Curs I, Psihoterapie

21.02. 2009

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

PSIHOTERAPIE
CURS 1 - Psihoterapia copilului: Specific, obiective, faze
Psihoterapia copilului s-a dezvoltat iniţial ca ramură a psihoterapiei adultului ,însa a cunoscut o serie de delimitări datorate cunoaşterii mai profunde a dinamicii dezvoltării personalitaţii. Carl Rogers vorbea de funcţia sanogenetica ce exista în fiecare persoană şi care aşteaptă ,în cazul celor cu tulburari psihice, să fie reactivată şi explicându-se astfel, faptul că accesul la această funcţie poate fi mai uşor în cazul copiilor decât la adult şi pentru că rezistenţele şi mecanismele lor de apărare nu sunt foarte puternice. În psihoterapia experienţiala, care ocupă o arie extrem de largă în asistarea copilului şi a familiei sale, scopul final este de a-l ajuta pe copil să fie conştient de sine şi de existenţa sa în lume, urmărindu-se deblocarea procesului de evoluţie normală, ajutând copilul să intre în contact cu nevoile sale neconştientizate, realizarea unei mai bune acceptări de sine ca persoană şi în relaţie cu lumea. Psihoterapia va avea astfel un efect pozitiv asupra comportamentului etic al copilului, responsabilităţii şi a filosofiei lui de viaţa, considerându-se în acest sens, că în baza conştientizării, autoacceptării şi a dreptului de a fi aşa cum eşti, organismul poate creşte, însă intervenţia forţată împiedică acest proces. Psihoterapia îi ajută pe copiii cu tulburări emoţionale, de comportament şi adaptare să işi înţeleagă sentimentele şi problemele, să îşi rezolve conflictele cu alţi oameni, să încerce noi soluţii la problemele vechi, în timp ce, treaba terapeutului este sa-i ajute pe copii să vadă lumea din jurul lor aşa cum este ea în realitate. Se doreşte ca ei să ştie că au posibilitatea să facă alegeri în viaţa lor şi unele alegeri sunt imposibil de făcut. De aceea este foarte important ca terapeutul să creeze o relaţie calda şi de incredere cu copilul astfel încât acesta să se simtă în siguranţă pentru a alege alternative în modul lui de a gândi şi acţiona. Terapeutul trebuie să fie familiarizat cu tipurile de dificultăţi de învăţare care afectează copilul,cauzate adesea de factori emoţionali.El trebuie să cunoască lucrul cu dinamica sistemului familial şi să aibă în atenţie mediul care îl influenţează pe copil -casa, şcoala etc., iar atunci când este cazul, să se intervină în modificarea mediului în care trăieşte copilul. In acest sens, psihoterapia este combinată atât cu metode educaţionale cât şi cu tehnici comportamentale. Pentru a reuşi o relaţie bună cu copilul, terapeutul are nevoie să aibă simţul umorului şi să permită copilului jucăuş şi expresiv din el să se manifeste liber. Este important ca el să creadă în mod ferm că fiecare copil este unicat, o persoană valoroasă. Tratamentul copilului porneşte de le nevoile sale specifice, de la problemele sale emoţionale şi situaţiile obiective în care se află. Obiectivele procesului terapeutic Tratamentul fiecarui copil este unic şi diferit, motiv pentru care procesul terapeutic trebuie să fie un proces foarte flexibil, şi totuşi el urmăreşte o progresie, care are un început, un mijloc şi un sfârşit; terapetul fiind conştient de această etapizare şi de structura pe care o impune terapiei ce trebuie tratată într-o anumită ordine. Toate aceste stadii au ţeluri comune: -reducerea problemelor emoţionale sau de comportament ale copilului; -îmbunătăţirea adaptării la şcoală, în familie sau cu egalii; -îmbunătăţirea stimei de sine. Fazele procesului terapeutic 1

Curs I, Psihoterapie

21.02. 2009

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 1. Scopul primei faze constă în stabilirea alianţei terapeutice într-un mediu securizant care-i permite copilului să se dezvăluie pe sine. De aceea trebuie să fie o experienţă plăcută pentru copil, pentru ca el să-şi dorească să revină la cabinet. Prima întâlnire este momentul stabilirii unei relaţii de încredere cu copilul, este momentul când i se explică copillui confidenţialitatea şi este informat despre ceea ce presupune relaţia terapeutică. Această confidenţialitate prezintă doua consecinţe importante: în primul rând, copilul simte că primeşte un respect special şi se va raporta pozitiv la terapie şi, în al doilea rând, copilul va avea libertatea de a fi deschis cu terapeutul său. În general, prima sesiune este un moment în care terapeutul încearcă să promoveze stima de sine a copilului şi valorizarea propriei persoane şi astfel, copilul este lăsat să vorbească despre lucrurile de fiecare zi sau despre orice altceva vrea el, pentru că aceasta îi va permite să se simtă mai liniştit. Cei mai mulţi terapeuţi afirmă că este necesar ca atunci când familia vorbeşte despre copil, el trebuie să fie de faţă, chiar dacă nu-şi spune şi el punctul de vedere; astfel copilul este împiedicat să fantazeze, să se îngrijoreze cu privire la presupusele lucruri rele ce se spun despre el. Terapeutul nu trebuie să-i vorbească copilului "de sus", să-l neglijeze sau să-l trateze ca pe un obiect despre care se discută. Primele sesiuni au şi o valoare diagnostică, în sensul că se strâng informaţii din mai multe surse (copil, familie, şcoală etc.), apoi se formulează ipotezele şi obiectivele terapeutice. O sursă importantă de informaţii este observarea relaţiilor dintre părinţi şi copii (şi fraţi eventual) în timp ce ei sunt la cabinet; primul lucru de observat fiind proximitatea fizică-adică părinţii şi copilul stau împreună sau separaţi? Dacă stau împreună, se afla în contact fizic şi aparent dependent, legaţi unii de alţii? Dacă stau despărţiţi, indică aceasta o lipsă a contactului emoţional sau o independenţa sănătoasă? Apoi se observă dacă copilul se mişca liber prin cameră sau parintele îi controlează comportamentul. Ce reacţie au părinţii la comportamentul copilului lor? Cere acesta aprobare când vorbeşte? Vorbeşte liber sau este blocat de prezenţa părinţilor? Plecând de la aceste informaţii, terapeutul formulează ipoteze cu privire la : - măsurile educative pe care părinţii le aplică copilului; - alianţele şi conflictele intrafamiliale; - comunicările perturbatoare şi dublele mesaje. Chiar în prima sesiune terapeutul este interesat de motivele pentru care este adus copilul la cabinet. Cei mai mulţi se îndreaptă spre cabinetul de psihoterapie atunci când situaţia începe să fie dificilă, uneori chiar insuportabilă, atât pentru copil cât şi pentru părinţi, dar cu toate că părinţii nu sunt direct afectaţi de comportamentul copilului ei trăiesc disconfort, anxietate sau simt că trebuie să facă ceva în această privintă. Uneori părinţii işi aduc copii la terapie pentru că aceştia au suferit incidente traumatice (abuz, molestare, accident, moartea sau îmbolnăvirea cuiva drag) şi doresc să fie siguri că sentimentele traite de copil nu-l vor coplesi si nu vor avea efecte negative pe termen lung; alteori, şcoala sau medicul îi îndrumă pe părinţi spre psihoterapie. Din evaluarea psihologică, anamneza, interviul preliminar cu parinţii şi cu copilul, terapeutul clarifică 3 tipuri de obiective terapeutice : -din pespectiva părinţilor; -din perspectiva copilului; -din perspectiva terapeutului. 2. A doua fază a procesului psihoterapeutic centrat pe copil - este formată din sesiunile de mijloc ale procesului terapeutic, fiecare având un focus diferit. Este etapa activă, lucrativă, facilitatoare de schimbare, şi se concentrează pe problemele personale, pe problemele de zi cu zi; practic este momentul în care are loc cea mai mare parte a muncii terapeutice. Copiii au adesea blocaje în comunicarea verbală, se simt stingheriţi sau opun rezistenţă în a-şi exprima direct trăirile interioare sau nu le conştientizeaza dar, prin folosirea unor tehnici expresive ce incurajeaza proiecţia, aceste blocaje sunt eliminate şi copiii işi pot dezvălui direct sau simbolic sentimentele, trăirile şi credinţele, într-un mod deschis, fapt ce duce la integrarea personalităţii. Ceea ce 2

Curs I, Psihoterapie

21.02. 2009

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z copilul exprimă prin desen, modelaj, povestiri, arată fanteziile proprii, nevoile, anxietăţile, fricile, frustrările, impulsurile, dorinţele etc. Adesea, PROIECŢIA va fi singura cale prin care copilul vorbeşte despre el. De exemplu, el poate spune prin intermediul unei marionete lucruri pe care nu le va spune niciodată direct; tehnica utilizării marionetelor sau a păpuşilor usurând medierea procesului de explorare şi analiza terapeutică. De asemenea, şi jocul prin dramatizare şi improvizaţie narativă, prin metaforă şi simbol oferă, pas cu pas, baza proiectivă de explorare şi de exprimare, iar în timp provoacă schimbări în înţelegere şi comportament. Tehnicile expresive stimulează creativitatea copilului, iar creativitatea umană este limbajul primar pentru realizarea insight-ului şi vindecării. Ele sunt numeroase, dar nu trebuie utilizate ca nişte reţete, nu trebuie privite ca un scop în sine. De aceea, terapeutul păstrează întotdeauna în minte că fiecare copil este o persoană unică, tehnica fiind doar un catalizator al procesului terapeutic. Copilul direcţionează cum să se lucreze cu el şi orientează spre ceea ce el are nevoie, secretul terapeutului constând în a fi receptiv şi deschis, gata să-i primească mesajul şi să-i permită să-l transmită. Este important pentru copil să simtă că terapeutul este o persoană puternică pe care se poate baza. Prin faptul că terapeutul îl înţelege,îl acceptă şi este sincer cu el, copilul învaţă să se autoaccepte, să se conştientizeze şi astfel să crească şi să se dezvolte emoţional. Un bun terapeut asistă şi acompaniază copilul în procesul evoluţiei sale. Uneori terapeutul pregăteşte tehnici pe care copilul le refuză şi atunci nu trebuie să forţeze, ci să-i respecte limitele. Aceste rezistenţe nu sunt întotdeauna date de negativismul copilului, ci este bine să se tină cont de faptul că experienţele de viaţa l-au învăţat pe acesta să se apere şi să se opună când ceva este prea greu, prea mult sau prea periculos pentru el. Terapeutul poate trata direct frica ce se ascunde în spatele rezistenţelor sau poate să-i permită copilului să decidă pentru el însuşi când este gata să rişte ceva care este dificil pentru el. În terapie se vorbeşte de 3 tipuri de schimbări: -schimbări comportamentale- se referă la modul în care copilul se comportă şi acţionează, cum se relaţionează cu alţi oameni sau obiecte din spaţiul său de viaţă; -schimbări cognitive - se referă la capacitatea de a se înţelege pe sine şi pe cei din mediul său,de a identifica ceea ce este\sau nu important; -schimbări emoţionale - se referă la schimbări în confortul, fericirea şi satisfacţia copilului. 3. A treia fază a procesului psihoterapeutic reprezintă încheierea terapiei, ce poate fi un moment dificil pentru copil, din mai multe motive şi poate prezenta probleme care se concentrează în jurul separării, pierderii unei relaţii importante şi a încrederii în sine. De aceea, încheierea terapiei nu se face brusc şi copilul trebuie să fie pregătit pentru acest lucru dar, mai ales, e important ca terapia să nu se încheie niciodată în mijlocul unei crize. Chiar dacă copilul este pregătit să sfârşească terapia, terapeutul trebuie să-l ajute să facă fată mai întâi crizei. Scopul ultimei etape în terapie este consolidarea şi întărirea câştigurilor obţinute, terapeutul întrebându-se dacă copilul poate promova sau mentine aceste câştiguri. Terapia poate fi oprită atunci când se consideră că: - comportamentul copilului s-a schimbat prin raportare la şcoală ,la părinţi la egali şi începe să fie implicat în activităţi exterioare de gen cluburi,fotbal,prieteni ,semn că terapia începe să-l plaseze pe drumul vieţii sale - sau când se produce o răceală în relaţia sa cu terapeutul iar materialul din sesiunea de terapie este mai puţin productiv, adica atunci când devin plictisiţi şi doresc să petreacă mai mult timp cu prietenii, relaţia terapeutică răcindu-se emoţional,este semn că se apropie sfârsitul terapiei. Înainte de a şti dacă este momentul oportun pentru finalul terapiei,terapeutul american Robert Leve considera că este bine să se cunoasca dacă: - Problemele emoţionale ale copilului sunt sub control - dacă a învăţat să-şi controleze comportările impulsive şi are o toleranţa la frustrare mai bună; 3

Curs I, Psihoterapie

21.02. 2009

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z - Nivelul de gândire al copilului este adecvat vârstei - adică trebuie să înţeleagă foarte bine cauza şi efectul, să fie realist în judecare situaţiilor şi să fie capabil să discearnă importantul de neimportant în viaţa sa. - Nivelul fanteziei copilului este adecvat pentru încheierea terapiei - în acest caz, fanteziile adecvate varstei indică creativitate şi de aceea au un sens psihologic prin faptul că servesc un scop,încearcă să reducă o temere sau să exprime o dorinţă conştientă sau inconştientă. - Copilul are abilitatea de a învăţa din traume emoţionale - reprezintă unul din cele mai importante câştiguri terapeutice care indică încheierea; de exemplu atunci când copilul poate tolera schimbările ce aveau loc în viaţa sa, la începutul terapiei, şi poate beneficia de ele ceea ce înseamnă că a învăţat reacţii emoţionale noi mai adaptative. - Copilul poate să-şi revină din traume emoţionale - chiar dacă viaţa oricărui copil este plină de supărări, copiii normali au abilitatea de a trece peste aceste experienţe şi de a se întoarce la un echilibru emoţional normal. Trebuie făcută precizarea că a treia fază a procesului psihoterapeutic utilizează în mod special -familia ca resursă - echilibrantă şi de consolidare a progreselor terapeutice. În acest sens, părinţii trebuie încurajaţi şi sprijiniţi să-şi ajute copiii să menţină câştigurile terapeutice, să sprijine tratamentul copilului lor prin aducerea la timp la cabinet, să furnizeze informaţii despre funcţionarea copilului la şcoală şi în familie. Practic, terapia copilului este în realitate o terapie de familie centrată pe copil , iar asistarea relaţiilor perturbate ale cuplului parental sau ale întregii familii (cu bunici,fraţi,rude implicate) reprezintă cheia succesului terapeutic şi a menţinerii unor efecte pozitive.

4

Curs II, Psihoterapie

28.02. 2009

www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

CURS 2

Desenul - ca abordare diagnostică şi terapeutică a copilului

Desenul liber sau tematic - constituie o cale foarte potrivită de evaluare a personalităţii în formare a copilului şi a problemelor sale emoţionale, precum şi a relaţiilor sale cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate existenţiala,a dificultăţilor de adaptare la mediul social. Mecanismul psihologic, prin care conflicte inconştiente nerezolvate, probleme care nu pot fi comunicate, atitudini şi sentimente faţă de persoane importante din viaţa sa, frustraţii şi anxietăţi, blocaje sau suferinţe reprimate sunt dezvăluite, îl constituie PROIECŢIA. Atât desenele, cât şi jocurile sunt considerate drept cele mai relevante modalităţi de expresie ale primilor ani de viaţă, ele oferind date importante despre inteligenţa şi afectivitatea copilului; dar, în mod special, desenul liber spre deosebire de desenul după model, îndeplineşte rolul unei adevarate creaţii deoarece exprimă spontan viziunea personală a copilului asupra mediului înconjurător şi de asemenea se instituie într-un veritabil test psihodiagnostic al personalităţii lui. Cele mai întâlnite teste proiective bazate pe desen sunt: 1. Testul"omuleţului"-(F.Goodenough)-oferă indici asupra nivelului intelectual al copilului, şi în funcţie de nivelul său de maturitate psihomotrică, de proiectarea sa în desenul unui omuleţ, aceşti indici pot fi semnificativi pentru dezvoltarea cognitivă, evaluată concret prin gradul de de perfecţiune şi completitudine a desenului, echilibrul general bogăţia detaliilor. 2. Testul "femeii plimbându-se în ploaie"-(testul H.Fay) - solicită o integrare mai complexă a unor elemente ale desenului liber, ce permit evaluarea nivelului de inteligentă. 3. Testul desenului liber-(testul lui Minkowska) - permite aprecierea modului particular de pecepţie al copilului în 2 tipuri distincte: - tipul senzorial (în care modalitatea de realizare a desenului nu este prea precisă, dar detaliile sunt legate unele de altele printr-un viu dinamism) - tipul raţional (în care fiecare element, obiect sau fiinţă sunt redate riguros, izolat, fără nicio legătură cu restul desenului. Dar desenul liber ne oferă şi indici privind viaţa afectivă a subiectului prin intermediul analizei conţinutului. 4. Testul "desenului figurii umane" (H.Machover) - pleacă de la testul "omuleţului", propunându-se astfel desenarea succesivă a doua persoane de sex diferit. 5. Testul "casă-copac-persoană"(HTP) - are 2 etape de lucru: -momentul creator nonverbal-realizarea desenului prin folosirea celor 3 elemente indicate şi - momentul verbal - în care copilul este solicitat să descrie, să interpreteze ceea ce a desenat; aceste etape creând asociaţii libere pentru cunoaşterea problemelor emoţionale şi relaţionale ale copilului. 6. Testul"desenului familiei" (utilizat de Minkowska, Cain si Gomila, N.Fukada)-este relevant pentru cunoaşterea legăturilor pe care copilul le are cu familia, ele fiind decisive în formarea personalităţii sale.Testul familiei poate constitui şi o tehnică provocativă utilizată în terapia cu familia copilului cu tulburări emoţionale şi de comportament. În timpul probei se pot observa reacţiile afective ale copilului,mai ales inhibiţiile, refuzul de a desena sau vorbi despre anumiţi membrii ai familiei sau chiar de sine, se urmăresc oscilaţiile afective, trecerea de la tristeţe la veselie, alegerea culorilor pentru sine şi pentru anumite persoane; desenarea în culori vii, deschise este în directă legătură cu emoţiile şi sentimentele copillului faţă de persoanele desenate, în timp ce, desenul alb-negru ne poate sugera blocaje emoţionale, elemente de depresie, retragere sau lipsa de rezonanţă afectivă, dificultăţi de exprimare a sentimentelor şi trăirilor. O altă posibilitate este reprezentarea grafică a familiei prin simboluri sau animale, în care copilului i se cere să-şi imagineze membrii familiei altfel decât oameni şi să-i deseneze aşa cum doreşte el. 5

practicată de J. stadiul iniţial . Mâzgăleala . desenele pot fi revăzute pentru a se accentua morala sau lecţia care poate fi invăţată de aici. în prezenţa consilierului psihologic. care să reprezinte starea lui de acum sau starea lui când e fericit sau supărat.Allan în scop terapeutic. desenul reflectă: -imagini legate de sensul stăpânirii de sine. o simpla linie pe hârtie şi-l directionează pe copil să trazeze alte linii pentru a realiza un desen. copilul este rugat să traseze primul linia pe foaia de hârtie. Psihoterapie 28. .pierderea controlului intern şi prezenţa sentimentelor de disperare.02. este o metodă de a-i ajuta pe copii să exprime acele părţi din ei înşişi. figuri şi culori . -scene umoristice. când i se cere copilului să deseneze un tablou. îşi eliberează propriile lor sentimente şi atitudini care ar fi putut fi inhibate şi ascunse. e. stadiul terminal -de la a 9-a şedinţă la a 12-a. acum este recomandat să i se sugereze copilului să creeze alte finaluri care ar putea fi mai satisfăcătoare.conflictul între bine şi rău şi izolarea sentimentelor. Jocul "Desenul unei povestiri"-este o tehnică utilizată de Steward Gabel. 6 .adâncirea relaţiei dintre copil şi ajutorul său. desenele reflectă: . . în care terapeutul desenează el. g. un copil poate reprezenta o tema simbolică pe care o reia în mai multe desene.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Câteva modalităţi de lucru expresiv-metaforice: a. în timp ce alţii vor reda stereotipe în desen.cartiaz. Desenul serial -este o metodă individuală de lucru cu copilul cu dificultăţi comportamentale şi de adaptare. 3.o viziune globală asupra lumii interioare a copilului. semn al unei evoluţii. curbe. d. ei exprimă o parte din propria personalitate. 2009 www. figuri etc. conţinutul desenelor reflectă: .este cerut de obicei de la începutul terapiei deoarece copiii doresc mai curând să deseneze sau să picteze ceea ce vor ei decât să li se spună ce să facă. Metoda este de inspiraţie jungiană şi implică o serie de 12 şedinţe a câte 20-25 de minute fiecare.expresia unei emoţii în forma ei pură. f.între prima şi a 4-a şedinţă. stadiul intermediar-de la a 5-a la a 8-a şedinţă. se manifestă o mai mică constrângere în realizarea mâzgălelii pe foaia de hârtie. Allan observă că unii copii încep seria prin a produce imagini de suferinţă. 2. primul. Utilizarea desenului serial se realizeaza in 3 stadii: 1. Imaginare şi desenarea unei "tufe de trandafiri"-exerciţiul este utilizat de V.B. După această fază iniţială. alţii imagini reparatorii.A. psihologul punându-i diferite întrebări de genul: Ce fel de tufă de trandafiri eşti? Eşti mică sau mare? Sunt boboci? Au frunze? Sunt şi alte flori sau tu eşti singur? etc. Desenul lumii interioare.Curs II. Desenul liber . . .Oaklander şi se poate lucra atât individual cât şi în grup de copii. -tablouri ce reflectă deplasarea legăturii de ataşament de consilier către alte persoane.copilul este rugat să închidă ochii şi să pătrundă în lumea lui interioară şi apoi să poată reda pe hârtie folosind doar linii. de la violenţă şi distrugere la echilibrare.tehnica mâzgălelii descrisa de Florance Cane. Pictura sentimentelor din acest moment-i se cere copilului să realizeze o pictură cu degetele de la mâini sau chiar de la picioare. Adesea în desenul serial. b. c. odata pe săptămână. după care este întrebat: "ce este acesta? sau "ce se petrece aici?" pornind astfel o discuţie mai îndelungată.stabilirea unui raport iniţial cu consilierul. Când o serie de desene cu o poveste acompaniatoare a fost completată. alteori imaginea aleasă se schimbă de mai multe ori în forma sau în funcţia ei. şi se sugerează copilului să închidă ochii şi să-şi imagineze că este o tufă de trandafiri. Când copiii desenează liber şi fără nici o indicaţie. Exerciţiul corporal are ca efect eliberarea copilului de inhibiţii şi în consecinţă. din linii.al autocontrolului şi valorizării. perseverent. pe care nu le-ar împărtăşi cu uşurinţă. Toate aceste modalităţi de lucru terapeutic conduc spre revelarea sinelui copilului şi spre autoexprimare.

Desenarea sentimentelor . se confruntă cu ele şi învaţă să le controleze. 7 . 2009 www. copiii le exteriorizează.prin reprezentarea grafică a unora din sentimentele lor. Psihoterapie 28. Câştigarea unui bun control emoţional conduce la dobândirea unui mai bun sens al identităţii personale.02.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z h.Curs II.

autodistructive. creându-i jocul de perspectivă. 2. MODELAJUL . 3. Problema principală a terapeutului de copii ar fi să utilizeze insight-urile sale terapeutice.sentimentele şi frustrările lor ascunse. Prin analiza de conţinut a povestirilor născocite de copii s-au desprins 3 maniere prin care aceştia.în care i se cere copilului mai întâi să povestească o istorioară şi este atent la atmosfera şi cadrul povestirii. Copiii fără a conştientiza refac. peştera are o uşă mare în spatele căreia se află ceva care vrea să iasa. Psihoterapie 07. drumul eroului mitologic care este supus unui număr de încercări care-i verifică vitejia. cei care sunt nesiguri şi fricoşi pot simţi un sentiment al controlului şi al stăpânirii de sine prin intermediul lutului. stimuleaza descentrarea copilului.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 3 Mijloace expresive în psihoterapia copilului 1. aflaţi în situaţii problematice.Richard Gardner a creat "tehnica mutuală a realizării de poveşti" .a tipurilor de 8 . se raportează la conţinutul basmelor: 1)Transpunerea în lumea imaginativă a basmului 2)Transpunerea personajelor din basm în viaţa reala 3) În povestirile copiilor apar dorinţele . asociaţiile libere şi alte producţii ale adultului. 4. care-l face să se pună în locul altuia şi să regăsească în altul ceva din el însuşi.Curs III. Limita de timp este de 3 minute pentru fiecare temă şi s-a constatat că aceasta elimină perfectionismul şi adesea conduce la rezultate mult mai interesante decât timpul îndelungat. Un exerciţiu care pune în evidenţă strategiile copilului de a face faţă obstacolelor este "fantezia zidului: "Imaginează-ţi că mergi pe un drum şi pe neaşteptate îţi apare în faţă un zid.Mergi . Fiecare poveste se termină cu o lecţie sau o morală derivată din situaţia povestii. LUCRUL CU BASMUL . Această tehnică imaginativă poate fi utilizată în mai multe moduri: 1) ca mijloc de diagnosticare a personalităţii şi vieţii socio-emoţionale a copiilor . 2009 www. alese de el. JOCUL CU NISIP-este o tehnică terapeutică jungiană şi poate fi interpretat ca o reprezentare tridimensională a unei situaţii psihice.reprezintă o practică de primă importanţă în psihoterapia copilului şi se consideră că poveştile copilului sunt mai uşor de analizat decât visurile. FANTEZIA .astfel încât copilul să poată deveni conştient de trăirile sale. Ce faci tu în această situaţie? Cum îţi apare zidul şi ce simţi faţă de el?" iar în fantezia "Peştera" apar temerile şi conflictele ascunse ale copilului "Imginează-ţi că te afli în faţa unei peşteri.este realizat prin lipirea sau ataşarea de materiale de o mare varietate pe hârtie sau pânză şi ajută la eliberarea imaginaţiei putând fi utilizat ca exprimare senzorială şi emoţională. se consideră ca se stimulează întelegerea de sine şi a celorlalţi. Dr." Acest gen de fantezii pot fi continuate cu dialog gestaltist. atmosfera ca şi în povestirea copilului.basmele şi legendele oferă un material foarte bun de lucru cu copiii. iar copilul trebuie ajutat sa devină conştient de multitudinea de opţiuni care sunt disponibile să le înlociuască pe cele înguste. 6. generaţie dupa generaţie. Acest joc al imaginaţiei dinamizează inconştientul şi acţionează astfel asupra psihicului copilului.tehnicile fanteziei presupun folosirea întregului potenţial imagistic şi ele pot fi combinate sau nu cu desenul şi mişcarea fizică. COLAJUL . o problemă inconştientă se exprimă în cutia de nisip jucându-se acolo ca o dramă. 5.03. CREAREA DE POVEŞTI . plastilina. oferind o rezolvare mai potrivită la cele mai importante conflicte. Copiii supăraţi pot exprima supărarea lor în lut în diverse forme. Prin intermediul basmelor.cartiaz. aluatul şi poate fi realizat de un singur copil sau în grup. forţa fizică. la reacţiile emoţionale ale copilului atunci când spune povestirea apoi Gardner sune propria sa poveste pornind de la aceleaşi personaje. înţelepciunea.materialele pentru modelaj pot fi lutul.deschide uşa şi vezi ce se poate întâmpla.

. J.Metafora"Cum să faci faţă mai bine suferinţei" .cum apare durerea chiar acum.Mills si R. Metafora terapeutică trebuie să evoce atât familiaritatea imagistică a metaforei literare. aceasta fiind facilitată prin reprezentarea problemei copilului suficient de exact astfel încât el să nu se simta singur şi suficient de indirect ca să nu se simtă stânjenit.creata pentru a-i ajuta pe copii să facă fată durerii fizice. în timp ce. care pornesc de la ideea ca personajele din desenele animate şi aventurile lor sunt simboluri puternice pentru mulţi copii şi de aceea pot fi utilizate ca alternativă metaforică pentru lucrul cu fricile. TERAPIA PRIN JOC (LUDOTERAPIA) . scopul fiind acela de a furniza un instrument artistic prin care senzaţiile dureroase pot fi obiectivate şi să se poată avea acces la resursele interioare. METAFORA TERAPEUTICĂ a."Terapia prin desen animat".Curs III. tehnica terapeutică poate decurge astfel: 1. Aceste desene servesc mai multor scopuri şi anume: îl pot ajuta pe copil să se disocieze de durere prin transformarea ei într-o imagine pe hartie.este o tehnică utilizată de J. 2)ca mijloc de stimulare a creativităţii 3)ca tehnică psihoterapeutică ce se poate înscrie în rândul celorlalte tipuri de terapie prin metafora la copii. îl ajută să câştige un simţ al controlului durerii.cine poate să ajute primul desen să se transforme în al 2-lea desen.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z relaţii părinţi-copii. Tema poate fi aleasă de către copil sau de către terapeut care se bazează în alegere pe o situaţie problematică în viaţa copilului sau poate realiza un spectacol vesel doar de dragul distracţiei.cum apare starea de bine (lipsa durerii ). b.Crowley. Waelder declară că jocul aduce copilului oportunitatea de a asimila treptat ceea ce în viaţa reală ar putea fi dificil să 9 . Copilul trebuie să creeze o punte de conectare personală între sine şi evenimentele din poveste.Crowley au descris 2 exemple de metafore artistice: 1.Klein priveşte jocul ca un tip de reprezentare simbolică a fanteziei inconştientului şi-l interpretează ca atare.utilizează strategii de desenare. 2.copii-educatoare etc. Aceasta presupune 3 paşi simpli în care copilul este pus să deseneze: . anxietăţile. În cartea "Metafore terapeutice pentru copii şi copilul interior". ajută să se manifeste sistemul senzorial care este nefolosit de către copil. Metafora artistică . Psihoterapie 07. . terapeut şi poveste. să le echilibreze şi să integreze multe aspecte din ei înşişi. 2009 www. aceasta creând 3 căi de relaţionare empatică între copil.psihanalista M. conflictele acestora.jocuri din carton create de catre copil dând o alta dimensiune experienţei terapeutice.cartiaz. în cazul unui copil cu coşmaruri.Cum poate arăta starea ta de mai bine! 8. 7.Mills si R. 9.un element pe care atat metafora literară cât şi cea terapeutică îl au în comun este corespondenţa: "Noi trebuie sa fim capabili să experimentăm o sincronie imdiată între o metaforă şi referentul său". De exemplu. care îi dă posibilitatea copilului să se identifice cu personajele şi evenimentele descrise. în acest sens copii sunt capabili să-şi rezolve conflictele interioare mai bine. MARIONETELE .03. este necesar să se creeze ceea ce Rossi numea "porţiune de realitate fenomenologică" în care lumea creată prin metafora terapeutică este experimentată de către copil. Poveştile metaforice . de asemenea este mai uşor pentru copil să vorbească prin intermediul marionetei care spune în mod direct ceea ce lui îi vine greu să exprime şi chiar comunică mai uşor cu marioneta aleasa de terapeut decât cu acesta însuşi. cât şi familiaritatea raţională bazată pe o înţelegere a experienţei personale.ruşinat sau rezistent.acestea implică detaşare şi copilul se simte în siguranţă să releve ceva din intimitatea sa.Desenează cum arată coşmarul! 2.Desenează ce personaj din desenele animate ar putea să te facă să te simţi în siguranţa! 3. Pentru a funcţiona în sens terapeutic.

în care pacientul joacă pe rând cele 2 părţi ale Eului aflate în opoziţie.prin ploaie. să intoneze. 10 .pe nisipuri mişcătoare. copiii doreau în mod spontan să gesticuleze. Jocul statuilor poate fi utilizat cu succes într-un grup de copii. Pe scaunul gol pot fi puse diferite persoane din viaţa copilului. TEHNICI DE MIŞCARE ŞI DE DANS . o scenă în jocul cu nisip. ca şi intervenţiile terapeutului ajută copilul să se exprime. în timpul povestirii. astfel: a) un copil "îngheaţă" într-o statuie.i se cere copilului sa exagereze o anumita mişcare sau gest şi este întrebat ce mişcare particulară îi aminteşte sau ce-l face aceasta să simtă.pe nisip fierbinte. 10. În gestaltterapie. cu marionetele etc. 2009 www. Pearls a creat şi jocul"câinele de sus" şi "câinele de jos". În terapie.Gardner.să se mişte ca ele.03. Psihoterapie 07.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z integreze. imaginaţia şi creativitatea sa. prezentând şi argumentând punctele lor de vedere. tehnica fiind un ajutor în clarificarea unei rupturi şi polarităţi din personalitate. . să joace anumite roluri. b) copiii se mişcă pe muzică şi când muzica se opreşte "îngheaţă" într-o statuie şi spun apoi ce emoţie exprimă prin statuile lor. "parţi" din personalitatea sa. orientarea în realitate.dezvoltarea spontaneităţii. . dramatizarea sporind eficacitatea tehnicii. În gestaltterapie este prezentă tehnica scaunului gol . creatorul "tehnicii povestirii mutuale" a observat cum. 11.Curs III. scopul este de a-l ajuta pe copil să înveţe despre el şi despre viaţa sa prin intermediul viselor sale. dezvoltarea sensibilităţii către sine şi către altii.i se cere copilului să imită diferie animale. inteligenţa. jocul se poate realiza în acelaşi mod cum se utilizează o poveste.cartiaz.putându-se observa la copil atunci când se joacă multe lucruri despre maturitatea. să înteleagă şi să lucreze asupra conflictelor sale.să se simtă ca el. R.mişcările corporale servesc scopuri diferite precum eliberarea de energie şi de tensiune. deblocarea emoţională. o clarificare ce este esenţială în procesul de centrare. un desen.creată de Fritz Pearls ca un mijloc de provocare a unei conştientizări importante şi aduce mai multă claritate în munca terapeutică. abilităţile de rezolvare a problemelor. În sistemul terapeutic al lui Pearls se pune un accent important şi pe analiza viselor: "diferitele părţi ale visului nu sunt altceva decât părţi ale personalităţii noastre".este o formă de psihoterapie în care spontaneitatea jocului dramatic. iar altul ghiceşte ce vrea să exprime statuia. Exemple de exerciţii de mişcare: -i se sugerează copilului să realizeze diferite tipuri de mers:să-şi imagineze că merge pe gheaţa. DRAMATERAPIA . De aemenea.

de fapt. Psihoterapie 14. modul în care stăm sau în care ne mişcăm. care au suferit puţine schimbări de mediu. au coşmaruri. singuratate. dacă apar probleme.Copilul este stimulat şi încurajat să intre în rolurile personajelor imaginate de sine. copiii nu fac distincţia clară între ce simt ei şi ce simt părinţii lor. Un alt exerciţiu este desenarea unei plăcinte.03. Copiii care au suport material. chiar dacă nu toţi copiii sunt grav afectaţi.Tema "stil-şcoală". De exemplu: „Sunt lenes". ca şi puterea lui fizică şi morală. naturale este o tehnică specifică unificării.acest exerciţiu implică repetarea întrebării"cine sunt?.pietre. -Mişcarea corporală şi blocajele . până când în cele din urmă vor avea succes. frică. Oricum însă. .Modelajul şi colajul din elemente naturale(frunze. Deconectarea de corpul lui îl va face pe copil să piardă sensul Sinelui. care ulterior să fie împărţită în mai multe segmente/sectoare. puternică şi protectoare se simte în anumite situaţii slabă şi neajutorată. activitatea socială are de suferit în aceste condiţii.în general. în fiecare segment fiind apoi trecut un cuvânt care reprezintă o parte a Sinelui. La această vârstă. Între 6-8 ani.cartiaz. Obiectivele şi specificul consilierii copiilor cu părinţii divortaţi În cazul divorţului părinţilor. printre care amintim: . ruşine că părinţii lor se despart.2008 www.cu atât mai mult dacă aceasta este copil. felul în care ne folosim corpul şi îl îmbunătăţim sunt subiecte importante atât pentru adult cât şi pentru copil. Copiii sunt mai perseverenţi decât adulţii. ei pot simţi 11 . rautate faţă de persoana pe care. Orice copil este derutat atunci când simte ură. Pot deveni furioşi la orice mic incident şi au tendinţa să provoace profesorii şi consilierul şcolar. pot izbucni în plâns la orice provocare. Copiii intre 8-12 ani pot separa nevoile lor de nevoile părinţilor lor.etc)-colajul din elem. Părţile opuse pot fi reliefate în sentimentele pe care copiii le cunosc: dragoste-ură.de multe ori polare. sunt înspăimântaţi de incertitudinea situaţiei. Ei pot să aibă probeleme de concentrare a atenţiei. Prin urmare.care nu sunt altceva decât părţi ale personalităţii sale. Simţul abandonului poate afecta serios încrederea şi eficienţa şcolară. Este posibil ca.metafora poate fi un mijloc de comunicare între terapeut şi clientul său. mulţi au dificultăţi sociale şi emoţionale. este bine ca şi copilul să înţeleagă rolul şi caracterul inerent al polarităţii în personalitate. ai căror părinţi au abilităţi de comunicare bune. Ceilalţi sunt profund afectaţi. Exista mai multe tehnici care se centrează pe aceste polarităţi. ci vor încerca repetat.Desenul .Metafora unificatoare .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 4 Gestalt-terapia şi terapia unificării la copil Integrarea polarităţii prin metaforă şi mişcare corporală În gestaltterapia copilului. în copilărie să se întâmple ceva care să blocheze acest proces. devin extrem de anxioşi. Se pot simţi neiubiţi de tatăl sau de mama absentă şi pot fi foarte furioşi. pot simţi pierdere. tristeţe-bucurie etc. El este uimit atunci când o persoană pe care o consideră curajoasă. „Sunt un bun inotator" etc. înţelegerea. la un moment dat. şi acceptarea părţilor sinelui permit o întărire a Sinelui dar şi o mare autodeterminare. cu o imagine pozitivă de sine. La şcoală pot să pună la grea încercare rezistenţa profesorilor. deoarece se simt rejectaţi. şi notarea fiecarui răspuns aşa cum apare el. se adaptează mai bine divorţului părinţilor. o iubeşte.Curs IV. de exemplu o boală sau o intervenţie a a părinţilor. vor reacţiona la divorţ prin tristeţe şi sentimente de abandon. nu renunţa. . rejecţie. de aceea conştientizarea.

se simt neiubiţi şi ajug să creadă că nici nu merită să fie iubiţi. tehicile gestalt pentru a lua contact cu emoţiile şi nevoile personale. 12 . Consilierea de grup ofera un bun suport afectiv. de stomac). • Îeşirea din conflictul cu părinţii şi centrarea pe aspectele vieţii lor.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z simptome psihosomatice (dureri de cap. Copiii cu părinţi alcoolici sunt anxioşi. se utilizează consilerea individuală şi cea de grup este benefică. dobândirea abilităţilor de a face faţă schimbărilor din viaţa lor şi îmbunătăţirea imaginii de sine şi a atitudinii faţă de părinţi. Copiii trebuie învăţaţi să se exprime. La şcoală au dificultăţi de concentrare a atenţiei şi o slaba implicare în sarcinile şcolare. Obiectivele consilerului care lucrează cu copii/adloescenţi/tineri ai caror părinţi sunt divorţaţi sunt urmatoarele: • Acceptarea de către aceştia că divorţul s-a întâmplat şi că părinţii lor nu mai sunt căsătoriţi. În acelaşi timp. şi aceştia pot beneficia de consiliere de grup în cadrul căreia se apelează la jocuri de rol pentru experimenterea situaţiilor în care se află. trebuie informaţi despre efectele alcoolismului. acum se întâlneşte de obicei furia. Psihoterapie 14. Ca şi în situaţia copiilor cu părinţii divorţaţi. de obicei. Deşi.Curs IV. iar revolta lor faţă de ceea ce se întâmplă acasă poate lua forma comportamentului delincvent. de asemenea pot intra în conflicte cu colegii şi profesorii. dar sunt ocazii când se implică exagerat în activităţile şcolare. droguri ilegale. pot fi neîngrijiţi şi pot avea semne. Un alcoolic nu îşi pune în pericol numai sănătatea sa fizică şi psihică. Când stabileşte obiectivele consilierii. • Iniţierea de noi relaţii (evitarea izolării sociale). dar nici în alţii. • Acceptarea faptului că divorţul este un aranjament permanent şi că părinţii lor nu se mai împacă. promiscuitate. consilierul trebuie să aibă în vedere contracararea acestor reguli aberante şi nesănătoase de comportament. nu au încredere nici în ei înşişi. pot fi ostili şi agresivi atât cu colegii. tehnici de relaxare care ajută la scăderea anxietăţii şi tehnici de dezvoltare a asertivităţii şi de îmbunătăţire a imaginii de sine.cartiaz. ca mecanism de fugă fată de situaţia familială. întâlnindu-se mai des în mediile cu venituri materiale scăzute. confuzi şi prezintă sentimente de insecuritate foarte intense. Daca la 6-8 ani sentimentul predominat era tristeţea. Pot dezvolta sentimente de vinovăţie pentru că nu au evitat ceea ce se întâmpla în familia lor. să aibă încredere în ceilalţi şi să înveţe să ia decizii. abuzul de alcool şi dependenţa de acesta (alcoolismul) sunt relativ frecvente. În familiile alcoolicilor există 3 reguli: să nu vorbesti. să intre în contact cu propriile emoţii şi să le exteriorizeze. tehnicile RET de verificare a veridicităţii unor convingeri defectuoase. a consumului de alcool sau a drogurilor ilegale.03. în cea de grup punându-se accentul pe înţelegerea şi exprimarea sentimentelor legate de divorţ. Adolescenţii pot răspunde la divorţul părinţilor prin utilizarea de alcool. cât şi cu persoanele cu autoritate. să nu ai încredere şi să nu simţi. Obiectivele şi specificul consilierii copiilor cu unul sau cu ambii părinţi alcoolici În societatea românească.2008 www. • Rezolvarea furiei şi a sentimentelor de învinovăţire. cei mai afectaţi fiind copiii. Fizic. delicvenţă. ci şi pe a celor din jur. învinovăţesc frecvent pe unul din părinţi şi îşi descarcă furia asupra acestuia.

Se urmăreşte relaxarea şi creşterea autocontrolului. Consilierea prin telefon este un serviciu prin care un consilier specializat lucrează cu clienţii prin telefon. Un consilier la distanţă are nevoie de aceleaşi abilităţi generale de consiliere şi altele specifice pe lângă acestea. doar că este în anumite privinţe limitată. Din cele de mai sus este uşor de dedus că au probleme şcolare mari. iar cum consilierul nu are dreptul de a prescrie medicamente. dificultatea de a asigura deplina confindenţialitate a comunicării cu clientul. iar pentru cea prin internet este nevoie de bune abilităţi de cominucare scrisa. Această consiliere înlătură inhibiţiile inerente cererii ajutorului şi mai are avantajul că poate fi încheiată brusc. dar se pare că această tulburare are şi un fundament organic.imposibilitatea de a observa clientul şi conduita acestuia (contact vizual. Ei pot fi agresivi. accent etc. postură etc. Pentru aceasta consiliere este necesar un bun control al vocii. cele care se limiteaza la a trăi doar în casa lor. Consilierul are responsabilitatea de a lucra şi cu părinţii în acelaşi timp. deficit în a respecta reguli. „medierea” comunicării prin mecanisme tehnice. registrul de elemente paraverbale (ton.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 5 Aspecte semnifcative ale consilierii copiilor cu deficit de atenţie Nu se ştie exact care sunt cauzele deficitului de atenţie. În linii mari. Intervenţia este de obicei medicamentoasă. consilierul urmărind efectele medicamentelor. deficit de control. Particularităţile consilierii la distanţă În ultimii ani.03. reducerea elementelor de feed-back pe parcusul comunicării. sentimentele şi drepturile celorlalţi. Consilierea prin telefon are avantajul că poate fi folosită şi de către persoanele timide. Consilierea la distanţă nu este fundamental diferită de cea obişnuitî. 4. • clarificarea problemei. 13 . ritm. dominatori şi cu labilitate emoţională. 2. fiind aceia de care cadrele didactice se plâng în continuu. de rezolvare a conflictelor. agitaţie motorie şi verbală. este orientat către un doctor. atunci când clientul simte că nu mai doreşte să continue şedinţa. incapacitate de concentrare. cursV 21. pentru a le premite clienţilor să-şi exploreze starea. Dezavantajele sunt: 1. problemele sau crizele personale într-o singură sesiune sau într-o relaţie terapeutică pe termen lung sau continuu.Psihoterapie. toleranţă scăzută la frustrare şi rutină.cartiaz. 3. dar şi dezvoltarea unor abilităţi de comunicare.2008 www. impulsivitate. Cei cu sindromul de hiperactivitate (deficit de atenţie) se manifestă prin distractibilitate. de control al mâniei. cele care locuiesc la distanţă sau cele care din diverse motive nu vor să meargă la cabinet. deci impersonale. memorie deficitară. intervenind la nivel comportamental. iar din punct de vedere al activităţii psihice prezintă deficit de atenţie. consilerea la distanţă urmează aceeaşi paşi ca şi o consiliere obişnuită: • stabilirea contactului. astfel încât aceştia să nu dezvolte o atitudine negativă faţă de şcoală şi să devină supraprotectori. deoarece creează probleme fără întrerupere. Nu au încredere în ei. • stabilirea scopului solicitantului consilierii. o voce plăcută şi expresivă.) poate fi îngustat de elementele tehnice neperformante. norme.). din cauza interceptării de către o a treia persoană. consilierea la distanţă a câştigat un loc bine definit în sfera consilierii.

pentru probleme care nu necesită un procedeu de analiză laborios.2008 www. cursV 21.Psihoterapie. • încheierea şedinţei şi programarea următoarei şedinţe. pentru cei foarte timizi sau cei ce nu au timp să se deplaseze la cabinet.03. 14 . Consilierea la distanţă poate fi o alternativă de consiliere pentru situaţiile de urgeţă.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z • analiza eventualelor posibilităţi de rezolvare a problemei.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 6 Fazele durerii provocate de pierderi şi reacţiile comportamentale specifice copiilor.dinaintea sa. totuşi părinţii trebuie să îşi impună deciziile cu fermitate. Sau îşi pot concentra energia în activităţi şcolare. Un efect al pierderii îl reprezintă disocierea. de asemenea. Copiilor începe să le displacă să se joace singuri şi ca atare.alarma. creşterea activităţii orale (îşi sug degetele sau părul. Pot merge până într-acolo încât sunt capabili de orice compromis. Tehnici specifice de lucru Fiecare experienţă dureroasă este unică. Este posibil ca în această perioadă copilul să arate foarte puţin interes pentru tot ceea ce este în jurul său. oricât de minoră ar putea fi aceasta. se simte la un moment dat sub nivelul adultului ????. muşcături. evitare şi reducere a anxietăţii. scrisori. mai multe componente. de toate vârstele. Fiecare proces dureros prin care trece copilul include trei faze: * durerea de început. la rândul lor. negarea este un mecanism care ajută la prevenţie. creionele). .negarea (disocierca. Regresia poate fi o parte a procesului de vindecare după pierdere. cluburi sau hobby-uri. Fazele urmează una după alta şi includ. pot privi poze. că acccptă să fie îngrijit de cineva şi că poate răspunde cu acceaşi dragoste. Mulţi copii par a se mişca prin viaţă pur şi simplu ca nişte roboţi. Ei se pot bucura de amintirile cu părintele respectiv. suspendat în timp şi spaţiu. într-un mod obsesiv uneori. care pot fi depăşite cu dificultate. Copiii cu un părinte absent pot nega realităţile circumstanţiale care au generat pierderea şi refuză să creadă că părintele nu mai este disponibil pentru ei. copiii trec prin aceste faze la fiecare pierdere suferită. Ei spun că se simt ca şi cum n-ar fi în contact cu ei înşişi.. poate avea parte de reacţii extrem de neplăcute din partea copilului. La fel ca adulţii.. muşcă hainele. pentru a evita să se gândească la ceea ce s-a intâmplat.panica. După o pierdere. protestul). să pară rupt de realitate. pot deveni foarte. Ajută la suprimarea acelor emoţii care ne fac să ne simţim vulnerabili.Curs VI. *durerea subsidiară. este totuşi un semn din partea copilului că poate dezvolta sentimente puternice de ataşament. murdărirea hainelor. În această fază nu este un lucru neobişnuit ca pentru câteva momente pierderea să fie pur şi simplu uitată. numai să-şi vadă părintele absent sau să îl sune la telefon. Regresia poate include. Pot învinui pe cel care îi îngrijeşte sau pe alţii pentru absenţa părintelui pierdut. Deşi nu trebuie să fie duri cu copilul.. cer compania altei persoane sau privesc în mod constant la TV. pentru marea majoritate a copiilor. manifestări mai speciale: lovituri. devierea şi hiperactivitatea sunt alte reacţii comportamentale la pierdere. iritabilitatea. Unii încep să fie preocupaţi de 15 . hiperactivitatea. foarte activi. zâmbind şi răspunzând unor iluzii. sport. la conservarea energiei necesare următoarelor faze.cele mai comune reacţii includ: . a) Faza durerii de început. Atunci când adu1tul. deşi comprtamentul copilului poate determina resentimente sau gelozie din partea adultului implicat. Psihoterapie 28. care îngrijeşte copilul. să evite conversaţiile şi orice contact interpersonal.03.cartiaz. * durerea acută.pentru a-şi distrage atenţia de la ceea ce s-a întâmplat. mulţi oameni. Conştient sau inconştient. Această experienţă de disociere poate dura de la câteva ore la câteva luni. Cu toate acestea. . 2008 www. Distrugerea. să se retragă din activităiţile sociale.). Regresia este altă caracteristică ce poate însoţi durerea.

Curs VI. Înseamnă abandonarea trecutului şi trăirea în prezent şi viitor.. teamă. Dacă copilul întâmpină dificultăţi în exprimarea verbală a ceea ce simte. an. că reîntoarcerea la creativitate implică durere şi că nu există cale de a scurta toate acestea.03. Adulţii se pot întreba dacă viaţa mai merită trăită. Fiecare fază ajută copilul să depăşească pierderea prin acceptarea a ceea ce s-a întâmplat şi prin începerea procesului de refacere şi reaşezare sufletească.verbal al copilului atunci când răspunde la test. Întrebările se reiau. Unii psihologi afirmă că insomnia ce apare dupa o pierdere majoră e legata de resimţirea pericolului în care se găsesc” un pot să dorm ptr. iar capacitatea de concentrare şi organizare este încă şubredă. Aceşti copii pot rămâne furioşi sau depresivi .tristeţe. în procesul de vindecare trebuie urmărite şi tratate fiecare în parte. întreg procesul trebuind să fie parcurs. Unii copii se pot simţi copleşiţi de anxietate sau tristeţe. Psihoterapie 28. extinzând perioada de timp necesară refacerii. se poate inventa o 16 . O altă consecinţă a pierderii o reprezintă reacţia faţă de alarmă şi panică. Pentru cei mai mulţi copii ajutorul trebuie să sosească înainte ca ei să integreze în mod pozitiv pierderea. că un sunt sigur că inima mea va bate după ce mă trezesc. O modalitate simplă. Refacere şi reaşezare După o vreme în care au experimentat toate sentimentele şi trăirile normale în asemenea momente. Unii pot începe să recurgă la alcool sau la droguri.experienţa dezorganizării şi disperării. ca mai apoi un alt sentiment să devină predominant. Începe parcurgerea drumului bunăstării fizice şi psihice. 2008 www.etape: . Câteva tehnici specifice de lucru Atunci când copiii nu sunt dispuşi sau nu se simt confortabil să vorbească despre sentimentele lor.cartiaz. Este onest. Majoritatea copiilor care au suferit pierderi mai păstrează în primele şase luni după. să cunoască faptul că plânsul este o parte a acestui proces şi că trebuie să înţeleagă şi să găsească o modalitate de a-i (pcnuite???) permite să se producă.dor şi căutare. . dispoziţia de doliu şi durere. Este foarte important pentru copil să simtă că se află în centrul preocupărilor adultului c) Faza durerii subsidiare.începerea procesului de reorganizare. Se urmăreşte consonanţa dintre comportamentul verbal şi cel non. Este firesc pentru oricine să simtă frică faţă de perspcetiva pierderii celor pe care-i iubeşte. putem să apelăm la combinarea discuţiilor cu activităţi externe. dar eficientă. b) Faza secundară a procesului de jelire . furie.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z problemele celorlalţi. Este foarte important să nu se anticipeze şi nici să nu se sugereze răspunsul copilului. plânset lăuntric. dar cei mai mulţi au învăţat că îşi pot continua viaţa şi dupa pierderea cuiva de care au depins cândva. Copiii trebuie să ştie că sentimentele şi reacţiile lor sunt comune şi normale în situaţiile de durere. o reprezintă tehnica celor cinci sentimente: tristeţe. furie. Adolescenţii folosesc adesea căşlile caselofonului sau telefonul pentru a umple timpul liber şi pentru a-şi bloca reacţiile interioare. ca de exemplu imagini video sau cărţi de poveşti.xietate vinovăţie şi ruşine. Uneori copiii prezintă o mixtură a acestor sentimente. nefiind ceva neobişnuit ca la un moment dat să predomine o stare. O altă modalitate de a ajunge la sufletul copilului este aceea de a concentra toate simţurile acestuia spre o activitate care să fie relevantă scopurilor terapeutice urmărite. Chiar dacă aceste sentimente sunt prezente sub formă de mixtură sau în mod succesiv.” Copiii trebuie reasiguraţi de faptul că propria moarte este ceva mult prea îndepărtat şi că temerile acestea un sunt justificate. pentru că acestea îi ajută să uite de problemele cauzate de pierderile suferite. . frică şi singurătate. fericire.durerea acută. în timp ce alţii de teamă şi culpabilizare. Cercetările indică faptul că sentimentele de ambivalenţă şi conflictele interioare contradictorii legate de persoana pierdută complică procesul durerii. copiii se hotărăsc să revină la o viaţă care să le asigure creşterea şi dezvoltarea personală. dacă este cazul.. Încă se mai păstreaza sentimentele de anxietate. .

. atunci o vor elimina de pe listă. se vor accepta nevoile şi dorinţele acestuia. . membrii familiei vor discuta fiecare punct de pe lista stabilită anterior. atunci aceasta poate veni cu cel puţin cinci sugestii care să privească îmbunătăţirea comunicării în familia respectivă.al 3-lea pas ar fi că fiecare dintre membrii familiei să exploreze împreună toate posibilităţile şi toate alternativele în rezolvarea problemei respective. În acest caz. asistente medicale. să călătorească împreună cu copilul de-a lungul întregului “naufragiu".rând. În acest proces sunt implicaţi atât părinţii. Nu există nicio modalitate corectă. o tactică foarte bună este aceea de a discuta franc cu copilul despre timpul pe care îl cheltuieşte pentru depresia respectivă şi pe care ar putea să-l folosească în diverse alte scopuri: să se împrietenească cu el însuşi. Dacă cineva are vreo obiecţie în legătură cu vreuna din soluţiile sugerate. copilăria este deseori umbrită de necazuri şi veşti rele. dreaptă de a comunica veştile rele copiilor. teamă. preoţi. asistenţi sociali.în al 4. să facă anumite lucruri care-i fac plăcere etc.în al 2-lea rând vor stabili dacă sunt capabili să învingă împreună problema. Anxietatea de evitare poate fi depăşită sugerându-le beneficiile momentelor de plânset. se poate folosi un joc în care se pot implica sentimente legate de pierdere şi separare. oferindu-i posibilitatea dezvăluirii sentimentelor (anxietate. Acei copii care înainte de separare sau pierdere au avut o relaţie caldă cu părinţii s-au dovedit a fi mult mai cooperanţi cu cei care se ocupă de ei după pierderea suferită. cât şi profesioniştii (medici. Tehnica "rezolvarii mutuale a problemei" Părintele sau aparţinătorul şi copilul se întâlnesc cu o alta persoană (consilierul).Curs VI. părintele şi copilul devin o echipă. Psihoterapie 28. îndurând pierderea şi separarea.în primul rând se exprimă acordul asupra faptului că există o problemă şi definesc exact care este problema. astfel încât acesta să poată să reacţioneze şi să răspundă într-un mod adecvat veşlilor nedorite. consilieri. să se simtă mai bine. terapeuţi. ca venind din interior. familia va supune la vot părerile şi soluţiile discutate ptr.în final. eliminând astfel conflictul . . Iar atunci când există o relaţie suportivă puternică în familia respectivă.lea rând. s-a constat că se trece mai uşor şi mai repede peste consecinţele produse de pierdere. voluntari). Există copii care şovăie în a plânge în faţa altora. 17 . iar problema devine inamicul numărul unu. ingrijorare etc. Dacă este şi o terţă persoană.cartiaz. Orice profesionist care lucrează cu copiii poate fi confruntat cu astfel de situaţii. să se cunoască mai bine. dar există modalităţi mult mai de ajutor decât altele. . dupa ce s-a realizat un consesns într-o anume direcţie. Alte tehnici şi tactici O altă modalitate de a lucra cu copiii care au suferit pierderi este aceea de a identifica împreună cu ei alţi copii care au trecut prin situaţii asemănătoare. Copiii şi veştile rele: repere în consiliere şi psihoterapie Într-o lume ce fiinţeză sub sub imperiul suferinţei şi al deznadejdii.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z poveste în care el însuşi să fie unul dintre actorii acesteia. 2008 www. nelinişte. urmărind paşi specifici: . De asemenea. . membrii familiei vor încerca să determine dacă fiecare persoană implicată e dornică să reia acest experiment urmatoarea săptămână. Fiecare dintre noi a trăit experienţa primirii unor veşti care ne-au provocat suferinţă. se vor încuraja unul pe altul şi vor devaloriza lucrurile care ar putea sabota încercarea respectivă.03. a selecta pe cea care a primit cele mai multe voturi. psihologi. -în al 5-lea rând. Copilul va fi tratat cu mult respect. Este extrem de important ca purtătorii veştilor rele să meargă în direcţia corectă. încercând să-şi imagineze soluţii pentru problemă.). Situaţia se complică în cazul anumitor copii care nu au reuşit să rezolve prin integrare pierderile suferite şi la care se instalează depresia cronică.în al 6.

fără prejudecăţi. Dezvăluirea. provocând un disconfort psihoafectiv de scurtă sau de lungă durată. fie la o persoană foarte importantă. confuzie şi anxietate. Se poate oare răspunde deschis la orice întrebare adresată de către copil? Onestitate în acest caz nu înseamnă deschidere totală. veştile rele devin un factor stresor repetitiv. sociale şi familiale. Uneori veştile sunt incomplete şi dau naştere la stres şi sentimente de singuratate. conducând în felul acesta la nelimpezirea problemelor şi la neconştientizare. O parte a copiilor care au trecut prin astfel de experienţe sunt deschişi şi cooperanţi în înţelegerea veştilor rele şi chiar îşi oferă sprijinul activ în ajutarea altor copii care trec prin situaţii similare. Copiii care au o boală cronică pot fi expuşi la o serie de episoade dureroase în timpul evoluţiei bolii lor. Onestitate înseamnă întelegerea şi a acestui lucru.dacă le primesc – testează şi opinia specialistului. copilul se va mobiliza în ceea ce trebuie să facă întrucât există şi momente în care copiii sunt împinşi la izolare. O dezvăluire reactivă este iniţiată de către copil. ci selectivitatea informaţiei. Pe de altă parte. 18 . Empatizarea cu copiii nu este deloc uşoară. Reacţiile negative sunt nebănuite. Veştile rele pot fi legate de o varietate de circumstanţe medicale. Pentru unele familii aflate în suferinţă . Se referă la situaţii temporare sau permanente şi includ ceea ce s-a întâmplat deja sau ce umează să se întâmple. Decizia este mai dilicilă atunci când veştile rele sunt asociate cu stigmatizarea şi chiar include incertitudini de tot felul.Curs VI. Copiii pot veni cu întrebări pe care le-au pus întâi părinţilor. atunci apare suferinţa. Uneori se referă la situaţia copilului. dezvăluirea veştilor rele fiind făcută de către adult ca răspuns la întrebările sau preocuparile copilului. Profesioniştii care lucrează cu copiii au misiunea de a discuta temerile lor şi de a lămuri dilemele în care se afla.poate să fie făcută la iniţiativa copilului sau la acea a adultului . Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când pierderile repetate se asociază cu o situaţie de aşteptare prelungită. Veştile rele sunt acele veşti care alterează drastic imaginea despre trecut şi/sau prezent. alteori la cineva important pentru copil. Specialiştii implicaţi în munca cu copiii sunt puşi deseori in situaţii de dificultate. Dezvăluirea veştilor rele rareori se reduce la o simplă discuţie şi.03. de obicei. În aceste situaţii. Repetarea dezvăluirilor este necesară pentru ca el să devină conştient de importanţa situaţiei pe care deja o cunoaşte şi pentru a asocia pierderile implicate. în timpul căreia percepţia copilului asupra a ceea ce înseamnă veştile rele se schimbă. 2008 www.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z panică etc. Procesul de luare a dceiziilor este întotdeauna extrem de difícil. Veştile rele date într-o modalitate nefericită pot cauza stres adiţional şi pot exacerba pierderi inerente. procesul suferinţei poate să fi început deja. implică repetări. iar pentru a verifica răspunsurile primite . Pentru acei copii care ştiu deja sau suspectează iminenta apariţie a veştilor rele. Includ o serie de incertitudini. De regulă. Unele informaţii pe care se bazează veştile rele sunt de-a dreptul brutale. Abordarea protectiv-deschisă este rccomandată în munca cu copiii. Un copil ai cărui părinţi au divorţat poate deveni mult mai conştient de importanţa situaţiei atunci când unul dintre cei doi părinţi se recăsătoreşte. Sunt anumite aspecte ale veştilor rele care nu se doresc a fi discutate. Psihoterapie 28. psihoterapeutul sau consilierul poate încuraja copilul să împărtăşească gândurile şi sentimentele folosind întrebări deschise. Dacă vestea dată implică o pierdere. Odată clarificate veştile rele. dar nici nu este rezonabil să sugerezi că un răspuns imediat sau pe termen lung la veştile rele este influenţat de modalitatea în care acestea sunt dezvaluite. fiecare implicând noi pierderi şi mult mai multe veşti rele. astfel încât copilul să aibă confirmarea acestora. dat fiind complexitatea factorilor implicaţi. Copiii sunt dependenţi în clarificarea lucrurilor de decizia adulţilor de a se implica în dezvăluirea şi lămurirea acestor situaţii neplăcute. adulţii au tendinţa să subestimeze impactul repetării dezvăluirii veştilor rele. acestea se referă fie la o situaţie. Dezvăluirea veştilor rele nu înseamnă şi nu se poate compara cu o situaţie de genul "totul sau nimic". De regulă. Este dificil de separat efectul veştilor rele de modalitatea în care sunt date. veştile rele dezvaluite într-o modalitate adecvată pot conduce la scăderea intensităţii stresului şi pot reduce intensitatea sentimentelor de depresie.cartiaz.

) la îndemână. atunci când primeşte veste rea trebuie să fie în mijlocul unui mediu familiar. conducătorii cluburilor din care copilul face parte etc.Context familiar. copiii sunt ajutaţi mult mai mult şi mai bine dacă li se explică situaţia ca atare. Studiile realizate arată că acei copii care au suferit de boli grave şi care au ştiut din vreme diagnosticul s-au adaptat mai bine decât copiii care au aflat adevărul despre ei. cu mult mai târziu.acolo unde reacţiile şi răspunsurile nu vor fi inhibate. cărţi etc.atenţie maximă. Psihoterapie 28. 19 . cel puţin perioada imediată după ce veştile rele sunt date. personalul din şcoala in care învaţă copilul. Locul ales trebuie să fie confortabil. 2008 www.locul unde veştile rele sunt dezvăluite nu va inhiba copilul în exprimarea emoţiilor sau în problematizarea situaţiei . În privinţa situării lor şi a circumstanţelor care provoacă suferinţă este în general de folos şi uneori chiar necesar să-i informezi pe ceilalţi. . privat şi pe cât posibil ferit de orice fel de perturbări.veştile rele pot fi dezvăluite atunci când cei implicaţi sunt capabili să stea unul cu celălalt. Dacă veştile rele sunt despre un eveniment care deja a avut loc sau care este pe cale de a se întâmpla. . dar următoarele sugestii pot fi reţinute şi aplicate acolo unde este posibil: . dar nu cu preţul tensionării relaţiei părinte-copii. cine anume va fi informat. . rele este atunci când cei implicaţi sunt capabili să dea atenţie totală la ceea ce se spune şi să nu fie prea obosiţi.timpul cel mai indicat pentru comunicarea veştilor. În orice caz. Chiar şi atunci când sunt incertitudini despre ceea ce s-a întâmplat sau urmează să se întâmple.copilul. Depinde de situaţia particulară.cartiaz. Este bine ca procesul de comunicare a veştilor rele să fie planificat şi pregătit cu mult înainte. Stabilirea unor circumstanţe ideale pentru când şi unde să dau veştile rele este dificil de realizat. .03. prea bolnavi sau prea stresaţi."Mai degrabă mai devreme decât prea târziu". întârzierea dezvăluirii este de natura a crea mai multă anxietate şi stres pentru toată lumea din jurul copilului.stabilirea importanţei. preferabil acasă şi cu multe lucruri personale (jucării.Curs VI.după aceea .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Comunicarea deschisă despre veştile rele trebuie încurajată. liniştit. .Se recomanda ca dezvaluirile să aibă loc când toţi cei ce sunt implicaţi în atare situaţii sunt de faţă. este de dorit să fie informaţi atât membri ai familiei.

evaluare.modulară la pacienţii cu risc suicidar Durata este de cca. 20 . pacientul învaţă noi modalităţi adaptative. c. cât şi posibilitatea de a-şi exterioriza emoţiile asociate cu anxietatea Anxietatea pacientului este deseori accentuată de o gândire rigidă şi distorsionată. 6 săptămâni: Sesiunea 1 a. se argumentează şi se acceptă ideea că suicidul este o cale greşită de a reacţiona în criză. Terapia scurtă contextual. ce speră să facă şi ce speră să fie.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 7 Psihoterapia pacienţilor cu comportament suicidar. Pacientul este invăţat să folosească imageria şi relaxarea.Curs VII. b. Psihoterapie 04 . formarea unei alianţe vitalizante. d. Sesiunea 4 a. este ajutat să conştientizeze sensul gestului său suicidar şi să experimenteze suportarea durerii. se recapitulează celelalte achiziţii anterioare. se identifică şi se exteriorizează problemele. explorarea factorilor care au dus la decizia de suicid. d. b. El îi explică pacientului că una din cauzele deprimării sale este anxietatea. se foloseşte în continuare imageria pentru a crea situaţia de confort psihologic. terapeutul îl învaţă pe pacient primul exerciţiu din «trainingul» autogen . despre evenimente şi lume. se caută originile mâniei şi ostilităţii. b. se începe reconstrucţia cognitivă prezent şi viitor şi se încearcă a se interioriza idei de genul “o sa înfrâng acest obstacol şi voi trăi". pacientul învaţă să-şi domine anxietatea. este întrebat ce face el acum. terapeutul încurajează pacientul să se considere persoana-cheie în sistemul său de suport. se caută obiectul mâniei şi ostilităţii c. Sesiunea 2 a. Sesiunea 6 a. pozitive. c. în care se evaluează viziunea despre sine şi ceilalţi.tehnică de autorelaxare după Schultz. pacientului i se explică importanţa prieteniilor. În această secţiune. posibilitălţi de a schimba evaluarea. b. c.04. se incearca invăţarea pacientului să experimenteze pierderea sau umilinţa fără a fi autodistructiv. dar şi a singurătăţii. d. Sesiunea 5 a. b. explorarea anxietăţii. b. În acest sens. creării de căi mai eficace în a stăpâni crizele şi evenimentele dureroase şi se întăreşte sistemul de credinţe şi comportamentul pacientului. se continuă practica relaxării şi imageriei şi conştientizarea unor temeri nerecunoscute până în prezent. 2008 www. se stimulează imageria pe tema succesului. noi atitudini. c. c. se caută să se dezvolte controlul mâniei şi ostilităţii d.cartiaz. pacientul este încurajat să se vadă în centrul evenimentelor. Sesiunea 3 În cadrul dialogului terapeutic: a. d. care permit acceptarea şi afirmarea de sine şi reorganizarea resurselor interne. se acordă mai multă importanţă mecanismelor de control şi de suport al Sinelui. se reconstruieşte imaginea propriei persoane ca fiind eficace şi demnă.

Psihoterapie 04 . 21 . La pacienţii unde există riscul suicidar este foarte important ca medicamentul să aibă o toxicitate foarte redusă. arătându-i-se întelegere şi simpatie şi deschizându-se drumul modalităţilor prin care îşi poate rezolva problemele. Tipul medicamentului antidepresiv este ales în funcţie de specificul pacientului.Curs VII.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Psihoterapia suportivă se aplică in 90% dintre cazuri şi are ca scop reducerea anxietăţii pacientului. Exista depresii in care pacientul este anxios şi depresii in care pacientul este apatic. coordonatorul echipei recuparatorii.04. 2008 www. Farmacoterapia constă în principal în administrarea de medicamente antidepresive şi este apanajul în exclusivitate al medicului psihiatru.cartiaz.

a unei bune percepţii şi a gândirii practice/concrete.dezorganizare familială. status social. c. rasa. Reacţii exagerate. . Program de intervenţie scurtă Pentru valenţele sale didactice se va exemplifica modulul lui F. schimbări de viaţă. . în timp ce invazia/asaltul are loc.stil de viaţă. b.04. etc.stabilizarea reechilibrării. Sesiunea I În această sesiune esenţiala este stabilirea scopurilor terapeutice. Modulul este format . percepţia sistemelor de suport social.reducerea timpului suferinţei. psihotice. .lucrează până noaptea târziu şi se întoarce singură într-o casă pustie. Mcnab. anxietăţi şi ruminaţii care persistă în timp. religiozitate. .caracteristici ale personalităţii în timpul crizei: imagine de sine. Este necesar să se prevină instalarea unor efecte patologice: lipsa dorinţei sexuale. 22 . . imediat după aceea.victimele violului recunosc 4 faze ale raspunsului psihologic: a.abuz de drog.cartiaz.creşterea controlului asupra simptomelor.handicap mental.caracteristici ale personalităţii înainte de criză: capacităţile de a depăşi o criză.conştientizarea simptomelor. . d.factori demografici: vârsta. asumpţii şi conştientizari despre ceea ce era înainte de criza comparativ cu percepţia de sine după criza.filosofie). . Psihoterapie 11. amintiri. Vulnerabilitatea psihologică. în timpul actului. 2. al carui scop este: . . locul rezidenţei. Lipsa unei protecţii adecvate – lipsa mijloacelor/banilor. Premisele teoretice în abordarea cazului: criza este precipitată de “invazia” unei alte persoane. c.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 8 Psihoterapia centrată pe trauma produsă de abuzul fizic şi/sau sexual. retragerea socială. de asemenea din 6 sesiuni. vindecarea. b. Program de intervenţie scurtă Derularea procesului terapeutic al traumei produsă de abuzul fizic şi/sau sexual. Factori care fac victima de o vulnerabilitate particulară: . în diverse momente . resurse psihice(atitudine.alcoolism. şomaj. vulnerabilităţi. depresia. pornind de la evaluarea atentă a victimei : . 2008 www. reacţiile acestora în interiorul reţelei de sprijin. evenimente de viaţă nedorite şi stresante. de către poliţie şi de către sistemul medical. prezenţa unor atitudini şi comportamente nevrotice. Revenirea.suport social: diponibilitatea şi calitatea relaţiilor. .Curs VIII. trebiue să contracareze blamul de sine. Victima este adesea victimizată în trei situaţii: 1.stresori de viaţă: stres economic. Vulnerabilitatea operează la câteva niveluri: a. teama ofenselor din partea prietenilor. status marital. pe o perioada lungă de timp.lipsa resurselor personale. după comiterea violului. 3. autocriticismul si autodiscriminarea.locuieşte singură şi nu are sistem de siguranţă adecvat al locuinţei.

Intervenţia terapeutică. complicaţii medicale. Întâlnire – empatie – angajare. profesionali. medical. 3. . Terapia – terapeutul poate ajuta persoana să recunoască diferite categorii de frici care o afectează şi să recunoască anxietatea care le înconjoară. d. h. Persoana este încurajată să evalueze dacă şi cum asaltul ar fi putut fi prevenit. de exemplu se poate asculta muzică terapeutică înainte de culcare.etc. Capacităţile ei de a face faţă statutului de victimă – factori: maritali. alte probleme cu poliţia. 2008 www. Angajare – sensibilitatea şi stabilitatea sunt vitale în a asigura persoana că mediul este sigur pt. Sesiunea II Aceasta sesiune ajuta persoana să clarifice câteva sentimente şi să recunoască modalităţile de a beneficia de pe urma stabilizării situaţiei de control a sentimentelor. progresului din prima sesiune. încă.managementul tipurilor de temeri. Persoana se poate obişnui treptat cu evenimentul. 23 . sist. stima de sine. etc). . nivelurilor de control. reacţiilor la sesiunea trecută. a. Prin ce modalităţi încearcă să facă fată stresului (fumat. 4. relaxare. care va fi “activat” în mod spontan în diverse momente. Distincţia dintre ceea ce s-a întâmplat. Empatie. religioşi. Psihoterapie 11. lipsa suportului social adecvat. grupuri de suport disponibile. Tranziţia la lucrul asupra anxietăţii. alcool.după criză. Persoana este încurajată să evalueze: stresul . e. c. atitudini. 2. etc. Proceduri simple pot ajuta la stabilirea echilibrului. Evaluare prin identificarea a. frecvenţa. evaluarea condiţiilor secundare) 5. Evaluarile persoanei referitor la violenţa implicată. realizarea stabilizării. ceea ce putea să se întâmple sau ceea ce ar putea să se întâmple. coşmaruri. Întâlnire – observare atentă. 1. filozofia proprie. Implicarea responsabilă şi participativă : .04. a dezvălui criza.va continua şi după încheierea terapiei. relaţionări securizante.procesul de obţinere a controlului supra anxietăţii şi comportamentului. facies care exprimă disperarea.cartiaz. cum se fac anunţate.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Există şi câţiva factori care pot împiedica o refacere/vindecare rapidă a stării de sănătate a victimei : stres financiar. Momentele de bază ale sesiunii sunt: 1. etc. Natura. droguri.anterior crizei. persoana este încurajată să relateze detaliile asaltului. religie. b. Persoana descrie orice acţiune care a avut loc după asalt (poliţie. familie. . Se face distincţia dintre criză şi informaţiile stocate sub forma de amintiri. gradul violenţei suferite. O inventariere a statusului psihosocial al persoanei . excese alimentare. valorile personale. valori. Identificarea simptomelor (panică. Explorare.persoana este încurajată să recunoască şi să accepte faptul că terapia este un proces colaborativ de declanşare a resurselor interioare pt. 2. în contextul altor factori stresori din trecut şi actuali.terapia este un proces de redobândire a controlului . resursele. durata. b. somn. agenţii sociali). 3.) i. g. modul în care percepe agresiunea c.Curs VIII. 4. fără să fie sub control. f. asalturi multiple. sociali. educativi.

efectul acestora asupra comportamentului şi simptomatologia rezultată. Este încurajată să-şi rearanjeze memoria. data de reasigurarea în legătură cu colaborarea în terapie.cartiaz. 6. Terapia . Tranziţia: “Astăzi vreau sa vorbeşti despre sentimentele tale. Identificarea progreselor 24 . 2.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 5. faţă de alţii.identificarea tuturor sentimentelor. Apoi este incurajată să vadă memoria ca o mobilă într-o cameră. acordă o semnificaţie distorsionată evenimentului. Continuarea muncii terapeutice. persoana este rugată să retraverseze memoria. Identificarea elementelor de progres şi a reacţiilor la sesiunea anterioară.incurajarea obţinerii controlului şi reconstrucţia Sinelui. imagerie. Întâlnire – empatie – angajare.04. Tranziţia la reconstrucţie şi reorganizare. faţă de lume. 3. Sesiunea V Aceasta sesiune se axează asupra amintirilor dureroase. 6. 1. şi intervenţiile asupra ei). 2. Întalnire – empatie – angajare. sentimentele faţă de tine.Curs VIII.autorelaxare. Se analizează sentimentele provocate de trauma. distincţii şi modalităţi diferite de a percepe.cum îşi imaginează persoana viitorul în relaţie cu sentimentele ei . Se apeleaza la expresii sugestive de genul “ Vei vedea cum toate acestea se vor fixa puternic in mintea ta". 2. 1. 3.lucrul cu evenimentele trecute . Este important a se face distincţia dintre ceea ce este evenimentul şi înţelesul pe care continuă să i-l acorde. Acordarea asigurărilor adecvate. 5.hipnoza Sesiunea IV Aceasta sesiune se ocupă cu reorganizarea cognitivă şi reconstrucţia.Dobândirea controlului asupra Sinelui. 2. reconstrucţie cognitivaă. Se dau asigurarile adecvate. Sesiunea VI Se focalizează pe resursele personalităţii persoanei. 2008 www. Continuarea muncii terapeutice si acasa. Întâlnire – empatie – înscriere. jurnal. 4. 3. 5. Terapia – implicarea învăţării directe. 5. . Întâlnire – empatie – inscriere. de cele mai multe ori. Sesiunea III Accentul principal al sesiunii se va pune pe stabilitatea emoţională şi pe dobândirea controlului. să o plaseze într-un context diferit. faţă de atacator. 4. sentimentele din tine însuţi. Continuarea muncii terapeutice – recunoaşterea modalităţilor de control a anxietăţii (intensitate. autosugestie şi imagerie. Reorganizarea şi rearanjarea amintirilor legate de eveniment. 6. resurse culturale. reconstrucţia şi conştientizarea. Tranziţia la managementul distresului si distorsionarilor cognitive. Continuarea muncii terapeutice şi acasă . de transă simplă. Identificarea: monitorizarea progresului făcut prin relaxare.” 4. Identificare: evaluarea progresului realizat în reorganizarea cognitivă şi reconstrucţie. 1. resurse din partea grupurilor de suport. copacii într-un parc. Victima . Se foloseste ca adjuvant o procedura de relaxare cu auto. relaţia persoanei cu sentimentele dinaintea crizei. Scopul nostru este de a reduce puterea memoriei negative. Psihoterapie 11. Terapia – Într-o stare relaxată. modalităţi de generalizare. 1. etc.

Continuarea muncii terapeutice: • Stabilirea a ceea ce s-a învăţat prin parcurgerea acestui modul. Reasigurari – interpretarea rolului terapeutic şi a relaţionării terapeutice în timpul celor 6 sesiuni ale modulului si natura rolului şi relationarii din viitoarele întâlniri.04. • Încurajarea resurselor şi a mediului să fie mult mai suportiv.cartiaz. Tranziţie: Conştientizarea modului în care resursele pot fi mobilizate. Concluziile de final – “Rămas bun . 7. 2008 www. 4. circumstanţelor prezente şi perspectivelor viitorului. Psihoterapie 11. • Reorganizarea nevoilor reîntoarcerii la terapie din când în când sau atunci când resursele interioare şi exterioare sunt depăşite de revenirea simptomelor. Preocuparea pt.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 3. 6.Curs VIII.. Derularea terapiei: • Identificarea resurselor interioare.. conştientizarea puterii psihice disponibile pentru o perioadă de timp. • Reevaluarea resurselor în contextul experienţelor trecute. folosire altor resurse.filosofia de viaţă şi viziunea asupra lumii. • Acceptantă – cooperarea cu nevoia de a primi suport psihoterapeutic în mod regulat. • Identificarea şi evaluarea relaţiilor importante şi a grupurilor de suprt. resurselor si strategiilor unui automanagement mult mai eficient. • Identificarea semnelor. 5.” 25 .

creşterea rezistenţei la stres şi diminuarea efectelor negative ale stresului déjà instalat. -pentru evitarea efectelor secundare ale medicamentelor şi pentru ameliorarea durerii psihice. Astfel. se recurge. pe care o acceptă şi asupra căreia preia controlul. ignorându-se comportamentul de durere şi urmărindu-se comportamentele adaptative. planificându-se. (Irina Holdevici ) -tehnica relaxării nu corespunde prea bine situaţiei bolnavului ars. ● Psihoterapia comportamentală -Există două categorii de psihoterapie comportamentală : *o condiţionarea clasică în controlul durerii ( se conceptualizează procedeele de îngrijire ca stimuli pentru durere şi anxietate. printr-o strategie de întărire. gândurile negative reprezintă conduite care. ce urmăreşte realizarea unei decontracţii musculare şi nervoase. modificate. până când devine un martor conştient al durerii sale. 2009 www. el poate fi angajat în discuţii.Relaxarea reprezintă o tehnică psihoterapeutică şi autoformativă. comportamentale. Psihoterapie 09. ●Strategii de prevenire a durerii -administrarea medicamentelor. tratamentul implicând multe surse de distragere. imaginea de sine este sever distorsionată. ceea ce reprezintă o interpretare într-o lumină pozitivă a experienţei dureroase. dar şi pe termen scurt.05. durerea va fi înţeleasă ca o problemă pe termen lung. contribuie la reducerea durerii şi a anxietăţii bolnavului. Oamenii abordează procedeele medicale neplăcute prin reacţii cognitive care îi clasifică în tipic evitanţi ori sensibili ( reclamând info. economisirea energiei fizice şi psihice. ●Tehnici psihoterapeutice cognitive ► Tehnica restructurării gândurilor -conform terapiilor cognitive. în ultimul timp. cât şi pentru terapeut.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 9 Obiectivele şi specificul asistării psihologice asociată tratamentului în cazul persoanelor mutilate prin combustie -durerea fizică şi psihică a pacientului ars reprezintă o experienţă extrem de severă. astfel. -în cazul mutilării prin combustie. ►Tehnica reinterpretării sensului durerii: i se explică pacientului că prezenţa durerii şi a sensibilităţii crescute sunt semne ale apariţiei ţesutului epitelial. strategiile cognitive se împart în funcţie de stilulul cognitiv al pacientului: ►Tehnici aplicate pacientului evitant ( pentru a-i distrage atenţia de la evenimentele neplăcute. -se va oferi ajutor pentru limitarea durerii excesive. despre ce vor experimenta).). au impact pozitiv asupra emoţiilor rezultate. atât pentru pacient. -se vor prevedea perioade de odihnă. ►Tehnica informării prealabile a pacienţilor despre senzaţiile şi durerea din timpul actului medical. la relaxare şi hipnoză. 26 . poate viziona un film etc. urmând apoi cuplarea răspunsurilor de relaxare în prezenţa acestor stimuli) * o condiţionarea operantă -când comportamentul pacientului este mai pronunţat decât se anticipase. la tehnici psihoterapeutice cognitive. ►Tehnici aplicate pacientului care are nevoie de vigilenţă în timpul procedurii medicale: acesta este încurajat să se concentreze asupra durerii. ●Tehnicile de relaxare a.Curs IX.cartiaz. având ca efect repausul eficient. la terapia ocupaţională. administrarea de analgezice la interval fixe.o alternativă fiind fixarea acestor perioade înaintea manifestării comportamentului de durere.

în scopul menţinerii puterii şi a rezistenţei fizice şi a promovării independenţei funcţionale. b. -Terapeutul ocupaţional se va ocupa de poziţionarea bolnavului. Controlând rezultatele. starea fizică şi psihologică.v. importanţa exercitiului şi a mişcării pentru creşterea mobilităţii.Obiective. A. precum şi obligaţiile ambelor părţi. considerată o stare de relaxare profundă. nuanţarea stărilor emoţionale asociate traumei arsurii.p. tensiune. de respiraţie ) poate fi mai folositoare decât ex. Pe măsură ce pacientul devine mai independent. ca şi relaxarea. reatribuirea responsabilităţii Efecte: creşterea puterii de verbalizare.Stimularea autoconştientizării problemelor. abilităţile şi însuşirile pacientului. dar îi va explica bolnavului că procesul de recuperare va dura.Formarea şi educarea comportamentului în sensul compatibilizării cu cerinţele 27 . Obiective: -conştientizarea comportamentelor maladaptative. a puterii.se află sugestia ( prin care se acţionează asupra pacienţilor aflaţi în stare de veghe sau de relaxare) şi se foloseşte înaintea începerii unor proceduri medicale dureroase.) Etape terapeutice. voinţa creşte. elaborând un plan individual de îngrijire ce va cuprinde nevoile. psihic şi fizic.Hipnoza. de la început. coordonare etc. privind poziţionarea sa. creşte motivaţia sa. aplicarea pansamentelor pentru presiune etc.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z -o metodă scurtă de relaxare ( ex. se monitorizează zilnic variabilele: puls.La baza hipnozei. Psihoterapie 09. explorarea avantajelor şi a dezavantajelor schimbării/menţinerii comportamentului actual. evidenţierea unor simptome disfuncţionale. C.cartiaz.autodezvăluire’’) Obiective -stimularea capacităţii de autocunoaştere.. prevenind pierderea unor mişcări. imobilizarea după grefare.Efecte. aplicarea atelelor. -Tratamentul variază în funcţie de nevoile îndividului. istoria medicală şi scopurile reale ale recuperării. asistenţă=2 luni. iar pacientul îşi asumă responsabilitatea propriului program de recuperare. exagerare deliberată. a coordonării. Colaborarea pacientului priveşte întreaga echipă şi familia.d. ●Structura şi rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator centrat pe psihotrauma post-arsură (Program psihoterapeutic aplicat de Paula Constantin. îndeplinirea unor sarcini aparent simple ( a mânca) duce la construirea încrederii de sine şi a stimei de sine. este o stare modificată de conştiinţă. ceea ce va reduce anxietatea familiei la externarea bolnavului.2 şedinţe/săptămână.Curs IX. Pacientul va fi instruit. aprox. .05. în cazul a doi pacienţi cu nivel de pregătire mediu. decatastrofizare. devenind apt să-şi atingă scopurile. -Educarea familiei urmăreşte transmiterea unor instrucţiuni simple despre modul în care îl poate ajuta pe pacient . Tehnici -metoda interviului Efecte: descărcare cathartică şi detensionare. . analiza problemelor.Tehnici. iar realizările cresc stima de sine.El va aborda o atitudine pozitivă. oboseală. -Recuperarea reuşită depinde de implicarea pacientului în programul de tratament. -Exerciţiile fizice sunt adecvate nevoilor pacientului. promovând educaţia şi tratamentul fizic.Evaluare Cunoaşterea subiectului (prin stimularea eforturilor dr. -Psihoterapeutul va evalua pacientul. Implicarea timpurie în activităţile zilnice este benefică d. durere. ●Terapia fizică şi ocupaţională Obiectiv: recuperarea pacientului ars până la obţinerea unui stil de viaţă apropiat de normal. B. respiraţie. autoevaluare. 2009 www. autoobservare. Tehnici: analiză cathartică.În timpul ex. prelungite de relaxare. funcţionalităţii şi a dexterităţii.

Transformarea comportamentului prescris în conduită uzuală Obiective: reducerea sentimentelor de frustrare. dar consideră că acum nu are nevoie de acest lucru. corectarea unor imagini. ea începe să se simtă în siguranţă în mediul terapeutic şi vorbeşte despre sentimentele şi modul ei de viaţă. îmbunătăţirea imaginii de sine. creşterea încrederii în sine. Efecte: creşterea capacităţii de autocunoaştere şi autoacceptare. pesimism. Neagă simptomele de anxietate. -se stabileşte necesitatea schimbării modului de a gândi şi a comportamentului. antrenarea calităţilor sociale. Cazul II – tânără internată pentru a noua oară pentru chirurgie reconstructivă în urma arsurii (veche de 4 ani ) care a desfigurat-o. Simptome în plan cognitive: gândire dihotomică negativă. Simptome în plan comportamental: izolare severă. nesiguranţă decizională. evaluarea abilităţilor sociale. Tehnici utilizate: examinarea avantajelor/dezavantajelor menţinerii/schimbării comportamentului actual. valorizare personală. Rezultate: reducerea treptată a depresiei. după două luni de la externare. trebuinţe cu privire la relaţionare. modelarea comportamentului adecvat. creşterea comunicării. se simte nefericită şi incapabilă să schimbe ceva şi renunţă la tratament. pesimism.Curs IX. ierarhizarea scopurilor interacţionale. D. identificarea comportamentului care trebuie schimbat. inhibiţie relaţională. este vădit marcată psihic. deviind însă de la subiect de câte ori discuţia atinge un punct nevralgic ( mecanisme inconştiente de apărare). nemulţumire. antrenament asertiv. pacienta s-a angajat bibliotecară.cartiaz. dezvoltarea abilităţilor de relaţionare.05. aşteptări. vede critici pretutindeni. care nu vrea să vorbească despre accident şi cicatrice. nesiguranţă. -în realitate.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Obiective: reanalizarea situaţiei. izolare. planificarea timpului liber. Program therapeutic: -2 luni ( trei şedinţe pe săptămână) Obiective: diminuarea stării de deprimare. sau că este subiect de discuţii). scăderea conflictelor. optimism. creşterea mobilităţii relaţionaladaptative. ●Exemplificare cazuistică Cazul I ( vezi info pag. neîncredere în sine.Stabilirea obiectivelor principale ale terapiei -se examinează rolul izolării. 28 . expectaţii. neacceptarea imaginii de sine (autorespingere). activism sporit. reorientare profesională. modelarea comportamentului prin joc de rol. prevenirea scindării relaţiilor conjugale. apatie. training asertiv. avantaje/dezavantaje.329) Simptome psihice post-traumatice: -tristeţe. acceptarea de sine. prieteni. Psihoterapie 09. iar în spital se simte bine ( nu are sentimentul că este diferită. b. absenţa evaluării rezonabile a realităţii. îmbunătăţirea unor calităţi şi dezvoltarea altora noi. stimularea potenţialului personal de recuperare. După trei sedinţe în care pacienta încearcă să reziste vorbind despre orice altceva. a singurătăţii. aspiraţii. găsirea de soluţii şi evaluarea lor. 2009 www. nemulţumire. îmbunătăţirea relaţiilor cu familia. a propriilor atitudini. proastă dispoziţie. Tehnici:expunerea gradată la situaţii stresante. -pacienta îşi exprimă dorinţa de a avea o slujbă. Etape terapeutice: a. Simptome în plan afectiv: tristeţe. relaţionare socială. Efecte: reducerea izolării sociale. a sentimentului de inutilitate. planificarea activităţii. dar nu despre accident. îi este greu să îndure sentimentul de jenă. creşterea iniţiativei de contact social.Stabilirea legăturii terapeutice: abordare dificilă a clientei. reducere drastică a contactelor sociale. Tehnici comportamentale: repetarea. marginalizare.

tremorul. de hemodializă. apatie.Frica de persoane necunoscute.Frica de neacceptare în societate. având implicaţii sufleteşti dar şi economice. Bolnavii cu insuficienţă renală cronică sunt supuşi unei game largi de stresuri.Curs IX. Obiectivele şi specificul asistării psihologice asociată tratamentului în cazul persoanelor hemodializate Probleme psihologice -Insuficienţa renală cronică rezultă din scăderea capacităţii funcţionale a rinichilor.Frica de afectare a unor părţi corporale. de membrii familiei. Kaplan De Nour menţionează următorii factori de stress: -dependenţa de programul terapeutic. Psihoterapie 09. Probleme majore: pierderea rolului social şi a capacităţii de muncă.05. Componenta psihologică: sentimente de devalorizare. -pierderea funcţiilor organismului.Concluzie: Acesta este un caz care demonstrează că un model disfuncţional de gândire şi comportament este dificil de modificat după ce s-a dezvoltat şi stabilizat (în 4 ani de evoluţie). 3. dorinţă de moarte şi tendinţă de suicid. a concentrării. 7.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z c.Frica de a pierde dragostea şi acceptarea familiei şi a prietenilor. 5.cartiaz. Apar irascibilitatea. Strain şi Grossman identifică opt categorii de stresuri psihologice: 1. există trei tipuri de tratament: hemodializa. astenie. 6. 29 . 2Anxietatea faţă de separare.Ameninţarea privind autorespectul şi integritatea. identificarea cu boala. -restricţii de dietă şi de ordin social. 2009 www.Frica de durere. inhibarea oricărei iniţiative. diminuarea atenţiei.insomnia. modificări senzoriale. 8. sentimente de vinovăţie. dializa peritoneală şi transplantul renal. 4.Frica de a pierde controlul asupra funcţiilor fizice sau mentale.

Psihoterapie 09. pacientul poate fi iniţiat în tehnici de relaxare psihocorporală. Psihoterapia suportivă ajută bolnavul în a explora realităţile acestor experienţe dificile. Această intervenţie reuneşte ergoterapeuţi. de enervare şi rejecţie. negării. a menţinerii pe cât posibil a relaţiilor sexuale şi a păstrării unei calităţi acceptabile a vieţii. agresiv şi necooperant induce personalului o atitudine de iritare şi agresivitate. medicale. în cadrul căruia persoana poate să exploreze aspectele acestor conflicte şi să testeze posibilele soluţii sau în interiorul căruia poate aduna forţa interioară de a lua decizii potrivite pentru rezolvarea conflictelor.05. Psihoterapia suportivă oferă persoanei un spaţiu securizant şi odihnitor. dar prin interventii psihologice poate fi atenuat impasul psihologic inerent bolii. psihoterapia nu vizeaza doar tratarea simtoamelor psihopalologice (depresie. Pe de alta. combaterea pasivitaţii şi depresiei. socioterapeuţi. . Este vorba de o intervenţie indirectă. Un aspect important este corecta informare a pacientului asupra bolii. asupra posibilităţilor terapeutice. a relaţiilor în cuplu. În cazul insuficienţei renale cronice se pune problema vindecăirii bolii cronice printr-o psihoterapie.intervenţii psihoterapeutice obligatorii asupra personalului departamentului de hemodializă.Basch şi al colaboratorilor a demonstrat: dezorganizare. asistent social) şi care acţionează prin intermediul şi prin modelarea altei echipe. . Programele de terapie psihologică pentru menţinerea unei stări psihice echilibrate au în vedere discutarea în echipă a problemelor. De asemenea. anxietătii şi a noncomplianţei şi creşterea autonomiei personale. Psihoterapia suportivă este suficientă. regresie. Programul psihoterapiei ptr. În general. anxietate. ci şi ameliorarea calităţii vieţii .vizarea psihoterapeutică a familiei. . Boala operereză schimbări ale statutului social şi de aceea pacienţii pot uneori să experimenteze rejecţia socială. vulnerabilitate. negarea oficială a stării de boală sau a gravitătii acesteia se pot conjuga cu epuizarea personalului. prin membrii echipei terapeutice şi a familiei. preocupările şi exerciţiile fizice.intervenţii psihotcrapeutice asupra pacienţilor pentru ameliorarea trăirii schemei corporale.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În ceea ce priveşte imaginea de sine a bolnavului cu insuficienţă renală cronică . ci forme variate de psiho-socio-terapie. cea care tratează direct pacientul. studiul lui S. Aceste discuţii se desfăşoară de mai multe ori pe săptămână. bolnavi dializaţi are în vedere creşterea independenţei şi iniţiativei. psiholog.cartiaz. Totodată trebuie stimulată atitudinea activă în ce privaşte interesele. etc.echipe psihiatrice carc activează în mare măsură prin intermediari. deprimare). creşterea încrederii în sine şi a autorespectului. vulnerabile la anxietate.Curs IX. în care se implică o echipă terapeutică (psihiatru. depresiei. şi kinetoterapeuţi. De aceea. În general tratamentul psihologic nu are în vedere formele clasice ale psihoterapiei. 30 . a stadiului acesteia. tulburări sexuale. combaterea regresiei. controlul agresivităţii. terapiile psihologice în contextul dializei sunt ghidate pe urmatoarele direcţii. starea depresivă şi apatică a pacientului. 2009 www. având ca obiectiv ameliorarea disfuncţionalităţilor. şi ale căror resurse de rezistenţă sunt diminuate în tot acest context. Pacientul anxios. care se manifestă şi el prin apatie şi dezinteres. adecvată şi recomandată persoanelor bolnave. depresie şi la consecinţele acestora. . parte.

Durerea este o reacţie şi un răspuns natural la decesul cuiva. Doka (1989) introduce conceptul de durere necunoscută. se pot blama. Aceste pierderi au loc atunci când unei persoane nu i se recunoaşte un rol clar şi corect sau când nu are capacitatea de a simţi durerea. eventual însoţit de un travaliu de iertare. motiv pentru care aceştia se confruntă cu o pierdere a confidenţialităţii şi a stimei de sine. prietenii. Culpabilizările sunt frecvente ca şi anxietatea cu privire la viitor. înregistrându-se o anumită tendinţă a societăţii de a-i stigmatiza şi discrimina. speranţă şi aşteptări). Nu există o modalitate concretă de a suferi. Psihoterapie 16 . Un sentiment persistent de singurătate poate fi un semnal că este nevoie ca persoana să-şi ia un timp pentru relaxare şi odihnă.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 10 Psihoterapia în confruntarea cu durerea şi moartea (Thanatoterapia) Durerea prezintă şanse egale pentru fiecare fiinţă în parte. Recunoaşterea acestor procese mobilizeză personalul să lucreze cu propriile sentimente de neajutorare mult mai uşor decât să poarte greutatea culpei. Este foarte important ca afacerile nefinalizate să fie rezolvate înainte de apariţia morţii. Furia poate fi vizibilă. care poate fi exprimat prin lacrimi şi plânset. Price şi Murphy (1984) consideră că modul de înţelegere a durerii s-a modificat în ultimile doua decenii. Emoţiile negative apar periodic pentru o mare parte din personalul care lucrează în îngrijire terminală. într-un timp personal. Un înţeles al durerilor şi suferinţelor se poate dobândi doar atunci când moartea se apropie de sufletul şi inima noastră.05. Tristetea reprezintă cel mai comun sentiment al pierderii. după caz. Grupurile de suport sunt necesare pentru a oferi empatie şi acceptarea acestor emoţii. pot exista regrete care reflectă afaceri neterminate.un răspuns la pierdere. Supărările şi necazurile sunt unice pentru fiecare în parte. în parte . înăbuşită sau reprimată. cât şi procesul dureros. ca şi la creşterea capacităţilor de a recunoaşte o varietate de comportamente ca moduri de a face faţă la pierderi. o durere neînţeleasă şi fără recunoaştere socială. Parkes (1972) recunoaşte că supravieţuitorii devin în prima fază a doliului amorţiti şi nemişcaţi. ci un proces ce poate include. 2009 www.cartiaz. pentru că după aceea nu mai este posibil. este binevenit într-o terapie de suport. un evantai de stări interne şi comportamente. Fiecare dintre noi va supravieţui într-un mod unic. durerea nu mai indică doar o stare de tristeţe. În confruntarea cu moartea. vecinii.Curs X. care îl asistă pe cel prins în asfel de mreje. Etapele şi treptele doliului sunt discret ghidate de către consilier. Durerea conduce la schimbarea de atitudini în rândul celor care suferă şi poartă doliu. Adesea un travaliu de doliu şi de separarea constructivă. Ea este o experienţă unică pentru fiecare individ.Este necesar să se recunoască atât procesul de secătuire interioară . căpătând deprinderi şi sisteme de suport proprii. care implică energie şi interes. dintre care unele depăşesc tristeţea şi plânsul. un anumit înţeles asupra relaţiilor de pierdere. devin elastici în conştiinţă. Timpul redresării diferă de la o persoană la alta şi include un număr variat de factori de influenţă( legături emoţionale. uluiesc prietenii şi chiar propria familie prin această 31 . Apoi refuză ajutorul. supravieţuitorii se pot simţi vinovaţi.Ei consideră că secătuirea interioară implică pierderi considerabile pentru cel ce lucrează cu pacienţi în iminenţa morţii şi este. nimeni nu este imun la durere. În urma unui studiu realizat de Bennett şi Kelaher (1993) s-a constatat că există o relaţie interactivă între anxietate şi durere ce îi determină pe cercetători să-şi exprime îngrijorarea în legătură cu faptul că durerea ar avea o influenţă pentru profesioniştii din domeniul medical. pozitive sau negative. Nu există reţete în vederea ameliorării sau eliminării durerii şi nici zile mai bune sau mai proaste. Sentimentul de vină poate acţiona ca un antidot psihologic faţă de sentimentele de neajutorare. Studiul lui Gordon (1993) arată că pacienţii seropozitivi nu primesc un suport suficient din partea familiilor şi prietenilor. un rol foarte important avându-l suportul. ce include familia de origine. după o anumită perioadă de timp.

ducând. Durerea consumă cantităţi enorme de energie. emoţii puternice îi încearcă din nou. persoanele care se confruntă cu multiple pierderi nu ştiu cum să exprime chinul şi durerea. fără a judeca şi fără a da sfaturi . Nu sunt excluse nici abuzurile de tutun. Micile probleme de altădată devin munţi de netrecut. onestitate. Odată depăşită această etapă. apar şi alte pierderi. evitând datul sfaturilor sau devalorizarea sentimentelor. Rolul specialistului consilier este de a valida cunoaşterea şi sprijinul sentimentelor de doliu. în propriul interior. Ajustarea contextului şi circumstanţelor în care se petrec pierderile –înseamnă cristalizarea şi respectarea diferenţelor individuale de vârstă.Curs X. Unii se implică în activităţi care solicită foarte mult timp şi care permit o întoarcere târzie sau chiar deloc acasă. Începerea procesului de angajare practică în durere şi suferinţă – o provocare pentru lacrimile şi expectaţiile culturale. Viitorul este anticipat mai pozitiv. etnie. la epuizare şi secătuire interioară. deciziile sunt ilogice. Aniversarea la o anumită perioadă de timp a decesului înseamnă un nou moment de confuzie. Relaţia interpersonală trebuie să fie relaxantă şi calmă. nimic şi nimeni nu îl mai poate lua prin surprindere. suferinţa este capabilă să se transmute într-o experienţă mult mai confortabilă. mersul la film. 32 . în această perioadă. câmp vizual interactiv fară bariere materiale. Reorganizarea emoţională şi pătrunderea din nou. cafea sau alcool. voinţa de a-ţi asuma riscul. minte iscoditoare. apare şi bucuria restabilirii prieteniilor. Sufletul mâhnit este pregatit pentru orice fel de întâmplări. Acceptarea realităţii pierderii suferite 2. treptat. pe uşa din faţă. deschidere. Memoria nu le va mai fi ocupată doar cu cel iubit şi dispărut. Consilierii specializaţi în pierdere numesc acest lucru eliberare şi pătrundere. după care vine vremea revenirilor şi a redresării. izolării şi fragmentării. Trăiesc experienţa singurătăţii. comunicare şi ascultare atentă merg mână în mână şi alcătuiesc împreună „valsul alchimic” al transmutării suferinţei într-o experienţă de creştere şi maturizare.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z calmă abilitate de a funcţiona. 4. 3. Ascultarea atentă cere linişte. Comunicarea şi ascultarea atentă sunt dependente una de cealaltă. gen. care de obicei sunt temporare. 2009 www. ale importanţei relaţiilor interpersonale. angajarea în sfera socială şi comună celorlalţi devine mai aproape de suflet. uşa închisă. continuitate. ale evenimentelor curente de viaţă. Realizează că viaţa se schimbă mereu şi ca ceea ce le-a aparţinut cândva nu se mai întoarce la ei. ale instinctului de supravieţuire. caz în care se poate sugera o plimbare pe plajă. atunci o reîntoarcere la starea iniţială este iminentă. dar când apare reconcilierea cu pierderea.cartiaz. confidenţialitate. respect pentru alte puncte de vedere. goliciunii. lacrimile şi singurătatea încep să dispară. telefon scos din priză.05. dar şi pentru puterea de a reconverti cât mai rapid. contact vizual. credinţe spirituale şi religioase. se simt dezorganizaţi şi că nu le mai pasă de ceea ce cândva se chema convenţional şi ordine. încurajarea ventilaţiei durerilor şi prevenirea altora de acelaşi gen. loc ferit de zgomote. recunoaşterea şi acceptarea faptului că valorile sunt diferite şi că prejudiciul este dăunător şi chiar prezintă un potenţial pericol. Ea se bazează pe acceptare necondiţionată. Deseori. Comunicarea eficientă cere claritate. Psihoterapie 16 . se întorc la muncă după câteva săptămâni de stat şi privit. El trebuie doar să asculte atent şi empatic . compasiune. Dacă. nu le vine să credă prin ce au trecut. starea de somn se apropie de normal. În consiliere şi terapie. Ţinte: 1. se cred mai profunzi şi mai pricepuţi în înţelegerea vieţii. limbaj corporal intrat în alertă. Tot ce le rămâne este reconcilierea cu pierderea şi reintegrarea în viaţă. în viaţă. ale percepţiilor sprijinului extern. cele întâmplate.Această stare poate dura câteva săptamâni sau luni. reapare reorganizarea. luarea cinei cu un foarte bun prieten. deprinderile de împărtăşire.

Copiii îşi exprimă pierderile altfel decât adulţii. temerilor.v. Spiritualitatea aduce multe beneficii supravieţuitorilor multiplelor pierderi. Moartea este de neevitat şi vine când eşti sau când nu eşti pregătit. Este important ca. familiei. 33 .Aceştia sunt cel mai mult ajutaţi prin confruntarea directă cu realitatea.Curs X. ea nu elimină suferinţa.Nerezolvarea acestor pierderi la timpul lor le va afecta viaţa mai târziu. Psihosocioterapia durerii dintr-o perspectivă existenţială şi spirituală Profesioniştii implicaţi în acordarea de sprijin psihoterapeutic persoanelor care se confruntă cu pierderi multiple.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Stabilirea unui timp special pentru jelire. doliu şi plânset înainte sau după muncă înseamnă că individul poate funcţiona normal după aceea în timpul orelor de lucru. activitatea sexuală suferă schimbări. Imaginea de sine poate fi alterată. Nici copiii nu trebuie uitaţi în procesul consilierii. Gândirea pozitivă poate fi dezvoltată aşternând pe hârtie câteva lucruri pozitive întâmplate în viaţă. Acumularea durerii nerezolvate lasă fără urme de speranţă orice încercare de redresare. Concentrarea pe lucrurile bune ajută enorm la echilibrare. vrând-nevrând . de aceea copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani reprezintă un grup particular vulnerabil (sunt destul de dezvoltaţi d. interogaţii cu privire la sistemul de valori. Poate fi de ajutor ţinerea unui jurnal al lacrimilor. disperării şi chinurilor.05. Nimic nu poate fi mai distrugător pentru un copil decât pierderea unui părite sau a unui frate . apar schimbări de personalitate. 2009 www. Atunci când ei îşi pierd întreaga familie sunt întotdeauna expuşi riscului.d. separări în relaţiile interpersonale. Este o realitate greu de acceptat. şi descifrarea sensului ei ca parte a unui ciclu natural pot deschide drumul unei experienţe evolutive spirituale.v ritualurile morţii echivalează cu o socioterapie). dar procesul regăsirii de sine trebuie să înceapă cu înţelegerea şi acceptarea acestei realităţi dureroase. se află deseori în situaţia de a căuta speranţă acolo unde nu există. pentru copiii care şi-au pierdut părinţii. Punctarea morţii cu anumite ritualuri înseamnă o oportunitate de a valida şi memoriza viaţa celui decedat. Alţii pot beneficia şi de ajutorul grupurilor de suport. Supravieţuitorii multiplelor pierderi experimentează schimbări irevocabile în viaţă. Supravieţuitorii norocoşi trec prin pierdere şi suferinţă cu ajutorul prietenilor. Psihoterapie 16 . Dar acceptarea ei. ajung să se împrietenească cu sine şi să se cunoască mai bine. durerilor. sentimentele de compasiune se intensifică.p. să găsească modalităţi creative pentru umplerea vieţii. explorării şi creşterii în modalităţi şi sensuri nebănuite până atunci. Cuvintele scrise eliberează memoria şi sentimentele încărcate negativ încep să se ofilească. dar au la îndemână foarte puţine mijloace pentru a le face faţă). Nu există modalitate de a înlocui aceste pierderi. de a ne acorda suport unul altuia( din acest p.d. Identitatea este marcată de experienţele care produc rupturi. proiectarea viitorului poate fi gândită în mod pesimist. să supravieţuiască pierderilor.cartiaz. Durerea poate dezvolta posibilitatea identificării personale şi fortificării Eului. ci dezvoltă o modalitate de a-i face faţă şi a dobândi o nouă creştere a personalităţii. Polumbo(1978) sugerează faptul că modul lor diferit de a suferi este influenţat de stadiul de dezvoltare cognitiv şi emoţional. cognitiv pentru a înţelege ramificaţiile permanente ale morţii. Există cazuri în care supravieţuitorii suferă modificări pozitive: devin mai deschişi la diversitate. odată produsă. să se dezvolte abordări preventive. Dincolo de înţelegerea noastră este faptul că întotdeauna copiii găsesc resurse să înţeleagă durerea. consilierilor specialişti în pierdere şi a partenerilor de suferinţă . Asumpţiile de bază despre Univers sunt modificate. suferinţelor.

scrierea unui necrolog. vinovăţiilor . În desfăşurarea întâlnirilor se pune accent. probleme religioase şi spirituale . Scopul grupurilor de suport este acela de a dezvolta protecţie.Curs X. Psihoterapie 16 . -validarea şi valorizarea pierderilor suferite. Durata terapiei variază de la câteva săptămâni la câteva luni.05. În cazul grupurilor axate pe pierderi multiple se recomandă doi traineri şi între 7-10 participanţi în mod regulat. comunicarea şi învăţarea deprinderilor. Ele sunt o formă a vindecării holistice. jenei. prezenţă personală. poezii. El trebuie să prezinte următoarele caracteristici: să deţină deprinderi foarte bune de comunicare .reasigurare emoţională. alţii au descoperit tehnici şi modalităţi de supravieţuire pe care vor să le împărtăşească. dorinţă de a învăţa. sensibilitate. se folosesc casete . 34 . Dar durerea este esenţială pentru procesul de vindecare şi creştere. Conţinutul sedinţelor terapeutice se poate axa pe descrierea procesului durerii şi discuţii asupra lui. clar şi fără ambiguităţi. . fotografii . ale căror pierderi sunt similare . Ele dezvoltă o perspectivă controlabilă asupra separării şi împrospătează aducerea aminte. Cel mai util consilier este acela care deţine deprinderile fundamentale pentru munca de psihoterapie şi este conştient de specificul problemei cu care se confruntă. -eliminarea sentimentelor de izolare şi alienare. exerciţii de exprimare a stresului. Există cineva care îi ajută şi există speranţă. muzică. pe angajare . se recomandă terapia directivă. Deseori sunt invitate diferite personalităţi cu diverse preocupări. Rolul profesionistului este acela de partener în suferinţă. frecventarea săptămânală de către supravieţuitor a unor grupuri de suport. vizitarea unui loc special. Grupurile de suport reprezintă o sursă a reasigurării emoţionale . atitudini cooperante şi abţinerea de la judecarea altora . Unii au îndurat dureri şi suferinţe asemănătoare . blamului. conştiinţă a limitelor personale. să opună rezistenţă prin negarea durerii .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Sprijinul social are un rol important. empatie. Supravieţuitorii care nu se izolează .Cele mai cunoscute ritualuri sunt: Proiectul numelor. compasiune. contactele sociale şi deţin cea mai utilă funcţie – martor la experienţa supravieţuitorilor. extrem de necesare şi utile în comemorarea pierderilor. O altă modalitate cu valenţe terapeutice o constituie ritualurile . abilitate de a fi cu oamenii.ritualul reamintirii. fără ajutorul altora. pentru a descoperi o altă perspectivă asupra pierderilor. una dintre tehnicile utile în acest caz o reprezintă concentrarea asupra viitorului.cartiaz. mediu securizant. 2009 www. În timpul acestui proces de asistare şi reaşezare valorică a experienţei avute apare creşterea personală. simbolizează tranziţia . umor. empatie . Regulile de bază sunt confidenţialitatea şi respectul unul faţă de celălalt. comemorarea anumitor zile. magnitudinea impactului generat de pierderi multiple devine copleşitoare. amenajarea unui loc special pentru îngroparea celui decedat. unde individul are oportunitatea de a căpăta încredere şi a discuta realitatea pierderilor sale cu alţii. vindecarea şi continuitatea . Pentru cei ce se complac într-o neputinţă învăţată. Ceremoniile (individuale sau colective ) demonstreză înţelegerea continuităţii legăturii dintre viaţă şi moarte. pentru a obţine împreună cu terapeutul o reaşezare şi o interiorizare corectă a celor întâmplate. vor observa. cunoaşterea resurselor comunitare şi dorinţa intensă de a participa la grup. că nu sunt singuri. la început . recunoaşterea furiei . facilitează accesul la informaţie. Funcţiile lor terapeutice sunt : -dezvoltarea unui sens al reintegrării şi al universalităţii. Supravieţuitorul vine la psihoterapie pentru a găsi uşurare pentru problemele şi durerea sa . în primul rând . răspândirea cenuşii. Confruntarea cu pierderile copleşitoare poate tenta supravieţuitorii să ignore trecutul . ci caută să împărtăşească propria experienţă cu alţii. Şi mai folositor este acel consilier care a trecut prin toate experienţele de pierdere similare sau apropiate clientului şi care deţine cunoştinţe şi practică în psihoterapia existenţialistă. el trebuie să folosească un limbaj evocativ.

35 .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Pentru profesionistul care lucrează cu supravieţuitorii multiplelor pierderi este o muncă dificilă .cartiaz. cât şi a specialistului. este o oportunitate pentru creşterea personală atât a clientului.05. de maturizare şi evoluţie spirituală. dar dincolo de toate acestea. frustrantă şi uneori ambiguă . Psihoterapie 16 . de învingere a temerilor şi transmutare a suferinţei.Curs X. 2009 www.

Imaginea de sine poate influenţa debutul şi întreţinerea consumului de droguri. Transformările produse de toxicodependenţă la nivelul personalităţii sunt profunde şi pot afecta chiar nucleul personalităţii dacă dependenţa durează de mult timp. deficit de funcţionare intelectuală. ameninţările. dar cu un anumit grad de fragilitate psihică (personalităţi imature: adolescenţi.Curs XI. Personalitatea este un factor care mediază modul în care sunt receptaţi ceilalţi factori. bătaia. Hedonismul. Psihoterapia este în aceste cazuri o intervenţie de restructurare şi optimizare a personalităţii şi de construcţie a unui nou stil de viaţă Evaluarea psihologică individuală a toxicodependentului are drept scopuri: -cunoaşterea unor trăsături ale personalităţii individului şi înţelegerea situaţiei sale. Psihoterapie 2009 www. traiul în comunităţi dezorganizate.ca atitudine pozitivă faţă de tot ceea ce este plăcere poate fi considerat ca factor de risc pentru acele persoane care primesc tot ceea ce-şi doresc fără să li se pretindă ceva în schimb şi care consideră viaţa ca pe un şir de plăceri. Dependenţa de droguri poate fi privită ca o rezultantă a intersecţiei dintre drog. retragere socială şi timiditate excesivă (dacă persoana descoperă că există substanţe care te fac să te simţi bine. conştiinţa morală scade. Drogurile. Factorii educaţionali importanţi pot fi: disciplina severă sau toleranţa exagerată în familie. metode educaţionale oscilante ce nu oferă un cadru valoric şi normativ corect. accesibilitatea drogurilor şi a alcoolului. tentaţia de a încerca lucruri noi este foarte prezentă. dezinhibat şi spontan poate fi tentată să le consume). Anxietatea se traduce în viaţa persoanelor prin reacţii disproporţionate faţă de evenimente.Adolescenţa caracterizată prin multe transformări fizice şi psihice este o astfel de etapă. Reperele ce trebuiesc urmărite în evaluare sunt: 36 . altele deţin trăsături care le ţin departe de consumul de droguri. carenţe afective.cartiaz. inducând o stare de relaxare. Personalitatea adolescenţilor este încă imatură. fiind considerate conduite care intră în normalitate vieţii. mediu familial sumbru sau violent. -stabilirea necesităţii unei intervenţii psihologice. evaluarea psihologică individuală. strategii de lucru Trăsături de personalitate predispozante pentru consumul de droguri. traiul în familii dezorganizate. a scăpa de suferinţa psihică. Neîncrederea în sine şi complexele de inferioritate pot genera: atitudini rebele(a consuma droguri echivalează cu a face ceva ce nu este acceptat social). deficit de bună dispoziţie şi afectivitate. furtul. Factorii de mediu mai importanţi sunt: deprivările sociale şi economice. valorile nu le sunt bine conturate. întârzieri de maturizare. pot ajunge să fie folosite de anxioşi pt. Toxicodependenţa produce în personalitatea consumatorului aşa numitul sindrom deficitar. Consumul prelungit duce la stagnarea dezvoltării psihice. Există o corelaţie pozitivă între tulburările de comportament şi hiperactivitate din copilărie şi consumul de droguri de mai târziu. inadecvare şi mult stres. Personalitatea parcurge în drumul spre maturitate diferite etape în care indivizii pot fi vulnerabili. persoana organizându-şi viaţa în jurul procurării drogului. -determinarea tipului optim de intervenţie. Pe măsură ce mijloacele materiale scad. istoricul familial de alcoolism. sau persoane care s-au adaptat la presiunea grupului). cât şi personalităţi normale psihic.Unele persoane sunt mai fragile psihic. sau dimpotrivă.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 11 Psihoterapia individuală în toxicodependenţă: personalitatea toxicodependentului. factori de mediu şi educaţionali şi factori de personalitate. Afirmaţiile de mai sus conduc la concluzia că toxicomanii pot fi atât personalităţi care intră în sfera psihopatologiei (psihotici şi prepsihotici sau psihopaţi). caracterizat prin: deficit de activitate. asocierea cu alţi consumatori de droguri. evenimente dureroase.

Reflectarea poate fi : reflectarea ca repetare. multe fiind de orientare rogersiană. modalitatea de comsum). antecedente de tulburări psihice). Principiile ce trebuiesc urmărite în realizarea interviului motivaţional sunt: -exprimarea empatiei. una afirmativă nu interogativă. momentul debutului. la trecerea de la prima la cea de-a doua fază a interviului motivaţional şi are rolul de a întări lucrurile deja spuse. cât şi la sfârşitul acesteia. -folosirea rezistenţei clientului. creşterea toleranţei. de a-l pregăti pe client pentru o explorare mai profundă. individ. ale atenţiei). -evitarea confruntării cu clientul. de serviciu. 2-ascultarea reflectivă .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z -consumul de droguri (tipurile de drog consumate. Interviul motivaţional are două faze: construirea motivaţiei pentru schimbare şi consolidarea angajării în schimbare. consum şi pt. cu cine şi consecinţele consumului) ajută la clarificarea sensului pe care drogul îl are pt. terapeutul fiind doar un susţinător al acestuia. -severitatea dependenţei (gravitatea sindromului de sevraj. -analiza funcţională (antecedentele consumului: unde. Strategiile de lucru cu ambivalenţa sunt: 37 .prin care terapeutul încearcă să înţeleagă cât mai exact ceea ca i s-a comunicat şi apoi exprimă ceea ce a înţeles într-o altă propoziţie.Curs XI. Se pot utiliza chestionare sau protocoale de interviu. Pe o foaie de hârtie clientul este rugat să noteze în stânga beneficiile consumului. frecvenţa nevoii de consum).se referă la rezultatele unor investigaţii medicale. exprimarea dorinţei de a fi ajutat. -istoricul familial (antecedente de alcoolism sau altă toxicomanie. etc). la începutul şi sfîrşitul şedinţelor. -creştera încrederii clientului în eficacitaea sa. înseamnă că aprecierile se vor face cu sinceritate. doar atunci când terapeutul simte real că apreciază un anumit aspect. -probleme de viaţă (probleme familiale. parafrazarea şi reflectarea sentimentelor. abilitatea de a trece peste dificultăţile schimbării. Aceste aprecieri au rolul de a creşte încrederea clientului în valoarea şi eficacitatea sa. complianţa la indicaţiile terapeutice. Evaluarea se poate face atât la începutul intervenţiei terapeutice. astfel încât acesta să ia propriile decizii în privinţa problemelor sale. ci rezultă indirect din anumite comportamente ale persoanei: acordul cu terapeutul. 3-a fi suportiv cu clientul. percepţia asupra posibilităţii schimbării. dificultăţi materiale). putând astfel să înţelegem motivaţia clientului pt. anxietate. -efectele drogului asupra sănătăţii . la şcoală. psihoze. Strategiile de explorare şi susţinere a clientului sunt: 1-utilizarea întrebărilor deschise. când. Altă arie ce trebuie investigată este cea a pregătirii pentru schimbare (nevoia personală de schimbare. tentative de suicid. la care nu se poate răspunde printr-o propoziţie scurtă. reflectarea ca reformulare. Aceasta nu se măsoară prin probe psihologice. momentul în care doreşte să realizeze schimbarea). Scopurile evaluării pot fi folosite în construcţia motivaţiei pentru schimbare. schimbare. Scopul său este creşterea motivaţiei clientului. acceptarea dialogului. frecvenţa consumului. -probleme personale de natură psihică (depresie. Psihoterapie 2009 www. iar în dreapta costurile (dezavantajele) consumului. clientul fiind astfel încurajat să vorbească despre problemele sale.cartiaz. În perioada de evaluare se poate investiga şi percepţia clientului în legătură cu consumul. Interviul motivaţional este un model de intervenţie psihologică ce implică o varietate de strategii. -evidenţierea discrepanţei dintre comportamentul prezent şi obiectivele de perspectivă. Responsabilitatea schimbării aparţine în întregime clientului. 4-sintetizarea a ceea ce spune clientul se face periodic. -efectele neuropsihice (dificultăţi ale memoriei. pentru a face comparaţie între cele două rezultate.

Acesta trebuie să nu subestimeze ambivalenţa. Semnele care arată pregătirea pt.imaginarea schimbărilor ce s-ar putea produce în absenţa comsumului. dar el fiind rezistent la toate modalităţile terapeutice anterioare. schimbare presupune un efort îndelungat din partea terapeutului. 8-paradoxul terapeutic – constă în a-l plasa pe client într-o situaţie în care rezistenţa sa să fie în beneficiul schimbării. Psihoterapie 2009 www. 6-întărirea faptului că doar clientul are controlul asupra opţiunilor sale. dar să ofere alternative clientului. sau să-şi construiască alta pornind de la cele prezentate de terapeut. Un exemplu de paradox terapeutic este „ a prescrie problema”.distagerea atenţiei clientului de la problema rezistenţei. 3-utilizarea extremelor. vorbeşte despre cum va fi viaţa sa în viitor. 5-explorarea viitorului . 4-explorarea trecutului. Pregătirea pt. clientul pune mai puţine întrebări despre problema sa. dar nu a luat o hotătâre fermă în această direcţie. Consolidarea angajării în schimbare este faza a 2-a a interviului motivaţional şi începe atunci când clientul este pregătit pentru schimbare. pentru a deveni mai conştient de comportamentul său. însoţit de o redirecţionare .oferirea informaţiilor obiective despre rezultatele unor teste psihologice sau efectele consumului pot constitui modalităţi de a înclina balanţa în sensul motivării pt.se discută aspectele extreme ale comportamentului prezent( care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă continuă să consume). 2-elaborarea – odată cu apariţia unei afirmaţii privitoare la dezavantajele consumului. mai relaxat. clientul va fi întrebat mai în amănunt despre aceasta. 3-reflectarea dublă . cât şi ale stopării consumului de droguri. 6-explorarea valorilor personale 7-dialogul ambivalenţei constă în a pune faţă în faţă cele două părţi ale Eului aflate în conflict. aşa că probabil se va hotărî să acţioneze astfel încât să-şi rezolve problema.Curs XI.cartiaz. 2-reflectarea amplificată . negarea problemelor. care apoi să creeze posibilitatea unei redirecţionări în favoarea evoluţiei psihoterapiei. 8-paradoxul presupune că terapeutul joacă rolul părţii care spune că nu există nici o problemă. terapeutul poate recomanda clientului să nu se schimbe absolut deloc. schimbare. adăugând şi cealaltă parte a ambivalenţei. să nu prescrie un plan pentru schimbare. ci este întrebat ce ar vrea să facă în direcţia schimbării sale. 4-redirecţionarea .constă în reflectarea a ceea ce spune clientul. 9-feed-back-ul obiectiv. este mai calm. face afirmaţii pro-schimbare.acordul iniţial cu clientul.se compară perioada de dinaintea consumului cu cea actuală.reflectă spusele clientului într-o formă exagerată. căci s-a constatat că un nivel scăzut al rezistenţei este asociat cu o schimbare de durată a clientului. va tinde să-şi păstreze această atitudine şi în continuare. Strategiile de lucru cu rezistenţa Rezistenţa este determinată în mare parte de stilul terapeutic. Ea devine astfel un fel de feed-back pt. Strategiile de lucru cu rezistenţa sunt: 1-reflectarea simplă .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 1-balanţa decizională – se pot discuta beneficiile şi costurile atât ale consumului . întreruperea tratamentului.constă în a oferi o altă perspectivă informaţiilor furnizate de client. Dacă toate eforturile au fost întâmpinate cu rezistenţă. Rezistenţa se exprimă prin mai multe tipuri de reacţii: disputa cu terapeutul. iar clientul preia rolul care afirmă că este o problemă. din care acesta să o aleagă pe cea pe care o consideră potrivită. Astfel se stimulează recunoaştera problemei de către client şi a intenţiei de schimbare. procesul terapeutic. 5-acordul.se referă la nonrezistenţa terapeutului prin ascultare reflectivă. printrun joc de rol în care clientul este observator al negocierii celor două polarităţi. ignorarea terapeutului. 7-reîncadrarea . 38 . Clientului nu i se spune ce are de făcut. schimbare sunt: scăderea rezistenţei. pune mai multe întrebări despre schimbare.

Curs XI. Acest proces presupune stabilirea scopurilor conform cu dorinţele clientului. Psihoterapie 2009 www. modalităţile de realizare a scopurilor. stabilirea variantelor de acţiune şi construirea unui plan.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Pe parcursul discuţiilor în legătură cu posibilele variante de acţiune. persoanele ce pot oferi ajutor pe parcursul procesului de schimbare. rezultatele scontate. scopurile personale. planul schimbării va începe să se contureze. 39 .cartiaz. care schimbarea este necesară. Planul va cuprinde cele mai importante motive pt.

acţiunea întreprinsă pentru satisfacere şi retragerea. Dacă timpul de intervenţie este limitat. eludând procesul deciziei. clientul poate deveni rezistent şi chiar poate renunţa la terapie. La baza autoreglării ei stă ciclul experienţei gestalt. Psihoterapia experienţială în toxicodependenţă Interviul motivaţional este o combinaţie de tehnici cognitiv-comportamentale şi umaniste. satisfacerea oricărei nevoi trece prin mai multe faze: percepţia nevoii. În acelaşi timp. În cazul unei singure intervenţii terapeutul va alege ce crede că este mai important de realizat.cartiaz. Conform acestui ciclu. Între fazele conştientizării şi acţiunii (din ciclul gestalt) s-ar interpune faza determinării din modelul schimbării.Curs XII. punându-se accent pe responsabilitatea personală. se bazează pe empatie şi nondirectivitate (specifice psihoterapiei rogersiene). terapeutul îşi va construi propria strategie de intervenţie. acest tip de terapie este şi directivă. Tehnicile următoare. Prima fază. conştientizarea ei. preluate de la diverse şcoli şi subsumate termenului de „experienţială”. Acest ciclu al schimbării este asemănător cu cel descris de Prochaska şi DiClemente. Psihoterapia de scurtă durată în toxicodependenţă Comportamentul adictiv se poate schimba atunci când persoana a reuşit să se decidă.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 12 Psihoterapia de scurtă durată şi psihoterapia experienţială în toxicodependenţă 1.construirea motivaţiei pentru schimbare. empatia şi încrederea în sine. o intervenţie scurtă este de preferat lipsei ei. Psihoterapie 2009 www. 2. În cazurile în care terapeutul are tendinţa să grăbească lucrurile în direcţia acţiunii. Ea este mai eficientă atunci când clientul este deja puţin motivat pt. responsabilitatea. O echipă de cercetători multinaţională a ajuns la concluzia că în terapia adicţiilor o intervenţie de scurtă durată de 1 până la 3 şedinţe are un impact comparabil cu al uneia extinse (cercetarea vizează în special alcoolismulşi în mai mică măsură celelalte adicţii). cea de-a doua fază. cu o capacitate de autoreglare organică şi psihică. Elementele intervenţiei de scurtă durată sunt: feed-back-ul. Clientului i se oferă un feed-back în legătură cu situaţia sa şi. din care acesta s-o aleagă pe cea pe care o consideră cea mai potrivită. Intervenţia de scurtă durată se centrează pe motivarea clientului pentru că odată cu luarea deciziei motivaţionale. 40 . Etapa conştientizării corespunde contemplării care înseamnă chiar conştientizarea consecinţelor negative ale consumului de drog. Începând de la menţinere şi prevenirea recăderilor. terapeutul îl încurajează în efortul pe care urmează să-l întreprindă. de simbioză între individ şi acţiunile sale). pot fi folosite atât în timpul intrviului motivaţional. schimbare. Deşi accentuează empatia terapeutului şi responsabilitatea clientului. i se oferă câteva alternative (într-o manieră empatică). După un scurt interviu terapeutul va putea încerca o intervenţie de genul celei descrise mai sus. Experienţa senzorială (legătura strânsă dintre stimul şi persoană) corespunde cu precontemplarea (etapa de acceptare a comportamentului. Terapia gestaltistă are la bază concepţia personalităţii văzută ca un întreg unitar. cât şi în perioada menţinerii schimbării. alternativele. este mai directivă. adică cognitiv-comportamentală. ca repliere a persoanei ce şi-a extins experienţa printr-un nou ciclu.angajarea în schimbare. sau va întreprinde altceva care crede că s-ar mula pe necesităţile clientului. clientul îşi va folosi propriile aptitudini şi capacităţi pentru a realiza practic schimbarea.

 Tehnica exagerării sau amplificării .Curs XII. a cunoaşte mai bine ambele părţi ale motivaţiei persoanei. Contactul din gestalt este analog menţinerii schimbării. valori şi principii. cât şi ca suport metaforic pt. 41 . Deoarece drogul a fost extrem de investit afectiv. Analiza existenţială este o modalitate terapeutică de eliminare a disconfortului datorat impasului existenţial în care se află individul. Respingerea lui presupune o reformulare a scopurilor de viaţă. Tehnicile specifice abordărilor experienţiale se pot folosi pentru îmbogăţirea interviului motivaţional. De menţionat. strategii şi tehnici din terapia gestalt ar putea fi folosite şi în psihoterapia toxicodependenţei. în sensul renunţării la drog. momentul renunţării la el poate trimite individul într-un fel de vid existenţial care se cere a fi „umplut” cu alte norme. iar retragerea corespunde ieşirii din ciclul schimbării. cu scopul conştientizării lor. În terapia toxicodependenţei poate fi utilă ca o strategie de a face faţă pulsiunii de a consuma drog. dar şi o restructurare a unor componente ale personalităţii. Această comunicare este o bună modalitate de a cunoaşte mai bine cele două părţi aflate în conflict şi de a găsi o modalitate de rezolvare a ambivalenţei. Tehnicile gestal care pot fi îmbinate armonios cu comportamentul adictiv sunt:  Tehnica scaunului gol – reprezintă un suport pt. atunci când se construieşte un nou stil de viaţă.i se cere persoanei să exagereze anumite sentimente sau idei.  Tehnica zidului din terapia unificării – este o modalitate cu ajutorul căreia se pot conştientiza strategiile prin care persoana se confruntă cu obstacole existenţiale. sau se pot îmbina într-o abordare de sine stătătoare prin care problematica toxicodependenţei să fie abordată într-o manieră creativă. Drogul s-a mulat pe o structură de personalitate şi pe o anumită modalitate de a face faţă cerinţelor vieţii. O persoană matură psihic este capabilă să-şi integreze armonios părţile conflictuale în cadrul personalităţii sale. că nu tehnicile în sine sunt importante. Această analogie sugerează că o serie de principii. Toxicodependentul care vrea să renunţe la drog este împărţit între nevoia de drog şi dorinţa de a renunţa la el. Poate fi folosită în lucrul cu ambivalenţa pt. ci concepţia terapeutică din spatele lor.cartiaz. confruntarea cu probleme de viaţă. a acţiona efectiv în direcţia renunţării la drog este necesar ca ambivalenţa motivaţională să se rezolve şi aici sunt importante tehnicile şi principiile gestalt.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Acţiunea are aceeaşi semnificaţie în cele două modele. Acestea sunt doar câteva dintre tehnicile ce pot fi folosite. Pt. provocarea dialogului între părţile Eului aflate în conflict. Renunţarea la consum presupune o restructurare a stilului de viaţă. Psihoterapie 2009 www. De ea se poate beneficia în etapa de menţinere.

Psihoterapie 2009 www. complianţa lor la terapie este motivată de evitarea în viitor a condamnării. să accepte problema şi să avanseze dincolo de ambivalenţă şi negare. Sarcina cea mai dificila în etapa iniţială a terapiei constă în contracararea şi dezamorsarea defensei de negare în timp ce este provocată autodezvăluirea şi conştientizarea. Toţi sunt de acord ca abstinenţa este crucială. manifestate activ/pasiv. Deşi recunosc ca au nevoie de tratament.dacă membrii grupului nu sunt ostili şi rezistenţi la tratament. de care dispun pacienţii dependenţi. John Wallace afirma în 1978 ca tratamentul unui alcoolic sau dependent de droguri este un proces „dependent de timp”. pentru a stopa consumul. contemplarea şi fazele preparatorii pentru schimbare conform ciclului Prochaska – Di Clemente. Se folosesc tehnici ca : presiunea. Direcţia de lucru a terapeutului presupune provocarea persoanei dependente astfel încât să recunoască. motivaţie. datorită modificării de natură patologică din structura personalităţii.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 13 Psihoterapia de grup în toxicodependenţă Majoritatea cercetătorilor şi terapeuţilor care lucrează în domeniul dependenţei de substanţe psihoactive sunt de acord în ceea ce priveşte adaptarea formelor de psihoterapie de grup la necesităţile clinice particulare ale dependentului. ruşine. Tratamentul psihoterapeutic presupune anticiparea şi dezamorsarea structurilor defensive puternic consolidate.exista si pacienţi ostili si rezistenţi în mod activ. ei experimentând stări emoţionale de vină. Terapeutul se va confrunta în această perioadă cu 2 nivele de rezistenţă: . Grupurile de terapie sunt abordate dintr-o perspectivă interpersonală. este considerată ca fiind elementul esenţial în procesul recuperării toxicodependentului. a căror complianţă. depresie şi revoltă. simultan cu menţinerea anxietăţii în limite tolerabile. Majoritatea pacienţilor se află în aceasta etapă de tratament datorita presiunilor exterioare. confruntarea. * Presiunea 42 .Curs XIII. blamării sau criticilor celor din jur. Modul în care pacientul toxicodependent va fi abordat psihoterapeutic depinde de o serie de factori. deşi redusă . dar acestea au anumite limite în aplicarea lor.cartiaz. Există şi persoane care intră în tratament din initiativa proprie. fundamentată pe modelul teoretic al grupului de terapie interacţională al lui Irvin Yalom(1975). Structura şi metodologia procesului psihoterapeutic de grup cu toxicomani 1. cum ar fi: forţa Ego-ului. autoritatea terapeutică. dar şi la aceştia există dificultăţi în avansarea la nivelul acţiunii. comportamentul lor este de falsă complianţă cu scop manipulativ pentru evitarea sancţiunii sociale dar . negare şi istoricul de consum. Etapa iniţială de tratament În acest stadiu tratamentul psihoterapeutic se confruntă cu precontemplarea. manifest. este autentică. trăsături psihopatologice. În scopul eficientizării psihoterapiei de grup a pacientului dependent este deosebit de importantă o abordare a tratamentului în trei etape distincte.

Utilizarea autorităţii terapeutice presupune aducerea de dovezi concrete ale efectelor distructive şi autodistructive produse de consumul unei substanţe şi prezentarea lor membrilor grupului. interpretarea. confruntarea se realizează cu empatie. Psihoterapie 2009 www. b). divorţ. confruntarea presupune anumite observaţii. ceea ce face ca mulţi pacienţi să sufere de o reducere a capacităţii de înţelegere. Alcoolicii sunt motivaţi pentru schimbare atunci când sunt în criza profesională. Chaftez. separare. raţionamentul şi determină deteriorări severe ale nivelului cognitiv. se pot implica în programul de tratament şi colegii de muncă. Raţionalizarea şi negarea reprezintă defense ale Eului. chiar cu ameninţarea sancţiunii. interpretare şi percepere a riscurilor de consum. explicaţia. Blane şi Hill arată că persoane apropiate(alţi toxicodependenţi. grijă şi suport emoţional. dificultăţi în relaţia de cuplu. * Autoritatea terapeutică Alcoolul şi drogul afectează gândirea. oferirea de exemple de comportament şi nu include ghicitul. confruntarea înseamna a oferi cuiva un feed-back realist asupra comportamentului acestuia – a fi o oglinda pentru cineva în vederea conştientizării modului în care este perceput de către ceilalţi. c).cartiaz. Ruth Fox afirma ca nu este necesar să aşteptăm ca un alcoolic să atingă nivelul de jos al degradării psihice înainte ca noi să luăm anumite măsuri. strategia presiunii intervine înainte ca tehnicile de confruntare să fie introduse în terapie. Este important ca terapeutul să înţeleagă necesitatea utilizării autorităţii terapeutice în scopul ghidării pacienţilor prin aceasta etapă iniţială de tratament. Washton (1992) sugerează următoarele direcţii pentru o confruntare eficientă a). Se pot provoca discuţii despre probleme de sănătate. prieteni) pot motiva pacienţii pentru a se înscrie în programul de tratament. mai ales atunci când aceştia neagă realitatea condiţiei lor de adicţie. membrii familiei. mai ales persoanele cu autoritate din organizaţia unde lucrează pacientul. Un efect pozitiv sau negativ asupra succesului terapiei îl au expectanţele sau atitudinile psihoterapeutului raportate la strategia de presiune. Rolul acestei strategii este de a oferi într-un mod directiv. Sunt defense care camuflează o stima de sine scăzută şi un puternic sentiment de ruşine şi vină. cu ameninţarea pierderii locului de muncă. dificultăţi la locul de muncă.Curs XIII. care devin aproape sinonime cu tulburarea de dependenţă. care alimentează comportamentul adicvtiv în speranţa ca dispoziţia generală de disconfort va dispărea definitiv. Pot să apară însă dificultăţi legate de libertatea şi drepturile individului cu privire la refuzul terapiei şi probleme serioase de etică profesională. pe un ton al vocii respectuos şi securizant. Persoanele apropiate camuflează la rândul lor problema dependenţei. * Confruntarea este o metoda care se adresează structurilor defensive ale pacientului şi care trebuie aplicată în momentul în care pacientul are suficientă forţă personală şi resurse alternative pentru a substitui rolul mecanismelor de apărare ale Eului. întărind la rândul lor rezistenţa la schimbare. Confruntarea are drept ţintă „ceva” neconştientizat sau negat. orientarea către tratament a pacienţilor toxicodependenţi. 43 . Alături de presiunea realizată de membrii familiei. sfatul şi critica cu privire la modul de manifestare al unei persoane.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În prima etapa de tratament. Neîncrederea psihoterapeutului în metoda utilizată sau în capacitatea de recuperare a pacientului va genera în client sentimentul pierderii definitive a oricărei speranţe de vindecare şi va afecta sever eficienţa psihoterapiei . Ea provoacă pacientul la experienţa trăirii acelui „ceva” evitat în mod frecvent.

Asigurarea desfăşurării şedinţelor de terapie într-un climat de abstinenţă va motiva pacientul pentru urmarea psihoterapiei şi după perioada de internare. . 5. -terapeutul trebuie să menţină un echilibru între confruntare şi suport.pacientul acceptă să fie numit alcoolic sau dependent. . Educarea membrilor grupului în ceea ce priveşte conceptul de tulburare de dependenţă.Curs XIII. Etapa de mijloc a tratamentului Este etapa de acţiune a procesului de recuperare. 8. -confruntarea este mai puternică dacă se sprijină pe declaraţii concrete. atunci anxietatea şi tensiunea din grup va descreşte. 7. Este important de reţinut că: -tehnica de confruntare este mai eficientă când terapeutul va limita utilizarea ei la evenimentele observabile din cadrul grupului.trebuie cunoscute cu claritate responsabilităţile participanţilor. 2. Pacientul identifică obiectivele personale ale terapiei sale. care impune oprirea consumului de alcool sau droguri pentru tot restul vieţii. exemple din propria experienţă. . modul cum afectează diferitele segmente ale vieţii sale. Cele opt obiective ce trebuie atinse de-a lungul etapei de mijloc a procesului de recuperare: 1. Pacientul identifică consecinţele consumului de droguri. permiţind instalarea unei atmosfere propice evoluţiei grupului către etapa finală de tratament. Dacă strategiile terapeutice sunt adecvat aplicate şi gestionate.terapeutul să fie familiarizat cu limbajul. Când este posibil se introduce în tratament suportul socio-emoţional 6. pentru a determina modalitatea de abordare optimă a membrilor grupului. . 4.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z d). Sarcina principală a terapeutului este de a menţine membrii grupului activ implicaţi în tratament. Psihoterapie 2009 www. Pacientul conştientizează propria sa condiţie de abstinenţă.întotdeauna trebuie acordată prioritate abstinenţei şi recuperării.cartiaz. 3. paşii de recuperare şi tradiţiile AA. Este important ca terapeutul să evalueze cu acurateţe stadiile de dezvoltare ale grupului. Matano si Zalom sugerează cinci direcţii pentru integrare AA şi a principiilor recuperării în 12 trepte în contextul terapiei de grup: . 2.anxietatea trebuie să fie gestionată cu atenţie. 44 . confruntarea include declaraţii de îngrijorare la defensele Eului unei persoane şi când este posibil. Pacientul identifică alternative la consum şi de ce are nevoie pentru a rămâne abstinent. necesară experienţei de manifestare a trăirilor afective. Dezvoltarea unei atmosfere securizante şi suportive.

4.Curs XIII. input-ul interpersonal (se observă cum o persoană relaţionează cu ceilalţi şi invers şi se lucrează în direcţia obţinerii unor relaţii interpersonale mai satisfăcătoare). 4. catharsis-ul. iar pe de altă parte necesitatea transformării personalităţii dependentului. chiar şi în cazul existenţei motivaţiei. 8. Modelul Yalom şi psihologia Sinelui în terapia de grup a toxicomanilor Există o interacţiune externă între membrii grupului şi oamenii din afară şi. coeziunea grupului. experimentată în lumea interioară a individului. pacienţii toxicodependenţi nu consideră că au o problemă. ci că dificultăţile întâmpinate se datorează unor cauze exterioare. Pe de o parte este nevoie de menţinerea abstinenţei. dar intercorelate. factori existenţiali (individul învaţă că există limite în lume şi că este el însuşi responsabil de propria viaţă). Grupul de terapie apare ca fiind mai puţin restrictiv şi structurat şi se va centra pe schimbări de lungă durată în comportamentul şi personalitatea pacientului. de 12: 1. Psihologia Sinelui oferă cea mai bună înţelegere a experienţelor interne. Modelul interacţional al lui Yalom (1983) este cel mai bun model sistematic în înţelegerea şi explicarea conduitei exterioare a membrilor grupului. orientarea (sfătuirea. 5. chiar dacă doreşte să se schimbe.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 3. tind să-şi reducă anxietatea prin manifestări impulsive şi abuz de substanţe. Alonso şi Rutan (1983) identifică cinci categorii principale de dificultăţi frecvente la acest tip de pacient: 1. 3. neobservabile. universalitatea (sentimentul că un individ nu este atât de diferit de ceilalţi). Factorii terapeutici a lui Yalom sunt în nr. Etapa finală de tratament Această etapă are două direcţii de acţiune. 10. reconsiderarea familiei primare(problemele nerezolvate legate de familie sunt reluate şi soluţionate). au dificultăţi serioase cu intimitatea în relaţii interpersonale. De obicei. 2. 2. altruismul.cartiaz. distincte. legate de evenimente externe ce au loc în contextul „aici şi acum” al grupului. înpărtăşirea informaţiilor). simultan. identificarea. conştienţa limitată. repetă compulsiv până depăşeşte problema. 6. 5. o interacţiune internă. rezistent la schimbare. 11. Aici amintim Terapia deficienţelor structurale interne şi Terapia introiecţiilor. 45 . se percepe ca „acesta sunt eu” când devine conştient. 3. 9. 7. dificultăţi în schimbare. Psihoterapie 2009 www. inocularea speranţei. insight-ul (pacienţii dobândesc o perspectivă mai obiectivă asupra conduitei interpersonale). prezintă o capacitate limitată de a respecta reguli. 12. output-ul (pacienţii dobândesc o perspectivă mai obiectivă asupra conduitei interpersonale).

46 .cartiaz. interpretare şi experimentare aici şi acum. Internalizarea normelor şi comportamentului membrilor grupului reprezintă semnalul unei deplasări autentice înspre sănătatea psihologică Rutan şi Stone consideră că mecanismele schimbării sunt valorificate optim într-un proces terapeutic care reclamă confruntare. Identificarea – proces inconştient prin care indivizii intră în emulaţie sau imită persoanele pe care le admiră.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Mecanismele schimbării şi „vindecării” în terapia de grup sunt în nr de trei: 1. stiluri de relaţionare şi tehnici de rezolvare a problemelor. 2. Imitaţia – în grup învăţarea iniţială este imitativă. Psihoterapie 2009 www. 3. clarificare. indivizii putând observa multe interacţiuni.Curs XIII. le respectă sau cu care vor să semene.

Psihoterapie 2009 www. care în tinereţe s-a confruntat cu probleme ca alcoolul şi tutunul. ce îi satisface în aparenţă nevoia adolescentului de creştere. un anumit tip de relaţii numite relaţii – capcane.capcană. dar cu siguranţă nu cel de terapeut. demascând iluzia relaţionară. fără a fi conştienţi de acest lucru. şi respinge conştient modul de viaţă al familiei. Fiul este umbra proiectată a tatălui. Apare astfel. cu prieteni buni. Un copil supraadaptat care îşi mulţumeşte părinţii . fenomenul de deturnare de la creştere.Mama se descrie ca o noră model. În familia prezentată. Scenariul „nu este momentul să creşti” transmis de la o generaţie la alta. pâna în momentul când băieţii sunt aproape de majorat. generează astfel. sunt cele care au nevoie naturală de creştere.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CURS 14 Abordarea familială în toxicodependenţă Toxicomania este văzută de unii terapeuţi ca patologie de transmisie transgeneraţională. Familia observată este o familie extinsă(părinţii adolescentului locuind cu părinţii soţului). îşi vede de treaba lui. Această ipoteza poate fi confirmată de numeroasele observaţii privind comunicarea în familiile cu un membru toxicoman. Această relaţie poate fi exprimată triunghiular astfel : creştere – asumarea creşterii – deturnarea de la creştere . Incapacitatea acestor persoane de a-şi comunica propriile nevoi şi de a le asculta pe ale altora poate fi corelată cu deturnarea de la creştere. muncitor. este cel care strică imaginea familiei. ca şi cum i-ar mai da o şansa de a creşte. iar persoanele care trăiesc acest fenomen. În practica cu familiile de toxicomani sau identificat în urma efectuării a numeroase cercetări aplicate pe grupuri de familii. Relaţii şi scenarii – capcană în familia toxicomanului. o ostilitate între cei doi fraţi întreţinută de scenariul familial. ne indică că în familia de origine a tatălui a funcţionat acelaşi scenariu „dacă creşti o să ai probleme”. Iar ca o concluzie emisă la acest 47 . dar şi-a proiectat umbra în fiul mai mare. dar fiind sabotate în creşterea lor. Terapeutul care întâlneşte o astfel de familie nu rămâne pe margine. Unul din miturile descrise de Ferreira se manifestă în acest caz. Din punctul de vedere al prezervării acestui mit al familiei. care este un copil bun. membrii familiei îi găsesc întotdeauna un rol în scenariul lor.Curs XIV . deoarece bunicul era cel care lua decizii în familie. care se acutizează în momentul când în familie apare o problemă. şi are tendinţa de a rămâne copilul supraadaptat şi în relaţii cu socrii. Cei care au început aceste cercetări sunt Gregory Baetson. Părinţii adolescenţilor îşi descriu familia ideală. mitul ispăşirii. fiul cel mare reprezintă o ameninţare. Dinamica scenariilor – capcană în familia toxicomanului. este corelat cu nevoia de creştere. locuind separat cu copiii în altă locuinţă.„cripta şi fantoma”)ce ţin de inconştientul colectiv.. Ex. numai fiul cel mare intră în contrascenariu. identificând şi demontând relaţiile capcană. Maria Torok şi Nicolas Abraham care au descris fenomenele de patologie de transmisie transgeneraţională(loialitatea familială. şi extinse apoi de către Ivan Boszormenyi – Nagy.şi demonstrată prin exemple. Reacţia tatălui. în care membrii familiei sunt prinşi. se bazează pe ipoteza că episodul toxicomanului. Au fost extinse de către Mara Selvini – Palozzi ale cărei cercetări porneau de la ipoteza că familia este un sistem cu autoreglare .cartiaz. Jackson şi echipa de la Palo Alto. dezvoltând mai apoi o bronşită asmatiformă. După mai multe şedinţe şi evaluări se va evidenţia faptul că tatăl îşi asuma rolul de tata într-un mod dificil. La această dată părinţii adolescenţilor se despart de bunici. care s-a identificat cu fiul mai mic. creându-le băieţilor şi celorlaţi membrii relaţii-capcană. Se crează astfel. în consens cu modelul descris de Ferreira – familia nu a avut nici o problemă până în acel moment -. ca şi cum acesta i-ar permite tatălui să se confrunte încă o dată cu umbra lui. au fost abordate apoi sub aspectul transmisiei inconştientului familial de către Bert Hellinger care a creat terapia numită „constelaţii familiale”. Tendinţa la contrascenariu în astfel de familii este tipică. Băiatul repetă episodul de toxicomanie al tatălui. se implică într-un scenariu ce le va satisface în aparenţă nevoia de creştere. tatăl se descrie identificându-se cu fiul cel mic. cu asumarea creşterii şi deturnarea de la creştere. este cel care nu se integrează în scenariul familial. părinţii sunt pe cale de a transmite acelaşi scenariu. contrascenarii şi relaţii. Don D. fiul risipitor în care scenariul „nu este momentul să creşti” s-a transmis de la o generţtie la alta.

imaginea familiei. este genul de părinte care consideră că singura problema a familiei este toxicomania fiului. acesta funcţionează în acelaşi timp în două scenarii polare. aşa cum a fost descris de Ferreira şi scenariul „nu este momentul să creşti” . se manifestă ca intricaţii familiale (Bert Hellinger). când unul dintre părinţi se foloseşte de aceste 48 . apreciază că această relaţie este singura care rezistă şi atunci când acesta părăseşte familia. Cel care a încercat să descrie acest tip de ataşamente prin termenii de Imbroglio Relational şi Instigare. Alt exemplu : Soluţia scenariul polar (contrascenariul). În acest caz este foarte important pericolul pe care îl prezintă lezarea mitului familiei ideale. să se confrunte cu secrete. contrascenariul. copilul este în asentimentul familiei. Din toate aceste cazuri prezentate se observă că dinamica scenariilor polare este diferită. pt. iar fiul nu s-a simţit destul de pregătit pt. Este vorba de existenţa unei foarte puternice legături între pacient şi mama sa sau între pacient şi altcineva care are rolul mamei. nu sunt decât capcane care întreţin scenariul ataşamentului. Ataşamentul intergeneraţional un aspect al relaţiilor – capcană în familia toxicomanului. Metamesajul întregului comportament al părintelui în acest scenariu „Este mai bine să faci ca mine. Alt exemplu : Tânăr care intră în contrascenariu ca „ţap ispăşitor”. Infantilizarea şi întârzierea maturizării emoţionale la tânărul toxicoman sunt efectele acestei atitudinii materne. cel mai important este cel de întârziere în asumarea responsabilităţii . de alţi membri ai familiei sau de social. iar membrul familiei care intră în scenariul polar. aruncând astfel. şi se poate vorbi despre modul în care un membru al familiei care nu se integrează scenariului familial conştient. cu un tată care ţine foarte mult la această imagine. Scenariul polar nu apare peste noapte. Nevoile de creştere ale tânărului sunt satisfăcute de funcţionarea în contrascenariu. bine cotată în societate. Acest rol de ţap ispăşitor îi oferă multe avantaje. prioritar pentru el este păstrarea mitului familiei.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z caz de terapeut după întreruperea temporară a şedinţelor este că părinţii mai aveau nevoie încă de proprii părinţi. din care reiese faptul că refuzul lui de a creşte este evident. Scenariul ales este polar cu acela ales de tatăl său . Eu am trecut prin asta”. Fiul trebuie recuperat rapid. În familiile în care există mai mult de un copil. care are o importantă funcţie de conducere. mitul familiei performante. dar chiar dacă a urmat şi psihoterapie. cea ce avut un mare rol în decăderea sa. care ilustrează o combinaţie între mitul familiei ideale. Familia din acest exemplu. fiind o creştere neasumată. Gianfranco Cecchin (1989).” Ca urmare fiul intră în contrascenariu mascat. scenariul prescris de tată şi cel pe care şi-l alege singur. iar mama se pune în poziţia de salvator al fiului. Un membru al familiei se poate autoexclude sau poate fi exclus dintr-un scenariu prescris de părinţi. identifica un pattern foarte important specific familiilor de toxicomani.Curs XIV . va fi în stare de panică. şi care prescrie copilului scenariul ”trebuie să fii la fel de bun ca mine. întreaga vină pe acesta. ce este corelat cu deturnarea de la creştere. a recăzut. scoate la suprafaţă „scenariul umbra” al familiei. Psihoterapie 2009 www. decât recuperarea fiului. în funcţie de structura familiei. Este chiar dispus să-şi alunge fiul. deoarece acesta prezintă familia. Cecchin. iar fenomenele de excludere şi autoexcludere sunt foarte importante pt. dar adoptă un stil de viaţă care implică consumul de droguri. este Selvini Palazzoli. Acest „ceva”. are rolul de a „întregi” familia. toxicomanii formează adesea cu părinţii sau bunicii lor alianţe transgeneraţionale foarte puternice. Foarte important este faptul că tânărul a avut şi încă are o relaţie de extremă dependenţă faţă de mama sa. De asemenea. Tatăl nu a reuşit să se integreze triunghiului părinte – toxicoman – terapeut. să integreze ceea ce nu a fost integrat. în raport cu tatăl. Spre deosebire de cazul anterior. dinamica scenariilor polare. aceştia sunt repartizaţi în polaritate câte unui scenariu. venind dintr-o familie în care toţi membrii familiei au studii strălucite iar comportamentul său pune în pericol imaginea familiei. a profita de şansa de a ieşi în mod real din scenariu. Familia este pusă în situaţia să vadă ceea ce nu vede. atunci când nu este cu părinţii săi. este de intelectuali. Tatăl va fi foarte afectat. Până la un anumit punct.cartiaz. Aceste fenomene descrise de Selvini Palazzoli.

la care participă toxicomanul. există un număr mare de inversiuni ierarhice. Simptomele apar la copil. ieşind în evidenţă faptul că nu există diferenţe semnificative între cele două grupuri de familii. Cercetările au fost efectuate pe trei loturi de subiecţi.Curs XIV . Secretul parental este pus în scenă de purtătorul fantomei care este toxicomanul. şi observa că vârsta medie de la care începe un toxicoman să consume droguri este de 19 ani. În familiile cu subiecţi cu integrare socială foarte bună există foarte puţine inversiuni ierarhice şi ataşamente intergeneraţionale. au realizat o cercetare. alianţe ce trec dincolo de graniţele transgenerţionale. Reprezentările rezultate din aplicarea acestui test membrilor familiilor loturilor de familii cu schizofreni şi acelor cu toxicomani au scos în evidenţă predispoziţiile acestor tipuri de familii la inversiuni ierarhice. expatrieri foarte dureroase. Concluziile au fost că inversiunile ierarhice şi ataşamentele intergenerţionale nu trebuie neapărat asociate cu familiile monoparentale şi nici cu căminele perturbate.cartiaz. în familiile cu toxicomani. vârstă care este asociată cu o serie de pierderi. P. persoanele studiate nu au inversat poziţia alteia în ierarhie şi nici a lor însăşi. care are o misiune reparatoare în raport cu unul dintre păriţi sau cu alţi înaintaşi. testul proverbelor şi testul Ierarhiei Familiale. Ipoteza lui Hachet are legătură cu scenariul umbra. pt. printre care şi problema separării. S-a folosit testul Rorschach. Rolul 49 . ceea ce justifică desele lui reîntoarceri. determinând inversiuni în organizarea ierarhică a familiei. de aceea episoadele de toxicomanie debutează la vârsta adolescenţei. lupta pt. emigrări. Henry Harbin. tânărul toxicoman rămâne ataşat acesteia. Reprezentările privind ierarhia familială. Cercetarea a avut ca punct de plecare date clinice privind familiile cu toxicomani. Separările la toxicomani sunt foarte dificile. putere în ierarhie este aceeaşi ca şi în familiile de toxicomani. Trei cercetători :Cloe Madanes.datorat unor călătorii. a se folosi de unul dintre copii contra celuilalt părinte. Cercetarea lor a pornit de la ipoteza că heroinomanii formează cu părinţii lor sau cu substituientele de părinţi. Astfel. Joyce Dukes. al doilea din 9 subiecţi care proveneau din familii de schizofreni(ales datorită asemănărilor cu familiile toxicomanilor) şi al treilea lot format din 9 subiecţi care proveneau din familii cu grad de adaptare şi integrare socială foarte mare. În familiile cu schizofreni. orientaţi predominant către tovarăşii de grup). care a avut ca punct de plecare date clinice privind familiile de toxicomani. care indică faptul ca aceştia se angajează într-o coaliţie importantă cu unul dintre părinţi contra celuilalt. părinţii şi toxicomanul determină inversiuni ierarhice.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z „manevre transgeneraţionale” inconştient. între toxicomanie şi „cripta şi fantoma”. adoptând o ipoteză contrară celei tradiţionale(cea care susţinea că toxicomanii sunt sociopaţi. acesta din urma indică modalitatea în care fiecare membru al familiei percepe ierarhia familială. Drossos lansează ipoteza că toxicomania poate fi consecinţa unui doliu . Chiar şi atunci când este plecat din familie. Un alt doliu nerealizat poate fi în legătură cu o persoană iubită de către toxicoman. Psihoterapie 2009 www. Hachet concepe toxicomania ca pe o tentativă nereuşita a „criptei şi fantomei”. unul format din 18 heroinomani din clase defavorizate. „Cripta şi fantoama” în scenariul de viaţă al toxicomanului Experienţa clinică a unor psihoterapeuţi cu toxicomani. şi membrii acestor familii sunt implicaţi în alianţe intergeneraţionale. acesta fiind şi grupul de control. nerealizate de către părinţi în legătură cu familia de origine. efectuate prin situarea unei persoane parentală la nivelul descendenţilor. una dintre persoanele parentale inversează poziţia celeilalte persoane în ierarhie şi nu propria poziţie. a condus spre corelaţia. atunci când acesta participă la joc. „Cripta şi fantoma”au fost descrise de către doi psihanalişti freudieni clasici Nicholas Abraham şi Maria Torok. vârstă apropiată de adolescenţă şi de problemele ei specifice. deoarece acestea apar foarte frecvent şi în familiile cu toxicomani care au ambii părinţi. în familiile cu schizofreni au demonstrat că nu există un număr mare de ataşamente intergeneraţionale sau ataşamente în aceeaşi generaţie. care îi oferă părintelui posibilitatea de a se confrunta încă o dată cu umbra sa.

digestive). grupul pentru dezvoltarea psihiatriei a introdus ideea că în evaluarea globală a familiei ar trebui să se ţină cont de factorii : prezentarea problemei actuale. dezvoltarea părinţilor din copilărie la vârsta adultă.mot”. pt a pune familia faţă în faţă. încorporare în legatură cu o stare corporală(manifestate prin tulburări hepato. încorporare în legătură cu modul de manifestare a comportamentului (conduite inexplicabile pt. După Seywert există 4 categorii de sarcini . Capacitatea de a rezolva probleme: identificarea corectă a problemei. evaluarea finală şi pronosticul. subiect).Curs XIV . cu umbra sa . iar cealaltă la pierderea obiectului. Abraham di Torok. este realizată ca o sarcină. relaţiile familiale actuale. catamneza. cu secretele sale.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z toxicomanului în familie este de sacrificiu. caracteristicile familiei. Epstein şi colaboratorii săi au pus la punct un „Mc. Master Model”. Evaluarea sistematică a familiei. impresiile diagnostice. Ex. ci una ipotetică. ce este făcut inconştient. grupul familial trebuie să rezolve o problemă _ se observă şi se evaluează comportamentele membrilor familiei. Identificarea şi evaluarea relaţiilor capcană în familie. alegerea unui plan de acţiune potrivit. relaţii actuale cu familia de origine. istoria familiei nucleare de la căsătorie până în zilele noastre. prima se referă la metafora „mot. care pune accentul pe 6 dimensiuni majore în funcţionarea familială : 1. În cazul toxicomanului. şi procesul interreacţional este observat în mod direct.iar obiectivarea constă în nevoia zilnică de drog. După Nachin (1995)fantasmele de încorporare. 50 .substituie ce a pierdut-. familia trebuie să rezolve un conflict (este solicitată găsirea unei soluţii într-o situaţie conflictuală). schimbările survenite în timpul tratamentului.a .cartiaz. demetaforizarea constă în punerea substanţei toxice în corp. vorbesc de două fenomene specifice „criptei” demetaforizarea şi obiectivarea. familia trebuie să ajungă la luarea unei decizii comune(nu constă în rezolvarea unei probleme reale. se manifestă astfel : încorporare în legatură cu modul de reprezentare(lipsa reprezentărilor normale. comunicarea problemei persoanelor care fac sau nu parte din familie. cu investigatorul prezent în sală sau în spatele oglinzilor. În 1970. controlul aplicaţiei. luarea în considerare a soluţiilor alternative disponibile. încorporare în legătură cu modul de manifestare a afectelor (anestezie afectivă). punerea în acţiune a planului ales. Psihoterapie 2009 www.scopul fiind reparator. sau apariţia unora patologice). perioada de curte şi de logodnă. legate de criptă. istoria familiei de-a lungul mai multor generaţii. familia realizează sarcini „naturale”(observaţia se face la domiciliul familiei). de a merge împreună în vacanţă).

-. este un parametru greu de observat datoriăa numărului foarte mare şi complex de factori. pe baza observaţiei şi anchetei. pe bază de grile a fost elaborată de Seywert. interacţiunile observabile aici şi acum şi „faptele existenţiale” care privesc familia. În acest sens. L. atitudinile posturale. Evaluarea grupului familial se realizează şi cu ajutorul informaţiilor privitoare la funcţionarea familiei prin ancheta asupra compoziţiei şi distribuţiei geografice a familiei(care sunt membrii familiei nucleare şi lărgite implicaţi în problemele curente). râsului şi plânsului. Cel care face distincţia între scenariul familial.Rolurile funcţii familiale necesare: * la nivel instrumental – obiceiuri. reprezintă şi pragul de toleranţă pe care îl are familia faţă de probleme şi tensiuni.Curs XIV . liniştii. gratificaţia sexuală a adulţilor roluri specifice : adaptate sau neadaptate 4. supraimplicarea şi investirea simbiotică. Reţeaua de reguli ce se bazează pe ipoteza trasgeneraţională. realizat prin control subtil. imobilităţii. modele. Comunicarea anchetatorul se centrează pe comunicarea directă. 2. – Climatul afectiv. suspinelor.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z evaluarea finală a rezultatelor obţinute. Evaluarea familiilor şi formularea ipotezelor. miturile de deculpabilizare şi de reparaţie. provizie de resurse. Ferreira descrie interdependenţa climatului afectiv cu anumite comportamente psiho – patologice. Psihoterapie 2009 - www. Dar legăturile familiale sunt cel mai bun garant al coeziunii grupului familial. Genograma familială este o evaluare sistemică globală. absenţei reacţiei. Stierlin distinge între miturile care acordă familiei o dimensiune neconflictuală. locuri. care permite terapeutului să gândească într-o manieră sistemică relaţiile şi evenimentele din viaţa pacienţilor lor. 6. distonanţa între verbal şi non verbal etc. inflexiunilor vocii. aceasta a folosit grila lui Seywert. conţinând nume.cartiaz. semnalizator al relaţiilor capcană. ce se pot reprezenta ca o descărcare emotivă. Genograma rămâne un instrument 51 . care poate fi clară şi directă sau clară şi indirectă. 5. Evaluarea familiei realizată cu ajutorul observaţiei asupra interacţiunii între membrii familiei prezenţi la şedinţă(se permite membrilor familiei prezenţi să se exprime şi se va observa secvenţele comportamentale repetitive). cel empatic. În observaţiile şi evaluările efectuate de către Iolanda Mitrofan.Kinston. cea funcţională – caracterizată prin claritatea mesajelor. credinţe.permite o reprezentare sociometrică (afectivă). reprezintă capacitatea familiei de a reacţiona la diferiţi stimuli afectivi. reprezintă gradul de congruenţă între mitologie şi realitate. capacitatea de metacomunicare etc. Controlul comportamental. investirea narcisistă. repere. ce trebuie să fie direct oservabilă la nivel afectiv şi instrumental. presupune luarea în considerare a unor date privind reţeaua de comunicare. cum sunt gesturile. prin emoţii adecvate sau neadecvate. date. sau haotic sau laissez – faire. Miturile familiale.WYNNE şi L. fac distincţia între cele două stiluri comunicaţionale. 3. sau rigid. loialităţi este W. Evaluarea grupului familial. controlul distanţei. pe organizarea inter – individuală şi dinamica familială. şi elementele paraverbale. îmbracă mai multe forme ca : absenaţa angajamentului sau ce nu implică emoţia. * la nivel afectiv – satisfacerea nevoilor afective fundamentale. şi cea disfuncţională – caracterizată prin confuzia mesajelor. Se acordă importanţă şi evenimentelor care survin neaşteptat în timpul şedinţelor. Angajamentul afectiv. care se derulează sub ochiul psihoterapeutului şi „structura de fond” care se referă la cultura. Genograma sau genosociograma . Evaluarea familiei realizată prin comunicare este de maximă importanţă dar se vor observa şi conduitele non verbale. mimicii. KAUFMANN. legături şi principalele evenimente de viaţă (Schutzenberger 1993).Rezonanţa afectivă. care implică „ ţapul ispăşitor”. centrându-se pe tipul de comunicare. Genogarama familială.

părintele îi cere copilului să uite peste noapte că a fost toxicoman. şi informaţii privind evenimentele critice (schimbări importante. care poate lucra cu toxicomanul pe sistemul de motivare având suportul părintelui. această capcană a tragedizării poate înghiţi toată familia. Tendinţa de a comunica paradoxal creşte mai ales în situaţii de criză şi apare şi în familiile care nu au „tradiţie” în a comunica în acest mod. toxicomanul se poate afla în stadiul pe care cei doi specialişti în toxicomanie.În şedinţa de elaborare a unei genograme. configuraţiile relaţionare fiind clare se pot emite ipoteze în legătură cu relaţiile capcană şi scenariile capcană care le conţin. Ferreira descrie cele două mituri familiale. schimbarea. Atitudinea paradoxală generează o comunicare paradoxală punându-i pe membrii familiei în situaţi de a intra în relaţii capcană. migraţii. eşecuri şi reuşite). Părinţii care au trecut prin această situaţie ştiu foarte bine că.Curs XIV . el. În cazul în care părintele depăşeşte faza de tragedizare poate acorda suport fiului/fiicei aflat în situaţie de criză. rezultând comunicarea paradoxală cu dublu mesaj. Presiunea schimbării se referă la toţi acei factori care forţează. cel al familiei ideale şi al mitului marginalizării ca prezente şi în familia toxicomanului. 52 . traduse printr-o atitudine paradoxală având tendinţa de a şterge cu buretele experienţa legată de consumul de droguri şi tendinţa de a-l trata pe tânărul dependent ca şi cum ar consuma în continuare. Tensiunea generată de presiunea schimbării poate determina reacţii atipice din partea părinţilor.de tip funcţional(funcţionarea medicală. Pot apărea strategii de abordare a situaţiilor de criză. În urma construcţiei ei. Perioada în care persoana dependentă trece de la statutul de consumator la cel de neconsumator este o situaţie de criză în familia. Este momentul în care terapeutul se poate manifesta în cadrul triunghiului toxicoman – părinte – psihoterapeut. De cele mai multe ori. fără a ţine seama de ritmul individului. a-şi justifica comportamentul. problemele celorlaţi sunt mai importante decât recuperarea persoanei dependente. emoţională şi comportamentală a fiecăruia dintre membrii familiei). locul unde trăiesc. emise de familii ce au un membru toxicoman. Psihoterapie 2009 www. sindromul de aniversar etc. un obiectiv important este reprezentat de către punerea în evidenţă a proceselor şi a fenomenelor de transmisie transgeneraţionale care vizează loialitatea familială. Importantă pentru surprinderea dinamicii scenariilor capcană în familia toxicomanului este faza în care se află acesta şi anume : faza de tragedizare şi faza de presiune a schimbării.cartiaz. Toxicomanul şi familia în scenariul terapeutului În cazul toxicomaniei scenariul capcană . Prochaska si DiClemente.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z subiectiv de interpretare. cu ajutorul căruia terapeutul poate emite ipoteze în vederea unei evaluări sistemice ulterioare (McGoldrick). Fenomenul de tragedizare este tipic în faza iminentă aflării veştii că fiul sau fiica consumă droguri. nu consideră consumul ca fiind o problemă pt. consumatorul găseşte raţionalizări pt. iar un rol important îl poate avea psihoterapeutul. recăderea se va întâmpla imediat după ieşirea din secţia de dezintoxicare sau în paralel cu tratamentul ambulatoriu pentru suport. nivel de educaţie). întreţinând comportamentul de consum. se întâmplă şi consumul de droguri. Presiunea schimbării se întâmplă la graniţa între nevoile reale ale persoanei dependente şi nevoile celor care fac parte din mediul său de viaţă.social este foarte important. într-un fel sau altul. În stadiul de precontemplare. dacă fiul sau fiica lor nu-şi doresc dezintoxicarea. dar acestea sunt întemeiate pe mitul familiei. După construirea unei genograme se cer informaţii de tip demografic (vârstă. Aşadar. în care comunicarea paradoxală se intensifică datorită presiunii schimbării. Astfel. iar pe de altă parte îl tratează ca şi cum ar consuma droguri în continuare. naştere şi deces. iar în caz contrar cel care nu a depăşit această fază şi nu a reuşit să accepte situaţia poate sabota munca psihoterapeutului. pe perioada dezintoxicării. ocupaţie profesională. Faza de presiune a schimbării şi comunicarea paradoxală în familia toxicomanului Relaţii capcană generate de presiunea schimbării în familia toxicomanului în perioada postdezintoxicare reprezintă numai un aspect al scenariilor capcană care se derulează în acest tip de familie. îl numesc de precontemplare.

Caracteristic pt. el. şi pot învăţa alături de psihoterapeut cum să fie receptivi la propriile nevoi.părintele ştie că fiul nu mai consumă droguri dar îl tratează ca şi când ar face-o. după o perioadă mai mică sau mai mare de abstinenţă. oferindu-i tânărului suport şi acceptare. Apare reacţia paradoxală . de cele mai multe ori părinţii unuia dintre ei îl acuză pe partenerul copilului lor. deoarece motivaţia reală nu se poate capăta decât în momentul în care consumatorul de drog admite că dependenţa de drog a devenit o problemă pt. În cazul presiunii schimbării este foarte important scenariul „acum nu este momentul să creşti”. Motivaţia exterioară. pe mai multe familii de toxicomani. nici de părinţi se traduc printr-o mare tensiune şi confuzie. În triunghiul toxicoman – părinte – psihoterapeut. Lanţul abstinenţă – recădere este întreţinut de o falsă motivaţie. Activităţile iniţiate în faza de acţiune pot fi consolidate în faza de menţinere. Comunicarea disfuncţională.Curs XIV . Psihoterapie 2009 www. Presiunea schimbării este asociată cu recăderea. este nevoie de timp ca părintele şi copilul să se obişnuiască cu noul statut. graniţele difuze se pot observa încă de la primele şedinţe cu o astfel de familie. consumul de droguri are funcţia de a menţine familia unită .Mitrofan . poate deveni receptiv la nevoile altora. Dacă această presiune este foarte puternică.de către I. în familiile în care consumatorul de drog este un adolescent. Părinţii pot face acest lucru. şi se referă la acei factori care forţează schimbarea. fără a ţine cont de ritmul individului şi este o zonă de tensiune şi conflict. sunt situaţii în care ceea ce îl determină pe toxicoman să decidă renunţarea la consum şi să caute ajutor este un eveniment din viaţa lui. îşi poate descoperi o orientare profesională. dar numai în combinaţie cu presiunea schimbării. a putea fi receptivi şi la nevoile celuilalt. Faza acţiunii(denumită de Prochaska si DiClemente). falsa motivaţie şi recăderea. cu nevoile lor. pe care Prochaska si DiClemente o numesc de contemplare. Câteva caracteristici ale familiei toxicomanului : nu există roluri clare în sistemul familial.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Trecerea de la statutul de consumator la cel de neconsumator. iar tânărul aşteaptă să fie tratat ca atare. menţinerii şi schimbării comportamentului. ce pot fi evitate dacă cei implicaţi devin conştienţi cu ceea ce aşteaptă fiecare de la celălalt. Toxicomanul învaţă cum să facă faţă situaţiilor de risc crescut. Fenomenul se întâmplă la graniţa între nevoile fostului toxicoman şi nevoile celorlalţi membrii ai familiei.cartiaz. Conştientizarea scenariilor la care paricipă toţi membrii familiei este foarte importantă pt. În aceste două faze părinţii trebuie să dea dovadă de mare flexibilitate. se întâmplă recăderea chiar dacă tânărul merge la psihoterapeut. Fenomenul numit presiunea schimbării a fost identificat în urma observaţiilor făcute . iar factorii exteriori cu care se poate asocia recăderea sunt mulţi. Aceste nevoi şi aşteptări necomunicate nici de copii. se face treptat cu răbdare. poate explora propriile nevoi. pt. acesta are o relaţie de dependentă cu părintele de sex opus. cu ritmul lor. cu aşteptările lor. ca triunghiul toxicoman –părinte – psihoterapeut să funcţioneze. este momentul în care toxicomanul admite că are o problema şi este un moment cheie. Aceşti factori exteriori pot avea un rol foarte important. deşi relaţia a debutat înainte de consumul de droguri. 53 . este de acceptare a faptului că dependenţa a devenit o problemă. Triunghiul toxicoman –părinte – terapeut şi presiunea schimbării. deoarece acesta nu este pregătit să-i facă faţă. este momentul în care toxicomanul ia decizia schimbării comportamentului. Faza acţiunii. atunci când există doi parteneri care consumă drog. această fază. psihoterapeutul poate servi ca un fel de geam prin care tânărul toxicoman şi părintele lui să se vadă aşa cum sunt ei. care se poate întâmpla brusc în aparenţă. deoarece implică paradoxul pentru că i se cere tânărului toxicoman să se schimbe şi în acelaşi timp să stagneze să fie conştientizat. confuzia rolurilor. cuprinde perioada de postdezintoxicare şi se centrează pe explorarea comportamentului de consum. Tânărul încearcă să fie integrat într-un alt mod în familie şi societate.

este efectuată cu ajutorul tehnicilor de evaluare propuse de Benett(1998). Prima etapă este distragerea familiei de la astfel de conflicte şi a doua este evitarea separării de familie. debutul consumului de drog. Funcţia principală a crizei. a depăşi împreună momentul. Terapia propriu –zisă : angajarea familiei în tratarea consumatorului de drog. Psihoterapie 2009 - - www. care se repetă în familia toxicomanului.Curs XIV . Astfel. Este recunoscută semnificaţia implicării familiei în menţinerea dependenţei. Din acest punct de vedere dependenţa este văzută ca un simptom. descrie rolul neobişnuit pe care îl poate juca toxicomanul în a ajuta familia să-şi menţină stabilitatea. este foarte important ca terapeutul să telefoneze părinţilor atunci când consumatorul este de faţă. renunţarea consumatorului de drog la drog. care vizează în primul rând identificarea celei mai importante relaţii a consumatorului de drog. de multe ori. Terapia strategică de familie este preocupată de modalitatea în care oamenii se schimbă. care foloseşte elemente de terapie strategică şi structurală de familie. tatăl fiind retras sau absent. Stanton (1979). este aceea de a submina eforturile pe care le face 54 . Folosirea genogramei familiale poate da la iveala mecanisme legate de consumul de droguri. calea administrării. se fixează o întâlnire cu întreaga familie. este foarte important ca înainte de a angaja familia în tratament să se primească şi acordul toxicomanului. Abordarea psihoterapeutică a familiei toxicomanului Scopul implicării familiei în tratamentul consumatorului de drog este acela de a identifica acele pattern-uri care funcţionează în sistemul familial şi care subminează încercarea toxicomanului de aşi schimba comportamentul. drogul menţinând pe membrii familiei într-o relaţie de interdependenţă. În această fază terapeutul trebuie să se ocupe de părintele de sex opus. Faza de criză. Începutul terapiei. fiind vorba despre consumul de droguri sau de acte delincvente.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z conflictele profunde din familie sunt evitate cu ajutorul consumului de droguri. intrervenţia terapeutului constând în întreruperea acestui cerc.cartiaz. Sarcinile. se creează un cerc vicios. Acest tip de comportament are rolul de a aduna familia împreună pt. detalii şi proceduri legate de tratament. Evaluarea. în cazul familiei cu tată slab. poate genera în familie conflicte la toate nivelurile. constau în aprofundarea relaţiei dintre consumator şi părintele de acelaşi sex. modalitatea prin care consumul de drog a devenit o obişnuinţă. este caracterizată de o schimbare în statutul consumatorului de drog în raport cu consumul de drog. permiţând familiei să se reorganizeze. terapeutul poate interveni în sensul accentuării importanţei acestuia în familie. Obiectivul important al psihoterapeutului este acela de a identifica dezechilibrul şi de a interveni în funcţie de el. tatăl este de obicei slab şi ineficient. Momentul în care consumatorul de drog s-a hotărât să părăsească familia coincide cu debutul unor comportamente deviante. nu sunt pregătiţi să implice familia şi va încerca să convingă terapeutul că nimeni din familie nu ştie că el consumă droguri. Tatăl şi fiul consumatori de drog. Stanton (1977). Un model de tratament În 1989. a observat ca în familiile cu un fiu consumator de drog. au de cele mai multe ori o relaţie foarte slabă. ca o modalitate a familiei de a evita schimbarea. Gerald Benett propune un model de abordare psihoterapeutică a toxicomanului. a cărui anxietate de excludere poate creşte foarte mult. deoarece într-o familie cu tată slab sau absent se va produce un dezechilibru. Cel care a aplicat acest tip de terapie în familiile toxicomanilor este Haley. Indivizii care trăiesc cu familia de origine. se centrează pe gradul în care familia este afectată de consumul de droguri. Terapia structurală se bazează pe ierarhia existentă în familie.

55 . un comportament deranjat pot indica faptul că familia s-a reîntors în capcana relaţională. cu scopul de a încuraja consumatorul să se separe de criză.Curs XIV . fiind importante schimbările în stilul de viaţă Recăderea se poate întâmpla în acest stadiu al menţinerii. acum poate exista riscul ca toxicomanul să părăsească terapia pt. listează numeroasele funcţii pe care intervenţia paradoxală le poate avea. în care clientul să recunoască faptul că are o problemă. Intervenţii ale terapeutului atunci când consumatorul se află într–una din fazele descrise de Prochaska şi DiClemente sunt : faza de precontemplare. pt. şi aducerea acestuia în situaţia în care conflictul să fie trăit foarte intens. cu scopul de a topi intelectualizarea excesivă sau anxietatea. dinamica relaţiilor – capcană poate fi foarte bine observată şi abordată. Faza de contemplare. poate fi folosită în toate instituţiile pt. este o tehnică ce a trebuit să fie adaptată în lucrul cu toxicomanii. este stadiul în care se consolidează comportamentul de schimbare. Specialiştii care au abordat toxicomanii prin terapia multiplă de familie au ajuns la concluzia că. pe delimitarea graniţelor între membrii familiei. Pe parcursul terapiei. furnizează structura pt. Cauzalitatea circulară este paradoxală – un element poate fi în acelaşi timp cauză şi efect. determinarea retroacţiunii. iar pe parinţii să-i asigure suport toxicomanului. membrii familiei sunt confruntaţi cu rolurile pe care fiecare le deţine în apariţia şi întreţinerea toxicomaniei. deoarece consumatorul de drog are nevoie de suport din partea familiei. că este foarte prins în capcana relaţională familială. Acest stadiu este foarte important. cu cât motivaţia şi implicarea pacientului sunt mai mari. circuitele repetitive indică elementele care constituie sistemul şi cu care trebuie lucrat. Sculptura familială şi coregrafia sunt des folosite. Criza este un punct crucial. pe mecanismele doble bind. cu atât este mai uşor să angajezi familia în terapie. Guido L. Si Laura Formenti. s-a centrat pe disfuncţionalităţile familiale. pe forţele exterioare cu care acestea sunt conjungate. Kauffman. specifică unei familii se reproduce în primele şedinţe ale terapiei multiple. toxicomani. deoarece se face centrarea pe evitarea provocărilor în defavoarea modalităţilor alternative de răspuns. presupune implicarea activă a întregului sistem în munca terapeutică. deoarece în funcţie de modul în care se manifesă relaţia terapeut – membri ai familiei. Dinamica relaţiilor – capcană. Avantajul aplicării acestui tip de tratament în comunicarea terapeutică este acela că pacientul poate fi observat permanent. Terapia multiplă de familie. 2. a se separa. În spaţiul terapiei de familie multiple. Cadrul sistemelor umane este paradoxal. aceştia pot sabota sau nu creşterea terapeutică. iar semnele de dezadaptare. anticipată de terapeutul care trebuie să asiste familia. Psihoterapie 2009 - - www. Există câteva ipoteze care stau la baza intervenţiei paradoxale : 1. După Neuburger. Terapia multiplă de familie este centrată pe forţele familiale care menţin simptomul. Această primă fază a terapiei este foarte importantă. în cele rezidenţiale unde familia este accesibilă şi disponibilă. există două niveluri în care pot fi identificate circuite repetitive : pe de o parte. Intervenţia paradoxală în familia toxicomanului. Faza de acţiune. cu centrarea terapiei pe strategiile de motivare a schimbării şi de limitare a răului.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z consumatorul pt.iniţiată de Laqueur.cartiaz. şi anume : accentuează existenţa unui cadru terapeutic. intervenţiile viitoare. este centrată pe relaţiile – capcană care se pot desfaşura în familiile cu consumatori de drog. în care are loc luarea deciziei de a schimba comportamentul Faza de menţinere. Familia este confruntată şi cu propria ei nevoie de a întreţine toxicomania. ca acesta să-şi menţină independenţa. Schimbarea motivaţională este adesea susţinută de ce se întâmplă în viaţa clientului.

toxicomani. Sistemul se luptă pt. definind-o „psihoterapie fenomenologică”. nu este o terapie specială pt. Neuburger vorbeşte despre identificarea „buclelor repetitive” care împiedică individul să evolueze. Neuburger oferă un model de reintroducere a paradoxului în sistemul familial : a) tehica circularităţii informaţiei – momentul potrivit pt. Neuburger propune în spiritul terapiei sistematice de familie. un model terapeutic care vizează restabilirea paradoxului în terapie. nu sunt dictate de la o generaţie la alta. identificate în familia toxicomanului. care ar reprezenta primul nivel de recadraj terapeutic. O constelaţie este tot timpul orientată către găsirea unei soluţii. că ele sunt în mare măsură transmise inconştient. fiecare membru are locul şi rangul său. Bert Hellinger Constelaţiile familiale reprezintă metoda terapeutică iniţiată şi dezvoltată de Bert Hellinger. Importanţa pt. Hellinger descrie regulile fundamentale care guvernează toate sistemele familiale ca pe „ordinele iubirii”. Identificarea cauzalităţii circulare. ce nu sunt transmise verbal.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z pe de altă parte. a scoate familia din propria ei capcană. care poate fi conflictul conjugal sau blocajele membrilor familiei. Intervenţia terapeutică de tip sistemic vizează acele relaţii – capcană care au şi caracteristica de repetivitate. Al doilea nivel de intervenţie clinică. preluată de terapeuţii sistemici care sunt de părere că la un moment dat trebuie reintrodus paradoxul în sistemul familial. dar în acelaşi timp are nevoie de schimbare. şi se bazează pe lansarea unei capcane terapeutice pt. ceva dintr-un ritual. ci este văzută ca un simptom. Adepţii abordării sistemice au scos în evidenţă faptul că tocmai caracteristica de paradoxal al sistemului uman îi conferă vitalitate. terapeutul împreună cu membrii familiei şi să identifice elementele de repetivitate. Redefinirea problemei Când vorbeşte de identificarea cauzalităţii circulare. susţinută apoi de Mara Selvini Palazzoli. pt. b) prescrierea simptomului şi conotaţia pozitivă – trebuie folosită cu grijă în cazul heroinomanilor.Curs XIV . Constelaţiile familiale. definiţia problemei de către familie este toxicomania. abordarea sistemică a familiei toxicomanului este redefinirea problemei. ca şi anorexia. ci de a reda unei persoane locul său în familie în aşa fel încât să se poată reintegra cu toata energia sa pozitivă”. Terapia lui Hellinger are în vedere următoarele reguli ale sistemelor familiale : într-un sistem familial fiecare este legat de celalalt. dar vizează relaţiile – capcană dintr-o familie. pt. După Hellinger „obiectivul unei constelaţii nu este acela de a elimina un simptom. puncte de vedere diferite. iar soluţiile în terapia lui Hellinger au . permit propunerea unei altei definiţii a problemei în interiorul sistemului. La cel de-al doile nivel. Pornind de la caracteristica de paradoxal al sistemelor umane. În cazul toxicomaniei. Recădrarea terapeutică. Psihoterapie 2009 - www. Reprezintă o abordare deosebită a familiei toxicomanului. terapeutul elaborează intervenţii paradoxale în funcţie de derularea scenariului familial. de aceea este necesară redefinirea problemei. ca intervenţie terapeutică. este de preferat să fie folosită la sfârşitul terapiei. pt.cartiaz. nu este recomandată să fie folosită la începutul terapiei cu toxicomani. homeostazie. a putea interveni la acel nivel. Ideea este introdusă de Bateson. reintoducerea paradoxului este cel în care membrii familiei ajung să emită păreri contradictorii. fiecare membru are dreptul de a aparţine sistemului familial. că nu abordează toxicomania în sine. Reintroducerea paradoxului în cadru. şi este prezent mai ales în situaţiile de criză. Primul nivel de interveţie clinică.după cum spune el. schizofrenia. 56 . membrii excluşi sunt întodeauna prezenţi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful