ALPINISMUL ÎN CARPAŢII ROMÂNIEI

Începînd din anul 1970 alpinismul a cunoscut o evoluţie spectaculoasă pe plan mondial, ajungînd în prezent la performanţe care, cu ani în urmă, nu puteau fi prevăzute. În acelaşi timp s-a ajuns la o specializare pe două ramuri divergente : - alpinismul clasic; - căţărarea sportivă. Denumirea de alpinism clasic defineşte urmaşul direct al alpinismului tradiţional, care se practica iniţial în Alpi, dar care astăzi s-a extins în toţi muntii Terrei, de la Himalaya la Anzi şi din Alaska la Antarctica. Alpinismul clasic înseamnă escalade în munti de mare altitudine, dacă e posibil cît mai înalţi şi pe trasee cît mai dificile şi nefăcute încă, pe stîncă, gheaţă sau teren combinat. Dacă alpinismul îl definim sportul ascensiunilor în munţi, căţărarea sportivă - ramură a alpinismului - este escalada pereţilor stîncoşi, nu neapărat în munţi ci în orice loc unde există pereţi naturali sau artificiali, cu respectarea regulilor căţărării libere, care interzic folosirea mijloacelor artificiale pentru înaintare şi admit numai mijloace pentru asigurare. Astăzi, cele mai dificile trasee din cei mai înalţi şi izolaţi munţi ai lumii sînt abordate în stil ,,alpin", de către doi pînă la patru alpinişti, cu echipament şi rucsac ultralejere, urcînd într-un singur efort de la bază pînă în vîrf, fără corzi fixe şi tabere intermediare, punînd accentul pe viteza şi tehnica de căţărare obţinute prin antrenament asiduu. Multe din aceste performanţe sînt obţinute chiar de alpinişti solitari, atît vara, cît şi iarna. În Alpi şi în munţii asemănători cu aceştia s-a renunţat la traseele ,,directe" (,,direttissime"), predominant artificiale, ale anilor 1950-l960, echipate cu scări de pitoane normale şi forate (,,de expansiune"). În bună măsură, pitoanele au fost înlocuite cu pene (ce e drept, uneori prea sofisticate şi tehnice), iar pitoanele forate sînt utilizate cu precădere în regrupări. Toate aceste ,,puncte fixe artificiale" se folosesc în exclusivitate pentru asigurare şi nu pentru înaintare, punîndu-se accentul pe căţărare liberă, folosirea prizelor naturale, ajungîndu-se în marii pereţi la depăşirea gradelor VII şi VIII după scara U.I.A.A. Regulile de căţărare liberă trebuie respectate cu cea mai mare stricteţe şi în căţărarea sportivă. Căţărătorul sportiv renunţă la munţii de mare altitudine şi preferă pereţii ,,din faţa casei", ceea ce îl scuteşte de oboseala ascensiunii pentru a se dedica aspectelor legate de căţărare pură. Esţe momentul însă să remarcăm că trasee de căţărare sportivă au început să apară şi în marii pereţi ai Alpilor, ca de exemplu în Wilder Kaiser. Astfel, sînt rezolvate cele mai dificile probleme de căţărare, evitîndu-se riscul intemperiilor şi al altor cauze obiective. O încercare nereuşită poate fi oricînd întreruptă, pentru a se reveni la ea a doua zi sau peste o săptămînă. Prin procedee ca studierea şi învăţarea prealabilă a traseului priză cu priză, a succesiunii mişcărilor, prin încercări duse pînă la limita posibilităţilor personale (căderi şi reluări repetate studierea traseului în rapel prealabil, echiparea prealabilă, fie de jos în sus fie de sus în jos, a traseului cu puncte fixe de asigurare, pitoane, inclusiv pitoane forate, pene, bucle) s-a ajuns la performanţe incredibile (gradul X după scala U.I.A.A., 5.14 după scala americană). In toate cazurile sînt necesare antrenamente riguroase pe ,,bolovani" (boulder) ca şi în sala de sport sau pe sta-dion, cu includerea alergărilor de fond etc. La căţărare se foloseşte praful de magneziu pentru mîini şi încălţăminte cu talpă superaderentă. Performanţe deosebite au obţinut căţărătorii sportivi escaladînd pereţi verticali de gheaţă (cascade îngheţate) şi folosind scule speciale puse la punct pentru acest gen de căţărare (pioleţi şi ciocane special adaptate, colţari bine ascuţiţi şi pitoane de gheaţă). Un alt domeniu în care s-au atins performanţe incredibile îl constituie schi-alpinismul, pe care l-am denumit aşa pentru a-l deosebi de schiul alpin, practicat pe pîrtii amenajate şi care culminează în cunoscutele probe de coborîre, slalom superuriaş slalom uriaş şi slalom special (Cupa Mondială şi Jocurile Olimpice de iarnă). Schi-alpinismul se practică în afara pîrtiilor, iar performanţele cele mai demne de consemnat sînt coborîrile pe pereţi de gheaţă, pînă de curînd rezervate alpiniştilor, care le escaladau folosind colţari, pioleţi, pitoane de gheaţă şi corzi de asigurare. Pe de altă parte, s-au reuşit coborîri pe schi, cu deltaplanul şi cu paraşuta în zona altitudinilor de peste 8000 m. Păstrînd proporţiile, în Carpaţii României se practică toate genurile de alpinism prezentate mai sus. O privire pe hartă ne permite să reperăm munţii de mare altitudine, în prima categorie fiind incluşi cei a căror altitudine maximă trece de 2 500 m: Făgăraş, Parîng, Retezat, Bucegi. În munţii noştri se practică atît alpinismul clasic, cît şi căţărarea sportivă, alpinismul de iarnă (escalade la colţar şi piolet) şi schi-alpinismul - raliuri pe schi şi în mai mică măsură coborîrile pe văi de abrupt. In următoarea categorie de munţi înalţi se află cei între 2000-2500 m.

Primul loc îl ocupă aici Piatra Craiului, cu cele mai remarcabile trasee alpine clasice de căţărare sportivă şi de iarnă. Munţii Căpătînii oferă pentru căţărare zona subalpină Buila-Vînturariţa-Cheile Cheii,, iar creasta principală pentru raliuri pe schi. Tot pentru raliuri pe schi ni se oferă Rodna, Călimani, Leaota, Iezer, Cindrelu, Munţii Lotrului, Şureanu, Godeanu şi Ţarcu. In categoria munţilor de 1800-2000 m altitudine, unde se poate practica alpinismul clasic şi căţărarea, intră masivele: Postăvarul, Piatra Mare, Ciucaş şi Ceahlău, cele mai interesante trasee găsindu-se în peretele sud-estic al Postăvarului. In sfîrşit, căţărarea sportivă în chei accesibile şi la altitudine mică se poate practica în următoarele zone : - Bucegi - Horoaba; - Piatra Craiului - Prăpăstiile Zărneştilor; - Cheile Dîmbovicioarei; - Cheile Brusturetului; - Leaota - Cheile Crovului; - Căpăţînii - Cheile Bistriţei; - Cheile Costeşti; - Parîng - Cheile Olteţului; - Cheile Galbenului; - Şureanu - Cheile Roşia; - Cheile Taia; - Retezat - Cheile Buta; - Cernei Mehedinţi - Valea Cernei; - Aninei - Locvei - Cheile Nerei; - Postăvarul - Cheile Rîşnoavei; - Pietrele lui Solomon; - Perşani - Cheile Vîrghişului; - Metaliferi - Cheile Crăciuneşti; - Trascăului - Cheile Rîmeţ (Mănăstirii); - Cheile Poienii (Aiudului); - Cheile Turzii; - Pădurea Craiului - Defileul Crişului Repede; - Hăşmaş (Hăghimaş) - Cheile Bicazului; Această ultimă zonă întrece atît ca număr, cît şi ca densitate de trasee de maximă dificultate toate celelalte zone de căţărare din ţară, inclusiv Bucegii. Intenţia noastră a fost ca prin cartea de faţă să oferim cititorilor o continuare (vol. II) a lucrării ,,Trasee Alpine în Carpaţi" apărută în Editura SportTurism, în anul 1976. In alegerea traseelor descrise am ţinut seama de următoarele criterii : - am acordat prioritate traseelor de gradul l-2, accesibile unui număr mare de alpinişti; - dintre traseele de gradele 3-6 ne-am oprit la acelea care nu au mai fost descrise în primul volum; - am ales traseele ce corespund normelor F.R.T.A., omologate şi cuprinse în Nomenclatorul oficial al traseelor alpine din România. INDICAŢII UTILE PENTRU ALPINIŞTII ÎNCEPĂTORI Iubitorii de munte şi în special tinerii, care vor să treacă de la poteca marcată la un traseu alpin, trebuie să pornească la drum cu un ,,bagaj de cunoştinţe" din domeniul alpinismului, fără de care nu vor putea ajunge cu bine la capătul drumului. Referitor la gradele de dificultate, specificăm că traseele de gradul 1 sînt relativ uşoare doar în comparaţie cu cele de gradele 2-6. Este absolut necesar ca orice grup care părăseşte poteca pentru a întreprinde o escaladă, fie ea şi de gradul 1, să fie condus de un alpinist cu suficientă experienţă şi pregătire, care să cunoască tehnica de escaladă şi asigurare, deci folosirea corzii, a prizelor şi a pitoanelor, precum şi a rapelului. Conducătorul grupului este bine să cunoască dinainte traseul, mai ales dacă ceilalţi participanţi sînt mai puţin pregătiţi sau dacă nu se ştie precis gradul lor de pregătire. Oricum, conducătorul poartă răspunderea pentru desfăşurarea escaladei sau eventuala retragere în condiţii de securitate. Este de la sine înţeles că toţi participanţii trebuie să aibă un minimum de pregătire fizică şi să fie echipaţi corespunzător, începînd cu încălţămintea, deoarece la munte, şi chiar în toiul verii, vremea se poate schimba brusc şi temperatura să scadă sub limita de îngheţ.

Iată echipamentul strict necesar pentru traseele de gradul 1: bocanci solizi cu talpă de cauciuc profilat tip vibram, două perechi de ciorapi de lînă, pulovăr călduros, hanorac din foaie de cort, folie de plastic împotriva ploii, căciuliţă de lînă, rucsac de escaladă (30 kg, fără cadru), 1 schimb de lenjerie de rezervă, pantaloni legaţi sub genunchi sau unii rezistenţi la uzură. Pentru un grup de 2-6 participanţi este necesară o coardă de 40 m, iar pentru fiecare participant o buclă şi o carabinieră, şi eventual un ciocan şi cîteva pitoane de diferite dimensiuni. Pentru traseele de iarnă, exigenţele sînt mult mai mari. Experienţa şi cunoaşterea locurilor sînt esenţiale, avînd în vedere pericolul de alunecare pe zăpadă şi gheaţă, pericolul de avalanşe şi dificultăţile de orientare. De asemenea, echipamentul este foarte important pentru alpinistul care are de înfruntat temperaturile scăzute şi eventual viscolul. Materialul trebuie ales în funcţie de traseu : - bocanci înalţi cu talpă rigidă pentru aplicarea colţarilor, cu funcţie dublă: drumeţie şi schi; - colţari potriviţi la bocanci, eventual cu geometrie variabilă; - piolet sau ciocan-piolet; - beţe de schi; - schiuri cu legături speciale, care se pot adapta pe loc pentru drumeţie şi coborîre, după caz; - piei de focă naturale sau artificiale; - materiale de bivuac, inclusiv combustibil. Alegerea traseului în funcţie de posibilităţile participanţilor şi de condiţiile meteorologice, aplicarea corectă a tehnicii de escaladă şi asigurare, echipamentul şi materialul necesar, toate acesteă reduc la minimum riscurile escaladei. De cele mai multe ori, spunea unul dintre marii alpinişti, ,,moartea pe munte nu este un act eroic, demn de admiraţie, ci o consecinţă a unei neglijenţe".

PARTEA I. TRASEE ALPINE DE GRADELE l-2
CARPAŢII MERIDIONALI 1. BUCEGI - PREZENTARE ,,Munţii Bucegi, un grup în formă de potcoavă al Alpilor translivăneni, culminează la 8236 picioare în vîrful Omul, cu pante goale, abrupte; ei sînt o zonă favorită pentru schi şi alpinism". Astfel sînt prezentaţi Bucegii în ,,Enciclopedia standard a munţilor lumii" (Londra, 1962). După Făgăraş, Parîng şi Retezat, Bucegii sînt al patrulea masiv socotit în funcţie de altitudine, din ţară, dar ca varietate şi bogăţie a traseelor alpine de stîncă, ei se află pe primul loc, înaintea Pietrei Craiului. Aria de 300 km2 a Bucegilor este cuprinsă între Valea Prahovei, la est, şi depresiunea Branului, la nord-vest. În sud-vest, Valea Brăteiului formează limita către masivul Leaota, iar în sud, Bucegii coboară domol către Subcarpaţii Getici. Geografic, Bucegii culminează la 2505 m cu Vîrful Omul, care reprezintă un nod orografic. Din acest nod pornesc spre sud cele două culmi mai importante formînd potcoava amintită mai sus: Culmea principală la est şi Culmea Strungii la vest. Între ele se află Valea Ialomiţei. Către nord se desprind mai multe culmi, scurte şi abrupte: Scara, Ţigăneşti, Padina Crucii, Ciubotea, Clincea, Bucşoiul Mare şi Mic, Morarul. Zonele interesante pentru practicarea alpinismului se află la marginea exterioară a potcoavei: abruptul prahovean al culmii principale format din pereţii Jepilor Mici, Caraimanului şi Coştilei; zonele stîncoase, cu bogată varietate a formelor, aparţinînd culmilor nordice Morarul şi Bucşoiul; în sfîrşit, abruptul brănean al Culmii Strunga. În Valea Ialomiţei, în inima Bucegilor, zona Peştera -Horoaba oferă un excelent loc de şcoală şi antrenament în vecinătatea unor cabane confortabile. Stînca abruptului prahovean şi a culmilor nordice este alcătuită în majoritate din conglomerate, în contrast cu calcarul jurasic al abruptului brănean şi al cheilor din zona Ialomiţei. Bucegii sînt favorizaţi de căi de acces comode, astfel: drumul naţional şi calea ferată de pe Valea Prahovei, precum şi drumurile naţionale Predeal - Rîşnov şi Braşov - Cîmpulung. Localităţi de acces: Sinaia, Buşteni, Predeal, Rîşnov, Bran, Pietroşiţa. Dintre acestea, cel mai important centru pentru practicarea alpinismului este Buşteni. Numeroase hoteluri, vile şi case particulare, în localităţile de acces şi o reţea deasă de cabane în masiv asigură cazarea şi masa. BUCEGI 2. JEPII MICI - PREZENTARE Începem prezentarea zonelor de alpinism ale Bucegilor cu abruptul prahovean, pornind de la sud către nord. Jepii Mici (culminînd la 2143 m) fac parte din Culmea Principală a Bucegilor, fiind limitaţi la

un conifer mai puţin comun în Bucegi.ne abatem către dreapta pe Brîna lui Răducu. de Valea Urlătorii Mari. traversează Brîna lui Răducu. Ceva mai sus traversăm Brîna lui Răducu şi intrăm în zona superioară a văii. JEPII MICI . potecuţa. către Caraiman. la început largă. cînd mai clară. 2. pentru a ajunge mai jos în Valea Urlătoarea Mică.La Vinclu" al vechiului funicular al fabricii de hîrtie. Valea Seacă dintre Clăi (Valea Seacă a Jepilor). Clăiţa. pădurea se răreşte.Valea Jepilor . Muchia. După ultimul fir al Comorilor urcăm în Şaua Clăii Mari. Traseul este destul de clar. peretele cu Flori este delimitat de Hornul cu Flori. Cabanele Caraiman. se îngustează din ce în ce. trecînd printr-o zonă păduroasă sălbatică şi neîngrijită cu un hăţaş alunecos şi greu de urmărit. socotite din Buşteni. de unde se desparte spre dreapta Muchia Clăii Mari.muchia şi vîrful. După trei ore. trece pe sub peretele sudic al Clăii Mari. Deasupra noastră se înalţă Muchia Scării şi în continuare un perete cu aspect de rocă friabilă.alte 2 ore).Valea Urlătorilor . către Jepii Mari. În continuare. BUCEGI 3.. precum şi accesul către pereţii cu trasee dificile ale Căii Mari şi ale Peretelui cu Flori. 3. continuăm escalada trecînd peste săritori nu prea mari.FAŢA SUDICĂ Traseele cele mai accesibile. Babele. Brîul de Sus şi traseele de perete). Valea Comorilor (Grad de dificultate 1. traversează în final poteca marcată cu triunghi albastru.Urlătoarea Mică şi Mare . atingînd în final poteca marcată cu cruce albastră pe care coborîm în Buşteni.Babele. Poteca spre Cascada Urlătoarea se ramifică spre stînga. Creasta cu Zîmbri cu peretele sud-estic. pe poteca marcată cu triunghi albastru spre Piatra Arsă. Lupului). Peretele cu Flori. cînd mai puţin vizibilă.despletită" în trei fire. telefericul Buşteni . Intrînd definitiv în pădure. După ce trecem de confluenţa unui fir secundar din stînga (Comorile Brînei. În acest loc părăsim poteca marcată şi începem căţărătura peste lespezile de conglomerat lustruit de ape ale văii. Ajungem în dreptul Muchiei Clăilei. din zona sudică a Jepilor Mici sînt: Valea Comorilor. Hoteluri şi cabane: Hotel Silva / Buşteni. care în această zonă trece prin rarişti de molid. Valea Clăiţei. iar la nord. Accesul se face din Buşteni. uneori barate de trunchiuri uscate de brazi înţepenite de-a curmezişul traseului. prin Valea Urlătorilor. urcă şi coboară pe apreciabile diferenţe de nivel. de la Hotelul Silva.cabana Piatra Arsă (triunghi albastru). În acelaşi timp. deasupra noastră. în zona instalaţiilor de captare a apei pentru fabrica de hîrtie.sud. Căi de acces: poteca Buşteni . traversăm în coborîre spre firul Văii Jepilor o serie de vîlcele (Vîlcelul cu Zîmbri. Timp necesar 2-3 ore (la care se adaugă urcuşul din Buşteni pe poteca Urlătorilor . Peretele cu Flori. Traversăm Vîlcelul Clăiţei. înierbată şi marcată de molizi.2 ore şi coborîşul pe Valea Jepilor . Brîna lui Răducu (Brîul Mare al Jepilor Mici) Grad de dificultate 1 A.Cantonul Jepi . după care urmează Muchia înaltă. Claia Mare cu marele ei perete sudic. După ramificaţia potecii spre Valea Jepilor (cruce albastră) se intră în pădure. degajat şi cu frumoase privelişti în jumătatea sa sudică pînă la creasta cu Zîmbri. Valea Urlătoarea Mică. Traversînd firele superioare ale Urlătorii Mici şi ale Comorilor. Brîna lui Răducu. Valea Comorilor . pornind din Valea Urlătoarea Mică pînă în Valea Jepilor. poteca ocoleşte piciorul ce coboară din Claia Mare şi intersectează Valea Comorilor.Cabana Caraiman .Babele (cruce albastră). din Şaua Clăii Mari).. aceste trasee mijlocesc o primă luare de contact şi cunoaştere a abruptului Jepilor Mici. trecem pe sub peretele sudic al Clăii Mari (acces spre Brîul Subţire.B. în aval se deschide pîlnia Văii Seci a Jepilor. care desparte cele două văi . de Valea Jepilor (Valea Caraimanului). Abruptul estic al Jepilor Mici este străbătut de Brîna lui Răducu. Coama Jepilor Mici cu peretele estic. Pornind de la hotelul Silva din Buşteni. coborîşul către Valea Jepilor este mai puţin atrăgător. 1. Ajunşi aproape de Muchia Urlătorilor. Piatra Arsă. urcăm timp de 2 ore poteca marcată cu triunghi albastru spre cabana Piatra Arsă. poteca Buşteni . La fiecare popas ni se oferă largă privelişte asupra Văii Prahovei şi Munţilor Gîrbova (Baiului). 40 minute dus-întors. Timp necesar 4-5 ore). urcînd printre jnepeni şi feţe ierboase către platoul Bucegilor. se traversează apoi Valea Seacă a Jepilor şi se ajunge la punctul . apoi Creasta cu Zîmbri marcată de o zonă de Pinus cembra. în continuare. cu grad mic de dificultate. Claia Mare . Trecînd de Muchia Clăii Mari. unde. Elementele principale alpine ale Jepilor Mici sînt socotite tot de la sud spre nord: Creasta Urlătorilor cu peretele sudic al Urlătorii Mari.Cabana Babele. Mergînd pe platou în directia vest atingem curînd poteca marcată Cantonul Jepi . Muchia şi Vîrful Clăii Mari (Grad de dificultate 1 A. Valea îşi are originea în marginea platoului Jepilor Mici. trecînd . unit cu Comorile de Mijloc). Timp necesar.

Intrarea în horn este indirectă. Din acel loc. BUCEGI 5. Aceasta îşi are originea la nivelul Brînei lui Răducu. Ca şi Coştila şi Jepii Mici. CARAIMANUL . prin efectul de perspectivă. Caraimanul e delimitat de Valea Jepilor. Spre sud. Timp necesar 3 ore). Creasta şi Vîrful Picătura. cînd în realitate sînt la altitudini aproximativ egale.Brîna lui Răducu către dreapta . Hoteluri şi cabane: hotel Silva I Buşteni. 1. . căutăm în continuare să nu ne mai abatem din drum. Spre nord.Hornul cu Flori . Deasupra obîrşiei Văii Seci a Jepilor se înalţă Peretele cu Flori. cabanele Caraiman şi Babele. traversăm pasajul cel mai expus prevăzut cu un cablu de oţel. Întoarcerea se face pe acelaşi traseu. Plecînd din Buşteni . BUCEGI 4. Jepii Mici). în Şaua Clăii Mari. Escalada văii se încheie în Brîna lui Răducu. Caraimanul domină oraşul Buşteni aşternut ca un covor la poalele lui. deasupra săritorii. Colţul Berbecului. Brîna Mare a Caraimanului.Babele. drumul e închis de o mare săritoare care se ocoleşte prin dreapta. După ce coborîm într-o mică strungă. la baza Hornului cu Flori. Peretele Brînei.ferestre" deschise în spatele blocurilor înţepenite care închid valea. telefericul Buşteni .FAŢA SUDICĂ . Albişoarele Caraimanului. În stînga se vede silueta caracteristică a Clăii Mari. are forma literei Y.Şaua Sugărilor Valea Albă. poteca din Brîna Mare a Caraimanului marcată cu punct roşu. estică şi nordică Caraimanul dezvăluie unei priviri mai atente o sumedenie de elemente interesante pentru alpinism: Creasta Brînelor. căreia localnicii îi spun Valea Caraimanului. Revenind în fir. Valea Spumoasă.poteca Urlătorilor -Buşteni. privit frontal. la circa 1800 m. Din acest loc avem de ales între următoarele variante : . care-l desparte de Muntele Coştila. pornind de la hotelul Silva din Buşteni.Babele. una sau două dintre ele chiar prin . poteca marcată Piatra Arsă .platoul Bucegilor. Hornul cu Flori (Grad de dificultate 2.Vîrful Caraiman . CARAIMANUL – PREZENTARE De la înăltimea sa de 2 384 m. spre cabana Caraiman şi Babele. trecînd dincolo de Muchia Clăiţei. vîrful Jepilor Mici apare. ne angajăm în urcuş.pe poteca marcată cu triunghi albastru. Curînd însă. poteca marcată cu cruce roşie . un monolit puţin fragmentat. în dreapta căruia Hornul cu Flori oferă o posibilitate relativ simplă de urcare în platou. BUCEGI 6. Spre vest. prezentînd trei feţe abrupte .Hotel Silva . Ajunşi în vîrful Clăii ni se deschide o panoramă vastă asupra Văii Prahovei şi a Munţilor Gîrbova. la un nivel mult inferior celui al Monumentului Eroilor. aflat cu 300 m mai sus (2143 m -Vf. dar se prelungeşte în sus cu Hornul cu Flori. Brîul Portiţei. Timp necesar 1 oră). Valea Seacă a Caraimanului cu afluenţii ei. iar între Clăiţa şi Claia Mare se vede jgheabul adînc al Văii Seci a Jepilor (Valea Seacă dintre Clăi). în curînd. Aparent. printre urzici şi bolovani. Refugiul din Valea Albă.FAŢA ESTICĂ Privind din Buşteni. Peretele Portiţei. Caraimanul se încadrează în Culmea Principală a Bucegilor. Valea Seacă a Jepilor (Grad de dificultate 1 B. pe care se poate urca în platoul. Din vîrful Jepilor Mici coboară coama denumită Muchia înaltă. cu 1500 m deasupra Văii Prahovei. .A. unde întîlnim curînd. jgheabul său începînd la oarecare înălţime deasupra Brînei lui Răducu. Vîlcelul înspumat. marcată cu cruce albastră. care ne conduce în final pe platou. Valea Seacă dintre Clăi e prima vale pe care o traversează acest drum. ducînd de la Cabana Caraiman la Monumentul Eroilor din Şaua Mare a Caraimanului.sudică. Ramura din stînga este cea bună. Firul văii este destul de puţin adîncit aici.Brîna lui Răducu către stînga . Deasupra Vîlcelului Clăiţei se întrevede o posibilitate de urcuş.Babele . prelungită cu Muchia Clăiţei. limita o formează Valea Albă. Căi de acces: poteca din Valea Jepilor.deasupra pereţilor ce scapă spre Valea Comorilor şi Valea Seacă dintre Clăi. 2. care. o brînă îngustă conduce spre stînga. JEPII MICI . după ramificaţia Văii Jepilor. mergînd spre vest. ajungem pe o muchie stîncoasă în stînga. urcînd direct toate săritorile. Caraimanul coboară lin către Platoul Bucegilor. Pentru aceasta se urmează brîul spre dreapta. printr-un jgheab pămîntos. astfel că.Valea Jepilor -Buşteni.. Părăsind poteca.

Brîna începe din Valea Jepilor. ajuns pe faţa estică a Caraimanului. Vechiul drum turistic de la Buşteni la platoul Bucegilor. Brîna Portiţei (Grad de dificultate 1 A. În marginea de sud (stînga) a poienii se adînceşte ulucul Vîlcelului Inspumat (variantă de urcuş din Valea Jepilor. faţa sudică e străbătută de alte patru brîne.continuarea ascensiunii pe Valea Spumoasă duce la Brîna Mare a Caraimanului (traseu contraindicat începătorilor). 1. este astăzi aproape uitat şi. stîncoasă şi adînc ferăstruită. la Buşteni. la Tstînga. În continuare urcăm direct. ceva mai jos de Cascada Caraimanului. In continuare. se varsă în Valea Jepilor printr-o cascadă spectaculoasă. la Monumentul Eroilor pe Vîlcelul Mortului sau Valea Seacă a Caraimanului. 2-3 ore). Timp necesar.pe Brîna Portiţei. care sînt consemnate pe hărţile vechi. care la rîndul ei se varsă în Valea Albă. În partea inferioară. 4 ore pînă la Portiţa Caraimanului). . Între Brîul Portiţei şi Brîna Mare a Caraimanului.Pe Brîna Portiţei. Ţinînd dreapta ocolim muchia ce coboară de la Portiţa Caraimanului şi ajungem pe faţa estică. care ne conduce în firul Văii Spumoase. care-şi are originea în Poiana Tîrlelor. Din strungă. între care Şiştoaca Dracilor şi Vîlcelul Înţepenit. Posibilităţile de continuare a escaladei au fost descrise la traseul Văii Spumoase. trecînd deasupra Vîlcelului cu Lespezi amintit mai sus şi peste limita Grohotişului Inflorit. Poiana Înaltă) în jos. care e seacă mai tot timpul anului. marcat cu cruce . apoi. între cele două muchii se află un vîlcel ascuns. În amonte de gura Văii Spumoase se mai varsă în Valea Jepilor alte cîteva şiştoace. 3. se ajunge la Portiţa Caraimanului. Se pleacă din strada Valea Albă. pînă la Brîna Portiţei. din cauza unei mari rupturi de pantă (nu ştim să fi urcat cineva pe acolo). În aval de Gura Văii Spumoase şi Colţul Berbecului se varsă în Valea Jepilor Vîlcelul Înspumat. în zona de pădure. Traseul reprezintă o variantă a drumului descris anterior. 2. prelungindu-se către cartierul fabricii de hîrtie din Buşteni. Pe marcaj în sus. deasupra Poienei Tîrlelor. dincolo de Spălătura Văii Seci. prevăzută cu cablu de oţel. Din extremitatea superioară a pîrtiei se descifrează o veche potecă în serpentine care urcă susţinut pînă în Poiana Tîrlelor. De acolo. brîna trece prin jnepeniş. se ajunge în poteca mar-cată cu cruce albastră din Valea Jepilor. urcînd în Şaua Gemenelor. Intre muchia Colţului Berbecului şi Vîlcelul înspumat se mai înalţă o muchie secundară. pe sub marele tavan lăsat de cariera de piatră. De la Poiana Tîrlelor (Poiana Lungă. între Creasta Brînelor şi Colţul Berbecului. avînd aspectul unei pajişti în pantă repede. Muchia separă geografic bazinul Văii Jepilor de bazinul Văii Seci a Caraimanului. în dreptul unei vechi cariere de piatră şi al refugiului Salvamont. 4-5 ore pînă la Brîna Portiţei. Vîlcelul Înspumat. urmînd o potecă ciobănească. pe care o traversează. care îşi are obîrşia sub platoul Bucegilor. caracterizat prin lespezi lustruite. în imediata apropiere a Portiţei Caraimanului. această muchie se prelungeşte în jos prin Poiana Tîrlelor spre Buşteni. care se termină cu un perete înalt de 50 m. la care se adaugă urcuşul pe Valea Jepilor. o adevărată capcană care a costat viaţa mai multor imprudenţi. urcînd pe pîrtia de schi. între care Brîna Mică a Caraimanului. sălbatică şi greu de descifrat. de unde urcă spre Creasta Brînelor. de acolo 2 ore pînă la cabana Caraiman sau Buşteni). 2-3 ore. muchia se ramifică. coboară în firul Văii Spumoase. formînd o zonă stîncoasă. pentru a intra în Valea Spumoasă. Ajunşi în Brîna Portiţei avem de ales între următoarele posibilităţi : . urma unei poteci abia vizibile urcă panta extrem de înclinată de la originea Vîlcelului Inspumat. Elementul principal alpin al feţei sudice este Valea Spumoasă. Timp necesar. abia se mai cunosc urmele. . După o întrerupere. un alt brîu traversează faţa sudică a Crestei Picăturii. de la vechea carieră de piatră şi refugiul Salvamont). Urcînd pe lîngă plăcile comemorative ale celor accidentaţi în acel loc. deasupra Văii lui Zangur şi coboară în Vîlcelul Mortului şi Valea Seacă a Caraimanului. printr-un jgheab ce trece pe la baza rupturii de pantă a Vîlcelului cu Lespezi. O alta variantă de intrare în Valea Spumoasă conduce de la Refugiul Salvamont. prin Portiţa Caraimanului. după care coborîm o pantă repede de grohotiş. Este momentul să spunem că intrarea directă în Valea Spumoasă din firul Văii Jepilor este foarte dificilă. la baza traseului alpin Fisura Berbecului. bogat în apă. Grohotişul Inflorit (Grad de dificultate 1 A. Valea Spumoasă se urcă parte pe fir. evitînd pe cît posibil jnepenişul. muchia e mai slab conturată. la cabana Caraiman sau în jos. parte pe pantele înierbate din dreapta. Ajunşi într-o mică şa traversăm spre stînga. Accesul la Brîna Portiţei se face pornind de la hotelul Silva. Spre deosebire de Valea Spumoasă. Din locul unde poteca traversează Grohotişul Inflorit părăsim traseul Văii Spumoase şi ne angajăm în urcuş pe grohotiş. o veche potecuţă a vînătorilor de capre. trece pe sub Peretele Portiţei. Valea Spumoasă (grad de dificultate 1 A. în jurul colţului Berbecului. traversează Brîna Mare a Caraimanului şi Brîul Portiţei pentru a se vărsa în Valea Jepilor. în bună parte. Timp necesar. ajungem într-o strungă. pe Valea Jepilor.Faţa sudică a Caraimanului se înalţă din firul Văii Jepilor către Muchia Mare a Portiţei. la dreapta.

Vîlcelul Mortului. la sud de acesta.Vîlcelul Mortului . Pe stînga. Coastele înierbate de la baza peretelui formează un brîu larg pe care se poate urca în Creasta Picăturii. 3. Faţa estică este brăzdată de Valea Seacă a Caraimanului şi de afluenţii ei şi traversată de Brîul Portiţei. firul Văii se prezintă ca o succesiune de hornuri. iar ceva mai jos de ea. în dreptul poienii şi al Strungii Mari. Vîlcelul Marelui V. Latura sudică este Muchia Mare a Portiţei. o mare ruptură de pantă. Trebuie menţionat că. BUCEGI 7.Valea Jepilor . aflate în dreapta. coborînd din Strunga Mare a Picăturii. mai dificile fiind cele finale.Buşteni 2-3 ore. Valea Seacă a Caraimanului (Grad de dificultate 1 B. Ţancul Uriaşului se înalţă la confluenţa dintre Valea Seacă şi Valea lui Zangur. Afluenţii ei pe dreapta sînt Spintecătura Văii Seci. De la Brîna Portiţei în sus. înainte de confluenţă. pe întregul parcurs şi în special pe faţa estică a Caraimanului. Vîlcelul Uriaşului şi Valea lui Zangur. are un curs accidentat şi discontinuu. 1. săritorile se pot evita. Poiana Kalinderu. acestea pot fi evitate.. 2 B Timp necesar: 1 oră). prima vale întîlnită pe stînga Văii Seci. apoi se urcă pe un jgheab spre brîul amintit. Timp necesar l-2 ore de la Brîna Portiţei pînă la Crucea Caraimanului). . conform descrierii brînei. iar de acolo. ni se oferă cea mai bună ocazie de a cunoaşte detalii asupra zonelor de stîncă ale Caraimanului.. Ţancul Uriaşului traseul Nae Dimitriu . Strunga Ţancului Uriaşului apare curînd în stînga. de unde un marcaj (cruce roşie) conduce la Babele. Timp necesar.albastră. O variantă mai uşoară şi mai scurtă a traseului precedent este cea pe Valea lui Zangur.Brîul de Sus" şi pe feţele de iarbă care permit urcuşul în Şaua Mare a Caraimanului şi la Monumentul Eroilor. 2 ore. de unde începe pîrtia de schi .. din strunga aflată în spatele Ţancului. Urcăm în strungă. Creasta Picăturii. peste o serie de rupturi de pantă (săritori). nu mai prezintă probleme. În partea mijlocie a văii. Vîlcelul Mortului (Grad de dificultate 1 A.Avîntul" pînă în locul unde pîrtia traversează un mic uluc cu apă.Monumentul Eroilor. Pentru aceasta se continuă mersul pe Valea Seacă dincolo de confluenţa cu Valea lui Zangur. Colţul Strungii şi peretele sudic al Crestei Picăturii. pînă la Monument. 2. se recunoaşte o potecă îngustă care urcă panta înierbată a brîului spre creastă. direct pe fir.pe Brîna Portiţei la dreapta . în stînga. avînd Monumentul Eroilor situat pe latura superioară. unde serpentinele urcă pe malul stîng (orografic)..) Valea Seacă îşi are originea într-o strungă situată în imediata apropiere a Monumentului Eroilor. urcînd pe dreapta prin Poiana Văii Seci.pe Brîna Portiţei la stînga . cît şi asupra Buştenilor şi Gîrbovei. care conduce în Şaua Gemenelor. . Mai uşor este cel clasic. La limita pădurii. mult mai la vale. de unde putem opta pentru una din următoarele variante : . Din şa.Avîntul". care are aspectul unui vast circ.înapoierea pe acelaşi traseu în Valea Jepilor. se află Poiana Tîrlelor. care traversează prin pădure pînă în firul adîncit al Văii Seci. fie pe Valea Seacă (ceva mai dificil). în firul Văii Seci a Caraimanului. . Pentru aceasta se traversează cu atenţie un pasaj mai expus pînă în firul Spălăturii Văii Seci. Brîna Portitei oferă privelişti încîntătoare atît în prim plan. Concomitent. Brîna Portiţei şi marea ruptură de pantă. 5 ore pînă la Monumentul Eroilor. Timp necesar: 4 ore pînă la Brîna Portiţei). Spălătura Văii Seci formează. porţiunea finală a Crestei Picăturii. Din acest loc spre dreapta începe o potecă cu un marcaj vechi (cruce roşie). În continuare ajungem. Din acest loc începe escalada văii. . amintind de circul din peretele sudic al Clăii Mari şi de Circurile Văii Albe. Ţancul Uriaşului şi Vîlcelul Uriaşului. 4.Ion Şincan (Gr. Valea lui Zangur (Grad de dificultate 1 A. În continuare se poate alege una din variantele următoare : . La extremitatea superioară a poienii se află confluenţa Vîlcelului Mortului.continuarea traseului pe brîna ce ajunge în Creasta Picăturii. cea nordică. o lungime de coardă ne conduce în vîrf.FAŢA ESTICĂ Faţa estică a Caraimanului este cea orientată spre Buşteni. ieşind spre stînga pe un brîu comod . Acest traseu oferă o variantă mai uşoară de ieşire la traseul Văii seci a Caraimanului. În această zonă observăm în stînga noastră confluenţa Văii lui Zangur. CARAIMANUL . în strunga dintre Turnurile Albişoarelor şi Faţa Înaltă. Parcursul nu este dificil şi se încheie în Brîna Portiţei. deasupra căreia se adînceşte jgheabul Spălăturii Văii Seci. Din Şaua Mare se coboară la cabana Caraiman pe Brîna Mare (marcaj punct roşu) sau se urcă la Vîrful Caraimanului. În partea superioară a văii.urcarea spre Monumentul Eroilor. iar în dreapta se înalţă Vîrful Picăturii. Traseul frontal este dificil (4 A). în formă de trapez. fie pe Vîlcelul Mortului (mai uşor). Accesul în Valea Seacă se face urcînd din Buşteni pe pîrtia de schi .

a Hornurilor..Marele V). se traversează apoi spre dreapta la baza firului Spălăturii.spălată" a cărei escaladă directă este dificilă. după coborîrea în rapel. Albişoara Strungii (Grad de dificultate 2 A.urcuş pe Creasta Picăturii la Monumentul Eroilor. Traseul ia sfîrşit pe treptele înierbate ale părţii superioare a Muchii Mari a Portiţei. se coboară la cabana Caraiman pe Brîna Mare (spre stînga. pe care-l urcăm fie direct. trecînd o serie de săritori de mică dificultate. urmat spre stînga. Hornul nu ajunge pînă la firul Văii Seci. (Grad de dificultate 2 B. pe care urcăm fără probleme pînă în Şaua Mare a Caraimanului. oferind o escaladă destul de interesantă. de unde marcajul (cruce roşie). După prima lungime de coardă se ramifică din nou spre dreapta traseul Fisurii Galbene. pînă cînd acesta se întrerupe de o săritoare. fie pe feţele din dreapta. situată între Vîrful Picătura şi Colţul Strungii. Albişoara Turnurilor (Grad de dificultate 1 B. iar în final direct pe verticala Strungii. . Lăsînd hornurile Văii Seci în dreapta. din Vîrful Picătura în Strunga Mare .urcuşul pe Creasta Picăturii la Monumentul Eroilor. Escalada noastră continuă însă oblic spre stînga. ne conduce la Babele. Faţa e străbătută de o serie de văi paralele denumite Albişoare. Spre stînga. firul vîlcelului ia aspectul unui horn oblic spre stînga (în sensul coborîşului). Această şiştoacă coboară din Strunga Turnurilor cu două fire.sau după escalada Albişoarei Strungii se coboară din Marele V pe firul vîlcelului. folosind un hăţaş de capre negre. vertical. de unde coborîrea în firul Văii Seci este elementară. Intrarea în traseu se face din Valea Albă. . folosind molizii crescuţi acolo. .Confluenţa se află practic la nivelul Brîului Portiţei (în realitate ceva mai jos).coborîre pe acelaşi traseu. Căutînd traseul cel mai accesibil. Firul Spălăturii se prezintă ca un horn cu mare înclinare şi săritori dificile. CARAIMANUL . escalada pune unele probleme care se pot rezolva. aflat aproape de baza traseului. în Valea Albă pe Albişoara Strungii sau pe Albişoara Turnurilor. De la stînga (est) la dreapta (vest) distingem Albişoara Strungii. . Spălătura Văii Seci a Caraimanului (Grad de dificultate 2 A. Escalada ia sfîrşit la Monumentul Eroilor. În primul caz.. 6. a Crucii şi a Brînei. Din Strunga Mare se oferă următoarele variante : . fie spre Babele (vezi descrierile anterioare). larg şi umed. avem de ales între următoarele variante : . Prima parte a escaladei din firul Văii Seci se face uşor pe feţe înierbate. În funcţie de lungimea corzii de rapel alegem o brînă potrivită şi facem următoarele rapeluri.coborîre pe Albişoara Turnurilor. Ultima dintre brîne ne permite să reintrăm în firul vîlcelului. Această Albişoară este cea care coboară din Strunga Mare a Picăturii (Marele V). urcăm direct pe firul Vîlcelului Mortului. Timp necesar: din Buşteni pînă în Strunga Turnurilor din Creasta Picăturii. BUCEGI 8. dar poate fi făcut şi în urcuş. 5. în sensul urcuşului. De aceea. iar la partea superioară de Creasta Picăturii. traversînd brîul . În continuare. a Gemenelor.jungla" de la poalele peretelui.coborîşul alternativ prin escaladă liberă şi rapeluri. Accesul se face din Valea Albă. ci se termină într-o faţă . şi 2-3 ore pentru coborîre). a Turnurilor. De aici. Ajunşi în Strunga Marelui V. punct roşu) sau se urcă la Vîrful Caraimanului.3 ore). 1. De aci. Vîlcelul Marelui V.FAŢA NORDICĂ Faţa dinspre Valea Albă. Timp necesar: de la Buşteni pînă la Strunga Marelui V 4 ore. folosind pitoane de asigurare. Traseul foloseşte mai ales ca variantă de coborîre din Vîrful Picătura.coborîre în Valea Seacă pe Vîlcelul Marelui V (vezi Faţa Estică a Caraimanului). care se unesc mai jos pentru a se despărţi din nou în partea finală. Accesul în traseu se face de obicei pe Valea Seacă a Caraimanului. După un scurt rapel găsim un al doilea piton de rapel tot în stînga. poiana La Verdeaţă. este limitată la bază de firul Văii Albe. urcînd pe feţele aflate între Spălătură şi Hornurile Văii Seci. traversînd prin . punctul La Verdeaţă. 4 ore şi 2 ore pentru coborîre). Cheia traseului este un horn înalt. se merge pe firul vîlcelului pînă la o mică grotă. 2. deci rapelul pe verticala pitonului ne scoate pe feţele din dreapta unde găsim pentru regrupare o serie de brîne. vîlcelul ia aspectul unui horn oblic. În stînga vom găsi un piton de rapel. 2 ore din Valea Seacă pînă în Strunga Mare a Picăturii . totuşi menţionăm că se poate ajunge la baza traseului şi pe Brîna Portiţei. Timp necesar: din Buşteni la Crucea Caraimanului 6 ore. Spre dreapta se ramifică Fisura lui Roşculeţ. în special pe hornurile oblice spre stînga. intrarea în horn se face mai adesea indirect. din Brîul Portiţei la Crucea Caraimanului . In sensul urcuşului. numită şi Peretele Albişoarelor. de unde ne îndreptăm fie spre cabana Caraiman.

cel mai uşor din peretele Albişoarelor. valea fiind constituită dintr-o succesiune de hornuri dificile. După depăşirea hornurilor văii. negru şi umed. în Şaua Gemenelor. un traverseu spre stînga. . se adînceşte în platou. Un al doilea fir. Partea finală a Crestei Picăturii pînă la Monumentul Eroilor nu mai prezintă probleme. pînă la Brîna Văii Albe. Albişoara Brînei (Grad de dificultate 2 A. Timp necesar: din Buşteni la Şaua Mare a Caraimanului 5-6 ore). cu un jgheab cu grohotiş pămîntos. la Monumentul Eroilor. 1 oră). 3. firul fiind întrerupt de cîteva săritori nu prea dificile.de pădure de la baza peretelui. cu ajutorul unui piton de asigurare. Timp necesar din Buşteni pînă la platoul Bucegilor . escalada pînă în Creasta Picăturii poate fi continuată pe oricare dintre ele. Ultima Albişoară. Intrarea în traseu se face din Valea Albă . . are confluenţa cu Valea Albă mai sus de confluenţa Albişoarelor Gemenelor şi a Crucii. Ajunşi în Şaua Mare a Caraimanului avem de ales între următoarele variante : . Albişoara Gemenelor oferă cea mai frumoasă escaladă din Peretele Albişoarelor.marcaj cruce roşie. Valea Albă separă muntele Caraiman de muntele Coştila. VALEA ALBĂ Grad de dificultate l A. Din Strunga Turnurilor putem alege una din următoarele variante : . care poate fi ocolită prin vegetaţie. cu iarbă şi molizi izolaţi pe feţe. După ce primeşte ca afluent din dreapta Valea .continuarea escaladei pe Creasta Picăturii la Monumentul Eroilor. fie traversînd prin jnepenişul din amonte de confluenţa cu Valea Albă. mai sus de poiana La Verdeaţă. Valea Albă traversează poiana La Verdeaţă pentru a se adînci în pădure. la Monumentul Eroilor. pe un parcurs de 60 m. BUCEGI 9.coborîre la cabana Caraiman. Firul principal al văii îşi are obîrşia la marginea platoului Bucegilor. Deşi oficial. Alături de Albişoara Crucii. Acest traseu. Albişoara Gemenelor (Grad de dificultate 2 A. În continuare. Cea mai lungă şi mai atractivă escaladă din Peretele Albişoarelor. după care ieşim în Creasta Picăturii. unde îşi schimbă direcţia dm est către sud-est. începe pe firul din dreapta. această Albişoară are un fir comun cu al Albişoarei Gemenelor. în şaua dintre vîrfurile celor doi munţi amintiţi mai sus. Albişoara Crucii (Grad de dificultate 2 A. care rămîne în stînga. ajungem la o brînă aflată la baza Feţei Hornurilor din Creasta Picăturii. 6.urcuş în Vîrful Caraimanului şi mers peste platou la cabana Babele şi staţia de teleferic . gradul ei de dificultate nu depăşeşte pe cel al celorlalte Albişoare. Cele două Albişoare se unesc la 60 m deasupra firului Văii Albe. 5-6 ore).poiana La Verdeaţă.coborîre în Valea Seacă pe brîne şi feţe de iarbă care conduc în Poiana Văii Seci. 1 oră. la vest de vîrful Coştila. aspectul se schimbă urmînd o zonă deschisă. iar pe stînga vîlcelul Blidului Uriaşilor. Timp necesar: din Buşteni. . Iadul Văii Albe. după care. 5 ore. prin jnepenişul din amonte de confluenţă. pe fir din fundul Văii Albe. Timp necesar: din Buşteni pînă la Monumentul Eroilor. Intrarea în traseu se poate face direct peste săritoarea de la confluenţa cu Valea Albă sau indirect. 4. mai avem de urcat o ultimă săritoare dificilă. Această faţă este străbătută de trei hornuri paralele. a cărei escaladă apare în nomenclatorul traseelor alpine. După ce străbate zona de abrupt. se urcă direct pe firul văii. Albişoara Hornurilor (Grad de dificultate 2 A. După cum am arătat mai sus. începe din firul Văii Albe mai sus de poiana La Verdeaţă şi se termină în Şaua Mare. apoi se desparte de aceasta. iar de aici spre stînga în Şaua Mare. cu marcaj punct roşu.coborîre pe acelaşi traseu. După depăşirea acestei zone neprimitoare. Atenţie deci la coborîre: să nu se confunde cele două fire. primind pe dreapta Albişoarele. Confluenţa e caracterizată printro spălătură cu rocă negricioasă. prin Brîna Mare a Caraimanului. 5. Timp necesar: din Buşteni pînă la Monumentul Eroilor 5-6 ore). cu stîncă sănătoasă şi curată. cel din dreapta fiind însă cel mai accesibil. pînă în Creaşta Picăturii 4-5 ore. pe care-l ocoleşte pe la sud pentru a se uni cu firul principal în zona de abrupt după un parcurs mult mai accidentat şi mai înclinat decît acesta. evitînd astfel săritoarea mai de jos a traseului. ne conduce în firul văii. prezentînd o rocă solidă şi curată. În continuare. totuşi escalada Albişoarei Hornurilor se face rar. mîzgoase şi umede. Intrarea în traseu se poate face fie direct. prin dreapta. ½ oră. După trecerea peste Brîul Hornurilor.Şaua Văii Albe între Vîrful Caraiman şi Vîrful Coştila. urcăm direct pe fir. care traversează Peretele Albişoarelor pe sub Faţa Hornurilor. precum şi cîteva jgheaburi care drenează apa din Circurile Văii Albe. Partea finală a crestei Picăturii pînă la Monumentul Eroilor nu mai pune probleme tehnice. iar pînă la Monument.

care este de mai mare dificultate. După alte 30 de minute poposim într-o muchie. în realitate. triunghi galben. În acest loc se poate aşeza o tabăra de corturi şi se poate practica schiul pînă în miezul verii. marcaj bandă galbenă. urmat către stînga. Această Prispă. mai sus de Săritoarea Cîrnului.Peretele Albişoarelor.Peştera.Plaiul Munticelului . cu celebra Fisură Albastră şi Traseul Speranţei. la 80 m sub Săritoarea Cirnului. Hoteluri şi cabane: Căminul Alpin. Mălinului. Coştila-Gălbenele. Un marcaj cruce roşie pe care-l găsim în apropiere ne conduce. ceva mai sus. Babele.punctul .drumul carosabil Sinaia . distingem Brîna Mare a Coştilei şi. În curind. la cabana Babele şi staţia de teleferic. traversînd în urcuş Prispa Văii Albe. Aria ocupată de Coştila este delimitată la sud. poteca se înscrie în traversare pe versantul abrupt al Văii Albe. după caz. un bloc imens închide valea formînd Săritoarea Cîrnului. crestele Văii Albe. pe grohotiş sau peste blocurile din firul văii. trecînd pe la gurile Albişoarelor Hornului. După 45 minute de urcuş părăsim marcajul pentru a urma către stînga o potecă ce urcă direct pe panta destul de înclinată. al Coştilei şi al Gălbenelelor. Coştila face parte din şirul prahovean al Culmii Principale a Bucegilor.spre refugiul Coştila. după care se revine în firul principal deasupra blocului. de la baza pîrtiei de schi . Gemenelor. Brîna Văii Albe.Avîntul".în stînga . cel mai înalt perete din ţară . al cărei fir îl atingem în poiana La Verdeaţă. în special. Blocul poate fi ocolit pe feţele de iarbă din dreapta sau .Prispei". Omul. în dreapta. ne conduce în Şaua Mare a Caraimanului. Coştila coboară lin către platoul Bucegilor. atingem Brîna Văii Albe care.PREZENTARE Situată în dreapta Caraimanului.Babele .Şaua Dichiului – Vîrful Coştila. văile Coştilei. În continuare urcăm pe limba de zăpadă întărită.către Muchia Lungă a Clăbucetului Baiului . Pînă acolo se foloseşte pentru început poteca marcată cu triunghi roşu ce porneşte de la Căminul Alpin. de Valea Albă.Poiana Văii Cerbului . Urzicii. poate fi atinsă părăsind firul Văii Albe şi urcînd pantele din stînga. care traversează întregul abrupt al Coştilei din Valea Albă pînă la Valea Cerbului. escalada văii începe de La Verdeaţă.Valea Cerbului .către Morarul .Monumentul Eroilor . Escalada prin zona de pădure este însă îngreunată de bariere de copaci cazuţi şi cascade.şi mai bine . . Crucii şi Brînei . a Mălinului. al Vulturilor (Policandrului).Seacă a Caraimanului.. marcaj bandă galbenă. ne mai rezervă o săritoare mare... Brîna Mare a Coştilei. Gălbenelelor. Din acest loc. traversează oraşul Buşteni şi se varsă în Prahova în dreptul gării Buşteni. O altă variantă mai comodă evită cu totul firul văii. Continuînd urcuşul pe fir ajungem în platoul Bucegilor.Omul. Ascensiunea Văii Albe se poate face direct pe fir. . Escalada pe firul văii.Poteca Babele . Versantul drept al văii îl formează faţa nordică a Caraimanului .refugiul Valea Albă .pe un fir secundar aflat tot în dreapta. care apare absolut vertical şi inaccesibil.Omul. pe un hăţaş abia vizibil.La măsurătoarea Urşilor" (cota 1310) . socotit de La Verdeaţă pînă la vîrful Coştila. Valea Albă trece pe sub pîrtia de schi . Căţărătura pe hornul din stînga blocului este mai dificilă. numai cu 15 m mai puţin decît Omul.Poteca Babele . pe plaiul Munticelului către Poiana Coştilei. aflată în partea dreaptă a Peretelui Albişoarelor. la stînga. Mai sus.telefericul Buşteni .de Valea Cerbului. BUCEGI 10. La vest. Coştila impresionează privitorul aflat la Buşteni prin masivitatea ei şi. aflat deasupra potecii.în dreapta. şaua largă a Sugărilor permite trecerea spre muntele Obîrşia. prin peretele Văii Albe. De obicei. .Valea Albă (La Verdeaţă) marcaj triunghi galben. marcaj cruce roşie. Continuînd urcuşul deasupra . la nord-vest. . Elementele principale alpine ale Coştilei sînt cei patru mari pereţi: peretele Văii Albe. punctul culminant se află mai retras spre vest şi are 2490 m. care poate fi ocolită prin stînga. la nord . COŞTILA . Căi de acces: poteca Buşteni/Căminul Alpin .Şaua Sugărilor. la nord de acesta. se mai cunoaşte pe alocuri. BUCEGI . în apropierea Refugiului Valea Albă.respectiv a spălăturilor ce coboară din Circuri şi vîlcelul Blidului Uriaşilor .. . Versantul stîng este Peretele Văii Albe. plecînd din Buşteni. .şi est .Poiana Coştilei . urmată spre stînga. Ţapului. Un vechi marcaj. marcată cu triunghi roşu: Din această potecă se ramifică trei trasee : . Ceea ce văzut din Buşteni pare a fi vîrful Coştilei este de fapt Colţul lui Gelepeanu.circa 800 m diferenţă de nivel. care se varsă în Praiova în apropierea gurii Văii Albe. marcaj bandă albastră. către Caraiman.Avîntul".Poiana Văii Cerbului.

Cu aceasta. Dinamo '69. unde începe zona de pădure. la mijloc de marginea . . pentru a traversa apoi o brînă spre stînga. Muchia Brînelor. Fisura Uitată. spre Refugiul Coştila. În detaliu. Timp necesar: 5 ore dus şi întors. Fisura Roşie. poteca coteşte spre stînga." (loc de cort). spre care se coboară în lungul unei pante de iarbă. În peretele formînd malul stîng al Vîlcelului Stîncos se află trei trasee alpine de gradul 3. coborîrea în Valea Albă. Din punctul . Orientîndu-ne spre stînga urcăm prin jnepeniş pînă la brîna de la baza Pintenului Văii Albe. Timp necesar: din Buşteni pînă la Brîna Mare a Coştilei. Cîteva minute mai tîrziu se ajunge în poiana . fiind limitat la vest de către Pintenul Văii Albe. între firul Văii Albe şi Brîna Mare. Diedrul Pupezei şi Lespezi. fiind cel mai mare perete din ţară . La Verdeaţă : . de unde apar în faţa noastră Circurile. La baza ei se află primul circ. pentru a ajunge în Valea Coştilei la Refugiu. Traseul Central. Poteca marcată trece pe lîngă un izvor. Traseul începe de la Căminul Alpin. precum şi Peretele Văii Albe. ca o pîlnie gigantică aflată în zona stîngă a feţei sudice a Coştilei. Urcînd pe acest jgheab remarcăm în dreapta o brînă care conduce spre intrarea Fisura Albă.Peretele Brînei.Circul de Piatră".Zona din vestul Pintenului Văii Albe.. Fisurile Centrale. ce se ridică deasupra Circurilor Văii Albe pînă în Creasta Văii Albe.La Pîndă" continuă în sus traseul spre Brîna Aeriană şi Creasta Văii Albe. Ajungînd în a doua poiană se părăseşte marcajul şi se urmează muchia ce formează marginea malului abrupt al Văii Albe către Plaiul Munticelului. între platoul Bucegilor (Şaua Văii Albe) şi punctul La Verdeaţă. în timp ce poteca Circurilor traversează spre stînga pînă la o zadă bătrînă. acest perete se identifică cu faţa sudică. pe poteca marcată cu triunghi roşu. Fisura Albastră. între Brîna Mare şi platou. alegînd mereu posibilitatea cea mai favorabilă de coborîre. Inainte de a traversa Vîlcelul Pietros părăsim marcajul către stînga.întoarcerea pe acelaşi drum ca la venire. Blidul Uriaşilor (Grad de dificultate 1 B. cuprinsă între firul Văii Albe şi Circuri. Din acest loc urcăm pe iarbă. unde se află intrările în traseele Muchia Pintenului. străbătut şi el de un jgheab pietros. Urcînd pe firul vîlcelului sau pe o potecuţă aflată în pădure la stînga lui ajungem la un promontoriu denumit . Pentru a ajunge la confluenţa Blidului Uriaşilor cu Valea Albă. Blidul Uriaşilor se vede bine din Buşteni. În înţeles larg.Peretele Văii Albe propriu-zis. . aflat deasupra noastră şi de care ne desparte un perete. avînd în fată Peretele Vulturilor. itinerarul trebuie căutat pe pantele abrupte de iarbă din stînga.Pietros şi Policandrului. în traseele din mijlocul peretelui Văii Albe: Fisura Verde. al Fisurii Albastre. Memorial Cristea. impresionează. COŞTILA . aflat în stînga. . După circa 1 oră se intersectează poteca marcată cu triunghi galben ce duce spre Valea Albă. poteca ajunge pe un contrafort. 1. O nouă traversare spre stînga ne conduce în firul Vîlcelului Stîncos. La confluenţa cu Valea Albă se află o ruptură de pantă care poate fi coborîtă în rapel sau evitată.La sfatul Uriaşilor" (loc de cort) şi la marcajul cu bandă albastră. traversează Vîlcelul Policandrului şi urcă din nou abrupt pe Coama dintre Vîlcelul Policandrului şi Vîlcelul Stîncos. 5-6 ore). În continuare traversăm un al doilea jgheab pe care se scurg apele din circul central. traversăm pe brîna Pintenului spre stînga.11. mai sus. partea superioară a Văii Albe.coborîrea în Valea Albă pe la gura Blidului Uriaşilor. Circurile Văii Albe (Grad de dificultate 1 A.FAŢA SUDICĂ Faţa sudică a Coştilei. În faţa noastră se desfăşoară un peisaj impresionant. la vest de Pinten. traseul de traversare al Circurilor a luat sfîrşit. socotite de la Căminul Alpin). 2. alcătuit din faţa nordică a Caraimanului şi Creasta Picăturii.peretele Văii Albe. faţa sudică a Coştilei se împarte în patru sectoare (de la vest spre est şi de sus în jos) : . al Pintenului. faţa estică şi Fisura Pintenului. Coborîrea spre punctul La Verdeaţă se face din locul unde jgheabul circului Fisurii Albastre părăseşte Circurile printr-o mare ruptură de pantă. urmînd o potecă ce urcă pantele înierbate dintre cele două Vîlcele . Cu atenţie şi cu asigurare de coardă continuăm traversarea în zona din vestul Pintenului şi coborîm în firul Vîlcelului Blidului Uriaşilor.La Pîndă... mărginită la stînga de Muchia Blidului.Zona inferioară a Peretelui Văii Albe. Faţa sudică a Coştilei nu este accesibilă decît pe două trasee de grade inferioare şi anume prin Circurile Văii Albe şi prin Blidul Uriaşilor. cea îndreptată spre Valea Albă şi Caraiman. La capătul superior al jgheabului se află intrarea în traseele Speranţei.. străbătut de un jgheab pietros. traversează Vîlcelul Policandrului şi Vîlcelul Pietros. Eftimie Croitoru. In sfîrşit. După traversarea unei zone expuse şi a unui vîlcel. cuprinzînd întregul abrupt ce formează malul stîng al Văii Albe. ajungem în al treilea circ. . Pentru întoarcerea la Buşteni avem de ales între următoarele variante : .

jnepeni precum şi molizi şi zade bătute de vînt . 2. .Valea Gălbenelelor . De aici pînă la Brîna Mare a Coştilei se poate urca pe firul vîlcelului.Vîlcelul Policandrului. Ajunşi aci avem de ales între următoarele variante : . iar la dreapta de Santinela Blidului. .Vîlcelul Pietros.Peretele Vulturilor (Policandrului). Accesul se face pe Valea Albă (vezi descrierea şi schiţa nr. . . . Peretele Văii Albe este separat de Peretele Vulturilor printr-un contrafort stîncos pe care vegetatia – iarbă.Hornul Coamei.iarbă şi molizi. Surplomba cu Pendul şi Bivuacul Caprelor.Creasta Coştila-Gălbenele. La confluenţa cu Valea Albă. mai jos de Brîna Policandrului. . Timp necesar: l-2 ore). Ambele capete ale vîlcelului. BUCEGI 12.continuarea traseului din Blidul Uriaşilor pînă la platou .Valea Coştilei.l-a cucerit pînă la nivelul Brînei Aeriene.1 -Circurile Văii Albe . avînd în centru Refugiul Coştila. .Vîlcelul Stîncos.Peretele Gălbenelelor. Trei săritori mai dificile se pot evita pe feţele cu iarbă şi jnepeni din dreapta. Accesul se face de la Buşteni/Căminul Alpin via Refugiul Coştila pe poteca marcată cu triunghi roşu şi în continuare pe ramificaţia marcată cu bandă albastră (vezi descrierea la nr. În stînga. sub Brîna Mare.Peretele Vîlcelului Stîncos. . Timp necesar: 20 minute). Vîlcelul Policandrului (Grad de dificultate 1 B.Valea Gălbenelelor . După ce intersectează poteca marcată cu .urcuşul pe Brîna Mare la dreapta pînă în Creasta Văii Albe. neîncercat încă de alpinişti. cu ieşire la platou pe Hornul lui Gelepeanu sau coborîre la Buşteni pe Brîna Aeriană sau pe traseul Scoruşi-Gălbenele.Colţul Gălbenelelor. Vîlcelul Blidului Uriaşilor formează o ruptură de pantă. . un traseu independent ci doar mijloceşte accesul la Circurile şi peretele Văii Albe şi la Brîna Aeriană. Suspendată. pîlnia se îngustează. faţa estică a Coştilei cuprinde importante zone ale Văilor Coştilei şi Gălbenelelor.Peretele Coştilei. Pe măsură ce coboară. inclusiv traseele din stînga Peretelui Vulturilor (Hornul Vulturilor. respectiv Circurile Văii Albe. iar între Pinten şi Vîlcelul Blidului se află peretele spălat al Găvanului Mare. . aspectul se schimbă: malul drept îl formează acum creasta ce separă Vîlcelul Policandrului de Vîlcelul Stîncos. . 1. Acest vîlcel.Ţancul Ascuţit. care se evită prin stînga. de fapt.firul principal. iar malul stîng devine o poiană. . Intre acest contrafort şi Peretele Vulturilor propriu-zis se adînceşte Vîlcelul Policandrului. Vîlcelul este mărginit la sud de un contrafort împădurit. le constituie rupturi de pantă inaccesibile. iar la nord de o creastă care-l desparte de Vîlcelul Policandrului. . începînd din Brîna Aeriană. . Din dreptul Brînei Suspendate. se poate şi ea evita. superior şi inferior. care în zona inferioară e în cea mai mare parte acoperită cu jnepeniş.Colţul Strungii. . Circurile Văii Albe). 1. vîlcelul e limitat de Muchia Blidului Uriaşilor. . Surplombele din Policandru şi Fisura Mult Dorită).platoului Bucegilor. 11.FAŢA ESTICĂ Intre creasta Văii Albe şi Colţul Gălbenelelor. faţa sudică a acestei creste o constituie Peretele Vîlcelului Stîncos cu trei trasee: Oblic.nu constituie.coborîrea în Valea Albă pe Brîna Mare la stînga. 11. COŞTILA . Vîlcelul Stîncos (Grad de dificultate 1 A. iar malul stîng se transformă într-un contrafort cu vegetaţie . În detaliu se numără de la sud către nord următoarele elemente alpine : . în sensul urcuşului.Ţancul Mic. În final. . formînd un vîlcel ce debuşează în firul Văii Albe. În dreapta se înalţă Pintenul Văii Albe. . malul drept este împădurit. urcînd pantele înierbate pînă în poteca din Brîna Mare. străbătut de patru brîne (de jos în sus): Brîna Policandrului. 9).dificil.firul secundar. Interzisă şi Aeriană.Umărul Gălbenelelor. Ultima parte a Vîlcelului Blidului. al cărui traseu este descris la nr. între Săritoarea Cîrnului şi Pinten.

2).Lespezi. Fisura Albastră.La Pîndă" părăsim poteca Circurilor. Urmează un pasaj cu jnepeniş. spre stînga. Avem acum de ales între continuarea căţărăturii pe firul vîlcelului şi ieşirea către stînga în Creasta Văii Albe Oricum ar fi.Buşteni.cruce albastră . pentru a urca un jgheab foarte înclinat şi prevăzut cu un cablu fix. Creasta Coştila-Gălbenele şi partea superioară a Văii Coştilei cu Brîna Mare şi marginea platoului Bucegilor. Revenind în vîlcel se mai ocoleşte o săritoare prin dreapta . După ce se trece pe sub peretele sudic al Ţancului Mic cu intrările în traseele aflate acolo (Fisura Răsucită.1). Babele-Omul pe care.1). trecem pe sub Hornul Vulturilor. Ascensiunea vîlcelului se face. Vîlcelul se varsă în Valea Coştilei în zona de pădure. prevăzut cu cablu fix. constă din Peretele Coştilei.ajungem la Brîna Mare a Coştilei. din dreptul Refugiului. De regulă. de care îl desparte o coamă acoperită cu vegetatie bogată formată din jnepeni şi molizi izolaţi. pe jgheabul puţin adîncit în faţa noastră . urcînd pantele din dreapta.spre Refugiul Coştila. Hornul vertical de 40 m. folosind contrafortul din dreapta. cel mai simplu din punct de vedere tehnic.după care căţărătura devine elementară. trecem pe sub releul TV de pe Vîrful Coştilei şi atingem în final poteca marcată cu bandă galbenă. care este prevăzută cu balustradă din cablu fix. între Brîna Suspendată şi Brîna Aeriană. Trecînd de ieşirile traseelor din Peretele Văii Albe . socotite din Buşteni pînă în platoul Bucegilor). iar Creasta Vulturilor devine Creasta Văii Albe. vîlcelul e mărginit de Creasta Văii Albe continuată de Creasta Vulturilor. Acest vîlcel nu este parcurs de regulă decît pentru acces la traseele din Ţancul Mic şi Peretele Vulturilor şi pentru coborîre din accste trasee. de această dată. Mai sus intrăm din nou în firul vîlcelului. Fisura Centrală. Timp necesar: 2-3 ore). vom atinge în final Brîna Mare a Coştilei. Brîna Aeriană . În continuare urcăm pe acest vîlcel. mai ales pe gheaţă sau zăpadă. el nefiind parcurs decît în rapel. 11. 3. În final. Totuşi. Fluturele de Piatră şi Policandrului. dar această soluţie nu e recomandabilă din cauză că înclinarea acestuia creşte pe nesimţite şi devine periculoasă. intrăm în firul Vîlcelului Policandrului (vezi nr. Partea inferioară este mai dificilă. 4.ieşire în platoul Bucegilor. fiecare dintre ele e prevăzută cu piton de rapel) se ajunge în Brîna Suspendată.coborîre pe Brîna Mare la stînga în Valea Albă . Ţinînd mereu direcţia spre vest. În continuare ieşim din firul vîlcelului. printr-o traversare la stînga (cablu). Ieşim în Creasta Văii Albe într-o mică şa marcată cu o . Trecînd pe sub locul unde se face rapelul din Ţancul Mic ajungem sub o boltă uriaşă. în cea mai mare parte în afara firului. Vîlcelul îşi are originea sub Creasta Văii Albe şi se adînceşte pe nesimţite. de aici ni se oferă o privelişte largă asupra Peretelui Văii Albe. Urcuşul pe Creasta Văii Albe pînă în Brîna Mare se face mai mult pe dreapta. la începutul escaladei se merge pe o potecă ce pleacă din Valea Coştilei. pe un promontoriu. O coborîre scurtă şi expusă precede Brîna propriu-zisă. Din nou ne captivează peisajul care. asemănător unui puţ.. De la capătul cablului traversăm spre dreapta un perete expus. Speranţei. .Creasta Văii Albe (Grad de dificultate 1 A. În schimb. După trecerea a cinci săritori (pentru coborîre.momîie" de pietre. coama se transformă într-o creastă stîncoasă ce culminează cu Ţancul Mic. Parţial aceste săritori se pot evita. vîlcelul se transformă într-un horn vertical de 40 m înălţime. Creasta Vulturilor este accesibilă din acest loc pe o brînă şi o portiţă săpată în stîncă. Vîlcelul Pietros (Grad de dificultate 1 A.Hornul lui Gelepeanu – la platou. În acest loc. Prima parte a traseului coincide cu accesul spre Circuri (nr. cît şi la coborîre. Veveriţa). Suzana.Strunga Gălbonelelor . urcăm pe o potecuţă care în final ne scoate. revenind în firul Vîlcelului Policandrului. se atinge firul vîlcelului la baza Crestei Vulturilor. în stînga firului. În două locuri căţărarea este mai expusă şi neplăcută.Valea Gălbenelelor Refugiul Coştila . aproape de linia crestei. el poate fi făcut şi ca traseu de sine stătător. 12. . Hermann Buhl. In primul caz. Timp necesar: 5 ore. ea se face intrînd pe firul vîlcelului din poteca Circurilor (nr. pentru a ne angaja pe Brîna Aeriană. În partea sa mediană. Flamura Roşie. 11. Ascensiunea Vîlcelului Policandrului se face rar în întregime. traversînd spre dreapta. urcăm direct în continuarca Crestei Văii Albe.Buşteni. apoi urcăm prin jnepeniş pînă la Brîna Suspendată. nefiind abordabil prin căţărătură liberă se ocoleşte prin dreapta. firul său fiind paralel cu firul Văii Coştilei. Spre sud. Spre stînga se desface o potecuţă ce duce la baza peretului Vulturilor cu intrările în traseele Innominata. Urcînd spre dreapta. Hornul Negru . Fisura Suspendată. folosind un jgheab. De la locul de cort .coborîre pe Brîna Mare la dreapta în Valea Scoruşilor . după care. ca o parte a traseului Brînei Aeriene. În acest loc ies traseele alpine din Peretele Vulturilor. evitarea lui pe coama cu jnepeni este destul de simplă atît la urcare. unde avem de ales între următoarele variante : .. se face numai partea superioară. ajungem după 40-50 minute de la ieşirea din Hornul lui Gelepeanu la Cabana Babele şi Staţia de teleferic. Insorită. . care urmează. Astfel. Se pare că acest horn nu a fost încercat vreodată în urcuş. de altfel. a finalului Văii Albe şi a Peretelui Albişoarelor.

dar partea superioară pînă în Brîna Mare nu este decît un jgheab în formă de horn.care se varsă în Valea Coştilei. prima pe feţele din dreapta.BUCEGI / COŞTILA 13.firul principal Această variantă este cea mai pretenţioasă. revenind apoi în fir printr-o traversare la dreapta. a doua pe cele din stînga. şi ajungem fără dificultate în Brîna Mare. Cele două săritori mai mari pot fi totuşi evitate. ceea ce reprezintă un bun antrenament de escaladă liberă pe o stîncă sănătoasă şi curată. se varsă în Valea Coştilei. După ce trece prin dreptul Refugiului Coştila. La mică distanţă. se disting două fire mai importante . căci pentru a urca pe firul principal trebuie să ne abatem spre stînga peste lespezi.ieşirea în platoul Bucegilor pe Hornul lui Gelepeanu sau pe unul din hornurile ce străbat peretele de deasupra Brînei Mari.coborîrea în Buşteni pe Creasta Văii Albe şi Brîna Aeriană. În dreapta Hornului Coamei. în final. vegetaţie şi copaci căzuţi. Pentru escalada Văii Gălbenelelor se pleacă de la Refugiul Coştila. Urcînd în continuare. VALEA COŞTILEI Grad de dificultate 1 B. trecînd direct săritorile. Mai jos. mai jos. Firul principal al Văii Gălbenelelor începe din Strunga Gălbenelelor. Valea Coştilei intră în zonă de pădure. 1. Dar şi escalada pe Vîlcelul de sub Perete nu este fără ieşire. ţinînd mereu direcţia vest vom trece pe sub staţia de releu TV de pe vîrful Coştilei şi vom ajunge la poteca marcată cu bandă galbenă. afluent al Văii Mălinului. ignorînd partea inferioară din zona de pădure. de unde ni se oferă următoarele variante : . VALEA GĂLBENELELOR Grad de dificultate 1 B. iar în stînga se ridică o creastă secundară care desparte firul principal de firul secundar al văii şi de Colţul Gălbenelelor. pe această potecă. începînd cu Balcoanele şi Hornul din Peretele Coştilei.Poiana Coştilei . Alegînd prima variantă vom ieşi după 15 minute în platou. cu condiţia de a se urma firul văii şi a se escalada direct toate săritorile. creasta e despicată de Hornul dintre Fire. Mai sus se succed la scurte intervale intrările în traseele din Peretele Coştilei. După două săritori mai jnari. BUCEGI/COŞTILA 14.. dincolo de care se adînceşte Valea Scoruşilor. .Hotelul Gălbenele". O potecă deteriorată de apele de ploaie traversează creasta mai sus de Ţancul Ascuţit. . În această creastă se află o mică grotă numită . Valea Gălbenelelor primeşte din dreapta vîlcelul Fisurii Gălbenelelor şi Hornul Coamei. Ajunşi în firul principal avem de ales între următoarele trei variante. firul principal se uneşte cu firul secundar şi intră în zona de pădure.coborîrea la Refugiul Coştila şi apoi în Buşteni pe Valea Scoruşilor . primeşte ca afluent Valea Gălbenelelor şi se varsă în Valea Cerbului. Originea ei se află chiar la marginea platoului Bucegilor. situată între Umărul Gălbenelelor şi Colţul Strungii. În continuare sîntem tentaţi să urcăm pe Vîlcelul de sub Perete. faţa sudică a Crestei CoştilaGălbenele.Mălăieşti şi.. Valea Gălbenelelor . ele dau naştere astfel Văii Coştilei. La baza peretului Coştilei. Tavanele de Argint şi Hornul Mare. traversează poteca Munticelului (triunghi roşu). intersectează poteca marcată cu triunghi roşu . Urcînd feţele din dreapta mai sus de . un jgheab puţin adîncit permite urcarea către stînga spre intrările în traseele Creasta Coştilei – Gălbenele. În dreapta văii se înalţă Peretele Gălbenelelor. Unindu-se într-un singur fir. Timp necesar: 3 ore de la Refugiul Coştila pînă la Platoul Bucegilor. trecînd pe la baza peretelui Gălbenelelor şi a intrărilor în traseele Grotelor şi Cele Trei Surplombe. între cele două săritori. Cea mai dificilă dintre ele poate fi evitată prin stînga. Timp necesar: 2 ore de la Refugiul Coştila pînă la Strunga Gălbenelelor.Firul Hornurilor şi Firul Lespezilor . un horn scurt ne scoate în zona superioară a Văii Coştilei. cu săritori dificile şi umede.Hotel". . care mijloceşte accesul spre Tavanul Mare.Strunga şi Valea Gălbenelelor. un vîlcel conduce spre Fisura Gălbenelelor. mergînd spre stînga. în final. Furci.. vom ajunge la Cabana Babele şi Staţia de teleferic.Hotelului Gălbenele" ne aflăm la confluenţa Hornului Coamei. în 40-50 minute.care converg în formă de pîlnie cu feţele înierbate între Creasta Văii Albe şi Coama de Piatră (Creasta Coştila-Gălbenele). se mai adînceşte un vîlcel -Vîlcelul de sub Perete . între Ţancul Mic şi Ţancul Ascuţit. În dreptul . după ieşirea în platou.Buşteni . din Valea Coştilei în Valea Gălbenelelor. Surplomba Centrală şi Surplomba Mare. Babele-Omul. Escalada Văii Coştilei începe de la Refugiu şi se face pe fir. Incepînd de la Brîna Mare. Alături de Valea Gălbenelelor. căci. Valea Coştilei reprezintă cea mai importantă cale de acces din abruptul Coştilei.

Traversînd în continuare pe o potecă spre dreapta. 14. 2. Umărul. Continuînd urcuşul pe firul principal ajungem la Brîul Strungii. Un horn scurt ne scoate pe creasta secundară. Din strungă ni se oferă o panoramă vastă cuprinzînd în prim-plan partea superioară a Văilor Scoruşilor şi Mălinului cu Creasta Mălinului. iar spre dreapta se desface alt brîu. Mai sus se trece printr-o . în fine. BUCEGI/COŞTILA 16. Un brîu spre stînga face posibilă legătura cu Coama de Piatră (Creasta Coştila . de unde se poate ieşi în platoul Bucegilor pe Hornul lui Gelepeanu. de unde se face escalada Colţului Gălbenelelor.Gălbenele). Intrarea în Hornul dintre Fire se poate face şi din firul principal. Hornul se intersectează cu Brîul Strungii. Timp necesar: 1 oră din firul Văii Gălbenelelor pînă în Brîna Mare a Coştilei. sau se coboară tot pe Hornul Coamei. Privirea zburdă liberă spre nord şi est pe cînd de partea opusă se văd în detaliu Peretele Gălbenelelor. Hornul Coamei. cît şi unul de sine stătător pentru alpiniştii amatori. HORNUL COAMEI Grad de dificultate 1 B. . În continuare urcăm pe firul principal pînă în Strunga Gălbenelelor (vezi nr. Săritorile se succed înlănţuite şi se trec direct în căţărătură liberă. Traversînd faţa dinspre firul principal ajungem la baza Hornului dintre Fire. fie pe diferite variante care ocolesc prima parte a firului pe dreapta. zona Văii Mălinului cu . se poate coborî pe Valea Scoruşilor . 14.. atingem după cîţiva metri firul secundar pe care urcăm fie direct. Hornul Coamei se încheie în Brîna Mare a Coştilei. cu perete vertical atît spre nord (Valea Scoruşilor) cît şi spre sud (Valea Gălbenelelor . care duce spre creasta Umărului Gălbenelelor. Dar Hornul Coamei este atît un excelent traseu pentru antrenament. pentru a atinge în final o şa înierbată în apropiere de Strunga Colţilor. Escalada începe din firul Văii Gălbenelelor (vezi nr. iar în planul al doilea Vîrful Omul şi Creasta Morarului.Strunga şi Valea Gălbenelelor. care urcă pe sub Umărul Gălbenelelor spre stînga. Dintele dintre Colţi şi Colţul de Sus. O potecă urmează de aproape . 14). se părăseşte firul pe o potecuţă spre stînga. După intrarea în traseele de perete. de unde ni se oferă vederea liberă asupra firului principal şi asupra peretelui Gălbenelelor. COLŢUL GĂLBENELELOR Grad de dificultate 1 B. Înainte ca firul secundar să se adîncească definitiv între faţa sudică a Colţului Gălbenelelor şi o creastă secundară.firul secundar Escalada firului secundar este ceva mai uşoară decît a firului principal..ajungem la ieşirea din firul secundar al Gălbenelelor şi la Strunga Colţilor.coborîrea înapoi la Refugiul Coştila. Valea Gălbenelelor .Hotelului". de regulă. Marea Surplombă.1). dar uzual se intră în firul secundar al Gălbenelelor. Ajunşi în Strunga Gălbenelelor putem opta pentru una din următoarele posibilităti: . Colţul Mălinului. unde se află intrarea în traseul Coman. Inainte ca acest fir să se adîncească între feţele sudice ale Coltului Gălbenelelor şi creasta secundară. Surplomba Centrală. . La capătul crestei se găseşte o platformă mai largă înconjurată de jnepeniş. Tavanul Mare. În continuare urcăm direct o succesiune de săritori. Timp necesar: 1 oră Traseul clasic de escaladă al Colţului Gălbenelelor începe din Strunga Colţilor (vezi nr. unde se află intrarea în traseul Roşculeţ. Hornul Coamei nu reprezintă decît o cale de acces spre traseele de perete: Furcile. Intrarea se face chiar din locul unde poteca ce vine de la Refugiul Coştila atinge firul principal. La ieşirea lui găsim o potecuţă care ne scoate în firul principal al Gălbenelelor în dreptul Celor Trei Surplombe..Creasta Strungilor" pînă la Strunga Gălbenelelor (vezi şi nr.. chiar din faţa . Pentru alpiniştii antrenaţi.Brîna Mare a Coştilei .ca o muchie de cuţit". după o scurtă treaptă stîncoasă urmează o creastă . 3. La intersecţia brîului cu firul principal se află intrarea în traseul Slăvoacă. atunci cînd scopul escaladei nu este Valea Gălbenelelor ci unul din traseele mal dificile din Peretele sau Umărul Gălbenelelor.fereastră".continuarea urcuşului la platoul Bucegilor prin Valea Scoruşilor . pe care-l escaladăm direct. Hornul dintre Fire Aceasta este varianta cea mai comodă şi mai rapidă de a urca spre Strunga Gălbenelelor şi se alege. BUCEGI/COŞTILA 15.1).Hornul lui Gelepeanu. 14). spre stînga se desface o cărare care duce spre Hornul dintre Fire.firul secundar).coborîrea în Poiana Coştilei pe Văile Scoruşilor şi Mălinului. Escalada firului principal al Gălbenelelor se încheie în Strunga Gălbenelelor.

Seacă. în stînga se conturează Vîlcelul Poieniţei. În final. o pîlnie vastă. Valea Colţilor.direct. Accesul spre faţa nordică a Coştilei se face prin Poiana Coştilei (poteca marcată cu triunghi roşu. In sfîrşit. din care se ramifică un hăţaş spre stînga.. partea cea mai interesantă pentru alpinism se află la originea Văilor Ţapului şi Urzicii. situată între Brîna Mare a Coştilei şi platoul Bucegilor. Intoarcerea în Strunga Colţilor se face pe acelaşi itinerar. După confluenţa cu Valea Scoruşilor. aflat în dreapta crestei stîncoase de care am pomenit la descrierea Vîlcelului Poieniţei. poate şi mai puţin atractivă din punct de vedere alpinistic. din poteca marcată cu bandă galbenă. Valea îşi are obîrşia chiar sub vîrful Coştila la marginea platoului Bucegilor. paralel cu Valea Mălinului. Între firele celor două văi se află o faţă ce coboară în trepte. în apropierea crestei mai sus amintite. Timp necesar: din Buşteni pînă la platoul Bucegilor. Zona superioară. Valea Mălinului se varsă în Valea Cerbului. dincolo de care coborîm în firul Văii Mălinului printr-un horn pămîntos (Hornul Mare de la Scară). este străbătută de Brîna de Mijloc şi Brîna de Sus. Cel mai frecvent este folosit cel prin Vîlcelul Poieniţei. Peretele Vîlcelului Ascuns. Spre deosebire de feţele sudică şi estică. Căminul Alpin-Buşteni-Mălăieşti) şi Valea Cerbului (poteca marcată cu bandă galbenă spre Cabana Omul). Urcuşul se încheie într-o şa. formată de un bloc ce închide valea. Santinela Văii Verzi. În stînga se înalţă Peretele Vîlcelului Ascuns cu patru trasee de gradul 3 A-4 B. Din acest loc. în trei zone: superioară. O posibilitate mai comodă de a ajunge în Valea Mălinului o oferă Vîlcelul Ascuns. Ţapului. tancuri. Accesul este posibil prin trei variante (de la stînga/sud la dreapta/nord): . Valea Mălinului (Grad de dificultate 1 B. creste. BUCEGI/COŞTILA 18. vîlcele şi hornuri. de asemenea. aflat în apropierea unui mic izvor. după altitudine. către zona stfncoasă. care este traversată la mijloc de Brîna Mare a Coştilei. Urzicii.Colţul Gălbenelelor faţa estică a Colţului Gălbenelelor . care permite legătura cu Vîlcelul Poieniţei. . pentru a se lărgi din nou înainte de săritoarea mare. se află Hornul Mic de la Scară. elemente numai parţial deschise de alpinişti. Escalada pe Coltul Gălbenelelor se continuă coborînd în rapel dintr-un pîlc de jnepeni în dreapta în . . aflat tot în dreapta. Caprelor şi Priponului cu crestele dintre ele şi unele elemente de detaliu precum Colţul Mălinului.Strunga de Sus" după care ajungem fără dificultăţi pe vîrful estic al Coltului. Verde. în dreptul unui stîlp de marcaj.prin Vîlcelul Ascuns. aflat deasupra Poienii Văii Cerbului. care coboară pînă în zona împădurită deasupra Poienii Coştilei şi a Văii Cerbului. 1. Valea Mălinului prezintă o succesiune de săritori dificile pînă la conul de dejecţie. COŞTILA . Faţa nordică poate fi împărţită. unde doi molizi mari marchează intrarea în vîlcel. Peretele Ţapului şi Peretele Priponului. împreună cu Valea Scoruşilor. Pentru aceasta se părăseşte poteca marcată cu triunghi roşu în Poiana Coştilei. Puţin mai jos. dincolo de care apar Omul şi Creasta Morarului. Colţul Ţapului. Paralel cu acesta. o potecă către dreapta conduce în Vîlcelul Ascuns. Din dreapta. avînd în dreapta o creastă secundară stîncoasă.prin Vîlcelul Poieniţei. Accesul în vîlcel se face prin Poiana Văii Cerbului. Zona superioară a văii formează. 5-6 ore). accesibil. BUCEGI 17. aici lipsesc marii pereţi. în stînga.Santinela Văii Cerbului) şi Creasta Mălinului. după care urmează Hornul Mare de la Scară.. faţa nordică a Coştilei cuprinde totuşi numeroase elemente alpine interesante. De la capătul vîlcelului intrăm în Valea . Zona medie cuprinde văile de abrupt: Mălinului. Valea Mălinului se îngustează şi primeşte pe dreapta Valea Hornului. zona fiind caracterizată de prezenţa a numeroşi pereţi mai mici. văi. zona inferioară cuprinde Santinela Văii Cerbului. Hornul Văii Caprelor.FAŢA NORDICĂ Mai puţin vizitată decît fetele sudică şi estică. în cea mai mare parte acoperită de iarbă şi jnepeniş.Creasta Strungilor" (Umărul Gălbenelelor . Orientîndu-ne spre abrupt.Colţul Stîngii . Colţul Prăpădit. VALEA MĂLINULUI Zona Văii Mălinului este cuprinsa Intre Colţul Gălbenelelor şi Colţul Mălinului inclusiv crestele respective .Creasta Mălinului. Valea Mălinului primeşte un nou afluent. medie şi inferioară. găsim curînd o potecă ce urcă prin pădure din ce în ce mai abrupt.

o variantă este urcuşul printr-un horn pămîntos din dreapta.2).3). Ajunşi în platou. cuprinsă între Brîna Mare a Coştilei şi platoul Bucegilor.2). 18. pentru a continua. prin dreapta. Partea finală a firului văii. Valea Colţilor (Grad de dificultate 1 B. valea nu este prea interesantă. cu un perete nordic vertical. 18. ocolind săritorile. zonă în care o potecuţă stricată de drumeţi şi de ploi permite ieşirea din Valea Gălbenelelor către platoul Bucegilor . prin Poiana Mălinului şi Valea Verde. 2. aflată în dreapta. chiar sub Vîrful Coştilei. În sfîrşit. permite reintrarea către dreapta pe firul Văii Hornului. cele două văi formează un amfiteatru deschis ca un evantai.Canionul Mălinului" . După trecerea printr-un canion îngust urmează o mare ruptură de pantă ce se evită printr-un vîlcel spre stînga. O brînă. Curînd. 18. Acest acces este însă de un grad de dificultate mai mare de 2 şi foarte rar încercat. Din strunga cu bolovan încastrat a umărului coboară Fisura din Scoruşi. pe care se poate urca cu uşurinţă. formată dintr-un bloc uriaş care închide valea.4).firul principal sau secundar (nr. După ce întretaie Brîna Mare a Coştilei. se ocoleşte pe feţele din dreapta pentru a încheia escalada în Strunga Hornului.. A doua vale ce brăzdează faţa nordică a Crestei Strungilor îşi are obîrşia în Strunga Hornului şi se varsă în Valea Mălinului.escalada Colţului Gălbenelelor (nr. Firul Văii Mălinului este barat de un bloc mare stîncos. În continuare se escaladează direct un horn înalt de 20 m. Mai sus de această săritoare se desface prin jnepeniş un hăţaş pe care se poate traversa. Strunga Poieniţei (Strunga Măgarului) ne oferă un popas cu privelişte asupra zonei Vîlcelului Poieniţei cu Santinela Văii Cerbului şi Colţul Măgarului. Escalada urmează firul văii. 3. prin Poiana Văii Cerbului din poteca marcată cu bandă galbenă. În dreapta se înalţă Colţul Strungii. Valea Scoruşilor este afluentul principal al Văii Mălinului şi începe din marginea platoului Bucegilor.urcuşul de-a lungul Crestei Strungilor pînă în Strunga Gălbenelelor şi eventual pînă la platoul Bucegilor (nr.coborîre la Refugiul Coştila pe Valea Gălbenelelor . Timp necesar: din firul Văii Mălinului pînă în platoul Bucegilor. În dreapta acestei rampe.1). În sfîrşit. în Valea Seacă a Coştilei (vezi nr. ajungem la confluenţa Văii Scoruşilor (nr. de Mijloc şi de Sus a Coştilei şi se încheie în platoul Bucegilor în imediata apropiere a releului TV. ultima variantă este intrarea directă în Valea Mălinului. 14. În dreapta se înalţă o creastă ce separă Valea Colţilor de Valea Hornului. 16). în sens invers. se poate escalada printr-un cămin care permite trecerea prin spatele blocului. după care urmează o săritoare dificilă care se trece printr-o fisură aflată în stînga. Valea Scoruşilor (Grad de dificultate 1 A.la baza Crestei şi Colţului Mălinului. firul văii Mălinului formează un culoar îngust . Partea cea mai importantă pentru alpinişti este cuprinsă între Strunga Gălbenelelor şi Brîna Mare a Coştilei. întrucît se urcă în cea mai mare parte pe feţele ierboase dintre Valea Scoruşilor şi Valea Mălinului. O brînă permite aici accesul comod spre Creasta Mălinului şi Valea Seacă a Coştilei. În continuare. Văii Coştilei sau Crestei Coştila-Gălbenele. firul văii se adînceşte sub faţa nordică a Umărului Gălbenelelor. în timp ce firul Văii Scoruşilor se îngustează din ce în ce mai mult pentru a se lărgi brusc la confluenţa cu Valea Mălinului în punctul La Lespezi. în partea ei mediană. din Strunga Colţilor pînă în firul Văii Mălinului. Mai sus se află intrarea în Fisura Sudică din Colţul Mălinului. un scoc coboară din Strunga Gălbenelelor. 4. Timp necesar: 2 ore din firul Văii Mălinului pînă în Strunga Hornului). Această vale brăzdează faţa nordică a .1. tot din dreapta. 2 ore).Mălinului. 1½ oră). întreruptă de săritori dificile. firul văii intersectează Brîna Mare. . 14. valea se îngustează ca un canion.Crestei Strungilor". în stînga. sau. coborîrea din Brîna Mare a Coştilei către Refugiul Coştila. 18. în general. aceleaşi variante ca la terminarea escaladei Văii Colţilor (nr.2).. După un ultim pasaj mai dificil. îngustă. avem de ales între coborîrea la Refugiul Coştila prin Hornul lui Gelepeanu şi . Ajunşi în Strunga Colţilor avem de ales între următoarele posibilităţi : . Ultima săritoare. Coştilei sau Gălbenelelor. Din acest loc. care traversează faţa nordică a Crestei Strungilor din Valea Colţilor pînă în firul Văii Mălinului. Timp necesar: din firul Văii Mălinului pînă la Strunga Colţilor. care se evită pe fisura din dreapta. făcînd loc între ele unei rampe largi acoperite cu iarbă şi jnepeniş. 14. Aci ni se oferă.cel mai comod prin Brîna Mare a Coştilei şi Hornul lui Gelepeanu. trecut prin dreapta. Puţin mai sus de baza Hornului Mare de la Scară se află confluenţa Văii Colţilor (vezi nr. .. Escalada directă a Văii Hornului este dificilă. Ca escaladă. 18. valea se lărgeşte.5). partea superioară a văii. Ocolind releul ajungem în curînd la drumul carosabil şi marcajul (şir de stîlpi) care ne conduce în timp de 1 oră la Babele. oferă o escaladă nu prea dificilă direct pe firul principal. unde malurile se îndepărtează. după efectuarea traseelor din pereţii Văii Albe. În stînga noastră se iveşte confluenţa Văii Hornului (nr. Valea Hornului (Grad de dificultate 1 B.

3 sau traversarea către Babele. Brîul Caprelor face posibilă traversarea către dreapta în Strunga Colţului Prăpădit . traversăm o creastă joasă pentru a pătrunde în Poiana Mălinului. în amonte de marea şi dificila săritoare.5). . Părăsind Valea Mălinului (vezi nr. Traversînd pe Brîul cu Jnepeni către dreapta ajungem în Creasta Frumoasă.pînă la cabană şi staţia de teleferic.2). sau coborîre în Valea Cerbului. valea este nepădiţă de vegetaţie. 12. În final. Intrarea în traseu se face din poteca marcată cu bandă. Chiar dacă nu oferă o escaladă prea spectaculoasă. Hornul Central şi Hornul Ascuns. unde părăsim poteca marcată cu bandă galbenă ce duce spre vîrful Omul pentru a nu ne orienta spre conul de dejecţie din stînga Santinelei Văii Verzi. mărginite la rîndul lor în ordinea respectivă de crestele Mălinului. După cum îi spune şi numele. Timp necesar: din Buşteni pînă la platoul Bucegilor. 7-8 ore). această potecă o urmăm către stînga . . la dreapta după depăşirea Văi Seci. (Grad de dificultate 1 A. Seacă şi Ţapului. gradul 1 B.una dintre variantele descrise la nr. La confluenţa cu Valea Cerbului se înalţă pe dreapta văii Colţul Prăpădit. Valea Seacă cu urcuş pe Hornul Ascuns.marcaj bandă galbenă . În apropierea confluenţei cu Valea Cerbului se înalţă pe stînga Santinela Văii Verzi. Valea Seacă a Coştilei şi Valea Ţapului. iar vărsarea în Valea Cerbului. 78 ore). 21) şi Valea Priponului. . care ne scoate în firul Văii Seci. 1. galbenă ce duce spre Vîrful Omul. Valea Verde (Grad de dificultate 1A.1) către dreapta prin vegetaţie. Timp necesar: din Buşteni pînă la Vîrful Coştilei. 7 . 18. care încinge Coştila începînd din Valea Mălinului şi pînă în Valea Priponului. brîul ne scoate în firul Văii Ţapului. DE LA CREASTA MĂLINULUI LA CREASTA ŢAPULUI Această fîşie din faţa nordică a Coştilei e străbătută de Văile Verde.1). cu unele trasee alpine de gradele 4-5. Escalada părţii superioare a Văii Seci se face pe fir pînă în Brîul cu Jnepeni. pe care-l urmăm pînă la Brîna Mare a Coştilei (nr. Situată între partea inferioară a Crestei Mălinului şi Creasta Văii Verzi.coborîrea pe Valea Mălinului (nr. Valea Ţapului cu urcare la platou sau coborîre în Valea Cerbului.1). 5. 2. la baza Hornului Central şi a Hornului Ascuns (vezi nr. cunoscut probabil de mult vînătorilor de capre negre şi descris de pionierii alpinismului românesc Nicolae Bogdan şi Mihai Haret. ne orientăm spre una din următoarele variante : .spre dreapta. 18. iar pe stînga Colţul Ţapului. . pe Brîul cu Jnepeni. de unde putem continua traversarea prin Strunga Colţului Ţapului în Valea Ţapului). ea este intersectată de hătaşul care duce prin Poiana Mălinului în Valea Seacă a Coştilei (nr. Acest traseu. Originea văii se află sub Brîul cu Jnepeni.3). 18. Escalada văii începe din Poiana Văii Cerbului. Valea Seacă a Coştilei (Grad de dificultate 1 B. 18.5). în lungul stîlpilor de marcaj care leagă staţia de releu TV de pe Vîrful Coştilei de poteca Babele-Omul. Originea ei se află sub Brîul cu Jnepeni. unde ni se oferă următoarele variante : .Valea Verde. Escalada acestei văi se face rar.unul fără nume. În continuare ne angajăm pe Brîul Caprelor. Timp necesar: din Buşteni pînă la platoul Bucegilor. Traseul de traversare din Valea Mălinului în Valea Verde.8 ore). După traversarea acestuia urcăm pe versantul opus în Strunga Coltului Prăpădit. atingem Brîul cu Jnepeni. care le-au parcurs sub conducerea ghidului Nicolae Gelepeanu. 19. 19. Frumoasă şi Ţapului. Valea Mălinului cu urcuş la platoul Bucegilor sau coborîre la Buşteni. în Poiana Văii Cerbului. în continuare. unde ni se deschide vederea spre Valea Seapă (de aici putem coborî cu uşurinţă în firul Văii Seci. imediat în amonte de confluenţa Văii Mălinului.2 se situează cele trei văi amintite mai sus precum şi a Hornului Ascuns. În categoria traseelor de gradele 1 . Partea finală a Văii Ţapului fiind dificilă. el ne răsplăteşte prin peisajul sălbatic şi singurătatea locurilor. 18. face posibilă cunoaşterea unei bune părţi din abruptul nordic al Coştilei. După ce depăşim Santinela şi traseul de coborîre din vîrful Santinelei ajungem mai sus să intersectăm traseul de traversare Mălin .coborîrea în Valea Cerbului prin Brîna Mare a Coştilei (nr.Ţapului (nr.spre stînga. întrucît prezintă interes redus. Valea se adînceşte apoi între Creasta Văii Verzi (dreapta) şi Creasta Frumoasă (stînga). Poteca conduce prin jnepeniş şi coboară apoi o pantă ierboasă în firul Văii Verzi. pe care Mihai Haret a numit-o mai pitoresc Creasta Viilor Senzaţii. la baza celor trei hornuri ce brăzdează faţa nordică a Colţului Mălinului . .ieşirea în platou prin finalul Văii Mălinului (nr.în continuare. Văi Verzi. BUCEGI/COŞTILA 19. Valea Seacă face parte din categoria traseelor interesante de căţărare cu gradul de dificultate l2.

ambele prin dreapta. ajunşi în Valea Ţapului. spre dreapta. Aici avem de ales între : . ne angajăm pe grohotişul conului de dejecţie din dreapta Colţului Ţapului. În dreapta se vede Hornul Mare al Ţapului şi. care se uneşte cu firul principal în dreptul Brîului cu Jnepeni. deasupra Brînei Mari. Timp necesar: din Buşteni la platoul Bucegilor. stînca fiind curată şi solidă şi înzestrată cu suficiente prize. În stînga observăm Hornul Mare al Ţapului.3). feţele din dreapta. urcînd spre Creasta Frumoasă. se înalţă Colţul Brînei. către Valea Priponului. După trecerea unei săritori mai dificile. urmăm firul principal. o brînă urcă spre Creasta Frumoasă. 8-9 ore). Escalada Văii Ţapului continuă pe feţele dintre firul secundar. Imediat după locul unde această potecă traversează prima oară de pe flancul Morarului pe flancul Coştilei.5). în timp ce în dreapta Priponului ni se oferă posibilitatea de a continua urcuşul printr-un horn cu vegetaţie. Timp necesar: din Brîul cu Jnepeni pînă în Brîna Mare a Coştilei. cît şi la coborîre nu este prea dificilă. Privind din Valea Seacă a Coştilei faţa nordică a Colţului Mălinului. Angajaţi pe vale urmăm firul sau. Revenind în firul văii. . Valea Ţapului (Grad de dificultate 1 B. Mai sus avem de ales între căţărătura directă pe firul văii peste lespezi sau urcuşul pe feţele preponderent ierboase din dreapta. din stînga. După ce traversează Brîul de Sus. 18. valea coboară în trepte peste lespezi lustruite de ape şi zăpezi. şi ieşim la Brîna Mare a Coştilei. trecînd pe sub Colţul Ţapului. în apropierea staţiei de releu TV de pe Vîrful Coştila. într-o zonă cu vegetaţie încîltită. la dreapta lui. . In al treilea caz.1). Curînd. traversînd spre stînga către Valea Mălinului sau spre dreapta. urcînd la Brîul Caprelor şi traversînd pe acesta spre dreapta peritru a reintra pe firul văii. apoi coborîre în Valea Cerbului. In continuare ne căţărăm pe firul văii pînă la Brîul cu Jnepeni. după ce trecem de Santinela Văii Verzi şi Colţul Prăpădit. Ieşirea în Creasta Mălinului se află în apropierea vîrfului Colţului Mălinului. ne conduce în Valea Seacă. 4. apare confluenţa Văii Seci. Înainte de confluenţa cu Valea Cerbului. pe malul opus al Văii Cerbului. Un pasaj caracteristic se află la mijlocul traseului: punctul La Bolovan. traseul Surplombelor Ţapului. un bloc ce barează hornul şi care poate fi depăşit direct sau ocolit pe un prag îngust către stînga după care revenim în firul hornului deasupra blocului. paralel cu hornul.traversare spre dreapta în Valea Ţapului. din dreapta. de ales între urcarea la Brîna Mare a Coştilei şi coborîrea pe Valea Ţapului în Valea Cerbului. care. Firul secundar al Văii Ţapului sfîrşeşte aici în timp ce firul principal continuă. parcurs spre stînga. în care distingem Strunga Neagră şi Hornul Mic al Ţapului. În dreapta. putem opta pentru urcuşul pe platoul Bucegilor sau coborîşul pe Valea Mălinului. Sus de tot se observă Colţul Mălinului cu cele trei hornuri. pe poteca marcată cu bandă galbenă ce duce la Vîrful Omul.Creasta Viilor Senzaţii"). .Valea Mălinului cu ieşire la platoul Bucegilor sau coborîre la Buşteni (nr.traversare spre stînga în Valea Mălinului. Escalada atît la urcare.continuarea escaladei pe Hornul Ascuns (nr. În al doilea caz. Hornul Ascuns este cel din dreapta dintre cele trei hornuri care străbat faţa. marea ruptură de pantă a Priponului Văii Ţapului barează valea. despărţit de Creasta Frumoasă printr-o strungă adîncă. pentru a atinge platoul Bucegilor prin coama ce desparte Valea Mălinului de Valea Urzicii. . între Valea Ţapului şi Valea Urzicii. În curînd. În dreapta. Hornul Ascuns (Grad de dificultate 1 B. deasupra săritorii (vezi şi traseul nr. deasupra rupturii de pantă intersectăm Brîul cu Jnepeni. In stînga. Din nou ni se oferă posibilitatea de a părăsi Valea Ţapului. 19. avem de asemenea. în Poiana Văii Ţapului.dreapta . Valea îşi are obîrşia aproape de marginea platoului Bucegilor. acelaşi brîu poate fi urmat pînă în Valea Priponului. poteca se angajează pe flancul sudic al Morarului. In continuare. Brîul de Mijloc şi Brîna Mare a Coştilei. valea trece pe lîngă Colţul Ţapului. şi firul principal. . intersectînd Brîul de Mijloc şi Brîul de Sus. mai uşor. Accesul pentru escalada Văii Ţapului se face prin Valea Cerbului. Hornul Mic al Ţapului urcă către Strunga Neagră. În faţa noastră apare o săritoare înaltă şi dificilă pe care o vom depăşi prin stînga. Valea se lărgeşte apoi în Poiana Urşilor.După depăşirea Poienii Văii Cerbului. Mergînd pe creastă spre dreapta ocolim Dintele dintre Colţi şi Colţul de Sus. Urmează o mare ruptură de pantă denumită Priponul Văii Ţapului.. 18. 3. Tot în dreapta se înalţă Creasta Frumoasă (. Ocolind staţia dăm curînd de drumul carosabil şi şirul de stîlpi de marcaj care leagă Vîrful Costilei de Babele (1 oră de mers). valea se adînceşte între Creasta Mălinului şi Creasta Ţapului. În stînga. începe un fir secundar. la baza Colţului Mălinului. de sub Brîna Mare. 1 oră).Valea Ţapului cu coborîre în Valea Cerbului.stînga .dreapta în continuare pe Brîna Mare pînă la Valea Priponului. aproape de Vîrful Coştila. Aici ni se oferă următoarele posibilităţi : . Pentru a intra în Valea Seacă trebuie să traversăm Valea Cerbului. pînă la Brîna Mare a Coştilei.

dincolo de care se află Valea Caprelor. Accesul la intrarea Văii Urzicii se face pe poteca marcată cu bandă galbenă din Valea Cerbului (vezi şi nr. După altă serie de săritori. în apropiere de hornul Văii Caprelor. Valea Urzicii (Grad de dificultate 1 B. la baza căruia valea este intersectată de Brîul cu Jnepeni. pe care urmează escalada pînă la platoul Bucegilor. Valea îşi are obîrşia la marginea platoului şi începe cu mai multe fire desfăşurate ca un evantai. cele mai uşoare fiind către dreapta . 3). Brînele pe care le intersectează valea oferă posibilităţi pentru diferite variante. Creasta Caprelor este mai puţin semeaţă.Valea Priponului. În dreptul Brînei Mari a Coştilei. într-un loc unde valea se lărgeşte. urcăm pe conul de dejecţie către intrarea în canionul inferior al Văii (escalada canionului depăşeşte gradul l-2). 19. cu feţele înierbate şi de o înclinaţie moderată. O ultimă mare ruptură de pantă se ocoleşte prin dreapta. Pînă la platoul Bucegilor mai avem de escaladat încă trei săritori mari şi dificile în afară de o serie de altele mai mici. Timp necesar: din Buşteni la platoul Bucegilor. DE LA CREASTA ŢAPULUI LA CREASTA PRIPONULUI Ultima zonă a Coştilei cuprinzînd elemente interesante pentru alpinişti este străbătută de Văile Urzicii. Valea Priponului este blocată de un bolovan uriaş formînd o săritoare greu accesibilă. În continuare valea prezintă aceeaşi succesiune de săritori dificile. În dreapta. Ocolind staţia de releu TV de pe Vîrful Coştilei ajungem în drumul carosabil şi la şirul de stîlpi de marcaj care ne conduc spre cabana şi staţia de teleferic Babele (1 oră). Caprelor şi Priponului. 20. În dreapta. aceste fire se unesc într-un culoar îngust adîncit ca un canion. 1. reintrînd în firul văii deasupra canionului. intersectează Brîul de Sus. fie printr-un vîlcel în dreapta. în apropiere de vărsarea Văii Ţapului. avem de ales între mersul la cabană şi staţia de teleferic Babele (vezi. de Mijloc şi Mare. Prima săritoare surplombată şi prevăzută cu un piton de asigurare poate fi evitată printr-un vîlcel situat în dreapta. Ultima şi cea mai uşoară dintre văile de abrupt ale Coştilei îşi are obîrşia la marginea platoului Bucegilor. cel din dreapta. După ce traversăm Poiana La Piatra Pîrlită pe la baza hornului Văii Caprelor şi confluenţa Văii Priponului. Canionul care urmează are gradul de dificultate 4 şi se evită fie pe feţele din stînga. impresionant. intrăm în firul văii. Ajunşi în platoul Bucegilor. . Urmează mai multe săritori.BUCEGI/COŞTILA 20. de Mijloc.1) şi coborîrea în Valea Cerbului pe Vălea Priponului. Accesul la traseu se face pe poteca marcată cu bandă galbenă din Valea Cerbului. care şi ele pot fi ocolite. În stînga se înalţă apoi Creasta Priponului cu un perete sudic străbătut de un traseu alpin. pe muchia ce desparte Valea Urzicii de Valea Mălinului. Ne angajăm pe feţele din stînga. Asemenea celorlalte văi de pe versantul nordic al Coştilei. 6-7 ore). 2. după care intersectăm Brîul de Mijloc. Intrarea directă prin horn este de gradul 4 de dificultate şi a fost făcută de două ori de către alpinistul Nicolae Moldovan. Din Poiana Văii Ţapului. valea formează un al doilea canion. Înainte de vărsarea în Valea Cerbului. în ambele cazuri atingem Brîna Mare a Coştilei. ajungîndu-se la Brîul de Sus. în formă de căldare. marcajul ne conduce deasupra Priponului Văii Cerbului. Brîna Mare şi Brîul cu Jnepeni pentru a se vărsa în Valea Cerbului. Dincolo de Creasta Priponului se adînceşte Valea Căldărilor după care se deschide marele amfiteatru Superior al Văii Cerbului. deasupra Brînei Mari. Confluenţa se află în Poiana La Piatra Pîrlită. intersectate de Brîul de Sus şi Brîul de Mijloc. Ocolind hornul prin Brîul Priponit (nr. în Poiana Văii Ţapului. caracterizată de marele bloc ce barează valea. Aici părăsim marcajul pentru a urma către stînga un hătaş pe care ajungem în firul Văii Priponului. aflată în dreapta (vest). şi Valea Caprelor porneşte din marginea platoului Bucegilor. De la Brîna Mare urcăm firul principal. Confluenţa cu Valea Cerbului se află la baza rupturii de pantă denumită Priponul Văii Cerbului. Către sud-est încep să se contureze brîurile Coştilei: de Sus. Timp necesar: 8-9 ore de la Buşteni la platoul Bucegilor). deasupra canionului. valea formează un horn dificil. Timp necesar: 8-9 ore de la Buşteni pînă în platoul Bucegilor). Accesul se face pe poteca marcată cu bandă galbenă ce duce la Vîrful Omul. care se poate ocoli pe feţele din stînga. 20. după care debuşează în Valea Cerbului printr-un con de dejecţie. Valea Caprelor (Grad de dificultate 1 B. După un parcurs accidentat şi o scurtă lărgire. nr. 3. Partea superioară este largă. se înalţă Creasta Colţului Crăpat. de pe a doua terasă a Văii Cerbului venind de jos şi se caracterizează printr-un horn vertical. Valea Priponului (Grad de dificultate 1 A. astfel încît din nou ne angajăm pe feţele din stînga pînă la Brîul cu Jnepeni. după depăşirea confluenţei Văii Ţapului. în Poiana la Piatra Pîrlită. de unde fără alte probleme ieşim în platou.4).

Pe malul opus al văii identificăm Brîul Priponit. Prima vale peste care trecem este Valea Coştilei. către stînga. După ce traversăm Găvanul Mare şi Găvanul Mic. Poteca Văii Priponului mai traversează de două ori firul Văii înainte de a se înscrie pe coastele înierbate de sub Brîna Mare a Coştilei.. prin deschizătura căruia se vede Colţul Gălbenelelor. Degetul Roşu şi Acul Mare. 9) şi se urcă în continuare pe această vale pînă în zona ei superioară. iar deasupra Peretele Brînei. Încingînd întregul abrupt al Coştilei. apoi trecem pe sub marea surplombă a Blidului de sub Streaşină. pe care o traversează. spre stînga. Timp necesar pentru brîna propriu-zisă. în Valea Priponului unde practic brîna se termină în feţe de iarbă. În faţa noastră se văd Colţii Mălinului şi Dintele dintre Colţi. a căror înclinare creşte pe măsură ce coboară pentru a se transforma în final în culoare de stîncă. Poteca noastră traversează o zonă mai .blîndă” prin jnepeniş şi peste feţe de iarbă. Puţin mai sus. Peretele de deasupra noastră este mai puţin compact. care se deschide sub noi ca o pîlnie vastă. ultima parte a Brînei Mari duce. Coborîrea în Valea Cerbului se face.după care sub noi se adînceşte Hornul Coamei. Dacă pînă acum am avut sub noi impresionantul Perete al Văii Albe. intrarea în traseele acestui perete făcîndu-se din poteca Brînei Mari. Urmează traversarea Văii Ţapului. Brîna Mare a Coştilei..Omul. Urmată către stînga . Ocolind Muchia Blidului Uriaşilor. oferă cea mai amplă cunoaştere de ansamblu a acestui abrupt. cel mai cunoscut fiind traseul Dinamo din Santinela Blidului Uriaşilor. traversăm mai întîi Vîlcelul Brînei. După ce trecem de Umărul Gălbenelelor începem să coborîm în Valea Scoruşilor.. . Brîul Văii Albe urcă spre Şaua Mare şi Monumentul Eroilor. Pe parcurs. 20.canion" al Urzicii şi peste Creasta Urzicii. fiind mărginită la sud de Valea Cerbului către muntele Coştila. 3-4 ore. .deasupra blocului ce barează valea la intrare. MORARUL – PREZENTARE Muntele Morarul face parte din culmile nordice ale Bucegilor. pe care-l urcăm către est pînă cînd poteca Văii Priponului părăseşte brîul. iar la nord de Valea Morarului către muntele Bucşoiul. poteca atinge Brîul Priponit.aeriană" înainte de a traversa Blidul Uriaşilor pe grohotiş. Strunga Degetelor şi Strunga Acului Mare. urcuşul prin căldarea superioară a Văii Priponului ia sfîrşit în Platoul Bucegilor unde întîlnim curînd poteca marcată cu bandă galbenă Babele . Pentru intrarea în Brîna Mare se pleacă de la Căminul Alpin din Buşteni pe poteca Munticelului către Valea Albă (vezi nr. pe de altă parte. ocolim pe la bază Stînca lui Gelepeanu. din Valea Albă pînă în Valea Priponului. Brîna Mare prezintă o întrerupere cu o trecere expusă. După ce trecem deasupra impresionantului . După ce traversăm două fire ale acesteia. pe poteca ce coboară prin Valea Priponului. pentru care reprezintă drumul de înapoiere sau o parte din acest drum. Această culme porneşte din Vîrful Omul spre est. este locul unde se încheie multe dintre traseele alpine ale Coştilei. de regulă. în Creasta Văii Albe. Dedesubtul nostru. Totodată. în timp ce mai depărtat. Hornul lui Gelepeanu permite o ieşire comodă în platoul Bucegilor. peste cota 2000. 10-l2 ore. BUCEGI/COŞTILA BRÎNA MARE A COŞTILEI Grad de dificultate 1 A. Capătul estic al culmii este accidentat formînd Colţii Morarului: de la vest spre est recunoaştem Colţul de Sus. văile care se succed încep în general cu feţe de iarbă. coborînd apoi în firul Văii Mălinului. parcursă complet. Dincolo de Blid se succed intrările în traseele Peretelui Brînei. apare Vîrful Omul. Prima parte a Brînei Mari urcă continuu pînă în Creasta Văii Albe. pentru a atinge în final cota maximă a Brînei Mari. După ce traversează de două ori firul văii. Mai jos de Coltii Morarului.sud această potecă ne conduce în răstimp de 1 ½ oră la cabana şi staţia de teleferic Babele. Brîna Mare trece pe la baza Peretelui Brînei. traversează pentru ultima oară Valea Priponului şi ajunge în poteca marcată cu bandă galbenă a Văii Cerbului evitînd săritoarea finală inaccesibilă a Văii Priponului. fiind întrerupt de hornuri şi fisuri şi se îndepărtează de verticală. Trecem apoi de Coama de Piatră . În final. către nord-vest. 2) continuăm traseul pe Brîul Priponit pînă cînd atingem firul acelei văi. Degetul Prelungit (Acul Crucii). Intre colţi se adîncesc pe rînd Strunga Acului de Sus. Dacă intenţionăm să urcăm pe Valea Caprelor (nr. a Crestei Ţapului şi a firelor superioare ale Urzicii. spre dreapta se ramifică poteca de coborîre spre Strunga Gălbenelelor. iar pentru întregul parcurs. de aici încolo peisajul se schimbă. BUCEGI 22.partea superioară a Crestei Coştila-Gălbenele . prin zona înierbată a Văii Caprelor şi peste Creasta Caprelor. unde identificăm către dreapta banda largă de iarbă a Brînei Mari. dincolo de care avem de depăşit o treaptă mai dificilă înainte de a urca în Creasta Mălinului. o altă formaţie stîncoasă atrage atenţia: Mănuşa Morarului. pentru a urca în continuare paralel cu firul văii.

pe care ne întoarcem la Buşteni. ea coboară domol ca o culme înierbată pînă în zona Colţilor (Acelor) Morarului.poteca marcată cu bandă galbenă. a Fîntîniţei). La baza Acului Mare. Fata estică. se arată deosebit de impresionanţi. Degetul Prelungit (Acul Crucii). Roşie.Trei brîne încing pe la sud. care dau peisajului un aspect dinamic. creasta se ramifică intrînd în zona forestieră. În afară de Colţii Morarului. priviţi de aici. chiar şi Colţii priviţi din sud apar destul de accesibili. Buşteni-Mălăeşti. traversînd o serie de vîlcele şi cele trei şiştoace de sub Colţii Morarului (Dracilor. Ajunşi în Creasta Morarului avem posibilitatea de a urca către stînga în Brîna Acelor şi de a întreprinde escalada Colţilor Morarului. Coborînd pe poteca ce însoţeşte firul Văii Morarului şi trecînd prin Poiana cu Urzici şi Poiana Morarului ajungem în poteca marcată cu triunghi roşu. Pe versantul opus al văii se vede Brîna Mare a Bucşoiului. Timp necesar: 8 ore de la Buşteni/Căminul Alpin la Vîrful Omul). stîncoasă.poteca nemarcată. 1. însorită. totuşi înclinarea feţei este atît de pronunţată încît putem vorbi de un perete de iarbă.Brîna Mare . pe cînd zona inferioară se adînceşte în pădure. de Mijloc şi de Sus (Brîul Acelor). est şi nord muntele Morarul: Brîna Mare. Creasta Morarului (Grad de dificultate.poteca marcată cu bandă roşie. Menţionăm că o variantă mai scurtă de coborîre ni se oferă din această potecă în dreptul unei cabane de vînătoare. . Continuînd traseul nostru pe Brîna Mare ne înscriem pe faţa nordică. brăzdată de mai multe văi de abrupt dificile. La baza Crestei Ascuţite se află Brîna Mare. pînă în Creasta Morarului. către dreapta putem coborî prin Valea Bujorilor la drumul marcat cu triunghi roşu. Către sud. Din acest loc se ramifică către dreapta poteca ciobănească ce traversează pajiştea către Brîna Mare. Gura Dihamului-Poiana Izvoarelor-Pichetul Roşu-Omul. umbrită şi rece. ale cărei detalii le putem studia pe măsură ce înaintăm. Vîlcelul Ţancurilor. În partea finală. Poiana Izvoarelor şi Omul. străbătută de două văi bine conturate. După ce trecem de Priponul Văii Cerbului. pentru a lua sfîrşit în firul principal al Văii Morarului. se înaltă Mănuşa Morarului. Gura Dihamului-Poiana Bătrînilor (ieşind în poteca marcată cu triunghi roşu la mijlocul distanţei între punctele de intersecţie cu Valea Cerbului şi Valea Morarului. Destul de puţin accidentată. pe poteca marcată cu bandă galbenă ce duce de la Buşteni/Căminul Alpin la Vîrful Omul. Colţul de Sus. Deşi este în mare parte acoperită de iarbă. de Mijloc şi de Sus (Brîul Acelor). Brîna Mare a Morarului (Grad de dificultate 1 A. Accesul la muntele Morarul se face din Buşteni precum şi de la cabanele Gura Dihamului.poteca marcată cu triunghi roşu Buşteni-Pichetul Roşu-Mălăeşti. linia crestei este intersectată de Brîul Acelor. firele Rîpei Zăpezii. . Şiştoaca Roşie şi Şiştoaca Fîntîniţei.FAŢA SUDICĂ Din firul Văii Cerbului. faţa sudică a Morarului se înalţă pe o diferenţă de nivel de peste 600 m. despre care nu ştim să fi fost vreodată încercată de alpinişti. Creasta Morarului porneşte de la Vîrful Omul către est. Brîna Mare iese în Creasta Morarului. Urmează Creasta Ascuţită îngustă şi accidentată întretăiată de Brîna de Mijloc. Valea Adîncă şi Vîlcelul Morarului. singurele elemente alpine pe care s-a practicat căţărarea sînt Turnul de Aur şi Ţancul Roşu.Buşteni. Aceasta din urmă reprezintă cel mai rapid acces la abruptul muntelui Morarul. poteca traversează valea în dreptul confluenţei Văii Căldărilor. dincolo de Valea Cerbului. După ce traversăm firele superioare ale Văii Bujorilor. aspectul feţei este neted. Buşteni-Valea Cerbului-Omul. care se conturează curînd în faţa noastră. se desfăşoară panorama impresionantă a feţei nordice a Coştilei. Cel mai comod acces la Brîna Mare se face pe Valea Cerbului. ea fiind străbătută doar de cîteva şiştoace puţin adîncite. 2. Spre capătul estic al Crestei Morarului. 10-11 ore). Căi de acces : . . În afara unor trepte mai înalte. poteca trece prin jnepeniş pe sub Colţii Morarului care. este în bună parte acoperită de jnepeniş. Brîna Mare traversează pe rînd Valea Poienii. MORARUL . iar către Valea Cerbului se arată Mănuşa Morarului. Timp necesar: pentru traseul complet Buşteni . Faţa sudică. 1 A. Urcînd continuu. faţa e străbătută doar de cîteva vîlcele puţin adîncite dintre care numai cele de sub Ace au primit nume: Şiştoaca Dracilor. în dreptul unei cabane de vînătoare). colţuri de stîncă ce se înalţă izolate deasupra Brînei Mari. Cea mai sălbatică este faţa nordică. după care creasta continuă deasupra Văii Bujorilor. este în cea mai mare parte înierbată. accesibil doar pe cele trei brîne care îl străbat: Brîna Mare. deasupra pădurii. . de unde o potecă marcată coboară la Gura Dihamului.Valea Cerbului . Degetul Roşu şi Acul Mare. BUCEGI 23.

Calea de acces cea mai comodă pentru Creasta Morarului o constituie Brîna Mare a Morarului cu intrare din Valea Cerbului (nr. 23.1). Ajunşi în creastă, deasupra Văii Bujorilor, ne orientăm spre stînga, urcînd pe Creasta Ascuţită pînă în Brîul Acelor. Aici avem de ales între varianta mai dificilă pe creasta Acului Mare şi traseul normal, pe Brîul Acelor, pe care-l urmăm către stînga, intrînd pe faţa sudică a Morarului, pe la baza Acului Mare. După ce trecem pe sub Strunga Acului Mare continuăm traversarea pe la baza Degetului Roşu, Strunga Degetelor, Degetul Prelungit; traseul trece printr-un tunel natural pentru a traversa apoi pe sub Acul de Sus, în vestul căruia revenim la linia de creastă. De aici încolo nu mai avem dificultăţi. Urcînd spinarea ierboasă ne permitem, la popasuri, să lăsăm privirea să rătăcească liberă către Bucşoiul şi Coştila şi înapoi către Valea Prahovei şi Gîrbova. În final, atingem platoul somital al Vîrfului Omul cu staţia meteorologică şi cabana. BUCEGI 24. MORARUL - FAŢA ESTICĂ Ingustă şi sălbatică, faţa estică a Morarului se înalţă, din pădure, deasupra potecii marcată cu triunghi roşu ce leagă Poiana Coştilei de Poiana Morarului. Faţa estică este brăzdată de două văi: Valea Comorilor şi Valea Bujorilor, care pornesc de sub capătul estic al Crestei Morarului. 1. Valea Comorilor (Grad de dificultate 1 A. Timp necesar: din Buşteni pînă în Brîna Mare a Morarului, 5 ore). Traseul în sine nu este prea atrăgător din cauza vegetaţiei încîlcite care-l însoţeşte pe cea mai mare parte, dar, în final, el trece pe la baza Mănuşii Morarului şi iese în apropierea capătului estic al Crestei Morarului într-o zonă deosebit de pitorească. Calea de acces este poteca marcată cu triunghi roşu pe care o urmăm de la Căminul Alpin din Buşteni, prin Poiana Coştilei şi Poiana Văii Cerbului. După traversarea firului Văii Cerbului, primul fir de vale pe care-l întîlnim este Valea Comorilor. Părăsind poteca marcată urcăm către stînga prin pădure căutînd intrarea în vale. Urcuşul obositor printr-o zonă cu copaci prăbuşiţi, lăstăriş, şi urzici este răsplătit în cele din urmă, cînd după ce trecem de Mănuşa Morarului cu formaţiile ei bizare de stîncă ajungem într-o şa înierbată, de unde se deschide priveliştea asupra Văii Cerbului. Urcînd feţele extrem de înclinate de iarbă din dreapta, ajungem în Creasta Morarului, deasupra unui fir al Văii Bujorilor. Urmînd Creasta ajungem Brîna Mare a Morarului (nr. 23.1), unde avem de ales între : - coborîrea în Valea Cerbului, urmînd Brîna Mare către stînga; - coborîrea în Valea Morarului, urmînd Brîna Mare către dreapta; - urcuşul pe Creasta Morarului, care se incheie la Vîrful Omul (nr. 23.2). 2. Valea Bujorilor (Grad de dificultate, 1 A. Timp necesar: din Buşteni la Brîna Mare a Morarului, 5 ore). Aceasta este o variantă des folosită pentru intrarea în Creasta Morarului şi pentru escalada Colţilor Morarului, dar, după cum am mai spus, intrarea pe Brîna Mare este mai comodă. Drumul de acces la Valea Bujorilor începe de la Gura Dihamului, urcînd drumul forestier ce însoţeşte pîrîul Văii Cerbului pînă la confluenţa Văii Morarului. În continuare urmărim o potecă ce duce la o cabană de vînătoare, situată în imediata apropiere a potecii marcate cu triunghi roşu (45 de minute de la Gura Dihamului). Triunghiul roşu urmat către dreapta ne duce în scurt timp la intrarea în Valea Bujorilor. Urcuşul pe această vale se face fie pe fir, fie în lungul unui hăţaş care ocoleşte săritorile umede şi mîzgoase ale văii. Partea finală a văii este ramificată şi acoperită de pajişti cu rhododendroni şi jnepeniş. Practic, urcuşul văii ia sfîrşit în Brîna Mare a Morarului (nr. 23.1). Aici ni se oferă următoarele posibilităţi : - urcuş în continuare pe Creasta Morarului (nr. 23.2); - escalada Acului Mare şi eventual traversarea completă a Acelor; - coborîre pe Brîna Mare, către stînga, în Valea Cerbului şi la Buşteni, 4 ore; - coborîre pe Brîna Mare către dreapta în Valea Morarului şi la Gura Dihamului, 4 ore. BUCEGI 25. MORARUL - FAŢA NORDICĂ Imaginea caracteristică a feţei nordice a Morarului, începînd cu Colţii Morarului şi văile nordice şi culminînd cu Vîrful Omul, ne este familiară încă din Predeal sau de pe Clăbucetul Taurului. Pe măsură ce ne apropiem se disting însă tot mai multe detalii, de exemplu de la Poiana Izvoarelor şi în final din Poiana Morarului, de unde în afara celor patru Colti cunoscuţi ne mai apar şi alte ţancuri ce se înaltă între firele văilor ce brăzdează faţa nordică: Valea Poienii, Vîlcelul Ţancurilor, Rîpa Zăpezii, Valea Adîncă. Numai puţine dintre ele sînt denumite, astfel Colţul Ghinţurii şi Colţul Moşului. Cele

trei brîne care traversează faţa sudică şi estică sînt continuate şi pe faţa nordică. Baza feţei nordice o formează Valea Morarului, cel mai important afluent al Văii Cerbului. Accesul se face, ca şi pentru Valea Bujorilor (24.2), prin Gura Dihamului - Cabana de vînătoare - poteca marcată cu triunghi roşu, care, după ce traversează Valea Bujorilor, ajunge în Valea Morarului pentru a continua apoi către Pichetul Roşu şi Cabana Mălăieşti. 1. Valea Poienii (Grad de dificultate 2 A, Timp necesar: din Valea Morarului pînă la Brîna Mare a Morarului, 3 ore; 9-10 ore traseul complet Buşteni - Buşteni). Părăsind marcajul triunghi roşu, pentru a urma poteca prin Poiana Morarului, prima vale întîlnită în cale este Valea Poienii. Originea acestei văi se află în mica strungă dintre Acul Mare şi Creasta Ascuţită, în Creasta Morarului. Traversînd Brîna Mare, Valea Poienii se adînceşte între două creste, dintre care cea din dreapta este mai stîncoasă, pe cînd cea din stînga, spre Vîlcelul Ţancurilor, este în bună parte acoperită de vegetaţie. În creasta din dreapta se deosebeşte Colţul Ghinţurii, din strunga căruia porneşte, spre Valea Poienii, Vîlcelul Ghinţurii. Intrarea directă în Valea Poienii din Poiana Morarului este barată de o săritoare dificilă. De aceea, ne luptăm cu ,,jungla" de la baza Pintenului Poienii, ocolind săritoarea prin dreapta. Abia intraţi în firul văii, o altă săritoare înaltă cu ,,fereastră" trebuie trecută direct. În continuare, săritorile se succed, necesitînd eventual folosirea pitoanelor de asigurare. După trecerea de Vîlcelul Ghinţurii, săritorile şi hornurile devin tot mai dificile. Escalada poate fi încheiată fie în Brîna Mare, fie în strunga finală din Creasta Ascuţită, la baza Acului Mare. Coborîrea se face, în ambele cazuri, pe Brîna Mare către Valea Cerbului (23.1). 2. Brîul Înflorit Din firul Văii Poienii (nr. 25.1) ne abatem către stînga, înainte de a ne angaja pe săritorile acestei văi, urcînd pînă la peretele din faţa noastră. Urmînd hăţaşul de la baza peretelui către stînga ajungem într-un vîlcel secundar, pe care continuăm urcuşul pînă cînd observăm în dreapta Brîul Înflorit, larg şi acoperit de vegetaţie. Brîul conduce pe la baza unui perete, pentru a sfîrşi într-o strungă aflată în creastă, deasupra văii Poienii. În continuare, de-a lungul unei brîne înguste, întreruptă în două locuri, ajungem la confluenta dintre Vîlcelul Ghinţurii şi Valea Poienii. În acest loc avem de ales între : - continuarea escaladei pe Valea Poienii (25.1); - continuarea escaladei pe Vîlcelul Ghinţurii pînă în strungă şi de acolo pe creastă pînă în Brîna Mare a Morarului; - traversarea coamei către Vîlcelul Ţancurilor (25.3), în firul căruia conduce o brînă aflată cu 150 m mai sus. Oricum ar fi, coborîrea o vom face fie pe acelaşi traseu, fie pe Brîna Mare a Morarului către Valea Cerbului (23.1). 3. Vîlcelul Ţancurilor (Grad de dificultate 2 A. Timp necesar: din Valea Morarului pînă la Brîna Mare a Morarului, 3 ore şi 9-10 ore pentru traseul complet Buşteni -Buşteni). Vîlcelul se adînceşte de sub Brîna Mare a Morarului, între coama ce-l desparte de Valea Poienii, în dreapta, şi Muchia Ţancurilor în stînga, spre Rîpa Zăpezii. Intrarea în traseu se face din Poiana Morarului. Dificultăţile încep chiar de jos, cu o săritoare surplombantă, necesitînd un piton de asigurare, după care urmează alte două săritori formate de blocuri imense înţepenite în firul vîlcelului. În continuare, vîlcelul se prezintă ca un şir de hornuri. Ultima parte a vîlcelului se poate evita, ieşind printr-un jgheab ierbos către dreapta într-o strungă din Muchia Ţancurilor, de unde ni se oferă panorama Colţilor Morarului văzuţi, de această dată, foarte detailat. Ieşind în Brîna Mare avem de optat între : - traversarea spre dreapta, în Valea Morarului; - traversarea spre stînga şi coborîre pe Valea Bujorilor sau Valea Cerbului. 4. Rîpa Zăpezii (Grad de dificultate 2 A. Timp necesar: din Valea Morarului pînă în Creasta Morarului, 3-4 ore şi 9-10 ore pentru traseul complet Buşteni - Buşteni). Cea mai caracteristică vale din abruptul Morarului începe cu două fire: Rîpa Mare, din Strunga Acului Mare, şi Rîpa Crucii, din Strunga Acului de Sus, Celor două fire li se mai adaugă un horn care coboară din Strunga Degetelor. Cele două fire se unesc de la Brîna Mare într-un singur fir, căruia i se alătură ceva mai jos Rîpa Mică, ce vine din stînga. Cu puţin înainte de a intra în Poiana Morarului, Rîpa Zăpezii primeşte, tot din stînga, Valea Adîncă. Intrarea în Rîpa Zăpezii se face pe conul de dejecţie din Poiana Morarului (Poiana cu Urzici). După ce trecem de confluenţa cu Valea Adîncă avem de depăşit două săritori, urcînd pe faţa din stînga, printr-un horn. Revenind în firul văii, urmează o săritoare pe care o depăşim tot prin stînga, în lungul unei fisuri. Următoarele două săritori se escaladează prin dreapta, a treia prin stînga. După ce trecem de confluenţa cu Rîpa Mică şi pînă la Brîna Mare, mai avem de trecut două săritori, fie direct, fie pe feţele din stînga. Ajungem astfel la ramificaţia Rîpa Mare-Rîpa Crucii, unde avem de ales unul dintre cele două fire terminale;

- Rîpa Mare se escaladează în cea mai mare parte pe feţele din stînga firului văii, pe care revenim abia după depăşirea Brîului de Mijloc şi Brîului Acelor. Escalada ia sfîrşit în Strunga Acului Mare; - Rîpa Crucii se urcă pe feţele din dreapta, pe un traseu paralel cu firul, pînă la Brîul Acelor. Traversînd pe Brîul Acelor spre stînga, dincolo de firul Rîpei Crucii, intrăm în hornul dintre Degetul Roşu şi Acul Crucii, pe care-l urcăm pentru a reveni în Rîpa Crucii mai sus de ruptura de pantă de deasupra Brîului Acelor. În continuare, se urcă din nou de-a lungul feţelor din dreapta pînă aproape de Strunga Acului de Sus, pe care o atingem prin porţiunea finală a Rîpei Crucii. În Strunga Acului Mare, respectiv în Strunga Acului de Sus avem de ales între : - continuarea urcuşului pe Creasta Morarului pînă la Vîrful Omu; - coborîrea în Valea Cerbului, prin Brîna Mare a Morarului. 5. Valea Adîncă (Grad de dificultate lA. Timp necesar: din Valea Morarului pînă în creastă, 2 ore şi 8-9 ore pentru traseul complet Buşteni - Buşteni). Valea Adîncă reprezintă cel mai uşor traseu, nu numai pentru urcarea în Creasta Morarului prin faţa nordică a Morarului, dar şi pentru coborîre. Valea îşi are obîrşia la vest de Colţii Morarului, imediat sub creastă şi coboară cu înclinaţie moderată pînă în Poiana cu Urzici. Intrarea în traseu este comună cu intrarea în Rîpa Zăpezii (25.4). Puţin mai sus ajungem la confluenţa dintre Rîpa Zăpezii (stînga) şi Valea Adîncă (dreapta). Urcînd direct săritorile trecem pe lîngă Colţii Văii Adînci, două ace aflate în stînga. După intersecţia cu Brîna Mare a Morarului urmează o săritoare mai înaltă, care se escaladează direct sau se evită prin dreapta. Faţa din stînga este brăzdată de două hornuri mai dificile. În final atingem Creasta Morarului. Aici avem de ales între : - continuarea urcuşului pînă la Omu (1 oră) - coborîrea în Valea Cerbului prin Brîul Acelor şi Brîna Mare a Morarului. BUCEGI 26. VALEA MORARULUI Grad de dificultate 1 A. Timp necesar, 10-12 ore pentru traseul complet, 3-4 ore pentru Valea Morarului din Poiana Morarului - Omu. Valea îşi are obîrşia în căldarea adîncită între Creasta Morarului - Vîrful Omu - Curmătura Moraru-lui - Creasta Bucşoiului Mic. În continuare, valea, de origine glaciară, coboară în trepte între Muntele Morarul aflat în dreapta şi Bucşoiul Mic în stînga, intersectează Brîna Mare a Morarului continuată cu Brîna Mare a Bucşoiului, trece pe sub Ţimbal, un contrafort stîncos al Bucşoiului Mic, pe sub impunătoarele Ace ale Morarului ce se înalţă deasupra Poienii cu Urzici, intră apoi în zona de pădure pentru a se vărsa în Valea Cerbului aproape de Gura Dihamului. Accesul se face din Buşteni şi Gura Dihamului, fie pe drumul direct prin Poiana Bătrînilor cabana de vînătoare, fie prin Poiana Izvoarelor - Pichetul Roşu (vezi şi nr. 24, 25). Din poteca marcată cu triunghi roşu ne abatem către vest. Hăţaşul traversează Poiana Morarului pe versantul Muntelui Morarul, pentru a trece apoi firul văii pe versantul Bucşoiului, unde urcă uşor prin Poiana cu Urzici, avînd în stînga panorama Colţilor Morarului. În abruptul nordic al Morarului distingem văile: Poienii, Vîlcelul Ţancurilor, Rîpa Zăpezii şi Valea Adîncă (vezi nr. 25). Către dreapta, un hăţaş urcă faţa foarte înclinată, pentru a ajunge în Creasta Bucşoiului Mic (Creasta Balaurului), după atingerea în prealabil a Ţimbalului şi a Brînei Mari a Bucşoiului. Hăţaşul din Valea Morarului, traversînd la mică distanţă de două ori firul văii, ocoleşte piciorul Ţimbalului. Mai sus, se ajunge în dreptul Brînei Mari a Morarului (stînga 23.1) şi a Bucşoiului (dreapta, 28.1). În continuare, se poate merge fie pe firul văii, fie urcînd hăţaşul de pe feţele sudice ale Bucşoiului Mic. Oricum ar fi, ajungem în final în căldarea superioară a văii, de unde putem alege : - urcuşul la Vîrful Omu, ţinînd direcţia sud-vest (jumătate la stînga); - urcuşul în Curmătura Morarului, unde întîlnim poteca marcată cu bandă roşie; marcajul către stîngasud conduce la vîrful Omu; către nord, acelaşi marcaj conduce în Vîrful Bucşoiului şi în continuare, prin Creasta Bucşoiului, la Prepeleag-Pichetul Roşu-Poiana Izvoarelor-Gura Dihamului-Buşteni. BUCEGI 27. BUCŞOIUL – PREZENTARE Din nodul orografic al Bucegilor, Vîrful Omu, porneşte către nord culmea impozantă a Bucşoiului care se ramifică formînd două creste: cea principală - Bucşoiul Mare - continuă către nord, pe cînd cea secundară - Bucşoiul Mic sau Creasta Balaurului - o ia spre est. De fapt, tocmai această creastă secundară a Bucşoiului Mic reprezintă cumpăna apelor şi totodată limita dintre Muntenia şi Transilvania, continuată prin Pichetul Roşu-Dihamul şi pasul Predeal. Ca altitudine, Bucşoiul este, cu cei 2492 m ai săi, al doilea vîrf al Bucegilor, după Omu (neţinînd seama de Vîrful Bucura Dumbravă şi

. motiv pentru care o adoptăm şi noi. BUCŞOIUL . cu direcţia generală vest. străbate faţa pentru a se vărsa în Valea Morarului. Deasupra şeii. intre căldarca superioară şi mijlocie a Văii. Din Buşteni se merge prin Gura Dihamului şi Cabana Poiana Izvoarelor.Turnul cu Jnepeni". Un element alpin de prim ordin este Turnul Mălăieşti (Bisericuţa). desparte Bucşoiul Mare de Bucşoiul Mic. Bucşoiul Mare are o structură mai complicată. care la un moment dat intersectează marcajul cruce albastră. Faţa este traversată dc brîne ierboase. De aici ne înscriem pe versantul nordic. marcată cu bandă albastră. Din dreptul confluenţei Rîpei Zăpezii se înalţă către creasta Bucşoiuiui Mic un contrafort denumit Ţimbalul. Baza ei este Valea Morarului. Urcînd către vest pe una din şiştoacele întîlnite şi în continuare peste feţele acoperite cu jnepeni şi covoare de smirdar ajungem în Drumul Deubei. Comun cu marcajul bandă roşie. 12-13. fără nume.Buşteni. Brîna Mare a Bucşoiului este ultima parte a şiragului de brîne ce străbate abruptul estic al Bucegilor de la sud către nord. cabanele Gura Dihamului. serpentinele urcă prin jnepeniş către Brîna Mare a Bucşoiului şi Creasta Balaurului.Muchiei de sub Vîrf" este destul de anevoioasă. 1. Valea Glăjăriei îşi are originea sub şaua Pichetul Roşu. străbătută de Valea Bucşoaia şi Valea Rea către est şi o serie de şiştoace abrupte către vest. Părăsind valea către dreapta (ncrd-est) urmăm brîna şi.Pichetul Roşu . unde se destramă. brăzdată de şiştoace abrupte. Accesul la faţa sudică a Bucşoiului se face prin Valea Morarului. apoi Vîlcelul Grohotişului traversează pe sub . între Pichetul Roşu şi Prepeleag. 2. marcat cu bandă roşie. Pentru faţa estică a Bucşoiului se merge pe drumul forestier din Vaiea Glăjăriei. brîna traversează Vîlcelul Bucşoaia şi Şiştoaca Crăpată. la sud. pentru a se lega de creasta Bucşoiului Mare. care ne scoate în şaua largă acoperită cu iarbă bogată a Ţimbalului.Vîrful Omu . . Asemenea Morarului. trecînd deasupra Ţimbalului. Accesul se face prin Valea Morarului-Poiana Morarului-Poiana cu Urzici. Aria Bucşoiului este delimitată de Valea Morarului către Moraru. 4 ore pentru creasta propriu-zisă din Poiana cu Urzici pînă la Creasta Bucşoiului Mare). străbătută de brîne însorite şi înierbate. ce leagă cabana Diham de Valea Mălăieşti. găsirea traseului care se îndreaptă către sud-est pe flancul accidentat al . pentru a atinge firul Văii Bucşoiului. Haret şi în hărţile vechi. traseul devine mai accidentat. sînt o replică vagă a Colţilor Morarului. trecînd prin Poiana Bucşoiului . la nord-vest. Urmînd în coborîre marcajul bandă roşie ajungem la Buşteni. Accesul la Brîna Mare a Bucşoiului se face prin Valea Morarului (vezi nr. Valea Bucşoiului. Accesul la muntele Bucşoiul se face din Buşteni sau Rîşnov. Valea Glăjăriei către Diham. Timp necesar pentru traseul complet Buşteni-Brîna Mare-Buşteni. Stîncile Balaurului. marcajul triunghi roşu traversează partea inferioară a Crestei Bucşoiuiui Mare şi ajunge în final la Cabana Mălăieşti. corespunzător Văii Bucşoiului. Poiana Izvoarelor. Brîna Mare a Bucşoiului încinge muntele. Urcuşul începe peste feţele înclinate acoperite cu vegetaţie. Un singur vîlcel mai important. care se înlănţuie astfel: Brîna Mare a Caraimanului-Brîna Văii AlbeBrîna Mare a Coştilei-Brîna Mare a Morarului-Brîna Mare a Bucşoiului. Dincolo de Valea Bucşoiului.. traversează Valea Bucşoiului şi Bucşoaia pentru a se pierde în zona Văii Rele. la sud de Vîrful Bucşoiul. aflate pe creastă. principala cale de acces spre Bucşoiul şi Bucegi este cea de pe Valea Mălăieşti. 10-12 ore). Acesta vine de la Omu. faţa sudică a Bucşoiului Mic este primitoare. ocolind terenul accidentat 1 Această ortografie este folosită de M. folosind o veche potecă ciobănească. de unde drumul marcat cu bandă roşie continuă spre Creasta Bucşoiului Mare şi Vîrful Omu prin Pichetul Roşu şi Prepeleag1 (Drumul Tache Ionescu) traversînd Poiana Bucşoiului şi Valea Rea. În continuare. După ocolirea muchiei. traversînd vîlcelul Portiţelor şi un horn aparţinînd aceluiaşi vîlcel. la est. şi Valea Mălăieşti către Padina Crucii. pe cînd faţa nordică este stîncoasă şi rece. iar creasta începe din şaua Pichetului Roşu. Brîna Mare a Bucşoiului (Grad de dificultate 1 A. ore pentru traseul complet Buşteni .Capul Morarului). După un început uşor. Creasta Bucşoiului Mic (Creasta Balaurului cu grad de dificultate 1 A. În continuare vom urmări creasta. Din Rîşnov. Diham şi Mălăieşti. BUCEGI 28. ajungem în Creasta Bucşoiului Mic (Creasta Balaurului). 26). dintre care cea mai importantă este Brîna Mare. izvorul principal al Văii Glăjăriei.FAŢA SUDICĂ Faţa sudică a Bucşoiului coincide practic cu faţa sudică a Bucşoiului Mic. intrînd apoi în zona Văii Rele.Poiana Izvoarelor şi Gura Dihamului. trece peste Vîrful Bucşoiului şi coboară de-a lungul Crestei Bucşoiului Mare la Prepeleag. începînd din Valea Morarului.

Marcajul bandă roşie. marcată cu bandă roşie şi triunghi roşu. Coborîrea pe Valea Cerbului va fi cea mai convenabilă cale de întoarcere la Buşteni. în schimb Creasta Bucşoiului Mare o vedem în adevărata ei mărime. După ce trecem prin Strunga Portiţelor şi strunga de la originea Vîlcelului Grohotişului. apoi pe sub Turnul cu Jnepeni. . În partea superioară. care se înalţă în stînga.urcuş la Vîrful Omu. 29. plin de sălbăticie. caracteristică. paralel cu această din urmă creastă. Accesul se face din poteca marcată cu bandă şi triunghi roşu. la ramificaţia Crestei Bucşoiului Mic. îngustată ca un canion. Intersectînd Brîna Mare a Bucşoiului (28. ultimul obstacol mai dificil înainte de ieşirea pe creastă. de la Pichetul Roşu la Prepeleag. În zona superioară.Valea Mălăieşti.FAŢA ESTICĂ Versantul estic al Bucşoiului se înalţă din Valea Glăjăriei şi reprezintă extremitatea dreaptă.poteca marcată cu triunghi roşu. în care escalada continuă direct pe fir. Această potecă.1). marcajul conduce peste Vîrful Bucşoiului şi Drumul Deubel la Prepeleag-Pichetul Roşu-Buşteni. depăşim Turnul cu Jnepeni şi pătrundem în zona mediană a văii. .de pe versantul nordic. Urcînd pe firul văii trecem pe lîngă Vîlcelul Portiţelor. 3-5 ore şi 12 ore pentru traseul complet Buşteni . . 1 B.portiţe" stîncoase. apoi în continuare coborîre pe acelaşi marcaj la Prepeleag şi Poiana Izvoarelor. Vîlcelul Portiţelor îşi are obîrşia în Creasta Bucşoiului Mic. Timp necesar: din Poiana Bucşoiului la Omul. Timp necesar: acelaşi ca pentru Valea Bucşoiului nr.. Inainte de confluenţa cu Valea Bucşoiului. prin Creasta Bucşoiului Mic şi Brîna Mare a Bucşoiului. Valea este intersectată de Brîna Mare a Bucşoiului şi de poteca Tache Ionescu. iar pe stînga Vîlcelul de sub Vîrf. iar a treia se ocoleşte tot prin stînga..Omu . care se escaladează direct. de la cabana Diham-Valea Glăjăriei . nordică. prin Creasta Bucşoiului Mic şi poteca marcată cu bandă roşie. Valea Bucşoiului (Grad de dificultate. coborîm uşor în Curmătura Morarului pentru a urca apoi la Vîrful Omu. traseul se abate pe faţa sudică. 2. de la Prepeleag la Omu.poteca marcată cu cruce albastră. valea se lărgeşte. pentru a se uni cu Vîlcelul Portitelor.portiţelor". 1. BUCEGI 29. cu puţin înainte de confluenţa cu Valea Bucşoiului. 3. acoperită timp de 6 luni pe an cu zăpadă. valea debuşează în Valea Glăjăriei. firul văii se îngustează ca un canion. desfăşurată între Vîrful Bucşoiul şi confluenţa Văilor Glăjăriei şi Mălăieşti. urmează un horn pe parcursul căruia avem de urcat o săritoare cu fereaştră. . spre stînga. BUCŞOIUL . este calea de acces cea mai importantă pentru faţa estică. Acum avem de ales între următoarele variante : . Valea Bucşoiului şi Valea Rea cu afluenţii lor dau versantului estic un aspect frămîntat. Spre dreapta. Vîlcelul Grohotişului (Grad de dificultate 1 B. iar escalada se face pe fir. Vîlcelul Portiţelor (Grad de dificultate 1 B. vîlcelul este intersectat de Brîna Mare a Bucşoiului. Feţele accentuat înclinate. Brîna Mare a Bucşoiului şi. De pe terasa cabanei Diham ni se oferă priveliştea unui munte care domină cu autoritate împrejurimile. care apare din dreapta noastră şi ne oferă o variantă de escaladă (mai dificilă decît firul principal). conduce spre stînga la Vîrful Omu. în locul unde aceasta traversează Poiana Bucşoiului. Vîlcelul Grohotişului coboară către nord-est. pe care-l întîlnim.1) Pornind din strunga aflată în Creasta Bucşoiului Mic.Buşteni) Originea văii se află sub Creasta Bucşoiului Mare. vîlcelul primeşte din stînga un afluent: Vîlcelul Grohotişului. Accesul se face prin Valea Bucşoiului (vezi 29. Un punct dificil îl reprezintă un horn aflat în partea mijlocie a traseului. Coborînd către est. a abruptului estic al Bucegilor. firul vîlcelului trece succesiv prin trei . Trecînd pe sub arcadele . mai jos de intersecţia cu Brîna Mare a Bucşoiului. cu marcajul bandă roşie. De sub vîrf scapă o faţă foarte înclinată. În final. După un parcurs accidentat. În continuare. de la Prepeleag la cabana Mălăieşti.poteca Deubel de pe Creasta Bucşoiului Mare. poteca Tache lonescu traversează faţa estică. Timp necesar: 3-5 ore din Poiana Bucşoiului la Omu). în Şaua Bucşoiului. valea primeşte pe dreapta Vîlcelul Furcilor şi Vîlcelul Grohotişului unit cu Vîlcelul Portitelor. Alte poteci marcate sînt : . a doua se trece direct. în Poiana Bucşoiului. atingem Creasta Bucşoiului Mic în Strunga Portiţelor.urcuş la Vîrful Bucşoiul prin Creasta Bucşoiului Mic şi poteca marcată cu bandă roşie. mai jos.1). corespunzătoare Văii Morarului. Vîlceaua Bucşoaia şi Şiştoaca Crăpată. Prima săritoare poate fi evitată prin stînga. Dacă în stînga Creasta Bucşoiului Mic ne apare frontal. . spre dreapta în Vîrful Bucşoiului şi de-a lungul crestei la Prepeleag şi Poiana Izvoarelor. acoperite cu iarbă. care poate fi abordată şi pe această variantă. Şaua Bucşoiului. după trei săritori succesive. le urcăm atingînd în final poteca marcată cu bandă roşie de pe Creasta Bucşoiului Mare.coborîre în Valea Morarului. în Strunga Portiţelor. Trecînd de confluenţa Vîlcelului de sub Vîrf.

Timp necesar: 2-3 ore. întîlnim confluenţa Canionul Pietrelor.FAŢA VESTICĂ Flancînd Valea Mălăieşti pe dreapta. După cum mentionează Haret. BUCEGI 30. peste Vîrful Bucşoiul şi Creasta Bucşoiului Mare. Spre stînga. ce duce în urcuş la Vîrful Omu. Valea îşi are obîrşia sub Colţii Ţapului din Culmea Strungii. trecem pe la intrarea în traseul Hornul din Valea Pietrelor. Cursul inferior poartă numele de Horoaba (Canionul sau Gangul Horoabei) şi se varsă în Ialomiţa în amonte de cabana . pe aceeaşi parte. Pe stînga se înalţă Turnul Seciului şi Turnuleţul. Bisericuţa e despărţită de masivul Bucşoiului Mare prin două vîlcele. firul secundar al Văii Pietrelor se uneşte cu firul principal. unde întîlnim marcajul bandă roşie. Valea Pietrelor (Grad de dificultate 1 B. în amonte de aceasta. Întoarcerea la cabana Mălăieşti se poate face pe Brîna Caprelor. Un promontoriu spectaculos îl formează Bisericuţa (.1). după care urmează o săritoare cu fereastră. Obîrşia Văii Pietrelor se află sub Vîrful Bucşoiului. valea se pare că a fost parcursă încă înainte de 1840. mergînd pe marcajul bandă roşie către nord (stînga). Escaladînd săritorile din firul văii depăşim o grotă adîncită în flancul din stînga noastră după care. care porneşte din Creasta Bucşoiului Mare către dreapta. De la ramificaţia Brîului Caprelor (triunghi albastru) ne orientăm spre stînga. cel din stînga fiind Vîlcelul Portiţelor. faţa vestică e traversată de poteca marcată cu triunghi roşu ce duce de la cabana Mălăieşti la Buşteni. Dacă vrem să ne întoarcem la cabana Mălăieşti vom fi atenţi la ramificaţia Brîului Caprelor. care se varsă în Valea Mălăieşti în dreptul Brîului Caprelor. pînă în Creasta Bucşoiului Mare) Valea coboară din Creasta Bucşoiului Mare pentru a se vărsa în Valea Mălăieşti în apropierea cabanei. Ţancul Pietrelor domină locul unde valca se ramifică. fiind menţionată de călătorul englez John Paget care a vizitat-o în anii 1840-1841.. Accesul se face de la cabana Mălăieşti pe drumul marcat cu bandă albastră ce duce la Vîrful Omu. La nord de Bisericuţă. Finalul văii ne scoate în Creasta Bucşoiului Mare în apropiere de vîrf. Cursul ei superior adîncit între Muntele Bătrîna şi Colţi se numeşte Valea Bătrînei. Alegînd firul din stînga. În zona de pădure.întoarcerea la cabana Mălăieşti sau coborîrea la Poiana Izvoarelor. Una dintre primele descrieri de trasee alpine din Carpaţi este cea a lui Mihai Haret referitoare la Valea Horoabei pe care a cunoscut-o în 1903. Timp necesar: l-2 ore de la cabana Mălăieşti. Accesul se face de la Cabana Mălăieşti traversînd mai sus de cabană firul Văii Mălăieşti. marcajul conduce prin Curmătura Morarului la Vîrful Omu. Valea coboară primind din stînga un afluent denumit Canionul Pietrelor. triunghi albastru.continuarea drumului la Vîrful Omu. Brîna Caprelor traversează faţa vestică începînd din Valea Mălăieşti din dreptul confluenţei Văii Pietrelor şi pînă în Creasta Bucşoiului Mare. Timp necesar: 2-3 ore de la cabana Mălăieşti pînă la Creasta Bucşoiului Mare).Accesul se face din Valea Bucşoiului (29. Valea Oarbelor şi Valea Leşnitei. Aici avem de ales între două alternative : . Alte trei săritori se escaladează şi ele direct înainte de a atinge Creasta Bucşoiului Mic. unde alegem firul din dreapta. Urcînd pe această creastă ajungem la Drumul Deubel de pe creasta principală Bucşoiul Mare. 1. Valea Caprelor (Grad de dificultate 1 A. urmînd marcajul bandă roşie către sud (dreapta). Mai sus. spre Valea Mălăieşti. BUCŞOIUL . marcat cu bandă roşie. După o escaladă lipsită de dificultăţi prea mari atingem creasta Bucşoiului Mare. iar mai jos faţa din dreapta este brăzdată de Hornul din Valoa Pietrelor. marcată cu triunghi albastru. către stînga. BUCEGI/MUNTELE BATRÎNA 31. din stînga. Accesul la faţa vestică a Bucşoiului se face de la cabana Mălăieşti pe Valea Mălăieşti. Afluenţii văii pe dreapta sînt Valea Parhănilor. 2. situate în nordul şi respectiv sudul Bisericuţei.Turnul Mălăieşti"). pentru a pătrunde în firul Văii Pietrelor. spre dreapta. Un prim obstacol îl constituie un horn care se escaladează prin ramonaj. la Prepeleag şi Poiana Izvoarelor. pe poteca marcată cu bandă albastră ce duce la Vîrful Omu. În sfîrşit. . faţa vestică a Bucşoiului se înalţă din firul văii către Vîrful Bucşoiului şi Creasta Bucşoiului Mare. Urcînd pe firul comun cu Vîlcelul Porliţelor ajungem curînd la confluenţă. În dreapta noastră se află un contrafort acoperit cu jnepeni al Turnului cu Jnepeni. VALEA HOROABEI Grad de dificultate 1A. cu peretele ei străbătut de trasee alpine. faţa vestică a Bucşoiului este străbătută de Valea Pietrelor şi de Valea Caprelor. coborînd în Valea Mălăieşti.

de unde se poate coborî la Padina. caracterizat de o creastă albă. îl încadrează în grupa Bucegilor. în încercările lor de sistematizare. Pietricica . care domină net măgurile Branului de o parte. Cheile Brusturetului şi Dîmbovicioarei. Gaura lui Gherasim. pentru versantul estic. BRÎUL CIORÎNGA MARE Abruptul Pietrei Craiului. .Vladuşca . Simetric cu acest lanţ de brîne din abruptul vestic se situează brînele din abruptul estic: Brîul . Creasta Sudică ..din Şaua Grindului pînă în Şaua Funduri. atît cel vestic cît şi cel estic.Bîrsa Tămaşului . . intersectînd pe această distanţă o singură potecă marcată şi anume drumul Deubel .. în abruptul vestic. Piatra Craiului ni se prezintă ca un masiv cu totul individualizat. strălucitoare. Creasta Pietrei Craiului Mari se împarte la rîndul ei în Creasta Nordică . Ciorînga Mare..Prăpăstii .Zărneşti.Diana. .Gangul Peretelui Bătrîna". în memoria stareţului care l-a condus. duce în Şaua Strunga.Cascada Burlacului". Tot aici se pot menţiona traseele de căţărătură din Prăpăstiile Zărneştilor. Mihai Haret menţionează denumirile locurilor caracteristice întîlnite pe parcursul văii: Izvorul Burlacului. .Barajul Pecineagu . Făgăraşului şi Ţaglei.din Curmătură pînă în Şaua Grindului.Zărneşti . Paralel cu aceste brîuri. Garofiţa Pietrei Craiului. Cheile Brusturetului şi Marele Grohotiş. cu cabanele Plaiul Foii şi Curmătura. laolaltă cu Bucegii propriu-zişi şi Leaota. azi toate dispărute. culmea Tămaşului şi masivul Ţagla de cealaltă parte. unde cîndva erau . . Localitătile şi cabanele prin care se face accesul la Piatra Craiului sînt : .Poiana Curmăturii . respectiv. Brîul de Mijloc şi Brîul Ciorînga Mare.Cabana Ascunsă. se înlănţuie de la sud la nord Brîul Roşu. La acestea se adaugă refugiile: Şpirla. pentru versantul nord-vestic şi vestic. .Poiana Lespezi PIATRA CRAIULUI 33. CARPAŢII MERIDIONALI 32 PIATRA CRAIULUI . Accesul la Valea Horoabei se face de la cabana Padina sau de la Peştera.Piatra Mică.Plaiul Foii . Vîrful Ascuţit şi Grind. Brîul de Sus se conturează sub creasta principală din Padina Lăncii pînă la Vîrful Ascuţit. permiţînd circulaţia pe la baza pereţilor începînd din apropierea şeii Funduri şi pînă în Padina Popii.la sud de Şaua Funduri. cu satele Peştera şi Şirnea.Valea Crăpăturii. Hornul lui Gherasim. urcînd hăţaşul bine bătut către Turnul Seciului şi Turnuleţ. Curmătura şi Prăpăstii. iar săritoarea mare a denumit-o Săritoarea lui Ieronim.Şpirla. Principalele elemente alpine sînt situata în abruptul nord-vestic şi vestic. este străbătut de brîne. Aria Pietrei Craiului este cuprinsă între culoarul Rucăr-Bran la sud-est către Leaota şi Bucegi şi culoarul Văilor Dîmbovitei şi Bîrsei la vest şi nord-vest către Munţii Iezerului. După ce depăşim turnurile fie pe la baza lor. urmat spre stînga. fie prin . grupîndu-se în zonele : . din calcar jurasic. Ajunşi în Şaua Ţapului întîlnim marcajul bandă roşie care. O altă zonă de alpinism o reprezintă cea de la Cabana Currnătura . cu cabanele Brusturet şi. Căile de acces spre Piatra Craiului sînt drumurile carosabile : .Podu Dîmboviţei – Cabana Brusturet .Podu Dimbovitei .Marele Grohotiş.Padina.Bran. în dreptul Poienii Colţi.casele Burlacului" şi mai apoi cabana Colţi (Enescu) şi cabana Horoaba. Creasta principală are direcţia sud-sud-vest spre nord-nord-est.Zărneşti .Podu Dîmboviţei pentru Cheile Dîmbovicioarei. dintre care cele mai importante pentru alpinism au continuitate pe o mare distanţă. spre dreapta marcajul duce la Vîrful Omu pe un parcurs lung de 3-4 ore.. Curmătura Pietrei Craiului (Şaua Crăpăturii) desparte Piatra Craiului Mică situată în nordul masivului de cea Mare aflată la sud. Astfel. prin spatele Turnurilor.La Lanţuri".PREZENTARE In ciuda faptului că geografii.Cabana Garofiţa Pietrei Craiului . poteca coboară în firul Văii Horoabei sub . Din Poiana Colţi se părăseşte marcajul. Cota maximă 2238 m este atinsă în vîrful La Omu (Piscul Baciului).

pe care traversăm spre stînga. Ambele variante se întîlnesc într-o şa în pădure. 1. b) Ramura de sus.Brîul Roşu. Coborînd în Padina Popii şi urmînd hăţaşul în continuare ajungem în zona Strungii Izvorului. pentru a ne întoarce la Plaiul Foii sau a merge la Zărneşti. spre dreapta. . şi pînă în apropierea Vîrfului Ascuţit. PIATRA CRAIULUI 34. peste treptele de stîncă şi iarbă. Timp necesar: 2-3 ore din brîul Ciorînga Mare pînă în Creasta . la Diana. brîul se ramifică: ramura de sus urcă pînă în apropierea Crestei Nordice. deasupra peretelui de 60 m. unde brîna se întrerupe.dus-întors). în apropierea Refugiului Ciorînga Mare. Canionul din Ciorînga cu peretele Lespezilor Lirei. prin stînga Malului Galben. se urcă malul abrupt din dreapta şoselei şi ţinînd stînga traversăm fîneaţa. închizînd ieşirea în amonte. apoi peste perete folosind cablurile fixate în stîncă. bazinul Padinei lui Rîie şi al Văii Ciorînga Mare. la cota 1940. Numele hornului provine de la un perete înalt de 60 m care barează firul. cu direcţia nord. în poteca marcată cu triunghi albastru. Brîul de Mijloc traversează Padina lui Călineţ. pentru a ajunge în marcajul cu punct roşu al crestei. deasupra ei. Un pasaj de 10 m. în apropiere.Brîul de Mijloc . Accesul la Brîul Ciorînga Mare se face de la Cabana Plaiul Foii. necesită asigurare la două pitoane. ajungînd după 1 oră la Izvorul Căpitanului. prin care putem coborî.Brîul de Mijloc . pantele de iarbă. continuăm ascensiunea fără probleme pînă la Brîul de Sus. În dreptul Peşterii Ciorînga Mare. acoperită de jnepeniş. ramura de jos traversează o zonă sălbatică. vizibil chiar din Valea Bîrsei (Plaiul Foii).prin stînga. iar de acolo la Plaiul Foii sau Zărneşti. apoi. apoi Vîlcelul Spălat şi Hornul Inchis. pe care coborîm la Diana. Ieşind într-un vîlcel. aflat în stînga noastră (cota 1685 m).ajungem curînd la Refugiul Vîrful Ascuţit. intrînd în drumul de căruţă de pe Podul lui Călineţ. Brîul Ciorînga Mare începe din dreptul Muchiei Răchitei (Refugiul Ciorînga Mare. pentru a reveni în firul hornului. Către dreapta. străbătută mai rar. în timp ce ramura de jos traversează Valea Ciorînga Mare conducînd spre Padina Popii. La 100 m în aval de cabană. pe muchia dintre bazinele Padinei lui Călineţ şi ale Padinei lui Rîie. Trebuie să menţionăm că pe cînd ramura de sus are un parcurs clar. orientaţi către dreapta. pentru a intra în pădurea de deasupra. menţionăm că parcurgerea brînelor mai sus amintite se face în mod obişnuit în patru etape independente : . în apropierea Strungii Izvorului. . In continuare. foarte clară şi destul de umblată.partea nordică. La jumătatea distanţei dintre Muchia Răchitei şi Padina Popii. Pentru a atinge Creasta Nordică. 2. urmînd marcajul triunghi albastru.Grindului continuat cu Brîul Mărtoiului (La Poliţe). are un hăţaş mai greu de urmărit prin jnepenişul ce acoperă malurile Văii Ciorînga Mare.Brîul Ciorînga Mare. Continuînd urcuşul pe sub perete ajungem în muchia Văii Ciorînga Mare unde brîul. hăţaşul ne conduce prin pădure pînă la Brîul de Mijloc. un pasaj dificil se trece folosind trepte metalice fixate în stîncă.drept înainte. pe parcurs. la sud. la nord. De la refugiu către nord. începînd din dreptul Vîrfului Pietrei. VÎLCELUL CU FEREASTRĂ Grad de dificultate 1 B. de-a lungul unui vîlcel puţin adîncit şi din nou către dreapta. pînă la intrîndul peretelui. Timp necesar: 9-10 ore pentru traseul propriu-zis. în apropiere de Refugiul Vîrful Ascuţit. ieşit definitiv din zona de pădure. Se urcă pînă în muchia ce separă Valea Ciorînga Mare de Padina Popii. de fapt. printr-un horn cu grohotiş şi în continuare pe o potecă. De aci se poate urca una din cele două variante : . care se profilează în peretele de deasupra brîului. intrăm în pădure. Hornul Inchis (Grad de dificultate 2A. urcăm. . se lăţeşte şi se ramifică : a) Ramura de jos. unde brîul. Urmînd marcajul punct roşu către nord . poteca din Brîul Ciorînga Mare. După ce trecem o serie de săritori ne aflăm la baza peretelui. de unde facem o traversare pe o brînă la dreapta pentru evitarea escaladei directe. Din locul unde brîul se ramifică (cota 1790) urcăm spre dreapta la baza hornului. 9-10 ore pentru traseul complet de la Plaiul Foii . către stînga ajungem la ramificaţia Padinei Popii. rămăşiţele fostei Cabane Ascunse) şi traversează. un alt pasaj este înzestrat cu o scară de lemn.partea sudică. Păstrînd direcţia de mers. se află Refugiul Vîrful Ascuţit. . Accesul se face de la Plaiul Foii pe Brîul Ciorînga Mare. Revenind la abruptul vestic. Vîlcelul cu Smirdar. ia sfîrşit.stînga . Timp necesar: 2-3 ore din Brîul Ciorînga Mare pînă în Creasta Nordică). Porţiunea finală de 150 m a hornului sfîrşeşte în Creasta Nordică. Brîul Ciorînga Mare (Grad de dificultate 1 A. traversează pe rînd Vîlcelul cu Fereastră.

prin Padina Popii . Accesul normal la traseu se face de la Plaiul Foii. Pe măsură ce coboară. în jnepenişul căruia Vîlcelul cu Smirdar îşi are originea. 32). CANIONUL DIN CIORÎNGA Grad de dificultate 3 A. Din Brîul Ciorînga Mare. afluentul principal al Padinei lui Rîie. unde o fisură oblică ascendentă permite baterea pitoanelor de asigurare. trecem prin Portiţa Acului de la Amvon. Malul stîng al Vîlcelului cu Fereastră îl formează Muchia Răchitei. noi urcăm de-a lungul vîlcelului şi al hăţaşului marcat de momîi. este posibil şi accesul direct de la Plaiul Foii prin Padina lui Rîie. Aici avem de ales între continuarea urcuşului pînă în Creasta Nordică sau coborîrea pe Vîlcelul cu Smirdar . trecem pe sub arcada ferestrei în vîlcelul vecin din stînga noastră. Pe cînd Brîul de Sus continuă spre nord. malurile sînt acoperite de jnepeniş. 33). Menţionăm că pe întregul traseu al Vîlcelului cu Fereastră. PIATRA CRAIULUI 35. în dreptul primului vîlcel întîlnit în cale. îşi are originea sub Vîrful Ţimbalului Mare din Creasta Nordică. prin Refugiul şi Brîul Ciorînga Mare (nr. Partea Nordică a Brîului de Mijloc poate fi împărţită.Plaiul Foii.întoarcerea la Plaiul Foii.întoarcerea la Plaiul Foii. .fereastră" care găureşte o muchie secundară. Vîlcelul cu Smirdar. 3 ore din Brîul Ciorînga Mare pînă la Brîul dc Sus.Vîlcelul cu Fereastră la Refugiul Ciorînga Mare şi Plaiul Foii. Urcînd în continuare de-a lungul unei . cumpăna apelor dintre Padina lui Călineţ şi Padina lui Rîie. pe care o trecem prin dreapta. În continuare.PARTEA NORDICĂ Grad de dificultate 2 A. Deasupra Brîului Ciorînoa Mare. în apropiere de Amvon.nord. Obîrşia lui se află sub Muchia Răchitei şi este marcată de o . De altfel. pentru a ieşi în Creasta Nordică aproape de Vîrful Ascuţit. care nu este altul decît firul superior al Canionului din Ciorînga. începînd cu Creasta Nordică-Şaua Călineţului şi pînă în Valea Bîrsei.Diana. Timp necesar. în final. spre Creasta Nordică între Vîrful Ţimbalul Mare şi Vîrful Ascuţit. cu grohotiş...La Lanţuri". care intersectează Brîul de Sus. paralel cu acesta. şi necesită folosirea pitoanelor. pe care-l identificăm în dreapta. 9 ore pentru traseul complet Plaiul Foii . înaltă şi surplombantă. escalada Canionului se face direct pe fir... pe grohotişul căruia urcăm pînă în Brîul de Sus. 5 ore de la Cabana Ascunsă pînă la drumul .Fereastră". se succed numeroase săritori care nu sînt prea dificile. De asemenea. Aici avem de ales între : . din înălţimea căruia privirea zboară liberă şi cuprindem întreaga zonă a Padinei lui Călineţ. la rîndul ei.nord . Partea superioară se prezintă ca un vîlcel deschis. gradul 3 A fiind datorat înlănţuirii neîntrerupte a acestor dificultăţi.momîi" de piatră. despărţindu-l de Vîlcelul cu Smirdar. cît şi în continuare pînă în Creasta Nordică există un marcaj din . . acest traseu este dificil şi obositor prin sălbăticia zonei de pădure şi săritorile întîlnite. aceste obiecţii sînt valabile pentru majoritatea văilor de abrupt.. cu un pas mare către stînga revenim în fir deasupra hornului. Firul Canionului din Ciorînga.Nordică. Urmărind deci în continuare momîile. socotit de la refugiu spre nord. în apropierea Refugiului Ciorînga Mare (vezi nr. cu Muchia dintre Ţimbale. Pentru a ajunge în Creasta Nordică pornim pe Brîul de Sus către stînga . BRÎUL DE MIJLOC . Accesul la Vîlcelul cu Fereastră se face din Brîul Ciorînga Mare. această muchie formează malul drept al Vîlcelului cu Fereastră. de fapt un horn mai lat care se escaladează prin peretele din dreapta. pe traseul Brîul Ciorînga Mare . şi ajungem la . valea se mai lăţeşte pentru ca dedesubt să coboare în trepte abrupte prin zona de pădure. Creasta Coarnele Caprei şi celelalte formaţii stîncoase caracteristice zonei. ele să devină pereţi stîncoşi apropiaţi. Traseul ia sfîrşit în Brîul de Sus. În dreapta se află . Dificultăţile tehnice nu depăşesc gradul 2 B. Vîlcelul cu Fereastră face parte din bazinul Padinei lui Rîie. şi urcînd direct pe grohotişul din fir..Izvorul Căpitanului. Urmînd către stînga . folosindu-ne de crengile jnepenilor ca de o coardă fixă naturală. trecem de Brîul Răchitei.cu grotă".. întîlnim imediat prima săritoare.poteci" şi escaladînd alte trei săritori. Părăsind poteca din brîu. Timp necesar. Pasajul-cheie este o săritoare numită . PIATRA CRAIULUI 36. pentru ca. în două segmente : .marcajul punct roşu al crestei ajungem curînd la Refugiul Vîrfului Ascuţit. şi coborîm într-un vîlcel. brusc.coborîrea la cabana Curmătura şi Zărneşti.Amvonul". “Acul" fiind un mic ţanc de piatră important pentru orientare. justificînd numele de canion.

ce coboară spre Bîrsa Tămaşului.. Trecînd firele Văii Vlăduşca.La Lanţuri". În stînga văii. ultima dintre variantele ce trec prin Poiana Coţofenei. şi Muchia dintre Ţimbale. ramificaţia spre traseul Anghelide. din Strunga Caprelor adîncită în Muchia dintre Ţimbale coboară Vîlcelul Caprelor. în stînga. urcînd pe poteca Brîului dc Mijloc. Între accste vîlcele şi hornuri se înalţă Creasta Piticului. mai există o variantă descrisă de Dunăreanu. în dreptul . tot atît de variate şi pline de farmec. Brîul de Mijloc intersectează drumul Deubel . apoi urcăm prin jnepeniş. pe cînd sub Muchia dintre Ţimbale coboară un perete pînă în firul principal. Continuînd traseul către sud întîlnim un nou hăţaş de coborîre spre Plaiul Foii. tot pe dreapta.Ciorînguţa.. In continuare. Trecînd în Bazinul Văii Vlăduşca. Din loc în loc. Şi acest vîlcel are două fire paralele. PADINA LUI CĂLINEŢ Intre văile de abrupt ale Pietrei Craiului. b) de la poteca Poienii Coţofenei pînă la Lanţuri. Poteca noastră. coboară vertiginos pînă la Izvorul Căpitanului. pe care-l traversăm. pentru a traversa muchia ce desparte firul principal de Vîlcelul Caprelor. ne îndreptăm către dreapta . PIATRA CRAIULUI 37. hornuri. pe care o recunoaştem după . marcate de grohotiş. unde. cuprinzînd zona Călineţ . Creasta Prieteniei şi Creasta din Brîul cu Flori.Creasta Frumoasă. Zona alpină a Călineţului se încheie la intersecţia cu Brîul de Mijloc. din dreapta văii.a) de la Cabana Ascunsă pînă la poteca ce urcă de la Plaiul Foii. străjuit pe dreapta de Degetul lui Călineţ. Vîlcelul Caprelor şi Muchia dintre Ţimbale. Strunga Caprelor şi Muchia dintre Ţimbale. afluent al Padinei lui Călineţ. sub Malul Galben. iar mai jos. traversînd pădurea de molizi. În continuare. un alt vîlcel fără nume. grota . 38). care coboară la Plaiul Foii. brîul intersectează Vîlcelul Colţilor Gemeni. pe care. ţancuri . 33).Săritoarea cu bolovan" care se vede deasupra potecii Brîului de Mijloc. aproape de Brîul de Mijloc.Brîul de Mijloc poate servi drept cale de acces sau de coborîre. se deschide un vast amfiteatru între Muchia Ţimbalului Mare. analog Văii Gălbenelelor din Bucegi. Creasta Coarnele Caprei. în preajma Cabanei Ascunse / Refugiul Ciorînga Mare (cota 1685 m). 37). traversăm un jnepeniş şi începem să coborîm. între ele fiind situat Degetul lui Călineţ. prin Poiana Coţofenii. coborîm puţin.. de unde. se îndreaptă spre Bîrsa. Majoritatea traseelor sînt de gradul 3-4.momîi" de piatră. Vîlcelul Piticului. şi continuarea drumului pe Brîul de Mijloc. Accesul la Padina lui Călineţ se face de la Plaiul Foii pe la Izvorul Căpitanului (vezi descrierea la nr. brîne. către sud. Aici avem de ales între coborîrea la Plaiul Foii. cu marcaj cruce roşie. Parcurgînd separat cele două fragmente. într-o şa. Pentru amatorii de trasee de gradul l-2 sînt indicate: firul principal şi firul secundar din Padina lui Călineţ. în Şaua Călineţului. pe marcajul bandă roşie.Valea Podurilor .Poiana Coţofenei . din Şaua Scării de Fier avem o privire de ansamblu asupra zonei Padinei lui Călineţ. firul principal primeşte. Vîlcelul Caprelor. pereţi. la cota 1890 m. Coborînd treptele de oţel fixate în stîncă. Pentru a continua drumul nostru urcăm pînă la o portiţă stîncoasă denumită Trecătoarea Termopile. marcată pe alocuri cu cruce verde şi cu . intră în bazinul superior al Şpirlei. pe primul dintre ele făcîndu-se accesul la Degetul lui Călineţ. de asemenea.Brîul de Jos" şi prin Poiana Coţofenei la Plaiul Foii. barînd firul acestei văi. între Ţimbalul Mare şi Vîrful dintre Ţimbale. ajungem în firul principal al Padinei lui Călineţ (nr. poteca Plaiul Foii . Pe grohotişul primului vîlcel întîlnit se poate coborî pe . cu un mic găvan natural cu apă. Padina lui Călineţ ocupă un loc aparte. practic neumblată de alpinişti.vîlcele secundare. Padina lui Călineţ îşi are originea în Creasta Nordică a Pietrei Craiului. Muchia Arinului . În amonte se văd Colţii Gemeni. valea. Atenţie! traseul în continuare al Brîului de Mijloc nu coboară ci urcă pe acest grohotiş.sud. De acolo.. Traversăm deci cele două fire ale Vîlcelului Caprelor. imediat sub creasta principală. firul Hornului Adînc format la rîndul său din unirea unui fir principal cu altul secundar. pentru a ocoli apoi piciorul Muchiei dintre Ţimbale. În zona superioară. mărginită către sud de Muchia dintre Ţimbale. după care întîlnim o ramificaţie către dreapta. Lipsită de o potecă şi de marcaj. creste. În această zonă se remarcă afluentul din dreapta denumit Călineţul Mic. În afară de traseul clasic de acces. Coborîm apoi în firul Văii Podurilor (nr. relieful e mai simplu. apoi Valea Ciorînguţa. de la Izvorul Căpitanului pe sub Malul Galben către dreapta şi care iese în Brîul de Mijloc.. Padina lui Călineţ ne oferă o mare varietate de forme de relief . găsim un alt punct de reper. Traversînd pe sub Căldarea Ocolită. cuprinzînd zona Vlăduşca şi Şpirla.prin care conduc un număr de peste 40 de trasee alpine. muchii. Vîlcelul Secundar al Călineţului.La Ulcior". atingînd aici cota maximă 1945 m. se poate începe coborîşul la Plaiul Foii. Urmează la scurt interval. un marcaj cruce verde uşurează orientarea şi ne asigură că ne aflăm pe drumul cel bun. De la punctul în care poteca ce vine de la Plaiul Foii atinge Brîul de Mijloc.

urmată către stînga. Către stînga. Valea Podurilor intră în zona de pădure pentru a se pierde în zona Poienii Coţofenei. care. Prima confluenţă întîlnită la 20 m deasupra Brîului de Mijloc este cea a Hornului Adînc. care se escaladează direct sau se ocoleşte prin stînga. Prin Vîlcelul Secundar se face accesul la traseele Fisurile Centrale. ajungem în Strunga Caprelor. la baza unui horn pămîntos. Padina lui Călineţ . ne scoate în Brîul de Mijloc.continuarea traseului. Vîlcelul Secundar este o variantă a Călineţului. atingem Brîul de Mijloc (nr. firul peste săritori. În continuare escaladăm valea urmînd. Din vîlcelul ce se conturează mai sus traversăm spre dreapta în Vîlcelul Caprelor. unde se află originea vîlcelului. în Creasta Nordică a Pietrei Craiului. în firul principal al Padinei lui Călineţ. după Padina lui Călineţ şi simetrică cu aceasta. care conduce din Strunga Caprelor în lungul unei brîne în firul Văii Podurilor. Creasta Coarnele Caprei.continuarea escaladei pc Muchia dintre Ţimbale. Firul principal continuă în sus avînd la stînga Creasta Piticului. Vîlcelul Caprelor (Grad de dificultate 1 A.Vîlcelul Caprelor . în general. se traversează pe faţa Văii Podurilor pentru a reveni pe linia muchiei în a patra strungă a muchiei. o săritoare mai mare poate fi ocolită pe feţele de iarbă din dreapta. malul îl formează muchia Ţimbalului Mic şi Colţii Gemeni către Valea Cioringuţa. Din punctul unde. axa de simetrie pentru cele două văi este Muchia dintre Ţimbale. permiţînd ieşirea la Amvon.înapoierea pe acelaşi traseu. fie de-a lungul Muchiei Podurilor. pornind pe primul grohotiş întîlnit la sud de firul principal al Călineţului. de la Plaiul Foii). după un scurt parcurs printr-o poieniţă.sud pentru a intra în firul principal al Padinei lui Călineţ coborînd pe Scara de Fier. 2. Aici avem de ales între următoarele variante : . unde un vîlcel oferă posibilitatea de a reveni în creastă. Valea Podurilor îşi are obîrşia între Vîrful dintre Ţimbale şi Ţimbalul Mic.Muchiei dintre Ţimbale. În stînga. este flancat în stînga de Muchia Coţofenei. duce la Vîlcelul Caprelor şi. între Ţimbalul Mare şi Vîrful dintre Ţimbale. Urcînd în continuare. Muchia dintre Ţimbale (Grad de dificultate 2 A.Brîul de Mijioc. deschisă ca un evantai. se ajunge la baza unei feţe stîncoase. în final. 33. care limitează Valea Podurilor pe dreapta. De aici se urcă fără alte probleme pînă în Vîrful dintre Ţimbale.Strunga Caprelor . trecem de intrarea în Muchia Arinului şi de confluenţa Vîlcelului Secundar al Călineţului. ne orientăm către dreapta. După trecerea directă a două vîrfuri separate printr-o altă strungă. accesul la Vîlcelul Caprelor se face pe un hăţaş.firul principal (Grad de dificultate 1 B. Timp necesar: 3 ore) Muchia ce desparte Padina lui Călineţ de Valea Podurilor şe ridică deasupra Brîului de Mijloc şi culminează în Vîrful dintre Ţimbale. precum şi la Vîlcelul Secundar al Hornului Adînc. pe unde se face accesul la Creasta Şoimilor şi Creasta Prieteniei. Pe firul său curge un pîrîu ce se varsă în Bîrsa la Plaiul Foii. Înapoierea de la Plaiul Foii se poate face cel mai uşor pe traseul Valea Podurilor . venind de la Plaiul Foii. urcînd de la Plaiul Foii fie pe cursul inferior al Văii Podurilor. 8-l0 ore pentru traseul complet dus-întors. Timp necesar: 1 oră) Din Brîul de Mijloc. 1. în aval de Poiana Coţofenei. Ceva mai departe spre nord se află Refugiul Vîrful Ascuţit. ajungînd la baza Degetului lui Călineţ. .Cabana Ascunsă . este străjuită la dreapta de Peretele Muchiei dintre Ţimbale. adîncită la mijlocul muchiei. pentru a traversa din nou la dreapta într-un vîlcel ierbos. urmează confluenţa cu Vîlcelul Piticului. pe horn se urcă într-un vîlcel cu iarbă. cu alte variante de coborîre. Trecînd de Creasta Coarnele Caprei. Timp: 3 ore socotite din Brîul de Mijloc pînă în Şaua Călineţului. Poteca acestuia. După ce intersectează Brîul de Mijloc şi Brîul de Jos. Această variantă conduce de la Izvorul Căpitanului. este Valea Podurilor: dacă Padina lui Călineţ porneşte din Creasta Nordică. ce culminează în Colţul Piticului. prin care ajungem la Hornul şi Creasta Piticului. Accesul la Valea Podurilor se face prin Poiana Coţofenei. . ocolind astfel obstacolul cel mai dificil. PIATRA CRAIULUI 38. unde se întîlneşte marcajul de creastă punct roşu. într-o strungă. un traseu de gradul 2 A. VALEA PODURILOR A doua vale importantă din abruptul Ţimbalelor. sau în Creasta Nordică a Pietrei Craiului. acest marcaj conduce la punctul din care începe coborîrea spre Vîlcelul cu Fereastră . iar în dreapta de Muchia Podurilor şi nu are o legătură directă cu cursul superior. Valea. 36).Plaiul Foii. se traversează de acolo către dreapta în vîlcelul următor pe care se urcă pînă la obîrşie. Escalada completă începe deci din Brîul Ciorînga Mare. Fisura Verde şi Creasta Frumoasă. După ce se urcă prin jnepeniş. Traseul descris de Dunăreanu începe însă din Strunga Caprelor. După săritoarea mare. tot pe stînga noastră. Aici se desface către stînga Călineţul Mic. deasupra feţei. 3. Ieşind în Şaua Călineţului întîlnim marcajul punct roşu al crestei principale. în continuare. Cursul inferior al Văii Podurilor. pînă la locul unde un drum de care venind .

Accesul la traseu se face prin Valea Podurilor şi Şaua Colţilor Gemeni (37. Din locul unde Brîul de Mijloc intersectează Valea Podurilor urcăm către abrupt.dinspre Călineţ traversează Muchia spre Poiana Coţofenei. Valea. îngemănate. în direcţia celei de a treia strungi a Crestei Colţilor Gemeni. b) Traseul clasic al Colţilor Gemeni începe de la confluenţa firelor principal şi secundar ale Văii Podurilor. ea fiind un afluent al Văii Vlăduşca. care-şi împrumută numele de la cele două turnuri caracteristice. totuşi o prezentăm în cadrul acestei zone din motive practice. caracterizată printr-o succesiune de trepte. despărţite între ele prin strungi. care face legătura între Brîul de Mijloc. Timp necesar: 5-6 ore de la Plaiul Foii pînă în Creasta Nordică) Cu toate că Ciorînguţa nu aparţine bazinului Văii Podurilor. din nou ne aflăm la o răscruce: la dreapta. creasta mai prezintă şi alte ţancuri stîncoase într-o zonă de un pitoresc deosebit. spre stînga.Poiana Coţofenei . la baza traseelor Fisura în . la stînga coborîm în firul Văii Podurilor. pe oricare dintre fire. În continuare. cuprinsă între Ţimbalul Mic şi Piscul Baciului. 10 ore). o ultimă săritoare. despărţind Valea Podurilor situată la nord de Ciorînguţa. înalt de 50 m. marcată de Turnul Ascuţit. Evitînd grohotişul urcăm 150 m. Surplomba Neagră şi Traseul Marian Nicolae. chiar mai simplă decît drumul marcat de la Lanţuri. care ne scot deasupra săritorii.Marele V" al Picăturii. din Creasta Nordică a Pietrei Craiului. ajungem în Strunga Amfiteatrului.Strunga Caprelor Vîlcelul Caprelor . din Şaua Colţilor Gemeni. Valea Ciorînguţa (Grad de dificultate 1 B. cumpăna de ape dintre Valea Podurilor şi Vlăduşca. la cota 1250 m. Valea Podurilor . la dreapta firul principal. fie pe Ciorînguţa. apoi ne abatem spre stînga. care se ramifică: la stînga se desface firul secundar. s-a găsit un drum de acces şi de retragere convenabil. în afara lor. Muchia Ţimbalului Mic coboară din vîrful cu acelaşi nume. se trece direct.Trecătoarea Termopile". prin care trecem pe versantul Văii Podurilor. Urcînd acest horn.punct roşu. Şi această săritoare se ocoleşte prin stînga pe un vîlcel şi în continuare pe brîne.Brîul de Mijloc.S".Brîul de Jos la stînga . dincolo de care coborîm în Amfiteatrul Colţilor Gemeni. unde o primă săritoare (. la Vîrful dintre Ţimbale. urmat către dreapta. pînă în Brîul de Mijloc. Timp necesar: l oră din Valea Podurilor) Din Vîrful Ţimbalului Mic. Colţul Mare este despărţit de fratele său geamăn printr-o strungă adîncă. Din şa se traversează la dreapta şi se escaladează hornul bine conturat din Colţul Mare. Amfiteatrul Colţilor Gemeni şi Valea Podurilor şi care evită marile săritori inaccesibile ale Văii Podurilor. ţinîndu-ne de jnepeni.de la Plaiul Foii pînă în Creasta Nordică şi înapoi. loc din care urcăm pe iarbă pînă în Şaua Colţilor Gemeni. formată dintr-un fir principal şi unul secundar. Aici. Muchia Ţimbalului Mic coboară în Şaua Colţilor Gemeni dincolo de care. pe care Dunăreanu îl asemuieşte cu Vîrful Picătura din Bucegi. pînă la o săritoare înaltă de 40 m. Timp necesar: pentru traseul propriu-zis. fiind despărţită prin Muchia Ţimbalului Mic de Valea Podurilor şi de către o creastă secundară de Valea Vlăduşca.Brîul de Mijloc în .Săritoarea în Spirală". la confluenţă se înalţă Turnul Ascuţit. s-au deschis în partea frontală. de 12 m înălţime.. 3. primul vîlcel întîlnit în cale venind de la . apoi se varsă în Vlăduşca. Colţii Gemeni (Grad de dificultate 2 A. Reintraţi în firul văii urcăm.. înaltă de 20 m). pe Vîlcelul Colţilor Gemeni. se înalţă Creasta Colţilor Gemeni. urcăm prin pădure pînă la Brîul de Jos. atingem Vîrful Ţimbalului Mic. care ia sfîrşit direct pe vîrf (1915 m). din .zona La Ulcior. înainte de a intra în zona de pădure. mai dificile. O depăşim prin stînga. Valea intersectează Brîul de Mijloc şi Brîul de Jos.. Muchia Ţimbalului Mic (Grad de dificultate 2 A. Pentru acces urmăm drumul descris mai sus pentru Valea Podurilor şi anume traseul Plaiul Foii . barează firul văii. Totodată. coboară din zona Clăilor a Crestei Nordice. Timp necesar: 2-3 ore) După cum am mai amintit. Coborîrea la Brîul de Mijloc şi Plaiul Foii se poate face fie pe Valea Podurilor. 2.Amfiteatrul Colţilor Gemeni". alte trei trasee.. În final.Trecătoarea Termopile". Brîul de Mijloc traversează Vîlcelul Colţilor Gemeni. unde întîlnim marcajul crestei principale .1 şi 2). Cu două decenii mai tîrziu. Urcuşul final pînă în Creasta Nordică. Cărarea continuă pe această faţă pînă în firul Văii Podurilor. menţinînd direcţia de mers. fără dificultăti. a) Drumul de acces la Amfiteatrul Colţilor Gemeni începe din Brîul de Mijloc.firul principal (Grad de dificultate 1 B. intersectînd pe parcurs Hornul Speranţelor. Ajungem astfel în zona superioară a văii. se face pe feţe. la baza Colţilor Gemeni. lăsînd în dreapta firul vîlcelului. Traversăm poiana în urcuş oblic către dreapta atingînd Muchia Coţofenei. Traseul cel mai convenabil pentru întoarcere cste cel prin Valea Podurilor . cota 1850. evitînd grohotişul din firele văii. 3 ore. amintind de . Traseul Ciorînguţei. din sudul Muchiei. În sfîrşit. duce spre Valea Vlăduşca şi Brîul de Mijloc . Întreg traseul urmăreşte linia de creastă. vom găsi curînd un hăţaş care urcă în Brîul de Mijloc în apropiere de .. 1. se pare că reprezintă legătura cea mai uşoară dintre Plaiul Foii şi creasta principală a Pietrei Craiului. Acesta.. 4. iar pentru traseul complet . mai în aval. Colţii au fost escaladaţi în premieră pe traseul clasic.

iar la nord de o muchie care îşi are baza în Poiana închisă. BRÎUL DE MIJLOC .Plaiul Foii sau la Grind. începînd din dreptul Umerilor pînă la Valea lui Ivan şi Şaua Funduri. Urcînd pe oricare dintre ele. Poienii închise. Bazinul superior al Văii Tămăşelului este alcătuit dintr-un mănunchi de vîlcele anonime.spărtă".sud se poate ieşi fără probleme în Creasta Sudică. caracterizată de păşuni şi jnepeniş şi străbătută de Brîul de Sus şi de Mijloc. care străjuieşte intrarea în firul principal al Padinei Lăncii.Brîul Roşu şi avînd la bază poteca marcată cu triunghi albastru. între Umărul de Jos şi cel de Mijloc. Valea Dragoslăvenilor îşi adună apele din două văi: Valea Tămăşelului şi Padina Lăncii. În dreapta Umerilor . la un nivel superior. 10-11 ore pentru traseul complet de la Plaiul Foii. 5 ore pentru brîul propriu-zis. PADINA LĂNCII Afluenţii Dîmboviţei avînd originea în abruptul vestic.PARTEA SUDICĂ Grad de dificultate 2 A. limitat la sud de Muchia Roşie. stă Vîrful Lancea. Paralel cu poteca. ca într-o scenă a unui teatru uriaş apar pe fundal culisele formate din Peretele Central cu stratificaţia sa caracteristică. Părăsind Brîul de Mijloc ocolim Săritoarea cu Bolovan prin dreapta. traversînd firele superioare ale Bîrsei Tămaşului. Aici. .. .urcînd pe la baza Peretelui Central şi apoi pe sub contraforturile cu jnepeniş ale Poienii Închise. Turnul Mic. traversînd Vîlcelul Colţilor Gemeni şi un al doilea vîlcel înainte de a ajunge în firul Ciorînguţei. Depăşind Brîul Turnurilor. pe sub Muchia şi Peretele Padinei Lăncii. Piscului cu Brazi şi Peretele de la Ceardac. Timp necesar.cu o stîncă compactă . Peretele Central al Marelui Grohotiş. spre Ţimbale şi refugiul Vîrful Ascuţit cu coborîre la Plaiul Foii sau Curmătură. Pentru a ajunge la Brîul de Mijloc părăsim poteca marcată şi urcăm pe grohotiş pînă la baza Peretelui Central. separate între ele prin Brîul de Mijloc . şi ocolind pe la bază Colţul Carugelor (Vîrful Lancia). Urcînd grohotişul. pătrundem în bazinul Văii Tămăşelului. pe poteca marcată cu triunghi albastru care traversează peste grohotişurile de la baza pereţilor abruptului vestic al Crestei Sudice a Pietrei Craiului. La rîndul ei. sub Creasta Sudică a Pietrei Craiului. unde ne întîmpină marcajul punct roşu.dreptul Trecătorii Termopile. care barează valea. ajungem sub . ale cărei fire superioare le traversăm pe rînd pentru a ajunge la Umerii Pietrei Craiului.nord . poteca marcată urcă pînă la baza Umerilor. bazinul superior al Padinei Lăncii este caracterizat de pereţi înalţi dispuşi pe două niveluri. de unde se abate către dreapta .sud . ca un bastion avansat. Ajunşi la marcajul bandă roşie. În stînga se înalţă Turnul Mare cu traseul Sîngele Voinicului din peretele vestic.sub denumirea schimbată de Brîul Roşu. Venind din Şaua Tămăşelului. Brîul de Mijloc continuă spre dreapta . Noi însă pornim către stînga . Valea Piscului Rece şi Valea Piscului cu Brazi. apoi cele două fire bine conturate ale Padinei Lăncii. Traversînd în coborîre şi urcuş alternativ cele două fire ale Padinei Lăncii.la stînga. Accesul se face de la Plaiul Foii... printr-o zonă caracterizată prin jnepeniş şi o pantă de înclinare moderată. Aceşti pereţi sînt caracterizaţi de o stratificaţie orizontală subliniată de brînele ierboase care despart între ele numeroasele straturi de stîncă. al Piscului Rece. în faţa căreia. lăsînd în stînga Vîrful Lancea. cu coborîre La Lan-ţuri . pereţii pe sub care se strecoară poteca parcă se dau în lături. întro zonă lipsită de pereţi compacţi. iar în faţa lui. Brîul de Mijloc continuă pînă la drumul Deubel . Peretele Piscului cu Brazi şi Peretele de la Ceardac se prezintă în etajul inferior . PIATRA CRAIULUI 39. Pe Brîul de Mijloc ne orientăm către dreapta .firul secundar şi firul principal. În acest loc. Prin contrast.La Lanţuri".La Lanţuri".Săritoarea cu Bolovan". PIATRA CRAIULUI 40. Brîul de Mijloc ne va conduce de la Peretele Central al Marelui Grohotiş pînă la drumul Deubel . In schimb. avem de ales între continuarea mersului pe Brîul de Mijloc către nord şi coborîrea la Plaiul Foii. la cota 1 900 m. sînt Valea Dragoslăvenilor şi Valea lui Ivan. ajungem curînd la confluenţa celor două fire ale văii.sub Brîul de Mijloc . orizontală. ajungem la Marele Grohotiş. La cota 1920 m. Aici avem de ales între următoarele posibilităţi : . dus şi întors. revenind deasupra săritorii în firul văii. După traversarea Traseului Dunăreanu din Umeri. Deasupra Brîului de Mijloc Brîul Roşu se înalţă pereţii Padinei Lăncii. traversînd pe rînd firele Văii Tămăşelului.sud. pe una din variantele cunoscute. ajungem fără probleme în Creasta Nordică.sud.. Văile acestui bazin se conturează sub brîul de Mijloc şi Brîul Roşu prin: Padina Lăncii . secundar şi principal.la dreapta spre Piscul Baciului.

. d) Faţa dintre firul secundar al Padinei Lăncii şi strunga din dreapta (Brîul de Mijloc) .ieşire în Creasta Sudică prin Poiana închisă.Creasta Sudică.continuarea trascului pe Brîul de Mijloc către stînga . pînă la firul principal al Padinei Lăncii. Padina Lăncii . apoi prin Poiana închisă.sud la Marele Grohotiş şi Brîul Roşu.. mergînd pe Brîul de Mijloc către dreapta ..Brîul de Mijloc parcurs către nord . deasupra Brîului de Mijloc. dus şi întors) . Escalada văii se face pe fir.Brîul Roşu.Creasta Sudică (gr. Menţionăm că din punctul de intersecţie al Padinei Lăncii . Ajunşi în creastă urcăm direct. “Peretele Padinei Lăncii". Ajunşi în Brîul de Mijloc avem de ales între următoarele posibilităţi : . . 1.La Lanţuri". care se ocoleşte printr-un horn.nord.sud . Timp necesar: 2 ore pentru brîul propriu-zis. . Începînd de la Marele Grohotiş în continuarea Brîului de Mijloc. cu excepţia ultimei săritori.sud. mergînd pe Brîul de Mijloc către dreapta . Ajunşi în Brîul de Mijloc avem de ales între următoarele alternative : . pontru a . Timp necesar: 1 oră din poteca marcată pînă la Brîul de Mijloc). ţinînd uşor dreapta. N.firul secundar . Poiana închisă este accesibilă pe două căi : a) Venind de la Marele Grohotiş se urcă pe Brîul de Mijloc la stînga. direct. care. 1 oră). de ieşire din Brîul Roşu spre Creasta Sudică. 2. 33 (Brîul Ciorînga Mare). aflată mai sus.traversare pe Brîul de Mijloc către dreapta .firul secundar (Grad de dificultate 1 A. despărţit de Marele Grohotiş prin Vîrfui Lancea. c) Firul secundar al Padinei Lăncii (partea finală pînă la Creasta Sudică).nord . 1939). aflat într-un circ la baza Peretelui Padinei Lăncii.coborîre pe firul secundar al Padinei Lăncii.stînga. 1939). Intre firul secundar şi Valea Tămăşelului nu se conturează o muchie clară.pe Creasta Sudică la stînga .sud. 3 A. Padina Lăncii .vîlcel . la Marele Grohotiş. . unde marcajul triunghi albastru urcă spre Şaua Funduri. BRÎUL ROŞU După cum am menţionat la nr.spre Şaua Grindului şi drumul Deubel . Baticu. care urcă spre dreapta în creasta ce separă Poiana Închisă de Peretele Central al Marelui Grohotiş.Creasta Sudică (gr. pînă la drumul Deubel . . Escalada văii. 10 ore pentru traseul complet. pentru a se încheia în Valea Urzicii.spre Şaua Funduri.coborîre pe firul principal al Padinei Lăncii sau pe Marele Grohotiş. cu toate că mai sînt posibile şi altele.cu Brîul de Mijloc. . Baticu. precizăm că firul principal este cel sudic. prin stînga. apoi spre dreapta pentru a depăşi treapta abruptă ce desparte Brîul de Mijloc de Poiana Închisă.Revenind la Padina Lăncii propriu-zisă. 3. .coborîre pe traseul de venire. Situată sub Creasta Sudică la baza Peretelui Poienii Inchise. Timp necesar: din Brîul de Mijloc pînă în Creasta Sudică. 1942). între Peretele Padinei Lăncii şi Peretele Central al Marelui Grohotiş. La intrarea în Poiană se află un izvor. spre Colţul Carugelor. Urcuşul în poiană nu prezintă dificultăţi. adîncită ca un canion. 5 ore de la Cabana Garofiţa Pietrei Craiului. b) Faţa din stînga . 1. spre care ne duce Brîul de Mijloc urmat către stînga. în dreapta.Muchia Padinei Lăncii". Aici avem de ales între următoarele posibilităţi : . pînă la drumul Deubel. 3 B. Poiana închisă (Grad de dificultate 1 A. ne scoate în pantele de iarbă din Creasta Sudică şi la marcajul punct roşu. În această zonă sînt consemnate două trasee de gradul l-2. depăşim Brîul de Mijloc şi urcăm în Poiana Închisă. Brîul Roşu (Grad de dificultate 1 A. Brîul Roşu merge paralel cu Creasta Sudică şi poteca marcată cu triunghi albastru. Traversînd poiana oblic spre dreapta vizăm o brînă.prinde" un horn. traversînd pe Brîul de Mijloc spre dreapta.ieşire în Creasta Sudică. o dată escaladat. Brîul Roşu reprezintă segmentul sudic extrem al şiragului de brîne care încinge abruptul nord-vestic şi vestic al Pietrei Craiului. la un etaj superior Brîului de Mijloc. Baticu indică cinci trasee posibile : a) Firul din stînga .La Lanţuri".creastă . e) Creasta din strungă pînă la Creasta Sudică (gr. b) Urcînd pe firul principal al Padinei Lăncii. socotit de la Plaiul Foii dus şi întors. firul principal de firul secundar. Timp necesar: 1 oră din poteca marcată pînă la Brîul de Mijloc). PIATRA CRAIULUI 41. iar mai jos de Brîul de Mijloc... 1-2. se face pe fir. . Cristea. fără probleme deosebite. Muchia Padinei Lăncii desparte Peretele Padinei Lăncii de Peretele Poienii închise.pe Creasta Sudică la dreapta . .firul principal (Grad de dificultate 1 A.

Timp necesar: 2-3 ore pentru traseul propriu-zis.PREZENTARE Cel mai impozant lanţ muntos din ţară. avînd trasee cu grade de dificultate de regulă între 1 şi 4 (de gradul l-2 sînt o parte din crestele nordice). al Piscului cu Brazi şi Peretele de la Ceardac. Traseul de creastă între Vîrful Şerbota şi Şaua Popasul lui Mihai se recomandă numai drumeţilor încercaţi iar Creasta Podrăgelului. Creasta o atingem între Vîrful Pietrei şi Colţii Fundurilor. Muchia lui Ivan cu pereţii ei. Acest marcaj.. unite într-o singură vale. CARPAŢII MERIDIONALI 42. la Curmătura Foii în est. aflată între Vf. ocolim o săritoare prin dreapta şi urcăm un horn. din poteca marcată cu triunghi albastru pînă la baza Peretelui Central. impunătoare.şi abrupte.circa 10 km . se prezintă nu numai geologilor. cu posibilitatea de coborîre la Cabana Garofiţa Pietrei Craiului. Pornind din acest punct către dreapta . Vînătoarea lui Buteanu. apoi pe cea marcată cu triunghi roşu din zona de pădure pentru a primi pe stînga Valea Urzicii şi Valea cu Apă. cu excepţia uneori a părţii apropiate de creasta principală. Colţul Bălăceni. In această zonă remarcăm în dreapta. ajungem la Valea Urzicii. Capra şi Portiţa Arpaşului (Creasta Arpăşelului .Lacul Avrig. urcăm prin bolovăniş pentru a intra într-un canion îngust. Creasta principală poate fi parcursă pe o potecă marcată. către dreapta duce la Plaiul Foii. duce în Şaua Funduri. Unele ieşiri din aceste creste secundare în creasta principală sînt de gradul 3. mult mai lungi şi cu un parcurs destul de domol. scurte . unde întîlnim Brîul de Mijloc. în linie aeriană. crestele sudice sînt mai puţine la număr (7). De asemenea. Brîul de Mijloc îşi schimbă numele în Brîul Roşu şi traversează pe rînd Muchia Roşie. Crestele nordice sînt 34 la număr. Astfel. în număr de circa 100. Urcînd în continuare. Valea Ucea Mare. Podragul. între Ţara Făgăraşului. Coborînd din Creasta Sudică spre Dîmboviţa. unde întîlnim marcajul triunghi albastru. În sfîrşit. Arpaşul Mare şi Vf. Intinsă pe o lungime de 70 km. de la defileul Oltului în vest.Creasta Vîrtopelului). Mai mult de jumătate din vîrfurile de peste 2500 m ale Carpaţilor României se află în Munţii Făgăraşului: Negoiul. dar şi alpiniştilor cu totul diferit faţă de conglomeratul Bucegilor sau de calcarul jurasic de un alb strălucitor al Pietrei Craiului. continuînd către sud prin jnepeniş. pînă în Creasta Sudică). Călţunul. înaltă de 20 m. înainte de confluenţa celor două fire superioare ale văii. În comparaţie cu ele.Săritoarea Prelucie". între Vîrfurile Negoiul şi Bîndea. Excepţie face porţiunea cuprinsă între Vf. creasta Munţilor Făgăraşului are în partea sa centrală. Făgăraşul nu prezintă dificultăţi comparabile cu cele ale zonelor alpine din Bucegi şi Piatra Craiului. şi pornim spre cel din dreapta. Valea lui Ivan (Grad de dificuitate 1 B. Înainte de a atinge Brîul de Sus. apoi Peretele Piscului Rece. Poteca brîului intră într-o pădure de jnepeni şi traversează patru muchii . adăpostind lacuri. aflată la nord. ca de exemplu cele ale muchiilor Gîrdomanului. este de obicei evitată. Accesul în inima Făgăraşului se face pe Transfăgărăşan şi cu telecabina din . Moldoveanul . cu circuri glaciare principale şi secundare. din poteca marcată cu triunghi albastru. ieşirea Hornului din Ceardacul Stanciului. Trasee de gradul 3-4 pot fi întîlnite şi în pereţii ce se înalţă deasupra circurilor nordice. După alte două săritori intersectăm Brîul Roşu. urmat către stînga. Pînă la Creasta Sudică mai avem de escaladat o săritoare de 10 m. se consideră că traversarea muntelui Ciortea şi a Custurii Sărăţii depăşeşte posibilităţile drumeţilor medii. Părăsind marcajul.şi Dara. Prima treaptă abruptă. este . iar marcajul actual ocoleşte Ciortea pe la nord . MUNŢII FĂGĂRAŞULUI . În stînga se înalţă. Coborînd pe Creasta Sudică către Şaua Funduri. Viştea Mare. Din creasta principală se desfac ca dinţii unui pieptene creste secundare către nord şi către sud. întîlnim curînd marcajul triunghi albastru pe care ne putem întoarce la Marele Grohotiş. dar cunoscute şi omologate nu sînt decît puţine dintre acestea: Peretele Negoiului.ultima fiind Muchia lui Ivan -înainte de a traversa Valea lui Ivan. Suprafaţa acoperită de masiv este de 2 000 km2. Între creste se adîncesc văi de origine glaciară. o înălţime medie de 2362 m. în aval. aproape de ieşirea Văii Urzicii.Accesul se face urcînd pe Marele Grohotiş. alcătuit preponderent din şisturi cristaline.punctul de maximă culminaţie al ţării: 2544 m . trecem două săritori. Valea lui Ivan intersectează Brîul Roşu şi poteca marcată cu triunghi albastru a Marelui Grohotiş. şi lanţul Cozia-Frunţi-Ghiţu-Iezer-Păpuşa la sud. pe porţiunea cuprinsă între Portiţa Avrigului şi Curmătura de Vest a Gîrbovei s-a renunţat la vechiul traseu de creastă. Viştei Mari şi Zănoagei. Făgăraşul.sud. Din punct de vedere al alpinismului de vară. 2. Călţunului. o placă netedă care poate fi trecută direct în căţărătură prin aderenţă Sau ocolită prin stînga. Traseul alpin al văii începe din poteca marcată cu triunghi albastru.

2485 m. Muchia Tunsului a fost parcursă turistic. La o oră de cabana Negoiul se întîlneşte drumul carosabil din Porumbacu de Sus. este despărţită prin Valea Tunsului de ramura estică . prima oară. Valea Sărăţii se uneşte cu Valea Şerbotei. Burianu Mic . denumită Culmea Sărăţii. de Valea Laiţei. de către Ludwig Reissenberger. Strunga Berger (azi Strunga Ciobanului). socotind de la vest către est. precum şi cantoane şi cabane forestiere şi de vînătoare. Mierea (1596 m). Ţinînd cît mai de aproape linia crestei urcăm către sud depăşind rînd pe rînd punctele caracteristice: Lăcuţul (2152) Ferăstrăul (2227) . în direcţia satului Oprea Cîrţişoara. Intîlnind poteca marcată cu cruce roşie. aflată la est. Burianu Mic (2309) . Burianu Mare de Nord şi Burianu Mic. Negoiul Mic. FĂGĂRAŞ 43. Această muchie separă Valea Sărăţii. muchia coboară abrupt aproape 400 m pînă în Curmătura Văroasă (2030 m). Timp necesar: 10-l2 ore. pe drumul carosabil care merge paralel cu Rîul Mare al Porumbacului. 2535 m. Inainte. Lăcuţ . bucuroase de oaspeţi.Curmătura Steghiilor (2260) . Dintre cele două ramificaţii ale drumului alegem pe cea stîngă. Burianu Mare . în cele din urmă jnepeniş).Vf. pentru a continua apoi aproape orizontal. respectiv. o potecă ciobănească ne scoate în cumpăna apelor către Valea Laiţei. Pentru a străbate muchia în întregime se porneşte din Porumbacu de Sus (466 m). Aceste culmi nu mai prezintă interes alpin. Muchia. În continuare. Negoiul Mic coborîm. Urmează către nord Vîrful Podeiul. care nu este altceva decît Muchia Tunsului. deşi foarte înaltă (peste 2000 m).Vf. după care se adînceşte către vest căldarea Steghiilor. cu o coamă lungă de 2 km. pe feţele dinspre Valea Laiţei. Din acest punct. care se ramifică din creasta principală către nord din dreptul Vîrfului Negoiul Mic. Ultimul vîrf spre nord.Curmătura Steghiilor .Vf. Valea Sîmbetei.Turnul Negru" .Ferăstrăul .Şaua Podeiul (2355) .Şaua Pîrîul Rău . Mai jos. intrînd astfel în Valea Tunsului. Din punctul culminant. care acoperă rupturile de . care uşurează accesul. pe fiecare vale şi chiar pe unele creste s-au construit drumuri carosabile. Coborînd apoi încă 400 m. este acoperită de pajişti alpine pe care pasc turme de oi.Vf. muchia se ramifică ca o furcă: ramura vestică. apoi molid.Şaua Burianu Mic (2230) .Valea Bîlei. situată la vest. alte trei căldări: Burianu Mare de Sud.Strunga Ciobanului (2308). PISCUL DOAMNEI Grad de dificultate l-2. nu este accesibilă. La capătul drumului forestier. piscul se lăţeşte şi intră în zona forestieră. mai avem de ocolit un obstacol mai mic. de unde se înalţă Vf. el se chema Piatra lui Tunsu. împreună cu Valea Bîlei. în 2-3 ore la Cabana Negoiul. pe marcajul cruce roşie. Este locul să amintim că numele de Negoiul apare abia în 1842. ultima dînd naştere.Vf. în 1841. dînd naştere Rîului Mare al Porumbacului. Vîrful Spiess aflat între cele două strungi nu este accesibil decît cu mijloace tehnice. Incomparabil mai lungi sînt cele din sud. nu mai prezintă interes pentru alpinism.Şaua Pîrîul Rău (2263) . Prin Strunga Ciobanului trece drumul marcat cu cruce roşie. Prima dintre crestele nordice ale Făgăraşului.. din căldarea estică a Sărăţii în căldarea Ciobanului din Valea Laiţei. Din Vîrful Laiţa (2397 m) aflat în creasta principală a Făgăraşului se desprinde către nord Piscul Laita. după Căldarea Podeiului. Burianu Mare (2352 . Jgheabul Văros (2138 m).Şaua Burianu Mic . În flancul estic al Piscului Tunsului urmează către nord. Podeiul (2 404) . Mai lungi sînt căile de acces spre cabanele Suru. FĂGĂRAŞ 44.Vf. Podragul. cu feţele abrupte.Culmea Scoreiului. Ajunşi în Vf. Steahiilor (2374) .. denumite Strunga Spiess şi. la cabana Bîlea Lac. După Şaua Podeiului. numit curent Piscul Doamnei. În creastă se adîncesc două strungi caracteristice. Observăm că din Strunga Ciobanului ne putem retrage la nevoie spre Cabana Negoiul. pentru a reveni în creastă în Strunga Spiess. din cauza vegetaţiei (pădure de foioase. în formă de V. iar către est căldarea Podeiului. ca un acoperiş. Timp necesar: 8-10 ore. Din Vf. conduşi de marcajui triunghi albastru. pînă la nivelul 2100 m al “acoperişului". la 3 septembrie. primul vîrf fiind Furca Tunsului. Partea inferioară a muchiei. înainte de a atinge creasta principală. creasta coboară vertiginos. rîului Cîrţişoara. interesantă pentru alpinişti este Muchia Tunsului.Furca Tunsului. Muchia Tunsului continuă prin Vf. Bărcaciu. Steghiilor . Toate aceste căi de acces pornesc dinspre nord. coborîm pe ea în căldarea estică a Sărăţii. MUCHIA TUNSULUI Grad de dificultate l-2. Muchia desparte Valea Laiţei (la vest) de Valea Doamnei (la est).Vf. dar şi aici. Urlea. la mică distanţă spre nord-vest de Negoiul.

pantă foarte înclinate.portiţă". prin Văiuga. În partea superioară. pe drumul forestier din Valea Albotei. aflată la est. pe o distanţă de 1500 m pînă la Curmătura Albotei (2009) se ridică Vf. se situează Căldăruşa (Căldarea Coruga). care urcă prin Valea Doamnei şi Curmătura Bîlei. Ultimul vîrf al Piscului Buteanu este Netedul (2351). de Valea Arpăşelului. în sfîrşit. cu o culme acoperită de pajişti alpine. corespunzătoare Curmăturii Bîlei din Piscul Bîlei. prin Şaua Caprei sau pe cel marcat cu punct albastru. singurul vîrf făgărăşan de peste 2500 m. se poate urca în creastă. Din această potecă. în direcţia satului Arpaşul de Sus. iar către Valea Arpăşelului Căldarea Pietroasă. . spre sud-est Arpaşul Mic. de aici pînă în Vf. 1 oră. pe un vîlcel. urmează pe rînd căldările Găvanul superior şi inferior al Porcului şi Căldarea Lăcuţului cu Lacul Buteanu (1890). partea superioară a piscului este lipsită de potecă.traversarea vîrfului Capra şi coborîrea pe creasta sudică pe lîngă acul Revolverul. poteca marcată cu triunghi roşu face legătura dintre cabanele Bîlea Cascadă şi Bîlea Lac. Piscul Buteanu separă Valea Bîlei. făcînd loc Văii Albotei. Cele două cabane sînt legate între ele şi printr-o potecă marcată cu cruce roşie.coborîrea din Vf. către nord. Partea inferioară a Piscului Buteanu este traversată de drumul Transfăgărăşanului. Pornind din Vf. Venind de la Cabana Bîlea Lac (2 027). fără a mai pune la socoteală priveliştea în prim-plan a căldării Arpăşelului. bastionul stîncos La Zgăuc (2150). . Dincolo de acest bastion începe Albota Blîndă. Urcuşul pe creastă. mai sus de pădurea de jnepeni. muchia coboară între Căldarea Pietroasă a Arpăşelului şi Căldarea Vîrtopelului către Portiţa Albotei (2238). pe faţa dinspre Valea Laiţei. în Căldarea Doamnei.Moldoveanu în est. În sfîrşit. pe drumul marcat cu bandă roşie şi pe lîngă lacul Capra.. cu impresionantele creste ale Arpăşelului şi Albotei. în creasta principală avem de ales între următoarele variante : . TRAVERSAREA VÎNĂTORII LUI BUTEANU Grad de dificultate 1. în poteca marcată cu bandă roşie din Căldarea La Fundul Caprei. Vînătoarea lui Buteanu.. dincolo de care. apoi creasta coboară pînă în larga Şa a Netedului (2260). apoi creasta coboară la 1900 m şi se rotunjeşte fiind acoperită de păşuni şi jnepeniş. Muşeteica şi Piscul Negru. pentru a ne refugia la cabana Bîlea Lac. La nord de mica .acoperişul" Piscului Doamnei. În partea mediană. La Vîrtej (1979) şi Furca Albotei (1940). Cele două culmi coboară intrînd în pădure. oferă prin poziţia lui o vedere panoramică amplă asupra părţii centrale a masivului. Trecînd prin . În dreptul Şeii Netedului. Accesul la Piscul Albota se poate face fie de la Cabana Arpaş (600 m). În continuare. de la vest.Creasta Vîrtopelului) şi anume din Vîrful Fîntînii (2375) se ramifică către nord Piscul Albota. Timp necesar: 3-4 ore. lui Toader (2283) şi Vf. prin care se merge circa 3 ore. iar în continuare. După Curmătura Albotei urmează Zgăucul Mic (2044). Rîiosul. din care creasta coboară abrupt în Şaua Turnului (2396). fie de la cabana de vînătoare din . care se mcnţin la nivelul de 2 000 m. FĂGĂRAŞ 45.întoarcerea la Cabana Bîlea Lac pe drumul marcat cu cruce albastră.. Trecînd de Jgheabul Văros ajungem în Curmătura Văroasă. pînă la Viştea .Albota Sălbatică şi cel inferior Albota Blîndă. denumiri care oglindesc aspectul lor fizic. din poteca ciobănească putem ieşi pe . Dincolo de şa se înalţă Turnul Plecat (2410). iar de acolo. tot către est. Fîntînii. urmat de Curmătura Afundă şi. peste Vîrful şi Şaua Netedul.portiţă" (2 840) se înalţă Vînătoarea (2507). FĂGĂRAŞ 46. Din curmătură putem coborî la nevoie. către Valea Bîlei se adînceşte Căldarea Văiugii. 10-12 ore Din sectorul cel mai sălbatic al crestei principale a Făgăraşului (Creasta Arpăşelului . Vînătoarea. lui Gavrilă (2247). Un sector împădurit coboară în continuare în direcţia satului Streja Cîrţişoara. Capra în Portiţa Arpăşelului. urcăm pe marcajul triunghi roşu în Şaua Netedul. în zona stînii din Valea Doamnei. La începutul secolului alpiniştii au împărţit-o în două segmente: cel superior . aflat la nord de creasta principală. Timpul necesar. Pe parcurs se ridică 7 ţancuri. întîlnim o potecă ciobănească ce urcă spre căldările Laiţei. de la Negoi şi Călţun în vest. relativ uşor. în dreptul Vîrfului Capra (2494) se desprinde spre nord Piscul Buteanu. Piscul Hoidei (2040). de unde se bifurcă Piscul Albotei. PISCUL ALBOTA Grad de dificultate 2. Vf. Din satul Oprea Cîrţişoara vom urca Transfăgărăşanul spre Cabana Bîlea Cascadă (1234 m) sau Bîlea Lac (2027 m). iar spre sud Valea Caprei cu Transfăgărăşanul. Muchia se înalţă între văile Arpăşelului (vest) şi Arpaşului Mare (est). nu pune probleme deosebite. In sfîrşit. Din creasta principală.

trecînd prin căldarea Podrăgelului. Cele două lungimi de coardă din Curmătura Iezerului pînă în Vf. unde se unesc cele două culmi. Baba (1926). care separă Valea Arpaşului Mare aflată la vest de afluentul ei. FĂGĂRAŞ 47. cu plecare în mod normal de la Cabana Podragul (2136 m). Podragul (aflat în creasta principală a Făgăraşului) este Piscul Podragul. Din Vf. iar din Şaua Boldanului (1615). 2414 m.. spre Căldarea Fundul Caprei.bandă roşie şi marcajul triunghi roşu. PISCUL PODRAGULUI Grad de dificultate l-2. . la est. ocolind însă vîrfurile pe versantul vestic. Tărîţa necesită baterea unor . 8 ore pentru traseul complet din oraşul Victoria.Vf.vest Căldarea şi Lacul Podragul. prin Vîrfurile Prelucilor. Vf. din Vîrful Tărîţa (Vîrful Conradt). Lacul Vidraru Cabana Podragul . .Valea Arpăşelului. mai sus.Vîrfurile Gemene". FĂGĂRAŞ 48. în Curmătura lezerului (Fereastra Răsăritului. In Curmătura dintre Lacuri.Bastioane"). De remarcat că din Curmătura La Calea Carelor se poate coborî pe poteca marcată cu triunghi albastru la Cabana Podragul. de unde ne orientăm spre Cabana Bîlea Lac. către nord.vest. Pentru a parcurge traseul complet al muchiei se pleaca din oraşul Victoria. Podragului nu avem de întîmpinat obstacole mai importante. Din acest punct înclinaţia creşte. Ajunşi în creasta principală. către Portiţa Arpaşului . iar în dreapta . în direcţia est. piscul este traversat de poteca marcată cu bandă albastră ce leagă cabana Podragul de Portiţa Arpaşului. o variantă mai dificilă şi care comportă în final coborîrea în rapel în Portita Arpăşelului. la confluenţa văilor Arpaşul Mare şi Podragul. care. Vf. piscul coboară avînd în stînga Căldarea Podrăgelului cu lacul Podrăgelul. Inainte de a atinge creasta principală. Muchia reprezintă cumpăna apelor din Văile Podragul-Arpaşul Mare. Vf. din est. Fîntînii.. În Curmătura dintre Lacuri întîlnim marcajul bandă albastră. Vîrful Pîrîul Cheii (2196). pe o distanţă de 3 km. 2170). coborînd în Şaua Podragului (2307) unde întîlnim marcajul de creastă . Portiţei (primul din cele 7 ţancuri sau . muchia coboară pe la . Plecînd de la cabana Turnuri urcăm cu uşurinţă în creastă. pitonul de rapel se află pe o creastă ascuţită. unde întîlnim marcajul bandă roşie. Timp necesar: 6-7 ore. pe versantul căreia întîlnim poteca marcată cu bandă roşie. Piscul Holdei.est . Vf. 2200 m). iar în dreapta Căldarea Podragul cu Lacul Podragul şi cabana cu acelaşi nume. Valea Podragului. după ce coborîm în poteca marcată cu bandă roşie din Căldarea Fundul Caprei. lui Toader. Aici avem de ales între următoarele : . muchia intră în zona de pădure pînă aproape de oraşul Victoria (640 m).. în fine al şaptelea . continuăm drumul ţinînd de aproape linia crestei. Traseul alpin propriu-zis începe însă din Curmătura La Calea Carelor sau. muchia ajunge în Curmătura La Calea Carelor (2190). în dreptul oraşului Victoria.Capul Bunei Speranţe". Pe triunghi roşu coborîm în 30 minute la Cabana Podragul. de unde continuă aproape orizontal. înainte de a coborî în pădure. făcînd un rapel de 8-l0 m. Prelucei. Lespezilor (1973) şi Vf. din Curmătura Iezerului. pe care ne putem retrage la nevoie în 15-20 minute la Cabana Podragul. la vest. Vf. Din Furca Albotei.est. Dincolo de curmătură. Acelaşi marcaj însoţeşte poteca de pe Muchia Tărîtei din curmătură pînă în oraşul Victoria.Căldarea Hîrtopului din Valea Ucea Mare. urmată spre dreapta. de unde se poate urca uşor în creastă. pentru ca apoi să abordăm o zonă sălbatică. Muchia Tărîţei se desprinde din creasta principală a Făgăraşului. ne conduce la cabana Bîlea Lac. primul vîrf proeminent. putem poposi la cabanele Turnuri (1520) sau Podragul (2136) din Valea Podragului.Fereastra Zmeilor. Creasta Arpăşelului cu grad de dificultate 3 A. în Strunga Turnurilor. trecînd direct sau ocolind Vîrful La Zgăuc şi în continuare Curmătura Afundă. vom depăşi şi un pasaj accidentat. MUCHIA TĂRÎŢEI Grad de dificultate 2 A. Ramificaţia către nord din Vf.Cabana Arpaş.la stînga . Zgăucul Mic. se trec pe rînd cotele blînde La Vîrtej. Înainte de a porni la drum. piscul ia aspectul unei custuri accidentate care se încheie cu Turnurile Podragului (1800-l850 m). ne orientăm către stînga-est. avînd în stînga . Creasta Vîrtopelului cu grad de dificultate 1 B. Timp necesar: 2 ore pentru partea finală nemarcată. şi Ucea Mare. Curmătura Albotei. ne conduce la Cabana Bîlea Lac.Cabana Turnuri . Vf. Din Currnătură pînă în Vf. La Pîrîul Jneapănului (2104). lui Gavrilă. care. urmată tot spre dreapta.la dreapta . în Vf.coborîre către sud pe un vîlcel înierbat. Ocolind turnul de sud. Cristura (. Podragul (2462). apoi alte 5 bastioane. Coborînd în continuare. Din punctul culminant.

ieşind în creasta principală printr-un pasaj de graduL2. Din Vf. . Pînă la cota 1760 cea mai mare dificultate o reprezintă jnepenişul. Marcajul triunghi roşu. cuprinde 12 vîrfuri mai mici. urmat către dreapta . în oraşul Victoria. sînt colţi mari de stîncă care se ocolesc prin stînga sau dreapta. se face din oraşul Victoria. La Pietrele Vinete (2235). la baza peretelui nordic al Ucişoarei. Urmînd catre sud linia de creastă. Pe versantul sudic întîlnim poteca marcată cu bandă roşie care ne conduce (spre dreapta . Muchia Gîrdomanului. Creasta începe la sud de acest oraş. traseul se încheie şi se coboară pe un vîlcel în Valea Viştei Mari. Din Vf.. la confluenţa Ucei Mari cu Ucişoara. fie pe dreapta. Ucea Mare (2434 m). de Mijloc şi Lungă. Pentru a ajunge în creasta principală. Următoarele vîrfuri.est. în formă de V. după ce depăşim ultimul grup de case de pe drumul forestier. o spărtură adîncă spre care coboară peretele nordic al Vf. Partea superioară a muchiei coboară între Căldarea Lunca Corabiei din Valea Ucea Mare (stînga. MUCHIA ZĂNOAGEI Grad de dificultate 1 B. care separă Valea Ucea Mare de Valea Ucişoara. Urcînd pe muchie. care se încheie cu Curmătura Hăităşel (1970). apoi ajungem la Vf. Timp necesar: 8-10 ore. La Pîrîul Calului (2173) şi Vf. Faţă în faţă cu Vf. FĂGĂRAŞ 51. Pe creastă. Următorul vîrf are cota 1951. în circa 6 ore. urcăm primul vîrf. de unde accesul în Vf. Portiţa. Vf. în dreptul unei stîne dărîmate. Ucişoara. din dreptul Vîrfului Ucişoara (2418) şi desparte Valea Ucişoara. de partea cealaltă a Spintecăturii. Claia. Aceasta ne va duce. de Valea Viştea Mare. Cornul Viştei (2104). muchia este acoperită de jnepeniş pînă la cota 1670. Claia şi Vîrful caracteristic Fîntîna Viştei (2313). la cîrca 700 m. o cumpănă de ape între Ucea şi Viştea pe care se află satul Viştea de Sus. Seuţa din Muchie. le ocolim pe versantul vestic al Ucişoarei.vest) în Şaua Podragului. FĂGĂRAŞ 50. implicînd baterea unor pitoane de asigurare. unde începe pădurea. între 1500-l600 m. vest) şi Căldarea Ucişoarei (dreapta. Pe ultima parte a traseului urmează muchia accidentată pînă în vîrful sudic extrem Pliscul Vulturului. în 30 minute. ne va conduce. apoi al doilea.vest . Între creasta principală şi Muchia Viştea Mare se află Spintecătura Viştei. din Spintecătura Viştei avem de urcat peretele Ucişoarei astfel: 2 lungimi de coardă de gradul 3. în sfîrşit Vf.Cabana Podragul .vest. Ucea Mare) pe marcajul triunghi roşu. Pornind prin pădure. Gîrdomanul (1407). Timp necesar: 6-7 ore. est). apoi 80 m de gradul 1. Abordarea muchiei se face din Valea Viştea Mare. Pentru peretele Galbenelor de gradul 2 B-3 A. la Cabana Podragul. Ultimul sector.Cabana Arpaş). se înalţă primul vîrf al muchiei: Pliscul Vulturului. Peretele poate fi evitat printr-un ocol mai mare fie pe stînga. După coborîrea în Spintecătura Viştei. în directia oraşului Victoria. se ramifică spre nord. cca 100 m către stînga. pentru a reveni mai sus pe muchie. MUCHIA VIŞTEA MARE Grad de dificultate 2 A. Cornul Viştei. unde se încrucişează marcajele bandă roşie (creasta principală) şi triunghi roşu (Lacul Vidraru . Urmează în ordine: Prisma Scurtă. Steghia (1280 m). Timp necesar: 3-4 ore pentru traseul alpin propriu-zis. Ucea Mare este barat de un perete 80 m. Fîntîna Viştei. ultimul din zona alpină. Tărîţa se coboară spre dreapta . 1 lungime de coardă de gradul 2. În continuare. urmat de Lespezi (2135). Prisma Lungă. trecem pe la punctul Comanda şi Vf.în Şaua Podragului (2307). La altitudinea de 1560 m ieşim la golul alpin. ajungem după o oră la o casă de vînătoare (în ruină). Ea porneşte către nord. unde întîlnim poteca marcată cu triunghiul roşu. MUCHIA GÎRDOMANULUI Grad de dificultate 1. Muchia Gîrdomanului sfîrşeşte într-o strungă adîncă. Ca şi Muchia Gîrdomanului. Prisma de Mijloc şi Prisma Scurtă. Abordarea crestei. Muchia Viştei Mari nu are o linie de creastă continuă pînă în creasta principală a Făgăraşului. aflat în creasta principală a Făgăraşului. Ucişoara. de unde putem coborî la Cabana Podragul (1½ oră din Vf. FĂGĂRAŞ 49. La intrarea în Valea Ucea Mare se află un baraj şi cabina paznicului.nord. accesibil printrun horn (gradul 3). aflată în . din dreapta .pitoane de asigurare. părăsim linia de creastă. care nu are în vecinătate nici o cabană. de acolo se urcă direct pe muchie.

iar spre stînga . poteca apare bine bătută. Răcoarelor urmcază Curmătura Răcoarelor (2 298 m) şi Vf. Zona alpină a crestei. care culminează în Vf. În stînga se află Muchia Dracului. despărţită de Pîrîul Paltinului.vest. După două rapeluri (în total 60 m) ajungem în Spintecătura Zănoagei. Claia Codrei. din care porneşte spre est o creastă secundară . din dreapta . Zănoaga cu o platformă somitală îngustă. de unde putem coborî la Cabana Valea Sîmbetei şi Complexul Sîmbăta (5 ore). pe drumul forestier marcat cu triunghi roşu din Valea Viştea Mare. MUCHIA DRĂGUŞULUI Grad de dificultate 1 B. cu aspect de horn.vest. duce în Fereastra Mare a Sîmbetei.est. spre dreapta . Pentru a ajunge la baza muchiei se pleacă din oraşul Victoria. venind dinspre Valea Viştei Mari.est. separă Căldarea Răcoarelor de Sus (sudică) de Căldarea Răcoarelor de Jos (nordică). în Căldarea Răcoarelor de Nord. Apoi. Deasupra pădurii se ridică blocul Pietrei Mari (1720). pentru a avea a doua zi timp suficient pentru urcuşul pînă în creasta principală şi înapoi. iar între ele. pe Valea Viştişoarei putem folosi pentru coborîre o potecă ciobănească destul de bună. După Vf. Muchia separă Valea Viştişoarei. la 3½ ore. în Poiana Drăguşului. de Valea Sîmbetei. lungă de 5 km. socotind drumul din şosea. Perna şi cele trei vîrfuri La Pîrîul Larg. Ultima dintre crestele nordice ale Făgăraşului. aflată în partea estică a zonei centrale a masivului. La Crintă (2 114 m) şi Hoaghea (2012 m). Incepînd din Portiţa Drăguşului (2 358 m) aflată sub Vîrful Gălăşescu Mare. Depăşim pe rînd vîrful la Lac. La cota 2300 m urmează o serie de vîrfuri înşirate pe o coamă îngustă. de Valea Viştişoarei aflată în dreapta . Răcoarele (Răcorelelor . bandă roşie.Muchia Dracului. Baza de plecare este Complexul Sîmbăta (690 m). pe la Casa de Vînătoare Zănoaga (1670 m). o potecă ce urcă pe piciorul La Pîrîul Calului. Marcajul de creastă. unde avem de ales între ieşirea în creasta principală prin peretele nordic al Vîrfului Galbenelor sau coborîrea într-una din văile adiacente: Viştea Mare sau Viştişoara. De asemenea. din stînga . ajungem într-o strungă aflată la 2290 m. Şaua Cuptoarelor. înalt de 500 m. se poate porni din cătunul Viştişoara. Spintecătura Zănoagei (2310 m) cu aspectul unui V. ce leagă oraşul Victoria de Portiţa Viştei. înconjurată de abisuri. Depăşind pe rînd vîrfurile Hoaghea. ambele făcînd parte din circurile superioare ale Văii Sîmbetei.. Curmătura şi Vîrful Răcoarele. de unde se pleacă spre cătunul Viştişoara. vale care cuprinde nu mai puţin de 6 circuri glaciare.est. Aici este bine să înnoptăm. La Crintă. Urmează Vîrful Iazului (2324 m) şi Şaua Iazului. interesante pentru alpinism. se desprinde din vîrful estic al Gălăşescului Mare (2 455 m) în direcţia Mănăstirii Sîmbăta şi a comunei Drăguş. fie pe Valea Viştei Mari. La limita superioară a pădurii întîlnim.2382 m). Zănoagei şi se întinde către nord în direcţia cătunului Viştişoara. conducînd în urcuş spre culme. străbătute de poteci. Jgheabul Iazului. fie pe Valea Viştişoarei. Vîrful de nord şi de sud al Cuptoarelor. Intrarea în traseu se face pe oricare dintre cele două Picioare. apoi Vîrful La Pandel (2080 m). Piatra Roşie (2 257 m) sub care. In zona de pădure urmează Poiana Curmăturii (1 563 m) şi cota 1263 m . se disting vîrfurile La Pîrîul Larg (2290 m). Muchia Zănoagei separă Valea Viştea Mare din stînga . din creasta principală se ridică spre nord Vf.timpul necesar este de 2-3 ore. Portiţa (2370 m) şi Vf. Acolo. locul prin care cobora vechiul marcaj spre Valea Sîmbetei. Claia Codrei (2 183 m). dintre care se remarcă vîrfurile sudice şi nordice ale Iazului şi ale Bisericii. cît şi spre nord. coama se rotunjeşte şi este acoperită de pajişti alpine. Muchia Zănoagei este despărţită de creasta principală a Făgăraşului printr-o spărtura adîncă.Comandă". Intrînd mai jos în zona de pădure. pe care se mergea la cabana din Valea Sîmbetei. În timp ce pe Valea Viştea Mare ne orientăm spre poteca marcată cu triunghi roşu. Vîrfurile Bisericii le evităm. În continuare. se află o casă de vînătoare. muchia ia sfîrşit în preajma mănăstirii Sîmbăta.vest. Faţă în faţă cu Vîrful Galbenelor (2456 m). cu feţe abrupte. cuprinde circa 15 vîrfuri. Timp necesar: 7-8 ore pentru traseul propriu-zis. În pădure. Ca şi Muchia Viştei Mari descrisă anterior. iar poteca intră într-un jnepeniş greu de străbătut. Din această şa coboară spre Valea Viştişoarei. Casa de vînătoare se află la 300 m spre dreapta de linia crestei şi poate folosi drept punct de plecare în traseul alpin. Muchia începe din Vf. creasta urcă spre Vf. deasupra căldării nordice a Răcoarelor (Răcorelelor). cu pereţii orientaţi atit spre sud. Zănoagei (2390 m). pe faţa estică (a Viştişoarei). Perna. apare micul lac Topila Baronesei. FĂGĂRAŞ 52. Urmează zona sălbatică a crestei cu Piatra Roşie. unde muchia se bifurcă în Piciorul Viştei Mari şi Piciorul Viştei (Plaiul lui Anghel). Cea mai mare parte a muchiei este străbătută de o veche potecă ciobănească. Această creastă. în dreapta un perete ierbos pe . conduce în Portiţa Viştei prin care putem coborî în Valea Viştei Mari şi oraşul Victoria (7 ore). La marginea cătunului se reperează prin Poiana de sub Coastă direcţia de mers.

Vîrful Dara (2501 m) se află la sud de creasta principală a Făgăraşului de care este legat printr-o creastă ce porneşte din Vîrful Fundul Bîndei (La Crucea Dării. De fapt. De aici. Vf. iar de acolo. La distanţă mai mare se află cabanele Negoiul (1546 m) şi Bîlea Lac (2027 m). bandă albastră). care duce la Negoiul prin Izvorul Negoiului.coborîre pe traseul de urcuş prin peretele Gălăşescului şi Muchia Drăguşului (4-5 ore). 2 450 m) către sud-vest. Scoica. Dinspre Lacul Călţun avem de ales între escalada prin Strunga Doamnei şi traseul dinspre sud-est. trecînd prin Şaua Strunga Dracului. prin Portiţa Negoiului. folosind pentru asigurare coarda. formînd cumpăna apelor dintre Argeş şi Topolog (care face parte din Bazinul Oltului). Venind dinspre cabana Negoiul. Negoi către sud-est. vom ajunge în Strunga Doamnei fie prin Strunga Ciobanului. venind dinspre sud. de pe malul lacului Vidraru. Lespezi. La Strunga Dracului. unde avem de ales între următoarele : .. pe marcajul bandă albastră. Atingînd culmea Podeanu. fie prin Strunga Doamnei. care nu necesită folosirea corzii. coborînd în Portiţa Negoiului. pentru a urca în creastă în continuare prin Strunga Doamnei (Drumul lui Rădulescu. pe unul din cele două trasee descrise mai sus. În sfîrşit. iar spre sud-sud-est. unde întîlnim marcajul bandă albastră spre Strunga Doamnei.coborîre la cabana din Valea Sîmbetei. în Portiţa Drăguşului. pentru a urca în culmea Podeanului. la nord-est Căldarea Lacului Urlea. Din Vf. afluent al Topologului. iar de acolo la complexul Sîmbăta (2 ore pînă la cabană. este cea mai lungă. urcăm fără a ne îndepărta prea mult de creastă în Vîrful Călţun. Situat în afara reţelei de marcaje ale Făgăraşului. Vf. apoi pe poteca ciobănească spre cătunul Viştişoara (4-5 ore). FĂGĂRAŞ 53. Urmînd neabătut linia crestei. apoi sud. Geamănu de Sus şi de Jos. creasta principală face un unghi de aproape 90° către nord-est. FĂGĂRAŞ 54. urmăm în continuare marcajul triunghi roşu. . . din care ne abatem spre dreapta după 30 minute. O variantă mai uşoară. Baza cea mai apropiată pentru escalade în zonă este refugiul Salvamont de la Lacul Călţun (2147 m). Mioarele. alte 2 ore pînă la complex). Vîrful Călţun. În apropierea acestui vîrf. Ajunşi în vîrful estic al Gălăşescului vedem în dreapta vîrful principal (2470 m). pentru a se bifurca la rîndul ei în Vîrful Muşetescu spre sud. escalada Călţunului. Din vîrful Dara. urcăm în Piscul Podeanu pe poteca marcată cu triunghi roşu. mai înalt şi cu vîrful teşit. fie direct pe creastă fără marcaj. Peretele nordic al Gălăşescului (2 lungimi de coardă de gradul 1 B). Lespezi. pentru a ajunge într-o şa şi a urca în Vf. unul din cele 10 vîrfuri de peste 2500 m ale Carpaţilor României. Timp necesar: 2 ore de la Lacul Călţim. DARA Grad de dificultate 1. Toate culmile amintite coboară către bazinul Rîul Doamnei. fie prin Vîrful Negoiului. pentru a urca în Vîrful Lespezi dinspre sud-est. este punctul culminant al piscului care se desface către sud-est. Căldarea Berbecilor aparţine Văii Izvorul Negoiului. poartă numele de Călţun (2520 m).coborîre în Valea Viştişoarei din Şaua Viştişoarei (dificil). care continuă pe o lungime de 40-50 km prin masivul Frunţi. A doua variantă de escaladă de la Lacul Călţun ocoleşte vîrful pe la nord şi est.Hîrtoapele") cu mai multe lacuri: Roşu. Masivul Dara este înconjurat din toate părţile de căldări glaciare. la nord-vest Căldarea Bîndei. ne legăm pentru a depăşi ultimul obstacol. urcăm în Vf. este vorba de două vîrfuri gemene. coboară din Strunga Doamnei spre sud. cobprîm în strungă şi urcăm în final în Vîrful Lespezi. Urcînd pe Valea Topologului. În prima variantă urmăm marcajul bandă roşie. În apropiere întîlnim şi poteca de creastă marcată cu bandă roşie. Muşetescu. la sud-vest Căldarea Dării. la sud-est căldările Leaotei (. Vîrful Lespezi-Călţun se află la capătul coamei înalte ce porneşte din Vf. culmea se bifurcă: culmea Dara ia direcţia vest. Spre nord de Vîrful Lespezi-Călţun se adînceşte Căldarea Călţunului. iar către sud Piscul Podeanu. în care se află Lacul Călţun. pe drumul forestier pînă la confluenţa Izvorului Scării cu Izvorul Negoiului. mai ascuţit şi mai greu accesibil. Strunga Doamnei.care-l traversăm. Mai jos. Cel sudic numit Lespezi (2 522 m). părăsim marcajul şi urcăm fără probleme în Vîrful Lespezi. ajungem în Vf. Doamnei. prin Fereastra Mică (bandă albastră) sau Fereastra Mare (triunghi roşu). . Lespezi-Călţun se desface către sud-est Piscul Lespezi. Cel nordic. pentru a ocoli vîrful pe versantul sudic. pe Călţun-Lespezi. Timp necesar: 4-5 ore de la Cabana Urlea. este mai rar urcat de drumeţi. cu doi metri mai scund. Portiţei. spre sud. Venind de la Cabana Cumpăna. în Căldarea Berbecilor. afluent al Văii Caprei (Argeş). iar culmea Muşetescu porneşte direct către sud. Continuînd să urcăm creasta pe marcajul bandă albastră amintit mai sus. separate printr-o strungă. CĂLŢUNUL Grad de dificultate 1.

Creasta principală sudică se identifică cu culmea principală a Carpaţilor Meridionali între Pasul Merişor şi Şaua Soarbele şi cuprinde ca vîrfuri mai importante Lazărul.el se află între Bucegi (300 km2) şi Făgăraş (2000 km2). În caz de vreme bună nu vom pregeta ca la întoarcere să vizităm Hîrtoapele Leaotei cu lacurile lor. din punct de vedere geologic. Cele 61 de trasee alpine omologate sînt grupate în mai multe zone : . În zona alpină nu se află decît două cabane dispuse periferic şi anume Pietrele (1480 m) şi Buta (1580 m). cu grad de dificultate mai mic de 1. Marile văi ale Retezatului sînt formate de gheţari şi cuprind circa 100 de lacuri. Timp necesar: 4 ore pentru traseul propriu-zis. în frunte cu Bucura (8. care conduc în final în satul Slatina.Lacul Stevia (2060 m) se face de la Cabana Pietrele prin culmea Lolaia-Şaua Lolaia. care duce la intrarea în rîpa nord-estică. Fundul Bîndei nu mai avem decît o distanţă mică şi 50 m diferenţă de nivel pînă la Vf. Drăgşanul şi Piatra Iorgovanului. Ca variante de coborîre din Vf. în Vf. RETEZAT 57. MUCHIA NORDICĂ / PIETRELE Grad de dificultate 1. ne întoarcem prin Valea Stînişoarei la Cabana Pietrele. RETEZATUL – PREZENTARE Alături de Bucegi. Timp necesar: 2 ore pentru traseul propriu-zis şi 7½ ore pentru traseul complet Pietrele-Pietrele Accesul la baza traseului . linia de legătură fiind creasta dintre vîrfurile Păpuşa şi Custura. este granitul. Accesul la baza traseului se face de la Cabana Pietrele pe Valea Rea pînă la nivelul treptei a treia glaciare. Custura. alegem pentru depăşirea lor un horn între două contraforturi. în 3 ore.Bucura II . este primul de acest fel din România. şi o diferenţă de nivel de 250 m. Şesele. unde ajungem pe o potecă marcată. . Căile de acces sînt carosabile pînă la o distanţă de 1 oră de cabane şi pornesc din Haţeg şi Petroşani. Excepţie face Retezatul Mic (masivul Piule-Piatra Iorgovanului) unde predomină calcarul. RETEZAT 56. Geografic.700 km2 . Creasta principală. Caracteristic pentru Retezat. ABRUPTUL NORDIC AL RETEZATULUI Grad de dificultate 1. Inşiruirea crestelor sale principale seamănă cu litera H.Vf. nordică începe cu Vîrful Baleia şi continuă cu vîrfurile: Mare.8 ha). coborînd pe poteca marcată cu triunghi albastru. O potecă ciobănească străbate locurile. primul obiectiv este Vf. De acolo. cu o înclinare de 55°. la 1960 m. pentru a . permite ieşirea în vîrful Retezatului (2485 m). Platoul Zlata. Ca suprafată . care în 1985 a împlinit 50 de ani de existenţă. Din poteca marcată cu momîi ne abatem către dreapta . Retezatul se înscrie printre masivele ale căror vîrfuri trec de limita de 2500 m în cadrul Carpatilor României. Gruniul. Urlea. Făgăraş şi Parîng. . ieşind în final în creasta principală. Bucura. Dara.Tăul Ştirbului (12 trasee).vest. De aici ne vom întoarce la Cabana Urlea. Peleaga. Zîrna (2311 m). Retezatul se află în grupa vestică a Carpatilor Meridionali cuprinsă între culoarul Timiş-Cerna şi Jiu. Toate aceste văi converg către Rîul Doamnei. La acestea se adaugă traseele din Cheile Butei. Dara ni se oferă Valea Bîndea şi Valea Dara. trasee neomologate.Traseul descris mai jos nu necesită folosirea corzii şi de fapt nu prezintă dificultăţi tehnice decît în privinta orientării. Urcînd de la lac la baza unor pereţi verticali înalţi de 25 m. Pornind de la Cabana Urlea. Fundul Bîndei. Păpuşa. în 2½ ore. dintre care 40 mai mari. Din Vf. CARPAŢII MERIDIONALI 55. afluente ale Văii Rele. iar potecile ciobăneşti sfîrşesc în şosele forestiere. fie că alegem drumul de creastă prin Vf. precum şi Valea Leaota. Parcul National Retezat. Peretele. Popescu în monografia Retezatului (1973 m).Peleaga-Valea Rea (29 trasee). în 3 ore. Judele. Pentru amatori prezentăm traseele propuse de N. amănunt care interesează în egală măsură pe alpinişti.Judele .Creasta Ascuţită.Valea Pietrele (19 trasee). Retezat . pe una din potecile turistice marcate. 10 ore pentru traseul complet Pietrele-Pietrele. fie că trecem pe la Lacul Urlea. .

La Pintenul Slăveiului" (2235 m) unde întîlnim marcajele punct galben. de la liziera pădurii. firul din dreapta urcînd spre Albele. Accesul se face de la Casa de Vînătoare Cîmpuşel din Scocul Jiului (1170 m).Trapezul Mare" şi se iese în final în Şaua Pietricelele (2192 m). Timp necesar: 2 ore pentru traseul alpin. terminată sub umărul Pintenului şi. se află Căldarea Găuroane. ajungem în platoul . la sud de vîrful Pietrele (2242 m). Ne întoarcem la Cabana Buta pe drumul cunoscut. De acolo urcăm în Şaua Plaiul Mic şi în continuare pe creasta principală sudică. un canion calcaros năpădit de vege-taţie. aflat în apropiere. prin poiana de la Gura Văii larului. 7 ore pentru traseul complet Buta-Buta. Ajunşi pe muchie. In sudul crestei principale şi la est de Piatra Iorgovanului. Plecînd de pe malul Tăului Mare al Custurii. Din şa coborîm.urca pe conul de dejecţie şi în continuare pe un jgheab înclinat. trecînd pe la Lacul Lia. în Valea Rea. apoi coborîm în Strunga Mare a Pintenului. Creasta pe care sc desfăşoară traseul alpin se desprinde din piciorul nordic al Vf. ce separă Valea Bucurei de Valea Slăveiului. valea se bifurcă. pe creasta îngustă năpădită de jnepeniş şi de blocuri de stîncă. Aci părăsim creasta marcată cu bandă roşie şi cruce galbenă pentru a coborî la Tăul Mare al Custurii (2270 m). Traseul continuă spre sud. 5-6 ore. Timp necesar: pentru traseul propriu-zis. cel din stînga spre Căldarea Găuroane. Intrarea în traseul alpin se află în culmea Coada Stăveiului. se traversează . pentru traseul complet. mergînd către est depăşim vîrfurile Păpuşa Custurii şi Custura pentru a ajunge în Şaua Valea Mării (2356 m). 1-1½ oră. fie spre stînga . Acesta oferă o privire panoramică asupra versantului nordic al Retezatului şi asupra văilor adiacente Pie-trele şi Valea Rea. ne abatem spre stînga.vest. care iese în culmea Pietrele. Traseul marcat cu triunghi roşu spre Piatra Iorgovanului urcă către dreapta. Fără a coborî la lac. urcăm pe malul drept al Văii Bucurei. fie spre dreapta . CĂLDAREA GĂUROANE Grad de dificultate 1. cu lacurile lor. Pentru întoarcerea la Cabana Buta coborîm pe aceste marcaje la Lacul Ana şi în continuare. pria Plaiul Mic. trecem pe rînd două clăi ascuţite. RETEZAT 60. Ne întoarcem la Cabana Pietrele în 3 ore. urcăm direct spre nord panta dură a versantului sudic al Pintenului. de-a lungul unei poteci ciobăneşti. paralelă cu poteca marcată cu cruce roşie. RETEZAT 58. pentru a urca în Culmea Coada Slăveiului. apoi o creastă aflată la 2 400 m înălţime. intrăm în poteca marcată cu cruce roşie din Valea Bucurei (3½ ore). încă 120 m diferenţă de nivel. pe poteca marcată cu cruce roşie. în 2½ ore. cu feţele abrupte. De aici. Timp neccsar: 1 oră pentru trascul propriu-zis. Buta-Buta. 3½ ore de la Cabana Buta). avînd în stînga Căldarea Custurii. În dreptul unui bordei ciobănesc. în vale apare lacul Slăvei (1 970 m. iar noi după primele minute de mers. Curînd atingem traseul marcat cu momîi de piatră din piciorul nordic al Custurii. PINTENUL CUSTURII Grad de dificultate 1. care traversează creasta de la lacul Slăvei la Lacul Ana. trecînd zătonul. de la Cîmpuşel şi înapoi. în continuare. apoi ne înscriem pe creasta ascuţită dintre Valea Slăveiului cu lacul şi Valea Bucurei. Urcînd culmea marcată cu momîi. RETEZAT 59. Continuînd pe creasta ce înconjură lacul. în Valea Pietrele (coborîrea în Valea Pietrele este îngreunată de haosul de blocuri mari şi jnepeniş prin care se strecoară potecuţa). prin pădure. După ce trecem de confluenţa a două vîlcele seci.est. Baza de plecare este Cabana Buta. triunghi roşu. Accesul se face de la Cabana Buta. părăsim poiana pentru a urca tot spre dreapta prin Cheia Scocului.. Traseul continuă pe muchia . în zona calcaroasă a Retezatului Mic. iar în dreapta abrupturile Şeii Custurii. pînă la Gura Bucurei. CREASTA PINTENUL SLĂVEIULUI Grad de dificultate 1. Custura (2 457 m) şi desparte Căldarea Bîrlogul Ursului de Căldarea Zănoagele Custurii. la 250 m mai sus. din şosea.. cruce albastră. de-a lungul unei muchii. 9 ore pentru traseul complet. la cota 1725 m. urcăm panta nord-vestică. unde se află intrarea în traseu (3½ ore de la Buta). La jumătatea crestei se află o mică strungă din care începe căţărarea peste două formaţiuni stîncoase (2117 m). Un acces mai bun în muchia Pietrcle se face din Valea Pietrele.

Peleaga (2509 m). Traversînd şoseaua. Trecînd şi acest pasaj dificil ieşim în creastă. Urmînd creasta. punct de legătură dintre Judele Mic şi cel Mare. Ajungînd sub peretele Iorgovanului. la un bordei ciobănesc şi un izvor. dincolo de care coborîm la Lacul Peleguţa. Întoarcerea la Cîmpuşel durează 2 ore orientîndu-ne după marcajul triunghi roşu. Din căldare... ajunşi în locul unde poteca trece pîrîul Peleaga. Urcăm spre fundul căldării ţinînd versantul stîng. De acolo traversăm către stînga . valea se bifurcă: în stînga . şi ne scoate în Căldarea Găuroane. care ne permite ieşirea în creasta principală. aflat în fundul căldării. care urcă spre Piatra Iorgovanului. RETEZAT 63. unde întîlnim marcajul bandă roşie şi cruce galbenă. hornul se pierde pe feţele stîncoase. 7 ore pentru parcursul de la Poiana Pelegii şi înapoi. vizînd hornul central ce separă Judele Mic de cel Mare. CUSTURA NORD-ESTICA A VÎRFULUI MARE . RETEZAT 64. unde părăsim marcajul pentru a trece prin Poarta Bucurei (1 oră).dintre cele două fire pe o diferenţă de nivel de 300 m. în dreapta . unde reîntîlnim marcajul punct roşu. pe care urcăm către nord-vest. Pentru aceasta plecăm din Poiana Pelegii (1640 m). RETEZAT 61. de unde pătrun-dem pe versantul nordic al Judelui. fie prin căldarea sud-vestică a Pelegii (Căldarea Berbecilor). urcăm pe lespezi. traversăm către stînga pe o distanţă mai mare pînă în vîlcelul . De pe malul lacului începe traseul alpin urcînd spre nord. Timp necesar: 3 ore pentru traseul propriu-zis. se vede în dreapta o tăietură adîncă prin care trece partea cea mai dificilă. VALEA CHEIA IARULUI Grad de dificultate 1. După ce parcurgem 2/3 din tăietură. Timp necesar: 2 ore pentru traseul propriu-zis. Coborîrea se face pe creasta sudică pînă în Şaua Judele (2370 m). În peretele estic se află suspendată la înălţime Peştera cu Cui. în poteca marcată cu triunghi roşu. De la Lacul Bucura urcăm pe marcajul punct roşu pînă la Tăul Agăţat. o formaţie stîncoasă în formă de zăplaz.Valea Iarului. ne angajăm în direcţia vest prin poiana de la Gura Iarului şi trecem pe la intrarea în Cheia Scocului şi în traseul marcat cu triunghi roşu.sud-vest. care urcă spre sud pînă în . într-o şa. După 1 oră. Coborîrea pentru întoarcerea la Cîmpuşel se face pe traseul marcat cu triunghiul roşu (2-3 ore). Timp necesar: 3 ore pentru traseul propriu-zis. Intrarea în traseu se face de la Lacul Bucura (2 040 m) prin Poarta Bucurei (2 261 m). la Lacul Bucura şi de aici pe Valea Bucurei în Poiana Pelegii (2-3 ore). plecăm de la Casa de vînătoare Cîmpuşel (1170 m). pe la baza peretelui Judelui Mic. ne orientăm spre stînga . pentru a urca spre stînă. 6 ore pentru traseul complet dus şi întors de la Cîmpuşel. aproape de Piatra Iorgovanului. Ca şi pentru traseul precedent. o potecă lată iese spre stînga în marcajul triunghi roşu. RETEZAT 62. ABRUPTUL NORDIC JUDELE Grad de dificultate 1. De la stînă (2 ore de la Cîmpuşel) începe traseul alpin propriu-zis. care ne scoate deasupra pereţilor. de unde ajungem mai sus. acesta ne conduce la Lacul Bucura (1 oră). De la baza pereţilor începem să urcăm din dreptul gurii unui vîlcel aflat în stînga.Spintecăturii Iorgovanului". la cota 1925 m. direct spre Vf.Capul Judelui". a traseului. Urmat spre stînga. Continuăm urcuşul pe acesta din urmă încă 15 minute pînă într-o nişă.Vîlcelul Iorgovanului. apoi ne orientăm spre dreapta pentru a ajunge în creastă. Urcăm în continuare creasta ascuţită pînă în vîrful principal (2410 m). Urcăm şi traversăm creasta sudestică a Pelegii printr-o şa. mai întîi prin Căldarea Peleguţei. pe poteca ciobănească din Valea Pelegii. aflată deasupra căldării cu Lacul Ghimpele. din care ieşim mergînd spre dreapta pe lîngă Arcada Iorgovanuţui. Intrarea în traseu se face din căldarea sud-estică a Pelegii de pe malul lacului Peleguţa (2102 m). Coborîrea se face fie prin Curmătura Bucurei. în Şaua Stănuleţii Mici. Mergînd spre dreapta ieşim pe un tăpşan şi urcăm în continuare o pantă înclinată. 5 ore pentru traseul complet dus-întors de la Lacul Bucura. După 40 minute de urcuş. Continuînd prin poiană ajungem la gura canionului Văii Iarului. CREASTA SUD-ESTICA A PELEGII Grad de dificultate 1. aflată aproape de Gura Bucurei (1597 m).vest. Inainte ca hornul să se îngusteze.

Din şa părăsim marcajul şi coborîm spre dreapta. paralel cu Vîlcelul Stîncos.Grad de dificultate 1. Surplomba cu Pendul (Grad de dificultate 4 A. A treia lungime de coardă se desfăşoară în traversarea pe sub surplombă. Urcînd creasta peste nişte lespezi mari şi trecînd un pasaj mai îngust ajungem în Piscul Mic (2 340 m). prima lungime de coardă urcă în lungul unui diedru. Coborîrea abruptă duce într-o şa de unde urcăm iar la Piscul Mare (2400 m). Pasajele mai dificile le reprezintă: o traversare către stînga şi trecerea unei surplombe în cadrul celei de a doua lungimi de coardă. Traseul se desfăşoară pe marea fisură caracteristică a peretelui. paralelă cu firul vîlcelului şi la 40 m deasupra acestuia. Obîrşia Nucşorii (2346 m) în 5 ore de la Baleia. Peretele sudic. prin Vf. Urmînd creasta în sus. rocă conglomerat. nord-vest. creasta este întreruptă de un perete înclinat la 60° pe care-l urcăm. 12. spre Cabana Pietrele prin Valea Galeşului . Sub Vf. Se pleacă de la Cabana Baleia pe poteca marcată cu bandă roşie. regruparea făcîndu-se după o scurtă pendulare peste o proeminenţă a peretelui. în Valea Vasielului (Rîul Alb). Cea mai spectaculoasă este a treia lungime de coardă. Groapele (1925 m). Timp necesar: 2 ore pentru traseul propriu-zis.3. Traseul alpin începe din acest vîrf. triunghi roşu şi triunghi albastru.4 A.3) 3. în sus direct spre baza marii surplombe a peretelui. de Căldarea Vasielul. Din vîrf coborîm cca 15 minute în Şaua Vîrfului Mare. 2-3 ore. în continuare traversăm apa şi urcăm pe versantul opus. pe o rampă care urcă la mare înălţime.5 ore. pe creasta principală pînă în Saua Gorovii (1815 m). 4 lungimi de coardă). 2. Obîrşia Nuc-şorii şi Vf. 11-13 ore pentru traseul complet.).3). În fine. unde întîlnim marcajul: spre Cabana Baleia . ieşim în traseul de coborîre din Brîna Aeriană (12. la intrarea în traseu înainte de a intra în Vîlcelul Stîncos. Traseul Oblic (Grad de dificultate 3 B. CRISTEA. Custura desparte căldarea Nucşorii. De aici mergem pe linia crestei spre sud-vest în direcţia Vîrfului Mare. TRASEE ALPINE DE GRADELE 3-6 BUCEGI/COŞTILA PERETELE VÎLCELULUI STÎNCOS Grade de dificultate 3 B .1. Nedeuţii. Vaslelul din Culmea Întîlnicioara. PERETELE VĂlI ALBE . în care se urcă un horn pentru a ieşi apoi spre stînga. A doua lungime de coardă ocoleşte prin dreapta o surplombă. pentru a atinge punctul somital. care serveşte de refugiu caprelor negre. Timp necesar. 1) urcăm 2 lungimi de coardă solid şi des pitonate. Bivuacul Caprelor (Grad de dificultate 3 B. Al treilea traseu din Peretele Vîlcelului Stîncos se află la dreapta şi deasupra celorlalte două descrise anterior. din estul vîrfului Mare. 5 lungimi de coardă) De la pitonul de plecare în Traseul Oblic (nr. ieşim în traseul de coborîre din Brîna Aeriană (12. aflat în drum spre Circurile Văii Albe şi Brîna Aeriană (11. aflat la baza stîncii. Vf.pînă la primul piton. Spre stînga urmează fisura principală ascendentă. al treilea obiectiv alpin uşor de abordat în preajma refugiului Coştila este Peretele Vîlcelului Stîncos. Ultima lungime de coardă cuprinde trecerea unei zone de gresie şi a unei plăci de conglomerat.3½ ore. PARTEA a II-a. Traseul se desfăşoară pe creasta ce porneşte din Vîrful Mare (2463 m) către nord-est. de unde se urcă o faţă înierbată . A patra lungime de coardă continuă ascendent spre stînga. 4 lungimi de coardă). Urcînd prin pădure ajungem la baza peretelui. aflată la nord. Mare. După Ţancul Ascuţit şi Ţancul Mic. în căţărătură liberă.triunghi roşu . Urmînd creasta în sus. 1. care ia sfîrşit în apropierea traseului de coborîre din Brîna Aeriană (12. 2). din drumul de la Refugiul Coştila spre Circurile Văii Albe. BUCEGI/COŞTILA 66.40 m .1). escalada se încheie pe creasta ce separă Vîlcelul Stîncos de Vîlcelul Policandrului.bandă roşie şi triunghi roşu . DIEDRUL PUPEZEI ŞI TRASEUL MEMORIAL E. Intrarea în traseu se face de la un grup de jnepeni. la Vf. la stîna Gorovii. De aici se ramifică spre dreapta traseul Surplomba cu Pendul (nr. trecînd prin Vf. După alţi 40 m. Nedeuţa (2294 m) şi Vf. pentru ca la capătul surplombei să iasă pe feţele stîncoase parţial înierbate de deasupra. trecerea unei trepte înalte în cea de a treia lungime de coardă. La capătul de sus al unei surplombe a peretelui. ultima lungime de coardă iese în creasta ce separă Vîlcelul Stîncns de Vîlcelul Policandrului.

FISURA UITATĂ ŞI TRASEUL CENTRAL DIN PERETELE VĂII ALBE Grad de dificultate 5 B. De aici mai urmează alte 5 lungimi de coardă pîna în Creasta Văii Albe. pitoanele conduc printr-o zonu de stîncă friabilă. de la a 2-a regrupare. .Traseul Central" cu . către penultima lungime de coardă a Fisurii Albastre .. conglomerat. Traseul Memorial Emilian Cristea Traseul se află plasat între alte două . Pentru ambele trasee avem de ales între ieşirea pe platou prin Hornul lui Golcpeanu sau coborirea la refugiul Coştila prin Brîna Aeriană sau pe traseul Valea Scoruşilor . 1 oră. caracterizat astfel de către cei ce au repetat escalada. De aici. spre platou. Timp necesar. Peretele sudic. spre dreapta. direct în sus şi prin dreapta Fisurii Ascunse ajungem la brîna ce leagă Fisura Albastră de Lespezi.(a nu se confunda . De aici. aflată ceva mai spre dreapta. 10 lungimi de coardă). Ultimul dintre traseele din Peretele Brînei. Pornirea pentru acest traseu se face de la Circul de Piatră. BUCEGI/COŞTILA 70. în sus pînă la al doilea piton. traseul Lespezilor continuînd spre dreapta apoi în sus. conglomerat. 2. Timp necesar. linia pitoanelor ne conduce spre cel mai dificil horn din Bucegi.Traseul Cristea. aproape de ieşirea Homului lui Gelepeanu. După ce se intersectează cu Fisura Uitată. Peretele sudic. cu pitoane vizibile în perete. Urcînd spre Creasta Văii Albe. se intersectează după 3 lungimi de coardă cu Traseul Central şi după alte 2 cu Fisura Centrală. Primele 4 lungimi de coardă se află între Fisura Centrală şi Fisura Uitată.Valea Gălbenelelor (3 ore pînă în Buşteni). BUCEGI/COŞTILA 69. de unde se urcă direct peretele din dreapta hornului. Peretele sudic. Timp necesar. Peretele sudic. Urmează escalada marelui diedru. Fisura Uitată (Grad de dificultate 5 B. BUCEGI/COŞTILA 67. conglomerat. Traseul Central (Grad de dificultate 5 B. MUCHIA DIN PERETELE COŞTILEI Grad de dificultate 4 A. 4 ore. Fisura Roşie se abate la stînga. Traseul Fisurii Uitate continuă între Traseul Central şi Muchia Brînelor. 7-8 ore. 1..Fisura Centrală" !). situat în apropierea Crestei Văii Albe. TRASEUL LUI GELEPEANU DIN PERETELE BRÎNEI Grad de dificultate 3 B. Peretele sudic. ca un supliment. BUCEGI/COŞTILA 68. Din Fisura Pintenului. se ramifică spre dreapta traseul Dinamo '69.La Ruine". avem de ales între ieşirea în platou şi coborîrea la refugiul Coştila. Urcînd marea rampă de iarbă. Diedrul Pupezei Traseul îşi datorează numele impresionantului diedru care-şi are baza la traversarea din traseul Fisurii Albastre spre traseul Lespezilor. în ruină. În stînga muchici Colţului lui Gelepeanu. Timp necesar. 4-5 ore. din a treia lungime de coardă a traseului Fisurii Albastre. Urcînd paralel cu Fisura Pintenului. Coborîrea se face pe Brîna Aeriana spre Refugiul Coştila (12. Traseul iese în Brîna Mare a Coştilei. 6-7 ore. Traseul Central continuă pe alte 3 lungimi de coardă pentru a ieşi în partea finală a traseului Fisurii Centrale şi împreună cu acesta în Creasta Văii Albe. are trei lungimi de coardă. 2. la baza Hornului lui Gelepeanu.3). Intrarea în traseu este comună cu a Fisurii Uitate. deasupra Feţei Muştelor.. Timp necesar. TRASEUL DINAMO '69 DIN PERETELE VAlI ALBE Grad de dificultate 5 B. Cele două trasee ale lui Emil Coliban deschise în Peretele Văii Albe datează din 1977 . primul piton al Fisurii Roşii. 1. în stînga Fisurii Verzi. conglomerat. socotit de la vest către est. iar Fisura Uitată. ajungem la pitonul de unde începe traversarea spre punctul . Ieşind deasupra diedrului urcăm peretele pentru a traversa mai sus către stînga. Intrarea se face din Circul Fisurii Albastre. împreună cu Traseul Central. conglomerat. Unele brîne pe care traseul le intersectează permit ieşirea către trasee învecinate citate mai sus. 7 lungimi de coardă).Grad de dificultate 6 B. Escaladarea lui se poate face în continuarea unuia din traseele peretelui Văii Albe.Speranţelor şi Fisura Albastră şi cuprinde pasaje de gradul VII (UIAA). ajungînd la brîna de plecare a Muchiei Brînelor.

Traseul. în care pătrundem urcînd un horn secundar. nr. 2 la 55 m. nr. Intrarea se află la confluenţa Văii Coştilei cu Vîlcelul de sub Perete. Traseul începe la dreapta intrării în Fisura Nordică. în cea mai mare parte liber. preponderent artificială. Timp necesar. Peretele sud-vestic. de unde avem o privelişte nebănuită asupra ansamblului părţii superioare a Văii Jepilor. 5 la 100 m de zada-reper şi în dreapta unei spintecături înalte. ieşim într-o brînă. conglomerat. PIATRA CRAIULUI 73. Luînd ca reper o zadă crcsculă în Şaua Clăii Mari. Timp necesar. Traseul sfîrşeşte pe coama Turnului Galben după a treia lungime de coardă. 4 lungimi de coardă). nr. care urmată ascendent spre dreapta iese în creasta Coştila-Gălbenele. spre baza Hornului Ascuns. În final are pante abrupte de iarbă şi iese în Coama Jepilor Mici.. Muchia Scării (Grad de dificultate 3 B.frămîntată" a peretelui. 4. Muchia delimitează Hornul cu Flori către nord. l-5 (Grade de dificultate 4 A . 4 lungimi de coardă). face legătura dintre potecile marcate din Valea Urlătorilor (triunghi albastru) şi Valea Jepilor (cruce albastră). Între şa şi Hornul cu Flori. cu numeroase pitoane. Ultimele 3 lungimi de coardă urcă în căţărătură liberă cu pitoane rare pînă la brîna Traseului de Traversare a Peretelui Coştilei. Muchia Înaltă (Grad de dificultate 5 A.Valea Gălbenelelor. pe care se poate urca în platou sau coborî pe Brîna lui Răducu.Muchia din Pcretele Coştilei se află între Hornul din Peretele Coştilei şi Traseul Andrei Ghiţescu. Peretele nordic. 2-3 ore. 1. 2). Pe muchia din dreapta a hornului se escaladează a doua lungime de coardă. Brîul lui Răducu. trepte şi brîne. nr.5 A. Muchia este slab conturată. a doua lungime de coardă trece peste o surplombă şi se încheie pe o brînă. BUCEGI/JEPII MICI 71. la intersectia potecii cu Hornul Festivalului.Trecătoarea Forţată". PERETELE CU FLORI Grade de dificultate 3 B . De aici urmează brîna ce intră spre firul Hornului cu Flori. Coborîrea se face pe Valea Scoruşilor . 3. care sfîrşesc pe o brînă. aflat în dreapta Hornului cu Flori şi care ne conduce pe o muchie stîncoasă. se desfăşoară pe două diedre verticale. Cele 5 trasee sînt paralele între ele. pe care ne întoarcem pe Brîna lui Răducu. Coborîrea se face pe versantul opus al Turnului. se înalţă spre platoul somital al Jepilor Mici. de-a lungul unei fisuri verticale şi al unui horn. pe care se iese către dreapta în Creasta Coştila-Gălbenele. Două lungirni de coardă conduc în zig-zag peste surplombe. flancată de Jepii Mici şi faţa sudică a Caraimanului. 2 ore. fiind cuprinse între Muchia Scării şi Hornul cu Flori. prin . De aceea intrăm în traseu de pe faţa Hornului cu Flori (vezi nr. Timp necesar. într-o zonă . 3 la 70 m şi la stînga unui scoc. Ultimele lungimi de coardă se desfăşoară în căţărătură liberă pe muchie şi în final prin jnepeniş. După o fisură înclinată spre stînga. 5 lungimi de coardă). care se poate escalada pe mai multe trasee alpine. Se porneşte din poteca marcată cu triunghi . Urcînd brîna spre dreapta găsim pitoanele ce marchează continuarea traseului. Intrările în traseu se află în Brîna lui Răducu. Intrarea în traseu se află la 10 m de poteca marcată cu triunghi albastru. continuăm să urcăm trecînd o nouă surplombă şi ieşim în muchie. 4 urmăreşte linia scocului. în locul unde iau sfîrşit Hornul şi traseul Balcoanelor. Peretele estic. Peretele cu Flori . Escalada directă din Brîna lui Răducu este dificilă. MUCHIA HORNULUI ASCUNS. Peretele cu Flori. Traversînd pe brînă către dreapta se iese în Hornul cu Flori. pe sub o surplombă traversăm la stînga cu ajutorul a două pitoane de expansiune peste o placă. 1 se află la 40 m spre dreapta zadei. la 1800 m. Lăsînd brîna în dreapta. Prima lungime de coardă. şi cu 40 m mai jos de intrarea în Fisura Cenuşie. rocă calcaroasă. Muchia se înalţă în prelungirea Crestei Clăii Mari şi limitează peretele spre sud. 2. Brîul traversează firele Comorilor şi trece prin Şaua Clăii Mari. TURNUL GALBEN AL DIANEI Grad de dificultate 4 A. intrarea în traseul nr. După o traversare pe o brînă către stînga ajungem în Hornul cu Flori.. şi din care începe prima lungime de coardă a Munchiei Înalte. Fiecare traseu e alcătuit din 3-5 lungimi de coardă. ieşirn în Brîna Mare a Coştilei. FAŢA NORDICĂ A TURNULUI MARE AL DIANEI Grad de dificultate 5 A. rocă calcaroasă. PIATRA CRAIULUI 72. Diana-Padina Popii Creasta Nordică.traseele nr. pe linia de cea mai mare pantă. la Refugiul Coştila. 3-l ore. După două lungimi de coardă.5 A. Urcînd partea finală a Crestei. de fapt traseul se află într-o zonă de perete ce urcă în trepte.

TRASEUL ALVEOLELOR. iar escalada este liberă : • Fisură verticală cu pitoane depărtate. 5 lungimi de coardă. Pe ultimele trei lungimi de coardă. trecem de al doilea cablu al potecii. • După o dală escadalată prin aderenţă urmează o sur-plombă care se trece prin stînga. Părăsind poteca urcăm spre baza peretelui unde. o surplombă şi regrupare în jnepeniş. Timp necesar. În continuare. aflate în dreptul cablului fix al potecii. Din cele 5 lungimi de coardă (ultima comună cu a traseului 23 August). Peretele sud-vestic. care se traversează spre dreapta. apoi o placă. pe 30 m lungime.. apoi urmează 25 m de căţărătură liberă de-a lungul unei fisuri spre o creastă. • In căzărătură liberă urcăm spre stînga la o brînă. • O fisură subţire conduce spre dreapta peste o dală. trecem de Hornul Ferestrei şi urcăm spre intrările celor două trasee. 2 ore. PIATRA CRAIULUI 77. Timp necesar. urmînd creasta. dincolo de Lespezile Padinei Popii. cu numai 5 pitoane.bavareză". In peretele Padinei Popii urmează. 7 lungimi de coardă. cotind spre dreapta. În timp ce traseul Umărului se orientează spre dreapta pe sub streaşina arcuită a unei surplombe.albastru Diana-Padina Popii . 4 lungimi de coardă. Există mai multe pasaje de cătărătură liberă dificilă. se încheie pe vîrful Turnului Mare. în amonte şi la dreapta Peretelui Padinei Popii. Din poteca marcată cu triunghi albastru ce urcă pe Padina Popii. Peretele sud-vestic. . fie prin Strunga Izvorului. Pe următoarele 3 lungimi de coardă înclinarea scade. Coborîrea se face prin Trecătoarea Forţată. intersectînd Fisura Nordică. pitoanele Lespezilor urcă oblic spre stînga în direcţia unui horn. poteca. Primele pitoane se văd chiar din potecă şi conduc. Continuînd drumul pe Padina Popii. Ultima lungime de coardă. rocă calcaroasă. Traseul Genţiana (grad de dificultate 5 A. traversăm o viroagă şi urcăm apoi către un pîlc de pădure. pasajul cheie al traseului. în direcţia peretelui nordic al Turnului Mare. SANTINELA PADINEI POPII Grad de dificultate 4 A.Creasta Nordică. Intrarea în traseu se face din acelaşi loc ca şi pentru Umărul Padinei Popii. Urmează un diedru dificil. într-un intrînd. Timp necesar. rocă calcaroasă. în stîncă curată. Întoarcerea la Diana se face fie prin trecătoarea Forţată . a cincea. Coborîrea la Diana se face prin . şi la 80 mai sus de al doilea cablu al potecii. TRASEUL 23 AUGUST. la 20 m în amonte de Traseul 23 August. A treia lungime de coardă conduce prin fisuri verticale la o regrupare îngustă. urmată de un diedru înalt de 20 m ce se escaladează în tehnică Piaz. Timp nccesar. rocă calcaroasă. PIATRA CRAIULUI 76. rocă calcaroasă. are primele 4 lungimi de coardă extrem de dificile. 4 ore. se văd pitoanele traseului vizat. 5 lungimi de coardă). Urcînd de la Diana pe marcajul triunghi albastru din Padina Popii. către Hornul Festivalului. PIATRA CRAIULUI 75. Peretele sud-vestic. stînca este pătrunsă de iarbă. o dală şi o a doua surplombă.Trecătoarea Forţată". Peretele vestic. LESPEZILE PADINEI POPII Grad de dificultate 5 A. PERETELE PADINEI POPII Grad de dificultate 5 A. 4-5 ore. apoi la alţi 30 m distanţă.. trece pe la baza lui. Turnul Santinelei se vede frontal. ne căţărăm liber spre Muchia Padinei Popii. Ultimii 10 m pînă la regrupare se urcă în cătărătură liberă. traseul urcă paralel cu Hornul Ferestrei şi Umărul Padinei Popii spre coama Turnului Mare. Traseul Alveolelor. continuăm cu o a doua ascendent spre stînga. PIATRA CRAIULUI 74. După prima lungime de coardă verticală. pe care traversăm la dreapta pentru a trece o surplombă. PERETELE PADINEI POPII Grad de dificultate 5 A. Considerat unul din cele mai remarcabile trasee din Piatra Craiului. 3 ore. a patra este cea mai dificilă: un diedru urcat în . de-a lungul unei fisuri de 10 m şi peste o surplombă.

De pe vîrf se face un rapel de 40 m într-un vîlcel. în timp ce partea superioară primeşte numele de Creasta Frumoasă. 1.Circul Negru". Peretele vestic. înclinaţia jgheabului scade. sfîrşeşte cu un vîlcel escaladat în căţărătură liberă. Traseul se poate face în continuarea Crestei Şoimilor sau independent. Muchia Bondarului este considerată cea mai frumoasă muchie. 2. ocolind un turn al crestei prin dreapta. Ultima lungime ajunge în Strunga Crestei Frumoase. După trecerea unei surplombe. PIATRA CRAIULUI 79. A doua lungime de coardă . Coborîrea o facem pe Vîlcelul cu Fereastră. îngustă şi verticală. pînă la baza Turnului. cu regrupare la copaci sau jnepeni. apoi traversăm liber către dreapta la o platforma de regrupare. Turnul Şpirlei se înalţă din cursul superior al Văii Şpirlei. Timp necesar. Accesul se face de la Plaiul Foii. Pasajul este expus şi vertical. Timp necesar 2-3 ore. În continuare. Pentru a ajunge la intrarea în traseu urcăm cîteva fisuri înierbate către stînga. noi continuăm urcuşul pe vale. 37). Coborîrea se face pe Vîlcelul cu Fereastră. de-a lungul unui diedru. Intrarea în traseu se face din Hornul Adînc. trecem o surplombă. Regrupare pe muchia din stînga. Se pleacă din Strunga Crestei Frumoase unde se ajunge din firul secundar al Padinei lui Călineţ şi pe o brînă către stînga. Creasta Şoimilor (grad de dificultate 4 B. 7 lungimi de coardă). A 7-a este cea mai dificilă. la 60 m de firul Padinei lui Călineţ (nr. începe din firul Canionului după prima săritoare şi urmează muchia ce separă canionul de un vîlcel secundar de la baza peretelui Lirei. pitoane suplimentare nu pot fi bătute. iar un pasaj cu 2-3 pitoane necesită folosirea scăriţelor.la prima regrupare incomodă.5 B. Regrupare într-o strungă a crestei. pe o fisură şi înapoi în jgheab. deschis în 1965 de Opriş. duc spre muchia propriu-zisă. Traseul e constituit din 2 părţi: primele 4 lungimi de coardă. cu escaladă liberă în exclusivitate. PADINA LUI CĂLÎNEŢ Grade de dificultate 4 BI3 A. Cele două trasee urmează de fapt una şi aceeaşi creastă. 1. a patra lungime merge paralel cu creasta. 6 lungimi de coardă) se află în extremitatea stîngă a peretelui. pe care îl barează. alcătuită tot din 4 lungimi de coardă. Ultima. 2-3 ore. pe care-l coborîm în continuare liber. spre o fisură de 20 m înăltime. apoi urcă un jgheab cu iarbă. Peretele nord-vestic. Pe prima lungime de coardă urcăm un diedru. 7 lungimi de coardă). a cărei parte inferioară se numeşte Creasta Şoimilor.La Lanţuri".. 7 m în sus. oblic către stînga. Căţărătura este uşoară şi se încheie la Amvon. MUCHIA BONDARULUI CANIONUL DIN CIORÎNGA Grad de dificultate 4 B. VALEA ŞPIRLEI Grade de dificultate 4 B . PIATRA CRAIULUI 80. Traseul începe din dreptul unei concavităţi mari şi este marcat cu un piton vopsit în roşu. În timp ce marcajul părăseşte Valea Şpirlei. ocolind săritorile. A treia lungime de coardă. 8 lungimi de coardă. a doua parte. În perele se află trei trasee deschise de Mircea Opriş. A doua lungime de coardă traversează spre stînga peste o dală. Traseul. conduce cu suficiente pitoane de asigurare în lungul muchiei. urcînd din treaptă în treaptă. PIATRA CRAIULUI 76. O brînă către dreapta permite coborîrea în firul secundar al Padinei lui Călineţ.. ce se desfăşoară pe a şasea lungime de coardă. Timp necesar. între anii 1968l975. . rocă calcaroasă. TURNUL ŞPIRLEI. rocă calcaroasă. Al doilea turn al crestei se escaladează direct în a cincea lungime de coardă cheie. A 5-a şi a 6-a lungime de coardă sînt deosebit de expuse. a 8-a lungime de coardă. cu iarbă. mergînd pe marcajul bandă roşie spre Refugiul Şpirla şi drumul Deubel . rocă calcaroasă. Prima lungime de coardă urmează linia muchiei. Ultimul turn al crestei. A treia lungime trece o treaptă stîncoasă. Aici se încheie Creasta Şoimilor şi începe Creasta Frumoasă.un perete frontal. distanţele dintre pitoane sînt mari. 3 ore. CREASTA ŞOIMILOR ŞI CREASTA FRUMOASA. în . Peretele sud-vestic. cu numai 2 pitoane de asigurare. Floricioiu şi Urbanski. apoi urmează o scurtă traversare la dreapta şi 10 m în sus pe un jgheab. Lungimea a patra se desfăşoară pe peretele de sub vîrf care este friabil. Traseul Vulturului (Grad de dificultate 5 B. Creasta Frumoasă (Grad de dificultate 3 A. se escaladează cu ajutorul pitoanelor. Unul din cele mai atractive trasee din Piatra Craiului.

COLŢUL VIPEREI In nord-vestul masivului Leaota se află. gradul 5 A. gradul 4 B. 3 . Aflat în partea centrală a peretelui. Un afluent al Cheii este Valea Crovului. apoi o faţă verticală către baza unui mare diedru. Leuşcă. Boboc.Marea Surplombă (V. depăşind o muchie. 5 lungimi de coardă). 5 lungimi de coardă). traseul Şpirla I începe din dreapta unei prispe ierboase. Boboc. 4 lungimi de coardă). Cheile Ghimbavului şi Cheile Mijlocii ale Pîrîului Cheia.Muchia Hornului (V. Ciucăşel. în 1973. 7 lungimi de coardă). 3 lungimi de coardă). Faţa sud-estică 8 .Fisura ladului (Fl. 1977. gradul 4 B. Primele 2 lungimi de coardă conduc ascendent . 8 lungimi de coardă). SANTINELA CHEILOR (CREASTA GENERALULUI) .Traseul Dinamo II (V.oblic stînga. Hornul Lung (Grad de dificultate 5 B. care se trece pe parcursul celei de a treia lungimi. gradul 4 B. un diedru marcat de pitoane. TURNUL MABE AL ZACOTELOR Traseele din Turnul Mare al Zacotelor sînt (după Adrian Tănase) Faţa sudică.Traseul Grindinei (L. Boboc.Traseul Creaţia (N. gradul 5 A. 2 . 2. 9 .Traseul Uriaşului (L. 8 lungimi de coardă). 4 . o zonă calcaroasă. Ilie şi Culmea Zacotelor. • Trecem de o fisură. 6 . Sf. în dreptul satului Podu Dîmboviţei. gradul 4 A. 8 lungimi de coardă). care face tranziţia spre Piatra Craiului.• Urmează traversare 5 m stînga. gradul 6 A. Ularu. 5 . Faţa estică. 8 lungimi de coardă). 7 lungimi de coardă). urcăm un vîlcel care ne scoate în Vîrful Turnului. apoi în sus şi înapoi spre dreapta. Boboc. către stînga. 1977. gradul 6 A.Traseul Jisan (V. Coborîrea din toate cele trei trasee descrise se face pe poteca marcată cu bandă roşie (drumul Deubel . din Podu Dîmboviţei pe Valea Cheii..Baricada Vestică (Dan Sîmbolin. afluent al Dîmboviţei. gradul 5 A. Leuşcă.Traseul Belvedere (D. graclul 4 A. Traseul Şpirla II se află în extremitatea dreaptă a peretelui şi începe din partea inforioară a Circului Negru. gradul 5 B. apoi bavareză .. care-şi are originea sub Vf. 2. In Colţul Viperei s-au deschis următoarele trasee (după Adrian Tănase) : Faţa sudică : 1 . 8 lungimi de coardă). POSTAVARUL/CHEILE RÎŞNOAVEI 83. 5 . Accesul în Cheile Crovului se face pe drumul carosabil.Traseul Soldatului (V. 7 lungimi de coardă) Faţa estică 10 . • Vertical în sus 20 m. 7 lungimi de coardă). 11 . iar din capătul său efectuăm o traversare către stînga. Căţărătura. descoperite de Radu Slăvoacă. Acolo. Ciucăşel. Boboc. Sîmbotin. este orientată către strunga din dreapta Turnului Şpirlei.Traseul Viperei (N. Boboc.Traseul Hoinarilor (L.Hornului Lung". oblic stînga către o creastă. Hathazi. gradul 5 A. 3. preponderent liberă. LEAOTA/CHEILE CROVULUI 81. 3 . Faţa Strungii (Grad de dificultate 5 A. ce urcă în diagonală.Traseul Dinamo I (V.Traseul Cuibului (V. 1 . 1977. gradul 5 B. 3 lungimi de coardă). apoi traversare oblic spre dreapta la o platformă de iarbă. 7 . 5 lungimi de coardă). în care ajungem din Brîul de Mijloc. • Pe diedru în sus. Boboc. Ularu. 5 lungimi de coardă). gradul 5 13. gradul 5 B. Ultimele lungimi de coardă parcurg hornul pe o distanţă de 80 m. în Cheile Crovului se înalţă Colţul Viperei şi Turnul Mare al Zacotelor.stînga în direcţia unei surplombe. Urcînd în escaladă artificială ajungem la baza . gradul 5 B. LEAOTA/CHEILE CROVULUI 82. 4 . Aici se găsesc Cheile de Jos ale Dîmboviţei. 5 lungimi de coardă). pînă în vîrful Turnului. 9 lungimi de coardă). Din strungă urcăm în peretele din stînga. • Pe creastă în Vîrful Turnului pe ultima lungime de coardă.Traseul Braşovenilor (Fl.La Lanţuri"). În final.

• Traversare dreapta. 8 lungimi de coardă. calcaroasă. În stînga acestei feţe se află un jgheab cu o stîncă de culoare albă. 8 lungimi de coardă. Alături de aceste trasee.malul drept . 4 lungimi de coardă. A doua regrupare se face pe o mică brînă. urmăreşte muchia propriu-zisă care este barată la partea superioară de un perete surplombant.pe un drum carosabil care se ramifică din dreptul Cabanei Cheia spre est. Peretele se înclină. în partea opusă a crestei. destul de expusă. SURPLOMBELE DE AUR Grad de dificultate 6 A. Timp necesar 2-3 ore. apoi escalada artificială a unei fisuri. apoi pasaj liber pe iarbă spre regrupare. Traversînd spre dreapta jgheabul alb. Creasta sfîrşeşte abrupt în Cheile Rîşnoavei (Rîşnovului) şi apare pe cea mai nouă hartă turistică sub numele de Muchia Cheii. Accesul se face din Drumul Naţional 73 A . pasaj artificial. în Cheile Rîşnovei au răsărit încă altele în număr de 5-6. De asemenea.Predeal-Rîşnov . POSTĂVARUL/PERETELE SUD-ESTIC 85. 3 lungimi de coardă. care nu este altceva decît extremitatea vestică a Muchiei Cheii. ultima lungime. Din vîrful Postăvarului (1799 m) către vest-sud-vest coboară o creastă din stîncă albă. pentru a evita ruptura de pantă de la bază. • Pasajul cheie. pînă la un promontoriu marcat de o cruce. Există şi posibilitatea de a ieşi pe peretele din stînga. care se urcă în căţărătură liberă către creastă. pe cele 8 lungimi de coardă ce se desfăşoară astfel : • Fisuri verticale în escaladă artificială şi o succesiune de surplombe mici. Muchia din stînga acestui jgheab este Muchia Alveolelor. Peretele sud-estic.Grad de dificultate 3 B. Primele două lungimi de coardă sînt apropiate de verticală şi pitonate. Traversînd pîrîul urcăm pe grohotiş. fără a fi nevoie de scăriţe. Faţa cu surplombe din partea centrală a peretelui sud-estic al Postăvarului este caracterizată de două fisuri simetrice. rocă calcaroasă. POSTĂVARUL/CHEILE RÎŞNOAVEI 84. traversînd la timp către stînga. Intrarea se face chiar de pe malul apei. prin amfiteatrul format de perete. • Traversare la dreapta într-un jgheab. rocă calcaroasă. care pot fi cu uşurinţă reperate. Peretele sud-estic. Traseul poate fi împărţit în trei segmente. parcurgem pe acesta a doua parte a traseului. pe o diferenţă de nivel de 200 m. • Vertical în sus în căţărare artificială cu scurte pasaje libere. • Coborîre 2-3 m. a cărei imagine este familiară localnicilor. de la Predeal . • Primii 20 m asemănători cu lungimea anterioară. pasaj liber în bavareză. Regrupare pe un ţanc. Ieşirea din jgheab este la rîndul ei închisă de o mare surplombă. Primul.s-au stabilit mai multe trasee alpine. Regrupare în scăriţe. Coborîrea se face prin pădure. Fisură verticală cu pitoane slabe. pe unde ajungem pe un hăţaş la baza traseului. astfel încît partea a treia a traseului. aplicată pe stîncă. spre baza traseului. iar de la halta Timişu de Sus pe triunghi roşu. unde se află piciorul crestei. Apele din sudul Muchiei şi care au săpat cheile sînt drenate de Valea Cheii. POSTAVARUL/VERSANTUL NORD-VESTIC 86 VANGA MARE . Alte 6 lungimi de coardă urmează în căţărălură liberă linia crestei. Unul din cele mai dure trasee din Postăvar. după care creasta se înclină. În continuare urmează 40 m de căţărătură liberă. apoi surplombă prevăzută cu pene de lemn. În impresionantul perete din Cheile Rîşnoavei . Coborîrea se face prin vîlcelul împădurit din dreapta peretelui. se desfăşoară în peretele din dreapta. formînd litera X. dintre care cele mai cunoscute sînt Santinela Cheilor şi Surplombele de Aur. rocă calcaroasă. Timp necesar 4 ore. MUCHIA ALVEOLELOR Grad de dificultate 5 A. Coborîrea se face prin pădure către stînga. Peretele sud-estic.Hotel Trei Brazi se poate ajunge pe potecile marcate cu triunghi albastru şi triurghi galben. fiind marcate foarte vizibil cu vopsea. • Vertical în sus în lungul unei fisuri. este surplombat şi friabil. traversare şi muchie. care brăzdează peretele pe toată înălţimea sa. Santinela Cheilor este traseul clasic prin definiţie al zonei. Regrupare în scăriţe.

dau naştere unui pîrîu. 13. A. 4 lungimi de coardă. Această succesiune. Spătaru. Creasta Soarelui Răsare (Grad de dificultate 3 B. rocă calcaroasă. fie de la Poiana Braşov pe poteca marcată cu punct roşu ce traversează Pîrtia Lupului . Primul afluent de pe stînga al Văii Poienii este Groapa Lungă. 7. de la Cabana Cheia. 9. 1977). 14. uşor accesibil şi pe timp nefavorabil. 1 (Grad de dificultate 5 A. A. Fl. unindu-se. 1977). 2 lungimi. Fisura Dreaptă (Grad de dificultate 4 B. 2 lungimi de coardă. 1971). 3 lungimi de coardă. 3. 3 lungimi de coardă. Busuioc. Hornul Frumos (Grad de dificultate 3 A). A. 1975). 3 lungimi de coardă. 5 lungimi de coarda. pe şoseaua ce merge pe Valea Poienii prin Cheişoara. iar aproape de cabana Cheia se uneşte cu Valea Cheii dînd naştere Ghimbavului Mic. Tănase. ajunsă în Cheişoara. 4 lungimi de coardă. Gh. 3. M. 9. A.Vanga Mare . Adriana (Grad de dificultate 4 A. 1976). Fisura Ruginei (Grad de dificultate 4 B. Traseul Memorial '77 (Grad de dificultate 5 A. Traseul Salamandrei (Grad de dificultate 3 B. cu o seamă de trasee de cătărătură (după A. 1975). Tănase) : 1. Accesul se face fie din drumul national 73 A. 1972). Condrea. După ce străbate numeroase poieni însorite.Groapa de Aur. A Tănase. Tănase. M. 5. Traseul Creaţia (Grad de dificultate 4 A. 1976). Leuşeă. Traseul Prieteniei (Grad de dificultate 4 A. din acesta se ramifică spre dreapta punctul roşu. 2 lungimi de coardă. 1975). Leuşcă.. Tănase. Traseul Garofitei (Grad de dificultate 4 B. 19. Între ultimele două vîlcele se ridică o creastă stîncoasă. Ularu. Tănase. valea se îngustează. 6 lungimi de coardă. Traseul Hoinarilor (Grad de dificultate 4 B. Tănase. Fl. 1977). 21. Hornul închis (Grad de dificultate 4 A). P. pentru a ajunge la Cabana Cheia tot pe şoseaua din Valea Poienii. N. 12. 3 lungimi de coardă. 5. Vasluianu. marcajul bandă şalbenă conduce spre defileul . C. În continuarea lui. Poteca marcată trece pe lîngă o grotă de bivuac. 5 lungimi de coardă. Ularu. 1976). 11. 1 (E 60) se ramifică spre sud-est un drum forestier. 10. 1976).bandă roşie. Rolf Max. 6. Spătaru). Fisura Întreruptă (Grad de dificultate 4 B. este întreruptă pentru a fi continuată cu 150 m mai sus : 17. Hornul Agăţat (Grad de dificultate 4 A. 3. Hornul Crenelat (Grad de dificultate 2 B. 2. A. 8. V. în dreptul Cabanei Dîmbul Morii. Traseul nr. 1977). Bota. Valea acestuia apare pe harta recentă a Postăvarului sub numele de Valea Poienii. Traseul Tisei (Grad de dificultate 4 B. Leuşcă. 1977). Ularu. Traseul Şoimilor (Grad de dificultate 5 A. Traseul Şcoală (Grad de dificultate 4 A). 5 lungimi de coardă. Gh. PIATRA MARE 87. chiar şi iarna. Leuşcă.. N. Gh. 1973). iar spre stînga triunghiul albastru. 1973). 4. 4 lungimi de coardă. Gemenii (Grad de dificultate 5 A. 7. Surplomba Mare (Grad de dificultate 4 B. 18. 2. 1975). 1976). Peretele. Sipeţeanu. Apoi urmează pe rînd traseele alpine. Apele din Poiana Braşovului sînt drenate către sud de două văi (Valea Sticlăriei şi Valea Poienii) care. 3 lungimi de coardă. 20. Fl. Ularu. Traseul Tinereţii (Grad de dificultate 4 B. rocă calcaroasă. Fisura Centrală (Grad de dificultate 5 A. 5 lungimi de coardă.Drumul Familiar" spre Cabana Piatra Mare .Peretele sudic. PIATRA SCRISĂ .. Boboc. 3 lungimi de coardă. 2 lungimi de coardă.Poiana Popii . Lala.Poiana Ursului -Vanga Mică . Traseul Ursului (Grad de dificultate 3 B.7 scări". N. Creasta Soarelui Apune (Grad de dificultate 3 A. Fl. a cărei faţă sudică este Peretele Vanga Mare. Fl. Sîmbotin. Marele . 3 lungimi de coardă. 1977). de coardă. 1971). la rîndul ei formată de Vanga Mică şi Mare. 4. N. A. D. 1976). 1977). 3 lungimi de coardă. 15. D. din Drumul Naţional nr. 1977). PIATRA MARE 88. 5 lungimi de coardă. Naghiu. PRĂPASTIA URSULUI Peretele sudic. 1976). marcate cu vopsea pe stîncă : 1. Fisurile Gemene (Grad de dificuitale 4 A. socotită de la stînga la dreapta (din aval în amontele vîlcelului). După a doua grotă de bivuac urmează : 6. 5 lungimi de coardă. 4 lungimi de coardă. 3 lungimi de coardă. 1976). oferă un bun teren de antrenament în raza oraşului Braşov. 16. Fisura de la Izvor (Grad de dificultate 3 B. 5 lungimi de coardă. Din Valea Timişului.S" (Grad de dificultate 5 A. a cabanelor Dîmbu Morii şi Piatra Mare. care trece pe la baza peretelui Prăpastia Ursului pentru a întîlni mai sus . 2 lungimi de coardă. Traseul Milenei (Grad de dificultate 5 A. 1976). Sîmbotin. Creasta însorită (Grad de dificultate 2 A.

De acolo. 3 lungimi de coardă. Vasilescu. sănătoasă. 6. S. 8 lungimi de coardă.. .Peretele nord-estic Din poteca ce ocoleşte. aflate la circa 15 km (în linie aeriană) la sud de creasta principală. Vasilescu. XXXV-a aniversare (Grad de dificultate 5 B. nu a fost parcurs pînă acum decît pe un singur traseu. Traseul Victor Măciucă (Grad de dificultate 5 A.Surplomba Rîndunelelor. Vîrful Piatra Mare. Accesul la Cheile Olteţului se face prin Comuna Polovragi (600 m). Traseul Ostaşului (Grad de dificultate 4 A. Traseul Fetelor (Grad de dificultate 2 B. 3 lungimi de coardă. Muchia sud-estică (Grad de dificultate 4 B. A. către sud. 12. D. 1979). de Muntii Căpăţînii. Opriş).circa 500 pitoane au fost folosite. Traseul Central (Grad de dificultate 5 B. 2 lungimi de coardă. variantă a drumului Cabana Piatra Mare . Gâţă. 2 lungimi de coardă. Doi Brazi (Grad de dificultate 4 B. 5. A. E. pentru a ajunge în Valea Latoriţei şi Valea Lotrului. Vasilescu. PERETELE PLEŞEI (STÎNGA) Rîul Olteţ separă Munţii Parîngului. Peretele. sînt amplasate comuna şi mănăstirea Polovragi. 6. Măciucă). Boeru). Traseele sînt caracterizate de pasaje surplombante şi treceri directe de tavane. N. loc de bivuac. pe la baza peretelui Vertical. 8 lungimi de coardă. 8 lungimi de coardă. unde se află Grota Alpiniştilor. La ieşirea din chei. Traseul Cupa Regiunilor (Grad de dificultate 2 B. iar în final sfîrşesc în pădure. 8. 6 lungimi de coardă. peretele Piatra Polovragi (1008 m). Traseul Diagonal (Grad de dificultate 4 B. marcată cu triunghi albastru. 3 lungimi de coardă. 3. cheile. 4. 7. 9. 9 lungimi de coardă. 1979). 5. Acesta din urmă este cel mai lung şi mai frumos traseu din zonă. 5 lungimi de coardă.. Peştera Urşilor (Grad de dificultate 5 A. comparabil cu Fisura Mare . alternează cu roca friabilă. 1981). Traseul Boeru II (Grad de dificultate 3 A. 3 lungimi de coardă. cu regrupări bine amenajate. N. în general de gradul V. Dacă cele două masive sînt de natură cristalină. 2. Hornul sud-variantă (Grad de dificultato 3 B. Bujeniţă. De la stînga la dreapta se succed traseele (după P. Traseul Boeru I (Grad de dificultate 3 B. 3 lungimi de coardă. D. Surplomba Rîndunelelor (Grad de dificultate 4 B. Punctul culminant este Pleşa (995 m). Pereţii sînt bine pitonaţi . 10. aflaţi la vest. pasajele artificiale alternează cu altele libere. Udo Falk). cu binecunoscuta Peşteră Polovragi. 8. 3. Hornul sud-estic (Udo) (Grad de dificultate 3 B. 1980). Tănase) : 1. 8 lungimi de coardă. din care faţa verticală este lungă de 250 m. . Boeru). Hiemesch). Traseul Universiada '81 (Grad de dificultate 5 A. Schiţa prezintă partea stîngă a Pereteiui Pleşei cu traseele : . Diedrul cu Măceşi (Grad de dificultate 3 B. pe Valea Olteţului continuă o şosea forestieră care trece prin Cheile Olteţului. Busuioc şi A. Traseul Cupa Capitalei (Grad de dificultate 2 B. 1979). accesul făcîndu-se pe poteca marcată cu bandă roşie ce duce la Vf. Al. 1977). pătrunsă de iarbă. de-a lungul unei brîne. Floricioiu). roca din calcar compactă. Pe malul stîng. M. Piatra Mare. D. Cupa Voinţa (Grad de dificultate 2 A. 13. 2 lungimi de coardă. MUNŢII PARÎNGULUI CHEILE OLTEŢULUI 89. la est. Trasee : 1. care are o diferenţă de nivel de 300 m. Olimpiada '80 (Grad de dificultate 5 B.Diedru cu Măceşi. Zona a fost .. O potecă accidentată şi expusă traversează la înălţime malul drept. A. 1980). Fomino). Baza de plecare la Piatra Scrisă este Cabana Piatra Mare (1630 m). 3 lungimi de coardă).Predeal. Pintenul Olteţului (Grad de dificultate 5 A. 2 lungimi de coardă).descoperită" şi pusă în valoare de Dan Vasilescu şi Andrei Gâţă. 4. 1849 m pe la est. 200 m. M. 1 lungime de coardă). Jitaru).. 8 lungimi de coardă. S. traversînd creasta principală în curmătura Olteţului. sînt tăiate în calcar. cu o înălţime de 150. Vasilescu. Vasilescu. D. care sînt şi autorii celor mai multe trasee. din care o ramificaţie duce pînă la mănăstirea Polovragi. 2 lungimi de coardă.inscripţii" din licheni. 11. 1 lungime de coardă). se înalţă Peretele Pietrei Scrise. de gradul 3 A. 7. 1979). se prelungeşte ocolind vîrful pe la nord. Gâţă. Pentru alpinism putem aborda în special Peretele Pleşei (malul drept). Voinescu. de pe Drumul Naţional 67. orientat către est. 2. acoperit cu ciudate . D.Pintenul Olteţului. D. reducîndu-şi în acelaşi timp înclinarea şi duritatea. V.

Regrupare la ultimul copac. 80 m). Regrupare pe o brînă (V+. 3 ore) are la bază o zonă de grohotiş şi o mică grotă.A XXXV-a aniversare. apoi pe bîrnă oblic dreapta (gradul VI +. 89). 40 m. pe sub tavan oblic dreapta. . stînga şi peste o surplombă. Primul traseu întîlnit este Diedru cu Măceşi care urcă peretele de-a lungul a 5 lungimi de coardă. traverseu ascendent spre stînga. 25 pitoane). 8 lungimi de coardă. • Traversare spre dreapta 10 m. . • Ultimele două lungimi. cu trecerea unet surplombe (IV+. traversîndu-se rîul Olteţ pe o punte. scoc. în final urcăm un scoc (V+. la 15 m. • Oblic spre dreapta 15 m. (II+. . Regrupare pe o brînă (V-. la 40 m în dreapta. dreapta pe o muchie. oblic spre dreapta (iarbă) 12 m. 14 pitoane). • În continuare pe diedru în sus. timp necesar. Intrarea în traseu se află în apropierea bivuacului (Grota Alpiniştilor) şi este marcată. 5 lungimi de coardă. vertical în sus (gradul VI. • Perete vertical. Schiţa prezintă partea centrală a Peretelui Pleşei cu traseele : . Coborîrea se face urmărind poteca spre stînga (sud). 2 ore). 2. • Vertical în sus 10 m. Regrupare în grotă (V+. iar în final 8 m de perete surplombat. în sus pe scoc (II. Succesiune de surplombe spre dreapta. apoi traversare stînga 15 m şi pe un horn în sus. Cele 8 lungimi de coardă se parcurg astfel : • Horn surplombat. 8 lungimi de coardă). apoi oblic spre dreapta. tavan (gradul VI). 40 m. lîngă Vîrful Pintenului (V-.Surplombat şi friabil. pe 20 m.Olimpiada '80. traseul are acelaşi acces cu al celor descrise anterior (nr. B. regrupare la doi copaci (gradul VI 4-.Traversare 2 m stînga. • Oblic dreapta pe o brînă. MUNŢII PARÎNGULUI CHEILE OLTEŢULUI 90. dar cu pitoane solide. PERETELE PLEŞEI (PARTEA CENTRALĂ) Peretele estic. 89.Doi Brazi. • În sus pe fisura verticală şi surplornbată. 6 pitoane). Pentru generalităti vezi nr. Diedru cu Măceşi (Grad de dificultate 3. în stînga şi Peştera Urşilor (cu două intrări mari). în sus 8 m. 40 m. Ultimele zone dificile se ocolesc prin dreapta (II -. se trec două surplornbe. Cele 8 lungimi de coardă se desfăşoară astfel : . traversare dificilă dreapta (gradul VI) fără posibilităţi de a bate pitoane suplimentare. 1. După 20 m se ajunge la un grup de copaci. 28 pitoane). 25 m. • Oblic dreapta. • În sus pe scoc (gradul III-40 m. 80 m. apoi pe o creastă. 25 m. 3-4 ore).din Bucegi. 40 m. 2 pitoane). Situat în partea centrală a peretelui. 14 pitoane). 35 m. Regrupare pe o brînă (IV+. timp necesar. traversare spre dreapta 2 m. • Ultimele două lungimi de coardă . 20 pitoane). Surplomba Rîndunelelor (Grad de dificultate 4 B. fără pitoane). Regrupare pe o brînă (IV+. 21 pitoane). 35 m. Pentru acces se pleacă de la mănăstirea Polovragi către vest. • Diedru în căţărătură liberă (gradul V -.A XXXV-a aniversare" (Grad de dificultate 5 B. 1. Pintenul Olteţului (Grad de dificultate 5 A. 40 m. De acolo 200 m în amonte pe malul rîului se urcă abrupt pe o potecă spre baza peretelui. fără pitoane). faţă surplombată. ascendent droapta pe sub o boltă. surplombă 10 m. 35 m. revenind în cheile Olteţului. venind de la mănăstirea Polovragi.dificultăţile scad. 40 m. Traseul . 7 pitoane). traversare spre dreapta 3 m. La baza lui se află o mică grotă. 23 pitoane). Traseul este al doilea din Peretele Pleşei. . 20 m. fără posibilităţi de a bate pitoane suplimentare. Cele 9 lungimi de coardă se desfăşoară astfel : • Fisură clară în stînga Pintenului. . Regrupare în strungă. faţă înclinată (VI-. 18 pitoane). 9 lungimi de coardă.Peştera Urşilor. rocă calcaroasă.. 25 pitoane). 7 pitoane). • Sus şi traversare stînga. tavan trecut direct. 40 m. 3.

Regrupare în scăriţe (V+. apoi se trece marea surplombă. . 37 m.horn întrerupt pe parcurs de o surplombă (V+. Universiada '81 (Grad de dificultate 5 B. . sănătoasă şi este bine pitonat. . spre stînga (sud) cu revenire în Cheile Olteţului. PERETELE PLEŞEI (PARTEA DEEAPTA) Peretele estic.Traversare 4 m spre stînga.Se urcă direct surplomba deasupra grotei. traversare spre dreapta 3 m. . 8 pitoane). avînd la bază copaci. . 16 pitoane). apoi brazi şi iarbă (IV. Cele 6 lungimi de coardă se desfăşoară astfel : . 35 m. . căţărătură variată. apoi oblic spre stînga pe sub o surplombă mare. comparabil cu . 12 pitoane). Intrarea în traseu se află între cele două grote mari. Coborîrea se face către stînga . 46 m. 42 m..Pe lungimile de coardă 3-6 . fisură oblic spre stînga. în final spre o fisură 12 m în sus (IV-V. creastă verticală 20 m.Se urcă oblic stînga. 11 pitoane). 8 lungimi de coardă) se află în dreapta Peşterii Urşilor. perete compact (piton de expansiune). oblic dreapta cu zone surplombante şi o traversare dificilă dreapta.Brînă spre dreapta. 17 pitoane).sud. 16 pitoane). cu revenire la Cheile Olteţului.Perete surplombant. 2. are rocă compactă.A XXXV-a aniversare". . 23 pitoane). 6 lungimi de coardă. Traseul Peştera Urşilor (Grad de dificultale 5 A. Pentru generalităţi şi acces vezi nr. . 8 m de perete surplombat. 1 piton). tavan trecut spre dreapta (V-VI.Perete vertical 20 m. intrarea şi primele două lungimi de coardă sînt comune cu ale traseului . Surplombă deasupra grotei. regrupare la un aven (V+. 18 pitoane). . . tavan.. fisură largă. apoi în sus oblic dreapta. 40 m. Lungimea cheie. oblic dreapta (IV+. 3 ore). După 20 m de urcuş se iese în creastă. 40 m. 2 ore). Traseul Olimpiada '80 (Grad de dificultate 5 B. 74 pitoane). . 36 m. PERETELE ŞOIMULUI Peretele vestic. Traseul 2 Brazi (Grad de dificultate 4 B. deasupra surplombelor. Intrarea se află la 200 m în dreapta traseului Olimpiada '80. Alpiniştilor bănăţeni le revine meritul de a fi . . 14 pitoane). rocă calcaroasă.Surplombă 7 m. 6 lungimi de coardă. diedre.. traversare 4 m dreapta pe sub tavan. 32 m. 28 m.Diedru oblic spre dreapta.Perete vertical şi surplombant cu pitoane distanţate (V+. surplombă (V+. apoi muchie ascendentă escaladată liber (3 B. 40 m.Traseul continuă. traversare 3 m spre dreapta diedru. timp necesar.Traversare spre dreapta 8 m. Traseul. 40 pitoane). 3. 5-6 ore). 4. apoi se continuă oblic dreapta spre ieşire unde sînt nişte copaci (V-.Urmează diediu . în dreptul Peşterii Polovragi.succesiune de grote şi surplombe orientate către dreapta. 35 m. 17 pitoane). 25 pitoane). 21 pitoane). fisură largă. . 180 m. 38 m.Direct în sus cu trecerca unei surplornbe (V+.22 m. 21 pitoane).Balcoanele" din Peretele Coştilei/Bucegi. hornuri şi surplornbe (V-VI. 4 pitoane). 89. . . MUNŢII PARÎNGULUI CHEILE OLTEŢULUI 91.Pe ultimele două lungimi zonă împădurită. MUNŢII MEHEDINŢI VALEA CERNEI 92. 32 m. faţă cu praguri de iarbă spre dreapta (IV-V. 30 m.Perete surplombarit (V+. liberă şi artificială peste plăci. 22 pitoane). Coborîrea din toate traseele se face pe potecă. 6 lungimi de coardă. . . . regruparea la copaci (V+. Traversare spre stînga. 35 m.Se urmăreşte o fisură clară. rocă calcaroasă. se ocolesc obstacolele şi se iese în potecă.descoperit" şi pus în valoare zona de căţărătură. pe 32 m oblic-dreapta (V-VI. 40 m.Accesul.

Krutsch. Traseul Melcului (Grad de dificultate. Hornul Şoimului (Grad de dificultate 6 A. 20. 35 m). 6 lungimi de coardă. 1978). Balmez. 1978) din Cheile Prolazului. Un hăţaş vag conturat conduce spre dreapta la un scoc. Wild. Fisura Diavolului. Degetul lui Hercule (Grad de dificultate 3 B. 3 lungimi de coardă. Petrescu. 4 lungimi de coardă. Neron. Săplăcan. Primele trasee au fost deschise de Fr. 5 lungimi de coardă. Vîlcelul Junglei (Grad de dificultate 1 B. E. trecînd pe la ieşirile traseelor Cupa Banatului 1977.În continuare. 1974). 1976). oblic stînga. 14. Peretele Grotei Haiducilor de sub Vf. A. L. 4 B. Pintenul din Belvedere (Grad de dificultate 4 B. 12. 1976). 15. Seracin. 1966). Krutsch. Kertesz. 1976). Săplăcan. Fr. 1973). Vasilescu) : 1. Fr. Creasta Căpitanului (Grad de dificultate 4 A. găsim intrarea în traseu. 19. Eugen Seracin şi studenţii de la Politehnica Timişoara. Krutsch. L. Hornul din Belvedere (Grad de dificultate 4 B. 1978). 18. A. 7 lungimi de coardă. apoi în sus peste surplombe deasupra carierei (VI. I. 3 lungimi de coardă. Gertrude (Grad de dificultate 3 A. Bitai. 4 lungimi de coardă. 30 m). înainte de a ajunge la ieşire (VI. 1978). 7. 1976). 3 lungimi de coardă. Krutsch. 8 lungimi de coardă. Traseul 2 K (Grad de dificultate 4 A.Se trec alte două surplombe. D. pe 40 m). 1972). la sud de Vf. 2. 10. A. Hornul Partizanului (Grad de dificultate 2 B. ce ambele laturi ale văii ce despart Munţii Mehedinţi de Munţii Cernei. Potocean. 6. Seracin. 1978).Se depăşesc două surplombe. E. Illye. se înalţă pereţi de calcar. Codrut (Grad de dificultate 5 B. 4 lungimi de coardă. Belmez. 6 lungimi de coardă. 16. coborîm pe grohotiş spre Băile Herculane. 1975). Hornul cu Fereastră (Grad de dificultale 4 A. 1986). G. . La aceste trasee se adaugă : 25. 3 lungimi de coardă. Accesul se face din Băile Herculane. 1976). 5. Peretele vestic. 11. Şoimului. Următorii temerari din 1972 încoace au fost: prof. Luzan şi D. Ajungînd într-un amfiteatru la baza peretelui. 4 lungimi de coardă. SURPLOMBELE DIN VÎLCEL Grad de dificultate 6 A. 4 lungimi de coardă. 1974). Aici. St. . Prietenia (Grad de dificultate 4 A. cu pasaje dificile (Grad de dificultate V-VI. Zahlik. Surplombele din Vîlcel (Grad de dificultate G A. Pop. Seracin. 4 lungimi de coardă. 8 lungimi de coardă. . St. A2. Creasta Surprizelor (Grad de dificultate 3 B. în extremitatea vestică a Carpaţilor Meridionali. Krutsch. 22. rocă calcaroasă. A 2. Bitai. Grota Zmeilor (Grad de dificultate 4 A. PERETELE ŞOIMULUI VALEA CERNEI 93. Traseele se desfăşoară pe peretele Şoimului şi Peretele de la Crucea Albă din masivul Domogled (1180 m). Cupa Banatului '77 (Grad de dificultate 5 A. Wild. A. 21. A. Baza de plecare pentru toate traseele sînt Băile Herculane (130 m). 8. C.Pe brînă către dreapta. .Traversare stînga (V -4-. Fr. 23. Traseul se află în extremitatea stîngă (nord) a Peretelui Şoimului. St. Wild. 2 lungimi de coardă. paralel cu creasta. 1978). Balmez. 4 lungimi de coardă. 1977). pe care se coboară cu atenţie (rapel). aflată pe dreapta. cu alpiniştii de la “Sănătatea" Arad. Silier. 1974). 4. Bitai. L. 9. 1974). I. A. Kertesz. Valea Cernei. L. 6 lungimi de coardă. 1973). 24. St. 3. Fr. 5 lungimi de coardă. Săplăcan. Krutsch. A2. în extremitatea stîngă a peretelui urcăm pe grohotiş spre intrarea unui vîlcel şi trecem o săritoăre trecînd pe grohotiş spre baza peretelui. L. 1976). 50 m). 5 lungimi de coardă. Traseele din Peretele Şoimului (după E.deosebit de atractivă. 13. A. în 1966. A 2. A0-A2. 4 lungimi de coardă E. Traseul Viperei (Grad de dificultate 4 A.Oblic stînga (V +. 3 lungimi de coardă. Creasta Curată (Grad de dificultate 2 B. Balmez. Cele 6 lungimi de coardă se desfăşoară astfel : . L. . Wild. Fisura Diavolului (Grad de dificultate G A. 35 m). 15 m). 1966). PERETELE ŞOIMULUI VALEA CERNEI . 17. Traseul Victoria (Grad de dificultate 5 A. G. surplombă (VI: A2. 5 lungimi de coardă. Neron. 3 lungimi de coardă. Genţiana (Grad de dificultate 4 A. Fr. regrupare pe brînă (carieră de piatră). E. Hornul cu Trandafiri (Grad de difieultale 4 A. Fr. 5 lungimi de coardă. Ciorici (413 m) şi Peretele Bobot din valea mijlocie a Cernei. Aleea Verde (Grad de dificultate 3 A. Neron. Coborîrea se face spre dreapta. Diedrul Pintenului (Grad de dificultate 3 B. 1974). ing.

fie spre dreapta (nord). 7 lungimi de coardă.94. aproape de confluenţa Văii Iauna. 8 lungimi de coardă. 5 lungimi de coardă. Accesul se face din Băile Herculane. pe malul stîng. E. 5. 1972). lui Stan (1 466) din Munţii Mehedinţi. MUNŢII CERNEI VALEA CERNEI 96. Traseul. Pentru generalităţi vezi nr. Pentru generalităţi vezi nr. 92. Balmez. 4. de gradele V – V+ şi AO-A2. rocă calcaroasă. de unde porneşte Cracul Stepănului către creasta principală a munţilor Cernei. MUNŢII ANINEI . St. Fereastra Zmeilor (Grad de dificultate 3 B. 5 lungimi de coardă. 1980). 30 m A 3). Fisura Garofiţei (Grad de dificultate 4 B. FISURA BOBOT Grad de dificultate 5 B. Traseul Hercules (Grad de dificultatc 5 A. Traseul se află pe malul drept al Cernei şi trece pe la Peştera Haiducului. E. 2. Luzan şi Dan Vasilescu) : 1. Peretele de la Grota Haiducilor cuprinde 4 trasee cu grade de dificultate între IV şi V+ (După E. • Lungimea-cheie. Cele 8 lungimi de coardă ale traseului prezintă următoarele caracteristici: • 30 m (dintre care 15 m III + şi 15 m IV +). Ardelean.Gura lui Manci" (o peşteră). Afrodita (Grad de dificultate 5 A. Către vest se ajunge la o potecă. 1966). • 35 m (30 artificiul A 1 şi 5 m II). Veziteu. 3 lungimi de coardă. E. necesită totuşi puncte suplimentare de asigurare în bucle şi pene. Luzan. în punctul la Bobot. Peretele vestic. • Trece pe la Peştera Haiducului (a nu se confunda cu Peştera Haiducilor de la Băile Herculane) şi are 35 m (15 m III şi 20 m I).IV+ şi AO-A2. Traseul Haiducilor (Grad de dificultate 4 B. Kosicik. rocă calcaroasă. Săplăcan. E. Accesul se face pe drumul naţional 67 D. Traseul lui Fr. 30 m II). G. Ardelean. Peretele estic. Vasilescu) : 1. 3. • 20 m artificial (A 2). Traseul Frontal (Grad de dificultate 4 A. MUNŢII MEHEDINŢI VALEA CERNEI 95. Surplomba Cenuşie (Grad de dificultate 5 A. 1974). 1980). PERETELE CRUCEA ALBĂ Peretele vestic. 40 m (10 m VI-. • 35 m (20 m A 2. St. Datorită vegetaţiei bogate apar probleme de orientare. G. Seracin. 3. Seracin. 1972). fie spre stînga (sud). St. Trasee în Peretele de la Crucea Albă (după E. Apoi dificultăţile scad la IV . St. prevăzut cu pitoane solide. pe care se coboară în Valea Cernei. 8 lungimi de coardă. Balmez. 1972). În acest loc. se află la 24 km în amonte de Băile Herculane. Diedru Galben (Grad de dificultate 4 B. Prima jumătate a traseului are cele mai dificile lungimi de coardă. MUNŢII CERNEI VALEA CERNEI 97. 4. Wild. • 30 m (artificial A 2). Fisura Bobot se orientează de la baza peretelui către . Făcînd parte din malul drept al Cernei. 15 m III+) • 40 m (10 m A 1. la confluenţa Văii Arşasca. printre primele deschise în Valea Cernei (1966). 2 lungimi de coardă. În continuarea ei. CUPA BANATULUI 1977 Grad de dificultate 5 A. se află alt traseu alpin . Luzan şi D.Creasta Bobot (Grad de dificultate 3 B. 2.. 1973). G. PERETELE DE LA GROTA HAIDUCILOR Peretele estic. 6 lungimi de coardă. 8 lungimi de coardă. 1975). 92. Geanţul Bobot urcă spre Vf. Scoroionul (Grad de dificultate 4 B. 1973). rocă calcaroasă. Balmez. 5 lungimi de coardă. 4 lungimi de coardă. rocă calcaroasă. 6 lungimi de coardă.

Traseul Comorilor (Grad de dificultate 5 A. Accesul se face prin cele două localităţi aflate la capetele cheilor: Şopotu Nou şi Sasca Română. Wild. L. cu alpiniştii arădeni. Cîrşa Roiului se ridică pe malul drept al Nerei. 2. 5. Wild. la circa 200 m est de şosea. 1969). I. 1969). Traseul 1 Mai (Grad de dificultate 2 B. Emilian Cristea şi L. Vasilescu) : 1. 1969). Bacoş. pa Drumurile Naţionale 57 şi 57 B şi în continuare pe drumuri judeţene. într-o zonă carstică. 1984). 1980). 11. E. Fisura Pintenului (Grad de dificultate 4 B. 12. C. Alexandru. 98. Cheile Nerei. 1966). 7. C. Pintenul Vînătariei (Grad de dificultate 4 B. 1985). 6 lungimi. Traseul Central (Grad de dificultate 5 B. 3 lungimi de coardă. W. 5 lungimi de coardă. Wild. Orban. Seracin. 5 lungimi de coardă. Fr. 5 lungimi de coardă. 1985). Fr. Bianu. 1984). Cheile Crăciuneşti sînt situate la 15 km nord de Deva. 10. 3 lungimi de coardă. M. 4 lungimi de coardă. Accesul se face pe Drumul Judeţean Păuliş-Băiţa. Grindeanu. Alexandru. A. 4 lungimi de coardă. Eugen Seracin (Politehnica Timişoara. 6 lungimi de coardă. 76 Deva-Brad. L. Traseul Arcului (Grad de dificultate 6 A. Fluturele (Grad de dificultate 5 B. 1969). 2. faţă în fată cu Cantonul Damian. Furnicarul (Grad de dificultate 4 B. 5 lungimi de coardă. Wild şi D. Fr.de coardă. Ei au fost urmaţi de Fr. MUNŢII APUSENI/MUNŢII METALIFERI CHEILE CRĂCIUNEŞTI 100. 5. Creasta Rolului (Grad de dificultate 2 B. PERETELE VÎNĂTARIEI O nouă zonă de alpinism s-a deschis (1984-l985) în Munţii Metaliferi/Munţii Auriferi. 3 lungimi de coardă. Wild. 1984). 3 lungimi de coardă. 4 lungimi de coardă. 1980). Liliacul (Grad de dificultate 4 A. 4. Creasta Nordică (Grad de dificultate 4 A. Alexandru. Fr. rocă calcaroasă. 1985). 6 lungimi de coardă. În afară de peisaj şi de numeroase specii florale ocrotite. 1985). despărţind Munţii Aninei (nord) de Muntii Locvei (sud). 6. 4 lungimi de coardă. 1984). 3. 3. fac parte din lumea mirifică a carstului bănăţean. Wild. Wild şi Dan Vasilescu) : 1. 3 lungimi de coardă. Alexandru. 5 lungimi de coardă. Fr. Ultima Muchie (Grad de dificultate 3 A. pe valea rîului Călan. A. 1984). Bianu. rocă calcaroasă. Trasee în Begul Mare (după Fr. Trasee în Peretele Rolului (după Fr. 1985). MUNŢII ANINEI CHEILE NEREI 99. Fr. 4. Karacsonyi. Traseul Hornului (Grad de dificultate 4 A. Wild. 1. Fisura Frontală (Grad de dificultate 3 B.CHEILE NEREI 98. care se ramifică spre nord-est din Drumul Naţional nr. BEGUL MARE Peretele estic. . 5 lungimi de coardă. 3. Ungureanu. rocă calcaroasă. Alexandru. ing. Fr. 8. C. PERETELE ROIULUI Peretele estic. C. în 1964. Diedrul cu Pom (Grad de dificultate 3 B. 5 lungimi de coardă. Traseul Direct (Grad de dificultate 5 A. cu contribuţia alpiniştilor de la Deva. Traseul Focului (Grad de dificultate 4 B. 5. Eisele. Cheile Nerei oferă alpiniştilor frumoase trasee alpine. Fisura însorită (Grad de dificultate 4 A. 1969). Creasta Sudică (Grad de dificultate 2 A. ele sînt puse sub ocrotirea legii. Sănătatea (Grad de dificultate 4 B. L. Vînătaria (Grad de dificultate 5 A. 1964). 6 lungimi de coardă. faţă în faţă cu Turnul Mare şi Mic al Begului. 2 lungimi de coardă. Grota Corbilor (Grad de dificultate 3 B. Alexandru. 1968). 1965). 2. Wild. care au descoperit cele mai multe trasee (1965-1969) şi de prof. Ştefan. Lungi de 18 km. 4 lungimi de coardă. 14. Alexandru. 9. Begul Mare se înalţă pe malul stîng al Nerei. E. C. 6 lungimi de coardă. Karacsonyi. Clepsidra (Grad de dificultate 5 A. Primii care au deschis un traseu în această zonă au fost alpiniştii de la Armata. Cristea. 1969). Wild. 1980). A. Trasee în peretele Vînătariei: Peretele vestic. fiind declarate rezervaţie naturală. 13. 5 lungimi de coardă. 1969). Cele 16 trasee deschise pînă în toamna anului 1985 se află în peretele Vînătariei. 4. 1985). C. Pentru generalităţi şi acces vezi nr. C. Traseul Speo (Grad de dificultate 2 B.

Alexandru. 2 lungimi de coardă. Traseul Crucii (Grad de dificultate 3 B). 8. Traseul Fisura Neagră (Grad de dificultate 3 A). 8. 3. 4. 11. 6. Hornul Bogza (Grad de dificultate 5 A). Traseul Tisslor (Grad de dificultate 4 A).15. 6. 5. 2. faţă în faţă cu Colţul Peşterii. 2. Cheile Poienii adăpostesc un număr de trasee alpine grupate în Colţul Cetăţii (Piatra Răchişului 773 m). Traseul U 3 (Grad de dificultate 4 A. Lista traseelor alpine din Cheile Poienii a fost întocmită de G. 16. COLŢUL CETĂŢII La 14 km nord-vest de Aiud. MUNŢII CURMĂTURII (HĂŞMAŞ) CHEILE BICAZULUI PERETELE SUDIC AL SUHARDULUI MIC 103. Bodea şi Dan Vasilescu. Traseul Independenţei (Grad de dificultate 3 B). Trassul Melcilor (Grad de dificultate 3 B). 3. Baze: satele Poiana Aiudului şi Vălişoara. Colţul Bogza şi Colţul Vilii. Alexandru. Colţul Peşterii. MUNŢII APUSENI/MUNŢII TRASCĂULUI CHEILE POIENII 102. la circa 1 km de şosea. 4. Traseul U 2 (Grad de dificultate 3 B. Szalma (Grad de dificultate 5 A). 2. 9. C. Umărul de sus (Grad de dificultate 3 A). Perla (Grad de dificultate 3 B. 101. în care s-au deschis 12 trasee alpine. prin Poiana Aiudului. Hornul Mare (Grad de dificultate 4 B). Colţul Data se află în partea de vest a cheilor pe malul stîng. TRASEUL GENŢIANA ŞI TRASEUL CENTRAL Deasupra Lacului Roşu (980 m) şi a staţiunii montane cu acelaşi nume se înalţă către nord Suhardul Mic (1 352 m). . 7. Trandafirul Sălbatic (Grad de dificultate 5 B). Traseul Răsăritului (Grad de dificultate 5 A). Creasta Ascunsă (Grad de dificultate 4 A). Sinonime: Cheile Aiudului. Traseul Viperei (Grad de dificultate 5 B). Sierra Maestra (Grad de dificultate 5 A). Traseul M. Trasee : 1. 7. Traseul celor patru brîne (Grad de dificultate 3 B. Popasul Vălişoara. Traseul L. Diedrul Cetăţii (Grad de dificultate 4 B). MUNŢII APUSENI/MUNŢII TRASCĂULUI CHEILE POIENII 101. 10. rocă calcaroasă. Colţul Data. Traseul Sirius (Grad de dificultate 5 A). se înalţă Colţul Cetăţii (peretele sudvestic) cu următoarele trasee : 1. Pentru generalităţi şi acces vezi nr. pe o diferenţă de nivel pînă la 180 m. 3. 5. Pe malul drept al cheilor. 4. 3 lungimi de coardă). Traseul Fraţii de Cruce (Grad de dificultate 5 A). Pe malul stîng al Cheilor. COLŢUL DATA ŞI COLŢUL BOGZA Peretele sudic şi respectiv nord-estic. Creasta Veveriţei (Grad de dificultate 4 A). Accesul se face de la Aiud pe şoseaua asfaltată ce duce în chei. 1979). 4 lungimi de coardă). Trasee (peretele sudic) : 1. Cheile Vălişoarei. se înalţă Colţul Bogza (peretele nordestic). Halmagyi (Grad de dificultate 5 A). cu grade de dificultate 3B-4 B. 1984). Turnul Cetăţii (Grad de dificultate 4 B). Fisura Tisei (Grad de dificultate 4 A). C. 5 lungimi de coardă. la extremitatea lor estică. Versantul său vestic şi sudic se prezinta sub forma unui perete alb de calcar.

1956). este Genţiana (marcat cu nr. pe malul stîng al Bicazului. 12). L. Coborîrea din ambele trasee se face. 4. hăţaşul de la baza peretelui trece pe sub un tavan. 2. hăţaşul se ramifică: către stînga. Pe cele 3 lungimi de coardă traseul se desfăşoară astfel : • Diedru deschis oblic dreapta. începe Traseul Vînătorilor de Munte. 12. 1). iar Creasta Ascuţită este lipsită de interes. 3 lungimi de coardă). Traseul Genţiana (Grad de dificultate 4 B. Traseul Central (Grad de dificultate 4 A. De la bloculreper. AO . Fomino. avînd la bază Poiana Suhardului străbătută de poteca marcată cu triunghi albastru. peretele sud . 860 m). 4 lungimi de coardă. celelalte trasee sînt recomandate ca făcînd parte dintre cele mai frumoase din zonă.Peretele se întinde pe o lungime de 1 km. cu un pasaj înierbat (marcaj nr. L. primul traseu întîlnit va fi Creasta Estică. 1956). M. 3 lungimi coardă. • Oblic stînga. Creasta Frumoasă este depitonată. În schimb. • Direct în sus. M. după 40 m. parcurgînd o zonă năpădită de vegetaţie. IV. Mergînd deci spre stînga. 10. Creasta Ascuţită (Grad de dificultate 3 B). 6 lungimi de coardă. 9. după ce în prealabil urcăm 80 m pe iarbă în Creasta principală a Suhardului Mic. care urcă oblic prin peretele sud-estic către creasta estică. mergînd pe potecă spre Cheile Lapoşului. II). E. • Faţa din dreapta fisurii. 1972). apoi pe fisură în sus (30 m. Hornul Roşu (Grad de dificultate 3 B. A0). IV-V. Trasee în peretele sudic al Suhardului Mic : 1. • În continuare pe fisură (30 m. CREASTA ESTICĂ ŞI TRASEUL VÎNĂTORILOR DE MUNTE Piatra Altarului (1 140 m) se înalţă cu 280 m deasupra firului văii (Cabana Cheile Bicazului. la intrarea în Fisura Centrală. iar peretele nord . La capătul tavanului. • Oblic dreapta pe o faţă înierbată. apoi o faţă. Schenn). Schenn). 8. apoi pe fisura în dreapta. care începe cu o fisură oblică spre stînga . 4 lungimi de coardă. 2). Creasta Frumoasă (Grad de dificultate 3 B. E. IV). spre intrările traseelor din peretele sud-estic şi peretele sud-vestic. 3 lungimi de coardă. 7. în 20 minute. 20 m. A1). Karacsonyi). D. 5 lungimi de coardă). Fomino. 3. între Creasta Ascuţită (est) şi Şaua Suhardului (vest). 7 lungimi de coardă. IV. Faţa Mare a Hornului Roşu (Grad de dificultate 3 B. 2. 11. peretele sud-vestic coboară către defileul Lapoşului. E. la dreapta spre traseele din peretele nord-estic. în continuare se ocoleşte o surplombă prin dreapta (25 m. Schenn).vestic către Cheile Bicazului. Continuînd drumul pe potecă ajungem la Fisura Petriu. Karacsonyi). Aici. 5. 1956). către baza marii fisuri ce străbate peretele pe toată înălţimea sa (30 m. Creasta Ienuperilor (Grad de dificultate 3 B. Intrările în trasee se pot identifica luînd ca reper un bloc de calcar înalt de 2 m aflat lîngă potecă. Pintenul Suhardului (Grad de dificultate 4 A. Părăsind poteca marcată. Observaţii: dintre aceste trasee. pe care în final se ajunge în vîrf (intrarea marcată cu nr. Traseul Ceutral (Grad de dificultate 4 A). 5 lungimi de coardă. Piatra Altarului se leagă de masivul muntos al Cupaşului. traseul aflat în faţa noastră. traversăm pîrîul pentru a ajunge la baza peretelui sud-estic al Pietrei Altarului. într-o zonă de perete năpădită de iarbă şi ienuperi (marcaj nr. Creasta Ienuperilor este inaccesibilă. Mergînd pe hăţişul de la baza peretelui spre stînga ne aflăm. 3 lungimi de coardă. IV. spre jnepeni (30 m. 6. 5 lungimi de coardă. Traseul Spintecăturii (Grad de dificultate 4 A. Fomino. CHEILE BICAZULUI/PIATRA ALTARULUI 104. pe o distanţă de 50 m. în continuare o fisură arcuită spre stînga şi în sus peste o faţă friabilă (40 m. 1. M. AO). Vasilescu. Accesul se face de la Cabana Cheile Bicazului (la 3 km de Lacu Roşu). Cele patru lungimi de coardă se desfăşoară paralel cu traseul Genţiana şi în stînga lui. venind din Staţiunea Lacu Roşu şi trecînd pe la Hotelul Suhard. la intrarea în Poiana Suhardului (după Criştea) şi sînt marcate pe teren cu numere. A1). apoi traversare dreapta 4 m.A2). Creasta Hornului Roşu (Grad de dificultate 3 B.estic către Vîlcelul Grohotişului. pe malul drept al Văii Lapoşului. În timp ce spre nord-vest. Traseul lui Peşte (Grad de dificultate 4 B. care începe cu o fisură în formă de arc deschis către creastă. 11). pe poteca marcată cu triunghi albastru spre Poiana Suhardului. 4 lungimi de coardă. Accesul se face pe această potecă. Diedrul Cuiburilor de Şoimi (Grad de dificultate 4 B. În continuare. Traseul Gentiana (Grad de dificultate 4 B. către dreapta. • Direct în sus peste o faţă (25 m. urcăm oblic spre dreapta către baza peretelui. IV+. Karacsonyi). L. parţial surplombant.

înainte de a atinge creasta (marcaj nr. pe malul drept al Lapoşului. cu dificultăţi de gradul III şi A1. care se înalţă în dreapta noastră. In sfîrşit. Acolo. iar mai jos şi paralel cu aceasta traseul Nenumit (marcaj nr. este Centenarul Independenţei. Părăsim poteca şi urcăm 150 m panta. înainte ca poteca să treacă de pe malul drept pe malul stîng al Lapoşului. Traseul Cuşmei. CHEILE BICAZULUI 106. arcuită spre stînga. FAŢA MARE ŞI HORNUL MARE / PERETELE POLIŢELE BARDOSULUI Peretele sudic şi sud-estic. 1405 m). pentru a ne apropia de firul apei. A2). Aici începe Traseul Clasic (marcaj nr. în dreptul confluenţei Bicăzelului cu Bicazul. marcată de un pinten şi de patru surplombe aflate în zona superioară a peretelui. apoi traversare stînga (38 m. 15). se găseşte intrarea în Traseul Central. În sfîrşit. CHEILE LAPOŞULUI Lapoşul. Cele 7 lungimi de coardă. de la Lacu Roşu şi Cabana Cheile Bicazului. În continuare oblic dreapta. Următorul. Creasta Estică (Grad de dificultate 4 A. • Ieşirea în vîrf (20 m). Finala '68. • Diedru vertical. Traseul Grotei începe de la o mică grotă. pînă la baza peretelui. 13). în peretele sudic al Cuşmei Lapoşului. urcăm prin pădure pe malul Vîlcelului Grohotişului. după ce trecem de Piatra Altarului şi coborîm serpentinele pe malul drept al rîului. În partea centrală a peretelui. în stînga acestuia. la 40 minute de la cabană ajungem la Peretele sud-estic al Lapoşului. în extremitatea nord-vestică a peretelui se află intrarea în Pilierul nord-vestic. V. Primul traseu. afluent stîng . Pentru intrarea în primele două trasee urcăm pe Vîlcelul Cuşmei Lapoşului. 40 m). se ajunge în Creasta Estică. care desparte Cuşma Lapoşului de Ţancul Sălbatic. A1). Trecînd pe sub peretele sud-vestic al Pietrei Altarului întîlnim. formînd Cheile Lapoşului. la 10 minute de cabană. • Lungimea cheie (40 m. care delimitează peretele către sud-est de peretele nord-est.(marcaj nr. la baza căruia ajungem venind din Şaua Nordică a Pietrei Altarului. ne abatem spre stînga atingînd baza peretelui de unde continuăm să mergem către dreapta pînă la capătul unei brîne ce urcă oblic către stînga în perete. CHEILE BICAZULUI 105. Traseul Faţa Mare (marcaj nr. traversînd către stînga pe la baza peretelui. Din vîlcel către stînga se ramifică Fisura Cuşmei Lapoşului. Peretele Poliţele Bardosului e străbătut de un număr de trasee de gradele 5 A-5 B. Traseul Vînătorilor de Munte (Grad de dificultate 4 B. pentru a se îndrepta spre Bicaz între muntele Lapoş (stînga. 52). 7 lungimi de coardă). se încheie după 4 lungimi de coardă. izvorăşte de sub Piatra Vitoş (1609). Continuînd urcuşul pe potecă. II. 1143 m) şi Cupaş (dreapta. sfîrşesc pe vîrf (1140 m). • Oblic stînga (37 m. baza peretelui se îndepărtează de şosea. 19). în cea de a 4-a lungime de coardă. A1).5. A1). 2. La km 30. Urcînd oblic dreapta pe la baza peretelui sud-estic ajungem în Creasta Estică.O • Oblic dreapta pe o treaptă stîncoasă (III) apoi pe o brînă la stînga (II. I). faţă în faţă cu acesta. La 40 m în aval de Faţa Mare începe traseul Hornul Mare (marcaj nr. şi urmînd hătaşul către dreapta. Coborîrea din ambele trasee se face pe faţa nord-estică (Traseul clasic). pornind de la Cabana Cheile Bicazului (860 m). traseul Grotei se află în peretele nordic al Ţancului Sălbatic şi pentru a ajunge la el traversăm către dreapta pe sub perete. peretele Cuşmei Lapoşului. IV. Accesul se face pe potecă. se înalţă o muchie verticală avînd la partea . • Direct în sus( 20 m. din extrema dreaptă a peretelui. 18) are intrarea la 30 m în amonte pe primul pod peste Bicaz în dreptul primului din cei doi bolovani de la baza peretului. Peretele apare în faţa noastră pe malul stîng. fiind precedată de o rampă abruptă. care începe la 3 m în stînga unei mici grote. 8 lungimi de coardă). Revenind la baza peretelui sud-eslic. Cu 100 m înainte de a ajunge într-o şa stîncoasă. 1. Situat în zona cea mai sălbatică a Cheilor Bicazului. rocă calcaroasă. cu un horn. venind pe Drumul Naţional 12 C. In extremitatea dreaptă a perelelui nord-estic se află Traseul Honvezilor.al Bicazului în dreptul Pietrei Altarului. unde feţele sud-vestică şi sud-estică ale peretelui Poliţelor Bardosului formează între ele un unghi aproape drept. Cele 8 lungimi de coardă se desfăşoară astfel : • Oblic dreapta pe feţe ierboase (87 m. 14). iar 10 m mai sus.

se află în dreapta Santinelei de la Gîtul Iadului şi sînt prepondercnt artificiale. la baza serpentinelor. 1. V+. 20).A2). urmat de un pasaj mai uşor de căţărătură liberă (110 m. • Perete vertical. următoarele 2 lungimi de coardă. A1). pe un hăţaş care coboară prin pădure în şosea. cu regrupări în scăriţe (150 m. 11 lungimi de coardă). 106. A1) pe lungimile 8-10. IV-V A1) pe lungimile de coardă 5-7. debutînd chiar din şosea şi în stînga uriaşului tavan al traseului următor: Surplomba de la Gîtul Iadului (marcaj nr. IV+ . A2).introducerea" în acest traseu. la confluenţa Bicăzelului cu Bicazul. TRASEELE A XX-A ANIVERSARE SANTINELA DE LA GÎTUL IADULUI Peretele sudic.Finala '64" (marcaj nr. • A 9-a lungime este ultima dificilă (40 m.. prin pădure. A2). traversare stînga spre baza unui scoc (45 m. • Lungimile-cheie 4-5 în peretele galben din dreapta primelor trei tavane (80 m. III. regrupări incomode.. la început accentuat înclinat. continuarea pe creastă spre zona împădurită (70 m. 21). Santinela de la Gîtul Iadului (marcaj nr.cele mai dificile" din Cheile Bicazului. 2. A2. la evitarea prin stînga a unei surplombe. un diedru. IV. 2. • Diedru (III-IV+. La 50 m în aval de km 31. cu renumele de a fi . III-V. iar în dreapta. • Traseul pe a 6-a lungime de coardă se orientează spre stînga. Traseul Armata (Grad de dificultate 6 B.. pe ultima lungime de coardă. 65 m).. IV. A3). ieşind în şosea în amonte de Peretele Poliţele Bardosului. CHEILE BICAZULUI/POLIŢELE BARDOSULUI 107. pe măsură ce traseul orientat către stînga se apropie de creasta blocată de o surplombă mare (130 m..6 se află intrarea în traseul de concurs . • Lungimile de coardă l-3 formează . • Pe lungimile de coardă 4-7 dificultăţile cresc. Pentru generalităţi şi intrarea în trasee vezi nr. 9 lungimi de coardă). Cele 9 lungimi de coardă se desfăşoară astfel: • Oblic dreapta peste peretele năpădit de iarbă (94 m. regrupări incomode . . • Ieşirea în creastă (30 m. orientată către Gîtul Iadului. pe primele 2 lungimi. IV+). IV. VI. • În continuare pe lungimile 6-8. A2). apoi un horn dificil. 9 lungimi de coardă). pe un perete vertical. A1) se realizează pe a 7-a lungime. 106. TRASEUL ARMATA ŞI SURPLOMBA DE LA GÎTUL IADULUI Peretele sudic. A1. 24). A 1. A0 . Hornul Mare (Grad de dificultate 5 B. pe un hăţaş. În stînga tavanelor se află traseul . 10 lungimi de coardă). 25). CHEILE BICAZULUI/POLIŢELE BARDOSULUI 108. trecînd pe sub al patrulea tavan (30 m.superioară patru tavane suprapuse. în final IV). • Dificultăţi medii de căţărătură liberă cu ieşire finală în pădure. • Horn dificil (85 m. Imediat în dreapta . 10 lungimi de coardă).primele 3 lungimi. • Traversare spre stînga şi ieşire în creastă (80 m) pe ultimele 2 lungimi de coardă. Santinela de la Gîtul Iadului (Grad de dificultate 6 A. Traseul a XX-a Aniversare (Grad de dificultate 6 A. artificial. A1). 1.A XX-a aniversare" (marcaj nr. La 40 m în aval de km 30. Regrupare dificilă la baza unui diedru. Cele două trasee străbat faţa sudică a peretelui Poliţele Bardosului. 1. în dreptul primului tavan.. Coborîrea din ambele trasee se face către stînga.1 ne găsim la intrarea tavanului Colţul Singuratic (marcaj nr. Cele două trasee. 23). • Pe primele 5 lungimi de coardă se urcă direct peretele. • Ieşire în creastă (40 m. IV. 22). parţial surplornbant (90 m. Coborîrea din ambele trasee se face către stînga. rocă calcaroasă Pentru generalităţi şi acces vezi nr. ambele de gradul 6 A. • Pe ultimele două lungimi de coardă. A 0) pe o lungime de coardă.. • Pe scoc în sus spre baza unui horn (100 m. preponderent. V-V+. apoi vertical. care începe la 6 m în dreapta unui uriaş bloc de stîncă. se ocolesc prin stînga cele patru mari tavane.Santinelei" se află traseul Armala (marcaj nr. II). III-IV. rocă calcaroasă. Traseul Faţa Mare (Grad de dificultate 5 A.

străbate această zonă a peretelui. Pintenul lui Cătălin (marcaj nr. căţărătură preponderent artificială. pe a 4-a lungime. pe un hăţaş. • Traseul pe lungimile 5-8 este ascendsnt şi uşor dreapta (115 m. a 4-a lungime (36 m. • Traversare spre stînga (35 m. Ambele pornesc din şosea. unde traseele se succed (de la stînga la dreapta) : Fisura Artei (marcată pe teren cu nr. Din a doua regrupare. urmată de o fisură în diedru. • Lungimea-cheie a 5-a se încheie în Strunga cu Mesteacăn. A2. TRASEUL INTERSECTAT ŞI TURNUL DE FILDEŞ DIN PERETELE PINTENILOR Peretele nord-vestic. Fisura Strungii cu Mesteacăn (Grad de dificultate 5 B. pe un vîlcel. 45).3. A1). în continuare pe horn. • Ieşirea din traseu (80 m. apoi ieşim în căţărătură liberă. către stînga. în dreapta căruia urmează un horn adînc. 44) cu varianta Fisura Surducului Mare (marcaj nr. II) în creastă se face pe ultimele lungimi de coardă. apoi pe poteci către şosea. străbătut de despicătura caracteristică a Fisurii Artei: Peretele nordic al Pietrei Surducului. IV+. Coborîre în rapel 17 m. • Pe a 4-a lungime. Traseul Intersectat (marcaj nr. • Fisură 6 m. A2). 42). Surplomba de la Gîtul Iadului (Grad de dificultate 6 A. • Pe lungimile 5-6 traseul are tendinţă spre stînga şi se apropie de Santinela de la Gîtul Iadului (52 m. în a 5-a lungime. A1 şi A1e). Accesul se face pe drumul Naţional 12 C. afluent pe dreapta al Bicazului. la km 31 + 180. A2). apoi perete vertical. V. III. Coborîrea din ambele trasee se face prin pădure. Între ele. 120 m o porţiune cu grad de dificultate II-III. traversare stînga. A 2 şi A1e). 43). înaltă de 80 m. marcată de o mică grotă (marcaj de teren nr. Pintenul lui Cătălin (Grad de dificultate 5 B. IV+. CHEILE BICAZULUi/PIATRA SURDUCULUI 109.• Depăşirea zonei surplombante deasupra şoselei. III. • Ieşire pe creastă (45 m. horn ce se închide cu o surplombă (15 m. V. pe primele 3 lungimi. A2-A3). apoi escaladă pe faţa din dreapta hornului. A1 . întîlnim pe stînga primul mare perete al Cheilor Bicazului. o variantă face legutura cu Santinela de la Gîtul Iadului (primele 3 lungimi de coardă . cu regrupări în scăriţe. 1. 8 lungimi de coardă). 2. • Horn. IV+. începînd de la baza peretelui.IV) în a 4-a lungime de coardă. în aval de confluenta cu Bicăzelul. • Pe ultimele două lungimi de coardă întîlnim o muchie pitonată.100 m. în Strunga cu Mesteacăn. Cele 8 lungimi de coardă se realizcază după cum urmează : • Depăşirea surplombei deasupra şoselci (80 m. 8 lungimi de coardă). Accesul la baza peretelui se face pe Drumul Naţional 12 C. lungimea a 3-a. în dreapta lor traseul Dinamo XXX. CHEILE BICAZULUI/PIATRA SURDUCULUI 110. apoi fisură spre vîrful celui de al doilea pinten (23 m. cu intrarea din Brîul Lumea Pierdută. evitînd un tavan prin stînga. 41). km 31. IV+. A 1) pe lungimile 7-8. • Traversare stînga pentru depăşirea surplombei. FISURA STRUNGII CU MESTEACAN ŞI PINTENUL LUI CĂTĂLIN PERETELE NORDIC AL PIETREI SURDUCULUI Venind dinspre oraşul Bicaz. A3). În continuare. 47). • Primele două lungimi de coardă. 8 lungimi de coardă). către stînga. apoi în sus. La km 31 + 240 se află intrarea în traseul Pintenilor. • A 6-a lungime ne scoate pe Vîrful Pintenului lui Cătălin (40 m. • Primele 3 lungimi de coardă conduc spre vîrful unui pinten (95 m. La alţi 30 m în dreapta se găseşte intrarea în ultimul traseu al peretelui nordic. • Traversare descendentă dreapta pe sub o surplombă. un al treilea. . Coborîrea din ambele trasee se face prin pădure. A2). Peretele se înalţă pe partea dreaptă a Cheilor Bicazului. Abătîndu-ne către dreapta din firul vîlcelului urcăm spre baza paretelui. fisură în diedru. începe traseul Turnul de Fildeş (marcaj nr.A2) cu regrupări incomode. IV+). 2. rocă calcaroasă. Cu 60 m mai sus. spre şoseaua pe care o atingem în partea de jos a serpentinelor. • Paralelă cu Surplomba de la Gîtul Iadului porţiunea de traseu pe lungimile 7-9 se parcurge pe un perete vertical galben (130 m. la . 45). urcă spre culmea împădurită. surplombantă. La 40 m în dreapta Fisurii Artei se află Fisura Strungii cu Mesteacăn (marcaj nr.

• Traversare delicată stînga. A1). II. • Oblic dreapta către centrul peretelui (23 m. • Scurtă traversare stînga. • Fisură surplombantă (25 m. • Direct în sus (20 m. Coborîrea din ambele trasee se face ieşind către dreapta în potecă. V. Urmează ieşirea în creastă (II). • Ieşire la creastă (40 m. cu pitoane depărtate (20 m. IV. A 2). A 1 . rocă calcaroasă. 31. lungimea a 3-a. • În continuare preponderent artificial spre ieşirea în creastă (40 m. Urcarea începe din şosea. V+). 11 lungimi de coardă). A2. • A 4-a lungime urcă oblic stînga (35 m. A 1). După ce intersectează o brînă. A 1). 2. IV. unde se poate instala o regrupare intermediară. A 2). Traseul Intersectat se încrucişează cu traseul Turnul de Fildeş. A 1). A 2 şi A 3). • În sus. • Traversare dreapta 10 m. . Cele două trasee se afiă în extremitatea dreaptă a Peretelui Mariei şi intrările sînt marcate cu nr. 5 lungimi de coardă). respectiv. 12 lungimi de coardă). fisură verticală (30 m. surplombă şi traversare dreapta (26 m. IV. traseul se orientează oblic către stînga (37 m. • Prin dreapta. Sub Vîrful Piatra Poienii (1125 m) şi faţă în faţă cu Cabana Cheile Bicazului. 32 şi. încrucişîndu-ne cu Traseul Intersectat (70 m. 2. III-IV. A 1). • In sfirşit. Traseul Intersectat (Grad de dificultate 6 B. • Pe lungimile de coardă 8-9 parcurgem o fisură cu iarbă şi ieşim pe un brîu care duce la Turnul de Fildeş apoi traversăm stînga. • Traversare pe brîul Lumea Pierdută la dreapta (60 m.A 2). • Fisură verticală cu prize bune (15 m. • Lungimile de coardă 5-8 sînt orientate spre baza Turnului de Fildeş (146 m. CHEILE BICAZULUI 111. IV. Traseul Fecioarei (Grad de dificultate 5 A. străbatem lungimile 9 şi 10 (55 m. • Urcuş pe Vîrful Turnului de Fildeş. Coborîrea din ambele trasee se face ocolind prin pădure către stînga. A 1) comună cu Turnul de Fildeş. III. Turnul de Fildeş (Grad de dificultate 5 B. comună cu Traseul Intersectat (40 m. -V).V. spre vîrful Turnului de Fildeş. dintre care menţionăm Brîul de Mijloc şi Brîul de Sus.80-90 m deasupra şoselei. • Primele două lungimi de coardă comune cu Traseul Pintenilor din şosea către brîul Lumea Pierdută (70 m: IV. 1. PERETELE VESTIC DIN FĂGETUL CIUCULUI . • Prima lungime de coardă începe la 30 m în dreapta Traseului Fecioarei. surplombă 15 m. A 2 . pe a 11-a lungime de coardă. III+. apoi -IV). V+. A 2 şi A 1). 3 lungimi de coardă). A 2). ieşire în creastă. ieşire pe brîul Lumea Pierdută (30 m. pe horn. prin stînga (55 m. Finala ‘67 (Grad de dificultate 4 B. IV. IV+. la 30 m distantă una de alta. III). • Traversare stînga pe sub tavan. Lungimile de coardă în număr de 5 se desfnşoară astfel : • Diedru (25 m. IV+. Pentru a ajunge acolo vom urca primele lungimi de coardă ale unuia din cele două trasee mai sus amintite. perete. Cele 12 lungimi de coardă se desfăşoară astfel : • Fisură oblic stînga. la 60 m în dreapta Traseului Pintenilor şi Traseului Intersectat. A 1). A1). pe malul drept al Bicazului se înalţă Peretele Mariei. cu prize bune (25 m. care este străbătut de brîne împădurite. A 2). A 2). apoi pe poteci care ies în şosea. ieşire pe iarbă (35 m. una din cele mai dificile din Cheile Bicazului (26 m. • Fisură surplombantă şi surplombă.A 3). IV. AO). • Traversare dificilă stînga (25 m. A 2). IV. 1. CHEILE BICAZULUI 112. LACRIMA DE PIATRĂ. TRASEUL FECIOAREI ŞI FINALA '67 / PERETELE MARIEI Peretele nord-vestic. A 2). lungimile 10-11.

1 lungime de coardă.A2 şi A1e . mai ales.Pintea Viteazul" din pasul Gutîi. 8.M. Oaş-Rotunzi-Igniş-Gutîi-Văratec-Tibleş. peisajul idilic cuprinde tăurile de munte Cendroii şi Morărenilor. La sud de creasta principală se află centrele miniere Baia Mare. 10. brîne şi creste escaladate cu ajutorul colţarilor şi al pioletului. Ţancul dintre Vîlcele (Grad de dificultate 2A. La acestea se adaugă parcurgerea traseului Creasta Cocoşului. 1 (Grad de dificultate 1B. Pintea Viteazul (Grad de dificultate 3 B. 1 lungime de coardă).6. 20. Vîlcelul Hornului (Grad de dificultate 2 A. 1 lungime de coardă). către nord-est. Hurbean). 18 . 1 lungime de coardă. CREASTA COCOŞULUI In lanţul munţilor vulcanici maramureşeni. 1 lungime de coardă. II-III+). la intrarea în Chcile Bicazului şi pe malul drept al defileului. 1953. 14. 1 lungime de coardă).T. 1978). E. formaţie vulcanică din neckuri de andezit. • Prima lungime de coardă se prezintă înierbată (40 m. Traseul T2 (Grad de dificultate 4 A. Traseul Armata (Grad de dificultate 3 B. Şuior. 5. Traseul Balcon cu expansiune (Grad de dificultatc 4 B. Trasee alpine în Creasta Cocoşului. 2. 1953). Peretele vestic se ridică chiar deasupra caselor staţiunii.Grad de dificultate 6 A. Memoriile lui L. E. atît ca amplasare. Fisura Centrală (Grad de dificultate 3 A. 1 lungime de coardă). E. 15. Fisura Suspendată (Grad de dificultate 4 B. care trece peste pasul Gutîi.T. 1979). într-o măsură mai mare decît căţărătura pe stîncă. 7. 13. Complexul B. . TRASEE ALPINE DE IARNĂ In partea a treia a cărţii prezentăm pe scurt cîteva trasee specifice de iarnă : . (Grad de dificultate 2 A. 12. 3 lungimi de coardă. Pop. care în ansamblu justifică gradul 6 A: pasaje de cătărătură liberă de gradul III-V şi căţărătură artificială Al . • Următoarele lungimi prezintă o succesiune neîntreruptă de dificultăţi. PARTEA a III-a.A. Gutîiul se ridică cu peste 1000 m deasupra depresiunilor înconjurătoare Baia Mare şi Lăpuş la sud şi Maramureş la nord. 1 lun-gime de coardă). Traseul Lacrima de Piatră începe la km 26. Traseul Şcoală nr. 1 lungime de coardă. Clopoţei de Stîncă (Grad de dificultate 3 A. 1 lungime de coardă). St. 4.Baia Mare-Sighetu Marmaţiei. Baze: Hanul .Văi de abrupt. T. centrul turistic Mogoşa şi Complexul Şuior.S. Treger. Cristea. 16. Traseul I. 3 lungimi de coardă).. 1 lungime de coardă). Vîlcelul Ascuns (4 lungimi de coardă). la intrarea în Chei (marcaj nr. 1 lungime de coardă. Traseul Dinamo (Grad de dificultate 3 B. iar la nord.. (Grad de dificultate 5 B. 1 lungime de coardă). impune cunoştinţe de tehnică specifice şi. Surduc. 17. Alpinismul de iarnă.A 2 e. 1 lungime de coardă). Traseul Şcoală nr. 7 lungimii de coardă. 18. 3. în partea ei centrală fiind dominată de Creasta Cocoşului. monument al naturii şi rezervaţie geologică şi totodată atracţie pentru alpinişti. Munţii Gutîiului ocupă o poziţie medie. MUNŢII GUTÎI 113. pe o distanţă de 10 km în linie aeriană. Floarea de Piatră (Grad de dificultate 4A. Traseul celor patru diedre (4 lungimi de coardă). V. cu regrupări incomode şi în scăriţe. traversări de creste. Cristea. Creasta Vestică (3 lungimi de coardă). Nu sînt tratate traseele de căţărătură pe stîncă în perioada de iarnă. 3 lungimi de coardă). Terray (Grad de dificultate 3 A. multă . Făgetul Ciucului (Vf. Creasta principală se întinde de la pasul Gutîi (987 m) pînă la pasul Neteda (1040 m) . Accesul se face din Drumul Naţional nr. Minerul (Grad de dificultate 2 B. i 11. 1 A. Cristea. 9. 6. Baia Sprie şi Cavnic. cît şi ca altitudine. 29). 2.Schi-alpinism: raliuri. 19. coborîri de văi alpine. Fisura cu balcon (Grad de dificultate 2 B. 1 lungime de coardă). 1263 m) se înalţă deasupra staţiunii Lacu Roşu. Fisura Galbenă (Grad de dificultate 4 B. cabana Mogoşa. 1953). 1. 1 lungime de coardă). Culminînd la 1443 m.U. peretele vestic. Traseul Fetelor (Grad de dificultate 2 B. 21. 22.

cu continuare pe Creasta Morarului -Vf. temperaturile scăzute şi condiţiile de zăpadă pot fi mai uşor prevăzute şi cunoscute. unde brîna se întrerupe. viscole. asigurare în pitonul existent). cu ieşire în platou. C. de exemplu. cu ieşire în platou. Săritoarea Mare. parcurgerea traseelor trebuie amînată.Hornul Coamei. cu ieşire în platou. în rest se mergea la colţari. Coborîrea s-a făcut pe Valea Priponului şi Valea Cerbului. . îngheţată. Grad de dificultate.Valea Coştilei. Pe Brînă.Valea Gălbenelelor . eventual cu varianta pe Vîlcelul Mortului. care acoperă săritorile. orice pasaj care apare dubios din punct de vedere al avalanşelor trebuie evitat cu orice preţ. a colţarilor. cele ce se pretează la escaladele de iarnă la colţari şi piolet sînt : . condiţii de zăpadă: afinată. S-a plecat de la Căminul Alpin. BUCEGII A. Omu sau coborîre pe Bucşoiul Mare (Drumul Deubel). chiar dacă aceasta presupune ocoluri mari şi obositoare. Ne mărginim aici să subliniem că pericolele obiective specifice iernii decid în ultimă instanţă asupra posibilităţii abordării unui traseu de iarnă în condiţii de securitate: avalanşe. fie cea de coborîre fără ieşire în platou. Problemele puse alpinismului iarna sînt tratate pe larg în cărţile de alpinism cu caracter didactic. Dintre văile de abrupt abordabile le recomandăm în mod deosebit pe următoarele : . . cu continuare spre Vf. .experienţă şi prudenţă. 1955. iarna. Pentru coborîrile pe schiuri se recomandă: Valea Cerbului şi Valea Morarului. . deasupra Brînei Mari a Coştilei. cu ieşire în platou. a fost trecut printr-un rapel dirijat.Valea Mălinului.Albişoara Crucii.Strunga Gălbenelelor.Vîlcelul Portiţelor şi Vîlcelul Grohotişului. În condiţii de zăpadă abundentă. cu ieşire în platou sau coborîre pe aceeaşi rută. astfel încît piciorul se afundă pînă peste genunchi. 4 B. ca. în schimb. pe vîlcelul din stînga sau Hornul lui Gelepeanu. peste Vîrful Caraimanului. cu ieşire în platou. este martie-aprilie. Dacă viscolele.Omu sau coborîre pe Brîna Mare a Morarului . trecînd pe la Monumentul Eroilor şi Vîrful Caraimanului. zăpada fiind bine tasată şi Săritoarea Cîrnului acoperită. Omu. şi care impune multă prudenţă în abordarea traseelor de iarnă. cu coborîre pe aceeaşi rută. cu un grad redus de dificultate. pericolul de declanşare a avalanşelor rămîne un factor extrem de dificil chiar în baza unei experienţe vaste. . pînă în Şaua Clăii Mari. . temperaturi scăzute. Perioada cea mai bună. beţelor de schi şi a pioletului. întărită. . reprezintă un interesant traseu alpin de iarnă.Rîpa Zăpezii . în escaladele de iarnă. fără de care folosirea celui mai bun echipament şi material tehnic nu ajută la nimic. . pe zăpadă abundentă şi timp senin.Valea Bucşoiului.Rîpa Mare cu continuare pe Creasta Morarului . ţinînd seama de condiţiile de zăpadă şi de timp. În cazurile în care se prevede declanşarea unei avalanşe.Valea Albă. .Valea Adîncă. In planificarea abordării traseelor de iarnă trebuie însă să avem în vedere fie ruta de ieşire în Platoul Bucegilor. Văi de abrupt În general. Pasajul de la Blidul Uriaşilor.Valea Seacă a Jepilor. Urcuşul pe Valea Albă nu a creat probleme. B. Primul parcurs de iarnă pe Brîna Mare a Coştilei s-a făcut în luna ianuarie. cu continuare pe creasta Bucşoiului Mic. In ceea ce priveşte situaţia locală. prin spectaculozitatea sa şi varietatea problemelor pe care le pune. zăpada nu se tasează niciodată suficient. cu coborîre pe aceeaşi rută sau ieşire în platou pe Valea Scoruşilor.La Verdeaţă" prezenta bulgări mari proveniţi de la avalanşe. Zona . Creste Dintre crestele Bucegilor. Brîna Mare a Coştilei Dintre Brînele Bucegilor.Valea Urzicii. .Valea Cerbului. în zilele imediat următoare marilor ninsori sau cînd are loc încălzirea bruscă a vremii. fără ca piciorul să se înfunde în zăpadă. în schimb. Timpul efectiv de mers a fost 18 ore. toate văile de abrupt ale Bucegilor se pretează la folosirea. Brîna Mare a Coştilei.. văile prezintă pante mai uşoare iarna decît vara. oferind un urcuş în deplină securitate şi cu minumum de efort. cînd zăpada acoperă săritorile şi este bine tasată. .Valea Seacă a Caraimanului. . Valea Jepilor şi Valea Albă cu un grad mai mare de dificultate. este de obicei descoperită şi trecerea ei creează unele dificultăţi (cornişă. cu întoarcere prin Poiana Coştilei Munticelul la Căminul Alpin.

parcursă la colţari. De la Stînile din Funduri se poate face traseul prin Şaua Funduri Vîrful La Om . în 12-l6 ore. către Refugiul Grind sau Poiana Vlăduşca .Brîna Acelor. renunţînd la schiuri. Padinile Ca şi văile de abrupt din Bucegi. reprezintă cea mai dificilă parte a Crestei Carpaţilor Meridionali. beţe de schi şi piolet. fie invers. beţe de schi şi piolet. carabiniere şi pitoane. PIATRA CRAIULUI A. Dificultatea principală o constituie alegerea traseului. Şaua Surului . B. 7. In conditii normale de iarnă. Bîlea Lac . în functie de condiţiile locale şi pencolul avalanşelor.Izvorul Negoiului. Încă din momentul ninsorii.Şaua Curmăturii . . zăpada suflată de viscol se depune în straturi groase pe feţele apărate de vînt şi în văi. în conditii favorabile de zăpadă şi de stare a timpului şi bineînţeles cu pregătire fizică şi tehnică corespunzătoare.Brîna Mare a Bucşoiului.Creasta Bucşoiului Mare. 2. iar în condiţii favorabile se poate ajunge în aceeaşi zi la Cabana Brusturet. Schiurile sînt de folos numai pe distanţa dintre Fereastra Mare a Sîmbetei şi Plaiul Foii. B. Turnu Roşu . pe creasta propriu-zisă se recomandă să se meargă la colţari şi beţe de schi. 3. pe parcurs. Fereastra Mare . iarna. vom urma drumul prin Cheile Dîmbovicioarei şi Cheile Brusturetului.Padina lui Călinet . Iezerul Podu Giurgiului . la refugiile Grind sau Vîrful Ascuţit. oferind interesante trasee de escalada la colţari. Oficial.Ţimbalul . marcat cu bandă roşie. Tot pe această distanţă se pun probleme de orientare. pentru . Un piolet pentru întreaga echipă este suficient. la Cabana Brusturet şi Stînile din Funduri.Plaiul Foii. Din cauza pericolului de avalanşe se recomandă să se urmeze strict linia de creastă. padinile Pietrei Craiului se pot aborda iarna. este 3 B.Iezerul Podu Giurgiului. care în general ocoleşte vîrfurile pe curba de nivel. rezistînd tentaţiei de a urmări marcajul. MUNŢII FĂGĂRAŞULUI A. Creasta Principală Cel mai spectaculos traseu de iarnă din Piatra Craiului îl constituie desigur creasta principală.Curmătura Zîrnei.Creasta Bucşoiului Mic. La nevoie se poate înnopta.Fereastra Mare a Sîmbetei. Datorită reliefului accidentat şi condiţiilor nefavorabile de zăpadă. în special pe ceaţă.Valea Ciorînguţa Coborîrea se face cel mai uşor pe versantul răsăritean. . .Bîlea Lac. beţe de schi şi piolet. abordată prin Valea Bujorilor -Creasta Ascutită . la care se adaugă coarda.Padina Hotarelor . peste vîrfuri. Curmătura Zîrnei . unde se poate face bivuacul înainte de atacarea crestei. Traseul făcut invers are avantajul important că se poate pleca de la Cabana Curmătura (1470 m). 995 m. 6.Şaua Surului. pe Drumul Deubel. . Etapele normale sînt : 1. creasta propriu-zisă are zăpadă puţină şi îngheţată. ele necesitînd în mod normal două zile pentru a fi parcurse la colţari. crestele nordice ale Făgăraşului sînt în schimb mult mai scurte ca distanţă şi ca timp faţă de creasta principală.Padina Şindileriei. prin Poiana cu Urzici .. gradul de dificultate al crestei principale. Izvorul Negoiului . Pornind de la sud. 5.Prăpăstii -Zărneşti. cu 500 m mai sus decît Cabana Brusturet fără bivuac prealabil. iarna cotată oficial cu gradul 5 B.Cabana Curmătura. Crestele nordice Dificile din punct de vedere tehnic.Valea Podurilor . Efortul cel mai extenuant îl constituie trecerea pasajelor cu zăpadă mare şi afinată din căldările văilor. avînd ca punct de plecare Podu Dîmboviţei. Menţionăm astfel : .Creasta Morarului. fie de la sud la nord. Creasta Principală Creasta principală a Făgăraşului.4.

asigurare şi rapel în zonele predominant stîncoase.Buta . Drumul de creastă se reia de la Petroşani cu creasta Parîngului trecînd peste Parîngul Mic . trecînd dintr-o vale în cealaltă prin Şaua Stînişoarei.Muntele Mic .Stefleşti .Curmătura Olteţului.T.Şaua Vf. Urmînd în continuare creasta peste vîrfurile Custura -Valea Mării . pe Muntele Zmeurătul.Lacul Ana Culmea Slăveiului -Valea Judele .Sinaia.munţii Cibinului).Muntele Zlata -Gura Apei . Crestele ce se pretează alpinismului de iarnă sînt în general aceleaşi ca şi cele prezentate la capitolul trasee de vară (vezi nr.Cristeşti . Altă variantă care ni se oferă este cea a Crestei munţilor Lotrului: Obîrşia Lotrului . urcînd pe o vale şi coborînd pe alta.Vf.Tălmăcel. cu ieşire în creasta principală nordică şi întoarcere pe acelaşi traseu.Căpăţîna . Retezatul oferă un teren favorabil schiului pe cea mai mare parte a traseelor de iarnă. pentru a depăşi cota 2 000 în Vf. Alt gen de traseu îl constituie circuitul Retezatului.Piatra Albă . Dacă crestele propriu-zise sînt relativ sigure. de la vest la est. se coboară din Curmătura Făgeţel la Uricani. se impune o deosebită atenţie la alegerea traseelor de acces şi de coborîre. de unde se urmează creasta principală sudică a Retezatului (Retezatul Mic.Valea Galeşului . fie pornind din Valea Cernei. Mare.Buta .Valea Stînişoarei . iar timpul se dublează.VI.Pietrele. Peleaga. Urmează traversarea Crestei Pietrei Craiului: Plaiul Foii . Timp necesar 5 ore. De aici se urmează creasta munţilor Căpăţînii cu vîrfurile La Nedei . Ultima parte a traseului se desfăşoară în Bucegi pe ruta Bran .Buta . Custura .Grind . în conditii favorabile de zăpadă.R.A.Negovanul Mare .Lacul Bucura . în amonte de Băile Herculane. cu observaţia că dificultăţile cresc cu un grad.Cîrja .Gura Apei .Ţarcu .Gruniu .Lacul Zănoaga Mare . De asemenea. eventual cu urcuş pe unul din vîrfuri : .Piatra Albă . ni se pare traseul Obîrşia Lotrului .Plaiul Mic .pentru a coborî în satul Malaia (Valea Lotrului). De la Băile Herculane se urcă în creasta principală a Munţilor Cernei. Traseul de iarnă al Carpaţilor Meridionali recunoscut de F. Mare -Valea Galeşului . Cel mai simplu traseu de traversare îl constituie distanţa Cabana Pietrele . Variantă: Caransebeş .Vf.Piscul Baciului . Variante: mai interesant decît creasta Căpăţînii. Păpuşa .Valea Bucurei .Platforma Borăscu .Vf. Olanelor. văile Stînişoara.Piatra Iorgovanului) pînă la Plaiul Mic.Bran.Valea Rea . echipaţi cu rucsac uşor şi piei de focă pentru urcuş. . Timp necesar 14-l6 ore. 3). fie de la confluenţa Belareca .Strunga Omul .Vf.Cristeşti .Cerna.Satul Peştera .Godeanu.Piatra Iorgovanului .Prejba .Pietrele.Plaiul Mic. pe una din crestele secundare. în ture de o zi.Paltina .Parîngul Mare .Vf. Custura -Stîna din Rîu Baleia . care se leagă direct de creasta principală a Parîngului. expuse avalanşelor. 43-52).Cabana Rînca . Godeanu. Traseul urmează linia Valea Pietrele . Retezat . De la Cabana Pietrele pot fi parcurse pe schiuri. . fără a preciza exact ruta între vîrfuri.Valea Pietrele . de unde se coboară la Cabana Buta (prima cabană întîlnită de la plecarea din Băile Herculane). În continuare se merge pe creasta Munţilor Godeanu pînă în Şaua Soarbele. Pietrele. Cindrel .Ursu . în schimb.Vf. . Păpuşa. rutele pot fi alese în funcţie de condiţiile meteorologice şi în primul rînd de starea zăpezii.Lazăru. Valea Rea sau Valea Galeşului. Curmătura Pietricelele sau Şaua Zănoagelor Galeşului. Un traseu mai pretenţios îl constituie ruta Pietrele . Timp necesar: 20-30 zile. cu Creasta Făgăraşului pînă la Cabana Plaiul Foii (vezi nr. CREASTA CARPAŢILOR MERIDIONALI În cele ce urmează vom descrie traseul geografic cu variantele sale. impune atingerea vîrfurilor principale.Curmătura Bucurei . Luptînd cu distantele mari şi cu dificultăţile de orientare se trece de Vîrful Dobrii şi Vf.Plaiul Mic .Păltiniş (munţii Lotrului .Vf. Timp necesar 6 zile.Babele Furnica .Baleia .Lacul Galeş .Plaiul Lănciţii . Traseul de creastă se reia de la Turnu Roşu. legînd între ele cabanele Pietrele . se pot combina traseele. RETEZATUL Spre deosebire de crestele Pietrei Craiului şi Munţilor Făgăraşului.Plaiul Mic.Cabana Buta prin Valea Pietrele -Curmătura Bucurei . Masivul Piule .

Coştila .prezentare . Valea Albă .Bucegi 1. Hornul dintre fire 15 Hornul Coamei – Bucegi/Coştila 16. Jepii Mici . Blidul Uriaşilor 12. Valea Mălinului – Bucegi/Coştila 1 Valea Mălinului .firul principal 2. Jepii Mici . Valea Gălbenelelor .faţa nordică . Caraimanul .faţa estică . Vîlcelul Stîncos 2.Bucegi 11. Vîlcelul Mortului 5. Valea Gălbenelelor .Creasta Văii Albe 4. Circurile Văii Albe 2. Coştila . Albişoara Hornurilor 4. Valea Seacă a Caraimanului 2. Coştila .Bucegi 6. Grohotişul Înflorit 3.faţa sudică .prezentare . Brîna lui Răducu .Bucegi 1. Chivu (7 zile şi jumătate).Bucegi 18. Colţul Gălbenelelor – Bucegi/Coştila 17. Albişoara Gemenelor 5.2 1.Bucegi 1. Coştila -faţa sudică . Caraimanul .Bucegi I Coştila 1.faţa estică . Valea Gălbenelelor . Valea Coşlilei .faţa nordică . CUPRINS Alpinismul în Carpaţii României Indicaţii utile pentru alpiniştii începători PARTEA I . Vîlcelul Policandrului 3.Bucegi 1. Valea Spumoasă 2.faţa estică .Bucegi I Coştila 14.Trasee alpine de gradele 1 .firul secundar 3. Bucegii .Bucegi 10. Valea Seacă a Jepilor 2.Bucegi 3. Hornul cu Flori 5.Bucegi 1. Valea Comorilor 2. Brîul Portiţei 7. Albişoara Strungii 2. Valea lui Zangur 3.prezentare .Brîul Mare al Jepilor Mici 3.In aceste condiţii recordul este deţinut de echipa Armata condusă de D. Albişoara Brînei 9. Spălătura Văii Seci a Caraimanului 6.faţada sudică . Vîlcelul Marelui V 8.Bucegi 1. Vîlcelul Pietros 13.prezentare . Caraimanul . Jepii Mici . Albişoara Crucii 6.Carpaţii Meridionali 2. Caraimanul .Bucegi 1. Albişoara Turnurilor 3. Muchia şi Vîrful Clăii Mari 4. Ţancul Uriaşului 4. Brîna Aeriană .

prezentare . Vîlcelul cu Fereastră .prezentare .Piatra Craiului 38. Valea Horoabei – Bucegi/Muntele Bătrîna 32.Piatra Craiului 1. Valea Verde 2. Valea Morarului . Rîpa Zăpezii 5. Hornul Inchis 34. Hornul Ascuns 4.prezentare .faţa estică . Colţii Gemeni 3. Brîul Ciorînga Mare 2. Brîul de Mijloc . Muchia dintre Ţimbale 38. Valea Poienii 2. Canionul din Ciorînga . Creasta Morarului 24. Valea Urzicii 2. Bucşoiul . Valea Caprelor 2.Bucegi 1.2. Valea Caprelor 3.Piatra Craiului 40.firul principal .Bucegi 23. Vîlcelul Portiţelor 3.Bucegi 28.Carpaţii Meridionali 33.Bucegi 27. Valea Hornului 4. Piatra Craiului . Traseul de traversare din Valea Mălinului în Valea Verde.faţa vestica .Bucegi 1.Piatra Craiului 37. Valea Podurilor . Valea Priponului 21. Valea Ţapului 20. Vîlcelul Grohotişului 30. Padina Lăncii .Piatra Craiului 1. Valea Colţilor 3. Padina lui Călineţ .faţa sudică . Morarul . Valea Comorilor 2 Valea Bujorilor 25. Padina lui Călineţ . Morarul . Valea Bucşoiului 2. Morarul . Valea Seacă a Coştilei şi Valea Ţapului 19.Piatra Craiului 35.Bucegi 1.faţa estică . Valea Scoruşilor 5. Valea Ciorînguţa 39. Padina Lăncii .firul principal 2. Vîlcelul Ţancurilor 4. Brîna Mare a Bucşoiului 2. Brîna Mare a Morarului 2.Bucegi 1. Valea Pietrelor 31. De la Creasta Ţapului la Creasta Priponului – Bucegi/Coştila 1. Brîul Ciorînga Mare .partna sudică . Bucşoiul . Valea Adîncă 26. Creasta Bucşoiului Mic 29.Bucegi 1. Bucşoiul . Morarul .Piatra Craiului 1. Vîlcelul Caprelor 3. Brîul de Mijloc .faţa sudica .Piatra Craiului 1. Bucşoiul .firul principal 2.faţa nordică . Valea Seacă a Coştilei 3.Bucegi 1. Valea Podurilor . De la Creasta Măîinului la Creasta Ţapuhu – Bucegi/Coştila 1. Brîna Mare a Coştilei – Bucegi/Coştila 22.partea nordică . Muchia Ţimbalului Mic 4. Brîul înflorit 3.

Peretele cu Flori – Bucegi/Jepii Mici 1. Traseul Dinamo '69 I Peretele Văii Albe . Muchia nordică Pietrele . Muchia Gîrdomanului . Muchia Hornului Ascuns/Turnul Galbcn al Dianei . Cristea 67. Muchia Bondarului/Canionul din Ciorînga .Retezat 63.Retezat 61. Muchia Drăguşului . Traseul Central I Peretele Văii Albe – Bucegi/Coştila 1. Traseul 23 August/Peretele Padinei Popii .Retezat PARTEA a II-a .Piatra Craiului 1. Piscul Podragului . Valea lui Ivan 42. Retezatul .Făgăraş 45.2.Bucegi . Faţa Nordică a Turnului Mare al Diaaei – Piatra Craiului 74.Făgăraş 44.Piatra Craiului 1.Retezat 59. Muchia Viştea Mare .Piatra Craiului 1.Pintenul Slăveiului . Diedrul Pupezei 2.Piatra Craiului 77.Bucegi I Coştila 70.Retezat 62.Făgăraş 49..prczentare . Muchia Înaltă 72. Creasta Frumoasă 80. Traseul Oblic 2.Retezat 60.traseele 1 .Retezat 64.Făgăraş 47.Carpaţii Meridionali 57. Custura nord-estică a Vîrfului Mare .Carpaţii Meridionali 56. Creasta Şoimilor şi Creasta Frumoasă/Padina lui Călineţ .Făgăraş 55. Traversarea Vînălorii lui Buteanu . Traseul Alveolelor/Peretele Padinei Popii .Făgăraş 48. Muchia Scării 2. Brîul Roşu . Dara . Peretele Vîlcelului Stîncos . Traseul lui Gelepeanu I Peretele Brînei . Fisura Uitată 2. Călţunul . Surplomba cu Pendul 3.Piatra Craiului 76. Traseul Memorial E.Piatra Craiului 79. Poiana închisă 41. Căldarea Găuroane . Munţii Făgăraşului .Făgăraş 50.Coştila 69. Piscul Doananei . Peretele cu Flori .5 3. Traseul Vulturului . Piscul Albota . Muchia Zănoagei .Piatra Craiului 73. Abruptul nordic al Retezatului . Bivuacul Caprelor 66. Fisura Uitată. Valea Cheia Iarului .Carpaţii Meridionali 43. Abruptul nordic Judele . Muchia Tunsului .Retezat 58. Creasta Şoimilor 2.prezentare . Santinela Padinei Popii/Padina Popii – Piatra Craiului 78. Creasta .Făgăraş 48. Cristea . Diedrul Pupezei şi Traseul Memorial E. Muchia din Peretele Coştilei – Bucegi/Coştila 71. Muchia Tărîţei . Brîul Roşu 2.Piatra Craiului 75.firul secundar 3. Creasta sud-estică a Pelegii .Făgăraş 54.Trasee alpine de gradele 3-6 65. Padina Lăncii . Traseul Central 68. Turnul Şpirlei/Valea Şpirlei .Bucegi I Coştila 1.Peretele Văii Albe – Bucegi/Coştila 1.Făgăraş 52. Pintenul Custurii . Lespezile Padinei Popii .Făgăraş 53.Făgăraş 51.

Traseul Vînătorilor de Munte 105.Cheile Bicazului 1.Cheile Bicazului 1. Peretele Vînătariei .Piatra Mare 89. Peretele Şoimului . Traseul Fecioarei 2. Peretele Pleşei (stînga) . Fisura Bobot . Cupa Banatului 1977 .Munţii Cernei/Valea Cernei 98.Cheile Bicazului/Piatra Altarului 1. Traseul Fecioarei şi Finala '67/ Peretele Mariei Cheile Bicazului 1.Cheile Bicazului . Vanga Mare – Postăvarul/Versantul Nord-Vestic 87.Munţii Apuseni/Munţii Metaliferi/Cheile Crăciuneşti 101.Cheile Bicazului 106.Munţii Apuseni/Munţii Trascăului/Cheile Poienii 103. Traseul intersectat 2. Colţul Data şi Colţul Bogza . Lacrima de Piatră 7 Peretele vestic din Făgetul Ciucului . Finala '67 112.Cheile Olteţului 1.Cheile Olteţului/Munţii Parîngului 1. Peretele Crucea Albă . Traseul .Cheile Bicazului/Politele Bardosului 1. Cheile Bicazului 1. Traseul 2 Brazi 91. Begul Mare .Cheile Olteţului 92. Traseul Peştera Urşilor 4. Traseul Armata 2. Hornul Mare 107. Creasta Estică 2. Traseele a XX-a Aniversare/Santinela de la Gîtul Iadului . Peretele Rolului .Munţii Mehedinţi/Valea Cernei 93. Faţa Mare şi Hornul Mare/Peretele Poliţele Bardosului . Surplombele de aur – Postăvarul/Cheile Rîşnoavei 85. Traseul Faţa Mare 2.Munţii Cernei/Valea Cernei 97. Surplomba Rîndunelelor 3. Traseul Armata şi Surplomba de la Gîtul Iadului . Peretele Pleşei (partea centrală) .Munţii Curmăturii (Hăşmaş)/Cheile Bicazului/Peretele Sudic al Suhardului Mic 1. Peretele de la Grota Haiducilor . Peretele Pleşei (dreapta) . Piatra Scrisă .Cheile Bicazului/Poliţele Bardosului 1. Traseul Central 104. Creasta Estică şi Traseul Vînătorilor de Munte . Santinela Cheilor . Fisura Strungii cu Mesteacăn 2. Traseul Intersectat şi Turnul de Fildeş din Peretele Piatra Surducului.Creasta Gencralului – Postăvarul/Cheile Rîşnoavei 84. Traseul Gentiana 2. Traseul a XX-a Aniversare 2. Fisura Strungii cu Mesteacăn şi Pintenul lui Cătălin/Peretele nordic al Pietrei Surducului Piatra Surducului . Surplomba de la Gîtul Iadului 109. Santinela de la Gîtul Iadului 108. Colţul Cetăţii .2. Muchia Alveolelor – Postăvarul/Peretele Sud-Estic 86. Traseul .Cheile Nerei 99. Faţa Strungii 81.Peretele Şoimului/Valea Cernei 95.Olimpiada '80" 3.A XXXV-a aniversare" 2.. Turnul Mare al Zacotelor – Leaota/Cheile Crovului 83.Munţii Aninei/Cheile Nerei 100. Pintenul lui Cătălin 110. Colţul Viperei – Leaota/Cheile Crovului 82. Traseul Genţiana şi Traseul Central . Turnul de Fildeş 111. Prăpastia Ursului . Surplombele din Vîlcel .Munţii Aninei .Peretele Şoimului/Valea Cernei 94. Diedru cu Măceşi 2.Piatra Mare/Versantul Nord-Vestic 88.Munţii Apuseni/Munţii Trascăului/Cheile Poienii 102.. Hornul Lung 3.Munţii Mehedinţi/Valea Cernei 96. Cheile Lapoşului . Pintenul Olteţului 90.

113.Casa Scînteii” Piaţa Scînteii nr. Piatra Cralulul A. Văi de abrupt B.5 Com. Munţii Făgăraşului A. Retezatul 5.09. OCR şi editare : Roşioru Gabi Email : rosiorug@yahoo. 80 314 Combinatul poligrafic . Crestele nordice 4. Creasta Principală B. Padinele 3. 1 . Creste 2. nr.1988 Coli de tipar: 10. Brîna Mare a Coştilei C..Bucureşti Republica Socialistă Romania Scanare. Creasta Principală B. Creasta Cocoşului . Creasta Carpaţilor Meridionali Redactor: CASANDRA ENESCU Tehnoredactor: ECATERINA ALBICI Bun de tipar: 23.Munţii Gutîi PARTEA a III-a .com Carte obţinută prin bunăvoinţa dlui Cristian M <Ma Cri> . Bucegi A.Trasee alpine de iarnă 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful