EDIŢIA DE PRIMĂVARĂ

Nr. 10

martie, aprilie, mai 2010 - 2011

Într-un colţ de Ploieşti, printre casele bătrâneşti albite de timp şi vile construite recent, pe o stradă cu un nume parcă anume ales, strada Izvoare, se înalţă o şcoală...

Este considerată şcoală de cartier, dar nu e o şcoală oarecare, ci şcoala care în prezent poartă cu onoare şi responsabilitate numele unui fost elev în clasele primare ~ IOAN GRIGORESCU ~ cunoscut scriitor, cineast, om de televiziune, realizator al serialului “Spectacolul lumii”.

CUPRINS:  Evenimente, acţiuni  Mituri, tradiţii, obiceiuri  Frumoasa limbă românească  Un „pic”de franceză  Tinere talente  File de istorie  Credinţă şi adevăr  Natura, prietena mea  Clubul isteţilor  Divertisment  Pagina celor mici  Atelierul fanteziei

Colectivul de redacţie: Coordonator: prof.I-IV Dobre Elena Colaboratori: Prof. Molnar Ana Maria Prof..Iuja Amalia Prof. Medinţu adriana Prof.I-IV. Constantinescu Rodica Tehnoredactare Dobre Elena Director : Prof. Iancu Gabriela

A stazi...
Şcoala,în haina ei cea nouă, pulsează în ritmuri moderne pentru a şlefui alte şi alte generaţii pregătite pentru timpurile ce vor veni. Situată în cartierul denumit când Tarcău, când Sf.Dumitru, pe locurile unde pe vremuri Mihai Viteazul şi-a aşezat tabăra, Şcoala “Ioan Grigorescu” din Ploieşti adună pe băncile sale copii din cartierele Mihai Bravu şi Dorobanţul, copii care nu mai migrează spre şcolile din centru, decât cu mici excepţii: sunt cei cu oarece ifose şi mai puţin cunoscători ai ofertei educaţionale a şcolii.

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * mai * 2010-2011

EVENIMENTE

LA 26 MARTIE 2011, IOAN GRIGORESCU – SCRIITOR, PUBLICIST, TRADUCĂTOR, CINEAST ŞI DIPLOMAT ROMAN,CETĂŢEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI PLOIEŞTI, MENTORUL SPIRITUAL AL ŞCOLII CE CU ONOARE ÎI POARTĂ NUMELE , A PLECAT SPRE ETERNITATE, DUPĂ O LUNGĂ ŞI GREA SUFERINŢĂ. Elevii şi cadrele didactice ale Şcolii “Ioan Grigorescu” din Ploieşti vor păstra cu respect şi cu demnitate numele şi prestigiul şcolii în memoria celui ce a fost şi rămâne părintele spiritual al acestei instituţii .

IOAN GRIGORESCU

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

ACŢIUNI

S-a finalizat:

la care au participt 50 de elevi din clasele a II-a şi a III-a îndrumaţi de doamnele învăţătoare Dobre Elena, Constantinescu Rodica şi Stanciu Angela. Scopul acestui concurs a fost acela de a transmite mesajul menţinerii igienei atât acasă, cât şi la şcoală, precum şi beneficiile acesteia pentru sănătate şi dezvoltare armonioasă. Sarcinile elevilor au fost următoarele:
o Să dea un nume campaniei o Să realizeze/deseneze o mascotă a campaniei, căreia să îi dea un nume o 1 steag al campaniei o 2 flyere (pliante) informative
o 3 desene sugestive pentru tema igienei

o 10 materiale practice dezvoltate alături de părinţi

Elevii participanţi la campania desfăşurată în şcoala noastră au realizat mai multe materiale:

DECLARAŢIE DE RĂZBOI MICROBILOR
Numele campaniei Mascota campaniei - IIB Steagul campaniei - IIIB

Ion Sorana – clasa a II-a B

Cionca Ana- clasa a III-a A

Mazilu Miruna- clasa a III-a B

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

ACŢIUNI

Obiecte realizate:

Clasa a III-a A

Clasa a III-a B

Clasa a III-a B

Clasa a II-a B

Clasa a III-a B

Clasa a III-a B

Clasa a III-a A

Clasa a III-a A

Clasa a III-a B

Clasa a III-a B

o 2 flyere (pliante) informative o Ce sunt microbii? o Reguli în lupta cu microbii

În căutarea Prinţesei Curăţica
Piesă de teatru
Prinţesa Curăţica Vecinele - Vecina 1 - Vecina 2 - Vecina 3 Copiii: - Bogdan - Ana - Maria - Gigel - Andrei Ajutoarele Prinţesei - Mopul - Domestos Străjerii Prinţesei Curăţica -Săpunul -Pieptenele -Periuţa de dinţi -Pasta de dinţi -Dezinfectantul -Apa Microbii - Microbul 1 - Microbul 2 - Microbul 3 - Microbul 4 - Microbul 5 Decor Scena I Aspect dintr-o bucătărie, o masă şi scaune, aici cele trei vecine îşi beau cafeaua. Scena II Imaginea unui castel alb în fundal după care stă ascunsă Prinţesa Curăţica, iar de-a lungul unui drum marcat de o pânză albă întinsă apar străjerii Curăţeniei : Săpunul, Apa, Pieptenele, Pasta de dinţi şi Periuţa,Dezinfectantul. Scena II Imagini dintr-o baie murdară unde stau ascunşi microbii.

Personaje:

SCENA I
(Două dintre vecine beau tacticos cafeaua. Se aude un ciocănit puternic. Una dintre vecine se duce şi o aduce in bucătărie pe cea care bate)

Vecina 2 Mai repede, mai repede! Cafeaua s-a răcit! Azi ai venit târziu. Cu cine-ai mai vorbit? Vecina 1 N-aţi auzit, vecină? Vecina 2 Nu. Ce s-a întâmplat? Vecina 1 Vorbeşte-o lume-ntreagă... Şi voi nu aţi aflat? Vecina 3 Da ce s-a -ntâmplat, frate? Că văd că nu glumeşti. Din curiozitate Vreau să îmi povesteşti! Vecina 1 Ascultă şi-ai să vezi Că nu-i lucru uşor: A spus în seara asta Şi la televizor! Vecina 3 Ce-a spus, vecină? Spune! Sau tu te ţii de glume? Vecina 1 Se-aude că-ntr-o casă Şi cred că ştiu eu unde Chiar în cartier la noi – Inamicul stă la pândă Pregătit pentru război. Vecina 2 Ce inamic, vecină? Se pare că visezi! Vecina 1 Stai să-ţi spun cum stă treaba Şi-atunci tu ai să vezi: Inamicu-i invizibil Şi se-ascunde peste tot,

Se cocoaţă-n pat, pe masă, Intră-n oala cu compot! Vecina 3 Păi aşa ceva, surate, Nu se poate! Şi cine-i inamicul acesta Ce pândeşte? Vecina 1 I-o „naţie” barbară Microbul se numeşte! Vecina 3 Microbul? Nu se poate! Credeam c-a dispărut! S-a reîntors în forţă? Şi e mai de temut?
( microbii intră pe furiş în scenă)

Vecina 1 Priveşte-i cum atacă În baie, pe covor, Intră-n bucătărie Şi chiar în dormitor! Vecina 2 Şi noi ce facem, frate! Stăm toţi şi îl privim Cu braţe-ncrucişate Şi poate-o să murim! Vecina 3 Să dăm atunci de ştire În cartier, de vrei, Poate găsim soluţii Ca să scăpăm de ei! Vecina 1 Să mergem şi la şcoală Unde copiii noştri Or fi-nvăţat vreo cale Cum să scăpăm de monştrii. Fiindcă acum se pare Că sunt mai rezistenţi Cu vechile metode Ei tot vor fi prezenţi. Ana (intrând) Stai, mamă, ştiu eu bine Cum să scăpăm de ei Să îi chemăm aici Şi pe colegii mei!

Au auzit, se pare Cu toţi ce s-a-ntâmplat Ş-au venit să mă-ntrebe Dacă eu am aflat. (Strigă către culise) Bogdan, Andrei, Maria, Veniţi ca să vorbim! Bogdan Iată, am venit cu toţii. Ce trebuie să ştim? Ana Aşa cum ştiţi cu toţii Microbii –s printre noi, Vreau să găsim o cale Ca să scăpăm de ei! Maria Am aflat c-ar fi pe lume O prinţesă minunată Iar a ei împărăţie Totdeauna e curată! Are armele secrete Să iasă victorioasă În războiul cu microbii Şi la şcoală, şi acasă! Vecina 3 Să-i trimitem o solie Să ne vină-n ajutor! Vecina 1 Păi eu zic să meargă Ana Şi Maria şi Gigel Şi să-l ia şi pe Bogdan Chiar dacă e mititel. Să-şi ia trusa sanitară Multă apă şi săpun Nu se ştie ce primejdii Îi aşteaptă pe-acest drum!

SCENA II
(Copiii trec pe drumul ce duce spre castel, fiecare fiind oprit de un străjer

Săpunul : Unde vrei să treci, băiete? Ai tricoul plin de pete! Spune-mi dacă vrei să treci Ce variantă alegi: Îl arunci? Îl laşi pe drum? Gigel: Nu, am să îl spăl acum! Cu apă şi cu săpun Şi-am să îl usuc la soare Toţi microbii să-i omoare! Pieptenele Iar tu, draga mea fetiţă, Chiar dacă-ai pe cap fundiţă Părul tău e încâlcit Cu pisicile-ai dormit? Spune-mi, fata mea bălaie, Ce-ai să faci? Ana O să-mi fac baie, Mă pieptăn, îmi fac codiţă, Îmi mai pun înc-o fundiţă! Periuţa şi Pasta de dinţi Eşti micuţ şi frumuşel Nu te vom lăsa să treci Trebuie să ne-nţelegi! Andrei Însă baie mi-am făcut, Hainele îmi sunt curate... Spuneţi cu ce am greşit! Periuţa Ştiu însă de la părinţi Că nu prea te speli pe dinţi Şi microbii nu glumesc Şi-n guriţă se-nmulţesc. Andrei Îţi spun, pe onoarea mea, Că mereu mă voi spăla! Dezinfectantul Dragul meu, nu poţi să treci! Mirosul te dă de gol. Trebuie să mă-nţelegi, Vreu ghiozdanul la control! Bogdan Păi de ce? Nu e curat? Dezinfectantul Ieri laptele-n el l-ai spart,

Iar în zilele trecute, Ai avut la tine fructe N -au fost bine ambalate Şi-ai caietele pătate Şi prin lupă de priveşti Sigur o să te-ngrozeşti Spune-mi ai aflat, Bogdan Câţi microbi ai în ghiozdan? Bogdan Voi avea mai multă grijă Şi acum dar şi la anul: Pun gustarea-n casoletă Şi dezinfectez ghiozdanul. Dezinfectantul Ai trecut şi tu de probă Treci, nu te mai ţin de vorbă Clipele nu se opresc Iar microbii se-nmulţesc Maria Se vede-n depărtare Un minunat castel, E alb precum zăpada... Să ne grăbim spre el. Apa Prinţesă Preacurată Aşteaptă lângă poartă Micuţii călători Veniţi din alte zări. Prinţesa Curăţica De vin cu gânduri bune La mine în palat Eu îi primesc cu drag Ce vor? I-ai întrebat? Apa I-am întrebat, Prinţesă, I-am întrebat de zor; Spun că vin de departe Să le dai ajutor... Prinţesa Curăţica I-aţi cercetat cu grijă Să nu aducă aici Din locuri necurate Pe-ai noştri inamici?
(Îi cercetează cu privirea)

Apa Prinţesă, spun străjerii Că sunt acum curaţi. Ei au trecut de probe Şi sunt mai învăţaţi

Prinţesa Curăţica Pofteşte-i dar pe toţi Solia să-ascultăm. De ne stă în putinţă Le vom da ajutor. Apa Intraţi, intraţi cu grijă! Prinţesa vă primeşte. Să nu vă fie teamă, Nimeni nu vă opreşte Andrei Prinţesă Curăţică, Avem un necaz mare: Au năvălit microbii Şi nu găsim scăpare Prinţesa Curăţica Au năvălit microbii? Dar voi ce aţi păzit? N-aţi ripostat cu arme? Cum de v-au cotropit? Andrei Am încercat să facem Ce a depins de noi, Dar undeva, se pare S-a strâns prea mult gunoi. Prinţesa Curăţica De vreţi să fie bine Vă dau acum un sfat Totul în jur să fie Mereu – mereu curat! Mătura şi cu făraşul, Mopul şi aspiratorul Vi-i trimit ca ajutoare Pe microbi să îi doboare. Îşi vor lua şef de echipă Pe” Domestos” într-o clipă, Căci el face treabă bună Şi casa o face lună. Curăţă, dezinfectează, Înălbeşte şi munceşte, Totu-n jurul lui luceşte. Copiii Mulţumim dragă Prinţesă Sfatul îl vom respecta Păstrăm armele acestea Şi cu ele vom lupta.
Copiii ies luând cu ei „ajutoarele ”

SCENA III Microbul 1 Ce frumoasă ne e viaţa Căci aici avem de toate: Căldură şi umezeală Cada plină cu bucate. Microbul 2 Vom trăi aici cu toţii Ne vom creşte şi nepoţii. Vom avea viaţă uşoară Fie iarnă, fie vară! Microbul 3 Dar ce se aude , frate ? Parcă vin din cer blindate. Doamne, spune-mi cine vine? Nu cred că ne este bine! Microbul 4 Se apropie furtuna... Am crezut că-am câştigat Dacă nu ne-ascundem bine Viaţa ni s-a terminat! Microbul 5 Ce ne facem fraţilor ? Cui să cerem ajutor? Mopul (se repede după microbi) Stai că-ţi dau eu ajutor... Microbul 5 Mopule, nu vreau să mor! Vreau să mai trăiesc o vară, Apoi voi pleca din ţară! Domestos Stai că te ajut şi eu.... Te fac să îţi pară rău! Că ai venit nepoftit Şi aici te-ai cuibărit. Ai crezut că te lăsăm Să domneşti ca-ntr-un palat Trebui să fii judecat Treci acuma la spălat! Microbul 3 Ajutorrr ! ! ! Ajutor ! ! ! Ce ne facem, fraţilor Cu Domestos nu-i de glumă Să plecăm de-aici pe...Lună! Domestos Nu mai staţi şi vă văitaţi Că de mine nu scăpaţi . Aici nu-i loc pentru voi Hai cu toţii la gunoi ! Baia azi va străluci

Voi cu toţii veţi pierii !Mirobii (în cor ) Ne-au învins, ne-au doborât! Vom pierii acum cu toţii Hai fraţilor să fugim ! Căci acum o să murim!(ies) Copiii Am câştigat! Am câştigat! De microbi noi am scăpat! Totu-n jur – i – acum curat! Domestos ne-a ajutat! Vecinele : Aveţi grijă, nu uitaţi! Cu Dometos să spălaţi Casa s-o dezinfectaţi! Sfârşit
Piesa a fost realizată de prof. înv. primar Elena Dobre după idei ale elevilor claselor a III-a A şi a III-a B şi a fost prezentată în cadrul Campaniei Naţionale „Igiena acasă şi la şcoală”

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

SĂRBĂTORI, TRADIŢII, OBICEIURI

Mărţişorul
Mărţişorul este o sărbătoare specific românească care celebrează venirea primăverii. În această zi se oferă persoanelor de sex feminin apropiate mărţişoare, ca mici semne de mulţumire. Se consideră că mărţişoarele sunt aducătoare de fericire şi noroc. Ele sunt formate, în mod tradiţional, dintr-o fundiţă roşu cu alb – roşu semnifică iarna şi albul primavara - la care se adaugă alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoave, coşar, inimă. Acest simbol este purtat la vedere o săptămână sau două.

Cum a apărut acest obicei?
Descoperirile arheologice arată că se celebra prima zi a primaverii încă de acum 8000 de ani... Şi pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 Martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă. Alte surse arată că mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb. Tipul de monedă: aur, argint sau bronz indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc şi pentru a avea o vreme bună. Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate până când copacii începeau să înflorească şi apoi erau atârnate de crengile lor.

Legendele Mărţişorului
Cu privire la simbolul mărţişorului circulă şi legende. Una dintre ele povesteşte cum a fost odata, demult, tare demult, o vreme în care Soarele, întruchipat într-un bărbat chipeş, obişnuia să coboare pe pământ pentru a dansa hora în sate. Ştiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmărit şi, într-una dintre aceste incursiuni pe pământ, l-a răpit şi l-a aruncat într-un beci, în castelul său. Păsările au încetat să cânte, iar copiii nu mai puteau să râdă, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe dragon.

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

SĂRBĂTORI, TRADIŢII, OBICEIURI

Într-una dintre zile, un tânăr curajos a decis să coboare în beci şi să salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au însoţit, dându-i tânărului din puterea lor, pentru a reuşi să învingă puternicul dragon. Călătoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. La sfârşitul ultimului, tânărul a reuşit să găsească castelul dragonului, unde era întemniţat Soarele. Şi a început lupta, care a durat zile până când dragonul a fost înfrânt. Fără puteri şi rănit, tânărul a eliberat Soarele, reuşind să facă fericiţi pe toţi cei care-şi puseseră ultimele speranţe în el. Natura a reînviat, oamenii au început să zâmbească din nou, doar flăcăul nu a mai apucat să vadă primavara venind. Sângele cald din rănile sale cădea pe zăpadă. În timp ce zăpada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primăverii, răsăreau din pământul desţelenit. Când ultimul strop de sânge al tânărului s-a scurs pe zăpada imaculată, a murit fericit că viaţa sa a servit unui scop atât de nobil. De atunci, oamenii obişnuiesc să împletească doi ciucuri: unul alb şi altul roşu. La începutul lunii martie, bărbaţii oferă aceasta amuletă, numită mărţişor, fetelor pe care le iubesc. Culoarea roşie reprezintă dragostea pentru tot ceea ce e frumos şi rămâne simbolul sângelui bravului tânăr. Albul simbolizează puritatea, sănătatea şi ghiocelul, prima floare care apare primăvara.

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

SĂRBĂTORI, TRADIŢII, OBICEIURI

După Crăciun, cea mai frumoasă sărbătoare de familie este Paştele. Cum iarna este încântător peisajul acoperit cu zăpadă, bradul împodobit din mijlocul casei, la fel ne încântă şi primele miresme primăvăratice. La fel au simţit oamenii din vremuri străvechi. Primăvara înseamnă renaşterea naturii. Nu este doar o simplă întâmplare faptul că,în vremuri păgâne, începutul de an se sărbătorea odată cu venirea primăverii. Sărbătoarea Paştelui este, deci, şi sărbătoarea primăverii. Dar, întâi de toate, Paştele este sărbătoarea creştină a Învierii Domnului. Ultima săptămână a postului care precede sărbătoarea este Săptămâna Mare - începe cu Duminica Floriilor, când se sărbătoreşte intrarea lui Hristos în Ierusalim, şi se termină cu duminica pascală. Săptămâna Mare are menirea împărtăşirii chinurilor lui Iisus. În această săptămână se termină postul de 40 de zile şi natura renaşte. În ziua de joi a săptămânii mari, clopotele încetează să mai bată. Aceasta zi este totodată şi începutul chinurilor Mântuitorului. Vinerea este ziua răstignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. Ziua de vineri era considerată mereu zi fără noroc. În această zi nu se obişnuiau muncile legate de cultivarea pământului sau de creşterea animalelor, nu se aprindea foc şi nu se cocea pâine. Se obişnuia ca în ziua de vineri să se facă o baie, în zori, în pârâu. Cine păstra tradiţia se spunea că va avea noroc tot anul. Sărbătoarea Paştelui începe în după-amiaza zilei de sâmbătă. Se termină postul de 40 de zile şi clopotele încep să bată din nou. Cel mai important moment al zilei este sfinţirea apei botezătoare la biserică. Se spunea că prima persoană care urmează să fie botezată cu această apă "nouă" va avea noroc toată viaţa. Apa prezintă un rol important şi duminica. Oamenii obişnuiau să pună ouă roşii în apă şi să se spele din aceasta pentru a se proteja de boli; se sfinţeau şi bucatele.

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

SĂRBĂTORI, TRADIŢII, OBICEIURI

Tradiţia cerea ca, în ziua de Paşte, cei care mergeau la biserică să poarte cel puţin o haină nouă pentru a le aduce noroc.

Primele coşuleţe de Paşti au fost confecţionate în aşa fel încât să semene cu cuiburile păsărilor.

Pentru locuitorii vechiului Egipt, oul a fost un simbol sacru al renaşterii omenirii după potop.

Pentru evrei, oul marca timpul părăsirii Egiptului.

Ştiaţi că..?

Oul a fost mereu simbolul renaşterii lui Hristos.

Paştele se sărbătoreşte în prima duminică după luna plină, din data sau după data de 21 martie, echinocţiul de primăvară.

Obiceiul de a oferi ouă de Paşti îşi are originea în Egiptul Antic, în Persia, la vechii greci şi romani, pentru care oul era simbolul vieţii.

Americanii sărbătoresc Paştele organizând o vânătoare de ouă pe pajiştea Casei Albe.

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

SĂRBĂTORI, TRADIŢII, OBICEIURI

Simboluri pascale
este simbolul crucificării, opusul învierii.Totuşi, la consiliul de la Nicaea, în anul 325 î.H., Constantin a decretat ca tocmai crucea să fie simbolul oficial al creştinismului.

simbolizează învierea. Ouăle roşii aveau menirea de a ţine răul departe şi simbolizau sângele lui Hristos. Vopsitul ouălor se întâlneşte pretutindeni. Se ştie că, în antichitate, persanii şi egiptenii mâncau ouă colorate primăvara, când serbau începutul anului.

reprezintă victoria vieţii asupra morţii. Îl simbolizează pe Cel care trebuie sacrificat pentru propria mântuire. Mieii sunt membrii turmei lui Dumnezeu.

nu este o inovaţie modernă. Simbolul provine încă din vremea festivalurilor păgâne de Eastre. Simbolul pământesc al zeiţei Eastre era iepurele. Germanii au adus cu ei simbolul iepuraşului pascal în America. Numai după războiul civil devine răspândit ca fiind simbol creştin. De fapt, sărbătoarea Paştelui nu era celebrată în America până la acea dată. Iepuraşul aducător de ouă roşii provine de pe meleaguri germane şi simbolizează fertilitatea.

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

SĂRBĂTORI, TRADIŢII, OBICEIURI

Odată, demult, pe când zânele colindau pădurile şi piticii răscoleau măruntaiele pământului în căutarea pietrelor preţioase, pe când animalele vorbeau şi puii de lup se jucau cu mieii, trăia într-o căsuţă dărăpănată la marginea unui cătun, un olar împreună cu nevasta şi cei doi copii ai lui. Erau destul de săraci şi îşi duceau traiul doar de pe urma vaselor de lut pe care olarul le vindea la târgul din apropiere. Într-una din zile, pe când se întorcea de la târg, numai ce zăreşte olarul într-un tufiş de la marginea pădurii un iepure ce se ascundea, tremurând tot de frică. Nu i-a fost prea greu să-l prindă şi să-l vâre în traistă, gândindu-se la friptura pe care avea să o facă din bietul iepuraş. Ajuns acasă, îi dădu traista nevestei, poruncindu-i să gătească iepurele, iar el, ostenit de atâta drum, se trânti în pat şi adormi pe dată. Cei doi copilaşi, auzind porunca tatălui, se strecurară binişor şi priviră în traistă, de unde le străluciră doi ochişori speriaţi şi înlăcrimaţi. Din întuneric, iepuraşul îşi aştepta sfârşitul plângând, pentru că auzise şi el planul îngrozitor al olarului şi înţelese despre ce era vorba. Doar v-am spus că pe atunci animalele înţelegeau limba oamenilor. Copiilor li s-a făcut o aşa milă de bietul iepuraş, că abia au aşteptat ca mama lor să plece o clipă din bucătărie şi au înşfăcat iepurele, punând în locul lui un ştergar. Au alergat cât au putu până la marginea pădurii, iar acolo au dat drumul micului urecheat, care a fugit mâncând pământul. Bineînţeles că olarul a certat-o pe nevastă pentru că n-a avut grijă de iepure, iar în acea seară n-au mâncat friptură, ci urzici. Dar s-a întâmplat un lucru mult mai frumos. Mama Iepuroaică a zvonit prin toată pădurea fapta cea bună a copiilor. Despre ispravă a aflat şi Zâna Eastre, slujitoarea Primăverii. Şi cum se apropia Sărbătoarea Primăverii, Zâna s-a gândit să-i răsplătească pe cei doi copii pentru salvarea iepuraşului şi a poruncit iepurilor să le ducă daruri. Astfel, copiii olarului au găsit într-o dimineaţă, frumos înşirate pe pervaz, alune, fructe uscate, ciuperci şi faguri de miere. De atunci, în fiecare an, tot mai mulţi iepuraşi aduc daruri copiilor cuminţi, harnici şi buni.
Cu timpul, Sărbătoarea Primăverii s-a contopit cu cea a Învierii Domnului Iisus Hristos. Despre olar şi copiii lui abia dacă-şi mai aminteşte cineva, zânele s-au pierdut în negura vremii, dar iepuraşii nau uitat niciodată de îndatorirea lor de a aduce, de Paşte, tot felul de daruri copiilor.

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

SĂRBĂTORI, TRADIŢII, OBICEIURI

O biată furnicuţă mergea pe poteca din pădure. Deodată, a început o ploaie cum nu mai văzuse sărmana de ea! Norocul ei că a zărit o ciupercuţă care era tocmai bună de umbrelă. - Ce bine, a zis furnicuţa, n-o să mă ude ploaia sub ciupercuţă! N-a stat prea mult, că din aer s-a auzit un fâlfâit uşor. Era un fluture care i-a spus: - Lasă-mă şi pe mine sub umbreluţa ta, că ud n-o să mai pot zbura! - Hai, că e loc pentru amândoi! a răspuns furnicuţa. N-au stat prea mult timp singuri. Ploaia nu se mai oprea şi, chiţăind disperat sub o frunză, s-a apropiat şi un şoricel: - Brrr! Ce ploaie! Faceţi-mi şi mie puţin loc, că mi-am udat blăniţa de tot! Şi, în mod ciudat, sub ciupercă s-a mai găsit un loc. Imediat s-a auzit şi un ciripit: - Cirip-cirip, am penele ude rău de tot şi n-am unde să mă duc ... Mai am şi eu puţin loc sub umbreluţa voastră? - Sigur, hai repede! au răspuns cei trei, veseli că mai au pe cineva cu care să vorbească. Însă nimeni nu-şi explica de ce sub ciupercă era tot mai mult spaţiu. Iepuraşul trecea şi el grăbit pe potecuţa din pădure. Ploua din ce în ce mai tare şi, uitându-se în stânga şi în dreapta, i-a văzut pe cei patru prieteni sporovăind la adăpostul pălăriei roşii cu buline. - Hei, salut! Nu mă primiţi şi pe mine în grupul vostru? - Cu plăcere, dar nu cred că mai e loc! a zis fluturele. - Ba uite că mai e un loc! a spus mirat şoricelul. Cum so fi întâmplat?... - Hai repede, iepuraşule, că te uzi de tot! a spus furnica cea înţeleaptă. N-a apucat iepuraşul să-şi zvânte bine blăniţa, că apare şi vulpea: - Vai, haina mea de blană roşcată este complet distrusă! Cum mă voi duce diseară în vizită? se tânguia ea. - Hai cu noi sub ciupercă! a strigat şoricelul, că uite ce de loc a mai rămas! Însă, tocmai atunci, ca prin minune, ploaia s-a oprit, iar razele soarelui au pătruns printre crengile copacilor. Toţi au plecat, în afară de furnicuţă care era tare nedumerită: - Când a început ploaia, nu încăpeam decât eu sub ciupercă. Apoi au avut loc toţi ceilalţi. Cum a fost posibil? - Ha, ha! a râs un brotăcel verde care se cocoţase tocmai pe ciuperca salvatoare. Păi tu nu ştiai că ciupercile cresc atunci când plouă?

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

SĂRBĂTORI, TRADIŢII, OBICEIURI

Într-o vreme tare îndepărtată, Soarele le-a cerut fiicelor sale să îşi aleagă câte o parte de lume pentru a o stăpâni. Ele însă, nu au ajuns la o înţelegere, aşa că i-au spus: — Noi nu putem să alegem până nu călătorim peste tot, să cunoaştem locurile. — Cum doriţi voi! zise Soarele. Trebuie, însă, să oferiţi câte ceva pe unde veţi trece.

Izvoare de lumină - Nr.10 - martie * aprilie * MAI * 2010-2011

SĂRBĂTORI, TRADIŢII, OBICEIURI

— Eu, zise Vara, am să

dăruiesc căldură. Lumea minusculă a gâzelor va fi plină de viaţă. Ele mă vor iubi. În lanuri se vor coace grânele, florile vor umple totul de culoare.

— Tu, Vara, eşti caldă, dar eu, Toamna, cu puterea pe care o am, o să coc legume şi fructe nenumărate. Oamenii mă vor dori. Ei au nevoie de mine.

— Dacă voi dăruiţi bogăţie, căldură,

culoare, eu, Iarna, prin iscusinţă, am să aduc bucurie copiilor, oferindu-le fulgi şi flori de gheaţă. Un moş simpatic îi va vizita pe cei cuminţi. El le va aduce daruri. Pământul, se va odihni sub mantia mea.

Mai rămăsese una. Soarele se întoarse încet spre ea şi o întrebă: -Tu, draga tatei, ce vrei să dăruieşti? Eu voi dărui viaţa. Pădurile şi pajiştile se vor trezi din amorţeală. Păsările vor reveni la cuiburi. Ele vor face pui. Vântul va călători peste lume. El va duce veştile până în cele mai îndepărtate locuri. Oamenii vor sărbători venirea mea cu multă veselie. Ei vor oferi câte o parte din mine fiecărei persoane iubite.

— Să fie aşa precum voi aţi ales! Eu am să veghez de sus ca fiecare să-şi respecte promisiunile

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful