2

Cadrul legislativ al asigurărilor

2.1 Legislaţia asigurărilor

I. Cadrul de reglementare al asigurărilor în România a) Cadrul legislativ, trecut şi prezent şi viitor în etapa 1871 - 1948 s-au înfiinţat diferite tipuri de societăţi de asigurări, având diferite forme de proprietate şi metode de conducere. S-a format o piaţă concurenţială, bine reglementată; din anul 1952 şi până în 1989, în România a existat o singură societate de asigurări cu capital de stat (ADAS); până în aprilie 2000, cadrul legislativ în domeniul asigurărilor era reprezentat de Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor, Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

reasigurările din România, H.G. nr. 574/1991 privind atribuţiile Oficiului de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare (O.S.A.A.R.) şi alte hotărâri de guvern şi norme prudenţiale emise de Ministerul Finanţelor.

Până în prezent (martie 2003), cadrul legislativ al asigurărilor este format din: de la 10.04.2000 intră în vigoare Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, care abrogă Legea 47/1991 şi H.G.574/1991; Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, care reglementează şi contractul de asigurare; H.G. nr. 1259/1996; Alte norme prudenţiale emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) care a preluat atribuţiile O.S.A.A.R.;

în prezent (dec. 2001), funcţionează 47 societăţi de asigurări (până în 1998 au fost 64). Viitorul economiei asigurărilor din România este privit cu optimism de către specialişti pe fundalul dezvoltării proprietăţii private, a armonizării cadrului legislativ românesc cu cel comunitar şi a pătrunderii capitalului străin odată cu produse de asigurări performante.

Cadrul legislativ al asigurărilor

b)

Conţinutul Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor

Prin adoptarea acestei legi s-a urmărit armonizarea legislaţiei româneşti cu cea comunitară şi crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilităţii asigurătorilor şi stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internaţional; Proiectul legii a fost elaborat de O.S.A.A.R. cu sprijinul Fondului Britanic de Know-How. Această lege reglementează : organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare, a societăţilor mutuale, precum şi a intermediarilor în asigurări; organizarea şi funcţionarea C.S.A. preluând atribuţiile O.S.A.A.R.; supravegherea asigurătorilor şi reasiguratorilor desfăşoară activitatea în sau din România; care

supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări, precum şi a altor activităţi în legătură cu acestea. Supravegherea respectării dispoziţiilor legii se face de către Comisia de Supravegherea Asigurărilor, autoritate administrativă cu următoarele atribuţii principale : elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative şi avizarea actelor administrative individuale, care au legătură cu activitatea de asigurări; supravegherea situaţiei financiare a asigurătorilor în vederea protejării intereselor asigurărilor sau a potenţialilor asiguraţi, putând efectua controale asupra activităţii asigurătorilor sau brokerilor de asigurare;

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

luarea măsurilor necesare necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudenţiale specifice; participarea, ca membru, la asociaţiile internaţionale ale autorităţilor de supraveghere în asigurări şi reprezentarea României la conferinţe şi întâlniri internaţionale referitoare la supravegherea în asigurări; aprobarea acţionarilor semnificativi semnificative ale asigurătorului; şi a persoanelor

aprobarea divizării sau fuzionării unui asigurător înregistrat în România; aprobarea transferului de portofoliu; îndeplinirea altor atribuţii prevăzute de lege; poate solicita prezentarea de informaţii şi de documente referitoare la activitatea de asigurare, de la orice altă persoană care are legătură cu activitatea acestora; participă la elaborarea planului de conturi, a normelor şi regulamentelor contabile.

C.S.A. este obligată să prezinte Parlamentului României, în termen de 6 luni de la expirarea fiecărui exerciţiu financiar, un raport asupra pieţei asigurărilor din România şi o informare privind activităţile desfăşurate şi să publice un raport informativ anual asupra pieţei asigurărilor, instituţiilor şi organismelor acesteia.

Cadrul legislativ al asigurărilor

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a emis mai multe norme prudenţiale : Norma nr.1/2001 privind cuantumul şi termenul de plată a taxei de funcţionare datorate de asigurători şi de brokerii de asigurare; Norma nr.2/2001 privind informaţiile şi documentele cerute pentru autorizarea asigurătorilor şi criteriile pentru aprobarea acţionarilor semnificativi şi a persoanelor semnificative ale asigurătorilor; Norma nr.3/2001 se referă la clasele de asigurări care pot fi practicate de societăţile de asigurare (1. “asigurări de viaţă”; 2. “asigurări generale”) Norma nr.4/2001 se referă la informaţiile şi documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare; Norma nr.5/2001 se referă la metodologia de calcul şi de evidenţă a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale; Asigurătorii au obligaţia următoarele rezerve tehnice: să constituie şi să menţină

rezerva de prime; rezerva de daune; rezerva de daune neavizate; rezerva de catastrofe; rezerva pentru riscuri neexpirate; rezerva de egalizare. Norma nr.6/2001 privind categoriile de active admise să reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului care practică asigurări generale, reguli de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate.

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Categoriile de active admise să reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului sunt: titlurile de stat, terenuri şi construcţii, conturi curente la bănci şi depozite bancare, fonduri de investiţii, valori mobiliare, etc.

II. Reglementarea în domeniul asigurărilor la nivel internaţional Legea privind contractul de asigurare din 13 iulie 1930, care a impus ca principiu imperativ protejarea asiguraţilor şi a terţilor. Codificarea asigurărilor: decretele din 16.07.1976; unul se referă la codificarea textelor legislative privind asigurările, iar celălalt la codificarea textelor reglementate privind asigurările. Aceste codificări au fost valabile în condiţiile economiei planificate.

Legislaţia ce guvernează contractele de asigurare în U.E. urmăreşte : intensificarea preocupării de internaţionalizare a activităţii de asigurare-reasigurare. preocupare pentru crearea unei pieţe unice a asigurărilor.

Cadrul legislativ al asigurărilor

Cooperarea între autorităţile de asigurătorilor din diferite state europene

supraveghere

ale

Pentru a obţine o comunicare eficientă între organismele de supraveghere din domeniul asigurărilor din fiecare ţară s-au înfiinţat o serie de instituţii : Grupul de supraveghere al asigurătorilor europeni (1957) – nu este o instituţie oficială, dar este un forum important (se organizează de două ori pe an); Comitetul Asigurătorilor 91/675/EEC). (în 1991, prin Directiva

Comitetul Asigurătorilor este format din reprezentanţi ai autorităţilor de supraveghere din statele membre UE şi se întruneşte de 3 ori pe an, la Bruxelles. Comitetul Asigurătorilor are următoarele atribuţii principale: să organizeze un for superior de supraveghere pentru soluţionarea problemelor legate de sectorul asigurărilor, for aflat în slujba Comisiei Europene; să ia decizii în probleme legate de domeniul asigurărilor, pe baza propunerilor Comisiei Europene; să aducă amendamente tehnice Directivei trei de asigurare de viaţă şi Directivei trei de asigurare nonviaţă; să facă propuneri pentru luarea unor măsuri împotriva asigurătorilor din terţe ţări, ca urmare a aplicării aşa numitelor clauze de „reciprocitate”. Clauzele cheie ale legislaţiei Uniunii Europene în domeniul asigurărilor : Clauzele privind autorizarea şi supravegherea companiilor de asigurări ;

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Clauze privind legea aplicabilă contractelor de asigurare; Clauze privind deschiderea de reprezentanţe de către companiile de asigurări; Clauze referitoare la provizioane şi rezerve tehnice; Clauze privind “bunăstarea generală”, care presupun: aducerea la cunoştinţa autorităţilor de supraveghere a condiţiilor de asigurare înainte de demararea activităţii efective; aplicarea unor coeficienţi pentru reducerea/creşterea primelor pentru asigurarea de răspundere civilă auto; folosirea obligatorie şi necondiţionată unei anumite limbi pentru redactarea contractului de asigurare; menţinerea unui nivel minim al dobânzii acordate asiguraţilor pentru produsele de asigurare de viaţă; inserarea obligatorie în condiţiile de asigurare a unor clauze standard.

Cadrul legislativ al asigurărilor

2.2 Teste tip grilă pentru evaluarea cunoştinţelor TEST 1 Definiţi contractul de asigurare potrivit Legii nr.136/1995: 1) Contractul de asigurare urmăreşte să asigure conducerea contabilităţii fondului asigurărilor de viaţă pentru identificarea operativă a activelor şi a obligaţiilor aferente acestuia; 2) Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, în limitele şi în termenele convenite; 3) Asigurătorul se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată; 4) Prin contractul de asigurare se iau măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudenţiale specifice, conform legii. TEST 2 Care este gruparea categoriilor de asigurări practicate de asigurători, conform legii? 1) asigurări financiare, asigurări de viaţă, asigurări nonviaţă. 2) asigurări de persoane, asigurări de viaţă, asigurări generale; 3) asigurări financiare, asigurări generale, asigurări de viaţă; 4) asigurări de viaţă, asigurări generale.

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

TEST 3 Cum stabileşte legea calcularea rezervei de daune? 1) Prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra tuturor primelor de asigurare încasate ; 2) Se creează şi se calculează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daună primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii acestor daune; 3) Lunar, prin însumarea cotelor părţi din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractului de asigurare; 4) Pe baza estimării daunelor ce vor apărea după încheierea exerciţiului financiar. TEST 4 La ce se referă Norma nr. 4/2001? 1) La clasele de asigurări care pot fi practicate de către asigurători; 2) La constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor; 3) La metodologia de calcul şi de evidenţă a rezervelor tehnice de evidenţă minimale pentru activitatea de asigurări generale; 4) La informaţiile şi documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare.

Cadrul legislativ al asigurărilor

TEST 5 Precizaţi varianta adevărată în legătură cu marja de solvabilitate. a) Marja de solvabilitate reprezintă suma cu care valoarea activelor depăşeşte valoarea obligaţiilor; b) Marja de solvabilitate în România trebuie să fie mai mare decât valorile stabilite în norme; c) În vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea activelor şi a obligaţiilor se efectuează conform normelor; d) Fiecare companie de asigurare trebuie să menţină, cumulativ, capitalul social vărsat şi marja de solvabilitate. 1) Toate variantele sunt corecte. 2) a + b + c 3) d 4) Toate variantele sunt false.

TEST 6 La ce se referă a 4-a directivă din 15 mai 2000? 1) La inserarea obligatorie în condiţiile de asigurare a unor clauze standard; 2) Pentru asigurările nonviaţă, nivelul minim al fondului de garantare orice profit garantat; 3) La capitalul social vărsat, sau în cazul fondurilor mutuale, fondurile iniţiale;

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

4) Asigură protecţia persoanelor care circulă cu vehicule motorizate, în cazul producerii unui accident în afara graniţelor ţării. TEST 7 Care sunt asigurare? caracteristicile juridice ale contractului de

a) consensual, sinalagmatic, oneros, de bună-credinţă; b) aleatoriu, oneros, de bună - cuviinţă, consensual; c) succesiv, consensual, de adeziune, oneros de bună-credinţă, sinalagmatic, aleatoriu; d) consensual, sinalagmatic, aleatoriu, oneros, succesiv, de adeziune, de rea credinţă. TEST 8 Cine poate exercita activitatea de asigurare potrivit

Legii 32/10.04.2000? a) societăţi pe acţiuni; b) societăţi mutuale; c) sucursale ale unor asigurători, persoane juridice străine autorizate de C.S.A.; d) filialele asigurătorilor străini, formate ca persoane juridice române, autorizate de C.S.A.

Cadrul legislativ al asigurărilor

Varianta corectă este: 1. a + b + c; 2. b + d + e; 3. c + d + e; 4. a + b + c + d. TEST 9 Ce afirmaţie este neadevărată în privinţa contractului de asigurare? a) contractul de asigurare poate fi dovedit cu martori; b) documentul de asigurare poate fi numai nominal; c) contractul de asigurare presupune plata unei prime şi a unei indemnizaţii de asigurare la producerea riscului asigurat; d) contractul de asigurare poate fi întocmit şi sub altă formă decât crea scrisă; e) dovada plăţii primelor revine asigurătorului. 1. 2. 3. 4. a + b + c + e; toate variantele sunt false; toate variantele sunt adevărate; a + b + c + d.

T E S T 10 Ce principiu stă la baza asigurării? 1) 2) 3) 4) principiul sinalagmatic; principiul mutualităţii; principiul interesului asigurabil; principiul primului risc.

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

T E S T 11 Comisia de Supraveghere a Asigurătorilor are următoarele atribuţii: a) Să supravegheze activitatea financiara a asigurătorilor şi dispune de efectuarea de controale ale activităţii acestora; b) propune acţionarii semnificativi şi persoanele semnificative ale asigurătorilor; c) supraveghează situaţia financiară ale asigurătorilor şi dispune de efectuarea de controale ale activităţii asigurătorilor sau a brokerilor de asigurare; d) solicită transferarea portofoliului în cazul în care nu respectă normele prudenţiale. Varianta falsă este: 1) b + d 2) c 3) a + c 4) d T E S T 12 În cazul în care un asigurător intră în procedura de lichidare: 1) asigurătorii acestuia beneficiază de prioritate asupra activelor asigurătorului; 2) creditorii acestuia beneficiază de prioritate asupra activelor asigurătorului; 3) persoanele semnificative au drept asupra activelor asigurătorului; 4) C.S.A. va stabili pentru fiecare caz cine va avea prioritate la împărţirea activelor asigurătorului.

Cadrul legislativ al asigurărilor

T E S T 13 Ce anume caracterizează activitatea brokerului de asigurări: 1) un broker de asigurări poate fi acţionar semnificativ la un asigurător, cu condiţia să nu îl includă în oferta lui clienţilor săi; 2) un broker de asigurări nu este necesar să aibă un contract de asigurare de răspundere civilă profesională; 3) un broker de asigurări nu trebuie să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurări; 4) negociază sau încheie contracte de asigurare şi acordă şi alte servicii în legătură cu protecţia împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor. T E S T 14 Conform Legii nr. 32 din 10.04.2000., se definesc următorii termeni: a) Asigurat - persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul; b) Coasigurare – operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta; c) Fond de rezervă liber vărsat – totalul sumelor cu care membrii societăţii mutuale au contribuit la fondurile acesteia; d) Catastrofă – un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanţiale într-o perioadă scurtă de timp.

Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Indicaţi varianta adevărată. 1) a + b + c + d 2) b + d 3) a + c 4) b + c + d

2.3 Răspunsuri corecte testul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 1 2 3 4

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful