Universitatea din Bucureşti Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială Master: Consiliere în Asistență socială

PSIHOTERAPIA PRIN JOC DRAMATIC

Prof. coordonator: Conf. Dr. Hanibal Dumitraşcu Masterand: Păun Mihaela

- 2011-

Ed. şi trebuie exercitată de către un psihoterapeut calificat (psiholog sau medic) asupra pacientului”1. imaginea asupra propriei persoane etc. probleme care îi afectează acţiunile importante ale vieţii: activitatea profesională. planificată şi intenţională. psihoterapia are rolul de a înlătura problemele şi trăirile afective care îl împiedică pe pacient să se adapteze în mod normal la mediul înconjurător. O contribuţie importantă pe care pacientul trebuie să o aibă în relaţia psihoterapeutică. Pentru ca acest lucru să fie posibil. Dar. p. Ulterior. Elemente de psihoterapie. Irina. relaţiile cu cei din jur. viaţa sentimentală. de cele mai multe ori motivaţia este greu de identificat în special la persoanele derutate şi anxioase care sunt descurajate de o nereuşită pe plan social sau sentimental. Un grad de colaborare este absolut indispensabil din partea pacientului pentru ca psihoterapia să aibă succes.A]. Bucureşti. All. definită ca fiind relaţia dintre psihoterapeut şi pacient. Un lucru foarte important este acela că oamenii sunt foarte diferiţi şi nu se poate aplica un model standard de psihoterapie pentru că o soluţie psihoterapeutică poate da rezultate unui pacient dar altuia nu.„Psihoterapia este definită ca o acţiune psihologică sistematică. este motivaţia. 1 Holdevici. Obiectivul principal al psihoterapiei este acela de a putea schimba ceva în personalitatea clientului pentru o mai bună adaptabilitate la mediu. Un alt obiectiv constă în faptul că se încearcă a se înţelege şi a se modifica comportamentul beneficiarului pentru ca problemele şi dificultăţile acestuia să se reducă sau chiar să dispară definitiv. 2 2 . având la bază un sistem teoretic conceptual bine pus la punct. [F. Scopul psihoterapiei nu este acela de a-l face pe pacient să semene cu alţii ci să i se remodeleze personalitatea astfel încât clientul să fie capabil să îşi poată rezolva problemele într-o manieră realistă şi matură. psihoterapeutul trebuie să facă evaluarea personalităţii beneficiarului şi să pună în evidenţă principalele probleme ale acestuia. Mai putem adăuga la cele două obiective ale psihoterapiei următoarele: • • • • • Ieşirea pacientului din criza în care se află Întărirea stimei de sine şi ale capacităţilor pacientului Condiţiile de mediu negative pentru pacient trebuie reduse sau chiar înlăturate Schimbarea ideilor greşit preconcepute despre mediu şi despre el însuşi Dezvoltarea identităţii personale.

Valentina. atunci pacientul a învăţat să reacţioneze şi să generalizeze comportamentul învăţat în mod spontan. Dintre acestea am ales să exemplific prima dintre ele: psihodrama. Dacă spontaneitatea a fost eficientă în procesul psihoterapeutic. “Tehnica terapeutică constă în ceea ce face terapeutul în mod concret”2 . Irina. Tehnica jocului dramatic poate fi o tehnică de sine stătătoare. Jucarea unor situaţii în condiţii artificiale nu este o ameninţare pentru pacient. sfătuirea. Neacşu. tehnica confruntării. Ed. Kullusys. chestionarea. a vorbirii libere etc. neforţat şi creativ în situaţii noi”3. pentru că în cazul în care comportamentul eşuează acesta nu se simte jenat de eşec deoarece el conştientizează că este în cabinetul psihoterapeutului pentru a fi ajutat. modelul alter ego-ului.În psihoterapie există numeroase tehnici terapeutice. 336 3 . Prin acest lucru se obţine o implicare majoră a pacientului. În schimb dacă comportamentul nu reuşeşte în viaţa reală. p. Bucureşti. prin propriile forţe. 2 Holdevici. acest lucru poate fi o ameninţare pentru pacient având efecte negative asupra psihicului. tehnica oglinzii. deci jocul de rol acţionează la nivel comportamental. • Spontaneitatea “este definită ca fiind caracteristica unui comportament natural. În continuare voi prezenta tehnicile psihoterapiei prin joc dramatic iar acestea sunt: jocul de rol direct (psihodrama). inversarea rolurilor. centrală dar poate fi folosită şi împreună cu alte tehnici. Sisteme de psihoterapie şi consiliere psihologică. p. afectiv şi cognitiv. Astfel pacientul acţionează. • Autenticitatea mai este denumită şi realitatea personală a situaţiei dramatice în care se află pacientul. tehnica jocului dramatic. în terapiile de grup sau în terapie individuală. 2008. acestea sunt: interpretarea. simte şi gândeşte în acelaşi timp. Şedinţele trebuie să pună în acţiune cât mai multe experienţe dramatice câte probleme are subiectul pentru a se pune în valoare tehnica. Această tehnică are la bază trei aspecte importante: • Simultaneitatea este atunci când mai multe evenimente se desfăşoară în aceeaşi perioadă de timp. 334 3 Ibidem. tehnica dedublării şi jocul de rol structurat.

omul se întâlneşte cu propriile blocaje de care îi era teamă. îi prilejuieşte întâlnirea autentică cu celălalt. o pune în contact cu resursele ei cele mai adânci. afaceri etc. el le interpretează. Bucureşti. Dificultăţile pot fi din trecut.“Psihodrama este o ştiinţă a sufletului. situaţii actuale sau chiar probleme de viaţă viitoare. dezvoltarea abilităţilor sociale. Jucarea acestor roluri stabileşte un echilibru între exigenţele personale şi cele ale realităţii prin redescoperirea creativităţii şi spontaneităţii individului. 332 4 . prin acţiune cercetează problemele pacientului.E. Psihodrama este folosită în sfera psihoterapiei.. Bucureşti. p. Trei. Această tehnică pune accent în special pe relaţiile interpersonale pentru învăţarea spontaneităţii.Ce psihoterapie să alegem?. 103 Elkaïm. Metodele şi tehnicile psihodramei 4 5 Mitrofan. considerată a fi un set de metode şi idei. Mony. Psihodrama este o foarte bună metodă de grup dar poate fi folosită şi ca metodă individuală iar aceasta se numeşte psihodramă individuală sau monodramă. “În psihodrama terapeutică. Principalul obiectiv este acela de a-i învăţa pe indivizi să se adapteze în mod flexibil la situaţiile vieţii şi cu persoanele cu care intră în relaţie. p. le retrăieşte şi poate astfel să experimenteze o cale spre schimbare”5. Iolanda coord. Psihodrama ajută oamenii să înveţe prin propriile acţiuni şi fapte. Ed. dorinţele şi devine un actor în propria viaţă. le reprezintă în acţiune. jucând pe „scenă” roluri din viaţa reală. care eliberează fiinţa umană de spaimele sale. 2000. religie. 2007. Ed. dificultăţi care au lăsat o traumă asupra individului.R. Orientarea experienţială în psihoterapie.. visele. coord. prietenos şi securizant iar acest lucru îndrumă individul să se exprime liber. S. dintre care cele dintâi sunt spontaneitatea şi capacitatea infinită de a crea.”4 Cel care a creat această metodă de psihoterapie este Jacob Levy Moreno. metodă care. dar poate fi folosită şi într-un cadru mai larg al psihologiei aplicate: educaţie. În acest joc. Cadrul în care se desfăşoară acţiunea este unul relaxant.P. pacientul nu vorbeşte doar despre dificultăţile lui psihice.

dublul şi observatorul. p. 2007. Ed. Pentru individ trebuie să se respecte libertatea de a fi el însuşi.7 Terapeuţii auxiliari interpretează diferite roluri: interlocutorul protagonistului. o cameră confortabilă. terapeutică. restul recuzitei fiind imaginar. coord. Psihodramatistul este cel care organizează tot jocul fiind şi conducătorul grupului şi faţă de acesta are o atitudine activă. ci și una ameliorativă. necesare fiind doar: scaune. Bucureşti. Fiecare membru al grupului este coterapeut pentru celălalt membru şi este obligat să respecte secretul profesional care este confesat în timpul şedinţei. Pentru Moreno jocul de rol nu are nuai functie diagnostică. deoarece fiecare membru al grupului trebuie să participe în totalitate la toate activităţile. coord.E.R.. Orientarea experienţială în psihoterapie. 340 Mitrofan. Trei. Ed. Bucureşti.Pentru a se putea desfăşura şedinţele de psihodramă trebuie să cunoaştem în primul rând instrumentele psihodramei care sunt în număr de cinci. există o egalitate în relațiile dintre terapeut și pacient. Iolanda . Trebuie să fie un loc comun. cea mai importantă acţiune este participarea. la sfârşitul şedinţei membrii săi îşi împărtăşesc în faţa tuturor sentimentele. În viziuna lui Moreno.. o masă şi câteva pernuţe. Mony. p. crescând capacitatea de adaptare optimă a persoanei la solicitarile mediului din care face parte. destul de mare. În grup. În grup acţiunile se joacă în funcţie de regulile trasate de psihodramatist şi în interiorul căruia. 2000. Protagonistul este “acel membru al grupului care interpretează situaţii din propria viaţă în cursul şedinţei de psihodramă”6.105 5 . Ce psihoterapie să alegem?. Trebuie să fie un loc unde şedinţa să nu fie întreruptă. 6 7 Elkaïm. Cererea protagonistului este cea mai importantă într-o psihodramă centrată pe acesta. Scena mai este denumită şi spaţiul unde se desfăşoară psihodrama. celelalte pregătesc situaţiile de separare şi autonomie”. Protagonistul îşi alege propriile e-uri auxiliare care vor juca personajele propriei vieţi. Primele uşurează întâlnirea. deoarece membrii grupului se bazează unii pe alţii. S. el “dirijează activităţile grupului şi a subiecţilor astfel încât să existe experienţe de tip fuzional şi de tip individualizant. Spontaneitatea individului este importantă deoarece îi oferă ocazia să fie mai activ în evoluţia sa pe scenă decât în viaţa reală.P. fără zgomot şi lumină foarte puternică şi fără accesorii suplimentare. deoarece individul este liber de a-şi exprima şi reprezenta sentimentele şi ideile.

Ședinta de psihodramă moreniană are trei momente : . . Astfel avem : .demonstrarea pentru o persoana sau grup a modului in care acesta sau acestia ar trebui sa joace un anumit rol. individ-grup. . pune in scenă o înâmplare din viața lui sau una imaginată de el. În reprezentarea scenică protagonistul ( o persoană din grup ) cu ajutorul Eului auxiliar și al auditorului.discutia finală. La discuția finală fiecare dintre cei prezenți comunică protagonistului ce emoții a trăit și cu ce imagini au fost asociate acestea.În actiune. Terapeutul Il intovaraseste si ii utilizeaza in mod creator mijloacele. . protagonistul e cel care isi conduce psihodrama.protagonistul.reprezentarea scenică. Moreno nazuieste sa depaseasca si sa integreze opozitiile verbal-corporal. 6 . . Astfel psihodrama devine o opera comuna. Rolurile din psihodramă sunt bine delimitate. .psihodiagnoza in scopul unei mai profunde intelegeri a structurii pshice a individului prin observarea modului in care acesta joaca in mod spontan o situatie cu caracter aproape veridic. trecut-prezent-viitor.facilitarea trairii de catre un individ a unei experiente veridice solicitandu-l sa se joace pe sine in diverse situatii cu caracter dramatic.incălzirea. Concepția sa este una globală. imaginar-realitate. În psihoterapie tehnica jocului dramatic are urmatoarele functii : .Eul auxiliar. La discuția finală participă întreg auditoriul. Încălzirea se realizează prin exerciții și discutții și se creează o ambianță de spontaneitate. Lucrurile sunt „văzute” in contextul lor si sunt percepute ca un ansamblu.

. Conducătorul – consilierul/terapeutul.8 Chatarsisul în psihodramă 8 Moreno.Auditoriul. În psihodrama sunt utilizate o serie de tehnici psihodramatice. București. 2) Dublul – o persoană care se indentifica cu protagonistul și exprimă ceea ce acesta nu reușește. al conducatorului si auditorului si prin intermediul jocului de rol iși exploreaza interioritatea psihică. precum si “mijloace de perfectionare persoanală”. pp. Ed. Eul auxiliar – este ales de protagonist pentru a juca un rol in reprezentarea scenică. 3) Oglinda – protagonistul privește o scena în care el este “ jucat “ de un Alter Ego. care ulterior au fost preluate si adaptate si de alte orientări de consliere/psihoterapie : 1) Inversiunea de rol – o persoană joacă rolul alteia cu care . Protagonistul – este acela care. Auditoriul – ceilalti membri ai grupului care nu sunt implicate direct in reprezentatie. Psihodrama reprezinta o modalitate de exprimare a conflictelor interpersonale. Jacob. Scrieri fundamentale.Trei. 2009. Interactionează in viata de zi cu zi.Conducătorul grupului. el este “regizorul” reprezentației și analistul materialului ce apare pe parcurs. cu ajutorul Eurilor auxiliare. o modalitate de cunoastere a vietii psihice. Ea se poate utiliza în combinație cu alte metode de consiliere/ psihoterapie sau ca sistem de consiliere/psihoterapie de sine stătător. 144-148 7 . Levy. privindu-se in “oglinda”. de obicei.. el poate descoperi aspecte necunoscute despre sine.

Scrieri fundamentale. 2009. sunt actori și spectatori totodată a propriei vieți. Metodele psihodramei au rolul de a elibera tensiuni și de a aduce la lumină prin spontaneitatea interpretării unor acte din propria viață și a unor tensiuni și bariere ce ies la suprafață prin exersarea diferitelor roluri. p. În acțiunea psihodramatică pacientului îi este permis să trăiască așa cum și-ar fi dorit să trăiască și chiar să omită detalii. 104 Ibidem. 10 Acest lucru are menirea de a oferi cuiva o senzație de împlinire eliberatoare și de asemenea poate determina schimbarea datorită depășirii unei etape sau a unui blocaj.un act simbolic sau persoană. mai profund decât cel obișnuit. Jacob. p. 116 10 8 . Ed. ai propriei drame. 110 11 Moreno. izbăvitor. pe când chatarsisul grecesc era conceput pasiv ca fiind localizat în spectator. Levy. Acestea susțineau chatarsisul ca o acțiune cu rol eliberator. Se poate vorbi aici despre chatarsis etci și estetic9 Din tragedia greacă s-au păstrat teatrul și scena doar tragediile sunt mereu altele. Persoanele de pe scena psihodramatică se prezintă pe sine și viețile lor așa cum sunt.au dorit dintotdeauna prin prin intermediul eurilor auxiliare atât pentru ei.Trei. persoanele pot explora sentimente în profunzime și să intre în contact la un alt nivel. Levy. într. cât și pentru ceilalți să pară importanți problemele lor fiind expuse printr-un act artistic cu protagoniștii principali ei înșiși. Omul trebuia să se izbăvească de sine.11 Actorii teatrului dramatic intră în contact cu propriile probleme sau vise.Trei. 2009. p. Jacob. să sară etape să accentueze și să își îndeplinească mult mai repede visele la nivel simbolic. București. Ed. ceea ce îi ajută să le conștientizeze și să fie ceea ce și. București. Scrieri fundamentale. conceptul aristotelic de chatarsis cel folosit în teatrul grecesc și conceptul religios ce își are originile în religiile din Orient și Orientul Apropiat. În terapia dramatică de grup. Momentele unei şedinţe de psihodramă 9 Moreno.Noțiunea de chatarsis în psihodramă își are originea în două căi diferite.

a emoţiilor şi a trăirilor. Valentina . nefolosite până în acest moment. ulterior se pune în scenă iar protagonistul relatează timpul şi locul unde se petrecere acţiunea şi se formează scena. furie. 2) Acţiunea dramatică (jocul) Între psihodramatist şi protagonist se desfăşoară un interviu în care se discută problema care. În această etapă psihodramatistul are rolul de a propune teme de discuţii şi acţiuni pentru a se stimula spontaneitatea şi a se antrena exprimarea verbală. În prima parte. Ulterior se face intrarea în scenă a eurilor auxiliare iar psihodramatistul. sau prin gestul se a se scutura. ceea ce înseamnă pregătirea actorilor. Ecoul grupului este format din două părţi. Prin reluarea scenei şi prin inversarea rolurilor protagonistul poate experimenta comportamente noi. Kullusys. membrii grupului se familiarizează unii cu alţii. Durata sa este predefinită contractual: cantitatea de timp necesară este stabilită de psihodramatist pe baza exigenţelor grupului şi a stilului său operativ”12. prin diferite tehnici specifice psihodramei evidenţiază sentimentul principal al protagonistului iar pe măsură ce acţiunea se desfăşoară reies emoţii precum: ură. La sfârşitul pregătirii se alege protagonistul.“Şedinţa psihodramatică este unitatea de timp în interiorul căreia se desfăşoară o activitate psihodramică unitară şi completă. a grupului şi a protagonistului dar în această etapă în primul rând psihodramatistul trebuie să fie încălzit. 2008. o şedinţă obişnuită de grup durează 90 de minute iar cea individuală între 20 – 30 de minute. Şedinţele care sunt centrate pe protagonist durează între 45 de minute şi 3 ore. În grup se pune la punct organizarea şi se stabilesc obiectivele şi scopurile şedinţei. 3) Împărtăşirea (ecoul grupului) În momentul în care jocul se opreşte urmează feed-back-ul pe care grupul îl oferă protagonistului. Sisteme de psihoterapie şi consiliere psihologică. Acest lucru este important atunci când se interpretează un rol care nu este pe 12 Holdevici. Neacşu. 350 9 . ulterior. Bucureşti. Grupurile speciale de copii şi de adulţi cu probleme psihice grave au nevoie de un timp mai redus din cauza unei slabe capacităţi de concentrare. unii membrii ai grupului se pot identifica cu protagonistul iar acest lucru poate fi momentul în care ies din rolul jucat prin negaţia “Nu mai sunt…”. Ed. vinovăţie. p. numită şi ecoul grupului. Irina. 1) Încălzirea (pregătirea) Acţiunea în grup are nevoie de sincronizare. durere.

la o şcoală generală din Bucureşti. coord. <Exigenţa tatălui dumneavoastră seamănă cu severitatea mamei mele. firav. el neavând curajul de a riposta. Îmi amintesc că …>”13. După jucarea acestei scene. Trei.placul interpretului. timid şi retras cum era înainte iar acest coleg a încetat să îl mai necăjească ştiind că Tudor va riposta din nou. timid şi retras care face parte dintr-o familie cu reduse posibilităţi financiare. Prin această scenă Tudor şi-a exteriorizat furia şi teama de acest coleg. Tudor este un elev care învaţă foarte bine dar este mereu necăjit la şcoală de către un coleg care este mai “puternic” ca el şi cu o situaţie materială mult mai bună crezând că acest lucru îi dă dreptul să facă acest lucru. Personajele acţiunii sunt: Protagonistul pe nume Tudor. plecând cu ochii în pământ şi plin de frică. p. Ce psihoterapie să alegem?. “Cea de-a doua parte se deschide cu un ecou personal al membrilor grupului <Cum mă influenţează acest rol în viaţa mea personală?>. În această situaţie terapeutul propune jucarea unei scene în care Tudor se află în faţa unui coleg de care este permanent necăjit la şcoală iar acum are ocazia să facă tot ce vrea fără să fie oprit de nimeni. Acesta este un copil slăbuţ. luni după-amiază Tudor vine din nou la cabinetul terapeutului fericit şi foarte mândru de el că a reuşit să îşi înfrunte colegul (dându-i o satisfacţie maximă). acest lucru era un motiv pentru ca băieţii din clasă să îl provoace şi să se poarte urât cu el iar toate aceste lucruri îi 13 Elkaïm. spunându-i că nu îi este frică chiar dacă nu este la fel de puternic ca el şi timp de 8 minute a fost lăsat să facă ce vrea dând pumni peste tot. Mony. Următorul personaj este chiar terapeutul care joacă rolul băiatului bătăuş din clasă care îl necăjeşte mereu pe Tudor. În următoarea perioadă de timp Tudor nu s-a mai bătut la şcoală dar prin această scenă colegul lui Tudor a văzut că acesta s-a schimbat şi că nu mai este atât de slab. Pentru a exemplifica jocul de rol direct am ales un studiu de caz : Acţiunea se desfăşoară într-o zi de vineri după-amiază în cabinetul psihoterapeutului. este un băieţel în vârstă de 10 ani.. Ed. înfruntare care a avut drept rezultat o mică bătaie între aceştia. 2007. 345 10 . Bucureşti. Tudor s-a plâns părinţilor că băiatul vorbeşte urât cu el şi uneori îl loveşte. Deoarece Tudor era un băiat firav şi timid. elev în clasa a treia.

cu mintea şi corpul în acţiunea dramatică este ca şi când acţiunea se întâmplă pe moment şi are ca rezultat conştientizarea acelor fapte.demonstrau lui Tudor cât de slab şi de fricos era. lui Tudor i s-a modificat o parte din comportament iar acest lucru a dus la modificarea întregului comportament. “Metoda psihodramatică integrează modalităţile analizei cognitive cu dimensiunile implicării experienţiale. participative”15. Ed. Bucureşti. Bucureşti. vânzători etc.. acele comportamente fricoase si furioase şi se aduc în conştiinţă sentimente. În concluzie jocul de rol este o acţiune din viaţa reală pe care pacientul o va juca o perioadă limitată de timp şi în care se va implica total. Psihodrama este folosită ca un joc de simulare în formarea unor meserii precum: politicieni. Valentina. Kullusys. Prin jucarea acestui rol total opus a ceea ce era Tudor a adus o modificare majoră în comportamentul băiatului.R. Neacşu.. p. coord. 103 11 . Prin succesul pe care la avut înfruntându-şi colegii. 339 15 Mitrofan. Jucarea acestui rol i-a dat puterea de a nu-i mai fi frică de cei din jur şi să nu se mai simtă inferior lor. 2008.P. Prin comunicarea non-verbală se pun în practică comportamentele din trecut. mai activ la şcoală. S. “Terapia prin joc dramatic nu reprezintă o simplă învăţare condiţionată prin care subiectul învaţă un nou tip de comportament fără să-l înţeleagă. acesta fiind acum mult mai comunicativ cu cei din jur. diferenţele dintre femei şi bărbaţi şi diferenţele interculturale. poliţişti. 14 Holdevici. 2000. întărindu-i această imagine negativă de sine. Ed.E. Această acţiune este pusă în scenă pentru a permite indivizilor să se înţeleagă mai bine pe sine. p. dar mai poate fi folosită şi în tratarea problemelor de grup cum ar fi: rasismul. Orientarea experienţială în psihoterapie. Sisteme de psihoterapie şi consiliere psihologică. să-şi exprime sentimentele şi să-şi dezvolte anumite abilităţi. chiar şi acasă a renunţat să mai stea închis în casă ieşind tot mai mult la joacă cu vecinii. Iolanda. idei care sunt inabordabile. emoţii pe care înainte le-ai fi respins. Irina. Atunci când se interacţionează concret. Aici schimbările pe plan comportamental sunt urmate de schimbări emoţionale şi intelectuale”14.

Ed.Trei. 2008 Mitrofan.R. Neacşu. Irina. Ed. Iolanda. Jacob. Ed. All.Bibliografie • • • • • Elkaïm. Valentina. Scrieri fundamentale. Elemente de psihoterapie. Trei. Coordonator. 2009 12 .P. Ed. 2000 Moreno. 2007 Holdevici. Bucureşti. S. Kullusys. Irina. București. Sisteme de psihoterapie şi consiliere psihologică. [F.E. Bucureşti. Bucureşti. Orientarea experienţială în psihoterapie. Ce psihoterapie să alegem?. coordonator. Levy.A] Holdevici. Mony. Bucureşti. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful