni în zona stomacului, dureri de cap, probleme legate de ritmul cardiac şi respirator pot fi indicatori ai acestor conflicte interioare ale persoanei. Din aceste considerente facem recomandarea ca această tehnică să fie învăţată (2-3 exersări) Împreună cu un psihoterapeut avizat, după care subiectul o poate practica cu uşurinţă singur.

Instructaj 2 - un exerciţiu bazat pe fenomenul de contrast. Subiectul este aşezat pe scaun, cu ochii deschişi . O să experimentezi acum starea de tensiune, de încordare, strânge puternic pumnul drept, ţine-l aşa câteva secunde şi vezi ce se Întâmplă: respiraţia ta poate suferi unele modificări, la fel şi bătăile inimii, iar dacă strângi şi mai tare ,nâna va începe să te doară. Desfaci brusc pumnul şi respiri puternic, sesizezi cum se sÎlnte acum mâna ta dreaptă. Acum poţi încerca să încordezi puternic întreg braţul drept, tot mai tare, menţii câteva secunde şi destinzi brusc expirând puternic. Reiei exerciţiul cu ambele braţe, strângi tare, Încordezi până la limita durerii şi destinzi brusc.
132

În exerciţiu sunt cuprinse pe rând picioarele, trunchiul, capul. În momentul în care se lucrează cu tot corpul, exerciţiul se repetă de 2-3 ori. Sesizează acum cum se silnte corpul tău. Te Întinzi uşor, stai liniştit 2-3 minute, iar apoi îţi poţi relua activitatea. Este foarte probabil ca eliberarea bruscă de o stare de tensiune puternică să detennine o destindere, o relaxare similară. Acesta este principiul pe care se bazează acest exerciţiu, exprimat sumar. Esenţa sa constă în aceea că subiectul îşi produce în mod voluntar o stare de tensiune musculară puternică, după care se destinde brusc, iar relaxarea apărută consecutiv încordării voluntare va cuprinde şi acele zone ale corpului involuntar tensionate la subiect, precum şi o parte a psihicului acestuia. După câteva repetiţii se va instala o stare de relaxare suficient de amplă, probabil şi datorită apariţiei unei oboseli minimale. După cum se poate observa, tehnica este deosebit de simplă, lecturarea atentă a instructaj ului fiind suficientă pentru punerea sa în practică de către orice persoană.

3.

Meditaţia experienţială CII

suport imagistic

Acest gen de exerciţiu (idem op. cit., p. 141-144) urmează în linii mari principiile meditaţiei ca telmică, la care se adaugă unele elemente de specific aparţinând experienţialismului. Starea subiectivă de tip meditativ se aseainănă destul de mult cu cea de relaxare, în sensul că aceasta este prezentă, asociată fiind Însă cu unele senzaţii specifice: căldură, corp uşor şi nu greu şi chiar de zbor, de plutire. Starea conştiinţei este una modificată de tip fluid, în care se activează o serie de disponibilităţi latente ale persoanei. Tehnica are anumite caracteristici care o individualizează; face apel la o serie de elemente pe care le prezentăm mai jos şi dintre care unele se regăsesc şi în exerciţiile anterioare: • [ehnica ecranului menta~, pe larg folosită în programarea neurolingvistică, ecran pe care subiectul poate vizualiza o serie de conţinuturi personale şi cu ajutorul căruia poate lucra asupra lor. ocalizarea succesivă a atentiei e diferite elemente, ână la fixare e unul sin Ul este un procedeu, aşa cum spuneam mai sus, specific meditaţiei şi care ilustrează foarte bine concepţia asupra stării meditative ca stare de focalizare a atentiei . • lEleme~te de sugestie indirectă, ericksonian~, de tipul: "poate ai lacut aceasta deja sau poate mai trebuie să cauţi puţin" sau "te destinzi atât cât vrei", sunt de natură a atrage în mod indirect atenţia subiectului că el este responsabil de ceea ce se întâmplă.
133

• IIeşirea din exerciţiu utilizând mişcare~. Mişcarea face de multe ori legătura dintre fizic şi psihic şi este totodată poate cel mai bun mijloc de exprimare a conţinuturilor psihice. Mişcarea înseamnă activitate şi real, iar prezenţa ei senmalează subiectului faptul că exerciţiul s-a încheiat, ancorându-l în realitatea imediată, concretă . La fel ca şi telmicile de relaxare, meditaţia poate fi utilizată fie în scop de autoreglare sau de autoperfecţionare, fie în scop terapeutic . În ceea ce priveşte această din urmă direcţie, putem diferenţia o finalitate diagnostică - de aducere la lumină a unor conţinuturi, conflicte ale subiectului, de recoltare de informaţii despre personalitatea acestuia; şi o finalitate terapeutică - reglajul stărilor afective, relevarea unor r~surse şi disponibilităţi personale etc. Într-o poziţie comodă, cea mai comodă pe care o poţi găsi. ~e mişti puţin, te Întinzi, îţi modifici poziţia corpului, astfel Încât aceasta să fie cât mai comodă, să te simţi cât de bine doreşti. Închide ochii şi .fii foarte atent la ceea ce se Întâmplă În jurul tău; vei constata că poţi percepe o mulţime de lucruri din jur, ai senzaţii de contact, auzi sunete, simţi mirosuri, explorezi această lume a senzaţiilor cufoarte mare atenţie, eşti conştient de tot ceea ce se întâmplă înjurul tău. După ce ai conştientizat pe deplin ce se Întâmplă În jurul tău şi relaţiile pe care le ai În acest moment cu mediul, poţi să-ţi îndrepţi atenţia asupra corpului tău, asupra senzaţiilor pe care le ai şi să-ţi laşi corpul să se destindă; observă cUJn se modifică senzaţiile pe care le trăieşti datorită rehrării muşchilor; te relaxezi tot l11ai mult, iar dacă simţi nevoia, acesta este cel mai bun moment să-ţi schimbi poziţia, asţfel Încât să te simţi atât de bine cât vrei. Eşti relaxat, respiri uşor şi regulat, uşor şi regulat, eşti atent la respiraţia ta, la felul în care aerul intră şi iese din pieptul tău, intră şi iese, eşti foarte atent la aerul care intră şi iese din pieptul tău; vei observa că poţi avea control asupra respiraţiei tale, că o poţi face cât de liniştită şi regulată doreşti, respiri uşor şi regulat, te destinzi, te relaxezi. Iei contact cu lucrurile care Îţi trec acum prin minte, o mulţime: idei, sentimente, amintiri, imagini, senzaţii, culori, prin minte îţi trec o mulţinle de lucruri pe care le priveşti, le observi cum apar pe ecranul minţii tale, vin şi se duc: gânduri, sentimente, amintiri, imagini, senzaţii, le priveşti cum apar pe ecranul interior al minţii tale, le urmăreşti pentru câteva clipe, apoi le laşi să treacă, fără a te opri prea mult asupra vreuneia dintre ele, vin şi trec, eşti martorul imaginilor care formează propria ta lume interioară, le urmăreşti cum apar pe ecran, te opreşti pentru câteva clipe asupra lor şi le laşi să treacă, eşti martorul propriei tale lumi interioare.
134

Instructaj: Te

aşezi

Explorezi astfel intreaga ta lume interioară, liniştit, detaşat, iei cunoştinţă de ceea ce se întâmplă, priveşti imaginile care apar pe ecran şi înveţi cum poţi controla viteza cu care acestea circulă, descoperi ce poţi face ca acestea să circule mai rapid sau ca să le poţi păstra În faţa ta mai multă vreme: poate pe unele nu le cunoşti foarte bine. Le explorezi cu atenţie şi alegi din lumea propriilor inwgini interioare una care te face să te simţi foarte bine, care-ţi place foarte mult, U/1 peisaj, un colţ de natură unde vrei să melgi. Opreşti peisajul pe ecran in faţa ta şi îl explorezi cu atenţie, te apropii uşor de el şi-l priveşti în toate detaliile sale; eşti acum foarte aproape de el; aproape pe nesimţite pătrunzi uşor în interiontl peisajului şi-l explorezi de data aceasta dintr-o nouă viziune, trăieşti toate senzaţiile legate de el, simţi senzaţii, auzi sunete, vezi culori, trăieşti plenar experienţa de a fi în acest peisaj, priveşti înapoi şi conştientizezi ce anume s-a schimbat În viziunea ta. Te mişti În interiorul acestui peisaj şi-l explorezi în toate detaliile sale, aşa încât experienţa ta este şi mai bogată. Găseşti un loc unic În acest peisaj, un loc numai al tău, unde ti-ai dorit întotdeauna să fii şi unde te poţi simţi parte integrantă a acestui peisaj. Mergi În acest loc, iei contact cu el şi experimentezi condiţia de parte a peisajului, eşti o bucăţică de natură, parte integrantă a acestui peisaj minunat, vibrezi acum iÎ7 acelaşi ritm cu natura, eşti o parte a ei, vibrezi armonios, cald, trăieşti experienţa de parte a peisajului, conştientizezi ce anume este nou în felul tău de a vedea lucntrile. Te bucuri pentru o vreme de armonia faptului de afi o parte a peisajului. După 4-5 minute: Conştientizezi incă odată ce anume ţi-a adus nou şi util această experienţă, memorezi foarte bine locul în care eşti, este locul tău, şi înveţi ce poţi face ca să poţi merge aici de câte ori vrei, după care Începi din nou să te mişti uşor în interiorul acestui peisaj, îl explorezi Încă odată în toate detaliile lui şi te îndrepţi uşor spre punctul prin care ai intrat, poate l-ai găsit sau poate trebuie să-I mai cauţi puţin, găseşti acest punct şi ieşi din acest peisaj, acum îl poţi vedea iarăşi în faţa ta, proiectat pe ecranul interior al minţii tale, te îndepărtezi de el uşor, aşa Încât să ajungă la dimensiunea iniţială şi laşi ca locul peisajului pe ecran să fie luat de altă imagine, apoi de alta, eşti din nou martorul propriei lumi interioare, al gândurilor care-ţi trec prin minte, eşti conştient de felul în care respiri uşor şi liniştit, de aerul care intră şi iese din pieptul tău, eşti relaxat şi pe deplin liniştit.

4.

Meditaţia

creatoare transjiguratoare În PEU

Am grupat în cele ce unnează o suită de meditaţii creative bazate pe puterea transfiguratoare a metaforei, sub fOlma unor posibile exerciţii în lucrul cu sine însuşi. Ele fac parte din arsenalul tehnic al psihoterapiei experienţiale a unificării (PEU) şi sunt trăite, create de mine şi practicate în cursul experienţei de
135

dezvoltare personală cu grupurile asistate. Cea mal mare patie dintre ele pot fi adaptate sub forma unor meditaţii dinatnice bazate pe dramatizare (de ex. Jocul de şah) sau sub f01111a unor exerciţii de grup centrate pe stări modificate de conştiinţă (Iolanda Mitrofan, 2001). Ceea ce au în comun toate aceste exerciţii este experimentarea schimbării perspectivei asupra propriei persoane, asupra altora şi a relaţiilor intemmane, facilitând unificarea şi armonizarea creati vă. Ele acţionează ca modalităţi provocative insidioase de conectare a conştientului, inconştientului şi transconştientului, având ca efect o experienţă de cunoaştere extinsă şi de integrare transpersonală, chiar dacă, aparent, unii le-ar putea recepta doar ca simple tehnici de fantazare ghidată sau de relaxare progresivă. Această modalitate de receptare se referă doar la sesizarea mijloacelor (instrun1entelor de lucm) şi nu a procesului de restructurare psihomentală, care constituie scopul şi efectul real al acţiunii lor.

autoanaliză şi

INVITAŢIE LA O CĂLA~TORIE ÎNTR-O FRUNZĂ

Un

exerciţiu

de extindere a percepţiei sinestezice

posibilă călătorie scapă,

Îţi propun o experienţă simplă, care îţi va folosi drept vehicul Într-o în tine Însuţi. Te invit să explorăm Împreună o lume care ne

chiar dacă suntem în ea şi cu ea continuu. Alege un loc şi un moment liniştit, aşează-te confortabil, lasă-ţi cOlpul să se destindă În cea mai convenabilă poziţie a sa, priveşte-l, ascultă-I, sinzte-l cU/n se destinde, aşa cum doreşte şi cum poate el acum şi aici... Lasă să se Întâmple uşoara aplecare a pleoapelor către sine, lasă-ţi pleoapele În voia lor, dă curs nevoii ochilor de a se închide ... Treptat, pe măsură ce te destinzi şi respiraţia devine lină, egală, ca de la sine, imaginează-ţi că pe ecranul tău interior, prinde Încet, Încet, contur o frunză. Ea Îşi caută forma şi culoarea, aşa cum o gândeşti tu acum, aşa cum vrei tu acum. Clarifică-ţi din ce în ce mai mult inzaginea ei, forma, 7nărimea, culoarea, nuanţele, nervurile şi apropie-te din ce în ce mai Inultde.fi'unza
aleasă.

Apropie-te de ea încet, foarte Încet, atent, conştient de fiecare pas al pe măsură ce te deschizi şi te apropii tot mai mult de ea ... Priveşte-i cu at,enţie conturul... Plimbă-te liniştit de-a lungul lui, înconjoară frunza de la dreapta la stânga, lent, foarte lent, urmăreşte-i .fiecare nervură, pe rând, începând cu nenJura centrală. Conştientizează fiecare ramificaţie a nervurii centrale, fiecare ramificaţie delicată a fiecărei nervuri, din ce în ce mai fină. Pe măsură ce fnaintezi, nervurile sunt din ce în ce mai clare, mai largi, mai încăpătoare, mai pulsatile, mai răcoroase ...
tău către frunză,

136

Acum guşti şi miraşi transparenţa. a conexiunilor dintre senzaţii. fii conştient de întreaga frunză. respiră împreună cu ea . clare... până spre vâli. de o răcoare verde care te duce. coagulează-ţi simţurile ş i atenţia deodată. fără efort. urcă odată cu sevele. pe măsură ce devii tot mai sigur de noile tale senzaţii. Eşti una cu mirosul. limpezi. Înoţi În seve linlpezi. devine din ce in ce mai luminos. uşor. simte siguranţa şi claritatea sa şi puterea... răcoros. Înmiresmate. treptat. limpede. de la gusturi acrişoare şi reci. Vizualizează-i culoarea de la bază spre vâlj . Călătoreşti într-o lume familiară şi totuşi nouă. Lasă să ţi se întârnple aceste senzaţii. Simte mirosul proaspăt.. energizante. uşor calzi ai frunzei. de la răcoarea blândă.. înviorătoare de senzaţii.. eşti una cu viul vibrant al frunzei. la căldura moale şi învăluitoare.. cufundă-te ca Într-o baie reconfortantă. Acum. a senzaţiilor pure şi a nuanţelor de senzaţii. curgi odată cu ele. Te scalzi în verde greu şi În verde uşor. verde greu.. gustă verdele ei luminos.. . din matca nenJ urii prin care ai călătorit... . traversează o lume de senzaţii. revino la suprafaţa frunzei. eşti una cu lumina. În celulele frunzei .. Acum urcă din nou de-a lungul nervurii centrale şi simte gustul uşor transparent al vâliului frunzei .. Acum adună-te uşor.. a senzaţiilor ascunse . Acum simte mirosul verdelui luminos. a impresii/or şi urmelor de senzaţii.. te duce din ce în ce mai departe. Călătoreşti odată cu seve le dulci-amărui-acrişoare. la gusturi dulci şi călduţe . te laşi purtat de o mireasmă luminoasă. unde devine uşor. eşti una cu culoarea. intensitatea acestQr senzaţii. ascultă sunetul viu şi puternic al seve/or urcând şi bucurându-se. Priveşte prin văzul frunzei ca printr-un smarald. simţi pulsaţia gustului În nervuri. atât cât îţi provoacă plăcere. fii una cu mişcarea lor către creştere .. Experimentează gustul ferm şi opac al bazei frunzei.. eşti una cu sunetul.. simte răcoarea vibrantă şi pură a sevelor. limpede. apoi verde catifelat. verdele se deschide. dincolo de frunză . verde opac. eşti doar respiraţia frunzei . eşti una cu gustul. relaxat. concentrează-ţi întreaga fiinţă În vâliu! luminos al frunzei şi conştientizează gustul frunzei. al verdelui luminos. Mai Întâi verde Închis. ... transparent. Pe măsură ce urci cu privirea....pe care vrei şi o poţi explora. Menţine-te în ea şi amplifică... Transparenţa sa fţi permite să vezi clar. răcoros. Cufundă-te din nou în frunză . cufundă-te în ea uşor. pătrunde în luminozitatea ei verde. prin porii luminoşi. Pătrunde liniştit.. peliecte.. transparent. verde uşor şi scânteietor. o 137 Alege-ţi nervură . cu gustul lor pe care doar tu îl poţi simţi acum.

acceptându-te şi creându-ţi " buna formă" interioară.. Ori de câte ori te simţi departe de tine. foră contur. clar şi egal. eşti chiar transparenţa ei. eşti chiar mişcarea prin care ea se recreează continuu. Te bucuri de această întâlnire cu simţurile. emoţii. cu acceptare. imagini.. Eu îţi arăt doar vehiculele pe care le poţi folosi: senzaţii. aceea pe care tu o doreşti şi o alegi în mod liber. în stările de veghe şi somn. eşti chiar lumina ei blândă şi clară. Eşti tu însuţi şi eşti şi natură deodată.. tactilului şi simţului tennic. deopotrivă. Recunoaşte-ţi in acest concert sunetul propriu şi savurează-I . obosit şi insingurat. gustului. redescoperă-ţi resursele firesc. adică toate acele transparente cărămizi şi tnlcuri pe care mintea noastră le foloseşte continuu. cu calm şi putere. revino la lumea ji-lmzei. ca şi în cele de trecere de la una la cealaltă. căldura şi puterea ei de a creşte. treptat şi sigur. te dilaţi odată cu viul. răcoarea. mirosului. parcurgându-Ie. cu Încredere.. sunetul. tale respinse fnţelegându-te. a/711onios şi puternic. Păstrează deschise porţile auzului. eşti chiar vibraţia ei delicată şi vie. impovărat.Respiră lin şi egal. îţi poţi crea tu însuţi proiectul şi strafegia mentală a unei autorestructurări benefice. deplin răspunzător de tine Însuţi. foră limite.. mişcări. dinăuntru şi dinafară deodată. gustul. cu mişcarea. fără forme . Ascultă-ţi sunetul inconfundabil. şi l38 . temător şi trist. eşti conştient de ele. dar acum. văzului. fii conştient de toate aceste fantastice prelungiri şi anlplificări ale fiinţei tale in lume. lasă să se întâmple în fiecare clipă a vieţii tale mirarea continuă de a fi prezent. aijost mirosul.fonna. cu creşterea. annonic al respiraţiei. spre a putea să te un ţfici. inconfimdabil. o lume de verde mătăsos. Ea se bazează pe două exerciţii de autoexplorare. Eşti una cu viul.. cum te extinzi odată cu lumea în care ai pătruns. eşti chiar sunetul care o face completă şi o reÎmprospătează. ai respirat odată cu ea. de putere regeneratoare şi de armonie. autocontemplare şi auto conştientizare cu suport simbolic prin care. Eşti stăpânul şi slujitorul lor deopotrivă. luminos şi de bine. le ai dintotdeauna. Simţi cum te dilaţi. Eşti jhmză. ascultă ritrnul tău personal. eşti pe deplin conştient de tine. de frunză integrată în concertul naturii. Ai experb11entat întâlnirea cu frunza. iată. regizorul şi actorul lor. le trăieşti cu toată fiinţa ta şi te reîncarci cu toată forţa necesară refacerii şi păstrării resurselor tale. eşti scenaristul. cu iubire. Un exerciţiu UMBRA ŞI LUMINA pentru integrarea polarităţilor şi armonizarea Eu-lui Îţi propun o experienţă care te poate ajuta să intri în contact cu părţile cu cele acceptate. de siguranţă şi de înţelegere. oferă-le dreptul de a se împlini. în continuă devenire. la sunetul viu al respira/iei sale şi reÎntoarce-te in tine apoi. Ascultă-ţi sunetul interior. MU/711Urat şi sinuos. culoarea.

două dintre fenomenele care te exprimă cel mai bine. Dialogaţi atât cât simţiţi nevoia spre a vă Înţelege mai bine . fidelă oglindă Întunecată ce te însoţeşte pretutindeni... "lucrând asupra ta ".. speri. densitatea. În ce parte a ei este gata să se disipeze? . Conştientizează ce sentimente. Ia cunoştinţă de modul ei de a fi. lasă-le să se Întâmple . imaginând . care fac parte dinfiinfa ta: Umbra. la sursa potenţialului tău de dezvoltare şi autoactualizare. vibraţia. dăruieşti. . ceea ce consideri că ţi-ar plăcea sau ai avea nevoie.o! Încearcă să experimentezi schimbarea pe care tu ai ales să o faci. Conştientizează-i intenţia. Acum îţi poţi vizualiza Umbra.. Vezi. fonna.. să se adune.restructurezi.i mişcarea liberă. Ce formă şi ce mărime are? . Ce poţi spune despre starea Ei de acum? 139 Poţi . unindu-te cu Lumina. Pentru început.. să schimbi ceva În conturul şi densitatea ei. readuse în minte acum şi caută să.i înţelegi intenţia .. de ceea ce eşti şi poţi deveni chiar acum. Lasă-ţi muşchii să se destindă treptat.. dacă doreşti.. Atunci când.. transjigurezi şi te maturizezi spiritual. respiraţia. dorinţa şi starea. susţii. Întâlnire CII Umbra Aşează-te astfel Încât să te simţi confortabil. te hrăneşti şi te pelpetuezi. de a se dezvălui.. Focalizează întreaga ate11ţie asupra Umbrei tale. doreşti.. În zona obscură În care Îţi procesezi informaţiile şi îţi dirijezi sau blochezi energiile. înveţi să colaborezi cu nevoile şi disponibilităţile tale spontane. ce gânduri Îţi trec prin minte. odihnindu-se.. energizezi. creezi şi transforrni. În ce parte a ei este clară şi densă? . respiri. . Urmăreşte-i conturul. de a se desfăşura ... Adresează-i un mesaj important şi răspunde În locul ei aşa cum presupui că ea ar putea să o facă. Fă. în mod natural. Dincotro se adună? .. Acum alege să faci o mişcare . ce imagini. proiectezi.. transmiţi şi explici. În ce parte a ei şovăie? . cel mai complet.... Cum este Ea acum? Ce simţi faţă de Ea? Răspunde-ţi cu onestitate şi continuă să explorezi .. păstrezi şi elimini. poţi înţelege cum. pozitive.te mişti.clarifici.. atunci când. cea pe care o conţii în tot ceea ce faci atunci când gândind . ca suprafaţa unui lac limpede. Alege. acţionând .intra astfel Într-un contact real cu tine.. Poţi dobândi un mai bun control asupra posibilităţilor tale de devenire.. las-o să prindă contur. încearcă să devii II/ai conştient de tine... atunci când iubind . declanşezi.jăcând din trupul tău creuzetul alchimic al vieţii. Înţelegi.încălzeşti. intensitatea. lasă-ţi mintea să se liniştească. conturul de acum şi descrie-l .. mişcarea. Uitîndu-te cu Umbra. Lasă imaginea familiară a Umbrei tale să se proiecteze pe ecranul interior. neîncetând să-ţi reamintească faptul simplu că eşti şi Lumina. Poţi face asta chiar acU/n . Încotro se îndreaptă? . să se clarifice treptat. experimentează pe rând. ce se întâmplă cu Umbra? Ce simte Ea acum? Încotro se clarifică? Încotro se densijică? Ce formă are Ea acU/n? Urmăreşte.

Acum. Ce silnji acum? Te strânge? Ţi-e largă? O pierzi În tine? Te copleşeşte? Te apasă? Te simţi liber? Te închide? Te pierde? Ţi-e frig.. dincolo de spaţiul locuit de Umbra ta. Copacul şi Lumina Poţi sta aşezat sau în picioare. primeşte-o răspândindu-se În fiinţa ta. dacă alegi să călătoreşti mai departe. în spatele ei. de Umbra ta . susţine-o ferm. Cine eşti tu acum? Ce faci? Ce sinIţi? Ce vrei? Alege . se disipează? Continuă să te apropii de Ea delicat. emoţiile ce vin şi întreaga fiinţă pe Umbră.deruleze imaginile.. pe măsură ce mintea ţi se calmează. îndepărtate. respiră egal. poţi păşi brusc. fragile. o stare de bine te inundă . atât cât s-o poţi recunoaşte . Lasă primele imagini să curgă liber.. Fii ceea ce ai ales. ca de la sine . Explorează-ţi din nou starea. se opacizează? Se condensează. simte-i vibraţia. mintea continuă să-ţifocalizezi Lasă-ţi să-şi 140 . gândurile.. Ce observi acum? Cum este forma ei. Sesizează noi şi neobservate detalii . atât cât s-o poţi zări. la nuanţele de stări şi de gânduri care le însoţesc. mintea ta se calmează şi se goleşte. Pe măsură ce ele se duc. atât cât poţi prin forma Ei. . identifică-te cuEa . mai sărace. Mângâie-o. Descoperă. În vre/ne ce muşchii se lasă destinşi. apoi din ce în ce mai estompate. de coparticiparea voastră? Acum. miroase-o şi pătrunde.. stinse . Şi dacă pleoapele simt nevoia să se închidă. priveşte-o cu atenţie şi grijă. O străfulgerare de-a clipă.. Ce sesizezi acum ? Fii atent la modul cum îţi pândeşti propria Umbră. fii martorul ce se deschide spre devenirea Formei Ei.... Îndreaptă-ţi coloana fără efort.. ele vin şi trec .. observă şi simte atent şi deschis noua lume În care ai avut privilegiul de a fi pătruns. Asistă cum vin şi cum trec în afara ecranului tău interior... Acum acţionează conform alegerii tale . aşa după cum doreşti În acest moment. dar intensitatea. liniştit şi sigur. lasă-le să o facă . Ceface ea acum? Fuge? Se micşorează? Se măreşte? Alunecă? Se intensifică. se clarifică. dar dimensiunile ei actuale? Cum este noua ei mişcare? Încearcă să te apropii din ce În ce mai mult... atinge-i uşor forma cu degetele. gust-o. apoi fragmentate. se elimină. relaxaţi. Caută să descoperi cum devii prezent În această postură pe care tu ai ales-o. fţi e cald? Cum fţi este? Rămâi În contact viu cu ea.. imaginile curg clare. Asistă la curgerea lor din ce în ce mai disipată. mai şterse. colorate. jiizionează cu Ea... dar elastic. în alt spaţiu posibil. fii observatorul tăcut şi prezent. fiind totodată peifect conştient de prezenţa ei şi de a ta. Acum eşti unit cu Umbra ta. undeva.. liniştit. spontan.

i forma perfectă. priveşte dansul lor pelfect armonic.. încet. încălzit şi purificat de lumină. de copacul ales. Priveşte cu atenţie alunecarea strălucitoare. în stam inele aşteptând să se trezească. Lasă-ţi chiar aCllln crengile subţiri să se prelungească până la cer. ramurile delicate. Pătrunde şi răspândeşte-te În interiorul flexibil şi răcoros al crengilor. Urmăreşte pelfect liniştit această alternanţă a jocului. Apropie-te încet. în rădăcina lui. deplin conectat cu cerul şi cu pământul. de consistenţa lui şi a fiecărei părţi care îl compune: rădăcina. să se adune În spaţiul tău interior dintre sprâncene. grele de praful aurit al polenului . jocul cald-rece. lină. insinuează-te de-a lungul trunchiului şi urcă odată cu seve le. această pace a trecerii soarelui amestecat cu nori. Acum eşti una cu starea tânărului copac. Ascztltă-i respiraţia uşoară.Acum poţi umple treptat locul rămas liber cu imaginea pe care tu o alegi. dar reînnoită şi blândă a soarelui de primăvară. reînnoite. urmăreşte drumul soarelui care. simţi şi Înveţi bucuria lui de a se deschide. Ai experimentat trecerea stărilor dintr-una în cealaltă.. Lasă-l să răsară simplu. ca parte armonioasă CI lor simultan. Într-o superbă Întâlnire prin care cerul se uneşte cu pământul prin tine. urmează-ţi drumul. a unui tânăr copac. acum eşti chiar aşteptarea lui. În infinita lui graţie şi putere creatoare. deplin conştient de tine. vibrati/ă. fii conştient de forma. cu crengile înmugurite de curând. Pe măsură ce te Înalţi. Fii copacul căutat. Lăsaţi dansul vostru să se întâmple. Bucură-te de a fi o parte vie a luminii şi de a lumina la rându-ţi. puternic şi sigur. de mărimea. Fă-ţi crengile şi mugurii raze şi lasă lumina să curgă prin toţi porii tăi deschişi. crengile. în cupele uşoare. voi creşteţi Împreună. parfzllnate. simte-i PGlfUl11ul proaspăt şi suav al muguri/or gata să se . acum.. În întâmpinarea soarelui. ca pe un joc divin. Te îndrepţi înalt şi deschis cu toţi mugurii deodată spre Înaltul cerului. rămâi conectat. Lasă-te cuprins de frenezia lurninii sale. între a ninge lumină şi a plânge de râs. ale mugurilor. învăluitoare şi clare. tulpina. până devii una cu razele. egală. fluid. mugurii. Pătrunde cu fiinţa ta. Priveşte amestecul razelor lui cu norii grei de ploaie. izbucneşte În miezul zilei. uşor nehotărât al cerului.. Respiră liniştit în ritmul vostnl comun. deschidă . soarele coboară În tine. aşa cum ai ales tu s-o creezi. prin sevele şi lemnul tău verde. 141 . respiri odată cu el. surâzând. Curgi odată cu soarele spre zenit. vizualizează. uşor şi blând. unul din altul.

estompat şi uşor... devine uşor. în senzaţii. delicat şi plăcut. întreaga-ţi fiinţă trăieşte acolo. apoi din ce În ce lllai clar. Apoi redevii ghem tăcut. din firul tăcut care eşti. şi e gata să urce. O simţi mai întâi discret. o pătrunzi. eşti una cu ea deodată. Fii conştient de locul în care apare. E-n stânga? ? JOs ? • "? . ea sigur se-ntâ/npIă în partea de sus. E' . Odată extins. pe măsură ce corpul tău destins. călătoreşti din ce în ce mai departe . Alege acum Forma Tăcerii tale şi vizualizeaz-o pe acel ecran interior. Ascultă atent cum Tăcerea îţi dilată Încet. tot mai aproape. de la stânga la dreapta. irizând transparenţe pe alocuri? E Încep ut ori sfârşit de senzaţii? E o promisiune mereu înnoită ori o Împlinire fără sfârşit? E geamănă somnului tău sau stării de veghe? E-n tine ca şi în afara ta? E numai în tine sau numai în afară? O conţii sau ea te conţine pe tine? De unde vine şi-ncotro se duce? Explorează-te şi las-o să se Întâmple ." d' E -n dleapta . chiar acum. pulsezi liniştit şi egal. guşti. absorbant al Tăcerii. fiecare celu lă .. neclară. spre trecutul din care revine. plutind liniştit. blând În toate . eşti gust luminos şi o caldă mireasmă. transparent. în vreme ce calma. Pe măsură ce te extinzi. ce inunzi spaţiul primitor. imagini şi stări tot în urmă . Ce formă are? Ce adâncime? Ce consistenţă? Pare o pâclă deasă şi apăsătoare ori e o ceaţă uşoară. Las-o să curgă. mai adânc . te aduni şi-al/zi cum Tăcerea concertează divin. plutind beatific. liniştit şi egal. Ascultă Tăcerea creşterii tale... Te silnţi doar Tăcere. simultan. Tu o urmezi Îndeaproape acum. şi-odată cu ea. miroşi şi respiri adânca ei bucurie.? E' fiaţa. laşi sunetul tău curat să se işte.. fără margini şi ţel.. Încet. de jos şi stă gata să cadă. Şi când. . Trăieşte Tăcerea. ca fiind spaţiul dintre noi. Respiri şi auzi cum urci cu Tăcerea deodată. Obsena-ţi' totoatastmea In pe care-o Încerci. precisa ei formă alunecă-n sus. Şi iată.. egală cu sine. ea poate veni dinspre stânga. 142 . Forma-Tăcere va fi depăşit linia mediană a ecranului. să-şi caute forma. Urci simplu şi creşti cu Tăcerea-mpreună .? E In spate. dintre gânduri. Acum te cujimzi din ce în ce mai adânc în Tăcere... în gânduri. acum poţi evada lin. Inai sigur. Şi dacă forma pe care-ai ales-o îţi este plăcută vederii.. eşti simplă Jmaginează-ţi-o Tăcere iluminată. se extinde . .. Constanta şi divina ei bucurie. migrând Îndărăt. .SPAŢIUL Exerciţiu DINTRE NOI de tăcere Acum te invit să cunoaştem împreună Tăcerea.... de jos către sus. În orice lăcaş al fiinţei. Estesus. Tu însuţi. Jar dacă forma Îţi pare greoaie. oriunde în trup şi În minte. În imagini. imaginează-ţi că în unna ei se trasează un fir auriu. puterea şi rostul. Desprins din ecranul mirat că te pierde... relaxat. din ecran. imponderabilă formă. foarte lin. Întreaga-ţi fiinţă se silnte tăcând peste tot. confuză. Laşi gânduri.

un ochi blând de apă . părul. Presimte mireasma discretă a fiinţei de care te-apropii . E Chipul pe care. Acum poţi găsi În tine un Sunet la fel de puternic precum forţa Tăcerii.. . ascultând cU/n celulele trupului tău ţi se pun in acord... privindu-l. Şi dacă alegi... creativ şi mai bun... Mai treaz. Încetul cu-ncetul se iscă un Chip . descoperă fruntea În aşteptare şi dacă o cută mirată se simte. imagine vie ce ţi se arată tot Illai clar. Continuă să-i respiri forma obraji/or.. pe care o poti colora după cum s imţi nevoia. Întinde-o uşor... consistenţă şi-ncet.Descoperă miezul ascuns. păstrează-ţi atenţia vie şi concentrată in punctul dintre sprâncene. Ascultă cum ritmul tău se armonizează cu al apei. foarte-ncet. precum Într-o clepsidră acvatică. Acum. . Acum te invit să pătrunzi În apa ce cald te primeşte şi lin te cufundă în ea până la glezne. cum 143 . din care. gâtuI să se răsfeţe şi simte întreaga căldură a trupului. Ascultă dorinţa muşchilor de-a se lăsa în voie.. iţi propun o călătorie: urmează forma Chipului lent. volum. să te reÎntrupeze. poţi fi Însuţi tu Sunetul care se trezeş te la viaţă.in timp ce continui să te afunzi până la genunchi..mătasea ... Şi dacă deja eşti destins.. Acum intoarce-ţi auzul spre foşnetul ce se intâmp lă la graniţa trupului tău cu spaţiul in care te scalzi. simţi muşchii jlexibili . Observă cum această căldură lent dijuzează in beatifica undă.. Treptat. până la brâu. tot mai sigur. Ascultă impulsul trupului tău din clipa aceasta şi-ngăduie.. inconjoară-1 lin şi uşor cu Întreaga iubire şi lasă-1 treptat să devină un cerc transparent şi adânc. jără grabă şi lasă-ţi respiraţia calmă să devină treptat mângâiere. mai prezent. până la piept. mai mirat. Şi timpul ce curge e una cu inima ta ce-şi cântă egal şi sonor bucuria de a-ţi fi ţie ritm. Lasă-ţi şi braţele. umerii...i dreptul de-a se destinde treptat . O Aşează-te aşa EXPLORAREA CHIPULUI meditaţie asupra fIinţei iubite Îţi vine acum. dar sonor al Tăcerii şi lasă vibraţia lui să l e bucure. Chipul prinde contur. incepi să-I apropii de inima ta ce aşteaptă deschisă ca floarea de nufăr.. aici În lăcaşul pe care tu l-ai ales pentru reÎntâlnirea cu sine. liniştit. măsurându-se timpul. Simte-i atingerea mângâietoare . simţi forţă În oase../iane dorind să înconjoare trupul pe care abia-I bănuieşti in luminile apei.. tâmpla. Poţi să-ţi răsfiri după voie degetele lăsând apa să treacă.

foarte-ncet şi atent. În porii pregătifi să-fi prinzească plăcuta atingere şi să-ţi afle mesajul... dejorţa pe care-o degajă. vibrarii sonore. delicat.. alunecă lin înspre zona bărbiei şi simte-i.Coboară spre pleoapa ochiului stâng şi respir-o.. cât mai încet cu putinţă. . să descoperi.. săIăşluieşte o clipă-n lăcaşul atât de suav şi . Eşti râsul cu totul. O poţi mângâia circular. Puteţi continua dialogul cât este nevoie şi dacă simţiţi cum din jocul vostru se face lumină şi-o bucurie imensă vă inundă-ntru-totul.. Lasă-te energizat de unda-răcoare. să guşti. de te ademeneşte cu lacuri adânci şi coline prelungi şi domoale. apoi te prelinge pe-obrazul Său stâng.. pe suprafaţa unui Fuct pe care tu îl alegi. Şi dacă te simţi luminos şi trezit dintr-o dată.. largi cercuri. îllniroşi şi îl guşti delicat şi atent la nuanţe . Rărnâi concentrat. prezent.jără efort şi oprelişti... Acum poţi urca învigorat pe obrazul Său drept. Fii conştient de modul În care revine. îţi apare o nouă planetă. atingeri ori alte senzaţii. jrunţii. Inwginează-ţi cum modelezi cu respiraţia ta cercuri ample. prin culori sau miresme. în irisul tandru şi lasă-te îmbăiat de lumini şi de umbre.... o vreme distingi disparate nuanţe şiforme. îl percepi sub o magică lupă.. urcând şi coborând concentrat. cascade cântând ori livezi aburind de mireSlne te pot invita să pătrunzi. iubindu-te mereu şi mereu altfel.. răspunde-i aşa cum doreşti. Zbori blând . consistenţa şi forma deodată. .. Şi ca şi cum te-ai fi urcat pe-o colină. pe măsură ce Chipul fericit din interiorul lor se măreşte. un joc de lwnini şi de wnbre anlestecate până când brusc.. experimentând contactul cu coaja. tot mai extinse. ţeşi luminoase. Acum poţi pătrunde spre miez. Aici pregăteşte-te să simţi mareea privirii ce te iscodeşte. se dilată.deodată simţi râsul cascadă cum vine....jluture transparent către gură şi desenează-i cu aripa Întregul contur şi surâsul. cu line câmpii şi lnunţi semeţiţi către cer. fii însăşi mireasma pe care-ndelung şi-o doresc. În jurul capului fiinţei iubite. Uşor. se colorează la rându-i . Acum poţi pricepe intenţia Chipului drag şi lnesajul. liniştit şi-lnplinit levitezi deasupra tâmplefor. viu şi puternic. dar totuşi mereu transformată prin tine . ca pe ţărmul de mare. Pătrunde în cutele lui. Acum poţi parcurge linia nasului.. Acum te apropii din ce în ce mai mult de chipul iubit.. apoi intră-ncel. din ce În ce mai ample. urmează forma delicată a nărilor şi-ncearcă să fii chiar aerul pur ce-l respiră.. atunci poţi porni mai departe .. 144 . şi ca de la sine. Alege-ţi culoarea pe care-o preferi şi ascute-ţi auzul.iată! . încet.. lasă-te acum pe pleoapa ochiului drept. Păduri nesfârşite. La rându-ţi.. Imaginează-ţi că luneci extrem de încet... Fii concentrat doar asupra privirii de-anl/n şi brusc vei vedea curcubeul ţâşnind către tine.. cu peşteri în care te poţi cuibări liniştit. Curgi repede. aceeaşi.. Acum. O poţi explora după voie. te laşi să pluteşti rotitor. coboară în colţul lniratului ochi ce te-acceptă şi gustă din roua sărată.

A fiinţei când se pierde şi când se regăseşte pe sine.1 şi descoperă observă. Aşează.unfir de iarbă.jiinţa până ajunge nectar. oricât de subtil şi imponderabil arfi. Intră În dialog atent şi deschis. Vizua lizează: cU/n se naşte.. un sunet. o fiinţă. palpită şi simte-mpreună cu el sau cu ea în fiece clipă.te Apropie-te incet. protejându-l. o p lajă.jilzionaţi. vibraţia fină. Fii toate acestea acum. Fii parte a lui sau a ei şi celulă. . norul. cum se hrăneşte. cum visează şi cum se trezeşte. o apă. În clipa În care eşti. cu structura sa. şi alege-ţi" obiectul transfigurează. o mireasmă. adună imaginea lui Într-un glob transparent şi uşor chiar acum . Respiră-i intreagajiin{ă şi. cum se odih n eşte. iubitor. apoi restructurează. absorbit de el acum. păstrează-i mireasma până rămâne părere . cum vine şi cum pleacă. pătrunde şi rescrie În mintea ta scenariul existenţe i sale. identifică. separă-te lent. Şi dacă SCURTĂ MEDITAŢIE CU OBIECT Un exerciţiu de dezvoltare a empatiei Îndrăgosteşte-te de CEVA sau de CINEVA care lUt-ţi aparţine . foarte Încet şi cufundă-te în interioritatea sa unică. piatra.. Simte durerea şi bucuria pietrei când se sfărâmă şi când rezistă. iubirii".ai explorat îndeajuns noul Chip.te din fiinţa iubită şi l11ulţumeşte. cum face. Apropie-ţi palmele lin şi primeşte-I În cuibul lor ca şi cum te-ai ruga. cu viaţa lor secretă şi simplă. o plantă. orice ar Însemna asta. Respiră adânc şi liber acum. Vezi cu ochii săi. Atent. simţindu-i căldura. priveşte. separă şi unifică.te lin Explorează. când ele se-ntâmpIă. Lasă. adu-ţi-l incetul cu-ncetul aproape de inimă. un munte.. de viul acela. mai vital şi mai bun. muntele ori fiinţa iubită sau orice-ai ales.. reaşează lin. auzi cu auzul său. lumina.i imaginea până se face lumină. copacul. o sămânţă. un copac. răbdător. cum respiră. gustă-i . Călătoreşte În interiorul lui. o piatră. bn/sc. pas cu pas de Fiinţa din spatele Formei. salut-o cu devoţiune.. tot ceea ce te atrage. decantează. ascultă-i prezenţa până devine sunet. O poţi face în orice clipă. Fii firu l de iarbă. Fii conştient. iubitor. 145 . Acum te Întorci mai bogat.i cu toate celulele tale deodată. un nor. delicat. cu cellilele sale. Simte durerea şi bucuria firului de iarbă când este călcat sau dansează liber sub adierea vântului. cU/n se mişcă şi cum stă. apa. cum trăieşte.

ca să poţi Înainta. surparea mătăsoasă a nisipului. căci orice căLătorie e doar o Îndrăgostire perpetuă şi orice înaintare începe p rin a te aşeza iubitor. contemplă şi Admiră fii conştient de o stare anume şi du-o până la las-o să ardă deplin şi domol până se stinge. spectator şi spectacol. contemplă-ţi iubirea. de seminţe şi fructe. Acum te poţi simţi dintr-o dată bogat şi divers. miroase şi simte-i vibraţia. Acum. învolburarea şi disiparea. plin şi vidat deodată. adânc şi sonor. gustă. Te simţi văzător şi văzut. ca şi pe cea a soarelui în plină vară sau a vântului care te Inângâie ori răscolitoarea furtună ori misterul zăpezii. dar şi mişcarea continuă. observă cum toate vin şi pleacă. astfel. priveşte. Şi a pătrunde În tine Însuţi sau În interiorul cuiva. extrage esenţa. se-ntâmplă lafel. dorinţa şi împlinirea. fidelă­ ntru toate. Îndrăgosteşte-te de zăpadă. concentrat şi dilatat. sub toate formele ei necesare.cum toate cresc şi descresc. Într-o aglomerare de nori sau Într-o curgere de apă. Eşti conştient că admiri deopotrivă fermitatea şi stabilitatea stâncii. Admiră mişcarea şi oprirea. de privirea copilului. contel71plă-ţi propria stare conectată la lume. de a rezista şi de a se opune a muntelui. înlăuntrul tău. Şi simte-te parte a Ei. Ascultă. de căldura prezenţei cuiva sau de focul din vatră. discret şifluid. Fii una cu toate stările celor din jur. Într-un ritual neîntrerupt şi sacru al Existenţei. Apoi vei fi liber să zbori mai departe. atinge. egal. Îndrăgosteşte-te de Soare. inspirul şi exp iru 1. Observă distruc/ia ce naşte drum revenirii şi bucllră-te că. ca şi în afară. . Reaminteşte-ţi! . Şi toate-s prezente deodată. Aceeaşi plăcere revigorantă atunci când atingi trupul ei. ritmul armonic. să 146 .. dar în aceeaşi măsură şi forţa transfigurării. de abur. de-a fi egală cu sine. alege aşezat. Descoperă Existenţa aşa cum răbufneşte ea în ochii cuiva. trăieşte-o. creator şi creat. subtil şi jJ'UI1IOS. ca şi cele ale persoanei alese. Trăieşti toate ipostazele de a fi. sigur şi ferm. Iubeşte-i forţa de a rămâne. Observă puterea de a fi. răvăşirea la ÎI?finit a formelor sale. de Apli. ori când plouă pe lume. aşa cum se exprimă într-o ramură de cireş. ea participă la creaţie. Traduci în celulele tale prin acelaşi limbaj prezenţa fiinţei. te retragi. capăt. cel ce dă şi primeşte. sunetul şi tăcerea. le cunoşti ş i te bucuri. mai întâi. Constaţi că aceeaşi subtilă şi energizantă plăcere te-ncearcă atunci când observi mişcarea fiinţei iubite ori cea a luminii pe lucruri. de ploaie. de ceaţă.

De-acum şi de-aici el o duce cu sine spre altundeva şi cândva. 1. să le răsji-ângă? Ai simţit parfirmul pătrunzător pe care-l degajă atunci când izbucneşte-n afară ? El exersează forţa solară-n limbajul 7niresmei. . Şi simte cum foetusul-ji'uct.. DE LA FRICĂ LA CURAJ. 147 . siJnfeo . CURAJUL Azi Acum vom Învăţa să explorăm îţi propun să la celălalt. Cum soarbe lumina pe care-o preface În gust şi-n miros cu cât te afimzi mai spre miez! .. obsenJă atent cum ghemui din mijlocul florii se-adună Încet. Un exerciţiu de autorestructurare Încă te familiarizezi cu arta mersului pe sârmă. U po... prinzând rădăcini. Il I ? . Şi-acum. alege-ţi înălţimea potrivită şi verţjlcă o dată pilonii pe care e Întinsă sârma ta: FRICA la un capăt. I sa Il F ruct . Asistă la naşterea fructului. se dilată. vom merge Împreună spre Curaj. pe rând . El se deschide. Deschide-te. dulce-acru. se concentrează. ce putere prin care istoria fructului devine memoria vie a sâmbure/ui .? I . crud şi incert îşi caută gustul şi formaculoare cu-ncetul.. devine puternic. Fragil se Înfăşoară În el până dă pe-afară şi poate desprinde petalele florii. Ce forţă au sunetele lui interioare. Dacă Îţi alegi să urci pilon1l1 Fricii... creşti şi transmite ceva din căldura aceea discretă şi pură ce sălăşluieşte În chiar miezul tău.. poţi explora ce simţi când mergi spre Frică.te la capătul pe care îl doreşti. se-adună. reperează-i vibraţia. acum. Ce pierZI. dinspre acel interior În care veghează un sâmbure..dă-n pârg.. până ce el devine tot mai greu... opac.. Priveşte-l cum Îşi trăieşte răsji-ângerea ca pe o victorie şi-ncearcă să simţi asemenea lui această putere. l'ncearca. va reitera arta creşterii sale. când.. Ce nuanţe frenetice curg dinăuntru-n afară. Îngusta punte. Şi într-un caz şi-n celălalt e bine .. Aşează. seJ?făşoară.. ce gusturi străine se decantează. poate mai mulţi . ARTA MERSULUI PE SÂRMĂ. Ascult-o atent . Imaginează-ţi cum se-ntorc sevele-n miezul acesta... Dacă alegi să-ncepi cu celălalt... Imaginează-te echilibrist o clipă. 'T' t' vfi' VI . adânci şi suave deodată.. elnite .. Acolo el cântă. şi Într-o bună zi exersează explozia .DE LA SÂMBURE LA FRUCT Despre vulnerabilitatea puterii şi puterea vulnerabilităţii Ai privit vreodată un Mugure când se deschide? Ai simţit nevăzuta lui forţă interioară ce pare să Învingă petalele. rotunjit ..

în care cineva te ppate prinde şi dacă vei cădea. Observă-te cum urci şi în ce ritm.Acum încearcă să revii la drumul tău şi explorează-ţi mersul i'n detaliu.. Priveşte-te. ce experimentează talpa ta atunci când mai parcurge câte-un pas? Îţi iei cu tine un obiect cu care să te ajuţi să nu-ţi pierzi echilibrul? . ". privind tot Înainte". Întânlplări şi fapte reintră pe ecranul tău mental În vreme ce tu urci pe-această scară". fireşte. rămâi atent. . Dar lasă-le să curgă pe ecran şi liniştit. . Fii conştient dacă priveşti la scară sau cauţi cu . dată poţi să-ţi laşi poţi face faţă.FRICA şi CURAJUL . să te auzi şi să te simţi deodată in trup şi-n minte. priveşte-le cum lent se derulează. ca-ntr-o oglindă . să-ncremeneşti privind la ţintă sau să te-avânţi în grabă. Te uiţi înjos? Ai spectatori sau nu? Şi ce simţi şi-ntr-ul1 caz şi-n celălalt ? Observă-ţi primele impulsuri şi reacţii şi dacă toate-acestea le-ai aflat. Şi orice ai ales.o dată îţi vei pierde vechea teamă. în urmă iar altă dată îţi vei regăsi prudenta.. la drtlln! ". O Frica. fii conştient de ceea ce îţi vine spontan să faci şi ce alegi. de starea-n care intri chiar acum. dacă vrei să schimbi ceva la tine În timp ce mergi. Tu poţi interveni oricând. o poţi face . Ce simţi? Ce-ţi trece brusc prin minte? Ce-ţi vine chiar acum să faci. egal şi liniştit. dar disponibil. te poţi susţine şi ajuta. deodată? Să te opreşti. Ori pur şi siJnplu.devii o cruce. pe care poţi avea acces la sârmă. la stânga şi la dreapta şi apoi porneşti la drum. ori cu groază?! Sau să te asiguri că mai jos e o plasă. extrem de liniştit.. consumă-le şi lasă-le să se îndepărteze din ecranul tău mental. ce părţi din COlp participă INai mult şi ce simt ele când ascensionezi. Cll braţele pe lateral .. vezi ce simţi. Şi cum te sprijini pe subţirea punte.Acum de-oriunde te-ai fi hotărât să-ncepi. Sau. " .. călătorind pe firul ce uneşte. tu urcă mai departe .Odată ajuns sus. desigur. privirea-n exterior ceva anume sau pe cineva. să-ţi fii chiar propriul martor tăcut şi detaşat. ce imagini. te rog să urci inwginara scară de sfori care te leagă de pământ. E poate o prăjină lungă şi uşoară sali o umbrelă. 148 . Fii conştient dacă te simţi privit şi cine te asistă la urcuş sau dacă nimeni nu o face. Propune-ţi să te vezi mergând.. la nevoie. Fii conştient de cOlpul tău aici. pe care eventual o poţi deschide şi ti-ansforma în paraşută? ! . aşa încât să Îi ". iar altă dată s-o cunoşti mai bine. ClIm arată? ". Respiră adânc. sigur şi lin. precum unfilm cu ÎncetinÎtorul. Te poţi opri sau poţi să-ţi sugerezi chiar ţie insuţi cum şi ce poţi face . în timp ce îţi fixezi piciorul la capătul de jos al scării şi. imaginează-ţi acele fapte că se şi intâmplă. Observă ce senzaţii şi trăiri îţi traversează sufletul acum. nici un pericol nu te va paşte În l110d real?! Îţi vine să faci cale-ntoarsă oare sau să renunţi chiar de la Început? Ori poate că te uiţi În sus.

pe măsură ce o faci. astfel drumul. Ele fţi susţin înaintarea şi. 149 . Dar la capătul ei. ghidată de voinţa ta de-a merge. că te amuzi. este posibil să-ţi schimbi stilul . observă cum displli de inepuizabile resurse În a găsi mereu altceva.să preferi verticala. ac{ionezi. După cum poţi consuma experienţa CURAJULUI. afli deja ceea ce n-ai fi putllt bănui înainte de a te fi angajat i'n această frumoasă experienţă a întâlnirii cu tine însuţi. precum un slujitor umil . că te In iri. că eşti viu. cea care-ţi dă şansa. flexibilă ce le uneşte e chiar echilibrul tău. Alege ce şi cum să experimentezi aşa încât. s-o străbaţi. abstrage. la tot cu cât Înaintezi. cu bucuria de a o fi parcurs. este FRICA. constaţi că eşti din ce În ce mai sigur şi mai liber. atrage după sine o soluţie. prezent. să Înveţi să te caţeri la infinit. între cer şi pă/nânt . Cunoaşte-ţi acţiune. să le cunoşti pe cât mai mult posibil. pe sâl7l/G orizontală. fie ea negativă ori pozitivă. Descoperi că orice Împrejurare e doar un prilej de a Înainta şi de a te cunoaşte.: rersezi. Vei observa treptat că toate-s Împreună. Observă cumpăneşte. Rostul ei este să-ţi susţină Înaintarea. cea care te provoacă să-ţi reactivezi CURAJUL. Şi dacă Într-un târziu vei fi deprins arta de-a merge la Înălţime. poţi trece prin FRICĂ pelject conştient că este doar acea provocare ce te Învaţă să fii rezistent. continuă drumul atent. s-o cunoşti. cunoaşte-ţi deci. să o pierzi. pelject conştient că lucrul cel mai frumos şi adevărat ce ţi se poate Întânlpla este contactul dintre talpa piciorului tău şi puntea subţire pe care tu ai ales să o încerci. apoi cum mintea. că te Fii îţi amplifică emoţiile şi caută să ascultă. vei câştiga o nouă perspectivă asupra propriilor acţiuni şi-asupra sieşi.suspendată. separă şi uneşte. pentru ca apoi.. îl poţi depăşi spre a-l pierde. fiinţa În Observă cum fiecare emoţie. Descoperi că poţi şi că vrei. poţi fi una cu el. Astfel.Continuă să ce simţi înălţime. fiind atent la însăşi acţiunea ce-o decizi. Acesta este doar începutul . Descoperă şi gustă bucuria de a te vedea mergând la conştient de modul În care senzaţiile şi gândurile îţi domolesc sali le c1arifici. lată. cu fiecare pas..compară. luptător. plăcerile şi dificultăţile lui. doar sub controlul tău. împlinit şi puternic. Continuă să e. că te joci. nu uita. Descoperi că FRICA şi CURAJUL sunt egale în importanţă şi că linia subţire. Aşa Încât. ori de câte ori reîncepi mersul pe sârmă.

.. negru mătase. În sfârşit. adormit şi visat şi în timp ce-ţi priveşti gesturile. evacuat. Ceva care să te bulverseze. să-i simţi chiar vibraţia în timpul urcuşului. negru catifelat.. dar pentru care nu bagi mâna înfoc şi nici nu ai paria că există. respirat. cum inunzi interiorul firavului trup. înghiţind."Asta e tot. pluteşte-n conturul minusculei sale structuri. dormind. concentrat. cu ape . dar auzi doar foşnetul dintre sunete şi iată. devii dependent de spectacolul propriei fiinţe ca şi cum ai fi descoperit telefilia. negru sidef . de biată fiinţă. Îţi percepi bătăile inimii egale. plăpândă furnică îţi urcă Şi-n 150 . Te laşi sedus de gustul nou al întâmplărilor tale mărunte. Înghiţit. parcă tăcerea Îţi e mai familiară Îl1trucâtva. Inai aproape.negru abanos. aşezat. dar constaţi că priveşti mai curând printre rânduri. AcU/n ai decis să experimentezi starea ei şi începi să pătrunzi chiar acolo unde bănuieşti sau ţi-ar plăcea să crezi c-ar fi ochiul.. visând şi te Întrebi pentru a mia oară . cu văi şi urcuşuri abrupte. Ceva care să te trezească din ritmulll1onocord în care trăieşti.. doar atât?" Constaţi că te laşi mers. citeşti mai atent. pe care ţi-o vedeai altădată netedă şi curată. constante şi mişcarea lină. Te vezi şi te auzi mergând. Acum poţi simţi cât de greu sau cât de uşor te strecori printre ele. aştepţi să se-ntâ/nple ceva . firul de păr devine copac şi pielea ta. stând. dar fără efort. realizezi că privit prin el. Observă-te cUin Încerci să vezi lumea prin ochii ei . De la o vreme. ca să nu spun telemania interioară. devine pământul crăpat sau Inustind de prea multă rouă. să te uluiască sau să teu/nple.. s-o cunoşti . Iţi vine deodată În Ininte să fii chiar furnica şi simţi cum te scurgi. de vibraţiile conectate ale minţii şi cOlpului tău. aşadar. observi cum o pe braţ. cu munţi. cu mlaştini. asculţi înfrigurat. iar ţinta pe careo vedeai atât de clar adineauri. de minunea de-a fi. ascunsă de dâmbul pe care Încerci să te urci. ceva care să-ţi arate şi cealaltă faţă a lumii pe care o bănuieşti. respirând. (convins că furnica se-ndreaptă precis Întracolo).. timp ce te bucuri cum nici n-ai făcut-o vreodată. evacuând. cu cea care urmează şi cu cea care-a fost. egală a aerului prin plămâni şi simţi cum fiecare clipă e egală. brusc. acU/n e pierdută privirilor tale mărunte. Dar.. Grăbită şi suplă urmează o ţintă precisă firul de păr pe care nici nu-l ştiai până acum şi te-ntrebi: "Ce caută oare?" Priveşte-o atent.ÎNTAAIPLĂRI MĂRUNTE Despre dependenţă şi abandon De la o vreme. senzaţiile şi trăirile. volumlll ce pare acum curgăto r şi poţi să distingi nuanţele negrului ei în mişcare ..presupus Inozaic. fii forma atât de precis desenată.

.şi când toamna târzie ţi se va scurge în palme ca o ploaie subţ ire. 151 . ca un somnambul. ei bine.. Respiri adânc şi brusc se aprinde lumina. doar. ce sens a avut şi dacă ai fi putut proceda în alt mod? / Te-ntrebi dacă ea a decis să se arunce În hău şi de ce ? Sau pur şi si/nplll. Te aşezi ARTA RĂBDĂRII Despre cealaltă faţă a lumii Simt zăpuşeala de azi ca pe o capcană şi mă gândesc la momentul când aceste pagini vor ajunge În mâna ta . Dar nici o mişcare mi pare acum s-o trădeze. alăturate şi scrii în dreptul lor . şi iat-o din nou cum urcă pe falangele tale subţiri. alergând către firul de păr.FURNICĂ...o clipă eşti tentat să produci un cutrenlllr. ba chiar Îi resimţi abandonul ca pe gustul cireşei amare. Înţelegi că ceva minunat se-ntâmplase şi că ai Întrerupt cursul spontan al acelui ceva. trecând prin toate prăpăstiile şi munţii din cale.ŢINTĂ. nici o foşnire discretă nu pare-a răzbate. Asculţi şi priveşti. pentru o clipă.Experimentezi perspectiva furnicii şi constaţi că habar nu ai de ţintă. să se-ntâ7nple ceva . Un alt fel de zbor pentru cei care nu au aripi . Ajunsă acolo. probabil automat. Apoi Întorci pagina. arunci caietul. Te-ncem'că o părere de rău. dar continui să te mişti într-acolo. îţi vine s-o strângi. se-ntoarce năucă şi cade . atent. anunţând friguri mari şi n e linişti. ca din întârnplare?! . Din curiozitate.DR UM şi un copac pe care scrijelezi . O fi întrerupătorul defect? Sau altcineva l-a atins. " E mult prea departe de ţintă aculn! ". la Început. in fotoliu.. i-a fost greu să se ţină de braţ? Sali ceea ce tu numeşti ţintă pentru ea era drum şi a ales să continue Înlocuind urcuşul cu zborul. îţi cauţi caietul şi desenezi cu înfrigurare două pete negre. s-o loveşti. o laşi să alunece şi o ajuţi puţintel.. . Te simţi responsabil de trauma ei şi te Întrebi ce rol ai jucat În scenariul acesta de fapt. doar o zăreşti.. . n-ai timp nici măcar să visezi.cădere liberă. Ţi-aminteşti ? Tu doar aşteptai. s-o striveşti.. foarte atent. te simţi oarecum vinovat sau confuz.. apoi adaugi . dar vezi cum furnica abilă se strecoară în căuşul palmei şi se ţine de el. Te simţi singur. apoi ştergi şi desenezi o şerpuire lină sub care scrii . Jubilezi. Pur şi simplu tu mergi. de departe .. Priveşti spre covor.FURNICA MEA MERGÂND CĂTRE ŢINTĂ. mişcându-ţi lin braţul.. Tu mergi. . dar ea scapă . Cine ştie ? . s-o arunci. Te-ntorci iar la tine (cel ce priveşte) şi..

Veghez şi trăiesc Întâlnirea lor. Iar tu.. devii chiar romanul cu ai cărui eroi te identifici sau de care te separi. oricât de tentante ar fi . Refine-le. uşor vibratile. migală şi uilnire şi singur găseşti momentul cel mai potrivit şi intrarea. consistenţa pe care i-o dă jilziunea. ca şi cum ar fi prinw. cum vorbeşti. Auzi. Consilnţi că eşti gata s-o explorezi. Pentru ce. ce-nţelegi şi ce nu înţelegi. experimentând încă o dată întâlnirea. Sunt Poartă Deschistl. dar du-te mai departe. guşti şi simţi. ca şi cunl In-aş fi pus la păstrare în hexagonale lăcaşuri de taină. până la nemişcare. Şi tot ce se-ntâmplă acolo pare să aibă o noimă pe care tu o găseşti. asist la jilziunea noastră transparent-aurie şi-nţeleg că Soarele şi Pământul Îşi Împărtăşesc impresiile şi emoţiile. trezeşte. 152 . Sunt starea de tranziţie dintre ele.. lentă. Te priveşti cum te joci. Aştept ca dialogul lor să se scurgă şi contopirea lor să devină deplină. citeşte-ţi romanul şi fii cel mai bun spectator sau cititor al creaţiei tale. de starea pe care-o trăieşti În timp ce exp 10 rezi.. dar eu simt acum Soarele în trup invaziv. cel mai atent. aştept ca şi cum aş .Pentru tine atunci poate că este miezul de iarnă din praguf altui mileniu. fruct. cu simţurile toate deschise spre interior . foarte-ncet. mişcarea lor. fii conştient de ele. în timp ce fagurele opalin se crista /izează. Aluneci lin. brusc. cel sau cea ce mă însoţeşti în această experienţă. aşa cum lemnul consimte să devină floare şi frunză. ca şi cwn ar fi ultinw.. pe măsură ce înaintezi în propriul spaţiu. răspândindu-lnă lent În fiecare ungher. ca o ceară topită ce naşte faguri moi în fiinţa mea şi. ca şi cum ai citi un roman. devine apă­ ngheţată. A1ă aşez greu şi atent. miroşi. foarte lin şi atent. cum acţionezi şi toate Îţi spun cine eşti şi nu eşti. În timp ce cunoşti şi iată. pentru când? Consimt la această transfigurare cu totul şi o las să sentâmple. Aştept. colorate. CUln te mişti. fără scop. Acum poţi zări faţa cealaltă a lumii prin noua fiinţli ce Încet se complet ino centă. ce sens. lnă preling precum mierea. ce rost au toate astea. Observ cU/n fagurele În care pătrund devine una cu mierea. iar lumea în care noi doi anI pătruns pare nouă .nai vii. pentru cine. fi'uctul sămânţă şi sămânţa rădăcină. foarte lentă. fără vise. Priveşte-ţi spectacolul. SU111 starea de aşteptare. . floarea. Încet. Continuă doar să exişti şi să vezi cum exişti. vezi. laşi să curgă imagini mai clare. descoperi spaţiul mirific în care-ai pătruns şi eşti conştient de modul în care aluneci. fără să cauţi explicaţii şi intelpretări. cu grijă. fără dorinţe. mirată spre Sine.fi aşteptarea însăşi. constaţi cum la rându-ţi. Presimt îndulcirea luminii şi Îngreunarea ei. ca-ntr-un film cu eroi cunoscuţi sau. poţi vizualiza vechi întânzplări.

. să fii important şi să fii reparat. cine te Întreabă. de limitele În a te recondiţiona şi a trăi. Ea poate ji o libelulă sau o albină ori un fluture.. în vreme ce el depinde de sursa de energie şi de scopul său... dar orice ar fi. printre case.. te aduni şi retrăieşti nostalgia de afi gâză şi apăsarea de a fi semafor. Dar tot tu revii şi-mi spui amuzat că-i plăcut să ghidezi. gunoaie . Şi câ.să fii gâză sau semafor? Ai să. Imaginează-te pe rând. Ce vezi? Ce auzi? Ce simţifaţă de cei pe care-i ghidezi. iar şi iar. Iar compari .te cu răbdare.Şi dacă o minusculă gâză traversează ecranul sau spaţiul În care-ai pătruns. Când eşti mai aproape de tine? Cine eşti sau ce eşti? 153 . Trăieşte experienţa de afi Semafor. repetă.. urmează-ţi riibdarea . Presimţi şi auzi vibra.... unnăreşte-o atent.tia discretă pe care-o produce când exersează zborul. Într-un târziu. Alege să fii semaforul din intersecţia ta preferată. cine te ignoră. jii lina cu ea..ti dintre ei s-au accidentat ori poate-ali murit de când tu eşti deconectat de la sursa de care depinzi? Sau poate că doar becurile tale s-au ars.. E comod. Încotro zboară? Ce simte? Ce vrea? Şi ceface? Răspunde-ţi la toate aceste-ntrebări şi revino . străzi.. Perfect adevărat . adâncă şi vie şi absorbantă. Le Înlocuieşte cineva? CUl71 procedezi? Eşti doar un biet Semafor Înrădăcinat. dar ai Învăţat să trăieşti conştiincios. Te-ai gândit să renunţi? Ei bine. Ea este liberă şi el depinde de altcineva sau ceva. de voinţa ei dea zbura. mâncat de rugină. gâză şi semafor. prin care respiră miliarde de fiinţe deodată ?! .. foarte atent. deconectat. Încet. În vreme ce gâza năucă e complet ignorantă şi zboară bezmetic oriunde îi vine. când vrea.. Ce se Întâmplă? De cine depinzi? Şi ce se alege de cei pe care-i ghidezi? Cine te-ascultă. aripile-abia conturate . caută să dijilzezi în micuţajiinţă. fără rost. la intersecţia dintre cele mai circulate artere? Sau poate vei ji-nlocuit cu un altul mai bun. după ce mai Întâi vei fi smuls şi dus la groapa comună sau retopit pentru alte scopuri mai noi?! Şi-n tot acest timp fii conştient de stările tale. Încă o dată. Dar cum ar fi dacă deodată te-ai face piidure. Acum te Întorci Într-o lume ceva mai familiară. Îi poţi zări linia fină a c01pului ce pare-o nălucă. oameni.. observă. mai Întâi . maşini. cine te-njură? Cui îi lipseşti şi cui nu? Cine se plânge şi cine se bucură de noua ta stare? . imobil.. Compară-ţi starea actuală cu cea de atunci . Încearcă să distingi cât mai 7nulte detalii. cum se comportă faţă de tine? Ce crezi? Ce gândeşti? Ce aştepţi? Şi ce vrei? Te temi de ceva? Acum eşti bntsc. Eşti defect. foarte-ncet.. Ce preferi . În care aproape-ai uitat să exişti (conştient).. fii doar conştient de tentaţia ta şi lasă-te În această căutare atent.mai mult intuieşti..mi spui că ea depinde mai curând de ea Însăşi. Întoarce-te acum la gâza pe care nu demult ai experimentat-o. de dependenţele tale.

dar şi o parte din reziduurile transformate ale Ţănnului. peştii ce nu Inai pot respira. Marea strângătoare.MAREA ŞI ŢĂRMUL Arta cOllvieţuirii creatoare După ce Dumnezeu a hotărât să regulă simplă de convieţuire separe pământul de ape. le alchi/nizează-n humus din care cresc grădini. când apele se liniştesc. transformă deşeurile-daruri în nisip în care-şi creşte ciudăţenii de arbuşti uscaţi şi rezistenţi. dacă priveşti cu luare-aminte. drept ofrandă.Flux / Reflux. s-a instituit o între Mare şi Ţărm . stelele de mare şi felurite alge şi lot ce-i prisoseşte. unul Împreună cu celălalt. respectând acest principiu divin. pe care tot A1area. dar fn egală măsură se linzpezesc şi se înnămolesc unul prin intennediul celuilalt la graniţa lor. Apoi. mai curând virtuală decât reală. cu delicate flori. În fiecare bob de grâu desigur. Iar El creşte. vei prinde respiraţia egală cu a Mării de demult şi de departe. Scoicile. Marea îl Îmbogăţeşte şi-I spală În acelaşi timp. dacă nu am greşi profilI1d. meduzele. să se construiască. pierzând totodată câte ceva din forma sa veche. oferta sa de viaţă ce a decis s-o lase să se scurgă în materie pe care am putea-o nU/ni "moartă ". bogatul Ţărm devine chiar Câmpie din care se hrănesc imense holde. se dilată. păstrătoare dar şi transfiguratoare i le readuce. 154 . crabii. Iar când demult se va fi-ndepărtat de Mare. dar redăruindu-i tot ce i-a luat cu delicateţe sau cu impetuozitate. dar fl şi purifică totodată. . Marea şi Ţărmul funcţionează pe/fect de milioane şi milioane de ani. asimilând aluviunile şi Într-un alt fel pe seama Lui. de convieţuire creatoare. Ea îi facilitează dezvoltarea.flux. Construcţie / Distrucţie.. cu vre/nea. atunci când Înfometată. în cubneafill'iei. De fapt mnândoi participă la un proces de reconstruire mutuală. apoi.l erodează. pe care tot ea le-a preluat cu refluxul anterior. ea aduce cu sine Ţărmului. Ea îi readuce daruri. Când Marea este În . o parte din vietăţile ei. El se lasă construit şi distrus parţial de Ea. să se extindă. livezi şi vii. El creşte Într-un fel pe seama Ei. înglobând şi transformând perpetuu propriile-i deşeuri. îl otrăveşte prin depunerile ei. Apoi se retrage şi-i deschide Ţărmului spaţiul necesar să se dezvolte. să se lransfonne pe seama asimilării creatoare a " darurilor primite ". dar şi generoasă le depune la picioarele Ţărmului. să crească. Creştere / Descreştere. îl inundă spre a-şi hrăni miliardele de fiinţe ce o alcătuiesc. l11odelându-1 Încetul cu Încetul. îl umple şi. unul prin intermediul celuilalt. poţi intui ceva din forma unei scoici ori a vreunui peşte şi dacă ai s-asculţi atent.

l asistă Într-un anume fel pe celălalt. Se poate clar citi că regula simplă după care funcţionează e acceptarea şi iubirea unificatoare. Tot astfel.echilibrul. dăun ător celuilalt şi lui Însuşi.vre/n e regula simplă a convieţuiri i dintre Ţărm ş i A1are se lor rămâne creatoare şi paradoxal stabilă. Când unul se manifestă. o persoană care nu-şi exercită vocaţia naturală a generozităţii. Jnterconexiunea.flr de prq( conţine excesul de colb ce poate acoperi o oglindă. l-au validat În milioane de ani. natural şi spontan. Astfel. dar şi prin intermediul celuilalt. introducând regllli şchioape şi jumătăţi de /năsură în tranzacţiile lor cotidiene. Şi astfel nesemntficativul. creatoare şi eliberatoare. Pentru că ceea ce Într-un rnoment şi Într-un conte"t anume poate fi " un fir de praf'. relaţia Şi câtă 155 . fiecare e fericit p rin el Însuşi. ca principiu de organizare şi jimcţionare a lumii. eficienţa şi satisfacţia se menţin. După cum excesul de generozitate poate fi la fel de păgubitor. îl ajută şi. ei ne oferă modelul desăvârşit al interdependenţei creatoare. iar iubirea dintre piirţi e echilibru. ei ridiculizează competiţia şi agresivitatea În natură. Astfel. se exprimă şi acţionează excesiv. poate avea consecinţe imediate. ci dimpotrivă. pe termen lung poate declanşa un dezechilibru de proporţii la scara Întregii naturi sau a întregului sistem. fie doar şi pentru câteva clipe. pervertinduse În intruzivitate şi control subtil. În relaţia lor spontană. În societate . În familie. nimerit din Întâmplare. dovedind inutilitatea şi absurdul acestora în relaţiile armonioase şi evolutive dintre părţile lumii. DGI~ ori de câte ori regula convieţuirii creatoare este Încălcată. Fiecare creşte şi descreşte pe seama celuilalt şi astfel rămân mereu În echilibru. dar fiecare se bucură. bazată p e cooperare prin complel11entaritate şi al respectării mutuale a evo luţie i autonome. costul şi impactul transformări/or mutuale sunt periculoase. ca şi În cele viitoare.. care la rându-i lirnitează sau distorsionează imaginea realităţii. În prietenie. Fiecare il naşte. În felul acesta. iar dezvoltarea personală este în egală măsură şi dezvoltare inte/personaIă. îl poate limita sau desfi inţa pas cu pas pe acesta. În relaţiile comunitare. dar mai ales la distanţii. Atunci când această regulă de aurfuncţionează În cuplu. autolimitându-se sau degradându-se În acelaşi timp pe sine. Uitarea de Sine.fi un Jucător de elită Înseamnă În primul rând afi unul modest. Îl1străinându-i pe oameni unii de alţii şi de ei înşişi. păstrează. ne determină să respectăm regulile divine ale Jocului. iar a. pacea. darpelfect responsabil sau conştient de Sine şi de impactul său asupra partenerilor de Joc. Într-un alt contat (cum ar fi cel al relaţiilor umane). relaţiile dintre oameni au şansa de a evolua după acest principiu pe care Apa şi Pământul. limpezirii şi construirii conştiente de sine ş i de altul. rodeşte şi se transformă pe cont propriu. efeclllllui llU mai este facilitator. catalizator şi stimulativ.

fermă şi dură. ei bine. devorându-l. Atunci când competiţia devine oarbă şi furia. că nu există cu adevărat invingători şi învinşi. preţ. în absenţa oricărei picături de apă. cllm şi când ai încălcat regula simplă prin care ţi-ai transformat habitatul atât de armonios conceput Într-un banal şi stupid ring de luptă . Iar jocul de-a competiţia exagerată cafalsă dispută a unei false puteri duce inevitabil la conflict sau război. Şi dacă nu simţi cu adevărat vreun câştig. călătorind prin univers (ori poate doar un banal şi mort meteorit) sau chiar o sferă acoperită cu nisipuri veşnice. Imaginaţi-vă. probabil un bolovan neinsujleţit. Şi tot Natura. demonstrăm încălcarea jlagrantă a regulii naturale de convieţuire. atunci când lumina devine mult prea puternică).. egocentrismul.. cum arfi o planetă acoperită în Întregime de ocean.-- -------------------------------------------------------~~ În astfel de condiţii apare exerciţiul competiţiei exagerate sau Cll orice nutrit de o slabă sau neclară imagine de sine şi de cecitatea funcţională a orgoliosului care În locul unei banale perechi de ochelari (fie şi de soare. aparent putemici şi unici. decât să le vadă. Pretutindeni. orgoliul. cât şi de partea învingătorului. experimentăm gustul amar al unei puteri fără martori sau al unui mesaj fără destinatar. ne atrage atenţia că orice exces În funcţionarea regulii locului dintre Mare şi Ţărm transformă inevitabil habitatul planetar... căfăi şi victime. un deşert nesfârşit . dar bine consolidată. aceasta te-ar putea propulsa în căutarea unui alt adversar-partener şi experienţa s-ar putea repeta. conslllnându-l. fie pe cea a unui bulgăre pietrificat sau a unui deşert atotcuprinzător pentru care bucuria rodirii este interzisă. ca după un potop apocaliptic. atunci când inundănl.. atât de partea învinsului. doar nesfârşite Întinderi de ape . Imaginaţi-vă pentru o clipă cllm ar fi o planetă fără pic de apă. răvăşim. Se-ntâmplă să fii chiar acum Ocean unic sau Deşert planetar şi ce simţi? Ajlă atunci prin ce. acoperim. vulnerabili câştigători ai locului Puterii. din păcate. inflexibilitatea şi in toleranţa. ci doar pe spinarea lui nisipoasă şi anlOrţită. preferă să-şi imagineze conturul lucrurilor. 156 . Devenim singuri întemniţaţi în capcana victoriei. ci doar o pierdere şi un dor imens de cel pe care iată. importanţa de sine şi ostilitatea exacerbează întreaga energie a agresivităţii şi devenim doar" Mare filrioasă " sau "Pământ ce erupe ". evaporăm ori topim cu lava noastră fierbinte pentru a Îngheţa şi mortifica apoi" teritoriile" celuilalt. Natura ne reaminteşte pelpetuu de codul regal al convieţuirii pel/ecte.-- . singura sllrsă de sănătate. ai reuşit să-I elimini. cadrul de viaţă. Şi dacă istoria socială nu ne-a convins încă. smulgem şi Îngh iţim sau zdruncinăm. cu pierderile inerente. ci doar coparticipare la distrucţie şi pervertire colectivă. de asemenea. iar interiorul nostru nu face altceva decât să oglindească efectele. jrustraţia. Am ales astfel să trăim fie experienţa de-a fi absurdul Ocean care nu mai locuieşte Între braţele prin/itoare ale unui Ţărm. armonie şi putere. aSÎmilându-l. în ilifinita şi spontana ei înţelepciune. ardem..

eperimentat din interior regulile Jocului şi arta de a le recunoaşte. repetând la infinit numărul lui limitat de " mutări". sigure. j7JmOS de previzibile.. uşor alunecoase la suprafaţă. O meditaţie JOCUL DE ŞAH asupra schimbării perspectivei Imaginează-ţi o clipă că eşti unul dintre pionii de pe tabla de şah care tocmai a fost eliminat. poţi deprinde arfa dansului În doi şi chiar În mai mulţi. De la o vre/ne. 157 .. negociat. dăruit.. pelfecte. Un pion onest. doamne! Ce neant atrăgător prin necunoscut. dar alege să respecte sau nu. regulile de mişcare sunt fixe . sacrificat sau câştigat şi. pedepsit. de a-ţi înţelege (oare?!) rolul şi sensul. . Şi brusc şi firesc redescoperi acum regula simplă a Jocului dintre Mare şi Ţărm .Abia când sesizezi că orice câştig e egal CII o pierdere şi că iluzia luptei e unfi/nl ce poate rula la infinit Într-o sală de cinematograf cu un singur spectator . nu-i aşa. oferit drept trofeu. Ai simţit mereu că te poţi învârti pe acolo. regula silnplă a coevoluţiei creatoare. Ai dedus că transformarea ta ar fi teoretic posibilă dacă accepţi Întotdeauna ceea ce eşti.. supus. că poţi fi Însemnat pentru unii. sacrificat. Tu ce experimentezi deocamdată şi la ce te aştepţi? . Probabil că uneori ţi-a trecut prin minte că ar mai exista şi altceva în afara acestui spaţiu ale cărui reguli şi tranzacţii În mişcare le-ai cunoscut (oare?!) şi practicat (cert!). folosit. fiecare dintre ei îl conţine pe celălalt. chiar dacă nu i-ai cunoscut pe de-a-ntregul limitele şi posibilităţile. Ei. fnţelegând totodată ce Îl diferenţiază pe desăvârşitul Războinic de desăvârşitul Artist. Înnobilat. de a te supune. respins. te poţi simţi saturat până la plictis. Te afli În faţa tablei pe care n-ai văzut-o niciodată de sus sau dinafară şi care pentru tine. acum şi aici.. exercitându-ţi atribuţiile până la suprema pelfecţiune . stabile. dar oricwn. prin nu se ştie ce /nirabilă Întâmplare . Dar nu uita. pentru că.tu însuţi. aruncat. dar care totodată Îţi taie respiraţia (" dacă am să cad dincolo?! ") .adică un pion cu sarcini şi reguli precise de funcţionare. de-o parte şi de alta a tablei de şah.. filsese un spaţiu familiar definitiv încheiat. liniştit şi pur. albe şi negre.. recunoscut sau pur şi simplu. până la greaţă . un pericol pentru alţii. până acum. ridicat la rangul de potenţial rege sau regină. nebuni sau pioni .regi. uşor lucitoare. consemnat. Te-ai obişnuit cu mediul mereu compartimentat în pătrate egale. cai. relaţiile cu vecinii . poţi reînvăţa bucuria echilibrului.creşti brusc şi devii Jucătorul de şah. Ai e.

al întâmplării. O poţi privi cu ochi de jucător. cât de "pătrată" . pe cine anwne exprimă şi cui serveşte? I Important pentru tine e că ţi-ai făcut datoria. programează. Ai Încercat pe rând sentimentul ameţitor al câştigului.Probabil că.. Şi probabil că În clipele tale de succes te-ai simţit cu doi centimetri mai Înalt decât eşti pentru că. Dar ce regulă ai mai putea introduce când oricât de multe" variante" de mutare ar fi. pentru care-ai luptat. este expulzat? I La urma urmelor. anticipă şi evaluează fiecare mişcare a ta pe tabla de şah. Şi ce mai contează dacă nu ai ştiut niciodată cui fi aparţine cu adevărat puterea sali neputinţa. de inutilă. În fildeş. Şi apoi. a aparţine unei echipe victorioase. vaiI. . îţi dă brusc impresia că eşti văzut mai puternic şi chiar ajungi să-ţi uiţi dimensiunea fixă a formei bine cizelate. miza Jocului rămâne aceeaşi: cine Învinge pe cine? Adică ce înseamnă asta . te trezeşti brusc În pielea Jucătorului. de a deveni coparticipant la victorie ori la înfrângere. ca şi pe cel umilitor al pierderii. iar respectarea regulilor asigură un număr nelimitat de şanse şi strategii de a lovi adversarul. mai liber şi mai bogat.. cât de JT1onotonă şi simplă prin regulile ei fixe. de şase sau zece centimetri. neatentă sau obosită. poţi să dărâl71i nu numai piesele. pentru că asta ar Însenma lin alt joc. care să-i crească eleganţa sau adâncimea. ai visat să fii altcineva. printr-un capriciu al soartei. Contempli tot acest mic univers previzibil şi repetitiv şi-ncerci să imaginezi o mutare care să-I scoată din monotonia sa. aproape nelimitată.. de care habar nu aveai că există. de slabă. În nici un caz Jocul de şah ? 1. ai resimţit că eşti o rotiţă lafel de stricată. Acum. în sfârşit. atunci când adversarul afost mai puternic. ai participat la triumf şi la pierdere. este păstrat şi cineva pleacă. pe tabla de şah totul e ordonat şi frumos. Şi evident. iată. să experimentezi 158 . Priveşti jocul şi eşti conştient că-n orice clipă. mai divers În mişcări şi mai cunoscător.că cineva învinge pe altcineva? I Că cineva e mai tare şi cineva e mai slab? I Că cineva rămâne. cum s-a poţi face. care să-i îmbogăţească sensul.. nici nu bănuiai că cineva Îţi gândeşte.. ai experilnentat gustul dulce al puterii şi amărăciunea neputinţei. în os ori În banalul "material plastic ". în toate amănuntele. acum poţi vedea cât de mică e tabla de şah pe care tu o credeai până deunăzi atât de mare. când eşti în afara tablei de şah poţi. Îi poţi zări până şi firele de praf şi slabele sclipiri pe care unele "piese" le reflectă după ce se Încălzesc sub razele nu tocmai generoase ale unui bec banal de 40W. printr-o mişcare greşită. ca şi tot gn/pul căruia Îi aparţii. atât cât ţi-a fost proiectată atunci cănd cineva sau ceva te-a modelat În lemn. în taină sau în puţinele clipe de răgaz. . dar şi tabla de şah. dar. de mizerabilă. perpetuă. definitivă. un pion mai disponibil. Şi iată.

Cineva Încearcă să ocupe spaţiul altcuiva. pentru că ori de câte ori aterizai pe ea. încât răspunsurile nu mai au loc de circulaţie.plorezi mai adânc şi mai larg.:(teriorului ei. din os. nu mai pleacă. Acum eşti martorul simultan al tablei de şah şi al e. ceva viu şi adevărat care să le schimbe consistenţa. de mai jos. Şi fiecare Întrebare naşte o alta.. Şi asta ce mai e şi pentru ce şi de ce şi Încotro şi cum şi de lInde şi prin ce? . altele . le poţi cunoaşte . ele pur şi simplu nu mai vin. în sfârşit. poţi simţi temperatura lemnului nelustruit sau să te minun. Cum ar putea deveni mai libere? Cwn de şi-ar putea reaminti starea lor de când erau păduri. . de oriunde. În care se-ntâmplă mereu acelaşi lucru: cineva se luptă cu altcineva. să se extindă pe orizontală prin eliminarea celuilalt. Te simţi brusc eliberat de tabla de şah. nici nu bănuiai că există. pentru ca nimeni să nu mai Învingă pe nimeni şi fiecare să se-nvingă pe sine pentru a putea explora nelimitatele spaţii de mai sus. Eşti zÎltr-U/1 ocean de Întrebări în care pluteşte adormit un grăunte nisipos de răspunsuri. care să le facă mai dinamice. miza şi sensul ace/or jocuri nu sunt. Încât începi să te întrebi ce jocuri se practică ACOLO şi dacă. constaţi că viteza de apariţie a Întrebărilor este atât de mare. mai curajoase.ezi de transparenţa sticlei. mai deschise. cu sufletul lor din alt timp pentru a-şi creşte (cultiva?!) sufletul lor peste timp. nu mai sunt. Şi-ncerci să afli cum ar putea izbucni. de nouă.. adevărat. al ' spaţiului În care ea trâieşte. cum s-ar putea provoca (activa?) În minunatele piese de şah . aşezată) . pluteşte (deşi altădată credeai că e bine fixată. Acwn. de autotransl11odelare pe lungă durată.. mai uşoare. să-I cucerească. E suficient să experimentezi o singură dată postura Jucâtorului pentru a te inunda brusc o infinitate de Întrebări.din fildeş.punct umil.. defini şi recunoaşte. tu erai" mort ''). de creştere. aici. Cu cât e. pentru că. singura soluţie este accesul la verticală. atât de imprevizibile. nu-i aşa. atât de năucitoare. de diversă.. În schiJnb. pe viaţă şi pe moarte. de scăunelulfamiliar şi observi că toate tablele de şah din spaţiul de A/CL În care joci.mirosul particular al mesei pe care era sprUinită tabla de şah (şi doamne. te bucuri că în sfârşit nimic nu se mai repetă şi fiecare clipă pe care o trăieşti acoperă o altă realitate -fascinant de bogată. chiar aşa. de masa la care stai. măcar pentru a-şi reaminti că există?! 159 ./i-tll7loasă. nzai limpezi. respiră. mai puternice. concentrat. miraculos de.. Cum ar putea intra În contact viu. Revii la vechea ta tablă de şah şi înţelegi că singura şansă e să negociezi cu "piesele" tale un program de mutaţie interioară.. cu cât eşti Inai atent. din lemn sau chiar În cele din plastic. elefanţi ori cine ştie ce alt animal ori petrol ori Dumnezeu ştie ce.. mai solare. opacitatea. se suprimă. Începi să te bucuri fără să ştii de ce. mai transparente.. sunt identice şi că locurile cel mai puţin explorate sun! atât de diverse. ori să vezi o infinitate de forme şi culori pe care nici măcar nu le poţi demuni. atât de promiţătoare.. mai bine zis la infinit. nu cumva.

ce doreşti şi-ncotro? S-ar putea să te strângă forma În care ai reintrat. valorificând anumite texte din autorul preferat. reintrând în cOlpul acesta de Împrumut. să redevii "piesă" (n-ai decât să alegi acum chiar şi rolul numit "rege/ regină ") ş i. altceva decât aţi făcut până aici şi că jocul se cheamă de aici Înainte Transformare de sine. citind în original sau în traducere lucrări ale autorilor menţionaţi în curs . Ce implicaţii ar putea avea metodele experienţiale în dezvoltarea personală. Cunoaştere. ceva pleacă din tine. Artă şi că-n timp ce faceţi toate acestea vă iubiţi Între voi.. care În fiecare clipă riscă să piardă sau să totul. în spirală. Mirare. Care sunt principiile teoretice care stau la baza acestei orientări metodologice? 3.Şi ca orice Jucător cinstit. ce î/npreună alcătuiesc un cerc şi mai mare. . şi ceilalţi. Ce scop ai. un cerc alături de altele. Eşti liber să-ţi numeşti Jocul oricum doreşti şi s-ar putea să deviijocu/ Însuşi de la o vreme . Completaţi-vă cunoştinţele. poate spre stânga. poţi să te uiţi de jur-Împrejur cu atentie şi­ ai să constaţi că Însuşi pătratul în care erai aşezat la-nceputul experienţei devine cerc. o sferă ce se rostogoleşte mereu către sus. grupurilor. multe. în lumea contemporană? TEME • • pe care le pot avea metodele umanistholistică. Explorare. ori să te sirnţi ca şi cum încet. Călătorie. 4. Aflaţi care dintre aceşti autori sunt mai aproape de modul vostru de a simţi şi gândi. află cine mai eşti acum şi ce poţi face cu tine. Îţi propun să experimentezi din nou spaţiul Tablei de şah. cu referire la respectiva metodă. deodată cu tine. Şi dacă te străduieşti puţin. Realizaţi un eseu pe o tematică aleasă de voi. Ce metodă vă stâmeşte interesul în mai mare măsură? Argumentaţi şi căutaţi date suplimentare în bibliografie. câştige ÎNTREBĂRI 1. poate în jos. organizaţiilor şi colectivităţilor la început de mileniu III. Acum eşti pelfect conştient că aveţi ceva de făcut Împreună. Care sunt principalele metode în cadrul orientării umanist-experienţiale în psihoterapie şi consiliere? 2. Alegeţi cele mai interesante texte şi încercaţi să le comparaţi. deopotrivă. piese albe şi negre din care ţâşnesc o infinitate de culori şi lumini curgătoare. o infinitate de cercuri. a persoanelor. ce mai contează?! S-ar putea să Înţelegi că tu creşti şi. experienţiale Reflectaţi asupra în implicaţiilor abordarea 160 . familiilor. poate în sus. ori dreapta. încet.

rolurile şi interacţiunile sociale şi nu de f0l1ele psihice inteme. Mowrer şil ISkinnelJ. Eysenck. toţi aceştia sunt de acord asupra a mai multor idei: * studiul personalităţii umane înseamnă studiul comportamentului. care consideră că personalitatea umană "se structurează şi funcţionează în raport de stimulii exteriori. Conceptul de I"controrj este strâns legat de cel de "întărire". Spre deosebire de acestea. * mediul şi experienţele individului detem1ină dezvoltarea personalităţii . astfel încât diferenţele dintre persoane au legăhlră cu experienţele lor de viaţă diferite.MODUL III Abordările comportamentale (în prezentarea acestui modul 2005. predicţia şi controlul comportamentului uman. 161 d . adaptative. Vntărireg se referă la stimulii care. 55). Dintre conceptele de bază ale behaviorismului. p. Există întăriri pozitive şi negative. adăugaţi comportamentului. totuşi mediul are rolul dominant. abisale" (Irina Holdevici. Deşi există diferenţe în modalităţile de a explica personalitatea umană. corp-spirit nu sunt relevante în dezvoltarea. 111-122. 1996. două au influenţat mai mult procesul de consilierel terapie: Întărirea şi controlul. de situaţiile. abisale ale psihismului şi pe funcţia eliberatoare de simptome psihice a "insight-ului". căci prin administrarea întăririlor există posibilitatea de control a compOliamentului. Abordările comportamentale au ca fundament teoretic curentul "behaviorism" din psihologie. Lundin. asupra simptomelor. Abordarea comportamentală clasică • Concepţia asupra personalităţii umane Cei care au elaborat teorii comportamentale asupra personalităţii umane sunt: iDollard şi Miller. cresc probabilitatea de manifestare a lui. * deşi în dezvoltarea personalităţii există nişte bariere fixate genetic. ce puneau accentul pe f0l1ele inconştiente. Knllnboltz. * dualismele corp-minte. abordările comportamentale centrează procesul de consiliere/ psihoterapie asupra manifestărilor comportamentale. comportamentale au apărut ca o reacţie la cele psihodinamice. p.) Abordările utilizăm sistematizarea realizată de Ioana Stancu. 1. Clientul care vine la consiliere prezintă compOliamente dezadaptative şi rostul consilierii! terapiei este de a-l ajuta să le elimine şi să le înlocuiască cu altele.

c) procedeul desensibilizării. anxietatea): tehnica implozivă şi tehnica expunerii. este esenţială ascultarea atentă. b) stabilirea ierarhiei stimulilor anxiogeni. valori. Tehnicile consilierii! psihoterapiei comportamentale (după Coleman. ITehnica desensibilizării sistematic~. spre deosebire de tehnica expunerii. Ea are mai multe etape: a) învăţarea relaxării . A fost elaborată de Wolpe (1969) şi reprezintă o metodă Plin care clientul este învăţat să rămână calm În situaţii anxiogene. comportamente adaptative. iar.comportamentele dezadaptative îşi reduc frecvenţa de apariţie şi apoi se sting dacă nu le mai Întărim corespunzător.în primele şedinţe de consiliere. unde confruntarea se realizează chiar în realitate. iar problemele psihice nu sunt decât fenomene învăţate: reacţii emoţionale şi deprinderi de viaţă dezadaptative. acceptarea şi Înţelegerea clientului ca o entitate unică . În consilierea comportamentală.În perspectiva behavioriştilor persoana nOlmală dispune de un set de atitudini. 162 . pe de o parte. • Procesul de consiliere/ psihoterapie bazat pe abordarea comportamentală dezvoltarea personalităţii este văzută de comportamentalişti ca o rezultantă a unui proces de învăţare. Bucher. O relaţie pozitivă dintre client şi consilier este necesară pentm ca. consilieml să înţeleagă exact problemele clientului. În cazul tehnicii implozive. ca în orice sistem de consiliere şi psihoterapie. poate fi depăşită prin confruntarea cu situaţia anxiogenă în condiţii de deplină siguranţă. Ambele tehnici au ca premisă ideea că anxietatea. acesta să fie motivat pentru a accede la procesul complex şi dificil al modificării comportamentului. Dacă În tratamentul tulburărilor anxioase sunt folosite două modalităţi de stingere a comportamentului nedorit (în acest caz. eliminarea simptomelor şi a comportamentelor dezadaptative şi Învăţarea unor modele de comportament mai eficiente. Astfel. Carson şi sistematizate de Irina Holdevici. pe de altă parte. ca reacţie condiţionată la anumiţi stimuli. În această vIZIUne. confruntarea cu situaţia anxiogenă se rea li zează în plan imaginar şi în stare de relaxare. şi consilierea/ psihoterapia este tot un proces ce presupune învăţarea. consilierea/ psihoterapia înseanmă . 1996) sunt: ITehnica stingerii comportamente/or nedorit~ .

dependenţă de droguri. pentru a-i stimula unui copil dorinţa de a citi. psihozelor şi în cazurile de autism. consilierea de grup. ITehnica aversiv~ . Un comportament dezadaptativ se reduce dacă exagerăm întărirea sa. cât şi faphllui că noile comportamente dezirabile induse prin această metodă nu au tendinţa de a se generaliza şi la alte situaţii decât strict la cele asupra cărora s-a acţionat direct. Deşi utilizată pentru o serie de deprinderi greşite (mâncat excesiv. fie în aplicarea de stimuli aversivi. căreia dorim să-i creştem frecvenţa . Durata unei ş edinţe este de 30 min. Tehnica este indicată pentru consilierea copilului. cât ş i lmele cazuri de impotenţă şi frigiditate. ITehnica saţierizj. Acestea sunt: ITehnica PremarĂ]. consilierul/ terapeutul îi descrie acestuia diferite. b) care sunt consecinţele executării lui.presupune Înlăturarea modelelor nedorite de comportament prin sancţionarea acestora. Alte tehnici de modificare a comportamentelor nedorite au fost descrise de Dan David. 58-61. alcoolism. este bine să-i asigurăm în camera lui o bibliotecă . Ea este indicată persoanelor timide şi celor care au dificultăţi în stabilirea contactelor interpersonale. De exemplu. O activitate cu frecvenţă mai mare poate funcţiona ca întărire pentru o activitate cu frecvenţă mai mică . actualmente nu se mai foloseşte datorită aspectelor etice implicate. Indicaţiile tehnicii sunt: consilierea cuplului. cum ar fi: reducerea tracului de examen. începând cu cele neutre din punct de vedere al1Xiogen. ITehnica asertiv~ constă în învăţarea exprimării deschise şi adecvate a gândurilor şi sentimentelor. 2000. Prima activitate trebuie să-i urmeze imediat celei de-a doua. Se accelerează un comportament dorit producând condiţiile în care el apare. p. până la cele puternic anxiogene. psihoterapia depresiilor. Este indicată când comportamentul este strâns 163 . ITehnica aJ11orsajulu~. Sancţiunea constă fie în retragerea întăririlor pozitive. ITehnica contractuluzJ. tulburări anxioase. deviaţii sexuale). şi se desfăşoară de 2-3 ori pe săptămână.În timp ce clientul este relaxat. ITehnica paradoxaZ4 Se cere clienhllui să amplifice frecvenţa comportamentului dezadaptativ.învăţarea unor modele dezirabile de comportament prin imitarea unor persoane. Tehnica desensibilizării sistematice s-a dovedit utilă într-o serie de situaţii. fobii . fumat. consilierea adolescentului în relaţiile lui cu familia. Contractul este o înţelegere scrisă între două sau mai multe persoane prin care se stabileşte explicit modul de relaţionare situaţii reciprocă: a) care este comportamentul fiecărei persoane. (Metoda 1110delăriIj .

. .retrăirea evenimentelor anxiogene pe plan imaginativ sau prin intermediul jocului de rol şi analiza trăirilor psihice aferente. care a elaborat atât o teorie structurală asupra depresiei. Metode de identificare a gândurilor negative: .explicarea de către consilier clientului a relaţiei dintre gândire.distragerea clienţilor de la gândurile negative. Metodele şi tehnicile abordării cognitiv-comportamentale pot fi ate în două categorii: 1.T. afectivitate şi comportament. . pentru a schimba comportamentul ineficient al persoanei. 164 . 2.explicarea clienţilor a lIDor principii de planificarea riguroasă a timpului.verificarea veridicităţii gândurilor negative automat asociate unor situaţii. Corolarul acestei idei este că. Conform acestei abordări. .legat de anxietatea de performanţă. emoţiile şi gândurile aferente). problemele din sfera psihică sunt un rezultat al predominanţei Igândurilor negative şi a convingerilor disfuncţionalel. IA. .informarea clienţior asupra mecanismelor anxietăţii . trebuie să intervenim asupra felului în care aceasta interpretează situaţiile. considerând că felul de a se compOlia al unui individ într-o anumită situaţie depinde de caracteristicile situaţiei şi de modalitatea în care acesta o interpretează.analiza gândurilor asociate modificărilor de dispoziţie din cadrul şedintei de consiliere. luându-se în calcul sen zaţi ile . Abordarea cognitiv-comportamentală Bazele abordării cognitiv-comportamentale au fost puse de BecW. Tehnica duce la scăderea compOliamentului nedorit datorită scăderii anxietăţii de perfol1nanţă .discutarea unei experienţe stresante recente (se descrie detaliat experienţa. astfel încât în tratamentul acestora se urmăreşte identificarea şi înlocuirea acestora cu altele pozitive.programarea activităţilor. Metode de modificare a gândurilor negative şi comportmnentelor aferente: . realiste şi funcţionale. prin implicarea lor în diverse activităţi. Abordarea cognitiv-comportamentală leagă cogniţia persoanei de comportamentul ei. . IA. cât şi o teorie psihologică care a fost apoi definitivată de RusW şi colaboratorii săi. frecvenţei 2. .

nemulţumire etc. la care oamenii pot renunţa în cadrul procesului de consiliere/ psihoterapie.importantă este evaluarea veridicităţii ideilor rezultante din situaţia respectivă. . .clientul este ajutat să discrimineze Între stările afective raţionale (frică. "niciodată". De fapt sunt prejudecăţi.studierea unor materiale pentru învăţarea felului în care oamenii se perturbă prin intem1ediul gândirii . în cazul fumătorilor etc. un eveniment care i se întâmplă persoanei. cât şi imaginar (de ex. ca modalitate .). C. care stipulează că secvenţele procesului prin care iau naştere problemele. 165 . frustrare. cuiva cu frică de lift i se cere să meargă cu liftul de multe ori pe parcursul unei zile).Ellis utiliza umorul în şedinţele terapeutice. Acestea sunt învă. . tristeţe. Oamenii au o tendinţă egală de a gândi atât raţional. tulburările emoţionale sunt: A. acţiunea de consiliere sau terapeutică se va focaliza asupra gândurilor şi nu asupra emoţiilor.3. Abordarea raţional-emotivă Această abordare a fost iniţiată de IAlbert Ellisl. în cadrul educaţi ei.gândurile iraţion ale asociate faptului trăit. Conform acestui model. iar convingerile şi ideile iraţionale Sili1t cele care stau la baza tulburărilor din sfera psihică. cât şi iraţional.) şi cele iraţionale (panică. supersti ţii . Această abordare !Operează cu paradigma ABCI.). să facă liste cu gândurile negative. iar uneori şunt trecute de la o generaţie la alta cu titlul de "înţel epciune". B.jocul de rol. . . "întotdeauna". depresie etc. emoţiile născute de ceea ce gândeşte persoana. "trebuie". La baza ei stă concepţia autorului despre modalitatea oamenilor de a-şi crea probleme. devenind mai sănătoşi. !Metodele utilizate În cadrul acestei abordări sung: .ţate devreme.identificarea situaţiilor stresante şi analiza gândurilor şi emoţiilor aferente . .temele pentru acasă (de ex.efectuarea unor sarcini cu caracter imploziv de 10-20 de ori pe zi . să scrie dezavantajele fumatului. Ellis considera că probemele noastre sunt consecinţa felului În care gândim. . care sunt doar o consecinţă a primelor.imageria: clienţii erau încurajaţi să-şi imagineze răspunsuri pozitive pentru situaţii stresante. absolutisme de genul "ar trebui". . Procesul de consiliere este unul activ şi directiv de scurtă durată în care clientul este ajutat prin diverse metode să renunţe la gândirea sa iraţională. de întrerupere a convingerilor iraţionale. atât în plan real.

în sfera educaţională etc. . . când. Care sunt obiectivele şi specificul demersului terapeutic în metoda cognitivcomportamentală? 3.această abordare pune accentul pe responsabilitatea personală pentru tot ceea ce ni se întâmplă. Este iluzoriu să credem că problemele noastre sunt detenninate de exterior. ci este folosit dialogul sincer. W. citind în original sau în traducere lucrări ale autorilor menţionaţi în curs. motiva~a faptelor şi alegelilor noastre. p. La baza acestei abordăli stă ~eOlia alegeli~: în Olice împrejurare noi alegem tot ceea ce facem. !principiile consilierii/ terapiei centrate pe realitate sun~: . se află în inteliolUl nostru.4. Care sunt principiile de lucru în consilierea şi terapia centrată pe realitate? TEMĂ: Completaţi -vă cunoştinţele. Glasser consideră că acest model poate fi aplicat nu numai în cadrul de consilere/ psihoterapeutic. Care sunt principalele metode de orientare comportamentală? 2. mult mai mare decât ne imaginăm.rolul consilierului este acela de a-şi asista clienţii în planificarea unui comportament responsabil. 2000. de fapt. iar nu pe trecutul lui ("trecutul s-a dus. Glasser. ÎNTREBĂRI ŞI TEME DE LUCRU 1. valorificând anumite texte din autorul preferat. Abordarea nu necesită metode şi tehnici speciale. Iw. ceea ce Îl1seanmă că deţinem un control mai mare asupra vieţii noastre. Care sunt premisele şi specificul metodei raţional-emotive? 4. cât şi a celor nefelicite. tot ceea ce poate face acum este să-şi clădească un prezent mult mai eficient" .procesul intervenţiei este centrat pe prezentul clientului. deschis şi adecvat situaţiei. Alegeţi cele mai interesante texte şi încercaţi să le comparaţi . Aflaţi care dintre aceşti autori sunt mai aproape de modul vostru de a simţi şi gândi. atât a celor felicite. dar şi în şcoli. care în 1967 a înfiinţat "Institute for Reality Therapy".de cele mai multe ori la baza problemelor este o relaţie umană nesatisfăcătoare. 166 . . clientul nu mai poate schimba nimic în trecut. Consilierea/ psihoterapia centrată pe realitate Bazele acestei abordări au fost puse de Glassed. în relaţiile familiale. Realizaţi un eseu pe o tematică aleasă de voi.consilierea/ psihoterapia realităţii centrează clientul pe ceea ce alege el să facă în prezent şi nu încurajează plângerile excesive. .W. 131). inclusiv nefericirea pe care o simţim.

pacienţii nu sunt decât "metafora" tulburărilor relaţionale şi de comunicare din familiile şi cuplurile lor. factorul familial. ca şi în cea a evoluţiei bolnavilor sub tratament. în cabinete private sau în diverse organizaţii neguvernamentale şi centre de asistenţă a copilului şi familiei. precum şi cele transgeneraţionale sau psihogenealogice (lolanda Mitr·ofan. Consilierul psihologic sau şcolar. Acest fapt este foarte evident în cazul tulburărilor emoţionale. dintre părinţi şi copii. • • Specific: P. la rândul său. inadecvările în comportamentul de rol-sex. nu poate ignora impactul pe care familia îl are asupra fiecărui membru al său (Ioana Stancu. psihoterapeutice.F. disfullcţiile sexuale şi afective.F. precum şi strategiile terapiilor de familie. Ele au în vedere problemele graniţelor dintre generaţii. sexuale. 2004). p. Aşa au apărut psihoterapiile de familie (P . cognitive decizionale etc.). în scopul reechilibrării şi optin1izării rolurilor. dar nu numai. violenţa familială etc. ludoterapeutice şi ergoterapeutice integrate în planul terapeutic curativ sau recuperator. Iolanda Mitrofan. nevrotice şi comportamentale ale copiilor. terapiile de familie asociate sunt de neînlocuit. culpabilitatea şi anxietatea de separare. conflictele şi lupta pentru putere. astfel Încât intervenţia de consiliere să fie mai eficientă. Adesea. Clistina Denisa Stoica. prin efectele lor benefice şi consonante cu paleta de proceduri medicale. În tratamentul complex al anumitor bolnavi. 167 . copii şi adulţi. 2005. prin natura complexităţii sale structurale şi funcţionale. problemele identitare. se adresează întregului sistem perturbat şi relaţiilor intrafamiliale disfuncţionale. dinamicile emoţionale dintre soţi. Ele se practică atât în clinică. cât şi în afara clinicii. Chiar dacă consilierul nu are întotdeauna pregătirea necesară pentru a aborda terapeutic familiile. graniţelor intrasistemice şi relaţiilor (emoţionale. 2001 . 141).). este profund implicat. !Teme foarte frecvent~ sunt: abandonul. el poate să utilizeze teoriile psihoterapiilor de familie pentru a înţelege mai bine dinamica familiilor şi felul cum indivizii sunt influenţaţi de aceasta.CAPITOLUL VII Psihoterapiile de familie Experienţa clinică ne-a dovedit ca m dinamica diverselor tipuri de patogenii. comunicaţionale. dintr"e fi-aţi. Diana Lucia Vasile. psihici şi psihosomatici.

Bowen lMurray Bowel~ a dezvoltat o teorie psihodinamică de familie bazată pe ideea că fiecare familie este un sistem de relaţii emoţionale. Bowen se concentra asupra unui membru al familiei şi a felului cum se relationează acesta cu restul familiei. Sunt multe definiţii asupra unei familii sănătoase.. atât din punct de vedere teoretic. 120). Frecvent. cit. triangularea. şi op . procesul proiectiv al familiei. Bucureşti. 2001. iar efortul de sintetizare a acestui material extensiv în sfera aplicaţiilor în consiliere îi aparţine Ioanei Stancu (v. !Diferenţierea Sineluzj reprezintă "gradul relativ de autonomie pe care un individ îl păstrează. cât şi practic. terapeutul are nevoie să cunoască caracteristicile unei familii sănătoase. Editura SPER. Există o varietate foarte mare de familii. 2005) . regresia socială. dar nu numai. Diana Lucia Vasile. pentru a şti asupra căror caracteristici să intervină. câteva tipuri de terapii de familie. pe scurt. sistemul emoţional familial nuclear. a căror interacţiune dă specificul familiei: f0l1a care îi detel111ină pe membrii familiei 168 .Pentru a ajuta familiile să-şi îmbunătăţească interacţiunile dintre membrii săi şi atitudinile şi compOliamentele acestora. Vom prezenta în continuare. cât şi asupra celui psihoterapeutic. p. 2001). poziţia procesul de transmitere multigeneraţională. Ter~pia de familie a lui Bowen are drept nucleu lopt conceptel interconectate: diferenţierea Sinelui. astfel încât consilierul sau terapeutul trebuie să realizeze o evaluare a acestora. În orice sistem familial. de frate sau soră. există două forţe opuse. de la cele cu foalie multe probleme. • Terapia de familie a lui M. până la cele fără probleme. distanţarea emoţională. Diana Lucia Vasile. fiecare sistem terapeutic de familie are propria sa listă de caracteristici pentru o familie funcţională. funcţionale. în abordarea sa. în timp ce rămâne în relaţie senmificativă cu ceilalţi" (Iolanda Mitrofan. Sistematiza rea terapiilor de familie de mai jos este realizată după cartea "Terapii de familie" (Iolanda Mitrofan. anume acelea care pot să aibă un impact mai puternic şi asupra procesului de consiliere (mult mai frecvent practicat).

deci membrii ei sunt mai nediferenţiaţi. membrii acesteia pot u6JJza modalităţi diferite de a face faţă acestei situaţii: distanţarea emoţională . Când nivelul anxietăţii creşt e într-o familie. cu consecinţe nega6 ve asupra dezvoltării lor. pentru că tIiada reprezintă o interacţiune mai stabilă. să rămână împreună ŞI 169 . constituindu-se în supape de descărcare a tensiunii maritale. Poziţia pe care fiecare copil o are în sistemul fratern influenţează comportamentul său . căci . Două persoane. cu atât persoana va fi mai puţin vuhlerabilă la stres.cea care care îi împinge spre individualitate. orice individ unlan dispune de o anxietate de bază. !poziţia de frate sau sor~. p. decât cognitiv. dependente emoţional de familiile de origine. !procesul proiectiv al familiezj se referă la faptul că "nivelul de diferenţiere al părinţilor trece mai departe la unul sau alhll dintre copiii lor" (Iolanda Mitrofan. ITriangulare~ este "unitatea de bază a interdependenţei în sistemul emoţional familial" (Iolanda Mitrofan. Pentru a-şi ţine anxietatea relaţională sub control. În acord cu Bowen. 124) . 124). 2001. proiecţia problemei (sau concentrare a atenţiei) asupra unui copil. Rolul primar al consilierului este de a ajuta fiecare per s oană să se d esprindă din nediferenţierea familială simbiotică. Membrii familiilor ce preiau transgeneraţional modalităţi dezadaptative de adaptare emoţională tind să aibă urmaşi cu nivele de diferenţiere mai scăzute decât ale lor. !Distanţarea emoţional~ este o modalitate de scădere a anxietăţi i în cadrul familiilor fuzionale . Olice relaţie trece alternativ prin perioade de apropiere şi îndepărtare a celor doi membri. Oricum. fSistemu! emoţional familial nuclead se referă la modalităţile de relaţionare emoţională dintre membrii familiei. !procesul de transmitere multigeneraţionalg. conflictele. 2001. pentru că în triade oamenii funcţionează mai degrabă în registrul emoţional. Oamenii aleg să se căsătorească cu indivizi cu un nivel al diferenţierii similar cu al lor. cu cât diferenţierea va creşte. Cu cât o familie este mai fuzională . Prin urmare. Diana Lucia Vasile. p. mai reponsabi lă ş i mai rezis tentă la presiunile familiei. dezvoltarea unui sindrom fizic sau psihic la unul dintre soţi. cele cu un nivel ridicat al diferenţierii iau decizii în conformitate cu evidenţa empirică şi mai puţin cu factori emoţionali. odată căsători te. vor fomla un nucleu emoţional instabil. Această anxietate creşte când persoana intră într-o relaţie senmificativă emoţional şi este cu atât mai crescută cu cât nivelul stresului la care este supusă relaţia este mai mare şi cu cât cei doi sunt mai nediferenţiaţi. cu atât nivelul anxietăţii este mai crescut. cei doi pot atrage în relaţia lor o a treia persoană. Persoanele slab diferenţiate sunt mai dependente emoţional. triangularea este contraproductivă pentru individuare. Diana Lucia Vasile. Copiii acestor familii pot intra în triade emoţionale cu părinţii lor.

iar în cazul stresului cronic membrii unei societăţi se comportă predominant emoţional. Familia este mai mult decât o sumă de indivizi. iar membrii familiei pot să nu fie conştienţi de existenţa acestora. iar atitudinile şi comportamentul său variază în funcţie de acestea. în loc de a lucra doar cu copilul sau cu întreaga familie. Pentru a înţelege terapia structurală de janzilie este nevoie să cunoaştem conceptele ei de bază: structură.interacţiunile specifice familiilor pot fi observate şi la nivel social. subsistemul fratriilor. De cele mai multe ori regulile ce guvernează relaţiile familiale sunt nespuse. În relaţia de consiliere. comunică deschis şi flexibil şi prezintă puţine comportamente simptomatice. subsistemul adulţilor. un psihiatru argentinian. Fiecare individ are locul şi rolul său în diverse subsisteme. o familie sănătoasă este una în care membrii ei sunt diferenţiaţi. Fiecare familie este compusă dintr-o serie de subsisteme: fiecare individ. Totalitatea acestor reguli constituie un întreg. consilierul ajută fiecare membru al cuplului marital să-şi crească nivelul diferenţierii atât faţă de soţ/soţie. subsistemul celor cu interese comune etc. dia ama relaţiilor inter eneraţionale. în ansamblu. subsistemul celor de acelaşi sex. explicite sau nu. graniţe. Conform acestor concepte cheie. cât şi faţă de familia de origine. o structură. iar pattern-urile pot fi schimbate numai printr-o decizie conştientă . Cel mai frecvent instrument utiliza în cadrul acestei teorii este Igenogram~. Cea mai bună modalitate prin care consilierul poate înţelege structma unei familii este observaţia interacţiunilor dintre membrii săi în contextul şedinţelor de consiliere. căci scopul intervenţiei este creşterea diferenţierii Eului. În terapia lui Bowen consilierul lucrează frecvent cu părinţii copilului cu probleme. 170 .!Regresia social~ . diada maritală. Frecvent membrii familiei nu ştiu cum s-a format această structmă. Minuchid. • Terapia structurală de familie Principalul reprezentant al acesteia este Is . ierarhie. precum şi familiile lor. ce pune la baza terapiei de familie ideea de structmă . ~tructura [amiliezj constituie totalitatea pattem-milor de interacţiune între membrii acesteia. Înainte de a face schimbări este nevoie de a cunoaşte bine caracteristicile fiecărui membru al familiei . subsisteme. în interiorul ei au loc o serie de interacţiuni conform unor reguli . care ajută clienţii să se cunoască pe sine. precum şi ale familiei.

Pentru a schimba anun1ite aspecte disfuncţionale. membrii familiei au puţine contacte între ei. Aici nu există graniţe clare între indivizi şi între subsisteme. idei sau sentimente individuale. În acelaşi timp însă. Uneori se pot crea alianţe între diverşi indivizi din familie cu scopul împăIţirii puterii de decizie. De fapt. părinţii pot să aibă o comunicare bună atât între ei. Nucleul terapiei iniţiată de Virginia Satir este comunicarea. De exemplu. a subsistemelor.IGraniţele interpersonal~ separă aceste subsisteme ŞI reglează schimburile care se petrec la nivelul lor. ei îşi oferă suport maxim unul altuia. În familiile cu graniţe rigide. • Terapia experienţială a comunicării Acest tip de terapie a fost dezvoltat de !Virginia SatiIj şi se constituie ca un curent important desprins din terapia comunicaţională. puterea o deţin părinţii. punând membrii familiei în diverse situaţii astfel încât aceştia să conştientizeze felul în care ei interacţionează. în familii. în care se ul1năreşte dezvoltarea unei structuri de familie satisfăcătoare. Apoi urmează ~iagnoza structural~. Ei au foarte rar interese. dar şi cu cei din afara familiei. Părinţii ce fac parte din familii cu graniţe difuze sunt supraimplicaţi în activităţile şcolare sau extraşcolare ale copiior lor. În familiile cu graniţe clare sunt promovate atât comunicarea dintre subsisteme. să le respecte autonomia specifică vârstei. !procesul terapie~ structurale de familie depinde de înţelegerea structurii. Membrii acestor familii au dificultăţi de relaţionare cu cei din afară şi tind să fie foarte dependenţi unii de alţii. adică identificarea caracteristicilor familiei confol1n conceptelor sus menţionate. acelaşi lucru fiind valabil şi dinspre copii spre părinţi. clare sau difuze. dar şi a familiei. care să pennită satisfacerea nevoilor individuale. a graniţelor şi a ierarhiei familiale. De cele mai multe ori. ea credea că membrii unei familii pot fi învăţaţi să comunice mai sincer şi mai eficient. kerarhi~ ne arată cine are puterea deciziei în familie. Ele pot fi rigide. Consilierul este Iilctiv şi directi~. dar şi autonomia acestora. Icriteriile pentru a stabili dacă o familie este sau nu sănătoas@ sunt: 171 . Familiile cu graniţe difuze sacrifică autonomia şi libeitatea pentru apropiere şi suport. nici faţă de restul lumii. dar şi cu copiii lor şi. consilierul trebuie să stabilească mai întâi relaţia terapeutică. Slăbiciunea acestor familii cons tă în faptul că membrii săi nu-şi pot oferi SUPOlt şi afecţiune unul altuia. în funcţie de context. în acelaşi timp. Această putere este de obicei împălţită între indivizi sau între subsisteme. Ei nu sunt angajaţi nici unul faţă de altul. dar există şi familii disfuncţionale în care copiii au mai multă putere decât unul sau altul dintre părinţi. Ultima fază a terapiei este kestructurarea familial@. ca întreg.

evitându-se emoţiile). p. expresie muzicală etc. congruentă. comunicarea stil computer (se realizează strict în plan cognitiv.(fiecare membru spune ceea ce simte sau sau fără a fi rejectat). sculpturi de grup familial (adică configurări posturale simbolice. încă de la începutu l terapiei. distragerea (schimbarea subiectului când conflictul este iminent). consilierul (terapeutul) ajută famiEa să recunoască aceste reguli şi să le schimbe. există mai multe stiluri de comunicare ineficiente: concilierea (a comunica astfel î'ncât să nu superi pe nimeni). Punctul nodal al terapiei comunicaţionale este Ischimbarea pattern-I ~rilor de comunicare ineficiente din familiei. să empatizeze unul cu altul şi să diminueze mesajele ascunse din comunicare. După Satir (apud J. să ceară informaţii suplimentare fără teamă . gândeşte fără să-i comunicarea congruentă fie frică Un alt aspect important în terapia comunicaţională este lîncrederea înl bine a membrilor familieil. Prin intem1ediul jocului de rol. Consilierul care abordează familiile în confom1itate cu acest model trebuie să fie deci atent la pattem-urile de comunicare. fie nu le respectă. Acestea împiedică comunicarea liberă şi deschisă. a diverselor jocuri simbolice. roluri clare şi relaţii satisfăcătoare cu exteriorul. 1995. 277). T. reguli flexibile. Kottman. În acest curent consilierul învaţă membrii familiei să recunoască ce stiluri de comunicare folosesc şi în ce situaţii şi îi ajută să deprindă o comunicare congruentă: să-şi exprime deschis dezacordul. improvizaţie creatoare de tip plastic. Muro. Pentru a putea comunica onest. în directă legătură cu emoţiile şi gândirea proprii. Multe familii cu probleme au reguli implicite pe care membrii acestora fie nu le cunosc. la regulile şi rolurile din familie . dezaprobarea (a da vina pe ceilalţi şi a nu-ţi asuma responsabilitatea) . în funcţie de s ituaţie. sau tehnici interacţionale. de asemenea. ce constă într-o comunicare deschisă . 172 . astfel încât consilierul acordă timp suficient. dans. este nevoie de o bună imagine de sine. Eber alese de participanţi) . [procesul terapeuticJ. să ofere feed-back într-o manieră nonjudicativă. şi stilul de comunicare congruent. Satir descrie. speranţele şi dorinţele lor. construcţiei unei imagini de sine pozitive la membrii familiei. să vorbească despre fricile. IRegulile familial~ sunt alt aspect important al terapiei.

/Tehnici utilizatd de consilierii strategici (pe lângă instrucţiunile ~-----~ directe ): paradoxul. în adevărahll înţeles al acesteia. cu scopul schimbării funcţionării acesteia şi rezolvării probemei (căci terapeuţii strategici sunt directivi şi autoritari).:. ar fi recăpătarea controlului de către părinţi. care conduce la un nivel inadecvat de utere la unul dintre co ii. principalul IscoPi al intervenţiei terapeutice este kezolvarea problemei prezentei. prescrierea simptomului (clientul este încuraj at să continue comportamentul simptomatic. sarcinile metaforice (se acţionează asupra problemei prezente Într-o manieră simbolică).-_ _ --=C:. reîncadrarea (schimbarea perspectivei asupra problemei. În consilierea psihologică sau şcolară nu se poate vorbi de o abordare de familie. cu graniţe bine conturate. să ofere Idirective clara. acest lucru este valabil pentru toate tipurile de terapie şi de consiliere de familie.• Terapia strategică de familie r .:e~i--=l:. Deşi pare simplă.. 173 . terapia strategică presupune multă creativitate şi flexibilitate în aplicarea ei. 143). p. De fapt. COnfOlTIl acestora. confoml principiilor şi strategiior furnizate de curentele terapeutice de familie. 2001 .. de obicei într-o anumită situaţie şi la o anumită oră). pentru ca. clare şi care permit schimbul de informaţii în mod adecvat şi predictibil" (Iolanda Mitrofan. în aceste situaţii. în final. Apoi terapeutul realizează o evaluare a interacţiunilor familiale pomind de la observarea familiei în timpul şedinţelor. consilierii care vor să utilizeze acest tip de terapie este necesar să aibă o formare specifică.:::ll:. dar şi supervizare de specialitate. o familie funcţională este "un sistem deschis.. De aceea primul pas al terapiei este ajutarea familiei pentru a-şi clarifica problema. Terapeuţii strategici consideră că membrii familiei nu au nevoie de insight-uri în legă hIra cu dinamica familială. ci doar de o Înţelegere mai adecvată a clienţilor şi de o eficientizare a intervenţiei. Scopul intervenţiei . Diana Lucia Vasile. ~----------------------~ entru co 111 cu robleme com ortamentale strategici consideră că explicaţia fenomenului constă în conflictul dintr Ipărinţ~. De aceea. În terapia strategică.ai impOltanţi reprezentanţi ai acestei terapii sunt [ay Haleyl şi ICloe Madanesl. ci de soluţionarea problemei. în sensul că aceasta este văzută ca necesară sistemului familial).

formularea ipotezelorl se referă la supoziţiile pe care echipa terapeutică. Contribuţii semnificative în dezvoltarea acestei teorii au avut Gregory Bateson. Aceste ipoteze nu sunt supuse unei judecăţi de valoare. "jocurile interacţionale" ale familiei dau naştere unor simptome care o aduc în terapie. ci va stimula familia să înţeleagă rostul simptomului şi conexiunile sale cu sistemul relaţiilor perturbate dintre membri. Gianfranco Cecchin şi Guiliana Prata.circularitatea. !Procesul terapeutic! !Terapeuţii de orientare sistemică folosesc în lucrul terapeutic trei! Irrincipii:1 . le emite cu privire la natura problemei familiei. Soluţia "interacţională" patogenă (simptomul) pe care a găsit-o familia la problema cu care se confruntă este. Luigi Boscolo. Metoda sistemică de familie a fost elaborată în jurul anului 1978. blocate. adică ale dinamicii relaţionale care generează disfuncţionalitatea familiei .neutralitatea. astfel că ele nu sunt considerate bune sau rele. Ideea de bază a TSF este cea de sistem. fie apal1in familiei actuale.fOlmularea ipotezelor. aşa cum a fost ea conceptualizată de teoria generală a sistemelor asupra compOltamentelor umane şi mai ales asupra familiei. diferită de scopul unnărit de terapeut. Un alt scop este detern1inarea familiei să creeze căi diferite pentru flexibilizarea modalităţi lor de relaţionare din interiorul său. !Scopul TSF! este spnJ1mrea familiei să descopere. . . o familie este considerată disfuncţională când există în interiorul sistemului său pattern-uri rigide.• Terapia sistemică de familie (TSF) !Reprezentanţii actual~ ai acestei metode sunt constituiţi sub numele de Şcoala de la Milano: Mara Selvini-Palzzoli. în colaborare cu familia. ci se acceptă sau nu în TImcţie de utilitatea lor în procesul de aflare a unor noi informaţii care ar putea determina schimbarea sistemului familial disfuncţional. evident. care fie au fost preluate din generaţiile anterioare. Murray Bowen. să întrerupă ŞI eventual să schimbe regulile "jocurilor" interacţionale din sistemul familial pelturbat. Salvador Minuchin şi Jay Haley. devenite inutile pentru reflectarea realităţii curente actuale. Acesta va umări nu doar eliberarea de simptom şi schimbarea proceselor interpersonale. Astfel. Familiile perturbate folosesc planuri vechi. Întrebările-ghid adresate familiei În etapa 174 .

ITehnici terapeutice în TSFI ITehnica întrebărilor circular~. cu cine crezi că va fi el de acord. cu mama sau cu fratele tău?" 175 . Terapeutul nu este chemat să judece. Astfel. în replică. Când se adresează o întrebare lillui membru al familiei despre relaţia dintre alţi doi membri ai acesteia.sistemul terapeut-familie . Răspunsurile date de familie la întrebările terapeutului vor da naştere la noi ipoteze de lucru. lNeutralitate~ presupune ca terapeutul să adopte o poziţie liberă de orice judecăţi morale şi o distanţă psihologică egală faţă de fiecare membru al familiei . prin intervenţia sa. de a testa şi nuanţa ipotezele iniţiale. Terapeutul şi echipa susţin. "Cine beneficiază cel mai mult de situaţia actuală?" sau "Care este motivaţia pentru schimbare?". Se foloseşte şi penhlJ a diagnostica sistemul familial în dinamica sa interacţională. terapeutul trebuie să manifeste mare grijă şi competenţă pentru a facilita deschiderea unei căi pentru un nou tip de echilibru în familie. Acesta aduce o nouă lumină asupra faptelor şi compOltamentelor familiale. se referă la centrarea pe relaţiile existente în interiorul sistemului familial din perspectiva percepţiei diferite pe care o are fiecare membru asupra acestor relaţii. Este un mijloc de a de a activa dinamica sistemului. vizează ' ipotezele privind rolul simptomului în sistemul fami lial cu privire la chestiuni specifice contextului familial: "Ce anW11e v-a determinat să apelaţi la terapie?". terapeutul obţine. în mod egal. cu o serie de ajustări . sentimentele şi comportamentele altor membri ai familiei. ci să înţeleagă şi să accepte chiar şi puncte de vedere care nu fac parte din sistemul lui de valori Acest principiu este cu atât mai greu de menţinut cu cât dorinţa sau tendinţa de a intra într-o legătură mai puternică cu familia. derivată din conceptul lui Bateson de cibernetică circulară şi din cel de cauzalitate circulară. este mai mare. vor duce la o înţelegere mai aprofW1dată a organizării şi funcţionării sistemului şi la o planificare a intervenţiilor terapeutice. Exemple de întrebări circulare: "Dacă sora ta ar pleca de acasă.. cine crezi că se va supăra cel mai rău?" "Dacă îl întreb pe tatăl tău. Trebuie avut în vedere că. Se cere unui membru al familiei să comenteze sau să speculeze cu privire la credinţele. terapeutul creează un nou sistem .iniţială. o definire a relaţiei pe care cel întrebat o are cu cele două persoane vizate. pe fiecare membru al familiei. Terapeuhll foloseşte în acest scop "modelul triadic" al întrebărilor circulare. iar orice acţiune a terapeutului ar putea fi capabilă să dish-ugă echilibrul pe care familia reuşise să îl obţină în timp. ICircularitate~. spre a o ajuta.

Burbatti. Uneori membri familiei devin obosiţi. expresivitatea nonverbală a respodentului este extrem de edificatoare.şi piardă controlul. terapeutul e nevoie să fie totdeauna atent şi conştient de ceea ce se întâmplă dincolo de cuvinte cu membrii familiei. se reexaminează prezumţiile şi se stabilesc conexiuni între evenimente. cea utilizată de grupul de la Milano nu are ca scop apariţia mecanismelor defensive. Spre deosebire de prescrierea simptomului pe care o practică Haley în modelul strategic. Cealaltă jumătate consideră compOltamentul tatălui ca o cale de a 176 . Analiza acesteia oferă date relevante despre dinamica familială. precum şi la mesajele lor ascunse. este considerată esenţială în obţinerea succesului în TSF. ci stimularea capacităţii familiei de a găsi propriile soluţii alternative la simptomul cu care se confruntă . ce face tatăl tău?" "Părinţii tăi se ceartă mai puţin după ce tatăl tău s-a îmbolnăvit?" "Ce crezi că o detennină pe mama ta să nu îţi audă dorinţele?" "Cum aţi descrie relaţia dintre soţul dvs. iritaţi . şi copii?" Evident. IMesajele diferite din echipa terapeutic~ este o tehnică de diversiune. evaluarea răspunsurilor nu se limitează doar la canalul verbal. unnând drumurile ocolite sau întOltocheate ale terapeuhllui şi exprimă aceste sentimente nonverbal în timpul şedinţei. De aceea. care devin mai conştienţi de modul cum funcţionează şi cum este organizată familia. Acest lucru c util deopotrivă terapeutului şi clienţilor. se poate spune sau scrie o scrisoare familiei cam în acest mod: . a rezistenţelor. De ex. Dacă indicaţia se urmează se demonstrează că simptomul este sub controlul voluntar al familiei sau al membrului respectiv.."Când fratele tău începe să . pentru că prin răspunsul persoanei se fac noi presupuneri. Reprezintă un tip de prescriere prin care familia primeşte mesajul din pattea echipei terapeutice cum că aceasta ar avea păreri diferite de cele ale terapeutului care lucrează direct cu familia respectivă.jumătate din echipa noastră consideră că tatăl manifestă grijă atunci când îşi protejează fiica faţă de mamă. facilitează formularea şi reformularea ipotezelor. IUtilizarea conotaţiei pozitive a motivelod atribuite pattem-urilor comportamentale simptomatice ale unui membru al familiei. dimpotrivă. IPrescrierea simptomulu~ este o tehnică paradoxală prin care familia sau doar un membru sunt direcţionaţi în a manifesta în continuare simpromul. Această tehnică. Întrebările circulare fac posibilă clarificarea concepţiilor şi aşteptărilor diverse ale membrilor familiei şi compararea diverselor puncte de vedere. care riscă "împărtăşirea" unei ahl10sfere artificiale în timpul şedinţei. Scopul acestei manipulări terapeutice este acela de a forţa familia să-şi găsească propriile explicaţii şi rezolvări. De asemenea. dacă nu se urmează înseanmă că familia a renunţat la simptom şi că poate fWlcţiona şi rară el. Castoldi şi Maggi (1993) atrag atenţia asupra folosirii excesive a întrebărilor circulare. denumită în alte orientări reformulare.

341 -342): " Ţineţi secret tot ce am discutat în această şedinţă. miercurea şi vinerea . Înainte de cină. În ziua în care este responsabil. ce anume să facă împreună cu X. repetitive. În oraş. mama va avea puterea de a decide ce va fi necesar să se facă referitor la X. indiferent de ce face X (numele celui care prezintă simptomul. dându-Ie informaţii minimale copiilor referitoare la acţiunile lor (spaţiu secret al cuplului).marţea. activează şi modifică pattern-urile rigide. Fiecare părinte. copilul. răspundeţi ca1m: < <Asla ne priveşte dom' pe noi doi». ieşiţi seara. care. de ex. Mai mult. lmde. (asiguraţi-vă că toată familia este acasă între aceste ore). " "Dispariţia" părinţilor elin câmpul de control emoţional al copiilor reprezintă o componentă a tehnicii prescrierii invariante . Selvini-Palazzoli. IRitualurile şi ceremoniil~ sunt metode Plin care se prescriu anumite tipuri de compOltamente menite să modifice . Nimeni nu trebuie avertizat că veţi p1eca. este destul de putemică " . 5): "Din două în două zile .Jocmile" relaţionale ale familiei. (1978. începând de mâine până la şedinţa viitoare şi Între orele . joia şi sâmbăta . in care veţi nota data şi comportamentul nonverbal şi verba1 al fiecărui copil. Data viitoare veniţi tot singuri. prin simptomele lor. la discreţie. p. când şi cum pas cu pas) ale litualmilor pe care familia trebuie să le Ul111eZe Întocmai. va trebui să scrie în jurnalul său orice încălcare din partea partenerului a regulii de a nu se amesteca. Ele se bazează pe ideea că. Lăsaţi doar un bileţel pe care să scrieţi «Nu vomfi diseară acasă!». Din când În când. Duminica. Aceasta descoperă. pentru a citi tol ce s-a Întâmplat Între timp. . Tatăl va trebui să se comporte ca şi cum nu ar fi acolo. precum şi al altor membri ai familiei..o ajuta pe mamă să se descurce cu fata.. dacă acesta este capabil să o îndeplinească.părinţii dispar. de altfel.. toată lumea se va purta în mod spontan. Iată un exemplu după Mara Selvini-Palazzoli şi colab.lunea. urmat de descrierea tuturor elementelor simptomatice pe care le manifestă de obicei). ţineţi fiecare un jurnal. p." În unele cazuri sarcina de a Înregistra în jurnal posibilele greşeli se poate Încredinţa unui alt copil sau chiar pacientului însuşi.jocurile" interacţionale părinţi-copii. ce. tatăl va decide singur. De aceea.. 1986. părinţii vor fi intervievaţi singuri şi li se vor da aceste prescripţii pentru a trasa o graniţă clară şi stabilă Între cele două generaţii . Mama va trebui să se comporte ca şi cum nu ar fi acolo. ca în exemplul de mai jos (după M.. IPrescrierile invariant~ sunt utilizate în cazul familiilor cu copii schizofi:enici sau cu copii anorexici. la aceleaşi ore. Dacă la intoarcere unul dintre copii vă intreabă unde aţi fost. aceşti copii Încearcă să rezolve impasul în care se află cei doi părinţi în relaţia lor partenerială. cu jurnalul. Evaluaţi singuri care ar putea fi efectele asupra familiei . pentru că este extrem de important ca nimic să nu fie uitat sau omis. blocante din . 177 . în celelalte zile . Terapeutul trebuie să fie foarte minu~os în descrierea detaliilor specifice (adică cine. amândoi. bine ascuns şi departe de copii. indiferent de ce va face X.

cit. această şedinţă este unica ocazie în care echipa poate colecta infonnaţii despre mediul social şi contextul în care familia există . ei nu doresc ca familia să schimbe ceea ce pare a fi un echilibru în cadrul ei şi în consecinţă prescriu să nu se facă nicio schimbare. cu şedinţa a patra. Se testează ipotezele ce au fost fommlate de echipă în preşedinţă. Efectul spontan. 'IŞe-d-in-t-. punctări şi clarificări. la jocm11e interacţionale ale acesteia. Terapeutul îi denumeşte din acel moment drept co -terapeuţi şi astfel cuplul patogen se transformă în cuplu -vindecător al propriului copil.r---. Este o formă de a controla şi manipula familia cu propriile ei jocuri patogene.iu z----' intra în contact direct cu familia (la început lucrau doi terapeuţi. ca parte a rescrierii şi dinamizării unui proces interacţional aflat în desfăşurare. lPostşedinţ~ . după ce părinţii au putut demonstra că au ţinut secretul faţă de copii .is ~ . IContraparadoxu~ este o tehnică menită să introducă mesaje contradictorii în sistemul familial. asistente medicale. verifică dacă acestea din urmă sunt utile în construirea plenului explicativ privind .a p.vecini.echipa se sparge în două grupuri: cel care va .echipa reunită analizează şi conchide asupra situaţiei existente. după Mara Selvini-Palazzoli şi colab. Uneori. ci şi de renunţare la acest tip de joc patogen. săi (apud op. 1996): IPreşedinţ~ . deşi terapeuţii sunt agenţi ai schimbării.jocul" familial.echipa terapeutică analizează datele disponibile din convorbirile telefonice. efectul fiind de obicei nu doar de descărcare a tensiunilor.r-o-p. deoarece la această primă întâlnire pot participa şi membri ai familiei extinse sau alţi pmiicipanţi la viaţa familială . Cel mai frecvent contraparadox utilizat de Şcoala de la Milano este informarea familiei că. conectează noile informaţii cu ipotezele iniţiale. prin aceasta vindecându-se şi pe sine. Aceste p11me ipoteze vor constitui punctul de plecare în contactul terapeutic direct cu familia. terapeutul introduce întrebările circulare şi odată cu ele informaţii noi. 178 Există . bona etc. elaborează vm1ate ipoteze cu p11vire la natura problemei familiale. prieteni. opus prescripţiei . catalizând schimbarea terapeutică. fişele cu date din eventuale şedinţe anterioare. obsevaţii metacomunicative.. În acelaşi timp. ~nstigare~ este tehnica prin care unul dintre membrii familiei îl aţâţă pe un altul împotriva unui al treilea. actualmente doar un singur terapeut colaborează direct) şi cel care observă (prin perete cu oglindă unidirecţională sau prin urmărirea înregistrărilor video).I"Părinţii -coterapeuţi'i este o tehnică utilizată începând aprox. Modificarea pattem-urilor relaţionale 1n cuplu este cea mai bună dovadă. deocamdată. IEtapele procesului terapeutig 4 etape ale procesului terapeutic. nu întârzie să apară în sistemul familial.

terapeuhll continuă să strângă infolmaţii de la familie.preşedinţa s-a condensat semnificativ.lchlrarea urmărită prin intervenţia aplicată. este luat În considerare şi analizat de Întreaga echipă. (1996) adaugă şi o a 15-a etapă. Feed-back-ul rezultat din ultima şedinţă. contraparadoxurilor. Terapeutul nu comunică Însă niciodată direct ceea ce crede echipa despre caz. adică a unei prescrieri. Acum se recunosc modificările apărute şi se explorează mai în detaliu chestiunile mai intime. ce nu puteau fi dezvăluite altor persoane dinafara familiei nucleare. de a "normaliza" eventualele recăderi. după care se desparte de familie. care se desfăşoarăI [nsă în afara limitelor spaţiale ale cabinetulu~. Având În vedere că modificările privesc întreaga familie. perioada de timp dintre şedinţe este de regulă de o lună. În noile variante ale modelului sistemic terapeutic s-au produs câteva ls'-c-h--bim ă-'riI: . evident. De regulă.~ntervenţia finalăI . testarea . este necesar să se acorde suficient timp pentru a avea loc restn. a mesajelor neclare. De aceea. ritual etc. intervenţia finală se prezintă sub forma unui paradox. De regulă. după Walsh şi McGrow: conectarea . iar familia este Învăţată să observe şi să recunoască diferenţele. 179 dispărând şi lăsând .terapeutul revme în cabinetul terapeutic ŞI comentează cu familia ce s-a descoperit Împreună cu echipa observatoare sau prescrie o sarcină ce trebuie îndeplinită. deoarece se foloseşte acest element de mister pentru formularea paradoxurilor. În general. Echipa respectă întotdeauna decizia familiei de a încheia terapia. la sfârşitul terapiei terapeuhll poate avertiza familia că este posibil să existe reveniri ale simptomului sau se îndoieşte că efectele vor fi de lungă durată. acţionând ca un input. dar nu şi în afara contextului terapeutic: procesarea feed-back-ului de către familie . Acest al doilea interviu cu familia are trei componente.terapeutul testează motivaţia familiei şi explorează părţile sistemului care vor susţine Întremperea jocurilor familiale (membriresursă pentru schimbare) . dar se poate Întinde şi pe perioade mai mari. Această confuzie va simula generarea de noi soluţii la problema cu care se confmntă. Întregul proces se va relua la următoarea întâlnire cu familia.. Burbatti şi colab. aproape locul întâlnirii directe cu familia. IÎncheierea terapieil se produce atunci când se ajunge la un acord comun Între terapeut şi familie cu privire la momenhIl oporhm. ce vizează tocmai confuzia familiei. Se consumă mai puţin timp cu problema pentru care s-a solicitat ajutor.se centrează pe interacţiunile din nucleul familiei. Scopul este. analiza . la această şedinţă sunt invitaţi să p31ticipe doar membri familiei nucleare.

Australia) David Epson (Centrul de terapie de familie. iar ipoteza se va referi la această relaţie. Este exact ceea ce îşi propune terapia narativă. ca una dintre cele mai active metode terapeutice. se observă că actualmente accentul se deplasează de la procesul fom1UIării ipotezelor . Wremise concephJalel. Autorii pun accent pe adevărul experienţei trăite. putem deveni liberi să ne dezvoltăm. pusă sub forma unei noi concepţii. Aceste goluri se umplu din experienţa trăită şi din imaginaţia oamenilor. de unde şi denumirea metodei. Dacă noi învăţăm să recunoaştem în mod conştient efectele insidioase ale acestor credinţe şi le percepem ca nefiind inerente nouă.se formulează doar o singură ipoteză iniţială care va ghida procesul terapeutic. White şi Epson afim1ă : "Poveşti le sunt pline de goluri pe care oamenii trebuie să le umple pentru ca povestea să poată fi jucată. încă de la naştere. ŞI ISpecific şi obiectiv~. Metoda se struchlrează Între 1970-1980.la procesul interacţiunii dintre echipa terapeutică şi sistemul familial. autorii ajută clienţii să construiască o poveste altemativă despre ei înşişi. şi se dezvoltă la începutul anilor '90. adică personalizând-o. . când este recunoscută. terapeutul se preocupă mai mult de relaţia ce există între familie şi persoana care a recomandat acesteia terapia. dacă acest lucru este benefic pentru familie. Autorii pleacă de la premisa că.. p. Noua Zeelandă) . care este derivată din propria experienţă de viaţă şi care uneori nu se potriveşte. Se bazează pe o filosofie eliberatoare asupra oamenilor. nu se subordonează sau chiar neagă povestea impusă de 180 . Auckland.în varianta clasică . Cu fiecare act. În felul acesta îşi pierde capacitatea de a stabili singur sensul propriei valori şi identităţi. a unei noi poveşti sau naraţiuni despre propria viaţă. omul este modelat. procesului de reintrare a persoanei în poveste. oamenii îşi rescriu viaţa.noua atitudine terapeutică se referă la coaliţia cu unul dintre membrii familiei. . În concluzie. căutând să le insufle puterea şi energia necesară pentru a-şi crea propriile lor concepţii ("poveşti") despre sine şi despre lume. Evoluţia vieţii este asemănătoare procesului de a redeveni autori.în cadrul primei şedinţe. 13). • Terapia narativă de familie IReprezentanţi şi iniţiator~: Michael White (centrul Dulwich. dezbătând-o şi făcând-o a lor" (1990. detelminat şi condiţionat de familia şi cultura de apartenenţă în modul de a se percepe şi de a vorbi despre el însuşi şi despre lume. De aceea.

De aici şi 181 . după autorii săi (1988. spre a se uni în lupta lor împotriva problemei şi de a scăpa influenţelor ei în viaţa şi relaţiile lor. Acest proces permite problemei să devină . externă persoanei" cu care are un anumit tip de relaţie. p. în relaţia sa cu problema respectivă. p.credo-ul terapIeI narative de familie: "persoana nu se identifică niciodată cu problema. naraţiuni încărcate. Ed. subminează sentimentul de eşec care se dezvoltă în persoane ca răspuns la persistenta prezenţă a problemei . pavează calea persoanei în a coopera cu ceilalţi . 2001. să personifice problemele pe care le trăieşte ca opresive". 39-40). ca fiind liberă şi responsabilă de alegerile pe care le face. Cititoml interesat poate găsi detalii cu privire la procesul terapeutic şi studii de caz exemplificatoare în catiea noastră "Terapii de familie" (Iolanda Mitrofan. având propria sa identitate.0 parte separată şi . terapeutul separă problema de p ers oană . categoriei normative) impuse dinafară. ca răspuns la interiorizarea problemei (simptomului. mal degrabă decât a unUl monolog. mai eficient. Prin întrebări de genul "Cum îţi afectează a cea stă problemă viaţa ?" . Aceasta conduce spontan la o nouă viziune asupra propriei persoanei. oferă noi posibilităţi ca persoana să acţioneze pentm a-şi recupera viaţa şi relaţiile cu alte persoane aflate sub influenţa problemei. în ciuda eforturilor făcute de a o elimina.etichetă. White defineşte extemalizarea ca "abordare terapeutică ce încurajează persoana să obiectiveze şi. Ea sparge obişnuinţa terapeutului şi mai ales a clientului de a asculta şi formula mesaje. Diana Lucia Vasile. ITehnica de baz@ a terapiei narative este externalizarea. uneori.. cu privire la problemă. mai puţin stresant. societate. oferă posibilitatea existenţei unui dialog. următoarele efecte: reduce conflictele sau disputele neproductive dintre persoane cu privire la "cine este responsabil pentm problema apămtă" . Problema este problemă . El recunoaşte puterea unei probleme. diferită de identitatea persoanei" . Extemalizarea îi ajută pe clienţi să perceapă anumite părţi ale Eului care nu sunt contaminate de simptom. ajutând clientul să-şi recunoască responsabilitatea pentru propriul comportament. SPER. eliberează persoana pentm a aborda problemele "serioase" mai uşor. 215 -224) . Practica externalizării are. "saturate" de termeni ce se referă la problemă sau la dificultăţile pe care le are. astfel.

Comentând contribuţiile esenţiale ale metodei narative. îi fac atât de apreciaţi în înh'eaga lume. În ce măsură aţi fi avut nevoie sau aţi avea nevoie în prezent de un consilier sau de un terapeut de familie? Dacă da. întrebările puse persoanei o direcţionează spre anumite tip mi de răspunsuri. Conştientizaţi resmsele şi factorii compensatori care v-au ajutat sau vă ajută să depăşiţi momentele de impas familial. Dacă nu.Dacă nu crezi. Limita care i se impută acestei metode este că. fiind mai curând U11 fel de terapie individuală care ţine cont de relaţiile pe care persoana le are cu ceilalţi. Autoanalizaţi-vă din perspectiva scenariului dvs. deşi se prezintă ca o terapie nondirectivă . În plus. flexibilitatea pentru a putea fi nondirectiv. Ei sunt cu adevărat sub influenţa optimismului". O'Hanlon (1994. din jurul său. Când White şi Epson sunt În acţiune. 28) precizează: . blocaje sau frustrări pe care le-aţi trăit sau pe care le trăiţi şi în prezent. argumentaţi. că oamenii nu se identifică cu problemele lor şi că dificultăţile lor sunt construcţii sociale şi personale. a eventualelor suferinţe. Cu ce dificultăţi vă aşteptaţi să vă confruntaţi? Meditaţi asupra modului în care anticipaţi aceste posibile dificultăţi . p. Analizaţi 182 .. dintre care autorii acestei metode. pune accent mai mult pe persoană. ÎNTREBĂRI ŞI PROVOCĂRI • • • • • Care sunt obiectivele principale ale terapiilor de familie? comparativ principalele metode din câmpul terapiilor de familie. Proiectaţi un posibil model de intervenţie. cu tot sufletul tău. pe individ. Poate că tocmai creativitatea şi flexibilitatea de care dau dovadă terapeuţii celui "de-al treilea val" în psihoterapie. Vocea. poţi spune cu toată convingerea că oarnenii nu sunt una cu problemele lor.. argumentaţi. creativitatea. nu poţi vedea transformările. postura. fiinţele lor în întregime radiază posibilităţi şi speranţe. Prin ce anume diferă din punct de vedere al derulării procesului terapeutic? Imaginaţi cel puţin trei situaţii dis funcţionale familiale. de viaţă familială . Identificaţi problemele personale care ar putea avea o legătură cu ceea ce anticipaţi ca dificil de realizat. capacitatea de a stimula potenţialul şi resursele fiecărei persoane pe care o are în faţă. deşi se consideră a fi o terapie de familie..Precizări şi concluzii Terapia narativă cere terapeutului o mulţime de caracteristici: respectul faţă de natura umană în general. a relaţiilor cu părinţii şi fraţii.

Identificaţi temele sale de dezvoltare şi posibilele dificultăţi sau blocaje. La ce concluzii aţi ajuns? Abordaţi o familie spre a-i cunoaşte mai bine modul în care funcţionează .• • Meditaţi asupra propriei evoluţii din perspectiva dinamicii şi a rolurilor familiale. Ce terapie credeţi că i s-ar "potrivi"? .

cOlnpetentă a sih13ţiei în care se află. oferindu-le o perspectivă neutră. persoanele care vin la terapeut au următoarele tipuri de probleme: 1) au o imagine de sine ne gativă. vom apela la câteva dintre abordările terapeutice. Coche. se sprijină pe experienţa bogată a unor terapeuţi de renume: Virginia Satir. către tot ceea ce înseamnă înţelegerea şi acceptarea unui domeniu pe care fomie puţini români îl cunosc. terapeuhil îi poate determina să conştientizeze propriile defecte şi vulnerabilităţi. N. J. El poate stimula şi cataliza descoperirea de către patieneri a unor alternative reale de rezolvare a problemelor parteneri ale şi familiale. fără a le impune să aleagă vreuna. Minuchin. 184 . cum să se poată detaşa de anumite probleme şi. În acest scop. prezentându-vă cât mai concis şi cât mai clar conţinuhll fiecăreia. J. posibilităţile • De ce mergem la terapeut? În general. lăsându-i pe aceştia să pună în practică compOliamentul considerat a fi cel mai eficient. Domeniul terapiilor de cuplu. S. desprins ca o subspecializare a terapiilor de familie sau constmit în ideea compensării limitelor abordărilor individuale ale pacienţilor şi clienţilor cu probleme parteneri ale producătoare de suferinţă. Vom exemplifica cu studii de caz pentru a înţelege mai bine şi pentru a putea pune în practică şi dvs. să se c unoască mai bine. Framo. Judith şi E. Haley. Ackerman. cum le poată evita. Gottman. ceea ce veţi regăsi aici. Bloch sau J. Terapeutul este singura persoană care îi poate ajuta să depăşească impasul existenţial.==~----~~==~----~------- ---. A. obiectivă. sentimentele şi părerile despre ei Înşişi fiind defavorabile. D. Sperăm că eforturile noastre de a vă pune în faţa unor terapii eficiente şi de certă actualitate vor fi răsplătite printr-o mai mare deschidere a dvs. să înţeleleagă ce se află în spatele atitudinilor pe care alţii le adoptă faţă de ei. cu avantajele şi dezavantajele fiecăreia. pentm că/oarle mulţi îl ignoră: terapia de cuplu şi de familie.. Mai presus de orice. Beck.--- CAPITOLUL VIII Psihoterapia cuplului • Obiectivele şi sarcinile terapeutului de cuplu Acest capitol al lucrării reprezintă un impuls pentru a vă familiariza cu de abordare terapeutică a cuplului confruntat cu problemele maritale şi disfuncţii care îi copleşesc sau îi deprimă pe unul sau pe ambii parteneri. implicit.

Dar nu puţine sunt persoanele care nu reuşesc să identţfice problemele pe care le au. datorită ignoranţei sau indiferenţei. Se poate discuta despre orice: despre dezamăgiri. tristă sau goală. Bine ar fi să fie aşa. să răspundeţi sincer la uID1ătoarele întrebări: 1) Te simţi bine aşa cum trăieşti în cuplul tău (familia ta)? 2) Crezi că partenerul(a) şi ceilalţi membri ai familiei discută cu tine orice problemă ar avea? 3) Ai vrea să faci un anumit lucru. El nu se teme că tatăl va riposta: Cum îndrăzneşti să vorbeşti aşa cu tată! tău? Dimpotrivă. Într-o familie fericită poţi simţi autenticitatea. Au nevoie de o asistenţă competentă şi obiectivă care să le dea posibilitatea să-şi revitalizeze relaţia. eşti cam morocănos astă seară. să îşi pună întrebări în l egărură cu ceea ce până acum au considerat a fi irelevant în relaţia lor pmienerială. Şi unii. să conştientizeze disfuncţionalitatea latentă sau. Mulţi dintre dvs. nu de sau depăşite Aceşti factori (auto-valorizarea. 4) relaţiile extrafamiliale sunt puţine şi formale. vagă şi. Pentru un consilier sau terapeut de cuplu este impOliant. sinceritatea şi iubirea . nesinceră. pentru a vă ajuta să descoperiţi cum operează ei În familie. vocea dură sau stridentă. comunicarea.2) comunicarea cu ceilalţi membri ai familiei este in directă. inclusiv În cea a dvs. tatăl poate fi şi el sincer: 185 . cel puţin. corpul tensionat sau gârbovit trădează stările negative prin care aceasta trece. la fel ca şi pentru clienţii săi potenţiali. puţine ori. Casa în care trăiesc aceşti oameni este plină de lumină şi culoare. fără teama de a atrage antipatii. temeri. Există. neacceptate de ceilalţi. veţi susţine că nu aveţi probleme majore.. o persoană care are probleme nu le poate ascunde. însă. şi cum pot fi modificaţi pentru a vă micşora problemele. să-şi demonstreze lor Înşişi că mai pot fi fericiţi. dar te simţi îngrădit? De multe ori. 3) regulile folosite în sistemul famili al sunt rigide. şi cazuri când indivizii reuşesc să dea impresia unei căsnicii fericite şi consideră aparenţa exleriorizată drept un succes personal. Numai că ei nu se gândesc că succesele de acest gen pălesc în faţa unei convieţuiri încărcate de nefericire şi banal. oricât ar încerca. de exemplu. dacă tatăl este din întâmplare prost dispus. Membrii ei se uită unul la celălalt şi nu unul prin celălalt sau în podea. şi alţii au nevoie de consiliere sau chiar de terapie pentm a mai putea salva ceva. Faţa morocănoasă. Fiecare este liber să -i spună celuilalt ce simte. fiul îi poate spune deschis: Tată. De exemplu. bucurii sau îndoieli. într-o măsură mai mare sau mai mică. Încercaţi. regulile şi legăhlra cu societatea) vor fi detaliaţi în continuare.

reţineţi . care ar pune sub semnul întrebării autovalorizarea copilului. orice relaţie maritală sau partenerială consensuală poate deveni una care te ajută să creşti. Iată în cele ce urmează câteva metode terapeutice de îmbunătăţire a calităţii vieţii maritale şi familiale . fără a-i dezvălui celuilalt intenţiile. însă. cu • Terapia centrată pe problemă De obicei. transferat simbolic sau infiltrat tensional în alte roluri: cele parentale. Cred că paharul s-a :. duplicitatea lui a lacut ca lucrurile să rămână în acelaşi stadiu disfuncţional.part pentru că nu îl ţineai cu ambele mâini. Dar. Am avut o zi îngrozitoare. De fapt. Din punctul nostm de vedere. Acest dialog constructiv poate avea loc. în special copilul în evoluţia sa. Credeam că eşti aşa numai cu lnine. eventual s-au sprijinit în afim1aţii mutual şi au evitat să se ia "la întrecere" în jocul neprofitabil "Cine are dreptate sau cine are mai multă dreptate" sau în cel falimentar "Unul explică şi celălalt sancţionează sau explică pe dos". Un alt exemplu ar fi acela în care un copil scapă din mână un pahar care se sparge. Când terapeutul examinează o problemă maritală. în loc să fie un motiv de pedeapsă. cu trimiterea copilului plângând în camera sa. Unii părinţi reacţionează cu o mustrare sau. Pentm aceasta trebuie ca fiecare membm al ei să ţină cont de um1ătorii trei paşi: 1) trebuie să recunoască problemele cu care se confruntă. Există. Alţii pot reacţiona altfel: Te-ai tăiat? Am să-ţi aduc un leucoplast şi apoi am să strâng cioburile.o "afacere emoţională" întâmpla dacă relaţia ei nefinalizată. Acesta din urmă se poate întâmpla pentru că cei doi soţi au transformat scena parentală într-o scenă de război conjugal disimulat. şi cazuri când unul dintre soţi este hotărât să div0l1eze. el observă deseori că motivele disensiunilor se află la nivelul regulilor dintre parteneri. au fost coerenţi în atihldine şi comunicare. ambii părinţi au cooperat. 3) trebuie săfacă ceva pentru a începe procesul de schimbare. poate. Aşadar. 2) trebuie să dorească să schimbe ceva.Sunt Într-adevăr /1lOrocănos. La care fiul poate răspunde: Îţi mulţumesc că mi-ai spus. dispută a puterii. desigur dacă mama nu intervine într-o manieră care să saboteze inconştient sau conştient relaţia tatălui cu fiul şi aceasta se poate propriul soţ este perturbată . El vine la terapeut cu scopul de a-i demonstra celuilalt că a încercat şi această variantă şi tot nu s-a schimbat nimic. un cuplu prezintă terapeuhllui problema cu care se confruntă pentru a încerca să o depăşească şi a rămâne împreună. gelozie etc. în acest caz. Efecte? Toată lumea pierde. De 186 . se poate folosi incidentul ca o ocazie de învăţare. au consonat. fmstrare sexuală.

exemplu. însă. Cel mai bine este ca parienerii să fie convinşi să trăiască împreună. soţul trebuie să devină mai bolnav decât ea pentru ca ea să poată continua să aibă glijă de el. nemulţmnilile apar imediat. făcând pmie dintr-un ciclu. Pot interveni ameninţări cu bătaia sau tentative de suicid. Din perspectiva terapeuhllui. El nu va sugera şi nu va impune o decizie după propriul său scenariu de viaţă sau confonn credinţelor şi valOlilor sale. Dar există şi căsătOlii în care clizele se petrec regulat. Majoritatea terapeuţilor consideră. Există prea multe f0l1e care îi conduc pe drumuri separate când trăiesc separat. chiar dacă nu toate smlt exteriorizate. iar şedinţele de terapie tind să devină conversaţii despre problenze în loc să fie încercări de rezolvare a acestor probleme. că a face terapie pe un cuplu separat nu este decât o veritabilă pierdere de timp . Există situaţii când unele probleme apar o singură dată. trebuie să clarifice şi să stimuleze în dinmTuca de cuplu "mişcarea decisivă" care să fie asumată responsabil de ambii cu privire la separare sau la renegocierea contracrului partenelial. un clarificator şi o oglindă amplificatoare a realităţii sentimentelor şi deciziilor conştiente asumate. nutrite de nevoi inconştiente presante. membrii cuplului percep diferit utilitatea banilor. O astfel de decizie este deosebit de dificilă. din moment ce acesta este singurul pattern de compOliament pe care îl au. Dacă nu poate. El poate sesiza şi că unul din ei doreşte să rezolve nişte probleme. penh-u că terapeuhll trebuie să îşi asume responsabilitatea implicălii sale în a influenţa destinelor unor omneni. de a-i convinge sau suspne în deciziile lor. terapeutul poate simţi că unul din membrii cuplului îl depăşeşte pe celălalt în dezvoltar-e şi calea cea mai indicată este divOlţul. Când regulile unui mariaj sunt prea ligide. Sunt şi cazuri când un cuplu vrea să trăiască separat în timp ce lucrează la căsnicia lor. Înainte de Olice. Însă . Cea mai bună soluţie este întotdeamla cea aswnată de comun acord în cuplu. soţiei i se pare normal să aibă grijă de soţul bolnav. Terapeuhll trebuie să întrerupă acest ciclu. dacă soţia se îmbolnăveşte. Adesea. iar celălalt evită soluţionarea lor şi se centrează pe altele. Soţul ar putea răspunde că ipocrizia soţiei este de vină. evalua obiectiv şi decide în cunoştinţă de cauză asupra traiectOliei relaţiei lor. terapeurul rămânând un malior avizat. terapeuhll de cuplu este necesar să fie un bun moderator şi negociator al partenerilor. ceea ce îi detennină să-şi stabilească reguli diferite. după care ameninţălile erup din nou şi ciclul poate continua. dacă vor să facă terapie de familie. 187 . încercând să-i readucă pe membrii cuplului pe o direcţie continuă şi armonică . faptul că ea nu vrea niciodată să se simtă bine. soţia ar putea spune că problema este aceea că soţul ei este iresponsabil în priv inţa cheltuirii banilor. cu o atitudine echidistantă şi evitând Olice alianţă cu vreunul dintre aceştia. ci va însoţi competent partenerii în a se cunoaşte. aşa că el caută plăcerea în altă parte. Disensiunile dintr-un cuplu îşi au originea îndeosebi în absenţa flexibilităţii. De exemplu. pomind de la propriile nevoi şi posibilităţi. că este necesar să-şi construiască o nouă viaţă alătmi de altcineva. apoi un comportament amiabil.

în momentele sale de impas profesional. terapeutul vrea să obţină schimbarea cu ajutorul revoltei pacientului faţă de ceea ce i se cere să facă . 2) splme oamenilor ce să facă. Totuşi . În această situaţie. atunci când doreşte ca ei să facă ac el lucru. În primul caz. În al doilea caz. Este nevoie ca terapeutul să exagereze anumite consecinţe ale comportamentului ce trebuie schimbat. dacă o mamă se amestecă când tatăl şi fiul încearcă să discute. Nu de puţine ori constată că propriul mariaj suferă schimbări. echilibrul şi profesionalismul lui să depăşească aceste capcane specifice muncii de terapeut şi să ajute efectiv indivizii să găsească cea mai blillă soluţie a ieşirii din impas. terapeutul îi spune să renunţe la acest mod de comportament. bărbaţi sau femei sunt forţate să iasă la lumină în timp ce se luptă cu problemele celorlalţi. Pe măsură ce nereuşitele sunt enumerate. terapeutul cere efectiv unei persoane să intreprindă un anumit tip de acţiune . vor fi mai dispuşi să urmeze indicaţiile terapeutului. De exemplu. dar nu le impune. el poate alege două căi: 1) abordarea indirectă. 2) abordarea directă. este nevoie să coopereze cu ceilalţi membri ai familiei. Aceasta este o intervenţie paradoxală . de maturitatea. experienţa. terapeutul va fi de acord cu aceştia. A cere cuiva să nu mai facă ceva este una dintre cele mai dificile sarcini. Depinde. De aceea. devine parte a problemei în loc să fie o parte a soluţiei. Dacă se alătură unei părţi . el este implicat personal în orice probleme există: astfel. Pentru ca terapeutul să reuşească să-i motiveze pe membrii cuplului disfuncţional să-i urmeze indicaţiile . decât să-i liniştească (splillându-le că nu e aşa de rău) . 188 . desigur. ar'ătându-le că şi el consideră situaţia foarte dificilă. când îi determină pe palteneri să vorbească despre tot ceea ce au încercat să întreprindă pentru a rezolva problema. partenerii conştientizând încă o dată că toate încercările lor au eşuat. ele pot fi scoase în evidenţă . Supervizorul îl poate ajuta. terapeutul îi poate spune mamei să nu se mai amestece. Astfel. De obicei. însă. atlmci când nu doreşte ca ei săfacă lucrul respectiv. el va folosi disperarea lor. Indiferent de modul în care îi cere acest lucru (mai blând sau mai ferm). este nevoie să încerce ceva nou. terapeutul apelează la una din ul111ătoareie două modalităţi: 1) spune oamenilor ce pot să facă. el trebuie să fie destul de diplomat pentru a nu se discredita în faţa celor pe care îi consiliază. ca reacţie la experienţa lui cu membrii cuplwilor consiliate. când membrii cuplului Slillt încurajaţi să vorbească despre cât de disperată este situaţia lor. De asemenea. Apelând la acest tip de terapie. propriile lui prejudecăţi despre viaţă. terapeutul ajunge să se perceapă pe sine ca un negociator sindical implicat în probleme conflictuale. s-ar putea trezi că este păltinitor indiferent dacă asta îi place sau nu. inevitabil.În general. ca motivaţie în acceptarea prescripţiilor lui.

cea mai bună atitudine din partea terapeuhllui este să arate că ei au pierdut o oportunitate de a ieşi din impas. De exemplu. Printre aceştia. rezultatul este unul din următoarele trei : 1) sarcina a fost îndeplinită. Dacă familia a îndeplinit sarcina. dacă membrii familiei acţionează într-un mod sistematizat şi logic. În general. el poate sublinia că problemele respective puteau fi şi ele eliminate dacă ar fi îndeplinit sarcina trasată. pentru că este mai probabil să fie îndeplinită . dacă ar face-o . dar pe core totuşi vreau să-I faceţi. este necesar să se explice de ce nu a fost îndeplinită în totalitate. Când terapeutul trasează o sarcină. terapeuhll trebuie să fie perceput ca având autoritate şi creclibilitate. el va observa comportamenhll spontan al membrilor ei şi va fixa sarcinile în funcţie de trăsăhlrile respectivei familii. terapeutul poate spune: Vă voi cere să faceţi un lucru care vă va părea stupid. cei mai importanţi sunt: a) ITerapeutul trebuie să evite minimizarea problemelOlI Indiferent de problemele existente într-un cuplu. sarcina cerută trebuie să fie una sistematică şi logică. el trebuie să ceară întotdeauna la întrevederea următoare o relatare despre aceasta.Terapeutul trebuie să ţină cont de fiecare în parte atunci când fixează sarcinile. dacă în timpul interviului se ridică alte probleme. Nu în ultimul rând. De exemplu. Dacă se comportă ca şi cum şi-ar cunoaşte meseria. 3) sarcina nu a fost îndeplinită. De asemenea. Accentuarea vinovăţiei îi motivează pe parteneri să nu mai repete această situaţie şi să rezolve prompt sarcinile următoar'e care le revin. • Cum abordează terapeutul problema? Modul cum abordează un terapeut o problemă maritală este determinat de mai mulţi factori . 2) sarcina a fost îndeplinită parţial. familia nu poate considera că sarcina este stupidă. modul în care terapeutul descrie importanţa sarcinii este relevant. Terapeuhll nu trebuie să accepte scuze pentru această situaţie. există o mare probabilitate ca oamenii să facă ceea ce le cere. Dacă membrii familiei au Îndeplinit-o parţial. terapeutul le-ar putea spune că nu vor şti niciodată acest luciU de vreme ce nu au îndeplinit-o. În concliţiile în care membrii familiei nu au îndeplinit sarcina. În acest caz. terapeutul nu trebuie să încerce să atenueze 189 . Dacă partenerii apreciază că îndeplinirea sarcinii nu le-ar fi fost de vreun folos. deoarece. atâta timp cât terapeutul a menţionat singur că este. În timp ce intervievează o familie. probabilitatea ca ei să nu îndeplinească următoarea sarcină ar creşte considerabil. ea este felicitată şi interviul continuă din acel punct. Mai mult.

Partenerii Împart puterea în multe feluri. În majoritatea situaţiilor. puterii. orice problemă poate părea minoră. Desigur. uneori un lucru din trecut poate fi folosit pentru a motiva cuplul în prezent. e) Tera eutul trebuie să evite să ermită ada tarea unor oziţil ireversibil . În spatele ei se ascund altele. Dacă va proceda astfel. De exemplu. terapeutul ar trebui să exploreze în detaliu această problemă. De asemenea. El trebuie să fie impalţial. b) ITerapeuful trebuie să evite lucrurile abstracta Este bine ca el să ceară partenerilor unui cuplu să se concentreze asupra unor comportamente concrete şi nu asupra unor probleme mari. poate chiar mai impOliante decât ceea ce trebuie consiliat. d) ITerapeutul trebuie să accentueze rolul prezentului şi să evite treclItuJ. în mod constant. Terapeutul trebuie să caute un compOliament concret. Practic. Terapeutul ar trebui să găsească ceva în prezent care să pennită ieliarea. terapeutul ar trebui să sublinieze că aceasta este o problemă importantă. trebuie flexibilizată viaţa unui cuplu. o regulă precisă care să ducă la schimbare. se pot identifica motivele care-i făceau fericiţi pe patieneri în trecut şi se pot reactualiza la noua conjunctură. să nu ţină cont de similitudinea de sex cu unul dintre parteneri. De exemplu.impasul. terapeutul trebuie să-şi ţină propriile prejudecăţi în afara schimbărilor pe care le caută cuplul consiliat. • Problema puterii în cuplu Multe cupluri ajung la disensiuni din cauza Împălţirii at'iilor de control. să fie prins într-o coaliţi~. De exemplu. astfel încât perechea să poată depăşi situaţia conflictuală. poate fi centrat pe felul cum doreşte el să fie primit când se întoarce acasă de la muncă. soţia intelectuală care susţine drepturile femeilor ar putea ezita să-şi fOl1nuleze obiecţiile de a spăla lenjeria murdară a soţului ei. soţul care protestează că soţia sa nu este afectuoasă. c) ITerapeutul va evita. dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple pe cât par. În general. partenerii văd situaţia lor ca o consecinţă a lucrurilor care s-au întâmplat în trecut. dacă soţul crede că soţia este indiferentă faţă de prietenii lui . dar tocmai aici se poate manifesta problema cea mai importantă. dialog. un 190 a autorităţii şi . membrii cuplului vor pleca de la premisa că el nu înţelege gravitatea situaţiei lor şi s-ar putea chiar să renunţe la ideea de terapie. minimizându-l. De exemplu. Trebuie lăsat loc pentru deschidere. dacă soţia nu simte că soţul o tratează cu respect. este foatie impOliant ca patienerii să nu fie lăsaţi să adopte o poziţie pe care n-o mai pot schimba.

Altfel spus. Partea negativă a ideologiei egalitariste rezidă. iar pe aceasta să uite de rolul scăzut al ei în luarea deciziilor. În cuplu situaţia este aceeaşi.soţ poate să ia toate deciziile privind modul în care se vor cheltui resursele financiare. Cu alte cuvinte. toate rolurile. posibilă. odată ce problema dispare. egalitatea este posibilă cu ajutorul diferenţelor. pe diferite niveluri şi în diferite intensităţi. Prin Ul1nare. între oricare două persoane intervine reciprocitatea. există deosebiri în ceea ce priveşte rolurile asumate. Însă. De obicei. În contextul mai general al unui egalitarism afirmat şi. bărbatul poate fi într-o poziţie superioară sau inferioară în raport cu femeia în arii diferite sau alternativ. dar ş i puternic (ca ajutor dat fan1iliei). De exemplu. auto11tatea şi puterea Între cele două sexe pot fi relativ egal distribuite. pus în practică. în condiţiile în care suma activităţilor (şi impOltanţei acestora) desIaşurate de o femeie ar fi ecl1ivalentă cu suma activităţilor (şi importanţei acestora) desIaşurate de un bărbat. cât şi de femeie. Această impresie este total greşită. ceea ce ar putea crea impresia că toate sarcinile. Astfel. vechile surse generatoare de conflict reapar. relaţia ar fi următoarea: 191 .în acelaşi timp . cl1iar dacă aici intervin sentimentele de dragoste sau de afecţitme faţă de partener. membrii familiei se influenţează unii pe alţii în moduri care redimensionează problema ariilor de control. Din această perspectivă. copilul apare . în faptul că orice diferenţă este văzută ca o sursă de inegalitate. printr-o complementa11tate a rolurilor. Uneori. printr-o echilibrare a domeniilor şi nivelurilor În care cei doi îşi exercită autoritatea şi puterea. Aceste arii ale competenţei pot conduce la o diviziune a puterii şi la un aranjament ierarhic care este satisfăcător pentru ambii soţi. situaţia copilului îl poate face pe tată să treacă în plan mai îndepărtat nemulţun1irile soţiei. atitudinilor şi comportamentelor celor două sexe. însă. ca să nu mai vorbim că. comportamentul disfuncţional al unui copil îi detem1ină pe părinţi să-şi reorienteze atenţia asupra lui şi să ignore vechile probleme ale lor. pot fi îndeplinite atât de bărbat. iar celălalt poate stabili pattem-ul de socializare al copiilor. Problemele care apar pomesc În special din ignorarea ideii potrivit căreia relaţia modernă de parteneriat surprinde reciprocitatea puterii şi autorităţii. este esenţialmente ierarhică. o egalitate prin lipsa diferenţelor nu este mai ales că există şi punctul de vedere potrivit căruia orice relaţie socială.ca fiind neajutorat (datorită comportamentului său) . Matematic. una dintre ele tinzând s-o domine pe cealaltă. dar şi asimetria. tot mai des. de la un cuplu la altul. în funcţie de palticularităţile persoanelor şi relaţiei respective. de multe ori cu o intensitate crescândă . pentru că există anumite elemente de specificitate care diferenţiază cele două sexe. chiar dacă ei multiplică numărul problemelor în loc să le simplifice. Din această perspectivă.

pentru că celălalt membru a delegat funcţia de luare a deciziei sau. De exemplu. + f(F n n) . situaţia este relativă. în contextul în care luarea deciziilor nu este sinonimă nici cu puterea. că are o autoritate sporită faţă de partener. dacă avem în vedere timpul avut la dispoziţie de fiecare ..numărul total de activităţi desfăşurate de femeie m. În esenţă. şomaj .activitate desfăşurată de bărbat x . Este posibil ca decizia să fie luată de către un membru al cuplului. + f(B m Ym) .importanţa activităţii desfăşurate de bărbat Se observă că numărul activităţilor desfăşurate de cele două sexe nu este identic. cu cât luăm în considerare mai mulţi indicatori . Totuşi. În aceste cazuri (delegare sau renunţare deliberată) puterea pare să fie legată de cei care nu iau decizia.x i =l m Lf(Bi'Yi) = f(B I. ceea ce nu lnseamnă că nu pot exista acti vităţi care să aibă ponderi egale. nu este interesat. însă. Y2) + . prin dialog ŞI înţelegere se poate ajunge la o relativă egalizare a autorităţii şi puterii în sistemul familial. noi considerăm că echivalenţa activităţilor (în funcţie de importanţa acestora) între femeie şi bărbat duce la o echilibrare a raporturilor de autoritate şi putere. el putând fi renegociat în condiţiile în care contextul iniţial suferă modificări (apariţia unui copil. el variind în funcţie de importanţa acordată de cuplu fiecărei activităţi în parte. decesul unui părinte etc. Mai mult. pur şi simplu. k=l unde 11 . Situaţia se complică. Totuşi.X2)+ . conceptul de "luare a deciziilor" este perceput ca fiind unul dintre indicatorii principali ce definesc rapOltul de autoritate şi putere. Dintr-o altă perspectivă. 192 ..activitate desfăşurată de femeie M .). nici cu autoritatea. indiferent de numărul indicatorilor avuţi în vedere. neapărat. acest număr aroe un caracter schimbător.XI)+f(F 2.X j )= Lf(Bj'Yj) n Lf(Fj.X i ) = f(F I. atunci numărul activităţilor suferă o nouă renegociere.importanţa activităţii desfăşurate de femeie y . Se mai observă că fiecare activitate are o impOltanţă diferită. dacă un membru al cuplului are o capacitate decizională mai mare decât celălalt nu înseamnă.n i=l m k =l Lf(Fj.. Yl) + f(B 2.. Cu alte cuvinte.numărul total de activităţi desfăşurate de bărbat F . de numărul renegocierilor.

Această discrepanţă între autoritatea pe care bărbatul crede că ar trebui s-o aibă şi puterea pe care o deţine de fapt cauzează o instabilitate maritală considerabilă. intercorelaţi . în luarea propriu-zisă a deciziilor. De exemplu. Acest fapt ridică noi probleme. relaţia cauzală complexă. Narura problemelor se referă la durata. în timp ce. potrivit căreia o multirudine de cauze (xl.) care pot influenţa structura de autoritate şi putere. cu excepţia zonei finanţelor. în condiţiile în care intervin o serie de expectaţii greşite privind autoritatea şi puterea pe care trebuie să le aibă un inclivid dintr-o anumită clasă socială. pe când la o femeie a face dragoste când vrea el poate Însenma că se foloseşte de ea sau că o domină.se complică şi mai mult. A face dragoste când vrea ea poate confirma unui bărbat iubirea soţiei lui. Acest fenomen tinde să se generalizeze în societatea contemporană. Intervine. Ahmci când femeia este respinsă. revenind la concephll de "luare a deciziilor". calitatea şi frecvenţa contactelor sexuale. Mânzat. Orice negociere sau redefinire a importanţei unui indicator poate avea ca efect modificarea autorităţii în cuplu.. unde soţi ile preferă decizii reciproce. ajunge să creadă că nu mai este atractivă. . deoarece raporturile de autoritate şi putere tind să devină negociabile şi mereu schimbătoare. Toruşi. De exemplu.. xn) pot conduce la producerea efechllui. cât şi în relaţia de interdependenţă cu celelalte cauze (cine aduce mai mulţi bani în familie. în funcţie de apariţia/ modificarea! dispariţia unor factori cu rol important în influenţarea cauzelor ce generează aceste raporruri. În 193 . Situaţia Tocmai de aceea. să definească mai exact raporturile dintre pa11eneri. corelate permanent cu probabilitatea. bărbatul dintr-o clasă socială inferioară pretinde autoritate pe baza modelului tradiţional . • Problemele de ordin sexual Cele mai multe anxietăţi sau nelinişti conjugale pleacă de la insatisfacţia (reală sau imaginară) legată de viaţa sexuală . neacţionând Împreună şi deodată (1. în stabilirea struchlrii de autoritate şi putere în cuplu trebuie să se ţină cont de mai mulţi indicatori. în timp ce soţii mai degrabă ar despărţi zonele de cheltuială şi ar decide unilateral. soţia contemporană deţine o autoritate substanţială. nu cu certirudinea. neliniară. dintre acestea unele fiind mai importante. în acest caz. atât în domeniul deciziilor privind cheltuirea bugetului familiei . cine are priorităţi mai mari în viitorul apropiat etc . ceea ce face ca raporrurile de autoritate şi putere să aibă la bază cauzalităţi neliniare. care. între aceste cauze nu există o relaţie unică sau sigură. mai vizibile sau mai frecvente decât altele. x2. numeroase cercetări arată faprul că (la nivel declarativ) luarea deciziilor se doreşte a fi egalitară. 1999).

O cercetare efectuată pe trei eşantioane diferite (plimul constituit din 75 de cupluri aflate la prima căsăt0l1e. psihologii descoperă frecvent că majoritatea indivizilor care declară că se iubesc fără limite au aşteptări despre care preferă să 11U discute cu partenerii lor. dacă nu-şi vor satisface partenera. situaţie nouă. cei care conştientizează acest lucru se lovesc de alte probleme. cu vechimea concubinajului de cel puţin un an. de la cuplu la cuplu. Schimbarea de optică asupra poziţiei active a femeii în raporhll sexual a generat şi efecte negative. Mulţi visează să ejaculeze foarte târziu. Aşa se face că femei le au început să fie dorite şi visate mai mult ca înainte. bărbatul se simte jignit dacă observă o lipsă de entuziasm sau neimplicare din patiea soţiei în actul sexual. între care nu există coabitare) a ajuns la o serie de concluzii foalte interesante: 1) frecvenţa relaţiilor nedorite în anul precedent interviurilor a fost mai înaltă în cuplurile căsători te. o pot pierde. implicaţii deosebite sunt determinate şi de momentul dorinţei sexuale care. utilizând un set de sugestii. În multe cazuri. Terapeutul poate focaliza discuţiile despre sex. nu coincide la cei doi parteneri. Cel mai important rămâne acela că bărbaţii devin atât de preocupaţi de propria performanţă. 2) explicaţiile date de subiecţi sunt asemănătoare. iar zonele erogene înalt valorizate. semnificaţiile simbolice atribuite de cei doi parteneri actului sexual sunt periculoase. bărbaţii devenind stresaţi şi complexaţi de ideea că . care-i obligă să fie mult mai atenţi la aşteptările şi dorinţele acesteia. tensiunile şi supărările unuia dintre parteneri. foarte puţini dintre cei intervievaţi au indicat plictiseala sau insatisfacţia drept motive majore pentru lipsa de dorinţă . De ce se ajunge aici? Terapeuţii spun că problemele sexuale apar atunci când există o proastă comunicare Între parteneri. Surprinzător.schimb. De asemenea. pentru că pot genera disfuncţii şi nemulţumiri. printre cauzele cele mai frecvente regăsindu-se: oboseala. Nemulţumirile privind insatisfacţia vieţii sexuale pornesc şi din ignorarea ideii potrivit căreia femeia posedă dorinţă sexuală. de multe ori. Aşadar. deşi exprimarea dorinţelor ar trebui să fie cel mai uşor lucru într-o relaţie intimă. De exemplu. corpul lor. adaptate variabil. nu 194 . de tipul celor caseta 1. neliniştile masculine au crescut. la fel de viguroasă şi chiar mai puternică decât cea a bărb atu lui. Bărbaţii au început să conştientizeze rolul fiecărei păl1i a corpului femeii în relaţia sexuală şi modalităţile de excitare a acestora. încât înlocuiesc dorinţa sexuală cu dorinţa erecţiei şi a orgasmului. Paradoxal. unul dintre ei nu reuşeşte să-i comunice celuilalt ce simte sau ce ar vrea cu adevărat. al doilea alcătuit din 75 de cupluri necăsătorite. în vederea obţinerii unei stări care să favorizeze apariţia orgasmului. cu vechimea căsătoriei între 5-20 ani. al treilea fomlat din 75 de cupluri necăsătorite. Pe de altă palie. venerat şi preţuit .

deoarece clitorisul este anexat vaginului. femeii nu i se acorda creditul dorinţei sexuale. până la sfârşitul secolului XIX. Revenind la demersul nostru. El suferă de "obligaţia de juisare generală . femeia este elementul pasiv şi bărbatul cel activ. aveţi răbdare cu palienerul şi ţineţi cont şi de dorinţele lui. Referitor la distincţia fl'eudiană . nu Înseanmă că vă respinge pe dvs. al sexului sau. Caseta 1 De cealaltă pmie. mai bine-zis. vaginul este anexat labiilor mici. al sexului femeii. de a nu mai fi privită ca obiect sexual. bărbahll contemporan a devenit un sclav al femeii. în achIl sexual. Practic. Toată fOlmaţia de organe sexuale este legată direct de măduva spinării şi de creier. deşi orgasmele pot varia în frecvenţă şi În intensitate. ca persoană. fiţi conştient că preferinţele sexuale se pot schimba de-a lungul timpului. Înţeleasă În termeni de erecţie/ ejaculare pern1anente" (Bruckner şi Finkielkraut. nu neglijaţi aspectul nonverbal al comunicărilor sexuale. Acest fapt l-a detenninat să devină mai arogant. Sugestii pentru discutaţi întrebaţi-l îmbunătăţirea vieţii sexuale sincer cu partenerul ce vă satisface cel mai mult. mai agresiv şi mai dispreţuitor faţă de femeie. În esenţă. au apărut păreri potrivit cărora nu există diferenţe între cele două orgasme. nu exista plăcere sexuală feminină.. de a pretinde satisfacţie sexuală şi nu doar de a oferi. Freud Între orgasmul clitoridian şi orgasmul vaginal. Practic. neliniştit de virilitatea sa. secolul XX e dominat de răsturnarea concepţiei potrivit căreia. ci pentru a obliga femeia (epuizată de un număr excesiv de orgasme) să implore: . femeia şi-a câştigat unul dintre cele mai impOliante drepturi: acela de a fi respectată ca femeie. pentru a se acorda mai multă atenţie trăirilor femeii în actul sexual şi pentru a se conştientiza faptul că satisfacţia bărbatului creşte o dată cu creşterea satisfacţiei femeii. 195 . trăsătmi ce creionează pOliretul unui bărbat întotdeauna nesigur.Ajunge. se consideră că toate încep şi se tern1ină în acelaşi loc: axa vagin-Iabii-clitoris. ajungându-se la concluzia că femeia a devenit activ-pasivă. A trebuit să apară distincţia lui S. 1977). cum ar dori să procedaţi pentru a fi şi el satisfăcut. ajunge!". uneori asemenea mesaje vorbesc mai mult decât cuvintele. iar labiile mici sunt anexate clitorisului. de constrângerea de eficacitate hedonică. dacă pmienerul respinge un tip de activitate sexuală .pentru a se satisface mai mult. fiind deci imposibil a afinna că orgasmul este dependent În totalitate de o structură sau alta.

şi bărbatul are impresia că posedă. pentru că n-ar avea decât de pierdut: lipsiţi de spontaneitate şi/sau inhibaţi. Totuşi. De altfel. pentru a nu părea prea "fierbinţi" . căci posibilităţile de a permanentiza relaţia se reduc considerabil. pretenţia bărbatului de a poseda s-a diminuat considerabil.. 196 . Prin urmare. se încearcă ieşirea din normele schematice şi rigide ale sexului tradiţional. Plăcerea e prea mare pentm a refuza căutarea orgasmului. dacă ne gândim că femeia nu poate să posede decât devenind pasivă: dacă ea se oferă cu prea multă îndrăzneală . femeia a devenit şi ea sclava sexului. o isterie mas cu lină la fel de apăsătoare ca şi isteria feminină. deoarece el domină pentm că i se creează această. Dorinţa s-a transformat în obsesie. şi femeia obsedată obţine. iluzie. Însă alegerea unor poziţii de duet sexual trebuie făcută cu înţelegere pentm nevoile fiecămia. Deşi tinde să caute continuu. de obicei. prin conştientizarea de către femeie a puterii ei de atracţie. De aceea. pentru că. ceea ce vrea . activitatea la bărbat şi pasivitatea la femeie nu privesc decât planul exterior. bărbatul dă înapoi. femeia este cea care posedă şi bărbatul este cel posedat. femeia nu este sinceră când pretinde că nu vrea decât o aventură. nimeni nu posedă pe nimeni. pe el să îl lase complet rece. iar stigmatul a devenit din ce în ce mai mic. exceptând cazurile de viol. pentru că ţine să fie el cuceritoml. s-au diversificat modurile de acuplare. Totuşi. Însă. s-ar condamna singuri la necunoaşterea împlinilii sexuale. aşa cum susţine J. de Beauvoir (1949) care afirmă că. însă nu putem fi siguri dacă această pretenţie s-a mutat în dreptul femeii. se pare că s-a depăşit stadiul în care p31tenerii supOltau ani în şir chinul unor poziţii detestate şi nu îndrăzneau să ceară ceea ce i-ar fi stimulat cu adevărat. asupra felului în care se manifestă în fiecare aspect al relaţiei sexuale de cuplu. Poziţia care bărbatului îi procură satisfacţie maximă ar putea fi indiferentă femeii. căci plăcerea (departe de a o elibera) o leagă de bărbat. aşadar. chiar dacă feminismul crede că a făcut din bărbat sclavul femeii. Dorinţa femeii de a ajunge la orgasm a devenit aşa de mare. în intimitate. Prin urmare putem afirma cu celtitudine că. indivizii tind să nu-şi mai păstreze controlul asupra sentimentelor şi senzaţiilor. urmărind plăcerea. Există. Mai degrabă tindem să fim de"acord cu ipoteza lui S. chiar dacă există încă bărbaţi care folosesc mereu poziţia misionarului ("bărbatul deasupra") de teamă să nu fie consideraţi pasivi sau femei care refuză poziţia deasupra bărbatului. şi implicit a bărbatului . încât ea va încerca să-I oprească alături pe bărbatul care o poate satisface. În esenţă. Ca atare.în timp ce bărbatul a rămas mai mult pasiv-activ. Evola (1969). . ca modalitate de obţinere reciprocă a orgasmului. să nu se limiteze la o singură relaţie sexuală toată viaţa. Mai gravă este situaţia când actul sexual rămâne singurul lucru care leagă două persoane. iar tehnica pe care ea o crede a fi expresia sofisticării erotice. ideea de posesiune este destul de relativă.

Orice situaţie are o ieşire . discutaţi apoi şi cu partenerul şi căutaţi să precizaţi cât mai clar situaţia care vă nemulţumeşte. putând acopen secvenţe importante din întâlnirile terapeutice: a. fără a încerca să le evaluaţi. Identificaţi corect problema Gândiţi-vă singur. sunt necesari cinci paşi . Întrebările din caseta 2 vă pot ajuta să identificaţi corect problema. important este să vreţi să o descoperiţi. Proiecţia Enumeraţi-Ie efectelor unei soluţii ce se va întâmpla dacă alegem soluţia x? cum se va simţi patienerul meu? cum mă voi simţi eu? ce efecte negative pot apărea? va rezolva în totalitate problema? Caseta 3 197 . d. şi încercaţi să vă imaginaţi ce se va întâmpla dacă încercaţi fiecare soluţie (vezi caseta 3). pentru rezolvarea unei probleme de cuplu. Gândiţi pozitiv şi determinaţi-vă şi partenerul să gândească aşa. Aceştia pot fi consideraţi posibile repere în lucrul cu cuplurile disfuncţionale. Identificaţi toate soluţiile Încercaţi să găsiţi cât mai multe soluţii pentru a vă rezolva problema. b. Identificaţi Există corect problema care este problema pe care o avem? în ce condiţii apare ea? ce persoane sunt prezente când apare problema? cum reacţionăm când apare problema? ce trebuie să schimbăm? ce mă împiedică să soluţionez problema? Caseta 2 c. Veţi vedea cu alţi ochi şi cu altă minte problema care vă frământă. Revizuiţi-vă mentalitatea Dacă vă gândiţi că problema nu se poate rezolva.• Cum rezolvăm o problemă de cuplu? opinii potrivit cărora. Identificaţi cele mai bune soluţii posibile Priviţi lista soluţiilor găsite de dvs. vă înşelaţi amarnic. pe toate în ordinea în care apar.

Ar fi bine să nu vă mai amăgiţi.Amintiţi-vă de momentele când aţi discutat cu partenerul. În terapie. Un astfel de lanţ de compOliamente negative poate fi activat. chiar şi în condiţiile în care nu s-a urmărit acest lucru.. unul dintre parteneri se aşteaptă să fie criticat pentru că nu şi-a îndeplinit o anumită sarcină în gospodărie care îi revenea. La acest lucru contribuie şi ceea ce psihologii au denumit prejudecata egoistă. atât dvs. că lucrurile pozitive vi se datorează În lnai mare măsură. Relaţia dintre membrii unui cuplu disfuncţional se caracterizează adesea prin comportament negativ reciproc: dacă unul dintre soţi se comportă negativ. şi ale celuilalt.cea mai bună soluţie Priviţi lista cu soluţiile care v-au mai rămas şi încercaţi să vă. să încercaţi să priviţi obiectiv faptele dvs. puţine interacţiuni plăcute. Incapacitatea de a rezolva conflictul. Identificaţi gândiţi • Comportamentele reciproc negative Cuplurile nefericite au. Acesta simte tonul clitic şi se simte atacat. cât şi partenerului dvs. aşa că atacă şi el. De exemplu. se poate aborda acest aspect. despre contribuţiile pe care le-aţi avut la bunul mers al acesteia şi veţi conştientiza că v-aţi supralicitat rolul. în general. în care angajarea pmienerilor în rezolvarea constructivă a problemelor să fie puţin probabilă. majoritatea fiind încărcate de supărare.. fie În glumă. " 198 . dintr-o dorinţă de a vă demonstra. iar de cele negative nu sunteţi aşa de mult răspunzător. Această prejudecată egoistă are o influenţă puternică asupra relaţiilor cu ceilalţi. despre sacrificiile făcute de fiecare în căsnicia dvs . Când celălalt deschide discuţia despre sarcina respectivă. lipsa îndemânării în a detensiona dizarmonia predispune cuplul la acumularea unei serii de conflicte nerezolvate care pot crea un context negativ. ei Încetează să se mai asculte cu atenţie unul pe celălalt şi nu fac altceva decât să pregătească contra-atacuri la atacurile primite. Din acest moment. folosind câteva dintre sugestiile ul1nătoare: . referitoare la un lucru pe care nici partenerul nu l-a îndeplinit. cel care aşteaptă critica răspunde cu o altă critică.. care îi plasează în poziţia cea mai favorabilă . oamenii au tendinţa să interpreteze evenimentele dintr-o perspectivă subiectivă.. care ar fi cea mai bună dintre acestea. fie în serios. Alegeţi-o şi puneţi-o în practică. Fără să-şi dea seama. partenerul consideră că este îndreptăţit să răspundă cu aceeaşi monedă şi astfel începe un lanţ de interacţiuni negative. deoarece prejudecata egoistă lărgeşte prăpastia dintre voi şi vă transformă intimitatea în câmp de luptă. e. chiar dacă întrebarea este neutră în ton şi cuvinte. blam sau pedeapsă.

acelaşi conţinut poate fi receptat în moduri diferite. În acelaşi timp. deseori considerăm că partenerul ne poate citi şi gândurile. trebuie ca ambii membri ai cuplului să se asigure că mesajul nu e distorsionat. Cel care transmite mesajul trebuie să fie clar şi precis şi să verifice dacă celălalt a înţeles sensul informaţiilor sale. distorsiuni le ce apar între comunicatori pot fi explicate prin faptul că aceştia nu conştientizează că mesajele au două componente: 1) o componentă de conţinut. Dimpotrivă. el poate fi considerat sincer. Aceasta este o dimensiune a comumcării ce trebuie permanent avută în vedere în terapie. În primul rând. dizannoniile şi pentru a se îmbunătăţi calitatea relaţiei de paliene11at. Nu ne interesează feed-back-ul. Într-o dispoziţie mai bună. pentru că puţini cer sau oferă feed-back.• Terapia centrată pe comunicare comunicare înseanmă ca patienerul să înţeleagă exact ceea ce ai vrut să îi transmiţi . Această scurtătură în comunicare generează probleme deosebite pentru că este destul de greu să identifici ce simte sau ce gândeşte o altă persoană. Eşti alintată ca o pisică poate fi atât o fom1ă de alint (când e spusă cu o voce caldă). Din nefericire. de fapt . nu este deloc aşa. starea de spirit a celui care receptează afectează şi ea mesajului. acelaşi conţinut poate fi spus în moduri diferite. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazurile în care presupunem că celălalt ne cunoaşte atât de bine încât el înţelege ce vrem să-i comunicăm. În al treilea rând. ce se referă la ceea ce vrei să transmiţi . un compliment poate suna fals. Cele mai mari şanse de a conştientiza ambele aspecte ale mesajului le au persoanele flexibile. Mai mult. 2) o componentă-sentiment. deschise. în funcţie de sentimentele prin care trece cel care trebuie să decodifice mesajul. tolerante şi empatice. o bună În al doilea rând. Cu alte cuvinte. dar poate suna şi ca un reproş (când nervozitatea caracterizează glasul bărbatului). De asemenea. care se referă la modul în care este rostit mesajul. în funcţie de starea de spirit pe care o avem în momentul respectiv. Concluzionând. descoperită şi exersată pentru a se evita neînţelegerile. Puţini sunt conştienţi de ambele aspecte ale mesajului. o serie de cauze putând explica acest lucru. fără să o întrebi . disfuncţionalităţile. În acest scop. există multe cazuri când intenţia şi irnpactul au conţinuturi diferite. rareori îl cerem şi de puţine ori ni se oferă . acelaşi mesaj poate avea impact diferit în funcţie de tonalitatea vocii sau starea de spirit a celui care transmite informaţia . cel care receptea ză mesajul trebuie să se asigure că percepţia lui nu este deformată. Astfel. pentru o persoană deprimată. foarte mulţi dintre noi avem tendinţa de a presupune că celălalt înţelege ce vrem să-i spunem şi ne surprinde când aflăm că. persoanele conţinutul 199 .

În acelaşi context. necomunicativi şi. .încercaţi să înţelegeţi punctul de vedere al partenerului. mergându-se până acolo încât se uită de unde s-a plecat şi se încearcă rezolvarea altor aspecte care n-au reprezentat sursa iniţială de dialog. .ascultaţi atent conţinutul. Destule complicaţii apar şi în condiţiile în care mesajul este înţeles. . . . nu puţine sunt situaţiile când partenerul îi comunică celuilalt o nemulţumire. . datorită următoarelor motive: 200 . dar observaţi şi starea afectivă a celuilalt. să identifice prin dialog lucn.nu favorizaţi apariţia culpabilizărilor.rigide şi intolerante gândesc că este o pierdere de vreme să încerce să înţeleagă şi punctul de vedere al celuilalt.enumera ţi-vă nemulţumirile şi rezolvaţi . în ultimă instanţă. să ţineţi cont de ceea . Conştientizarea mecanismelor şi experienţelor prin care au devenit două persoane "singure sub acelaşi acoperiş" construieşte o bună parte a demersului terapeutic . nimeni nu ascultă şi amândoi ajung să devină frustraţi. Membrii cuplului ar trebui să-şi clarifice aşteptările şi dorinţele.nu consideraţi că înţelegeţi gândurile celuilalt. Caseta 4 • Cum să fim sinceri cu partenerul o bună relaţie de parteneriat se caractelizează şi prin faptul că cei doi au disponibilitatea de a-şi spune sincer unul altuia ce simt. Una dintre acestea rezidă în faptul că.cereţi şi oferiţi feed-back. însă.uile care-i apropie sau cele care-i îndepărtează. trebuie ce apare sintetizat în caseta 4: Ce trebuie să faceţi Aşadar.nu uitaţi niciun moment ce problemă se discută. Întrebaţi-l. Câteva repere în optimizarea comunicării de cuplu pot fi utile deopotrivă terapeutului şi clienţilor. în acest caz. abordarea unei probleme ajunge să genereze discuţii colaterale. Practic. singuri. ca răspuns la nemulţumirile care i s-au prezentat. Aşa că.nu deviaţi discuţia de la această problemă. În foarte multe situaţii. membrii cuplului nu rezolvă nimic acuzându-se reciproc.le pe rând. pentru că în acest mod nu se soluţionează niciuna dintre nemulţumiri. . se evită comunicarea sinceră a acestor aspecte. de a-şi exprima sentimentele clar şi concis. pentru a îmbunătăţi comunicarea.

căutaţi să modificaţi ceva astfel Încât să depăşiţi stările negative pentru a avea acces la cele pozitive" (vezi caseta 5). atunci când se aduc în discuţie probleme care-l vizează şi nemulţumiri de care se face direct răspunzător.1) individul consideră că nu va mai fi iubit la fel de mult de partener. care. 2) se poate deteriora am10nia cuplului prin discutarea unor aspecte ce ar scoate în evidenţă neconcordanţele dintre parteneri.Luaţi-vă ininw În dinţi şi comunicaţi sincer cu partenerul ce credeţi că merge şi ce nu În relaţia dvs. În spatele ei se vor ascunde şi multiplica frustrările şi nemulţumirile. mulţumit încrezător Caseta 5 201 . vor exploda cu o intensitate sporită. 3) celălalt îşi poate pierde încrederea în pattener şi în relaţie..fi. dacă ea este Întâmplătoare sau dacă este chiar consecinţa problelnelor pe care vreţi să le abordaţi. atunci când acesta va observa lipsurile sau vulnerabilităţile celui cu care trăieşte. în ce stare sufletească vă aflaţi. Stări trist anxios ncrvos negative morocănos puţin rănit frustrat deprimat singur Mă simt oarecum foarte Stări pozitive calm relaxat bine dispus fericit . În orice situaţie aţi . înainte de a vă discuta problemele. Dacă nu. pentru că ele nu fac altceva decât să le ofere o linişte aparentă. veţi găsi Îlnpreună modalităţile de rezolvare a tensiunilor latente ce plutesc ameninţător deasupra relaţiei. mai devreme sau mai târziu. Iată câteva repere şi sugestii: . aveţi şansa să descoperiţi acest lucru şi să vă călItaţi fericirea În altă parte. Dacă vă iubeşte. Gândiţi-vă. Terapeutul sprijină partenerii în identificarea şi depăşirea acestor idei preconcepute.

este important să programaţi un timp când amândoi puteţi vorbi despre modalităţile prin care credeţi că se va rezolva nemulţumirea exprimată ". Scrieţi pe un bileţel nemulţumirea mlt/tă şi puneţi-o în cutia celuilalt.Dacă vă este greu să vă comunicaţi verbal nenlulţwnirile. problema dispare şi lasă loc alteia. Caseta 7 202 . Ele trebuie să fie cât mai punctuale şi reciproc acceptate de parteneri. 3) rezolvarea nemulţumirilor Stadiul rezolvării nemulţumirilor vizează punerea în practică a aspectelor negociate anterior. . trebuie să nu-l învinovăţească pe celălalt. Important este să nu lec/uraţi nemulţumirile celuilalt decât în momentul când vă simţiţi pregătit pentru acest lucru.fi mai uşor şi mai repede soluţionată. puteţi apela la o alta. trebuie să caute să nu răspundă cu propriile nemulţumiri. ci să-I motiveze să depăşească împreună acest impas. trebuie să se asigure că celălalt înţelege exact fondul nemulţumirilor ei. Iată procedura: . Dacă lucrurile merg bine. Ce trebuie să facă.de a comunica sincer cu paltenerul este cutia cu sugestii. Persoana nemulţumită o modalitate eficientă trebuie să-şi afirme nemulţumirile clar şi precis. care are trei stadii: 1) ascultarea nemulţumirilor În acest stadiu unul dintre paltene11 ascultă plângerile celuilalt şi se asigură că înţelege exact mesajul care se doreşte a fi transmis. cât şi pmtenerul care ascultă nemulţumirile. Nu trebuie săfiţi Într-o stare de disconfort. atât persoana nemulţumită. apare sintetizat în casetele 6 şi 7. pentru a putea . deoarece veţi avea dificultăţi În a încerca să înţelegeţi şi punctul de vedere al partenerului. care va urma acelaşi algoritm. 2) construirea agendei În acest stadiu se alcătuieşte o listă cu aspectele exacte care se încearcă a fi rezolvate. şi anume întrunirea de familie. Scrieţi câte o singură nemulţumire pe bileţel. confecţionaţi două cutii p entru sugestii. Caseta 6 Partenerul persoanei nemulţumite trebuie să vadă nemulţumirile celuilalt ca pe nişte sentimente legitime. De ase/nenea. trebuie să încerce să înţeleagă empatie perspectiva celuilalt. Dacă nu vă surâde varianta cutiei cu sugestii.

Mi-ar plăcea. dacă m-ai ajuta şi tu. Ea: Te ocupi tu cu gătitul. într-o manieră prescriptivă comportamentală. cel mai mult. Desigur aceste puncte. este. de străini . în loc să fie puse în ordine imediat. să mâncăm în oraş. şi acest lucru mă deranjează. Ai timp destul să pui vasele la loc până plecăm. Ea: Nu e toată casa mereu în dezordine. mai curând educaţională. Ne putem permite să ieşim să mâncăm o dată pe săptămână. oricine ar găti. decât sunt fiecare dintre ei faţă. El: De obicei. Mă ajuţi prea puţin şi vrei prea mult de la mine. Ea: Deci. agresivitatea verbală diminuând sinceritatea dintre parteneri. ca şi altele din casetele anterioare. Ea: Aş avea. Asta e problema. Ea: De ce? El: Mă deranjează că vasele stau zile întregi îngrămădi te. când amândoi suntem foarte ocupaţi. El: Dar eu mă ocup mai mult cu gătitul. Acest lucru scade calitatea comunicării. El: Spui că nu te ajut destul? Ea: Exact. dar şi eu spăl. celălalt face curat. 2) construirea agendei El: Bun. ca joia. În caseta 8 regăsiţi câteva sugestii care vă pot ajuta în demersu l terapeutic centrat pe optimizarea relaţiei de cuplu. Iar joia El: Bine. ar fi posibil să fac ceea ce vrei. El: Bună idee. Ea: Ei bine. iar eu te ajut să faci curat. de fapt? El: Cred că bucătăria. calc şi fac cumpărături. Ea: Sună bine. însă. aşa că am crezut că tu trebuie. • Rolul politeţii în comunicare o serie de cercetări evidenţiază faptul că soţii sunt mai nepoliticoşi unul faţă de altul. să faci curat. hai să batem palma. pot fi utilizate şi în altă manieră terapeutică. prin 203 . El: Nu asta e problema. luăm masa în oraş.Un exemplu care evidenţiază importanţa primelor două stadii este prezentat mai jos: 1) ascultarea nemulţumirilor El: Casa e întotdeauna într-o mare dezordine şi nu-mi place deloc. ce-ar fi dacă fac eu curat şi găteşti tu? Sau tu mă ajuţi să gătesc. Ea: Ce anume te deranjează. dacă n-am ieşi seara atât de mult amândoi.

Plângere specifică: Niciodată nu mă întrebi cum mi-am petrecut şi eu ziua.. încercaţi să le transfo1111aţi în plângeri pozitive. Pentru exerciţiu.. pentru a nu induce şi celuilalt această stare. cum ar fi: Aş fi mult mai fericită dacă . De obicei îmi povesteşti doar ce ai făcut tu.. sau Ar Însemna mult pentru mine să .. ci într-una pozitivă. niciodată nu îmi faci complimente.provocare. . fără să mă întrebi care sunt planurile mele.. Caseta 8 De asemenea..-n1Î aduci ceva. comportament mai potrivit. Plângere specifică pozitivă: Aş vrea să mă întrebi şi pe mine cum miam petrecut ziua. nu folosiţi un limbaj grosolan. Formulări de genul: Tu niciodată nu . exprimaţi nemulţumirile ce aţi transformat plângerea generală într-una specifică. Nu întrerupeţi brusc discuţia. îţi inviţi prietenii la cină. trebuie să aveţi în vedere faptul că este indicat să nu vă într-o manieră negativă. Partea proastă este că multe nemulţumiri sunt generale şi puţine sunt specifice. nu vă enervaţi. când te ridici de la televizor să-ţi iei o bere. şi Caseta 9 204 . nu-mi ceri niciodată părerea pentru deciziile impoI1ante. nu mă întrebi pe mine dacă vreau să. dacă simţiţi că aveţi reacţii impulsive. spuneţi calm şi argumentat ceea ce puteţi face şi ceea ce nu.. induc o motivaţie mai scăzută la schimbare decât cele pozitive. Plângeri specifice negative nu mă săruţi pasional decât când vrei să facem sex. sau Nu vrei să înţelegi că . din negativă în pozitivă . experimentare. mai bine închideţi discuţia şi o redeschideţi altădată. conştientizare ŞI găsirea acţiune dirijată pe cont propriu a discret de către terapeut. Ul1l11 Reguli ale politeţii în comunicare daţi şansa celuilalt să termine ce are de spus. transformaţi-o După În caseta 9 regăsiţi o sene de plângeri specifice negative. Un exemplu relevant este prezentat mai jos: Plângere generală: Nu te interesează niciodată ce fac eu. Plângere specifică negativă: Niciodată nu mă întrebi cum mi-am petrecut ziua.

În condiţiile in care nu puteţi evita o discuţie aprinsă. ascultarea activă presupune ca cel care receptează mesajul să aibă în vedere sugestiile din caseta 11 . zâmbetul în conversaţie. atunci când partenerii le vorbesc despre problemele lor profesionale sau despre altele care pe ei nu-i interesează . Este ea atât de irnportantă ca să justifice tensiunea dintre voi? Dacă da. argumentaţi-vă punctul de vedere Într-un nlOd politicos. Din respect faţă de partener trebuie să fii sau cel puţin să dai de înţeles că eşti atent. puteţi da impresia că nu luaţi în serios nemulţumirile partenerului. asupra celuilalt. căutaţi să vă liniştiţi şi nlllnai după aceea reluaţi interacţiunea cu el. Acceptaţi opiniile celuilalt şi construiţi-vă argumentaţia în funcţie de aceste opum. cu mimica. Dacă nu.câteva formulări posibile în manieră prescriptivă: "Revenind la rolul politeţii în comunicare. gândiţi-vă dacă merită să vă certaţi pentru respectiva problemă. A fi ascultător activ înseamnă însă să răspunzi cu ochii. căutaţi să oferiţi sugestii pozitive. În caseta 10 vă prezentăm alte câteva reguli de politeţe ce trebuie respectate într-o discuţie familială. pentru că. De asemenea. Din această perspectivă. Trăsăturile ascultării priveşte-mă active întreabă-mă. păstraţi spiritul de glumă. MajOlitatea oamenilor. cu mintea. fără a fi ironic. Iată Reguli ale politeţii în comunicare într-un mod prietenos. nu vă creaţi singuri alte probleme ". Pentru aceasta este necesar să te uiţi în ochii interlocutomlui când asculţi şi să nu afişezi o figură impasibilă. păstraţi începeţi conversaţia Caseta 10 Politeţea în comunicare se referă şi la ceea ce specialiştii au denumit ascultare activă. atunci când aveţi o zi proastă. fiţi răbdător. altfel. dacă repetă când vorbesc! nu înţelegi! lucrmile pe care le spun! subiectul până nu mă grăbi! menţine când termin ce am de spus! Caseta 11 205 r . este bine să vă avertizaţi partenerul că nu el este vinovat de starea dvs. au o expresie facială care denotă indiferenţă. nu transferaţi nervii dvs.

Nemulţumiri legate de modul în care este receptat mesajul "nu se uită niciodată la mine când vorbesc. el Îşi dă seama că îi acorzi atenţie şi că Îţi pasă de preocupările lui.0 altă regulă de politeţe este aceea de a-ţi încuraja partenerul să detalieze subiectul care pe el Îl fascinează. "se comportă de parcă mi-ar face o favoare prin faptul că 7nă ascultă". Multe persoane evită să fOITnuleze întrebări din teama de a nu deveni ridicole.. experimentând în cadrul terapeutic noul mod de intercomunicare şi interacţiune al cuplului focusat. pentru că aceeaşi politeţe fI va determina să nu te plictisească prea tare. Caseta 12 Detaliem în continuare şi alte elemente ce pot constitui subiect de consiliere cu o componentă comportamental-prescriptivă: . dacă îi dai libertatea de a vorbi cât vrea despre un anumit subiect. Prin aceasta. fără ca celălalt să-şi dea seama că vechea tel'nă de conversaţie nu te interesa". Ele nu ştiu. Nici nu ştiu dacă mă ascultă sau nu". care permite nu doar exersarea noului comportament. ci în a fi interesat de ceea ce partenerul vorbeşte cu tine. modalitate diplomatică de a schimba discuţia este asocierea. că secretul unei conversaţii reuşite nu constă în a avea ceva interesant de spus. Mai mult.Ascultarea activă presupune. de asemenea. ci şi înţelegerea sensului şi efectelor lui în realitate. probabil. Ea În legătura pe care o poţi face Între ceea ce spune partenerul şi ceea ce ţi s-a intâmplat ţie sau altor persoane semnţjicative din viaţa ta. şi punerea unor Întrebări. constă ° 206 . el nu va abuza de ea. De asemenea. Împărtăşirea acestor gânduri transformă interlocutorul în ascultător şi redirecţionează discuţia În sensul dorit de tine. în relaţia de cuplu. direcţionând discuţia spre alte problenle sau preocupări. Din punctul nostru de vedere. cel care ascultă trebuie să evite să apară în situaţii care pe celălalt îl irită (vezi caseta 12). " comportamentul lui nu-mi pennite să-mi dau seama dacă inţelege ce vreau să-i spun ". "pune intrebări de parcă s-ar Îndoi de tot ceea ce spun". verbal şi nonverbal. Schimbările se pot produce în timp dacă se schimbă perspectiva înţelegerii asupra modului de intrare în contact şi se extinde conştientizarea sensului şi semnificaţiilor mesajelor comunicate. o valoare terapeutică mai semnificativă ar putea s-o aibă transformarea acestor conţinuturi în tot atât ea situaţi i experienţiale bazate pe joc de rol.

Înţelesul diferit acordat aceluiaşi mesaj Îngreunează comunicarea. 6. În această situaţie receptoml nu mai ştie ce să creadă. În esenţă. mai ales atunci când ş i semnalele non verbale nu concordă cu cele exprimate verbal. dar devine disfuncţională în condiţiile în care ajunge să fie folosită fOalie frecvent. comunicarea indirectă distorsionează destul de profund calitatea relaţiei de palieneriat. Barierele care apar În comunicare sunt favorizate de factorii prezentaţi în caseta 13. 2. 7. presupunerile incorecte determină disfuncţionalităţi.• Bariere în comunicare Simţim nevoia de a fi Împreună cu altcineva. care ne acceptă aşa cum suntem şi ne tolerează defectele pe care le avem. Comunicarea contradictorie se referă la faphll că două sau mai multe mesaje trirrlise de aceeaşi persoană se opun Între ele. De asemenea. căutând să le rezolve Într-o manieră activă. 3. Sursele barierelor 1. 207 Dacă . 4. 8. De asemenea. chiar dacă nu găsim Întotdeauna modalităţile cele mai potrivite de a spune clar ceea ce vrem. Diferenţele Diferenţele comunicaţionale culhlrale de gen-rol Comunicarea indirectă Folosirea diferită a cuvintelor Presupunerile incorecte şi generalizarea Comunicarea contradictorie Monologul Comunicarea defensivă Caseta 13 în ceea ce priveşte diferenţele culturale şi cele de gen-rollucmrile sunt evidente (palienerii evitând să-şi spună unul altuia ce Îi deranjează în efectuarea unor sarcini care le sunt atribuite sau impuse. ce se pot amplifica pe măsura trecerii timpului (vezi caseta 14). Din această perspectivă . 5. ea protejează individul de riscul respingerii mesajului prezentatjără perdea. Simţim nevoia de a fi înţeleşi . nemulţumirile şi problemele lor. satisfacţia conjugală apare ca fiind direct proporţională cu capacitatea de a dialoga sincer cu celălalt. fără a fi dorite sau interiorizate). ca şi tentaţia de a generaliza. Shldii clinice şi psihologice au demonstrat că problemele maritale sunt datorate în special deficienţelor comunicaţionale. cercetările au arătat că palienerii din cuplurile fericite diferă senmificativ de cei din farrliliile nefericite. prin faptul că primii vorbesc mai des despre intenţiile.

presupun că el ştie. cele mai importante fiind prezentate în caseta 15. proprietatea .utilizarea tennenilor adecvaţi pentru exprimarea exactă a intenţiilor. Condiţiile esenţiale ale comunicării claritatea . Comunicarea defensivă este şi mai supărătoare. naturaleţea . Caseta 16 208 . lipsit de reacţie. Terapeutul: Vă referiţi la soţ? Ea: Da. impasibil..expunere sistematică şi concisă. Caseta 14 Monologul inhibă efectiv comunicarea şi interacţiunea dintre parteneri. fără o căutare f0l1ată a unor expresii sau cuvinte. pentru că nu-i oferă posibilitatea de a-şi exprima dezacordul faţă de mesajul oferit. Pentru a fi eficientă . Terapeutul: I-aţi spus? Ea: Nu. ascunzându-se în spatele acestor temeri. Caseta 15 De asemenea. Terapeutul: I-aţi spus să vă ajute? Ea: Cred . El este frustrant pentru receptor.exprimarea firească. comunicarea trebuie să îndeplinească mai multe condiţii .Exemplu de presupunere incorectă Terapeutul: Ce vă deranjează cel mai mult? Ea: Faptul că nimeni nu mă ajută în casă. să înţelegeţi nemulţumirile reluaţi în forme diferite conţinutul celuilalt.. Evitaţi: să încerce să ţină cont să întrebaţi să fiţi Căutaţi: în loc să răspundeţi. este recomandabil ca patienerii de sugestiile aflate în caseta 16. deoarece apare când o persoană se simte ameninţată de cealaltă şi comunică cu ea. mesajului.

Exemple de distorsiuni ale mesaj ului sunt prezentate în tabelul 1. creându-se discrepanţe între intenţie şi impact.În aceeaşi ordine de idei. 2) Faceţi afirmaţii folosind mai degrabă Eu decât Tu (afirmaţiile conţinând Tu invadează teritoriul celuilalt şi sunt destul de riscante). implicit. dizarmoniile şi disensiunile se vor amplifica. săptămâni sau chiar ani. • Agenda ascunsă parte a demersului terapeutic de tip corectivoptimizator are în vedere lucrul cu "agenda ascunsă" . poate readuce romantismul şi poate cOl?leri conceptului de "toleranţă" alte dimensiuni. însă. ascunsă sau implicită. defapt. insatisfacţia şi frustrarea vor creşte. Dacă agenda va rămâne ascunsă mai multe zile. Cam care ar fi conţinutul discuţiilor brodate şi orientate spre această temă rezultă din pasajele următoare: o importantă "Nu de puţine ori. aţi putea discuta despre posibilitatea de a vă petrece sărbătorile de iarnă cu părinţii unuia dintre voi. rămân neexteriorizate şi. De e. Agenda ascunsă se manifestă. agenda fiind exprimată. în timp ce credeţi că vă referiţi la o anumită problemă. " În general. atunci când dialogăm cu partenerul de viaţă. 209 .fiecare vă gândiţi.xemplu. în loc să petreacă alături de prieteni. Veţi începe să vă simţiţi singuri chiar dacă trăiţi împreună. dar rămânând în mod conştient ascunsă. ca adevărata problemă să fie dacă celălalt te iubeşte atât de mult încât să meargă la socrii. de cele mai multe ori. totuşi. Dimpotrivă. Agenda ascunsă reprezintă suma acestor idei. la o alta. nerezolvate. din diverse motive. În felul următor: discutaţi cu partenerul. Ajungeţi să uitaţi să vă bucuraţi de viaţă. este indicat să aveţi în vedere um1ătoarele: 1) Faceţi afll1naţii folosind mai degrabă Eu decât Noi (folosirea lui Noi presupune că ştiţi ce simte celălalt. În acelaşi timp. s-ar putea ca el să interpreteze toate mesajele celuilalt prin filtrul acelei agende. Într-o atmosferă mai relaxantă şi mai puţin tradiţionalistă. Partea proastă este că mulţi dintre noi declanşează o adevărată muncă de detectiv pentru a strânge "dovezi" care să susţină această agendă ascunsă. Efectul pervers al acestor căutări este că se distorsionează conţinutul mesajelor. el poate exterioriza frământările sale în Inod indirect în cadrul unor discuţii colaterale. dacă unul dintre parteneri are o agendă ascunsă . S-ar putea. avem tendinţa să îi ascundem anumite idei care nouă ni se par importante. rară a verifica dacă aşa stau lucrmile). rezolvarea agendei ascunse poate reinvia senzaţia de a fi fndrăgostit. chiar dacă aveţi grijă să exteriorizaşi o aparenţă liniştitoare. adică jl-ământările care.

Cea mai des întâlnită este agenda ascunsă negativă. Mă gândeam la altceva. care are ca problemă centrală afecţiunea. Poate că soţul este. Aici. într. Sentimente puternice vor fi asociate cu ea şi fiecare mesaj va părea să aibă "un mesaj în mesaj" Tabelull Mesaj Agendă probabilă EL: Ar trebui să te duci la doctor.El nu mai ţine la mine". problema este nu ce a intenţionat el prin acest mesaj ori dacă ea îl distorsionează sau nu. dar s-ar putea şi ca ea să denatureze mesajele. Se gândeşte că sunt urâtă. soţia are agenda ascunsă . Aici. dar poate că ea a privit acest mesaj ca pe o dovadă că soţul nu mai este atras de ea. iar filtrul care operează este "Soţului/ soţiei nu îi pasă de mine şi nu îll o interesează problemele mele". EA: Nu cred că ar trebui să avem un copil până tennin studiile EA: Astă seară sunt obosită. problema centrală este influenţa. Tabelul 2 Tip de agendă ascunsă Problema Afecţiunea centrală Filtrul care Celălalt operează Negativă De răspuns Interesul Influenţa De statut nu mă iubeşte Celuilalt nu-i pasă de mme Celălalt nu mă tratează ca pe un egal 210 . Filtrul care operează este "Soţul/ soţia nu mă tratează ca pe un egal". nu te-am ascultat.Pentru o înţelegere mai clară. îngrijorat în legătură cu sănătatea ei.. Problema este că agenda ei a rămas ascunsă. S-ar putea ca ea să aibă dreptate. Mesajele sunt filtrate pentru a arăta această lipsă de interes sau de răspuns. EL: Repetă. problema centrală este interesul. În acest caz. vom detalia primul exemplu. Al treilea tip este agenda ascunsă de statut. EL: Ei nu-i pasă de mine.adevăr. Al doilea tip de agendă este agenda de răspuns. Există EA: Nu mă mal iubeşte. EL: Nu vrea să rămână cu mine. Filtrul care operează este "Soţull soţia nu mă iubeşte" şi dovezile sunt adunate pentru a hrăni acest sentiment de durere. În acest caz. Nu s-a implicat în relatie. Arăţi foarte rău. Atâta timp cât este ascunsă ea nu poate fi rezolvată. EA: Nu-l interesez trei tipuri de agende ascunse (tabelul 2). Aş prefera să nu facem sex. Fiecare mesaj este evaluat în termenii acestui filtru de afecţiune. Mesajele sunt filtrate pentru a arăta că partenerul este dominator. te rog.

Veţi conştientiza că. 3) aveţi probleme despre care vorbiţi mereu. Când mergem la mama ta mă răneşti Întotdeauna şi nu mă simt bine. 2) aveţi sentimente putemice în legătură cu un lucru şi le ascundeţi. Aş că Sunt furioasă pe tine pentru nu apreciezi efOliurile mele. dar este mai 211 . Ştiu că poţi s-o faci . Ele pot semnala doar supărări minore. EL (Nu are încredere în mine): Dar ar trebui să faci şi tu cunoştinţă cu alţi oameni . atunci noi trebuie să identificăm ceea ce se află în spatele mesajelor lui. să Mi-e fac frică să-ţi spun ce simt. Dacă celălalt nu reuşeşte să fie sincer cu noi. nereuşind cu adevărat să faceţi vreun progres. gândi ţi-vă la cuplul dvs.. EA (Nu îl mai interesez): Dar sunt prea timidă. Caseta 18 Agendele ascunse apar chiar şi în căsătoriile cele mai liniştite şi nu trebuie ignorate niciodată. Exemple de mesaje care ascund În spatele lor interogaţii sau nelinişti existenţiale sunt redate în caseta 18. Caseta 17 Cum putem rezolva problema agendelor ascunse? Prin eliminarea a ceea ce cuplurile aşează deasupra mesajelor 101'. EA (Nu-i place cum sunt): Bine. Un exemplu de recunoaştere a unei agende ascunse este redat În caseta 17. Vreau să-mi spui ce pot pentru a fi o soţie bună.puţin Pentru a particulariza. Mesajul celuilalt Aş Reacţie ascunsă vrea să ştiu părerea ta. vrea ca anul acesta să nu mai petrecem sărbătorile cu părinţii tăi. probleme care vă sperie. Această muncă de decriptare se poate face în mai multe şedinţe terapeutice. EL: Hai să Încercăm să ne amestecăm printre ceilalţi invitaţi la petrecerea asta. pe care evitaţi să le discutaţi. aveţi o agendă ascunsă dacă: 1) aveţi unele probleme pe care vă este frică să le discutaţi. dar vă învâliiţi în cerc. cel dvs. o să merg la petrecere. EL (Nu ţine cont de ce-i spun): Nu-i adevărat. EA (Nu vrea să stea cu mine): Mai bine nu mergem dacă o stai cu alte femei.

iar armonia poate să mai atenueze angoasele conştientizării unor opinii diferenţiate.) EA: Da. Însă. pentru a putea rezuma ceea ce spune pmtenerul tău. uneori îmi place. că ceea ce îi uneşte reprezintă mult mai puţin decât ceea ce îi separă. Un exemplu care evidenţiază rolul ascultării şi rezumării este prezentat în caseta 19. Nu înţeleg de ce te plângi. Adică. Când canalele de comunicare se blochează cuplurile descoperă. indiciile existenţei unei agende ascunse ar trebui examinate pentru a vedea ce se află dincolo de ele. simte că lor nu le place modul în care ea efectuează anunute sarcini şi presupune că ei cred că nu este destul de bună pentru fiul lor. EA: Ce vrei să spui? Obţii ceea ce doreşti. EA: Cred că problema este că eu nu sunt satisfăcută când facem dragoste. Soţia se simte insultată de părinţii soţului. EL: Înţeleg. apărute pe parcursul unei maturizări relaţionale diferenţiate. dar de cele mai multe ori nu este prea grozav. Cuplul este gata acum să-şi explice problemele şi să găsească o soluţie în timp. EL: Hai să vedem atunci de ce te plângi tu. indicând faptul că paltenerul care selectează mesajele duce în spate o încărcătură periculoasă de nemulţumiri care se umflă ca un balon. tensiunile par să se risipească. utilizând alte cuvinte. Însă. De ce nu eşti satisfăcută? EA: Cred că principala mea nemulţumire este că tu nu eşti prea romantic când suntem în pat. În orice caz. El: Vrei să spui că te tratez cam impersonal. tu doar cedezi dorinţelor mele. de obicei. folosind alte cuvinte. Bărbatul se simte prins la mijloc. (Aici soţul rezumă ceea ce a spus soţia. Mă faci să mă simt prost. Acum ajungem la adevăratele probleme. de multe ori simţeam că tu nu mă vrei lângă tine şi asta mă făcea să mă simt prost. 2) Trebuie să ieşi din cadrul punctului tău de vedere şi să încerci să înţelegi validitatea punctului de vedere al partenerului. EA: Spui că eu nu îţi arăt că vreau să fim apropiaţi.) EL: Corect. Există două etape importante cu ajutorul cărora se pot demonta agendele ascunse: 1) Trebuie să asculţi suficient de bine. uneori mă simt folosită. 212 .probabil să aprindă semafoare roşii . EL: Aşadar. (Aici soţia rezumă ceea ce a spus soţul. Caseta 19 O situaţie des întâlnită şi de puţine ori rezolvată este agenda ascunsă apărută în relaţia noră-soacră. o dată ce agendele ascunse sunt eliminate şi comunicarea devine sinceră şi matură.

cei care încearcă să rezolve împăciuitor o problematică. Nu vă puteţi imagina cât de sUiprins veţi fi să constataţi că o să aveţi o altă viziune asupra unor opinii care. Din această perspectivă . • Jocul comunicaţional În linii mari. Soţia trebuie să explice părinţilor soţului ce poate să-i ofere fiului lor şi cât de mulţlU11it este acesta cu ceea ce primeşte. aparţineţi unuia dintre aceste tipuri.. Experienţa ne arată că agenda ascunsă şi. terapeuţii. De cealaltă paIte. pentlU a putea fi înlăturate . soţul trebuie să fie acela care să le comunice părinţilor că este felicit alături de soţie. penh-u a putea rezolva cu succes o situaţie familială conflictuală. păreau a fi de nezdruncinat".h-as într-o paIte şi în alta de cei doi adversali neraţionali pe care el ar vrea să -i împace_ Agenda ascunsă a soţiei este de obicei unnătoarea: "Cărei familii îi aparţii tu? Eş6 soţul meu sau fiul lor?". Agenda ascunsă a părinţilor este: "De cine asculţi tu? Cine te-a crescut?". pentru a nu distruge fericirea fiului lor. trebuie să descifraţi şi motivaţia poziţiei adoptate de aceştia. trebuie să­ i explice soţiei că părinţii lui îl iubesc. 213 . îi vor numai binele şi trebuie acceptaţi ca atare. implicit. De asemenea. Şi aceasta se poate învăţa în cadlUl unei consilieli sau al unei terapii maIitale. Acestea sunt doar câteva exemple Plivind rolul negativ al agendelor ascunse în viaţa conjugală şi faIllilială. iar aceştia trebuie să vadă că el respectă opiniile soţiei lui şi că aşteaptă acelaşi respect din paItea lor. În caseta 20 vă prezentăm o listă de combinaţii pe CaI-e le puteţi folosi. până atunci. trebuie să înţelegeţi şi atitudinea celorlalţi . Cea mai eficace modalitate de a înţelege este punerea în locul celuilalt. partenerul şi chiar copilul dvs. Însă. Ele pot fi rezolvate numai prin atacarea directă a agendelor ascunse. socrii trebuie să fie mai concilianţi. situaţie 2) de blamare . pe alţii să decidă. oamenii adoptă patru tipuri de atitudini: 1) de conciliere . să spunem clar celuilalt ce nemulţul11ili avem. lată câteva 4) nerelevantă .cei care iau în calcul toate datele pentru a găsi soluţia cea mai potrivită. împreună cu clienţii pot experin1enta diverse jocuri de ro/. 3) raţională .cei care alUncă vina pe ceilalţi pentru problemele apărute. Neascultându-se. incercaţi să preluaţi fiecare câte un tip de atitudine. Depinde de fiecare dintre noi să le eliminăm. El se gândeşte: "Dacă măcar s-ar asculta unii pe alţi i!". problemele dintre cele două piliţi nu sunt rezolvate întotdeauna prin menţinerea atitudinii de mediere a soţului.Acum dvs_.cei care sunt evazivi şi lasă sugestii: . În această situaţie bărbatul încearcă să medieze relaţiile dintre soţie şi părinţi. Dvs. aşa cum este ea. El h-ebuie să-şi susţină soţia în faţa părinţilor. altul decât acela pe care-l aveţi de obicei.

A putea să-ţi ceri scuze fără să tI conciliant. Eu sunt cel care face regulile aici. voi începe să fac bagajele mâine Tatăl-soţ dimineaţă.. draga mea? ar fi să ne luăm după vremea mai bine mergem la munte. Capacitatea dvs. ..De asemenea. exemplificăm două tipuri de mai bine cum acţionează jocul comunicaţional. Oricum nu voi pleca în vacanţă cu voi. situaţii pentru a înţelege Exemplul 1 Tatăl-soţ (blamând): De ce nu ai planificat concediul nostru? Mama-soţie (blamând): De ce ţipi? Ai la fel de mult timp ca şi mine! Fiul (blamând): Tăceţi din gură. Mama-soţie (hiper-raţională): Bine. tu întotdeauna planifici vacanţe frumoase . să Mama-soţie (hiper-raţională): Dacă mergi. (conciliant): Cum spui tu. dar şi a clientului dvs. Fiul (conciliant): Mamă. Întotdeauna vă cettaţi. în cazul în care sunteţi consilier sau terapeut. Tatăl-soţ (blamând): Tacă-ţi gura. de a intra într-un joc comunicaţional reprezintă un semn al matmităţii şi al dorinţei de a evita sau rezolva situaţiile problematice. draga mea. Caseta 20 Exemplul 2 Tatăl-soţ (conciliant) : Unde ai vrea prognozată . . nu te amesteca în treburi care nu te privesc! Tatăl Mama Blamare Conciliere Hiper-raţionalizare Fiul Blamare Conciliere Hiper-raţionalizare Nerelevant Conciliere Hiper-raţionalizare Blamare Conciliere Hiper-raţionalizare Nerelevant Blamare Conciliere Hiper-raţionalizare Nerelevant Blamare Nerelevant Şi combinaţiile Nerelevant Blamare Conciliere Hiper-ra ţi onalizare Nerelevant Conciliere Conciliere Nerelevant Blamare Hiper-raţionalizare Blamare pot continua . Mama-soţie (blamând): Cine spune asta? Şi apoi. fiule. a nu fi de acord fără să blamezi sunt compOltamente obţinute 214 .

Enumeraţi-le fără a emite judecăţi de valoa!'e În privinţa utilităţii sau a respectării lor. de fapt. cu ajutoml comunicării. devenind perimate şi dis funcţionale. furie etc. cu voce tare. de a îmbunătăţi calitatea relaţiei conjugale sau familiale. de a-şi găsi echilibrul şi maturitatea. altfel. de a se dezvolta. alteori le interiorizăm atât de mult încât nu observăm că. Veţi observa. sesizăm rolul impOliant al acestora în funcţionarea vieţii familiale. faptul că unele reguli nu sunt bine înţelese de ceilalţi.inadvelienţa sau anomia lor generează insatisfacţie şi dizan11onie. că lipsa regulilor. ele intră În contradicţie cu evoluţia realităţii sociale.. fiecare În parte. la un moment dat. Însă. Încercaţi. cât de dispuşi sunteţi la schimbare şi cât de toleranţi sunteţi În raport cu nevoile altora. Libertatea cuvântului implică trei arii majore: 1) Ce poţi spune despre ceea ce vezi şi auzi? Dacă ai anumite nelămuriri sau dacă ai anumite stări interioare (frică. impuse de alţii sau de propria dorinţă de a pune puţină ordine Într-o existenţă care. păstrarea acelora care sunt validate la nivel familial şi refonnularea altora ce-şi găsesc justificarea doar în egoismul sau prejudecăţile unora dintre noi. Aceste persoane au posibilitatea de a creşte. ne-ar scăpa de sub control. apoi. chiar dacă nu întotdeauna apelăm la modalităţile cele mai indicate. Acest lucru se poate realiza astfel: Procedură. ţi le poţi exprima? 2) Cui i le poţi spune? Le discuţi cu Olicare din membrii familiei sau doar cu unii dintre ei? 215 . să descoperiţi care reguli mai sunt de actualitate şi care sunt depăşite. " Negocierea sinceră a regulilor poate avea loc doar în familiile unde fiecare are dreptul la cuvânt.mult mai uşor în cazul acelora care înţeleg necesitatea acestor jocuri. Abia în momentele de criză observăm.) generate de compOliamentele celor de lângă tine. Acest lucru vă va ajuta să descoperiţi unele dintre motivele neinţelegerilor voastre. cine face regulile în familia dvs. dacă nu ştiaţi până atunci. "Aşezaţi-vă Împreună cu ceilalţi menlbri ai fmniliei În jurul unei Inese şi scrieţi fiecare pe o coală de hârtie regulile după care vă desfăşuraţi viaţa personală şi familială. Uneori adoptăm sau preluăm reguli fără a fi conştienţi. Citiţi-le. Una dintre cele mai eficiente modalităţi constă în identificarea. • Identificarea şi negocierea regulilor Fiecare dintre noi trăieşte după anumite reguli. apoi. Veţi fi sUiprinşi când veţi constata câte deosebiri sunt Între listele lecturate. iar altele nu sunt nici măcar acceptate. de foarte puţine ori. a regulilor care ne ghidează viaţa. stări pe care încercăm să le eliminăm.

ce ştii tu . pentru a nu redeschide răni ale trecutului sau pent:m a evita stări de spirit negative. Ca o concluzie. cu excepţia cazului când toţi cei pe care vrei să îi protejezi sunt surzi. dacă ei nu pot vorbi despre ele. De asemenea. Aşadar.să o poţi cunoaşte .i cu copiii "pentru a-i proteja". apal1in mai mult celei de-a doua categorii. închise şi depăşite? Dacă regulile dvs. Dimpotrivă. unul din părinţi are cazier. deschise. verificaţi regulile după care trăiţi. Acest lucru nu funcţionează niciodată. spun pălinţii. Acest lucru nu face decât să scadă încrederea interpersonală.. ". familia ale cărei reguli permit libeliatea aflării şi comentării oricărui lucru (indiferent cât este de dureros sau păcătos) are cele mai mari şanse să fie o familie care te ajută să creşti. orice regulă care-i Împiedică pe membrii familiei să comenteze sau să ştie ceea ce se întâmplă reprezintă o sursă excelentă pentru dezvoltarea unei persoane mărgini te. proşti şi orbi.3) Cum procedezi dacă nu eşti de acord cu cineva sau ceva? Ai curaj să dialoghezi cu membrii familiei despre asta? Chiar dacă tocmai ei sunt sursa nemulţumirilor? Important de reţinut este faptul că.un simplu copil .. poţi învăţa cum să eviţi reapariţia ei. implicaţia fiind că lumea adulţilor este prea complicată pentru ca tu . orice faptă poate fi discutată şi înţeleasă de cei care-ţi sunt cei mai apropiaţi. Regula este exprimată de obicei prin "Eşti prea mic(ă) ca să . cred că vă daţi seama că este necesară o schimbare. este ca şi când nu ar fi existat. Ceea ce face ca pattem-ul tu eşti prea . Sunt ele flexibile . indiferent de natura sentimentelor. Ei consideră că. sunt destule caZUli în care adulţii evită să discute anumite lucrw. Dacă regulile fac parte din prima categorie.nic să fie şi mai rău este faptul că adultul îi sugerează copilului că lumea lui mărginită.. Numai vorbind despre ea. Eşti doar un copil. poţi să descoperi fragilitatea umană şi rolul contextului În adoptarea anumitor atitudini. Mulţi părinţi încearcă să ascundă copiilor lor anumite lucruri din trecut sau din prezent: mama a născut un copil Înainte să se căsătorească. sau Asta e o copilărie . ignorante şi necreative şi a unei situaţii familiale asemănătoare. În multe familii există subiecte care nu sunt abordate niciodată.. Un alt aspect al tabuuri lor familiale este legat de secrete. potrivite cu vremurile? Sau sunt rigide. creşterea personală a fiecărui a va avea de suferit. 216 . dacă membrii familiei nu şi le cunosc reciproc.. Indiferent de gravitatea ei. să reducă sinceritatea şi să blocheze comunicarea. Această tendinţă de a evita discutarea anumitor aspecte la vârsta copilăliei poate genera blocaje comunicaţionale grave intergeneraţionale. tată! are o amantă. dacă nu vorbesc de aceste probleme.. mama are un iubit etc. este foarte probabil să fiţi fericit.

capacitatea de a gândi. Dacă aveţi animale. ş i cât de mulţumit sunteţi de modul În care este realizată. Fiecare membru al familiei are timpul său. În acelaşi timp. Separaţi activităţile familiale În două categorii: acum şi mai târziu. iar el consimte să îşi ajute soţia. Mecanismul intern al familiei trebuie să asigure fiecărui membru o evidenţă concretă a valorii sale. puteţi flexibiliza şi mai mult reîmpă11irea sarcinilor. Una din cele mai frecvente plângeri este aceea că indivizii consideră că au prea multe lucruri de făcut şi prea puţin timp pentru ele. Însă. gătitul. energie fizică şi emoţională. iar tu mergi cu mine pentru că eşti soţul meu. el va fi de acord numai pentru a evita o ceartă. in listă veţi include lucruri precum spălarea şi călcarea hainelor. capacităţi şi alţi factori care ţin de familia dvs. cefe din a doua categorie fiind abordate dacă situaţia o va permite. Evident. totul trebuie negociat pentru a putea fi realizat cu plăcere. Cea mai mare problemă a unei familii este legată de alegerea unor modalităţi ineficiente de a gestiona resursele membrilor săi. în mod sigur nu va fi o companie prea plăcută. vezi ce obiective ai şi te gândeşti la modalităţile de înfăptuire. deplasări lor etc. Scrieţi apoi cine îndeplineşte fiecare sarcină În familia dvs. calcularea cheltuielilor etc. Veţi descoperi dacă sarcinile sunt inegal distribuite. Acest timp poate fi Există 217 . Pentru a remedia acest lucru. apropiată foarte mult de inginerie: evaluezi resursele. Dacă i se cere acordul. le veţi include ş i pe acestea pe listă. cât de bine le realizează fiecare. cumpărăturile. Discutaţi cu ceilalţi şi împărţiţi sau reÎmpărţiţi sarcinile În . Fiecare persoană trebuie să aibă sentimentul că a contribuit cu ceva la bunul mers al vieţii familiale. De exemplu. cu totul altfel vor sta lucrurile. Stabiliţi-le in aşa măsură încât să poată. sarcinile din prima categorie au prioritate. de a simţi. experienţă anterioară . Toate acestea reprezintă materia primă care susţine mecanismul familial.!i realizate la nivel optim şi nu preluate doar formal". În condiţiile în care timpul petrecut cu ceilalţi este prea mic (datorită serviciului. interacţiunile şi activităţile nu se produc la întâmplare. o grădină sau un câmp.).fimcţie de disponibilităţi. Probleme la fel de importante şi la fel de frecvente derivă din folosirea timpului care rămâne după ce sarcinile au fost îndeplinite. dacă soţia îi cere soţului: vreau să merg la cumpărăruri. o mecanică a faIlliliei .• Mecanismul familial Într-o familie. aţi putea proceda în acelaşi mod în care aţi făcut-o atunci când aţi identificat regulile care vă ghidează viaţa: "Aşezaţi-vă la o masă şi Întocmiţi fiecare o listă a tuturor activităţilor necesare jimcţionării optime a familiei. dacă sunt îndeplinite toate sarcinile. curăţenia.

. va fi mai romantic. rară a fi disturbaţi. Ea: Bine. Cuplul 2 Ea: N-ar fi distractiv îndrăgostiţi? să mergem în parc şi să ne plimbăm ca doi El: Excelentă idee! Chiar dacă e târziu. că nu se ştie cât o să stăm.împălţit în trei categorii: 1) timp pentru sine. Ea: Ce bine că vrei. indiferent cât de stupid ar suna ele. 3) Acţiunea efectivă Puneţi şi. Mă săturasem să mă tot uit în fiecare seară la televizor. Luaţi în considerare toate ideile. pentru că o dată cu ele. • Cum să depăşim monotonia? depăşire Pentru identificarea unor modalităţi de trebuie să aveţi în vedere trei etape: 1) Brainstorming a monotoniei în cuplu. 2) timp pentru un anumit membru al familiei 3) timp pentru toţi. El: Hai să ne uităm la televizor. 2) Alegerea încrucişată Vorbiţi cu partenerul despre ideile dvs. Mulţi se plâng că timpul petrecut împreună de toţi membrii familiei este foarte scurt. Nu abandonaţi nicio sugestie. Alţii se arată deranjaţi de faptul că nu mai pot avea un timp al lor. ascultaţi-le decideţi împrelmă pe care dintre acestea le veţi încerca. Caseta 21 218 . în care să stea singuri. Nu aşteptaţi să treacă timpul. Hai să mergem altă dată. dar e destul de târziu. de a fi fericit. cred că ai dreptate. El: Îmbracă-te mai gros. Cuplul! Ea: N-ar fi distractiv să mergem în parc şi să ne plimbăm ca doi îndrăgostiţi? El: Da. se îngustează şi posibilităţile dvs. Lăsaţi-vă imaginaţia să caute lucrurile care vă crează plăcere. ŞI pe ale lui ŞI se pot pierde în practică ideile alese.

aceste sentimente de dependenţă ameninţau propria masculinitate. Visurile sunt considerate a avea un conţinut manifest. 219 . ar fi mai important pentru membrii cuplului să-şi exprime nevoile inconştiente. G. În caseta 21 vă prezentăm două tipuri de cupluri: unul încătuşat în tiparul vieţii de zi cu zi. ceva trebuie schimbat. interacţiunile de cuplu şi de familie fiind văzute ca versiuni deghizate ale sentimentelor latente. mai degrabă decât pe baza unor imagini inconştiente ale trecutului. Introspecţia poate fi realizată pătmuzându-se în spatele atitudinilor... Pentru a identifica motivele. decât să Înveţe să le Înţeleagă mai bine. Iată un exemplu de schiţă prescurtată a unei evaluări psihanalitice: O fetiţă. Există studii care încearcă să demonstreze că. dl. fusese iniţial atras de soţia lui ca de un obiect a/ libidoului care i-ar putea satisface fanteziile sexuale. Terapeutul poate ajuta partenerii să aprecieze care mod de comportament este mai indicat pentm relaţia de parteneriat în care se află. dl. aşa Încât el se comporta ca şi cum ar fi fost puternic şi n-ar fi avut nevoie de nimeni. Însă. G. Astfel. La urma urmelor. Riscul cel mai mare este legat de faptul că partenerii îşi expun sentimentele chiar în faţa acelor oameni de care vor cel mai mult să se ascundă . el tânjea după consolare maternă din partea ei. ci prin reducerea apărării: pacienţii experimentează şi exprimă părţile reprimate din ei . cercetându-se motivele ascunse care le detemlÎnă. el a aflat că: Tatăl ei. creând un climat de încredere şi avansând foarte lent. . sLţferea de fobie faţă de şcoală. Dacă părerile nu concordă. terapeutul psihanalist a apelat la elemente de dinamică a familiei şi a cuplului în special. SaUy G. familiile se apără împotriva expunerii celor mai intime sentimente. astfel încât aceştia să interacţioneze unul cu celălalt pe baza realităţilor curente. Terapia psihanalitică reali zează schimbarea personalităţii şi o creştere din interior. nu doar Î n UTIna unor eforturi de gândire. este mare lucm să determini pe cineva să-şi expună emoţiile stânjenitoare sau rănile mai vechi .monotoniei poate fi re ali zată şi în mod spontan. Din interviuri succesive. La un alt nivel. Depăşirea • Terapia psihanalitică de cuplu Principalul scop al acestei abordări este de a elibera membrii familiei de restricţiile inconştiente. celălalt deschis la experienţe noi. În mod normal. tratamentul psihanalitic nu funcţionează prea mult prin introspecţie. a avut aşteptări inconştiente legate de faptul că soţia ar fi ace/aşi gen de persoană (care suferă mult şi se auto-sacrifică) cum era şi mama sa. Psihanaliştii se ocupă de această problemă. Din acest punct de vedere.

având opţjunea de a se întoarce la terapia cu un singur cuplu. Însă. Utilitatea terapiei cu grup de cupluri rezidă în aceea că indivizii conştientizează că problemele lor maritale nu sunt unice şi nici atât de grave pe cât par. fiecare persoană din grup este rugată să-şi exprin1e părerea. pentru a le putea evita sau depăşi în cazul apariţiei lor. Unul din motivele pentru care terapia de grup funcţionează eficient se pe faptul că oamenii sunt mult mai obiectivi în legătură cu problemele altora. jena să fie diminuate. Nu puţine persoane constată după prima şedinţă de terapie că există cupluri care prezintă disfuncţionalităţi mult mai grave decât ale lor: Dumnezeule. Terap euţii spun că este extrem de rar pentru un cuplu să înceteze să mai lucreze cu grupul. pot identifica mai repede soluţiile ieşirii din impas. îi învaţă să folosească drept punct de referinţ. De obicei. comparativ cu problemele pe care ei înşişi le au. dacă consideră că metoda de grup nu le ajută. Cuplurile reunite într-un grup nu au o istorie comună sau probabilitatea unui viitor împreună. Se insistă. Dimpotrivă.problemele celorlalţi. timiditatea. iar gradul de sinceritate să crească considerabil. de cele mai multe ori inconştient. un grup este format din trei cupluri. Adesea. pot sesiza mai uşor cauzele disfuncţiilor. După prezentarea situaţiei cu care cuplul audiat se confhmtă. însă. devin mai ezitanţi . deoarece procesul de grup apare în prim-plan . acest tip de terapie oferă indivizilor oportunitatea de a examina în profunzime căsniciile altor oameni. terapeutu1 soli citând argumentare a fiecărui punct de vedere. odată ce s-a obişnuit cu el. terapeutul este privit în mai mică măsură ca persecutor sau judecător al vieţilor noastre. Există şi riscul ca oamenii care fac parte dintr-un grup să fie atât de preocupaţi de problemele lor. În acest context. când încep să vorbească despre problemele lor. asupra faptului că subiecţii trebuie să critice atitudinile sau comportamentele celorlalţi într-o manieră constructivă. iar el este folosit de terapeut pentru a evidenţia modelele contrastante şi pentru a reconsidera anumite atitudini şi comportamente.ă conflictele altor căsătorii. ceea ce face ca reticenţa. Persoanele nu se cunosc între ele. Atenţia se îndreaptă la un moment dat asupra unui cuplu. celelalte ascultându-l cu multă atenţie . i-ai văzut pe cei doi? Şi eu care credeam că doar noi avem asemenea probleme! Practic. Când analizează un alt cuplu. bazează 222 . pentru a nu împinge actul terapeutic în direcţii irelevante. încât să le proiecteze asupra altora. li se modifică tonul vocii şi maniera de apreciere. Terapeutul trebuie să aibă în vedere posibilitatea apariţiei acestui fenomen. se blochează mai des. indivizii ascultă mult mai atent declaraţiile celorlalţi şi privesc mult mai interesaţi atitudinile lor decât o fac faţă de terapeut. ele pot fi convinse să asiste la câteva şedinţe de grup. de integrare a cuplului într-un grup.

spune că vede toate impeljecţiunile şi aduce corecţiile necesare. înlăturarea problemei ce părea de nerezolvat. Statura înaltă. atâta timp cât formularea este mai degrabă noi decât eu. căsătorit de 19 ani. insomnie. De exemplu. ceea ce duce la Eu nu fac niciodată nimic cu tine. Cuplul B El: Apare ca o persoană pasiv-dependentă. faptul că mariaj ele lor sunt mult îmbunătăţite. trăieşte de 7 ani în concubinaj cu un bărbat despărţit de prima soţie. logoreea şi perspicacitatea lui par s-o inhibe puternic pe soţie. dacă unul dintre parteneri afirmă: Noi nu facem niciodată nimic împreună. de 18 ani. Însă. tată a 7 copii. Acesta este un prim pas către conştiinţa faptului că am în mine puterea să fac ceva cu tine dacă doresc. A fost tratat pentru un sindrom depresiv-anxios cu scăderea marcată a activităţii psiho-motrice. În acelaşi timp. singura modalitate prin care îşi exprima sentimentele agresive. inapetenţă. dar orice încercare de a o ajuta în treburile casnice este greşit înţeleasă şi devine obiectul criticii ei. Ea: Îl consideră incapabil şi vinovat de eşecul În educaţia copiilor. Cuplul C El: 39 de ani. noi credem etc. Ea: 27 de ani. orb de 9 ani. cu alte cuvinte pot avea un rol activ în a schimba cursul unor evenimente. 223 . de şcolarizarea mai bună. răspunde în locul lui la întrebări. mă comport ca un neputincios. care evoluează de peste un an. care este foarte puţin comunicativă.şi asume responsabilitatea pentru ea însăşi . Are 38 de ani. Un semn de îmbunătăţire este acela în care fiecare partener devine mai individuat şi renunţă la sintagme precum: noi suntem. Folosirea lui noi este ceva obişnuit În faza iniţială a terapiei. Înainte de boală a înregistrat un faliment şi dificultăţi în educaţia fiului cel mare. implicit. l -a lăsat soţiei administrarea salariului. Simptomele depresive par a fi in legătură cu reprobarea care o simte din partea socrilor şi teama de a nu afla şi copiii ei de modul de viaţă pe care îl duce. Este de dorit ca fiecare persoană să . relatează. În ultimii 3 ani renunţase la alcool. după Un exemplu de terapie cu grup de cupluri este descris mai jos: Cuplul A El: 46 de ani. terapeutul poate sugera schimbarea exprimării prin utilizarea lui eu. pensionat de invaliditate. acceptarea acestora şi .Cele mai multe cupluri au o reacţie imediată şi pozitivă faţă de grup şi câteva şedinţe. Face caz de inteligenţa ei. respectul pentru identitatea diferită a celuilalt semnifică înţelegerea aşteptărilor lui. El manifestă o rigiditate extremă. pentru că nu-am cedat libertatea de acţiune. deoarece ascunde diferenţele dintre patteneri.

sfătuiţi. Simptomele depresive de 6 luni şi sunt consecutive ritualuri/or dezvoltate de la căsătorie: nevoia compulsională de a spăl. în prima fază. soţii au tendinţa de a se suporta reciproc. Aşadar. Poziţia terapeutului faţă de grup este de dependenţă .Ea: 35 de ani. de a clarifica şi Înţelege problemele dintre ei. 2) în a doua fază. altfel tinzând să devină distructive pentru grup . Ca în orice relaţie. în timp ce o fenzeie se poate apăra singură de agresivitatea bărbaţilor. în cazul în care unul dintre ei trebuie să lipsească din diferite motive. Tendinţa este sesizată în special la bărbaţi pentru că. contribuie la eficienţa sa. dar acestea trebuie rezolvate. de mai multe ori alimentele Înainte de a le găti. fenomen ce se manifestă Plin atitudinea tolerantă a unora faţă de ceilalţi şi prin tendinţa cupluri lor de a-şi compara problemele conjugale. ca şi cum gmpul s-ar elibera de terapeut. spălatul repetat al mâinilor etc. La nivel terapeu6c. supravegheaţi . se observă o rela~e de rivalitate . a relaţiilor cu socrn. soţ şi soţie. evoluează Dinamica grupului 1) în prima fază. 224 . prin tendinţa iniţială a membrilor celor trei cupluri de a se lăsa conduşi. doar cu celălalt. a structurii partenerului şi reprezintă baza ameliorării relaţiei conjugale. soţii încearcă să se discrediteze reciproc lJ1 ochii celorlalţi. cât şi unul tehnic. a dificultăţi lor în educaţia copiilor. Se formează două subgmpe: bărbaţii şi femeile . Diferen ţele considerabile din punct de vedere teoretic cu privire la ce este mai folositor membrilor grupului pot submina eficacitatea terapiei . Conducerea comună oferă atât un avantaj terapeutic. prieteni buni). căsătorită de 15 ani.independenţă. prin faptul că intervenţiile paltenerilor devin tot mai peliinente. A doua este una de identificare. cele trei cupluri au conflicte în planul relaţiilor conjugale. a sentimentelor. Este esenţial ca relaţia dintre cei doi lideri să se înscrie într-un cadru teoretic comun.competiţie. Fiind doi terapeuti. Dependenţă. conflicte puse pe seama problemelor financiare. este vital ca această relaţie să se păstreze de-a lungul perioadei de lucru cu grupul. grupul poate lucra. celălalt poate să echilibreze situaţia .un bărbat şi o femeie. Deci. Independenţă. cei doi lideri se pot completa reciproc. Oricare ar fi relaţia dintre cei doi terapeuţi în afara grupului (colegi. abordând-o şi din alt punct de vedere sau prevenind eventualele riscuri iatrogenice. Această nouă poziţie adoptată de parteneri duce la o mai bună cunoaştere a necesităţilor. bărbatul trebuie să se asigure de suportul celorlalţi. Dacă unul dintre ei trece cu vederea sau exagerează impOlianţa unei anumite probleme. pot apărea dificultăţi. Cll 4 copii. Conducerea grupului de catre doi terapeuţi .

Se consideră că foarte important este ca ambii terapeuţi să aibe capacitate de a se confesa. Orice discrepanţă între nivelurile lor de autodezvăluire va genera o dinamică a grupului destul de neplăcută. învă. mai slab. precum şi de a-şi înţelege. Dacă în etapele de Început ale terapiei. senmifica şi resemnifica experienţele de convieţuire şi de dezvoltare personală . dar mai ales să le prevină. mai accesibil. Necesitatea ca nivelul de autodezvăluire să fie egal este şi mai mare când cei doi terapeuţi sunt căsătoriţi. Dacă unul dintre cupluri are întâlniri terapeutice cu unul dintre membrii echipei şi în afara gmpului. Etapa finală este menită să consolideze câştigurile terapeutice. Factorii curativi ai grupului sunt astfel puşi în mişcare. grupul ajungând să. cât şi folosirea materialului de la şedinţa de grup în cadrul şedinţelor individuale şi invers. universalitatea problemelor şi trăirilor declanşează dinamica grupului. Datorită structurii p31iiculare a fiecărui grup se dezvoltă şi un stil propriu de lucru.ţarea experienţială. privind atât relaţia terapeutică (raportul dintre echipă şi fiecare membru al grupului).I considere pe cel care se confesează mai uşor ca fiind mai deschis. parteneri ală şi unele dintre aceste prescripţii? 225 . în care cuplurile şi partenerii îşi manifestă stilul de a se comporta în societate. Este important ca terapeutul să conştientizeze aceste probleme şi să le trateze în consecinţă. să-şi întindă capacane şi să evite imtimitatea. Membrii grupului pot vedea fiecare cuplu în acţiune şi îi oferă observaţii preţioase cu privire la modul în care ajung să se certe. este posibil ca acest cuplu să creadă că între el şi terapeut s-a stabilit o relaţie specială şi ar putea fi tentat să se simtă "superior" celorlalte cupluri. Terapia cu grup de cupluri se practică cel puţin o dată la 3 săptămâni. mai afectuos. să valideze progresele şi să parafeze schimbarea. În cele de mijloc Învăţarea de la celălalt pare să fie un ingredient vital. Care sunt sarcinile de bază ale unui terapeut marital? 2. altruismul şi feed-backul sunt mult mai importante pentru altele. Reamintiţi-vă câteva prescripţii indicate în terapia comportamentului partenerial şi a comunicării în cuplu. aceeaşi ÎNTREBĂRI ŞI TEME DE LUCRU 1. dar probabil şi mai vulnerabil. Ceea ce face terapia cu grup de cupluri eficientă sunt două ingrediente: lucrul În cuplu şi lucrul În grup. Ce conexiuni observaţi între relaţia dvs. trebuie să existe reguli clare între terapeuţi şi clienţi. Astfel. grupul reprezintă un microcosmos al comunităţii marita le. în timp ce insight-ul este vital pentru unele grupuri. decât celălalt. Mai mult. Mai mult.

folosind unele sugestii şi exerciţii din acest capitol. alegeţi un moment potrivit în care să vă puteţi împărtăşi experienţa introspectivă pe care aţi parcurs-o. 4.3. Elaboraţi un eseu asupra vieţii dvs . Succes! . Încercaţi Împreună cu paltenerul să lucraţi asupra agendei ascunse în cadrul dinamicii parteneriale care vă caracterizează . Identificaţi principalele dvs. Dacă acceptă. probleri1e parteneriale. parteneriale (autoanaliză). Rugaţi-vă partenerul să facă acelaţi lucru. 5.

Se urmăreşte deblocarea 227 . . 1996). compOliament. care ocupă o arie extrem de largă în asistarea copilului şi a familiei sale. . să fie reactivată .relaţionarea apropiată.libertatea emoţională: terapeutul încuraj ând copiii să-şi elibereze şi să-şi exprime sentimentele. se consideră că acum este posibilă corectarea unor mecarllsme de apărare distorsionate.lcturii psihice şi potenţialului dinamic evolutiv. Deşi există multe sisteme psihoterapeutice. . scopul final este de a-l ajuta pe copil să fie conştient de sine şi de existenţa sa în lume. Car! Rogers vorbea de funcţia sanogenetică ce există în fiecare persoană şi care aşteaptă. În psihoterapia experienţială. în toate tipurile de terapie este impOliantă înţelegerea senmificaţiei unui anume tip de compoliament. deblocarea altora. al căror efect maturizant. Accesul la aceasta funcţie sanogenetică poate fi mai uşor în cazul copiilor decât la adult şi datorită faptului că rezistenţele şi mecarusmele lor de apărare nu sunt foarte putemice.învăţarea cognitivă şi experienţială: direct sau indirect terapeutul încearcă să-i înveţe pe copii moduri diferite şi adaptative de comportament. însă a cunoscut o serie de delimitări datorate cunoaşterii mai profunde a dinanllcii dezvoltării personalităţii. eliminarea eventualelor stagnări. toate terapiile au câteva aspecte comune: . simţire în activităţile zilnice . regresiuni. De asemenea. Dupa Jerome Franc şi Judd Marmor (apud. Irina Holdevici. Posibilităţile de acţiune ale psihoterapiei sunt mult mai mari la copil şi adolescent datorită nefinisării mobilităţii st1l. de încredere între terapeut şi copil. cât şi modu l în care funcţionează relaţia şi comunicarea dintre terapeut şi copil.practica: terapeutul încurajând copiii să folosească noul mod de gândire. poate completa acţiunea terapeutică. deviaţii în f0l111area personalităţii. caracteristic vârstei. în cazul celor cu tulburări psihice. care se deosebesc atât în ceea ce priveşte baza teoretică.CAPITOLUL IX Psihoterapia copilului cu tulburări de comportament emoţionale şi • Ce este psihoterapia copilului? Psihoterapia copilului s-a dezvoltat iniţial ca ramură a psihoterapiei adultului. compensator. învăţarea copilului să facă mai bine faţă problemelor sale emoţionale şi sprijinirea maturizării personalităţii.

şi amabil. emoţii. Arnold Beisser. încearcă noi soluţii la problemele vechi. care spune că "schimbarea survine când cineva devine ceea ce este în prezent şi nu când devine ceea ce nu este". Psihoterapia va avea astfel un efect pozitiv asupra compOliamentului etic al copilului. Deci. iar intervenţia forţată retardează acest proces. un factor de influenţare de prim ordin este relaţia terapeutică. să dezvolte o atitudine empatică. dar uneori este foarte greu să o construieşti şi să o menţii. Psihoterapia îi ajută pe COplll cu tulburări emoţionale. Se doreşte ca ei să ştie că au posibilitatea să facă alegeri în viaţa lor şi unele alegeri sunt imposibil de Tacut. terapeutul trebuie să cunoască modul cum se dezvoltă şi învaţă copiii şi să înţeleagă momentele importante care corespund fiecărui nivel particular de vârstă. autoacceptării şi a dreptului de a fi aşa cum eşti.procesului de evoluţie normală. Dar se poate pWle întrebarea: de ce îşi schimbă copiii modul lor de a fi în terapie. să realizeze o relaţie de încredere. umorul şi spontaneitatea sunt privite ca aspecte ale unei bune sănătăţi psihice. este necesar ca terapeutului să-i placă copiii. este important pentru copil să fie ajutat să devină conştient de sine ca persoană întreagă (senzaţii fizice. să-i respecte. fără a fi prea indirect şi permisiv. Treaba terapeutului este să-i ajute pe copii să vadă lumea din jurul lor aşa CWll este ea în realitate. Un terapeut gestaltist. El trebuie să poată să fie direct. Securitatea emoţională a acestei relaţii cu terapeutul dă copilului un sens al siguranţei şi îi pernlite să încerce să rişte un mod nou de a simţi şi de a se comporta. nu să i se impună modelul de schimbare al terapeutului. organismul poate creşte. fără a fi deranjant. onestă şi deschisă în relaţiile cu copiii. iar creativitatea. gânduri. creativitatea. Este foarte uşor să folosim tern1eni ca "relaţie caldă şi de încredere". De asemenea. ci mai curând o artă în care sunt îmbinate tehnicile şi cunoştinţele teoretice cu experienţa. că în baza conştientizării. de încredere cu copilul şi el se simte destul de în siguranţă pentru a alege alternative în modul lui de a gândi şi acţiona. Psihoterapia nu este pedagogie. dorinţe şi posibilităţi) şi abia apoi să i se faciliteze schimbarea. Cel mai important este că terapeutul creează o relaţie caldă. când o puteau face în mod spontan. realizarea unei mai bune acceptări de sine ca persoană şi în relaţie cu lumea. responsabilităţi i ş i a filosofiei lui de viaţă. Terapeuţii experienţialişti cred că oamenii au un impuls natural spre sănătate. Se consideră. flexibilitatea terapeutului. de comportament şi adaptare într-o varietate de moduri: primesc suport emoţional. în acest sens. trebuie să dea dovadă de flexibilitate. În cazul copilului şi adolescentului trebuie ţinut cont de 228 . ajutând copilul să intre în contact cu nevoile sale neconştientizate. înainte de aceasta? Există mai multe motive. îşi rezolvă conflictele cu alţi oameni. Pentru asigurarea succesului terapiei. corp. În acest sens. îşi înţeleg sentimentele şi problemele. a lansat paradoxul schimbării.

abordare experiellţială" (Iolanda Mitrofan. de fundalul motivaţional şi de necesităţile relaţionale specifice etapei cronologice respective. şi cele pelmisive.psihologice şi neurofiziologice proplii. precizam în capitolul elaborat în colaborare cu Elena Otilia Vadi slav (op. Diagnoza şi strângerea de informaţii se fac permanent în cadml demersului terapeutic. p. 102-141) că procesul de lucm cu copilul este unul curgător. terapeutul are nevoie să aibă simţul umomlui şi să pennită copilului jucău ş şi expresiv din el să se manifeste liber. Este impOltant ca el să creadă în mod felm că fiecare copil este un unicat. . pe de o parte. Realitatea copilului este mai impOltantă decât tehnica şi teoria terapeutului . În plus. Editura SPER. p.îmbunătăţirea stimei de sine. Deoarece tratamentul fiecărui copil este unic şi diferit. el urmăreşte o progresie. un mijloc şi un sfârşit. 229 .îmbunătăţirea adaptării la şcoală. pe de altă palte. 2001 . procesul terapeutic trebuie să fie un proces foarte flexibil. amabil. cit. Totuşi. fiecare fază a procesului terapeutic îşi are ţelurile ei specifice. Atunci când este cazul.reducerea problemelor emoţionale sau de compoltament ale copilului.. Toate aceste stadii au teluri comune: .. psihoterapia şi consilier ea copilului . o persoană valoroasă.casa. şcoala. alte instituţii în care este implicat -. în care să-I lase pe copil "să conducă". structură care spune că anumite probleme trebuie tratate într-o anumită ordine. Fiecare terapeut îşi va găsi propriul stil în realizarea unui balans între sesiuni directive şi ghidate. • Obiectivele şi desfăşurarea procesului psihoterapeutic În cartea noastră "Psihopatologia. şi terapeutul trebuie să fie conştient de această etapizare şi de structura pe care o impune terapiei. coord. care are un început. 104-111). . Terapeutul trebuie să fie famialiarizat cu tipurile de dificultăţi de învăţare care afectează copilul. particularităţile Tratamentul copilului porneşte de la nevoile sale specifice. prietenos. în familie sau cu egalii. precum şi expectaţiile culturale manifestate faţă de copil. Pentm a reuşi o relaţie bună cu copilul. cauzate adesea de factori emoţionali. se intervine în modificarea mediului în care trăieşte copilul şi psihoterapia este combinată şi cu metode educaţionale ŞI tehnici compOltamentale. de la problemele sale emoţionale şi situaţiile obiective în care el se află. El trebuie să cunoască lucrul cu dinamica sistemului familial şi să aibă în atenţie mediul care îl influenţează pe copil .

iar copilul poate fi la început refractar. Primele sesiuni au şi o valoare diagnostică: se strâng inf01111aţii din mai multe surse (copil. transf01111ării sau îmbogăţirii obiectivelor in timp.1. Puţini părinţi soli cită ajutor psihologic pentru copiii lor în cazul când aceştia prezintă uşoare elemente simptomatice în comportament. nu se prezintă spontan la consultaţii. Cei mai mulţi terapeuţi afi1111ă că este necesar ca atunci când familia vorbeşte despre copil. IPrima fază a procesului terapeutic centrat pe copilj primei faze este stabilirea alianţei terapeutice într-un mediu securizant. interesat de fiecare membru al familiei şi în special de copil. De aceea. îl aude. Prima sesiune este foarte importantă în realizarea alianţei terapeutice. Terapeutul nu trebuie să. accident. pentru ca el să-şi dorească să revină la cabinet. care-i permite copilului să se dezvăluie pe sine.. Chiar în prima sesiune terapeutul este interesat de motivele pentru care este adus copilul la cabinet. copilul este impiedicat să fantazeze. Chiar dacă părinţii nu sunt direct afectaţi de comportamentul copilului. Doar ocazional copiii se adresează ei înşişi terapeutului şi aceştia sunt mai ales adolescenţii. speriat sau nemotivat pentru relaţia terapeutică. să-I neglijeze sau să-I trateze ca pe un obiect despre care se discută. şcoală. să se îngrijoreze cu privire la presupusele lucruri rele ce se spun despre el. Prima întâlnire este momentul stabilirii unei relaţii de încredere cu copilul. vorbeşte cu el în mod serios şi nu priveşte problema sa ca pe un fapt dificil. se formulează ipotezele şi obiectivele terapeutice. Însă terapeutul continuă să strângă informaţii de-a lungul tratamentului şi poate avea surpriza deformării inf01111aţiilor iniţiale. ei trăiesc disconfort. şcoală sau autorităţi. el să fie de faţă. Astfel. medic de familie). Uneori părinţii îşi aduc copiii la terapie pentru că aceştia au suferit incidente traumatice (abuz. îl vede. atât pentru copil. aflându-se 1ntr-o relaţie de strânsă dependenţă faţă de părinţi. familie. uneori insupOliabilă. copilul descoperă că terapeutul este interesat de el. cât şi pentru părinţi. molestare. conflicte latente sau manifeste. El poate vedea dacă terapeutul este un participant corect şi impal1ial. Terapeutul 230 Ţelul . Cei mai mulţi se îndreaptă spre cabinetul de psihoterapie atunci când situaţia începe să fie dificilă. moaltea sau îmbolnăvirea cuiva drag) şi doresc să fie siguri că sentimentele trăite de copil nu-l vor copleşi şi nu vor avea efecte negative pe te1111en lung.i vorbească copilului "de sus". anxietate sau simt că trebuie să facă ceva în această privinţă. chiar dacă nu-şi spune şi el punctul de vedere. În această situaţie. Aceasta şi pentru că părinţii Sili1t cei care decid venirea la cabinet. predictibil. îl tratează cu respect. şcoala sau medicul de familie îi îndrumă pe părinţi spre psihoterapie. ci este adus de părinţi în urma unui şir de incidente. trebuie să fie o experienţă plăcută pentru copil. Acesta. Alteori.

. Când rămâne singur cu copilul.măsuril e educative pe care părinţii le aplică copilului. . terapeutul îl informează despre ceea ce presupune relaţia terapeutică. . . ". copilul este lăsat să vorbească despre lucrurile de fiecare zi sau despre orice altceva vrea el. 1 se poate spune ceva de genul: "Când ne vom Întâlni vom vorbi despre multe lucruri. indică aceasta o lipsă a contactului emoţional sau o independenţă sănătoasă? Apoi se observă dacă copilul se mişcă liber prin cameră sau părintele îi controlează comportamentul. să evite încercarea de a generaliza. concret-intuitivi. copilul va avea libeltatea de a fi deschis cu terapeutul său .de la început dacă "problema" este a copilului. şi uneori plltem să ne folosim de desen.polarizarea rolurilor şi stabilirea graniţelor intergeneraţionale. observă încă . inclusiv despre problemele tale.. Aceasta are două consecinţe importante: în primul rând. să vorbească cu termeni pe care el să-i înţeleagă.dinamicile emoţionale conştiente şi inconştiente în sistemul familial. se află. copilul simte că primeşte un respect special şi se va raporta pozitiv la terapeut şi la terapie şi. Pentru o abordare bună. dacă el o sau este a părinţilor sau a profesorilor. prima sesiune este un moment în care terapeutul Încearcă să promoveze stima de sine a copilului şi valorizarea propriei persoane. Astfel pot Învăţa ceva despre tine şi te pot ajuta să te simţi mai bine. de jocuri şi jucării. în contact fizic şi aparent dependent. O sursă importantă de informaţii este observarea relaţiilor dintre părinţi şi copil (şi fraţi eventual) în timp ce ei sunt în cabinet. cu atât mai bine . pentru că aceasta îi va pennite să se simtă mai liniştit. de a comenta sau de a interpreta ce se ascunde în spatele celor 231 . .alianţele şi conflictele intrafamiliale.valoarea simbolică a simptomelor. Terapeutul trebuie să răspundă la nivelul de înţelegere al copilului.şi cu cât aceasta începe mai devreme. . Primul lucru de observat este proximitatea fizică. Ce reacţie au părinţii la comportamentul copilului lor? Cere acesta aprobare când vorbeşte? Vorbeşte liber sau este blocat de prezenţa părinţilor? Îl lasă părinţii să vorbească sau răspund în locul lui ? Plecând de la aceste informaţii. Cea mai bună modalitate de a face aceasta este să i se explice copilului în tem1eni practici.comunicările pelturbate şi dublele mesaje. În general. în al doilea rând. În special dacă eşti speriat sali nefericit . Copilul şi părinţii stau împreună sau separaţi? Dacă stau împreună. Prima sesiune este momentul când i se explică copilului confidenţialitatea. terapeutul formulează ipoteze cu privire la: acceptă. legaţi unii de alţii? Dacă stau despărţiţi . de modelaj.

în funcţie de vârsta copilului. IA doua fază a procesului psihoterapeutic centrat pe copi~ Este formată din sesiunile de mijloc ale procesului terapeutic. modelaj. terapeutul devine flexibil şi schimbă discuţia. Chiar dacă copilul se simte bine în această interacţiune. anxietăţile. Se pot folosi acum testele de desen (familie. casă-copac­ persoană) sau jucăriile. fmstrările. atitudinile. ceea ce duce la integrarea personalităţii. Din evaluarea psihologică. Într-un mod deschis. cu intensificarea relaţiei terapeutice. Aceste tehnici încurajează proiecţia. majOlitatea duratei tratamentului şi se concentrează pe problemele personale. se simt stingheriţi sau opun rezistenţă în a -şi exprima direct trăirile interioare sau nu le conştientizează . Obiectivele se pot şi schimba pe măsura progresului terapeutic. • din cea a terapeutului. Este etapa activă. arată fanteziile sale proprii. Iniţial se pot desprinde trei tipuri de obiective: • din perspectiva părinţilor. trăirile şi credinţele. pattern232 . interviul preliminar cu părinţii şi cu copilul. Dacă copilul devine iritat când se abordează anumite situaţii. povestiri. Aceasta constituie. De asemenea. fiecare având un focus diferit. îi respectă disponibilitatea. Cel mai impOliant este să asculte şi să fie interesat. Copiii au adesea blocaje în comunicarea verbală. Folosirea tehnicilor expresive contribuie la eliminarea acestor blocaje şi copiii îşi pot dezvălui direct sau simbolic sentimentele. Ceea ce copilul exprimă prin desen. în special pe cele stânjenitoare cum ar fi udatul patului (în caz de enurezis) sau fUliul şi mincilU1a (în tulburările comportamentale). 2. lucrativă şi facilitatoare de schimbare. pe problemele de zi cu zi. Înseanmă că este prea devreme acum să se fOlţeze o discuţie posibil stresantă sau problema atinsă este prea dureroasă pentru copil. • din perspectiva copilului. terapeutul trebuie să fie atent să nu se concentreze prea direct pe simptomele copilului. făcând alianţă cu vreunul dintre ei. Este momentul în care are loc cea mai mare parte a muncii terapeutice. dând o coerenţă procesului terapeutic. terapeutul trebuie să evite să învinuiască copilul sau să ia palie la dezacordul părinte-copil. de obicei. ananmeză. fricile. Aceste obiective se află în grade diferite de apropiere sau de depărtare. însă odată cu progresul terapiei ele tind să conflueze din ce în ce mai mult.spuse de copil. Experienţele integrative implică recunoaşterea sentimentelor reprimate şi concilierea dintre conştient şi inconştient. terapeutul clarifică obiectivele terapeutice.

resentimentele. Terapeuhll experienţialist nu-i interpretează copilului materialul pe care acesta îl oferă prin proiecţie . el se află pe de o parte implicat activ în dialogul şi jocul cu copilul. neuitând care este scopul şi sensul terapiei. Cu alte cuvinte. Astfel. Prin realizarea de asociaţii între tehnicile expresive şi sihlaţiile din viaţa reală a copilului sau. 233 . fiind o prezenţă stimulatoare.urile de compOliament şi de gândire . dorinţele.şi verbalizeze insight-urile. creşte capacitatea copilului de a fi conştient de sine şi de existenţa sa în lume. fantezie şi desene cu constrângerile realităţii. şi pe de altă parte observă şi. bucurie şi valoare de sine. prin echilibrarea elementelor din joc. pentru a ghida interacţiunea sa cu copilul. nevoile şi sentimentele sale. Adesea. nu trebuie privite ca un scop în sine. Tehnicile sunt numeroase. proiecţia va fi singura cale prin care copilul vorbeş te despre el. Jocul prin dramatizare şi improvizaţie narativă. iar creativitatea umană este limbajul primar pentru realizarea insight-ului şi vindecării. terapeuhll trebuie să-şi dezvolte o bună relaţie între Eul său actor şi Eul său spectator. pot începe să relaţioneze mai bine cu egalii şi cu adulţii din viaţa lor. să facă mai bine faţă multor frustrări. nu este necesar să. Copilul direcţionează cum să se lucreze cu el şi orientează spre ceea ce are el nevoie. Terapeurul păstrează întotdeauna în minte că fiecare copil este o persoană unică şi procedura sau tehnica sunt doar un catalizator al procesului terapeutic. direcţionează firul procesului terapeutic. dar ele nu trebuie utilizate ca nişte reţete. deşi el traduce pentru sine ceea ce aude şi vede. el poate spune prin intermediul unei marionete lucruri pe care nu le va spune niciodată direct. prin metaforă şi simbol oferă . tehnica utilizării mmionetelor sau a păpuşilor facilitează medierea procesului de explorare şi analiza terapeutică. ahmci când este nevoie. Explicarea şi interpretarea sunt considerate fără temei dacă nu sunt direct percepute şi simţite de copil ca experienţe personale de autoacceptare şi auto schimbare. ei pot începe să integreze moduri mai bune de comp0l1ament. Însă este extrem de imp0l1ant modul cum terapeutul manipulează acest material. Secrerul este c~ terapeutul să fie receptiv şi deschis. Tehnicile expresive stimulează creativitatea copilului. Apoi. impulsurile. altfel spus. şi în special pentru cei mici. pas cu pas. descoperirile şi să-şi conştientizeze modificările din comportament. gata să-i primească mesajul şi să -i pennită să-'1 transmită. iar în timp provoacă schimbări în înţelegere şi comportament. Pentru unii copii. De exemplu. baza proiectivă de exprimare şi explorare. Aşadar. Adesea pare suficient să-şi manifeste deschis comportamenhll şi emoţiile blocate care au interferat cu procesul lor de creştere emoţională. Ei pot începe în final să experimenteze stări de calm.

ceea ce nu este important. în 234 .schimbări comportamentale . care simte când ceva îi este permis sau nu. Deci. să se conştientizeze şi astfel să crească şi să se dezvolte emoţional. . de a identifica ceea ce este important vs. Rezistenţele nu sunt întodeauna date de negativismul copilului.schimbări cognitive . ci să-i respecte limitele. Atunci opune rezistenţă şi vrea să fugă .schimbări emoţionale .schimbări în confortul. să simtă ceva diferit. În psihoterapia experienţială se consideră că în fiecare "perete de rezistenţă" se află noi arii de creştere. când începe să schimbe felul în care simte. referindu-se la adulţi . îl acceptă şi este sincer cu el. căreia să i se încredinţeze şi nu una uşor de manipulat sau prea permisivă . Terapeuhll poate trata direct frica ce se ascunde în spatele rezistenţelor sau poate să-i permită copilului să decidă pentru el însuşi când este gata să rişte ceva care este dificil pentru el. la limita unei noi modalităţi de expresie.se referă la schimbări în modul în care copilul se comportă şi acţionează . atât pentru coerenţa sa interioară. de fiecare dată când apar rezistenţele. astfel încât. aceste aspecte sunt legate Între ele. Un bun terapeut asistă şi acompaniază copilul în procesul evoluţiei sale.se referă la capacitatea de a se înţelege pe sine şi pe cei din mediul său. Ele sunt cruciale în terapie. el va începe să se comporte diferit şi să înţeleagă diferit Sihtaţia. prea mult sau prea periculos pentru el. ci este bine să se lină cont de faphtl că experienţele de viaţă l-au învăţat pe acesta să se apere şi să se opună când ceva este prea greu. dar are tendinţa să testeze limitele persoanelor cu care interacţionează. Prin faptul că terapeutul îl înţelege . vom şti că nu suntem Într-o luptă cu o graniţă rigidă. atunci când el începe să înţeleagă ceva diferit. Uneori terapeutul pregăteşte tehnici pe care copilul le refuză şi atunci nu trebuie să fOl1eze. a unei noi descoperiri. Este impOltant pentru copil să simtă că terapeutul este o persoană puternică pe care se poate baza. Fiecare sesiune terapeutică este impredictibilă. El credea că ahl11ci când intrăm într-un impas oferim persoanei posibilitatea să fie martoră la procesul de renunţare la vechile strategii şi să trăiască aceasta cu sentimenhll că nu mai are suport.Uneori terapeutul se poate simţi deranjat de ceva din comportamentul copilului şi atunci este important să discute cu copilul despre aceasta. copilul învaţă să se autoaccepte. Cum copilul este o unitate. fericirea şi satisfacţia copilului. cum se relaţionează cu a l ţi oameni sau obiecte din spaţiul său de viaţă. Similar. Este un lucru similar celui pe care Fritz Perls (creatorul gestaltterapiei) îl numea "impas". depinde de copil şi de situaţie. . Astfel încât. el începe să se comporte diferit. În tera ie se vorbeşte de trei ti uri de schimbări: . ci suntem într-un "loc care poate fi lărgit". cât şi pentru imaginea pe care o are în ochii copilului.

ţi exterioare . terapeutul întrebându-se dacă copilul poate promova sau menţine aceste câştiguri. compoliamentale ale copilului. fotbal. Însă terapia nu trebuie să se încheie niciodată în mijlocul unei crize. Există anumite chei de a cunoaşte când trebuie oprită terapia: 1.tratament nu trebuie ignorată relaţia dintre. Este semn că nu se mai poate avansa în terapie şi copilul are nevo ia de a integra şi de a asimila în propriul său mod de maturizare şi de creştere schimbările care au avut loc ca rezultat al terapiei. Scopul ultimei etape în terapie este consolidarea şi întărirea câştigurilor obţinute. cu acţiune latentă.cluburi. Uneori acest platou este un semn de rezistenţă care trebuie respectat. 2. la părinţi şi la egali. 3. terapeutul trebuie să. El are nevoie de mai mult timp . Chiar dacă copilul este pregătit să sfârşească terapia. încheierea terapiei nu se face brusc şi copilul trebuie să fie pregătit pentru acest lucru. O alta este când se produce o răceală în relaţia sa cu terapeutu1 şi materialul din sesiunea de terapie este din ce în ce mai puţin productiv din punct de vedere terapeutic.I ajute să facă faţă mai Întâi crizei. De asemenea. prieteni. Un bW1 moment de stopare a terapiei este atunci când se atinge un platou în schimbare. este semn că se apropie sfârşitul terapiei . Copiii înţeleg vag conexiunea dintre problemele lor emoţionale şi terapie. şi poate prezenta probleme care se centrează în jurul separării . din m31 multe motive. Ei sunt egocentrici şi aprecierea lor este emoţională: ei agreează sau nu terapeutul şi terapia. Când devin plictisiţi şi doresc să petreacă mai mult timp cu prietenii. Pentm a putea face aceste predicţii. la nivelul personalităţii acestuia ŞI care se instaleaza abia la un oarecare interval de la sfârşitul curei psihoterapeutice. relaţia terapeutică răcindu-se emoţional. terapeutul trebuie 235 . Una este aceea când compOliamentul copilului s-a schimbat prin raportare la şcoală. schimbările terapeutice sunt: emoţ ional e şi de suprafaţă (direct observabile şi manifeste în compoliamentul copilului). semn că terapia începe s ă-I plaseze pe dmmul vieţii sale. IA treia fază a procesului terapeutic centrat pe copiij Încheierea terapiei poate fi un moment dificil pentru copil. EI începe să fie implicat În activită. De aceea. aspectele cognitive. poate avea nevoie să se deschidă când va fi mai în vârstă. . de profunzime. pierderii unei relaţii importante şi a încrederii în sine. de mai multă forţă. Aceasta face ca atâta timp cât se implică în terapie ei să vină cu plăcere la cabinet.

să privească schimbările

dincolo de schimbările simptomatice şi să se focalizeze pe care au avut loc în funcţionarea emoţională a copilului.

Cum identificăm momentul oportun pentru oprirea procesului terapeutic? Câţiva indicatori de progres:
Terapeutul american Robert Leve (în "Child and Adolescent Psychotherapy", 1995) ne oferă un ghid de întrebări pe care şi le pune înainte de a şti dacă este momentul oportun pentru finalul terapiei. Este bine să se
cunoască dacă:

- Problemele emoţionale ale copilului sunt sub control. Copilul a controleze comportările impulsive şi are o mai bună toleranţă la frustrare. - Nivelul de gândire al copilului este adecvat vârstei. Copilul normal trebuie să aibă o bună înţelegere a cauzei şi efectului, să fie realist în judecarea situaţiilor şi să fie capabil să discrimineze importantul de neimportant în viaţa sa. - Nivelul fanteziei copilului este adecvat pentru încheierea terapiei. Fanteziile adecvate vârstei indică creativitate, sunt un mod natural de a lucra cu conflictele şi, în general, sunt un Setru1 al adaptării şi creşterii emoţionale . Un copil nOD11al recunoaşte diferenţa dintre fantezie şi realitate. În acest caz, fanteziile au un sens psihologic în faptul ca servesc un scop, încearcă să reducă o temere sau să exprime o dorinţă conştientă sau inconştientă. Aceste fantezii sunt indicaţii pozitive pentru încheiere. Fanteziile dezorganizate, bizare sau discontinue sunt slabi indicatori prognostici. - Copilul are abilitatea de a învăţa din traume emoţionale. Acesta este unul dintre cele mai importante câştiguri terapeutice care indică încheierea. Terapeutul observă şi compară modurile în care copilul se adapta la schimbările care aveau loc în viaţa sa, la începutul terapiei, cu modul în care face faţă unor schimbări similare în momentul prezent. Când copilul poate tolera aceste schimbări şi chiar poate beneficia de ele, el a învăţat reacţii emoţionale noi şi mai adaptative, care anunţă o prognoză pozitivă pentru viitor. - Copilul poate să-şi revină din traume emoţionale . Viaţa oricărui copil este plină de supărări, dar copiii normali au abilitatea de a trece peste aceste experienţe şi de a se întoarce la un echilibru emoţional normal. Abilitatea de a se reface emoţional este un prognostic foarte bun pentru încheiere.
învăţăt să-şi

Trebuie !acută precizarea că a treia fază a procesului psihoterapeutic în mod special familia ca resursă echilibrantă şi de consolidare a progreselor terapeutice şi integratoare. Părinţii trebuie încurajaţi şi sprijiniţi săutilizează

236

şi ajute copiii să menţină câştigurile terapeutice. Ei sunt o parte integrantă a tratamentului încă de la începl~t şi rolul lor pe parcursul terapiei este esenţial în menţinerea tratamentului şi atingerea unor ţelmi pozitive. Pe măsură ce înaintăm în asistarea copilului şi monitorizarea efectelor, rolul părinţilor este din ce în ce mai semnificativ, ei devenind practic adevăraţi coterapeuţi şi persoanele cele mai avizate de sprijin, întărire şi prevenire a recăderilor sau de reapariţie a unor noi răspunsuri dezadaptative în evoluţia copilului. Practic, terapia copilului este în realitate o terapie de familie centrată pe copil, iar asistarea relaţiilor peliurbate ale cuplului parental sau ale întreg sistemului familial extins (cu bunici, fraţi, rude implicate) constituie cheia succesului terapeutic şi a menţinerii unor efecte pozitive. Terapeutul stabileşte o alianţă de colaborare cu părinţii, în care aceştia sprijină tratamentul copilului lor prin aducerea la timp la cabinet, prin furnizarea de infol111aţii necesare despre funcţionarea copilului la şcoală şi în familie şi prin lucrul cu terapeutul în obţinerea unei înţelegeri empatice a nivelului de dezvoltare a copilului, a trăs ături lor de personalitate şi a problemelor sale personale . Terapeutul îi ajută pe părinţi în managemenhll problemelor, învăţându­ i să întâlnească nevoile copilului în mod adecvat şi să îşi recunoască interacţiunile neadecvate, blocante. Părinţii învaţă pe parcursul terapiei alte moduri de relaţionare şi comunicare mai adaptati ve. De asemenea, unii părinţi sunt ajutaţi să se adapteze schimbărilor realizate de copiii lor prin terapie, care presupun o mai mare independenţă şi aseliivitate.
Această scmiă prezentare a specificului demersului terapeutic cu copii va folosi cititorului drept grilă în înţelegerea cazurilor clinice particulare. D eşi fiecare caz este unic, toate au în comun principiile teoretice şi metodele de lucru specifice terapiei experienţiale . Desigur, noi am optat pentru metodele experienţiale pentru că le considerăm mai flexibile, mai creative şi mai adaptate lucrului terapeutic cu copiii şi familiile, dar, menţionăm de asemenea că tehnicile comportamentale sunt nelipsite şi, în anumite cazuri clinice severe, sunt singurele care pot fi. utilizate sau în asociere cu cele experienţiale (de ex. în cazul copiilor autişti). Foarte apropiată de abordările experienţiale, ca specific metodologic, este şi terapia narativă familială.

Metoda psihanalitică sau cea analitică jungiană sunt de asemenea utilizate de o altă parte a profesioniştilor în domeniu, influenţând consistent gândirea şi strategia de intervenţie, în special de tip familial. Aşadar, este bine să utilizăm, după caz, nevoi, recep6vitate şi stil terapeutic, metode şi tehnici din abordări diverse, o anumită integrativitate metodologică fiind recomandabilă în domeniul psihoterapiilor copilului şi familiei.
237

• Cum abordăm copm prin metode şi tehnici experienţiale analitice (expresiv-creative, unificatoare şi gestalt-creative)

şi

Desenul ca abordare diagnostică şi terapeutică a copilului Cunoaşterea universului interior al copilului beneficiază de un ajutor considerabil din partea tehnicilor expresiv-creative de investigaţie şi terapie, dintre care desenul serial, modelajul, jocul cu nisip, exerciţiul mimicopantomimic şi dramaterapeutic, improvizaţi a muzicală , exprimarea prin dans şi mişcare sunt cele mai frecvent utilizate de consilierii şi psihologii specializaţi in problemele copilului (v. Iolanda Mitrofan, Elena Otilia Vladislav, 1997, p. 170-183). Desenul liber sau tematic constituie o cale foarte potrivită de evaluare a personalităţii în f0l111are a copilului şi a problemelor sale emoţionale, precum şi a relaţiilor sale cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate existenţială, a capacităţi lor şi a dificultăţilor sale de a se adapta la mediul social. Cum şi cât poate fi decriptată Ilill1ea subiectivă a copilului mic prin desen? Pe ce se bazează valoarea diagnostică şi terapeutică a acestui mijloc expresiv? Răspunsul acestor întrebări este dat de va loarea simbolică a desenelor ca "ACTIVATORI" de informaţie psihologică inconştientă sau de mesaje pe care copilul este incapabil de a le exprima verbal, ci doar afectiv-imagistic, prin intermediul liniilor grafice, culorilor, formelor, poziţiilor şi dimensiunilor personajelor sau obiectelor desenate. Mecanismul psihologic prin care conflicte inconştiente nerezolvate, probleme incol11unicabile, atitudini şi sentimente faţă de persoanele importante din viaţa sa, frustraţii şi anxietăţi, blocaje şi suferinţe reprimate sunt devoalate - îl constituie PROIECŢIA. În alţi tenneni, problemele ascunse, neconştientizate, reprimate sau negate, îngropate în abisurile inconştientului sunt exprimate Într-o manieră simbolică, adesea h·ansparentă, în produsele creaţiei artistice ale subiectului, şi sunt atribuite (proi ectate) în elementele acesteia şi în relaţiile dintre aceste elemente. Astfel, personajele unei poveşti inventate de copil, dramatizate de el împreună cu alţii sau prin jocul de marionete ori pur şi simplu redate grafic, sunt investite cu senU1ificaţii, emoţii, sentimente şi gânduri pe care copilul le trăieşte în legătură directă cu evenimentele vieţii sale, cu relaţiile sale cu familia şi alte persoane senU1ificative din viaţa sa . Atât desenele, cât şi jocurile sunt considerate drept cele mai relevante modalităţi de expresie ale primilor ani de viaţă, ele oferind date impOltante despre inteligenţa şi afectivitatea copilului. În mod special desenul liber, spre deosebire de desenul după model (preferat în şcoala tradiţională), îndeplineşte rolul unei veritabile creaţii, care exprimă spontan viziunea personală a copilului
238

asupra mediului înconjurător şi, Plin aceasta, se instituie Într-un veritabil test psihodiagnostic al personalităţii lui. Dintre testele proiective bazate pe desen utilizate special în psihodiagnoza copilului sunt: Testul "omuleţului" (F. Goodenough), care oferă indicii asupra nivelului intelectual al copilului. În funcţie de nivelul său de maturitate psihomotrică, de percepţia propriei scheme corporale şi de proiectarea sa în desenul unui omuleţ aceşti indici pot fi semnificativi pentru dezvoltarea cognitivă , evaluată concret prin gradul de pelfecţiune şi completitudine a desenului, echilibrul general, bogăţia detaliilor. Testul "femeii plimbându-se prin ploaie" (testul H. Fay) solicită o integrare mai complexă a lillor elemente ale desenului liber, ce pennit evaluarea nivelului de inteligenţă. Testul desenului liber al lui G. Minkowska (reprezentând personaje sau orice altceva) pemlite aprecierea modului pmiicular de percepţie al copilului în două tipuri distincte: tipul senzorial şi tipul raţional. La tipul senzorial, modalitatea de realizare a desenului nu este prea precisă, dar detaliile sunt legate unele de altele printr-un viu dinamism. Tipul raţional , dimpotrivă, are o manieră mai precisă de a desena. Fiecare element, obiect sau fiinţă sunt redate riguros şi adesea simetric, dar fiecare este izolat, imobil şi fără nicio legătură cu restul desenului. Dar desenul hber ne oferă şi indicii privind viaţa afectivă a subiectului prin intemlediul analizei conţinutului . Testul " desenului figurii umane" (K.. Machover). Autoarea pleacă de la modificarea testului "omuleţului", propunând desenarea succesivă a două persoane de sex diferit. Testul "casă-copac-persoană" (RTP - engl. house-tree-person, al lui J.N. Book) îmbogăţeşte Sihlaţia proiectivă, având două etape de lucru: momentul creator nonverbal - realizarea unui desen prin folosirea celor trei elemente indicate, şi momentul verbal, interpretativ, în care copilul este solicitat să descrie, să definească şi să interpreteze ceea ce a desenat. Această a doua etapă creează asociaţii libere deosebit de relevante pentru cunoaşterea problemelor emoţionale şi relaţionale ale copilului. Din acest desen pot fi înţelese modul în care percepe copilul mediul înconjurător, proiecţia propriului său mod de a fi şi simţi, în raport cu sine şi cu alţii. Testul " desenului familiei" (utilizat de mai mulţi autori clasici - F. Minkowska, M. Porot, Cain şi Gomila, N. Appel, F. Barcellos, N. Fukada) este relevant pentru cunoaşterea raporturilor pe care le are copilul cu famiha , ele fiind decisive în formarea personalităţii sale. M. Porot considera că simpla observare a desenului unei familii permite cunoaşterea sentimentelor reale pe care copilul le resimte faţă de ai săi, situaţia în care el se plasează în cadrul familie sale, relaţiile dintre membrii familiei şi impachll lor asupra copilului
239

din perspectiva acestuia. Dimensiunile personajelor familiale, centralitatea şi excentralizarea lor în spaţiul grafic, distanţele dintre membrii familiei şi dintre figurile centrale şi copilul investigat sunt elemente de diagnostic importante şi totodată factori de suport pentru o discuţie relevantă de conştientizare şi chiar de optimizare a raporturilor perturbate din familie. Din această ultimă perspectivă testul famihei poate constitui şi o tehnică provocativă utilizată in terapia cu familia copilului cu tulburări emoţionale şi de comportament. Utilizat mai ales ca probă de cunoaştere, testul familiei poate fi folosit pentru declanşarea unui dialog, ghidat de întrebări de genul: "Povesteşte -mi despre familia pe care ai desenat-o ... Unde se află ei? Ce fac ei? Hai să vorbim despre fiecare personaj din această familie ... Ce rol are fiecare? Ce vârstă? Ce sex') Ce face fiecare? Ce simte, ce gândeşte fiecare? Ce vrea fiecare? Care este cel mai simpatic dintre toţi? Dar cel mai antipatic? Care este cel mai amabil? Dar cel mai puţin drăguţ? Care este cel mai fericit, dar cel mai puţin fericit? Tu pe cine preferi dintre ei?". Se pot de asemenea, discuta situaţii care să provoace proiecţii interesante: "Dacă tata propune o plimbare cu maşina, dar nu este loc pentru toţi, cine e cel care va rămâne acasă?". În timpul probei se pot observa reacţiile afective ale copilului, mai ales inhibiţiile şi refuzul de a desena sau vorbi despre anumiţi membri ai familiei sau chiar despre sine, jena sau teama faţă de unele personaje, resentimentele, ostilitatea. Se unnăresc oscilaţiile afective, trecerile de la tristeţe la veselie, mânia, nemulţumirile faţă de unele personaje, izolarea şi sentimentul de autodevalorizare sau de insecuritate. Elemente ca egocentrismul ŞI autocentralitatea, redate grafic prin dimensiunile exagerate, sublinierile Ş1 detaliile suplimentare, precizia grafică a trăsăturilor unor personaje, precum şi estomparea, absenţa, imprecizia desenării altora pot fi uşor identificate şi decriptate ca semnificaţie. Alegerea culorilor pentru sine şi anumite persoane nu este nici ea întâmplătoare. Desenarea în culori vii, luminoase sau teme, Întunecoase este în directă legătură cu emoţiile şi sentimentele copilului faţă de persoanele desenate, iar preferinţa lui pentru desenul alb-negru ne poate sugera blocajele emoţionale, elemente de depresie, retragere sau lipsă de rezonanţă afectivă, dificultăţi de exprimare a sentimentelor şi trăirilor. În finalul discuţi ei, copilul este întrebat dacă este mulţumit sau nu de desenul pe care l-a Tacut şi dacă ar dori să schimbe ceva sau să îl mai facă odată, aşa cum i-ar plăcea lui acum. Noul desen poate aduce date suplimentare despre relaţia cu propria familie, despre aşteptările copilului şi speranţele sale. Orice omisiune sau deformare a unui personaj într-un sens sau altul ne aduce date preţioase din punct de vedere al cunoaşterii lunui sale interioare, dar şi al comportamentului său în raport cu aceste personaje ce exprimă simbolic realitatea relaţiilor sale în familie. O altă posibilitate este reprezentarea grafică a familiei prin simboluri sau animale, pe baza unui exerciţiu analogic. Copilului i se cere să-şi imagineze
240

membrii familiei altfel decât oameni şi să-i deseneze aşa cum doreşte el. Ei pot fi pete de culoare, linii, forme, obiecte sau animale sau orice l-ar ajuta pe copil să-i reprezinte. Se pot provoca apoi dialoguri între anumite părţi din desen, aflate în contrast sau în opoziţie (o pată colorată poate sta de vorbă cu O pată neagră, un animal mic intră în dialog cu unul mare şi puternic, unul supărat cu unul vesel, unul curajos cu unul fricos etc.). Atunci când o anun1ită parte din desen este subliniată sau îngroşată, haşurată, i se acordă o import anţă. mai mare în interpretare. În acest scop se adresează întrebări ajutătoare copilului pentru a- şi clarifica raporturile şi sentimentele cu elementul simbolic respectiv, după caz: "Ce gândeşte acest triunghi/ plantă/ animal? Încotro se duce? Ce vrea să facă? Ce i se va întâmpla?" etc . Valoarea acestor tehnici este nu numai diagnostică, ci şi educaţional-terapeutică . Copilul învaţă să -şi comunice mai adecvat şi în mod spontan sentimentele, dorinţele, învaţă să-şi conştientizeze mai clar poziţiile şi atitudinile, dar ş i să-i înţeleagă mai bine pe cei cu care intră în contact sau pe cei cu care are dificultăţi de contact şi de comunicare. Efectul constă într-o mai bună socializare şi mahlrizare emoţională. Alte modalităţi tehnice de investigare şi terapie cu suport expresiv (pictural, grafic) vin să întregească registrul testelor de desen propriu-zise. Acestea asociază exerciţiile de fantazare , asociaţiile creative şi sugestive cu redarea prin desen sau prin pictură a sentimentelor şi stărilor trăite "aici Şl acum", a perceperii spaţiului interior şi a identităţi i proprii de către copil. Redăm în continuare câteva dintre aceste modalităţi de lucru expresivmetaforice:

a) lDesenullumii interioare, din linii, figuri şi culorA Copilul este rugat să închidă ochii şi să pătrundă în lumea lui interioară: "Vezi cum îţi apare lumea ta dinăuntru. Cum o poţi reda pe hârtie folosind doar linii, curbe şi figuri ? Vezi ce culori apar în lumea ta, în spaţiul tău interior... unde este plasat fiecare lucru şi unde te afli tu acolo. Acum desen ează tot ce ţi-ai imaginat..." .
b) \pictura sentimentelor din acest 11lomen~ 1 se cere copilului să realizeze o pictură cu degetele de la mâini sau chiar de la picioare, care să reprezinte starea lui de acuni. sau starea lui când e fericit ori supărat (în funcţie de scopul propus). Pictura cu degetele are calităţi relaxante prin angajarea tactil-kinestezică şi oferă satisfacţie şi uşurinţă în exprimarea sentimentelor, în mai mare măsură decât pictura cu inst~Llmente. Culorile alese, fluiditatea mişcării, tonuri le şi consistenţa petelor de vopsea oferă indicii interesante privind afectivitatea, în vreme ce modalitatea grafică de exprimare corelează mai mult cu nivelul şi calitatea cogni ţi ilor (percepţii, reprezentări, idei).
241

c) Vmaginarea şi desenarea unei "tufe de tranda[iri'j Acest exerciţiu este utilizat de V. Oaklander (1988, p. 32), o terapeută de orientare gestalt. Cum se desfăşoară? I se sugerează copilului să închidă ochii şi să-şi imagineze că este o tufă de trandafiri. Pentru ca asociaţiile libere să fie stimulate, psihologul orientează fluxul imaginativ al copilului prin întrebări de genul: "Ce fel de tufă de trandafiri eşti tu? Eşti foalte mică? Eşti foalte mare? Eşti groasă? Eşti subţire? Ai flori? Dacă da, ce fel sunt florile tale, ce culoare au? Ai multe flori sau câteva? Sunt boboci? Au frunze? Cum arată ele? Cum sunt rădăcinile tale? Sau poate nu ai? Sunt lungi şi puternice sau plăpânde? Sunt răsucite? Ai spini? Unde te afli tu? Într-o grădină, într-un parc, într-un oraş , într-un deşert? Eşti într-un ghiveci sau creşti direct din pământ sau prin ciment? Ce este în jurul tău? Sunt şi alte flori sau tu eşti singur? Sunt copaci, animale, păsări , oameni? Arăţi tu ca o tufă de trandafiri sau ca altceva? Este ceva în jurul tău ca un gard? Dacă da, cum apare el? Sau eşti într-un loc deschis? Cum este să fii o tufă de trandafiri? Cum supravieţuieşti tu? Are cineva grijă de tine? Cum este vremea acum pentru tine?". Atenţie! Exerciţiul se poate lucra atât individual, cât şi în grup de copii (terapeutic sau în grup experienţial de dezvoltare şi optimizare). Apoi, copiii (dacă se preferă să se lucreze în grup experienţial) sunt rugaţi să deschidă ochii şi să deseneze tufa lor de trandafiri. Se discută cu ei ulterior, dacă ceea ce şi-au imaginat şi reprezentat prin desen are vreo legătură cu viaţa lor reală . Astfel sunt aduse la lumină o serie de situaţii şi trăiri din viaţa copilului, relevante pentru înţelegerea, evaluarea şi terapia sa, când este neVOIe. â) \DesenuLseria4 Este o metodă individuală de lucru cu copilul cu dificultăţi comportamentale şi de adaptare, practicată de J.A.B. Allan (1988), în scop psihoterapeutic. Metoda este de inspiraţie jungiană şi implică o serie de 12 şedinţe a câte 20-25 minute fiecare, odată pe săptămână , când i se cere copilului să deseneze un tablou, în prezenţa consilierului psiholog. Desenul serial a fost utilizat într-o varietate de situaţii: de la instituţiile de ocrotire, la practica privată de evaluare şi de consiliere în şcoli, dar poate fi folosit şi pentru cunoaşterea şi psihoterapia copilului preşcolar cu probleme. Încă din 1959 CG. Jung accentua impOltanţa analizării desenelor "în serie", de-a lungul timpului, analiza dmir a uneia sau două lucrări fiind insuficientă pentru înţelegerea persoanei şi pentru terapia sa. J.A.B. Allan constata că atunci când un copil desenează în prezenţa terapeutului, potenţialul de vindecare este activat, conflictele sunt exprimate şi rezolvate treptat, iar terapeutul poate câştiga o viziune clară şi mai exactă asupra inconştientului copilului. Cadrul cabinetului de consiliere şi ritmicitatea efectuării desenelor în
242

acest cadm, totdeauna la aceeaşi oră, creează un ritual cu funcţie terapeutică - tU1 spaţiu "sanctuar" şi un timp în afara timpului obişnuit. Acestea, împreună cu o alianţă terapeutică pozitivă, încurajează creşterea psihică şi transfo1111area. Din perspectivă jungiană, aceste condiţii activează în inconştient mersul spre vindecare. "Fantasmele şi imaginile produse astfel simbolizează şi concretizează prin forme tangibile, cum ar fi desenele, dar şi modelajul, punerea în scenă sau povestirea, facilitând astfel creşterea psihică . Hârtia devine astfel locul sigur în care sunt plasate proiecţiile, în timp ce simbolurile şi imaginile devin recipiente pentm emoţii variate. Astfel, sentimentele pot fi exprimate în siguranţă şi , prin aceasta, în inconştient se produc noi imagini, sentimente şi stări. Desenul în serie jalonează drumul copilului spre pacea interioară, în funcţie de natura traumei sa).l a conflictului psihologic." (apud. Ch. Schaefer, 1988, p. 98). Alian observă că unii copii încep desenul serial prin a produce imagini de suferinţă, alţii imagini reparatorii (ale vindecării), în timp ce alţii vor reda imagini stereotipe în desen. Unii copii petrec mult timp cu imagini dureroase, în vreme ce alţii se îndreaptă direct spre imagini ale vindecării, părând a nu avea nevoia de a-şi împărtăşi durerea. Alţii apar blocaţi, stămind într-o ambivalenţă intens conflictuală, între dorinţa de a creşte şi dorinţa de distmgere. Aceste pattern-uri expresive devin vizibile doar în timp, de aici rezultând nahll'a serială a acestei abordări terapeutice. Adesea, în desenul serial, un copil poate prezenta o temă simbolică, pe care o reia în mai multe desene, perseverent. Alteori in1aginea aleasă se schimbă de mai multe 011, în f01111a sau în funcţia ei, semn al unei evoluţii, de la violenţă şi distmgere la echilibrare şi fLmcţionare sănătoasă. Astfel, într-un caz citat de autOlulmenţionat, o fetiţă de 6 ani abuzată sexual, desena constant dOl111itoare şi băi în care se aflau persoane expunându-şi organele genitale şi angajate în raporturi sexuale. La sfârşitul tratamentului prin desen serial, imaginea donnitoarelor şi băilor se menţine, dar persoanele desenate "do11neau fiecare în patul său, camerele păreau curate şi luminile aprinse". Utilizarea desenului selial evidenţiază trei stadii principale în aplicarea metodei pe copiii cu tulburfui şi dezorganiză.ri moderate. Fiecare stadiu reflectă anumite imagini sau teme tipice. "'IÎn.!..-st a- il- l11·ţ--', între prima şi a 4-a şedinţă desenele reflectă: - d- ll-i-- ia ~ - o viziune globală asupra lumii interioare a copilului; - pierderea controlului intem şi prezenţa sentimentelor de disperare
deznădejde; ŞI

- stabilirea unui rap01t iniţial cu consilierul, care uneori este încorporat Într-un desen în fom1a simbolică a uriaşului prietenos, pilotului de aVlO11 , doctorului sau asistentului.
243

Iîll stadiul intennedimJ, de la a S-a la a 8-a şedinţă, conţinutul desenelor poate
reflecta: - expresia unei emoţii în forma ei pură; - conflictul între contrarii (răul bine) şi izo larea sentimentelor ambivalente; - adâncirea relaţiei dintre copil şi ajutorul său. La srarşitul acestei faze, copilul foloseşte desenul pentu a comunica direct despre problema dureroasă sau penuu a dezvălui un secret. stadiul tem1ina~, de la a 9-a la a 12-a şedinţă, copilul tinde să deseneze: - imagini care reflectă sensul stăpânirii de sine, al autocontrolului şi

IÎn

valorizării;

- scene ce reflectă o imagistică pozitivă: abs enţa războiului, violenţei, luptei, distrugerii; - simbolul central al Sinelui (autoportret, forme de mandale); - scene umoristice; - tablouri ce reflectă deplasarea legăturii de ataşament de la consilier către alte persoane,

rouă scurte exempIificăr~
Pentru a exemplifica modul în care poate fi folosită metoda desenului serial în cunoaşterea şi psihoterapia copiilor, vom prelua de la .T.A.B. Allan două cazuri cu probleme severe de comportament în colectivitatea preşcolară şi
şcolară.

Exemplele se referă la doi copii, unul de 6 ani şi celălalt de 7 ani, care proveneau din familii destrămate. Băieţelul se mutase de 14 ori în viaţa lui, iar fetiţa era abandonată de mama sa, nemaiavând niciun contact cu ea.

Continutul desenelor pe parcursul terapiei IStadiul iniţiaij, de la şedinţa 1 la şedinţa 4 Desenele din stadiul iniţial ilustrează lumea internă a celor doi COp1l. Băieţelul înfăţişează camioane izbind maşini mici, omorând persoane, u'ecând peste benzile şoselei şi făcându-se praf în casele de pe cealaltă parte a şoselei. Desenele fetiţei prezintă întreaga lume "în flăcări", vulcani peste tot, cutremure de pământ rupând lmnea în bucăţi, case aruncate în aer, oameni prinşi în ele, rachete şi bombe explodând. Tema centrală în ambele cazuri este devastarea şi dezastul. Desenele reflectă sentimente de deznădejde. Temele primelor trei desene sunt revelatoare pentu efectul traumei legate de incompetenţa, incapacitatea şi in securitatea copiilor provocate de adulţii in1pOlianţi ai vieţii lor. Astfel, lipsa ajutorului transpare clar din desenele fetiţei, care se reprezintă plinsă Înt'-un munte în timpul unui cutremur. Apar unele Încercări rudimentare ale eroilor de a
244

scape distrugerii sau să facă ceva pozitiv. 01icum, în această fază, forţele distructive sau negative câştigă întotdeauna. Din comentariul copiilor rezultă că persoanele plinse ies din munte, dar sunt ucise cu pietre, iar pe şoseaua desenată de băieţel, ciocnÎ1ile dintre maşini sunt pe1111anente. Desenele reprezintă un mijloc de stabilire a contactului iniţial cu terapeutu1. Frecvent, copiii folosesc desenele pentm a începe să construiască o relaţie cu terapeutul. Băiatul a început să deseneze multe elicoptere şi aeroplane zburând peste şosea. Apoi el a desenat hărţi şi labirinturi şi a încercat să provoace consilieml pentru a găsi ieşirea: "Pariez că nu ştii cum se iese din labirint...". La rândul ei, fetiţa a continuat să -i ceară consilierului: "Poţi ghici ce am desenat?". Părea că de fapt, în subtext, copiii întreabă: "Mă înţelegi? Ştii ce mi s-a întâmplat? Eşti destul de deştept ca să mă ajuţi?" . Fetiţa îi cerea totdeauna consilierului să-i scrie numele în fata desenului. stadiul interl11edia~, de la a 5-a la a '8-a şedinţă, desenele tind să ilustreze încerca

IÎn

lUmătoarele:

Expresia unei emoţii în formă. pură. Este faza în care anumite sentimente dureroase sunt separate de celelalte sen6mente şi exprimate în forma pură. De exemplu, băiatul a continuat să deseneze autostrăzi, dar şi-a simbolizat depresia lui prin desen: "camionul a dispărut într-o groapă mare, în mijlocul şoselei" . Fetiţa şi-a exprimat intensitatea furiei printr-un desen ce înfăţişa un uriaş revărsându-şi mânia pe gură, iar într-o lucrare ulterioară a reflectat tristeţea şi mâhnirea ca "o armată a furnicilor care cară o lacrimă uriaşă, într-un loc sigur, ca să poată fi spartă fără a răni pe cineva" . Lupta cu sentimentele ambivalente. Desenele U1111ătoare au arătat deopotrivă forţe pozitive sau negative, coexistând ca egale. Astfel , întrun desen, apare un buştean prăbuşindu-se la pământ, încărcat cu explozive, dar se previne 0l110rârea în aer a mii de păsări. Într-un alt desen, un copac rău aruncă o suliţă spre un erou, dar un om de zăpadă pune repede un scut între acesta şi suliţă. Adâncimea relaţiei cu cel care ajută: consilierul. Acesta apare acum într-un desen ca imagine a ajutorului, a salvatorului. Băiatul a desenat un om într-un elicopter care aduce butuci pentm a repara gropile din şosea, precum şi provizii. Fetiţa a desenat un uriaş binevoitor care salvează un băiat din inundaţia care a venit pe pământ, după foc. Destăinuirea problemelor profunde. Prin stabilirea relaţiei terapeutice, copilul începe să aibe încredere în cel ce-i oferă ajutorul şi împărtăşeşte unele gânduri şi sentÎ1nente profunde. Băiatul îşi defineşte starea "SlU1t trist" şi vorbeşte despre supărarea lui în legătură cu desele schimbări de
245

toate maşinuţele şi camioanele merg lin. ca apoi să-i piardă şi despre teama pe care o Încearcă la noul cămin. ca şi în momentele în care iţi doreai să mori ca să nu mai simţi atâta durere. benzile şoselei nu sunt încălcate. În acest moment impOltant al terapiei. conflicte. la grădiniţă. 246 . sub fom1a cercurilor. cu arbori exotici şi zâmbete pe toate feţele. a cărui prezenţă în orice instituţie cu profil educaţional este o necesitate. Tot acum apar şi mandalele. apar chiar tumuri de control pentru a păstra ordinea şi "a ţine un ochi atent asupra traficului". Pentru băiat. Fetiţa a desenat un copil care a incercat să se sinucidă pentIu că mama lui a plecat definitiv şi a comentat că el încă se gândeşte la sinucidere câteodată. Este bine ca ei să fie deschişi în a colabora cu specialiştii psihologi şi psihoterapeuţi ai copilului. dar nu tI'ebuie să se hazardeze în a interpreta sau provoca discuţii irelevante şi chiar periculoase prin diletantism. copiii desenează o linie. la şcoală. • Imaginile pozitive interioare au fost restabilite. pedagogii şi educatOlii pot apela la rândullor la desene. Desenele tind să reprezinte: • Imagini ale autocontolului şi valorizării. Desigur. • Treptat ataşamentul se deplasează de la terapeut către alte persoane. IStadiul tel'mina~. ele tind să se mişte repede spre rezolvare. pentru ca Împreună să găsească cele mai adecvate modmi de evaluare şi asistenţă. explozii. după cum copiii spun de obicei: "Nu mai vreau să vin aici" şi terapia încetează. consilierul i-a spus: "Cred că atunci când mama ta a plecat de acasă a fost Într-adevăr foarte dureros pentru tine. cu fOl1naţie de psihodiagnostician şi consilier. reparaţia drumului e terminată. După o serie de desene în care apar elemente de umor. nu numai ca mijloc de evaluare a stălilor şi problemelor copilului în dificultate. Atragem atenţia însă că utilizarea acestei metode ţine în primul rând de competenţa psihologului analist. Fetiţa desenează o scenă însorită. lucru vădit în desene. iar problemele comportamentale nu au mai fost senmalate. de la a 9-a la a 12-a şedinţă: Odată ce sentimentele cele mai adânci şi mai dureroase au fost exprimate simbolic şi destăinuite verbal. • Manifestarea imageriei pozitive.domiciliu. Nu mai sunt războaie. pentIu exprimarea sentimentelor lor şi stimularea comunicăIii nonverbale. ca mijloace promiţătoare pentru semnalarea unor probleme ale copii lor. că i-a fost greu să-şi facă noi prieteni. traficul pe autostradă revine la nom1al. pătratelor sau triunghiurilor în jurul imaginii centrale. dar şi ca un sUPOlt terapeutic de excepţie. Îmi pare bine că îmi spui despre aceste simtăminte" . Din studiile cazuistice menţionate mai sus rezultă valoarea incontestabilă a desennlni serial.

Această exprimare de sine şi această libetiate a gândirii şi acţiunii sunt de altfel primul ţel al intervenţiei terapeutice. Copiii nu-şi recunosc Întotdeauna problemele. Am linii roşii peste tot şi un lnic pătrat în interiorul meu. terapeutul poate ghida procesul terapeutic pe mai multe căi. îşi eliberează propriile lor sentimente şi atitudini care ar fi putut să fie inhibate şi ascunse. Urmează apoi munca de identificare. 2) Copilul poate realiza o poveste plecând de la desen. care 247 combină tehnica .e) lDesellullibed Desenul liber este cerut de obicei la începutul terapiei. "Ai făcut vreodată acest lucru? ". Ce-ţi transmit culorile strălucitoare? Dar cele Întunecate?" Toate aceste modalităţi de lucru terapeutic conduc spre revelarea sinelui copilului şi spre autoexprimare. poate descrie desenul în propriul său mod. ei ordonează lumea în modul în care doresc şi sunt mult mai dispuşi să coopereze la instrucţiunile viitoare. De exemplu: "Fii micul pătrat şi descrie-te cum arâţi. "Se potriveşte asta cu viaţa ta în vreun fel?".a terminat desenul. ei exprimă o patie din propria personalitate. 3) 1 se cere copilului să descrie desenul ca şi când el ar fi desenul. 6) Se încurajează copilul să dea atenţie culorilor. Ei sunt speriaţi să facă acest lucru şi se pot retrage în ei înşişi. În această manieră . să se autodezvăluie. Copiii doresc mai curând să deseneze sau să picteze ceea ce vor ei decât să li se spună ce să facă. " 4) Terapeutul selectează lucrurile specifice din desen şi-l ghidează pe copil să se identifice cu ele. De exemplu: "Gândeşte-te asupra culori/ar pe care le-ai folosit. 5) 1 se poate cere copilului să realizeze un dialog între două păt1i din desen. care este rolul tău etc. să folosească pronumele personal "Eu". Se folosesc întrebări de tipul: "Tu te-ai simţit vreodată aşa? ". De exemplu: 1) Copilul este încurajat să~şi verbalizeze gândurile şi sentimentele pe care le-a trăit în timpul desenării. prefăcându-se că nu aud întrebările terapeutului. Când copiii desenează liber şi fără nicio indicaţie. 1) [JOCUl "Desellulunei povestiri" Este o tehnică creată de Steward Gabel. terapeutul ajutându-l pe copil "s ă se recunoască" ca fiind exprimat prin desen sau prin părţi din desen. " Pentru a ajuta procesul i se pot pune copilului întrebări ajutătoare: "Ce faci tu? ". Ei exprimă astfel că au nevoie de mai mult timp până să se simtă în siguranţă. De exemplu: "Eu sunt acest desen . După ce copilul şi. "Ce ai Închis tu? ".

transferă aceasta într-wl desen pe o foaie de hârtie (mâzgăleaIă). după ce mâzgăleala e completată pe foaie. în consecinţă. Acum este recomandat să i se sugereze copilului să creeze alte finaluri povestirii . copilul este rugat să traseze primul linia pe foaia de hâliie. Acest proces alternativ conduce la o interacţiune strânsă înh'e terapeut şi copil. copilul. găsind formele ce sugerează un desen cu sens. Terapeutlll încorporează apoi acestă linie într-un desen care este o urmare a desenului copilului şi apare astfel realizată o secvenţă de desene care. Unii copii pot găsi mai mult de un desen. Desenul este apoi completat utilizând acele linii care se potrivesc cu imaginea mentală şi conduc la altele. În acest joc interacţional terapeutul desenează primul o simplă linie pe hâliie şi-l direcţionează pe copil să traseze alte linii pentru a realiza un desen. Exerciţiul corporal are ca efect eliberarea copilului de inhibiţii şi. după ce a fost experimentată o libeliate a mişcărilor. Când o serie de desene cu o poveste acompaniatoare a fost completată. este o metodă neameninţătoare de"a-i ajuta pe copii să exprime acele părţi din ei înşişi pe care nu le-ar împărtăşi cu uşurinţă. După această fază iniţială. finaluri care ar putea fi mai satisfăcătoare. terapeutul îl face pe copil conştient de noi alternative de a simţi şi a acţiona. desenele pot fi revăzute pentru a se accentua morala sau lecţia care poate fi învăţată de aici. Următorul pas. Apoi . cu ochii închişi . devenind mai spontani şi mai creati vi. dar furnizează şi un bogat material diagnostic şi conduce la o mai bună conştiinţă de sine a copilului. se manifestă o mai mi că constrângere in realizarea mâzgălelii pe foaia de hârtie. devin o poveste mai completă. Copiii povestesc despre formele lor sau îşi imaginează că devin aceste fornle şi se exprimă în acest fel pe ei înşişi. Procedura originală cere mai întâi copilului să-şi utilizeze întregul corp pentru a face un desen în aer cu mişcări largi şi ritmice. În acest mod.Squiggly a lui Winnicott (unde copilul şi terapeutul desenează altemativ fonne şi se Întorc la ele acordându-le o semnificaţie terapeutică) şi "Tehnica povestirii mutuale" a lui Richard Gardner. 248 . g) lMâzgăleal~ Tehnica mâzgălelii . După ce termină. Produsul final seamănă foarte puţin cu liniile originale de pe foaia de hâliie. coerentă. copilul este întrebat: "Ce este acesta?" sau "Ce se petrece aici?" şi se poate porni astfel o discuţie mai îndelungată. eventual. este examinarea ei din toate unghiurile. de soluţii mai adaptative la probleme sale. descrisă de Florance Cane (1951). în timp ce alţii vor contura şi vor colora o singură pictură largă.

fie asemănătoare cu situaţia dintre vântul muribund şi vaporaşul Învingător? Imaginează-ţi că tu eşti micul vaporaş care tocmai a Învins furtuna. înainte de a încerca orice interpretare.Jncearcă să-ţi imaginezi că tu eşti unicul vapor şi explică ceea ce simţi. Valurile ÎI izbesc cu putere. Analiza unei fantezii este o problemă fOalie controversată. Observarea procesului desenării este un aspect cmcial al folosirii artei ca instrument terapeutic. Copilul îşi imaginează cu ochii deschişi că este un mic vapor în timpul unei fmiuni putemice. în timp ce copilul desenează. Falltezh~ Tehnicile fanteziei presupun folosirea întregului potenţial imagistic şi ele pot fi Îmbinate sau nu cu desenul şi mişcarea fizică. Este mai bine ca terapeutul să rămână un observator pasiv. Odată cu lansarea ideii stimulării emisferei drepte şi a interesului pentru educaţia umanistă s-a produs o proliferare a căI1ilor care tratează astfel de subiecte. În psihoterapia copilului abundă ideile despre fantezie. COplll le se confmntă cu ele şi învaţă să le controleze. Câştigarea unui mai bW1 control emoţional conduce la dobândirea unui mai bun sens al identităţii personale. obiectiv. auto interpretări şi exprimări ale sentimentelor legate de propriile desene.It) !Desenarea sentimente/Oll Prin reprezentarea grafică a unora elin sentimentele lor. • Alte mijloace expresive În psihoterapia copilului Il. . p. care să. 16). Vaporaşul a câştigat lupta! Ce experienţe reale de viaţă ai avut tu. Se pare însă că pot avea loc schimbări semnificative fără producerea vreunui insight. Cum îţi comunică diferite părţi ale cmpului tău dacă vei ieşi Învingător sau Învins din furtună? Pe neaşteptate vântul a atacat pentru ultima oară micul vapor şi apoi moare. Descriem în continuare câteva astfel de exerciţii de fantazare: Un fmmos exerciţiu de fantazare. exteriorizează. Ce simţi tu faţă de furtună? 249 . Este dezirabil ca. se numeşte "Lupta". Vântul este puternic şi încearcă să scufunde vaporul. terapeutul să obţină de la copii cât mai multe infOlmaţii. descris după Violet Oaklander (1988. Vorbeşte-Ini despre modul cum diferite păr{i ale corpului tău trebuie să lupte cu furtuna.

Peştera are o uşă mare în spatele căreia se află ceva care vrea să iasă. o figură. Copilul agresiv poate utiliza lutul pentru a-l lovi şi sfărâma.Jnchide ochii şi intră În spaţiul tău interior. 1995. Ce simţi tufaţă de el? Acum fă lin desen despre tine însuţi ca vaporaş Într-o jitrtună. Cei care sunt nesiguri şi fricoşi pot simţi un sentiment al controlului şi stăpânirii de sine prin intermediul lutului. Mills. Respiră de dOllă ori profill1d. p. Lutul oferă atât experienţe kinestezice. Copiii supăraţi pot exprima supărarea lor în lut în diverse fonne. Ce faci tu în această situaţie? Clim Îţ i apare zidul? Ce simţi faţă de el? ".marea jitrtună care tocmai nu a reuşiI scufunde vaporaşul. cât şi tactile. Degetele tale Încep să se mişte. 47): "Imaginează-ţi că mergi pe un drulJ7 şi pe neaşteptate îţi apare În faţă lin zid. 69): . ACll711 eu doresc să faci ceva cu lutul. Li se poate cere copiilor să-şi imagineze că sunt animale şi să scoată sunete ca acestea. Când ai terminat.Jmaginează-ţi că te afli în faţa unei peşteri. Modelaju4 Materialele pentru modelaj pot fi lutul. fiecare cu diferite. deschide ochii şi priveşte la ceea ce ai realizat. . Întoarce obiectul şi priveşte-l din diverse părţi şi unghiuri. ~. Lasă-te să fii swprins de ceea ce se întâmplă. Crowley. Acum fii această bucată de lut. Vei avea doar câteva min1lte pentru a face asta. 1986. putând fi utilizat cu succes şi de cei care au mari dificultăţi în exprimarea sentiment~lor. Mergi. Flexibilitatea şi maleabilitatea lutului se potrivesc unei varietăţi de nevoi. plastilina.J. Observă dacă lutul pare să dorească să urmeze propriul săli drum. deschide uşa şi vezi ce se poate Întâmpla. 1997.R. Realizează o formă. Apoi să vorbească despre animalul respectiv şi să povestească o istorioară despre el. Un alt exerciţiu care pune în evidenţă strategiile copilului de a face faţă obstacolelor este "fantezia zidului" (Iolanda Mitrofan . Tu eşti lutul!" calităţi 250 . El pare să spargă adesea blocajele copilului. astfel încât copilul să poată deveni conştient de trăirile sale. " Acest gen de fantezii pot fi continuate cu dialog gestaltist. În fantezia "Peştera" apar temerile şi conflictele ascunse ale copilului. J." hnaginează-ţi că eşti să Din această situaţie imaginară se desprind informaţii valoroase despre locul copilului în lumea sa şi despre modul cum face el faţă forţelor exterioare . aluatul. Sali poate că tu vrei ca el să urmeze drumul fău . p. Un astfel de exerciţiu cu lutul este um1ătorui (C. Simte lutul Cll ambele mâini pentru câteva minute. cu ochii închişi.

Copiii pot povesti despre colajul în sine. copiii pot lucra pe o singură bucată de lut sau pe propria lor bucată. cu ochii închişi . poleială. limitele sale acţionând ca factor de reglare şi de protecţie pentru imaginaţia celui care se joacă . Colajul ajută la eliberarea imaginaţiei şi poate fi utilizat ca exprimare senzorială şi emoţională. lucruri moi şi aspre. copilului i se spune să realizeze. un peşte .În alte exerciţii cu lUhll. o scenă cu lutul său. Jocul in nisip al unui copil poate fi interpretat ca o reprezentare tridimensională a unei sihlaţii psihice. Modelajul poate fi realizat de un singm copil sau în grup. fotografiile. seminţe de toate felurile etc. ele reproducând cam tot ce se poate să existe în jurul copilului. sau ceva dintr-un vis. sllnilar cu pictura şi jocul cu nisip. nasturi. celofan. Se utilizează cu succes pozele decupate din reviste sau cărţi . În activitatea sa terapeutică cu copiii şi adolescenţii Dora Kalff a descoperit analogii între copilărie şi dinamismul integrării personalităţii descris de Jung ca principiul totalităţii. jucându-se acolo ca o dramă. 251 W. un animal. Jocul cu nisipl Este o tehnică terapeutică de sorginte jungiană şi simbolul joacă un rol important. ceva ce i-ar plăcea să existe sau să modeleze din lut: familia sa sau problema sa sau o imagine simbolică despre el însuşi sau i se poate cere să facă o poveste. frunze. asamblând apoi obiectele realizate. fire de lână. . cartoane de ouă . real e sau imaginare. Un colaj poate fi realizat în multe fehlli. Jucăriile sunt de o mare diversitate. Descriem în continuare cum apare jocul cu nisip în viziunea Dorei Kalff. Conflictul este transpus din viaţa internă a copilului în viaţa externă şi devine vizibil pentru terapeut. ColajuA Colajul este realizat prin lipirea sau ataşarea de materiale de o mare varietate pc hârtie sau pânză . Ea utilizează o cutie de nisip (57x72x7 cm). Limita de timp este de trei minute pentru fiecare temă şi s-a constatat că aceasta elimină perfecţionismul şi adesea conduce la rezultate mult mai interesante decât timpul îndelungat. Acest joc al imaginaţiei dinamizează inconştientul ş i acţionează astfel asupra psihicului copilului. o pasăre. O problemă inconştientă se exprimă în cutia de nisip. coji. îi pot da un titlu sau pot povesti despre procesul de realizare a colajului. ~. variate texturi. macaroane. În acest ultim caz. Pot fi utili:z:ate în colaj: hârtie de toate tipurile. capace de sticlă.

realizarea poveştilor de către copii . la reacţiile emoJionale ale copilului atunci când spune povestirea. utilizarea unor lucruri care să stimuleze poveştile (cum ar fi picturile. structurile jocului şi detaliile sale fumizează terapeutului liniile directoare pentru tratament. Pe de altă parte. testele proiective. 1989. desenatul. primul joc lămureşte deja situaţia. asociaţiile libere şi alte producţii ale adultului. a microfonului de jucărie sau a unui set TV imaginar. în termeni uşor de înţeles. Oancea. în unele cazuri. Fiecare poveste se termină cu o lecţie sau o morală delivată din situaţia poveştii. Copilul trebuie ajutat să devină conştient de multitudinea de opţiuni care sunt disponibile să le înlocuiască pe cele înguste. alese de el. adesea. Apoi Gardner spune propria sa poveste pomind de la aceleaşi personaje.Terapeutul interpretează pentru el însuşi simbolurile apărute în seria de jocuri cu nisip şi. autodistructive. p. detelmină figura sau figurile care-l reprezintă pe copil sau care corespund persoanelor semnificative din mediul său. După aceea sunt eliberate energii noi pentru a duce la dezvoltarea sigură a Eului. El cere mai întâi copilului să povestească o istorioară şi este atent la atmosfera şi cadrul povestilii. problema internă a devenit vizibilă şi evoluţia psihică face un pas înainte. jocul cu nisip). Richard Gardner a creat "tehnica mufuală a realizării de (apud. terapeutul este capabil să faciliteze insight-uri asupra conflictelor. Se consideră că poveştile copilului sunt mai uşor de analizat decât visurile. Problema principală a terapeutului de copii ar fi să utilizeze insighturile sale terapeutice. Se încearcă astfel să i se ofere copilului mai multe altemative. Din poveştile pe care le realizează copilul. înlăuntrul simbolului ţelul de atins: realizarea Sinelui. frustrări lor sau mecanismelor de apărare ale copilului. dar oferă o rezolvare mai potrivită la cele mai impoltante conflicte. Graţie exteriorizării sale prin joc. atmosferă şi soluţii iniţiale ca şi în povestirea copilului. marionetele. Dr. jocurile sunt explicate copilului prin raportarea la situaţii cotidiene de viaţă. 252 poveşti" . Dora Kalff consideră că. 15. Utilizarea lor în terapie implică: realizarea poveştilor de către terapeut şi povestirea lor copiilor. deschiderea către fanteziile interioare sau utilizarea mijloacelor video sau audio. Crearea de poveştA Crearea poveştilor este o practjcă de primă importanţă în psihoterapia copilului. 211). Terapeutul trebuie să deschidă noi căi neluate în considerare în schema de gândire a copilului. el conţine.

nici etic. 24). Una dintre cele mai cunoscute este catiea lui B. singurătate. Autorul este de părere că basmele se adresează "Eu-lui fraged " al copilului şi favorizează dezvoltarea sa. Şi 16. p. nu prin intem1ediul preceptelor etice clasice. Ele se referă la emoţiile lU1iversale de bază: dragoste. sfârşind prin obţinerea victoriei. şi valoarea educativă a poveştilor. furie . Se aşteaptă ca micuţul să se identifice cu personajul plincipal din poveste şi să încerce să-I imite. în vederea desprinderii problemelor pe care le abordează personajele prezente în poveste. cit. trebuie să vină de hac tuturor obstacolelor. ură. Copilul are nevoie "d~ ceva" care să-I facă să vadă toate avantajele unui comportament confom1 cu morala. basmul are o mare valoare ca expresie a unUl scenariu iniţiatic. Betelheim (1976). eliberând totodată presiunile inconştiente şi preconştiente. înţelepciUl1ea. a valorilor pe care acestea le vehiculează şi cu care lectorul sau auditoriul sunt confruntaţi în final. unui copil care este fricos şi nu are încredere în forţele proprii i se splU1e o poveste în care eroul este învingător. 253 . Au fost publicate nlU11eroase lucrări cu privire la structura. dar că în loc de a se ascunde. sentimente de izolare şi de a fi fără valoare. "Psihoanaliza poveştilor cu zâne". De exemplu. Se urmăreşte analiza poveştilor în funcţie de structura şi conţinutul lor. el trebuie să înfi-unte în mod ferm încercările neaşteptate şi adesea injuste. care. fără să-I primejduiască nici afectiv. ci prin spectacolul "aspectelor tangibile ale binelui şi răului". Tărâmul basmelor îi dezvoltă copilului capacitatea de a-şi construi şi verbaliza trăirile şi proiecţiile. drumul eroului mitologic. refac. Lucrul cu basmu4 Din perpectivă psihologică. înainte de a intra în rândul oamenilor maturi.basmele şi legendele oferă un material foatie blU1 de lucru cu copiii. fără a conştientiza. generaţie după generaţie. Vandenplas-Holper (1993) evaluează calităţile poveştilor pentru copii în vederea stimulării socio-emoţionale.. semnificaţia . este supus lU1ui nU111ăr de încercări care-i verifică vitejia. f0l1a fizică. Modul de folosire a poveştii ar fi unnătorul: copilului cu o anume tulburare socioemoţională i se citeşte o poveste ce abordează o temă care să-I ajute să iasă din situaţia sa. se caracterizează prin curaj şi nu are nevoie de ajutoare exterioare în atingerea scopului. Ch. care capătă atunci pentru el toată semnificaţja lor. fIiCă. a modului în care poate folosi terapelltlll aceste poveşti pentru stimularea socioemoţională a copilului. El poate să înveţe prin basme" că lupta contra gravelor dificultăţi din viaţă este inevitabilă şi face parte intrinsecă din existenţa umană. 1976. tăria de caracter. Copiii. "(op.

Am folosit basmul popular "Prâslea cel Voinic şi merele de aur". care este o succesiune de misiuni şi dueluri. copilul în universul său infantil şi. cit. . Alt aspect este acela al rezolvării problemelor copilului . 177.Putându-se identifica pe plan imaginar cu eroul basmului.G. precum şi ideile tensionale. Jung a explicitat această influenţă prin funcţia terapeutică a simbolurilor arhetipale. în acelaşi timp. stabilind relaţii reciproce senmificative. 128). Basmul nu acţionează doar la nivelul conştienhdui sau al inconştientului personal. legende. creându-i jocul de perspectivă . ci şi la nivelul inconştientului colectiv . . 184). . 1997. educarea manierelor de a face faţă crizelor sau sihJaţiilor stresante. individual . În lipsa lor. el Îşi popu l ează treptat universul cu aliaţi puternici şi duşmani diabolici. Prin intermediul basmelor. idem op. Structura basmului nu numai că o preia pe cea a riturilor de iniţiere. energia arhetipurilor.. Am aplicat această tehnică În mod experimental pe 36 de copii cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani . Elena Otilia Vladislav. se Îndreaptă spre conţinuturi neînsemnate şi le ridică Însemnătatea până la nivele patologice. Într-un fel. În aparenţă lipsite de telnei. se vede în lumina basmului ca şi cum ar fi crescut brusc şi ar fi învingător. Iată câteva detalieri privind modul de lucru şi rezultatele experimentului (v. p. reprezentările hipocondriace sau perversităţile intelectuale care se pot manifesta social. care au rolul de a direcţiona energia arhetipurilor din inconştient în conştient. apelând la ajutorul personajelor şi obiectelor miraculoase din basm.Iată de ce este deosebit de important să li se povestească copiilor basme. Iolanda Mitrofan. " ("În lumea arhetipurilor". rămâne Fiind interesată de influenţa pe care o are basmul asupra copilului. 254 . idiosincraziile. adesea considerabilă. p. c. Ei au fost puşi. Astfel se nasc fobiile. în situaţia de a rezolva imaginativ două sihwţii problematice din viaţa lor reală. de încercări grele şi deziluzii. am elaborat o tehnică imaginativă în care copilul realizează o interferenţă între ~ lumea sa reală şi lumea fantastică a basmului. Astfel. op. 1994. se consideră că se stimulează înţelegerea de sine şi a celorlalţi. cit. ci. cu care i-am familiarizat în prealabil pe copii. care-l face să se pună în locul alhlia şi să regăsească în altul ceva din el însuşi. 2001 . repetă structura experienţelor infantile. p. iar adulţilor să li se transmită noţiuni religioase. Toate acestea sunt sinlboluri instrumentale cu ajutorul cărora conţinlllllrile inconştientului sunt preluate de conştient p entru afi intelpretate şi integrate. religios sau politic. Basmul stimulează descentrarea copilului.

" Pe măsură ce copilul îşi derulează povestirea. "Zmeii vor să mă ia de nevastă. " 255 .Jnchide. se identifică cu Împăratul: "Prâslea şi fraţii lui să-mi păzească pomul cu merele de aur. " (CA.. " (IL) .Prima situaţie: . poţi să deschizi ochii şi să-mi spui ce personaj ai vrea să vină În ajutorul tău să nu-ţi mai fie frică . dacă (iai imaginat. P. se intervine cu întrebări care să-I stimuleze să facă asociaţii: "Ce personaj vrei sâ vină În ajutorul tău? ". Unii copii se identifică cu diferite personaje ş i dau răspunsuri corespunzătoare.). Alţi copii intră în lumea basmului aduşi de Zmeu. băieţelul B. " Foarte bine. Prâslea să mă ajute să nu-mi fure nimeni merele. " Foarte bine. " 1 se citeşte lista eu personajele din basm. Astfel. Probabil din această cauză sunt aleşi de copii drept vehicule capabile să îi ducă în lumea imaginară a basmului. "A r putea el singur să te ajute sau ar veni şi alt personaj?"'. se raportează la conţinutul basmeloL Le vom expune în continuare.Închide.). Zmeii şi Zgripţuroaica sunt făpturi fantastice ce fac legătura între "tărâmul nostru" şi "tărâmul celălalt". Închipuie-ţi că poate să vinâ oricare dintre personajele din basmul nostru să te ajute să nu-ţi mai fie frică sau urât. aflaţi în situaţii problematice. Prin analiza de conţinut a povestirilor născocite de copii s-au desprins trei maniere prin care aceştia. "ClI ce obiect fermecat ar veni personajul tău? ". 1 se citeşte lista cu obiectele miraculoase din basm. "Ce arface el pentru tine? ". Mă pun pe spinarea lui şi mă duc la palatul lui " (B. te rog. investigarea se derulează identic cu cea din prima situaţie. " 1 se citeşte lista de personaje pentru a i le reaminti. dar Prâslea mă salvează. " Ce ar face cu el? " A doua situaţie : . Să-mi aducă merele de allr.R.. te rog. Numa i că acum se Întâmplă un lucru neobişnuit. "Ce s-ar Întâmpla dacă ar veni cu acest obiect? "." Fetiţele se identifică cel mai des cu fetele de Împărat: "Fratele cel mij"lociu să mă ia de nevastă şi să trăim Într-un palat. dacâ {iai imaginat. se identifică cu Prâslea şi ar vrea ca Împăratul să-I ia cu el la palat şi să-I lase să-i păzească merele. poţi să deschizi ochii şi să-mi spui ce personaj ai vrea să vil/ă În ajutorul tău. "Să vină Zmeul. "Acesta ce ar face pentru tine? ". ochii şi imaginează-ţi că eşti singur noaptea. 1) Transpunerea în lumea imaginativă a basmului.C. "Mă duc cu Zmeul În poveste. însoţindu-I e cu exemple din protocoalele experimentale.. Închipuie-ţi că lInul sali mai multe personaje din basmul nostru pot să vină şi să te ajute să scapi de pedeapsă. " În continuare. de Zgripţuroaică sau de Împărat. acum. ochii şi imaginează-ţi că ai făclIt o năzdrăvănie şi eşti gata-gata să fi pedepsit (acasă sau la grădiniţă) . acum. În Întuneric.R.

" (I. Prâslea să o facă să.N). C). Zmeul are şi rol pozitiv şi rol negativ.). Puii de Zgripţuroaică să măfacă să a111 o rochie. S-au constatat una în care copiii proiectează în personajele din basm persoane din viaţa lor reală (educatoare. " (NI.'prâslea şi Zgripţuroaica sună la uşă. "Tăticul mă bate În fiecare zi când spun o prostie. Exemple în care se observă rolul compensator al imaginaţiei: "Să-nli aducă Prâslea jucării. că Îmi place. Acolo e bine. dar nu stă cu mine în casă. Interesante sunt răspunsurile a două fetiţe în cazul cărora părinţii sunt divorţaţi şi ele locuiesc doar cu mamele şi bunicii: "Prâslea să lnă păzească. sentimentele. nepedepsită pe apă. Astfel. păpuşi. " (CR. " (S. dau telefon. haine. Unii cred că Zmeii 256 . să nu mai dea cu palma în mine.).ine când sunt singură. Răspunsurile din prima situaţie probl ematică mi-au permis să observ care sunt sentimentele copiilor atunci când sunt pedepsiţi: "Când vrea I71wna să­ mi dea o palmă sau să-mi facă ceva. Să se ducă el să ia bere. mă Învaţă să fac karate.Doamna nu ştie asta.). "Prâslea să mă ducă la mare.) .L. Exemple pentru a doua situaţie: .» . Zmeii şi Balaurul îl omoară pe tăticu' şi eu plec cu ei în poveste. " (I.). e frumos. "Personajele nu au pe unde să vină pentru că am lacăt la uşă. " (VL.) . "Împăratul mă pedepseşte pentru că am înjurat. În ambele cazuri apar dorinţele fetelor de a trăi în familii nedezbinate. 2) Transpunerea personajelor din basm în viaţa reală. " (B.). Împăratul mă duce la el la palat să văd capete de animale sau de Zmei puse pe perete." (S." (MM). părinţi) şi cealaltă în care personaj ele se poartă ca nişte persoane reale (sună la uşă. Exemple pentru prima situaţie: "Zmeul mă pedepseşte. " Prâslea să-i spună Doamnei educatoare: «Să nu-l mai pedepsiţi pe D.A. două situaţii: 3) În povestirile copiilor apar dorinţele. Când văd că mama mă Îmbracă În pantaloni nU-lni place.). că n-am văzut niciodată. fat ce-i trebuie. " (VM) .). "Îmi imaginez că Fata cea Mare şi Fata cea Jvlică de Împărat sunt mama şi sora mea.i fie milă de mine. " (NI. " (VN) . să aibă grijă de mine. Mă uit pe vizor Întâi. Mi-aş imagina că Fiul cel Mare este tatăl meu şi Prâslea e fratele meu. " (CA.L. Tatăl meu e gras şi e puternic şi stă cu l1. mănâncă mâncarea din frigider). " (I. " (s.D.I. fi'ustrările lor ascunse. pentru că este un băieţel cuminte.(VM) . "Împăratul mă duce la el la palat. În povestirile copiilor apar idei interesante asupra personajelor mitice.). că dacă ar fi cineva şi n1-ar filra. Se observă cum tatăl este proiectat în Prâslea.. " Zgripţuroaica să zboare cu mine până la palatul lui Prâslea şi să vină înapoi acasă la mine. " Fratele cel mare să nu mai trimită copiii după bere. "Nu pot să-i dau telefon lui Prâslea pentru că el nu are telefon.

EI este rău pentru că eu i se pare că oamenii sunt răi. " Reiese de aici că Zmeul face rău din ignoranţă. corespondenţa dintre metaforă şi "referentul" său trebuie să fie suficient de strânsă ca să evoce simţul unei familiarităţi imagistice: cititorul trebuie să fie condus în interiorul unei bogăţii a imaginii. în stare să sesizeze atât latura pozitivă. să. O..c. dar mă ajută. Remarcând că aceşti copii au scoruri mari la originalitate. dar pe mine mă ajută.fIm capabili să experimentăm o sincronie imediată În tre o metaforă şi referentul său..R. cu cât îi va fi mai Încurajată creativitatea.. 257 .).sunt răi. OIicât de străină sau îndepărtată ar fi experienţa descrisă. jucând rolul unei tehnici proiective. dar pe mine mă apără.: " Zmeul e rău. dar răi la suf7et. "ZmeU erau răi. nu e aşa de bun. mi se pare că sun! răi. " (I1. ca nişte oameni.i bat pe oamenii buni. dar şijru711oşi. " (B. Zmeu! e rău. mai face năzdrăvănii. Cred că Zmeul ar fi ca un iepuraş. " (D . se lansează ul1nătoarea ipoteză: cu cât este lăsat copilul mai liber să-şi imagineze. creativitatea fiind un garant al sănătăţii psihice. În urma analizei rezultatelor experimentului se cons ideră că această tehnică imaginativă poate fi utilizată în mai multe moduri: l) Ca mijloc de diagnosticare a personalităţii şi vieţii socio-emoţionale a copiilor. acasă şi /7. 3) Ca tehnică psihoterapeutică ce se poate înscrie în rândul celorlalte tipuri de terapie prin metaforă la copii . cu atât va fi el mai receptiv la sensul ascuns al simbolurilor arhetipale. pentru că mie mi se pare că sunt răi . Poveştile metaforice Un element pe care atât metafora literară . privite ca metafore. dacă sunt Zmeu. " În metafora literară. Eu aş face . Când vine un hoţ să­ I Împungă cu coarnele. dar pe ei îi ajută: "Zmeul cel Mic Îi spune lui Prâslea ce 0/7/ făcut el Îmi spune să fiu cuminte. Şt i u că oamenii sunt buni. E bun . Personajele şi obiectele miraculoase din basm.). "Zmeul e rău. b) la nivel inconştient ele funcţionează ca resurse şi puteri interioare alese de copil să-i vină în ajutor. e şi bun şi rău. dar mie.. 1976): "Noi trebllie să . cât şi cea negativă a arhetipurilor. Alţii admit că Zmeii sunt şi buni şi răi: "bneul cel Mic şi Zgripţuroaica mă apără. au două niveluri de înţelegere: a) la nivel conştient sunt prieteni care îi ajută pe copii să depăşească s i tuaţia grea în care se află.). El ar veni cu mărul de aur şi m-ar transforma În Zmeu. copii-educatoare.A. Însă cel mai expresiv răspuns a fost dat de fetiţa C. a tipurilor de relaţii părinţi-copii.). cât şi cea terapeutică îl au în comun este corespondenţa (Jaynes. 2) Ca mijloc de stimulare a creativităţii (demonstrat statistic). Metafora terapeuticâ! a. " (S.

Mills şi R. este necesar să se creeze ceea ce Rossi numea "porţiune de realitate fenmnenologică". Metafora terapeutică trebuie să evoce atât familiaritatea imagistică a metaforei literare. sentimentul de izolare al copilului din jurul problemei sale ("Nimeni nu are problenza . multe basme clasice: 1. ruşinat sau rezistent. Povestea. Pentru a funcţiona în sens terapeutic. şi suficient de indirect ca să nu se simtă stânjenit. in care lumea creată prin metafora terapeutică este experimentată de către copil.În timp ce descrierea este funcţia principală a metaforei literare. Prezintă o criză metaforică în interiorul unui context de rezolvare ine vitabilă . astfel încât el să nu se simtă singur. terapeut şi poveste. 4. Totuşi. conectarea dintre problema metaforică şi problema copilului rămâne insuficient conştientizată. Aceasta creează trei căi de relaţionare empatică între copil. Crowley (1986) au pornit de la stuctierea componentelor basmelor. locurile trebuie să vorbească despre viaţa obişnuită a celor ce o ascultă şi ea trebuie să aibă un limbaj care să fie familiar. care îi dă posibil itatea copilului să se identifice cu personajele şi evenimentele descrise. 258 . Întrebându-se cum poate crea cineva părţi de realitate fenomenologică prin care metafora terapeutică obţine aceste efecte. Stabilesc o temă globală a conflictului metaforic in relaţie cu protagonistul. în care protagonishll este victorios . J. ţintele metaforei terapeutice sunt modificarea. evenimentele. 3.nea") este înlocuit cu un sentiment al împărţirii experienţei ("Ei au o problernă ca a mea "). aceasta ' reprezentând fineţe a metaforei terapeutice. Dezvoltă un nou sentiment al identificării cu protagonishll ca rezultat al victorioaselor sale "călătorii eroice". 1978). Personifică procese incollştiente în forma eroilor sau salvatorilor (reprezentând abilităţile şi resursele protagonishllui) ŞI ticăloşii sau obstrucţionări (reprezentând fricile şi credinţele negative ale protagonistului) . Copilul trebuie să creeze o punte de conectare personală între sine şi evenimentele din poveste. cât şi familiaritatea raţională bazată pe o înţelegere a experienţei personale. cât şi terapeutic. Ei consideră că basmele sunt un exemplu excelent despre cum metafora poate fi utilizată atât literar. 2. Personifică sih1aţiile de învăţare paralele. personajele. 5. Acesta este sentimentul identificării care conţine puterea transformatoare a metaforei (Gordon. Odată identificarea stabilită între copil şi poveste. remanierea. reinterpretarea. în care protagonisrul îşi învinge sau îşi rezolvă problemele. Într-un mod sau alhll. În metafora terapeutică aceasta este facilitată prin reprezentarea problemei copilului suficient de exact.

folosind poveşti originale bazate pe motive din basme şi poveşti originale bazate pe propria imaginaţie a copilului şi a terapeutului.6. Atât metafora povestirii.. cât şi metafora artistică se focalizează în special pe integrarea funcţionării creierului drept şi stâng pe nivele in conştiente prin abordări multisenzoriale. activităţi şi evenimente familiare copilului. Crowley în cmiea lor . filmele. Aceste asociaţii placute pot funcţiona ca "bilet de intrare" în lumea resurselor interne ale copilului. în acelaşi timp. nu este utilizată să mascheze durerea. 1986.F. Deoarece metafora arti stică implică utilizarea obiectelor în spaţiu. amintirile care au avut efect benefic. b. 65) Metaforele terapeutice pot fi create prin diverse strategii: prelu3nd teme din poveştile populare sau cele S. (op . O să ne referim în continuare la două dintre metaforele artistice descrise de 1. . 1. o constituie metafora miistică . Această tehnică .Metafore terapeutice pentru copii şi copilul interior" (1986). utilizând scene. p . fizici. 74) a fost creată pentru a-i ajuta pe copii să facă faţă durerii fizice. Metafora artis tică O altă aplicare a metaforei terapeutice ce se alăhlră utilizării poveştilor metaforice. să o slăbească şi ajută copilul să se disocieze de ea. De asemenea. folosită ca adjuvant în demersul diagnosticului şi tratamentului medical. p . ci mai degrabă să o controleze. ele ajută fOlmarea "structurii cadru" (Brink. Aceasta ajută mesajul terapeutic să se exprime în termeni tangibili. animalele. mintea inconştientă poate exprima şi rezolva problema copilului pe calea reprezentărilor conştiente. jocuri din carton create de către copil. cât ş i tridimensională. Metafora artistică utilizează strategii de desenare. Metafora "Cunl săfacifaţă mai bine suferinţei" (1986. personajele din desene animate. tovarăşii de joacă. Ea presupune trei paşi simpli în care copilul este pus să deseneze: 259 . ea este atât multisenzorială. O altă sursă bogată de creare a metaforelor este experienţa din viaţa reală . 1982) a metaforei. Mills şi R. . Terapeutul soli cită şi utilizează experienţe pozitive ale cop ilului hobby-urile sale. integrând sistemele senzoriale şi evocând schimbarea inconştientă. Se transmit astfel într-o expresie exterioară sentimentele şi senzaţi i l e interioare şi. Culminează cu o sărbătoare în care este recunoscută vitejia protagonistului. dând o altă dimensiune experienţe i terapeutice. evenimentele. cit. Scopul său este de a furniza un instrument aliistic prin care: 1) senzaţiile dureroase pot fi obiectivate şi 2) în acelaşi timp se poate avea acces la resursele interioare.

"Terapia prin desen animat" poate fi utilizată în conjuncţie cu orice altă intervenţie terapeutică. desenat sau decupat ca scop sau ajutor în "jocul panoului resurselor". Rolul încercării de a aduce o imagine vizuală a durerii activează "nivelul secund al conştiinţei" (Rossi. acţiunea sa senmifică că "mai bine" este de asemenea o realitate potenţială. care este în relaţie cu sensul mişcării de la necunoscut la cunoscut. Aceste desene servesc mai multor scopuri: În primul rând. care difuzează atenţia şi furnizează o bogăţie de resurse preţioase . CrowIey. care-l ajută pe copil să se deconecteze de la simţul durerii. Acest pod este produs în interiorul celui de al doilea desen şi apoi devine real şi concret în al treilea desen. personajul favorit din desenele animate poate fi încorporat Întro povestire metaforică. "Terapia prin desen animat" este o altă telmică metaforică utilizată de J. 2) cum apare starea de bine (lipsa durerii) . Copilul bolnav este blocat pe un dureros canal kinestezic. Al doilea scop este acela că redarea durerii într-o imagine tangibilă dă copilului un sens al cunoaşterii . Al patrulea scop al desenării este unul al puterii de implicare. 3) cine poate să ajute primul desen să se transforme în al doilea desen. Când copilul înţelege şi începe să deseneze. transpus într-o marionetă în . anxietăţile .1) cum apare durerea chiar acum. Astfel. Mills şi R. 1972). Acesta este un pas important în a ajuta copilul să câştige un simţ al controlului durerii. care descrie în mod simbolic abi l ităţile şi resursele copilului pentru a-l achlaliza. Al treilea scop al desenării este de a ajuta să se manifeste sistemul senzorial care este nefolosit de către copil. utilizând propriul său "medic inconştient". Toată atenţia copilului este în mod obişnuit centrată pe sentimentul de a fi bolnav. Prin a-i cere copilului să deseneze cum arată o stare de "mai bine" terapeuhll sugerează că "mai bine" există. conflictele copiilor. Ei pornesc de la ideea că personajele din desenele animate şi aventurile lor sunt ipso iaeto simboluri pute111ice pentlU mulţi copii şi de aceea ele pot fi utilizate cu uşurinţă ca alternativă metaforică pentlU luclUl cu fricile. ele îl pot ajuta pe copil să se disocieze de durere prin transformarea ei Într-o imagine pe hârtie. Începe acum să construiasc un "pod" metaforic de la disconfort la confort. Desenarea modului cum arată durerea ajută să se activeze alte părţi ale creierului. 260 . 2.j ocul magic al marionetelor" sau desenat ca pmte din "desenul resurselor interioare".

De exemplu. cât şi în terapie. Mariolletel~ Este mai uşor pentru copil să vorbească prin intermediul marionetei. Mai jos descriem câteva dintre acestea (Y. 105). terapeutul. copilul şi terapeutul sau doi copii aleg câte o marionetă şi acestea comunică nonverbal una cu alta. ceea ce explică atracţia copilului pentru un anume personaj . un alt copil sau chiar grupul îi pot pune marionetei orice tip de întrebare. 261 . Copilul alege una sau două marionete care-i amintesc de el sau de cineva pe care-l cunoaşte. în cazul unui copil cu coşmarmi. personajele din desenele animate pot deveni prieteni imaginari ce-l acompaniază pe copil în cabinetul doctorului (Gardner şi Ohness. În orice situaţie.jn timp ce restul grupului priveşte. care spune în mod direct ceva ce lui îi vine greu să exprime. 1988. Se constată cum copiii se exprimă mult mai uşor pnn intermediul marionetelor şi chiar comunică mai uşor cu marioneta aleasă de terapeut decât cu terapeutul însuşi (mai ales copiii mici). p. marionete le servesc atât în scop diagnostic. apoi verbal. Ca şi alte materiale altistice. Un alt exerciţiu de interacţiune este următorul: . 1981) sau dau copilului suportul emoţional necesar în relaţia cu "teroarea" şcolii sau îl ajută să facă faţă coşmaruriloL La nivel inconştient. 1 se poate cere copilului să aleagă marioneta şi să fie vocea marionetei: "Spune de ce ai fost aleasă". tehnica terapeutică ar putea decurge astfel: 1) Desenează Cun1 arată coşmarul! 2) Desenează ce personaj din desenele animate te-ar putea face să te simţi în sigmanţă! 3) Cum poate arăta starea ta de mai bine? impOltanţi 18. Apoi copilul vorbeşte prin "intermediul" marionetei despre sine. " Sau: " Un copil alege două marionete şi ele interacţionează nonverbal. spontan în timpul terapiei sau în teatrul de marionete. " Marionetele introduc alte marionete sau alţi copii. Marioneta implică detaşare şi copilul se simte în siguranţă să releve ceva din intimitatea sa în acest mod.La nivel conştient. În terapie ele pot fi utilizate în diferite moduri: în exerciţii conduse de terapeut. în timp ce restul gnlpului priveşte. Oaklander. ajutoarele din desenele animate simbolizează forţele şi resmsele interioare.

a unui poliţist. inteligenţa. să le echilibreze şi să integreze multe aspecte din ei înşişi. Se folosesc o varietate de marionete: un bărbat. prin care lucrează adesea asupra confuzii lor. cum se apropie de materiale. jocul se poate realiza în acelaşi mod cum se utilizează o poveste. în alegere pe o anume situaţie problematică în viaţa copilului sau poate realiza un spectacol vesel doar de dragul distracţiei. Pot fi de ajutor adăugarea: unei păpuşi-doctor. Terapia prin joc (ludoterapiaJI Jocul continuă să fie una din căile principale de lucru cu copiii în terapie. un cuplu de fete. un bebeluş. ei sunt capabili să-şi rezolve conflictele interioare mai bine. un câine şi multe animale şi păpuşi. care se bazează. KleiI1 pliveşte jocul ca un tip de reprezentare simbolică a fanteziei inconştientului şi-l interpretează ca atare. Waelder declară că jocul aduce copilului oportunitatea de a asimila treptat ceea ce în viaţa reală ar putea fi dificil să integreze. pe care le respinge? Care este stilul său general de joacă? Este organizat sau dezorganizat? Care este pattern-ul său dejoc? Se 262 consideră . Copilul poate de asemenea să se joace evitând să-şi exprime sentimentele şi gândurile. o vrăjitoare. Copiii nu numai că pun în acţiune situaţiile de viaţă prin intermediul diferitelor marionete. anxi etăţi Ior şi conflictelor sale. Cum se joacă el. "Observ procesul copilului. un desen. o scenă din jocul cu nisip. 60). imaginaţia şi creativitatea sa. dar ei le identifică cu uşurinţă cu variate "părţi" din ei . iar Erickson numeşte jocul "calea regală de înţelegere a eforturilor Ego-ului infantil la sinteză". prin jocul marionetelor. Psihanalista M. jocul este forma copilului de auto-terapie. un cuplu de băieţi. a unui lup. modurile de a intra în contact şi aşa mai depmie.În teatml de marionete COplll povestesc istoria lor pnn intermediul marionetelor. 19. El ajută la realizarea raportului necesar dintre terapeut şi copil ş i poate fi un bun instmment diagnostic. o femeie. un diavol. un spectacol cu marionete sau un joc dramatic improvizat. Poţi observa la copil când se joacă multe lucruri despre maturitatea . chiar că. a unui şarpe. volumul atenţiei. Tema poate fi aleasă de către copil sau de către terapeut. abilităţile de rezolvare a problemelor. pe care le alege. un rege. organizarea cognitivă. un tigru. orientarea în realitate. Uneori. Violet Oaklander ne împăliăşeşte în caliea sa "Gestaltterapia la copil şi adolescent" maniere le în care utilizează jocul în cadml terapiei (1988. p. un crococlil. În terapie. a unor figuri de bunici.

El crede că terapeutul însuşi trebuie să aibă libertatea de a se rostogol i pe podea. de avioane? Observ modurile de contact ale copilului. în timpul povestirii. Prin utilizarea mijloacelor expresive cum ar fi păpuşi. R. material senzorial. Îi poate spune: " Pari să [zi cam len!". cât şi prin experimentarea de către copil a situaţiei de joc în siguranţă. animalele. Realizează el un bun contact cu sine şi cu jocul când se joacă? R ealizează contact Între obiecte? In tră oamenii. jucării care evocă imagini nonverbale şi schematice. ce poate fi simbolică sau directă . animal. sentimentelor. 263 . "Acest avion este singur". să joace anumite roluri şi cum. Într-o atmosferă I pennisivă. copiii doreau în mod spontan să gesticuleze. anxietăţilor în mod deschis. 110. scenarist. Dramaterapial Dramaterapia este o formă de psihoterapie a copilului în care spontaneitatea jocului dramatic. Sau i se poate cere să se identifice cu orice om. să înţeleagă şi să lucreze asupra conflictelor sale. să accentueze sau să exagereze acţiun ea sa. de a imita diferite animale etc. vorbesc unele cu altele?" Terapeutul poate direcţiona conştientizarea copilului asupra procesului jocului şi contactului din joc. Terapeutul trebuie să poată juca mai multe roluri în acelaşi timp şi să aibă capacitatea de a fi simultan actor. marionete. " Te-ai simţit vreodată ca această maimuţă? " " Te-ai simţit vreodată îngrămădit ?" " Te-ai aflat vreodată Într-o luptă ca aceşti doi soldaţi? " Se produce un nivel de integrare tocmai prin exprimarea situaţiilor. dramatizarea sporeşte eficacitatea tehnicii. obiect ş i apoi se aduce situaţia înapoi la copil şi la viaţa sa. Dacă parteneml se repetă în timpul jocului terapeuhll poate direcţiona întrebările către viaţa copilului. maşinile în contact unele cu altele? Se privesc. coregraf. Se joacă el după an/lmite leme? Agresiune? ingrijorare? Există o seamă de accidente de maşini. " Îţi murdăreşte cineva camera? ".Observ conţinutul jocului În sine. Integrarea se produce atât prin exprimarea deschisă. să producă insight-ul şi schimbarea. I se poate cere copilului să se oprească la orice punct al jocului şi să . "Nu te-am observat niciodată să le atingi ". într-adevăr. a observat cum. Gardner. copiii cu tulburări sunt ajutaţi să ajungă la învoială cu dificultăţile lor. creatorul " tehnicii povestirii mutuale". regizor.I repete. să intoneze. Îl poate întreba: "Îţi plac lucrurile ordonate acasă? ". ca şi intervenţiile terapeuhllui ajută copilul să se exprime.

. cit. conştientizează diferite părţi din el. În dramele creative. ce a fost pentru el. copiii pot dezvolta o conştiinţă totală de sine-corp (prin mişcări corp orale şi expresie facială. nevoile sale. improvi zaţiile dramatice în care intervine şi limbajul verbal. într-un mod ce poate fi dificil să-I exprirne în cuvinte. nu discuţia. cât mai ales a stimulilor nonverbali (fizici. Courtney. p. Copiii care au participat deja la mai multe experienţe pantomimice vor adăuga cu uşurinţă limbajul verbal în jocul dramatic." (Schattner. intensifică conştientizarea senzorială . în aceeaşi măsură. ariile în care dezvoltarea sa a rămas În UID1ă. Se lucrează atât asupra situaţiilor 264 . eroul dramei joacă rolul celui care i se opune în viaţa reală. "Astfel. ce simte el acum etc. În prima situaţie copilul se joacă pe sine (îşi joacă propriul rol) faţă de o altă persoană care joacă un alt rol. În acest caz. dezvoltarea personajelor. Sunt impOliante. vizuali. Violet Oaklander gândeşte însă că experienţa în sine determină schimbarea. În gestaltterapie este prezentă tehnica scaunului gol. observă rigiditatea sau uşurinţa mişcărilor. atât procesul jocului dramatic. copilul se vede pe sine cu ochii altora şi învaţă să se pună în situaţia altuia. expunerea multisenzorială sporeşte semnificativ şansele ca terapeutul săfie auzit şi ajută ca mesajul săfle recepţionat. 211). importantă nu este transmiterea mesajului verbal. totul în afara cuvintelor. organizarea şi desfăşurarea sa. simţuri. cât şi conţinutul ce reiese din joc. Vede astfel în mod clar încurcăturile copilului. mai implicaţi. mai reali. În a doua situaţie. "Copilul experimentează diferite situaţii de joc.Dramatizarea îmbogăţeşte comumcarea terapeutică şi poate servi la antrenarea copilului în tratament. pantomima şi. olfactivi şi uneori gustativi). La un nivel mai complex pantomima poate implica exprimarea acţiunii şi interacţiunii prin intennediul mişcării corporale. Ea a fost creată de Fritz Perls ca un mijloc de provocare a unei conştientizări importante şi aduce mai multă claritate în munca terapeutică. la un nivel mai înalt. La terminarea unor exerciţii dramatice creative îl putem întreba pe copil despre ceea ce s-a întâmplat. intelect). Astfel se produce rapid şi eficient conştientizarea. utilizând expresiile vocale şi mişcările corpului în afara cuvintelor. Se consideră că pantomima simplelor imagini senzoriale. Terapeutul poate observa cum îşi utilizează copilul corpul. tactili. Ei joacă pă11i din ei înşişi şi pe măsură ce joacă devin mai conştienţi de ei înşişi. jucarea unei poveşti. În dramaterapia de tip gestaltist sunt prezente exerciţiile de conştientizare senzorială. 1981. p. Activitatea jocului dramatic serveşte de asemenea să transmită ideile şi fanteziile ascunse. 40). Jocul de rol direct şi inversarea rolurilor sunt telmici dramatice ce pot fi utilizate în terapia copilului. kinestezici. imaginaţie. " (op. comunicarea sentimentelor şi dispoziţiilor.

4. Rubin prezintă în cartea "Drama în Therapy" (1981. o clarificare care este esenţială în procesul de centrare. În gestaltterapie scopul este de a-l ajuta pe copil să înveţe despre el şi despre viaţa sa prin intermediul viselor sale. toate fiind aduse "aici şi acum". efectul imediat fiind activarea resurselor interioare. Copilul poate juca diferite "părţi" din vis. Tehnica scaunului gol este un ajutor în clarificarea unei sciziuni şi polarităţi din personalitate. poshlra. Acest exerciţiu al metapoziţiilor nu numai că detel111ină un echilibru interior mai bun. Perls a creat jocul" câinele de sus" şi " câinele de jos". Astfel. 197) un experiment în care au introdus un număr de combinaţii de tehnici artterapeutice pentru a-i ajuta pe copii să-şi pună în valoare fantezia. Cu cât înaintează în poziţiile 4. În general. pacientul exprimă remarci şi impresii ce sporesc în conştientizare şi obiectivitate. Telmica poate merge mai departe. întrebări şi curiozităţi. p . el îşi comunică impresia pe care i-a făcut-o dialogul dintre poziţiile 1 şi 2. utilizabil şi în terapia copilului. Terapeutul trebuie să fie atent la respiraţia . Modalităţile artterapeutice pot fi combinate cu cele dramaterapeutice în cadrul demersului terapeutic. În sistemul terapeutic al lui Perls se pune un accent important şi pe analiza viselor: "diferitele părţi ale visului nu sunt altceva decât părţi ale personalităţii noastre ".prezente. Eleanor C. Ele pot fi expresia anxietăţii . ci pune în valoare capacitatea imaginativă şi oferă conştientizarea faptului că se poate aborda o problemă din multiple pozi ţii. "părţi" din personalitatea sa sau simboluri ale altcuiva. Ele pot descrie dorinţe. în care pacientul jo acă pe rând cele două "păt1i" ale Eului aflate în opoziţie. visele servesc o varietate de funcţii pentru copii. poate angajeza un dialog sau poate descrie cadml visului. copiii trebuiau să creeze o poveste pornind de la un desen. trebuinţe. Ele pot eXpt1ma sentimente pe care copilul se simte incapabil să le exprime în viaţa reală. Pe scaunul gol pot fi puse diferite persoane din viaţa copilului. însă el nu analizează şi nu interpretează visul. Astfel. aflat în poziţia 3. Numai copilul singur poate deveni conştient de ceea ce visul încearcă să-i comunice. gesturile şi inflexiunile vocii copilului. ce gândeşte şi simte despre situaţiile create. fantezii. pacientul proiectând în poziţiile 3. după care să pună în scenă povestea. Altădată li s-a cerut copiilor să realizeze o lucrare atiistică pornind de la o dramatizare.lucruri care-i neliniştesc. cât şi a celor neterminate din trecut şi a celor proiectate pentru viitor. 265 . 5 şi chiar 6. 5 alte părţi ale Eului său. Irwin şi Judith A. expresia facială. prezentând şi argumentând pW1ctele lor de vedere. atitudini.

să se simtă confOliabil cu el. un timp mia a fost folosită în interesul dramei şi drama în interesul artei. 111. 4.În cadrul experimentului. arta şi drama. să se folosească de el într-un mod natural. cit. deblocarea emoţională. pe nisip fierbinte. este nevoie să utilizăm în terapie metode pentru a-i ajuta pe copii să-şi cunoască corpul." (op . mişcările corporale servesc unor scopUli variate: eliberarea de energie şi tensiune. 2. În cazul lor exerciţiile de mişcare se îmbină cu cele respiratorii. sunt utile exerciţiile prin care îi cerem copilului să exprime corporal diferite emoţii. creşterea conştientizării corporale. dezvoltarea spontaneităţii. utilizând ambele modalităţi terapeutice. dezvoltarea sens ibilităţi i către sine şi către alţii. Iărgindu-i aria mijloacelor de autoexprimare. De aceea. Liberi. muşchii noştri rea cţioneJză într-un anume fel). anxioşi. poate asocia respectivei mişcări situaţii din viaţa sa. Copiii hiperactivi nu au un sentiment de control al corpului lor. Copilul poate imita diferite animale: se mişcă ca ele. S. ei îşi pierd simţul de sine şi nu au acces la o mare patie din senzaţiile fizice şi la emoţiile lor. Uneori putem să-i cerem copilului să exagereze o anumită mişcare sau gest şi îl Întrebăm ce mişcare particulară îi aminteşte sau ce-l face aceasta să simtă. au blocaje la nivel corporal şi o respiraţie superficială. copiii se angajează într-un joc simbolic şi fantezist de o intensă naturaleţe. amplu. Ştiut fiind faptul că fiecare emoţie are un contrapunct fizic (oricând suntem înspăimântaţi. să se creeze bariere între cele două modalităţi terapeutice . pe iarba plină de rouă etc. prin care sunt învăţaţi să respire profund. Folosindu-ne de diferite tipuri de muzică. îi cerem copilului să îşi mai întâi fiecare parte a corpului şi apoi corpul în ansamblu. care le este de ajutor în exteriorizarea şi lucrul cu propriile dificultăţi.. 3. 206) Tehnici de mişcare şi de dan~ Dacă copiii devin deconectaţi de la corpurile lor. prin ploaie. care să-I reprezinte. încearcă să se simtă ca ele. pe nisipuri mişcătoare. Astfel. mişte 266 . au fost folosite în serviciul copilului. De aceea. să realizeze un dans al lui. Copiii cu insecuritate. Mai degrabă pare natural şi corect să permitem copiilor să-şi urmeze propriile impulsuri pentru exprimarea de sine într-o varietate de moduri. p . Concluzia la care au ajuns autorii a fost că "este artificial să se facă distincţii. furioşi sau bucuroşi. 1981 . Îi sugerăm copilului să realizeze diferite tipuri de mers: să-şi imagineze că merge pe gheaţă. exerciţiile de mişcare corporală sunt foarte importante pentru ei. în timp ce amândouă. Exemple de exerciţii de mişcare: 1. În terapie.

"îngheaţă" într-o statuie şi spun apoi ce emoţi e exprimă prin statuile lor. dintre tehnicile bazate pe alte vizuale. o unificare. deoarece ele au fost descrise mai sus. pur şi simplu nu ştie cum să reacţioneze. de pildă) copilul se va întreba dacă nu cumva este egoist şi leneş . • Gestalt-terapia şi terapia unificării la copii corporalâ Integrarea polarităţilor prin metaforă şi mişcare Un copil este foarte ingrijorat de distorsiunile din el. b) copiii se mişcă pe muzică şi. in momentul in care preferă să se joace în loc să-i ajute la alte activităţi (gospodăreşti. cât şi de distorsiunile celorlalţi (adulţi) pe care-i cunoaşte. astfel: a) un copil "îngheaţă" într-o statuie. El este uimit atunci când o persoană pe care o considera curajoasă. Amintim aici doar câteva. p. Oaklander. o reconciliere. În gestaltterapia copilului este bine ca şi copilul să înţeleagă rolul şi caracterul inerent al polarităţilor în personalitate. o iubeşte. iar ill1 altul ghiceşte te vrea să exprime statuia. 1978. De exemplu. orice mustrare "sapă" un dezechilibru.Se poate utiliza umlătoarea metodă (V. · 267 . să se mişte prin cameră pentru a-şi exprima sentilnentul de mânie şi să realizeze lin dans al mâniei. răutate faţă de persoana pe care. începe să aibă probleme în a-şi accepta anmnite părţi ale Sinelui. când muzica se opreşte. Orice admonesta re . tristeţe-bucurie etc. O dezvoltare dinamică şi sănătoasă a vieţii presupune o integrarc. încă fragilă şi nestructurată. pe care nu le place sau pe care părinţii şi uneori profesorii le critică. 1 se Întâmplă ceva unui copil şi acesta devine apoi foarte mânios. faţă de care copilul nu are mecanisme de contracarare sau de neutraliza re. Iărgind prăpastia dintre Sub-Eu-rile polare. Orice copil este derutat atunci când simte ură. o sinteză a pă11ilor opuse. Există multe tehnici care se centrează pe aceste polarităţi. dacă părinţii îl acuză de hedonism. 233): . de exemplll.. Îi sugerăm să/le el acest copil din poveste.J se cere copilului să inventeze o poveste În care. ale unei persoane. Părţile opuse pot fi reliefate în sentimentele pe care copiii le cunosc: dragoste-ură . De asemenea. de fapt. El va încerca să "fugă" de aceste pă11i. cum să-i facă faţă. puternică şi protectoare se simte în anwnite contexte situaţionale slabă şi neajutorată. copilul începe să-şi pună întrebări. pozitive şi negative. Acesta este "drumul" către alienarea de sine.·' Jocul statuilor poate fi utilizat cu succes intr-un grup de copii. o disonanţă intemă în personalitatea copilului.

improvizaţia creatoare de renaturalizare a spaţiului identitar şi a relaţiilor cu antecesorii.. care ulterior să fie împărţită în mai multe segmente. 2004) şi dezvoltată ulterior sub numele de mtgenogramă (idem. conflictele etc.Apă. Demersul poate continua cu un dialog dintre copil şi fiecare parte a sa. Sinele atunci când se simt slabi sau când se simt puternici. seminţe etc. mai ales dacă este elev. 2006). Examinarea acestor răspunsuri lllluizează informaţii despre anumite pă11i ale unei persoane şi reprezintă un punct de pomire spre explorarea Sinelui. Un astfel de exerciţiu implică repetarea întrebării "Cine sunt?" şi notarea fiecărui răspuns aşa cum apare el. Metafora unificatoare Rolul psihoterapeutic al metaforelor este cunoscut din cele mai vechi timpuri. op. "Mi-e teamă de înălţime". cea a Sinelui interior şi cea a Sinelui extelior. tensionat. Editura Polirom. Copiilor mai mari li se poate sugera să schiţeze Eul. utilitatea lor fiind incontestabilă. Tema "stil şcoală" Copilul. pentru a clarifica cerinţele.. în tehnicile derivate din psihosinteză (psihoterapie creată de R. Iolandei Mitrofan "Cursa cu obstacole a dezvoltălii umane". Un alt exerciţiu este desenarea unei plăcinte. iar apoi aşa cum crede că apare în faţa celorlalţi. privind experimentarea şi extinderea metodei unificării la copii aduce şi Marina Badea în cap. Aer. 57 din lucrarea sub coord. Assagioli) se găsesc multe posibilităţi de a ajuta clientul să-şi identifice părţi variate ale Sinelui. Foc. p. Colajul din elemente naturale este o tehnică specifică terapiei mlificării . aceasta este o modalitate adecvată pentru a descoperi discrepanţa dintre cele două imagini. poate realiza o reprezentare a părţilor sale oponente. "Sunt leneş". chiar dacă mecanismele profunde şi 268 . 2000. 2003. cit. Modelajul şi colajul din elemente naturale (fru11ze. pietre. Pământ şi relevanţa lor proiectivă în desen şi modelaj pentru relaţiile cu părinţii şi temele identitare neintegrate. "Sunt un muncitor convins şi conştiincios". "Sunt un bun înotător". elaborată de Iolanda Mitrofan (op.Desenul 1 se cere copilului să deseneze anumite obiecte care produc bucurie şi altele care produc tristeţe sau să deseneze starea sa atunci când este relaxat şi apoi atunci când se simte încordat. Tehnica a dezvoltat analiza de simbol pomind de la cele 4 elemente lll1ldamentale . părţi numite subpersonalităti. în fiecare segment fiind apoi trecut un cuvânt care reprezintă o pmie a Sinelui. Ele pot fi uşor adaptabile la lucrul cu copiii. Contribuţii în acest sens. De exemplu.) Copilul poate modela din plastilină sau din lut starea sa aşa cum o vede el din interior. III. cit.

deci. metafora poate fi un mijloc de comunicare Între terapeut şi clientul său . cea mai profitabilă este. cât şi pentru copil. Metafora este una din căile de imersie în inconştient . este ceea ce simţim atunci când muşchii. de deblocare şi activare a resmselor interioare (Iolanda Mitrofan. Atunci când copilul va dobândi o capacitate mai bună de a-şI controla mişcările fine. În lucrul cu copiii cel mai des se utili zează ritualuri le metaforice. Într-o manieră creati vă. felul în care ne folosim corpul şi îl îmbunătăţim sunt subiecte importante atât pentru adult. 1997). tendoanele şi atiiculaţiile funcţionează . va apuca lucrurile cu degetul mare şi cu cel arătător. Deoarece copiii sunt mai sugestibili decât adulţii . care nu sunt altceva decât părţi ale personalităţii sale.complexe de acţiune a metaforei nu sunt bine elueidate. este bine ca în terapie accentul să cadă pe metaforă. să se adopte tehnica povestirilor terapeutice metaforice. cu atât mai mult dacă acesta este copil. Putem urmări cât de atent îşi examinează copilul mâinile şi degetele şi . aruncarea. atât în psihoterapie. rotirea. având în vedere caracteristicile gândirii copilului (magică. De asemenea. blocajele Mişcarea este considerată a fi unul din simţurile noastre. şi aceasta deoarece metafora este un veritabil liant. Copilul este stimulat şi încurajat să intre în rolurile personajelor imaginate de sine. de multe ori polare. predominant metaforică). Mişcarea corporală şi În general. este evident că îşi foloseşte în totalitate corpul. care rezultă dintr-o îmbinare a tehnicii jocului de rol cu realizarea de poveşti şi povestiri metaforice. În ceea ce-l priveşte pe copil. în stare de hip~10ză. de destructurare şi restructmare profundă a personalităţii. este bine ca. fie de către terapeut. cât şi dincolo de aceasta. metaforice şi acţiunile sau ritualmile metaforice. În cazul copiilor. care îi va ajuta să-şi recunoască problema şi să găsească modalităţi rezolutive pentru ea. modul în care stăm sau în care ne mişcăm. mai târziu. care necesită conciliere şi integrare. Pentru Lise Liepmann mişcarea sau percepţia kinestezică reprezintă o senzaţie de atingere intemalizată. fie de către copil (această ultimă situaţie fiind cea mai benefică). combinarea. alte acte produse de corpul său: ciupitul. prin ea terapeutul şi clientul se conectează afectiv. Totuşi. producţiile imaginative. rostogolirea. scăparea. 269 . povestirile cu caracter metaforic. Formele sub care se utilizează metaforele în psihoterapie sunt: afirmaţiile cu caracter metaforic făcute de pacient. animistă . cu efect direct asupra implicării clientului în procesul terapeutic. a acestei tehnici valoroase cu alte tehnici psihoterapeutice.

de aceea execută toate activităţile corporale cu mai multă preocupare şi cu mai viu interes. A. iar copilul se abţine să mai facă ceea ce alţii se aşteaptă ca el să facă. în timp vor apărea tulburări emoţionale. aceasta este o cale pentru a descoperi alte modalităţi de a se exterioriza.Copilul pare să dispună de o energie nelimitată şi de posibilităţi motrice multiple. în copilărie să se întâmple ceva care să blocheze acest proces. Fiecare emoţie se asociază cu o mişcare corporală . jocul este foarte impOltant. Lowen. nu renunţă. Respiraţia adâncă Împrăştie anxietatea şi face loc sentimentelor plăcute. înţelegerea şi acceptarea părţilor Sinelui permit o întărire a Sinelui şi o mai mare autodeterminare. Dacă apar probleme. Conştientizarea. Spre deosebire de aceasta. care-l enervează foarte tare.stare de excitare: cu cât o persoană este mai excitată. îşi va strânge umerii sau îşi va lăsa capul în jos pentru a se apăra de atacuri. supărat!". emoţia detelmină o respiraţie superficială. Atunci când copilul intră la şcoală se dezvoltă spiritul competitiv. "The Language ofthe Body". să se simtă bine cu el. De multe ori ne abţinem în a nc manifesta natural. Teama. vor avea succes. pentru că modul de manifestare corporală din timpul jocului developează aspecte ale personalităţii. Copiii sunt dintr-un anunlit punct de vedere mai perseverenţi decât adulţii. la un moment dat. ca şi puterea lui fizică şi morală (v. respiraţia adâncă are efecte pozitive asupra părţilor corpului. De asemenea. Este posibil ca. dar şi de a Învăţa să-şi nuanţeze puşi să-şi exprimările emoţionale. frica. Accst lucru se poate explica prin relaţia existentă între oxigen . 1971). De aceea aceşti copii trebuie ajutaţi să-şi redobândească corpul. 270 .anxieu:te . Un exemplu este realizarea unei povesti oare în care unui copil i se întâmplă ceva rău. Astfel se explică relaţia dintre afectivitate şi motricitate. Copiii învaţă funcţionarea muşchilor lor în momentul În care sunt exprime emoţiile. Poate fi o boală sau intervenţia părinţilor sau plânsul copilului frustrat în timp ce părintele nu ştie ce să facă. cu atât are mai multă nevoie de oxigen. vor încerca repetat până. iar dacă această "ţinere în chingi" se repetă. Se pot întâmpla multe lucruri care să restricţioneze corpul unei persoane. De asemenea. să-I cunoască. Există multe modalităţi prin care un copil poate fi convins să-şi exprime trăirile emoţionale. în cele din urmă. se va abţine să mai plângă şi-şi va contracta muşchii într-un anun1it fel. Respiraţia este un aspect foarte important al conştientizării corpului. să înveţe să-I folosească. De exemplu. după care i se spune copilului: "Fii acel copil! Arată-mi cum eşti tu supărat ! Inventează un dans nervos. Deconectarea de corpul lui îl va face pe copil să piardă sensul Sinelui. de cuvinte sau pentru a-şi ascunde manifestările corpului.

să se experimenteze pe sine. contachll cu el pent111 pacifizare şi reunificare. dar mai ales este forţa restruchlrării şi programării în sens evolutiv.• Specificul relaţiei terapeutice în psihoterapia copilului Din punct de vedere al activităţii predominante şi specifice. Întoarcerea spre copilul din noi. mai deschis şi mai natural. asistându-l în demersul său de autoexplorare. să exploreze. Iolanda Mitrofan. dar şi cu dorinţe. doi copii interacţionează mult mai sincer. cu nahlraleţe. să laşi copilul din tine să se împrietenească cu el. după cum ştim. indiferent dacă este joc individual. Ea implică dezbrăcarea pentru un timp a veşmânhllui prea sc0l10s. În orice om există un copil. a relaţiei terapeut-client (copil). Jocul este "oglinda" vieţii intelioare. copilul care a fost efectiv. În psihologia vârstelor se vorbeşte despre "adulti zarea copilului" ca fiind o tendinţă cu conotaţii negative. dircolo de caracteristica sa Uocuri cu rolwi sau cu jucăIii sofisticate. în diadă sau în grup. Pentru a intra în contact cu un copil trebuie să. nici fuga de el. învaţă să diferenţieze în interiorul său. tot aşa în terapia copilului jocul este mijloc de imersie în lumea lui. cine sunt ceilalţi. În cazul în care clienhll este un copil. premisă a transfonnării. Trebuie să-ţi laşi copilul să se compOlte liber. aşa cum de la el ar trebui să luăm exemplu. jocuri cu reguli sau în care "regula" este spontaneitatea). Îmbogăţindu-şi jocul cu obiecte a căror întrebuinţare este o continuă surpriză. cu tot ceea ce are ea caracteristic. psihice a copilului. Marurizarea nu înseamnă asfixierea copilului din noi. Prin joc copilul se construieşte pe sine. fiecare din alte motive: de la lipsa de timp până la lipsa de interes faţă de propria persoană şi personalitate (v. că un preşcolar mic caută copii de vârsta sa. 271 . ca activitate transformatoare. aşa cum îşi doreşte el. "Terapia unificării". Marurizarea începe prin a stabili un contact SăI1ătos şi rcal cu copilul din noi. aşa cum este el. Aşa cum în unele terapii accenhll cade pe verb ali zare. al adulrului şi mişcarea liberă în veşmânrul lejer şi degajat al copilului. Rămânând în acelaşi spa~u metafOlic al "oglinzii" şi al "oglindirii". în lumea sa.i oferi o oglindă a sa. jocul este pentru copil sursa şi resursa energetică. Poate ar trebui să vorbim şi despre "infantilizarea adulhllui". putem spune că terapeuhll îi oferă c1ienhllui său o oglindă. Faptul că un antepreşcolar preferă să se joace mai mult cu adultul. nici ascunderea lui. uneori. cu nevoi. care a trăit şi care continuă să ne îmbogăţească în viaţa adultă. dar şi revenirea la noi înşine este W1 proces la care majoritatea renunţă. vârsta copilăliei este vârsta jocului. Jucându-se. cu temeri. chiar dacă s-au cunoscut în urmă cu două secunde. Aceasta este singura modalitate de a intra şi de a te menţine în cadrul copilului. de această dată cu conotaţii pozitive: tendinţa de a coborî în noi înşine şi a păşi către copilul din noi. să decan teze experienţele şi să le unifice prin găsirea unor puncte comune. pentru că. este modalitatea de delimitare a cadrului comun. cu resurse. copilul află cine este el. 2000).

ca adult. pentru că este fOalie vie. este una fOalie specială.oglinda terapeutului. Contactul dintre copilul din noi şi cadrul copilului din faţa noastră devine pilonul principal al procesului terapeutic. pentru că sinceritatea este o caracteristică a vârstelor mici. dacă eşti sincer sau dacă simulezi. uneori iremediabilă. Odată ce ai pătruns în lumea lui trebuie să fii la fel ca el. Cadrul copilului trebuie nu numai acceptat. Spiritul deschis şi sincer al copilului posedă un "simţ olfactiv" care îl ajută să-şi dea seama dacă vrei să-i impui sau să-I evaluezi. lumea sa. colorată. Intrarea în lumea lui ÎnSeaIllilă a-i prelua "elemente" din inflexiunile vocii. adânc şi firesc cu copilul este cel care dă forţă tehnicii terapeutice. fascinalltă. în care el a investit şi care este valoros pentru el. te afli Într-un vulcan metaforic care poate erupe oricând. iar pentru clientul-copil "oglinda" este copilul-terapeut. din lumea lui. universul său. unifică. Când lucrezi cu copiii. dar şi cu conflictele sale. . Contactul real. Clientul aşteaptă să se vadă într-o oglindă potrivită cu sine. Acestea sunt în strânsă conexiune cu cele mai profunde resurse ale personalităţii. cognitivă sau sentimentală. Odată preluate. este altceva. Nu numai că va ştii. dar va reacţiona în consecinţă. Dar lava lui este foarte preţioasă . pentru că în el se află "sâmburele" responsivităţii terapeutice şi al eficienţei terapiei. Orice atitudine lipsită de autenticitate atrage după sine o expuI zare imediată. Copilul are cadrul său. din expresivitatea corporală şi mimică. este inadecvată. dar mai ales copilul cu sine însuşi. pentru că te ghidează în demersul terapeutic. ca strălucire. Acesta este primul pas. neobişnuită. dar mai ales valorizat. din trăirea emoţională . Şi poate acest lucru chiar mai repede decât un adult. acestea vor fi conveliite în energie tranf0l111atoare ce-i va fi transmisă înapoi copilului pentru a-şi construi propria sa reconversie. Schimbarea în terapia copilului trebuie iniţiată şi pregătită din interiorul cadrului copilului. Într-o dublă direcţie: terapeutul cu copilul. Spiritul ludic al copilului şi al terapeutului leagă. pentru că metoda şi tehnicile terapeutice se sprijină pe canalul energetic stabilit între client şi terapeut şi fără de care metoda şi tehnica sunt inelie. Logica lui. ca dimensiuni. din spiritul ludic. dintr-o dată totul este posibil.

Revedeţi valenţele terapeutice ale desenului. Inventaţi un joc dramaterapeutic pornind de la o poveste şi experimentaţi tehnica cu un grup de copii (preşcolari sau şcolari mici).vă experienţa din perspectiva Copilului Interior. Încercaţi să lucraţi cu câţiva copii folosind tehnicile de desen în scop de explorare. Care sunt etapele terapeutice ŞI conţinutul lor în procesul psihoterapeutic centrat pe copil? 2. la copii. evaluare şi încercare de SUPOlt terapeutic. 4. Care sunt principalele modalităţi creativ-expresive în lucrul terapeutic cu copilul? 3. dacă este cazul. Notaţi-vă şi evaluaţi .ÎNTREBĂRI ŞI TEME 1. .

deci sentimente de culpă. care pot crea dificultăţi consilierului prin gravitatea lor. chiar dacă nu toţi copiii sunt grav afectaţi. întrepătrund şi adesea interferă sau se confundă cu intervenţiile de consiliere şcolară . Editura Polirom. Ei pot să aibă probleme de concentrare a atenţiei. Pentru practica psihoterapiei copilului pe terenul c1inicii. Aceşti copii se pot simţi divizaţi între loialitatea faţă de cei doi părinţi. devin extrem de anxioşi. Ioana Stancu În acest capitol vom descrie câteva aspecte practice ale activităţii de consiliere psihologică centrată pe copil. Şi în acest domeniu al asistării copilului terapiile de familie se extind. cu o imagine pozitivă de sine. în ideea diminuării tensiunii interioare.CAPITOLUL X Consilierea şi psihoterapia copilului în situatii familiale de risc . Evident. deoarece se simt rejectaţi. pot izbucni în plâns la orice provocare. Ceilalţi sunt profund afectaţi. vor reacţiona la divo11 prin tristeţe şi sentimente de abandon. ai căror părinţi au abilităţi de comunicare bune se adaptează mai bine divorţului părinţilor. Ei sunt înspăimântaţi de incertitudinea situaţiei. 2003. copiii pot dezvolta planuri şi fantezii de reunire a familiei. care au suferit puţine schimbări de mediu. în mediul şcolar (apud Ioana Stancu. mulţi au dificultăţi sociale şi emoţionale. constând în analiza efectivă a intervenţiei de consiliere pentru trei tipuri de situaţii. copiii nu fac distincţia clară între ce simt ei şi ce simt părinţii lor. Uneori. Ei se pot simţi neiubiţi de tatăl sau mama absentă şi pot fi foarte furioşi. au coşmaruri. activitatea şcolară are de suferit în acesţe condiţii. • Consilierea copiilor cu părinţi divorţaţi În cazul divorţului părinţilor. Însă a alege înseamnă a respinge pe unul dintre părinţi. Prin urmare. 2005. Între 6-8 ani. aşa că ei vor încerca să facă o alegere pentru a diminua conflictul interior. 153-166). Iolanda Mitrofan. coord. Copiii care au SUPOlt material. La şcoală pot să pună la grea încercare rezistenţa 274 . indicăm studenţilor interesaţi lecturarea cărţii "Cursa cu obsacole a dezvoltării umane". p.

droguri ilegale. ruşine că părinţii lor se deSpaIi. consilierul şcolar este necesar să aibă următoarele obiective: acceptarea de către aceştia că divorţul s-a întâmplat şi că părinţii lor nu mai sunt căsătoriţi. La şcoală au dificultăţi de concentrare a atenţiei şi o slabă implicare în sarcinile şcolare. singurătate. pot simţi pierdere. este şi un important suport afectiv pentru membrii săi.profesorilor. ul1l1ărind găsirea celor mai bune modalităţi de compoliare în relaţie cu copiii/ adolescenţii/ tinerii. Dacă la 6-8 ani sentimentul predominant era tristeţea. Consilierea de grup de nahlră experienţială poate avea rezultate foarte bune. frică. acum se întâlneşte de obicei furia. Pot deveni furioşi la cel mai mIC incident şi au tendinţa să provoace profesorii şi consilierul şcolar. cât şi cu profesorii. pe dobândirea abilităţilor de a face faţă schimbărilor din viaţa lor. abuzul de alcool. Simţul abandonului poate afecta serios Încrederea şi eficienţa şcolară .12 ani pot separa nevoile lor de nevoile părinţilor lor. de obicei. grupul. iniţi erea de noi relaţii (evitarea izolării sociale) . situaţii. promiscuitate. rejecţie. Ocazional. se pot implica exagerat în activităţile şcolare. În grup se va pune accentul pe înţelegerea şi exprimarea sentimentelor legate de divorţ. • Consilierea copiilor cu unul sau ambii părinţi alcoolici În societatea românească. Adolescenţii pot răspunde la divorţul părinţilor prin utilizarea de alcool. acceptarea faphllui că divorţul este un aranjament permanent ŞI că părinţii lor nu se vor mai împăca. pe lângă faptul că oferă posibilitatea experimentării faptului că nu eşti singurul care trece printr-o astfel de situaţie. Oricum Însă . pe îmbunătăţirea imaginii de sine şi a atitudinii faţă de părinţi. Copiii între 8. se utilizează consilierea individua l ă pentru astfel de cea de grup poate fi fOaIie benefică. dar şi dependenţa de alcool (alcoolismul) sunt relativ frecvente. Ei învinovăţesc frecvent pe unul dintre părinţi şi îşi descarcă furia asupra acestuia. Când lucrează cu aceşti copiii adolescenţii tineri cu părinţi divorţaţi . totuşi şi Deşi. Pot intra în conflicte cu colegii şi profesorii. De asemenea. rezolvarea furiei şi a sentimentelor de învinovăţire. mai ales În mediile cu venituri materiale 275 . Consilierul şcolar poate lucra atât cu părinţii. ca mecanism de fugă faţă de situaţia famj!iaIă. de stomac). La această vârstă copiii pot simţi simptome psihosomatice (dureri de cap. ieşirea din conflictul cu părinţii şi centrarea pe aspectele vieţii lor. delincvenţă .

să înveţe să ia decizii. telmici de dezvoltare a asertivităţii şi de îmbunătăţire a imaginii de sine. Din punct de vedere fizic. pot avea infecţii ale urechilor. nu au încredere în sine şi în alţii. ale căilor respiratorii. dominatOli şi cu labilitate emoţională. consilierul trebuie să aibă în minte chiar contracararea acestor reguli aberante şi nesănătoase de comportament. tehnicile gestalt pentru a lua contact cu emoţiile şi nevoile personale. În acelaşi timp. Pot dezvolta sentimente de vinovăţie pentru că nu au prevenit ceea ce se întâmpl ă în familliile lor. Ca şi în situaţia celor cu părinţi divOlţaţi. toleranţă scăzută la fiustrare şi rutină.scăzute. să aibă încredere În ceilal~. agitaţie motOli e şi verbală. dar şi cu persoanele cu autoritate. incapacitate de concentrare. deficit în a respecta reguli. pot fi neîngrijiţi şi pot avea semne. confuzi şi cu sentimente de insecuritate foarte intense (pentru că nu există predictibilitate şi siguranţă în mediul lor de viaţă). tehnici de relaxare (scad anxietatea). Cei cu sindromul de hiperactivitate (deficit de atenţie) se manifestă prin distractibilitate. a consumului de alcool sau droguri ilegale. Cei care suferă cel mai mult sunt copiii. dar şi pe a celor din jur. Aceşti copii trebuie învăţaţi să se exprime. pot fi ostili şi agresivi atât cu colegii. Este foarie impOliant ca aceşti copiii adolescenţii tineri să fie îndnunaţi spre grupuri de suport (gen Alcoolicii Anonimi). iar din punct de vedere al activităţii psihice prezintă defid de atenţie. ajung să creadă că nu merită să fie iubiţi . memOlie deficitară. sentimentele şi drepturile celorlalţi. Având în vedere descrierea de mai sus. Uneori revolta lor împotriva a ceea ce se întâmplă acasă poate lua f011na comportamentului delincvent. să nu simţi. În familiile alcoolicilor există 3 reguli clare: să nu vorbeşti. este uşor să înţelegem că aceşti copii pot avea mari probleme şcolare (ei nu pot realiza sarcinile şco l are şi nu se pot integra în sistemul de nOffi1e discipinare pe care le presupune şcoala). să nu ai încredere. cei cu părinţi alcoolici pot beneficia de consilierea de grup. Ei SW1t 276 . Se simt neiubiţi şi. nonne. Fizic. să intre în contact cu propriile emoţii şi să le exteliorizeze. Se pare oricum că această tulburare are şi un fundament organic. Un alcoolic nu îşi pune în pericol numai sănătatea sa fizică şi psihică. trebuie infOl111aţi despre efectele alcoolismului. alergii şi probleme cu somnul. deficit de control. de obicei. Alcoolismul părinţilor îşi pune amprenta astfel asupra copiilor: ei sunt anxioşi. Nu au încredere în ei. Aici pot fi utilizate jocuri de rol pentru experimentarea situaţiilor cu care se confruntă. impulsivitate. • Consilierea copiilor cu deficit de atenţie În momentul de faţă nu se ştie exact care sunt cauzele deficitului de atenţie. Ei pot fi agresivi. Când stabileşte obiectivele intervenţiei. tehnicile RET de verificare a veridicităţii unor convingeri defectuoase.

frecvent aceia de care cadrele didactice se plâng încontinuu. atunci când clientul simte că nu mai doreşte continuarea şedinţei. de rezolvare a conflictelor. Clientul solicitant demarează procesul de consiliere sunând la telefon. dar el îi poate orienta către medic. Consilierea prin telefon are Însă şi dezavantaje: ~{~dierea" comunicării prin mecanisme tehnice. • Consilierea la distanţă În ultim.ii ani. căci costurile acesteia sunt mai scăzute decât ale celeilalte. prin telefon. de cele care locuiesc la distanţă. Intensitatea sau profunzimea sesiunii de consiliere este detenn. consilierea prin telefon va câştig probabil în detrimentul celorlalte modalităţi de consiliere la distanţă. problemele sau clizele personale Într-o singură sesiune sau într-o relaţie terapeutică pe tennen lung sau continuu. adică prin intel111ediul tehnicilor modeme de realizare a comunicării (telefon. urmând apoi să urmărească efectele medicamentelor). Consilierea la distanţă înlătură inhibiţiile inerente cererii ajutorului şi mai are avantajul că poate fi încheiată brusc.inată de tipul problemei vizate. Intervenţia pentru aceştia este frecvent medicamentoasă (consilierul nu are dreptul de a prescrie medicamente. În contextul consilierii şcolare. precum şi de cele care. consilierea la distanţă . dar şi de gradul În care clientul permite aprofundarea acesteia. pentru că ei creează probleme fără întrerupere. precum şi dezvoltarea unor abilităţi: de comunicare. din diverse motive. precum şi de cele care se limitează să trăiască doar în casa lor. pentru a-i/le pennite clientului/clienţilor să-şi exploreze starea. astfel încât aceştia să nu dezvolte o atitudine negativă faţă de şcoală şi să nu dev ină supraprotectori (reducându-le responsabilitatea copiilor). sesiunea de consiliere nu trebuie să dureze mai mult decât ar fi fost în situaţia face-to-face. reducerea elementelor de feed-back pe parcursul comunicării. Consilierul are responsabilitatea de a lucra şi cu părinţii. Consilierea prin telefon are avantajul că poate fi folosită chiar de către persoanele timide. abordarea este frecvent comportamentală. Ori Cun1 . de control a mâniei. urmărindu-se relaxarea şi creştere auto controlului. Probabil că şi la noi În ţară această formă de consiliere va fi din ce În ce mai folosită. Consilierea prin telefon este un serviciu Plin care un consilier specializat lucrează cu un client sau grup de clienţi. nu vor să vină la cabinet. Psihologic. deci impersonale. imposibilitatea de a observa clientul şi conduita lui generală 277 . intemet) şi-a câştigat un loc bine definit în sfera consilierii.

registrul de elemente paraverbale (ton. consilierea la distanţă este de fapt o consultanţă.- . pentru aceste situaţii. Uneori este utilă consultarea cu alţi specialişti. Pentru consilierea prin telefon este necesar un bun control al vocii.- . În aceste situaţii el ia o decizie ţinând cont atât de cadrul etic. În linii mari. din punct de vedere etic. pentru clienţii care nu au timp să se deplaseze la cabinet şi pentru cei fomie timizi.) poate fi îngustat de elementele tehnice neperfom1ante. Consilierea la distanţă poate fi o altemativă de consiliere pentru situaţiile urgente. ACA) care reglementează relaţia consilier-client.clarificarea problemei.- --~------------------- (comunicarea nonverbală. . Câteodată consilierul se poate confrunta cu dileme etice. Această lipsă a fost suplinită de către consilieri prin consultarea altor coduri etice. gestică. . Consilierea la distanţă nu este fundamental diferită de cea obişnuită. în anumite privinţe. rlin-t-e-v e r --n-ţ-ia-d-e-c o n il-i-er e-I. Probabil că.. iar pentru cea prin internet este nevoie de bune abilităţi de comunicare scrisă.analiza eventualelor posibilităţi de rezolvare a problemei. Chiar în 278 . .a d-. mult.încheierea şedinţei şi programarea următoarei şedinţe. din cauza posibilelor interceptări de către o terţă persoană. de multe ori. Este secţiunea codului etic care stipulează că orice client al consilierii trebuie să beneficieze de confidenţialitate.-' ~aşi ai procesuluil obişnuit de consiliere: . Uneori Însă. De folos sunt şi au fost standardele etice ale SUA (Ethical Standards. 1. de unele specifice. în România nu exista o legislaţie care să reglementeze deciziile etice ale consilierilor psihologiei şi şcolari . • Elemente de deontologie a consilierii psihologice şi şcolare Acestea sugerează cadrul necesar pentru luarea unor decizii etice.stabilirea scopului solicitantului consilierii.stabilirea contactului. accentul etc. Până de curând. . Un consilier la distanţă are nevoie de aceleaşi abilităţi generale de consiliere şi. Conjidenţialitatea. postură. contact vizual.- . dar nu Întotdeauna oferă soluţii clare. modulaţia vocii. mult mai limitată. dar ş i de situaţia specifică.is t-an-ţ ăj urmează cam aceiaşi ---s. consilierul are nevoie de o bună capacitate de suport emoţional. stil vestimentar). se poate vorbi de o intervenţie În criză şi. pentru problemele care nu necesită un procedeu de analiză laborios. mimică . . ritm. specifice altor ţări . am putea spune doar că este. o voce plăcută şi expresivă. dificultatea de a asigura deplina confidenţialitate a comunicării cu clientul. în sensul că solicitantul are nevoie de informaţii de la un specialist . în plus de acestea.

când sunt probleme legale. când clientul reprezintă un pericol pentru sine sau o altă persoană . fără a intra în detalii. Consilierul trebuie să-şi cunoască abilităţile şj să nu lucreze cu probleme ale clienţilor care ar necesita abilităţi pe care nu le are . Pentru a preîntâmpina acest lucru.cazul copiior minori. C.onsilierul şcolar trebuie să ia în considerare nevoile educative. Consilierul are responsabilitatea de a nu impune propriile valori. 279 . fără acordul lui. profesorilor doar infonnaţii generale despre sentimentele. Excepţiile de la regula confidenţialităţii trebuie împărtăşite clientului încă din prima şedinţă de consiliere. dar Înainte trebuie să spună copilului despre această decizie. Responsabilitateajaţă de clienţi. el poate organiza diverse întâlniri cu aceştia. consilierul trebuie să-i spună acestuia că nu va dezvălui nicio informaţie din şedinţa de consiliere. într-un limbaj cât mai accesibil acestora. Consilierul are responsabilitatea de a informa părinţii copiilor dacă aceştia reprezintă un pericol pentru ei sau pentru alte persoane. primul are câştig de cauză. Singurele excepţii de la regula confidenţialităţii sunt: când clientul cere el însuşi consilierului să dezvăluie anumite info11naţii. încă din prima şedinţă. Responsabilitatea. consilierul are responsabilitatea de a fumiza rezultatele testelor beneficiarilor acestora. despre regulile. în care să le explice standardele codului etic. Consilierul poate furniza părinţilor. ca secţiune a codului etic. are mai multe subdiviziuni: a. personale şi sociale ale elevilor şi studenţilor. decizii sau credinţe clienţilor lui. atitudinile copilului. . 2. Între dreptul copiilor la confidenţialitatea infonnaţiilor şi dreptul părinţilor de a şti ce se întâmplă în şedinţa de consiliere. prieteni apropiaţi etc. respecte. dar şi supervizarea cazurilor). Consilierul trebuie să fie conştient de propriile vulnerabilităţi şi de potenţialul acestora de a interfera cu obiectivitatea procesului de consiliere şi să nu lucreze cu persoanele care au probleme cu impact asupra propriilor vulnerabilităţi (de aceea este necesară analiza personală. este impOliant ca acest aspect să se. Consilierul are responsabilitatea de a nu intra în relaţii de consiliere cu persoanele cu care are deja o relaţie: membri ai familiei. Consilierul şcolar se poate confrunta cu cereri frecvente de dezvăluire a info1111aţiilor. cât şi a profesorilor. atât din paliea părinţilor. Dacă realizează testări psihologice. Consilierul are responsabilitatea de a infom1a clienţii. procedurile şi scopurile consilierii. planuri. La începutul consilierii cu un copil. vocaţionale.

în relaţia cu părinţii funcţionează aceeaşi regulă a confidenţialităţii. Consilierul are responsabilitatea de a face astfel încât procesul educaţional să se îmbunătăţească constant şi să corespundă nevoilor elevilor din şcoala respectivă. prin participarea la supervizări. să le respecte drepturile şi responsabilităţile acestora. agresivitate). Prezentăm în continuare o scurtă sinteză a Codului Etic al Asociaţiei Britanice de COllsiliere. • Confzdenţialitate. dar şi să realizeze un echilibru între confidenţialitatea faţă de copii şi dreptul legal al părinţilor de a cunoaşte informaţii despre copiii lor. supervizarea fiind concentrată în primul rând pe binele clienţilor. trebuie respectate standardele etice. De asemenea. f Responsabilitatea faţă de profesie. la manifestări ştiinţifice ale organizaţiilor profesionale. Responsabilitatea şcolm) . Responsabilitatea faţă de şcoală şi comunitate (rnai ales pentru consilierul şcolar). Consilierii trebuie să aibă competenţa necesară pentru realizarea activităţii de consiliere. Principiile acestuia sunt: • Valorile. Valorile consilierului trebuie să fie integritatea. Aceasta se manifestă prin furnizarea infom1aţiilor despre activităţile cu potenţial periculos (consum de droguri. iar apoi pe binele consilierilor. În munca de consiliere este recomandată o supervizare regulată (mai ales pentru consilierii începători). fără însă a leza confidenţialitatea clienţilor. Se manifestă prin păstrarea unui contact regulat cu colegii. şi anume ajutorul oferit clienţilor. Orice limită a confidenţialităţii trebuie să fie explicată clienţilor. Constă în cunoaşterea abilităţilor ŞI limitelor ŞI în implicarea profesională ţinând cont de acestea. cu scopul îndeplinirii funcţiilor consilierii. 280 . vandalism. • Practică nediscriminatorie a clienţilor. Este necesar ca rolul lui să şi-l facă cunoscut părinţilor elevilor. Supervizarea. impm1ialitatea şi respectul faţă de client. faţă de părinţi (mai ales pentru consilierul Consilierul şcolar trebuie să stabilească relaţii de cooperare cu părinţii elevilor. Responsabilitateafaţă de sine. d. e. • • Competenţă. Consilierul are responsabilitatea de a oferi asistenţă şi informaţii de specialitate familiilor în dificultate. c.b. De asemenea. Este necesară realizarea unor relaţii de coopel'are cu colegii. Responsabilitateafaţă de colegi sau faţă de Asociaţiile Profesionale.

Ţineţi un jurnal profesional în care consemnaţi experienţa voastră de începători în munca de consiliere. în funcţie de caz şi de dinamica grupului pe care îl asistaţi. Succes! . Alegeţi o cazuistică-ţintă şi implicaţi-vă în asistarea unor copii în dificultate (ex. precum şi rezistenţele clienţilor. precum şi cu ceilalţi membrii ai echipei de lucru transferurile. Care sunt obiectivele şi specificul consilierii copiilor cu unul sau ambii părinţi alcoolici? 3. Care sunt cele mai senmificative aspecte ale consilierii copiilor cu deficit de atenţie? 4. Constituiţi împreună cu câţiva colegi un grup de suport pentru consilierea copiilor în dificultate familială. Discutaţi cu supervizorul (conducătorul de seminar! atelier de lucru). imaginea de sine şi impactul pe care îl aveţi asupra celor asistaţi. atitudinile. Înregistraţi-vă progresele şi blocajele. consilierea copiilor cu un părinte alcoolic sau cu o boală cronică severă etc. gândurile. Autoanalizaţi-vă reacţiile. Care sunt obiectivele divorţaţi? şi specificul consilierii copiilor cu părinţi 2. illdividualizat. Care sunt partjcularităţile consilierij la distanţă? TEMĂ: Iniţiaţi un proiect de ajutorare a copiilor cu situaţii familiale de impas existenţial. comportamentele. contratransferurile şi paşii practici ai demersului de cOllsiliere. dificultăţile. Apoi întreprindeţi un proiect de cercetare şi asistare a unei categorii de copii care au nevoie de consiliere. la muncă. Întâlniţi-vă săptămânal cu supervizorul pe care îl alegeţi să vă îndrume şi lucraţi împreună la acest proiect aplicativ. Observaţi şi conştientizaţi cum faceţi faţă în toată această dinamică a "creşterii împreul1ă". consilierea copiilor cu părinţi divorţaţi.ÎNTREBĂRl ŞI TEME DE LUCRU 1. consilierea copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate.).

Încă de la naştere copilul experimentează schimbări cauzate de separai'e şi pierdere a unui anumit model de dezvoltare. ' al evenimentelor care nu pot fi anticipate. 1973) arată că în primele şase luni de viaţă copiii dezvoltă un ataşament special faţă de persoanele care îi îngrijesc. p. alterând aşteptările individului şi percepţia sa asupra lumii sau. 2002. Repere în consiliere şi psihoterapie • Pierderi aşteptate versus pierderi neaşteptate În lucrarea noastră "Psihologia pierderii şi terapia durerii " (Iolal1da Mitrofal1. Doru Buzducea. schimbări esenţiale trecerii spre mahlritate. Multe pierderi nu sunt recunoscute şi nici apreciate la adevărata lor valoare. dacă primesc infonnaţii prompte şi clare despre pierdere. pot mări oportunitatea pentru creşterea şi rezolvarea altor experienţe. Pierderea copilului diferă de pierderea adultului În multe modalităţi. Copiii au nevoie de sprijin din partea adulţilor. în funcţie de stadiile de dezvoltare. faţă de care manifestă un puternic ataşament şi care îi pot ajuta să rezolve sentimentele de pierdere implicate în asemenea sihlaţii. 135-160). dacă li se pem1ite să participe la durerea familiei. Cu siguranţă că profunzimea experienţelor durerii diferă de la un caz la altul. Schneider (1994) arăta că jelirea şi tIisteţea pot afecta dezvoltarea nonna1ă. După naştere urmează şi alte asemenea modificări . Vom încerca să luăm în discuţie toate aspectele pierderii şi durerii aplicate la copilărie.. Atunci când se instalează un oarecare confort. 1992). Experienţa şi deprinderile lor 282 . copiii sunt mai puţin pregătiţi să se confrunte cu pierderea. definim pierderile aşteptate ca fiind acele pierderi conştientizate şi pentru care te poţi pregăti în avans. mai ales dacă are loc separarea lor de obiectul ataşamentului. Editura SPER. Studiile lui Bowlby (1971. recunoscând natura unică a acestei suferinţe. experimentează reacţii dureroase speciale. CAPITOLUL XI Experienţa pierderii şi a durerii la copii. acesta va reprezenta un fundament pentru ca ei să poată face faţă viitorului . Pierderile neaşteptate sunt rezultatul întâmpIării. dimpotrivă. Probabil că cele mai pregnante schimbări se produc la pubertate (Lendrum şi Syme. o sursă a stresului pentru mulţi copii. Din punctul de vedere al dezvoltării personalităţii. Copiii sunt capabili să rezolve pierdetile dacă au o relaţie de securitate rezonabilă cu proprii părinţi înainte de apariţia pierderii. De asemenea.

Nu toate pierderile sunt cauzate de separaţie. au un control redus asupra circumstanţelor în raport cu adulţii. Factorul comun în toate aceste situaţii este dat de teama de a pierde ataşamentul şi dragostea părintească. el încercând să nege procesul de jelire care l-ar face şi mai capabil să rezolve durerea. iar abilitatea lor de a da un anumit sens experienţelor este redusă . combinaţi cu creşterea independenţei şi a retragerii graduale de sub influenţa parentală. Chiar şi naşterea unui nou frăţior poate fi resimţită ca o pierdere a poziţiei de copil lU1ic şi a avantajelor care decurg din aceasta. în anumite cazuri. precun1 pierderea identităţii. În cazurile în care durerea nu este înţeleasă. Adolescenţii experimentează puternic aceste sentimente. pierderea contactului cu alţi membri ai fan1Îliei şi chiar pierderea animalelor preferate. 1991). depind de ceilalţi . apariţia unor probleme serioase. Pierderea mediului familial stabil înseamnă şi o mulţime de alte pierderi. . pierdeli multiple (divoq. au nevoie de supOli şi de îngrijire din p31iea adulţilor în validarea sentimentelor şi încorporarea pierderilor în rândul experienţelor de viaţă. durerea experimentată de către copil nu este interiorizată şi asumată. îl pot pune pe adolescent în situaţia de a fi copleşit de sentimentele de pierdere şi insecuritate. ca: nevoia de a schimba casa sau şcoala . ClUn ar fi hospitalism sau m031iea unui prieten drag sunt numai câteva exemple de pierderi experimentate de către copii în timpul vieţii . copiii se pregătesc pentru viitor. În timpul adolescenţei. decesul bunicii. De asemenea. anticipă şi cer îndeplinirea nevoilor. mutarea Într-o altă casă. ale imaginii de sine. Copiii pot experimenta un întreg nivel al pierderii interioare. Acolo unde există violenţă sau abuz. deseori. În multe situaţii pierderile pot fi anticipate. Apar evenimente care au inevitabil rezultate dureroase şi care au nevoie să fie înţelese şi depăşite. Fiecare copil a suferit un anun1Ît tip de pierdere în timpul copilăriei sau chiar. ale identită~i sexuale şi ale aşteptărilor parentale. efectele asupra copilului necesită intervenţia imediată a unui specialist. maschează reacţiile prin diverse strategii: activitate sexuală crescută. munca de dezvăluire poate fi făcută de către adulţii din jurul 283 .mor strategii de a le face faţă. confidenţei sau stimei de sine. Uneori. Ca o parte a procesului de dezvoltare stadială. Este vital pentru un copil ca aceste pierderi să tie recunoscute sau să fie luate în serios. suferinţa lor poate fi minimalizată şi considerată inexistentă de către adulţi. se tem de pierderea controlului asupra propriilor emoţii şi. Atunci când copilul este prea mic pentru a anticipa pierderea. ale relaţiilor. inclusiv cei care nu arată semne evidente de durere. Pregătirea copiilor pentru pierderi înseamnă capacitatea de a spune "la revedere" şi dezvoltarea l. relaţii conflictuale cu cei dinjur etc. schimbarea şcolii). Nu este surprinzător că aceşti factori. (Dyregrov. Ţ oţi copiii. majOlitatea se confruntă cu stres specific cauzat de modificările corporale.cognitive sunt limitate. sunt primii care recunosc faptul că se află în suferinţă. Schimbarea şcolii.

Pierderii iniţiale îi răspund de regulă prin negare. . naşterea unui frăţior. . tristeţe. . gama manifestărilor include o mare varietate de reacţii: anxietate. în cazul în care pierderea include întreaga familie. Fiecare copil experimentează în mod unic o varietate de gânduri. tulburări de somn şi simptome fizice (Wells. Wolfelt (1992) descrie câteva mituri comune referitoare la durere: durerea unui copil este de scurtă durată . . Dyregrov (1991) atrage atenţia în ceea ce priveşte distincţia care trebuie Tacută între efectele cauzate de natura traumatică a morţii şi reacţiile dureroase . disperare.de a fi ajutat să plângă. scopul ajutorului acordat copiilor este depăşirea durerii şi jelirii. Copiii pot fi introduşi în problematica pierderilor prin discuţii şi chiar folosind Că11i sau alte surse.de a fi ajutat să depăşească în timp aceste pierderi şi să recapete bucuria de trăi. in securitate). Experienţe ca începerea şcolii. Autorul menţionează faptul că fiecare copil răspunde la durere într-o modalitate personală . 284 .de recunoaştere a problemei şi asigurare că a fost luat în serios. cu greu se poate admite ideea că un anume tip de comportament al acestuia este consecinţa durerii. Reacţiile imediate includ: şoc. Deseori sunt asociate cu evenimente traumatice şi chiar adulţii consideră dificil a le face faţă.de răspunsuri oneste la întrebările legate de pierdere.de reasigurare. Există şi copii care răspund la pierdere printr-o disperare imediată şi care nu poate fi eliminată atât timp cât obiectul durerii reapare (Dyregrov.acestuia. frustrare. sentimente şi com ortamente.de suport emoţional pentru eliminarea disconfortului (anxietate. crezând că prin această modalitate pot ţine durerea la distanţă. 1988). dezorganizare. ruşine. protest. Există totuşi reacţii comune experimentate de majoritatea copiilor aflaţi în suferinţă. Unele reacţii nu apar în mod clar şi de aceea pot fi interpretate în mod greşit sau incomplet înţelese de către aparţinători şi îngrijitori. . experienţa durerii şi jelirii poate fi predictibilă. Chiar şi în cazurile în care este evidentă pierderea suferită de către un copil. Nu există o cale unică pentru jelire şi nicio formulă unică de parcurgere a procesului dureros . Fixarea acestei atitudini poate produce neplăceri îngrijitorilor şi este recunoscută ca fiind un mecanism de apărare incapabil să ajute copilul să. vinovăţie. acolo unde situaţia o face posibilă. negare. îndoieli.de a participa la ceremoniile familiale. vinovăţie. În funcţie de aceasta se nasc şi anumite nevoi : . Pe lângă aceste pattern-uri comune. . 1991). apatie. În cazul m0l1ii neaşteptate.şi rezolve propria durere. Pierderile neaşteptate sunt mult mai dificil de rezolvat pentru copii.de a fi ajutat să-şi exprime jalea într-o modalitate apropiată sufletului său. moartea unui bunic necesită o pregătire specială . singurătate. .

muşcă hainele. mai multe componente. zâmbind şi răspunzând unor iluzii. hiperactivitatea. suspendat în timp şi spaţiu. la conservarea energiei necesare următoarelor faze. Fiecare proces dureros prin care trece copilul include trei faze : • durerea de început. Regresia este o altă caracteristică ce poate însoţi durerea. Această experienţă de disociere poate dura de la câteva ore până la câteva luni. de asemenea. S-a constatat că acei copii care primesc sprijin din exterior trec mai uşor şi mai sănătos prin pierdere şi chiar mai productiv pentru varietatea sentimentelor exprimate. • durerea subsidiară. În această fază nu este un lUClll neobişnuit ca pentlll câteva momente pierderea să fie pur şi simplu uitată. pentru a găsi cea mai bună modalitate de răspuns. la rândul lor. Este posibil ca în această perioadă copilul să arate foalie puţin interes pentru tot ceea ce este în jUllll său. manifestări mai speciale: lovituri. • durerea acută . 285 . evitare şi reducere a anxietăţii. să se retragă din activităţile sociale.• Fazele durerii şi reacţiile comportamentale caracteristice la copii Fiecare experienţă dureroasă este -unică. Mulţi copii par a se mişca prin viaţă pur şi simplu ca nişte roboţi . Toate aceste reacţii pot determina stres şi iritabilitate. pamca. creşterea activităţii orale (îşi sug degetele sau părul . este important ca cei care lucrează în munca de consiliere cu aceştia să recunoască reacţiile lor comportamentale. copiii trec prin aceste faze la fiecare pierdere suferită. Un efect al pierderii îl reprezintă disocierea. Conştient sau inconştient. Pentru că expresia durerii fizice şi a celei sufleteşti în cazul copiilor diferă de cea a adulţilor. murdărirea hainelor. să pară rupt de realitate. oricât de minoră ar putea fi aceasta. negarea este un mecanism care ajută la prevenţie. protestul). să evite conversaţiile şi orice contact interpersonal. iritabilitatea. alarma. Regresia poate include. muşcăhlri. creioanele). La fel ca adulţii. Ei spun că se simt ca şi cum n-ar fi în contact cu ei înşişi . Ajută la suprimarea acelor emoţii care ne fac să ne simţim vulnerabili. Fazele urmează una după alta şi includ. Faza durerii de început În cazul durerii de început (timpurii) cele mai comune reacţii includ: negarea (disocierea.

Distragerea. concentrându-se pe câte o activitate care să ajute copilul să îşi asume încet actele şi responsabilităţile anterioare. Ahmci când adultul care îngrijeşte copilul se simte la un moment dat sub nivelul adultului dinaintea sa. fără ca adulhtl să fie implicat într-o sihJaţie stresantă. Este impOltant să se stabilească expecta~i şi pelioade de timp corecte.ID semn din partea copilului că poate dezvolta sentimente puternice de ataşament. COpll pot exprima faptul că au nevoie de mai multă securi zare devenind mai posesivi decât de obicei sau chiar furând. care pot fi depăşite cu mare dificultate. După o pierdere. devierea şi hiperactivitatea sunt alte reacţii comportamentale la pierdere. După o perioadă rezonabilă de timp. poate avea pmte de reacţii extrem de neplăcute din partea copilului. de obicei. astfel încât problemele legate de pierdere să fie discutate. Într-un mod obsesiv uneori . pentru a evita să se gândească la ceea ce s-a întâmplat. Cu toate acestea. pot privi poze. pentru marea majoritate a copiilor. mulţi oameni. când ceva reînvie experienţa pierdelii. adulhllui i se oferă posibilitatea să găsească modalităţi de comunicare mai uşoare cu copilul. nu este. apărând în mod recurent şi cu potenţial de repetare chiar' şi la intervale de câţiva ani. cum ar fi moartea unui părinte sau divorţul părin~lor. numai să. tOhlŞi părinţii trebuie să îşi impună deciziile cu fennitate. Odată ce copiilor li se permite să-şi exprime supărările şi să facă unele reajustăIi necesare. pot cere acestuia să restrângă compOltamentele respective la mediul privat al casei. pot deveni foarte. temându-se de faptul că modificările circumstanţiale în sfera compOltamentului s-ar putea pel111anentiza. pot determina comportamente regresive care pot dura câteva luni de zile. În acelaşi timp. ei revin de obicei la nivelul de echilibru antelior. Pot învinui în mod furios pe cel care îi Îngrijeşte sau pe alţii pentru absenţa părintelui pierdut. că acceptă să fie Îngrijit dc cineva şi că poate răspunde cu aceeaşi dragoste. o alegere conştientă a acestuia. foarte actiyj. Ei se pot bucura de amintirile pe care le au cu părintele respectiv. Pot merge până Într-acolo încât sunt capabili de orice compromis. Stresurile majore. este toruşi l. Regresia copiilor îi detelmină adesea pe adulţi să fie îngrijoraţi . dându-i astfel copilului posibilitatea să se comporte în virtutea regresiei comportamentale pe care o manifestă.şi vadă părintele sau să îl sune la telefon. Deşi nu trebuie să fie duri cu copilul. Adulţii care se tem că prin comportamentul regresiv copilul poate deveni penibil în preajma altor copii. de toate vârstele. Copiii cu un părinte absent pot nega realităţile circumstanţiale care au generat pierderea şi refuză să creadă că părintele nu mai este disponibil pentru ei. deşi compOltamenrul copilului poate detel111ina resentimente sau gelozie din partea adultului implicat. 286 . scrisori.Unii . Regresia poate fi o parte a procesului de vindecare după pierdere. Pe cât de iritabil ar putea fi răspunsul de acest gen al copilului. vor putea cere copilului să îşi reajusteze compOltamentele la cele potlivite cu vârsta. Se poate apela la terapia prin joc de SCUltă durată.

O altă consecinţă a pierderii o reprezintă reacţia faţă de alarmă şi panică. În cele mai multe cazuri. Faptul că poate lua cu elIa culcare o jucărie sau un animal de care este 287 . Unii încep să fie preocupaţi de problemele celorlalţi. Din nefericire. care cere timp şi SUP0l1. lucruri care le oferă deopotrivă o activitate care îi ţine ocupaţi şi îi face să se simtă competenţi. tensiune musculară. Aceste reacţii psihologice 110l111ale îi pot face să se simtă anxioşi. cluburi sau hobby-uri. Depinzând de alţii. ei sunt mult mai vulnerabili. sport. Este firesc pentru oricine să simtă fiică faţă de perspectiva pierderii celor pe care îi iubeşte. care au glijă de ei. cer compania altei persoane sau privesc în mod constant la TV. uscarea gmii etc. Oriunde ar apărea. cât şi pediatrii pot decide că aceia care trec prin asemenea faze au nevoie de îngrijire medicală. Copiii trebuie reasiguraţi de faptul că propria moarte este ceva mult prea îndepă11at şi că temerile prelm1gite de această natură nu se pot justifica. Aceasta poate determina manifestări somatice specifice: creşterea pulsului. atunci se poate face o examinare medicală. dar se poate întâmpla şi la şcoală. şi deficienţele de concentrare a atenţiei sau tulburările hiperactive care trebuie tratate dintr-o perspec6vă pur medicală. În cazul în care copilul este încă foarte anxios. au avut prea puţine experienţe de acest gen sau chiar le-au lipsit în totalitate.Copiilor începe să le displacă să se joace singuri şi. pentru a linişti copilul că totul este în ordine şi nimic rău nu i se poate întâmpla. aceşti specialişti fiind mai în măsură să diferenţieze între o stare de agitaţie datorată durerii. dar cei mai mulţi au Învăţat că Îşi pot continua viaţa şi după pierderea cuiva de care au depins cândva. Sau îşi pot concentra toată energia în activităţi şcolare. pentru că acestea îi ajută să uite de problemele cauzate de pierderile suferite. pe de altă parte. Adulţii se pot întreba dacă viaţa mai merită trăită. mai ales atunci când îi împiedică pe ceilalţi să se odilmească sau să studieze. Adolescenţii folosesc adesea căşti le casetofonului sau telefonul pentru a umple timpul liber şi pentru a-şi bloca reacţiile interioare. Este indicat un control neurologic. să se masturbeze sau să cânte şi să îşi vorbească sieşi. Pentru că pierderea cuiva iubit este asimilată unui lisc fizic. copilul reacţionează ca şi în cazul unei ameninţări la propria viaţă. Copiii. cuprinşi de panică (ce poate dura uneori până la câteva ore) şi sleiţi de puteri pentru a merge mai departe. fără această grijă. w1ii copii pot să asculte sau să danseze rock. Atunci când se aşteaptă de la ei să fie tăcuţi sau concentraţi. Unii pot începe să recurgă la alcool sau la droguri. fără a realiza că este vorba de o fază normală a exprimării durerii. cei care supraveghează copilul. ei pot muri cu adevărat. Unii psihologi sunt de părere că insomnia ce apare după o pierdere majoră este legată pur şi sin1plu de resimţirea pericolului în care se găsesc ("Nu pot să dorm pentru că nu sunt sigur că inima mea va mai bate după ce mă trezesc') . ca atare. aceasta se întâmplă în timpul nopţii. pentru că. pentru a-şi distrage atenţia de la ceea ce s-a întâmplat. asemenea comp0l1amente sunt extrem de jenante sau enervante. mult prea frecvent atât profesorii.

Din când în când. copilului i se poate da un calendar în care să bifeze fiecare zi până ce părintele se va întoarce. un zâmbet în ziua ul111ătom"e. Părintele nu poate părăsi camera rară a auzi un fi·enetic stligăt: " Unde eşti. ba chiar şi reducerea presiunii sângelui. când îi pregăteşte micul dejun. din cauza temerii copilului că îngrijitorul poate pleca sau ar putea dispărea din nou.durerea acută Această etapă include câteva componente: 288 . iar atunci când merge la toaletă aude imediat copilul vorbind sau ciocănind la uşă. copilul se teme că acesta se va separa şi că ar putea decide să nu se mai întoarcă la el (Linn. În cazul în care unul dintre părinţi pleacă de acasă pentru câteva zile. mai mult. Răspunsul non verbal al copilului la întoarcerea mamei de la spital (după o cură) este de igJ.ijitori). mai apoi. se poate apela şi la telefon. ceilalţi fraţi pot să nu mai vrea să mem'gă la şcoală. De exemplu. Anxietatea de separare apare adesea în momentele în care îngrijitorul dispare pentru o perioadă scurtă de timp sau atunci când părinţii hotărăsc să se separe. Anxietatea de separare se produce şi atunci când are loc tranziţia de la un îngrijitor la altul. p. reacţii ce pot persista o perioadă mai îndelungată după ce copilul şi aparţinătorul se reunesc.îl poate face să se simtă mai puţin vulnerabil. foarte arată că ataşat Faza secundară a procesului de jelire . Atunci când părinţii se hotărăsc să petreacă un sfârşit de săptămână fără copii. îi va demonstra faptul că cineva îşi asumă responsabilitatea pentru viaţa lui. Anxietatea de separare se maJ. lăsându-i la bunici. Copiii stau şi ascultă la conversaţiile adulţilor care se axează pe pierdere şi separare. Dacă îngrijitorul copilului se îmbolnăveşte. 1990. Împărtăşirea lIDor gânduri. În familiile în care unul dintre copii a decedat. mergând până la coşmaruri. iar ataşamentul faţă de un părinte decedat poate crea dificultăţi şcolare de proporţii . Ce poate fi racut în asemenea cazuri? Copilul trebuie reasigurat în mod absolut că mama se va întoarce după câteva ore. nu numai pentru nevoi şi sentimente. prezenţa unor gesturi prieteneşti îl vor face pe copil să se simtă acceptat şi îngrijit. Nu de puţine ori mamele se culpabilizează atunci când trebuie să meargă la serviciu. Pot fi încurajaţi să vorbească despre rutina zilei şi este extrem de impOltant ca din tonul vocii mamei să reiasă faptul că nimic rău nu s-a întâmplat cu ea.1Îfestă şi atunci când copiii dOlm depmte de îngrijitOli sau când aceştia sunt departe de ei. 25). mamă? ". Reacţiile de separare la copiii mici pot îmbrăca forma regresiei sau a depresiei atunci când sunt separaţi de proprii părinţi (îugJ. iar copilul rămâne bocind în urmă. este indicat să se lase acestora un număr de telefon la care pot suna şi vorbi cu ei în orice moment. Acest tip de anxietate poate fi trăit în mod intens. pentru a vorbi personal cu copilul.l0rm·e în prima zi şi. studiile privitul peştilor într-un acvmiu produce relaxare şi scăderea tensiunii musculare.

După o vreme în care au experimentat toate sentimentele şi trăiIile nOlmale în asemenea momente. Sunt 289 . Aceasta înseamnă abandonarea trecutului şi trăirea în prezent şi viitor. Este onest să cunoască faptul că plânsul este o palie a acestui proces şi că trebuie să înţeleagă şi să găsească o modalitate de a-i permite să se producă. Este foarte important pentru copil să simtă că se află în centrul preocupărilor adultului şi că experienţa sa are valoare în ochii acestuia. copiii se hotărăsc să revină la o viaţă care să le asigure creşterea şi dezvoltarea personală.dor şi căutare. că reîntoarcerea la creativitate implică durere şi că nu există cale de a scmia toate acestea. reîntoarceri. greutăţi. popasuri. Începe parcurgerea drumului bunăstălii fizice şi psihice. Chiar dacă aceste sentimente sunt prezente sub formă de mixtură sau în mod succesiv. întreg procesul trebuind să fie parcurs. tristeţe. Fiecare fază ajută copilul să depăşească pierderea prin acceptarea a ceea ce s-a întâmplat şi prin începerea procesului de refacere şi reaşezare sufletească. dar lucrulile vor evolua într-un sens pozitiv. în timp ce alţii de teamă şi culpabilizare. teamă. nefiind ceva neobişnuit ca la un moment dat să predomine o stare. plânset lăuntric. iar capacitatea de concenh'are şi organizare este încă şubredă. Uneori copiii prezintă o mixtură a acestor sentimente. Unii copii se pot simţi copleşiţi de anxietate sau tristeţe. Aceşti copii pot rămâne furioşi sau depresivi şi chiar striviţi sub ruinele propriilor pierderi. ca mai apoi un alt sentiment să devină predominant. Faza durerii subsidiare. anxietate vinovăţie şi ruşine . Încă se mai păstrează sentimentele de anxietate. Pe acest drum există multe obstacole. în procesul de vindecare trebuie ul111ărite şi tratate fiecare în parte. Pentru cei mai mulţi copii ajutorul trebuie să sosească înainte ca ei să integreze în mod pozitiv pierderea. Majoritatea copiilor care au suferit pierderi mai păstrează în primele şase luni după pierdere dispoziţia de doliu şi durere. experienţa dezorganizării şi disperării. în final. Copiii trebuie să ştie că sentimentele şi reacţiile lor sunt comune şi normale în situaţiile de durere. Are loc integrarea celor întâmplate în sfera a tot ceea ce este bun în viaţa celui care a suferit pierderea. Mesaje de genul" Sentimentele tale sunt importante pentru mine şi-mi voi face timp să le ascult" trebuie date cât mai des cu putinţă. Cercetările indică faptul că sentimentele de ambivalenţă şi conflictele interioare contradictorii legate de persoana pierdută complică procesul durerii. extinzând perioada de timp necesară refacerii. Refacere şi reaşezare Cel mai in1POrtant moment este acela al începerii procesului de refacere şi vindecare. furie. începerea procesului de reorganizator.

290 . activităţile copilului trădează intenţia şi eforhll depus pentru a scăpa de anxietate. nimic în afară de eradicarea pierderii nu va aduce confortul adevărat. întrucât chiar acei profesionişti care lucrează de mult timp cu copiii se simt depăşiţi şi neajutoraţi în faţa pierderilor traumatice pe care le suportă copiii. aşa că orice interven~e din partea profesioniştilor trebuie să ţină cont de acest aspect extrem de important. speranţei şi m011ii. durerii. episoade serioase de agresivitate îndreptate împotriva îngrijitorilor. dmere. al căror impact a copleşit toate sferele vieţii. Nu este uşor pentru copil să străbată drumul refacerii şi restructurării după pierdere. părinţilor. discuţii superficiale şi indiferente despre dmere şi pierdere. 36) sau de a se elibera de ele într-o asemenea manieră încât îngrijitorii să nu observe cele întâmplate. Toate tipurile de pierdere cer o perioadă de timp. R. evită asemenea subiecte. Un profesionist fără o asemenea practică se poate simţi confuz. • Consilierea copiilor cu pierderi semnificative acestora Există şi şi a familiilor copii care au suferit pierderi impO1tante. sau chiar un timp mult mai îndelungat pentru despăgubiri[e rezultate de pe urma procesului dureros. 1990. Există tendinţa de a încerca să îndme în linişte asemenea sentimente (E. Se izolează şi consideră că nimeni nu a mai trecut prin asemenea situaţii. Copiii învaţă unii de la alţii cum să parcurgă experienţele dureroase şi cum să facă faţă dezal11ăgiriior rezultate de pe urma pierderilor. iar efortul care nu se încununează Cll acest rezultat este privit ca nefolositor şi chiar poate provoca fmie şi teamă. Acesta este unul din argwnentele constituirii grupurilor de suport şi al implicării consilierii ca formă necesară de intervenţie. Este de preferat consultarea unui specialist în pierdere şi separare. Linn. Pentru copiii aflaţi în suferinţă. Unora le lipseşte abilitatea de a se implica în relaţii cu ceilalţi şi chiar devin preocup aţi de probleme de sănătate care implică durere fizică. Acest tip de intervenţie necesită o pregătire şi o practică în domeniul pierderilor. necesară pentru liniştirea apelor. depăşit şi chiar poate înrăutăţi starea sufletească a copilului aflat în situaţii dureroase. prezenţa mult mai multor boli sau dureri la copil decât existau în mod obişnuit. n-au mai fost niciodată experimentate şi nici nu au mai văzut la alţii situaţii de asemenea magnitudine. Pierderea conţine şi o palte traumatizantă pentru copil. stres. Semnele care sugerează aceste situaţii pot fi: deteriorarea relaţiilor dintre copil şi aparţinător. afişarea unor atihldini apatice şi a indiferenţei faţă de momte. se simte jenat şi nu vrea să vorbească despre pierdere. suferinţei.fără puterea necesară refacerii şi reaşezării pe noi fundamente. Se pot teme exagerat de mult de singmătate. rudelor şi prietenilor. neştiutor.

Aceştia pot înţelege mai bine gândmile.P. tutore etc. Asta cred eu că se va întâmpla cu tine după fiecare Întâlnire de-a noastră. " Este impOliant ca. Fiecare dintre noi doi se va Întoarc e acasă.A. O asemenea participare dezvoltă un sentiment al respectului mutual. consilierul are responsabilitatea de a detem1Îna cauza acestora. cu acea persoană care l-a ajutat până în prezent cel mai mult. maniera de abordare a situaţiilor ivite. Dacă se observă o anume apăsare sau anumite inhibiţii la copil. Spre exemplu. 291 . Moody şi c. Rezultatele acestei întâlniri vor sta mai apoi la baza discuţiilor dintre consilier şi copil. să se explice in mod foarte clar faptul că nevoile personale. Consilierul poate observa care dintre aceste informaţii nu-i fac plăcere copilului sau pe care nu le poate împărtăşi şi altora. cum a încercat acesta să rezolve problemele copilului. Pe de altă patie. Moody (1991) constată faphll că majoritatea îngrijitOlilor decid ca orice intervenţie să înceapă cu ei şi doar după aceea cu copilul. la cel puţin câteva şedinţe. după plima întâlnire a consilierului cu cei at1aţi în suferinţă. în special dacă se simt pat1ial responsabili pentru pierderile aceshlia. Copiii au nevoie de sprijin şi să-şi valideze sentimentele cauzate de pierdere. sentimentele şi gândurile acestora vor fi tratate cu respect şi atenţie pe măsură . se poate chiar începe discuţia sugerând în mod indirect anumite aspecte din cele discutate cu îngrijitorul: "M-am Întâlnit cu tatăl tău săptămâna trecută şi lni-a spus că este destul de supărat din cauza mai multor probleme. să stabi lească o întâlnire prealabilă cu îngrijitorul acestuia (părinte. cât şi asistenţii sociali regretă faptul că nu pot face mai multe pentru copil. sentimentele şi frământările copiilor şi pot pune întrebări într-o modalitate terapeutică. îngrijitorii şi alţi membli ai familiei şi. Cei care vor lucra cu copiii aflari m suferinţă pot găsi o smsă importantă şi bogată de infol1naţii la apmţinătorii acestora. Totdeauna te vei Întoarce acasă. Copilul trebuie asigurat de faptul că se va întoarce acasă după fiecare întâlnire: "Lasă-mă să ghicesc ce anume se va Întâmpla cu line după fiecare întâlnire. De cele mai multe ori asemenea atitudini complică şi chiar măresc disconfOliul copilului. Ar fi mai util pentru consilier ca. pentru a afla ce s-a !acut până în prezent. înţelegere şi iertare pentru neînţelegerile şi tensiunile trecute care au alterat relaţia lor.Copiii trebuie asiguraţi de faptul că nu sunt singmi şi că ceea e -unt ei este absolut n01111al în asemenea situaţii. Ai putea ghici câteva din aceste probleme? ". Interacţiunile dintre copil şi consilier ajută îngrijitorul sau substitutul parental să înţeleagă mai bine natura problemelor cu care se confruntă copilul. R. Întâlnirile de început pot fi făcute în mod separat cu copilul.). O modalitate corectă de lucru este aceea de a-i include în planul de acţiune şi pe aceştia. înainte de a-şi începe propria muncă cu copilul aflat în suferinţă. Descoperirile făcute alături de consilier pot mări ataşamentul îngrijitorului faţă de copil. este indicată prezenţa a cel puţin unuia dintre persoanele care se ocupă de copil. prin raportarea la adult. atât îngrijitorii.

Există o mulţime de bariere care trebuie învinse. obiceiurile etc. să se comporte ca Ş1 cum nimic nu s-ar fi întâmplat. tot întâmpină greutăţi atunci când este vorba de dezvăluirea suferinţei emoţionale. modelaj. datorate fie nedezvoltării deprinderilor de comunicare. iar părinţii trebuie asiguraţi de claritatea şi utilitatea acestora în stabilirea problemelor. jocuri.). ci din nou şi din nou. Copiii trebuie încurajaţi şi ajutaţi să scoată la lumi11ă . Una dintre modalităţile de a Există situaţii 292 . acestea vor cauza la rândul lor alte calamităţi asemănătoare. care să stâmească interesul acestora pentru conversaţii pe anumite teme (D. dat fiind faptul că încercările lor anterioare au fost întâmpinate de reacţii şi răspunsuri negative din paltea adulţilor. a diagnosticului dacă este cazul. Alţi copii învaţă strategii şi modalităţi de a evita asemenea subiecte. exprimarea verbală a sentimentelor negative conduce la "ofilirea" acestora. odată dezvăluite sentimentele dramatice. cu scopul de a mulţumi interesul profesional al adultului. Nu este profesionist şi nici uman să considerăm că acei copii care refuză să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce ei simt nu SlUlt afectaţi de pierdere şi nici să considerăm că ar putea evolua fără ajutor într-o direcţie sănătoasă. Majoritatea copiilor nu simt faptul că sunt examinaţi sau testaţi prin asemenea modalităţi comune pentru ei. ce se întâmplă când unul este în dificultate etc. se pot teme de faptul că. folosind aceleaşi expresii pentru descrierea sentimentelor. revizuirea şi reaşezarea sentimentelor reprezintă componente vitale ale procesului de însănătoşire. Chiar şi acei copii care suferă într-un mod evident şi vizibil din punct de vedere fizic. se va stabili cât mai curând posibil o relaţie respectabilă. onestă şi de încredere cu aceştia . Se poate stabili atenţia pe care şi-o acordă unul altuia. Atunci când copilul sau familia se află în criză sau prezintă dificultăţi serioase. dacă vorbesc sau nu deschis despre ceea ce simt. fie trăirilor complexe pe care le detem1ină pierderile suferite. Atunci când se intervine la nivel familial. trebuie identificate şi respectate regulile familiei respective. în detrimentul lor. forma de comunicare.în care sunt încuraj aţi . dacă şi adulţii imp01tanţi din jurul lor procedează la fel. Unii copii întâmpină dificultăţi în dezvăluirea propriilor sentimente. În realitate. desen. Exprimarea.propriile sentimente. Pe de altă parte. deschisă. Iolanda Mitrofan şi Elena Otilia Vladislav. Deseori copiii au dificultăţi majore în exprimarea verbală a simţămintelor. nu numai în primele luni după pierdere. Schaefer. Trebuie cunoscute modalităţile de exprimare a emoţiilor în familia respectivă.prin cuvintele lor . În cazul copiilor se vor folosi diverse telmici specifice (poveşti. 1997). Copiii sunt dispuşi să îşi asume experienţele dificile şi chiar să îşi d ezvălui e emoţiile. dramatizarea conflictelor interioare etc. Este imp01tant să se încurajeze familia să rezolve într-un mod autentic problemele apărute.

dar eficientă. ceea ce nu înseamnă că nu vor primi ajutorul consilierului dacă li se oferă. violenţă. se poate folosi unjoc în care se pot implica sentimente legate de pierdere şi separare. ca de exemplu imagini video sau Căl1i de poveşti. Se urmăreşte consonanţa dintre comportamentul verbal şi cel nonverbal al copilului atunci când răspunde la test. Acei copii care hotărăsc să-şi exprime sentimentele cauzate de pierdere pot ajunge la concluzia că aceste sentimente nu sunt un răspuns 110mlal la durere şi rămân culpabilizaţi gândindu-se la faptul că au putut reacţiona "aşa de greşit". Ce lucruri îl fac să se supere atât de repede?". putem să apelăm la combinarea discuţiilor cu activităţi externe. iritabili tate. mai puţin vizibil în exterior. dacă este cazul. oferindu-i posibilitatea dezvăluirii sentin1entelor (anxietate. Întrebările se reiau. şi care nu cer ajutor în mod explicit. frică şi singurătate. "Ştiu că este greu pentru tine să vorbeşti despre suferinţa ta. fericire. Dacă copilul întâmpină dificultăţi în exprimarea verbală a ceea ce simte. aş fi foarte Încântat să o fac. îngrijorare etc. • Câteva tehnici specifice de lucru Atunci când copiii nu sunt dispuşi sau nu se simt confortabil să despre sentimentele lor. furie. Deseori se tem de faptul că dacă se vor simţi trişti. Îşi pot suprin1a sentimentele gândindu-se că nu sunt destul de mari ca să poată fi luaţi în serios şi dacă vor primi validarea. dacă te pot ajuta în vreun fel. O altă modalitate de a ajunge la sufletul copilului este aceea de a concentra toate simţurile aceshlia spre o activitate care să fie relevantă scopurilor terapeutice urmări te. Există şi copii care au un alt mod de a simţi pierderea şi durerea. Este fomte important să nu se anticipeze şi nici să nu se sugereze răspunsul copilului . sprijinul şi conforhll necesar vor putea să-şi împărtăşească durerea şi resentimentele. iar alţii convertesc sentimentele de tristeţe în ostilitate. se poate inventa o poveste în care el însuşi să fie unul dintre actorii acesteia. o reprezintă tehnica celor cinci sentimente: tristeţe. vor intra într-o stare neplăcută. Ei încearcă să convertească sau să nege acest sentiment de vorbească 293 . Chiar şi ahmci când îşi conveltesc sau îşi reprimă sentimentele trebuie ajutaţi să înveţe că sentimentele sunt sentimente şi că nu sunt bune sau rele. dar eu sunt aici lângă tine şi. plânset. De asemenea. O pmte a copiilor convertesc sentimentele de furie în depresie. O modalitate simplă.). " Atunci când durerea generează supărare. teamă. majoritatea copiilor intră în încurcătură.ajuta copiii care nu-şi pot exprima sentimentele este aceea de a converti aceste sentimente care cauzează disconfOlt în alte simţăminte: "Poţi să-mi spui câteva lucruri despre George? Mi-ai spus săptămâna trecută că se supără foarte repede.

integrate şi. Acestea ar putea fi schimbate cu alte momente mult mai plăcute pentru copil. 294 . că maxilarul este încleştat. Dintr-o dată. Vom avea grijă să nu cadă în cealaltă extremă: reprimarea acestor sentimente şi ahmci când nu este cazul. caută să-şi exprime nedreptatea sau neglijarea la care sunt supuşi ca să obţină sentimentul de control al sihJaţiei. în felul acesta. culpabilizaţi şi neajutoraţi. rezolvate. În cele din urmă. dar că. ceea ce atrage după sine rejecţ. În tendinţa de a fi concreţi.). Poate că este dificil de identificat de prima dată "zona furioasă". spunem că în fiecare seară există certuri legate de ora de culcare a copilului. ceea ce ar duce la un compOliament pasiv-agresiv.ie şi chiar izolare din pal1ea celorlalţi copii. obrajii crispaţi etc. Li se va explica faphll că şi adulţii simt din când în când aceleaşi impulsuri de moment în exprimarea sentimentelor de furie şi frustrare. copiii au nevoie să înţeleagă faptul că furia nu trebuie exprimată totdeauna sub impulsul primului moment. urmând paşi specifici: • În primul rând se exprimă acordul asupra faptului că există o problemă şi definesc exact care este problema . Tehnica "rezolvării mutuale a problemei" o tehnică familială deosebit de utilă ar fi cea dezvoltată de către R. energia sa emoţională se va localiza în anumite zone corporale observabile (mâini. încercând să-şi imagineze soluţii pentru problemă. Vor deveni neîndemânatici. sfârşesc prin a fi nefericiţi. pas cu pas. va fi fascinat de noua sa descoperire. Îngrijitorii care reacţionează prin pedeapsă la asemenea exprimări indirecte de furie şi agresivitate se dovedesc a fi prea puţin înţelepţi pentru munca cu copiii. Copiii adoptă un comp0l1ament pasiv-agresiv din cauza unuia sau mai multor motive: refuză să-şi exteriorizeze furia. Părintele sau aparţinătorul şi copilul se întâlnesc cu o altă persoană (consilierul). folosind metodele discutate anterior. dinţi.să. dar poate fi ajutat reîmprospătându-i mem0l1a cu anumite situaţii în care s-a comportat Într-un anume fel. vor uita să-şi facă temele etc. au ajuns să poată stăpâni aceste sentimente şi că acum dau frâu liber acestora doar când este necesar. reacţiile compOliamentale vor căpăta un sens. dar caută să fie pedepsiţi pentru a-şi valida comportamentul exprimat. El poate fi ajutat să observe că degetele sale sunt strânse în punm. Dacă explici asta unui copil În perioada În care este furios. Atunci când un copil este furios. ochi etc. Dreikurs (1974) sub numele de "rezolvare muhlală a problemei".tristeţe. Este mult mai util să-I ajuţi pe copil să-şi exprime în mod direct furia şi agresivitatea. obraji. Controlul şi stăpânirea acestor sentimente se va obţine atunci când pierderea şi separarea vor fi înţelese. Această convertire poate lua forma furiei şi a violenţei.

angajament şi unire a eforturilor în rezolvarea problemei respective. Vor mormăi. La srarşitul perioadei de probă. În al patrulea rând membrii familiei vor discuta fiecare punct de pe lista stabilită antelior. • • • • • În final. iar problema devine inamicul numărul unu).uile care ar putea sabota încercarea respectivă.• În al doilea rând vor stabili dacă sunt sau nu capabili să învingă împreună problema (părintele şi copilul devin o echipă. Această tehnică dă rezultate surprinzătoare. Interacţiunile dintre părinte (tutore) şi copil încep prin definirea problemei şi'" se termină într-o notă pozitivă. vor spune "nu ştiu" etc. atunci aceasta poate veni cu cel puţin cinci sugestii care să privească îmbunătăţirea comunicării în familia respectivă. întă. pentru a o selecta pe cea care a întrunit cele mai multe voturi. 295 . Ul111ând a se întâlni din nou şi a stabili concluzia la care au ajuns. ahmci o vom elimina de pe listă. când copiii se simt fără ajutor. după ce s-a realizat Ul1 consens într-o anume direcţie. că li se cere părerea şi se ţine cont de dorinţele şi nevoile lor în rezolvarea problemei contlibuie la maturizarea şi creşterea nonnală a acestora. familia va supune la vot părerile şi soluţiile discutate. copiii se vor simţi mult mai bine contribuind ei înşişi la rezolvarea problemei respective.şi folosească energia şi sursele de care dispun. În cazul în care nu se ajunge la o soluţie comw1ă. de cooperare. timp în care vor medita în linişte la cele discutate. Faptul că sunt implicaţi. iar dacă nu s-a obţinut nimic bun se reevaluează situaţia şi se reîncepe procesul de la capăt. În al şaselea rând. se vor încuraja unul pe altul şi vor devalOl1za lucl1. atunci se poate lua o pauză de o săptămână. Vor stabili dacă problema s-a rezolvat în totalitate sau numai anUl11ite părţi şi faţete ale ei. Al treilea pas ar fi ca fiecare dintre membrii familiei să exploreze împreună toate posibilităţile şi toate alternativele în rezolvarea problemei respective. Uneori. Aceasta va elimina conflictul latent dintre "părerea ta " şi "părerea mea". vor folosi propoziţii incomplete. agreată de toată lumea. mai mult. Vor fi încurajaţi să . Dacă cineva are vreo obiecţie legată de vreW1a dintre soluţiile sugerate. Dacă este implicată o terţă persoană. membrii familiei vor încerca să determine dacă fiecare persoană implicată este dornică să înceapă acest nou experiment în săptămâna următoare. membrii familiei se reîntâlnesc pentru a evalua eforturile depuse şi rezultatele la care s-a ajuns.!ind sentimentul muncii în echipă şi. În al cincilea rând. nici nu sunt dornici să pmticipe la acest proces.

. 43) . Nu ne propunem să prezentăm o fonnulă infailibilă pentru a face ceea ce este corect să faci . copilălia este deseori umbrită de necazuri şi veşti rele. Situaţia se complică în cazul anumitor copii care nu au reuşit să rezolve prin integrare pierderile suferite şi la care se instalează depresia cronică. Nu puţine sunt situaţiile în care adulţii implicaţi în acest proces nu cunosc calea de a face acest lucru. Există copii care şovăie în a plânge în faţa altora. Fiecare situaţie este unică. Repere Într-o lume ce fiinţează sub imperiul sufelinţei şi al deznădejdii. o tactică fomie bună este aceea de a discuta franc cu copilul despre timpul pe care îl cheltuieşte pentru depresia respectivă şi pe care ar putea să-I folosească în diverse alte scopuri: să se împrietenească cu el însuşi . se vor accepta nevoile şi dorinţele acestuia. dar în schimb există câteva modalităţi mult mai de ajutor decât altele. să facă anumite lucruri care-i fac plăcere etc. Brenner. îndurând pierderea şi separarea. Este extrem de impoliant ca pUltătorii veştilor rele să meargă în direcţia corectă. În acest caz. să se simtă mai bine. "să călătorească" împreună cu copilul de-a lungul întregului "naufragiu". Acei copii care înainte de separare sau pierdere au avut o relaţie caldă cu părinţii s-au dovedit a fi mult mai cooperat* cu cei care se ocupă de ei după pierderea suferită CA. p. s-a constat faptul că se trece mai uşor şi mai repede peste consecinţele produse de pierdere. lipsa de experienţă şi cunoştinţe în domeniu etc. Nepriceperea. Durerea în consiliere şi psihoterapie şi comunicarea terapeutică. Copilul va fi tratat cu mult respect. astfel încât acesta să poată să reacţioneze şi să răspundă într-un 296 .pentru că aşa ceva nu există -. din patiea celui care este pus în situaţia de a da o veste rea. Anxietatea de evitare poate fi depăşită sugerându-Ie beneficiile momentelor de plânset.Alte tehnici şi tactici o altă modalitate de a lucra cu copiii care au suferit pierderi este aceea de a identifica împreună cu ei alţi copii care au trecut prin situaţii asemănătoare. Iar atunci când există o relaţie suportivă puternică în familia respectivă. iar pUliătorul veştilor rele este tot timpul pus în situaţia de a răspunde nevoilor copilului. să se cunoască mai bine. 1984. ca venind din interior. • Copiii şi veştile rele. Nu există nicio modalitate corectă! dreaptă de a comunica veştile rele copiilor. conduc la ne sincroni zări şi chiar lipsă de comunicare. ci ne propunem să problematizăm câteva din posibilităţile de a da veştile rele. modalităţi al căror scop este acela de a alina suferinţa celor mici şi necăjiţi.

Fiecare dintre noi a trăit experi enţa primirii unor veşti care ne-au provocat suferinţă. Dezvăluirea. Orice profesionist care lucrează cu copiii poate fi confmntat cu astfel de situaţii. moarte etc. veştile rele devin un factor stresor repetitiv. fiecare implicând noi pierderi şi mult mai multe veşti rele. procesul suferinţei poate să fi început deja. voluntari). separarea de un părinte care munceşte peste graniţă sau care este în închisoare. psihologi. Acest lucm se întâmplă mai ales atunci când pierderile repetate se asociază cu o situaţie de aşteptare prelungită. cât şi profesioniştii (medici. De regulă. O dezvăluire poate să fie !acută la iniţiativa copilului sau la iniţiativa adultului. De regulă. Copiii care au o boală cronică pot fi expuşi la o serie de episoade dureroase în timpul evoluţiei bolii lor. Includ o serie de inceliitudini. asistente medicale. atunci apare suferinţa. Se referă la situaţii temporare sau permanente şi includ ceea ce s-a întâmplat deja sau ce urmează să se întâmple. fie la o persoană fOalie impOliantă. Veştile rele pot fi legate de o varietate de circumstanţe medicale. schimbarea locuinţei. Veştile rele sunt acele veşti care alterează drastic imaginea despre trecut şi/sau prezent. dezvăluirea veştilor rele fiind făcută de către adult ca răspuns la întrebările sau preocupările copilului. familiile afectate de HIV/SIDA). alteori la cineva important pentru copil. de obicei. Un copil ai cămi părinţi au divorţat poate deveni mult mai conştient de importanţa situaţiei atunci când unul dintre cei doi părinţi se recăsătoreşte. acestea se referă fie la o situaţie. Pentm unele familii aflate în suferinţă (ex. O dezvăluire reactivă este iniţiată de către copil. în timpul 297 . consilieri. probleme şcolare. sociale şi familiale (boală cronică. Repetarea dezvăluirilor este necesară pentm ca el să devină conştient de importanţa situaţiei pe care deja o cunoaşte şi pentru a asocia pierderile implicate. implică repetări. adopţie. spitalizare prelungită . Uneori se referă la situaţia copilului. asistenţi sociali. Dezvăluirea proactivă este făcută la iniţiativa adultului . nelinişte. Pentm acei copii care ştiu deja sau care suspectează iminenta apariţie a veştilor rele. conducând în felul acesta la nelimpezirea problemelor şi la neconştientizare. astfel încât copilul să aibă confirmarea acestor veşti. adulţii au tendinţa să sub estimeze impachll repetării dezvăluirii veştilor rele. panică etc. provocând un disconfort psihoafectiv de sCUliă sau de lungă durată. Dacă vestea dată implică o pierdere. Dezvăluirea veştilor rele rareori se reduce la o simplă discuţie şi. divol1. preoţi . dizabilitate. În acest proces sunt implicaţi atât părinţii.mod adecvat veştilor nedorite.). terapeuţi. Unele infom1aţii pe care se bazează veştile rele sunt de-a dreptul bmtale: "Mama şi tata sunt pe cale să divorţeze" sau " Mama ta spune că vei merge Într-un spital ca să mori".

vulnerabilitate pe care copilul le poate simţi. în special cei mici. . veştile rele dezvăluite într-o modalitate adecvată pot conduce la scăderea intensităţii stresului şi pot reduce intensitatea sentimentelor de depresie. O pmie a copiilor cm'e au trecut prin astfel de experienţe sunt deschişi şi cooperanţi în înţelegerea veşti lor rele şi chiar îşi oferă sprijinul activ în ajutarea altor copii care trec prin situaţii similare. Sunt anumite aspecte ale veştilor rele care nu se doresc a fi discutate. ruşine şi inadecvare. Decizia este mai dificilă atunci când veştile rele sunt asociate cu stigmatizarea şi chiar include incertitudini de tot felul. moarte şi alte surse ale veştilor rele. Copiii sunt dependenţi în clarificm'ea lucrurilor de decizia adulţilor de a se implica în dezvăluirea şi lămurirea acestor situaţii neplăcute. Empatizarea cu copiii nu este deloc uşoară. veştile rele sunt incomplete. Rosenheim şi Reicher. Întrucât există şi 298 . ignoră potenţialul ş i experienţa personală a copiilor în înţelegerea acestor situaţii de maxim tragism şi suferinţă. Procesul de luare a deciziilor este întotdeauna extrem de dificil. un copil interpretează veşti l e ca fiind rele.căreia percepţia copilului asupra a ceea ce înseamnă veşti le rele se schimbă . Există studii realizate despre efectului veştilor rele asupra bunăstării psihice a copiilor pe tennen lung care evidenţiază faptul că dezvăluirea acestora este mult mai benefică în comparaţie cu evitarea şi Întârzierea comunicării lor (Slavin şi colab. nu au nevoie să ştie totul pentru că încă nu au capacitatea de a înţelege conceptele şi noţiunile abstracte despre boală. Esenţialul Într-o dezvăluire este să fii în legătură continuă cu gânduri le şi sentimentele copilului. vină. Este dificil de separat efectul veşti lor rele de modalitatea în care sunt date. Teoria conform căreia copiii . Onestitate înseamnă înţelegerea şi a acestui lucru. Dezvăluirea veştilor rele nu înseamnă şi nu se poate compara cu o situaţie de genul "totul sau nimic". copilul se va mobiliza în ceea ce trebuie să facă. Recunoscând că esenţa veştilor rele este pierderea şi că. Copiii au o cunoaştere corectă a oricărei situaţii care îi afectează. Abordarea protectiv-deschisă este recomandată în munca cu copiii. Uneori ei interpretează anumite veşti ca fiind rele. probabil. Se poate oare răspunde deschis şi franc la orice întrebare adresată de către copil? Onestitate în acest caz nu Înseamnă deschidere totală. ci selectivitatea informaţiei. Pe de altă parte. dată fiind complexitatea factorilor implicaţi. Uneori. ceea ce poate intra în conflict cu drepturile şi confortul emoţional al altora. dar nici nu este rezonabil să sugerezi că un răspuns imediat sau pe termen lung la veştile rele este influenţat de modalitatea în care acestea sunt dezvăluite. Odată clmificate veştile rele. 1985). Reacţiile negative sunt nebănuite . Veştile rele date într-o modalitate nefericită pot cauza stres adiţional şi pot exacerba pierderile inerente. adulţii pot dezvolta o atitudine empatică. confuze şi dau naştere la stres şi sentimente de singurătate . 1982.

pentru a fi apt să răspundă întrebărilor care ar putea să i se pună .dacă le primesc . copiii au posibilitatea să-şi exprime sentimentele şi neliniştile lor. Uneori încearcă să se protejeze de ceea ce ei cred că ar putea fi răspunsul părinţilor. El este pregătit să ofere sprijin emoţional imediat şi să continue dezvăluirile o lungă perioadă de timp. Răspunsurile şi atenţia acordată copiilor le Întăresc sentimentul că ceea ce simt este luat în serios şi le oferă "permisiunea" să simtă ceea ce simt şi să gândească ceea ce gândesc. Acest profesionist poate oferi supOli emoţional şi poate lămuri orice informaţie de care copilul are nevoie. ori să fie un bun cunoscător al psihologiei copilului aflat în suferinţă. "In ce mod te gândeşti la asta? ". De obicei. dar nu în toate cazurile. Toate aceste posibilităţi trebuie explorate împreună cu 299 . Copiii pot veni cu întrebări pe care le-au pus mai întâi părinţilor. al celorlalte persoane implicate şi al circumstanţelor situaţiei specifice. Ce crezi despre propunerea mea? ". dar totuşi să faci unele sugestii pentru a-i asigura de un suport continuu: "Este Într-adevăr dificil pentru mine să ştiu ce să-ţi spun. Specialiştii implicaţi în munca cu copiii sunt puşi deseori în situaţii de dificultate. iar pentru a verifica răspunsurile primite . Copiii se simt cel mai bine în prezenţa celor cu care au o relaţie continuă bazată pe încredere şi care oferă siguranţă şi protecţi e . să se simtă capabil să facă faţă situaţiilor specifice. Adultul este perceput ca fiind o persoană pricepută şi disponibilă să înţeleagă situaţiile aşa cum se văd ele prin prisma ochilor de copil.testează şi opinia specialistului. Ideal ar fi ca orice profesionist care lucrează cu copiii şi este implicat şi în dezvăluirea veştilor rele să aibă o relaţie bună cu copilul şi cu celelalte persoane implicate. contribuind astfel la dezvoltarea propriului confort emoţional. în cele mai multe situaţii. profesioniştii care lucrează cu copiii au misiunea de a crea un mediu supOliiv şi fără prejudecăţi. confuzie şi anxietate. El poate să fie specializat în dezvăluirea veştilor rele atât copiilor. aceste persoane sunt şi ele afectate într-un fel sau altul de veştile rele. Putem încerca să stăm de vorbă împreună sau aş putea doar eu să am o întâlnire cu ei. cât şi apat1inătorilor şi poate răspunde reacţiilor lor.momente în care copiii sunt împinşi la izolare. ca: "Ce simţi în legătură cu asta? ". psihoterapeutul sau consilierul poate încuraja copilul să Împărtăşească gândurile şi sentimentele folosind întrebări deschise. de a discuta temerile lor şi de a lămuri dilemele în care se frământă. Într-un mediu securizant. această persoană este un părinte. Cred că ar fi de mare ajutor dacă mama şi tata ar şti despre ceea ce gândeşti tu şi despre ceea ce simţi. este necesar ajutorul unui profesionist cu experienţă în asemenea dezvăluiri de veşti rele. Pentru că. În aceste situaţii. " Poate urma o remarcă onestă în legătură cu cât de dificil este să ştii ce să spui. Copiii care nu vor ca părinţii lor să se implice încearcă În felul acesta să se protejeze de stări neplăcute. "Cred că tefrământă o mare problemă şi eu m-aş simţi mai bine să vorbim despre ceea ce se întâmplă şi ceea ce simţi tu în legătură cu asta.

în mod inevitabil. 135). copiii şi familiile lor trebuie să facă faţă unui mediu social ce conţine panică. reduce tensilmile existente şi alte efecte adverse ale posibilelor conflicte. Incitând copilul la conştientizarea acestei probleme (a ceea ce părinţii ştiu deja). De exemplu: "X are o boală în sânge. trebuie avut grij ă cui i se vor comunica acestea. O modalitate de a răspunde şovăielilor copilului de a-şi implica proprii părinţi este aceea de a discuta cu el posibilul comportament al părinţilor. dar mmătoarele sugestii pot fi reţinute şi aplicate acolo unde este posibil: " Mai degrabă mai devreme decât prea târziu". Comunicarea deschisă despre veştile rele trebuie încurajată. creşte suportul psihologic. 1993. Atunci când deja au fost infonnate alte persoane. 135). discuţie care poate sugera şi. uneori. Atunci când veştilor rele li se poate asocia stigmatizarea. în cele mai multe situaţii. personalul din şcoala în care învaţă copilul. copiilor trebuie să li se spună cine sunt aceste persoane şi ce li s-a spus despre ei. anumite persoane vor fi infonnate înaintea altora. Depinde de situaţia particulară cine anume va fi infom1at. este bine ca acestea să fie evitate pe cât posibil. teamă. se întăreşte nevoia copilului de a face el primul pas către comunicare. mai ales atunci când veştile rele se referă chiar la ei înşişi. în privinţa situaţiilor şi a circumstanţelor care provoacă suferinţă este în general de folos ş i uneori chiar necesar să-i infonnezi pe ceilalţi . copiii pot fi implicaţi în decizia de a le spune celorlalţi. dezinfonnare şi discriminare (Schaefer şi Lyons.copilul. Stabilirea unor circumstanţe ideale pentru când şi unde să dai veştile rele este dificil de realizat. Aceasta ajută la promovarea ŞI răspunsul înţelegător faţă de "perfom1anţele" comportamentale şi şcolare ale copilului şi. 1993. Atunci când se consideră potrivit. Îi face să se teamă. convinge de ceea ce ei ştiu deja. Aceştia pot deveni vulnerabili faţă de efectele adverse ale conflictului şi este foarte posibil să se manifeste resentimente faţă de un frate sau o soră care primeşte atenţie specială fără un motiv aparent. Motivele pentru care trebuie să se ţină cont şi să se selecţioneze persoanele cărora li se spune şi ce anume li se va spune trebuie să fie explicate copilului. 300 . dar nu cu preţul tensionării relaţiei părinte-copil. Această indicaţie devine şi mai stringentă în situaţia în care vestea proastă este despre diagnosticul SIDA. p. li se va spune şi celorlalţi copii din familie. este de dorit să fie infonnaţi alţi membri ai familiei. de aceea. în acelaşi timp. Uneori. conducătorii cluburilor din care copilul face parte etc. Dacă veştile rele sunt despre un eveniment care deja a avut loc sau care este pe cale de a se întâmpla. dar există şi tendinţa de a exclude fraţii atunci când fratele sau sora lor este subiectul veştii proaste. p . chiar dacă numai temporar şi. dar întârzieiile pot măIi conflictul. "(D. Este o boală nouă şi oamenii nu au sentimente prea bune faţă de ea. Scbaefer. în orice caz.

Locul ales trebuie să fie confOltabil. Ambele tipuri de dezvăluiri discutate (proactivă şi reactivă) pot fi anticipate şi apoi planificate. "Context familiar". Meditând la următoarele întrebări poţi obţine clarificarea sentimentelor şi cristalizarea atitudinii faţă de astfel de situaţii: Mă simt anxios pentru ceea ce s-a 301 . planificare şi repetiţie. Se recomandă ca dezvăluirile să aibă loc când toţi cei ce sunt implicaţi în atare situaţii sunt de faţă. "Acolo unde reacţiile şi răspunsurile nu vor fi inhibate ". privat şi pe cât posibil ferit de orice fel de perturbări. atunci când primeşte o veste rea. Acest proces implică introspecţie . preferabil acasă şi cu multe lucruri personale Uucării. nelămuriri. Adulţii implicaţi pot avea sentimente puternice referitoare la veştile rele şi. Introspecţia. cărţi etc. Controlul asupra acestor sentimente poate preveni eşecul dezvăluirilor. liniştit. Locul unde veştile rele sunt dezvăluite nu va inhiba copilul în exprimarea emoţiilor sau în problematizarea situaţiei (întrebări. Timpul cel mai indicat pentru comunicarea veşti lor rele este atunci când cei implicaţi sunt capabili să dea atenţie totală la ceea ce se spune şi să nu fie prea obosiţi . dileme) . în acelaşi timp. întârzierea dezvăluirii este de natură a crea mai lllultă anxietate şi stres pentru toată lumea din jurul copilului. Asemenea rateuri în comunicarea veştilor rele se întâmplă mai ales atunci când adulţii implicaţi SW1t nepregătiţi pentru "cum să te exprimi şi cum să te comporţi în timpul dezvăluirilor". empatie.) la îndemână. trebuie fie In mijlocul unui mediu familiar. Studiile realizate arată că acei copii care au suferit de boli grave şi care au ştiut din vreme diagnosticul s-au adaptat mai bine decât copiii care au aflat adevărul despre ei cu mult mai târziu. să fie implicaţi în procesul de dezvăluire. Ei trebuie să aibă abilitatea de a găsi cea mai adecvată abordare la orice situaţie particulară. cel puţin perioada imediată după ce veştile rele sunt date. "Staţi împreună după aceea ". Copilul. să • Abilitatea profesională de a comunica veştile rele copiilor Toţi specialiştii implicaţi în munca cu copiii au obligaţia ŞI responsabilitatea profesională şi umană de a se pregăti în comW1icarea veştilor rele. "Atenţie maximă". Chiar şi atunci când SW1t incertitudini despre ceea ce s-a întâmplat sau urn1ează să se întâmple.copiii sunt ajutaţi mult mai mult şi mai bine dacă li se explică situaţia ca atare. Este bine ca procesul de comunicare a veşti lor rele să fie planificat şi pregătit cu mult înainte. prea bolnavi sau prea stresaţi. "Când toţi cei implicaţi sunt prezenţi ". Veştile rele pot fi dezvăluite atunci când cei implicaţi sunt capabili să stea unul cu celălalt.

revelând disponibilitatea acestuia pentlU căldură şi înţelegere . Registml preocupărilor copilului include de regulă ul111ătoarele întrebări: Ce s-a întâmplat? Ce se va Întâmpla? Este adevărat? Va trebui să aştept? Este vreo speranţă? Voi fi blamat? Pot face ceva mai bun? Ce responsabilităţi am? Cum potfi de ajutor? Pot să am Încredere în oameni? Pot să mă bazez pe observaţiile şi judecăţile mele? Sentimentele Inele sunt adecvate situaţiei? Ca adult. astfel incât copilul să nu fie supus bmsc unui şoc emoţional. 302 . iar receptoml (copilul) este încă nesigur pe sine şi. căldură . Sunt vulnerabil la o astfel de situaţie?. uneori. Copilului i se poate vorbi în linişte folosind un ton cald al vocii. printr-o serie de încercari (glume etc.întâmplat?. Prin această modalitate. Desfăşurarea unei dezvăluiri nu poate fi niciodată prezisă cu o acurateţe completă. copilul este pregătit treptat. prea puţin conştient de ceea ce Înseamnă în realitate esenţa veştilor rele. Un bun profesionist şi cu experienţă in domeniu va putea selecta imediat o modalitate de a trata o situaţie particulară. ceea ce poate insemna atenţie. Adultul va răspunde întotdeauna nevojlor copilului şi nu va încerca să pună în mod rigid în aplicare un plan detel111inat. trebuie să te aliniezi nevoilor şi dorinţelor copilului legate de modul în care are loc dezvăluirea. Copilul poate sta în braţele adultului şi chiar să se cuibărească în braţele acestuia. veştile rele vor fi introduse gradual şi progresiv. Voi blama pe cineva pentru veştile rele şi dacă da. iar anumite pă11i din dezvăluire trebuie să se facă lent (trenant). de preferat stând unul lângă celălalt. bunătate. Înseamnă anticiparea a ceea ce copilul este pregătit să simtă şi să gândească şi a modalităţii în care copilul poate reacţiona la veştile rele. Cei implicaţi în procesul de dezvăluire trebuie să fie apropiaţi unul de celălalt. Voi fi blamat oare pentru veştile rele?. Este vreo reacţie pe care eu o consider dificil de lucrat cu ea?. Mă simt vinovat în vreun fel de ceea ce s-a Întâmplat?. Planificarea. Bănuiesc oare care vorfi reacţiile copilului?. Prin tehnica paşilor mărunţi. Procesul de emitere a veştilor rele este asimetric. Ceea ce spune un copil poate fi de la început ghidat de dorinţele şi nevoile lui. cât şi nonverbal. În felul acesta se reduce posibilitatea ca dezvăluirea să fie dominată numai de percepţia adultului asupra situaţiei respective. Am sentimente puternice faţă de copil şi care sunt acestea?. dar care nu este fezabil.). Sprijinul emoţional poate fi dat atât verbal. Contactul vizual este impOliant în timpul dezvăluirii şi ajută la întărirea prezenţei emoţionale a adultului. fiecare pas rele vând puţin câte puţin din conţinutul veştilor. În felul acesta copilul te va simţi alături de el pe parcursul întregului proces de comunicare a acestor mesaje mai puţin dorite. pe cine anume?. Cred că altcineva ar putea să se descurce mai bine? Empatia. afirmare.

Se dau infoffi1aţii scurte şi simple. ce se va întâmpla.. 1994). Se poate începc de la experienţa personală a copilului. cea mai recomandată modalitate de a aborda subiectul este să recunoşti deschis ceea ce copilul a făcut. copilul este mai pregătit să mediteze la aceste evenimente şi la felul în care ar putea simţi. de la ceea ce un copil ştie. ce se întâmplă. dezvăluirea poate începe cu următoarea etapă: Etapa 2: Povestind copilului despre veştile rele Se dau infoffilaţii factuale despre: ce s-a întâmplat. anxios.. ". ce este de făcut. În absenţa unor infOlmaţii clare şi credibile. Ştiind ce mmează să se întâmple.• Structura procesului dezvăluirii . vede.. ". ".un model pentru consilieri şi psihoterapeuţi părinţi. se poate gândi tot tin1pul că se poate întâmpla ceva şi mai rău decât în realitate (Jewett. a spus. Dând copiilor infOlTI1aţii sigure despre ceea ce Ul111ează să se întâmple îi vom ajuta să îşi dobândească încrederea în predictibilitatea evenimentelor şi încrederea în oameni. În cazul în care copilul nu ştie nimic despre ceea ce urmează să fie spus. cronologic cu ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce va unna să se întâmple . poate să fie confuz. dar mă întrebam dacă există vreun motiv special . "Ştii că starea lui George s-a deteriorat mult în ultimul timp. aude şi simte: " Ştiu că l-ai văzut pe tata vorbind cu cei doi poliţişti . Dificultăţile apar oricum atunci când evenimentele viitoare sunt nesigure sau când situaţia devine din ce în ce mai grea pe o perioadă mai lungă de timp .... "Ştiu că În ultimul timp i-ai văzut pe mami şi pe tati ţipând unul la altul . Etapa 1: Descoperirea a ceea ce copilul ştie sau suspectează Atwlci când există indicii că vestea rea este bănuită sau cunoscută de către copil.. un copil se va lupta să înţeleagă ce se întâmplă . "Ştiu că în ultimul timp ai fost destul de bolnav şi medicul ţi-a făcut nişte analize . Acest tip de situaţii îi pun pe cei implicaţi în dilemă: cât de mult din ceea ce Uffi1ează să se întâmple ar trebui dezvăluit la un moment dat?! 303 . Informaţia poate fi dată într-un mod cât mai simplu şi mai sensibil cu putinţă. Alinierea la dorinţele şi nevoile copilului este necesară la începutul unei dezvăluiri reactive (iniţiate de către copil) . folosind abordarea narativă. pas cu pas.ambele fiind caracteristice bolilor cronice sau handicapurilor. Este bine că te interesează acest lucru. vuillerabil. Adultul care comunică veştile rele trebuie să răspundă şi să comenteze întrebările copilului. Poate avea loc o suferinţă anticipatorie legată de pierdere. Este imperios necesar ca el să obţină. a văzut şi să-I inviţi să vorbească despre acest lucru: . ".Jn ultimul timp am ren-zareat că ai pus mai mliite Întrebări despre vizitele tale la spital. Te-ai Întrebat de ce? ". un sens al situaţiei în care se găseşte şi să înceapă să facă faţă veştilor rele..

exprimate în timpul etapei anterioare. când de fapt întrebarea fetiţei se referea la efectele chimioterapiei pe care tocmai o primise. Fiecare trebuie lămurit cu onestitate şi consistenţă. Atingerea. Buckman (1988) întăreşte acest din ul1nă punct cu o istorioară a unei fetiţe de 6 ani bolnavă de leucemie care şi-a întrebat mama: "Când mă voi simţi mai bine? ". dar nu pot deveni substitute pentru o discuţie cu copilul. 304 . Copilului trebuie să i se dea explicaţii în concordanţă cu vocabularul şi capacitatea sa cognitivă. Chiar dacă veştile rele nu implică separare. dându-i-se timp să gândească şi să vorbească. totuşi copilul poate să se teamă de eventuale pierderi. boală etc. Toţi copiii se simt vulnerabili. iar în cazurile în care veştile rele sunt mai grave. Prezenţa llliui adult de încredere reprezintă o asigurare a apatienenţei şi a securităţii emoţionale. 168). Această focalizare pe nevoile copilului cere din patiea părinţilor sau profesioniştilor un climat de comunicare deschis. gândindu-se că fetiţa ei a întrebat-o despre viitorul îndepărtat. folosind întrebări deschise şi verificând exact ceea ce copilul spune. Unii termeni (în special cei medicali) au nevoie de explicaţii mult mai prudente. cât şi nonverbal. poate să apară şi teama de abandon. Observaţiile lui Blueband-Langer asupra copiilor aflaţi în faza terminală a bolii relevă că experienţa personală a copiilor este critică pentru stadiul de conştientizare: "experienţa bolii îi face neputincioşi în a asimila informaţia legată de ceea ce văd sau aud din propria experienţă" (1978.• Copiii sunt mai înclinaţi să creadă veştile triste atunci când cel puţin o patie din ele au fost întâlnite în propria lor experienţă. receptivitate şi responsivitate la expresivitatea copilului. chiar copiilor mai mari. Uneori veştile rele includ termeni şi concepte care. Când dezvălui veştile rele despre evenimente iminente este bine să fii ghidat de ceea ce copiii par a vrea să ştie ca rezultat a ceea ce ei spun. De obicei stresul şubrezeşte înţelegerea şi poate fi suficient de puternic în a cauza unui copil dificultăţi de adaptare la o situaţie traumatizantă (pierdere. Mama a devenit foarte stresată. p.). Trebuie explorată "agenda" copilului. Etapa 3: Explicaţii în legătură cu orice altceva vrea copilul să ştie Copilul trebuie întrebat dacă există orice altceva ce ar vrea să ştie şi să i se dea posibilitatea de a vorbi despre gândmile şi sentimentele lui. Eiser (1990) sugerează faptul că credinţele unui copil despre boală pot reflecta experienţa personală la fel de mult ca orice schimbare structmală în capacitatea de înţelegere a acestuia. nu le sunt fat11iliare. Etapa 4: În îiltâmpÎnarea nevoilor şi dorinţelor copilului Informaţiile şi explicaţiile trebuie date ca răspuns la nevoile şi dorinţele copilului. mângâierea sunt extrem de confOliabile. Comunicarea cu copilul este importantă atât verbal.

dizannonii familiale etc. nu este de ajutor . în vârstă de numai 6 ani. 305 . este bine să se dea această asigurare atunci când cineva a murit.şi nu face altceva decât să ducă la instalarea unui climat tensionant şi de neîncredere. în care copilul este lăsat să se descurce cu aceste sentimente de unul singur. Motivând prin dorinţa de a reduce durerea emoţională. Există şi situaţii în care copilul sau altă persoană este responsabilă sau contribuie la veştile rele. Veştile rele determină şi un distrugător sentiment de neajutorare şi inutilitate. Astfel de gânduri şi sentimente negative apar când veştile rele sunt dezvăluite . copilul poate fi liniştit prin aSIgurarea faptului că celălalt este bine sau chiar fericit. sunt capabili să ia decizii cu privire la tratament şi sunt doritori să facă acest lucru. Copiii au. Trebuie avut grijă ca să nu primească alte mesaje care ar intra în conflict cu asigurările date.Atunci când veştile rele implică separare. În situaţiile în care grija de sine reprezintă o palie impOliantă şi esenţi ală a programului de tratament. copilul are nevoie să fie ajutat să vadă lucrurile în perspectivă. Reasigurarea poate fi dată rară a exagera fericirea actuală sau imaginară a persoanei absente. Nitschke şi colaboratorii (1982) prezintă cum copiii cu cancer tenninal. Cele mai multe comportamente pot fi explicate prin lipsa de cunoştinţe. Posibilitatea de a crea probleme acolo unde nu există este minimă. prin sentimentele persoanei la un moment dat sau prin circumstanţe atenuante. comparativ cu stresul cauzat de blamul de sine şi ruşine. Discuţiile care determină copiii să se gândească la aceşti factori ameliorativi îi pot ajuta să pună lucrurile într-o perspectivă mai cooperantă . Copiii pot şi trebuie ajutaţi în momentul în care se dezvăluie vestea rea. tendinţa de a se blama pentru veştile rele. atunci când este cazul. iar copiii se pot simţi supăraţi pe cel care pare a nu vrea să fie cu ei (Buckman. Acest sentiment poate fi depăşit în timpul dezvăluirii . dar pot fi depăşite prin testul realităţii .oricât de bine intenţionat ai fi . Sentimentele de ruşine şi jenă pot fi detenninate de stigmatizare şi chiar anumite detenninări de ordin medical şi social (diverse boli. vina şi ruşinea . Copiii care nu sunt conştienţi de faphll că moartea este ireversibilă pot fi nefericiţi. în general. 1988). aceasta poate avea efect opus. A încerca să alungi sau să negi contribuţia copilului sau a altei persoane.) . În particular. există motive pragmatice şi etice pentru a implica copilul. Copiilor trebuie să li se spună în mod clar faptul că nu sunt responsabili de veştile rele şi că nici nu ar fi putut să le prevină. Asigurările trebuie date chiar şi atunci când copiii nu exprimă asemenea gânduri şi sentimente. Sentimentele devastatoare de ruşine şi culpabilizare nu pot fi îndepăliate la modul absolut. În schimb. Gândirea magică facilitează blamul de sine. prin reasigurarea copiilor că vor fi informaţi cu ceea ce se întâmplă şi consultaţi în legătură cu deciziile care vor trebui să fie ll!ate.

Chiar când veştile rele se referă la ei. discutând deschis despre speranţă. ţinându-se cont de faptul că eufemismele. 196). Copiii recunosc asemenea discordanţe. un copil nu va fi capabil să Înceapă procesul de Înţelegere a pierderilor. de obicei. 1991). Să li se spună copiilor despre alţii care s-au descurcat bine într-o situaţie similară poate fi de ajutor. acestea trebuie Înţelese. a adolescenţei justifică nevoia de a se implica în controlul propriilor experienţe. Onestitatea poate fi respectată fără a expune un copil detaliilor brutale. Speranţa este un răspuns protectiv la veşti le rele. cu amintiri abrupte sau numai cu anumite părţi din adevăr este totdeauna msensibilă şi. 1993. iar remarcile lui nu trebuie ignorate. Consistenţa veştilor rele ajută copilul să accepte realitatea lor şi să aibă încredere în cei implicaţi. Tendinţa de a fi optimist sau pretenţia de a discuta doar aspectele bune ale situaţiei trebuie evitate. ca şi despre dezamăgire.În general. dar nici nu trebuie negată opol1unitatea de a diminua disperarea. Sentimentul neajutorării poate fi depăşit atunci când veştile rele sunt dezvă luite . Falsa reasigurare nu este de ajutor şi nu contribuie la creşterea încrederii copilului în cei implicaţi. făcându-i să se gândească la ceea ce trebuie să facă ei înşişi. Fără acceptarea realităţii veşti lor rele." (ludd. copiii sunt de obicei dispuşi să-i ajute pe ceilalţi care sunt afectaţi. Copilului nu trebuie să i se dea o asigurare falsă. Atunci când se vorbeşte despre viitor nu pot fi ocolite angajamentele şi. Copilul nu trebuie presat în speranţă. in stabilirea autonomiei şi a sensului de apa11enenţă. acestea 306 . chiar dacă nu pentru vindecare. iar speranţa poate creşte dând copilului o informaţie clară şi onestă. uneori. p. copiii trebuie implicaţi în activităţi care sa-1 ajute. Implicarea copiilor nu este fără dificultate şi. dar poate de asemenea creşte stresul. spunându-i ce poate face pentru ajutor. ineficientă. Strategia de a răspunde cu unele speranţe nerealiste. fără de care celelalte scopuri ar rămâne nerealizate. vorbind cu el despre ajutor. Dacă veştile rele conţin inceliitudini. ci pentru o ultimă dorinţă sau pentru o ultirnă fază co/?fortabilă. au speranţă: "Totdeauna există puţină speranţă. Acceptarea realităţii pierderii reprezintă primul pas în consiliere. o modalitate de a diminua intensitatea disperării şi a pierderii suferite şi pennite unui copil să accepte gradual întreaga importanţă a veştilor rele. Chiar copiii care mor şi care experimentează ceea ce pare a fi cea mai fără speranţă situaţie. Este de preferat să se aleagă termeni mai puţin emoţionanţi sau supărători. iar durerea nerezolvată (W orden. iar cele încălcate diminuează încrederea copilului în adulţi. care pot deveni o altă sursă de stres şi motiv de îndoială şi neîncredere în oameni. trebuie să fie ajutaţi să se implice în conformitate cu capacităţile lor şi să nu-şi stabilească angajamente mult prea mari. Promisiunile trebuie date cu prudenţă. ca unnare. Complexitatea emoţională şi intelectuală. ambiguităţile şi subtilităţile produc confuzie şi ele trebuie evitate. pentru o moarte liniştită.

Mult mai de ajutor este răspunsul: "Văd că eşti foarte Îngrijorat ş i îmi pare rău că eşti supărat. Copiii au nevoie să fie protejaţi de propriile durerii răni. răspunsuri care trebuie evitate. să testeze orice vină sau jenă. De regulă. 4. Asemenea situaţii pot fi cruciale în stabilirea încrederii copilului în adulţi. Este de ajutor să-ţi exprimi sentimentele. nici măcar cele despre care copilul se poate simţi ruşinat! culpabilizat. Nu există sentimente corecte sau greşite. Patru mesaje esenţiale trebuie stabilite în lucrul cu copiii: 1. să experimenteze mult mai puţine fantasme stresante.Îţi voi spune Într-o zi " sau "Eşti mult prea mic pentru a înţelege". În asemenea circumstanţe este recomandabil să se sugereze reasigurarea că problema nu este amânată sau evitată. . în special când verifică prin obs ervaţiile sau experienţele lor. Deseori. Orice circw11stanţe care fac imposibilă o pronusllme trebuie explicate cu grij ă şi în mod onest. 1988. dar este posibil să i se ofere un răspuns de încredere. va încerca să dea răspunsuri de genul: . El sugerează un răspuns de genul: " Dacă vom putea să te facem bine. dar este dificil să vorbim despre asta acum ". sunt mult mai pregătiţi să accepte realitatea veşti lor rele şi suferinţa. Acest răspuns îl va detelmina pe copil să întrebe: "De ce nu poţi să măfaci bine? ". întrebând şi alte persoane. Copiii vor reacţiona oricând în timpul dezvăluirilor şi un răspuns confortabil nu trebuie amânat. Copiii pot exprima 307 . Buckman a dat un exemplu despre cwn se poate răspunde la întrebarea: "Când Ină voi face bine? ". greşite. Poţi fi ajutat să lucrezi cu sentimentele. Copiii cărora li s-a dat o informaţie onestă şi consistentă. Acest lucru poate fi realizat printr-o comunicare bună. mesaje imp0l1ante despre reacţiile apropiate copilului sunt inevitab ile şi.trebuie onorate. o vom face ". copiii nu pun direct asemenea întrebări dacă nu intuiesc deja adevărul şi nu sunt pregătiţi să-I audă (Pearson." (Buckman. 201). 3. deseori. Când veştile rele sunt date. 2. Cred că este important. Este dificil de prezis cwn va reac~ona un copil la veştile rele. copiii pun aceeaşi întrebare unei persoane şi chiar velifică răspw1surile. Nu există modalităţi corecte sau greşite de exprimare a sentimentelor. într-o modalitate corectă şi sensibilă. prin lucrul în echipă şi prin informa~e consistentă. Una dintre cele mai dificile întrebări pe care copilul le pune adultului este: "Am să mor? ". la care se poate răspunde: "Uneori există lucruri pe care nimeni nu le poate şti cu exactitate. Este dificilă menţinerea unui răspuns onest şi consistent în faţa cerelilor repetate ale copilului de a i se promite că veştile rele pot fi îndreptate. Când un adult se simte incapabil să răsplmdă cu onestitate la întrebările copilului. 1983). dar este de ajutor să cW10aştem modalităţile în care un copil poate reacţiona. p.

. Îară să fie întâmpinaţi de declaraţii care să implice cunoaşterea exactă a modului în care simt. . iar oferirea acestei posibilităţi nu compromite siguranţa lor sau a celorlalţi. iar contactul fizic oferă un confort la orice vârstă. Afirmaţii empatice de genul: "Văd că eşti supărat. Pentm un copil nu este neobişnuit să simtă simultan emoţii diferite şi chiar conflictuale. Copiii trebuie să ştie că sentimentele lor sunt recunoscute. emoţii de situaţii unele sugestii despre cum poate se pot obţine luând în considerare: reacţiona un copil în astfel . Acceptarea gândurilor şi sentimentelor copilului.felul în care va fi dată vestea. pot vorbi despre anxietăţile lor şi îşi pot exprima gândurile ş i trăirile.cultura şi dinamica familiei de origine a copilului. . singurătate . Reacţiile specifice cer răspunsuri pmticulare. trebuie să fie foarte greu pentru tine. tristeţe. iar al~i arată o oarecare uşurare la comunicarea acestora. dar ajutorul poate fi oferit prin recunoaşterea empatică a dificultăţilor existente ş i 308 .abilitatea copilului de a înţelege semnificaţia veştilor proaste. . Împărtăşirea sentimentelor. Exprimarea mutuală a gândurilor şi sentin1entelor contribuie la crearea unui mediu deschis şi onest. aplicarea uffilătoarelor principii poate fi de folos: Prezenţa adultului alături de copil: prezenţa unui adult de încredere este suportivă în sine. negare. fmie. . Împărtăşirea gândurilor şi sentimentelor previne izolarea copiilor şi le dă posibilitatea să ofere şi să primească confOlt emoţional. " pot să ajute în acest sens. indiferent de reacţia copilului. dar. o varietate de Totuşi.contextul şi circumstanţele. Îacând dificilă orice atitudine supOltivă din partea adul~lor. disperare etc.etnia copilului. Empatia. în care copiii pot pune întrebări. . deşi unii copii mai mari ar putea să fie lăsaţi singuri şi să iasă la plimbare sau să caute singurătatea în camera lor. Poate nu este încă momentul potrivit pentm o analiză profundă a celor întâmplate sau pe cale de a se întâmpla.cum a reacţionat copilul la pierderi sau evenimente stresante anterioare. Unele reacţii la veştile rele pot părea ciudate şi nepotlivite. teamă. Încurajarea comunicării: toate principiile precedente pun accentul pe felul în care i se răspunde copilului. culpabilizare. neîncredere. .personalitatea copilului.la veştile rele: anxietate. Unii copii minimalizează importanţa veştilor rele. vinovăţie. Nu trebuie lăsaţi s ă încerce sentimente confuze sau să se simtă culpabilizaţi de ceea ce se întâmplă.relaţia copilului cu cei prezenţi. oricare ar fi acestea. Copiii au nevoie să lucreze cu propriile sentimente.

. încercând să modelaţi experimental o situaţie posibilă de acest tip. imaginile care vă vin în minte şi gândurile care le însoţesc .. senzaţiile corporale. mai târziu. e-n regulă. putem vorbi oricând. un terapeut. împreună cu un coleg.prin provocarea la discuţii libere: "A i putea să-mi vorbeşti despre sentimentele tale? ". Observatorii vă vor da feed-back la sfârşitul secvenţei lucrati ve. Revedeţi câteva modalităţi tehnice de a sprijini copilul în cazul comunicării veştilor rele.. Autodezvăluiţi-vă în diade. Sprijinul emoţional. Ce aţi aflat despre voi înşivă? Continuaţi cu lill exerciţiu prin joc de rol. despre modul în care aţi experimentat fiecare rol şi despre implicaţiile experienţei voastre de conştientizare în profesia de consilier sau terapeut. Observaţi-vă trăirile. modelând un exerciţiu terapeutic prin joc de rol asistat. ÎNTREBĂRI ŞI PROVOCĂRI Care sunt fazele durerii provocate de pierderi şi reacţiile comportamentale specifice copiilor? 2.un client. doi observatori. Care sunt diferenţele între reacţiile la pierderi aşteptate şi cele la pierderi neaşteptate în cazul copiilor? 3. Ce reacţii anticipaţi în cazul în care chiar voi aţi putea fi cel care le comunică veştile? 4. Poate fi întotdeauna oferit prin întâmpinarea nevoilor şi dorinţelor patiiculare ale oricărui copil. Amintiţi-vă de propriile pierderi dureroase prin care aţi trecut.. apoi lucraţi în grupuri de câte patru persoane . Discutaţi între voi. dacă doreşti ". de acest tip. "Ce simţi tu? ".. Transpuneţi-vă în situaţia de a fi consilier pentru copii şi familii confruntate cu situaţii de pierdere. Dacă răspunsul este negativ: "Foarte bine. Exersaţi imaginativ respectiva situaţie. Dacă răspunsul este pozitiv: "Ce fel de sentimente ai? ". Conştientizaţi cum anume le-aţi făcut sau nu leaţi făcut faţă .

în timpul unei terapii devine stresată. Persoana trebuie ajutată să-şi rezolve 310 . este supărată în legătură cu ceva. Se simte inutilă şi fără scop şi se gândeşte că nu mai are rost să trăiască. e. dar aceasta nu va dura pentl1l totdeauna. c. Esenţial este să schin1be situaţia de mediu problematică. iar alţii care reuşesc să-şi ia viaţa. g. agitată şi vorbeşte despre suicid sau are o tentativă de suicid. încât persoana să comită suicidul. b. şi-a pierdut interesul şi motivaţia pentru viaţă şi pentru diferite acţiuni şi simte că ar prefera să moară. a avut deja o tentativă de suicid şi are în jm de 50-60 de ani.CAPITOLUL XII Psihoterapia durerii la adulţi . unii care prin actul suicidar încearcă să comunice ceva. d. iar alţii care iau hotărârea fennă să moară. este stresată sau depresivă şi se gândeşte la suicid. suferă de o boală incmabilă şi afim1ă că vrea să se sinucidă. • Abordări teoretice majore ale problemelor comportamentului suicidar • Teoria intervenţiei în criză. se simte confuză şi fiustrată.terapia persoanelor cu sau care ameninţă cu suicidul tentativă Există două tipmi de persoane: unele care ameninţă cu suicidul. se află într-un conflict. f. De regulă este recomandată intervenţia unui terapeut în cazul în care o persoană se află în următoarele situaţii: a.vârşesc. Terapia cu o persoană care ameninţă cu suiciduI sau cu o persoană care a avut o tentativă de suicid este foalie dificilă. unii care eşuează în tentativele lor de a se sinucide. a indicat că ar avea motive să comită suicidul.elemente de psihotraumatologie • suicidară Pierderea speranţei de viaţă . deoarece o simplă eroare poate declanşa reacţii atât de destabilizatoare şi de stresante. Persoana se află în criză. iar altele care-l să.

.au un mod de gândire rigid şi dihotomic. • Teoria circumstanţială. În general. cum ar fi pensionarea. Ea se vede atât pe sine. • Teoria psihodinamică. Este recomandabil. . Apariţia anumitor circumstanţe.sau să-şi atenueze problemele de moment. nu mai au sens şi consideră suicidul ca o soluţie dezirabilă. sentimentul de inutilitate sau bătrâneţe. . Într-un mod negativ. Aceasta asociază persoana swcidară cu depresia.de obicei sistemul de luare a deciziilor şi de rezolvare a problemelor este deficitar.au multe distorsiuni cognitive în ceea ce priveşte Sinele. iraţionale şi negativiste. Durata intervenţiei este. Există şase caracteristici ale persoanelor suicidare: . 311 . Persoana suicidară interpretează evenimentele şi problemele intel11e şi extel11e în moduri ilogice. singurătatea. • Teoria cognitivă. . La un moment dat există o schimbare în balanţa biochimică a organismului.văd situaţiile de viaţă prin care trec ca fiind lipsite de speranţă. inconştient. Impulsul suicidar este văzut ca reflectând un conflict intel11. intervenţia psihoterapeutică trebuie să reechilibreze balanţa chimică a organismului. poate duce la o stare depresivă şi la înclinaţii suicidare. Francis Macnab (1991) a construit un modul de terapie scurtă. care afectează neurotransmiţătorii de monoamină şi reduc nivelul excitaţiei cortica1e. El şi-a denumit psihoterapia "contextual-modulară". pentru a permite asimilarea şi reordonarea informaţiilor.au pierdut controlul propriei persoane. adaptat pentru fiecare persoană şi circumstanţă. În acest caz. lipsit de speranţă. pe ceilalţi şi viitorul. cât şi viitoml.au pierdut simţul valorii personale şi sunt izolaţi. boala. de cea. aşadar. 6 săptămâni. • Structura unui program de terapie la pacienţii cu risc suicidar Urmărind scurtă contextual-modulară aceste şase caracteristici descrise. Impulsurile agresive sunt întoarse către sine. transformat în simbol. • Teoria biochimică. . Ea trebwe asigmată că există persoane pe care se poate baza. În cadml sindromului premenstmal la femei s-a constatat că în această perioadă şi în prima fază a menst:maţiei sunt comise jumătate din tentativele de suicid. existând dorinţa de a pedepsi în acest fel un alt personaj. ca cele şase sesiuni (pe care se baz ează această terapie) să fie aplicate cu pauze de o săptămână.

terapeutul îl învaţă pe pacient primul exerciţiu din <<1:rainingul» auto gen . Anxietatea pacientului este deseori accentuată de o gândire rigidă ŞI distorsionată . formarea unei alianţe vitalizante. În această secţiune. "Ce-ţi trece prin minte?" . Pacientul este învăţat să folosească imageria şi relaxarea. posibjlităţi de a schimba evaluarea. "Ce gândeşti? ". se argumentează şi se acceptă ideea că suicidul este o cal e greşită de a reacţiona în criză. pacientul învaţă să-şi domine anxietatea. ce speră să facă şi ce speră să fie. despre evenimente şi lume. b. pacientul este încurajat să se vadă în centrul evenimentelor. trecut..sunt câteva din întrebările-ghid).0 s ă înfrâng acest obstacol şi voi trăi". b. "Cum te manifeşti? ".ţii. se caută obiectul mâniei şi ostilităţii.telmică de autorelaxare după Schultz. se stimulează imageria pe tema succesului. prezent şi vii tor şi se încearcă a se interioriza idei. c. evaluare. terapeutul încurajează pacientul să se considere persoana-cheie în sistemul său de sUPOlt. c. Sesiunea V a. În acest sens. se începe reconstrucţia cognitivă referitoare la Sine. explorarea factorilor care au dus la decizia de suicid. Sesiu1lea III În cadrul dialogului terapeutic: a. c. d. b. e. explorarea anxietăţii . Sesiunea IV a. d. fraze de genul: . se identifică şi se exteriorizează problemele. d. în care se evaluează viziunea despre sine şi ceilalţi. El îi explică pacientului că una din cauzele deprimării sale este anxietatea. se caută să se dezvolte controlul mâniei şi ostilită. se caută originile mâniei şi ostilităţii.Sesiunea 1 a. Sesiunea II a. 312 . cât şi posibilitatea de a-şi exterioriza emoţiile asociate cu anxietatea (" Ce simţi când eşti neliniştit? ". b. se încearcă învăţarea pacientului să experimenteze durerea şi pierderea sau umilinţa fără a fi autodistmctiv. se continuă practica relaxării şi imageriei şi conştientizarea unor temeri nerecunoscute până în prezent. este întrebat ce face el acum.

pozitive.Eşti stăpânit de teamă. Farmacoterapia constă în principal în administrarea de medicamente antidepresive şi este apanajul în exclusivitate al medicului psihiatru. pacientului i se explică importanţa prieteniilor. . Aproximativ 11-17% dintre depresivi comit suicid. de in/pulsul tău distructiv. Spune-ţi ţie însuţi că vei găsi în tine puterea de a trece peste asta. care au probleme similare cu problemele lui. arătându-i-se înţelegere şi simpatie şi deschizându-se drum modalităţilor prin care îşi poate rezolva problemele. d. se reconstruieşte imaginea propriei persoane ca fiind eficace şi demnă. creării de căi mai eficace în a stăpâni crizele şi evenimentele dureroase şi se întăreşte sistemul de credinţe şi compOliamentul pacientului. b. psihoterapia analitică. Trebuie precizat că în tulburările depresive farmacoterapia (ca tratament principal). pacientul trebuie informat despre alte organizaţii sau grupuri existente. psihoterapia cognitivă şi altele. iar in cazul unor tulburări de intensitate psihotică . Tipul medicamentului antidepresiv este ales în funcţie de specificul pacientului. coordonatorul echipei recuparatorii. Oamenii vor veni şi te vor găsi mort. d. Sesiunea VI a. iar suicidul este considerat un factor care apare fomie frecvent drept cauză a mOlialităţii tinerilor din ţările industrializate. tu încerci mereu să fugi. Psihoterapia suportivă se aplică in 90% dintre cazuri şi are ca scop reducerea anxietăţii pacientului. pentru că ea trebuie să-I susţină din punct de vedere psihic. alţii au făcut aşa. care permit acceptarea şi afirmarea de sine şi reorganizarea resurselor interne. este ajutat să conştientizeze sensul gestului său suicidar Şl să experimenteze suportarea durerii. Există depresii în care pacientul este anxios (mai ales în rândul bătrânilor) şi depresii în care pacientul este apatic. pacientul învaţă noi modalităţi adaptati ve. Este importantă relaţia cu familia pacientului. cu puţin ajutor din partea mea".. se acordă mai multă importanţă mecanismelor de control şi de suport al Sinelui. dar Şl a singurătăţii. c.b. existenţială. De asemenea. c. se recapitulează celelalte achiziţii anterioare. La pacienţii unde există riscul sui ci dar este foarte important ca medicamentul să aibă o toxicitate foarte redusă.cu terapie electroconvulsivă. se poate asocia cu psihoterapia supOliivă. noi atitudini. se foloseşte în continuare imageria pentru a crea situaţia de confort psihologic. Ce încerci de fapt să faci sau să le spui prin gestul tău? Ce încerci de fapt să-ţi faci ţie însuţi? Încearcii sii experimentezi durerea. 313 .

atât fonduri pentru creşterea şi echiparea unor cabinete adecvate. . p. asumpţii şi conştientizări despre ceea ce era înainte de criză. cum este de altfel decizia de suicid. conştientizarea simptomelor şi creşterea controlului asupra acestor simptome atunci când ele reapar. Organizarea de programe concrete şi susţinute de terapie suportivă în cadrul clinicilor sau al unor centre special create ar aduce. aflaţi pe punctul de a lua decizii ireparabile. atât adulte cât şi tinere. tot prin terapia contextual -modulară a lui Francis Nacnab. Scopul acestui modul practicat de către Fr. c.victimele violului recunosc patru faze ale răspunsului psihologic: a. 314 . imediat după aceea. agresarea sau invadarea unei alte persoane este destabilizatoare şi provoacă U11 grad ridicat de stres. Pentru aceasta ar trebui. în timp ce" invazia "/asaltul are loc. când starea de anomie şi pauperi zare continuă au dus. alături de alte cauze. după comiterea violului. Premise teoretice în abordarea cazului: . • Psihoterapia centrată pe trauma violului de criză şi durere multiplă -intervenţia în situaţie Asaltarea. comparativ cu percepţia de sine după criză. de asemenea. uneori chiar disperaţi. Macnab (1991.criza este precipitată de "invazia" unei alte persoane. un program de psihoterapie centrat pe trauma violului. amintiri. d. stabilizarea reechilibrării . credem. În primă fază. Studiile arată că uneori este nevoie de o repetare a procesului terapeutic pentru a se ajunge la vindecare psihică . o ra ză de speranţă pentru viitorul atâtor indivizi dezorientaţi . în diverse momente. Acest lucru reprezintă de fapt scopul unui psihoterapeut. Modulul este fom1at . care este atât de necesar în perioada dificilă din ultimii ani. la creşterea frecvenţei fenomenului suicidar în rândul populaţiei . b. fireşte.~------ - Concluzia tuturor celor prezentate este faptul că tentativa de suicid poate fi prevenită printr-o psihoterapie adecvată şi bine structurată. cât şi timp pentru pregătirea unor consilieri. din şase sesiuni . psihoterapeuţi specializaţi în domeniu. pentru valenţele sale didactice şi claritatea ghidajului metodologie. 178) este acela de a reduce timpul suferinţei. Am optat pentru exemplificarea modului în care poate fi derulat. pe o p erioadă lungă de tilnp.

Este normal să se reacţioneze printr-o dezorganizare mentală şi socială dar. Violul nu reprezintă doar un act agresiv din partea unui bărbat împotriva unei femei . depresia. Este o invazie sexuală. Sunt invadate de teamă şi panică. vulnerabilitatea psihologică. lucrează până noaptea târziu şi se reîntoarce singură într-o casă pustie. b. perpetuând nu numai pe moment teroare şi suferinţă. Poate că niciodată nu s-a gândit că ar putea fi obiectul unei astfel de întâmplări nefericite. este necesar să se prevină instalarea W10r efecte patologice: lipsa dorinţei sexuale. implicit. Violul în sine este o grotescă şi violentă crimă împotriva unei femei. o violenţă fără scuze. nu are un sistem de sigmanţă adecvat al locuinţei. de această dată. ci posibil pe termen lung dmere fizică şi psihică. Revenirea. lipsa unei protecţii adecvate. trebuie să contracareze blamul de sine. în timp. vulnerabilitatea o erează Ia câteva niveluri: a. în al doilea rând de către poliţie şi de către sistemul medical şi. Violatorul adesea rămâne nepedepsit şi nu se produce integrarea lui Într-un program de tratament. c. pornind de la evaluarea atentă a victimei: . Victima este adesea victimizată În trei situaţii: în primul rând în timpul actului. Cu sigmanţă a auzit vorbindu-se despre periculozitate. victimele violului se simt copleşite şi fără resmse interioare de a depăşi acest moment. într-o societate normală. lipsa banilor şi. autocriticismul şi auto-discriminarea. de teama ofenselor din partea prietenilor şi de multe alte anxietăţi şi ruminaţii care persistă în timp. Factori care fac victima de o vulnerabilitate particulară: locuieşte singură. 315 . reacţii exagerate. se simt murdărite din punct de vedere fizic şi psihic. este victima unei astfel de situaţii. Îll al treilea rând. vindecarea. asemenea evenimente sunt inevitabile. psihotice. Aşadar. De regulă. Este din ce în ce mai tolerată şi mai acceptată la nivelul opiniei publice ideea conform căreia.De obicei. o persoană care trece printr-o asemenea situaţie critică este surprinsă total nepregătită. ci şi o reflecţie a puterii bărbatului în societate comparativ cu vulnerabilitatea femeii. prezenţa unor atitudini şi comportamente nevrotice. retragerea socială etc. a unei bune percepţii şi a gândilii practicei concrete.caracteristici ale personalităţii Înainte de criză: capacităţile de a depăşi o criză. Pe de altă parte. poate fi vulnerabilă Plin lipsa resurselor personale. • Derularea procesului terapeutic al traumei fizic şilsau sexual produsă de abuzul În prima sesiune terapeutică este esenţială stabilirea scopurilor terapeutice. cufundate Într-o bulversare mentală şi socială. dar.

~--------------------. stil de viaţă. natura asaltului. d. .când s-a întâmplat. familială.). tipul de viol. Urmăreşte următoarele repere în dialogul de E x. ameninţări. percepţia sistemelor de sUPOlt social. distincţia dintre violenţă şi ameninţare . acţiunile posibile. Persoana descrie orice acţiune (poliţienească. 2. reacţiile sale. . agenţii sociale) care a avut loc după asalt.sensibilitatea şi stabilitatea sunt vitale în asigurarea persoanei că ceea ce ea caută (un mediu sigur în care poate dezvălui criza) există deja. gradul violenţei suferite. evenimentele imediat după aceea. b. Derularea programului de intervenţie scurtă . Evaluarea hlhlror acestor contacte. 4. Evaluările persoanei în ceea ce priveşte violenţa implicată. 316 . complicaţii medicale. medicală. schimbări de viaţă. modul în care percepe agresiunea (folosirea armelor.caracteristici ale personalităţii în timpul crizei: lmagme de sme. Persoana este încurajată să evalueze dacă şi cum asaltul ar fi putu fi prevenit: erorile şi greşelile comise. Ir. status marital. rasă. filosofie etc. e. şomaj. blamul de sine şi învinuirea de sine.stresori de viaţă: stres economic. număml atacatorilor. cum s-a întâmplat. după F. Persoana este încurajată să evalueze: stresul dinaintea crizei şi capacitatea sa de cooperare "aic: şi acum". alte probleme cu poliţia. handicap mental. reacţiile acestora în interioml reţelei de sprijin. resurse psihice (atitudine. Există şi câţiva factori care pot împiedica o refacerei vindecare rapidă a stării de sănătate a victimei: stres financiar. c. dezorganizare familială. complicaţii medicale).suport social: disponibilitatea şi calitatea relaţiilor. asalturi multiple. Persoana este încurajată să relateze detaliile asalhllui .alcoolism.p--r a.r---' evaluare preterapeutic: a.~. religiozitate. Macnab este următoarea: Sesiunea 1 1.factori demografici: vârstă. lipsa suportului social adecvat etc. locul rezidenţei. n a· ar . . vulnerabilităţi. status social. abuz de drog. 3. evenimente de viaţă nedorite şi stresante. .Io .

Persoana poate să se obişnuiască treptat cu evenimentul. filosofie. răspunsurile la încercările variate de a le schimba. fără ca încă să fie sub control. valorile personale. acum este făcută distincţia între criză şi informaţiile stocate sub formă de amintiri.~-'Z. După ce s-au parcurs etapele evaluatorii ale acestei pnme seSllli11. religie şi alţii. Prin ce modalităţi încearcă să facă faţă stresului (fumat. urmeaza inteI\1enl'ta te. cât de mult este posibil.să. excese alimentare. O distincţie va fi făcută între ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce putea să se întâmple sau ceea ce ar putea să se mai întâmple. care pot fi relevanţi pentru capacităţile ei de a face faţă statutului de viCtin1ă. evaluarea condiţiilor secundare (fizice. Unele proceduri simple pot ajuta la stabilirea echilibrului. modalităţile în care se fac anunţate. în contextul altor stresori actuali.. valori. O inventariere a statusului psihosocial al persoanei: anterior crizei. în contextul altor stresori care ar putea-o expune din trecut. alcool. în diverse momente şi situaţii.resursele de adaptare. f. relaxare. grupurile de SUPOlt efectiv disponibile şi relaţionările securizante (reţeaua de suport social). coşmarun. care va fi "activat" în mod spontan. religie)? 1. droguri. care va continua şi după celelalte cinci sesiuni care urmează . durata. 317 . 5.emţllu . resurse cognitive. filosofia proplie. faţă de sine. a dorinţelor magice etc. repetarea (frecvenţa).că ·P'L()l)\:\.\. ~mplicarea responsabilă şi participativăI: Persoana este încurajată să reclilloască şi să accepte faptul că terapia este un proces colaborativ de declanşare a resurselor interioare şi realizare a stabilizării.rape~t\. de conştientizare a tendinţei la regresie. faţă de viitor şi faţă de lume. O identificare a simptomelor: natura simptomelor (pa nică . h. atitudinile faţă de crize. educaţie. IIntervenţie terapeuticăI. după situaţia de criză. . g. sonU1. Terapia este un proces de redobândire a controlului. psihologice şi sociale). status profesional. facies care exprimă disperare etc. Spre exemplu. stima de sine. seara înainte de culcare se poate asculta o muzică terapeutică. meditaţie. Spre ex.). sociali. O inventati ere a factOlilor maritali.

f. orice femeie' poate opri un viol dacă într-adevăr îşi doreşte acest lucru. ce tip de supOli va primi în vederea depăşirii traumei. • Anxietatea este prezentă în: . înSeal1U1ă că ceva 1n neregulă s-a întâmplat cu ea la început. numai femeile promiscue sunt violate.-le şi obţinând controlul asupra lor. • Anxietatea victimei este prezentă 1n legătură cu tot ceea ce crede despre lume. cărora nu le va putea face faţă . Majoritatea victimelor violului vin la terapie cu o sumă de traU/ne. cu aşteptarea unei uşurări şi compensaţii. • Anxietatea victimei poate fi determinată de şase categorii de factori: 318 . amintirilo: dureroase. precum şi cu nevoia d stăpânire a situaţiei. conştientizarea mişcărilor şi a umbrelor. secundă ajută g. pierderi şi teama că anumite sentimente mult mai tragice vor erupe. femeile precipită sau provoacă violul. b. scepticism în legătura cu viaţa şi DUl1U1ezeu. dacă o femeie este violată. • Anxietatea poate fi în legătură cu repetarea traumei.reevaluarea rolului şi a ceea ce înseanU1ă să fii femeie. • Anxietatea este prezentă la victimă în legătură cu modul în care vor reacţiona oamenii. confruntându. o vizită a altor atacatori. blamul de sine. c. cum vor adopta miturile 1n legătură cu violul şi rejecţia celei violate. femeile caută 1n secret această fomlă de dominare sexuală. h.adoptarea unei noi şi uzuale definiţii negative despre sine. ca ŞI recunoască modalităţile acuzaţiile. . cu regulile vieţii ş i cu relaţiile umane. orice femeie violată este de respins. neputinţă. Apare un sentiment putemic al lipsei de ajutor. Vor ca imediat să poată controla aceste situaţii şi să le integreze în experienţele lor.Sesiunea II Sesiunea persoana să clarifice câteva sentimente şi să de a beneficia de pe urma stabilizării situaţiei de control a sentimentelor. • Anxietatea poate fi în legătură cu sentimentele de nefericire. Repere de abordat: • Există un gen de anxietate care înconjoară miturile violului în cultura noastră. numai bărbaţii bolnavi violează. O victimă a violului se confruntă ou următoarele mituri: a. Sesiunea începe cu procesul de conştientizare a sentimentelor şi afectelor. e. . d. • Anxietatea poate fi în legătură cu repetarea vizitelor.luarea în considerare a câtorva tipuri de alienări şi izolări. identitateatacatorilor. femeile deseori falsifică povestea violului lor.

4. .procesul de obţinere a controlului asupra acestor anxietăţi şi asupra comportamentului. nivelurilor de control. Se procedează la o examinare a modalităţi lor eficiente sau ineficiente de a face faţă variatelor tipwi de anxietate.atacatorul.empatie . Asigurările sunt date în legătură cu direcţiile de recunoaştere ŞI conştientizare. O atenţie particulară va fi dată sentimentelor de violare şi prejudiciu. Momentele de bază ale sesiunii sunt: 1.angajar~. blamului de sine şi furiei. ITranziţia la lucrul asupra anxietăţi~: . ITerapi~. 1. pierderii stimei de sine. sensului demoralizălii şi neajutorării.managementul tipurilor de temeri. control şi reglare. o restabilizare a stării emoţionale şi un mai bun management al anxietăţii. Persoana este încurajată să recunoască modalităţile de control a anxietăţii. 2.trauma şi amintirile ei.miturile culturale. mobilizare a resurselor pozitive. . . c.alte persoane. intensitatea. Persoana este încurajată să descrie temerile proprii şi să înceapă de acolo de unde doreşte să înceapă.. modalităţile de generalizare şi intervenţiile asupra ei. 5. cu colaborarea în tera ie. . progresului din prima sesiune. b. 6. Sesiunea III Accentul principal al sesiunii se va pune pe stabilitatea emoţională şi pe dobândirea controlului.IContinuarea muncii terapeutic~. Se monitorizează anxietatea. 3. Terapeutul poate ajuta persoana să recunoască diferitele categorii de frici care o afectează şi să recunoască anxietatea care înconjoară fricile. reacţiilor la sesiunea trecută. IÎntâlnire .lumea înconjurătoare.Sinele. 319 . . a. .

rouresului făcut rin relaxare. reconstrucţia. . " . Cum sunt exprimate aceste sentimente. b. . . alteori dorim să le punem deoparte şi să mergenl mai departe în viaţă . b.--_----. încât ne speriem de intensitatea lor. relaţionărilor şi lumii înconjurătoare. Cum îşi imaginează persoana viitoml în relaţie cu sentimentele ei şi cu modul în care se simte ca persoană.sentimentele faţă de atacatorul tău. a.sentimentele din tine însăţi. fferapi~: a. Auto-sugestie pozitivă pentm reconstmcţia stimei de sine~ bunelor sentimente despre sine. Cum poate fi înfrântă această putere de influenţă a trecutului.sentimentele faţă de tine însăţi. imaginii pozitive despre eficacitate şi control. Sesiunea IV sesiune se ocupă cu reorganizarea cognitivă şi Aproape Întotdeauna mânia şi intensitatea răspunsului sunt date de semnificaţia care se acordă violului. 3. . c.sentimentele faţă de alţi oameni. . Identificarea tuturor sentimentelor. 4. cum trec unele în altele. 320 . Această ŞI mai multe ori.2. Lucml cu evenimentele trecute (cât de persistente sunt şi ce capacitate de influenţare au). Cum se generalizează de la unul la celălalt. Încurajarea obţinerii controlului sentimentelor şi reconstrucţia Continuarea muncii "Astăzi anxietăţii şi Relaxarea este concentrată spre acceptarea şi constmirea controlului a stărilor de dispoziţie pozitivă. elementelor de i a reactiilor la sesiune vreau să vorbeşti despre sentimentele tale: . 1. Relaţia persoanei cu sentimentele dinainte de criză .. ea acordă o semnificaţie distorsionată evenimentului.sentimente faţă de lume. d. Uneori aceste sentimente sunt atât de puternice.

Conştientizarea nevoii de control asupra trecutului prin controlul emoţional şi comportamental. e. Modalităţile diferite de a percepe un eveniment: interpretare. 4. c.v--'~. Nu avem altă soluţie decât aceasta. Persoana este încurajată să intre într-o stare relaxată . Distincţia dintre evenimentul actual şi teama de a reveni.1 Sesiunea V seSlUne se axează asupra amintirilor dureroase. IContinuarea muncii terapeutice şi acasăI: a. b. Reconstrucţia practică a răspunsului. Distincţia dintre rezolvarea problemei şi rezolvarea emoţiilor. 5. Implicarea învăţării directe: eveniment . folosind limbajul metaforei şi imageria. Învăţarea strategiilor de prevenţie. f. Scopul nostm este de a reduce puterea memoriei negative. folosirea unui jurnal pentru a nota experienţele din timpul folosirii tehnicilor Ca) şi (b). g. 1.4. Se analizează sentimentele provocate de către traumă. intr-o transă simplă. cooperarea cu amintirile. discuţii. !Acordarea asigurărilor adecvate. 6. provocările apărute. b.tir-g n i. autorelaxare şi imagerie. Se centrează dialogul pe trauma rezultată. Această atie . Încurajarea dezvoltării relaxării şi procedurilor de imagerie şi evaluarea progresului realizat în reorganizarea cognitivă şi reconstmcţie. efectul acestora asupra compOltamentului şi simptomatologia rezultată. cum să izolăm un eveniment de efectele acestuia. modalitatea de tratare. 3. reorganizare. Este mgată să retraverseze memoria. Putem re organiza şi rearanja amintirile legate de eveniment. Conştientizarea stimei de sine şi a procedurilor de creştere a acesteia. Recunoaşterea evenimentelor şi senmelor care provoacă stres. d. lTerapial: a.răspunsul compOliamental. 2.interpretarea dată .înscrier . fTerapial: a. în timp ce terapeutul memoriei.răspunsul emoţional . răspuns emoţional şi răspuns compOltamental.modul în care este perceput . distorsiunile de memorie. 321 vorbeşte . răspunsul afectiv şi comportamental la aceste amintiri. practicarea reconstrucţiei cognitive. /Tranziţia la managementul distresului şi distorsionărilorl lco -. b. c.

.. Vei Începe să gândeşti mult mai bine despre tine . Se apelează la anumite sugestii de genul "Ar fi bine dacă. În timp ce terapeutul vorbeşte. d. să o plaseze într-un context diferit. i se sugerează progresele obţinute./Derularea terapie~ a. bunăstării 322 . în mod indirect. practicarea relaxării şi imageriei pozitive.. Sesiunea VI Se focalizează pe kesursele personalităţi~ clientei. Veifi mai capabilă să devii o altă persoană. Se ia o pauză. Identificarea semnelor. florile din grădină. c. filosofia de viaţă . conştientizarea puterii psihic disponibile pentru o perioadă de timp. resursele disponibile din pmiea gmpmilor de SUPOli.c. În relaxare. b. Este încurajată mai apoi să rearanjeze memOlia.. Stabilirea modului în care fiecare sesiune determină no i resurse şi noi strategii disponibile persoanei. pictmile unei galerii. " f. conştientizarea creşterii de sine. 4. Această sesiune ajută la evaluarea resurselor. circumstanţelor prezente şi perspectivelor viitomlui. identificarea capacităţilor interne şi externe şi a resurselor care pot conduce la o reaşezare pozitivă şi la maturizare.. automanagement mult mai eficient. resursele culturale pe care le simte ca fiind relevante (literatura..' viziunea asupra lumii. Apoi persoana este încurajată "să vadă" memoria ca o mobilă într-o copacii din parc. Stabilirea modalităţi lor în care pot fi ma: eficiente. 3. ?" Se dau sugestii constmctive: "Vei începe să vezi cum memoria ta. Se foloseşte metafora pentm a reoperaţionaliza amintirile. ISe dau reasigurări adecvat~. e. Identificarea resurselor interioare. cameră. Preocuparea pentm folosirea acestor resurse. 6. Reevaluarea resurselor în contextul experienţelor trecute. filosofia şi religia). 2. c. Vei vedea cum toate acestea se vor fixa puternic În mintea ta . să o facă în mod difelit. IContinuarea muncii terapeutice şi acasăI a. psihologice. b. d. a organizării auto-managementului şi la creşterea bunăstării emoţionale.. îşi va schimba tonul vocii pentm a induce sugestiv rearanjarea memoriei. Identificarea şi evaluarea relaţiilor impOliante şi a grupurilor d suport. resurselor ŞI strategiilor unu. 5. ~:':":'_-----. 1.

IConcluziile de final. neexc1uzând revenirea c1ientei pentru consolidarea efectelor pozitive sau prevenirea unor noi răspunsuri emoţionale neadecvate. factori interpersonali şi culturali. Acceptanţă . Reorganizarea nevoilor reîntoarcerii la terapie din când În când sau atunci când resursele interioare şi exterioare sunt depăşite de revenirea simptomelor. verbale sau nonverbale. însoţită de o serie de fenomene somato-vegetative. Încurajarearesurselor şi a mediului să fie mult mai suportiv.5. ea ig u r-. comportamentale. i--lR--s--.cooperarea cu nevoia de a primi SUPOlt psihoterapeutic în mod regulat. 7. Aceasta este considerată una dintre nevoile de bază în centrele de tratare a bolnavilor arşi.. vârsta şi etapa de dezvoltare emoţională. În acest caz. d. În acest scop. Stabilirea a ceea ce s-a învăţat prin parcurgerea acestui modul. dacă depăşeşte un anumit prag de intensitate şi durată)" (Iamandescu. reflexe şi o coloratură psihoafectivă negativă determinată de acţiunea unor stimuli nocivi asupra receptorilor specifici (sau asupra oricăror receptori. • Psihoterapia în situaţii de mutilare prin combustie Durerea fizică şi psihică reprezintă cea mai severă experienţă îndurată de pacientul ars. • Strategii de prevenire a durerii Cea mai uzuală strategie de prevenire a durerii fizice este. dezagreabilă.IContinuarea muncii terapeutic~ a. s-a recurs la tehnici psihoterapeutice cognitive. 1996). din păcate . b.ăr'. relaxare şi hipnoză. dar şi pentru ameliorarea durerii psihice. în ultima vreme s-a manifestat interesul pentru abordări psihoterapeutice asociate chimioterapiei. terapie ocupaţională. Administrarea lor se bazează pe manifestările compOltamentale ale pacientului. 323 . c. "1 Metoda modulară a lui Francis Macnab centrată pe trauma violului rămâne deschisă În timp. Pentru evitarea efectelor secundare ale administrării medicamentelor. imaginea de sine suportă severe distorsiuni. durerea este definită ca "o situaţie particulară. cogniţie. "Rămas bun . stadiul de însănătoşire.. responsivitatea la analgezice.~ 6. Interpretarea rolului terapeutic şi a relaţionării terapeutice în timpul celor şase sesiuni ale modulului şi natura rolului şi relaţionării din viitoarele întâlniri . Intensitatea durerii depinde de o serie de factori: extinderea şi profunzimea arsurii. În cazul mutilării prin combustie. pragul durerii. administrarea medicamentelor antialgice.

El renunţă la a se mai identifica de fapt cu durerea. abordează procedeele medicale neplăcute printr-una din cele două reacţii cognitive generale: ori sunt tipic evitanţi şi doresc să ştie cât mai puţin despre procedură. el poate fi angajat într-o discuţie. reacţii comportamentale bazate pe evitarea evenimentelor nocive. Premisa terapiilor cognitive este aceea că gândurile negative pot fi tratate drept conduite care. atunci când slmt modificate. în timp ce alţii vor cere detalii suplimentare. Prezintă. ori sunt sensibili şi reclamă cât mai multe infoID1aţii posibile despre ce vor experimenta. în mare. aceasta va fi adaptată stilului cognitiv al pacientului. Există pacienţi care nu vor să ştie nimic despre procedurile iminente. b. ceea ce îi creează premisa acceptării şi controlului acesteia.• Tehnici psihoterapeutice cognitive O tehnică potrivită este considerată a fi aceea de restructurare a gândurilor. 1995. Pacientul ars are anumite cogniţii eronate despre procedurile medicale şi durerea pe care o suferă în timpul tratamentului. O altă categorie de tehnici se aplică în cazul pacientului care are nevoie de vigilenţă în timpul procedurii medicale. apud P. Oamenii. de obicei. dar importantă . Informarea prealabilă a pacientului despre procedurile la care va fi supus şi senzaţiile pe care le poate trăi în timpul desfăşurării actului medical este o altă tehnică ce poate contribui la reducerea durerii şi anxietăţii bolnavului. îi dăm acestuia posibilitatea de a interpreta propria experienţă într-o lumină pozitivă . ca un "sentiment îngrozitor" (Browne. Constantin. 1997). Cel mai simplu mijloc de a afla utilitatea tehnicii este de a întreba pacientul cât de mult vrea să ştie . în general. Identificarea şi modificarea gândurilor negative şi distorsionate ale pacientului poate avea un impact pozitiv asupra experienţei sale afective. strategiile cognitive se împm1 şi ele în două categorii care. În consecinţă. în timpul procedurilor. Pacientul devine astfel "martorul" conştient al durerii sale. pot avea un impac! pozitiv asupra emoţiilor rezultate. pentru distragerea de la evenimentele Astfel. Explicându-i că prezenţa durerii dovedeşte că arsura nu este severă şi că sensibilitatea crescută se datorează apariţiei unor muguri de ţesut epitelial semn de vindecare. Dacă s-a concentrat destul de mult. Ca şi în cazul altor forme de intervenţie cognitivă. astfel încât să se realizeze prin focalizare o disociere în experienţa sa despre durere. îl vom ajuta să-ş i concentreze atenţia în altă parte. a tehnicii de restructurare a gândurilor e aceea de a ajuta pacientul să reinterpreteze sensul durerii. 324 . poate viziona o emisiune televizată sau audia un program la radio etc. O altă aplicaţie simplă. senzaţia de durere poate fi privită ca o senzaţie de arsură. Acesta va fi încurajat să se concentreze asupra senzaţiei de durere. neplăcute. Dacă avem de-a face cu un pacient evitant. corespund stilului cognitiv al pacientului: a.

idem. Este probabil ca pacienţii să-şi extindă aceste comportamente. exerciţii de respiraţie) poate fi mai folositoare decât intervenţiile de relaxare prelungite. Deşi.• Psihoterapia comportamentală Există două categorii de intervenţie operantă. o tehnică psihoterapeutică şi autof0l111ativă. economisirea energiei fizice şi psihice. ele nu corespund prea bine situaţiei boh1avului ars. comportamentală: clasică ŞI a. pacienţii oscilează între o multitudine de emoţii sub influenţa factorilor farmacologici. 1995. scurtă (spre exemplu. deoarece uneori pot scăpa procedurilor ca rezultat al manifestărilor de durere. op. în mod potenţial. dependenţa emoţională. În acelaşi timp. în care se ignoră manifestările compOltamentului de durere şi se urn1ăresc compOliamente mai adaptative. Aplicarea condiţionării clasice în controlul durerii înseanmă conceptualizarea procedeelor de îngrijire ca stimuli pentru durere şi anxietate. cât şi pentru terapeut. cit. cât şi cea de procedură. tratându-se atât durerea de fond. creşterea rezistenţei la stres şi diminuarea efectelor negative ale stresului deja instalat (Irina Holdevici.). De aceea. Relaxarea reprezintă. 325 . în multe ţări ale lumii se manifestă un interes crescut pentru tehnicile de relaxare. care urn1ăreşte realizarea unei decontracţii musculare şi nervoase. În mod tipic. în sens restrâns. aceste tehnici pot :fi folosite în cazul unor pacienţi. fiziologici şi de mediu. În aceste condiţii. având ca efect un repaus cât mai eficient. urmată de cuplarea răspunsurilor de relaxare în prezenţa acestor stimuli. Toate metodele de relaxare presupun însă un anumit antrenan1ent. Condiţionarea operantă are câteva aplicaţii caracteristice în tratamentul durerii la bolnavii arşi. natura tratan1entului implicând prea multe surse de distragere atât pentru pacient. o alternativă preferabilă e aceea de a pernlite pacientului să aibă perioade de odihnă înainte de a manifesta compOliamentul de durere pe intervale de timp fixate (Browne. o metodă de relaxare eficientă. Printre factOlii care contlibuie la o astfel de manifestare se înscriu influenţele culturale. Una dintre ele se referă la cazul în care comportamentul pacientului este mai pronunţat decât cel anticipat. anxietatea şi comportamentul-răspuns la administrarea medicamentelor. O altă situaţie este aceea a prevederii unor perioade de odihnă pe durata tratătii plăgilor. • Tehnicile de relaxare La ora actuală. Se va planifica în acest scop administrarea analgezicelor la intervale fixe. dar şi pe telmen scurt. Durerea va fi înţeleasă ca o problemă pe telmen lung. o perioadă de învăţare înainte de a deveni un bun al subiectului. se va oferi ajutor pentru limitarea durelii excesive printr-o strategie de întărire. 1995). b.

Tratamentul variază în funcţie de nevoile individului. secundar. Hipnoza poate fi folosită înaintea începerii unor proceduri medicale dureroase (spre exemplu. sepsia rănilor pot marca schinibarea capacităţii pacientului de a paliicipa la programul de recuperare. ca şi răsill1etui afectiv al acesteia şi. . istoria medicală şi scopurile reale ale recuperării. Recuperarea cu cele mai bune rezultate depinde în mare măsură de implicarea pacientului în propriul program de tratament. Obiectivele generale ale unui astfel de plan sunt: îmbunătăţirea şi prevenirea pierderii unei serii de mişcări. Explicaţiile sunt 326 . starea fizică şi psihologică. schimbarea pansamentului). prin promovarea edu~aţiei şi tratament fizic. Este sigur însă că percepţia durerii este diferită de la un individ la altul. Ştiind că fiec are pacient este unic. A-l face să colaboreze este sarcina întregii echipe şi a familiei. însuşirile lui şi obligaţiile ambelor părţi. Planul va fi implementat cât mai repede posibil şi schimbat în funcţi e de necesităţile apărute. nevoie de dependenţă etc. el va trebui să dea dovadă de creativitate şi ingeniozitate. comportamentul prilejuit de ea. insomnie. Terapeutul trebuie să menţină o atitudine activă şi să fi e deschis noilor tehnici şi metode. astfel încât să găsească cele mai adecvate combinaţii ale intervenţiei terapeutice pentru fiecare pacient. astenie. pornind de la principiile generale de tratament. Obiectivele tratamentului trebuie să fie definite cât mai clar şi în termenii realităţii . Mulţi autori o consideră o stare de relaxare profundă. Starea cognitivă. Ele pot detennina modificări de ordin psihic manifestate prin depresie. Planul cuprinde nevoile şi abilităţile pacientului. impOlianţa exerciţiului şi mişcării pentru deşterea mobilităţii. a puterii. La bază se află sugestia prin intennediul căreia se acţionează asupra indivizilor aflaţi fie în stare de veghe. disperare. pacientul va fI instruit. Ambele componente se combină şi formează planuri eficiente de tratament. • Terapia fIzică şi oţupaţională Terapia fizică şi ocupaţională îşi propune să contribuie la recuperarea pacientului ars până când acesta va realiza un stil de viaţă cât mai aproape de norn1al. De aceea. ca şi relaxarea. Psihoterapeutul va face o evaluare a pacientului şi . îr!\ legătură cu nevoia de poziţionare.Hipnoza. a funcţionalităţii. efectele medicaţiei. în cadrul echipei complexe recuperatorii. 1995). la nivelul său de înţelegere. stres psihic. S-a pus întrebarea dacă există un tip de compOliament sau de personalitate predispozante la durere. De la început. tratarea durerii este una dintre urgenţele în tratamentul bolnavilor arşi . a coordonării şi dexterităţii . va elabora un plan individual care va fi integrat în planul general de îngrijire. fie în stare de relaxare. dar nu s-a putut da un răSptillS tranşant. este o stare modificată de conştiinţă (Irina Holdevici.

Educarea familiei sau a persoanelor importante din anturajul bolnavului este la fel de importantă . 327 . uneori. executate în scopul menţinerii puterii şi rezistenţei fizice şi promovării independenţei funcţionale. s-ar putea să nu înţeleagă cea mai simplă explicaţie . dar va menţine o atitudine pozitivă. Terapeutul ocupaţional este printre primii care îl vor ajuta pe pacient să înţeleagă că procesul de recuperare va dura. aplicarea pansamentelor pentru presiune etc. În timpul exerciţiilor vor fi monit0l1zate diverse va11abile: puls. fără a omite senmalarea unor posibile complicaţii . activă produce cele mai bune rezultate. de interesele lui şi de gravitatea arsurii. vor fi incluse în program exerciţiile fizice. Treptat. făcând câteva demonstraţii necomplicate în şedinţe practice. dmere. Li se vor oferi instrucţiuni simple şi oportune în legătură cu modul în care îl pot ajuta pe pacient.cu atât mai necesare cu cât. acesta are mai multă voinţă de a-şi asuma responsabilitatea propriului program şi devine apt să-şi atingă scopurile. respiraţie. coordonare etc. Dacă din punct de vedere emoţional pacientul nu este pregătit să audă ce va fi spus. deci va creşte stima de sine. Abilitatea de a îndeplini sarcini aparent simple (spre exemplu. imobilizarea după grefare. Maximizarea independenţei este una din cheile succesului. oboseală. Implicarea tÎll1purie în activităţile zilnice este importantă din punct de vedere psihic şi fizic. i se cere executarea unor exerciţii dureroase sau cel puţin neplăcute. a stimei de sine. Instruirea timpurie a familiei legată de importanţa terapiei va conduce la scăderea anxietăţii acesteia la externarea bolnavului. Nevoia de informaţie poate fi legată de vârsta pacientului. În locul exerciţiilor tradiţionale se poate ţine seama de hobby-ul pacientului (golf. de susţinere. Este in1portant să se facă o evaluare zilnică a situaţiei. Terapeutul va începe educarea pacientului prin cunoaşterea ŞI înţelegerea lui. Ele sunt diverse. mult timp după extemare. la care se pot adăuga infol1l1aţii scrise. Activităţile care pot fi obiectiv măsurate şi realizează un feed-back imediat vor dezvolta abilitatea de a-şi monitoriza singur prop11ile progrese. adecvate nevoilor pacientului. Pe măsură ce pacientul devine mai independent creşte motivaţia sa şi mândria realizărilor. Cu cât are mai mult control asupra rezultatelor. Implicarea terapeutului ocupaţional în recuperarea pacientului ars începe în prima zi şi continuă. aplicarea atelelor. O trecere în revistă a unor pacienţi care au fost ajutaţi anterior şi prezenţa acestora poate avea un efect pozitiv. a mânca) poate avea beneficii imediate în construirea încrederii de sinc. tensilme. El se va ocupa de poziţionarea bolnavului. de cele mai multe ori. tenis etc). Executarea lor fi·ecventă.

cu nivel de pregătire cel puţin mediu. Tehnici: analiză cathartică. Cunoaşterea subiectului "auto dezvăluire" sub toate aspectele situaţie familială). pnn stimularea eforturilor de (trebuinţe. ton. Obiective. factori care îmbunătăţesc/ înrăutăţesc situaţia). autoobservare. ce crede el despre imaginea de sine. Tehnici. explorarea avantajelor şi dezavantajelor schimbării! menţinerii comportamentului actual. Tehnici: Am folosit metoda interviului centrat pe evidenţierea unei suferinţe psihologice în urma evenimentului psihotraumatizant şi evaluarea gradului de afectare a vieţii pacientului pe diverse niveluri. Efecte: descărcare cathartică şi detensionare. A. pretenţii. Ei au beneficiat de asistenţă pe o durată de aproximativ 2 luni (16 şedinţe). Interviul s-a desfăşurat în etape succesive şi a avut o valoare cathartic -psihoterapeutică (aproximativ cinci şedinţe). Observarea conduitei expresive a pacientului în raport cu cele relatate (mimică.) a completat datele obţinute. B. Obiective: stimularea capacităţii de auto cunoaştere. Stimularea autoconştientizării problemelor. Efecte. Evaluare. corp orale şi compOltamentale ale pacientului. într-un ritm de aproximativ două pe săptămână. Efecte: creşterea puterii pacientului de verbalizare şi nuanţare a stărilor emoţionale asociate traumei arsurii. Pentru o evaluare obiectivă a conduitei pacientului am desfăşurat în paralel interviuri cu familia şi colegii/ prietenii pacientului. Obiective: conştientizarea de către bolnav a compOltamentelor maladaptative.autoevaluare. analiza problemelor (de când au apărut şi în ce situaţie. reatribuirea responsabilităţii pentru acţiuni şi consecinţe. aspiraţii. I Programul a fost conceput de noi şi aplicat de Constantin Paula sub directa noastră coordonare şi supervizare (" Aspecte psihologice şi sociale asociate leziunilor de arsură". 1997). atitudinile şi comportamentul celorlalţi faţă de el. Etape terapeutice. decatastrofizare. Universitatea Bucureşti. pauze. 328 . tensiune afectivă etc.• Structura şi rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator centrat pe psihotrauma post-arsură! Prezentăm în continuare structura şi rezultatele unui program psihoterapeutic aplicat de Paula Constantin (1996-1997) în cazul a doi pacienţi. exagerare deliberată. evidenţierea unor simptome disfuncţionale. care sunt reacţiile cognitive. gesturi . concepţii.

aspiraţii. ci doar arsură vizibilă la nivelul mâinilor. identificarea comp0l1amenhllui care trebuie schimbat. reducerea sentimentelor de frustrare. dorinţe etc. cu care nu poate efectua o serie de mişcări. trebuinţe. planificarea activităţii. Efecte: reducerea izolării sociale. D.C. îmbunătăţirea unor calităţi şi dezvoltarea altora noi. • Exemplificare cazuistică CazulI E. integrare profesională etc. Pacienta este necăsătorită. aşteptări. scăderea conflictelor. expectaţii. Obiective: reanalizarea situaţiei. a sentimentelor de inadecvare şi inutilitate socială. corectarea unor imagini. inversarea rolurilor. planificarea petrecerii timpului liber. creşterea mobilităţii relaţional-adaptative. îmbunătăţirea relaţiilor cu familia prin creşterea comunicării. pensionată pe caz de boală. formule de comportament în sens adaptativ. Tehnici comportamentale: repetarea. restructurarea modelului de expectanţă. clarificarea unor trebuinţe şi motivaţii cu privire la relaţionare percepute eronat sau distorsionat. care se în martie 1996. Obiective: ameliorarea nivelului de funcţionalitate şi interacţiune . Transformarea comportamentului prescris în conduită uzuală. cu centrare pe probleme specifice (familiale. la un an de la arsură. clarificarea capacităţii individului de acceptare. antrenament ase11iv. nu prezintă desfigurare.)..C. Tehnici: expunere gradată la Sihlaţii potenţial stresante de contact social. singurătăţii. Formarea şi educarea comportamentului în sensul compatibilizăIii cu cerinţele. creşterea iniţiativei de contact social şi afirmativitate. discutarea unor soluţii alternative variate şi evaluarea lor. a propriilor atitudini. creşterea adecvării sociale. modelarea comportamenhllui prin joc de rol. prevenirea scindării relaţiilor conjugale. dezvoltarea abilităţilor de relaţionare . stimularea potenţialului de recuperare personală. pentru chirurgie reparatorie la nivelul mâinilor. internează 329 . o tânără farmacistă de 27 de ani din Bucureşti. loisir. reducerea sentimentului de a fi diferit. gânduri şi aspiraţii. istoria psihosocială anterioară. Interviuri repetate cu pacienta şi interviuri paralele cu membrii familiei au condus la obţinerea de infoDnaţii despre trăsăturile de personalitate ale pacientei. Efecte: creşterea capacităţii de autocunoaştere ŞI autoacceptare. acceptare de sine şi concentrare pe calităţi.

concepţia despre sine. Etape terapeutice: a. treptat ea începe să se simtă în siguranţă în cadrul terapeutic. vorbeşte despre sentimentele şi modul ei de viaţă după accident. Neagă simptome de anxietate. prin 330 . training asertiv. Tehnici utilizate: examinarea avantajelor şi dezavantajelor menţinerii/ schimbării compOltamentului actual şi clarificarea câştigurilor primare şi secundare. sentimente de nesiguranţă şi inadecvare. a reluat contactul cu prietenii din facultate. pesimism. nesiguranţă în luarea unei hotărâri. reorientarea profesională. neîncredere în sine. păstrând însă devierile de la subiect când se atinge un punct nevralgic (mecanisme inconştiente de apărare). creşterea încrederii în sine şi a sentimentului valorii personale. prin descrierea unor variate situaţii de viaţă. • în plan comportamental: izolare severă (nu părăseşte casa decât noaptea pentru o sCU1tă plimbare). vede pretutindeni potenţiali critici. Cazul II G. antrenarea calităţilor sociale pentru modelarea unui comportament adecvat. inhibiţie în relaţiile cu ceilalţi. Am încercat să clarificăm împreună regulile şi fonnulele după care trăieşte. Abordarea clientei este dificilă. deşi este vădit marcată psihologic. creşterea numărului de contacte sociale. aceasta nedorind să vorbească despre accident şi despre cicatricile sale. La aproximativ două luni de la externare s-a angajat bibliotecară. este o tânără internată pentru a noua oară pentru chirurgie reconstructivă în unna arsurii (veche de 4 ani) care a desfigurat-o.D. Programul terapeutic a durat două luni (trei şedinţe pe săptămână) şi a avut ca obiective diminuarea stării de deprimare. izolare şi sentimente negative.ină. După trei şedinţe în care bolnava încearcă să reziste vorbind despre orice altceva. s-a îmbunătăţit imaginea de sine. Stabilirea legăturii terapeutice. Am constatat prezenţa unnătoarelor simptome: • în plan afectiv: tristeţe şi nemulţumire. cu care îşi propune să petreacă o palte din timpul său liber. evaluarea nivelului abilităţilor sociale şi ierarhizarea scopurilor interacţionale pe care vrea să le obţ. pacienta a devenit mai optimistă şi mai activă. pesimism. Rezultate: treptat s-a redus depresia. reducere drastică a contactelor sociale (admite în preajmă doar familia). proastă dispoziţie generală. apatie.Bolnava prezenta unnătoarele simptome psihice. evitând gânduri le care îi provoacă sentimente neplăcute . post-traumatice: tristeţe. Menţionăm că nivelul cultural-educaţional ridicat al pacientei a influenţat hotărâtor efectul psihoterapiei. nemulţumire.

contrast. Stabilirea obiectivelor principale ale terapiei Am examinat împreună rolul izolării în viaţa ei. Alterarea capacităţii de muncă are implicaţii atât asupra vieţii sufleteşti a bolnavului. dar este convinsă că nu are nevoie de acest lucru acum şi că are mai mult de câştigat din menţinerea comportamentului actual. listând avantajele şi dezavantajele. Am stabilit faptul că este dezirabil să-şi schimbe modul de gândire şi comportamentul. de a ieşi fără să se teamă de privirile altora. iar inactivismul. cu toate implicaţiile pe care le presupune aceasta. În consecinţă. terapia are mai multe şanse dacă este instituită precoce. consecinţele acestei invalidităţi vizează sentimente de devalorizare. • în plan cognitiv: gândire dihotomică centrată univoc negativ. Concluzie: Acest caz este o dovadă a faptului că un model disfuncţional de gândire ŞI comportament este mai dificil de modificat după ce s-a dezvoltat şi stabilizat (în 4 ani de evoluţie) . Altfel. imediat după producerea impactului traumatic. dializa peritoneală şi transplantul renal. Una dintre problemele majore cu care se confruntă bolnavul hemodializat este pierderea rolului social. Există trei tipuri de tratament care pot fi acordate: hemodializa. autoblamul şi izolarea sunt neresponsive la psihoterapie. În ceea ce priveşte componenta psihologică. datorită leziunilor organice ireversibile. nu se simte subiect de discuţii. În acest moment. pierderea capacităţii de evaluare rezonabilă a realităţii şi neacceptarea propriei imagini de sine (autorespingere). nu are sentimentul de a fi diferită. În realitate se simte nefericită şi incapabilă să schimbe ceva. identificarea cu boala ca urmare a tratamentului de hemodializă care-i jalonează timpul. Îi este dificil să îndure sentimentul de jenă şi posibilă marginalizare. • Psihoterapia bolnavilor hemodializaţi Probleme psihologice din scăderea capacităţii funcţionale a rinichilor. Insuficienţa renală cronică rezultă 331 . prieteni. c. Îşi exprimă dorinţa de a avea o slujbă. imaginea de sine negativă se structurează. cât şi asupra situaţiei sale economice. renunţă la întâlnirile noastre. Ea este de acord că nu poate să continue mult timp să -şi ducă viaţa în acest mod. inhibarea oricărei iniţiative . în spital se simte bine. b.

Strain şi Grossman deosebesc opt categorii de stresuri psihologice: • Ameninţarea privind auto respectul şi integritatea. cu care nu are legături personale şi care poate sau nu poate fi capabil de a-şi asuma responsabilitatea supravieţuirii sale. orice mistificare a durerii dispare. În acest mediu spitalicesc. necesitând un tratament ambulator susţinut. Extrem de importantă pentru aprecierea drept calitate bună a vieţii este restabilirea capacităţii de muncă Ce. Atenţia psihologilor. Maladia îşi are centrul de greutate în chiar Eul pacientului. deoarece ştie că suferă de o boală debilitantă. Iureş. De asemenea. îi este teamă că dependenţa sa pasivă de ceilalţi ar putea crea dezaprobarea sau oboseala familiei şi a prietenilor. Pacientul devine anxios datorită separării de persoanele apropiate odată cu pătrunderea în mediul spitalicesc. spitalizate şi teama de moarte modifică crezul interior al individului. Bolile cu debut acut. • Frica de afectarea unor părţi corporale. Sângele său este drenat. corpul său devine "proprietatea" medicilor săi. că este incapabil de a se reîntoarce la muncă. psihoterapeuţilor. În bolile cronice. stresul persistă cu atât mai mult cu cât boala este mai gravă.Boala determină o autodevalorizare subtilă a persoanei. este supus şi expus la 332 . bolnavul vede în jurul său alţi pacienţi bolnavi ca şi el sau chiar decese. Dacă boala are o evoluţie favorabilă. Este resimţită ca o cădere iremediabilă. ea expunând omul unui proces care pare a-i răpi demnitatea şi capacitatea de reafilmare. ca o deposedare. Când un pacient se intemează. 1998). • Frica de a pierde dragostea şi acceptarea familiei şi prietenilor. însă. pentru a lăsa loc unei dureri palpabile. ca o pierdere a prestigiului. ceea ce îi aminteşte de propria lui moarte. în ciuda asigurării contrariu lui. Boala cuprinde în sine cele mai concrete trăsături ale suferinţei. că ei nu le vor recâştiga niciodată. Unii pacienţi se plâng de pierderea acestor funcţii şi rămân convinşi. asistenţilor sociali a fost îndreptată asupra noţiunii de calitate a vieţii bolnavului hemodializat. cu repercusiuni asupra stării lor psihice. acest stres se va diminua odată cu ieşirea bolnavului din spital. Pacientul renal se teme de pierderea dragostei şi a respectului. • Anxietatea faţă de separare. unde-şi petrece o bună parte din viaţă. simte că şi­ a pus viaţa în mâinile unui grup de necunoscuţi. Afecţiunile severe pot temporar distruge funcţiile fizice şi mentale anterior stăpânite. Pentru pacientul renal cronic această teamă devine de multe ori o realitate. Odată cu internarea pacientului în spital. Bolnavii cu insuficienţă renală cronică sunt expuşi la o gamă largă de stresuri. • Frica de a pierde controlul asupra funcţiilor fIZice sau mentale. confom1 căruia ar fi indestructibil şi stăpân pe destinul său.

. Acei bolnavi care îşi neagă boala sau care nu-şi recunosc limitele şi care depun eforturi pentru menţinerea unei aparenţe de bunăstare în condiţiile stării lor fizice precare.dependenţa de programul terapeutic. Pe lângă acestea.restricţii de dietă şi de ordin social. la care se adaugă lipsa vitalităţii şi energiei. Bolnavul se simte amprentat de o realitate dezavantajoasă. prezintă mai puţine modificări psihologice negative în comparaţie cu pacienţii necăsătoriţi .probe. sexuală. dependenţa de familie şi de echipa nefrologică.pierderea funcţiilor organismului (diureză. • Frica de persoane necunoscute derivă de asemenea din dependenţa bolnavului de un grup de necunoscuţi. • Frica de durere. La pacientul vulnerabil. cu toate evenimentele pe care le implică. ceea ce împinge spre exacerbarea fricii. de hemodializă şi de membrii familiei. durerea poate creşte amplitudinea fiecăruia dintre aceste stresuri. împiedicându-i adaptarea. sentimentul de neajutorare. De multe ori bolnavul renal cronic. Boala cronică. reîntors din spital. iar mecanismul de defensă (negarea) care i-a servit când era spitalizat nu mai este adecvat. bolnavii tind să creadă că ar putea surmonta anumite situaţii negative şi neprielnice şi să le transforme în condiţii favorabile. depresie. Au sentimentul pierderii autorespectului. este pus în faţa sa este scăzută. În componenta afectivă. apatie. Cu cât despăt1irea de prieteni şi rude sau izolarea sa este mai mare. fiecare din aceste stresuri poate constitui o experienţă dureroasă şi invers. bolnavul cu insuficienţă renală cronică mai este expus şi la alte surse de stres: restricţii dietetice şi de mişcare. Pe linie cognitivă. însă. îşi construiesc un stres cronic. se produce sentimentul de neajutorare. realităţii că pelfol1nanţa Dintre factorii de stres. Aceste proceduri spitaliceşti necesită ca pacientul să-şi asume un rol pasiv-supus faţă de doctor. Bolnavii căsătoriţi . Această teamă de durere se asociază tuturor stresurilor menţionate anterior. cu atât se accentuează sentimentul de a nu mai putea să restabilească legăturile . . care poate genera o respingere socială. anxietate. lipsa de speranţă. poate influenţa formarea relaţiilor interpersonale şi calitatea lor. complexe de inferioritate. Kaplan De Nour îi menţionează pe următorii: . fără vlagă. activitate unor complicaţii metabolice. care poate sau nu poate reprezenta un suport pentru buna sa funcţionare fiziologică . • Frica de neacceptareîn societate. apariţia 333 . iar dominantă peste acestea toate este frica de momte. teama de moarte).

Psihoterapia suportivă este suficientă. de moarte şi intenţie de suicid. insomnie. Wolf. sentimente de vinovăţie . şi ale căror resurse de rezistenţă sunt diminuate în tot acest context.Apar irascibilitate. Supradimensionarea aparatului de diali ză demonstrează dependenţa totală şi importanţa acordată acestuia. Basch şi colaboratorii săi. Utilizând un test proiectiv simplu. terapia cognitiv compOltamentală etc. vulnerabile la anxietate. un copac sau o persoană. în timp ce bolnavul este doar schiţat. ca şi semnificaţiile sau interpretările pe care le dă acestora. punând bolnavii să deseneze o casă. adecvată şi recomandată persoanelor bolnave. apatie. acestea au fost schiţate supradimensional. op. Boala operează schimbări ale statutului social şi . depresie şi la consecinţele acestora. Perspective terapeutice În cazul insuficienţei renale cronice nu se pune problema vindecării bolii cronice printr-o psihoterapie. este foarte relevant un studiu realizat de către S. tremur. Adesea bolnavul este desenat cu faţa Întoarsă de la aparat. în timp ce figura umană a fost redată mică. Tulburările sexuale au fost indicate în desenarea corpului uman prin elemente proiective specifice (exemplu: domină lipsa unei pă11i din corp). dorinţă.). să testeze posibilele soluţii sau În interiorul căruia poate aduna forţa interioară de a lua decizii potrivite pentru rezolvarea conflictelor. tratamentul psihologic nu are în vedere forn1ele clasice ale psihoterapiei (ca psihanaliza. ci şi ameliorarea calităţii vieţii (idem. ceea ce denotă neacceptarea în esenţă a si t uaţiei de dependenţă. anxietate.). ci fonne 334 . arată că. cit. psihoterapia nu vizează doar tratarea sindroamelor psihopatologice (depresie. În general. În ceea ce priveşte imaginea de sine a pacienţilor cu insuficienţă renală cronică. în cadrul că. Aparatul de dializă este redat cu multe detalii şi pă11i componente. Psihoterapia suportivă oferă persoanei un spaţiu securizant şi odihnitor. vulnerabilitate şi regresie. autorii au constatat dezorganizare. S-a putut constata faptul că la bolnavii aflaţi sub o puternică stare de stres în timpul zilei de hemodializă se înregistrează rezultate riscante şi agravante din punct de vedere medical. diminuare a concentrării atenţiei. modificări senzoriale. de aceea. pacienţii pot uneori să experimenteze rejecţia socială. utilizând metoda proiectivă a desenului. astenie. neînsemnată. rugaţi fiind să deseneze aparatul de dializă şi asistenta. N. De aceea.ruia persoana poate să exploreze aspectele acestor conflicte. dependenţă). dar prin intervenţii psihologice poate fi atenuat impasul psihologic inerent bolii. Psihoterapia suportivă ajută persoana bolnavă În a explora realităţile acestor experienţe dificile.

psiholog. negarea "oficiaIă" a stării de boală sau a gravităţii acesteia se pot conjuga cu epuizarea personalului. socioterapeuţi. întreg depariamentul de terapie pentJ. controlul agresivităţii. Programul psihoterapiei pentru bolnavii dializaţi are în vedere: creşterea independenţei şi iniţiativei. cea care tratează direct pacientul. Un alt aspect important este corecta informare a pacientului asupra bolii. Este vorba de o intervenţie indirectă. Pacientul anxios. În care se implică o echipă (psihiatru. Privitor la acest ultim aspect. care se manifestă şi el prin apatie şi dezinteres. Pe de altă parte. pacientul poate fi iniţiat în tehnici de relaxare psihocorporală (de exemplu. s-a constatat că ceea ce epuizează mai mult personalul sunt relaţiile intercolegiale.u bolnavi renali fiind caracterizat prin comportamente tensionale şi un mare potenţial agresiv. ca forţa muşchilor să fie bună sau să crească. Totodată. terapeutică kinetoterapeuţi. se realizează după modelul grupurilor Balint şi al psihoterapiei de grup (neanalitică). Aceste discuţii care se desfăşoară de mai multe ori pe săptămână. asupra stadiului acesteia. de enervare şi rejecţie. iar subiectul să fie convins că poate realiza perf0l111anţe psihofizice mulţumitoare. preocupările. În general. atât În ceea ce priveşte interesele. combaterea pasivităţii şi depresiei. cât şi exerciţiile fizice. starea depresivă şi apatică a pacientului. de iritare şi agresivitate. asupra posibilităţilor terapeutice etc. Programele de terapie psihologică pentru menţinerea unei stări psihice echilibrate la personal au în vedere discutarea în echipă a problemelor şi cazurilor. Este necesar totuşi.variate de psiho-socio-terapie. asistent social) şi care acţionează prin intel111ediul şi prin modelarea altei echipe. având ca obiectiv ameliorarea disfuncţionalităţilor menţionate. Se preconizează pe lângă discuţii terapeutice în grup şi psihoterapie individuală scurtă. creându-se astfel un cerc vicios. terapiile psihologice În contextul dializei sunt ghidate pe următoarele direcţii: 335 . pe creşterea complianţei pentru tratament şi a autonomiei personale. agresiv şi necooperant induce personalului o atitudine similară. antrenamentul Schultz). medicale. De asemenea. pe posibilităţile sale de control al comportamente lor distructive sau autodistructive. trebuie stimulată atitudinea activă. centrat pe discutarea cazurilor şi a reacţiilor la problemele acestora. Această intervenţie reuneşte ergoterapeuţi. cu toate condiţiile restrictive ale tratamentului. centrate pe situaţia şi problemele particulare ale subiectului. Acest model de psihoterapie în grup a echipei terapeutice. este larg utilizat în serviciile clinice. de aproximativ zece şedinţe.

adică a intervenţiei une: echipe psihiatrice (psihoterapeut.. pentru ameliorarea trăirii schemei corporale. psiholog etc. intervenţii psihoterapeutice obligatorii asupra personalulu: departamentului de hemodializă. atitudinile şi tendinţele pe care le aveţi în modul de a-l înţelege şi susţine. . TEME ŞI ÎNTREBĂRI l. Alcătuiţi un eseu despre experienţa voastră de contact cu persoanele psihotraumatizate. . anxietăţii şi a noncomplianţei şi creşterea autonomiei personale. negării. Ce impact a avut psihotrauma clientului asupra voastră? Reevaluaţi-vă disponibilitatea de a susţine psihoterapeutic astfel de cazuri.implicarea "psihoterapiei de legătură".intervenţii psihoterapeutice asupra pacienţilor (în grup şi individuale). Evaluaţi psihologic şi acordaţi-i suport de consiliere. care activează în mare măsură prin intermediari. Care sunt diferenţele şi asemănările de conţinut în asistarea persoanelor cu comportament suicidar şi a celor abuzate fizic şi sexual? 2. a menţinerii pe cât posibil a relaţiilor sexuale şi a păstrării unei calităţi acceptabile a vieţii. . asistent social. Care sunt obiectivele şi specificul asistării psihologice asociată tratamentului în cazul persoanelor mutilate prin combustie? 3. Observaţi-vă cu atenţie reacţiile. Revedeţi principalele etape ale terapiei contextual-modulare a lui Francis Macnab. Abordaţi un caz cu psihotraumă de tipul celor mai sus menţionate. a relaţiilor în cuplu. 5.vizarea psihoterapeutică a familiei. prin membrii echipei terapeutice nefrologic şi ai familiei. Conectaţi-vă starea pe care o conştientizaţi cu propriul vostru scenariu de viaţă. creşterea încrederii în sine şi a autorespectului. combaterea regresiei.). Care sunt obiectivele şi specificul asistării psihologice asociată tratamentului în cazul persoanelor hemodializate? 4. depresiei.

abordare existenţială şi spirituală Doru Buzducea Molto: "Disperarea nu este libeliatea însăşi. Transmutarea suferinţei şi tehnici de supravieţuire . Se produc ciocniri şi interferenţe de civilizaţii. atrăgeam atenţia. Doru Buzducea. ediţia 1. 2002). sănătatea şi bunăstarea fiinţei umane. Sistemele etico-morale sunt puse pe alocuri sub semnul întrebări.CAPITOL UL XIII Psihosocioterapia pierderilor multiple. Editura SPER. O lume în transformare În cartea noastră "Psihologia pierderii şi terapia durerii" (Iolanda Mitrofan. Se pune problema unui efort colectiv de integrare şi toleranţă. culturale şi politice. EfOliuri financiare uriaşe se fac pentru implementarea unor cercetări care să vindece boli incurabile. contemporane care declanşează. Se produc schimbări rapide şi complexe 1n toate sferele vieţii sociale. integrări comunitare. alături de slujitorii tuturor cultelor religioase şi de căutătorii şi aspiranţii la spiritualitate. medicii. de adaptare creativă şi de conştientizare lărgită. Psihoterapeuţii şi consilierii. nu pot rămâne neimplicaţi şi indiferenţi la valul de evenimente interconectate care afectează echilibrul. să introducă elemente de civilizaţie şi în triburile în care încă se mai păstrează primitivismul ş. de sprijin mutual în confruntarea cu provocări de ecosistem care pun înjoc supravieţuirea. asistenţii sociali şi educatorii. asupra implicaţiilor personale şi comunitare ale evenimentelor .d.m. Editura Albedo. Pierderile multiple şi crizele asociate sunt semnale fără precedent pentru criza existenţială şi spirituală cvasigenerală cu care se confruntă umanitatea. 1999. 337 l . ci o pregătire necesară pentru libeliate" (RoUo May) • Provocările vieţii actuale. economice. întreţin şi agravează suferinţa pe tem1en lung.a. nu fără costuri psihologice şi sociale. să dezvolte acele zone şi regiuni ale lumii de mult rămase în urmă. în ultimul capitol. ediţia a II-a. iar sistemele valorice sunt zdruncinate.

spirituale) să fie satisfăcute. Miturile unei lumi fără margini sunt de-a dreptul spulberate. terorismul 338 Războaiele internaţional. deprinderi. durere şi suferinţă în diverse forme. Creşte numărul celor singuri (copii. bătrânilor le lipseşte sprijinul familial. Sistemele de transpolt public au devenit din ce în ce mai aglomerate. bolile sărăciei . nivel educaţional şi vârstă. tabuuri. instituţii. Loveşte indivizi şi familii indiferent de etnie. dependenţa de substanţe chimice. Tradiţia vestică. iar opinia publică citeşte din ce în ce mai mult pamfletele politice. şomajul alarmant. Aşteaptă să fie înţeleşi . adolescenţilor loviţi de maladia incurabilă creşte vertiginos. civile. accidente. lu'ană. Se resimte nevoia de a deveni cetăţean universal. religie. ceremonii. iar copiilor lu'ana cea de toate zilele. valorilor şi standardelor de viaţă ale diferitelor regiuni ale lumii. emoţionale. băh'âni . obiceiuri. copiilor. violenţa intrafamilială. nevoia de educaţie din ce în ce mai neglijată etc. Psihopatologia pare a se extinde de la domeniul individual şi interpersonalla cel comunitar şi social. tinerilor un loc de muncă. La toat~ acestea mai putem adăuga: nutriţie precară. credinţe. catastrofe şi dezastre. prin educaţie. intimitate şi confidenţialitate . Vor libertate. tineri). Înţelegerea şi cooperarea transculturală deţin adevărata putere şi sunt relevante în reaşezarea la noi parametri şi dinwnsiuni a vieţii sociale. Mass-media cuprinde până la saturaţie crimă. Refugiaţii aşteaptă să primească protecţie. iar nevoile lor (fizice. sociale. mod de petrecere a timpului liber. minimalizate sau pur şi simplu ignorate. iar prostituţia îmbracă diverse forme. valori. Implementarea măsurilor de politică socială în vederea dezvoltării justiţiei sociale depind de puterea economică a ţării respective. Numărul femeilor. recunoaştere.maselor. Scandalurile politice şi sexuale sunt la modă. toxicodependenţele. Schimburile inf0l11laţionaie şi diferitele tranzacţii transculturale reprezintă deja un lucru comun. Alternativele la îngrijirea familială (plasament. Sărăcia nu cunoaşte graniţe. agresivitatea şi intoleranţa şi alte fenomene încărcate de conotaţii negative iau amploare. foster) Sililt din ce în ce mai solicitate. politici. Chiar şi atunci când se vorbeşte aceeaşi limbă pot exista diferenţe culturale între oameni. sistemele de sănătate sărăcite financiar. competiţie între indivizi pentru status. Cu toţii reflectăm moştenirea ţării şi familiei în care neam născut. migraţia . câştigă teren şi în ţările în care până nu demult se vorbea doar despre egalitate şi bunuri comune. caracterizată prin individualism. iar departamentele locale de servicii sociale se confruntă cu o lipsă din ce în ce mai acută a resurselor finandare necesare rezolvării problemelor sociale comunitare. Bolile cu transmitere sexuală iau amploare. Multe din problemele care ar putea fi rezolvate sunt evitate. cunoaşterea credinţelor şi a schimburilor interconfesionale. îmbrăcăminte şi adăpost.

emoţională şi socială . risc de catastrofă ecosistemică şi moarte. postura sunt extrem de importante în comunicare.) ocupă un loc extrem de impOltant. negrii americani. contact vizual. Comunicarea verbală (cuvinte. singura în măsură să asigure continuitatea şi sănătatea umanităţii . Foamete. Pentru unele persoane sfaturile practice sunt mai folositoare decât atitudinile empatice. În anumite zone culturale păstrarea tăcerii în timp ce altul vorbeşte reprezintă ceva neobişnuit . Negrii americani consideră contactul vizual ca un semn al lipsei de respect atunci când ascultă . sunete. războaie. Ele previn în mare măsură unele dintre tulburările noastre emoţionale. cutremure. Distanţa confOltabilă este dată şi de clasă. Asiaticii consideră contactul vizual ca un semn al ostilităţii ş i impoliteţii. anxÎetate existenţială. În timp ce asiaticii preferă o distanţă mai mare atunci când comunică cu cineva. de probleme globale şi necazuri individuale este de ne stăpânit. marginalizarea şi suferinţele de diverse tiPU11. ca cea arabă sau nord-americană. sentimentelor. personalitate. În clipa in care scriem această c31te. status social. oneste şi care să exprime educaţie şi civilizaţie. Aceste competenţe deţin cheia succesului şi previn excluderea socială. Dinamicile epidemiilor ne îngrozesc. gen. Modalităţile • Înspre ce ne îndreptăm? Avalanşa Întrebarea este învăluită în mister şi ar necesita o sumedenie de răspunsuri . În Asia se tinde spre folosirea unei voci joase. de adaptare. latino-americanii. furiei. vărsare de sânge. limbajul trupului. maladii incurabile. poluare. speranţelor ş i provocă11 l or poate conduce la mărirea încrederii în ceilalţi . Gesturile. Pe măsură ce găsim unele soluţii. mii de oameni mor în chin şi suferinţă şi mulţi alţii sunt condanmaţi la o existenţă tragică şi lipsită de speranţă. Dezvoltarea personală şi o conştienţă extinsă sunt pilonii pe care se construieşte maturitatea spirituală (individuală şi colectivă) . Vocea ridicată este o caracteristică normală pentru unele culturi. nevrotice şi psihosomatice. indienii. Pierde11le multiple se vor întinde ca o pată de ulei. 339 . menţinerea "distanţei". deschise. în timp ce in altele lucrul acesta este ridicat la rang de cult.ţii .de comunicare se diversifică din ce în ce mai mult.e dezvoltăm inteligenţa culturală. Probabil că maladia incurabilă va căpăta propOlţii m1aşe şi devastatoare. Cu toţii avem însă nevoie să n. bucuriei sau depresiei. Posibilitatea de exp11mare a gândurilor.. Volumul vocii poate fi un indicator al ostilită. noi probleme răsar şi noi mutaţii se produc. dar un semn de înaltă onoare atunci când vorbesc. francezii. expresia facială. expresivitate emoţională. strigăte etc. Mulţi oan1eni vor muri şi mulţi alţii se vor declara supravieţuit0l1 ai multiplelor pierderi. Se caută din ce în ce mai mult atitudini flexibile. Comunicarea nonverbală include tăcere. arabii preferă o distanţa mai inti mă/ apropiată.

viol monstruos ş. Durabilitatea şi intensitatea acestor factori influenţează percepţia pierderii (Baker şi Kelly. În cazul spitalizării nu se poate trasa o graniţă emoţională Între pacient şi profesionist. Profesioniştii devin foarte ataşaţi de pacienţi în timpul procesului de îngrijire şi aceasta serveşte la intensificarea sentimentelor pierderii atunci când pacienţii vor muri. pattem-uri de viaţă masochiste. un atac banditesc. Perioada de timp petrecută cu un pacient poate legitima durerea" (Chapman Dick. Durerea este o experienţa unică pentru fiecare individ în parte. 2002.m . 1989. dar durerea şi suferinţa sunt reale şi pentm ei. • Durerea . suferinţă etc. Legăturile emoţionale. comunicare efectivă . 62). Vom încerca în cele ce urmează să surprindem manifestările fIzice. boli psihosomatice (Iolanda Mitrofan. Durerea poate afecta familii întregi.o experienţă personală şi comunitară Durerea prezintă şanse egale pentru fiecare fiinţă în patie. cunoştinţe apropiate. Poate fi rezultatul m0l1ii iubitului sau iubitei sau poate fi rezultatul unui eveniment neaşteptat ca suicidul. Profesioniştii implicaţi în pierderi ireparabile nu sunt nici ei imuni la sentimentele şi senza~ile asociate pierderii. Tennenii de traumă. plieteni. care implică energie şi interes. Vom include câteva metode şi tehnici de intervenţie. p. pozitive sau negative. Există aceeaşi durere pentru toţi şi pentru toate zilele. este mult mai probabil să vorbim despre pierdere. 1986). sprijinul terapeutic şi grupurile de suport axate pe dur~rea produsă de maladiile incurabile. Consilierii pot avea beneficiul experienţei şi cunoaşterii profesionale. profesionişti implicaţi în îngrijirea persoanelor aflate pe moatie etc. sunt prea puţin încăpători pentm asemenea experienţe: depresie cronică. p. 340 . trauma. 164). anxietate cronică. Abordarea holistică sugerează faptul că implicarea profesioniştilor în tratarea aspectelor fizice atrage după sine şi implicarea în sfera psihosocială . Durerea implică una sau mai multe persoane. ca şi pentru Olicine altcineva.Toate limbile pământului sunt prea sărace pentru a descrie durerea şi suferinţa. Nimeni nu este imun la durere. dezastru natural.a.d. Timpul redresării diferă de la o persoană la altă şi include un număr variat de factori de influenţă . O asistentă medicală comenta: "Dacă am o relaţie profesională de lungă durată cu un pacient. speranţă şi aşteptări sunt câţiva dintre factorii care dau înţeles şi senmificaţie pierderii. Nu există reţete în vederea ameliorării sau eliminării durerii şi nici zile mai bune sau mai proaste. psihice şi cognitive asociate pierderii. durere. cum ar fi ascultarea atentă. Poate veni pe furiş sau dintr-o dată. Doru Buzducea.

În studiul realizat de către Martin (1990) , sentimentele pierderii exprimate de către multe infim1iere sunt mult mai intense şi mai de durată decât au fost anticipate. Autorul explică acest fapt prin relaţia strânsă pe care acestea au realizat-o cu pacientul înainte ca el să moară. Martin argumentează afirmaţia că atunci când un pacient este rejectat de către familia sa, infim1iera ori asistenta medicală îşi va asuma rolul de înlocuitor al familiei. Acest sens al identificării cu pacientul şi cu durerea acestuia va cauza sentimente de frustraţie şi pierdere. Suportul de care au nevoie persoanele aflate în durere trebuie să includă familia de origine, prieteni şi vecini. Christ şi Wiener (1985) arată că pentru majoritatea persoanelor seropozitive sprijinul familial lips eşte, ceea ce măreşte drama trăirilor interioare. Doka (1989) introduce conceptul de durere nerecunoscută, o durere neînţeleasă şi fără recunoaştere socială. Aceste pierderi au loc atunci când unei persoane nu i se recunoaşte un rol clar şi corect sau când nu are capacitatea de a simţi durerea. Autorul citat evidenţiază faptul că societatea are seturi de norme care stabilesc cine sunt persoanele care suferă, cât timp suferă, unde, când şi cum. În acest caz, persoana suferă pierderea, dar nu întotdeauna are posibilitatea de a jeli public, de a i se recunoaşte de cătJe societate durerea care o chinuie. Într-o societate care are roluri şi nom1e clar stabilite, este extrem de dificil de trăit altfel. În această situaţie se află cei ce suferă pierderi legate de SIDA, homosexualii şi alte grupuri sociale aflate la risc de excludere şi marginalizare socială. Studiul lui Gordon (1993) arată că infirmierele care lucrează cu pacienţi seropozitivi primesc foalte puţin sprijin din paltea familiei şi a prietenilor. Această atitudine reflectă tendinţa societăţii de a-i stigmatiza şi discrimina, din cauza căreia pacienţii se confruntă cu o pierdere a confidenţialităţii şi a stimei de sine. • Confruntarea cu moartea. Suportul psihoterapeutic în refacere redresare

renaştere şi

Factorii care influenţează relansarea din durerea pricinuită de maladille incurabile includ (în asistarea terapeutică a perdanţilor) modalităţile în care cei apropiaţi au decedat, pricinile de suferinţă, dramele suferite, contextul instituţional sau mediul familiar ş.a.m.d. Când apar incidente nedorite, supravieţuitorii se pot simţi vinovaţi, se pot blama (" Dacă nu aş fi făcut... ", "Dacă aş fi ascultat de părinţi", "Dacă l-aş fi putut ajută măcar şi numai pentru o clipă" etc.). Sunt regrete care reflectă "afaceri netemunate" şi se pot baza pe realitatea percepţiei.

341

Este foarte important ca afacerile nefinalizate să fie rezolvate înainte d' apariţia morţii, pentm că după aceea nu mai este posibil. Atitudinile , sentimentele clare sunt cel mai mare cadou care poate fi acordat apropiaţilor celor dragi, incluzând dragostea noastră, gândurile, scuzele şi dorinţele. Durerea conduce la schimbarea de atitudini în rândul celor car suferă şi poartă doliu, ca şi la creşterea capacităţilor de a recunoaşte varietate de comportamente ca moduri de a face faţă la pierderi. Acesproces poate fi interceptat şi măsurat înainte de a deveni sever, iar tratamentl.L poate începe timpuriu. Este necesar să se recunoască atât procesul de secătuir interioară, cât şi procesul dureros. În studiul lui Benllett şi Kelaher (1993), anxietatea a fost legată d nivelul durerii. În cazul celor la care durerea este prezentă la un nivel ridicat este cel mai probabil să se înregistreze şi un nivel mare de anxietate. Relaţi interactivă dintre durere şi anxietate îi determină pe cercetători să- ş. exprime îngrijorarea în legătură cu faptul că durerea ar avea o influenţă pentru profesioniştii din domeniul medical. Dacă nu se lucrează cu durerea. personalul poate fi mult mai expus la secătuire interioară. W. Stroebe şi M. Stroebe (1987) au analizat legătura dintre stres ş: durere pentm a explica consecinţele fizice şi psihologice care rezultă dit suferinţă. Ei au arătat că problemele de sănătate, anxietatea şi inabilitatea de 2 face faţă pot fi rezultatul expunerii la multiple experienţe de durere. Price şi Murphy (1984) analizează secătuirea interioară ce însoţeşt pierderea şi durerea. Ei consideră că modul de înţelegere a durerii s-a modificat în ultimile două decenii. Durerea indică nu numai o stare de tristeţe, ci un proce_ ce poate include, după o amunită perioadă de timp, un evantai de stări inteme ş: comportamente, dintre care unele depăşesc tristeţea şi plânsul. Ei consideră că secătuirea interioară implică pierderi considerabile pentru cel care lucrează cu pacienţi în iminenţa morţii şi este, în parte, un răspuns la pierdere. Pierderea implicată este descrisă drept o pierdere a unei părţi a Sinelui, care poate include deziluzia, pierderea motivaţiei pentru implicare creativă , retragerea emoţională din relaţiile interpersonale. Mai mult decât atât, relaţiile sociale (loc de muncă etc.) pot fi de asemenea afectate. Aceeaşi autori afim1ă că "persoanele se încred în propria judecată refet'itoare la faptul că cei care lucrează cu un nivel înalt de stres, cu persoane care mor sau care suferă, îşi pun propriile relaţii intime în situaţie de risc. Victimele secătuirii interioare nu sunt buni iubiţi" (1994, p. 50). Kavenaugh (1973) propune şapte stadii de adaptare la o muncă stresantă: şoc, dezorganizare, emoţii volatile, vinovăţie, pierdere şi singurătate . uşurare şi restabilizare. Stadiile de şoc şi dezorganizare rezultă din faptul că îngrijitorii care sunt pregătiţi să vindece îşi văd pacienţii murind, deşi ei îş i doresc să vadă cum se însănătoşesc . Lipsa de concentrare în depăşirea acestor
342

stadii poate conduce la o stare de nerealism şi dezorientare la locul de muncă. Modul în care profesioniştii se adaptează la aceasta poate afecta sănătatea lor emoţională şi abilitatea de a accepta moartea ca un rezultat nOffi1al şi anticipat. Emoţiile negative apar periodic pentru o mare parte din personalul care lucrează în îngrijire terminală. Grupurile de suport sunt necesare pentru a oferi empatie şi acceptarea acestor emoţii. Este îndeobşte recunoscut faptul că profesioniştii care oferă suport nu ştiu că, la rândullor, au nevoie să primească sprijin şi suport. Înţelegerea şi depăşirea stadiului de vină este un pas important în adaptarea cu succes la pierdere. Decesul unui pacient poate conduce la o revizuire a standardului de îngIijire pe care profesioniştii il-au ofelit. Unii dintre profesionişti pot face aceasta Iară a simţi vreo greşeală reală sau imaginară în acordarea celui mai bun nivel de îngIijire cu putinţă. Sentimentul de vină poate acţiona ca un antidot psihologic faţă de sentimentele de neajutorare. Recunoaşterea acestor procese mobilizează personalul să lucreze cu propriile sentimente de neajutorare mult mai uşor decât să poarte greutatea culpei. Vinovăţia nerezolvată reprezintă poate cel mai destructiv factor implicat în sindromul de stres, ce poate conduce la secătuirea interioară. Tristeţea apare atunci când persoana este pe deplin conştientă de pierdere. Un sentiment persistent de singurătate poate fi un semnal că este nevoie ca persoana să-şi ia un timp pentru relaxare şi odihnă. Cei care au trecut cu bine prin stadiile menţionate mai înainte pot descoperi un anumit sens al realizării, prin conştientizarea faptului că ei au reuşit să supravieţuiască acestui stres. Conştientizarea faptului că au trecut cu bine poate aduce un sentiment de uşurare. Adaptarea care urn1ează este o posibilitate de a echilibra un mediu deja alterat. Un rezultat pozitiv conduce la schimbări care adesea implică lărgirea capacităţi lor profesionale şi umane ale celor implicaţi. • Sprijin exterior - salvarea prin prieteni În astfel de situaţii, de o importanţă deosebită se dovedesc a fi grupurile de suport, persoanele pe care te poţi sprijini. În cazul persoanelor seropozitive, după mai bine de 10 ani de popularizare a acestei boh, ele încă se mai confruntă cu stigmatizarea şi discriminarea. Este igI10rată în câteva culturi şi privită ca o boală asociată cu anumite comportamente murdare, ca o boală care nu afectează persoanele cuminţi. Fără prieteni şi fără sprijin extern, pacienţii se pot simţi izolaţi şi singuri, abandonaţi de soartă , iar tristeţea poate avansa în intensitate. Apar stresul şi anxietatea, se neglijează pe ei şi pe ceilalţi şi, uneori , apare abuzul de substanţe narcotice. Evenimentele curente le pot afecta profund abilitatea şi instinctul de supravieţuire, alterând funcţionarea la parametri
343

norn1ali a propriei personalităţi . A găsi înţeles şi sens în aceste decese, necazuri şi pierderi multiple Înseamnă o încercare de continuă adaptare la jale, durere ş i chin interior. Evenimentele curente de viaţă includ: div orţ; separare de cei dragi: pierderea slujbei; migrarea dintr-un loc în altul sau dintr-o ţară în alta: pierderea asigurării medicale; abuzul sexual, emoţional sau fizic; ziduri spirituale; un partener sau copil bolnav; schimbări majore în plan financiar ş . a.m.d. Sunt unii care, din motive bine întemeiate - gen, vârstă, cultură , etnie. percepţie de sine, religie, stil de viaţă - sunt incapabili în a-şi exprima sentimente autentice şi nevoi iminente. Aceste persoane îşi îngroapă propriile sentimente; se percep ca fiin d destul de puternice pentru a rezista. Pentru ele, puternic e acela care renunţă la durere. Când durerile sunt înăbuşi te, mai târziu, o nouă explozie va avea loc, aducând la lumină tot ceea ce în trecut nu a fost rezolvat. Refacerea va fi mult mai dificilă şi va avea nevoie de mult mai mult timp. Durerile acumulate în timpul vieţii nu sunt neapărat individuale şi nu au o singură istorie. Dacă vom ignora să le tratăm la timp, vor reveni multiplicate deja şi cu istorii poate mult mai tragice. Supărările şi necazurile sunt unice pentru fiecare în parte şi, într-adevăr, suferinţa cuiva poate fi câştigul altcuiva. Cum să înv ăţăm să convieţuim şi să facem faţă acestor dureri şi necazuri? Durerea este o reacţie şi un răspuns natural la decesul cuiva apropiat. Prezintă coordonate emoţionale, cognitive, fizice, comportamentale şi spirituale (Worden, 1991). Tristeţea reprezintă cel mai comun sentiment al pierdelii, care poate fi exprimat Plin lacrimi şi plânset. Furia poate fi vizibilă, înăbuşită sau reprimată. În special femeile nu recunosc sentin1entele de furie pe care le au în contextul unui deces. De asemenea, prietenilor nu le face mare plăcere să audă sau să vadă furia care poate însoţi un deces. Supravieţuitorii deseori exprimă sentimente de singurătate, abandon şi neglijare din pmtea plietenilor. Culpabilizările sunt frecvente: "Dacă aş fi ascultat de mama mea p e care am iubit-o ... ", ca şi anxietatea cu privire la viitor: "Cine va mai avea grijă de mine?". Copiii pot fi anxioşi şi pot întreba: " Oare va muri fata? Cine va avea grijă de mine?". Frica faţă de necunoscut. Teama de viitor. Frica de a nu putea supravieţui. Sunt foarte puţini oamenii care, ştiind ceea ce ei sunt, nu simt nevoia de a întoarce viaţa măcar cu o secundă înapoi , atunci când nenorocirile se abat asupra lor. O nenorocire nu vine niciodată singură şi niciunul dintre noi nu este scutit de umbra mOl1ii. Cei ce au suferit pierderi prin deces mălturisesc că primele 15-20 de secunde după ce realizezi tragicul eveniment sunt teribil de greu de supOltat. Plânsul şi scrâşnirea dinţilor te-apucă. Nu puţini sunt cei care încărunţesc. Nu numai că se simt confuzi, dar simt că o să şi înnebunească în
344

secunda

un11ătoare.

Imaturii

emoţional, dependenţii

sunt în cea maI mare

măsură expuşi .

Pierderea puterii de concentrare, imparţialitate a memoriei, probleme simple care par a fi complicate, şofatul care se transformă în hazard pentru tot restul drumului, sentimentul de nevrednicie - toate devin cea mai haotică faţă a răspunsului la sufelinţă. Răspunsul la moarte include, în plan fIzic, intensificarea ritmului cardiac, respiraţie tăiată, uscăciunea gurii, transpiraţia palme lor, lacrimi involuntare, crampe stomacale violente, greaţă. Zilele următoare includ dureri de cap, sufocări , pierderi de apetit, slăbiciuni musculare, hiperventilaţie etc. Tulburări de somn apar adesea. Somnul poate fi absent sau de sCUliă durată.. Apar vise şi coşmaruri despre cel decedat. O continuă senzaţie de amoqeală, goliciune şi irealitate pune stăpânire pe cel chinuit şi necăjit. În plan comportamental, aceste dureri se manifestă prin retragere din activităţile cu caracter social, absenteism cronic, hiperactivitate, poveşti interminabile despre cel decedat, vlZlte frecvente la locul înmon11ântării, activităţi deşarte. Fotografiile celui decedat pot fi distruse sau, din contră, afişate la loc de cinste. Cel decedat poate fi ridicat în slăvi şi idealizat astfel încât să nu mai poată fi recunoscut de prieteni şi cei apropiaţi. Nu mai are niciun fel de sentimente şi aspecte negative, totdeauna fiind în relaţii extraordinar de bune cu cei din jur. Atunci când aceste comportamente sunt de scmi termen şi gradual modificate, în funcţie de rezolvarea durerilor, nu reprezintă un potenţial patologic pentru viitoarea conduită a persoanei suferinde. Dacă asemenea gânduri nu scad în timp, ele pot reprezenta un simptom al unei reacţii dureroase complicate, în a cărei ameliorare se impune intervenţia unui psihoterapeut. Vorbitul şi scrisul despre moarte reprezintă un exerciţiu intelectual până în momentul în care moartea se apropie de sufletul şi inima noastră. Atunci se poate dobândi un înţeles al durerilor şi suferinţelor. Fiecare dintre noi va supravieţui într-un mod unic, într-un timp personal, căpătând deprinderi şi sisteme de supOli proprii, înţeles asupra ·relaţiilor de pierdere ş . a .m.d. Nu există o modalitate corectă de a suferi. Etapele şi treptele doliului sunt discret ghidate de către consilier, care-l asistă pe cel prins în astfel de mreje. Adesea un travaliu de doliu şi de separare constructivă, eventual însoţit de un travaliu de iertare, după caz, este binevenit întro terapie de supOli. Parkes (1972, p. 110) recunoaşte că supravieţuitorii devin în prin1a fază a doliu lui amoqiţi şi nemişcaţi . Apoi refuză ajutorul, devin elastici în conştiinţă, uluiesc ptietenii şi chiar propria familie prin această calmă abilitate de a funcţiona, se reîntorc la muncă după câteva săptămâni de stat şi de privit, se cred mai profunzi şi mai pricepuţi în înţelegerea vieţii.

345

stare care însoţeşte pierderea poate dura câteva săptămâni sa' chiar luni, după care vine vremea revenirilor şi a redresării. Rudele s reîntorc la casa lor, prietenii realizează că-ţi merge din ce în ce mai bine şi că s pot reîntoarce la proplia lor viaţă, să-şi trăiască amaruI zilei de mâine. Văzându-te singur, amorţit şi şocat de cele întâmplate, nevenindu-ţi st crezi cele ce ai trăit, începi să te sinlţi dezorganizat şi să simţi că nu-ţi mai pasă d ceea ce cândva se chema convenţional ordine. Realizezi că viaţa se schimbă mereL şi că ceea ce ţi-a aparţinut cândva nu se mai reîntoarce la tine. Trăieşti experienţa singurătăţii, goliciunii, izolării şi fragmentării. Rugul interior arde Îl1truna şi nu s mai mistuie. Micile probleme de altădată devin de astă dată munţi de netrecut. deciziHe sunt ilogice, farfuriile murdare se scufundă în chiuvetă ş.a . m.d. Interiorul devine şifonat şi fărâmiţat. Persoanele anterior organizate vor fac e lucruri de-a dreptul bizare, pentru a crea aparenţele că pot păstra ordinea ş i controlul. Dacă, în această perioadă, apar şi alte pierderi, atunci o re1ntoarcere la starea iniţială, descrisă anterior, este iminentă . Odată depăşită această etapă, reapare reorganizarea. Aceasta înseamnă că urnlează şi alte zile în care memoria nu-ţi va fi ocupată doar de cel iubit şi dispărut, starea de somn se apropie de n0l111al, lacrimile şi singurătatea încep să dispară, angajarea în sfera socială şi comună celorlalţi devine mai aproape de sufletul tău. Viitorul este anticipat mai pozitiv, apare şi bucuria restabilirii prieteniilor. Aniversarea la o perioadă de timp a decesului înseamnă un nou moment de confuzie. Emoţii puternice te vor încerca. Este normal să fie aşa, dar fără durere şi stres. Reconcilierea cu pierderea şi reintegrarea în viaţă este tot ce-ţi mai rămâne. Semnele acestora încep să apară în primul an şi, mai apoi, în anii ce vor mai urma. Sufletulmâhnit este pregătit pentru orice fel de întâmplări. Nimic şi nimeni nu-l mai poate lua prin surprindere. • Prima ţintă este aceea de a accepta realitatea pierderii suferite. Înainte de confruntarea cu pierderea şi acceptarea ei , înainte de recunoaşterea emoţională şi intelectuală a adevăratei şi ireversibilei separări (cel puţin în această lume), procesul durerii este dej a început. • A două ţintă majoră se referă la începerea procesului de angajare practică în durere şi suferinţă , o provocare pentru lacrimile şi expectaţiile noastre culturale, dar şi pentru puterea de a reconvelti cât mai rapid, în propriul nostru interior, cele întâmplate. Durerea poate produce un disconfOlt profund celor care parcă nu sunt afectaţi de ea, celor care o neagă. Prezenţe întâmplătoare sau contexte de hazard pot
346

Această

aduce neplăceri. În zilele noastre, oamenii se simt vinovaţi şi le este de durere, nu se mai recunoaşte antica nevoie omenească. de a trăi şi prin suferinţă. Există o mulţime de lucruri şi fapte care pot ajuta procesul îndurerării. Acesta este un moment în care blamarea de sine şi blamarea altora apare în prim plan. Viaţa poate fi înfăşurată în regretele lui " dacă": " Dacă nu m-aş fi născut!" ş . a . m . d. Suferinţa absolută regretă chiar şi ziua naşterii , aşa cum plângerea lui Iov ne-o demonstrează, regretă ziua cunoaşterii iubitei care te părăseşte, regretă ziua ceasului fatal când fu să fie, regretă tot ceea ce se leagă de disperare. Ce să mai vorbim de roluri şi lucruri majore ca iubirea, sentimentul apartenenţei, finanţe, poziţii comunitare etc. Cererile şi strigătele după ajutor nu sunt totdeauna auzite. În astfel de situaţii , rolul specialistului consilier este de a valida cunoaşterea şi sprijinul sentimentelor de doliu, încurajarea ventilaţiei durerilor şi prevenirea altora de acelaşi gen. Tot ce trebuie să faci este să asculţi atent şi empatic, fără a judeca şi fără a da sfaturi. • A treia ţintă impOliantă priveşte ajustarea contextului şi circumstanţei în care se petrec pierderile. Înseamnă cristalizarea şi respectarea diferenţelor individuale de vârstă, gen, etnie, credinţ e spirituale şi religioase, ale percepţii lor sprijinului extem, ale instinctului de supravieţuire, ale evenimentelor curente de viaţă, ale importanţei relaţiilor interpersonale. Durerea se amplifică în magnitudine odată cu pătrunderea traume lor în întreaga familie , afectând toţi membrii familiei. Problemele par complexe şi fără soluţii la prima vedere. Modificările pot fi atât de pregnante, încât se pot schimba deprinderi care păreau deja consolidate: un anumit fel de a găti, de a conduce, de a planta pomi în grădină, de a face cumpărături etc. Unele roluri pot fi drastic diminuate. Noile deprinderi par a fi distrugătoare - şi nu este imposibil să şi fie. Ajutor pentru reale şi adecvate deprinderi practice poate fi obţinut de la prieteni, colegi, grupuri de supoli, specialişti şi chiar de la alţi păliaşi de suferinţă. Ajutorul propriului consilier este de un real folos în învingerea momentană a durerii.
11lşine
Iată un scmi exemplu de ajutor dat de către Doru Buzducea, în calitate de consilier (op. cit., p. 174), unui copil de 9 ani, semiabandonat într-o clinică de imunodeficienţă pentru copii . O scrisoare pe care acesta dorea să o tlimită mamei sale. Nu ştia să scrie, pentru că de la vârsta de 5 ani a fost lăsat mai mult în spital decât acasă.

347

" Dragă mamă, Te rog să-ţi faci timp să vii pe la mine la spital, pentru că mi-e dor de tine. Am vorbit cu domnul doctor Sorin, care mi-a spus că s-ar putea să vin Într-o zi,pe acasă cu Dont, să vă vizitez. Plâng mereu când mă gândesc la tine. Aş vrea să vin de tot acasă. Ce mai fac Fa/ii mei? Unde îmi este biciul meu, măi mama? Când o să-mi cumperi calculatorul, jocul mecanic, jucăriile promise şi Îmbrăcămintea de care am nevoie? Am strâns câteva hăinufe care au rămas mici de mine, pentru sora mea Petra şi chiar câteva pentru Bobi. Cu drag şi dor, băiatul tău, Cătălin din Colentina. Azi, 4 iunie 1998".
Scrisoarea a fost trimisa mamei, care şi-a mărit frecvenţa vizitelor la spital. Copiii sunt extrem de sensibili la separare. Ajutorul poate veni de la terapeutul familial, de la consilierul şcolar, de la învăţător şi profesor, de la partenerul de joacă. Există diverse moduri de a căpăta un sens al securităţii într-o lume prăbuşită la pământ. • Cea din urmă ţintă se referă la reorganizarea emoţională şi pătrunderea din nou, pe uşa din faţă, în viaţă . Consilierii specializaţi În pierdere numesc acest lucru eliberare şi pătrundere. Totuşi, cei care au iubit cu adevărat nu-şi pot pennite întotdeauna eliberarea, pentru că acest lucru implică o izgonire a ceea ce a mai rămas din celălalt În tine, eliminarea imaginilor şi gândurilor despre cel pierdut, ca şi când niciodată nu s-ar fi întâmplat ceea ce de fapt s-a întâmplat. Durerea consumă cantităţi en0l111e de energie, ducând, treptat, la epuizare şi secătuire intelioara. Dar când apare reconcilierea cu pierderea, suferinţa este capabilă să se transmute într-o experienţă mult mai confortabilă, Energia este acum capabilă sa se reintegreze Într-o nouă viaţa, individul poate accepta prezentul şi se poate angaja în viitor, planificând şi chiar sperând. Specialiştii în pierdere au una dintre cele mai utile obligaţii profesionale şi morale, aceea de a provoca şi ajuta persoanele care au suferit pierderi la reconcilierea şi reintegrarea durerii şi suferinţei. Comunicarea efectivă şi ascultarea activă sunt esenţiale acestui proces . • Transmutarea suferinţei -împărtăşire, comunicare şi ascultare
atentă

În consiliere şi terapie, deprinderile de împăl1ăşire, comunicare şi ascultare atentă merg mână în mână şi alcătuiesc împreună "vasul al chimic" al transmutării suferinţei Într-o experienţă de creştere şi maturizare. 348

A comunica înSealllilă a împăl1i şi împăliăşi cunoaştere şi experienţă, a schimba infom1aţie, a cristaliza o relaţionare plină de înţeles. Înseamnă un efort de a auzi ceea ce spune celălalt, a lua aminte la murmur şi suspin, a acorda atenţie mişcărilor şi gesturilor, a exprima ceea ce simţi şi gândeşti la un moment dat, în legătură cu ceva sau cineva. Comunicăm verbal şi nonverbal, conştient şi inconştient, voit sau nevoit. Comunicarea se produce prin cuvinte, cântec, m011l1ăit, geamăt, chicote, râsete, dialect, argou, sarcasm, hiperbolă şi o multitudine de limbaje care au la rândullor sub-limbaje cu tonalităţi, fraze şi rostiri specifice derivaţiilor etnice şi culturale. Comunicăm mai ales emoţii şi metafore, carc adesea au sens şi vibraţie doar în limba nativă. Felul în care comunicăm stâmeşte reacţii şi răspunsuri dintre cele mai diverse. Trebuie să fim tot timpul conştienţi de ceea ce dorim să spunem şi s-o facem într-o formă cât mai succintă şi cu un grad ridicat de acurateţe şi rezonanţă. Mesajul poate fi transmis prin scris, verbal (face to face), prin atingere sau prin limbajul tmpului. Acesta din urmă, împreună cu expresia facială, ne dau de gol de cele mai multe ori. Să fim atenţi şi la modul în care cel căruia i-a fost adresat mesajul îl va recepta şi înţelege. Important este să fim pe aceeaşi lungime de undă. Un rol impoliant îl are şi contextul în care are loc comunicarea. O bună comunicare are loc atunci când cei care comunică se simt confortabil unul cu altul şi acceptă faptul că sunt diferiţi şi că. se vor putea respecta reciproc. În terapie, comunicarea eficientă cere claritate, deschidere, onestitate, compasiune, confidenţialitate, respect pentm alte puncte de vedere, voinţa de aţi asuma riscul, recunoaşterea şi acceptarea faptului că valorile sunt diferite şi că prejudiciul este dăunător şi chiar prezintă un potenţial pericol. Comunicarea şi ascultarea atentă sunt dependente una de cealaltă. Ascultarea atentă cere linişte, loc ferit de zgomote, continuitate, uşa închisă, telefon scos din priză, ţigara stinsă (cel mai bine este să lipsească din context), limbajul corporal intrat în alertă, contact vizual, câmp vizual interactiv fără bariere mateliale, minte iscoditoare. Relaţia interpersonală trebuie să fie relaxantă şi calrnă, evitând datul sfaturilor sau devalorizarea sentimentelor. Ea se bazează pe acceptare necondiţionată. Atenţie foalie mare la faptul că durerea şi jalea nu se exprimă în modalităţi coerente şi că diferenţele de limbă, sex, cultură, stil de viaţă îşi spun cuvântul. Dacă ai înţeles ceea ce ţi s-a spus, atunci dă asigurare celui ce-ţi transmite mesajele sau reformulează şi solicită confinnarea interlocutomlui. Deseori, persoanele care se confruntă cu multiple pierderi nu ştiu cum să exprime chinul şi durerea. Unii exprimă pierderea prin implicarea în activităţi care solicită fOalie mult timp şi care permit o întoarcere târzie sau chiar deloc acasă. În aceste cazuri se poate sugera o plimbare pe plajă, mersul la film, luarea cinei cu un foalie bun prieten.
349

Nu sunt excluse nici abuzurile de tutun, cafea sau alcool. De obicei, aceste abuzuri sunt temporare. Mijloacele de reducere a durerii trăite nu trebuie să fie spectaculoase, ci mărunte şi sigure. De exemplu, mersul la gimnastică de trei-patru ori pe săptămână, măcar o masă decentă pe zi, timp de recreere, program raţional de somn. Stabilirea unui timp special pentru jelire, doliu şi plânset înainte sau după muncă Înseamnă că individul poate funcţiona normal după aceea în timpul orelor de lucru. Înseamnă căutarea şi găsirea unui loc liniştit, rămânerea acolo 20-30 de minute şi cheltuirea acestui timp împreună cu imaginea celui dispărut (pierdut). "În mintea ta, vorbeşte cu el, atinge-l, plânge, strigă, gândeşte şifii cu el atât cât poţi de mult, dar evită idealizarea lui ... " Inciziile cu grad scăzut de anestezie sunt, aşa cum este şi firesc, dureroase, dar se pare că procesul de vindecare necesită asemenea scurtcircuitări de redresare. În altă ordine de idei, parcă ceva magic se întâmplă între cap şi inimă atunci când jalea şi durerea sunt aştemute pe hâltie. ,,Puterea cathartică a scrisului dezvoltă eliberare emoţională şi poate ajuta eventual viaţa să devină mai uşoară" (Rainer, 1978, p. 53). Ţinerea unui jurnal al lacrimi lor, durerilor, temerilor, suferinţelor, disperălii şi chinurilor poate fi de ajutor. Cuvintele sClise eliberează memoria şi sentimentele Încărcate negativ încep să se ofilească. Se evită şi idealizarea celui pierdut printr-o descriere reală a acestuia. Obiceiurile lui sunt văzute obiectiv, unele fiind ilitabile, fiustrante, iar altele insupOltabile. Dacă, În relaţia cu cel pierdut, a fost prezentă vreo formă de abuz, deşi negată odinioară, acum poate fi povestită în scris. În timpul întâlnirilor terapeutice, supravieţuitorului trebuie să i se dea - atât cât este posibil - asigurarea că viaţa este Încă plină de speranţă, frumoasă chiar, provocatoare pe alocuri, plină de oportunităţi şi înţeles. Există multe alte lucruri pozitive care pot să se Întâmple În jurul său. Invită-I să Înveţe, să experimenteze. Gândirea pozitivă poate fi dezvoltată aştemând pe hârtie câteva lucruri pozitive care i s-au întâmplat: evenimente de viaţă, o sClisoare de la un prieten, un cântec de pasăre auzit într-o seară, un telefon neaşteptat de plăcut, stabilitate financiară, o pisică iubitoare şi orice altceva este pozitiv în viaţa sa. Concentrarea pe lucrurile bune ajută enorm de mult la echilibrare, măreşte doza de confort, pennite recunoaşterea frumuseţii vieţii aici şi acum, dezvoltă un sens al păcii şi securităţii. Supravieţuitorii norocoşi trec prin pierdere şi suferinţă cu ajutorul prietenilor, familiei, consilierilor specialişti în pierdere şi a partenerilor de suferinţă. Alţii pot beneficia şi de ajutorul grupurilor de suport. Lucrând într-o clinică de boli infecţioase specializată în tratarea persoanelor infectate cu virusul imunodeficienţei umane, în calitate de
350

Nici copii nu trebuie uitaţi în procesul consilierii. ce a avut loc în iunie-iulie 1998 la Geneva. mănuşi cowboy. undiţă + mulinetă. 2002. deşi. " Această listă.. îmbrăcăminte cal. 178) a avut posibilitatea de a fi alături de aceştia. pantofi cowboy. p. Nimic nu poate fi mai distmgător pentIU un copil decât pierderea unui părinte sau a unui frate. tutun cowboy. aflat În faza tenninală. D. dar nu totul duce în mod necesar la stagnare în dezvoltare. pipă cowboy. inocenţi. Dorinţele şi speranţele acestor copii sunt uneori de-a dreptul uluitoare. înţeleasă sau validată. suporturi pentru pistol. cal. sunt greşit interpretaţi ca simţindu-se bine . Copiii cu vârste cuprinse Între 5 şi 7 ani reprezintă un grup particular vulnerabil. nu? L-am întrebat care arfi dorinţele lui. ceas ca al lui Doru. 1999. uneori. Pierderea prin moarte a unui părinte este în mod evident o traumă. Buzducea (idem op. brichetă cowboy. cit. iar unii conştienţi de boala pe care o au. a fost prezentată de către echipa de asistenţă psihosocială din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecţioase Colentina din Bucureşti la cea de-a XII-a Conferinţă Internaţională SIDA. patru agăţători. Lucrând cu el asupra pierderilor într-o după amiază tristă. considerându-se un norocos pentm faptul că a ajuns să lucreze acolo unde se spune că iadul a coborât pe pământ. arc + săgeţi otrăvite pentru pui. un copii de 11 ani. Analiza conţinutului simbolic al «dorinţelor» este relevantă pentru modul în care copilul poate face faţă suferinţei. două ţigări cowboy. Fără să stea pe gânduri mi-a spus: (da repede un pix de pe masa mea şi scrie în viteză ce-ţi voi spune eu». găleată cal. şapte rulete 5 111».consilier. Sunt destul de dezvoltaţi din punct de vedere cognitiv pentru a 351 . probabil va fi trecut în lumea celor sfinţi atunci când această carte va fi văzut lumina tiparului. 011'1 avut inspiraţia să-I provoc la trăirea întru speranţă. cinci frânghii. numită pe bună dreptate «cele 20 de dorinţe ale lui Nicu». costum cowboy. Aceste geniale vorbe ce insuflă speranţă unui copil deja aflat pe patul morţii anulează. puri. Mi-a spus exact ceea ce veţi citi în continuare: «două telefoane staţie poliţie. Copiii îşi exprimă pierderile altfel decât adulţii şi. durerea lor nu este recunoscută.când de fapt întregul lor univers plânge şi jeleşte. Discuţiile purtate cu părinţii acestora sunt uneori sfâşietoare. pentm că nu tot timpul plâng sau sunt în mod vizibil întristaţi. nevinovaţi. Iată un fragment de mărturisire din experienţa clinică parcursă de el: "Majoritatea celor infectaţi sunt copii. Nerezolvarea acestor pierderi la vremea lor le va afecta viaţa mai târziu. infectat cu H1V şi care. ţinte cowboy. Polumbo (1978) sugerează faptul că modul lor diferit de a suferi este influenţat de stadiul de dezvoltare cognitiv şi emoţional. parcă. orice altă suferinţă umană. de a înţelege măcar în parte durerea şi suferinţa lor. un lasou ca teroriştii. Paradoxal. În continuare redăm deja celebrele «20 de dorinţe ale lui Nicu».

Ideal. S-au spus foatie multe luc1l. Cum să expliCI moartea copiilor? Cum să răspunzi pe înţelesul lor. Punctarea morţii cu anumite ritualuri înseamnă o oportunitate de a valida şi memoriza viaţa celui decedat. Separarea geografică poate fi o posibilă piedică în trăire a acestor ritualUJi Dar durerea poate dezvolta şi posibilitatea identificării personale şi fortificării Eului. într-o modalitate sau alta. explorării şi creşterii în modalităţi şi sensuri nebănuite până atunci. Suferinţa copiilor poate fi reactivată când sun' reactivate evenimente imp01iante legate de pierdere. să găsească modalităţi creative pentru umplerea vieţii. nevoia de transcendenţă. Mulţi copii nu a acces la consilieri specializaţi în pierdere sau la g1l. Credinţa în ceva de dincolo de noi şi de dincolo de raţiune.. Plecând de la formele tribale de organizare a vieţii societare şi până la mutaţiile şi altemativele moderne. Speranţa unei lumi cereşti este prezentă nu numai la societăţile creştine.ll cu sufetinţa" nu se desIaşoar. în acelaşi mod ca şi cu adulţii. durerea. Durerea şi suferinţa sunt părţi naturale ale vieţii noastre. Din acest punct de vedere. Egoul şi deprinderi le sociale sunt insuficier:' dezvoltate. înţelege ramificaţiile • Forme şi posibilităţi de ajutorare: atenuare . SIDA etc. Dincolo de înţelegerea noastră este faptul că totdeauna copiii găsesc resurse să înţeleagă durerea. ritualurile morţii echivalează cu o socioterapie. Copiii care şi-au pierdut întreaga familie sunt totdeauna expuşi riscului. dar au la îndemână foarte puţiw mijloace de a le face faţă. o regăsim în orice perioadă istorică şi pe orice meridian al globului pământesc .l lun1ea noastră.lpuri de SUp01i.ameliorare aplana re. să supravieţuiască pierderilor. bolile sărăciei. Psihosocioterapia durerii dintr-o perspectivă existenţială şi spirituală Un cer nou şi un pământ nou.pelmanente ale m011ii.lri şi încă se mai resimte nevoia unor noi cunoştinţe În domeniul pierderilor. pe care să domnească pacea şi bt.ma înţelegere. dar şi cinstit în acelaşi timp . amăgire sau posibilă realitate? Privind în istoria umanităţii de până acum. se pare că un asemenea deziderat nu este cu putinţă pent1l. de a ne acorda SUP01i unui altuia.". Practic este imposibil să elimini sărăcia. este impOliant să dezvol. din cercetările privitoare la stabilirea unor strategii de a face faţă diverselor 352 . durerii. a acestei speranţe de mai bine. abordări preventive pentru copiii care şi-au pierdut părinţii. Datele pe care le avem provin în special din sfera bolilor terminale precum cancerul. infirmitatea sau moartea. ci şi la orice tip de comunitate religioasă. putem constata prezenţa. suferinţei şi m011ii . este important de recunoscut că "Iucil.

1975. cristalizarea independenţei în faţa părinţilor. pacienţii. • abordări existenţiale şi spirituale. Literatura de specialitate descrie perspective psihoterapeutice diferite ce se pot utiliza în domeniul pierderilor ŞI suferinţei. 1987. Pies şi Helquist. printre altele. IPrima jumătate a vieţii cuprind~: experienţa separării şi a căpătării identităţii. părăsirea cuibului familial şi dezvoltarea unui sens al propriului Eul Sine. Este o perioadă a stabilizălii. 1956. informare şi educaţie. Într-o dezvoltare nOl1mlă. strategiilor de adaptare. ICea de-~ doua jumătate a vieţW este marcată de un declin al obiectivelor şi scopurilor stabilite în prima jumătate a vieţii şi pregătirea pentru momie. conştientizălii şi acceptării schimbărilor şi limitelor propriei vieţi (Jung. 1993. învăţarea unor lucruri noi despre lunle şi viaţă.adesea prin imagini plastice şi metafore dramatice . Asemenea lui Freud. prin sprijin emoţional. Peste toate acestea. Dilly. Plietenii şi colegii rămân cei mai impOlianţi profesori în acest domeniu al pierderilor. 1989. Impactul existenţial al pierderilor asupra unei persoane este enorm. Gordon.probleme. precum şi psihoterapie individuală. calitatea vieţi i aplicată la sfera medicală. Cele mai frecvente tehnici psihoterapeutice includ: • intervenţia în criză. 1960. • tehnici cognitiv-comportamentale. 1991). de cuplu sau familială (Solomon şi Mead. a reflecţiilor. 353 .să pătrundem în experienţe umane de mare profunzime. învăţarea unui mod propriu de a te bucura şi de a-ţi crea un sens al vietii. Dezvoltarea psihologică normală necesită. Ne pot vorbi despre eliberarea sufletului de modelele tradiţionale referitoare la suferinţă. ca şi supravieţuitorii morţii clinice ne pot ajuta . dezvoltarea unor relaţii pline de sens. Bowlby (1971. dobândirea prin muncă a unui status social. • tratament suportiv. Baker şi Wheelwright. 1982). • tehnici de orientare psihanalitică. Supravieţuitorii multiplelor pierderi. 1981) şi UNeil (1989) consideră durerea ca fiind r~spunsul emoţional la suferinţă şi pierderea ataşamenhllui figurilor primare. în jurul vârstei de 35-40 de ani apar schimbări majore de atihldine faţă de viaţă. despre creşterea sensului suferinţei şi eliberarea din fricile şi temerile dispariţiei. despre reorientarea şi modificarea viziunii asupra vieţii. precum şi din cercetările calitative şi fenomenologice concentrate pe diferite categOlii de pacienţi. Una dintre implicaţiile acestei teorii se referă la faptul că impactul pierderilor poate fi redus prin realizarea unei ataşament de substitut. Winiarski. 1978. Freud (1917) şi Lindemann (1944) discută problema în cauză ca fiind strâns legată de obiectul pierderii.

1975.a. Toate acestea se află În interdependenţă şi acţionează simultan. moartea păl1nţilor. Imaginea de sine poate fi alterată. retragerea 'sau asumarea unor noi responsabilităţi. 1989). Dar ele reprezintă şi un pericol pentru psihic. care au loc în personalitatea lor Plin apariţia pierderilor sumative: devin mai deschişi la diversitate. Zinkin. de obicei.d. iar lipsa de perspectivă În rezolvarea acestor crize măreşte pericolu. Plin aceste schimbăl1 majore. odată produsă. Pierderile ridică înalte provocări filosofice : merită sau nu să trăieşti?. Pierderea şi durerea trebuie acceptate pentru a putea fi depăşite. psihice. ca ŞJ posibilitatea de distrugere şi risipire a achiziţiilor anterioare. circumstanţelor şi planurilor de viitor. Discuţiile despre procesul mOlţii devin din ce in ce mai dificile pe măsură ce timpul se apropie. părerilor şi opţiunilor de viaţă pe care persoana se baza până la acel moment. culturale: separarea de cei dragi. vrând . Criza. sentimentele de compasiune se intensifică. decese ş. implică evenimente asociate cu pierderea şi o experienţă asociată cu Întreruperea ataşamentului faţă de persoane. dilema de a rămâne Între oameni sau a te izola. Pot apărea noi înţelesuri şi adaptări (Liberman. proiectarea viitorului poate fi gândită în mod pesimist. necesare.ICrizeld aduc cu sine şi posibilitatea creşterii personale. găsirea unor sensuri atunci când eşti Înconjurat de nonsensuri etc. În calitate de profesionişti implicaţi în acordarea de sprijin psihoterapeutic persoanelor care se confruntă cu multiple pierderi. separări în relaţiile interpersonale. Moartea este de neevitat şi vine când eşti sau când nu eşti pregătit. O parte a identităţii este proiectată în viitor.nevrând. dezorganiză11i. locuri sau lucruri. şi descifrarea sensului ei ca parte a unui ciclu natural pot deschide drumul unei experienţe evolutive spirituale. activitatea sexuală suferă schimbări. Viitorul ridică 354 . apar schimbăl1 de personalitate. Există crize biologice. interoga ţii cu privire la sistemul de valori etc. Există supravieţuitori care vorbesc şi despre modificări pozitive. considerăm că de cele mai multe ori ne confruntăm cu situaţia de a căuta speranţa acolo unde nu există. ajung să se împrietenească cu sine şi să se cunoască mai bine.m. Noi soluţii sun. Identitatea este marcată de experienţele care produc rupturi. O dezvoltare nOl1nală aduce cu sine recunoaşterea şi acceptarea crizelor. Dar acceptarea ei. de orice natură ar fi ele. lPierderil~ reprezintă şi un moment de reevaluare a ideilor. Implică situaţii de modificare a modelelor comportamentale. Dialogul cu pacienţii pe marginea tratamentului şi prognozelor este esenţial în informarea lor despre schimbările ce vor să vină . "Ce tipuri de relaţii vor fi importante pentru mine În viitor? Ce priorităţi voi stabili În cheltuirea timpului?" Toate aceste proiecţii ale viitorului implică oameni. asumpţiile de bază despre Univers sunt modificate.

mai conştient. şi o viaţă autentică. ruminaţii excesive pun stăpânire pe subiect. Soarta şi destinul sunt esenţiale experienţelor supravieţuitorilor şi cruciale modului sănătos de a se confilmta cu multiplele pierderi. s. nerăbdător faţă de prezent şi înşelător faţă de viitor" (Camus. 1992. sunt zdruncinate. iar Kierkegaard Înţelege disperarea ca fiind un defect. Lipseşte iniţiativa. preciza M . un subiect al ruminaţiilor macabre îl reprezintă soarta. p. "Ostil trecutului.fizică distruge oameni. apare ahedonismul. 110). nimeni nu este osândit. Heidegger (1962) distingea între două modele de existenţă: o viaţă inautentică. 35.n. "Dacă viaţă . p. 44-45). Bu ber (1970).Posibilitatea disperării reprezintă avantajul uman şi..nea se aseamănă cu o carte.. Paul Tillich (1952/ 1980) definea anxietatea existenţială ca fiind "stadiul în care o fiinţă este conştientă de posibilitatea sa de a nu exista" (p. Planificarea şi perspectivele viitOlului sunt transfigurate. Anxietatea răsare din confruntarea cu non-existenţa. în ace/aşi timp. Relaţia este reciprocă. Confruntarea cu moartea reprezintă o patie importantă a beneficiilor paradoxale de care supravieţuitorii au parte. În confruntarea cu disperarea şi cu lupta Între a exista şi a nu exista. Beethoven a spus: "Voi lua soalia de beregată!" . 30) afirma că . ideea morţii îi salvează". Oamenii se definesc şi prin rolurile sociale pe care le îndeplinesc.Dacă moartea. În confruntările şi frământările acestor supravieţuitOli. Fiecare persoană există prin ceilalţi. Disperarea asumată este un pas către a deveni mai treaz. Alţii pot dezvolta atitudini hedoniste sintetizate în dictonul: "Să ne înveselim acum. caracterizată de o existenţă conştientă şi conştientizată.. 68). Dar "nimeni nu. afirma un supravieţuitor. va exista un sens al pierderii nu numai la nivelul istoriei. întâlneşte soatia. dar şi un merit: ..şi a luat-o. lipseşte orientarea spre viitor. atunci nimeni nu ştie mai mult decât un singur capitol din ea ". Nu de puţine ori se ridică dilema dintre a accepta existenţa destinului sau a-ţi asuma responsabilităţile care decurg. Yalom (1985. Disperarea despre care amintean1 poate constitui fundamentul unei vieţi viguroase. p. Martin Buber (1970) conc1uzionează faptul că "omul devine un Eu prin Tu" (p. decât cel care renunţă la libertate. "Teama de moarte este începutul înţelepciunii" (Miguel de Unamuno. 355 . destinul. supravieţuitorii răspund chiar prin curajul disperării. 80). Aşteptările şi consideraţiile despre viaţă. 1948. "Pentru subiecţii care au suferit pierderi masive.problema inceliitudinii şi a lipsei de încredere. dezavantajul care-/ caracterizează" (1989. caracterizată de o existenţă falsă.). 1921/1954). cu excepţia celui care crede in osândă". ci şi al unei părţi mari a Sinelui" (Shrader. căci mâine vom muri!". p. dar este ceva mai mult decât teama faţă de moarte. Stabilirea integrităţii individuale în faţa experienţelor este esenţială în regăsirea de sine. fonnate de-a lungul anilor.

Fără ajutorul altora.. p. ~ 98).Nu contea: ceea ce noi aşteptăm de la viaţă. punctul în care psihoterapeutul trebuie să intervină. Supravieţuitorii din studiul lui Shrader confmnă această idee afll111ând că "pierderile multiple nu pot fi rezolvate cu succes de unui singur. Unii preferă să fie ascultaţi în mod empatic. în timp ce alţi: preferă sfatuIi directe. Uni: se bucmă de sprijin din pmiea unor gmpUli de suport. dar reprezintă o încercare vitală pentru Ull:. 126). 102). să împăltăşească propria experienţă cu alţii. Spiritualitatea nu elimină suferinţa. A trăi viaţă autentică nu este la îndemâna Olicui. pentm alţii acestea nu-şi au rostul. Aceasta va conduce inevitabil la schimbări. May. p. preferând să treact singuli Plin drama durelii. p. Cu mult înainte de apariţia unor tehnici modeme şi ştiinţifice d psihoterapie adaptate durerii. 1985). p . probabil. ISprijinul sociali. termenii destinului .. "Libertatea este mama tuturor valori/oI' precizează psihologul existenţialist Rono May (1981. iar psihanalishll Otto Rank descrie nevrotic drept acea persoană care . 1981. iar Buber nota c' "Soro'ta şi Libertatea sunt făgăduite una alteia. 1959/ 1984. 235). Unii au supravieţuitori Manifestările 356 . strategiile cele mai la îndemâna oamenilor au fos' credinţele religioase.care doreşte să trăiască ceva mai mult decât ca simplă victimă trebuie să facă ceea ce V. Alţii beneficiazi de ajutorul unui psihoterapeut. Înţelepciunea izvorâtă din spiritualitate aduce spriji valoric însemnat. 140). Soarta este Încurajată numai de c care actualizează Libertatea" (1970. p. supravieţuitor au scris despre faptul că cei care evită lupta c nonexistenţa evită de fapt existenţa. Onestitatea şi integritatea sunt adevăratele valori ale vieţii autentice. ci o pregătire necesar pentru libertate" (R.. Nimic nu este mai impoltant în refacere dccât sprijinul social. magnihldinea impachllui generat de pierderile multiple devine copleşitoare. "E:: de înţeles şi plină de scopuri" (Frankl. p. ci ceea ce viaţa aşteaptă de la noi" (1984. incluzând responsabilitat pentru propriul nostru destin. 87) Dilema dintre libertate şi destin este profundă şi exact aici este. Orice supravieţuitOli. ci dezvoltă Mulţi existenţialişti modalitate de a-i face face viaţa plină faţă şi a dobândi o nouă creştere a personalităţii. . Supravieţuitorii care nu se izolează. 6). ci caută.refuză îrnprunmtul vieţii penttu a evita să plăteasc ' datoria (mOatiea)" (1945. În timp ce pentru unii lihlalUlile deţin un loc impOliant. în primul rând. vor observa. că nu sunt singuri. Frankl sugera în 1959: . . ci supravieţuitorii trebuie să utilizeze sprijinul din toate părţile de unde poate fi găsit" (1992. ISpiritualitate~ aduce multe beneficii supravieţuitorilor multiplelo' pierderi.J)isperarea autentică este acea emoţie care forţează persoana să vină . durerii sunt variabile şi individuale (Martocchio. iar alţii refuză Olice fOlmă de ajutor. Disperarea nu este libertatea Însăşi.

Consilierii trebuie să folosească limbajul evocativ. acumularea durerii nerezolvate în fonne incomensurabile lasă fără umbră de speranţă orice încercare de redresare. se pot folosi întrebări de învăluire: " Dacă nu ai fi copleşit de pierderi. "Relaţiile apropiate dezvoltă suport continuu. Cu toate acestea. 325). 1993). ce ţi-ar plăcea să facil simţi/ gândeşti? ". Pentru cei care se complac Însă într-o neputinţă învăţată. p. confort şi un sens al securităţii şi stabilităţii într-o viaţă plină de ambiguităţi" (Jue. De aici rezistenţa prin negarea durerii. Una dintre tehnicile utile în asemenea situaţii o reprezintă concentrare a asupra viitorului. Închiderea emoţională poate însenma mai mult. de exemplu. O multitudine de pierderi înseanmă o multitudine de dureli.îndurat dureri supravieţliire similare. iar alţii au descoperit tehnici şi modalităţi de pe care vor să le împăliăşească. Este o realitate greu de acceptat pentru majoritatea supravieţuitorilor. Supravieţuitorii multiplelor pierderi experimentează schimbări irevocabile în viaţă. Cum poţi proceda? Chestionează-l în mod direct despre viitor.ţile • Repere în consiliere şi terapie Confruntarea cu pierderile copleşitoare poate tenta supravieţuitorii să ignore trecutul. 1994).spre deosebire de amintirile dureroase provocate de "lucrul cu durerea" în cadrul psihoterapiei . clar şi fără ambiguităţi . Rolul profesionistului este acela de partener în suferinţă (Ochberg. Cei mai mulţi 357 . Nu există modalitate de a înlocui aceste pierderi. supravieţuitorii sunt copleşiţi şi încearcă să gândească că aşa ceva nu este posibil să fie adevărat. De cele mai multe ori. comunită. În evreieşti. Lennon (1990) a concluzionat că suportul social reprezintă o variabilă crucială în determinarea nivelului de distres în rândul acestora. Dar durerea este esenţială pentru procesul de vindecare şi creştere. supravieţuitorii sunt cel mai mult ajutaţi prin confruntarea directă cu realitatea. Dacă nu este pregătit să gândească la viitor. Durerea experimentată este copleşitoare. dar procesul regăsirli de sine trebuie să înceapă cu înţelegerea şi acceptarea acestei realităţi dureroase. dobândirea unui confOlt . Există cineva care îi ajută şi şi suferinţe există speranţă. se recomandă terapia directivă. Acei supravieţuitori care se pot baza pe un sistem social format din familie sau prieteni sunt norocoşi. Într-un studiu destinat să măsoare influenţa suportului social asupra durerii în rândul supravieţuitorilor homosexuali. prin cutumă se răspunde imediat la suferinţa unuia dintre membrii acesteia (Jay. Sprijinul social este crucial mai ales pentru cei traumatizaţi. 1994.

oferă echilibru şi stabilitate grupului. văduve. Există şi păreri conform cărora trainerii trebuie să se integreze printre patticipanţi. asigură continuitate atunci când unul dintre ei lipseşte etc.10 participanţi în mod regulat. la rândul său. ceea ce implică asumarea unui risc. IRegulile de bază! sunt: confidenţialitate şi respect unul faţă de celălalt. IStructura unui grup de supor~ diferă în funcţie de specificul grupului. întrucât prezintă oportunitatea explorării unor perspective diferite şi reduce din stresul care l-ar putea ·năpădi pe unul singur (Klein şi Fletcher. elimină deficienţele care ar putea apărea. reasigurarea emoţională. fiecare dintre patticipanţi confruntându-se. Oferă cadru de discuţii privind apariţia unor noi medicamente. alcoolism. Selecţia participanţilor se face în funcţie de scopul grupului. În cazul grupurilor axate pe multiple pierderi se recomandă doi traineri (purtători ai imago-urilor parentale) şi între 7 . IGrupurile de supor~ sunt validate ştiinţific ŞI practic. precum şi tematică. care nu sunt prea străini de cele ce aud. date fiind circumstanţele de viaţă în care se găsesc. • • • 358 . Prezenţa a doi traineri este de preferat. Conştientizează faptul că trec printr-o situaţie de dezastlU. 1987). persoane seropozitive. întrucât reprezintă o sursă a reasigurării emoţionale. de problemele pe care le abordează etc. facilitează accesul la informaţie. Sunt folosite cu succes pentru o largă varietate de probleme. adolescenţi etc. Interacţiunile şi interrelaţionările cu alţi supravieţuitori ai multiplelor pierderi sunt benefice din mai multe motive: Oferă garanţia faptului că experienţa supravieţuitorilor este înţeleasă. Reprezintă o excelentă sursă de infom1are şi educaţie. schimb de experienţe şi cunoştinţe. cu diverse pierderi. Există păreri care consideră menţinerea unor graniţe extrem de necesară. contactele sociale şi deţin cea mai utilă funcţie . supravieţuitorii îşi pot explima durerea şi împăltăşi suferinţa celorlalţi. • validarea şi valorizarea pierderilor suferite. resurse existente la nivel comunitar. !Funcţiile terapeutice ale grupulu~: dezvoltarea unui sens al reintegrării şi al universalităţii. Pot reprezenta cea mai terapeutică sursă de refacere. incluzând persoanele suferinde de cancer. pierderi comune. eliminarea sentimentelor de izolare şi alienare.aceea de martor la experienţa supravieţuitorilor.recunosc faptul că se află Într-o situaţie anormală. Distanţa pe care trainerii ar trebui să o păstreze Între ei şi membri grupului este controversată. unică pentru viaţa lor.

cunoştinţe. probleme religioase şi spirituale ş. Ritua1urile mişcă pasiunile" (Kollar. evaluare continuă. educaţie . exerciţii de exprimare a stresului. recunoaşterea furiei. blamului. maseur. specialişti. voinţa şi inima noastră. psihoterapie Balint. 1989.a. dorinţă de a învăţa. pmteneri de viaţă. îngrijitori. IRegulile de funcţionar~. 1989. soţi . preot etc. umor. fotografii. cunoaşterea resurselor comunitare şi dorinţa intensă de a participa la grup. 10S). p. ale căror pierderi sunt similare" (O'Donnell. IRitualuril~. 1983).a. folosirea relaxării şi exerciţiilor de ghidare a imaginaţiei. atitudini cooperante şi abţinerea de la judecarea altuia.d. rude. psihoterapeut (altul decât cel care conduce). mediu securizant unde individul are oportunitatea de a căpăta încredere şi a discuta realitatea pierderilor sale cu alţii. epidemiolog.. poezii.d . alături de un medicnutriţionist. obiceiuri practicate pentru a comemora ceva anume. Scopul poate fi atins printr-o varietate de căi. Membrii grupului se ascultă şi se respectă unul pe altul. se folosesc casete. Simbolizează tranziţia. asistent social. dezvoltă o perspectivă controlabilă asupra separării şi împrospătează aducerea aminte. O altă modalitate cu valenţe terapeutice o constituie ritualuri le. "Ritualurile pot fi modalităţi practice de rezolvare cu succes a durerii individuale sau familiale" (Rando.m. .Iscopu~. nu se acceptă consumul de drog sau alcool. muzică. se schimbă numărul de telefon. modificarea percepţiilor şi mobilizarea de a împlini nevoi şi dorinţe. vinovăţiilor. Deseori sunt invitate diferite personalităţi cu diverse preocupări: jurist. Ritualurile sunt proceduri formale şi solenme. Persoanele din grup sunt părinţi. o singură persoană vorbeşte la un moment dat. comunicarea şi învăţarea deprinderilor (inclusiv alimentare). p. IConţinutul şedinţelor terapeutic~ se poate axa pe descrierea procesului durerii şi discuţii asupra lui. o evidenţă a modului în care "afectează mintea. 1). prieteni.----_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _. empatie. Sunt investite cu sens şi multe înţelesuri . 272). dar nu adresa. Ritualurile sunt extrem de necesare şi utile în comemorarea pierderilor. Ele sunt o modalitate excelentă de achmlizare 359 . care includ: selecţia atentă a pmticipanţilor. vindecarea şi continuitatea (van der Hart. Regula de aur a grupului o reprezintă confidenţialitatea. punctualitate în începerea şi temunarea şedinţelor. 1984. p. Ritualurile sunt o formă a vindecării holistice. aranjarea camerei după tem1inarea şedinţelor ş.m. lDesfăşurare~. jenei. "Scopul grupurilor de suport este acela de a dezvolta protecţie. La început se pune accentul pe angajare. lDurat~ variază de la câteva săptămâni la câteva luni. stabilirea conţinutului şi a regulilor de grup.

de la o ţară la alta.l. Ritualmile care supravieţuiesc timp vor structura timpul. de la un popor la altul. Ceremoniile demonstrează "înţelegerea continuităţii legăturii dintre viaţă şi momie" (Ko11ar..un i o c -p-e-c.naj-are-a -.. o sărbătoare cu adânci semnificaţii etc.gr -p . !RituluI reamintiri~. simbolizând natura sa irevocabilă. fotografii şi alte obiecte de aducere aminte. 360 ... în aşa fel încât aducerea aminte va lua contm .de. considerate a fi cele mai cunoscute şi mai popularizate: tproiectul Numelor (The Names Project Ouil/A folosit la comemorarea celor care au murit din cauza maladiei incmabile (SIDA) . formă sufletească.u..stabilesc o punte de legătură între supravieţuitor şi cel decedat. Alţi supravieţuitori preferă să păstreze scrisori. I'R-'-ă-s-p-âr-ld-i-r-ea-c-e-n-u-ŞI"'" celor care au fost arşi la crematoriu reprezintă un ~ moment special.. funerariile şi veghea (priveghiul) sun: cele mai comune forme de ritualmi pentru cazmile de deces.omamentarea cu dife11te simbolmi care să ajute la comemorarea pierderii. dmeros şi solemn pentru fan1Îlie şi cei apropiaţi. tămânală a unor Specialiştii cei mai apropiaţi de sufletul celor care au trecut pnn durerosul proces al multiplelor pierderi sunt consilierii. Serviciile memoriale. Vom aminti câteva ritualuri. Acestea sun extrem de importante pentru supravieţuitori.. . 1989. acolo unde mergeau dirl când în când numai cu cel drag şi acum pierdut . !Vizitarea unui loc speciaij. 274) şi pot fi individuale sau colective. .aduc în prim plan realitatea pierderii. IComemorarea anun1Îtor zil~ care.a pierderii. .. Este cea mai răspândită formă de aducere aminte în asemenea situaţii.c l . p.-o -ar ea --e-ui-. IScI1erea unui necrolo~. ceea ce implică un efort colectiv din pmiea celor apropiaţi. grrr--l.-l. 1995): .c ed-a'ij.întrerup rutina zilnică.î. Varietatea ritualmilor diferă de la o regiune culturală la altă.locul în care cei mai mulţi supravieţu itori mărturisesc că pot "sta de vorbă" cu cel decedat. erau sărbătorite împreună: ziua de naştere a celui decedat. Pot merge acolo pentru regăsirea de sine. şi înainte de a mmi cel drag. psihoterapeuţii şi asistenţii sociali.oferă oportunitate pentru suport.s ia p en-tru -n..e . Aceste ceremonii îndeplines o sumă de funcţii valide (Fulton... .

Şi mai folositor este acel consilier care a trecut poate prin experienţe de pierdere similare sau apropiate clientului şi care deţine cunoştinţe şi practică în psihoterapia existenţialistă. pentm a obţine În1preună cu terapeutul o reaşezare şi o interiorizare corectă a celor întâmplate. pierderile antelioare. este o oportunitate pentru creşterea personală atât a clientului. profesionistul care decide să lucreze cu supravieţuitorii multiplelor pierderi trebuie să se întrebe şi să se analizeze în legătură cu aptitudinile. reţeaua socială În care con vieţuieşte etc.Un rol important îl deţin adesea şi voluntarii implicaţi într-o asemenea Profesionistul trebuie să fie conştient de unicitatea domeniului şi de specificitatea sa în comparaţie cu alte probleme care necesită psihoterapie. cât şi a specialistului. Această muncă cere deprinderi specifice asi stării traumelor şi dezastrelor existenţiale. conştiinţă a limitelor personale (Lattanzi. magnitudinea şi impactul pierderilor. Este o muncă dificilă. 1982). nevoia de a acorda sprijin emoţional continuu. abilitate de a fi cu oamenii. Funcţiile terapiei includ educaţie. dincolo de toate acestea. "unele persoane sunt mai potrivite decât altele să ofere Îl1gIijire în suferinţă" (Mmtocchio.ionată a diferenţelor şi să respecte diversitatea. p. dar. transpunerea în starea de părtaş la suferinţă. deprindelile acestuia. Este extrem de important ca dialogul existenţial să nu se focalizeze în mod exclusiv pe problemele prezentate. ICel mai bun consilie~ trebuie să prezinte următoarele caracteristici: să deţină deprinderi foarte bune de comunicare. 337). să identifice ceea ce vor în fapt. compasiune. de maturizare şi evoluţie spirituală. 1985. să exploreze altemativele de atingere a scopurilor propuse şi să-i încurajeze în efortul de realizare a acestora. frustrantă şi uneori ambiguă. atitudinile şi motivaţia sa pentru o asemenea muncă. Cel mai util consilier este acela care deţine deprinderile fundan1entale pentru munca de psihoterapie şi cel care este conştient de specificul problemei cu care se COnfi'lUltă. Aşadar. stresorii existenţi.'Perienţei avute. Calitatea personalului afectează calitatea îngrijirii primite. Supravieţuitoml vine la psihoterapie pentm a găsi uşurare pentm problemele şi durerea sa. empatie. Evaluarea este un efort colaborativ. pentru a descoperi o altă perspectivă asupra pierderilor. Consiherul ajută clienţii să evalueze situaţia în care se găsesc. Evaluarea iniţială include gândmile clientului. 361 . confidenţialităţii. strategiile de care dispune. sensibilitate. prezenţă personală. Creşterea personală apare în timpul acestui proces de asistare şi reaşezare valorică a ex. asigurarea muncă. de învingere a temeri lor şi transmutare a suferinţei. ghidat totuşi de către consilier. Consilierul trebuie să aibă atitudini de acceptare necondiţ. care trebuie să fie foalte bine informat asupra complicaţiilor suferite de către supravieţuitorii multiplelor pierderi.

Intraţi în contact cu câteva familii care au suferit pierderea unui membr în Ulma Ullei maladii incurabile. Identifica._ prin dialog problemele lor emoţionale şi stategiile prin care se adaptează solicitălilor din mediul lor profesional. 4. Observaţi-vă pe voi înşivă după această experienţă de contact. Vizitaţi o secţie clinică de copii infectaţi cu virusul HIY. Discutaţi cu câţiva specialişti care asistă bolnavi incurabili. 3.ÎNTREBĂRI ŞI PROVOCĂRI 1. . Care sunt principalele metode şi telmici utile în asistarea durerii produs de maladiile incurabile? 2. Stabiliţi un contact de suport şi notaţi-vă experienţa.

Cristina Denisa Godeanu (Stoica) şi Seramis Sas. necesare prevenţiei şi tratamentului dependenţei de drog şi problematicilor complexe generate de aceasta la nivelul familiei şi comunităţii. ca fenomen psihic. NU EXISTĂ TRANSFORMARE • Introducere Motivaţia.CAPITOLUL XIV Psihoterapia în toxicodependenţă capitol include trei modalităţi smerglce de asistare psihoterapeutică a toxicodependenţilor: abordarea individuală. abordarea în grup şi abordarea familiei. în 363 . Am considerat utilă republicarea parţială. care pot oferi repere teoretice şi metodologice utile celor interesaţi de acest domeniu special de intervenţie . Trei dintre membrii echipei pe care am coordonat-o. în consens cu cercetările internaţionale în domeniu privind strategiile de intervenţie complexe. În tratatul colectiv. coord. valori. atunci când spunem că am înţeles de ce cineva s-a comportat într-un anumit fel înseanmă că am desluşit motivul acţiunii sale. ca parte integrantă din tratament. "Terapia toxicodependenţei. astfel încât acum se recunoaşte faptul că nu se poate vorbi de activitate sau acţiune umană fără a lua în calcul şi motivul pentru care au fost săvârşite acestea. posibilităţi şi limite" (lolanda Mtrofan. 2002. comportamente şi adoptarea. Transformarea personală presupune efort şi acţiuni îndreptate în direcţia renunţării la anumite atitudini. coordonat de noi. au fost elaborate mai multe capitole teoretice. De fapt.. în cadrul unui proiect al Organizaţiei Salvaţi Copiii. şi-a câştigat în timp atenţia cuvenită. Ioana Stancu (Niculae). Abordarea Ioana Stancu individuală a toxicomanilor 1. revizuită. Acest MODUL 1. 2003). sau integrală a capitolelor referitoare la tipurile şi specificul celor trei abordări psihoterapeutice. FĂRĂ MOTIVAŢIE. Editura SPER. au identificat şi structurat principalele forn1e de tratament psihoterapeutic asociat tratamentului medical. care deţine prioritatea în orice program de recuperare şi reinse11ie socială a persoanelor cu toxicodependeţă.

364 . De aceea. Astfel. Toxicodependenţa implică o legătura foatte strânsă . 4. Spunem că este ambivalent. nu poate fi cunoscută direct. Pe legătura strânsă dintre motivaţie şi schimbare compOltamentală se bazează şi un model consacrat de intervenţie terapeutică în lucrul cu toxicodependenţii: interviul motivaţional. toxicodependentul vrea şi nu vrea să se desprindă de consumul de droguri . • Motivaţia Motivaţia. Ea se impune a fi tradusă în termeni care să aibă acoperire concretă . vom aborda motivaţia toxicomanului. să poată fi observaţi în realitate. pentru un psihoterapeut.şi îmbunătăţească imaginea de sine. liber de presiunea şi constrângerile drogului. a oferi alternative. 5. volitivă şi compOltamentală care nu poate exista fără susţinerea energetică a motivaţiei. Iar unele dintre modalităţile prin care terapeutul poate face acest lucru sunt: 1. în context terapeutic.o perspectivă psihoterapeutică ca o stare internă a persoanei. afectivă . Ruperea acesteia şi construirea unui nou stil de viaţă. De fapt. între o substanţă numită drog (legal sau ilegal) şi o anunută persoană consumatorul. mai întâi. toxicodependentul ar trebui să fie situat la nivelul superior al acesteia pentru a putea realiza desprinderea de comportamentul adictiv. Iar acestea nu pot fi realizate fără sprijinul constant al motivaţiei. o persoană motivată se recunoaşte după o serie de compOltamente: doreşte deschis să fie ajutată. Motivaţia clientului este cunoscută după ceea ce acesta spune şi face. . pe o scală a motivaţiei care să se întindă de la puţin motivat până la foatte motivat. este şi nu prea este motivat să se schimbe. este îngrijorată în legătură cu situaţia sa. presupune. a unora noi. atunci când solicită ajutor din pattea unui specialist.şi clarifice scopurile. a sprijini clientul să. 2. 3. este cooperantă. poate fi mult influenţată de terapeut şi intervenţiile acestuia. este mai încrezătoare în terapeut şi procedeele terapeutice. nu lipseşte de la şedinţe şi depune mai mult efort pentru realizarea planului terapeutic. De obicei. ca element cheie fără de care renunţarea la drog nu este posibilă. Ea depinde de o serie de factori care aparţin vieţii şi personalităţii individului şi .locul acestora. Acesta va fi descris pe larg în acest capitol după ce. prima sarcină a psihoterapeutului în lucrul cu persoanele dependente o reprezintă încurajarea implicării motivaţionale în propria schimbare. din partea persoanei dependente. a ajuta clientul să. o implicare cognitivă. fizică şi psihică. a da feed-back. a creşte dezirabilitatea comportamentului neadictiv.

spre deosebire de sfătuire . "Ce mă sfătuiţi să fac?". a fi flexibil. 2. ci va fi liber să opteze pentlll soluţia pe care o consideră cea mai bună. precum şi multiplele efecte negative ale drogului în toate domeniile vieţii sale. A oferi alternative . Sunt foarte surprinşi când specialistul răspunde că rolul lui nu este să dea sfaturi. uneori este util ca specialistul să ofere informaţii competente asupra situaţiei clientului.6.pornind de la cunoştinţele sale în domeniu . De aceea. să ajute clientul să conştientizeze costurile consumului şi beneficiile schimbării comportamentale. specialistul nu dă sfaturi in această situaţie. 23). 1. aşteaptă sfaturi: "Şi eu ce să fac acum?". dimpotrivă . familia şi prietenii îşi exprimă îngrijorarea. oferă ajutor şi subliniază efectele negative ale consumului. Stephen Rollnick. Dacă. El trebuie să-I spijine să conştientizeze discrepanţa dintre valorile sale personale şi compOliamentul prezent. pe de altă patie. atunci când ajung prima oară -într-un cabinet de psihoterapie sau consiliere.oferă alternative. Cei mai mulţi oameni. 7. 1989. "A oferi c!jentului alternative face să scadă rezistenţa clientului şi creşte complianţa terapeutică" (William R. ci . Pentru a creşte dezirabilitatea compOliamentului neadictiv. El nu va fi "împins" de prestigiul unui specialist să aleagă o cale de acţiune. A creşte dezirabilitatea comportamentului neadictiv Oare de ce o persoană continuă să consume un anumit drog. Oferirea de alternative. deşi este conştientă de multele necazuri care derivă din acesta? Fenomenul nu este simplu. precum şi alte persoane semnificative din viaţa acestuia. 365 . 9. p. De fapt. a fi empatic. dacă îl protejează pe individ de consecinţele actelor sale. ci să-I ajute pe om să se sfătuiască singur. Însă este adevărat că o intervenţie terapeutică absolut nondirectivă îl poate face pe client să se simtă puţin confuz. pentlll că implică intervenţia mai multor factori . respectă şi libertatea clientului. motivaţia pentru schimbare creşte. persoana are sau crede că are anumite avantaje în urma ingerării substanţei şi. prin intennediul anumitor strategii (unele dintre ele vor fi descrise in paginile unnătoare). nu este (sau nu vrea să fie?!) foarte conştientă de consecinţele ei negative. terapeutul poate implica şi familia toxicodependentului. a te implica activ în procesul schimbării clientului. rolul terapeutului este ca. Pe de o parte. Iar clientul este liber să aleagă ce soluţie i se pare viabilă sau să-şi găsească propria rezolvare. Miller. a respecta clientul şi opţiunile sale. De aceea. Cei apropiaţi consumatollliui pot face ca dependenţa să continue dacă văd consumul de droguri ca pe ceva norn1al sau. 8. Aceasta presupune o identificare clară a problemei şi explicaţii pertinente asupra celor mai bune soluţii de abordare.

A respecta clientul şi opţiunile sale În cazul lucrului cu toxicodependenţii. de probleme: familia îşi pierde încrederea în ei. pentru a avea mai multă încredere în ei înşişi. Unul cele mai eficiente ar fi prezentarea rezultatelor unor teste medicale sau I-"HllUlU ?! . el îl ajută pe acesta să facă un pas important i direcţia facilitării modificării stilului de v iaţă. A sprijini clientul să-şi îmbunătăţească imaginea de sine Unii dintre toxicodependenţi au început să consume droguri pentru obţine o stare sufletească mai bună. este influenţată mult de capacitatea de a asculta reflectiv. şi valorile personale. 5. Empatia terapeutului este. O bună cunoaşter prezentului poate fi un element cheie pentru schimbare. A da feed-back Câteodată oamenii nu-şi propun sau nu reuşesc să se schimbe pentn n-au suficiente informaţii despre situaţia lor curentă. neconsumatori se deteriorează. 6. Acestea fac ca imaginea pe care o au despre ei înşişi să se deterioreze simţitor. de fapt. Aceasta pe de o palie. dar şi o deprindere de a înţelege clientul chiar dacă nu ai trecut prin experienţe similare. apare mai pregnant tendinţa 366 . ca o deprindere. drumul spre o viaţă liberă de presiunea drogulUl trece neapărat şi prin îmbunătăţirea imaginii de sine. standardele trebuie să vină din interior.-l care să arate gradul de afectare a sănătăţii fizice şi psihice de către Prezentarea de informaţii obiective despre efectele drogurilor şi a riscului la care expune un consumator reprezintă un bun element pentru favOlizarea schimbării. P de altă parte. 4. A fi empatie Empatia terapeutului este un factor ce favorizează motivaţia pentru schimbare. A ajuta clientul să-şi clarifice scopurile Oferirea feed-back-ului nu este suficientă pentru facilitarea schimbă r: Feed-back-ul este un standard. 7. Toxicodependentul trebuie să creadă că merită o viaţă mai bună şi că are puterea să depăşească obstacolele întinse peste tot de dependenţă. de obicei exterior. nu numai capacitatea de a te identifica cu experienţa unei alte persoane. Studiile experimentale au arătat că stilul empatic de terapie este asociat cu un nivel scăzut de rezistenţă al clienţilor şi cu o schimbare comportamentală mai rapidă şi mai durabilă. De aceea.3. pentru a se simţi mai bine în propria 1 0 piele. relaţiile cu prieteni. atunci când terapeutul ajută clientul să-: clarifice scopurile şi valorile. Pentru ca o persoană să­ modifice compOliamentul. datorită multiplelor efecte negative ale drogurilor (mai ales ale celor ilegale). Feed-back-ul terapeutic poate fi oferit în mai multe moduri. Empatia. de obicei întrerup frecventarea şcolii sau a serviciului. De aceea. odată ce dependenţa de drog devine mai puternică. din n0l111e. apar tot felu.

şi lămuri şi rezolva probleme care ţin de dnll1lUllor de viaţă. Acest conflict poalta numele de ambivalentă şi transpare încă de la începutul consilierii. Dacă clientul nu vine la o şedinţă de terapie. Din această cauză. într-o manieră de respect şi acceptare. Cercetările efectuate asupra implicării active au demonstrat că un simplu telefon poate chiar tripla şansele reuşitei procesului terapeutic. Ne-am putea gândi că în felul acesta nu încurajăm responsabilitatea clienhllui pentlll propria schimbare. nicio problemă. o singură situaţie ar fi de discutat aici . oamenii nu vin la consiliere sau psihoterapie pentru a fi convertiţi la sistemul de valori al specialistului. Însă. dar îi şi arăţi indirect că nu ai încredere în capacitatea sa de a decide singur. ar tr'ebui să tolereze întârzierile şi să încerce să realizeze o şedinţă completă. Terapeutul s-ar putea să cadă pradă acestei capcane.terapeutului de a impune clientului opţiunile sale. chiar dacă clientul a întârziat şi chiar să încheie o şedinţă mai devreme. în acest fel. dacă terapeutul se identifică cu partea care spune "nu mai consuma drogmi". de fapt. Odată ce relaţia terapeuti că este realizată. terapeutul poate cere clientului o palticipare mai constantă şi un compOltament mai rezonabil. încercând să-I convingă că este bine. se va urmări responsabilizarea clientului pentlll transfol111area sa. persoana spune: "am nevoie de ajutor". Însă. la cererea acestuia. să conştientizeze efectele reale ale consumului de droguri şi să ia cea mai bună decizie pentru sine. clientul va deveni rezistent şi va spm1e că nu are. îi înca1ci libertatea. cel puţin în prima fază a terapiei. • Motivaţia Motivaţia toxicodependentului persoanelor toxicodependente este de obicei fluctuantă ŞI conflictuală. primul scop este ancorarea clientului în procesul schimbării (aceasta din cauza ambivalenţei) şi de-abia apoi. terapeutul ar trebui. De obicei. să dea dovadă el însuşi de multă flexibilitate. De exemplu. tmucodependenţii pot fi caracterizaţi prin inflexibili tate şi ambivalenţă. ci pentm a. în lUCllll cu toxicodependenţii . ce trebuie să facă terapeutul? Să aştepte să fie contactat sau să-I sune el pentru a-şi exprima interesul şi a refixa o nouă şedinţă? Într-o abordare activă. A te implica activ în procesul schimbării clientului În legătură cu implicarea activă. De fapt. el este ambivalent în această privinţă şi. pentru sine. A fi flexibil De obicei. chiar imperios necesar să renunţe la consumul de droguri. dar 367 . terapeutul ar trebui să aibă iniţiativă . aşa cum vom vedea mai departe. un alt argument pentlll care este contraindicat să impui clientului dorinţa ta este că. Însă aceasta nu înseanmă că terapeuhll nu-l poate ajuta pe client. 8. când s-a obţinut motivarea schimbării. 9. Apoi.

în sensul convingerii consumatorului de a opta pentru ceva ferm. necesară schimbarea şi va rezista procesului terapeutic. cere sprijin. nu direcţionarea clienrului către schimbare îl \ ajuta pe acesta să se transfomle. Acesta est sindromul de sevraj sau răul fizic şi psihic care senmalizează scădere concentraţiei de drog din sânge. consilierii şi psihoterapeuţii care lucrea ză cu toxicodependente interpretează ambivalenţa ca pe o problemă care rezolvată. în pofida cunoaşterii costurilor şt consumului. pentru a obţine acelaşi efect. deşi ' o primă vedere pare paradoxal. să continue să ia droguri. pentru că. S. Ataşamenrul poate fi înţeles în termenii d ependenţei fizice. În locul "luptei" negarea clienhllui. apar simptome fizice şi psihice car ne arată că organismul cere satisfacerea nevoii nou create. Este bine ca să nu încerce să-I convingă pe client că trebuie să se schimbe. Datorită aceshli fenomen. iar nu pentru a mai crea o stare de bine. Consumat c perioadă de timp. 38). Un fenomen corelat cu dependenţa fizică este creşterea toleranţei pentn. a-l determina să se schimbe.. consilierul ar trebui să înţeleag" mai profund complexitatea dilemei clienhllui şi să facă mişcările ca într-u: prietenesc joc de şah şi nu ca în cazul asalrului unui castel (W. trebuie consumată c doză mai mare. iar o altă patie neagă existenţa vreunei probleme. Dar strategia terapeutică abordare a ambivalenţei nu trebuie să fie persuasiunea. iar. află consecinţele negative ale drogului În variate domenii ale vieţii. ci acceptarea faptului că doar o parte a lui vr " acest lucru. Când aceasta lipseşte din corp. pe când o altă patie a sa spune "nu". În locul atacului "monstrului negării". Acum drogul va fi luat pentru a reduc neplăceri le. neexistente în mod nomlal în organism: nevoia de o anumit" substanţă. Dar ambivalenţa nu este specifică numai persoanelor toxi A avea sentimente şi idei diferite despre ceva este o experienţă obişnuită. se va identifica cu partea din sine care afirmă că nu e . în situaţia respecti vă. Deci. Rolnick 1989. fiind ambivalent. pe celălalt taler al balanţei. p. este mai productivă înţelegerea a'mbivalenţei ca fiind ce\ normal. Uneori. ambivalenţa are un rol central viaţa lor. Această abordare face să scadă rezis clienrului şi să crească angajarea lui în chiar procesul schimbării. Care sunt factorii ce stau la baza ambivalenţei toxicodependentului? P de o palie este ataşamenrul faţă de consum. O parte sine afirmă. Ce se va întâmpla în această situaţie? Vor' să-I facă să renunţe neapărat la consumul de drog. astfel încât.În următoarea propoziţie adaugă: "dar nu este o problemă serioasă". drogul produce modificări metabolice ce vor sta la baza une noi nevoi. Miller. persoana care iniţial lua o anumită 368 . acea substanţă. în cazul celor cu un comportament adictiv. Persoanele dependente sunt ataşate de drog din mai multe moti\ Acestea îi determină ca.

Împreună cu iluzia că vei scăpa de probleme pentru o perioadă de timp. va ajunge să aibă nevoie de tot mai mult. în cazul primei. de "high" (care poate fi de cel mult câteva ore. Pe o parte a balanţei se află nevoia de a continua conswnul datorită beneficiilor sale iar. pe de cealaltă pmte.cantitate de drog. cât şi pentru terapeut. Mai putem să privin1 balanţa şi dintr-o altă lun1Înă: pe un taler continuarea consumului. idei şi comportamente atât de apropiere. persoana va apela la consumul de droguri. cât şi de respingere faţă de drogul respectiv. pe măsura trecerii timpului. Iar după un timp. evitare-evitare (individul trebuie să opteze Între două posibilităţi neplăcute) şi apropiere-evitare (persoana este atrasă de un lucru dar. Dacă. în acelaşi timp. Aceste trăiri nu sunt neapărat plăcute. ele pot fi chiar terifiante. O altă metaforă pentru ambivalenţa toxicodependenţilor poate fi balanţa sau balansoarul. Cum ia naştere această legătură? Imediat după ce a consumat droguri. care creează o legătură cel puţin la fel de puternică Între consumator şi drog. Cert este că acel interval de "bine". o nevoie construită artificial care se cere satisfăcută continuu . ambele compOltamente având atât beneficii. În funcţie de persoană şi tipul de drog consumat. dependenţa psihică presupune o legătură Între psihicul persoanei şi drog. nici fără el. "Consilierea şi psihoterapia toxicodependenţilor reclamă Întotdeauna o 369 . pe măsura creşterii dependenţei). cât şi costuri. nevoia de a-l stopa. datorită costurilor. De câte ori se va simţi depăşit de o situaţie sau va vrea să retrăiască acele senzaţii. trăiri afective şi senzaţii noi. inedite. Iar acestea nu sunt întotdeauna conştientizate de către persoana dependentă. îl şi respinge). Acest tip de conflict este o sursă generatoare de un stres intens. sunt suficiente pentru a crea o puternică legătură psihică între individ şi drog. trăirile pot fi stimulante sau relaxante. nemaitrăite. Am spus că o sursă a ataşamentului de substanţă o reprezintă dependenţa fizică. pe celălalt . scăzând progresiv până la anihilare. Termenul "atracţie fatală" poate defini metaforic ceea ce trăieşte toxicodependentul: nu poate trăi nici cu drog. frustrări şi neînţelegeri atât pentru toxicodependent. Apoi.stoparea lui. ambivalenţa este generatoare de confuzii. individul intră Într-o stare modificată de conştiinţă care îi poate oferi idei. drogul va deveni singurul centru de interes al persoanei. Din această cauză. Ambivalenţa toxicodependenţilor este de fapt un conflict apropiere-respingere: persoana are sentimente. În afara ei mai există şi un alt fel de dependenţă: cea psihică. Conflictele motivaţionale sunt de trei tipuri: apropiere-apropiere (persoana trebuie să facă o alegere Între două altemative plăcute). ataşamentu l se referea la organismul fizic (ce se obişnuise cu drogul până la a avea nevoie de el ca de-o substanţă absolut necesară metabolismului său).

Un aspect ar fi valorizarea diferită a beneficiilor şi costurilor dependenţei . Rollnick.a consun1a sau a nu mai consuma. Ambivalenţa motivaţională 370 . Două persoane diferite vor acorda altă senmificaţie şi vor reacţiona diferit în faţa unui acelaşi fapt. va rămâne să oscileze Între cei doi poli . prieteni . pe când un altul o poate considera ceva nesemnificativ. un terapeut are puţine şanse de reuşită în munca sa. transformându-l într-o realitate complexă . Dacă un individ vrea să se lase de consum. În următoarea secţiune vom discuta despre nlOdelul schimbării comportamentale dezvoltat de James Prochaska şi Carlo DiClemente. Miller.considerabilă răbdare şi toleranţă pentm ambiguitate" (W. proces care . care poate trece de la sine. comunitate). Sistemul motivaţional al clientului nu poate fi Înţeles în afara contextului social (familie. contextul social şi cultural influenţează percepţia propriului comportament la fel de mult ca şi evaluarea costurilor şi beneficiilor acestuia. iar nu o scădere. fără a înţelege că ambivalenţa este un fenomen normal şi extrem de complex. ce nuanţează tabloul ambivalenţei. aceasta este privită ca un atentat la propria liberiate şi ea detennină o creştere a atractivităţii comportamentului prohibit.în mod n011nal . atunci când i se impune cuiva o resh'icţie. dar se aşteaptă să nu poată să trăiască fără drogul respectiv. Apoi. Pe baza acestui model teoretic s-a constmit un tip de intervenţie psihoterapeutică specifică toxicodependenţilor: interviulmotivaţional. este unul dintre cele mai importante aspecte ale comportamentului adictiv. Toate caracteristicile sus-menţionate ilustrează complexitatea fenomenului ambivalenţei şi rolul central jucat de aceasta în contextul vieţii şi comportamentului unei p~rsoane toxicodependente. Deci. Reacţiile paradoxale pot "colora" şi ele tabloul compOliamentului adictiv şi ambivalenţei . De exemplu. De asemenea. model ce are ca axă centrală conceptul de "motivaţie" . pentm un individ o problemă de sănătate poate fi un semnal de alannă. 43). De ce apare această reacţie paradoxală? Pentru că. Se cunoaşte că toxicodependenţii au un autocontrol mai scăzut şi o rezistenţă la fmstrare rrunimă .ne reglează faptele şi acţiunile. Alături de acest aspect central se mai află Însă şi altele. 1989. chiar o simplă creştere a consecinţelor neplăcute face să întărească motivaţia şi tiparul compOliamental respectiv. fără a înainta în vreun fel în direcţia schimbării. CompOliamentul adictiv mai trebuie înţeles şi din perspectiva scăderii autocontrolului. uneori greu de descifrat. aşteptările noastre ne influenţează puternic comportamentul. S. Dimpotrivă. p. S-a constatat că o creştere a costurilor unui comportament (rezultată din amurute restricţii sociale şi culturale) nu detennină individul să reacţioneze într-o altă manieră.

identificarea stadiului este esenţială pentru alegerea celor mai adecvate modalităţi terapeutice. Pomind de la modelul schimbării. o persoană parcurge de mai multe 01'1 acest proces până la stabilizarea 371 . s-a constituit un procedeu terapeutic de intervenţie în toxicodependenţă (interviul motivaţional). în care precontemplarea este punctul iniţial de la care poate porni schimbarea. cu persoane dependente de tutun (fumători) şi au constatat că acestea parcurgeau mai multe etape până când reuşeau să renunţe la fumat. de obicei. precum şi cele mai oportune intervenţii psihoterapeutice specifice fiecărui stadiu. Interviul motivaţional stipulează adaptarea strategiilor terapeutice stadiului sch imbării în care se află clientul. În continuare vom prezenta mai pe larg acest model al schimbării. fie că este vorba de comportament adictiv sau alt comportament. Din momentul iniţial. de acceptare a fumatului şi până la stoparea lui. iar ignorarea diferenţelor existente între stadiile schimbării conduce la adoptarea unor intervenţii neadecvate nevoilor individului.• Un model teoretic asupra schimbării umane Psihologii Carlo C. DiClemente şi Jim Prochaska au elaborat un model teoretic asupra felului în care oamenii se schimbă. construit iniţial ca o explicaţie a modului în care se renunţă la comportamentul adictiv în context terapeutic. Deci. care este consacrat în ţările ce se confruntă de mai mult timp cu problematica dependenţei de droguri. iar determinarea se află la interfaţa dintre contemplare şi acţiune. erau parcurse mai multe etape. Precontemplare Schimbarea comportamentului Poate fi reprezentat sub forma unui cerc pentru că. Ei au lucrat mai mult timp în context terapeutic. Modelul. urmând ca ele să fie detaliate în subcapitolul următor. s-a constatat că poate fi extins asupra schimbării umane în general. fie că este realizată sau nu sub îndrumare terapeutică. Acest model poate fi reprezentat grafic sub forma unui cerc împărţit în 4 stadii. fiecare etapă având caracteristici specifice.

iar nu una obiectivă.Prochaska şi DiClemente au descoperit că fumătorii recădeau de 3 până la 7 ori până reuşeau să se lase de fumat. de exemplu). această abordare are meritul de a construi relaţia terapeutică. fundamentul oricărei intervenţii eficiente. care nu trebuie forţat. Oricum. Persoana îşi acceptă propriul compottament şi nu intenţionează să modifice ceva în această privinţă. 17). Ce poate face terapeutul în această etapă? Poate să -i câştige încrederea consumatorului. Aparent nesemnificativă. ele nu fac decât să prevadă nişte neplăceri mai mari (contactarea unei boli sau săvârşirea unor acte penale. nu există nicio problemă. o să termin douăsprezece clase. Înseamnă de fapt că nu sunt motivaţi să facă ceea ce vor ceilalţi să facă. Ei nu vin din proprie iniţiativă. de care va fi nevoie cu siguranţă. ei se simt bine aşa cum sunt. !precontel11plare~ reprezintă stadiul iniţial de la care poate porni schimbarea. mai ales din perspectiva celor care "au adus" consumatorul ca să fie schimbat rapid. El este Împăcat cu sine. La şcoală mă duc. . consideră recăderea ca o etapă necesară în procesul schimbării. p. De exemplu. Comportamentul lor reprezintă o problemă pentru ceilalţi. 372 schimbării. În acest stadiu. iar nu pentru ei. în general. HIV). ci la rugăminţile sau presiunile unor persoane apropiate. datorită faptului că drogurile au multiple consecinţe negative. Mai devreme sau mai târziu. persoana nu este deschisă schimbării. prin persuasiune sau confruntare. Mai trag şi eu câteodată. Precontemplatorii sunt foatte motivaţi. că este nevoie să se schimbe. Aceasta este o judecată morală. 1989. să insiste pe modalităţile de prevenire a diverselor boli (hepatită. dar sunt motivaţi să continue comportamentul lor. nu să-I schimbe" (Gerald Bennet. Dar aceştia nu sunt motivaţi să se schimbe. Dar vreau şi eu să mă distrez. la o primă vedere." "Precontemplatorii sunt descrişi. În legătura cu situaţia lor aceştia pot spune ceva de genul: "Nu înţeleg de ce părinţii mei mă tot bat la cap toată ziua. pentru drogurile injectabile. ca oameni nemotivaţi. o să iau bacul şi o să mă angajez. Deşi aceste strategii s-ar putea să semene.firesc . În această etapă un terapeut neexperimentat poate cădea în capcana alianţei cu persoanele apropiate consumatorului. pentru individ. Acum cât sunt tânăr. în această etapă. va apărea .nevoia de schimbare. respectându-i opţiunile şi oferindu-i infon11aţii pertinente despre cum ar putea să limiteze. încercând să-I convingă pe acesta. în momentul când persoana va fi pregătită pentru schimbare. dar nu fac nimic rău. să ţină sub control posibilele efecte negative ale drogului. dintr-o perspectivă realistă asupra transfon11ării umane. cu o încurajare a consumului. Acest model. mă simt bine şi atât. Unii toxicodependenţi ajung În cabinetul de consiliere când sunt În precontemplare. Fiecare om are propliul ritm de creştere. Însă pentru orice transformare există un ritm natural.

Jocul beneficiilor şi costurilor. MiIler. Care este rolul terapeutului în această etapă? Există tehnici specifice interviului motivaţional care pot fi utilizate acum cu scopul creşterii conştientizării şi stimulării conflictului motivaţional până la ajungerea într-un punct decizional. Dar. Rollnick. chiar pentru terapeut. Ei speră ca o anumită informaţie să decidă pentru ei. Însă este la fel de adevărat că informaţia relevantă din punct de vedere personal poate avea un impact puternic asupra consumatorului. pentru ca acesta să conştientizeze riscurile la care se expune în continuare. decizia pentru schimbare nu înseanmă că schimbarea se va realiza în mod automat.ionaIă. mai ales dacă nu are el însuşi o toleranţă crescută faţă de ambivalenţă şi dacă se lasă "prins" de nevoile stringente ale celorlalţi membri ai familiei (ce vor o transfol111are rapidă a persoanei dependente). Însă el este încă foarte ataşat de beneficiile acestuia.Tot în această etapă psihoterapeutul poate oferi infol111aţii pertinente consumatorului despre efectele consumului de droguri sau feed -back-uri privind situaţia lui actuală (pe baza unor teste psihologice) . Acum rolul psihoterapeutului este ca. îl fac pe consumator să oscileze continuu între cele două extreme: abstinenţa şi drogul. Chiar dacă au apărut probleme de sănătate . familiale sau de serviciu. ca de exemplu faptul că se simte relaxat sau plin de energie. când este deja pregătită pentru acţiune. 1989. 373 . apud W. S. p. prin strategii specifice. dependenţa fizică şi psihică . există celălalt taler al balanţei pe care pot fi aşezate avantajele. făcându-l să iasă din punctul ine11ial al conflictului motivaţional şi îndreptându-l într-una din direcţii (de obicei înspre schimbare). Dacă persoana s-a decis să facă um1ătorui pas către stoparea consumului. Următorul stadiu al acestui model este kontemplareal. aşa că persoana contemplatoare poate intra într-o aşteptare foarte neproductivă" (Carlo DiClemente. că este acceptat de un grup de prieteni sau că are o părere mai bună despre sine în momentele de "high". fără griji şi probleme. Trecerea rapidă de la motivaţia pentru schimbare la cea pentru perpetuarea comportamentului poate fi extrem de stresantă . indivizii şi nu informaţile iau decizia . Caracteristica perioadei este ambivalenţa motivaţ. spunem că ne aflăm în etapa keterminări~. "Contemplarea este stadiul în care mulţi clienţi aşteaptă o informaţie care să-i determine să facă schimbarea. 195). să întărească decizia luată şi să-I ajute pe individ să găsească cele mai acceptabile şi accesibile modalităţi de punere în practică a deciziei luate. De aceea spunem că un contempla tor vrea şi nu prea vrea să renunţe la drog . Individul a conştientizat unele efecte negative ale drogului şi o parte din sine ar vrea să renunţe la a mai lua droguri. Oricum.

o caracteristică _ persoanei . ce variază ca intensitate şi frecvenţă în timp (uneori sunt trecătoare. pentru că renunţarea 1comportamentul adictiv presupune o asistenţă de specialitate mai îndelungată În mod normal. Ea este şi va rămâne. de a-l ajuta să aibă încredere în sine şi 'capacitatea sa de a duce la capăt ceea ce şi-a propus. Mulţi clienţi susţin că acest pulsiuni pot apărea chiar şi după ani de zile după ce adicţia a deveni controlabilă. lucrul psihoterapeutic include şi aici strategii C. rezolvare a ambivalentei. căreia nu i-a putut face faţă. de a-i oferi suport. dar psihoterapia trebuie continuată. construcţia unor abilităţi necesare clientului (astfel încât el să nu se ma: refugieze în consum în locul înfruntării realităţii) şi în realizarea unor modalităţi de a face faţă pulsiunii de a consuma drog. în cabinetul de psihoterapie este necesar să fie dezvoltate strategii de a rezista pulsiunii.În această etapă ambivalenţa nu este definitiv şi irevocabil rezolvat:. Acum terapeutul va lucra c clientul asupra unor strategii de a preveni recăderile . Toţi toxi~odependenţi: experimentează "pulsiuni". chiar dacă la o intensitate mai scăzută. Vor fi necesare acum modalităţi de a-i creşte motivaţia pentru schimbare (care scade simţitor în 374 . pot fi rărite. şedinţeI. Acum persoana se angajează în diferite acţiuni care au ca sc o~ realizarea schimbării. fără încredere în sine şi cu fhca că vechiul compOltament s-ar putea să fie imposibil de depăşit. kcţillnea~ Od~tă ce decizia pentru schimbare a fost luată. După stadiul acţiunii urmează cel al menţinerii. alteori pot persista ore). Însă . lRecădere~ poate apărea din motive variate: fie persoana a experimenta o pulsiune foarte puternică. Pentru că sunt situaţii cu risc crescut pentru recădere. Ajuns în această etapă. ~1enţinere~. De aceea. în posibilitatea de a putea depăşi compoltamentul adictiv. însă cu timpul ele devin mai rare şi mai puţin intense. Individul care a recăzut se întoarce la terapeut demoralizat. c constă în stabilizarea noului compOltament. de client. clientul s-ar putea să simtă nevoia să întrerup~ şedinţele de psihoterapie. stadiul acţiunii durează 3-6 luni pentru a fi comple pentru că este nevoie de timp pentru a stabiliza un nou patterr compOltamental.şi recapete încrederea în sine. se poate ca persoana să recadă la vechiul comportament. Rolul terapeutului este de a-l ajuta pe acesta să. pentru că are impresia că şi-a rezolvat problema Dacă nu sunt dificultăţi în punerea în practică a planului de acţiune. În această etapă terapeutul are rolul de a monitoriza progresele lacUl. atât în stadiul acţiunii. fie în viaţa acesteia s-a întâmplat un eveniment foarte stresant care să o determine să reînceapă să consume drog. Acestea constau Îr. Testul schimbării comportamentale îl reprezintă menţinerea compoltamentului timp de câţiva ani. trecem :: etapa acţiunii. cât şi a: menţinerii .

cei mai mulţi o eludează. construirea unui nou stil de viaţă. în medie. în care se realizează o intervenţie mai profundă. este nevoie de consiliere psihologică sau psihoterapie. datorită acesteia. după care să urmeze consilierea psihologică sau psihoterapia. de obicei. Dar dependenţa psihică nu este ceva superficial. . De aceea. O dată. care are rolul de a trata sevrajul (adică multitudinea de simptome fizice şi psihice ce apar la întreruperea bruscă a administrării drogului). de psiholog) şi se adresează cu predilecţie desfacerii legăturii psihice construite între persoană şi drog. ceea ce este absolut fals. vorbim de psihoterapie. cam două săptămâni. Căci ciclul reîncepe. După realizarea curei de dezintoxiare. pentru că există droguri care nu provoacă dependenţă fizică. prin înlocuirea drogului consumat cu metadonă sau alte produse farmaceutice.ul1na recăderii). În acest din urmă caz. de multe ori. Cura de dezintoxicare se realizează în unităţi medicale şi durează. În opinia multor specialişti din ţara noastră. de a-i reîntări decizia pentru acţiune şi menţinere. Deci. Din păcate. intervenţia psihologică are ca scop o restructurare a unor componente ale personalităţii şi. fie în tratament medicamentos de substituţie. Am spus "în cele mai multe cazuri". Deşi majoritatea specialiştilor care lucrează în domeniul toxicodependenţei cunosc impOlianţa acestei etape ce se adresează dependenţei psihice. 375 . intervenţii ce se realizează în cabinetele specializate. pentru cele mai multe cazuri de toxicodependenţă trebuie "tratate" ambele dependenţe: cea fizică şi cea psihică. tratarea toxicodependenţei se reduce la dezintoxicare. de obicei. de restructurare a personalităţii. este posibil ca schimbarea să nu se producă şi viaţa persoanei să fie o continuă rulare de abstinenţă şi consum. 2. pe baza ei. ci doar psihică. • Introducere Toxicodependentul poate fi considerat o persoană de două on dependentă de drog: fizic (în cele mai multe cazuri) şi psihic. TERAPEUTUL FATĂ ÎN FATĂ CU TOXICODEPENDENTUL . Se poate vorbi de consiliere psihologică în cazul în care intervenţia este de mai scurtă durată (datorită unor factori care nu ţin. iar recăderile se întâmplă. ci presupune antrenarea întregii personalităţi în această legătură individ-drog. în condiţiile în care dependenţa psihică este mult mai greu de rezolvat decât cea fizică. de câteva ori. care constă fie în tratament medicamentos simptomatic. Pentru dependenţa fizică există dezintoxicarea. Aceasta trebuie să constituie doar prima etapă. Aceasta este perspectiva optimistă. până ce schimbarea se realizează.

accesibilitatea drogurilor şi alcoolului. în sensul trăsăturilor de personalitate predispozante pentru consumul de droguri şi a transfom1ăriior suferite de aceasta în urma consumului.drogul. cât şi de psihoterapie. Acesta poate fi utilizat atât ca model de consiliere psihologică. factorii ce concură la realizarea toxicodependenţei. traiul în familii dezorganizate (părinţi divorţaţi . va fi prezentat şi un model de evaluare psihologică a pacientului cu probleme de adicţie.a dependenţei psihice. Aceasta pentru că este important ca psihoterapeutul să cunoască ce tip de personalitate are consumatorul şi cum i-a afectat drogul viaţa psihică . decese etc.specialistul va realiza consiliere psihologică sau psihoterapie factori: timpul şi disponibilitatea cbentului. de la o şcoală la alta). istoricul familial de alcoolism. IFactorii de mediul mai importanţi sunt: deprivările sociale ŞI economice (părinţi săraci . Ultima parte se va ocupa de etapa menţinerii ŞI prevemrea ţine Dacă de mai mulţi recăderiloL • Personalitatea toxicodependentului ersonalitate entru consumul de droguri poate fi considerată ca fiind o rezultantă a dintre un produs . specializarea sa. famili uniparentale). şomeri. traiul în comunităţi dezorganizate. evenimente dureroase: despărţiri . De asemenea. Vor fi descrise strategiile optime de intervenţie în funcţie de stadiulmotivaţional al clientului. structura personalităţii clientului şi. şi factorii de mediu şi educaţionali. nu în ultimul rând. Deşi nu este scopul capitolului de faţă de a analiza. intervenţia psihologică ţinând seama de aceste considerente. cu titlu informativ. Apoi vom descrie un model de intervenţie psihoterapeutică în cazul toxicodependenţei (interviul motivaţiona1). În prima parte a subcapitolului de faţă vom discuta despre personalitatea toxicodependentului. frecvent utilizat în cabinetele de specialitate din ţările care se confruntă cu problematica drogurilor. dacă abordarea psihologică ţine seama de multiplele transformări produse în sfera personalităţii de către drog. condiţii materiale scăzute). factori de mediu şi educaţionali şi factori de personalitate. asocierea cu cei care consumă droguri. totuşi vor fi enumeraţi. într-o manieră exhaustivă. mobilitatea excesivă (de la o localitate la alta. intersecţiei Dependenţa 376 . severitate.

În extrema cealaltă.o rezultantă a compOltamenullui impulsiv ce caracterizează acest tip de personalitate. nu toţi indivizii care se confruntă cu astfel de condiţii de mediu sau educaţionale devin toxicodependenţi. prin simpla lor enumerare. ba chiar este incriminat penal. Anxietatea. mediu familial sumbru sau violent. fie a uneia de retragere socială şi timiditate excesivă . De fapt. se traduce în viaţa persoanelor prin reacţii disproporţionate faţă de evenimente. O imagine de sine defavorabilă. acestea anunţă încă din copilărie că